Serghei Mizil: "Nu am murit de ciroză şi am căzut în picioare‘‘
"Nebunul‘‘ din sânul nomenclaturii
de Toma Roman jr

"Nebunul‘‘ din sânul nomenclaturii
Serghei Niculescu-Mizil este fiul unuia dintre membrii de vârf ai nomenclaturii PCR. Fire boemă, el nu a avut până în 1989 acces direct la putere, dar s-a învârtit în mediile ei. Cu toate că, după diplomă, e artist plastic, acum a ajuns om de afaceri. A acceptat să stăm de vorbă cum se distra împreună cu prietenul său Nicu Ceauşescu în anii "comunismului biruitor‘‘.


Jurnalul Naţional: Pe unde chefuiaţi în anii 60? Ştiu că în perioada aia erau şi nişte cârciumi de noapte...mergeaţi la ele sau făceaţi chefuri p-acasă?
Serghei Mizil: Şi, şi. Noi aveam şi vile la Snagov, mergeam şi la mare şi la munte şi prin cârciumi, care ţineau deschis până târziu.


-Vă vedeaţi numai cu copii de nomeclaturişti sau mai cooptaţi şi "civili”?
-Apăreau şi actori, sportivi ba chiar şi oameni mai descurcăreţi, care făceau de pe atunci tot felul de afaceri şi aveau bani...era lume destul de amestecată.


-Pe Nicu nu-l caftea mă-sa că umbla într-un mediu "nesănătos”?
-He, he, din câte ştiu eu, nu, nu apărea mă-sa să-l ia...Ea a vrut să-i controleze viaţa ceva mai târziu, când voia să-i dea un anumit traseu politic. Atunci a zis că noi prietenii lui nu suntem un mediu propice şi a încercat să-l scoată dintre noi.


-Din câte ştiu, Nicu era un tip de chef, îi plăcea viaţa, nu voia mari griji, deci în opinia mea nu era neapărat bun de politician.De ce li se pusese pata alor lui să facă o dinastie comunistă?
-E greu de spus, nu ştiu ce era în capul bătrânului, dar ea încerca să-l împingă pe drumul ăsta. La început cred că Nicu nu a vrut să o ia în direcţia asta, dar până la urmă acceptase. El se născuse puternic, deci nu cred că suferea de beţia puterii. El era bine pregătit la fizică, eu zic că studiase pe bune. A fost şi profesor la liceu. Poate era mai bine să fi mers pe drumul ăsta, dar când ţi se bagă ceva în cap de mic...


-Dvs. de ce nu v-aţi băgat cu el în UTC?
-Eu nu am fost nici membru de partid. Aveam părul mare, îmi plăceau chefurile. Dacă te băgai acolo trebuia să te supui unor rigori, să nu divorţezi, de exemplu, să umbli îmbrăcat la costum. Eu nu voiam să mă înregimentez, nu mi-a plăcut niciodată politica, nici acum nu-s membru în vreun partid. E adevărat, atunci nu aveai avantajele de acum, dacă te bagi în politică.


-Chiar, că aţi adus vorba de avantaje...ce însemna lux pentru dumneavoastră?
-Aveam vilă la Snagov, aveam o Dacie mai specială cu număr mic şi nu se luau miliţienii de mine. Astea erau avantajele mele, mâncam de la o casă de comenzi mai specială, unde găseai whisky de multe feluri, ţigări mai bune. Astea se datorau funcţiilor părinţilor. Aveam un magazin, la început, pe strada Varşovia, unde ăia din Biroul Politic puteau să comande orice şi Rolex şi Merţane. În ultimii ani se duseseră şi o parte din avantajele astea, Ceauşescu voia să facă economii.


Muzică rârâită

-Aţi fost pe la el prin casă...Se spune că era infelxibil, că nu avea sensibiltăţi...
-Acasă avea şi el anumite sensibilităţi. Asculta romanţe şi muzică d-asta oltenescă, mai rârâită, mie aşa îmi suna în urechi.


-Când era ziua unuia din copii apăreau şi ei, măcar să vă salute?
-Nu. Chiar dacă erau în casă acolo, ei petreceau separat.În adolescenţă ne lăsau pe noi în pace şi ei îşi chemau oamenii politici care erau atunci în graţii. Pe tata nu-l prea chemau, doar când era mai tânăr a fost. După aia, avea alte idei şi nu-l mai agreeau aşa tare.


-Se temea Ceauşescu de tatăl dvs? Ştiu că în ultima sedinţă a C.P.Ex. din decembrie 89, a întrebat, "îl vreţi pe Mizil în locul meu”? Suna ca o ameninţare...
-Aia e altă poveste. Tata se prinsese că e de rău şi nu a vrut să se ducă la sedinţa aia, l-au luat ăia din Direcţia 5 mai pe sus. A ajuns mai târziu, Ceauşescu, cum era bănuitor a crezut că tata e implicat în ceva, mai ales că-l protejase pe Iliescu mult timp. Tata îi apărase şi pe Iliescu şi pe Trofin.


