Revista nr. 53-54 - Pompiliu Manea

ASOCIAŢIA MEDICALĂ ROMÂNĂSOCIETATEA ROMÂNĂ DE ECONOMIEŞI ADMINISTRAŢIE SANITARĂ„Prof dr. Al. Popescu”BIOINGINERIE ŞI INGINERIE MEDICALĂRevista de EconomieşiAdministraţie Sanitară Studii şi cercetări ştiinţifice Documentar legislativ Actualitaţi, opinii, comentariiVol. 53-54(1-2/2009)Editura Mediamira 1Cluj-Napoca

Reţeaua Companiei Române deTehnică Electronică MedicalăServicii pentru RomâniaSediu naţional: Cluj-Napoca 400489 Cluj-Napoca, Str. Republicii nr. 65-67tel: 0264-599331; 0745-115989; fax: 0264-596270www.temco.ro; office@temco.roBirouri: Bucureşti Iasi021353 Bucureşti, Str. Căluşei nr. 69A 700536 Iasi, Şos. Păcurari nr. 5/3tel: 021-2524650; 0745-594854; fax: 021-2524667 tel: 0232-213107; 0744-552454www.temco.ro; office@temco.rowww.temco.ro; cstupu@temco.roTimisoaraTârgu Mureş300392 Timişoara, Calea Bogdăneştilor nr. 28 540311 Târgu Mureş, Aleea Carpaţi nr 45tel: 0256-227360; 0745-636496 tel: 0265-218422; 0744-694224www.temco.ro, boaritheo@yahoo.comwww.temco.ro, office@temco.roMagazine: Cluj-Napoca Alexandria400014 Cluj-Napoca, Str. Samuil Micu nr. 1A 140079 Str. Dunării nr. 220/50tel: 0264-591222 tel: 0247-316028, 0744-613878www.temco.ro, fpop@temco.rowww.temco.ro, temco_optica@yahoo.comConstanţa Craiova Galaţi900683 Str. Sarmizegetusa nr 34ª 200624 Craiova, Str. Tabaci nr. 1 800621 B-dul Oţelarilor nr. 45/1tel: 0241-521191, 0740-214292 tel: 0251-531531, 0745-368531 tel: 0236-470615, 0744-744161gnovac@temco.ro, gabrielanovac@yahoo.com Policlinica Judeţeană rionescu@temco.roOfertă♦Aparatură medicală: radiologie si imagistica medicala, dozimetrie si protectie radiologica; endoscopie flexibila sichirurgie laparoscopica; explorari functionale(statii si monitoare pentru terapie intensiva, ecografe,electrocardiografe,electroencefalografe, electromiografe, spirometre, tensiometre, glucometre, stetoscoape, otoscoape, Doppler vascular),echipamente de electrofizioterapie, osteodesitometre etc , ♦Aparatura si materiale stomatologice: unituri dentare completechipate, radiologie dentara (retroalveolara, panoramica, CT dentar),autoclave, lampi de fotopolimerizare etc, materialede amprenta, compozite,anestezice,brackett ortodontie, etc. ♦Aparatura de chirurgie, anestezie si sterilizare: mese deoperatii, lampi scialitice, anestezie si ventilatie artificiala, sterilizatoare de toate tipurile,electrcauter, aspiratorchirurgical, etc. ♦Mobilier spitalicesc si de cabinet:paturi de salon si ATI, noptiere,targi, masute instrumente, etc.♦ Dispozitive de mers si de protezare:carucioare electrice si manuale, cadre, carje, bastoane, talonete, ♦Materiale sanitaresi consumabile: pungi de ileostomie,urostomie, colostomie si de urina, serigi, termometre, irigatoare,colaci sanitari,cantare, bandaje hernie, ciorapi varice, taliometre,manusi chirurgicale si deexaminare, sonde, masti, vygonule, truse deperfuzii, hartie medicala pentru ECG, EEG, EMG, spirometrie, geluri, acumulatoare si baterii medicale. ♦Instrumentar:chirurgical, stomatologic, oftalmologic, ORL, etc. ♦Sticlarie si aparatura de laborator.(Documentar întocmit de Paulina Manea)Service: TEMCO oferă activitate de service pe tot teritoriul României.Va rugăm să vă adresaţi2Dispeceratului Naţional: 0264-599431; 0740-106689; fax: 0264-599432service@temco.ro

Nr. 53-54 (1-2/2009)REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA400489 Cluj-Napoca,Str. Republicii nr. 65-67Tel: 0264-599331; 0744-115989Fax: 0264- 596270E-mail: office@temco.rowww.temco.roColegiul RedacţionalProf. dr. ing. Pompiliu Manea (director),Dr. Constantin Bogdan (redactor-şef adjunct),Prof. dr. Luminiţa Pleşca-Manea (secretarştiinţific), Mirela Bucur (secretar de redacţie),Roxana Ghindeanu, George Bina, OctavianOlariu , Alina Vanea, Nicu Mihaescu (membri).Revista de Economie şi Administraţie Sanitară__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________Dragi prieteni,Colectivul redacţional, aflat la o întâlnirecu dumneavoastră, va roaga sa primitibunele noastre ganduri si va invita la ocolaborare rodnica cu revista noastra.Director editorial,Prof. Dr. Ing. Pompiliu ManeaMembru de Onoare al Academiei de Stiinte Medicale●Editor:TEMCO – Tehno Electro MedicalCompany Cluj-Napoca●Responsabilitatea ştiinţifică şi juridică amaterialelor publicate aparţine autorilor● Revista apare trimestrial prin grija editorialăşi financiară a Companiei Române de TehnicaElectronică Medicală –● Colaboratorii sunt rugaţi să transmităredacţiei materialele în format electronic,redactate conform normelor internaţionale şiale Academiei Române. Utilizarea diacriticeloreste obligatorie.● Ediţie coordonată de prof. dr. ing. PompiliuManea şi mat. Mihai Handrea■ Lector: dipl.ing. Gheorghe Şchiopu■ Culegere: dipl.ing.Roxana Ghindeanu■ Tehnoredactare: Mihai Handrea■ Coperta: dipl.ing.Virgil Dinu■ Editura Mediamiradirector: prof.dr.ing.Radu Munteanu■ Tiparul: SemneDirector: dipl. ing. Ştefan Dulustr. Barbu Delavrancea, nr. 24,Bucureşti, sector 1, Tel: 0744-357018ISSN 1220 - 5796Colaborează:Luminiţa Pleşca-Manea, Radu Munteanu, Mircea V.Nanulescu, Pompiliu Manea, Ioan Pruncu, BogdanManea, Dan Bucur, Octavian Olariu, Paula Manea,Constantin Mustaţă, Gheorghe Şchiopu, Ioan Ursu,Mariana Mureşan, Emese Boroş, Cornel Vălean,Alexandru Stănescu, Ioana Şerban, Daniela Iacob, RaduMorar, Dana Pusta, D. Moldovan, I. Paşca, Laura Creţu,Mihai Handrea, Cristian Colceriu, Elena Gligor, AndreiCostin, Teofil Mija, Ionuţ Popa, Gheorghe Telea,Constantin Bogdan, Ioan Barbu, Alex Cetăţeanu şiGeorge Filip-Canada, Călin Căluşeru şi George Diaconu-USA, Horst Wedt-Germania, Wim Mulder-Olanda,Vladimir Săplăcan-FranţaÎn atenţia colaboratorilor!Adresa noastră de corespondenţă:400489 Cluj-Napoca, Str. Republicii nr. 65-67Tel.: 0264-599331; Fax: 0264-596270Persoane de contact:Pompiliu Manea (0744-559098), director editorial, şiMihai Handrea (0264-561954, 0724-369864, email:pmanea@temco.ro; mihai_handrea@yahoo.com3

IN MEMORIAMA plecat dintre noi Prof.dr.doc. Crişan MircioiuPompiliu ManeaLegendă vie şi simbol al cetăţii Clujului,la vârsta de 96 de ani, fără două luni de zile,decanul de vârstă al chirurgilor din România,profesorul Crişan Mircioiu a făcut un mare pascare i-a schimbat viaţa în destin. Omniprezent latoate manifestările oraşului, parcă îl văddimineaţa, între 8 şi 9, coborând pe stradaBraşov, spre centrul oraşului, grăbit să ajungă, launa dintre manifestările respective, după aceea,să ajungă şi la Clinica de Chirurgie I.În urmă cu 79 de ani, la vârsta de 17 ani,a venit să se înscrie la Facultatea de Medicină,atras de magia marilor dascăli: Iuliu Haţieganu,Victor Papilian, Titu Vasiliu, Iacob Iacobovici –Alexandru Pop, Ion Goia, Valeriu Bologa şi mulţialţii. Nu a stat în Cluj numai în anii de studiu, ci arămas până s-a despărţit de noi, cu excepţiacelor patru ani, din perioada Dictatului de laViena, 1940-1944, când se refugiase cuFacultatea de Medicină, la Sibiu.A trecut prin toate gradele universitaredin vremea sa: extern, intern, preparator,asistent, şef de lucrări, conferenţiar şi profesor, în aceeaşi clinică (Chirurgicală I), urmându-l laconducerea acesteia, pe profesorul Aurel Nana.Preocupat în cel mai înalt grad de problema patologiei abdomenului, domeniu în careîşi făcuse teza de doctorat, a descoperit o metodă originală de „gasterectomie totală cugastroplastie prin interpoziţie esoduodenală de ansă jejunală, cu rezervor”. Le explicastudenţilor cu atâta pasiune, încât aceştia i-au dat porecla de „abdomen acut”, poreclătransformată în renume cu care a rămas cunoscut în lumea medicală.În timpul activităţii sale medicale a scris numeroase articole ştiinţifice publicate în ţară şistrăinătate, ca autor sau coautor la multe tratate de patologie chirugicală sub coordonareamarilor profesori, precum: Ioan Juvara, Nicolae Hortolomei, Ioan Ţurai, Teodor Burghele, EugenProca etc. I s-au decernat prestigioase titluri ştiinţifice, precum: membru emerit al Academiei deŞtiinte Medicale, Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi din ţară şi străinatate, OrdinulNaţional „Steaua României” în grad de Cavaler etc.Dar, pe lângă medicină, a fost preocupat intens de cultură, de artă şi de viaţa oraşului.Timp de 40 de ani, a fost rectorul Universităţii Populare, care la jumătatea vârstei acesteia, îşischimbă numele, devine Universitatea Cultural-Ştiinţifică.Plecat la vârsta adolescenţei de la Câmpina, unde tatăl său a fost unul dintre primiimaiştri sondori ai exploatării petroliere din regiunea Prahova (exploatare româno-americană) şiajuns profesor de chirurgie la Cluj, a continuat să fie un om popular, cald, apropiat, al nostru, altuturor, să rămână o persoană eminamente publică, să fie unul dintre aceia care nu-şi refuzănici o obligaţie, nici o îndatorire, ramânând acelaşi “Cetăţean de Onoare” al municipiului Cluj-4

Napoca, care ne-a iubit atât de mult încât am simţit, am realizat, realmente, că acceptă să nebucurăm de prietenia sa, pe care ne-o acorda cu multă generozitate.La Universitatea Populară, când i l-am prezentat pe marele eminescolog Augustin Z. N.Pop, s-a bucurat, a propus să instituim un curs Eminescu – Veronica Micle, în care prof.dr.docAugustin Z. N. Pop, să ne delecteze cu date biografice necunoscute din viaţa celor doi, caresimbolizau “iubirea ideală”, nu aşa cum încercau: Octav Minar sau Baboianu, care romanţaserăviaţa acestora, pentru a obţine “cărţi de succes facil”, unde poeta era prezentată ca o frivolă şicauza calamităţilor care au bântuit existenţa lui Eminescu.Prezenţă activă şi permanentă la Vatra Românească, la Joia Culturală Temco, laAsociaţia Culturală Carpatica sau la Societatea Culturală Filarmonia, se simţea afectat, frustrat,dacă cineva ar fi uitat să-l invite, unde apăra cauzele culturale, sociale, economice ale oraşuluişi nu numai, fiind interesat de problemele întreagii naţiuni.Pe lângă cuvântările sale, articolele scrise şi publicate în diferite domenii, în afară demedicină, a scris şi o serie de cărţi, despre Albert Schweitzer, care i-a fost model alături deTheodor Billroth, continuând cu marele dascăl şi om de cultură Onisifor Ghibu, care i-a fost tatăsocru, Ştefan Micle şi alţii.Să nu uităm că tânărul Crişan Mircioiu la vârsta de numai 24 de ani, în ultima zi (31dec.) a anului 1937, se căsătoreşte cu Ileana Ghibu, fiica marelui dascăl, pedagog şiorganizator al învăţământului românesc, Onisifor Ghibu şi a soţiei acestuia Veturia, care i-a fostca o a doua mamă, primindu-l în familie cu toată deschiderea. Naş de cununie i-a fost primulministru al României, din acea vreme, „poetul pătimirii noastre”, Octavian Goga, împreună cusoţia sa Veturia, supranumită „privighetoarea Ardealului”.Spre regretul nostru, la 20 mai 2009, distinsul profesor, magistru şi prieten, ne-a părăsitdefinitiv, trecând în eternitate, fiind regretat şi deplâns, nu numai de breaslă, dar şi de întreagacetate. Astfel, va ramâne mereu în conştiinţa şi în inima noastră ca un Om între oameni şi iubitchiar de Dumnezeu, care i-a dăruit o viaţă îndelungată plină de bucuri şi satisfacţii.5

CT Cone beam maxilo facial ORION,produs de Ritter Imaging GermaniaDepartament Stomatologie400489 CLUJ-NAPOCA, Str. Republicii nr. 65-67;Tel: +40 - (0)264.599.331; Fax: +40 - (0)264.596.270Dr. Mircea Puia / mpuia@temco.ro / 0745.348.034 Line ManagerDr. Adrian Zah 0742 010 122 Prof Tibi Poraczky 0744 606 944Echipament destinat studiului complex, din multipleincidente si cu reconstructie 3D a masivului facial.Radiatie si timpi de expunere minimi (min 10 s) pentruachizitionarea de imagini de inalta rezolutie cureconstructie completa soft in maxim 3 minute.Campul de achizitie de(8.5cm x 8.5cm) –high resolution(5.6cm x 5.6cm)-extra high resolutionPermite studii pentru implantologie, sinusuri, ATM .Include in standard software gestiune Lynx 3D , cuprezetare integrata a : Rx panoramic standard ;sectiuni verticale si orizontale la nivelul ales ,reconstructie 3D.Programul permite planificare completa a implantului,fara necesitatea unui software aditional , cumanagementul canalului mandibular si planseului .6

Cap. IStudii şi cercetări ştiinţificeCoordonatori ştiinţifici:Prof.dr. Luminiţa Pleşca-ManeaProf.dr.ing. Pompiliu ManeaTRANSFORMAREA SISTEMELOR MICRO-RADIO-FOTOGRAFICE, ÎN SISTEME STANDARD CU RAZE X, CUAPLICAŢII ÎN ROMÂNIAHorst Waedt 1 , Marcel Popa 2 , Pompiliu Manea 31 Pausch Technologies, Germania, Email: h.waedt@t-online.de2 Universitatea Tehnica, Cluj-Napoca3 Tehno Electro Medical Company, Cluj-NapocaRezumat - În conformitate cu ordinul nr. 888/2006 privind revizuirea reglementarilor referitoare laexaminarile radiologice de masa, s-au stabilit urmatoarele:Art. 1) Se interzic microradiofotografiile si fluoroscopiile ca proceduri radiologice de examinareutilizate in scopul depistarii active a tuberculozei pulmonare.Art. 2) In scopul depistarii active a tuberculozei pulmonare se justifica efectuarea radiografieipulmonare standard numai cazul suspectilor de tuberculoza pulmonara identificati in urma uneiexaminari clinice.Ca urmare a acestei hotărâri sistemele MRF (22 de unităţi) instalate în România trebuiau scoasedin functiune. În colaborare cu firma TEMCO, s-a găsit o soluţie prin care sistemele MRF pot fimodificate. Acest proiect a fost înaintat către guvernul României.Guvernul a organizat o licitaţie. Firma TEMCO a câştigat această licitaţie şi a primit comanda invederea modificarii . Modificarea sistemelor MRF a constat într-un nou design, în conformitate cudirectivele pentru produse medicale si cu sistemele de calitate.S-a lucrat în conformitate cu următoarea cerinţă: Trebuie proiectat şi dezvoltat un nousubansamblu cu rolul de a fixa caseta filmului, tubul pentru raze X, colimatorul şi cablurile deconexiune. Distanţa focală dintre tubul de raze X şi caseta filmului trebuie să fie de 150 cm şiconform înţelegerii, va fi proiectată o interfata instalată între braţul tubului şi standul elevator. .Producătorul va furniza firmei TEMCO urmatoarele repere:tuburi de cablu pentru setul actual de cabluri.braţ de susţinere pentru tubul de raze X si colimator (C-arm)cutie din tablă (control box) pentru poziţionarea întrerupătoarelor ce controlează mişcareacăruciorului7

documentaţia tehnică.Caseta filmului, grila, placa frontală, colimatorul (cabluri incluse) camera de ionizare (cabluriincluse) vor fi alese. Toate piesele şi componentele fabricate vor fi vopsite in camp electrostatic.Braţul tubului (C-arm) şi componentele aferente pe standul TEMCO, vor fi dezvoltate înconformitate cu IEC 60601.Cuvinte cheie— Ordin 888 Bucureşti, Temco GRx-04, C-Arm, elevator stand, cameră radiografică.Abstract— According to the government resolution from 19.07.2006, the following were defined:Art. 1) Micro Radio Photography and Fluoroscopy are forbidden as radiological examination forpulmonary tuberculosis.Art. 2) For the enquiry of the pulmonary tuberculosis the execution of pulmonary standardradiography is allowed în case of suspicion of pulmonary tuberculosis, instead of obligatoryclinical examinations…This resolution resulted that the MRF systems (22 units) installed în Romania having to be shutdown. în cooperation with the company TEMCO the author of this document has worked out asolution by means of which the MRF systems can be modified. The concept was putted forward tothe Romanian government.The government arranged an auction. The company TEMCO won the competition of the auctionand received the order for the modification. The modification of the MRF systems meant a newdesign according to the directives for medicine products and according to the quality systems.The following specification was worked out: It has to be designed and developed a new unit forthe purpose of fixing the bucky, X-ray tube, collimator and cables. The focus between X-ray tubeand bucky should be 150 cm and as agreed an interface will be designed and installed between thetube arm and the elevator stand. The manufacturer will provide TEMCO with:cable duct for the current cable set.holding arm for the X-ray tube and collimator (tube arm)sheet metal box for positioning two switches that control the lift carriage movementall the necessary documentsBucky, grid, front plate, collimator (cabling included), ionization chamber (cabling included) will beselected kept? All the manufactured parts and items will be painted with powder. Tube arm and theaccompanying components will be tested on the TEMCO elevator stand according to IEC 60601.Keywords— Ordin 888 Bucuresti, Temco GRx-04, C-Arm, elevator stand, radiographic roomINTRODUCERELa procedurile radiografice (denumite şi “radiografie Bucky standard”) corpul pacientului estepenetrat de radiaţii. Pe partea opusă, radiaţia este înregistrată cu materiale potrivite şiconvertită într-o imagine. Această imagine arată ţesuturile prezente în calea radiaţiei: oaseleabsorb mai multă radiaţie decît ţesuturile moi şi sunt astfel umbrite. Ţesuturile cu aer, cum suntplămînii, sunt relativ permeabili astfel încît în spatele lor este înregistrat un nivel mai ridicat deradiaţie. Deoarece în general ţesuturi diferite se suprapun pe traseul razelor X, este de multe oriutilă realizarea mai multor imagini, din diferite direcţii. Mai mult de 30% din toate radiografiilerealizate, sunt expuneri ale toracelui [5]. Ca o regulă, expunerile toracelui sunt realizate în spaţiiradiografice separate. Mişcarea verticală este realizată de un motor controlat. Cursa braţului C-arm este suficient de mare încît pot fi examinaţi copii şi adulţi aşezaţi sau în picioare.A. SISTEMUL DE RADIOGRAFIE STANDARDÎn principiu sistemul de radiografie standard constă prin faptul că se foloseştedispozitivul Potter-Bucky cu grilă antidifuzoare.8

Figura 1: principiul constructiv algrilelor antidifuzoare [1]T – anodul tubului;O – obiectivul iradiat;G – grila antidifuzoare;F – filmul radiograficFigura 2: Dispozitivul Potter-BuckyFasciculul util de radiaţii produce, prin interacţiunea cu pacientul, radiaţii secundare sauradiaţii de difuzie (împrăştiere), produse prin efectul Compton [6]. Acestea au lungimi de undămai mari decît radiaţiile primare şi se propagă în toate direcţiile. Intensitatea radiaţiilorsecundare este direct proporţională cu volumul iradiat, cu complexitatea absorbţiei radiaţiilorprimare şi indirect proporţională cu duritatea acestora. Radiaţiile secundare au un efect negativasupra imaginii radiografice, deoarece crează un voal pe film, fapt care duce la pierdereacontrastului [1]. În scopul reducerii influenţei negative a radiaţiilor secundare se foloseşte grilaantidifuzoare (Figura 1). Grila atenuează radiaţiile secundare. Grila antidifuzoare este plasatăîntre obiectul iradiat şi filmul radiologic. Grila este construită dintr-o reţea din benzi de plumbfoarte subţiri, orientate pe direcţiile de propagare a radiaţiilor primare şi avînd intercalatedistanţiere din material radiotransparent [1]. Pentru ca să nu apară interstiţiile grilei pe filmulradiografic, a fost realizat dispozitivul Potter-Bucky, care deplasează, grila în permanenţă, întimpul executării radiografiei (Figura 2). Totodată dispozitivul Potter-Bucky serveşte şi ca suportpentru poziţionarea şi fixarea casetelor radiologice.B. SISTEMUL DE MICRORADIOFOTOGRAFIEMicroradiofotografia (MRF) este metoda prin care imaginea radiografică se obţine fotografiinddirect imaginea luminoasă creată de radiaţiile Roentgen filtrate pe ecranul fluorescent [1].Figura 3: Schema de principiu MRF cu obiectivcatadioptricE – ecran fluorescent; L – lentilă mensic; prismă de corecţie;O – oglindă; F – microfiltru radiografic [2]9Dimensiunile (Figura 3) sunt realepentru radiofotocameră tip IOR [2].Caracteristic obiectivului catadioptriceste faptul că filmul fotografic segăseşte în drumul razelor de luminăînainte ca acestea să formezeimaginea. Denumirea deMicroradiofotografie se datoreazăfaptului că filmul pe care serealizează este de dimensiuni mici,fiind utilizate diverse dimensiuni îndecursul timpului, astăzi avînd

dimensiunile de 100 x 100 mm [1].Datorită hotărîrii "Ordin 888 Bucureşti" a guvernului României din 19.07.2006,Micro-Radio-Fotografia (MRF) a fost interzisă pentru toţi operatorii din România. Peste douăzecide sisteme instalate de tip MRF ale producătorului Oldelft au fost scoase astfel din funcţiune.Sistemele de tip MRF au funcţionat doar pentru cîţiva ani. Unele dintre sisteme erau de foartepuţin timp în funcţiune cînd hotărîrea guvernamentală a interzis sistemele MRF. Pierderileapărute au fost mari. Din punct de vedere economic amortizarea sistemelor nu a fost realizată,o pierdere financiară fiind astfel generată. Spaţiile special realizate nu au mai putut fi utilizate.Provocarea acestei sarcini constă în găsirea unei soluţii rapide şi eficiente dinpunct de vedere al costurilor, ce face posibilă realizarea de radiografii cu un sistem Buckystandard, pentru operatori din România. Din punct de vedere economic, componentele posibileale sistemului trebuiesc luate în considerare pentru noua soluţie. Spaţiile de radiografiereprevăzute pentru sistemele MRF vor putea fi utilizate în continuare pentru noul sistem, fărăalterarea structurală. Noul design va trebui să îmbunătăţească posibilităţile aplicaţiei pentruradiolog. Realizarea noului concept şi repunerea în funcţiune a sistemelor ar trebui realizată înmaxim cinci luni de la primirea ordinului de cumpărare de la guvern. Standardele şimanagementul calităţii pentru produse medicale trebuiesc adaptate într-o formă generalvalabilă.Aceste standarde sunt obligatorii pentru toţi producătorii de produse medicale dinUniunea Europeană [9]. Pentru produse medicale şi în special pentru dispozitivele cu raze X,standardul international ISO 13485 [11] (standardul pentru produse medicale) trebuie luat înconsiderare, la fel ca şi sistemul de calitate corespunzător ISO 9001 [12]. De asemenea,European Medical Device Directive 93/42 EEC este obligatoriu pentru toate statele UE [9].Configuratia echipamentuluiPrincipiul MRF este descris in (Figura 3). Geometria predefinită (lungime, lăţime, înălţime) deproducătorul sistemelor MRF (Figura 4 şi Figura 5), la fel ca şi greutatea totală trebuiesc luateîn considerare. Principala aplicaţie este radiografierea toracelui pacienţilor stând in picioare. Unfilm radiografic de 35x45 mm este utilizat pentru radiografii standard ale toracelui [8].Nr. Componenta1Intensificator de imagine+ unitate de film47,62 Unitatea de cameră 91,03 Suport 7,04 Braţul camerei 43,45 Tub 22,26 Colimator 7,07 Greutatea totală 218,2Greutate în kgTabelul 1: Greutatea sistemului MRF10

In Figura 4 este reprezentat pacientul scanat cuajutotorul razelor X prin mişcarea de rotaţie atubului (comparativ cu procedeul „Scan”).Colimatorul folosit pentru MRF are o lamelă înminus. Colimatorul (colectorul) lasă să treacăspre receptorul de imagine doar radiaţia gamavenind din direcţii definite în spaţiu. Ca o regulă,diafragmele colimatorului sunt din plumb sautungsten. Tubul de raze X reprezintă designulstandard [6].Figura 5: Măsurile pentru planul încăperii.Figura 4: Sistemul MRF [3]Elevator-Stand MRF va fi utilizat încontinuare. Dispozitivul Potter-Buckyşi tubul de raze X sunt montate peC-arm. C-arm se poate deplasavertical (motorizat) pe elevator standpentru a se ajusta înălţimeapacientului. În acest fel se potrealiza radiografii ale persoanelor dediferite înălţimi. Elevator stand estestabil, fiind un stand dintr-o singurăcoloană cu ajustare motorizată aînălţimii. Această mişcare estecontrolată prin intermediulîntrerupătoarelor liftului de pe panoulde control. Un motor avînd cutie deviteze (reductor) acţionează un setde cabluri subţiri din oţel. Acestecabluri ridică sau coboară căruciorulghidat, pe care este montat C-arm.Greutatea acestui C-arm este contrabalansată cu ajutorul aşa-numitelor arcuri cu gaz. Acestearcuri constau într-un cilindru şi un piston ce comprimă gazul. Intrerupătoare de sfârşit de cursăsunt incorporate pentru a limita mişcarea sus-jos a căruciorului. Greutatea totală va fi redusă înnoua soluţie. Caseta filmului, incluzînd panoul frontal, rama de suport, grila şi camera deionizare sunt mai uşoare decît receptorul de imagini al MRF.Nr. Componente Cantitate1 Caseta filmului 222grila 103L/inch, 10:1FD 110-180 cm223 Panou frontal 224 C- arm 225 Colimator 226 Camera de ionizare 227 Documentaţii tehnice8 CE-documentsTabelul 2: Lista de necesităţiNoul design al TEMCO GRx-04Pentru a menţine toate costurile cît mai mici,urmatoarele componente ale sistemelor MRF suntrefolosite: generatorul, tubul de raze X, cablurile deînaltă tensiune, elevator stand. Colimatorul MRF-ului nureprezintă o configuraţie standard. Noul design alcolimatorului necesită o nouă administrare de CE.Datorită numărului mic de unităţi închise (22 unităţi), onouă dezvoltare a colimatorului nu e profitabilă. Cele 22de colimatoare trebuiesc achiziţionate noi (Tabelul 2).Interfaţa cu tubul de raze X trebuie specificată. Camerade ionizare, grila şi caseta filmului de asemeneatrebuiesc achiziţionate noi. La selectarea acestorcomponente interfaţa trebuie să se potrivească cu11

componentele deja existente. Generatorul, tubul de raze X şi cablurile de înaltă tensiune pot firefolosite fără modificare. Camera de ionizare trebuie readaptată, calibrată şi ajustată pentrugeneratorul utilizat. Pentru tubul de raze X braţul trebuie proiectat corespunzător noii geometriide radiere (SID = 150 cm). Pentru interfaţa tub-colimator trebuie concepută o legătură cu flanşă.SID-ul (Source-to-Image receptor Distance) de la MRF de 120 cm reprezintă lungimea minimăpentru distanţa focală a filmului. Noul design relizează un SID de 150 cm. Prin aceastacalitatea expunerii va creşte considerabil. Recomandarea din literatura tehnică de specialitateeste de un SID optim de 150 cm [5]. Este luat în considerare ca dimensiunile de instalare suntmenţinute. Accesibilitatea pentru pacienţi şi personal este de asemenea îmbunătăţită deaceasta.Un C-arm oferă fixareacomponentelor şi realizează un spaţiuliber pentru examinare. Pentru castandul MRF să poată fi utilizat, nouagreutate verticală trebuie corelatăcompensării de greutate a arcurilor cugaz existente. Ajustarile, cum ar fipanoul de comandă, protecţia laradiaţie şi suprafeţele nu suntdiscutate în acest document.Dezvoltarea acestui proiect estedenumit TEMCO GRx-04.C-arm are trei interfeţe: interfaţatub/colimator, interfaţa cu elevatorstand şi interfaţa cu dispozitivulPotter-Bucky – în continuare numitnumai Bucky. Expunerea la pacienţiistînd in picioare sau şezînd este executată numai dacă mişcarea verticală este întreruptă.Trebuie luat în considerare că braţul tubului şi Bucky generează tensiuni multiaxiale. Structuramecanică trebuie să fie rigidă la torsiune. Rigiditatea la răsucire trebuie să anuleze şi oscilaţiileîn timpul mişcării. Pentru a satisface aceasta specificaţie, cadrul este realizat dintr-un profilpătrat. Datorită numărului mic de sisteme nu sunt utilizate unelte sau forme speciale.Tehnologia de manufacturare este astfel bazată pe fabricaţia convenţională. Tehnologia defabricaţie constă din părţi convenţionale, table şi ansambluri sudate. Toate părţile sunt supuseunui tratament de protecţie. Părţile ce sunt în contact cu pacientul şi personalul trebuiescacoperite cu vopsea compatibilă biologic. La alegere, materialele poluante sunt evitate.Materialele sunt alese după următoarele criterii:Figura 6: Designul nou TEMCO GRx-04informaţii pentru eliminarereducerea în costurile relevante ale mediuluimetode de lucru eficiente cu resurseleevaluarea influenţei asupra mediuluiindeplinirea cerinţelor legale şi normativeMinimul necesar a fost proiectat in modelul CAD spatial. Toate componentelenecesare,inclusiv generatorul de HV, au fost inserate în modelul CAD al GRx-04. Împreună cugeneratorul GRx-04 a fost inserat în camera radiologică (Figura 7). Aliniamentul modulului s-arealizat sub aspectele spaţiului de examinare (Figura 8) şi al accesului (uşi, ferestre, interfaţageneratorului). Dimensiunile au fost verificate. Rezultatele au arătat ca noul design TEMCOGRx-04, în ciuda unui SID maximizat (de la 120 cm iniţial, realizat la 150 cm) şi-a păstrat12

dimensiunile specificate legal. O accesibilitate mai bună pentru pacient şi personalul medical afost realizată.APARATURA MEDICALA - REPREZENTANTA SI SERVICEFigura 7: Camera radiograficăFigura 8: Dimensiunile specificate legalNorme utilizateAceste cerinţe trebuiesc îndeplinite şi demonstrate de produsele medicale înainte de aducereaîn funcţiune [10].IEC 60601-1 (1996) Echipament medical electric(DIN EN 60601-1) Partea 1: Specificaţii generale pentru acurateţeIEC 60601-1-1 (9/94) Echipament medical electric(DIN EN 60601-1-1) Partea 1: Specificaţii generale pentru acurateţePrima normă adiţională: Specificaţii pentru acurateţea sistemelor medicale electriceIEC 60601-2-32 (11/95) Echipament medical electricPartea 2: Specificaţii speciale pentru acurateţea echipamentelor pentru aplicaţii radiograficeCSA-C22.2 Nr.601.1 M90 Identic cu (the IEC 60601-1 with national (Canada) additions)UL 2601-1 (10/97) Identic cu (the IEC 60601-1 with the national (USA) additions)Norma ISO 14000 pentru managementul mediului trebuie sa fie îndeplinită pentru produselemedicale. Această serie de norme nu este prevazută special pentru produsele medicinale. Eletrebuiesc aplicate pentru produsele medicinale în mod deosebit.13

CONCLUZIIAcest articol demonstrează casoluţia realizată a îndeplinit cerinţeleimpuse. Programul fixat, de cinci lunide la lansarea comenzii pînă larecepţia sistemelor a fost acceptată.Transformarea sistemelor MRF însisteme Bucky standard a realizat oîmbunătăţire a calităţii dispozitivului,o mai bună utilizare a spaţiului şi omai bună posibilitate de accespentru doctor şi pacient. Noilecomponente, Bucky, camera deFigura 9: Instalaţia TEMCO GRx-04 de la Spitalul Universitar deionizare, grila, colimatorul, şi placaUrgenţă – Bucureştifrontală, realizează o mai bunăcalitate a radiografiei. Prin transformarea din sistem MRF în sistem Bucky standard a devenitposibil ca operatorii de radiografie să pună sistemele din nou în funcţiune. Prin refolosireacomponentelor MRF, elevator stand, generatorul, cabluri şi tubul de raze X, costurile au fostconsiderabil scăzute în comparaţie cu o achiziţionare nouă.Certificarea pentru CE a fost pregătită în concordanţă cu normele standard descriseîn acest document. Testele de încărcare au fost executate şi descrise în protocol. Materialeleutilizate nu conţin substanţe poluante. Straturile de suprafaţă sunt compatibile cu pielea şicertificate pentru compatibilitate biologică. Noul sistem dezvoltat, TEMCO GRx-04, esteconstruit modular şi poate fi utilizat în alte aplicaţii. La ultimul proiect TEMCO GRx-04 s-acontribuit pentru îndeplinirea cerinţelor din hotărîrea “888 Bucureşti". Eliminarea sistemelorMRF a fost transformată cu succes într-un sistem Bucky standard.BIBLIOGRAFIE1. Pompiliu Manea Aparatura şi imagistica medicală - Cluj-Napoca, România: Editura Mediamira, 2007. - ISBN (10)973-713-147-9.2. Pompiliu Manea Instalaţii Electromecanice în tehnică medicală – Bucureşti 1983, Editura didactică şi pedagogicăE.D.P3. *** Oldelft Technical manual. - 1999.4. Laubenberger, Theodor Technik der medizinischen Radiologie - Köln: Deutscher Ärzte-Verlag GmbH, 1999. -ISBN 3-7691-1132-X.5. Hoxter Von Erwin A. Röntgenaufnahmetechnik / Hrsg. Aktiengesellschaft Siemens. - Siemens AktiengesellschaftBerlin: [s.n.], 1991. - ISBN 3-8009-1566-9.6. Bushong Stewart C. Radiologic Science for technologists: physics, biology, and protection - St. Luis: Mosby,1997. - 6th edition. - ISBN 0-8151-1579-2.7. Ribes Ramon Radiological English - Heidelberg Germany, New York USA: Springer Verlag, 2007. - ISBN-10 3-540-29328-0.8. *** Philips Medical Systems Philips Handbuch Radiographie . - Philips GmbH Hamburg: [s.n.], 1996.9. *** Richtlinie 93/42/EWG des Rates Richtlinie über Medizinprodukte – 10117 Berlin: BVMed BundesverbandMedizintechnologie e.V., 199310. *** DIN EN 60601 Nachweis für medizinische elektrische Geräte - 10625 Berlin, Deutsches Institut für NormungVDE Verlag BmbH11. *** ISO 13485 Medizinprodukte - Qualitätsmanagementsysteme - Anforderungen für regulatorische Zwecke, BeuthVerlag12. *** DIN EN ISO 9001 Normung Europäisches Komitee für Qualitätsmanagement Systeme, Anforderungen, - 10772Berlin: Beuth Verlag GmbH, 200714Departament Stomatologie400489 CLUJ-NAPOCA, Str. Republicii nr. 65-67;

Tel: +40 - (0)264.599.331; Fax: +40 - (0)264.596.270Dr. Mircea Puia / mpuia@temco.ro / 0745.348.034 Line ManagerDr. Adrian Zah 0742 010 122 Prof Tibi Poraczky 0744 606 944Autoclave Ritter America PURETEC 18/23 BCLASĂ DE STERILIZARE B - cea mai rapidă,dedicată inclusiv pieselor de mână, materialuluiambalat în pungi de sterilizare cu uscare automataperfectăPrograme specializate pe material de sterilizatProgram de sterilizare rapidă pentru urgențeVacuum presterilizare, vacuum fracționat, platoustabil de temperatură și presiuneReverse Engineering of someCardiovascular DevicesD. Rafiroiu 1 , A. Iancu 2 , A. Lazar 2 , I. Tiseanu 3 , T. Craciunescu 3 , J. Hart 41 Technical University of Cluj-Napoca/Electrical Engineering, Cluj-Napoca, Romaniadan.rafiroiu@et.utcluj.ro2 Iuliu Hatieganu University of Medicine and Pharmacy/Heart Institute, Cluj-Napoca, Romania3 National Institute for Lasers, Plasma and Radiation Physics/X-Ray Microtomography Laboratory,Bucharest, Romania4 Sheffield Hallam University/Faculty of Health and Wellbeing, Sheffield, UKAbstract— An X-Ray microtompgraphic and a laser based method have been used forgetting surface scan of some cardiovascular devices. Several stent and mechanical heartvalve types have been scanned, highlighting the advantages and disadvantages of eachmethod. The major advantage of X-Ray microtomography is the possibility of evaluatingthe mass distribution inside the sample, whilst the laser scanning is independent of thedensity of the sample.Keywords— Reverse engineering, X-Ray microtomography, 3D Laser scan, Mechanicalheart valves, Stents.INTRODUCTIONThe European Medical Device Association (Eucomed) identifies the cardiovascularsector as a key impact area for medical devices in the coming years, citing interventionalcardiology (including coronary angiography and stenting), management of arrhythmia andstroke as prime exemplars of the significant contribution made by medical technology to patientcare [1]. Replacement of diseased heart valves is also a primary concern.Cardiovascular device manufacturers face increasing pressure to bring products tomarket rapidly, whilst minimizing costs. Modeling and simulation will play an increasinglyimportant role in this demanding environment. Among other purposes, simulations and modelsare often used in order to support and strengthen experimental conclusions as well as toprovide a more accurate model of behavior.15

Accuracy in modeling and simulation of cardiovascular devices is ensured by thecomplexity of the models, which are usually multi-physics and multi-scale models, and by therealistic representation of the 3D structures representing organs and medical devices. In whatthe realism of the geometry of an object is concerned, its accurate measuring followed by thereconstruction as a 3D model plays a vital role. This process is known as reverse engineering(RE).Mechanical investigation of stent behavior in-vitro has included modeling andexperimental measurement of geometric changes during stent expansion [2] with someextension of this work to examine contact of the stent with the vessel and the resulting stressdistribution [3]. Other stent-related applications are still on the work-bench. One of the concernsabout carotid artery stenting (CAS) for example is the development of re-stenosis. Severalattempts have been made to overcome this drawback by using combinations of self-expandingand balloon expandable drug-eluting stents [4], [5]. Yet this surgical procedure still needsthorough experimental and numerical simulation investigations. For those numerical simulationto produce relevant results, realistic representation of the stent geometries and materialproperties is compulsory.In-vitro crushing tests are commonly used for assessing endovascular implants, thushelping manufacturers to improve the quality of their products [6], [7]. Even though the crushphenomenon is fairly rare in ISR, due to the protection conferred by the initial self-expandingstent [5], a finite element analysis (FEA) is however recommended and this is where thecontribution of a powerful resource like RE is welcome.Another potential application of RE for cardiovascular devices technology is theassessment of artificial heart valves (AHVs) performances. As AHVs are known to suffer fromthromboembolic complications, associated with local fluid dynamics, their potential impact onblood components, such as red blood cells (RBCS) or platelets, must be evaluated. Valvefunction is driven by interaction between the blood and the motion of solid valve structure. Inorder to examine such systems computationally it is necessary to consider both the solid andthe fluid phases simultaneously, requiring a fluid-structure interaction (FSI) analysis. To fullytaking advantage of the recent achievements in hardware and simulation software technology,realistic representations of the structural part of the model, i.e. the valve structure, has to beused. That is how RE intervene for brings these devices apart by analyzing their structure andworkings in detail, without copying anything from the original.Our paper presents several attempts of making use of two of the RE’s tools, X-Raymicrotomography and 3D laser scan, for getting a proper insight in the stents’ and AHVs’design.The X-Ray microtomography systemMETHODSAll our radiographic measurements have been attempted by using the X-Ray microtomographysystem (Fig. 1) from the National Institute for Lasers, Plasma and RadiationPhysics (NILPRP) [8].16

Fig. 1 The X-Ray microtomographic system with sub-micronic resolutionTable 1 Specifications of the microtomographic systemMicrofocus X-Ray sourceX-Ray detection:- Detector elements- Detector Effective AreaDigital OutputSample micrometricmanipulator-X stage-Z stageMax. high voltage: 225 kVpFeature recognition:

diode assemblies is characterized by a grate dynamic margin (a 16 bits digital output). Thatallows for getting high definition and high contrast images. Positioning and turning around of thesample are insured by a set of six high precision motorized micrometric manipulators.Automation, control and data acquisition are insured by an in-house software package. Thetomographic reconstruction for the cone-beam scanning is based on an optimizedimplementation of the modified Feldkamp algorithm. Using a parallelization technique onmultiprocessors workstations, experimental data consisting of large radiographic images(1220x1216 pixels) are processed for getting 3D reconstructions (1024x1024x1024 voxels) ofthe scanned sample. The most important characteristics of the X-Ray microtomographic systemare presented in Table 1.Stent scanningThree stents of two differenttypes have been scanned. The firstwas a straight Acculink(tm) selfexpandingcarotid stent (Fig. 2).Fig. 2 Acculink(tm) self expanding carotid stentThese laser cut stents are made of nitinol, which is a shape memory alloy, typicallycomposed of 50 to 56.6% nickel by weight. The nitinol superelasticity model is based onexperimental data of nitinol wires published by Pelton et al [9] and has already beenimplemented in the finite element solvers ABAQUS, ANSYS and LS_DYNA.Our X-Ray tomography results for the Acculink stent are presented in figure 3.Information about the scanning setup and parameters are also presented, in table 2.Table 2 Specifications about the stent scanning procedureX-Ray source Feinfocus nano-focus open X-ray tube 225 kV 15 WIrradiation parameters HV=90 kV, I=250 AX-Ray detector 1248x1248 Si flat panel, 14bits digital outputSpatial resolution 22 mNumber of projections 480Figure 3 shows a transversal and a longitudinal slice together with the 3D reconstructed imagein STL format. A detailed representation of one end of the stent is illustrated in figure 3 d. As thetriangulation of the stent surface is still visible, the next step towards an accurate representationof its geometry will be to extract the wire section and its longitudinal path. The wire section willthen be swept along the path and the smooth full 3D model reconstructed.(a)(b)18

(c)(d)Fig. 3 Radiographic images ((a) and (b)), and the reconstructed 3D surface ((c) and (d))of the Acculink self-expanding carotid stent(a)(b)Fig. 4 Reconstructed 3Dsurfaces of the MedtronicDriver stents: 14 mm long(a), 9 mm long (b)Secondly, balloon expandable bare stents from Medtronic have been scanned. The twostents made of a cobalt alloy, have been expanded until 5 mm, to fit into the 6 mm autoexpandablestent. Using the same microtomographic procedure, the 3D surfaces of the twostents were reconstructed (Fig. 4).Valve scanningAfter successfully scanning the three stents, a three mechanical heart valves scanningwas attempted. All valves were single disk valves but their manufacturers are different:Medtronic-Hall, Omniscience and Bjork-Shiley. This second attempt of a medical devicescanning was however more problematic.Our first attempt was to use the same X-Ray tomographic technology, but we havesoon found out about the big difference in density between the valve housing (the ring) which isusually made of titanium and the pyrolytic carbon layer that covers its occluder (the disc). TheX-Ray/Fluoroscopic analysis of the occluder’s inner structure (Fig. 5 a) has revealed thepresence of a porous (low density) medium (graphite). The graphite core of the occluder waslooking to be impregnated with 30-150 m tungsten particles. Tungsten particles are sometimesused to render the valve more radiologically visible after implantation [10]. Because the threeelements noticed in the occluder’s structure (pyrolytic carbon, graphite and tungsten) havedifferent densities, the 3D reconstruction of the occluder’s surface is quite difficult andinaccurate (Fig. 5 b).19

(a)(b)Fig. 5 X-Ray/Fluoroscopic result showing the presence of tungsten particles in the structure ofthe occluder (a), reconstructed 3D surfaces of the Medrtonic-Hall valve after simultaneous scanof all its parts (b), reconstructed 3D surface of the occluder after independent scannUnder these circumstances, the immediate solution was to take the valve apart, thusallowing us to scan the two pieces independently. Figure 5 c shows the CAD image of theMedtronic-Hall’s occluder after independent scan.In the case of the Bjork-Shiley valve, the situation looked even worse. According to ourradiological results, the carbon-coated disk contains a highly concentrated, ring-shapedtungsten structure (Fig. 7) which is expected to change the mass distribution of the occluder andits moment of inertia also. However, scanning the both parts of the valve simultaneously wasalmost impossible, requiring its pulling apart and a separate scanning of each part.(c)Fig. 7 X-Ray image of the Bjork-Shiley valve, revealing the presence of a discontinuous ringshapedtungsten structure inside the occluder20

Laser scanning of the valvesGiven this situation, in order to get a better representation of the valves’ surfaces, wehave been bounded to have recourse to the laser scanning technique. An armed based laserscanner from Metris was used for scanning the valves but again we have been obliged to geteach valve apart.(a)Fig. 8 The CAD models of the Medtronic-Hall (a) and Saint Jude (b) valves obtained throughlaser scanningThe results that we have got were very accurate but there is a risk of damaging thevalve structure when taking it apart. However, in what the Medtronic-Hall valve is concerned,the results are satisfactory because it properly closes after reassembling it (Fig. 8 a). Using thistechnology, we have also scanned a bileaflet valve (Saint Jude) and successfully tested its CADmodel in our simulations [11].(b)CONCLUSIONSTwo methods of getting CAD images for some cardiovascular devices have beenevaluated, each having its advantages and disadvantages. When a stent scan is needed, the X-Ray tomography is more that satisfactory. When a valve scan is needed, the use of X-Raymicrotomography is problematical because of the inhomogeneous structure of the valve.Another problem that both the X-Ray microtomography and the laser based scanning techniquehave is the necessity of taking the valve apart. However, the first method has the advantage ofallowing for an accurate evaluation of the moment of inertia of the valve, which a methodexclusively based on surface scan doesn’t have.REFERENCES[1]. http://www.eucomed.org/Home/portal/press/focus_on/2006/200609mtf55.aspx[2]. Migliavacca F, et al (2005) A predictive study of the mechanical behaviour of coronary stents bycomputer modeling. Med Eng Phys; 27(1):13-18[3]. Gervaso F,et al (2008) On the effects of different strategies in modelling balloon-expandable stentingby means of finite element method. J. Biomech; 41(6):1206-12[4]. Fernandez A, Andersen G, et al. (2008) Midterm results of a sirolimus-eluting stent implanted forrecurrent carotid in-stent restenosis. J. Endovascular Ther. 15(3):378-38121

[5]. Iancu A, Lazar A, (2008) Re: “Midterm results of a sirolimus-eluting stent implanted for recurrentcarotid in-stent restenosis”. J. Endovascular Ther. 15(6): 706-707[6]. Lachowitzer M, (2008) Assessing Radial Tests for Endovascular Implants, MD&DI May 2008[7]. Labossiere P. E., Perry K. E. (2006) FEA of In-Vitro Test Methods for Radial Force Characterization, inPoc. of Int. Conf. on Shape Memory and Superelastic Technologies, May 7-11, 2006, Pacific Grove,California, USA, p. 645-652[8]. X-Ray Microtomography Laboratory: http://tomography.inflpr.ro[9]. Gong X-Y and Pelton A.R. (2002) Finite element analysis on nitinol medical applications, Proc. ofIMECE 2002: BED-vol. 53, 1-2[10]. Artificial heart valve, www.madehow.com/Volume-6/Artificial-Heart_Valve.html[11]. Rafiroiu D, Diaz-Zuccarini V, Narracott A.J, Lawford P.V, Hose D.R, (2008) Multi-Physics & Multi-Scale Modelling: Closure Dynamics of a Bileaflet Prosthetic Heart Valve. Journal of Biomechanics,41, Suplement 1Departament Stomatologie400489 CLUJ-NAPOCA, Str. Republicii nr. 65-67;Tel: +40 - (0)264.599.331; Fax: +40 - (0)264.596.270Dr. Mircea Puia / mpuia@temco.ro / 0745.348.034 Line ManagerDr. Adrian Zah 0742 010 122 Prof Tibi Poraczky 0744 606 944 Autoclave high-class, de clasă S și B, cu displaygrafic, imprimantă inclusă, complet programabile Sistem automat de închidere motorizată șiprotecție în 3 pașiControl prin microprocesorFiltrare suplimentară bactericidăPrograme specializate pe diferite tipuri de materialPompă de vacuum pulsatRezervoare interne pentru apă distilată și cea uzatăConexiune PC cu transfer de date sterilizareOpțional: modul USB cu card memorie pentrutipărire ulterioarăLES TURBINES AXIALES -GENERALITESVladimir SĂPLĂCANInterne dans le Service de Chirurgie CardiaqueCentre Hospitalier Universitaire de CaenCAEN, FRANCEvladimirsaplacan@yahoo.comLes complications des turbines axialesL’assistance circulatoire reste un traitement de référence dans l’insuffisancecardiaque terminale. La pénurie des greffons stimule la communauté médiale àtrouver une solution pour assister à long terme, voir définitivement le cœur malade.Dans le cadre de cette démarche, des nouvelles générations de pompesapparaissent. Les turbines axiales ont fait déjà preuve de leur efficacité et sontutilisées dans le monde entier. Hélas, avec des effets secondaires non22

négligeables. Le but de cette publication est de faire le point sur les complicationsdes turbines axiales à travers la littérature.Axial pumps complicationsCardiac mechanical support is a reference treatment in cardiac failure. The lack ofcardiac transplant donors forces the medical community looking for solutions oflong time cardiac assistance. New generations of pumps are developed for thispurpose. Axial pumps are already in clinical trials all around the world.Unfortunately serious adverse effects are associated. The purpose of thispublication is to focus on these complications of axial pumps.L’insuffisance cardiaque reste une cause principale de décès dans les paysdéveloppés. (aux Etats-Unis, 50 000 /an). Environ 15 000 patients pourraient bénéficier de lagreffe chaque année aux Etats-Unis, mais seulement 2500 cœurs sont donnés. Laconséquence est que environ un tiers des patients sur la liste de greffe décèdent en attendant(1). A présent aux Etats-Unis il y a environ 70 000 de patients insuffisants cardiaques quipeuvent mourir à cause de leur maladie parce’qu’ils attendent trop longtemps un greffon ou ilsne sont pas des candidats à la greffe (2).Les indications d’assistanceA. « Bridge to transplant »Pour élargir les options de traitement pour les patients insuffisants cardiaquesterminaux, le National Institut of Health a démarré un programme dans les années ‘70 pourdévelopper un dispositif de support circulatoire. La première utilisation des assistancesmécaniques est le résultat d’une observation faite par les chirurgiens cardiaques: il y despatients qui ne peuvent pas être sevrés de la circulation extracorporelle juste après la fin del’intervention, mais qui supportent le sevrage après une période quelconque d’assistance,permettant le repos et la récupération du cœur.Les indications d’utilisation ont englobé par la suite l’assistance en attente de greffe(bridge to transplantation). Aujourd’hui l’assistance circulatoire est devenue une méthodecommune de stabiliser les patients dans une insuffisance cardiaque profonde en préservant lafonction globale de leurs organes, gagnant le temps nécessaire pour trouver un donneurcardiaque.Les critères pour implanter une assistance ventriculaire gauche bridge to transplantsont les suivantes (3):Inclusion:1. Candidat à la greffe2. Paramètres hémodynamiques: index cardiaque < 2.0 l/ min/ m², pressionsystolique 20 mm HgExclusion:1. Considérations techniques: surface corporelle

3. Facteurs de risques pour des complications per opératoires: pression atriale droite>16 mm Hg, redux, temps de prothrombine >16 s, leucocytes >15 000, diurèse 38.5 °CB. « Bridge to recovery/ Destination therapy »Les recherches actuelles sont en train d’évaluer l’extension de l’utilisation: assistanceen attente de la récupération du cœur (bridge to recovery) ou assistance définitive (destinationtherapy). Les deux applications impliquent des patients insuffisants cardiaques à haut risque dedécès avec la thérapie médicamenteuse maximale et/ou avec une assistance temporaire(contre pulsion ou ECMO), qui ne sont pas de candidats à la greffe (4).Il faut se souvenir que les premières utilisations d’une assistance étaient comme bridgeto recovery (le sevrage difficile de la circulation extra corporelle). Les succès ultérieurs ont éténotés pour le patients en choc cardiogénique post cardiotomie, myocardite aigue ou périinfarctus aigue myocardique. Moins fréquent, les patients en insuffisance cardiaque chroniqueont été assistés jusqu’un point ou leur cœur avait récupéré une fonction qui permettait lesevrage du système. Les évidences ont montré les bénéfices après l’assistance en casd’insuffisance cardiaque chronique: la réversibilité de la dilatation cavitaire, la réduction de lamasse globale du ventricule gauche, la régression de l’hypertrophie myocitaire, une meilleureréponse inotrope à l’adrénaline, l’ « up régulation » de gênes inhibitrices de l’apoptose, unemeilleure fonction mitochondriale au niveau du cœur (5). Dandel et coll (6), sur un lot de 131patients avec une assistance gauche posée pour insuffisance cardiaque terminale rapportent lesevrage des 32 de patients après une période moyenne de 4.6 mois d’assistance (3semaines – 8 mois), avec 22 patients sur 32 sans récidive à 3 ans.Pourtant, le succès rencontré avec les assistances dans les insuffisances cardiaquesaigues n’est pas rencontré dans l’insuffisance chronique. Mann et al spéculaient en ‘98 mêmeque le « bridge to recovery » dans l’insuffisance cardiaque chronique c’est « un bridge too farto cross » (7). En 2007, leur conclusion est maintenue: la fonction cardiaque récupèrebeaucoup après la pose d’une assistance, mais le degré de récupération clinique ne permetpas dans la majorité des cas l’explantation du système (8). C’est une des raisons pour laquelleune pression continue est maintenue pour trouver des systèmes d’assistance circulatoireutilisables à long terme, même à vie (« destination therapy »), avec les moindres effetssecondaires, pour les patients non candidates à la greffe en insuffisance cardiaque terminale.Pour ces patients, l’étude REMATCH a montré que la survie à 1 an et 2 ans est nettementsupérieure sous assistance mécanique pulsatile que sous traitement médicamenteux isolé(52% vs 28% à 1 an et 29% vs 13% à 2 ans). Survie prolongée mais hélas, avec des effetssecondaires-complications importantes (9).Les systèmes d’assistanceLe concept initial d’assistance était un système capable de capter en totalité le débitcardiaque et de produire des flux jusqu’à 12 l/min. Pour répondre à ça, les pompes pulsatilessont apparues. Elles ont une dimension considérable et nécessitent une surface corporelle deminimum 2m², en excluant ainsi les enfants et les petits adultes. (10) Les pompes pulsatiles ontaugmenté la survie des patients terminaux en attente de greffe, mais elles ont une incidenceélevée des complications. Plus de 50% des patients traités par une pompe pulsatile vont avoirune complication potentiellement létale, surtout des accidents thromboemboliques ou desinfections (11).En quête d’un système d’assistance avec moins de complications, qui puisse être utiliséà long terme, dans la dernière décade, une nouvelle génération de pompes a été développéepour assurer des niveaux physiologiques de support cardiaque en minimisant les complications24

– les turbines axiales (4). Depuis la fin des années ’90 elles sont utilisées, et sont à cemoment évaluées dans des essais dans le monde entier.Elles éjectent le sang en flux continu par l’action d’un rotor qui tourne dans un champélectromagnétique, sont beaucoup plus petites, ne nécessitant pas une chambre decompression, plus faciles à implanter, avec moins de complications tardives, et qui offrent desrésultats encourageants à long terme. Elles sont plus silencieuses, nécessitent moins d’énergieque les pulsatiles et ont une durabilité plus longue du à l’absence des frictions entre leursparties composantes.Parmi les plus utilisées à présent, il y a la Jarvik 2000, la MicroMed Debakey, laHeartMate II et l’Incor Berlin Heart.La Jarvik 2000La Jarvik 2000 (Jarvik Heart Inc, New York, NY, USA) est une pompe des dimensionsd’un tube de rouge à lèvres (figure 1, 2), qui pèse 90g (2.4 cm en diamètre sur 5.5 cm enlongueur, un déplacement de 25 ml), développée par le Dr. Robert Jarvik dans les années ‘80.Figure 1: Jarvik 2000Figure 2: Jarvik 2000 - la turbineElle assure un flux continu entre le ventricule gauche (VG) et l’aorte (ascendante oudescendante). C’est la seule pompe (à présent) qui est placée à l’intérieur du VG, nenécessitant pas une canule inflow. La propulsion se fait à l’aide d’un rotor en alliage denéodynium-fer-bor sur lequel il y a 2 lames en titane, qui tourne dans un champélectromagnétique crée par le moteur de la pompe avec des vitesses de 8000- 12000 rpm,délivrant un flux systémique de 3-8 l/min. Le câble d’alimentation passe par un tunnel souscutanéjusqu’à l’orifice externe situé sous-costal pour les patients en attende de greffe (EtatsUnis) ou derrière la mastoïde, au niveau d’un piédestal en titane fixé dans l’os, pour les patients« destination thérapy » (Europe). La pompe est alimentée par des batteries externes portables.Elle n’a pas de valves, de vent externe ou de chambre de compliance. L’implantation se faithabituellement par thoracotomie gauche.25

