istoria secolului al xx-lea şi educaţia pentru - Centrul Educatia 2000+

ISTORIA SECOLULUI AL XX-LEA 

ŞI EDUCAŢIA PENTRU 

CETĂŢENIE DEMOCRATICĂ 

Valentin Băluţoiu 

Lucia Copoeru 

Aurel Constantin Soare 

Ecaterina Stănescu 

Constantin Vitanos

Lucrarea a fost elaboratã în cadrul Proiectului „Predarea istoriei ºi educaþia pentru cetãþenie democraticã în 

România”, conceput ºi implementat prin cooperarea dintre: 

Centrul Educaþia 2000+ (CEDU, România), organizaþie membrã a Open Soros Network (SON, România) 

Asociaþia Europeanã a Profesorilor de Istorie (EUROCLIO, Haga, Regatul Þãrilor de Jos) 

Finanþatori: 

Fundaþia Pentru o Societate Deschisã, România prin Centrul Educaþia 2000+ 

Ministerul Afacerilor Externe a Regatului Þãrilor de Jos (Programul MATRA) prin EUROCLIO 

The guide was developed in the framework of the Project „Fostering History and Citizenship Education in 

Romania”, designed and implemented in co-operation between: 

Center Education 2000+ (CEDU, Romania), member of Soros Open Network (SON, Romania) 

European Standing Conference of History Teachers’ Associations (EUROCLIO, Hague, the Netherlands) 

Financed by: 

Open Society Foundation, Romania through Center Education 2000+ 

Ministry of Foreign Affaires (MATRA Programme), the Netherlands through EUROCLIO 

Referenþi ºtiinþifici: 

• Vikki Askew (Leeds Grammar School, Marea Britanie) 

• Monica Dvorski (Centrul Educaþia 2000+) 

• Joke van der Leeuw-Roord (EUROCLIO, Regatul Þãrilor de Jos) 

• Rodica Mihãilescu (Colegiul Naþional Gheorghe Lazãr, Bucureºti) 

• Bogdan Murgescu (Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureºti) 

• Andrea Peto (Central European University, Ungaria) 

• Mihai Stamatescu (Liceul Traian Lalescu, Orºova) 

• Magda Stan (Liceul Nicolae Iorga, Bucureºti) 

• Anca Tîrcã (Consultant Educaþional) 

• Ineke Velduis-Meester (Universitatea din Groningen, Regatul Þãrilor de Jos) 

Coordonatori proiect: 

• Joke van der Leeuw-Roord (EUROCLIO) 

• Nicoleta Sasu (Centrul Educaþia 2000+) 

• Mihai Manea (Centrul Educaþia 2000+) 

Experþi: 

• Carol Cãpiþã (Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureºti) 

• Laura Cãpiþã (Institutul de ªtiinþe ale Educaþiei) 

• Doru Dumitrescu (Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii) 

• Eugen Palade (Centrul Educaþia 2000+) 

Redactoare: Florentina Sâmihãian (Centrul Educaþia 2000+) 

Copertã ºi graphic design: Eugen Gustea 

Layout design: Könczey Elemér 

Paginare: Tánczos András, Fazakas Botond 

Editare: Laura Codreanu 

Tehnoredactare: Nicoleta Sasu (Centrul Educaþia 2000+) 

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României 

Istoria secolului al XX-lea ºi educaþia pentru cetãþenie democraticã / Valentin Bãluþoiu, Lucia Copoeru, Aurel 

Constatin Soare,… – Bucureºti: Educaþia 2000+, 2006 

ISBN (10) 973-87592-4-2; ISBN (13) 978-973-87592-4-4 

I. Bãluþoiu, Valentin 

II. Copoeru, Lucia 

III. Soare, Aurel Constantin 

94"19"

CUPRINS 

• Cuvânt înainte (Alexandru Criºan) • 4 

• Prezentarea proiectului Predarea istoriei ºi educaþia pentru 

cetãþenie democraticã în România (Nicoleta Sasu) • 7 

•Argumentul pachetului educaþional (Mihai Manea) • 9 

• Miºcãri de populaþii în secolele XX ºi XXI (Ecaterina Stãnescu) 

Argumentul modulului • 11 

Tabel metodologic • 13 

Tabel cronologic • 15 

I. Cauzele migraþiilor contemporane. Tipuri de miºcãri de populaþii în secolele 

al XX-lea ºi al XXI-lea • 20 

II. Spaþiul istoric al migraþiilor contemporane • 35 

III. Consecinþele migraþiilor contemporane • 44 

Sugestii metodologice • 58 

Personalitãþi ºi instituþii implicate în migraþiile contemporane • 66 

• Dialog intercultural (Lucia Copoeru) 



I. Diversitatea – resursã în construcþia europeanã? • 74 

II. Naþiune ºi naþionalism • 94 

III. Dialogul intercultural – utopie sau realitate? • 107 

• Mesajul culturii contemporane (Constantin Vitanos) 




I. Cultura tinerilor – valori, idealuri, aspiraþii • 124 

II. Omul în centrul globalizãrii • 141 

•Cooperare ºi conflict (Aurel Constantin Soare) 




I. Impactul rãzboiului asupra societãþii • 167 

II. Terorismul – o ameninþare la adresa securitãþii mondiale • 180 

III. Paºi cãtre integrare (perspectiva româneascã – NATO-Uniunea Europeanã) • 189 

•Democraþia ºi drepturile omului în secolul XX (Valentin Bãluþoiu) 




I. Totalitarismul ºi democraþia liberalã • 206 

II. Schimbarea statutului femeii în secolul al XX-lea • 216 

III. Integrarea europeanã ºi drepturile omului • 232 

Sugestii metodologice • 243 

• Glosar de termeni (Mihai Manea) • 245 

• Bibliografie generalã (Mihai Manea) • 253

CUVÂNT ÎNAINTE 

VALORILE 

PENTRU CARE EDUCÃM 

Citind recent nu doar controversata, dar ºi excelenta carte a lui 

Howard Gardner, Mintea disciplinatã. Educaþia pe care o meritã 

orice copil, dincolo de informaþii ºi de teste standardizate 

(Editura Sigma, Bucureºti, 2004), am dat de o serie de afirmaþii, 

valoroase pentru orice discuþie în jurul dilemelor care frãmântã 

în momentul de faþã educaþia de pretutindeni. Valoroase, aºadar, 

ºi în contextual acestei cãrþi, care invitã, în mod programatic, la 

reflecþie, la dialog ºi, de ce nu, la interogaþie: Ce ºi de ce anume 

învãþãm la ºcoalã? Cum anume învãþãm? La ce ne serveºte, în 

fond, cultura ºcolarã? Ce anume este, la urma urmei, cultura 

ºcolarã? Un set de date, fapte ºi informaþii imuabile care 

urmeazã/trebuie sã se depoziteze temporar în memorie? Sau, 

dimpotrivã, un ansamblu dinamic, catalizator de viitoare energii, 

în mãsurã sã ne punã pe gânduri, sã ne îndemne spre reflecþie ºi, 

poate, în cele din urmã, sã lase urme adânci în conºtiinþe? Cât de 

importante sunt datele ºi faptele? Cât de importante sunt 

reflecþiile pe care le genereazã acestea? Cu ce anume rãmânem, în 

ultimã instanþã, pentru tot restul vieþii, la nivelul propriei 

arhitecturi mentale, morale, sufleteºti … deci „umane”, dupã ce 

uitãm „tot” sau „aproape tot” ce este factologic în educaþie? „Nu 

pentru ºcoalã, ci pentru viaþã învãþãm” – suna un vechi dicton... 

Dar sã revenim la citate: „În ultimã instanþã, educaþia are de-a 

face cu modelarea anumitor tipuri de indivizi – tipurile de 

persoane pe care eu (ºi alþii) visez sã le regãsesc printre tinerii 

lumii. Îmi doresc din toatã inima sã existe fiinþe umane care sã 

înþeleagã lumea, sã trãiascã prin aceastã înþelegere ºi sã vrea – cu 

ardoare ºi fãrã preget – sã o schimbe în bine. Astfel de cetãþeni se 

pot naºte dacã elevii învaþã sã înþeleagã lumea aºa cum a fost ea 

descrisã de cei care au studiat-o cu atenþie ºi care au trãit în ea cu 

grijã [s.n.], dacã vor cunoaºte ce au realizat alþii – suiºurile, 

coborâºurile, drumul drept ºi cãile ocolite – ºi dacã vor învãþa 

sã-ºi orienteze mereu propria viaþã în funcþie de posibilitãþile 

umane, inclusiv în funcþie de cele la care nimeni nu s-a gândit 

înainte”. 

„Asemeni studierii ºtiinþei ºi artei, prezentarea evenimentelor 

istorice poate fi fascinantã în sine, însã ele (evenimentele – n.n.) 

au o semnificaþie mai largã. Cred cã oamenii sunt mai capabili 

sã-ºi orienteze cursul vieþii ºi sã ia decizii importante când ºtiu 

cum au fãcut alþii faþã presiunilor ºi dilemelor, în cursul istoriei, 

în contemporaneitate […] Numai având o astfel de înþelegere 

putem reflecta la responsabilitatea fiinþelor umane de 

4

pretutindeni de a se opune genocidului din Ruanda ºi fosta 

Iugoslavie, ºi de a-i aduce pe responsabili în faþa justiþiei”. 

„În sfârºit, revin la problema indispensabilã a valorii [s.n.]: ce 

valori educaþionale ne sunt dragi ºi cum ne asigurãm cã o 

educaþie bunã este ºi o «educaþie umanã» pentru toate fiinþele 

umane”. 

Cele trei citate de mai sus ilustreazã la modul emblematic 

ipotezele iniþiale ale proiectului care a generat aceastã carte. Este 

istoria o ºtiinþã despre trecut? Sau, dimpotrivã, ajutându-ne sã 

înþelegem trecutul, istoria ne poate orienta paºii spre viitor? 

A reflecta asupra trecutului pentru a înþelege prezentul, dar mai 

ales pentru a proiecta un viitor mai bun este, dupã mine, esenþa a 

ceea ce studiul istoriei le poate oferi tinerilor. Tocmai prin 

aceasta, învãþarea istoriei este una dintre cãile privilegiate ale 

educaþiei pentru o cetãþenie activã ºi responsabilã. Or, educaþia 

pentru o cetãþenie activã ºi responsabilã este una necesarmente 

impregnatã de valori. 

Acestea sunt premisele de la care a pornit ºi proiectul Predarea 

istoriei ºi educaþia pentru cetãþenie democraticã în România ºi 

cartea de faþã. Ambele propun o istorie vie, lipsitã de festivism ºi 

aniversãri, dincolo de date ºi fapte, o istorie dilematicã, 

problematizatã, deschisã spre reflecþie, generând interogaþii 

productive ºi provocând gândirea criticã ºi activã a tinerilor. 

Elevii sunt invitaþi sã dialogheze cu faptele avute în vedere, sã 

înþeleagã sensul lor profund ºi dinamica lor generatoare de 

evoluþii neaºteptate. Prin toate acestea, lucrarea de faþã îºi 

propune sã contribuie la formarea unor tineri care doresc sã 

înþeleagã miezul lucrurilor, sã deconstruiascã evenimentul istoric 

pentru a-i înþelege sensul profund ºi mesajul pentru ziua de azi, 

dar mai ales pentru ziua de mâine. 

Tinerii care înþeleg ceea ce li se întâmplã lor ca indivizi ºi 

comunitãþii mai largi din care ei fac parte ºi care îºi verificã 

permanent ipotezele ºi reflecþiile au bune ºanse sã fie cetãþeni 

responsabili faþã de ceea ce se întâmplã în jur. Or, interesul 

pentru mersul lucrurilor ºi reflecþia activã sunt premisele 

viitoarei participãri civice. 

Au nevoie tinerii de o asemenea educaþie? Fãrã îndoialã, 

rãspunsul este afirmativ. Aproape cã nu mai e nevoie de 

argumente. Dilemele cu care se confruntã societatea ºi, odatã cu 

ea, tinerii, sunt numeroase. Cum se îmbinã valorile tradiþionale 

cu cele ale lumii de azi? Ce este tradiþional ºi ce este modern? Ce 

(mai) este vechi ºi ce este nou? Cum se îmbinã globalizarea cu 

necesara „globalizare”, care ne ajutã sã pãstrãm elementele 

definitorii ale unei identitãþi care ne defineºte totuºi? Cum putem 

fi deopotrivã cetãþeni ai României, dar ºi cetãþeni ai lumii? Cum 

reuºim sã structurãm o societate bazatã pe cunoaºtere în 

condiþiile în care ºcoala ne împinge, încã ºi mai degrabã, spre 

reproducerea decât spre producerea cunoaºterii? 

CUVÂNT ÎNAINTE 

5

ISTORIA SECOLULUI AL XX-LEA ªI EDUCAÞIA PENTRU CETÃÞENIE DEMOCRATICÃ 

Dincolo de lozinci, de discipline ºcolare, de „tema pentru acasã” 

ºi de „ceea ce trebuie învãþat pentru a doua zi”, tinerii trebuie sã 

înþeleagã de ce valorile sunt elementele reglatoare ale fiinþei pe 

parcursul întregii existenþe. Lumea de astãzi are prea multe 

exemple despre unde anume pot duce cunoºtinþele ºi 

competenþele nedublate de atitudini, crezuri ºi valori ferme. 

Cum va reuºi ºcoala sã ducã la acest dublaj necesar? Nu este 

simplu de dat un rãspuns. Poate cã ºcoala va trebui sã renunþe 

treptat la pretenþia de a da ºi de a forma totul în materie de 

personalitate. ªcoala este locul în care nu putem ºi nici nu 

trebuie sã învãþãm totul. Dar unde va trebui sã învãþãm sã 

înþelegem, sã apreciem, sã acceptãm ºi sã asumãm, dacã este 

cazul, provocãrile cu care ne confruntãm zi de zi. Iar dacã avem 

un sistem solid de valori, avem ºanse infinit mai mari sã ne 

asumãm ºi sã rãspundem activ acelor provocãri care duc lumea 

din jurul nostru un pas mai departe. 

Alexandru Criºan 

Preºedinte Executiv 

Centrul Educaþia 2000+ 

6

PREZENTAREA PROIECTULUI 

PREDAREA ISTORIEI ªI EDUCAÞIA PENTRU 

CETÃÞENIE DEMOCRATICÃ ÎN ROMÂNIA 

Scopul proiectului este sã contribuie la realizarea unor schimbãri 

majore în domeniul predãrii istoriei ºi a educaþiei pentru 

cetãþenie democraticã, subliniind importanþa valorilor pãcii, 

stabilitãþii ºi democraþiei. Proiectul sprijinã eforturile de pregãtire 

a sistemului educaþional din România pentru a atinge standardele 

europene. 

Obiectivele proiectului: 

– sã faciliteze înþelegerea noii abordãri curriculare pentru 

predarea ºi învãþarea istoriei în România; 

– sã promoveze valorile susþinute de noul curriculum, precum: 

toleranþa, înþelegerea reciprocã, democraþia; 

– sã dezvolte materiale didactice direct utilizabile în predarea ºi 

studierea unor teme de istorie, oferind posibilitatea introducerii 

unor noi abordãri metodologice; 

– sã pregãteascã profesorii implicaþi în proiect pentru utilizarea 

noilor materiale ºi metodologii la clasã ºi sã îi abiliteze ca 

formatori ºi persoane-resursã la nivel local; 

– sã consolideze Asociaþia Profesorilor de Istorie din România, 

facilitând afilierea acesteia la EUROCLIO. 

Grupuri þintã: 

Profesori de istorie, autori de manuale ºi materiale didactice, 

formatori, specialiºti în elaborarea curriculumului, elevi. 

Activitãþile proiectului: 

– întâlniri pe plan local ale echipei din România; 

– întâlniri management de proiect ale celor douã echipe din 

Olanda ºi din România; 

– seminarii de formare a profesorilor; 

– elaborarea pachetului educaþional; 

– publicarea pachetului educaþional; 

– constituirea (ºi Adunarea Generalã) a Asociaþiei Profesorilor de 

Istorie din România APIR-CLIO; 

– sesiuni de diseminare a proiectului; 

– diseminarea pachetului educaþional; 

– participarea la activitãþile pe plan internaþional a profesorilor 

implicaþi în proiect; 

– monitorizarea profesorilor de istorie. 

7


Rezultate: 

a. Pachet de resurse didactice pentru predarea istoriei ºi a 

educaþiei pentru cetãþenie democraticã în România: 

– materiale novatoare ºi disponibile pentru utilizarea directã 

în clasã, fiind însoþite de recomandãri pedagogice. 

b. Formarea de cadre didactice: 

– 50 profesori de istorie sunt formaþi în cadrul proiectului; 

– aproximativ 500 cadre didactice formate pe termen lung, ca 

urmare a efectului de multiplicare în diferite regiuni din 

România; 

– materiale din cadrul proiectului vor fi utilizate în procesul 

formãrii iniþiale ºi continue a cadrelor didactice; 

– în fiecare an, noi cadre didactice vor fi formate pe baza 

ideilor noi formulate ºi a materialelor din cadrul proiectului; 

– în fiecare an ºcolar, peste 18.000 de elevi vor fi educaþi cu 

ajutorul materialelor din cadrul proiectului; acest numãr va 

creºte pe mãsurã ce numãrul profesorilor formaþi va creºte 

de la un an la altul. 

c. Dezbateri publice cu privire la modalitãþile de stimulare a 

predãrii istoriei ºi educaþiei pentru o cetãþenie democraticã în 

România: 

– va exista un interes public ºi politic crescut ºi o mai mare 

atenþie acordatã acestui subiect; 

– un cadru de organizare mai bun ºi mai mult sprijin pentru 

identificarea de soluþii la aceastã problemã. 

d. Crearea unei reþele de profesori de istorie, cu caracter naþional, 

puternicã ºi activã în România: 

– constituirea unei reþele de profesori de istorie dornici ºi 

capabili de a promova noul în domeniul predãrii-învãþãrii 

istoriei; 

– un mod de abordare critic ºi constructiv cu privire la rolul 

istoriei ºi al educaþiei pentru o cetãþenie democraticã în 

societatea româneascã; 

– întãrirea relaþiilor de colaborare pe plan internaþional, în 

cadrul reþelei EUROCLIO, ale Asociaþiei Profesorilor de 

Istorie din România APIR-CLIO. 

Parteneri: 

– EUROCLIO, Asociaþia Europeanã a Profesorilor de Istorie 

– Centrul Educaþia 2000+ 

Parteneri asociaþi: 

– Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii din România 

– Consiliul Naþional pentru Curriculum 

– Serviciul Naþional pentru Evaluare ºi Examinare 

– Centrul Naþional de Formare a Personalului din Învãþãmântul 

Preuniversitar 

– Inspectoratele ªcolare Judeþene 

Nicoleta Sasu 

Coordonator Programe 


8

ARGUMENTUL 

PACHETULUI EDUCAÞIONAL 

Într-un moment în care accentul principal în cadrul demersului 

didactic trece de la informativ la formativ, profesorul de istorie 

are o responsabilitate deosebitã. Aceasta derivã din rãspunsul 

care se dã întrebãrilor de tipul: De ce învãþãm istoria? Cum ajutã 

istoria la pregãtirea cetãþeanului, pentru a participa la viaþa unei 

societãþi democratice? Cât de multã istorie trebuie predatã la 

clasã? Ce fel de istorie studiem? 

Aºadar, predarea istoriei trebuie sã se concentreze pe utilizarea 

abilitãþilor elevilor privind gândirea criticã ºi independentã, pe 

responsabilitatea fiecãrui individ, pe curiozitate, pe valorile 

multiperspectivitãþii ºi democraþiei, toleranþei, pe cultivarea unui 

mod de abordare pluralist, pentru a educa cetãþeni responsabili ºi 

bine pregãtiþi pentru o societate democraticã. 

Cunoscutul savant britanic Sir Betrand Russell era de pãrere cã 

„noul este întotdeauna provocator, cãci invitã pe oameni la mai 

multã reflecþie”. 

Oricine s-ar pregãti sã deschidã lucrarea de faþã ar gândi iniþial cã 

va întâlni o simplã culegere de surse istorice. Având în minte 

cuvintele cunoscutului gânditor ºi parcurgând cu atenþie paginile 

ce urmeazã, cititorul va descoperi însã un material inedit în ceea 

ce priveºte conþinutul, modalitatea de abordare, sugestiile de 

activitãþi, glosarul de termeni, aºezarea în paginã º.a. 

Atunci când, în urmã cu aproximativ patru ani, echipa de 

coordonare a proiectului Predarea istoriei ºi educaþia pentru 

cetãþenie democraticã în România se reunea pentru a decide 

obiectivele generale ale proiectului ce urma sã se deruleze, de la 

început s-a subliniat necesitatea alcãtuirii ºi implementãrii de 

materiale didactice, direct utilizabile în abordarea unor teme de 

istorie, oferind posibilitatea introducerii unor noi abordãri 

metodologice ºi care, în acelaºi timp, sã constituie un suport 

pentru formarea profesorilor de istorie ºi de ºtiinþe socio-umane 

ºi, totodatã, sã sprijine educaþia pentru cetãþenie democraticã 

prin intermediul predãrii ºi învãþãrii istoriei. 

Astfel, au luat naºtere paginile ce urmeazã. Acestea sunt rodul 

unei munci de echipã, deloc simple, a numeroase discuþii ºi 

dezbateri de idei între autori, membri ai echipei de coordonare a 

proiectului, experþi din România, Olanda, Marea Britanie, 

Ungaria. La acestea s-au adãugat reacþiile participanþilor din 

cadrul proiectului ºi rezultatele etapei de monitorizare ºi 

diseminare. 

Volumul de faþã s-a dorit de la început a fi un material novator, 

depãºind textul tradiþional; ºi-a propus sã evidenþieze, 

9


deopotrivã, valorile europene ºi atitudinile democratice 

promovate de noul curriculum, al disciplinei, dar ºi cel de 

formare – cooperarea, toleranþa, înþelegerea reciprocã. 

Materialul este structurat în cinci capitole, în care sunt abordate 

probleme ale secolelor XX ºi XXI, extrem de actuale pentru 

tânãra generaþie ºi nu numai, ca de exemplu: miºcãrile de 

populaþie, dialogul intercultural, mesajul culturii contemporane, 

cooperare ºi conflict, democraþie ºi drepturile omului. 

Fiind destinat, în principal, profesorilor, volumul nu se doreºte 

sub nici o formã un manual sau un text obligatoriu, ci, mai ales, 

un material auxiliar, care sã îl sprijine pe profesor în demersul 

sãu la clasã. De aceea, în paginile sale, se regãsesc un argument, 

corespunzãtor fiecãrui capitol, un tabel cronologic ºi, respectiv, 

unul de prezentare al modulului – concepte, cuvinte cheie, 

valorile cetãþeniei democratice, competenþele cetãþeniei 

democratice, rezultatele aºteptate, competenþele specifice, 

exprimate prin curriculumul de istorie, categoriile de surse, 

metodele de utilizat, sugestii metodologice pentru activitãþi 

viitoare. Lucrarea este completatã cu un glosar de termeni ºi o 

bibliografie. 

Lucrarea de faþã este, mai înainte de toate, un pas înainte, un 

exemplu despre cum ar trebui sã arate materialele pentru ora de 

istorie ºi nu are deloc pretenþia unei exhaustivitãþi sau cã toate 

problemele abordate au fost întrevãzute prin intermediul 

metodelor celor mai adecvate. 

Ceea ce autorii au realizat în aceste pagini a fost doar sã sugereze 

teme de dezbatere, ºi, în special, sã ofere un material de lucru 

profesorilor de istorie din România. Autorii nu au pretenþia cã au 

spus ultimul cuvânt ºi cã au dat verdicte, ci doar sã indice unele 

cãi prin care sã acþioneze în cadrul demersului didactic. 

Dacã autorii au reuºit în abordarea lor îndrãzneaþã, ne-o pot 

spune doar beneficiarii volumului, profesorii de istorie. 

Mihai Manea 

Consultant/Coordonator Programe 


10

ECATERINA STÃNESCU 

MIªCÃRI DE POPULAÞII 

ÎN SECOLELE XX ªI XXI 

CE SCHIMBÃRI AU DETERMINAT 

MIGRAÞIILE CONTEMPORANE 

ªI CE CONSECINÞE PROVOACÃ ELE? 

Fata afganã. Steve McCurry este fotograf al revistei National Geografic. În anul 

1984 a fãcut o fotografie devenitã faimoasã sub numele de „Fata afganã”. Ea 

reprezenta o tânãrã afganã refugiatã într-o tabãrã din Pakistan. Dupã 17 ani, în 

anul 2002, el a cãutat-o din nou. A descoperit-o ºi a fotografiat-o, într-o localitate 

din apropierea oraºului Peshawar. Cu acest prilej a aflat ºi numele fetei: 

Sharbat Gula – în traducere, Bãutura dulce. 

1. Realitatea fenomenului migraþiei de-a lungul istoriei. Miºcãrile 

de populaþii sunt o realitate permanentã în istoria omenirii; 

probabil cele mai cunoscute, datoritã impactului lor, sunt cele 

care, o datã cu secolul al IV-lea, au contribuit la destrãmarea lumii 

antice ºi la constituirea unei lumi noi, cea a evului mediu. 

Migraþiile sunt însã omniprezente ºi în timpurile noastre. Europa 

secolului al XX-lea a cunoscut o permanentã miºcare de 

populaþii, cauzele ei fiind complexe; aceastã realitate se va 

pãstra, desigur, ºi în secolul al XXI-lea. Drept urmare, specialiºti 

în domeniul ºtiinþelor sociale, jurnaliºti ºi politicieni discutã din 

ce în ce mai des, mai sincer ºi mai profund despre problemele 

11

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI 

fluxurilor de populaþii, despre fenomenele legate de integrarea 

migranþilor, contactul culturilor, diaspora, adicã despre tot ceea 

ce urmeazã miºcãrilor, voluntare sau impuse, ale bãrbaþilor, 

femeilor ºi copiilor în afara frontierelor statelor sau în interiorul 

acestora. 

2. Migraþia ca fenomen obiºnuit, nu ca excepþie – rezultat al 

integrãrii europene ºi al globalizãrii. Acest interes meritã 

semnalat pentru cã tot ceea ce pânã acum era considerat 

o excepþie, o anomalie în raport cu condiþia sedentarã a 

comunitãþilor umane, ºi anume exilul, dezrãdãcinarea, drumul, 

înfruntarea cu strãinul ºi strãinãtatea, precum ºi reflectarea 

tuturor acestora în imaginar, începe sã fie perceput astãzi, 

în urma unei schimbãri radicale de atitudine, ca aparþinând 

cotidianului, uneori provocând necazuri, alteori generând noi 

valori în interiorul unei comunitãþi. 

Europa clãditã în ultima jumãtate de secol este pe cale sã 

schimbe fundamental concepþia asupra migraþiilor. Prin Tratatul 

de la Maastricht, din 1992, se realizeazã nu numai o imensã piaþã 

comunã în interiorul Uniunii Europene, ci ºi proiectul unei 

construcþii politice cum nu a mai existat pânã acum. 

Administrarea acestor noi frontiere, în respectul drepturilor 

omului, va constitui prima mare provocare lansatã de migraþie în 

perioada urmãtoare. 

3. Acceptarea diferenþelor. O altã provocare se referã la 

recunoaºterea deosebirilor. Fie cã este vorba de pogrom, de 

vânãtoarea homosexualilor sau de violenþa împotriva negrilor, 

societatea umanã a trebuit sã înveþe, într-un proces dureros 

pentru victimele persecuþiilor, sã accepte deosebirile. Atacurile 

rasiste, peste tot în Europa, împotriva centrelor de primire a celor 

care cer azil, ne aratã fragilitatea acestui proces de recunoaºtere ºi 

tolerare a diversitãþii provocate de migraþie. 

4. Migraþia – o provocare ºi pentru România. Migraþia trebuie 

cunoscutã ºi înþeleasã ºi de elevii noºtri, pentru cã ea a devenit 

o provocare ºi pentru România care este astãzi þarã-sursã, þarã de 

tranzit, precum ºi þarã de destinaþie pentru migranþi. Dacã pânã 

în 1989 migraþia era privitã ca un fenomen negativ, în prezent 

România îºi reconsiderã aceastã atitudine ºi acceptã aprecierea 

susþinutã de multe alte state europene conform cãreia, printr-o 

migraþie controlatã, se poate acþiona pozitiv asupra unor realitãþi 

precum scãderea demograficã sau cea economicã. 

5. Sursele folosite. Datã fiind complexitatea acestui fenomen al 

istoriei contemporane ºi al istoriei foarte recente, sursele folosite 

sunt variate, alese conform principiului multiperspectivitãþii: de 

la mass-media la literatura de specialitate, de la istoria oralã la 

filme, afiºe ºi literatura de ficþiune. Recomandãm activitãþi prin 

care elevii sã fie iniþiaþi în critica surselor istorice, precum ºi 

utilizarea surselor din cadrul altor teme din pachetul educaþional: 

Impactul rãzboiului asupra vieþii oamenilor, Totalitarismul, 

Globalizarea, Diversitatea – resursã în construcþia europeanã?. 

12

TABEL 

METODOLOGIC 


I. Cauzele migraþiilor contemporane. Tipuri de miºcãri de populaþii 

Tema 

în secolele al XX-lea ºi al XXI-lea 

Concepte – Cauzalitate: cauze principale, secundare, cauze de lungã ºi de scurtã 

duratã (generale ºi imediate) 

Întrebãri cheie – I.1. Cine ºi în ce împrejurãri (din ce cauze) ia decizia de a migra? 

– I.2. Este migraþia pe Internet un tip de migraþie contemporanã? 

– I.3. Care sunt deosebirile dintre migraþia voluntarã ºi cea forþatã? 

Cuvinte cheie – Colonizare 

– Decolonizare 

– Emigrant 

– Globalizare 

– Imigrant 

– Migrant 

– Migraþie 

Valorile educaþiei pentru 

cetãþenie democraticã 

Competenþe prin 

educaþia pentru 

cetãþenie democraticã 


curriculum-ul de istorie 

– Migraþie legalã 

– Migraþie ilegalã 

– Migraþie economicã 

– Migraþie virtualã 

– Migraþie forþatã 

– Migraþie netã 

– Independenþa în gândire, respectul pentru argumentul raþional, 

respectarea legii 

– Receptarea criticã a informaþiilor din mass-media, studiul critic al 

realitãþii 

– Evaluarea diferitelor puncte de vedere 

– Analizarea factorilor economici, politici ºi culturali care alcãtuiesc 

imaginea unei societãþi 

Rezultate aºteptate – Elevii sã identifice dintr-un complex de cauze pe cele decisive în 

luarea hotãrârii de a migra 

Tipuri de surse – Literatura de specialitate ºi de 

ficþiune 

– Harta 

Metode didactice – Eseu de cinci minute 

– Termeni cheie iniþiali 

– Presa 

– Istoria oralã 

– ªtiu, vreau sã ºtiu, am învãþat 

– Dezbatere 

Tema II. Spaþiul istoric al migraþiilor contemporane 

Concepte – Continuitate ºi schimbare, propagandã 

Întrebãri cheie – II.1. Unde ºi de unde au migrat oamenii în sec. XX-XXI? 

– II.2. Migraþiile contemporane afecteazã ºi regiunea în care eu trãiesc? 

Cuvinte cheie – Deportare 

– Sezonier 

– Dictaturã 

– Totalitarism 

– Propagandã 

– Refugiat 

– Vizã 

Valorile educaþiei pentru – Flexibilitate ºi adaptare la schimbare, responsabilitate socialã ºi 

cetãþenie democraticã moralã 

13


Tema II. Spaþiul istoric al migraþiilor contemporane 


educaþia pentru cetãþenie 

democraticã 



14 

– Abilitatea de a folosi oportunitãþile oferite de Uniunea Europeanã 

– Capacitatea de a face legãtura între experienþele personale ºi cele 

generale cu privire la diversitate 

– Plasarea evenimentelor într-un context istoric mai larg: românesc, 

european sau mondial 

Rezultate aºteptate – Elevii sã formuleze consecinþele situaþiilor în care principiile 

democratice sunt respectate sau încãlcate 

Tipuri de surse – Literatura de specialitate 

– Harta 

– Statistici 

Metode didactice – Brainstorming 

– Turul galeriei 

– Presa 


– Gândiþi, lucraþi în perechi, 

comunicaþi 

Tema III. Consecinþele migraþiilor contemporane 

Concepte – Drepturile omului 

Întrebãri cheie – Care este impactul migraþiei asupra comunitãþii de plecare, de 

destinaþie, precum ºi asupra oamenilor implicaþi în migraþie ? 

– III.1. Cum modificã migraþia viaþa migranþilor? 

– III.2. Care este impactul migraþiilor asupra þãrilor implicate? 

– III.3. Care este preþul plãtit de cei implicaþi în migraþia contemporanã? 

Cuvinte cheie – Azil 

– Migraþie etnicã 

– Azilant 

– Naturalizare 

– Asimilare 

– Prejudecãþi 

– Discriminare 

– Rasism 

– Discriminare pozitivã 

– Solicitant de azil 

– Integrare 

– Stereotip 

– Intoleranþã 

– Xenofobie 

Valorile educaþiei pentru – Respectarea valorilor democratice 

cetãþenie democraticã – Respectul pentru sine ºi pentru celãlalt 

– Aprecierea demnitãþii umane, respingerea stereotipiilor ºi a prejudecãþilor 

Competenþe prin – Susþinerea diversitãþii ºi a coeziunii sociale 

educaþia pentru 

– Înþelegerea ºi acceptarea diversitãþii 

cetãþenie democraticã – Toleranþã ºi intoleranþã 



– Recunoaºterea ºi acceptarea interculturalitãþii 

Rezultate aºteptate – Elevii sã fie capabili sã reflecteze asupra beneficiilor ºi a pierderilor 

provocate de migraþii 

Tipuri de surse – Afiºe 


– Legislaþie 

– Presã 

– Harta 

– Filme 

Metode didactice – Joc de rol 

– Cubul 

– SINELG 

– Studiul de caz 

– Gruparea elevilor în funcþie de o – Jurnalul cu dublã intrare 

atitudine 

– ªtiu – vreau sã ºtiu – am învãþat

TABEL 

CRONOLOGIC 

Contextul istoric: local, european, 

universal 

– Revoluþia industrialã din Europa de Vest 

determinã ºi o creºtere demograficã 

(populaþia creºte de la 266 mil. locuitori 

în 1850 la 450 mil. loc. în preajma 

primului rãzboi mondial). 

– România independentã ia mãsuri pentru 

dezvoltarea unei economii moderne: 

crearea unui sistem bancar, acorduri 

economice, extinderea cãilor ferate, 

dezvoltarea industriei. 

– Primul rãzboi mondial. 

– România se implicã în acest rãzboi, 

începând cu anul 1916, în Antantã, 

având ca scop reîntregirea naþionalã. 

– Destrãmarea imperiilor rus, austro-ungar, 

turc ºi german, formarea statelor 

naþionale. 

– Prin deciziile plebiscitare ale românilor, 

se formezã statul naþional unitar român. 

– Conferinþa de pace de la Paris. 

– Tratatele de la Versailles, Trianon, Saint 

Germain ºi Paris recunosc unitatea 

statului român. 

– Rãzboi civil în Rusia. 

– Refacerea economicã dupã înlãturarea 

distrugerilor provocate de primul rãzboi 

mondial. 


1900 

1914-1918 

1918-1920 

1919-1920 

1918-1921 

1922-1928 

Miºcãri de populaþii 

– Europenii migreazã cãtre alte continente, 

în special America (între 1871-1915, 36 

mil. europeni au pãrãsit continentul, 

dintre care aprox. 30 mil. definitiv). 

– Existã ºi o migraþie internã, de la sat la 

oraº, prin urbanizare, precum ºi una 

intra-europeanã (5-6 mil. ruºi au trecut 

munþii Urali pentru a se instala în 

spatiul transsiberian). 

– Franþa este prima þarã europeanã care 

cunoaºte imigraþia în masã, dinspre 

þãrile vecine (Germania, Elveþia, Spania, 

Italia), fiind urmatã de Elveþia, 

Germania, Marea Britanie, Belgia ºi 

Luxemburg. 

– Refugiaþii de rãzboi în regiunile 

implicate în lupte. 

– Mii de armeni, supravieþuitori ai 

genocidului din anul 1915, s-au refugiat 

în Rusia, Franþa ºi America. 

– Deplasãri provocate de trasarea noilor 

graniþe. Spre exemplu, în Ungaria s-au 

stabilit aprox. 400.000 de maghiari, 

venind din România, Cehoslovacia ºi 

Iugoslavia, iar în Bulgaria, peste 200.000 

de persoane din Macedonia, Turcia ºi 

Dobrogea. 

– Deplasãri provocate de retrasarea hãrþii 

Europei. Statul naþional devine forþa care 

îi controleazã pe locuitori, majoritari ºi 

minoritari, aceasta manifestându-se ºi 

prin controlul paºapoartelor. 

– Emigrarea celor care se temeau sau se 

împotriveau regimului comunist, ,,ruºii 

albi” (între 2 ºi 3 mil. persoane). 

– Migraþia „cerutã” de planurile de 

extindere economicã, precum ºi de 

problemele demografice provocate de 

rãzboi. Statele interesate realizeazã 

acorduri pentru recrutarea imigranþilor 

economici. 

15




– Instaurarea regimurilor de dreapta în 

Italia ºi Germania ºi a regimului de 

stânga, comunist, în URSS. 1922-1933 

– Marea crizã economicã mondialã. 

– Economia României este puternic 

afectatã de aceastã crizã. 

– Rãzboi civil în Spania. 

– Presiuni diplomatice asupra României, 

care este obligatã sã cedeze URSS, 

Ungariei ºi Bulgariei teritorii care 

reprezintã o treime din suprafaþa þãrii. 

– Al doilea rãzboi mondial. 

– România este iniþial neutrã (1939), apoi 

este aliata Germaniei, alãturi de care 

luptã în Est. În august 1944 intrã în 

alianþa Naþiunilor Unite. 

– Noi graniþe în Europa, instaurarea 

regimurilor comuniste în est ºi a cortinei 

de fier pe continent, începutul 

rãzboiului rece. 

16 

1929-1933 

1936-1939 

1940 

1939-1945 

1945-1946 


– Migraþia opozanþilor regimurilor 

extremiste, precum ºi a celor vizaþi de 

politicile dictatoriale: militanþi 

antifasciºti italieni, antihitleriºti ºi evrei. 

Deportãrile ordonate de Stalin. 

– Migraþia de ,,restituire” voluntarã sau 

forþatã a forþei de muncã. 

– Migraþia din zonele de conflict: o 

jumãtate de milion de spanioli trec 

Pirineii, în martie 1939, pentru a scãpa 

de armatele franchiste. 

– Refugierea românilor din teritoriile 

cedate. 

– Dislocarea a numeroase comunitãþi din 

zona fronturilor de luptã sau din 

apropierea lor; migrarea celor vizaþi de 

persecuþiile rasiale ºi politice ale 

regimurilor dictatoriale. Se estimeazã cã 

30 mil. de persoane au fost deplasate în 

anii rãzboiului, în primul rând civili care 

fugeau din calea duºmanului. Spre 

exemplu, 520.000 de locuitori din 

Alsacia ºi Lorena au fugit din cauza 

invaziei germane; în 1940 numai 

jumãtate s-au întors. În ultimele luni ale 

rãzboiului, mai mult de 10 mil. germani 

din Prusia Orientalã, Pomerania ºi 

Silezia se refugiazã în zonele vestice, 

aflate sub controlul Naþiunilor Unite. 

– Migraþii etnice ºi politice. Ungaria, 

România ºi Bulgaria au fãcut schimb de 

populaþii. Peste 9 mil. de germani sunt 

expulzaþi din Prusia Orientalã, Polonia, 

Cehoslovacia ºi se aºeazã în RFG. 

– Stalin continuã politica de persecuþii ºi 

deporteazã în masã pe germanii din zona 

Volgãi, pe tãtarii din Crimeea, pe o parte 

a polonezilor ºi a locuitorilor þãrilor 

baltice, sub acuzaþia de colaboraþionism. 

Aprox. 600.000 de persoane din 

Basarabia ºi Carelia ºi-au cãutat refugiu 

în afara graniþelor URSS. 

– Sute de mii de est-germani au trecut 

graniþa în sectorul apusean al Germaniei.



– Planul Marshall pentru ajutorarea 

Europei, refuzat de URSS în numele 

tuturor statelor devenite comuniste, între 

care ºi România. Ea devenise, odatã cu 

30 dec. 1947, Republicã Popularã, prin 

impunerea abdicãrii regelui Mihai I. 

– Prosperitate economicã în Europa de 

nord ºi de vest: dezvoltare industrialã, 

creºterea numãrului de locuri de muncã. 

– Revolta anticomunistã din Ungaria. 

– Construirea Zidului Berlinului. 

– Amploare maximã a procesului de 

decolonizare, anul 1960 este considerat 

„Anul Africii”. 

– Revolta anticomunistã din Cehoslovacia 

ºi intervenþia trupelor Pactului de la 

Varºovia. 

– Stagnare sau chiar regres al economiei 

occidentale. 

– Regimuri autoritare în Europa (Spania 

franchistã, în Portugalia - Salazar ºi în 

Grecia - Regimul Coloneilor). 

– Instaurarea regimurilor militare, 

autoritare, în þãri ale lumii a treia. 

– Regimuri comuniste în Vietnam, Laos, 

Cambodgia. 

– Rãzoi civil în Nicaragua, El Salvador. 


1948 

1950-1970 

1956 

1961 

1960-1970 

1968 

1970-1980 


– Reîncepe migraþia cãtre SUA, care 

acordã un statut special refugiaþilor 

politici. Este vorba despre Legea pentru 

persoanele obligate sã migreze 

(Displaced Persons Act), din anul 1948, 

care a permis intrarea a 400.000 de 

refugiaþi din Europa de Est. Migraþia 

forþei de muncã cerutã de refacerea 

Europei occidentale. 

– Creºte cererea de mânã de lucru 

europeanã ºi extra-europeanã: Franþa, 

Marea Britanie, Germania, Belgia, Þãrile 

de Jos, Suedia, Danemarca au fãcut apel 

la mâna de lucru strãinã, aºa cum au 

procedat ºi þãri care au fost iniþial þãri de 

emigrare, precum Italia, Spania, 

Portugalia, Grecia. 

– 250.000 de unguri au pãrãsit þara, din 

cauza represiunii regimului lui Janos 

Kadar; cei mai mulþi s-au putut aºeza în 

SUA, iar ceilalþi în Elveþia, Franþa ºi 

Marea Britanie. 

– În cursul celor 28 de ani de existenþã a 

Zidului au fost ucise de grãniceri ºi 

poliþiºti 239 de persoane care au încercat 

sã treacã în Berlinul Occidental. 5.000 de 

est-germani au fost arestaþi la graniþã, iar 

4.000 au reuºit sã evadeze din lagãrul 

comunist. 

– Locuitori ai fostelor colonii, europeni 

dar ºi bãºtinaºi, migreazã cãtre fostele 

metropole. 

– Refugierea celor care au susþinut revolta. 

– Renunþare la recrutarea forþei de muncã 

a imigranþilor. 

– Emigraþie politicã, în special a 

intelectualilor ºi a membrilor partidelor 

politice interzise de autoritãþi. 

17




– Criza petrolierã ºi necesitatea 

restructurãrii economiei occidentale. 

– În România începe perioada cea mai 

apãsãtoare a regimului comunist al lui 

Nicolae Ceauºescu. 

– Angola ºi Mozambic, foste colonii 

portugheze, îºi proclamã independenþa. 

– Prãbuºirea comunismului în Europa 

de Est. 

– Reunificarea Germaniei. 

– Începutul rãzboiului civil în fosta 

Iugoslavie. 

– Tratatul de la Maastricht, prin care se 

stabileºte extinderea Uniunii Europene. 

– Rãzboi civil în Rwanda. 

18 

1973-1974 

1975 

1989 

1990 

1991 

1992 

1994 


– Limitarea imigranþilor economici; 

fenomenul este compensat de 

reîntregirea familiilor ºi de imigraþia 

clandestinã pentru anumite sectoare de 

activitate: construcþii, lucrãri publice, 

confecþii. 

– Revenirea masivã în Portugalia a 

repatriaþilor (retornados). 

– Revenirea etnicilor în þãrile-„mamã” prin 

pãrãsirea þãrilor de naºtere, foste state 

comuniste. Migraþia, economicã sau 

politicã, a locuitorilor din fostele þãri 

comuniste; spre exemplu, în anii 1991- 

1993, între 300.000 ºi 400.000 de 

albanezi ºi-au pãrãsit þara, cei mai mulþi 

fiind ilegal în Italia ºi Grecia. 

– Migraþie internã, între regiunile din 

fostele RFG ºi RDG, precum ºi venirea în 

Germania a etnicilor germani din fostele 

state comuniste din Europa. Spre 

exemplu, între 1989 ºi 1999, aprox. 

186.000 de etnici germani au pãrãsit 

România. 

– Refugiaþi din zonele conflictului etnic, 

religios ºi militar: 1991, din Croaþia; 

1992-1996 din Bosnia; 1998-1999 din 

Kossovo. Aprox. 4,6 mil. de persoane 

s-au refugiat fie în þãrile vecine 

(Macedonia, Albania, Grecia), fie în alte 

þãri europene unde au obþinut statut de 

refugiat. Cei mai mulþi, aprox. 150.000, 

sunt admiºi în Germania, urmatã de 

Marea Britanie, Franþa ºi Þãrile de Jos. 

– Liberã circulaþie a capitalurilor ºi a forþei 

de muncã în spaþiul UE, fenomen care se 

înscrie în globalizare. 

– Mobilitatea elitelor, a „creierelor” care 

lucreazã în firmele multinaþionale. 

– Refugiaþi în tabere organizate în þãri 

vecine.



– Tratatul de la Amsterdam, care cuprinde 

politicile statelor membre UE în legãturã 

cu azilul ºi migraþiile, este adoptat de 

Comisia Europeanã ºi de Consiliul de 

Miniºtri. 

– Atentatele de la New York. 


1999 

2001 

– Constituþia UE este respinsã prin 

referendumuri în Franþa ºi Olanda. 2005 


– Statele semnatare desfãºoarã activitãþi 

pentru uniformizarea legislaþiei privind 

imigranþii. În martie 2005, Comisia 

Europeanã lanseazã Cartea Verde a 

migraþiei economice, document ce 

reprezintã o nouã invitaþie la dezbateri 

publice pentru armonizarea legislaþiei 

þãrilor UE în legãturã cu aceste aspecte. 

În acelaºi an, Comitetul de miniºtri al 

Consiliului Europei a adoptat un set de 

24 de principii directoare care detaliazã 

procedurile de repatriere forþatã a 

strãinilor care locuiesc ilegal în þãrile 

UE. Textul este primul document 

internaþional care abordeazã toate 

etapele procedurii de repatriere forþatã, 

de la constatarea situaþiei ilegale pânã la 

repatrierea efectivã. 

– Toate statele, ºi mai ales cele vizate de 

astfel de ameninþãri, iau mãsuri 

suplimentare pentru supravegherea 

strãinilor care intrã în þarã. 

– Mass-media scrie despre ,,teama de Est” 

ca fiind una dintre cauzele acestei 

respingeri. 

19


Cauzele care determinã o persoanã sau un grup de oameni sã 

pãrãseascã þara de origine pentru a se stabili definitiv sau numai 

temporar în altã þarã sunt multiple. Însã, de cele mai multe ori, 

poate fi identificatã o cauzã preponderentã. În funcþie de aceasta, 

sunt formulate ºi tipurile de migraþii ale secolelor al XX-lea ºi al 

XXI-lea. 

Cercetãrile aratã cã fenomenele migratoare nu sunt numai crize 

datorate schimbãrilor complexe ale secolelor al XX-lea – al 

XXI-lea, ci ele sunt fenomene ale evoluþiei umanitãþii, pentru 

care trebuie sã ne pregãtim sã le înþelegem. 

20 

I. 

CAUZELE MIGRAÞIILOR 

CONTEMPORANE 

TIPURI DE MIªCÃRI DE POPULAÞII 

ÎN SECOLELE AL XX-LEA ªI AL XXI-LEA 

PENTRU PROFESOR 

Tipurile de migraþii sunt definite 

în glosar.

1. 

CAUZELE MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE 

CINE ªI ÎN CE ÎMPREJURÃRI IA 

HOTÃRÂREA DE A MIGRA? 

CINE ESTE RESPONSABIL PENTRU 

MIGRAÞIILE CONTEMPORANE? 

1.1. COPILÃRIA DE PE GOLGOTA BÃRÃGANULUI 

„Pentru Dora Sarafolean, clipa 

de despãrþire definitivã de 

locurile pãrinteºti din satul 

bãnãþean n-a pãlit în amintire, 

deºi, ori de câte ori o evocã, 

glasul îi tremurã a lacrimã: am 

ieºit prin curte, mama cu noi 

doi de mânã ºi cu…icoana 

noastrã – Iisus Hristos ºi Maica 

Domnului, aºa, ca într-un 

pelerinaj dureros. 

Satul s-a creat în toamnã, când 

a venit un activist de partid ºi 

a împãrþit fiecãrei familii o 

parcelã de pãmânt, bãtând un 

þãruº numerotat în pãmânt. 

Casele erau din chirpici sau 

din pãmânt, cu acoperiº din 

paie de orez, ºi arãtau toate la 

fel: câte o camerã ºi câte o 

bucãtãrie. Strãzile nu aveau 

nume, ci numere. 

ªcoala însã s-a fãcut ºi iarna 

lui 1951 n-a fost singura iarnã 

pe care aveau s-o petreacã 

bãnãþenii în Bãrãgan. 

Vara, la Mãzãreni veneau 

þãrani ºi vindeau fructe. Mama 

Sarafolean a reuºit cu greu sã 

cumpere câteva kilograme de 

cireºe. Fratele meu Silviu, care 

nu-ºi aducea aminte cum arãta 

un pom cu fructe, a aninat 

cireºele în puiul de salcâm din 

curtea casei, admirându-l apoi 

cu licãrire nãzdrãvanã în ochi. 

Mama, vãzând aceasta, a 

început sã plângã, rugând 

Cerul sã se îndure de copilul 

atât de inocent.” 

Tatiana Cernicova-Dincã, Bãrãganul – sârma ghimpatã a unei 

copilãrii, în Mirela Luminiþa Murgescu, Silvana Rachieru, 

Adolescenþa ºi copilãria de altãdatã. Tinerii de azi cerceteazã istoria 

de ieri, Concursul EUSTORY, 2002. 

1.2. DOCUMENTE ALE AUTORITÃÞILOR COMUNISTE 

CU PRIVIRE LA DEPORTÃRILE ÎN BÃRÃGAN 

„Fiecãrei persoane sau familii 

care urmeazã a fi dislocatã li se 

va aduce la cunoºtinþã Decizia 

Ministerului Afacerilor Interne, 

comunicându-li-se mijloacele 

de transport ce li se pun la 

dispoziþie. De asemenea, li se 

va arãta cã bunurile ce nu le 

pot transporta, pot sã le vândã. 

Totodatã li se va comunica ora 

când trebuie terminatã 

împachetarea. La fiecare 

gospodãrie unde s-a comunicat 

Decizia, rãmâne unul sau doi 

ostaºi pentru a supraveghea ca 

cei în cauzã sã nu distrugã 

bunuri, sã nu incendieze sau sã 

nu disparã.” 

Viorel Marineasa º.a., Deportarea în Bãrãgan. Destine, documente, 

reportaje, Timiºoara, 1996. 

Concursul ISTORIA MEA – 

EUSTORY este organizat de 

Fundaþia Noua Istorie ºi se 

înscrie în reþeaua EUSTORY 

coordonatã de Fundatia Korber. 

Þelul principal al concursului 

este, conform afirmaþiilor celor 

implicaþi în organizarea lui, 

stimularea interesului tinerilor 

pentru trecut, dezvoltarea 

ataºamentului lor faþã de 

comunitatea localã, de statul 

român ºi de valorile europene ºi 

general umane. Concursul doreºte 

sã contribuie la dezvoltarea 

capacitãþii tinerilor de a înþelege 

realitatea curentã, de a reflecta în 

mod critic ºi de a-ºi asuma 

responsabilitãþile ce le revin în 

cadrul societãþii. 

Dislocãrile de populaþie din iunie 

1951 au fost hotãrâte în cadrul 

ºedinþei Consiliului de Miniºtri din 

15 martie, prin care Ministerul Afacerilor 

Interne putea muta din orice 

localitate persoanele care „dãunau 

construirii socialismului în Republica 

Popularã Românã”. Aceste 

dislocãri au fost pregãtite prin douã 

Directive care cuprind mãsurile 

politice, militare ºi administrative 

impuse de autoritãþile comuniste. 

21


APLICAÞIE 

• Cât de veridicã este sursa 1.1 pentru a cunoaºte migraþia forþatã – deportarea – în timpul 

regimului comunist din România? Realizaþi o analizã criticã a acestei surse. 

• Analizaþi imaginea salcâmului care „poartã” cireºe; treceþi dincolo de joaca copilului ºi 

formulaþi o apreciere în legãturã cu reacþia copiilor ºi a adulþilor într-o situaþie limitã. 

• Comparaþi sursele 1.1 ºi 1.2; stabiliþi ºi explicaþi deosebirile. 

• Descrieþi momentul pãrãsirii satului din punctul de vedere al familiei deportate ºi apoi din 

punctul de vedere al soldaþilor în misiunea primitã de la autoritãþile comuniste. 

1.3. REVENIREA ÎN PORTUGALIA 

„ªi acum când avionul intra pe 

pistã la Lisabona s-a mirat de 

clãdirile din cartierul 

Encarnacao, de maidanele pe 

care se osificau piane 

sfãrâmate ºi carcase rupestre 

de maºini, ºi de cimitirele ºi 

cazãrmile al cãror nume nu-l 

cunoºtea ca ºi cum ar fi 

descins într-un oraº strãin 

cãruia îi lipseau, ca sã-l 

recunoascã drept al sãu, notarii 

ºi ambulanþele din urmã cu 

optsprezece ani. 

Stãtuse o sãptãmânã cu mulatra 

ºi puºtiul în sala de îmbarcare 

din aeroportul din Luanda, toþi 

trei întinºi pe jos, înfãºuraþi în 

pãturi, chinuiþi de foame, 

22 

într-un vãlmãºag de 

geamantane, saci, copii, 

suspine ºi mirosuri, în speranþa 

cã vor gãsi un bilet sã fugã de 

Angola, ºi de mitralierele care 

rãpãiau zilnic pe strãzi, ridicate 

în aer de negri în salopete de 

camuflaj, îmbãtaþi de aftershave 

ºi de autoritate. 

Un funcþionar, care consulta 

niºte hãrþi ºi cãlca peste 

trupurile culcate, picura din 

orã în orã câte un nume, iar 

dupã geamuri miliþieni de-ai 

UNITA cu brãþãri din pãr de 

cal ºi lãnci prevãzute cu pene, 

dirijaþi de consilieri americani 

ºi chinezi, vegheau sub 

tuburile de neon din tavan.” 

Antonio Lobo Antunes, Întoarcerea caravelelor, Humanitas, 2002. 

APLICAÞIE 

• Sursa 1.3 este un fragment dintr-un roman – o lucrare de 

ficþiune. Credeþi cã experienþa relatatã are un fundament 

real? Poate fi folosit acest roman ca sursã pentru 

reconstituirea unei realitãþi istorice? Discutaþi în grupuri 

mici ºi apoi la nivelul întregii clase. 

• Dacã cei mai mulþi dintre voi sunteþi de acord cu folosirea 

acestei surse, utilizaþi informaþiile din cadrul orelor de 

istorie pentru a reconstitui fondul istoric al evenimentelor 

ilustrate de sursã. Pentru încadrarea cronologicã puteþi folosi 

ºi tabelul cronologic care însoþeºte acest modul. 

• Cu ajutorul profesorului de literaturã, alcãtuiþi o listã cu 

romane din literatura românã ºi universalã care pot fi utile 

pentru înþelegerea fenomenelor colonizãrii ºi decolonizãrii 

sau a altor evenimente. 

• Din lista alcãtuitã de voi, alegeþi un exemplu ºi organizaþi 

o dezbatere cu tema: „Romanul… – între ficþiune ºi adevãr 

istoric”. 


Personajul principal al 

romanului este un portughez 

care, timp de mai mulþi ani, a 

lucrat în Angola. 

Folosiþi informaþiile suplimentare 

referitoare la autor; ele se gãsesc 

în capitolul „Personalitãþi ºi 

instituþii implicate în migraþiile 

contemporane”. 

Sunt utile, de asemenea, ºi 

sugestiile privind critica unei 

surse care se gãsesc în capitolul 

Sugestii metodologice. 


Fragmentul din romanul 

Întoarcerea caravelelor de 

Antonio Lobo Antunes poate fi 

folosit pentru o dezbatere cu 

tema: „Între ficþiune ºi adevãr 

istoric”. În acest context se 

discutã modul în care putem 

folosi literatura de ficþiune 

pentru o reconstituire istoricã. 

Pentru o analizã corectã 

propunem parcurgerea 

urmãtorilor paºi: 

1. Când a fost scris romanul/la 

cât timp dupã desfãºurarea 

evenimentelor despre care 

vorbeºte? 

2. A fost autorul martor al 

evenimentelor pe care le 

descrie? 

3. Sunt menþionate fapte pe care 

le cunoaºtem din alte surse? 

4. Cu ce scop a fost scris 

romanul? 

5. Verificaþi informaþiile din 

aceastã sursã cu cele care apar 

în alte tipuri de surse (hãrþi, 

statistici, literatura de 

specialitate).

1.4. MÃRTURIA LUI J.L.K., 

MIGRANT ÎN ROMÂNIA DIN CONGO-BRAZAVILLE 

„Experienþa mea ca refugiat 

este una pentru care cuvintele 

nu sunt de ajuns. Pãrãsind 

totul, familie, prieteni, mã aflu 

acum în aceastã þarã (România, 

1999) în care nu cunosc pe 

nimeni, nici chiar limba, trãind 

prin bunãvoinþa organizaþiilor 

internaþionale ºi a guvernului. 

Înainte de a-mi pãrãsi þara 

lucram într-o societate aviaticã 

ºi aveam toate condiþiile pentru 

o viaþã bunã. Atunci când a 

izbucnit rãzboiul, eram, cu 

probleme de serviciu, într-un 

alt oraº. A fost ºansa mea, 

deoarece toþi colegii mei au fost 

omorâþi de un obuz care a atins 

clãdirea firmei. Cu ajutorul 

unor prieteni am reuºit sã 

pãrãsesc þara abandonând totul 

ºi, dintr-o þarã în alta, sunt 

acum în România. 

Calvarul vieþii mele au fost 

cele douã luni petrecute într-o 

pãdure, fãrã hranã sau 

medicamente. Am vãzut copii 

murind de foame, bãtrâni 

abandonaþi pentru cã nu aveau 

puterea sã fugã. Viaþa nu mai 

avea nici un sens, fiinþa umanã 

nu mai valora nimic. Omul 

devenise un animal sãlbatic 

trãind în pãdure. 

Acesta a fost calvarul vieþii 

mele înainte de sosirea în 

România. 

Aici au apãrut alte dificultãþi. 

Autoritãþile mi-au refuzat 

intrarea deoarece nu aveam 

acte ºi am stat patru zile la 

punctul de frontierã. Ce sã fac 

într-o asemenea situaþie? Sã mã 

întorc în þarã, imposibil; atunci 

a trebuit sã accept toate 

umilinþele ºi capriciile celor de 

la frontierã. 

Aºa a început pentru mine 

viaþa de refugiat într-o þarã cu 

totul necunoscutã ºi unde 

totuºi trebuie sã reîncep sã 

trãiesc. Totul este nou, 

necunoscut ºi nu ºtiu ce sã fac. 

Viaþa, viaþa mea trebuie 

reconstruitã reîncepând de la 

zero.” 

Material realizat de Pema Bekilda, elevã în clasa a XII-a, în cadrul 

proiectului „Dacã vrei sã schimbi istoria, trebuie mai întâi sã o 

cunoºti”, 2000. 



Regulile privind istoria oralã 

sunt în capitolul „Sugestii 

metodologice”. 


* Modul în care se organizeazã o 

astfel de dezbatere, precum ºi 

proiectul, ca metodã de 

evaluare, sunt prezentate în 

capitolul „Sugestii 


APLICAÞIE 

• Sursa 1.4 este o confesiune, o sursã care aparþine istoriei orale. Discutaþi la nivelul întregii 

clase ºi stabiliþi 4 reguli care trebuie respectate atunci când recurgem la istoria oralã. Comparaþi 

lista voastrã cu cea stabilitã de specialiºti. 

• Realizaþi o criticã a acestei surse; dacã nu sunteþi de acord cu folosirea ei, prezentaþi colegilor 

argumentele voastre. Dacã sunteþi de acord cu folosirea ei, rãspundeþi urmãtoarelor cerinþe: 

a. cu ajutorul cunoºtinþelor din orele de istorie, precum ºi al unei documentãri suplimentare 

(Encarta: http//Encarta.msn.com sau Enciclopedia Britannica http.www.eb.com-search), 

reconstituiþi condiþiile în care migrantul care ne relateazã experienþele prin care a trecut a 

pãrãsit þara de origine. 

b. formulaþi douã consecinþe ale rãzboiului (civil în acest caz) asupra locuitorilor statului 

respectiv. 

c. identificaþi trei probleme cu care s-a confruntat acest migrant. Comparaþi-le cu problemele 

altor migranþi care apar în relatãrile din acest modul ºi formulaþi o concluzie. 

d. Discutaþi soluþia prezentatã de migrant în cadrul unei dezbateri academice cu tema: „Viaþa 

de refugiat într-o þarã necunoscutã”. (*) 

23


1.5. MIGRAÞIA FORÞEI DE MUNCÃ ÎN EUROPA ÎN ANII 1945-1973 

John Lauer, Chris Rowe, Years of Division. Europe since 1945 

„În anii ’70 sasul Johann Zauner 

din Deva, vestit cârciumar, a 

deschis în Germania, lângã 

Landshut, un restaurant. 

Plecase împreunã cu familia ºi 

trãia, cu angoasã amarã, ºocul 

adaptãrii la noua patrie. De la 

distanþã, toate necazurile ºi 

zilele negre trãite în România 

se estompau, rãmânându-i în 

memorie doar clipele fericite ºi 

24 

purtând în suflet dulcea 

nostalgie a locurilor natale. 

Ca sã-ºi astâmpere dorul, 

Johann a rânduit un «salon 

românesc» în care-ºi primea 

oaspeþii interesaþi de þuiculiþã, 

sarmale ºi mititei… Emigrat în 

þara originilor sale îndepãrtate, 

sasul Zauner nu se putea 

desprinde, oricât ar fi încercat, 

de… românul Zauner. 


Folosind Harta migraþiei 

economice cãtre Europa de Vest 

în anii 1945-1973, pot fi propuse 

urmãtoarele sarcini de lucru: 

1. Numiþi trei state europene ºi 

alte trei extraeuropene care 

sunt þãri de plecare în migraþia 

economicã în anii 1960-1975. 

2. Numiþi douã state care sunt 

þãri de destinaþie pentru acest 

tip de migraþii. 

3. Formulaþi douã cauze ale 

acceptãrii migraþiei economice 

de cãtre aceste þãri. 

4. Care este statutul Portugaliei, 

Spaniei ºi al Greciei: sunt þãri 

de plecare sau þãri de 

destinaþie? 

5. Astãzi aceste state au acelaºi 

statut? Argumentaþi rãspunsul. 

APLICAÞIE 

• Priviþi cu atenþie sursa 1.5 ºi precizaþi douã direcþii ale migraþiei în Europa; indicaþi care sunt 

þãrile de plecare ºi care sunt þãrile de destinaþie. 

• Care dintre experienþele relatate de sursele 1.1-3 se regãsesc între informaþiile oferite de aceastã 

hartã? Care dintre ele nu apar? Discutã cu colegul de bancã ºi formulaþi împreunã o explicaþie. 

Comparaþi rãspunsul vostru cu cel dat de colegi. 

• Imaginaþi-vã cã sunteþi implicaþi într-una dintre migraþiile ilustrate de hartã. Scrieþi o relatare 

despre ceea ce trãiþi. Comparaþi relatarea voastrã cu sursele analizate mai sus. Formulaþi o 

concluzie pe care sã o prezentaþi colegilor voºtri. 

1.6. COMUNIªTII I-AU VÂNDUT PE SAªI CU CÂTE 8000 DE MÃRCI

În destinul sãu, un cronicar de 

familie ar putea descifra mare 

parte din destinul tuturor 

saºilor «vânduþi» pe 8000 de 

mãrci de un regim inuman ºi 

lipsit de o minimã inteligenþã în 

faþa istoriei. «Cap de pod» pe 

pãmânt românesc al uneia 

dintre cele mai dezvoltate 

civilizaþii europene, 

„Deplasarea întreprinderilor, 

favorizatã de fenomenul 

globalizãrii, provoacã o formã 

nouã de migraþie ce poate fi 

numitã «migraþia cadrelor» 

(specialiºti). Mii de persoane cu 

înaltã calificare, personal de 

înalt nivel, directori de firme, 

manageri, specialiºti º.a. 

migreazã, în contextul unei 

mobilitãþi legate de desfãºurarea 

investiþiilor pe scarã planetarã. 

Aceºtia formeazã o categorie de 

persoane care este în continuã 

creºtere. Aceºti strãini care au 

un nivel social înalt nu sunt 

percepuþi ca «imigranþi» pentru 

cã acest termen implicã o 

poziþie socialã modestã. Ei sunt 

«internaþionali», ceea ce este cu 

totul altceva. În categoriile 

sociale înalte, a fi strãin, a veni 

din strãinatate, a vorbi limbi 

strãine, a avea prieteni de toate 

naþionalitãþile reprezintã nu 

stigmate, ci avantaje, cultivate 

ºi puse în evidenþã. Aceste 

cadre expatriate sunt 

câºtigãtorii procesului de 

globalizare.” 


APLICAÞIE 

Citiþi cu atenþie sursele 1.1, 1.4 ºi 1.6. Sunt relatãri despre persoane puternic afectate de migraþie. 

Formaþi douã grupe. Prima grupã va alcãtui o listã cu informaþiile despre faptele acestora, iar a 

doua grupã va alcãtui o listã cu opiniile autorilor. Discutaþi listele pe care le-aþi alcãtuit. Pentru a 

verifica rezultatele voastre, folosiþi ºi urmãtoarele surse: 

– pentru România comunistã: www.comunism.ro, precum ºi Marius Oprea, Moºtenitorii 

securitãþii, Humanitas, 2004; 

– pentru rãzboiul civil din Congo: Reader’s Digest, Când, unde ºi cum s-a întâmplat, 2005. 

1.7. MIGRAÞIA CADRELOR 

comunitãþile de saºi ºi 

ºvabi din Transilvania au luat 

drumul bejaniei dintr-o 

neghiobie uriaºã, vãduvind 

România de o populaþie etalon 

în procesul dezvoltãrii ºi 

integrãrii europene, iar 

Germania, de un avanpost 

strategic al germanismului 

rãsãritean.” 

Revista Formula AS, anul XII, nr. 505, martie 2002. 

Ann Catherine Wagner, Itineraire au coeur des élites de la 

mondialisation, în Pétition, nr. 2, Paris, 1998. 

APLICAÞIE 

• Citiþi cu atenþie urmãtoarea listã; ea cuprinde cauze ale migraþiilor contemporane. Care dintre ele 

pot fi regãsite în sursele 1.6 ºi 1.7? 

ªomaj crescut; rãzboi civil; cerere de mânã de lucru; educaþie mai bunã; libertatea de exprimare; 

teama de persecuþii din motive religioase, politice sau etnice; foamete; slujbe mai bine plãtite; 

siguranþa datã de sistemul legislativ; hranã suficientã pentru toatã lumea; sãrãcie; puþine ºanse 

pentru o viaþã decentã; suprapopulare; rãzboi cu un stat vecin; libertatea de miºcare. 

• Grupaþi factorii de mai sus în factori care fac necesarã ºi factori care fac posibilã migraþia. 

• Formulaþi, pe baza cunoºtinþelor voastre, alþi trei factori ai migraþiilor contemporane. 

25


SARCINI DE LUCRU PENTRU TOATE SURSELE 

• Citiþi sursele date ºi rãspundeþi urmãtoarelor întrebãri: cine ia hotãrârea de a migra, în ce 

împrejurãri are loc migraþia? 

• Comparaþi concluziile voastre cu urmãtorul tabel cronologic, pe care mai întâi îl veþi completa 

cu ajutorul manualului de istorie, folosind modelul dat: 

Evenimente în 

anul 

1949 

1960 

1970 

1975 

1990 

2000 

26 

România Europa Africa 

Consolidarea dictaturii lui 

Nicolae Ceauºescu 

Perioada 

postcomunistã 

Construirea Zidului 

Berlinului 

Euro, moneda UE este 

adoptatã de 11 state 

În Africa de Sud este 

introdus apartheidul 

Angola ºi Mozambicul devin 

independente 

1991 Tulburãri în Kinshasa, 

capitala Zairului, fostul 

Congo-Kinshasa. 

SUGESTII PENTRU ALTE ACTIVITÃÞI 

• Formulaþi legãtura dintre decizia de a migra, aºa cum este prezentatã în sursele date, ºi mediul 

social, economic ºi politic din care migrantul pleacã. 

• Formaþi patru grupe ºi, pe baza surselor date, stabiliþi cauzele migraþiilor: cauze economice, 

sociale, politice, altele (spirit de aventurã etc.) 

• Folosind definiþiile din glosar, stabiliþi ce tipuri de migraþii (economice, etnice etc.) sunt 

ilustrate de sursele de mai sus. Precizaþi, pentru fiecare situaþie, cui îi aparþine decizia 

de a migra.

2. 

„Pãrerea mea este cã IRC-ul va 

domina ºi în viitor, iar majoritatea 

întâlnirilor se vor face pe 

net. Nu te mai duci sã stai la un 

bar sau la discotecã sã agãþi vreo 

fatã, nu o mai inviþi în oraº, ci îi 

zici «Hai sã ne întâlnim pe un 

site cu cine ºtie ce chestii 

distractive sau pe alt site cu 

cine ºtie ce chestii XXX».” 


ESTE MIGRAÞIA PE INTERNET UN TIP 

DISTINCT AL MIGRAÞIILOR 

CONTEMPORANE? 

Imagine preluatã din revista Level care se adreseazã celor pasionaþi de computere. 

(www.level.ro) 

2.1. CLAUDIU 

Revista Level, 2002. 

2.2. ANDREI AKA DYNAMIX 

„Pentru mine, Internetul a adus 

douã mari avantaje: accesul la 

informaþii ºi o comunicare mai 

uºoarã între indivizi. Despre 

primul n-are rost sã vorbesc 

aici, pentru cã ºtim cu toþii cã 

pe net poþi gãsi tot ce vrei, de 

la poze porno cu pokemoni 

pânã la referate pentru 

grãdiniþã. 

O datã cu apariþia Internetului, 

lumea a început sã converseze 

fãrã sã mai fie împiedicatã de 

distanþe, þara în care se aflã, 

timpul zilei, vremea de afarã 

etc. S-a descoperit cã e mult 

APLICAÞIE 

• Analizaþi imaginea 

alãturatã pe baza unuia 

dintre urmãtoarele 

modele: 

a. ce spune imaginea, ce 

sugereazã ea, ce nu ne 

spune? 

b. descrieþi, analizaþi ºi 

interpretaþi imaginea. 

• Discutaþi cu un coleg ce 

titlu este mai potrivit 

pentru aceastã imagine: 

a. Bonsai uman 

b. Rãdãcinile cunoaºterii. 

• Dacã aveþi altã pãrere 

decât ea/el, cãutaþi în 

clasã colegi care au 

aceeaºi pãrere ca ºi voi. 

Formaþi o echipã ºi, în 

urma discuþiilor, formulaþi 

3 argumente pentru titlul 

pe care l-aþi ales. 

Prezentaþi argumentele 

colegilor voºtri. 

• Folosiþi argumentele 

formulate pentru a 

rãspunde întrebãrii: de ce 

oamenii recurg la migraþia 

virtualã? 

• Pe baza celor discutate 

pânã acum, precum ºi pe 

baza experienþei voastre, 

organizaþi o dezbatere cu 

tema: „Este navigaþia pe 

Internet o formã de 

manifestare a migraþiei 

contemporane?” Dacã 

argumentele „pro” sunt 

cele mai convingãtoare, 

puteþi continua lucrul cu 

ajutorul surselor de mai jos. 

27


mai uºor sã trimiþi mesaje prin 

e-mail decât sã dai bani pe 

timbre sau pe telefoane 

internaþionale. 

În ultima vreme, comunitãþile 

virtuale existã sub formã de 

28 

Revista Level, 2002. 

APLICAÞIE 

chat sau forumurile (preferatele 

mele). Deºi îmi place chat-ul, 

n-am prea mult timp sã-l 

folosesc, aºa cã intru on-line 

doar de plãcere, fãrã sã caut 

ceva special.“ 


Paºii ce se pot parcurge pentru 

critica sursei sunt descriºi în 

capitolul „Sugestii 


Citiþi cu atenþie sursele 2.1 ºi 2.2 ºi apoi identificaþi ºi formulaþi care sunt principalele teme care 

apar. Discutaþi la nivelul întregii clase ºi completaþi urmãtoarea fiºã: 

a. critica sursei; b. vârsta vocilor/autorilor mesajului; c. tema/temele abordate. 

2.3. CALCULATORUL UCIDE AMORUL 

„Doctorul Florin Tudose: Am 

avut fericirea, în vara aceasta, 

sã merg în Japonia ºi sã pot sta 

trei sau patru zile faþã în faþã 

cu societatea japonezã ºi cu 

japonezii, aºa cum trãiesc ei. 

Erau toþi absorbiþi de imagini, 

trãiau într-o lume imaginarã. 

Acest popor extraordinar de 

pragmatic ºi de disciplinat 

trãieºte într-un vis! Fiecare 

cetãþean care avea sub cincizeci 

de ani, dar asta nu înseamnã cã 

ceilalþi nu, þinea în mânã un 

telefon care, de fapt, era un 

puternic ordinator cu care era 

legat la Internet, iar pe ecran 

curgeau nenumãrate informaþii 

ºi imagini… În mijloacele de 

transport în comun, pentru cã 

distanþele sunt foarte mari, toþi 

priveau ecranele cu cristale 

lichide. Erau în acea lume ca 

într-o transã. Cei care nu fãceau 

lucrul acesta dormeau. 

Reporterul: Deci tot într-un vis 

erau… 

– Da, erau într-un vis, ca o þarã 

care a plonjat într-un vis 

tehnologic ºi probabil cã ºi în 

visul-vis tot jocuri ºi formule pe 

calculator visau. Am rãmas 

profund impresionat, dar venind 

acasã ºi citind presa medicalã, 

am aflat cã o nouã boalã a 

apãrut în Japonia: numeroºi 

tineri se retrag, nu mai vor sã 

meargã la ºcoalã, nu mai vor 

nimic, stau într-un spaþiu foarte 

îngust, în bucãtãrie sau în 

debara, ºi refuzã sã mai iasã de 

acolo cu lunile sau chiar cu anii. 

Acest sindrom se numeºte 

hikikomori. Cum ar fi la noi 

pustnicia. Sunt câteva mii de 

cazuri înregistrate ºi se 

anticipeazã cã în urmãtorii trei 

ani vor fi peste un milion. E o 

pustnicie de tip modern, doar cã 

se încuie acolo cu calculatorul ºi 

uneori au ieºiri de o cruzime ºi 

de-o violenþã rarã, lichideazã 

familia, bunicii, pe cei care le 

spun cã nu e bine ce fac.“ 

Interviu realizat de Robert Turcescu cu dr. Florin Tudose, ºeful 

departamentului de psihiatrie al Spitalului Universitar. Ziarul 

Evenimentul Zilei, octombrie, 2003. 

APLICAÞIE 

Discutaþi în grupe de 4-5 

elevi: sursa 2.3 prezintã un 

aspect problematic al 

migraþiei virtuale. Cine 

credeþi cã este responsabil 

pentru situaþia creatã? 

Prezentaþi colegilor 

concluzia voastrã ºi 

comparaþi-o cu cea 

formulatã de ei. Ce soluþie 

puteþi oferi pentru a micºora 

sau chiar înlãtura 

problemele provocate de 

migraþia virtualã? 


Pentru a asigura, în cadrul 

grupelor formate, participarea 

activã a tuturor elevilor, se 

recomandã alcãtuirea acestora 

prin tragere la sorþi, precum ºi 

stabilirea clarã a sarcinilor de 

lucru pentru fiecare elev. 

APLICAÞIE 

• Folosind sursele 2.1-3, alcãtuiþi o listã cu avantajele ºi dezavantajele migraþiei virtuale. 

• Comparaþi lista voastrã cu cea a colegilor ºi apoi discutaþi cum pot fi limitate sau chiar 

înlãturate dezavantajele ºi cum pot fi pãstrate ºi consolidate avantajele migraþiei virtuale.

2.4. CAPCANA TIMPULUI VIRTUAL 

„Cea mai accesibilã este, 

fãrã îndoialã, migraþia 

virtualã. Oricine poate 

«evada» în orice colþ al 

lumii cu ajutorul Internetului, 

care, pe lângã faptul cã poate 

oferi foarte multe informaþii 

într-un timp scurt, permite 

contactul cu persoane de 

diferite vârste, ocupaþii ºi 

aflate, poate, la mii de 

kilometri distanþã. 

Existã, însã, ºi anumite critici 

sau aspecte negative ale acestui 

tip de migraþie. Unii îi acuzã pe 

cei care acceseazã Internetul 

pentru a-ºi face noi prieteni de 

laºitate, deoarece fug într-o 

oarecare mãsurã de realitate. Cei 

care susþin aceste «întâlniri» pe 

Internet trebuie sã-ºi asume 

caracterul artificial al lor ºi 

trebuie sã fie atenþi sã nu cadã 

în capcana timpului vitual.“ 

Preda Alina Laura, elevã, Jurnal de reflecþie completat pentru cursul 

opþional „Vorbind cu ºi despre migranþi”. 



Jurnalul de reflecþie este o 

modalitate alternativã de 

evaluare. El cuprinde însemnãrile 

elevului cu privire la activitãþile 

desfãºurate. Se înregistreazã în 

mod regulat experienþele, 

opiniile, gândurile, toate 

prezentate ca un punct de vedere 

critic. Prin jurnalul de reflecþie 

elevii îºi pot conºtientiza propria 

învãþare, îºi formeazã autonomia 

în gândire, iar profesorii 

descoperã punctele slabe ale 

procesului educativ ºi pot 

îmbunãtãþi calitatea instruirii. 

APLICAÞIE 

• Folosiþi concluziile formulate pânã acum pentru a da câteva rãspunsuri întrebãrii: de ce 

oamenii recurg la migraþia în spaþiul virtual? 

• Comparaþi rãspunsurile voastre cu cel care reiese din sursa 2.4. Dacã sunt asemãnãri, credeþi cã 

ele se explicã numai prin faptul cã aveþi aceeaºi vârstã cu autoarea jurnalului? 

• Dacã ar fi rãspuns o persoanã din altã generaþie ar fi apãrut deosebiri? 

• Verificaþi ipotezele voastre cu ajutorul unui chestionar aplicat profesorilor. 

TEME DE LUCRU PENTRU TOATE SURSELE 

• Formulaþi opinia voastrã despre cauzele migraþiei în spaþiul virtual într-un eseu scris în cinci 

minute sau în cinci fraze. 

• Împreunã cu un coleg, grupaþi cauzele identificate pe baza surselor, precum ºi cele formulate 

de voi în urmãtoarele categorii: a. cauze semnificative; b. cauze nesemnificative. Argumentaþi 

alegerea voastrã. 

• Care sunt valorile promovate prin accesul la Internet, prin chat-uri sau forumurile de discuþii? 

• Aþi întâlnit situaþii în care sunt promovate ºi non-valori? Ce reacþie aþi avut? 

• Ce ar trebui sã se facã pentru ca aceste non-valori sã fie repede identificate? 

• Pe baza analizei surselor date, completaþi urmãtorul tabel, care se concentreazã pe cauzele 

migraþiei în spaþiul virtual: 

De ce oamenii migreazã ºi virtual? 

Sursa 1 Sursa 2 Sursa 3 Sursa 4 

sunt apropiaþi oamenii cu aceleaºi pasiuni 

este uºuratã comunicarea 

însingurarea, izolarea 

este un mod captivant de petrecere a timpului 

sunt multe posibilitãþi de documentare 

nesiguranþa de sine 

alte cauze 

29


3. 

„Cercetãri recente confirmã cã, 

începând cu anul 1914, a fost 

într-adevãr grea viaþa Belgiei, 

iar anumiþi istorici susþin cã 

«a fost chiar mai grea decât 

ocupaþia nazistã care a avut loc 

30 de ani mai târziu». 

Mortalitatea femeilor ºi a 

bãrbaþilor a crescut cu 160% ºi 

respectiv 127% în timpul 

rãzboiului, ca rezultat al 

malnutriþiei ºi bolilor, ca ºi al 

luptelor. Ca sã se fereascã de 

aceste calamitãþi, mulþi belgieni 

au fugit din þarã; un sfert de 

milion au venit în Anglia, de 

exemplu, unde au fost la 

30 

CARE SUNT DEOSEBIRILE DINTRE 

MIGRAÞIA VOLUNTARÃ ªI CEA FORÞATÃ? 

3.1. PRIMUL RÃZBOI MONDIAL – RÃZBOIUL TOTAL 

început primiþi cu entuziasm – 

un prototip belgian a stat la 

baza eroului detectiv din 

romanele Agathei Christie, 

Hercule Poirot. Dupã cum se 

întâmplã deseori, simpatia 

locuitorilor faþã de refugiaþi a 

început treptat sã disparã; 

sindicatele îºi fãceau griji cã 

aceºti muncitori strãini vor 

intra în competiþie cu ei pentru 

slujbe; proprietarii se întrebau 

dacã aceºti chiriaºi nu vor fi 

cumva gãlãgioºi ºi scandalagii; 

nonconformiºtii velºi au fost 

ºocaþi când romano-catolicii au 

venit la slujbã în capelele lor.“ 

Vyvyen Brendon, Primul rãzboi mondial 1914-1918, Editura ALL, 2003. 

Este o carte recentã despre prima 

conflagraþie mondialã, cu marele 

avantaj cã se referã ºi la categorii 

de oameni neglijate de studiile 

tradiþionale – oamenii obiºnuiþi, 

soldaþii sau civilii din spatele 

frontului. 

APLICAÞIE 

• Folosind cunoºtinþele de istorie, formulaþi douã cauze ale situaþiei foarte grave a Belgiei din 

anul 1914. 

• Comparaþi aceste cauze cu cele care apar în sursa 3.1. Stabiliþi ce asemãnãri ºi deosebiri sunt. 

• Identificaþi o soluþie folositã de belgieni pentru a supravieþui. 

• Folosind cunoºtinþele din orele de istorie, precum ºi sursa 3.1, elaboraþi planul unei dezbateri cu 

tema: „Cei care sunt implicaþi în declanºarea unui rãzboi sunt responsabili ºi de efectele acestuia”. 

3.2. ÞÃRILE DE JOS ªI DECOLONIZAREA 

„Þãrile de Jos au cunoscut douã 

valuri migratoare legate de 

decolonizare. Primul este 

declanºat de independenþa 

Indoneziei, în anul 1949. 

Obþinerea independenþei s-a 

fãcut în condiþii care, deºi nu 

dramatice, au fost destul de 

tensionate, influenþând situaþia 

olandezilor nãscuþi în colonie ºi 

a numeroºilor euro-asiatici 

(metiºi numiþi de obicei 

«olandezi indonezieni») care 

nu-ºi mai gãsesc locul în noua 

republicã. Deteriorarea relaþiilor 

dintre Indonezia ºi Þãrile de Jos 

dupã 1949 a determinat 

aproximativ 280.000 de persoane 

sã pãrãseascã arhipelagul, unde 

nu-ºi mai puteau menþine 

situaþia oarecum privilegiatã pe 

care o avuseserã. Aproximativ 

douã treimi dintre cei care s-au 

deplasat erau olandezi 

indonezieni. Fãrã speranþa de a 

mai putea reveni, ei s-au 

îmbarcat cãtre o metropolã 

îndepãrtatã ºi rece, pe care cei 

mai mulþi dintre ei nici nu o 

vãzuserã vreodatã.“ 


Decolonizarea este unul dintre 

procesele care se accentueazã 

dupã încheierea celui de-al doilea 

rãzboi mondial. Noi prezentãm 

elevilor acest drum al eliberãrii în 

cadrul lecþiilor despre lumea postbelicã. 

Discuþia se poartã, de regulã, 

asupra cãilor ºi etapelor obþinerii 

independenþei de cãtre fostele 

colonii. De asemenea, se insistã 

asupra problemelor economice, 

dar ºi politice care apar în statele 

recent eliberate. Un aspect mai 

puþin discutat este cel al situaþiei 

locuitorilor, europeni ºi bãºtinaºi. 

Statutul tuturor se modificã în 

condiþiile obþinerii independenþei.

„Al doilea val al imigrãrii 

cãtre Þãrile de Jos este legat de 

independenþa obþinutã în 

1975, de Surinam (fosta 

Guyana olandezã). Cei care au 

migrat sunt creoli creºtini, 

urmaºi ai sclavilor africani, 

indieni hinduºi ºi javanezi 

musulmani, urmaºi ai 

lucrãtorilor veniþi, cu contract, 


în Guyana, în a doua jumãtate 

a secolului al XIX-lea. Aceastã 

populaþie eterogenã are, 

începând cu anul 1954, 

naþionalitate olandezã.” 

Bouda Etemad, Integrarea în Europa a „repatriaþilor-expatriaþilor” decolonizãrii, în Les defits migratoires, 

Colloque CLUSE, Neuchatel, 1998. 

APLICAÞIE 

• Localizaþi pe hartã coloniile olandeze despre care vorbeºte sursa datã. 

• Marcaþi pe axa timpului cele douã valuri de migranþi. 

• Examinaþi contextul istoric în care se formeazã cele douã valuri migratoare ºi formulaþi douã 

cauze ale migraþiei olandezilor indonezieni cãtre metropolã. 

• Formulaþi o ipotezã în legãturã cu capacitatea acestor migranþi de a se adapta vieþii din 

metropolã. 

3.3. AM PLECAT DIN ROMÂNIA PENTRU ÎNTREGIREA FAMILIEI 

„Numele ºi prenumele: 

Castoride Therezia. 

Locul ºi data naºterii: Tãlmaci, 

lângã Sibiu, 5 aprilie 1927. 

– De ce aþi pãrãsit România? 

– Am plecat din România 

pentru întregirea familiei, 

fraþii, ginerele ºi fiica mea fiind 

plecaþi mai înainte. 

– Cum ºi când aþi plecat din 

România (legal sau ilegal)? 

– Am plecat legal, în anul 

1985, ºi am donat tot ce aveam 

statului român pentru a putea 

primi în Germania pensie ºi 

locuinþã. 

– De ce aþi ales Germania? 

– Am ales Germania deoarece 

nu am vrut sã mã despart de 

familie, rudele mele trãind în 

aceastã þarã. 

– Cum v-aþi adaptat vieþii în 

Germania? 

– M-am adaptat foarte bine, 

deoarece cunoºteam limba, 

obiceiurile; eu am plecat 

dintr-o zonã unde trãiau mai 

mult saºi. În afarã de acestea, 

eram împreunã cu familia mea. 

– Ce planuri aveþi? 

– Sã-mi ajut copiii ºi sã 

continuu sã fac acte de caritate. 

– Ce simþiþi pentru România? 

– Îmi este dor de locurile unde 

am trãit ºaizeci de ani. Aº vrea 

sã revin ºi sã mã întâlnesc cu 

prietenii din þarã. 

– Unde consideraþi cã v-a fost 

mai bine? 

– Iubesc România, dar în 

Germania nivelul de viaþã este 

mai ridicat.“ 

Interviu realizat de eleva Petruþa Nicolae, clasa a X-a, în cadrul 

proiectului „A fi migrant în România”. 

3.4. COSTEL ªERBAN, 27 DE ANI, S-A REALIZAT ÎN ITALIA. 

DIN NECALIFICAT, ªEF-CONSTRUCTOR LA ROMA 

„Despre românii din Italia 

presa aflã, în general, cã furã, 

tâlhãresc, violeazã, vând 

droguri. Majoritatea ºtirilor, 

puse cap la cap, seamãnã cu o 

cronicã infracþionalã. Potrivit 

ultimelor estimãri, în Italia 

trãiesc aproximativ 250.000 de 

români. Realizãrile acestor sute 

de români nu apar însã pe 

agenþiile de presã. Costel 

ªerban, 27 de ani, din comuna 

APLICAÞIE 

Identificaþi motivele 

migraþiei din aceastã sursã; 

comparaþi-le cu cele stabilite 

pentru sursa 3.2; explicaþi 

asemãnãrile ºi deosebirile. 

Caºin, de lângã Oneºti, Bacãu, 

este, în felul lui, reprezentativ 

pentru românii care lucreazã în 

construcþii, în Italia. Dupã 

câþiva ani de muncã, Costel 

ªerban, botezat de italieni 

31


«Constantino» este acum ºeful 

unei echipe de constructori 

români care lucreazã la cinci 

blocuri de locuinþe din Roma. 

«Am venit în Italia cu 

mãrfarele. Din Ungaria am luat 

un mãrfar pânã la Ljubljana, 

apoi un altul pânã la graniþa cu 

Italia. Am stat câteva luni, 

m-am întors acasã, apoi iar am 

încercat sã vin, tot cu 

mãrfarele. M-au prins slovenii, 

mi-au dat interdicþie ºi m-au 

trimis acasã. Am împrumutat 

300 de mãrci, din care 50 i-am 

lãsat soþiei, ºi am plecat din 

nou. În februarie 1998 am 

plecat iarãºi din Ungaria la 

Ljubljana, tot cu mãrfarul, dar 

de la Ljubljana am luat un taxi 

pânã la graniþa Italiei. 

Eram un om disperat când am 

ajuns la Guidonia, lângã Roma. 

Cu ultimii bani mi-am luat 

douã chifle ºi un iaurt. Câteva 

luni am muncit pe apucate, cu 

50.000 de lire pe zi. Tot 

cãutând, am gãsit o echipã de 

fierari-betoniºti din Napoli, 

32 

Evenimentul Zilei, 25 noi. 2002. 

3.5. UN HAIR-STYLIST CÃLÃTOR 

„Dupã ce a colindat aproape 

toatã lumea, de la Moscova ºi 

pânã în îndepãrtata Africã, 

Enrico Schiavone a aterizat, nu 

cu multã vreme în urmã, la 

Bucureºti. «Parcat» chiar în 

buricul târgului, a devenit un 

fel de simbol al firmei pentru 

care lucreazã, respectiv 

cochetul salon de coafurã 

Blues Line, din incinta 

hotelului Athenée Palace 

Hilton… 

Provin dintr-o familie cu 

adevãrat mare, am opt fraþi 

(patru bãieþi ºi patru fete), un 

tatã francez ºi o mamã 

italiancã, din clasa mijlocie, 

vestiþii «carpentieri napoletani» 

care m-au luat cu ei la muncã. 

Acolo am avut ºansa sã «fur» 

meserie. ªeful napoletanilor 

m-a luat ca ajutor. 

Acum am o echipã de 30 de 

persoane, dintre care 25 

români, doi italieni ºi trei 

albanezi. Dintre români, 16 nu 

aveau acte. Cu noua lege, 

patronul le-a fãcut documente 

la toþi… Patronul vine rar pe 

aici. Mie-mi dã desenele, banii, 

iar restul mã priveºte. Eu 

comand materialele, eu semnez 

pentru betoniere, eu urmãresc 

fiecare detaliu. 

Am depãºit de mult 

problemele materiale: acum am 

un salariu de câteva mii de 

euro pe lunã. M-am gândit 

sã-mi deschid o firmã, dar e 

încã devreme… Oricum, visul 

meu nu e sã am trei-patru 

români, sã-i rup cu munca ºi sã 

câºtig bani pe spinarea lor. De 

fapt, eu vreau sã mã întorc în 

România când voi avea forþa 

financiarã necesarã».“ 

dar, având în vedere cã era o 

familie cu adevãrat mare, mai 

degrabã din cea sãracã. Oricât 

mi-aº fi dorit sã devin stilist, 

banii noºtri erau foarte puþini, 

iar programele de pregãtire, la 

Paris, foarte scumpe, prin 

urmare am început prin a lucra 

ca electrician. În cele din urmã 

am reuºit sã intru la cursurile 

organizate de Fédération 

Nationale de la Coiffure 

Française, o ºcoalã de renume 

în Franþa. La un an dupã ce am 

terminat aceastã ºcoalã, am 

ajuns la o ºcoalã ºi mai 

renumitã, de unde am obþinut 

licenþa pentru a deschide un 

APLICAÞIE 

• Descrieþi condiþiile în care 

Costel ªerban emigreazã 

din România. 

• Explicaþi dacã este vorba 

despre o migrare 

voluntarã sau forþatã. 

• Interpretaþi afirmaþia 

„oricum visul meu nu este 

sã am trei-patru români, 

sã-i rup cu munca”. 

• Formulaþi, cu propriile 

voastre cuvintele, visul 

acestui migrant. 

Comparaþi acest vis cu 

proiectele migrantului 

despre care vorbeºte sursa 

3.3. Stabiliþi asemãnãrile 

ºi deosebirile. 

APLICAÞIE 

• Marcaþi pe hartã traseul 

acestui hair-stylist. Credeþi 

cã Enrico este influenþat ºi 

de contextul istoric sau 

doar de propria 

„inspiraþie”? 

• Formulaþi douã cauze ale 

cãlãtoriilor sale; credeþi cã 

termenul „cãlãtorii” este 

potrivit? Argumentaþi pro 

sau contra. 

• Cãutaþi un exemplu al 

altei persoane care a 

migrat în România 

voluntar.

salon. Aveam 20 de ani, am 

început sã muncesc ºi am avut 

bani pentru alte cursuri de 

perfecþionare. 

Dupã care a început perioada 

«marilor cãlãtorii». S-a ivit 

oportunitatea sã lucrez la un 

salon cosmetic din Kenia; am 

plecat, cu numai 10 dolari în 

buzunar ºi am lucrat acolo doi 

Revista Life&Style, mai, 2002. 

3.6. POVESTEA LUI TOME 

„Tome este un copil refugiat 

din Mozambic. El ºi-a petrecut 

cea mai mare parte a vieþii întro 

tabãrã de refugiaþi din 

Zimbabwe. 

Familia sa, împreunã cu alte 

milioane de oameni, se 

ani, o viaþã minunatã, dupã 

care am plecat la Dar es 

Salaam, în Tanzania. 

Am tuns mai ales persoane 

de culoare, însã ei doreau sã le 

fie aranjat pãrul în stil 

european. Dupã patru ani am 

plecat direct la Moscova… ºi în 

cele din urmã aici, în 

Bucureºti.” 

refugiase din Mozambic pentru 

a scãpa de rãzboiul civil. «Îmi 

amintesc viaþa de refugiat. 

Acum trãiesc în propria mea 

þarã. Sper cã nu vom mai fi 

nevoiþi vreodatã sã ne 

refugiem».” 

Copiii refugiaþi: fuga de persecuþii ºi de rãzboi, UNHCR, 2004. 



Pentru analiza acestor surse este 

utilã reamintirea definiþiilor urmãtoarelor 

tipuri de migraþii: migraþia 

provocatã de decolonizare, migraþia 

provocatã de globalizare, migraþia 

economicã ºi migraþia forþatã. 

Toate aceste definiþii sunt în glosar. 

Un exerciþiu de încãlzire propus 

elevilor ar putea consta în formularea 

unor definiþii care apoi sã 

fie comparate cu cele din glosar. 


Pentru a cunoaºte ºi aprecia 

complexitatea activitãþilor 

desfãºurate de Înaltul Comisariat 

ONU pentru Refugiaþi, folosiþi cap. 

„Personalitãþi ºi instituþii 

implicate în migraþiile 

contemporane”. 

APLICAÞIE 

• Carcaterizaþi printr-un singur cuvânt afirmaþia: „Acum trãiesc în propria mea þarã”. 

• Ce credeþi cã îºi aminteºte Tome despre tabãra de refugiaþi din Zimbabwe? Ce s-ar putea face 

pentru ca amintirile traumatizante sã se ºteargã mai repede? 


• Folosind cunoºtintele din orele de istorie, reconstituiþi contextul în care au avut loc 

experienþele relatate în sursele date. Pe o axã a timpului, ordonaþi aceste experienþe ºi apoi 

completaþi urmãtorul tabel, folosind exemplul dat: 

sursa 

3.1 

Contextul local Contextul general 

1949 – Indonezia, fostã colonie a Olandei, Mare amploare a decolonizãrii, în 

3.2 devine independentã. 

contextul creat de încheierea celui de-al 

3.3 

3.4 

3.5 

3.6 

1975 – Guyana olandezã obþine independenþa. doilea rãzboi mondial. 

• Împreunã cu colega/colegul tãu, formulaþi cauzele migraþiei pentru fiecare situaþie prezentatã 

de sursele de mai sus; care sunt motive personale ºi care sunt generale? Comparaþi rãspunsurile 

voastre cu cele ale colegilor. 

