Cum a apărut mitul Apostolului Andrei drept ocrotitor al românilor. Cărturarul care a produs dovezile preluate de BOR
0La începutul secolului al XX-lea, un cărturar din Dobrogea pe nume Ion Dinu a pornit cercetări complexe pentru a demonstra că Andrei, primul apostol al lui Iisus Hristos, a propăvăduit creştinismul pe actualul teritoriu al României în urmă cu aproape două milenii. Studiile lui Dinu au fost preluate de către oficialii BOR în anii ’90, care au adus ziua de 30 noiembrie la rang de sărbătoare naţională.
Românii şi-au descoperit recent un ocrotitor religios, a cărui istorie este săpată adânc în stânca Dobrogei: Sfântul Apostol Andrei, întâiul chemat ca ucenic al Mântuitorului Iisus Hristos, cel care a poposit în vechime pe meleagurile actuale ale României propovăduind creştinismul. Sfântul Apostol Andrei este unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus Hristos. S-a născut la Betsaida, în Galileea, fiind fiul lui Iona şi fratele mai mare al Sfântului Apostol Petru.
Până în anul 1995, sărbătoarea Sfântului Andrei, de la 30 noiembrie, nici măcar nu era însemnată cu cruce roşie în calendarul ortodox românesc. An de an, oficialii Bisericii Ortodoxe Române au făcut lobby la nivel înalt, până au adus ultima zi a lunii noiembrie la rang de sărbătoare naţională în care oamenii au liber de la muncă, iar credincioşii merg în pelerinaj la Mănăstirea Peştera Sfântului Apostol Andrei, din Dobrogea.
Dacă ar mai fi trăit 30 de ani şi o săptămână, un cărturar al locului şi-ar fi văzut visul cu ochii, acela de a celebra pe meleagurile natale praznicul Apostolului Andrei. Cel care a crezut cu toată tăria în existenţa apostolică în Dobrogea este Ion (Jean) Dinu, un avocat, doctor în teologie, cu studii de istorie şi literatură făcute în Franţa. Lui i se datorează renaşterea unei tradiţii pe care doar localnicii din colţul sud-vestic al Dobrogei o mai păstrau.
Decorat în Marele Război
Ion Dinu s-a născut în a doua zi de Crăciun, la 26 decembrie 1890, în Oltina, o aşezare aproape de Ion Corvin, comuna dobrogeană pe teritoriul căreia se află Peştera Sfântului Apostol Andrei. Bunicul său era preot la Ostrov, iar micul Jean, cel mai mare dintre şase fraţi, a crescut cu istorisirile despre pământul apostolic şi misiunea Întâiului Ucenic. Călcând pe urmele bunicului, Jean Dinu urmează Teologia şi îşi ia doctoratul la Universitatea din Cernăuţi. Absolvă Dreptul, desăvârşindu-şi educaţia în Franţa, cu studii de istorie şi literatură la Universitatea din Dijon, Franţa. Luptă pe front în Primul Război Mondial, unde primeşte distincţia de Ofiţer al Coroanei Române.
Întors acasă, înfiinţează în 1919, la Adamclisi, Gimnaziul Mixt „Traian“, prima instituţie de învăţământ secundar rural de după război, şi devine administrator de plasă. Îşi întemeiază o familie, căsătorindu-se cu Maria Gheţu, o tânără doctoriţă din Câmpulung Muscel, care îşi făcea stagiatura la dispensarul din Adamclisi. Au împreună trei fiice: Elena (profesoară de biologie), Viorica (bibliotecară la Academia Română) şi Iulia Rodica (economistă).
Prima serbare, în august 1919
Ion Dinu nu renunţă nicio clipă la visul lui de a aduce la lumină legenda din Dobrogea. Sătenii vorbeau despre sălaşul Apostolului, iar Dinu, după îndelungi şi susţinute documentări, îi confirmă localizarea în peştera din Ion Corvin (Cuzgun pe numele vechi). La 15 august 1919 avea loc prima serbare câmpenească la Peşteră, prilej cu care cişmeaua cea mare din pădure a fost botezată „Fântâna lui Mihai Eminescu“. Locul sfinţit, lângă care izvora apa considerată tămăduitoare (Izvorul Sfântului Andrei), devine altarul unde se oficiază nunţi şi botezuri ale ţăranilor.
