Marea „Enciclopedie de psihologie”, publicata de Raymond J. Corsini, cuprinzand ample si sistematice informatii despre aproximativ 2 100 de subiecte si personalitati stiintifice, include studiul fenomenelor de perceptie extrasenzoriala (PES) si psihokinezie (PK) in categoria pseudopsihologiei, alaturi de preocuparile pentru astrologie, numerologie, palmologie (predictia comportamentala bazata pe studiul formei si liniilor palmei), demonologie 9explicarea comportamentelor bizare prin posedarea spiritelor de catre demoni) s.a.

In aceeasi enciclopedie se rezerva un spatiu deloc neglijabil parapsihologiei privita ca domeniu de studiu stiintific al fenomenelor „psi”, termen generic pentru investigarea enomenelor PES si PK.

Ambiguitatea ni se pare evidenta, fiind de altfel foarte des intalnita: studiul fenomenelor psihice paranormale este considerat ca apartinand unui domeniu special de cercetare stiintifica (parapsihologia), altii excuzandu-l din perimetrul stiintei.

Studiul fenomenelor psihice paranormale

Termenul de  „paranormal” se asociaza fenomenelor care nu pot fi explicate in termenii teorieiilor despre natura in prezent acceptate, pentru ca ele  „contrazic” una sau mai multe din tezele de baza sau axiomele stiintei.

Parapsihologia desemneaza studiul fenomenelor psihice care se abat sau contravin normalitatii, care nu sunt accesibile decat cercetarilor intreprinse de/ si asupra unor oameni cu aptitudini paranormale,neobisnuite. J.B. Rhine si J.G. Pratt, intr-o lucrare de referinta in domeniu, apreciau ca parapsihologia studiaza  „interactiunea subiect-obiect”, ca  „fenomenele de care se ocupa parapsihologia sunt, fara exceptie, fenomene naturale”.

Cu ceva timp in urma, cercetatorii rusi I. Orfeev si A. Pantcenko, analizand stadiul actual al cercetarilor pornesc de la definitia  ‘prudenta si critica” dupa care parapsihologia se ocupa cu  „studiul formelor de perceptie realizate fara participarea organelor de simt si al formelor de actiune a fiintelor vii asupra realitatii fizice exterioare organismului fara participarea efortului muscular”.

In prezent se accepta clasificarea fenomenelor psihice paranormale propusa de K. R. Rao, fost sef al Departamentului de psihologie si parapsihologie al Universitatii Andhra (SUA), care face distinctie intre cele doua principale forme de PSI:

• PES  – perceptia extrasenzoriala – capacitatea de a obtine informatii in afara canalelor senzoriale obisnuite
• PK – psihokinezia – facultatea de a actiona asupra realitatii externe, fara interventia activitatii musculare

La randul lor, fenomenele PES se divid in telepatie (perceptia extrasenzoriala a gandurilor altuia) si clarviziune  (perceptia extrasenzoriala a obiectelor sau evenimentelor externe).

Precognitia si retrocognitia reprezinta forme de perceptie extrasenzoriala, de cunoastere reelaborata rational a unor evenimente viitoare sau din trecut.

Cercetari experimentale si marturii verificate

In 1766, filozoful rationalist Immanuel Kant (1724 – 1804), intemeietorul filozofiei clasice germane, relata in lucrarea  „Visul unui vizionar” un caz tulburator. S-a intamplat la Göteborg. Emanuel Swedenborg se afla in anturajul prietenilor sai. Deodata a fost cuprins de o puternica emotie. Le-a declarat celor prezenti ca  „vede” cum un puternic incendiu mistuie Stockhol-ul (aflat la aproximativ 400 km de Göteborg).  In fata guvernatorului a facut o descriere amanuntita a catastrofei: unde a izbucnit incendiul, la ce ora, in ce conditii, cate cladiri au cazut prada flacarilor, numarul victimelor, cand s-a potolit parjolul s.a.m.d.

Putin mai tarziu, guvernatorul tinutului Göteborg a primit prin curier un raport special despre incendiul din Stockholm. Descrierea lui Swedenborg s-a dovedit exacta de la primul pana la ultimul cuvant.

Institutul de parapsihologie din Durham (SUA), in 1961, un numar de aproximativ 15 000 de experiente spontane de PES. Preocuparea pentru autenticitatea marturiilor nu a stat insa in atentia cercetatorilor institutului. O astfel de intreprindere a fost criticata de  J. B. Rhine, care aprecia ca  „demonstratiile neexperimentale singure nu sunt suficiente pentru concluzii stiintifice”.  El a procedat la cercetari de laborator controlate statistico-matematic, cum sunt, spre exemplu, experimentele de recunoastere a cartilor de joc extrase la intamplare. A utilizat asa-numitele  „carti  PES” avand ca simboluri un cerc, semnul plus, trei linii ondulate, patratul si steaua. Din  85 724 de extrageri, cei opt subiecti de experiment selectionati dintre studentii Universitatii Duke au recunoscut 24 364 de carti, cu 7 219 mai mult decat indica sansa probabilitatii.