• Alcãtuiþi douã grupe; prima va analiza experienþele care sunt migraþii legale ºi a doua va 

analiza experienþele care aparþin migraþiei ilegale. Examinaþi cauzele ºi consecinþele lor. Care 

sunt cauzele specifice ale migraþiei ilegale? Care sunt consecinþele acestor migraþii ilegale? 

33



• Organizaþi o dezbatere cu tema: Cei care recurg la migraþia ilegalã au întotdeauna ºi alte soluþii. 

• Care dintre experienþele relatate de surse se referã la migraþia voluntarã ºi care la cea forþatã? 

Formulaþi, pe baza surselor date, cauzele migraþiei voluntare ºi cauzele migraþiei forþate. 

• Credeþi cã persoanele implicate în migraþia ilegalã, respectiv voluntarã, se gândeau la 

consecinþe atunci când s-au hotãrât sã migreze? Argumentaþi rãspunsul vostru. 

• Identificaþi în sursele date realitãþile care pot provoca migraþia forþatã; stabiliþi dacã ideile 

politice, religioase, culturale susþinute de cei care migreazã pot fi cauze ale migraþiei forþate. 

• Lucraþi împãrþiþi în douã grupe: fiecare grupã va alcãtui, pe baza surselor date, o listã cu 

instituþiile responsabile de provocarea migraþiei forþate. Discutaþi listele alcãtuite de voi. 

Explicaþi de ce acei factori de decizie au folosit migraþia forþatã ca instrument politic. 

34

II. 

SPAÞIUL ISTORIC AL MIGRAÞIILOR 

CONTEMPORANE 

În istoria miºcãrilor de populaþii care au avut loc în Europa 

secolelor XX-XXI, specialiºtii delimiteazã diverse etape, având ca 

repere evenimente majore, politice ºi economice îndeosebi. Vã 

propunem douã asemenea variante: 

1. Etapa primului rãzboi mondial ºi a perioadei ce a urmat 

acestuia. 

2. Etapa celui de-al doilea rãzboi mondial ºi a perioadei 

postbelice. 

3. Etapa care începe cu anul 1973. 

Pierre Milza, profesor la Institutul de Studii Politice din Paris, 

propune o altã periodizare; pentru el, cele „trei timpuri” ale 

migraþiei europene sunt: 1880-1914, când se resimt consecinþele 

revoluþiilor industriale; 1914-1945, cele douã rãzboaie mondiale 

ºi consecinþele lor; 1945-astãzi, când fenomenul migraþiei trebuie 

discutat în cadrul globalizãrii. 

Evenimentele ne aratã faptul cã Europa a fost, succesiv, spaþiu al 

emigraþiei, în principal pânã la declanºarea primului rãzboi 

mondial, apoi spaþiu al migraþiilor interne, sau intra-europene, 

pânã în anii 1960. În acest context trebuie amintitã – datoritã 

dimensiunilor ºi consecinþelor – situaþia din timpul celui de-al 

doilea rãzboi mondial. Acesta a provocat nu doar moartea a 

milioane de oameni, ci ºi dislocarea a numeroase comunitãþi ca 

urmare a persecuþiilor rasiale ºi politice ale regimurilor 

dictatoriale. Nu dorim sã diminuãm dimensiunile ºi unicitatea 

Holocaustului, încadrându-l în fenomenul miºcãrilor de 

populaþii. Însã ni se pare important sã atragem atenþia asupra 

faptului cã acesta a început, aºa cum afirmã Himmler în 

fragmentul de mai jos, ca o „banalã” evacuare a evreilor. 

De altfel, în cartea editatã de Consiliul Europei, Teaching about 

the Holocaust in the 21st century (Predarea Holocaustului în 

secolul 21), autor Jean Michel Lecomte, sunt delimitate 

urmãtoarele etape ale dezumanizãrii evreilor de cãtre autoritãþile 

naziste: 

1. Definirea acestui grup etnic 

2. Înregistrarea 

3. Însemnarea prin obligaþia de a purta semne distinctive 

4. Restricþii ºi confiscarea bunurilor 

5. Excluderea din comunitãþile în care trãiau 

6. Izolarea prin dislocarea în anumite zone 

7. Exterminarea 

Dupã al doilea rãzboi mondial, Europa devine spaþiu de primire 

pentru oameni veniþi din alte pãrþi ale lumii: Africa, Asia ºi, în 

mai micã mãsurã, America Latinã. 


• Pentru a discuta caracteristicile 

fiecãrei etape folosiþi tabelul 

cronologic de la p. 15. 

• Compararea celor douã 

periodizãri poate constitui un 

bun exerciþiu introductiv, fãrã 

sã fie însã aspectul cel mai 

important al discuþiilor. 

35


HIMMLER SE ADRESEAZÃ UNUI GRUP DE OFIÞERI SS 

DIN POLONIA OCUPATÃ, OCTOMBRIE 1943 

„Vreau sã vorbesc în faþa 

dumneavoastrã cu toatã 

francheþea în legãturã cu un 

subiect delicat. Între noi trebuie 

sã ne exprimãm deschis, dar în 

public nu vom discuta 

niciodatã despre acest lucru… 

36 

Mã refer la evacuarea evreilor, 

la exterminarea populaþiei 

evreieºti. Acesta este unul 

dintre acele subiecte despre 

care se discutã cu destulã 

uºurinþã: «poporul acesta va fi 

exterminat» spun membrii 

Documents on the Holocaust, Jerusalem, Yad Vashem, pp. 344-345. 

APLICAÞIE 

• Pe baza cunoºtinþelor din orele de istorie, formulaþi realitatea 

politicã la care se referã sursa. 

• Cât de relevantã este aceastã sursã pentru a rãspunde 

întrebãrii: „când ºi unde au migrat oamenii în secolul XX”? 

Comparaþi rãspunsul vostru cu cel dat de colegi. 

• Dezvoltaþi discuþia în cadrul orei de istorie referitoare la 

politica celui de-al treilea Reich. 

partidului. «E-n regulã – e scris 

în program – eliminarea 

evreilor – exterminarea – o vom 

face»… Aceasta este o glorioasã 

paginã nescrisã ºi care nu va fi 

niciodatã înregistratã în istoria 

noastrã.“ 


Termenii emigraþie, imigraþie, 

migrant sunt definiþi în glosar.

1. 

„În 1919, prin Tratatul de la 

Versailles, este recunoscutã 

independenþa Poloniei, care îºi 

reface ºi graniþele. Situaþia 

economicã i-a determinat sau 

chiar constrâns pe polonezi la 

exil. În acelaºi timp, declinul 

demografic provoacã o 

presiune economicã în Franþa. 

Pe 3 septembrie 1919, Oficiul 

polonez de emigraþie semneazã 

o primã convenþie cu comitete 

franceze ale minerilor ºi 

agricultorilor. Începând cu 

1924, o organizaþie francezã 

privatã controlatã de patronat, 

Societatea generalã de 

imigraþie, organizeazã migraþia 

dinspre Polonia cãtre Franþa. 

Între 1920 ºi 1931, numãrul 

polonezilor sosiþi în Franþa a 

crescut de la 45 000 la 

aproximativ 500 000. Ei locuiesc 

ºi lucreazã în nordul Franþei, în 

minele din nord ºi din Lorena 

sau, mai rar, în ferme. 

SPAÞIUL ISTORIC AL MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE 

UNDE ªI DE UNDE AU MIGRAT OAMENII 

ÎN SECOLELE XX ªI XXI? 

1.1. MIGRAÞIA POLONEZÃ ÎN FRANÞA 

În anii 1930, criza economicã 

se face simþitã în Franþa. Drept 

urmare, muncitorii polonezi 

sunt în centrul atenþiei; unii 

sunt expulzaþi de pe o zi pe 

alta ºi aproximativ 130 000 

pãrãsesc Franþa înaintea celui 

de-al doilea rãzboi mondial, iar 

aproape 100 000 imediat dupã 

încheierea acestuia. Ceilalþi se 

vor integra în societatea 

francezã ºi a doua generaþie va 

primi, prin intermediul 

«dreptului pãmântului», 

cetãþenia francezã. 

Datoritã specificului 

meseriilor, polonezii au plãtit 

scump activitatea lor minierã 

în Franþa: în 1980, riscul 

decesului din cauza unei 

maladii respiratorii era de 2,5 

ori mai mare pentru polonezi 

decât pentru francezi ºi cu 

12% mai mare din cauza 

bolilor pulmonare provocate 

de produsele de suprafaþã.“ 

John Salt: Current trends in international migration in Europe, 

Council of Europe, 1997. 

1.2. MIGRAÞIA CÃTRE VEST, ÎN ANII 1948-1989 

Migranþi care s-au îndreptat cãtre Vest, în anii 1948-1989; ei provin din URSS ºi 

din statele socialiste ale Europei. 

APLICAÞIE 

• Pe baza sursei 1.1, 

formulaþi douã realitãþi ale 

vieþii economice ale 

Franþei ºi Poloniei în 

perioada interbelicã. Sunt 

ele valabile ºi pentru alte 

state europene? Pentru a 

rãspunde, folosiþi 

cunoºtinþele din orele de 

istorie. Comparaþi 

concluziile voastre cu 

informaþiile din tabelul 

cronologic de la p. 15. 

• Identificaþi instituþiile care 

se implicã în organizarea 

migraþiei legale. 

• Comparaþi aceastã situaþie 

cu cea prezentatã de 

sursa 2. Ce asemãnãri ºi 

deosebiri constataþi? 

APLICAÞIE 

• Numiþi douã þãri din 

blocul comunist ºi 

indicaþi direcþiile 

migraþiilor din anii 

1948-1989. 

• Formulaþi douã cauze ale 

acestor migraþii, folosind 

cunoºtinþele din orele de 

istorie ºi discuþiile 

referitoare la cauzele 

migraþiilor. 

• Pe baza cauzelor stabilite, 

identificaþi ce tipuri de 

migraþii au existat. 

• Folosind sursele 1.2 ºi 1.3, 

observaþi care este statutul 

þãrilor din Europa de 

Rãsãrit: când ºi de ce sunt 

acestea þãri de plecare, 

respectiv þãri de 

destinaþie? 

37


1.3. NUMÃRUL STRÃINILOR ÎN CÂTEVA ÞÃRI ALE EUROPEI CENTRALE ªI 

RÃSÃRITENE, 1987-1996 (ÎN MII DE OAMENI) 

Þara 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 

Bulgaria – – 24,1 23,4 28,0 – 31,4 34,4 – 36,3 

Cehia 34,6 34,9 35,2 35,1 37,7 49,6 77,1 103,7 158,6 186,7 

Estonia – – 602,4 – – – – – 533,7 – 

Letonia – – 1278,8 – – – – – 1144,5 – 

Lituania – – 750,5 – – – – – 695,3 – 

Ungaria – – – – 73,9 88,2 – 138,1 140,0 138,0 

Polonia – – – – – 30,0 – – – 

România – – – – – 3,2 2,7 1,9 1,9 1,7 

Slovenia – – – – – – – 24,8 48,0 43,0 

„Începând cu februarie 2000, 

când România este în mod 

oficial invitatã la negocierile de 

aderare la Comunitatea 

Europeanã, începe o nouã 

perioadã în istoria recentã a 

migraþiei româneºti, aflatã sub 

semnul normalizãrii circulaþiei. 

Procesul de ridicare a vizelor se 

încheie în ianuarie 2002. Prin 

urmare, românii pot sã circule 

liber în spaþiul Schengen. 

Numeroase state europene au 

abandonat rigiditatea faþã de 

români ºi au încheiat acorduri 

prin care permit munca 

sezonierã pe teritoriul lor. Este 

cazul Germaniei, Spaniei, 

Portugaliei, Elveþiei, 

Luxemburgului ºi Ungariei. 

38 

John Salt: Current trends in international migration in Europe, Council of Europe, 1997. 

APLICAÞIE 

• Selectaþi douã dintre þãrile din tabel ºi comparaþi numãrul strãinilor înregistraþi pentru anii 

1988, 1989, 1990 ºi 1996. Interpretaþi observaþiile pe baza cunoºtinþelor din orele de istorie. 

• Examinaþi datele care privesc România; discutaþi cu un coleg ºi formulaþi douã cauze ale 

scãderii numãrului de strãini înregistrate începând cu 1993. 

• Pe baza surselor 1.2 ºi 1.3 referitoare la România, rãspundeþi întrebãrii: care dintre urmãtoarele 

cauze credeþi cã a/au determinat scãderea imigraþiei: politica de descurajare a imigraþiei iniþiatã 

de autoritãþi, securizarea graniþelor, dezinteresul migranþilor pentru România ca þarã de 

destinaþie, alte cauze? 

1.4. ANUL 2000: CIRCULAÞIA MIGRATOARE SE AMPLIFICÃ 

Convenþiile acoperã domeniile 

informaticii, sãnãtãþii, 

agriculturii ºi construcþiilor. La 

rândul ei, România se 

pregãteºte sã devinã parte a 

procesului de coordonare ºi 

unificare a politicilor europene 

în domeniul migraþiilor. Pe de 

o parte, ea intensificã mãsurile 

împotriva migraþiei 

clandestine; pe de alta, 

benficiazã de faptul cã 3% din 

PIB provine din fondurile 

trimise din strãinãtate de 

migranþii români… 

România, dupã 1989, a fost 

bolnavã de «maladia» 

circulaþiei, o maladie pe care – 

din cauza neînþelegerii ei – 

Ocidentul nu a reuºit nici sã o 

Autoarea studiului este sociolog 

ºi lucreazã în cadrul institutului 

Maison des sciences de l’homme. 

Ea se ocupã de migraþiile în care 

este implicatã Europa de Est, în 

special România, ºi de impactul 

pe care comunicaþiile îl au asupra 

migraþiilor. Lucrarea propune 

perspective multiple ºi inedite 

asupra mobilitãþii românilor, 

rãspunzând întrebãrilor: Cine 

sunt migranþii români?, Din ce 

regiuni provin?, Care le sunt 

planurile?, Care le sunt 

destinaþiile ºi strategiile?

învingã ºi nici sã o gestioneze. 

Opunându-i o politicã de 

introducere a barierelor, 

discriminatorie în comparaþie 

cu atitudinea faþã de alte þãri 

din Est, Europa nu a folosit 

momentul pentru a face 

ca o circulaþie migratoare 

legitimã sã nu devinã 

o migraþie complexã, 

adesea neplãcutã ºi greu 

de stãpânit.“ 

Dana Diminescu, Visibles mais peu nombreux – les circulations 

migratoires roumaines, Paris, 2003. 

APLICAÞIE 


• Enumeraþi trei domenii în care sunt acceptaþi românii ca muncitori sezonieri. 

• Ierarhizaþi aceste domenii dupã complexitatea muncii depuse. 

• Comparaþi atitudinea þãrilor europene faþã de România, aºa cum rezultã din aceastã sursã, cu 

atitudinea Franþei faþã de Polonia, conform sursei 1.1. Analizaþi asemãnãrile constatate. 


• Desenaþi pe o hartã a lumii direcþiile în care se desfãºoarã migraþiile despre care relateazã 

sursele 1.1, 1.2 ºi 1.3. 

• Pe o axã cronologicã, aºezaþi migraþiile la care se referã sursele date. Observaþi dacã în anul 

1989 sunt modificãri evidente; dacã sunt, explicaþi de ce, folosind cunoºtinþele din orele de 

istorie. 

• Analizaþi materialele realizate ºi rãspundeþi întrebãrilor: 

a. Unde ºi de unde migreazã oamenii în secolele al XX-lea – al XXI-lea? 

b. Este migraþia o realitate permanentã a secolelor al XX-lea – al XXI-lea? 

• Completaþi urmãtorul tabel pe baza surselor date ºi a concluziilor voastre: 

Þara de 

origine 

Polonia 

Realitãþi 

Dificultãþi economice dupã 

încheierea primului rãzboi mondial. 

Formarea statului naþional. 

Þara de 

destinaþie/gazdã 

Franþa 


Folosind tabelul de mai sus, organizaþi o discuþie pe baza urmãtoarelor întrebãri: 

a. Ce probleme încearcã sã rezolve cei implicaþi în migraþii? 

b. Ce probleme provoacã migraþiile în þãrile de sosire/de destinaþie/gazdã? 

Realitãþi 

Refacerea economicã dupã 

încheierea primului rãzboi 

mondial, declin demografic. 

39


2. 

„Dintr-un început trebuie sã 

facem precizarea cã refugiaþii 

reprezintã o categorie distinctã 

de migranþi ºi anume ei sunt 

cei care, din motive politice, 

etnice, religioase, sunt nevoiþi 

sã pãrãseascã þara de origine 

unde viaþa lor ºi a familiilor 

lor nu mai este în siguranþã. 

Cauzele plecãrii sunt legate 

de evenimente care au loc în 

þara lor. 

Spre exemplu, o doamnã, 

refugiatã în România din 

Afganistan, a trebuit sã 

pãrãseascã þara împreunã cu 

fiica ei pentru cã soþul ei a fost 

arestat ºi omorât de talibani iar 

ea ar fi fost obligatã sã se 

cãsãtorescã din nou, cu un 

taliban. Avea doar douã 

alternative: sã moarã sau sã 

40 

MIGRAÞIILE CONTEMPORANE 

INFLUENÞEAZÃ ªI REGIUNEA 

ÎN CARE EU TRÃIESC? 

2.1. UITE, MAMÃ, TALIBANII AU ÎMPUªCAT ªI CERUL! 

plece. Relatarea ei despre fuga 

din þara natalã pare desprinsã 

dintr-un film cu scenariul bine 

scris. Dar nu este film, ci chiar 

viaþa ei ºi a fiicei sale de patru 

ani, obligate sã plece spre 

necunoscut, având ca provizii 

migdale ºi stafide. La prima 

încercare au fost prinse ºi 

pedepsite cu închiderea într-o 

celulã în care mama a stat cu 

apa pânã la genunchi þinându-ºi 

fiica tot timpul în braþe pentru a 

o proteja. Au reuºit sã fugã ºi a 

urmat o a doua tentativã, de 

data aceasta reuºitã. Îi era 

tovarãºã de drum o altã mamã 

cu un bãiat de câþiva ani. Când 

bãiatul a privit, într-o noapte, 

cerul plin de stele, i-a spus 

mamei: Uite, mama, talibanii 

au împuºcat cerul!“ 

Cati Pãcurar, Organizaþia non-guvernamentalã ARCA. 

2.2. TATÃL IRAKIENILOR DIN BUCUREªTI 

„Locuieºte de aproape zece ani 

în România ºi a ajuns aici dupã 

o mulþime de peripeþii. Nu 

prea vrea sã vorbeascã despre 

întâmplãrile prin care a trecut, 

iar povestea lui este aproape la 

fel ca a celorlalþi oameni care 

au fugit din Irak. Mohammed 

este la un pas de a obþine 

cetãþenia românã ºi spune din 

tot sufletul cã vrea sã fie 

român. În Bagdad era 

proprietarul unui atelier auto ºi 

Ziarul Evenimentul Zilei, 2002. 

a fugit de acolo pentru cã era 

persecutat din cauzã cã 

provenea din nordul þãrii. 

«Când mã duceam acasã, kurzii 

de acolo spuneau despre mine 

cã sunt omul guvernului, iar 

când mã duceam în capitalã, 

securitatea spunea cã sunt 

omul celor din nord». În 

Bucureºti, Mohammed a strâns 

pe lângã el o mulþime de tineri 

care se aflã în situaþia lui ºi 

care au nevoie de ajutor.“ 

APLICAÞIE 

• Formulaþi motivele 

refugiului femeii afgane în 

România. 

• Descrieþi, folosind 

cuvintele voastre, o 

întâmplare prin care a 

trecut aceastã femeie. 

• Comparaþi aceastã relatare 

cu cea a migrantului din 

Congo-Brazaville. 

Identificaþi douã 

asemãnãri ºi explicaþi-le. 

• Formulaþi o apreciere în 

legãturã cu impactul 

evenimentelor asupra 

copilului din sursa 2.1. 


Pentru critica sursei, puteþi folosi 

informaþii suplimentare despre 

aceastã organizaþie 

nonguvernamentalã, care se 

gãsesc în capitolul „Personalitãþi 

ºi instituþii implicate în 

migraþiile contemporane”. 


ªi în acest caz am folosit, ca 

sursã, un ziar. Decizia mea se 

bazeazã pe douã realitãþi: în 

România încã nu existã 

publicaþii de specialitate, care sã 

prezinte ºi sã analizeze 

fenomenul imigraþiei; ziarul este, 

ºi pentru elevii noºtrii, o sursã la 

îndemânã pentru a se 

documenta.

APLICAÞIE 


• Explicaþi, pe baza informaþiilor din sursã, de ce lui Mohammed i se spune „tatãl” irakienilor 

din Bucureºti. 

• Identificaþi, formulaþi ºi comparaþi cauzele migraþiei la care se referã sursele 2.1 ºi 2.2. În ce 

mãsurã aceste surse sunt confirmate de realitãþile prezentate de harta de mai jos (sursa 2.3)? 

• Citiþi, timp de o sãptãmânã, ziarele ºi revistele pe care le aveþi la dispoziþie. Alcãtuiþi un dosar 

cu informaþiile care se referã la imigraþia în România. Folosiþi aceste informaþii pentru o 

analizã pe baza urmãtoarelor aspecte: 

a. þara de provenienþã 

b. cauzele migraþiei 

c. povestea imigrantului 

d. asemãnãri ºi deosebiri între „voci” 

e. existã o „schemã” folositã de imigranþi în relatãrile lor? 

2.3. HARTA ZONELOR DE TENSIUNE DIN ANII 1990 

Chaliand s.a, Atlas historique des Migrations, Paris, 1994. 

APLICAÞIE 

• Marcaþi pe harta de la sursa 2.3 locul în care trãiþi. România este într-o zonã liniºtitã, fãrã 

conflicte militare, etnice sau religioase. Aceastã realitate favorizeazã migraþia? Formulaþi mai 

întâi rãspunsul referindu-vã la imigraþie, ºi apoi la emigraþie. Pentru mai multe informaþii 

puteþi recurge la site-ul www.omfm.ro. 

• Pe baza sursei 2.3, identificaþi zonele de conflicte. Grupaþi în echipe de 2-3 elevi, realizaþi o 

documentare privind zona, cronologia evenimentelor, taberele implicate, cauzele, rezolvarea 

conflictului. Acordaþi o atenþie specialã modului în care aceste conflicte influenþeazã viaþa 

oamenilor. 

• Explicaþi, cu ajutorul cunoºtinþelor de istorie, de ce în Africa sunt cele mai numeroase zone cu 

conflicte. Care dintre acestea mai este deschis ºi astãzi? 

41


2.4. MIGRAÞIA ROMÂNILOR ÎN ITALIA ªI PREZENÞA 

COMPANIILOR ITALIENE ÎN ROMÂNIA 

Judeþul 

Companii cu 

capital italian 

Procentul migranþilor din zona 

ruralã cãtre Italia 

Bacãu 51% 22% 

Alba 52% 4% 

Bucureºti 29% – 

Constanþa 12% 4% 

Timiº 47% 10% 

2.5. MIGRAÞIE ªI CÃLÃTORII ÎN STRÃINÃTATE 

Cãlãtorii/lucru în strãinãtate dupã 1990. Diferenþele pânã la 100% sunt 

non-rãspunsuri 

În ansamblul populaþiei rurale, 

29% dintre respondenþi au 

cãlãtorit în strãinãtate dupã 

1990. 7% dintre românii care 

locuiesc la oraº au muncit 

pentru o perioadã într-o þarã 

strãinã. De asemenea, în 17% 

dintre gospodãrii existã ºi alte 

42 

Institutul Naþional de Statisticã, 2002. 

persoane care au lucrat în 

strãinãtate pentru un timp. 

Aceste cifre aratã cã un numãr 

tot mai mare dintre români 

(în cazul de faþã, dintre cei din 

mediul urban) cãlãtoresc sau 

muncesc în strãinãtate. 

În oraºele mari ºi în 

Am ales datele referitoare la Italia 

pentru cã este ºtiut cã Italia este 

þara preferatã de românii care 

migreazã. Mass-media vorbeºte 

nu doar despre familii întregi, ci, 

uneori, ºi despre sate care s-au 

strãmutat la Roma sau Torino. 

Bucureºti, ponderea 

persoanelor care au cãlãtorit 

în strãinãtate este mai mare. 

În schimb, este mai mic 

procentul celor care au 

lucrat o perioadã 

în strãinãtate, mai ales 

în Bucureºti. 

Dvs. aþi cãlãtorit în strãinãtate dupã 1990? Dvs. aþi lucrat în strãinãtate pentru un timp? 

Oraº 

mic 

Oraº 

mediu 

Oraº 

mare 

Bucureºti 

Urban 

Oraº 

mic 

Oraº 

mediu 

Oraº 

mare 

Bucureºti 

Urban 

Da 23 29 32 31 29 9 8 7 4 7 

Nu 77 71 68 69 71 89 91 91 94 91 

Cifrele reprezintã procente. Diferenþele pânã la 100% sunt non-rãspunsuri 

Sondajul ,,România urbanã”, realizat în anul 2005 de Fundaþia pentru o Societate Deschisã.

APLICAÞIE 


• Pe baza surselor 2.4 ºi 2.5, formulaþi douã realitãþi socio-economice din România anilor 2000. 

• Ordonaþi zonele în care companii italiene au facut investiþii în România ºi marcaþi-le pe o hartã 

a þãrii noastre. 

• Cu ajutorul profesorului de geografie, caracterizaþi forþa economicã – potenþialul economic al 

acestor zone ºi formulaþi o explicaþie a interesului investitorilor strãini pentru ele. 

• Ordonaþi zonele din care emigreazã românii. Folosind din nou cunoºtinþele din orele de 

geografie, formulaþi douã explicaþii ale acestui fenomen. 

• Comparaþi datele acestui studiu statistic cu informaþiile din mass-media la care aveþi acces; se 

confirmã sau se contrazic? 


Folosind informaþiile din sursele date, rãspundeþi întrebãrii: dacã trãiesc într-o zonã liniºtitã, în 

pace, ar trebui sa mã preocupe migraþiile? 


• Alcãtuiþi douã grupe pentru a realiza o anchetã în legãturã cu imigraþia ºi respectiv emigraþia 

din România; aveþi în atenþie ca grupuri-þintã atât persoane obiºnuite, cât ºi 

funcþionari/instituþii implicate în aceastã realitate. Folosiþi materialele adunate pentru o 

dezbatere cu tema: „Ce sentimente avem faþã de strãinul de lângã noi?” 

• Folosind sursele date, precum ºi cunoºtinþele voastre, prezentaþi printr-un articol de ziar sau 

un poster, schimbãri (economice, sociale, politice, culturale etc.) provocate de migraþiile 

contemporane în zonele în care acestea se desfãºoarã. Alegeþi cele mai reuºite materiale ºi 

discutaþi-le cu migranþi pe care îi cunoaºteþi sau pe care îi puteþi întâlni prin intermediul unei 

organizaþii nonguvernamentale (spre exemplu, Organizaþia Femeilor Refugiate în România, 

ofrr2000@yahoo.fr). 

43


III. 

Continentul european a devenit, de facto, un continent de 

imigrare. Aceasta se poate constata nu numai în plan demografic, 

ci ºi în evoluþia fenomenului migraþiei. Dacã numãrul din ce în 

ce mai mare al imigranþilor se face simþit este pentru cã, dupã 

1973, caracterul temporar atribuit imigraþiei ºi-a pierdut 

valabilitatea, ea dobândind un caracter definitiv; altfel spus, 

prezenþa imigranþilor s-a transformat dintr-o ºedere temporarã 

într-o instalare permanentã. Chiar dacã dorinþa de a se întoarce 

este totdeauna prezentã, în special la migranþii din prima 

generaþie, revenirea definitivã în þara de origine a devenit un mit. 

Reîntregirea familiei ºi copiii nãscuþi în þãrile-gazdã sunt doi 

factori importanþi care explicã rãmânerea definitivã a imigranþilor 

în þãrile de primire. 

Acest fenomen este însoþit de altele care-i influenþeazã direct pe 

imigranþi: mai întâi, este vorba de integrarea imigranþilor în 

societãþile de primire. Ce drepturi trebuie acordate imigranþilor 

pentru ca ei sã reuºeascã sã se integreze? Existã rasism ºi 

discriminare faþã de imigranþii Europei? 

Impactul emigraþiei asupra þãrii de origine este la fel de complex 

ca ºi cel constatat în þara de primire. Acesta este, de obicei, 

prezentat sub douã aspecte: primul, cel care priveºte emigraþia ca 

o fugã a creierelor, ceea ce este un inconvenient pentru þara de 

origine; al doilea, cel care subliniazã mai ales efectele pozitive: 

emigraþia contribuie la schimbarea ºi evoluþia societãþii de 

origine. Aceastã contribuþie nu trebuie pusã numai pe seama 

emigranþilor de primã generaþie. Mai lent, mai dificil, legãturile 

de familie, culturale ºi economice continuã sã existe chiar dupã 

mai multe generaþii. Emigraþia reduce ºomajul din þara de origine. 

Aceastã observaþie pleacã de la constatarea cã aceia care au 

emigrat din motive economice erau fie ºomeri, fie lucrãtori cu 

risc de ºomaj. Rãmânerea în þarã a acestei armate de ºomeri ar fi 

provocat tulburãri sociale într-o þarã cu dificultãþi economice. În 

plus, prin transferul de economii ºi prin investiþii, prin noile 

mentalitãþi pe care le aduc, emigranþii contribuie direct la 

dezvoltarea þãrii de origine. 

44 

CONSECINÞELE MIGRAÞIILOR 

CONTEMPORANE

1. 

„Revista Memoria a început sã 

aparã în anul 1991. Iniþiatorul 

ºi fondatorul ei este Banu 

Rãdulescu. Numele nu este 

întâmplãtor: Memoria – 

deoarece comunismul a 

încercat sã «aresteze» 

gândirea prin îngrãdirea 

libertãþii de expresie. Revista 

vrea sã salveze de la uitare 

oameni ºi fapte care sã 

contribuie la înþelegerea 

istoriei în timpul 

comunismului. 

(http://revista.memoria.ro) 

Memorialul de la Sighet a fost 

iniþiat în anul 1992. În 1995, 

Consiliul Europei l-a luat sub 

egida sa, iar în 1998 l-a aºezat 

printre principalele locuri de 

pãstrare a memoriei 

continentului, alãturi de 

Memorialul de la Auschwitz ºi 

de Memorialul Pãcii din 

Normandia. Format dintr-un 

Muzeu, situat în fosta 

CONSECINÞELE MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE 

CUM MODIFICÃ MIGRAÞIA VIAÞA 

MIGRANÞILOR ªI A FAMILIILOR LOR? 

1.1. CHIPURI ªI NUME ALE DEPORTAÞILOR 

a. 

a. Deportaþi în Bãrãgan; b. Memorialul de la Sighet: Fragment din pereþii exteriori ai Spaþiului de Reculegere ºi Rugãciune; aici 

sunt inscripþionate numele celor care au murit în închisori, în lagãre ºi în deportare în timpul regimului comunist din 

România. 

Fotomemoria unei deportãri, Bãrãgan, 1951. 

Revista Memoria, nr.1/2005. 

b. 

închisoare politicã de la 

Sighet, ºi un Centru 

internaþional de studii asupra 

comunismului, cu sediul la 

Bucureºti, Memorialul are 

scopul de a reconstitui ºi 

pãstra memoria unor popoare; 

cercetãrile ºi documentele 

Centrului privesc în special 

poporul român, cãruia în 

timpul comunismului i s-a 

indus în conºtiinþã o istorie 

falsã.“ 

45


APLICAÞIE 

• Sursa 1.1 se referã la deportãrile din perioada comunistã. Folosind cunoºtintele din orele de 

istorie, realizaþi un studiu de caz în care sã precizaþi: 

a. ce categorii sociale sau etnice au fost supuse deportãrii în România comunistã; 

b. din ce regiuni ºi unde au fost fãcute deportãri; 

c. care a fost pretextul ºi care au fost cauzele reale ale deportãrilor; 

d. ce probleme au vrut sã rezolve autoritãþile comuniste prin deportãri; ce probleme provoacã, 

la rândul lor, aceste deportãri. 

• Imaginaþi-vã cã sunteþi unul dintre cei care apar în aceste fotografii (adult sau copil); scrieþi un 

jurnal în care sã povestiþi cum se desfãºoarã o zi din viaþa unui deportat. Pentru aceasta folosiþi 

ºi relatarea Dorei Sarafolean din Copilãria de pe Golgota Bãrãganului. 

• Deportãrile hotãrâte de autoritãþile comuniste aratã cã migraþia a fost folositã ca un instrument 

politic; discutaþi cu colegii voºtri dacã astfel de situaþii mai existã acum, în secolul al XXI-lea. 

• La Sighet existã o listã a celor care au pierit în timpul deportãrilor hotãrâte de comuniºti. 

Credeþi cã o astfel de listã este suficientã pentru a face dreptate acestor victime ale 

comuniºtilor? 

• O asemenea „memorie” este utilã tinerilor care nu au cunoscut direct comunismul? 

Argumentaþi rãspunsul vostru. 

1.2. COPILUL UNEI FAMILII DE IMIGRANÞI, LA ªCOALÃ 

„În rând, câte doi, intrãm în 

sala de clasã. Învãþãtorul se 

aºeazã la catedrã. Astãzi, lecþia 

de moralã, anunþã el dupã ce a 

fãcut prezenþa, poticnindu-se 

din cauza numelor noastre 

arabe. Începe sã vorbeascã 

despre moralã aºa cum face în 

fiecare zi de când am început 

sã frecventez ºcoala. O 

discuþie se porneºte între 

copiii francezi ºi învãþãtor. 

Toþi ridicã mâna pentru a 

46 

vorbi, pentru a-ºi povesti 

experienþa, pentru a-ºi 

demonstra concordanþa moralã 

cu lecþia de astãzi. Noi, arabii 

din clasã, nu avem nimic de 

spus. Cu ochii larg deschiºi, 

cu urechile atente, ascult 

discuþia. ªtiu bine cã locuiesc 

într-o mahala din barãci de 

carton ºi cã numai cei sãraci 

locuiesc în astfel de locuri. 

Am fost de mai multe ori la 

Alain, care locuieºte cu 

Azouz Begag, Le gone de Chaaba, Editions du Seuil, Paris, 1986, pp. 58-59. 

pãrinþii lui pe strada Monin, 

într-o casã. Am vãzut cã era 

mult mai frumos decât în 

barãcile nostre. ªi ce mult 

spaþiu! Doar camera lui Alain 

era cât toatã chaaba (baraca) 

noastrã în întregime. Are o 

camerã numai pentru el, un 

birou cu cãrþi, un dulap 

pentru haine. Îmi este ruºine 

sã spun unde locuiesc. Din 

acest motiv Alain nu a venit 

niciodatã la mine.” 

APLICAÞIE 

• Revedeþi definiþia discriminãrii ºi analizaþi, pe baza ei, sursa 1.2. Credeþi cã este vorba despre 

discriminare? 

• Citiþi câteva ziare sau reviste pe care le aveþi la dispoziþie ºi identificaþi relatãri despre douã 

grupuri minoritare discriminate; formulaþi apoi douã activitãþi prin care putem preîntâmpina 

discriminarea. 

• Imaginaþi-vã cã sunteþi membru al unei organizaþii nonguvernamentale care se ocupã de 

apãrarea drepturilor omului. Primiþi sursa 1.2 de la colaboratori. Ce soluþii puteþi formula? Cu 

cine credeþi cã puteþi colabora pentru ca soluþiile propuse sã fie eficiente? 

• Discutaþi cu un coleg despre ce pot face guvernele ºi oamenii obiºnuiþi pentru ca problemele 

migranþilor sã fie diminuate sau chiar înlãturate. Comparaþi propunerile voastre cu cele 

formulate de colegi. Alegeþi douã dintre cele mai uºor de aplicat ºi prezentaþi-le unei instituþii 

guvernamentale specializate ºi unei organizaþii nonguvernamentale. Pe baza discuþiilor voastre, 

alcãtuiþi un proiect în care sã vã implicaþi prin voluntariat.

1.3. ROMÂN ÎN GARDA REGINEI 

DIN DANEMARCA 

„Familia Virgilsen locuieºte în 

partea de vest a Danemarcei, 

destul de departe de 

Copenhaga. Aici s-a format o 

comunitate de români încã din 

1988. «Suntem destul de bine 

organizaþi, în oraºul în care 

stãm existã aproximativ 25 de 

familii de români. Cei mai 

mulþi au venit în 1988, pe cei 

care au ajuns dupã 1990 nu-i 

prea cunoaºtem. Rar mai vine 

câte un pãrinte din România ºi 

închiriazã o bisericã aici, dar 

mãcar o datã la doi ani ne 

strângem toþi. Altfel, pentru o 

slujbã trebuie sã mergem pânã 

în Suedia, unde existã o 

bisericã ortodoxã cu pãrinte 

român», precizeazã Virgil 

Virgilsen. Legãtura cu þara 

rãmâne Internetul. 

«Numele de familie l-am 

schimbat pentru a suna mai 

scandinav. Nu era o obligaþie, 

dar a ajutat mult». 

În 1988 Virgil a reuºit sã treacã 

graniþa maghiarã. ªi-a pãrãsit 

þara ºi, împreunã cu alþi 

români, a rãmas un timp la 

Budapesta, încercând sã 

porneascã o oarecare activitate 

politicã ºi un ziar, «România 

liberã». Apoi a plecat mai 

departe, spre nord. S-a stabilit 

în Danemarca ºi, ceva mai 

târziu, a renunþat la cetãþenia 

românã, nu fãrã regrete. Dupã 

revoluþie ºi-a chemat soþia ºi 

copiii: Alexandru, nãscut în 

1983, ºi Daniel, cu un an mai 

mic. «Am fost obligat la 

vremea respectivã sã renunþ la 

cetãþenia românã ca sã mi-o 

pot lua pe cea danezã ºi din 

Evenimentul Zilei, 11 noiembrie 2004. 

cauza asta singurii cetãþeni 

români din familia noastrã 

sunt copiii. Ei sunt ºi cetãþeni 

danezi în acelaºi timp. Legea 

le-a permis lor asta ºi eu am zis 

întotdeauna cã e bine sã ai 

amândouã cetãþeniile, dacã se 

poate», spune Virgil Virgilsen. 

În familia Virgilsen se vorbesc 

atât româna, cât ºi daneza. 

Alexandru a urmat un liceu cu 

profil economic. «Nu s-a 

remarcat prin rezultate la carte, 

era undeva la mijloc, dar fizic a 

fost mai bine dezvoltat decât 

colegii, fiind ºi o fire mai 

sportivã. Statura sa, de 1,92 m, 

a reprezentat un avantaj atunci 

când s-au selectat bãieþii pentru 

garda regalã» precizeazã tatãl. 

Acum, la 22 de ani, Alexandru 

este înrolat în garda Reginei 

Margareta a II-a a Danemarcei 

ºi pãzeºte Palatul Regal 

Amalienborg, din inima 

capitalei Copenhaga. Pânã pe 1 

decembrie, când va ieºi din 

slujba Reginei, cu uniforma sa 

distinctã, cu cãciulã de blanã 

de urs, va atrage zilnic sute de 

turiºti, dar ºi invidia celorlalþi 

danezi. Pentru aceºtia din 

urmã, faptul de a fi înrolat în 

garda Reginei este considerat o 

mare onoare. 

«Când aude de garda Reginei, 

danezului i se pare ceva foarte 

deosebit. Iar Alexandru, ca 

strãin, e oarecum de invidiat. 

Ei sunt ºi foarte naþionaliºti, îºi 

iubesc Regina, sunt trup ºi 

suflet pentru Casa Regalã. 

Pentru ei este un lucru mare sã 

ajungi la curte», precizeazã 

Virgil Virgilsen.“ 


Acest articol este povestea cu 

final fericit a unei migraþii care 

începe în România comunistã. 

Tânãrul din cea de-a doua 

generaþie de migranþi a primit o 

recunoaºtere oficialã a societãþii 

„gazdã” prin satisfacerea 

serviciului militar chiar în garda 

reginei. 

47


1.4. FORMAÞIA GLORIA 

Gloria a pornit la drum în urmã 

cu câþiva ani (1997), atunci când 

câþiva tineri africani, studenþi ºi 

refugiaþi, au decis sã punã 

bazele unei formaþii, pentru a-ºi 

mai alina dorul de casã ºi 

pentru a aduce un colþiºor din 

Congo-ul natal în România. 

„Mai întâi cântam pentru 

distracþia noastrã, în timpul 

liber. Apoi ne-am dat seama cã 

aici, în România, nu existã trupe 

care sã cânte muzicã africanã ºi 

am vrut sã umplem acest gol. 

Prin muzica pe care o facem, 

ne-am propus sã atingem douã 

obiective: sã promovãm cultura 

africanã ºi sã punem umãrul la 

integrarea refugiaþilor în 

România […]. Ni s-au alãturat ºi 

alþi entuziaºti, nu doar din 

48 

Congo, ci din diferite þãri 

africane, care au o cu totul altã 

muzicã decât a noastrã […]. Toþi 

africanii au muzica în sânge, se 

nasc cu acest talent muzical, 

care rãmâne singurul refugiu 

într-o zonã a lumii mãcinatã de 

lupte politice ºi de sãrãcie”. 

Mbaki a fãcut parte dintr-o 

organizaþie politicã 

studenþeascã, iar partidul aflat 

la guvernare nu agrea acea 

grupare. De aceea a fost obligat 

sã pãrãseascã Congoul. 

Componenþa grupului Gloria 

este urmãtoarea: Mbela Nzuzi, 

Congo; Mbaki Makengo, 

Congo; Vincent Calissa, 

Rwanda; Aime Lema, Congo; 

Cristian Prihotcã, România; 

Sorin Petrescu, România. 

1.5. UN MILION DE BÃRBAÞI LIPSÃ LA APEL 

Deºi România nu a trecut 

printr-un rãzboi recent, balanþa 

dintre bãrbaþi ºi femei s-a 

dezechilibrat. Minuscul în 

termeni procentuali (în prezent 

împãrþirea este de 48,8% bãrbaþi 

ºi 51,3% femei, faþã de 49,3% 

bãrbaþi ºi 50,7% femei înainte 

de 1989), dezechilibrul este 

semnificativ în termeni 

numerici. Schimbarea se traduce 

în 1.084.050 de bãrbaþi lipsã la 

apel. Cifra este mai mare ca 

pierderile României în al doilea 

rãzboi mondial… Lipsa lor de 

acasã nu poate fi cumpãratã pe 

euro sau dolari. Sociologii au 

arãtat cã tinerii care cresc în 

familii din care lipseºte tatãl au 

mai multe ºanse de a avea 

probleme de disciplinã, de a 

rãmâne în urmã cu studiile ºi de 

a fi antrenaþi în activitãþi 

infracþionale. Familiile care 

trãiesc despãrþite au mai multe 

ºanse de a ajunge la divorþ. 

Sorin Adam Matei, Evenimentul Zilei, aprilie, 2005. 

APLICAÞIE 

Coperta CD-ului Gloria-Africa. 

Albumul „Africa” este dedicat 

refugiaþilor de pretutindeni. 

Producãtor este ARCA- Forumul 

Român pentru Refugiaþi ºi 

Migranþi. Cele mai multe melodii 

au ritmuri ºi texte africane; una 

dintre ele, cântatã în francezã ºi 

românã, se numeºte „Viaþa-i 

frumoasã ºi meritã trãitã”. 

APLICAÞIE 

• Pe baza surselor 1.3 ºi 1.4, 

identificaþi douã 

modificãri ce au avut loc 

în viaþa migranþilor, 

respectiv în viaþa 

familiilor lor. 

• Ce soluþii au folosit aceºti 

migranþi pentru a pãstra 

legãturile cu þara de 

origine, precum ºi pentru 

a se integra în 

societatea-„gazdã”? 

• Organizaþi o dezbatere cu 

tema: „Este important 

pentru migranþi sã-ºi 

pãstreze tradiþiile de 

acasã”? Comparaþi 

rãspunsurile voastre cu 

cele date de participanþii 

la sondajul realizat de 

Institutul de Politici 

Publice, pag 51. 

• Comparaþi sursele 1.3 ºi 1.5. Constataþi un dezacord între ele sau aceste surse se completeazã? 

• Dacã este posibil, staþi de vorbã cu membrii unei familii din care a plecat „afarã” tatãl; aflaþi 

care au fost sentimentele, eventual resentimentele celor rãmaºi acasã. 

• Pe baza celor ascultate, imaginaþi o scrisoare a celui plecat cãtre cei de acasã, precum ºi 

rãspunsul acestora. 

• Dacã este posibil, staþi de vorbã cu membrii unei familii din care a plecat „afarã” mama. Aflaþi 

ce au simþit cei care au rãmas acasã. 

• Imaginaþi un dialog între mamã ºi copiii ei în zilele de dinaintea plecãrii; ce sfaturi dã mama; 

ce întrebãri pun copiii? 

• Comparaþi reacþiile în ambele situaþii. Ce constataþi?



• Analizaþi toate sursele date prin metoda studiului de caz (vezi capitolul Sugestii metodologice), 

rãspunzând urmãtoarelor întrebãri: 

– Ce s-a întâmplat în situaþia relatatã? 

– Cine sunt cei implicaþi, care este contextul în care a avut loc „cazul”? 

– Ce elemente/aspecte sunt importante, lipseºte ceva semnificativ din prezentarea faptelor? 

– Ce alternative aveau cei implicaþi? 

– Care sunt consecinþele experienþelor prin care au trecut? 

– Care este mesajul fiecãrei experienþe? 

• Pe baza analizei fãcute mai sus, completaþi urmãtorul tabel: 

Sursa 

1 

2 

3 

4 

5 

Tipul de experienþã: 

pozitivã/negativã 

Ce probleme au întâmpinat 

migranþii? 

Cine i-a ajutat sã-ºi rezolve 

problemele? 

• Stabiliþi de ce experienþa relatatã de sursa 1.1 se deosebeºte de toate celelalte. 

• Alegeþi din urmãtoarea listã problemele pe care le poate întâlni o familie de migranþi; alcãtuiþi 

apoi o ierarhie a acestora ºi argumentaþi alegerea fãcutã: gãsirea unui loc de muncã, 

necunoaºterea limbii, bani insuficienþi pentru supravieþuire, hrana insuficientã, educaþie 

precarã, atitudinea oamenilor, lipsa legãturii cu alþi migranþi, nostalgia dupã locurile natale, 

legislaþia þãrii de primire, pãstrarea tradiþiilor de acasã. 


• Sunt ºi cazuri de migranþi care se repatriazã; care credeþi cã sunt cauzele acestor decizii? 

• La rândul ei, repatrierea provoacã probleme? Dintre cele menþionate în urmãtoarea listã, care pot fi reale: 

pierderea proprietãþii/a bunurilor, probleme de sãnãtate, înstrãinarea rudelor ºi/sau a prietenilor, neîncrederea 

în legi ºi/sau instituþii, necunoaºterea limbii de cãtre copiii nãscuþi în þara de imigrare, teama de a recunoaºte 

eºecul migraþiei? 

• Grupaþi-vã în douã echipe; folosind cunoºtinþele voastre, precum ºi sursele date, fiecare echipã formuleazã 4 

speranþe, respectiv 4 dezamãgiri pe care migranþii le pot avea. Echipa „speranþelor” trebuie sã explice pe ce se 

bazeazã ele, în ce mãsurã sunt reale. Echipa „dezamãgirilor” explicã de ce apar acestea. 

• Joc de rol (vezi capitolul Sugestii metodologice): Alcãtuiþi un cerc þinându-vã de mâini; încercaþi sã simþiþi forþa pe 

care v-o dã faptul cã sunteþi împreunã. Trei strãini vor încerca sã pãtrundã în cercul vostru; unul va vorbi doar în 

limba lui, altul va vorbi în limba voastrã ºi al treilea va folosi forþa. Fiecare va avea 2 minute pentru încercare. 

Discutaþi apoi despre ce aþi simþit voi înainte ºi în timpul „încercãrilor”; cereþi „strãinilor” sã spunã ce au simþit în 

timpul încercãrilor lor. 

• Credeþi cã acest joc de rol redã, cel puþin parþial, experienþele prin care trec cei implicaþi, direct sau indirect, în 

migraþie? Argumentaþi rãspunsul vostru. 

• Realizaþi un interviu cu o rudã sau un prieten care a trecut prin experienþa migraþiei sau este implicat în 

aceastã experienþã. Alegeþi dintre urmãtoarele întrebãri trei care vã pot ajuta cel mai mult pentru a cunoaºte 

modul în care migraþia i-a modificat viaþa: 

a. În ce mãsurã migraþia a contribuit la îmbunãtãþirea vieþii sale? 

b. Cu ce probleme aºteptate ºi neaºteptate s-a înfruntat? 

c. Cine (persoane ºi instituþii) l-a ajutat/l-a împiedicat în rezolvarea acestor probleme? 

d. Ce relaþii a stabilit cu autohtonii ºi cu ceilalþi migranþi? 

e. A simþit dorul de casã? Dacã da, cum s-a manifestat? 

f. Ce obiceiuri a pãstrat? 

g. A pãstrat legãtura cu cei de acasã? Dacã da, prin ce mijloace? 

h. Ce a simþit când s-a reîntors în þarã? A mai gãsit teme de discuþii cu vechii prieteni în afara lui „ce mai 

faci”, „mulþumesc, bine”? 

49


2. 

„Unele comunitãþi practicã 

transferuri colective pentru 

finanþarea unor proiecte 

specifice. Emigranþii cotizeazã 

în cadrul unei asociaþii care 

apoi finanþeazã proiectul în þara 

de origine. Acest tip de transfer 

este practicat mai ales de 

comunitatea mali din Franþa ºi 

a avut un impact decisiv asupra 

dezvoltãrii regiunii Kaye, din 

care provin cei mai mulþi dintre 

imigranþi. Aceºtia folosesc 20% 

din salariul lunar pentru 

dezvoltarea þãrii de origine. 

Emigranþii din aceastã regiune 

din Mali sunt primii care au 

sprijinit dezvoltarea localã prin 

intermediul asociaþiilor 

orãºeneºti; li se atribuie 60% 

din infrastructura regiunii. 

Comunitatea mali a ºtiut foarte 

bine sã se structureze pe 

modelul organizaþiei 

orãºeneºti; conducãtorul 

50 

CUM INFLUENÞEAZÃ MIGRAÞIA ÞARA 

DE DESTINAÞIE ªI ÞARA DE ORIGINE? 

2.1. PROIECTE PENTRU DEZVOLTAREA ASOCIAÞIILOR IMIGRANÞILOR 

satului îºi are reprezentantul 

printre emigranþi ºi fiecare 

asociaþie creatã în Franþa reia 

structura ierarhicã ºi 

organizarea socialã a satului. 

De fapt, emigrarea este un 

adevãrat contract între 

comunitatea de origine ºi 

individul hotãrât sã emigreze; 

existã ºi obligaþia acestuia de a 

ajuta la dezvoltarea satului, 

ceea ce ºi face. Astfel, 

emigranþii au finanþat 146 de 

realizãri diferite la Kaye, având 

un buget total de 194 milioane 

franci. Ei au contribuit în 

special la punerea în valoare a 

reþelei hidraulice pentru 

mãrirea producþiei agricole. În 

afarã de progresul material 

provocat de aceste proiecte, 

emigranþii au ºi o mare 

responsabilitate în evoluþia 

mentalitãþilor ºi rãspândirea 

valorilor democratice.“ 

JanNiessen, France Mochel, Les relations exterieures de l’Union 

Européenne et les migrations internationales, 1999, pp. 65-66. 

2.2. PROGRAMA DE LIMBA ROMÂNÃ 

„2.2.1. Curs de iniþiere pentru 

copiii strãinilor care au 

dobândit statutul de refugiat în 

România ºi pentru minorii 

refugiaþi neînsoþiþi, 

16.06.2004 

Curriculum-ul de limba 

românã ca limbã strãinã se 

adreseazã copiilor care provin 

din familii refugiate aflate pe 

teritoriul României ºi 

urmãreºte sprijinirea învãþãrii 

limbii române, prin 

intermediul unui curs 

pregãtitor cu durata de un an, 

astfel încât, la sfârºitul 

acestuia, copiii sã poatã fi 

integraþi în sistemul de 

învãþãmânt românesc, în clase 

corespunzãtoare vârstei 

acestora. 

Având în vedere diferenþele de 

vârstã ale copiilor, 

curriculumul de limba românã 

este elaborat, în mod adecvat, 

pe trei nivele de studiu: 

Nivel I: 6-10 ani; 

Nivel II: 11-14 ani; 

Nivel III: 15-18 ani. 

APLICAÞIE 


formulaþi conþinutul 

„contractului” dintre 

migranþi ºi comunitatea de 

origine. 

• Imaginaþi un dialog între o 

persoanã care vrea sã 

emigreze ºi conducãtorul 

comunitãþii mali; folosiþi 

textul pentru un joc de rol. 

• Organizaþi un joc de rol în 

care sã aparã un emigrant 

mali care nu este de acord 

sã trimitã bani pentru 

satul lui. Formulaþi 

argumentele lui, precum 

ºi contra-argumentele 

celor din asociaþie. 

• Stabiliþi ce valori pot fi 

identificate în deciziile 

luate de migranþi.

2.2.2. Programa de limba 

românã – curs de iniþiere pentru 

strãinii adulþi care au dobândit 

o formã de protecþie în 

România, 18.11.2004 

Prezenta programã 

reglementeazã studiul limbii 

române de cãte strãinii adulþi 

care au dobândit o formã de 

protecþie în România. 

Structura modularã a 

programei permite parcurgerea 

sa în ritmul propriu fiecãrei 

grupe de cursanþi, progresul 

fiind diferenþiat în funcþie de 

abilitãþile individuale de 

învãþare a unei limbi strãine. 

Competenþe generale: 

1. Receptarea ºi producerea de 

mesaje orale ºi scrise în 

Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii, Programe. 

limba românã, pentru a 

permite cursanþilor 

integrarea în societatea 

româneascã. 

2. Receptarea ºi producerea 

unor structuri discursive în 

limba românã specifice 

domeniului de activitate pe 

care cursanþii îl vor aborda, 

pentru a permite integrarea 

socio-profesionalã a acestora. 

3. Învãþarea limbii române ca 

parte componentã a culturii 

române, pentru a înlesni 

procesele de adaptare ºi 

aculturare. 

4. Folosirea instrumentelor de 

bazã în învãþarea limbii 

române ca limbã strãinã, 

pentru a permite progrese 

ulterioare.“ 


România este semnatarã a unor 

documente internaþionale privind 

statutul refugiaþilor. Astfel, 

Convenþia din anul 1951 privind 

statutul refugiaþilor prevede: 

„Statele contractante vor facilita, 

pe cât posibil, asimilarea ºi 

naturalizarea refugiaþilor. Vor 

face, în mod deosebit, toate 

eforturile necesare pentru a 

urgenta procedurile de 

naturalizare ºi pentru a reduce, 

pe cât posibil, taxele ºi costurile 

legate de aceste proceduri” 

(asimilare în sensul integrãrii în 

viaþa economicã, socialã ºi 

culturalã a þãrii, în nici un caz o 

asimilare forþatã sau 

constrângãtoare). 

APLICAÞIE 

• Formuleazã, pe baza sursei 2.2, douã motive ale iniþiativei legislative a statului român, precum 

ºi douã consecinþe ale acestei decizii. 

• Într-o listã de patru mãsuri pe care statul român, semnatar al unor documente internaþionale, 

trebuie sã le ia, ce loc ar trebui sã ocupe acest document pentru învãþarea limbii române de 

cãtre refugiaþi? 

• Alcãtuiþi 3 grupe; fiecare va formula o mãsurã care ar trebui sã aparã pe listã. Prezentaþi 

rãspunsurile voastre, alegeþi cele mai bune idei. Contactaþi apoi o instituþie implicatã în 

problemele refugiaþilor ºi discutaþi propunerile voastre. 

2.3. OPINIA PUBLICÃ DIN ROMÂNIA 

„1. Credeþi cã pentru binele 

societãþii este de dorit ca 

imigranþii sã-ºi menþinã 

obiceiurile ºi tradiþiile lor sau 

sã renunþe la ele ºi sã le 

urmeze pe cele ale românilor? 

61% – sã îºi menþinã obiceiurile 

ºi tradiþiile lor; 

23% – sã renunþe la obiceiurile 

lor ºi sã le urmeze pe 

cele ale românilor. 

2. În ce mãsurã sunteþi de 

acord cu urmãtoarele afirmaþii? 

Când existã puþine locuri de 

muncã, românii ar trebui sã 

aibã întâietate în faþa 

imigranþilor (strãinilor): 

6% – dezacord total; 

10% – mai degrabã dezacord; 

16% – mai degrabã acord; 

62% – acord total. 

Sunt oameni din þãri mai sãrace 

decât România care vin sã munceascã 

la noi în þarã. Ce credeþi 

cã ar trebui sã facã guvernul? 

10% – Sã-i lase sã vinã pe toþi 

cei care vor; 

12% – Sã interzicã acestor 

oameni sã vinã; 

32% – Sã-i lase sã vinã atât 

timp cât sunt locuri de 

muncã; 

33% – Sã limiteze numãrul 

celor care pot sã vinã. 

Sondajul Intoleranþã, 

discriminare ºi autoritarism în 

opinia publicã este realizat de 

Institutul pentru Politici Publice 

(IPP) în cadrul proiectului 

„Extremism în România”. 

Finanþarea acestui proiect este 

asiguratã de cãtre The German 

Marshall Found of the United 

States. Este vorba despre o 

instituþie americanã a cãrei 

misiune este aceea de a stimula 

schimbul de idei ºi de a promova 

colaborarea dintre Europa ºi SUA 

în spiritul Planului Marshall 

post-rãzboi. La începutul anului 

2003, IPP a iniþiat proiectul 

„Extremism în România” prin 

care ºi-a propus sã conºtientizeze 

Continuare pe pagina 52 

51


3. Cum apreciaþi numãrul 

imigranþilor în România? 

6% – Mult prea mulþi; 

21% – Prea mulþi; 

25% – Atât cât trebuie; 

10% – Prea puþini; 

1% – Mult prea puþini. 

2.4. VERSURILE LUI DJ SYTO 

„Mai multe cântece rasiste ºi 

xenofobe, ale cãror þinte sunt, 

în mod particular, imigranþii 

români ºi marocani, fac ravagii 

în provincia spaniolã Castellon, 

unde se propagã mai ales graþie 

Internetului. Sunt site-uri cu 

muzicã «bakalo» (termen 

peiorativ prin care spaniolii 

desemneazã muzica de proastã 

calitate). Un site care conþinea 

cântecul împotriva românilor 

52 

4. Aþi auzit de Consiliul 

Naþional pentru Combaterea 

Discriminãrii? 

33% – Da, am auzit; 

58% – Nu, nu am auzit; 

9% – Nu rãspund.“ 

Sondajul Intoleranþã, discriminare ºi autoritarism în opinia publicã, 

România, 2003. 

APLICAÞIE 

Rãspundeþi ºi voi, individual, întrebãrilor sondajului; discutaþi apoi cu 5-6 dintre colegii voºtri, 

acordând multã atenþie argumentelor folosite de ei. Comparaþi rãspunsurile voastre cu cele date 

în timpul sondajului. Formulaþi asemãnãrile ºi deosebirile constatate. Ce argumente date de 

colegii voºtri vi s-au pãrut surprinzãtoare ºi de ce? 

Cotidianul El Pais citat de Rompres, aprilie, 2005. 

anunþa pe portalul sãu cã 

respectiva melodie fusese 

descãrcatã de 5.800 de 

utilizatori. Organizaþia «SOS 

Racismo» a fost alertatã pentru 

prima datã în legãturã cu 

cântecul împotriva imigranþilor 

români în mai 2004, însã, în 

ciuda demersurilor legale 

iniþiate de aceasta, astfel de 

melodii continuã sã circule 

nestingherite.“ 

reprezentanþii clasei politice, 

ai mass-media ºi ai societãþii 

civile în legãturã cu manifestãrile 

extremiste ºi, în acelaºi timp, sã 

identifice politici ºi programe 

care sã promoveze toleranþa ºi sã 

reducã extremismul, în vederea 

consolidãrii democraþiei în 

România. 

Spania, þara fãgãduinþei pentru 

mulþi imigranþi, a devenit ºi 

destinaþia favoritã a unui numãr 

din ce în ce mai mare de români. 

În Alcala, oraºul lui Cervantes, 

româna cu accent ardelenesc se 

aude din ce în ce mai des pe 

strãzi. Majoritatea românilor se 

þin de muncã; pentru mulþi dintre 

ei însã, viaþa e mai grea decât 

pare vãzutã din România. 

APLICAÞIE 

• Plecând de la sursa 2.4, identificaþi douã cauze ale manifestãrii xenofobiei, precum ºi douã 

soluþii care sã preîntâmpine astfel de atitudini. 

• Imaginaþi un dialog cu autorul acestor versuri sau cu admiratorii melodiei. Ce argumente aþi 

folosi pentru a-i convinge cã greºesc în ceea ce spun? 

• Credeþi cã aceia care apreciazã aceste versuri sunt „victime” ale stereotipului „orice strãin este 

rãu”, sau sunt alte cauze ale atitudinii lor? 

• Ce alte stereotipuri cunoaºteþi? Formulaþi douã soluþii pentru eliminarea acestora. 

• Identificaþi ºi comparaþi atitudinile exprimate faþã de migranþi în sursele 2.3 ºi 2.4. Formulaþi 

asemãnãrile ºi deosebirile. Comparaþi rãspunsul vostru cu cel dat de colegi.

APLICAÞIE 


• Alcãtuiþi patru grupe. Fiecare grupã va analiza critic o sursã, prin metoda cubului; pentru 

aceasta veþi parcurge urmãtorii paºi: 

1. descrie 

2. comparã ºi stabileºte ce este asemãnãtor ºi ce este diferit 

3. analizeazã informaþiile primite 

4. asociazã/la ce te îndeamnã sã gândeºti 

5. aplicã/cum pot fi folosite informaþiile 

6. argumenteazã 

• Prezentaþi colegilor concluziile voastre. Este vreo sursã „cu probleme” ºi, deci, dificil de 

folosit? Argumentaþi rãspunsul. 

• Alcãtuiþi douã grupe; prima va analiza sursele care se referã la þãrile de origine, a doua la þãrile 

de destinaþie. Pentru fiecare caz în parte precizaþi: care sunt avantajele ºi dezavantajele 

provocate de migraþie/ce pierde ºi ce câºtigã fiecare dintre ele. 

• Analizaþi sursele date cu ajutorul urmãtorului tabel: 

Sursa 

1 

2 

3 

4 

Consecinþe asupra 

þãrii de origine 

Consecinþe asupra 

þãrii de destinaþie 

Cum pot fi pãstrate/ 

mãrite avantajele 

Cum pot fi micºorate/ 

înlãturate dezavantajele 


• Folosind discuþiile de mai sus, precum ºi cunoºtinþele voastre, alcãtuiþi o listã a consecinþelor 

migraþiilor contemporane; grupaþi aceste consecinþe în urmãtoarele categorii: consecinþe 

imediate, în timp, directe ºi indirecte. 

• Din urmãtoarea listã, alegeþi cel mai potrivit rãspuns pentru întrebarea: ce pot face guvernele 

pentru a micºora consecinþele negative ale migraþiilor? Argumentaþi alegerea facutã: acþiuni 

diplomatice, mãsuri de securitate, acþiuni cu caracter militar, sprijin economic, sprijin în 

domeniul educaþiei, sprijin politic. 

• Propuneþi ºi voi o soluþie pe care sã o formulaþi într-un text de cinci fraze. Comparaþi 

propunerile prezentate de voi. 

• Alcãtuiþi, împreunã cu un coleg, o listã cu temerile pe care le au autohtonii faþã de migranþi. 

Comparaþi lista voastrã cu cea alcãtuitã de colegi. Discutaþi care dintre aceste temeri sunt 

întemeiate ºi care se datoreazã numai „necunoscutului”. 

• Utilizaþi sursele date ºi alcãtuiþi, pe douã grupe, scenariul unui buletin de ºtiri care sã dureze 

trei minute. Unul va fi difuzat într-o þarã sursã pentru migraþie, celãlalt într-o þarã de destinaþie. 

Subiectul este: Migraþia în þara noastrã. Buletinul trebuie sã cuprindã ºtirile principale, o 

explicaþie consistentã a ceea ce s-a întâmplat, un interviu cu o persoanã implicatã in migraþie. 

• Alcãtuiþi patru grupe; în urma unei documentãri suplimentare, prezentaþi politica faþã de 

migranþi a patru state europene, inclusiv România. Stabiliþi asemãnãrile ºi explicaþi ce le 

determinã. Analizaþi deosebirile ºi formulaþi consecinþele lor. 

53


3. 

Este povestea a douã surori, Jeni 

ºi Lenuþa, care trãiau într-un sat 

sãrac din Oltenia. Un prieten, 

Giovani, le promite de lucru în 

Spania. Trec ilegal frontiera în 

Serbia ºi vor fi vândute unui 

traficant; acesta le obligã sã se 

prostitueze în Kossovo. Dupã un 

an sunt eliberate de niºte sodaþi 

americani. Se întorc în sat 

54 

CARE ESTE PREÞUL PLÃTIT DE CEI CARE 

MIGREAZÃ? CUM PUTEM DIMINUA 

ACEST PREÞ? 

3.1. FILMUL ITALIENCELE, REGIZOR NAPOLEON HELMIS, ROMÂNIA, 2004. 

ºi încearcã sã reintre în 

viaþa acestuia. Sora cea 

micã, Lenuþa, face o 

declaraþie în faþa sãtenilor, 

în care spune toatã povestea 

„pe propria rãspundere”. 

Finalul este urmãtorul: „ªtim cã 

am greºit când am plecat din 

sat. Vã rugãm sã ne respectaþi în 

continuare”. 

3.2. UN LOC PE CARE SÃ-L NUMEASCÃ „ACASÃ” 

Afiº pentru 20 iunie, Ziua Mondialã a Refugiaþilor 

APLICAÞIE 

• Lenuþa din filmul Italiencele 

vã roagã ºi pe voi sã o 

respectaþi, în ciuda faptului 

cã o perioadã a fost obligatã 

sã se prostitueze. Formulaþi 

rãspunsul vostru într-un 

eseu de cinci minute. Apoi 

comparaþi rãspunsul vostru 

cu cel dat de colegii de clasã. 

Grupaþi-vã în funcþie de 

rãspunsul dat ºi alcãtuiþi o 

listã cu argumentele 

voastre. 

• Scrieþi o continuare a 

scenariului filmului. 

Comparaþi soluþiile date 

de voi cu cea realã. 

• Pe baza celor discutate 

acum, precum ºi printr-o 

documentare 

suplimentarã, organizaþi, 

într-o orã de consiliere, o 

dezbatere cu tema: „Fiinþa 

umanã nu are preþ. 

Traficul de carne vie”. 

• Analizaþi afiºul de la 3.2. 

ºi identificaþi mesajul 

acestuia. 

• Imaginile folosite vi se par 

potrivite pentru ceea ce 

vrea el sã transmitã? 

• Pe baza cunoºtinþelor 

voastre ºi a surselor date, 

schiþaþi un afiº pentru 

urmãtoarea zi de 20 iunie. 


Pentru analiza unui material 

iconografic, folosiþi modelul dat 

la capitolul „Sugestii 

metodologice”.

3.3. CLUBUL ADOLESCENÞILOR REFUGIAÞI 

„Este un proiect al Organizaþiei 

ARCA (Forumul Român pentru 

Refugiaþi ºi Migranþi) cu ajutorul 

financiar al UNHCR (Înaltul 

Comisariat ONU pentru Refugiaþi 

– România). 

Pentru cei mai mulþi adolescenþi 

refugiaþi, viaþa începe în 

circumstanþe foarte dificile: 

sunt departe de cei dragi, de 

ceea ce ºtiau cã existã pe lume. 

În afarã de dificultãþile inerente 

migraþiei forþate ºi ale ºocului 

cultural, tinerii refugiaþi trãiesc 

intens ºi dramatic ºi vârsta adolescenþei. 

Clubul Adolescenþilor 

Refugiaþi a fost organizat 

pentru a asigura un cadru multicultural 

protejat ºi sigur emo- 

þional, contribuind ºi la integrarea 

socialã ºi la dezvoltarea 

armonioasã a refugiaþilor, precum 

ºi a adolescenþilor români. 

În prima parte a programului, 

adolescenþi refugiaþi ºi români 

(douã grupe a câte 12 tineri, 6 

refugiaþi ºi 6 români, 6 fete ºi 6 

bãieþi) au luat parte la 12 seminarii 

având ca scop dobândirea 

unor deprinderi esenþiale în 

viaþã: comunicarea interpersonalã, 

publicã, interculturalã, 

rezolvarea conflictelor. Au fost 

discutate teme de mare interes: 

violenþa, toleranþa, relaþiile cu 

pãrinþii, cu profesorii, prevenirea 

consumului de droguri, 

prietenia ºi dragostea…“ 

ARCA – Forumul Român pentru Refugiaþi ºi Migranþi. 

3.4. ALTERNATIVE PE PLAN INTERN ªI INTERNAÞIONAL 

PRIVIND FENOMENUL MIGRAÞIEI 

„Asociaþiile de rromi din 

România au propus, încã din 

anii precedenþi, alternative la 

fenomenul migraþiei cu caracter 

economic. O astfel de alternativã 

este normalizarea 

(intrarea sub incidenþa unui act 

oficial: lege, tratat, acord etc.) 

transferului de forþã de muncã 

între douã sau mai multe state. 

Aceasta se poate realiza prin 

încheierea unui tratat între 

guvernele statelor respective, 

prin care reglementeazã schimbul 

de forþã de muncã pe piaþa 

internaþionalã a muncii. 

Prin încheierea unui astfel de 

tratat între guverne, actualii 

imigranþi pot beneficia de contracte 

de muncã pe perioade 

determinate (3, 6, 12 luni). 

Contractele de muncã se pot 

încheia pentru locuri de muncã 

ce nu necesitã calificare profesionalã, 

cum ar fi în agriculturã, 

construcþii, comerþ, meserii 

tradiþionale etc. Prin astfel de 

tratate de schimb a forþei de 

muncã între România ºi alte 

state, se vor atinge o serie de 

obiective precum: angajarea 

forþei de muncã neocupate din 

România; diminuarea fenomenului 

de ºedere ilegalã în alte 

state; diminuarea fenomenului 

de «muncã la negru»; îmbunãtãþirea 

condiþiilor de viaþã ale 

rromilor, þinând cont cã una 

dintre cauzele migraþiei o 

reprezintã condiþiile grele de 

viaþã, în condiþiile în care piaþa 

forþei de muncã din România 

nu oferã prea multe ºanse de 

integrare a rromilor.“ 

Declaraþia de la Sibiu privind migraþia internaþionalã a rromilor ºi 

combaterea traficului cu persoane umane, semnatã de asociaþii ale 

rromilor din România. 


APLICAÞIE 

• Pornind de la sursa 3.3, 

formulaþi problemele cu 

care se confruntã 

adolescenþii migranþi. 

• Sunt, între problemele 

identificate, unele care þin 

strict de vârstã, de faptul 

cã sunt adolescenþi? 

• Identificaþi soluþiile 

folosite de organizaþia 

ARCA. Credeþi cã sunt 

potrivite pentru niºte 

adolescenþi? 

• Completaþi aceste soluþii 

cu altele douã, gândite 

împreunã cu un coleg. 

• Contactaþi aceastã 

organizaþie ºi prezentaþi-i 

propunerile voastre. 

Reunite în august 2002 în cadrul 

seminarului „Migraþia rromilor în 

spaþiul european. Riscul de a 

spera la o viaþã mai bunã” sunt 

prezente 16 asociaþii, între care 

Centrul Creºtin al Rromilor, 

Romani CRISS, Asociaþia Impact 

Social-Roma, Partidul Rromilor 

Nomazi ºi Cãldãrari. Documentul 

poate fi accesat la adresa 

www.romanothan.ro. 

55


APLICAÞIE 

• Folosind metoda ºtiu – vreau sã ºtiu – am învãþat, analizaþi sursa 3.4. Ea se referã la migraþia în 

care sunt implicaþi rromii. Dacã au rãmas întrebãri fãrã rãspuns, alcãtuiþi o listã a lor ºi, 

printr-o documentare suplimentarã, încercaþi sã le daþi rãspuns. 

• Identificaþi, în aceastã sursã, trei probleme legate de migraþia rromilor; sunt aceste probleme 

asemãnãtoare cu ale altor categorii etnice de migranþi? 

• Citiþi cu atenþie soluþiile propuse în document; sunt ele valabile numai pentru acest grup etnic 

sau pot rezolva problemele ºi ale altor categorii de migranþi? 

• Cãutaþi adresa unei organizaþii care îi reprezintã pe rromi ºi luaþi legãtura cu ea pentru a vã 

ajuta în lucrul vostru. 

3.5. CHER FRÈRE BLANC (DRAGÃ FRATE ALB) 

„Quand je suis né, j’étais noir 

Quand j’ai grandi, je suis resté noir 

Quand je vais au soleil, je suis noir 

Quand j’ai peur, je suis noir 

Quand je suis malade je suis noir 

Quand je mourrai je serais noir. 

Tandis que toi, homme blanc 

Quand tu es né, tu étais rose 

Quand tu as grandi, tu es devenu blanc 

Quand tu vas au soleil, tu es rouge 

Quand tu as froid, tu es bleu 

Quand tu es malade, tu es jaune 

Quand tu mourras, tu seras gris. 

Et après ça, tu as le toupet 

de m’appeler homme de couleur! 

56 

Când m-am nãscut, eram negru 

Când am crescut, am rãmas negru 

Când stau la soare, sunt negru 

Când îmi este fricã, sunt negru 

Când sunt bolnav, sunt negru 

Când voi muri, voi fi negru. 

Pe când tu, omule alb 

Când te-ai nãscut, erai roz 

Când ai crescut, ai devenit alb 

Când mergi la soare, eºti roºu 

Când iþi este frig, eºti albastru 

Când eºti bolnav, eºti galben 

Când vei muri, vei fi cenuºiu. 

ªi cu toate acestea, tu îndrãzneºti 

Sã mã numeºti pe mine «om de culoare»“ 

Sabrina Kaci, clasa a VI-a, Colegiul Georges Melies, Paris, aprilie 1993. 

Aceastã poezia apare, cu titlul Coloured, în manualul cursului opþional „Rights in deed. Human Rights” 

Education, 2002, ca fiind anonimã. 

APLICAÞIE 

• Citiþi cu atenþie sursa 3.5. Ce experienþe credeþi cã au provocat-o pe autoare sã scrie acest 

mesaj? Pentru a vã formula rãspunsul, folosiþi ºi sursa 1.2, „Copilul unei familii de imigranþi, la 

ºcoalã”, din Azouz Begag, Le gone de Chaaba, Editions du Seuil, Paris, 1986. 

• Poezia invitã la dialog sau este un protest care nu aºteaptã rãspuns? 

• Imaginaþi un dialog de 3-4 replici cu autoarea poeziei. 


Alcãtuiþi 5 grupe; fiecare grupã va analiza una dintre surse ºi va formula consecinþele migraþiei 

asupra migrantului, asupra familiei acestuia, asupra þãrii de origine ºi asupra þãrii de destinaþie. 

De asemenea, precizaþi care este preþul plãtit de cei implicaþi în migraþie.


• Gândiþi-vã cã fiecare migrant are niºte „ rãdãcini” în þara de 

origine. Credeþi cã acestea pot fi tãiate cu totul pentru a 

uºura plecarea ºi adaptarea la noua casã? Aceste rãdãcini 

influenþeazã pozitiv sau negativ planurile migrantului? Cum 

credeþi cã se manifestã ele la prima generaþie de migranþi? 

Dar la a doua ºi a treia? 

• Care credeþi cã este responsabilitatea „martorilor” migraþiilor 

contemporane? 

• Care dintre urmãtoarele valori ar trebui apãrate de aceºti 

martori: libertatea, eficienþa, echitatea, solidaritatea, 

adevãrul, toleranþa? Argumentaþi alegerea fãcutã. 

• Ce putem face noi pentru a micºora preþul plãtit de migranþi? 

În funcþie de tipul de inteligenþã cãruia îi aparþineþi, alegeþi 

cuvântul, imaginea sau acþiunea pentru a realiza un mesaj 

adresat migranþilor. Prezentaþi realizãrile voastre într-un tur 

al galeriei. Alegeþi cele mai reuºite mesaje ºi dãruiþi-le unei 

organizaþii care este implicatã în problema migranþilor, sau 

organizaþi o licitaþie cu lucrãrile voastre, iar banii obþinuþi 

dãruiþi-i unui cãmin în care sunt gãzduiþi migranþi. 



Studiile psihopedagogice aratã cã 

existã mai multe tipuri de 

inteligenþe. Ele sunt prezentate 

pe larg în capitolul „Sugestii 


57


SUGESTII 

METODOLOGICE 

Critica surselor/izvoarelor istorice. Sursele/izvoarele istorice 

reprezintã totalitatea faptelor, obiectelor ºi textelor care sunt 

puncte de plecare în construirea imaginii trecutului. De 

asemenea, ele sunt ºi „instrumente de învãþare care ajutã la 

formarea reprezentãrilor, ajutã la familiarizarea elevilor cu 

civilizaþii ºi modele comportamentale ale «celuilalt»” (Ghid 

metodologic pentru aplicarea programelor ºcolare din aria 

curricularã Om ºi societate, învãþãmântul liceal). 

Pentru critica unei surse istorice, indiferent de categoria din care 

face parte (obiecte, fotografii, scrisori, jurnale, caricaturi, postere, 

documente oficiale, ziare etc.) este recomandatã parcurgerea 

urmãtorilor paºi: 

1. descrierea sursei (sursã scrisã sau nescrisã, primarã sau 

secundarã) 

2. interpretarea ºi concluzia (cine ºi de ce a elaborat sursa, care a 

fost scopul sursei, în ce context a fost realizatã, ce tip de 

informaþii conþine, este subiectivã sau obiectivã, cât de mult 

mã pot baza pe ea?) 

3. legãtura cu cunoºtinþele anterioare (cãrei probleme mã ajutã 

sã-i rãspund) 

4. identificarea unor lipsuri în cadrul sursei (ce nu îmi spune 

sursa) 

5. identificarea altor surse pentru informaþii suplimentare 

Istoria oralã. Istoria oralã reprezintã înregistrarea ºi analiza 

mãrturiilor vorbite despre trecut. Aceste mãrturii pot fi grupate în 

urmãtoarele categorii: 

a. cunoºtinþele care au trecut din generaþie în generaþie (tradiþia 

oralã) 

b. biografia oralã, ca succesiune a evenimentelor din viaþa unui 

individ 

c. relatãrile martorilor oculari în timpul sau imediat dupã ce a 

avut loc un eveniment. 

Importanþa surselor orale este datã de faptul cã ele spun nu doar 

ce au fãcut oamenii, ci ºi ce gândeau ºi simþeau ei, ce credeau cã 

fac ºi de ce, ce presupuneau cã fac alþi indivizi ºi ce vor ei sã facã. 

Critica istoriei orale presupune: 

1. analiza genului de întrebãri pe care autorul interviului le pune 

ºi/sau le evitã, procesul prin care este conceput interviul 

înainte de a fi pus la dispoziþia publicului; 

2. elevii sã înþeleagã limitele memoriei ºi observaþiei personale. 

Doar fiindcã o persoanã a fost martorã la un eveniment nu 

înseamnã în mod necesar cã relatarea sa este corectã ºi 

autenticã. 

58 

pentru mai multe informaþii 

vezi ºi Robert Stradling, Sã 

înþelegem istoria secolului 

XX, Sigma, 2002

3. memoria nu este un simplu depozit pasiv de fapte. Oamenii nu 

prezintã doar niºte simple relatãri, ci încearcã sã dea un sens 

trecutului ºi sã dea formã vieþii lor. 

Paºi în analiza istoriei orale: 

a. ce gen de persoanã vorbeºte? 

b. ce fel de afirmaþii face? 

c. vorbitorul încearcã sã rãspundã clar întrebãrilor sau sunt 

reticenþi? 

d. ce presupuneri fac? 

e. ce modalitãþi avem pentru verificarea rãspunsurilor obþinute? 

Inteligenþe multiple. Teoria inteligenþelor multiple este formulatã 

de Howard Gardner (Frames of Mind, 1983) pe baza unei analize 

critice a sistemului de învãþãmânt din þara sa. Teoria lui foloseºte 

termenul de „inteligenþe” pentru a denumi capacitatea cognitivã 

a omului descrisã printr-un set de abilitãþi, talente, deprinderi 

mentale. Toþi indivizii normali posedã fiecare dintre aceste 

inteligenþe într-o anumitã mãsurã. Ceea ce îi diferenþiazã este 

gradul lor de dezvoltare ºi natura unicã a combinãrii lor. 

1. Inteligenþa lingvisticã: gândeºte în cuvinte, îi place sã 

vorbescã, sã scrie poveºti, sã spunã glume ºi sã delecteze 

oamenii cu povestioare. Îi place sã citeascã, are o memorie 

bunã ºi reþine uºor versurile. 

2. Inteligenþa logico-mtematicã: gândeºte conceptual, îi place 

ºahul ºi, în general, jocurile de perspicacitate. Problematizeazã, 

pune la îndoialã evidenþele, foloseºte forme abstracte ale 

logicii. 

3. Inteligenþa muzical-ritmicã: þine minte linia melodicã a 

cântecelor, îºi planificã timpul cu uºurinþã, este sensibil la 

comunicare non-verbalã, la sunetele din mediul înconjurãtor. 

4. Inteligenþa corporal-kinestezicã: este activ, actor, dansator, 

mim. Reparã lucrurile cu uºurinþã, nu poate sã stea prea mult 

locului. Gesticuleazã atunci când vorbeºte, imitã cu uºurinþã 

pe cei din jur. 

5. Inteligenþa vizual-spaþialã: gândeºte în imagini, ºtie exact cum 

ºi unde sunt aºezate lucrurile. Îi place sã lucreze cu harta, sã 

deseneze, sã construiascã. Îi place sã viseze cu ochii deschiºi, 

sã vizualizeze lucruri. 

6. Inteligenþa interpersonalã: înþelege oamenii, este conducãtor 

înnãscut. Mediazã conflictele celorlalþi, are mulþi prieteni. Este 

intuitiv, simte sentimentele ºi intenþiile celor din jur. 

7. Inteligenþa intrapersonalã: este independent, are pãreri ºi le 

susþine cu tãrie. Îi place sã lucreze singur. Uneori trãieºte într-o 

lume a lui, personalã. Are încredere în sine, îi plac proiectele 

de studiu individual. 

8. Inteligenþa naturalistã: este interesat de tipare ºi 

comportamente. Natura este pentru el un sistem de tipare ºi 

comportamente pe care îi place sã le catalogheze. 

MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI 

vezi Bird Stasz, Louis 

Ulrich, Istorie oralã – 

Spunem poveºti ºi scriem 

despre viaþã, CEDU, 2000 

vezi Otilia Pãcurari, Anca 

Târcã, Ligia Sarivan, 

Strategii didactice inovative, 

Editura Sigma, Bucureºti, 

2003 

59


Brainstorming, asaltul de idei, este un mod simplu ºi eficient de 

a genera idei noi. Se fundamenteazã pe douã principii: 

1. Cantitatea determinã calitatea. Participanþii trebuie sã 

formuleze cât mai multe idei. Cu cât sunt mai numeroase, cu 

atât cresc ºansele de a gãsi ideile valoroase ºi folositoare. 

2. Amânarea evaluãrii ideilor. Aceasta dã posibilitatea fiecãrui 

participant sã formuleze orice idee referitoare la problema în 

cauzã. 

Prin aplicarea acestor principii rezultã urmãtoarele reguli: 

a. stimularea unui numãr cât mai mare de idei; 

b. preluarea ideilor formulate de alþii ºi fructificarea lor prin alte 

asociaþii; 

c. suspendarea oricãrui gen de criticã; 

d. manifestarea liberã a imaginaþiei. 

Brainstormingul se poate realiza în perechi sau în grup. Toate 

ideile se noteazã. În faza emiterii ideilor trebuie încurajatã 

participarea tuturor membrilor grupului, chiar dacã uneori se 

desemneazã un conducãtor de ºedinþã. 

Timpul alocat este de 5-6 minute, dupã care sunt triate ideile ºi 

pãstrate cele mai folositoare, mai corecte. 

Cubul este o metodã folositã în cazul în care se doreºte 

explorarea unui subiect, a unei situaþii din mai multe 

perspective. Se oferã elevilor posibilitatea de a-ºi dezvolta 

competenþele necesare unor abordãri complexe ºi integratoare. 

Etapele ce trebuie parcurse sunt urmãtoarele: 

1. Realizaþi un cub pe ale cãrui feþe notaþi: descrie, comparã, 

analizeazã, asociazã, aplicã, argumenteazã. 

2. Anunþaþi tema. 

3. Împãrþiþi clasa în ºase grupuri, fiecare urmând sã lucreze una 

dintre „feþele” cubului, astfel: 

a. descrie culorile, formele, mãrimile; 

b. comparã ce este asemãnãtor, ce este diferit; 

c. asociazã – la ce te îndeamnã sã te gândeºti; 

d. analizeazã – din ce este fãcut, din ce se compune; 

e. aplicã – ce poþi face cu el, cum poate fi folosit; 

f. argumenteazã pro sau contra – este bun sau rãu, listeazã 

motivele care vin în sprijinul afirmaþiei tale. 

Dezbaterea academicã. Este o activitate de învãþare prin 

colaborare, care se desfãºoarã astfel: clasei i se prezintã un subiect 

controversat ºi profesorul pune o întrebare binarã, spre exemplu: 

„Ar trebui guvernul sã ia mãsuri speciale pentru a proteja locurile 

de muncã ale propriilor cetãþeni?” Elevii se grupeazã apoi câte 

patru. În fiecare grup, o pereche adoptã poziþia pro, iar cealaltã 

contra. Urmeazã o discuþie între perechi, cu scopul de a formula 

argumentele în sprijinul fiecãrei poziþii. Dupã 7-8 minute, 

membrii echipelor se despart, pentru a face alte echipe, pro ºi 

contra. Dupã 5 minute, perechile iniþiale se reunesc, comparã 

însemnãrile ºi în alte 5 minute completeazã lista cu argumente. În 

continuare, perechile din grupul iniþial încep sã dezbatã cu 

60 

vezi Ion Al.Dumitru, 

Dezvoltarea gândirii critice 

ºi învãþarea eficientã, 

Editura de Vest, Timiºoara, 

2000 

Ghid pentru formatori ºi 

cadre didactice, MEC-CNPP, 

2001

adevãrat problema, timp de 8-10 minute. Apoi reprezentanþi ai 

celor douã puncte de vedere îºi vor exprima concluziile. 

Opþional, pot fi date câteva minute în care elevii sã se gândeascã 

la ceea ce cred ei cu adevãrat despre problemã ºi sã discute 

aceasta în grupul de lucru. 

Eseul de cinci minute se foloseºte la sfârºitul orei, pentru a-i 

ajuta pe elevi sã-ºi adune ideile legate de tema lecþiei ºi pentru 

a-i da profesorului o idee mai clarã despre ceea ce s-a întâmplat, 

în plan intelectual, în acea orã. Acest eseu le cere elevilor: 

a. sã scrie un lucru pe care l-au învãþat din lecþia respectivã; 

b. sã formuleze o întrebare pe care o mai au în legãturã cu 

aceasta. 

Profesorul strânge eseurile ºi le foloseºte pentru a-ºi planifica 

urmãtoarea lecþie. 

Gândiþi, lucraþi în perechi, comunicaþi. Este o tehnicã de 

învãþare prin cooperare care constã în stimularea elevilor de a 

reflecta asupra unui text (asupra unui conþinut informaþional), 

colaborând cu un coleg în formularea ideilor, pe care le comunicã 

apoi întregii clase. Ea presupune urmãtorii paºi: 

a. Elevii formeazã perechi ºi, într-un timp dat (3-4 minute), 

fiecare elev din fiecare pereche scrie despre un anumit subiect. 

b. Cei doi parteneri îºi citesc, unul altuia, rãspunsurile ºi convin 

asupra unui rãspuns care sã încorporeze ideile comune. 

c. Profesorul cere câtorva perechi (2-3, în funcþie de timpul 

disponibil) sã prezinte discuþiile ºi concluziile la care au ajuns. 

Jocul de rol este metoda care oferã elevilor ocazia de a recrea o 

situaþie anume sau un eveniment ºi de a juca rolurile persoanelor 

implicate. El tinde sã fie mai puþin organizat decât un joc sau o 

simulare istoricã. Elevilor li se oferã informaþii generale despre 

personajele pe care le vor interpreta; apoi, ei trebuie sã se punã în 

situaþia acelor indivizi ºi sã le „dea viaþã”. Deºi li se prezintã o 

schiþã a personajului ºi anumite informaþii cu privire la contextul 

istoric, adesea elevii trebuie sã întreprindã o cercetare 

independentã pentru a-ºi putea forma o imagine despre felul în 

care personajul respectiv s-ar comporta într-o situþie anume ºi de 

ce. Cu toate cã jocul de rol oferã elevilor ocazia de a interpreta ºi 

improviza, pânã la urmã, obiectivul urmãrit este de a-i ajuta sã 

înþeleagã cum ar fi reacþionat un individ sau un reprezentant al 

unui anumit grup social într-o altã situþie ºi la un alt moment 

istoric. Prin urmare, obiectivul urmãrit poate fi înþelegerea ºi 

interpretarea evenimentelor ºi a problemelor semnificative din 

istorie sau înþelegerea vieþii de zi cu zi a oamenilor obiºnuiþi care 

trãiesc într-o anumitã perioadã ºi care trec prin schimbãri (spre 

exemplu, emigrarea pentru a începe o viaþã nouã, viaþa din 

perioada unui regim dictatorial). Jocul de rol poate fi o modalitate 

folositoare de a introduce perpectiva multiplã în studiul istoriei. 

Jurnalul cu dublã intrare este o metodã folositã pentru a-i pune 

pe elevi sã coreleze noile informaþii cu experienþa personalã ºi sã 

reflecteze la semnificaþia pe care o are un text/o informaþie 


vezi Jeannie L.Steele, Kurtis 

S.Meredth, Charles Temple, 

Lectura ºi scrierea pentru 

dezvoltarea gândirii critice, 

vol. II 

vezi Jeannie L.Steele, Kurtis 

S.Meredith, Charles Temple, 


dezvoltrea gândiri critice, 

vol. I 





2000 

vezi Robert Stradling, Sã 


XX, Sigma, 2002 

61


pentru fiecare dintre ei. Aceastã tehnicã presupune urmãtoarele 

etape: 

1. Se cere elevilor sã citeascã un anumit text, sã priveascã o 

anumitã imagine. 

2. Fiecare elev alege un fragment care l-a impresionat, l-a 

surprins, i-a contrazis opiniile. 

3. Pagina caietului este împãrþitã în douã coloane; în prima 

coloanã, fiecare elev noteazã fragmentul ales, iar în coloana a 

doua noteazã comentariile personale referitoare la acel pasaj. 

Aici, ei trebuie sã rãspundã unor întrebãri precum: de ce au 

ales acel pasaj, la ce i-a fãcut sã se gândeascã? 

Simularea este realizarea unui model care încearcã sã refacã o 

anumitã situaþie, eveniment sau proces istoric. În contextul 

predãrii istoriei, simulãrile tind sã fie niºte modele simplificate 

ale realitãþii. Evenimentele se petrec în altã perioadã de timp ºi 

nu în timpul real, numãrul participanþilor este limitat la câteva 

figuri cheie ºi, mai ales, toþi participanþii ºtiu dinainte cum s-a 

desfãºurat evenimentul, care a fost deznodãmântul. 

Valoarea unei simulãri educaþionale constã în faptul cã ea tinde 

sã reducã complexitatea lumii reale ºi a situaþiilor din viaþa de zi 

cu zi, extrãgând doar acele elemente ºi acei factori care sunt 

esenþiali în vederea atingerii obiectivelor urmãrite de programa 

ºcolarã. 

Simulãrile pot viza: 

a. crizele istorice sau momentele de rãscruce din istorie, când 

liderii politici sau militari s-au confruntat cu opþiuni diferite, 

dificile, cu consecinþe nedorite (intervenþia în problemele 

altor þãri); 

b. procesul de luare de decizii cu privire la evenimente care au 

avut consecinþe asupra unui spaþiu istoric foarte extins 

(Conferinþa de pace de la Paris, 1919-1920); 

c. cercetãrile ºi investigaþiile cu caracter istoric (rasismul ºi 

drepturile minoritãþilor); 

d. simularea programelor de ºtiri, o modalitate de a analiza cum 

ar putea fi prezentate ºi interpretate o crizã sau un eveniment 

folosindu-se, atunci când este posibil, materiale din 

mass-media. 

SINELG (Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea 

Lecturii ºi a Gândirii). Este o metodã de menþinere a implicãrii 

active a gândirii elevilor în citirea unui text, de monitorizare a 

gradului de înþelegere a unui conþinut de idei, de învãþare 

eficientã. 

Înainte de a începe lectura textului, se cere elevilor sã noteze tot 

ceea ce ºtiu sau cred cã ºtiu despre problema/tema ce urmeazã sã 

fie discutatã. Ei sunt atenþionaþi cã în aceastã etapã nu este 

important dacã ceea ce au scris este corect sau nu. Informaþiile 

sunt inventariate. Apoi elevii citesc textul nou. În timpul lecturii, 

ei trebuie sã facã niºte semne pe marginea foii; fiecare semn are o 

anumitã semnificaþie, ºi anume: V pentru informaþii confirmate; 

62 





2000 

vezi Robert Stradling, Sã 


XX, Sigma, 2002

– când informaþia cititã contrazice sau este diferitã de ceea ce 

ºtiau; + când informaþia cititã este nouã; ? când ideile li se par 

confuze sau ar dori sã ºtie mai multe. Pentru a monitoriza ideile, 

este utilã folosirea unui tabel: 

v + – ? 

Studiul de caz este o metodã care se bazeazã pe cercetare ºi 

stimuleazã gândirea criticã prin analiza, înþelegerea, 

diagnosticarea ºi rezolvarea unui caz. Pentru ca o situaþie sã 

devinã un studiu de caz, ea trebuie sã întruneascã urmãtoarele 

caracteristici: 

a. sã fie autenticã; 

b. sã fie o situaþie care suscitã interesul; 

c. sã fie legatã de interesele grupului, pentru ca participanþii sã 

deþinã unele informaþii necesare; 

d. sã fie complet prezentatã, sã conþinã toate datele necesare 

pentru a fi soluþionatã. 

Paºii ce trebuie parcurºi sunt: 

1. Alegerea cazului. 

2. Cercetarea materialelor de cãtre elevi: ce s-a întâmplat, care 

sunt pãrþile implicate, de ce au acþionat în acel mod? Apoi se 

emit soluþii bazate pe percepþia personalã, subiectivã. 

3. Se revine la caz, se stabilesc din nou toate datele problemei, 

dar acum acestea sunt ierahizate, sistematizate. Sunt prezentate 

argumentele pro ºi contra, consecinþele pentru cei implicaþi. 

4. Conceptualizarea: concluzii cu valabilitate ºi în alte situaþii. 

ªtiu/vreau sã ºtiu/am învãþat. Pentru a folosi aceastã metodã, 

cereþi elevilor sã formeze perechi ºi sã facã o listã cu tot ce ºtiu 

despre tema care urmeazã a fi discutatã. În acest timp, desenaþi 

pe tablã urmãtorul tabel: 

Dupã 5-6 minute, cereþi câtorva perechi sã spunã celorlalþi ce au 

scris ºi notaþi, în prima coloanã, informaþiile cu care toatã lumea 

este de acord. În continuare, cereþi elevilor sã formuleze întrebãri 

despre informaþiile de care nu sunt siguri. Aceste întrebãri sunt 

notate în coloana din mijloc. Apoi cereþi elevilor sã citeacã textul. 

Dupã lecturã, reveniþi asupra întrebãrilor formulate de elevi. 

Vedeþi la care dintre întrebãri s-au gãsit rãspunsuri în text ºi 

treceþi aceste rãspunsuri în coloana a treia. Întrebaþi elevii ce alte 

informaþii au gãsit în text, în legãturã cu care nu au pus întrebãri, 

ºi treceþi ºi aceste informaþii în coloana a treia. Reveniþi la 

întrebãrile care au rãmas fãrã rãspuns ºi discutaþi cu elevii unde 

ar putea gãsi informaþile necesare. 


vezi Jeannie L. Steele, Kurtis 

S. Meredith, Charles Temple, 



vol. I 

ªtiu/ce credem cã ºtim? Vreau sã ºtiu/ce vrem sã ºtim? Am învãþat/ce am învãþat? 

vezi Jeannie L. Steele, Kurtis 

S. Meredith, Charles Temple, 



vol. I 

63


Termeni-cheie iniþiali este o tehnicã menitã sã stimuleze elevii 

sã-ºi reactualizeze unele dintre cunoºtinþele anterioare care au o 

anumitã legãturã cu tema lecþiei. Prin aceasta se provoacã 

interesul, precum ºi motivaþia pentru activitate. 

Profesorul alege 4-5 termeni/noþiuni cheie dintr-un text ce 

urmeazã a fi studiat ºi îi scrie pe tablã. Elevii, în perechi, prin 

discuþie sau prin brainstorming, pe durata a 4-5 minute, stabilesc 

ce relaþie poate exista între aceºti termeni. Relaþia poate fi 

cronologicã, de cauzalitate sau de succesiune logicã. 

Dupã ce perechile au ajuns la o concluzie, profesorul cere 

elevilor sã citeascã cu atenþie textul. Ei trebuie sã compare relaþia 

existentã între termenii-cheie, aºa cum apare în text, cu cea 

anticipatã de ei. 