Tradiţia este continuată, iar în 1944, avocatul Dinu, alături de preotul Constantin Lembrău din Adamclisi, amenajează în peşteră un paraclis şi înalţă o turlă. „Muncitorii care au săpat în peşteră au descoperit opaiţe creştine, cărămidă greco-romană, o icoană săpată în perete, semne de cruci, unele în formă de «X» - aşa cum a fost cea pe care a fost răstignit Sfântul Andrei. La 23 iulie 1944, peştera este sfinţită printr-o mare sărbătoare religioasă şi populară, de episcopul Chesarie Păunescu. După slujba oficiată, elevii de la Gimnaziul din Adamclisi joacă piesa de teatru «Sfântul Andrei», scrisă şi regizată de Ion Dinu“, relatează Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, coautor al istoricului mănăstirii, împreună cu stareţul Cosma Mitu. După un an, în 1945, Jean Dinu tipăreşte cartea „Viaţa şi activitatea Sfântului Apostol Andrei“.
Izgonirea de către comunişti
Instalarea comuniştilor la putere aduce dezastrul. Gimnaziul din Adamclisi este naţionalizat, toate bunurile din clădire sunt confiscate, iar Ion Dinu refuză să semneze hârtiile puse sub nas de noul regim. „Ne-au naţionalizat tot ce aveam, fără să le pese că ne lasă pe drumuri. Fără sprijin am rămas nu doar noi, familia lui, ci şi copiii din sat, care primeau burse din banii tatălui meu“, rememorează Iulia Rodica Ene, fostă Dinu, mezina avocatului Ion Dinu.
Comuniştii vor să-l pedepsească pentru împotrivirea sa, dar Ion Dinu scapă de urmărire, este ascuns de localnici în podurile caselor şi în cimitirul din Urluia, apoi trece Dunărea şi este ajutat de prieteni să-şi găsească un refugiu la Bucureşti. Exclus din Barou, cu interdicţie de a lucra, avocatul se întreţine dând meditaţii în particular şi făcând traduceri. Avea să moară cu o săptămână înainte de praznicul Sfântului Andrei, la 23 noiembrie 1965, la Piteşti, unde mersese să-şi viziteze fiica cea mare. Era într-o vervă de nedescris, pus pe poveşti şi le tot spunea copiilor ce să facă la moartea lui. Au mers cu toţii la culcare, iar avocatul Ion Dinu a murit în somn, liniştit. L-au înmormântat la Piteşti, iar în noiembrie 2016, urmaşii şi stareţul mănăstirii au decis să-l reînhumeze pe Dinu la mănăstirea ridicată lângă peştera sfântă.
„Cred că acum este fericit. L-am adus acasă, în locul unde-şi dorea să fie. Tatăl meu va rămâne pentru totdeauna aici, la Peşteră. Oamenii vor şti mereu cine este el - asta este cel mai important. Iar ce a făcut el pentru ortodoxie m-a ajutat şi pe mine în viaţă. Aşa am simţit“, se destăinuie Iulia Rodica Ene.
FOTO Ion (Jean) Dinu, cărturarul care a creat o sărbătoare naţională Sursa foto Arhiva familiei Dinu / Fototeca Ortodoxiei Dobrogene
Două morminte proaspete au răsărit în curtea mănăstirii şi ambele sunt cu faţa spre biserică. Sunt noile locuri de odihnă veşnică ale celor doi ctitori: avocatul Ion Dinu şi stareţul Nicodim Dincă. Dacă primul a descoperit Peştera Sfântului Andrei şi a adus oamenii aici la închinare, al doilea a ridicat mănăstirea şi a murit în timp ce lucra la ea.
Stareţul care a murit înălţând mănăstirea peşterii
Cel care a întemeiat mănăstirea lângă Peştera Sfântului Apostol Andrei este călugărul Nicodim Dincă, primul stareţ al lăcaşului de cult. Dincă s-a născut în satul Zorile, de lângă Adamclisi, la 21 iulie 1938. Nicolae – pe numele lui de botez – l-a avut ca dascăl pe avocatul Dinu, care înfiinţase şcoala din Adamclisi. Fascinat de povestirile dascălului Dinu, micul Nicolae cutreieră adesea peştera şi împrejurimile împădurite, înnoptând adeseori în culcuşul sfântului. Hotărăşte să intre în mănăstire şi ajunge la Mănăstirea Dervent din apropierea peşterii.
