REVISTA ISTORICA - DSpace

REVISTA ISTORICA 

Anul al Xl-lea, N-le 7-9. Iulie-Septembre 1925. 

DARl DE SAMA 

DOCUMENTE Şl 

NOTIŢE 

PUBLICATE 

DE 

N. IORGA 

CU CONCURSUL 

MAI MULTOR SPECIALIŞTI. 

SUMARIUL : 

N. lor ga : O suferinţă de cărturar romîn între străini: 

Dimitrie Căntemir în Rusia. 

Dr. Andrei Veress: Alte lucruri nouă despre lancu- 

Vodă Sasul şi familia sa. 

N. lor ga : Ordinul lui Selim al II-lea către Alexandru 

al Ţerii-Romăneşti,(1572). 

, „ Legături culturale romîno-polone — după 

o carte nouă. 

„ ., Nouă izvoare despre campania munteană 

din 1595. 

„ ,, Din patimile apostolilor ardeleni. 

Constantin Găluşcă: Ştirile din Valvasor privitoare 

la Cicii 'şi Uskocii din Kraina. 

Victor Motogna: Un document necunoscut privitor 

la istoria Romînilor din Valea Rodnei. 

„ „ Urmaşii lui Dragoş (un document 

necunoscut). 

Documente de N. Iorga, Anton Oprescu şi Alex. 

C. Vasilescu. 

Dări de samă, Cronică şi Notiţe de N. Iorga, 

1925 

TIPOGRAFIA „DATINA ROMANEASCĂ", VĂLENII-DE-MDNTE (PRAHOVA) 

Preţul 25 Lei.

REVISTA ISTORICA 

— DĂRI DE SAMĂ, DOCUMENTE ŞI NOTIŢE — 

PUBLICATĂ de rVIORGA, CU CONCURSUL MAI MULTOR SPECIALIŞTI 

O suferinţă de cărturar romîn între străini 

— Dimitrie Cantemir în Rusia — 

D. Ştefan Ciobanu a îndeplmit o datorie de pietate, dar a 

adus şi un mare serviciu istoriografiei romaneşti, adunînd şi 

tipărind, cu o întinsă şi frumoasa introducere, actele privitoare 

la petrecerea în Rusia a pribeagului Dimiirie Cantemir, menit 

să-şi isprăvească zilele de harnice studii în străinătate. 

Cantemir apare ca Domn în noteie unui Francés din oastea 

iui Petru-cel-Mare : un om «minunat de bine făcut, foarte 

frumos, grav şi cu cea mai fericită fisionomie, amabil şi politicos, 

cu vorba prietenoasă şi liberă» ! 

. 

O scrisoare al carii original grecesc, „publicat", nul cunosc, 

adresată de Dimitrie-Vodă feldmareşaiului Şereraetiev, ca răspuns 

la aceia adusă de brigadierul Cropotov, cuprinde asigurări 

de credinţă fa á de Ţar şi anunţă trecerea Prutului pentru 

a-1 întîmpina pe Petru şi a-1 aduce la Iaşi; pe Şeremetiev, a 

cărui sosire o grăbeşte, spera să-1 vadă la Ţuţora. Promite apelul 

către tara, câruia-i sint trimese manifestele ruseşti şi poruncile 

de nevoie ca să se adune tot, supt pedeapsă, până la 

15 Iunie. Brîncoveanu, căruia-i scrisese, prin Cantemir, comandantul 

rusesc, apare ca „prea-iubit frate" (4 Iunie) 2 

. O scrisoare 

rusească, din 13 Iunie, arată că Ţarul ştia acum greutăţile de 

aprovisionare şi de călăuzire, cerînd prin Golovchin să se 

caute hrană oriunde şi oameni ştiutori ai drumului dunărean 8 

. 

După înfrîngerea neaşteptata şi umilitoarea retragere a Muscalilor 

Domnul Moldovei, ascuns în bagajeie aliatului sau, întovărăşeşte 

oastea care se îndreaptă spre Nipru. Nu ştim bine 

cum, Doamna, îngreunată în opt luni, cu şase copii (afară de 

1 

Moreau de Brézé, la Ciobanu, Dimitrie 

Academiei Române", 1923. 

2 

Anexa 1. 

3 

Anexa 72, 

Cantemir în Rusia, în „Analele

Constantin şi Antioh, scriitorul, mai cunoscuţi, alţi doi: Matei şi 

Şerban, cu nume cantacuzineşti muntene, şi două fete, ale căror 

nume au aceiaşi origine : Măria şi Smaragda) se află în lagăr. 

4.000 de Moldoveni ar fi pornit în bejenie cu dîn3ul 1 

. 

întăia scrisoare a fugarului, din Ladova, la 27 Iulie, e confusă 

şi umilă, în latineasca-i neînţeles de incorectă. Se lasă în sama 

«prea-eucernicului, prea-puternicului împărat», a «nesfîrşitei lui 

îndurări».

celarie încă de la l-iu August. Cantemir devenia «cneaz rusesc», 

cu titlul de tprea-luminat* ; pe lîngă aşezarea din Harcov se 

prevedeau case la Moscova şi sate în vecinătatea Capitalei; se 

acorda judeţul fostului Domn asupra alor săi şi chemarea înnaintea 

Ţarului a proceselor personale. Se recunoştea şi dreptul 

de liberă circulaţie, de studii în străinătate, la creştini, pentru 

copii. Nu se uitau ace3te despăgubiri care nu erau să vie niciodată 

». 

Acolo era Cantemir la 26 Novembre, în «linişte», dar la loc 

prost, cu cetate de lemn, fără şant, stricată, incapabilă de apărare. 

La plîngerile şi pretenţiile lui se răspunse printr'un nou 

privilegiu, din 9 Iunie 17i2 2 

, apoi prin chemarea la Moscova, 

unde Dimitrie sosi, cu familia, Ia 18 Ianuar 1713 8 

. Aici avea 

o casă de piatră şt 

terani *. 

una de lemn, iar în vecinătate moşii şi 

Aici însă o mare nenorocire-1 aştepta. Doamna Casandra moare, 

la 12 Maiu 1713 încă tînără, şi rămăşitile-i sînt aşezate în mănăstirea 

grecească a Sf. Dimitrie, văduvul fâcînd să se înnalţe 

acolo un paraclis, al Sf. Constantin şi Elena, potrivit cu tradiţiile 

de artă ale terii sale 6 

. 

Petru-cel-Mare plecă în curind către alte părţi ale Statelor 

sale. Oaspetele moldovean fu încredinţat grijei Senatului care 

avea administraţia. Fu neglijat însă, neplătindu-i-se pensia 6 

. Relaţiile 

cu Ţarul însuşi fură reluate în toamna lui 1714, cînd Cantemir 

scrie Ţarinei pentru a o felicita la naşterea unei fete care 

n'a trăit, Margareta 7 

. Stătea la ţară lîngă Moscova, cu cămăraşul 

Antioh şi sotja lui, cu Grecul Anastase Condoidi, preceptorul 

copiilor, care va ajunge Vlădică rusesc la Vologda, cu un medic, 

tot Grec, Sevasto3, cu alţi oameni de casă şi cu boierii pribegi, 

Neculce în fruntea lor, pe carii trata aspru. întreţinea relaţii 

cu asociatul său în rusofilia nenorocită, Toma Cantacuzino, 

acum general-maior rus, aşezat pe alte proprietăţi dăruite 8 

. 

1 

No. 70. 

1 

P. 12. 

8 

No. 10. 

* P. 12. 

5 

P. 15. 

6 

No. J1. 

7 

No. 12. 

8 

No. 13.

Scria pentru sine,— atunci primi diploma de membru al Academiei 

din Berlin, datată 11 Iulie 1714 1 

—şi redacta acele panegirice, 

ale lui Petru ca şi al Sfîntului Dumitru, pe care Ie rostiau 

fiii, Şerban întăiu, Antioh pe urmă 2 

. înnălţase la satul creat de 

dînsul, pe numele lui, Dimitrovca, o biserică şi curţi ca în Moldova, 

care ar trebui, cînd va fi cu putinţă, cercetate. 

Se află însă la altă moşie, Solomina, cînd felicită pe Ţar, a 

cărui vedere îi fu refusatâ doi ani întregi, pentru naşterea unui 

fiu, în Decembre 1/15 3 

. Odată senatorii îi pretinseră să dea 

Tesaurului împărătesc banii strînşi ue la ţerani *. Chiar după 

hotărîrea lui Petru în favoarea lui, guvernatorul Chievului şi 

senatorii urmară să-i facă miserii 5 

. 

Scîrbit de o duşmănie invidioasă, care nu se ascundea, din 

partea unei societăţi pe care şi Neculce o află inferioară, Cantemir 

prinse ocasia plecării în Occident a lui Petru (lanuar 1717) 

pentru a-i cere să-1 întovărăşească în Olanda. „Am mare dorinţă 

să văd acele teri", spune el, adăugind 

propus ce se impune în vremile de azi 

că „are ceva de 

6 

". 

Căci idei politice răsăriseră din nou în capul celui oprit de 

a se amesteca în viaţa poporului său. Cînd, în 1717 încă, trimese 

un om în Ardeaî, se culeseră prin el informaţii care fură 

comunicate miniştrilor Ţarului 7 

. 

Pribegii munteni în Ardeal, cari cereau pe beizadea Iordachi, 

cumnatul lui Dimitrîe, ca Domn, sînt foarte nemulţămiţi de soarta 

lor; generalul comandant al provinciei, Stainville, li-a spart la 

Braşov lăzile şi li-a luat averea pentru războiul imperial. Iordachi 

e considerat ca un simplu subordonat al generalului, ţara 

ca o provincie oarecare, şi Domnul in spe spunea pe faţă 

că el şi boierii nu pot suferi altă atîrnare decît în chipul 

Domniei de sine stătătoare, cum a fost şi supt Turci. Generalul 

Tige strînge în ţară bir şi dijmă ca pe vremea acestora. lesuiţii 

1 

No. 67. 

2 

Pp. 1/-18. 

3 

No. 16. 

1 

N-le 19-21, 23. O cerere de confirmare a privilegiilor, fără dată, e ni. 22. 

Cf. nl. 28. 

' No. 24. 

No. 25. 

7 

Nn. 20.

Revista Istorică • 141 

se gătesc a lua bisericile şi a face colegii. Dacă cei patru soli 

trimeşi la Viena nu izbîndesc în chestia neatîrnării, emigr- ţii 

vor căuta alt sprijin, nevoind «stăpinirea nemţească>. Moldova 

de peste Sireliu e prădată l 

. Şi cei din ţară şi pribegii se plîng 

de Racoviţă ca şi de Nemţi şi declară că nu uită pămîntul din 

1711; mai bine decît supt Nemţi, trec Dunărea la Turci. 

în Ianuar al anului următor Cantemir scria lui Petru în străinătate 

—, de unde, din Danzig şi Amsterdam, Ţarul poruncia 

să se ierte dările şi, din Carlsbad, să i se deie „Domnului romîn" 

case la Moscova 2 

—, vorbindu-i de dureri şi de speranţe: la 

Constantinopol Antioh-Vodă e ca un întemniţat «de opt ani de 

zile», sărăcit, oprit de a ieşi măcar pentru a merge la biserică; 

în Ţara-Romănească lîncezesc doi fii ai Hatmanului Bogdan cu 

sora Cantemireştilor ; pe toţi ar vrea să-i „fure" şi să-i aducă 

la libertate, în Rusia sau măcar în Moldova s 

. Acolo, în Moldova, 

din causa revoltei provocate de războiul cu Imperialii 

austrieci, se ieau oamenii în robie, pană la 80.000 într'un an, 

şi mănăstirea Mira, cu oasele bătrânului Cantemir, e nimicită cu 

praf de puşcă, aruncîndu-se oasele domneşti *. Un partid rusesc 

s'a format din nou şi strigă către Ţar prin el: Mitropolitul 

a trimes un arhimandrit de la Suceava, Vlădica de Roman e la 

Chiev, unde guvernatorul arestează pe Moldoveni, dar fii ai lui 

Sandu Sturza au sosit şi ei în ortodoxia muscălească, fugarii 

din Poionia, din Ardeal cer ajutor, şi contra oamenilor «Cesarului» 

nemţesc 5 

. Scăpat din robia rusească, Neculce scrie 

Polonia despre noul jaf din Moldova. 

din 

Scrisoarea lui Neculce, „biv Hatman moldav3Chif, gubernator 

suceavschii", în româneşte, e de cel mai mare interes. „Făcătorului 

de bine" care e contele Golovchin el îi spune, „ţiplicuind", 

suplicînd, îi arată . durerea Moldovei : «amarul şi greul păcatelor 

noastre celor multe ci-au rămas în părnîntul nostru păn 

la acest cias, de nu să mai rădică», «focul cel nestins la păgîn» 

în care se află. îtichinîndu-se odată «sudaruluî>, care e «monarh 

slavnic pe toţi creştinii pravoslavnici», Moldovenii au 

1 

Naliz e Neamţ (p. 132). 

* N-te 73, 74, 75. 

» No. 29. 

4 

No. 30. 

s 

Jbid. şi no. 31,

crezut să scape de apăsările şi primejdiile de atunci. Neizbînda 

expediţiei de la Prut a răspîndit în străinătate pe prietenii 

domniei creştineş'i, cari „sînt lipsiţi din pătnîntul lor de 

atunce, de la acea vreme, prin ţări străine, cu mare lipsă şi 

fără nicio aşezare". Cum însă „aveau sfadă păgînii şi cu alţi 

monarhi", se mat trăgea nădejde. Dar pacea s'a făcut, şi în aceia 

„numai pentru pămîntul nostru, Moldovii, nimea nu s'au pus". 

Ceia ce văzînd Turci», „ni-au cuprins de toate părţile de ni-au 

luat pămîntul şi ni-au încungiurat toate graniţile ţării", — ceia 

ce înseamnă ocuparea Hotinului — şi încep a «busurmăni» (în 

acel olat) femeile şi copiii. Ţara stă «cu suspin la Dumnezeu, 

de cată cu ochii în sus» : cei de rînd fug la Poloni şi se fac 

şerbi, podani; exemplul fugarilor din 1711 împiedecă pe boieri 

de a fugi" şi ei. Sol al durerilor patriei sale, Neculce se roagă 

de o intervenţie a „preasfîntului sudar" prin „posol" la Poartă 

ca „să ne rădice Hotinul din spate", „să ne lasă în obiceile cele 

vechi" printr'un privilegiu, o „voină", iar ca loc de refugiu să 

se dea, supt Cantemir, pentru «v'o două polcuri», loc lîngă 

Chiev l 

. O listă de refugiaţi cuprinde pe Mihalachi şi Barbu (?) 

Sturza, pe un Constantin Racoviţă, pe un Aslan, un 

un Beldiman şi încă un Zarul 

Capotici, 

2 

. 

Cantemir se cerea deci în Polonia pentru ca din această tară 

liberă, făcîndu-se a avea interese în Ardeal unde-i e soacra, de 

şaptezeci de ani, şi la împăratul Leopold, dator cu bani la" 

Doamna Brîncoveanului, şi a căuta moaştele Sf. Ioan de la Suceava, 

să mîngîie şi să aţîţe pe Mitropolitul şi pe cîţiva boieri. 

Ar putea ajuta şi pe Antioh-Voda, şi el cere scrisori către Châteauneuf, 

ambasador in Olanda, pentru a i se pune la disposiţie 

un vas de fugă*. 

Acuma însă pacea de la Passarowitz încheiase aceaslă nouă 

suferinţă moldovenească. Dimitrie, căreia i muria de lingoare 

fetiţa cea mai mică, Smaragda, era invitat stăruitor în oraşul unde 

Petru, întors, crea o viaţă nouă apuseană, cu alte obiceiuri, de 

haine strimte, de bărbi rase, de peruci pudrate, de baluri şi 

represiniaţii. Pentru această mare prefacere crezu că are nevoie 

şi de învăţatul său musafir. 

1 

! 

! 

No. 65. (Şi în Iorga. Scrisori 

No. 32. 

No. 64, 

de Domni şi de boieri, 1925, pp. 298-300,)

El şi veni, dar nu singur. Fata crescută în Suedia, admirată 

de camerierul ducelui de Holstein, a cneazului Trubetcoi, prisonier 

al lui Carol al XH-lea în Stockholm, ispiti cu cei şaisprezece 

ani ai ei pe încărunţitul Domn fără {ară. Prin această frumoasă 

copilă, cu educaţia occidentală, Rusia cea nouă cuceria 

pe învăţatul Oriental. Nunia se făcu la 1719/. 

Pribegii romîni rămaseră de ţara lor şi se mulţămiră, de voie 

de nevoie, cu împărţirea de moşii făcută, pe basa celei din 

Septembre 1712 încă, la 31 Octombre 1718, după cererea lor 

din 2 Iunie, de stăpînul cel mare, împăratul. Astfel căpitanul 

Braga, Ion şi Toader Merescul, Slugerul Dinu Comisul şi căpitanul 

Teodosie Cîrţan(?), vătaful Ion şi porucicul Antioh erau 

aşezaţi în satul Colodejnîi, militarisat, în stăpînirea lui Cantemir 

însuşi, din confiscarea lui Szydlowski, pentru a se evita noi 

certe între Moldoveni; alţii, Nicolae şi Vasile Zarul, aveau rost 

în alte părţi ale acestui domeniu 2 

. 

Anunţînd legătura încheiată cu mîndra odraslă a nobilimii 

moscovite, Dimitrie se declară gata să iea viaţa din nou, întrînd 

ca student în abia întemeiata şcoală de anatomie'. 

Dar doi ani nu se strecuraseră şi fostul stăpînitor descoperia 

că n'are măcar rangul lui Cantacuzino, de-o samă, odată, cu boierii 

Iui, că n'a primit, ca Brîncoveanu, ordinul Sf. Andrei 4 

, că 

«viaţa-i în lenevie şi netrebnicie e fără niciun rost», în ciuda 

visitelor lui Toma Cantacuzino, ducelui de Holstein, lui Mencicov, 

miniştrilor, a balurilor şi „mascaradelor" 5 

, aşa încît preocupaţiile 

politice îl prinseră din nou. în Februar 1721 el scrie 

Ţarului, plîngtndu-se că n'are case de ţară lingă Petersburg, că 

face datorii, că s'a luat copiilor săi Condoidi, dascălul adus din 

Moldova pentru greceşte, latineşte şi italieneşte, aşa încît trebuie 

să-i dea un alt învăţător, preotul Liberiu Coleti, ori să-i 

trimeată în ţerile europene pentru învăţătură 6 

. 

1 

P. 23. 

1 

No. 79. — Cantemir osindia la moarte şi bătaie, la muncă silnică pe ai lui 

vinovaţi de crime; p. 11. 

s 

No. 34 (23 Novembre 1719). 

4 

No. 51. 

5 

No. 80. Ocupaţiile literare, cum e critica manualului pedagogic al lui Procopovici 

şi cartea despre islamism, carc-1 puse in conflict cu Sinodul, ori ca Istoria neamului 

său, de-! mai mîngiiau. 

6 

No. 35. Cf. n-le 36-7. Ceiere de moşii, lîngâ Dorpat, în Moscova, lingă Novgorod. 

n-le 39, 45, 47, 52. Cerere de un nou iaht, no. 44,

Adauge petiţia, redactată de el, a fratelui său, ruinat 1 

, care 

se ruga prin vechiul agent Policala 2 

. 

Puind data după vechiul sistem, «Antioh Constantinovici» 

arată, la 13 Ianuar 7227, ce sufere părăsit în mîna «judecătorilor 

nedrepţi şi furioşilor oblăduitori», cari, pentru păcatul fratelui 

îl şi osîndiseră la moarte, rămund sărac de tot, fără nădejde 

de Domnie şi acoperit de despreţ: i-ar prinde bine şi 

lui o pensie întărită prin diplomă împărătească s 

. 

Din parte-i, la împărţirea de ranguri, devenit, în Februar 1721 S 

senator şi consilier secret, ceia ce e tot una cu general-maior, 

Dimitrie protestă : se crede vrednic de întâiul rang, măcar de al 

doilea B 

. Cum se vede, odată cu noua legătură de familie, mîndria 

Domnului cu situaţie autonomă în Imperiu dispăruse: milog se 

ruga, de hatîrul soţiei şi rudelor ruseşti, să i se dea o situaţie. 

Ţarul îi veni în casă, dar, se zicea, pentru frumoasa fiică Măria. 

Atunci, în 1722, Cantemir se gîndia să lege relaţii în Apus şi, văzînd 

pe trimesul frances de Campredon, sminteşte prin el fostului 

ambasador regal Ia Constantinopol, aceluiaşi de Châteauneuf, zilele 

cînd domnia „bătrînul Constantin Cantemir", cînd el, Dimitrie, şi 

Antioh se purtau prin Ţarigrad, cînd era tinereţă şi noroc şi-1 

recomandă pe fiul Constantin, care stătea să fie trimes în misiune 

la Ludovic al XV-lea a 

. 

în 1722 are loc participarea lui Cantemir la expediţia Ţarului 

dincolo de Astrahan 7 

, ducînd cu el şi o tipografie orientală. 

Obosindu-se, boală grea prinse pe exilat încă acest an. La Dimitrovca 

zăcea în primejdie de moarte şi cugeta la ce ar putea 

să lase copiilor 8 

. «Din mine>, spune el Ia 21 Maiu 1723 ; „arămas 

numai sufletul, trupul supt şi oasele". Vorbeşte de „atacuri", 

de „paroxisme dese şi puternice". La 23- Iulie 1723, che- 

1 

No. 38. 

2 

No. 49. 

8 

No. 71. Ţarul dădu de fapt ordin ambasadoruiui în Franţa să caute a fura, 

printr'un vas frances, pe Antioh (p. ¿5). — Antioh moare la 1726. 

4 

No. 76. 

s 

No. 48. 

* No. 50. Adresa e francesă; scrisoarea într'o latină corectată poate de noul 

perceptor ai copiilor, Iliischi. 

7 

P. 46. 

• N-le 52-6. Se gîndia şi ia Moldovenii lui; n-le 55, 58. Se ocupa de potaşul 

de văpsit lină şi de tipografie; n-le 53. 56-7,

mat necontenit de Ţar, îşi prezice chiar moartea apropiată, 

plîngîndu-se că n'are nici cu ce să fie înmormîntat l 

. 

Testamentul lui Dimitrie Cantemir, redactat pe această vreme, 

se ocupă de înzestrarea cu pietre scumpe a fiicei Măria, care 

fusese cerută de Ivan Dolgoruchl, dar ea-1 retuşase ca pe unul 

care «n'avea rang» ; Smaragda, născută din a doua căsătorie, 

va moşteni diamantele şi trusoul maicii sale; plîngîndu-se că 

socrul n'a dat şerbii făgăduiţi la nuntă, tatăl se roagă ca ea să 

fie bine crescută şi măritată J 

. Având a declara un moştenitor 

dintre fii, el înlătură pe cel mai mare, Matei; „mai bun" socoate 

pe Constantin, mai deştept şi învăţat pe Antioh, „dacă mai 

pe urmă nu se vor schimba în rău": neîndrăznind a se opri 

însuşi asupra lui, lasă Ţarului alegerea, tustrei copiii avînd 

a fi crescuţi cu grijă şi „trimeşi in alte teri". Mustrarea lui de 

cuget îl face a se gîndi la frate, la rudenii, la nepotul Grigore 

Bantăş; amintirea slujbelor, la Cămăraş. El însuşi se crede fericit 

că a scăpat de Turci supt un monarh de legea sa, că „fiii 

nu vor vedea furia mohammedană" şi că are cine-i îngriji 3 

. 

îngrijirile Iui Policala, acum medic al Ţarului, nu folosiră vechiului 

său stăpîn. Pană la urmă bolnavul păstră conducerea 

de fapt a casei sale, luînd sama să fie, acolo, la Dimitrovca, 

unde zăcea, uliţile curate, brazi sădiţi înnaintea caselor, să se 

păstreze rînduiala la circiume 4 

. La oarele 7 şi 20, în seara de 21 

August, el se stîngea. După dorinţa lui, trupul fu dus la Moscova, 

de fiul Matei, şi îngropat lîngă soţia romîncă,

Anastasia trebui să se mîngîie într'o nouă căsătorie cu land. 

gravul de Hesa, la 1738 l 

. 

în duşmănie cu maştiha, care mai trezi o iubire înnaintea moi ţii 

ei, în 1757, a lui Beţchi 2 

, Măria, presupusa prietenă a Ţarului, 

aceia care ar fi fost să ajungă împărăteasă, trăieşte, de la 1736, la 

Moscova, unde se ocupă cu lecturi din literatura apuseană, apreciind, 

pe lingă Hora{iu, Corneliu Nepos, Apian, Arian, Heliodor, 

Flaviu losef, pe Boccaccio, pe Ariosto, pe Bembo, pe Traiano Boccalini, 

pe un p. 69). Cu o d-râ 

d'Anglebert, Antioh avuse doi fii la Paris (p. 71'. V, şi Le 

}925, Februar. 

Monde, slave pe

Lipsită, după moartea fratelui, dispărut la treizeci şi şase de 

ani, de orice prietenie şi urmărită de gîndul mănăstirii, ea-şi 

isprăveşte zilele în cea mai mare singurătate pe moşia Mariino, 

la 9 Septembre 1757 l 

. De şi doria să-i rămiie oasele în bise 

ricuţa satului, i s'a făcut, de fratele Şerban, loc lingă părinţi şi 

fraţi „la Moscova 2 

. 

Şerban el însuşi rămase legat de tradiţia familiei, şi una 

din fetele acestui ofiţer cu o roabă turcoaică, Elena, s'a în 

grijit să apară „Viaţa lui Constantin Cantemir" de bunicul ei s 

. 

în nebunia ultimelor lui zile, Dimitrie, fiul lui Constantin ( f 1820), 

se visa Domn în Scaunul părinteştii Moldove 4 

. 

N. Iorga. 

Alte lucruri nouă despre Iancu-Vodă Sasul 

şi familia sa 

Am găsit doi Saşi contimporani, de la cari ştim cum că lancu 

sau lancula, precum îl numiau de obşte în Ardeal—şi semna e! în 

suşi latineşte —, petrecîndu-şi copilăria în Braşov, a fost crescut 

de un curelar cu numele de Georg Weiss, al cărui meşteşug îl 

şi învăţase. Meşterul sas îl socoti chiar drept copilul său, zicînd 

că e născut dintr'o relaţie ce o avuse cu o Romîncă. Insă 

mama băiatului, Ecaterina, cînd el se făcu mare, îi destăinui 

originea, pe care o şi dovedia cu nişte semne pe trup, spu- 

nîndu-i că tatăl său era un Domn romîn, la al cărui Scaun dom 

nesc astfel avea şi drept firesc. Tînărul, aţîţat mereu în această 

direcţie de mama ambiţioasă, se duse pe urmă la Constantinopol 

şi, arătîndu-şi acolo semnele de naştere, reuşi să cîştige protec 

ţia cîtorva oameni puternici, cu ajutorul cărora deveni, pe Ia 

sfirşitul anului 1579, într'adevăr Domn al terii Moldovei, în locul 

lui Petru Şchiopul, mazilit 5 

. 

' P. 62. 

' P. 63. 

P. 73. 

* Ibid. Şi Constantin, fiu! lui Antioh, muri cu aceiavi bolnavă ilusie. Ştiri asupra 

Cantemireştilor la noi, ca pretendenţi şi năvălitori, am dat adesea (mai 

ales se află in Genealogia Cantacuzinilor; v. şi Rev. Istorică, pe 1924, p. 78)- 

3 

Cronicarul Simon Massa şi Iosif Teutsch, în Qucllen zur GescîiicMe der 

Stadt Brassâ, IV, pp. 82 şi 101.

Vestea acesiei schimbări ajunse în Ardeal, în Săcuime, pe la 

Sfîntul Nicolae 1 

tocmai cînd noul Domn pleca din Ţarigrad -, iar 

la Curtea regală de la Varşovia în ziua de Crăciun. 

lancu, ajuns in. Moldova, în primăvară, trimise un plocon de 

150 de cai lui Sinan-Paşa 3 

, prin care ajunsese la demnitatea sa, 

aşa că din partea Turcilor ar fi putut domni liniştit, însă i'aţă de 

boieri se arătă rău şi nemilos, urmărind şi aruncînd în temniţă 

oameni nevinovaţi. Pe lîngă aceasta, cînd trecu prin tară in spre 

Poartă un sol al regelui Poloniei Ştefan Bathory, el dădu poruncă 

să fie prins, şi să i se ia scrisorile adresate către Sultan. 

Regele auzi indignat de aceste ştiri nemai pomenite şi, 

raportînd Sultanului, îl sfătui ca, depunînd pi acest „vecin ingrat", 

să restituie din nou ţara lui Petru-Vodă. iancu-Vodă, aflînd 

de pîra regelui, fugi de frică din Moldova cu gîndul să meargă 

în Germania (poate la moşia ce şi-o cumpărase în Ungaria Superioară), 

dar fu prins în Polonia şi — precum se ştie — 

omorît din ordinul regelui în toamna anului 1582, în oraşul Liov 1 

, 

însemnarea cronicarului săsesc despre vina lui Iancu-Vodă e 

confirmată de un avis din Curtea regală (de la Cracovia, 15 Decembre 

1582) privitor la răspunsul oficial ce s'a dat ceauşului sosit 

acolo în afacerea lui. El relatează că lancu a fost omorît, de 

oare ce vroia să treacă fără voie prin Polonia în Germania 5 

. însuşi 

regele Ştefan, îl socotise ca pe un scelerat care trebuia să 

fie osîndit 6 

. 

Pentru controlul şi observarea purtaţii lui Iancu-Vodă refugiat, 

pentru prinderea lui, e trimis în Rusia Mică nobilul Belzecki 7 

. 

Acesta îl şi prinse, pe cînd Iancu-Vodă, ieşise acum din aşfl-numita 

1 

Din aşa numită Cronică săcuiască, „Tortenelmi Tar", 1880, p. 645. 

2 

Nunciul Caligari din Varşovia, 26 Decembre 1579 ; Monumenta Poloniae 

Vaticana, voi. IV, Cracoviae, 1915, p. 347. 

* Din raportul bailului Veneţiei la Constantinopol, de la 17 Mart 1580, sumarul 

raportului de Esarcu supt No. 99 în Revista pentru istoric, archeologie 

şi filologie, III şi Hurmuzaki, Documente, IV 3 

, p. 58. 

1 

După Massa, Quellen, l. c. p. 83. Cf. articolul d-lui I. Pfnaitcscu în„ Revista 

istorică" şi, tot acolo, povestirea latină a sfîrşitului lui. 

5 

Din raportul ambasadorului Veneţiei la Viena, 12 Ianuar 1583; Hurmuzaki, 

Documente, II1 S 

, p. 16. 

6 

în raportul bailului de la 9 August 1583; Esarcu, No. 114 şi Hurmuzaki, 

IV, p. 59. 

7 

Zródlaldziejowe, IX, Warşovia, 1881, pp. 86.

cetate mică din Liov şi, după ce-i confiscase toată averea, cu 

hainele, banii şi argintăria ce ducea cu sine. Toate acestea, cum şi 

lucrurile „Grecilor" cari formau alaiul său, în ziua de 15 şi 21 Septembre 

1582 -se trecuseră în inventare amănunţite. Grecii aceştia 

erau: Bernardin „jupnic", Filip Spătarul Anton 1 

, Iani Vistierul, 

Mihai Vistierul şi un armaş 2 

, mai toţi rude de ale Doamnei, de 

origine greacă, pe lîngă cari mai cunoaştem şi pe un Paraschiva, 

care cu Ungurul Tămaş continuă a apăra afacerile Domnului 

în faţa regelui ;î 

. 

O descriere bună a împrejurărilor peirii lui Iancu-Vodă ni-a 

rămas şi de la contimporanul Heidenstein 4 

, iar despre soarta familiei 

lui găsim aiurea amănunte interesante, culese de mine prin 

arhive străine ori publicaţii de documente nefolosite încă de istoriografia 

romanească. 

Curtea imperială de la Constantinopol, voind să se răsbune pe 

Iancu-Vodă, refugiat în Polonia, ceru de la regele Ştefan să-i 

sechestreze tesaurul, care i se cuvenia, întru cît Iancu-Vodă 

rămăsese dator cu tributul cuvenit, şi pretindea, în acelaşi timp, 

trimiterea Domnului la Poartă; iar, pentru ca să-1 înduplece mai 

bine, diplomaţii turci închiseră pe rivalul de odinioară al familiei 

Bathory, Pavel Markhazi r> 

, care apoi s'a şi turcit. La facerea 

acestei scrisori Iancu-Vodă era de mult mort, însă Turcii, 

doritori să aibă averea lui, expediară un nou ceauş la rege pentru 

ca să vază ce se făcuse cu banii Domnului decapitat şi ce 

se alesese de familia sa. Báthory răspunse foarte diplomatic 

cum că bani nu s'au găsit după Voevod, căci ei fuseseră luaţi şi 

1 

E identic cu „Philippus Antonii, Magnificae dominae Mariae Iankulina ex 

priore matrimonio filius", pomenit în Liov la 1586 şi 1593; Iorga, Studii şi documente, 

XXIII, pp. 385 şi 428. 

* Dr. Andreas Veress, Rationes curiae Stephani Bathory regis Poloniae 

historiam Hungariae et Transylvaniae illustrantes, Budapesta, 1918, p. 181. 

Volumul III al colecţiunii „Fontes Rerum Hungaricarum". Inventarele în limba 

polonă, citate acolo, dar necopiate de mine, se află în Arhiva comisiunii financiare 

din Varşovia, III, N-le. 517-518 şi 521. 

3 

Zrodla dziejowe, IX, p. 92 şt Fontes de mai sus, p. 176. 

4 

Sumarul în Şincai, Chronica Romînilor, II, pp. 371-2. 

5 

După raportul bailului Veneţiei la Constantinopol, 22 Decembre 1582; sumarul, 

Esarcu No. 109 şi Hurmuzaki, Documente, 

Mărkhăzi publicat greşit ca Marchiz. 

IV, p. 59, cu numele lui

isipiţi de către aceia cari îi prinseseră dar, în ce priveşte pe 

soţia şi fiul lui Ianeu-Vodă, el era gata a-i trimite unde-i va plăcea 

Sultanului-. Acest lucru însă nici nu i-a trecut prin minte 

regelui, care îngrijise acuma bine de familia lui lancu, întru cît 

ordonase să se achite datoriile ce rămăseseră în urma Domnului 

pe la negustorii din Liov 3 

, plătind şi un cont al tîrguielilor ce făcuse 

Doamna văduvă în oraş 4 

, iar, pentru ca să aibă din ce să 

trăiască ea cu copiii ei, îi dăduse şi cîteva moşii. Acolo însă Doamna 

întîmpmă dificultăţi neaşteptate, de oare ce unul dintre coproprietari 

nu voia să-i cedeze moşia, aşa că văduva o ducea 

în miserie mare şi astfel, cînd auzi în iarna anului 1583 că Hatmanul 

Ioan Zamoyski se află la Liov, se duse la dînsul cu o petiţie, 

în care rugă pe rege să dea ordin sever nobilului Laninski, 

care nu voia s'o primească în posesiunea ce-i fusese cedată 5 

. 

Intervenţia marelui cancelar nu fu deşartă, căci regele aranja 

afacerea şi făcu văduvei o pensie anuală de 600 de ducaţi. Cunoscînd 

valoarea efectivă a monedei, această pensie era considerabilă 

şi îndestulătoare, dacă însă Curtea Doamnei n'ar fi fost 

aşa de mare şi gospodăria ei aşa de grea. Petiţia fiului lui 

iancu-Vodă —Bogdan— din 15 Decembre 1588 adresată către 

Papa Sixt al V-lea spune însă că mamă-sa rămăsese cu cinci 

copii şi anume cu patru fete şi un băiat G 

şi, de oare ce împreună 

cu curtenii sînt în număr de treizeci de persoane, o 

duc foarte greu, cu toate că şi noul rege (Sigismund al III-lea) 

li-a menţinut pensia numită. Aceasta însă nefiind destulă pentru 

întreţinere şi îmbrăcăminte, el rugă pe Papa să aibă milă de 

mama lui şi de copiii ei, recomandîndu-i regelui Poloniei, ca 

1 

Din raportul citat al bailului din Constantinopol, 12 lapuar 1583. 

1 

După raportul citat al bailului Veneţiei din Constantinopol, 9 August 1583. 

3 

Datoria lui Iancu-Vodă se ridicase la suma considerabilă de taleri 4.970, care 

făcea, cu câte 35 groşi, florini 5798/10; Zrodla 

l. c, p. 204. 

dziejowe, l. c, p. III şi Fontes, 

* Această tîrguială a fost de 16/20 mărci; Fontes, l. c., p. 181. 

5 

După scrisoarea lui Zamoyski din Liov, 6 Februar 1583; Archiwum Jana 

Zamoyskiego III, Varşavia, 1913, p. 136. Tipărită mai înnainte, după alt exemplar, 

de d. Iorga, în Hurmuzaki, Documente, XI, p. 162. 

c 

Această declaraţie proprie a lui Bogdan e importantă, de oarece pană acum 

se credea că Iancu-Vodă ar mai fi avut şi un alt fiu, pe Alexandru, pomenit 

la 24 August 1582 la Constantinopol; Hurmuzaki, Documente, 

656, care însă este un alt pretendent, încă neidentificat. 

XI, p,

:-ă scrie Salonului să-i numească Domn al Moldovei, Bogdan se 

angaja, în cas că va ajunge la tron, să trimită 10.000 de 

ducaţi pentru Sfinta Biserică de Ia Roma, unde s'ar fi dus el 

însuşi bucuros, dacă regele nu l-ar fi împiedecat să părăsească 

Polonia 1 

. 

Acestei petiţiuni îi este anexată o informaţie, din care mai cu 

noaştem că averea lui Iancu-Vodă, cu care fugise în Polonia, 

avea o valoare de 400.000 de scuzi; că, după omorîrea lui, Bâthory 

dăduse două sate văduvei, cu un venit anual de 1000 de flo 

rini, dînd afară de aceasta alţi 3.000 de taleri ca zestre la două 

din fetele ei, dintre care una s'a măritat cu un nobil polon. Iar 

de aiurea mai ştim că regele, iuînd pe Doamna Măria vă 

duva în protecţia sa proprie, i-a concedat şi dreptul de exemp- 

ţiune, in urma căruia nu avea voie — supt niciun pretext 

sau titlu —nimeni să o tragă în judecată şi, oricine ar avea vre-un 

proces de ordin material cu dînsa, Doamna trebuia să apară nu 

mai în faţa Scaunului regaî; mare privilegiu în acele timpuri, 

care a fost reînnoit şi din partea regelui Sigtismund al III-lea 

Petiţiunea de mai sus a lui Bogdan fu dusă la Roma în taină 

de unchiul său Mihai (Cipriotul), care era bărbatul surorii mamei 

lui, însoţit de un diac al lui, Grec vorbind italieneşte, Mihai 

Rodiote — adecă din insula Rodos — şi, sosind de-abia pe la înce 

putul lunii Iunie 1589 Ia Curtea Vaticanului, nu obţinură interven 

ţia cerută şi nădăjduită, politica de atunci a Curţii papale urmă 

rind, să nu pricinuiască neajunsuri adevăratului Domn al Mol 

dovei (Petru Şchiopul), care se arăta atît de zelos faţă de reli 

gia catolică propovăduită în ţara Iui de misionarii veniţi acolo, 

lucru cunoscut din rapoartele nunciului din Polonia 3 

. 

