Fotbalistii sunt niste oameni foarte culti. Ca dovada, acum nu foarte mult timp l-am auzit pe Mutu ca citeste cu placere Eminescu si cand a incercat sa recite saracul Eminescu avea versurile lui Nichita Stanescu. Hagi, "Regele Fotbalului" cand a fost rugat sa spuna cateva cuvinte la deschiderea Cerbului de Aur in afara de "Buna seara Brasov, sper sa va distrati si sa aveti zapada" nu a fost in stare sa rosteasca altceva.

Iar expresiile de mahala care sunt folosite cu o frecventa demna de invidiat atat de jucatori cat si de galerii sunt niste lucruri care innobileaza caracterul unei persoane. Asta ca sa nu mai vorbesc de anumiti suporteri care cand echipa favorita inscrie, probabil incercand satisfactia platonica a handicapatilor, se apuca sa vandalizeze peluzele stadonului. Cand un grup de suporteri se urca intr-un mjloc de transport in comun si incepe sa loveasca cu pumnii si picioarele si sa scrie cuvinte obscene pe geamuri si scaune, sa scuipe si sa injure lumea de pe strada nu face altceva decat sa-si scoata la iveala caracterul neinteles al "baietasului de cartier" care se lupta cu greutatile vietii. Sa fim seriosi....

Nici macar afirmatia ca sunt suporteri infocati si ca isi sustin cu ardoare echipa favorita nu reprezinta o justificare a comportamentului huliganic. Au existat atat de multe curente literar-artistice, fiecare cu adeptii lui, dar nu am auzit sa se intalneasca doua grupuri de critici literari si sa se ia la bataie pentru a demonstra ca un curent este mai bun decat altul. Exista atat de mult moduri in care iti poti exprima admiratia pentru o echipa incat nu inteleg de ce trebuie ales neaparat cel mai violent si cel mai trivial.

Sunt intr-adevar si tari in care se practica un fotbal civilizat, ca Japonia despre care nu am auzit decat de bine la ultimul campionat mondial, atat din punctul de vedere al performantelor cat si al suporterilor foarte civilizati. Dar la noi e jale mare.