Prigoana comunistă îl scoate, însă, din mănăstire şi după ani de viaţă mireană, Nicolae Dincă reuşeşte să devină călugăr la Mănăstirea Sihăstria. Cu forţele proprii a adus reţeaua de apă şi de electricitate în mănăstire. Dar gândul îi era tot la colţul lui din Dobrogea, unde o peşteră sfântă aştepta să fie redescoperită. După Revoluţia din Decembrie 1989, părintele Nicodim soseşte în Arhiepiscopia Tomisului cu o geantă în care avea cărţile sfinte, purtat de o mare dorinţă: aceea de a ridica aici o mănăstire spre cinstirea Apostolului lui Hristos.
Reuşeşte să construiască primele chilii, trapeza şi bucătăria schitului şi are în plan începerea lucrărilor la biserică. Şantierul i-a adus, însă, sfârşitul. Stareţul Nicodim Dincă (foto jos, sursă Fototeca Ortodoxiei dobrogene) moare într-un accident de muncă, la 17 iulie 1993, secerat de un utilaj cu care lucra la şlefuirea scândurilor. A fost înmormântat la mănăstire, iar la hramul serbat la 30 noiembrie, mormântul său a fost aşezat în faţa bisericii, alături de cel al dascălului său, avocatul Ion (Jean) Dinu, strămutat de la Piteşti. Lumea le aprinde amândurora lumânări, spre veşnică pomenire.
Adevăr şi legendă în poveştile despre Sfântul Andrei
Patriarhia Română consideră peştera unde a vieţuit Sfântul Apostol Andrei drept prima biserică creştină de pe teritoriul ţării noastre. Denumită şi Bethleemul românesc, peştera este situată într-o pădure, Migilet, de la marginea comunei Ion Corvin din judeţul Constanţa. Se află în colţul de sud-vest al Dobrogei, aproape de cotul pe care Dunărea îl face ca să urce în Dobrogea.
Dar cum a fost identificat locul în care Apostolul a sălăşluit, înainte de a pleca spre Patras (Grecia), unde şi-a aflat sfârşitul ca martir creştin? „Din mărturiile istoricilor şi din Sfânta Tradiţie reiese că Sfântul Andrei este primul propovăduitor al Evangheliei la daco-romani. Sfântului i-au fost încredinţate spre evanghelizare ţinuturile din preajma Mării Negre. Este cert că în drumul său, Apostolul Întâi chemat a predicat Evanghelia atât în sudul Basarabiei, cât şi în Sciţia Mică (Dobrogea de azi). Tradiţia şi unele descoperiri arheologice acreditează această peşteră, situată la numai câţiva kilometri de cetatea antică Adamclisi şi de monumentul Tropaeum Traiani, ca fiind locul în care, pentru o perioadă de timp, a locuit Apostolul Andrei, ajuns pe meleagurile strămoşilor noştri geto-daci în misiunea lui de propovăduire a Evangheliei. Creştinismul românesc are, deci, origine apostolică“, consideră Patriarhia Română, prin agenţia sa de presă Basilica.
Oficialii BOR mai arată că folclorul românesc vorbeşte despre Sfântul Andrei ca despre un părinte spiritual al neamului. În cinstea sa, Catedrala Mântuirii Neamului, închinată Înălţării Domnului, poartă un al doilea hram, piatra sa de temelie fiind pusă în ajun de Sfântul Andrei, la 29 noiembrie, în 2007. Peste 700.000 de români poartă numele Apostolului Andrei şi îşi serbează onomastica la 30 noiembrie.
Izvoarele istorice
În mediul rural din Dobrogea, credinţa este adânc înrădăcinată, iar profesorul de istorie Dragoş Dragomir, de la Liceul tehnologic „I.C. Brătianu“ din comuna Nicolae Bălcescu, judeţul Constanţa, arată că informaţii despre trecerea Sfântului Apostol Andrei prin Dobrogea provin de la mai mulţi autori antici.