Turul galeriei este o metodã de învãþare prin colaborare, prin 

care elevii sunt încurajaþi sã-ºi exprime opiniile referitoare la 

soluþiile date de cãtre colegii lor unor probleme. Ea constã în 

urmãtoarele etape: 

1. În grupuri de 3 sau 4, elevii lucreazã la o problemã care poate 

avea mai multe soluþii; rezolvarea se poate materializa într-un 

produs (diagramã, poster). 

2. Produsele sunt expuse pe pereþii clasei. 

3. Grupurile se rotesc prin clasã, pentru a examina ºi a discuta 

fiecare produs. Elevii îºi iau notiþe sau pot face comentarii pe 

hârtiile expuse. 

4. Dupã turul galeriei, grupurile îºi reexamineazã propriile 

produse. 

METODE COMPLEMENTARE DE EVALUARE – 

INVESTIGAÞIA ªI PROIECTUL 

Investigaþia reprezintã o activitate care vizeazã o situaþie 

complicatã, care nu are rezolvare simplã. Deºi sarcina de lucru 

poate fi scurtã, timpul de lucru este relativ lung. Investigaþia 

începe, se desfãºoarã ºi se încheie în clasã. Ea poate fi 

individualã sau de grup. Investigaþia presupune obiective care 

urmãresc: 

– înþelegerea ºi clarificarea sarcinilor de lucru; 

– aflarea procedeelor pentru gãsirea informaþiilor necesare; 

– colectarea ºi organizarea datelor sau a informaþiilor necesare; 

– formularea ºi testarea ipotezelor de lucru; 

– schimbarea planului de lucru sau adunarea altor date, dacã este 

necesar; 

– scrierea unui scurt raport privind rezultatele investigaþiei; 

– caracteristici ale elevilor: creativitate ºi iniþiativã, participarea 

în cadrul grupului, flexibilitate ºi deschidere cãtre idei noi, 

capacitate de generalizare. 

Proiectul este o activitate mai amplã decât investigaþia. El începe 

în clasã, prin definirea ºi înþelegerea sarcinii, se continuã acasã 

pe parcursul a câtorva zile sau sãptãmâni, timp în care elevul are 

64 

vezi Ion Al. Dumitru, 




2000 

vezi Ion Al. Dumitru, 




2000

permanente consultãri cu profesorul. Se încheie tot în clasã, prin 

prezentarea în faþa colegilor a unui raport asupra rezultatelor 

obþinute ºi, dacã este cazul, a produsului realizat. 

Proiectul poate fi individual sau de grup. 

Titlul/subiectul este ales de cãtre profesor sau elevi. 

Criteriile de alegere a proiectului: lucrând proiectul, elevul 

trebuie: 

– sã aibã un anumit interes pentru subiectul respectiv; 

– sã ºtie unde poate gãsi resursele materiale; 

– sã doreascã sã realizeze un produs de care sã fie mândru; 

– sã nu aleagã subiectul din cãrþi vechi sau sã urmeze rutina din 

clasã. 

Competenþele care se evalueazã în timpul realizãrii proiectului 

sunt: 

– metodele de lucru; 

– utilizarea corespunzãtoare a bibliografiei; 

– utilizarea corespunzãtoare a materialelor ºi a echipamentului; 

– corectitudinea; 

– generalizarea problemei; 

– organizarea ideilor ºi a materialelor într-un raport; 

– calitatea prezentãrii; 

– acurateþea cifrelor, a desenelor. 


vezi Otilia Pãcurari, Anca 

Târcã, Ligia Sarivan, 

Strategii didactice inovative, 

Editura Sigma, Bucureºti, 

2003 

65


PERSONALITÃÞI ªI INSTITUÞII IMPLICATE 

ÎN MIGRAÞIILE CONTEMPORANE 

Antonio Lobo Antunes, nãscut în 1942 la Lisabona, este de 

formaþie medic psihiatru. În timpul rãzboiului colonial a fost în 

Angola ca locotenent, chirurg ºi psihiatru, experienþã 

traumatizantã care va deveni o temã predilectã a prozei sale. A 

fost propus de douã ori pentru Premiul Nobel pentru literaturã. 

Întoarcerea caravelelor, 1988, este o epopee ºi o anti-epopee care 

demitizeazã istoria imperiului colonial portughez. Personajul 

principal se întoarce în patrie dupã revoluþia garoafelor, trãind 

tragedia revenirii într-o Portugalie decrepitã, roasã de vreme, 

împreunã cu eroii trecutului, care intrã fabulos, carnavalesc ºi 

comic în scenã. Vasco da Gama, Diego Cao, Pedro Alvares Cabral, 

Camoes ºi însuºi regele Don Manuel I, zis Cel Norocos, fiindcã 

sub domnia lui s-a nãscut imperiul colonial. 

Departamentul pentru Munca în Strãinãtate a fost creat în cadrul 

Ministerului Muncii, Solidaritãþii Sociale ºi Familiei, în august 

2004. Scopul este asigurarea ºi protejarea drepturilor ºi 

libertãþilor cetãþenilor români care lucreazã în strãinãtate. Are în 

subordine Direcþia protecþia cetãþenilor români care lucreazã în 

strãinãtate, Direcþia evidenþã ºi monitorizare, Oficiul pentru 

Migrarea Forþei de Muncã ºi Corpul ataºaþilor pe probleme de 

muncã ºi probleme sociale. (dms@mmssf.ro) 

Forumul Român pentru Refugiaþi ºi Migranþi (ARCA): este o 

organizaþie nonguvernamentalã din România, apoliticã ºi 

neconfesionalã, cu caracter umanitar ºi ecumenic, înfiinþatã în 

iunie 1998. Are ca scop apãrarea ºi promovarea drepturilor 

fundamentale ale omului, în special ale refugiaþilor, repatriaþior ºi 

ale altor categorii de migranþi. ARCA este membrã a ECRE 

(Consiliul European pentru Refugiaþi ºi Exilaþi), a ECRAN 

(Reþeaua de Advocacy ECRE), a CCME (Comisia pentru Migranþi a 

Bisericilor din Europa) ºi a Grupului de lucru împotriva 

traficului de femei iniþiat de Conferinþa Bisericilor din Europa. 

Din 2003, ARCA este membrã a Comisiei Naþionale împotriva 

Discriminãrii. Misiunea ei este împlinirea deplinã a potenþialului 

fiecãrei persoane care se refugiazã, migreazã sau se repatriazã în 

România ºi facilitarea integrãrii demne ºi armonioase a acestora 

în societatea româneascã. (arcaform@frc.ro) 

Oficiul pentru Migraþia Forþei de Muncã are urmãtoarele 

atribuþii: 

a. activitate de recrutare ºi plasare a forþei de muncã în 

strãinãtate, în statele cu care România are încheiate acorduri de 

schimb de forþã de muncã la nivel guvernamental; 

b. activitate de recrutare ºi plasare a forþei de muncã în statele cu 

care România nu are încheiate acorduri de schimb de forþã de 

muncã la nivel guvernamental; 

66

c. activitate de informare ºi consiliere pentru orice persoanã 

interesatã de activitatea OMFM ºi în special pentru lucrãtorii 

migranþi; 

d. activitate de eliberare a permiselor de muncã pentru cetãþenii 

strãini care doresc un loc de muncã în România; 

e. activitate de atestare ºi recunoaºtere a diplomelor de calificare 

pentru cetãþenii strãini care doresc sã desfãºoare activitate 

autorizatã în România. (www.omfm.ro) 

Organizaþia Internaþionalã pentru Migrare (International 

Organization for Migration) este o organizaþie umanitarã, 

non-politicã. Fondatã în anul 1951, are sediul la Geneva. Sunt 

membre 60 de þãri, ºi alte 50 au statut de observatori. Obiectivele 

urmãrite sunt: acordarea de asistenþã guvernelor þãrilor membre 

în rezolvarea problemelor legate de migrare, încurajarea 

dezvoltãrii sociale ºi economice prin migrare, respectarea 

demnitãþii umane ºi asigurarea bunãstãrii migranþilor. 

Salvaþi copiii este o organizaþie nonguvernamentalã din România. 

Între activitãþile desfãºurate se numãrã ºi „Clubul Diversitãþii”, 

parte a programului Integrarea în societatea româneascã a copiilor 

refugiaþi ºi separaþi, program finanþat de UNHCR. Scopul 

proiectului este acela de a încuraja ºi facilita dialogul între copiii 

români ºi cei refugiaþi, prin intermediul artei. Beneficiarii sunt 

copii ºi tineri români, copii ºi tineri refugiaþi, copii ºi tineri 

proveniþi din familii mixte, cu vârste cuprinse între 6-18 ani. 

O atenþie deosebitã este acordatã copiilor refugiaþi care sosesc în 

România fãrã pãrinþi sau reprezentanþi legali. 

SMURD (Serviciul Mobil de Urgenþã, Reanimare ºi 

Descarcerare). Este primul serviciu medical de intervenþie 

mobilã, înfiinþat în anul 1990, dintr-o iniþiativã personalã. A 

devenit o adevãratã mândrie naþionalã, iar coordonatorul este 

doctorul Raed Arafat. Acesta a venit în România la vârsta de 16 

ani, iar la 17 a început sã studieze medicina la Cluj. La 

terminarea studiilor, în 1989, a decis sã plece la Târgu Mureº, 

unde înfiinþeazã Serviciul Municipal de Urgenþã ºi Reanimare. 

UNHCR (United Nations High Commissioner for Refugees) – 

Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaþi – a fost organizat în 

anul 1951 ºi are sediul la Geneva. Este mandatat de de Naþiunile 

Unite sã conducã ºi sã coordoneze, la nivel internaþional, 

acþiunile pentru protecþia refugiaþilor din întreaga lume ºi 

acþiunile de rezolvare a problemelor refugiaþilor. Activitãþile 

organizaþiei sunt reglementate prin statut ºi sunt ghidate de 

Convenþia Naþiunilor Unite din 1951 privitoare la Statutul 

Refugiaþilor ºi de Protocolul acestuia din 1967. 


67

LUCIA COPOERU 

DIALOG 

INTERCULTURAL 

Transformãrile istorice din lumea de azi (prãbuºirea 

comunismului ºi tranziþia la economia de piaþã ºi la o societate 

democraticã în þãrile fostului bloc comunist, criza de legitimitate 

în democraþiile occidentale, accentuarea globalizãrii economice ºi 

culturale, intensificarea tensiunilor ºi a violenþei în plan 

internaþional) au fãcut sã renascã idealul civic democratic, 

invocat astãzi tot mai des ca o speranþã, ca o soluþie sau ca un 

nou proiect al modernitãþii. 

Cooperare, participare ºi respect sunt termenii care descriu cel 

mai bine acest ideal. Realizarea lui presupune un mediu al 

comunicãrii libere dintre oameni, al dialogului instituþionalizat, 

al schimburilor culturale permanente, al unor multiple medieri. 

Cum poate contribui predarea istoriei la dezvoltarea dialogului 

cultural? Care sunt, deci, sarcinile pe care predarea istoriei în 

spiritul responsabilitãþii civice ºi le poate asuma? 

Prea adesea invocatã pânã în prezent pentru a dezbina popoare ºi 

a întreþine conflicte, istoria ºi predarea ei în ºcoalã se poate 

constitui înainte de toate ca un cadru al reconcilierii. Prin bogãþia 

de informaþii de care dispune, cunoaºterea istoricã poate construi 

punþi pentru cunoaºterea reciprocã între comunitãþi umane, între 

culturi diferite, dupã cum, prin conceptele cu care opereazã, 

poate contribui la crearea unui discurs comun, la trezirea 

interesului ºi la formarea unei opinii avizate cu privire la 

problemele ºi provocãrile lumii în care trãim. 

„Pentru cã ziua de astãzi se trage din cea de ieri, iar ziua de 

mâine este rodul trecutului”, pentru cã trecutul „nu trebuie sã 

paralizeze prezentul, ci sã-l ajute sã fie diferit în fidelitate ºi nou 

în progres” (Jacques Le Goff), construcþia unei societãþi 

democratice ºi respectuoase faþã de valori nu poate sã nu þinã 

seama de istorie, iar predarea acesteia devine un act de profundã 

responsabilitate civicã. 

Diversitatea a fost negatã, poate, sau minimalizatã, implicit sau 

explicit, atât în timpul procesului de constituire a identitãþii 

naþionale româneºti, care a avut la bazã, ca ºi în cazul genezei 

altor naþiuni, o concepþie esenþialistã asupra culturii, cât ºi în 

anii dictaturii comuniste, care a utilizat un discurs naþionalist, în 

scopuri ideologice. Mult prea des, percepþiile între diferite 

comunitãþi (etno-culturale, confesionale etc.) se bazeazã pe 

stereotipuri ºi, din pãcate, sistemul educativ a contribuit la 

perpetuarea lor. 

Dialogul intercultural – 

premisã a împlinirii 

idealului civic democratic 

Rolul istoriei în promovarea 

dialogului intercultural 

Identitate, pluralitate, 

diversitate ºi dialog – 

concepte fundamentale 

69

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL 

Afirmarea propriei identitãþi etno-culturale ºi naþionale, fãrã a le 

nega pe cele ale celorlalþi, respectul pentru pluralitate ºi 

diversitate etno-culturalã, toleranþa faþã de alte credinþe religioase 

ºi dialogul cu oameni aparþinând altor confesiuni sunt 

principalele repere ale educaþiei civice ºi democratice ºi, 

deopotrivã, sarcinile pe care predarea istoriei trebuie 

sã ºi le asume. 

Ne-am propus, aºadar, în cadrul acestui modul, sã dezvoltãm 

înþelegerea unor concepte, ºi, în acelaºi timp, sã argumentãm 

importanþa asumãrii acestor repere ale vieþii cetãþeneºti. Credem 

cã istoria ar putea sprijini un alt fel de societate. Nu o societate în 

care protecþia diversitãþii este garantatã prin reguli echitabile, 

ceea ce ar permite limitarea sau eliminarea conflictelor, ci una în 

care existã un echilibru dinamic între afirmarea identitãþilor ºi 

promovarea dialogului, o societate ce recunoaºte conflictele ºi 

cautã permanent mecanisme de gestionare constructivã a 

acestora. 

Acestea sunt premisele de la care am pornit în elaborarea 

modulului care propune o reflecþie asupra identitãþii ºi alteritãþii 

în istoria secolelor XX-XXI. 

Modulul este alcãtuit din trei pãrþi distincte, dar interconectate. 

Am tratat problema dialogului intercultural prezentând premisele 

care stau la baza lui, posibilele bariere ºi modul în care am putea 

contribui fiecare la realizarea acestuia azi. 

Prima temã, Diversitatea – resursã în construcþia europeanã?, 

se opreºte asupra feþelor diversitãþii/diferenþelor (etno-culturale, 

religioase, politice, sociale etc.), a interferenþelor, a propunerii de 

a percepe diversitatea drept resursã ºi a chestionãrii fiecãruia 

dintre noi asupra propriei atitudini. Scopul urmãrit este 

înþelegerea ºi acceptarea diversitãþii drept premisã a 

dialogului intercultural. 

A doua temã, Naþiune ºi naþionalism, prezintã notele definitorii 

ale identitãþii, punând în discuþie relaþia dintre naþiune, stat, 

patriotism, naþionalism, integrare europeanã, abordeazã valorile 

româneºti în raport cu cele europene, analizeazã cauze ºi efecte. 

Scopul temei este identificarea posibilelor bariere în calea 

dialogului (prejudecãþi, intoleranþã, construcþia identitarã, 

percepþia asupra conceptului de naþiune) ºi a soluþiilor pentru 

reducerea acestora. 

Cea de-a treia temã, Dialogul intercultural – utopie sau 

realitate?, se concentreazã pe formarea competenþei de acþiune ºi 

decizie individualã de a contribui la dialogul intercultural, 

propunând spre analizã studii de caz a cãror dezbatere necesitã 

exprimarea unor poziþii, atitudini faþã de problemele discutate. 

Acceptarea diversitãþii presupune o atitudine intelectualã ºi 

moralã, care sã faciliteze dialogul ºi capacitatea de a-l asculta pe 

celãlalt. Drept urmare, elevii ºi cadrele didactice vor fi sprijiniþi 

sã-ºi exerseze, prin intermediul modulului „Dialogul 

intercultural”, perspective diverse din care sã gândeascã 

/abordeze/reflecteze ºi nu ceea ce sã gândeascã asupra 

problemelor în discuþie. 

70

TABEL 

METODOLOGIC 

Tema I. Diversitatea – resursã în construcþia europeanã? 

Concepte – Continuitate ºi schimbare 

– Controverse ºi opþiuni 

– Democraþie ºi pluralism politic 


– Ideologie 

– Speranþe ºi dezamãgiri 

– Drepturile omului 

Întrebãri cheie – Care sunt formele sub care se manifestã diversitatea? 

– Ce atitudine avem faþã de diversitate? 

– Este diversitatea o resursã în construcþia europeanã? 

Cuvinte cheie – Diversitate 

– Etnie 

– Discriminare 

– Confesiune 

Valori ale cetãþeniei 

democratice 

Valori prin curriculum 

de istorie 

Competenþe ale 

cetãþeniei democratice 

– Pluralism 

– Toleranþã 

– Prejudecãþi 

– Interferenþe 

– Luarea de decizii pe baze raþionale 

– Coeziune socialã. 

– Recunoaºterea diferitelor forme de manipulare 

– Respectul pentru sine ºi pentru ceilalþi. Opþiune pentru statul de drept. 

– Relaþionarea pozitivã cu ceilalþi 

– Respectarea drepturilor fundamentale ale omului 

– Recunoaºterea ºi acceptarea diversitãþii 

– Empatie 

Rezultate aºteptate – Sã înþeleagã ºi sã accepte filosofia educaþiei interculturale ºi 

antidiscriminare 

– Sã conºtientizeze impactul oricãrei forme de discriminare instituþionalã ºi 

non-instituþionalã 

– Analiza ºi interpretarea diferitelor tipuri de surse istorice 

Categorii de surse – Legislaþie 

– Rapoarte 

– Caricaturi 

– Afiºe 

– Fotografii 

Metode didactice – Învãþarea prin cooperare 

– Jocul de rol 

– Munca în grup 

– Munca în perechi 

– Dezbaterea 



– Cãrþi poºtale 

– Interviuri 

– Articole de presã 

– Memorii 

– Eseul 

– Jurnalul de reflecþie 

– Interpretarea imaginilor-sursã ºi 

a datelor statistice 

– Metodele gândirii critice 

71


Tema II. Naþiune ºi naþionalism 

Concepte – Stabilire de relaþii 

– Integrarea europeanã 

– Naþiune ºi stat 

– Naþionalism 

– Identitate europeanã 

– Valori democratice 

Întrebãri cheie – Cine sunt eu? Care sunt valorile mele? 

– Care sunt barierele în calea dialogului? 

– Este identitatea naþionalã compatibilã cu identitatea europeanã? 

Cuvinte cheie – Identitate 

– Cetãþenie 


– Naþiune 


democratice 


de istorie 



72 

– Stat naþional 

– Alteritate 

– Naþionalism 

– Luarea de decizii pe baze raþionale 

– Coeziune socialã 

– Recunoaºterea diferitelor forme de manipulare 

– Respectul pentru sine ºi pentru ceilalþi 

– Opþiune pentru statul de drept 

– Gândire criticã ºi flexibilã 

– Abilitatea de auto-orientare în cadrul situaþiei politice, stabilirea 

legãturii cu idei, valori, interese ale indivizilor în trecut ºi distingerea 

motivelor care i-au determinat sã gândeascã ºi sã acþioneze ca atare 

– Compararea opiniilor, valorilor, motivelor care i-au mobilizat pe indivizi 

în istorie cu propriile lor opinii, valori, motive 

– Stabilirea unei legãturi între naþionalism ºi valorile cetãþeniei democratice 

Rezultate aºteptate – Sã înþeleagã diferenþa între naþiune etnicã ºi naþiune civicã 

– Sã înþeleagã procesul de construcþie a naþiunilor ºi rolul lor astãzi 

Categorii de surse – Surse literare 


– Interviuri 


– Caricaturi 

Metode didactice – Munca în perechi ºi în grup 

– Diagrama Venn 


– Cadranele 

– Sondaje de opinie 


– Rapoarte 

– Declaraþii 

– Linia valoricã 

– Cubul 

– Recenzia prin rotaþie 

– Colþurile

Tema III. Dialogul intercultural – utopie sau realitate? 

Concepte – Controverse ºi opþiuni 

Întrebãri cheie – Ce presupune dialogul intercultural? 

– Cum pot eu contribui la dialogul intercultural? 

Cuvinte cheie – Toleranþã 

– Dialog 

– Respectarea diversitãþii 


democratice 


de istorie 



– Asumarea responsabilitãþii 

– Capacitatea de a respecta punctele de vedere provenite din alte medii 

naþionale ºi culturale 

– Încurajarea armoniei inter-confesionale 

– Încurajarea ºi dezvoltarea diversitãþii lingvistice 

– Sã formuleze un punct de vedere propriu ºi argumentat 

– Capacitatea de a lua decizii 

– Abilitatea de a-ºi preciza propria poziþie, pe baza dovezilor ºi a 

gândirii critice 

Rezultate aºteptate – Sã deosebeascã faptele de pãreri, prejudecãþi, stereotipii 

– Sã fie capabili sã reflecteze asupra beneficiilor dialogului 

Categorii de surse – Declaraþii 



– Comunicate 


Metode didactice – Studiul de caz 

– Dezbatere 

– Eseu argumentativ 

– Munca în perechi ºi în grup 

– Metode ale gândirii critice 


73


I. 

Problemele discutate în aceastã temã apar sistematic în titlurile 

ziarelor din toatã lumea: cum sã gestionãm diferitele aspecte ale 

diversitãþii – rasã, religie ºi origine etnicã; cum sã promovãm o 

culturã a incluziunii ºi valori democratice, în locul excluderii, 

conflictelor etnice sau religioase. 

Nu existã reþete, nu este o singurã strategie care sã se poatã aplica 

oriunde. Dar existã un consens: competenþa interculturalã este 

una din cele mai importante componente de bazã ale 

personalitãþii umane. 

Abordarea unor probleme ca diversitatea politicã, socialã, etnicã, 

lingvisticã, religioasã nu s-a dorit sã fie exhaustivã, ci sã ofere 

posibilitatea ca, pornind de la exemplele oferite, elevii, împreunã 

cu noi, sã continue explorarea. 

Finalul temei este structurat din perspectiva provocãrilor 

diversitãþii, de la ceea ce prevãd documentele oficiale, la 

realitatea propriilor noastre prejudecãþi, ºi trimite la ideea cã 

adolescenþii trebuie sã îºi asume conºtient responsabilitatea 

propriei atitudini. 

Tipul de surse utilizate, selecþia acestora a fost determinatã de 

nevoia de a oferi exemple, care sã permitã atât formarea, cât ºi 

informarea adolescenþilor despre diversitatea din jur. Ele cuprind 

o gamã diversã, de la documente oficiale, statistici, la caricaturi 

sau imagini care sã capteze interesul elevilor. Sursele permit atât 

discutarea diversitãþii, în general, cât ºi a celei româneºti, 

în special. 

În elaborarea sarcinilor de lucru am pornit de la premisa cã 

discutarea diversitãþii presupune atitudini ºi competenþe care se 

formeazã mai eficient prin învãþarea prin cooperare. De aceea, 

existã, alãturi de sarcini de lucru individuale sau în perechi, 

numeroase activitãþi de grup, care permit adolescenþilor 

împãrtãºirea de idei ºi experienþe cu parteneri de vârsta lor. 

74 

DIVERSITATEA – RESURSÃ ÎN 

CONSTRUCÞIA EUROPEANÃ? 

Diversitatea este un element 

esenþial al devenirii umane. 

Învãþarea interculturalã nu va fi 

uºoarã. A te întreba, a reflecta, 

a-þi evalua punctele tari ºi a-þi 

conºtientiza stereotipurile sunt 

doar câteva aspecte asupra cãrora 

împreunã, elevi ºi dascãli, trebuie 

sã ne oprim. 

Pentru noi, dascãlii, provocarea 

constã în abilitatea „ducerii 

mesajului” temei înspre elevi.

1. 

FEÞELE DIVERSITÃÞII 

1.1. OAMENI PE GLOB 

Afiº care ilustreazã diversitatea pe glob. 

www.cpchem.com/ enu/diversity.asp 

1.2. DECLARAÞIA DE LA VIENA 

„Crearea unei Europe tolerante 

ºi prospere nu depinde numai 

de cooperarea între state. Ea 

presupune, de asemenea, o 

cooperare transfrontalierã între 

colectivitãþi locale ºi regionale, 

fãrã a se prejudicia constituþia 

ºi integritatea teritorialã a 

fiecãrui stat. Chemãm Organizaþia 

sã-ºi continue activitatea 

în acest domeniu ºi s-o extindã 

la cooperarea între regiuni care 

DIVERSITATEA – RESURSÃ ÎN CONSTRUCÞIA EUROPEANÃ? 

nu se învecineazã. […] 

Ne angajãm sã acþionãm 

împotriva tuturor ideologiilor, 

politicilor ºi practicilor care 

incitã la urã rasialã, la violenþã 

ºi la discriminare, cât ºi 

împotriva oricãrui act sau 

limbaj de naturã sã întãreascã 

temerile ºi tensiunile între 

grupuri de diferite apartenenþe 

rasiale, etnice, naþionale, 

religioase sau sociale.” 

Declaraþie adoptatã la 9 octombrie 1993, de cãtre ºefii de stat ºi de 

guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei 

http://www.coe.ro/dosar_summit/ 

• Priveºte sursa 1.1 ºi scrie timp 

de 3 minute ce îþi sugereazã 

aceasta. Foloseºte cuvinte, nu 

formula propoziþii. Formaþi 

grupuri de câte 6-8 elevi. 

Gãseºte în grup colegi care au 

scris cel puþin 5 cuvinte diferite 

de ale tale. De ce, privind 

aceeaºi imagine, nu aþi scris toþi 

aceleaºi lucruri? 

• Faceþi un afiº care sã surprindã 

diversitatea din grupul vostru. 

• Care sunt avantajele diversitãþii, 

în general? Existã ºi dezavantaje 

ale diversitãþii? Daþi exemple 

din istoria recentã. 

• Studiazã harta lumii ºi testeazã-þi 

informaþiile pe care le deþii 

despre alte þãri decât cea în 

care trãieºti. Identificã o þarã 

despre care cunoºti mai multe 

lucruri. Prezintã-le unui coleg. 

Cum te îmbogãþeºte pe tine 

aceastã experienþã de 

cunoaºtere a unei alte þãri? 

• Imagineazã-þi cã ai trãi într-o 

lume unde ar exista o singurã 

limbã, un singur mod de a 

gândi, un singur fel de muzicã. 

Stabileºte 2 avantaje sau dezavantaje 

ale unei asemenea lumi. 

Citeºte sursa 1.2. Subliniazã 

conceptele care descriu Europa, 

aºa cum o vãd ºefii de stat ºi de 

guvern ai statelor membre ale 

Consiliului Europei. Tu cum o 

vezi? Noteazã trei caracteristici. 

Discutã cu un coleg unul dintre 

conceptele/trãsãturile subliniate. 

Gãsiþi o acþiune româneascã din 

istoria ultimilor ani legatã 

de acel concept. 

75


1.3. TOLERANÞA ESTE O DECIZIE PERSONALÃ 

„Toleranþa este o decizie 

personalã care provine din 

credinþa cã fiecare persoanã 

este o valoare în sine. Consider 

cã diversitatea României este ºi 

puterea ei. De asemenea, 

recunosc/susþin cã ignoranþa, 

insensibilitatea ºi extremismul 

pot transforma aceastã 

diversitate într-o sursã de 

prejudecãþi ºi discriminare. 

Pentru a ajuta la menþinerea 

diversitãþii ca un izvor de 

putere ºi pentru a face 

România un loc mai bun 

76 

pentru toþi, promit sã respect 

oamenii ale cãror abilitãþi, 

credinþe, culturi, rase, identitãþi 

sexuale sau alte caracteristici 

sunt diferite de ale mele. 

Pentru a îndeplini acest 

angajament, promit cã: 

• voi examina prejudecãþile 

mele ºi mã voi strãdui sã le 

depãºesc; 

• voi deveni un exemplu 

pozitiv pentru familie, prieteni, 

comunitate; 

• voi protesta împotriva 

discriminãrii, urii ºi injustiþiei.” 

Declaraþia pentru toleranþã a asociaþiei „Parteneri în dezvoltare”- 

România (APDR), înfiinþatã în 2001, din iniþiativa unor tineri care 

cred cu tãrie cã mentalitãþile se pot schimba. 

http://www.apdr.ro/misiune. 

1.4. FÃRÃ TITLU 

Caricaturã: Könczey Elemér, cotidianul Krónika, 2002. 

APLICAÞIE 

• Studiazã sursa 1.3 ºi explicã în 

grup ce înþelegi prin afirmaþia 

„Consider cã diversitatea 

României este ºi puterea ei.” 

• Definiþi cu propriile cuvinte 

termenii: toleranþã, insensibilitate, 

extremism, prejudecãþi, 

discriminare, credinþe, 

injustiþie. Asociaþi un eveniment/personalitate 

din istorie 

pentru fiecare termen selectat. 

• Alcãtuieºte propria ta declaraþie 

pentru toleranþã, care sã 

cuprindã douã lucruri pe care ai 

dori sã le poþi realiza 

începând de mâine. 

• Priveºte sursa 1.4 ºi gãseºte-i un 

titlu. Elaboreazã un eseu de 5 

minute care sã aibã titlul dat de 

tine caricaturii. 

• Ce asemãnãri ºi ce deosebiri 

existã între figurile din imagine? 

Fã o listã ºi discutaþi. Afiºaþi 

enunþurile cu care majoritatea 

colegilor sunt de acord. 

• Ce este diversitatea/diferenþa? 

Verificaþi definiþiile gãsite 

cu dicþionarul. 

• Alcãtuiþi grupe de câte 4 elevi. 

Discutaþi: clasa voastrã are 

nevoie de diversitate? De ce? 

Faceþi rost de câteva reviste ºi ziare. Alegeþi un lider politic sau un binecunoscut personaj media 

care este recunoscut pentru cã neagã sau pune diversitatea sub semnul întrebãrii. Discutaþi pe 

scurt ambele feþe ale problemei, arãtând avantajele ºi dezavantajele unei asemenea atitudini.

2. 

2.1. SOUVENIR 

DIVERSITATEA POLITICÃ 

Fotografie preluatã de pe www.morguefile.com 

2.2. STANDARDE INTERNAÞIONALE 

„Statele îºi vor respecta 

dreptul reciproc de a-ºi alege ºi 

dezvolta liber, în conformitate 

cu standardele internaþionale 

de drepturile omului, sistemele 

politice, sociale, economice ºi 

culturale. În exercitarea acestui 

drept, ele se vor asigura cã 


legile, reglementãrile, 

practicile ºi politica lor sunt 

conforme cu obligaþiile 

derivând din dreptul 

internaþional ºi sunt 

armonizate cu prevederile 

Declaraþiei de Principii ºi ale 

altor angajamente CSCE.” 

Documentul reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru 

Dimensiunea Umanã a CSCE, 1990, apud Gabriel Andreescu, 

Naþiuni ºi minoritãþi, Editura Polirom, Iaºi, 2004, p. 32. 

• Priviþi sursa 2.1 ºi identificaþi 

figurile publice cunoscute de 

voi. Asociaþi figurile cu statul 

cãruia îi aparþin. Identificaþi 

poziþia fiecãruia dintre 

personaje ºi scrieþi un enunþ 

despre un eveniment în care a 

fost implicat. 

• Identificaþi tipurile de regimuri 

politice promovate de 

personajele din imagine. Care 

sunt trãsãturile fiecãruia dintre 

regimurile politice identificate? 

Alcãtuiþi o listã. Organizaþi-vã 

în grupe ºi analizaþi un regim 

politic dintre cele identificate. 

Stabiliþi þãrile în care a funcþionat/funcþioneazã 

acest regim în 

cursul secolelor XX-XXI, avantajele 

ºi dezavantajele acestuia. 

• Dacã aþi fi conducãtorul unui 

stat, care dintre regimuri l-aþi 

instaura? De ce? Care ar fi 

condiþiile de care aþi avea nevoie 

pentru a putea instaura regimul 

respectiv? Care ar fi beneficiile 

acestuia (pentru populaþie, 

pentru voi, pentru alþii)? 

• Stabiliþi relaþii între persoanele 

din imagine. Care este rolul jucat 

de aceste personaje din 

perspectiva dialogului 

intercultural? 

APLICAÞIE 

• Stabileºte ideea centralã a sursei 2.2 ºi douã idei secundare. Gãseºte în text câte un argument 

pentru fiecare dintre ideile identificate. Prezintã-þi propriul punct de vedere, aducând un 

argument pro ºi un argument contra ideii centrale a textului. 

• Discutaþi care sunt standardele internaþionale în domeniul drepturilor omului pe care un stat 

trebuie sã le respecte, indiferent de regimul politic pentru care opteazã. Ce se întâmplã dacã 

acestea nu sunt respectate? 

77


2.3. REGIMURI MONARHICE ÎN SECOLUL XX 

Caricaturã, Könczey Elemér, cotidianul Krónika, 2000. 

78 

Þãri Ani Þãri Ani 

Portugalia 1910 Coreea 1910 

China 1911 Rusia 1917 

Germania 1918 Austria 1918 

Turcia 1922 Spania 1913-1975 

Iugoslavia 1941 Italia 1946 

Bulgaria 1946 Albania 1947 

România 1947 Egipt 1952 

Vietnam 1955 Tunisia 957 

Irak 1958 Yemenul de Nord 1962 

Burundi 1966 Libia 1969 

Cambogia 1970-1993 Grecia 

1916-1920, 

1924-1935, 1973 

Afganistan 1973 Etiopia 1974 

Laos 1975 Iran 1979 

Principalele monarhii înlãturate în secolul al XX-lea, 

http://users.erols.com/mwhite28/monarchy 


a. b. 

APLICAÞIE 

• Monarhiile tradiþionale au fost 

afectate de schimbãrile din 

secolul al XX-lea? Care sunt 

aceste schimbãri? În ce fel au 

influenþat evoluþia formei de 

organizare monarhice? De ce? 

• Care sunt diferenþele între 

monarhie ºi republicã? Dar asemãnãrile? 

Aduceþi argumente. 

• Existã o formã de organizare 

„perfectã”/cea mai bunã? 

• Dacã ai avea posibilitatea, ce ai 

alege sã conduci: o republicã 

sau o monarhie? Organizaþi-vã 

în funcþie de opþiuni în douã 

grupe. Alegeþi în cadrul 

grupului timpul istoric în care 

v-aþi situa. Ce prerogative/ 

atribuþii aþi avea? Cum aþi 

exercita puterea? Afiºaþi 

rezultatul discuþiilor din grup. 

Caricaturã, Könczey Elemér, cotidianul Krónika, 2000. 

• Studiaþi în grupuri de 4-6 elevi caricaturile date la sursa 2.4.a-b. Care este regimul politic la 

care se face referire ºi care sunt caracteristicile acestuia conform imaginilor? Adãugaþi ºi alte 

caracteristici ale regimului respectiv. 

• Stabiliþi: care sunt statele în care regimul respectiv s-a aflat la putere ºi dacã mai existã azi 

state cu acest regim politic. 

• Formaþi douã echipe ºi organizaþi o dezbatere cu tema: oamenii trãiau mai bine în perioada 

ceauºistã? O echipã argumenteazã rãspunsul pro, cealaltã rãspunsul contra. Dezbaterea are 

douã pãrþi. În partea de discurs, un participant din fiecare echipã prezintã argumentele 

pregãtite. Participanþii încearcã sã combatã argumentele pãrþii opuse.

3. 

DIVERSITATEA SOCIALÃ 

3.1. ÎNCEPUT DE SECOL ROMÂNESC 

Carte poºtalã, Teatrul Naþional, Bucureºti, 1917. 

3.2. BUCUREªTIUL DE ODINIOARÃ 

„Alþi negustori ambulanþi, 

turcii ºi bulgarii, vindeau mai 

ales dulciuri, alune, cafea, 

braga ºi bãuturi rãcoritoare. Se 

aprovizionau de la dughene – 

bragagerii, risipite prin 

mahalale, adevãrate laboratoare 

de cofetãrie. Acolo se fãceau 

mari cantitãþi de rahat, nuga cu 

nãut, cu susan, cu alune, «bigibigi» 

– «un fel de lumânãri 

groase din cocã de rahat, 

închegatã cu zahãr legat ºi 

prinsã pe sferturi de nuci 

înºirate pe sfoarã». Cei ce 

vindeau pe strãzi aceste produse, 

în coºuri cu câte o tavã 

având multe despãrþituri 

pentru diferitele dulciuri, erau 

mai mult turcii, în port 

oriental, cu ºalvari ºi fes roºu, 

www.ici.ro/romania/ro/bucuresti 


care fãceau deliciul copiilor. 

Adesea ei aveau în mâna 

dreptã ºi o doniþã cu bragã, 

rãcitã de un bulgãre plutitor 

de gheaþã. Braga se fãcea din 

mei ºi zahãr. [...] 

Vara, pe strãzile capitalei, 

apreciatã de toate vârstele, era 

limonada. Turnatã din vase 

speciale în pahare ieftine, 

limonada era fabricatã din apã, 

la care se adãuga suc de 

lãmâie, gheaþã ºi zahãr ars 

pentru culoare. «ºampania 

rece!...douã la cinci!...numai 

zeamã de lãmâie...o vând sã nu 

mai rãmâie...», striga 

limonagiul, ºi se ºi strângea 

lumea în jurul lui. Grecii ºi 

macedonenii vindeau 

covrigi ºi plãcinte.” 

• Identificaþi ocupaþiile 

persoanelor prezentate în sursa 

3.1. Care sunt elementele pe 

care vã bazaþi? Explicaþi. 

• Puteþi enumera ºi alte structuri 

sociale prezente în România 

interbelicã? 

• Care a fost ponderea diferitelor 

structuri sociale în România 

secolului XX? Care era statutul 

pe care îl aveau în societate? 

• Cum trãiau oamenii în marile 

oraºe, cum era Bucureºtiul 

începutului de secol XX? Cum 

trãiesc azi? Stabiliþi cinci 

asemãnãri ºi cinci diferenþe. 

• Scrie un text cu titlul „O zi de 

duminicã în Bucureºti”, care sã 

aibã ca ºi personaje principale 

persoanele prezentate 

în imagine. 

• Citeºte sursa 3.2 ºi înscrie 

într-un tabel categoriile de 

vânzãtori ambulanþi, etnia 

acestora ºi tipul de produse 

pe care îl comercializau. 

• Gãseºte exemple care sã arate 

diversitatea existentã în 

localitatea ta. Lista poate 

include: limbile vorbite, 

credinþe, mâncare, evenimente 

culturale etc. Comparã 

rezultatul cu informaþiile 

prezentate în sursa 3.2. Noteazã 

concluziile la care ai ajuns. 

79


3.3. VIAÞA COTIDIANÃ ÎN PERIOADA INTERBELICÃ 

„La sate, viaþa curgea relativ 

simplu: soþii se apucau de 

muncã la 2-3 zile dupã nuntã. 

Cel mai adesea erau nevoiþi 

sã-ºi termine casa, pe care 

bãrbatul o primise în dar de 

nuntã de la pãrinþii sãi. Urma 

aranjarea interiorului, a bucãtãriei, 

precum ºi a anexelor. 

Rareori se întâmpla ca soþul 

sã-ºi sãrute nevasta ºi sã-i facã 

declaraþii de dragoste. Copiii 

erau concepuþi dupã o zi de 

muncã, aproape din instinct. 

[...] Dupã o sãptãmânã de 

muncã, duminica, soþii 

mergeau împreunã la bisericã. 

La întoarcerea spre casã, 

bãrbatul se oprea la cârciumã, 

sã mai stea de vorbã cu 

oamenii din sat, sã afle noutãþi 

despre impozite, taxe, politicã. 

Nevasta mergea acasã, pentru a 

da apã ºi mâncare la animale ºi 

la pãsãri, aºteptându-ºi soþul 

cu mâncarea caldã pe plitã.[...] 

3.4. VECHIUL SIBIU 

80 

La oraº, viaþa de familie era 

mult mai diversificatã. [...] 

Cãsãtoriile se fãceau, de regulã, 

într-un cerc închis, iar relaþiile 

conjugale se înscriau în 

anumite cutume. 

Tinerii cãsãtoriþi dormeau în 

acelaºi pat cam 5-6 luni, dupã 

care fiecare îºi stabilea camera 

proprie. În cursul nopþii îºi 

fãceau «vizite» din dragoste 

sau din obligaþie, care se rãreau 

o datã cu trecerea anilor. 

Dimineaþa, soþul se trezea 

mai devreme, servitoarea îi 

pregãtea cafeaua (sau ceaiul) ºi 

gustarea; dupã micul dejun, 

bãrbatul intra în camera soþiei, 

pe care o sãruta pe frunte, 

dupã care pleca la serviciu. 

Doamna se trezea mai târziu 

(pe la orele 9-10), îºi bea 

cafeaua, pregãtitã de servitoare, 

«se aranja» (machia), dupã care 

ieºea în oraº pentru o plimbare 

prin centru...” 

Familia în România interbelicã, în Ioan Scurtu, Viaþa cotidianã a 

românilor în perioada interbelicã, Ed. Rao, Bucureºti, 2001, pp.142-143. 

Carte poºtalã, Sibiu, sf. sec. XIX. 

• Studiazã sursa 3.3 ºi noteazã în 

caiet: „Lucrul pe care l-am 

reþinut în mod special este...”; 

„O idee nouã/o descoperire pe 

care am fãcut-o este...”; „Acum 

am înþeles.../Mi-e neclar...”; „Un 

lucru pe care l-am învãþat ºi pe 

care îl pot folosi în afara ºcolii 

este...”; „Legãturile pe care le 

pot face cu alte lucruri pe care 

le ºtiu sunt...” 

• Organizaþi-vã în grupuri de câte 

4-6 elevi; jumãtate dintre 

grupuri vor discuta viaþa 

cotidianã la þarã, iar celelalte, 

viaþa cotidianã la oraº în 

perioada interbelicã 

(5 min.). Stabiliþi în cadrul 

grupurilor douã aspecte ale 

vieþii cotidiene cu care sunteþi 

de acord/vã plac, ºi douã care vã 

deranjeazã. Motivaþi. 

• Stabiliþi în perechi douã 

aspecte ale vieþii cotidiene, 

care existã ºi azi, ºi douã 

care au dispãrut. Descrieþi. 

• Eºti personajul din capãtul 

strãzii prezentate în sursa 3.4. 

Povesteºte ce vezi în timpul 

plimbãrii. Descrie tipul de 

construcþii prezente în imagine. 

Poþi constata anumite particularitãþi 

în modul de construire a 

caselor? Explicã. Descrie 

mijloacele de transport 

care apar în imagine. 

• Care este structura etnicã a 

oraºului în perioada 

interbelicã? Dar azi? 

• Imagineazã-þi cã te-ai mutat de 

curând de la sat la oraº. Scrie o 

scrisoare unui prieten, care sã 

exprime pãrerea ta despre 

viaþa la oraº.

4. 

„August, 2001 

Primul contact cu rromii din 

Satchinez. Cãldurã sufocantã. 

Aproximativ 40 grade Celsius. 

Bordeie dãrãpãnate, miros 

acru-amar, feþe înnegrite, copii, 

mulþi copii. Majoritatea goi. 

Majoritatea murdari. Majoritatea 

plini de pãduchi. [...] 

Noiembrie-Decembrie, 2001 

Frig de crãpau pietrele, -15 

grade Celsius. Trei geci, bocanci, 

douã perechi de pantaloni, 

mãnuºi, cãciulã. Muream de 

frig. În faþa mea, o fetiþã de 6 

ani. Goalã. Cãmaºa de corp era 

singurul articol de îmbrãcãminte 

de pe ea. Foc. Groazã. 

Foc. Durere. Milã. Milã. Milã. 

Apare un alt copil, mai mic. Cu 

o cãmaºã de noapte pe el. Tremurã 

din toate încheieturile. 


DIVERSITATEA ETNO-CULTURALÃ 

4.1. SÃPTÃMÂNA DIVERSITÃÞII 

Proiectul „Sãptãmâna diversitãþii”, 2005, Bucureºti, www.dri.gov.ro 

4.2. FÃRÃ COMENTARII 

Tremurã ca speriat de ceva. 

Acel ceva era frigul. La un 

moment dat am fost înconjuratã 

de copii golanii tremurânzi. Pe 

Anca a bufnit-o plânsul! 

Doream sã fug. Ceva mã þinea 

lipitã de imaginea ireal de 

realã. Vroiam sã urlu, sã urlu... 

sã urlu. Sã înjur sistemul, sã-i 

înjur pe parlamentarii ghiftuiþi, 

îmbrãcaþi în haine de urs. Sã-i 

înjur pe pãrinþi, pe pseudopãrinþi. 

Frigul mi-a topit glasul ... 

Mi-a fost ruºine. Ruºine pentru 

hainele ºi îmbrãcãmintea mea. 

Ruºine pentru goliciunea lor. 

Ruºine pentru neruºinarea 

celor din jur. Ruºine pentru 

incapacitate, pentru 

indiferenþã, pentru cinism ºi 

promisiuni, pentru vorbe 

goale. Ruºine cã exist.” 

Cristina Trif, Cu romi, despre romi ºi gadjii. În Periam ºi Satchinez, 

Institutul Intercultural Timiºoara. 

• Studiaþi sursa 4.1 ºi stabiliþi 

care grup etnic este reprezentat 

în imagine. 

• Care sunt etniile care trãiesc în 

comunitatea voastrã? 

Dar în România? 

• Ce informaþii aveþi despre 

relaþiile dintre evrei/maghiari/ 

romi ºi români în cursul istoriei? 

Identificaþi douã momente 

„bune” ºi douã momente „rele” 

în istoria acestei relaþii. 

• Descrieþi relaþia dintre evrei/ 

maghiari/romi/germani ºi 

români azi, utilizând denumiri 

sau simboluri florale. 

• Puteþi identifica momente în 

cursul istoriei în care grupurile 

menþionate au contribuit la 

dezvoltarea spaþiului românesc? 

• Ce ºtiþi despre limba vorbitã de 

cele trei grupuri etnice? 

Cunoaºteþi cuvinte care provin 

din aceste limbi? 

• Foloseºte internetul pentru a 

obþine date despre judeþele 

unde ponderea diferitelor 

grupuri etnice este mai 

însemnatã. Apoi creeazã o hartã 

care sã ilustreze acest lucru. 

• Care crezi cã sunt ºansele de 

reuºitã în viaþã ale persoanelor 

prezentate în sursa 4.2? Putem 

noi face ceva? 

• Selecteazã din text trei elemente 

care descriu acest grup etnic. 

Stabiliþi în grupuri de 4-6 

persoane cel puþin trei elemente 

pe care le cunoaºteþi voi despre 

istoria romilor. 

• Cunoaºteþi situaþii în istorie în 

care persoane aparþinând acestui 

grup au fost „favorizate”? Dar 

situaþii în care au fost „nedreptãþite”? 

Notaþi douã situaþii pentru 

fiecare afirmaþie ºi discutaþi. 

Care este situaþia romilor azi? 

81


4.3. STRUCTURA ETNO-DEMOGRAFICÃ A ROMÂNIEI 

Structura etnicã a populaþiei 

Români 19,399,597 89.47% 

Maghiari 1,431,807 6.60 % 

Romi 535,140 2.46 % 

Ucraineni 61,098 0.28 % 

Germani 59,764 0.27 % 

Ruºi 35,791 0.16 % 

Turci 32,098 0.14 % 

Tãtari 23,935 0.11 % 

Sârbi 22,561 0.10 % 

Slovaci 17,226 0.07 % 

Bulgari 8,025 0.03 % 

Croaþi 6,807 0.03 % 

Greci 6,472 0.02 % 

Evrei 5,785 0.02 % 

Cehi 3,941 0.01 % 

Polonezi 3,559 0.01 % 

Italieni 3,288 0.01 % 

Chinezi 2,243 0.01 % 

Armeni 1,780 0.0 % 

Ceangãi 1,266 0.0 % 

Total 21,680,974 

Structura populaþiei dupã religie 

82 

Structura dupã limba maternã 

Românã 19,736,517 91.03% 

Maghiarã 1,443,970 6.66 % 

Rromanes 237,570 1.09 % 

Ucraineanã 57,407 0.26 % 

Germanã 44,888 0.20 % 

Rusã 29,246 0.13 % 

Turcã 28,115 0.12 % 

Tãtarã 21,272 0.09 % 

Sârbã 20,411 0.09 % 

Slovacã 16,027 0.07 % 

Bulgarã 6,735 0.03 % 

Croatã 6,355 0.02 % 

Greacã 4,170 0.01 % 

Evreiascã 951 0.0 % 

Cehã 3,381 0.01 % 

Polonezã 2,690 0.01 % 

Italianã 2,531 0.01 % 

Chinezã 2,266 0.01 % 

Armeanã 721 0.0 % 

Altã limbã 13,621 0.06 % 


Ortodoxã 18,817,97 86.79 % 

Romano-catolicã 1,026,42 4.73 % 

Reformatã 701,077 3.23 % 

Penticostalã 324,462 1.49 % 

Greco-catolicã 191,556 0.88 % 

Baptistã 126,639 0.58 % 

Adventistã de ziua a ºaptea 93,670 0.43 % 

Musulmanã 67,257 0.31 % 

Unitarianã 66,944 0.30 % 

Creºtinã dupã Evanghelie 44,476 0.20 % 

Creºt. de rit vechi 38,147 0.17 % 

Evanghelicã lutheranã 27,112 0.12 % 

Evanghelicã 18,178 0.08 % 

Evanghelicã de confesiune augustanã 8,716 0.04 % 

Mozaicã 6,057 0.02 % 

Altã religie 89,196 0.41 % 

Fãrã religie 12,825 0.05 % 

Atei 8,524 0.03 % 

Nedeclaratã 11,734 0.05 % 


Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturalã 

http://www.edrc.ro/recensamant. 

• Studiazã datele ºi rãspunde la 

urmãtoarele întrebãri: Ce fel de 

informaþii reies despre fiecare 

grup etnic? Care sunt grupurile 

etnice cu cea mai mare podere 

în structura populaþiei 

României? Care a fost ponderea 

acestor grupuri la începutul 

secolului al XX-lea? 

• Comparã datele ºi cautã 

legãturi. Care este legãtura 

dintre numãrul etnicilor 

maghiari ºi vorbitorii de limbã 

maghiarã? Dar în 

cazul romilor? 

• Interpreteazã informaþiile. 

Elaboreazã douã enunþuri despre 

maghiari ºi germani 

bazate pe sursã. 

• Închipuie-þi cã þi s-a cerut o 

prezentare despre un aspect al 

diversitãþii culturale din 

România. Prezentãrile 

multimedia comunicã 

informaþii într-o varietate de 

forme, atât audio, cât ºi video. 

Faza de planificare, care 

precede prezentarea, este cea 

mai importantã. Se face un 

plan, se aleg mijloacele care vor 

fi utilizate, se planificã 

eventuale interviuri ºi ºedinþe 

de fotografie, se aleg imaginile 

care vor fi utilizate ºi se alege 

muzica de fond. 

Paºi de urmat: 

1. Proiecteazã conþinutul: 

a) Pe ce teme/aspecte te-ai putea 

axa?; b) Ce aspecte ai putea 

aborda pentru fiecare temã? 

2. Planificã un scenariu. Trebuie 

sã alegi o metodã de 

prezentare, fie a unui singur 

narator, fie comentarii ale 

persoanelor intervievate, sau o 

combinaþie a celor douã. Care 

sunt avantajele ºi dezavantajele 

folosirii unui singur narator? 

3. Fã o listã pentru interviuri, 

imagini ºi muzicã. 

a) Ce imagini s-ar potrivi cu 

conþinutul ºi atmosfera fiecãrei 

pãrþi?; b) Ce fel de oameni ai 

putea intervieva?; c) Ce fond 

muzical s-ar potrivi?

4.4. „PE MINE, CA MINORITATE SLOVACÃ, M-AU 

PUS SÃ RECIT POEZIA SUNT ROMÂN“ 

„Mã numesc Jancik ªtefan, 

sunt unicul copil, fiu al 

pãrinþilor mei, ªtefan ºi 

Susana, nãscutã Juhas. M-am 

nãscut la 9 octombrie 1922. 

Ce copilãrie am avut pâna la 

vârsta de trei ani nu þin minte. 

Dar, în ziua de 3 octombrie, 

mama mea m-a îmbrãcat 

frumos, m-a luat de mânã ºi 

m-a dus la grãdiniþã. Sincer sã 

fiu, ºi nu condamn pe nimeni, 

nu mulþi copii au fost atunci la 

grãdiniþã. Din diferite motive. 

Ce au fost, au fost copii ai 

intelectualitãþii de atunci, 

din Nãdlac, ai unor meseriaºi, 

printre care am fost ºi eu. Am 

fost un copil viu, zburdalnic ºi, 


aºa cum se spune, cãzut pe 

picioarele mele. Acest timp a 

durat trei ani de zile, pânã la 

vârsta de ºase ani, când a fost 

sãrbãtorirea terminãrii 

ultimului an de grãdiniþã. 

Pe mine, ca minoritate slovacã, 

m-au pus sã recit poezia «Sunt 

român». Dacã nu vã supãr, o 

recit: «Sunt român, român voi 

fi,/ Pânã lumea lume-o fi./ 

Pentru þarã, pentru neam,/ 

Bucuros dau tot ce am./ 

Dau ºi sânge, dau ºi viaþã,/ 

Dau ºi-avere cu plãcere/ Cãci 

nimic nu-i mai frumos,/ Mai 

plãcut ºi de folos...» Puncte, 

puncte, mai departe nu mai 

þin minte.” 

Interviu realizat de Silvia Lehoczká, Institutul Intercultural Timiºoara. 

Minoritãþi: identitate ºi coexistenþã, ediþie bilingvã, Timiºoara, 2000. 

4.5. LIMBA VORBITÃ DE MOLDOVENI 

„Conform art. 13 din constituþia 

þãrii, «limba de stat a Republicii 

Moldova este limba moldoveneascã». 

[...]«Dacã înþeleg foarte 

bine ce vorbesc românii, atunci 

prin ce limba moldoveneascã 

este diferitã de cea românã?». 

Desigur, pentru o populaþie care 

mai mult de 50 de ani nu a ºtiut 

sã gîndeascã decît prin ideologia 

partinicã, exprimatã printr-un 

singur model de lucru intelectual 

– cel impus de birocraþia de 

partid, unicul rãspuns corect la 

întrebarea «ce limbã vorbim?» 

poate veni doar din partea 

«conducerii» statului. 

La întrebarea propusã mai sus, 

guvernãrile care s-au perindat la 

conducerea þãrii au rãspuns în 

mod diferit. Astfel, din 1989 

pînã în prezent, concepþia 

asupra limbii vorbite de moldoveni 

a cunoscut modificãri substanþiale 

– de la limba românã 

s-a ajuns la cea moldoveneascã. 

Fãrã a face referire la crunta 

politicã de deznaþionalizare din 

RSSM ºi raþiunile politicii 

naþionale din Uniunea Sovieticã, 

actualul partid de 

guvernãmînt (Partidul 

Comuniºtilor din Moldova) 

susþine morþiº faptul cã denumirea 

limbii de stat trebuie sã 

aibã corespondenþã în denumirea 

þãrii. Adicã, în limitele 

Republicii Moldova se vorbeºte 

limba moldoveneascã, iar în limitele 

României limba românã.” 

Moldova Noastrã, 24 septembrie 2004, Centrul de Monitorizare ºi 

Analizã Strategicã, www.mdn.md/cultural. 

• Citeºte sursa 4.4 ºi precizeazã-þi 

opinia faþã de ideea expusã. 

Formuleazã douã argumente 

pentru punctul tãu de vedere. 

• Dacã tu ai fi educatorul lui 

Jancsik ªtefan, cum ai proceda? 

Dar dacã ai fi Jancik ªtefan? 

• Daþi exemple de conflicte care 

au fost determinate de 

diversitatea lingvisticã. 

Cunoaºteþi ºi conflicte datorate 

altor forme ale diversitãþii? 

• Conflictele etnice au luat 

diferite forme, mergând pânã la 

„curãþarea etnicã” din Bosnia. 

Cum se poate încuraja armonia 

între diferite etnii în interiorul 

graniþelor lor? 

Alegeþi: sunt total de 

acord/parþial sunt de acord/nu 

sunt de acord. Argumentaþi. 

• Diversitatea lingvisticã este o 

sursã de conflicte; ar trebui sã 

existe o singurã o limbã, 

universalã, sau cel puþin o 

limbã de comunicare auxiliarã 

utilizatã pe întregul glob. 

• Crearea limbilor moderne ºi 

standardizarea/uniformizarea 

lingvisticã în modernitate este 

inumanã ºi diabolicã. 

• Diversitatea lingvisticã este o 

valoare în sine, ca ºi 

biodiversitatea. 

• Fiecare limbã are o valoare în 

sine ºi trebuie protejatã ca o 

operã de artã. 

• Limba este esenþialã pentru 

popoare ºi naþiuni; limba este 

legatã de identitate, culturã ºi 

memorie; distrugerea limbii 

reprezintã un genocid cultural. 

• O anumitã limbã este superioarã 

tuturor celorlalte pentru cã 

exprimã adevãruri, valori morale 

ºi spirituale; ar trebui sã devinã 

universalã doar pentru religie. 

• O anumitã limbã asociatã cu un 

limbaj filosofic superior ori cu 

un sistem social superior ar trebui 

sã devinã limbã universalã. 

• O limbã universalã sau aproape 

universalã, care a existat în 

trecut, ar trebui restauratã. 

83


5. 

5.1. CINEVA CARE ÎMPÃRTÃªEªTE VALORILE MELE 

Mohammed Saidul Alam Shaku, 

„Când Shak întâlneºte fete, 

culoarea pielii sau religia nu 

mai conteazã. De obicei, sã 

încerce sã convingã fete musulmane 

sã-i acorde o întâlnire este 

dificil. Shak înþelege asta, ºi 

5.2. PERCEPÞIA CELUILALT 

„Saºii au muncit din greu; doar 

iarna aveau timp sã-ºi organizeze 

sãrbãtori” (H.S., pensionar, 

studii superioare, sas). Munca, 

vãzutã ca valoare socialã ºi 

moralã, este unul dintre cliºeele 

de autoidentificare ale saºilor. 

Pentru o comparaþie cu românii, 

implicit mai «leneºi», J.S., 

þãran sas, s-a arãtat intrigat de 

faptul cã aceºtia nu au lucrat în 

ziua a doua de Paºti, deºi era 

vreme frumoasã. «Vremea nu 

aºteaptã dupã cum au oamenii 

sãrbãtoare. Aºa, dupã ce le-a trecut 

Paºtele, timpul s-a stricat.» 

De celaltã parte, iatã ºi punctul 

de vedere al românilor 

84 

DIVERSITATEA RELIGIOASÃ 

www.discoveringdiversity.org 

spune cã nici el însuºi nu ºi-ar 

lãsa fiica sã aibã întâlniri seara. 

Dar este convins cã se va cãsãtori 

cu o femeie musulmanã. 

– Este important pentru mine 

sã mã cãsãtoresc cu cineva care 

împãrtãºeºte valorile mele ºi 

este o mamã bunã pentru 

copiii mei. Femeia are treaba 

cea mai grea. Bãrbatul trebuie 

doar sã procure banii pentru 

familie, în vreme ce femeia 

trebuie sã creascã copiii. 

Femeia cu care mã voi cãsãtori 

trebuie sã fie bine educatã, ºi 

când vom avea copii vreau ca 

ea sã stea acasã ºi sã aibã grijã 

de treburile casnice. Femeile 

sunt mai bune decât bãrbaþii.” 

ortodocºi, exprimat printr-o 

legendã ale cãrei variante s-au 

înregistrat în nenumãrate 

rânduri: munca la fân de 

Sfântul Ilie este interzisã (alte 

activitãþi sunt permise) sub 

ameninþarea cã se supãrã 

sfântul dacã nu este respectat. 

Într-un an, de ziua sfântului, 

vremea era prielnicã muncii, 

prin urmare, un sas a nesocotit 

avertizarea vecinului român 

numind în derâdere 

sãrbãtoarea «sfântul Ilie al 

românilor». Dar pedeapsa 

sfântului nu a întârziat ºi sasul 

nesãbuit a fost trãsnit, iar 

cãpiþele i-au luat foc.” 

Articol de Laura Jiga Iliescu, în Ghid de politici interculturale 

Humanitas Educaþional, Educaþia 2000+, 2005, pp.77-78. 

• Citeºte sursa 5.1. Scrie o listã cu 

enunþuri/cuvinte, prin care îl 

descrii pe Mohammed Saidul 

Alam Shaku (ex. tânãr, are 

prietene etc.). Scrie o listã cu 

enunþuri/cuvinte, prin care îl 

descrii pe colegul/colega ta de 

bancã (ex. elev, îi place muzica 

etc.). Crezi cã existã asemãnãri 

sau diferenþe mari între colegul 

tãu ºi Mohammed, care se datoreazã 

religiei acestora? Fã o listã 

cu ele. Cum influenþeazã religia 

viaþa noastrã? Dar viaþa ta? 

• Care sunt valorile pe care le 

împãrtãºeºte tânãrul musulman? 

Eºti de acord cu ele? 

• Stabileºte trei asemãnãri ºi trei 

diferenþe care existã între 

religia lui Mohammed Saidul 

Alam Shaku ºi religia ta. 

• Fã o listã cu 10 valori care crezi 

cã sunt împãrtãºite de oameni 

din jurul tãu. Comparã propria 

listã cu cea a colegilor tãi. 

• Citeºte sursa 5.2 ºi scrie douã 

afirmaþii despre modul în care 

românii ºi saºii sãrbãtoresc 

Paºtele. Care atitudine e mai 

aproape de ceea ce crezi ºi faci 

tu, de obicei? Explicã. 

• Cerceteazã ºi scrie o lucrare de 

cca 1-2 pagini care sã surprindã 

asemãnãri ºi diferenþe în 

privinþa sãrbãtorilor religioase 

la români ºi saºi, români ºi 

maghiari, saºi ºi maghiari.


5.3. „CÂND AM FOST PE FRONT M-AM RUGAT PUTERII DUMNEZEIEªTI” 

„– Cum se numeau pãrinþii 

dumneavoastrã? 

– Tata Vilimir, iar mama 

Darinca. Bunicul din partea 

mamei se numea Arsenie Rosici, 

iar bunica Zorca Rosici. Din 

partea tatãlui, bunicul se numea 

Miºa Cacic, iar bunica Marina. 

– Cum se numeºte soþia 

dumneavoastrã? 

– Angelca Cacic. În cãrþile 

«Grünbuch», în timpul Austro- 

Ungariei, numele meu, Cacic, o 

fost asa: «Kaczsicsty». Când o 

venit România aici, în Banat, 

mi-o pus Cacic ºi-o scurtat tot 

acolo. Am un extras de la cartea 

de naºtere ºi acolo e Cacig, cu 

«g» la urmã. E greºit.[...] 

– În ce limbã vorbiþi în familie? 

– În sârbeºte. Iar acuma, de 

când avem ginere românaº, 

Radu, el nu ºtie sârbeºte, mai 

vorbim ºi în româneºte.[...] 

– Este vreo diferenþã între 

calendarul ortodox sârb 

ºi cel românesc? 

– Da, sunt treisprezece zile 

diferenþã. Noi þinem calendarul 

vechi, suntem cu treisprezece 

zile în urmã faþã de calendarul 

românesc. Dar tot aceleaºi 

sãrbãtori sunt. Noi avem o 

sãrbãtoare de sfinþire a 

animalelor de Sf. Ilie. ” 

Interviu realizat de Adrian Onica, în 10 iulie 2000, la Timiºoara, cu 

Milivoi Cacic, preot ortodox sârb, jud. Arad, Institutul Intercultural 

Timiºoara. Minoritãþi: identitate ºi coexistenþã, ediþie bilingvã, 2000. 

5.4. SÃRBÃTORI RELIGIOASE – FARSANG 

Invitaþie la Farsang, sãrbãtoare a maghiarilor ºi saºilor, odatã cu începutul 

primãverii. Cu ºase sãptamâni înainte de Paºti, în prima zi, duminica, tinerii din 

sate, costumaþi ºi cu mãºti cât mai hazlii, umblã pe la casele oamenilor, pentru a 

strânge bani sau diferite produse. Procesiunile se încheie în a treia zi, cu 

protagoniºtii costumaþi în preoþi. Sãrbãtoarea se încheie cu un mare bal. 

www.caferodin.hu/ 

• Studiazã sursa 5.3 ºi sursele 

din tema 3, referitoare la cele 

mai importante confesiuni 

religioase din România. 

Identificã împreunã cu colegii 

care este religia principalelor 

grupuri etnice din România. 

• Puteþi enumera cel puþin trei 

sãrbãtori religioase importante 

în România? 

• Vei lua un interviu, împreunã cu 

un alt coleg. Pregãtiþi o serie de 

întrebãri pe care le veþi adresa 

unor colegi de clasã. Începeþi 

prin a decide pe cine aþi vrea sã 

intervievaþi. Alegeþi doi colegi. 

Rugaþi-i sã vã ofere informaþii 

despre credinþele lor religioase, 

despre valorile lor. Faceþi-le un 

portret, pe care îl veþi prezenta 

în clasã fãrã sã spuneþi despre ce 

persoane este vorba. Colegii vor 

încerca sã ghiceascã. 

• Poþi lua un alt interviu. 

Pregãteºte o serie de întrebãri 

pe care le vei adresa unor 

persoane din diverse medii: 

artiºti, politicieni, oameni de 

ºtiinþã etc., care trãiesc în 

comunitatea ta. Alege patru 

asemenea persoane publice 

binecunoscute de cãtre colegii 

tãi ºi roagã-i sã îþi vorbeascã 

despre valorile lor spirituale. 

Lucraþi în echipã ºi publicaþi 

interviurile în revista ºcolii. 

Fã o listã cu cele mai importante 

sãrbãtori religioase care au loc în 

comunitatea în care trãieºti. 

Noteazã datele acestora ºi participã 

cu prietenii sau colegii. 

Participã la o sãrbãtoare 

religioasã organizatã de alþii decât 

cei din religia/confesiunea ta. 

Noteazã, apoi, într-un jurnal, cum 

te-a schimbat aceastã experienþã. 

Ce lucruri ai aflat despre celãlalt? 

Ce ai aflat despre tine? Invitã ºi 

tu pe cineva sã celebreze 

împreunã cu tine o zi importantã 

în calendarul tãu religios. 

85


6. 


”Anul 1939-1940 era începutul 

nebuniei cu originile etnice ºi 

la început a mers foarte lejer ºi 

balcanic. A venit de la primãria 

municipiului o brigadã din 

doi oameni cu o fiºã imensã ºi 

cei doi conþopiºti ne-au stabilit 

originea etnicã. Mama mea are 

un bunic german, un bunic 

maghiar, o bunicã franþuzoaicã 

ºi o bunicã hanacã. Hanacii 

sunt un fel de pemi de lângã 

Bolomuz. Apoi ei s-au «scãrpinat 

la cap», ce sã facã, ce sã 

decidã, ºi în fine au decis-o ca 

fiind nemþoaicã, fiindcã tata 

tatãlui ei era neamþ. Tatãl meu 

este iarãºi din Bacica de lângã 

Dunãre, între Dunãre ºi Tisa. 

Bacica era un orãºel foarte 

colorat. Zâmbind, au început 

sã spunã ºi ei. Bunicii care tot 

aºa erau, amestecaþi, dar dat 

86 

INTERFERENÞE CULTURALE 

Caricaturã, Könczey Elemér, cotidianul Krónika, 2000 

6.2. MEMORIILE UNUI OFIÞER 

fiindcã tatãl tatãlui era 

maghiar, pe un principiu 

paternalist, patriarhal, au 

stabilit cã tata este tot ungur. 

Nu uit fiindcã «vãd» ºi acum 

«poza» tipului care era ºeful 

brigãzii, care era cu un creion 

chimic în mânã ºi cu un arc 

mare dorea sã-l punã în buzunar, 

ºi când era cu creionul 

sus, zice celãlalt: «Stai domnule, 

mai e ºi copilul!», la care 

tipul a lãsat sã cadã creionul ºi 

disperat s-a uitat la maicã-mea 

ºi zice: «Doamnã, dumneavoastrã 

l-aþi fãcut, spuneþi-mi ce e, 

fiindcã eu nu mã mai descurc!». 

Aºa încât ideea aceasta de a 

cãuta originile etnice este o 

«tâmpenie». În primul rând este 

irealã. Pe de altã parte nici nu se 

poate dovedi, la urma urmei.” 

Memoriile maiorului Julius Metz, www.memoria.ro 

• Studiazã sursele 6.1-6.2. 

Stabileºte etnia maiorului 

Julius Metz. Cunoºti cazuri de 

cãsãtorii mixte? Ai accepta sã te 

cãsãtoreºti cu cineva care are 

altã religie sau etnie? Care ar fi 

posibilele consecinþe? 

• Ce îþi sugereazã caricatura? Dã-i 

un titlu. 

• Scrieþi un eseu argumentativ cu 

tema „Când îþi alegi partenerul 

trebuie sã alegi pe cineva de 

aceeaºi etnie.” / Scrieþi fiecare 

ce poziþie aveþi în aceastã 

problemã (5 min.). / Formaþi 

perechi ºi citiþi-vã unii altora 

paragrafele. Cel care ascultã 

trebuie întâi sã reformuleze 

poziþia celuilalt ºi apoi sã 

spunã ce argumente s-ar aºtepta 

sã audã pentru a fi convins sã 

adopte acea poziþie. (5 min.) / 

Scrieþi-vã argumentele, dar nu ºi 

concluziile (10 min.). / Citiþi-vã 

acum lucrãrile unul altuia. Cel 

care ascultã face comentarii 

legate de validitatea argumentelor 

aduse (5 min.). / Scrieþi-vã 

concluziile (10 min.). / Citiþi 

eseul partenerului (5 min.) / 

Revizuiþi lucrãrile (5 min.). 

• Lucrezi la o revistã pentru 

adolescenþi ºi editorul þi-a 

cerut sã scrii un articol de douã 

pagini despre cum moda, 

mâncarea, muzica, arta ºi alte 

aspecte ale vieþii sunt 

influenþate de vecinãtatea cu 

alte culturi. Gãseºte informaþii 

suplimentare despre subiect, 

fotografii, tabele ºi alte 

materiale vizuale care te-ar 

putea ajuta. Foloseºte-þi notiþele 

pentru a trasa linia articolului. 

Fã o ciornã. Roagã-þi un coleg 

sã joace rolul editorului ºi sã 

facã niºte comentarii. Apoi 

pregãteºte-þi articolul 

pentru publicare.

6.3. SÃRBÃTORILE 

„În funcþie de locul natal, germanii 

aflaþi în afara graniþelor 

României se reunesc anual sau 

tot la doi ani în România sau 

Germania cu ocazia chirvaiului 

sau a zilei când altãdatã se 

organiza chirvaiul (Kirchweih), 

echivalent al rugii sau nedeii 

(sãrbãtorite de sârbi ºi români). 

Dintr-o sãrbãtoare religioasã, ce 

reuneºte comunitatea întreagã 

ºi intensificã sentimentul apartenenþei 

la comunitatea localã, 

azi chirvaiul e tot mai mult o 

sãrbãtoare organizatã, de obicei 

la altã datã decât cea prescrisã 

de calendarul iniþial (în care 

era legatã de hramul bisericii ºi 

cel mai adesea de un sfânt de 

toamnã). E deplasat în lunile 

de varã, de concediu, când mai 

multã lume poate participa ºi 

îºi pierde astfel caracterul de- 

www.intercultural.ro 

6.4. HANUL TÂRGOVEÞILOR. CLIªEE 

marcator de sãrbãtoare a recoltei 

sau a încheierii sezonului 

de munci agricole.[...] 

În satele mixte din punct de 

vedere etnic, tradiþia voia ca 

fiecare sã participe la sãrbãtoarea 

celuilalt. Aºa s-a ajuns ca 

Paºtele sã fie sãrbãtorit într-o 

comunitate localã în care trãiau 

sârbi (sau români) ortodocºi ºi 

germani (sau maghiari) catolici, 

în douã rânduri, iar carnavalul 

de Lãsata Secului (Farsang) sã 

se extindã de la catolici (germani) 

la ortodocºi (români ºi 

sârbi) în sudul Banatului. 

Românii participau ºi ei la 

Balul Strugurilor organizat de 

maghiari ºi aceºtia la sãrbãtorile 

românilor în satele în care 

convieþuiau. Sãrbãtorile au fost 

cadrul cel mai propice achiziþiilor 

de ordin intercultural.” 

Constantina Mihãilã, Concursul de arte vizuale Valori româneºti-valori europene 

organizat de Delegaþia Comisiei Europene ºi Centrul Internaþional pentru Artã 

Contemporanã, 2005, www.infoeuropa.ro 


• Cunoaºteþi sãrbãtori religioase 

care conþin elemente preluate 

de la alte etnii? 

• Aveþi prieteni din alte etnii sau 

de alte religii? Existã în comunitatea 

unde locuiþi ºi alte 

grupuri etnice? V-au influenþat 

în vreun fel obiceiurile? 

• Identificaþi în imagine elemente 

considerate, în general, ca fiind 

specifice culturii române. 

Existã elemente pe care le-aþi 

întâlnit ºi la alte culturi? 

• Identificaþi cel puþin 3 alte 

elemente împrumutate de la 

alte culturi, precum ºi cultura 

de unde s-au realizat împrumuturile 

(mâncãruri, expresii, 

elemente de folclor etc.). 

• Cunoºti regionalisme (ex. 

videre=gãleatã, porodici=roºii, 

fedeu=capac de oalã, 

ocoº=descurcãreþ, 

firhang=perdele, 

apotecar=farmacist) inspirate 

din limba altor etnii? Identificã 

provenienþa acestora. Dar 

ciºmea, ciulama, ciubuc, 

mahala, sarma din ce limbã 

crezi cã provin? În ce împrejurãri 

au pãtruns aceste cuvinte 

în limba românã? Cunoºti ºi 

alte împrumuturi de acest tip? 

• Dacã vorbiþi acasã o altã limbã 

decât limba românã sau vorbiþi 

mai mult de o singurã limbã, 

stabiliþi dacã în limba vorbitã de 

voi au pãtruns cuvinte din limba 

românã. Faceþi o listã cu ele. 

• Cãutaþi în dicþionare/enciclopedii 

ºi gãsiþi ºi alte cuvinte 

împrumutate din alte limbi. 

87


7. 

„Articolul 1. Semnificaþia 

toleranþei 

1.1. Toleranþa este respectul, 

acceptarea ºi aprecierea bogãþiei 

ºi diversitãþii culturilor 

lumii noastre, felurilor noastre 

de expresie ºi manierelor de 

exprimare a calitãþii noastre de 

fiinþe umane. Ea este încurajatã 

prin cunoaºterea, deschiderea 

spiritului, comunicaþie ºi libertatea 

gândirii, conºtiinþei ºi 

credinþei. Toleranþa este armonia 

în diferenþe. [...] Toleranþa 

e o virtute care face ca pacea sã 

fie posibilã ºi care contribuie la 

88 

PROVOCÃRILE DIVERSITÃÞII. 

CE SPUN DOCUMENTELE? 

7.1. DECLARAÞIA PRINCIPIILOR TOLERANÞEI 

înlocuirea culturii rãzboiului 

cu o culturã a pãcii. 

1.2. Toleranþa nu e nici concesie, 

nici condescendenþã ori 

indulgenþã. Toleranþa este, mai 

ales, o atitudine activã generatã 

de recunoaºterea drepturilor 

universale ale persoanei umane 

ºi libertãþilor fundamentale ale 

altora. În nici un caz, toleranþa 

nu poate fi invocatã pentru a 

justifica violarea acestor valori 

fundamentale. [...] proclamãm 

solemn ziua de 16 noiembrie 

Zi Internaþionalã a Toleranþei.” 

Declaraþia statelor membre ale ONU pentru Educaþie, ªtiinþã ºi Culturã, 

1995, legislatie.resurse-pentru-democratie.org/principii_toleranta.php 

7.2. A ÎNVÃÞA SÃ TRÃIM ÎMPREUNÃ 

„18. Procesul de reformã ar trebui 

sã continue sau sã fie subînþeles 

în urmãtoarele domenii: 

Conþinuturi: 

1. Adaptarea programelor ºi 

reactualizarea conþinuturilor 

pentru a putea reflecta: schimbãrile 

economice ºi sociale puse 

în scenã, în particular prin globalizare, 

migraþie ºi diversitate 

culturalã; dimensiunea eticã a 

progresului ºtiinþific ºi tehnologic; 

importanþa în creºtere a 

comunicãrii, expresivitãþii ºi a 

capacitãþii de a asculta ºi de a 

dialoga, în primul rând în limba 

maternã, apoi în limba oficialã a 

þãrii respective, cât ºi în una sau 

mai multe limbi strãine; 

contribuþia pozitivã care poate 

sã rezulte din integrarea tehnologiilor 

în procesul de învãþare. 

Profesori: 

1. Facilitarea implicãrii reale 

din partea profesorilor în luarea 

deciziilor în ceea ce priveºte 

ºcoala, prin formare continuã ºi 

prin alte metode. 

2. Îmbunãtãþirea educaþiei 

pentru profesori astfel încât ei 

sã poatã dezvolta mai bine la 

elevi comportamente ºi valori 

ale solidaritãþii ºi toleranþei, 

astfel încât sã îi pregãteascã 

pentru a preveni ºi rezolva 

conflictele în mod paºnic ºi sã 

respecte diversitatea culturalã.” 

Declaraþia Organizaþiei culturale, ºtiinþifice ºi educaþionale a 

Naþiunilor Unite. Conferinþa internaþionalã de Educaþie, Geneva, 

2001, Dilema veche Nr. 64, 2005. 

• Identificaþi principalele cuvinte 

din sursa 7.1 care descriu ce 

înseamnã toleranþa. Gãsiþi câte 

un exemplu concret, prin care 

s-ar putea transpune în practicã, 

pentru fiecare cuvânt. 

• Imagineazã-þi cã este anul 1919 

ºi tu ai fost desemnat/ã sã faci 

propagandã astfel încât sã 

convingi cât mai multe persoane 

sã sprijine înfiinþarea 

unor ºcoli cu predare în limba 

germanã. Începe cu o listã de 

motive pentru care anumite 

persoane þi-ar sprijini eforturile. 

Apoi decide ce formã dai 

propagandei, de exemplu 

discurs, afiº, cântec...La final 

prezint-o clasei. 

• Te consideri tolerant? Explicã. 

Dã douã exemple de situaþii în 

care ai dovedit toleranþã. 

• Raportându-vã la propunerile 

din documentul dat, notaþi 

elementele care deja sunt puse 

în practicã în ºcoala voastrã. 

• Care sunt prioritãþile pentru 

ºcoala voastrã pe care le puteþi 

stabili conform sursei 7.2? 

• Care este rolul ºcolii în 

promovarea toleranþei? Care ar 

fi mijloacele prin care ar trebui 

sã promoveze aceastã idee? 

• Stabiliþi propria voastrã listã de 

acþiuni pentru a învãþa sã trãim 

împreunã. Notaþi o primã 

acþiune pe care o veþi face în 

urmãtoarele douã sãptãmâni în 

aceastã direcþie.

8. 

„Peste 518 milioane de persoane 

(reprezentînd 129 de comunitãþi 

etnoculturale) sînt expuse formelor 

de excluziune culturalã, 

suferind discriminare cu caracter 

religios ºi/sau lingvistic, formele 

de manifestare ale particularitãþilor 

acestora nefiind 

acceptate în sfera publicã. 

Peste 750 milioane de persoane 

(189 de comunitãþi) suferã din 

cauza discriminãrii cu caracter 

economic. 

Peste 832 milioane de persoane 

(191 de comunitãþi) trãiesc în 

condiþii de discriminare cu caracter 

politic, exercitarea drepturilor 

ºi accesul la poziþii oficiale 

în instituþiile statului fiind limitate 

prin legi sau politici de stat. 

[...] Lipsa de preocupare pentru 



CE SPUNE REALITATEA? 

8.1. PREJUDECÃÞI 

www.tolerance.org/hidden_bias 

8.2. DESPRE EXCLUZIUNE 

• Priviþi imaginea 8.1 ºi încercaþi sã explicaþi ce sugereazã. Numiþi 

elementele din imagine ºi stabiliþi semnificaþia fiecãruia în parte, 

precum ºi mesajul sugerat de imagine ca întreg. 

• Identificaþi potenþiale elemente purtãtoare de prejudecãþi (de exemplu: 

norme ºi practici pentru disciplinã în ºcoalã, repartizarea elevilor la 

clase dupã anumite criterii). Cum ajung prejudecãþile sã se transforme 

în discriminare? Ai fost obiectul discriminãrii sau ai discriminat tu 

însuþi vreodatã? 

• La ce prejudecãþi sunt expuºi tinerii din România? Stabileºte douã idei 

prin care le putem controla. 

• Cum îi afecteazã prejudecãþile noastre pe ceilalþi? 

• Care sunt cele mai frecvent întâlnite prejudecãþi în istoria recentã a 

Europei, faþã de U.E.? 

• Ce credeþi cã trebuie sã ºtie tinerii din cultura majoritarã din România 

despre ceilalþi cu care trãiesc în acelaºi spaþiu? 

• Fiecare grup scrie pe o coalã mare de hârtie principalele aspecte din 

discuþia purtatã ºi le prezintã în plen (10 min./grup pentru prezentare, 

întrebãri ºi rãspunsuri). 

• Studiaþi sursa 8.2 ºi stabiliþi care sunt formele de excluziune la care 

sunt expuse comunitãþile etnoculturale. Daþi exemple pentru România. 

diversitatea lingvisticã a lumii 

are ca efect dispariþia a cel 

puþin douã limbi în fiecare zi. 

Formele variate de excluziune 

ºi de favorizare a culturilor 

dominante în stat sunt 

rezultatul unor practici larg 

rãspândite în statele naþionale, 

având, în general, menirea sã 

asigure coerenþa ºi stabilitatea 

funcþionãrii acestora: 

centralizarea puterii politice în 

aºa fel încât toate deciziile sã 

fie luate de reprezentanþii 

majoritãþii dominante, 

comunitãþile minoritãþilor 

naþionale fiind private, de 

regulã, de posibilitatea sã 

influenþeze politicile care au 

un impact asupra condiþiei lor 

de viaþã; politici lingvistice 

Raport al UNDP, 2004, apud Levente Salat, Statul-naþiune ºi provocãrile diversitãþii, 

http://hiphi.ubbcluj.ro/JSRI/ 

care interzic utilizarea limbilor 

vorbite în mod tradiþional de 

membrii comunitãþilor minoritare 

în instituþiile statului, 

precum administraþia localã, 

sistemul judiciar, învãþãmânt, 

armatã, canale publice ale 

audiovizualului; interzicerea 

utilizãrii în spaþiul public a 

simbolurilor naþionale, altele 

decît cele ale naþiunii dominante, 

ºi reflectarea prin 

sãrbãtorile oficial recunoscute 

doar a tradiþiei ºi a istoriei 

grupului dominant din stat; 

standardizarea procesului 

educaþional în aºa fel încât conþinutul 

acestuia sã reflecte în 

mod exclusiv istoria, literatura 

ºi contribuþia la valorile universale 

ale culturii dominante.” 

89

8.3.a 

8.3.b 

8.3.c 


8.3. MESAJE NAÞIONALISTE ÎN PRESÃ 

90 

Raport de monitorizare mass-media în þãrile din Estul Europei 

(Ungaria, România ºi Iugoslavia), 2001, www.mma.ro 

• Acestea sunt informaþii despre 

atitudinea mass-media faþã de 

minoritãþi în România. Studiaþi 

sursele 8.3 ºi 8.4 ºi apoi urmaþi 

paºii 1-3 pentru a sintetiza 

ideile. 

1. Identificaþi elementele 

esenþiale: 

a) care e subiectul graficelor? 

b) care e subiectul diagramelor? 

c) care este perioada la care se 

face referire? 

2. Analizaþi fiecare informaþie: 

a) conform graficelor, care sunt 

ziarele care exprimã cele mai 

multe prejudecãþi? 

b) conform graficelor, care este 

raportul dintre prejudecãþi ºi 

atitudine neutrã în relatarea 

unor evenimente legate de 

minoritãþi? 

c) conform graficelor, care sunt 

posturile TV care exprimã o 

atitudine neutrã în relatarea 

unor evenimente legate de 

minoritãþi? 

d) care e ideea pe care o 

transmit diagramele? 

3. Sintetizaþi informaþia ºi 

desprindeþi concluziile care se 

impun. Bazat pe aceste informaþii, 

ce concluzii puteþi 

formula referitor la impactul 

ºtirilor mass- media asupra 

opiniei publice?

8.4.a 

8.4.b 

8.4.c 

8.4. MESAJE NAÞIONALISTE ÎN ªTIRILE TELEVIZATE 

Raport de monitorizare mass-media în þãrile din Estul Europei 

(Ungaria, România ºi Iugoslavia), 2001, www.mma.ro 


• Cum aþi putea creiona profilul 

jurnalistului în baza acestor 

informaþii: cu atitudine clar 

discriminatorie, cu anumite 

prejudecãþi, tolerant? Explicaþi. 

• Care este atitudinea exprimatã 

în articolele de presã faþã de 

minoritatea maghiarã comparativ 

cu cea romã? Care sunt 

posibilele cauze? 

• Posturile de televiziune alocã 

mai mult timp unor subiecte 

legate de maghiari sau de romi? 

• Care sunt temele abordate în 

televiziune ºi presã în legãturã 

cu minoritatea maghiarã? Ce fel 

de ºtiri sunt tratate: cu caracter 

social, cultural, politic, naþional 

etc. Dar legat de romi? Dar faþã 

de minoritatea germanã? 

• Încercaþi sã realizaþi ºi voi o 

monitorizare a mass media 

timp de o sãptãmânã. Notaþi 

toate observaþiile într-un jurnal. 

• Lucreazã cu un grup de colegi 

la editarea unui ziar despre 

prejudecãþi legate de diferenþele 

de gen, etnie, religie etc. Intâi, 

decideþi cine sã fie reporteri, 

editori, tehnoredactor, corector. 

Apoi gãsiþi articole pentru ziar. 

Împãrþiþi-vã timpul pentru scrierea 

articolelor, editare ºi punerea 

în paginã. Împãrþiþi copii 

ale ziarului în ºcoala voastrã. 

91


9. 

92 


CE AI PUTEA FACE TU? 

9.1. PAªI SPRE TOLERANÞÃ 

Afiº, proiectul „Paºi spre toleranþã”, iniþiat de Agenþia de Monitorizare a Presei 

(AMP), derulat în colaborare cu Centrul Romilor pentru Studii ºi Intervenþie 

Socialã – Romani CRISS, Agenþia de publicitate McCann Erickson ºi M.Ed.C., 

http://www.mma.ro/ 

APLICAÞIE 

Recomandãri: 

• În orice situaþie te-ai afla, ia 

atitudine împotriva discriminãrii. 

E un risc pe care tu 

decizi dacã þi-l asumi. 

• Fii pregãtit/ã! Promite-þi þie 

însuþi/însãþi cã nu vei rãmâne 

indiferent/ã. 

• Numeºte comportamentul! 

„Aud cã spui cã toþi evreii sunt 

afaceriºti, asta ai vrut sã spui?” 

• Apeleazã la principii! Dacã persoana 

în cauzã este o cunoºtinþã 

mai apropiatã sau un prieten, 

spune-i cã întotdeauna ai ºtiut 

cã este o persoanã deschisã, 

deci eºti surprins/surprinsã sã 

afli cã are asemenea idei. 

• Stabileºte limitele! Nu poþi 

controla ceea ce oamenii spun 

sau fac, dar poþi sã iei poziþie 

spunând: „Nu spune, te rog, 

bancuri rasiste în prezenþa 

mea. Mã deranjeazã”. 

• Gãseºte aliaþi/fii aliat! Când 

simþi cã ai nevoie de sprijin în 

aceastã campanie pe care o 

duci, nu ezita sã-l ceri. 

• Fii vigilent/ã! Aminteºte-þi: 

lucrurile se schimbã încet. Fii 

pregãtit/ã sã nu abandonezi. 

Nu risca sã taci. 

• Alcãtuieºte o listã cu toate stereotipurile – pozitive ºi negative – despre anumite grupuri. Se 

reflectã ele în acþiunile tale? 

• Gândeºte-te cum te vãd ceilalþi. Fã o listã a trãsãturilor de caracter compatibile cu toleranþa (ex. 

compasiune, curiozitate). Fã o listã a trasãturilor care sunt incompatibile cu toleranþa (ex. 

gelozie, îngâmfare). 

• Vizioneazã o piesã de teatru, ascultã muzica ºi mergi la un spectacol de dans al unor artiºti a cãror 

rasã sau etnie este diferitã de a ta.

9.2. MITURI DESPRE DIVERSITATE 

„Mitul 1: Identitatea etnicã a 

oamenilor se aflã la concurenþã 

cu devotamentul lor faþã de 

stat, prin urmare se ajunge la 

un compromis între recunoaºterea 

diversitãþii etnice ºi 

crearea unui stat unitar. 

Fapte: Þãrile nu trebuie sã 

aleagã între unitatea naþionalã 

ºi diversitatea culturalã. Indivizii 

pot avea ºi chiar au identitãþi 

multiple, complementare 

– origine etnicã, limbã, religie 

ºi rasã, precum ºi cetãþenie. 

Mitul 2: Existã un potenþial de 

izbucnire a unor conflicte 

violente între grupãrile etnice 

din cauza divergenþelor privind 

valorile susþinute, prin urmare 

se ajunge la un compromis 

între respectul faþã de diversitate 

ºi menþinerea pãcii. 

Fapte: Din datele culese de pe 

teren reiese cã diferenþele culturale 

ºi diferenþele de opinii 

privind valorile susþinute nu 

provoacã decât foarte rar izbucnirea 

unor conflicte violente. 

Mitul 3: Pentru a se asigura 

libertatea culturalã, este necesarã 

apãrarea tuturor practicilor 

tradiþionale, prin urmare se 

poate ajunge la un compromis 

între recunoaºterea diversitãþii 

culturale ºi progresele obþinute 

în domeniul dezvoltãrii, democraþiei 

ºi drepturilor omului. 

Fapte: Libertatea culturalã 


înseamnã extinderea posibilitãþilor 

individuale de alegere, 

nu pãstrarea valorilor ºi 

practicilor ca un scop în sine, 

cu o atitudine de supunere 

oarbã faþã de tradiþie. Cultura 

nu este un set rigid de valori ºi 

practici ºi nu poate constitui 

un pretext pentru negarea 

drepturilor omului ºi a egalitãþii 

de ºanse – cum ar fi 

dreptul femeilor de a avea 

acces la educaþie. 

Mitul 4: Þãrile care cuprind 

mai multe grupuri etnice au 

o capacitate mai limitatã de 

a obþine progrese economice, 

prin urmare se ajunge la un 

compromis între diversitate 

ºi dezvoltare. 

Fapte: Nu existã nici un fel 

de dovezi privind faptul cã 

diversitatea culturalã ar 

încetini dezvoltarea. 

Mitul 5: Unele culturi sunt mai 

prospere ºi dau dovadã de un 

spirit întreprinzãtor mai dezvoltat 

decât altele, iar unele 

culturi au valori democratice 

care lipsesc în altele; prin urmare 

se ajunge la un compromis 

între acceptarea ºi înglobarea 

unor culturi ºi promovarea 

dezvoltãrii ºi democraþiei. 

Fapte: Nu avem nici un fel de 

dovezi privind existenþa unei 

relaþii între culturã ºi progresul 

economic sau democraþie.” 

Raportul de dezvoltare umanã pe 2004, Demontarea miturilor 

despre diversitate, http://www.undp.ro/HDR2004 

• Citeºte sursa 9.2. Asemenea 

mituri circulã ºi în societatea 

româneascã? Dacã da, identificã 

în ce medii sociale. Cine le 

vehiculeazã? În ce scop? 

• Credeþi cã România poate 

oferi un model de tratare a 

diversitãþii pentru SE Europei 

sau Balcani? Aduceþi douã argumente 

pro ºi douã împotrivã. 

APLICAÞIE 

Alcãtuiþi un text despre diversitate, pornind de la urmãtoarele cuvinte: Viena, adolescenþã, 

cufãr ºi carte. 

Citiþi textul colegului de bancã. 

Gãsiþi fiecare în textul celuilalt douã enunþuri referitoare la diversitate. Identificaþi cel puþin 

douã argumente care sã susþinã afirmaþiile din text. 

93


II. 

Tema identitãþii, a naþionalismului, a naþiunii de ieri ºi de azi 

privitã prin prisma dialogului intercultural, departe de a aparþine 

unei recuzite conceptuale învechite, este indispensabilã pentru 

înþelegerea fenomenelor lumii de azi. 

Europa modernã a avut drept principiu iniþial de organizare ideea 

naþionalã. Asistãm la punerea sub semnul întrebãrii a chiar 

acestui ax de ordonare-unificare a diverselor realitãþi culturale 

din geografia continentului. 

Existã azi douã mari categorii de definiþii acceptate pentru o 

„naþiune”: o definiþie „etnicã” ºi o definiþie „civicã”. Accentul 

este pus, în al doilea caz, pe voinþa membrilor unei comunitãþi de 

a trãi împreunã, de a se supune aceloraºi legi ºi a avea aceleaºi 

drepturi ºi îndatoriri. 

Dacã cetãþenii sunt, însã, egali în faþa legii, dacã au aceleaºi 

drepturi ºi obligaþii, înseamnã cã tradiþiile, obiceiurile, dialectele, 

credinþele religioase pe care le-au moºtenit trebuie sã disparã? 

Este justificatã împingerea omogenizãrii unei populaþii, fie pe 

criterii etnice, caz în care vorbim de „curãþire etnicã”, fie pe baza 

principiului naþiunii civice, pânã la limita în care nu ar mai 

exista nici o diferenþã între diferite grupuri de oameni, în care 

bogãþia ºi varietatea culturalã s-ar ºterge? Fãrã îndoialã cã nu. 

Un rol important îl are discursul identitãþii naþionale, aºa cum s-a 

constituit el în timp, printr-un anume mod de a reprezenta 

trecutul ºi de a prezenta istoria naþionalã în raport cu alte istorii 

naþionale, regionale ºi locale. Ce anume propune discursul 

identitar ca expresie a coeziunii unei naþiuni la nivel simbolic, 

cum trateazã el problema diversitãþii, a raportului dintre etnic ºi 

naþional (cetãþenia), a raportului dintre naþional ºi european – 

iatã aspecte de luat în seamã când vrem sã definim contextele 

favorizante sau defavorizante ale interculturalitãþii. 

Acestea sunt, aºadar, ºi problemele pe care tema de faþã le 

abordeazã. Sursele utilizate sunt, în bunã parte, menite mai 

degrabã sa producã reflecþii, decât sã ofere informaþii. Exemplele 

de istorie europeanã sunt oferite, ca suport, pentru a putea 

compara ºi discuta, în fapt, probleme ale istoriei româneºti. 

Þinând cont de aceasta, ºi datoritã dificultãþii de a identifica 

surse primare autohtone, am utilizat surse de atitudine, de opinie 

care sã serveascã scopului propus. 

Sarcinile de lucru individuale sau de grup solicitã adolescenþilor 

exprimarea de opinii, dezbaterea, luarea de decizii, întoarcerea 

criticã spre sine ºi producerea în permanenþã a unor argumente 

pentru poziþiile exprimate. Tonul surselor ºi al sarcinilor de lucru 

este mai sobru, pentru a nu trimite spre o abordare facilã. El poate 

fi nuanþat de cãtre dascãli, în funcþie de problemele discutate. 

94 

NAÞIUNE ªI NAÞIONALISM 

Pentru a-i cunoaºte ºi a 

interacþiona cu ceilalþi, 

trebuie sã te cunoºti mai 

întâi pe tine însuþi, ca 

persoanã, ca grup social, 

cultural sau politic. 

Naþiunea etnicã pune 

accentul pe unitatea 

culturalã. Naþiunea civicã 

pune accentul pe voinþa 

membrilor unei comunitãþi 

de a trãi împreunã. 

Provocarea pentru noi, dascãlii, 

este de a încerca sã nu 

ne impunem propriile opinii, 

convingeri, ci de a juca rolul 

de facilitator, moderator, 

care ridicã probleme, 

dar nu oferã „reþete”.

1. 

1.1. CE ÎNSEAMNÃ SÃ FII SPANIOL? 

„Spune, copilule, ce eºti tu? 

Spaniol. 

Ce înseamnã sã fii spaniol? 

Sã fii un om cinstit. 

Câte obligaþii are un astfel de 

om ºi cum se numesc acestea? 

Trei; el trebuie sã fie creºtin 

catolic, trebuie sã îºi apere 

religia, patria ºi legile sale ºi 

mai degrabã sã moarã decât sã 

se lase asuprit.[...] 

Cine sunt francezii? 

Foºti creºtini, noi eretici. 

Ce i-a dus la aceastã robie? 

Falsa filosofie ºi libertatea 

Moravurilor lor depravate.[...]” 

