E.M., din Iaşi: „Deşi nici eu şi nici soţul nu suntem graşi, băiatul meu de opta ani are mult peste greutatea normală. E adevărat că preferă un hambrugher sau o pizza decât o farfurie cu ciorbă. Şi, de teamă să nu stea înfometat, numai ca să ştiu că mănâncă ceva, de multe ori cedez şi îi dau ce doreşte, inclusiv dulciuri si chipsuri. Cu toate acestea este mult plea plinuţ şi mă gândesc că ar trebui să-i fac nişte analize endocrinologice. Poate are o problemă cu glanda. Ce mă sfătuiţi? Vă mulţumesc“.

Prof.dr. Marin Burlea, Spitalul de Copii „Sf. Maria“ Iaşi: „Are probleme cu glanda“ – aceasta este e o scuză ades invocată în România, când se vorbeşte de cauzele obezităţii, problemă care, în ultimii ani, este din ce în ce mai frecvent întâlnită şi la copii, nu numai la adulţi. Însă, în fapt, mai rar obezitatea are drept cauză existenţa unor probleme de natură endocrinologică. Cel mai frecvent, mai ales în cazul copiilor, obezitatea este cauzată de obiceiurile alimentare proaste şi uneori de moşternirea genetică. Deoarece susţineţi că nici dumneavoastră, nici soţul nu aveţi probleme cu greutatea, cred că ar trebui să ne gândim mai întâi la ce mănâncă copilul şi dacă face suficientă mişcare. Atrag atenţia că în ultimii ani de cele mai multe ori cauza obezităţii la copii o repezintă un regim alimentar şi un mod de viaţă nesănătoase. De altfel, cea mai frecventă cauză a obezităţii în rândul copiilor o reprezintă alimentaţia ce se bazează exclusiv pe dulciuri, chipsuri, fastfood-uri – sandvişuri, cartofi prăjiţi, hamburgeri, tot felul de semipreparate. În ziua de azi copiii nu mai mănâncă supe, ciorbe, legume, fructe. Conţinutul caloric mare al alimentelor de tip fast-food şi al semipreparatelor contribuie la apariţia mai frecventă a obezităţii infantile. De asemenea, mai trebuie spus că la copii prevalenţa obezităţii este legată şi de timpul petrecut în faţa televizorului, de consumul de snacks-uri şi de influenţa reclamelor la produsele bogate în grăsimi. Iar comportamentul alimentar al familiei joacă un rol esenţial. În ultima vreme s-a extins obiceiul meselor „anarhice“, cu un consum ridicat de dulciuri, biscuiţi, carbogazoase îndulcite, la orice oră din zi şi chiar din noapte. Familia îşi pierde misiunea de educare a copilului, în sensul respectării unui stil alimentar echilibrat. Problema este dacă părinţii îşi dau seama sau nu de pericolul care-i pândeşte pe copiii lor. Au impresia că dacă le refuză copiilor plăcerea unei sticle de suc sau a unor dulciuri, au făcut un mare păcat. De asemenea, ei nu conştientizează imensa greşeală pe care o fac atunci când obişnuiesc să-şi răsplătească odrasla cu dulciuri pentru orice. Numărul copiilor graşi sau obezi este în creştere, mai ales din cauza vieţii sedentare şi a unui regim alimentar nesănătos. Alimentaţia stradală – un dezastru pentru organism -, lipsa exerciţiilor fizice şi timpul îndelungat petrecut în faţa calculatorului reprezintă inamicii numărul unu ai sănătăţii copiilor. Copiii sunt duşi şi aduşi de la şcoală cu maşina. Cei care nu au maşină recurg la un mijloc de transport în comun, chiar dacă şcoala este situată la doar o staţie distanţă de casă. Mai trebuie menţionată şi tendinţa excesivă a mamelor de a-şi îndopa copiii, insistând ca aceştia să mănânce des şi cât mai mult pentru a fi sigure că micuţul nu va sta flămând. Este un obicei prost care şi el poate duce în timp la probleme cu greutatea. De aceea, este bine să discutaţi cu un specialist pediatru înainte de a începe să faceţi analize care pot fi inutile şi costisitoare. În urma consultului, specialistul poate hotărî dacă e vorba de o problemă ce poate fi rezolvată printr-un regim alimentar adecvat şi prin mişcare. Dacă există suspiciuni privind existenţa unor probleme endocrinologice, pediatrul vă poate recomanda un consult la un specialist endocrinolog. Acesta decide ce analize sunt necesare pentru a depista o eventuală problemă endocrinologică“.