Chiar şi această hotărire a Vaticanului fu luată în urma raportu 

lui acestui nuneiu, făcut, după ce primise de Ia Roma petiţiunea 

lui Bogdan care i se expediase de Sf. Scaun, spre a-şi da păre 

rea în chestiunea această atît de delicată. Astfel aflăm din el că 

1 

Suplica lui Bogdan cu data „Da Polonia 1588, a di 15 Decembre", scrisă 

de diacul numit într'o italiană foarte stricată, în Archivele Vaticanului. Copia 

în colecţiunea mea. 

* Privilegiul din 15 Februar 1585 şi 5 August 1588, publicat de d. lorga, 

Studii şi documente, XXIII, pp. 404-5. 

* Secretarul de Stat al Vaticanului, Roma, 23 Septembre 1589. Copia în colecţiunea 

mea. stffiuh^

Bogdan era un băiat cam de paisprezece ani, care, dorind ca 

Ioan Zamoyski să intervină în favoarea lui la Poartă, lucrul părea 

foarte greu, căci — după spusa nunciului — tocmai cancelarul 

fu acela care sfătuise pe regele Ştefan să omoare pe Iancu; 

pe de altă parte Petru-Vodă se afla în prieteşug bun cu el, cît 

şi cu însuşi regele Sigismund, iar la acest lucru n'ar fi consimţit 

nici Senatul terii L 

. 

Acest refus neprevăzut n'a descurajat însă pe Doamna pribeagă, 

care n'ar fi avut atîtea supărări cu fel de fel de procese, 

cari ţinură ani îndelungaţi, fiind mereu nevoită să apară la diferite 

înfăţişări 2 

cu toată scutirea regală de care se bucura. Astfel 

fu o a devărată uşurare pentru sărmana femeie, cînd, isprăvindu-şi 

afacerile, văduva lui Iancu-Vodă, energica Doamnă Măria 

Paleologa, în primăvara anului 1593 părăsi Polonia — unde 

trăise mai bine de zece ani în pribegie silită — şi plecă spre 

Apus 3 

, hotărîtă să ridice pe unicul ei fiu, devenit un principe 

mîndru, în Scaunul domnesc al tatălui său prigonit de soarta 

amară. La începutul lunii lui Maiu găsim toată familia lui „Iancula" 

la Veneţia, unde ajunsese prin Stiria, Carintia şi Friul 

cu gândul ca Bogdan să plece la Constantinopol 4 

, unde causa 

lui era susţinută şi de bailul Veneţiei. In toamna acestui an însă 

nu se ajunsese la niciun resultat 5 

, după cum nu reuşi nici în viaţa 

lui lungă, zbuciumată, de mai tîrziu, care se sfîrşipeurmă cu faptul, 

cunoscut, că s'a turcit şi s'a retras supt ocrotirea Sultanului 

care pe vremuri ridicase pe tatăl lui la Domnia la care 

în tinereţă nici el nu gîndise. 

Dr. Andrei Veress. 

1 

După raportul nunciului din Vilna, 6 August 1589. Copia în colecţiunea 

mea. 

1 

Actele acestor procese au fost descoperite la Liov de d. Iorga şi publicate 

în voi. XX1III din Stadii şi documente, 1913. 

5 

Articolul d-lui P. P. Panaitescu, despre sfîrşitul lui lancu-Vodă Sasul, în 

Revista Istorică, 1924, p. 176. 

4 

După raportul lui Kiihbach din Bozen, de la 12 Maiu 1593; Hurmuzaki, 

Documente, XI, p. 336. 

5 

Din raportul bailului Matteo Zâne de la 6 Septembre 1594; Hurmuzaki, 

Documente, III', p. 457. 

8 

Viaţa-i e descrisă pe la^g de d. Iorga, în anul 1898, în Pretendenţi domneşti 

în secatul a! XVI-lea, pp. 59-67.

Ordinul lui Selim al II-lea către Alexandru-Vodă 

al Terii Romaneşti (1572). 

Prin îngrijirea d-lui I. Bianu, ni-a venit fotografia, însoţită de 

o transcriere în general bună, de d. Şt. Bezdeehi, a scrisorii Sul 

tanului Selim al II-lea către Alexandru, .Domnul Ţerii-Romăneşti, 

despre zdrobirea flotei otomane în lupta de la Lepanto, con 

tra flotei spaniole şi pontificale 1 

. 

După ce se spune că s'au cerut Muntenilor două sute de cară 

cu in, cînepă şi cîlţi, — pentru funiile corăbiilor de făcut din 

nou —, plus 20.000 de vîslaşi, se începe, încă pe foaia prece 

dentă, scrisoarea pe care o putem da astăzi întreagă: 

Hatâi U,OD, 6 ©eo'c e6oTj8r]aev xai âyyjxiaa xai YjTryjpct TTJV K/rjîrpo, 

TOUC a^viotoDc âv6pw7t&uc 07:00 OOSSV pi S7rpoaxsvooaav. Kai xâu,e au- 

zou yjxpâ y_£"(ak~q sic trjv BXa)(r]a xai li-YjVjae xat elţ tov TOÎTO aoti 

tpoŢTJpo TO 7ro

„Dar", adauge Mitropolitul Timoteiu, care scrie Papei, „bucurie a 

fost numai la înfăţişare, iar în ascuns tulburări şi lacrimi. Fă- 

cînd acele semne de bucurie şi nădăjduind să plece cu oastea 

cum scriu mai sus, a dat Dumnezeu şi au învins creştinii şi au 

luai flota Turcului celui ticălos, a Turcului celui mare (to6 jasţAXoij 

To'jpxou) încît a fost în frică mare că şi-a pierdut flota. Dar cel 

d'intăiu sfetnic al lui i-a vorbit şi 1-a întărit; numele sfetnicului, 

ii zic Mehmed-Paşa. Şi sfetnicul a poruncit să facă noi corăbii 

şi, cînd le-au luat corăbiile creştinii, Turcul cel Mare era la A- 

drianopol ca să orînduiască vasele şi ca să gătească şi oaste de 

uscat. Aşa e cu Turcii pană acum... Iar de acum se sileşte lupta 

mai mult decît înnainte pentru păţania (Iv-cpoîr/j) ce a păţit, şi 

a pierdut pe creştini, aducîndu-i la legea turcească (xourjaiSovxâz 

ţoDc) şi însărcinîndu-i (l-f/.apeoovTac; ') să facă vasele. Şi a- 

nul acesta nu li va veni războiul, iar în anul viitor face [Tur 

cul] alte trei sute de corăbii şi vor fi şase sute; noapte şi z.i 

nu fac alta, ci numai corăbii, toată noaptea nu lasă pe maiştri, 

ci slujesc cu luminarea. Aşa e eu Turcii şi cu creştinii cari se 

află în Levant, pană acum. 

t Să ştii, prea-fericite şi prea-sfinţite stăpîne, că mai bun pri 

lej nu se află decît acum de a se pierde ticălosul de Turc, care 

a pîngărit neamul creştinilor şi zi şi noapte se trudeşte a face 

pe creştini Turci. Să se scoată flota grea pe mare şi să treacă 

în Moreia să distrugă castelele Moreii care sînt la cetatea Le- 

panto. Şi castelele sînt la Mare, la strîmtoarea Moreii, unul de 

o parte, celalt de alta, şi, castelele acelea nu sînt tari, nici n'au 

cine ştie ce (ar.6y.-qc) artilerie, şi răpede s'ar lua, şi înnainte" 

(ajrîvavu) ca să treacă Turci corsari (y.opasSovrac) şi Evrei, să se 

ajungă la castelele care sînt chiar lingă Constantinopol; acelea 

sînt tari şi au şi multă artilerie, şi cu acelea vor avea ceva de 

lucru şi le vor lua. Şi, cum vor lua castelele se vor duce drept 

la Constantinopol. Constantinopolul are ziduri slabe (aâjivâ); ră 

pede se ieau, numai să se păzească castelele. Cînd se va mişca 

flota şi va merge, etc." 

Restul e analisat în articolul mieu precedent: e vorba de cor 

purile armatei cruciaţilor care vor merge prin Germania şi Un 

garia, apoi prin Durazzo, prin Zante şi în sfîrşit prin Maina 

războinică. 

' Neînţeles în fotografie. Dani cetirea d-lui Bezdechi.

Tonul întrebuinţat de Sultanul faţă de Domnul muntean e caracteristic. 

„Fiului" i se comunică isprava din Cipru. El trebuie 

să facă -/apâ. ceia ce înseamnă obişnuita diraanmâ, care prin 

iluminaţii serbătoria evenimentele fericite din împărăţie în vremea 

Fanarioţilor şi chiar după aceia, cum se vede din rapoarte 

consulare străine. De formă, i se cere lui Alexandru a merge la 

Corfu, la „Veneţia cea dulce", unde aşteaptă prada de broearte 

si stofe orientale şi Sa Roma însăşi, —• vechi excese de stil ale 

cancelariei otomane. 

Stilul nu se deosebeşte, de altfel, de acela pe care-1 cunoaştem 

din ordinele păstrate în turceşte pe care le-am resumat în „Documentele 

financiare şi economice" publicate în 1900. 

Cum se vede, „robia" supt Turci nu era pe departe aşa de 

umilitoare cum erau aplecaţi a o crede atîţia. 

N. Iorga. 

Legături culturale romîno-polone — după 

o carte nouă 1 

. 

D. P. P. Panaitescu, membru al Şcolii Romîne din Fontenayaux-Roses, 

dă azi, asupra vechilor relaţii între Romîni şi Poloni, 

o lucrare fundamentală şi de cel mai mare interes, putînd 

să fie pusă alături de ce a produs mai~bun istoriografia noastră 

în ultimul timp. 

Autorul începe cu influenţa polonă asupra Moldovei în secolul 

al XVI-lea şi al XVlI-lea. ' Se arată deosebirea între curentul 

liber, dar restrâns (fără şcoli) al Renaşterii, şi cel încătuşat, dar 

larg (cu Colegii) al Iesuiţilor (p. 4). Şi mediul de idei politice e 

foarte bine prins (p. 5). Ideia cruciatei supt Sobieski e bine 

definită ca reacţiune contra demoralisărit în creştere (ibid.). 

Şi treptele în istoriografie se înseamnă cu discernământ (rolul 

Intermediar al lui Piasecki, p. 6, memoriile din a doua jumătate 

a secolului al XVIl-lea; p. 7). E şi o utilă bibliografie a chestiunii 

(p. /, nota 2). 

1 

P. P. Panaitescu, Influenţa polonă In opera şi personalitatea cronicarilor 

Grigore Ureche şi Miron Costin (din „Analele Academiei Romîne"). 

Bucureşti 1923.

Şcolile îesuite(Liov 160); Camenita, cu danii de Ia Constantin 

Movila ; Bar 1636) sînt presintate în marele lor rol (Ureche la 

cel d'intâiu) în faţa celor din Chiev, de «occidentalisare a ortodoxiei» 

(p. 8). 

Caracterisarea lui Rareş ca „virtuos" al Renaşterii exprimată 

de mine întăiu, o menţin (v. p. 9), dar n'am pretins că e o influenţa 

culturală asupra lui. La Alexandru Lăpuşneanu se 

pomeneşte călătoria Iui Otwinowski Ia el, cu soli în piaţă şi 

cu pielea boilor de tain cerută îndărăt. Dar Curtea lui nu era 

chiar aşa de barbară cum crede d. Panaitescu : se uită influenţa 

Sîrboaicei Elena Doamna. Ştiri nouă şi asupra relaţiilor fiului 

său Bogdan cu Polonii (p. 9). Pentru Petru Şchiopul şi Poloni, 

a se vedea Prefaţa lui Hurmuzaki, XI. Şi aiurea erau şi izvoare 

romaneşti. 

Se menţionează, după Forsf, căsătoria Marianei, sora Movi- 

Ieştilor, cu Isaia Heiburt (p. il nota 2), a unei Mavrodi, a fiicei 

Hatmanului Nicoriţă, Teodosia, cu Poloni (ibid.). Se arată importanţa 

culturală a tutorilor poloni ai lui Constantin Movilă 

(p. 12), relaţiile familiei Okolski cu ţerile noastre (ibid.). Se 

semnalează înventariui averilor din Polonia ale Movileştilor 

(ibid., nota 3). Petru Movilă e presintat în mediul polon rîvnind 

Domnia Moldovei (p. 13, nota 1), loan fiul lui Vasile Lupu apare 

ca elev al Iesuiţilor în Iaşi chiar (p. 13). Popularitatea la noi a lui 

Petru Movilă se arată şi prin însemnări pe cărţi (p. 14, nota 3). 

Lumină nouă se proiectează asupra şcolii din Iaşi a lui Pociaţchi, 

poate şi latină (ibid.). Se înşiră indigenatele polone în 1638 

ale lui Costin cu fiul, Iui Apostol Dtirac, in 1676 ale Iui Ştefan Petriceicu, 

a' doi Hijdâu, ale lui Hăbăşescu, Apostol Catargiu şi un 

Halepliu (p. 15 nota 2). Catolici din Cotnari şi Baia vin în Italia 

(1669, Germani), p. 16. La Cameniţa sînt şcolari moldoveni: fiul 

medicuiui Iui Duca-Vodă şt acel Domenico fiul lui Petru Capra, de 

fapt Duminecă al lui Capră (v. Stadii şi doc, l-II). Funcţionează 

un seminariu iesuit foarte modest la Cotnari în 1665 (p. 

16), ca şi şcoala Franciscanului Ressi (v. şi p. 17, nota 6), la 

Gaiati (ibid.). Pentru şcoala Iesuiţilor din Iaşi, e şi un articol 

al mieu în revista d-Iui Weldkiewicz. Ştiri după inedit se dau 

şi pentru vremea lui Constantin Cantemir (p. 17). Pentru traducerea 

lui Milescu am adaus ştiri într'un memoriu la Academia 

Română. Rechemarea dascălilor lui Petru Movilă de Gheorghe

Ştefan nu mi se pare nici acum imposibilă (cf. p. 19, nota 5.). 

După acest prolog bogat în indicaţii nouă după izvoare polone, 

se presintă izvoarele polone ale lui Grigore Ureche. Bielski 

cu „Cronica a toată lumea" apare întăiu, compilator după 

Cromer şi Wapowski. Fiul, Ioachira, îl continuă pană la 1587 prin 

«Cronica Poloniei» (întrebuinţînd şi pe Lasicki, Gorecki, Paprocki 

— despre Potcoavă ; v. p. 22 şi nota 1). Acesta singur 

e „letopiseţul latinesc" sau „leşesc" al Moldoveanului, şi portretele 

Domnilor la Ureche sînt un împrumut de stil. 

Un „letopiseţ" indigen scris latineşte — părerea Iui C. Giurescu 

— n'a existat deci (pp. 24-28). 

Al doilea izvor e Guagnini (amic al lui Albert Laski)-Strykowski 

(1578), tradus de Paszkowski la i61 i şi compilat, pentru 

ce ne priveşte, şi după loachim şi Martin Bielski, după poema 

despre lupta contra lui Mihai Viteazul a lui Otwinowski, 

după versuri polone anonime despre vechi Domni moldoveni. 

Numai Simion Dascălul iea de acolo istoria lui Despot şi ceva 

despre Ioan-Vodă cel Cumplit. 

„Cosmografia" lui Munster (ed. latină 1550) a dat iui Ureche 

descripţii geografice şi etnografice (p. 30 şi urm.). Se relevă că 

şi unele izvoare ale lui Miinster par întrebuinţate (pp. 31-32), 

însă ar trebui văzute toate ediţiile «Cosmografiei» (autorul însuşi 

o propune ; p. 33). 

«Letopiseţul unguresc» a! lui Simion ar avea şi el legături 

polone (exilul Romanilor; p. 35 şi urm.). Se insistă în notă şi 

asupra originii ungureşti a legendelor „descălecării" («Laslău», 

de comparat cu Sf. Iacob de Compostella, şi Dragoş). Nu pot 

vedea de ce „letopiseţul" unguresc ar fi un izvor intern moldovenesc, 

cum admite d. Panaitescu (p. 37). Să nu fie o cronică 

ardeleană în româneşte ? 

In ce priveşte redacţia cronicei moldoveneşti se arată că Simion 

n'a văzut pe Bielski (p. 38 şi urm.). In schimb Ureche 

nu iea din el ceia ce, în chestia vasalităţii, ar înjosi Moldova 

(p. 39 şi urm.). D. Panaitescu observă cu dreptate că numai 

acesta putea să înlăture şi ştirile defavorabile despre Ieremia 

Gole şi Petru Şchiopul (p. 40). „Letopiseţul latinesc" e citat cu 

forme polone, se fac greşeli după stjul polon, se traduce cuvîntul 

polon cu ce! de origine slavă corespunzător (pp. 42-43; 

v. şi confush: Kamieniecki-Cameniţi). Cuvântul „latinesc" vine

deci din greşeli de copişti (p. 45). Patru singure ştiri care nu 

sunt la Bieiski n'ar îndreptăţi admiterea „letopiseţului latinesc" 

(pp. 48-50; nota 1 la p. 49 e mai puţin concludentă). «Cosmografia» 

ar putea să fi introdus termenul (pp. 50-51). 

D. Panaitescu observă apoi că „dascăiui" amplifică foarte muit 

izvoarele sale (p. 51 şi urm.), că-i lipsesc orice cunoştinţi 

(adaug :şi orice judecata) „Letopiseţul moliovenesc" e de fapt cel 

slavon : e imposibil să se admită părerea d-lui Minea că Luccari 

ar fi avut pe l.i 1500 o cronică în româneşte (el are ştiri de la 

rudele şi bancherii lui M:hnea Turcul) ori a lui C. Qiurescu, 

sprijinit pe Miron Costin, că Eustratie Logofătul ar fi scris-o. 

Nu văd nimic „concludent" în ce presinlă asupra acestui punct 

autorul (v. pp. 53-54) l 

. începerea acestui izvor de la Dragoş 

nu e de admis (p. 55): aici trebuie să fie tradiţie orală. Dar e 

evident că basa e cronica de ţară. Tot aşa de evident e că 

Ureche, nu Simion a s:ris cronica: e părerea mea statornică, şi 

poate, în iocul compilaţiilor mai nouă, destul de grosolane, ea 

putea fi pomenită. 

E sigur că unele ştiri interne măcar au fost adause de Simion 

după un alt ttxt chiar al analelor indigene (pp. 61-6^)? „Semnele" 

acestea să fie totdeauna o interpolare ? E caşul pentru 

cele de la Domnia lui Petru Rareş (p. 62) ? înlăturînd cu puternice 

argumente o teorie greşită, d. Panaitescu se Iasă totuşi, 

în amănunte, influenţat de dânsa. Cu dreptate i se refusă lui Simion 

pasagiile de laudă pentru Petru Şchiopul, sprijinite pe memoriile 

lui Nistor Ureche (pp. 63-4). Autorul observă însă că 

pană la 1587 sînt însemnări cronologice, care lipsesc după aceia. 

Nu se poate vorbi însă de „tradiţie", adecă amintiri nescrise 

pentru bogata şi plina de coloare expunere a Domniei lui Aron- 

Vodă. Năvălirea lui Petru Lăpuşneanu e singura luată din note 

analistice (p. 65). S'ar putea face şi observaţii de limbă. 

Se cercetează apoi influenţa polonă asupra lui Grigore Ureche 

restabilit in drepturile sale. Se relevă rolul de apărători ai gloriei 

trecutului luat de boierii moldoveni unul după altul (p. 67). 

1 

Eustratie nu putea fi un simplu traducător; contemporan cu Ureche, el nu 

putea fi tratat de acesta ca un vechiu anonim; în sfîrşit specialitatea lui era 

traducerea din greceşte. Dacă Eustratie a scris ceva, nu poate fi decît urmarea 

analelor terii pană la Vasile Lupu.

E şi o defensivă fată de istoriografia străină. Raportul cu Polonia 

apare numai ca o «pace», un cprieteşug» (p. 69); nexul 

de vasalitate e presintat ipoletic, ca o mărturie a celorlalţi (ibid.). 

Pasagiile citate şi pentru alte prilejuri sînt absolut lămuritoare 

(p. 70 şi urm.) : se răspinge făţiş părerea că Ştefan-cel-Mara 

„au fost supus Leşilor* (ibid.); actul de orragifi de la Colomeia 

e prefăcut într'o simplă visită (ibid). „Ştefan-cel-Mare e figura 

favorită a lui Ureche" ; p. 71; el „niciodată nu s'au plecat". Un 

întreg paragraf arată concepţia Monarhiei şi a Terii la Ureche 

întocmai ca în ideologia polonă contemporană (p. 74 şi urm.). 

Şi tmatca fără ac» e din stilul polon (p. 75). De aceia şi expunerea 

vieţii constituţionale din Polonia (p. 75). Da, e „o carte 

de doctrină, a unui om care judeca" (p. 76). D. Panaitescu ar 

fi aşteptat de ia Ureche mai mult simţ pentru unitate şi latinitate 

(pp. 81-82). Scriitorul semnalează şi păreri de rău pentru 

shisma Bisericilor (pp. 82-83). EI are dreptate : studiul său răbdător 

a complectat şi «personalisat» cfigura vagă» a cronicarului 

moldovean. 

La Miron Costin nu era atîta de făcut. 

Fără introducere, se arată natura izvoarelor. întăiu, pentru 

Cronica propriu zisă, Piasecki, autorul unei povestiri faimoase, 

mergînd cu lucrurile din toată Europa pană la 1638, întrebuinţează 

pe Heidenstein pentru partea în care nu e contemporan; 

e şi anti-iesuit (p. 84 şi urm.). Ştiri interne se amestecă la 

Miron cu celelalte din istoricul polon (p. 86 şi urm.). „Hronograful" 

despre lupta de la Argeş e poemul lui Otwinowski (pp. 

88-90). Ceva vine şi din Guagnini (pp. 89-90). Se dovedeşte 

din anume formule stilistice că Miron a avut la îndemînă şi 

poemul despre „războiul >civil" al lui Samuil Twardowski (pp. 

91-2), ceia ce, ca şi precedenta, e o constaiare cu totul nouS. 

Indicarea ipotetică a altor izvoare poate avea numai un interes 

de curiositate. Poate că scriitorul moldovean a avut la îndemână 

scrisori, gazete mmuscrise. Urme de lecturi din Cromer, din 

Ioachim Bielsk', din Strykowski, din Guagnini sînt apoi semnalate 

în tratatele lui Aliron (pp. 97-8). 

Pentru a fixa influenţa polonă asupra celui de al doilea mare 

cronicar al Moldovei se studiază din nou, după C. Giurescu, 

cronologia operebr lui. Se arată pe basa carierei nobilului polon

căruia-i e dedicată care poate fi data Cronicei polone: «intre 

1676 şi 1683» (pp. 99). Se propune anul 1676 (eu vorbiam de 

„după 1683"), dar argumentul (data unei scrisori a celui căruiaM 

e dedicată lucrarea; cf. şi pp. 113 114) nu e hotărîtor (v. pp. 

99-100). Cu acest prilej se restituie lui Constantin-Vodă Şerban 

o scrisoare din 1679, Wulka, publicată în Hurmuzaki-Bogdan. 

In poem Eustratie trece ca istoric înnainîe de Ureche probabil 

pentru traducerea lui Herodot (v. rectificarea unei traduceri a 

lui Hasdeu la p. 101). Pentru „De Neamul Moldovenilor" se 

observă cu dreptate o remaniere de Nicolae Coslin (cu ajutorul 

lui Baroniu şi Iui Bonfiniu ; p. 102 nota 1). Data la care se 

opreşte d. Panaitescu e „după întoarcerea din exilul polon 

(i686)" (p. 103). Discutând chestia cu regretatul C Giurescu, 

ajunsesem la acelaşi resultat. Ar fi şi o alusie la forma polonă 

(se răspinge o datare greşită a d-lui Minea la p. 104, nota 1)- 

Pentru a se decide dacă forma latină a Cronicei Moldovei e 

de Miron însuşi — autorul n'o crede, ci descopere urme de interpolaţii 

traduse şi de îndreptări neintroduse — ar trebui corn" 

paraţia cu semnături latine ale lui Miron (v. pp. 104-1U6). Scrisoarea 

nu mi s'a părut a fi din secolul al XVlII-lea. Dar corectarea 

situaţiei lui Calvin din «Mitropolit» în «canonic» (v. 

p. 130, nota 7) e un argument. 

Ca şi d. Zotta, d. Panaitescu fixează definitiv pe lancu Costin 

ca tată al lui Alexandru, Miron şi Potomir (acesta-mi pare şi 

mie a fi Velicîco), (pp. 105-107 şi Zotta, în această Revistă, 1925, 

p. 73 şi urm.). El e Hatmanul, cum credeam şi eu. Pentru alt lancu 

Costin, din 1668 (v.p. 108 nota 4), v. articolul citat, al d-lui Zotta. 

Miron e „nobil polon de la vrâsta de cinci ani" (p. 108). Fratele 

Alexandru împlineşte o solie în Polonia la 1649, asigurfnd 

pe rege de concursul ambilor Domni contra Cazacilor (pp. 108-9). 

Dar, locul de învăţătură al lui Miron, apare ca un deposit 

de vinuri „valahe" (p. 109). D. Panaitescu zugrăveşte şcoala, 

în casa dată de Hatmanul Zolkeiwski şi presintă programul de 

gramatică, umam'oare, ceva istorie şi geografie, preoţi fiind cei 

mai mulţi profesori (pp. 109-10). Se iămureşte presenţa lui, cu 

vre-un patron, în lupta Polonilor cu Cazacii la Berestecîco (pf. 

110-11; Iunie 1631). Restul biografiei se ştia. Se semnalează 

însă, după Barwinsk', solia lui Miron ia Poloni în Mart 1674 (pp. 

112-113): cerea ieşirea garnîsoanelor din Hotin, Iaşi şi Neamţ şi

estituirea arhivelor moldoveneşti. Menţiunea descrierii polone, 

«mult mai întinse», a soliei lui Gninski, p. 114 nota 4; a schimbului 

de scrisori a acestuia cu Miron (1677, pp. 114-116). Cronicarul 

dăduse şi notiţe istorice despre ţara sa ambasadorului 

(p. 115). Un amănunt despre prinderea lui Duca-Vodă, pp. 116- 

117. Ingenioasă explicaţia aşezării Iui Miron la Focşani ca să 

nu fie lângă Poloni (op. 117-8). Un manuscris dă ştiri despre 

negocierile lui secrete cu Iablonowski, în numele lui Constantin-Vodă 

Cantemir (p. 118). 

Raporturile literare ale iui Miron Costin cu Polonia sînt apoi 

elucidate. Caracterul de memorii a Cronicei lui îl arătasem 

într'o conferinţă la Liov, publicată în Choses d'Orient et de 

Roumanie, 1925. Imparţialitatea lui, de altfel cam dubioasă, i-ar 

veni de la Piasecki. Poemul polon e lăudat de criticii competenţi 

(p. 123). Ritmul trece în versurile romaneşti (p. 126). Se 

semnalează omisiuni în traducerea lui Hasdeu (Romînii de la 

Haţeg, de pe Murăş, din Badea, Olâhszek de la Bălgrad-Alba- 

Iulîa, Moldovencele ca zeiţele din Oiimp (p. 124 nota 3)). O interesantă 

notă biografică despre Iosif Wargalowski iscălit pe 

zidurile Dobrovăţului, p. 125, nota 4. Italia a fost revelată prin 

Poloni Moldoveanului (pp. 129-30). încercările de a reda ideologia 

politică a lui Miron (pp. 131-2) nu izbutesc: omul nu era 

de sama lui Ureche. 

Un întins Apendice pune faţă în faţă împrumuturile de la 

Poloni ale cronicarilor noştri şi părţile nereproduse de aceştia. 

Ioachim Bielski crede că Domnii moldoveni Ştefan şi Petru sînt 

urmaşii lui Basarab (p. 135). Se dă şi folositoarea traducere 

a poemului Iui Otwinowski (p. 214 şi urm.). 

Unele observaţii. «De quatuor Monarchiis», întrebuinţată de 

Nicolae Costin (p. 2, nota 1; v. şi p. 96), nu e o lucrare originară 

grecească, ci cunoscuta operă a lui Sleidanus, contemporanul 

lui Carol Quintul. Forma «Callimah Buonacorsi» nu e 

admisibilă (p. 3). Mauroti Cp. 11 notai) e Mavrodi. Pilipovschi 

nu e Polon; v. p. 11, nota 4. Logofătul lui Vasile-Vodă care iea 

cărţile mănăstirii catolice din Siretiu e de sigur Ianoviei, care 

trebuie pomenit între elevii şcolilor polone (v. p. 17, nota 4). 

Memoriile lui Nistor Ureche le-am semnalat eu întăiu (cf. p. 53, 

nota 4). înrudirea lui Ieremia Gole cu Movileştn se vede şi după 

numele de Ieremia pe care-1 poartă Domnul din 1595 (cf. pp.

77-8). Pentru cronologia operelor Iui Miron Costin ca şi pentru 

alte chestii, erau nişte capitole la sfîrşitul cărţii mele „Istoria 

literaturii române în secolul al XVIII-lea". Pentru campania Iui 

Abaza e un întreg studiu al mieu în Noua Revistă Românâ,l9Q0 

(şi aparte) (v. pp. 255-6). A cui să fie cronica «atribuita din 

greşeală lui Nicolae Costin» (p. Il2, nota 3, după C. Giurescu)? 

Erau mulţi în Moldova capabiii să scrie aşa ceva ? Nicolae nu 

moştenise tendinţa tatălui său de a prelungi analele Moldovei ? 

N. îorga 

Nouă izvoare despre campania munteană din 1595. 

D. Andrei Veress, cunoscut la noi mai ales prin marile lui publicaţii 

de documente, aminteşte lucrările anterioare asupra subiectului 

(foarte justă judecata asupra lucrării, atît de serioasă, 

dar aproape ilegibilă, a lui Ion Sîrbu): ştiri după inedite-i permit 

să reia povestirea: ele pleacă de la descrierea ofiţerilor toscani, 

publicată de mine în voi. XII din colecţia Hurmuzaki şi sint 

scoase din Archivele Florenţei. Sînt patru rapoarte ale lui Silviu 

Piccolomini şi cinci ale călătorului şi scriitorului Filip Pigafetta. 

O scrisoare a lui Simone Genga, un raport din Constantinopol 

se adaugă la povestirea întinsă a unui călugăr din Melfi, Giuseppe 

Piscullo. în introducere, data aceasta mai bine scrisă, se 

află analisa unei scrisori a lui Petru Pellerdi, dregător al lui Sigismund 

Bâthory, şi a scrisorilor, publicate tot de d. Veress 

(in Mon. Hang. Hist. Diplomataria, XXXII şi în Mon. Vaticana 

Hangariae), ale Iesuitului Alfons Carrillo, duhovnicul lui 

Sigismund. 

în această prefaţă se înşiră, după această corespondenţă, 

pîrile contra lui Aron-Vojă, care continuă a da bir Turcilor 

(p. '8). Ar fi interesant de publicat raportul, capital, trimes din 

Târgul-de-f!oei, la 12 Ianuar 1595, de Minai Horvâth, căpetenia 

contingentului ardelean în oastea lui Mihai (v. p. 9, nota 4). 

Cetatea era gamisonată de Romîni; în ajutor veniră alţi ostaşi 

ai lui Mihai; fiul Hanului fusese bătut, Iuîndu-:-se steagul şi 

„toiagul"; „2.000" de Turci fuseseră goniţi (p. 9). Lupta de la 

Şerpăteşti, pomenită de cronica Buzeştilor şi a Logofătului* Teo- 

1 

Andrei Veress, Campania creştinilor in contra lui Sinan-Paşa din 1595 

(din „Analele Academiei Romîne"), Bucureşti 1925.

dosie (5 Februar 15V6; v. p. 104 şi nota 1) e descrisă astfel de 

Genga, !a 18 (p. 33 şi urm.): 250 de căiări şi 150 de pedeştri 

află acolo 20.000 de Tătari cu Hanul. Atacul de noapte i 

face a lăsa o mie de robi din Ungaria, 1.500 de cai, cămile şi 

bagaj, retrăgându-se la Rusoiuc, unde e pretendentul Bogdan, 

cu „6.000 de Turci şi un Paşă" (p. 98). Bogdan oferă pentru a 

fi aşezat cinzeci de pungi, dar Hmul îi lasă 4 000 din ai săi 

şi trece, pe" la Cernavoda, spre Moldova. EI chiamă pe Romîn' 

la el: să se facă a-1 ataca şi să ucidă pe Unguri, scâpînd de ei 

tara, iertată de Sultan. Tătari, veniţi pe la Nicopol, cu cinci zile 

înnainte, trec prin Moldova. Genga crede că şi Mihai trădează 

îngăduindu-i, mutînd oastea la Floci şi tăind solii ce-i ofen'au 

răscoala Bulgariei; poporul şi boierii s'au obosit de războiu. 

Deci Sigismund, care răbda deocamdată, are de gînd să arunce 

asupra terii cei 16.000 de Cazaci ce i avea în Moldova (pp. 

35-36 '). 

D. Veress recunoaşte că isprăvile dunărene ale lui Mihai înlăturară 

suspiciunea. Povestirea urmează cu atacul la Silistra 

(16 Mart), la Brăila (10 April; datele fixate de d. Veress). Cu 

Horvâth şi Kirâly ar fi participat la aceste lupte, şi cunoscutul 

Francisc Geszthy (p. 12). Ştirile sînt după «gazete», şi în interpretarea 

lor d. Veress scoate la iveală, fireşte rolul aportului 

unguresc. în înjositorul tratat din Maiu 1595 d-sa vede o salutară 

„confederaţie dunăreană" (p. 13). O altă scrisoare a lui 

Genga, din 28 iunie, e menţionată (p. lt, nota 3), ca şi cererea 

de ajutor a lui Mihai prin Palatici, Banul bănăţean, datată Bucureşti, 

17/27 Iunie (p. 15, nota 1; şi o a doua, fără dată, ibid-, 

nota 2, anunţând că trimete pe fiul Pătraşcu la nunta prinţului 

ardelean şi dorind altă moşie de refugiu de cât mica Lona). 

Raportul din Constantinopol spune că, făcînd podul pe Dunăre, 

Sinan, noul Vizir (Albanes, nu Genoves; p. 15), se lăuda 

că iea Ardealul şi merge la Viena (odată vorbia de Roma; p. 

36) 8 

. Socrul muntean al lui Fabiu Genga, logofătul (Ioan), aduce 

vestea acestor lucruri în Ardeal (pp. 16-17). 

1 

Pentru Ştefan Surdul rămas viu v. p. 13 nota 4. Ştirile din Doglioni se 

explică prin presenţa lui Radu, fiul lui Mihnea (pp. 11). „Osya" e Ozu, Oceacov 

(ibid.). 

' Cum se poate ca Academia să tipărească Temesvâr pentru Timişoara şi 

„Uivar (Gherla)", „Feketehalom (Codlea)" (p, 16) ?

Pellerdi da ştirea luptei de la Căiugăreni. Se începe la 

două de dimineaţă şi ţine pană seara; se iea „steagul Profetului" 

şi Sinan cade în mlaştină. Mihai, care nu scosese pe toţi 

ai săi, se retrage pe Argeş (p. 18). Se menţionează şi scrisoarea 

lui Sigismund, 18 Septembre, în Makusev, Monuments, II, p. 7; 

patru Paşi şi şapte Sangeaci cad. Se înşiră compunerea oştii 

lui Sigismund (22.000 de Secui, 8 200 cu puşti, 2.000 de Unguri 

ai lui Bocskai, 2.300 de pedeştri, 700 de călări, 22 de tunuri 

mari ale lui Răzvan; 300 dd Cazaci ai iui Weiher, 1.500 

de călări silesien?, ceva Saşi, 3.000 garda prinţulu', cu Sibrik ; 

în total 30-40.000 de oameni; pp. 19-20. Ştirile ungureşti dau, 

în schimb, abia 8.000 de oameni lui Mihai (p. 21). 

La Rucăr, in ziua de 12 Octombre, Bocskai, în aşteptarea 

luptei, îşi face testamentul (p. 21 şi nota 4). Ceva ajutoare de 

la arhiducele Maximilian se adaugă aici (pp. 22). Pellerdi admiră 

priveliştea fără păreche a Tîrgoviştii între păduri (p. 23, 

nota 4) 1 

. Asupra «luării cetăţii» se citează un raport al lui 

Josika din 22 Octombre (p. 24, nota 4). 

La plecarea mai departe se atribuit comanda lui Bocskai (?). 

(p. 25). Meritul luării Giurgiului nu se recunoaşte Italienilor, ci 

lui Kornis şi Kirâly (p. 28). La plecare, Sigismund încredinţează lui 

Mihai misiuni mai uşoare (ibid). Ba el e acusat că n'a dat provisiile 

necesare, „încît bieţii ostaşi au fost nevoiţi să plătească 

o pîne de 4 livre jumătate de taler" (p. 29). Se produce o răscoală, 

tunurile aflate în cetate se aruncă 'n Dunăre, „de oare ce 

ofiţerii unguri n'au fost dispuşi să le iea şi să le tîrască cu 

dînşii pe drumurile rele din Ţara-Românsască, pline de gloduri 

şi noroiu" (ibid., Aiurea erau mai bune ?). Plecarea lui Piccolomini 

se presintă ca îndreptăţită pentru că „nu se prea simţia 

bine între nobilii unguri cu moravuri şi Jegi străine de ale sale" 

(p. 30). De la un capăt pană la altul e vorba de însuşirile bietului 

Sigismund, apoteosat de Papa: Mihai «Valahul» mai nici nu 

există (doar. ca înşelător; p. 31). E bine într'un fel, că toleranţa 

Academiei face să iasă la iveală unele lucruri... 

Să vedem însă ce zic Italienii din Anexe. 

Pigafetta îrece pe la Bran, unde, cum zicea şi Bongars, se 

1 

Mihai cel ucis după „gazete" la Tlrgovişte e Mihnea, care nici el n'a fost 

ucis (p. 25, nota 2).

coboară carele cu funia (p. 38), Află aşezarea în Moldova a lui 

Ieremia contra «tiranului» Ştefan: Zamoyski scrie iui Sigismund 

că n'a făcut decît a opri pe Tătari (p. 39). Plecare a 

oştii la 15 Octombre. în primul rînd Mihai „cu 1.500 lante ungureşti 

şi altele ale Romînilor săi, aşa că păreau 2.000 şi vre-o 

mie de archebusieri călări, Romîni şi alţi', călări, cu jumătate 

de suliţi (picche) şi arme cu vîrfuri de fier („in hasta con ferri 

a guisa de'dardi e de'pali antichi"), apoi Secui pe jos şi Saşi; 

în lături cei 1.200 de Silesieni, în coadă şaizeci de tunuri (ibid-). 

Apoi colalt Domn romîn, cu „1.500 de lanţe şi la dreapta toţi 

aventurierii ragusani şi veneţieni şi de alte naţii şi suita nunţiului 

şi Italienii acelui principe" (Bâthory), cu Piccolomini, la 

dreapta Moldovenilor, şi cei 150 de Cazaci ai Iui Sigismund (d. 

Veress subliniază că Italienii se presintau rău; p. 40). După 

200 de Cazaci 2.000 de lanţe ungureşti, şi vine Sigismund, cu 

ariergarda (subliniez eu), cu 5.000 de oameni. In urmă, bagajele. 

Pigafeita vede arzînd Tîrgoviştea, «oraş mare şi plin de case 

frumoase şi de biserici şi mai ales Mitropolia şi „Curtea domnească" 

(palazzo reale). Sinan, plecînd, lăsase garnisonei de 

4.000 vestea că vine numai Mihai «cu puţini Romîni». Dar el, 

cu patru tunuri, fuge „con paura grande", lăsînd cămile şi bagaje. 