„Catehismul civil” spaniol, scriere religioasã de propagandã naþionalã, 

publicat în sute de mii de exemplare (1808), apud Hagen Schulze, 

Stat ºi naþiune în istoria europeanã, Polirom, Iaºi, 2003, p.175. 

1.2. EUROPEANUL PERFECT 

www.infoeuropa.ro 

APLICAÞIE 

IDENTITATE ªI ALTERITATE. 

EU ªI CEILALÞI 


• Care sunt elementele care definesc 

identitatea unui spaniol? 

• Încadreazã sursa (tipul, contextul 

elaborãrii, scopul 

urmãrit, procedeele utilizate). 

• Compune dupã modelul sursei 

o poezie care se referã la identitatea 

ta (ex. dacã eºti ºvab, 

poezia se va numi „Ce înseamnã 

sã fii ºvab?”). Alcãtuieºte 

un tabel (douã coloane numite 

„înainte de a a compune 

poezia”/”dupã ce am compus 

poezia”) ºi noteazã în prima 

coloanã sentimentele, gândurile, 

asocierile ºi imaginile 

mentale pe care le ai. Dupã ce 

ai compus poezia, completeazã 

ºi a doua coloanã din tabel. 

Alege-þi apoi o altã identitate 

ºi compune o nouã poezie. 

• Care sunt elementele care 

compun propria voastrã identitate? 

Stabiliþi cuvinte-cheie 

care o definesc cel mai bine. 

• Cum dobândim o identitate: 

prin dat (naºtere, etc.) 

sau prin alegere? 

• Existã mai multe grupuri cãrora 

un individ le poate aparþine? 

Identificaþi grupurile voastre 

de apartenenþã. 

• Studiazã sursa ºi schiþeazã portretul românului „perfect”. 

• Alege împreunã cu colegii un reprezentant al unui alt grup etno-cultural (maghiar, turc etc.) 

ºi schiþeazã portretul „perfect” al acestuia. 

95


1.3. PSIHOLOGIA ROMÂNILOR ACUM 100 DE ANI 

„Omul din Apus face opere 

durabile, pe când românul 

improvizeazã [...]. 

Românul nu munceºte metodic, 

ci în salturi; are lungi perioade 

de odihnã, iar la nevoie dã pe 

brânci ºi face muncã de sclav... 

De asemenea, este cheltuitor cu 

timpul într-o mãsurã cum nu 

sunt popoarele din Apus [...]. 

Românul considerã nerespectarea 

legii ca un titlu de mãrire 

1.4. PE MARGINEA IDENTITÃÞII 

„Dacã în acest moment ne-am 

afla, sã zicem, la frontiera 

franco-spaniolã, în drum spre 

minunatele livezi ale Andaluziei, 

ºi un vameº ne-ar întreba 

ce suntem, este evident cã, 

scoþând paºaporul, toþi cei de 

aici am mãrturisi cã suntem 

români. ºi acesta ar fi rãspunsul 

aºteptat, chiar dacã l-ar da 

un maghiar, un evreu sau un 

rrom din Cluj, cu cetãþenie 

românã. Dacã am aborda însã 

un poliþist pe o stradã din 

Bucureºti, întrebându-l cum 

putem ajunge la Gara de Nord, 

este evident cã nu ne-am mai 

prezenta ca români, ci ca ardeleni 

sau clujeni, iar accentual 

nostru ar face lucrul acesta ºi 

mai clar, pentru oricine. 

În schimb, dacã ne înscriem la 

96 

ºi de putere. [...] 

Profitul capitalistului român 

provine, de cele mai multe ori, 

din mãiestria cu care acesta îºi 

aserveºte bugetul statului [...]. 

Noi voim sã ne apropriem 

bunurile culturale, pe care le 

vedem la popoarele din apus, 

cu aceleaºi însuºiri sufleteºti 

cu care reuºeam odatã aºa de 

bine sã ne strecurãm prin împrejurãrile 

vitrege din trecut.” 

Constantin Rãdulescu Motru, Psihologia Poporului Român, 

Bucureºti, Paideia, 1998. 

masterat sau dacã dãm concurs 

pentru ocuparea unui job, 

indiferent cã suntem la Cluj 

sau la Bucureºti, ne vom 

recomanda ca absolvenþi de 

studii superioare, ca licenþiaþi 

în istorie, ca intelectuali, în 

nici un caz ca români sau ca 

ardeleni. [...] Pe de altã parte, 

dacã vreunul dintre tinerii 

noºtri colegi, aflat la discotecã 

sau în troleibuz, se simte atras 

de o domniºoarã ºi iniþiazã un 

schimb de priviri cu aceasta, 

este limpede cã nu-l intereseazã 

defel cel puþin pe 

moment, dacã fata e bulgãroaicã, 

olteancã, vânzãtoare 

sau penticostalã. Ceea ce 

conteazã în situaþia respectivã 

este identitatea de gen – dupã 

caz, masculinã sau femininã.” 

Sorin Mitu, Transilvania mea. Istorii, mentalitãþi, identitãþi, 

Ed. Polirom, Iaºi, 2006, pp. 27-28. 

• Exprimã-þi acordul sau dezacordul 

faþã de afirmaþiile lui Constantin 

Rãdulescu Motru. Te 

regãseºti în aceastã descriere? 

Motiveazã! Crezi cã anumite 

afirmaþii mai sunt valabile ºi 

astãzi? Explicã. 

• Care sunt, în opinia ta, elementele 

care definesc identitatea 

unui român? Scrie câteva cuvinte-cheie. 

Comparã-le cu ale 

colegului tãu. Ce ai constatat? 

• Studiaþi sursa 1.3 folosind 

„recenzia prin rotaþie”, care presupune 

urmãtoarele activitãþi: 

Luaþi cele cinci afirmaþii din 

sursa 1.3 ºi transformaþi-le în 

întrebãri scrise pe coli de hârtie 

separate care se atârnã pe 

pereþi. / Fiecare întrebare 

revine unui grup de 3-4 elevi. 

Aceºtia se duc la coala cu 

întrebarea respectivã, discutã 

întrebarea timp de cinci minute 

ºi apoi scriu rãspunsul. / La 

semnalul profesorului, 

grupurile se mutã la coala 

urmãtoare, citesc întrebarea ºi 

rãspunsul care a fost scris de 

grupul precedent ºi îºi adaugã 

propriile comentarii. / 

Profesorul dã din nou semnalul 

de rotire repetând procesul, 

dacã e posibil, pânã când grupurile 

revin la întrebarea iniþialã. 

• Consideraþi cã avem mai multe 

identitãþi? Care ar putea fi ele? 

• Care este identitatea ta? 

• Care este rolul jucat de stat 

în construirea identitãþii? 

• Care sunt instrumentele/mijloacele 

prin care statul promoveazã 

modelul cultural ºi identitar? 

APLICAÞIE 

Cele mai importante motive pentru a fi englez (adaptat dupã www.infoeuropa.ro) 

„Douã rãzboaie mondiale ºi o cupã mondialã. Bere cãlduþã. Reuºeºti sã-i zãpãceºti pe toþi cu regulile 

de cricket. Ajungi sã accepþi cu capul sus înfrângerea în evenimente sportive majore. Criza de apã 

garantatã în fiecare varã. Poþi trãi în trecut imaginându-þi cã încã eºti o putere mondialã. Faci baie o 

datã pe saptamânã, fie cã ai nevoie, fie cã nu. E mai bine decât sã fii galez, irlandez sau scoþian.” 

Stabiliþi, în acelaºi ton, cca 5 motive pentru a fi român.

2. 

IDENTITATEA UNOR CONCEPTE – 

NAÞIUNE, PATRIE, STAT, CETÃÞEAN 

2.1. CETÃÞENIA ªI STATUL-NAÞIUNE 

„O societate politicã funcþionalã 

poate exista numai în mãsura 

în care membrii ei au cãzut în 

prealabil de acord asupra unor 

rãspunsuri comune pe care trebuie 

sã le primeascã cel puþin 

trei întrebãri ierarhic dispuse: 

mai întîi «cine suntem?», în ce 

fel ne înþelegem identitatea, 

cum ne recunoaºtem reciproc 

cetãþenia ºi pânã unde 

împingem graniþele sociale ºi 

culturale ale statului-naþiune; 

apoi «ce ne leagã?», dupã ce 

lege fundamentalã este organizatã 

viaþa noastrã comunã, care 

sunt regulile ºi procedurile de 

tip constituþional ale funcþionãrii 

societãþii. [...] 

Într-adevãr, în conformitate cu 

litera Constituþiei României, 

Suveranitatea naþionalã aparþine 

poporului român (art. 2 

alin. 1), iar Statul are ca fundament 

unitatea poporului român 

(art. 4 alin. 1); în schimb, România 

este patria comunã ºi indivizibilã 

a tuturor cetãþenilor sãi, 

fãrã deosebire de rasã, de naþionalitate, 

de origine etnicã, de 

religie, de sex, de opinie, de apartenenþã 

politicã, de avere sau 

de origine socialã (art. 4 alin 2). 

Textul pare sã opereze cu douã 

noþiuni care nu sunt identice: 

pe de o parte poporul român, 

caracterizat prin unitate, titular 

al suveranitãþii naþionale ºi 

fundament al Statului, iar pe 

de altã parte, cetãþenii români, 

cãrora România le aparþine ca 

patrie comunã ºi care se 

bucurã de acest statut indiferent 

de originea lor etnicã, de confesiune 

sau de orientare politicã. 

Constituþia identificã deci trei 

categorii de subiecþi politici: 

poporul român (unitar, suveran 

ºi purtãtor al unei identitãþi 

etnice, culturale, lingvistice ºi 

religioase), cetãþenii români 

(care beneficiazã de drepturi ºi 

libertãþi ºi au obligaþii prevãzute 

de lege) ºi persoane aparþinând 

minoritãþilor naþionale 

(la rândul lor purtãtoare ale 

unei identitãþi specifice). 

Cetãþenii români sunt definiþi 

din perspectiva drepturilor ºi 

obligaþiilor, în vreme ce atât 

poporul român, cât ºi 

persoanele aparþinând 

minoritãþilor naþionale 

sunt definite pe temeiul 

identitãþii etnice, culturale, 

lingvistice ºi religioase.“ 

Daniel Barbu, Cetãþenia ºi statul-naþiune, Provincia, 2000.05.21. 

2.2. ERNEST GELLNER 

„Doi oameni aparþin aceleiaºi 

naþiuni dacã ºi numai dacã ei 

Ernest Gellner, Nations and Nationalism, 

Cornell University Press, Ithaca, 1983, p. 6. 

se recunosc ca aparþinând 

aceleiaºi naþiuni.[...].” 


• Analizaþi sursa 2.1 ºi 

completaþi: titlul sursei, 

autorul, data apariþiei. 

• Redaþi, în cel mult o frazã, 

ideea centralã a textului. 

• Ce a intenþionat autorul sã 

demonstreze prin aceastã sursã? 

Daþi exemple din document 

pentru a vã argumenta 

punctul de vedere. 

• Ce ne aratã documentul 

despre valorile ºi 

convingerile autorului? 

• Ce informaþii ni se oferã despre 

contextul (perioada etc.) în care 

a fost elaborat documentul? 

• Explicaþi pe scurt opinia 

voastrã despre document. Ideile 

documentului au legãturã cu 

lumea în care trãim? 

• Notaþi o întrebare pe care i-aþi 

pune-o autorului privitor la o 

chestiune pentru care documentul 

nu oferã destule detalii. 

97


2.3. CE ESTE NAÞIUNEA? 

„O naþiune este deci o mare 

solidaritate, constituitã prin 

sentimentul sacrificiilor care 

au fost fãcute ºi al acelora pe 

care suntem dispuºi sã le 

facem încã. Ea presupune un 

trecut; ea este rezumatã, totuºi, 

în prezent, printr-un fapt 

2.4. NAÞIUNEA: DOUÃ PERSPECTIVE 

Naþiunea etnicã se legitimeazã 

prin: 

• rãdãcini comune („sângele”) 

• moºtenire 

• ataºament emoþional 

• unitate prin statut 

• regula majoritãþii etnice 

• fraternitate 

• naþiunea creeazã persoana 

98 

tangibil: consimþãmântul, 

dorinþa clar exprimatã de a 

continua viaþa împreunã. 

Existenþa unei naþiuni este 

(iertaþi-mi aceastã metaforã) un 

plebiscit de fiecare zi, precum 

existenþa unui individ este o 

afirmare perpetuã a vieþii.” 

Ernest Renan (1823-1892), istoric francez al religiilor, 

în Conferinþa de la Sorbona din 11 martie 1882, intitulatã 

Qu’est-ce qu’une nation (Ce este naþiunea?) 

„Am cunoscut nu de mult la 

Strasbourg un tânãr funcþionar 

superior european, german ca 

etnie, crescut ºi educat în 

Olanda, cu locul de muncã la 

Parlamentul European la 

Bruxelles, în Belgia, ºi Strasbourg, 

în Franþa, domiciliat în 

Naþiunea civicã se legitimeazã 

prin: 

• lege 

• alegere 

• ataºament raþional 

• unitate prin consimþãmânt 

• pluralism democratic 

• libertate 

• persoana creeazã naþiunea 

(apud Gabriel Andreescu, Naþiuni ºi minoritãþi, Polirom, Iaºi, 2004) 

2.5. „IARBA VERDE, VERDE DE ACASÃ...“ 

Germania, fluent ca exprimare 

în germanã, neerlandezã, 

englezã, francezã ºi spaniolã. ºi 

mã gândeam: oare unde o fi 

fiind pentru el ºi pentru copiii 

lui ºi ai soþiei sale olandeze 

«iarba verde, verde de 

acasã»?... Poate în Europa?” 

Petre Moldovan, http://www.lumeam.ro/nr8_2000/dosar.html 

2.6. PATRIOTISMUL. CE SCRIU DICÞIONARELE? 

PATRIOTISMU amore de patria: se imitamu ºi se avemu patriotismulu 

straboniloru; patriotismulu e una detoria a patriotului. 

(Dictionariul limbei române de A.T. Laurianu ºi J.C. Massimu, Bucuresci, 1876) 

PATRIOTISM, s.n. Dragoste ºi devotament faþã de patrie ºi de 

popor; faptul de a fi gata de luptã ºi de jertfã pentru interesele 

patriei. (DLRM, Editura Academiei RPR, 1958) 

• Identificaþi asemãnãri ºi diferenþe 

între opiniile exprimate 

în sursele 2.2 ºi 2.3. 

• Existã afirmaþii în surse cu care 

sunteþi total de acord sau în 

total dezacord? Argumentaþi. 

• Ce înseamnã pentru tine sã 

aparþii unei naþiuni? Ce simþi, 

ce gândeºti cã poþi sã împãrtã- 

ºeºti alãturi de cei din jurul 

tãu? Care sunt elementele care 

te leagã de cei de lângã tine? 

• Care sunt elementele care 

definesc naþiunea românã? Din 

cine crezi cã este formatã? 

Selecteazã din texte ºi/sau 

adaugã cuvinte pentru a elabora 

propria ta definiþie a naþiunii. 

• Existã o „reþetã” pentru un 

anume tip de naþiune? Care 

dintre cele douã tipuri de 

naþiune prezentate în sursa 

2.4 se gãseºte mai aproape 

de opþiunile tale? De ce? 

• Identificã tipul de naþiune 

caracteristicã Europei ºi 

României în secolul al XIX-lea. 

Dar în secolul al XXI-lea? 

• Cum aþi putea defini identitatea 

personajului prezentat în sursa 

2.5? Cãrei naþiuni îi aparþine? 

Care credeþi cã este patria lui? 

Care e cetãþenia lui? 

• În opinia ta, ce înseamnã sã fii 

cetãþean? Cine are dreptul de 

cetãþenie în România?

PATRIOTISM (


3. 

3.1. NAÞIONALISM ªI PATRIOTISM 

„Mircea Ciobanu: Faceþi vreo 

distincþie între naþionalism 

ºi patriotism? 

Mihai I: Noi da. Naþionalismul 

e o pornire a omului legat de 

patria lui, care însã poate scãpa 

oricând de sub control ºi sã se 

umple de alt conþinut. Naþiona- 

„În 1898, scriitorul Emile Zola 

a publicat J’accuse în L’Aurore, 

o acuzaþie fulminantã la adresa 

marelui Stat Major francez, a 

judecãtorilor ºovini care îl 

condamnaserã pe nedrept pe 

cãpitanul evreu Dreyfus. 

«Cã Dreyfus este capabil de 

trãdare putem conchide chiar 

din rasa lui.» (Barres). El 

spionase, chipurile, pentru 

Prusia. Scena degradãrii 

publice a devenit celebrã. 

Nasturii ºi gradele smulse de 

100 

NAÞIONALISMUL 

3.2. CAZUL DREYFUS 

www.alexandria-press.com/arhiva/No_1/zola.htm 

list a fost ºi profesorul Iorga, 

naþionaliºti au fost ºi legionarii 

care l-au ucis. Unde e deosebirea? 

Noi ne dãm seama unde e 

– dar cuvântul ãsta e ca apa, ia 

orice formã. ºi aºa sunt multe 

alte cuvinte pe care le folosesc 

oamenii politici.” 

Mircea Ciobanu, Nimic fãrã Dumnezeu. Noi convorbiri cu Mihai I al 

României, Bucureºti, Humanitas, 1992, p. 112. 

pe uniformã sub ochii tuturor, 

sabia frântã pe genunchi, apoi 

defilarea umilitoare prin faþa 

camarazilor asezaþi în formaþie. 

Strigãtul neîncetat al lui 

Dreyfus «sunt nevinovat» n-a 

avut nici o ºansã sã fie auzit. 

Lui Zola i s-a intentat un 

proces, a fost chiar condamnat, 

a fugit în Anglia, dar 

întoarcerea lui a devenit apoi 

un triumf; [...] dupã douã 

procese de revizuire, Dreyfus a 

fost eliberat în 1906.” 

Ute Frevert, Heinz-Gerhard Haupt, Omul secolului XX, 

Polirom, Iaºi, 2002, pp. 170-172. 

Citeºte sursa 3.1 ºi aratã cum vezi 

tu relaþia dintre naþionalism ºi 

patriotism. Care este diferenþa 

între cei doi termeni? În ce constã 

ea? Alcãtuieºte o listã de 

acþiuni/atitudini/sentimente care 

caracterizeazã fiecare dintre cele 

douã concepte. Deseneazã 

diagrama Venn (douã cercuri care 

se intersecteazã). Scrie în cercul 

din dreapta cuvintele gãsite 

pentru naþionalism, în cercul din 

stânga cuvintele identificate 

pentru patriotism, iar în mijloc, 

în spaþiul unde cele douã cercuri 

se intersecteazã, noteazã 

cuvintele care se 

potrivesc ambelor. 

• Citeºte sursa 3.2. Eºti de acord 

cu poziþia lui Emile Zola? 

Stabiliþi în grup avantaje ºi 

dezavantaje ale unei asemenea 

luãri de poziþie. Tu cum ai fi 

procedat? 

• Împarte o foaie de caiet în patru 

cadrane ºi noteazã: cadranul I – 

o idee interesantã pe care ai 

reþinut-o; cadranul II – emoþii, 

sentimente pe care le-ai simþit 

citind sursa; cadranul III – un 

alt titlu pentru afacerea 

Dreyfus; cadranul IV – o 

legãturã cu viaþa personalã. 

Împãrtãºiþi în perechi conþinutul 

celor patru cadrane.

3.3. NAÞIONALISMUL COMUNIST 

„Ridicolul atinge culmi ameþitoare 

atunci când Institutul de 

istorie a partidului, profilat pe 

monografii de lupte muncitoreºti 

ºi de eroi ai clasei muncitoare, 

se orienteazã spre 

Antichitate, consacrându-se cu 

deosebire originilor dacice! 

Istoria anticã devine încã mai 

politizatã decât istoria contemporanã. 

Marele eveniment se 

petrece în 1980, când este 

3.4. PERICOLUL NAÞIONALISMULUI 

„Dintre cele trei forþe politice 

care s-au confruntat la nivel 

global în acest secol (democraþia, 

comunismul, naþionalismul), 

cea mai puternicã a 

fost naþionalismul. Impactul 

sãu a fost devastator. A nimicit 

imperii multinaþionale (austroungar, 

otoman) ºi a desfãcut 

imperii coloniale (britanic, 

francez, spaniol, portughez, 

german, olandez, belgian, 

italian), a provocat cele mai 

3.5. NAÞIONALISM „BUN” ªI „RÃU” 

„Se întâlnesc destul de des [...] 

enunþuri privitoare la douã 

feluri de naþionalisme: unul 

«democratic» ºi unul «antidemocratic», 

unul «benign» ºi 

unul «malign», unul «bun» ºi 

unul «rãu». [...] În toate cazurile 

acestea, primul fel de naþionalism 

este considerat a fi condamnabil, 

cel de-al doilea 

acceptabil, chiar firesc. [...]. 

Cum se poate determina gradul 

de virulenþã la care naþionalis- 

confecþionatã din toate piesele 

aniversarea a 2050(?) de ani de 

la constituirea statului dac 

«unitar ºi centralizat» al lui 

Burebista. Burebista îi oferea 

lui Ceauºescu suprema 

legitimare, statul lui prefigurând 

în multe privinþe (unitar, 

centralizat, autoritar, respectat 

de «ceilalþi») propria sa 

Românie, aºa cum ºi-o 

închipuia dictatorul.” 

Lucian Boia, Istorie ºi mit în conºtiinþa româneascã, ediþia a III-a 

adãugitã, Humanitas, Bucureºti, 2002, p. 129. 

mari rãzboaie din istoria 

umanitãþii (cele douã rãzboaie 

mondiale), a dus la apariþia 

statelor naþiune moderne, a 

provocat (în alianþã cu 

democraþia) prãbuºirea 

totalitarismului comunist, a 

dus la destrãmarea unor 

federaþii multinaþionale 

(precum URSS, RSF Iugoslavã, 

Cehoslovacia), dupã cum a 

condus ºi la isteria nazistã a 

Holocaustului.” 

Dan Pavel, De ce nu pot dispãrea naþiunile, în Curentul, 1999/11/02. 

Andrei Roth, Naþionalism sau democratism?, 

Editura Pro Europa, Târgu Mureº, 1999, pp. 77-78. 

mul «moderat» se transformã 

într-unul «excesiv», provocator 

de vrajbã între etnii? 

[...] Cãci orice naþionalist va 

invoca întotdeauna, cu deplinã 

siguranþã de sine, un criteriu 

simplu spre a opera distincþia 

cãutatã, spunând cã 

naþionalismul propriei etnii – 

«al nostru» – este cel firesc, 

justificat, moderat, benefic, pe 

când cel strãin – «al lor» – este 

cel condamnabil, malefic. [...]. ” 


• Studiazã sursa 3.3 ºi aratã ce 

sens a dat regimul comunist 

termenului de mândrie 

naþionalã. Care a fost în 

viziunea comunismului rolul 

pe care disciplina istoriei 

trebuia sã-l joace în crearea ºi 

întreþinerea mândriei naþionale? 

Cunoaºteþi ºi alte discipline 

care trebuia sã contribuie la 

aceasta? Daþi exemple. 

• Citiþi sursa 3.5 ºi alcãtuiþi un 

text de max. 100 cuvinte în care 

sã rãspundeþi la întrebarea: 

existã un naþionalism „bun” ºi 

unul „rãu”? 

• Precizaþi-vã, prin intermediul 

„liniei valorice”, punctul de 

vedere faþã de afirmaþia: „Un 

patriot adevãrat este ºi 

naþionalist.“ Rãspunsurile pot fi 

gradate (da/nu/ºi da, ºi nu). 

• Vã gândiþi la rãspuns singuri ºi 

puteþi sã vã notaþi ideile pe o 

hârtie. Apoi, vã alegeþi o poziþie 

care reflectã punctul vostru de 

vedere ºi vã aºezaþi în clasã pe 

o linie imaginarã. (De ex., 

cineva poate fi de acord, 

altcineva poate fi împotriva 

acestei afirmaþii, iar ceilalþi pot 

fi parþial de acord. Cele douã 

persoane cu opinii opuse vor 

sta la capetele liniei, iar ceilalþi 

vã înºiraþi pe o linie imaginarã. 

În continuare, vã comparaþi 

pãrerile cu ale celor din jur, ca 

sã vã asiguraþi cã sunteþi la 

locul potrivit). 

• În interiorul propriului grup, vã 

pregãtiþi cu colegii argumente 

punctuale care vã susþin 

poziþia. Dupã câteva minute, 

fiecare grup îºi va exprima 

punctul de vedere, prin 

intermediul unei persoane care 

prezintã argumentele. 

• Trebuie sã pregãtiþi argumente, 

nu afirmaþii, ºi sã vã ascultaþi 

cu atenþie colegii. Nu puteþi 

interveni cu alte opinii în 

timpul prezentãrii 

argumentelor. 

101


3.6. ROLUL ISTORIEI ÎN FORMAREA MENTALITÃÞILOR 

„Putem înþelege cât de puternicã 

este istoria în formarea 

mentalitãþilor, mai ales când se 

asociazã cu religia. [...] 

Secolul al XIX-lea a creat mitul 

Kosovo, legat de ultima bãtãlie 

a principelui (Lazar n.n.). În 

1885, comemorarea a luat 

forma unei întruniri paniugoslave. 

Teritoriul Kosovo a 

fost eliberat abia în 1912. Deºi 

populaþia albanezã este acolo 

majoritarã, datoritã schimbãrilor 

intervenite în Evul Mediu 

ºi în epoca modernã, este de 

neconceput pentru sârbi sã-l 

abandoneze vreodatã (în ciuda 

faptului cã relicvele cneazului 

Lazar au fost înmormântate la 

3.7. FÃRÃ TITLU, 1, 2, 3 

102 

Vrdnik, apoi mutate la Ravanica, 

în Vojvodina). [...] mitul a 

fost consolidat în anii ‘30 prin 

politica centralizatoare a 

regelui Alexandru, care a cerut 

sculptorului croat Mestrovici 

ridicarea unui templu în 

Kosovo. Din acel altar naþional 

nu au mai rãmas decât masive 

cariatide, la Muzeul de Artã 

din Belgrad. Aniversarea din 

1989 a acestui eveniment dupã 

600 de ani a mobilizat numai 

pe sârbi. Preºedintele 

Milosevici a speculat acel 

moment simbolic în campania 

demagogicã împotriva nonsârbilor, 

în special împotriva 

musulmanilor.” 

Andrei Pippidi, Despre statui ºi morminte. Pentru o teorie a istoriei 

simbolice, Editura Polirom, Iaºi, 2000, pp. 23-24. 

Diana Ostaficiuc, 

concursul 

„Eurobarometru 

vizual”, organizat 

de Delegaþia 

Comisiei Europene 

ºi Centrul 

Internaþional 

pentru Artã 

Contemporanã, 

2005. 

• Identificaþi în sursa 3.6 cauze 

care pot duce la apariþia ºi 

întãrirea naþionalismului. 

Cunoaºteþi ºi alte cauze? 

• Indicaþi, recitind sursa, cauzele 

conflictului din fosta Iugoslavie. 

Putea fi el prevenit? 

De cãtre cine? 

• Ce credeþi cã trebuie fãcut 

pentru ca oamenii sã nu mai fie 

manipulaþi ºi îndreptaþi unii 

împotriva altora? 

• Conform sursei, ce rol a avut 

istoria în formarea unor mituri? 

Ce rol credeþi cã ar trebui sã 

aibã astãzi? 

• Priveºte atent sursa 3.7. 

Pe placa de pe zid scrie 

„Str. 1 Decembrie”. Ce relaþie se 

poate stabili între placa de pe 

zid ºi cele douã indicatoare? 

• De ce crezi cã existã în imagine 

douã indicatoare, care aratã 

direcþii diferite? Ce semnificã? 

• Stabileºte un titlu pentru 

imagine. Pornind de la titlul 

stabilit, elaboreazã un eseu 

(10 min.) care va fi evaluat 

dupã urmãtoarele criterii: 

– sã fie la subiect; 

– sã exprime clar punctul tãu 

de vedere; 

– sã conþinã argumente pe care 

se sprijinã punctul tãu de 

vedere/poziþia ta; 

– sã fie legat de experienþa ta 

personalã, sã realizeze 

conexiuni.

4. 

IDENTITATE NAÞIONALÃ – 

IDENTITATE EUROPEANÃ 

4.1. O PREVIZIUNE 

„La Congresul pacifist de la 

Paris din 1849, Victor Hugo 

rosteºte celebrele cuvinte: «Va 

veni ziua când armele vor 

cãdea din mâini ºi bombele 

tunurilor vor fi înlocuite cu 

cuvântul ºi cu dreptul de vot 

universal al popoarelor... va 

veni o zi când tunurile nu se 

www.europeana.ro 

4.2. SUPRASTATUL 

„Robert Schuman, unul dintre 

fondatorii Uniunii Europene, 

arãta, în anii ‘50, cã: «deasupra 

naþionalismelor învechite va 

trebui pe viitor sã stea sentimentul 

solidaritãþii naþiunilor. 

Meritul naþionalismului a fost 

întemeierea unei tradiþii ºi a 

unei structuri interne solide în 

vor mai vedea decât prin 

muzee ºi lumea se va mira cã 

au fost vreodatã cu putinþã... ºi 

va veni ziua când vom vedea 

douã grupãri uriaºe: Statele 

Unite ale Europei ºi Statele 

Unite ale Americii dându-ºi 

mâna prieteneascã 

peste ocean...»” 

cadrul statului. Pe aceastã fundaþie 

veche va trebui ridicatã o 

nouã construcþie. Suprastatul 

va fi aºezat pe fundamentul 

naþional. Astfel, trecutul glorios 

nu va fi negat, dar energiile 

naþionale vor renaºte prin 

folosirea lor comunã în slujba 

solidaritãþii suprastatale.»” 

Apud Hagen Schulze, Stat ºi naþiune în istoria europeanã, 

Polirom, Iaºi, 2003, p. 312. 

4.3. FÃRÃ NUME 



• Credeþi cã previziunea lui 

Victor Hugo din sursa 4.1 s-a 

împlinit deja? Exprimaþi o idee 

ºi susþineþi-o cu un argument. 

• Elaboraþi un text cu titlul 

„Statele Unite ale Europei”. 

Alcãtuiþi 4 grupuri. Utilizaþi 

„Cubul”. Fiecare grup rezolvã în 

scris sarcinile de lucru de pe o 

faþã a cubului timp de cca. 5-10 

min. Se afiºeazã ºi fiecare grup 

prezintã concluziile la care a 

ajuns. Feþele cubului sunt: 

• Descrie (Ce vezi?, Ce auzi?, Ce 

miroºi?, Ce simþi? – când spui 

Statele Unite ale Europei). 

• Comparã (Cu ce seamãnã?). 

• Asociazã (La ce te face sã te 

gândeºti?). 

• Analizeazã (Spune mai multe 

detalii despre 

problemã/caracteristici). 

• Aplicã (La ce este bun?, La ce 

foloseºte?). 

• Argumenteazã (pro ºi contra). 

• Citeºte sursa 4.2. ºi stabileºte 

care va fi soarta naþiunii în 

secolul XXI, conform sursei. 

• Realizeazã un desen/imagine 

graficã prin care sã ilustrezi 

conceptul de suprastat. 

Comenteazã sursa 4.3 împreunã 

cu un coleg. Dã un titlu 

caricaturii. Încearcã sã surprinzi 

mesajul acesteia. Noteazã cuvinte 

care denumesc ceea ce se vede în 

imagine. Asociazã fiecãrui cuvânt 

o semnificaþie. Exprimã în scris, 

în max. 2 fraze, ce crezi cã 

reprezintã caricatura. 

103


4.4. IDENTITATE NAÞIONALÃ ªI/SAU 

IDENTITATE EUROPEANÃ 

„Pe bãtrânul continent, pasul 

decisiv spre globalizare se va 

face prin edificarea Statelor 

Unite ale Europei. Preþul care 

se cere plãtit este demolarea 

statelor naþionale. [...] 

Suprastatul UE nu se ridicã pe 

„Mai mult decât atât, într-o 

structurã de ordin global trebuie 

sã fii capabil, ca stat, sã-þi 

pãstrezi propria «personalitate». 

Odatã ce România va adera 

la UE, asta nu va însemna cã în 

loc de „Mioriþa» ciclul primar 

va studia «Hamlet» ca fiind 

unul dintre cele mai importante 

mituri ale românilor. Aceastã 

104 

statele naþionale (care au ºi 

atributele caracteristice) decât 

pentru a le strivi. Tot aºa ºi 

identitatea europeanã creºte 

din seva identitãþilor naþionale 

numai pentru a le vlãgui ºi, 

finalmente, îngropa. [...]” 

Claudiu Târziu, Rost. Revistã de politicã ºi culturã creºtinã, 

nr. 2, aprilie 2003. 

4.5. GLOBALIZAREA ªI IDENTITATEA NAÞIONALÃ 

Irina Mateescu, www.bizwords.ro 

4.6. UN REFERENDUM ZILNIC 

„Aparent e însã destul loc deocamdatã 

în Uniunea Europeanã 

pentru diferite nationalitãþi, cu 

diferite voinþe, suficient loc 

pentru ca integrarea sã se producã 

de la nivelul dorit. Chiar 

dacã, în curând, noi naþionalitãþi 

din est vor intra în arenã. 

Crearea unei identitãþi europene 

dupã modelul identitãþilor 

naþionale nu e neapãrat necesarã. 

Iar dacã populaþiile nu 

«simt» încã, într-o mai mare 

aderare nu va schimba nici 

binecunoscutele sintagme 

«codrul frate cu românul» sau 

«românul s-a nãscut poet». 

Indiferent dacã România aderã 

sau nu la Uniunea Europeanã 

tot «o insulã de latinitate într-o 

mare de slavi» o sã fim, pentru 

cã aceste lucruri s-au impus 

prin culturã.” 

mãsurã, sensul integrãrii, acest 

lucru înseamnã cã deocamdatã 

UE se bazeazã prea mult pe o 

elitã care nu transmite suficient 

informaþia. Nu toatã lumea 

a aflat cã Uniunea Europeanã 

înseamnã altceva decât globalizare. 

Cã, dimpotrivã, reprezintã 

un forum unde poate fi 

exprimatã, ca într-un zilnic 

referendum, propria convingere, 

aceea care dã lumii energie, 

forþã motrice ºi credibilitate.” 

Grete Tartler, în România literarã, nr. 50 din 20 decembrie 2000. 

• Care sunt poziþiile exprimate 

în sursele 4.4 ºi 4.5 faþã de 

integrarea europeanã? Selectaþi 

principalele argumente pentru 

fiecare dintre poziþiile 

exprimate. 

• Credeþi cã românii considerã cã 

integrarea europeanã ar 

reprezenta un potenþial pericol 

pentru anumite valori, tradiþii, 

elemente ale culturii? Aduceþi 

argumente pentru punctul 

vostru de vedere. 

• Credeþi cã imaginea pe care o 

avem despre naþiune influenþeazã 

opþiunea pentru 

integrare? Argumentaþi. 

• Care sunt opþiunile voastre în 

privinþa aderãrii României la 

Uniunea Europeanã? 

• Faceþi o listã cu avantajele ºi 

dezavantajele aderãrii pentru 

români, în general, ºi pentru 

tineri, în special. Ce constataþi? 

• Studiaþi sursa 4.6. Stabiliþi ideea 

centralã a textului ºi douã idei 

secundare. Ce poziþie exprimã 

faþã de Uniunea Europeanã: 

laudativã, neutrã, criticã? 

Argumentaþi. 

• Identificaþi în sursa 4.6 posibile 

cauze ale rezervelor exprimate 

de unele persoane/state faþã de 

integrare. Ce soluþii aþi putea 

gãsi pentru rezolvarea acestora? 

Faceþi o listã de propuneri. 

• Credeþi cã existã factori/bariere 

în calea integrãrii? Dacã da, care 

sunt acestea? Cum pot fi ele 

reduse? Notaþi douã idei. 

• Ce speranþe leagã românii de 

integrarea europeanã? Dar voi, 

ce aºteptãri aveþi?

5. 

5.1. TRATATUL PENTRU STABILIREA 

UNEI CONSTITUÞII PENTRU EUROPA 

„Art. 20: Toþi oamenii sunt 

egali în faþa legii. 

Art. 21: Orice discriminare, 

de orice naturã: sex, rasã, 

culoare, etnie ºi origine 

socialã, caracteristici genetice, 

limbã, religie sau credinþã, 

Constituþia europeanã, 2004. 

5.2. VALORI MORALE ÎN ROMÂNIA 

politicã sau altã opinie, 

proprietate, naºtere, handicap, 

vârstã sau orientare socialã 

este interzisã. 

Art. 22: Uniunea va respecta 

diversitatea culturalã, 

religioasã ºi lingvisticã. [...]” 

Valori morale 

Care sunt cele mai... 

Importante Respectate 

Respectul pentru ceilalþi oameni 26,4 8,9 

Toleranþa 3,7 11,6 

Respectarea legii 20,9 11,2 

Libertatea individului 8,6 11,6 

Credinþa în Dumnezeu 34,7 45,4 

Egalitatea 3,9 4,5 

Încredere în oameni, indiferent de etnie 1,1 2,7 

Respectul pentru cultura ºi 

tradiþiile altor popoare 

0,8 4,1 

Cercetarea Percepþii ºi atitudini faþã de fenomenul de discriminare, 

Centrul de Sociologie Urbanã ºi Regionalã, CURS, decembrie, 2005. 


VALORI ROMÂNEªTI, 

VALORI EUROPENE 


• Aderarea la Uniunea Europeanã 

înseamnã dorinþa de a face 

parte dintr-un sistem care are la 

bazã reguli precise. Studiazã 

sursa 5.1 ºi identificã norme 

de drept comunitar. Care 

dintre acestea consideri cã 

funcþioneazã deja în România? 

Discutaþi în grup ºi stabiliþi 

care dintre norme sunt mai 

puþin respectate. Identificaþi 

câte o cauzã pentru care 

anumite norme nu sunt 

respectate, aduceþi câte un 

argument ºi oferiþi o soluþie. 

• Care crezi cã sunt cele mai 

importante douã domenii, în 

care ar trebui sã se intervinã urgent 

pentru remedierea situaþiei? 

• Care credeþi cã sunt cele mai 

importante douã domenii, în 

care ar trebui sã se intervinã 

urgent pentru remedierea 

situaþiei din perspectiva U.E.? 

• Citeºte sursa 5.2. Existã vreo 

nepotrivire între importanþa 

acordatã de români unor valori 

ºi modul în care acestea sunt 

respectate? 

• Comparã sursele 5.1 ºi 5.2. Ce 

constaþi? Formuleazã douã idei, 

un argument, ºi o concluzie. 

• Acordã-þi pe o scarã de la 1 (cea 

mai micã valoare) la 5 (cea mai 

mare valoare) note pentru valorile 

pe care le consideri importante, 

ºi note pentru modul în 

care le respecþi, dupã 

modelul din tabel. 

• Ce îþi sugereazã caricatura? 

Noteazã trei idei. 

• De cine fuge personajul din imagine? 

De ce? Ce duce sub braþ? 

• Ce atitudine exprimã persoanele 

din turn: miratã, indiferentã, 

îngrijoratã, bucuroasã? Dar personajul 

care fuge? Ce semnificaþie 

are scara? Dar turnul? 

• Ce titlu ai pune caricaturii? 

105


5.4. „ªI EU SUNT EU“ 

Radu Igazsag, concursul „Eurobarometru vizual”, organizat de Delegaþia Comisiei 

Europene ºi Centrul Internaþional pentru Artã Contemporanã, 2005. 

5.5. CE ÎNSEAMNÃ SÃ FII EUROPEAN? 

„Am fost invitat sã vorbesc 

despre ce înseamnã sã fii european. 

Vã mãrturisesc cã nu îmi 

este uºor sã dau un rãspuns, 

pentru cã sunt deja european: e 

o stare fireascã, pe care nu simt 

nevoia sã o definesc. Cum aþi 

rãspunde daca v-aº întreba ce 

înseamnã sã fii român? Poate 

v-aþi referi la limba românã, ºi 

mi-aþi spune cã sã fii român înseamnã 

sã vorbeºti româneºte. 

Prin analogie însã, nu putem 

spune cã a fi european înseamnã 

sã vorbeºti europeanã, pentru 

cã nu existã o limbã europeanã, 

ci 20 de limbi oficiale – iar în 

curând vor fi 22, pentru cã se 

adaugã ºi româna ºi bulgara. De 

altminteri, sunt cetãþeni români 

în România care nu vorbesc româneºte 

acasã. Sunt ei mai puþin 

români? Poate v-aþi defini 

ca acei oameni care trãiesc ºi 

muncesc în România. Dar asta 

fac ºi eu, de aproape patru ani. 

106 

Sunt eu român deja? Sau ar 

trebui sã îi considerãm europeni 

pe cei cu rãdãcini în mai 

multe þãri? Eu sunt jumãtate 

german ºi jumãtate britanic. 

Soþia mea este 100% britanicã. 

Este ea mai puþin europeanã 

decât mine? Evident cã nu. Iatã 

deci câteva capcane ale definiþiei 

de european. De aceea, m-aº 

îndepãrta de ele, pentru a defini 

calitatea de european prin 

împãrtãºirea unui set de valori. 

Cu alte cuvinte, a fi european 

înseamnã a împãrtãºi valori europene. 

Care sunt aceste valori? 

Cine ºi când le-a inventat? Sunt 

ele ºi valorile voastre?[...] Pace, 

prosperitate, solidaritate. Iatã 

doar trei valori ale Uniunii Europene[...] 

O altã valoare, la care 

þineþi mai ales voi, tinerii este libertatea: 

libertatea de expresie, 

libertatea de asociere, libertatea 

de a studia ºi a munci în orice 

alt stat membru al Uniunii.” 

Intervenþia domnului Jonathan Scheele la Conferinþa 

AIESEC, 27 aprilie 2005, http://www.infoeuropa.ro 

• Explicã titlul sursei 5.4. 

• Identificã valorile pe care 

imaginile le exprimã (respect 

faþã de familie etc.). 

• Stabiliþi o listã cu valorile 

identificate. Discutaþi în grup 

dacã ele sunt ºi valori în care voi 

credeþi ºi pe care le respectaþi. 

• Organizaþi-vã în 4 grupuri. 

Realizaþi câte un afiº cu 

fotografii/imagini/simboluri 

care ilustreazã setul de valori al 

grupului din care faceþi parte. 

• Schimbaþi între voi afiºele 

(grupul 1 cu 3 ºi grupul 2 cu 4). 

Daþi un titlu afiºului colegilor. 

Stabiliþi valorile sugerate prin 

afiº. Pregãtiþi în clasã un fond 

muzical ºi reflectaþi în scris 

notând pe o foaie: Astãzi am 

învãþat despre mine cã...; Astãzi 

am învãþat despre ceilalþi cã...; 

Astãzi am descoperit cã...; Astãzi 

m-a surprins sã...; Astãzi m-a 

dezamãgit faptul cã...; Astãzi... 

• Citeºte sursa 5.5. Ce înseamnã 

sã fii european? Alcãtuieºte o 

listã cu valorile Uniunii 

Europene. Pe care le consideri 

cele mai importante? 

• Care sunt valorile tale? Sunt ele 

diferite de cele pe care sursa le 

menþioneazã? 

• Imagineazã-þi cã lucrezi într-un 

departament al Ministerului 

Integrãrii Europene din 

România. Þi s-a cerut sã 

redactezi agenda unei întâlniri 

cu un comisar al Uniunii 

Europene care monitorizeazã 

progresele realizate de þara ta în 

direcþia integrãrii europene. 

Începe prin a reciti informaþiile 

din modulul de faþã. Studiazã 

ºi informaþiile din celelalte 

module. Identificã cele mai 

importante probleme pe care 

România, prin departamentul la 

care lucrezi, ar vrea sã le 

discute cu reprezentantul U.E. 

Redacteazã agenda. Apoi arat-o 

colegilor ºi explicã-þi alegerile.

III. 

DIALOGUL INTERCULTURAL – UTOPIE SAU REALITATE? 

DIALOGUL INTERCULTURAL – 

UTOPIE SAU REALITATE? 

Problemele puse în discuþie în aceastã temã, întrebarea care se 

regãseºte în titlu, sunt în egalã mãsurã cuprinzãtoare ºi, în esenþã, 

imposibil de tratat; aceasta deoarece, incluzând diverse grupuri 

etnice, state ºi formaþiuni statale diferite deopotrivã lingvistic, 

religios ºi cultural, spaþiul geografic pe care îl numim Europa este 

ºi spaþiul unor confruntãri seculare pentru influenþã ºi putere 

politicã, a unor dispute între religii universale (catolicismul ºi 

ortodoxia; creºtinismul ºi islamismul), respectiv între ideologii 

(comunismul ºi capitalismul; naþionalismul ºi globalismul). 

Cum pot fi proiectate, în vederea viitoarei autodefiniri, peisaje 

politice noi, identitãþi eliberate ºi perspective de acþiune care sã 

slujeascã eliberãrii de sine? O asemenea perspectivã s-ar putea 

gãsi prin dialogul intercultural, dar numai atunci când acesta ar 

dobândi o înþelegere radical diferitã, ºi anume în sensul adoptãrii 

unei atitudini, nu doar a teoretizãrii acesteia. Aceasta ar fi utopia. 

Realitatea aratã altfel. 

Nici o civilizaþie nu este intrusã, raportat la gândirea umanã, a 

cãrei moºtenire face parte din civilizaþia europeanã. Nici un 

individ purtãtor al acestor civilizaþii nu trebuie, deci, sã fie 

perceput ca un „intrus cultural” în Europa. 

Cunoaºterea aportului pe care fiecare civilizaþie l-a adus gândirii 

umane, acceptarea diversitãþii, examinarea valorilor, raportului 

identitate naþionalã – identitate europeanã reprezintã, pentru noi, 

punctul de plecare al dialogului intercultural. 

Sursele utilizate în aceastã temã propun studii de caz, 

semnaleazã probleme actuale, oferã sugestii, pe baza cãrora 

adolescenþii ar putea sã îºi elaboreze propria agendã, propriul 

plan de acþiune, propriile decizii. 

Sarcinile de lucru sunt largi, necesitã dialog, reflecþie ºi timp. 

Existã ºi sarcini de lucru punctuale, care, însã, pot fi completate 

de cãtre dumneavoastrã. Activitãþile propuse pot fi continuate ºi 

în afara orelor efective, sub formã de proiecte sau piese pentru 

portofoliu. Existã (ca, dealtfel, pentru toate temele) mai multe 

sarcini de lucru pentru aceeaºi sursã, dând astfel dascãlului 

posibilitatea opþiunii, iar elevului, posibilitatea exersãrii mai 

multor tipuri de activitãþi. 

Spaþiul geografic pe care îl 

numim Europa este ºi spaþiul 

unor confruntãri ºi dispute. 

Nici un individ nu trebuie 

sã fie perceput ca un „intrus 

cultural” în Europa. 

Provocarea pentru noi, 

dascãlii, o reprezintã 

capacitatea de a evalua 

procesul, nu doar produsul. 

107


1. 

„Preluarea, de cãtre o bunã parte 

a mass-media din Europa, a 

caricaturilor profetului Mahomed 

s-a transformat într-o veritabilã 

undã de ºoc ce a dezlãnþuit 

furia lumii musulmane faþã 

de europeni, ameninþând sã degenereze 

într-o «ciocnire a civilizaþiilor». 

Drapele daneze au 

fost arse pe strãzile Irakului, în 

Jakarta, ambasada danezã a fost 

vandalizatã de sute de protestatari, 

centrul cultural francez din 

Gaza a fost atacat cu grenade. În 

teritoriile palestiniene, birourile 

UE au fost luate cu asalt de grupuri 

înarmate ºi închise pe ter- 

108 

STUDII DE CAZ 

1.1.SCANDALUL CARICATURILOR PROFETULUI 

Musulmani protestând împotriva apariþiei caricaturilor profetului într-un ziar 

danez, februarie 2006, www.msnbc.msn.com/id/ 

1.2. „ZIUA MÂNIEI” 

men nelimitat «pânã când vor 

fi prezentate scuze», în timp ce 

un jurnalist german aflat în 

Cisiordania a fost luat ostatic 

pentru câteva ore, semn al represaliilor 

comise împotriva jurnaliºtilor 

occidentali în genere. 

Mai mult, «orice norvegian, danez 

sau francez, care se aflã pe 

pãmântul nostru este o þintã», a 

ameninþat Brigada martirilor 

al-Aqsa, grupare afiliatã Fatah. 

Consulatele ºi reprezentanþele 

Franþei, Danemarcei ºi Norvegiei 

ori vor fi închise, ori vor fi 

distruse, au ameninþat 

manifestanþii.“ 

Sursa: Articol „Ziua mâniei” în lumea islamicã împotriva 

caricaturilor europene ale lui Mahomed, Gândul, 

Sâmbãtã, 4 februarie 2006. 

Studiaþi sursele 1.1 ºi 1.2. 

Discutaþi în perechi ºi apoi în 

grup urmãtoarele afirmaþii ºi 

precizaþi punctul vostru de vedere 

faþã de enunþurile de mai jos. 

Exprimaþi-vã opinia prin 

intermediul liniei valorice, prin 

da/nu/ºi da ºi nu pentru câte un 

singur enunþ. 

• Doar pentru cã ai dreptul 

de a te exprima, nu eºti 

obligat sã o faci. 

• Reþinerea ar trebui deseori 

practicatã, mai ales când vine 

vorba de respectul religios 

sau cultural. 

• Doar cei care instigã la o 

„ciocnire a civilizaþiilor” 

ar turna benzinã pe un foc 

care arde. 

• Cei care pledeazã pentru 

publicarea desenelor nu instigã 

la o ciocnire a civilizaþiilor, ci 

se apãrã împotriva ofensivei 

islamiste declanºate contra 

lumii creºtine, laice, iudaice, 

hinduse sau chineze. 

• Ziariºtii de la „New York Press” 

care ºi-au înaintat demisia dupã 

ce li s-a cerut sã scoatã din 

pagina pregãtitã pentru tipar 

caricaturile cu Mahomed au 

procedat corect. 

• Caricaturile nu au nimic de-a 

face cu „libertatea de 

exprimare” – invocatã de 

unii – ci cu „incitarea 

religioasã ºi etnicã”. 

• Un lider taliban care a anunþat 

cã oferã 100 de kilograme de 

aur ca recompensã oricãrei 

persoane care îl va ucide pe 

autorul danez al caricaturilor 

cu profetul Mahomed publicate 

în presa europeanã a avut o 

reacþie fireascã, având 

în vedere situaþia.

1.3. HOFFMANN VERSUS AUSTRIA 

„[...] Curtea Europeanã a 

Drepturilor Omului [...] Adoptã 

prezenta hotãrâre, [la data de 

26 mai 1993]: [...] 

7. În 1980, d-na Hoffmann, pe 

atunci dra Berger, s-a cãsãtorit 

cu dl S., tehnician. La data 

cãsãtoriei, amândoi erau 

romano-catolici. 

Din cãsãtorie au rezultat doi 

copii: un bãiat, Martin, nãscut 

în 1980, ºi o fatã, Sandra nãscutã 

în 1982. Ambii copii au fost 

botezaþi în ritul romano-catolic. 

8. Reclamanta a pãrãsit biserica 

romano-catolicã ºi a aderat la 

gruparea religioasã Martorii 

lui Iehova. 

9. La data de 17 octombrie 

1983, reclamanta a introdus 

cerere de divorþ.[...] 

10. Dupã separaþie, atât reclamanta, 

cât ºi S. au fãcut cerere 

pentru încredinþarea copiilor 

spre creºtere ºi educare. Dl S. a 

susþinut cã, în cazul în care 

copiii ar fi lãsaþi în îngrijirea 

mamei, existã riscul sã fie crescuþi 

într-un mod care le-ar putea 

dãuna. El a arãtat cã principiile 

educaþionale specifice grupului 

religios din care reclamanta 

face parte sunt ostile societãþii, 

descurajând relaþiile cu cei care 

nu sunt membri ai grupului, 

manifestãrile de patriotism (ca, 

de exemplu, intonarea imnului 

naþional) ºi toleranþa religioasã. 

Toate acestea ar duce la izolarea 

socialã a copiilor. În plus, 

interzicerea transfuziilor sanguine 

de cãtre Martorii lui Iehova 

ar putea conduce la situaþii în 

care sãnãtatea sau viaþa copiilor 

sã fie puse în pericol. 

11. Prin hotãrârea din 8 

ianuarie 1986, Curtea 

Districtualã Innsbruck a încredinþat 

copiii reclamantei ºi a 

respins cererea d-lui S. 

În motivarea hotãrârii a primat, 

exclusiv, interesul copiilor. 

Condiþiile materiale ale ambilor 

pãrinþi sunt de aºa naturã 

încât oricare dintre ei le-ar 

putea oferi îngrijirea corespunzãtoare: 

totuºi, tatãl copiilor ar 

avea nevoie de ajutorul bunicii 

paterne. Copiii, care au locuit 

deja un an ºi jumãtate cu reclamanta, 

au puternice legãturi 

emoþionale cu aceasta. Separarea 

de mama lor le-ar putea 

cauza traume psihologice. 

«[...] S-a susþinut cã apartenenþa 

d-nei Ingrid S. la comunitatea 

religioasã Martorii lui Iehova 

este în detrimentul copiilor. 

[...] Aceste drepturi nu pot fi 

refuzate unui pãrinte pentru 

simplul motiv cã el sau ea aparþine 

unei minoritãþi religioase.» 

14. Domnul S. a declarat recurs. 

15. Prin decizia Curþii Supreme 

din 3 septembrie 1986, drepturile 

pãrinteºti i-au fost acordate 

domnului S. [...] 

26. D-na Hoffmann s-a adresat 

Comisiei la data de 20 februarie 

1987. Ea a susþinut cã încredinþarea 

copiilor spre îngrijire 

ºi educare i-a fost refuzatã datoritã 

convingerilor sale religioase. 

CURTEA 

[...] 5. Decide cu opt voturi la 

unul cã statul trebuie sã plãteascã 

reclamantei, în termen 

de trei luni, 75.000 (ºaptezeci 

ºi cinci de mii) de ºilingi 

austrieci cu titlu de cheltuieli 

de judecatã. 

Redactatã în limbile englezã ºi 

francezã ºi pronunþatã public 

la 23 iunie 1993, în Palatul 

Drepturilor Omului din 

Strasbourg. Semnatã: 

Rudolf Bernhardt, preºedinte 

Marc-André Eissen, grefier” 

http://spete.avocatura.com, 3340, Hotãrârea din 23 iunie 1993. 


Citiþi sursa 1.3 ºi 

împãrþiþi-vã în cinci grupuri. 

Un grup va susþine poziþia 

doamnei Hoffmann. Un alt 

grup va susþine poziþia 

domnului S., ex-soþul 

doamnei Hoffman. Cei doi 

soþi vor fi asistaþi de avocaþi. 

Cel de-al treilea grup va 

reprezenta Curtea 

Drepturilor Omului din 

Strasbourg. Al patrulea grup 

va reprezenta jurnaliºtii 

prezenþi la proces, care vor 

scrie articole de presã. Al 

cincilea grup va reprezenta 

publicul. Unele persoane din 

public noteazã în jurnal 

impresii de la proces, altele 

pot desena personajele 

implicate. Puteþi invita 

colegi din alte clase în 

rândul publicului. 

Organizaþi o dezbatere 

þinând cont de argumentele 

invocate de pãrþi: copiii 

trebuiau sã fie daþi în grija 

tatãlui sau a mamei? În final, 

Curtea, ajutatã de voturile 

publicului, va decide. Nu 

uitaþi sã pregãtiþi dosarul 

procesului cu tot ceea ce s-a 

produs în formã scrisã pe 

durata acestuia. 

109


1.4. MINORITATEA ROMÂNEASCÃ DIN BULGARIA 

„Ministerul Informaþiilor Publice 

dezaprobã actul de discriminare 

etnicã manifestat de 

Consiliul Eparhiei Vidin, 

Bulgaria, faþã de preotul 

român/vlah Valentin Tvetanov 

Gheorghiev din satul Rabova, 

judeþul Vidin, acuzat de faptul 

cã a oficiat, pentru enoriaºii 

români/vlahi, slujbele religioase 

în limba românã. 

Scrisoarea Consiliului Eparhiei 

Vidin invocã nerespectarea, de 

cãtre preotul Valentin Tvetanov 

Gheorghiev din satul Rabova, a 

Statutului Bisericii Ortodoxe 

Bulgare în care se stipuleazã cã 

limba oficialã folositã de 

Biserica Ortodoxã Bulgarã este 

slava-bisericeascã sau bulgara. 

[...] Legea Religiilor, adoptatã 

de Adunarea Naþionalã în anul 

„O revistã polonezã a publicat 

o fotografie cu icoana Fecioarei 

Negre de la Czestochowa cu 

chipul cântãreþei Madonna, 

provocând indignarea mediilor 

catolice din Polonia, o þarã în 

care 90% din populaþie are 

aceastã religie, relateazã AFP. 

Revista lunarã de culturã pop 

Machina, care a reapãrut pe 

piaþã dupa o pauzã de trei ani, 

a publicat pe coperta primului 

numãr de la revenire icoana 

Fecioarei, dar i-au înlocuit faþa 

cu cea a Madonnei, iar chipul 

pruncului Iisus cu faþa bãiatului 

cântãreþei. 

«Suntem ºocaþi cã Icoana 

Miraculoasã a Mamei lui 

110 

1949, prevede urmãtoarele: «În 

relaþiile dintre libera alegere a 

religiei ºi organele puterii 

statale sau conducerii de stat, 

precum ºi în cazul direcþiilor 

de pe lângã conducerile diferitelor 

instituþii religioase, limba 

oficialã este cea bulgarã. În 

cazul relaþiilor cu credincioºii 

ºi în executarea slujbelor ºi 

ceremoniilor, ei pot folosi ºi 

altã limbã.» 

Ministerul Informaþiilor Publice 

îºi exprimã pe aceastã cale 

totalul dezacord faþã de atitudinea 

nedemocraticã a reprezentantului 

Bisericii Ortodoxe 

Bulgare, aceasta încãlcând 

prevederile Convenþiei pentru 

Apãrarea Drepturilor Minoritãþilor 

ratificatã de Parlamentul 

Bulgar la 7 mai 1999.” 

Comunicat de presã, Despre Minoritatea româneascã din Bulgaria 

www.infopressHurmuzachi.go.ro 

1.5. MEDIILE CATOLICE DIN POLONIA SUNT ªOCATE 

news.softpedia.com/news/ 

Dumnezeu a fost folositã din 

nou într-o manierã profanatoare 

pentru a servi unor 

scopuri publicitare ºi comerciale», 

au anunþat cãlugãrii 

paulinieni de la mãnãstirea 

Jasna Gora din Czestochowa, 

care pãstreazã icoana 

veneratã de polonezi. 

Directorul revistei, Piotr Metz, 

s-a declarat surprins de aceste 

reacþii. El a publicat o declaraþie 

în care asigura cã publicaþia 

sa «nu a vrut sã insulte vreo 

convingere religioasã» ºi a 

explicat cã a fãcut o paralelã 

cu «adoraþia de care se bucurã 

anumite vedete, numite icoane 

ale culturii pop.»” 

• Citiþi sursa 1.4. Explicaþi dacã 

sursa se referã la discriminare 

etnicã sau religioasã. Aduceþi 

argumente pentru 

poziþia voastrã. 

• Care credeþi cã este atitudinea 

în România faþã de o problemã 

ca ºi cea semnalatã de sursã? 

Stabiliþi atitudinea oficialã 

(prevederi legislative). Stabiliþi 

atitudinea unor adulþi vis a vis 

de acestã problemã, luând un 

scurt interviu pãrinþilor 

voºtri/vecinilor/unor profesori. 

• Notaþi concluziile la care aþi 

ajuns legat de problema expusã 

în sursã. Susþineþi-vã 

punctul de vedere cu 

argumente pertinente. 

Studiaþi sursa 1.5 ºi precizaþi 

dacã sunteþi în acord sau în 

dezacord cu atitudinea 

revistei poloneze ºi a 

directorului acesteia. 

Formulaþi teza ºi o susþineþi 

cu trei argumente.

1.6. INTERZICEREA ÎNSEMNELOR RELIGIOASE 

Alma Levy, 16, (stânga), aranjeazã baticul surorii ei de 18 ani, Lila, 

2004, South Asia Analysis Group 

1.7. LEGEA CU PRIVIRE LA PORTUL BASMALEI 

„[...]aprobarea finalã de cãtre 

Senatul francez a legii care 

interzice însemnele religioase 

«ostentative» în ºcolile primare 

ºi secundare. Autoritãþile 

franceze au dat dovadã de un 

zel extrem în a impune un 

ansamblu de reguli de bazã 

pentru comportamentul-model 

ºi integrarea cetãþenilor musulmani. 

Aceastã poziþie rece a 

survenit ca urmare imediatã a 

opoziþiei franceze împotriva 

rãzboiului din Irak. Cu interdicþia 

asupra portului basmalelor 

pe cap de cãtre tinerele 

eleve în incintele ºcolilor 

primare ºi secundare, nimeni 

nu ar fi putut acuza guvernul 

francez cã încerca sã intre în 

graþiile lumii arabe. [...] Spre 

15 octombrie, Ministerul 

Educaþiei a anunþat cã 

profesorii sãi reuºiserã sã le 

convingã pe toate elevele, cu 

excepþia a 72 dintre ele. 

Legea cu privire la portul 

basmalei pe cap poate fi, de 

asemenea, interpretatã ca 

replica francezã la reforma 

Legii cetãþeniei germane din 

anii 1999-2000. 

[...] Statul a încercat sã-i lege 

pe musulmani de stat, prin 

intermediul sacrificiului 

public, cultural.” 

Jonathan Laurence, cercetãtor la Centrul de Studii asupra Statelor 

Unite ºi Europei, www.neweuropereview.com 


• Studiaþi sursele 1.6 ºi 1.7. 

Utilizaþi strategia de dezbatere 

„colþurile” pentru a vã exprima 

punctul de vedere. Este 

recomandatã când existã mai 

mult de douã poziþii vis a vis 

de o problemã. Tema dezbaterii 

este: Sunteþi de acord cu „Legea 

cu privire la portul basmalei”? 

• Cei care aþi ales rãspunsul A 

(DA) treceþi într-un colþ al clasei, 

cei care aþi ales soluþia B (NU) 

treceþi într-un alt colþ, soluþia C 

(ºi DA, ºi NU), D (NU ªTIU) în 

alte colþuri. Veþi discuta în 

interiorul propriului grup/colþ, 

apoi cu ceilalþi. La finalul 

activitãþii, veþi încerca prin 

seriozitatea cu care vã susþineþi 

poziþia sã convingeþi alte grupuri 

de justeþea poziþiei voastre, astfel 

încât unii colegi sã renunþe la 

poziþia iniþialã ºi sã accepte 

poziþia propusã de voi. 

• Strategia de dezbatere 

presupune respectarea unor 

paºi (individual ºi în grup). 

Primul pas constã în studierea 

unor informaþii generale despre 

problema în discuþie. E nevoie, 

ca sã puteþi formula o opinie în 

cunoºtinþã de cauzã. Aceasta 

nu înseamnã, însã, cã trebuie sã 

fiþi experþi în domeniu. 

Pasul doi presupune muncã 

individualã, pentru a decide ce 

atitudine veþi adopta, fãrã a fi 

influenþat, ºi înainte de 

a-i auzi pe ceilalþi. 

Pasul trei presupune ca voi sã 

adoptaþi fizic o poziþie clarã 

(momentul când vã plasaþi 

într-unul din colþurile clasei). 

Aceasta este o afirmare publicã 

a opiniei voastre, când o arãtaþi 

tuturor. Acest pas subliniazã 

faptul cã fiecare dintre voi are o 

opinie ºi cã opiniile 

voastre conteazã. 

Pasul patru þine de etapa 

înþelegerii mai profunde a 

problemei. Acum veþi asculta, 

în „colþul” vostru, argumentele 

care vã susþin poziþia adoptatã. 

continuare pe pag. 112 

111


1.8. O ÎNTRECERE ÎNTRE VÂNT ªI SOARE 

„Un salariat de la un bazin de 

înot municipal din periferia 

parizianã Seine-Saint-Denis a 

fost concediat, la sfârºitul lunii 

martie, 2004, datoritã faptului 

cã primarul local a obiectat 

împotriva bãrbii purtate de 

salariatul respectiv. «Exprimarea 

exterioarã a credinþelor 

religioase nu poate fi toleratã 

acolo unde elevii iau lecþii de 

înot», a susþinut primarul. 

[...]Salariatul bazinului de înot 

municipal, Mourad Lamsanes, 

a insistat cã nu încerca decât 

sã fie un bun musulman ºi cã 

nu avea intenþia sã converteascã 

pe nimeni. La puþin timp dupã 

adoptarea legii, în iarna anului 

trecut, fostul ministru al edu- 

„Slovacia cunoaºte în aceste 

zile o crizã guvernamentalã 

care demonstreazã, dacã mai 

era nevoie, cã nu doar problemele 

sociale ºi economice pot 

bulversa o þarã, ci ºi cele de 

ordin moral-religios. 

[...] Semnat în 2002, Tratatul 

între Slovacia ºi Vatican are ca 

scop reafirmarea dreptului universal 

la viaþã ºi demnitate 

umanã. Susþinut viguros de 

creºtin-democraþi, textul ar fi 

permis credincioºilor catolici 

din Slovacia sã refuze anumite 

activitãþi contrare religiei ºi moralei. 

Astfel, medicii ar fi putut 

refuza sã practice avorturi, eutanasii 

ori reproduceri umane asistate, 

profesorii sã predea darwinismul, 

iar salariaþii sã munceascã 

în zilele de duminicã. 

112 

caþiei, Luc Ferry, declara, 

într-adevãr, cã poate «anumite 

tipuri de barbã» ar trebui, de 

asemenea, incluse în interdicþiile 

prevãzute de lege. În cele 

din urmã, bãrbile nu au fost 

introduse în lege, dar 

autoritãþile au lãsat clar de 

înþeles cã nu le place ceea ce 

vãd sub anumite moduri de 

acoperire a capului ºi feþei: o 

miºcare organizatã de 

recomandãri religioase ºi prozelitism. 

Expresia stenograficã 

francezã pentru definirea 

extremiºtilor islamici este «les 

barbus» (bãrboºii), termen 

paralel pentru «les femmes 

voilées» (îmbroboditele).” 

Jonathan Laurence, cercetãtor la Centrul de Studii asupra Statelor 

Unite ºi Europei, www.neweuropereview.com/ 

1.9. „CRIZA DE CONªTIINÞÃ” LA BRATISLAVA 

Mikolas Dzurinda a respins 

însã clauza pe motiv cã «ar 

risca sã acorde Bisericii Catolice 

o prea mare greutate în 

procesul decizional». ªi cã 

aplicarea unei astfel de prevederi 

«i-ar pune pe catolici 

într-o situaþie diferitã de cea a 

altor credincioºi ºi a restului 

populaþiei». Nefiind de acord 

cu aceste argumente, Partidul 

Creºtin-Democrat (KDH) s-a 

retras de la guvernare.[...] 

Formatã în 2002, coaliþia de 

centru-dreapta care tocmai s-a 

fãcut þãndãri la Bratislava are la 

activ aderarea Slovaciei la UE ºi 

realizãri importante în domeniul 

economic. Dar nu întotdeauna 

succesele economice sunt 

cele care conteazã.” 

Articol de Mihai Ionescu, Criza de conºtiinþã la Bratislava, 

10 februarie 2006, http://stiri.rol.ro 

Pasul cinci vã dã prilejul sã 

auziþi pãrerile celorlalte 

„colþuri”, sã le exprimaþi pe ale 

voastre, sã cântãriþi sensurile 

care se construiesc în legãturã 

cu problema discutatã. Este 

important sã dezbateþi astfel 

încât sã se audã multe opinii 

(pe rând), din cât mai multe 

grupuri. Acest pas vã cere sã vã 

articulaþi ideile cu claritate, 

pentru a le putea comunica 

celorlalþi. Este important sã 

aveþi pãreri, dar acestea sunt ºi 

mai valoroase când le puteþi 

împãrtãºi altora, în aºa fel încât 

sã fie înþelese. 

Pasul ºase vã oferã posibilitatea 

ca, dupã ce i-aþi auzit pe 

ceilalþi, sã vã schimbaþi punctul 

de vedere ºi sã o faceþi în 

public. Poþi ajunge la concluzii 

diferite (decât cele iniþiale), ºi 

a-þi schimba pãrerea este un 

rezultat firesc al procesului de 

gândire autentic. Dacã 

argumentele unui alt „colþ” 

v-au convins, veþi putea 

sã vã schimbaþi poziþia. 

• Rezumarea poziþiei ºi 

argumentelor, ºi apoi redactarea 

unor lucrãri scrise individuale 

(eseul de 5 minute), se face în 

pasul ºapte. Sunteþi, în cele din 

urmã, responsabili de opiniile 

ºi convingerile proprii, pe care 

trebuie sã vi le puteþi susþine. 

Pãrerile voastre se pot întemeia 

pe ideile altora dar, în final, voi 

trebuie sã exprimaþi propriile 

idei, cu propriile cuvinte. 

• Citiþi sursa 1.8 ºi discutaþi în 

perechi: credeþi cã salariatul 

trebuie sã renunþe la a purta 

barbã? Discutaþi ºi apoi 

prezentaþi în clasã concluziile 

la care aþi ajuns formulând 

în scris cinci enunþuri 

legate de problemã. 

• Aplicaþi „Colþurile” pentru 

a dezbate problemele din 

sursele 1.8 ºi 1.9.

2. 

DIALOG INTERCULTURAL. 

ATITUDINI 

2.1. GHID DE BUNE PRACTICI 

„Ziariºtii [...] au stabilit urmãtoarele 

recomandãri pentru presã: 

1. Respectã-þi semenii, 

indiferent de sex, nivel de 

educaþie, vârstã, apartenenþã 

etnicã, religioasã, orientare 

sexualã sau politicã. 

2. Menþioneazã nivelul de educaþie, 

vârsta sau apartenenþa etnicã, 

religioasã, sexualã sau politicã 

a persoanelor despre care 

relatezi numai atunci când acest 

lucru este relevant în context. 

3. Întreabã-i pe cei implicaþi 

cum doresc sã fie identificaþi ºi 

foloseºte aceastã denumire în 

relatarea ta. 

5. Identificã-þi propriile stereotipuri 

ºi prejudecãþi ºi asigurã-te 

cã nu îþi afecteazã relatarea. 

6. Impune un ton neutru 

atunci când utilizezi ºtirile 

preluate din alte surse. 

8. Nu amesteca experienþe 

personale în relatãrile de presã 

despre o minoritate, deoarece 

sunt irelevante. 

9. Acordã în mod egal atenþie 

tuturor pãrþilor implicate în 

subiectul despre care relatezi. 

11. Fii conºtient cã între tine ºi 

minoritãþile despre care 

relatezi pot exista diferenþe 

culturale care blocheazã 

accesul la informaþii. 

12. Corecteazã gramatical 

citatele dacã pun într-o luminã 

nefavorabilã sursele.“ 

Program de sensibilizare a jurnaliºtilor la problemele minoritãþilor, 

Centrul pentru Jurnalism Independent, 2001 – 2002. 

2.2. „TOLERANÞA ªI RESPECTUL 

NU SUNT SUFICIENTE” 

„ [...] toleranþa ºi respectul nu 

sunt suficiente. Este nevoie de 

curiozitatea tuturor pãrþilor 

implicate, trebuie sã sprijinim 

acþiunile care ajutã popoarele 

sã-ºi depãºeascã propriile 

limite ºi sã se îndrepte spre 

ceilalþi. Dialogul intercultural 

este necesar, de asemenea, în 

oraºele noastre care gãzduiesc 

adesea oameni din toatã Europa 

ºi din afara ei, oameni care cautã 

condiþii mai bune de viaþã 

ºi orizonturi mai fericite. [...] 

În sfârºit, dialogul intercultural 

este un instrument puternic 

pentru extinderea ºi menþinerea 

pãcii ºi a stabilitãþii în regiune. 

[...] Acum, Uniunea va avea noi 

vecini. În relaþiile cu aceºtia, o 

bunã înþelegere a diferenþelor 

culturale va fi absolut esenþialã. 

De ea vor depinde probleme 

vitale, cea mai importantã fiind 

pacea, principalul motiv pentru 

care a apãrut Uniunea Europeana 

cu jumatate de secol în urmã. 

Anul European al dialogului 

intercultural (2008 n.n.) va pune 

în luminã toate aceste aspecte.“ 

Discurs Ján Figel, Diversitatea culturalã ºi învãþãmântul superior, 

Bucureºti, 18 martie, 2005. 


• Studiazã sursa 2.1. 

Imagineazã-þi cã ai fi jurnalist ºi 

ar trebui sã scrii un articol 

despre o minoritate. Care dintre 

regulile citite þi se pare cel mai 

uºor de respectat? Noteazã-le pe 

primele trei. Care þi se par cel 

mai greu de respectat? 

Stabileºte douã ºi explicã 

motivele alegerii. 

• Organizaþi-vã în grupuri ºi 

stabiliþi propria voastrã listã de 

recomandãri pentru jurnaliºti. 

• Organizaþi-vã în grupuri. 

Fiecare grup face o listã cu 

atitudini de urmat în 

comunicarea cu colegii de 

clasã. Afiºaþi listele. Realizaþi 

un ghid de bune practici legat 

de comunicarea între elevii 

clasei, pe care îl puteþi 

afiºa sau tipãri. 

• Citeºte sursa 2.2 ºi stabileºte: 

ideea principalã, douã idei 

secundare ºi douã argumente 

care susþin ideea principalã. 

• Identificã în sursã motivele 

pentru care dialogul este 

necesar. Alcãtuieºte o listã cu 

propriile tale motive 

pentru dialog. 

• Explicã titlul sursei. 

• Realizaþi un proiect pe care sã 

îl deruleze ºcoala/clasa voastrã 

pentru anul European al 

dialogului intercultural. 

113


3. 

3.1. PAPA IOAN PAUL AL II-LEA 

Papa ºi Yasser Arafat, 

www.christusrex.org /www2/greek-catholic/gallery/ 

3.2. DIALOG ECUMENIC 

„Distincþia prilejuitã de al 

treilea centenar al Sf. Daniil, 

principele Moscovei, a fost 

înmânatã zilele trecute de cãtre 

Patriarhul Moscovei ºi al 

întregii Rusii episcopului 

Vincenzo Paglia, preºedintele 

Comisiei episcopale italiene 

pentru ecumenism ºi dialog. 

Iniþiativa recunoaºte angajarea 

depusã în dialogul dintre 

Biserica ortodoxã rusã ºi 

Biserica catolicã. «Renaºterea 

impresionantã a Bisericii 

ortodoxe ruse – a afirmat ep. 

Paglia – poate fi numitã, dupã 

cuvintele patriarhului Alexei, 

un al doilea botez al Rusiei». 

În opinia prelatului catolic, 

114 

PROMOTORI AI DIALOGULUI 

INTERCULTURAL 

aceastã întâlnire reprezintã un 

exemplu de cooperare între 

lumea catolicã ºi cea ortodoxã, 

înaintând spre poziþii comune 

cu privire la bazele spirituale 

ale vieþii sociale, la întãrirea 

eticii creºtine ºi la valorile 

familei. Drumurile care contribuie 

la dialogul ecumenic sunt, 

desigur, numeroase. Dar prin 

dialogul internaþional, regional 

ºi local, au fost depãºite multe 

diferenþe ºi neînþelegeri din 

trecut, chiar dacã nu pot fi 

uitate chestiunile deschise, 

precum contrastele despre 

prozelitism, care cer încã un 

efort de maturizare 

ºi clarificare.“ 

Patriarhul Alexei al II-lea a înmânat episcopului V. Paglia distincþia 

„Sf. Daniil“ pentru angajarea în dialogul ecumenic, 

www.oecumene. radiovaticana.org/rom/2006 

Papa Ioan Paul al II-lea (Karol 

Józef Wojtyla, *18 mai 1920, 

Wadowice, Polonia – †2 aprilie 

2005, Vatican, Roma) a fost papã 

al Bisericii Catolice – episcop al 

Romei – ºi suveran al Vaticanului 

ales în 16 octombrie 1978. 

În timpul pontificatului sãu, papa 

Ioan Paul al II-lea a întreprins un 

mare numãr de cãlãtorii în 

diferite þãri ale lumii. A pus mare 

preþ pe dialogul ecumenic dintre 

diversele confesiuni ale religiei 

creºtine ºi cu alte religii. 

În 1999 s-a aflat în România, 

unde a avut contacte cu 

personalitãþile locale ale Bisericii 

Ortodoxe. În martie 2000, face o 

cãlãtorie la Ierusalim unde 

viziteazã aºezãmântul „Yad 

Vashem“ în memoria victimelor 

Holocaustului ºi se reculege la 

Zidul Plângerii. Este primul papã 

care a vizitat o sinagogã (în 

Roma) ºi o moschee (în Siria, 

la Moscheea Omeyyada 

din Damasc). 

• Care este originea miºcãrii ecumenice? 

Care sunt principalele 

idei promovate de aceasta? 

• Numiþi douã state unde dialogul 

inter-religios a înregistrat 

progrese semnificative. 

• Credeþi cã dialogul între culturi 

este posibil doar în plan 

religios? 

• Precizaþi o instituþie 

internaþionalã preocupatã de 

dialogul intercultural.

3.3. PACEA ESTE O ÎNDATORIRE 

„ [...] Mã îndrept acum spre 

voi, dragi prieteni din diferite 

tradiþii religioase, ºi vã mulþumesc 

în mod sincer pentru 

prezenþa voastrã la solemna 

inaugurare a Pontificatului 

meu. Adresez salutãri cãlduroase 

ºi afectuoase vouã ºi 

tuturor acelora care aparþin 

religiilor pe care le reprezentaþi. 

Le sunt deosebit de 

recunoscãtor membrilor comunitãþii 

musulmane pentru 

prezenþa lor în mijlocul nostru, 

ºi-mi exprim aprecierea pentru 

sporirea dialogului dintre musulmani 

ºi creºtini, atât la nivel 


local cât ºi internaþional. Vã 

asigur cã Biserica doreºte sã 

continue construirea de punþi 

ale prieteniei cu discipolii 

tuturor religiilor, pentru a cãuta 

adevãratul bine al fiecãrei 

persoane ºi al societãþii în 

ansamblul ei. [...] 

Or pacea este ºi o îndatorire în 

care trebuie sã se implice toþi 

oamenii, mai ales aceia care 

mãrturisesc cã aparþin 

tradiþiilor religioase. Eforturile 

noastre de a ne uni ºi de a 

promova dialogul sunt o 

contribuþie valoroasã la zidirea 

pãcii pe temelii solide.” 

Discursul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea la audienþa acordatã 

reprezentanþilor Bisericilor ºi Comunitãþilor creºtine ºi ai religiilor 

necreºtine, 25 aprilie 2005, www.catholica.ro 

3.4. MAICA TEREZA 

Imaginea Maicii Tereza, 

www.stjosephpublications.com 

Maica Tereza, pe numele civil Agnes 

Gongea Boiagi, 

(* 27 august 1910, Skopje, Macedonia – 

† 5 septembrie 1997, Calcutta, India), 

cãlugãriþã catolicã de origine aromânã. 

Laureatã a Premiului Nobel pentru Pace 

în anul 1979. 

Beatificatã de Biserica Catolicã în 

19 octombrie 2003. 

În anul 1949, Maica Tereza a devenit cetãþean indian, iar în 1950 

a înfiinþat ordinul „Misionarele Caritãþii“. 

Membrii acestui ordin trebuiau sã depunã jurãmântul de 

castitate, de sãrãcie ºi de obedienþã. Acest ordin a fost recunoscut 

ulterior de cãtre Papã, intrând în subordinea acestuia. Maica 

Tereza se ocupa în cadrul acestui ordin mai ales de muribunzi, 

orfani ºi bolnavi. Ea depunea însã cele mai mari strãdanii în 

vederea alinãrii suferinþelor bolnavilor de leprã. Astãzi, ordinului 

Maicii Tereza îi aparþin peste 3000 de cãlugãriþe ºi peste 500 de 

cãlugãri din întreaga lume. 

• Clasa voastrã a fost desemnatã 

sã convingã cât mai mulþi 

oameni sã promoveze dialogul 

intercultural. Începeþi cu o listã 

de motive pentru care oamenii 

ar sprijini aceastã idee. 

Apoi urmaþi paºii în 

desfãºurarea activitãþii: 

– Vi se anunþã tema: Promovarea 

dialogului intercultural 

– Faceþi un exercitiu de 

brainstorming pentru a stabili 

rolurile pe care le-ar putea avea 

oamenii care scriu despre 

aceasta (un adolescent, un 

parlamentar etc.). 

– Faceþi brainstorming pentru a 

stabili auditoriul. Stabiliþi 

auditoriul pentru care veþi scrie 

(unui O.N.G, directorului ºcolii, 

unui prieten etc.). 

– Faceþi brainstorming pentru a 

stabili forma. Gândiþi-vã la forma 

pe care o va lua scrierea voastrã 

(cerere, afiº, scrisoare etc.). 

– Scrieþi. 15-20 de minute sunt 

suficiente. 

– Prezentaþi-vã scrierile. Vã puteþi 

citi lucrãrile în grupuri mici, le 

puteþi pune pe perete pentru a le 

citi ºi ceilalþi sau le puteþi 

publica în revista clasei/ºcolii. 

Felicitãri! Aþi fãcut primul 

pas spre dialog. 

Evaluarea activitãþii va urmãri: 

• conþinutul expunerii: subiect 

clar definit, utilizarea 

argumentelor, planul expunerii; 

• calitatea comunicãrii prin: voce 

ºi pronunþie, gesticã/mimicã, 

atitudine/poziþie; 

• atitudinea/comportamentul 

prin intermediul unei liste de 

control; 

• a urmat instrucþiunile specifice 

activitãþii? (da/nu); 

• a cerut ajutor atunci când a 

avut nevoie? (da/nu); 

• a colaborat cu ceilalþi colegi 

pentru a realiza produsul final? 

(da/nu); 

• a finalizat sarcina de lucru? 

(da/nu). 

115

CONSTANTIN VITANOS 

MESAJUL CULTURII 

CONTEMPORANE 

În condiþii istorice concrete, popoarele ºi-au exprimat viziunea 

proprie asupra vieþii ºi a lumii, asupra omului, formulând un 

sistem de valori, ºi au creat forme de culturã prin care ºi-au 

relevat opþiunile spirituale, idealurile, aºteptãrile, 

decepþiile sau refulãrile. 1 

Cadrul social-istoric al secolului al XX-lea se caracterizeazã 

printr-o mai puternicã afirmare a naþiunilor pe plan internaþional 

ºi printr-o adâncire a contradicþiilor dintre marile puteri, ceea ce 

a determinat izbucnirea a douã rãzboaie mondiale, rãzboaie 

urmate de importante mutaþii sociale ºi politice. Tot în acest 

secol, Europa îºi pierde predominanþa politicã ºi puterea 

modelatoare a civilizaþiei, a culturii universale. 

Una dintre marile idei ºi descoperiri ale secolului al XX-lea o 

reprezintã Ecumenismul, ca încercare de refacere a unitãþii 

creºtine. Se aºteaptã, mai ales de la tineri, „sã se implice pe acest 

drum care este drumul spre un viitor creºtin mai coerent, unitar, 

credibil, folositor tuturor, ºi, poate, ºi societãþii vremii noastre ºi 

a viitorului.” 2 

Filosofia secolului cuprinde curente care influenþeazã puternic 

dezvoltarea ºtiinþei, a literaturii ºi a artei. Secolul al XX-lea a fost 

unul al transformãrilor uluitoare, în care progresul tehnologiei ºi 

al gândirii ºtiinþifice a jucat un rol proeminent. Domeniul 

investigaþiei ºtiinþifice este tot mai larg, cuprinzând atât structura 

materiei infinitezimale (a atomului), cât ºi a universului 

(cucerirea ºi cercetarea spaþiului cosmic). Literatura este marcatã 

în evoluþia ei de aspectele dominante ale istoriei, ale culturii 

epocii. Poezia, proza, dramaturgia realizeazã o sintezã superioarã 

a tradiþiei cu inovaþia ºi încearcã, în limbajul lor specific, sã dea 

rãspunsuri problemelor fundamentale ale omului ºi lumii 

contemporane. Arta este imaginea schimbãrilor sociale, a 

rupturilor politice ºi ideologice, a progreselor ºtiinþifice ºi 

tehnice, a „exploziei” gândirii cu privire la poziþia omului în 

societate ºi la raportul cu el însuºi (psihanaliza). 

În anii de dupã cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial, câmpul cultural 

devine ºi el un teren de confruntare între influenþele rivale ale 

celor doi mari învingãtori ai rãzboiului. Din anii 1960, în statele 

industrializate se dezvoltã o conturatã criticã, de multe ori 

virulentã, a societãþii de consum, criticã strâns legatã de 

confruntãrile de idei dintre generaþii. 

Mesajul ºi suportul 

experienþei culturale 

milenare pentru o educaþie 

civic-democraticã. 

Intercondiþionarea 

componentelor culturii ºi 

influenþa lor asupra 

evoluþiei societãþii umane. 

117

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE 

Mesajul civilizaþiei est-europene din veacul al XX-lea este cel al 

„omenescului profund ºi al inserþiei în cea mai dinamicã istorie.” 

Asemenea tragediei greceºti din Antichitate, evenimentele 

balcanice contemporane ne transmit „un apel la smerenie ºi 

moderaþie”, iar problemele sud-estului Europei, ale zonei 

balcanice se vor soluþiona „prin înfãptuirea unei noi sinteze între 

Orient ºi Occident, în cadrul Europei secolului al XXI-lea.” 3 

Modulul Mesajul culturii contemporane cuprinde douã teme: 

1. Cultura tinerilor – valori, idealuri, aspiraþii; 2. Omul în centrul 

globalizãrii. Ele sunt abordate ºi tratate specific, din perspectiva 

contribuþiei istoriei – disciplinã umanistã, dar ºi globalã, cu 

vocaþie în acest sens – la educaþia pentru cetãþenie democraticã: 

apãrarea valorilor ºi principiilor libertãþii, pluralismului, 

drepturilor omului ºi a domniei legii, care sunt „fundamentele 

democraþiei”. Desigur, toate modulele pachetului educaþional – 

cu argumentele, cronologiile, tabelele ºi temele lor – sunt 

conexate, se completeazã ºi se potenþeazã reciproc. Fiecare dintre 

cele douã teme ale acestui modul cuprinde mai multe nuclee 

(subteme), care poartã numele dat de chintesenþa sursei; nucleele 

însumate dau conturul ºi substanþa temei. Cronologia ºi 

bibliografia sunt integrate modulului, accesibile ºi focalizate 

îndeosebi pe specificul celor douã teme. 

Evidenþiem faptul cã sursele au fost selectate în funcþie de scopul 

ºi obiectivele proiectului ºi ale modulului, dar, în acelaºi timp, 

s-a dorit ca ele sã fie accesibile direct grupului þintã – elevii – ºi 

sã aibã valenþe interdisciplinare. Apreciem cã sursele „vorbesc” 

de la sine, sunt problematice ºi invitã la interogare, reflexie ºi 

atitudine. O notã de originalitate este datã de relaþia complexã 

existentã între surse ºi aprecierile valorice referitoare la context, 

autor, operã. 

În fine, demersul nostru didactic, cu numeroase elemente de 

interactivitate, se constituie într-un reper pentru profesor ºi, 

totodatã, un îndemn pentru contribuþii originale. 

118 

1 Cf. OVIDIU DRÎMBA – Istoria culturii ºi civilizaþiei, I, Ediþie 

definitivã, Bucureºti, Editura Saeculum I.O., Editura Vestalo, 

1998, p. 5. 

2 ANTONIE PLÃMÃDEALÃ – Cuvânt înainte, în PETRU I. DAVID – 

Ecumenismul, un factor de stabilitate în lumea de astãzi, 

Bucureºti, Editura Gnosis, 1998, p. XVII. 

3 GEORGIOS PREVELAKIS – Balcanii. Culturã ºi geopoliticã, 

Bucureºti, Editura Corint, 2001, pp. 192-193. 

Consideraþii metodologice.

TABEL 

METODOLOGIC 

Tema I. Cultura tinerilor – valori, idealuri, aspiraþii 

Concepte – Cauze ºi consecinþe 

– Continuitate ºi schimbare 


– Cultura tinerilor 

– Conflict între generaþii 

Întrebãri cheie – Care este relaþia dintre culturã ºi celelalte componente ale vieþii/societãþii 

umane în secolele XX-XXI? 

– Care au fost factorii (politici, economico-sociali, culturali etc.) care au 

influenþat cultura tinerilor? 

– Care sunt valorile ºi formele de expresie ale culturii tinerilor? 

– Care sunt evenimentele semnificative care indicã existenþa culturii tinerilor? 

Cuvinte cheie – Democraþie pluralistã 

– Dreptate 

– Gulag 

– Holocaust 

– Idoli 

– Învãþãminte 

– Libertate 

Valorile cetãþeniei 

democratice 


curriculum-ul de 

istorie 

Competenþele 

cetãþeniei 

democratice 

– Demnitate 

– Diversitate 


– Justiþie (Respectarea legii) 

– Pace 

– Rãzboi 



– „Flower power” 

– „Generaþia iubirii” 

– Legalitate 

– Libertate 

– Solidaritate 


– Exprimarea unor opinii faþã de o operã culturalã în cadrul unei dezbateri 

– Recunoaºterea continuitãþii, a schimbãrii ºi a cauzalitãþii în evoluþia socialã 

– Identificarea aspectelor trecutului ce pot contribui la înþelegerea prezentului 

– Plasarea proceselor istorice într-un context istoric mai larg, românesc, 

european sau universal 

– Receptarea criticã a informaþiilor 

– Susþinerea solidaritãþii ºi a 

coeziunii sociale 

– Rezolvarea conflictelor într-o 

modalitate non-violentã 

– Recunoaºterea ºi acceptarea 

deosebirii 

– Echilibrul între toleranþã ºi respectul 

valorilor ºi intimitãþii celorlalþi 

– Respectarea legii 

Rezultate aºteptate – Elevii sã fie capabili sã evalueze consecinþele grave ale încãlcãrii 

democraþiei ºi ale neînþelegerii valorilor promovate de tineri 

– Atitudine pozitivã, democraticã faþã de toate formele de expresie culturale 

– Elevii sã înþeleagã ºi sã adere la mesajul esenþial al culturii universale 

Categorii de surse – Literaturã ºtiinþificã ºi beletristicã 

– Harta 

– Pictura 

– Grafica 

– Sculptura 

Metode – Conversaþia euristicã 

– Problematizarea 

– Descoperirea 

– Lucrul în pereche ºi în grup („Linia 

valorilor”, „Metoda mozaicului”) etc. 

– Fotografia 

– Afiº/poster 

– Presa 

– Filmul 



– Eseul 

– Simularea/Jocul de rol 

119


Tema II. Omul în centrul globalizãrii 

Concepte – Globalizare 

– Egalitate ºi diversitate 

– Individ ºi comunitate 

– Schimbare 

– Conºtiinþã universalã 

Întrebãri cheie – De ce globalizarea provoacã dezbateri multiple ºi profunde de idei? 

– Ce se întâmplã cu statul, identitatea naþionalã ºi valorile culturale proprii? 

– De ce se apreciazã cã adevãrata provocare a globalizãrii este dezvoltarea 

unei conºtiinþe universale? 

Cuvinte cheie – Cetãþenie globalã 

– Democraþie pluralistã 



– Identitate naþionalã 


democratice 



istorie 

Competenþele 

cetãþeniei 

democratice 

– Dimensiunea europeanã 

– Diversitate 

– Dreptate socialã 

– Egalitate 

– Libertate 

– Nediscriminare 

– Provocare 

– Schimbare 


– Viitorul statului 

– Participare 

– Pluralism 

– Responsabilitate 



– Exprimarea de judecãþi de valoare utilizând limbajul specific istoriei 

– Alcãtuirea planului unei investigaþii, al unui proiect, utilizând resurse diverse 

– Analizarea factorilor politici, sociali, economici, culturali care alcãtuiesc 

imaginea unei societãþi 

– Recunoaºterea continuitãþii, a schimbãrii ºi a cauzalitãþii în evoluþia socialã 

– Plasarea proceselor istorice într-un context mai larg, românesc, european 

sau universal 

– Exercitarea drepturilor cetãþeneºti ºi a responsabilitãþilor într-o societate 

democraticã 

– Operarea cu criterii valorice pentru evaluarea atitudinilor cetãþeneºti 

– Identificarea ºi analiza unor probleme controversate 

– Identificarea modalitãþilor prin care cetãþenii, societatea civilã influenþeazã 

politicile publice 

– Recunoaºterea ºi acceptarea deosebirii 

Rezultate aºteptate – Elevii sã fie capabili sã evalueze critic toate consecinþele globalizãrii ºi sã 

opteze pentru angajarea în folosul umanitãþii 

– Atitudine ºi comportament în conformitate cu valorile europene ale 

democraþiei pluraliste, dreptãþii, egalitãþii, solidaritãþii ºi drepturilor umane 

– Adeziunea proactivã pentru dezvoltarea durabilã ºi pentru plasarea 

Omului în centrul globalizãrii 

Categorii de surse – Literaturã ºtiinþificã ºi beletristicã 

– Harta 

– Caricatura 

– Grafica 

– Fotografia 

– Afiº/poster 

Metode – Conversaþia euristicã 

– Descoperirea 

– Problematizarea 



120 

– Simboluri 

– Presa 

– Mãrturii orale 

– Ilustraþii virtuale 

– Pagina Internet 

– Lucrul în pereche ºi în grup („Linia 

valorilor”, „Metoda mozaicului”, 

„Turul galeriei”) 


– Eseul

TABEL 

CRONOLOGIC 


Evenimente politice ºi social-economice Culturã 

– Expoziþie internaþionalã, la Paris, pentru a 

celebra noul secol ºi a exprima dorinþa de 

pace. 

– Dupã 1900, se afirmã puternic miºcarea 

sufragetelor. E. Pankhurst (1858-1928), unul 

dintre principalele modele pentru 

emanciparea femeilor. 

– Marea rãscoalã a þãranilor din România, sub 

deviza „Vrem pãmânt!”. 

– H. Ford (1863-1947) a început sã construiascã 

automobilul model T, simplu, fiabil ºi ieftin; 

a deschis calea societãþii de consum. 

– Primul Rãzboi Mondial (1914-1918). 

– Intrarea României în Rãzboiul Întregirii 

Naþionale. 

– Revoluþia din Rusia; bolºevicii, conduºi de 

V. I. Lenin, cuceresc puterea. 

1900 

1901 

1905 

1907 

1908 

1909 

1910 

1914 

1916 

1917 

– 1 Decembrie, se încheie fãurirea statului 

naþional unitar român. 1918 

– S. Freud (1856-1939) – Interpretarea viselor. 

Ia naºtere psihanaliza, una dintre marile 

revoluþii intelectuale ale secolului XX. 

– M. Plank (1858-1947) – Teoria cuanticã; 

revoluþioneazã fizica tradiþionalã. 

– A doua jumãtate a secolului XIX – secolul 

XX: miºcarea realistã. 

– G. Marconi (1874-1937) a transmis semnale 

radio peste Atlantic; se pun bazele 

comunicaþiilor radio globale. 

– A. Einstein (1879-1955) – Teoria 

relativitãþii: punct de plecare pentru 

studiile referitoare la structura atomului ºi 

la energia nuclearã. 

– P. Picasso (1881-1973) – Domniºoarele din 

Avignon; marcheazã naºterea cubismului. 

Picasso influenþeazã profund ºi decisiv arta 

modernã. 

– F. T. Marinetti publicã Manifestul – 

program al miºcãrii futuriste. Cubismul ºi 

futurismul ºi-au pus durabil amprenta 

asupra artei secolului XX. 

– Începuturile artei abstracte – „expresia 

libertãþii” – cu acuarela Compoziþie, pictatã 

de W. Kandinsky. 

– H. Coandã (1886-1972) concepe, 

construieºte ºi piloteazã primul avion cu 

reacþie. În 1934 descoperã efectul fizic ce-i 

poartã numele. 

– C. Chaplin (1889-1977) creeazã personajul 

mit Charlot. 

– T. Tzara (1896-1963) pune bazele miºcãrii 

avangardiste a dadaismului. 

– H. Oberth (1894-1980); primul model al 

unei rachete cu combustibil lichid. 

– I. Stravinski (1882-1971) – Povestea 

soldatului; compoziþie în care integreazã 

elemente de jazz. 

121


122 


– B. Mussolini preia conducerea Italiei. 

– I.V. Stalin preia conducerea U.R.S.S. 

– Marea crizã economicã mondialã (1929- 

1933). 

– A. Hitler devine cancelar al Germaniei; 

începutul Holocaustului. 

– Rãzboiul civil spaniol (1936-1939). 

– Americanul Du Pont de Nemours 

comercializeazã nailonul. 

1920 

1922 

1924 

1927 

1929 

1933 

1936 

1938 

– Al Doilea Rãzboi Mondial (1939-1945). 1939 

– În statele Europei de Est se instaureazã 

comunismul (1945-1948). 

– Congresul SUA voteazã Planul Marshall. 

– Rãzboiul din Coreea (1950-1953). 

– A început miºcarea pentru drepturi civile 

în S.U.A., condusã de legendarul M. L. 

King (1929-1968). 

– La Bucureºti (2-14 aug.), Festival Mondial 

al Tineretului ºi Studenþilor (30 000 de 

participanþi). 

– Manifestãri ale începuturilor societãþii 

postindustriale. 