La pompe pousse le sang dans une prothèse de 16 mm qui sera anastomosée auniveau de l’aorte ascendante (figure 3) ou descendante (figure 2)Figure 3: Jarvik 2000 – principeFigure 4: Jarvik 2000 sur le scanner 3D26

MicroMed DeBakeyLa pompe MicroMed DeBakey (MicroMed Techonology , Inc Houston Texas) est lapompe axiale la plus implantée dans le monde avec 342 implants on Septembre 2005 (12).Figure 5: MicroMed DeBakeyFigure 6: MicroMed DeBakey –la turbineElle a été développée dans les années ‘80 par les Drs. Michael DeBakey et GeorgeNoon et les ingénieurs de la NASA. La pompe mesure 3.5 cm en diamètre, 7.6 cm en longueuret pèse 95g. Elle est entrainée par le même principe de champ électromagnétique. Le rotor dela pompe a 6 lames en titane avec des magnètes dans chacune. Le rotor tourne à 7 500 – 12000 rpm. Le sang arrive dans la pompe par une canule inflow en titane, qui est fixée dans leVG. Sur la prothèse outflow il y a une sonde à effet doppler qui mesure en continu le débitsanguin. Finalement, la prothèse outflow (Vascutec) est anastomosée sur l’aorte ascendante.La pompe est connectée au système externe de contrôle par un câble percutané, qui contientles câbles d’alimentation de la pompe et de la sonde écho (12,13). La pompe est alimentée pardes batteries externes de 12V. La pompe nécessite un placement dans une pocheprepéritoneale dans l’hypochondre gauche. L’implantation par sternotomie ou thoracotomie aété décrite.HeartMate IILa HeartMate II (HeartMate II, Thoratec Corporation, Pleasanton, Calif) a étédéveloppée dans les années ’90. Elle est construite sur le même principe que les pompes déjàprésentées. Le moteur génère un champ électromagnétique qui entraine le rotor, sur lequel il ya 3 lames en titane. Les canules inflow et outflow sont en Dacron (CR Bard, Haverhill, PA) etnécessitent précoagulation (14). La pompe est placée dans une poche prépéritonéale ou dansla musculature abdominale (figure 7,8).Figure 7: HeartMate IIFigure 8: HeartMate II – principe27

Incor Berlin HeartLe principe est celui du rotor suspendu (il n’y a pasde contact entrele rotor et les autres surfaces) qui tourne dans unchamp électromagnétique. Elle a 3 cm en diamètre, 12 cmen longueur, et pèse 200 g. Les canules sont en silicone,assurant une grande flexibilité (figure 9). Les surfaces quiviennent en contact avec le sang sont traitées avec lasurface bioactive Carmeda.Tous ces dispositifs offre une espérance pour despatients en stade terminal autrement. Les pompes à fluxaxial assurent une assistance circulatoire à moyen et long Figure 9: Incor Berlin Heartterme pour les patients insuffisants cardiaques chroniques,en attente de greffe ou non (« bridge to transplant », « bridge to recovery/ destinationtherapy »). Elles sont plus petites, plus silencieuses, plus facilement implantables, avec moinsde complications post opératoires face à leurs ainées, les pompes pulsatiles. Moins, mais pasabsentes. Dans les chapitres suivants sont exposés les principaux effets indésirables desturbines axiales, à travers les articles publiés dans la littérature médicale.LES INFECTIONSLes complications majeures qui ont limité et limitent encore l’utilisation des LVAD à longterme sont les infections. L’infection liée au système d’assistance est une complicationcommune qui peut retarder ou empêcher la greffe et qui peut déterminer le décès des patients« bridge to recovery » ou « destination therapy ». L’étude REMATCH a montré que la premièrecause de mortalité pour les patients ayant une assistance ventriculaire gauche à long terme estle sepsis. (9) L’incidence de l’infection pour les systèmes pulsatiles va jusqu’à 50-60% (15) avecune moyenne d’environ 30-40% (16). Les infections sont associées à une morbiditésignificative, avec des dépenses financières importantes, même si l’évolution post greffe n’estpas beaucoup influencée (17). Pour les patients récusés pour la greffe qui bénéficient d’uneassistance mécanique cardiaque (« destination therapy »), une infection du système estextrêmement difficile à guérir vu que l’ablation de la pompe est impossible (l’infection est lacause principale de décès pour ces patients dans l’étude REMATCH) (17).Aspects physiopathologiquesLes germes le plus souvent incriminés sont les Gram +, avec une prédominance desStaphylocoques coagulase-négatifs (18). Ensemble avec le Staphylocoques, il y d’autresgermes fréquemment rencontrés: Pseudomonas, Enterocoque, Candida. Ils ont tous un aspectcommun: ils produisent des biofilms (figure 10) (19).Figure 10: Pseudomonas: planctonique et en biofilm (19)28

Le biofilm est défini comme une structure de cellules englobées dans une matriceautoproduite de polymères, adhérente à une surface inerte ou vivante. Les germes qui viventisolés (la forme planctonique des germes) détectent les surfaces artificielles et y adhèrent et semultiplient en formant des colonies. Les microorganismes des colonies vont modifier leurphénotype: ils commencent à produire une matrice de polysaccharides qui va constituer unobstacle physique face aux actions de leucocytes et face aux antibiotiques, et en plus, ilsdiminuent leur activité métabolique, chose qui va les rendre moins sensible à l’action desantibiotiques. Le résultat est le suivant: les microorganismes arrivés dans la plaie au moment del’intervention vont survivre pour des longues périodes, malgré la présence des mécanismes dedéfenses et des antibiotiques. Ils sont capable de produire un syndrome septique quelquessemaines ou mois plus tard. Les lésions cutanés liées au câble permettent aussi la colonisationdes surfaces artificielles et peuvent provoquer un sepsis tardif (19).Les infections liées au câbleCes infections liées au câble (« driveline infections ») sont un obstacle particulièrementdifficile et une fois apparues, extrêmement difficile à contrôler (1).Tjan et coll, dans une étude effectuéesur 73 patients porteurs de Novacor etHeartMate (assistances pulsatiles) ont montréque l’infection liée au câble reste une causemajeure de morbidité. L’incidence del’infection monte en même temps que la duréede l’assistance (100% pour Novacor implantésur une période de plus d’un an) (20).Le mécanisme principal incriminé parles auteurs est plutôt simple: un traumatismeau niveau de la porte de sortie du câble -traction, torsion du à la mobilisation (la batteriequi tombe, le câble qui s’accroche pendant lamarche etc.). Comme le but de cesFigure 11: infection de la loge de pompeNovacor (20)assistances ventriculaires à long terme est de soutenir le cœur en permettant la mobilisation,c’est pratiquement impossible d’éviter ces traumatismes (71% des infections attribués auxtraumatismes documentés au niveau du câble).L’infection du câble propagée au niveau de la poche de l’appareil peut nécessiterl’explantation du système et la greffe en urgence (6 patients sur 17 infectés (20)) (figure 11).Les germes impliqués ont été premièrement les Staphylocoques (S. Aureus et Epidermidis) (1).Les mêmes auteurs comparent leurs résultats avec les publications sur les turbinesaxiales. La conclusion est la suivante: « c’est impressionnant qu’ils n’ont eu même pas un casd’infection », en parlant d’un lot de 24 patients qui ont bénéficié d’une turbine axiale dans uncentre allemand (1).Siegenthaler et coll (17) ont comparé le risque d’infection entre la Jarvik 2000 et laHeartMate I pulsatile, sans avoir des différences de facteurs de risque préopératoire pour lesdeux groupes. La période d’assistance a varié entre 26-221 J (HeartMate I) et 8-411 J (Jarvik).La Jarvik a été posée par thoracotomie postéro latérale gauche, la pompe pulsatile parsternotomie. En regard à la technique, la pose de la HM pulsatile a nécessité 4 reprises pourhémostase (déchirure d’une artère diaphragmatique, déhiscence de la prothèse au niveau del’anastomose distale et 2 hématomes dans la loge de la pompe). Les trois derniers ontdéveloppé une infection dans les suites (figure 12).29

Complications infectieuses Heart Mate I (11 patients) Jarvik 2000 (6 patients)Infections de câble 7 (64%) 1 (16%)Infections de la poche 5 (45%) -Septicémies 3 (27%) -Figure 12: Les infections dans les 2 groupes (17)L’évolution favorable sous traitement médical seulement a été possible dans 7 cas pourla HeartMate I et dans l’unique cas d’infection de la Jarvik (à J 270 d’assistance, une infectiondu câble, exprimée cliniquement par une douleur au niveau du cou; le patient a présentéultérieurement un écoulement au niveau du dispositif retroauriculaire; le germe identifié,Staphylocoque Aureus, a été éliminé après un traitement antibiotique intraveineux et soinslocaux).Dans le groupe HeartMate, 380 cultures ont été envoyées, 129 sont revenues positives.Pour le groupe Jarvik, 17 sur 50 sont revenues positives. 8 patients HeartMate ont étérehospitalisés pour infection, face à un seul patient Jarvik. Le cout moyen de la rehospitalisationa été de 12 849 euro (17).Figure 13: la période d’assistanceHeartMate I (a) et Jarvik (b) et lestraitements antibiotiques (17)Figure 14: incidence des cultures + (toutessites (a) et pour la plaie seulement (b)) (17)30

Les facteurs qui contribuent à une incidence réduite de l’infection pour le Jarvik sontune porte de sortie fixe située au niveau du scalp bien vascularisé, un câble de dimensionsréduites et la position intraventriculaire – l’absence d’une large pseudocapsule et d’une pochequi favorise l’infection (17).Une explication pour l’incidence réduite des infections est aussi que les turbines axialesdiminuent les traumatismes liés à la pulsatilité au niveau du câble, cause majeure d’infection(21). Le câble utilisé par les pompes axiales a en plus des dimensions plus réduites que celuides pompes pulsatiles (13 .5-15 mm diamètre, qui favorise l’infection au niveau de son point desortie cutané).Par rapport à l’incidence des infections des pompes pulsatiles, les turbines axiales ontune incidence qui parfois est 10 fois moins importante (22). Dans le tableau suivant il y al’incidence des infections publiée dans quelques études:Etude Période d’assistance Infections liées au dispositifBruschi et coll (23): 17patients JarvikFrazier et coll (24 ):26 patients JarvikGoldstein et coll (13):150 patients MicroMedDeBakeyGoldstein et coll (25):30 patients MicroMedDeBakeyNoon et coll (26):32 patients MicroMedDeBakeyVitali et coll (27):11 patients MicroMedDeBakeySchmidt et coll (28):15 patients IncorHaj-Yahia et coll (29):22 patients JarvikSiegenthaler et coll(11): 3 patients JarvikSiegenthaler et coll(22): 102 patientsJarvikGreffe (G): 10 84 J (13-214 J) 2 infections superficielles decâble, sans affecter l’évolutionclinique (20%);0 infections de pompeDestinationtherapy (DT): 7208 J (94-455 J) 0 infectionsG: 22 67 J 2 infections superficielles decâble (9%)DT: 4 502 J 2 décès sans liaison avec unsepsis et pour les 2 autres, 0infectionsG: 150 81 +/- 75 J 5 infections (3.3%)G: 30 2 infections (6 .7%)G: 32 47 J (133 J max) 0 infectionsG: 17 99 J (11- 443 J) 0 infectionsG: 14 5 greffés (90-156J)6 décès (9-63 J)Ablation Incor0 infections171 J280.5 J moyenne 0 infections de pompeDT 118 J (91-170 J) 0 infectionsG: 83 159 J 4 infections (5%)DT: 19 551 J 3 infections (16%)31

Majert-Hohlweg et coll(3): 9 patients JarvikMiller et coll (31): 133patients HeartMate IIDT2 infections du câble au niveaudu piédestal crânien, résoluesmédicamenteuxG 126 J 18 infections de câble (14%)0 infections de pompeTableau 1: l’incidence de l’infection liée aux turbines axiales dans plusieurs étudesPour limiter encore l’incidence de l’infection liée au câble d’alimentation, la compagnieJarvik a développé une technique proche de celle utilisée dans les implants cochléaires. Unpiédestal en titane est fixé dans la mastoïde; le câble d’alimentation sort par l’apex du thorax etpar un chenal sous cutané au niveau du cou, il est branché au niveau du piédestal avec lecâble externe. Les avantages sont l’immobilité du système et la bonne vascularisation du scalp(30). La technique utilisée en chirurgie ORL avec des bons résultats documentés – minimesinfections cutanées superficielles - de plus 90% sur 10 ans (32), a été testée sur des moutonsdans les années ’90 (figure 15). Le piédestal en carbone utilisé en ORL a été remplacé par unen titane après que les moutons ont cassé quelques uns en se frappant la tête contre les murs.Les animaux qui avaient le piédestal crânien d’alimentation n’ont pas eu d’infection cutanéeaprès une période cumulative de 796 J, par rapport aux autres, du groupe des Jarvikalimentées par un câble sous-cutané sorti au niveau de l’épaule, qui ont eu 20% d’infection et50% de guérison retardée mais avec des cultures stériles (32).Le système mastoïdien est utilisé pour les patients qui reçoivent la Jarvik comme« destination therapy » (figure 16). La pompe est approuvée pour ce type d’utilisation en Europeseulement. Aux Etats-Unis, la Jarvik est utilisée seulement en attente de greffe, et le câbled’alimentation est sorti en sous costal.Figure 15: les moutons avec la Jarvik 2000 (32) Figure 16: le piédestal mastoïdien (32)Les infections de la poche de la pompePour les systèmes pulsatiles, le placement de la pompe se fait dans une poche crée auniveau de l’abdomen, d’une dimension assez importante, pour pouvoir loger les pompes. Cettecavité crée au niveau de l’organisme prédispose à l’infection. L’infection, une foi propagée dans32

la loge de la pompe, peut nécessiter l’ablation de celle-ci (1). Pour les patients en attente degreffe, la solution peut-être représenté par la transplantation en urgence, mais pour les patients« destination therapy », la pompe ne peut pas être retirée.Les turbines axiales nécessitent des petites poches sous diaphragmatiquesprepéritonéales ou dans la loge des droits, sans effectuer un délabrement important (pour lesMicroMed DeBakey, Incor Berlin Heart et Thoratec HeartMate II). La Jarvik 2000 est implantéedirectement en intraventriculaire gauche, sans avoir besoin d’une poche supplémentaire.Ces caractéristiques, associées à la faible incidence des infections du câble peuventexpliquer l’absence des rapports dans les études concernant les infections au niveau de la logede pompe (26, 27, 23, 28, 29, 11, 30, 31).La conclusion en ce qui concerne l’infection est que même si le risque infectieuxpersiste après l’implantation des pompes axiales, il est beaucoup diminué par rapport auxsystèmes pulsatiles, ce qui encourage l’utilisation à long terme des turbines à flux continu.THROMBOSE ET HEMORRAGIEMême si la technique de làssistance ventriculaire mécanique est évoluée, monitoriseret gérer le statut hypercoagulable provoqué par la présence de la surface étrangère au niveaudes dispositifs dàssistance, par les modifications rhéologiques et par la stase sanguine, resteune tâche difficile.Lìmplantation de toute assistance mécanique est suivie par des modifications dans lesystème de la coagulation du patients. Aprèstout implant dùne assistance gauche, lerisque hémorragique suit lìntervention danslìmmédiat, et la thrombose associée ou nonà l’embolie devient la menace tardive. Avecles assistances gauches les plus utilisée(pulsatiles), des événementsthromboemboliques sont présents dans prèsde 47% des cas (33). Quant aux turbinesaxiales, le risque de thrombogénèse sembleêtre diminué, non éliminé, mais unethrombose au niveau du cœur gauche qui semobilise dans la pompe peut provoquer undésastre, avec le disfonctionnement dudispositif. Si cèst le cas, restaurer le flux àtravers la pompe dans le plus court délaiest crucial. Il y a la possibilité de changerchirurgicalement le système, mais avec tousles risques liés à une chirurgie cardiaque enurgence sur des patients affaiblis. Làutresolution est le traitement médical, qui nèstpas toujours facile à appliquer, comme on vavoir dans les cas pédiatriques de MicroMedpubliés.Figure 17: composantes des granulesplaquettaires (1 patient-1 symbole) (34)33

Les troubles de l’hémostaseLes modifications de l’hémostase ont été étudiées comparativement sur Novacor(pulsatile) et DeBakey Micromed (axiale) par Koster et coll (34). Làctivation plaquettaire a étécomparable pour les deux dispositifs (mesurée par aggregomettrie). Par contre, la destructionplaquettaire, mise en évidence par la présence de fragments plaquettaires, semble être plusélevée dans le lot DeBakey (PF4 - le facteur 4 plaquettaire et β TG – β thromboglobuline,composantes de granules α plaquettaires ont été mis en évidence) (figure 17).Les systèmes de làctivation de contact de la coagulation et la fibrinolyse sont activésdans les deux cas (augmentation de complexes thrombine-antithrombine III et D-dimères et descomplexes plasmine-antiplasmine). Même si la MicroMed a les caractères théoriques pourréduire les risques de thrombose dans la pompe (il n`y a pas de chambre de compression, pasde valves) son potentiel thrombogène semble venir des effets systémiques (trauma plaquettaireet làctivation du système de la coagulation). Par contre la balance du système de lacoagulation (une partie du système de lìnflammation) est non seulement influencée par lapompe elle-même, mais aussi par l`évolution clinique du patient.La conclusion de cette étude est que, même en absence des événementsthromboemboliques pour les deux dispositifs comparés, le risque thrombogénique persiste et lesystème d’assistance nécessite un anticoagulant (34).La stase dans la racine aortiqueUn autre aspect concernant le risque thrombogène a été mis en évidence premièrementdans les systèmes pulsatiles. En mode automatique, la HeartMate I (Thoratec) éjecte désquèlle se remplit à 90%. Elle va se substituer complètement au VG et la valve aortique varester fermée en permanence. La stase sanguine, au dessous de la valve aortique surtout (lessinus Valsalva étant laves par le sang éjecte dans l’aorte par la pompe), combinée avec lesvariations de l’anticoagulation, favorise la thrombose surtout sur la face ventriculaire de la valveaortique (35). L’organisation d’un thrombus à ce niveau favorise l’apparition d’une sténoseaortique par fusion des commissures et prédispose aussi aux endocardites (figure 18). Pour lespatients « bridge to transplantation », l’importance d’une sténose aortique iatrogène n’est pastrès grande parce’ que le cœur va être remplacé, mais par contre, dans les patients « bridge torecovery » et « destination therapy», l’importance est majeure. Dans 4/6 patients avec uneassistance pulsatile, Rose et coll (35) ont trouvé une sténose aortique; ils n’ont pas observé unecorrélation entre la période d’assistance et la thrombose au niveau de la valve aortique.Figure 18: des commissures fusionnées (35)34

◄ Figure 19: Ouverture de la valveAo en fonction de la vitesse depompe(36).Sur ce point, il y a unedifférence au niveau des turbinesaxiales. Face aux systèmespulsatiles, les pompes axiales nesubstituent pas complètement leventricule gauche. Elles sontvraiment un système« d’assistance » ventriculairegauche. Même si quelque joursaprès leur implantation, ellesprennent en charge la plus grandepart de l’activité ventriculaire,habituellement, la vitesse de rotationpeut être diminuée, en permettant auventricule gauche de se contracter etd’avoir une minime éjection, suffisante pour ouvrir et « laver » la valve aortique. Lesrecommandations sont de garder, si possible une vitesse au moins 1000 rpm inferieure à lavitesse limite qui permet l’ouverture de la valve aortique (36) (autour de 8000-9000 rpm (37)).Sur l’enregistrement de la courbe de pression artérielle aortique, on voit l’ouverture dela valve à une vitesse inférieure à 10 000 rpm (figure 19).En plus, le système Jarvik a une fonction de marche à vitesse variable, qui permet auVG d’éjecter et de « laver » la valve aortique 10 secondes/ minute (figure 20).Certains auteurs suggèrent que l’anastomose de la canule outflow sur l’aortedescendante peut favoriser la stase dans la racine aortique (pour la Jarvik implantée parthoracotomie) et associée avec les variations des anticoagulants, favoriser la thrombose (37).Sur 23 patients, Frazier et coll décrivent 1 patient avec un déficit de facteur V Leiden qui enpostopératoire a occlus sa coronaire droite native, normale avant l’intervention. Un 2-èmepatient a thrombosé à J 12 postopératoire un pontage veineux qui était perméable jusque là.Les deux patients sont décédés.Figure 20: ouverture et lavage de la valve aortique (Jarvik 2000)35

Concernant la position d’anastomose de la canule « outflow », se pose la question d’unéventuel vol sanguin au niveau des pontages aorto-coronaires dans le cas d’implantation de lacanule outflow dans l’aorte ascendante – infirmée par Frazier et coll (37).Un infarctus par occlusion de la coronaire droite a été décrit aussi par Wiesenthaler etcoll (38), immédiatement après un implant non compliqué d’une Jarvik 2000. Le patient estdécède en MSOF après qu’il a développé une insuffisance cardiaque droite nécessitant uneassistance ventriculaire droite.Sur 35 patients, la stase dans l’aorte et la thrombose à ce niveau ont été notées dans 2cas avec la canule anastomosée dans l’aorte descendante par Frazier et coll (39). Les auteursrecommandent d’utiliser une vitesse qui permet l’ouverture de la valve aortique, associée à uneanticoagulation efficace.La thrombose de la pompeUn autre aspect important est la thrombose dans les dispositifs de la pompe ou dans lecœur gauche qui migre dans la pompe. Noon (26), effectuant un contrôle sur une des premièresMicroMed DeBakey implantées, fait une injection de substance de contraste radio opaque intraventriculaire gauche, à cote de la canule inflow. L’observation qui a suivi reste la référencedans la suspicion d’une thrombose de pompe: du à la viscosité de la substance de contraste,son passage dans la pompe a déterminé une augmentation temporaire de la consommationélectrique de la pompe, en baissant légèrement le flux (mesuré par la sonde Doppler au niveaude la canule outflow – une caractéristique de la pompe DeBakey). Cette observation a conduit àl’application agressive de la thérapie thrombolytique une fois que ces modifications sontobservées (suspicion de la thrombose de pompe).La thrombose peut être favorise par multiples facteurs, comme les médicaments. Hayeset coll (40) rapportent le cas d’un patient chimio traité, qui a nécessité la pose d’une Jarvik purune cardiomyopathie dilatée provoquée par l’Adriamycine. Apres 7 jours d’héparine, lesanticoagulants ont été complètement arrêtés, du au risque hémorragique chez les patientstraités par l’Adriamycine. A J39, avec des signes d’insuffisance cardiaque, la consommationélectrique de la pompe a monté de 4-5 W a 8 W. A l’échographie cardiaque thransœsophagienneon a mis en évidence une masse mobile de 2.5x 1 cm dans le VG, à coté de laJarvik. La Tenecteplase 40 mg iv a été administrée et 48 h après, l’échographie était normale etla consommationélectrique de nouveau 4-5W. Les AVK ont étéintroduits le lendemain, etjusqu’à J 180, aucunethrombose n’est apparue.A J 181 le patient seprésente avec descéphalées après unepériode de consommationde grandes quantitésd’alcool. L’INR était 3.5.Le scanner cérébral atrouvé un hématomeintracrânien; il est décédémême après l’interventionneurochirurgicale. Unthrombus du VG a ététrouvé à l’autopsie (figureFigure 21: thrombus intra VG (40)21).36

Hayes et coll (40), en mettant une Jarvik chez 4 patients traités avec Doxorubicine, onteu dans 3 cas une hémorragie cérébrale après la pose et 2 sont décédés. Un 5-ème patienttraité avec Tamoxifen a eu une hémorragie intracérébrale fatale en postopératoire. Tous les casd’AVC semblent être non thrombotiques, mais l’hémorragie suite à une embolie ne peut pasêtre exclue, raison pour laquelle la compagnie Jarvik a recommandé d’éviter l’implantation dansce groupe de patients (29).Frazier et coll (24), parmi 26 patients avec le Jarvik 2000, ont eu 3 thrombus dans leVG, sans thrombose de pompe. Ils ont été traités avec rTPA. Delgado et coll (41) publient aussi2 cas de thrombose dans le VG, à coté de la pompe, qui ont été résolus avec l’infusion continuede rTPA dans le ventricule.Goldstein et coll (13) ont une expérience de 150 patients avec des pompes MicroMedDeBakey. Des phénomènes thromboemboliques ont été observés dans 16/ 150 des cas(10,7%), thrombose de pompe 17/150 (11.3%) parmi lesquelles 11 (64%) ont eu une résolutionfavorable avec la transplantation, l’échange de la pompe ou fibrinolyse. La thrombose de lapompe n’a pas le mécanisme élucidé. Elle est supposée quand la consommation de la pompeaugmente et le débit baisse. D’habitude, le début est graduel, quoiqu’il puisse être précipité.L’évolution n’est pas toujours fatale (64% ont été sauvés). Dans l’effort de minimiser lathrombose, l’incorporation de l’héparine fixée covalente (Carmeda) a été débutée en 2003.Goldstein et coll (25) ont rapporté sur 30 patients DeBakey une incidence de 4.13% dethrombose de pompe.Le thrombus arrivé dans la pompe peut avoir des conséquences graves: un patientayant une assistance MicroMed DeBakey, à J 115, a eu un arrêt de la pompe, provoqué par unembole. Aucun signe clinique d’embolie systémique n’a été trouvé. La canule outflow a été liéeet le ventricule gauche, qui avait un peu récupéré, soutenu par des inotropes, a supporté undélai de 2 jours jusqu’à la greffe (38).Bruschi et coll (23), dans 17 patients DeBakey ont eu 1 thrombose de pompe à J 112 qui a étérésolue par fibrinolyse intra ventriculaire gauche. A l’échographie thrans-thoracique et auscanner, ils n’ont pas trouvé de thrombus endo-ventriculaire gauche et non plus de « kinking »ou de flux turbulent au niveau de l’anastomose aorto-prothétique. La hausse de laconsommation de 7.8 à 15 W leurs a suggéré la thrombose de pompe, même avec un INR de3.3. Ils ont débuté l’héparine, mais l’évolution était défavorable. Le flux a baissé à 2 L/min, suivipar 2 arrêts de la pompe, qui a redémarré automatiquement 2 fois. Après l’administration intraventriculaire gauche de 3 bolus de rTPA (12, 10,10mg) sur 15 minutes, suivis de 50 mg d’héparineaprès la troisième dose de rTPA, l’évolution a étéfavorable. Le patient n’a pas eu de soucineurologique. Une hématurie transitoire a été notée.Après la greffe (J 142), aucun signe de thrombus n’aété trouvé à l’explantation.Rothenburger et coll (33), sur 22 patientsDeBakey ont eu 8 cas avec 10 épisodes dethrombose. 2 patients ont nécessité l’échange enurgence du système. A l’explantation, des thrombusont été trouvés (figure 22). Les autres ont reçu rTPA50 mg en bolus iv et 50 mg sur 24h après. Tous ontbien évolué, sans hémorragie ni hématomescérébraux (figure 23). Des thrombus ont étéretrouvés au niveau de la canule inflow. Unetechnique d’implantation chirurgicale sous optimalepeut aussi favoriser la thrombose (33).37Figure 22: thrombose de la canuleinflow MicroMed DeBakey (33)

Figure 23: l’évolution des patients après la thrombolyse (33)Myers et coll (36) sur 45 patients Jarvik ont eu 1 décès du à la thrombose de la pompeet 3 patients traités avec succès pour une thrombose de ventricule gauche. Sur 30 moutons,dans une étude expérimentale Jarvik 2000, Westaby et coll (15) ne rapportent pas dethrombose.Schmidt et coll (28), sur 15 patients Incor Berlin Heart ont eu 3 suspicions de thromboserésolues par thérapie médicamenteuse. Un cas de thrombolyse dans le ventricule gauche pourun patient Incor a été aussi rapporté par Tschirkov et coll (54).Miller et coll (31) parmi 133 patients HeartMate II ont eu seulement 2 cas (2%) dethrombose de pompe.La conclusion qui dérive est que la thrombose dans le VG ou dans la pompe reste unrisque présent. Frazier et coll (24) recommandent la thérapie anticoagulante pour la Jarvik2000, même si elle n’est pas nécessitée par la pompe elle-même (caractère moinsthrombogène du à l’absence de la stase, de la pression négative et à l’absence de la canuleinflow). La raison est que la fonction ventriculaire gauche altérée associée à une éventuellehypovolémie peut favoriser la stase dans le cœur gauche et l’apparition d’un thrombus à cotéde la pompe.Les événements neurologiquesLes événements neurologiques ischémiques aussi ont été observés. Siegenthaler etcoll (11) ont eu dans les 3 patients Jarvik un AIT, manifesté par une faiblesse du membresupérieur avec une durée de moins de 30 minutes. Sur le scanner il n’y avait pas demodifications et l’examen neurologique était normal. L’échographie cardiaque n’a pas trouvéde thrombus. L’INR était un peu sous thérapeutique (1.8).Goldstein et coll (13) n’ont pas eu d’AVC ischémique dans 150 cas de patientsMicroMed DeBakey. Goldstein et coll (25) ont eu 3.1 AVC, mais pas d’événements cérébrauxassociés avec la thrombose de pompe et l’embolie systémique. Noon et coll (26) ont eu 1 AVCmineur dans 32 patients DeBakey, Bruschi et coll (23) 1 événement mineur sur 17 patientsDeBakey. Rothenburger et coll (33) ont eu 2 embolies cérébrales dans 22 patients DeBakey.38

Schmidt et coll (28), dans 15 Incor ont signalés 3 événements mineurs et 1 AVC majeur, et 2patients avec des embolies systémiques. Sur 133 patients HeartMate II, Miller et coll (31) ont eu8 (6%) avec un AVC ischémique et 3 (2%) avec un AVC hémorragique. 5 de ces 8 événementssont apparus dans les 2 premiers jours après l’implantation. 5 autres patients (4%) ont eu desAIT, avec une récupération complète.Les accidents hémorragiquesLes accidents hémorragiques existent aussi dans les suites d’une implantation deturbines axiales, immédiates ou tardives, sous plusieurs formes.A. Les saignements post opératoires sont présents après l’implantation d’une turbineaxiale. Dans un lot de 133 patients HeartMate II, Miller et coll (31) rapportent le saignementimmédiat comme la plus fréquente complication. 41 patients (31%) ont nécessité unereexploration chirurgicale pour hémostase. 53 patients (70%) ont nécessité une transfusiond’au moins de 2 culots globulaires.La Jarvik permet une implantation par thoracotomie gauche, et à cause de sa positionintraventriculaire, ne nécessite pas une dissection étendue, minimisant comme ca leséventuelles pertes sanguines. Siegenthaler et coll (17) ont eu 4 reprises pour saignementspour 11 patients qui ont reçu une HeartMate I, face à zéro reprise pour 6 patients Jarvik 2000qui ont reçu la turbine par thoracotomie. Frazier et coll (42) sur 7 patients qui ont bénéficié de lapose d’une Jarvik 2000 par laparotomie sous-costale gauche en position extrapéritoneale(patients avec une stérnotomie en antécédents), sans bypass cardio-pulmonaire ont enregistrédes pertes sanguines de 635 ml / 12h. Les 15 patients qui ont reçu une HeartMate pulsatile,redux aussi, ont eu des saignements de 2 405 ml/ 12h en moyenne. L’hémorragiepostopératoire est évitée en minimisant la dissection et en n’utilisant pas la CEC (42).B. Les accidents hémorragiques digestifs ont été mentionnés. Seow et coll (43)décrivent un cas d’hémorragie digestive après la pose d’une Jarvik, diagnostiquée avec uneendo-capsule. Les lésions découvertes sur le duodénum distal et le jéjunum proximal ont ététraitées par voie endoscopique. L’hypothèse de l’hypo perfusion du grêle, due à la pressionpulsatile basse, qui détermine la vasodilatation et l’angiodysplasie est evoquée (44).Frazier et coll (37) ont eu 3 patients parmi les 23 Jarvik avec des saignements digestifsdus aux malformations arterio-veineuses (MAV). Pour la première foi, ces MAV associées avecla sténose aortique ont été décrites par Heyde (le syndrome de Heyde est l’association deshémorragies digestives provoquées par angiodysplasies intestinales avec la sténose aortique)(45). Le saignement des MAV digestives non connus avant lìmplant du système LVAD sembleavoir le même mécanisme, pas très bien expliquée d’ailleurs. Frazier (37) suggère uneassociation avec une diminution de la pulsatilité, comme Garatti et coll (44). Une sténoseaortique sévère peut déterminer un syndrome von Willebrand type 2 acquis et ainsi la perte desmultimères nécessaires pour l`hémostase dans les conditions de flux augmenté, comme dansles MAV. Cliniquement, le syndrome de Heyde se manifeste par un saignement au niveau desMAV digestives latentes jusqu`à ce moment; le traitement endoscopique a une récurrenceélevée. Le traitement étiologique (remplacement valvulaire aortique pour le syndrome Heyde etla greffe pour les assistances non pulsatiles) semble être le meilleur traitement à long terme(45). Sur 26 patients Jarvik, Frazier rapporte 4 patients greffés après des épisodesd’hémorragie digestive (3 MAV), avec des évolutions favorables sur le coté digestif enpostopératoire (24).Les hémorragies digestives de ces patients sont difficiles à gérer. Souvent ellesnécessitent une laparotomie avec une résection intestinale à l’aveugle, sans avoir trouvé lasource du saignement (44) (figure 24).39

Figure 24: absence de saignement sur l’angiographie sélective (44)Parmi 17 patients Jarvik, Westaby et coll rapportent 1 qui a présenté une hémorragiedigestive au niveau dùn ulcère et d’une MAV du grêle. Il a nécessité des multiples transfusionset finalement une laparotomie, avec une cautérisation de lùlcère et résection de MAV.Lànticoagulation a été interrompue: le patient a été maintenu 224 J sans anticoagulationjusqu`à la greffe, sans épisode de thromboembolie (46).L’équilibre thrombose – hémorragieLa difficulté majeure de trouver un équilibre dans la balance de l’hémostase(saignement-thrombose) est mieux illustrée par les quelques cas pédiatriques qui ont bénéficiéde la pompe MicroMed DeBakey.Un enfant de 3 ans avec une cardiomyopathie dilatée a reçu une MicroMed DeBakey. AJ 13 il a été reexploré pour une hémorragie médiastinale provoquée par l`érosion de la paroithoracique du à la canule outflow. Les anticoagulants ont été arrêtés pour 24h, mais après 12hune augmentation de la consommation de la pompe est apparue. Devant la suspicion dethrombose, l`héparine a été redémarrée (fibrinolyse contre indiquée).36h après la chirurgie un thrombus a été découvert dans l’oreillette gauche, à la placedùne ancienne canule Biomedicus, descendant à travers la mitrale jusqu’au niveau de lapompe, en lui diminuant le débit. Hélas, en 2 jours lènfant a développé une insuffisancecardiaque gauche et il est décède (12).Deuxième patient, âgé de 15 ans, a reçu une MicroMed DeBakey pour maladie dugreffon cardiaque. Malgré une thérapie anticoagulante, et à un mois postopératoire unesuspicion de thrombose de pompe a été soupçonnée. L`héparine IV a été démarrée sansrésultat. Le rTPA étant contre-indique, il a reçu un bolus orale de Plavix; le Clopidogrel a étémaintenu quotidiennement après l’épisode aigu (figure 25). L`évolution a été favorable avec ungreffe à J 84 (12).Troisième patient, âgé de 14 ans, né avec des malformations cardiaques (transpositiondes gros vaisseaux - TGV, plus défet du septum ventriculaire - DSV) a eu un banding40

pulmonaire en néonatologie. A 4 mois, il a eu la correction de la TGV et DSV et l’implantationd’un pacemaker. A 12 ans, il a eu une plastie mitrale et une réparation de la sténosepulmonaire. A 14 ans il s’est présenté en flutter auriculaire/ insuffisance cardiaque/ insuffisancemitrale/ insuffisance tricuspidienne. Il a bénéficié dùne implantation de MicroMed DeBakey,associée à une plastie mitrale et tricuspide. Pendant 2 jours en réanimation il a nécessité unmanagement agressif de l’hémorragie. Il a été réexploré trois fois en 11 jours (J6-tamponnadeaprès ablation desélectrodes temporaires). Ila développé un syndromede malabsorption. A J 54,même sous Coumadine, ila eu une thrombose depompe (suspicion de sousdosage des AVK du à lamalabsorbtion). Deuxjoursaprèslàdministration de rTPA ila fait une tamponnadedrainée par voie deMarfan. Il a été greffé leJ56, avec une évolutionfavorable (47).Ces exemplesprouvent la fragilité del’équilibre et la difficulté detrouver la voie médianeFigure 25: évolution flux/ puissance de la pompe après le Plavix(modifié après 12)entre les accidentshémorragiques et thromboemboliques quipeuvent apparaître après lìmplantation desturbines axiales. Même si elles ont unpotentiel thrombogène réduit et le risque dethrombose est moins important que pour lespompes pulsatiles, il n’est pas complètementéliminé, nécessitant l’utilisation desanticoagulants, avec les effets secondairesde ceux-ci.HEMOLYSEL’hémolyse est une des principalessources d’inquiétude concernant les turbinesaxiales, vu la vitesse de rotation du rotor(8000-12 000 rpm) et la pression négative auniveau de la canule inflow, qui pourraitprovoquer des lésions au niveau deséléments du sang (11). A part cescaractéristiques, communes pour toutes lespompes axiales, il y a d’autres causes Figure 26: Mal positionnement de la canulepotentielles d’hémolyse, qui tiennent plutôtdans le VG (48)de la technique chirurgicale, liées aux canules inflow et outflow.41

Deux causes sont impliquées le plus souvent, concernant la technique chirurgicale: lemal positionnement de la canule inflow dans le ventricule (sauf pour la Jarvik) et deuxièmementle « kinking » de la canule outflow.Si la canule inflow est mal positionnée dans le VG (figure 26), pendantle cycle cardiaque et surtout pendant lapériode de déchargement du VG, surtout sicelui-ci est dilaté, la canule risque d’êtreobstruée par la paroi libre du VG ou par leseptum inter-ventriculaire. Lesconséquences sont un bas débit au niveaude la pompe, associée à une potentiellehémolyse provoquée par la forte pressionnégative qui va se développer au niveau dela canule inflow (48). Après 2 patients qui onteu ce type de problème, Wiesenthaler et coll(48) ont ajusté leurs techniquesd’implantation de la MicroMed (figure 27),sans avoir des soucis après.Pour éviter une autre causepotentielle d’hémolyse, le kinking de laprothèse outflow, Cohn et coll (49) proposentun artifice technique: mettre une prothèseGore renforcée autour de la canule outflow(figure 28). Une prothèse de 20 mmdiamètre autour de la canule de 16 mm laprotège d’une éventuelle angulation, sourcepotentielle de thrombose et hémolyse (49). Figure 27: Position correcte de la canule inflow (48)Figure 28: canule outlow sans la Gore (angulée) -A- et avec la Gore renforcée -B- (49)Un avantage concernant ce problème est détenu par la Jarvik, qui est la seule turbineaxiale avec un placement intra ventriculaire. L’alignement de la turbine dans la VG resteconstant, sans être altéré par les modifications de forme du VG, surtout quand il est déchargé.Le flux constant à travers la turbine diminue les turbulences à ce niveau et par ce mécanisme,l’incidence de l’hémolyse et de la thrombose (46). La position intra ventriculaire semble42

diminuer aussi la pression négative au niveau de la canule inflow, cause d’altération de larhéologie sanguine (2).Dans plusieurs études, l’incidence de l’hémolyse après l’assistance circulatoire nonpulsatilea été évaluée. L’inquiétude initiale semble se disperser un peu, vu que cettecomplication n’est pas extrêmement fréquente. L’évaluation de l’hémolyse est faite par le tauxd’hémoglobine érythrocytaire qui va diminuer, l’hémoglobine libre plasmatique qui va augmenter(PFH – plasma free hemoglobin), l’haptoglobine qui va baisser après avoir fixé la PFH, lalactate-déshydrogénase et la bilirubine, qui vont augmenter.Sur 3 patients Jarvik, Siegenthaler et coll (11) ont trouvé une hémolyse légère.L’hémoglobine est restée stable, sans nécessiter des transfusions tardives dans 2 cas. 1 patienta été transfusé à j 17, les autres seulement en postopératoire immédiat. Les modifications demarqueurs d’hémolyse sont affichées (figure 29, 30):Figure 29: variations de l’hémoglobine aprèsimplantation (11)Figure 30: variations de LDH aprèsimplantation (11)Les valeurs des réticulocytes ont étéélevées, témoin d’une régénérescence de laligne globulaire rouge et l’haptoglobine abaissé (figure 31).Les auteurs mentionnent que mêmesi elle a été présente, l’hémolyse n’a pasposé un problème clinique. Toutefois, uneéchographie vésiculaire est réalisée tous les6 mois pour surveiller l’éventuelle apparitiondes calcules au niveau de la vésicule biliaire(11).Sur un lot de 5 patients (6 implantsMicroMed avec 1 décès) Wiesenthaler et coll(38) n’ont pas trouvé une élévationsignificative de PFH, à part une élévationmodérée après une longue périoded’assistance (figure 32).43

◄Figure 31: variations des réticulocytes et de l’haptoglobine post implantation (11)Figure 32: l’hémolyse après l’implant de la MicroMed DeBakey (38)LDH a été augmenté sporadiquement, sans corrélation avec la PFH (1 patient a eu>800 UI/ l à 4 semaines après l’implantation, et les auteurs incriminent un traitementantibiotique simultané) (38).Sur les 4 premières Jarvik implantées à Houston, Westaby et coll (50) n’ont pas eud’hémolyse importante sur 3 patients assistés 9, 12 et 20 mois, avec une PFH entre 4.5 – 5.9mg/ dl et une LDH entre 443 – 605 UI/ l (1 patient décédé). La première Jarvik implantée enEurope, à Londres, n’a pas provoqué non plus une hémolyse importante: PFH 5-8mg/ dlpréopératoire, 7.1 mg/ dl 2 semaine après et 6.8 mg/ dl à 6 semaines postopératoire (51).Sur 150 patients MicroMed assistés pendant 75 +/- 81 jours, l’hémolyse apparue ettraduit par l’élévation de la PFH s’est spontanément résolue (12% - 18 patients). L’élévation dela LDH a été notée, mais sans corrélation avec la PFH (13). Sur 30 patients MicroMed assistéspendant 42+/-30 jours, Goldstein et coll (25) ont eu une incidence de 10% d’hémolyse (3patients) qui a été transitoire. Parmi 22 de patients Jarvik en attente de greffe (assistancemoyenne 67 jours) et 4 « destination therapy », Frazier et coll (24) ont eu une incidence del’hémolyse « acceptable ». Une hémolyse modérée a été vu par Noon et coll (26) pendant 75jours d’assistance moyenne de 32 patients MicroMed, avec une élévation modérée de labilirubine totale (3-3.5 mg/dl les premières 3 semaines et une diminution à 1-1.5 mg/ dl après).Parmi 45 patients assistés par Jarvik, l’hémolyse a été minime pendant une périoded’assistance de 132.8 jours, sauf 2 cas qui ont nécessité l’administration d’un thrombolytique(36).Dans un lot de 133 HeartMate II, Miller et coll (31) ont eu une incidence de 3% (4patients) de l’hémolyse (3 patients dans les premières 30 j et 1 patient à distance del’implantation).La conclusion qui dérive de ces études est qu’en absence des causes mécaniques quisouvent ont l’origine dans la technique chirurgicale, les pompes non pulsatiles par elles mêmesont un taux d’hémolyse acceptable (3 - 12%), qui souvent n’a pas d’expression clinique et nenécessite pas de transfusions.DEFAILLANCE DU SYSTEMELa défaillance du dispositif mécanique est une limitation de l’assistance circulatoirepermanente. Dans l’étude REMATCH, la dysfonction du système et les problèmes d’ordremécanique ont fait partie des facteurs limitant l’assistance à long terme (22). Parmi lespremières causes de décès liées au système d’assistance pulsatile, après le sepsis était la44

dysfonction de la pompe (9). Quant aux turbines axiales, elles sont théoriquement plus durablesque les pulsatiles, vu que le rotor est la seule partie mobile, donc plus soumise à la détériorationdu dispositif (22).La défaillance du système peut être analysée séparément: les problèmes descomposantes internes, implantables, et ceux des composantes externes.Les composantes externesC’est à ce niveau que turbines axiales ont eu le plus de problèmes mécaniques. Onpeut classifier selon l’importance:1. Les dommages minimes –les batteriesLes plus souvent remplacées composantes externes ont été les batteries, souvent àcause des traumatismes mécaniques au niveau de la boite externe protectrice (22). Pour lesJarvik, la compagnie a introduit une boite plus solide, associée à un cable extérieur plusrobuste. Siegenthaler et coll (11) rapportent une perte de connaissance pendant le changementde la batterie. Siegenthaler et coll (22) ont eu 3 patients (3/ 102 Jarvik) avec des pertes deconnaissance au moment du changement. Un connecteur en « Y » a été mise en place par lacompagnie Jarvik pour permettre le changement de batteries sans avoir d’interruption del’alimentation électrique.2. Défaillance au niveau des connecteursPour la Jarvik « destination therapy », la corrosion au niveau des connecteurs externes(en berilium-cuivre plaqué en or) du piédestal mastoïdien est survenue. Dans 2 cas sur 102,(Siegenthaler et coll - 22) le problème survenu a été résolu par le simple nettoyage au niveaudu piédestal. Un troisième patient a eu une défaillance fatale de la Jarvik du à un connecteurcorrodé. La solution prise par la compagnie a été le remplacement des connecteurs en beriliumcuivreavec des connecteurs en acier plaqué d’or, non-corrosifs. Les piédestaux mastoïdiensinitiaux testés sur des moutons, en carbone pyrolytique, ont été remplacés par des piédestauxen titane après des fractures provoquées par des coups de tête des moutons contre les murs(15).Goldstein et coll (13), sur 150 patients MicroMed assistés 75+/- 81 J, ont eu 2 cas avecdes problèmes au niveau des connecteurs cutanés.Les problèmes patient-dépendants concernant la connexion avec le câble externe ontété rapportés. Myers et coll (36), sur 45 Jarvik, ont eu un décès à cause d’une déconnexionimpropre du câble par le patient, à domicile. Wiesenthaler et coll (52), sur 2 patients MicroMedont eu une déconnexion du câble pendant que le patient faisait son exercice quotidien sur levélo. Le reflux rétrograde à travers la pompe était de 1.5 l/min. Avec un minime supportinotrope, après le redémarrage de la pompe, l’évolution a été favorable.Un patient porteur de Jarvik a été la victime d’un vol dans un magasin. Le voleurs lui aarraché la boite des batteries et le câble externe avec, en le débranchant au niveau de laconnexion mastoïdienne. Apres quelques secondes, en entendant l’alarme déclenchée auniveau de la boite, le voleur l’a jetée et le patient la récupéré et a rebranché sa pompe. Le VG asupporté sans aucune difficulté le sevrage temporaire de la turbine (53).3. Détérioration au niveau du câble externe:Siegenthaler et coll (22) parmi 102 Jarvik, ont eu des problèmes du à un placementdéfavorable du câble au niveau du cou (dans une position de flexion exagérée) dans 8 cas (5patients), en provoquant 2 épisodes de mal fonctionnement du système d’assistance réglé par45

l’échange du câble et après, par le changement de la position du piédestal, pour permettre aucâble externe d’avoir une courbe plous harmonieuse (figure 33).Figure 33: câble externe de Jarvik détérioré (fonctionnel) (22)2 patients du même lot ont décédé suite a une rupture au niveau du câbled’alimentation externe au niveau de l’abdomen (un cas – la famille n’a pas reconnu le problème,2-ème cas – le personnel médical n’a pas identifié la raison de l’arrêt de pompe, le patient étanttransféré en urgence au bloc pour un remplacement de la pompe, hélas sans y arriver).Goldstein et all (13), dans 150 MicroMed, ont eu 1 patient avec un câble externe détérioré.Wiesenthaler et coll (38) ont eu 2 problèmes majeures du au câble externe: 18 minutes d’arrêtde la pompe à J 60 de l’implantation à cause d’une rupture de câble, sans conséquencescliniques, et un arrêt à J 133 à cause d’un souci de câble. Le deuxième patient avait un fluxrétrograde de 1.5 l/min qui a obligé à ligaturer la canule outflow. Ce patient était déjà en sepsiset MSOF et il est décédé une semaine après (38).Haj-Yahia et coll (29), sur 22 patients Jarvik assistés pendant 280.5 J ont eu 3problèmes de câble, sans conséquences cliniques.Pendant les tests expérimentaux de la Jarvik, Jarvik et coll(32) sur 6 moutons n’ont paseu de détérioration du câble implanté dans le cou (65-164 J).Les composantes internesDans la période des tests, (1) ont eu 1 cas de pompe arrêtée à cause d’une fracturedes structures céramiques qui soutiennent le rotor. Ils ont été modifiés et remplacés pour plusde résistance, et le problème n’est plus apparu.Figure 34: la Jarvik en fonction in vivo et in vitro (22)46

Siegenthaler et coll (22) ont mis les pompes explantées après la greffe des patientsdans une banque de test. Elles étaient toutes en train de fonctionner au moment de lapublication du rapport (figure 34). In vivo, aucun problème n’est survenu au niveau de lapompe. Leur conclusion est que la Jarvik n’a pas eu de dysfonction de ses composantesimplantables.Westaby et coll (46) n’ont pas eu de défaillance du système (10 Jarvik « bridge totransplant » assistés 84 J (13-124) et 7 Jarvik « destination therapy » assistés 94-455 J).Frazier et coll (24), parmi 26 Jarvik (22 en attente de greffe, 67.1 J, et 4 destination, 502J période moyenne d’assistance), n’ont pas eu de problèmes mécaniques.Goldstein et coll (25) rapportent l’absence de la défaillance du système pour 30 patientsMicroMed assistée 42+/- 30 J.Westaby et coll (15) n’ont pas eu de dysfonction de pompe parmi 22 Jarvik (280.5 Jpériode moyenne d’assistance).Dans 133 patients HeartMate II, Miller et coll (31) ne rapportent pas de défaillance auniveau de la pompe, pour 126 J période moyenne d’assistance; ils ont eu 5 changement deturbine, mais à cause de thrombose (2 patients) et à cause des problèmes de techniquechirurgicale (3 patients).En conclusion, les turbines axiales semblent avoir une fiabilité plus grande que leursprédécesseurs, les pompes pulsatiles. En permettant la vie de patients à l’extérieur de l’hôpital,la détérioration des composantes externes est inévitable. La solution convenable semble êtreune bonne fiabilité des composantes internes et la possibilité de remplacer facilement lescomposantes externes périssables.CONCLUSIONLa thérapie de l’insuffisance cardiaque terminale avec un système d’assistancemécanique est une forme de traitement acceptée, conformément aux guides ACC/ AHAconcernant la thérapie de l’insuffisance cardiaque. En attente de greffe, la majorité de cespatients reçoivent le support circulatoire à l’aide d’une pompe pulsatile qui éjecte le sang dansune façon cyclique, analogue à la systole/ diastole du cœur. Ces systèmes assurent unexcellent support hémodynamique et améliorent la survie, mais ils ont des contraintesimportantes: le besoin d’une dissection chirurgicale extensive, une surface corporelle assezgrande, la présence d’un gros câble d’alimentation électrique percutanée, l’audibilité de l’activitépulsatile, limitations de la mécanique à long terme qui nécessitent des interventions fréquentesde changement de système (31).Dans les dernières années est apparue la technologie des pompes rotatives, à fluxaxial. Elles ont quelques avantages: dimensions plus petites, facilitant l’extension desindications de l’assistance à certaines populations (femmes et enfants), le potentiel pour unefiabilité plus longue, due à une conception simplifié qui nécessite une seule partie mobile, lerotor interne, et d’autres avantages, comme l’activité silencieuse, qui assurent un confortsupérieur aux patients.Les études concernant ces turbines ont montré qu’elles assurent un support circulatoireefficace pour les patients en insuffisance cardiaque terminale. Pour les systèmes pulsatiles,environ 70% des patients survivent à la greffe ou à l’explantation de la pompe après larécupération myocardique. Une étude publiée récemment rapporte un taux de survie à un an de70%, sous assistance, après la greffe ou après l’ablation du système (31).Certes, les complications ne manquent pas. Le saignement postopératoire, les AVC etles infections ont été les plus fréquentes (31). La défaillance mécanique ne peut pas êtreéliminée, mais elle est moins fréquente que pour les pompes pulsatiles. La thrombose menacetoujours les turbines pulsatiles, en nécessitant l’administration des anticoagulants avec le risque47

hémorragique qui en dérive. L’infection, bien que avec une incidence réduite persiste toujours.La vitesse de rotation doit être ajustée pour permettre le lavage de la valve aortique, empêchantla sténose et la thrombose péri-valvulaire.Néanmoins, les études montrent que les turbines axiales assurent un supporthémodynamique efficace pendant des périodes de plus que 6 mois, avec un état fonctionnelamélioré, un taux de complications réduit et une qualité de vie améliorée (31).BIBLIOGRAPHIE[1]. Zierer A, Spencer J. Melby et al. Late-Onset Driveline Infections: The Achilles’Heel of Prolonged Left Ventricular Assist Device Support. Ann. Thorac. Surg.,August 2007; 84: 515 - 520.[2]. Denton A. Cooley. Initial Clinical Experience With the Jarvik 2000 ImplantableAxial-Flow Left Ventricular Assist System. Circulation 2002 105: 2808 – 2809[3]. Mancini D. , Burkhoff D. Mechanical Device–Based Methods of Managing andTreating Heart Failure.Circulation 2005 112: 438 - 448[4]. Frazier OH, Myers JT et al. Research and Development of an Implantable, AxialFlow Left Ventricular Assist Device: the Jarvik 2000. Ann Thorac Surg2001;71:125-132[5]. Young J.B. Healing the Heart with Ventricular Assist Device Therapy:Mechanisms of Cardiac Recovery. Ann Thor Surg 2001:71:s210-9[6]. Dandel M., Weng Y. et al. LongTerm Results in Patients with Idiopathic DilatedCardiomyopathy after Weaning from Left Ventricular Assist Device. Circulation2005;112;37-45[7]. Mann DL., Willerson JT. Left Ventricular Assist Device in the Failing Heart: aBridge to Recovery, a Permanent Assist Device or a Bridge too far, Circulation1998;98/2367-9[8]. Liden H, Karason K, The Feasibility of Left Ventricular Mechanical Support as aBridge to Cardiac Recovery .European Journal of Heart Failure 2007 9;5:525-30[9]. Walter PD., Alfred J.T. et al, Left Ventricular Assist device Performance WithLong Term Circulatory Support: Lessons From the REMATCH Trial. Ann ThoracSurg 2004; 78:2123-2130[10]. Frazier O.H., Myers T. Et al, Initial Clinical Experience with the Jarvik 2000Implantable Axial Flow Left Ventricular Assist System. Circulation2002;105:2855-2860[11]. Siegenthaler M., Martin J., et al. Implantation of the Permanent Jarvik 2000 LeftVentricular Assist Device. J Am Coll Cardiol 2002;39:1764-72[12]. Fraser C., Carberry K., et al.Preliminary Experience with the MicroMed DeBakeyPediatric Ventricular Assist Device. Semin Thorac Cardiovasc Surg Pediatr CardSurg Ann 9:109-114[13]. Goldstein JD, Worldwide Experience with the MicroMed DeBakey VentricularAssist Device as a Bridge to Transplantation. Circulation 2003;108:272-277[14]. Griffith B., Kormos R., et al. HeartMate II Left Ventricular Assist System: FromConcept to First Clinical Use Ann Thor Surg 2001;71:116-120[15]. Westaby S, Katsumata T et al, Jarvik 2000 Heart: Potential for Bridge to MyocyteRecovery Circulation 1998;98;1568-1574[16]. Malani PN, Dyke DBS, et al Nosocomial Infections in Left Ventricular AssistDevice Recipients Clinical Infection Disease 2002; 34; 1295-300[17]. Siegenthaler MP, Martin J et al, The Jarvik 2000 is Associated with LessInfections than the Heart Mate Left Ventricular Assist Device European Journal ofCardioThoracic Surgery 23 (2003) 748-75548