Noaptea, apar Turci răzleţi. Nunţiul stă cu chiurasa pe 

el, sperios. Sigismund se zbate prin oaste; a doua zi, toţi ai 

lui se cuminecă. 

Pentru luptă, a doua zi, el e între aripile romaneşti, cu Râzvan 

la dreapta şi la stînga Mihai, la spate Ialomiţa, la dreapta 

munţii. Nunţiul spune că s'a şi „jertfit Jui Dumnezeu". Niciun 

Turc însă nu vine. 

în noaptea de 18 bat tunurile a chemare, din cetate. Garnisona 

fugise; abia o sută rămîn. Secuii dau foc apărării de vergi 

şi întră, „neapărîndu-se Turcii de loc" : se omoară oamenii şi 

se reia pradă (p. 42). 

Din partea lui, la 19 Octombre Piccolomini arată că în lagăr 

a aflat pe Ragusanul Sorgo (nu Lorga), pe Sibrik, pe Palatici 

şi pe Veneţianul Gaspar Turloni, «aventurier», cu alţi «opt ori 

şapte», pe Simon Genga. Se cere de la Sigismund la Moldodoveni, 

cunde trimetea pe toţi ceilalţi Italieni» (p. 46). Pretinde 

că el a recomandat să nu se urmărească în zădar Sinan, ci să

lui directe îi spun că Sinan a plecat la 6 August şi a ajuns la 

Tîrgovişte în ziua de 29; se descriu foarte precis pălăncile lui 

Sinan, adăugîndu-se la Tîrgovişte că mănăstirea Dealului, «foarte 

frumoasă», fusese «ruinată» de Turci Cp. 76). Minai cere grabnic 

venirea lui Sigismund, spuind că oastea lui Sinan e nouă, fără 

experienţă şi puţină, neputînd lua elemente din Ungaria, unde 

se asedia Granul. Si aici se mustra ai noştri că n'au dat provisiile 

făgăduite (pp. 76-7). De aceia însă campania n'a avut urmări. 

Tunurile turceşti de la Tîrgovişte erau de fapt patruzeci 

şi şase, dar numai trei-patru mai bune. La 16 Octombre rînduiala 

oştii creştine o face „un Uigur nu de neam mare, Hatman 

(luogotenente) al Domnului Moldovei, dar cu multă judecata 

şi ostaş vechiu" (p. 77) : e Mihai Tolnay (şi Hurmuzaki, 

XII, p. b-7 şi aiurea). La 17 se iea altă posiţie, intrebuinţîndu-se 

ca tranşee pivniţile caselor stricate de Tufei; în faţă, aceştia 

au o aparenţă de zid, dar, de fapt, vergi unse cu lut şi date 

cu var (v. şi pp. 7d-79). Ungurii dau foc „bulevardelor" de 

aceiaşi alcătuire; Turcii cearcă a ieşi pe o portiţă spre apă 

şi sînt prinşi. Tot aşa fug cei din Bucureşti, lăsînd şaisprezece 

tunuri. La Giurgiu breşa o fac Italienii, şi ei trec întâiu (şi Turloni 

p. 78). Turcii nu putuseră aşeza tunuri şi deci se apără 

«cu pietre şi focuri», avînd şi o palisadă proaspătă. Deci se 

predau şi aici,

şî infanterie"; din Ţara-Romănească, afară de garda Domnului, 

cred că erau puţini (pochi, nu polche), dat fiind că sînt puţin 

apţi la războiu şi nobilimea e (e, nu et) de valoare nu mare 

(di non molto rilievo), şi, după părerea mea, oastea aceasta 

greu s'ar ţinea mult timp în campanie, pentru că, afară de simbriaşii 

Domnului, ceilalţi sînt adunătură (soldatesca), nedeprinsă 

la războiu şi fără disciplină. Şi-mi prea pare că în ţeriie acelea" 

(deci şi în Ardeal) „cam aşa e, pentru că în vremea noastră prin 

acele margeni n'au avut războaie..., şi cred că oastea ardeleană 

ce s'ar găsi în oraşele acelui principat ar fi puţin numeroasă 

şi de puţină importanţă. Dintre vagabonzi, dintre cetăţeni şf 

oameni din bresle nu mi se pare că ţeriie acelea pot face ispravă. 

Şi într'un cuvînt socot că puterea mai mare a Domniei 

aceleia stă în garda zisului prinţ, care e făcută din Bulgari, 

Unguri, Sîrbi şi alte neamuri, fiind ţeranii (li paesani) proşti 

(idioţi), josnici (vili), neglijaţi supt prinţi barbari." Disciplina 

s'a ţinut în expediţie cu spînzurătoare; la întors nu mai e 

„nicio regulă" (p. 80). Ai lui Borbely, la Lipova, se ţin cu 3.000 

de ostaşi plătiţi şi 1.500 de haiduci (ibid.); căpitanul artileriei 

e Ioan Figiotta din ţara Grisonilor, făcut apoi şef al artileriei 

în Alba-Iulia (p. 81). 

E limpede din tot ce se spune că tesa d-lui Veress, a marii 

armate ungureşti, condusă de un prinţ extraordinar, care vine 

să-şi ajute căpitanul romîn, vinovat că n'a strîns provisii, şi 

pretutindeni are primul rol, în ciuda unor Italieni de nimic şi 

despreţuiţi, cade. Ardealul are garda şi se adună Secui nedeprinşi 

cu o expediţie în ordine. Pretutindeni la lucrările tehnice, 

la armele speciale sînt necesari Italienii. La locurile de primejdie 

sînt pretutindene Romînii. 

între aceştia, Moldovenii aduc o mare tradiţie militară, care 

lipseşte Muntenilor. Aceştia pot aduna cete, dar nu face şi o 

armată. 

Isprăvile sînt foarte modeste. Nimic care să ajungă Călugărenii 

: ocuparea fără pierderi a trei cetăţi, măcelul unor Turci 

abia înrolaţi în mare parte, cari se predaseră. Incapacitate de 

a menţinea vre-un resultat. Cu Sinan nici nu s'a dat ochii. 

Şi, atunci, cit merit este, în afară de acela al presenţei unei 

oşti mai numeroase, căreia Sinan îşi închipuie că nu-i poate re-

sulta, cui îi revine ? Să ascultăm pe călugăr, care nu poate fi 

bănuit de nicio părtenire : 

„Pentru victoria cîştigată de prinţ (Sigismund) în Ţara-Romănească, 

în ce mă priveşte, eu cred că întâia causa a fost 

Minai Voevod, care, pentru interesul lui particular, fiind soldat 

inimos (animoso) şi îndrăzneţ pană la risc (arrischiato) şi ca 

unul care-şi încercase vitejia (il suo valore) cu ai lui Sinan, 

după trecerea Turcilor în Ţara-Romănească, atacîndu-i la podul 

acela şi făcîudu-li pagubă (datigli danno), întorcîndu-se apoi 

fără pierdere în ai săi (senza perdita de' suoi), ca să nu piardă 

acea ţară cîrmuită de dînsul, a făcut tot ce se poate (ogni diligente 

sollecitudine) ca prinţul să treacă munţii pentru a-1 apăra" 

(p. 81) \ 

Acesta e adevărul istoric. 

N. Iorga. 

Din patimile apostolilor ardeleni. 

în Doi luceferi rătăcitori, Oheorghe Şincai şi Samoil Micu 

Clain („Analele Academiei Romîne", 1924), părintele Iacob Radu 

publică şi analisează întăiu corespondenţa lui Samoil Clain cu 

episcopul de Orade, Moise Dragoş. ll vedem semnalînd intrigile 

pentru a ajunge episcop la Blaj, în 1772, lesuitul ungur Mihâlczy 

(p. 4, scrisoarea e romanească, no 7). La 1782 Clain, din Viena, 

crede că se va retrage episcopul Maior, al cărui loc l-ar lua 

Remus Aaron. Dă lista cărţilor ce a pregătit «pentru ca şi poporul 

nostru să se înveţe" : Despre revelaţie, despre Treime, despre 

învăţătura pocăitului, despre căsătorie, Dreptul natural, Etica, 

Logica, Istoria shismei, Sf. loan Damaschin, Varlaam şi Iosafat, 

despre ortodoxie, Belisariu, Imitaţia lui Isus, Sf. Doroteiu, Aritmetica 

«şi alte multe cărţi»): e gata a tipări una sau două din 

lucrări, dedicîndu-le Vlădicăi (no. II). 

La 1787, cînd cere subscripţii pentru Biblia romanească lui 

Samuil Vulcan, atunci vice-rector la Liov, el mai notează: 

Istoria bisericească a lui Flemy, Teologia morală a lui Schanz, 

1 

în restul scrisorii se spune că un Franciscan de la Tîrgovişte, Cretanul 

Francisc de Pastis, a înlocuit ca duhovnic pe Carrillo (p. 81). Josika e descris 

ca Romîn, crescut în Italia (ibid.). El mustră pe prinţ, îşi rîde de el şi „conduce 

tot" (ibid.). E singurul om de ispravă (ibid.).

Ascetica Sf. Vasile, Sf. Ioan Soărarul, Ascetica Sf. Diadoh (?), 

Sf. Teodor din Edesa (no. III). Latineşte şi româneşte scrie în 

Mart 1788 aceluiaşi, rugîndu-I a-i căuta cumpărători şi prin 

«episcopul Bucovinei», care «banii şi-i va scoate cu dobîndă 

şi-şi va face mare pomană»; e tot la Blaj, dar ca «într'o pustie», 

şi vrea ştiri despre războiul în curs (no. IV). Episcopul 

bucovinean fu şi el întrebat (no. V). 

La 1800 Corneli cere lui Clain să revadă catehismul de la 

Blaj pentru retipărire Ia Buda (no. VII). Răspunsul e din 28 Februar 

(ibid.): nu poate lua asuprăşi o lucrare grea. Se tipăria 

atunci la Sibiiu „Dreptul Firii" şi se gătia o carte de rugăciuni 

cu litere latine (ibid.). La 1805 Corneli scrie în afacerea nepoţilor 

de la Orade ai lui Samuil, dintre cari Meletie, şcolar la Seminariu, 

are talent la pictură (no. VIII). Clain e de părere ca tînărul să 

înveţe literele şi să se facă preot. E vorba de tipărirea «Conîiilor»: 

iar se caută abonaţi (ibid.). I se răspunde că episcopul 

n'aude bucuros cînd i se vorbeşte de cheltuială (no. IX). La 4 

April Clain revine asupra acestei propuneri. Se ocupă de Dicţionarul 

latino-romîno-ungaro-german, ajutat de Halitzki pentru 

germană, de Virâg, pentru ungurească. cA scrie acest dicţionariu 

m'a îndemnat numai iubirea culturii şi a învăţăturii neamului.» 

Se va urma cu partea romanească şi cu partea ungurească. 

Se vorbeşte de posibili clienţi la Careii-Mari şi la Baia-Mare. 

«Că, dacă eu nu voiu scoate un dicţionariu ca acesta, nu ştiu 

cînd îşi va lua cineva asupră-i o pedeapsă ca aceia de a spune 

un dicţionariu.» «Numai noi şi Ţiganii n'avem un dicţionariu», 

scrie el la 30 Iunie. După cererea directorului şcolar din Timişoara, 

care ţine supt administraţia Iui şase sute de şcoli, se va 

adăugi şi româneşte cu litere vechi. Se sperau cumpărători şi în 

Bucovina, în Maramurăş, în Sătmar. Se plînge că zilnic îi scad puterile, 

ca unul care în Septembre va avea şaizeci de ani (no. XI, a). 

Corespondenţa urmează. în Iulie 1805 se tipăria calendarul romanesc, 

acatistul, o carte despre medicină şi alta despre agricultură 

(ibid., b). Corneli crede că pentru Dicţionariu să se facă reclamă 

în foile germane şi ungureşti (no. XII). La 30 August se trimet 

la Blaj Calendare; se păstrează pentru continuare Istoria Romînilor: 

la anul aşezarea romană în Dacia (no. XIII). Calendarele 

se vindeau la biiciuri sau cu şcolarii plecaţi în vacanţe. Nu se 

vind gramaticile lui Şincai, «prea scurte» (no. XIV).

La l-iu Novembre din acest an Corneli anunţă moartea lui Darabant 

(no. XV). îndată i se anunţă lui Clain că în testamentul episcopului 

răposat nu i se prevede nimic pentru scopurile lui culturale 

1 

. Clain nu se plînge ; el doreşte Orăzii un nou episcop prieten 

al culturii, cu privire la care scrie aceste memorabile cuvinte: 

„Nu se va întoarce la minte nici la înţelegere neamul nostru 

pană nu va cunoaşte istoria Bisericii şi a sa şi alte învăţături 

şi ştiinţe de nevoie pentru cultivarea ei, — şi nu numai cei ce 

învaţă latineşte, ci şi alţii, ca să-şi priceapă miseria şi folosul. 

Şi nu va fi niciodată aceia ca partea mai mare a Romînilor să 

înveţe latineşte, aşa că partea mai mare va rămînea tot necultivată 

şi aceşti puţini Romîni culţi şi cu învăţătură nu pot 

să aducă la înţelegere pe cei nevinovaţi şi proşti altfel decît 

dacă li luminează mintea cu cartea, ca să înţeleagă şi ei ce e 

bu n şi cu priinţă. Dar nici aceşti puţini cărturari nu ajunge să 

înveţe din viu graiu atîta mulţime, iar prin cărţi mai uşor se 

poate face aceasta, căci orice om care a învăţat a ceti, cetind 

pe încetul începe a înţelege şi a cunoaşte" (no. XVIII). îndată 

după aceasta, Clain caută a-şi tipări cConţiile» pe sama episcopiei 

(no. XIX). Sînt «Cazaniile» de care încă din 1805 îi scrie 

preotul din Zlatna, Gheorghe Anghel, spunînd că le vor lua «toţi 

preoţii din Ardeal, învăţaţi şi neînvăţaţi, uniţi şi neuniţi, cu 

Ungurii, cu Nemţii, cu toţii», pomenind şi «cartea de doftorie» 

a sa proprie. 

Corespondenţa lui Corneli cu Şincai îl arată pe acesta cerînd 

la 1796 un loc de profesor la Sătmar [în acel moment Clain 

era la Orade (no. XXI)]. La 22 Qctombre din acest !jan istoricul 

era la Pojon (no. XXII). In 1804 el era „directorul arhivelor 

istorico-diplomatico-juridice". Totuşi avea nevoie de daruri de 

bani pentru haine, mulţămind umil. Dar lucra zilnic „de la 5 

dimineaţă la 12 şi de la 2 după amiazi la 7", culegînd documente, 

şi se gătia să facă şi călătorii pentru aceasta (şi la Biblioteca 

Szechenyi). Gătise răspunsul lui Eder, şi Engel îi cerea 

să-1 publice. Făcuse a se traduce Miron Costin. Avea „contract 

cu tipograful". Cerea locul de corector, ocupat de «un măgar 

shismatic anume Onişor, Ardelean de ia ţară, recomandat de 

Molnar», care n'ar avea alt merit decît editarea Mineelor şi 

1 

Un frate al iui Meletie Muiitiul-Clain se face toboşar la oaste (ibid.).

umblă să ajute astfel «shisma lui». Şincai scrisese şi o poemă 

despre Napoleon şi voia s'o trimeată ambasadorului frances (no. 

XXIII). 

Locul îl cerea şi Gain. Episcopul de Orade fu înştiinţat 

într'un timp cînd Şincai (în vară) scria că a aflat prieteni şi 

„mecenaţi" puternici (no. XXIV). încă de Ia 15 Maiu loan Onişor 

era înlocuit cu Şincai, şi totuşi acesta se plînge că totul e foarte 

scump, „în focul vînăt", cînd tocmai el „se apucă din nădejde". 

Se teme să nu-i vie pe cap un censor (erau propuşi „părintele 

Samuil", Vitez şi Corneli). Cere a nu i se lua corectura, care, 

luînd două ceasuri pe zi, îi lasă restul timpului la disposiţie. 

îşi descrie astfel viaţa: „în cvartirul mieu din cetate Ia Wiener 

Thor, mă trezesc des de dimineaţă şi, după obişnuita-mi rugăciune, 

la ceasul patru mă aşez la masă, îndrept, scriu sau 

cetesc pană la opt şi jumătate, apoi plec la Pesta şi, întrînd la 

nouă în vre-o bibliotec?, cercetez manuscripte mai ales, la care 

mi s'a dat cu multă greutate intrarea, apoi mă întorc pentru 

prînz în cetate; sfârşind prînzul pe la două, dau o jumătate de 

ceas odihnei sufletului, convorbind cu alţii. La două şi jumătate 

iar mă duc la Pesta şi stau în bibliotecă de Ia trei la şase. 

După şase întorcîndu-mă la Buda, mă apuc iarăşi de lucru 

pană la opt. Dar nu totdeauna; căci adesea cercetez pe alţii, 

une ori mă cercetează ei. Iar la opt de sară mă duc să mă primblu, 

mănînc şi beau, dacă am ce. Apoi la zece merg să mă 

culc." Aşa obişnuise, apoi fusese silit a se lăsa, şi la Kovac'ch, 

timp de şapte luni, recăpătase deprinderea (pană la 6 Iunie). 

Relaţiile cu acest erudit maghiar le arată aşa: „Nu lucram 

pentru folosul mieu sau al neamului, Ia care numai pe furiş 

munciam, ci în al lui numai, ca unul care, pe lîngă prefeţele 

ce am trebuit să fac la toţi autorii editaţi de el, am fost silit 

a compila singur «Ius tavernicale articulare commune» şi chiar 

„locale", numai peutru hrană şi casă, căci nu mi-a dat nimic 

alta, de şi a făgăduit, şi nici eu nu i-am cerut, nici îi voiu cere." 

Speră a da gata „Analele daco-romane" pană la sfîrşitul anului, 

dacă află un copist, căci, de şi sănătos, singur nu răzbeşte. 

Se gîndeşte şi la condiţiile de tipar: editurii tipografiei i-ar 

prefera aceia a unui mecenate. I s'a vorbit de un vice-inspector 

ce este a se numi pentru şcolile unite romaneşti Ia Cărei,

dar Corneli e înlăturat, ca preot; se propune un Slav care nu 

ştie bine româneşte (no. XXV). 

Corneli răspunde că el e de doisprezece ani „praefectus 

scholarum" la Orade şi nu poate fi scos; episcopul, prins 

de grija clădirilor, nu poate să ajute cu bani pe Şincai (no. 

XXVI). Totuşi Şincai stăruise pentru amicul său, căruia-i 

trimete gramatica (no. XXVIII) : la vînzare, Corneli obiectează 

scurtimea prea mare a operei, pentru străini (no. 

XXIX). în 1806 (Maiu) Corneli fu însă, fără protestarea episcopului 

său, care «nu iubia mult şcolile normale», înlocuit cu 

Molnar (no. XXXI). La 12 Februar 1807 Şincai scrie acestuia 

că tipografia cere dictionariul Iui Kolosi, pe care vrea să-1 cumpere 

Molnar; altfel, va da pe al lui Clain, şi lui, Şincai, i-ar 

fi greu să-1 termine, avînd altele de făcut. A înnaintat Palatinului 

„Magazinul Analelor Dacice sau Valahice", cu izvoarele 

în original, afară de acelea a căror traducere în latineşte o vor 

cere prenumeranţii. Pentru unul ori altul din dicţionare simte 

nevoie de vocabulare speciale de plante, pomi, mori, mine. 

Pentru censurat, dacă nu rămîne ori dacă, fiind numit Corneli, 

nu-1 pun pe el vice-inspector, va pleca, şi anume la Curtea 

rusească; a şi spus: „nu-mi va lipsi pînea, dar voiu lăsa pe 

veci studiile, dacă şi acum maşteră îmi vor face soarta". Chiar 

şi aşa, «trăind modest, dacă-mi cat de sănătate, umblu rupt, 

dacă din leafă-mi plătesc îmbrăcăminte, flămînzînd îmi stric sănătatea 

ori mă bag pană 'n gît în datorii.» Şi „se cată şi la 

haine, nu numai Ia cap"... Corneli, dacă nu e numit canonic, 

n'ar avea cu ce trăi. 

Şincai, de şi numai doctor în teologie, s'ar înscrie pentru 

o catedră de drept canonic, pe care, ca şi pe cea de 

drept civil, o vrea Constantin Farkas, „jurist absolut". Pentru 

o prescurtare a «Analelor» un Beiuşan, Dimitrie Meciu 

(Mets), se oferă ca editor (no. XXXII). Răspunsul lui Corneli 

spune că însuşi Kolosi vrea să-şi tipărească Dictionariul. Cu greu 

se vor găsi vocabularele dorite. Se scusă că, silit de stăruinţi 

timp de trei luni, a cerut censoratul pe care „nu doreşte a-1 

răpi nimăruia"; a primit în interesul diecesei. Pe el nu vrea să-1 

împiedece «de a isprăvi cele începute pentru gloria şi folosul 

naţiei daco-romane», ci să-1 ajute, bucuros dacâ-i poate folosi 

(no. XXXIII).

La 22 Mart, Şincai anunţă lui Corneli că s'a făcut recomandaţia 

lui ca director al şcolilor naţionale. Pentru censorat 

nu e încă decisia, dar să nu primească fără canonîcat, 

căci altfel va face datorii ca „răposatul părintele Clain". Kolosi 

a luat la el şi Dictionariul lui Clain pentru a-1 pregăt', căci el, 

Şincai, e gata a tipări Analele sale, pe care, după propunerea 

lui Schedius, le va intituja, întocmai ca Stritter pentru Bizanţ, 

«Memoriae Daco-Romanorum, sive Valachorum, et affinium populorum», 

dînd traducere latină numai pentru partea romanească. 

Va tipări cu Meciu şi resumatul românesc (no. XXXIV). 

La 31 Mart Corneli se hotărăşte pentru vechea funcţie (no. 

XXXV). Dar la 31 Iunie Şincai îl înştiinţa că el, Corneli, e numit 

censor şi tot odată şi corector, aşa încît încetează sarcina 

lui, primită mai mult „ca să ajute pe răposatul bătrînel Clain" ; 

va pleca deci cunde-1 vor chema zeii de sus, ba poate şi ai 

verzii Dunări» (quo, me superi, viridisque nefors Danubii vocabunt 

Dei). Oricum, se încrede în soartă. 

Se vînd pentru datorii «lucruşoârele» lui Clain, ajutat totuşi de 

ruda Iui, Ifrim (no. XXXVI). Abia la 10 August Corneli scrie prietenului, 

pe care, cu voie sau fără, îl aruncase în sărăcie şi rătăcire, 

pentru o simplă vînzare de cărţi. Se ocupă de şcolile stricate de înnaintaş 

(Molnar), „răsplătească-i Dumnezeu după faptele lui" 

(în româneşte). De altfel oficiul din Buda îl lăsase, din sărăcie, 

„altuia pe care-1 va atinge soarta". Şi regretă că marea lucrare 

a lui Şincai nu va mai ieşi «din causa împrejurărilor», temporum 

pehstases... 

în afară de aceasta ni se dă anul morţii lui I. Corneli (3 Septembre 

1848; vrîsta 94 de ani) (p. 8 nota 1). La 1807 Şinciai 

se gîndia, cum s'a văzut, să părăsească o tară în care, o viată 

întreagă, nu-şi aflase rostul. 

Se dau şi ştiri despre intenţia lui Laurian de a tipări în Moldova 

Cronica lui Şincai (p. 24 şi urm.) Episcopul Vasile Erdelyi 

ceru lămuriri Ia Viena, fiind dat că lucrarea va fi cetită şi în 

Sic.tele imperiale. Cancelaria vienesă cere informaţii şi opreşte, 

fără a le ceti, volumele. Gavra explică încetarea lui de editare 

în 1842 (Jucra şi la publicarea unei Enciclopedii bisericeşti englese; 

p. 26). El se plînge că astfel de lucrări nu află atîţia 

cetitori cît «Coliba lui moş Toma» (tipărită la Iaşi cu prefaţă 

de M. Kogălniceanu; lucrare de mare merit, a d-nei Beecher

Stowe, luptătoare contra sclaviei, pentru care se 

ducerea). 

şi face tra 

O scrisoare din 1836 srată că şi mai de mult fusese vorba 

de a se trimete pentru tipărire în „Valachia" (unui Drasonovici; 

v. p. 84) 1 

, manuscriptul din Oradea al lui Şincai. Din Principate 

manuscriptele au fost cerute apoi, oficial, de I. Maiorescu 

(pentru Clain) şi de N. Creţulescu (pentru ambii) (în 

1861 şi 1864). In schimb Episcopia cerea o capelă unită la Bucureşti 

supt autoritatea sa (p. 2e9). Comisia orădană cerea tipar 

cu litere latine şi refacerea stilului, plus o censură politică 

şi religioasă. Mai apoi era de părere să se facă tiparul mai 

curînd la Orade chiar sau la Blaj. Din produsul vînzării să se 

facă o fundaţie şincai-clainiană (pp. 32). Propunerea capelei o 

răspinge însă, ca să nu iasă învinuirea de confesionalism şi să 

nu se facă greutăţi Statului romîn (pp. 32-3). Episcopul cere 

Ministeriului din Bucureşti tiparul pe sama acestuia la Orade 

(p. 33). Aici s'au oprit negocierile, de şi de la Bucureşti se 

primise (1865) condiţia. N. Iorga. 

Ştirile din Valvasor privitoare la Cicii şi 

Uskocii din Kraina 

î. 

Momentele istorice, cînd au început Romînii să părăsească 

Croaţia şi Dalmaţia, pană unde îi putem urmări prin documente 

şi scriitori contemporani 2 

, pentru ca să pătrundă în Istria, 

unde îi găsim în parte astăzi, sint în genere greu de stabilit. 

După toate probabilităţile, ei n'au apărut în Istria ca un 

1 

E vorba şi de „ciocoiul cu rang de Pitar, cu nume Cristache 

p. 86. 

Ioanides"; 

1 

V. pentru aceste izvoare Miklosich, Ueber die Wanderungen der Rumunen 

in den dalmatischen Alpen und den Karpaten, m Wiener Denkschriften, Hist. 

Philos. Klasse, XXX (Viena 1880), p. 2 şi urm.; Fr. Backi, Harvatska prije XU 

vieka, U,Narod, în Rad jugoslavenske, Akademije LVil, (Zagreb, 1881), p. 138 

şi urm.; C. Jirecek, Die Wlachen und die Maurowlachen in den Denkmälern 

von Ragusa, în Prager Sitzungsberichte, 1879, p. 39 şi urm.; C. Jirecek, Die 

Romanen in den Städten Dalmatiens während des Mittelalters, in Wiener 

Denkschriften, Hist. Philos, Klasse, XLVIII (Viena, 1902), p. 38 şi urm,

popor cu caracter etnic deosebit, ci răspîndiţi în masa aitor 

neamuri mai numeroase, şi de alte origini. Numai astfel se explică 

tăcerea supt care sînt trecute de scriitori şi contemporani 

imigrările lor pe teritoriul istrian, în vreme ce năvălirile şi aşezările 

altor popoare sînt pe larg şi amănunţit descrise. Problema 

ce se pune dar istoricului ar fi să cerceteze, dacă nu se ascund 

cumva supt denumirile etnice ale altor popoare, care se constată 

dia- mărturii şi documente contemporane să fi imigrat 

prin părţile Istriei cam prin veacurile XV şi XVI, şi oarecare lelemente 

romaneşti, întru cît, prin probarea acestui fapt, s'ar 

cîştiga de sigur un punct de sprijin oarecare Ia stabilirea acelor 

momente istorice, care în deosebi ne interesează. Acum, dintre 

aceste neamuri de origine străină, următoarele trei mai 

ales presintă din punctul nostru de vedere o deosebită importanţă, 

întru cît supt denumirile lor etnice se bănueşte cu multă 

probabilitate a se ascunde şi niscaiva colonii romaneşti: Morîahii, 

Cicii şi Uscocii. 

2. 

Morlahii, Cicii şi Uscocii de astăzi sînt netăgăduit neamuri de 

limbă slavă. Dar nu despre aceştia e vorba, ci despre acei 

Morlahi, Ciei şi Uscoci, cari se constată din următoarele mărturii 

contemporane că se aflau în Istria, în Karst şi în Kraîna, 

cam prin veacurile XVI şi XVII. a) Episcopul G. F. Tom maşini 

din Cittanova (1595-1654), vorbind în Commentari! storici-geografici 

della Provincia dell'Istria, 1650 (retipărit în ñrcheografo triestino, 

IV (Trieste, 1837, pp. 515 şi urm.) despre locuitorii din Karst, 

ni povesteşte următoarele: „Usansi indifferentemente due lingue 

schiava e italiana, ma nel Castello più l'italiana e là schiava di 

fuori. I Morlacchi che sono nel Carso hanno una lingua da per 

se, la quale in molti vocaboli è simile alla latina". — b) J. I. 

Schonleben, Carniola antiqua et nova 1 

(Laybach 1681), p. 182: 

„Sunt tamen, qui ex maiorum traditione Tschitios arbitrantur eosdem 

esse cum Valachis e Turcia in has partes transfugas, cum aliquatenus 

eorum idioma servent. Nam accolae montis Carusadii 

seu Carsi parte sinistra hodieque sic nuncupantur, vulgo Tschitii".— 

c) Johann W Valvasor (1641-1693), în Die Ehr» dess Herzogthums 

Crain, Laybach 1689, aminteşte pe Cici în mai multe 

locuri, iar cu Uscocii se ocupă chiar într'un capitol special. Ştirile 

foarte numeroase din Valvasor privitoare la Cicii şi Uskocii

din Kraina, alcătuind scopul acestui studiu, vor fi redate mai jos 

în întregime, d) Ireneo della Croce (G. M. Manarutta, 1627-1713), 

în Historia antica e moderna, sacra e profana della città di Trieste, 

Veneţia 1698, p. 334: „Un' altra memoria antica, degna d'osservazione 

non minore della già addotta romana, osservo in alcuni 

popoli addirnandati comunemente Chichi, habitanti nelle ville 

d'Opchiena, Tribichiano e Gropada, situate nel territorio di Trieste, 

sopra il monte, cinque milia distante dalla città verso Greco et 

in molti altri villaggi aspettanti a Castelnuovo nel Carso, giurisdizione 

degl'Illustrissimi Signori conti Pelazzi, quali oltre l'idioma 

sciavo, comune à tutto il Carso, usano un proprio e particolare 

consimile al Valacco, intralciato con diverse parole e 

vocaboli latine, comme scorgesi dall' ingiunti et a bel studio qui 

da me riferiti... Che perciò anco, i nostri Chichi addimandansi nel 

proprio linguaggio Rumeri." Mai la vale dă Ireneo della Croce 

supt „Parole eoocabott usate da Chichi" următoarele mostre de 

limbă, pe care le reproducem aci, de oare ce au fost pană acum 

totdeauna greşit reproduse: anbla cu Domno = ambulo cum Domino, 

anbla cu Dracu = ambulo cum Dracone, bou — bos, berbaz 

— homo, basilica = basilica, cargna = carne, cassa — casa, 

cass = caseus, compana = campane, copra = capra, domicilio^ 

domicilium, fitte mà = mie figlie, forzin = forceps, fizori mà = miei 

figliuoli, fratogìi mà = miei fratelli, lapte = latte, maire mà =maier 

mia, mugliara mà — mia moglie, padre mà — mio Padre, puine = 

pane, sorore mà = mea soror, vino = vino, urrà oua = una ovis. 

e) Probabil tot la o populaţie romanească se referă şi Marc flntoaio 

Nicoletti (15369-1596) din Cividala, cînd, vorbind în Historia 

dei Friuli, în flrcheografo trietino (nuova serie), II, (Trieste 

1870-71), p. 54, despre Kraina şi locuitorii ei, spune: „nell 'altra 

(parte din Kraina), chiamata secca... vivojnò; i Giapidi o Carsi o 

Tarsi (che così gli chiama il gran Pio secondo neh' Europa sua), 

huomini pastorali di bel aspetto, di corpo dritto et elevato, 

di pacienza bellicosa, di tanta alterezza, che cosi ignobili referiscono 

Ia lor prima origine alla Inobilità Romana. Confondono 

colle schiave molte parole romane, ma traviate della vera 

pronuncia, e per non imprimer alcuna machia nel sangue, non 

cercano la conservazione de' posteri con altri maritaggi che con 

le persone paesane". 

Ei bine, ce fel de neamuri erau aceşti Morlahi, Cici şi Uskoci,

cari se constată din mărturiile contemporane de mai sus că 

se aflau prin veacurile al XV-lea şi al XVI-lea în Istria, în Karst *şi 

în Kraina? Resultatele cercetărilor de pană acum recunosc în ge 

nere că supt Morlahi şi Cici ar trebui să se înţeleagă un ames 

tec etnic de elemente slave şi romaneşti. Nu tot astfel stă lu 

crul şi cu Uskocii. De obiceiu aceştia sînt consideraţi drept nea 

muri de origine slavă. Dar, abstracţie făcînd de consideraţia că 

expresia Uskok nu-i o denumire etnică, ci serbo-cratul uskok, 

emigrant, pribeag 1 

, denumindu-se prin ea locuitorii cari fugiau 

dinaintea Turcilor din Bosnia, Herţegovina şi Croaţia spre a-şi 

căuta adăpost prin alte locuri 2 

, apoi oarecare indicii, cu multă 

băgare de samă scoase Ia iveală de Vassilich 3 

, ni dau de bă 

nuit că şi printre Uskoci va fi trebuit să se găsească şi oa 

recare elemente romaneşti. Nu e de sigur aici locul a discuta 

amănunţit aceste probleme, întru cît o asemenea discuţie ar depăşi 

cadrul acestui studiu, ci ne mărginim' a reda toate ştirile pe care 

le găsim in opera lui Valvasor, privitoare la Uskoci, lăsînd 

cercetărilor viitoare grija de a relua din punctul de vedere ro- 

1 

Zvekovié-Bloz, Rjeinik hrvatskoga jezika, II (Zagreb, 1901) p. 662. 

* Pentru înţelegerea cuvântului servească următoarele. Minucio Minucci, Istoria 

degli Uscocchi, Veneţia 1606, p. 5 : „Qli Uscocchi... fugiţi ai Dominii di Principe 

vicino, e questo si dimostra dall'istessa voce Scoco, che in Latino (!) si dirrebbe 

transfuga", B. A. Kercselich (Kereelic), De regnis Dalmatiae, Croatiae, Sclavoniae, 

Zagreb, 1770, p. 470: „Vaskoki, hoc est transfugae". Acta Bosnae, în 

Monumenta spectantia historiam Slavorum meridionalium, XXIII (Zagreb, 

1692), p. 384, ìntr'un document trimes de Papa Urban al VIH-lea către episcopul 

Albert în anul 1629 găsim : „Cupientes ad animarum salutem et spiritualem consolationem 

dilectorum filiorum Vallachorum seu Uschocorum... eosdem Vallachos 

seu Uschoccos... ad Vallachos vel Uschoccos". Intr'un document croat, publicat 

în Spomenici hrvatske Krajine, II (= v. XVI din Monumemta spectantia 

historiam Slavorum meridionalium, Zagreb, 1885, p. 281 : „Uskoke iii Vlahe". 

Intr'un document german din 1756 publicat în Spomenici hrvatske Krajine, 

III (= v. XX din Monumenta spectantia historiam Slavorum meridionalium, 

Zagreb, 1889), p. 312 : „die sogenandte Sicheibergische Wallachen oder Usskhogen". 

Ducange, lllyricum 

Uskochi". 

vetus et novum, Pojoni, 1746, p. 191 : „Valachi, qui et 

8 

Sull'origine dei Cici, estratto dall' Archeografo triestino, serie III, volumi 

XXIX e XXX della raccolta, Trieste 1935, p. 87 şi urm, Tomaschek încă vroia, 

în Zur Wallachischen Frage, în Zeitschrift fur oesterreichische Gymnasien 

XXVII (Viena 1876), p. 346, să-i scoată pe Istro-Romini drept descendenţii 

Uskocilor, cari au pătruns în prima jumătate a veacului al XVI-lea din Rascia, 

Rama şi Bosnia pe teritoriul croat şi dalmat.

mănesc toate aceste probleme, care stau în strînsă legătură cu 

trecutul Istro-Romînilor, pentru ca, pe basa unei largi şi amănunţite 

cercetări a tutulor izvoarelor, să fie studiate cu toată solicitudinea 

cuvenită. 

3. 

Pe Cici îi aminteşte Valvasor 1 

în opera sa Die Ehre dess 

Herzogthurns Crain, Laybach 1689, în şase locuri: cartea I, p. 7; 

II, p. 256; V, pp. 41,50, 55; XI, p. 55. Dintre aceste locuri noi vom 

reproduce numai următoarele trei: a) I, p. 7: „Denn die so zur 

linken Seiten dess Berges Carusadii (oder Carsi) wohnen, werden 

noch heutiges Tages insgemein Tschitii genant. Wiewol etliche, aus 

dem Bericht ihrer Vorfahren, dafür halten, dass selbige Tschitii 

vielmehr von Walachen herkommen, so aus der Turkey sich dahin 

geflüchtet: weil ihre Red-art annoch der Walachischen etlicher 

Massen beykommt; als uns ruhmgedachter Schönleben 

erinnert", b) II, p. 256: „Das dritte Geschlecht der Einwohner 

nennet man die Tschitschen (untern gemeinen Hauffen aber Zische). 

Diese häufen zwischen Neuheus und S. Serff; kommen zwar 

in der Tracht den jetzbensehriebenen Karstnern gar nahe; bleiben 

aber in der Sprache weit von ihnen und reden ihre besondere; als 

die rechte Japydes oder Nachkommen der alten Japydum, welche 

von den alten Land und Geschichtverfassern beschrieben worden".-— 

c) XI, p. 55: „Denn die Tschitscher und Karster bringen 

alle Woche von dem Meer das Saltz hieher". 

Cea mai veche amintire a Cicilor datează din anul 1463 şi o 

găsim în traducerea Psaltirii croate a preotului Peter Fra|c c 

scrisă la Lindaro în anul 1403. La sfîrşitul acestei Psaltiri se aminteşte 

o năvălire a contelui Ioan Frankapan din Veglia, printre 

ai cărui oameni se aflau şi Cici: „a (_.-ici Kneza Ivana 20 ino 

7" adecă: „din Cicii contelui Ioan (au rămas morţi) 27"-. In Beschreibung 

des Geschlos Marenfels sambt allen güldt und herlichait 

aflăm la 2 Iulie 1253 pe Cici veniţi din vechea Croaţie pe teritoriul 

Istriei: „ist aus der Ursach, des die Tschizen aus Krabatten 

vor den Türken lauffen" 3 

. Printre populaţiile remarcate în 

Croaţia turcească de Benedikt Kuripeschitz într'o eălătorie făcută 

1 

Asupra lui Valvasor v. Fr. Schumi, Aus Valvasors letzten Lebenstagen, 

în Archiv für Heimatkunde II (Laybach, 1887), p. 281 şi urm. 

! 

D. Surmin, Acta croatica (Hrvatski spomenici),\n Monumenta historicoiuridica 

Slavoruin meridionalium, VI (Zagreb, 1898), p. 237. 

s 

Bidermann, Die Romanen und ihre Verbreitung, Graz 1877, p. 86 nota 4.