– România este admisã în ONU ºi UNESCO. 

– În Ungaria, insurecþia împotriva dominaþiei 

sovietice. 

– Demonstraþii studenþeºti la Bucureºti, Iaºi, 

Cluj ºi Timiºoara pentru îmbunãtãþirea 

condiþiilor de viaþã. 

1945 

1947 

1950 

1951 

1953 

1955 

1956 

1961 

– E. Racoviþã (1868-1947) – întemeiazã 

biospeologia. 

– Le Corbusier – Cãtre o nouã arhitecturã a 

lumii. 

– A. Breton (1896-1966) – Manifestul 

suprarealismului. 

– 6 octombrie – premiera primului film 

vorbit: „Cântãreþul de jazz”. 

– B.B.C. a transmis prima emisiune televizatã 

din lume. 

– G. Enescu (1881-1955) – Oedip; premierã 

absolutã la Opera din Paris. 

– La Târgu Jiu, inaugurarea ansamblului 

sculptural realizat de Constantin Brâncuºi 

(1876-1957), cel mai vestit ansamblu din 

întreaga artã modernã. 

– Dupã 1945, în Franþa ºi SUA, dezvoltarea 

unei literaturi „angajate”. 

– Se publicã Jurnalul Annei Frank, una 

dintre cãrþile cele mai citite din lume. 

– Eugen Ionescu (1909-1994) – Cântãreaþa 

chealã; apare teatrul absurdului. 

– J. D. Salinger (n. 1919) – De veghe în lanul 

de secarã; a captivat tinerii din întreaga 

lume. 

– F. Crick (Marea Britanie) ºi J. Watson (SUA) 

descoperã structura ADN-ului. Una dintre 

cele mai importante cuceriri ºtiinþifice ale 

secolului. 

– A murit, la 24 de ani, actorul James Dean, 

star rebel ºi nemulþumit, „erou al generaþiei 

tinere”. 

– Heartbreak Hotel – primul single de top al 

lui Elvis Presley (1935-1977), „regele rock 

and roll-ului”, model pentru milioane de 

adolescenþi. 

– G. Pincus (1903–1967) preparã pilula 

contraceptivã; din 1960, în vânzare. 

– Iuri Gagarin (URSS) – primul om în cosmos. 

– În anii 1960 a apãrut, simultan în Europa ºi 

America, miºcarea pop-art.



– Criza internaþionalã a rachetelor (Cuba). 

– „Che” Guevara (n.1928) este ucis în Bolivia; 

simbol al revoltei politice. 

– Revolte studenþeºti în lume; acestea pun 

sub semnul întrebãrii valorile clasice. 

– „Primãvara de la Praga”. 

– G. Greer – Femeia eunuc, carte din al 

doilea val al feminismului; libertate ºi 

egalitate sexualã ºi economicã. 

– Sfârºitul rãzboiului din Vietnam (1964- 

1975). 

– Înfiinþarea Chartei 1977. 

– Începe miºcarea anticomunistã iniþiatã de 

scriitorul P. Goma. 

– Greva din Valea Jiului (35000 de mineri). 

1962 

1965 

1967 

1968 

1969 

1970 

1975 

1977 

– SUA lanseazã primul satelit Telstar, care 

trimite imagini T.V. peste Atlantic. 

– Încheierea Conciliului II Vatican (1962- 

1965). Dorinþã de adaptare la lumea 

modernã ºi de refacere a unitãþii creºtine. 

– Bob Dylan (n. 1941), provenit din „beat 

generation”, lanseazã discul Highway 61 

Revisited; cântecele sale devin adevãrate 

imnuri ale tineretului contestatar. 

– Oamenii de ºtiinþã descoperã efectul de 

serã. 

– Pe fundalul evenimentelor din `68, se 

dezvoltã, în Europa, un realism critic; 

obiectivele de angajare socialã sunt 

apropiate celor ale verismului. 

– Festivalul de la Woodstock, New York – 

apogeu al culturii hippy – strãbate lumea. 

– Despãrþirea membrilor grupului Beatles; 

aveau vândute 250 milioane de discuri. 

– W. Gates (n.1955) înfiinþeazã Microsoft, 

simbol al revoluþiei informatice. 

– Primul copil inseminat în eprubetã, Louise 

1978 

Brown, se naºte la Manchester. 

– Gdansk: crearea sindicatului Solidaritatea. 1980 – Expoziþia graffiti la New York. 

– Revolta popularã de la Braºov (15 nov.). 1987 

– Cad regimurile comuniste est-europene; 

sfârºitul rãzboiului rece. 

– Rio de Janeiro: Conferinþa Pãmântului. 

– Agenda 2000 pentru o Europã mai 

puternicã ºi mai largã. 

1989 

1992 

1997 

– Comunitãþile umane îºi exprimã speranþa 

într-un mileniu mai bun. 2000 

– 11 sept. 2001: SUA declarã rãzboi 

terorismului. 

– Semnarea Tratatului de aderare a României 

2001 

la Uniunea Europeanã. 2005 

– Timothy Berners-Lee (britanic) inventeazã 

World Wide Web. 

– Compania suedezã Ericsson lanseazã 

primul telefon mobil digital. 

– Oamenii de ºtiinþã scoþieni anunþã cã au 

reuºit sã cloneze o oaie – Dolly. 

– Se finalizeazã prima variantã a Proiectului 

Genomului Uman, proiect demarat în urmã 

cu 10 ani. 

– Summit-ul Mondial al Societãþii 

informaþiei, cea mai mare reuniune 

organizatã sub egida ONU. 

123


Cultura de masã este o caracteristicã a secolului XX. Presa de 

masã, cinematograful, radioul, televiziunea – dupã 1950 – au 

transformat majoritatea populaþiei în consumatoare de culturã. 

Începând cu mijlocul anilor '50, creºterea salariului real ºi 

regresul ºomajului au fãcut ca publicul jocurilor de fotbal 

(fotbalul devine un adevãrat liant cultural în lume), al concertelor 

rock, al emisiunilor de radio, al show-urilor T.V. etc. sã provinã 

preponderent din mediul muncitoresc. Dealtfel, odatã cu 

simultaneitatea ºi mondializarea informaþiilor, s-a realizat, firesc, 

o oarecare uniformizare a mentalitãþilor. 

Constituirea unei culturi tinere specifice ºi foarte influente indicã 

o schimbare amplã ºi profundã în relaþiile dintre generaþii. 

Tineretul devine un agent social independent. Radicalizarea 

politicã din anii '60 a aparþinut tinerilor. O culturã a tineretului a 

luat fiinþã la nivel global 1 . 

Aceastã culturã a devenit „matricea revoluþiei culturale, 

revoluþiei în moravuri ºi obiceiuri, în modalitãþile de a petrece 

timpul liber, în artele comerciale, care au format din ce în ce mai 

mult atmosfera pe care o respira populaþia de la oraº.” 2 Bluejeanºii 

ºi muzica rock au devenit semne ale tineretului „modern”. 

Pornind din SUA, de la cultura tineretului din anii '50 – miºcarea 

beatnik-ilor, care a „coborât poezia în stradã” ºi propovãduia 

non-violenþa –, s-a dezvoltat, în anii '60, „o contra-culturã” 

marcatã de un sistem de valori care opunea normelor adulþilor – 

munca, proprietatea, statul, puterea – ºi stilului de viaþã 

american, concurenþei ºi urii, conformismului etc. valori ca 

emoþionalul, intuiþia, spontaneitatea, solidaritatea, lipsa de 

violenþã, toleranþa, creativitatea ºi dezvoltarea capacitãþilor 

proprii. Valoarea centralã se numea „iubire” ºi dãdea numele 

întregii generaþii – „love generation”. 

Unul dintre primii idoli ai protestului adolescentin împotriva 

normelor ºi valorilor generaþiei pãrinþilor a fost, din anul 1955, 

Elvis Presley. El a impus rock and roll-ul pe plan mondial, iar 

genul a atins apogeul prin contribuþia grupului The Beatles. 

Punctul culminant al stadiului în care starurile muzicii rock 

exprimau internaþional sentimentul vieþii unei întregi generaþii 

tinere – love generation – a fost atins la legendarul Festival de la 

Woodstock, New York – SUA (15-17 august 1969), care a atras, pe 

o pajiºte, circa 500.000 de oameni. 

Concertul de la Woodstock a fost considerat „mare mesã” a 

culturii hippy ºi a avut un larg ecou în Europa, în întreaga lume. 

124 

I. 

CULTURA TINERILOR – 

VALORI, IDEALURI, ASPIRAÞII 

Epocã a protestelor 

tineretului ºi a „crizei 

generaþiilor”. 

Sistemul de valori al 

culturii tinerilor din 

deceniile VI-VIII ale 

secolului XX.

Într-o oarecare mãsurã, spiritul miºcãrii hippy a inspirat ºi 

experienþele comunitare ale unor miºcãri alternative, care, active, 

mai ales în R.F.G., la începutul anilor '80, au încercat sã 

inventeze „noi forme de viaþã în societate.” 

ªi, aºa cum „în Occidentul anilor '60 ºi '70 artiºtii au avut un rol 

esenþial în inventarea (s.a.) acestei noi planete – sã ne gândim 

doar la covârºitoarea influenþã a grupurilor rock «The Beatles», 

«The Rolling Stones», «Pink Floyd» etc., dar ºi a poeþilor 

generaþiei Beat, de pildã, […], în România ºi, probabil, în tot estul 

Europei, artiºtii au preluat ºi au dus mai departe, în condiþiile 

mult mai dure ale regimurilor totalitare, mesajul miºcãrilor din 

Apus”. 3 

Se apreciazã cã sistemul starurilor rock din anii '70 a corespuns 

cu risipirea culturii tineretului în nenumãrate direcþii ºi grupuri 

de interese – de la fanii pop la fanii punk, de la fanii 

motocicletelor la ecologism –, dar, desigur, fãrã forþa integrativã a 

miºcãrii contestatare din anii '60. Iar din anii '80 ne aflãm într-o 

nouã fazã în evoluþia starului rock, faza declanºatã prin 

rãspândirea videoclipului. Michael Jackson, superstarul mondial 

al anilor '80 ºi '90, are un deosebit succes. 

La periferia marilor oraºe îºi face apariþia o nouã culturã 

contestatarã, care se bazeazã pe miºcarea hip-hop. 

Se recomandã o înþelegere, atât holisticã, cât ºi în detaliu, a 

acestei deosebit de importante ºi provocatoare teme – cu nucleele 

sale: Învãþãminte ale rãzboaielor mondiale, Nu totalitarismului! 

Credem în libertate, credem în omul de lângã noi – concomitent 

cu abordarea în conexiune a tuturor componentelor ei ºi ale 

întregului modul. Aplicaþiile propuse nu epuizeazã potenþialul 

surselor, ci se constituie doar într-una dintre posibilitãþile 

concrete de punere a lor în valoare. De asemenea, este necesar sã 

relaþionãm permanent „Întrebarea cheie” cu „Rezultatele 

aºteptate”. 

1 Vezi pe larg: GIOVANI LEVI, JEAN CLAUD SCHMITT 

(coordonatori) – Istoria tinerilor în Occident, vol. 1, Iaºi, Institutul 

European, 2001, pp. 22-23. 

2 ERIC HOBSBAWN – O istorie a secolului XX. Era extremelor. 

1914-1991, Chiºinãu, Editura Cartier, 1999, p. 346. 

3 MIRCEA CÃRTÃRESCU – Postmodernismul românesc, Bucureºti, 

Editura Humanitas, 1999, p. 365. 

CULTURA TINERILOR – VALORI, IDEALURI, ASPIRAÞII 

Risipirea culturii tinerilor 

în direcþii ºi grupuri de 

interese multiple. 

125


1. 

„Tãcerea se prelungeºte. 

Vorbesc ºi trebuie sã vorbesc. Îi 

vorbesc deci lui ºi-i spun: 

– Camarade, n-am vrut sã te 

omor. Dacã ai mai sãri o datã 

aici, n-aº mai face-o, în cazul 

în care ai fi ºi tu înþelegãtor. 

Dar tu ai fost pentru mine, în 

clipa aceea, nu un om, ci doar 

o idee, o combinaþie care a 

existat în creierul meu ºi a 

126 

ÎNVÃÞÃMINTE ALE RÃZBOAIELOR 

MONDIALE 

1.1. „EªTI UN OM CA ªI MINE” 

Nimic nou pe frontul de vest, 

ecranizarea legendarã a lui Lewis 

Milestone, din anii 1929/1930, a fost 

primul film antirãzboi care a fãcut 

înconjurul lumii. 

dezlãnþuit hotãrârea – iar eu, 

din pricina acestei combinaþii, 

mi-am împlântat pumnalul în 

tine. Abia acum vãd cã eºti un 

om ca ºi mine. Atunci m-am 

gândit numai la grenadele, la 

baioneta ºi la armele tale – 

acum o vãd pe soþia ta, îþi vãd 

faþa, vãd asemãnarea dintre 

ursitele noastre. Iartã-mã, 

camarade! Totdeauna ne dãm 

seama prea târziu. De ce nu ni 

se repetã mereu cã voi cei de 

dincolo sunteþi niºte biete 

fiinþe la fel ca ºi noi, cã 

mamele voastre tremurã de 

teamã ca ºi ale noastre ºi cã ºi 

vouã ºi nouã ne e la fel fricã de 

moarte, cã ne aºteaptã aceeaºi 

mizerie ºi aceeaºi suferinþã? 

Iartã-mã, camarade! Cum 

puteai sã fii duºmanul meu? 

Dacã am arunca armele ºi 

uniformele acestea, ai putea 

sã-mi fii frate, întocmai ca 

Albert ºi Kat. Ia douãzeci de 

ani din viaþa mea, camarade, ºi 

scoalã-te; ia mai mulþi, cã tot 

nu ºtiu ce sã fac cu ei.” 

ERICH MARIA REMARQUE – Nimic nou pe frontul de vest, 

Bucureºti, Editura pentru Literaturã, 1965, pp. 241-215. 

JOACHIM, SCHOLL – Cele mai cunoscute 50 romane ale secolului 

XX, Bucureºti, Editura Corint, 2001. 

1.2. „ARMELE MELE: PANA, VIOARA ªI BAGHETA” 

„În timpul primului rãzboi 

mondial am fost obligat sã 

trãiesc evenimente la care nu 

participam. Nu mi-am slujit 

patria decât cu armele mele: 

pana, vioara ºi bagheta. Faþã de 

întinderea ºi grozãvia 

conflictului, armele acestea 

erau prea paºnice. […]. 

Rãzboiul însã a dus la 

prãbuºirea valorilor, cât ºi a 

speranþelor mele: adio 

frumoase visuri! Cum însã 

trebuia sã-mi asigur traiul, în 

1918 am deschis iar cutia viorii 

ºi, îndatã ce rãzboiul a luat 

Sursele secvenþei – ºtiinþifice, 

beletristice, artistice – au un 

evident ºi puternic mesaj 

umanitarist-pacifist. În acelaºi 

context, se reliefeazã cã procesul 

dreptãþii, potrivit legilor, nu 

poate fi oprit atâta timp cât 

asasinii – asasinii de copii! – sunt 

printre noi. 

Erich Maria Remarque (1898- 

1970), renumit prozator german, 

evocã în romanele sale dramele ºi 

consecinþele morale ale primului 

rãzboi mondial. Cartea Nimic nou 

pe frontul de vest (1929) este 

recomandatã, dupã opinia 

autorilor volumului Cele mai 

cunoscute 50 de romane ale 

secolului XX, J. Scholl ºi 

U. Braun, „tuturor celor care nu 

au trãit aºa ceva ºi care îºi 

imagineazã cã este o aventurã 

romanticã”. 

George Enescu (1881-1955), una 

dintre personalitãþile artistice de 

geniu ale secolului XX. Criticul 

muzical B. Gavoty (1908-1982) a 

publicat albume ilustrate 

consacrate unor mari muzicieni 

contemporani.

1.4.1. 

sfârºit, am pornit-o la drum, 

cutreierând din nou lumea 

zicându-mi: «Poate mai 

târziu…». Din nefericire, 

mai târziu a fost anul 

1939…[…].” 

BERNARD GAVOTY – Amintirile lui George Enescu, Bucureºti, 

Editura Muzicalã, 1982, pp. 78-79. 


APLICAÞIE 

1. Lucrând în perechi ºi apoi în grupuri mici, pe suportul cunoºtinþelor anterior dobândite, atât 

la Istorie, cât ºi la alte discipline, gãsiþi argumente pentru afirmaþiile din sursele 1.1-2: – „ne 

aºteaptã aceeaºi mizerie ºi aceeaºi suferinþã” ºi – rãzboiul a dus la „prãbuºirea valorilor”. 

2. Apelând la cunoºtinþele dobândite la Istorie ºi la alte discipline de învãþãmânt, dar ºi pe cale 

informalã, realizaþi o dezbatere pe tema traumelor morale provocate de rãzboaie ºi a poziþiei 

generaþiilor postbelice faþã de acestea. 

1.3. SÃ NU SE UITE… 

În 1977, cu ocazia celei de-a 40-a aniversãri a tragediei de la Guernica, locuitorii 

oraºului basc iau parte la o manifestaþie în faþa unei reproduceri a celebrei pânze a 

lui Pablo Picasso. Pictura, poate cea mai cunoscutã operã de artã a secolului XX, 

este o vastã alegorie plinã de semnificaþii ºi de prezenþe simbolice. (Tempera pe 

pânzã, 354 x 782 cm, Madrid, www.terra.es) 

1.4. TINERII „AU DREPTUL SÃ AFLE” 

Copii ca el erau duºi în lagãrele de 

concentrare (Fotografie din Polonia 

ocupatã de naziºti 

http://www.holocaust-education.dk/¬ 

images/billeder/26543.jpg) 

1.4.2. „Într-o Postfaþã inseratã 

la sfârºitul acestei cãrþi, Simon 

Wiesenthal relateazã o discuþie 

avutã, în septembrie 1944, cu 

un subofiþer SS care l-a 

întrebat ce ar povesti despre 

lagãrele de concentrare dacã, 

printr-un miracol, s-ar trezi 

brusc în America. Dupã o lungã 

ezitare, Wiesenthal i-a rãspuns 

cã ar dezvãlui adevãrul. Merz, 

Rottenführerul SS, unul dintre 

puþinii de teapa lui care nu îºi 

APLICAÞIE 

1. Lucrând individual ºi 

apoi în perechi, desprindeþi 

mesajele transmise de 

George Enescu ºi de Pablo 

Picasso (sursele 1.2-3). 

2. Lucrând în grupuri mici, 

listaþi – ºi argumentaþi – 

manifestãrile libertãþii în 

timp de pace ºi în timp de 

confruntãri violente, 

sângeroase. 

3. Organizaþi, la nivelul 

întregii clase, o dezbatere pe 

aceeaºi temã, corelând-o cu 

ideile rezultate din 

dezbaterile anterioare. 

Simon Wiesenthal (1908-2005), 

supravieþuitor al Holocaustului, a 

devenit personaj de legendã. Se 

apreciazã cã volumul Asasinii 

printre noi este o chemare la 

vigilenþa perpetuã, o 

demonstraþie a necesitãþii 

menþinerii conºtiinþei treze, 

pentru ca adormirea ei sã nu mai 

nascã monºtri. 

127

1.4.3. 

1.4.4. 


pãtaserã mâinile cu sânge 

nevinovat, i-a spus atunci: 

«O sã le povesteºti adevãrul 

oamenilor din America. Foarte 

bine. Dar ºtii dumneata ce se va 

întâmpla, Wiesenthal? N-or sã 

te creadã. Or sã te ia drept 

nebun. Poate chiar or sã te 

închidã la balamuc. Cine ar 

putea crede aceste orori dacã 

nu le-a trãit?» […]. 

În 1965, Wiesenthal l-a întâlnit 

pe Alfons Gorbach, fostul 

128 

cancelar federal al Austriei, un 

catolic care trecuse ºi el prin 

lagãrul de concentrare de la 

Dachau. Gorbach i-a reproºat 

lui Wiesenthal cã redeschide 

«rãni vechi». 

«Poate cã istoria va hotãrî dacã 

ceea ce fac este bine sau rãu – 

i-a rãspuns Wiesenthal. – Dar 

ºtiu cã ceea ce fac este necesar. 

Aþi dori, oare, ca fiii ºi nepoþii 

dumneavoastrã sã ajungã la 

maturitate contaminaþi de 

teoriile conform cãrora existã 

rase inferioare care trebuie 

exterminate ca viermii? 

N-aþi dori oare ca ei sã creascã 

imunizaþi prin cunoaºterea 

adevãrului? […] Deseori stau 

de vorbã cu tinerii ºi ºtiu cât 

sunt de avizi sã afle. Ei au 

auzit mult vorbindu-se despre 

«aceste chestiuni», au citit 

destul. Sunt convins cã au 

dreptul sã afle…»“ 

IOAN GRIGORESCU – O cursã a justiþiei contra cronometru, în SIMON WIESENTHAL – Asasinii printre noi, 

Bucureºti, Editura Politicã, 1969, p. 11; 15; 21. 

JOI, 25 MAI 1944 

„Totul este pe dos. Oamenii 

de treabã sunt trimiºi în 

lagãre de concentrare, 

închisori, în celule izolate; e 

iadul pe pãmânt pentru 

tineri ºi bãtrâni, bogaþi ºi 

sãraci […].” 

Anne 

Templul evreilor sefarzi din Bucureºti, 

devastat ºi incendiat de legionari în 

timpul pogromului din ianuarie 1941. 

Apud.: Comisia Internaþionalã pentru 

Studierea Holocaustului în România, 

Documente, Ediþie îngrijitã de Lya 

Benjamin, Editura Polirom, 2005, foto 7. 

Jurnalul Annei Frank. O copilã 

evreicã, fugitã cu familia din 

Frankfurt la Amsterdam, dupã 

venirea la putere a lui Adolf 

Hitler, ºi-a þinut jurnalul în 

perioada 1942-1944, când a locuit 

într-o anexã secretã deasupra 

biroului tatãlui ei. Anne avea 15 

ani când a murit în lagãrul de la 

Belsen. Jurnalul sãu, care conþine 

mãrturii din timpul dominaþiei 

terorii, a arãtat lumii o parte din 

ororile Holocaustului.

APLICAÞIE 


De ce credeþi cã tatãl Annei, unicul supravieþuitor al familiei Frank, a publicat, în 1947, jurnalul 

din ultimii ani de viaþã ai fiicei sale, care va deveni una dintre cele mai citite cãrþi din lume? 

APLICAÞIE 

1. Analizaþi individual ºi apoi în perechi fiecare sursã a secvenþei 1.1-4 ºi esenþializaþi-o 

printr-un cuvânt (sintagmã) cheie, altul (alta) decât denumirea pe care o are deja sursa. 

2. Lucrând în grupuri mici, gãsiþi argumente pentru afirmaþiile cuprinse în sursele 1.4.2. – „Cine 

ar putea crede aceste orori dacã nu le-a trãit?” ºi 1.4.4. – „e iadul pe pãmânt, pentru tineri ºi 

bãtrâni, bogaþi ºi sãraci.” 

3. Organizaþi, la nivelul întregii clase, o dezbatere cu tema „Învãþãmintele rãzboaielor”, în care sã 

cuprindeþi judecãþile tuturor grupãrilor angajate în conflict. Extindeþi dezbaterea ºi asupra 

practicii grave din zilele noastre, de a se folosi copii în conflictele armate din întreaga lume: 

„Copiii-soldaþi”. Argumentaþi-vã opinia! 

SUGESTII PENTRU ACTIVITÃÞI VIITOARE 

Printr-o strânsã colaborare interdisciplinarã se pot realiza, pe secvenþe, mape tematice, CD-uri, 

casete audio-video etc., care sã fie utilizate atunci când se abordeazã domeniile de conþinut ale 

Istoriei contemporane. Activitatea, deosebit de eficientã, este uºuratã de existenþa unor valoroase 

lucrãri-reper, precum MILAN RISTOVIÆ, DUBRAVKA STOUANOVIÆ (editori) – Copiii în istorie 

(Secolele XIX-XX). Material didactic auxiliar pentru ºcolile secundare (Belgrad, Asociaþia de 

Istorie Socialã, 2001) sau JOACHIM SCHOLL, ULRIKE BRAUN – Cele mai cunoscute 50 romane 

ale secolului XX (Bucureºti, Editura Aquila '93, 2002): al doilea volum cuprinde o bogatã 

ilustraþie, exemple de ecranizãri celebre ale romanelor, recomandãri din domeniul creaþiilor 

muzicale inspirate de operã etc. De asemenea, se recomandã, ca alternativã metodicã, folosirea 

simulãrii ºi a jocului de rol în abordarea prevederilor conferinþelor de pace de dupã rãzboaiele 

mondiale, pentru desprinderea învãþãmintelor. 

129

2.2.1. 


2. 

„Termenul de «totalitar» 

surprinde exercitarea puterii 

unui partid asupra maselor, prin 

utilizarea unor sisteme 

moderne, pornind fie de la 

adeziunea liberã, fie de la 

constrângere, fãrã separaþia 

puterilor, fãrã stat de drept ºi 

stat constituþional, prin teroare 

ºi îndoctrinare. Pretenþia 

totalitarismului absolut de a 

stãpâni viaþa individului sub 

toate aspectele acesteia – private 

ºi colective (inclusiv prin 

«unitatea întregului popor») –, 

printr-o înlãnþuire totalã de 

cãtre stat ºi societate, ne lasã sã 

130 

NU 

TOTALITARISMULUI! 

2.1. COMUNISMUL ªI NAÞIONAL-SOCIALISMUL: 

CELE DOUÃ MARI SISTEME TOTALITARE ALE SECOLULUI XX 

întrevedem intenþia de a crea un 

«om (total) nou» […]. 

Mijloacele de îndoctrinare au 

cunoscut o paralelã frapantã, 

mergând pânã la cultul 

drapelului, al conducãtorului 

ºi al personalitãþii. Ambele 

sisteme au fost 

supermilitarizate, au cultivat 

modelul urii faþã de «duºmanii 

poporului», «duºmanul de 

clasã», «rasele duºmane», 

«evreimea mondialã» ºi 

«sionism», «imperialism», 

«capitalism», «plutocraþie», 

«suboameni», «duºmani» sau 

«elemente duºmãnoase» […].” 

IMANUEL GEISS – Istoria lumii. Din preistorie pânã în anul 2000, 

Bucureºti, Editura All Educational, 2002, pp. 496-497. 

2.2. CULTUL CONDUCÃTORULUI 

V.I. LENIN în noiembrie 1917 

(Secolul XX: pas cu pas, Bucureºti, Editura ªtefan ’94, 2000.) 

Hannah Arend (1906-1975), 

personalitate proeminentã a 

gândirii socio-politice contemporane, 

evidenþiazã, în monumentala 

monografie Originile totalitarismului 

(1994, Humanitas): 

„[…]; oriunde a domnit totalitarismul, 

el a început sã distrugã 

esenþa omului” (p.7). 

Imanuel Geiss (n.1931), a predat 

istoria modernã ºi contemporanã 

la Universitatea din Bremen, a 

publicat mai multe sinteze de 

istorie universalã.

2.2.2. 

Mulþimile îl urmeazã pe Führer 

(Secolul XX: pas cu pas, Bucureºti, Editura ªtefan’94, 2000.) 

2.3. RINOCERII 

„– Unor rinoceri? 

– De exemplu. Ei au candoarea 

ºi ferocitatea lor, amestecate. 

V-ar ucide cu conºtiinþa 

împãcatã dacã n-aþi gândi la 

fel ca ei. Iar istoria ne-a 

dovedit îndeajuns, în cursul 

acestui ultim sfert de secol, 

cã persoanele astfel 

transformate nu seamãnã doar 

cu niºte rinoceri, ci devin 

rinoceri cu adevãrat. […] 

Aceasta e toatã tema 

Rinocerilor. […] 

Trebuie sã spun cã scopul 

piesei a fost tocmai acela de a 

descrie procesul de nazificare a 

unei þãri, ca ºi zãpãceala celui 

care, în chip firesc alergic faþã 

de contagiune, asistã la 

metamorfoza mentalã a 

colectivitãþii sale. La origini, 

«rinoceriþa» era chiar un 

nazism.” 

EUGÈNE IONESCO – Note ºi contranote, Humanitas, 1992, 

pp. 214-215 


APLICAÞIE 

1. Lucrând în perechi, selectaþi 

din sursele 2.1. ºi 2.2.(1-2) 

asemãnãrile existente între cele 

douã mari sisteme totalitare ºi 

transpuneþi-le într-un tabel. 

2. Brainstorming: Corelaþi 

cunoºtinþele voastre cu structura 

tematicã a ilustraþiilor pentru a 

desprinde câteva caracteristici 

ale „omului nou” pe care 

intenþionau sã-l creeze regimurile 

totalitare. 

3. Aþi accepta astãzi sã 

participaþi, din liberã voinþã, la o 

manifestare ilustratã în sursa 2.2 

(1-2) „Cultul conducãtorului”? 

Argumentaþi-vã rãspunsul! 

Rinocerii lui Eugen Ionescu 

(1909-1994) – scriitor francez de 

origine românã, „emblemã” a 

spiritului european ºi a 

umanitãþii din secolul XX – este 

o piesã de teatru antitotalitarã, 

una dintre marile succese de 

dupã Al Doilea Rãzboi Mondial. 

131


2.4. „TOATE ANIMALELE SUNT EGALE, 

DAR UNELE ANIMALE SUNT MAI EGALE DECÂT ALTELE” 

2.5. „O INSULÃ A ORORII ABSOLUTE” 

„Toatã lumea cunoaºte azi 

Arhipelagul Gulag. Toatã 

lumea mai ºtie cã, sub 

denumirea posibilã de 

Arhipelag M.A.I., el s-a întins 

ºi asupra României. Ceea ce 

n-a ajuns însã – ºi încã – la 

cunoºtinþa tuturor este cã în 

Arhipelagul românesc a existat 

o insulã a ororii absolute, cum 

alta n-a mai fost în întreaga 

geografie penitenciarã 

comunistã: închisoarea de la 

Piteºti. Acolo a început, la 6 

decembrie 1949, o experienþã 

de o sumbrã originalitate 

denumitã reeducare (s.a.) ºi 

tinzând la distrugerea psihicã a 

individului. Experienþa 

132 

Opera lui George Orwell (1903-1950) – geniul necontestat al literaturii 

politice – este manifestul unui cetãþean împotriva sistemului totalitar. 

Ferma animalelor (1945) este o fabulã extinsã ce prezintã ascensiunea 

comunismului, iar O mie nouã sute optzeci ºi patru (1949) este un 

avertisment împotriva pericolului pe care îl aducea totalitarismul, atât de 

stânga, cât ºi de dreapta. 

APLICAÞIE 

Lucrând în grupuri mici, desprindeþi din analiza surselor 

2.3-4, a prezentãrilor autorilor ºi a volumelor lor scopurile 

urmãrite de scriitorii Eugène Ionesco ºi George Orwell prin 

publicarea operelor Rinocerii ºi, respectiv, Ferma animalelor. 

Listaþi ºi alte opere literare care au acelaºi scop. 

aceasta, care a þinut pânã în 

august 1952, întinzându-se ºi 

asupra altor închisori din 

România, a fost ºi mai 

acoperitã de tãcere, ºi mai 

înfundatã în uitare decât 

celelalte crime sãvârºite în 

închisorile din România […] 

Apoi, ºi aici stã, fãrã îndoialã 

cheia tãcerii, victimele 

reeducãrii au fost nevoite sã 

devinã, la rândul lor, cãlãi. Or, 

cãlãul – chiar împotriva 

voinþei ºi firii lui – nu se 

grãbeºte niciodatã sã-ºi 

mãrturiseascã crimele. De-a 

lungul experienþei de la Piteºti, 

categoria martorului inocent a 

fost pur ºi simplu suprimatã.” 

VIRGIL IERUNCA – Fenomenul Piteºti, Bucureºti, Editura 

Humanitas, 1990, p. 9-12. 

2.6. LIMITELE DEZNÃDEJDII OMENEªTI 

„Ceea ce ar trebui cuprins în 

aceastã parte este de necuprins. 

Pentru a concepe ºi a pricepe 

acest sãlbatic adevãr, trebuie 

sã-þi fi târât vieþi de-a rândul 

zilele prin lagãre, prin aceste 

locuri unde, fãrã o înlesnire cât 

de cât, nu apuci sã 

supravieþuieºti nici mãcar unei 

singure condamnãri, cãci 

lagãrele au fost nãscocite 

pentru exterminare. 

Fenomenul Piteºti, de Virgil 

Ierunca (n.1920), este un 

document de penitenciar despre 

experienþa „reeducãrii” prin 

torturã a tineretului încarcerat la 

Piteºti, în perioada 1949-1952; 

este un strigãt adresat comunitãþii 

internaþionale.

2.7. „ERA TICÃLOªILOR” 

„Cum a devenit imposibilul 

aproape posibil o datã cu Cel 

mai iubit dintre pãmânteni, 

unde pentru prima oarã un 

autor publicat în þarã dibuieºte 

esenþa rãului în însuºi actul 

«revoluþionar» ºi insistã asupra 

rolului torþionar al Securitãþii, 

rãmâne o întrebare deschisã, 

ºi-o pun toþi cititorii care au 


Urmarea: toþi cei ce au sorbit 

pânã la fund, cei ce au gustat 

mai din plin sunt în mormânt; 

ei nu vor vorbi niciodatã. 

Esenþialul despre lagãrele 

Arhipelagului nu va fi spus de 

nimeni, nicicând”. 

ALEXANDR SOLJENIÞÎN – 

Arhipelagul Gulag. 1918- 

1956. Încercare de 

investigaþie literarã, vol.II, 

Bucureºti, Editura Univers, 

1997, p.6. 

smuls acest roman din librãrii 

(cartea se cumpãrã la negru la 

preþuri incredibile ºi, 

bineînþeles, nu este reeditatã). 

Sã ne mirãm cã unii cititori ai 

romanului, înmãrmuriþi de 

aceastã trimitere a Securitãþii în 

boxa acuzãrii, au lansat zvonul – 

persistent – cã «organele» n-ar fi 

fost strãine de moartea 

MONICA LOVINESCU – Posteritatea contemporanã. Unde scurte, III, Bucureºti, 

Editura Humanitas, 1994, pp. 132-141. 

Alexandr Soljeniþîn (n.1918), 

simbolul disidenþei ruse, scrie 

romane de substanþã autobiograficã 

în care descrie ororile 

sistemului totalitarist ºi 

îngrãdirea libertãþii individului. 

Monica Lovinescu (n.1923), critic 

literar ºi eseist, cu rezidenþã la 

Paris, a desfãºurat alãturi de soþul 

ei, Virgil Ierunca, o activitate 

criticã aparte – critica 

radiofonicã, prin intermediul 

postului Europa liberã. Unde 

scurte (4 volume) cuprind o micã 

parte din opera Monicãi 

Lovinescu. 

scriitorului? […] El aratã în orice 

caz cã nu prin povestea de 

iubire, ºi nu numai prin calitãþile 

sale estetice, Cel mai iubit dintre 

pãmânteni a scurtcircuitat 

sensibilitatea publicului din þarã. 

[…] Marin Preda a mers cel mai 

departe în cartea ce meritã 

într-adevãr titlul pe care nu-l 

poartã: Era ticãloºilor.” 

133


APLICAÞIE 

1. Lucrând individual, apoi în perechi ºi în grup, identificaþi ºi notaþi cuvintele-cheie comune 

pentru toate cele opt surse ale nucleului „Nu totalitarismului!”. 

2. Dupã lectura atentã a surselor 2.5-7, listaþi, într-un tabel cu trei rubrici, cel puþin douã 

argumente care sã susþinã titlurile surselor – „Limitele deznãdejdii omeneºti”, „O insulã a ororii 

absolute” ºi „Era ticãloºilor”. 


Se recomandã activitãþi care sã se concentreze asupra utilizãrii istoriei orale. Un exemplu pentru 

constituirea de fonduri îl putem avea în volumul Copilãria ºi adolescenþa altãdatã. Tinerii de azi 

cerceteazã istoria de ieri – Concursul Istoria mea – Eustory, Ediþia I, 2000, volum îngrijit de 

MIRELA–LUMINIÞA MURGESCU ºi SILVANA RACHIERU. (A se vedea ºi volumele ediþiilor 

urmãtoare). 

134

3.2.1. 

3. 

„– Nu mai înjura. Bine, hai, 

spune-mi altceva. Uite, de pildã, 

spune-mi ce vrei sã te faci? Om 

de ºtiinþã, avocat, sau ce? 

– Nu pot sã mã fac om de 

ºtiinþã. N-am nici un talent la 

ºtiinþã. 

– Atunci avocat … ca tata. 

– Avocat! N-am nimic 

împotriva avocaþilor, dar nu 

mã tenteazã, i-am zis, adicã-i o 

meserie frumoasã când îºi bat 

capul sã scape cu viaþã 

oamenii nevinovaþi sau alte 

lucruri d-astea, dar de obicei 

când eºti avocat nu faci lucruri 

d-astea. De obicei, câºtigi o 

grãmadã de bani ºi joci golf ºi 

bridge ºi-þi cumperi maºini ºi 

bei Martini ºi arãþi ca un om 

important. […] 

– Te omoarã tata. Te omoarã 

(s.a), mi-a zis. 

Dar n-o ascultam. Mã gândeam 

la altceva – la ceva nãstruºnic. 

– ªtii ce mi-ar plãcea mie sã 

fiu? am întrebat-o. ªtii ce-aº 

vrea sã fiu, dacã aº putea s-aleg? 


CREDEM ÎN LIBERTATE, 

CREDEM ÎN OMUL DE LÂNGÃ NOI 

3.1. „COPIII SÃ NU CADÃ ÎN PRÃPASTIE” 

– Ce? ªi nu mai înjura. 

– ªtii cântecul ãla: Dacã 

cineva prinde pe careva venind 

prin lanul de secarã. Mi-ar 

plãcea … 

– E Dacã cineva întâlneºte pe 

careva venind prin lanul de 

secarã, spuse Phoebe. […] 

– Am crezut cã-i Dacã cineva 

prinde pe careva i-am zis. În 

orice caz, în mintea mea am 

vãzut o mulþime de copii 

mititei jucând un joc în lanul 

întins de secarã. Mii de copii – 

ºi nimeni în jur, adicã nici 

un om mare, în afarã de mine. 

ªi eu stau la marginea unei 

prãpãstii ameþitoare. ªi ºtii ce 

fac? Prind copiii sã nu cadã în 

prãpastie. Vreau sã spun, când 

aleargã ºi nu se uitã unde 

merg, trebuie sã le ies în cale 

ºi sã-i prind. Asta aº face 

toatã ziua. Aº sta de veghe în 

lanul de secarã. ªtiu cã-i o 

nebunie. Dar e singurul lucru 

care m-ar tenta. ªtiu cã-i o 

nebunie. […]” 

J.D. SALINGER – De veghe în lanul de secarã, Iaºi, Editura Polirom, 

2001, pp. 209-210 

Denumirea ultimului nucleu al 

temei se constituie, în fapt, 

într-un Motto, care trebuie 

completat cu titlul volumului de 

referinþã al renumitului filosof 

Karl Raimund Popper (1902- 

1994) – În cãutarea unei lumi 

mai bune (1998, Humanitas). 

Sursele nucleului, îndeosebi 

conexate, au un rol însemnat în 

cunoaºterea, respectarea ºi 

promovarea valorilor ºi aspiraþiilor 

fiecãrei noi generaþii, a 

valorilor ºi aspiraþiilor umanitãþii. 

Jerome D. Salinger (n. 1919) a 

creat un idol – Holden Coulfield, 

în vârstã de 16 ani – „primul star 

pop al literaturii universale” – 

care viseazã la o viaþã liberã, 

simplã, în mijlocul naturii, 

departe de toate civilizaþiile ºi de 

toþi „blestemaþii” de adulþi ºi 

lumea lor de minciuni, în care 

totul se învârte în jurul banilor ºi 

al puterii. 

3.2. WOODSTOCK (15-17.08.1969): FESTIVALUL „GENERAÞIA IUBIRII” 

3.2.1. dstock69.com 

3.2.2. 

Sursa imaginilor: www.woodstock69.com 

135


3.2.3. Miºcarea hippy. 

„Miºcarea hippy din SUA a 

lansat sfidarea societãþii 

industriale, înlocuind tehnooptimismul 

acesteia cu tehnopesimism 

ºi, chiar, tehnofobie, 

formulând chemarea «Înapoi la 

naturã». Chemarea conþinea 

nostalgia, dorul de întoarcere la 

cultura preindustrialã 

(A. Toffler). Pe acest fundal, a 

apãrut, odatã cu pletele, 

interesul faþã de astrologie, 

136 

misticism, culte orientale, secte 

ºi religii neoficiale, a apãrut 

moda «retro» cu ghetele înalte, 

rochiile lãlâi ºi ochelarii 

bunicuþei; sfidarea costumului 

impecabil al întreprinzãtorului 

industrial-bancar-comercial ºi 

înlocuirea lui cu o vestimentaþie 

care mimeazã sãrãcia; mãrgelele 

indiene ºi banderolele pe cap 

resping ghiulul de aur ºi 

melonul «respectabilitãþii» erei 

industriale.” 

VIORICA RAMBA – Ecologii culturale vechi ºi noi în pragul 

mileniului III. Repere sintetice din istoria culturii umane, Bucureºti, 

All Educational, 1999, pp. 463-464. 

Artiºtii 

spectacolului 

rock Hair (1968) 

ilustreazã stilul 

hippy. Hair a devenit 

un hit. 

(Secolul XX: pas cu pas) 

3.2.4. Postmodernismul ºi 

muzica rock 

„[…] Genul de naraþiune 

implicat în istoria ei ar putea fi 

urmãtorul: dupã revolta 

dezlãnþuitã din anii '60, muzica 

rock este încadratã în canoane 

ºi asimilatã de industria culturii 

în anii '70, exact în momentul 

în care reprezentanþii ei cei mai 

progresiºti pãreau sã exploreze 

stiluri experimentale sau 

parodii ale acestora asociate cu 

estetica avangardistã 

contemporanã; rezultatul este 

un amalgam contradictoriu, dar, 

s-ar putea susþine, «modernist», 

care încorporeazã 

experimentalul ºi 

instituþionalul. […] 

În termeni generali, desigur, 

muzica rock pretinde cã este cea 

mai reprezentativã dintre 

formele culturale postmoderne. 

În primul rând, ea întruchipeazã 

perfect paradoxul principal al 

culturii de masã contemporane, 

prin accesibilitatea ºi influenþa 

sa, globale ºi unificatoare, pe de 

o parte, combinate cu tolerarea 

ºi promovarea pluralitãþii 

stilurilor, mediilor ºi 

identitãþilor etnice, pe de altã 

parte. Cu toate cã are o istorie 

categoric evidentã, uºor 

demonstrabilã, muzica rock se 

caracterizeazã ºi printr-o 

impuritate înnãscutã a 

mijloacelor ºi esenþei sale. 

Încã de la început, prestigiul 

În cartea sa, Viorica Ramba a 

dorit sã îmbogãþeascã zestrea de 

valori a lumii. Dintre miºcãrile 

tineretului (începute în anii ’50 – 

miºcarea beatnik-ilor), miºcarea 

hippy – componentã puternicã a 

culturii tinerilor – a atins punctul 

culminant la legendarul Festival 

de la Woodstock. 

Cunoscutul scriitor Paulo Coelho 

(n.1947, Brazilia) a fost adept al 

miºcãrii hippy. Împreunã cu 

muzicianul Raul Seixos „au 

revoluþionat scena rock-ului 

brazilian”. 

Steven Connor, istoric ºi 

teoretician literar, profesor la 

University of London, a urmat 

evoluþia tipicã a studiilor literare, 

îmbrãþiºând, în cele din urmã, 

agenda mai provocatoare a 

studiilor culturale. De altfel, 

reperele tematice ale cãrþii sale 

Cultura postmodernã…, studiu cu 

excelentã valoare de ghid teoretic, 

pus acum pe masa specialistului 

român, îi lãmuresc poziþia. Un 

capitol este dedicat consecinþelor 

amplului fenomen pe care îl trãim 

ºi în Europa de Est. 

Dezbaterile noi, incluse în ediþia 

a II-a, au scopul nu numai de a 

aduce cartea la zi – prin analiza 

unor dezvoltãri practice ºi 

teoretice mai noi în domeniile 

dansului, muzicii, studiilor 

culturale, culturii generate de 

ciberneticã, al geografiei ºi al 

gândirii ecologice, precum ºi prin 

reflecþiile mai recente ale unor 

gânditori ca Jean-François 

Lyotard ºi Frederic Jameson –, ci, 

de asemenea, de a oferi câteva 

materiale ºi ocazii pentru 

abordarea acestei supracoerenþe.

muzicii rock a depins de forþa 

amalgamãrilor sale cu cultura 

tineretului în ansamblu; cu 

moda, cu stilul ºi cultura strãzii, 

cu spectacolul ºi arta 

interpretativã din creaþiile unor 


artiºti, cu filmul ºi noile 

tehnologii ºi forme de media 

axate pe reproducere – 

exemplul cel mai recent ºi 

elocvent fiind video-clipurile de 

muzicã rock. […]” 

STEVEN CONNOR – Cultura postmodernã. O introducere în teoriile 

contemporane, Ediþia a II-a, Bucureºti, Editura Meridiane, 1999, 

p. 259, 260-261. 

3.3. „VÂNTUL DE LIBERTATE…” 

„Cãtre Sfârºitul anilor '60, 

totuºi, odatã cu înmulþirea 

traducerilor din literatura ºi 

critica universalã […], artiºtii, 

criticii ºi publicul iau 

cunoºtinþã, cu un oarecare 

decalaj temporal, de numeroase 

direcþii, orientãri, puncte de 

vedere, practicã artisticã ale 

vieþii intelectuale din 

Occident. Este epoca în care 

lumea vesticã se schimbã 

într-un ritm dramatic în jurul 

acelui «turning point» esenþial 

care a fost anul 1968, anul 

intrãrii trupelor Tratatului de la 

Varºovia în Cehoslovacia ºi al 

miºcãrilor studenþeºti din 

Paris. Este epoca rãzboiului din 

Vietnam, a miºcãrilor hippy, a 

revoluþiei sexuale, a 

structuralismului ºi a 

romanului sud-american. 

Vântul de libertate începe sã 

batã ºi în cultura românã: apar 

acum primii disidenþi ºi 

primele miºcãri literare ºi 

artistice care nu se mai inspirã 

din vechiul modernism 

interbelic […].” 

MIRCEA CÃRTÃRESCU – Postmodernismul românesc, Bucureºti, 


Mircea Cãrtãrescu (n. 1956) este, 

din 1980 ºi pânã în 1989, 

profesor la ªcoala Nr. 41 din 

Bucureºti, funcþionar la Uniunea 

Scriitorilor ºi redactor la revista 

„Caiete critice”. În anul 1990 

devine asistent, iar în 1991 lector 

la Catedra de Istoria literaturii 

române a Facultãþii de Litere 

din Bucureºti. 

A debutat în 1978, în „România 

Literarã”. Cunoaºte succesul, dar 

ºi contestarea. Devine repede un 

lider de opinie, participând cu 

frenezie la afirmarea generaþiei 

’80, sub stindardul, definitiv 

adoptat, al „postmodernismului”. 

3.4. TINERE, TACI! Criza din mai 1968 se înscrie 

într-un val de contestãri 

înregistrat pe plan mondial, 

comun tuturor þãrilor dezvoltate, 

care pune sub semnul întrebãrii 

înseºi fundamentele societãþii. 

Revolta studenþilor francezi 

antreneazã ºi o revoltã spontanã a 

muncitorilor. Criza socialã 

dobândeºte o dimensiune politicã 

pentru regimul generalului 

Charles De Gaulle (1890-1970). 

Unul dintre liderii revoltelor 

Mai 1968: Preºedintele De Gaulle ºi 

miºcãrile tineretului studios 

(Afiº manifest, Personalitãþi care au 

schimbat istoria lumii, 4 vol., Larousse, 

Bucureºti, Editura Enciclopedia RAO, 

2002-2004.) 

studenþeºti din Franþa a fost 

Daniel Marc Cohn-Bendit, astãzi 

copreºedintele grupului europarlamentar 

Verzii – Alianþa 

Liberã Europeanã. 

137

3.6.1. 


3.5. TINERETUL „SPERANÞA LUMII” 

„Tinerilor trebuie sã li se 

acorde dreptul de a-ºi spune 

cuvântul, precum ºi o putere 

realã de a lua hotãrâri nu 

numai în problemele lor, dar ºi 

în acelea privind întreaga 

activitate socialã. 

138 

Puterea impune o rãspundere 

sporitã a tinerilor, iar 

rãspunderea genereazã 

maturizarea. Ar fi o mare 

greºealã sã credem cã tineretul 

nu poate face altceva decât sã 

critice ºi sã revendice […]. 

Vreau numai sã spun cã 

tineretul protestatar nu 

înseamnã neapãrat o generaþie 

nedisciplinatã ºi în nici un caz 

lipsitã de idealism.[…] 

Am observat apoi, cu plãcere, 

cã tineretul este capabil sã 

lãrgeascã aria solidaritãþii 

umane. Marile probleme 

privind destinele omenirii, 

mizeria „lumii a treia” ºi pacea 

internaþionalã au luat o 

asemenea amploare, încât cu 

greu putem pretinde 

tineretului sã aibã încredere 

întotdeauna în înþelepciunea 

generaþiei vechi.” 

URHO KEKKONEN – Un tineret lipsit de prejudecãþi, speranþa lumii, 

în *** – Mãrturii despre tineri ºi tinereþe, Anchetã internaþionalã, 

Bucureºti, Editura Politicã, 1970, pp. 125-126. 

Imagine: www.eduskunta.fi 

3.6. IDOLI AI TINERILOR 

În clasamentul internaþional al 

vedetelor care, deºi au murit, câºtigã 

încã milioane de dolari, Elvis ocupã 

primul loc – 40 milioane/an 

(„Forbes” – 2005). 

Urho Kekkonen (1900-1986) a 

fost Preºedinte al Finlandei 

(1956-1981); a promovat, 

consecvent, o politicã paºnicã, de 

neangajare, de menþinere a unor 

bune relaþii de vecinãtate. 

Elvis Presley (1935-1977) – actor 

ºi cântãreþ american, unul dintre 

cei mai celebri artiºti din secolul 

XX. Cunoscut ca Regele Rock and 

Roll-ului, a fost unul dintre 

primii idoli ai protestului 

adolescentin împotriva normelor 

ºi valorilor generaþiei pãrinþilor.

3.6.3. 

3.6.4. 

3.6.2. Bob Dylan: Sfârºitul nu-i aici (Traducerea: Florian Pittiº) 

„Când necazuri te doboarã 

ªi prieteni n-ai sã-i strigi 

Þine minte 

sfârºitul nu-i aici […] 

Când oprit la o rãscruce 

Drumul nu ºtii sã-l prezici 

Þine minte 

sfârºitul nu-i aici 

Nadia Comãneci ocupã locul patru în 

lume într-un top al celor mai importante 

performanþe sportive din ultimii 150 de 

ani („Forbes” – 2005). 

Când nu mai ai nici vise 

ªi nu ºtii cum sã te ridici, 

Þine minte 

sfârºitul nu-i aici 

Pomul vieþii creºte mândru 

Unde spiritul e viu, 

Lumineazã ea, salvarea 

Cerul gol ºi cenuºiu […]” 


Imagineazã-þi 

[…] 

„Imagineazã-þi cã nu ar mai exista 

proprietãþi 

Mã întreb dacã poþi 

N-ar mai exista nici lãcomie, nici foamete 

O înfrãþire a oamenilor 

Imagineazã-þi toþi oamenii 

Bucurându-se de aceeaºi lume… 

M-ai putea considera un visãtor 

Dar nu sunt singurul 

Sper cã într-o zi vei fi alãturi de noi 

Iar lumea ar fi unitã” 

3.7. FESTIVALUL STUFSTOCK ªI MESAJUL SÃU 

„Festivalul de muzicã rock 

Stufstock este un mesager. El dã 

muzicii dreptul sã vorbeascã în 

numele lucrurilor pe care le 

preþuim. În august 2003, în faþa 

scenei de la Stufstock, zeci de 

mii de oameni s-au alãturat apelului 

nostru de a salva oaza de 

libertate de la Vama Veche ºi 2 

Mai. Mesajul concertului protest 

de atunci a fost auzit […]. Am 

www.stufstock.ro/html/home.html 

ales muzica rock pentru cã ea 

poate sã exprime cel mai bine 

lucrurile în care credem: libertatea 

spiritului, ocrotirea naturii, 

toleranþa ºi acceptarea diferenþelor 

dintre noi, atitudinea civicã, 

solidaritatea cu cei care împãrtãºesc 

aceleaºi valori.” 

În context, menþionãm cã artiºtii 

hip-hop iau atitudine la modul 

responsabil, îi învaþã pe oameni 

Bob Dylan – cântãreþ provenit din 

„beat generation” a anilor ’50 – 

devine, din anii ’60, figura 

centralã a cântecelor cu mesaj 

politic. Textele cântecelor sale 

figureazã în toate dicþionarele de 

literaturã universalã. 

The Beatles – legendara formaþie 

care a revoluþionat muzica anilor 

1960; prin contribuþia lor, rock-ul 

a atins apogeul. Limbajul textelor 

era limbajul cotidian al tinerilor, 

care doreau sã trãiascã liberi, fãrã 

compromisuri. 

John Lennon, autorul piesei 

Imagine, „simbol al inspiraþiei ºi 

o conºtiinþã” – este apreciat de 

cãtre Paul McCartney drept „una 

dintre personalitãþile care au 

marcat secolul XX”. 

Nadia Comãneci (n. 1961) – 

favoritã a publicului ºi a presei, 

câºtigãtoare a 3 medalii de aur ºi 

a primei note de 10 la Jocurile 

Olimpice de la Montreal, în 1976. 

ªi astãzi, idol al celor care 

aspirã spre glorie sau 

admirã perfecþiunea. 

sã gândeascã cu mintea lor. Florin 

Dumitrescu, textierul trupei 

„Sarmalele Reci”, evidenþiazã cã 

„tinerii de azi sunt mai dornici 

sã îºi afirme vocaþia contestatarã”, 

iar formaþia „Morometzii” 

cântã „România trezeºte-te!”, 

deoarece, afirmã „B.U.G. Mafia”, 

„Þinem prea mult la þara asta, 

aºa amãrâtã cum e”. 

139


APLICAÞIE 

1. Studiaþi, individual ºi apoi în perechi, sursele scrise ºi ilustraþiile secvenþei 3.1-7 ºi notaþi 

elementele fiecãrei surse care susþin denumirea ei. 

2. În grupuri de trei-patru elevi, analizaþi sursele 3.1, 3.2.1-4 ºi 3.5 – inclusiv prezentãrile lor – ºi 

desprindeþi valori ºi aspiraþii ale „generaþiei iubirii”. Menþionaþi valorile care corespund 

personalitãþii voastre. 

3. Tot în grupuri mici, se abordeazã, prin suportul multiperspectivitãþii, sursele 3.4. ºi 3.5. (ideile 

preºedinþilor De Gaulle ºi Urho Kekkonen). Concluziile sunt utilizate în activitatea finalã. 

4. Corelaþi, individual, apoi în grup, valorile promovate de „Generaþia iubirii” cu cele ale 

Festivalului Stufstock – imagini ºi texte – ºi desprindeþi asemãnãrile ºi deosebirile. Ce gânduri ºi 

sentimente v-ar anima dacã aþi participa direct la astfel de manifestãri? Exprimaþi-le! 


Pentru diversitate didactico-metodicã, propunem tehnica de învãþare prin colaborare/cooperare 

Linia valorilor, care se poate realiza prin doi paºi: a) se lanseazã întrebarea care admite mai multe 

perspective de abordare/soluþii posibile: Cultura „generaþiei iubirii” putea reprezenta cultura 

viitorului?; b) se antreneazã la discuþii toatã clasa de elevi, în dispunerea: pro – indeciºi – contra. 

De asemenea, se poate solicita elevilor sã constituie fonduri de surse personale, care sã le 

permitã corelaþii tematice multiple. Portofoliul poate cuprinde: mãrturii legate de temã; versuri 

ale trupelor preferate care sã ilustreze valorile, întrebãrile, idealurile generaþiei; o cronologie a 

formãrii culturii tinerilor; un glosar de termeni; referate; ilustraþii; fotografii etc. De exemplu: 

„Momentul de rãscruce în viaþa mea a fost când, la Paris, am vãzut […] filmul cu festivalul de la 

Woodstock”- ARA ªEPTILICI în dialog cu FLORIAN PITTIª – Libertatea este o corabie desenatã 

pe un perete de celulã („Cultura”, 4-10 august 2004). Sau versurile hit-ului formaþiei „Sarmalele 

Reci” – „Mai bine viu decât mort”: „[…] Nu vezi cã te-au setat/ nu vezi cã te-au programat/ sã-i 

asculþi/ Nu vezi, eºti liber doar/ cât e lanþul pân’ la par/ nu mai mult./ Nu vezi cã nu mai vezi/ 

Nu crezi cã nu mai crezi/ Aflã cã poþi afla/ Strigã cât poþi striga”. 

EVALUAREA SUMATIVÃ 

Elaboraþi un eseu, din cel puþin 700 de cuvinte, cu titlul temei: Cultura tinerilor – valori, 

idealuri, aspiraþii. În structura problematicã, liber stabilitã, ºi în conþinutul eseului cuprindeþi 

cuvinte-cheie pentru temã, cuvinte selectate din toate nucleele temei. Exprimaþi-vã critic ºi optaþi 

argumentat pentru o idee sau alta! 

140

II. 

OMUL 

ÎN CENTRUL GLOBALIZÃRII 

Cercetãtori ai domeniului apreciazã cã rãdãcinile istorice ale 

globalizãrii economice ºi culturale actuale se regãsesc în 

etnocentrismul occidental; modelul occidental de societate este 

prezent în contextul dominaþiei coloniale ºi post-coloniale ca un 

model universal de urmat. Evoluþiile politice ºi dezvoltãrile 

culturale dupã cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial au favorizat, la 

rândul lor, accelerarea ritmului globalizãrii. Un nou pas s-a fãcut 

în momentul încetãrii Rãzboiului Rece; acceptarea aceloraºi 

principii – credinþa în supremaþia valorilor democratice ºi a 

economiei de piaþã, necesitatea luptei împotriva violenþei ºi a 

terorismului s.a. – de cãtre majoritatea statelor i-a determinat pe 

unii sã vorbeascã atât de sfârºitul ideologiei, cât ºi al istoriei. 

Specialiºti reputaþi au identificat atât aspectele problematice ale 

globalizãrii, cât ºi pe cele pozitive ale aceluiaºi proces. 

Impunerea modelului economic capitalist, neoliberal, dupã 

prãbuºirea lumii bipolare (1989-1990), proces care implicã ºi 

impunerea unei standardizãri culturale, are drept efect apariþia 

unor miºcãri mondiale antiglobalizare sau de promovare a 

„umanizãrii globalizãrii.” 

Modernitatea, în sens european ºi nord-american, marcheazã 

istoria lumii prin revoluþia industrialã ºi constituirea 

statului-naþiune, ca model politic de stat, ºi este consideratã ca 

reprezentând drumul pentru obþinerea libertãþii ºi dreptãþii 

într-un stat de drept, într-o societate mai democraticã. Se 

evidenþiazã cã de schimbarea paradigmei de la modernism la 

postmodernism se leagã ºi o modificare fundamentalã a valorilor, 

care permite o consolidare a viziunii etico-religioase asupra 

lumii. Adevãrata provocare a globalizãrii este „dezvoltarea unei 

conºtiinþe universale a cãrei principalã valoare sunt drepturile 

omului, democraþia pluralistã ºi egalitatea tuturor oamenilor.” 1 

Dupã cum se cunoaºte, fenomenele culturale se dezvoltã într-un 

spaþiu al interferenþelor multiple, venite din toate direcþiile, un 

spaþiu numit, cu mult timp în urmã, „sat planetar”. Încât, „chiar 

dacã s-a aflat în spatele Cortinei de Fier, civilizaþia româneascã a 

ultimelor decenii n-a putut fi complet izolatã de ceea ce s-a 

întâmplat prin alte pãrþi. «Spiritul timpului» s-a fãcut simþit ºi la 

noi […]. Amintiþi-vã cã la sfârºitul anilor ’70, pe diverse cãi, 

ajungeau ºi la noi formule ale civilizaþiei occidentale, care evoluau 

atunci spre postmodernitate: cãrþi, muzicã rock, filme de un 

anumit tip, forme de culturã în sens larg, comportamental ºi de 

mentalitate, mergând pânã la detalii de viaþã concretã […]. Toate 

aceste lucruri, care de fapt erau simptome ale unei lumi ºi ale 

unei culturi, întâlneau niºte medii favorabile: erau bine primite, 

erau râvnite, erau arborate ca niºte semne de emancipare. […].” 2 

OMUL ÎN CENTRUL GLOBALIZÃRII 

Globalizarea, manifestãrile 

ºi consecinþele ei. 

Un nou sistem de valori; 

dezvoltarea unei conºtiinþe 

universale. 

141


În Raportul sãu cãtre UNESCO, Comisia Internaþionalã pentru 

Educaþie în secolul XXI reliefeazã principalele ºapte tensiuni cu 

care se confruntã lumea ºi care afecteazã educaþia. Dintre acestea 

menþionãm: tensiunea dintre global ºi local; tensiunea dintre 

universal ºi individual; tensiunea dintre tradiþie ºi modernitate; 

tensiunea dintre nevoia competiþiei ºi grija pentru egalitatea 

ºanselor. În acest context, Comisia Internaþionalã UNESCO 

propune „patru piloni” ca temelie a educaþiei, ca o strategie care 

ar putea sprijini confruntarea cu cele ºapte tensiuni/provocãri ºi, 

evident, rezolvarea lor: 1. a învãþa sã trãim împreunã; 2. a învãþa 

sã cunoaºtem; 3. a învãþa cum sã acþionãm; 4. a învãþa sã fim. 3 

Documentele româneºti de politicã educaþionalã relevã un 

consens referitor la schimbãrile necesare pentru a face faþã 

provocãrilor mileniului trei, precum: dezvoltarea unui sistem de 

criterii, standarde ºi indicatori de calitate corelaþi cu cei utilizaþi 

pe plan internaþional; accent pe dimensiunea umanistã a 

educaþiei; dezvoltarea competenþelor, valorilor, atitudinilor 

necesare integrãrii rapide într-o societate care preþuieºte 

libertatea, democraþia, diversitatea, pluralismul etic ºi cultural. 

Istoria, prin excelenþã, poate contribui la conºtientizarea de cãtre 

tineri a moºtenirii comune de idealuri ºi tradiþii politice, poate sã 

ofere ºi sã formeze cunoºtinþele, competenþele, valorile ºi 

atitudinile de care tinerii au nevoie pentru a juca un rol activ în 

societatea democraticã pe care o edificãm, la început de nou 

secol ºi mileniu. 

Aceastã a doua temã – sugestiv intitulatã – se integreazã organic 

în modul, contribuind substanþial la definirea mesajelor sale. 

Fiecare secvenþã din cadrul temei – Globalizarea ºi manifestãrile 

ei, Consecinþele globalizãrii, Globalizarea ºi identitatea naþionalã, 

Dezvoltarea unei conºtiinþe universale – adaugã noi elemente la 

sistemul de valori pe care îl formãm prin activitãþi curriculare 

ºi extracurriculare. 

142 

1 WALTER SCHWIMMER, Secretar General al Consiliului Europei, 

RUI GOMES (coordonator proiect) – Repere. Manual de educaþie 

pentru drepturile omului, Consiliul Europei, 2004, p.421. 

2 ION BOGDAN LEFTER – Postmodernism. Din dosarul unei bãtãlii 

culturale, Ediþia a II-a, adãugitã, Piteºti, Editura Paralela 45, 2002, 

p. 78 ºi 320. 

3 Vezi, pe larg: JACQUES DELORS (coordonator) – Comoara 

lãuntricã. Raportul cãtre UNESCO a Comisiei Internaþionale 

pentru Educaþie în secolul XXI, Iaºi, Editura Polirom, 2000. 

Educaþia ºi globalizarea.

1. 

GLOBALIZAREA 

ªI MANIFESTÃRILE EI 

1.1. INTERPRETÃRI ALE GLOBALIZÃRII 

În cãutarea unei noi lumi – graficã de Dominic Cernea 

„1. interpretare istoricã: în raport 

cu dominanþa occidentalã; 

2. interpretare socialã: în raport 

cu absenþa unui model viabil 

de societate, ca rãspuns la 

schimbãrile ºi clivajele 

provocate de globalizare; 

3. interpretare economicã: în 

raport cu dimensiunea 

economicã ºi financiarã ºi cu 

impunerea capitalismului la 

nivel planetar; 

4. interpretare geopoliticã: în 

raport cu hegemonia 

planetarã; 

5. interpretare umanistã: în 

raport cu etica ºi demnitatea 

umanã; 

6. interpretare ecologicã: în 

raport cu biodiversitatea ºi 

cu provocãrile de naturã 

ecologicã; 

7. interpretare legatã de mediu: 

în raport cu respectarea 

biodiversitãþii ºi cu 

provocãrile de naturã 

ecologicã; 

8. interpretare culturalã: în 

raport cu educaþia, cu 

diversitatea lingvisticã ºi 

culturalã, cu viziunea asupra 

lumii ºi cu credinþele 

religioase; 

9. interpretare demograficã: în 

raport cu mobilitatea 

populaþiilor (migraþii).” 

JOSÉ MARIN GONZALES Globalizare, neoliberalism, educaþie ºi 

diversitate culturalã, în LAVINIA BÂRLOGEANU (coordonator) – 

Identitate ºi globalizare. Actele Colocviului Internaþional „Identitate 

ºi globalizare”, Bucureºti, Editura Educaþia 2000+, Editura 

Humanitas Educaþional, 2005, p. 122. 


Atacurile teroriste de la 11 

septembrie 2001 ne-au fãcut sã 

înþelegem foarte bine cã împãrþim 

cu toþii o singurã planetã, iar 

pentru a trãi împreunã – pentru 

cã suntem o comunitate globalã – 

trebuie sã respectãm câteva reguli 

corecte ºi juste. Primul subcapitol 

al temei supune 

atenþiei/dezbaterii definiþia 

procesului complex al globalizãrii 

ºi unele forme ale acestuia. De 

asemenea, se reliefeazã cã 

evenimente recente, atât în 

Europa, cât ºi în alte continente, 

ameninþã fundamentele unei 

culturi a pãcii ºi a drepturilor 

omului. Acestea evidenþiazã 

necesitatea unei abordãri 

imediate, explicite ºi conºtiente a 

educaþiei pentru drepturile 

omului, pentru democraþie 

pluralistã. 

JOSÉ MARIN GONZALES, de la 

Université de Geneve, este unul 

dintre participanþii de seamã la 

Colocviul Internaþional 

„Identitate ºi globalizare”, 

organizat, la Bucureºti, la 

începutul lunii iulie 2005. 

Studiul sãu se construieºte 

pornind de la o reflecþie 

interculturalã asupra raporturilor 

dintre local ºi global ºi încearcã 

sã surprindã diferite aspecte ºi 

consecinþe ale globalizãrii. De 

asemenea, relevã cã unul dintre 

elementele-cheie ale schimbãrilor 

actuale este reprezentat de 

educaþie. 

143


1.2. GLOBALIZAREA NU MAI ESTE DOAR PROBLEMA ECONOMIªTILOR 

„Termenul de globalizare desemneazã 

ansamblul 

fenomenelor prin intermediul 

cãrora viaþa fiecãrui locuitor al 

planetei este legatã, cel puþin în 

parte, de hotãrârile luate în afara 

propriei þãri ºi asupra cãrora nu 

are nici un control […]. 

Intensificarea schimburilor cu 

regiuni adesea îndepãrtate, 

delocalizarea întreprinderilor, 

deplasarea mâinii de lucru, 

liberalizarea miºcãrilor de 

capital sunt tot atâtea 

manifestãri ale globalizãrii, ale 

cãrei efecte, lãudate de ºcoala 

liberalã, sunt repuse în 

144 

discuþie de cãtre unii la 

cotitura secolelor al XX-lea ºi 

al XXI-lea […]. 

Ceea ce caracterizeazã în mod 

sigur globalizarea în acest 

început de mileniu este faptul 

cã ea a încetat sã mai fie o 

problemã doar a economiºtilor. 

Acest fenomen, care 

influenþeazã nu numai 

comerþul, ci ºi cultura ºi 

sãnãtatea, face valuri. 

Strategiilor firmelor 

multinaþionale le rãspund – 

atunci când nu i se opun – 

strategiile alternative ale 

denigratorilor globalizãrii. […]”. 

BERNARD GUILLOCHON – Globalizarea – o singurã planetã, 

proiecte divergente, Mica Enciclopedie Larousse, Enciclopedia RAO, 

2003, p.10 ºi 66. 

1.3. ADAPTÃRI ªI RÃSPUNSURI 

„[…] Globalizarea se referã la 

posibilitatea acþiunii cotidiene 

de a depãºi graniþele în diferite 

domenii ale economiei, 

informaþiei, ecologiei, tehnicii, 

conflictelor transculturale ºi 

ale societãþii civile. De fapt, ea 

implicã în acest mod ceva 

familiar ºi, în acelaºi timp, 

neînþeles, greu de conceput, 

care cu o forþã posibilã 

modificã elementar viaþa de zi 

cu zi, obligând la adaptãri ºi 

rãspunsuri. Bani, tehnologii, 

mãrfuri, informaþii, toxine 

«trec» graniþa, de parcã aceasta 

nici nu ar exista. Îºi aflã calea 

pânã ºi lucruri, persoane sau 

ideologii, pe care guvernele ar 

dori sã le blocheze dincolo de 

hotarele þãrilor lor (droguri, 

imigranþi ilegali, critici la 

adresa încãlcãrii drepturilor 

omului). 

Înþeleasã astfel, globalizarea 

reprezintã moartea distanþelor; 

abandonarea în forme de viaþã 

transnaþionale, adesea nedorite 

ºi neînþelese sau […] acþiunea 

ºi (co)existenþa dincolo de 

depãrtãri (lumi aparent 

separate ale statelor naþionale, 

religiilor, regiunilor, 

continentelor).” 

ULRICH BECK – Ce este globalizarea? Erori ale globalismului – 

rãspunsuri la globalizare, Bucureºti, Editura Trei, 2003, p. 39. 

1.4. O ÞARÃ – DOUÃ VIZIUNI 

„[…] Globalizarea economicã 

nu face unanimitate, doar în 

lumea academicã, dar, cum e ºi 

normal, ea devine tema 

controversatã în arena politicã a 

statelor naþionale, unde se 

BERNARD GUILLOCHON, 

cunoscut profesor de ºtiinþe 

economice la Universitatea Paris- 

IX-Dauphine, autor al mai multor 

lucrãri despre economia 

mondialã, ºi-a propus sã 

construiascã, în volumul 

Globalizarea…, un portret 

complet al aspectelor complexe ºi 

contradictorii ale fenomenului 

multiform. 

Celebra enciclopedie Larousse ne 

îndrumã ºi ne ajutã sã înþelegem 

Lumea ºi sã protejãm Planeta. 

ULRICH BECK, universitar la 

London School of Economics 

(L.S.E.), evidenþiazã, printre 

altele, cã atacurile teroriste 

sinucigaºe de la 11 septembrie au 

dezvãluit lumii întregi 

vulnerabilitatea civilizaþiei 

occidentale, dar nu globalizarea 

este cauza terorismului. 

Volumul îºi propune sã ofere o 

introducere în hãþiºul 

dezbaterilor privind globalizarea, 

multitudinea ei de valenþe, 

sensuri ºi dimensiuni arareori 

diferenþiate ºi îºi doreºte sã ajute 

la evitarea capcanelor gândirii. În 

prim plan se aflã o dublã 

întrebare: Ce urmãreºte 

globalizarea ºi cum poate fi ea 

modelatã politic?

confruntã douã viziuni despre 

felul în care þara în chestiune 

se va conecta la reþeaua 

globalizãrii, ce strategii ºi 

concepte trebuie sã guverneze 

relaþiile dintre local ºi global. 

Un exemplu recent, relatat de 

Reuters, este cel al Finlandei, 

unde primul ministru ºi 

preºedintele þãrii au pãreri 

opuse pe aceastã temã. În timp 

ce Matti Vanhanen este 

partizanul unei viziuni pozitive 

ºi un suporter al globalizãrii, 

preºedintele Tarja Halonen a 

criticat deja globalizarea ca 

fiind imoralã ºi producãtoare 

de sãrãcie. Confruntãrile au fost 

www.globalizarea.com/globalizare-stiri.htm 

alimentate de publicarea unui 

raport despre rolul pe care 

trebuie sã-l joace Finlanda în 

economia internaþionalã, care 

recomandã mai multã 

deschidere faþã de exterior, 

modificãri ale legilor, ca bazã 

pentru creºterea economicã, 

programe sociale ºi crearea de 

locuri de muncã. Raportul 

pregãtit de un grup de 

specialiºti se aflã în prezent în 

postura de mãr al discordiei 

pentru partidele Finlandei, 

sindicate, patronat ºi alte 

organizaþii naþionale care 

încearcã sã-ºi apere interesele 

membrilor lor.” 

1.5. GLOBALIZAREA ªI REGIONALIZAREA SCHIMBURILOR 

1. ALÉNA = NAFTA (Acordul de Liber Schimb Nord-American semnat, în anul 

1994, între Canada, SUA ºi Mexic) 

2. ASEAN (Asociaþia Naþiunilor din Sud-Estul Asiei, creatã la Bangkok, în anul 

1967; cuprinde zece state) 

3. MERCOSUR (Piaþa Comunã a Sudului, creatã, în anul 1991, de cãtre Argentina, 

Brazilia, Paraguai ºi Uruguai) 

4. U.E. (Uniunea Europeanã s-a nãscut în anul 1950, prin voinþa a ºase state, 

voinþã instituþionalizatã, în anul 1957, prin Tratatul de la Roma) 


Scopul site-ului 

www.globalizarea.com este acela 

de a oferi o rapidã trecere în 

revistã a ideilor exprimate de 

specialiºti români ºi strãini 

despre aspecte ale globalizãrii. De 

asemenea, se doreºte sã se 

declanºeze reflecþia criticã, 

documentatã, în rândul 

românilor, din þarã sau din 

diaspora, despre realitãþi urgente 

care ne afecteazã viaþa la nivel 

individual, dar ºi colectiv. 

Social-democrata Tarja Halonen, 

prima femeie preºedinte a 

Finlandei, a fost realeasã în 

aceastã funcþie în ianuarie 2006. 

APLICAÞIE 

Având drept suport harta 

ºi cunoºtinþele anterioare, 

explicaþi raportãrile dintre 

organizaþiile regionale ºi 

procesul globalizãrii, cu 

particularizarea 

poziþionãrii U.E. 

145


APLICAÞIE 

1. Studiaþi, în perechi, sursele 1-5 ale nucleului 1 – Globalizarea ºi manifestãrile ei – ºi notaþi 

principalele idei ale textelor ºi ale imaginilor, din perspectiva titlului Globalizarea ºi 

manifestãrile ei. 

a. De ce globalizarea nu este numai problema economiºtilor? Notaþi pe un poster! 

b. Care sunt manifestãrile globalizãrii considerate pozitive ºi care sunt manifestãrile negative? 

c. Menþionaþi-le într-un tabel cu douã coloane ºi exprimaþi-vã punctul de vedere! 

d. Recitiþi punctele de vedere ale prim-ministrului ºi ale preºedintelui Finlandei referitoare 

la procesul globalizãrii. Optaþi, argumentat, pentru un punct de vedere, încercând sã luaþi 

în considerare diversitatea de opinii existente. 

2. Plecând de la imaginea 1.1. – În cãutarea unei noi lumi –, realizaþi un eseu, nestructurat, în 

250 de cuvinte. Valorificaþi informaþiile din secvenþa 1 a temei, manifestând coerenþã, rigoare 

ºi gândire criticã, inclusiv comentarii atitudinal-valorice; titlul este la liberã alegere. 


Parte din procesul deosebit de complex ºi rapid al globalizãrii, conþinutul nucleului (texte, 

ilustraþii), împreunã cu argumentul temei, ajutã la identificarea unor caracteristici ale contextului 

economic, social-politic ºi cultural-istoric al epocii. Pentru aprofundarea problemei, se 

recomandã, odatã cu parcurgerea bibliografiei de referinþã – atent indicatã ºi dimensionatã de 

profesor – selectarea, de cãtre fiecare elev, din ziare ºi reviste, din CD-uri etc., de informaþii ºi 

ilustraþii referitoare la manifestãrile globalizãrii, în toate domeniile vieþii umane, cu precãdere 

cele conexate cu zona sa rezidenþialã. Este indicat ca fiecare sursã sã fie însoþitã de comentarii 

valorice, critice proprii. 

146

2. 

CONSECINÞELE 

GLOBALIZÃRII 

2.1.A. ASPECTE POZITIVE ASUMATE ALE GLOBALIZÃRII 

„1. Redefinirea cetãþeniei: 

O nouã dimensiune a 

cetãþeniei îºi face apariþia, care 

este denumitã cetãþenie 

globalã. Aceasta combinã 

conceptul tradiþional de 

cetãþenie, legat de exercitarea 

drepturilor politice ºi legale, 

cu obligaþii, cum ar fi votul. 

Într-adevãr, a fi cetãþean 

global în ziua de azi înseamnã 

a fi mai critic cu privire la ceea 

ce consumi ºi la condiþiile în 

care au fost produse bunurile 

ºi a fi mai conºtient de 

problemele globale, cum ar fi 

sãrãcia care afecteazã lumea, 

problemele de mediu sau 

violenþa […]. 

2. Creºterea mobilitãþii ºi 

comunicaþii mai rapide: […] 

Aceasta ne dã ocazia sã 

împãrtãºim ºi sã învãþãm unii 

de la alþii ºi de la alte culturi, 

învãþând sã fim mai toleranþi ºi 

sã ne respectãm mai mult. 

3. Deschiderea treptatã a 

graniþelor: Ar trebui sã 

faciliteze dezvoltarea ºi 

aplicarea sistemelor juridice 

regionale ºi transnaþionale de 

protecþie a drepturilor omului, 

care pot corecta încãlcãrile 

drepturilor omului. Curtea 

Europeanã a Drepturilor 

Omului este un exemplu de 

sistem regional de protecþie a 

drepturilor omului eficient.” 

Utilizatori internet 

Þara Milioane Procent din populaþie 

SUA 185,5 63% 

Japonia 78,0 61% 

Germania 47,1 57% 

România 4,9 22% 

China 99,8 8% 


Reputaþi specialiºti apreciazã cã 

globalizarea în sine nu este nici 

bunã, nici rea. Ea a fãcut – ºi 

poate face – foarte mult bine, dar, 

în acelaºi timp, în multe zone ale 

lumii, a produs – ºi produce – 

sãrãcie ºi instabilitate. Existã 

foarte multe controverse cu 

privire la consecinþele actuale ºi 

potenþiale ale globalizãrii; se 

identificã numeroase dileme ºi, 

în multe cazuri, nu existã 

rãspunsuri clare. 

La Summitul Mondial al 

Societãþii Informaþiei (Tunis, 

16-18 noiembrie 2005), cea mai 

mare reuniune internaþionalã 

organizatã vreodatã sub egida 

ONU (23.000 de participanþi, din 

170 de þãri), s-a relevat cã 

Internetul a devenit agentul unor 

schimbãri revoluþionare în toate 

sferele de activitate. Din pãcate, 

din cele ºase miliarde de locuitori 

ai planetei, doar un miliard 

beneficiazã de accesul la reþeaua 

informatizatã mondialã. 

147


2.1.B. PROVOCÃRI-CHEIE ALE GLOBALIZÃRII 

„Reducerea suveranitãþii 

statelor: Dacã guvernele au 

din ce în ce mai puþin control 

asupra deciziilor-cheie care le 

pot afecta economiile ºi, în 

consecinþã, bunãstarea 

oamenilor, cele mai puternice 

companii transnaþionale, 

structuri interguvernamentale 

ºi instituþii financiare private 

au o influenþã din ce în ce 

mai mare ºi tind sã acþioneze 

în acelaºi mod ca ºi 

guvernele […]. 

«Concentrare asupra 

aspectelor economice»: 

Consideraþiile economice iau 

148 

locul consideraþiilor politice ºi 

sociale. […] 

Omogenizare: Unii 

argumenteazã cã ameninþarea 

de a trãi într-o societate unicã 

integratã cu modele de 

comportament social ºi cultural 

standardizate ne-ar condiþiona 

sã mâncãm aceeaºi mâncare, sã 

ascultãm aceeaºi muzicã sau sã 

privim aceleaºi filme, indiferent 

unde trãim ºi care este 

naþionalitatea noastrã. Aceastã 

situaþie ar nega specificitatea 

fiecãrei þãri ºi ar viola dreptul 

nostru de a ne bucura de 

propriile noastre culturi.” 

RUI GOMES (coordonator proiect) – Repere. Manual de educaþie 

pentru drepturile omului, Consiliul Europei, Institutul Intercultural, 

Timiºoara, 2004, p. 418 ºi pp. 420-421. 

2.2.A. AVANTAJELE MCDONALDIZÃRII 

„[…] Procesul Mcdonaldizãrii a 

evoluat extraordinar ºi pentru 

cã a condus, fãrã îndoialã, la 

schimbãri pozitive. Iatã cîteva 

exemple concrete: 

– Procurarea de bunuri ºi 

servicii depinde mult mai puþin 

decît înainte de timp sau de 

localizarea geograficã; oamenii 

pot face lucruri care înainte nu 

erau posibile, cum ar fi sã 

obþinã bani sau un extras de 

cont la miezul nopþii. […] 

– Alternative mult mai 

economice la bunuri ºi servicii 

la comandã, scumpe, deci 

oamenii îºi pot permite lucruri 

care înainte le erau 

inaccesibile.[…] 

– Într-o lume aflatã în 

transformare rapidã, 

nefamiliarã, aparent ostilã, 

sistemul Mcdonaldizat este 

prin comparaþie un mediu 

stabil, familiar ºi sigur, care 

oferã confort. […] 

– Existã o mai mare 

probabilitate ca oamenii sã fie 

trataþi egal, indiferent de rasã, 

sex sau clasã socialã. 

– Inovaþiile tehnologice ºi 

organizaþionale sunt mult mai 

rapid ºi mai uºor difuzate prin 

reþele de operatori identici. 

– Produsele unei culturi sunt 

mult mai uºor difuzate cãtre 

alte culturi.” 

RUI GOMES a asigurat 

coordonarea proiectului ºi 

editarea finalã a Manualului de 

educaþie pentru drepturile 

omului (este ºi unul dintre cei 

opt autori), manual elaborat în 

cadrul Programului de Educaþie 

pentru Drepturile Omului al 

Directoratului pentru Tineret ºi 

Sport al Consiliului Europei. El 

poate fi folosit de cãtre oricine 

este interesat de drepturile 

omului, democraþie sau cetãþenie. 

GEORGE RITZER este unul dintre 

cei mai cunoscuþi sociologi 

americani contemporani. Cartea 

este un bestseller, una dintre cele 

mai importante ºi influente cãrþi 

apãrute în ultimii 50 de ani, o 

referinþã obligatorie pentru 

studenþii facultãþilor de 

sociologie din America.

2.2.B. O CRITICÃ A MCDONALDIZÃRII 

„[…] De exemplu, 

Mcdonaldizarea a produs un 

numãr mare de efecte negative 

asupra mediului. Unul dintre 

ele este efectul secundar al 

nevoii de a cultiva cartofi 

uniformi pentru a produce 

cartofi prãjiþi într-un mod 

previzibil. Fermele uriaºe de pe 

coasta de nord-vest a 

Pacificului care produc acum 

astfel de cartofi folosesc 

substanþe chimice pe scarã 

largã. Mai mult, necesitatea de a 

obþine un cartof prãjit perfect 

presupune cã cea mai mare 

parte a cartofului se pierde, iar 

resturile se folosesc ca hranã 

pentru animale sau ca 

îngrãºãmânt. Pânza freaticã din 

zonã are acum o concentraþie 

mare de nitraþi, datoritã, 

probabil, îngrãºãmintelor ºi 

dejecþiilor animale. Mai sunt ºi 

alte probleme ecologice asociate 

Mcdonaldizãrii industriei fastfood: 

tãierea pãdurilor pentru a 

produce hârtie pentru ambalaj, 

efectele nocive ale 

polistirenului sau ale altor 

materiale folosite la împachetat, 

cantitatea enormã de nutreþuri 

necesare pentru creºterea 

animalelor care intrã în 

procesul de producþie etc. […] 

Astfel de critici pot fi extinse 

la toate aspectele lumii în curs 

de Mcdonaldizare. De 

exemplu, la deschiderea 

parcului de distracþii Euro 

Disney, un politician francez a 

spus cã «acesta va bombarda 

Franþa cu creaþii rupte de 

tradiþie, care sunt pentru 

culturã ceea ce fast-food-ul este 

pentru gastronomie».” 

GEORGE RITZER – Mcdonaldizarea societãþii, Bucureºti, Editura 

comunicare.ro, 2000, pp. 29-30. 

2.3.A. GLOBALIZAREA – PROPAGARE A BINELUI 

„[…] Globalizarea poate fi o 

forþã de propagare a binelui: 

globalizarea ideilor privitoare 

la democraþie ºi la societatea 

civilã a schimbat modul de 

gândire al oamenilor, în vreme 

ce miºcãrile politice produse la 

scarã mondialã au dus la 

uºurarea poverii datoriilor ºi la 

adoptarea tratatului cu privire 

la minele terestre. Globalizarea 

a fãcut ca sute de milioane de 

oameni sã ajungã la un nivel de 

trai superior celui la care ei sau 

majoritatea economiºtilor s-ar 

fi gândit nu cu mult timp în 

urmã. Globalizarea economiei a 

adus foloase þãrilor care au 

profitat de ea identificând noi 

pieþe de export ºi atrãgând 

investiþiile strãine. Chiar ºi aºa, 

þãrile care au avut cel mai mult 

de câºtigat au fost cele care 

ºi-au asumat propria soartã ºi 

ºi-au dat seama de rolul pe care 

statul îl poate juca în procesul 

dezvoltãrii, renunþând a se mai 

baza pe ideea unei pieþe 

capabile sã-ºi rezolve singurã 

problemele.” 

2.3.B. GLOBALIZAREA – PROPAGARE A RÃULUI 

„[…] Pentru milioane de oameni, 

însã, globalizarea nu a adus 

nimic. Situaþia multora chiar s-a 

înrãutãþit, locurile lor de muncã 

fiind desfiinþate, iar traiul 

devenind mai nesigur. Aceºti 

oameni s-au simþit tot mai 

neputincioºi în faþa unor forþe pe 


APLICAÞIE 

1. Care este poziþia voastrã 

faþã de Mcdonaldizare? 

Argumentaþi! 

2. Existã în localitatea 

voastrã un fast-food? 

Caracterizaþi-l din 

perspectiva avantajedezavantaje. 

JOSEPH STIGLITZ, în prezent, 

profesor la Universitatea 

Columbia, SUA, a primit Premiul 

Nobel pentru economie (2001) ºi 

a fost prim-vicepreºedinte ºi 

economist-ºef al Bãncii Mondiale 

(1997-2000). Acordã asistenþã de 

specialitate guvernelor din 

diferite þãri ale lumii. Foarte 

puþini specialiºti sunt mai în 

mãsurã decât el sã-ºi spunã pãrerea 

cu privire la globalizare. 

149


care nu le puteau controla. ªi-au 

vãzut democraþiile subminate, 

iar culturile, erodate. 

150 

Dacã globalizarea va continua 

sã se desfãºoare ca pânã acum, 

dacã noi vom continua sã nu 

învãþãm din greºelile noastre, 

acest proces nu numai cã nu va 

reuºi sã încurajeze dezvoltarea, 

dar va continua sã producã 

sãrãcie ºi instabilitate. Fãrã 

reformã, reacþia de împotrivire 

care s-a declanºat deja se va 

amplifica, iar nemulþumirea în 

privinþa globalizãrii va 

creºte. […]” 

JOSEPH E. STIGLITZ – Globalizarea. Speranþe ºi deziluzii, 

Bucureºti, Editura Economicã, 2005, pp. 378-379. 

APLICAÞIE 

1. Argumentaþi posibilul 

titlu al fotografiei: „Un copil 

din Asia «fabricã» 

renumitele mingi Nike”. 

2. Susþineþi aprecierea 

referitoare la miºcãrile 

antiglobalizare cu exemple 

din sursele temei (2.1-2) sau 

din evenimentele cotidiene 

specifice procesului de 

globalizare. Listaþi ºi 

argumentaþi exemplele! 

APLICAÞIE 

1. Studiaþi individual, apoi în perechi ºi în grupuri mici (3-4 elevi), toate sursele secvenþei 2 – 

Consecinþele globalizãrii – pentru a identifica ºi nota pe caiete consecinþele pozitive ºi 

negative ale globalizãrii. Adãugaþi efecte ale globalizãrii în viaþa de zi cu zi. 

2. Ordonaþi consecinþele globalizãrii într-un tabel ºi, concomitent, realizaþi o corespondenþã a acestora 

cu o valoare a democraþiei pe care o reflectã sau o încalcã; tabelul va avea structura de mai jos: 

Componente 

Economicã 

Socialã 

Culturalã 

Politicã 

Consecinþe 

pozitive 

Valoarea afirmatã 

Consecinþe 

negative 

Valoarea 

încãlcatã 

3. Subdivizaþi componentele vieþii umane (în cadrul consecinþelor pozitive – negative) – ex.: 

politicã/reducerea suveranitãþii statelor, cetãþenie globalã etc. – ºi ierarhizaþi-le, argumentând 

poziþionarea prin organizarea unei dezbateri cu întreaga clasã. 

4. Dupã analiza opiniilor unor reputaþi specialiºti referitoare la globalizare ºi la consecinþele ei, explicaþi 

poziþia lor – ºi a voastrã – faþã de omul-cetãþean ºi valorile lui în cadrul complexului proces. 

5. Care este poziþia voastrã faþã de Mcdonaldizare? Realizaþi un eseu scurt, de cel mult 100 de 

cuvinte, în care sã vã argumentaþi punctul de vedere. 

SUGESTII PENTRU ACTVITÃÞI VIITOARE 

Recomandãm un joc de rol: dupã studierea atentã a secvenþei II – Consecinþele globalizãrii –, 

împãrþiþi-vã în cinci echipe, cu urmãtoarele roluri: politicieni (putere-opoziþie), întreprinzãtori, 

ecologiºti, etnologi, reprezentanþi ai autoritãþii locale. Dezbateþi, la nivelul echipei, consecinþele globalizãrii. 

Câte un reprezentant va prezenta decizia grupului (subgrupului) pro sau contra globalizare. 

Un rol deosebit în formarea atitudinilor ºi interiorizarea unor valori poate sã-l aibã realizarea de 

cãtre elevi a unui portofoliu cu titlul „Live 8” (LIVE AID). Dupã cum se ºtie, în data de 2 iulie 

2005, peste 130 de artiºti ºi trupe solo – printre care Madonna, Elton John, Paul McCartney, Pink 

Floyd, Sting, U2 – au cântat în faþa a circa 1,5 milioane de participanþi la concertele organizate în 

oraºe mari din statele membre ale organizaþiei G8. Sub motto-ul „Faceþi din sãrãcie istorie”, cel 

mai mare eveniment muzical din toate timpurile (5,5 miliarde de oameni au urmãrit la T.V. 

concertele) a marcat debutul campaniei „Lungul drum cãtre dreptate”.

3. 

GLOBALIZAREA ªI 

IDENTITATEA NAÞIONALÃ 

3.1. REDEFINIREA ROLULUI STATULUI 

http://www.iqi.ru/indexes/¬ 

Globalization.gif 

„[…] Democraþia este în 

dificultate. Cum sã-i faci pe 

cetãþeni sã înþeleagã 

metamorfoza în curs, pentru 

care nimeni nu i-a pregãtit, în 

special în Europa, unde fiecare 

aºtepta confortul unui stat 

providenþã? […] 

Presiunea globalizãrii sparge 

monopolurile serviciilor 

publice. Controlul exercitat 

întotdeauna în istorie de cãtre 

puterea politicã asupra banilor, 

informaþiei ºi educaþiei, este 

inoperant. Centralismul este 

inadaptat experimentãrilor 

întreprinse de pionieri. Statul 

este constrâns sã-ºi 

redefineascã misiunile, 

reducându-le la esenþial. El este 

supus la o schimbare a 

dimensiunii: prea mic, nu are 

nici o greutate în negocieri la 

scarã mondialã, de unde 

inevitabila înmulþire a 

grupãrilor regionale. Dar cum 

sã pãstrezi identitãþile naþionale 

care au stat pânã acum la baza 

solidaritãþii cetãþenilor? Pentru 

a construi ce societate? Cum sã 

guvernezi diversitatea de 

tradiþii ºi interese? ªi cum sã 

faci sã aparã o culturã 

identitarã nouã, în interiorul 

cãror frontiere virtuale?[…]” 

YVES BRUNSVICK, ANDRÉ DANZIN – Naºterea unei civilizaþii.. 

ªocul globalizãrii. Apud: www.globalizarea.com 


Ce se întâmplã cu statul, 

identitatea naþionalã ºi valorile 

cultural-spirituale? 

Subminarea valorilor tradiþionale 

pare sã fie realã, iar orientãrile 

specialiºtilor sunt diferite; 

concepþia referitoare la natura ºi 

la rolul statului variazã în funcþie 

de ºcoli. 

Filosoful YVES BRUNSWICK este 

preºedinte de onoare al Biroului 

Internaþional al Educaþiei ºi 

vicepreºedinte al Comisiei 

franceze pentru UNESCO. 

ANDRÉ DANZIN este de un sfert 

de veac consultant al Comisiei 

U.E., al NATO ºi al UNESCO, 

unde este preºedinte de onoare al 

programului interguvernamental 

de informaticã. 

3.2. ADEVÃRUL ECONOMIªTILOR ªI ADEVÃRUL POLITOLOGILOR 

„În miºcarea actualã a 

globalizãrii, deþinãtorii de capital 

ºi managerii par sã aibã un rol 

primordial. Frontierele tind sã 

disparã, mijloacele financiare de 

care dispun firmele se dezvoltã, 

iar deciziile politice sunt mult 

influenþate de situaþia economicã 

internã. Ponderea relaþiilor 

comerciale ne conduce la 

întrebarea urmãtoare: statul, ca 

materializare a opþiunilor 

cetãþenilor aparþinând unei 

aceleiaºi naþiuni, mai este încã 

un actor important în relaþiile 

economice internaþionale? 

Rãspunsul este afirmativ în 

mãsura în care puterea publicã 

hotãrãºte, prin politica sa, 

numeroase elemente esenþiale 

ale economiei naþionale ºi 

administreazã relaþiile externe, 

fie cã acestea sunt conflictuale, 

fie cooperante. Economiºtii 

privilegiazã comportamentele 

întreprinderilor ºi ale 

BERNERD GUILLOCHON a inclus 

în volumul sãu Globalizarea – o 

singurã planetã, proiecte 

divergente mai multe anexe; una, 

foarte valoroasã, se numeºte 

Dezbateri – aici SUZAN GEORGE 

(membrã a Miºcãrii internaþionale 

ATTAC) ºi MARTIN WOLF (fost 

economist al Bãncii Mondiale ºi 

editorialist la „Financial Times”) 

îºi confruntã punctele de vedere 

asupra rolului statului. 

151


consumatorilor, pe când 

politologii considerã cã actorul 

principal al relaþiilor 

internaþionale nu este 

152 

întreprinzãtorul, ci statul. 

Adevãrul se situeazã, fãrã 

îndoialã, undeva între cele douã 

viziuni, puþin prea radicale. 

Istoria ideilor economice 

dezvãluie existenþa unei 

dezbateri în toatã regula 

referitoare la acest punct.” 

BERNARD GUILLOCHON – Globalizarea – o singurã planetã, proiecte divergente, Mica Enciclopedie 

Larousse, Enciclopedia RAO, 2003, p. 78. 

APLICAÞIE 

1. Analizaþi individual ºi apoi în perechi sursele 3. 1-2 ºi desprindeþi redefinirea rolului statului, 

din perspectiva funcþiilor interne ºi externe, cu implicaþii în viaþa oamenilor. Treceþi rezultatele 

în tabelul de mai jos: 

Exercitarea funcþiilor interne Exercitarea funcþiilor externe 

Consecinþe pozitive Consecinþe negative Consecinþe pozitive Consecinþe negative 

2. Pornind de la întrebarea „Cine deþine adevãrul, economiºtii sau politologii?”, realizaþi o dezbatere. 

Vã puteþi situa, fiecare dintre voi, pe una dintre urmãtoarele poziþii: pro, indeciºi sau contra. 

3.3. ROMÂNII SE AFLÃ ÎNTR-UN MOMENT CRUCIAL 

„Orice în lumea asta se explicã 

mai întâi de toate prin 

istorie.[…] Istoria a însemnat 

însã, pe de altã parte, ºi 

cristalizarea unui anume tip de 

civilizaþie ºi a unei identitãþi 

româneºti. […] 

Românii se aflã într-un moment 

crucial; recuperând ceea ce se 

mai poate recupera din trecut 

sau ceea ce meritã, trebuie sã 

construiascã ceva nou, în acord 

cu lumea de astãzi, ºi, cel puþin 

se poate spera, mai durabil ºi 

mai stabil. Vor reuºi oare? 