[18]. Simon D, Fischer S et al, Left Ventricular Assist Device Related Infection:treatment and Outcome Clinical Infectious Disease 2005; 40:1108-1[19]. Holman WL, Rayburn BK, et al Infection in Ventricular Assist Devices: Preventionand Treatment Ann Thor Surg 2003;75:48-57[20]. Tjan TDT, Asfour B et al, Wound Complications After Left Ventricular AssistDevice Implantation Ann Thor Surg 2000;70:538-541[21]. Stevenson LW, Shekar P Ventricular Assist Devices for Durable SupportCirculation 2005;112;111-115[22]. Siegenthaler MP, Frazier OH et al,Mechanical Reliability of The Jarvik 2000 HeartAnn Thor Surg 2006;81:1752-1759[23]. Bruschi G, Ribera E, et al Bridge to Transplantation with the DeBakey VentricularAssist Device Axial Pump: A Single Center Report Journal of CardiovascularMedicine 2006;7:114-118[24]. Frazier OH, Myers TJ et al, Use of the Jarvik 2000 Left Ventricular Assist Systemas a Bridge to Heart Transplantation or as a Destination Therapy for Patientswith Chronic Heart Failure Ann of Surg 2003;237;5:631-637[25]. Goldstein DJ, Zucker M et al Research Correspondence: Safety and FeasibilityTrial of the MicroMed DeBakey Ventricular Assist Device as a Bridge toTransplantation Journal of The American College of Cardiology 2005;45;6:962-7[26]. Noon GP, Deborah LM, et al Clinical Experience with the MicroMed DeBakeyVentricular Assist Device Ann Thor Surg 2001; 71:133-138[27]. Vitali E, Lafranconi M et al, Successful Experience in Bridging Patients to HeartTransplantation with the MicroMed DeBakey Ventricular Assist Device Ann ThorSurg 2003;75:1200-1204[28]. Schmidt C, Tjan TDT et al, First Clinical Experience With the Incor LeftVentricular Assist Device The Journal of Heart and Lung Transplantation2005;24;9:1188-1194[29]. Haj-Yahia S, Birks E et al, Midterm Experience with Jarvik 2000 Axial Flow LeftVentricular Assist Device The Journal of Thoracic and Cardiovascular Surgery2007;134;1:199-203[30]. Majert-Hohlweg B, Gutwald R et al Implantation of the Jarvik 2000 Left VentricularAssist Device: Role of the Maxillo Facial Surgeon European Journal of CardiothoracicSurgery 2005; 28: 337-339[31]. Miller LW, Pagani FD et al, Use of a Continious Flow Device in Patients AwaitingHeart Transplantation N Engl J Med 2007;357:885-96[32]. Jarvik R, Westaby S et al, LVAD Power Delivery: A Percutaneous Approach toAvoid Infection Ann Thor Surg 1998;65:470-3[33]. Rothenburger M, Wilhelm M et al, Treatment of Thrombus Formation AssociatedWith the MicroMed DeBakey VAD Using Recombinant Tissue PlasminogenActivator Circulation 2002;106;189-192[34]. Koster A, Loebe M et al, Alterations in Coagulation After Implantation of aPulsatile Novacor LVAD and the Axial Flow MicroMed DeBakey LVAD Ann ThorSurg 2000;70:533-7[35]. Rose AG, Soon JP et al,Partial Aortic Valve Fusion Induced By Left VentricularAssist Device Ann Thor Surg 2000, 70;1270-4[36]. Myers T, Robertson K et al Contious Flow Pumps and Total Artificial Hearts:Management Issues Ann Thor Surg 2003;75:79-85[37]. Frazier OH, Myers T et al Clinical Experience with an Implantable, Intracardiac,Continious Flow Circulatory Support Device: physiologic implications and theirRelationship to Patient Selection Ann Thor Surg 2004;77:133-14249

[38]. Wiesenthaler G, Schima H et al, Lessons learned from the First Clinical Implantsof the DeBakey Ventricular Assist Device Axial Pump: a Single Center ReportAnn Thor Surg 2001; 71;139-143[39]. Frazier OH, Shah N et al, Use of the Flowmaker (Jarvik 2000) Left VentricularAssist Device for Destination Therapy and Bridging to TransplantationCardiology 2004;101:111-114[40]. Hayes H, Dembo L et al, Successful Treatement of Ventricular Assist DeviceAssociated Ventricular Thrombus with Systemic Tenecteplase Heart, Lung andCirculation 2007;xxx:1-3[41]. Delgado R, Frazier OH et al, Direct Thrombolytic Therapy for IntraventricularThrombosis in Patients with the Jarvik 2000 Left Ventricular Assist DeviceJournal of Heart-Lung Transplantation 2005, 24;2:231-233[42]. Frazier OH, Gregoric ID et al, Initial Experience with NonThoracicExtraperitoneal OffPump Insertion of the Jarvik 2000 Heart in Patients withPrevious Median Sternotomy J Heart Lung Transplantation2006;25(5):499-503[43]. Seow CH, Zimmermann M Capsule endoscopy in the Detection of SmallIntestinal Bleeding in Patients Supported by a Non Pulsatile Axial Flow Jarvik2000 Assist Device Gastrointestinal Endoscopy 2006;63;7:1087[44]. Garatti A, Bruschi G et al, Small Intestine Capsule Endoscopy in MagneticSuspended Axial Left Ventricular Assist Device Patient Interact CardioVascThorac Surg 2006;5:1-4[45]. Pate GE, Chandavimol M et al, Heyde’s Syndome: a Review J Heart Valve Disease2004;13(5):701-12[46]. Westaby S, Frazier OH, et al, The Jarvik 2000 Heart. Clinical Validation of theIntraventricular Position European Journal of Cardiothoracic Surgery 22(2002) 228-232[47]. Imamura M, Hale S et al The First Successful DeBakey VAD Child Implantationas a Bridge to Transplant ASAIO Journal 2005;51:670 -672[48]. Wiesenthaler GM, Schima H et al, Special Considerations on the ImplantationTechnique for the MicroMed DeBakey Ventricular Assist Device Axial Pump AnnThor Surg 2003;76:2109-2111[49]. Cohn WE, Gregoric ID et al, Reinforcement of Left Ventricular Assist DeviceOutflow Grafts to Prevent Kinking Ann Thor Surg 2007;84:301-302[50]. Westaby S, Banning AP et al, Circulatory Support for Long-Term Treatment ofHeart Failure: Experience with an Intraventricular Continious Flow PumpCirculation 2002;105;2588-2591[51]. Westaby S, Banning AP et al, First Permanent Implant of The Jarvik 2000 HeartLancet 2000; 356; 900-03[52]. Wiesenthaler GM, Schima H et al First Clinical Experience with the DeBakey VADContinious Axial Flow Pump for Bridge to Transplantation Circulation 2000;101;356-359[53]. www.jarvikheart.com[54]. Tschirkov A, Nikolov D et al Successful Fibrinolysis After Acute Left VentricularAssist Device Thrombosis Journal of Heart and Lung Transplantation2007;26(5):553-5APARATURA MEDICALA - REPREZENTANTA SI SERVICE50

Markerii inflamaţiei bronşice cronice înastmul bronşic la copilSorana Staticescu 1 , M.V. Nanulescu 21 Spitalul de Urgenţă pentru Copii, Clinica Pediatrie III, Cluj Napoca2 Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu”, CatedraPediatrie III, Cluj NapocaRezumatProcesul inflmator reprezintă modificarea morfopatologică definitorie pentru astmulbronşic. Tratamentul astmului bronşic se bazează pe reducerea inflamaţiei de lanivelul căilor respiratorii.Metodele “clasice” pentru investigarea prezenţei procesului inflamator la nivelulcăilor respiratorii implică investigaţii invasive (biopsie bronşică, lavajbronhoalveolar), investigaţii greu acceptate de copii.Datorită acestor impedimente, au fost puse la punct metode non-invazive dedecelare a inflamaţiei. Metoda sputei induse reprezintă o investigaţie non-invazivăprin care se poate determina citologia sputei, nivelul de eozinofile crescut putândsusţine un diagnostic pozitiv de astm bronşic. Determinarea oxidului nitric din aerulexhalat şi dozarea unor markeri ai inflamaţiei în condensul din aerul exhalat suntalte metode non-invazive pentru determinarea inflamaţiei bronşice.AbstractThe process of inflamation represents the definitive morphopatologic modificationin asthma. The treatment in asthma is based on reducing inflamation in therespiratory tract.The investigation of inflamation in the respiratory tract using “classic” methods,sometimes represents an invasive process, like bronchical biopsy, bronchoalveolarlavage, hard accepted by children.Due to these problems, the doctor many times has to appeal to non-invasivemethods for detecting the inflamation. Induced sputum is a non-invasive method todetermine the sputum cytology. A high number of eosinophils in sputum cansustain a positive diagnosis of asthma. Investigating the value of nitric oxide in theexhaled breath and the exhaled breath condensate are other helpful methods easyaccepted by children and in which collaboration is obtained very easy.Key words: induced sputum, asthma, nitric oxide, exhaled breath condensateInflamaţia căilor respiratorii este modificarea definiorie în astmul bronsic, iarinvestigarea mecanismelor de producere şi acţiunea acestui proces a ajutat în elucidareapatogeniei bolii. Demonstrarea procesului inflamator la copiii astmatici este de multe ori dificilădeoarece evidenţierea inflamaţiei se face mai ales prin metode invazive greu acceptate de copii,cum ar fi biopsia de mucoasă bronşică şi lavajul bronhoalveolar. Metodele non-invazive dedemonstrare a procesului inflamator cum ar fi dozarea oxidului nitric, sputa indusă sau dozareaunor markeri ai inflamaţiei în aerul exhalat, sunt metode laborioase sau care necesită tehnologiispeciale pentru evidenţierea procesului inflamator al căilor respiratorii la copiii astmatici.51

Inflamaţia bronsică se caracterizează prin prezenţa la nivelul mucoasei a edemului şi infiltratuluiinflamator cu număr crescut de eozinofile, limfocite T şi mastocite. [1,2,3]Nu există un test non-invaziv gold standard pentru evidenţierea inflamaţiei bronşice.Determinarea eozinofilelor din sputa indusă, dozarea markerilor inflamaţiei din aerul exhalatsunt doar câteva metode care ar trebui efectuate împreună pentru monitorizarea astmaticului.Oxidul nitric (NO) este unul dintre markerii inflamaţiei cel mai studiat în ultimul timpdatorită metodei non-invazive de determinare. Acesta este format în prezenţa nitric oxidsintetazei din L-arginină. Pâna în prezent se cunosc trei izoforme distincte ale NO sintetazei,NO sintetaza 2 putând fi indusă de citokine, endotoxine şi infectii virale, astfel încat nivelul eieste crescut în afecţiunile inflamatorii. Există numeroase studii care au demonstrat faptul că înastmul bronsic, oxidul nitric este crescut prin inducţia NO sintetazei 2 ca răspuns la semnaleleinflamatorii generate de citokinele proinflamatorii. Cresterea activităţii NO sintetazei a fostobservată la nivel pulmonar atât la copiii astmatici dar şi la cei cu bronşiolite obliterante saufibroză chistică. [2,4]Tehnica presupune efectuarea unui inspir profund urmat de expir la volum tidal cudurata de 10 secunde. Pentru pacienţii care nu reuşesc să menţină expirul constant timp de 10secunde sau care au talia sub 135 cm, se va utiliza chitul special pentru expir cu durata de 6secunde. Valorile mai mari de 5 ppb (parts per billion) semnifică prezenţa inflamaţiei eozinofilicela nivelul căilor aeriene. La pacientul corticonaiv valorile > 25 ppb semnifică inflamaţiaeozinofilică necontrolată ce impune asocierea de glucocorticoizi inhalatori. La pacienţii trataţi,limita maximă admisă pentru determinarea controlului este de 20 ppb.Fluxul expirator, închiderea palatului moale şi asa numitul “spaţiu mort” al căilorrespiratorii sunt factori care ar putea influenţa nivelul de oxid nitric exhalat. La pacientulsănătos, valoarea oxidului nitric exhalat depinde de sex şi functia pulmonară, neexistând pânaîn prezent studii care să sugereze variaţia diurnă. Totuşi nivelul de oxid nitric la pacienţiisănătoşi poate fi influenţat de injectarea , inhalarea sau ingestia de L-arginină, substratulnecesar sintetizării acestuia. Nivelul de oxid nitric poate fi influenţat chiar şi de unele examinăride rutină, cum ar fi spirometriile repetate, exerciţiile fizice sau inducţia de spută. Dintre factoriicare scad concentraţia de oxid nitric amintim factorii comportamentali (fumatul, alcoolul), iardintre factorii care cresc valoarea acestuia reţinem infectiile acute de la nivelul căilor respiratorii.[2,5,6]Valori ridicate ale oxidului nitric în aerul exhalat nu înseamnă obligatoriu formulareadiagnosticului de astm bronşic, dar poate face diferenţa între astmul bronşic şi alte cauze detuse cronică. Concentraţia oxidului nitric nazal şi exhalat poate fi utilizată în identificareapacienţilor cu atopie, deoarece astmul bronşic non-atopic se manifestă prin valori normale aleoxidului nitric. În astmul bronşic de intensitate medie s-a dovedit că există o strânsă asociereîntre nivelul crescut de oxid nitric exhalat, scorul prick-testului cutanat, valoarea totală deimunoglobuline E şi eozinofilia sangvină [7,8,9,10].Determinarea oxidului nitric poate fi utilă la pacienţii cu forme “subclinice” de astmbronşic şi care au o funcţie pulmonară normală, teste de bronhodilataţie negative şi valoriridicate ale proteinei cationice eozinifilice în spută. De cele mai multe ori această categorie depacienţi este catalogată ca cea a “viitorilor astmatici”.În ceea ce priveşte monitorizarea efectului terapeutic al medicaţiei antiinflamatorii lapacienţii astmatici, determinarea oxidului nitric din aerul exhalat nu este un test fidel deoarecevaloarea oxidului nitric poate scădea semnificativ şi la şase ore după o singură nebilizare decorticosteroid [11].Metoda sputei induse este un alt procedeu non-invaziv de cuantificare a inflamaţieibronsice. Cele mai importante avantaje ale metodei, pe lângă caracterul non-invaziv, suntreprezentate de faptul că metoda poate fi aplicată şi în perioada de acutizare a bolii, se poateefectua de mai multe ori, iar costul procedeului este scăzut atât pentru prelucrarea probelor câtşi pentru echipamentul necesar.52

Metodologia de lucru este simplă. Dupa efectuarea spirometriei şi administrarea debeta-2-agonişti cu durată scurtă de acţiune inhalatori (Salbutamol), se începe inducerea sputeiprin nebulizare ultrasonică de soluţii saline în concentraţie de 3-5 %. Sputa recoltată va fiprelucrată histologic prin coloraţie Giemsa sau Wright şi ulterior se va efectua citirea cu ajutorulmicroscopului optic. Se vor număra eozinofilele, neutrofilele, macrofagele, limfocitele şi celuleleepiteliale bronşice, valoarea fiecăreia raportându-se procentual din numărul total de celule nonscuamoase,interpretarea fiind posibila dacă pe frotiu s-au numărat minim 400 de celule nonscuamoase.Având în vedere că din punct de vedere fiziopatologic primele modificăricaracteristice astmului bronşic sunt reprezentate de influxul de celule inflamatorii la nivelulmucoasei bronşice, şi în special eozinofile, monitorizarea procentului de eozinofile din sputăpoate permite un control mai bun al bolii.Colectarea prin răcire sau îngheţare a aerului exhalat reprezintă o metodă noninvazivăde monitorizarea a inflmaţiei bronsice. Această metodă nu are nici un efect asuprafuncţiei pulmonare sau a mecanismelor inflamaţiei. La baza acestei investigaţii stă teoriaconform căreia lichidul de la suprafaţa căilor respiratorii se transformă în aerosoli prinintermediul fluxului de aer antrenat , astfel încât conţinutul de aer condensat obţinut reprezintăcompoziţia acestui lichid de la suprafaţa căilor respiratorii. Particulele de aerosoli din aerulexhalat reflectă compoziţia lichidului bronhoalveolar extracelular, fapt demonstrat desimilitudinile descoperite între nivelul ridicat de dioxid de carbon şi oxigen din fluidul exhalat şiaerul exhalat. [12,13]Colectarea aerului exhalat este o investigaţie foarte simplă. Pacientul este rugat sărespire obişnuit cu ajutorul unei piese bucale printr-o valvă care separă aerul expirat de celinspirat. În timpul expiraţiei aerul exhalat trece printr-un condensator, iar aerul condensat esteulterior colectat într-un vas colector. Pentru obţinerea unei cantităţi de 1 până la 3 ml de aercondensat este necesar un timp de 10 până la 15 minute, aerul exhalat condensat putând fiulterior depozitat la -70 ºC pentru a fi apoi analizat prin cromatografie, spectrofotometrie sauimunodozare ELISA [14,15].Compoziţia aerului exhalat condensat poate fi influenţată de prezenţa salivei sau a unorconcentraţii crescute de nitriţi şi nitraţi în dietă, în timp ce cantitatea de lichid condensat obţinutpoate fi dependent de temperature aerului exhalat şi umiditate.Din aerul exhalat se dozează o serie de markeri ai inflamaţiei, ca cystein-leukotrienele,radicali liberi de oxigen. Cystein leucotrienele (cys-LTs, LTC4, LTD4 si LTE4) sunt sintetizate demastocite şi eozinofile. Ele determină contracţia musculaturii netede de la nivelul căilorrespiratorii, creşterea permeabilităţii vasculare la acelaşi nivel, creşterea secreţiei mucoase,alterarea clearance-ului mucociliar. Mai mult, cys-LTs pot determina recrutarea eozinofilelor lanivel pulmonar, care în schimb duc la producţia adiţională de cys-LTs dar şi de alţi mediatori aiinflamaţiei. S-a demonstrat deasemenea faptul că inhalarea de LTB4 (leucotriene B4eliberatoare de neutrofile), creşte numărul de eozinofile şi neutrofile atât în mucoasa căilorrespiratorii cât şi în sputa indusă [1,16,17].Rolul cys-LTs este binecunoscut în bronhoconstricţia copilului astmatic, dar din păcateexistă puţine informaţii despre rolul său în inflamaţia cronică din astmul bronşic, acesteinformaţii fiind de fapt bazate pe eficienţa terapiei cu antagonişti ai receptorilor leucotrienici.Leucotrienele B4 sunt eliberate de neutrofile ca răspuns la diverşi stimuli. Acesteleucotriene sunt mediatori importanţi ce atrag şi activează neutrofilele fără a avea în acelaşitimp un efect pe musculatura de la nivelul căilor respiratorii. LTB4 administrată astmaticilor subformă inhalatorie nu are un efect pe funcţia căilor respiratorii. Totusi LTB4 este un factor ceatrage neutrofilele în căile respiratorii, lucru dovedit de nivelul crescut de neutrofile în lichidulbronhoalveolar al copiilor astmatici investigaţi în timpul unui episod bronhoobstructiv, modificarecare persistă timp de o lună de la remiterea obstrucţiei bronşice. Studiul realizat de Sergei A. şicolaboratorii a demonstrat faptul că nivelul de LTB4 este crescut în condensul din aerul exhalatal copiilor cu astm bronşic persistent, mediu, moderat şi sever şi care se află sub o terapie53

egulată cu corticosteroizi, dar nu şi la copiii cu astm bronşic mediu intermitent. Aceste rezultatesugerează faptul că LTB4 ar juca un rol în patogeneza astmului bronşic sever al copilului sau cănivelele ridicate de LTB4 în aerul exhalat condensat ar putea, cel puţin în parte, fi consecintaterapiei corticoide. Acest lucru este susţinut şi de evidenţele conform cărora steroizii crescsupravieţuirea neutrofilelor prin reducerea apoptozei [18,19].În concluzie, terapia cronică steroidă ar putea creşte supravieţuirea neutrofilelor fără ainhiba sinteza leucotrienelor, lucru ce duce la eliberarea de mediatori proinflamatori care arputea contribui la recrutarea de celule inflamatorii şi menţinerea procesului inflamator cronic înastmul bronşic. Posibila influenţă a steroizilor în procesul inflamator din căile respiratorii alepacienţilor astmatici este susţinută de evidenţele conform cărora neutrofilele predomină întimpul episodului bronhoobstructiv [20].Generarea de radicali liberi de oxigen este o parte a metabolismului multor celule,aceştia fiind foarte importanţi pentru homeostazia celulelor. Când există un dezechilibru întreagenţii oxidanţi şi antioxidanţi în favoarea agenţilor oxidanţi, apare stressul oxidativ. Multipledate experimentale şi clinice au sugerat faptul că agenţii oxidanţi joacă un rol important înpatogeneza afecţiunilor respiratorii, inclusive în astmul bronşic. În particular, există numeroasestudii care atestă faptul că inflamaţia cronică tipică de la nivelul căilor respiratorii ale astmaticilorduce la amplificarea stressului oxidativ. Numeroşi triggeri care duc la apariţia bronhoobstructiei,inclusiv infecţiile virale şi poluanţii din aer, pot activa producţia de radicali liberi de oxigen,modificări care duc la intensificarea procesului inflamator şi care astfel duce la apariţiasimptomatologiei astmatice. Eozinofilele, neutrofilele, macrofagele, monocitele, dar şi alte celulede la nivelul căilor respiratorii ca de exemplu celulele epiteliale bronşice, pot genera agenţioxidanţi [21,22,23,24,25,26,27].Pe modelele experimentale, radicalii liberi de oxigen pot produce o serie de fenomenespecifice astmului bronsic, cum ar fi bronhoobstrucţia şi cresterea responsivităţii căilorrespiratorii. Agenţii oxidanţi pot determina creşterea permeabilităţii căilor respiratorii şi potproduce diverse leziuni ale celulelor epiteliale bronşice până la moartea acestora. In vitro,expunerea celulelor inflamatorii şi a celulelor structurale pulmonare la agenţii oxidanţi induceliberarea mediatorilor proinflamatori, inclusiv citokine, chemokine, factori de creştere,metaboliţi ai acidului arahidonic şi molecule de adeziune implicate în recrutarea celulelorinflamatorii la cei cu astm bronşic. [21,22,23,24,25,26,27]Bibliografie[1] Zsuzsanna C, Sergei AK, Balint B, Bush B, Nicola MW, Barnes PJ. Increased leukotrienesin exhaled breath condensate in childhood asthma. Am J Respir Crit Care Med2002;166:1345-1349.[2] Kharitonov SA, Barnes PJ. Exhaled markers of pulmonary disease. Am J Respir Crit CareMed 2001;163:1693-1722.[3] Kharitonov SA, Barnes PJ. Exhaled markers of inflammation. Curr Opin Allergy Immunol2001;1:217-224.[4] Belvis MG, Barnes PJ, Larkin S, Yacoub M, Tadjkarimi S, Williams TJ. Nitric oxide synthaseactivity is elevated in inflammatory lung disease. Eur J Pharmacol 1995;283:255-258.[5] Kharitonov SA, Lubec G, Lubec B, Hjelm M, Barnes PJ. L-arginine increases exhaled nitricoxide in normal human subjects. Clin Sci 1995;88:135-139.[6] McKnight GM, Smith LM, Drummond RS, Duncan CW, Golden M, Benjamin N. Chemicalsynthesis of nitric oxide in the stomach from dietary nitrate in humans. Gut 1997;40:211-214.[7] Ludviksdottir D, Janson C, Hogman M, Hedenstrom H, Bjornsson E, Boman G. Exhalednitric oxide and its relationship to airway responsiveness and atopy in asthma: BHR-StudyGroup. Respir Med 1999; 93:552–556.54

[8] Ho LP, Wood FT, Robson A, Innes JA, Greening AP. Atopy influences exhaled nitric oxidelevels in adult asthmatics. Chest 2000;118:1327–1331.[9] Silvestri M, Spallarossa D, Yourukova VF, Battistini E, Fregonese B, Rossi GA. Orallyexhaled nitric oxide levels are related to the degree of blood eosinophilia in atopic childrenwith mild-intermitten asthma. Eur Respir J 1999;13:321–326.[10] Moody A, Fergusson W, Wells A, Bartley J, Kolbe J. Increased nitric oxide production in therespiratory tract in asymptomatic Pacific Islanders: an association with skin prick reactivityto house dust mite. J Allergy Clin Immunol 2000;105:895–899.[11] Kharitonov SA, Barnes PJ, O’Connor BJ. Reduction in exhaled nitric oxide after a singledose of nebulized budesonide in patients with asthma [abstract]. Am J Respir Crit Care Med1996;153:A799.[12] Holz O, Richter K, Jorres RA, Speckin P, Mucke M, Magnussen H. Changes in sputumcomposition between two inductions performed on consecutive days. Thorax 1998;53:83–86.[13] von Pohle WR, Anholm JD, McMillan J. Carbon dioxide and oxygen partial pressure inexpiratory water condensate are equivalent to mixed expired carbon dioxide and oxygen.Chest 1992;101:1601–1604.[14] Gokhan M. Mutlu, Garey KW, Robbins RA, Danziger LH, Rubinstein I. Collection andanalysis of exhaled breath condensate in humans. Am J Respir Crit Care Med2001;164:731–737.[15] Sznajder JI, Fraiman A, Hall JB, Sanders W, Schmidt G, Crawford G, Nahum A, Factor P,Wood LD. Increased hydrogen peroxide in the expired breath of patients with acutehypoxemic respiratory failure. Chest 1989;96:606–612.[16] Drazen JM, Austen KF, Lewis RA, Clark DA, Goto G, Marfat A, Corey EJ. Comparativeairway and vascular activity of leukotriene C and D in vivo and in vitro. Proc Natl Acad SciUSA 1980;77:4345–4358.[17] Djukanovic R, Wilson JW, Britten KM, Wilson SJ, Walls AF, Roche WR, HowarthPH,Holgate ST. Quantitation of mast cells and eosinophils in the bronchial mucosa ofsymptomatic atopic asthmatics and healthy control subjects using immunohistochemistry.AmRevRespir Dis 1990;142:863–871.[18] Black PN, Fullen RW, Taylor GW, Barnes PJ, Dollery CT. Effect of nitric oxide alone and incombination with prostaglandin D2 on bronchial responsiveness to histamine in normalsubjects. Thorax 1989;44:491–495. nists and synthesis inhibitors reverse survival ineosinophils of asthma23.[19] Martin TR, Pistorese BP, Chi EY, Goodman RB, Matthay MA. Effects of leukotriene B4 inthe human lung: recruitment of neutrophils into the alveolar spaces without a change inprotein permeability. J Clin Invest 1989;84:1609–1619.[20] Gibson PG, Norzila MZ, Fakes K, Simpson J, Henry RL. Pattern of airway inflammation andits determinants in children with acute severe asthma. Pediatr Pulmonol 999;28:261–270.[21] G Caramori and A Papi Oxidants and asthma Thorax 2004;59:170-173.[22] Barnes PJ. Reactive oxygen species and airway inflammation. Free Radic Biol Med1990;9:235–43.[23] Barnes PJ, Chung KF, Page CP. Inflammatory mediators of asthma: an update. PharmacolRev 1998;50:515–96.[24] Bowler RP, Crapo JD. Oxidative stress in allergic respiratory diseases. J Allergy ClinImmunol 2002;110:349–56.[25] Dworski R. Oxidant stress in asthma. Thorax 2000;55 (suppl 2) :S51–3.[26] Henricks PA, Nijkamp FP. Reactive oxygen species as mediators in asthma. PulmPharmacol Ther 2001;14:409–20.[27] Rahman I, MacNee W. Reactive oxygen species. In: Barnes PJ, Drazen J, Rennard S et al.Asthma and COPD. London: Academic Press, 2002:243–54.55

ANALIZA NON-LINEARĂ COMPUTERIZATĂ(NLS) – NOUA METODA DE DIAGNOSTIC ŞITERAPIE NECONVENŢIONALĂCONF. DR. LIANA MĂRGINEAN 1 , PROF.DR. LUMINIŢA PLEŞCA-MANEA 1 ,DR. CARMEN SFRÎNGEU 1 , DR. GEORGETA LUPUŢ 1 , DR. ANA-MARIAMĂRGINEANU 2 ,DR. ELENA-GEANINA ŢOPÎRLAN 3 , DR. IULIAN BUJOREANU 41Catedra de fiziopatologie UMF Cluj-Napoca, 2 Centrul Medical ELMAVITAL Cluj-Napoca.Tel:0740700231,E-mail: margineanlianadoc@yahoo.com;3, 4 Medici rezidenţi: Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca, Spitalul Clinic Judetean ClujRezumatProgresele realizate în cercetarea ştiinţifică fundamentală din toată lumea au determinat oschimbare de concepţie asupra modului de structurare şi funcţionare a materiei vii. Elaborareaunui model coerent multidimensional al fiinţei umane ca şi caracterizarea stării de boală şisănătate presupune completarea actului medical în sec. XXI cu metodologie corespunzătoare cepoate demonstra şi obiectiva într-un algoritm complex de diagnostic şi tratament transferurilecare au loc în cadrul triadei materie-energie-informaţie.Computer NLS, fiind o metodă informaţională, dinamică şi non-invazivă, este tot mai desfolosită pentru evaluarea stării de sănătate şi a patologiilor cu etiologie variată. NLS poate fiaplicată atât in vivo cât şi in vitro. Aparatul Methatron® este creat sub îndrumareaacademicianului V.I. Nesterov - Preşedintele Academiei Internaţonale de Analiză Non-Lineară şi colaboratorii săi de la Institutul de Psihofizică Aplicată din Omsk, Rusia. În termenifizici Methatron® este un generator non-linear cuantic de oscilaţii electromagnetice în rezonanţăcu câmpul informaţional al organismului. Intrând în comunicaţie cu creierul în plaja de unde thetaşi delta cerebrale (1.8-8.2Hz) prelucrează holograma matricei electromagnetice ale reţelelorneuronale accesând informaţiile de la nivelul subconştientului (NLS Diagostic), iar utilizareafrecvenţelor terapeutice (Metaterapia) realizează o veritabilă neuroprogramare informaţionalăoptimizând activitatea cerebrală în special calităţile intuitive. Analiza acestor complexeinteracţiuni permite evaluarea şi cuantificarea proceselor metabolice celulare şi tisulare înstrânsă corelaţie cu modificările sistemeleor de control psiho-neuro-endocrine.Se trec în revistă rezulatele obţinute prin utilizarea algoritmului multidimensional dediagnostic şi tratament în: neurologie, imunopatologie, alergologie, oncologie, pedatrie, profilaxie,adicţii, nutriţie, homeopatie, fitoterapie ale colectivului Catedrei de Fiziopatologie şiDepartamentului de Neuroştiinţe UMF Cluj-Napoca. Totodată s-a demarat învaţământulpostuniversitar, începând cu 2006 sub egida UMF Cluj-Naoca, iar din 2007 utilizarea în scop decercetare în cadrul proiectelor interuniversitare. Avantajele clinice ale acestei metode sunt:noninvazivitatea şi reproductivitatea analizei, evaluarea calitativă a stării funcţionale aorganismului (la modul general), aprecierea reacţiilor adaptative (reacţia la stress), determinareapatologiei de organ/sistem toate cu caracter predictiv, modificările homeostaziei (biochimie,imunologie, microorganisme), identificarea unor tulburări funcţionale, aprecierea eficienţeidiferitelor metode de tratament, analiza nutriţională.Rezulatatele promiţătoare ale acestor acţiuni ne îndreptăţesc să credem că NLS se vaimpune în curând în mod firesc în abordarea diagnostică şi terapeutică holistică-Noua Medicina.56

Motto:“Adevarata Fizică este aceea care va reuşi,într-o zi, să integreze Omul total într-oreprezentare coerentă a lumii. Omul,nu ca un centru static al Lumii, cum s-acrezut mult timp, ci ca o axă şi un vârf delance al Evolutiei”Pierre Teilhard de ChardinLe Phenomene humainUniversul se poate percepe ca o vastă matrice cosmică în caretotul este în perpetuă mişcare, transformare şi structurare. Aceastăunitate nu ese statică, ea implicând diferenţierea, diversitatea, apariţianivelurilor ierarhizate, apariţia sistemelor relativ independent şi aobiectelor în calitate de configuraţii locale de energie. “La început a fost complexitatea” scrieEdgar Morin. Sistemele sunt ansambluri de elemente între care se exercită o interacţiune ce nuse poate reduce niciodata la zero: lipsa interacţiunii înseamnă moarte, dispariţia sistemului cudescompunerea sa în elemente constitutive. Chiar existenţa unui sistem înseamnă că el nu estedoar suma părţilor sale. Tocmai deschiderea sistemului, prin interacţiunea sa cu celelaltesisteme, împiedică moartea sa prin degradarea inevitabilă a energiei, prin dezordineacrescândă (creşterea entropiei sistemului). Astfel este permisă formarea „clusterelor” desisteme cu posibilitate de ierarhizare şi integrare în Tot. Spre deosebire de reducţionism, careexplică diversitatea printr-o substanţă comună diferitelor sisteme, gândirea sistemică vorbeştede o organizare comună. Acesta este de natură energetică,energia aparând ca un concept unificator al substanţei ( formălegată a energiei), al spaţiu-timpului (formă geometrică a energiei)şi a infomaţiei (formă codificată a energiei). Materia înseamnăcomplexul energie-substanţă-spaţiu-timp-informaţie. Organismelevii par a fi nişte sisteme neechilibrate, disipative, autostructuranteşi autoreglatoare. Problemele dominante în ceea ce priveştefilozofia materiei vii sunt fenomenele de autoorganizare şinonlinearitatea proceselor asociate acesteia. Un fapt dovedit esteacela că nivelul material al organismului este dotat cu tot ceea ceeste necesar pentru o regenerare optimă, prin urmare proceselede îmbătrânire şi procesele patologice cronice sunt datorate pierderii de informaţie necesarărăspunsului compensator. Deci, autogestionarea proceselor într-un organism viu este strânslegată de schimburile informaţionale, transfer şi recepţie a informaţiilor tip semnal. Studiileavansate au demostrat schimbul informaţional dintre organismele biologice (inclusivorganismele umane), iar acest schimb pare a fi de natură electromagnetică. Transferulinformaţional este energetic, spaţial şi temporal. Fiind sisteme deschise, organismele viiinteracţionează cu exteriorul prin câmpuri şi radiaţii electromagnetice, iar influenţa exogenă estepreluată de organism şi se alătură conglomeratului de “metabolism al informaţiei”.Sistemele naturale evită echilibrul ceea ce le-ar aduce degenerarea şi moartea, alegând prindeschiderea spre celelalte sisteme, stabilitatea (homeostazia) într-o stare de dezechilibru; astfelfluctuaţiile devin izvorul evoluţiei şi al creaţiei.Fundamentele fizicii moderne sunt teoria cuantumului şi teoria relativităţii. Una dintreconsecinţele teoriei cuantumului este concepţia intercorelaţiei tuturor fenomenelor naturale.Teoria relativităţii a demonstrat că masa nu este în relaţie cu substanţa, ci este de fapt o formade energie care este relaţionată cu activitatea (inclusiv cea biologică) şi procesul în dinamică.57

Teoria cuantumului entropic, prin prisma cercetărilorinterdisciplinare, a extins şi adâncit înţelegerea interacţiuniiinformaţionale între sistemele biologice. Teoria cuantumuluientropic este o parte esenţială a teoriei informaţionaledezvoltată în anii ’80 de T. Van Hoven. În cadrul acestei teorii,Van Hoven consideră natura informaţiei ca fiind una materială;aceasta reflectând gradul structural intern a unui obiect şirelaţia cu caracteristicile de bază a obiectului cum ar fi energiaşi masa. Prin această teorie Van Hoven a reuşit să dizolvehotarele interdisciplinare şi să conecteze mecanica lui Newton,Einstein şi Plank, electrodinamica lui Maxwell şi legiletermodinamicii şi biofotonicii.Van Hoven a emis o ipoteză care iniţiază o adevărată revoluţie încadrul ştiinţelor naturale conform căreia gradul de distrugere a unui sistem material este corelatcu cantitatea de energie electromagnetică emisă sau absorbită de acesta. Fiecare sistemmaterial are o interacţiune selectivă cu energia electromagnetică de o anumită lungime deundă, astfel încât cuanta de energie este direct proporţională cu energia eliberată prindistrugerea componentelor sistemului. Energia eliberată formează adevărate câmpuri entropicesau torsionale, acestea fiind modalităţi de comnicare la distanţă între componentele sistemului.Heterogenitatea entropică a mediului unui sistem şi interacţiunileacestuia cu câmpurile electromagnetice decurg conform unorpatternuri nonlineare.Metatron sistemul diagnostic non-linear computerizat.Cercetătorii ruşi în frunte cu S.P. Nesterov pun bazele studiului prinintermediul metodei de analiză nonlineară- Nonlinear DiagnosisSystem (NLS analiză) continuate de nepotul său V.I.Nesterov.Această metodă a fost la început utilizată în chimia organică pentruindentificarea compuşilor complecşi, apoi este extinsă în studiulsistemelor vii. Metatron este materializarea multor ani de cercetare,sub forma unui dispozitiv medical de diagnosticare prin metoda NLS.Computer NLS, fiind o metodă dinamică, non-invaziva şiinformativă, este tot mai des folosită pentru evaluarea stării desănătate şi a patologiilor cu etiologie variată. NLS poate fi aplicatăatât in vivo (pentru a investiga anumite organe din corp) cât şi invitro (pentru a prelua imagini din extracte de ţesuturi, fluidebiologice sau celule). Echipamentele sunt produse începând cu 1996de către Institutul de Psihofizică din Omsk condus de Acad.V.I.Nesterov (în imagine laSeminarul NLS din Timisoara 2007), iar din 2007 sunt omologate ca dispozitive medicale CE93/42 EEC.Pentru a putea investiga prin această metodăeste nevoie de producerea unui câmp de 20-30 mT.Prin inermediul sistemului de analiză non lineară (NLS)se pot determina caracteristici ale ţesuturilor, celulelordar şi enzimelor, moleculelor sau chiar cromozomilor.Totodată metoda poate cuantifica efectul tratamentelorde tip informaţional-energetic (acupunctura,homeopatia, reflexoterapia, psihoterpia etc.)Aparatul Methatron care implementează acestsistem de analiză, funcţionează în acord cu principiulamplificării semnalului de iniţiere a unei stări entropicenoi, în urma emisiei unui vortex magnetic asupracreierului, modulat la frecvenţa theta Θ cerebrală.58

Aceasta favorizează modificarea activităţii creierului, fiind posibilă accesarea informaţiilor de lanivelul subconştientului.În termeni fizici Methatron este un generator non-linear cuantic de oscilaţii electromagnetice ceinterferează cu biocâmpul informaţional al creierului.Metoda se bazează pe emisia şi detecţia biocâmpurilor ca proces de interacţiune dintrereceptor–emiţător şi structurile extra- şi intracelulare. Modificările vortexului câmpurilormagnetice sunt determinate de activitatea metabolică celulară şi a transferării de informaţieîntre sistemele reglatoare (sistem nervos). Această legătură permite diagnosticarea şiinfluenţarea activităţii prin emitere de câmpuri modulatoare cu rol terapeutic. Zgomotul de fondtisular (mediu statistic) reflectă astfel starea de sănatate sau boală a unui sistem de organe saua unor elemente intracelulare; totodată putându-se identifica o cauzalitate complexă pe bazarecepţiei câmpurilor şi a analizei spectrale şi statistice a acestora. Holograma matriceielectromagnetice este determinată dinamic permiţând şi efectuarea unor diagnostice predictive.Această realizare tehnică de excepţie însumează cunoştinţe dintr-o gamă variată dedomenii : acupunctură, homeopatie, litoterapie, sistem de chakre,nutriţie, fizica cuantică, medicină etc, dar permite însă, o aplicareaccesibilă repetitivă şi noninvazivă într-un diagnostic de preciziemultidimensional. Avantajele metodei se reflectă pozitiv în detecţiaprecoce a unor frecvenţe anormale tisulare, a unor disfuncţii neuroendocrinelatente.Prin comparaţie cu RMN sau CT acesta nu foloseşte câmpuride mare intensitate. În urma interacţiunii câmpurilor magnetice deslabă intensitate cu structurile organice, acestea din urmă intrândîntr-o stare metainstabilă (ca urmare a modificării la nivel cuantic astructurilor de spin), răspunsurile vibraţionale recepţionate deaparat sunt transformate în imagini digitale energeticetetradimensionale datorită sumării elementului timp realizând oscopie 4D „ virtual NLS-Scopy”, astfel fiind posibilă evaluarea dinamică a gradului entropic şi atendinţei sale, emiţându-se chiar prognostice în ce priveşte evoluţia suferinţei.Cercetătorii ruşi ne informează aspura posibilităţii utilizării analizei NLS pentru diagnosticareaabceselor cerebrale sau a epilepsiei prin prisma schimbărilormetabolice la nivel cerebral. Alte date ne indică posibilitateaînregistrării unui declin al proceselor oxidative în muşchii membrelorinferioare datorită îngustării vaselor prin mecanism aterosclerotic, iarîn cursul tratamentului metabolismul muscular tinde să seîmbunătăţească. O altă tendinţă în aplicarea analizei NLS este de adetecta disfuncţia compuşilor fosfoergici legată de atrofia muscularăîn cadrul bolilor musculoscheletale. Totodată s-au realizat studiiasupra infarctului miocardic, dislipidemiilor în cadrul afectăriihepatice şi a pancreasului afectat de degenerarea malignă, câtşi evaluarea eficacităţii chimio- şi radioterapiei în progresia tumorală.Metoda de analiză NLS ajută la depistarea precoce a proceselor maligne, chiar atuncicând acestea se afla la nivelul câmpului informaţional, înainte de a se organiciza. Astfel aceastămetodă ajută la diferenţierea proceselor benigne de cele maligne şi ajustarea terapiei în timputil.Sumând aceste avantaje putem spune că folosirea tot mai frecventă a metodei deanaliză NLS în combinaţie cu RMN şi alte tehnici imagistice în diferite domenii medicale creşteacurateţea diagnosticării şi astfel pot fi urmariţi indicii terapeutici şi prognostici în cardul oricăreipatologii.În viitor această metodă poate fi utilizată pe scară cât mai largă în medicina preventivă,adevărată medicină a sănătăţii, având în vedere depistarea precoce a reacţilor de stress, a59

predispoziţiei la boli cronice, a determinării efectelor unor factori de mediu cu potenţial morbid şimai ales a facilităţii metodei de corecţie – metaterapia, care armonizează sistemele biologicepâna la nivel cromozomial (o altfel de terapie genică).Avantaje generale ale Analizei non-lineare computerizate. Metode noninvazive, cu caracter repetitiv în orice situaţie şi cu rezultatereproductibile. Evaluarea unor parametri multipli funcţionali, organici, informaţionali într-uninterval scurt de timp. Depistarea precoce a factorilor de risc, a predispoziţiilor morbide şi amodificărilor funcţionale precoce aflate în stadiul preclinic. Evaluarea stresului acut sau cronic. Evaluarea agresiunii câmpurilor electro-magnetice externe, a iradierii şi aaltor forme de câmpuri nocive. Depistarea încărcării microbiene, toxice şi alergenice. Determinarea stării sistemelor de integrare psiho-neuro-endocrino- imunitareşi a parametrilor homeostaziei. Se pot aplica terapii complexe de reechilibrare, desensibilizare,neuroprogramare etc. Ajută medicul în alegerea celor mai potrivite opţiuni terapeutice. Evaluarea biocompatibilităţii oricărui tip de agent terapeutic, inclusivalimente.Exemplificăm avantajele în ceea ce priveşte acurateţea şi precizia diagnostică, ca şi raportulcost/eficienţă precum şi aplicaţiile metodei NLS, realizată cu dispozitivul medical de analizănon-lineară Metatron, brevetat de Institutul de Psihofizică Aplicată Moscova. Aceste informaţiisunt luate din „Culegerea de studii ale Institutului de Psihofizică Aplicată (IPP). Problemeactuale de diagnostic NLS (Aspecte clinice şi teoretice); / sub redacţia V.I. Nesterov; -Moscova:Editura Prospect, 2006-104 p. ISBN 5-94349-037-X.Activitate didactică şi ştiinţifică în domeniuVenind în întâmpinarea acestei situaţii, UMF Cluj Napoca prin Catedra deFiziopatologie şi Catedra de Neurologie din cadrul Facultăţii de Medicină şi Facultăţiide Ştiinţe pentru Sănătate au organizat, începând din 2006, cursuri postuniversitare cu titlul60

„Evaluare globală energetică şi funcţională computerizată a organismului” cod 115, 116organizat modular, reprezentând 80 de ore de pregătire teoretică şi practică însumând pânăîn prezent 7 serii a câte 2 module. Menţionăm faptul că aceste cursuri sunt creditate de cătreColegiul Medicilor din România; numarul de absolvenţi ai acestui curs depăşind cifra de200 de medici.Coordonatorul şi inţiatorul cursului postuniversitar este Conf.Dr Liana Mărginean laCatedra de Fiziopatologie UMF Cluj Napoca, medic primar neurolog, doctor în ştiinţemedicale, competenţă homeopatie, având ca şi colaboratori pe Prof. dr. Luminiţa Pleşca-Manea, Prof.Dr.Dafin Mureşeanu, Şef. lucr. Sfrângeu Carmen, Asist. Dr. Georgeta Lupuţ,Asist.Dr. Buia Răzvan.D-na Conf.Dr. Liana Mărginean şi Prof.Dr.Luminiţa Pleşca-Manea participă caparteneri din partea UMF Cluj Napoca la grantul „Tehnologii inovative de producere a unoralimente funcţionale de origine vegetală cu impact asupra sănătaţii umane(PHYTOMED)” (director de proiect Prof. Dr. Carmen Socaciu USAMV Cluj-Napoca) dincadrul PNCDI2 Program 4 Parteneriate pe perioada 2007-2010.În cadrul acestui proiect echipamentele bioinformaţionale (în acest caz echipamentede analiză non-lineară computerizată de tip Metatron) sunt utilizate alături de investigaţiileconvenţionale (Eco Doppler, EEG, determinări biochimice, explorări funcţionale cardiace şirespiratorii) pentru a completa algoritmul de evaluare a subiecţilor studiaţi, fiind primulproiect de acest fel din România.În luna iunie 2008 D-na Conf.Dr.Liana Mărginean a participat ca şi lector la seminarul“Evaluare energoinformaţională computerizată (Terapie şi Diagnostic prin Biorezonanţă)”organizat de Catedra de Anatomie a UMF Timişoara (Asist.Dr. Aurel Băceanu) cu participareaneurofiziologului Acad. Dr.V.I.Nesterov fondatorul Institutului de Psihofizică, Aplicată dinMoscova inventatorul echipamentului Metatron de analiză non-lianeară aflat pentru primadată în România.Cel mai important evenimentştiinţific a fost organizareaPrimei Sesiuni deComunicări ŞtiinţificeInterdisciplinarecuparticipare internaţionalăintitulat: „Rezultate şiPerspective ale Analizei Non-Lineare în MedicinaBioinformaţională” organizatîn 14 mai 2009 la Bucureştide către Catedra deFizopatologie UMF Cluj-Napoca (moderator sesiune -Conf.Dr.Liana Mărginean) laClubul Oamenilor de Ştiinţa aAcademiei Române încolaborare cu Societateapentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (poza alăturată). La aceastămanifestare de succes a fost invitat special Acad.V.I. Nesterov de la Institutul dePsihofizică Aplicată din Mocova alaturi de distinşi universitari şi academicieni români:Acad.Prof.Dr.Aurel Ardelean – Universitatea V.Goldiş Arad; Prof.Dr.Didi Surcel-Institutul deIgiena şi Sănătate Publică Cluj-Napoca; Prof.Dr. Horea Murgu-preşedinte Coaching Institute;Prof.Dr. Mircea Aurel Niţă-Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative;Prof.Dr.George Florea- profesor asociat Universitatea Tehnica Bucureşti; Şef Lucrări61

Dr.Mihaela Gheorghiu- Catedra de Fiziopatologie UMF Carol Davila Bucureşti. Această primăreuniune academică interdisciplinară reflectă gradul de interes tot mai crescând alspecialiţtilor din diverse domenii şi creează premisele pentru continuarea cercetăriloraplicative ale metodei de Analiză Non-Lineară atât în domeniul medical propriu-zis (în specialfiziopatologie, neurologie), cât şi al domeniilor conexe (psihologie, coaching, neuromarketing,sociologie, dezvoltare personală, ecologie clinică)Parte componentă a mediciinii integrative metoda de analiză non-lineară se înscrie printecele mai performante aplicaţii ale ştiinţelor complexe în opera de edificare a Omului mileniuluiIII.Bibliografie:[1]. Basarab Nicolaescu – Noi particula şi lumea. Editura Polirom 2002.[2]. Fritjof Capra – Taofizica. Editura Tehnică 2004.[3]. Fritjof Capra – Conexini Ascunse. Editura Tehnică 2004.[4]. Liana Mărginean ş.a. – „Restructurarea reţelei cristaline a sistemului neuroendocrin prinremedii naturale – cheie a reconectării omului cu Universul.” Compendiul lucrărilorAnatecor. Arad 2007 pag. 153-164.[5]. www.ipp-nls.ru[6]. Liana Mărginean – “Medicina bioinformaţională din perspectiva noii paradigme acunoaşterii. ” Simpozionul interdisciplinar “Tiberiu Popoviciu”septembrie 2007 Cluj-Napoca.[7]. Liana Mărginean ş.a.- “Obiectivarea şi cuantificarea efectului homeopatic prin analizanonlineară computerizată (Methatron-Oberon).” Securitate şi apărare în uniuneaeuropeană. Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice cu participare internaţionalăsecţiunea 13 Acţiuni energo-informaţionale. Academia Militara “Carol Davila” Bucureşti,17-18 aprilie 2008.[8]. Liana Mărginean ş.a.- Analiza non-lineară computerizată ( NLS) - portal spre cunoaştereamultidimensională a fenomenului vieţii. Compendiul lucrărilor Anatecor. Arad 2008 , Pag102-108Sala completa de operatii, produsa de firma Berchtold-GermaniaDr. Dan Dutu, Line Manager, Mobil: 0744-59973462

Aportul NLS (analizei non-lineare) multidimensionale îndiagnosticul precoce al bolii vasculare periferice.Prof.Dr. Luminiţa Pleşca-Manea 1 , Conf.Dr. Liana Mărginean 1 , Şef Lucrări Dr.Carmen Sfrângeu 1 , Asist.Univ.Dr. Oana Puia 1 , Asist.Univ.Dr. Geogeta Lupuţ 1 ,Dr.Elena-Geanina Ţopîrlan 3 , Dr.Iulian Bujoreanu 41,Catedra de Fiziopatologie UMF Cluj-Napoca,3,4 Medici rezidenti: Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca, Spitalul Clinic Judetean ClujArteriopatiile periferice reprezintă afecţiuni sociale foarte importante prin frecvenţa şirepercusiunile lor în rândul populaţiei. Sunt responsabile de lungi spitalizări şi uneori deîntreruperea îndelungată a activităţii profesionale, iar în ciuda numeroaselor tratamente aplicatefrecvenţa lor nu este în scădere.Conceptele acutuale etiopatogenetice au permis lărgirea posibilităților de influențare aevoluției acestor afecțiuni prin depistarea şi recunoaşterea factorilor de risc (fumat, noxeprofesionale, infecții cu microorganisme oportuniste, stres, stil de viață etc.) a mecanismelorimunologice, metabolice şi neuroendocrine. Cu toate acestea rezultatele terapeutice nu sunt pemăsura aşteptărilor, chirurgia reprezentand de multe ori ultima alternativă cu consecințele unorintervenții mari.Algoritmul diagnostic în bolile vasculare periferice se bazează în acest moment peexplorările biochimice (glicemie, colesterol, ph, oximetrie), imunologige, hematologice,radiologice şi imagistice (scntigrafia, echodoppler,RMN).Ultrasonografia: permite evaluarea morfofuncțională complexă şi repetată apaciențiilor cu ateropatii periferice. Evaluarea se face cu ecograf bidimensional, plus Doppler –continuu, care permite explorarea ramurilor distale şi măsurarea presiunilor arteriale. Dopplerpulsatpermite evaluarea anevrismelor şi în special a obstrucțiilor bifurcațiilor.Examinarea doppler se face luand un eşantion în mijlocul lumenului arterial cu un unghide aport mai mic de 60° şi se evaluază semnalul doppler la nivele multiple. Examinarea se facecu transductor de 3,5-5 MHz sectorial/convex pentru evaluarea aortei abdominale pe secțiunitransversale şi longitudinale şi de 7,5-10 MHz convex/liniar pentru arterele membrelor inferioareşi carotidă.Scintigrafia de perfuzie perifericăIntroduceraea în practica medicală a Sesta MIBI (methoxy-izobutil-izonitril) marcat cuTc 99m pentru scintigrafia de perfuzie miocardică face posibilă evaluarea funcțională amembrelor inferioare. Aceasta se acumulează în țesutul miocardic şi în celulele musculare alemembrelor proporțional cu fluxul sanguin regional. Substanța se leagă într-o manieră relativstabilă de mitocondrii şi rămane în celulă. Examinările se fac atat dinamic (angioscintigrafia) catşi static.Angioscintigrafia: constă în injectarea intravenoasă a unui radiotrasor Tc 99m MIBIsub camera de scintilație racordată la un calculator dotat cu sistem de înregistrare, stocare,analiză şi redare a datelor şi imaginilor obținute. După poziționare se injectează intravenosrapid în bol 100 MBq Tc 99m-Sesta MIBI. Simultan cu injectarea se înregistreză la calculator.Trecera bolului radioactiv prin VCS, cavitățile cardiace drepte, plăman, cavitățile cardiace stangişi vasele mari cu o frecvență de 3 cadre/s înregistrarea durand 60 de secunde. Angioscintigrafiapermite urmărirea secvențială a radioactivității în funcție de timpul de pătrundere aradiotrasorului în vasele periferice începand de la aorta abdominală.63

Scintigrafia staticăUrmăreşte fixarea substanței radiofarmaceutice în vasele gambei, coapsei şi picioruluila o oră de la injectare. Examinarea se poate face AP şi PA atat la nivelul gambei, coapsei cat şipiciorului. Se scanează membrele inferioare bilateral după care se trece la efectuarea ROI-urilorpe coapse şi gambe, pentru a vedea cat la sută din zona respectivă este perfuzată deficitar; seface suma totală a numărului de impulsuri de pe regiunile de interes (AFS, ATA, ATP, APR) şise calculează procentul dintre fiecare ROI față de suma totală.Aportul NLS-ului în diagnosticul precoce al arteriopatiilorNLS este cea mai avansată metoda de diagnosticare bioenergoinformațională avand labază azaliza spectrală a campurilor magnetice biologice.În timpul analizei bioenergoinformaționale se detectează:– nivelul entropic al sistemului de cercetat (sub forma punctelor de control energetic),– aspectul metabolismului (curbele de formare/distrugere, respectivanabolism/catabolism),– modificări la nivelul bioluminiscenţei ţesuturilor în concordanţă cu starea de boalăsau de sănătate.Metatron®-Dispozitiv de scanare si analiza pe organe si sistem prin metoda nonlineara(NLS Non Linear System) Certificare: CE 93/42 EECCercetările Institutului de Psihofizică Aplicată (IPP) din Omsk au creat un sistem deinvestigare, fără analog în lume, care permiteurmărirea oricăror condiţii din organismuluman, prin schimbările vibraţiilor specificeoricărui ţesut din corp. Sistemul de AnalizăNonlineară (NLS) e tehnolgia informaţionalăcea mai avansată a acestui secol şi poate ficonsiderată cea mai remarcabilă siavantajoasă realizare a ştiinţei modernenaturale. Echipamentul de diagnostic sebazează pe analiza spectrală a câmpuluimagnetic a oricărui subiect biologic. Acestlucru este unic şi fără comparaţie în lume astăzi.Aparatul Metatron dezvoltat de IPP permiteproducerea unei activităţi bioelectrice specificeneuronilor cerebrali, ceea ce face posibilă amplificareaselectivă a semnalelor greu detectabile, pe măsurafluctuaţiilor statistice, izolarea şi decodarea informaţieipe care acestea o conţin. Astfel dispozitivul ia ''pulsul' 'acestei radiaţii chiar în locul emiterii pentru a o decodaşi afişa pe monitorul computerului unde există unmodel virtual al organului reprezentat în culorispecifice. De asemenea, modelele softului oferămedicilor o proiecţie tridimensională a organelorinterne. Punctele marcate prin culoare, localizate pedesen, ajută la depistarea mai precisă a locului procesului patologic. Este posibilă interpretareaprocesului de dezintegrare a structurilor biologice şi stabilirea unui prognostic prin comparareadistribuţiei punctelor colorate pe modelul virtual al organului scanat, urmărind dinamicaschimbărilor pe o perioadă de timp.Pentru a putea defini o patologie într-o anumită arie, e necesară investigaţia la niveleleprofunde ale organului până ce focarul patologic e localizat.64