Ia Constantinopol în August 1530 şi publicată supt titlul: Itinenerarium, 

Wegrais Kö. Mayt. Potschafft gen Constantinopel, 

1531, se găsesc şi „Surften, die nennen sie Walachen und wir nennen 

sie Zygen (— Cici) oder Martholosen, die kommen von dem 

Ort Schmedrav (— Smederevo) und Griechisch-Weissenburg (— 

Belgrad), und haben St. Paul's Glauben". Şi tot acolo mai aflăm 

că „die Surffen, Zitsen und Martholosen von wegen der Schatzund 

der Zyns und Beschwerung der Herrschaft vast weg flyichen" 

1 

. — Numeroase- alte ştiri asupra Cicilor se găsesc în 

documente contemporane din Istria 2 

. Astăzi numai într'o comunitate 

romanească aflată în localitatea Zeiane (Xeiane, Seiane) 

din parohia Mune, la Sud de drumul care duce de la Fiume la 

Trieste 3 

, mai trăieşte denumirea aceasta de Cici, căci Romînii din 

Seiane, spre deosebire de ceilalţi Romîni din Istria, se numesc ei 

pe sine şi sînt de popoarele învecinate denumiţi: Cici. Intre denumirea 

aceasta romanească de Cici şi expresia Cicen, supt 

care se înţeleg astăzi locuitorii slavi din Cieenland (Ciceria, 

Ciéarija, Cicenboden, ţară care se întinde la Nord-Vest de Monte- 

Maggiore şi cuprinde partea nordică a peninsulei Istria) nu există 

nicio legătură 4 

. 

4. 

Cu Uskocii se ocupă Valvasor într'un capitol special — al 

4-lea din cartea a şasea—, pe care-1 reproducem în întregime 

mai jos. ' , 

1 

Bidermann, Neuere sfavisene Siedlungen auf süddeutschem Boden, în 

R. Lehmann und Kirchhoff's Forschungen zur deutschen Landes- und Volks 

Kunde, II 5 

(Stuttgart 1888', p. 365 şi urm. 

2 

Codice diplomatico istriano, ed. P. Kandier, Trieste 1847; P. Kandier, 

Raccolta delle leggi, ordinanze e regolamenti speciali per Trieste, Trieste 

1861-62. V. asupra Cicilor frumoasa contribuţie a lui G. Vassilich, Sull'origine 

dei Cici, estratto dall' Archoografo triestino, serie III, volumi XXIX e XXX 

della raccolta, Trieste 1906. 

s Miklosich, Wanderungen, 1. 

4 

Urbas, Die Tschitscherei und die Tschitschen, în Zeitschrift des deutschen 

und österreichischen Alpenvereins, XV (Salzburg 1884), p. 5, contra lui 

Bidermann, Die Romanen und ihre Verbreitung, p. 79, care derivă pe rom. Cici 

dela serbo-croatul cica, „Anrede an einen altern Mann, patruuus". Ipotesa că 

pentru denumirea romanească Cici ar trebui căutată explicarea pe terenul limbii 

romîne a indicat-o pentru prima dată Ive, în Romania, IX (1880), p.323 nota 3 şi 

e reluată de I. Popovici, Lesnoms des Roumains de l'Istrie, în Romania, XXXIII 

(Paris 1903), p. 123. In sensul vederilor lui Bidermann se pronunţă Byhan, cînd, în 

Jstro-rumănisches 

croatul Ciò, Ciéi. 

Glossar, p. 370, explicînd acest cuvînt, se gîndeşte la

mănesc toate aceste probleme, care stau în strînsă legătură cu 

trecutul IstrO'-Romînilor, pentru ca, pe basa unei largi şi amănunţite 

cercetări a tutulor izvoarelor, să fie studiate cu toată solicitudinea 

cuvenită. 

3. 

Pe Cici îi aminteşte Valvasor 1 

în opera sa Die Ehre dess 

Herzogthums Crain, Laybach 1689, în şase locuri: cartea I, p. 7; 

II, p. 256; V, pp. 41,50, 55; XI, p. 55. Dintre aceste locuri noi vom 

reproduce numai următoarele trei: a) I, p. 7: „Denn die so zur 

linken Seiten dess Berges Carusadii (oder Carsi) wohnen, werden 

noch heutiges Tages insgemein Tschitii genant. Wiewol etliche, aus 

dem Bericht ihrer Vorfahren, dafür halten, dass selbige Tschitii 

vielmehr von Walachen herkommen, so aus der Turkey sich dahin 

geflüchtet: weil ihre Red-art annoch der Walachischen etlicher 

Massen beykommt; als uns ruhmgedachter Schönleben 

erinnert", b) II, p. 256: „Das dritte Geschlecht der Einwohner 

nennet man die Tschitschen (untern gemeinen Hauffen aber Zische). 

Diese häufen zwischen Neuheus und S. Serff; kommen zwar 

in der Tracht den jetzbenschriebenen Karstnern gar nahe; bleiben 

aber in der Sprache weit von ihnen und reden ihre besondere; als 

die rechte Japydes oder Nachkommen der alten Japydum, welche 

von den alten Land und Geschichtverfassern beschrieben worden".— 

c) XI, p. 55: „Denn die Tschitscher und Karster bringen 

alle Woche von dem Meer das Saltz hieher". 

Cea mai veche amintire a Cicilor datează din anul 1463 şi o 

găsim în traducerea Psaltirii croate a preotului Peter Frage e 

scrisă la Lindaro în anul 1403. La sfîrşitul acestei Psaltiri se aminteşte 

o năvălire a contelui îoan Frankapan din Veglia, printre 

ai cărui oameni se aflau şi Cici: „a Cici Kneza Ivana 20 ino 

7" adecă: „din Cicii contelui îoan (au rămas morţi) 27"-. In Beschreibung 

des Geschlos Marenfels sambt allen gfildt und herlichait 

aflăm la 2 Iulie 1253 pe Cici veniţi din vechea Croaţie pe teritoriul 

Istriei: „ist aus der Ursach, des die Tschizen aus Krabatten 

vor den Türken lauffen" 3 

. Printre populaţiile remarcate în 

Croaţia turcească de Benedikt Kuripeschitz într'o călătorie făcută 

1 

Asupra lui Valvasor v. Fr. Schumi, Aus Valvasors letzten Lebenstagen, 

in Archiv für Heimatkunde 11 (Laybach, 1887), p. 281 si urm. 

' D. Surmin, Acta croatica (Hrvatski spomenici), in Monumenta historicoiuridica 

Slavorum meridionalium, VI (Zagreb, 1898), p. 237. 

9 

ßidermanri, Die Romanen und ihre Verbreitung, Graz 1877, p. 86 nota 4. "

la Constantinopol în August 1530 şi publicată supt titlul: Hinenerarium, 

Wegrais Kö. Mayt. Potschafft gen Constantinopel, 

1531, se găsesc şi „Surffen, die nennen sie Walachen und wir nennen 

sie Zygen (— Cici) oder Martholosen, die kommen von dem 

Ort Schmedrav (— Smederevo) und Griechisch-Weissenburg (— 

Belgrad), und haben St. Paul's Glauben". Şi tot acolo mai aflăm 

că „die Surffen, Zitsen und Martholosen von wegen der Schatzund 

der Zyns und Beschwerung der Herrschaft vast weg flyichen" 

1 

. — Numeroase- alte ştiri asupra Cicilor se găsesc în 

documente contemporane din Istria 2 

. Astăzi numai într'o comunitate 

romanească aflată în localitatea Zeiane (Xeiane, Seiane) 

din parohia Mune, la Sud de drumul care duce de la Fiume la 

Trieste 3 

, mai trăieşte denumirea aceasta de Cici, căci Romînii din 

Seiane, spre deosebire de ceilalţi Romîni din Istria, se numesc ei 

pe sine şi sînt de popoarele învecinate denumiţi: Cici. Intre denumirea 

aceasta romanească de Cici şi expresia Cicen, supt 

care se înţeleg astăzi locuitorii slavi din Cicenland (Ciceria, 

Ciearija, Cicenboden, ţară care se întinde la Nord-Vest de Monte- 

Maggîore şi cuprinde partea nordică a peninsulei Istria) nu există 

nicio legătură 4 

. 

4. 

Cu Uskocii se ocupă Valvasor într'un capitol special — al 

4-lea din cartea a şasea—, pe care-1 reproducem în întregime 

mai jos. ' 

1 

Bidermann, Neuere sl&vische Siedlungen auf süddeutschem Boden, în 

R. Lehmann und Kirchhoff's Forschungen zur deutschen Landes- und Volks 

Kunde, II 5 

(Stuttgart 1888', p. 365 şi urm. 

2 Codice diplomatico istriano, ed. P. Kandier, Trieste 1847 ; P. Kandier, 

Raccolta delle leggi, ordinanze e regolamenti speciali per Trieste, Trieste 

1861-62. V. asupra Cicilor frumoasa contribuţie a lui G. Vassilich, Sull'orìgine 

dei Cici, estratto dall' Archoografo triestino, serie III, volumi XXIX e XXX 

della raccolta, Trieste 1906. 

3 

Miklosich, Wanderungen, 1. 

4 

Urbas, Die Tschitscherei und die Tschitschen, în Zeitschrift des deutschen 

und österreichischen Alpenvereins, XV (Salzburg 1884), p. 5, contra lui 

Bidermann, Die Romanen und ihre Verbreitung, p. 79, care derivă pe rom. Cici 

dela serbo-croatul cica, „Anrede an einen altern Mann, patruuus". Ipotesa că 

pentru denumirea romanească Cici ar trebui căutată explicarea pe terenul limbii 

romîne a indicat-o pentru prima dată Ive, în Romania, IX (1880), p.323 nota 3 şi 

e reluată de I. Popò viei, Les noms des Roumains de l'Istrie, în Romania, XXXIII 

(Paris 19U3), p. 123. In sensul vederilor lui Bidermann se pronunţă Byhan, cînd, în 

Jstro-rumănisches 

croatul Cié, Cici. 

Glossar, p. 370, explicînd acest cuvînt, se gîndeşte la

Von den Sitten, Gebräuchen, Wohnungen und Sprache der 

Uskoken (oder Walachen) in Mittel-Crain als im dritten Teil 

dess Landes. 

Inhalt. 

Warum man die crainerische Walachen Uskoken nennet. 

Der Uskoken Wohnungen. Sie tragen grossen Lust zum 

Soldaten Wesen. Ihre Nahr und Handthierung. Seynd geneigt 

zum Stehlen. Lieben das Fressen und Sauffen. 

Geben gute Läuffer. Nehmen offt ihre Bräute mit Gewalt 

hinweg. Straffe solcher Verwegenheit. Wie die Heimholung 

der Braut geschieht. Ceremonien bey der Copulation. Sinnbild 

der Treu. Tauf der Uskokischen Kinder. Thörichtes 

Geschwätz bey dem Todkrancken. Begräbniss Gebräuche, 

Sonderliche Weise bei Begräbniss eines Kindes. Wie die 

Weiber den Tod ausschänden. Zertrümmerung der Kindswiegen. 

Weiberkleidung. Ihre Schuhe. Kopff-Zierrath. Der 

Männer Tracht. Ihre Gewehr. Ursprung dess Worts Pop. Der 

Uskoken Sprache: Ob dieselbe halb Lateinisch sey. Wowon 

der Walachen Name herkomme. Bedeutung dess Names 

Walach. Was für Walachen recht Walachisch reden. 

Beweis dass in der recht eigendlichen Walachey halb Latein 

geredet werde. Was der Name Moriachen bedeute. 

Der Name Morlachi wird bald in weitem bald engem Verstände 

genommen. Warum man die Berg- Walachen Morlaccos 

oder schwartze Laieiner genannt. Bedeutung des 

Namens Bogdan. 

Die Uskoken (Uskoke) oder Walachen haben den Namen empfangen 

von dem Wort skok, welches auf Crainerisch einen 

Sprung bedeutet. Denn vor ungefähr 146 Jahren seynd sie mit 

Weib und Kindern aus der Türckey entsprungen (oder entloffen) 

und in Crain gekommen. Desswegen nennet man sie Uskokfe, auf 

Crakierisch; wiewol die Teutschen solches aussprechen Usgoken 

und auch Uskoken wie im gleichen Viskoken. Weil nun Uskok ein 

Uebersprung heist, so bedeutet Uskoke soviel als ein Uebergesprungener 

oder ein Uebergänger. Sie selbst nennen sich in ihrer 

Sprache Vlahe oder Lahe: gleichwie sie unter den Griechischen 

Keysern Blachi genannt wurden als wie man beym Laonico 

findet. Diese Leute die Uskoken oder Walachen wohnen in Mitter

(oder Mittel) Crain, das ist im dritten Fünfftheil; haben sonderlich 

bey Freyenthurn, Weniz und derer Gegend grosse Dorff er; aber 

bey Sichelberg in demselbigem Gebirge meistentheils eintzelne 

Häuser und bey jedwedem Hause einen Weingarten, auch viel 

Obst-Bäume und Baufelder. In jedwedem Hause wohnen aufs wenigste 

drey, vier, auch wohl fünff verheirahtete und also ein 

Hauffen Kinder beysammen; doch aber gleichwol nur einiger 

Hauswirt und eine Hauswirrhinn. Solcher Hauswirt ist der ältere 

Mann, wofern er änderst tauglich dazu: die Hauswirthinn aber 

ist dess jüungsten verheirahten Brüdern oder Vetterns Weib. 

Diesen Beyden müssen alle die Andre gehorsamen und die andre 

Hausarbeit verrichten. i 

Man findt auch ziemlich viel derer Häuser darinn zu acht und 

gar zu zwölff Männer die alle das Gewehr zu führen und auf! die 

Grentzen zu gehn tügtig seynd. Ja sie geben alle fast gute Soldaten: 

dörffen zwar keine Steuer^nfebh Contribution erlegen; 

müssen aber hingegen ihren Kriegsdienst steuren und so offt 

es von nöthen oder von ihrem Hauptmann befohlen wird wider 

den Erbfeind ziehen und auf seyn und wider denselben auf ihre 

eigenen Kosten Tag und Nacht die Wacht versehen. Unter welchen 

Beyden sie das erste nemlich wider den Erbfeind einen 

Zug zu thun am Liebsten und gar gerne thun: weil ihnen die 

Hoffnung guter Beute alle Gefahr aus den Augen ruckt. Sonst 

nähren sie sich meistens von der Viezucht, nemlich von grossen 

und kleinen Vieh, als von Rindern, Ziegen und Böken: sonderlich 

aber ziehen sie guten Nutzen und Nahrung von den Schafen: 

deren Mancher zu zweyhundert und also eine gantze Heerde beysammen 

hat. Im übrigen führen Manche dabey auch einen Handel 

auf Kirchweihen mit Pferden, Ochsen und andrem Vieh: 

welches sie entweder vertauschen oder verkauften oder sonst auf 

eine und andre Weise Handelschafft treiben und was zu gewinnen 

suchen. In Sonderheit seynd sie trefflicherfahrne Meister in der 

Kunst etwas zu finden ehe mans verliert und gar willig was zu 

giebt. Jedoch kann dieses nicht Allen zugerechnet werden: denn 

es giebt auch noch unter ihnen ehrliche und wackere Leute die 

sieh mit keiner Mauserey, sondern redlichem Gewerbe und Handthierung 

behelffen. Aber dieses ist bey ihnen gar was Gemeines, 

dass sie die Nase gar tieft in die Kannen und Gläser hencken 

und ihren Magen gern zum Weinkeller sowol als zum Speise-

Behälter machen. Denn sie verfressen und versauffen insgemein 

im Herbst Alles was sie an Wein und Getreide erbaut und eingeerntet 

haben. Es muss alles bald herdurch. Sie gehen von einem 

Hause zum andren, schlingen, schlucken und schwelgen solange 

was vorhanden. Wovon ihnen aufs wenigste dieser Vortheil 

überbleibt dass ihnen nichts schimmlieht noch karnigt oder 

dem Türken zu Theil wird. Hernach wann Alles aufgezehrt und 

der Schlund Feyerabend hat, so so gehen sie auf Beute. Zu Theil 

bekommen sie dieselbe nicht bey dem Erbfeinde, suchen sie solche 

im Lande hin und wieder wo sie sich lässt antreffen. (Welches 

ich doch gleiehwol nochmals nicht von Allen schreibe.) Desswegen 

es dann offt ihrentwegen im Lande grosse Ungelegenheit 

setzt. Sie halten mit und aneinander wie eine Kette und vergliedern 

sich also fest auf einen Ansclag, dass keiner von dem 

Andren aussetzt. Ueberdas geben sie gute Läuffer und lauffjen ihrer 

Viele so schnell dass es ihnen kein Teutsches Pferd nachthut: daher 

man ihnen offt vergeblich nachsetzt. Ertappt man aber Einen, 

so wirfft man ihn ins Gefängniss; er sey gleich weltlich oder 

geistlich als ein Pope, oder Coluger. Wie es dann weiter nicht 

als billig dass, wann Jemand bey der Verwirckung selber seine 

Person nicht ansieht, dieselbe auch bey der Bestraffung nicht angesehn 

werde. Was ich erst gesagt dass sie gerne nehmen was 

man ihnen nicht giebt, das erstreckt sich auch auf ihre Heiraths- 

Werbungen. Denn, so ein Uskok oder Walach ein wenig von Vermögen 

ist und heirathen will, auch als dann seine Befreundte ein 

lediges Weibsbild, nemlich ein saubres Mägdlein (denn nach den 

Wittfrauen fragen sie nicht), für ihn wissen, so machen sie offt 

nicht lange Zeremonien bey der ehelichen, Werbung, sondern, 

imfall die Eltern auf das erste Ansuchen ihre Tochter nicht versprechen 

und das Ja-Wort geben wollen, so kommt der Freyer 

bissweilen mit fünft oder zehen Pferden, auch wol nach Erachtung 

der Nothwendigkeit in stärckerer oder geringerer Anzahl und 

holet mit Gewalt diejenige so sein Hertz gefangen hat ab, also 

dass man von einem solchem Entführer am allereigeritlichsten 

sagen kann, er habe ein Weib genommen. Hiezu spühren sie 

vor alien Dingen die Zeit und Gelegenheit fleissig aus, da dess 

Mädleins Vater, Brüder oder Vettern entweder auf der Grentzen 

oder sonsten nicht daheim noch zur Stelle seynd: auf dass 

sich zwischen ihnen kein Gefecht, noch Blut-zwang erhebe. D~-

um kommen sie bey Nacht und, so alsdann diejenige welche 

annoch zu Hause geblieben, das Mägdlein nicht mit Güte folgen 

lassen, stürmen sie Thor und Thür, brechen ins Haus, reissen das 

junge Mensch mit Gewalt zu sich und führen es davon ohn der 

Eltern Danck. Da dann bissweilen der Lateinische Spruch gaudet 

rapi virginitas, die Jungfern wollen lieber gezogen als bewogen 

seyn, bey mancher wol zutrifft nachdem der Entführer wol 

oder schlecht gebildt ist und ihr etwan im ledigen Stande die Zeit 

zu lang oder zu kurtz wird. Mitt solchem lebendigem Liebes-Raub 

eilen sie fort und führen die Entführte biss auf eine oder zwo 

Meilen zu einem Pop oder Coiuger (das ist zu einem Walachischen 

Priester oder Mönchen) der sie gleich copuüeren muss 

und vorher wenig examiniert ob es mit oder ohne Bewilligung 

der Eltern geschehe. Wann es aber der Hauptmann zu Sichelberg 

erfährt, müssen sie ihm alle so dabei gewest eine grosse 

Straffe geben: Welches sie schreckt, dass es nicht täglich geschieht. 

Dennoch können sie es nicht gäntzlich unterlassen, sondern 

wagens bissweilen doch darauf hin. Wann es aber mit 

der Heirath ordentlich zugeht und man schon die Braut heimholen 

will, so führt sie der Deuer, das ist der Brautführer, vor 

sich auf seinem Ross gantz vermummt. Sie sitzt auf dem Pferde 

vorn im Sattel und hinter ihr der Brautführer: welcher ihr den 

gantzen Kopff mit Tüchern verwickelt dass sie nicht siehet wo 

sie hinreitet. An theils Orten ist der Brauch dass Einer von ihren 

oder auch bissweilen von dess Hochzeiters nechsten Befreundten 

die erste Nacht bey der Braut schiäfft; doch in allen Ehren 

(verstehe in so Uskokischen Ehren). Denn sonst würden Andre Einem 

für solches Freund-Stück und Ehr-Erweisung dergleichen 

Praeliminarien-Machern einen üblen Danck wissen und einen solchen 

Credentzer zum Walachen machen: wie die Teutschen reden 

wann sie einem Hengst den Mut nehmen lassen. Gleichwol mag 

der Bräutigam, wofern er eine verruckte Uhr darin das Hertz 

vorn an der Stirne steht antrifft, wil sagen die Braut keine Jungfrau 

findet, sie von sich lassen und eine andre heirahten. Doch 

wird ihm solches nur einmal zugelassen und kann ein solcher 

zu keinem geistlichen Amt befordert werden der sich von der 

ersten um solcher ihrer Vorher-Befleckung willen geschieden. 

Die Braut wird allezeit aus dem Hause ihrer Eltern mit verhülltem 

Angesicht zur Kirche geführt: um ihr damit das Lehr-

Gemerck zu geben dass sie nicht wissen müsse von freyen Stücken 

nach ihres Vaters Hause wieder unzukehren. In der Kirchen aber 

unter der Trauung entdeckt sie das Antlitz. Daselbst setzt der 

Priester welcher sie zusammen giebt sowol dem Hochzeiter als 

der Hochzeiterinn einen Krantz auf der von Rosen-Stöcken geflochten, 

zum Sinn- und Lehr-Bilde dass sie sich weder durch 

Glück noch Unglück müssen trennen lassen. Die Uskoken tauffen 

erst ihre Kinder wann dieselbe ziemlich alt und erwachsen seynd. 

So beichten sie nicht vor dem dreyssigsten Jahr ihres Alters. 

Erkrankt Jemand unter ihnen so sehr dass seines Aufkommens 

keine Hoffnung mehr übrig, so muss der Kranke sich selber 

waschen. Die Ursach und Meynung warum solches geschieht 

ist gar lächerlich und beruhet in diesem Wahn dass er nach 

seiner Scheidung fein sauber sich bey Gott dem Vater, Sohn 

und Heiigem Geist einfinden möge. Dabey führen sie auch ein 

thöriehtes Geschwätz: nemlieh, wann die Engel ihn werden 

umgeben, so werde ein Jeglicher derselben ihm unterwegens 

auf der Reise nach der andren Welt seine ritterlichen Thaten 

vortragen: der eine Engel werde seinen Sebel und Rohr vor ihm 

hertragen (ohnangesehn dieselbe doch am Nagel hangen bleiben), 

womit er gegen seinen Erbfeinde dem Türken sich so 

ritterlich gehalten, ertliche andre werden ihm vortragen was er 

mit seiner freyen Hand ertappt und hinweggezogen, wiedrum 

andre die Castraunen (oder Schöpsen) und Schafe; ein andrer 

die Böcke und Ziegen; ein andrer die Rosse und Stutten so er 

von fremden Orten gebraucht; ein andrer die Kleider. Also machen 

sie soviel ehrliche Aemter sein theilhafft damit etwan unter 

den Engeln keine Jalousie (oder Neyd-Eyfer) entstehe. Endlich 

sireichen sie auch mit vielen Ruhm-Sprüchen heraus dass er sich 

bey seiner Leb-Zeit so mannhafft und tapffer gehalten, womit 

er nun ohrn einen rühm, und unsterblichen Namen hintelasse. Und 

also stirbt er unter solcher Alfantzerey dieser ledigen Kranken- 

Tröster dahin. Sie haben keine Freyt oder Kirchhöfe zu Begrabung 

der Todten, sondern die gantze Erde ist ihr Kirchhof. Sie 

begraben den Leichnam wo sie am ersten hinkommen und Gelegenheit 

finden, entweder unier einem Baum oder sonst anderswohin, 

legen ein Stücklein Brods und eine kleine Geld-Müntze als 

etwan Sold oder einen Groschen, manche bissweilen auch wol nur 

einen Pfenning zu dem Todten hinein. Alsdann wirfft man

ein wenig Erdreichs aut ihn und legt oben drauf ihm einen 

ziemlich sweren Stein auf den Kopff; dessgleichen auch einen 

auf die Füsse (vielleicht der Meynung dass er nicht wiederkommen 

und im Hause umgehen solle). Hernach muss man den 

Pop oder Coluger, für eine Seel-Messe vier Gülden Crainerisch 

geben. Damit ist die Begräbniss volbracht. So man aber ein junges 

Kind zur Erden bringt, trägt die Mutter desselben, indem man 

damit zu Grabe geht, die Wiegen auf dem Kopff, und, wann man 

nun wirklich einsehart, hebt sie an wider den Tod zu lamentiern 

und zu schmähen und macht diesen tauben Strecke-Bein so 

greulich aus dass ihm hören und sehen darüber vergehn mögte 

wann er Gehör und Gesicht hette: darum nemlich dass er ihr das 

Kind genommen daraus ein guter Held hette werden können, und 

was sie ihm sonst mehr unter die Nasen reibt. Sie beschleusst 

aber solche ihre Invectiv, oder Verweis und Kiag-Rede mit diesem 

Formular womit sie ihm das vorige gleichsam würtzen 

und pfeffern woll: Du grimmiger ungestaiter wühster hässlicher 

grässlicher unersättlicher Tod! hast du mir das Kind genommen 

und gefressen; ey! so hast du hier nun auch die Wiegen dazu 

(friss dass du dran erwürgst!) und stopff damit oein Maul dass 

dir alle Zähne abbrechen mögen! Nach diesem Compliment und 

zierlichem Beschlüss wirfft sie die Wiegen aufs Grab, tritt und 

springt mit Füssen drauf solange biss die Wiege zu kleinen Stücklein 

zertrümmert ist. 

Jetzo muss ich auch ihrer Kleidungen und Sprache Meldung 

thun. Ihre Kleider-Tracht wird auf dem beygedrucktem 

Kiupffer erscheinen. Die Weiber tragen lange Ober- 

Röcke ohne Ermel, wiewol sie unten Andre Ermel haben. Die 

Brust zieren sie mit buntfarbnen oder geblühmten Tüchern; so 

seynd auch ihre Unterröcke von blauen, roten und andren Farben 

schekirt. An den Füssen tragen sie Opanken, das ist eine breite 

Solen darinn an dem Rande herum kleine Löchlein, wodurch 

man nur eine Schnur ziehet und also den Schuh schon fertig 

hat. Solche Schuhe werden Opanken genannt. Etliche Bauern 

und arme Leute nehmen nur ein Stück von einer frischen Hautschaben 

das Haar mit dem Messer davon ab; machen ihnen 

gleich also ihre Opanken aus roher und frischer Haut. Ihren 

Kopff umwickeln sie nach Ausweisung des Kupffer-Bildes gar 

arttich mit einem langen und schmähen Tuch vont bunt gefärb-

ten Leinwand. D;ie Männer gehen schier gekleidet wie die 

Krabaten: allein Etliche tragen gantz kleine Käppi sin so nur 

einer Handbreit gross auf dem Haupt. Etliche aber binden solches 

Käppiein mit einem Faden unter dem Kinn bey der Gurgel 

zusammen, damit es nicht herhab falle. Die Männer tragen 

gleichfalls alle auch Opanken, Hosen und Röcke wie die Krabaten, 

auch meistens von gefärbtem Tuch. Hosen und Strumpff 

hafften gleichfalls auf krabatische Weise aneinander. Etliche prangen 

mit grossen langen Barten, Etliche aber mehen dieselbe 

mit der Scheer weg und lassen allein den Ober-Bart (oder' 

Knebel-Bart) lang wachsen. Der Kopff wird gleichfalls beschoren 

und demselben vorn nur ein langer Zopff oder Püschlein 

Haars gelassen: wiewol etlichen solcher Haar Kopff hinten sitzen 

bleibt sie den Türken. Etliche tragen auch grosse Kappen auf 

dem Haupt gleich den Krabaten; wie man in dem Kupffer davon 

ein Muster sieht an demjenigen welcher dem Coluger (oder 

(Jskokischem Geistlichen) die tieffe Reverentz macht. Der mit 

dem Hut mustert einen Coluger ab; aber der andere mit dem 

Käppiein einen Popen; das ist einen Presbitern. Dergleichen 

Leute bey den Moscowitern gleichfalls Popen geheissen werden; 

vermutlich von dem Worte Papa, womit von Alters ein Lehrer 

der lateinischen Kirchen gleichwie er in der Griechischen Tzi.Tzr.ogetitulirt 

word. Wowon auch der Nider-Teutsche und Niederländische 

Name Pap, imgleichen in Hochteutscher Sprache der 

Pfaff herkommt. 

Selbige Popen tragen bissweilen gleichfalls Kappen, wie dieser 

auf dem Kupffer; sonst aber mehrentheils auch Hüte wie die 

Colugeri, das ist wie die Religiösen oder Mönchen. Dieses Volk 

redet Walachisch, welche Sprache von der Krabatischen in 

etwas, von der Crainerischen, aber noch was mehr unterschieden 

ist. Es gedenckt gwar Johannes Lucius, die Walachische und 

Lateinische Sprache seyen einander sehr ähnlich und die t Walachische 

von der Lateinischen entsprossen: aber man muss wissen 

dass solche halb-Lateinische Sprache nicht unserer Uskoken oder 

in Crain wohnender Walachen, sondern der Moriachen ihre 

sey. Welche Moriachen man insgemein auch Walachen nennet. 

Daher dieser Bericht dess Lucii auf die Sprache der Moriachen 

gehet. Oenn in der gantzen in Türkey ligenden Walachey redet 

man also wie allhie unsere Uskokischen Walachen.

flnmerckimg. 

Damit der hochgeneigte'Leser aus solchem Bericht sovvol dcss 

Lucii, als auch unsers Herrn Haupt-Authoris, keinen Missverstand 

schöpffe und die Gedancken bekomme als ob man allen 

Walachen durchgehends das gebrochene Latein ab oder zuspreche, 

wird hierbey vermutlich folgende Erklärung nicht undienlich 

segn. Die Walachen werden von den alten, sonderlich griechischen 

Historicis, Viani, und Blachi genannt. Welchen Namen Einige von 

einem Römischen Land-Pfleger Flacco herleiten; unter denen 

Bonfinius, Jovius und andre mehr begriffen. Welches aber Leunclavius 

als eine Fabel verwirfft. Stephanus Zamoscius will es 

komme her von dem Wort Olaz, womit von Alters die Aborigenes, 

oder ertz-uralte Vorfahren der Walachen benamset vorden: 

von selbigen Namen habe man sie Olachos, und mit der Zeit 

hernach Walachos, geheissen. Es seheint aber dass der alte 

Sclawonische Scribent Diocleas in dieser Ungewissheit am Gewissesten 

oder aufs wenigste am scheinbarstem getroffen mit 

diesem seinem Bericht, der Nam Vlah sey ein Sclawonisches Wort 

und werde bey allen Sclavis oder Slavoniern ein Römer, Lateiner 

oder Italiäner dadurch verstanden. Welchen Urtheil dess Polnischen 

Geschieht-Verfassens Cromeri Feder nicht entgegen, wann 

sie schreibt es werden in Polnisch und Sclavonischer Sprache 

mit dem Name 1 der Walachorum oder Wlassorum, nicht allein 

die Walachen selbst, sondern auch alle die so Italiänisches Geschlechts 

seynd bekleidet; welches auch eine Anzeigung gehe 

dass dieses ein Italiänisches Volk sey. Vlah aber oder Vlach 

bedeutete zuletzt den Sclavis oder Sclavoniern soviel als einen 

Knecht. Denn, nachdem die Sclaven das gantze Illyrien eingenommen 

und •die darinn wohnhaffte Römer in Dienstbarkeit gesteckt, 

ward der vorhin so berühmte Römische Nam bey den 

Sclaven gantz verächtlicht und begunnte der Name Vlah, einen 

dienstbaren und sclavischen Menschen zu bezeichnen. Welche 

Bedeutung hernach auch auf die schlechtes! und geringste Leule 

der Sclavonier selbsten als auf Hirten, Bauern und dergleichen 

sich erstreckte. Es werden aber unter dem Namen der Walachen 

sowol bey jüngeren als alten Scribenten unterschiedliche Völcker 

begriffen. Bey den Griechischen Historicis, werden sowol die Bulgari 

und Thessalische Walachen, so zwischen den Albaniern, Griechen 

und Bulgaren ligen, als die Walachen und Moldauer jenseit

der Donau mit dem Namen der Viahorum oder Blahorum überzogen. 

Wievvol diejenige Walachen welche walachisch .reden 

sich selbste.i heutigen Tages nicht Walaehen, sondern Rumenos, 

nennen und für Nachkömmlinge der Römer ausgeben, auch ihre 

Sprache für Römisch wollen geachtet wissen. Wie denn solches 

auch ihre Sprache selbst beglaubt. Diese Walachen aber nemlich 

die welche über der Donau ligen, nemlich die recht eigendlich so 

genante Walachen und die Ober Walachen, die Moldauer sage 

ich, meynet unser Haupt-Author nicht, wann er meldet dass 

die gantze in Türkey ligende Walachey halb-lateinisch rede; sondern 

die Walachen so diesseits der Donau in Rascia, Bosnia und 

in der Bulgarey leben. Denn diese seynd dem Türcken unmittelbar 

meistens unterworffen; dahingegen die jenseit der Donau noch 

ihren Fürsten haben, ob derselbe gleich dess Türcken Vassal, 

ist. Wann nun Lucius den Walachen ein gebrochenes oder corruptes 

Latein zuschreibt, so versteht er nur diejenige so unter 

einem christlichen Fürsten leben und in berühmsester Deutung 

Walachen genannt werden; dagegen man die so disseits der Donau 

oder auch hart an jenseittigem Donau-Ufer ligen selten nur 

Walachea heist. Dass nicht alle Walachen walachisch, sondern 

die jenseitige ein verderbtes Latein reden, ist ungezweifelter 

Gewissheit und aus ansehnlichen Scribenten erweislich. 

Von der jenseitigen redet Isthuanfius, wann er schreibt: es 

seyen zwo Walacheyen deren Eine heute die Moldau heisse und 

besser nach dem Schwartzen Meer hin lige; die eigendlich 

so genannte Walachey aber stosse an den Donau-Strom durch 

welchen sie noch von der Bulgarey werde abgesondert: die alten 

Röme" hetten beydes mit samt Siebenbürgen Daciam benamst 

und neue Römische Einwohner dahin versetzt; wie solches andre 

unzehlhaie Denckzeiehen der Antiquität, so den Steinfelsen 

und Marmel-Steinen eingehauen auch hiedurch angezeigt und 

bezeugt werde dass die Einwohner sich der Römischen wiewol 

verderbten Sprache gebrauchen, so der Spanischen, Französischen 

und ltaliänischen dern massen gleiche dass es wenig Mühe 

brauche dieselbe gegeneinander zu verstehen. So sagt Thuanus, 

der hochberühmte Scribent, von den Walachen: quod multis ex 

lingua romam detortis voeibus usque adhuc in ea regione utantur, 

dass man in selbigem Lande annoch viel Wörter so aus dem Latein 

corrupirt worden gebrauche. Der fürnehmste unter den

Teutschen Poeten, Martinus Opitius, kann hiebey auch als cin 

glaubwürdiger Zeuge stehen: weil er sich in Siebenbürgen, 

an den Walachischen Grentzen eine Weile aufgehalten, auch wegen 

seiner vorgehabten Beschreibung Daciens ein Stück Weges 

in die Walachey hinein gereiset und mit manchem Walachei» 

selbst geredet. Derselbe bestetigt das corrupte Latein der Walachen 

mit diesen Reimen: 

Doch eure Sprache bleibt noch hier auf diesen Tag: 

Darob sich ein Mensch gar billig wundern mag. 

Italien hat selbst nichts gantz von seinen Alten, 

Ingleichen Spanien und Gallia behalten. 

Wie erwan diss nun kann den Römern ähnlich seyn 

So nahe seynd verwaudt Walachisch und Latein ^ 

Es ist aber wol zu verwundern wie obgedachter Lucius gar 

recht urtheilet dass die Lateinische Sprache schon von viel 

hundert Jahren hero disseits der Donaau gantz ausgewurtzelt, 

jenseit des Donau-Stroms aber wiewol in einem verändertem 

Dialecto, annoch erhalten werde und von dannen nochmals in 

Thessalien versetzet worden; und zwar um so viel desto mehr weil 

die Römer das letzte Dacien zur zeit Trajani eingenommen, hingegen 

das vordere unterm Keyser Aureliano verlohren und quitirt; 

auch von dannen das Volck disseits der Nider-Donau versetzt 

zwischen die Mysischen Landschafften und also ein neues Dacien 

angerichtet haben. Es sihet aber sehr glaublich 'dass hernach 

die Bulgaren, als sie über die Donau gegangen und den Römern 

solches neue Dacien samt Mysien, Macédonien und einem Stück 

von Thracien entrissen, die überwundene und gefangene Römische 

Einwohner daselbst aus den disseitigen Landschafften der Donau 

zu den jenseitigen Walaehen samt der Sprache hinweg 

geführt. Worauf die bulgarische Sprache hingegen in besagten 

Ländern disseits der Donau aufgekommen und gleichfalls die Sc!avonische 

sich etwas mit dabey nach und nach eingemengt. 

Und solches ist jetzo die in Türkey, das ist in Bosnia, Mysia und 

1 

Versurile stnt din poesia Zlaina, publicată in Tausche Pocmata în anul 

1624. O retipărire a primei ediţii a dat-o G. Witkowski, Halle ¡902. Versurile 

citate de Valvasor au fost in zilele noastie 

lung, p. 80. 

relevate şi de Gartner, Darstel

Bulgarey befindliche Walachey jenseit der Donau. Dieser ihrer 

Sprache gebrauchen sie auch die Uskokische Walachen in Crain. 

Die Walachen, spricht Lucius, welche im Gebirge Rasciae, Bosniae 

und Croatiens sich aufhalten, obgleich viele dieselbe für eine Nachkommenschafft 

(oder Posterität) der Römer achten, die, als 

Dalmatien von den Sclavis erobert worden, ins Gebirge entwichen, 

sihets doch glaubmässig, man habe sie damals nur als Hirten 

betrachtet, wie auch geschieht: weil sie keine Spuhr der Römischen 

Sprache behalten haben und ihr Name zu der Zeit bekanndt 

worden, da der Wllahorum, oder Walachen Nam mit 

denen Sclavis selbsten allbereit vermengt und verwirt gefunden 

ward und damals nunmehr einen Vieh-Hirten bedeutete. (Nachdem 

er nemlich vormals bey den Sclavis, soviel als einen Römer 

oder Lateiner bedeutet hatte.) Diese (Berg-Walachen nemlich 

in Rascia, Bosnia und Croatien) werden, wie er ferner hinzusetzt, 

von den Italiänen Moriachen benamst. Welches, nach 

Bericht Diocleatis, soviel heisst als die schwartze Lateiner (Moroulachi), 

denn solchen Namen haben die Sclavi, nachdem sie 

die Völeker solcher Provintz, als welche Römische war, überwunden 

und eingenommen, ihnen hermach gegeben. (Angemerckt 

jetzgenannter Scribent Diocleas, der von Geburt selbst 

ein Selavonier gewest vermeldet, dass seine Landsleute damals 

Mysiam (das er Sylloduxiam heisset), Macédonien und Thracien 

überzogen und selbige überzogene Nationem theiis aus der Griechischen, 

theils aus der Sclavonischen Sprache von den Obsiegern 

Mauro-Vlahi, das ist die schwartze Lateiner, genannt worden; da 

man sie doch, Lucii Meynung nach, Carnos Vlahos, das ist die 

Lateinische oder Römische Garnier sonst bette heissen sollen. 

