Coeficientul de inteligenţă: cât este de important şi cum se calculează. Sfaturile specialiștilor ieşeni

Motivul aplicării testării poate varia de la simpla curiozitate a părinţilor la dorinţa de autocunoaştere a copilului sau nevoia de depistare a anumitor decalaje în dezvoltarea acestuia. Mihaela Ungureanu, psiholog clinician la Clinia Hope din Iaşi, spune că „testarea cognitivă a unui copil este utilă nu numai pentru a calcula coeficientul de inteligenţă, ci şi pentru a determina ariile în care acesta performează sau are nevoie de sprijin”. Astfel, este vorba despre memorie, abilităţi matematice, percepţia spaţială, competenţe lingvistice, viteza de procesare a informaţiilor şi capacitatea de a raţiona. „Ca şi psiholog, susţin ideea că un IQ este un indice al inteligenţei, nu neapărat o măsură a acesteia”, a completat aceasta.

Pentru a avea un rezultat corespunzător, această testare trebuie efecutată de către un psiholog, într-un cabinet specific, în mod individual, nu în clasă, la şcoală, ca o temă oarecare de rezolvat, spune psihologul Cătălina Costin.

Instrumentele utilizate în evaluarea IQ

În prezent, există multe teste de măsurare a IQ-ului, care pot fi aplicate începând cu vârsta de 3 ani. Însă, o evaluare complexă a abilităţilor cognitive se recomandă după vârsta de 6 ani. Majoritatea evaluărilor inteligenţei în context şcolar se realizează prin teste de abilităţi intelectuale, precum:

• Testul RAVEN Color şi Standard (începand cu vârsta de 4 ani)
• Bateria WISC IV – Wechsler Intelligence Scale for Children IV (între 6 şi 17 ani)
• Bateria MAB II – Multidimensional Aptitude Battery II (începand cu vârsta de 12 ani)
• Testul cuburilor KOHS (începand cu vârsta de 4 ani)

Condiţiile de testare în cazul copiilor sunt foarte importante, pentru că nu trebuie să existe factori perturbatori. „Posibilii factori care pot distorsiona testarea psihologică pot fi cei legaţi de context, precum: căldura din sala de examinare; caracteristicile evaluatorilor (este indicat ca persoanele care testeaza elevii să menţină o atitudine neutră-binevoitoare); oboseala fizică şi psihologică, dacă testarea se face la câteva ore de la trezire; stresul care poate fi resimţit de acei copii mai emotivi. Anumite probleme personale cu un mare consum psihologic pot impacta negativ rezultatul testului IQ. Neîndeplinirea nevoilor de bază, precum lipsa alimentării necorespunzătoare, lipsa somnului pot duce la rezultate mai slabe”, explică psihologul Alexandra Teleman. Chiar şi în cazul unei răceli banale sau dureri de gât se recomandă amânarea testării.

În urma testelor pentru măsurarea coeficientului de inteligenţă se pot distinge copii al căror IQ este sub 80, în cazul cărora şcolarizarea este dificilă, nivelul lor variind de la normal-slab la normal-avansat. 70% dintre copii au un IQ cuprins între 80 şi 120, spune psihologul Mihaela Ungureanu. Cei cu un IQ peste 120 sunt copii dotaţi. „Această clasificare este, însă, arbitrară, IQ-ul nefiind singurul indicator pentru domeniul şcolar. De exemplu, un copil care are o inteligenţă normală, dar creşte într-un mediu defavorizat, poate înregistra consecinţe la nivel şcolar”, completează Mihaela Ungureanu.

