Transilvania
de la Enciclopedia României
Transilvania este o provincie istorică a României situată în interiorul arcului Carpatic. În sens restrâns, sub numele de Transilvania se înţelege teritoriul care se suprapune pe Depresiunea Transilvaniei, delimitată de Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali şi Munţii Apuseni. În sens larg (fără o argumentare ştiinţifică), termenul „Transilvania” desemnează teritoriul care se întinde până la graniţa de vest, incluzând Banatul, Crişana şi Maramureşul. Etimologic, numai spaţiului din interiorul arcului carpatic i se potriveşte numele de „Transilvania”, adică „un loc de peste pădure”. Astfel, Transilvania propriu-zisă este compusă din 10 judeţe: Alba, Bistriţa-Năsăud, Braşov, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Mureş, Sălaj şi Sibiu. Cele trei provincii istorico-geografice, Transilvania, Banat şi Crişana-Maramureş deţin 42,1% din teritoriul României şi 33,3%, peste o treime din populaţie.
Scurt istoric
Pe teritoriul Transilvaniei, în munţii Orăştiei, s-a aflat nucleul statului dac, care cuprindea şi mare parte din Banat şi Oltenia. După cucerirea lui Traian în secolul al II-lea, a fost transformată în provincie romană. În perioada de trecere spre feudalism, populaţia daco-romană era organizată în obşti şi uniuni de obşti, care formau „ţările” (Ţara Făgăraşului, Ţara Haţegului, Ţara Lăpuşului, Ţara Maramureşului etc.), cu organizare şi legi proprii. Acestora le-au urmat organizarea în formaţiuni statale incipiente, precum cele ale lui Gelu, Glad şi Menumorut. Pe la sfârşitul secolului al X-lea în Transilvania au pătruns maghiarii şi secuii, care au cucerit-o complet în secolul al XII-lea. Ulterior, regii maghiari vor aduce aici cavaleri teutoni şi vor popula părţile mai puţin populate cu colonişti saşi, în scopul de a apăra graniţa de est.
Demografie
Conform recensământului din 18 martie 2002, populaţia Transilvaniei incluzând Banatul, Crişana şi Maramureşul era de 7.221.733 locuitori (33,3%) din populaţia României care era de 21.680.974 locuitori.
<lines size=550x180 title="Evoluţia populaţiei din Transilvania" ymin=5000000 ymax=8000000 colors=3B444B xlabel ylabel=4 grid=xy legend> ,total 1948,5735015 1956,6218427 1966,6719555 1977,7500229 1992,7723313 2002,7221733 </lines>
Economie
Procesul de industrializare din Transilvania, Banat și Crişana-Maramureş s-a amplificat după primul război mondial şi mai ales în a doua jumătate a secolului XX. O importantă bogăţie a Transilvaniei o reprezintă resursele subsolului. Aici se află rezerve de lignit, minereu de fier, plumb, mangan, aur, cupru, gaze naturale, sare şi sulf. Pe baza resurselor de gaz metan, a celor petroliere şi a cărbunelui s-a dezvoltat industria energiei electrice. La Reşiţa și Hunedoara a apărut încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea industria siderurgică, datorită apropierii resurselor de materie primă. La Baia Mare, Zlatna şi Copşa Mică sunt centre de prelucrare a metalelor neferoase: curpru, plumb, zinc. Construcţiile de maşini şi prelucrarea metalelor sunt o sub ramură industrială prezentă aproape în toate oraşele din Transilvania, la Reşiţa fiind realizată în 1872 prima locomotivă cu aburi. Resurse însemnate de materii prime se află la dispoziţie pentru industria chimică, industria materialelor de construcţii prelucrate, industria de prelucrare a lemnului, industria uşoară şi industria alimentară.
Principalele ocupaţii sunt agricultura cu cele două ramuri: cultura plantelor (cereale, plante industriale, cartofi legume, furaje) şi creşterea animalelor (bovine, ovine, caprine, porcine, cabaline), viticultura, pomicultura, apicultura.
Bibliografie
- Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
- Istoria Transilvaniei