Daraus erhellet das Lucius durch dieses Thracien Rasciam verstehe, 

welches das Ober-Thracien bey den Alten war. In dem aber 

besagter Diocleas den Römischen Thraciern die Schwartze zuschreibt, 

scheint er sie zu unterscheiden .von Andren welche 

man auf Sclavonisch Bili-Vlahi, die weissen Lateiner, hat nennen 

müssen. Welcher Nam vermutlich denen heutigen Walachen die 

gegen den Bulgarn nördlich ligen zur zeit Diocleatis gegeben worden 

1 

. In folgender Zeiten aber halen die Griechen den grossem 

1 

Pasaglul diu Lucius la care se referă Vatvasor M; află in De regno Dalntatiae 

ei Croaiiae, Amsterdam 1668, p. 284 ( --= Schwand tri er, III, p. 459/ : quam 

nigridinem cum Romanis Thraciae tribuat, hac coloris differentia ab aliis cos

Theil selbiger jenseit der Donau ligenden Walaehcy, neulich 

die Moldau,, Maurolapiam genannt, wie Codinus beglaubt. Daher 

es denn wol geschehn können dass der Moriachen Nam auch 

mit der Zeit hernach, gleichwie vordem der Nam Walach (Vlahi) 

über alle Einwohner dess Gebirges die allda nach Waiachischer 

Lebens-Art von der Viehzucht sich erhalten, von den Griechen 

ausgedehnt und erweitert worden, auch die Venetianer, welche stets 

in Griechenland handelten, von ihnen den Griechen nemlich solchen 

Namen entliehen und diese Völcker nach Italiänischer Red- 

Art Morlaccos genant, nachmals auch denselben deren übrigen 

Italiänern gemein gemacht. Weswegen dann von selbiger Zeit 

hero die Leute so in denen Rascianischen, Bosnischen und Croatischen 

Gebirgen sitzen bey den Italiänern Morlachi und der Krabatische 

Berg, welcher vohin Albus hiess, Morlacca heissen. 

Haben also die Italiäner selbst, indem sie den Griechen gefolgt, 

wiewol unwissend, diese Völker unter den Namen der Morlaken, 

soviel als Schwartze Lateiner (oder schwartze Italiäner) für 

Sclavonier genannt. Wie solches ofterwehnter Lucius mit Mehrern 

erzehlt. Dass aber die Ost- oder Norder-Walachey, nemlich 

die Moldau, vormals, wie allerest erwehnt, von den Griechen mit 

dem Namen Mauroulahiae (oder Maurolachiae), das ist der Schwartzen 

Walachey, bemerckt worden, soll geschehn seyn um dess 

schwartzen Getreyds willen, wovon der Boden sehr fruchtbar ist, 

wie Leunclabius berichtet, Ängemerckt auch die Türken darum 

dieses Land, nemlich die Moldau, Carabogdaniam (das schwartze 

Land dess Bogdans) heissen nach dem „Fürsten Bogdan, welcher 

Nam den Sclavis soviel als Theodatus bedeutet, und Cara ist 

bey den Türcken soviel als schwartz, aus diesem allen erscheint 

dass der Nam Morlach bald in weit schweiffigern bald in eingezogenem 

Verstände genommen werde. In welchem letztem denselben 

auch der Herr Haupt-Author gebraucht, wann er schreibt 

distinguerò videtur, qui scia vice Bili-Vlahi, id est Albi Latini, dicendi cssent, 

quod verosimiliter hodiernis Valachis, ad septentrionem Bulgaroruni degentibus 

tempore Diocleatìs tributum esse debuif. Pentru o glossa găsită în cronica lui 

Villehardouin şi in genere despre o Yalahie Albă, v. Onciul, Originile Principatelor 

Romàne, p. 152. La cele arătate de Onciul acolo vom adăugi numai ca 

menţiunea unei Valahii Albe la istoricii moderni o întilnim pentru prima dată 

la G. Finlay, History of the Byzantine and greek empires, Edinburg — Londra 

1854, p. 277 : White Vallachia.

dass die Moriachen halb Lateinisch reden. Denn, so man alle 

diejenige dadurch verstehen wolle welche ehedessen von den 

Griechen und Venetianern damit bezeichnet worden, so müssen 

alle die Walachen in Bosnia, Moesia, Rascia, ja auch in Macédonien 

und Nider-Thracien und also die gantze in Türekey ligende 

Walachey ein gebrochenes Latein reden, welches doch derselbe 

widerspricht und diesen Walachen die rechte Walachische Sprache 

zuschreibt. Derhalben meynet er mit den Moriachen welche 

halb lateinisch reden, allein die welche in der anjetzo absonderlich 

so genannten Morlacbey leben, die zwischen Liburnia 

und einigen Canälen oder Busen und Inseln dess Adriatischen 

Meers sieh nach der Länge streckt und an einer 

Seiten mit Dalmatien, an der andren mit der Stadt Zeng sich benachbart. 

Denn diese Moriachen welche anjetzo in gegenwärtigem 

Kriege der Venetianer wider den Erbfeind den Türcken mit 

streiffenden Einfällen sehr beunruhigen reden Italiänisch oder 

corrumpirtes Latein. Ob aber die Berg-Morlachen oder Walachen 

so in der Nachbarschafft auf dem Gebirge dort herum 

leben und an Croatien, Rascia und Bosnia stossen und anjetzo 

zeichfalls mit auf die Türcken streiften auch also oder lauter 

Walachisch reden ist mir unbewust. Vermute aber, weil der 

Herr Haupt-Author schreibt dass die Crainerische Walachen, so 

man Uskoken neunt, gleich denen in Türkey ligenden Walachen, 

kein gestümmelt Latein, sondern die Walachische Sprache haben, 

es werden auch selbige an jetzt-gedachte Morlachey umbergrentzende 

Berg-Morlachen (oder Walaehen) sich der Walachischen 

Sprache gebrauchen. Unterdessen ist dieses gewiss dass die Moldauer, 

ob sie schon ehedessen von den Griechen und Venetianern 

gleichfalls mit der Zeit Moriachen benamst worden, heutiges 

Tages dennoch nicht mehr so genannt werden, auch keine 

andre als die Latein-Vermengte Sprache reden. 

Aşezările Uskocilor în Kraina pot fi mai de aproape determinate 

cu ajutorul unor mărturii contemporane găsite în nişte scrisori 

ce se păstrează în Arhivele din Kraina >-. La 9 Septembre 

1 

Pentru prima dată publicate în B. A. Kercelié, De regnis Dalmatiac, Croaîiae, 

Sclav oniae noiitiae praeliminares, Zagreb 1770, p. 348 şi urm. şi cercetate 

de Bidermann, Zar Ansicdlungs- und Verwaltungsgeschichte der Krainer 

Uskoken im XVI. Jahrhunderte, in Archiv für Heimatkunde, I (Laibach 

1882), p. 129 şi urm., delà care împrumutăm notiţele de mai sus.

1530 Banul Croaţiei, Ioan Torquat von Carlovic, înştiinţează 

pe generalul Katzianer din Mutniea, un castel aşezat între rîurile 

Unna şi Corona din Kraina, că „aliqui Vlagy" i-ar fi comunicat 

dorinţa de a trece de pe teritoriul turcesc la dînsul: „ut saltum 

faciant ad has partes". Imediat după această avertisare are loc 

şi de fapt o trecere. Căci la 14 Septembre 1530 vice-căpitanul 

şi populaţia din Bihac trimet generalului Katzianer o scrisoare de 

recon.andare în favoarea Vlahilor din părţile Srp, Unnica şi Giamoc. 

Abia însă după trei ani are loc definitiva aşezare a acestor 

colonii pe teritoriul din Kraina. Fiind întrebaţi unde voiesc să 

se aşeze, ei răspund prin graiul delegaţilor trimeşi dietei din Kraina 

că nicăiri aiurea decît în Sichelberg (Sichelburg) şi în munţii 

„von dannen her auf Mâtling und Maichau zu" 2 

. Se numiau 

pe sine „Pribegen" sau, „Uskoken" 3 

. Acestor prime imigrări 

au urmat altele 4 

. Odată definitiv aşezaţi, ei apar dese ori în 

documentele care privesc Croaţia în veacurile XVI-XVIII ca 

Uscoci, Uskoki in documentele latineşti, ca Uscocchi, Uskoky, 

Scocchi în cele italieneşti, ca Uskoken, Uscocken, Ussqoqen, 

Uscogkhen, Hussqoqen, Usskhoken, Uscoqqen în cele germane. 

Constantin Găliişcă. 

2 

Aceşti munţi se şi numesc astăzi Uskokcngcbirge. Nu e mtiniplător deci 

că tocmai pe aceste ţinuturi ocupate de Usco:i s'an amintit nu da» mult şi oarecare 

resturi de limbă romanească in Hrast, mai la sud de Motting, şi în Bojaneze, 

mai la Sud de Tschernembl, la K. T. von Czoernig, Ethnographic der 

ocsterreichischcn Monarchic I 1 

(Viena 1857), p. 69: în Dule şi Hrast din districtul 

Motting şi în Bojancze din Tschernembl, la Bidermann, Die Romancn 

und ilire Verbreitung, p. 184, n. 63, ca ultimele rămăşiţe probabil din acele elemente 

romaneşti care se găsiau pe atunci răspîndifc în masa Uscocilor. Astăzi 

însă ele au dispărut, după arătările lui Burada, O călătorie la Vlahii 

(Romînii) din Kraina, Croaţia şi Dalmaţia, în Arhiva, XIX (laşi 1908), p. 281, 

şi urm., complect în masa Slavilor încunjurători. 

3 

Intr'un document din 1637 publicat în Spomcnici hrvatskc Krajine 11 (= 

Monumenta sptctaniia historiam Slav or unt meridionalium, XVI), p. 194, 

cetim: „Pribekhan oder Usskhokhen". 

4 

Pentru aceste imigrări v. Bidermann, Zur Gcschichte der Uskoken iu 

Krain, Archiv Jur Heimatkunde, II (Laibach, 1884-1887), p. 174 şi urm. 

5 

V. aceste documente în Spomcnici hrvatskc Krajine,]-])] (= Monumenta 

spectantia 

1884-1889). 

historiam Slav or um meridionalium, XV, XVI, XX, Zagreb,

Un document necunoscut privitor la istoria 

Romînilor din Valea Rodnei. 

D-! Nic. Drâganu, profesor la Universitatea din Cluj, în studiul 

„Toponimie şi istoric", publicat în Anuarul al II-lea al Institutului 

de istorie naţională, susţine că unele numiri de localităţi 

din Valea Rodnei sînt de origine ungurească, ceia ce s'ar 

explica prin legătura cu castrul regal de la Rodna. 

Cu alt prilej am atras atenţiunea autorului „asupra netemeiniciei 

unora din dovezile d-sa!e 

Sînt de părere că, de şi castrul de la Rodna a fost de mult 

ridicat, totuşi, aici, la cursul superior al Someşului Mare, nu 

se poate adeveri existenţa unei influenţe ungureşti care ar fi 

putut impune numiri pentru localităţi, dintre care multe existau 

de sigur şi pe timpui cuceririi maghiare. 

De astă dată sîntem în situaţia de-a aduce o probă convingătoare 

în ce priveşte pretinsa origine ungurească a numirii 

satului Telciu. 

D. Drăganu, aflînd într'un document de la 1440 2 

— cel dintăiu 

care înşiră satele din ţinutul Rodnei — între Salva şi Mocod 

localitatea Chech, pe care o ceteşte Cseh, spune următoarele 

: 

„Un sat cu numele Cseh nu mai există astăzi, iar locul său 

în acea înşirare se pare că indică Telciul. Cseh deci trebuie să 

fi fost numele de persoană, după care s'a pus ungurescul telki, 

din care s'a născut romanescul: „Telciu" 8 

." Şi mai Ia vale: „Cu 

dispariţia domnului a putut să dispară partea întăiu a lui Cseh 

telki, ca în alte numeroase cazuri, rămînînd numai cea din urmă, 

care dă în româneşte Telchiu sau Telciu" 4 

. 

Dar acest presupus Csehtelki nu se întîmpină nici într'un 

document. O singură dată întîlnim, cum văzurăm, în actul de 

la 1440: Chech, care după ortografia timpului trebuie cetit: 

Csecs. De la început am avut credinţa că aceasta e forma conruptă 

a numirii Thelch (Telciu), dacă nu e cumva o greşală de 

1 

Anuarul al II-lea al Inst. de ist. uaţ., p. 516. 

2 

Vezi V. Motognn, Articole 

cunoscute. 

3 

Anuarul citat, p. 523. 

4 

Ibid., p. 524. 

şi Documente, unde se află citate documentele

transcriere şi că prin urmare pe ea nu se poate clădi o explicare 

etimologică. 

Un document inedit, pe care am avut norocul să-1 descopăr 

în Arhiva Museului Ardelean din Cluj, vine să risipească orice 

îndoială în această privinţă. 

In acest act, datat 1450 şi redactat pe temeiul relaţiilor 

unor oameni cari au fost la fata locului, aflăm a doua înşirare 

a satelor din Valea Rodnei şi între ele: Thelch. Aşa dară Cseh 

şi Csehtelki ca numire de localitate în aceste părţi n'a existat 

niciodată. Originea etimologică a cuvîntului va trebui deci căutată 

aiurea. Acest exemplu arată cît de mari sînt dificultăţile 

pe care le întîmpinăm la explicarea numirilor topografice şi că 

aici filologii nu se pot dispensa de concursul istoricilor. 

Dar să trecem la documentul însuşi, care prin datele ce le 

cuprinde presintă o deosebită importantă, nu numai pentru trecutul 

ţinutului rodnean, ci şi în general pentru istoria romanească. 

Nu e mare numărul actelor contemporane care vorbesc despre 

districtul Rodnei înainte de veacul al XVI-lea. Se ştie că 

Rodna („Rodana") chiar e pomenită pentru întîia oră la 1241, 

de către Rogerius, în legătură cu năvălirea Tătarilor. La 1264, 

după mărturia unei scrisori papale, Rodna făcea parte din apanagele 

reginei Ungariei. In acelaşi an se aminteşte într'un act 

regal „terra Naswod". Despre Rodna mai vorbesc cîteva documente 

de la sfîrşitul veacului al XlII-lea şi din cursul veacului 

al XlV-lea. Dar cea dintăiu înşirare a satelor din dependenta 

Rodnei o avem în actul de Ia 1440, pomenit mai sus, unde 

se spune: 

„Statutoriae literae conv. mon. B. M. V. de Colosmonostor, 

quibus ad mandatum Elisabethae Reginae Michael, filius quondam 

Stephani Iakch de Kusal, alias comitis Siculorum, in castrum 

desertum, sive locum castri desolati Radna nuncupati, 

necnon in possessiones seu villas, in maiori parte, ut dicitur, 

vacuas tt inhabitatoribus destilutas, similiter Radna maior 

(Maier), Zentgyurgy (Sîngeorz), NyrmezeS (Feldru), Felseo Rebre 

(Răbra), Also Rebre (Rebrişoara), „Chech" (Telciu), Nazod 

(Năsăud), Zalva (Salva), Zagra, Maklod (Mocod) vocatas". 

Documentul descoperit în Arhiva Museului Ardelean, datat 

14 Decembre 1450, conţine un raport al aceluiaşi „convent"

către regele Ungariei, care consta din două părţi. In partea intăia, 

care ne interesează pe noi, ni se spune că, la porunca lui 

Ladislau de Palócz, judele ţării : „pro parte Nicola', îilii Stephani 

de Kemer, contra Georgium et quondam Ladisiaum, filios 

Iohannis Iakch de Kusal", „conventul" a trimis pe preotul Bartolomei^ 

care, împreună cu un om regal, la faţa locului, în 

presenţa vecinilor şi megieşilor, a preţuit din vedere posesiunile 

fiilor lui Ioan de Kusal, aflătoare în Rodna şi în ţinutul aceleia, 

care apoi au fost predate lui Nicolae de Kemer, ca zălog, cu 

dreptul de-a putea fi răscumpărate. 

Se face o înşirare amănunţita a acestor posesiuni, prin care 

ni se păstrează date foarte preţioase despre starea economică 

şi culturală, din veacul al XV-lea, a ţinutului nostru. 

De aceia dăm mai la vale în original această parte a documentului, 

care, în mai multe locuri, e deteriorat de umezeală. 

Punctele arată locul cuvintelor care nu pot fi cetite. 

Regie Maiestăţi conventus monasteri!* Beate Marie Virginis de 

Colosmonostor . . . Virginis gloriose perpetua cum fidelitate. 

Noverit Vestra Maiestas quod, cum nos, re/erentia qua debuit 

receptis litteris magnifici viri Ladislai de Palocz, iudicis curie 

vestre, adiucatoriis et occupatoriis . . . formam deliberationis 

sue . . . exponentibus pro parte Nicolai, filli Stephani de Kemer, 

contra Georgium et quondam Ladisiaum, filios Iohannis 

Iakh de Kusal, emanatis nobisque amicabiliter direccis . . . 

amicabilibus petitionibus suis contentum (!) prebentes consensum, 

una cum Ladislao de Rapolth, nomine vestro regio, litteris 

in eisdem inter alios nominatim conscripto, de curia vestra regia 

ad id specialiter transmisso . . . , videlicet religiosum virum 

fratrem Bartholomeum sacerdotem, socium nostrum conventualein, 

ad contenta earundem litterarum dicti iudicis curie vestre 

regie peragenda, nostro pro testimonio transmisissemus fidedigna 

. . . exinde ad nos reversi, nobis concorditer retulerunt quod 

ipsi, feria secunda proxima post festum Beati Brittii episcopi et 

confessoris novissime preferitum ad faciem possessionis Radna 

et suarum pertinentiarum, prelibatos Georgium et quondam Ladisiaum, 

filios quondam Iohannis Jakch, proprie et personaliter 

contingentes (!), vicinis et commetaneis eoaem prius convocatis 

et presentibus, accedentes, 

Primo in dieta possessione Radna, duas sessiones iobagionales, 

in quibus . . . Gereb et Nicolaus parvus resident, tres 

partes quarte partis tributi in cădem exigi consueti ac tres 

partes quarte partis aurifodine, necnon tres partes iurispatro-

natus ecclesie Beate Marie virginis in eadem constructe ac [cum] 

tribus partibus turris seu castelli ibidem habiti, et cum tribus 

partibus diete quarte partis fluvii Radna, terras arabiles ad sex 

aratra usualia, prata ad octo falcastra usualia ac fluvii Aranyas, 

item in possessione Maior quinque sessiones iobagionales, 

in quibus Bwda Wayooda, Georgius Th . . . et alter 

Georgius, neenon Michael et alter Michael Fodor habitarent, 

terras arabiles ad octo aratra usualia, prata ad vigintiquinque 

falcastra, neenon tres partes quarte partis Aranyospathaka, tres 

partes quarte partis molendini, in eodem fluvio desuper pellentis, 

unius rotae, temporibus estivalibus et hiemalibus Semper 

accurrentis (!), et capellam ligneam ; item in possessione Zenthgergh 

tres sessiones iobagiona'es, in quibus lohannes Thonca 

[= Cionca] ac Iwl et Lithway resident, capellam ligneam ac fluvios 

Zamus et Karmanya ibidem fluentes, terras arabiles ad 

quattuor aratra usualia, prata vero ad triginta duo falcastra 

usualia; item in possessione Rebrew duas sessiones iobagionales, 

in quibus lohannes et Nagh commorarenf, terras arabiles 

ad tria aratra usualia, [prata] vero ad viginti quinque falcastra 

usualia; item in possessione Nyrmezew unam sessionem iobagionalem, 

in qua Iwan habitaret, terras arabiles ad duo aratra 

usualia, prata vero ad viginti falcastra usualia, fluvios [Zamus 

et Fe]ndrew ; item in possessione Nazad quattuor sessiones 

iobagionales, in quibus Iwasko Magnus, Ladislaus Dyak, Philippus 

Michael manent et unam desertam, item terras arabiles 

ad sedeeim (!) aratra usualia, fenilia ad vigintiquinque falcastra 

usualia, item unum molendinum in fluvio Nag-Zamus, subtus 

volvens, tempore hiemali et estivali Semper accurens (!), capellam 

ligneam ac sepulturam ac fluvium Zamus; item in possessione 

Thelch quattuor sessiones iobagionales, in quibus Bozarad, 

Dragmer, Solea ac lohannes resident, neenon fluvium Zaiwa ac 

molendinum in eodem fluvio Zalwa accurens, subtus pellens, 

terras arabiles ad sex aratra usualia, pra[ta vero] ad triginta 

duo falcastra usualia ; item in possessione Zagor, terras arabiles 

ad duo aratra usualia, fenilia ad quattuor falcastra usualia, 

[item] Ires partes quarte partis fluvii Zeph's ac molendini, in 

eodem occurentis [desuper pellentis]. [Item in] possessione 

Zalwa tres sessiones iobagionales, in quibus Petrus Both ac 

Demetrius . . . resident, tres partes [quaite partis tributi in 

eadem exigi cojnsuet?, terras arabiles ad octo aratra usualia, 

[prata ad . . . falcastra] usualia ac fluvii Zalwa in eadem fluentis; 

item in possessione Makoth tres sessiones iobagionales 

. . . terras arabiles ad sedeeim aratra usualia . . . usualia . . . 

unum molendinum in eodem fluvio . . . Silvas glandinosas et 

dolabrosas, ac Alpes . . . visu considerando sttfficere extimasset. 

Quas simul cum iudic . . . iuxta continentias litterarum 

prefati iudicis . . . exinde confectarum, cum omnibus utilitatibus

et pertinentiis . . . porcionibus filiorum, filiarum, fratrum et 

cognatorum (!) dictorum Georgii et Ladis'ai Iakch . . . et aliorum 

quorumlibet de eisdem Nicolao de Kemer partes . . . ab 

ipso rediment, statuisset possidendas, contradictore prefatorum 

filiorum Iakch et aliorum quorumlibet non obstante. 

(Urmează partea a doua a documentului, care vorbeşte de 

nişte posesiuni ale familiei Iakcs, în părţile Sălagiului.) 

Actul reprodus mai sus dovedeşte că urmaşii lui Ştefan Iakcs 

de Kusal de fapt au stăpînit anumite proprietăţi în ţinutul Rodnei, 

începînd din 1440 şi pînă la 1453, cînd a fost dăruit, împreună 

cu cetatea Bistriţei, lui Ioan Hunyadi. 

Ceia ce ni se spune în actul de donaţie de la 1440 că, adecă, 

satele din Valea Rodnei erau pustii şi lipsite de locuitori, nu 

corespunde realităţii. 

La hotarele satelor se aflau, cum vedem, ogoare şi fineţe întinse, 

lucrate de braţe romaneşti. Lucrarea pămîntului şi creşterea 

vitelor erau şi atunci, in veacul al XV-!ea, ca şi azi, principalele 

îndeletniciri ale Romînilor someşen ; 

. Pe lîngă rîuri erau mori 

cu cupe, unde apa era mică, iar lîngă Someş cu pene (aceasta 

e deosebirea între

mediu. In Maramurăş, în apropierea căruia se află satul Telciu, 

găsim şi un munte cu numele „Besaraba 1K 

. 

încă o observare. 

Lîngă Maier se aminteşte „Aranyospataka", care- e valea 

Anieşului. Din Munţii Apuseni izvorăşte Arieşul, care în ungureşte 

se numeşte tot Aranyos. 

Ambele ape îşi iau începutul în munţii purtători de aur: în 

limba maghiară se numesc „Aurii". Dar şi mai mult. 

Numele romanesc e identic, căci Arieş e forma rotacisată a 

lui Anieş. Chestiunea e vrednică de atenţiunea filologilor 

noştri. 

Ne oprim aici. 

Toate acestea justifică —- socot — părerea despre importanta 

atribuită, la începutul comunicării noastre, acestui document. 

Urmaşii lui Dragoş 

(Un document necunoscut.) 

Victor Motogna. 

Se ştie că Dragoş, Voevodul maramureşan, a întemeiat dincolo 

de munţii terii sale de baştină un voevodat, o tară a Moldovei, 

numită după apa pe al carii curs se întindea, şi care 

era supusă coroanei ungureşti. După Dragoş a urmat Sas, fiul 

său. După moartea acestui din urmă s'a sculat alt Voevod din 

Maramurăş, Bogdan, care, împotriva voinţii regelui unguresc, a 

trecut munţii şi a smuls din mînile fiilor lui Sas stăpînirea 

Moldovei, pe care, după lupte cu oştirile regeşti, a făcut-o neatîrnată. 

Urmaşii Iui Sas s'au întors în Maramurăş, unde, drept 

răsplată pentru credinţa păstrată faţă de regele 

dăruiţi cu moşii întinse. 

Cine au fost fiii lui Sas-Vodă ? 

Ungariei, fură 

Un act regal 2 

din 1365 ni spune că Ludovic-cel-Mare a conferit 

posesiunile confiscate de la Bogdan „necredinciosul": „lui 

Bale şi „fraţilor săi uterini" Drag, Dragomer şi Ştefan. 

Dintr'un alt act 8 

, datat în 1349, aflăm că Giula, fiul lui Dra 

goş, avea fiii : „Dragus, Stephanus, Talar, Dragomer, Kusztaşi 

Miruszlou". 

D. Onciul 4 

, interpretînd pe „fratres uterini" ca : veri primari, 

1 

Mihâlyi, Dipl. 

• Ibid., p. 56. 

» Ibid., p. 36. 

Muram., p. 67. 

4 

D. Onciul, Originile Princ. Rom., p. 245.

crede că Drag, Dragomer şi Ştefan de la 1365 sînt fiii Ini Giula, 

amintiţi cu acelaşi nume, ia 1349. De aici ar urma că Sas a avut 

un singur fiu, cunoscut din documente, pe Bale 

Dar Onciul a observat că sînt documente care vorbesc împotriva 

acesjei ipotese 1 

. 

«Ce e drept, această conjectură întîmpină dificultatea că Bale 

şi Drag[oş] sînt numiţi într'uu act al patriarhatului constantinopolitan 

*

Documentul are următorul cuprins : 

«Nos, Ludovicus, Dei gratia rex Ungarie, memorie commendantes 

tenore presentium significamus quibus expedit universis 

quod nos, in memoriam Nostre Celsi'udiiiis reductis et animo 

grato pensatis fideiitatibus et servitiorum fidelium meritis nobilium 

et strenuorum virorum comitum Balk, Vajvode Olacorum, 

et Drag, eius fratris, de Beyth, que iidem toto posse in nosiris 

et regni nostri proventibus et negotiis, prosperis videlicet et 

adversis, summa cum sollicitudine et laboribus assiduis nobis 

et sacro nostro diademati adhibuerunt constanter et impenderunt 

fideliter et que in presenti exhibent, eadem fulti fidelitate, 

constantia ac in futurum se exhibere offerunt, ad eorundem petitionem 

huinillimam quandam terram, nunc vacuam et deşertam, 

Senye vocatam, nostre coilationi spectantem, in comitatu zathmariensi 

existentem, pertinentem olim ad dictam possessionem 

eorundem Balk Vayvode et Drag Beuth vocatam, per nos ipsis 

allatam, quani Ladisiaus, filius Elleur de Gatha, praetenta falsitatis 

astutia, in preiudicium iuris dicforum Balk Voyvode et 

Drag, a nobis sibi dari et conferri procuraverat, cum omnibus 

suis utiiitatibus ac pertinentiis quorum nomine venientibus sub 

antiquarum metarum suarum veris oneribus et limitibus, revocata 

et cassata ipsa donatione, nostra dicto Ladislao, filio Elleur, 

tamquam iniusta et illicitata, procuratione eiusdem facta, litterarumque 

(!) nostrarum (!) sub qualicunque forma verborum, 

utque nunc super donatione huiusmodi confectas annullando et 

in nihilum convertendo, prefatis Balk Vayvode et Drag, item Dragomer 

et Stefano, fratribus eorum carnalibus ipsorumque heredibus 

et posteritatibus nove donationis nostre et omnis eo iuris 

titulo, quod ad nostram spectat coilationem, dedimus, donavimus 

et contulimus perpetue et irrevocabiliter possidendam et 

habendam, salvis iuribus alieni", imponentes ipsi Ladislao, filb 

Elleur, suisque posteris super facto diete terre Senye silentium 

perpetuum, commitendo Palatino nostro et iudici curie nostre 

vicemque ipsorum gerentibus, regio sub ecticto, presentibus videlicet 

et futuris, ut ipsos Balk Vayvodam et Drag ipsorumque 

fratres, heredes et posteritates in facto prenominate terre 

Senye adversus memoratum Ladislaum, filium Elleur, suosque 

heredes non audeant iudicare et testium iudicio aut iudicatim

astare compellere presumpmant, harum sub secreto nostro sigillo 

testimonio litterarum, quam, cum nobis fuerint reportate, 

sub magno nostro sigillo faciemus emanar!. 

Datum in Zoliem, die testi beati Iacobi Apostoli [= 27 iulii], 

anno Domini MCCCLX-mo octavo. 

(Originalul pe pergament ; sigiliul secret rupt.) 

DOCUMENTE 

Victor Motogna. 

O condică de pomeni dobrogeană în (1859) 1 

(Căsătorie în satul Calica a fetei „bătrînului Trofin, cu numile 

Aftiniia". 

Condică pentru milostenii cu ajutorul lui Dumnezeu în numile 

Tatălui şi a! Fiului şi al Sfîntului Duh, amin. 

1859, Avgustu 16. 

(Chile de orz şi de grîu.) 

Satul Alibechiului. 

Ianachi Isariu, Dimitru Rusu, Lefter Rusu, Arhodi Gheorghe, 

Nicola Rusu, Lefter Mititelu, Lefter Rusu, Fiote Tănasă, moş 

Crăstiu, Enciu Dobri, Dimitrache Bogdan, Nicola Ştefan, Costantin, 

Gonciu Jălu, Ştefan Nicula, Panaitu Dobri, Spiridon 

Firatiu, Peiciu Stoian, moş Enciu, Dimu Agi Gheorghe, Stoian 

Dobri, Baba Stoiana, Mihalciu de Ia Agi Ghiol, Eni Costa, 

Chiriiacu Tănasă, Manoli, Nicola Dobri. 

Satul Cinili. 

Nume : Todor, Titiia, Ignat, Bălaşa, Gherghina, Vasilica, Despa, 

Tănasă, Paraschiva, Parusiia, Ioan, Marina, Dima, Mitiu, Sanda, 

Dămiian, Nicon, Istrati, Măcari, Todosă, Dobri, Tiaciu, Peiaciu, 

Nedelcu, Stoiana, lalina, Ivan, Nedelu, Carciu, Zoifa, Dimu, 

Teodosia, Mumciu, Tudora, Ioan, Tasăia, Măriora, Săva, Agafia, 

Rariţa, Gavrilă, Sanda, Marina, Grăpina, Dochi{a, Şărbana, 

1 

V. articolul relativ în La Dobrogea Roumaine, Bucureşti 1919.

Necşa, latina, Pricoche, Andonicu, Gherghina, Dănilă, Ioana, 

Hrăste, Mustafâ. 

Babada (unu este de faţă). 

Mitu, Mariia, Ioan, Ichim, Stan, Baiu, Mita, Ana, Dimitri, Soldana, 

Gherghina, Gheorghe, Vălce, Ioan, Ioana, Todor, Mariia, 

Gheorghe, Ecaierina, Iana, Patru, Gheorghe, Pena, Angheiina, 

Toader, Mutu, Tudor, Anghel, Patra, Drăgan, Dobra, Gavrilă, 

Domita, Ioan, Haritina, Măria, Ianciu, Marina, Todor, Mitu, Păscălina, 

Gheorghe, Nedelca, Mihale, Anghel, Nicola, Panaghiia, 

Ana, Petra, Ianachi (bis), Stana, Costandachi, Marina, Petro, 

Parfeni, Nedela, Tudor, Andreiu, Decu, Dumitra, Stoiana, Zamfira, 

Ioana, Stoiana. (Apoi; Manole, Anghelaşu, Ilina, Chirica, 

Manoil, losipu, Patru, Piu, Şoltana, Ianuţa, Zamfira, Coste, Bâlchina, 

Mina, Ivanca, Zlata, Safta, Crăciuna, Nicolina, Stoiciu, 

Stana, Iordan, Ciunu, Mita, Ivanciu, Păuna, Peatca, Paraschiva, 

Căna, Marcu, Anasfasă, Olimbiada, Vărlicu, Nedele, Simina, Hrisava, 

Ştefana, Panaitu, Teaca, Ialina, Ganciu, Iordana, Chira, 

Mihu, Mariica, Neda, Mihâil, Malciu, Pena, Petcu, Agora, Coica 

(bis), Tanciu, Fote, Dafina, Davidu, Mina, Ana, Hristu, Nedele, Caluda, 

Coicu, Ivana, Slave, Mara, Maru, Jălu, Nitj, loniţă, Gherghina, 

Ianciu, Simion, Gafiţi, Ivan, Tasia, Anuşca, Varvara, Mărica, 

Lazăr, Drăgana, Fira, Zlate, Niţi, Eana, Costanta, Elava, 

Sfetcu, Ariton, Chirlta, Banu, Drăgana, Alecsă, Tone, Apostol, Ilii, 

Dimciu, Ivanciu, Trifon, Ivan, Acsinia, Marin, Gligori, Soltana, Panică, 

Gherghina, Zamfirachi, Zamfira, Lefter, Nicoliţă, Vasălica, 

Ilinca, Crăste, Sanda, Crăstina, Ştefana, Mariica, Petcu, Mitiu, 

Despa. Călin, Stoica, Trifa, Todora, Iova, Ghenciu, Angheiina, 

Rada, Hrisava, Moisă, Dochita, Iosif, Ivdochim, Chirica, Marica, 

Stan, Lazăr, Nedu, Doica, Ignatu, Rusa, Căsandra, Frăsina, Nicolina, 

Hristu, Gherghina, Anastssăia, Ivanciu, Gane, Săba, Ostinia, 

Penu, Vălciu, Melania, Teodor, Haralampi, prezvitera Ana, Irina, 

Eni, Rusanda, Ivanciu, Chirana, Gherghina, Caliţa, Petra, Stoicu, 

Ilisaveta, lacov, Velicu, Vişca, Petrache, Trandafir, Slava, Angheiina, 

Pricochi, Toma, Irina, Drăgana, Gherghina, Schinca, 

Hrisana, Apostol, Alicsandru, Dragna, Despina, Velica, Ivana, 

Costachi, Neagu, Anastasia, Nicolina, Jăca, Sanda, Florica, Tudora, 

Dobriţa, Stămate, Ancuţa, Sanda, Mitache, Mila, Zahara, 

'ana. Marin, Neagu, Dochiţa, Acsinia, Gafiţa, Sevastiana, Ioana,

Hapca, Domnica, Avghinia, Radiu, Vasiîina, Pavăl, lacov, Agafia, 

Nechifor, Fiodor, Ocsana, Oosip, Mihîiu, Simina, Acsănia, Ioana, 

Nicolina, Chiruiă, Alecsă, Ivana, Proschinitu, Evdochia, Anastasia, 

irii Avram, Chirana, Teodora, Sanda, Avram, Sămina, 

Martina, Pintelii, Dima, Zaţa, Ichim, Acsana, Dochiţa, Zănco, 

Martin, Ifrăsina, Timofte, lacov, Spiridon, Oiita, Stanciu, Nedelcu, 

Zaharia, Sofia, Dimofte, Gafiţa, Macrina, Sofroni, Lisaveta, 

Isacti, Toadra, Loghin, Chiliia, Niţi, Panaghiia, Anan, Spiridonu, 

Agrăpina, Tasia, Gafiţa, Dochia, Gavrilă, Mărioara, Acsiniia, 

Nistor, Titiana, Moisi, Iovghina, liina, Marina). 

Satu Nou. 

Igunatu, Mazuru, Marina Dumniţa, Pavăl, Martha, Davidu, Titiana, 

Ana, Simion, Anastasia, Panaghia, Simon, Anastasia, Panaghia, 

Simon, Bucuru, Elina, Gligori, Icaterina' Agapia, Pavăl, Panaite, 

Sofia, Maftei, Andriu,lordachi. Malinca, Acsinia, Antoni, 

Alecsă, Ivan, Velciu, Peatcu, Cioni, Ghenu, Iordan, Nichita, Frăsina, 

Stoica, Dina, Marina, Nedelcu, Aiecsandra, Marin, Zaharia, 

Sanda, Marina, Gherghina, Matroana, Sămion, Vasălca, Eni, Şărban, 

Moscu, Vărvara, Gafiţ?, Peiu, Călina, lanache, Paraschiva, 

Stoiana, Nichifor, Agrăpina, Mărioara, Anastasia, Zamfira, Ilena, 

Nuţa, Dima, Sanda, Mârgărinta. Iordan, Dobriţa, loniţă, Niţa, 

Dina, Afina, Chita, Mladen, Ghergheşanu,lova, Ene, Crăstina, Soltana, 

Ene, Lazuru, Iordana, Nicolina, Calîţa, Todosia, Ştefana, 

Iorgu, lorga, Jăcu, Niţa, Todora, Panait, Călina, Avram, Sava, Iftiml, 

Nedele, lordachi, Crăste, loniţă (bis), Peatea, Angheluşa, 

Sîămate, Aiecsandra, Gherghina, Călina, Radu, Ilina, Ioana, Panica, 

Coste, Dimachi, Toclere, Pena, Chiria, Vasilica, Irina, Nedelcu, 

Filip, Maniaţi, Nuţu, Gudin, Nistor, Acsinia, Andronicu, lacov, 

Sohia, Dâmian, Mafteiu, Nicuţa, Sofronie, Gligore, Gavrilă, 

Mihail, Pentelei, Dănilă. Ilisaveta, Costache, Soltana, lordachi, Dimitrache, 

Mâranda Călina, Alisandra, Miia,Şărban, Vangheli, Lisaveta, 

Gafiţa, Peatca, Măranda, Adroni, Iftine, Frăsina, Smăranda, 

Acsănte, Parfene, Viniamin monah, losip monah, Idochia monahia, 

Vărvara, Atighelache, Hrâstu, Domniţa, Teodora, Năzar, 

Theodosiî, Todosita Petcu, Anghelina, Garda, Macsăn, Tănasă, 

Cozma, Sanda, Costanda, Cliininte, Ghenovia, Mihaiu, Crăciun, 

Ghergheşan, Hristache, Drăcuţa, Limte, Mitache, Niaga, Costanda, 

Tatu, Filimon, Dochiţa, Ganciu, Biţa, Lazură, Măriţi,

Marginala, Pricoche, Hrăsăna, Matroana, Ftodăsăi, Zanfir, Tasia, 

Mărgărinta, Mihălache, Soltana, Ivdochia, Caramfila, Guţu, Mita, 

Schiva, Peatca, Marga, Drăgana, Mărgărinfa, Drajna, Petre, Nicolina, 

Stămaţa, Conon, Elina, Costanda, Angheliţa, Solomeia, 

Despa, Aftinia, Iacov, Andnana, Despina, Dimitra, Andoni, Bucur, 

Dobre, Ioniţă, Costanda, Voica, Dragomira, Arsăni, Marina, 

Panaitu, Feodor, Agrăpina, Ioana, Costandachi, Dobre, 

Jăcu, Marinea, Pricoche, Aniţa, Todoriţa, Todosia, Ionichii, 

Martha, Iosip, Panaghia, Ecov, Gafii, Hristu Chiiilă, Acsana, 

Palaşca, Ignat, Grăpina, An'on, Marina, Hriscu, Lavrinte, Aril 

ona, Văstina, Tirinte, Gafia, Varvara, Jăcu, Condrat, Natalia, 

Ichim, Haralap, Tichina, Mariana, Pricochi, Títiana, Tiron, Matriana, 

Spiridon, Dochiţa, Avram, Palaşca, Vasilina, Agafia, Policarpu, 

Păuna, Roman, Neda, Iancu, Hrcstina, Olina, Saloméis, 

Dochina, Angheiuşa, Danciu, Păuna, Gafiţa, Moisă, Frăsina, Sănihou, 

Sădor, Dochina, Andronicu, Arsăni, Agrăpina, Justina, Luchian, 

Onofriu, Romanu, Călina, Miron, Oniscu, Părăsea, Parfenie, 

Palaghia, Neda, Sofia, Hivra, Nichiţa, Loghin, irii Darii, 

Domnica, Pătapii, Pintilii, erii Lupu, Frăsina, Samson, Marcu, 

Dimcu, Onofriu, Salomia, Titiana, Foca, Grăpina, Iosif, Ocsana, 

Gherasim, Macsăn, Nistor, Miron, Dochita, Uliana, Ivanca, Crustulina, 

Dimitraşca (unu berbeciu). 