-Pe Iliescu l-aţi cunoscut înainte de 89?
-Cum să nu...îi spuneam unchiule, venea frecvent pe la noi.


-Tatăl dvs oricum era atipic faţă de prostălăii strânşi de Ceauşescu...
-Nici ăia nu erau complet imbecili, s-au apărat bine la proces, au zis că n-au ştiu nimic. Postelnicu o tot dădea că a răspuns de pompieri, porumbei şi nu ştiu ce găini. Unii ca Ursu şi Dăscălescu, oamenii ruşilor, au scăpat de proces.


-Pe Valentin şi Zoe de ce îi controlau părinţii în viaţa privată? Ei nu aveau ca Nicu veleităţi să ia puterea...Ei l-au despărţit de Iordana pe Valentin?
-Nu dom’le, s-a despărţit singur. Asta nu înseamnă că nu le-a convenit şi lor, că nu puteau să-i sufere pe ăia de dinainte, cu ruşii, cum era tatăl Iordanei. Dar Valentin şi Iordana au rămas în relaţii cu bune. Cu Zoe ştiu că a fost o problemă cu un doctor de la Cluj, care era ungur. El era aşa, mai naţionalist.


-Sar dintr-una în alta. E adevărat că v-aţi făcut cleşte şi aţi ameninţat că-l împuşcaţi pe Ceauşescu fiindcă nu vă lăsa să vă daţi cu o barcă cu motor, la Snagov?
-Nu, dom’le, e un zvon lansat de nu ştiu cine, l-am auzit şi eu. Îmi plăcea prea tare viaţa ca să risc să merg la puşcărie.


Clona Ceauşeascăi

-Intru într-o zonă intimă a familiei Mizil. De ce s-a opus aşa tare Leana la relaţia surorii dvs cu Nicu?
-Sincer cred că ea ar fi vrut să-i dea lui Nicu o femeie după chipul şi asemănarea ei, acelaşi model. Dacă aţi văzut, Poliana semăna cu ea şi fizic. Nicu nu a înghiţit-o niciodată pe aia, băgată pe gât. Dar de aici până la basmele javrei, că i-a pus el pistolul în cap, e distanţă lungă. Aia era disperată să-l ia, să ajungă cineva. Cum să o ia cineva cu forţa pe aia?! Ziceai că e dezgropată de trei zile, cu cocul ăla în cap.


-De ce avea succes la femei Nicu? Le făcea capul mare? Le lua pe unele pe sus, cum spune Pacepa?
-Era destul de timid. Le dădea cu poezii, curte fină. Am înţeles că era şi bine dotat. Pacepa mănâncă ăl mai mare căcat. Cartea aia a lui e o mare minciună, nu înţeleg de ce a scos-o aşa de aiurea.


-Nu se pişa Nicu pe stridii la chefuri?
-Nu dom’le, nici pomeneală! Pacepa mai zicea că Elena umbla lejer prin casă...aiurea. Eu am văzut-o doar îmbrăcată până în gât şi pe plajă.


Pe bere

-Cum arăta reşedinţa lor de la Snagov?
-Destul de modest. Ştiu că bătrânului îi plăcea să stea la o masă mică, din asta, populară. Mâncau bucătărie românească şi bea un vin de Sâmbureşti, roşu. Mâncau afară, îi plăcea să joace volei şi popice, cărţi. Era pătimaş când pierdea la jocuri. Nicu îl moştenise, avea boala să câştige şi el.


-Era Nicu mare cartofor? Juca jocuri de noroc?
-Cred că-s multe fabulaţii pe tema asta. Pleşiţă care e senil a spus aia cu herghelia, cu Triţă. Am stat zi de zi cu el în casă 18 ani şi nu era bolnav cu astea. Nu juca nici barbut, nici table nici copcică pe bani. La munte, jucam popice pe câte o ladă-două de bere.


-Irinel Columbeanu era în gaşcă cu dvs, Nicu, Mădălin Voicu şi ceilalţi?
-He, acum zice că a fost dizident. Ăsta zice acum că n-a avut voie să lucreze. Era dizident cu piscină, cinematograf în vilă, jacuzzi şi duş scoţian. Se şi omora ăsta cu munca, îmi e scârbă. Mai venea la mare, la munte cu noi, datorită lu’ tacsu’.


-Vă fila Securitatea?
-Da, 24 din 24, datorită relaţiilor cu Nicu. Au spart un grup mai mare cu Nicu şi alţii, cu care făceam chefuri la Pescăruş.I-au ameninţat pe unii că îi iau pentru parazitism şi alte şi au spart gaşca.