Principiul fundamental în dezvoltarea echipamentului a fost ipoteza că organismul umanare un tipar electromagnetic informaţional care e capabil să răspundă stimulilor electromagneticiexterni.În 1950 R. Voll a descoperit şi dezvoltat un sistem de testare electrică a punctelor deacupunctură ale organismului. Spre deosebire de diagnosticul prin metoda electropuncturalăVoll, care măsoara potenţialele energetice ale organelor şi sistemelor în punctele biologic active(BAP) şi care arată indirect condiţia unui organ (deseori cu erori considerabile), metoda NLSface o evaluare directă a condiţiei unui organ prin intermediul oscilaţiei rezonante amplificate aorganului investigat folosind un senzor triggernoninvaziv. Fiecare organ şi celulă au oscilaţiilelor distinctive înregistrate în memoriacomputerului şi pot fi afişate pe ecranulmonitorului printr-un grafic ce reprezintăcondiţiile schimbului de informaţii între organ(ţesut) şi mediul înconjurător.Orice proces patologic are graficul săudistintiv.Programul conţine o mulţime de grafice,de procese patologice cu toate stadiileprogresive, în funcţie de vârsta, sex şi altevariaţii luate în calcul.După citirea frecvenţelor caracteristiceale subiectului biologic testat, sistemul compară gradul de asemănare spectrală al acestuia cuţesutul sănătos sau patologic pentru a obţine cel mai apropiat proces patologic saupredispoziţie. În cazul în care procesele sunt similare modelul de diagnostic virtual permitescoaterea în evidenţă a diagnosticului diferenţiat în funcţie de patologie. O altă oportunitateminunată oferită de analiza NLS e testarea medicamentoasă. Sistemul oferă oportunitateaunică a înregistrării oscilaţiilor frecvenţelor oricărui preparat şi adaugarea lor la cele câteva miideja existente în baza de date. Sistemul caută apoi remediul care are caracteristicile spectralecele mai apropiate de procesul patologic, astfel selectând cel mai eficient remediu. Chiar şi înacele cazuri rare când simptomele clinice sunt tipice, metoda de diagnostic NLS permiteaccesarea informaţiilor adiţionale despre amplitudinea defectului, oferind astfel un prognostic. Înmajoritatea cazurilor metoda NLS ne oferă posibilitatea stabilirii unui prognostic prompt şi a uneivariante corecte de tratament.Elaborarea unei generaţii noi de scanere nonliniare computerizate ( Metatron ) , încare este utilizată vizualizarea virtuală multidimensională a obiectului în studiu, a permis săse îmbunătăţească cu mult eficacitatea metodei NLS şi chiar să se lărgească domeniul deaplicare a acesteia cu toată concurenţa din partea computer-tomografiei. Particularitateaprincipală a vizualizării multidimensionale NLS este caracterul volumetric de bază al scanării.Datele înregistrate sunt masiv integrate într-un tot unitar, ce permite reconstrucţia unor imaginivirtuale multidimensionale structural- anatomice ale obiectelor studiate . În legătură cuaceasta NLS virtual se utilizează pe larg , în studiile angiografice prin reconstrucţiatridimensională a formaţiunilor vasculare.Un alt domeniu de perspectivă de utilizare a reconstrucţiei tridimensionale a imaginilor,pe baza datelor înregistrate prin NLS multidimensional, este studiul organelor cavitare dupăprincipiul „ NLS – scopiei virtuale’’. Un sistem asemănător este elaborat de către firma ClinicTech. Inc. Scanerele nonliniare multidimensionale accelerate din seria Z au primit denumireade Hunter ( vânător ). Păstrarea unei capacităţi mari de soluţionare în scanarea spiralată şiutilizarea sistemului LAPP (Sistem de procesoare paralele de inalta performanta si viteza)permite implementarea principiului NLS-scopiei virtuale pe o statie compatibila Voxel Z65

metode de diagnostic computerizat, NLS permite stabilirea diagnosticului anatomopatologic celmai bun. Acest avantaj împreună cu siguranţa folosirii aparatului Metatron promovează rapiddezvoltarea metodei de diagnostic NLS.Caz clinicPacient C.I. în varstă de 64 de ani, cunoscut cu adenom de prostată, infecție urinară,sondă uretrală, se prezintă pentru examinare generală fară semne şi simptome specifice uneipatologii vasculare. Din antecedentele declarate reținem: fumător de aproximativ 50 de ani. Înurma analizei nonlineare s-a evidențiat o afectare vasculară complexă.Patologia de bază a fost confirmată, observandu-se în plus o încărcare virală șimicrobiană.Procesul aterosclerotic lanivelul vaselor mari aletrunchiului (entropie 4)coexistă cu un proces devasculită alergică.Răspunsulvascular laalergeniiinfecțioşi semanifestăinclusiv şiprintensiuneaarterialăscăzută.67

La nivelul vaselor mari ale trunchiuluivaloarea colesterolului este multcrescută, aceasta fiind evaluată printr-unindice de asemănare spectrală mic şi oentropie mare (5).Afectarea circulației venoase potențată de lipsa exercițiului fizic corespunzător, crează un cercvicios privind patologia vasculară periferică.68

Valorile crescute alecolesteroluluitrădeazăsuferințahepatică,aceastadin urmapotențatăfiind şi deproduşiirezultațiîn urmaactivitățiifloreipatogenedigestive.Creşterea entropiei atestă progresul procesuluiaterosclerotic la care se adaugă, ca şi factori concomitenți, prezența microorganismeloroportuniste.Hipertrofia benigna de prostată și infecțiile din micul bazin determină o depresie imunitarăcare împreună cu fumatul reprezintă factori de risc în apariția aterosclerozei; Analiza NLSpoate depista în stadiul precoce leziunile vasculare reducand astfel riscul complicațiilor;Observăm un proces de ateroscloreză vasculară în evoluție la un pacient care nu aresimptomatologie relevantă; Analiza NLS poate evidenția procese simultan în mai multe arii:cerebrale, carotidiene, coronariene, abdominale și membre inferioare etc., cu gradient diferit deafectare.69

Concluzii1. Analiza non-lineară este o metodă non-invazivă, dinamică și repetitivă.2. Această abordare permite elaborarea unui diagnostic predictiv și monitorizareafactorilor de risc în absența unei patologii clinice declarate (stadiul precoce).3. Utilizarea analizei nonlineare împreună cu RMN și alte tehnici imagistice în boalavasculară periferică crește acuratețea diagnosticării adăugand dimensiuneadinamică și predictivă.4. Indicii terapeutici și prognostici pot fi apreciați în diferite combinaţii caracterizandmult mai exact aspectele funcționale în cadrul unei patologii.Bibliografie[9]. Basarab Nicolescu – Noi particula şi lumea. Editura Polirom 2002.[10]. Fritjof Capra – Taofizica. Editura Tehnică 2004.[11]. Fritjof Capra – Conexini Ascunse. Editura Tehnică 2004.[12]. Liana Mărginean ş.a. – „Restructurarea reţelei cristaline a sistemuluineuroendocrin prin remedii naturale – cheie a reconectării omului cu Universul.”Compendiul lucrărilor Anatecor. Arad 2007 pag. 153-164.[13]. www.ipp-nls.ru[14]. Liana Mărginean – “Medicina bioinformaţională din perspectiva noii paradigmea cunoaşterii.” Simpozionul interdisciplinar “Tiberiu Popoviciu”septembrie 2007 Cluj-Napoca.[15]. Liana Mărginean ş.a.- “Obiectivarea şi cuantificarea efectului homeopaticprin analiza nonlineară computerizată (Methatron).” Securitate şi apărare în uniuneaeuropeană. Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice cu participare internaţionalăsecţiunea 13 Acţiuni energo-informaţionale. Academia Militara “Carol Davila” Bucureşti,17-18 aprilie 2008.[16]. Liana Mărginean ş.a.- Analiza non-lineară computerizată ( NLS) - portal sprecunoaşterea multidimensională a fenomenului vieţii. Compendiul lucrărilor Anatecor.Arad 2008 Pag 102-108Departament Olympus-Endoscopie Flexibila021353 BUCURESTI, Str. Calusei nr. 69ATel: +40 - (0)21.252.46.50; Mobil: 0745-594854,Fax: +40 - (0)21.252.46.67www.temco.ro, office@temco.roDr. Dragos ALDEA, Line Manager, Tel: 0745-114998Vedere de ansamblu a Eco-Video-Gastroscopului,tip GF-UM160, pentru examinaregastrica.Caracterizat prin inalta rezolutie aimaginii si fiabilitate in exploatare.70

Utilitatea antibiogramei în alegerea terapieiantibiotice în infecţiile de tract urinar la copilBoros Emese 1 , Sabau Ramona 2 , Man Sorin 31, 2, 3Clinica Pediatrie III, Cluj-NapocaRezumatIntroducere: Infecţia de tract urinar (ITU) este una din cele mai frecvente infecţii bacterienela copil. Cel mai frecvent tratamentul este început înaintea rezultatului antibiogramei.Scopul acestui studiu este de a analiza utilitatea realizării antibiogramei în infecţiile de tracturinar la copil.Material şi metode: Au fost incluşi în studiu copii cu infecţii de tract urinar internaţi în ClinicaPediatrie III în perioada 01.01.2004-31.06.2006. Pacienţii au fost împărţiţi în 2 grupuri: ungrup la care tratamentul a fost efectuat cu un antibiotic la care germenul a fost sensibil invitro (grup A) şi un grup la care terapia s-a iniţiat cu un antibiotic la care germenul a fostrezistent (grup B). S-au urmǎrit uroculturile la 24 h de la terminarea terapiei.Rezultate: un număr de 211 copii au fost incluşi în studiu, 171 în grupul A şi 40 copii îngrupul B. Cele două grupuri au fost comparabile din punct de vedere al vârstei, sexului. Îngrupul A E coli a fost mai frecvent întâlnit ca şi etiologie a ITU (62.5% în grupul A faţă de 30% in grupul B, p=0.0003). De asemenea în grupul A s-au constatat mai multe ITU febrile(50.87% faţă de 30% în grupul B). Ca şi tratament gentamicina a fost mai frecvent utilizatăîn grupul A faţă de grupul B (40.35% vs 12.5%, p=0.000771). Urocultura la 24 h dupăterminarea terapiei a fost pozitivă la mai mulţi copii din grupul B, faţă de grupul A (41.17%în grupul B vs 13.7% în grupul A, p=0.0139)Concluzii: Efectuarea antibiogramei este utilă la toţi copii cu ITU. Este utilă schimbareatratamentului iniţial în funcţie de antibiogramă. Tratamentul de primă intenţie în ITU febrilăeste de preferat a se efectua cu un aminoglicozid.AbstractIntroduction: Urinary tract infection (UTI) is one of the most common bacterian infection inchildren. In the majority of cases the treatment is started before the results of antibiogram isready. The aim of this study is to analyze of the utility of antibiograms in UTI of children.Material and methods. Children with urinary tract infection admitted in the III rd PediatricClinic were studied. They were divided in two groups: children who received as the firstchoice antibiotic an antibiotic to which the uropathogen was susceptible according to theantibiogram (group A) and children who received an antibiotic to which the germ wasresistant (group B).Results. A total number of 211 were included in the study: 171 children were included ingroup A, in the group B were included 40 children. The two groups were comparable asregards the mean age, gender, the number of first UTI. In group A were significantly (p=0,0003) more UTI caused by Escherichia coli(62,50% in group A vs. 30,00% in group B).Also in group A were more febrile UTI than in group B(50,87% vs. 30%). In group Asignificantly (p= 0,000771) more children received gentamicine (40,35% in group A vs.12,50% in group B). The urine culture at the end of the treatment was positive in morechildren in the group B vs. group A (41,17% in group B vs. 13,70% in group A,p=0,0139).Conclusion. The antibiogram is useful in all children with UTI. It is useful to change thetherapy according to the antibiogram. The first choice antibiotic in children with a febrile UTIis an amininoglycoside.71

IntroducereDe foarte multe ori, medicii sunt nevoiţi să prescrie un tratament antibiotic înaintearezultatului culturilor bacteriene şi a antibiogramei. Terapia de primă intenţie trebuie să sebazeze pe informaţii recente şi locale în ceea ce priveşte cel mai probabil agent patogenimplicat şi sensibilitatea sa la diferitele antibiotice.(1) La copii, una din cele mai frecvente infecţiibacteriene este infecţia de tract urinar (ITU), infecţie insoţită de febră într-un procent relativmare (15%).(2)Sensibilitatea unui agent patogen la un antibiotic depinde de concentraţia minimăinhibitorie (CIM), de timpul cât concentraţia serică a antibioticului rămâne mai mare decât CIM şide doza de antibiotic necesară pentru a obţine CIM la locul de acţiune dorit. Folosirea frecventăa unui antibiotic duce la selectarea de tulpini rezistente la acel antibiotic, cauzând un eşec alterapiei. (3,4)În cele mai multe ţări se observă o creştere a rezistenţei germenilor la cele mai folositeantibiotice, în special la betalactamine. Ne-am propus să analizăm utilitatea antibiogramei înalegerea tratamentului infecţiilor urinare la copil.Material şi metodă.S-au studiat retrospectiv copiii cu ITU internaţi în Clinica Pediatrie III în perioada01.10.2004-31.12.2005. Diagnosticul s-a susţinut pe baza uroculturior pozitive cu >100000germeni/ml. Tratamentul antiinfecţios s-a instituit inainte de obţinerea rezultatului antibiogramei.Antibiograma a fost efectuata prin metoda difuzimetrică. Copii s-au împărţit în 2 grupuri: un grupla care tratamentul a fost efectuat cu un antibiotic la care germenul a fost sensibil in vitro (grupA) şi un grup la care terapia s-a iniţiat cu un antibiotic la care germenul a fost rezistent (grup B).Tabel I.Caracteristicile celor 2 loturi.Lot ALot BPVârsta mediană(limite) în ani(n=171)2,80(0,10-16,00)(n=40)3,05(0,10-17,00)P = 0,8616Sex (F/total)(%)114/171(66,66%)20/40(50%)P = 0,0554Prima ITU/ numărtotal de ITU2/171 ( 47,95%) 18/40(45%) P = 0,8889EtiologieEscherichia coliEnterobacter sppEnterococ faecalisProteus sppPseudomonasaeruginosaAcinetobacter sppCitrobacter freundiStafilococ aureusAltele107 (62,5%)1715167240312 (30%)77640121P = 0,0003*P = 0,4248P = 0,1063P = 0,6129P = 0,3579P = 0,8847P = 0,6104Febra 87 (50,87%) 12 (30%) P = 0,0369*Malformatii 49 16 P = 0,147672

*- rezultate semnificative din punct de vedere statisticS-au urmărit uroculturile la 24 ore după terminarea terapiei în cele două grupuri.Prelucrarea statistică s-a efectuat cu testul Mann-Whitney, testul chi-square şi testul Fisher.Rezultate.Un număr de 220 copii au fost internaţi în perioada studiului cu infecţie de tract urinar.La un număr de 171 de copii (77,72%) agentul etiologic al ITU a fost sensibil la antibioticul cucare s-a iniţiat tratamentul. La un număr de 49 de copii, agentul etiologic nu a fost sensibil laantibioticul cu care s-a iniţiat tratamentul. La 9 din aceştia, datorită persistenţeisimptomatologiei, după 3 zile antibioticul a fost schimbat conform antibiogramei cu remisiasimptomatologiei şi sterilizarea urinii după tratament. La 40 de copii tratamentul iniţial s-acontinuat. S-au comparat astfel cei 171 copii la care tratamentul a fost efectuat conformantibiogramei (Lot A) cu cei 40 copii la care tratamentul s-a efectuat cu un antibiotic la careagentul etiologic al ITU a fost rezistent in vitro (Lot B).Cele 2 loturi au fost omogene în ceea ce priveşte vârsta, sexul, numărul copiilor cuinfecţii urinare recurente, prezenţa malformaţiilor (Tabel I.). S-a observat un număr semnificativ(p=0,0003) mai mare de infecţii urinare cauzate de Escherichia coli în lotul A (62,50%) faţă delotul B (30,00%). Deasemenea, în lotul A au fost mai mulţi copii cu infecţii de tract urinar febrile(50,87%) faţă de de lotul B (30,00%). Diferenţele au fost statistic semnificative (p=0,0369)(Tabel I.)În ceea ce priveşte antibioticul cu care s-a efectuat tratamentul, în lotul A (40,35%) unnumăr semnificativ (P = 0,000771) mai mare de copii au primit gentamicină faţă de copiii dinlotul B (12,50%). În lotul B un procent mai mare de copii au primit amoxicilină/clavulanat (10%)şi amoxicilină (5%) faţă de cei din lotul A (5,84%, respectiv 1,16%) (Tabel II).Tabel IITratamentul admistrat în cele 2 grupuri.Antibioticul adminstratLot ALot BPn=171n=40Gentamicină 69 (40,35%) 5 (12,50%) P = 0,000771*Cefuroxim 23 (13,45%) 7 (17,50%) P = 0,614455Betalactamine+aminoglicozide 21 (12,28%) 4 (10,00%) P = 0,792762Ceftibuten 20 (11,69%) 6 (15,00%) P = 0,594447Amoxicilină/clavulanat 10 (5,84%) 4 (10,00%) P = 0,309387Amikacină 8 (4,67%) 3 (7,50%) P = 0,440081Ceftriaxonă 7 (4,09%) 2 (5,00%) P = 0,680356Ceftazidin 3 (1,75%) 2 (5,00%) P = 0,240329Acid nalidixic 3 (1,75%) 1 (2,50%) P = 0,571521Amoxicilină 2 (1,16%) 2 (5,00%) P = 0,163446Ciprofloxacină 2 (1,16%) 1 (2,50%) P = 0,469502Altele 3 (1,75%) 2 (5,00%) P = 0,240329*- rezultate semnificative din punct de vedere statisticÎn cele două loturi durata medie a tratamentului a fost de 10 zile, cu durata minimă de 4zile în lotul A şi 7 zile în lotul B, durata maximă fiind de 18 zile, respectiv 15 zile, fără a seobservă o diferenţă semnificativă în ceea ce priveşte durata terapiei (p = 0,9853).La 72 ore de la iniţierea tratamentului nu s-au observat diferenţe semnificative în ceeace priveşte uroculturile pozitive. La terminarea tratamentului însă un număr semnificativ maimare de copii din lotul B au avut uroculturi pozitive faţă de lotul A (Tabel III).73

Tabel IIIUroculturi pozitive la sfârşitul terapiei/număr total de uroculturi efectuateLot A(n=171)12/92 (13,04%)2/92 CandidaLot B(n=40)7/17(41,17%)PP = 0,0139 *Uroculturi pozitive la 72 h de laînceperea terapiei/ număr total deuroculturi efectuate15/79 (18%)1/79 Candida*- rezultate semnificative din punct de vedere statistic3/15 (22%)1/15 CandidaP = 0,7898DiscuţiiTratamentul de primă intenţie s-a administrat într-un procent mare (77,72%) cu unantibiotic la care germenul cauzator al ITU a fost sensibil in vitro. În grupul acestor copiitratamentul s-a efectuat cu gentamicină într-un procent semnificativ mai mare faţă de grupulcopiilor care au primit tratament cu un antibiotic la care germenul cauzator al infecţiei urinare nua fost sensibil in vitro. Faptul că la sfârşitul terapiei semnificativ mai multe uroculturi au fostpozitive în grupul copiilor la care tratamentul nu s-a efectuat conform antibiogramei, ne permitesă afirmăm că ar fi indicată schimbarea antibioticului conform antibiogramei în cazul în care s-ainiţiat terapia cu un antibiotic la care germenul este rezistent in vitro.Pe baza faptului că în grupul A, mai mulţi copii au efectuat tratament cu gentamicină şifaptul că aminoglicozidele realizează concentraţii urinare de 25-100 de ori mai mari decâtconcentraţia serică în prima oră după administrare, putem afirma că tratamentul de primăintenţie al ITU la copil ar fi bine de efectuat cu un aminoglicozid, în special în cazul ITU febrile,având în vedere procentul semnificativ mai mare al copiilor cu febră în lotul A faţă de lotul B.Există studii publicate recent care arată că cele mai eficiente antibiotice în tratamentul infecţiilorurinare sunt ciprofloxacina şi gentamicina. (5) De asemenea, un studiu efectuat în Germaniapropune ca tratament de primă intenţie pentru ITU febrile asocierea de ampicilină cu unaminoglicozid, iar pentru ITU joase o cefalosporina orală (6).Datorită folosirii excesive a betalactaminelor, în special a amoxicilinei şi a combinaţieiamoxicilină/clavulanat, în toată lumea s-a descris o creştere semnificativă a rezistenţeimajorităţii germenilor la aceste antibiotice. (7,8)În cazul pacienţilor cu ITU joasă, care nu necesită internare, tratamentul cucefalosporine ar fi justificat. Rezistenţa in vitro la aceste antibiotice nu înseamnă neaparateşecul terapiei, deoarece cefalosporinele de generaţia I şi în special cele de generaţia a II-a seexcretă prin urină, realizând concentraţii urinare crescute ce depăşesc CIM. (9)ConcluziiEfectuarea antibiogramei la toţi copiii cu ITU este utilă. În cazul în care germenul erezistent in vitro la antibioticul cu care s-a iniţiat tratamentul este utilă schimbarea terapieiconform antibiogramei. Tratamentul de primă intenţie la copil cu ITU febrilă este de preferat cuun aminoglicozid, dacă nu există contraindicaţii.74

Bibliografie[1] Warner H, Reimer L, Suvinier D, Li L, Nelson M . Modeling Empiric Antibiotic TherapyEvaluation of QID. Proc AMIA Symp 1999;7:440-4[2] Goldraich NP, Manfroi A. Febrile urinary tract infection: Escherichia coli susceptibility tooral antimicrobials. Pediatr Nephrol 2002;17: 173-6[3] Schaeffer AJ. Urinary tract infections: antimicrobial resistance. Curr Opin Urol2000;10:23-24[4] Turnidge JD, Jorgensen JH. Antimicrobial susceptibility testing: general considerations.In: Murray PR, Baron EJ, Pfaller MA, Tenover FC, Yolken RH editors. Manual of clinicalmicrobiology, 7 th ed. Washington: ASM Press; 1999:1469-73[5] Sumer Z, Coskunkan F, Vahaboglu H, Bakir M. The resistance of Escherichia colistrains isolated from community-acquired urinary tract infections. Adv Ther.2005;22(5):419-23.[6] Haller M, Brandis M, Berner R. Antibiotic resistance of urinary tract pathogens andrationale for empirical intravenous theraphy. Pediatr Nephrol 2004; 19:982- 986[7] Chulain MN, Murray AM, Corbett-Feeney G, Cormican M. Antimicrobial resistance inE.coli associated with urinary tract infection in the west of Ireland. Ir J Med Sci.2005;174(4):6-9.[8] Prais D, Straussberg R, Avitzur Y, Nussinovitch M, Harel L, Amir L. Bacterialsusceptibility to oral antibiotics in community acquired urinary tract infection. Arch DisChild 2003;88:215-218.[9] Ferry S, Burman LG, Holm SE. Clinical and bacteriological effects of therapy of urinarytract infection in primary health care: relation to in vitro sensitivity testing. Scand J InfectDis 1988;20:535-44Departament Stomatologie400489 CLUJ-NAPOCA, Str. Republicii nr. 65-67;Tel: +40 - (0)264.599.331; Fax: +40 - (0)264.596.270Dr. Mircea Puia / mpuia@temco.ro / 0745.348.034 Line ManagerDr. Adrian Zah 0742 010 122 Prof Tibi Poraczky 0744 606 944Lampi pentru albirea dintilor si laseri terapeutici intraoraliInalbire cu laser + LED Inalbire cu laser rosu, Inalbire cu laser verde,Laser terapeutic pentru fara sensibilitate pulpara a ambelor arcade simultantesuturi moi si dure75

Osteoporoza - Boala tăcutăDr.med. Gheorghe CrăciunClinica Ortomed „Alex Bucur”Cluj-NapocaOsteoporoza înseamnă os poros sau rarefiat. Osteoporoza este considerată în prezento boală, care compromite structura osoasa trabeculara, cu predispozitie la fractura oaselor inurma unui traumatism de mică intensitate.După vârsta de 35 de ani osul pierde în mod continuu din substanţa sa, unfenomen normal şi natural odată cu înaintarea în vârstă. Această pierdere poate deveniînsă o problemă serioasă cu creşterea riscului de fractură, fie printr-o cădere obişnuită,ca în cazul încheieturii mâinii sau şoldului, fie printr-un efort moderat de ridicare, ca încazul vertebrelor.Aproape 80% dinte pacienţii cu osteoporoză sunt femei, mai ales dacă au intrat inmenopauza. Alţi factori de risc sunt vârsta peste 65 de ani, tratament cronic cu corticosteroizi,aport inadecvat de calciu alimentar sau activitate fizică insuficientăOsteoporoza este definită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) ca o scăderea densităţii minerale osoase cu mai mult de 2,5 deviaţii standard faţă de mediapersoanelor tinere de acelaşi sex, măsurată cu DEXA. Deşi există posibilităţi detratament al osteoporozei, prevenţia este în continuare pe primul loc în efortul de areduce incidenţa fracturilor. Datorită legăturilor dintre densitatea osoasă şi activitateahormonală, femeile sunt mai expuse decât bărbaţii, mai ales în primele decade dupămenopauză.Singura modalitate prin care se poate punediagnosticul de certitudine pentru o densitate osoasăredusă este densitometria. Aceasta se poate faceprin:Absorbţiometrie duală (DEXA) - este oexaminare radiologică cu doză mică de iradiere,care vizualizează şoldul, coloana vertebrală sauambele, şi este în prezent "standardul de aur" îndiagnosticul osteoporozei şi în urmărirea eficienţeitratamentului acesteia.Clinica Ortomed Alex Bucur din Cluj-Napocaposeda cel mai modern aparat de masurare adensitatii de calciu in oase -osteodensitometrie-,care serveste la diagnosticul precoce si la controlulregulat si riguros al rezultatelor tratamenteloraplicatePersoanele diagnosticate cu osteoporoză pot face destul de multe lucruri pentru a oprievoluţia bolii şi a evita fracturile: pot utiliza medicaţie specifică pot să-şi asigure un aport adecvat de calciu şi vitamina D pot să-şi crească nivelul de activitate fizică pot să prevină căderile pot folosi protectoare de şoldDespre tratamentul general si specific al Osteoporozei vom vorbi in articolul urmator.76

Osteoporoza înseamnă os poros sau rarefiat si esteconsiderată în prezent ca o boală, care compromite structuraosoasa trabeculara, cu predispozitie la fractura oaselor in urmaunui traumatism de mică intensitateNecesarul de calciu şi vitamina DCalciul este necesar pentru constructia/reconstructia osului,marirea aportului de calciu nu impiedica insa aparitia osteoporozei,poate însă accentua tendinţa de demineralizare a osului. Pentruabsorbţia calciului şi fixarea sa în os, este necesară vitamina D.Nevoia zilnica de calciu a unui adult este de 1000-1500 mg , iar ceade vitamina D de 400-800 UI. Dacă aceste cantitati nu suntsatisfacute prin aportul alimentar, se indică utilizarea unui suplimentnutritiv.Importanta activitatea fiziceOsteoporoza este o boala cu cauze definite, dar nu este maiputin adevarat ca este favorizata de sedentarism, de lipsa deactivitati fizice. Nu orice tip de activitate fizică protejează faţă deosteoporoză - munca depusă acasă sau la serviciu este de regulă insuficientă. Se recomandagimnastica intensiva, mersul sustinut, sporturile cu mingea, jogging, aerobic, săritul corzii, etc.Aceste exerciţii trebuie adaptate posibilităţilor fiecărui individ în parte şi efectuatesistematic.Tratamentul medicamentosTratamentul cu medicamente se face numai dupa indicatiile medicului, care va dalamuriri asupra avantajelor şi riscurilor fiecăruia dintre ele. substituţia hormonală - în principal are indicaţie la femeile aflate la menopauză, care ausimptome specifice acestei perioade modulatorii selectivi de receptori estrogenici - cresc densitatea minerală osoasă şireduc riscul de fractură vertebrală bifosfonaţii - cresc densitatea minerală osoasă şi reduc riscul de fractură vertebrală, deradius şi de şold calcitonina - nu reduce riscul de fractură, dar poate fi utilă la pacienţii cu fracturivertebrale dureroase parathormonul - introdus recent în tratamentul osteoporozeiPrevenirea caderilor si protectoarele de soldAceste metode se adresează mai mult vârstnicilor şi urmăresc rezolvareaa problemelorlegate de iluminatul in locuinta, coridoare, scari interioare sau exterioare dificile, podelealunecoase, praguri neadecvate, etc.Persoanele vârstnice trebuie să rezolve acele probleme medicale care determinăcăderi, cum ar fi cele legate de acuitatea vizuală, tensiunea arterială, spondiloza cervicală, etc.Activitatea fizică, efectuată în mod adecvat, este benefică şi pentru vârstnici - prinmenţinerea tonusului muscular se reduce riscul de cădere. Protectia soldurilor oamenilor invarsta cu osteoporoza si pericol de cadere se poate face cu orteze speciale, dintre care amintimpe cea mai recenta si eficienta, SofTec Coxa, realizata de firma Bauerfeind din Germania.77

Problema osteoporozei trebuie discutată în primul rând cu medicul de familie. Acestapoate evalua riscul de osteoporoză şi, în plus, recomandarea sa este necesară pentrudensitometrie DEXA. Examinarea trebuie însă efectuată de personal calificat, cu un aparatcalibrat corespunzător. Nu mai puţin important, rezultatul examinării trebuie interpretat de unmedic cu experienţă în densitometrie. Controalele repetate, dupa indicatia medicului, permitevaluarea rezultatelor tratamentelor aplicatesi ajuta la prevenirea complicatiilor grave aleacestei boli.La Clinica Ortomed A.B. din Cluj-Napoca functioneaza un aparat deOsteodensitometrie DEXA-Challenger deultima generatie, singurul in masura sa facadeterminari exacte, atat la coloanavertebrala, cat si la sold, care suntinterpretate de medici competenti.Osteoporoza poate fi prevenităprintr-o activitate fizică adecvată şi unaport de calciu corespunzător.Atunci cand fractura s-a produs,este randul medicului specialistchirurg/ortoped sa intervina. Implantarea deproteze de sold in fracturile de colfemural, ca si cimentarea fracturilor corpilor vertebrali prin metode minimal invazive cumar fi Vertebroplastia sau Kiphoplastia, au dus la simplificarea tratamentului cu evitareasuferintelor si salvarea vietii multor pacienti.Departament Stomatologie400489 CLUJ-NAPOCA, Str. Republicii nr. 65-67;Tel: +40 - (0)264.599.331; Fax: +40 - (0)264.596.270Dr. Mircea Puia / mpuia@temco.ro / 0745.348.034 Line ManagerDr. Adrian Zah 0742 010 122 Prof Tibi Poraczky 0744 606 944Unituri dentare cu designmodern, fiabilitate germana, declasa si performante superioare78

Din istoricul „tehnicienilor de aparaturămedicală”-Bioinginerie medicală-Pompiliu ManeaAm avut o discuţie cu prietenul şi colegul meu, mai învârstă cu 13 ani, Dipl.ing Constantin Tudorache, născut la03.04.1922, în comuna Tunari-Dimieni, la capătulaeroportului Bucuresti-Otopeni, fiul lui Gheorghe şi Dumitra,în scopul fixării locului tehnicienilor şi inginerilor, care de-alungul timpului au lucrat în domeniul aparaturii medicale.Discuţia s-a axat pe Şcoala de Maiştri Militari, dincadrul „Depozitului Central Sanitar al Armatei”, care avea şisecţii de „tehnicieni de aparatură medicală”. La aceastăşcoală se intra la vârsta de 14 ani, cu 7 clase primare, duratastudiilor fiind de 6 ani, era similară cu o Şcoală de Arte şiMeserii. Absolvenţii obţineau titlul de maistru militar îndomeniul aparaturii medicale. Unii dintre ei şi-au continuatstudiile în învăţământul superior, deoarece diploma deabsolvire, era asimilată cu diploma de bacalaureat. Alţii auales alte domenii fie în cel militar, cum ar fi tancurile, artileriaetc., fie chiar în textile sau alte specialităţi.În această şcoală au existat patru promoţii:Prima promoţie 1935-1941, a avut ca şef de promoţie pe tehnicianul ConstantinAndreescu, rămânând şi profesându-şi meseria ca tehnician pe tot parcursul vieţii. În timpulcelui de-al doilea Război Mondial a beneficiat de doi ani de specializare la firma Siemens dinErlangen Germania, perfecţionându-se în domeniul radiologiei (aparate Röntgen). Urmare aacestei specializări, a avut mult de suferit în perioada comunistă.Cea de a 2-a promoţie,1936-1942, îl are ca absolvent pe Constantin Tudorache, cel cucare am povestit. Şef de promoţie a fost Petre Mihăiescu. Dintre absolvenţi amintim pe IulianTişu, tehnician de aparatură medicală, a lucrat toată viaţa la Spitalul Colţea din Bucureşti (adecedat în anul 2006, la vârsta de 86 de ani). Nicolae Ghenciulescu, care a ajuns inginer,TudorStanciu–Suhăţeanu, care termină Facultatea de inginerie şi ajunge cadru didactic, până lagradul de profesor, la Universitatea Tehnică din Timişoara. Constantin Tudorache, urmeazăFacultatea de Electrotehnică, ajunge inginer, dar rămâne în domeniul aparaturii medicale,specialitatea radiologie, până la pensionare, în cadrul Atelierului Central pentru Întreţinerea şiRepararea Aparaturii Medicale (ACIRAM) Bucureşti.Petre Mihăiescu, şeful promoţiei, este repartizat ca maistru militar, în anul 1942, laSpitalul Militar Braşov, a terminat facultăţile de Fizică şi Electrotehnică, practicând ingineria îndomeniul aparaturii medicale, cam jumătate, la Spitalul Clinic Brâncovenesc din Bucureşti,restul în Atelierele de întreţinere şi reparaţii aparatură medicală din Ministerul Transporturilor,care a avut şi are şi azi, reţea sanitară proprie, cuprinzând 15 spitale CFR. Se pensionează dincadrul Ministerului Transporturilor. Îmi amintesc că în timpul Şcolii postliceale sau chiar aFacultăţii, mulţi dintre colegii noştri am făcut practica la Spitalul Clinic Brâncovenesc, înainte dea fi demolat de comunştiConstantin Tudorache, interlocutorul meu se angajează ca maistru militar la SpitalulMilitar Central din Bucureşti, în anul 1942, în Clinica de radiologie şi electrofizioterapie condusă79

de colonelul, apoi generalul dr. Virgil Ionescu, care o bună bucată de vreme a fost şicomandantul acestui spital.Din această promoţie nu trebuie uitat maistrul militar Mircea Pancu, care a lucrat şi aieşit la pensie, de la Spitalul Militar Central din Bucureşti.Din cea de-a treia promoţie 1937-1943, fac parte Petre Ionescu şeful de promoţie şiIon Dumitrescu. Ambii termină ingineria. Ion Dumitrescu rămâne în specialitate, ajungândcolonel inginer şi conduce mulţi ani Atelierul de reparat aparatură medicală din cadrulDepozitului Sanitar al Armatei, de unde se pensionează. Petre Ionescu ajunge colonel şiprofesor la Academia Militară Bucureşti, în specialitaea tancuri. Un alt absolvent din a treiapromoţie a fost reputatul inginer Mihai Tudorache. A lucrat o bună parte din viaţă la Staţia deVerificare şi Întreţinere a Aparaturii Medicale (SVIAM) din Bucureşti.A patra promoţie 1938-1944, îl are ca şef de promoţie pe Grigore Rădulescu, care afăcut ingineria şi s-a specializat în tancuri, apoi a ieşit la pensie în grad de colonel. Din aceastăpromoţie se mai remarcă Ion Simionescu şi Mircea Ciubotaru, tehnicieni care au lucrat laCooperativa de Radiologie condusă de ing. Gheorghe Harnagea, fostul lor profesor. Menţionămcă Ion Simionescu trăieşte în Canada. Mai trebuie remarcat Dumitru Şerban care, la început alucrat ca tehnician de aparatură medicală, apoi a devenit inginer, însă pleacă din sistem în altdomeniu. Constantin Petre rămâne în armată, însă nu ca maistru, ci ca militar, ajungând până lagradul de maior.În această Şcoală clasele erau mici, de numai 10-15 elevi, suficienţi pentru acoperireanecesarului de personal ale celor 10 spitale militare din România-Ministerul Afacerilor Interne,avînd reţea sanitară proprie. Aceste clase l-au avut ca profesor de specialitate, mentor şiconducător al Şcolii pe renumitul inginer Gheorghe Harnagea, originar din Huşi, absolvent alFacultăţii de Electrotehnică din Bucureşti, în primul sfert al secolului 20, care a avut ospecializare de doi ani în Franţa, la marea firmă de aparate de radiologie şi imagistică medicalăCompanie Generale de Radiologie (CGR).Gheorghe Harnagea s-a născut la sfârşitul secolului al 19-lea şi a lucrat până în anul1970. A lucrat ca inginer pentru întreţinerea şi repararea aparaturii medicale în spitalele militaredin România până în anul 1955, când devine indezirabil regimului comunist, este declaratduşman al poporului pentru şcolarizarea din Franţa. Intră în cooperaţie, unde se înfiinţează ocooperativă de radiologie, a cărei conducere este încredinţată inginerului Gheorghe Harnagea.Această cooperativă devine Cooperativa „Radio Popular”, care se transformă în Întreprindereade stat Electrotehnica Bucureşti, astăzi adăposteşte Moll-ul Drumul Taberei. Ulterior inginerulHarnagea se transferă la Institutul Oncologic Bucureşti, fiind prieten al prof.dr.OctavianCostăchel şi la Spitalul Colţea.Ne-am mai amintit de nenea Iordan, elevat tehnician la SVIAM (fost mare ruibist, pilierîn echipa naţională), cu care am montat primul amplificator de imagni la Spitalul Griviţa (astăziSfânta Maria) la dr. Eliza Marinescu, colegă cu dr. Gurău, medic radiolog, ginerele generaluluiVirgil Ionescu, fost comandant al Spitalului Militar Central din Bucureşti.Cu inginerul Constantin Tudorache am discutat şi despre şcolarizările tehnicienilor deaparatură medicală, din spitalele civile înainte şi după cel de-al doilea Război Mondial:Dimitrie Negru, primul profesor de radiologie din România, după exemplul tizului său,Dimitrie Leonida, este cel care înţelege că trebuie să ne pregătim specialişi români ca să nurămânem tributari celor de la care importam utilajele. Astfel Dimitrie Leonida a înfiinţat primaşcoală de electricieni din România, iar Dimitrie Negru, a înfiinţat prima şcoală din Româniapentru instalarea, întreţinerea şi repararea aparaturii medicale. Elevii acestei şcoli purtaunumele de „elevi mecanici” noţiunea de tehnician s-a introdus după reforma învăţământului dinanul 1948.Dimitie Negru a avut două promoţii de elevi mecanici, la care, personal, le predaElectrotehnica şi Fizica radiaţiilor, după cartea sa Noţiuni pregătitoare şi tehniciintroductive în aparatura de radiologie, publicată la Cluj în 1931.80

Dintre elevii acestei şcoli s-a remarcat Andrieş Nicanor, moţ de la Câmpeni, care a ieşitla pensie, din funcţia de tehnician principal, de la Spitalul Clinic Fundeni-Clinica de Radiologie aprof. dr.Cornel Butnaru, în anul 1980. În perioada 1960-1965 tehnicianul Andrieş Nicanor mi-afost maistru şi coleg la Spitalul Fundeni, pe când lucram împreună.Prof.dr.Octav Costăchel, ministru adjunct în Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale,apoi directorul Institutului Oncologic din Bucureşti, organizează o clasă de tehnicieni deelectrofizioradiologie, în cadrul Şcolii Sanitare Bucureşti. Şi această clasă a fost realizată tot laintervenţia ing. Gheorghe Harnagea, care, cum am amintit, era bun prieten cu prof dr. OctavCostăchel.Absolvenţii primei promoţii 1948-1950, primesc diploma de tehnicieni de electrofizioradiologie.Între ei se remarcă inginerii Neculai Grigoreanu, Pavel Horoziu, NicolaeAngelescu, care este şeful de promoţie, precum şi tehnicienii Vasile Creţu, Iamandi Săndulescu,Dumitru Nicolau, Bârlădeanu Victor, Ilie Dragnea, Iancu Scurtulescu, Horia Tecuceanu (scriitorde romane poliţiste) şi Aurel Stan, oameni, care au lucrat toată viaţa în sistemul de intreţinere şireparare a aparaturii medicale.A doua promoţie, din perioada 1950-1952, din care remarcăm pe inginerul GheorgheMuşatescu şi tehnicianul Petru Decebal, Dumitru Bancilă (Spitalul Colţea), Klapa (Baia Mare),Pătru Decebal (ACIRAM Bucureşti), Petre Raus (Iaşi), Leon Rottman (Israel), Grigore Manole,Mircea Ştefănescu (Râmnicu Sărat, apoi Bucureşti), Constantin Stica (ACIRAM Bucureşti). Deşiaceste promoţii erau considerate şcoli postliceale, totuşi, nu toţi elevii aveau diplomă debacalaureat, şcoala fiind nevoită să-i primească şi fără diplomă de bacalaureat, din lipsă decandidaţi. Abia în anul 1955 apare prima promoţie postliceală, în care toţi candidaţii aveaudiplomă de bacalaureat.Spitalul Caritas, care era spitalul comunităţii evreieşti din Bucureşti, avea, ca specialiştiîn întreţinerea şi repararea aparaturii medicale, pe inginerul Petre Miss, acesta venea caspecialist din partea Întreprinderii Tehnico Medicale, inginerul Eronim Grindu, un destoinicspecialist, originar din Făgăraş, tehnician Dumitru Nicolau şi tehnicianul Iamandi Săndulescu,care mulţi ani a fost şeful echipei, un foarte bun tehnician de aparatură medicală.Cu Costică Tudorache am continuat discuţia şi despre ing. Aurelian Vasilescu,subinginer, care a fost şi profesor, la şcolile profesionale de electromecanici în aparaturămedicală. În acestea candidaţii erau recrutaţi dintre absolvenţii a 7 clase primare, cu handicapfizic, denumită Şcoala Specială nr.9 din Bucureşti. Aceasta a funcţionat în perioada 1964-1974,cu durata de studii de 3 ani. Elevii erau pregătiţi ca operatori de radiologie pentru aparatele demicrofotoradiografii (MRF). Mulţi dintre ei, care aveau îndemânări practice au ajuns tehnicienide întreţinerea şi repararea aparaturii medicale şi au lucrat prin toate atelierele judeţene, pentruȋntreţinerea şi repararea aparaturii medicale din România.Ing. Aurelian Vasilescu a lucrat la Întreprinderea Automatica din Bucureşti, împreună cuing. Ştefan Staiculescu ultimul a scris cartea: „Aparate Röntgen ȋn medicină şi tehnică”, apărutăla Editura Tehnică, Bucureşti, 1963. Aceştia au condus colectivul care a proiectat şi realizat laÎntreprinderea Automatica din Bucureşti, primul aparat Röntgen pentru microfotoradiografii, carepurta numele de „MRF Automatica”.Am mai trecut în revistă pe inginerul Lupan, bun organizator în întreţinerea şi reparareaaparaturii medicale, care a murit împuşcat în 1948-49, în condiţii neelucidate (bănuit a fi ucis decătre organele de securitate). Apoi pe ing. Şerban şi tehnicianul P. Lustigh, ambii au fostreprezentanţi ai firmei Kokh-Sterzel, din Germania devenită Tur-Dresden, din RDG şi ing.Arnold Bordeaux, a fost primul reprezentat în Bucureşti, a firmei Siemens, dupa 1950.Nenea Costică Tudorache a împlinit vârsta de 87 ani, la 3 aprilie 2009, prilej cu care îiurăm sănătate şi mulţi ani de viaţă.81

Doi dintre absolvenţii Şcolilor Tehnice din domeniul aparaturii medicale,specialitatea de rdiologie şi medicină nucleară: dipl.ing. Neculai Grigoreanu, fost directoral ACIRAM Bucureşti şi prof.dr.ing. Pompiliu Manea, fost director al AJIRAM Cluj.82

Resolutions promoted by AlexandruHerlea* and adopted at the XXIIIInternational Congress of History ofScience and Technology,Budapest, July 27 –August 2, 2009International Union of History and Philosophyof Science - IUHPSDivision of History of Science and Technology- DHST* Prof.dr., ex-ministry of European Integration, inRomanian Guverment between 1996-2000,member of DHST, ex-president of ICOHTECRESOLUTIONConcerning the Site Rosia Montana – Alburnus Maior - Romania,Adopted by the IUHPS/DHST – 02/08/ 2009 at the XXIII InternationalCongress of History of Science and TechnologyTaking into consideration: The great cultural, historical and scientific interest of the site Rosia Montana – AlburnusMaior, belonging to the European and World heritage which is put in danger by the project ofmining exploitation of , The recent intensification of the efforts by RMGC to obtain the necessary authorizations tostart exploitation, The existence of an urbanism plan which blocks all activities except mining in the areaaffected by the RMGC project, and therefore all sustainable development alternative projects, The resolutions and positions of numerous scientific institutions and NGO for the protectionof the site:- the letter signed by over one thousand scientists from several countries andinternational scientific institutions concerning the preservation of the RosiaMontana site addressed to the Romanian authorities, in 2002;- the five resolutions of the International Council on Monuments and Sites(ICOMOS) adopted by the general assemblies, between December 2002 andOctober 2008;- the position and the Declaration of the Romanian Academy concerning themining project of Rosia Montana, in 2003 and 2006;- the demand of the Order of Romanian Architects for the inclusion of the RosiaMontana site on the List of World Heritage of UNESCO;- the letter addressed by the president of ICOMOS, Michael Petzet, to theRomanian Prime-Minister asking for the start of the formalities leading to theinclusion of the Rosia Montana site on the List of World Heritage of UNESCO,in 2007;- the Resolution of the 23th World Congress of the International Union of83

Architects concerning the protection of the Rosia Montana site and its inclusionon the List of World Heritage of UNESCO, in 2008;- the Resolution of the Association concerning the mining project of RMGC company and asking theinclusion of the site on the List of World Heritage of UNESCO, in 2008;- the Resolution of the Section of Science, History of Science and Technologyand Industrial Archeology of the Comité des Traveaux Historique et Scientifique– CTHS, France, concerning the protection of the site Rosia Montana, in 2009,The Division of History of Science and Technology DHST of the International Union of Historyand Philosophy of Science – IUHPS declares that: It considers unacceptable any project which puts in danger the integrity of the site RosiaMontana It demands immediate measures for the protection of the site Rosia Montana under allaspects: historical, scientifical, cultural, social, and environmental. It supports the start of the formalities for inclusion of the Rosia Montana site on the List ofWorld Heritage of UNESCO.The Presidents of IUHPS/ DHSTRonald L. NUMBERS (2005-2009)Dun LIU (2009-2013)International Committee for the History of Technology ICOHTECRESOLUTIONConcerning the Site Rosia Montana – Alburnus Maior - Romania,Adopted by the ICOHTEC General Assembly – 01/08/ 2009 at the XXIIIInternational Congress of History of Science and TechnologyTaking into consideration: The great cultural, historical and scientific interest of the site Rosia Montana – AlburnusMaior, belonging to the European and World heritage which is put in danger by the project ofmining exploitation of , The recent intensification of the efforts by RMGC to obtain the necessary authorizations tostart exploitation, The existence of an urbanism plan which blocks all activities except mining in the area84

affected by the RMGC project, and therefore all sustainable development alternative projects, The resolutions and positions of numerous scientific institutions and NGO for the protectionof the site:- the letter signed by over one thousand scientists from several countries andinternational scientific institutions concerning the preservation of the RosiaMontana site addressed to the Romanian authorities, in 2002;- the five resolutions of the International Council on Monuments and Sites(ICOMOS) adopted by the general assemblies, between December 2002 andOctober 2008;- the position and the Declaration of the Romanian Academy concerning themining project of Rosia Montana, in 2003 and 2006;- the demand of the Order of Romanian Architects for the inclusion of the RosiaMontana site on the List of World Heritage of UNESCO;- the letter addressed by the president of ICOMOS, Michael Petzet, to theRomanian Prime-Minister asking for the start of the formalities leading to theinclusion of the Rosia Montana site on the List of World Heritage of UNESCO,in 2007;- the Resolution of the 23th World Congress of the International Union ofArchitects concerning the protection of the Rosia Montana site and its inclusionon the List of World Heritage of UNESCO, in 2008;- the Resolution of the Association concerning the mining project of RMGC company and asking theinclusion of the site on the List of World Heritage of UNESCO, in 2008;- the Resolution of the Section of Science, History of Science and Technologyand Industrial Archeology of the Comité des Traveaux Historique et Scientifique– CTHS, France, concerning the protection of the site Rosia Montana, in 2009,The International Committee for the History of Technology – ICOHTEC declares that: It considers unacceptable any project which puts in danger the integrity of the site RosiaMontana It demands immediate measures for the protection of the site Rosia Montana under allaspects: historical, scientifical, cultural, social, and environmental. It supports the start of the formalities for inclusion of the Rosia Montana site on the List ofWorld Heritage of UNESCO.The President of ICOHTECProf.Dr. Hans Joachim BRAUN400489 CLUJ-NAPOCA, Str. Republicii nr. 65-67; Tel.: 0264 - 599 331; Fax: 0264 - 596 270,021353 BUCUREŞTI,Str. Căluşei nr. 69A,Tel: 021 252 4650;Fax: 021 252 4667www.temco.ro,e-mail: office@temco.ro85

Departament Olympus-Endoscopie Flexibila021353 BUCURESTI, Str. Calusei nr. 69ATel: +40 - (0)21.252.46.50; Mobil: 0745-594854, Fax: +40 - (0)21.252.46.67www.temco.ro, office@temco.roDr. Dragos ALDEA, daldea@temco.ro, Line Manager, Mobil: 0745-114998EUC 2000 – sistem complet de Eco-Video-Endoscopie. Se remarca ecoprocesorul de ultimageneratie, caracterizat prin usurinta in exploatare si inalta rezolutie a imaginii ecografice.86

Documentar legislativCap. IICoordonator-realizator:Consilier juridicIoan PruncuLegi, decrete şi alteleNota cu privire la apariţia unui act normativde interesÎn Monitorul Oficial nr. 63 din 3 februarie 2009 s-a publicat Legea nr. 1 din 30 ianuarie2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unorimobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.Dispoziţia de esenţă care este înscrisă în legea modificatoare în raport cureglementarea existenţei până la apariţia actului normativ modificator este aceea că nu serestituie în natură, ci doar prin echivalent bănesc – imobilele – teren şi construcţii – care au fostînstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cudestinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului cu modificările ulterioare, cu respectareacondiţiilor impuse de noua lege modificatoare.Nota de faţă se constituie exclusiv într-o atenţionare a cititorilor noştri, cu îndemnul la ada citire acestui act pentru înţelegerea lui directă, nota ca atare neconstituind o analiză juridicăa actului în cauză.Dispoziţia legală supusă actului modificator, relevă încă o dată apărarea prin lege aprincipiului „bunei-credinţe” a persoanei fizice sau juridice la încheierea unor acte cu caracterjuridic.Legea modificatoare proclamă drept principiu dispoziţia modificatoare introdusă la art.45 alin. 2 1 din Legea nr. 10/2001 potrivit căreia: „(2 1 ) Contractele de vânzare-cumpărareîncheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 cu modificările ulterioare, sunt acte autentice şi constituietitlu de proprietate opozabil de la data încheierii acestora”.Legea modificatoare prevede dreptul pentru proprietarii imobilelor (teren şi construcţii),care potrivit legii modificatoare nu au dreptul la restituire în natură, ci numai la despăgubire prin87

echivalent bănesc – prin restituirea preţului de piaţă al imobilului, stabilit conform standardelorinternaţionale de evaluare (vezi art. 50 1 din actul modificator).Actul modificator mai cuprinde o dispoziţie importantă la art. 48 alineatul 2: „Indiferentdacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, obligaţia despăgubirii prevăzute laalineatul 1 revine persoanei îndreptăţite”.În încheierea acestei scurte Note atenţionatoare, vă îndemn, dragi cititori, să daţi citireacestui act modificator, deosebit de important şi valoros în reglementările legale aflate învigoare în ţara noastră.În final, la art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, actul modificator introduce un noualineat (2 1 ), cu următorul cuprins:„(2 1 ) Cererile sau acţiunile în justiţie având ca obiect restituirea preţului de piaţă alimobilelor privind contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legiinr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreştidefinitive şi irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru”.N.B. Vă aduc la cunoştinţă, poate nu ştiţi că în acelaşi Monitor Oficial nr. 63/3.02.2009este publicată pe lângă Legea nr. 1/2009, pe care am discutat-o în Nota de faţă şi Decizia nr.56 din 14 ianuarie 2009 a Curţii Constituţionale cu privire la consituţionalitatea Legii nr. 1/2009de modificare a Legii nr. 10/2001 – la care ne-am referit în Nota de faţă.Acte de stare civilăAstăzi ne vom referi la Legea nr. 119/1996, cu privire la actele de stare civilă, publicatăîn Monitorul Oficial nr, 282/11 noiembrie 1996, lege intrată în vigoare după 90 de zile de la datapublicării, respectiv pe 9 februarie 1997, dată la care şi-au încetat activitatea următoarele actenormative:- Decretul nr. 278/1960 cu privire la actele de stare civilă;- HCM nr. 1090/1960 privind aprobarea modelelor registrelor de stare civilă;- HCM nr. 2290/1969 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la regimul actelorde stare civilă modificată prin HCM 616/1993.- Legea dispune abrogarea expresă oricăror alte dispoziţii contrare.Socot că acest act normativ este de mare interes general şi are deosebite implicaţii înce priveşte obligaţiile ce se impun pentru unităţile sanitare. De aceea voi insista în articolul defaţă cu deosebire asupra sarcinilor ce revin sectorului sanitar, obligaţia de cunoaştere a legiirevenind conducătorilor de unităţi, precum şi personalului sanitar şi administrativ din sectorulnostru de activitate.Potrivit reglementării noi, actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care sedovedesc naşterea, căsătoria sau decesul unei persoane. Acestea se întocmesc în interesulstatului şi al persoanei şi servesc la cunoaşterea numărului şi structurii populaţiei, a situaţieidemografice, la apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Actele denaştere, de căsătorie şi de deces se întocmesc în registre de stare civilă. Atribuţiile de starecivilă se îndeplinesc de către consiliile judeţene şi de către autorităţile administraţiei publicelocale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, prin ofiţerii destare civilă, care, în sensul legii, sunt:a) primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor;b) şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României;c) comandanţii de nave şi aeronave.Persoanele prevăzute la lit. a şi b pot delega exercitarea atribuţiilor de ofiţer de starecivilă viceprimarului, secretarului sau altor funcţionari din aparatul propriu, respectiv unuia dinagenţii diplomatici sau unuia dintre funcţionarii consulari.88

Trecând peste reglementările cuprinse în Capitolul I, intitulat „Dispoziţii Generale”, nevom opri în continuare la Capitolul II, „Întocmirea actelor de stare civilă”, relevând aceleprevederi înscrise sub Secţiunea I – „Întocmirea actului de naştere”, Secţiunea a II-a„Întocmirea actului de căsătorie” şi Secţiunea a III-a „Întocmirea actului de deces” cuspecială privire la obligaţiile ce revin sectorului sanitar.Aşadar...1) Întocmirea actului de naştere se face la autoritatea administraţiei publice locale îna cărei rază administrativ-teritorială s-a produs naşterea pe baza declaraţiei verbale apersoanelor prevăzute la art. 19 din lege, a actului de identitate al mamei şi al declarantului, acertificatului constatator al naşterii şi, după caz, a certificatului de căsătorie al părinţilor.Declararea naşterii se face în termen de 15 zile pentru copilul născut viu şi în termen de3 zile pentru copilul născut mort. În cazul în care copilul născut viu a decedat înăuntrultermenului de 15 zile, declararea naşterii se face în termen de 24 ore de la data decesului.Pentru copilul născut mort se întocmeşte numai actul de naştere.Aşa cum arătam mai sus, potrivit art. 19 din lege, au obligaţia de a face declaraţia denaştere oricare dintre părinţi, iar dacă, din diferite motive, nu o pot face, obligaţia declarăriirevine medicului, persoanelor care au fost faţă la naştere sau personalului din unitatea în care aavut loc naşterea, rudelor ori vecinilor care au luat cunoştinţă despre naşterea unui copil.Când declaraţia de naştere este făcută după expirarea termenelor de mai sus:- întocmirea certificatului de naştere se face cu aprobarea primarului, respectiv aşefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră, dacă declaraţia areloc înăuntrul termenului de un an de la naştere;- când declaraţia se face după trecerea unui an de la naştere, întocmirea actului seface în baza Hotărârii Judecătoreşti definitive şi irevocabile a instanţei judecătoreşticompetente.Întocmirea actului de naştere al copilului găsit se face în 30 de zile de la data găsiriicopilului, la autoritatea administraţiei publice locale în raza teritorială în care a fost găsit, pebaza procesului verbal întocmit de Poliţie, de medic şi de reprezentantul autorităţii publicelocale, căruia îi revine şi obligaţia de a face declaraţia de înregistrare a naşterii. Persoana carea găsit copilul este obligată să anunţe în termen de 24 de ore Poliţia şi să prezinte copilul cutoate obiectele şi înscrisurile aflate asupra lui.Din procesul verbal întocmit de Poliţie, medic şi reprezentantul autorităţii tutelare trebuiesă rezulte data, locul şi împrejurările în care a fost găsir copilul, sexul, data presupusă a naşterii(anul, luna, ziua) stabilită de medic, de instituţia sau persoana căreia i-a fost încredinţat copilul.Reprezentantul autorităţii tutelare se va îngriji de luarea măsurilor de ocrotire a copilului,potrivit legii.O dispoziţie foarte importantă introdusă în noua lege este aceea prevăzută de art. 23,după care, în situaţia în care copilul este abandonat de către mamă în spital, conducătorulunităţii sanitare are obligaţia să sesizeze Poliţia în termen de 24 de ore de la constatareaacestui fapt.Alineatul (2) al art. 23 prevede că dacă nu a fost stabilită identitatea mamei în termende 30 de zile, întocmirea actului de naştere se va face pe baza certificatului medical constatatoral naşterii şi a procesului verbal încheiat de Poliţie, de conducătorul unităţii sanitare şi dereprezentantul autorităţii publice locale, căruia îi revine şi obligaţia de a face declaraţia deînregistrare a naşterii. În acest mod, completat cu grija organelor abilitate din unităţile sanitare(maternitate) ca la internare oricât de mare ar fi urgenţa, să identifice viitoarele mame pe bazăde acte, credem că situaţiile copiilor fără statut civil se vor limita ca număr în viitor.2) La încheierea căsătoriei, unităţile sanitare sunt implicate prin eliberareacertificatelor medicale privind starea de sănătate a viitorilor soţi.Întocmirea actului de căsătorie se face în condiţiile prevăzute la art. 27-33 din lege.89