Satul Meduncu. 

Chirana, Necşa, Măranda, Flore, Avram, Dănilă, Rada, Mihnu, 

Păuna, Sofronie, Ioani, Pantelii, Titiana, Vasălca, Nahita, Dochiţa, 

Nichifor, Todora, Agaclv', Tasia, Magdalina, Luca, Ghiniţa, Vasălca, 

Agrăpina, Tasia, Irimig, Titiana, Paraschiva, Rada, Toda, 

Ioana, Alicsandra, lordachi.Domnica, Dochiţa, Iú'na, Căsandra, Doria, 

Rada, Dragomir, Manoi', Crăstina, Dobriţa, Stratia, Varvara, 

Arteni, Acsănti, irii Grigori, prezătira Palaghie, Trifon, Agafia, 

Zosim, Acsăn ; 

a, Soliana, Măria, Marina, Opre, Şărbana, Vasălca, 

Vélica, Rada, Andriiu, Iosif, ianach', Crăstu, Carp, Virimis, Arghira, 

Maftei, Dănilă, Sofronis, Elina, Lisaveta, Stirian, Ghenia, 

Iacov, Simion, Agrăpina, Peatca, dadu Vasili, Niţi, Macsăn, Dochiţa, 

Gafiţa, Peatca, Zamfir, Ifiimia, Lefter, Hinca, Mutru, Dăniţi, 

Sălăvăstru, Alicsandru, Dorita, Stancu, Stoianciu, Necşa, Todora, 

Frosina, Tomiţa, Mitru, Agrăpina, Filipu.

Ortachioi şi Bălabance. 

Iustina, Bucura, Moisă, (ari să de 3 galbini), Mincu, Ţanu, 

Stanciu, Petcu, Stanciu, Tone, Dona, Sofia, Maranda, Opre, 

Niţi, Smăranda, Mihai', Frăsina. 

Cerna. 

Irimia, Dobra, Măria, Stanciu, Tănasca, Mano'.i, Simioii, Ioana, 

Marina, Paraschiva, Dochiţa, Niţa, Bucur, Ivtina, Ioan gură- 

di-aur. 

Nălbantu. 

Doamni măntueşti pre cii bine credincioşi. 

Ioan, Iline, Ignat, Maric?, Spiridon, Soltana, Ichim, Aftinî. 

Ioana, Sofia, Ionitâ, Acsinia, Aposto', Iosip, Luznian, Dămiar, 

Nâzare, Matroana, Hristu, Dodică, Todora, Domnica, Panaitu, 

Gligori, Dochiţa, Stoiana, Vărvara, Dochiana, Platou, Gherasim, 

Tănasă, Dinu, Todosia, Todosă, Andriu, Lcsaveta, Anton, Sălă- 

văstru, Chilia, Mărand?, Loghinu, Acsinia, Filip, Gafiţa, Calîstru, 

Sohia, Alecsă, Lifter, Todora, Moisă, Căsandra, Agrăpina, Miciu, 

Călina, Iustina, Alisandra, Panighia, Avran, Nedele, Dimitra, 

Nedelcu, Radu, Vela, Anafia, Frăsina, Domnica, Radu, Năda, 

Sanda, Dimofte, Nichita, Stana, Pavăl, Velica, Jăliu, Ianache, 

Liontf, Crăstina, Necula, Sava, Mihatf, Chirilă, Dimitra, Ivancu, 

Trohin, Sofonia, Arion, Parfene, Titiana, Despina, Penciu, An- 

don, Ivdohia, Stoiu, Raicu (A babii, moşii), Aftinia, Chiriac, 

Schivu, Rusu, Vasilcu, Dobre, Caluşa, Mira, Păuna. 

Satul Văcărenii. 

Vasilica, Luca, Ninu, Nicolina, Stanca, Marina, Chiva, Todor, 

Stan, Stana, Dimitra, Safta, Crăstins, Anghel, Vasilca, Gheor- 

ghina, Petcu, Elina, Păun?, Nedele, Stoiana, Dinu, Enache, Adam, 

Dimu, Ene, Paraschiva, Neacşa, Chita, Savastiu, Todora, Agră 

pina, Sămion, Dobre, Marica, Macsinu, Stoica, Florică, Chiriac, 

Mitu, Ghergheşanu, Iov, Panait, Tănasă, Sanda, Manole, Şăr- 

ban, Ianachi, Alicsandra, Antoni, Sava, Lefter, Călina, Gher 

ghina, Sorica, Pascale. 

Satul Gherbăn. 

Marin, Mitiu, Nicolina, icaîerina, Sandu, Todora, Sanda, Ochita, 

Dinu, Vasilca, loniţâ, Ioan, Şărban, Mihail, Petca, Crăstina,

Crăstu, Elina, Mitache, Arghira, Chiva, Radu, Enuţa, Gherghina, 

Rada, Nicu, Lazăr, Maranda, Petcu, Anastasă, Todora, Moisă, 

Neacşu, Bucur, Crăciun, Stanca, Gligori, Maniana, Iana, Mite, 

Enache, Mitru, Dimitra, Călina, Sava, Neaga, Voica, Manoli, 

Paraschiva, Chiru, Anghel, Sandu, Marina, Gherghina, Savu, 

Nitu, Staicu, Caramfil, Neaga, Neacşu, Despa, Diacu, Mitu, Dămiana, 

Tudora, Ninu, Encu, Enciu, Şărbana, Sanda, Dobre, Zaharia, 

Petcu, Crăstina, Hăitu, Muşatu, Sandu, Costanda, Ştefana, 

Radu, Sava, Nicolina, Iordachi, Niţă, Neaga, Flore, Nuja, Vişan, 

Adamachr, Călina, Velica, Iordana, Cosiach?, Muşatu, Negu{a, 

Vala, Ghergheşan, Milita, Necşa, Mihu, Stana, Coste, Stoian, 

Bălaşa, Paraschiva, Ochit?, Fotinîa, Adămachi, Păuna, Bucur, 

Nedele, Daniilu, Marina, Varvara, Tănasă, Trifon, Mihailu, Docica, 

Jicica, Truha, Petrana, Gana, Stoiana, Iordan, Minca, Flore, 

Hristu, Ţane, Apostul, Tancu, Anisia, Minciu, Răduş, Anton, 

Boiciu, Nicolina, Spiridon, Jâviţa, Ene, Şărbanu, Chirac, Iane, 

Voicu, Toncin, Ţfetcu. 

Măcinu. 

Hristu, Rada, Angheluţa, Nifa, Radu, Nedelcu, Gherghina 

Elina, Anton, Ilina, Ivanca, Marcu, Petran, Ilii, Mane, Marin, 

Stoica, Stoian, Stan, Stana, Angheluţa, Avram, Rada, Deicu, Jâlie, 

Ioana, Todor, Drăstu, Iordan, Minai!, Smâranda, Barbu, Todor, 

Tone, Cozma, Ştefana, Iordana, Safta, Petre, Sora, Ancuţa, 

Costantina, Marina, Tănasă, Chirana, Raica, Todora, Mladin, 

Necşa, Dimitra, Neaga, Neacşa, Chiriacu, Martula, Radu, Ni{ă, 

Sofia, Ştefan, Tone, Anastasia, Raica, Vasilca, Alicsandru, Rada, 

Iordana, Sandu. 

Satul Greci. 

Manoli, Sanda, Mladin, Vintilâ, Mihail, Gane, Zaria, Elina, 

Petcu, Dobra, Marin, Niţă, Enache, Stanciu, Anastasia, Stoica, 

Radu, Agafia, Neacşa, Nicu, Sava, Stoiana, Ioana, Maftei. 

Taiţa. 

Pricopi, Afia, Anastasia, Târasă, Matroana, Irina, Dămian, 

Teodosia, Luca, Parasca, Zaharia, Corne, Dimii, Tudore, Sidor, 

Palasca, Mutra, Hrăpina, Nicola, Alecsandra, Aiccsandru, Sârnion, 

îvdoha, Titiany, Melania, Cozna, Nedele, Evdohia, Sidor,

Lişcu, Mihaşca, Alecsă, Ivdoha, Todora, Mitra, Avram, Lachira, 

Pavăl, Gligori, losip, Chiriiă, Licherii, Ocsana, Mihail, Dima> 

Harasăm, Ocsana, Marin, Hrăstu, Stoian, Anij;a, Neagu, Neaga, Todor, 

Stanca, Stan, Sanda, Iordan, Anghelina, Bratu, Iordaclv, Biţa, 

Ioana, Sandu, Marina, Panaetu, Anghel, Stoiana, Niţa, Niţa, Pavăl, 

Gavrilă, Mutra, Sofia, Idochia, Aftanom, Nemafiu, Luchia, Nadeja, 

Sămion, Eiina, Fodor, Toma, Ifronia, Iftene, Mihăilă, Ostapi, 

Pazia, Pălaşca, Lionte, Potapi, Hopca, Herman, Afia, Ihim, 

Naum, Irina, Părăsea, Iacov, Horpina, Artimi, Tudosă, Marina, 

Netelca, Nechita, Hrijan, Titiana, Vasălca, Stepănina, Ivdoha, 

Ocsinte, Părăsea, Avrămia, Titiane, Nichifor, losip, Gligore, 

Galinicu, Trofim, Milanca, Sava, Mălanca, Patru, Matroana, Mihail, 

Harasina, Gligori, Moisă, Călina, Ocsana, Stepan, Temofte, 

Ognat, Hevroana, Arsăni, Milana, Artene, Hrusina, Condrat, loch! 

m, Miiruşca, Bucur, Samoilă, Stan, Ioana, Salomia, Vasălca, 

Cale, Raicu, Bogdan, Dochifa, Caluşa, Marghiola, Chiriac, Chiru. 

Jăjila. 

llii, Chiriacu, Iane, Banciu, Ghenciu, Ganu, Ianiu, Stanca, 

Nicola, Sofia, Chiriac, Polihroni, Nicolai Căsapu (25 lei). 

Tulce. 

Isaia leroshimonah cu sinodii Iui, Neohit eromonah, Dimu, 

Măria, Ioan, Vărvara, Radu, Gheorghe, Ana, Dimitru, Răduşu, 

Dimitru, Stoian, lanachi, Bănciu, Hristu. Morţii : Dimitru, Stoianca, 

Iordanca, Vii: monahul Nicodim, ereu Vasile, Măranda 

preszvitera, Gheorghe, Măria, Ravica, Ana, Lînţa, Ioan, Ana, 

Anton, Ioan, Văsâlca, Gheorghe, Gligori, Toodor, Dochiţa, Măria, 

Titiana, Ioan, Catrina, Ioan, Ana, şi Todor, . . (şters). 

Altă foaie. 

Rizu, moş Rtisu, moş Nicula, moş Prenciu, Arhonda, lanache 

Panait, Alecsă, Chiriacu, Diordzu, Crăstu Meregiu, 4, grău, 4 

orzu ; Chiriacu Vasile, Iurgu, Mătuşu, Lefter Mitifelu, Nicola Ciobani!, 

4 orzu; lanciu Dobri, 4 orzu Panaitu Dobre, Dimitrachi 

Bogdan. 

S'au strins orz 4 băniţi. 

Satul Nou. 

Chirită, Lucheria, Macrina, Paraschiva. Fiiipu, Panaghia, Ana

preszvitera, Gheorghi Pricochi, Todor, Şăibana, Grăpins, Ignatu, 

Marina, Dochiana, Sofia, Crăstina, Gligori, Frăsina, Lisaveta, 

Sofronia, Condre, Todora, Sămion, Samson, Acsăna, Căprian, 

Catrina, Dobre, Dimu. 

Zăbălu. 

Preot Şărban, Anastasia, Urăiu, Todora, Despa, Angliei, lana, 

Tasia, Zamfira, Stata, Paraschiva, Domente, Ştefana, Gherghe, 

Zamfira, Iordana, Cherachiţa, Dobre, Zamfira, Paraschiva, Spiru, 

Paraschiva, Pascale, preot Pricoclv, Todora, Anastasia, Gavrilă, 

Vlad, Hriste, Fotina, Dobra. 

Rugăminte, 

Bărinte llie te poftise ca să binevoeşti a-mi face (şe) şerirea 

sşastă dacă binevoeşte ca să fim amundoi slujitori la o sfântă 

bi3ărăcă, să facşe îndemnare oameniloiu ca să mă tocmească 

dacă li face trebuinţa de dascăl. Iar dacă nu, să-mi spue, că 

eu îmi găsăscu la altă parte, cum ţam spus că am găsit la Zibil, 

că eu mai mult nu pot să şăd aşa, că vedete singuri şi Sfinţia 

Voastră ca veni iarna şi ramaiu al Sft. Voastre întru toate 

blecat. (B) 

1862, Iulie 2. 

Apostol Teodorescu!. 

Fecioru lui Stan vătavu cu numile Ghina (?). Prcolu IIIî nu 

are nicio soră ... s'au datu acesta măriuri între dânşii... 

Satul Zafirna 

Avram, Paraschiva, Iacov, Safta, Pavăl, Irimia, Alecsă, Pricochi, 

Tănasca, Crestu, Voica, Stana, Stoian, Stanca, Nicolina, 

Gospodni, Gospodina, Draghia, Mihalu, Anastasia, Soltana, Bâlăican, 

Todosă, Tasia, Matinca, Ivana, Andrii, Mavrodi, Rada, 

Taniu, Nedelcu, Ştefana, Slavinu, Ilina, Iustina, Sămion, Stana, 

Mitru, Bicina, Vlasu, lorgu, Dobra, Zlata, Grozu, Gheorghiţă, 

Nuşu, Mălan, Sanda, Dochina, Icaterina, Moisă, Ivana, Panaghia, 

Velcu, Jiciu, Voica, Zlata prezvitera, lanciu, Stoian, Dănilă, 

Iona, Gherghina, Tudora prezvitera, Gana, Hristu, Ninu, 

Dimu, Ioflu, Maranda, Tana, Stanca, Vela, Petcu, Ivanciu, irii 

Dimitru, Tudora prezvitera, Vidu, Nenea, Nedelciu, Donciu, Nenea, 

Nenciu, Tana, Stoiana, Jălija, Vladumiru, Donciu, Rada 5 Penca,

Marinca, Dobra, Nedelciu, Lazuru, Dimitra, Munciu, Vasilca, 

Ocsinte, Macsin. Despina. 

(Cu creionul. 1872.) 

Piinciu, Chicioruş, Vasile Prină (?), Ion Jartliu, Stan Vătavu, 

Petre Căzacu, Maftei Rusu, Iacov Putină, Marin Popa, Costantin 

Porneiu, IIii Spală-Varză, Cristu-Bulgaru (?), Ivan Popa, Gherghe 

Zuzu, Patru Bulgaru, Gheorghe Porcariu, Isacu Săcriariu, 

Ioan Butucu, Gheorghe Papucu, Donciu Gospodin, Dimu Bulgariu, 

Todor Pisăru, Mizai Lazăr, Iancu Vamu (sau Ian Covaliu ?), 

Baba Marina, Pintelii, Simion, Tărcatu, Todosă Butuc, Tănasi 

Tuzlariu, Jălescu, Pipiriţicu, Tuzlariu, Alecsă Rusu, Vălşănu, 

Gheorghe Putină, Groza, Vasali a babii Radii, moş Toma, Ioan 

Bogdan, Dedu Biniu, Tanasă Tărcatu, Săcriirita, Ştefan Şăndre, 

Cara-Stoian, Vasile Butucu, Gheorghe Toma, Mitru purcaru. 

Moisă Mocanu, Mane Zorilă, Tănasă Tărcatu, Dimitru Babei, 

Nichita, Gheorghe Schiţă-Verde, Chirică, Costăndach', lftine 

Mane, Nicolai Mutălică, Simion Toma, Ioan Găvată, Gheorghe 

Bărte, Nicolai Rusu.., Gheorghe Căzacu, Petre Timofte, Stefan 

Cosiao (?) Nicolai Lăban, Ioan Cordun, Vasili a lui Ilii (sic), 

Androni Crivăţ, Vasile Stan, Ghenciu Bulgariu, Gheorghe Mane, 

Pavăl Bărte, Costantin Căzacu, Nicolai Băracu, Radu Măniu. 

Socoteala l'Alibichiu, daturile ce au dat ominii, şi anume: 

lei păr. 

Pătrurachi (sic) Iagiu 25.— 

de la Tulce 210.— 

Un neguţitor din Macin 15.— 

Nicolai căsapu ari să dè 1 a să dei 24.— 

Satul Alibichiului 

lei păr. 

908. - 

Babada 

98.— 

Un Turcu fo.- 

Grădinarii de Ia Baba 50.— 

Inisala vinu 

Satul Noo 65.— 

Satul Nicoliţâlu 300 vin 

Satul M denchiu 100.— 

Moş Todor Capră 1 —

lei păr. 

Satul Cema 55.— 

Satul Bălăbance 42 — 

Mocanu de la Călugăra 10.— 

11 ii de la Apcadun 130.— 

Arhondi 108 — 

moş Ştefan 115.— 

Dimu Hagi Gheorghe 254.— 

Niţi Mocanu 100.— 

De !a Dobre 175.— 

Socoteala pentru daturile la biserică, şi anume: 

Fer pentru chiroane, 48 ocă 

lei pa 

86 — 

Lucru Ţiganului 96.— 

Chiroanile, 72 ocă 338.— 

Ferestele 58.— 

Scândurile de la maisturi 38.— 

Scânduri 300.— 

Balamalele pentru uşi 53.20 

Scândurile de la Zucorava 145.— 

Scăadurile de la Tulce pentru boltă 

66.— 

Iară o ghelă di scânduri la oltar sus 

84.— 

Iară scânduri cari au adus Ene 180.— 

Scânduri di la Hangirca (şters) 65.— 

Pentru balamale 

8-20 

La maisturi am plătit 2900 lei, 3 chile di grău. 

Bisărica Alibicu Ia maisturi 2900 lei şi trei chile di grău. 

Satul Turcoia: Petcu, Gheorghina, Petcu, Ioan?, 4 băniţi 

popuşoi, Milu, Iani, Mihaiu, Gheorghe. 

Socoteala cari au striimis di la părgariu din măna icsaritilui. 

Iii păr. 

36.— la botezul Domnului Hs. 

33.— Sf. Ioan Botezătoriul. 

Gheorghe, Vasili, Chiriac, Iosip, Despina, Nuţa, Dimitn?, Mara, 

Ioana, Ilina, Vasilina, Jana, Părăsea, Iane, Lefter. 

1 di po[pu]şoi Luca, Niţa, Măria. 

1 di orzu Ladinm, Gherghina, Iancu, Ţăna.

Părinte lile, 

Frate părinte, ştiţi că pornirea Sf. Voastre de !a Cataloiu la 

Alibechiu au fost vorba ca să-mi strângă moşul Dumitru şi cu 

ecsariul să-m strângă parale de pe în sat; nicio păra măcar 

ni rri-au strâns, zăcând nici Sf. Tale nu-ţi dă liafa, nici mie, că 

te vede pâră (=pre) Sfinţiia Ta că nu-i cauţi după cum să cuvine 

în asămine scopos. Eu pre Sf. Ta te cunosc precum Sf. 

Ta m'ai alcătuit Sf. Ta să-m cauţi şi păralile şi pâinea de la 

oamini; eu pe alt nu cunosc. 

Cele şapte poruñee ale sfinţii bisărici. 

(repetat.) 

l-iu să ţie sărbătorile cele alesă şi legate. 

2 să asculţi Sf. leturghie în toată Duminica şi sărbătorile cu 

evlavie. 

3 să păzâşti cele patru posturi de preste an, precum şi toate 

Mercurile, Vinerile şi ajunurile. 

4 în toate posturile să-ţi mărturiseşti păcatele la preot duhovnicul 

şi te împărtăşească cu trupul şi săngile lui Hristos. 

4 

(Altul scrie.) 

Socoteala lui Gheorghe Mane, şi anumi: 

un prohodu a morariulni 

o cununii ţigănească 

un botezu la Sava 

Ia Neculcea 

Socoteala maslurilor cătu a priimitu 

lei 

500 la începutul bisărici', 

500 la Tulce Arhondi, 

2000 la Sf. Dimitri, 

100 

Socoteala Bărlăd[ea]nulul. 

No. 150 lei la moş Chiriţă 9. 

la Gavrilă Schipu 4. 

1879 Socoteala Iui Tănasă Icsariu. 

Apostol Toodorescu. 

lei păr. 

18.— 

18.— 

6.— 

2.12

Socoteala cătu au priimit zugravul, şi anumi lei 807. 

Socoteala zugravului ci au priimit din socoteala pană acum, 

şi anume lei 710, luna Iui Gbenari 19 zile, L5, luna Feorari 2, 

di la Vasile Mocanu, priimitu zugravu. 

Satu Nuo. 

Tudor, Anastasiia, Iancu, Slava, Dimu, Gheorghe, Nit.3, Todor, 

Ene, Filipu, Stoiana, Stana, Done, Hrisana, Costanda, Gherghina, 

Stana, Gavrilă Ocsina. 

Altă scrisoare: 

Dimitre, Proschinitu, Paraschiva, Hristu, Lefter, Neaga, Sava, 

Ene, Eline, Matroane, Hrăstu, Sofia, Agrăpina, Anghele, Ioana, 

lacov, Iftene, irmonah, Baicu, Trohin, Sirnion, Stoian, Teacu, 

Todora, Lazur, Jăcu, Haralampii, Alicsandru, Dimitra, Anton, 

Pavă', Nedelcu, Parascheva, Călina, Hristu; Chiriac, Tănasâ, 

Iordache, Dobra, Sotir, Pricopi, Jăliu,,Mina, Acsănia, Nedelciu, 

Raiciu, Marina, Melania, Vasălca, Hariu, Iosif, Motra, Hrisava, 

Ioachim, Ilii, Dochiţa, Avram, Vasilina, Ivdoha, Mina, Stepan, 

Velicu, Velicu, Spiridon, Gligore, Staicu, Costachi, Ioana, Iane, 

Hristu, Domnica, Ivanciu, Nicolina, Ilina, Dimostene, Pintilii, 

Macsăn, Ivdochim, Onescu, Panaghia, Iordan, Lazur, Maftei, 

Alecsa, Hristu, Andoni, Ţancu, Alicsă, Safta, Zaharia, Ştefana, 

Nicola, lrina, Panaite, Todosă, Dimitrache, Radu, Vălciu, Sava, 

Hristu (bis), Panaitu, Sfetcu, Lisaveta, Flore, Apolon, Nucă, 

Trifon, Anton. Obrăte, Domnica, Ruse, Velica, Lionte, Stepan, 

Andriu, Luca, Adămache, Nan, Dimu, Dobre, Ivanciu, Stoiana, 

Despina, Neda, Şărban, Stămate, Manole, Prosăna, Milana, David, 

Artiu, Mirco, Iftene, Marcu, Chiva, Spiru, Ivanghele, Nicolina, 

Gherasim, Trandafil, Fiore, Bucur, Jele, Iosif, Chiraţa, 

Stoiana, Nănasă, Staicu, Rusa, Stoiciu, Doni, Gospodin, Puiciu, 

Titiana, Neda, Mila, Tihon, Enciu, Pena, Jecu, Jeica, Hristu, Tereziia, 

Halbrină, Tone, Vladu, Nicolache, Dohiţa. 

Pentru... ce este iuatu din Tulce de la părintele Nicolai în 

preţu 4 chile de orz să răspundem la vreme harmanului. 

O chilă moş Nicola Ciorbagiu. 

O chilă Vălciu. 

O chilă Dobre. * 

O chilă Dumitru Rusu.

Iftimi Rusu: Sf. Trii Ierarhi. 

Ciţicu Lefter: Is. Hs. 

Fote Tănasă: Sf. Ioan Botezător. 

Gheorghe Capsuzi'.... 

* 

O preţioasă prefaţă 

Bibliografia Bianu-Hodoş n'a reprodus în întregime prea-frumoasa 

prefaţă la mica şi artistica publicaţie „Catavasiiariu acum 

întru acest chip aşăzat şi tipărit întru întîia Domnie a prealuminatului 

şi prea-înnălţatuiui Domn Io Alexandru Constandin 

Moruzi Voevod, cu blagoslovenie şi cu toată cheltuiala preasfinţitului 

Mitropolit a toată Ungrovlahia chir Filaret, într'al 51 an 

al vieţii Preasfinţii Sale şi întîiul an al păstoriei, în anul de la 

Mîntuirea lumii 1790 (sic). De Dimitrie Petrovici, Buc. tip.". 

La început găsim: 

„Stihuri zeace de cîte doasprezece sloveniri ale peceţii prea-luminatului 

Domn. 

Aceaste doao seamne ce-i pecete am pus 

Luminat Domnului nostru i s'au adus. 

Eşiţi, Muse, cîntînd, întîmpinaţi-1, 

Cu flori de crin frumos încununaţi-1, 

Slăvească-se şi'n mulţi să se vestească 

Alexandru iros în Ţara-Romănească. 

Noroade, mîini, ochi să rădicaţi, 

De la ceriu fericire să-i rugaţi. 

Raze de aur anii să-i înmulţească 

Umeri protivnicii să se zdrobească." 

Prefaţa însăşi începe aşa: 

„Cuvînt cătră cei ce să vor întîmpla a ceti. 

Darul cîntărilor iaste o puteare învăţătoare ce deşteaptă simţirile 

şi aţîţă aprinderea asupra cărţii cătră carea să întinde învăţarea 

glasului. Şi, cind ne slujim cu dînsui spre lauda lui Dumnezeu, 

ne înnalţă mintea ca cum n'am fi pre pămînt. De l-am 

schimba spre umilinţa sufletului, nu pot ţinea ochii lacrămile. 

Se aprinde inima de o dorire mai pre sus de lume şi ca cum 

s'ar întraripa sufletul, zboară la ceale mai, din lăuntru ale Raiului, 

acolo, de unde şuierătura şarpelui cu veninat glas scosease 

pre Adam afară. Nu iaste altă puteare omenească, nici mai deş-

teptătoare, nici mai grabnică în prefacerea simţirilor decît meşteşugul 

cîntării. 

Cu acesta fericitul David gonia pre duhul cel rău de la Saul* 

Şi un filosof odinioară (pe margine: Pitagora) pre nişte tineri 

ce să purta după un cîntec învăţătoriu de săltări fără de ruşine 

i-au potolit numai cu schimbarea glasului coardei. Atîta cît aceia 

ruşinîndu-se au lăsat jocul. 

Marele acela Alexandru care au numărat mai multe biruinţe 

decît zile ale vieţii s'au biruit de puterea unui cîntec de războiu: 

în vremea cînd sădea la masă de mînca, înfocîndu-i-se simţirile, 

s'au năpustit şi au zmuls o sabie de unde sta, care ar fi şi 

vătămat pre cineva, din cei ce îi dvoriia, dar iarăşi aceaiaşi 

cîntători, prefăcînd invitarea glasului în putearea altui cîntec înblînzitoriu, 

l-au domolit. 

Indrăsnim a zice că vrednicia darului cîntării poate să sue pre 

om şi să-1 pue tocma între aceale fericite duhuri cereşti care 

neîncetat izvorăsc pre acea mai dulce decît fagurul cfntare a 

Sfintei Troiţe, şi poate să-1 pogoare în ceale mai adînci peşterii 

ale Iadului, să latre cu cherverii Satanii: amar şi vai, In voinţa 

omului iaste zălogit acest dar. Şi, cu cît îi aprinde dorirea cea 

cerească şi-1 ridică cătră starea cea dintîi, cînd bine să va sluji 

cu dînsul, cu atîta îi aţîţă pornirea cătră cele tîrîtoare cînd rău 

îl va iconomisi, şi-1 dă legat tîlharilor celor de gînd. 

Pentru aceia purtătorii de Dumnezeu părinţi, carii au supt 

din roaoa Duhului Sfînt şi de acolo au luat puterile glăsuirei şi 

dintr'acea lăută de şapte coarde ce cu răsunarea ei răstoarnă pietrile 

şi dezrădăcinează copacii, au învăţat viersurile de a rumpe 

inimi şi din lăuntrul pieptului au întocmit a să cînta în besearică 

Domnului cîntări care zugrăvesc în suflet ca în tablă icoane dumnezeeşti 

întrupării sale şi patimile lui ceale cu nespusă iubire de 

oameni suferite, biruinţa şi deşărtarea Iadului, omorîrea morţii 

şi prea slăvită Învierea sa şi înnălţarea la cerluri şi altele multe, 

cu ale căror sudori au înpodobit Dumnezeu besearică sa ca 

cu o hlamidă şi pre dînşii i-au înpreunat întru o horă ce saltă 

în sunetele Duhului Sfînt. 

Dintre carii aducem aminte şi la acest cuvînt puţin făcător de 

cîntări ce au strălucit şi în viaţă ca nişte luceaferi pre tăriia 

besearicii şi s'au minunat şi să minunează de dînşii veacurile. 

o

Cel dintîiu sfînt părintele nostru Mitrofan patriarhul Ţarigradului, 

ce înfloria în fapte la anii Mîntuirii Lumii 315. 

Prea-cuviosul Roman, carele cu minune au cîntat întîi condacul 

acesta: „Fecioara astăzi pre cel mai pre sus înfiinţat naşte" cu 

atîta dulceaţă de viers în cît s'au cunoscut că de la Maica fuminii 

priimise în gîtlejul său darul ca o gustare de hrană. Vieţuia 

în anul 500 al Domnului. 

Cuviosul părintele nostru Andrei Criteanul, albina darului, turtureaua 

cîntării cea plină de umilinţă, au făcut călătoria vieţii la 

anii Mîntuirii 681. 

Sfîntul Ioan Damaschin şi fericitul Cozma, strunele Bisearicii 

ceale însufleţite, au fost în anii Mîntuirii 727. 

Cuviosul Theodor Studitul, cîrma călugărilor, diamantul credinţei, 

străluciia în anii 796. 

Cuviosul părintele Iosif, carele ca un izvor izvorîia cîntările, 

în cît îl socotiia oamenii cum nu le-ar fi scos de la sine, au trecut 

prin viaţa ciasta vremealnică la anii de la înnoirea lumii 808. 

Sfîntul Nichifor, patriarhul Ţarigradului, cel ce după purtarea 

numelui au împlinit şi faptele, vieţuia în anii Mîntuirii 845. 

Lîngă atîţea ce am arătat să înţeleg şi ceialalţi nenumăraţi carii 

cu trestiia lor cea văpsită de Duhul Sfînt au zugrăvit precum 

am zis toată înfrumuseţarea Bisearicii, au închipuit toată lupta, 

ceaia ce au stătut înpotriva Iadului şi, pentru că l-au biruit^ 

pentru că l-au călcat, i-au înpletit cununi neveştejite, pre carele 

tot pripocul eresurilor n'au putut să le pălească. Cu aceaiaşi 

văpseală au lucrat a să înţăleage starea Besearicii, prin aligorie 

ca o grădină prea desfătată, cu înpresurare de cel mai lămurit 

aur, pardosită cu cel mai curat mărgăritariu, plină de pomi şi 

înşiruită de flori, care să adapă la nişte rîuri curgătoare de 

viaţă ce încungiură ca un sunet de multe glasuri întocmite, 

dînd la auzul omenesc a priceape cum că îşi au izvorîrea lor de 

la rădăcina pomului vieţii. 

Deci din ostenealele ceale multe ale acelor părinţi şi dascăli s'au 

adunat aici aceaste puţine cîntări, pre care le numim catavasii, 

pentru mai îndemînarea şi deprinderea copiilor ce să îndeletnicesc 

la învăţătura cîntărilor. Şi dar vă rog priimiţi cărticica aciasta 

ca o steblă de flori pe care o întinde voao prea-sfinţitul păstoriul 

vostru de acum şi, cunoscînd folosul ei, rugaţi pre Dumnezeu 

pentru întărirea sfintei Besearici şi pentru îndelungata păstorie a

plinului de rîvnă duhovnicească părintelui ierarh. Iar cu toţii 

să ne rugăm pentru înmulţirea de ani cu fericire ai prea-luminatului 

şi prea-înnălţatului, prea-înţeleptului şi cu toate darurile 

înpodobit Domnului, nostru Alixandru Muruzi Voevod şi a 

tot strălucitului palatului Innălţimei Sale, întru al căruia aurit 

veac, în cel d'intîiu an al Domniei Mării Sale s'au tipărit. 

Tuturor plecat 

Smeritul arhimandrit 

* * 

Acte felurite 

Grigorie Rîmniceanul." 

1781, 11 Octombre, 

Hotărnicie pentru „Costandin Drăghiniei mazil ot Cordunul Cernăuţilor", 

la săliştele Porosacica şi Beiasca, „ce să numesc acum 

Berezlogii", la Orheiu. Iancul Razu biv Vel Spăt., „Vel Serdar 

de Ţănt. Orhciului', rînduieşte doi mazili. Se adună răzăşii şi împrejuraşii: 

Dinul Cerchez de la Ciotrăreni şi Hăjdieni, Dumitrache 

Sârbul din Curleni, Ienachi Suvaoe, căpitan, „răzăşi pe partea 

Vioroai ce o are cumpărătură" şi răzeşii de la Greslani. Se arată 

„o piatră hotaru vechi, ce zic că este chiotoare moşii Bulăeştilor 

şi a Guslenilor i a Hăjdienilor". „O făntănă cu budăiu." Se chiamă 

şi Toader Hlobă Vornic şi Vasile Pascal. „Făntăna Rublinca." 

„El ni-au arătat un ispisoc sărbăsc cu suretul lui tălmăcit de 

la răposatul Ilieş Vodă şi de la fratele Mării Sale Ştefan Vvd. 

din valet 6944, luni 5, întru care arată că au miluit pe sluga 

Mării Sale Ghera şi frati-său Luca Vetrilă cu doaî sălişti pustii 

Ia Ţănt. Orheiului, cari hotarul acelui loc pană unde vor pute 

stăpâni, doai sălişti îi vor agiunge." Act de la Alexandru-Vodă, 

20 Iunie 7066, pentru Vasile Drăghiniei, vătaf, cu heleşteul pe valea 

Porasăcica, „ci să numeşte acum Drăghiniciul". „Hotarul 

Movili domneşti." Gheorghe Ştefan la 6 Septembre 7166 

judecă între Vasale Drăghiniei de „Orheiu" şi Gheorghie Călăngiul 

pentru iaz. Act de Ia „Ioan Cuza biv Vel Serdar de Orheiu" 

(7 Iulie 7284). „S'au găsit şi tulpina sălcii cu odrăslile ei." 

„Am căutat pravăţul acelor numite sămne." Citat căpitanul Ion 

Mitescul. „Un drum ce vine de la Nistru şi merge la Orheiu." 

Iscălesc: Ştefan Ciogole, Vornic de poartă, Mihalache căpit.

de, mazili, Enache Suvaca, mazili, Constandin Drăghinici, Grigori 

Drăghinici. 

19 August 1791. Ursul sân Miron Gori, Ui Neculai, Niţă Coforani, 

Andrii Răju, Simion Stăgan vînd moşia la dealul Pârtii, pe 

apa Telijăi, la Orheiu, lui Manolachi Donici biv vel Stolnic. 

* * 

Documente de vamă. 

Vama Tăcucii. 

Tablă de banii vămii ce s'au strănsu pă luna lui Marti la 

acest tănut precum în gios să arată : 

Banii Banii 

Număr vămii faturilor Numele celor ce au plătit Ziua 

:ărţălui Lei păr. Lei păr. vama 

1083 3 — 100 — Şai Jădov, 20 vedre rachiu 

spumă. 1 

1085 19 8 640 — Lupul Jădov, 320 chelceli 

de epuri. 4 

1086 1 32 60 — Vălcul Hristofor, 180 ocă 

tiutiun. 11 

1087 13 8 . . . Ilie Arman, 24 boi de sălhanâ. 

17 

1089 6 24 . . . Husăin-Aga, 18 vaci de 

săihanâ. 17 

1090 13 30 . . . Raşcul Sărbul, 25 boi săihanâ, 

3 vaci tot săihanâ. 17 

1093 165 Pavâl Bărlădean,50 boi negoţu, 

cu 31 cumpăraţi 

din sati. 17 

1094 29 6 Dumnealui Stolnicul Vasali 

Luchian, 53 boi de săihanâ. 

17 

1091 33 — ... Ene Hriste, 10 boi negotu. 24 

1092 10 — ... Călin Abăgeriul, 10 boi negotu 

24 

1096 132 ... Dumnealui Medelnicer Ioniţă 

Gălcă, 40 boi negotu 

cu 25 cumpăraţi 

din sati 24

1095 5 24 . . . Carabet Arman, 9 boi săl- 

hanâ, 2 vaci tot sâlhanâ. 24 

1097 15 38 . . . Hagi-Pălivan, 29 boi sâlhanâ 

24 

1098 27 20 . . . Dumnealui Stolnicul Vasali 

Luchian, 50 boi sâlhanâ 24 

475 33 

Tot vămuire pe Mart. 

Banii 

Număr vămii 

cărţăluilor Lei păr. 

475 33 suma din urmă. 

53 — mortasăpie pe 265 viti bez 56 boi 

cumpăraţi de prin sati, pe carele 

nu au plătit mortasăpii. 

11 — pe 11 boi de giug cumpăraţi. 17 

16 — tot pe 16 boi de giug. 24 

3 — pe doi cai. 24 

4 20 pe trii cai. 24 

5 10 pe 14 cărţălui date cu plată vămii. 

568 23 adică cinci sute şasăzăcişi opt lei 

doăzăci şi trii parale face vămuirea. 

96 — 15 Necheta Cizmariul au rădicat cizmării 

din dugheană. 10 

99 — 15 Vasali Tăbulă au rădicat 300 ocă 

peşte din dughiana sa. 20 

569 13 

¿0 — să scade liafa vamişului. 

539 13 să triimăt bani împreună cu tabla. 

569 13 adică cinci sute şasăzeci şi noă 

lei şi triisprăci parale facu daţi 

scăzuţi. 

ss 825 Marţii 31. 

Scris de altă mînă. 

100 — să scadi leul răsurilor. 

469 13 

30 — să scadi liafa. 

439 — rămîn vămii.

Suma de banii vămii ce s'au strănsu la acestu ţănut pe luna 

Iui Martie. 

Lei păr. încărcătură 

ss 

475 33 suma tăblii ce s'au vămuit cu cărţălui. 

52 — Banii mortasăpii pe 265 viti bez 56 boi ce sănt 

cumpăraţi 

tasăpie. 

de prin sate şi nu au plătit mor- 

27 — pe boi de giug 27 boi. 

7 20 pe cinci cai ce s'au cumpărat de un (sic) . . . 

5 10 pe l4 cărţălui date cu plata vămii. 

30 pe doă cărţălui urdinali. 