-Pe Jean Maurer l-au luat pentru deţinere ilegală de valută?
-N-a fost mare lucru. El şi cu un amic, Saşa Marinescu, au vrut să meargă de la mare, unde eram toţi, la bulgari să ia cafea şi băutură. I-au luat la graniţă, m-am dus eu şi i-am scos după câteva ore. Eram la mare, la Neptun, în vilele alea speciale. Erau condiţii bune, prin gospodăria de partid, găseam aproape orice de băut sau de mâncare. Ne plăceau whisky-urile cu etichetă neagră, Johnie Walker


-Nicu a fost exilat la Sibiu ca să se calmeze?
-Nu cred. Eu spun că era o etapă în pregătirea sa pentru şefia PCR, Sibiul era un judeţ greu, cu minorităţi. În perioada aia nu l-am vizitat, ne mai vedeam doar în Bucureşti, întâmplător. Era normal pentru un prim-secretar să nu mai stea să bea până-n zori cu noi.


-Nepoţii lui Dej erau în gaşcă cu dvs?
-Da, am crescut cu Ghiţă, Sanda şi Mândra, nepoţii lui înfiaţi.


-Dvs sunteţi înfiat ?
-Hă, hă! De unde să ştiu?! Noi eram şase, trei înfiaţi şi trei buni, dar nici azi nu ştim care de unde e, nu ne-a spus nimeni niciodată. Eu cred că-s dintre cei buni, semăn la mâini, la astea, cu ai mei. Mai puţin la minte, cred.


-Aţi avut boala maşinilor?
-Da. În primii ani ai lui Ceauşescu puteai să faci rost de orice. Am avut Mercedes 220 decapotabil, ca James Bond, un Jaguar, alţii aveau BMW sau Jeep. Erau doar în uzul nostru, proprietatea statului. Mai târziu nu am mai avut maşini străine.Cred că ne veneau cu microfoane incluse. În anii 80 erau numai Dacii şi Renault16. Şi Nicu avea un căcat d’ăsta şi un Audi primit cadou de la fabrică.


-E adevărat că Nicu a omorât cu maşina o fată?
-Nu, din câte ştiu a fost vorba de altcineva, un ofiţer care a lovit o fată la Aviatorilor şi s-a forţat după 1989 să iasă Nicu vinovat.


-Cum stătea Nicu la puşcărie? În ce condiţii?
-Era simpatizat şi de deţinuţi şi de poliţai, care aveau mare grijă de el. Era şi Fane Spoitoru acolo, care a devenit prietenul nostru. Puşcăriaşii îl iubeau pentru decretele lui tat’său. La anchetă fusese mai rău, mi-a spus că îi puneau într-una caseta cu execuţia lui Ceauşescu, ca să-l streseze. Tăietura aia de la revoluţie, boala de dinainte şi şocurile psihice i-au grăbit moartea. El voia să se pună la dispoziţia lui Iliescu, atunci când a venit la Bucureşti. Singurii care l-au ajutat dintre prietenii lui importanţi au fost sportivii, Lăcătuş, Hagi, Gino Iorgulescu. Şi el şi Valentin au ajutat foarte mult Steaua. Valentin l-a adus pe Hagi acolo.


-Pe un alt personaj, considerat fiul adoptiv al lui Ion Iliescu, Mihai Bujor Sion, îl ştiaţi?
-E o lepră profesionistă. Cât a fost tata pe cai mari se dădea fiul lui, apoi al lui Iliescu.


-Ce aţi simţit când l-aţi văzut pe Nicu adus cu alai la televiziune, în 1989? Chiar i-a ars Tatulici o palmă?
-A fost un moment groaznic, mi s-a derulat copilăria şi tinereţea prin faţa ochilor. Am auzit şi eu şi cred că e adevărat că Tatulici, care e un nimeni i-a ars una. Tocmai el, care suna peste tot înainte să ameninţe cu Nicu. Nu înţeleg de ce-l mai bagă lumea în seamă pe omul ăsta. După aia l-au ţinut toată noaptea acolo, aşa tăiat cum era. Românii nu ştiu de ce nu se opun la dinastii, uite ce e cu fata lui Băsescu acum, e mai rău ca la Nicu, morţii mamii ei de treabă. Iartă-mă, da’s nervos pe toţi pro-băsescienii ăştia care-i ridică osanale preşedintelui. Vin toţi analiştii lu’ nămol care le ştiu pe toate, de la cenzurat la tenis şi laudă iubiţii conducători.


-Sunteţi şi dvs om de afaceri...Cum vă explicaţi că majoritatea elitelor economice de după 90 provin din zona nomenclaturii PCR şi UTC sau din Securitate? Copos, Puiu Popoviciu, fraţii Păunescu...
-Popoviciu era ginerele cui era, da’ era şi shop-ist. Copos era bine instruit. Unii au reuşit, alţii nu. Ăia de la Costineşti ştiau afaceri. Alţii din mediul nostru ca Gyuri Fazekaş sunt săraci. Eu unul sunt doar un om mediu. Am o cârciumă în Bucureşti, una la mare şi nevastă-mea o firmă de cattering. Îi şi ajut pe unii dintre noi care au ajuns rău. Oricum am noroc că nu am murit de ciroză şi am căzut în picioare tot timpul. Am încercat 20-30 de combinaţii până la asta. Cred că fac parte din clasa de mijloc.