3) La întocmirea actului de deces, medicul sau alt cadru din unitatea sanitară unde s-a produs decesul sunt obligaţi a face declaraţie verbală la autoritatea administraţiei publicelocale în a cărei rază teritorială s-a produs decesul. Această obligaţie operează numai în cazulîn care lipsesc membrii familiei decedatului.Declaraţia decesului se face în termen de trei zile de la data încetării din viaţă, în acesttermen cuprinzându-se atât ziua în care s-a produs decesul cât şi ziua în care se facedeclaraţia. Când decesul se datorează unei sinucideri, accident sau altei cauze violente,precum şi în cazul găsirii unui cadavru, declararea se face în termen de 48 de ore, socotit dinmomentul decesului sau al găsirii cadavrului.Certificatul medical constatator al decesului, în care se consemnează cauza decesului,se întocmeşte şi se semnează de către medic sau, în lipsa acestuia, de către un cadru mediusanitar care a făcut constatarea. Dacă decesul s-a produs pe o navă sau aeronavă şi nu existămedic la bord, constatarea decesului se va face în primul port de escală de către un medic.Dacă până la primul port de escală, durata călătoriei este mai mare de 24 de ore, constatareadecesului se face de către comandant împreună cu consiliul de bord şi se consemnează înjurnalul de bord.Pentru cadavrele găsite, declararea şi înregistrarea decesului se fac la autoritateapublică locală administrativ-teritorială, în a cărei rază a fost găsit cadavrul, pe baza şi aprocesului verbal întocmit de medic, care va cuprinde vârsta, sexul, locul unde a fost găsitcadavrul, data şi cauza decesului.Restul prevederilor privitoare la întocmirea actului de deces sunt cuprinse în art. 34-41din lege.Din Capitolul VII al legii intitulat „Contravenţii” doresc să semnalez acele contravenţiicare privesc personalul sanitar implicat în acţiunile de întocmire a actelor de stare civilă. Astfel:- nedeclararea naşterii sau decesului în condiţiile şi termenele prevăzute de lege sesancţionează cu amendă de la 30.000 la 60.000 lei (n.b. – cuantumul poate fischimbat potrivit valorilor actuale în curs);- neeliberarea de către personalul medico-sanitar competent, în termenele legale dedeclarare a naşterii şi a decesului, a certificatelor medicale constatatoare ale acestorfapte, se sancţionează cu amendă de la 40.000 la 80.000 lei.Constatarea şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale se fac de către primari, depersoane împuternicite de către preşedintele Consiliului Judeţean sau de către prefect şi decătre poliţişti.Un ultim cuvânt al autorului acestui articol este rugămintea pe care o adreseazăconducerii unităţilor sanitare de a supraveghea modul în care sunt aplicate dispoziţiile legaledespre care s-a discutat în nota de faţă, de către personalul în subordine.Despre numele şi domiciliul persoanei fiziceDin cele mai vechi timpuri, numele a fost unul din elementele de bază, prin intermediulcăruia a avut loc individualizarea persoanelor fizice în cadrul societăţii.Au existat mai multe sisteme onomatologice. Astfel, în Grecia antică, persoaneleaveau un nume unic, ca de exemplu Demostene, Solon, Pericle etc. La romani, numele eracompus din trei elemente, nomen (nomen gentile), care era comun membrilor aceleiaşi ginte,precedat de praenomen, cu ajutorul căruia se identificau persoanele între ele în cadrul aceleiaşiginte. Al treilea element îl constituia cognomenul (porecla).După căderea Imperiului Roman, s-a părăsit sistemul roman, adoptându-se numelesfinţilor, care, fiind puţini la număr, s-a revenit la sistemul numelui patronimic, precedat deun prenume.90

La noi, Regulamentul Organic prevedea că orice persoană trebuie să aibă un numedublu, compus din nume şi prenume.Prima reglementare care cuprinde într-un tot unitar problemele privind numele esteLegea din 18 martie 1895. Potrivit prevederilor acestei legi, orice persoană trebuie să aibă unnume de familie. În cazul în care nu avea, printr-o declaraţie la primăria locului de origine, arătacă înţelege să poarte numele de botez al tatălui său, la care adaugă una din terminaţiile îndatina ţării – escu sau eanu de natură a diferenţia numele de prenume (de exemplu: tatăl aveaca nume de botez Dumitru, iar fiul declară că va purta numele de Dumitrescu).În legislaţia actuală a ţării noastre, noţiunea de nume este folosită în două înţelesuri. Înînţelesul larg, numele unei persoane atât numele de familie cât şi prenumele.Conform art. 12 din Decretul nr. 31 din 30 ianuarie 1954 privitor la persoanele fizice şijuridice, precum şi art. 1 din Decretul nr. 975 din 28 octombrie 1968 cu privire la nume: „Numelecuprinde numele de familie şi prenumele. Atât în societate cât şi în cadrul raporturilor juridice încare participă persoanele fizice, numele se priveşte ca un întreg, adică în totalitatea elementelorsale alcătuitoare.”În sens restrâns, numele cuprinde numai numele de familie, fără prenume în acestînţeles; art. 27 şi 28 din Codul Familiei se referă la numele de familie ce urmează a fi purtat desoţi în timpul căsătoriei.Numele este un drept imprescriptibil, atât sub aspect achizitiv cât şi extinctiv.Folosirea îndelungată a unui nume sau prenume nu atribuie persoanei respective acest nume,numele fiind un drept personal, care nu se dobândeşte prin posesie. De asemenea, din punctulde vedere al prescripţiei extinctive, nepurtarea numelui o vreme îndelungată nu este de naturăsă ducă la pierderea dreptului la nume.Numele de familie este un drept personal nepatrimonial, indisolubil legat de persoanaomului, care nu are valoare economică şi nu poate fi exprimat în bani.Conţinutul dreptului subiectiv la numele de familie caracterizează facultatea titularuluisău de a purta numele dobândit sau stabilit, potrivit legii, de a cere rectificarea oricăror eroristrecurate în actele de stare civilă cu privire la nume şi, în cazurile şi condiţiile prevăzute delege, de ce se opune la alte persoane să poarte numele său.În conformitate cu prevederile art. 2, din alineatul 1 din Decretul nr. 975/1968, numelede familie se dobândeşte prin efectul filiaţiei, în condiţiile prevăzute de Codul Familiei. În senslarg, prin filiaţie se înţelege un şir neîntrerupt de naşteri care leagă o persoană de strămoşii ei.În sens restrâns, prin filiaţie se înţelege raportul de descendenţă dintre un copil şi fiecare dintrepărinţii săi. Filiaţia are la bază legătura de sânge dintre copii şi părinţi, legătură ce rezultă dinfaptul naşterii şi al zămislirii (concepţiei).În secţiunea a III-a intitulată „Situaţia legală a copilului” (art. 62, 65) din capitolul II,referitor la filiaţie, Codul Familiei reglementează modurile la dobândirea numelui de familie decătre copil prin filiaţie, deosebind după cum copilul este născut din căsătorie sau din afaracăsătoriei. Diversele situaţii în care copilul din căsătorie sau din afara ei, dobândeşte numelepărinţilor, sunt reglementate în amănunt de lege. Indiferent că numele copilului este stabilit decătre părinţi prin învoiala lor, sau de către autoritatea tutelară prin decizie, el nu poate fi decâtnumele de familie al unuia dintre părinţii săi, ori numele părinţilor reunite. Odată stabilit numelede familie cu ocazia declarării naşterii copilului, el nu mai poate fi înlocuit ulterior nici prinînvoiala părinţilor, nici prin decizia autorităţii tutelare şi nici prin hotărârea judecătorească.Pentru copilul găsit din părinţi necunoscuţi, Decretul nr. 1975/1968 dă competenţaprimarului în raza căruia a fost găsit copilul, de a-i stabili prin decizie numele de familie şiprenumele acestuia.Prenumele este un drept personal nepatrimonial cu ajutorul căruia o persoană poate fiindividualizată în cadrul familiei din care face parte şi poate fi identificată în familie şi însocietate. Prenumele nu este influenţat în niciun fel de modificarea stării civile. Prenumele ca şinumele de familie poate fi schimbat pe cale administrativă. Prenumele unei persoane se91

stabileşte şi se declară odată cu naşterea copilului la serviciul de stare civilă de la locul naşterii.Dreptul la prenume este netransmisibil şi imprescriptibil.Numele de familie se modifică dacă starea civilă a unei persoane fizice se modifică.Schimbarea numelui de familie pe cale administrativă nu are nicio legătură cu starea civilă acelui care-şi schimbă numele.Vom enumera situaţiile în care numele de familie se modifică, fără a intra în detaliilereglementării legale în această materie, întrucât spaţiul rubricii nu ne permite aceasta.Modificarea numelui de familie poate interveni:a) ca efect al căsătoriei;b) ca efect al desfacerii căsătoriei prin divorţ;c) în cazul nulităţii sau al anulării căsătoriei;d) încetarea căsătoriei ca urmare a morţii unuia dintre soţi sau prin hotărârejudecătorească a morţii unuia dintre ei;e) ca efect al adopţiei;f) ca efect al stabilirii filiaţiei faţă de mamă;g) ca efect al stabilirii paternităţii;h) ca efect al tăgăduirii paternităţii.Reglementarea schimbării numelui pe cale administrativă este cuprinsă în Decretul nr.975/1968.Alături de numele de familie şi prenume, care contribuie la individualizarea persoaneifizice în societate şi în familie, domiciliul serveşte la identificarea în spaţiu a acesteia.Numele persoanei fizice şi locul aşezării sale se află într-o condiţionare reciprocă, cusemnificaţii iniţiale pentru înţelegerea vieţii politice, social-economice şi juridice a poporuluinostru.În dreptul feudal, domiciliul unei persoane era considerat locul în care-şi avea locuinţastabilă. Codul Civil din 1869 arată că domiciliul este acolo unde persoana îşi are principalaaşezare.Prin Decretele nr. 31/1954 şi nr. 32/1954, se reglementează instituţia domiciliului.Potrivit decretelor menţionate, persoana fizică este considerată că are domiciliul în locul în careşiare locuinţa statornică sau principală.Stabilirea domiciliului se face prin libera voinţă a persoanei fizice care-şi poate alegelocuinţa statornică sau principală în orice loc doreşte. Minorii au domiciliul legat de părinţi saututore.Domiciliul unei persoane poate fi stabilit într-un anume loc determinat printr-o convenţie,în vederea executării unui act juridic.În Dreptul nostru, domiciliul are o mare importanţă, de existenţa lui fiind legate naşterea,modificarea, transmiterea sau stingerea unor raporturi juridice.Un punct de vedere deschis şi fermDe această dată, problema care o supun discuţiei mă priveşte direct şi personal, iarconcluziile mele pot fi de ajutor şi înţelegere în cazuri similare.Este vorba de aplicarea corectă a prevederilor art. 810 din Codul Civil potrivit cărora:„Doctorii în medicină sau în chirurgie, oficerii de sănătate şi spiţerii care au tratat pe opersoană în boala din care moare, nu pot profita de dispoziţiile între vii sau testamentare, cedânsa a făcut în favoarea lor în cursul acestei boli”.Spuneam mai sus că acest text mă vizează direct.Sunt în vârstă de 82 de ani, pensionar, văduv - soţia mea fiind decedată la 82 de ani -,subsemnatul fiind unic moştenitor – neexistând rezervatari – a bunurilor realizate de noi încursul unei căsătorii frumoase – fără copii, avere constând din:92

- un apartament cu două camere şi dependenţe, pe Bd. Tineretului 43, sector 4;- bunuri mobile (pentru interesul apartamentului şi îmbrăcăminte);- 1 loc de veci pe termen nelimitat la Cimitirul „Cărămidaru de Jos”.Această modestă avere, pe baza dorinţei soţiei defuncte şi a subsemnatului, vreau să olas numitei Stavăr Gabriela, de profesiune medic în specialitatea interne, în vârstă de 52 de ani,sub condiţia îngrijirii subsemnatului până la momentul final.Fiind vorba de un medic în specialitatea interne, se pune din plin problema aplicăriiprevederilor art. 810 din Codul Civil, la care ne-am referit în partea introductivă a articolului defaţă.Este aplicabilă în situaţia mea personală, prevederea expresă a art. 810 din CodulCivil?Opinia mea este în sens negativ, deoarece:1) În primul rând îngrijirile ce mi se vor acorda pe parcursul vieţii de către GabrielaStavăr au un caracter general şi nu special medical. Aceste îngrijiri au un pronunţat caractersentimental şi sunt strict dorite atât de soţia mea decedată, de subsemnatul şi acceptate strictde Gabriela Stavăr.2) În al doilea rând, dispoziţia testamentară are loc la o dată la care subsemnatul suntîn stare normală de sănătate (nu la apariţia sau în cursul bolii cum prevede textul articolului 810din Codul Civil, citat).3) În al treilea rând este vorba de îngrijiri cu caracter general şi nu de îngrijiri medicalece se acordă, conform art. 810 citat, „de la ivirea bolii şi până la moarte”.4) În al patrulea rând, fac dovada pertinentă că subsemnatul figurez expres în listelemedicului de familie Dr. Şerban Căpăţână, în cabinetul medical din Bucureşti, Calea Giuleşti nr.135, Sectorul 6, iar îngrijirile ce doresc să mi se acorde de către prezumtivul moştenitor, nu auşi nu pot avea acest caracter, ci strict unul general.Concluzii finaleNiciuna din condiţiile impuse de art. 810 Cod Civil nu este împlinită în situaţiatestamentului dorit de Ioan Pruncu şi solicitat notarului competent, potrivit legii:a) Testamentul în cauză nu se încheie la data sau după ivirea bolii sau pe parcursul ei,ci în prezent când Ioan Pruncu este deplin sănătos;b) Ioan Pruncu are medic de familie pe Dr. Căpăţână Şerban, conform dovezii pe care oanexez la prezenta cerere;c) Gabriela Stavăr, deşi este medic în specialitatea interne, se obligă să împlineascăactivităţi generale de ajutor a lui Pruncu, pe parcursul vieţii sale, mai puţin cele medicale, pentrucare acesta are repartizat oficial un medic de familie în persoana Dr. Căpăţână Şerban.Deci testamentul lui Pruncu poate fi încheiat în mod legal, cu indicarea ca moştenitor anumitei Stavăr Gabriela.Subsemnatul Ioan PruncuConform certificării autentice de mai jos a Dr. Căpăţână Şerban din 27.03.2009, rezultăcă Pruncu Ioan se află pe listele Cabinetului Medical Individual Dr. Căpăţână Şerban dinBucureşti, Calea Giuleşti nr. 135, Sector 6.ss/ Dr. Căpăţână Şerban27.03.2009conform cu originalul93

Răspunderea materială şi patrimonială în cazuldesfacerii nelegale a contractului de muncăIn practica unităţilor sanitare, publice şi private, din păcate sunt încă numeroase situaţiiîn care prin decizii nelegale se desfac sau se modifică contracte de muncă, decizii care suntanulate ulterior prin hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti competente.În articolul de faţă ne referim la consecinţele produse de actul de reintegrare şi platadespăgubirii către salariatul repus în drepturi faţă de persoana sau persoanele care au dispusmăsura nelegală.De fapt, vom discuta despre stabilirea răspunderii materiale şi patrimoniale apersoanelor care cu rea-credinţă au determinat desfacerea contractului de muncă a salariaţilorangajaţi cu contracte de muncă. Deci numai reaua-credinţă, dovedită ca atare, atragerăspunderea materială, în cazul plăţii despăgubiriii pentru desfacerea nelegală a contractului demuncă.Oricum, desfacerea de contract în mod nelegal se suportă valoric de către conducătorulpersoanei juridice la care funcţionează cel care suportă efectele actului ilegal.În astfel de cazuri trebuie avut în vedere elementul esenţial al relei-credinţe din parteapersoanei care a dispus măsura, care poate atrage pe lângă răspunderea patrimonială şi, înanumite situaţii grave, răspunderea penală şi cea disciplinară.Potrivit art. 269 din Codul Muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor şiprincipiilor răspunderii civile, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferitun prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau înlegătură cu serviciul.Conform alin. (2) al art. 269 menţionat mai sus, dacă angajatorul refuză să îldespăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanţelor judecătoreşticompetente.De obicei, angajatorul care plăteşte despăgubirea, nu îşi asumă în această situaţie oculpă integrală pentru reaua-credinţă în desfacerea ilegală a contractului de muncă.Logica acestei reglementări de excepţie îşi găseşte explicaţia în specificul atribuţiilorprofesionale ale conducătorilor de unităţi şi a altor persoane care deţin funcţii care concură ladesfacerea contractului de muncă şi care presupun hotărâri independente, în esenţă judecăţi devaloare, pe baza aprecierii şi care pot diferi de optica ulterioară a organului de jurisdicţia muncii.În esenţă, reaua-credinţă duce necontestat la stabilirea răspunderii patrimoniale. Evident căreaua credinţă stabilită ca atare atrage răspunderea patrimonială.Dar pentru a fi prezentă reaua-credinţă, ca formă calificată de vinovăţie, este necesarsă fie întrunite cumulativ două condiţii:În prim rând, trebuie să existe o greşeală intenţionată a celui care dispune desfacereacontractului de muncă, sau, după caz, determină această măsură, în sensul că cel careacţionează, într-un fel sau altul, are cunoştinţa exactă a faptului că ia o măsură nelegală sau cădetermină luarea unei asemenea măsuri nelegale. Dar pentru a fi în prezenţa relei-credinţetrebuie să se realizeze şi cea de a doua condiţie, şi anume: aceea că săvârşind greşealaintenţionată, autorul are reprezentarea consecinţelor acţiunii sale abuzive, pe care le doreşte ase realiza, sau, deşi nu le doreşte acceptă totuşi producerea lor.Reaua-credinţă din partea unei persoane poate interveni pe întreg parcursul întocmiriidocumentaţiei pe baza căreia se dispune măsura de desfacere a contractului de muncă.Prima operaţie este întocmirea documentaţiei de către persoanele abilitate din carerezultă necesitatea desfacerii contractului de muncă, iar cea de a doua fază o constituieoperaţia de evaluare a controlului acestei documentaţii de către persoana competentă, potrivitlegii, să ia măsura desfacerii contractului de muncă.94

În ambele momente – întocmirea documentaţiei şi evaluarea conţinutului acesteia –este posibil să intervină reaua-credinţă a persoanelor care instrumentează.Evident că într-un litigiu de muncă privind stabilirea răspunderii patrimoniale în sarcinaunei persoane care, cu rea-credinţă, au determinat luarea unei măsuri nelegale, producătoarede prejudicii, dovada este în sarcina unităţii reclamante.Faţă de cele arătate mai sus, este posibil ca nu în orice situaţie, răspundereapatrimonială să aparţină în mod exclusiv conducătorului persoanei juridice, care în ultimaesenţă, a dispus luarea măsurii ca atare.De obicei, pentru luarea măsurii este responsabil ca atare, cu condiţia îndepliniriioperaţiilor documentare pentru stabilirea ca atare a elementului relei-credinţe.Despre această problemă s-au scris şi se vor mai scrie multe în literatura despecialitate. Noi ne oprim însă aici, având convingerea că rândurile de faţă vor fi înţelese şiaplicate corespunzător.Ştiaţi că...?Onoarea, demnitatea omului este preţuită în societatea noastră şi apărată cu fermitatede legea penală? Fiecare cetăţean are dreptul să i se respecte demnitatea şi să nu-i fie întinatbunul nume.„Numele bun este mai scump decât aurul”, spune un vechi proverb românesc.Cum sancţionează legea penală faptele împotriva demnităţii persoanei?♦ Una din infracţiuni este insulta prin care se aduce atingere reputaţiei şi onoarei uneipersoane prin cuvânt scris, gesturi sau alte moduri de exprimare. Pedeapsa este închisoareacorecţională de la o lună la trei luni sau amendă. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi atunci când seatribuie unei persoane o boală sau infirmitate care, chiar reale de ar fi, n-ar trebui relevate.În viaţa de toate zilele mai sunt astfel de fapte. Unii cetăţeni îşi fac un titlu de merit din afi bătăioşi, din a rosti cuvinte cât mai tari, a fi caustici, jignind pe cei din jurul lor pentru cele maineînsemnate motive de nemulţumire.Se uită adesea că adevărata valoare a unei persoane nu constă în promptitudinearipostei (adesea necugetată şi regretabilă), ci în capacitatea de a rezolva cu tact, calm şi bunădispoziţie chiar cele mai delicate situaţii.„Tu ştii că vorba dulce tămăduieşte şi jignirea cea mai grea?” rosteşte un erou al luiEschil. Înţelepţii din antichitate socoteau că este mai bine să previi insulta decât să o plăteşti peurmă.O infracţiune mai gravă contra demnităţii este calomnia şi constă în afirmarea sauimputarea în public a unor fapte precise privitoare la o persoană care, dacă ar fi adevărate, arexpune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţulpublic.Pedeapsa este închisoarea de la trei luni la un an sau amendă. De pildă, infractorulafirmă mincinos că X a furat din gestiune o sumă de bani cu care şi-a făcut o casă sau căcineva întreţine relaţii adultere cu o altă persoană şi aşa mai departe.Specific pentru infracţiunea de calomnie este afirmarea pe seama unei persoane defapte determinate susceptibile să-i atragă dispreţul public sau o sancţiune. Simpla referiregenerală (de pildă X este hoţ, ori Y este mincinos) nu constituie calomnie, ci insultă.Faptele de acest fel au fost înfierate de oamenii din toate timpurile. Se spune că vestitulsenator roman Marcus Porcius Cato a răspuns unui calomniator: „Lupta cu tine este inegală,căci tu asculţi răutăţile cu uşurinţă şi le spui cu plăcere, iar pentru mine este neobişnuit să lespun şi neplăcut să le aud”.„Calomnia este ca o grindină – spune un proverb francez –, ce ruinează într-o zi operaa 20 de ani de muncă, de precauţii şi de cumpătare”. De aceea, este pe deplin justificată95

tragerea la răspundere a celor vinovaţi. Aceasta are loc numai pe baza plângerii celui vătămat,iar împăcarea părţilor, atât la insultă cât şi la calomnie, înlătură răspunderea penală.♦ Potrivit prevederilor din Codul Familiei, căsătoria nu se poate încheia dacă viitorii soţinu declară că şi-au comunicat reciproc starea sănătăţii lor, iar potrivit reglementării înscrise înactele de stare civilă, declaraţia de căsătorie trebuie să cuprindă şi faptul că cei ce vor să secăsătorească au luat cunoştinţă reciproc de starea sănătăţii lor.Sunt anumite maladii a căror existenţă constituie o piedică la încheierea căsătoriei. PrinCodul Familiei este oprită căsătoria celor care suferă de o alienaţie sau debilitate mintală, saudacă prin lege specială, este oprită căsătoria. În cazul altor boli, rămâne ca persoanelesuferinde să decidă ele însele asupra încheierii căsătoriei. Dispoziţiile legale în vigoare privindsănătatea publică obligă unităţile sanitare publice să efectueze examenul medical în vedereacăsătoriei şi de a elibera certificatul prenupţial. Potrivit formularului tipizat, certificatulcuprinde rezultatele examenului medical veneric, pulmonar şi neuropsihic, consemnează înmenţiuni că cel examinat „nu suferă de o boală venerică în formă transmisibilă”, că „nu prezintăleziuni pulmonare evolutive de natură tuberculoasă” şi că „este normal din punct de vedereneuropsihic”, iar potrivit dispoziţiilor legale în vigoare certificatul mai trebuie să cuprindă şimenţiunea expresă că persoana respectivă „se poate căsători” ori „nu se poate căsători”.Acest certificat prenupţial realizează o informare parţială asupra sănătăţii viitorilor soţi.Informarea completă este comunicarea pe care aceştia trebuie să şi-o facă asupra stăriisănătăţii lor. Scopul acestei cerinţe legale este acela ca viitorii soţi să decidă în mod liberasupra viitoarei vieţi de familie asumându-şi şi ei singuri riscurile ce pot decurge din aceasta. Înacelaşi timp, cerinţa la care ne-am referit pune în evidenţă aplicarea principiului libertăţiicăsătoriei.Departament Chirurgie, Sterilizare400489 CLUJ-NAPOCA, Str. Republicii nr.65-67Tel:+40 - (0) 264-599331 Fax:+40 – (0) 264-596270www.temco.ro, ddutu@temco.roDr. Dan Dutu, Line Manager, Mobil: 0744-599734Statie de sterilizare si dezinfectie, firma Belimed Elvetia96

Altele:150 de ani de la Unirea PrincipatelorSubsemnatul Ioan Pruncu, cred că un asemenea TITLU ca şi conţinutul lui, a fost, esteşi va fi oricând de mare interes pentru generaţiile trecute, prezente şi viitoare ale ţării noastre.Articolul a fost publicat într-un ziar ce apare pe lângă celelalte în capitala ţării, la data de 30ianuarie 2009. Textul aparţine Academiei Române şi Patriarhiei Române, instituţiile care auorganizat la acea dată sărbătorirea acestui deosebit de important eveniment pentru noi toţiromânii.Subsemnatul a contribuit ca realizator la retranspunerea textului ca atare în memoriaveşnică a românilor de pretutindeni din România şi străinătate.Şi acum la treabă.La împlinirea a 150 de ani de la Unirea Principatelor, 24 ianuarie 2009, AcademiaRomână şi Patriarhia Română au organizat un moment aniversar esfăşurat la PatriarhiaRomână. După Te Deum-ul de la Catedrala Patriarhială, reprezentanţii instituţiilor oganizatoareau depus coroane de flori la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Ceremonia a continuatîn Aula Magna a Patriarhiei „Teoctist Patriarhul”, situată pe locul vechii Mitropolii a ŢăriiRomâneşti unde, în 1859, a avut loc adunarea electivă când mitropolitul Nifon a anunţatalegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Ţării Româneşti, în fapt proclamarea UniriiPrincipatelor Române. Despre importanţa şi semnificaţia actului de la 24 ianuarie 1859 au vorbitPreşedintele României Traian Băsescu, academicianul Dan Berindei, vicepreşedinte alAcademiei Române şi P.F. Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.Ziua de 24 ianuarie 1859 a intrat în istorie ca o „dată simbol”, a afirmat preşedinteleTraian Băsescu, „un moment de graţie a istoriei Românilor, un moment de înţelepciunepolitică, un moment fondator al naţiunii noastre”; „Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza esteexpresia capacităţii oamenilor vremii, adevăraţi patrioţi şi oameni de stat de a răspunde politicconstrângerilor externe şi de a trece peste divizările interne şi interesele personale”. În acestcontext a fost amintită personalitatea mitropolitului Nifon şi a altor reprezentanţi ai BisericiiOrtodoxe, participantă la mişcarea unionistă ca o dovadă a solidarităţii „Bisericii Ortodoxe cuaspiraţiile poporului şi participarea acesteia la proiectul de modernizare a societăţii româneşti”.Unirea Principatelor a fost „o primă izbândă în procesul de constituire a statului naţional, derecunoaştere politică a voinţei românilor şi a unităţii de neam şi de limbă”, prin care „principiilegeneraţiei de la 1848 au putut fi aplicate şi consolidate” şi reformele care au urmat au datPrincipatelor „dimensiunile civilizaţiei europene”. În continuare, preşedintele ţării a subliniat:„Lecţia cea mai însemnată a acestei Unirii, pentru noi cei de azi este oferită de curajul şideterminarea de a crede într-un proiect care construieşte naţiunea modernă şi dă sens istoric”.Aniversarea Unirii Principatelor ne readuce în minte idealurile înaintaşilor şi „responsabilitateanoastră de a acţiona în interesul naţiunii, de a exprima şi realiza aspiraţiile”. Desăvârşită laMarea Unire din 1918, Unirea Principatelor „rămâne pentru noi o victorie a spiritului naţional, unmodel de viziune pentru devenirea modernă a României”.Academicianul Dan Berindei a rememorat desfăşurarea evenimentelor din ianuarie1859 pentru a sublinia că toate „au demonstrat ce poate face un popor mic într-o situaţiecomplicată... reuşind ceea ce era aproape imposibil”. A fost o „oră astrală” a românilor, încontextul unor condiţii internaţionale favorabile – războiul Crimeii, Tratatul de la Paris, MarilePuteri garante au acordat românilor „doar o jumătate de unire”, pentru că era menţinutăseparaţia prin existenţa a doi domni, două guverne, două Adunări şi două administraţii. Înaceste împrejurări, românii au găsit „o soluţie neaşteptată”. „Chiar pe acest loc, unde era97

vechea clădire a Adunării Deputaţilor, în jurul clădirii se aflau aproximativ 40.000 de oameni...toţi au stat trei zile, şi datorită lor, Unirea s-a înfăptuit.După înverşunările fiecărei partide, care avea propriul său candidat, a fost ideea luiDimitrie Gr. Ghica, să fie ales Alexandru Ioan Cuza. Din contradicţii, din lupte politice s-a născutconsensul. A fost o lecţie admirabilă care a arătat că se poate ajunge la înţelegere”.Vestea alegerii lui Al. I. Cuza a fost primită cu un entuziasm, care, după cum spunea D.Bolintineanu, „nu fusese înregistrat... decât în timpul Revoluţiei din 1848”. Ce a însemnat acesteveniment? Unirea a fost modul în care am ştiut să facem faţă celor trei imperii care neînconjurau şi să impunem ceea ce doream: să fim împreună. Şi am fost. „Prin forţe proprii ampus Europa în faţa unui fapt împlinit”. Atunci „România a intrat pe scena statelor europene, nunumai ca stat naţional, ci şi ca stat modern”. După ce a amintit reformele care au marcatprocesul de modernizare, academicianul Dan Berindei a încheiat: „Fapta românilor din aceavreme e un model pentru noi... Sacrificiul pentru Patrie şi nu pentru sine a fost determinant. Aşas-a creat România. Să cinstim această zi. Să nu o uităm pentru că ne dă tărie în zilele pe carele aşteaptă România.”P.F. Părinte Daniel, Patriarhul României, a evocat „ceasurile Unirii din DealulMitropoliei”, momentul în care Mitropolitul Nifon „proclamă numele domnitorului Ţării Româneştiales în unanimitate şi anume Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Moldovei”. A urmat o susţinutăactivitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea Unirii de puterea otomană şi puterilegarante europene şi apoi pentru desăvârşirea Unirii Principatelor Române pe calea înfăptuiriiunităţii constituţionale şi administrative care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi ŢaraRomânească au format un stat unitar, adoptând oficial numele de România, având capitala laBucureşti, cu un singur Guvern. Patriarhul României a subliniat că... „Realizarea UniriiPrincipatelor Române, a fost benefică şi pe plan spiritual, atrăgând după sine organizareaunitară a structurilor bisericeşti din toate provinciile româneşti, sub conducerea Sf. Sinod alBisericii Ortodoxe Române, confirmat de Alexandru Ioan Cuza prin Legea din 1864”.În acelaşi timp, prin demersurile lui Alexandru Ioan Cuza către Patriarhia Ecumenică(1865) pentru obţinerea recunoaşterii autocefaliei, s-au creat premizele ridicării BisericiiOrtodoxe Româneşti autocefale din anul 1885, la rangul de Patriarhie în anul 1925. Astfel înDecretul Organic promulgat de Alexandru Ioan Cuza în 1864, se arăta că „Biserica OrtodoxăRomână este şi rămâne independentă de orice autoritate bisericească străină, în ceea cepriveşte organizarea şi disciplina”. De asemenea, urmare a promulgării în decembrie 1863 aLegii pentru secularizarea averilor mănăstireşti, deci a preluării averilor bisericeşti de către Stat,în timpul domniei lui Cuza, s-au reglementat şi principiile prin care statul se obligă să sprijineBiserica.În final, P.F. Patriarh Daniel a înmânat preşedintelui României Traian Băsescu şi acad.Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române, volumul de studii „Biserica OrtodoxăRomână şi unirea principatelor – moment aniversar 1859-2009” şi o medalie jubiliară.Orchestra şi grupul psaltic „Anton Pann” a prezentat un scurt concert de muzicăpatriotică încheiat cu „Hora Unirii”.APARATURA MEDICALA – REPREZENTANTA, SERVICE98

ALEXANDRU HODOŞ: O mare personalitate a literaturiiromâneştiDragi cititori, nu aş dori să fiu judecat greşit, pentru că acum revin asupra unei problemedespre care am scris în urmă cu cel puţin 15 ani. Este vorba de unchiul meu Alexandru Hodoş,căsătorit cu sora mamei mele Anastasia Hodoş. Unchi ce a fost un om de mare suflet şi pe caresubsemnatul l-am iubit şi stimat deosebit.Alexandru Hodoş a încetat din viaţă la vârsta de 74 de ani în ziua de sâmbătă 16decembrie 1967. La vremea respectivă scria la ziarul Glasul Patriei. Îi plăcea să împodobeascăpaginile acestui ziar cu evocări despre frumuseţile plaiurilor transilvănene, întrucât prin părinţiisăi, el însuşi se trăgea din Ţara Moţilor. Tatăl său a fost Ion Gorun – în realitate AlexandruHodoş, nuvelist şi traducătorul în versuri al lui „Faust”; mama sa, Constanţa Hodoş, a fostnuvelistă şi autoarea romanului „Martirii”, episod din viaţa moţilor; unchii săi, cărturarii Ulpiu şiNerva Hodoş, ultimul coautor, cu Ion Bianu al operei Bibliografia Veche Românească, temeinicălucrare de orientare asupra culturii noastre din trecut.Alexandru Hodoş s-a ivit deci şi a crescut într-un mediu de cărturari şi scriitori, de lacare a moştenit darul de a înflori fraza şi de a mânui versul. Bogatele lui amintiri din copilăriatrăită împreună cu fiul dispărut tragic al lui George Coşbuc sunt înnobilate de mari figuri, capoetul „Baladelor şi Idilelor”, ca Alexandru Vlahuţă şi atâtea alte glorii ale literaturii noastre, pecare le vedea în casa părinţilor săi. Sub acest raport, SANDU, cum i se spunea între prieteni(nenea Sandu cum îi spuneam eu), era o nesecată comoară de impresii şi amintiri.Anii cei mai frumoşi ai tinereţii i-a trăit ca intim colaborator al lui Octavian Goga, căruiai-a redactat revista şi apoi ziarul „Ţara noastră”.În literatură, Alexandru Hodoş s-a remarcat cu versuri caustice de satiră politică şi cufrumoasa monografie despre Avram Iancu. Era un om de serioasă şi precisă cultură literară.Stăpânea limba franceză şi în actualitatea ei, dar şi în evoluţia ei istorică. Tălmăcirile saleromâneşti din Rabelais şi din Romain Rolland – din acesta din urmă romanul „ColasBreugnon” sunt adevărate capodopere. Alexandru Hodoş poseda nuanţele şi subtilităţile limbiifranceze şi măiestria de-a le transpune perfect în româneşte. A rămas de la el în manuscris unBaudelaire transpus aproape în întregime cu care e greu să rivalizeze un alt traducător.Când a trecut la satiricii latini Persius, Juvenal şi Marţian, a avut fericita idee de arenunţa la metrica latină şi de a o înlocui cu versul consacrat de Eminescu în Satirele sale şi nearedat pe aceşti autori cu atâta culoare şi cu atâta vervă de parcă ei ar fi scris în limba noastră.În ultimul timp, gândindu-se că nu-l avem pe Mistral în româneşte, se hotărâse să seangajeze el în această muncă.Incontestabil că prin moartea lui Alexandru Hodoş opinia majoritară a conchis că a fostpierdut unul din cei mai buni traducători pe care i-am avut.Colaborator asiduu la „Glasul Patriei”, Hodoş a pus în articolele sale adresatecompatrioţilor noştri de peste hotare, toată pasiunea şi înţelegerea de cărturar luminat, pentru amenţine în inimile lor mereu trează dragostea de popor şi ţara în care s-au născut.Închei această scurtă prezentare cu epitaful străbun a vechilor latinişti transilvăneni:Nene Sandu, sit tibi terra levis!16.XI.2008N.B. În continuare prezint două lucrări, scrise la timpul respectiv de Alexandru Hodoş,nepublicate şi lăsate ca amintire veşnică dragului său nepot Ioan Pruncu, adică subsemnatul şiintitulate: „Canţoneta” şi „Şaliapin şi Caruso”, precum şi o poezie „Urare” dedicată tatăuluimeu Nicolae Pruncu.99

CanţonetaO legendă a mitologiei greceşti, atât de bogată în imagini, povesteşte că Afrodita, zeiţafrumuseţii, s-ar fi întrupat din spuma mării. Canţoneta, fiica ei mezină, tot între cer şi valuri s-anăscut. Un pescar din Neapole a pornit odată în larg cu pânzele întinse. Să nu mai spunem căera într-o dimineaţă de primăvară, e de prisos, fiindcă de la Pausilippe la Amolfi, şi de la TorreAnunziata la Capri portocalii înfloresc de două ori pe an şi primăvara nu se sfârşeşte niciodată.Pescarul şi-a lăsat în apă năvoadele şi fiindcă cerul era senin şi valurile – mare chiare – aînceput să cânte de dorul iubitei rămase pe ţărm, să-şi împletească năvoadele de dantelă –Vien sul mar, vien a vogar: Vino să plutim pe-al mării val. Nu mai ştie nimeni cum se numeapescarul, dar cântecul lui a rămas şi-a străbătut lumea. Tot aşa s-au desprins întâia oară înadâncul tăcerii din pădure duioasele accente ale doinei româneşti, cântecul ciobanului carespune stelelor aleanul inimii lui. Aşa s-au înfiripat din vechime baladele Rinului, fraza lieduluigerman şi aşa a răsunat pe malul bătrânului fluviu rus cântecul luntraşilor de pe Volga. Fondulde simţire al poporului e izvorul viu şi neistovit, din care pornesc toate cântecele, limpezicâteodată ca lumina cerului, învolburate ca valurile durerii. Canţoneta cu lirismul ei graţios, cuaccentele ei de patimă fierbinte, cu elanul notelor înalte, cu melodia legănată, care parcă sescaldă în lumină, era o oglindă frumos şlefuită, în care se regăseşte proaspăt şi frământând deviaţă sufletul poporului italian (soră bună cu Barcarola gondolierilor veneţieni, canţoneta e o faţăa cerului de miazăzi, cu tarantela siciliană, cu ochii fierbinţi şi obrazul ars de soare, confindentăa ceasurilor de visare şi a speranţelor celor îndrăgostiţi). Glasul ei plin de avânt tineresc, cântădeopotrivă frumuseţea naturii şi împlinirea inimii şi mai presus de toate, dragostea de viaţă.Canţoneta e prin excelenţă luminoasă şi optimistă. N-are moliciunea uneori camlâncedă a tangoului, în care se tânguieşte, după miezul nopţii, spleenul unor suflete obosite.Plugarul sărac, truditor pe ogoarele aspre ale Calabriei, plecat la lucru odată cu zorile, seopreşte la marginea brazdei şi salută cu bucurie răsăritul soarelui – o sole mio. Luntraşul dinSalerno, pornind la pescuit de noapte, îşi lasă dorul la fereastra luminoasă a iubitei – finestrache lucive – cântându-i într-o seară de mai – non discordar di me – nu mă uita! Canţoneta,cântecul sufletelor tinere, e mai întotdeauna un mesaj al iubirii: cântă pe mal, cântă pentrumine... O mărturisire plină de patimă, de passione, palpită într-un fierbinte: Ti voglio tanto bene!Îmi eşti atât de dragă, ca şi în reproşul adresat inimii nepăsătoare: cuor ingrato. Adeseori e ochemare străbătută de nostalgia ţărmului lăsat în urmă, ca acel: Torna a Surriento: Întoarce-tela Surriento, unde te aşteaptă cerul senin, livezile de portocali în floare, cântecul şi iubirea.Din această comoară nesecată de minunate cântece populare pe care le-au născocitpietrarii cioplind, corăbierii întinzând pânzele şi păstorii păzindu-şi turma lor de capre, o seamăde compozitori italieni ca: De Curtis, Tosti, DiCaprio, Tagliaferri, Cordilio, Leoncavallo şi atâţialţii, au cules motivele inspiraţiei lor muzicale, croind melodii care au ajuns răspândite în toatălumea, purtând sub o formă audistică, faima bine meritată a canţonetei italiene. Nu mai puţin aucontribuit la aceasta celebrii cântăreţi ai Italiei, care pe lângă marile arii din opere, n-au ezitatniciodată să înscrie în repertoriul lor canţoneta, floarea cea mai autentică şi mai fragedă agenului popular italian. Cei care au avut prilejul să audă pe Enrico Caruso, pe Benjamino Giglisau pe Mario Lanza cântând în „Adio Neapole”, „Funiculli Funiculla” sau „Tu che non chiagne”şi-au putut da seama că aceşti neîntrecuţi artişti n-au pus mai puţină artă, mai puţin elan, şi maipuţină voce decât în „Recondida armonia” din Tosca sau „Siciliana” din Cavalera Rusticana.Nici cântăreţii noştri de operă cei mai buni n-au ocolit canţoneta, şi dintre cei care i-am ascultatîn ultima vreme, vă semnalăm cu satisfacţie câteva nume, pe care sigur le ştiţi şi le apreciaţivaloarea în mod corespunzător: Valentin Teodorean, Cornel Stavru, Ion Piso şi nu mai puţinpopularul Nicolae Herlea. Am fi deosebit de încântaţi să ascultaţi azi, acum, câteva dincanţonetele la care ne-am referit în prezentarea de faţă în interpretarea unor mari cântăreţi ailumii şi unde desigur Italia e pe primul loc. Alexandru Hodoş100

Şaliapin şi CarusoDouă nume cu rezonanţe tot atât de diferite pe cât de departe – Volga de golfulSorrento. Doi neîntrecuţi artişti, care se deosebesc nu numai prin înfăţişarea lor fizică (Şaliapinînalt şi cu ochii albaştri, Caruso bine legat şi oacheş); nu numai prin limba pe care o vorbeau înviaţă sau o cântau pe scenă (Caruso, tot ce poate fi mai italian, Şaliapin rus în toată putereacuvântului); dar într-o bună măsură prin însăşi felul în care s-a desăvârşit măiestria lor. Carusoa fost un miracol al melodiosului bel-canto, Şaliapin un cântăreţ şi un actor de geniu al drameimuzicale. Ei se aseamănă, totuşi, prin obârşia lor populară, prin greutăţile cu care au avut deluptat ca să răzbească şi, mai ales, prin munca dârză pe care şi-au impus-o pentruperfecţionarea necontenită a darurilor cu care natura i-a înzestrat. Şaliapin s-a mărturisit încartea sa „Masca şi sufletul”, iar Caruso în „Memoriile”, care au văzut lumina tiparului dupămoartea sa. Un mare cântăreţ nu e un canar de colivie şi puţinii din cei care îi admiră arta ştiucâtă trudă şi câtă inteligenţă! – a cheltuit pentru a da culoare glasului său şi pentru a-şi modelafrazarea.Întâmplarea a făcut ca cei doi faimoşi cântăreţi să vadă lumina zilei în acelaşi an: 1873.În aceeaşi lună a lui februarie Şaliapin se năştea pe asprele meleaguri ale Kazanului, iarCaruso sub cerul albastru al Neapolului. Şi după cum cel dintâi a purtat în suflet până lamoartea lui printre străini, ecoul cântecelor luntraşilor de pe Volga, nici fiul Mediteranei n-a uitatnicicând componentele pline de soare ale pescarilor din Posillipo, pe care le-a iubit şi le-aînfrumuseţat la fel, ca şi celebrele arii de operă cu care a cucerit lumea.Născut dintr-o familie de muncitori săraci, Caruso a fost în prima lui tinereţe unul dinacei nenumăraţi cântăreţi anonimi ai Italiei care îşi îndulcesc necazurile zilelor şi îşi fac muncamai uşoară cărând sacii de făină în spate sau vâslind în larg, cu bucuria unei canzone dedragoste sau în ritmul unei tarantelle. Napolitanii se nasc tenori cum răsar florile pe pajişteaunde nimeni nu le-a semănat. Nu-i uşor să fii cel dintâi dintre ei! Cântând mai întâi cu chitaraalături în localurile de pe malul mării la Santa Lucia, apoi în trupele ambulante de operă carecolindau oraşele Italiei (în aceeaşi vreme când Şaliapin de la Kazan la Tiflis şi de la Tiflis laAstrakan), Caruso şi-a încântat de la început naopolitanii cu vocea lui caldă şi timbrată,fermecătoare, rarissimă! Întâlnirea cu profesorul Gulielmo Viagine a fost hotărâtoare pentrucariera marelui tenor.În scurtă vreme era o celebritate a Italiei, apoi a lumii întregi: Şcoala din Milano l-aconsacrat şi după triumfătoare turnee la Paris, Viena şi în America Latină, s-a statornicit laopera Metropolitan în New York, unde în plină strălucire a glasului a încetat din viaţă la 48 deani.Caruso a avut o voce de o frumuseţe unică şi dacă ar fi fost în acelaşi timp un mareactor ca Şaliapin, arta lui de a cânta preţuieşte cu atât mai mult, cu cât nu s-a bizuit decât pe eaînsăşi. Cântecul singur trebuia să exprime tot. Atacând cu aceeaşi virtuozitate ariile de coloritlirice ca şi partiturile dramatice de la ducele din Rigolleto, la Cario din Paiaţe şi de laîndrăgostitul din Marta până la Radames din Aida, Caruso a fost interpretul încă neegalat al luiVerdi, Donizzeti, Puccini, Leoncavallo, Mascagni, Bizet, Saint-Sans, Massnet – şi cu toate cătehnica imprimării era încă imperfectă în vremea sa, vocea lui Caruso mai păstrează înînregistrare, splendida frumuseţe a timbrului, puterea de expresie a frazei muzicale şi elanulnotelor înalte, care au fost însuşirile de neegalat a acestui meşter între meşterii cântecului.E păcat că discurile existente nu pot să ne redea în întregime măiestria uriaşuluiŞaliapin. Nu ne-a rămas de la el decât vocea, dar vocea atât de pătrunzătoare, de evocatoareşi de nuanţată a lui Şaliapin, tunet uneori, fir de aur altădată, n-a fost singurul mijloc decomunicare a simţului său artistic atât de cuprinzător, cântăreţ neasemănat, a fost un neîntrecutactor. Mimica lui, gestul său puternic realist, întregeau puterea de tălmăcire a glasului omenesc,alcătuind un tot desăvârşit. Aceste însuşiri ale artei sale s-au dovedit de-a lungul celor 150 deroluri pe care le-a înregistrat, începând cu debutul său la Teatrul de Operă a lui Kamontov din101

Moscova, în Cneazul Igor, până la magistrala încarnare a îndureratului don Quijote pe scenaOperei Mari din Paris. În tezaurul realizărilor lui Şaliapin sunt prezenţi, vii şi autentici, eroi detragedie ca Boris Godunov şi Ivan cel Groaznic, personaje de comedie bufă ca don Basilio din„Bărbierul” şi creaţii fantastice, ca Mefisto din Operele lui Gounod şi Boile. Atunci când Şaliapinnu găsea destule elemente de inspiraţie în muzică, el recurgea la literatură, la istorie, la viaţă,contopindu-le într-o sinteză de adevăr şi realitate.Şaliapin va rămâne în istoria Operei, nu numai ca un cântăreţ desăvârşit, a cărui voceprofundă era în stare să capteze dimpotrivă tragicul şi grotescul, desfăşurarea de patimi şigingăşia de simţire, ci mai ales ca un cutezător deschizător de drumuri şi genial inovator în artalui. Nu numai că a făcut cunoscute lumii întregi capodoperele unor compozitori ruşi, ca Glinka,Mussorgski, Rimski-Korssakov, Borodino, Dragomîjski – multă vreme ignoraţi pe sceneleOccidentului, dar a dat viaţă nouă şi un sens mai adânc însăşi repertoriului obişnuit al teatrelorde operă din capitalele Europei, asigurând uneori prin interpretarea lui excepţională triumfulunor opere care până atunci nu se bucuraseră de succes. Aşa s-a întâmplat cu opera„Mefistofel” de Boito şi altele.Alexandru HodoşIubite frate NicolaeEu pregătisem o urareŞi aş fi dorit la miez de noapte,Să ţi-o închin printre pahareBa chiar, spun drept, mă aşteptasem, precum fusesem informat,Registrul grav al vocii mele să fie chiar înregistratMă legănasem cu iluzia de-a fi pe bandă printre primii,Aşa cum cred că pân’ la urmă dădeaţi cuvântul şi lui Gimy.Ai fi păstrat şi tu pe raftul cu amintiri sentimentale,Un şir de mărturisiri vorbite din anii tinereţii tale.Cuvântul blând al lui Calypso, supranumită colonelul.Felicitările pe care cu daruri ţi le-aduce Nelu,Spumoasa vervă a Mariei, surâsul sprinten al Florichii.Discreta odă-a lui Horaţiu şi consultaţiile Sichii,Gentila glumă a lui Ticu şi vorba-n şoaptă a Anetei,Şi pentru a fi reprezentate toate culorile paletei,Ar fi lipsit din toate acestea o singură înregistrare.Când cu sprânceana ridicată, te felicită Coana MareFrumos era, ca acest vesel şi bine populat patronSă fi rămas drept amintire pe-o filă de magnetofonŞi când familia Nicolae, din nou ar fi-nchinat paharul(Pentru a nu ştiu câta oară ca să-ţi serbeze centenarul),Făcând un alt popas de-o seară la o răspântie de drum,Ţi-am fi rostit atunci urarea cu glasul de acum,- „Dacă urarea e, în versuri, desigur că e-a lui Alex!”Deci voi rosti aceste vorbe, fără să fie imprimate,- „Noroc iubite Nicolae, şi mai cu seamă, sănătate!”Alexandru HodoşN.B. Urarea este închinată tatălui meu Nicolae, iar numele proprii folosite sunt membrii apropiaţi ai familieinoastre (este compusă de unchiul meu Alex. Hodoş).102

Departament Olympus-Chirurgie Minim Invaziva700536 IASI, Sos. Pacurari nr. 5Tel/Fax:: +40 - (0)232.213.107www.temco.ro, cstupu@temco.roDipl.ing. Catalin STUPU, Line Manager, Mobil: 0744-552454LESS (Laparo Endoscopic Single-site Surgery)Chirurgia endoscopică minim invazivă pe un singur trocar, este nivelul următor în procedurileendoscopice minim invazive dezvoltate de firma Olympus.Accesul abdominal se face printr-un singur trocar triportplasat in zona ombilicala, printr-o incizie de 12-25mm, princare se introduc până la 3 instrumente laparoscopice şitelescopul de preluare a imaginii. Instrumentele sunt curbateşi au o formă specială ce permit chirurgului să facă mişcăricomplexe de tăiere, sutură şi coagulare.103

Cap. IIIOrizonturiromâneştiActualităţi, opinii,comentariiCoordonator: Prof.dr.ing. Pompiliu ManeaMembru de Onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale2009 - ANUL EMINESCU15 ianuarie 1850 – 14/15 iunie 1889159 de ani de la naştere – 120 de ani de la moarte15 ianuarie Ziua Naţională a Culturii Româneşti104

105

Eminescu şiAugustin Z. N. PopPompiliu MANEAÎn urmă cu 60 de ani, adică înanul 1949, imediat după reformacomunistă a învăţământuluiromânesc, mi-am dat capacitatea laLiceul Al. I. Ghica din oraşulAlexandria. Deşi luasem media decapacitate 8.66, Raionul de partid ahotărât admiterea în treaptasuperioară, nu după mediile obtinute,Desen realizat de profesorul de desen Ioan Susala ci după originea socială.colegul nostru de clasaFiind copil de primar şi chiabur, binenţeles, că am reuşit “fără loc”, deşi alţi colegi cumedii mai mici sau chiar sub 5, au reuşit “cu loc” şi primiţi în, ciclul superior.Cu media obţinută părinţii m-au dus la Şcoala Normală “Carol I” din Câmpulung Muscel,unde am dat diferenţă la muzică şi am fost admis. În acea vreme Şcoala purta numele simplude Şcoală Pedagogică de Băieţi.După primul trimestru, în ziua de 15 ianuarie 1950, profesorul nostru de limbă română,Augustin Popescu, cu pseudonimul literar Augustin Z.N. Pop ne întreabă: “Ce zi este astăzicopii?“ Unul răspunde marţi, altul răspunde 15 ianuarie, iar unul dintre noi se ridică şi spune căeste ziua de naştere a lui Mihai Eminescu. Profesorul bucuros, încuviinţează: “Da copii, astăzise împlinesc 100 de ani de la naşterea celui mai mare poet al românilor, “poetul nepereche”,Mihai Eminescu, după care am ascultat, fascinaţi, povestea vieţii geniului poeziei româneşti şi,spre regretul nostru, am auzit clopoţelul, care, altădată ne bucura, acum ne-a dezamăgit, căpovestea nu se terminase.Atunci profesorul nostru drag, neaadus şi am văzut, pentru prima dată,cartea de vizită a lui Eminescu, dinvremea când era prim-redactor alziarului Timpul. Aceasta făcea parte dincolecţia sa personală. Ne-a lăsat s-oatingem numai cu privirea. Fiecaredintre cei 36 de elevi ai clasei, au simţitemoţia acestei atingeri.Spre norocul nostru, din cei patruani de şcoală, ne-au mai ramas încă 11trimestre în care să fim îndrumaţi deprofesorul Augustin Z. N. Pop, cel care ne-a învăţat gramatica (morfologia, sintaxa şi fonetica),literatura română şi mai ales, pe unii dintre noi, în particular, biografia lui Eminescu şi a altorscriitori.Îmi aduc aminte că la analiza uneia dintre poezii şi anume “Viaţa”,– poezie postumă,găsită în halatul lui Eminescu, după ce a murit în sanatoriul Dr. Şuţu, de pe strada Plantelornr.74, din Bucureşti, pe care a publicat-o, prima dată, in vol. V, al lui Perpessicius (DPanaitescu), eu l-am întrebat:”Cum putem să interpretăm şi să ştim noi ce-a vrut să scrie poetul,în poezia respectivă, deoarece el n-a făcut cunoscut acest lucru?” La această întrebare m-a luatfrumos de-o parte si mi-a spus:”Măi, Pompilică, nu-i cunoşti biografia lui Eminescu, am să teînvăţ şi atunci ai să înţelegi ce-a vrut să spună în fiecare dintre poeziile sale.” Şi aşa a început106

să mă îndrume în literatura română şi în cea universală (engleză, franceză, poloneză, rusă,spaniolă etc.), făcîndu-mi o listă cu titlurile cărţilor pe care să le citesc, pentru a-mi forma ocultură de bază solidă.In anul 1953, pe când eu terminam şcoala, profesorul pleacă la Bucureşti, unde urmasă lucreze, ca cercetător, la Biblioteca Academiei Române. Viaţa face să mă întâlnesc din nou,cu profesorul meu, la Bucureşti, unde, află, de la mine, că nu pot profesa meseria de învăţător,deoarece eram fiu de chiabur, şi: “nu eram demn de a face educaţie tinerei generaţii” şi nicinu puteam să merg mai departe în învăţământul superior, întrucât aveam nevoie derecomandarea Uniunii Tineretului Comunist sau de 3 ani în producţie, lucruri la care nu aveamdreptul, lucruri pe care partidul nu mi le permitea.Pentru a mă ajuta, ne-am dus împreună la la Liceul “Spiru Haret”, pe atunci Liceul deBăieţi nr.3, din Str. Italiană, din Bucureşti, la un coleg al său, profesor de limbă română (prof.Fieraru), care era şi director adjunct. Ambii mă sfătuiesc cum să ajung elev la seral, în ultimaclasă de liceu (clasa XI), ca după aceea să pot merge mai departe în învăţământul superior.Între timp mă invită acasă la locuinţa sa, din Str. Ana Ipătescu nr.9, Bucureşti, în care,salonul mare arăta ca un depozit de carte. Acolo am avut privilegiul să văd o bună parte dincolecţia sa, precum: cana de ceai şi linguriţa de argint a lui Eminescu, rochia şi agrafa de păr aVeronicăi Micle, cartea de vizită a lui Titu Maiorescu, prin care îl invita pe poet să citeascăpoezia “Luceafărul”, în salonul său din Strada Mercur nr.1şi, ȋn special, ultima strofă din poezia Luceafărul, în redactarea prefinală, din vara anului1883, facsimilată după manuscrisele eminesciene, aflate în păstrarea Bibliotecii AcademieiRomâne. În tot acest timp, al prezentării m-a aşezat pe scaunul de primar al Iaşului, al lui NicuGane.107