569 13 adică cinci sute şasăzeci noă lei, triispreci 

parale. 

30 — leafa vamişuiui. 

Scăderi cum s'au dat. 

539 13 sa triimăt bani împreună cu tabla, adică cinci 

569 13 

sute şaszăci noă lei, triispreci parale facu 

daţi i scăzuţi, şi s'au istovit. 

Hirlău. 

825, M?rti31. 

Tabla de bani vămii ce s'au strâns la acest tîrg pe luna lui 

Noemvrie 1825. 

a 

3 

"Ñ 

4 

4 

12 

24 

3 wj 

U Q. 

. IU 

F 3 

3 — 

o o 

2 

_o 

o 

3 Numele negustorilor 

3 

"3 "ST 

 

O 

Z 

Lei păr. Lei păr. 

2172 12 boi de negoţ Tânâsăi a 39 : 24 

Gafiţei ot Drăcsăni 15 

2173 

8 mii ocă perjă, Şmii sin 

Moşc 400 — 12 — 

15 mii nuci tăt Şmil sin Moşc 150 — 4 20 

2144 120 chei di vacă a lui Hoşin 960 — 28 32 

400 ocă .... tot Hoşin 135 — 4 2 

— în lipsă 80 ocă moron, 

20 ocă plălică, Toader Lipovanu 

la Tîrg-Frumos — 15 

•3 

£

24 — în lipsă 30 bucăţi pînză Avram Liptjcanu 

Ia Tîrg-Frnmos — 15 

25 2175 10 boi de negoţ Haim Stroiştanu 

33 15 

25 — în lipsă 40 vaci de sălhănâ ci sau 

tăiet a dumnealui Enache 

Dimitriu 14 27 

3 

)~ 

O 

R 3 

No 

Urmează nişte socoteli 

Piiatra. 

Tabla vămuirii pe luna Noemvrie 1825. 

lor 

ucă 

Nn 

Lei Bani 

5 4704 14 vaci neg ;ot, Ivan Blaga Arman 14 — 

5 4705 19 vaci do, Zaharia Lazar Arman 19 — 

5 4706 9 vaci do, Gligore Blaga Arman 9 — 

5 4707 11 vaci do, | Cristea Creciun Arman 1 

1 giuncan, \ tot în preju vacilor / 12 

5 4708 7 vaci do, Aloji Văcar Arman 7 - 

5 4709 6 vaci do, Cristea Hracuş Arman 6 — 

5 4710 8 vaci do, Iacob Agopşa Arman 8 — 

5 4711 11 vaci do, Iacob Hracuş Arman 11 — 

5 4712 19 vaci do, Alecu Hristea Hristiian 19 — 

5 4713 10 boi nego >ţ dumnelui loji Ţăran, Arman 23 — 

9 4714 15180 scînduri brad Avram Demost, Jădov 

ot Sculeni, preţăluindu-să cîte 7 

lei suta. 16 60 

12 4715 3 vaci nego{ Ondraş Sacuiu 3 — 

13 4716 10 boi negoţ, Ios Hracuş Arman 23 — 

16 47i7 3 , dumnelui Gherim-Aga 3 — 

19 4718 4 vaci negoţ, Gregori Blaga Arman 4 — 

19 4719 23 vaci do/ J , . .. .. . „ n , n n 

3 boi do i 

d u m n e l u l 

Aloji Văcar Arman 29 108 

26 4720 10 vaci negotu / _ , . . 

1 

Z a h a r I a 

bou giuncan \ 

L a z a r A r m a n 1 1 

~ 

26 5391 9 vaci negoţ, Ştefan Chetvoş Săcuiu 9 — 

2"27~4j

Tot Noemvrie 1825. 

Lei Bani 

Suma urmii vămuire. 227 48 

18 cărţulii de plată date cum să arată în sus. 6 90 

5 cărţulii ordinare date cum să arată în gios. 1 105 

No. No. 

1 3344 lui Costandin la Bacău, pentru 150 scînduri 

din 1 Noemvrie. 

2 3345 lui Costandin Rocer . . pentru zăci pluti scînduri 

şi gr. . . la Bacău. 

3 3346 Gheorghe Pîslaru pentru o mie patru suti scînduri 

la Bacău din . . Noemv. 

4 3347 lui Mance Focşăneanu pentru 500 ocă fasoli la 

Focşani din 23 Noemv. 

5 3348 lui Nicolai Vasiliu pentru 300 ocă murun ră 

dicat din dughiana sa la Neamţu din 28 Noemv. 

Urmează apoi nişte socoteli, şi semnează Gavriil Nicolau. 

Publicat de Anton Oprescu. 

» • 

Documente din judeţul Dîmboviţa. 

1. 

Copii întocmai scoasă după sineturile moşnenilor Ţărghişeşti, 

satul Râu, j[u]d[eţul] DâmlboviţaJ. 

Zapisul lui moşu Pădure, cătră Braşov moşul. 

Scris-am eu Pădure al mieu zapis acestui om anume Braşovu, 

cum să se ştie că să au cumpărat de la mine de rumunie, cu 

toată delniţa lor de preste tot. Şi l-am cumpărat eu de a mea 

bună voe drept 7.500 de aspri. Deci să fie în pace de către 

mine şi de cătră toate rudele mele şi el şi feciorii lui. Şi mâjrturie: 

den sat din Bărbuleţ: Dobrotă, Radul i Borde; de in Pucheni: 

Cârste lui Frăţilă. Am scris luna Aprilie, zioa 15, vjă] leat 

7142. 

2. 

Carte de judecată a lui jupan Pădure Pârcăljabul] de Curte, 

hotărâtă asupra lui moşu Braşovu. 

Jupan Pădure, pârcălabul de Curte, cartea noastră acestui om

anume Braşovu şi fii-său Neagoe, ca să fie în pace de cătră 

Radul frate-său şi de către noră-sa, Sora, pentru că au cumpărat 

el pre frate-său Braşov şi cu toată delniţa câtă au fost, pentru 

că ei au fost rumîni moşilor noştri, iar ei s'au fost cumpărat 

de către acei moşi ai noştri, însă cu moşia lor cîtă le-au 

fost delniţa lor mai de nainte vreme. Iară pre atunci părintele 

dum. (?) Tatul Post., dumnealui le-au înturnat banii îndărăt. Deci, 

iar ne-au fost rumîni, şi nooă, cu delniţa lor cu tot, cum au 

fost şi la moşii noştri, căci n'au fost megiaşi de felul lor, ci 

tot au fost rumîni. Iară, cănd au fost acum, frate-său Radul 

şi cu Sora, ei nu l-au lăsat să ia răpaos, ci au căzut asupra, 

ca să ia şi ei dintr'acea delniţa. Iară eu aşa am judecat, să lase 

pre acest om anume Braşov în bună pace, să-şi ţie acea delniţa 

cum au cumpărat-o de Ia noi, că nicio treabă n'au cu el. 

Căci, cînd s'au scumpărat Braşov de la noi, iară frate-său Radul 

el încă acolea au fost şi se-au lepădat şi el au zis: că lui, nimic 

nu-i trebueşte dintr'această delniţa, ci au zis să fie toată 

la frate-său Braşov. 

Deci să-1 lasă în pace, că au fost umblat Radul şi Sora fără 

lucru. Şi, cînd i-am judecat, fost-au şi jupînul Nica şi Guţilă ot 

Bărbuleţ. Deci, de acum nainte să aibă a-i lăsare în bună pace. 

Maiu 28 zile, veleat 7154. 

S'au scos aceste copii cu stăruirea şi cheltuiala Iui Şerban 

Ţârghişu i Nicola Oancea. 

3. 

Hotărîrea răposatului întru fericire Io Mateiu Basarab Voevod 

la mîna lui moşul Braşov. 

Cu mila lui Dţujmnezeu Io Mateiu Voevod şi Domn dat-am 

Domnia Mea această poruncă a Domniei Mele unchiaşului Braşov 

din Bărbuleţu, judeţul Dâmboviţii, ca să ,fie volnec cu 

această carte a Domnii Mele de să ţie o delniţa acolea în Bărbuleţ, 

care delniţa este a lui. Şi tot o au ţinut încă mai denainte 

vreme. Iară după aceia, cănd au fost acuma, sculatu-s'au Sora, 

vară primare lui Braşov, cu pîră, zicînd cum să ia şi ia din această 

delniţa a treia parte. Intru aceia Domnia Mea am căutat 

şi am judecat să ţie această delniţa numai el, pentru căci, cînd 

s'au răscumpărat de rumînie, răscumpăratu-s'au cu delniţa cu 

tot. Ci într'această delniţa să n'aibă treabă nici Sora, nici Radul,

că au rămas de lege. Şi într'alt chip să nu fie, că însumi am 

zis Domnia Mea. 

Am scris în Tîrgovişte, Maiu 29 zile, veleat 7154. 

Hotărîrea cinstiţii Mari Dvornicii la mina moşului Braşov. 

4. 

Jupan Dragomir Vei Dvornic scris-am cartea noastră acestui 

om anume Braşov, şi cu feciorii lui, ca să fie volnec cu această 

carte a noastră de să-şi ţie o delniţă preste tot cum scrie 

şi în cartea Măriei Saie Domnu nostru. Care moşie este în; 

satu în Bărbuleţu, judeţul Dîmboviţii. Pentru că au venit aici. 

înainte în piră cu Radul şi cu Sora, de zice Radul şi Sora cum 

să fie şi ei pre acea delniţă fraţi. 

fntr'aceia Domnul nostru Io Matei Basarab Voevod au jude 

cat şi au făcut şi carte cum să-şi ţie acea moşie. Ci ei nu s'au 

lăsat nici pre acea judecată, ci au mai venit a doa oară 

înaintea noastră. Ci noi am judecat şi am dat această carte a 

noastră lui Braşov şi feciorilor lui, ca să-şi ţie ei acea delniţăy 

de acum înnainte în bună pace, cum scrie şi în cartea dom 

nească. Iar ce om nu va asculta de această carte a noastră, 

mare certare va avea de către noi. Aceasta am scris ...(?) 

astăzi după zisa noastră. 

Am scris, Aprilie 27 zile, veleat 7155. 

Pecetea Vorniciei. 

5. 

Porunca Ispravnicatului de la Scaunul Tîrgoviştii cătră trei 

megiiaşi din satul Bărbuleţu. 

Stroie Vel Pârcălab, ispravnicul Scaunului Tirgoviştii, răva 

şul nostru la voi 3 megiiaşi ot Bărbuleţu: unchiaşul Dobrotă i 

unchiaşul Scoica i unchiaşul Neagul Galbenul, face-să-vă în ştire 

că înaintea noastră avut-au intrebăciune de faţă feciorii un- 

eheaşului Neagoe Cu Patru Portărelul ot Pietrarul, pentru un 

loc de stină la Cetatea, zicînd aceşti feciori ai lui Neagoe că 

este acei loc de stînă cumpărătoare de la moşii lor. Deci, noi, 

necrezîndu-i nici pre unul, nici pre altul, dat-am pre voi la mij 

locul lor, precum veţi adevăra cu sufletele voastre, a cui va fi 

acea moşie, să şi-o ţie, şi să Ie faceţi scrisoare de la mîna 

voastră ia mîna lor, de aşezămînt. De aceasta v'am scris. 

Stroe Vel Pârcălab, Pisah Maiu, 14 zile, leat 7181.

6. 

Răspunsul lui Pătrul Portărelul ot Pietrari după cercetarea şi 

mărturia urmată de şase megiiaşi. 

Adecă eu, Patru Portarul ot Pietrariul, zapisul nostru la mina 

lui Pădure şi a lui Soare ot Bărbuleţul, cum să se ştie că am 

avut o gâlceava pentru un loc de la Cetatea, de este un loc de 

stînă. Numai să jure Pădure şi Soare cu sufletele lor peste 

mărturisitura acelor 6 megiiaşi. Iară, deaca vor putea jura, să 

aibă a-şi ţineare locul cu bună pace, Şi pentru credinţă ne-ani 

pus şi degetul ca să să crează. Şi mărturie: Dumitru Vătaful ot 

Pietrarul. Şi am scris eu Ieremiia, luna Iunie 3 zile, leat 7181. 

Iscălit: Eu Patru Portarul. 

Punere de deget. 

Acestea copii s'au scos întocmai după cele vechi adevărate sineturi, 

iar unde era cîte un rînd sau cuvînt sloveneşte, le-am şi 

tîlmăcit pe romînie, şi spre ştiinţă mă iscălesc: Isaia monah sin 

Constandin de la Sfînta Troiţă, oraşjul] Ploeşti. 

1845, Sept. 26. 

Confirmă judecătoria din Ploieşti. 

(Colecţia fraţilor loan şi Serghie Georgescu, de la Şcoala Normală 

din Tîrgovişte.) 

Publicate de profesorul fllex. C. Vasilescu. 

* 

Acte din vremea lui Cuza-Vodă 

Domnule Ministru, 

1. 

Vin a vă mulţămi de silinţa ce aţi adus a mă îndalori şi sânt 

cu părere de rău că bună voinţă din parte-vă au fost in zădar 

stimulată, nefiind proteguitul mieu decît un simplu doritor de a 

se folosi in numele unui fiu iscodit cu suma de 150 lei. 

Acum însă, d-Ie ministru, socot că jăluitoare ce vă recomand 

şi carii suplică şi mărturie v'o alăturez va fi mai vrednică de a 

mea intervenţie şi de buna vroinţă ce veţi pune a uşura traiul 

unei biete văduve ce precum cred nu are decît dreptate. 

Primiţi, etc. Elena. 

In 29 Iulie 1864.

2. ; . , ; ..... .. , 

Telegramă domnejască. 

19 Iulie 1864. Să nu se libereze deţinuţii străini fără ordin. 

Madame Cogalniceano. 

Crime infame. Barbo Catargi assassine. Viile tranquille. Tu 

auras nouvelles sur tout acte important d'ici. 

Biserica din Doljăşti. 

Cogalniceano. 

1. Acest sfănt lăcaş s'a zidit întru cinste preasfintei Troiţă cu 

cheltuiala dum. Vas[i]Iie Rus. Hat. şi de eromonah Dionisie Hudici, 

înpreună cu ajutor şi altor fericiţi ctitori pentru vecinica pomenire 

lor. 

1774, Iun. 24 dni. 

2. Prea-fericitul ieromonah Dionisie Hudici, cel adevărat ctitor şi 

începătoru sfintei monastiri Doljeşti din mirenie s'au numit Dimitrie 

vt. Med., la anii 7260 s'au călugărit rasofor, numindu-să Daniil, 

hirotonisindu-să ierodiiacon în sfn. mnstr. de preosfnţ. Mit. 

Iacov Putjneanul], leat 7260, s'au hirotonisit preaot la 7263, ş'au 

răposat de boala ciumei la 7281. 

(Scris 7328, Sept. 8; pus de Veniamin Putneanul. Costache 

Ponici sapă la 1820.) 

3. Pe o Evanghalie din Bucureşti, 1760: 

Antioh Catargi Post. 

4. Pe un Apostol: 

„Al dumnei cocoanii Ilincăi Paladi Logofeteasa, dat la biserica 

ce din nou să zideşte la moşia dumisale LeţcanM-Vechi la let 

1802. 

Acest svănt Apostol l-am dat noi la biserica Ia Ciorăşti unde 

este hramul. 

5. Pe un Penticostariu: 

Aici am scris eu cum să să ştie cum că am pus aceste ză

Să să ştie de cănd m'am rânduit preot la Holboca la dumnelui 

cuconul Neculai Banul, umbla vletul 1781. 

umbla vletul 1781. 

Chirii Bucureşteanul. 

6. Pe un Octoih, 7282, Bucureşti: 

Neculai Balş Pah. 

7. Pe un flnthologhion din 1777: 

Şi acestu Mineiu de noi s'au dat la sfânta bisearică de la Holboca, 

cumpărat în 18 lei, iar cela ci-1 va înstreina... să fie blestemat; 

1778, Octomvrii 7. 

Neculai Balş Pah. 

8. Acest sfn. chiot esti făcut din argint a Horeacii, 1805, Avg., şi 

s'au dat la s. mănăstire Doljăşti în veaci. 

9. Supt aciastă piatră să odihneşte robul iui Dumnezeu Vasilie 

Rosat, Hat., ctitorul aceştii sfinte mănăstiri Doljăşti, 1767, Dechem. 

DĂRI DE SAMĂ 

Alexandru Marcu, Romanticii Italieni şi Romini (din «Analele 

Academiei Romîne» pe 1904). 

Autorul, care a publicat mai multe studii de literatură italiană, 

începe cu un „quadro" exact al împrejurărilor din secolul al 

XVIU-lea. I se pare a descoperi o „manie" a călătoriilor (se 

dă o bibliografie a lor). Se notează călătorii cari au fost în Răsărit. 

Se trece la Marsili, oaspetele lui Brîncoveanu, rectificîndu-se 

ortografia Marsigli pe care o dau însă chiar operele lui 

(dar nu se descopere harta de la Padova a Stolnicului Cantacuzino; 

Canun Name nu poate fi „un istoric turc", ci Canun- 

Name, cartea de legi, „canoane" a lui Soliman-cel-Măreţ). Se 

atrage atenţia asupra unui ms. al generalului tratînd despre 

populaţia Ardealului şi altul cu note „ardelene" în deosebite 

limbi; primul are şi figuri în colori. Vin apoi Del Chiaro 

şi Silvestru d'Amelio, cel cu predicele în româneşte. Panzini 

trece cam prea răpede. Urmează Sestini, Grisellini, Dalmatinul 

Boscovich (este şi în Uricariul), Spallanzani, notele lui Toderin, 

despre Dimilrie Cantemir. Volumul -s:

publicat de Grigore-Vodă Ghica, nu e necunoscut. Interesantă 

traducerea lui Metastasio de „Suţnepotul Domnului muntean", 

2 voi., Veneţia 1779. Tot aşa traducerea tratatului turcesc despre 

„virtuţi şi folosul nenorocirilor", de fiul lui Alexandru Ipsilanti 

din turceşte în latineşte, traducătorul, crescut de un bun 

da3căl, murind: e Dimitrie, fratele lui Constantin. Raicevich e 

Ştefan Ignaţiu, nu loan (p. 27). 

Pentru vremea romantică e vorba de Perticari (note de limbă), 

de Caronni (citat încă de Se3tini) (la 179U nu era însă prinţ al 

Ardealului). Caronni are note nouă despre Romînii ardeleni (şi 

unele consideraţii despre limbă). Se ating ştirile din Mezzofanti. 

Pe larg e vorba de observaţiile filologice ale lui Leopardi. 

Tot aşa despre Tommaséo (cf. asupra lut şi Corespondenţa lui 

Ştirbei-Vodă) şi despre pană acum ignoratul Cattaneo sau 

despre Meroni, cu presintarea-i simpatica a vieţii ţerăneşti (p. 53) 

(planşele trebuie neapărat reproduse). Partea dată Romînilor în 

dicţionarul lui Meroni e cu totul remarcabilă (p. 53 şi urm.). O 

broşură politică a lui Tommaséo e foarte pe larg analisată (p. 

6 şi urm.). Se dă şi proclamaţia lui către soldaţii romîni ai iui 

Francisc-Iosif (pp. 71-3)- 

De interés sînt şi alte menţiuni ocasiónale : a lui Vico, care 

vede în Domnii noştri nişte robi, „Moldoveanul mai slab încă 

decît Munteanul" (p. 6, nota 2), a lui Muratori, care ştie că de 

la noi au venit Ţiganii (ca şi un Predări) (p. 6), a Iui Maffei, 

care ştie ce limbă e vorbită la noi, a lui Algarotti, care recomandă 

Ruşilor colonisarea Ucrainei cu oameni de la noi (p. 16). 

Ştirile lui Bonaugurio (1770) (p. 17 şi urm.) n'au importanţă. 

Ale lui Fortis despre Morlahi, abia. Iesuitul Hervás y Panduro 

vorbeşte despre limba romanească (pe la 1780). Notele despre 

Asachi în salonul generalului Miollis şi 'n atelierul lui Canova, 

despre primirea lui la Arcazi, p. 31, nota 1. Tot acolo despre 

amica lui, Bianca Milesi. Apoi semnalarea ilustraţiilor din traducerea 

italiana a lui Wilkinson (p. 41). Presenta lui Carageâ 

în Toscana, p. 40, nota i. Un discurs al Mitropolitului Ignatie 

într'o revistă italiană (p. 12). Ori diplomele lui Constantin Ghica, 

p. 55 nota 2 (de sigur după propunerea Dorei d'istria). Ascoli 

începe cu un studiu comparativ între limba românească şi dialectul 

fnuian (p. 58). Asâmănârile cu dialectul sard, p. 61. Ştiri 

din epoca Unirii, în revistă, p. 62 şi urm. Se vorbeşte şi de

opera lui Tulio Massaranl, de a lui Vegezzi Ruscalla şi de a 

Idei Melisurgo-Ruscalla. Garibaldi apare sfătuitor, prin Dora 

d'Istria, al unirii romîno-maghiare (pp. 80-1). El felicită pe Romîni 

pentru victoriile din 1877 (p. 8t, nota 1). Aleardo Aleardi 

cîntă pe acelaşi soldat ardelean jertfit de împăratul său în Iralia. 

Mazzini e şi el tratat deosebit; după el Canini (menţiunea antologiei 

iubirii cu bucăţi romaneşti; a broşurii despre Evrei, 

cu ştiri şi despre războiul cu Turcii; ia 1884 deschide curs de 

româneşte la Academia de Comerţ din Veneţia. Trăia în 1890 

şi a tradus şi din Eminescu). Un „prinţ moldovean" apare în 

Artnando al lui Prati. Un apendice duce pană la 1900 (şi ceva 

despre Arturo Graf). 

Ca observaţii, despre Vlad Boţulescu de Mălăieşti am vorbit 

pe larg, după I. Bogdan, în Literatură şi artă romînă. E8vix6v 

TIu.spoX6Yiov din 1868 cu articolul Dorei d'Istria îl am (v. p. 70 

nota 2). 

CRONICĂ 

In Die deutsche Dichtung Siebenbürgens im Ausgange des 

19. und im 20. Jahrhundert, drei Jahrzehnte, lena, 1925), d. Karl 

Kurt Klein presintă câteva capitole, bine scrise, din viaţa literară 

a Saşilor ardeleni. Autorul are dreptate cînd spune că e 

absurd să se scrie volume despre „motivul visului în literatura 

mittelhochdeutsch pe la 1250" şi să se lase cu iotul Ia o parle 

o întreagă secţiune vie a literaturii germane actuale (p. 2). Prefaţa, 

care caută să explice caracterul şi lipsurile literaturii săseşti 

e plină de înţelegere şi de perspicacitate: merită să fie 

cetită cu atenţie şi de cine face parte din naţule conlocuitoare. 

Se menţionează şi cererea, ivită în Germania, de a se scrie istoria 

literaturii şi pe ţinuturi, pe seminţii, — cuminte desiderat. 

Cartea, destul de întinsă, arată cum după literatura de luptă 

contra Ungurilor, pe la 1870-80 (Michael Albert, Traugott Tamm, 

Wilhelm Schuster), a urmat o epocă de poeste pentru poesie. 

împăcarea cu un mai blînd regim maghiar potolise patimile: 

două izbucniri nouă, în 1896 şi 1907, fură înăbuşite. Simţul pentru 

viaţa poporului, îndemnul noii literaturi germane sînt factori 

hotărîtori. Apar Henningii, Römer, Orendi-Hommenau, Melas, 

Herfurth, Fr. Ernest Rösler, Litschel, Thullner, Kirchner, Sera-

phim. Anna Schuller-Schulerus, Daichendl ş! alte notorietăţi locale 

care meritau să trezească interes şi aiurea. Modelele lor 

germane sînt puţintel cam vechi. Cei numifi Ia urmă dau viaţă nouă 

dialectului (dacă ar fi dai şi subiectelor înseşi ale musei populare...). 

Ce a făcut Alecsandri şi mai ales Eminescu la noi între 

1840 şi 1880 ajung a face, cu toată tirania unei mari literaturi 

în alt dialect, glorios, dar străin, pe la 1890 Saşii. Nu lipseşte 

poetisarea anecdotei, care, cu mult succes penlru moment, s'a 

încercat şi la noi. Reviste nu se putură în adevăr împicioroga 

pană Ia frumoasa publicaţie Die Karpathen din 1907 (doar „Landwirtschaftliche 

Blätter" şi „Siebenbürgischer Volksfreund"). Şi 

acolo ca şi la noi pană pe Ia 1880 Calendarele avură şi un important 

rol literar. Acolo apar şi povestiri (de Iulius Theiss, în 

1895, ceva despre contrabanda la vechea graniţă romanească, 

de Johann Leonhardt, care atinge şi viaţa Romînilor ardeleni, 

ca „Stina", „Stâna"). Se dau ştiri amănunţite asupra unei literaturi 

nuvelisiice neaşteptat de bogate. Nu lipseşte nici povestirea 

istorică (Daichendt). Istoria aşezării Saşilor în Ardeal iea 

corp în popularul roman al istoricului Seraphim, „Imigranţii", 

acelaşi însă care din toată viaţa Romînilor ardeleni a ştiut culege 

numai satira „Alegerea în Satul Moţilor"; Calendarul „Siebenburgischer 

Volksfreund" pe 1904). Alţii, mai ales femei, povestesc 

mai simplu şi mai simţit în dialect: Adolf Schullerus îşi rîde în 

acelaşi calendar de „dascălul valah". Piese de ieairu cu caracter 

ocasional aparţin aceleiaşi direcţii: se ating şi subiecte istorice. 

Unele din ele fac parte din genul operetei. Lilschel 

şi Semp încearcă o nouă comedie. Dar şi realisări teatrale în 

stil mare sunt opera aceleiaşi generaţii. 

La 1907, cu „Die Karpathen", de la Braşov, a lui Meschendorfer, 

începe era nouă, revoluţionară. Se caută forma estetică, 

aşa cum în Apusul german o cerea vremea. Asociaţia arlistică 

„Sebastian Hann" lucrează în aceaşi direcţie renovatoare. îndepărtarea 

de tradiţie şi de popor era socotită ca un lucru inevitabil, 

dar care nu trebuie să se regreie. Fondul însuşi ajunge 

a fi fără interes. E literatura desrădăcinaiă. 

Ca tip în lirică „mici tablouri executate prin scoalerea la iveală 

a unor caractere secundare, adesea neesenţiale, în desemn uşor" 

(p. 87). Ca limbă, capricioase formaţii individuale. 

Cel mai bine înzestra!, capabil de adîncă simţire şi de nobil

avânt către idei, e Iosef Lehler din Mediaş (p. 92 şi urm.). Dar 

autorul recunoaşte că prin aceste însuşiri chiar poetul iese din 

falanga renovatorilor. Pentru formă se laudă mai ales Eduard 

Schullerus (p. 194 şi urm.). Citajiile din Hermann Klos arată un 

fin simt al misterului, înnainte de a trece la bolnavele fantasii 

ale aşa-zisului „expresionism". 

In noua povestire, legată totuşi strîns de satul săsesc, Regine 

Ziegler se gîndeşte ş! la „Ghifă, rîndaşul pastorului" (p. 104). 

Luise Helfenbein recomandă recîştigarea peniru „Neu-Sachsen" 

a terenului pierdut la Romîni (p. 106). Aceiaşi primejdie romanească 

o arată parohul de Ia Orăştie, Julius Orendi (pp. 106-7), 

dar el mîntuie vorbind de prietenia zilnică între ţeranii celor 

două napi, de sincera părere de rău a Romînilor cari stau locului 

fajă de ultimii Saşi cari pleacă din sat şi cărora li se dă 

un înduioşat ospăţ la plecare. Foarte lăudat e bătrînul romancier 

Plattner, „Roseggerul săsesc" (pp. 107-10). In Wittstock se 

înfăţişează un delicat represintant al nuvelei psihologice. Noul 

curent însufleţeşte „Lenora" lui Meschendorfer. 

Injelegem pasiunea cu care autorul vorbeşte de avîntul din 

1914, de înfrăţirea la luptă cu fraţii germani şi ţjnem samă şi 

de aceia că lucrarea a fost scrisă pentru publicul german. Mai 

puţin alipirea, nouă, Ia Ungaria „pentru că înfrîngerea ei posibilă 

părea că înseamnă căderea în prăpastie" (p. 122). Se amintesc 

cuvintele rostite de episcopul Teutsch la Pesta: „ţara 

am pierdut-o, dar am găsit patria" (p. 122). Se înşiră strigătele 

războinice pentru Centrali ale tuturor poeţilor saşi (p. 122 şi 

urm.). Regine Ziegler consacră chiar intrării Romînilor în Ardeal 

un întreg volum de osîndă (pp. 124-5). Şi predica ridică glasuri 

ascultate, ca să ne răspingă (p. 126 şi nota 1). Se dă în notă şi 

toată literatura menită să descrie şi să combată pe Romîni (de 

Sigerus, Petricek, Leonhard, Gusiav Schuller, Luise Helfenbein, 

Adolf Schullerus, Herfurth). 

Literatura de după războiu ne interesează, fireşte, şi mai mult. 

Se arată împăcarea subită cu noul Stat, pe care Saşii îl apără 

contra bolşevismului maghiar peste cîteva luni chiar (p. 127). Se 

critică însă o politică din care n'a venit răsplătirea pentru schimbarea 

de atitudine (p. 130). Dar isolarea de Germania dă nou 

avînt literaturii. Se relevă că revista care poate dura, Ostland, 

a d-lui Csaki, se razimă pe nojiunea patriei nouă (pp. 132-3).

Se iese din provincialism pentru un germanism unitar în noua 

Romănie şi se afirmă nevoia adevăratei afirmări culturale (pp. 

133-4). „Arta e o eminentă afacere naţională, e expresia devenită 

figură a puterilor vitale ce se află în naţiune", scrie cu drepta!e 

d. Conrad Nussbacher. Sîntem deci iar pe calea dreaptă, 

pe cea mai dreaptă. In această direcţie, de şi forma e mai absirusă, 

ar lupta şi revista braşoveană Klingsor (pp. 134-5). 

Mărturisesc că poesia d-lor Hajek, Reisner şi Capesius nu-mi 

pare a se potrivi cu această doctrină de luptă. E literatură de 

initiafi l 

. „Michael Weiss" al d-lui Meschendorfer ni spune măcar 

că e vorba de o luptă, cu cine şi pentru ce. 

N. Iorga 

în La Pologne au V-e congrès international des sciences 

historiques, Bruxelles, 1925, Varşovia 1924, d. Alexandru Birkenmaier 

tratează despre Henri Bate din Malines, filosof şi astronom 

din secolul al XlII-lea (a scris şi un Liber ludorum, pierdut). Se 

vorbeşte de traducerea în limba francesă, în casa lui chiar, a 

unei opere de astrologie, scrisă de un Evreu. Pare a fi fost în 

multe domenii, şi al biologiei, un precursor. — Sofia Daszynska- 

Golinska dă mai ales contribuţia Poloniei în economia politică 

modernă (no)iuni şi despre trecut : loan Ostrorôg, care cere la 1477 

egalisarea sarcinilor fiscale; solidarismul din 1551 al lui Modrzewski 

; insistenta asupra valorii psihicului în producţia economică 

la şcoala nouă). — De interes deosebit şi pentru noi e studiul 

Iui Bronislav Dembtnski despre „Rolul Italienilor în diplomatie 

la sfîrşitul veacului al XVIII-lea" ; e vorba de „condottierii„ 

prin spadă mai mult decît prin „condeiu", ieşiţi din {ara lor pentru 

a servi alte State, imitînd astfel pe un Alberoni ; se descriu 

tipuri, ca Lucchesini, întrebuinţat pentru pacea de la Sişfov, în 

1791 — de cercetat pentru noi e „Recueil des documents concernant 

le deuxième et troisième partage de la Pologne", articolul 

din Revue historique pe 1908, Mémoires du comte de 

Senfft, care a fost şi pe la noi, Lipsea, 1863 —, ori Piattoli, 

alt factor al peirii Poloniei, Mazzei, Marcolini. — D. Tadeu Grabowski 

se ocupă de „Reforma religioasă în Apus şi în Polonia": 

Calvinismul corespunde mai mult sufletului national decît lutera- 

1 

Ciudat că doi Romîni, T. R. Popescu şi Victor Barcian, au scris poesii germane, 

— şi, spune autorul, proaste (pp. 142-3).

nismul, marcat, de altfel, cu o pecete germană prea visibilă; 

arianismul, socinianismul raţionalist e adus de Italienii Renaşterii 

(ţinînd cu Suedesii pe vremea regelui loan Casimir, ajunge 

a fi prigonit şi expulsat). — D. O. Halecki, începînd prin constatarea 

că „istoria generală sau universala a neglijai, pană aici 

nu numai cea mai mare parte din ţerile aşezate afară din Europa, 

ci şi o mare parte din Europa însăşi", nefixînd în orice 

cas nexul organic, caută a fixa în „istoria Europei orientale" 

„împărţirea în epoce, mediul geografic şi problemele fundamentale" 

(multe idei juste, ca aceia a altei Rusii la Moscova 

decât la Chiev, Rutenia, Rusia primitivă devenind „Lolaringia" 

orientală între Poloni şi Moscoviţi; rolul Germaniei baltice, 

care naşte Prusia; „în şcoala Hanilor tătari se va forma 

Statul moscovit" ; cf. Histoire des Etats balcaniques şi Istoria 

Slavilor răsăriteni ale mele ; raportul, discutabil, între războaiele 

italiene şi rivalitatea polono-rusă). — D. Marcel Handelsman 

pune chestia feodalisării în Europa apuseană; d-sa recunoaşte 

că totul trebuie să plece de Ia Roma veche (ca sintesă a tot 

ce a fost înnainte, adaug, şi pun alături Roma populară, „România" 

formată spontaneu), că este „o continuitate a desvoltării 

în antichitate şi în evul mediu" ; toată noua informaţie, arheologică, 

geografică, o dovedeşte; caracter confus şi parţial al izvoarelor 

culte faţă de „barbari" ; nevoia de a reveni de Ia siguranţa 

vremii mai nouă la nesiguranţele primitive; „emanciparea 

graduală a cetăţilor" (p. 99), a „oraşelor aproape independente, 

guvernîndu-se de sine, supt episcopi" (era în chiar tendinţile 

primitive ale creştinismului organisarea pe basa noilor 

celule religioase, adaug eu), a „centrelor de eficace apărare 

locală". Partea privitoare la „domenialitaiea" econonomică şi la 

„feudalisare" e mai puţin clară. — D. I. K. Kochanowschi tratează 

despre „Polonia şi Europa în secolul al XlV-Iea": unele 

elemente în care Polonia precedă mişcarea din Apus. — Abia o 

pagină de resumat din studiul d-lui Ladislas Konopczynski despre 

„Ducele de Choiseul şi Polonia". — D. Stanislas Kot vorbeşte 

despre reforma învăţămîntului polon Ia sfîrşitul secolului 

al XVIII-lea (după sistemul lui La Chalotais); în Franţa reforma 

o fac, contra Iesuiţilor, Parlamentele cu ajutorul Universităţilor; 

pe la 1770 Şcoala Normală a lui Rolland la Sorbona ; se arată şi 

încercările din Belgia, Spania ; în Polonia propunerile Iui Konarski

la 1740: Collegium nobilium, „diete de şcolari", reforma Piariştilor; 

1773, Comisiunea educaţiei naţionale cu 73 de Colegii, 

Societatea peniru manuale, care face pe Condillac să-şi scrie 

„Logica" ; reforma Universităţii din Cracovia, ca înaltă şcoală, 

cu profesori din Franţa şi Anglia, paralelă cu aceia a Universităţii 

din Viena, şi a celei din Wilno; şcoala normală, de aici şi 

ideia reformei politice; de comparai reforma Colegiului de la 

Iaşi). — D. Stanislas Kutrzeba cercetează „originile şi caracterul 

parlamentarismului în evul mediu", — M. Koschembahr-Lyskowski, 

„Monumenta topographica urbis Romae". — D. Iosef 

Paszkowski se interesează de transportul archivelor în noua 

orînduire teritorială. — D. Z. L Zaleski vorbeşte în „Ie rayonnement 

de la Pologne en France apres 1830" de raporturile între 

Mickiewicz, de-o parte, Michelet et Quinet, de alta, şi cu Lamennais, 

Georges Sand, Sainte Beuve, etc. — D. Tadeu Zielinski 

caută „reflectele istoriei politice în tragedia greacă" şi trilogia 

macedoneană a lui Euripide („Temenos", „Temenizii" „Archelaos". 

— în fine d. Constantin Michalski se ocupă de „izvoarele 

criticismului şi scepticismului în filosofia secolului al 

XlV-lea". 

Multe sînt încercările sociologice: „Problema sintesei în istorie" 

de d. Francisc Bujak (foarte clar şi logic; propune o 

ştiinţă a istoriei deosebită de sociologie, ţiind samă şi de fenomenul 

însuşi, dar operînd cu generalităţi, cîştigate prin metoda 

comparativă şi dosate printr'o operaţie de „măsurare" cam grea 

de înţeles; uită că un interes cu totul particular va păstra totdeauna 

istoria aşa cum o cunoaştem, alături de această „istorie 

generală"), „influenţa ideilor în istorie" de d. Kozlowski (desvoltare 

elocventă în sensul ideilor lui Lazarus, care afirmă această 

influenţă, combatere parţială a lui Lacombe). — D. Ioan 

Stanislas Lewinski caută legile evoluţiei economice: idei originale 

despre schimb, despre centrele de schimb care devin oraşele 

; necesitatea studiului valorii solului. 

N. Iorga. 

* 

In studiul d-fui Mihai Costăchescu asupra Satului Prigoreni, 

(din „Ion Neculce" V), Iaşi 1925, se vorbeşte şi de raporturile 

cronicarului cu tatăl vitreg, Enache grămăticul, cămăraş de ocnă, 

tăiat de Poloni Ia 1686 (ibid.). Se citează un act al Iui Petriceicu-

Vodă pomenind „şease telegari frumoşi şi doi cai buni bergheri" 

daţi „cinstitului împărat Soltan Mehmed" supt Cameniţa (ibid.). 

Şi alte ştiri despre Neculce sînt adunate de d. Costăchescu. 

* 

în poporul grecesc d. A Jardé (La formation du peuple grec, 

«Bibliothèque de synthèse historique, Paris 1923) nu vede „o 

naţie", ci numai o „unitate de civilisaţie" (p. 7). Se descrie întăiu 

teritoriul (lipsa de căi ca acele romane ; p. 17-8). Se răspinge 

ideia necesităţii geografice a fărîmiţării greceşti, p. 19 şi 

şi urm. «Apele» formează materia altui capitol: sînt pagini 

pitoreşti despre pădure şi dumbravă. Evident că Marea-şi are 

un loc aparte (e o Mare „finită", p. 46); sensulii Mării: nilôç, 

întindere, xovzoç, drum; cf. slav: put). Mai greu de conceput 

e capitolul cLe travail humain» (p. 48 şi urm.). 

A doua parte tratează «rasele şi popoarele». Din fericire se 

renunţă la ingenioasele interpretări ale legendelor, p. 76 şi urm. 