Este bine cunoscut si experimentul Pearce – Pratt. In acest experiment, Hupert Pearce – student la Duke Divinity School – era subiectul testului, iar J.G. Pratt, colaboratorul lui J.B. Rhine, era experimentatorul. Experimentul a cuprins patru subserii. In subseriile A, C, si D subiectul de experiment se afla intr-o cladire, la aproximativ 90 m distanta de experimentor. In subseria B distanta era de aproapee 230 m. Pratt si pearce si-au sincronizat actiunile. La momentul convenit, dupa ce experimentatorul a amestecat bine „cartile PES”, a extras o carte, punand-o cu figura in jos. Dupa un minut a extras o alta carte s.a.m.d.

Dintr-un total de 74 de serii a cate 25 de extrageri, H. Pearce a  „vazut” corect cu 188 de carti mai mult decat ne-am fi asteptat pe baza hazardului. Probabilitatea de a obtine un astfel de rezultat in mod aleator este mai mica de  10¯²². Experimentul Pearce-Pratt a confirmat, totodata, impresia generala, bazata pe observatiile spontane, ca fenomenele psi nu sunt influientate de distanta. aceasta ipoteza a fost verificata si in spatiul extraterestru, de catre capitanul Edgar Mitchell, in 1971, cu ocazia zborului cosmic al lui  „Apolo 14”.

Reputatul specialist in istoria parapsihologiei K.R. Rao mentioneaza o serie intreaga de experimente asupra fenomenelor psi, desfasurate cu succes in mai multe tari ale lumii. Pratt si Woodruff (1939) in SUA, L.L. Vasiliev (1963) in URSS, H. Bender (1968) in Germania, Muso si Granero (1973) in Argentina, G. Spinelli (1970) in Marea Britanie etc. Deosebit de semnificative sunt si experimentele lui H. Schmidt (1969, 1973), care a utilizat un aparat special, generatorul de numere aleatoare, pentru a cerceta fenomenele PK.

Generatorul inventat de H. Schmidt afisa numere aleatoare pe baza principiului dezintegrarii radioactive. Subiectii de experiment aveau sarcina sa spuna care va fi numarul urmator generat de aparat. Coincidenta cu aparatul constituie, dupa H. Schmidt, proba ca subiectii de experiment inluienteaza aparatul si deci dezintegrarea radioactiva. Probabilitatea de „ghicire” datorata hazardului este de  10 la minus 9. Experimentele cu acest generator au indicat pentru subiectii cu capacitati psihice paranormale rezultate superioare limitei hazardului, dar performantele acestora nu au putut fi repetate.

Interpretari posibile

Daca ne referim la parapsihologie, suntem obligati sa constatam ca ea poseda toate caracteristicile pseudostiintei. Ea „nu este stiinta, nici protostiinta, ci pseudostiinta” (J.E. Alcock). Chiar daca lasam la o parte cochetarea parapsihologiei cu ocultismul, spiritismul, astrologia si alte practici divinatorii si falsurile practicate in demonstratii publice de unele celebritati ale parapsihologiei, cum ar fi „operatiile psi” practicate de vracii filipinezi sau aptitudinea PK misterioasa a lui Uri Geller de a indoi panglici metalice exclusiv prin puterea spiritului, nu putem sa nu remarcam faptul ca, dupa un secol si jumatate de investigatii psi, nu exista un consens minim in ceea ce priveste criteriile de recunoastere a fenomenelor psihice paranormale, nici in legatura cu metodele de cercetare obiectiva a acestora.

In aceste conditii, nu este de mirare ca, in anul 1979, cunoscutul fizician anatomist american J. Wheeler a cerut excluderea Asociatiei de parapsihologie din asociatia Americana pentru Progresul Stiintei (AAAS), precizand in expunerea sa de motive ca: „orice stiinta care este stiinta are sute de rezultate tari, cercetarea nu a reusit sa dea unul singur in parapsihologie;  nu ar fi oare echitabil, pentru peisajul stiintei, sa ceara parapsihologiei sa ofere unul, doua sau trei rezultate bine  <<testate>> ca o conditie pentru a fi membru AAAS ?”

Contestarea realitatii psi, pe baza analizei critice a experimentelor parapsihologice si in virtutea intelegerii faptului ca  „dorintele omenesti si autoinselarea sunt responsabile pentru mentinerea parapsihologiei ca o activitate institutionalizata” (J. Alcock), a declansat protestele cercetatorilor psi care vorbesc despre  „conjuratia oamenilor de stiinta impotriva stiintei”,  acuzandu-i pe criticii parapsihologiei de  „gandire dogmatica”, de  „mentalitate scientista”, „pozitivista” sau  „neopozitivista”, de  „orgoliu intelectualist” si de  „rationalism  unilateral”.

Ce se poate spune totusi astazi despre fenomenle psi ? Ca ele probabil exista, dar ca pana in prezent nu a fost elaborata o explicatie stiintifica a producerii lor. Aceasta nu inseamna ca in viitor ramane exclusa posibilitatea elaborarii unor teorii  psihologice referitoare la PES si PK. Cand progresul stiintei va inregistra consensul teoretico-metodologic asupra fenomenlor psi, cand experientele PES  si PK vor putea fi controlate de toti cercetatorii competenti si de buna credinta,  parapsihologia isi va pierde specificitatea; din pseudopsihologie va deveni, in opinia noastra, pur si simplu psihologie.

Septimiu Chelcea, Para sau pseudo psihologie ?

Citeste si: Conspiratia OZN – Secretul farfuriilor zburatoare