Incă din acele vremuri când abia împlinisem 19 ani, m-am ataşat mult de profesor care îmi devenise părinte spiritual şisufletesc.Tînăr fiind am urmat şi absolvit Şcoala de Aviaţie,partea teoretică la Liceul Lazăr din Bucureşti, iar partea dezbor la Aeroportul Clinceni. După absolvire am fost încadrat laTransporturi Aeriene Româno-Sovietice (TARS), unde, dinpăcate, ghinionul originii sociale se ţine de mine şi după doi anisunt epurat, pe motiv că “Partidul nu poate încredinţa bunurilepoporului pe mâna duşmanilor săi”. Atunci profesorul îmipropune să ne îndreptăm paşii către sănătate, că, “acolo,poate lupta de clasă n-o fi aşa de ascuţită”.Profesor Augustin Z.N.Pop, la varstacand ne-a fost dascal la Campulung MuscelProfesorul dorea să mă fac tehnician dentar, unde se lucrează cu aur şi se câştigă maibine, însă eu, care aveam şurubelniţa lipită de mână, am ales să fiu tehnician de aparaturămedicală, radiologie şi medicină nucleară, ulterior inginer şi profesor în acest domeniu.Cât timp am locuit în Bucureşti, mergeam des în casa Popescu. Aici, Tanti Olguţa, soţiaprofesorului şi ea profesoară de limbă şi literatură română, atât la Şcoala Normală de Fete dinCâmpulung Muscel, cât şi în Bucureşti, la Liceul Central de Fete (azi Colegiul “Elena Doamna”),mă primea întotdeauna cu dragoste de mamă şi îmi povestea despre marele meu profesor, darşi despre întâmplările din tinereţea lor.Colegul nostru de şcoală, Ioan Şuşală, care a ajuns profesor de desen, a scris o cartecu amintiri de la Campulung Muscel, în care dascălii noştri erau prezentaţi cu toţii, între careexcela Augustin Z. N. Pop, prin cea mai caldă şi frumoasă prezentare.În anul 1970, când am ajuns la Cluj, ca inginer şef al Clinicilor, cu aparatura medicală,profesorul se arată încântat să mă viziteze, întrucât aici îşi făcuse doctoratul cu câţiva aniinainte, la Universitatea clujeană, în şcoala lui Bogdan Duică, avându-l conducător de doctoratpe Iosif Pervain. Bucuros vine la mine la Cluj, împreună cu doamna Olga, cu care ocazie şi-acontinuat cercetările sale despre Ştefan Micle, Matei Eminescu, fratele cel mai mic al poetului,Octav Ruleanu si altii.În prima vizită de la Cuj, mi-a adus un tablou al său, realizat de colegul nostru IoanŞuşală şi poza Veronicăi Micle, la 18 ani, fotografie executată în Atelierul Nestor Heck din Iaşi,în 1868.108

Profesorul Augustin Z. N. Pop a studiat profund biografia lui Eminescu, cât şi scrierile salepoetice, proza şi jurnalistica, considerând jurnalistica la nivelul poeziei sale. Toate acestea le-aconcretizat prin lucrări de deosebită valoare, precum: Contribuţii documentare la biografia luiMihai Eminescu, Bucureşti, 1962; Mărturii Eminescu-Veronica Micle, Bucureşti, 1967; Noicontribuţii documentare la biografia lui Eminescu, Bucureşti, 1969; Pe urmele lui MihaiEminescu..., Bucureşti, 1978; Pe urmele Veronicăi Micle…, Bucureşti, 1981; Întregiridocumentare la biografia lui Eminescu, Bucureşti, 1983; Veronica Micle, Poezii, cu prefaţaeditorului, Bucureşti, 1969; Corespondenţa Eminescu-Veronica Micle, cu prefaţa editorului, Cluj-Napoca, 1979, cărţi, pe care mi le-a oferit cu autograf, imediat dupa ieşirea lor de sub tipar,adică “calde”.Este primul biograf care caută să prezinte realitatea şi imaginea Veronicăi Micle,combătând romanţările unor autori ca N.V. Baboeanu şi Octav Minar, unde Veronica eraprezentata ca “frivolă şi cauza suferinţelor din existenţa lui Eminescu”. Profesorul arată căVeronica Micle l-a iubit, până la sacrificiu, pe Eminescu, fiind cea care declară, înaintea lui TituMaiorescu, genialitatea lui Eminescu, în versul: “geniul drag, iubit de-a pururi”.În una din vizitele sale la Cluj, am mers împreună,la Universitatea Populară din acea vreme, care după 1990s-a transformat în Universitatea Cultural-Ştiinţifică şi care afost condusă, în toată această vreme, aproape 40 de ani,de către decanul de vârstă al chirurgiei româneştiprof.dr.doc Crişan Mircioiu, până în zilele noastre, când neapărăsit definitiv, plecând în lumea celor veşnice, la vârstade 96 de ani.În cadrul Universităţii Populare, am iniţiat şiefectuat o serie de activităţi de popularizare cu date ineditedespre poetul Mihai Eminescu. De asemeni, în cadrulCenaclului Literar “Victor Papilian” al Direcţiei Sanitare aJudeţului Cluj, Augustin Z.N.Pop, s-a aflat printre tinerii dinserviciile tehnico-administrative ale Spitalului Judeţean,povestindu-le despre viaţa şi opera literară (poezie, proză,jurnalistică), şi despre dragostea poetului, faţă de muza sa,Veronica Micle, aşa cum se vede în fotografiile de mai jos.Septuagenarul Augustin Z. N. PopSanda Butnariu si Vasile Radu, alaturi de profesor in prezidiu.109

Tineri din cenaclul Literar “Victor Papilian” ascultand prelegerile despre”PoetulNepereche”, ale prof.dr.doc Augustin Z.N.PopÎn anul 1979, în Cadrul Festivalului Naţional“Cantarea României”, ediţia a II-a, sub genericul Cultură-Educaţie-Sănătate, cu ajutorul profesorului, Augustin Z. N.Pop am organizat un “Medalion Mihai Eminescu-90 de anide la moartea poetului 1889-1979”, in care Augustin Z. N.Pop a prezentat lucrarea “Eminescu şi un chestionarfolcloric”, chestionar ce avea ca scop valorificareamoştenirii literare şi în care se comentează o telegramăoficială adresată lui Eminescu, în anul 1875, precum şirăspunsul său de peste 7 ani, în ziaristică, “materialeneincluse încă ȋn marea lui biografie de mâine”.Se păstrează şi astăzi conceptul OrdinuluiMinisterial nr.9943 din 8 dec. 1875, de sub ministeriatul luiTitu Maiorescu, iar la Arhivele Statului din Iaşi, existăoriginalul telegramei prin care i se cerea, revizorului-poet,să înainteze chestionarul folcloric cu redactarea caruia seînsărcinase. Prin această telegramă, se recunosc meritelelui Eminescu şi raportărilor sale oficiale asupra realităţilorînvăţământului primar, ca mărturie despre interesul şicontribuţia sa la valorificarea folclorului.Acest chestionar propus şi redactat de Eminescu,este trimis de catre Ministerul Cultelor si InstructiuniiPublice, tuturor şcolilor din Principatele Române şi sereferea la creaţia populară a naţiei lui, privitor la “datinelepoporului, de la naştere, la înmormântare şi în alte ocaziisolemne”, chestionar la care a lucrat, mai cu seamă,împreună cu “povestitorul popular” Ion Creangă, aşa cumîl denumise marele său prieten, Mihai.110

În ziarul Timpul din 1 aprilie 1882, Eminescu scrie o notiţă bibliografică asupra revistei“Columna lui Traian”, ce reapăruse atunci, în care aminteşte despre răspunsurile unor învăţătoriharnici şi conştiincioşi privitoare la obiceiurile noastre româneşti.La această manifestare profesorul prezintă o serie de alte materiale inedite, precum: unaforism al poetului, citit în cercul “Junimii” din Bucureşti, in 1888,poezia Veronicăi Micle, închinatăactriţei Aristiţa Manolescu, în 29 iunie 1885, laIaşi, scrisă, in original, cu cerneală de culoarevioletă, cerneala preferată a poetei.Tot cu această ocazie au fostprezentate facsimile după caseta de anunţ amorţii poetului, în ziarul bucureştean “Românul”din 16 iunie 1889 şi după dosarul înmormântării“din mila publică oficială”. Manifestările auavut loc la “Casa Radio” din Cluj, când a avutloc deschiderea oficială, respectiv inaugurarea“Colecţiei Muzeale de Aparatură Medicală”Pompiliu Manea, expoziţia rămânând deschisăîntreaga perioadă 1-30 iunie 1979.Mai tarziu drumurile noastre s-auîndreptat către Bistriţa, la Colegiul Naţional“Liviu Rebreanu”, chemaţi de către profesorulde limbă şi literatură română, Leonida Dănilă,ca să ne arată, în cimitirul oraşului, mormântulmezinului familiei Eminescu, Matei Eminescu,căpitan şi erou în Războiul de Independenţă1877-78, care a sfârşit ca subprefect de Bistriţa.Mormântul îngrijit de elevii liceului, mai susamintit, era împresurat cu flori în culoriledrapelului României (roşu, galben şi albastru).111

Am făcut multe poze la acest mormânt, pe care, ȋmpreună cu profesorul, le-am trimiscolonelului Gheorghe Eminescu, fiul lui Matei şi ultimul nepot de frate, pe linie bărbătească, alpoetului, care trăia în Bucureşti.Colonelul Gheorghe Eminescu a scris o cartedespre Napoleon I, pentru care i s-a acordat Legiuneade Onoare a Franţei. Din cauza acestei medaliiGheorghe Eminescu, a fost întemniţat în închisorilecomuniste, mulţi şi grei ani. Profesorul Augustin Z. N.Pop, în Bucureşti, preda limba si literatura română la unliceu seral de băieţi, în care învaţau şi ofiţeri ai securităţiiromâne. Unii dintre, aceştia, fascinaţi de povestirileprofesorului, despre Eminescu, află de la el, că, ultimulnepot de frate al “Poetului Nepereche” se găseşteîntemniţat, în puşcăriile comuniste..Profesorul Augustin Z.N. Pop impreuna cu doi fosti discipoliai sai, Pompiliu Manea si Florian Ion, care se reculeg la mormantulcapitanului Matei EminescuUrmare acestui fapt, colonelul a fost eliberat, ba mai mult decât atâta, la intervenţiaprofesorului, i se acordă o pensie de batrâneţe, avea vârsta de peste 86 aniNonagenarul Gheorghe Eminescu, impresionat, de pozele noastre, la mormântultătânelui său, mormânt pe care nu-l văzuse niciodată, scrie o impresionantă scrisoareprofesorului Leon (Leonida) Dănilă, care, citez din memorie, suna astfel:”prea grea povară îngoana unei singure vieţi, mi-aduc aminte, când în Primul Război Mondial, ca tânărlocotenent cu soldaţii mei, păzeam malurile Nistrului la Bender (Tighina) sau ca tânărcăpitan, am fost invitat să particip la încoronarea de la Alba-Iulia, a regelui Ferdinand I curegina Maria. Dar mai mare fericire, decât aceea de a vedea pozele mormâantuluitătânelui meu, nu-mi amintesc să fi avut vreodată. Plănuisem de mult să plec cu fiica meaYolanda, la Bistriţa, să căutăm mormântul tatălui meu şi bunicului ei, dar vremurile separe ca nu ne-au permis acest lucru; a venit cel de-al doilea Război Mondial, închisorilecomuniste, iar planurile noastre au fost spulberate. Dar faptul că Mihai odihneşte înpamântul Munteniei, părinţii lui, doi fraţi şi o soră în Moldova, sora lui Aglae în Bucovinaşi Matei în Ardeal, apare ca un simbol al unităţii indestructibile a neamului românesc”.112

În toamna aceluiaşi an (1979), cu ocazia zilei mele de naştere (7 oct, împlineam 44 deani) am primit, de la colonelul Gheorghe Eminescu, o poză făcută împreună cu profesorulAugustin Z. N. Pop (foto stânga), iar pe verso acesteia înscrisul alăturat (foto dreapta). Dinacest înscris se constată că, deşi era nonagenar, avea o caligrafie de invidiat şi un conţinutpatriotic, pe care nu mulţi dintre noi îl trăim sau îl simţim. Precizez că nepoata coloneluluiGheorghe Eminescu, descendentă a lui Matei Eminescu, fratele mai mic al lui Mihai, traieşte siastăzi, în vârstă de 62 de ani. Roxana Eminescu este critic şi istoric literar, traducătoare şiprofesor universitar, fiica Yolandei Eminescu şi al lui Ştefan Stătescu, medic oftalmolog, stabilitîn Franţa din anul 1984.Intr-o altă vizită făcută la Cluj, cu câţiva ani mai tarziu, ne-am deplasat la Năsăud, să-lcăutăm pe profesorul de limbă şi literatură romană Octavian Ruleanu (Octav), fostul şef decabinet al ministrului învăţământului Ştefan Voitec, şi pe soţia sa Maria, care locuiau în oraşulNăsăud, pe Str. Eminescu nr.15, colţ cu Str. Veronica Micle nr.1. Cu această ocazie am vizitatfostul “Liceu Grăniceresc”, astazi Colegiul Naţional “George Coşbuc”.In fata Colegiului National “George Cosbuc” din Nasaud, de la stanga spre dreapta,profesorii: Septimiu Pop-directorul liceului, Octav Ruleanu, Doina Manea, Olga Popescu, GrigoreGazdac si maestrul Augustin Z. N. Pop, toti profesori de limba si literatura romana.113

După această întâlnire, am continuat excursia la “Casa memorială George Coşbuc” dinHordou, apoi la “Casa memorială Liviu Rebreanu” din Prislop şi la Băile Sângiorz, vizitând şichioşcul în care se întâlneau, la începutul secolului trecut, oamenii de litere, precum: MihailSadoveanu, Gheorghe Topârceanu, Alexandru Vlahuţă şi mulţi alţii.Reveniţi la Cluj, împreună cu profesorul Crişan Mircioiu, Nicolae Trifoi, regretataprofesoară din Feleac, Eugenia Moraru şi alţii, la iniţiativa profesorului Augustin Z. N. Pop, amrealizat şi instalat, în locul unde a fost fierăria tatălui său, o “stelă funerară” în amintirea luiŞtefan Micle, primul rector al Universităţii din Iaşi, azi Universitatea Alexandru Ioan Cuza, într-ovreme în care, în România, nu erau decât trei rectori.Copilul Ştefan Micle urma la Cluj, două şcoli, una dimineaţă, Liceul Piariştilor, împreunăcu Avram Iancu, Papiu Ilarian, Aron Pumnul, fraţii Buteanu şi alţi paşoptişti, iar alta dupăamiază,Şcoala de Arte şi Meseii şi, aşa cum spunea profesorul Augustin Z. N. Pop, “pe potecinumai de el ştiute, cu mămăliga în straiţă, făcea patru drumuri pe zi, între Feleac şi Cluj,însumând aproape 25 de km”.Ştefan Micle a fost unul din tribunii lui Avram Iancu, conducând taberele de la Someşenipentru eliberarea Clujului, unde a şi fost rănit şi luat prizonier de către armatele Austro-Ungare.Această manifestare se petrecea tot în anul 1979, la 100 ani de la moartea lui Ştefan Micle.În anul 1988, moartea nemiloasă ni-l răpeşte pe marele profesor Augustin Z. N. Pop,chiar la 1 aprilie, ca oglumă proastă,mutându-se astfel de peAna Ipatescu nr.9, laCimitirul Belu, undenumai aleea ȋl despartede mormantul lui MihaiEminescu, idolul săude-o viaţă.La ȋnceputulacestui an, pe 12ianuarie, sub un gernăprasnic de -28 0 C,împreună cu prietenulmeu canadian,inginerul, poetul şiscriitorul AlexandruCetăţeanu, cu un braţde flori, luat din PiaţaCoşbuc, ne-am dus laBelu să-i mulţumim luiAugustin Z. N. Pop, pea cărui piatră funerarăstă scris epitaful subsemnatura lui autentică,scris cu caracteregotice:”Cred înEminescu ca în soare,în magia frumosului şiîn veşnicia neamuluiromânesc”.Pompiliu Manea aduce un omagiu mentorului sau,Augustin Z. N. Pop, in 12 ianuarie 2009.114

Bineînţeles, că acelaşi gest deînchinăciune şi respect neţărmurit, l-am facut şi lamormântul geniului poeziei româneşti,“poetulnepereche”, dar n-am putut să nu ne oprim şi săne închinăm la mormintele altor valori ale scrisuluiromanesc, precum: Marin Preda, Nicolae Labiş,Mihail Sadoveanu etc.Alex Cetateanu (Canada) la mormantul ‘PoetuluiNepereche”Doi prieteni, la mormintele lui Marin Preda si Nicolae Labis115

În aceaşi zi la Montreal, in “PiaţaRomânilor”, prietenul nostru, poetul GeorgeFilip, se închina la statuia fratelui său, MihaiEminescu, dedicându-i poezia “Frate Mihai”.În urmă cu 60de ani, copilul denumai 14 ani,Pompiliu Manea, îşiîncepea, uceniciaîntru Eminescu, înanul I al ŞcoliiNormale “Carol I” dinCampulung Muscel,sub oblăduireamentorului şipărintelui său spiritual, Augustin Z. N. Pop,care nu poate încheia această lucrare, fără săvă prezinte copiile a două scrisori, primite de laprofesorul său, cu mai puţin de doi ani,înaintea trecerii sale în eternitate.Cluj-Napoca, 14/15 iunie 2009, “120 de ani de la intrarea în nemurire a geniului poezieiromâneşti”.116

Despre Eminescu (numai) cu dragoste117Horia BădescuEminescu ar putea fi sărbătorit în oricare dintrezilele anului. Fiindcă pentru noi, românii, fiecare zi a anuluiar trebui să fie ziua de naştere a celui care a facut din limbalui, care e şi a noastră, din limba română, nu numai osărbătoare a poeziei, ci şi a Fiinţei.Şi a Fiinţei pentru că Eminescu se prenumărăprintre aceia, foarte puţini, cărora Dumnezeu le-a deschisporţile chaosului pentru a putea să vadă magnificulspectacol al naşterii timpului şi al sfârşitului morţii. Maiînainte de a fi o idee naţională, adica exemplaramanifestare poetica şi culturală a unei specificităţi spirituale,el este, aşadar, ca toţi marii poeţi, expresia poetică atranscendentului, o idee ontologica, dacă putem spuneastfel.Prin profunzimea sa, prin grandoarea viziunii, prin forţa sa expresivă, Eminescu nu estenumai cel mai important poet romantic, ci unul dintre cei mai mari ai liricii universale. El aretragicul sumbru al lui Eschil, sfâşierea interioară a lui Holderlin, blânda disperare a lui Trakl. Elare ardoarea verbului hugolian, frenezia lunară a lui Novalis sau goticul lui Blake.El este toate acestea fără a fi nimic din toate acestea, pentru că este, mai înainte deorice, el însuşi, adică geniul ! A fost numit „omul deplin al culturii române” iar Alain Guillermou,cel mai bun exeget al său în spaţiul francez afirma că „poezia lui Eminescu este în acelaşi timpsinteza a ceea ce am putea numi spiritualitatea românească”. Poate că tocmai aceastăspecificitate spirituală face din Eminescu o paradigmă dacă nu nedorită, cel puţin incomodă şiatacabilă într-o lume a globalizării, uniformizării şi clonării mediocraţiei culturale.Tot aşa cum, expresivitatea înaltă, perfecţiunea limbii sale, devine periculoasa într-ununivers lingvistic şi uneori estetic plebeizat până la pornografie, un univers al limbajui „balizat şibanalizat” cum îl numea poetul francez Michel Camus.Dincolo de aceasta socotesc, însă, că el este deopotrivă expresia românească auniversalităţii. Numai că, expresie atât de particulară a universalului, adică universalul exprimatîn cel mai desăvârşit chip într-o limbă care, din păcate, nu este una de circulaţie, Eminescurămâne în bună măsură „prizonier limbii sale”, cum scria unul dintre traducătorii săi, profesorulfrancez Michel Wattremez. „Chiar dacă operele lui Istrati, Tzara, Cioran, Eliade sau EugenIonescu stau mărturie a ceea ce literatura îi datorează lui Eminescu, poezia lui n-a cunoscut otraducere pe măsură, ea n-a putut să se bucure de recunoaşterea pe care o merita.”Cum să faci să treacă dincolo de bariera lingvistică eufoniile eminesciene, ritmurilefundamentale pe care instrumentele de fineţe ale geniului le decodifică în cheia limbii românedin radiaţia remanentă, din ritmul universului în şi faţă de care se leagă şi se dezleagă toate alelumii ? Cum să deschizi în cheia altei limbi orizontul uranian al poeziei eminesciene, acela carepe mine mă atrage în cel mai înalt grad?Nimic nu m-a fascinat mai mult decât această extincţie în spaţiul în care spirituleste mereu chemat de vocea originară. Nici magmatica lumină plutoniană, nici sumbra sfâşiereexistenţală, nici „Arcadia” galantă şi melancolică. Peste toate acestea uranicul eminescian îşideschide pupila prin care neantul priveşte, rece şi necruţător, în ochii poetului.O îmbucare de sfere amintind viziunea ptolemaică, o succesiune de orizonturiluminescente se pierde în vastitatea cerului eminescian. O cale pe care ochiul deşteptatînlăuntrul poetului o străbate nu spre întunecimea chaosului, ci spre lumina primordială. Eaporneşte din ceea ce Negoiţescu numea atât de inspirat „umbra de palori sublunare”, din acea

zonă endymionică peste care stăpâneşte, fără tăgadă, chipul Selenei. Lumina ei magică,revărsată peste tărâmuri înstăpânite somnului şi viselor, dăruieşte lumea uimirii de sine şidezleagă vămile miturilor. Ea instituie lentoarea hipnotică şi imperialitatea hieratică prin carelucrurile se despart de povara lor materială, moştenirea bizantină pe care Eminescu o aduceîntunecatului romantism european.Există apoi sfera hyperionică, acea zonă de lumină hiperboreică care vegheazăhotarele thanatice, lumina din plasma căreia se zămislesc ideile pure şi se instituie solemnitateasingurătăţilor fără de capăt şi a pustiurilor.Iar dincolo de ea orizontul nenumit al astrelor, lumea izvorului primordial, în care până şilumina hyperionică este o intruziune vinovată. Un univers închis gândului, raţiunii, în care sepoate accede doar prin dorinţa irepresibilă a cuprinderii în necuprins. Poate că nicăieri aceastăsfâşietoare dorinţă a pierderii, acest dor de întoarcere în Fiinţă nu şi-a găsit o exprimare maifidelă, mai puternică, decât în versurile acelei capodopere care este Stelele-n cer:Stelele-n cerDeasupra mărilorArd depărtărilorPână ce pierO îngenunchiere în faţa nemărginirii, o privire imploratoare către necuprinsul în carestelele înseşi ard bântuite de patima întoarcerii în primordial ; o rugă neauzită străbate poemul.O cutremurare universală, pe care un semn nevăzut o instituie, împinge lucrurile către unmaelström al căderii în nefiinţă:După un semnClătind catargeleTremură largeleVase de lemnIar această universală dorinţă de extincţie, această confraternă aspiraţie alungă răcealadin universul uranian al poeziei eminesciene, încălzeşte cu flacăra sufletului său imenselespaţii stelare. Ea este aceea care dă dimensiunea cosmică viziunilor şi înfiorarea calmă asingurătăţilor sale.Chipul uranian al lui Eminescu are seninătatea îndurerată a demiurgului însuşi.Şi precum demiurgul, Eminescu desprinde lumea din haos, insuflă armonie şi luminăuniversului, desferecă din spaimă şi umilinţă poporul cuvintelor şi-i dă legi. Până la el “luna eraca un glob de aur”, de la el încoace poezia română se căftăneşte, „se înalţă ca-ntr-o fâlfâire depăuni şi ca-ntr-un colb de pietre scumpe”, cum scria Sadoveanu. Umbra lui se întinde până larădăcina nevăzută a lirismului românesc şi, placă sau nu unora sau altora, până la orizontulnenăscut al viitorului.El cuprinde un spaţiu atât de vast, atât de profund, încât pare a nu mai îngădui nimiclângă sine. Din înălţimea uranică, el veghează deopotrivă incandescenta magmă plutonică şiînnegurata fluiditate neptuniană, geometria pură a ideilor şi brownianul clocot a pasiunilor, cumdeopotrivă respiraţia sa orfică face să vibreze orga metrului antic, cornul trohaic ori clavecinuliambilor.Nu există teritoriu al sufletului omenesc peste care să nu fi trecut aripa inspiraţieieminesciene, nici frântură de gând necuprinsă între hotarele minţii sale. Asemeni demiurgului elcuprinde totul, pătrunde totul, poate totul. Şi precum universul însuşi, el are armonia,perfecţiunea şi constanţa acestuia.Precum în acel admirabil portret pe care Ion Heliade Radulescu i-l face lui Eschil,Eminescu are până la umeri „cenuşa seculară a poeziei. Numai capul îl are afară din acestîngropământ. Şi ca acel colos din deşerturi, căruia i se vede numai capul, este aşa de mare, câttoţi zeii vecini ce stau în picioare pe piedestalurile lor”.118

EMINESCU ŞI BIHORULConstantin Nicolae MĂLINAŞÎn anul 2000, declarat AnulInternaţional „Eminescu” de către UNESCO,pe clădirea Colegiului Naţional „Samuil Vulcan”de la Beiuş, la stradă, a fost dezvelită o placă demarmură, cu efigia de bronz a scriitoruluinepereche, reproducere mărită după medalia dinanul 1989 a sculptorului Gheorghe Adoc dinBucureşti, având următorul text gravat alături, înincizie, cu litere aurite:„ 2000 ANUL / EMINESCU /150/ 15 IAN1850-15 IAN. 2000/ „ În urma stăruinţelor/fratelui său, el a trecut/ apoi la Blaj şi maitârziu/ la Beiuş, … unde avea de gând/ sătreacă examenele ca privatist…” I. SLAVICI.Prin urmare, o placă memorială maispecială, cum rar se face, cu un citat, acum alesdin amintirile lui Ioan Slavici, care la bătrâneţe,prin 1909, spune că Eminescu a trecut pe laBeiuş, pentru probleme şcolare.Prin punerea plăcii din anul 2000 s-aredeschis un semn de întrebare fără răspuns,care dura de mai mult timp şi care nici până azi nu este pe deplin elucidat.Pentrunoi, punereaacelei plăci,ipotetice în mesaj,a însemnatrevedereaargumentelor,pentru a schiţasubiectul debibliografie şigeografie literarădespre„Eminescu şiBihorul”, într-unmod pe care-ldorim temeinic,ca să ştim cum săluăm placa aceeaşitoatăchestiunea:a) Subaspect biografic.Este timpul de a da un răspuns la întrebarea, dacă a fost sau nu a fost Eminescu la Beiuş, laTinca, la Oradea, sau în alte locuri de pe coasta de vest a românilor! Dar un răspuns temeinic,care să respecte entuziasmul doritorilor afirmativi, totodată să respecte litera adevărului.119

) Sub aspect bibliografic. Cum a călătorit opera lui Mihai Eminescu în acest teritoriu,antum şi postum şi care a fost imaginea, ce i-au cultivat-o românii bihoreni, sau „crişeni”, cumîi numea Eminescu însuşi, luându-i mai în extenso. La acest al doilea capitol capitol răspunsulnu poate fi decât afirmativ şi foarte bogat în argumente de bibliografie literară, atât antumă,până la 1889, cât şi postumă. Astfel că putem vorbi, prin amploarea chestiunii, de funcţionareaunei memorii Eminescu şi în vestul românesc, care porneşte la anul 1866 şi este mereuamplificată şi nestinsă, vie şi productivă până în zilele noastre.Aşadar, cu privirea minţii aţintită la placa memorială, care a stârnit aceste rânduri, nepunem întrebarea, dacă a fost Eminescu la Oradea, sau la Beiuş?Cariera nici azi încheiată, a acestei întrebări de geografie literară o deschide Ioan Slavici,care cu autoritatea de clasic al literaturii române, răspunde de mai multe ori afirmativ, dar fărăargumente. Astfel, la o scrisoare a lui Teodor Ştefanelli, din Câmpulung Moldovenesc, prin careacesta cerea precizări de încadrare a propriilor amintiri, I. Slavici răspundea din Bucureşti, fărădată: ”Nu ştiu dacă a avut ori nu Eminescu bacalaureatul, cred, însă că nu l-a avut. Dacăar fi să-l fi avut, n-a putut să-l ieie decât la Beiuş (Belenyes), în anul 1869, mai înainte de afi venit la Viena, unde l-am găsit atunci”. Totul merge pe logica amintirii probabile. În 1909,acelaşi Slavici scrie în „Tribuna” de la Arad. ”După testimoniul şcolar, pe care l-am găsitîntre hârtiile lui, el a trecut a treia clasă gimnazială la Sibiu, de unde a trecut apoi la Blaj.În urmă fratele său s-a mutat la Timişoara, ca avocat, şi nu mai încape îndoială căEminescu a trăit un timp oarecare şi în Banat. Mai târziu a stat câtva timp la Beiuş”.Trecând peste faptul că acel testimoniu, găsit şi văzut de Slavici, nu s-a păstrat, dacă a existatvreodată; iar prin Banat se atestă doar o călătorie cu trupa de teatru, mai consemnăm un loc, încare Ioan Slavici pune problema, din nou, în 1914: „În urma stăruinţelor fratelui său, el atrecut apoi la Blaj şi mai târziu la Beiuş, unde-şi urmau pe timpul acela studiile câţivabucovineni şi unde avea de gând să treacă examene, ca privatist, adică pregătit înparticular”. [1] Aceste rânduri târzii ale lui Ioan Slavici, aşternute, cum singur zice, „ca prin120

vis”, la peste patru decenii de la ipoteticul lor eveniment, au generat o frământare bibliografică,din care nu a ieşit nici o confirmare documentară. Deocamdată.Primul care a reacţionat la afirmaţiile lui I. Slavici, privind trecerea lui Eminescu prinBihor, a fost istoricul literar G. Bogdan-Duică, el însuşi trecător de mai multe ori pe la noi, peurmele unei iubiri neîmplinite pentru poeta Lucreţia Suciu, din Ucuriş şi Oradea, înainte de1900.Într-o succesiune de articole despre Eminescu, din anul 1924, G. Bogdan-Duică începeaşa: ”Într-un singur loc, numai o dată, d. Ioan Slavici a pomenit că Eminescu ar fi fost şiîn Beiuş. De atunci nimeni nu a mai spus nimic despre aceasta… Până acum eu potdovedi numai o legătură sufletească cu Beiuşul. Dar ea este interesantă”. [2]Şi urmează în reluare legenda despre Dimitrie Sfura şi romanţa “Mai turnaţi-mi înpahare”, pe care Eminescu o cunoştea şi o cânta cu extaz şi osteneală sufletească, precumodinioară mai relatase, pentru întâia oară, Teodor Stefanelli în 1909. Dar, la care istoricul literarconchide: „Din toate acestea, fireşte, nu urmează că Eminescu a fost la Beiuş”. [3] Şi cuaceasta chestiunea părea blocată, din lipsă de documente. Timp de câteva decenii de la G.Bogdan-Duică, la D. Murăraşu şi Mircea Popa [4], chestiunea a gestat în aşteptare, iar istoriciiliterari locali Eugen Potoran, Constantin Pavel, Teodor Neş, Vasile Vartolomei, Ion Bradu,Stelian Vasilescu şi Lucian Drimba [5] au văzut această legătură numai prin Miron Pompiliu,care se dusese la Iaşi şi acolo îi oferise lui Eminescu posibilitatea de a cunoaşte folclorulbihorean, de a cărei influenţă s-a resimţit măcar de două ori, în poezia „Ce te legeni codrule” şiîn basmul „Făt-Frumos din lacrimă”.O cu totul altă poziţie ocupă doi cercetători mai noi, care au întocmit fiecare separatharta drumurilor tânărului Eminescu, străbătute cu piciorul, de-a lungul şi de-a latul pământuluiromânesc, rezervându-i fiecare treceri prin Oradea şi prin Beiuş.Astfel:1. La centenarul din 1989, Victor Crăciun publică drumurile şi popasurile lui Eminescu[7], text şi hartă, în care înscrie şi o linie pe traseul Iacobeni-Năsăud-Beclean-Dej-Huedin-Aleşd-Beiuş-Oradea, unde-l lasă în suspensie pe Mihai Eminescu. Nici nu are rost a comenta o astfelde fantezie turistico-literară, lipsită de orice suport de întemeiere geografică şi biografică. Dealtfel, nu este aceasta singura fantezie din hărţile eminesciene ale Domnului Victor Crăciun, cucare a surprins cititorii.2. Domnul Nicolae Trifoiu a lansat, în noiembrie 1978, chiar de la Beiuş, ipoteza că în1865, tânărul Eminescu a parcurs itinerariul Braşov-Sibiu-Deva-Abrud-Câmpeni-Beiuş-Huedin-Cluj-Năsăud-Rădăuţi-Cernăuţi, dând astfel satisfacţie gazdelor, care l-au aplaudat cu frenezie.Şi ulterior a scris o carte, în care menţine ipoteza, evident fără argumente. Ba mai adaugă încăuna, că Eminescu în a patra sa călătorie pe jos prin Transilvania a străbătut traseul Timişoara-Arad-Oradea-Carei-Satu-Mare-Baia-Mare-Borşa-Putna-Cernăuţi, pentru care pe unele porţiunie dificil de a merge chiar şi azi, altfel decât cu elicopterul. [8]Dincolo de asemenea fantezii, care se nasc din arderea închipuită, sau din iubire multă,am mers pe sugestia lui G. Bogdan-Duică, din anul 1924, şi am căutat în matricolele liceului dela Beiuş, dintre anii 1865-1870, vreo urmă, dar nu am găsit. Tânărul Mihaiu Eminoviciu nu a fostînscris la liceul din Beiuş. Ceea ce nu exclude posibilitatea ca, totuşi, tânărul Eminoviciu să fipăşit în Beiuş, decât că nu pentru un semestru, sau un an şcolar, ca să poată fi trecut înmatricolă, ci numai pentru câteva zile, sau săptămâni.Scotocirea arhivei de la Beiuş, ca să folosesc un termen acum frecvent, ar putea daîncă la iveala vreo petiţie, depusă de tânărul Eminoviciu în acele ipotetice zile sau săptămâni.Deocamdată, a ieşit la suprafaţă doar un document epistolar, de prietenie cu beiuşenii. Este undocument, care poate aduce o rază de lumină în sufletul bihorenilor, atât de doritori ca poetul săfi sfinţit cu paşii şi răsuflarea lui aceste locuri. Asemenea document a fost publicat în 1981, înacel masiv „Fragmentarium”, îngrijit de Magdalena D. Vatamaniuc, fiind vorba despreurmătoarea însemnare din manuscrisul eminescian nr. 2258:121

„Adresă la Beiuş lui Selagian dacă ar fi cu putinţă ca in contra unor bătrâneţetendinţe profesorale să se introducă cărţi scolastice române tipărite, adresă la SocietateaJunimea pentru a-i căpăta tipografia.” [9]Rezultă din text familiaritatea cu care Eminescu se referă la Ioan Sălăgeanu, profesor laBeiuş între anii 1858-1872, autor al unui Manual de geografie pentru tinerimea română,tipărit la Viena în 1871, apoi interzis de autorităţile austro-ungare. Manualul de la Beiuş era scriscu patos, sub forma unor veritabile studii etnografice şi istorice ale românilor ardeleni, cuafirmarea romanităţii lor prin argumente istorice, filologice şi mitologice.Autorul face o critică vehementă a teoriei roesleriene, constituind una din primele luăride atitudine la subiect. Eminescu a fost sensibilizat de acel manual, poate l-a cunoscut chiar înproiect, o întâlnire pe teme de istorie cu tânărul profesor Sălăgeanu, în vara anului 1866, laBeiuş sau Alba Iulia, putându-se admite prin prisma însemnării autografe citate.Dacă observăm cu atenţie regestul eminescian, se poate înţelege că a existat în modcert o discuţie cu Sălăgeanu, privind noile manuale, tipărite, militante, scrise în româneşte, caresă înlocuiască definitiv practica mai comodă a manualelor manuscrise, depăşite. Aceastădiscuţie a putut avea loc la Beiuş, în vara anului 1866, în stilul molipsitor şi mobilizator,caracteristic junelui poet, bun cunoscător al istoriei românilor şi neamurilor din jur. Apariţia, caatare, a manualului la Viena, peste câţiva ani, poate că s-a făcut cu concursul studenţilorromâni, a lui Eminescu, prezent şi activ în capitala imperială.Ipoteza noastră este că Eminescu a trecut Carpaţii Apuseni, nemaiavând ce face şi cuce trăi la Blaj, pe la Zlatna-Abrud-Câmpeni-Vaşcău, atras de epopeea locurilor, ca să coboareîn Crişana, pe la Băiţa-Ştei-Vaşcău, pe un drum foarte pitoresc şi accesibil vara, până la Beiuş,unde s-a cunoscut cu profesorul Sălăgeanu, după ce în 27-28 august fusese văzut la adunareagenerală a „Astrei” la Alba-Iulia. Dacă am şti ce bihoreni au luat parte la adunare, am puteaargumenta că Eminescu s-a însoţit şi a venit cu aceştia, poate erau chiar profesori de la liceuldin Beiuş. De altfel, întreg romanul „Geniu pustiu”, scris în perioada următoare, pledeazăpentru o trecere a Carpaţilor Apuseni şi receptarea aprofundată, ideatică şi imagistică,etnografică şi sentimentală a moţilor, a luptelor justiţiare ale românilor de la 1848-1849, înmemoria celor auzite, cu sufletul la gură, de la pribeagul Aron Pumnul. Suntem în faţa unui actde recunoaştere istorică şi cunoaştere geografică pas cu pas, a oamenilor, a teatrului deoperaţiuni, care se vor revărsa mai apoi în roman. Călătoria s-a putut întâmpla în augustseptembrie1866. Iar după părerea aceluiaşi G. Bogdan-Duică, suntem chiar în faţa cunoaşteriiprototipului din Bihor pentru personajul Toma Nour, din romanul „Geniu pustiu”. [10]Din biografia eminesciană se mai desprinde o relaţie pentru subiectul nostru, legat dedestinul nefast al poetului bihorean Dimitrie Sfura, stins prematur la numai 25 de ani (1858-1883), dar cunoscut lui Eminescu din culegerea „Diorile Bihorului”, tipărită la Oradea în 1854.[11] Probabil că a găsit-o în biblioteca lui Aron Pumnul de la Cernăuţi, sau mai târziu în aceea alui Miron Pompiliu, la Iaşi. În orice caz, structura de interior din „Sărmanul Dionis” este similarăcu aceea din elegia „Chilia studentului” de D. Sfura. Mai mult, Eminescu a ştiut şi a preferatpoezia lui D. Sfura „Mai turnaţi-mi…”, devenită romanţă, pe care o cânta la Viena: „cu capulridicat, cu ochi scânteietori”, după cum îşi aminteşte Teodor Ştefanelli. Odată, întrebându-l peacesta cine e autorul romanţei, Eminescu i-a răspuns: „- Un biet transilvănean, care aveadurere de inimă pentru nenorocitul său popor”. Şi a continuat în stilul său paradoxal, în caregravitatea cea mai adâncă făcea haz de necaz: „Am auzit că l-a compus, l-a cântat şi a muritdupă ce-l cântase!”. Eminescu a mai putut cunoaşte şi alţi scriitori bihoreni, din paginilecelebrei antologii a lui Aron Pumnul, „Lepturariul românesc”, în mai multe volume, care i-a fostla Cernăuţi, lectura preferată şi de unde porneşte, credem, acel conservatorism ce dă farmecpoemului „Epigonii”. Această primă întâlnire livrescă a fost urmată de întâlnirea de facto cubihorenii şi cu Bihorul, care a lăsat impresii durabile, din moment ce peste ani, în 1876, într-unstudiu social-politic, Eminescu scria despre „simpaticii crişeni” ce aveau menirea de a122

susţine, şi ei, Dacia ideală, constând din „menţinerea unităţii reale a limbii strămoşeşti şi abisericii naţionale”, alături de toţi românii.Pe parcursul publicisticii eminesciene se găsesc şi alte referinţe bihorene, în speciallegătura cu Iosif Vulcan, cu revista „Familia”, unde a publicat, unde s-a scris periodic despreEminescu şi de unde gazetarul a preluat şi prelucrat numeroase ştiri şi informaţii. Toate acesteaarată că Bihorul a ocupat un loc şi a însemnat ceva special în conştiinţa scriitorului Eminescu.[12]Văzându-i pe crişeni „simpatici”, Eminescu produce mărturia cunoaşterii personale alor. [13] Parcurgând volumul şase, de literatură populară din ediţia integrală Perpessicius,apărut în 1963, găsim alte mărturii, complementare, ale pătrunderilor bihorene, de această dată,în scrisul lui Eminescu. [14] Se află în acest volum material folcloric bihorean, cu particularităţiinconfundabile, gramaticale şi lexicale, chiar şi cu toponime din Bihor. Iată câteva pasaje: „Dumă,Doamne, şi mă pune/ Unde-i pălinca de prune/ Şi-un şir de de nănuţe bune” (vezi p.157); „Pe drumul de Oradie/ Trimisu-mi-o badea mie/ Cipcă neagră să-l jelesc/ Că-icătană-împărătesc” (p. 215). Cipcă înseamnă dantelă sau, în sens mai larg, năframadantelată, care se pune în doliu. Alt exemplu, cu lexeme din Bihor: „Creşti codrule şi tendeasă/Numai de-o cărare-mi lasă/ Şi-o şiruţă de telechiu/ Să-mi samăn un pic detenchiu” (p. 237). Textul pare foarte vechi şi sintetizează simbioza bihorenilor cu pădurea de lacâmpie, care-i apără prin desimea ei, dar în care vor să-şi facă loc arător (telechiu’ înseamnăgrădină), pentru a semăna ceva porumb (tenchiu). Alte toponime vestice, între care, printr-oînsufleţitoare coincidenţă, apare chiar satul natal al lui Iosif Vulcan: „Câtu-i d-ici pân la Tinca/Ca şi mine nu-i afla/ Câtu-i d-ici pân la Holod/ Puţini prunci ca mine-au fost”(p.255). Dincarnetele eminesciene mai răsar asemenea piese:” Mă luai în sus la cucă/ Să văd pe nanacum lucră/ Zău ea nu a lucrat bine/ C-un pruncaş străin ca mine ” (p.250): „Trece nanadumbrava/ Şi făcu cu zadia” (p. 249); „Mersei sara pe uliţă/, Ntâlnii pe nana-n vrăşniţă”(p.249), unde zadie înseamnă şorţ, iar vrăşniţă înseamnă poartă împletită din nuiele. De mai multeori apare forma de condiţional-optativ, relicvară, păstrată numai în Bihor până în zilele noastre,de un farmec deosebit: „Ber-aş vin din oală vetye/ Cu nanele sub păretye” (p.245). Maiamintim un pasaj, în care ca toponim apare un vechi cartier al Oradiei: „Strugurii se coc în vie/Vinu se bea-n Veneţie/ Cu nanele ce-mi plac mie” (p. 244).Oprim exemplele aici, socotindu-le suficiente pentru o punere a problemei. Întrebareaeste, dacă tânărul Eminescu a consemnat el însuşi aceste poezii, în ipoteticile sale poteci înBihor, sau le-a preluat, mai târziu, de la prietenul Miron Pompiliu, originar de lângă Beiuş, fugitla Iaşi ca să evite serviciul militar austro-ungar, devenit profesor şi şef ad-hoc al unei secţiuni acenaclului de la „Junimea”, un timp coleg de cameră cu Eminescu şi prieteni până într-atâta,încât acesta îl consemna în asemenea versuri de ocazie: „Picioruşele-i sunt albe,/ Ea e plină,grămădie,/ O fetiţă de acelea/ Cum îi plac lui Pompilie”. Notăm că există argumentultransmiterii de material folcloric bihorean între cei doi prieteni, care trebuie că au discutat multpe această temă. Astfel, în volumul „Balade populare române”, publicat de Miron Pompiliu, laIaşi în 1870, prin concursul tipografiei Societăţii Junimea, cu material folcloric bihorean, sumarulse deschide cu piesa „Bradul” şi urmează: „Leagănă-se bradu-n codru/ Ca şi frunzuliţaplopu/ Fără vânt, fără răcoare/ Fără nici un pic de boare/ Bradule, brăduţ de jale/ Ce telegeni aşa tare/ Fără boare, fără vânt/ Cu crengile la pământ”. Topirea modelului popular dinfaldurile vestice ale Apusenilor în creaţia eminesciană este evidentă. Alte texte de creaţiepopulară, din culegerea lui Miron Pompiliu, servesc ca prototip plauzibil pentru „cartea” fiului luiMircea, din finalul Scrisorii III, sau pentru blestemul mândrei din „Călin Nebunul”. Existăpărerea, argumentată în 1961, că basmul eminescian are un prototip popular de aceeaşisorginte, în „Sfăt frumos din lacrimă”, consemnat în satul Ştei de lângă Beiuş, de către acelaşiMiron Pompiliu.Toate acestea, însumate, arată suficient mărimea ipotetică a pasului mental uriaş, cucare Eminescu a călătorit în Bihor şi plenaritatea cu care crişenii au intrat şi călătoresc în opera123

lui, acea empatie născută din fărâma de stea, pe care Luceafărul a risipit-o şi a răsărit-o cufolos peste Crişuri, în geniala-i pierdere de sine pentru veşnica rostire a seminţiei româneşti.Concluziv, la această aniversare de renaştere Eminescu, generată de către DomnulProf. univ. dr. Pompiliu MANEA, prin Societatea „TEMCO”, dacă nu este sigur drumul biografic,cum că tânărul Mihai Eminescu ar fi fost la Oradea, sau la Beiuş, în schimb este certificatdrumul bibliografic în amândouă sensurile şi înţelesurile: Bihorul şi Oradea au călătorit însufletul şi opera lui Eminescu, fiind acestea sub mai multe faţete absorbite şi reflectate în operalui. [16] Respectiv memoria Eminescu a devenit vie şi productivă încă din veacul al XIX-lea înconştiinţa culturală a românilor bihoreni, începând de la 1866 şi până acum. Ceea ce în planaxiologic înseamnă chiar mai mult decât argumentele de geografie literară, înseamnă circulaţiea operei şi regăsirea noastră în românitatea gândită şi scrisă de către Eminescu.Cluj-Napoca, Sala Reduta, 15 ianuarie 2009.400489 CLUJ-NAPOCA, Str. Republicii nr. 65-67;Tel:+40-(0)264 - 599 331; Fax:+40-(0)264 - 596 270021353 BUCUREŞTI, Str. Căluşei nr. 69A,Tel:+40-(0)21 252 4650; Fax:+40-(0)21 252 4667www.temco.ro, e-mail: office@temco.ro124

NOTE BIOGRAFICE[1]. SLAVICI, Ioan. Cutreierările lui Eminescu. În: Revista copiilor şi tineretului.Bucureşti. An1. Nr. 24, 14 ianuarie 1914. P. 60-61. Reluare în Opere. Vol. 9. Bucureşti:Minerva, 1978. P. 744-747.[2]. BOGDAN-DUICĂ, G. Eminescu în Bihor? În: Eminescu-Studii şi articole. Iaşi: Junimea,1981, p. 51-53. IDEM. Doi români din vest în viaţa lui Eminescu. I. Dr. Ioan Hosan. II.Dimitrie Sfura. În: Buletinul „Mihai Eminescu”. Cernăuţi. An 7. Nr. 14, 1936. P. 1-31(Reiterează opinia lui Ioan Slavici, că Eminescu a fost la Beiuş, dar nu se pronunţă pentrusau contra acestei opinii).[3]. STEFANELLI, Teodor V. Amintiri despre Eminescu. Iaşi: Junimea, 1983. P. 120-122.Reluarea primei ediţii din anul 1909. BOGDAN –DUICĂ, G. Eminescu în Bihor? Loc. cit.P. 55.[4]. POPA, Mircea. Beiuşul-un popas eminescian? În: Familia. Oradea. An 2. Nr. 1,ianuarie 1966. P. 12. Mai reamintim că D. Murăraşu, în studiile sale premergătoare laediţia „Literatură populară”, de M. Eminescu, Craiova, Scrisul românesc, 1936, după cecitează mărturisirea lui Eminescu, din articolul „Materiale etnologice”, anul 1882,(Opere, vol. 13, 1985, p. 96) că a umblat cu piciorul „din apele Nistrului începând, încruciş şi–n curmeziş, până în Ţisa şi în Dunăre”, continuă şi face propria apreciere: „În Materialuri etnologice, Eminescu aminteşte şi regiunea Tisei. Nu-i exclus caprietenia cu Miron Pompiliu, ori alţi ardeleni, să-l fi adus şi în regiunea Bihorului oriSătmarului” (p. 39).[5]. POTORAN, Eugen. Poeţii Bihorului. Oradea: Societatea de lectură „Sf. Ioan Gură deaur”, 1934. P. 60-63. Priveşte relaţiile lui Eminescu cu Miron Pompiliu, la Iaşi, după 1870.[6]. PAVEL, Constantin. Miron Pompiliu 1847-1897: Viaţa şi opera lui. Beiuş: Doina, 1930.P. 21 -28, capitolul: Eminescu şi Miron Pompiliu; CORDOŞ, Victor. Bihorul, Eminescuşi Miron Pompiliu. În: Patria. Cluj. Nr. Din 14 decembrie 1938. P.2. Practic, recupereazăcapitolul „Eminescu şi Miron Pompiliu”, de C. Pavel şi citează poezia populară„Leagănă–se bradu–n codru” din colecţia Miron Pompiliu.[7]. NEŞ, Teodor. Oameni din Bihor 1848-1918. Oradea: Tip. Dieceziană, 1937. P. 59-64.Despre I. Vulcan, ca naş literar al lui M. Eminescu, apoi despre influenţa eminesciană înopera scriitorilor bihoreni M. Pompiliu, Isaia Bosco, Lucreţia Suciu.[8]. VARTOLOMEI, Vasile. Mărturii culturale bihorene. Cluj: Tribuna Bihorului, 1944. P.110-113 (D. Sfura), p. 161-172 (I. Scipione Bădescu), p. 206 -223 (Miron Pompiliu) şi p.300-316 (Mihai Eminescu).[9]. BRADU, Ioan. Poeţi şi prozatori bihoreni. Beiuş: Doina, 1948. p.47 -49, 59 -61, 69 -80;IDEM. Meleagurile bihorene şi Mihail Eminescu. În: Crişana.Oradea. An 19. Nr.114,16 mai 1964. P. 3.[10]. DRIMBA, LUCIAN. Iosif Vulcan 1841-1907. Monografie. Bucureşti: Minerva.1974.Passim.[11]. VASILESCU, Stelian. Eminescu către I. Vulcan. În: Bihorul. Oradea. An 2. Nr.9 (23), 5martie 1991. P.5; IDEM. O întâmplare cu Eminescu-Vivat Vulcan. În: Vestulromânesc. Oradea. An 1. Nr. 7, 15 iunie 1995. P. 5.[12]. Asemănătoare cu “Ce te legeni, bradule” şi “Sfăt-frumos din lacrimă“, culese de peValea Crişului Negru. În varianta “Ce te legeni, plopule“, prototipul e localizat şi în Banat,de către Gh. Adamescu, în studiul “Eminescu şi poezia populară“.[13]. CRĂCIUN, Victor, SMĂRĂNDESCU, Vasile. Eminescu pe pământ românesc şi îndurată eternă: Reconstituirea cu hartă. Bucureşti: Carpaţi-Publiturism, 1989.[14]. TRIFOIU, Nicolae. Drumurile şi popasurile tânărului Eminescu în Transilvania: Studiişi articole. Cluj-Napoca: Editura “Dragoş Vodă“, 1998. P. 120-121 şi harta de la urmacărţii.125

[15]. EMINESCU, M. Fragmentarium / Ediţie după manuscrise de Magdalena D.Vatamanciuc. Bucureşti: Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1981. P. 57, după ms. nr.2258, cu următorul comentariu: “Invocarea numelui profesorului din Beiuş ar puteaservi ca document, singurul cunoscut până acum, în susţinerea ipotezei căEminescu a trecut pe aici înainte de începerea studiilor universitare”. Cel dintâi careredă integral şi corect acest document este Perpessicius, în M. Eminescu, Opere, vol. 6:Literatura populară, Bucureşti: Editura Academiei R.P.R, 1963, p. 475-477, unde-lprezintă şi îl consideră “de o deosebită valoare biografică”. Anterior el fusese semnalat”într-o formă neîndestulătoare” (Ibidem, p. 476) de către G. Bogdan-Duică, în articolulcumulative “De toate”, din Buletinul “Mihai Eminescu”, Cernăuţi, an 1, nr. 3, 1930, p.70.Fără a-i sesiza importanţa: “nişte ştiri despre profesorul I. Selagianu (Beiuş), G.Bogdan-Duică trece rezumativ peste acest document, care va fi găsit peste patru ani dePerpessicius şi tratat cu atenţia cuvenită. Apoi va fi citat de către istoricul literar MirceaPopa, în 1966, de unde va extrage ipoteza că cei doi tineri, Mihai Eminescu şi beiuşanulIon Silviu Sălăgianu s-au putut cunoaşte înainte de 1869. Cf. Popa Mircea. Beiuşul-unpopas eminescian? În: Familia. Oradea. An 2. Nr. 1, ian. 1966, p. 12.[16]. BOGDAN-DUICĂ, G. Scipione I.Bădescu şi geneza Geniului pustiu. În: Buletinul“Mihai Eminescu”. Cernăuţi. An 2. Nr. 7, 1931, P.101-108. Istoricul literar e de părere căjunele din sala de billiard, poet ateu, sosit din Ungaria, va fi avut ca prototip pe studentulde la Beiuş, I. Scipione-Bădescu. Şi argumentează îndelung cu coincidenţe biografice alelui Bădescu, transpuse în roman. Întrebarea este unde s-a cunoscut prima dată tânărulMihai Eminescu cu I. Scipione-Bădescu? Aici rămâne un gol, încă nerezolvat de istorialiterară. Poate, înainte de întâlnirea lor într-o cafenea din Bucureşti, să se fi văzut laBeiuş? Poate![17]. MĂLINAŞ, Constantin. Eminescu şi Diorile Bihorului. În: Crişana. Oradea, 27 august1980. p. 2. A se vedea şi Eminescu. M., Opere vol. IX, Publicistică (1870-1877), 1980, p.252 şi 389. M. Eminescu în acel loc consemnează, după revista “Familia”, pe DoamnaValentina Roman din Oradea, ca fiind în fruntea românilor din acest oraş, care sesolidarizează cu campania armatei române pentru cucerirea independenţei de stat aRomâniei şi adună ajutoare, pentru a fi trimise la Bucureşti.[18]. MĂLINAŞ, Constantin. Eminescu şi Bihorul. În: Eminescu printre noi. Loc.cit. p. 12-14.Pentru existenţa unui cult al lui Eminescu pe valea Crişului Negru, redau următoareascrisoare, primită de la un anonim din oraşul Tinca, cu privire la relaţia dintre MironPompiliu şi Eminescu, văzută foarte afectiv, după ce eu publicasem două articole, doar cuipoteze, în ziarul “Crişana”.23 martie 1989Stimate Dle.C. MălinaşNu ştiu dacă Marele Eminescu a fost la Beiuş, dar că a fost la Şteii Vaşcăuluieste sigur. Iată pe ce mă bizui, făcând această declaraţie. Prin anul 1950 uneletreburi personale m-au obligat să trec prin unica stradă din Ştei, care duce spreLunca-Vaşcăului, când privirea mi-a fost atrasă de o mică plăcuţă din marmorăalbă, pe care se vedea gravat simplu: În această casă s-a născut Miron Pompiliu.Ori se ştie că prof. M. P. a fost un prieten foarte apropiat al Poetului. Mânat de ocuriozitate uşor de înţeles, am bătut la poarta de la stradă şi din căsuţa modestă aieşit un bărbat bine legat, în jur de 45-48 de ani. Am dat bineţe aşa cum se cuvine şiapoi l-am întrebat dacă în casa respectivă a locuit cumva M. P. Mi-a răspunssimplu, da! Apoi s-a prezentat: Sunt Miron Pompiliu. Cred că a spus că nepotulprofesorului. M-a poftit apoi în casă (era un mic atelier de cizmărie, el fiind cizmar),arătându-mi o laviţă lungă de vreo 2 metri, din lemn tare, cred că gorun, şi m-arugat: -Staţi pe laviţa asta, căci pe ea a stat şi Mihai Eminescu, fiind în vizită la Ştei,la unchiul meu.126