Mitul, de altfel, înfăţişează el cu adevărat o tradiţie orală şi 

amintiri populare? Mai adesea, pare să fie de origine savantă 

şi a fost închipuit pentru a da samă de fapte a căror adevărată 

explicaţie nu se găsia. La limbă, e vorba şi de grupul arcadopamfilo-cipriot, 

cel mai vechiu, p. 79. Conclusia că «limba e independentă 

de rasă şi naţionalitate» nu mi se pare a putea fi 

admisă pentru acest cas. Noua casă greacă, avînd un singur 

rînd şi cu coperiş ţuguiat are de sigur origini trace («eneolitice»), 

p. 87. Foarte justă observaţia îndreptată contra noilor 

ipotese, adesea deşănţate, ale arheologiei : „arheologia oferă o 

siguranţă care satisface spiritul, dar încă nu trebuie a i se cere 

mai mult" (p. 87). I se pare, cu dreptate, că formele de cultură 

nu aparţin unei singure naţii (pp. 88-9). «Arheologia», urmează 

d-sa mai departe, „se vădeşte neputincioasă îndată ce vrei să 

pui un nume istoric pe cutare ori cutare din datele ei" (p. 89). 

După Pottier, catalogul Louvrului şi Hall se tratează chestia vaselor 

cu ornament „geometric" şi a Dorienilor (pp. 89-90) : 

argumentele de împrumut de la Beoţia şi Ciclade în Atica (cf. 

Bulletin de correspondance hellénique, 1876 şi urm.) n'au valoare 

probantă pentru a înlătura evidenta influenţă nordică, 

după noi, nu «doriana», ci tracică. Cele spuse pe urmă despre 

vechea pătură artistic «reapărută» (dar de ce?) apropie de

adevăr (pp.89-90). Se răspinge şi ideia unităţii de rasă. „Renunţăm 

a şti ce erau de fapt Pelasgii» (p. 94). D. J. admite 

identitatea cu Grecii a „popoarelor Mării" din tradiţia egipteană: 

pe primii Elini îi aduce din Europa centrală (p. 96). Numele 

de „Ahaieni" i se pare. să aibă atîta valoare cit cel de 

Pelasgi (p. 96). Pentru coperişu! tracic adus de ei, p. 97. Noii 

veniţi sosesc în bande (pp. 97-8). Invasia doriana rămîne „controversată" 

şi doar substituirea fierului în locul bronzului dacă-i 

poate servi întru cîtva de basă (pp. 97-8). Dar cu dreptate se 

observă că nu se află un antagonism aheo-dorian ; oposiţia ar 

fi în legătură cu duşmănia războiului peloponesian (pp. 98-99). 

Un alt capitol tratează despre „frontierele Greciei propriuzise". 

Se semnalează aportul iliric în Vest (pp. 101-3). Iarăşi 

problema doriana şi a artei geometrice se pune pentru Tesalia, 

p. 107. Originea „iuncărilor" tesalieni nu trebuie căutată în 

originile nordice ale rasei de basă? Tot aşa şi a cligilor». 

„Grecia Centrală" e subiectul capitolului III. în Pitia însăşi, cu 

sălbatecul ei „entusiasm", nu e iarăşi acelaşi Nord al raselor 

aprinse şi mistice ? Frumoasă descrierea „ţerăniei" beoţiene. 

Indicaţii asupra predecesorilor „minyeni", p. 121 (stilul geometric 

şi la p. 122). Şi aici e «liga» ca formă superioară politică 

(p. 123). Cantonul, cătunul, se reuneşte numai astfel. Peloponesul, 

„Muntenia", e descris în capitolul IV. Micenienii sînt 

oamenii „descălecării" prime, p. 126 şi urm. A doua e cea «doriana», 

a «Argienilor» (Sparta aparţine întâiului val). Corintul 

creiază aristocraţia de bani. De aici vine şi arta (p. 135). Celelalte 

oraşe maritime sînt caracterisate pe urmă. „Isolarea" 

arcadiană apare apoi. Ţara „de dealuri şi de şes" e Elida, 

Mesenia, Argolida. 

Sparta e presintată pe larg în originile şi desvoltarea er. Şi 

aici se răspinge legenda. Şi lauda ei e datorită „laconisanţilor" 

aristocratici din Atena, ca şi teoreticianilor obştii de mici proprietari 

(pp. 150-2). Dualitatea regală e bine interpretată ca în 

legătură cu un pact dualist (pp. 154-167). Se insistă asupra 

„puţinătăţii" populaţiei. Caracterul familiar al acestei populaţii 

(pp. 166-167) trimete la «moşia» noastră, dar cu drept de primogenitură. 

Moşneanul lucrează însă prin ilot (p. 167). Situaţia acestuia 

e curăţată de exagerările tradiţiei: ei au avere şi luptă' 

ca infanterie uşoară şi auxiliari (p. 169). «Armata întreţinută de ţe-

ăni» a lui Montesquieu se menţionează. Perierii sînt «vecinii» no 

ştri (p. 170). Moneda de fier nu e voită (pp. 171-2). Putsrea re 

gală se arată ca mai mică de cum se crede (pp. 173-4). Despre «bă- 

trîni», pp. 174-5. Eforii îmi par a fi o emanaţie tărzie (ca la 

Veneţia inchisitorii de Stat). încercarea de a ccivilisa» prin 

monumente Sparta (p. 177) nu convinge. 

Capitolul Atena începe prin aceleaşi legitime îndoieli. Luptele 

politice creiază pe Solon şi pe Clistene în trecut (pp. 180-1). 

Se relevă ceva „micenian" la început şi aici (p. 191; pentru 

vasele geometrice, p. 192 şi urm.: rituri de îngropare). Se recu 

noaşte foarte bine caracterul de seminţie al Tacului (pp. 194-5; 

eupatrizii sînt aici „moşnenii"). Se studiază trecerea de la xwjr/]- 

sat Ia rcoXtc-oraş (p. 198 şi urm.; cf. p. 355). Paralienii, «oamenii 

de pe coastă», provoacă evoluţia democratică, p. 201 şi urm. 

Solon ar fi creatorul rangurilor de avere, p. 202. E ceva vag 

şi fals în această figură. Pisistrat, „tirania", să fi venit peste 

o democraţie soloniană ? N'aş crede. Să nu fie «demele» ceva 

mai vechi decît Clistene, restauratorul zisei «democraţii» ? „Ionis- 

mul" Atenei vine din Asia (p. 209 şi urm.). 

A treia reacţiune cuprinde „expansiunea clasica", şi, în primul 

rînd, fireşte, colonisarea. Se îngustează rolul Fenicienilor (p. 215 

şi urm.). Valoarea democratică a co'oniei e aproape gîcită ; v. 

pp. 218-9 (cf. pp. 257-8, 279-80). Motive sociale şi economice 

singure aduc desţerarea (p. 223 şi urm.). Raporturile de comerţ 

mai strînse ale unora din colonii cu metropola sînt subliniate 

(p. 227). Se trece astfel la „colonia oficială", la cleruchia ate 

niană (p. 2^7 şi urm.). 

«Grecia asiatică» ni pare a veni prea tărziu. Dar pentru autor 

Asiaticii sînt emigraţi ai Europei, ceia ce îmi pare greu de ad 

mis. Se semnalează originea probabil lidianâ a cuvîntului xupavvoc 

(p. 233). De sigur că raporturile cu forma persană a monarhiei 

asiatice sînt presintate prea pe scurt. 

Colonisarea „Mediteranei Orientale", vine acum la rînd, şi 

Marea Neagră deschide capitolul. Şi în Cipru, în Egipt subiectul 

merită mai multă atenţie. 

Basinul occidental al Mării Mediterane e cercetat apoi. Se poate 

obiecta prea marea scurtime şi în raporturile cu Etruscii, dar 

d. J. nu are misiunea de a presinta istoria însăşi a poporului 

grecesc.

„Unitatea elenică" apare Ia sfîrşit ca o încoronare. Ca factor 

religios se substituie zeului creator al lui Fustei de Coulanges 

zeul creat (p. 288 şi urm.). Valoarea de transformatori religioşi 

a poeţilor nu e uitată (pp. 294-5). Rolul unificator al sensului 

familiar e subliniat (p. 297 şi urm.). 

Un paragraf se ocupă de «relaţii internaţionale»: consideraţii 

de drept interesante şi în parte nouă. 

Războaiele medice apar supt titlul «l'union naţionale». Se 

înlătură prejudecata barbarilor atacînd civilisaţia. Infiltraţia 

greacă la Perşi e tratată pe pp. 328-9. «Trădarea» la Perşi a 

multor Greci e expusă cu bogate amănunte. Oraculul din Delfi 

însuşi «medisează» (p. 342). Planurile lui Pericle apar cu un 

colorit nou (pp. 351-3). 

«Spiritul particularist» e apoi studiat. Oposita între Guvernul 

direct al cetăţii şi cel delegat al teritoriului e bine prinsă. Federalisarea 

e presintată pe larg. Liga de la Delos prefăcută în 

hegemonie ateniană e tare subliniată (tesaurul, judecata, ceremoniile 

la Atena; măsuri de greutate ateniene; limbă atică). 

Cartea se termină prin „luptele cetăţilor", adecă războiul 

peloponesiac. Rolul provocator al Corintului e explicat. Rasa 

traco-iliră a Macedonenilor e recunoscută (p. 395). Nouă e semnalarea 

originii scitice, relaţiilor de prietenie bosporane, politicei 

de aprovisionare din Nord a lui Demostene (p. 399). 

* N. Iorga 

D. C. Brătescu publică în „Analele Dobrogei", V-VI, frumoasa-i 

lecţie de deschidere ca profesor de geografie la Universitatea 

din Cernăuţi. Se notează cât de mult Grecii, puţin 

şi Romanii, au înţeles problemele actuale ale acestei ştiinţi 

(p. 7). Interesante consideraţiile asupra pămîntului-organism 

(pp. 13-4). 

D. loan Georgescu dă tot acele ştiri despre transhumanta la 

noi între 1783 şi 1797 pe basa rapoartelor consulare austriece, 

cu note personale amestecate în fugitiva expunere istorică. 

în studiul d-lui V. Morfei despre Balta Ialomiţei se relevă 

presenta unor vechi aşezări în „popinile" care de aceia se zic 

şi grădişti (pp. 78-80). Lista satelor romaneşti întemeiate acolo 

pp. 83 5. 

D. dr. I. Lepşi publică tot acolo inscripţia unei pietre aflate, 

la Cavarna (e închinată „sorţii bune" şi „mamei zeilor"; p.

131). Se descrie pe scurt cetatea de la Caliacra, pp. 134-5 

Bune reproduceri. — D. C. Brătescu traduce din Cedren descrierea 

Pecenegilor (povestea lui Cheghen şi Tiran). Se subliniază 

vitele, vinul, miedul aflate pe malul drept al Dunării de năvălitori, 

încercarea de a interpreta româneşte numele şefilor pecenegi 

Sultzu, Selte, Caraman şi Catalim o cred greşită (p. 

148). Foarte interesant conventul (xoaivcoe;) pomenit de Cedren 

şi Leon Diaconul la Pecenegi şi Ruşi (cf. albanesul covent, rămas 

pînă azi) (v. p. 149 şi nota 3). Şi „neamurile amestecate" de la 

Dunăre, p. 152. — D. I. Georgescu dă biografia răposatului 

episcop Dimitrie Radu de la Oradea-Mare. 

• 

împrejurimile Braşovului sînt descrise amanunt.it în Anuarul 

V al liceului de fete „Principesa Elena" din Braşov, publicat 

de N. Orghidan, Braşov, 1925. Bună înfăţişare a Zârneştilor (şi 

în ilustraţii), a Branului, cu „autarhia" lui economică. Se recunoaşte 

la Saşi „tipul casei frînce" (francone), „adus aici de pe 

meleagurile Rinului". Aşezate în şes, satele lor arată a fi de mai 

nouă origine (p. 61). Se observă, ca toponimie, că Wolkendorf 

vine, vădit, din Vâlcan, Purkeretz din Purcăreaţă şi cum, se 

ştie, Rosenau din Râşnov. I se pare autorului că Brănenii sînt 

refugiaţi din şes, cum pare a dovedi ocupaţia lor economică. în 

diploma andreiană numele rîului e cel romanesc, Timiş (p. 63, 

nota 1). 

* 

în Almanahul graficei romîne, 1925, note ale d-lui C. D. Fortunescu 

asupra tiparului romanesc în secolele al XVII-lea şi al 

XVlII-lea. După Albert Cim, d. Em. Tătărăscu dă ştiri asupra 

întăielor încercări tipografice (chirotipografia lui Pamfilo Castaldi 

din Feltre, sec. al XlV-lea, „scrierea artificială" a lui Procopiu 

Waldvogel din Praga, la Avignon. în 1444; procesul din 

1439 al lui Gutenberg) (numele trebuiau traduse în româneşte). 

# 

în Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială (V, 3-4), d. I. C- 

Fdlitti urmează studiul său asupra „evoluţiei claselor sociale 

în trecutul Principatelor romîne". în această parte e vorba de 

imposite şi de s:utiri, de curteni, «roşii» şi călăraşi, etc. Materialul 

cules e de o excepţională bogăţie şi orînduirea lui» 

co modă.

în lucrarea d-lui D.G. Chiţoiu, în slujba plugăriei noastre, 1924, 

mai mult decît odată sînt pagini de adevărată istorie. E şi o 

bogată biografie a lui Ion Ionescu de la Brad. De relevat expunerea 

nouă despre agricultura după 1828 şi creşterea vitelor. 

* 

în The principles of comparative sociology, Londra 1924, 

d. Nicolae Petrescu, care se sprijine une ori pe o bibliografie 

bogată şi nouă, tinde să arate unitatea principiului creator în 

deosebitele manifestări ale societăţilor omeneşti, ca să sprijine 

pe această ideie „istoria comparativă a societăţii înseşi". Capitole 

foarte clare sînt consacrate „diferenţierilor" fondului comun. 

Problemele ce se deschid în jurul acestei chestii sînt tratate pe 

basa cunoştinţilor curente. 

* 

Academia din Stockholm tipăreşte o lucrare a d-lui Berger 

Nerman, Die Herkunft und die frühesten Auswanderungen der 

Germanen (1924). Unor motive geologice li atribuie autorul coborîrea 

spre'Sud. Pentru originea Vandalilor (multe teorii imposibile), 

p. 23 şi urm. Scandinavia, ca patrie a Lombarzilor, 

(Scathanevia, Scadanan) la Fredegar, în Edictul lui Rotharis, la 

Paul Diaconul, etc. Teoria coborîrii, a „descălecatului", se sprijine, 

cum se ştie, pe un text din Iordanes. Cf. şi articolul aceluiaşi 

in Foruvănnen pe 1923. 

• 

Un material preistoric preţios se dă şi în Foruvănen pe 1923. 

Ţesăturile de la pp. 44, 52-3, 55, 57 sînt ca acelea de la noi. 

• 

Note asupra cjurătorilor» în broşura d-lui George Alexianu, 

Instituţia jurătorilor în vechiul nostru drept, Bucureşti 1924. 

Academia din Stockholm consacră o broşură din 

ale sale celebrului cercetător al preistoriei Oscar Montelius. Se 

adaugă preţioasa bibliografie a operelor lui. 

Materiale de preistorie în aceiaşi colecţie, 34, 3, 4 (mai ales 

fibule). 

D. Constantin I. Karadja descrie în «Analele Academiei Romîne», 

1924, un exemplar aproape complect al Apostolului

(„Lucrului Apostolesc") cores'an din 1563. Dar foaia de titlu 

lipseşte. Cartea vine din laşul secolului XVH-lea şi a fost în 

posesiunea lui N. Istrati. Se dau facsimile şi se reproduc majuscule. 

Pe un exemplar din Ueber Genossenschaftswesen de Eduard 

Pfeiffer, Lipsea 1863, cetesc: „Geschenk des H. Skokach, Eigenthum 

des Bucarester deutscher Gewerbe-Vereins". 

* 

în broşura sa «începutul Domniei lui Alexandru Lăpuşneanu» 

(Iaşi 1925) d. Ilie Minea dă o expunere bogată, care se sprijină 

pe izvoarele interne şi pe cele polone. Se arată că Ureche 

a întrebuinţat prescurtarea lui Orichovius de Gornicki, în 1634. 

• 

în broşura d-Iui Petre Sergescu, Scrisori din Varşovia, se 

va găsi şi o foarte bună privire asupra literaturii şi artei polone, 

pană la cele mai nouă manifestări. 

* 

„Sălajul" publică documente din Archiva judeţului. într'un 

act din 1787 episcopul Darabant se plînge că ţeranii -nu merg 

la biserică, unii chiar niciodată, că nu respectă pe preoţi şi nu 

li dau veniturile, că nu repară casele parohiale nici bisericile şi 

cimitirele, care sînt pline, că „nicăiri nu e casă potrivită pentru 

şcoli>, ba nici fond pentru ele, că se întrebuinţează injurii înnaintea 

copiilor, ceia ce numai şcoala ar putea să împiedece, 

că nu se ţin serbătorile. Se cere intervenţie oficială (n-1 6). 

* 

în Moşia Cernauca şi familia Hurmuzaki, (din „Anuarul liceului 

Aron Pumnul", 1923-1), Cernăuţi 1925, d. Teodor Bălan 

arată că moşia fusese a familiei Luca, venind de la bogatul 

Gavrilaş Mateiaş şi de la Cantacuzni. Sturzeştii nu o trec Hurmuzăcheştilor, 

rudele lor, ci, pierzînd procesul pentru Cernauca, 

aceştia din urmă ajung a o cumpăra. Se face alt proces de 

contele Giacomo Logoteti, din Zante, pretins fost ofiţer, venit 

din Rusia, ginerele lui Imbaut, care el însuşi ar fi venit prin 

Acarnania, cu soţia, Anne Adrienne Vouzin. Ei veniau de la 

Şerăuţi. La 1791 Logoteti se bate cu ţeranul Potlog. 

Un alt capitol tratează despre Ruxanda, văduva lui C. Hur-

muzaki, mort în 1792 : ei sînt părinţii bunului boier patriarhal 

Doxachi, «menit să devină călugăr> şi de fapt un timp purtînd 

rasa ca „Dorofteiu monahul". Ruxanda era de sigur Greacă. 

Are afaceri cu un răzeş Scraba. Ea ajunge să se judece 

cu fiul Doxachi. Moare ia 1818. Fiul e creatorul «Curţii > de 

Ia Cernauca, unde ideia romanească a fost atît de statornic 

cultivată. De la 1892 moşia e a lui Bernhard Rosenstock, care 

a disputat biserica ţeranilor. Curtea a fost distrusă de Ruşi în 

1914 şi cu piatra Austriecii au făcut şosea. Bolta mormîntului 

lui Doxachi e azi deschisă şi cosciugul profanat. Buruieni cresc 

pe mormîntul lui Eudoxiu Hurmuzaki, istoricul. 

* 

Admirabile reproduceri de săbii din epoca de bronz în Antikvarisk 

Tidskrift for Soerige, XXII, 5. La p. 29 şi figuri de 

ostaşi cu coifuri, scuturi, suliţi şi săbii. 

# 

în L'Unioersitâ di Genova (Genova 1923), se va găsi, într'o 

formă admirabilă, cu multe ilustraţii, istoria Universităţii genovese 

încă d : 

n secolul al XlII-lea prin colegiile de specialişti, 

dar în forme de aşezămînt cu drept de a da diplome de la 

1471. Foarte frumoase ilustraţii, înfăţişînd clădiri, opere de artă, 

oameni de ştiinţă. 

în Archiva Someşanâ, d. V. Bichigean vorbeşte de un poem 

latin închinat grănicerilor năsăudeni de Italianul conte Silviu 

Tannoli, la 1764-7, cu note de consilierul Vasile Vaida, «Hristosul 

Valahilor». 

In l'Amour de l'Art din Septembre 1924 d. Bedier fixează 

caracterul şi margenile unei arte preromane, înviere a celei preistorice, 

întărită prin infiltraţii ante- şi anti-clasice (şi prin 

comerţ şi prin călugări şi prin barbari: arta de la Pietroasa). 

E din nou arta geometrică. Irlandesii adaugă o notă de violentă 

fantasie. 

* 

în Nsoc 'EMTjvopTf]u,

Tokaj, Iancu Bahuli (MîtaôuXvj) din Pesta, "EXXTJVSC vj BXOCXOL 

din Kozane, Anton şi Nicolae Bekelia (M:rexeXXa), Diamandi 

Ţaţapâ din BsXsaaoc, Petru Serbina din Deva, preotul Evret 

Bendella, paroh al Capelei (f 1703), Ioan Kokas, fiul «dascălului» 

(f 1799), Constantin Nasfu din Kozane, Mihali al lui Veru 

(Bspoo) din Moscopole (f 1794). 

Rizo Dormuzi (f 1794) e cunoscut din istoria literaturii. 

Adăugim «anaforaua şi considerata Valahilor» (oalachicae 

nationis) că biserica şi şcoala li sînt comune şi că Nicolae 

Bechela e în comun

către Clucerul Ştefan Belu, cuvîntarea către Brîncoveanu şi episcopul 

de Buzău, lămuriri despre şcoala lui şi despre Neofit Duca, 

scrisoare către acesta, către Spătarul loan Văcărescu, pentru 

un dicţionariu, plus versuri greceşti ale lui Radu Golescu (p. 301). 

* 

D. Ştefan Ciobanu dă în noul «Anuar» al secţiei Basarabia 

a Comisiunii Monumentelor istorice un larg şi frumos tipărit 

studiu asupra bisericilor vechi din această provincie, la care adaugă 

ştiri din „bibliotecile ruseşti". 

D-sa constată că Ruşii au găsit la 1812 775 de biserici, din 

care 41 numai de zid. Se înfăţişează, în foarte bune clişee, cele 

de lemn din Nimoreni, Drăguşenii Noi, Copcui, Cornova (bune 

proporţii). Biserica de zid din Hrnşeva samănă, de şi mult mai 

nouă, cu acea din Grozeştii Bacăului; cea din Buciumeni e ca 

noile biserici din Moldova de Nord. Se notează icoanele, ca 

acelea din secolul al XVII-Iea pe care le-am aşezat în Museul 

din Ismail (Smii). Ca fresce, pictura pe care am vâzut-o la Căuşani. 

Se descrie anume această biserică. Se constată şederea aici 

a Hatmanului căzăcesc Orlic şi pană la 1737: ziarul lui se află 

la Paris. Cu privire la Tătari: „Mahomed Green" e Mohammed-Ghirai 

(p 20). Interesant monstrul săpat în relief la întrare 

(p. 34). De fapt, Doamna Ecaterina, la ctitori, e Ecaterina Rusei, 

soţia lui Constantin Mavrocordat. 

Deosebirea între lectura inscripţiei la mine şi la d. Ciobanu 

nu lămureşte lucrul (sfîrşitul la d-sa e inadmisibil). In schimb se 

dau inscripţiile greceşti ale ctitorilor (Mavrocordaţii, Grigore 

şi Scarlat Ghica şi mama lui Daniil al Proilavului), Catapeteasma, 

de zid, e frumoasă. O icoană din 1823. Stîlpi, după datina 

musulmană, înseamnă morminte, care încep de la 1732. 

Biserica din Butuceni, în stîncă, numai clopotniţa fiind afară 

(abia o icoană a rămas). Dar într'o peşteră-paraclis e inscripţia 

ctitorului, Bosie, pîrcalab de Orheiu (1675). O însemnare moldovenească 

a pribegilor de peste Nistru ; din 1690, de supt Hatmanul 

căzăcesc Steţ (p. 43). 

Se reproduce inscripţia bisericii din Orheiu, p. 46. Nouă şi 

bogată descriere a bisericii din Chilia Nouă, 1647-8 (refăcută, 

din nenorocire). Apoi bisericuţa din Gîrla, mănăstirea din Suruceni 

(însemnări pe cărţi, una privitoare la mănăstirea Coşula,

una la Chiojdul de Bîsca din Buzău), biserica din Dînceni, cele din 

Nimoreni, din Vorniceni (Evanghelie dăruita de Brîncoveanu), 

mănăstirea Hîncu (1678; mormîntu! unui Cheşcu ; un ms. de 

Istorie a lui Carol al Xll-lea), mănăstirea Vârzăreşti (însemnare 

de la Pangratie dascălul din 1692), mănăstirea Căpriana (mormîntul 

lui Gavril Bănulescu, pomelnic de la Ştefan-Vodă şi 

Măria), bisericile de la Rezeni-Gangura, de la Horăşti, de la 

Zîmbreni, schitul Condriţa, bisericile de la Ulmu, Drăguşenii- 

Vechi, Dahnovici, Văsieni (mormîntul unui Miclescu din 1822, 

Iancu), Bardar, Fundul şi Sărata Galbenei, Hîrceşti, Copcui, Leova 

(clopot din 1823; o Elena Korosi-Rozor f 1866, Ardeleancă, 

e înmormîntată), Capaclia-Răzeşi, Tătarul, Ciobaleccia, Vadullui-Isac, 

Ismail (icoană a lui Stamate Dimovici, 1653), Căuşanii 

Vechi, Şireţi, Budeşti, Vadul-lui-Vodă (icoane de catapeteasmă), 

Coşerniţa, Oniţcani, Slobozia Duşca, Criuleni (mormîntul lui 

Alexe Nacu, f 1806), Ohrincea, Izbeşti, Hîrtopul Mare, Goieni, 

Işnovăt, Rîşcova (o Donici, f 1777), Măşcăuţi (epitaf în versuri 

al poetului Ioan Sîrbu, f 1868; morminte ale familiei), Pîrliţi, 

Cornova (carte dată de Veniamin Costachi la Popeni-Dorohoiu), 

Teşcureni. 

în partea a doua se anaiisează lucrarea de polemică religioasă 

a lui Vasilie, episcop de Roman supt Ştefan-cel-Mare, 

către Mitropolitul Moscovei (cu note despre slujba la ortodocşi 

şi catolici). După o comunicaţie a lui N. I. Petrov la congresul 

de arheologie din Moscova se vorbeşte de panaghiarul de fildeş 

din 1623 (Museul Uvarov), aierul-epitaf din 1545 (la biserica 

Naşterea Domnului din Chiev), crucea din secolul ¿1 XVI-lea, 

medalionul lui Nicolae Vornicul (Necoriţă) (începutul secolului 

al XVII-lea, nu „1493", ca la Petrov) o cruce de lemn 

(Museul bisericesc din Jitomir, de la Mitropolitul Teoctist). D. 

Ciobanu mai presintă icoanele din Zadîbî (Volinia). Un Li'urghieriu 

de Ia Soroca, din 7174, e acum tot la Jitomir (indicaţii 

romaneşti), ca şi Apostolul lui Toma Sulgerul de supt Vasile 

Lupu, fost la Noua Suliţă (scrie şi in ucenic din Satul Nou 

al dascălului Lucaş). La Biblioteca din Petrogiad se păstrează 

o Psaltire de la Ştefan-cel-Mare (1470), scrisă de „tah graful" 

Casian, şi una de la Anastasie Crîmcovici, dată Dragomirnei, în 

1616, legată în mănăstire la 1678 (se dă data morţii lui Anas-

tasie, 19 Ianuar 1631). 0 gramatică slavă din secolul al XVIII-lea 

(din Bistriţa, 1707) e la Societatea din Odesa. 

în sfirşit d. Ciobanu descrie pe larg Gramatica Fisicei, din 

italiană, de Atnfilohie de Hotin. 

* 

în Bizantinismul în România, Influente bizantine asupra artei 

româneşti, d. P. Constantinescu-Iaşi dă lucruri cunoscute, afirmînd 

apoi că a întrebuinţat lucrarea pe care acum cinci ani am 

tipărit-o la Paris în colaborare cu d. G. Balş. Nu se înţelege 

scopul pe care 1-a avut in vedere autorul, evident prin nimic pregătit 

pentru acest subiect (v. Serisin p. Seres, Costamunitu pentru 

Castamunitu, Simenca pentru'Simopetra, «episcopul Presponului> 

în loc de al Prespelor ; meşteri din Salonic clădind la noiVcetirea 

„greşită" pe care aşi fi dat-o monogramei de pe mormîntul Măriei 

din Mangup, pe care pentru alte motive o cred Comnenă, etc.) 

Timpul harnicului profesor putea fi întrebuinţat mai bine asupra 

unui subiect mai neted definit şi mai nou. 

* 

O analisă atentă permite d-lui Constantin I. Balmuş să arate 

cîtă mişcare, cît tact estetic a introdus Plutarh în „Vieţile" lui 

faţă de modelele întrebuinţate (Tehnica povestirii la Plutarchos 

în Bîoi roxpaXXTjXot; Chişinău 1925). Unele pedantisme germane 

(chiar în «Plutarchos») puteau fi lăsate la o parte. Ele nu impun, 

dar încurcă. 

* 

In slujba neamului prin Evanghelie de părintele Ion Dăncilă 

(Sibiiu 1925) cuprinde şi un foarte bun capitol de istorie, acela 

care tratează despre Scaunul vlâdicesc de la Geoagiu, datorit 

de fapt lui Radu-cel-Mare. E vorba şi da pribeagul logofăt Ioan 

aşezat la Cetea vecină (p. 81 şi urm.). Păr. Dăncilă relevă şi 

pomenirea la 1586 a unui Spiridon ca «episcop de Bălgrad> 

(după credinţa mea tot în marg'ne, fără caracterul canonic dat 

numai supt Minai Viteazul). Se dau şi ştiri asupra bisericii de 

la Rîmeţ'. 

* 

în broşura d-lui Filimon Taniac, Icoane din trecutul Moldovei, 

Sf. Gheorghe patronul Sucevei, Suceava 1913, se citează după 

N. Densuşianu, Revoluţia lui Horia, p. 37, ajutoiul dat de Ro-

mîni lui Viadislav, regele Poloniei, în 1325 contra Electorului 

de Brandenburg. E de verificat şi elucidat. Iurg Corîiatovici e 

presintat într'o carte a lui îgnac Danilowicz, Skarbiec diplomatôw 

din Vilna 1860, ca lupiînd la 1353 contra regelui Casimir 

(pp. 9, 23). 

Tot d-sa relevă în Zrodla Dziejôwe a lui A. Iablonowski 

actul de danie către «Dziurdzio Voevodul valah» (1377), arătînd 

apoi după Akta grodzkie i zemskte, VI, 2, că e vorba de voevodul 

de colonisare «Dzurdzio de Stupnicza». D-sa crede greşit 

că e vorba de iurg-iuga (pp. 19-20): cel mult s'ar putea admite 

— căci d-sa invocă lipsa titlului de „voevod" ia colonisatori — 

vre-o rudă domnească în acest «Giurgiu». 

* 

Note asupra cuniţei, imposit pe cai şi vite (adauge autorul), 

precum şi asupra cumpărării dreptului de a se căsători, obiş 

nuit mai ales în Polonia, le dă d. N. D. Labuşcă în Despre 

cuniţă, Iaşi, 1925. 

Un studiu de exegetică al profesorului preot Gh. I. Ghia, împărăţia 

lui Dumnezeu după Noul Testament, Craiova 1925. Se 

întrebuinţează şi recente lucrări germane. 

în Un colaborator frances la Istoria Romînilor (Iaşi 1915), 

d. P. Constantinescu-Iaşi adauge ştiri din colecţia Sturdza, Acte 

şi documente, la biografia lui P. Bataillard. 

în Nestor Considérant, La Russie en 1856, Souvenirs de 

voyage, I, Bruxelles-Lipsca-Paris, 1858, p. 197, e vorba, cu prilejul 

încoronării la Moscova a lui Alexandru al Il-lea, de «nespusa 

(indicible) frumuseţă a contesei de Wittgenstein, născută princesă 

Cantacuzino, a cârii mamă a luat pe marchisul de Bedmar, 

unul din mărturii la căsătoria lui Napoleon al Ill-lea». 

Pentru transhumanta în Provenţa „de la Crau la Gap şi Barcelonette", 

Arthur Young, Voyages en France, 1787-9, II, 

Paris 1882, p. 243. 

D. R. Cîndea publică o scurtă biografie a Mitropolitului Vladimir 

Repta (Cernăuţi 1924).

O curiositate în domeniul instituţiilor balcanice. Din cartea 

lui Pasquale Villari, Scritti sulla questione sociale in Italia (Flo 

renţa 1902) se vede că în Sicilia, la Piave dei Greci, fruntaşii 

se chiamă «galantuomini o boiardi" (boieri). Şi nota 1 la p. 445 

zice: „questa parola e in uso solamente fra gli Albanesi dell' 

isola". 

Broşura d Iui Coriolan Suciu, Cum a fost pregătit 3j 15 Maiu 

1848 (Blaj 1925), caută, şi după inedite, să arate partea Blaju 

lui în pregătirea marelui act de afirmaţie naţională. Se înşiră 

acţiunea ungurească. Cărturarii romîni, Cipariu însuşi, vorbesc 

de petiţii, cutare tînăr strigă: «să luăm ce e al nostru> (Vasile 

Moldovan, Memorii din 1848-49, Braşov 1895, p. 7). Se înnoadă 

relaţii cu canceliştii din Odorheiu. Proclamaţiile, se ştie, vin de 

la Bârnuţ. Braşovul se mişcă tîrziu şi slab. Saşii din Mediaş se 

tem de un atac românesc. Ungurii roagă pe episcopul blăjean 

să intervie (April; p. 25). Se ţin adunări în munţi. Cîte unul 

speră în «tatăl săracilor cel ce înnalţâ din şterc pe cel mişel» 

(p. 28). 

* 

în Euphorion din Lipsca-Viena, d. Egon Hajek se ocupă de 

poetul ardelean Johann Gorgias din secolul al XVII-lea. Auto 

rul releveazâ cu dreptate că în această literatură săsească sînt 

şi influenţe care vin de la Răsărit. Se dă o minuţioasă biblio 

grafie şi biografie a acestui poet al subiectelor femeeşti uşoare. 

Odată el presmtă Franţa ca patria politeţei: 

Dass ich lernte Höflichkeit, 

Wie in Frankreich thun die Leut. 

Ciudate nume poetice sînt date eroilor lui. 

* 

în Afuriskea lui Moisi Nicoară (Oraviţa (1925) d. R. S. Mo 

lin dă actele din 1819 care învinuiesc pe interesantul cărturar 

bănăţean că în vagabondajul sau produce „vrăjbi şi despărţire". 

Stilul acestor acte ale cancelariei romtno-sîrbeşti le face aproape 

neînţelese. 

* 

D. dr. Ch. Laugier dă foar'e preţioase note de folklore în fru 

moasa i broşură Contribuţiuni la etnografia medicală a Olte 

niei (Craiova 1925). Curagioasele ipotese de etnografie sînt dis 

cutabile. Foarte bune ilustraţi'.

Al doilea volum al Cîntecelor poporane din Maramurăş de 

păr. I. Bîrlea (Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1924) cuprinde frumoase 

bucăţi lirice şi mai ales multe şi interesante „strigături". 

• 

în revista îngerul de la Buzău, păr. M. Comănescu publică 

o donaţie a lui Nicolae Dudescu, de care m'am ocupat într'o 

recentă comunicaţie la Academia Romînă, către vestita mănăstioarâ 

de la Poiana Mărului, unde a condus renovatorul Paisie 

(21 Novembre 1765). Ea se îndreaptă către schivnicul Vasile 

de acolo, „fiindcă l-am avut mîngîitor şi rugător către Dumnezeu 

la năcazurile ce ne cuprinsese după întimplarea vremimilor" 

(e vorba de închiderea Iu» ia mănăstiri, despre care pe 

larg în memoriul citat). Schitul capătă moşia Grabicina (Buzău). 

Iscăleşte şi preotul Floru, vestitul caligraf şi dascăl de slavoneşte, 

împreună cu ajutorul său Constantin. Un adaus din 13 

Maiu 1771, după focul care, la 14 April, nimicise schitul şi arhiva 

lui, spune că „Ia şcoala slovenească să scrie toate hrisoavele 

şi cărţile schitului", păstrîndu-se „izvod". 

•X 

în Societatea de mîine, II, 23-4, păr. Ştefan Meteş adună pasagiile 

din cîntecul popular de dincoace de Carpati care pomenesc 

rătăcirea Mocanilor. D. Onisifor Ghibu dă bibliografia 

materialului privitor la liberarea Basarabiei pe care-1 posedă 

d-sa. D. G. Bogdan-Duică se ocupă de cartea d-lui Drouhet 

despre influentele francese la Alecsandri. 

N. I. 

NOTIŢE 

!n No. de lan.-Mart 1925 al Revistei Istorice, la paginile 37-43 s'au publicat, 

în limba originalului, părţile privitoare la Principatele romine dintr'o carte olandesă 

de la 1687. 

Aceste părţi le publicasem, în traducere română, în revista Spicuitor în ogor 

vecin, anul I (1920), pp. 129-132, înpreună cu adnotaţii. 

în acelaşi număr al Revistei Istorice, la pp. 2-4, s'a publicat un document 

de la Manole-Vodă Giani-Rosetti. Acest document mai fusese publicat în „Arhivele 

Olteniei", I (1922), pp. 248-50, „comunicat de d. Mişu Sâulescu". Vel Comisul 

din Divan nu este „Vladu Ţulcănescu", ci „Vlăduţu! Gânescu". Nicolae Bârsescu 

nu este Vel Pan., ci Vel Pitar. ^»w>-^ I- C. Filitti

De la mănăstirea Coşula. 

Cărţi care se află în biblioteca bisericii. 

Triod. rusesc din sec. al XVII-lea. 

Evanghelia de Liov, 1644. 

r?K|i|ia-;xi) "[su)if.3c?;a; de Gh. preotul Phageas (Veneţia). 

Biblia lui Bob. 

Privilegiile Bisericii orientale din regatul polon (1767). 

Antologhion de Liov (1650). 

,Tesaurul nou'', Veneţia (1802). 

Evanghelie polonă din sec. al XVH-lea. 

Gramatica lui Const. Gh. Mandraţoglu, scrisă de Matei din Ganohora, Viena, 

1756. 

Halimaua cea nouă, Viena, 1794, de Polizoi Lampaniţiotul. 

Alexandria grecească, 1800. 

Gramatica lui Lascaris, 1785, Veneţia. 

Enciclopedia lui Comită. 

Gramatică greco-slavă (fără început). 

Testamentul Nou, Londra, 1830. 

Proschinitariul Ierusalimului, Viena, 1799. 

„istoria" lui Fiiipide din 1816. 

Vieţile Sfinţilor (scrisă în ruseşte, cu miniaturi foarte frumoase). 

Pomelnicul ctitorilor mănăstirii. 

Ion, Măria, Matei, Anghelina, Iremia, Elena şi tot neamul lor. Aceştia sînt 

ctitorii cari au făcut mănăstirea şi au dat moşia. 

O inscripţie de pe o lespede funerară. 

Supt această piatră se odihneşte iobul lui Dumnezeu Irinarh Stroescu, care 

din început a petrecut la mănăstirea Neamţ şi pe urmă li... lui molitva Veniamin 

au fost aşezat igumen la sfînta mănăstire Coşula, unde a vieţuit ani 24 

şi s'au săvîrşit din viaţă la 1841, Dech. 27, fiind în vîrstă de 65 ani. 

Dumnezeu să-1 odihnească intru împărăţia cerească. 

Inscripţia de deasupra uşii foastelor chilii mănăstireşti. 

în zilele prea-înălţatului Domn Mihail Grigorie Sturza Voevod cu blagoslovenia 

prea sfinţitului nostru Mitropolit chirio chir Meletie al Moldovei aceste 

chilii s'au afirosit sfintei mănăstiri Coşulii cu toată cheltuiala de Cuvioşia Sa 

răpăusatul robu lui Dumnezeu arhimandritul Ignatie, în vărstă fiind de 48 ani, 

metania sa avînd şi (?)... de aici... şi arhimandrit şi s'au săvîrşit aici în anul 

1850, Dechemvrie 3 zile, şi, cînd s'au gătit chiliile, la Iulie 1848, Octovrie 4 zile,, 

ani de la Zidirea Lumii 7310, ani de la Hristos 1848. 

N. I.

REVISTA ISTORICA - DSpace

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?