Variaţia nivelului IQ al unui copil

Nivelul IQ al unui copil poate fi destul de variabil, spun specialiştii. Punctajele se pot modifica destul de radical pe perioade scurte, stabilizarea producându-se la vârsta adultă. „Evident că reprezintă un reper pentru nivelul de dezvoltare al copilului, dar nu este un verdict definitiv, aşa cum, din păcate, îl percep unii părinţi sau unii copii”, explică psihologul Cătălina Costin. Trăind în epoca neuroştiinţelor şi a neuroplasticităţii, este necesar ca pe lângă depistarea aptitudinilor fiecărui copil, acesta să fie încurajat să-şi dezvolte acele calităţi native prin perseverenţă. „Da, sunt importante aptitudinile specifice şi inteligenţa generală, dar fără cultivarea perseverenţei ca valoare esenţială în educaţia elevului şi spijinul consecvent din partea părinţilor, copilul nu-şi poate valorifica potenţialul”, adaugă psihologul.

„Copii sunt într-o continuă dezvoltare fapt pentru care până în jurul vârstei de 18 ani se vor dezvolta atât din punct de vedere cognitiv, cât şi emoţional. Cu siguranţă că acei copii care dispun de stimulare cognitivă şi suport emoţional au şanse mai mari de evoluţie comparativ cu acei copii care nu beneficiază de suport. În cazul copiilor dotaţi intelectual, se recomandă o curriculă corezpunzătoare nivelului lor de dezvoltare, pentru a-i menţine în zona proximei dezvoltări necesare lor”, spune psihologul Alexandra Teleman. Aceasta completează că diferenţa de IQ dintre copii poate fi explicată prin intervenţia factorilor genetici, accesului la educaţie, sănătăţii, stimulării din partea părinţilor sau a profesorilor şi curiozităţii native.

Cazul unui copil cu IQ peste 128

Psihologul Mihaela Ungureanu povesteşte despre cazul unui copil diagnosticat cu TSA (tulburare din spectru autism) în jurul vârstei de 4 ani. Prognosticul acestuia era unul nefavorabil. Părinţii au fost informaţi că, cel mai probabil, copilul nu va putea nici să vorbească, nici să citească.

Mihaela Ungureanu l-a cunoscut când avea 14 ani şi un IQ de 128. Acesta făcea lucruri pe care un copil de vârsta sa nu ar fi capabil să le realizeze. Vorbea trei limbi străine, calcula suma unui număr de 2146 de ori, spunând imediat care este rezultatul şi ştia în ce dată a fost o zi anume din an (exemplu: ziua de luni în luna octombrie a anului 1945 pe ce dată a fost?) „cu o rapiditate şi precizie uimitoare”.

IQ al unui elev din mediul urban vs IQ al unui elev din mediul rural

Specialiştii spun că nu există nicio diferenţă între IQ-ul unui elev din mediul urban şi cel al unui elev din mediul rural, pentru că nu mediul de provenienţă reprezintă factorul definitoriu, ci perseverenţa copilului şi spijinul părinţilor sau al altor adulţi implicaţi în educaţie.

„Nu aş putea trage o concluzie legată de diferenţa de IQ între urban şi rural, deoarece dotarea genetică nu ţine cont de provenienţă. Testele de inteligenţă nu conţin itemi de consecinţe specifice, ci generale, astfel încât răspunsurile la test să nu fie influenţate de cunoştinţele anterior acumulare”, explică psihologul Mihaela Ungureanu.

Diferenţa dintre IQ şi EQ

În ultima vreme, există o asociere greşită între IQ (coeficientul de inteligenţă) şi EQ (inteligenţa emoţională). „E foarte bine să avem în vedere dezvoltarea laturii noastre cognitive. Este necesar să o exersăm şi să ne dorim de la copiii noştri să fie educaţi, informaţi şi cultivaţi. Însă, la fel de important, este să-i ajutăm să-şi cunoască şi să-şi gestioneze emoţiile, să aibă nişte coordonate despre relaţiile interumane, să poată să-şi construiască o atitudine pozitivă legată de acestea sau despre momentul potrivit de a se desprinde dintr-o relaţie – aspecte ce au în vedere tocmai EQ”, accentuează psihologul Cătălina Costin.