Am pus mâna pe laviţă ca pe un lucru sfânt şi discret am scos batista şi mi-amşters ochii în lacrimi. Omul a sesizat situaţia mea şi a început să mă servească cuun pahar de pălincă de pe la ei. L-am refuzat, mulţumindu-i, dar la insistenţele lui i-am spus că simbolic şi în cinstea acestui eveniment vom închina un păhărel deţuică. Înainte de a bea, omul din Şteii Vaşcăului a lăsat să-I cadă din pahar 2-3picături, zicând să bea şi morţii şi Dumnezeu să-i ierte. L-am imitat şi am zis ca el,căci cunoşteam semnificaţia gestului. După ce am mai vorbit despre cei doioameni, i-am mulţumit promiţându-i că o să-l mai văd. Dar spre reproşul meu, n-ammai fost niciodată prin Ştei. Ne-am strâns mâinile, în mâinile lui mari, aspre, mâinilemele s-au pierdut cu totul. Am ieşit din casă să plec, dar când am fost aproape săies în uliţă, m-a întrebat: -Dar dumneavoastră cine sunteţi şi cu ce ocazie pe la noi?I-am declinat numele şi iarăşi ne-am strâns mâinile. De subsuoară a scos unpacheţel învelit în hârtie de ziar, mi l-a întins, zicându-mi: -Poate veţi avea nevoie.Era o pereche de pingele de cea mai bună calitate. După 39 de ani, te văd şi acumaşa cum erai atunci, dragă M. P. şi îţi multumesc din inimă, iar dacă ai murit, fie-ţitărâna uşoară. Aşadar, este aproape sigur că M. Eminescu împreună cu MironPompiliu au trecut prin Beiuş şi au stat de vorbă cu iluştrii profesori ai liceului.Răspuns la cele două articole din ziarul “Crişana”: Dacă găsiţi nimerit, scrieţicâteva rânduri la poşta redacţiei, pentru P.I.F.-Tinca.[19]. MĂLINAŞ, Constantin. Eminescu - “simpaticii crişeni”. În: Crişana. Oradea, 12 iulie1981. P. 2.[20]. EMINESCU, Mihai. Opere. Vol.6: Literatura populară/ Ediţie completă îngrijită dePerpessicius. Bucureşti: Editura Academiei R. S. R., 1963.[21]. TEAHA, Teofil. Graiul din valea Crişului Negru. Bucureşti: Editura Acadamiei R. S. R.,1961 ; Pentru date mai noi a se vedea: SIMEDRE, Ioan: Ştei: Monografie. Beiuş: Editura“Buna Vestire”, 1996, 180 p.; IDEM. Miron Pompiliu: Viaţa şi opera unui junimist.Beiuş: Editura “Buna Vestire”, 1997, de 115 p. cu facs.[22]. MĂLINAŞ, Constantin. Eminescu şi Oradea. Oradea, 2000, 64 p. cu il.Departament Olympus-Endoscopie Flexibila021353 BUCURESTI, Str. Calusei nr. 69ATel: +40 - (0)21.252.46.50; Mobil: 0745-594854,Fax: +40 - (0)21.252.46.67www.temco.ro, office@temco.roDr. Dragos ALDEA, Line Manager, Tel: 0745-114998Sistem complet de Eco-Video-Endoscopie, EUC 60127

Eminescu şi Leopardi,mucenici ai neamurilor lorIoan BarbuRecanati este un orăşel din centrul Italiei,situat pe ţărmul Mării Adriatice, între mai marile urbesuroriAncona şi Macerata. Merită amintit faptul cădin oraşul-port Ancona a pornit Traian în cel de-aldoilea război dacic (105-106), în care avea să fieînfrânt Decebal. Tustrele locurile sunt legate şi deexpediţiile de mai târziu ale unui alt militar de geniu,Napoleon. Recanati, însă, avea să se impună întregiilumi prin geniul artei: aici s-a născut, la 29 iunie1798, Giacomo Leopardi, cel mai mare poet romanticitalian – şi unul dintre marii romantici europeni.Descindere în fabuloasa lume leopardianăRecanati, oraş aflat sub protecţia UNESCO, sub titulatura Città de la Poesia, respiră astăzi prinversurile lui Leopardi şi este animat de semnificative gesturi de recunoştinţă faţă de marelepoet. Ele pornesc din chiar inima cetăţii – Primăria oraşului. O dovedeşte un palat impunător,din cărămidă roşie, stil neoclasic, ridicat în anul 1898 – şi târnosit în acelaşi an, la sărbătorireacentenarului naşterii lui Giacomo Leopardi. Pe pereţii fastuos ornamentaţi sunt inscripţionateversuri din marele poet. În biroul primarului tronează statuia poetului, sculptată de Monteverde.În faţa primăriei – în Piaţa Centrală (şi de promenadă) a oraşului – se înalţă un impozantmonument reprezentându-l pe poet în mărime naturală, pe soclul căruia scrie: „Lui GiacomoLeopardi, concetăţenii săi, 1898”.Casa poetului – de fapt, trei palate uniteprintr-o faţadă comună – se află pe stradaMonte Tabor (la nr. 2), munte pe care, chiardacă arată ca o simplă colină, îl urci cu greupână-i atingi piscul. Aici vibrează, poate, celmai revelator gest de venerare a poetului. Elîşi are temeiul în anul 1937, când, cu prilejulomagierii centenarului trecerii sale îneternitate, s-a înfiinţat – cu sediul în acestpalat – Centrul Naţional de StudiiLeopardiene, cu scopul de a sintetiza şiimpulsiona cercetările legate de viaţa şi operaacestuia. În anul 1998 – bicentenarul naşteriipoetului – a fost creat, sub acelaşiacoperământ, Centrul Mondial de Poezie şiCultură „Giacomo Leopardi”, cu scopul de aîntreţine legături cu alte instituţii similare,naţionale sau (mai ales) internaţionale,consacrate poeţilor. Din 1937, la conducereaCentrului Naţional s-au aflat ilustre personalităţi:Manfredi Porena, 1937-1941; EttoreLeopardi, 1941-1945; Biagio Biagetti, 1945-1948; Romeo Vuoli, 1948-1959; Umberto Bosco, 1959-1987; Franco Foschi, 1987 – 2007, anul128

decesului. Acestuia i se datorează şi crearea Centrului Mondial. Personalitate marcantă a Italieicontemporane, regretatul prof. univ. dr. Franco Foschi, pe care am avut cinstea să-l cunosc, afost deputat vreme de şapte legislaturi în parlamentul italian (1969-1994), ministru (în guverneleCossiga şi Forlani), primar al oraşului Recanati (1960-1970), fiind apelat, în semn de preţuire şisimpatie, cu „onorevole”, cuvânt care, în italiană, nu înseamnă doar „onorabil”, ci este şi un titludat parlamentarilor cu o activitate îndelungată. În administrarea aşezământului cultural dinMonte Tabor, alături de onorevole Franco Foschi au lucrat (lucrează şi în prezent) doi apropiaţicolaboratori ai săi: distinsa doamnă Donatella Donati, profesoară, jurnalistă şi scriitoare(societară şi a Societăţii Scriitorilor Francezi), director responsabil al revistei „Poesia é” (periodical Centrului Mondial de Poezie şi Cultură), şi domnul Ermanno Carini, specialist în italiană,latină şi greacă, redactor la revistele „Poesia é” şi „Studii leopardiene”, responsabilul mariiBiblioteci Leopardiene (a celor două centre). De un real sprijin le este contesa Anna Leopardi,descendentă a poetului, care locuieşte într-o aripă a palatului. O parte dintre sălile acestuia suntdestinate obiectelor muzeistice (leopardiene) şi altele studiului, aici venind să se documentezecercetători filologi din Italia şi din multe ţări ale lumii.În vasta Bibliotecă a Centrului Mondial există deja câteva zeci de mii de cărţi: achiziţiimai vechi, precum şi donaţii recente – în mai toate limbile pământului. Fiecare literaturănaţională a ţinut să fie prezentă cu ceva reprezentativ: în original, dar şi în limbi de circulaţieinternaţională – între care, desigur, italiana. Literatura română, până în vara anului 2003, se…bucura, să spunem aşa, doar de o singură prezenţă: volumul de poezii „Spaţii noi”, de MariaBanuş – o plachetă de o jumătate de palmă (35 de pagini) apărută în 1964, în traducerea luiDragoş Vrânceanu. Acum – prin grija editurilor vâlcene „Antim Ivireanul” (director, Ioan Barbu),„Fortuna” (director, Emil Catrinoiu) şi „Buna Vestire” (director, pr. Nicolae State-Burluşi) –biblioteca din Recanati dispune de peste două sute cincizeci de cărţi în limba română, care i-aufost donate.Doi poeţi înrudiţi: Eminescu şi LeopardiO semnificativă similitudine există între aceşti doi mari poeţi romantici: Mihai Eminescuşi Giacomo Leopardi. Atât în planul vieţii (mai mult sau mai puţin personală), cât şi în cel alcreaţiei. Amândoi vin din familii numeroase; amândoi au fost măcinaţi de boală; amândoi au trăitîn lumi ostile, care nu i-au preţuit cum se cuvine. Lui Leopardi, care solicitase un post deprofesor, i se refuză până şi cel de copist. Lui Eminescu, bibliotecar la Iaşi, i se intentează –fals! – un proces penal de sustragere de cărţi. Amândoi au fost nefericiţi în dragoste. Au murit(şi nu vrem să insistăm asupra modului cum s-au săvârşit din viaţă, dar există şi aici odramatică similitudine) la vârsta de 39 de ani, în aceeaşi lună: unul pe 14 iunie (Giacomo),celălalt pe 15 iunie (Mihai) – la o distanţă de 52 de ani (1837;1889). Dar înrudirea lor estevizibilă – şi revelatoare – mai ales în planul credinţei, în temele abordate – de la dragostea faţăde plaiul natal la marile teme filosofice – sub semnul unui romantism robust, dar şi al unuipesimism specific. Nu întâmplător, ambele conştiinţe debutează (într-un sens mai larg) la ovârstă fragedă, cu poezie închinată patriei lor: Leopardi cu ampla „Italiei” („O, patrie, văd arcurişi coloane / statui, ruine, turnuri solitare / de-naintaşi durate /.../ Fără-apărare zaci azi / cu pieptşi tâmple despuiate”), iar Eminescu cu binecunoscuta „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”.(„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, / Tânără mireasă, mamă cu amor! / Fiii tăi trăiască numaiîn frăţie / ca a nopţii stele, ca a zilei zori, / Viaţa în vecie, glorii, bucurie, / Arme cu tărie, sufletromânesc, / Vis de vitejie, fală şi mândrie, / Dulce Românie, asta ţi-o doresc!”)Iată şi o asemănare mai insolită: amândoi dedică frunzei câte o poezie, inspirată din repertoriulromantic al altor poeţi. Leopardi scrie, în anul 1818, duioasa poemă „Sărmana frunză” (sau„Imitaţie”) – o interpretare proprie a poeziei „La feuille”, a francezului J.V. Arnault („Pe unde-mizbori, departe/ de creanga ta, sărmană / firavă frunză? – Vântul / m-a smuls din fagul ce mi-a129

fost părinte”); Eminescu scrie, în 1879, „Foaia veştedă”, după Lenau („Vântu-o foaie veştejită/Mi-a adus mişcând fereastra – / Este moartea ce-mi trimite / Fără plic scrisoarea aceasta”).Eminescu în ItaliaDespre trecerea lui Eminescu prin Italia nu sunt multe de spus; şi nici vesele. Aceastătrecere s-a petrecut la începutul anului 1884, când – după ieşirea din Sanatoriul Ober-Döbling,din Viena – poetul, însoţit de bunul său prieten Chibici-Râvneanul, întreprinde o călătorie derefacere, după cum ne asigură Titu Maiorescu, într-o scrisoare expediată bolnavului, la Viena:„El (Chibici – n.a.) vine pentru ca, în înţelegere cu dr. Obersteiner şi după sfatul lui, să te scoatădin Institut şi să facă împreună cu D-ta o excursie de vreo 6 săptămâni spre sudul Alpilor, poatepână la Venezia, Padua sau Florenţa. Are mijloacele băneşti pentru aceasta... (...) Aşadar, fiifără grijă, redobândeşte-ţi acea filozofie impersonală ce o aveai totdeauna, adaoge-i cevaveselie şi petrecere în excursiunea prin frumoasa Italie, şi la întoarcere mai încălzeşte-nemintea şi inima cu o rază din geniul D-tale poetic, care pentru noi este şi va rămâne cea maiînaltă incorporare a inteligenţei române”.Din păcate, călătoria (scurtată, la insistenţele lui Eminescu) nu a avut niciun efectasupra poetului cu sufletul stins şi obosit. Veneţia nu-l mai încântă, ca-n poezia pe care i-odedicase mai înainte («S-a stins viaţa falnicei Veneţii, / N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri; /Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, / Pătrunde luna, înălbind păreţii. (…) Ca-n ţintirimtăcere e-n cetate. / Preot rămas din a vechimii zile, / San Marc sinistru miezul nopţii bate. / Cuglas adânc, cu graiul de Sibile, / Rosteşte lin în clipe cadenţate: / „Nu-nvie morţii – e-n zadar,copile!”»); falnicul poet, cu zidurile trupului ruinate, era el însuşi cu viaţa în stingere, ca un far cufeştila măcinată. A doua zi părăseşte Veneţia, fără să fi vrut să vadă măcar pe cântatul înpoezie San Marco. Nici Florenţa lui Dante şi Michelangelo – după cum ne asigură, de dataaceasta, George Călinescu – „cu palatele sale de piatră grea şi cu verzuia clopotniţă a luiGiotto, nu pare să-l fi atras mai de aproape”.*Mult mai târziu – la câteva decenii după coborârea sa în veşnicie – trecerea luiEminescu prin Italia înseamnă popasuri adânci, statornice, ale poeziei sale, tălmăcită în limbanoastră soră, italiana. Prima traducere din Eminescu este poezia „Venere şi Madonă”, apărutăîn anul 1906, în revista „Nuova Rassegna letteraria moderna” – şi aparţine unui literat şipoet,căpitanului (de Bersaglieri – Vânători de munte?) Pier Emilio Bosi, care publică în aceastărevistă mai multe articole despre România şi cultura ei. O precizare. Peste trei decenii, românulfilolog Ştefan Cuciureanu şi-a trecut doctoratul cu o teză privind personalitatea şi opera acestuifiloromân, traducător din Eminescu: «Pier Emilio Bosi e la letteratura romena».Enumerând câteva date biografice (şi mai puţin bibliografice), amintim că ŞtefanCuciureanu s-a născut în anul 1911, în satul Hurjueni, comuna Frătăuţii Vechi (Suceava), şi s-astins din viaţă la Iaşi, în 1987. A urmat cursurile liceului „Eudoxiu Hurmuzachi”, din Rădăuţi, iarstudiile universitare, absolvite în 1933, le-a făcut la Cernăuţi (limba şi literatura franceză şiitaliană). După câţiva ani de activitate didactică liceală, obţine, prin concurs, o bursă despecializare în Italia, unde şi-a continuat pregătirea ştiinţifică între anii 1936 şi 1938, fiindmembru al prestigioasei Accademia di Romania de la Roma. Urmează cursuri la Facultatea deLitere şi Filozofie, în specialităţile limba şi literatura italiană (printre profesori, Giulio Bertoni),spaniolă veche şi modernă şi franceză.În Italia, prima apariţie în volum a lui Eminescu – tipărit de Editura Sansoni din Florenţa,în anul 1927 – se datorează lui Ramiro Ortiz (1879 – 1947), fost profesor de limba şi literaturaitaliană la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere şi Filozofie, şi critic literar, cunumeroase studii de italienistică şi comparatistică. A fost mentorul lui George Călinescu, având130

o foarte mare înrâurire asupra tânărului critic român. Ortiz, în 1934, a fost primit membru deonoare al Academiei Române.Au urmat mai multe traduceri din Eminescu. Mariano Baffi apreciază în mod deosebitculegerea lirică semnată de prof. Umberto Cianciolo, apărută la Modena, în 1941. Deschid oparanteză şi de această dată. Şi aici, la Cluj, sunt emoţionante amintirile despre Cenaclul literarde la Sibiu, care a fiinţat în perioada interbelică, din care făcea parte şi poeta clujeană EtaBoeriu. Această grupare artistică – în mod miraculos – a rezistat chiar în vremea întunecată acelui de-al doilea război mondial. Ea a fost interzisă după sovietizarea României, în urmalichidǎrii partidelor istorice şi nimicirii liderilor lor, prin înalta trădare a Partidului MuncitorescRomân, în frunte cu Gheorghiu-Dej şi şleahta sa de politruci-torţionari şcoliţi la Moscova. Ceeace nu reuşise un conflict mondial, au izbutit câteva zeci de comunişti, având ca „zid de apărare”tancurile şi trupele sovietice invadatoare: suspendarea manifestărilor neaservite şi terorizareascriitorilor. Fapta culturală s-a transformat în sfidare şi nimicire. Scrierile proletcultiste, desorginte bolşevică, au luat locul adevăratei literaturi. Spaţiul de refugiu al Etei Boeriu din faţaurgiei staliniste l-a constituit literatura italiană. Capodoperele cele mai reprezentative, de-alungul secolelor, şi-au găsit expresie românească prin intermediul poetei din Cluj: Dante –„Divina Comedie”; Petrarca – „Rime si Cantonierul”; Boccaccio – „Decameronul”; Michelangelo– „Rime”; Leopardi – „Cânturi” etc. etc. Întâlnirea Etei Boeriu cu „Divina Comedie” s-a produsîncă din primii ani de studenţie, în cadrul cursurilor de «Lectura Dantis», sub îndrumareaprofesorul Umberto Cianciolo, viitorul ei soţ. „Fervoarea cu care aşteptam acest curs,încântarea cu care ieşeam de la el, freamătul lăuntric în care începusem sa desluşesc,nelimpede încă, acea «corrispondenza d’amorosi sensi» care se statornicea între Dante şi mineşi care avea să mă însemneze pentru totdeauna, explică peste ani temeritatea uriaşei încercărila care m-am supus, o supunere neţărmurită, plăcută ca-n dragoste, atunci când am început sătraduc Divina Comedie”, s-a destăinuit ea mai târziu.Ne întoarcem la Eminescu. De apreciat este şi volumul „Poesie d’amore", tradus deprof. Mario Ruffini, apărut la Torino, în 1964 – în splendide condiţii grafice – pentru a celebra,astfel, Centenarul Catedrei de Limbă şi Literatură Română de la Universitatea din Torino.Blaj – Recanati, oraşe înfrăţite sub steaua lui Eminescu„La Recanati, oraşul natal al lui Giacomo Leopardi, numele lui Eminescu este rostit cupreţuire şi admiraţie. Cum de-a ajuns acest puternic ecou al ultimului mare poet romanticeuropean, Mihai Eminescu, în patria celui mai mare poet romantic italian (şi unul din mariiromantici europeni) Giacomo Leopardi – iată o împrejurare mai puţin cunoscută publiculuiromânesc. Ea se datorează înfrăţirii oraşelor Recanati şi Blaj, a Centrului Mondial de Poezie şiCultură "Giacomo Leopardi" cu Asociaţia Culturală "Astra" din Blaj şi, implicit, a marilor noştripoeţi naţionali. Evenimentul a avut loc la data de 15 iunie 2002 (113 ani de la trecerea îneternitate a lui Eminescu), la invitaţia compatrioatei noastre Ioana Ungureanu, artist liric,profesoară la Conservatorul "Santa Cecilia" din Roma – şi a fost parafat la Accademia diRomânia din Roma (partea culturală) şi la Primăria din Recanati, de către cei doi primari.”Rândurile de mai sus, cu stilul lor telegrafic, mi-au fost transmise de la faţa locului descriitorul Ion Andreiţă, în seara zilei de 16 iunie 2002, pe care le-am publicat în ediţia de a douazi a cotidianului „Curierul de Vâlcea”. Fireşte, ca mare admirator al emoţionantului eveniment,m-am întrebat – cum se întreabă, cred, orice român – de ce Blajul, şi nu Botoşanii? De ceoraşul transilvan în care Poetul a călcat o singură dată, în vara lui 1866, şi nu oraşul moldav dina cărui ţărână şi-a luat zborul spre nemurire Luceafărul? Nu voi insista asupra acestei chestiuni,căci, oricum, nimeni nu-mi va răspunde la ea. Ci voi saluta, cu adânc respect, iniţiativa celor dinRecanati şi din Blajul care, găzduindu-l doar puţin timp pe Poet, i-a păstrat vii imaginea şi mesajul.Căci Blajul înseamnă şi Eminescu, ca orice colţ al pământului românesc, acea „ţeavă decrin” – cum scrie G. Călinescu – în care s-au sublimat sevele de neasemuit parfum ale sufletului131

neamului nostru. Căci „Eminescu e numele României. /România e numele lui Eminescu”, cumzice Nichita Stănescu, un alt mare poet român.Românii îşi reamintesc, desigur – le-o reamintim şi acum –, despre exaltarea care l-acuprins pe autorul „Doinei” atunci când, în trăsura care-l ducea la Blaj, descoperind din vârfulHulei oraşul, s-a ridicat în picioare, cu pălăria în mână, strigând: „Te salut din inimă, Romamică.Îţi mulţumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat s-o pot vedea.”. Sejurul lui la Blaj, în admiraţiatinerilor gimnazişti care-l ştiau din revista „Familia” şi a prietenilor care şi-l treceau pe poet dinmână în mână, mirându-se că „se vâra de cu ziua cu capul în cărţi şi cetea pe nerăsuflate”, că„nu bea, nu fumează şi nu joacă cărţi”, preferând distracţiilor vârstei lungi preumblări prin păduri,pe malul Târnavei, şi pasionate discuţii cu oameni care „ştiau poveşti minunate” (G. Călinescu),a fost un sejur pe care nu l-au uitat nici oamenii „Micii Rome”, nici Poetul. La puţin timp dupăplecarea din Blaj, în noiembrie 1866, Mihai Eminescu scria următoarea poemă (prea puţincunoscută, deşi frumuseţea ei o recomandă, cred, oricărei culegeri din lirica Geniului), închinatăunui amic:„Târnava prinsă ’n galbine maluriŞoptià prin unde gândirea saPe când plimbarea ni rătăciàVisări, speranţe pe frunţi de valuri.Ţii minte oare când te’ntrebaiCe este omul? Ce-i omenireaCe-i adevărul? Dumnezeirea?Şi tu la nouri îmi arătai?Dar credeam ambii în adevărSorbiam din aer ca din dreptatePriviam în soare ca’n libertateA fi credeam că-i un drept de fier.Un an de lacrimi… şi tot s’a stinsNu trec la oameni astfel de glumeVisuri sunt visuri, lumea e lumeŞi cu ea cată să te deprinzi.Dar tot amice nu voi uitàAcele doruri tainice, sfinte.Farmecul vieţii, îl ţii tu minte?Cum şoptià dulce, deşi minţià.”Acele „doruri tainice, sfinte” care l-au încercat pe Poet la Blaj, în „Mica Romă” a„Câmpiei Libertăţii”, aveau să capete o nouă fiinţă lirică în „Doină”, unde Poetul îşi numeşte fraţiiardeleni cu numele marelui rege al Transilvaniei:„Din Braşov pân’la AbrudVai ce văd şi ce audStăpânind Ungurul crudMăi Corvine, măi Ioane!”Eminescu a iubit Transilvania, a suferit pentru ea, atâtea dintre neuitatele sale pagini îimărturisesc cu fervoare iubirea şi suferinţa. Şi, poate, de aceea şi blăjenii îl iubesc – iubesc şi132

Poetul, şi Luptătorul pentru drepturile sacre ale românilor –, înconjurându-l cu o recunoştinţă alecărei reverberaţii au ajuns, iată, până în Italia, la Recanati.Nu voi încheia aceste consideraţii fără să amintesc că, aşa cum Italia îl cinsteşte peGeniul românilor, tot aşa Eminescu a venerat Italia, leagănul latinităţii, patria Renaşterii, aneasemuitelor valori pe care aceasta le-a dăruit Europei şi lumii. I-a admirat poezia, artele, i-aadmirat, în acelaşi timp, oamenii, chiar dacă soarta nu i-a îngăduit să-i cunoască. Nu vom cita,căci spaţiul nu ne permite, decât următoarele rânduri, închinate de Poet Veneţiei: „Mica Veneţieera odată o putere mare europeană prin cultura ei intensivă, prin arte, prin industrie, prin judecatasănătoasă a aristocraţiei ei. Dar toate aceste condiţii de mărire erau câştigate prin muncăîndelungată, deprinderea şi priceperea se moşteneau apoi din neam în neam, încât chiar astăziciceronii veneţieni au păstrat mai mult gust în judecarea tablourilor decât au mulţi profesori deestetică.”…Aşezat lângă Leopardi, în Panteonul marilor spirite ale Italiei şi ale umanităţii,Luceafărul poeziei româneşti priveşte spre Roma – Cetatea Eternă – cu admiraţia poetului şidragostea dintotdeauna a românului.Aura unei înfrăţiriActul de înfrăţire, semnat în oraşul Recanati, în ziua de 16 iunie 2002, poartăsemnătura primarului oraşului italian, dr. Fabio Corvatta şi a primarului Blajului, Ioan Şolea. Înpreambulul deciziei de „ÎNFRĂŢIRE şi COLABORARE între cele două comunităţi”, se specificămotivele încheierii protocolului: „tradiţiile culturale care disting cele două oraşe în ambientulistoriei respectivelor naţiuni, care au îmbogăţit patrimoniul comun al civilizaţiei popoarelorrespective prin marea poezie universală a lui Giacomo Leopardi şi a lui Mihai Eminescu”.Protocolul a fost încheiat la Palatul comunal (sediul Primăriei) din Recanati, în prezenţa uneinumeroase delegaţii sosite din România, alcătuită din reprezentanţi de vază ai Primăriei Blajului,Asociaţiunii ASTRA, Despărţământului „Timotei Cipariu” (preşedinte, prof. Silvia Pop) şiInstitutului Teologic Greco-catolic (pr. lector William Bleizifer).Actul înfrăţirii din Cetatea Poeziei l-a impresionat în mod deosebit pe mentorul de-atuncial Centrului Mondial de Poezie „G. Leopardi” din Recanati, Franco Foschi, consilier cultural aloraşului şi directorul înaltului forum internaţional, care a declarat, la vremea respectivă:„Înfrăţirea Leopardi – Eminescu, între oraşele Blaj şi Recanati, Centrul Naţional de StudiiLeopardiene, Centrul Mondial de Poezie şi Asociaţiunea ASTRA din Blaj reprezintă un momentcapital al dialogului cultural între Italia şi România, reînnodarea vechii istorii ce leagă poeţiinoştri fraţi, în numele marii Poezii Europene”. În numărul din iulie 2002 al prestigioasei reviste„Astra blăjeană”, un îndrăgostit de condei, Ilion Amânăreanu, scria: „Limba Română, prinaceastă înfrăţire, şi-a creat un orizont al faptei multiplicată într-un sentiment înălţător din care sedetaşează numele primarului de Blaj: Ioan Şolea, cât şi al minunatei Silvia Pop.”. În revistă,consemnându-se, drept onor pentru o mare Doamnă, se precizează în mod expres: „Călătorianoastră în Italia n-ar fi rămas decât un vis dacă nu era alături de noi, atât spiritual, cât şimaterial, prof. Ioana Ungureanu, din Roma. Se cuvine, deci, să-i adresăm binemeritatelenoastre mulţumiri şi înalta recunoştinţă.”Neagra campanieMă smulg din contemplare, lăsându-mă, fără să vreau, invadat de un gând amar. Îmiamintesc de furibundele atacuri dezlănţuite în ţară, în ultimii ani, împotriva Poetului Naţional,decretat de unii, pe de o parte, drept „reacţionar”, „precursor al fascismului”, şi, pe de altă parte,drept un „liric minor, mult sub Lamartine”. „Şi mult sub Leopardi”, s-au grăbit să adauge alţii.Campania de negare, de demolare a marilor noastre valori, în frunte cu Eminescu, suveranulacestor valori, geniul nepereche al literelor române şi expresia cea mai curată a sufletului133

omânilor, nu-i nouă la noi; dar, în anii din urmă, anteriori şi mai cu seamă posteriori revoluţieidin decembrie 1989, ea a căpătat o virulenţă neobişnuită. Atacându-l pe Eminescu,culpabilizându-l pe Eminescu, tăgăduindu-l pe Eminescu, s-a atacat, s-a culpabilizat, s-a negat– repet, cu o violenţă ieşită din comun – tot ceea ce acest greu încercat pământ a avut mai depreţ, mai nobil, mai sfânt. „Sfântului Eminescu” i s-au smuls, cu furie, aripile de arhanghel alneamului şi coroana de rege al poeziei, călcate în picioare de aceia care, slujind interese străinenouă, vor să inculce ideea că neamul românilor nu-i nici pe departe un neam ales, ci un neam alnevolniciei, bun să poarte nu cununa eroului – la care-i dă dreptul istoria sa şi strălucirile ei –, cijugul sclavului. Neagra campanie nu s-a oprit la Luceafărul poeziei noastre, ci a cuprins, într-unpenibil, dar extrem de tenace efort de demolare, toate vârfurile spiritualităţii şi geniului naţional,de la Mihail Sadoveanu (decretat drept „primitiv”) şi Tudor Arghezi („lipsit de mistică”) la G.Călinescu şi Nichita Stănescu. Denunţând aşa-zisul „colaboraţionalism” cu comuniştii al lui G.Călinescu, autorul incomparabilelor opere care sunt „Viaţa lui Mihai Eminescu” şi „Opera luiMihai Eminescu”, o carte ca „De la Aristarc la Bietul Ioanide”, semnată de Ileana Vrancea, îlpune la index, sub pulpana criticului, şi pe Luceafăr. Cât îl priveşte pe Nichita Stănescu, dincolode criticile estetizante adresate operei sale se străvede furia, de cea mai pură extracţie politică,împotriva celui care a îndrăznit să slăvească, într-o carte, „Un pământ numit România”. Şiexemplele ar putea continua, dar ne vom opri aici. Vom da la o parte, cu legitimă silă, acestepurulente excrescenţe parazitare ce vor să înflorească pe corpul literaturii noastre, ca să neumplem din nou, la Recanati, de mândria că Eminescu, trăgând după el triumfalul car alvalorilor româneşti, este, iată, înţeles, admirat şi salutat în exigenta patrie a literelor care esteItalia, pământul Renaşterii. Italienii, atât de orgolioşi (pe drept orgolioşi!) cu valorile lor, l-auaşezat lângă Leopardi fără nici o reţinere, hotărând că acolo e locul lui.Colina Infinitului a fost întregită134Începând cu 14 iunie 2003, geniulnostru tutelar, Poetul Nepereche MihaiEminescu are un veritabil monument înItalia, în oraşul natal al altui geniu al culturiiuniversale, poetul Giacomo Leopardi. LaRecanati, sub briza Adriaticei, s-a petrecutminunea mult aşteptată: imortalizareaefigiei lui Eminescu, alături de cea a luiLeopardi, pe vestita Colină a Infinitului, pecare se înalţă palatul ilustrei familii demarchizi şi conţi, cu urice din secolele XI-XII.Placa Omagială Mihai Eminescueste alcătuită din două părţi: o piesă demarmură, de dimensiunea 60x60 centimetri,pe care este aplicată efigia în bronza poetului nostru naţional; pe a douapiesă, tot din marmură, de dimensiunea60x100 centimetri, aşezată sub basorelief,au fost săpate cuvintele: Mihai Eminescu,1859-1889 – şi următorul text, în limbile românăşi italiană: „Dumnezeul Geniului m-asorbit din popor cum soarbe soarele unnour de aur din marea de amar” – „Il Diodel Genio mi ha tratto a sé dal popolo,

come il sole trae a sé una nube d’oro dal mare di mestizia” În continuare, este încrustat numeleinstituţiei române care s-a implicat (inclusiv financiar) în realizarea acestui excelent monument:Universita dell Arte «George Enescu», IAŞI – ROMANIA, meritul principal fiind al profesoruluiuniversitar Dimitrie Gavrilean, rectorul acestei prestigioase universităţi ieşene de artă, şi al ing.Dumitru Spătaru, director general al aceleiaşi instituţii de învăţământ superior. Autorul lucrăriieste cunoscutul sculptor român Ilie Bostan, lector universitar la Universitatea de Arte „GeorgeEnescu” din Iaşi. Transportul celor două plăci de marmoră, din România în Italia – la Roma şiapoi la Recanati – a fost asigurat de către Ministerul Afacerilor Externe al României, implicânduseîn mod direct prof. drd. Lilian Zamfiroiu, diplomat, în prezent ministru-consilier al României laParis, la Reprezentanţa UNESCO, care a depus mult suflet în realizarea acestui programcultural inter-ţări. Este interesantă de remarcat mărturisirea venerabilei contese Anna Leopardi,ultimul descendent al ilustrei familii, făcută cu ocazia acestui memorabil eveniment: „Nu l-amcitit încă pe Eminescu, dar, dacă este comparat cu Leopardi, trebuie să fie un poet foarte valoros.Am să-l rog pe onorevole Foschi să-mi dea ceva să citesc din marele dumneavoastră poetnaţional”.Placa a fost fixată pe zidul exterior al Centrului Mondial de Poezie şi Cultură, alături defastuosul basorelief al lui Giacomo Leopardi. Ceremonia de dezvelire s-a desfăşurat îndimineaţa zilei de 14 iunie 2003, pe o căldură greu de suportat (ziarele au scris că, în Italia,asemenea temperaturi ridicate n-au mai fost din…1792!), cu participarea – din partea italiană –a dr. Fabio Corvatta, primarul oraşului Recanati; prof. univ. dr. Franco Foschi, directorulCentrului Mondial de Poezie şi Cultură „Giacomo Leopardi”; dr. Donatella Donati, director responsabilal revistei „Poesia è”, periodic al Centrului Mondial; contesa Anna Leopardi; dr.Veronica Loreti; dr. Rolando Garbuglia; dr. Guido De Nicola; dr. Marinella Nebbioli – din CentrulNaţional de Studii Leopardiene. Partea română a fost reprezentată de: dr. Şerban Stati,directorul general în Ministerul Afacerilor Externe; Letiţia Belivacă, consilier în MinisterulAfacerilor Externe; dr. Lia-Maria Andreiţă, consilier la Ambasada României la Roma; prof.Dimitrie Gavrilean, rectorul Universităţii de Arte din Iaşi; Dumitru Spătaru, director general laUniversitatea ieşeană; sculptorul Ilie Bostan, autorul lucrării; Ion Andreiţă, scriitor. A fost de faţă,nici nu se putea altfel, şi distinsa profesoară de canto Ioana Ungureanu, de la Universitatea„Santa Cecilia” din Roma, membru marcant al comunităţii româneşti din Italia, cu meritedeosebite în ducerea la bun sfârşit a acestui generos proiect. De altfel, graţie domniei sale şiprofesorului universitar Dimitrie Gavrilean se datorează ideea realizării plăcilor comemorative,prin care Eminescu este adus acasă la Leopardi.După succinte cuvântări de preţuire la adresa celor doi mari poeţi – a căror trecere îneternitate este omagiată în aceeaşi lună: Leopardi, 14 iunie (1837); Eminescu, 15 iunie (1889) –primarul oraşului şi preşedintele Centrului Mondial de Poezie şi Cultură au înmânat distincţiireprezentanţilor români. La Muzeul oraşului Recanati (director: dr. Antonio Perticarini) a fostvernisată Expoziţia omagială „Mihai Eminescu”, a pictorului Mihai Bandac, la ora actuală unuldintre coloşii artei din România.135

„Eminescu să ne judece!”Acest eveniment – cedeschide o nouă cale de pătrunderea culturii române, îndeosebia literaturii, în spaţiul italian – s-adorit a fi însoţit şi de o donaţiede carte românească, înbiblioteca Centrului Mondial dePoezie din Recanati existând,cum am arătat mai înainte, doaro broşură de poezie. Donaţia pecare o întrevedeam putea fialcătuită din cărţi de poezie (şinu numai) aparţinând luiEminescu (şi nu numai), editateîn limbi de circulaţie mondială(fără a neglija italiana). Dinpăcate, în afara unor gesturipersonale, cum am arătat la începutul acestor însemnări – aparţinând unor scriitori,editurilor „Fortuna”, „Buna Vestire” şi „Antim Ivireanul”, din Râmnicu Vâlcea, şi, ulterior,Muzeului Literaturii Române (prin două frumoase plachete-faximil eminesciene), totul înlimba română – diriguitorii culturii româneşti nu s-au îngrijit ca această donaţie să fieconsistentă, să ne onoreze, având în vedere că aici vin să cerceteze specialişti dintoată lumea (în vara 2003, spre exemplu, s-a aflat universitarul G. Singh, din India). Aşacă blânda şi înţeleapta contesă Anna Leopardi nu va putea citi, cel puţin deocamdată,nici o poezie (în italiană) din Mihai Eminescu. Şi, fără să vreau, îmi vine în gând acelvers-sentinţă al lui Grigore Vieru, rostit în cântec de inconfundabilii (şi regretaţii) Doinaşi Ion Aldea Teodorovici: „Eminescu să ne judece!”.Rm. Vâlcea – ROMANIAIanuarie 2009Prof. Ioan BarbuScriitor, jurnalist şi editorPS. Fără a mă considera culpabil de lipsă de modestie, îmi permit, cerându-vă îngăduinţa, săvă înştiinţez că, în toamna anului 2004, mi s-a atribuit Premiul „LA GINESTRA” al CentruluiMondial de Poezie şi Cultură „Giacomo Leopardi”, fiindu-mi înmânat de directoarea acestuia,prof. dr. Donatella Donati. Cred că această distincţie are ca motiv efortul arătat de FundaţiaCulturală „Curierul de Vâlcea”, pe care o conduc, pentru ca, în numai trei ani, să organizeze totatâtea caravane culturale, care s-au deplasat în toate marile oraşe din Italia pentru a dona cărţiîn comunităţile româneşti şi pentru a lansa volumele „Sub cerul Italiei” (Ortodoxia românească şicauza ecumenică) şi „Drumul spre Bruxelles”, fără vreun sprijin financiar din partea guvernuluisau a vreunui minister. Acestea pot fi, şi cred că sunt, Fapte care se datorează celor ce au fostalături de mine cu sprijin divers, cât de mărunt să fi fost, însă cu bunăvoinţa şi năzuinţa de aface mai bine tot ce se poate face astăzi în ţara noastră tristă. La drept vorbind, m-am bucuratmult de acest premiu, de fapt o recunoaştere care trebuie să ajungă la mai multe sute, poatechiar mii de români intelectuali care „pun umărul”, fără să fie plătiţi de cineva anume, pentrupromovarea culturii române în lume, în numele iubirii faţă de Maica Noastră România.136

Premiul internaţional "La Ginestra", instituit inaugust 2006, care se înmâneaza unorpersonalităţi de cultură din Italia şi din alte ţăriale lumiiIoan Barbu semnează în Cartea de Onoare aCentrului Mondial de Poezie din Recanati (sus)În toamna anului 2006, Premiul i-a fost atribuitşi scriitorului Ioan Barbu (stânga)Departament Stomatologie400489 CLUJ-NAPOCA, Str. Republicii nr. 65-67;Tel: +40 - (0)264.599.331;Fax: +40 - (0)264.596.270Dr. Mircea Puia / mpuia@temco.ro / 0745.348.034Line ManagerDr. Adrian Zah 0742 010 122Prof Tibi Poraczky 0744 606 944Echipament complex de radiologie dentara cuachizitie digitala pentru expunerile panoramice sicaseta suplimentara clasica pentru teleradiografie137

Eminescu în TransilvaniaProf. univ. dr. Mircea PopaO temă generoasă şi niciodatăepuizată (sau epuizabilă) este pentrucercetătorul eminescian investigarealegăturilor pe care poetul Luceafărului le-astabilit cu provincia de peste munţi,Transilvania, adevărată patrie de adopţiune,dacă nu chiar de obârşie (locul de baştină alEminovicilor), aşa cum au încercat sădemonstreze unii din exegeţii săi.Transilvaniaeste pentru Eminescu ţara de suflet, ţaranăzuinţelor şi aspiraţiilor prin care se putearegenera poporul român, se putea realizavisul unităţii şi aspiraţiilor lui spre progres.Marele poet vorbea despre Transilvania cadespre un "rezervor etnic" inepuizabil fără decare era de neconceput viitorul şiprosperitatea naţiunii deoarece, adăuga el,"Moldova şi Ţara Românească nu sunt decâtpromontorii ale Ardealului".Această dragoste cu totul apartepentru provincia intracarpatică i-a fost sădităîn minte şi suflet de către profesorul său de laCernăuţi, Aron Pumnul, pe care urgiilerepresiunii de după revoluţia de la 1848 l-aualungat de la Blaj, dar care trăia cuînchipuirea veşnic acasă, pe meleagurileBlajului, acolo de unde au ieşit mariirăscolitori de conştiinţe, Micu, Şincai, Maior.Pentru tânărul Eminescu venirea la Blaj în1866 era mai ales o datorie de împlinit cătrememoria dascălului şi părintelui său spiritualcare a şi vrut să-l înfieze la un moment dat (precum ne-o arată documentele), decât răspunsulla îndemnurile părinteşti de a-şi lua examenele. Venirea sa aici echivala cu o descălecareculturală şi morală, cu dorinţa intimă a unei împărtăşanii de la izvoare. Aşa cum ni-l prezintăprietenul şi gazda sa de atunci, tânărul Ştefan Cacoveanu, Eminescu era atras mai mult deoameni, de locuri, de poveştile şi tradiţiile locale - deci de spiritualitatea provinciei - decât deşcoală şi examene, cu pedantismul greoi al dascălilor. "Cât am stat eu în Blaj, scrie ŞtefanCacoveanu, nu dete semne că ar avea asemenea preocupaţiuni şi nici după aceea nu va fifăcut încercarea de a face studii şi examene", preferând mai degrabă compania măgărarului dela seminar, marele povestaş badea Mihu, decât pe aceea a profesorilor, iar în locul chiliilor recişi mucede, întinderea necuprinsă a câmpurilor pline de holde, scăldatul în Târnava sau piaţaBlajului, "bogată în poame de tot felul" şi, desigur, şi în oameni de tot felul. "Zburdându-i inimasă vază aceste locuri sfinte de care le auzise şi cetise", cum scrie Cacoveanu, tânărulEminescu o pornise spre Blaj pe jos, adunându-şi şi însemnându-şi folclor, apoi de aici, trecuspre Alba Iulia şi Sibiu, unde cunoscu o parte din inteligenţa Ardealului, venită aici la una dinadunările Astrei, iar de aici, prin Răşinari, fu petrecut peste munţi în Ţara Românească. Einteresant de observat că Eminescu aduna literatură populară din aceste ţinuturi şi nu din138

Moldova lui de baştină şi că venirea lui aici a însemnat, de fapt, începutul unui adevărat curentde redescoperire a provinciei din partea românilor de dincolo, sub toate raporturile: social,economic, politic, etnografic, folcloric, cultural, literar, acţiune soldată, în ultimă instanţă, cuînfăptuirea acelei unităţi culturale care a pregătit terenul unităţii politice de mai târziu.Transilvanismul poetului se manifestă, aşa cum am văzut, mai întâi la scară afectivă,sufletească. Cei mai buni prieteni ai săi sunt ardeleni, acestora le caută compania şi se simtebine în preajma lor. De la Ştefan Cacoveanu, la Georgiu Dragoş, Neamţu, Filimon Ilea (înmemoria căruia a scris de timpuriu o poezie), până la colegii săi vienezi, Ioan Slavici, IoanHosanu, Iacob Onea, Alexandru Ciurcu, Aurel Mureşanu, Tanco, Neagoe, Nicolae Oncu,Nicolae Teclu, apoi la prietenii de mai târziu, Ioniţă Scipione Bădescu, Nicolae Popea, MironPompiliu, Sever Secula, Teofil Frâncu etc., în jurul său se aflau de predilecţie ardeleni. LaViena, la "România jună", apoi la Iaşi sau la Bucureşti, el prefera societatea lor. Durerile lor,erau şi durerile lui, căci "Năcazurile neamului îl făceau să se revolte şi să izbucnească, scrie Şt.Cacoveanu. Atunci vorbea ca un tribun. Aprins strângea pumnul şi gesticula". "Pentrurăzbunarea neamului e sfânt orice mijloc", zicea adeseori. Când îl reîntâlnise, în anii 1868/1869,lucra tot la un subiect din istoria Ardealului, prelucrând basmul lui Barac, Arghir şi Elena: "Îlispitea mult această frumoasă poveste. Scrisese vreo 50-60 de versuri de la început, darîntrerupsese lucrarea. Zicea că-i greu a o scrie aşa cum trebuie. Ne îndemna pe noi cei ieşiţi dela sate s-o facem; pentru că, vezi doamne, am avea mai la îndemână tezaurele limbii popularedecât dânsul."Transilvanismul lui Eminescu se manifestă apoi sub raport politic. Străbătând în lung şiîn lat provincia în compania trupei de teatru a lui Pascally, cunoscând de aproape viaţapoporului de la sate şi de la oraşe, Eminescu n-a putut rămâne nepăsător la impilările sociale şinaţionale la care era supus acest popor, la lipsa lui de drepturi politice. Primele sale ieşiri înpublic, după debutul poetic din revista Familia de la Oradea, a lui Iosif Vulcan, vor fi cauzatetocmai de cumplitele nedreptăţi şi vexaţiuni la care este supus poporul român din Transilvania.Noile măsuri draconice impuse de dualism, l-au obligat să iasă din expectativă, să-şipărăsească masa de lucru şi lecturile favorite, studiile şi examenele pentru care fusese trimis,pentru a lua condeiul în mână şi a înfiera o politică brutală, oligarhică şi opresoare. Suita dearticole din Federaţiunea, semnate cu pseudonimul Varro, Să facem un congres, În unire etăria, Echilibrul, ni se prezintă ca un protest energic împotriva samavolniciilor regimului dualist şio răspicată afirmare a crezurilor naţionale: "E timpul să declarăm neted şi clar - scrie el înarticolul Să facem un congres - că în ţara noastră (căci este a noastră mai bine decât a orişicui)noi nu suntem, nici vrem să fim maghiari şi nemţi. Suntem români, vrem să rămânem români şivrem egala îndreptăţire a naţiunii noastre!"Cauza Transilvaniei este pentru el piatra unghiulară a prezentului şi viitorului naţiuniiromâne. Fără rezolvarea ei în conformitate cu principiile luminate ale dreptului popoarelor, custarea de progres a naţiunilor luminate ale Europei, în care era dominantă credinţa potrivitcăreia "legile unui popor, drepturile lui, nu pot purcede decât din el însuşi", viaţa românilor dinArdeal rămâne într-o negură groasă. Unirea lor într-un singur stat era pentru el o cerinţă istoricăabsolut necesară, un proces legic în cadrul căruia românilor ardeleni le era rezervat un rol cutotul special, aşa cum ne-o confirmă mărturisirile lui Slavici în această direcţie, "[Eminescu]admitea că conducerea vieţii noastre culturale nu pot s-o aibă decât românii din România, darsusţinea că viaţa noastră naţională se reazămă pe virtutea ardelenilor îndărătnici care aupăstrat mai bine decât orişicare alţi fraţi ai lor firea specială românească, felul de a vedea şi asimţi al românului, precum şi credinţele, obiceiurile şi apucăturile rămase din români".Un alt mod de descoperire a Transilvaniei şi a trecutului ei este dacismul poetului, oadevărată coborâre în lumea mitului românesc, spre a pune în lumină virtuţile eroice ale unuipopor plin de vitejie, iubind libertatea mai mult decât orice pe lume. Religia lor e religia nemuririi,iar viaţa lor se confundă cu viaţa universului, într-o consonanţă spirituală deplină, după cumfigurile lor au în ele ceva zeesc: "Dacii înalţi ca brazi de munte, tari ca şi săpaţi din stâncă. /139

Crunt e ochiul lor cel mare, tristă-i raza lor adâncă, / Pe-a lor umeri spânzur roşii piei de tigru şide leu, / Tari la braţ şi drept la suflet şi pieptoşi, cu spate late, / Coifuri de granit de negre au pefrunte aşezate / Şi-a lor plete lungi şi negre pe-umeri cad de semizeu." Din mijlocul lor sedesprinde figura venerată a lui Decebal, care-şi înalţă braţul profetic din castelul scăldat delună, pentru a pune în faţa cezarului icoana viitoare a prăbuşirii stăpânirii romane: "- Vai vouăromani puternici! - Umbră, pulbere şi spuză / Din mărire-vă s-alege! Limba va muri pe buză" etc.Prin poemul de ample dimensiuni Memento mori, dar şi prin Sarmis, Gemenii,Rugăciunea unui dac, Dochia şi Traian, Povestea Dochiei şi ursitoarele, prin piesa Decebal şialtele, Eminescu realizează o vastă proiecţie în lumea geto-dacilor, o meditaţie istorico-filosoficădintre cele mai profunde asupra eposului dacic. De aici trecerea la alte etape ale istorieinaţionale se face firesc, încercându-se cuprinderea într-o semnificativă sinteză a momentelorcelor mai importante de răbufnire colectivă din zbuciumata istorie a poporului român dinTransilvania. În mijlocul acestora stau chipurile de deschizător de drum ale unor revoluţionari caHoria, Iancu, Andrei Mureşanu şi alţii. Prin intermediul lor vocea poporului român s-a putut faceauzită în concertul popoarelor lumii, apărând cu demnitate cauza dreaptă a libertăţii. Într-una dinHoriadele sale, Eminescu zugrăvea această splendidă imagine a încătuşării Ardealului, dinperspectiva norului răzbunător ce se insinua la orizont: "Să privească - Ardealul lunei i-e ruşine /Că-a robit copii-i pe sub mâini străine. / Ci-ntr-un nor de abur, într-un văl de ceaţă, / Îşi ascundetristă galbena ei faţă. / Horia pe un munte falnic stă călare. / O coroană sură munţilor se pare, /Iar Carpaţii ţepeni îngropaţi în nori / Îşi vuiau prin tunet gândurile lor."Imaginea cea mai concludentă a eroului - tribun pe care o preconizează Eminescuatunci când vorbeşte de soarta Ardealului este însă aceea a lui Toma Nour din romanul Geniupustiu. Vorbind limba revoluţiei, după ce cunoscuse din plin adevăratele rădăcini ale răuluisocial, eroul său cheamă direct la luptă armată pentru a scăpa poporul de servituţi şi impilărimonstruoase. În frunte merg barzii şi filosofii spre a lămuri poporului cele de lipsă şi a-l conducespre drumul cel drept, jurând o alianţă sacră împotriva tuturor tiranilor pământului, a cărorstârpire o cere în cuvinte fără echivoc. "Sfărmaţi monarhii! Nimiciţi servii lor cei mai linşi,diplomaţii, desfiinţaţi războiul şi nu chemaţi certele popoarelor decât înaintea Tribunaluluipopoarelor, şi atunci cosmopolitismul cel mai fericit va încălzi pământul cu razele sale de paceşi de bine."Vorbind despre lungul şir de revoluţii ardelene, titanismul neînfrânat al poetului iesemereu la lumină accentuând stările de criză ale istoriei şi comunicând cititorului speranţaeliberării depline a Transilvaniei din ghiarele opresiunii într-un viitor apropiat. Etos şi ethnos seîmpletesc astfel într-o lucrare de vaste proporţii arhitectonice, în care ţara Ardealului este văzutăîntr-o perspectivă mitică dintre cele mai seducătoare, ca ţară a Revoluţiei, spectacol măreţ plinde tensiune şi patos cetăţenesc pe care pana sa inspirată l-a zugrăvit în tonalităţi de grandios şisublim.Apropiat de istoria, tradiţia şi viaţa sufletească a Ardealului, Eminescu a fost socotit decătre contemporani drept unul din fiii acestui pământ. Era citit, venerat, iubit, stimat, divinizat.Un memorialist al timpului, Vintilă Russu Şirianu, înregistra astfel acest fenomen:"Atât era de imens şi de fierbinte cultul lui Eminescu în Ardealul nostru, încât ceasurileacestea când, peste frunţile tuturor plana melodia eminesciană, deveneau o slujbă sfântă, ospovedanie de sentimente, o cuminecătură a inimilor, un zbor comun în firmamentul visărilor....La această neţărmurită admiraţie a ardelenilor faţă de Eminescu poetul, se maiadăuga un element care înfierbânta dragostea faţă de Eminescu omul, Eminescu românul.Nu numai dragostea ci şi mândria ardelenilor.Fiindcă ei, pur şi simplu îl revendicau ca pe unul de-al lor".Vorbea astfel fiul publicistului Ioan Russu-Şirianu, tatăl fiind cunoscut în epocă nunumai ca nepot al lui Ioan Slavici, ci şi ca unul dintre cei mai dăruiţi gazetari transilvăneni care acontribuit prin ziarul său "Tribuna poporului" în mod substanţial la receptarea în Transilvania aoperei eminesciene.140