Atuurile nu sînt neglijabile.[…] 

În plus, românii au dovedit 

întotdeauna o extraordinarã 

capacitate de a recepta modele. 

Au avut, e drept, ºi înclinarea 

de a le trata superficial ºi de a 

nu persevera în aplicarea lor. 

Rigoarea, disciplina ºi 

perseverenþa nu au fost chiar 

primele lor calitãþi: este ceea 

ce-i separã mai profund de 

tipul occidental de civilizaþie. 

Fãrã a-ºi pierde sufletul, 

românii au de fãcut, în 

mentalitãþi ºi comportamente, 

mãcar un pas spre Occident. 

România are nevoie de Europa 

[…]. Dar ºi Europa are nevoie 

de România.[…]” 

LUCIAN BOIA – România: þarã de frontierã a Europei, Bucureºti, 


3.4. NOUA REALITATE CULTURALÃ „GLOBALÃ” 

AFECTEAZÃ „SPECIFICITATEA”? 

„Europa ºi-a realizat unitatea în 

jurul unor valori ideologice 

esenþiale: democraþie, libertate, 

drepturile omului, pluralism, 

economie liberã de piaþã. 

Aceastã Europã fascineazã, 

obsedeazã, constituie un 

adevãrat model, un ideal 

pentru conºtiinþele estice. 

Regimurile totalitare comuniste 

din Est au combãtut cu vioenþã 

tocmai aceste valori. […] 

Ideea de «Europa» este 

concuratã tot mai insistent de 

ideea de «globalizare», cu 

tendinþa de a se suprapune ºi a 

LUCIAN BOIA (n. 1944), 

universitar bucureºtean din 1967, 

anul când a absolvit Facultatea de 

istorie a Universitãþii, unde acum 

este profesor titular, are o bogatã 

operã ºi carierã internaþionalã. 

Secretar general ºi vicepreºedinte 

al Comisiei Internaþionale 

de Istorie a Istoriografiei: 

1980-1990; Director 

fondator al Centrului de Istorie a 

Imaginarului din 1993.

se impune integral. S-ar pãrea 

cã noua realitate culturalã 

«globalã» defavorizeazã 

profund micile culturi precum 

a noastrã, care ar pierde astfel, 

prin integrare, „specificitatea”. 

În realitate, «integrarea» – 

adevãratã obsesie naþionalã – 

nu dispare, ci doar îºi schimbã 

conþinutul ºi mai ales 

mecanismul. […] 

În sfârºit, «Europa» se 

identificã tot mai mult, pentru 

pãtura cultivatã, cu ideea de 

libertate, spirit critic, 

democraþie ºi progres. Dupã 

decenii de dictaturã de 

extremã dreaptã ºi extremã 

stângã, o «evadare» în «Europa 

liberalã» – într-un spaþiu fãrã 

cenzurã, dogme, normative ºi 

fundamentalisme – reprezintã 

o condiþie nu numai de 

supravieþuire ºi salvare, dar ºi 

de progres prin realizarea 

gradualã în România a ideii de 

libertate integralã în toate 

domeniile.[…]” 

ADRIAN MARINO – Pentru Europa. Integrarea României. Aspecte 

ideologice ºi culturale, Ediþia a II-a, revãzutã ºi întregitã, Iaºi, Editura 

Polirom, 2005, p. 135; pp. 271-272 ºi p. 275. 


ADRIAN MARINO (1921-2005), 

distins cãrturar de talie 

europeanã. Cartea sa Pentru 

Europa. Integrarea României. 

Aspecte ideologice ºi culturale a 

devenit bibliografie obligatorie 

pentru orice facultate sau 

masterat de studii europene. El 

continuã o serie „europeanã” 

anterioarã, începutã cu Olé! 

España, Carnete europene, 

Prezenþe româneºti ºi realitãþi 

europene, Evadãri în 

lumea liberã. 

APLICAÞIE 

Analizaþi sursele 3. 3-4 ºi rãspundeþi în scris la sarcinile formulate mai jos: 

1. Care sunt primele calitãþi ale Occidentului european în viziunea istoricului Lucian Boia? 

Putem sã ni le însuºim? Argumentaþi! 

2. Consideraþi cã globalizarea culturalã nu defavorizeazã profund micile culturi? Explicaþi. 


Viitorul statului ºi al specificitãþii culturale, adaptarea instituþiilor ºi a normelor tradiþionale sunt 

probleme fundamentale ale contemporaneitãþii. De asemenea, integrarea noastrã în Uniunea 

Europeanã, în cadrul larg al globalizãrii, reprezintã o condiþie de existenþã ºi de progres. Se 

recomandã realizarea unor mape tematice, cu denumirea secvenþei, prin investigaþii directe ºi a 

celor specifice Istoriei orale, cu urmãtoarea structurã: cunoºtinþe, competenþe, valori ºi atitudini. 

Este bine ca alãturi de surse, variante de aplicaþii ºi extinderi sã includem multe imagini ºi hãrþi, 

mai ales cu dinamica procesului, a fenomenului, a evenimentului. 

153


4. 

154 

DEZVOLTAREA UNEI CONªTIINÞE 

UNIVERSALE 

4.1. REGÂNDIREA PROCESULUI GLOBALIZÃRII 

„[…] Cred cã globalizarea […] 

poate fi un factor al bunãstãrii 

ºi are potenþialul de a aduce 

bogãþia tuturor, în special celor 

sãraci. Mai cred însã cã, dacã 

aºa stau lucrurile, felul în care 

se desfãºoarã procesul 

globalizãrii, inclusiv acordurile 

comerciale internaþionale, care 

au jucat un rol atât de 

important în eliminarea acelor 

bariere ºi politicile impuse 

þãrilor în curs de dezvoltare în 

acest proces, trebuie sã fie 

radical regândit.” 

JOSEPH E. STIGLITZ – Globalizarea. Speranþe ºi deziluzii, 

Bucureºti, Editura Economicã, 2005, p. 10. 

4.2. ESTE OMENEªTE POSIBIL 

„[…] Daþi-mi voie sã vã ofer o 

listã cuprinzând unele dintre 

cele mai mari rele – dupã 

pãrerea mea – care pot fi 

remediate sau ameliorate prin 

cooperare socialã: sãrãcia; 

ºomajul ºi alte forme similare 

de insecuritate socialã; boala ºi 

suferinþa; cruzimea penalã; 

sclavia ºi alte forme de 

servitute; discriminarea socialã 

ºi religioasã; lipsa de 

oportunitãþi educaþionale; 

deosebirile rigide de clasã; 

rãzboiul […]. 

Nu ºtim ce ne va aduce 

viitorul. Însã realizãrile 

trecutului ºi cele ale vremii 

noastre ne aratã ce este 

omeneºte posibil. Ele ne pot 

învãþa cã deºi ideile sunt 

periculoase, noi putem învãþa 

din greºelile noastre cum sã le 

facem faþã, cum sã le abordãm 

critic, cum sã le îmblânzim ºi 

cum sã ne folosim de ele în 

eforturile noastre de a ne 

apropia încã puþin de 

adevãrul ascuns.” 

KARL R. POPPER – Conjecturi ºi infirmãri. Creºterea cunoaºterii 

ºtiinþifice, Bucureºti, Editura Trei, 2001, p.473 ºi 480. 

Este necesar sã se rãspundã la 

numeroase întrebãri în legãturã 

cu Omul ºi viitorul sãu, cu 

posibilitatea de a dezvolta o 

conºtiinþã universalã, care sã 

cuprindã ca principale valori 

„drepturile omului, democraþia 

pluralistã ºi egalitatea tuturor 

oamenilor.” Rãspunsurile sunt 

necesare pentru ca generaþiile 

viitoare sã nu fie pedepsite de 

opþiunile prezentului. 

KARL RAIMUND POPPER (1902- 

1994), filosof ºi logician de 

origine austriacã, naturalizat în 

Anglia, este cunoscut pentru 

scrierile sale de filosofie politicã 

– „Societatea deschisã ºi 

duºmanii ei”, „În cãutarea unei 

lumi mai bune” ºi epistemologice 

– „Conjecturi ºi infirmãri”.

4.3. CETÃÞEANUL, TOLERANÞA ªI SOLIDARITATEA UMANÃ 

„Cetãþean este acela care se 

intereseazã de treburile 

publice, de viaþa celorlalþi, de 

evenimentele din oraº, adicã 

de «ceea ce nu îl priveºte» în 

mod special. Cetãþean este 

acela care considerã cã are 

dreptul ºi datoria sã participe 

la viaþa colectivã, sã ia parte la 

deciziile publice, sã-ºi 

manifeste voinþa în legãturã cu 

treburile comunitãþii.[…] 

Probabil cã singura valoare în 

acelaºi timp religioasã, eticã ºi 

politicã ce pare în mãsurã sã 

devinã universalã este 

toleranþa. Ea nu desemneazã 

altceva decât recunoaºterea 

Celuilalt ca fiind Celãlalt […]. 

Toleranþa înseamnã 

recunoaºterea nu numai a 

existenþei Celuilalt, ci ºi a 

valorii sale ºi a valorilor sale. 

Toleranþa este în aceeaºi 

mãsurã o virtute filosoficã, 

eticã ºi politicã. Este rodul 

raþiunii transculturale, al 

conºtiinþei universale […]. 

O modalitate de a defini 

modernitatea care este 

echivalentã atâtor altora constã 

în a analiza felul cum definim 

astãzi solidaritatea […] 

Solidaritatea este altceva. Este 

felul în care modernitatea 

poate aplica principiul 

recunoscut de secole de toate 

religiile conform cãruia «toþi 

oamenii sunt fraþi». […] 

«Referinþa universalã» pe care 

o au în vedere ºi pe care o 

cautã sociologii, etnologii, 

intelectualii ar face posibilã 

crearea unei comunitãþi care, 

sub anumite aspecte, sã 

înglobeze toate spiritele.” 

GÉRARD LECLERC – Mondializarea culturalã. Civilizaþiile puse la 

încercare, Chiºinãu, Editura ªtiinþa, 2003, pp. 348-349 ºi 359-361. 

4.4. O MODIFICARE FUNDAMENTALÃ A VALORILOR 

„De schimbarea paradigmei de 

la modernism la 

postmodernism se leagã ºi o 

modificare fundamentalã a 

valorilor: de la o ºtiinþã lipsitã 

de eticã la o ºtiinþã 

responsabilã din punct de 

vedere etic; de la o tehnocraþie 

care îl dominã pe om la o 

tehnologie care sã serveascã 

umanitãþii omului; de la o 

industrie care distruge mediul 

înconjurãtor, la o industrie care 

promoveazã adevãratele 

interese ºi necesitãþi ale 

omului, la unison cu natura; de 

la o democraþie de drept formal 

la o democraþie trãitã, în care 

sunt împãcate libertatea ºi 

dreptatea.” 

HANS KÜNG – Das Judentum, München, Piper Verlag, 1991. 

Apud: „România literarã”, Nr. 34/31 august-6 septembrie 2005 (Anul 

XXXVIII), p. 27. 


GÉRARD LECLERC, autor de 

referinþã în domeniu, a studiat 

pentru Mondializarea culturalã… 

peste 225 de lucrãri. Volumul a 

apãrut în anul 2000, la Presses 

Universitaires de France. 

La finalul Introducerii – De la 

mondializarea schimburilor la 

mondializarea culturalã –, 

reliefeazã: „De acum înainte 

trebuie sã aprofundãm conceptele 

de timp mondial (unificat), de 

spaþiu-lume (unic), tulburat de 

mutaþiile transporturilor ºi 

vitezei, de apariþia instantaneului 

ºi a comunicãrii în direct, de 

avioanele cu reacþie pentru 

pasageri ºi de comunicarea 

electronicã.“ 

HANS KÜNG (n.1928) a realizat – 

dupã opinia filosofului ANDREI 

MARGA – „cea mai cuprinzãtoare 

sintezã consacratã de un creºtin 

subiectului mereu crucial pentru 

cultura lumii civilizate, al 

iudaismului.” 

Monografia profesorului de 

teologie ecumenicã al 

Universitãþii din Tübingen se 

alãturã celorlalte douã consacrate 

creºtinismului ºi islamului; toate 

trei constituie o operã din cele 

mai proeminente în teologia, 

filosofia ºi istoria culturalã a 

epocii globalizãrii. Textul ales se 

încadreazã întrebãrii: Ce vrea sã 

spunã termenul de 

postmodernism? 

155


4.5. „ADEVÃRATA PROVOCARE A GLOBALIZÃRII” 

156 

„A devenit deja obiºnuit sã 

vorbim despre lume ca despre 

un «sat mondial». Globalizarea 

este asociatã în general cu 

posibilitãþi ºi riscuri sporite 

pentru comerþ, cooperare ºi 

comunicare. Dar adevãrata 

provocare a globalizãrii rãmâne 

dezvoltarea unei conºtiinþe 

universale a cãrei principalã 

valoare sunt drepturile omului, 

democraþia pluralistã ºi 

egalitatea tuturor oamenilor.” 

WALTER SCHWIMMER – Prefaþã la RUI GOMES (coordonator 

proiect) – Repere. Manual de educaþie pentru drepturile omului cu 

tineri, Consiliul Europei, Institutul Intercultural, Timiºoara, 2004, p.9. 

WALTER SCHWIMMER (n.1942) 

a semnat Prefaþa lucrãrii Repere… 

în calitatea sa de Secretar General 

al Consiliului Europei; este o 

înaltã oficialitate cu credinþã în 

puterea educaþiei. 

4.6. „EUROPA TREBUIE SÃ SE DESCHIDÃ SPRE O LUME ÎN SCHIMBARE” 

„Pentru a promova libertatea, 

securitatea ºi prosperitatea 

trebuie sã culegem, nu sã 

respingem binefacerile 

globalizãrii. Europa trebuie sã 

se deschidã spre o lume în 

schimbare ºi sã se angajeze în 

aceste schimbãri, potrivit 

valorilor ºi principiilor ei. […] 

În condiþiile globalizãrii, rolul 

pe plan extern al UE devine ºi 

mai important. Trebuie sã 

continuãm sã stabilizãm 

vecinãtatea noastrã imediatã, sã 

ne angajãm în relaþii active cu 

jucãtori globali existenþi sau 

emergenþi. O însemnãtate 

esenþialã o reprezintã încheierea 

rundei negocierilor asupra 

comerþului, care sã sprijine 

schimburi libere ºi corecte. 

Trebuie sã aplicãm valorile 

noastre în ce priveºte 

solidaritatea ºi drepturile umane 

la scara întregii lumi. […] 

UE trebuie sã se deschidã – pe 

plan intern – între statele 

membre ºi între cetãþeni ºi 

instituþii, iar pe plan extern 

cãtre restul lumii, atât cea 

bogatã, cât ºi cea sãracã. 

Trebuie, de asemenea, sã ne 

deschidem, ºi aceasta are o 

însemnãtate crucialã, spre 

reînnoire ºi reformã. O Uniune 

Europeanã deschisã poate ºi 

trebuie sã fie un actor eficace 

în lumea globalizãrii. O Uniune 

Europeanã deschisã va câºtiga 

încrederea cetãþenilor sãi ºi va 

arãta cã dacã ea nu exista, ar fi 

trebuit inventatã.” 

JOSÉ MANUEL BARROSO, în „International Herald Tribune”. 

Apud: „Adevãrul”, Nr. 4738/ 27 septembrie 2005, p. 87. 

Portughezul JOSÉ MANUEL 

BARROSO (n.1956) este 

Preºedinte al Comisiei Europene. 

A fãcut primul pas important 

pentru carierã la sfârºitul anilor 

’70, odatã cu înscrierea în 

Partidul Social Democrat. 

În anul 1993, a fost numit de 

cãtre Forumul Economic 

Mondial, „liderul global al 

viitorului”.

APLICAÞIE 


1. Folosiþi dovezile incluse în cadrul surselor 4.1-6 ºi cunoºtinþele voastre anterioare, pentru a 

rãspunde la întrebãrile de mai jos; puteþi lucra individual, în perechi sau în grupuri. Formulaþi 

rãspunsuri în scris. 

a. Procesul globalizãrii trebuie regândit? Dacã da, de ce? Dacã nu, de ce? 

b. Explicaþi pe ce se bazeazã afirmaþia cã ºi unele dintre cele mai mari rele ale umanitãþii „pot 

fi remediate sau ameliorate”? 

c. Ce înseamnã, în zilele noastre, conceptul de cetãþean? Exemplificaþi prin acþiuni din 

comunitate! 

d. Cum se manifestã, în zilele noastre, toleranþa? Daþi exemple concrete din ºcoalã! 

e. Cum definim, în zilele noastre, solidaritatea? Exemplificaþi! 

f. Explicaþi de ce sunteþi de acord sau de ce nu sunteþi de acord cu aprecierea savantului Hans 

Küng cã, în epoca postmodernã, se modificã fundamental valorile. 

g. Care este adevãrata provocare a globalizãrii, în concepþia lui Walter Schwimmer? Este 

posibil? Argumentaþi! 

h. Ce roluri are Uniunea Europeanã pe plan intern ºi extern, în condiþiile globalizãrii? 

2. Pornind de la conþinutul (textele ºi imaginile) secvenþei 4 – Dezvoltarea unei conºtiinþe 

universale – realizaþi un eseu de cel puþin 250-300 de cuvinte cu acelaºi titlu ca al temei. 

Urmãriþi, în eseul vostru, structura ideaticã indicatã mai jos: 

a. Gestionarea schimbãrilor din „satul mondial”; 

b. Diversitatea actorilor globalizãrii ºi a rolurilor lor; 

c. Principiile ºi valorile lumii postmoderne; promovarea valorilor conºtiinþei universale; 

d. Uniunea Europeanã – „dacã nu exista ar fi trebuit inventatã”; 

e. Implicarea activã personalã în viaþa societãþii, asumarea responsabilitãþilor cetãþeneºti. 


O mare eficienþã educaþionalã o poate avea „Turul galeriei” – metodã de învãþare prin colaborare, 

prin care elevii sunt îndemnaþi ºi susþinuþi sã-ºi exprime opiniile referitoare la soluþiile date unei 

probleme – sau „Metoda mozaicului”, metoda grupurilor interdependente, care promoveazã 

învãþarea prin colaborare ºi cooperare între elevi. Menþionãm cã ambele metode pot fi folosite în 

abordarea temei Dezvoltarea unei conºtiinþe universale. Pentru eseu, câte un grup de elevi poate 

avea ca temã de studiu unul dintre aspectele tematice indicate. 

Constituirea unui Glosar de termeni din domeniul globalizãrii necesitã, de asemenea, gândire 

criticã cu privire la manifestãrile, cauzele ºi consecinþele globalizãrii. 

EVALUAREA SUMATIVÃ 

Realizarea unei dezbateri cu întreaga clasã, cu tema „Omul în centrul globalizãrii”, sau a unui 

eseu de cel puþin 1200 de cuvinte, cu acelaºi titlu ºi cu o structurã problematicã constituitã, în 

principal, din titlurile secvenþelor temei. Structura problematicã poate fi constituitã ºi din 

problematica Aplicaþiei 1 (a-h). Dezbaterea/eseul trebuie sã evidenþieze rolul istoriei în viaþa 

prezentã ºi ca factor de predicþie a schimbãrilor, atitudinea pro-activã în viaþa socialã, cu 

asumarea responsabilitãþilor cetãþeneºti. 

157

AUREL SOARE 

COOPERARE ªI 

CONFLICT 

Secolul al XX-lea s-a singularizat prin extinderea opresiunilor, 

persecuþiilor, exterminãrilor, prin sistematizarea genocidului ºi a 

exterminãrii unei întregi populaþii prin înfometare organizatã, 

prin conceperea în teorie ºi prin realizarea în practicã a 

regimurilor politice de asuprire cele mai perfecþionate, care au 

înrobit miliarde de oameni. Totuºi, trebuie sã recunoaºtem cã tot 

în acest secol s-a repus pe fundamentul dãruirii umane 

democraþia ca valoare teoreticã ºi practicã de referinþã a unei 

societãþi civilizate. 

În acest secol, majoritatea formelor de conflict au produs în mod 

semnificativ o mutaþie majorã, o mare decãdere moralã, 

atentându-se la viaþa oamenilor lipsiþi de apãrare – civilii – din 

spatele frontului, nevinovaþi ºi mai ales neînarmaþi. 

Aceste fapte s-au produs în momentul în care dezechilibrele 

cauzate de diverse orientãri politice ºi ideologice au inventat 

marile rãzboaie ca instrumente de bulversare a raporturilor 

istorice de forþã. Rãzboaiele au avut un impact deosebit asupra 

societãþii (tema I). S-ar pãrea cã acest fenomen continuã ºi astãzi 

ºi va fi ºi mâine. Dar grija cea mare a noastrã ar trebui sã fie sã-i 

putem convinge pe oamenii în devenire, adicã pe elevi, cã pacea 

trebuie sã fie starea normalã, cã ea nu poate fi o continuare a 

rãzboiului cu alte mijloace. 

Cu toate acestea, în ultimul timp, o altã formã de rãzboi, având 

caracter asimetric ºi neconvenþional, terorismul (tema a II-a), a 

devenit un fenomen global. În orice loc de pe Terra poate apãrea 

ºi se poate dezvolta. El nu mai este limitat de frontierele statale. 

Teroarea este un copil al corupþiei ºi al subdezvoltãrii. 

Terorismul angajeazã ºi pericliteazã prosperitatea socialã. 

Astãzi, lumea este divizatã complet diferit faþã de secolele 

trecute, în naþiuni care s-au adaptat sau nu noii economii, ºi de 

aceea coaliþia antiteroristã e alcãtuitã din state de pe toate 

continentele care dezvoltã o economie de piaþã funcþionalã. Lupta 

contra terorismului a redivizat ºi reorganizat lumea. 

Un alt eveniment specific Europei Centrale ºi de Sud-Est a fost 

cãderea comunismului la sfârºitul deceniului al nouãlea al 

secolului trecut. În acest amplu proces istoric s-a înscris ºi 

România. Dupã o dictaturã comunistã care a lãsat urme adânci, 

159

AUREL SOARE • COOPERARE ªI CONFLICT 

evenimentele din decembrie 1989 au creat premisele pentru ca 

România sã-ºi afirme vocaþia europeanã. 

Integrarea europeanã ºi euroatlanticã (tema a III-a) a reprezentat 

pentru România – inclusiv la nivelul societãþii civile în formare 

ºi consolidare – modalitatea cea mai adecvatã de a-ºi asigura 

dezvoltarea, stabilitatea ºi securitatea. 

Progresele României pe calea aderãrii în NATO-UE ne întãresc 

convingerea cã toate criteriile de integrare în cele douã 

organizaþii sunt convergente ºi se susþin reciproc, constituind 

fundamentul unei modernizãri ºi dezvoltãri durabile a þãrii 

noastre în secolul al XXI-lea. 

Pentru România, aderarea la NATO ºi UE înseamnã recunoaºterea 

fãrã echivoc a faptului cã þara noastrã împãrtãºeºte valorile 

occidentale ºi cã ea aparþine definitiv civilizaþiei europene. 

Toate pregãtirile pentru aderarea la cele douã organisme sunt 

instrumente ale accelerãrii reformelor economice ºi sociale care 

au ca scop sã aducã societatea româneascã pe calea stabilitãþii, 

bunãstãrii ºi normalitãþii. 

Sursele pe care le folosim în cadrul acestui modul se referã la 

câteva aspecte semnificative pentru fiecare problematicã 

analizatã. În acest sens, limita de spaþiu ne-a impus o selecþie 

foarte severã a izvoarelor. 

Am ales acele surse istorice care sã-i punã pe elevi în situaþia de 

a-ºi remodela discursul propriu despre trecutul mai îndepãrtat 

sau mai apropiat, având ca punct de referinþã valorile 

democraþiei, pãcii ºi toleranþei. 

160

TABEL 

METODOLOGIC 

Tema I. Impactul rãzboiului asupra societãþilor 

Concepte – Rãzboi 

– Strategie 




Întrebãri cheie – Care este impactul rãzboiului asupra civililor? 

– Dar asupra societãþii în ansamblul ei? 

– În ce fel rãzboaiele secolului al XX-lea au generat mutaþii globale 

asupra statelor lumii? 

Cuvinte cheie – Colaboraþionism 

– Cenzurã 

– Conspiraþie 

– Erou 

– Mercenari 

– Mobilizare 

– Partizan 


democratice 

Competenþele prin 

curriculum de istorie 

– Aprecierea demnitãþii umane 

– Colaborare 

– Consecvenþa comportamentalã în 

raport cu un set de valori asumate 

– Curaj 


– Patriotism 

– Raþionalizare 

– Rechiziþie 

– Refugiat 

– Rezistenþã 

– Protest antirãzboi 

– Voluntar 

– Flexibilitate ºi adaptare la 

schimbare 

– Înþelegerea, acceptarea ºi 

respectarea diversitãþii 

– Respingerea stereotipiilor 


– Analizarea factorilor politici, sociali, economici ºi culturali care 

alcãtuiesc imaginea unei societaþi 

Competenþele cetãþeniei – Receptarea criticã a informaþiilor despre rãzboi 

democratice 

Rezultate – Elevii sã fie capabili sã reflecteze asupra impactului rãzboiului asupra 

oamenilor 

Categorii de surse – Afiºe de rãzboi 


– Istorie oralã 

– Hãrþi 

– Literatura de specialitate 

Metode – Brainstorming 


– Gândiþi, lucraþi în perechi 

– Interviul 

– Memorialisticã 

– Presa scrisã 

– Scrisori de pe front 


– Investigaþia 


– Proiectul 

161


Tema II. Terorismul – o ameninþare la adresa securitãþii mondiale 

Concepte – Cult 

– Devianþã 

– Fanatism 

– Fundamentalism 

– Ideologie 

– Ipoteza frustrãrii – Agresiuni 

– Psihopatie 

– Sociopat 

– Violenþã 

Întrebãri cheie – Care este specificitatea terorismului în secolul al XX-lea? 

– Cum s-a schimbat acþiunea teroristã în lumea contemporanã? 

– Ce s-ar putea face pentru a dezamorsa pericolul terorismului? 

Cuvinte cheie – Antiterorism 

– Contraterorism 


democratice 



Competenþele cetãþeniei 

democratice 




– Consecvenþa comportamentalã în 

raport cu un set de valori asumate 

– Terorism 

– Jihad 

– Flexibilitate ºi adaptare la 

schimbare 



– Exprimarea de opinii în limbajul specific istoriei 

– Formularea de argumente referitoare la terorism 

– Examinarea consecinþelor directe ºi indirecte ale acþiunii umane 

– Asumarea unei atitudini de acceptare faþã de celãlalt din altã culturã 

sau zonã de civilizaþie 

Rezultate – Elevii sã fie capabili sã reflecteze asupra problematicii complexe a 

terorismului contemporan 

– Elevii sã-ºi formeze propriile opinii ºi convingeri privind consecinþele 

actelor teroriste asupra societãþii, þinând seama de drepturile omului 

Categorii de surse – Fotografii 

– Literaturã de specialitate 




– Gândiþi, lucraþi în perechi 

– Interviul 

162 

– Relatãri individuale 

– Scrisori 




– Proiectul

Tema III. Paºi cãtre integrare – perspectiva româneascã (NATO, Uniunea 

Europeanã) 

Concepte – Aquis comunitar 

– Aderare 

– Reformã 

– Structurile europene 


Întrebãri cheie – Care este strategia României cu privire la integrarea în structurile 

europene ºi euro-atlantice? 

– În ce constã procesul de modernizare internã în cazul României? 

Cuvinte cheie – Costuri sociale 

– Datorie externã 

– Descentralizare 

– Economie paralelã 


democratice 



Competenþele cetãþeniei 

democratice 

– flexibilitate ºi adaptare la 

schimbare 

– statutul de drept 

– demonetizare 

– Infrastructurã 

– Protecþie socialã 

– Rectificare 

– Software 

– toleranþã 

– aprecierea demnitãþii umane 

– respectarea drepturilor omului 

– Formulare de argumente cu privire la procesul de aderare a þãrii la 

NATO ºi Uniunea Europeanã 

– Exprimarea de opinii cu privire la integrarea euro-atlanticã a României 

– Asumarea criticã a unui exerciþiu de construcþie identicã ºi 

pragmaticã privind cauzele ºi efectele pe care integrarea europeanã ºi 

eurotlanticã le are asupra României pe plan intern ºi extern 

Rezultate – Elevii sã poatã formula aprecieri în raport cu procesul complex al 

aderãrii României în structurile NATO ºi ale Uniunii Europene 

– Elevii sã aprecieze complexitatea elementelor specifice de pregãtire în 

vederea aderãrii României la Uniunea Europeanã ºi NATO 

Categorii de surse – Grafice 




Metode – Dezbatere 



– Literaturã de specialitate 

– Acte oficiale 

– Istorie oralã 


– Mozaic 

163


TABEL 

CRONOLOGIC 

164 

Evenimente istorice universale/europene Evenimente istorice naþionale 

2007 1 ianuarie (data primirii României în UE). 

25 aprilie – Bruxelles. România a semnat 

2005 

tratatul de aderare la UE. 

2005 

22 iulie – Egipt – Sharm el-Sheik – atac 

terorist. 2005 

7 iulie ºi 21 iulie – Marea Britanie – Londra – 

atacuri teroriste. 

29 octombrie – Roma – a fost semnatã 

constituþia europeanã. 

10-14 iunie – alegeri pentru parlamentul 

european în þãrile membre UE. 

1 mai – UE are în compunere 25 de state cu 

454 milioane de locuitori. 

2005 

2004 

2004 

2004 

17 februarie – reprezentanþii comisiei 

europene ºi reprezentanþii guvernului au 

lansat mecanismul de monitorizare a 

României pentru anii 2005 ºi 2006. 

3 februarie – tratatul de aderare pentru 

România a fost aprobat, fãrã dezbatere, de 

statele UE. 

31 ianuarie – a fost finalizat proiectul de 

tratat pentru aderare pentru România. 

decembrie – Consiliul European a dat „undã 

verde ” aderãrii României. 

decembrie – România a încheiat toate 

capitolele de negociere cu UE (31 în total). 

13 martie – Madrid – atac terorist. 2004 2 aprilie – aderarea la NATO. 

Consiliul European UE de la Copenhaga 

marcheazã sfârºitul negocierilor de aderare cu 

Cipru, Malta, Slovacia, Cehia, Polonia, 

Ungaria, Estonia, Letonia, Lituania. 

1 ianuarie – unele þãri membre UE au trecut 

la moneda euro. 

26 octombrie – congresul SUA a adoptat 

patriot act, care vizeazã combaterea 

terorismului pe teritoriul SUA. 

11 septembrie – New York (SUA) – atac 

terorist asupra World Trade Center. 

încep negocierile de aderare cu Slovacia, 

Lituania, Bulgaria, România, Malta. 

2003 

2002 

2002 

2001 

2001 

2001 

2000 

octombrie – aprobarea revizuirii constituþiei 

României prin referendum. 

18 decembrie – adoptarea în parlamentul 

României a strategiei de securitate naþionalã 

care are ca obiectiv esenþial integrarea în 

NATO ºi UE a României. 

România a început negocierile în vederea 

aderãrii la Uniunea Europeanã.



Consiliul European de la Berlin aprobã „agenda 

2000” ºi o perspectivã financiarã pentru 

extinderea UE. 

1999 

1 mai – tratatul de la Amsterdam. 1999 

încep negocierile de aderare cu Ungaria, 

Polonia, Estonia, Slovenia, Cehia ºi Cipru. Malta 

îºi reactiveazã cererea de a deveni membru UE. 

1998 

1996 

1995 

pânã astãzi – Kosovo – rãzboi sârbo-albanez. 1995 

Consiliul European de la Copenhaga aprobã 

extinderea UE pentru a include þãri din Europa 

centralã ºi de est ºi defineºte criteriile de 

aderare ale acestora. 

pânã în 1995 – rãzboi secesionist 

Serbia-Bosnia/Herþegovina. 

1 noiembrie – tratatul de la Maastricht a 

instituit Uniunea Europeanã. 

1994 

1993 

1992 

1992 

protocolul adiþional la acordul european de 

asociere pentru deschiderea programului UE 

cãtre România. 

22 iunie – România a depus cererea oficialã de 

aderare la UE. 

14 septembrie – România semneazã cu NATO – 

prima din sud-estul Europei– parteneriatul 

pentru pace. 

dizolvarea Tratatului de la Varºovia. 1991 acordul de comerþ ºi cooperare cu UE. 

Iugoslavia se dezintegreazã. 1991 

Desfiinþarea URSS-ului. 1991 

Maastricht (Olanda) – se stabileºte calendarul 

constituirii UE; la 1 noiembrie 1992 a intrat în 

vigoare. 

Londra – se fondeazã Banca Europeanã pentru 

Reconstrucþie ºi Dezvoltare. 

1991 

1991 

Cipru ºi Malta solicitã sã devinã membri UE. 1990 

iniþierea sprijinului financiar al comunitãþii 

europene destinat þãrilor din Europa centralã ºi 

de est pentru reforma ºi refacerea economiilor lor. 

prãbuºirea regimurilor comuniste din Europa 

rãsãriteanã. 

1 iulie – actul unic european a instituit piaþa 

unicã începând cu 31 decembrie 1992. 

1989 

1989 

1987 

ales M. S. Gorbaciov – secretar general al PCUS. 1985 

revoluþia din decembrie. 

165


166 


teroriºti islamici asasineazã atleþi israelieni la 

olimpiada de la München. 

primãvara de la Praga – revolte ale 

studenþilor la Paris. 

1972 

1968 

pânã în 1964 – rãzboi civil în Cipru. 1963 

construirea zidului Berlinului 

(dãrâmat în 1989). 

1961 

1958 

revoluþia din Ungaria. 1956 

14 mai – se înfiinþeazã Tratatul de la 

Varºovia – o alianþã militarã a þãrilor din 

blocul sovietic. 

crearea Comunitãþii Europene a Cãrbunelui 

ºi Oþelului (CECO). 

1955 

vara – retragerea trupelor sovietice 

din România. 

România – membrã în Tratatul de la Varºovia. 

1955 10 decembrie – România – membrã ONU. 

1951 

4 aprilie – crearea NATO. 1949 

abolirea monarhiei. Proclamarea republicii. 

1947 

Preluarea întregii puteri de cãtre comuniºti. 

pânã în 1949 – rãzboi civil grec. 1946 

1941 

pânã în 1945 – al doilea rãzboi mondial. 1939 

Anschluss. Trupele naziste anexeazã Austria. 1938 

pânã în 1939 – rãzboi civil spaniol. 1936 

teroarea antievreiascã ia amploare 

în Germania. 

pânã în 1939 – marea epurare sovieticã 

declanºatã de I. V. Stalin. 

pânã în 1945 – rãzboiul alãturi de Germania 

nazistã (1941-1944) ºi de coaliþia Naþiunilor 

Unite (1944-1945). 

1941 pânã în 1944 – Holocaustul evreilor români. 

1935 

1934 

30 ianuarie – în Germania începe regimul 

hitlerist (de extremã dreaptã – pânã în 1945). 1933 

pânã în 1922 – rãzboiul civil în Rusia 

sovieticã. 

1917 

lovitura de stat bolºevicã – Lenin. 1917 

pânã în 1919 – rãzboiul de întregire 

1916 

naþionalã. 

pânã în 1918 – primul rãzboi mondial. 1914 pânã în 1916 – neutralitatea României. 

pânã în 1913 – rãzboaiele balcanice. 

1912 

pânã în 1913 – al doilea rãzboi balcanic. 

pacea de la Bucureºti – 10 august 1913.

I. 

IMPACTUL RÃZBOIULUI 

ASUPRA SOCIETÃÞII 

Scopul realizãrii temei Impactul rãzboiului asupra societãþii este 

de a încuraja studiul schimbãrilor din societate, în general, ºi a 

celor provocate de conflicte (rãzboaie, revoluþii etc.), în special. 

Tânãra generaþie – conectatã prin media ºi internet la tot ceea ce 

lumea a creat ºi creeazã – este deschisã apropierii între semeni, 

înþelegerii, schimbului rapid de informaþii, dialogului ºi 

colaborãrii. De aceea, este nevoie sã le formãm elevilor noºtri un 

spirit deschis, de încredere, dar ºi un simþ al responsabilitãþii. 

Numai aºa noi vom putea rezista la presiunile din toate pãrþile 

asupra libertãþilor ºi drepturilor persoanei. Este nevoie de multã 

muncã pentru ca fiecare om sã devinã conºtient de îndatoririle 

sale faþã de semenii sãi. În acest mod suntem convinºi cã în lume 

pot coexista paºnic convingeri, opinii, religii etc. diferite. 

IMPACTUL RÃZBOIULUI ASUPRA SOCIETÃÞII 

167


1. 

168 

ORGANIZAÞII INTERNAÞIONALE PENTRU 

MENÞINEREA PÃCII ªI COOPERÃRII ÎNTRE 

STATELE LUMII 

1.1. CARTA O.N.U. 

Organizaþia Naþiunilor Unite 

(O.N.U.) – constituitã în 1945, a 

conferit principiului non-violenþei 

statutul unei norme legale 

ºi a creat contextul în care 

aceastã normã avea sã poatã fi 

supravegheatã. Statutul de 

membru exprimã recunoaºterea 

multilateralã a dreptului de 

existenþã, completând în mod 

pozitiv principiul renunþãrii la 

orice formã de violenþã. 

În tipul de cooperare practicat 

de organizaþiile parte a 

Naþiunilor Unite se reflectã 

faptul cã non-violenþa ºi pacea 

nu pot fi atinse decât prin 

cooperare ºi nu prin rãzboi. 

„Capitolul VI: Rezolvarea 

paºnicã a diferendelor 

• Articolul 33 

1. Pãrþile la orice diferend a 

cãrui prelungire ar putea pune 

în primejdie menþinerea pãcii ºi 

securitãþii internaþionale trebuie 

sã caute sã-l rezolve, înainte de 

toate, prin tratative, anchetã, 

mediaþie, conciliere, arbitraj, pe 

cale judiciarã, recurgere la 

organizaþii sau acorduri 

regionale sau prin alte mijloace 

paºnice, la alegerea lor. 

http://www.dadalos.org/uno_rom/uno-charta.htm#uebersicht#uebersicht 

1.2. CARTA ONU – IDENTITATE ªI ÎNCREDERE 

„Prevederile Cartei ONU 

limiteazã libertatea de acþiune a 

partenerilor de conflict, 

obligându-i pe aceºtia sã 

reducã, dacã nu sã renunþe de 

tot la elementele de violenþã. În 

termeni pozitivi, influenþa realã 

a Organizaþiei internaþionale 

asupra interacþiunii dintre 

naþiuni este creatã în primul 

rând prin integrarea ei în 

conºtiinþa comunitãþii, o 

conºtiinþã în care se reflectã 

contextul modificat al 

sistemului internaþional. Acest 

lucru face ca metodele de 

tratare a conflictelor sã devinã 

cu mult mai eficiente atunci 

când sunt instituþionalizate la 

nivelul Organizaþiei. Prin 

aplicarea practicã a acestor 

principii, statele se deprind cu 

2. Consiliul de Securitate, când 

socoteºte necesar, invitã pãrþile 

sã-ºi rezolve diferendul prin 

asemenea mijloace. 


Consiliul de Securitate 

poate ancheta orice diferend 

sau orice situaþie care ar 

putea duce la fricþiuni 

internaþionale sau ar putea da 

naºtere unui diferend, în 

scopul de a stabili dacã 

prelungirea diferendului sau 

situaþiei ar putea pune în 

primejdie menþinerea pãcii ºi 

securitãþii internaþionale.” 

un anumit comportament care 

se transformã astfel într-o 

normã universal acceptatã. 

Instituþionalizarea acestei 

norme duce mai apoi, în cazul 

celor care o respectã, la 

identitate ºi încredere, acestea 

înþelegându-se de pe acum ca 

parte dintr-un sistem 

comprehensiv ºi unilateral 

acceptat de cooperare.” 

Ernst-Otto Czempiel: Friedensstrategien, Systemwandel durch Internationale Organisationen, 

Demokratisierung und Wirtschaft, Paderborn 1986, pp. 103-105. 

1.3. CÃªTILE ALBASTRE 

„În pofida numãrului mare de 

contributori, greul misiunilor 

este susþinut de un grup de þãri 

în curs de dezvoltare. Primele 

zece naþiuni, ca numãr de 

militari, care participau la 

misiuni în iunie 2004, sunt: 

Pakistan, Bangladesh, Nigeria, 

Ghana, India, Etiopia, Africa 

de Sud, Uruguai, Iordania ºi 

Kenia. Aproximativ zece la 

sutã din personalul care 

participa la misiuni este din 

Uniunea Europeanã, cea mai 

mare contribuþie la acest 

procent avându-l Polonia, cu 

739 de oameni, din cei peste 

4.500 cât sunt în total.

Pânã în prezent, în misiunile 

de menþinere a pãcii ale ONU 

ºi-au pierdut viaþa aproape 

2.000 de soldaþi din peste 100 

de þãri. 30 % din victimele 

primilor 55 de ani de misiuni 

au murit între 1993 ºi 1995. 

Unul dintre motivele pentru 

care în misiuni participã mai 

ales militari din þãrile în curs 

de dezvoltare este cã aceºtia 

par a avea o atitudine neutrã în 

situaþii de conflict ºi pentru o 

naþiune impactul psihologic 

este mult mai mic decât cel pe 

care îl au SUA sau Rusia, spre 

exemplu. Teama inspiratã de o 

forþã strãinã prezentã pe 

teritoriul unui stat suveran este 

diminuatã dacã participanþii la 

misiune nu provin din þãri 

caracterizate ca fiind 

expansioniste sau imperialiste. 

Un alt motiv ar putea fi ºi de 

ordin financiar, pentru cã ONU 

ramburseazã 1.000 de dolari pe 

lunã, plus echipamentul 

necesar, pentru fiecare soldat 

participant la misiuni. 

Misiunile de menþinere a pãcii 

au fost considerate ca fiind de 

risc mare.” 

„Observatorul Militar”, an XVI, nr. 25(804), 23-29 iunie 2005, p. 16. 


Rãzboiul arabo-israelian din 1948 

a fost conflictul care a determinat 

apariþia trupelor O.N.U. de 

menþinere a pãcii, supranumite 

„cãºtile albastre”. 

APLICAÞIE 

• Formaþi grupe de câte patru elevi. Definiþi termenul de „ONU” studiind sursele 1.1, 1.2, ºi 1.3. 

Prezentaþi concluziile voastre în plen. Dacã vor exista diferenþe prea mari, fiecare grupã va 

prezenta, în detaliu, argumentele formulate. 

• Pe baza cunoºtinþelor din orele de istorie, formulaþi câte un exemplu pentru: 

a) Comunicare – cooperare între state; 

b) Conflict – cooperare între þãrile membre ONU; 

c) Violenþã – non-violenþã în relaþiile internaþionale. 

• Din textele analizate, identificaþi care este modalitatea de rezolvare paºnicã a diferendelor 

dintre state. 

• Elaboraþi pe grupe/individual un poster prin care sã transmiteþi o preocupare a voastrã faþã de 

menþinerea pãcii ºi a cooperãrii între statele lumii. 

• Plecând de la surse, analizaþi rolul Consiliului de Securitate în cazul unei ameninþãri împotriva 

pãcii în lume ºi: 

– exprimaþi propria opinie despre rolul de prevenþie al acestui organism; 

– comparaþi textul Cartei ONU cu o situaþie de conflict realã din lumea contemporanã. Ce 

constataþi? 

– identificaþi prevederile ce pot fi îmbunãtãþite pentru a crea un climat de cooperare 

internaþionalã. 

• Citiþi cu atenþie sursa 1.3 ºi apoi identificaþi care sunt principalele contribuþii la menþinerea 

pãcii a „Cãºtilor albastre” (trupele ONU de menþinere a pãcii). Dezbateþi la nivelul întregii 

clase. Redactaþi un material referitor la un caz concret pe care îl cunoaºteþi, în care aceste trupe 

contribuie la pacea din zonã. 

169


2. 

170 

PARTIZANI 

2.1. FOTOGRAFIA 

CONDUCÃTORULUI 

UNUI GRUP DE 

PARTIZANI ROMÂNI 

Sublocotenentul Victor Popescu, 

comandantul puternicului detaºament 

de partizani care a actionat împotriva 

ocupanþilor în vestul Olteniei 

2.3. PARTIZANI ITALIENI 

2.2. AFIª REALIZAT DE PUTERILE 

OCUPANTE PENTRU RECOMPENSAREA 

CELOR CARE ÎI DENUNÞAU PE 

PARTIZANII ROMÂNI 

Ordonanþã a comandaturii germane a 

judeþului Dolj prin care se instituia 

un premiu de 30 000 lei pentru 

prinderea sau denunþarea lui Victor 

Popescu, urmãrit „pentru crime 

sãvârºite împotriva autoritãþilor 

militare germane ºi austro-ungare” 

România în anii primului 

rãzboi mondial, vol. 2, 

Bucureºti, Edit. Militarã, 

1987, p. 476. 

www.lebvalcycles.com

APLICAÞIE 


• Analizaþi sursele 2.1, 2.2 ºi 2.3. 

– Formulaþi definiþia termenului „partizan”. 

– Comentaþi sursa nr. 2.3: descoperiþi situaþii surprinzãtoare faþã de „realitatea” cunoscutã de voi? 

– Ce sentiment aveþi faþã de descoperirile fãcute? Schimbã acestea modul de gândire în 

legãturã cu lupta contra ocupanþilor? De ce? 

– Aþi accepta ca în situaþia în care þara voastrã ar fi ocupatã sã luptaþi contra opresorului? 

– Pe ce se bazeazã o asemenea atitudine ºi faptã? Argumentaþi-vã rãspunsul. 

• Folosind cunoºtinþele de la orele de istorie, reconstituiþi contextul în care au avut loc luptele 

de partizani în þara noastrã în primul rãzboi mondial – sursele 2.1 ºi 2.2 – ºi în Italia celui 

de-al doilea rãzboi mondial – sursa 2.3. 

• Organizaþi planul unei dezbateri cu tema: Contribuþia partizanilor la înfrângerea inamicului în 

România anilor 1916-1918. 

3. 

VOLUNTARI 

ÎN CONFLICTE MILITARE 

3.1. VOLUNTARI PENTRU RECRUTARE 

Voluntari pentru recrutare în Marina Regalã a Marii Britanii în timpul celui de-al 

doilea rãzboi mondial (S. Waugh, Ben Walsh, W. Birks, Modern World History, 

second edition, London, 2002, p. 305) 

APLICAÞIE 

• Definiþi ce înseamnã 

„voluntar” într-un conflict 

militar. 

• Alcãtuiþi un eseu de 250 

de cuvinte, pornind de la 

sursa 3.1. 

• Pe baza cunoºtinþelor 

voastre ºi a discuþiilor din 

orele de istorie, 

identificaþi ºi formulaþi 

cauzele care conduc un 

om sã se înscrie ca 

voluntar într-o armatã. 

171


4. 

„Fiecare îºi face datoria cum 

crede, murmurã Bologa drept 

rãspuns lui Cervenco, 

aºezându-se la masã faþã-n faþã 

cu Klapka, ºi apoi porunci 

soldatului: Adã-mi ºi mie ceva 

de mâncare! 

Soldatul dispãru. Peste o clipã, 

Gross, puþin încruntat, zise: 

– Nici o datorie din lume 

nu-mi poate impune sã ucid pe 

un camarad… 

– Camarad?! strigã deodatã 

locotenentul Varga, revoltat, 

sãrind în picioare. Trãdãtorii ºi 

dezertorii sunt camarazii 

d-tale?… Domnilor, vã întreceþi 

cu glumele! Eu, în orice caz, 

nu mai pot asculta nepãsãtor 

asemenea… asemenea… vorbe 

compromiþãtoare pentru un 

militar care mai are în suflet 

un pic de iubire de þarã… 

[…] Nimeni nu osândeºte cu 

inima uºoarã, zise Apostol 

gânditor, dar când vina e 

evidentã, eºti silit. Cãci mai 

172 

LITERATURA DEDICATÃ 

RÃZBOIULUI 

4.1. DRAMA INDIVIDUALITÃÞII 

presus de om, de interesele lui 

particulare, e statul! 

– Nimic nu e mai presus de 

om! Se ridicã atunci Gross, 

grãbit, ca nu cumva sã-i ia 

cineva vorba. Dimpotrivã, 

omul e mai presus de orice, 

mai presus chiar de întreg 

universul! Ce-ar fi pãmântul 

fãrã omul care sã-l vadã, sã-l 

iubeascã, sã-l mãsoare, sã-l 

înconjoare?… Ca ºi pãmântul, 

universul numai prin om a 

devenit o realitate interesantã. 

Altfel ar fi o zbuciumare sterilã 

de niºte energii oarbe, altfel, 

adicã fãrã sufletul omului. Toþi 

sorii universului nu pot avea 

altã menire decât sã 

încãlzeascã trupul omului care 

adãposteºte grãuntele divin al 

inteligenþei. Omul e centrul 

universului, fiindcã numai în 

om materia a ajuns la 

conºtiinþa propriului sãu eu, a 

ajuns sã se cunoascã!… Omul e 

Dumnezeu!” 

Liviu Rebreanu, Pãdurea Spânzuraþilor, Bucureºti, Editura 100+1 

Gramar, 2001, pp. 32-33 

În romanul Pãdurea 

Spânzuraþilor, Liviu Rebreanu 

surprinde drama individualitãþii, 

marcatã de arhetipul naþional, 

cam pretenþios în condiþiile 

participãrii la conflictul militar 


APLICAÞIE 

• Sursa 4.1 este o lucrare de ficþiune, o operã literarã cunoscutã. Pornind de la fragmentul redat, 

redactaþi un eseu cu titlul Drama individului în condiþiile unui rãzboi (timp de lucru: 10 

minute). Apoi, faceþi schimb de lucrãri cu unul dintre colegi ºi notaþi câteva comentarii în 

legãturã cu ce vi s-a pãrut mai interesant sau mai dificil în eseul primit. 

• Parcurgând cu atenþie textul sursei 4.1, aplicaþi algoritmul reflecþiei individuale asupra lui – ce 

s-a întâmplat, de ce, ce sensuri are evenimentul prezentat, ce implicaþii vedeþi etc. – ºi apoi 

organizaþi o dezbatere, pe douã grupe – pro ºi contra – privind suferinþa individului într-un 

conflict militar.

5. 


DISTRUGERI PROVOCATE POPULAÞIEI 

CIVILE DE ARMATELE IMPLICATE ÎN 

CONFLICTE MILITARE 

5.1. DEZASTRUL PROVOCAT DE BOMBARDAMENT 

ASUPRA COVENTRY, NOIEMBRIE 1940 

S. Waugh, Ben Walsh, W. Birks, Modern Word History, second edition, London, 

2002, p. 315 

5.2. DRESDA – CONSECINÞELE ATACULUI AERIAN 

Oraºul a fost bombardat de aliaþi în zilele de 13 -14 februarie 1945. Bilanþul 

dezastrului: 135.000 morþi ºi 165.000 rãniþi din 700.000 locuitori. 

(http://www.legnano.org/reteciv/scuole/dresda/Nuovo/quadruplice_attacco.htm) 

Sursele 5.1 ºi 5.2 prezintã imagini 

din douã oraºe care au suferit de 

pe urma bombardamentelor asupra 

civililor. Hitleriºtii au provocat 

distrugeri mari britanicilor din 

oraºul Coventry (1940) ºi englezii 

au bombardat Dresda (Germania), 

nimicind populaþia neînarmatã 

germanã (1945). 

APLICAÞIE 

• Pe baza surselor date, 

realizaþi un reportaj de la 

faþa locului (Coventry – o 

grupã, Dresda – o grupã), 

plecând de la detaliile pe 

care le observaþi în imagini. 

• Sunt aspecte surprinse în 

cadrul acestei activitãþi 

care au provocat modificãri 

în gândirea, atitudinea sau 

comportamentul tãu? Dacã 

da, care sunt acestea? 

• Pe baza cunoºtinþelor din 

orele de istorie, formulaþi 

argumentele aduse de þãrile 

care au organizat bombardamentele 

asupra civililor. 

• Credeþi cã poate fi 

susþinutã ºi argumentatã o 

asemenea modalitate de a 

duce un rãzboi? 

Argumentaþi-vã rãspunsul. 

• Daþi ºi alte exemple, din 

trecutul apropiat, referitoare 

la acest mod de intervenþie 

militarã asupra civililor. 


Pentru aceste discuþii folosiþi ºi 

modulul „Miºcãri de populaþii în 

secolele XX-XXI”. 

173


6. 

„Noi, subsemnaþii oameni de 

ºtiinþã, am lucrat în domeniul 

puterii atomice. Pânã de 

curând, am fost obligaþi sã ne 

temem cã Statele Unite ar 

putea fi atacate cu bombe 

atomice în timpul acestui 

rãzboi ºi cã singura apãrare ar 

fi fost un contraatac prin 

aceleaºi mijloace. Astãzi, o 

datã cu înfrângerea Germaniei, 

acest pericol a fost depãºit ºi 

ne simþim obligaþi sã spunem 

cele ce urmeazã: 

Rãzboiul trebuie încheiat rapid 

ºi cu succes, iar atacurile cu 

bombe atomice ar putea fi o 

metodã eficientã de luptã. 

Credem, totuºi, cã asemenea 

atacuri împotriva Japoniei nu 

174 

HIROSHIMA ªI NAGASAKI – 

EFECTELE PRIMELOR BOMBE 

ALE EREI ATOMICE ASUPRA 

OAMENILOR 

6.1. PETIÞIA ADRESATÃ DE ªAPTEZECI DE 

CERCETÃTORI ANGAJAÞI ÎN CADRUL 

PROIECTULUI MANHATTAN (CARE AVEA CA 

OBIECTIV PRODUCEREA BOMBEI ATOMICE), 

LA 17 IULIE 1945, PREªEDINTELUI SUA – 

HARRY TRUMAN 

pot fi justificate, cel puþin nu 

înainte de a da publicitãþii, în 

detaliu, condiþiile ce urmeazã 

sã fie impuse Japoniei dupã 

rãzboi, Japonia primind astfel o 

ºansã de a capitula. 

Dacã un astfel de anunþ public 

ar da asigurãri japonezilor cã 

pot spera la o viaþã paºnicã în 

patria lor, dar Japonia ar 

continua sã refuze sã 

capituleze, naþiunea noastrã ar 

putea atunci, în anumite 

condiþii, sã se considere forþatã 

sã recurgã la folosirea bombelor 

atomice. Totuºi, niciodatã un 

asemenea pas nu ar trebui fãcut 

fãrã a se examina serios 

responsabilitãþile morale pe 

care le implicã.” 

Apud, Miruna Munteanu, Hiroshima, prima bombã a erei atomice, 

în Dosarele ultrasecrete (supliment al ziarului Ziua), anul 8, nr. 370, 

6 august 2005, p. I. 

La 6 august 1945, oraºul japonez 

Hiroshima era distrus de prima 

bombã atomicã utilizatã în istorie 

într-un rãzboi. La 9 august 1945, 

Nagasaki, un alt oraº japonez, a 

fost ºi el distrus de o nouã bombã 

atomicã. Sute de mii de oameni 

au fost omorâþi în câteva secunde. 

Alte multe milioane au pierit în 

timp, ca urmare a contaminãrii 

radioactive ºi a bolilor pricinuite 

de acestea. Cu asemenea tragedii, 

era atomicã a intrat în istorie ca 

fiind cea mai de temut perioadã 

pentru lumea întreagã.

6.2. STATUIA COPIILOR HIROSHIMEI 

Imagine preluatã din: Florea Þuiu, Japonia, Bucureºti, Edit. Sport-Turism, 1982, f.p. 

APLICAÞIE 


A fost ridicatã în amintirea elevei 

Sadako Sasaki care a murit, la 

vârsta de 12 ani, de leucemie 

provocatã de radiaþiile bombei 

atomice. Credea cã se va 

însãnãtoþi dacã va face o mie de 

cocori de hârtie (tradiþia niponã). 

Când a murit, fãcuse 643 de 

cocori. Copiii vizitatori ai 

monumentului depun zilnic – în 

amintirea elevei – mii de cocori 

de hârtie. 

• Sursele 6.1 ºi 6.2 relateazã, din perspective diferite, despre cea mai temutã armã de distrugere, 

bomba atomicã, care a schimbat percepþia asupra rãzboiului pentru totdeauna. 

• Pe baza surselor de mai sus, alcãtuiþi un eseu cu titlul Înarmaþi pentru apocalipsã. 

• Pornind de la drama micuþei Sadako Sasaki, realizaþi – pe 4 grupe – câte un poster în care sã 

arãtaþi impactul rãzboiului asupra vieþii copiilor, ºi prezentaþi-le clasei. 

• Pe baza sursei 6.1, formulaþi argumentele politice ale deciziei de a folosi arma atomicã asupra 

oraºelor japoneze. Apoi, exprimaþi-vã pãrerea în legãturã cu ele. 

175


7. 

„Noi am nimerit într-o aºezare, 

într-o localitate micã, Shargorod 

se numea, alþi oameni au 

nimerit în foste sovhozuri 

dezafectate, deci foarte rãu. 

Nimeni nu avea timp pentru 

noi atunci, nici locuitorii, nici 

armata românã, oamenii erau în 

plin rãzboi ºi noi am venit pe 

capul lor – 50.000 de oameni 

într-o localitate micã. 

Noi am fost ajutaþi în primul 

rând de cei în casele cãrora am 

intrat ºi faptul cã am intrat în 

case a fost un mare privilegiu. 

Cei din Auschwitz au intrat în 

niºte barãci – noi am stat în 

niºte case, case mizerabile, dar 

case cu suflete de oameni în ele, 

ºi am fost ajutaþi de populaþia 

evreiascã, dar ºi de populaþia 

ucraineanã. Altfel n-am fi putut 

supravieþui fãrã mâncare, iar din 

Câmpulung noi am luat ceva, 

dar nu putea sã þinã 3 ani de 

zile. Deci am fost ajutaþi foarte 

mult, supravieþuirea noastrã a 

depins de ajutor ºi au 

supravieþuit numai cei care au 

fost ajutaþi. Singuri nu puteam 

supravieþui în nici un fel. 

176 

SOLIDARITATEA UMANÃ ÎN TIMPUL 

RÃZBOIULUI. HOLOCAUSTUL 

7.1. AMINTIRILE DOAMNEI SARINA IONESCU 

Într-o zi a trecut prin lagãr un 

pluton din armata românã, cu 

arma în mânã ºi cu baioneta la 

armã, ceea ce se fãcea numai în 

caz de pericol ºi era pericol 

pentru cã erau miºcãri de partizani. 

ªi din acest pluton, din 

armata românã la un moment 

dat s-a desprins un ostaº, care 

a venit înspre tatãl meu, ºi-a 

lãsat arma ºi a sãrit de gâtul lui 

pentru cã era un bãiat din satul 

«Vama» – unde am trãit noi. 

Deci a fost mai importantã relaþia 

lui umanã cu un om pe care 

el îl cunoºtea, decât armata. 

Era foarte periculos – ofiþerul 

care comanda plutonul putea 

sã considere cã bãiatul a fãcut 

un act de indisciplinã ºi reacþia 

normalã ar fi fost tragicã. Însã 

ofiþerul ºi-a dat seama cã nu 

era un act de agresiune nici 

din partea populaþiei ºi nici 

din partea soldatului. Deci, a 

fost un act de prietenie ºi cãldurã 

sufleteascã în mijlocul 

pustiului din Ucraina, în timp 

de rãzboi. Deci relaþiile umane 

nu se schimbã nici în asemenea 

condiþii.” 

Mirela-Luminiþa Murgescu, Silvana Rachieru, Ajutã-þi aproapele. 

Solidaritate umanã în comunitãþi ieri ºi azi. Tinerii cerceteazã 

istoria, Concursul Istoria mea – Eustory, ediþia a III-a, 2003-2004, 

Bucureºti, Edit. Domino, 2005, pp. 86-88. 

Fragment din interviul luat 

doamnei Sarina Ionescu, de 

religie evreicã, de un grup de 

elevi de la Colegiul Naþional 

„Mihai Eminescu”, Bucureºti. 

APLICAÞIE 

• Folosind sursa datã, 

precum ºi alte cãrþi pe 

care le aveþi la dispoziþie, 

alcãtuiþi o lucrare cu titlul 

Solidaritatea umanã în 

timpul rãzboiului. 

Holocaustul. Prezentaþi 

aceste lucrãri în cadrul 

Zilei de comemorare a 

Holocaustului. 

• În zona în care trãiþi, 

cunoaºteþi ºi alte exemple 

de solidaritate cu ceilalþi 

semeni? Dacã da, 

exemplificaþi printr-o 

prezentare scrisã, prin 

dovezi istorice pe care le 

puteþi obþine, precum 

fotografii, acte, jurnale, 

ziare etc. 


Arãtaþi elevilor cã valorile 

morale precum respectul, 

bunãtatea, nediscriminarea, 

altruismul sunt încã viabile ºi în 

nici o situaþie (deci, nici în 

rãzboi) ele nu trebuie sã disparã. 

APLICAÞIE 

• Alegeþi, din urmãtoarea listã, valorile care ar trebui respectate în orice situaþie, inclusiv în 

timpul unui conflict militar: respectul, bunãtatea, discriminarea, altruismul, egoismul, 

generozitatea. 

• Realizaþi o scenetã în care sã evidenþiaþi o anumitã valoare moralã. Cereþi colegilor voºtri sã o 

recunoascã. 

• Documentaþi-vã în legãturã cu lista celor Drepþi între popoare din România. Alcãtuiþi o scurtã 

prezentare a câtorva reprezentanþi români care au obþinut acest înalt titlu acordat de statul Israel.

8. 

ALT MOD 

DE A VEDEA PACEA 

8.1. WANGARI MAATHAI 

Nãscutã la 1 aprilie 1940 în 

Nyeri, Kenia, Wangari Maathai 

este o luptãtoare pentru 

protecþia mediului înconjurãtor 

ºi pentru drepturile femeilor. 

La 8 octombrie 2004 i s-a 

decernat Premiul Nobel pentru 

Pace, apreciindu-i-se 

„contribuþia sa pentru 

dezvoltarea democraþiei ºi 

menþinerea pãcii”, considerând 

cã „pacea nu poate exista fãrã 

un mediu înconjurãtor în bunã 

stare funcþionalã”. 

http://en.Wikipedia.org/wiki/Wangari_Maathai - 14 octombrie 2004 


APLICAÞIE 

• Formaþi grupe de câte 4-5 elevi ºi discutaþi despre rolul pe care îl are mediul înconjurãtor în 

menþinerea vieþii. 

• Pe baza cunoºtinþelor din orele de biologie, precizaþi care au fost mutaþiile în mediul 

înconjurãtor în ultimii ani. 

• Alcãtuiþi o scurtã prezentare a mediului înconjurãtor al localitãþii în care trãiþi, aºa cum era în 

urmã cu 50-40-30-20-10 ani ºi cum este acum. Argumentaþi diferenþele. 

• Folosind tehnica Gândiþi, lucraþi în perechi, comunicaþi, comentaþi textul: „pacea nu poate 

exista fãrã un mediu înconjurãtor în bunã stare funcþionalã”. 

• Alcãtuiþi planul unui proiect în care sã identificaþi o acþiune prin care sã convingeþi oamenii sã 

lupte pentru pace, sã fie împotriva rãzboiului, care contribuie ºi el la distrugerea mediului. 

• Identificaþi organizaþii de protecþia mediului din zona voastrã ºi oferiþi-vã voluntari pentru o 

acþiune pe care o iniþiazã. Începeþi sã colaboraþi cu ele. 

177


ACTIVITÃÞI 

1. Pornind de la cunoºtinþele acumulate în orele de istorie, daþi 

o posibilã definiþie a rãzboiului, folosind metoda 

brainstorming. 

2. Alcãtuiþi o listã de 4-6 cuvinte cheie pentru a descrie modul 

în care viaþa civililor se schimbã în timpul rãzboaielor. 

3. Numiþi trei tipuri de acþiuni în care se implicã un om, chiar 

civil, în timpul unui rãzboi. 

4. Care credeþi cã a fost cel mai important motiv al implicãrii 

civililor în rãzboi? Folosiþi cuvinte cheie din tabelul de 

prezentare a modulului pentru a explica rãspunsul vostru. 

5. Realizaþi un eseu cu titlul Civilii în rãzboi, utilizând cele mai 

reprezentative pasaje din sursele prezentate. 

6. Cum puteþi argumenta, dupã pãrerea voastrã, rãzboiul, din 

perspectiva copiilor nevinovaþi ºi neputincioºi faþã de aceste 

conflicte majore? 

7. Ce dovezi pro ºi contra puteþi gãsi în legãturã cu problematica 

menþionatã în activitatea de la punctul 8 (paginile 13-14)? 

8. Descrieþi viaþa copilului din timpul rãzboiului în câteva 

propoziþii în care sã folosiþi ºi urmãtoarele cuvinte: 

îngrijorare, revoltã, speranþã, curaj, fermitate, mutilaþii, 

orfani, evacuaþi. 

9. Realizaþi o dezbatere având la bazã afirmaþia: „Nici o datorie 

din lume nu-mi poate impune sã ucid pe un camarad”. 

10. Gândiþi, lucraþi în perechi, comunicaþi, pornind de la 

urmãtoarea afirmaþie: „Rãzboiul distruge tot ceea ce e mai 

frumos în lume: VIAÞA LIBERÃ A OMULUI”. În urma 

discuþiilor voastre, alcãtuiþi un poster, în grupe de câte doi. 

11. Împãrþiþi clasa în trei grupe ºi alcãtuiþi o listã cu argumente 

contra rãzboiului. O grupã se va ocupa de suferinþele din viaþa 

cotidianã, alta de crimele executate în numele unei 

„dreptãþii” ºi ultima de efectele economice asupra oamenilor. 

12. Realizaþi un interviu cu o persoanã care a trãit în timpul celui 

de-al doilea rãzboi mondial. 

13. Realizaþi o listã a motivelor care, în timpul conflictelor 

militare, i-a determinat pe oameni sã-ºi pãrãseascã 

proprietatea, localitatea, regiunea ºi sã meargã în necunoscut. 

178

14. Prin metoda jurnalului dublu, analizaþi una dintre sursele 

date. Prezentaþi apoi colegilor comentariile voastre. Timp de 

lucru: 15 minute. 

15. Organizaþi planul unei dezbateri cu tema „De ce oamenii 

ajung sã se ucidã, tortureze sau degradeze moral sau fizic?” 

16. Alcãtuiþi o listã cu avantajele ºi dezavantajele implicãrii 

femeilor în economia de rãzboi încã din primul rãzboi 

mondial. Comparaþi lista voastrã cu cea a colegei/colegului. 

Discutaþi, apoi, deosebirile care apar. 

17. Imaginaþi-vã cã sunteþi implicaþi în rãzboi. Realizaþi o 

povestire despre ceea ce trãiþi (soþul mobilizat pe front, copiii 

refugiaþi etc.). Comparaþi ceea ce aþi scris cu creaþiile 

colegilor. Ce concluzii puteþi formula? 

18. Contribuþia deosebitã a femeilor pe front sau în spatele 

frontului în timpul rãzboaielor din secolul al XX-lea vã 

schimbã modul de gândire în legãturã cu atribuþiile femeilor? 

De ce? 

19. Formulaþi rolul ºi semnificaþia monumentelor ridicate în 

memoria celor cãzuþi în timpul rãzboaielor. 

20. Aveþi în localitatea voastrã un asemenea monument? Realizaþi 

o prezentare a acestuia. Dacã sunt menþionate ºi nume ale 

celor ce au murit în rãzboaie, aflaþi informaþii suplimentare 

despre aceºti eroi. 

21. Ce manifestãri sunt organizate pentru cinstirea eroilor? 

Participaþi la aceste evenimente? În ce mod? 

22. Consideraþi cã orice comemorare anualã trebuie sã aibã un 

caracter militar? Argumentaþi-vã rãspunsul. 

23. Pe un monument funerar patriotic francez se aflã urmãtoarea 

inscripþie: „Blestemat fie rãzboiul.” Care este pãrerea voastrã 

faþã de aceastã afirmaþie? Argumentaþi-vã rãspunsul. 


179


II. 

Astãzi, lumea se confruntã cu o mulþime de ameninþãri de naturã 

economicã, militarã, socialã, informaþionalã etc. Un loc aparte îl 

ocupã terorismul internaþional, care pericliteazã mediul de 

securitate la nivel mondial. 

De aceea, toþi cei interesaþi pentru menþinerea pãcii trebuie sã 

coopereze prin adoptarea unor mãsuri economice, politice, 

diplomatice, militare ºi ecologice care sã asigure un mediu de 

securitate stabil, paºnic, propice desfãºurãrii nestingherite a vieþii 

libere a individului. Prin urmare, menþinerea unei stãri de 

normalitate, a pãcii, a cooperãrii între indivizi, state, organisme 

internaþionale etc. este o necesitate a lumii actuale, atât de 

interdependentã din punct de vedere economic, politic, 

informaþional, cultural, militar etc. 

Oamenii doresc sã-ºi desfãºoare acþiunile într-un climat de 

solidaritate umanã, în care drepturile omului ºi valorile 

democraþiei sã fie apãrate. De aceea, ori de câte ori se recurge la 

terorism pentru a „rezolva” unele crize din relaþiile internaþionale 

se creeazã disfuncþii la nivel mondial. Acest lucru face ca 

acþiunile teroriste sã producã efecte mult mai profunde decât cele 

vizibile imediat. 

Dupã 11 septembrie 2001, când au avut loc atacurile de la New 

York, comunitatea internaþionalã a realizat cât de vulnerabilã este 

în faþa ameninþãrii teroriste. Un rol decisiv în descurajarea actelor 

teroriste îl au ºi-l vor avea mecanismele de realizare a securitãþii 

naþionale, regionale ºi mondiale. Succesul unor astfel de acþiuni 

este posibil dacã prin eforturi colective se va putea rãspunde 

imediat la terorismul internaþional. 

Cooperarea asigurã succesul în combaterea cauzelor care 

genereazã terorismul, a surselor acestuia, a mecanismelor care 

permit organizarea unor astfel de acþiuni. 

180 

TERORISMUL – O AMENINÞARE 

LA ADRESA SECURITÃÞII MONDIALE

1. 

„Ultimele tehnologii în 

comunicaþii permit astfel 

teroriºtilor sã opereze din 

aproape orice þarã din lume, 

dacã au acces la infrastructura 

IT ºi aceasta afecteazã modul 

în care grupurile se sprijinã pe 

diferite forme de sponsorizare. 

Datã fiind importanþa cunoaºterii 

în conducerea rãzboiului 

în reþea, nu este surprinzãtor 

cã teroriºtii organizaþi în reþea 

au început deja sã-ºi ridice 

nivelul de cunoºtinþe ºi abilitãþile 

în tehnologia informaþiei. 

Astfel, posibilitãþile oferite de 

reþea sunt exploatate mai eficient, 

pentru îmbunãtãþirea 

imaginii ºi percepþiei publice, 

dezvoltãrii metodelor propagandistice 

de influenþare a opiniei 

publice, recrutãrii de noi 

membri ºi obþinerii de noi fonduri 

financiare. 

Dispunând de o expunere 

mediaticã lãrgitã, în afara 

canalelor de media tradiþionale, 

ca televiziunea sau presa scrisã, 

Internetul devine o componentã 

TERORISMUL – O AMENINÞARE LA ADRESA SECURITÃÞII MONDIALE 

DEMOCRAÞIA ªI TENTAÞIA 

AUTORITARISMULUI 

1.1. NOILE TEHNOLOGII ªI TERORISMUL 

importantã a strategiei teroriste, 

grupurile teroriste gãsind calea 

alternativã idealã de a ajunge la 

public, adeseori cu un control 

mult mai direct asupra 

mesajului ce are ca scop final 

subminarea voinþei oponenþilor. 

Înainte de Internet, un atentat 

cu bombe putea fi însoþit de un 

apel telefonic sau fax, cãtre 

presã, prin care teroriºtii îºi 

revendicau responsabilitatea. 

Acum, atacul cu bombe poate fi 

urmat de un anunþ pe propriul 

site web. Faptul cã teroriºtii au 

control asupra conþinutului 

mesajului lor oferã mai multe 

oportunitãþi pentru crearea 

unei imagini cât mai favorabile 

prin dezinformarea opiniei 

publice sau prezentarea 

punctelor de vedere alternative 

la mesajele oficiale. O prezenþã 

pe Internet se poate dovedi 

avantajoasã pentru mobilizarea 

unor indivizi care nu sunt 

afiliaþi la un grup terorist 

anume, dar care împãrtãºesc 

planurile ºi ideile acestora.” 

George Rãduicã, Spaþiul virtual în confruntarea politico-militarã, în 

Impact strategic, nr.1-2, 2003, pp. 142-143. 

1.2. TERORISMUL ªI DREPTURILE DEMOCRATICE 

„Cea mai mare ameninþare pe 

care o reprezintã, astãzi, 

terorismul este cã apãrarea 

democraþiilor începe sã 

presupunã restrângerea 

drepturilor democratice ale 

cetãþenilor. În numele luptei 

împotriva terorismului, Poliþia 

ºi serviciile secrete încep sã 

primeascã prerogative excesive. 

Suspecþii pot fi reþinuþi pânã la 

15 zile în arest fãrã a li se 

aduce o acuzaþie; agenþii pot 

face percheziþii la faþa locului 

fãrã mandate; dreptul la libera 

circulaþie a persoanelor începe 

sã fie îngrãdit, prizonierii 

bãnuiþi de terorism sunt trataþi, 

APLICAÞIE 


identificaþi douã 

posibilitãþi oferite de 

societatea informaþionalã, 

care pot fi utilizate de 

teroriºti. Argumentaþi 

fiecare posibilitate cu câte 

un exemplu concret. 

• Folosind sursa 1.2, 

precum ºi cunoºtinþele 

voastre, alcãtuiþi un eseu 

cu titlul Impactul 

terorismului asupra 

democraþiei. 


Pentru aceste discuþii consultaþi 

ºi modulul „Democraþia ºi 

drepturile omului”. 

deja, inuman. Dupã derapajele 

interne, democraþia trebuie sã 

facã, acum, faþã ºi unei teribile 

provocãri externe: terorismul. 

Cum se descurcã democraþia? 

Un model de democraþie care 

vrea din ce în ce mai mult sã 

supunã ºi din ce în ce mai 

puþin sã propunã.” 

Daniel Uncu, Democraþia ºi tentaþia autoritarismului, în Ziua, vineri, 5 august 2005, serie nouã, XII, 3393, p.1. 

181


2. 

2.1. ATENTATORII 

„Grupuri mici, de pânã la 

trei-ºapte oameni, strâns legaþi 

între ei prin ideologie ºi 

sângele pe care urmeazã sã îl 

verse în numele cauzei. Linii 

de comunicaþie electronice, 

conturi de poºtã electronicã 

folosite o singurã datã, direcþia 

generalã de acþiune datã de un 

mesaj religios, publicat de o 

paginã electronicã obscurã, 

rãspândit apoi pe întreaga 

planetã prin mijlocirea marilor 

agenþii de presã. Grupurile 

subterane acþioneazã de capul 

3. 

182 

VIAÞA SUB TEROARE 

lor, nu au nevoie de ordine de 

la un centru, sunt autonome, 

îºi planificã ºi duc la 

îndeplinire acþiunile în funcþie 

de directivele primite prin 

mesajele religioase. 

Atentatorii din primul atac 

londonez erau crescuþi ºi 

educaþi în Marea Britanie. 

Practic ar fi imposibil ca statul 

sã ºtie ce gândeºte fiecare 

cetãþean, iar un stat în care 

aceastã posibilitate ar deveni 

realitate nu face parte din 

proiectele europene.” 

George Damian, Viaþa sub teroare, în Ziua, serie nouã, anul XII, 

23.07.2005, nr. 3382, p.1. 

APLICAÞIE 

• Pornind de la sursa 2.1, 

prezentaþi douã exemple 

de acþiuni prin care 

terorismul afecteazã viaþa 

cotidianã. 

• Imaginaþi-vã cã staþi de 

vorbã cu un om ce abia a 

trecut prin experienþa 

unui atentat terorist. Care 

ar fi prima întrebare pe 

care i-aþi adresa-o? 

PROCESUL DEZUMANIZÃRII UNOR 

OAMENI ªI TRANSFORMAREA LOR 

ÎN TERORIªTI SINUCIGAªI 

3.1. GRUPÃRI TERORISTE 

„Astfel, prin controlul 

sistemului educaþional ºi prin 

folosirea propagandei, liderii de 

state sau organizaþii pot 

transforma membrii ºi acestor 

structuri sociale în adevãrate 

maºini de distrugere. Un 

exemplu istoric al transformãrii 

oamenilor prin intermediul 

educaþiei în maºini de produs 

violenþa este cel al piloþilor 

kamikaze ºi ai oamenilor-torpilã 

folosiþi atât de germani, cât ºi 

de japonezi în cel de-al Doilea 

Rãzboi Mondial. Membrii 

cultelor religioase extremiste, 

dar ºi ai organizaþiilor teroriste, 

sunt cunoscuþi astãzi prin acest 

gen de comportament. 

Dupã sursele de inspiraþie ºi 

legitimare, grupãrile teroriste 

pot fi: 

– pur anarhiste – promoveazã 

violenþa de dragul violenþei, 

ca experienþã esteticã; 

– inspirate religios – secte, 

grupãri fundamentaliste, 

absolutiste, milenariste sau 

mesianice (Al Quaida sau 

alte miºcãri islamiste); 

APLICAÞIE 

• Citiþi cu atenþie sursa 

3.1 ºi precizaþi trei 

factori care contribuie la 

dezumanizarea celor care 

executã crime împotriva 

semenilor. 

• Descrieþi în cinci rânduri 

strategia de formare a 

teroriºtilor sinucigaºi. 

• Stabiliþi principalele 

criterii de clasificare ale 

terorismului. Argumentaþi 

fiecare criteriu printr-un 

exemplu concret.

– de inspiraþie etnicã – 

separatiºtii kurzi ºi ETA; 

– de inspiraþie politicã – 

comuniºti, naziºti. 

Aceste ideologii au câteva 

caracteristici comune: abdicarea 

de la responsabilitatea moralã, 

pentru o sursã exterioarã 

4. 


propriei persoane, menþinerea 

unor atitudini ºi 

comportamente care valorizeazã 

grupul propriu în defavoarea 

altora ºi respingerea unor 

experienþe sau puncte de 

vedere care pot influenþa 

propriile puncte de vedere.“ 

Valentin Poponete, Terorismul – aspecte psihologice, în Revista 

Spirit Militar Modern, an XV, 3 (98) 2005, pp. 28-29. 

MENTALITÃÞI ªI EDUCAÞIE ÎN CADRUL 

FUNDAMENTALISMULUI ISLAMIC 

4.1. MANUALUL TERORIªTILOR 

„Mesaj. Confruntarea cu 

regimurile necredincioºilor, pe 

care noi o simþim fireascã, nu 

are nimic în comun cu 

dezbaterile socratice, cu ideile 

platonice ºi cu diplomaþia 

aristotelianã. Aceasta ºtie 

numai de gloanþe, de realizarea 

idealurilor sale prin atentate, 

bombardamente ºi distrugere, 

prin diplomaþia tunurilor ºi 

mitralierelor. În trecut, ca ºi în 

viitor, niciodatã un regim 

islamic n-a fost ºi nici nu va fi 

fondat prin negocieri paºnice ºi 

cooperare cu instituþii politice. 

Regimurile islamice sunt create 

prin cuþit ºi arme, prin cuvânt, 

dar ºi prin gloanþe, prin limbã, 

dar ºi cu dinþii. 

Introducere. Aceºti tineri au 

înþeles cã Islamul nu constã 

numai în îndeplinirea unor 

ritualuri, dar reprezintã un 

sistem complet de valori care 

include religia ºi guvernarea, 

mândria ºi djihad-ul, etica ºi 

relaþiile sociale, cartea sfântã ºi 

armele. Situaþia tragicã pe care 

o cunoaºte naþiunea noastrã 

astãzi este rezultatul 

îndepãrtãrii, peste tot ºi în 

toate timpurile, de la cãile ºi 

învãþãtura lui Allah. Aceastã 

situaþie este rezultatul 

dragostei copiilor Sãi pentru 

cele lumeºti, aversiunea lor 

faþã de moarte ºi renunþarea lor 

la djihad. (Citat dintr-un 

episod de viaþã a Profetului) 

Aceºti tineri sunt pregãtiþi 

pentru djihad-ul poruncit prin 

Coran de cãtre Allah cel mãreþ: 

„Împotriva duºmanului, 

pregãtiþi-vã sã luptaþi cu toate 

forþele voastre, inclusiv prin 

rãzboi, pânã când veþi semãna 

teroarea în inimile duºmanilor 

lui Allah, a duºmanilor voºtri 

ºi altor duºmani, pe care voi 

poate nu-i cunoaºteþi, dar pe 

care Allah îi ºtie”. 

ªtefan Aust ºi Cardt Schnibben (coord.), 11 septembrie 2001, Ziua în 

care lumea s-a cutremurat, Bucureºti, Edit. Runa, 2004, p. 247. 

Manualul teroriºtilor, o lucrare de 

180 pagini, a fost gãsit în luna 

mai 2000 la Manchester, Marea 

Britanie, în apartamentul 

închiriat de un membru al 

organizaþiei Al-Quaida, care este 

cãutat ºi astãzi. Cartea, tradusã în 

limba englezã, a figurat printre 

probele convingãtoare la procesul 

teroriºtilor, acuzaþi de atentatele 

efectuate asupra ambasadelor 

SUA din Kenya ºi Tanzania, din 

1998. 

183


4.2. GHID PENTRU TERORIªTII KAMIKAZE 

„În seara premergãtoare 

acþiunii, trebuie sã respecþi 

urmãtoarele reguli: 

1. Spune-þi în rugãciunile tale 

cã vei muri pentru 

Dumnezeu. Rade-þi pãrul 

de pe corp, spalã-te ºi 

parfumeazã-te. 

2. Reia cu atenþie planul 

acþiunii, pe care trebuie sã-l 

cunoºti la perfecþie. 

Pregãteºte-te ºi pentru 

situaþia în care inamicul 

opune rezistenþã. 

3. Recitã verseturile de iertare 

ºi de rãsplatã, ale lui 

Dumnezeu, destinate 

martirilor, cãci ei vor merge 

în paradis. 

4. Aminteºte-þi în aceastã 

noapte, noaptea 

premergãtoare acþiunii, cã 

trebuie sã fii atent ºi supus, 

cãci vei fi confruntat cu o 

situaþie grea ºi singura 

ieºire posibilã este de a 

asculta ºi a te supune în 

184 

totalitate. Repetã-þi cã este 

de datoria ta sã 

îndeplineºti aceastã 

acþiune, înþelegând 

adevãratul ei spirit, ºi fii 

convins cã trebuie s-o 

îndeplineºti. Dumnezeu 

spune cã tu trebuie sã 

asculþi de poruncile Sale ºi 

de ale Profetului Sãu, sã nu 

te opui lor, ca sã nu eºuezi. 

Sã fii rãbdãtor, cãci 

Dumnezeu este de partea 

celor rãbdãtori. 

7. Purificã-þi sufletul de toate 

sentimentele urâte pe care 

le aveai, ºi uitã de viaþa ta 

pãmânteanã, cãci tot ceea 

ce ai fãcut pe acest pãmânt 

va aparþine în curând 

trecutului. Este timpul 

acum sã faci ceea ce trebuie 

fãcut. Noi ne-am consumat 

viaþa ºi acum a venit ocazia 

ºi ceasul de a ne dãrui întru 

totul lui Dumnezeu ºi de 

a-l asculta. 

9. Aminteºte-þi de ceea ce trebuie 

sã faci ºi imagineazã-te 

în situaþia de a fi arestat. 

Dacã acest lucru se va 

întâmpla, asta nu va fi gre- 

ºeala ta, ci doar voinþa lui 

Dumnezeu. Atunci El îþi va 

purifica sufletul ºi-þi va ierta 

toate pãcatele. Aceasta 

nu va fi decât temporar 

voinþa Lui. Bucurã-te deci, 

cãci tu vei fi cel rãsplãtit de 

Cel Atotputernic. Dumnezeu 

a promis tuturor celor 

care au luptat pentru EI, 

cã-i va înãlþa la cer. 

12. Gândeºte-te la bagajele tale, 

la hainele tale, la cuþit ºi la 

tot ceea ce ai nevoie, la 

documentele tale de 

identitate, la paºaportul tãu 

ºi la toate documentele pe 

care trebuie sã le iei cu tine. 

13. Verificã-þi arma înainte de a 

pleca, cãci vei avea nevoie 

de ea ca sã-þi îndeplineºti 

misiunea.” 

ªtefan Aust ºi Cardt Schnibben (coord.), 11 septembrie 2001, Ziua în care lumea s-a cutremurat, Bucureºti, 

Edit. Runa, 2004, pp. 261-266. 

APLICAÞIE 

• Analizaþi sursele 4.1 ºi 4.2 ºi apoi scrieþi un eseu de 15 rânduri, care sã reflecte, pe baza 

informaþilor din surse, opinia voastrã cu privire la mentalitatea teroriºtilor. 

• Formulaþi trei soluþii care ar putea duce la instaurarea unui climat de respect reciproc între 

oameni în societatea contemporanã. 

4.3. MANIFESTAREA TERORISMULUI ÎN DIFERITE STATE 

Marea Britanie. Armata 

Republicanã Irlandezã (IRA), 

exponentã a luptei pentru 

eliberarea Ulsterului, are o 

veche tradiþie a rezistenþei. 

În acest rãzboi surd, 1960 a fost 

marcat de o confruntare 

popularã în Belfast, unde 

protestanþii au luat cu asalt 

cartierele catolice. Când, în 

1971, IRA a ucis un soldat 

britanic, Londra a trecut la 

mãsuri speciale ºi la o veritabilã 

ocupare militarã a provinciei. 

Atentatele au continuat, cele 

mai sângeroase fiind în 1972. 

Abia anii 1997-1998 au adus o 

destindere în Ulster, unde 

autoritãþile de la Londra ºi 

Dublin au cooperat în vederea 

cauterizãrii acestei plãgi ce 

dateazã de aproape 1 000 de 

ani. Acum, în preajma anului 

2000, în Ulster s-a instalat – 

prin voinþa politicã a Londrei, 

Dublinului ºi Belfastului – un 

guvern provincial autonom. 

Spania. Organizaþia separatistã 

bascã ETA („Patria bascã ºi 

libertatea”) ºi-a edificat puterea 

pe sentimentul naþionalist 

basc, care are îndepãrtate 

origini ºi tradiþii medievale. 

Spiritul autonomist basc a fost 

combãtut de autoritarul guvern 

al lui Franco, astfel cã prima

acþiune sângeroasã a ETA s-a 

produs în 1968, când a fost 

asasinat Manzanos, un 

comandant de poliþie. 

În primii doi ani de guvernare 

post-franchistã, autoritãþile au 

încercat un dialog cu ETA. O 

amnistie generalã acordatã în 

1977 de guvernul socialist n-a 

folosit la nimic. În discursul 

lor monocord, teroriºtii 

continuau sã vorbeascã de 

independenþã, socialism ºi 

ilegitimitate guvernului de la 

Madrid. O hecatombã de 

5. 


cadavre (19 în 1979 ºi 30 în 

1980) a servit ca pretext pentru 

tentativa de loviturã de stat din 

25 februarie 1981. 

Franþa. A treia miºcare 

teroristo-naþionalistã este în 

Corsica, insula unde s-a nãscut 

Napoleon. Paradoxul acestei 

realitãþi franceze este cã 

fenomenul terorist corsican este 

de lungã duratã, deºi marginal. 

Corsica este o insulã departe de 

o patrie care nu-i este mamã, 

iar corsicanii au o limbã ºi 

o culturã localã originale. 

Victor Ionescu, Veacul terorismului în: 

http://www.itcnet.ro/history/arhive/mi2000/curent1/mi45.htm 

APLICAÞIE 

• Elaboraþi un portofoliu 

despre cele trei exemple 

de miºcãri teroriste 

naþionale. 

• Pe baza surselor date, 

alcãtuiþi o listã cu 

argumentele formulate 

de teroriºti pentru 

acþiunile lor. Discutaþi 

apoi aceastã listã. 

11 SEPTEMBRIE 2001 – ZIUA CARE A 

SCHIMBAT RELAÞIILE INTERNAÞIONALE 

5.1. ATACUL DIN 11 SEPTEMBRIE ASUPRA WORLD TRADE CENTER (S.U.A.) 

National Geographic, XI, 2004, pp. 60-61. 

185


5.2. TOTALITARISMUL RELIGIOS 

„Dupã 11 septembrie 2001 a 

devenit evidentã lupta între 

ideologiile democraþiei ºi cele 

ale totalitarismului religios, 

terorismul, în esenþa lui, fiind 

vãzut doar ca un simplu mijloc 

de luptã ºi nu ca o ideologie în 

sine. Conexiunile care ar putea 

fi stabilite în perspectiva 

conturãrii unor posibile 

legãturi de cauzalitate în 

determinarea genezei 

terorismului pornesc de la 

faptul cã încheierea celui de-al 

doilea rãzboi mondial a 

însemnat înfrângerea unei 

ideologii de stat, totalitariste – 

nazismul – de cãtre un mozaic 

ideologic, format atât din state 

6. 

186 

democrate, cât ºi dintr-un colos 

totalitar comunist. Încheierea 

rãzboiului rece, care a încheiat 

o nouã etapã în evoluþia 

ideologiilor, a scos practic din 

luptã ideologia totalitarã 

comunistã, nu însã ºi alte 

construcþii ideologice 

totalitare. Ceea ce este 

considerat de cãtre mulþi 

comentatori de presã ca fiind 

începutul celui de-al treilea 

rãzboi mondial 

(11 septembrie), a fost 

identificat, sub diferite formule 

politice sau de presã, ca având 

tot o cauzalitate ideologicã: 

resurecþia unui totalitarism 

religios.” 

Gabriel Radu, 11 septembrie – între ideologic ºi sfârºitul socialului, 

în revista Sfera Politicii, nr. 100/2002, p. 65. 

CUM SE COMBATE 

TERORISMUL? 

APLICAÞIE 

6.1. PRINCIPIILE GENERALE ALE STRATEGIEI ANTITERORISTE 

„– Nu trebuie sã ne predãm 

teroriºtilor, ci sã fim hotãrâþi 

sã constrângem terorismul în 

cadrul statului de drept ºi al 

procesului democratic. 

– Nu trebuie sã negociem ºi sã 

facem concesii, chiar în faþa 

celor mai serioase intimidãri 

ºi ºantaje. 

– Sã luãm mãsuri aspre de a 

sancþiona statele care le oferã 

teroriºtilor adãpost, 

explozivi, fonduri, precum ºi 

sprijin moral ºi diplomatic. 

– Sã fim hotãrâþi ca niciodatã, 

sã nu permitem unei 

intimidãri teroriste sã 

blocheze sau sã stopeze 

eforturile diplomatice 

internaþionale de a rezolva 

conflicte majore în zone cu 

probleme. În multe asemenea 

cazuri, terorismul a devenit o 

ameninþare serioasã a pãcii ºi 

stabilitãþii, iar suprimarea sa 

este, prin urmare, în 

interesul comunitãþii 

internaþionale.” 

Ion Pleºu, Implicaþiile strategice ale terorismului, în Spirit Militar 

Modern, serie nouã, nr.1-2/2005, p.26. 

• Organizaþi o dezbatere 

privind semnificaþia zilei 

de 11 septembrie 2001 

pentru: SUA, istoria 

universalã ºi România. 

• Identificaþi douã legãturi 

de cauzalitate între geneza 

terorismului ºi sfârºitul 

celui de-al doilea rãzboi 


• Redactaþi o scrisoare cãtre 

familia unui cetãþean care 

a pierdut un apropriat în 

atacurile de World Trade 

Center ºi exprimaþi-vã 

propriile opiniile în 

legãturã cu acest 

eveniment. 

• Alcãtuiþi un portofoliu cu 

tema: 11 septembrie 2001, 

ziua care a schimbat 

lumea.

6.2. COOPERAREA ÎMPOTRIVA TERORISMULUI 

Cooperarea rãmâne singurul 

instrument care face posibilã 

depãºirea rapidã a unor 

momente delicate cum ar fi 

cele referitoare la folosirea 

forþei în acþiunile antiteroriste 

ºi care întotdeauna va naºte 

dezbateri politice. O rapidã 

analizã a acþiunilor teroriste de 

anvergurã va releva cã rareori 

s-a recurs de douã ori la acelaºi 

plan de acþiune. Putem 

presupune cã, în viitor, 

terorismul, caracterizat 

îndeosebi prin neanticipare, nu 

va mai oferi argumente tot atât 

de convingãtoare pentru a 

justifica recurgerea la forþã, 

cum a fost cazul la 11 

septembrie. Într-o asemenea 

situaþie, doar prin eforturi 

colective direcþionate se va 

putea rãspunde imediat, fãrã 

riscul de a amâna la nesfârºit 

7. 


aflarea rãspunsurilor la 

întrebãri de genul: în ce 

condiþii un stat poate reacþiona 

cu forþa armatã la terorism? 

Tot în acest mod se vor putea 

oferi rãspunsuri la întrebãrile 

legate de participarea 

armatelor la operaþiile 

antiteroriste. De regulã, 

competenþele legate de acest 

domeniu sunt atribuite în toate 

statele democratice poliþiei ºi 

serviciilor speciale. Au intrat 

deja în discursul obiºnuit 

afirmaþiile cã armatele vor fi 

implicate numai atunci când 

instituþiile amintite sunt 

depãºite. Numai cã toate 

problemele legate de 

participarea armatelor la 

operaþiile antiteroriste trebuie 

bine normate în legile 

naþionale ºi reglementãrile 


http:// cssas.unap.ro/ro/publicaþii/cãrþi/seminarii 2003/si 1.htm 

APLICAÞIE 

• Analizaþi sursele 6.1 ºi 6.2 

ºi, împãrþiþi în trei grupe, 

identificaþi: 

grupa 1 – trei principii 

generale ale strategiei 

antiteroriste; 

grupa 2 – douã direcþii în 

politica UE de combaterea 

terorismului; 

grupa 3 – douã exemple 

privind rolul cooperãrii în 

combaterea terorismului. 

„TERORISMUL, RÃZBOIUL PIERDUT”? 

7.1. VIOLENÞA ªI TEAMA 

„Dupã aproape patru ani de 

«rãzboi împotriva 

terorismului», lumea nu este 

«un loc mai sigur». Dimpotrivã. 

Ameninþãrile au crescut 

exponenþial. Violenþa s-a 

rãspândit pe toate meridianele. 

În loc de mai multã securitate, 

avem mai multã teamã. Iar 

aceastã fricã riscã sã 

schimonoseascã chipul lumii 

democratice. 

Frica este cel mai mare 

duºman al democraþiei. 

Transformã mulþimea în turmã 

uºor manipulabilã. Întunecã 

minþile, îndeamnã la 

intoleranþã ºi la 

superficialitate. ªi naºte, 

mereu, violenþã.” 

Miruna Munteanu, Terorismul, rãzboiul pierdut, în Ziua, serie nouã, 

XII, 3384, din 26 iulie 2005, p.1. 

APLICAÞIE 

Analizaþi sursa 7.1 ºi 

identificaþi douã cãi posibile 

pentru combaterea 

terorismului. 

Argumentaþi ce rol joacã 

frica ºi manipularea în 

acþiunile teroriste. 

187


ACTIVITÃÞI 

1. Definiþi, pornind de la tehnica brainstorming, terorismul. 

2. Organizaþi o dezbatere cu tema 11 septembrie 2001- ziua în 

care lumea s-a cutremurat. Folosiþi, cu acest prilej, portofoliul 

pe care l-aþi alcãtuit. 

3. Alcãtuiþi o listã cu acþiunile organizaþiilor teroriste – aºa cum 

sunt ele înfãþiºate în sursele prezentate. 

4. Împãrþiþi-vã în 4-5 grupe. Realizaþi o analizã pe grupe a 

fenomenului terorist, urmãrind care sunt pe continente 

organizaþiile teroriste în lumea contemporanã. 

188 


Se recomandã sã se constituie un 

dosar al clasei în care sã fie 

strânse toate materialele care 

descriu acþiuni teroriste din 

secolul al XXI- lea.

În noul context internaþional apãrut dupã modificarea ordinii 

mondiale bipolare de la sfârºitul deceniului al nouãlea al 

secolului al XX-lea, opþiunea fundamentalã de securitate a 

României a rezultat a fi aderarea la NATO ºi integrarea în 

Uniunea Europeanã. Valorile occidentale – democraþia, drepturile 

omului, economia de piaþã – au fost acceptate de întreaga Europã 

Centralã ºi de Sud-Est. Procesul de extindere a NATO ºi a UE 

atestã aceastã nouã deschidere a comunitãþii internaþionale spre 

cooperarea pentru rezolvarea problemelor uneia sau alteia dintre 

regiunile Europei. 

Pentru România, aderarea la NATO ºi UE a devenit strategie 

naþionalã, principalul obiectiv al politicii externe. 

În 1994, România a semnat prima aderarea la Parteneriatul pentru 

Pace al NATO, iar în 1995 a devenit membru asociat al UE. Din 

aceste momente s-a vãzut clar cã cele douã procese de aderare 

sunt complementare. 

România, ca stat democratic, stabil politic, puternic angajat în 

promovarea intereselor comunitãþii euro-atlantice ºi europene, 

poate sã aibã un rol important în zonã, în flancul sudic al 

continentului, în sporirea securitãþii ºi stabilitãþii în zonã. 