Cum rezolvăm problema alimentaţiei nesănătoase la şcoală?

Este dificil cu atâtea tentaţii în jur: acadele, bombonele, Mc’Donalds, chipsuri şi sucuri acidulate. Este un adevărat stres şi pentru noi şi pentru copii să le interzicem toate aceste „plăceri“. Şi mai mult decât atât, apar pentru ei probleme de neadaptare la grup. Îi auzim frecvent spunând: „dar colega mea de bancă vine cu suc la şcoală“, „dar prietena mea merge mâine cu părinţii la Mac“, „Eu de ce nu am voie să mănânc chips-uri ca şi colegul meu?“. Cum să-i convingi şi pe ceilalţi părinţi că nu fac bine ce fac? Trebuie să încercaţi să schimbaţi pacheţelele din ghiozdanul copiilor. În şedinţa cu părinţii se poate discuta pe larg această problemă. Învăţătoarea trebuie să interzică tuturor părinţilor, deci nu doar copiilor, să le mai dea la pachet alimente nesănătoase. În ceea ce priveşte mâncarea acasă, important este ca familia să stea împreună la masă iar copilul să observe că există reguli ce sunt respectate de toţi. Nu trebuie să cedaţi insistenţelor de a primi dulciuri sau gustări înainte de masă. Chiar dacă plânge şi ameninţă că nu va mânca nimic, explicaţi-i că nu va primi nici un fel de dulce până nu stă la masă împreună cu ceilalţi şi mănâncă la fel ca toată lumea. Dacă continuă să plângă, ignoraţi-l şi aşezaţi-vă la masă împreună cu ceilalţi membri ai familiei. În cele din urmă, dacă nu cedaţi, foamea va „învinge“ şi copilul va accepta să mănânce, respectând regulile existente în familie. Bineânţeles, acest lucru impune şi respectarea regulei „fără mâncare la televizor“.

Copilul e „pufos“ ca buretele – primul semn al obezităţii infantile!

Alimentaţia naturală a nou-născuţilor reduce cu 30 la sută riscul de obezitate infantilă, în comparaţie cu micuţii hrăniţi cu biberonul, estimează cercetătorii de la Universităţile Glasgow şi Edinburgh, într-un articol apărut în revista The Lancet, citată de AFP. Rolul benefic al alimentaţiei la sân a fost evaluat măsurând indicele de masă corporală în cadrul unui grup de 32.000 de copii cu vârsta cuprinsă între 39 şi 42 de luni. Cercetătorii au constatat că obezitatea este mai rar întâlnită la cei care au fost hrăniţi natural decât la ceilalţi. Potrivit medicilor, această asociere este valabilă chiar şi după corecturile statistice făcute pentru a ţine seama de situaţia socio-economică a părinţilor, greutatea la naştere şi sexul copilului. Concluzia a fost clară: riscul apariţiei obezităţii infantile este cu 30 la sută mai mic în cazul copiilor hrăniţi natural.

Potrivit experţilor, obezitatea – care afectează peste 250 de milioane de persoane în întreaga lume – câştigă teren într-un mod alarmant la copii: unul din şapte este prea gras în Franţa şi unul din cinci în Italia. Atenţie:alimentaţia din primul an de viaţă trebuie să se bazeze pe lapte de mamă până la 6 luni şi diversificarea corectă după această etapă. „Obezitatea începe de la vârsta de sugar: foarte mulţi consideră că un copil este frumos când este gras. Din păcate, deseori se renunţă la alimentaţia naturală (alăptare) din comoditate şi chiar din acest motiv sugarul va deveni un adolescent obez, care prezintă riscul de a face diabet zaharat de tip II. Primii germeni ai obezităţii apar chiar şi de la vârsta de sugar. În acest caz vorbim de copiii pufoşi ca nişte bureţi. De obicei, copiii pufoşi sunt alimentaţi cu foarte multe făinoase, în special lapte cu griş şi biscuiţi. Şi atunci din cauza unui capital proteic scăzut, putem vorbi de primele semne ale obezităţii încă de când copilul este sugar“ atenţionează prof. dr. Marin Burlea.