„Din versetul biblic desprins din Epistola Sfântului Apostol Pavel către Coloseni aflăm că «unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru Hristos». Apoi, istoricul creştin Tertulian spunea în lucrarea «Împotriva iudeilor»: «Căci în cine altul au crezut toate neamurile decât în Christos care a venit? Căci în cine altul s-au încrezut neamurile? Parţii şi mezii... diferite neamuri din provinciile Galliei şi regiunile britanicilor, inaccesibile pentru romani, dar supuse lui Christos; şi cele ale sarmaţilor, dacilor, germanilor, sciţilor şi ale multor altor neamuri şi ale multor insule necunoscute nouă şi pe care abia putem să le numărăm? În toate aceste locuri se rosteşte numele lui Christos care a venit»“, relatează profesorul Dragomir. Şi nu este singurul izvor istoric care vorbeşte despre asta.
Toma în Parţia, Andrei în Sciţia
După Tertulian, Origenes, în „Comentariile la Evanghelia după Matei“ menţiona: „Când Sfinţii Apostoli şi Ucenici ai Mântuitorului nostru s-au răspândit în toată lumea, Toma, după cum spune tradiţia, a primit prin tragere la sorţi Parţia, iar Andrei, Sciţia...“. Apoi Sfântul Hippolit Romanul, în „Despre cei doisprezece apostoli“, scria că „Andrei a rostit (cuvântul Evangheliei) Sciţilor şi Thracilor“. Nu în ultimul rând, Eusebios din Caesareea, în „Istoria bisericească“, afirma: „Când Sfinţii Apostoli şi ucenici ai Mântuitorului nostru s-au împrăştiat peste tot pământul locuit, Toma, după spusele tradiţiei, a luat ţara Parţilor, Andrei - Sciţia, Ioan - Asia...“.
Dobrogea era cunoscută, în acea epocă, sub denumirea de Scythia Minor (Sciţia Mică), iar locuitorii regiunii dintre Dunăre şi Mare erau cunoscuţi sub numele generic de sciţi. „Unii cercetători au lansat şi ipoteza originii apostolice a creştinismului românesc, puse de Sfinţii Andrei şi Filip în provincia Scythia Minor (Dobrogea). Procesul creştinării a continuat şi în perioada următoare (secolele II-V), extinzându-se la celelalte provincii şi la populaţiile migratoare sedentarizate. Doi ucenici ai Domnului Hristos, apostolii Andrei şi Filip, au fost ctitorii învăţăturii creştine pentru strămoşii poporului român. Născuţi amândoi în acelaşi orăşel, Betsaida, de pe malul Mării Tiberiade (Ghenizaretului), ei s-au cunoscut din copilărie, au fost prieteni şi amândoi au avut fericirea să fie trei ani şi jumătate alături de Dumnezeu-omul, Mântuitorul lumii Iisus Hristos“, explică profesorul de istorie Dragoş Dragomir.
Perpetuarea mitului de către BOR
În anul 1995, Biserica Ortodoxă Română hotăra ca sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, celebrată la 30 noiembrie, să fie însemnată cu cruce roşie în calendarul bisericesc. În 1996, moaştele sale au fost aduse pentru prima dată în ţara noastră, la Iaşi. În 1997, Sfântul Andrei a fost declarat Ocrotitorul României. La 14 noiembrie 2001, Sfântul Sinod BOR lua decizia ca ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei să devină sărbătoare naţională bisericească. Iar în 2012, Parlamentul decidea ca românii să aibă oficial liber în această zi, din ajunul Zilei Naţionale de 1 Decembrie.
Întâmplător, ziua de 14 noiembrie avea să aibă şi o altă semnificaţie recunoscută în România: în 2015, Parlamentul a votat ca Dobrogea să fie prima regiune a ţării cu o Zi specială, intrată în calendarul sărbătorilor publice. La 14 noiembrie 1878, Regele Carol I proclama alipirea Dobrogei la patria-mamă, trupele române treceau Dunărea spre a lua în posesie noua provincie, care intra astfel sub administrare românească.
Cercul semnificaţiilor se închide: Dobrogea este tărâmul unde Biserica, dar şi istoria, atestă că Sfântul Apostol Andrei, Întâiul Chemat ca ucenic al Mântuitorului Iisus Hristos, a propăvăduit creştinismul.
La sfinţirea din 1944 Sursa foto Arhiva familiei Dinu / Fototeca Ortodoxiei Dobrogene
Pe aceeaşi temă:
Patimile celor doi învăţaţi care au scos la iveală Peştera Sfântului Apostol Andrei
Se încarcă comentariile...