Toate eforturile României pentru integrare în NATO ºi UE 

demonstreazã conexiunea justã cu realitatea ºi aratã cã 

demersurile României de pânã acum sunt viabile, au credibilitate 

ºi sunt utile revenirii noastre de jure în sistemul statelor 

europene democratice. 

Acest nou cadru de securitate reprezintã pentru profesorii de 

istorie un îndemn pentru a organiza unele teme în acord cu 

materialele prezentate în modul, pentru a sensibiliza tinerii spre 

aceastã problematicã. 

PAªI CÃTRE INTEGRARE (PERSPECTIVA ROMÂNEASCÃ – NATO-UE) 

III. 

PAªI CÃTRE INTEGRARE 

(PERSPECTIVA ROMÂNEASCÃ – 

NATO-UNIUNEA EUROPEANÃ) 

189


1. ROMÂNIA ªI INTEGRAREA EURO-ATLANTICÃ 

„România ºi-a propus dubla 

integrare în structurile 

europene ºi euroatlantice, iar 

acest lucru corespunde în teoria 

relaþiilor internaþionale 

calculului raþional al dobândirii 

de prestigiu, bunãstare ºi 

garanþii de securitate prin 

integrarea la Vest. Dincolo de 

analiza la nivelul deciziei 

raþionale, putem afirma cã 

existã ºi un nivel ideaþional ºi 

cognitiv de interpretare – 

existenþa normelor, credinþelor 

ºi valorilor occidentale pe care 

leadership-ul românesc le-a 

acceptat la început, posibil prin 

mimetism, spre a obþine 

avantajele asociate unui 

comportament exemplar, de 

elev silitor. Treptat, s-a produs 

ºi o interiorizare (socializare) a 

normelor sub presiunea opiniei 

190 

publice interne ºi, mai ales, 

internaþionale. Finalmente, 

clasa politicã autohtonã a ajuns 

sã se legitimeze prin aceste 

valori euroatlantice, sã le 

promoveze activ chiar în afara 

spaþiului naþional, dovada fiind 

dorinþa României de a impune 

o imagine pozitivã de «ancorã 

de securitate», de «exportator» 

de securitate, îndeosebi prin 

sprijinul în stabilizarea ºi 

democratizarea Balcanilor de 

Vest. Crezând în aceastã 

imagine, România acþioneazã în 

consecinþã ºi este consideratã în 

Occident ca factor de stabilizare 

regionalã ºi model de 

comportament pozitiv, atât în 

aspectele interne (problema 

minoritãþilor etnice, statul de 

drept), cât ºi în cele 

internaþionale.” 

ªerban Filip-Cioculescu, NATO ca factor de transformare a „anarhiei” 

sistemice de la subsistemul de securitate balcanic la orientul mijlociu 

extins, în Revista de Istorie Militarã, XIII, nr. 2 (78), p.22. 

2. ROMÂNIA ªI INTEGRAREA EUROPEANÃ 

„România a fost una din 

primele þãri din Europa Centralã 

ºi de Est care a iniþiat demersuri 

pe lângã CEE ºi Comisia CE 

pentru dezvoltarea de relaþii 

comerciale încã din anii ’70. 

La 1 februarie 1993 a fost semnat 

Acordul European de Asociere 

între Uniunea Europeanã 

ºi Statele Membre, pe de o parte, 

ºi România, pe de altã parte, 

acord care a intrat în vigoare în 

februarie 1995. În data de 22 

iunie 1995 a fost înaintatã cererea 

oficialã de aderare a României 

la Uniunea Europeanã. 

România trebuie sã îndeplineascã 

cele trei criterii de aderare 

stabilite de Consiliul European 

în 1993, la Copenhaga (de unde 

ºi numele de «Criteriile de la 

Copenhaga»). Acestea sunt: 

1. criteriul politic – instituþii 

stabile care garanteazã 

democraþia, statul de drept, 

drepturile omului ºi 

respectul pentru minoritãþi; 

2. criteriul economic – o 

economie de piaþã 

funcþionalã; 

3. asumarea obligaþiilor de 

stat membru prin preluarea 

aquis-ului comunitar, adoptând 

legislaþia comunitarã 

ºi existenþa capacitãþii 

administrative pentru aplicarea 

ºi urmãrile respectãrii 

acestei legislaþii. Dintre 

acestea, criteriul politic trebuie 

îndeplinit înainte de 

începerea negocierilor de 

aderare. Negocierile cu 

România au fost deschise în 

februarie 2000. 

APLICAÞIE 

• Din sursa datã, identificaþi 

care sunt principalele 

obiective ale politicii 

noastre externe dupã 

1990. 

• Studiaþi, în perechi, acest 

text ºi arãtaþi principalele 

idei ale autorului ºi/din 

perspectiva titlului 

materialului. 

• Alcãtuiþi douã grupe ºi 

analizaþi pro ºi contra 

afirmaþia: „România este o 

ancorã ºi un exportator de 

securitate în zonã”. 

APLICAÞIE 

• Realizaþi un eseu cu titlul 

Drumul României spre 

Uniunea Europeanã: 

trecut, prezent ºi viitor. 

• Plecând de la sursa datã, 

formulaþi în ce constã 

procesul aderãrii þãrii 

noastre la structurile 

comunitare.

Noua strategie de continuare a 

procesului de extindere 

reconfirmã prioritatea 

criteriului politic în începerea 

negocierilor de aderare ºi 

recunoaºterea implicitã a 

faptului cã satisfacerea deplinã 

a criteriilor economice, 

legislative ºi administrative va 

necesita, în cazul tuturor þãrilor 

candidate, eforturi susþinute pe 

parcursul unei perioade mai 

îndelungate de timp. 

Douã instituþii ale UE sunt 

implicate în procesul de 

negociere: Consiliul Uniunii 

Europene, alcãtuit din miniºtrii 

de resort din fiecare stat 

membru, ºi Comisia Europeanã 

(respectiv DG Extindere). 

Din partea României, de 

negocieri se ocupã Delegaþia 

www.infoeuropa.ro – 26 martie 2005. 


naþionalã pentru negocierea 

aderãrii României la Uniunea 

Europeanã, condusã de un 

negociator ºef, ministru 

delegat în cadrul 

Ministerului Integrãrii 

Europene. Existã ºi delegaþii 

sectoriale interministeriale, 

instituite pentru fiecare 

capitol de negociere, 

formate din reprezentanþi 

ai ministerelor ºi celorlalte 

instituþii ale administraþiei 

centrale cu responsabilitãþi 

în transpunerea ºi 

implementarea acquis-ului 

comunitar din domeniul 

respectiv. Existã 31 de 

capitole de negociere. 

În prezent, România a închis 

toate capitolele de negociere, 

la sfârºitul anului 2004.” 

3. OPINIA PUBLICÃ DIN ROMÂNIA ªI NATO 

„NATO în România: dacã am 

intra în NATO, s-ar putea sã ni 

se cearã sã facem unele lucruri. 

Vã rog sã-mi spuneþi dacã aþi fi 

sau nu de acord cu 

urmãtoarele lucruri: 

1. Efectuarea de aplicaþii 

militare ale forþelor NATO 

pe teritoriul României. 

2. Zboruri regulate ale 

avioanelor NATO deasupra 

teritoriului României. 

3. Staþionarea unor trupe 

NATO pe teritoriul 

României. 

4. Construirea de baze 

militare NATO pe teritoriul 

României. 

5. Trimiterea de trupe 

româneºti în misiuni 

militare ale NATO. 

Imaginea NATO: Dacã þara 

noastrã ar deveni membru 

NATO ºi o altã þarã ar ataca 

România, credeþi cã NATO ar 

veni în ajutorul nostru? 

În general, imaginea 

dumneavoastrã despre NATO 

este foarte bunã, bunã, proastã 

sau foarte proastã? 

Serviciul militar obligatoriu: 

Dumneavoastrã credeþi cã în 

România serviciul militar 

trebuie sã fie obligatoriu 

pentru toþi bãrbaþii tineri? 

Participarea în Irak: Credeþi cã 

România ar trebui sã participe, 

alãturi de SUA, într-un 

eventual rãzboi împotriva 

Irakului? 

Am efectuat analize de regresie 

ºi corelaþie între rãspunsurile 

la întrebãrile cuprinse în aceste 

dimensiuni ºi întrebarea 

referitoare la încrederea în 

armatã. Atât românii care se 

tem de o posibilã agresiune 

militarã sau de atacuri teroriste 

la adresa României, cât ºi cei 

care nu se tem, manifestã un 

nivel relativ egal al încrederii 

în armatã. 


• Recomandãm un „joc de rol”; 

împãrþiþi clasa în patru grupe, 

cu urmãtoarele roluri: 

politicieni, agenþi economici, 

pensionari ºi tineri. 

• Sarcina pentru elevi: 

Formulaþi, la nivelul fiecãrei 

echipe, consecinþele integrãrii 

României în U.E. 

Câte un reprezentant va 

prezenta concluziile grupului 

întregii clase. 

APLICAÞIE 

• Identificaþi, în sursa datã, 

care este atitudinea 

românilor faþã de armatã. 

• Ce alte întrebãri aþi 

formula pentru un sondaj 

de opinie referitor la 

relaþiile României cu 

NATO? 

191


Românii care nu sunt de acord 

cu efectuarea de aplicaþii 

militare ale forþelor NATO pe 

teritoriul României, cu zboruri 

regulate ale avioanelor NATO 

deasupra teritoriului României, 

cu staþionarea unor trupe 

NATO pe teritoriul României, 

cu trimiterea de trupe 

româneºti în misiuni militare 

NATO tind sã aibã o mai micã 

încredere în armatã. Aceastã 

dimensiune ar putea explica 

doar 1% din variaþia încrederii 

în armatã. 

De asemenea, românii care nu 

cred cã România ar trebui sã 

participe, alãturi de SUA, 

192 

într-un eventual rãzboi 

împotriva Irakului tind sã aibã 

mai puþinã încredere în 

armatã. 

Acelaºi Barometru de opinie 

aratã cã cei care nu cred cã în 

România serviciul militar 

trebuie sã fie obligatoriu 

pentru toþi bãrbaþii tineri sunt 

mai puþin înclinaþi sã aibã 

încredere în armatã. 

În acelaºi timp, românii care 

sunt mândri de cetãþenia lor au 

mai multã încredere în armatã 

(+0,188), ceea ce se poate 

afirma ºi despre cei care ºi-ar 

da viaþa pentru þarã într-un 

eventual rãzboi.” 

Valentin Poponete, Încrederea publicã în armatã, în Spirit Militar 

Modern/anul XV, nr. 3-4/(87-88) 2004, p. 36. 

4. EXTINDEREA NATO 

„Procesul de extindere a 

NATO nu a fost asumat ca o 

dovadã de caritate a Vestului 

cãtre europenii sãraci din 

centrul continentului, sau ca o 

încercare de a repara greºelile 

fãcute la sfârºitul celui de-al 

doilea rãzboi mondial. Nici o 

strategie durabilã nu se poate 

construi pe argumente 

emoþionale sau pe ºantaj 

psihologic. În esenþã, procesul 

de lãrgire a NATO este o 

încercare foarte complexã de 

reformare a strategiilor de 

securitate a Europei, astfel 

încât ele sã-ºi dovedeascã 

relevanþa pentru continentul 

zilelor noastre. Alegerea pe 

care o avem de fãcut nu este 

între a accepta sau respinge 

cererile þãrilor candidate ci, 

mai degrabã, între a avea o 

Organizaþie a Atlanticului de 

Nord care sã se conformeze 

problemelor curente de 

securitate ale Europei sau o 

Alianþã care sã rãmânã 

îngheþatã în zilele 

rãzboiului rece.” 

Regele Mihai I – Discurs la Institutul Regal de studii de Apãrare, în 

România – NATO, vol. 1, Preaderarea, Bucureºti, Editura UMC, p. 127. 

5. PÃRERI DESPRE INTEGRAREA ÎN NATO 

„Student: Din punctul de vedere 

al unui student, cred cã integrarea 

în NATO este un factor 

pozitiv pentru tinerii români. 

De ce? Pentru cã integrarea în 

structurile euro-atlantice va 

deschide o serie nouã de opþi- 

uni ºi de noi metode de atingere 

a obiectivelor pentru tinerii 

din România. Pentru cã ei vor 

lucra în colaborare cu mulþi 

tineri din diverse domenii din 

þãrile integrate deja în structurile 

euro-atlantice.” 

România – NATO, vol. 1, Preaderarea, Bucureºti, Editura UMC, p. 812. 


• Organizaþi grupe de câte cinci 

elevi ºi rãspundeþi la 

întrebãrile din chestionarul 

dat. Analizaþi-le în grupa 

respectivã. Decideþi care este 

opinia ce vã reprezintã grupa. 

Raportaþi-o clasei. 

• Analizaþi, în perechi, 

consecinþele pozitive ºi 

negative ale participãrii 

trupelor româneºti în misiuni 

în afara graniþelor þãrii alãturi 

de trupele NATO. 


• Realizaþi o dezbatere în clasã cu 

privire la realizarea pe teritoriul 

þãrii noastre a bazelor NATO. 

Formaþi douã grupe ºi scrieþi 

ideile fiecãruia pe tablã. Dupã 

ce aþi citit argumentele, v-aþi 

schimbat pãrerea iniþialã? Dacã 

da, explicaþi din ce motive. 

APLICAÞIE 

• În conformitate cu tehnica 

„linia valorilor ” – se 

constituie dispunerea 

„pro”, indeciºi ºi „contra” 

pentru a se analiza 

întrebarea: Este extinderea 

NATO o caritate a Vestului 

cãtre Esticii sãraci? 

• Analizaþi formularea: „procesul 

de lãrgire a NATO 

este o încercare foarte 

complexã de reformare a 

strategiilor de securitate a 

Europei”. Plecând de la 

aceastã idee, realizaþi un 

eseu despre cum vedeþi, 

fiecare, rolul NATO în 

lumea contemporanã. 

APLICAÞIE 

• Consideraþi cã studentul 

intervievat are dreptate? 


• Folosind metoda 

brainstorming, rãspundeþi 

la întrebarea: Ce este 

integrarea?

„• Articolul 1 

Pãrþile se angajeazã, conform 

prevederilor din Carta 

Naþiunilor Unite, sã rezolve 

prin mijloace paºnice orice 

disputã internaþionalã în care 

ar putea fi implicate, astfel 

încât sã nu aducã atingere 

pãcii, securitãþii ºi dreptului 

internaþional ºi sã se abþinã sã 

recurgã în relaþiile 

internaþionale la ameninþarea 

cu forþa sau la folosirea forþei, 

în vreun mod incompatibil cu 

obiectivele Naþiunilor Unite. 


Pãrþile convin cã un atac armat 

împotriva uneia sau mai 

multora dintre ele, în Europa 

sau în America de Nord, va fi 

considerat un atac împotriva 

tuturor ºi, în consecinþã, sunt de 

acord cã, dacã are loc un 

asemenea atac armat, fiecare 

dintre ele, în exercitarea 

dreptului la auto-apãrare 

individualã sau colectivã 

recunoscut prin Articolul 51 din 

Carta Naþiunilor Unite, va 

sprijini Partea sau Pãrþile 

atacate, prin efectuarea 

imediatã, individual sau de 

comun acord cu celelalte Pãrþi, 


6. ACTUL DE CONSTITUIRE A ORGANIZAÞIEI TRATATULUI ATLANTICULUI 

DE NORD (NATO) – 4 APRILIE 1949 

a oricãrei acþiuni pe care o 

considerã necesarã, inclusiv 

folosirea forþei armate, pentru 

restabilirea ºi menþinerea 

securitãþii zonei nord-antlantice. 

Orice astfel de atac armat ºi 

toate mãsurile adoptate ca 

rezultat al acestuia vor trebui 

raportate imediat Consiliului 

de Securitate. Aceste mãsuri 

vor înceta dupã ce Consiliul de 

Securitate va adopta mãsurile 

necesare pentru restabilirea ºi 

menþinerea pãcii ºi securitãþii 



Prin acord unanim, pãrþile pot 

sã invite sã adere la acest 

Tratat orice alt stat european 

aflat în poziþia de a urma 

principiile acestui Tratat ºi de 

a contribui la securitatea zonei 

nord-antlantice, sã adere la 

acest Tratat. Orice stat astfel 

invitat poate deveni parte la 

Tratat, în urma depunerii la 

guvernul Statelor Unite ale 

Americii a documentelor de 

aderare. Guvernul Statelor 

Unite ale Americii va notifica 

fiecare Parte în legãturã cu 

depunerea fiecãrui astfel de 

document de aderare.” 

România – NATO, vol. 1, Preaderarea, Bucureºti, Editura UMC, 

pp. 443-445. 

7. EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE 

„A venit timpul sã elaborãm o 

nouã viziune în legãturã cu 

ceea ce poate sã facã Europa cu 

noii sãi membri ºi modul în 

care trebuie sã procedez. 

Strategia pe care o am în vedere 

pentru gestionarea schimbãrii 

poate fi rezumatã în cinci teme: 

1. Acþionând împreunã în 

Europa: este necesar sã 

perfecþionãm procesul de luare 

a deciziilor ºi trebuie sã dãm 

dovadã de hotãrârea ºi voinþa 

politicã necesare pentru a 

elabora politici cu adevãrat 

europene într-o Uniune 

Europeanã extinsã. 

2. Relansarea economiei 

europene: avem nevoie de mai 

multã inovaþie ºi reformã, 

pentru a asigura dezvoltarea, 

competitivitatea ºi crearea de 

noi locuri de muncã în cadrul 

unei pieþe extinse. 

APLICAÞIE 

Pe baza acestei surse, 

rãspundeþi la urmãtoarele 

întrebãri: 

a. Care sunt prevederile cele 

mai importante ale 

acþiunii de constituire? 

b. În ce constã importanþa 

articolului 5? 

APLICAÞIE 

• Analizaþi cele cinci teme 

propuse ºi apoi formulaþi 

argumente pentru aceste 

preocupãri. Sunteþi de 

acord cu aceastã viziune? 


• În ce constã viziunea 

României privind arhitectura 

instituþionalã a UE? 

• Evidenþiaþi rolul României 

în acest proces de înnoire 

a UE. 

• Alcãtuiþi un eseu cu titlul 

Europa toleranþei ºi a 

solidaritãþii. 

193


3. Construirea unei Europe mai 

sigure pentru cetãþenii ei: ar 

trebui sã folosim procesul de 

extindere pentru a face un salt 

considerabil înainte în domeniul 

colaborãrii pe probleme de 

justiþie ºi afaceri interne, oferind 

standarde superioare ºi o 

securitate sporitã. 

4. Dezvoltarea parteneriatului 

cu vecinii noºtri din Europa: 

pe mãsurã ce frontierele UE se 

194 

extind, avem nevoie de o 

politicã de vecinãtate care sã 

propage prosperitatea ºi 

stabilitatea în jurul nostru. 

5. O voce mai puternicã a 

Europei în afacerile 

internaþionale: trebuie sã 

fructificãm ºansa de a avea 25 

de membri pentru a ne bucura 

de o mai mare autoritate, 

coerenþã ºi influenþã pe arena 

internaþionalã.” 

Extinderea Uniunii Europene. Realizãri ºi provocãri, Raport 

prezentat de Wim Kok Comisiei Europene (martie 2003), p.7. 

8. MULTITUDINEA DE CULORI A LUMII 

CONTEMPORANE 

„Pacea, parteneriatul ºi 

cooperarea sunt posibile 

numai între cei care ºtiu cine 

sunt. Conºtiinþa identitãþii 

proprii este condiþia de bazã a 

oricãrei relaþii bune cu cineva. 

Dacã nu ºtii cine sunt, cine 

tind sã devin, ce vreau, de 

unde plec ºi unde vreau sã 

ajung, relaþia mea cu lumea ºi 

cu cei ce mã înconjoarã va fi 

întotdeauna tensionatã, plinã 

de suspiciuni, însoþitã de un 

complex de inferioritate 

mascat de o lãudãroºenie 

strigatã în gura mare. Cine nu 

îºi face ordine în propria fiinþã 

sau în casa lui încearcã sã 

impunã celorlalþi un fel de 

surogat al imaginii sale proprii 

despre ordine. Neîncrederea în 

sine ºi nesiguranþa privind 

identitatea proprie trezesc în 

mod firesc neîncrederea faþã 

de întreaga lume, suspectarea 

de intenþii rele din partea 

tuturor ºi mai apoi, 

agresivitatea, care se poate 

finaliza prin cucerirea de 

teritorii strãine sau mãcar 

impunerea dominaþiei proprii 

celor care nu o doresc.” 

Václav Havel – Multitudinea de culori a lumii contemporane, discurs 

rostit la conferinþa „Europe’s New Democracies: Leadership and 

Responsability”, Bratislava, 11 mai 2001, p.4. 

9. CE A OBÞINUT ROMÂNIA DIN NEGOCIERILE 

CU UE? 

„În cadrul negocierilor de 

aderare la Uniunea Europeanã, 

România a obþinut 50 de 

perioade de tranziþie ºi 

aranjamente tranzitorii, acestea 

fiind cele mai multe perioade 

de tranziþie care au fost 

acordate unui stat care face 

parte din actualul val de 

extindere. O perioadã de 

tranziþie înseamnã perioada 

dintre data aderãrii la Uniune 

ºi data la care respectiva þarã 

trebuie sã se conformeze 

legislaþiei comunitare într-un 

anumit domeniu.” 

Ce a obþinut România din negocierile cu UE?, în Ziua, joi, 16 

decembrie 2004, p. 6. 


Se recomandã realizarea unei 

mape tematice – „Paºi cãtre 

integrarea euro-atlanticã” – prin 

investigaþii directe, prin 

strângerea de articole din reviste, 

ziare etc. despre noua integrare 

/noul val în UE, pentru o Europã 

a celor 27. 

APLICAÞIE 

• Cum sunt definite astãzi 

identitatea personalã, naþionalã, 

europeanã? Pentru 

rãspunsul vostru folosiþi ºi 

informaþiile din modulul 

Dialoguri interculturale. 

• Realizaþi o dezbatere 

pornind de la afirmaþia: 

„Neîncrederea în sine ºi 

nesiguranþa” (în maximum 

200 de cuvinte). 


• Se recomandã realizarea unei 

dezbateri cu privire la aceastã 

temã. 

• Se poate realiza o mapã cu negocierile 

pe care România le-a avut 

cu UE la cele 31 de capitole. 

• Se poate realiza o prezentare 

schematicã a temei.

ACTIVITÃÞI 

1. Organizaþi-vã în douã grupe ºi indicaþi avantajele ºi 

dezavantajele de care beneficiazã statele membre UE ºi 

NATO. Argumentaþi-vã rãspunsul. 

2. Luaþi inteviuri despre percepþia faþã de integrarea noastrã în 

structurile euro-atlantice unor membri ai: 

a. autoritãþilor locale; 

b. profesorilor; 

c. elevilor. 

Rezultatele vor fi prezentate cu ocazia activitãþilor din Spring 

Day sau a celor organizate în ziua de 9 mai. 

3. Consideraþi cã drumul României spre NATO ºi UE þine seama 

de interesele tuturor românilor? Argumentaþi-vã rãspunsul. 

4. Alcãtuiþi un mic dicþionar al integrãrii României în cele douã 

organisme vestice. Folosiþi ºi definiþiile din glosarul de la 

sfârºitul acestui modul. 

5. Folosind sursele indicate la bibliografia selectivã din aceastã 

temã, realizaþi un concurs gen Cine ºtie câºtigã, cu tema: Voi 

fi cetãþean al unei Europe Unite! 

6. Identificaþi trei probleme cu care zona în care trãiþi se 

confruntã ºi care fac obiectul integrãrii noastre în UE. Alãturi 

de alte persoane, încercaþi sã vã implicaþi pentru a gãsi cele 

mai bune soluþii pentru rezolvarea lor. 

7. Editaþi un ziar ºcolar/o revistã în care tematica sã fie 

INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UE – 2007 ºi cereþi colegilor din 

ºcoala în care învãþaþi sã scrie articole, poezii, eseuri, 

interviuri etc. 

8. Rãspundeþi la urmãtoarele întrebãri: 

a. În ce constau beneficiile României dupã integrarea în 

UE? Argumentaþi-vã rãspunsurile. 

b. În ce domenii credeþi cã au fost realizate unele 

compromisuri? 

c. Cunoaºteþi unele prevederi din negocierile noastre cu 

UE? 

d. Intraþi pe site-urile www.infoeuropa.ro ºi www.mie.ro ºi 

citiþi ultimele informaþii privind integrarea României în 

UE. Comunicaþi aceste date ºi colegilor, în clasã. 



Organizaþi o dezbatere cu titlul 

„9 mai – Ziua Europei”, la care 

sã invitaþi mai mulþi elevi de la 

mai multe niveluri de 

învãþãmânt ºi clase. Încurajaþi-i 

sã formuleze opinii documentate 

cu privire la integrarea euroatlanticã. 

195

VALENTIN BÃLUÞOIU 

DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE 

OMULUI ÎN SECOLUL XX 

Problematica democraþiei ºi a drepturilor omului este una foarte 

complexã în lumea contemporanã. În numeroase zone din lume a 

sporit siguranþa vieþii de zi cu zi a oamenilor; raporturile între 

autoritãþile statului ºi cetãþeni sunt reglementate; viaþa unui om a 

devenit cea mai preþioasã valoare; lupta pentru puterea politicã 

se desfãºoarã acum la urnele în care cetãþenii îºi depun voturile 

ce exprimã opþiunile lor politice; cei învinºi în aceste „bãtãlii” 

electorale nu se mai tem pentru viaþa lor. Pentru a se ajunge la 

aceasta, a fost nevoie de un efort constant care a durat foarte 

mult, începând de la apariþia primelor coduri de legi scrise ºi de 

la „inventarea” de cãtre vechii greci a conceptului de democraþie. 

Deºi secolul al XX-lea reprezintã perioada din istoria omenirii în 

care principiile legate de democraþie ºi de respectarea drepturilor 

omului s-au impus într-o mare parte a lumii, acelaºi veac a 

cunoscut numeroase încãlcãri ale drepturilor omului. Acestea au 

fost comise în þãrile în care au fost instaurate regimurile 

totalitare. Dimpotrivã, în statele în care democraþia de tip liberal 

s-a impus ºi în care drepturile omului sunt protejate prin lege ºi 

aplicate de autoritãþi, a crescut prosperitatea cetãþenilor, precum 

ºi gradul lor de participare la rezolvarea problemelor comunitãþii. 

De aceea, în demersul nostru am abordat tema „Democraþie 

liberalã ºi totalitarism”. 

Într-o mare parte din þãrile lumii, anumite categorii ale 

populaþiei, defavorizate din punctul de vedere al drepturilor 

politice ºi al statutului lor social, ºi-au îmbunãtãþit statutul. Între 

acestea se numãrã ºi femeile. Dacã la începutul secolului trecut 

femeile nu aveau nici mãcar drept de vot, astãzi ele joacã un rol 

din ce în ce mai important în viaþa politicã, economicã, socialã, 

culturalã. Cu toate acestea, o problemã pe care societatea 

modernã n-a rezolvat-o pe deplin este cea legatã de egalitatea 

între bãrbaþi ºi femei. Un concept utilizat în ultima vreme este cel 

de egalitate de gen. Termenul de gen „se referã la diferenþele 

sociale între femei ºi bãrbaþi care sunt învãþate ºi care se schimbã 

în timp” 1 . 

Acest capitol îºi propune sã asigure asumarea de cãtre elevi a 

ideii de egalitate între genuri, cum trebuie acþionat pentru 

atingerea unui ideal de grup, precum ºi o atitudine de respingere 

a discriminãrilor pe criterii de sex. Toate aceste procese ºi 

evenimente sunt prezentate în tema „Schimbarea statutului 

femeii în societate”. Tema este importantã, având în vedere faptul 

197

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX 

cã în curriculum nu se abordeazã în detaliu problema rolului 

femeii în societate ºi evoluþia statutului acesteia. 

În acelaºi timp, însã, Europa este scena unui proces unic în 

istorie, care constã în integrarea unor þãri, între care ºi România, 

în Uniunea Europeanã. Unul dintre pilonii funcþionãrii actuale ºi 

viitoare a Uniunii Europene este tocmai respectarea drepturilor 

omului, precum ºi adoptarea sistemului democratic în þãrile 

membre. Aceasta este prezentatã la tema „Integrarea europeanã ºi 

drepturile omului”. 

Sursele selectate, evident, nu pot acoperi toatã complexitatea ºi 

vastitatea subiectelor luate în discuþie. 

198 

1 Florentina Bocioc, Doina Dimitriu, Roxana Teºiu, Cristina 

Vãileanu: Gender Mainstreaming, Metode ºi instrumente, Ghid 

practic pentru abordarea integratoare a egalitãþii de gen, Editura 

Neva, Bucureºti, 200, pag. 13.

TABEL 

METODOLOGIC 


Tema Democraþie liberalã ºi totalitarism 

Concepte – Democraþie 


– Drepturi ale omului 

Întrebãri cheie – Ce consecinþe au asupra drepturilor omului regimurile politice democratice, 

respectiv totalitare? 

Cuvinte cheie – Comunism 

– Democraþie liberalã 

– Ideologie 

– Libertate 


democratice 



istorie 

Competenþele 

cetãþeniei 

democratice 

– Naþional-socialism 

– Partid politic 


– Respectul pentru drepturile ºi libertãþile omului 

– Responsabilitate cetãþeneascã 

– Exprimarea unei opinii în limbajul specific istoriei 

– Formularea de argumente referitoare la un subiect istoric 

– Construirea de afirmaþii pe baza surselor ºi formularea de concluzii relative 

la sursele istorice 

– Exercitarea drepturilor ºi responsabilitãþilor cetãþeneºti într-o societate 

democraticã 



Rezultate aºteptate – Sã evalueze critic consecinþele pe care le-a avut nerespectarea drepturilor 

omului 

– Asumarea responsabilitãþii cetãþeneºti 

– Consecvenþa comportamentului în raport cu un set de valori asumate 

Categorii de surse – Literaturã ºtiinþificã 

– Presa 

– Surse orale 


– Turul galeriei 


– Interviul 

– Tabel statistic 


– Filme documentare 

– Mozaicul 


– Conversaþia euristicã 

– Eseul 

199


Tema Schimbarea statutului femeii în secolul XX 

Concepte – Schimbare 

Întrebãri cheie – De ce ºi cât de mult s-au modificat atitudinile oamenilor în ceea ce priveºte 

drepturile femeii? 

Cuvinte cheie – Discriminare 

– Dubla responsabilitate 

– Egalitate 

– Feminism 

– Gen 

– Non-violenþã 


democratice 



istorie 

Competenþele 

cetãþeniei 

democratice 




– Sex 

– Sufragetã 

– Drepturi politice 

– Statut social 

– Statut economic 

– Flexibilitate ºi adaptarea la 

schimbare 


– Exprimarea de opinii în limbajul specific istoriei 

– Utilizarea surselor de istorie oralã 

– Identificarea aspectelor trecutului ce pot contribui la înþelegerea prezentului 

– Recunoaºterea ºi acceptarea perspectivelor multiple asupra faptelor ºi 

proceselor istorice 

– Susþinerea solidaritãþii ºi a coeziunii sociale 

– Rezolvarea conflictelor într-o modalitate non-violentã 

– Recunoaºterea ºi acceptarea deosebirii dintre genuri 


Rezultate aºteptate – Eliminarea discriminãrilor datorate diferenþelor de gen 

– Consecvenþa comportamentului în raport cu un set de valori asumate 

– Aprecierea contribuþiei femeilor la funcþionarea societãþii ºi la progresul 

acesteia 


– Presa 


Metode – Dezbaterea 


– Lucrul în perechi 

200 


– Filme documentare 

– Paginã web 

– Brainstorming 

– Interviul 

– Mozaicul

Tema Integrarea europeanã ºi drepturile omului 

Concepte – Integrare 

– Drepturi ale omului 

Întrebãri cheie – Ce prevãd principalele tratate ºi documente în legãturã cu problema 

drepturilor omului? 

Cuvinte cheie – Acquis comunitar 

– Cele patru libertãþi 

– Eurosceptic 

– Tratate europene 

– Valori europene 


democratice 



istorie 

Competenþele 

cetãþeniei 

democratice 


– Înþelegerea, acceptarea ºi respectarea diversitãþii 

– Flexibilitate ºi adaptarea la schimbare 


– Exprimarea de opinii în limbajul specific istoriei; utilizarea surselor de 

istorie oralã 

– Recunoaºterea ºi acceptarea perspectivelor multiple asupra faptelor ºi 

proceselor istorice 

– Acceptarea diferenþelor culturale între oameni 

– Exercitarea drepturilor de cetãþean român ºi european 


Rezultate aºteptate – Elevii sã fie capabili sã-ºi asume responsabilitãþile de cetãþean român ºi 

european. 

– Elevii sã-ºi asume o atitudine ºi un comportament în conformitate cu 

valorile europene ale democraþiei pluraliste, dreptãþii, egalitãþii, solidaritãþii 

ºi drepturilor omului. 



Metode – Dezbaterea 

– Interviul 

– Brainstorming 



– Paginã web 

– Eseul de cinci minute 


201


TABEL 

CRONOLOGIC 

Istorie universalã România 

– Înfiinþarea, în Marea Britanie, a Uniunii 

Naþionale a Societãþilor pentru Dreptul 

1897 

de Vot al Femeilor (NUWSS) condusã de 

Milicent Fawcet. 

– Acordarea pentru întâia oarã a Premiilor 

Nobel. 

– Înfiinþarea Uniunii Sociale ºi Politice a 1901 

Femeilor (WSPU), condusã de Emmeline 

Pankhurst. 

– Marie Sklodowska Curie (1867-1934) 

este prima femeie care a primit Premiul 

1903 

Nobel (fizicã); ea va fi primi un al doilea 

Premiu Nobel în 1911. 

– Baroneasa germanã Bertha von Suttner 

(1843-1914) este prima femeie care 

primeºte Premiul Nobel pentru pace. 

– Scriitoarea suedezã Selma Lagerlof este 

prima femeie laureatã cu Premiul Nobel 

pentru literaturã. 

202 

1905 

1909 

1910 

1912 

– Izbucnirea primului rãzboi mondial. 1914 

1916 

1917 

1917-1918 

– Dreptul de vot este acordat femeilor din 

URSS, Austria ºi Suedia. 1918 

– Modificarea celui de-al nouãsprezecelea 

amendament al Constituþiei SUA: 

femeile capãtã drept de vot. 

1920 

– Înfiinþarea Societãþii Ortodoxe Naþionale 

a Femeilor Române, preºedintã 

Alexandrina Cantacuzino. 

– Elisa Leonida Zamfirescu devine prima 

femeie inginer de pe glob în urma 

absolvirii Academiei Regale Tehnice din 

Berlin. 

– Intrarea în primul rãzboi mondial a 

României. 

– Moartea, în timpul bãtãliei de la 

Mãrãºeºti, a Ecaterinei Teodoroiu, „Ioana 

d’Arc a românilor.” 

– Înfiinþarea, de cãtre Calypso Botez ºi alte 

feministe, a Asociaþiei pentru emanciparea 

civilã ºi politicã a femeilor române. 

– Desãvârºirea statului naþional român 

prin unirea României cu Basarabia, 

Bucovina ºi Transilvania.



– Femeile din Marea Britanie primesc 

dreptul de vot. 

– Dreptul de vot este acordat femeilor din 

Franþa ºi Italia. 

– Olandeza Francina (Fanny) Blankers- 

Koen obþine patru medalii de aur la JO 

de la Londra. Astfel, atleta olandezã a 

devenit prima mare vedetã femininã din 

istoria sportului. 

– Adoptarea de cãtre Organizaþia Naþiunilor 

Unite a Decaraþiei Universale a 

Drepturilor Omului. 

– 9 mai – Anunþarea planului ministrului 

de externe francez Robert Schuman de 

constituire a Comunitãþii Europene a 

Cãrbunelui ºi Oþelului (CECO). 

– 18 aprilie – Este semnat Tratatul de la 

Paris pentru constituirea CECO, de cãtre 

Belgia, Franþa, Germania, Italia, 

Luxemburg ºi Olanda. 

– 25 martie – Sunt semnate tratatele care 

instituie Comunitatea Europeanã a 

Energiei Atomice (EURATOM) ºi 

Comunitatea Economicã Europeanã 

(CEE) de cãtre ºase þãri – Belgia, Franþa, 

Germania, Italia, Luxemburg ºi Olanda; 

tratatele de înfiinþare sunt cunoscute sub 

numele de Tratatele de la Roma ºi au 

intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. 

– Punerea în vânzare a pilulei 

contraceptive (SUA). 

1923 

1926 

1928 

1938 

1941 

1944-1945 

1945 

1948 

1950 

1951 

1957 

1960 

– Constituþia României le exclude pe femei 

de la exercitarea drepturilor electorale. 

– Începe publicarea cronicii familiei 

Hallipa de Hortensia Papadat Bengescu, 

care, alãturi de Liviu Rebreanu, este 

consideratã întemeietoarea romanului 

modern românesc. 

– Noua Constituþie a României acordã 

drept de vot femeilor. 

– România intrã în al doilea rãzboi 


6 martie – Instaurarea regimului comunist 

în România. 

203


204 


– Betty Friedan publicã The Feminine 

Mistique (Mistica Femininã), lucrare 

fundamentalã a miºcãrii feministe 

contemporane. 

– 1 ianuarie – Marea Britanie, Danemarca 

ºi Irlanda devin membri CEE. 

– Apare primul volum din Arhipelagul 

Gulag de A. Soljeniþîn. 

1963 

1965 

1966 

1973 

– Anul internaþional al femeii. 1975 

– 18 decembrie – Convenþie asupra 

eliminãrii tuturor formelor de 

discriminare a femeilor, adoptatã de 

Adunarea Generalã ONU. 

1976 

1979 

– 1 ianuarie – Aderarea Greciei la CEE. 1981 

– Ianuarie – Aderarea Spaniei ºi 

Portugaliei la CEE. 

– 1 iulie – intrã în vigoare Actul Unic 

European, care adaugã cooperarea 

politicã celei economice. 

– Cãderea regimurilor comuniste în Europa 

(Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, 

Bulgaria, RDG). 

– 7 februarie – semnarea Tratatului 

Uniunii Europene (Tratatul de la 

Maastricht). 

– Adoptarea Criteriilor de la Copenhaga. 

– 1 ianuarie – Suedia, Finlanda ºi Austria 

devin membre ale UE. 

– Declaraþia ONU pentru eliminarea tuturor 

formelor de violenþã asupra femeilor. 

– 1 ianuarie: Lansarea monedei unice 

europene în 11 state europene (Franþa, 

Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, 

Austria, Italia, Spania, Portugalia, 

Finlanda, Irlanda). 

– 7-11 decembrie: Consiliul European de la 

Nisa. Semnarea Tratatului de la Nisa. 

1986 

1987 

1989 

1992 

1993 

1995 

1999 

2000 

– Nicolae Ceauºescu devine conducãtorul 

României comuniste. 

– Decretul privind interzicerea 

întreruperilor de sarcinã. 

– La JO de la Montreal, Nadia Comãneci 

obþine prima notã de 10 în istoria 

concursurilor de gimnasticã sportivã. 

– Cãderea regimului comunist în România. 

– Abrogarea Decretului privind 

interzicerea întreruperilor de sarcinã. 

1 februarie – acordul de asociere a 

României la Uniunea Europeanã. 

– Iunie – România depune cererea de 

aderare la Uniunea Europeanã. 

10-11 decembrie, Consiliul European de la 

Helsinki decide sã deschidã negocierile de 

aderare cu încã ºase þãri candidate: 

Bulgaria, Letonia, Lituania, Malta, 

România ºi Slovacia.



– 1 mai: Ziua Extinderii. 10 þãri aderã la 

Uniunea Europeanã (Cipru, Estonia, 

Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, 

Slovacia, Slovenia si Ungaria). 

– Americana Linda Buck, keniana Wangari 

Maathai ºi austriaca Elfriede Jelinek 

câºtigã Premiul Nobel pentru medicinã, 

pace ºi literaturã. 

– 29 mai: Franþa respinge prin referendum 

ratificarea Tratatului Constituþional. 

– 1 iunie: Olanda respinge prin 

referendum ratificarea Tratatului 

Constituþional. 

2004 

2005 

17 decembrie – la Consiliul European de la 

Bruxelles, România a primit confirmarea 

politicã a încheierii negocierilor de aderare 

la Uniunea Europeanã. 

25 aprilie, preºedintele Românei,Traian 

Bãsescu, a semnat Tratatul de Aderare la 

Uniunea Europeanã (Luxemburg). 

205


Termenul de democraþie liberalã se referã la sistemul politic 

caracterizat prin pluripartidism, alegeri libere, garantarea 

drepturilor, a libertãþilor cetãþeneºti ºi economie de piaþã. 

„Guvernarea în Occident dupã cel de-al doilea rãzboi mondial a 

evoluat cu mai mult succes. Sistemul democratic a fost peste tot 

în ascensiune ºi a adus cu el o mai mare influenþã pentru clasele 

muncitoare, femei, rasele neeuropene ºi statele mici. Procesul 

agitat al dezbaterilor ºi deciziilor deschise a produs o dezvoltare 

economicã uriaºã ºi mai eficientã decât economiile de comandã 

din Est ºi a îmbunãtãþit standardul de viaþã al marii majoritãþi a 

populaþiei… Nici o democraþie occidentalã n-a purtat rãzboi 

împotriva alteia” 1 , se spune în Enciclopaedia Britannica. Acest 

concept, cel de democraþie liberalã, este aºadar strâns legat de 

acela de apãrare a drepturilor omului, garanþie a pãcii ºi 

prosperitãþii. Aceasta înseamnã, în acelaºi timp, asumarea de 

responsabilitãþi din partea cetãþenilor. Tocmai prin încãlcarea 

drepturilor omului, regimurile totalitare au produs mari suferinþe 

propriilor lor cetãþeni. 

206 

I. 

TOTALITARISM ªI 

DEMOCRAÞIE LIBERALÃ 

1 Encyclopaedia Britannica 2001, De Luxe Edition CD-Rom, articolul 

Liberal Democracy.

1. 

O DEFINIÞIE 

A DREPTURILOR OMULUI 

1.1. WICHARD WOYKE (ED.), 

HANDWÖRTERBUCH INTERNATIONALE 

POLITIK, BONN 1994 

„Drepturile omului sunt 

drepturile proprii tuturor 

oamenilor, care îi protejeazã pe 

aceºtia de eventualele abuzuri 

ale statului ºi care sunt etern 

valabile, neputând fi limitate 

de nici un stat. Încã de pe 

vremea luptei împotriva 

absolutismului, ele au fost 

considerate a fi drepturi 

«înnãscute» ºi «inalienabile». 

(…) La baza drepturilor omului 

ºi a drepturilor fundamentale 

se aflã demnitatea umanã, 

dreptul la liberã dezvoltare a 

personalitãþii, egalitatea în faþa 

2. 

justiþiei ºi tratamentul 

nepreferenþial, libertatea 

religioasã ºi de conºtiinþã, 

libertatea de expresie, a presei, 

a informaþiilor ºi a educaþiei, 

libertatea de întrunire ºi 

asociere, libertatea circulaþiei, 

libertatea profesiei ºi a muncii, 

inviolabilitatea domiciliului, 

garantarea proprietãþii ºi a 

dreptului de moºtenire, 

dreptul la azil ºi petiþie, 

precum ºi drepturi legale, ca 

de exemplu garanþia cã nimeni 

nu va fi arestat în mod 

nejustificat (…).” 

http://www.dadalos.org/rom/Menschenrechte/grundkurs_1.htm 

PRINCIPALELE DEOSEBIRI 

ÎNTRE SISTEMELE POLITICE 

DEMOCRATICE ªI TOTALITARE 

2.1. O SOLUÞIE LA PROBLEMELE UMANITÃÞII? 

„Marxismul rãspunde la toate 

întrebãrile ºi propune soluþii 

tuturor problemelor care 

distrug umanitatea din cele mai 

vechi timpuri. Aceastã 

schimbare grandioasã pe care o 

dorim este la îndemâna 

noastrã; oamenii îºi pot 

schimba condiþiile de viaþã ºi, 

prin aceastã schimbare, însuºi 

omul va fi transformat.” 

(Heda Kovaly) 

Jean François Soulet, Istoria comparatã a statelor comuniste din 

1945 pânã în zilele noastre, Polirom, Iaºi, pag. 13. 

TOTALITARISM ªI DEMOCRAÞIE LIBERALÃ 

APLICAÞIE 

• Pornind de la o definiþie a 

conceptului de drepturi 

ale omului, examinaþi 

sursa 1.1 ºi rãspundeþi la 

urmãtoarele întrebãri: 

• Precizaþi instituþia care 

poate încãlca drepturile 

omului. 

• Enumeraþi cinci dintre 

drepturile omului. 

• Daþi exemple de 

documente din perioada 

luptei împotriva 

absolutismului (secolul al 

XVIII-lea) care definea 

drepturile omului 

drept „înnãscute” ºi 

„inalienabile”. 

Sursa 2.1 oferã o explicaþie în 

legãturã cu extinderea 

comunismului. 

207


APLICAÞIE 

• Precizaþi trei probleme cu care s-a confruntat ºi se confruntã omenirea ºi în ce domenii. 

• Precizaþi posibile soluþii pentru rezolvarea acestor probleme. Realizaþi un joc de rol. Clasa sã 

fie împãrþitã în patru grupe: cei ce iau deciziile (oameni politici), reprezentanþi ai opiniei 

publice ºi ai societãþii civile, oameni de afaceri, ziariºti. Discutaþi la nivelul fiecãrui grup soluþiile 

pe care grupul respectiv le oferã la problemele umanitãþii. Un reprezentant al fiecãrui grup 

va prezenta soluþiile descoperite. 

2.2. LEGEA PRIVIND ASIGURAREA UNITÃÞII 

PARTIDULUI ªI STATULUI 

„Germania, decembrie 1933: Partidul [nazist] este «legat 

inseparabil de stat».” 

208 

Geoff Layton, Germania: Al treilea Reich 1933-1945, All, Bucureºti, 

pag. 63. 

2.3. CONSTITUÞIA REPUBLICII SOCIALISTE 

ROMÂNIA, 1965 

„Art. 3. În Republica Socialistã 

România, forþa politicã 

conducãtoare a întregii societãþi 

este Partidul Comunist Român.” 

http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/const_1965.php 

2.4. PUBLICAÞIA LIGII PROFESORILOR NAÞIONAL-SOCIALIªTI 

DESPRE IDEOLOGIA NAZISTÃ (1937) 

„Naþional-socialismul este o 

ideologie a cãrei pretenþie de 

valabilitate este totalã… 

Tineretul german nu trebuie sã 

se confrunte – precum se 

întâmpla în epoca liberalã cu 

aºa-zisa obiectivitate – cu 

problema alegerii dacã doreºte 

sau nu sã creascã în spiritul 

materialismului sau 

idealismului, nazismului, al 

religiei sau al ateismului, ci 

trebuie format în mod conºtient 

în conformitate cu principiile 

recunoscute ca valabile ºi juste 

ºi care s-au dovedit a fi astfel: 

conform principiilor ideologiei 

naþional-socialiste.” 

Geoff Layton, Germania: Al treilea Reich 1933-1945, All, Bucureºti, 

pag. 98. 

2.5. PREFAÞÃ A UNEI CÃRÞI DE FILOSOFIE DIN TIMPUL 

REGIMULUI COMUNIST DIN ROMÂNIA 

„Însuºirea materialismului 

dialectic ºi istoric constituie o 

condiþie indispensabilã pentru 

formarea unor cadre cu o 

temeinicã pregãtire, cu un mod 

de gândire dialectic ºi cu un 

larg orizont cultural, cu o 

viziune filosoficã adecvatã 

asupra implicaþiilor socialumane 

ale specialitãþii pentru 

care se pregãtesc ºi cu o înaltã 

conºtiinþã revoluþionarã.” 

Filosofie, manual universitar, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, 

Bucureºti, 1985, pag. 4. 

APLICAÞIE 

• Menþionaþi regimurile 

politice totalitare ale 

secolului al XX-lea. 

• Studiaþi sursele 2.2 ºi 2.3 ºi 

rãspundeþi la urmãtoarele 

întrebãri: câte partide 

asigurau conducerea 

statului în regimurile 

totalitare?; pornind de la 

rãspunsul la întrebarea 

anterioarã, descrieþi 

alegerile din acele state: a) 

libere; b) controlate. 

(alegeþi o singurã variantã) 

APLICAÞIE 

Pe baza surselor 2.4 ºi 2.5, 

prezentaþi principalele 

mijloace cu care este 

exercitatã puterea într-un 

regim totalitar. Descrieþi 

relaþia dintre cetãþeni ºi 

autoritate pe care o descriu 

aceste surse.

3.1.1. 

2.6. REZULTATUL ALEGERILOR DIN MAREA BRITANIE, 1950 

Partidul Voturi Locuri 

Laburist 13266176 315 

Conservator 11507061 282 

Liberal 2621487 9 

Naþional Liberal 985343 16 

Comunist 91765 0 

Naþionalist Irlandez 65211 2 

Laburist Irlandez 52715 0 

Independent 50299 0 

Laburist Independent 26395 0 

Conservator Independent 24732 0 

Sinn Fein (alt partid irlandez) 23362 0 

Plaid Cymru (Partidul Þãrii Galilor) 17580 0 

Liberal Independent 15066 1 

SNP (Partidul Naþional Scoþian) 9708 0 

Anti-Partition (Partidul Ligii Irlandeze) 5084 0 

ILP (alt partid numit Independent Laburist) 4112 0 

http://www.nationmaster.com/encyclopedia/UK-general-election,-1950 


APLICAÞIE 

• Studiaþi sursa 2.6 ºi 

argumentaþi rolul 

partidelor politice într-un 

sistem politic de 

democraþie liberalã. 

• Precizaþi o caracteristicã a 

sistemului politic britanic 

în comparaþie cu cel 

românesc, în urma 

studierii compoziþiei 

parlamentului din Regatul 

Unit. 

• Numãrul de partide ºi 

ideologii este limitat? 

Argumentaþi rãspunsul. 

APLICAÞIE 

Studiind sursele 2.2-6, identificaþi trei deosebiri dintre sistemele politice de democraþie liberalã 

ºi cele totalitare. 

3. 

SISTEMUL TOTALITAR COMUNIST ªI 

RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI 

3.1. ISTORIE ORALÃ: CUM ERAU RESPECTATE DREPTURILE OMULUI ÎN 

ROMÂNIA COMUNISTÃ 

Carte poºtalã pe care este înscrisã 

adresa firmei lui Pãun Petre, care a fost 

naþionalizatã de cãtre regimul comunist. 

Se poate citi: Atelier mecanic ºi 

turnãtorie de fontã Petru Pãun. 

„Tatãl meu, Pãun Petru, a avut 

trei ateliere: un atelier la 

Chiºinãu, un atelier mecanic ºi 

turnãtorie de fontã la Turnu 

Mãgurele (atelierul acela era de 

reparaþii capitale de ºlepuri pe 

Dunãre) ºi aici în Craiova o 

turnãtorie de fontã. Atelierul 

din Chiºinãu a fost obligat sã-l 

pãrãseascã odatã cu venirea 

ruºilor. Celelalte ateliere le-a 

pierdut cu ocazia naþionalizãrii 

din 1948. Ceea ce am vãzut eu, 

copil fiind, au fost aºa-zisele 

Sursele 3.1.1-5 se referã la modul 

în care unele drepturi ale omului 

erau respectate de regimul 

comunist din România. 

209


procese verbale (prin care se 

constata cã au fost confiscate 

ustensilele, maºinile-unelte ºi 

tot ce avea el în dotarea 

atelierului de la Turnu- 

Mãgurele), scrise pe o hârtie 

ordinarã, pe o hârtie din asta 

de maculator, de mânã, deci 

fãrã antet, cu niºte semnãturi 

care sunt indescifrabile. El a 

fost anunþat de fratele lui, care 

3.1.2. „În perioada când eram 

la Colegiul Naþional «Carol I», 

care pe vremuri se numea 

Liceul «Nicolae Bãlcescu», 

eram în clasa a IX-a, tata a fost 

arestat pe o perioadã de un an, 

un an ºi ceva, pentru niºte 

motive care dupã aceea s-au 

lãmurit: e vorba de un accident 

de muncã, soldat cu moartea 

unui muncitor ºi în care tata 

n-a avut nici o vinã. Când a 

fost eliberat nu s-a dat nici o 

explicaþie, nu s-au adresat nici 

210 

era în relaþie cu comuniºtii, cã 

aceºtia intenþionau sã-l 

aresteze, ba mai mult decât 

atâta, cã aveau de gând sã-i 

punã viaþa în primejdie. I s-a 

spus sã pãrãseascã de 

urgenþã oraºul Turnu- 

Mãgurele cu ce poate sã ia 

mai repede ºi sã se ducã 

undeva în þarã, lucru pe care 

l-a ºi fãcut.” 

Mãrturie a profesorului Dan Pãun, intervievat de autorul acestui 

modul, martie 2005. 

scuze (probabil cã nu se 

practicã asta), menþionându-se 

cã este exonerat de orice fel de 

vinã. 

Tata povestea cã înainte de a fi 

eliberaþi, deþinuþilor li se fãceau 

injecþii cu niºte substanþe care-i 

buhãiau ca sã se creadã cã o 

duceau acolo ca-n paradis. În 

celulã erau gratii de fier în loc 

de podea ºi pe dedesupt curgea 

apã, condiþii propice pentru 

instaurarea unui reumatism din 

acela vârtos.” 



3.1.3. „Mi-aduc aminte cã eram 

pus în dificultate: ce sã declar în 

legãturã cu ce-a fost tata înainte 

de 23 august 1944? ªi, în mod 

invariabil, am fost sfãtuit, asta e 

realitatea, cã nu-mi trecea mie 

prin cap sã spun, cã a fost 

muncitor sezonier, lucru pe care 

l-am declarat în mod permanent. 

Aºa am putut sã acced la 

Colegiul Naþional «Carol I», în 

perioada în care aveau prioritate 

copii de muncitori ºi þãrani. 

Ceilalþi care aveau altã origine 

(«nesãnãtoasã») era mai greu sã 

ajungã aici. 

Dar ceea ce este interesant este 

cã, în perioada în care tata a 

fost reþinut pentru cercetãri, 

mie mi s-a scãzut nota la 

purtare. Am vãzut asta ulterior 

când m-am uitat pe Diploma de 

Maturitate (Bacalaureat) ºi am 

rãmas stupefiat când am vãzut 

cã pentru o vinã pe care eu n-o 

aveam s-a procedat la 

penalizarea mea. Acest fapt m-a 

durut ºi mã doare ºi-acuma.” 



APLICAÞIE 

Studiaþi sursa 3.1.1. 

• La ce drept al omului se 

referã sursa? 

• Identificaþi trei abuzuri 

comise de stat împotriva 

lui Pãun Petre. 

APLICAÞIE 


Precizaþi ce drepturi ale lui 

Petre Pãun au fost încãlcate? 

APLICAÞIE 


• Din ce motiv a fost nevoit 

Dan Pãun sã nu spunã 

adevãrul în legãturã cu 

ocupaþia tatãlui sãu? În 

caz cã ar fi spus adevãrul, 

ce risca Dan Pãun? 

• Care ar fi reacþia voastrã 

dacã vi s-ar scãdea nota la 

purtare din cauze care 

n-au nimic de a face cu 

comportamentul vostru la 

ºcoalã? 

• Cunoaºteþi cazuri 

asemãnãtoare în ºcoala 

voastrã, de scãdere a notei 

la purtare din motive care 

nu sunt în legãturã cu 

comportamentul elevilor?

3.1.4. „Partea cea mai delicatã 

este cã dupã naþionalizare ºi 

pânã prin 1954 i s-au refuzat 

[tatãlui autorului acestei 

mãrturii] angajãrile cu duratã 

nedeterminatã, spunându-i-se 

cam peste tot cã «sã se ducã la 

Tito ºi sã-i dea el de lucru, 

pentru cã aici în þarã a fost 

exploatator de muncitori, ºi ca 

atare, nu este indicat sã lucreze 

cot la cot cu oamenii muncii.»” 



3.1.5. „Socrul meu fusese, în 

tinereþe, un adept al 

colectivizãrii în agriculturã. 

«Întovãrãºiþi-vã ºi o sã mâncaþi 

jimblã!», le spunea el 

consãtenilor. Dupã o vreme, 

însã, lucrurile n-au mai mers 

bine. Oamenii îi spuneau: «Nea 

Gicã, unde este jimbla pe care 

ne-ai promis-o? » 

De aceea, socrul meu a cãutat 

soluþii, nu numai în agriculturã, 

dar ºi în alte domenii (de 

exemplu în învãþãmânt). 

Criticile adresate regimului, 

precum ºi mãsurile despre care 

credea cã sunt necesare, le 

trimitea lui Paul Niculescu 

Mizil (nu ºtiu de ce, dar avea 

încredere în Mizil). Pentru a nu 

fi depistat, trimitea scrisori din 

Caracal (domiciliul lui era într-o 

comunã situatã la circa 90 km 

de Craiova). El punea acele 

scrisori direct în vagonul poºtal. 

În acest mod, a trimis mai multe 

scrisori lui Paul Niculescu 

Mizil. Securitatea l-a depistat. 

Securiºtii au venit într-o zi ºi au 

percheziþionat casa. L-au luat pe 

socrul meu ºi l-au interogat. De 

asemenea, vecinii din stânga ºi 

din dreapta au fost interogaþi de 

Securitate.” 

Mãrturie a lui V.S., intervievat de autorul acestui modul, februarie 

2005. 

3.2. CEL MAI GRAV ACCIDENT NUCLEAR DIN ISTORIE 

„În aceastã noapte Cernobâlul 

ascunde douã secrete mortale. 

Primul este o eroare fatalã în 

design-ul reactorului pe care 

inginerii nu o cunosc… Cel 

de-al doilea secret se referã la 

omul cu putere de decizie. 

Trecutul lui Anatoli Diatlov este 

marcat de însãºi tehnologia pe 

care cautã sã o domine… Dar 

inginerul ºef adjunct Anatoli 

Diatlov ignorã deliberat sfaturile 

primite de sus asupra modului 

de derulare a testului… E omul 

partidului care încearcã sã facã 

lucrurile ca la carte, dar ºtie cã 

în acest domeniu regulile ºi 

realitatea adesea nu 

corespund… Reactorul s-a oprit 

acum complet. Diatlov ia 

decizia fatidicã. 

– Tu ai fãcut reactorul sã se 

opreascã, idiotule! Ridicã 

nivelul, acum! Scoate imediat 

tijele de control! 

Pentru a ridica nivelul… 

echipa a fost nevoitã sã scoatã 

din reactor toate tijele de 

control. Tijele de control sunt 

acceleratorul ºi frâna 

reactorului nuclear… Dacã sunt 

ridicate, nivelul energiei creºte 

rapid. Dacã sunt scoase, 

inginerii îºi pierd capacitatea 

de a mai apãsa pe frânã. 

– Am întârziat destul din cauza 

unor cretini ca voi… Cât despre 

tine, dacã nu vrei sau nu poþi sã 

faci ce þi se cere, pe viitor nu mai 

e cazul sã ai aceastã problemã. 

Ai priceput? Dã-te din calea 

mea! Tregub, preia controlul! 


APLICAÞIE 


• Indicaþi pasajul din text 

care atestã încãlcarea de 

cãtre autoritãþi a 

drepturilor omului. 

• Despre ce drept al omului 

este vorba? 

APLICAÞIE 

• La ce drept al omului se 

referã sursa 3.1.5? 

• Ce instituþie a statului l-a 

descoperit ºi anchetat pe 

autorul mãrturiei de la 

sursa 3.1.5? 

La 26 aprilie 1986 a avut loc cel 

mai grav accident nuclear din 

istorie la Centrala atomoelectricã 

de la Cernobâl, în fosta URSS. 

Sursa 3.6 descrie momentul care 

a dus la declanºarea catastrofei. 

APLICAÞIE 

• Indicaþi pasajele din sursã 

care aratã dominaþia 

autoritãþii politice asupra 

competenþei profesionale. 

• Identificaþi douã motive 

care l-au îndreptãþit pe 

Diatlov sã ia „decizia 

fatidicã”. 

• Precizaþi douã motive ale 

dezastrului nuclear. 

211


Revolta oamenilor a fost 

înãbuºitã. Tregub ºi 

Achimov au ridicat nivelul de 

energie al reactorului… Echipa 

din cabina de control avea 

toate motivele sã se supunã. 

Un inginer nuclear are o 

meserie de prestigiu, bine 

plãtitã. Ei ºi familiile lor 

212 

locuiesc în oraºul alãturat, 

Pripiat. Au magazine bine 

aprovizionate, o ºcoalã ºi un 

parc de distracþii. Nimeni nu 

vrea sã îºi piardã postul, 

pentru cã ºi-ar pierde 

apartamentul ºi ar ajunge 

altundeva, probabil în vreo 

centralã de prin Siberia.” 

Documentarul realizat de Discovery: Channel Dezastrul de la 

Cernobâl, 2004. 

APLICAÞIE 

Intervievaþi-i pe pãrinþii 

voºtri în legãturã cu 

comportamentul populaþiei 

din România în perioada în 

care s-au fãcut simþite 

efectele dezastrului nuclear 

de la Cernobâl. Scrieþi un 

eseu de zece rânduri despre 

modul în care au acþionat 

aceºtia în acea perioadã. 

3.3. A FI RESPONSABIL ªI A ACÞIONA PENTRU PROTECÞIA MEDIULUI 

La sfârºitul anilor ’70, 

campaniile oamenilor simpli 

au dat rezultate în toatã lumea 

occidentalã. În Germania, 

Miºcarea Ecologistã a câºtigat 

atâþia adepþi, încât a intrat în 

politicã. Legislaþia introdusã în 

Europa, Japonia ºi Statele Unite 

a avut un efect vizibil. Mediile 

industriale au început sã-ºi 

facã publice rezultatele. 

„Cazanele de la centrala ICI din 

Billingham, care întrebuinþau 

3000 t cãrbune zilnic, acum 

consumã gaze naturale 

nepoluante. Fumul, dioxidul 

de sulf, reziduurile de pietriº ºi 

praf au fost eliminate”. 

Documentarul BBC, Secolul oamenilor, episodul Planeta în primejdie 

APLICAÞIE 

• Precizaþi cel puþin douã dintre cauzele introducerii unei legislaþii pentru protecþia mediului în 

Europa occidentalã, SUA ºi Japonia. 

• Precizaþi douã argumente pentru care fiecare cetãþean, prin propriul comportament, trebuie sã 

contribuie la protecþia mediului. 

• Condiþiile de aderare la UE impun ºi respectarea unor clauze referitoare la mediu. În România, 

acestea nu se pot respecta în totalitate. În consecinþã, România va plãti penalitãþi cãtre UE. 

Realizaþi o dezbatere pe tema protejãrii mediului cu referire la necesitatea menþinerii sau 

închiderii unitãþilor economice poluante. 

3.4. ESTE FOLOSIREA FORÞEI MILITARE O MODALITATE PENTRU 

INTRODUCEREA DEMOCRAÞIEI ÎN LUMEA CONTEMPORANÃ? 

„Folosirea forþei militare pentru 

promovarea cauzei democraþiei 

ºi libertãþii e unica garanþie a 

unei stabilitãþi reale ºi a unei 

securitãþi de duratã. Într-o lume 

în care rãul este încã foarte 

vizibil, principiile democratice 

trebuie sprijinite cu forþa în 

toate formele sale: politicã ºi 

economicã, culturalã ºi moralã 

ºi, da, câteodatã chiar militarã. 

Orice campion al democraþiei 

care promoveazã principiile, 

dar nu le aplicã în forþã, nu 

poate face mare lucru în viaþa 

popoarelor oprimate.” 

Secretarul de stat american Condoleezza Rice, extras dintr-o 

cuvântare þinutã la Universitatea Princeton, octombrie 2005. Lumea, 

nr. 11/2005, pag. 23. 

Sursa 3.4 descrie o modalitate 

prin care se încearcã introducerea 

democraþiei liberale în lumea 

contemporanã.

APLICAÞIE 


• Sunteþi de acord cu afirmaþia cã pentru promovarea democraþiei este, uneori, necesarã 

utilizarea forþei? Argumentaþi. 

• Sunteþi de acord cu formula „rãu foarte vizibil”? Stabiliþi prin dezbatere ce înseamnã aceastã 

formulã ºi încercaþi sã identificaþi minimum douã exemple, în concepþia voastrã, de „rãu foarte 

vizibil” în lumea contemporanã. 

APLICAÞIE 

•Realizaþi un interviu cu o rudã sau o cunoºtinþã în legãturã cu modul în care i-au fost respectate 

drepturile omului ºi completaþi tabelul de mai jos: 

Înainte de 1989 Dupã 1989 

Nu i s-au încãlcat drepturile omului Nu i s-au încãlcat drepturile omului 

Drepturi electorale Dreptul de a alege ºi de a fi ales 

Dreptul de asociere Dreptul de asociere 

Libertatea cuvântului Libertarea cuvântului 

Dreptul la muncã Dreptul la muncã 

Dreptul la învãþãturã Dreptul la învãþãturã 

Libertatea conºtiinþei Libertatea conºtiinþei 

Alt drept Alt drept 

• Dupã aceea, confruntaþi rezultatele celorlalþi colegi într-un tabel de forma: 

Înainte de 1989 Dupã 1989 

Nr. de persoane cãrora nu li s-au încãlcat Nr. de persoane cãrora nu li s-au încãlcat 



Nr. de persoane cãrora li s-au încãlcat 

Nr. de persoane cãrora li s-au încãlcat 

drepturile electorale 

drepturile electorale 

Nr. de persoane cãrora li s-a încãlcat 


dreptul de asociere 

dreptul de asociere 



libertatea cuvântului 

libertatea cuvântului 



dreptul la muncã 

dreptul la muncã 



dreptul la învãþãturã 

dreptul la învãþãturã 



libertatea de conºtiinþã 

libertatea de conºtiinþã 



un alt drept 

un alt drept 

• Examinaþi rezultatele din cele douã coloane ºi arãtaþi în ce perioadã s-au respectat mai bine 

drepturile omului. 

• În momentul catastrofei nucleare de la Cernobîl, câteva mii de militari ºi lucrãtori au fost 

mobilizaþi ºi puºi sã îngroape în beton reactorul care explodase. Cea mai mare parte dintre cei care 

au lucrat au murit din cauza bolilor incurabile cauzate de radiaþii. Ei nu au ºtiut, în momentul în 

care au primit misiunea, cã se duc la moarte. Argumentaþi faptul cã regimul comunist a realizat, în 

acest caz, o încãlcare a drepturilor omului. Dacã da, despre ce drept/drepturi este vorba? 

• Realizaþi o dezbatere cu tema: „A fost corect sã se salveze câteva sute de mii/milioane de 

oameni prin sacrificiul a câtorva mii, care nu au ºtiut cã vor muri?” Cum credeþi cã s-ar fi 

rezolvat/ar fi trebuit sã se rezolve aceastã situaþie într-un sistem democratic? Redactaþi un eseu 

de o paginã în care sã formulaþi opiniile voastre în legãturã cu cauzele pentru care drepturile 

omului sunt încãlcate într-un regim totalitar. 

213


PERSONALITÃÞI 

Alexandr Soljeniþîn, scriitor ºi istoric sovietic. S-a nãscut în anul 

1918 în localitatea Kislodovsk, în regiunea Munþilor Caucaz. A 

luptat în al doilea rãzboi mondial în armata sovieticã, fiind de 

douã ori decorat. Între 1945-1953 a fost internat în lagãre de 

concentrare, fiind autorul unei scrisori în care îl critica pe Stalin. 

Deºi, în urma detenþiei, s-a îmbolnãvit de cancer la stomac, s-a 

vindecat. A scris mai multe lucrãri literare în care denunþa 

atmosfera apãsãtoare impusã de regimul totalitar din Uniunea 

Sovieticã. În 1970 a primit Premiul Nobel pentru literaturã, iar în 

1974 a pãrãsit Uniunea Sovieticã. În 1973 a apãrut primul volum 

din faimoasa lucrare Arhipelagul Gulag, o remarcabilã operã în 

care reconstituia, pe baza unui material documentar vast, 

condiþiile inumane de detenþie din timpul regimului stalinist. În 

lucrãrile sale ulterioare, Soljeniþîn a militat pentru revenirea la 

tradiþiile specific ruseºti ºi pentru evitarea copierii automate a 

modelului occidental. A fost reabilitat ºi a revenit în Federaþia 

Rusã în 1994 (dupã dezmembrarea Uniunii Sovietice). 

Andrei Saharov (1921-1989) a fost un mare om de ºtiinþã ºi un 

activist pentru drepturile omului. Pasionat de activitatea de 

cercetare în domeniul fizicii ºi cosmologiei, a lucrat în domeniul 

armelor nucleare. Este considerat a fi pãrintele bombei cu 

hidrogen sovietice, testatã cu succes în anul 1953. A atras atenþia 

asupra primejdiei reprezentate de cursa înarmãrilor nucleare. În 

1970, împreunã cu alþi doi disidenþi sovietici (Valery Chalidze ºi 

Andrei Tverdokhlebov) a întemeiat la Moscova Comitetul pentru 

Drepturile Omului. Împreunã cu soþia sa, Elena Bonner, a activat 

pentru democraþie ºi apãrarea drepturilor omului prin articole, 

apeluri, interviuri, demonstraþii etc. Împotriva sa, la ordinul 

guvernului sovietic a fost declanºatã o campanie de presã; mai 

multe scrisori deschise, unele semnate de membri ai Academiei 

Sovietice de ªtiinþã, îi denunþau activitatea. Activitatea lui 

Andrei Saharov, dusã pentru respectarea drepturilor omului în 

Uniunea Sovieticã, a fost recompensatã în 1975 prin acordarea 

Premiului Nobel pentru pace. În 1979 a protestat public 

împotriva rãzboiului dus de URSS în Afganistan. A fost exilat la 

Gorki (1980-1986). Acolo ºi-a continuat activitatea, în ciuda 

faptului cã majoritatea cetãþenilor sovietici nu-i cunoºtea 

eforturile sau, pur ºi simplu, îl considera un trãdãtor. În timpul 

guvernãrii lui Mihail Gorbaciov a fost rechemat din exil ºi a fost 

ales în Congresul Deputaþilor Poporului (Parlamentul sovietic) ca 

reprezentant al unei forþe de opoziþie. 

Vaclav Havel, scriitor ºi unul dintre liderii vieþii intelectuale din 

rãsãritul Europei, s-a nãscut la Praga în 1936. A studiat la un 

colegiu tehnic (1955-1957). ªi-a continuat studiile la Academia 

de Artã din Praga, pe care a absolvit-o în 1967. A debutat ca autor 

de teatru în 1963. Dupã zdrobirea „Primãverii de la Praga” (1968), 

214 

Alexandr Soljeniþîn 

(http://mk29.image.pbase.com/u47/di 

mitrisokolenko/large/33960668.WAS 

0002.jpg) 

Andrei Saharov 

(http://www.bacjrr.org/gallery/lemkhi 

n/sakharov_big.jpg)

Havel a scris piese de teatru în care aducea critici regimului 

comunist. În 1977 a fost unul dintre fondatorii organizaþiei 

pentru apãrarea drepturilor omului, Charta 77. În urma activitãþii 

sale, Havel a fost în mai multe rânduri arestat ºi întemniþat de 

cãtre autoritãþile comuniste. În noiembrie 1989 a fundat o 

organizaþie de opoziþie, Forumul Civic. Dupã cãderea regimului 

comunist, a fost ales preºedinte al Republicii Federale Cehe ºi 

Slovace (1989). Dupã destrãmarea acestei republici ºi apariþia 

Republicii Cehe, a fost ales preºedinte al acesteia din urmã 

(1993). Havel a contribuit într-o mãsurã deosebitã la restabilirea 

democraþiei în þara sa. A militat pentru reconcilierea cu Germania 

ºi aderarea Cehiei la NATO ºi Uniunea Europeanã. 

Cornel Chiriac (1941/1942-1975). Tânãrul Cornel Chiriac a fost 

pasionat de muzicã, rock ºi jazz. În timpul studiilor liceale a 

redactat de unul singur o revistã de jazz; textele erau scrise de 

mânã, iar pozele, decupate din reviste strãine (poloneze mai ales) 

erau lipite. Cele 20 de reviste au fost trimise celor mai 

reprezentativi muzicieni de jazz din România (între care Johnny 

Rãducanu). Acest tânãr ardea prin muzicã ºi pentru muzicã! A 

urmat cursurile facultãþii de Limba Englezã a Universitãþii 

Bucureºti ºi a fost angajat la Radio România, unde a fost autorul 

celei mai faimoase emisiuni muzicale, Metronom. Atunci 

publicul din România a luat cunoºtinþã de muzicieni precum Jimi 

Hendrix sau Bob Dylan. În calitatea sa de redactor la Radio, a 

ajutat cel mai faimos grup din România, Phoenix, sã se lanseze. 

Emisiunea Metronom a avut un succes enorm, însã regimul 

comunist considera cã muzica promovatã pe calea undelor de 

Cornel Chiriac era subversivã. Când a difuzat la radio piesa 

Beatles-ilor Back in USSR, imediat dupã înãbuºirea Primãverii de 

la Praga, emisiunea sa a fost scoasã din programele radio. Din 

acest motiv, Cornel Chiriac a fost nevoit sã pãrãseascã þara, având 

în bagaje doar înregistrãrile grupului Phoenix. A fost angajat de 

Radio Europa Liberã, unde a continuat sã difuzeze emisiunea 

Metronom. Pe calea undelor, tineretul din România a putut sã 

asculte o altfel de muzicã decât cea agreatã de regimul comunist: 

Pink Floyd, Rolling Stones, Yes… „Pentru el, cel puþin la fel de 

important ca muzica, a fost întotdeauna fenomenul social, revolta 

ºi nemulþumirile din care þâºneau aceste cântece ºi care erau 

perfect oglindite adeseori în textele folosite. Cornel era, dupã 

cum ºtiþi, o enciclopedie a muzicii pop moderne, unul dintre cei 

mai buni cunoscãtori ai ei. Un om care o înþelegea perfect, 

fiindcã îi înþelegea rãdãcinile, ºtia de unde vine, îi împãrtãºea 

setea de libertate ºi pace, oroarea de rãzboi ºi brutalitate.” (Noel 

Bernard, directorul postului de radio Europa Liberã). În 

emisiunea sa, Cornel Chiriac milita pentru libertatea de 

exprimare, pentru arta adevãratã, necenzuratã! Emisiunea sa era 

ascultatã cu sufletul la gurã nu numai în România, ci ºi în alte 

þãri ca Italia, Olanda, Ungaria, Cehoslovacia, Anglia, Bulgaria… 

Acest mare campion al libertãþii cuvântului a fost asasinat (nu se 

ºtie încã în ce împrejurãri ºi dacã regimul comunist de la 

Bucureºti a fost implicat) în 1975, înainte de a împlini 34 de ani! 


Vaclav Havel 

(http://www.ilexikon.com/images/2/2 

c/Vaclav_Havel.jpg) 

Cornel Chiriac 

(http://www.radio3net.ro/halloffame/ 

index.php?cx) 

215


II. 

Lupta împotriva discriminãrilor de orice fel constituie un 

important obiectiv al educaþiei pentru cetãþenie democraticã. De 

aceea, se impune analiza modificãrilor intervenite în statutul 

femeii în secolul al XX-lea. Timp de mii de ani, femeile au avut 

un statut social inferior celui al bãrbaþilor, acesta fiind 

caracterizat prin lipsa de drepturi politice, economice etc. În 

1706, Mary Astell se întreba: „Dacã toþi bãrbaþii s-au nãscut liberi, 

cum se face cã toate femeile s-au nãscut sclave?” În 1791, sub 

impresia Revoluþiei franceze ºi a Declaraþiei drepturilor omului ºi 

ale cetãþeanului, Olympe de Gouge redacta Declaraþia drepturilor 

femeii ºi ale cetãþeniei, în care revendica egalitatea pentru femei. 

În secolul urmãtor a apãrut ºi s-a dezvoltat miºcarea feministã, 

care milita pentru acordarea de drepturi femeilor, între care 

dreptul de vot; acest din urmã drept a fost principala þintã a 

primei etape din istoria miºcãrii feministe, care s-a încadrat între 

anii 1848-1914. Noua miºcare feministã (începând cu anul 1969) 

s-a desfãºurat în contextul miºcãrilor tineretului de la sfârºitul 

anilor ’60. Femeile au luptat pentru dreptul de autodeterminare 

ºi asupra propriului corp (legalizarea avorturilor), egalitatea în 

muncã (muncã egalã-salarizare egalã, accesul la toate meseriile, 

recunoaºterea muncii desfãºurate în gospodãrie ºi de creºtere a 

copiilor). În consecinþã, a apãrut o legislaþie prin care 

discriminarea soþiilor a fost eliminatã. În aceste condiþii, femeile 

au dreptul sã-ºi aleagã numele de familie, în acordarea custodiei 

copiilor se are în vedere binele acestuia, divorþul se acordã fãrã 

ca una din pãrþi sã fie consideratã vinovatã etc. Existã legi care 

protejeazã angajatele însãrcinate etc. În special în þãrile nordice 

ale Europei se vorbeºte chiar despre un „feminism de stat”. În 

schimb, în alte zone ale Europei (ºi în România) femeia continuã 

sã aibã un statut inferior, provocat de menþinerea unor mentalitãþi 

tradiþionale, fiind prezent conceptul de „feminizare a sãrãciei.” 

Recunoaºterea drepturilor femeii este legatã de activitatea unor 

militante precum Clara Zetkin, Simone de Beauvoir, Betty 

Friedan, Khalida Messaoudi º.a. 

216 

SCHIMBAREA STATUTULUI FEMEII 

ÎN SECOLUL AL XX-LEA

1. 

1.1. EGALITATE? 

SCHIMBAREA STATUTULUI FEMEII ÎN SECOLUL AL XX-LEA 

DE CE ªI CÂT DE MULT S-AU MODIFICAT 

ATITUDINILE OAMENILOR ÎN CEEA CE 

PRIVEªTE DREPTURILE FEMEII? 

„Hortensio: Biondello, 

Te du, s-o rogi pe scumpa mea soþie 

Sã vin’-aici numaidecât… 

……………………………………………………. 

Ei, unde mi-e soþia? 

Biondello: Vã trimite rãspuns cã poate-aþi pus la cale-o glumã, 

Nu vrea sã vie. Roagã sã vã duceþi 

La dânsa.“ 

Shakespeare: Îmblânzirea Scorpiei, V, 2 

1.2. PETRUCHIO: ÎÞI PORUNCESC, 

„Acuma, Catarina, sã le spui 

Acestor îndãrãtnice femei, 

Ce datorii au faþã de bãrbaþi. 

Caterina: Bãrbatul þi-e stãpân ºi pãzitor, 

E viaþa ta, e capul tãu, þi-e domn… 

………………………………………………………… 

Deci fiþi la locul vostru, e mai bine; 

ªi mâinile, aºa cum se cuvine, 

Le-ncruciºaþi în semn de ascultare, 

ªi cereþi-le soþilor iertare, 

Iar dacã soþul meu îmi porunceºte, 

Îndeplinesc, pe loc, tot ce pofteºte…“ 

Shakespeare, Îmblânzirea Scorpiei, V, 2 

APLICAÞIE 

• Care dintre situaþiile descrise în dialogurile din piesa lui 

Shakespeare sunt în concordanþã cu idealul de egalitate între 

femei ºi bãrbaþi? 

• Modificaþi unul dintre citatele shakespeariene într-un fel 

care sã ilustreze egalitatea dintre bãrbaþi ºi femei. 

217


2. 

„D-na directoare a revistei 

[Eugenia de Reuss-Ianculescu] 

a þinut o documentatã 

conferinþã despre «Dreptul de 

vot al femeii». 

Dupã o introducere ºtiinþificã 

în care aratã necesitatea ca 

femeia sã ia parte la activitatea 

ºi îndatoririle de cetãþeancã, 

218 

OBÞINEREA 

DREPTURILOR POLITICE 

2.1. VOTURI PENTRU FEMEI 

Caricaturã dintr-un ziar al 

militantelor pentru acordarea 

dreptului de vot femeilor (sufragete) 

din Marea Britanie, 1913. 

(http://www.learningcurve.gov.uk/brit 

ain1906to1918/g3/cs1/g3cs1s6.htm) 

APLICAÞIE 

La începutul secolului al XX-lea, 

în Anglia s-a desfãºurat o intensã 

activitate pentru acordarea 

dreptului de vot pentru femei. 

Activistele pentru acordarea 

dreptului de vot se numeau 

sufragete. Sufragetele au recurs la 

modalitãþi extreme de a atrage 

atenþia asupra acordãrii dreptului 

de vot pentru femei: legarea cu 

lanþuri de clãdirile publice, 

arderea cutiilor poºtale etc. Poliþia 

a operat arestãri, unele sufragete au 

fost bãtute ºi hrãnite cu forþa 

atunci când acestea intrau în greva 

foamei în închisoare. 

Examinaþi cu atenþie sursa 2.1. 

• Ce semnificaþie are ceasul din imagine? 

• Explicaþi semnificaþia siluetelor de femei din ce în ce mai mari care se aliniazã de la stânga 

la dreapta. 

2.2. ÎNTRE PARTICIPAREA LA VIAÞA PUBLICÃ… 

aratã cã toate reformele de 

înaltã ordine moralã – ocrotind 

cãminul, familia – sãvârºite în 

alte þãri de femeile care au 

dreptul de a fi eligibile la 

comunã ºi parlament. […] 

Conchide cã pentru a 

împrimãvãra obiceiurile 

noastre electorale, pentru a 

În România, miºcarea feministã a 

militat pentru acordarea dreptului 

de vot ºi îmbunãtãþirea statutului 

economico-social al femeii. Modalitãþile 

prin care aceste cerinþe au fost 

promovate: întemeierea unor asociaþii 

feministe (Liga femeilor – 1894, 

Unirea Culturalã a Femeilor Române 

– 1915, Asociaþia pentru emanciparea 

civilã ºi politicã a femeilor 

române – 1918 etc.), editarea de 

publicaþii feministe (Femeia românã, 

Românca, Viitorul româncelor, 

Drepturile femeii, Revista noastrã 

etc.), redactarea de articole în presã, 

memorii etc. Personalitãþi care au 

ilustrat miºcarea feministã din 

România: Sofia Nãdejde, Adela 

Xenopol, Ecaterina Arbore-Ralli, 

Ella Negruzzi, Eugenia de Reuss 

Ianculescu etc. 

întrona dreptatea ºi legalitatea 

pentru propãºirea ei ºi a 

neamului, pentru a aduce reale 

foloase practice societãþii, 

pentru a forma conºtiinþa 

cetãþenilor, e necesar ca 

femeia românã sã devinã 

cetãþeanã eligibilã ºi 

alegãtoare.” 

DREPTURILE FEMEII, anul I, nr. 10, decembrie 1912, pp. 20-21 

ªtefania Mihãilescu: Emanciparea femeii române, Antologie de texte, vol I, 1815-1918, Editura Ecumenica, 

Bucureºti, 2001, pag. 409.

2.3. …ªI OBLIGAÞIILE FAMILIALE! 

„Sã ºoptim femeii ºi sã-i 

repetãm melodios, duios ºi cu 

voce captivantã de sirenã: 

familia, familia, familia. Sã-i 

ºoptim ºi sã o atragem în 

lãcaºul sfânt nu pentru ca sã o 

martirizãm, dupã cum sirenele 

prin dulceaþa cântecelor lor 

atrãgeau navigatorii la þãrm 

pentru ca sã-i sfâºie ºi sã-i 


mãnânce, ci pentru ca sã o 

îmbiem la farmecele vieþii de 

interior, la farmecul de a trãi 

gospodãrind, nãscând, 

alãptând, crescând ºi cultivând 

copii în bune ºi sãnãtoase 

condiþiuni morale, intelectuale 

ºi fizice ºi secondând bãrbatul 

în activitatea lui practicã sau 

intelectualã (…)” 

George D. Nedelcu, Sugestiuni sociale. Decãdere moralã – 

Educaþiune. Feminismul – Familia – Femeia, Bucureºti, Imprimeria 

Fundaþiei Culturale – Principele Carol”, 1925, p. 26 

http://www.unibuc.ro/eBooks/istorie/ciupala/discursuridesprefemeie. 

htm#_ftn10 

APLICAÞIE 

Ce poziþie exprimã sursa 

2.3? Este ea favorabilã 

acordãrii de drepturi femeii 

sau nu? Argumentaþi 

rãspunsul. Pornind de la 

sursa 2.3, redactaþi un text 

care sã exprime punctul de 

vedere opus. 

APLICAÞIE 

Studiaþi sursele 2.2, 2.3 ºi rezolvaþi urmãtoarele sarcini: 

1. Enumeraþi cel puþin trei argumente în favoarea acordãrii dreptului de vot pentru femei. 

2. Precizaþi cel puþin un motiv dat de adversarii acordãrii dreptului de vot femeilor. 

3. 

STATUTUL ECONOMICO-SOCIAL ªI 

PROFESIONAL AL FEMEII ÎN PRIMA 

JUMÃTATE A SECOLULUI AL XX-LEA 

3.1. DESPRE STATUTUL FEMEII ÎN FAMILIE LA 

ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA 

„Am cunoscut familii în care 

pânã ºi bijuteriile ºi banii 

femeii erau depuºi pe numele 

bãrbatului, cu credinþã cã Ea 

moare înainte. Întâmplarea a 

fãcut altfel. Noroc de testament 

care era reciproc, aºa cã femeia 

a plãtit numai taxe mari de 

moºtenire pentru o avere care 

era a ei… bine cã a fost aºa ºi 

nu au venit rudele sã-i ia toatã 

averea… Dar cazuri când 

femeia sub frica revolverului a 

dat iscãliturã cã nu are nici o 

zestre… deºi fusese din belºug 

dotatã?” 

Eugenia de Reuss Ianculescu, „Drepturile femeii”, anul I, nr 7, iulie 

1912, pp. 4-9 

ªtefania Mihãilescu: Emanciparea femeii române, antologie de texte, 

vol I, 1815-1918, Editura Ecumenica, Bucureºti, 2001, pag. 401. 

219


3.2. DREPTUL DE A ALEGE O MESERIE 

„Anul trecut, dupã cum se ºtie, 

cererea D-nei Negruzzi de a fi 

admisã în baroul avocaþilor, în 

þarã, dupã ce a fost admisã de 

marea majoritate a avocaþilor 

din localitate, în urma unui 

proces fãcut de minoritatea 

adversã, a fost respinsã de 

Casaþie. […] Avocaþii pãrþii 

adverse ºi-au fãcut cât au putut 

de bine datoria; dar e aºa de 

greu sã pledezi pentru o cauzã 

pierdutã! Argumentarea lor era, 

fireºte, slabã. Ziceau, bunãoarã, 

cã femeilor nu le poate acorda, 

dreptul de avocat, «fiindcã 

avocatura e o funcþie socialã, 

nu ca medicina, ori 

profesoratul etc.»! argumentare 

în care se vede confuzia de 

termeni: cãci, ce e aceea 

«funcþie socialã»? ºi întrucât 

nu sunt medicina ºi 

profesoratul funcþiuni sociale?; 

220 

ziceau apoi, cã nu poate Curtea 

de Casaþie sã hotãrascã aici, ci 

Parlamentul trebuie sã facã o 

lege expresã, deoarece intenþia 

legiuitorului n-a fost sã admitã 

ºi pe femei a fi avocaþi… Dar 

legiuitorul din urmã al acestei 

chestiuni (d. Miºu Antonescu) 

trãieºte, ºi fiind întrebat care i-a 

fost intenþia, a rãspuns cã el 

este pentru ca femeia sã fie 

avocat, ca ºi alþi jurisconsulþi 

apreciaþi… Mai ziceau cã… nu 

ar fi frumos ca femeile sã 

pledeze, cã poate ar veni 

îmbrãcate în costume 

nepotrivite… sau cã ar ajunge 

în conflict cu bãrbaþii lor, fiind 

mãritate, cãci în virtutea puterii 

maritale, ele trebuie sã cearã 

mai înainte autorizarea de la 

dânºii ca sã pledeze, ºi dacã ei 

n-ar vrea sã le-o dee?…” 

Iaºi, 27 martie 1915 

Eleonora Stratilescu, „UNIREA FEMEILOR ROMÂNE”, anul VII, nr. 

3-4, martie 1915, pp. 174-178 

ªtefania Mihãilescu: Emanciparea femeii române, antologie de texte, 

vol I, 1815-1918, Editura Ecumenica, Bucureºti, 2001, pag. 475. 

3.3. LORENA WEEKS, ANGAJATÃ ÎNTR-O 

COMPANIE DE TELEFONIE DIN SUA 

„Operatoarele lucrau tot timpul. 

Eu lucram în douã schimburi, 

ca sã mã pot ocupa de copii 

dupã amiaza. Începeam munca 

la ora 11, plecam la ora 14, îi 

luam de la ºcoalã ºi le dãdeam 

sã mãnânce, dupã care mã 

întorceam la muncã la ora 19. 

Era greu. Abia dupã 17 ani am 

primit jumãtate de zi liberã de 

Crãciun. Mã uitam la tehnicieni 

ºi mã gândeam cã ºi eu pot face 

asta. Erau mai bine plãtiþi, 

aveau un program mai bun ºi 

aº fi vrut sã muncesc ºi eu 

acolo.” 

documentarul BBC Peoples’Century, episodul Half the People (1970) 

Ella Negruzzi (1876-1948), avocat 

ºi publicist, a fost prima femeie 

din România care a obþinut 

dreptul de a exercita meseria de 

avocat. 

APLICAÞIE 

Studiaþi sursa 3.3. Ce 

concluzie puteþi desprinde 

în legãturã cu statutul 

profesional pe care îl aveau 

femeile în comparaþie cu 

bãrbaþii? Analizaþi 

urmãtoarele aspecte: 

– programul de lucru; 

– salarizarea; 

– accesul la diversele funcþii 

ºi meserii. 

APLICAÞIE 

Examinaþi sursele 3.1, 3.2 ºi 3.3. Arãtaþi câteva forme în care s-a manifestat statutul social ºi 

economic al femeilor în prima jumãtate a secolului al XX-lea.

„E o zi caldã de primãvarã. Îmi 

fac lecþiile în sufragerie. Prin 

fereastra deschisã, aud deodatã 

vocea tatei. Discutã cu vecinul 

Schmuel Adlerstein, tatãl 

Magdei, prietena mea de 

cincisprezece ani. Vecinii 

noºtri sunt oameni mai în 

vârstã, au deja copii cãsãtoriþi. 

Magda, copil fãcut la bãtrâneþe, 

e singurul care încã mai stã cu 

ei. Discutã despre fetele lor. 

Vecinul povesteºte cã a hotãrât 

deja viitorul Magdei, aºa cum a 

fãcut ºi cu fiicele mai mari. 

Peste doi ani, când terminã 

ºcoala, se va mãrita cu David, 

bãiatul altor vecini. David se 

pregãteºte sã devinã medic. 

Nenea Adlerstein nu crede cã 

va fi o problemã, întrucât el e 


3.4. DESPRE CÃSÃTORIE ÎNTR-O FAMILIE EVREIASCÃ DIN TRANSILVANIA, 

ÎNAINTE DE CEL DE-AL DOILEA RÃZBOI MONDIAL 

om înstãrit, aºa cã fiica lui va 

avea zestre mare. Familia 

Adlerstein este printre cele mai 

bogate din oraº. Au o fabricã de 

textile care merge foarte bine ºi 

locuiesc într-o casã mare, cu 

mulþi servitori. Aºa cã vecinul 

îºi permite sã-ºi «cumpere» un 

ginere cu educaþie aleasã… 

Vecinul mai spune cã a vorbit 

deja cu nenea Fischer, tatãl lui 

David, ºi i-a spus cã, dacã se 

încheie cãsãtoria, el le asigurã o 

casã de cãrãmidã în centrul 

oraºului, dotatã cu tot ce 

trebuie unui cabinet medical. 

Tatãl Magdei crede cã, în felul 

acesta, ambele familii vor face 

o afacere foarte profitabilã ºi cã 

tinerii nu ar avea de ce sã se 

împotriveascã.” 

Heidi Fried s-a nãscut ºi a 

copilãrit în Transilvania. A fost 

printre puþinii evrei 

supravieþuitori ai Holocaustului. 

În 1944 a fost deportatã împreunã 

cu familia ei la Auschwitz de 

cãtre naziºti. A fost mutatã în 

diferite lagãre de muncã, având 

norocul sã fie eliberatã de trupele 

britanice în primãvara anului 

1945. 

Heidi Fried, Pendulul vieþii, 

Editura Vremea XXI, 

Bucureºti, 2004, pp. 57-58. 

APLICAÞIE 

Analizaþi sursa 3.4. Lucraþi în grupe de 4-5 elevi. 

– O grupã redacteazã o scrisoare din partea personajului Magda Adlerstein, adresatã celei mai 

bune prietene; 

– o grupã redacteazã o scrisoare din partea personajului David Fischer, adresatã celui mai bun prieten; 

– o grupã redacteazã o scrisoare din partea familiei Adlerstein cãtre rude, prin care le anunþã 

evenimentul cãsãtoriei fiicei lor cu David Fischer; 

– o grupã redacteazã o scrisoare din partea familiei Fischer, adresatã rudelor, prin care este 

anunþat evenimentul cãsãtoriei fiului lor David cu Magda Adlerstein; 

– o grupã redacteazã un articol scris de un ziarist, prin care se relateazã acelaºi eveniment al 

cãsãtoriei dintre David Fischer ºi Magda Adlerstein. 

La final, grupele îºi prezintã concluziile întregii clase. 

3.5. ªI FEMEILE AU FOST VICTIMELE HOLOCAUSTULUI! 

„Începând din 1933, din 

Germania au fost exilate 

aproximativ 150000 de evreice 

ºi, din 1941, au fost omorâte 

aproape o sutã de mii de 

evreice germane ºi aproximativ 

trei milioane de evreice de 

altã origine; lor li s-au 

adãugat mai multe sute de 

mii de femei ale rromilor ºi un 

numãr necunoscut de femei 

slave.” 

Gisela Bock, Femeia în istoria Europei, Editura Polirom, Iaºi, p. 262. 

Sursa 3.5 se referã la situaþia 

femeilor evreice, care au îndurat 

Holocaustul, ºi a altor femei aparþinând 

raselor considerate „inferioare” 

de cãtre ideologia nazistã. 

APLICAÞIE 

Menþionaþi motivul care a justificat, în concepþia naziºtilor, tratamentul aplicat femeilor evreice, 

rome, slave etc. 

221


4. 

222 

EVENIMENTE CARE AU CAUZAT 

SCHIMBAREA STATUTULUI FEMEII 

4.1. AFIª DIN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RÃZBOI MONDIAL 

(„ROSIE NITUITOAREA”) 

APLICAÞIE 

Priviþi cu atenþie imaginea 

alãturatã (4.1): 

• În ce þarã a fost fãcutã 

imaginea? 

• Ce reprezintã imaginea? 

• Descrieþi înfãþiºarea ºi 

atitudinea personajului 

din imagine. 

• Care este motivul pentru 

care acest poster a fost 

fãcut? 

• Precizaþi modificãrile de 

statut pe care le indicã 

aceastã fotografie ºi care 

sunt posibilele schimbãri 

în mentalitatea oamenilor 

din acea perioadã. 

• Examinaþi tabelul 

cronologic ºi stabiliþi ce 

alte evenimente sau 

inovaþii medicale au 

cauzat schimbarea 

statutului femeii în 

secolul al XX-lea. 

APLICAÞIE 

Accesaþi adresa de internet http://www.learningcurve.gov.uk/onfilm/1906to1918.htm. Vizionaþi 

filmul Women making munitions (Femei fabricând muniþii). Descrieþi imaginile vizionate ºi 

precizaþi douã consecinþe ale primului rãzboi mondial asupra statutului femeii în perioada 

interbelicã.

5. 

„În America ºi-au ars sutienele. 

Miºcarea feministã a început. 

Dacã ele pot, putem ºi noi aici, 

în Olanda. Pentru a ne face 

publicitate, am folosit 

televiziunea ºi radioul. 

Acþiunea era o premierã ºi a 

fost receptatã în mii de case. 

Eram atât de prost organizate… 

Nu aveam birou, telefon sau 

cont în bancã. Într-o lunã, 

numãrul de membre a ajuns la 

3-4000. Eram 18 la început. A 


MODALITÃÞI PRIN CARE FEMEILE AU 

ACÞIONAT PENTRU A CUCERI DREPTURI 

5.1. RITA HENDRIX, PARTICIPANTÃ LA FONDAREA GRUPULUI 

DOLAMINA, AL MIªCÃRII FEMININE 

fost incredibil. Aveam zile în 

care organizam acþiuni. Am 

protestat la primãrie la o 

cãsãtorie. Una dintre probleme 

era faptul cã femeile erau 

acostate. Bãrbaþii fluierau 

femeile ºi le vorbeau urât, 

speriind femeile pe stradã. 

Ne-am gândit sã le plãtim cu 

aceeaºi monedã. Era nostim. 

Eram tinere, entuziaste ºi 

credeam cã vom schimba 

lumea.” 

documentarul BBC Peoples’Century, episodul 1979 Half the People 

Sursa 5.1 descrie o modalitate de 

acþiune civicã prin care femeile 

au izbutit sã câºtige unele 

drepturi. 

APLICAÞIE 

Accesaþi pagina de internet http://www.learningcurve.gov.uk/onfilm/1906to1918.htm. Daþi click 

pe filmul Emily Davidson Killed (Emily Davidson ucisã). Descrieþi imaginile vizionate ºi indicaþi 

o modalitate de acþiune pe care o consideraþi acceptabilã. 

6. 

MODIFICÃRI APÃRUTE ÎN STATUTUL 

FEMEII DIN ROMÂNIA ÎN TIMPUL 

REGIMULUI COMUNIST ªI ÎN PERIOADA 

POST-DECEMBRISTÃ 

6.1. STATUTUL A DOUÃ GENERAÞII DE FEMEI DIN ROMÂNIA 

Un interviu: 

Numele celui care a luat 

interviul: Valentin Bãluþoiu 

Numele celui intervievat: TB 

Vârsta intervievatului: 67 

Ocupaþia intervievatului: 

pensionarã. 

Data interviului: 

11 octombrie 2004 

Întrebare: Mama dvs. a trãit 

înainte de cel de-al doilea rãzboi 

mondial. Ce studii a fãcut? 

Rãspuns: Mama era bunã la 

carte. Mi-aduc aminte cã îi 

plãcea mult sã citeascã. N-a 

putut sã facã însã decât patru 

clase, deoarece nu avea 

posibilitãþi sã-ºi continue 

studiile. 

Î: Ce ocupaþie a avut mama 

dvs? 

R: Familia mea locuia în 

mediul rural. Aveam pãmânt 

mult. S-a mãritat ºi a fãcut 

ºapte copii. Avea în grijã o 

gospodãrie grea. Gãtea, spãla 

pentru toþi, avea grijã de copii, 

se ocupa de grãdina de lângã 

casã, muncea ºi pe câmp 

223


alãturi de tata ºi de copiii mai 

mari. Aceasta era viaþa unei 

femei de la þarã înainte de 

rãzboi.” 

Î: Unde aþi lucrat dvs. ºi ce 

meserii aþi avut? 

R: Am trãit vremuri grele dupã 

rãzboi. Aº zice cã am avut 

ghinionul sã trec prin douã 

perioade de tranziþie: una dupã 

rãzboi ºi alta în ziua de astãzi. 

A trebuit sã-mi câºtig pâinea 

de micã. În 1953 (aveam 16 

ani), am plecat la oraº, unde 

am urmat ºcoala profesionalã. 

Am învãþat o meserie care 

pânã atunci nu era accesibilã 

femeilor. Am devenit 

strungãriþã. În clasa mea, cu 

mine au învãþat, cred, încã 

vreo 27 de colege. Era o modã 

atunci ca femeile sã practice 

224 

meserii pe care înainte le 

fãceau doar bãrbaþii. Am lucrat 

câþiva ani într-o fabricã de 

maºini agricole. Sã ºtiþi cã 

fãceam faþã, eram la fel de 

bunã la locul de muncã 

precum bãrbaþii. Dupã ce m-am 

mãritat ºi am avut un copil, am 

fost promovatã în secþia de 

proiectare. Am fost desenator 

copist, apoi am fãcut liceul la 

seral (se fãcea carte, nu glumã, 

la seral). Am avansat; am fost, 

rând pe rând, desenator tehnic, 

desenator tehnic principal, 

proiectant, proiectant 

principal. Cred cã eram foarte 

bunã în meseria aleasã. Eram 

plãtitã la fel ca ºi colegii 

bãrbaþi din birou. Împreunã cu 

mine lucrau alte patru colege ºi 

vreo 19 bãrbaþi.” 

Sursa 6.1 se referã la situaþia 

femeilor din România în perioada 

interbelicã, atunci când cea mai 

mare parte a populaþiei þãrii trãia 

în mediul rural, ºi la viaþa unei 

femei dupã instaurarea în 

România a regimului comunist. 

APLICAÞIE 

Credeþi cã mai existã 

domenii rezervate doar 

bãrbaþilor? Alcãtuiþi o listã a 

domeniilor în care numãrul 

bãrbaþilor angajaþi este mai 

mic decât cel al femeilor ºi 

notaþi în scris posibilele 

cauze ale acestei situaþii. 

6.2. MÃRTURIE A UNEI EMINENTE PROFESOARE, PRIMA FATÃ CARE 

A FÃCUT PARTE DIN LOTUL OLIMPIC AL ROMÂNIEI LA OLIMPIADA 

INTERNAÞIONALÃ DE MATEMATICÃ (1965) 

„Când am fãcut parte din lotul 

olimpic de matematicã nu 

m-am simþit discriminatã. 

Echipa era formatã din 5 bãieþi 

ºi o fatã, eu. Fiindcã pe vremea 

aceea (la 18 ani) eram foarte 

timidã ºi emotivã în relaþiile cu 

oamenii, mi-a prins bine faptul 

cã am fãcut parte dintr-o echipã 

«masculinã», cu care am 

comunicat normal. În faþa 

problemelor de concurs, nu 

conta cã eºti fatã sau bãiat. 

Ceea ce m-a ajutat pe mine 

mereu a fost faptul cã în faþa 

problemelor grele (nu numai de 

matematicã) reuºeam sã-mi 

canalizez emoþiile 

transformându-le în forþã. Mã 

enerva puþin faptul cã se 

menþiona mereu, ca o 

curiozitate, faptul cã, pentru 

prima oarã, din echipa 

României la matematicã, face 

parte o fatã. Am reuºit sã 

dovedesc cã nu asta conteazã. 

Eram 6 concurenþi din România 

în luptã cu alte þãri. Am reuºit 

toþi 6 sã obþinem câte o 

medalie, iar punctajul meu a 

fost cel mai bun din echipã. 

Reuºita a fost importantã 

pentru mine, pentru încrederea 

pe care eu însãmi o cãpãtasem; 

cã pot sã fac ce îmi propun, 

chiar dacã e greu. 

În timpul studiilor am trecut 

printr-o întâmplare cam 

dureroasã pentru mine. M-am 

cãsãtorit în timpul facultãþii ºi 

în anul IV am nãscut primul 

copil. Unul dintre profesori, pe 

care de altfel îl respect, m-a 

þinut minte probabil ca pe fata 

care a fãcut un copil, altfel nu 

se explicã faptul cã la un 

examen important a crezut de 

cuviinþã sã mã „ajute” 

tratându-mã cu o indulgenþã 

jignitoare. Mi-a pus o singurã 

întrebare, penibil de uºoarã, 

ºi… nota 9. Dacã s-ar fi 

APLICAÞIE 

• Descoperiþi un motiv 

pentru care prezenþa unei 

fete în echipa olimpicã de 

matematicã a României 

era consideratã o 

curiozitate. 

• Luaþi interviuri mamelor, 

rudelor ºi cunoºtinþelor 

voastre femei în legãturã 

cu experienþele de 

discriminare prin care 

acestea au trecut sau trec 

la locul de muncã. 

• Care este sfatul pe care 

autoarea rândurilor 

alãturate le dã 

fetelor/femeilor pornind 

de la propria experienþã 

de viaþã?

întâmplat asta acum, aº fi 

protestat, cerând sã fiu 

examinatã normal ºi corect ºi sã 

mi se punã nota meritatã. Dar 

atunci nu am fost în stare sã 

reacþionez. Probabil însã cã 

aceastã întâmplare m-a 

determinat sã-mi schimb felul 

de a fi, sã devin mai puternicã, 


sã nu mai dau voie sã mi se 

întâmple niciodatã ceva 

asemãnãtor. 

În carierã nu am simþit 

niciodatã vreo discriminare. 

Cred cã femeile sunt 

discriminate dacã permit sã fie 

discriminate. Nu trebuie sã 

permitem.” 

Relatare a unei profesoare de matematicã de la o ºcoalã de prestigiu din 

România, intervievatã de autorul materialului în 25 octombrie 2004 

6.3. DOUÃ GENERAÞII DE FEMEI ÎN ROMÂNIA (ANII ’60) 

APLICAÞIE 

Observaþi basmaua pe care o 

poartã bunica. În societatea 

tradiþionalã româneascã, 

dupã mãritiº, o femeie era 

obligatã sã poarte capul 

acoperit. Observaþi în ce 

situaþii se mai poartã astãzi 

basmaua. Aflaþi de ce. 

225


6.4. ELEVI LA O ªCOALÃ PROFESIONALÃ DIN ROMÂNIA ÎN ANII ’70. 

ELEVII ACESTEI CLASE ÎNVÃÞAU STRUNGÃRIA 

„Având în vedere cã 

întreruperea cursului sarcinii 

reprezintã un act cu grave 

consecinþe asupra sãnãtãþii 

femeii ºi aduce mari prejudicii 

sporului natural al populaþiei, 

Consiliul de Stat al Republicii 

Socialiste România decreteazã: 

226 

Art. 1. – Întreruperea cursului 

sarcinii este interzisã. […] 

Art. 7. – Efectuarea întreruperii 

cursului sarcinii în alte condiþii 

decât cele prevãzute în acest 

decret constituie infracþiune ºi 

se pedepseºte potrivit 

dispoziþiilor Codului penal.” 

APLICAÞIE 

Observaþi proporþia dintre 

fetele ºi bãieþii din clasã. Ce 

schimbare în statutul 

femeilor din România 

ilustreazã aceastã sursã? 

6.5. DECRETUL PRIVIND INTERZICEREA ÎNTRERUPERILOR DE SARCINÃ – 

29 SEPTEMBRIE 1966: 

Bogdan Murgescu (coordonator): Istoria României în texte, Editura 

Corint, Bucureºti, 2001, pp. 386-387. 

6.6. BISERICA ORTODOXÃ ROMÂNÃ – ÎMPOTRIVA AVORTULUI 

ªI A ORICÃROR PRACTICI CONTRACEPTIVE 

„Sfântul Sinod al Bisericii 

Ortodoxe Române interzice cu 

fermitate avortul, chiar dacã 

sarcina a apãrut în urma unui 

viol, dar ºi orice metodã 

contraceptivã, fie medicamente 

sau sterilet, apreciind cã oprirea 

în evoluþie a sarcinii în orice 

fazã reprezintã pruncucidere. 

Avortul ºi toate practicile 

avortive sunt pãcate grele 

pentru cã: prin ele se ucide o 

fiinþã umanã ºi se împiedicã 

Ziarul Gândul, 8 iulie 2005, pag. 3 

procesul firesc al procreãrii 

fiinþelor omeneºti. În plus, este 

afectatã demnitatea femeii ºi 

prezintã riscul mutilãrii 

trupului femeii, al îmbolnãvirii 

ºi morþii premature a mamei ºi 

a femeii tinere care nu trebuie 

redusã la nivelul de obiect al 

plãcerii bãrbatului, nu trebuie 

batjocoritã ºi umilitã în ceea ce 

este specific, anume feminitatea 

ºi calitatea sa de mamã”, se 

apreciazã în documentul remis 

de Biroul de Presã al Patriarhiei 

la sfârºitul lucrãrii Sfântului 

Sinod al BOR, reunit în 5 ºi 6 

iulie, Reºedinþa Patriarhalã. 

Înalþii Prelaþi semnaleazã cã, 

„în orice fazã ar fi produs, 

avortul rãmâne pruncucidere; 

prin el încãlcându-se porunca 

divinã «Sã nu ucizi» (Ieºire 

20,13) ºi este cu atât mai grav, 

cu cât constituie uciderea unei 

fiinþe umane aflate în 

imposibilitatea de a se apãra.”

„Sunt pe apele mele, mã asigur 

pentru zilele respective, dar 

viaþa mea de familie nu este. 

Te gândeºti numai cã trebuie 

sã achit factura respectivã, aia 


APLICAÞIE 

Sursele 6.5, 6.6 se referã la o lege introdusã de regimul comunist din România. 

• Ce motive sunt aduse pentru justificarea acestei legi? 

• Credeþi cã aceastã lege a fost bine primitã de cãtre femei? În legãturã cu aceastã problemã, 

chestionaþi pe pãrinþii sau pe bunicii voºtri. 

• Existã ºi alte modalitãþi de evitare a unei sarcini nedorite? 

• Luaþi interviuri pãrinþilor, bunicilor, profesorilor sau prietenilor de familie ºi puneþi întrebarea: 

Care au fost consecinþele asupra femeilor a Decretului privind interzicerea întreruperilor de 

sarcinã? 

• Consideraþi cã atitudinea BOR este corectã? Argumentaþi rãspunsul. 

• Problema avortului afecteazã ºi pe bãrbaþi? Motivaþi rãspunsul. 

6.7. MÃRTURIE A UNEI FEMEI PATRON 

trebuie plãtitã, aia trebuie 

plãtitã. Unde sã gãsesc marfa 

respectivã cât mai ieftinã ca sã 

obþin adaosul…? Nici aºa nu 

este bine.” 

Valentina Marinescu, Valentina Procopie, Accesul femeilor pe piaþa 

muncii, The Gallup Organization Romania, Edit.ro, 2004, pag. 51. 

6.8. INTERVENÞIA ÎN ªEDINÞA CAMEREI DEPUTAÞILOR A DEPUTATEI 

PAULA IVÃNESCU, 4 MARTIE 2003 

„În acest moment, femeile din 

aceastã þarã constituie marja 

majoritarã a sãrãciei, existând 

deja un concept sociologic, 

care se numeºte «feminizarea 

sãrãciei». 80% din ºomerii 

cronici, cei de lungã duratã, 

care nu sunt cuprinºi în nici 

un fel de statisticã, sunt de fapt 

femei, care sunt trecute de 

vârsta de 40 de ani, de care, se 

pare, nimeni nu mai are nevoie 

în aceastã þarã. Situaþia lor este 

dramaticã, sunt mame, sunt 

soþii, sunt femei care sunt în 

toatã puterea ºi împlinirea 

vârstei, dar care nu mai sunt 

acceptate pe piaþa muncii. 

De asemenea, din cauza 

sãrãciei ºi a condiþiilor 

existente, chiar ºi înainte de 

’89, fenomenul de destrãmare a 

familiei se accentueazã pe zi ce 

trece ºi tot mai multe familii 

rãmân cu un singur pãrinte. 

Acele familii monoparentale, 

din care 80% sunt conduse ºi 

susþinute de femei. 

Avem, de asemenea, problema 

femeii care este la început de 

drum, a adolescentei, a tinerei, 

care, de foarte multe ori, nu 

gãseºte calea pentru a-ºi 

împlini însuºirile, pentru a-ºi 

croi un drum în viaþã, conform 

celor pe care le doreºte ºi le-ar 

putea face ea cel mai bine. 

Avem problema femeii 

vârstnice, care, dupã ce a 

îngrijit o familie, a îngrijit 

pãrinþi, ajunge în situaþia de a 

fi muritor de foame, muritor 

din lipsã de sãnãtate, muritor 

din lipsã de cãldurã. ªi ne mor 

bãtrânii, pãrinþii, bunicii cu 

zile.” 

http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=5389&idm=1&idl=1 

APLICAÞIE 

• Studiaþi sursa 6.8. 

Descrieþi conceptul de 

„feminizare a sãrãciei” în 

România în zilele noastre. 

• Cunoaºteþi situaþii precum 

cele descrise în sursa 6.8? 

Descrieþi o astfel de 

situaþie. 

227


APLICAÞIE 

Sursele 6.7-8 se referã la situaþia actualã din România. 

• Care dintre situaþiile descrise în sursele 6.7, 6.8 consideraþi cã sunt definitorii pentru situaþia 

femeii din România zilelor noastre? 

• Cunoaºteþi situaþii ale unor femei realizate din punct de vedere social ºi profesional? Descrieþi 

o astfel de situaþie. 

APLICAÞIE 

• Pe baza surselor 6.1-8, identificaþi ºi precizaþi unele schimbãri apãrute în statutul femeii în 

România dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. 

• Redactaþi mai multe propoziþii care sã conþinã motive pentru care femeile au întâmpinat 

obstacole în lupta pentru câºtigarea drepturilor, de exemplu: Locul femeii este la cratiþã. 

• Ce trebuie sã facã un grup de cetãþeni pentru a obþine anumite drepturi cuvenite (alegeþi oricâte 

variante doriþi): 

1. Sã aºtepte ca drepturile sã le fie acordate; 

2. Sã utilizeze violenþa; 

3. Sã acþioneze prin intermediul petiþiilor cãtre guvernanþi, prin articole de presã, emisiuni 

radio-TV, mitinguri ºi demonstraþii de protest non-violente etc. 

• Studiind sursa 5.1 arãtaþi prin care din modalitãþile enumerate mai sus au acþionat adeptele 

miºcãrii feministe din þãrile dezvoltate în anii ’70-80 ai secolului trecut. 

• Imaginaþi-vã cã la alegerile prezidenþiale din România, în turul al II-lea, participã un bãrbat ºi o 

femeie. Care ar fi criteriul dupã care aþi vota un anumit candidat? 

1. Sexul candidatului 

2. Partidul din care candidatul preferat face parte 

3. Calitãþile personale ale candidatului la preºedinþie. 

• Argumentaþi-vã opþiunea sub forma unui discurs electoral pe care sã-l prezentaþi colegilor. 

• Realizaþi o scurtã cercetare pe marginea modificãrii statului femeii în România, luând un 

interviu mamei, mãtuºii, bunicii sau altor persoane de sex feminin din familia voastrã. Notaþi 

informaþiile obþinute în tabelul de mai jos: 

Unde trãia/trãieºte: mediul rural/urban 

Studii 

Ocupaþie/slujbã 

Îmbrãcãminte 

Timp liber 

Comparaþi rezultatele cercetãrilor voastre. Centralizaþi rezultatele într-un tabel de forma: 

Generaþia bunicii Generaþia mamei Generaþia mea 

Numãr de persoane intervievate 

Mediul rural 

Mediul urban 

Neºcolarizate 

Absolvente de studii generale 

Absolvente de studii medii 

Absolvente de studii superioare 

Ocupaþie/slujbã în agriculturã 

Ocupaþie/slujbã în industrie 

Ocupaþie/slujbã în servicii 

Funcþii de conducere 

228 

Generaþia bunicii Generaþia mamei Generaþia mea


APLICAÞIE 

• Ce concluzie puteþi desprinde din tabel în legãturã cu evoluþia statutului femeii? 

• Alegeþi din lista urmãtoare exemple de încãlcare a drepturilor femeilor (se aleg acele exemple 

care se aplicã numai femeilor): •violenþa în familie, •preferinþa arãtatã bãieþilor, •încãlcarea 

dreptului la educaþie, •încãlcarea dreptului la muncã, •egalitatea în faþa justiþiei ºi tratamentul 

nepreferenþial, •încãlcarea libertãþii religioase ºi de conºtiinþã, •încãlcarea libertãþii de 

expresie, •încãlcarea libertãþii presei ºi a informaþiilor, •încãlcarea libertãþii de întrunire ºi 

asociere, •încãlcarea libertãþii circulaþiei, •încãlcarea libertãþii profesiei ºi a muncii, 

•încãlcarea inviolabilititãþii domiciliului, •violul, •încãlcarea garantãrii proprietãþii ºi a 

dreptului de moºtenire, •încãlcarea dreptului la azil ºi petiþie, •traficul de persoane. 

• Indicaþi, utilizând tabelul cronologic, documente internaþionale care protejeazã drepturile 

femeilor. 

• Daþi exemple de discriminare pe considerente de sex, întâlnite în clasa voastrã. Cum ar fi 

trebuit sã acþionaþi pentru eliminarea acestora? 

229



Elisa Leonida Zamfirescu (1887-1973), prima femeie inginer din 

lume. S-a nãscut în anul 1887 la Galaþi. A urmat ºcoala primarã la 

Galaþi ºi studiile medii la vestita ªcoalã Centralã din Bucureºti. A 

vrut sã devinã inginerã încã de pe bãncile liceului, dar nu a fost 

admisã la ªcoala de Poduri ºi ªosele, deoarece aceastã instituþie 

nu primea decât bãieþi. Totuºi, a studiat la Academia Regalã 

Tehnicã de la Berlin (1909-1912), unde a fost primitã condiþionat, 

în mod excepþional. Aici a obþinut diploma de inginer în anul 

1912, fiind prima femeie inginer din Europa ºi chiar din lume. A 

lucrat ca ºefã a laboratoarelor la Institutul Geologic al României 

timp de mai bine de 40 de ani (1920-1963). A elaborat metode noi 

de analizã cu ajutorul cãrora a avut contribuþii excepþionale la 

cunoaºterea resurselor minerale ale þãrii. 

Maria Cuþarida Crãtunescu (1857-1919), cea dintâi româncã 

doctor ºi doctor în medicinã, ºi-a început studiile elementare ºi 

secundare în România, iar bacalaureatul ºi l-a dat la Zurich; a 

urmat cursurile facultãþii de medicinã de la Zurich ºi din 

Montpellier, iar în 1883 ºi-a susþinut teza de doctorat la Paris. 

Reîntorcându-se în þarã, în 1885, dã consultaþii gratuite la spitalul 

„Filantropia” din Bucureºti, unde a funcþionat ca medic secundar 

(1893-1895), devenind ºefa serviciului de ginecologie. Între 1895- 

98 este medic de întreprindere la Fabrica de tutun ºi chibrituri 

din Bucureºti (cu peste 2000 de muncitori printre care multe 

femei). În 1897 organizeazã societatea „Leagãnul”, care urma sã 

înfiinþeze o creºã ºi un cãmin de zi, dar în urma conflictului cu 

comitetul de conducere se retrage ºi înfiinþeazã societatea 

„Materna”, destinatã îngrijirii copiilor nevoiaºi. 

Smaranda Brãescu (1897-1948), recordmena mondialã absolutã. 

A fost o remarcabilã personalitate, datoritã cãreia în strãinãtate 

s-a vorbit cu admiraþie despre România. La vârsta de 31 de ani a 

realizat primul salt cu paraºuta, în Germania, ºi a primit brevetul 

de paraºutist. România era astfel a patra þarã din Europa care avea 

o paraºutistã brevetatã (dupã Franþa, Cehoslovacia ºi Elveþia). La 

28 octombrie 1931 a sãrit cu paraºuta de la 6000 de metri, bãtând 

recordul mondial de femei. La 19 mai 1932, sãrind de la 7233 de 

metri, în Statele Unite, Smaranda Brãescu a devenit recordmenã 

mondialã absolutã. Acea extraordinarã performanþã a fost 

depãºitã abia în 1951, tot de un român, cãpitanul Traian 

Demetrescu-Popa, care a realizat un salt de 7250 de metri. În anii 

urmãtori, Smaranda Brãescu s-a afirmat ca pilot. În timpul 

ultimului rãzboi mondial a luptat pe frontul de est, într-o unitate 

sanitarã de aviaþie. Dupã rãzboi, în 1946, a semnat, alãturi de alte 

personalitãþi, un memoriu în care protesta împotriva falsificãrii 

alegerilor de cãtre comuniºti. Datoritã acestui fapt a fost 

condamnatã la doi ani de închisoare, dar autoritãþile comuniste 

nu au reuºit sã o gãseascã, fiind ascunsã de oameni cu suflet. 

230 

Elisa Leonida Zamfirescu 

(www.csc.matco.ro/elisa.html) 

Smaranda Brãescu 

(ro.altermedia.info/images/Smaranda 

_Braescu.jpg)


Prima Tosca. Haricleea Hartulary (1860-1939) a fost numitã 

Darclée de cãtre marele compozitor francez Camille Saint-Saens. 

Nãscutã la Brãila, a fost una dintre cele mai vestite soprane ale 

epocii sale. A fost prima interpretã a faimosului rol al Toscãi din 

opera cu acelaºi nume compusã de Giaccomo Puccini (1900). 

Între prietenii marii cântãreþe române s-a numãrat un alt mare 

compozitor, Leoncavallo. 

Betty Friedan s-a nãscut în anul 1921. Deºi a beneficiat de o 

educaþie aleasã (a absolvit în 1942 Colegiul Smith ºi dupã un an 

Universitatea California din Berkeley), dupã ce s-a mãritat a 

renunþat la slujbã. Nemulþumitã de aceastã viaþã, a scris o carte 

faimoasã, apãrutã în 1963: The Feminine Mystique (Mistica 

femininã), în care arãta cã femeile sunt discriminate, militând 

pentru un nou statut al femeii în societate. 

Haricleea Hartulary 

(www.operanb.ro/history_opera.htm) 

Betty Friedan 

(http://www.equalrightsamendment.o 

rg/images/friedan.jpg) 

231


III. 

Integrarea europeanã reprezintã unul dintre cele mai importante 

fenomene pe care le cunoaºte continentul nostru. Dacã iniþial 

procesul urmãrea, în primul rând, eliminarea pericolului unui 

nou rãzboi, ulterior s-au evidenþiat numeroase avantaje ale 

creºterii cooperãrii între statele europene. Prosperitatea statelor 

membre ºi rolul din ce în ce mai important pe care instituþiile 

europene l-au jucat în viaþa economicã ºi în relaþiile 

internaþionale au atras un numãr din ce în ce mai mare de 

membri ºi au adâncit procesul de integrare. În zilele noastre, sute 

de milioane de oameni sunt cetãþeni ai statelor membre ale 

Uniunii Europene; viaþa cotidianã a acestora este influenþatã de 

deciziile organismelor supranaþionale de la Bruxelles ºi 

Strasbourg. Fundamenul integrãrii l-a constituit respectarea unor 

valori, în prim plan fiind cele legate de drepturile omului ºi de 

respectarea demnitãþii umane. Aºa cum se arãta în preambulul 

Declaraþiei universale a drepturilor omului, adoptatã la 10 

decembrie 1948, respectarea drepturilor omului constituie o 

garanþie a pãcii ºi cooperãrii internaþionale, deci ºi a reuºitei 

fenomenului de integrare europeanã. Informaþii suplimentare 

legate de aceastã temã se întâlnesc în prezentul material în 

modulele Cooperare ºi conflict – tema Paºi cãtre integrare 

(perspectiva româneascã – NATO-UE) ºi Mesajele culturii – tema 

Globalizarea. 

232 

INTEGRAREA EUROPEANÃ ªI 

DREPTURILE OMULUI 

Semnarea Tratatului de la Roma, 25 martie 1957. 

(http://content.answers.com/main/content/wp/en/thumb/b/b8/300px- 

Rometreaty.jpg) 

Primii paºi în direcþia integrãrii 

europene s-au realizat în 1951 

prin unificarea industriei 

cãrbunelui ºi oþelului. A luat 

astfel naºtere Comunitatea 

Europeanã a Cãrbunelui ºi 

Oþelului (CECO), în urma 

semnãrii Tratatului de la Paris 

(1951) de cãtre ºase state 

europene. Aceleaºi state au 

întemeiat Comunitatea 

Economicã Europeanã (Piaþa 

Comunã, CEE) ºi Comunitatea 

Europeanã a Energiei Atomice 

(EURATOM) prin semnarea 

Tratatului de la Roma, 25 martie 

1957. 

În acest mod au luat naºtere 

Comunitãþile Europene (CECO, 

CEE, EURATOM).

1. 

„Art. 1. Prin prezentul tratat, 

Înaltele Pãrþi Contractante 

instituie între ele o Comunitate 

Economicã Europeanã. 

Art. 2. Comunitatea are ca 

misiune, prin instituirea unei 

pieþe comune ºi prin apropierea 

treptatã a politicilor economice 

ale statelor membre, sã 

promoveze în întreaga Comunitate 

o dezvoltare armonioasã 

a activitãþilor economice, o 

creºtere durabilã ºi echilibratã, 

o stabilitate crescândã, o creºtere 

acceleratã a nivelului de 

trai ºi relaþii mai strânse între 

statele pe care le reuneºte. 

Art. 3. În vederea realizãrii 

scopurilor prevãzute la articolul 

2, acþiunea Comunitãþii 

presupune, în condiþiile ºi în 

conformitate cu termenele 

prevãzute de prezentul tratat: 

(a) eliminarea, între statele 

membre, a taxelor vamale ºi a 

restricþiilor cantitative la 

intrarea ºi ieºirea mãrfurilor, 

precum ºi a oricãror altor 

mãsuri cu efect echivalent; […] 

(c) eliminarea, între statele 

membre, a obstacolelor care 

stau în calea liberei circulaþii a 

persoanelor, a serviciilor ºi a 

capitalurilor…” 

INTEGRAREA EUROPEANÃ ªI DREPTURILE OMULUI 

DREPTURILE OMULUI ÎN TRATATELE ªI 

DOCUMENTELE EUROPENE 

1.1. ÎNFIINÞAREA COMUNITÃÞII ECONOMICE EUROPENE 

Tratatul de la Roma, 25 martie 1957 

http://www.ier.ro/Tratate/11957E_ROMA.pdf 

1.2. TRATATUL DE LA MAASTRICHT ªI CETÃÞENIA EUROPEANÃ 

„Articolul 8 

(1) Se instituie cetãþenia 

Uniunii. Este cetãþean al 

Uniunii orice persoanã care are 

cetãþenia unui stat membru. 

(2) Cetãþenii Uniunii se bucurã 

de drepturile ºi au obligaþiile 

prevãzute de prezentul tratat. 

Articolul 8a 

(1) Orice cetãþean al Uniunii are 

dreptul de liberã circulaþie ºi de 

ºedere pe teritoriul statelor 

membre, sub rezerva limitãrilor 

ºi condiþiilor prevãzute de 

prezentul tratat ºi de dispoziþiile 

de aplicare a acestuia. […] 

Articolul 8b (1) Orice cetãþean 

al Uniunii, care îºi are 

reºedinþa într-un stat membru 

ºi care nu este resortisant al 

Tratatul de la Maastricht, 7 februarie 1992 

http://www.ier.ro/Tratate/11992M_Maastricht.pdf 

acestuia, are dreptul de a alege 

ºi de a fi ales la alegerile locale 

din statul membru în care îºi 

are reºedinþa, în aceleaºi 

condiþii ca ºi resortisanþii 

acelui stat… 

(2) Fãrã a aduce atingere 

dispoziþiilor articolului 138 

alineatul (3) ºi dispoziþiilor 

adoptate pentru aplicarea 

acestuia, orice cetãþean al 

Uniunii care îºi are reºedinþa 

într-un stat membru ºi care nu 

este resortisant al acestuia are 

dreptul de a alege ºi de a fi 

ales la alegerile pentru 

Parlamentul European în statul 

membru în care îºi are 

reºedinþa, în aceleaºi condiþii 

ca resortisanþii acelui stat.” 

APLICAÞIE 

Examinaþi cu atenþie 

sursa 1.1. 

• Indicaþi trei motive pentru 

care a fost fondatã 

Comunitatea Economicã 

Europeanã. 

• Ce drept al omului este 

menþionat în Tratatul de la 

Roma? (Pentru a rãspunde 

la ultima întrebare, 

revedeþi sursa 1.1. de la 

tema Totalitarism ºi 

democraþie liberalã din 

cadrul acestui modul. 

Tratatul de la Maastricht (Tratatul 

Uniunii Europene) stabilea o 

Uniune Europeanã, ceea ce 

semnificã creºterea gradului de 

integrare politicã a statelor 

membre. Prevederile Tratatului 

de la Maastricht au fost 

completate de cele ale Tratatului 

de la Amsterdam (1997). 

APLICAÞIE 

Studiaþi sursa 1.2. 

• Numiþi calitatea 

menþionatã pentru 

cetãþenii statelor din 

Uniunea Europeanã în 

cadrul Tratatului de la 

Maastricht. 

• Comparaþi aceastã calitate 

cu drepturile acordate la 

nivel naþional. 

233


1.3. TRATATUL DE LA AMSTERDAM ªI CETÃÞENIA EUROPEANÃ 

„La articolul 8, alineatul (1) se 

înlocuieºte cu textul urmãtor: 

(1) Se instituie cetãþenia 

Uniunii. Este cetãþean al 

Uniunii orice persoanã care 

234 

Tratatul de la Amsterdam, 2 octombrie 1997 

are cetãþenia unui stat 

membru. Cetãþenia Uniunii 

nu înlocuieºte cetãþenia 

naþionalã, ci o 

completeazã.” 

APLICAÞIE 

Examinaþi sursa 1.3 ºi rãspundeþi la urmãtoarele întrebãri: 

Dacã România va fi membru al Uniunii Europene, un cetãþean român va deveni cetãþean al 

Uniunii Europene? Va mai beneficia, în acest caz, de cetãþenia românã? 

Presupunând cã un cetãþean român are domiciliul la Roma, de ce drepturi se va bucura el? 

(utilizaþi sursa 1.2). 

1.4. CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UE 

„Carta drepturilor 

fundamentale a Uniunii 

Europene este structuratã în 6 

capitole – Demnitatea, 

Libertãþile, Egalitatea, 

Solidaritatea, Cetãþenia ºi 

Justiþia (existând ºi un al VIIlea 

titlu: Dispoziþii generale 

care reglementeazã 

interpretarea ºi aplicarea Cartei) 

– cuprinzând în total 54 de 

articole care definesc valorile 

fundamentale ale Uniunii 

Europene ºi drepturile civile, 

politice, economice ºi sociale 

ale cetãþeanului european. 

Primele capitole ale Cartei sunt 

dedicate demnitãþii umane, 

dreptului la viaþã, dreptului la 

integritatea persoanei, libertãþii 

de exprimare ºi libertãþii de 

conºtiinþã. În capitolul 

http://www.civica-online.ro/cetatenie_europeana/ 

cetatenie_europeana.html 

Solidaritatea sunt introduse 

drepturi sociale ºi economice, 

precum: dreptul la grevã, 

dreptul salariaþilor la 

informaþie ºi consultãri, dreptul 

de a avea atât viaþã de familie, 

cât ºi viaþã profesionalã, 

dreptul la protecþie socialã ºi la 

serviciile sociale din interiorul 

Uniunii Europene, protecþia 

sãnãtãþii. Carta drepturilor 

fundamentale a Uniunii 

Europene promoveazã, de 

asemenea, egalitatea între sexe 

ºi introduce drepturi, precum 

protecþia datelor, interzicerea 

practicãrii eugeniei ºi a clonãrii 

fiinþelor umane, dreptul la un 

mediu protejat, drepturile 

copilului ºi ale persoanelor în 

vârstã sau dreptul la o bunã 

administrare.” 

1.5. DREPTURI ALE OMULUI ªI… FOTBAL! 

„Pânã în anul 1995, conform 

reglementãrilor UEFA, fiecare 

echipã putea avea un numãr de 

maxim 3 jucãtori strãini în 

echipã. Aºa s-a format celebra 

tripletã olandezã de la AC 

Milan: Gullit – Van Basten – 

Rijkaard. În 1992, Bosman, un 

jucãtor olandez anonim, îºi 

câºtigã în instanþã dreptul de a 

munci în Uniunea Europeanã 

în mod liber ºi neîngrãdit de 

Sursa 1.4 se referã la Carta 

drepturilor fundamentale a 

Uniunii Europene, unul dintre 

documentele de mare importanþã 

ale UE. 

graniþe. Ca urmare a acestui 

fapt, orice jucãtor din þãrile 

Uniunii Europene putea sã 

joace la oricare echipã fãrã a 

mai respecta legea impusã de 

UEFA. Pus la colþ de instanþã,

forul continental s-a vãzut în 

postura de a elimina aceastã 

restricþie, pãstrând totuºi o 

limitare a numãrului de 

jucãtori extracomunitari în 

lotul fiecãrei echipe. În urma 

acestui fapt, în câþiva ani s-au 

format adevãrate superechipe 

alcãtuite practic din cei mai 

buni jucãtori ai planetei, 

existând echipe care la un 

moment dat aveau jucãtori 

reprezentând 15 sau chiar 18 

naþiuni. În momentul de faþã, 

fiecare federaþie naþionalã 

decide numãrul de jucãtori 

extracomunitari admiºi în lot 

sau numãrul de jucãtori strãini 

admiºi pe teren (în cazul þãrilor 

din afara Uniunii Europene).” 

Claudiu Baban, UEFA, o jumãtate de secol, în Gazeta de Maramureº, 

13 iunie 2005. 


Sursa 1.5 ne prezintã un caz 

particular în care legislaþia 

Uniunii Europene a impus 

respectarea unui drept al omului 

încãlcat pânã în 1995 de 

regulamentele Uniunii 

Asociaþilor Europene de Fotbal 

(UEFA) 

APLICAÞIE 

• Ce drept garantat de statele aparþinând Uniunii Europene era încãlcat prin interdicþia aplicatã 

de UEFA unei echipe de fotbal de club dintr-o þarã membrã a UE, de a avea mai mult de trei 

jucãtori strãini? 

• Cãrei categorii de jucãtori i se aplicã limitarea numãrului lor într-o echipã de club aparþinând 

unei þãri dintr-o þarã membrã a UE? 

2. 

VALORILE EUROPEI UNITE 

2.1. SEMNAREA TRATATULUI DE INSTITUIRE 

A UNEI CONSTITUÞII EUROPENE 

Semnarea la Roma, în Palatul Conservatorilor (Sala Horaþilor ºi Curiaþilor), a 

Tratatului de instituire a unei Constituþii Europene (29 octombrie 2004). 

(www.museicapitolini.org/ en/eventi/evento_cost…) 

ªefii de stat ºi de guvern ºi 

miniºtrii afacerilor externe ai 

þãrilor membre ºi þãrilor 

candidate au semnat Tratatul de 

instituire a unei Constituþii 

europene (29 octombrie 2004). 

Constituþia trebuie sã înlocuiascã 

tratatele pe baza cãrora 

funcþioneazã Uniunea Europeanã. 

Tratatul va intra în vigoare când 

va fi adoptat de þãrile semnatare. 

În Franþa ºi Olanda, Constituþia 

europeanã a fost respinsã prin 

referendum, ceea ce înseamnã cã, 

cel puþin deocamdatã, aceastã 

Constituþie nu va funcþiona. 

235


2.2. VALORILE EUROPENE ÎN CONSTITUÞIA EUROPEANÃ 

„[…] Uniunea se bazeazã pe 

valorile respectãrii demnitãþii 

umane, libertãþii, democraþiei, 

egalitãþii, statului de drept ºi a 

respectãrii drepturilor omului, 

inclusiv drepturile persoanelor 

aparþinând minoritãþilor. 

3. 

236 

Aceste valori sunt comune 

statelor membre într-o 

societate caracterizatã prin 

pluralism, nediscriminare, 

toleranþã, justiþie, solidaritate 

ºi egalitate între bãrbaþi ºi 

femei.[…]” 

Tratat de instituire a unei Constituþii pentru Europa, Partea I, Titlul I, 

Art. I-2 

APLICAÞIE 

Examinaþi sursa 2.2 ºi 

precizaþi valorile europene 

înscrise în textul Proiectului 

de Constituþie europeanã. 

CONDIÞIILE PE BAZA CÃRORA UN STAT 

ESTE PRIMIT ÎN UNIUNEA EUROPEANÃ. 

PARTIZANI AI INTEGRÃRII 

ªI EUROSCEPTICI 

3.1. CRITERIILE DE LA COPENHAGA (1993) 

„Pentru a deveni stat membru, 

o þarã candidatã trebuie sã îndeplineascã 

urmãtoarele condiþii: 

– Instituþii stabile care sã 

garanteze democraþia, statul de 

drept, respectarea drepturilor 

omului ºi protecþia minoritãþilor. 

– O economie de piaþã 

funcþionalã, precum ºi 

capacitatea de a face faþã 

presiunilor concurenþiale din 

piaþa internã. 

– Capacitatea de a-ºi asuma 

obligaþiile de stat membru, 

inclusiv adeziunea la 

obiectivele politice, 

economice ºi monetare ale 

Uniunii Europene.” 

http://www.infoeuropa.ro/jsp/page.jsp?cid=6422&lid=1 

3.2. PÃREREA UE DESPRE RESPECTAREA CRITERIILOR 

DE LA COPENHAGA ÎN ROMÂNIA 

„România continuã sã 

îndeplineascã criteriile politice 

pentru a deveni Stat Membru. 

România a fãcut paºi 

importanþi în continuarea 

reformei sistemului judiciar 

pentru a-i asigura o mai mare 

independenþã, precum ºi cãtre 

îmbunãtãþirea situaþiei 

libertãþii presei, restituirii 

proprietãþilor, protecþiei 

minoritãþilor ºi a copiilor. Cu 

toate acestea, mai sunt 

necesare eforturi semnificative 

pentru continuarea reformei 

administraþiei publice, punerea 

efectivã în practicã a reformei 

sistemului judiciar ºi 

intensificarea luptei împotriva 

corupþiei, în special a celei la 

nivel înalt. În ce priveºte 

drepturile omului ºi protecþia 

minoritãþilor, sunt necesare 

eforturi suplimentare pentru 

îmbunãtãþirea situaþiei 

persoanelor cu dizabilitãþi ºi

oli mentale. În ceea ce 

priveºte cerinþele economice 

aferente statutului de membru, 

România continuã sã 

îndeplineascã criteriul unei 

economii de piaþã funcþionale. 

O punere în practicã serioasã a 

programului propriu de 

reforme structurale îi va 

permite sã facã faþã presiunilor 

concurenþiale ºi forþelor de 

România. Raport de monitorizare 2005. Rezumat 

http://delegatie.infoeuropa.ro/Concluzii_RO.pdf 

3.3. PÃRERILE EUROSCEPTICILOR 

„Românii se dau în vânt dupã 

UE, dar habar n-au ce vor plãti 

în schimbul împlinirii acestui 

vis. Societatea româneascã 

suferã de obsesia integrãrii, 

cetãþenii de rând sunt ameþiþi 

cu dezbateri politice savante ºi 

neinteligibile, iar presa suferã 

de psihoza sclavului obedient, 

speriat sã nu supere pe 

cineva… Pentru Marea 

Britanie, contribuþiile anuale la 

bugetul UE înseamnã o uriaºã 

cheltuialã ºi o secãtuire a 

resurselor naþionale… 

Parlamentul britanic îºi pierde 

autoritatea ºi puterea de a 

apãra interesele populaþiei… 

În general, acum, parlamentele 

europene acceptã decretele de 

la Bruxelles, nãscocite de o 

administraþie elitistã, asupra 

cãrora nu au nici un fel de 

putere. Þãrile membre sunt în 

permanenþã nãpãdite de un 

«rococo legislativ» (inclusiv în 

ce priveºte curbura acceptabilã 

a bananelor ºi castraveþilor) 

care se dovedeºte atât 

costisitor, cât ºi demoralizant, 

dar ºi fatal pentru mulþi dintre 

micii întreprinzãtori. Patru legi 

din cinci, ce se pun în aplicare 

în Marea Britanie, provin de la 

Bruxelles. Regulamentul UE 

stipuleazã, în mod emfatic, cã 

piaþã din cadrul UE… România 

a fãcut progrese substanþiale în 

alinierea legislaþiei interne la 

legislaþia Uniunii Europene ºi 

va fi capabilã sã-ºi 

îndeplineascã obligaþiile de 

Stat Membru al Uniunii 

începând cu momentul 

aderãrii dacã va accelera 

pregãtirile într-o serie de 

domenii…” 

oficialitãþile nu au voie sã þinã 

cont de interesele þãrii lor de 

origine, legislaþia europeanã 

primând… În domeniul 

monetar, introducerea euro 

înseamnã delegarea conducerii 

economiei naþionale cãtre 

Banca Centralã Europeanã […] 

De altfel, Bruxelles vrea sã 

«sovietizeze» naþiunile 

europene, creând o Europã a 

regiunilor, ceea ce va facilita 

controlul asupra popoarelor. 

Din acest motiv, ºi nu din 

altul, toate miºcãrile 

independentiste sau separatiste 

ale unor etnii locale sunt activ 

sprijinite de Bruxelles (dupã 

principiul divide et impera, la 

care se adaugã varianta nouã 

corupe ºi vei conduce…). UE 

are mai multe ºanse de reuºitã 

decât fosta Uniune Sovieticã. 

Deoarece, cu ajutorul marilor 

corporaþii monopoliste, va da 

oamenilor «ce vor ei»: hranã 

din belºug (de calitate proastã, 

dar frumos ambalatã, majoritar 

produse pe bazã de zahãr, 

grãsimi ºi arome sintetice, gen 

Coca-Cola sau Mc’Donalds), 

produse farmaceutice care sã 

facã omului viaþa mai 

suportabilã, telenovele, muzicã 

imbecilizantã, sporturi de 

spectator, animale de 


APLICAÞIE 

Examinaþi sursa 3.2 ºi 

rezolvaþi sarcinile urmãtoare: 

1. Sintetizaþi, într-o frazã, 

opinia exprimatã de cãtre 

Uniunea Europeanã cu privire 

la îndeplinirea criteriului 

politic de cãtre România. 

2. Cunoaºteþi personal 

exemple despre încãlcarea 

drepturilor omului în 

România în aceastã 

perioadã? Daþi un exemplu. 

Existã un numãr de cetãþeni ai 

statelor membre ale Uniunii 

Europene care nu sunt de acord 

cu apartenenþa þãrilor lor la UE. 

Aceºtia sunt numiþi eurosceptici. 

O parte din argumentele lor sunt 

prezentate în sursa 3.3. 

Aici termenul de „rococo 

legislativ” se referã la mulþimea 

de legi ºi reglementãri pe care 

statele din UE trebuie sã le 

aplice. 

237


companie ºi acces la orice 

fantezie sexualã. Cine ar mai 

avea chef de „revoluþie”, 

beneficiind de toate acestea? 

Individul se poate retrage 

238 

într-un cocon în care poate 

exista singur (clasicul 

individualism occidental), 

toate nevoile sale fiind 

asigurate de UE ºi de stat…” 

Mariana Bell, UE – o nouã Uniune Sovieticã?, în Lumea, nr. 5/2005, 

p. 39. 

APLICAÞIE 

• Citiþi fragmentul „Românii se dau în vânt dupã UE, dar habar n-au ce vor plãti în schimbul 

împlinirii acestui vis. Societatea româneascã suferã de obsesia integrãrii, cetãþenii de rând sunt 

ameþiþi cu dezbateri politice savante ºi neinteligibile, iar presa suferã de psihoza sclavului 

obedient, speriat sã nu supere pe cineva…”. Argumentaþi-vã în scris poziþia pro sau contra 

acestui punct de vedere. 

• Analizaþi afirmaþia „Pentru Marea Britanie, contribuþiile anuale la bugetul UE înseamnã o 

uriaºã cheltuialã…” Formulaþi o opinie în legãturã cu ce implicã pentru orice stat membru al 

UE (inclusiv pentru România) apartenenþa la Uniune. 

• Recitiþi afirmaþiile de mai jos: „…parlamentele europene acceptã decretele de la Bruxelles, 

nãscocite de o administraþie elitistã, asupra cãrora nu au nici un fel de putere.” 

„Patru legi din cinci, ce se pun în aplicare în Marea Britanie, provin de la Bruxelles. 

Regulamentul UE stipuleazã… cã oficialitãþile nu au voie sã þinã cont de interesele þãrii lor de 

origine, legislaþia europeanã primând…” 

„În domeniul monetar, introducerea euro înseamnã delegarea conducerii economiei naþionale 

câtre Banca Centralã Europeanã”. Redactaþi un eseu de o jumãtate de paginã în care sã 

argumentaþi în ce mãsurã aceste situaþii se vor aplica ºi în cazul României. 

• Consideraþi cã afirmaþia „Deoarece, cu ajutorul marilor corporaþii monopoliste, va da oamenilor 

«ce vor ei»: hranã din belºug (de calitate proastã, dar frumos ambalatã, majoritar produse pe 

bazã de zahãr, grãsimi ºi arome sintetice, gen Coca-Cola sau Mc’Donalds), produse farmaceutice 

care sã facã omului viaþa mai suportabilã, telenovele, muzicã imbecilizantã, sporturi de 

spectator, animale de companie ºi acces la orice fantezie sexualã” corespunde realitãþii? 

Argumentaþi rãspunsul. 

3.4. UN INTERVIU 

Î. Care au fost urmãrile 

integrãrii europene asupra þãrii 

dvs., Irlanda? 

R. Pãrerea generalã este cã 

aderarea Irlandei la Uniunea 

Europeanã a fost beneficã 

pentru þara mea din 

urmãtoarele motive: 

a. Infrastructura (ºoselele, 

autostrãzile) a cunoscut o 

dezvoltare enormã. Dezvoltarea 

infrastructurii a fost plãtitã cu 

banii europeni. Aceste fonduri 

au contribuit la eradicarea 

ºomajului. Spre exemplu, 

ºomerii din micile oraºe erau 

utilizaþi pentru amenajarea unor 

spaþii verzi de o parte ºi de alta 

a acelor drumuri construite 

atunci. Cu aceleaºi fonduri au 

fost reabilitate clãdiri publice 

(cum ar fi ºcolile, centrele 

comunitãþii etc.). Consider, 

totuºi, cã modernizarea ºi 

dezvoltarea infrastructurii este 

avantajul cel mai mare de care 

s-a bucurat Irlanda. Deoarece, 

dupã infrastructurã, urmeazã 

toate celelalte. 

b. O altã consecinþã 

importantã, din punctul meu 

de vedere, a fost accesul la 

pieþele europene. Cea mai mare 

parte a comerþului þãrii noastre 

era susþinut cu Marea Britanie. 

Dupã integrare, produsele 

irlandeze au intrat pe pieþele 

internaþionale fãrã 

intermediarii britanici. În acest 

mod s-a redus dependenþa 

economicã faþã de Marea 

Britanie, ceea ce a contribuit la 

afirmarea identitãþii naþionale 

irlandeze în marea familie 

europeanã. Astfel, noi n-am 

mai fost percepuþi ca provincie 

britanicã. Un moment 

important în acest sens l-a 

constituit ziua de 1 mai 2004, 

când zece noi state au fost 

integrate în UE; ceremonia de 

aderarea a avut loc la Dublin, 

capitala Irlandei; atunci am 

fost în centrul atenþiei, deºi

þara noastrã este micã (are mai 

puþin de 4 milioane de 

locuitori). 

c. Înainte de aderare, ramura 

economicã de bazã era 

agricultura. Astãzi, deºi 

agricultura continuã sã fie o 

ramurã importantã, economia 

se bazeazã pe tehnologia înaltã 

ºi servicii. Fermele familiale 

constituiau coloana vertebralã a 

economiei irlandeze. Micile 

oraºe ºi satele erau pline de 

fermieri care duceau laptele la 

centrele de achiziþie a 

diferitelor firme. În acele 

localitãþi erau un numãr foarte 

mare de mici magazine de 

unde fermierii îºi cumpãrau 

totul: mâncare, unelte, haine 

etc. Astãzi, aceste magazine au 

dispãrut. Ceea ce a mai rãmas 

este „pub”-ul, cârciuma, care 

constituie o reminiscenþã 

culturalã a vechilor vremi. 

Dacã vrei sã cumperi ceva, te 

urci în maºinã ºi te duci la 

oraº, unde gãseºti ceea ce vrei. 

Înainte de aderare economia 

era concentratã în micile 

localitãþi, astãzi nu mai este 

aceeaºi situaþie. Astãzi, 

majoritatea populaþiei lucreazã 

în oraºe, deoarece fermele 

familiale au dispãrut într-un 

timp scurt. Înainte vreme, o 

fermã avea 20 de vaci, astãzi 

fermele au minim 100 de vaci. 

Micile localitãþi nu sunt altceva 

decât localitãþi-dormitor. 

d. Pentru prima datã în istorie, 

irlandezii nu mai imigreazã. Din 

contrã, Irlanda primeºte 

imigranþi. Dacã prin tradiþie, în 

Irlanda a existat o singurã 

culturã, în zilele noastre, marile 

oraºe, în special Dublin (ca ºi 

Corke, Limmerick, Waterford), 

au devenit cosmopolite. În urmã 

cu câteva decenii, unul dintre 

membrii vestitului grup irlandez 

Thin Lizzy avea tatãl brazilian, 

ceea ce atunci reprezenta un 

fapt neobiºnuit. Astãzi, o astfel 

de situaþie este consideratã 

normalã. Acum 20 de ani, negrii 

în oraºe ca Limmerick erau 

arãtaþi cu degetul. Astãzi, nu e 

neobiºnuit sã ai la firmã colegi 

spanioli, germani, polonezi, 

români etc. În Dublin am vãzut 

un magazin polonez etc. 

Î. Ce ne puteþi spune despre 

eventualele atitudini anti-UE 

care se manifestã în Irlanda? 

R. În ultimii ani au crescut 

sentimentele anti-UE dupã 

semnarea Tratatului de la Nice 

(2002). La început, Tratatul a 

fost respins, abia a doua oarã a 

fost aprobat prin referendum. 

Cãror fapte se datoreazã aceastã 

atitudine? Sunt mai multe 

explicaþii: una ar fi cã 

irlandezii sunt dezgustaþi de 

corupþia ºi de birocraþia de la 

Bruxelles (asta este imaginea pe 

care funcþionarii europeni de la 

Bruxelles o au în rândul 

cetãþenilor). Altã explicaþie ar fi 

aceea cã existã percepþia cã 

politicienii care nu au izbutit 

în Irlanda au ajuns la Bruxelles. 

De exemplu, am avut un bun 

ministru de finanþe, care 

neputând ajunge prim 

ministru, întrucât accesul îi era 

barat de un alt politician foarte 

popular în þarã, în consecinþã, a 

ajuns sã aibã un post important 

la Bruxelles. La fel s-a 

întâmplat cu mai mulþi 

politicieni care, în luptele din 

propriile partide n-au sprijinit 

pe învingãtor ºi astfel nu mai 

aveau posibilitatea sã avanseze. 

Imaginea despre ei este cã sunt 

oameni care au nevoie de un 

salariu bun, de putere, de care 

nu mai pot beneficia în propria 

þarã. O altã cauzã ar mai fi cã, 

de puþin timp, Irlanda dã mai 

mulþi bani la Uniune decât 

primeºte ºi acest fapt nu-i 

încântã pe contribuabilii 

irlandezi, care au uitat cã au 

beneficiat la rândul lor de 

fonduri consistente europene. 


Joe O’Mahony, cetãþean irlandez, 

13 ianuarie 2006. 

Sursa 3.4 este un interviu luat de 

autor unui cetãþean irlandez ºi 

exprimã percepþia unui om 

obiºnuit asupra consecinþelor pe 

care integrarea europeanã l-a avut 

asupra Irlandei (care a aderat la 

CEE în 1973). 

Vezi modulul Miºcãrile de 

populaþii în secolele XX-XXI 

239


APLICAÞIE 

• Argumentaþi cu douã informaþii din text dacã cel intervievat este partizan al aderãrii þãrii sale 

la UE sau un eurosceptic. 

• În ce domenii ar putea, dupã pãrerea voastrã, sã utilizeze România experienþa irlandezã în 

domeniul integrãrii europene? Consideraþi cã este posibil ca România sã repete experienþa 

Irlandei? Argumentaþi în scris. 

• Ce motive au provocat în Irlanda creºterea sentimentelor ºi atitudinilor anti-UE? Care motive 

sunt comune cu acelea întâlnite în sursa 3.3? 

APLICAÞIE 

• Realizaþi propriile voastre interviuri pãrinþilor, prietenilor, rudelor, în care sã puneþi 

urmãtoarele întrebãri: Care este stadiul îndeplinirii de cãtre România a criteriilor de la 

Copenhaga? Ce aºteptãri aveþi de la integrarea României în Uniunea Europeanã? 

• Confruntaþi rãspunsurile primite de voi cu rãspunsurile colegilor de clasã. 

• Care sunt propriile voastre aºteptãri relativ la aderarea României la Uniunea Europeanã? 

• La sfârºit, realizaþi un tabel de forma: 

Aºteptãri pozitive Aºteptãri negative 

• Alcãtuiþi apoi un tabel de forma: 

Aºteptãri pe termen scurt Aºteptãri pe termen lung 

• Realizaþi o dezbatere pornind de la întrebarea: Sunteþi de acord cu aderarea României la 

Uniunea Europeanã? Participã toþi elevii clasei, care se aranjeazã în trei grupuri: partizanii 

aderãrii la UE, indeciºii ºi euroscepticii. Reprezentanþii grupului partizanilor aderãrii ºi cei ai 

euroscepticilor furnizeazã argumente pentru opþiunea lor. La sfârºit, indeciºii vor stabili care 

argumente au fost mai convingãtoare. 

240


Nicolae Titulescu (1882-1941). A fost o excepþionalã personalitate 

a diplomaþiei româneºti în perioada dintre cele douã rãzboaie 

mondiale. S-a nãscut la Craiova. A urmat cursurile celei mai 

vestite ºcoli din oraº, Colegiul Naþional „Carol I”, pe care l-a 

absolvit cu media maximã. A fost premiant de onoare al 

faimoasei ºcoli din Craiova. A urmat Facultatea de drept la Paris, 

pe care a absolvit-o cu brio, susþinându-ºi ºi doctoratul. 

Îmbrãþiºând cariera universitarã, a fost profesor de drept la 

universitãþile din Iaºi (1907) ºi Bucureºti (1909). A intrat în 

politicã, fiind ales deputat în Parlamentul României (1912). A 

îndeplinit funcþia de ministru de finanþe (1917, 1920-1921). A 

participat la Conferinþa de Pace de la Paris, ca reprezentant în 

delegaþia României. Numit delegat permanent la sesiunile 

Societãþii Naþiunilor (1920-1936), a fost ales de douã ori 

consecutiv (1930, 1931) preºedinte al Societãþii Naþiunilor. A 

îndeplinit funcþia de ministru de externe al României (1927-1928, 

1932-1936). În activitatea sa, Nicolae Titulescu a fost un mare 

apãrãtor al pãcii ºi al intereselor României. Prin ideile privind 

„spiritualizarea frontierelor” în scopul intensificãrii cooperãrii 

între popoarele continentului nostru, Titulescu poate fi 

considerat un pionier al ideii europene. 

Jean Monet (1888-1979). Alãturi de alt francez ilustru, Robert 

Schuman, poate fi considerat unul dintre pãrinþii Europei unite. 

A prezidat, imediat dupã terminarea ultimului rãzboi mondial, 

comitetul care a realizat planurile de modernizare ºi reechipare a 

industriei franceze („Planul Monet”). A jucat un rol de seamã în 

elaborarea „Planului Schuman”, în urma cãruia a luat naºtere 

Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului (CECO), fiind 

primul sãu preºedinte. În 1956 a organizat o fundaþie care milita 

pentru ideea Statelor Unite ale Europei. Dupã moarte, osemintele 

sale au fost transferate în Panteonul din Paris, locul care 

adãposteºte rãmãºiþele celor mai iluºtri fii ai Franþei. Despre 

personalitatea lui Jean Monet, unul dintre diplomaþii iluºtri ai 

secolului al XX-lea, Henry Kissinger, scria: „Puþini oameni au 

jucat un asemenea rol în istoria lumii.” 

Robert Schuman (1886-1963). Este considerat unul dintre 

fondatorii Uniunii Europene. În timpul celui de-al doilea rãzboi 

mondial a participat la miºcarea de rezistenþã din Franþa 

împotriva ocupantului german. Dupã rãzboi, a îndeplinit funcþiile 

de ministru de finanþe (1946) ºi prim-ministru în guvernul 

Franþei. Activitatea cea mai intensã a dus-o în calitate de 

ministru de externe în guvernul francez (1948-1952). În aceastã 

calitate a lansat vestitul „Plan Schuman” în data de 9 mai 1950, 

prin care s-a declanºat procesul de unificare a Europei. Ziua de 9 

Mai este sãrbãtoritã drept Ziua Europei. 


Nicolae Titulescu 

(http://domino.kappa.ro/guvern/diver 

se.nsf/toate/ist_ilustrata/$file/75.jpg) 

Jean Monet 

(www.proeurope.org/ 

eu_founders.html) 

Robert Schuman 



241


Alcide de Gasperi (1881-1954). A fost un mare om politic italian. 

Dupã primul rãzboi mondial a fondat Partidul Popular Italian 

(1921). S-a remarcat ca un adversar al fascismului. A fãcut parte 

din miºcarea de rezistenþã în timpul celui de-al doilea rãzboi 

mondial, fiind unul dintre fondatorii Partidului Democrat Creºtin 

Italian, care a devenit cea mai importantã forþã politicã a Italiei 

postbelice. În calitate de ºef al guvernului italian (1945-1953), a 

militat pentru realizarea unei federaþii de state democratice 

europene. A contribuit la formarea Consiliului Europei ºi a 

Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului (1951). 

Konrad Adenauer (1876-1967). A fost unul dintre cei mai 

importanþi oameni politici germani de dupã cel de-al doilea 

rãzboi mondial. S-a remarcat ca primar al oraºului Köln (1917- 

1933). A fost închis într-un lagãr de concentrare de naziºti în 

anul 1944. În calitate de lider al Partidului Creºtin-Democrat, a 

ajuns cancelar al Republicii Federale a Germaniei (1949). În 

timpul guvernãrii sale, Germania occidentalã a devenit membru 

fondator al Consiliului Europei (1949), al Comunitãþii Europene a 

Cãrbunelui ºi Oþelului (1951) ºi al Comunitãþii Economice 

Europene (1957). 

242 

Alcide de Gasperi 



Konrad Adenauer 


eu_founders.html)

SUGESTII 

METODOLOGICE 


La sursa 2.6 profesorul poate realiza o dezbatere cu clasa în 

legãturã cu problema votului uninominal, problemã atât de 

actualã în dezbaterile politice din þara noastrã ºi prin 

introducerea cãruia se sperã în reformarea clasei politice 

româneºti. Sistemul politic englez se bazeazã pe faptul cã statul 

este împãrþit în circumscripþii electorale. Candideazã câte un 

reprezentant de la fiecare partid ºi independenþi, scrutinul fiind 

câºtigat de cel care ia mai multe voturi în circumscripþia 

respectivã („câºtigãtorul ia tot”). În acest caz este vorba de 

scrutinul majoritar, care se deosebeºte de cel proporþional (care 

este aplicat astãzi în România) ºi prin aceea cã numãrul de locuri 

în parlament nu este proporþional cu numãrul de voturi (aceasta 

este anomalia care se cere a fi identificatã de elevi). În acelaºi 

timp, într-o circumscripþie electoralã, alegãtorul nu voteazã un 

partid, ci o persoanã (care aparþine unui partid sau altuia); aºadar, 

întâlnim votul uninominal. Se poate realiza o dezbatere cu clasa 

în legãturã cu avantajele ºi dezavantajele celor douã sisteme 

electorale (cel proporþional ºi cel majoritar). Clasa se poate 

împãrþi în grupe care vor avea ca sarcinã sã stabileascã ce sistem 

electoral preferã. Concluziile se pot introduce într-un tabel de 

forma: 

Sistem proporþional Sistem majoritar 

Avantaje Dezavantaje Avantaje Dezavantaje 

Se poate împãrþi clasa în mai multe grupe; o grupã studiazã 

sursele (2.2), (2.3), o alta sursele (2.4), (2.5), a treia sursa (2.6). 

Fiecare grupã extrage concluziile la care a ajuns în legãturã cu 

sursele analizate ºi apoi se informeazã reciproc. Pe baza 

informaþiilor astfel obþinute se rezolvã sarcina constând în 

identificarea unor deosebiri între sistemele politice democratice 

ºi cele totalitare. Aceastã metodã (Mozaicul) poate fi utilizatã ºi 

în legãturã cu alte surse din material. 

Exerciþiul de deschidere a temei privitoare la schimbarea statului 

femeii, bazat pe citatele din „Îmblânzirea scorpiei” este de 

„încãlzire” ºi de realizare a unei atmosfere de bunã dispoziþie în 

clasã. Veþi avea surprize plãcute atunci când elevii vã vor 

prezenta textele modificate, astfel încât sã reflecte egalitatea 

dintre bãrbaþi ºi femei. 

Sursele din material se pot utiliza la diverse lecþii, în special cele 

aparþinând clasei a X-a, istoria secolului al XX-lea. 

În legãturã cu metodele utilizate, în afarã de cele din tabelul de la 

începutul modului, se recomandã oricare dintre cele descrise în 

modulul „Miºcãri de populaþii în secolele XX-XXI”, secþiunea 

Sugestii metodologice. 

243

GLOSAR 

DE TERMENI 

Acquis comunitar – totalitatea textelor cu caracter juridic emise 

de cãtre Curtea de Justiþie Europeanã, dupã 1962, ºi aflate în 

vigoare. El include legislaþia europeanã, precum ºi 

ansamblul politicilor ºi instituþiilor create pentru a asigura 

aplicarea, respectarea ºi dezvoltarea corespunzãtoare ºi 

continuã a acestei legislaþii. Termenul face referire directã la 

drepturile ºi obligaþiile statelor Uniunii Europene. Înainte 

de a adera la Uniune, orice stat candidat trebuie „sã accepte 

acquis-ul comunitar”, adicã „sã accepte Uniunea aºa cum 

este ea”. Ca urmare, el va transpune legislaþia comunitarã în 

legislaþia naþionalã. 

Antiterorism – mãsuri defensive luate pentru prevenirea 

terorismului. 

Asimilare – proces de integrare a unor indivizi într-o societate, 

astfel încât individul devine asemãnãtor membrilor 

societãþii, renunþând la deosebirile semnificative pe plan 

cultural, social ºi moral. 

Azil – loc în care gãseºti adãpost în caz de pericol. A oferi azil 

înseamnã a asigura protecþie, într-o altã þarã, persoanelor 

care sunt în pericol în propria þarã. 

Azilant – persoanã care are dreptul de a cãuta azil ºi de a 

beneficia de azil în altã þarã, din cauza persecuþiilor la care 

este supusã în þara sa. 

Cetãþenie europeanã – termen care se referã la faptul cã orice 

persoanã, având naþionalitatea unui stat membru al Uniunii 

Europene, este, în acelaºi timp, ºi cetãþean al Uniunii 

Europene. 

Colaboraþionism – sprijinul acordat de indivizi sau de forþe 

politice din cadrul unei naþiuni ocupate pentru forþele de 

ocupaþie. 

Colonizare – termen care desemneazã transformarea în colonie a 

unui teritoriu sau a unei þãri. 

245


Comunicare interculturalã – termen care se referã la competenþa 

cognitivã – capacitatea de a cunoaºte cultura ºi limba celui 

cu care se intrã în contact, istoria, instituþiile, concepþiile 

asupra lumii, credinþele, normele, regulile de relaþionare; 

competenþa afectivã – disponibilitatea de adaptare 

interculturalã prin capacitatea de a folosi empatia; 

competenþa operaþionalã – capacitatea de a te comporta 

într-un anumit fel, de a experimenta conduite interculturale 

pozitive. 

Culturã – termen care desemneazã apartenenþa fiecãrui om la un 

mediu cultural. Acesta constã în obiceiuri, tradiþii, 

simboluri, valori, limbã ºi alte forme de comunicare. 

De asemenea, reprezintã modul în care învãþãm sã gândim, 

sã ne comportãm ºi sã acþionãm. 

Decolonizare – proces socio-economic, specific epocii 

contemporane, care constã în destrãmarea sistemului 

colonial ºi obþinerea independenþei de cãtre fostele colonii. 

Deportare – trimiterea forþatã a unei persoane într-o regiune 

îndepãrtatã, ca mãsurã represivã. 

Discriminare – politicã prin care un stat sau o categorie de 

cetãþeni ai unui stat sunt lipsiþi de anumite drepturi pe baza 

unor considerente neîntemeiate. Discriminarea poate fi de 

naturã economicã sau rezultat al intoleranþei ºi rasismului. 

„Discriminare pozitivã” – termen care se referã la acþiunea 

pozitivã, referindu-se la acordarea unor drepturi 

suplimentare comunitãþilor dezavantajate de practici 

discriminatorii anterioare. 

Dubla responsabilitate – termen care face referire la faptul cã 

intrarea femeilor pe piaþa muncii nu le-a degrevat pe acestea 

de obligaþiile pe care ele le au în mod tradiþional, în raport 

cu sfera privatã. 

Egalitate – termen care desemneazã respectul reciproc faþã de 

identitatea personalã ºi culturalã a fiecãruia. Se doreºte o 

atitudine ºi un comportament egal faþã de fiecare persoanã, 

astfel încât fiecare sã participe pe deplin în societate. 

Egalitate – principiu conform cãruia toturor oamenilor li se 

recunosc aceleaºi drepturi ºi li se impun aceleaºi îndatoriri. 

Emigrare – termen care desemneazã miºcarea de migrare, care se 

realizeazã dintr-o þarã cãtre exterior. 

Erou – persoanã care se distinge prin vitejie ºi prin curaj 

excepþional în rãzboaie sau într-o situaþie deosebitã. 

246

Etnicitate – termen care desemneazã o caracteristicã culturalã, 

care leagã un grup anume sau grupuri de oameni unii de 

alþii. Este utilizat deseori drept sinonim pentru minoritãþi. 

Etnie – termen care desemneazã modul cum sunt definiþi sau 

diferenþiaþi oamenii, ca membri ai unui grup, ca urmare a 

caracteristicilor fizice sau culturale comune. Este utilizat, de 

asemenea, cu sensul de reper pentru un sistem de credinþe, 

valori, practici, împãrtãºit de cei care se percep pe ei înºiºi 

ca membri ai unui grup. 

Etnocentrism – atitudine a unui grup cultural de a se plasa în 

centrul atenþiei ºi de a minimaliza valorile altor grupuri. 

Etnocentrismul transformã regulile particulare în norme 

universale, desconsiderând valorile celorlalþi, judecând totul 

de la nivelul valorilor specifice. 

Eurosceptic – termenul este utilizat frecvent ºi desemneazã o 

persoanã ostilã integrãrii europene ºi „scepticã” faþã de 

Uniunea Europeanã ºi obiectivele acesteia. 

Fanatism – Ataºament faþã de o convingere politicã, credinþã 

religioasã, însoþit de o totalã intoleranþã ºi faþã de opiniile 

oamenilor ºi normele etice, sociale ºi civile. 

Feminism – miºcarea socialã care susþine egalitatea în drepturi a 

femeii cu bãrbatul în toate sferele de activitate. 

Fundamentalism – termen referitor la persoanele care îºi dedicã 

viaþa promovãrii fundamentelor religiei lor. 

Gen – concept care se referã la aspectele sociale, culturale ºi 

psihologice legate de bãrbaþi ºi femei în contexte sociale 

particulare. 

Gherilã (Guerilã) – formã de acþiune armatã, care considerã 

revolta ca fiind opusã terorismului, cu toate cã foloseºte ºi 

metode teroriste. Desemneazã ºi o organizaþie revoluþionarã 

care opereazã deschis în þãrile mai puþin dezvoltate. 

Grup cultural – ansamblu de indivizi care au aceleaºi origini, 

obiceiuri, stil de viaþã. Grupul îºi structureazã un sentiment 

al identitãþii ºi posedã o limbã proprie. 

Grup etnic – grup de persoane care se identificã ºi este identificat 

de ceilalþi în baza diferenþelor culturale ºi lingvistice. 

Imigrant – individ care a pãrãsit þara de origine ºi se aºeazã într-o 

þarã de primire. 

Imigrare – sosirea într-o þarã pentru stabilirea statornicã. 

GLOSAR DE TERMENI 

247


Integrare – proces de încorporare a indivizilor în societate pentru 

participarea activã la viaþa societãþii de primire, fiind 

toleratã menþinerea unor deosebiri semnificative, de 

exemplu: culturale, sociale, morale etc. Acest termen este 

folosit în opoziþie cu cel de asimilare. 

Intifada – revolta palestinienilor, care a început în octombrie 

1987, împotriva ocupaþiei israeliene, din zonele de pe malul 

de vest al fluviului Iordan ºi din fâºia Gaza. 

Jihad – termen din limba arabã, care desemneazã „rãzboi sfânt”. 

Doctrina jihad este invocatã, în prezent, pentru a justifica 

rezistenþa, inclusiv actele teroriste, pentru a combate 

regimurile „ne-islamice” sau pentru descoperirea inamicilor 

externi ai Islamului, precum sunt etichetate, de cãtre unele 

state, Israelul ºi Statele Unite. 

Lingua franca – limba acceptatã, în vederea comunicãrii, de cãtre 

persoane sau grupuri umane, care au limbi materne diferite, 

de exemplu folosirea limbii franceze sau engleze în 

diplomaþie. 

Mercenar – persoanã angajatã într-o armatã strãinã ºi care, pentru 

bani, presteazã orice fel de servicii militare. 

Migrant – individ care migreazã fie în interiorul unei þãri, fie 

dintr-o þarã în alta, pentru a se instala. 

Migraþie – deplasarea unui individ dintr-o regiune în alta sau 

dintr-o þarã în alta pentru a se instala. 

Migraþia provocatã de globalizare – variantã foarte modernã a 

migraþiei economice – fiind legatã de multiplicarea reþelelor 

economice, mediatice ºi culturale. Aceastã deplasare 

antreneazã ºi migraþia cadrelor de conducere, cu o înaltã 

calificare, specialiºti cu un alt statut decât cel al oamenilor 

care cautã un loc de muncã mai bine plãtit decât în þara de 

origine. 

Migraþia în spaþiul virtual – tip foarte modern de nomadism din 

epoca contemporanã, urmare a dezvoltãrii tehnologiei 

comunicaþiilor, a Internetului în special. 

Migraþia etnicã – deplasarea oamenilor din þara în care locuiesc, 

care este de cele mai multe ori ºi þara în care s-au nãscut, 

cãtre þara cu aceeaºi origine etnicã ºi/sau religie. 

Migraþia provocatã de colonizare ºi decolonizare – variantã a 

migraþiei forþate, consideratã însã un tip de sine stãtãtor, 

deoarece intervin ºi motive etnice, culturale, economice etc. 

Este provocatã de decolonizare, procesul prin care, dupã al 

doilea rãzboi mondial, ºi mai ales în anii 1960-1970, fostele 

colonii ºi-au redobândit, prin diplomaþie sau forþã, 

independenþa. 

248

Migraþie internã – pãrãsirea unei unitãþi administrative a unei 

þãri, spre exemplu departament sau judeþ, pentru a se stabili 

într-o altã unitate administrativã. 

Migraþie forþatã – migraþie provocatã de cauze care nu þin de 

libera voinþã a individului, cum sunt diferite tipuri de 

persecuþii, rãzboaie etc. 

Mobilizare – acþiune de convocare de urgenþã a persoanelor 

combatante la unitãþile militare, în vederea rãzboiului. 

Mujahedini – termen ce îi defineºte pe luptãtorii musulmani din 

cadrul Jihad-ului, cât ºi numele mai multor grupãri politice 

ºi paramilitare, cum ar fi Afganii Mujahideeni. 

Naþionalism – ideologie care creeazã ºi susþine ideea de naþiune 

ca un concept al identitãþii comune a unui popor. Conform 

acestei teorii, pãstrarea nealteratã a identitãþii ºi glorificarea 

propriei naþiuni reprezintã valori fundamentale. 

Naturalizare – proces prin care se acordã cetãþenia unei persoane 

de altã naþionalitate. Este ºi un instrument de integrare a 

grupurilor de imigranþi în þãrile de primire. Legea asupra 

naturalizãrii poate prevedea, dupã caz, simplificarea 

procedurilor pentru anumite grupuri de imigranþi, de 

exemplu: copiii imigranþilor. 

Naþionalitate – termen ce desemneazã relaþia legalã, oficialã care 

existã între o persoanã ºi un stat. Persoana devine subiectul 

jurisdicþiei statale chiar dacã nu se aflã pe teritoriul statului 

respectiv.Termenul trebuie distins de termenul de cetãþenie. 

Nonviolenþã – doctrinã social-politicã ce neagã necesitatea 

violenþei ca mijloc de acþiune politicã. 

Partizan – membru al unui detaºament de luptã, care acþioneazã 

în timp de rãzboi contra inamicului, în spatele frontului. 

Pãrinþi fondatori – termen care desemneazã câteva personalitãþi, 

între care Robert Schuman ºi Jean Monet, care, dupã al 

doilea rãzboi mondial, s-au gândit sã reuneascã popoarele 

Europei, astfel încât acestea sã trãiascã în bunã înþelegere ºi 

într-un climat de pace durabilã. Pe parcursul deceniilor 

urmãtoare, visul lor a devenit realitate, punându-se bazele 

instituþiilor europene. 

Prejudecãþi – opinii ºi atitudini nefondate, legate de un individ 

sau de un grup social, care îl prezintã într-o luminã 

nefavorabilã. Prejudecata cuprinde credinþe personale ºi 

judecãþi de gândire, care permit aprecieri nedrepte din 

partea altor grupuri sociale, deseori ducând la discriminare. 

Deºi legile nu pot elimina prejudecãþile, ele pot interzice 

comportamentele ºi practicile discriminatorii bazate pe 

prejudecãþi. 


249


Rasism – termen care desemneazã o teorie, care afirmã cã specia 

umanã este subîmpãrþitã în rase, unele fiind inferioare 

altora. Aceastã teorie pe care ºtiinþa modernã o combate, 

dovedind-o falsã, ramâne totuºi fundamentul unor grave 

fenomene de intoleranþã, în special faþã de strãini. 

Rechiziþie – mãsurã excepþionalã prin care o instituþie a statului 

sau a puterii ocupante obligã pe cetãþeni la cedarea unor 

bunuri pentru nevoile frontului sau ale armatei. 

Refugiat – individ care, din diverse motive, ºi-a pãrãsit þara de 

origine. Conform legilor azilului, poate face cerere pentru a i 

se acorda statutul de refugiat. 

Segregaþie – formã extremã de discriminare naþionalã, etnicã, 

religioasã, rasialã etc. 

Rezistenþã – miºcare popularã de eliberare desfãºuratã în timpul 

rãzboiului contra unei armate de ocupaþie. 

Solicitant de azil – persoanã de altã naþionalitate care, din 

diferite motive, ºi-a pãrãsit þara de origine, pentru a gãsi 

adãpost în altã parte ºi a cãrui cerere de azil nu are încã 

rãspuns din partea þãrii de primire. 

Spaþiul Schengen – termen care desemneazã un teritoriu fãrã 

graniþe interne, în interiorul Uniunii Europene. A fost iniþiat 

în 1985, când cinci state: Franþa, Germania, Belgia, Olanda 

ºi Luxemburg au convenit sã renunþe la controalele de 

identitate care se fãceau la frontierele lor comune. Spaþiul 

Schengen s-a extins treptat, incluzând acum toate statele 

Uniunii Europene, plus Islanda ºi Norvegia. În prezent, 

acordul face parte integrantã din tratatele Uniunii. Marea 

Britanie ºi Irlanda nu participã totuºi la acordurile privind 

controalele la frontierã ºi vizele. 

Stat – comunitate politicã organizatã, ocupând un anumit 

teritoriu, având instituþii proprii ºi dispunând de 

suveranitate. 

Stat naþional – concept care se referã în mod obiºnuit la un stat, 

în care o singurã naþiune este consideratã dominantã. De 

obicei, i se asociazã termenul de stat unitar. 

Stereotip – imagine prefabricatã a unui grup de oameni. Aceastã 

imagine este, de obicei, bazatã pe informaþii false sau 

incomplete. În general, stereotipurile sunt negative. 

Sufragetã – partizanã a miºcãrii femeilor din Anglia de la 

sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului al 

XX-lea, care milita pentru obþinerea dreptului de vot pentru 

femei. 

250

ªanse egale – concept care asigurã lipsa oricãrei atitudini sau a 

unui comportament necorespunzãtor ºi care ar putea acþiona 

în detrimentul oricãrei persoane, din cauza unor factori 

irelevanþi, cum ar fi: culoarea pielii, originea etnicã, sex, 

orientare sexualã, religie, deficienþe etc.; aplicarea 

conceptului permite fiecãrui adult sau copil sã aibã acces la 

servicii ºi sã participe în societate în mod egal. 

Terorism – folosirea violenþei împotriva unor non-combatanþi. 

Desemneazã actele de violenþã destinate sã transmitã, prin 

teamã, teroare, un puternic mesaj politic ºi religios ºi care 

au drept scop fie câºtigarea simpatiei unui segment de 

populaþie, fie provocarea unei þãri sã acþioneze, sã ia 

anumite decizii pripite. 

Toleranþã – respectarea, acceptarea ºi aprecierea diversitãþii 

culturale. 

Voluntar – persoanã care intrã în armatã din dorinþa de a lupta 

sau înainte de a fi împlinit vârsta armatei prevãzutã de 

legile statului. 

Xenofobie – sentiment sau comportament ostil faþã de strãini. 

Glosarul a fost structurat de cãtre Mihai Manea. 


251

BIBLIOGRAFIE 

GENERALÃ 

• James Adams, Urmãtorul – ultimul rãzboi mondial, Bucureºti, 

Editura Antet, 1988. 

• Gabriel Almond, Sidney Verba, Cultura civicã: Atitudini 

politice ºi democraþie în cinci naþiuni, Bucureºti, 

Editura Du Style, 1996. 

• Gabriel Andreescu, Naþiuni ºi minoritãþi, Ed. Polirom, 

Iaºi, 2004. 

• Antonio Lobo Antunes, Întoarcerea caravelelor, 

Ed. Humanitas, 2003. 

• Armata românã 1941-1945, Bucureºti, Ed. RAI, 1996. 

• Raymond Aaron, Democraþie ºi totalitarism, Ed. All, 

Bucureºti, 2003. 

• Asociaþia foºtilor deportaþi în Bãrãgan, Fotomemoria unei 

deportãri, Bãrãgan, 1951, Ed. Mirton, Timiºoara, 1995. 

• Ph. Aries, G. Duby, Istoria vieþii private. De la primul rãzboi 

mondial pânã în zilele noastre, vol IX, Bucureºti, 

Ed. Meridiane, 1997. 

• Zygmunt Bauman, Globalizarea ºi efectele ei sociale, Bucureºti, 

Ed. Antet, 1996. 

• Livia Bârlogeanu, Identitate ºi globalizare. Actele Colocviului 

Internaþional „Identitate ºi globalizare”, Bucureºti, Ed. Educaþia 

2000+, Ed. Humanitas Educaþional, 2005. 

• Cezar Bârzea, Educaþia pentru cetãþenie într-o societate 

democraticã: o perspectivã a educaþiei permanente, Consiliul 

Europei, Strasbourg, 2000. 

• Ulrich Beck, Ce este globalizarea? Erori ale globalismului – 

rãspunsuri la globalizare, Bucureºti, Ed. Trei, 2003. 

• Lya Beniamin, Comisia Internaþionalã pentru Studierea 

Holocaustului în România. Documente, Iaºi, Ed. Polirom, 2005. 

253


• Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria secolului XX, vol. 1-2, 

Bucureºti, Ed. ALL, 1998. 

• Samuel Blackburn, Oxford. Dicþionar de filosofie, Bucureºti, 

Ed. Univers Enciclopedic, 1999. 

• Gisela Bock, Femeia în istoria Europei, Ed. Polirom, Iaºi, 2002. 

• N. P. Bogdãneºti, În cãutarea Paradisului, Ed. Politicã, 


• Lucian Boia, România: þarã de frontierã a Europei, Bucureºti, 


• Vyvyen Brendon, Primul rãzboi mondial, Bucureºti, Ed. All, 

2003. 

• Dumitru Brusalinschi, Deportaþi în Bãrãgan, Ed. Agora, 

Cãlãraºi, 2001. 

• David Brownstone, Irene Frank, Enciclopedia rãzboaielor din 

anul 100.000 î.Hr. pânã în prezent, Cluj-Napoca, Ed. Lider, 

Ed. Luceafãrul, 2005. 

• Ion Budunescu, Terorismul – fenomen global, Bucureºti, 

Ed. Politicã, 1997. 

• Kaya Bulent, Une Europe en evolution – Les flux migratoires au 

20e siècle, Éditions du Conseil de l’Europe, 2002. 

• Gheorghe Buzatu, România ºi marile puteri (1939-1947), 

Bucureºti, Ed. Enciclopedicã, 2003. 

• George Cãlinescu, Istoria literaturii române, Bucureºti, 

Ed. Minerva, 1982. 

• Carol Cãpiþã, Laura Cãpiþã, Tendinþe în didactica istoriei, 

Piteºti, Ed. Paralela 45, 2005. 

• Mircea Cãrtãrescu, Postmodernismul românesc, Bucureºti, 


• P. Centlivres, Les defits migratoires, Neuchatel, 1998. 

• D. Chansel, L’Europe à l’ecran: le cinema et l’enseignement de 

l’histoire, Editura Conseil de l’Europe, 2000. 

• Michel Chaliand, Atlas des migrations, Paris, Editions 

Du Seuil, 1994. 

• Steven Connor, Cultura postmodernã. O introducere în teoriile 

contemporane, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1999. 

254

• Cristina Corciovescu, Bujor T. Rîpeanu, Secolul 

cinematografului. Micã enciclopedie a cinematografiei 

universale, Bucureºti, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1989. 

• Cronologia universalã, Larousse, Bucureºti, Ed. Lider, 1996. 

• Cristian Delcea, Psihologia terorismului – cine devine terorist ºi 

de ce?, Bucureºti, Ed. Cartimpex, 2003. 

• Jacques Delors, Comoara lãuntricã. Raport cãtre UNESCO al 

Comisiei Internaþionale pentru educaþie în secolul XXI, Iaºi, 

Ed. Polirom, 2000. 

• Dicþionarul explicativ al limbii române, Bucureºti, Ed. Univers 

Enciclopedic, 1998. 

• Dana Diminescu, Visibles mais peu nombreux les circulations 

migratoires roumains, Paris, 2003. 

• Dorling Kindersley, E-enciclopedia. Marea carte a cunoaºterii. 

Enciclopedie cu un website dedicat ºi cu 1000 de link-uri de 

ultimã orã, Bucureºti, Ed. Litera Internaþional, 2005. 

• Ovidiu Drâmba, Istoria culturii ºi civilizaþiei, vol. 1-10, Ediþie 

definitivã, Bucureºti, Ed. Saeculum I.O., 1998. 

• Enciclopedie de istorie a lumii, Oradea, Ed. Aquila’93, 2004. 

• Enciclopedie de istorie universalã, Bucureºti, Ed. All 

Educational/ Novara, De Agostini, 2003. 

• Enciclopedie de filozofie ºi ºtiinþe umane, Bucureºti, 

Ed. All Educational/ De Agostini, 2004. 

• F. Falcone, A. Sette, Ussama bin Ladin – Teroare în Occident, 

Bucureºti, Ed. Alfa, 2002. 

• Teodor Filip,Teroriºtii printre noi, Craiova, Ed. Obiectiv, 2002. 

• Mihai Floca, Forþele de elitã ale lumii, Bucureºti, Ed. Militarã, 

1999. 

• Augustin Fluierea, Manualul Uniunii Europene, Bucureºti, 

Ed. Actami, 2001. 

• Hedi Fried, Pendulul vieþii, Ed. Vremea XXI, Bucureºti, 2004. 

• Anna Frank, Jurnalul Annei Frank (12 iunie 1942-1 august 

1944), Bucureºti, Ed. Tineretului, 1959. 

• Francis Fukuyama, Sfârºitul istoriei, Ed. Vremea, Bucureºti, 

1994. 

BIBLIOGRAFIE 

255


• Bernard Gavoty, Amintirile lui George Enescu, Bucureºti, 

Ed. Muzicalã, 1982. 

• Imanuel Geiss, Istoria lumii. Din preistorie pânã în anul 2000, 

Bucureºti, Ed. All Educational, 2002. 

• Ernest Gellner, Naþiuni ºi naþionalisme, Ed. Antet/CEU, 


• Un ghid pentru tinerii români. Ce este Uniunea Europeanã, 

Bucureºti, Ed. Est, 2001. 

• Dinu C. Giurescu, Istoria României în date, Bucureºti, 

Ed. Enciclopedicã, 2003. 

• Rui Gomes, Repere. Manual de educaþie pentru drepturile 

omului, Timiºoara, Consiliul Europei, Institutul Intercultural, 

2004. 

• Bernard Guillochon, Globalizarea – o singurã planetã, proiecte 

divergente, Bucureºti, Larousse, Ed. Enciclopedia RAO, 2003. 

• Eric J. Hobsbawm, O istorie a secolului XX. Era extremelor. 

1914-1991, Chiºinãu, Ed. Cartier, 1999. 

• Eric J. Hobsbawm, Naþiuni ºi naþionalism din 1780 pânã în 

prezent. Program, mit, realitate, Ed. Arc, Chiºinãu, 1997. 

• Mary Hollingsworth, Arta în istoria umanitãþii, Bucureºti, 

Ed. Enciclopedia RAO, 2004. 

• Michael Howard, Rãzboiul în istoria Europei, Timiºoara, 

Ed. Sedona, 1997. 

• Samuel P. Huntington, Ciocnirea civilizaþiilor ºi refacerea 

ordinii mondiale, Bucureºti, Ed. Antet, 1998. 

• Instituþiile Uniunii Europene, Bucureºti, 1999. 

• Vasile Iosipescu, Rãzboaiele locale ºi panoplia zeului Marte, 

Bucureºti, Ed. Militarã, 1985. 

• Roland Jacquard, În numele lui Osama bin Laden, Bucureºti, 

Ed. RAO, 2004. 

• Joël Kotek, Pierre, Rigoulot, Secolul lagãrelor, Bucureºti, 

Ed. Lucman, 2005. 

• Geoff Layton, Germania: Al treilea Reich 1933-1945, Ed. All, 


• Gerard Leclerc, Mondializarea culturalã. Civilizaþiile puse la 

încercare, Chiºinãu, Ed. ªtiinþa, 2003. 

256

• Ion Bogdan Lefter, Postmodernism. Din dosarul unei „bãtãlii” 

culturale, Ediþia a II-a adãugitã, Piteºti, Ed. Paralela 45, 2002. 

• Giovanni Levi, Jean-Claude Schmitt (coordonatori), Istoria 

tinerilor în Occident, vol. 1-2, Iaºi, Institutul European, 2001. 

• Monica Lovinescu, Posteritatea contemporanã. Unde scurte, III, 

Bucureºti, Ed. Humanitas, 1994. 

• Nicolae Manolescu, Literatura românã postbelicã, vol. 1-3, 

Bucureºti, Ed. Aula, 2001. 

• Valentina Marinescu, Valentina Procopie, Accesul femeilor pe 

piaþa muncii, The Gallup Organization Romania, Edit. ro, 2004. 

• Adrian Marino, Pentru Europa. Integrarea României, 

Ediþia a II-a, revãzutã ºi întregitã, Iaºi, Ed. Polirom, 2005. 

• Mãrturii despre tineri ºi tinereþe, Anchetã internaþionalã, 

Bucureºti, Ed. Politicã, 1970. 

• ªtefania Mihãilescu, Emanciparea femeii române, antologie de 

texte, vol I, 1815-1918, Bucureºti, Editura Ecumenica, 2001. 

• Sorin Mitu, Geneza identitãþii naþionale la românii ardeleni, 

Bucureºti, Ed. Humanitas, Bucureºti, 1997. 

• „Monitorul Oficial”, sept. 2000, dec.2001 

• John Naisbitt, Patricia Aburdene, Anul 2000 Megatendinþe, 

Bucureºti, Ed. Humanitas, 1993. 

• Victor Neumann, Neam, popor sau naþiune, Ed. Curtea Veche, 


• Vasile Paul, Conflictele secolului XXI. Proiecþii în spaþiul 

strategic, Bucureºti, Ed. Militarã, 1999. 

• Vasile Paul, I. Pãcurariu, Rãzboiul mileniului trei, Bucureºti, 

Ed. D.B.H., 2001. 

• Personalitãþi care au schimbat istoria lumii, 4 vol., Larousse, 

Bucureºti, Ed. Enciclopedia RAO, 2002-2004. 

• John Pinder, Uniunea Europeanã. Foarte scurtã introducere, 

Ed. All, Bucureºti, 2003. 

• Georgios Prevelakis, Balcanii. Culturã ºi geopoliticã, Bucureºti, 

Ed. Corint, 2001. 

• Viorica Ramba, Ecologii culturale vechi ºi noi în pragul 

mileniului III. Repere sintetice din istoria culturii umane, 

Bucureºti, Ed. All Educational, 1999. 

BIBLIOGRAFIE 

257


• Erich Maria Remarque, Nimic nou pe frontul de vest, Bucureºti, 

Ed. Pentru literaturã, 1965. 

• John D. Salinger, De veghe în lanul de secarã, Iaºi, Ed. Polirom, 

2001. 

• Joachim Scholl, Cele mai cunoscute 50 romane ale secolului 

XX, Bucureºti, Ed. Corint, 2001. 

• Hagen Schulze, Stat ºi naþiune în istoria europeanã, 

Ed. Polirom, Iaºi, 2003. 

• Secolul XX – pas cu pas, Bucureºti, Ed. ªtefan ’94, 2004. 

• Alexandr Soljeniþîn, Arhipelagul Gulag. 1918-1956. Încercare 

de investigaþie literarã, vol. I-II, Bucureºti, Ed. Univers, 1997. 

• Vasile Simileanu, Asimetria fenomenului terorist, Bucureºti, 

Ed. Top Form, 2003. 

• Robert Stradling, Sã înþelegem istoria secolului XX, Bucureºti, 

Ed. Sigma, 2002. 

• Jean-François Soulet, Istoria imediatã, Bucureºti, Ed. Corint, 

2000. 

• Jean François Soulet, Istoria comparatã a statelor comuniste 

din 1945 pânã în zilele noastre, Ed. Polirom, Iaºi, 1998. 

• Joseph Stieglitz, Globalizarea. Speranþe ºi deziluzii, Bucureºti, 

Ed. Economicã, 2005. 

• Alex ªtefãnescu, Istoria literaturii române contemporane 

1941-2000, Bucureºti, Ed. Maºina de scris, 2005. 

• ªtiinþa ºi tehnica secolului XX, Oradea, Ed. Aquila’93, 2000. 

• Sergiu Tãmaº, Dicþionar politic. Instituþiile democraþiei ºi 

cultura civicã, Ed. Academiei Române, 1993. 

• Rãzvan Theodorescu, Culturã ºi civilizaþie europeanã, 

Bucureºti, Ed. România de Mâine, 2003. 

• Anne-Marie Thiesse, Crearea identitãþilor naþionale în Europa. 

Secolele XVIII-XIX, Ed. Polirom, Iaºi, 2000. 

• Paul Treanor, Structures of Nationalism, Sociological Research 

Online, 1997. 

• Frevert Ute, H. G. Haupt, Omul secolului al XX-lea, Iaºi, 

Ed. Polirom, 2002. 

258

• Constantin Vitanos, Didactica Istoriei. Educaþie pentru 

cetãþenie europeanã, în „Studii ºi articole de istorie”, 

Bucureºti, LXX/2005, p. 173-178. 

• Simon Wiesenthal, Asasinii printre noi, Bucureºti, Ed. Politicã, 

1969. 

• Xenopoliana, Postmodernism, postcomunism, postistorie, Iaºi, 

II, 1994, No. 1-4. 

• Joseph Yacoub, Terorismul, Bucureºti, Ed. Omega, 2001. 

SITE-URI WEB 

BIBLIOGRAFIE 

• http://lists.econ.utah.edu/pipermail/a-list/2001-October/016428.html 

• http://www.nationalismproject.org/ 

• http://www.fordham.edu/halsall/mod/modsbook17.html 

• http://web.inter.nl.net/users/Paul.Treanor/plana.html 

• http://www.wikipedia.org/wiki/Nationalism 

• http://plato.stanford.edu/entries/nationalism/ 

• http://www.socresonline.org.uk/2/1/natlinks.html 

• http://www.lse.ac.uk/collections/ASEN/ 

• http://www.historyteacher.net/APEuroCourse/WebLinks/WebLinks-EuropeanNationalism.htm 

• http://www.gmu.edu/academic/pcs/jorgens.html 

• http://www.wisc.edu/nationalis 

• http://www.splcenter.org/teachingtolerance/tt-index.html 

• http://www.europa.eu.int/comm/employment_social/fundamental_rights/index_en.htm 

• http://www.stop-discrimination.info/ 

• http://www.unhchr.ch/html/racism/00-religion.html 

• http://www.diversity-in-europe.org/ 

• http://www.coe.int/T/E/human_rights/Ecri/3-Educational_resources/ 

• http://www.coe.int/t/E/human_rights/ecri/ 

• http://www.discoveringdiversity.org 

• http://www.unesco.org/tolerance/declaeng.htm 

• http://www.discoveringdiversity.org/documents/tp1.pdf 

• http://www.eurominority.org/version/en/ 

• http://www.ecmi.de/ 

• http://www.evidenclincamera.co.uk 

• http://www.hiperhistory.com 

• http://www.internationalposter.com 

• http://wwwworldwar1.com/tgws/tgws2.htm 

• http://www.historyplace.com/worldwar2/timeline/ww2.htm 

• http://www.csis-scrs.gc.ca 

• http://www.ict.org.il 

• http://www.inteligenceonline.com 

• http://www.specialoperations.com 

• http://www.sri.ro 

• http://www.terrorism.com 

• http://www.terrorism.org 

• http://www.infoeuropa.ro 

• http://www.nato-forum.com 

• http://www.dtic.mil 

• http://www.nato.int 

259


• http://www.natonews.com 

• http://www.naa.be 

• http://www.fas.org 

• http://www.saclantc.nato.int 

• http://www.nc3nato.int 

• http://www.act.nato.int 


• http://www.globalizarea.com 

• http://www.unesco.org 

• http://www.wikipedia.com 

• http://www.unhcr.ch/french/teach/faims.htm 

• http://www.gov.nb.ca/hrc-cdp/f/ditesnon.htm#racisme 

• http://www.britishpathe.com 

• http://www.dadalos.org/rom/ 

• http://www.ier.ro/Tratate 


• http://www.learningcurve.gov.uk 

• http://www.unhchr.ch/udhr/lang/rum.htm 

• http://www.unine.ch/fsm 

• http://www.cnrr.ro 

• http://www.iom.int, www.iom.ro 

• http://www.savethechildren.save 

260 

Bibliografia a fost restructuratã de cãtre Mihai Manea.

istoria secolului al xx-lea şi educaţia pentru - Centrul Educatia 2000+

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?