La început a fost desigur Iosif Vulcan, care a descoperit şi încurajat talentul tânăruluipoet încurajându-l cu atenţie şi dragoste. Cuvintele frumoase cu care redactorul "Familiei" i-aînsoţit tipărirea primei poezii a făcut ca poetul să se ataşeze de revista lui Vulcan, mai ales căs-a dovedit şi foarte inspirat atunci când i-a schimbat şi numele din Eminovici în Eminescu.După poezia "De-aş avea...", cu care debutează aici la 25 februarie /9 martie 1866, urmeazăaltele ca "O călărire-n zori", "Din străinătate", "La Bucovina", "Speranţa", "Misterele nopţii",precum şi traducerea nuvelei lui Onkel Adam, "Lanţul de aur", toate în 1866 . În 1867 urmează"Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie" şi "La Heliade", în 1868 "La o artistă" şi "Amorul uneimarmure"; în 1869 "Junii corupţi" şi "Amicului F.J.", iar în 1870 şi debutul publicistic cu articolul"Repertoriul nostru teatral". Va reveni în paginile "Familiei" în 1882-1883, cu alte şapte poeziioriginale, marcând unul dintre cele mai elevate momente poetice. Apoi Vulcan, şi în urma saceilalţi transilvăneni, trăiesc cu durere drama îmbolnăvirii poetului, mai ales că acesta număraaici foarte mulţi dintre foştii săi colegi şi prieteni de la Viena şi de la "România Jună".Cele mai multe din publicaţiile ardelene inserează note şi informaţii despre sănătateapoetului, în paralel cu studii şi articole pe care i le consacră operei, mai ales după apariţia ediţieide Poezii îngrijită de Titu Maiorescu. Il. Chendi îi consacră un studiu comparatist punându-lalături de Lenau, Al. Ciura îl studiază în paralel cu Coşbuc, Vasile Goldiş, abordează"Pesimismul" poetului, prin raportare la Schopenhauer sau la budism, Ioan Borcia îlinvestighează ca pedagog, educator şi om de teatru, N. Sulică îl abordează din perspectivafilosofiei orientale, iar I. Scurtu, I. Costa,T. V. Ţieran sub raportul idealului naţional. Le vor urmaAl. Băliban, N. Brânzeu, C. Lacea, Al. Bogdan, E. Isac, Horia Petra-Petrescu ş.a. care vorîmbogăţii "deschiderile" spre opera poetului. Ardelenii vor contribui apoi în mod esenţial labiografia poetului, deschizând seria unor interesante amintiri, despre perioada lui blăjeană,despre peregrinările teatrale, despre viaţa ca student de la Viena sau despre cea de la Iaşi şiBucureşti. Un mare număr de intervenţii de acest gen aparţine ardelenilor Elie Dăianu, ŞtefanCacoveanu, N. Brânzeu, N. Petra-Petrescu, Iosif Vulcan, Ieronim Bariţiu, N. A. Bogdan, VictorBranisce, Al. Ciurcu, Teofil Frâncu, Constanţa de Dunca-Şchiau, Iacob Onea, Sever Seculaş.a., care au adus, prin scrierile lor, numeroase şi preţioase informaţii şi precizări legate deexistenţa zbuciumată a poetului.Mai toate publicaţiile transilvănene ale vremii se vor contamina încet-încet de cultuleminescian, manifestat atât de pregnant şi în cercetarea producţiilor lirice originale ale poeţilorardeleni prezenţi în aceste publicaţii: B. V. Muntenescu, Lucreţia Suciu, Miron Pompiliu,Scipione Bădescu, Isaia Bosco, Maria Cunţan, Ecaterina Pitiş, Octavian Goga, TeodorMurăşanu, Aron Cotruş, Z. Bârsan etc. Unii dintre ei vin să dezvolte creaţia eminesciană şi s-oadâncească în direcţii noi, alţii se vor mărgini doar să-l imite. Vor exista însă şi voci singularecare-i vor aborda critic creaţia, iar printre cei dintâi editori eminescieni ai postumelor vor fi totardelenii Il. Chendi, Nerva, Enea Hodoş, Ion Scurtu. Alţii îi vor dedica monografii, (nu din celeeşuate, precum cea a lui Al. Grama ori în 1891), ci mai cu seamă cele care îi vor deschidecunoaşterea în alte literaturi: cartea lui Ilie Cristea (Eminescu élete és müvei,1895), scrisă înlimba maghiară, cea a lui Ion Scurtu, scrisă în germană (Eminescu's Leben und Prosaschriften,Leipzig, 1903), consideraţiile lui W. Rudow din Istoria sa literară germană sau monografiaungurului Szöcs Géza (Egy pár szó Eminescu irodalmáról, Sebeş,1895). La această operă depopularizare şi-au adus contribuţia mai toate publicaţiile româneşti din Transilvania, de la"Familia" la " Amicul familiei", de la "Telegraful român" la "Gazeta de Transilvania ", de la"Tribuna" de la Sibiu la "Drapelul" de la Lugoj, de la "Gazeta de duminică", de la ŞimleulSilvaniei la "Răvaşul" de la Cluj şi "Gutinul" de la Baia Mare.Un rol esenţial în popularizarea operei eminesciene în Transilvania l-a avut fără-ndoială"Tribuna" de la Arad, prin gurparea de aleasă ţinută artistică masată în jurul redacţiei, ca şiprin colaboratorii de prestigiu pe care reuşeşte să-i atragă.În afară de oficiul critic permanent deţinut la "Tribuna" de Il. Chendi (Fidelio, Oiledif,Gh.Dumbravă), la această operă şi-au adus contribuţia întreaga pleiadă de critici şi istorici literari ai141

vremii, începând cu N. Iorga şi G. Bogdan Duică, cu C. S. Făgeţel şi E. Lovinescu şi terminândcu foiletoniştii locali: I.Sciopul (Mefisto), I. Russu-Şirianu (Leandru), Horia Petra-Petrescu (IlieMarin), D. Stoica (Sfinx) etc. N-au lipsit însă nici numele lui I. Gorun, I. Scurtu, V. Eftimiu, Oct.C. Tăslăuanu, O. Goga, Z. Bârsan, Adrian Corbul, Enea Hodoş, S. Puşcariu, care au semnatnumeroase evocări, amintiri, medalioane, necroloage, priviri asupra mişcării literare etc. demare importanţă pentru definirea şi clarificarea problemelor puse în discuţie de către presavremii. Foarte interesante pentru surprinderea mişcării literare a timpului ni s-au părut a fiarticolele lui Gh. Curpăn despre literatura anului 1905, cel al lui Z. Bîrsan, Ceva despremişcarea literară din Ardeal (1908-1986), sau al lui O. Goga, Curente de idei în literaturaardeleană de la 1848 până în zilele noastre (1911), care subliniază cu toată convingereaperspectiva largă pe care a deschis-o în literatura transilvană mişcarea naţională şi literară dinjurul "Sămănătorismului" şi apoi a "Luceafărului". Meritul de îndrumător se atribuie în cele maimulte cazuri lui Iorga, care a ştiut să dea caracter de mişcare unor intenţii ce zăceau latente înspiritualitatea vremii. "Meritul noii îndrumări, - se spune într-un articol bilanţ din 1909 - esteaproape întreg al lui Iorga. În situaţia aceea el a venit ca un profet, dând celor mai buniconştiinţa deplină a drepturilor lor oropsite, strângând forţele risipite, îmbărbătându-i,chemându-i la luptă în numele unui ideal vechi, înzestrat cu toată puterea nouă a tinereţii,idealul de naţionalitate. În mijlocul unui mediu fără îndrumare, zăpăcit şi de o inconştienţăinexplicabilă, vrednică de admirat, el este însăşi trezirea conştiinţei de sine, a datoriilor şinecesităţilor unui popor. El se înrudeşte cu cei mai mari şi mai buni ai literaturii noastre, cuAlecsandri, cu Alexandrescu, cu Eminescu, cu Vlahuţă şi cu Coşbuc şi de la el pornesc în mareparte toţi cei mai buni din tinerii literaturii noastre, în România, ca şi în Ardeal.Această trezire a conştiinţei naţionale, în cultură ca şi în politică, o socotim ca meritul decăpetenie a dlui Iorga şi ea îi asigură un titlu de recunoştinţă a generaţiilor ce vor veni de aiciînainte" 1 Nici scriitorul Ion Agârbiceanu nu este de altă părere. Ucenicia literară, afirmă el într-unarticol, a făcut-o citind proza din "Sămănătorul", din care a deprins ştiinţa de a scrie, împreunăcu limba frumoasă pe care noua revistă o aducea: "Pentru ce să nu mărturisim? Limba literară,câtă brumă o putem scrie o seamă de oameni, o datorăm în mare parte curentului nou, pornitde Sămănătorul". 2 Şi mai departe: "Nu vom greşi afirmând că de rămânea gruparea de la"Sămănătorul" încă zece ani, astăzi am avea la noi în Ardeal cel puţin un număr îndoit de cititoriai operelor literare. Acest zece ani de intensivă citire şi preocupări literare ne-au dat aproape petoţi care azi înseamnă ceva, la noi, în ştiinţă şi literatură." 3Aceeaşi importanţă majoră pentru viaţa culturală a Transilvaniei înclină s-o acorde"Sămănătorului" şi S. Puşcariu într-un articol pe care îl scrie în 1912 sub titlul Grupări literare şiidei politice 4 , el rezumă la trei ideile ideologice puse în circulaţie de această mişcare: 1) lozinca"Daciei literare", adică literatură de inspiraţie naţională, 2) ideea lui Bălcescu "prin noi înşine", şi3) "lumină şi cultură". După părerea sa, aceste idei sunt mai vechi şi ele se caracterizează "prinnota lor pronunţat culturală" şi, în mod ciudat prin aversiune faţă de politicianism, printr-un fel deidealism literar. Rezultatul este însă notabil: "Roadele binefăcătoare ale acestei mişcări care nudatează în noul ei ipostaz nici de un deceniu, se văd. Revistele şi gazetele noastre trecgraniţele în număr mare, ele nu sunt numai abonate ci şi cetite". Faptul acesta la care seadaugă preocuparea revistelor de peste munţi de a fi la curent cu mişcarea literară dinTransilvania, a dus după părerea lui Puşcariu la ştergerea barierelor culturale dintre cele douăprovincii. Acesta este şi după părerea noastră unul dintre meritele de căpetenie ale "Tribunei",unificarea culturală reală care s-a realizat în primul deceniu al sec. al XX-lea nu ar fi fost1 N. Iorga, Tribuna, 13, 1909, nr.276 (18-31 dec.), p.1-22 "Sămănătorul", "Tribuna", 15, 1911, nr.122 (5-18 iun.), p.23 Ibid., p.34 "Tribuna", 16, 1912, nr.30, (8-12 febr.), p.1-3142

posibilă fără munca enormă a ziarului. Ea s-a realizat înainte de toate prin literatură, aşa cumbine remarcă Ion Gorun într-un articol: "Un Eminescu, un Vlahuţă, un Coşbuc, un Goga suntpentru noi făptuitori, tot atât de mari ca şi vitejii neamului pe câmpul de războaie şi mult maiînsemnaţi decât cei mai iscusiţi politicieni ai vremurilor de mai demult sau ai celor de faţă". 5Nici invocarea numelor celor patru scriitori nu este pur şi simplu întâmplătoare. Toţiaceştia au contribuit, prin opera sa, prin activitate literară, la noul curent de integrare naţională,manifestat atât de impetuos în Transilvania la începutul sec. al XX-lea. În acest sens destinuloperei lui Eminescu este revelator. Căci nici o altă regiune n-a îmbrăţişat cu o mai mare căldurăcreaţia eminesciană ca Transilvania, unde i s-a acordat o primire extrem de favorizată. 6Aceasta nu numai pentru că Eminescu reprezenta o culme a creaţiei noastre artistice, dar şi unideal de conştiinţă naţională angajată, expresie plenară a geniului naţional.Pornind de la asemenea considerente, "Tribuna" va purta în Transilvania o adevăratăbătălie pentru impunerea operei sale în cele mai largi pături ale conştiinţei publice, pentrureevaluarea critică a postumelor sale, pentru o mai dreaptă judecată estetică. După "Familia" dela Oradea, nici o altă revistă din Transilvania nu a acordat mai multă consideraţie opereieminesciene ca "Tribuna" arădeană. Aici îşi vor publica sau republica Il. Chendi 7 , Nerva Hodoş 8 ,Ioan Gorun 9 , N. Iorga 10 , D. Teleor 11 , I. Costa 12 , Traian Victor Ţăran 13 importantele lor exegezeasupra operei postume şi a manuscriselor eminesciene, aici va începe Ilarie Chendi publicareapoeziilor de inspiraţie populară ale poetului şi ale culegerilor sale de literatură populară, la carese adaugă unele fragmente din operele sale dramatice 14 . "Tribuna" este aceea care în 1899, vapublica portretul poetului alături de o apreciere sintetică, în care se conchidea: "puţini dintrescriitorii români îl vor ajunge, iar ca să-l întreacă, cine ştie de se va mai naşte român." 15În 1909, când se împlineau 20 de ani de la moartea creatorului Luceafărului, "Tribuna",alături de alte publicaţii, îi va dedica un număr omagial şi tot ea este aceea care deschide seriaserbărilor comemorative scriind: "În aceia zi se împlinesc 20 de ani de la ziua când cea maiputernică şi originală minte, cel mai vibrător suflet de artist pe care l-au avut literele române, s-astins.În toate locurile unde conştiinţa limbii şi culturii române trăieşte, ziua aceasta se vaserba cu evlavia şi închinarea cuvenită. Ardealul romănesc va trebui să ţină şi el o serbare. Prinea va trebui să ne solidarizăm şi noi încă o dată cu toţi acei care au conştiinţa de a aparţineaceluiaşi neam, aceleiaşi culturi, venerând pe aceiaşi artişti şi cugetători. Evlavia noastrătrebuie să se contopească cu evlavia tuturor românilor într-un mare imn de închinare adusăpoetului neamului întreg." 16Serbarea organizată cu acest prilej la Arad, cuprinde un program deosebit de bogat (8puncte), iar la realizarea lui îşi dau concursul de conferinţe: Gh. Pop, Marilina Bocu, VictorStanciu, C. Bucşan. Ea este urmată a doua zi de numărul omagial al "Tribunei", (nr.129) careeste, fără exagerare unul dintre cele mai reuşite numere de acest tip din întreaga istorie aliterelor româneşti. El cuprinde, într-o consemnare sumară, articolele: Mihail Eminescu de N.5 Ion Gorun, Fapte si poezii, în "Tribuna", 15, 1911, nr.57 (11-24 mart.), p.1-26 Vezi si E. Stan, Poezia lui Eminescu în Transilvania, EPL, 19697 Il. Chendi, Humorul lui Eminescu, în "Tribuna", 6, 1902, nr.208 (10-23 noi.), p.2, nr.209 (11-24 noi.),p.1-2, Cronica mea, Id., nr.22 (2-15 febr.), p.1-2, Lenau, Id., 4, 1900, nr.198 (24 oct.-6 noi.), p.2.8 Nerva Hodoş, Manuscrisele lui Eminescu, Id., 6, 1902, nr.187 (9-22 oct.), p.2-3.9 Ioan Gorun, Operile lui Eminescu, Id., nr.180 (29 sept.-12 oct.), p.2.10 N. Iorga, Un roman de Eminescu, Id., 7, 1904, nr.23 (30 ian.-19 febr.), p.6.11 D. Teleor. Eminescu sufleur, Id., 7, 1903, nr.20, p.6.12 I. Costea, Eminescu naţionalist, Id., nr.32, p.2-313 Traian Victor Ţăran, Eminescu şi gloria naţională, Id., 1, 1897, nr.230, 231, 234, 235.14 Vezi anul 1902 şi 1903.15 Mihai Eminescu, Id., 3, 1899, nr.132 (10-22 iul.), p.4.16 Serbarea Eminescu la Arad, în "Tribuna", 13, 1909, nr.128 (14-27 iun.), p.4.143

Iorga, Un rapsod de Gh. Mugur, Eminescu şi ardelenii de Ioan Slavici, Poeziile postume ale luiEminescu de Al. Vlahuţă, În Nirvana de I. L. Caragiale, catrene şi cugetări de M. Eminescu,poeziile Lui Eminescu de Cincinat Pavelescu şi Lui Eminescu de H. Bazin, în traducerea lui Şt.O. Iosif.Cuvintele inaugurale ale lui N. Iorga sunt de o pregnanţă nemaiîntâlnită. În câteva linii,el ne trasează un portret sintetic de mare grandoare care surprinde lapidar specificitateageniului eminescian:"Eminescu se deosebeşte de toţi scritorii vremii sale, şi prin aceea că opera lui întreagăn-are nici în cea mai slabă măsură şi sub nici un raport caracterul local, provincial, ci numaicaracterul general românesc.E cel dintâi scriitor român care scrie către toţi românii într-un graipe care românii de oriunde îl pot recunoaşte ca al lor.... Românul care s-a simţit ca acasă în toate stratele, ţinuturile şi vremurile neamuluisău, a fost un om politic prin lumina gândului şi puterea tainică a scrisului său, prin simbolul deunitate cuprins în fiinţa sa literară, în inspiraţia şi gândul său. Întemeindu-se pe tot ceea cesimţim noi, el s-a ridicat, într-un nebiruit avânt, spre culmile culturii moderne." 17Eminescu este după N. Iorga, în expresia sa condensată "întruparea literară aconştiinţei româneşti una şi nedespărţită", ceea ce era fără-ndoială o exprimare abilă anăzuinţelor de unitate ale întregului neam.Un articol tot atât de frumos este cel semnat de Gh. D. Mugur în care poetul e pusalături de marele geniu popular, anonim, creator al " Mioriţei ", ca un " pandant artistic al acestuimare anonim ". Insistă apoi şi el asupra caracterului naţional al artei sale, scriind: "Geniul luiEminescu purcede de-a dreptul din sufletul poporului său. El a plămădit din înţelegerea adâncăa tainelor lui, din doină, din iubirea profundă de tradiţii, de glorie, de limbă a neamului său, dindurerea pământului nostru. Eminescu e poetul tuturor românilor." 18În continuare comentatorul face câteva disocieri binevenite în privinţa pesimismuluieminescian, arătând că el e un produs al experienţei sale sufleteşti, dar şi un reflex al timpului încare a trăit, timp care n-a fost nicidecum caracterizat prin veselie, ci prin nelinişte şi zbucium.Din această cauză poezia lui Alecsandri "nu este expresia veacului său, asemeni celei a luiEminescu. Pesimismul lui Eminescu este însă "natural", iar nu contrafăcut, el corespunzândpsihologiei noastre şi eternului ideal al artei.Căci în timp ce sufletul lui Alecsandri e ca "o maresenină şi calmă, netezită de brize uşoare în splendide apusuri de sud", a lui Eminescu e "omare agitată, naufragii, ţipăt lugubru de păsări, nori sfâşiaţi de flăcări, ruine sombre pe ţărm... Şiuneori numai superbe crepuscule solare, linişte, lună, castele romantice pe ţărmuri, insule debaladă, stoluri albe de păsări, corăbii spre Thule." " 19Până la sfârşitul anului "Tribuna" este plină cu dări de seamă şi anunţuri despresărbătorirea lui Eminescu în oraşele din Transilvania, în Bucureşti, la Viena şi la Paris. Eapublică apoi amintirile lui Şt. Cacoveanu şi Th. Ştefanelli despre Eminescu (1910 şi 1911),informaţii despre Eminescu revizor şcolar (1908), despre Eminescu şi poezia populară, aşa cumreiese din conferinţa lui Delavrancea (1907) etc. Şi mai numeroase sunt materialele despre poetinserate în 1911. Amintim doar cîteva: Triumful ideii de O. Goga, Eminescu de Adrian Corbul,Rapsozii (poem dramatic) de V. Eftimiu, Ce vedem astăzi în Eminescu de C. S. Făgeţel, Ceînseamnă Eminescu pentru cultura românească de C. Rădulescu-Motru, Eminescu înfranţuzeşte de A. Corbul etc. Pentru C. S. Făgeţel, " Eminescu e cel mai superior suflet care s-aridicat până acum din mijlocul nostru şi care s-a jertfit singur, făcând din jertfa lui piatra dereazim a dezvoltării noastre de astăzi şi a dezvoltării noastre de mâine" 20 ; pentru I. U. Soricu, ela făcut mai mult pentru cultura noastră decît un Goethe sau Schiller pentru cea germană,17 Mihail Eminescu, în "Tribuna", 13, 1909, nr. 129 (16-29 iun.) p. 118 Un rapsod, Ibid. p. 2.19 Ibid.20 "Tribuna", 15, 1911, nr. 229 (19 oct.-1 nov.), p.1.144

deoarece el a avut de luptat cu o limbă încă neformată 21 ; pentru O. Goga poezia lui "izvorâtădintr-o simţire rafinată şi susţinută de-o minte chinuită de problemele eterne a fost preaavansată pentru zilele lui şi va trebui timp îndelungat până vor găsi accentele lui rezonanţacuvenită în sufletul cititorilor noştri" 22 , dar că vremea aceasta a început să se arate, iaradevărata măsură a geniului eminescian a început a fi pătrunsă. De aceea el va şi propuneAstrei ridicarea la Sibiu a unui bust întru cinstirea poetului atât de îndrăgit. 23Influenţa operei eminesciene asupra transilvănenilor a fost covârşitoare. Pe lângărevoluţia lingvistică, expresivă, Eminescu a produs o adevărată revoluţie estetică, influenţândadânc fondul creator al scriitorilor locali. Opera sa le-a deschis larg orizontul tematic, le-apotenţat imaginaţia, le-a fertilizat gândirea creatoare. Interesul vădit pentru literatura populară,pentru vechea mitologie dacică, pentru miturile continuităţii şi arhaităţii neamului, se conjugauîn cazul său cu proiecţia marelui vis al unităţii naţionale, cauză pentru care sfârşitul de secol alXIX-lea stă în Transilvania sub semnul Poetului, ca şi literatura ce se naşte aici la începutulnoului secol. Cine urmăreşte cu atenţie ecluziunea noilor limbaje şi forţe lirice transilvănene dinacest moment, indiferent că este vorba despre Şt.O. Iosif, sau Octavian Goga, Aron Cotruş,Zaharia Bârsan, Emil Isac, Teodor Murăşanu, Ecaterina Pitiş şi mulţi alţii, nu poate să nuobserve adâncul strat germinativ eminescian din care se hrăneşte această nouă generaţie lirică.Răspândiţi prin reviste, ziare, calendare, manuale şcolare, traduceri, declamări etc. etc., ea devine în fapt -după cum demonstrează şi bibliografia de faţă - o parte componentă a scrisului transilvănean din acesttimp, dar şi o componentă ideologică a luptei lor pentru emancipare socială şi naţională.Departament Olympus-Chirurgie Minim Invaziva700536 IASI, Sos. Pacurari nr. 5Tel/Fax:: +40 - (0)232.213.107www.temco.ro, cstupu@temco.roDipl.ing. Catalin STUPU, Line Manager, Mobil: 0744-552454Videolaparoscop ENDOEYE de ultima generatie, prevazut cu canal de lucru. Se caracterizeazaprin inalta rezolutie a imaginii endoscopice.21 1911, nr. 227 (16-29 oct.), p. 3-4.22 1911, nr. 227, p.1.23 Eminescu, în "Tribuna", 15, 1911, nr.75, (2-15 apr.), p.1; Eminescu şi Bariţiu, în "Tribuna", 15, 1911, nr.84 (29 apr.), p. 4-5.145

Moartea lui EminescuCUM A MURIT EMINESCU(Referat susţinut la Cluj-Napoca, 15 ianuarie 2009,la invitaţia D-lui Prof. univ. dr. Pompiliu Manea)Ultimele lui ceasuri,povestite de un martor ocular„Un modest cetăţean, mic de stat şi cu obărbuţă albă, a suit alaltăeri scările redacţieinoastre, voind să ne facă o comunicare. Din ziare,ştia că se va face un serviciu divin de pomenire alui Eminescu, şi venea să ne spună şi el ce ştia,personal, despre pomenitul de azi.Modestia acestui om dă o valoare specialădatelor furnizate de el, date cari nu sunt în nici uncaz lipsite de interes. D.Dumitru Cosmănescu, fostîntr-o vreme coafor al Regelui, având prăvălie subvechiul Jockey-Club, „îl servea” adeseori peEminescu, care venea acolo împreună cu alţiprieteni.- Era un om domol şi foarte aşezat. Vorbeatotdeauna frumos, ori cu cine ar fi stat de vorbă. Şiavea mare plăcere să-l „servesc” eu. Cum intraîntreba: ”Da’ unde e Dumitrache?”146Prof. univ. dr.N.GeorgescuEu, ca unul care, slavă Domnului, la vârsta mea pot zice că sunt „specialist” şi că am servitmii şi mii de oameni, mi-aduc aminte şi acum că avea un păr frumos negru, ondulat, dat pestecap. Mustaţa, mică, era tot neagră.De ’mbrăcat nu l-am văzut niciodată rău îmbrăcat, îi plăceau cravatele negre, făcute„fundă”.Vorbea cu mine, vorbea cu lucrătorii, şi mai ales şedea de vorbă cu d. Ardeleanu, patronulmeu de pe vremuri, povestind tot felul de lucruri, fiindcă Ardeleanu era om citit, şi fusese şi laParis, studiind să se facă avocat.Când s-a întâmplat nenorocirea că s-a îmbolnăvit, Eminescu a fost dus la Şuţu, unde i s-adat o cameră a lui, mai bună ca altora. Mă chema tot pe mine să-l servesc şi acolo, şi măduceam bucuros. Uneori veneau să-l vadă prieteni, Grigore Manolescu, Hasnaş, şi alţii care-iziceau lui Eminescu „maestre” şi el râdea, bătându-i pe umăr.Cât a stat la Şuţu, eu cel puţin nu l-am văzut altfel decât scriind. Scria toată ziua, coli pestecoli, şi era foarte liniştit.Dar soarta a făcut însă ca într-o zi să-l văd murind, aş putea zice, pe braţele mele...Venisem la Şuţu, cam pe la 3 după amiază.Pe la vreo 4, cum era cald în cameră, Eminescu zice uitându-se lung la mine: ”Ia ascultă,Dumitrache, hai prin grădină, să ne plimbăm şi să te învăţ să cânţi Deşteaptă-te, Române !”

Eu care ştiam că nu e bine să-i fac împotrivă am ieşit cu el în grădină, unde se vede că-ltrăgea soarta. Şi a început să cânte Deşteaptă-te, Române, şi eu după el. Cânta frumos, aveavoce.Cum mergeam amândoi, unul lângă altul, vine odată pe la spate un alt bolnav d’acolo, unu’furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova şi, pe la spate, îi dă lui Eminescu încap cu o cărămidă pe care o avea în mână. Eminescu, lovit după ureche, a căzut jos cu osulcapului sfărâmat şi cu sângele şiruindu-i pe haine, spunându-mi: ”Dumitrache, adu repededoctorul că mă prăpădesc… Asta m-a omorât!” L-am luat în braţe şi l-am dus în odaia lui, undel-am întins pe canapea. I-m potrivit capul pe pernă, şi când am tras mâna, îmi era plină desânge. Au venit doctorii, cu Şuţu în cap, şi ne-au spus să tăcem, să nu s-audă vorbă afară, cănu e nimic… Dar după o jumătate de oră, bietul Eminescu murise !”Modestia şi simplitatea povestitorului nu scad întru nimic caracterul dramatic al acestor ultimeceasuri ale nefericitului poet.Faptele povestite aici sunt consemnate, de altfel, mai de mult, de acei cari, în vreme, austabilit condiţiile în cari Eminescu a fost ucis de un dement, datorită fireşte numai uneiregretabile lipse de supraveghere din partea administraţiei ospiciului unde şi criminalul şi victimase găseau la un loc.”Text apărut în Universul, Bucureşti, 28 iunie 1926,p.3. Reluat în Cuvântul Ardealului, Cluj,1 iulie 1926, şi în Primăvara, Sânnicolau Mare, 4 iulie 1926.COMENTARII1. Face parte dintre „textele infern” privitoare la Eminescu. Nu a fost reluat de nici unul dintrebiografii cunoscuţi ai poetului (G.Călinescu, Gerge Munteanu, D.Murăraşu, Petru Vintilăetc.).Apare nesemnat în ziar (material făcut în redacţie). Dumitru Cosmănescu face douăafirmaţii concordante cu celelalte surse (fără a le cunoaşte, probabil): că poetul avea o camerăa lui, specială (vezi jurnalul lui Maiorescu, procesul-verbal încă de la internarea din 1883) – şică scria încontinuu în această perioadă. Se ştie că în halatul său de spital s-au găsit, dupămoarte, două poezii: „Viaţa” şi „ Stelele ’n cer” (Stelele ’n cer / Deasupra mărilor / Arddepărtărilor / Până ce pier.// După un semn / Clătind catargele, / Tremură largile / Vase delemn: // Nişte cetăţi / Veghind întinsele / Şi necuprinsele / Singurătăţi.// Orice noroc / Şi ’ntindearipele/ Gonit de clipele / Stării pe loc.// Până ce mor, /Pleacă-te îngere / La trista-mi plângere /Plină de-amor.// Nu e păcat / Ca să se lepede / Clipa cea repede / Ce ni s-a dat?”, publicateambele în Fântâna Blandusiei din 1 august 1889; Perpessicius dă informaţia pe jumătate, adicăface trimiterea exactă dar nu spune de nota care însoţeşte poeziile şi unde redactorii afirmă căs-au găsit în halatul poetului după moarte).2. Grigore Manolescu este vestitul actor (1857-1893) care a jucat în mai toate piesele luiI.L.Caragiale – dar s-a ilustrat mai ales în rolul lui Hamlet din tragedia lui Shakespeare. Gr.Manolescu era şi colaborator la Fântâna Blandusiei, unde Eminescu era redactor. Poetul seînconjura de actori pentru că era foarte apropiat de arta lor şi de spectacole în general; înaceastă perioadă lui trebuia să i se joace piesa de teatru „Laïs” la Teatrul Naţional – câştigând,astfel, nişte bani. Sunt chiar ştiri de presă: „Piesa în versuri a lui Eminescu, prezentată TeatruluiNaţional, se va pune în repetiţie peste 2-3 zile. D. C. Nottara va ţine rolul de prim amorez dinpiesă, iar rolul Laïsei se va încredinţa unei debutante” (Universul, 2 februarie 1889). DirectorulTeatrului Naţional era, încă, I.L.Caragiale, care va pleca în curând din ţară, în călătorie denuntă, şi apoi îşi va da demisia la presiunea actorilor; Grigore Manolescu nu este în graţiile luiCaragiale în aceste momente – şi va fi de partea celor care-l dezavuează pe dramaturg ca147

director. Tot la începutul lui februarie se anunţă şi internarea lui Eminescu în spitalul de alienaţi– iar la 12 februarie Regele va semna, în fine, decretul pentru pensia de 250 de lei a poetului(votată cu un an înainte în Camera Deputaţilor, apoi, în toamna lui 1888, votată şi în Senat) –pentru ridicarea căreia trebuie să se instituie o curatelă. Interesant este că poetul reţine, îninterogatoriul pe care i-l ia Ghiţă Brusan la 12 iunie 1889 ca să-i dovedească juridicincapacitatea mintală, că l-a lovit la cap Petrea Poenaru. Se ştia despre acesta că este tenor,deci un artist dramatic, dar D.Cosmănescu afirmă că era profesor sau director de liceu înCraiova. Identitatea lui trebuie stabilită, însă sursele de care dispunem nu ne dau indiciilenecesare. Harietta Eminescu, sora poetului, scrie la fel:”Atâta vă spun şi vă rog să spuneţi la toţică nenorocitul meu frate a murit în cea din urmă mizerie şi moartea i-a fost cauzată prinspargerea capului ce i-a făcut-o un nebun, anume Petrea Poenaru. Să ferească Dumnezeu şipe cei mai răi oameni din lume să fie instalaţi la d-rul Şuţu, că fiecare va avea sfârşitul iubituluimeu frate.”Finalul consună cu înţelegerea situaţiei de către redactorii de la Universul. În acestsens, noi, astăzi, putem judeca invers: nu e vina stabilimentului că ţinea laolaltă nebuni cuminţişi furioşi – ci, dacă e să căutăm vina morală, este a celor care l-au adus pe Eminescu aici:poetul putea să-şi ducă boala în condiţii normale, la un spital obişnuit.3. Sub numele „Hasnaş” figurează, în Enciclopdia Predescu, mai întâi „Nicolae Hasnaş, doctor,director de spital, n. 1876 la Salcea (Botoşani)”, senator în 1926, apoi deputat în 1933 - şi„Spiru Hasnaş, magistrat, scriitor, n. 21 aug.1873 în Botoşani” (scoate un volum de poezii în1933, deci era în viaţă, de asemenea, la momentul publicării amintirilor lui D.Cosmănescu). TotHasnaş se cheamă şi primarul Botoşanilor care în 1888 dirija către Eminescu fondurile venitedin întreaga ţară strânse prin liste de subscripţii şi trimise poetului pe adresa primăriei (uneledintre ele, trimise şi direct). Henrietta Eminescu, sora poetului, consemnează într-o scrisoare căfratele ei l-a vizitat într-o zi acasă – şi au zăbovit la un pahar în plus de vin. Fiind toţi purtătoriiacestui nume botoşănean, prezenţa lor în jurul lui Eminescu se justifică. Nici unul nu ia cuvântulpentru a întări sau dezminţi textul din Universul.4. În aceşti ani (1920-1930) apar multe informaţii necontrolate despre Eminescu. Doctorul Vineşva scrie amintirile sale în 1931, G.Călinescu în 1932 etc. Iată cum prezintă, în prima ediţie a„Vieţii lui Mihai Eminescu”, G.Călinescu incidentul - după alte surse,: “… Petre Poenaru care,jucându-se ca din întâmplare cu praştia, îl izbi în frunte / pe M.Eminescu,n.n./ cu o pietricică.(…) Contrar zvonurilor melodramatice, Eminescu n-a suferit prea mult de pe urma aşa-zisuluiatentat care îi pricinuise o simplă zgârietură şi nici nu pare a fi avut stări de agitaţiune aşa cumscria, cu o vulgară declamaţiune, Scipione Bădescu: “Îndată ce-l dezleagă rupe tot cu o puterede fiară şi strigă de produce un ecou îngrozitor.” În realitate, slăbit de marile preocupăriintelectuale şi de erizipelul de altfel vindecat ce i se iscase pe faţă din cauza mânjirii cunecurăţenii a locului zgârieturii, se simţea ostenit şi doritor de o lungă linişte…” G.Călinescucitează o frază din textul următor: „De 7 nopţi, de când stau lângă nenorocitul, numai astăzi aputut fi scos din cămaşa de forţă, având nişte furii ce seamănă mai mult a turbat decât a alienat.Îndată ce-l dezleagă, rupe tot cu-o putere de fiară şi strigă de produce un ecou îngrozitor înspital, unde se află 80 de alienaţi, afară de femei, dar nici unul în starea grozavă a lui. Capul îieste spart şi umflat; nu pot însă afla de la nimeni cine-a comis această cruzime contra lui; eucred că vr-un alt nenorocit nebun. Doctorul Şuţu mi-a declarat că umflătura este de 99 de orimortală şi că numai al sutelea poate scăpa. Eu însă rog pe D-zeu, dacă este drept, să-i curmesuferinţele, căci nu mai sunt de suportat.” (articol scris la moartea poetului; este posibil caScipione Bădescu să fi fost să-l vadă pe Eminescu în spital, pentru că am văzut şi altepersoane din Botoşani venite aici în vizită, de pildă primarul urbei, Hasnaş.) Se cunoscexagerările lui Scipione Bădescu, redactorul de la Curierul român din Botoşani care şi cât timp astat poetul în urbe (9 aprilie 1887 - 9 aprilie 1888) a scris prăpăstii despre boala sa. Din această„vulgară declamaţiune”, însă, G.Călinescu putea să ia referirea la lovitura mortală dată poetului– care concordă cu mărturia Henriettei Eminescu şi, peste ani, cu aceasta, a lui Dumitru148

Cosmănescu. De altfel, în privinţa capului spart şi umflat, Scipione Bădescu aminteşte de un altmartor ocular, Iosif Vulcan: „...În biserică, pe catafalc, faţa mortului oferea o privelişteînspăimântătoare, în urma mutilării ce i s-a adus prin autopsie...” – iar o amintire de peste 10ani, a lui S.Secula, sună astfel: „...Capul şi aproape fruntea întreagă îi erau învălite într-unbandaj negru, în urma secţionării ce i s-a făcut pentru a i se scoate şi cântări creierul”. Estepuţin probabil ca aceasta să fi fost cauza: de obicei, la autopsie creerul se scoate prin parteadorsal a craniului. E mult mai simplu să înţelegem că lumea spune ce află – în situaţia de faţă,de la medici. Un cap tumefiat de la lovituri repetate de cărămidă poate da şi durerile descrise deScipione Bădescu – iar după moarte poate deveni şi ca în descrierile de mai sus. Şi, dacă tot neaflăm în zona aceasta a ipotezelor, este logic să presupunem că, după loviturile primite ziua înamiaza mare, medicii l-au preluat pe Eminescu şi - l-or fi îngrijit sau nu – dar l-au ascuns deprivirile celorlalţi bolnavi sau vizitatori urmând să anunţe decesul când îl vor constata ei.În acelaşi număr din „Universul”, unde se publică amintirea fostului frizer, pe aceeaşipagină, scrie şi G.Călinescu un text despre Eminescu – astfel că nu se poate afirma că n-acunoscut informaţia. El preia, însă, opiniile doctorului Vineş, care se vor publica în 1931, despre„erizipelul” provocat de piatra scăpată dintr-o praştie. Acest „erizipel” (preluat din surselemedicale) va face epocă în biografiile ulterioare ale poetului.5. Oricum, nu se împacă de loc „pietricica” medicilor cu această „cărămidă” a frizerului. Primullucru pe care eşti tentat să-l faci este să-l consideri pe acest Dumitru Cosmănescu un accidenttârziu: el ia cuvântul la aproape 40 de ani de la moartea lui Eminescu. Dar... ce interes ar fiavut să mintă? Amestecă el lucrurile în aceste amintiri târzii? În ipoteza că-l luăm în seamă – omodalitate de a împăca afirmaţiile lui cu cele ale specialiştilor care vor lua cuvântul mai târziu arfi, totuşi. Am în vedere ultimele cuvinte ale lui Eminescu: ” Asta m-a omorât!”: ar însemna că aumai fost şi altele decât asta. Este posibil ca pe la sfârşitul lui mai poetul să fi fost atins cu„pietricica”, să fi rezultat „erizipelul” fără importanţă – pe care medicii îl raportează în amintirilelor – iar acum, la sfârşit, să fi survenit lovitura mortală, dată de acelaşi, dar de aproape şi dedata aceasta cu o cărămidă (care este scoasă din discuţie de către aceiaşi medici, vezi vorbelelui Şuţu: ”ne-a spus să tăcem, să nu se audă vorbă afară, că nu este nimic”). Este, desigur, doarun scenariu probabil. Dar în bâlbâiala din jurul morţii lui Eminescu (nici data nu este atestatăprecis, Călinescu însuşi oscilând între 15 şi 16 iunie pentru că merge după alte surese) – n-aicum să faci limpeziş decât cu toate informaţiile pe masă şi stabilind câteva ipoteze de lucrunecesare. Sunt necesare, amintim, şi ipotezele care se confirmă, pentru că se confirmă – dar şicele care nu se confirmă, exact pentru că nu se confirmă.Nu m-am ocupat niciodată în mod expres de moartea fizică a lui Eminescu, interesându-măceea ce în timpul său se chema „moarte civilă”. Acum, odată cu această reconvocare adocumentelor, ipoteza de lucru va fi aceasta, a dublei lovituri, şi voi lua în consideraţieposibilitatea ca menţiunea celei de-a doua să fi fost evitată de memorialişti pentru că pe de oparte arunca o lumină defavorabilă asupra corpului medical – iar pe de alta indica premeditarea,insistenţa chiar, în atac a acestui enigmatic Petrea Poenaru.Profesorul Ion Nica, în cartea sa „Mihai Eminescu, Structura somato-psihică”(Ed.Eminescu, 1972), la finalul convocării surselor medicale privind boala şi moartea luiEminescu, reia şi „accidentul” bibliografic Dumitru Cosmănescu, citând chiar un fragment dinaceastă relatare – şi comentând-o. Lăsăm textul să curgă: ”… alte opinii, considerate dedomeniul fanteziei, tot merită să reţină atenţia. Este vorba de mărturia lui Dumitru Cosmănescu,frizerul poetului, care în Universul din 28 iunie 1926 a afirmat că „Eminescu a fost izbit în capcu o cărămidă şi că, peste o jumătate de oră de la această întâmplare, poetul a murit.” Deasemenea, spune că lovitura a fost sub ureche şi a fost atât de puternică, de i-a sfărâmat „osulcapului”. Dacă n-ar circula încă o versiune orală asemănătoare, provenită de la o sursă demnăde încredere (un nepot al doctorului Şuţu), care relata unui distins poet de-al nostru (în viaţă) că149

Eminescu ar fi fost lovit cu o scândură în cap de tenorul Petrea Poenaru, că acesta i-a „spartţeasta” omorându-l aproape pe loc, n-am crede. Nepotul doctorului Şuţu a explicat şi motivele(lesne de înţeles) pentru care versiunea oficială n-a consemnat evenimentele aşa cum s-aupetrecut. Mai ştim că Maiorescu a fost încunoştiinţat că poetul a murit ca urmare a unei embolii.”(p.361). Nu ştim cine este acest nepot, nici poetul în viaţă la 1972 (aceşti martori ai tăcerii aufăcut, şi ei, ca versiunea Cosmănescu a morţii poetului să rămână „de domeniul fanteziei”) – darcuvântul „embolie” există în dicţionar şi are acelaşi sens azi, ca şi pe vremea când îl consemnaMaiorescu: ”astuparea unui vas sanguin cu un cheag de sânge” (DEX,1964); ”boală pricinuităde un cheag de sânge sau de un corp străin care astupă un vas de sânge” (CarteaRomânească, 1931) - în greaca lui Homer sensul fiind mai clar, embole, embolon, de laemballo, „a arunca, a lovi în sau pe” – ceea ce nu are legătură cu încetarea bruscă a bătăilorinimii – cum se explică ”oficial” moartea lui Eminescu. Peste numai o pagină, doctorul Nicaformulează această concluzie posibilă: ”Poate nu e exclusă eventualitatea unei a douaagresiuni din partea unui nebun, în afara celei descrise (cu piatra scăpată din praştie, din lunamai), care să fi cauzat – aşa cum am văzut – moartea violentă a poetului despre care Henriettaera sigură, informând-o pe Cornelia Emilian.” Fireşte, nu poate fi vorba decât de acelaşi nebun:mai întâi a ţintit de la distanţă cu praştia – apoi a lovit din imediata apropiere. Crimă cupremeditare într-un spital de alienaţi mintali unde este foarte problematic dacă Eminescu aveace să caute.Aceste concordanţe cu mărturia lui Dumitru Cosmănescu ne vor interesa în demersurilenoastre următoare.Amintim că, după 1944, singur Virgil Ierunca susţine, în Franţa, că Eminescu a muritasasinat. România trecea prin alt infern, cel comunist, în care mica chestiune Eminescudevenise o oază forţată de linişte aproape paradisiacă.D.Cosmănescu pare vulnerabil acolo unde afirmă că poetul l-a luat la o plimbare prin curteainstitutului pentru a-l învăţa să cânte „Deşteaptă-te, Române”. De ce tocmai acest imn, cum săînţelegem exaltarea patriotică a poetului în acest context spitalicesc? Să fie un patriotism acuzatîn contul lui Eminescu, în virtutea naţionalismului scos cu atâta insistenţă din opera sa ziaristicămai ales după Primul Război Mondial?O amintire mai veche, chiar din 1889, a unui alt apropiat al lui Eminescu, vine să ne atragăatenţia că lucrurile trebuie înţelese aşa cum sunt, că este foarte credibil ca poetul să fi cântatîntr-adevăr imnul lui Mureşianu şi în stabilimentul din Str. Plantelor. Este vorba de textul lui IlieIghel, redactor la Fântâna Blandusiei (revistă scoasă, repetăm, de prietenii poetului), care l-avizitat în sanatoriu. Redăm fragmentul care interesează:„Internat în ospiciul din strada Plantelor, la început era blând, bun, avea momente lucide; scriacu ce apuca şi unde putea. Păreţii odăii erau mâzgăliţi cu mucuri de ţigări, de chibrituri, şinumele lui Byron, Schopenhauer, rupturi de versuri de ici de acolo îi acopereau. Scanda toatăziua. Dintr-o întâmplare fericită am pus mâna pe două file dintr-un notes, scrise de el în timpulcând era în Ospiciu. Scrierea e ca de obicei liniştită, trăsăturile regulate. Le dau în vileag ca săse vază că Eminescu era poet chiar atunci când nu era Eminescu:Toamna pomii înflorescŞi se scutură toţi pomii de flori,Iar inimile noastreLe prinde fiori.Valurile viforăCom tutte le forme.Veniţi în lumină150Copii drăgălaşiŞi faceţi cu mine-mpreunăSălaş.Pe cealaltă parte a acestei file eDeşteaptă-te, Române.”

Ne interesează, desigur, că poetul avea scris imnul „Deşteaptă-te Române” – în zilele cândşi D. Cosmănescu declară că-l cânta prin curtea sanatoriului. Concordanţa este importantă – şitrebuie să facem legătura cu marile şantiere din manuscrise pe tema „Mureşianu”, „AndreiMureşianu” – dar şi cu alt moment din viaţa poetului, acela când a pus piciorul pe peronul găriidin Viena, în toamna lui 1883, dus de Chibici-Râmneanu la sanatoriul doctorului Leidesdorfer.Văzându-se acolo, poetul a strigat din răsputeri: “România liberată! România liberată!” - şi secrede că a cântat „Deşteaptă-te, Române”. Această „deşteptare” este o temă a vieţii – dar şi aoperei, astfel că nu pare de loc ciudat că poetul o trăieşte, ca temă, şi în sanatoriu.Întrucât nu purtăm, aici, discuţii medicale ci ne interesează mai ales „anamnezadocumentelor” - şi mai ales a celor privitoare la felul morţii lui Eminescu, nu putem încheiaacest demers decât pe aceeaşi cale a istoriei literare. Şi dacă Iorga este „istoricul cu douăcapete” – cum îl numea Marin Preda (având în vedere şi aspectul fizic al savantului) – la Iorgane vom opri. Printre studiile, conferinţele, antologiile, ediţiile ori sintezele dedicate de cătresavant lui Mihai Eminescu există una în colaborare cu intelectualul francez Septime Gorceix„Anthologie de la littérature roumaine dès origines au XX-e sièecle. Ttraduction et extrait desprincipaux poètes et prosateurs. Introduction historique et notices par N. Iorga et SeptimeGorceix”, Librairie Delagrave, 1920. Din această antologie s-au extras poeziile lui Eminescu, 10la număr, şi au fost publicate cu introducerea traducătorului şi istoricului la Editura Fides dinIaşi, în anul 2000, într-o ediţie critică de D-na Petruţa Spânu: „Mihail Eminescu: Poezii /Poèmes, Cuvânt înainte: Septime Gorceix. Selecţie, traducere şi prefaţă: Nicolae Iorga,Septime Gorceix. Postfaţă, note, traducerea Cuvântului înainte şi a Prefeţei: Petruţa Spânu”,Fides,2ooo. Este o carte actuală scoasă cu prilejul „Anului Eminescu” – şi cităm, în traducereaeditoarei, ce spune Septime Gorceix despre elaborarea ei în anul 1919: „Fiind prizonier derăzboi framncez /de/ pe frontul de la Verdun, după două evadări spre Elveţia nu reuşii altcevadecât să devin prizonier austriac. Atunci mi-a venit ideea să caut o salvare spre Răsărit. Dupăce am străbătut, împreună cu un prieten, Austria şi Ungaria, am ajuns, în luna mai 1918, lagraniţa românească dinspre apus. Dar reţeaua posturilor germane de rechiziţionare acopereaMuntenia ca o adevărată pânză de păianjen: numai datorită minunatului devotament al ţăranilorromâni am putut trece în Moldova liberă. În cursul şederii mele la Iaşi am acceptat cu marebucurie propunerea domnului N.Iorga, profesor la Universitatea din Bucureşti, care m-a invitatsă pregătesc împreună cu el o Antologie a literaturii române: găseam astfel prilejul să-mi achitîntrucâtva datoria de recunoştinţă pe care o aveam faţă de această ţară care mă adăpostise,aşa cum un marinar salvat de la furtună închină un umil ex-voto.Distinsul şi eruditul meu colaborator, ale cărui lucrări despre istoria şi literatura română suntde o mare autoritate, putea alege judicios din producţia istorică şi literară a ţării sale. Contribuţiamea critică urma să fie de-a îndepărta fragmentele pe care publicul francez le-ar fi gustat saule-ar fi înţeles mai greu.”Ne interesează, desigur, notiţa despre viaţa lui Mihai Eminescu – şi mai ales finalul, cu parteaprivitoare la boala poetului.Este informaţia sintetică pecare o dă N.Iorga (vezipagina de titlu: lui îi aparţinaceste „notices” traduse deS.Gorceix) - publiculuifrancez. Redăm traducereaD-nei Petruţa Spânu: „...Viaţa lui a fost grea şiîntunecată: lovit de o boalănecruţătoare, după fiecarecură era înspăimântat de151

ecidivă şi, pe lângă toate acestea, era chinuit şi de grijile băneşti. În 1889 a fost internat într-unsanatoriu. Într-un scurt studiu consacrat lui Eminescu, domnul Alexandru Vlahuţă a povestit ovizită dureroasă pe care i-a făcut-o în acea perioadă (…)Câtăva vreme mai târziu, geniul martirmurea tragic, cu craniul zdrobit de piatra aruncată de un nebun, tovarăşul său de suferinţă.”Textul original: „Quelque temps après, le génie martyr périssait tragiquement, le crâane broyé àcoups de pavé par un fou, son compagnon d’infortune.” Doamna Petruţa Spânu traduce àcoups de pavé prin piatra aruncată, gândindu-se, probabil, la pietricica aruncată în mai cătrecapul bolnavului, cea care i-a făcut erizipelul vindecat între timp. În realitate, pluralul à coups depavé indică lovituri repetate de cărămidă (sau piatră de pavaj, pătrată). Printr-o traducereambiguă, dânsa vrea să păstreze tradiţia noastră întemeiată pe G.Călinescu – dar textul aflat înjuxtă n-o susţine. Ca în atâtea alte cazuri, discutate sau nu în cuprinsul acestui articol, adevărulsperie, biografii, editorii, comentatorii intră în panică şi încearcă să se agaţe de „tradiţie”. Este,însă, o tradiţie nouă – care a întrerupt tradiţia cea adevărată. Pe scurt: Nicolae Iorga şigeneraţia sa ştiau şi scriau aşa cum vedem. Mulţi alţi intelectuali, între care Mircea Eliade, Rosadel Conte ari Al. Gregorian, vor rămâne la convinge-rea că Eminescu a fost ucis de piatra din 15iunie...Chiar în privinţa zilei morţii lui Eminescu sunt păreri diferite. Surse de presă sincrone vorbescde noaptea de 15 spre 16iunie, poetul fiind agitat,sculând medicul de gardăpentru a cere un pahar delapte şi expiind apoi în somn:„Ieri, vineri (16/28 iunie)dimineaţa, el ceru să i se deaun pahar cu lapte şi ceru să ise trimeată dr. Şuţu, căcivrea să vorbească cu el. Eraîn momente de luciditate;doctorul întrebându-l că cumse simte, Eminescu răspundecă are dureri în tot corpul,cari îi căşunează mult rău.Din nenorocire... acestemomente lucide n-au ţinutmult, căci după o jumătate deoră bietul Eminescu începudin nou să...aiureze. D-rulŞuţu căută să-l liniştească şipoetul se duse să se culce.Nu trecu nici o oră, când d-rulŞuţu intră din nou la el, deastă dată îl găsi întins, fărănici o suflare.” (Familia, dupăRomânul). Astăzi se ia debună data din Certificatul dedeces: „cinci spre zececorente ora trei antemeridiane” - dar în cecondiţii a fost eliberat acesta,la 17 iunie (pentru necesităţibirocratice la cimitir), cu152

greşeli peste greşeli (poetul ar fi avut 43 de ani, tatăl său s-ar fi chemat Mihail etc.), ca martorisemnând prin punerea degetului doi sluijitori analfabeţi ai Institutului Caritatea... mai bine să numai vorbim!Data de 16 iunie este inconvenabilă pentru că indică o grabă cu totul suspectă în privinţaautopsiei şi ducerii la groapă: se ştie ferm că înmormântarea la Cimitirul Bellu a avut loc în ziuade 17 iunie 1889, deci ar rezulta că nici n-a fost expus cele trei zile tradiţionale, cum esteobiceiul. De altfel, ziua morţii lui Eminescu n-a putut fi mişcată din mentalul colectiv, secomemorează şi astăzi la 15 iunie peste an. Trebuie să ştim că în acest 15 iunie se combină(amestecă) tradiţia Cosmănescu (asasinarea lui Eminescu) – şi tradiţia Şuţu-Familia-celelalteziare (moartea naturală).Departament Radioterapie400489 CLUJ-NAPOCA ,Str. Republicii nr.65-67Tel:+40-(0)264-599331, Fax:+40-(0)264-596270www.temco.ro, bmanea@temco.roDipl.ing. Bogdan MANEA, General Manager, Mobil: 0744-643082CYBERKNIFE - ROBOTIC SURGERY – USAProiectare inovativa ce permite medicului radioterapeut pentru prima data, sa iradieze tumorile,oriunde in corp cu precizie submilimetrica153

Patrie şi patriotism în “Timpul” lui EminescuEMINESCU – ziarist la Timpul.Catehismul ideii naţionale.Drd. Doina RizeaDir. Editura „Floare Albastră”... De mulţi ani nu se mai publică în cultura română studii sauantologii de texte pe teme patriotice, cuvântul „patrie” estedemonetizat, resimţit aproape ca un neologism, atras de sferaterminologiei politice unde face pereche cu „naţionalism”, evitatuneori din pudoare, alteori din raţiuni jurnalistice. Şi totuşi, desprepoezia patriotică începe să se scrie; e drept că destul de timid, cumare grijă faţă de poeţii contemporani - să fie primiţi doar cei caremerită - cu atenţie la întemeierea teoretică a termenului şi a alcătuirii în general. O carteprecum cea a Ioanei Bot: ”Poezia patriotică românească” (Ed. Humanitas, 2001), pornind de laargumentele lui Ştefan Augustin Doinaş – şi întrunind exigenţele acestuia, după care „Poeziapatriotică este Poezie”, adică acoperă numele propriu al genului – are adresabilitate către elevi,studenţi şi profesori propunându-le o relectură a istoriei poeziei româneşti în comentarii actuale,atractive, pertinente.Aceeaşi editură a publicat, în traducere românească, studiul lui Maurizio Vioreli,profesor de teorie politică în cadrul Universităţii Princeton, intitulat „Din dragoste de patrie” (titluloriginal: ”For Love of Country”, traducere din limba engleză de Mona Antohi, cu o introducereintitulată inbterogativ „Patriotismul: un concept desuet ?”, semnată de Aurelian Crăiuţu de laIndiana University). Tema este dezbătută, aşadar, şi după 1989, atât în literatura română cât şiîn afara ei. Dacă vom coborî în fişierele Bibliotecii Academiei Române vom găsi sute de titluridedicate patriotismului ca îndemn civic ori ca temă literară, în marea lor majoritate, însă, maivechi de două decenii. Pentru anii ’70 ai secolului trecut sinteza profesorului Alecu Hanţă:„Ideea de patrie în literatura română” (Ed. Minerva, 1976) rămâne reprezentativă – şi nucredem că ar fi devenit stridentă în concertul de idei actuale. Ideile nu sunt bune sau rele prinele însele – numai regimul lor le dă o atare înclinare în talgerele balanţei. Tratată cu bun simţ,cu grijă şi atenţie sa nu rănim trecutul pentru a „vindeca” prezentul – tema nu poate decât săatragă cititori dornici de instruire, în general indivizi dornici să se informeze.Ideea naţională se adresează, după cum o dirijează determinantul, omului naţional,naţiunii în general. Trebuie să păstrăm ca bun câştigat acea imagine a piramidei sociale cu carea lucrat întregul secol al XIX-lea, secolul naţiunilor. Mihai Eminescu explică des în ziarul„Timpul” această idee, atât de limpede în fond. Poetul spune că piramida este o aranjarenaturală a grupurilor umane, preluată după natura fizică. Luaţi o lopată de nisip şi aruncaţi-oalături, explică el: veţi vedea că nisipul se va aşterne la pământ sub forma unei grămezi, cuboabele mai mari şi mai grele dedesupt iar pe măsură ce ne apopiem de vârful grămezii cu nisiptot mai fin. La fel se întâmplă şi în societate: tendinţa de ierarhie este firească. Numai că,explică el, ce se petrece în natură nu convine întru totul societăţii. Astfel, între oameni existătotdeauna tendinţa naturală ca ce e greu să stea retras, să se aştearnă tăcut la baza piramidei– iar ce e uşor să iasă deasupra. „Lopata socială” scoate mereu la suprafaţă pleava, uşurătatea,„cojile de idei”, „inteligenţele subţiri” – în timp ce caracterele umane puternice se lasă greuantrenate în lupta pentrz putere. Poetul numeşte această tendinţă „legea selecţiei socialenegative” - şi dezvoltă foarte des subiectul, chiar şi în poezie (vezi Satira III, de pildă, partea a154

doua care priveşte societatea contemporană). El găseşte şi remedii pentru ca în societate să nuse petreacă lucrurile până la capăt ca în natură. Unul dintre aceste remedii ar fi ceea ce tot elnumeşte „meritocraţia”, adică ierarhia meritului care să se întroneze prin pârghii solide deverificare. Un alt remediu ar fi ceea ce tot el numneşte „teoria compensaţiei”, adică fiecareindivid să dea ţării înapoi cel puţin atât cât i-a dat lui ţara (cât a cheltuit cu instruirea lui, depildă). În fine, remediul cel mai important văzut de Eminescu împotriva întronării demagogiei şia piramidelor inversate – este munca. Poetul o invocă atât de des încât ajunge la exprimăriproverbiale, de tipul: „Munca drag popor românesc, iată buruiana ta de leac.”În linii mari, aceasta este linia teoretică a campaniior ziaristice ale lui Eminescu la ziarul„Timpuil”. Este o luptă grea, dificlă – pentru că nu este pedagogică ci oarecum profetică – însensul biciului profetic, în sensul acelor „furii sacre” pe care le invoca Şerban Cioculescu pentrua se înţelege pamfletul eminescian. Poetul constata că lucrurile sunt în dezordine, piramidameritului nu se înfiripă, despre vreo intenţie de compensaţie din partea contemporanilor săiînavuţiţi de la buget nu prea se putea vorbi – iar munca se înlocuia cu discursul politic ori cunesfârşitele chestiuni avocăţeşti.Piramida socială se discută şi astăzi în sociologie şi are, pe scurt, aceastăconfiguraţie. La baza foarte largă a ei se află o mulţime de indivizi, o populaţie, „populace” cum is-a zis uneori în derâdere. Ceva mai sus, acest grup se alege ca tendinţă piramidală - şigăsim un popor care se defineşte printr-un teritoriu comun, o limbă comună, datini, obiceiuri,specii închegate ale literaturii populare, etc. Mai sus încă se desfăşoară, pe o îngustare de dataaceasta ordonată a piramidei, naţiunea – care adaugă la unitatea de teritoriu şi de limbă ounitate de destin (cum va spune Constantin Rădulescu-Motru), de istorie – şi, desigur,conştientizarea indivizilor de aceste realităţi. Naţiunea educă poporul, aşa cum poporul tragedupă sine grupurile, populaţiile din care se trage. În acelaşi timp, însă, naţiunea cunoaştetrăsăturile, tendinţele poporului pentru că se trage din el – şi trebuie să le cultive. Ea îngrădeşteîntrucâtva libertatea prea lejeră a poporului, dar o face cu tact şi cu scop. Elitele naţiunii ascultăde acel îndemn al lui Simion Bărnuţiu din discursul său ţinut la Blaj, pe Câmpia libertăţii, la 3/15mai 1848: „Ţineţi-vă de popor ca să nu rătăciţi !”. Există, desigur, şi posibilitatea ca naţiuneasă-şi trădeze poporul din care s-a născut, să se constituie în „pătură superpusă” (Maiorescu,Eminescu), să cultive cu program demagogia, să-şi facă program din „schimbarea” poporului(cum au încercat comuniştii) etc. Desigur, naţiunea are în vedere celelalte naţiuni, relaţiileinternaţionale aşadar, şi se îngrijeşte să nu le lezeze, să coexiste paşnic între ele şi prin ele, deaceea îşi asumă anumite responsabilităţi şi o oarecare tutelă reprezentativă asupra poporului.Popoarele nu au, în fond, relaţii „între ele”, se întrepătrund, se pot dizolva unul într-altul. Gândiţivăcă nu există expresia „relaţii interpopulare” – pe când naţiunile se ilustrează preponderentprin relaţie, sunt o funcţie a relaţiei, a dialogului.Naţiunea este miezul piramidei, asigură aerisirea întregului edificiu social, proiecteazăviitorul, analizează trecutul. Deasupra ei se află, mult îngustat în corpul piramidei sociale, statulcu uneltele (instrumentele) sale – iar deasupra statului stă coroana, capul statului în general.Aceste compartimente sunt bine definite, dar statul, mai ales el, poate să intervină cum şi cândîi convine. Poate fi preponderent naţional, adică să crească în mod organic din naţiune, să fieoglinda ei, să se sprijine pe ea şi să se identifice cu ea – sau poate apela mai jos, la popor, deunde să-şi tragă voturile, argumentele, etc. Capul statului, apoi, poate apela la toatecompartimentele de dedesupt – tendinţa dictatorială găsindu-şi aici locul virtual. Situaţia ideală apiramidei sociale nu există, dar excesele – mai ales din partea statului sau a capului său – sevăd totdeauna. Când naţiunea a alunecat din poziţia ei în piramidă, încurajează demagogiaori îşi părăseşte menirea, se simte de asemenea. Pentru ca aceste excese să fie cât maiîngrădite, naţiunea are nevoie de instituţii specifice. De fapt, o naţiune se defineştepreponderent prin instituţii. Nu este suficient ca un popor să atingă stadiul istoric de naţiune, maitrebuie ca acest stadiu să fie conştientizat şi formalizat instituţional. Instituţiile unei naţiuni suntpreponderent culturale şi ştiinţifice. O istorie naţională, o enciclopedie naţională, un dicţionar allimbii naţionale, o geografie naţională: toate acestea – şi altele de acest fel (monografii, ediţii,155

ibliografii, arhive onomastice, institute pe domenii umaniste etc.) – au stat în atenţia naţiuniiromâne şi, odată cu înfiinţarea Academiei Române, la 1867, au început să apară şi să creeze,odată cu ele, instituţii. „Micul fanariotism intern” de la noi, dintre 1944 şi 1989, a introdusconfuzia, dintre compartimentele piramidei sociale, cel rezervat naţiunii a fost cel mai puternicatacat. S-a creat falsa identificare între instituţiile economice sau industriale şi cele culturale, şis-a oferit iluzia că fabricile şi uzinele reprezintă baza naţiunii. În acelaşi timp o enciclopedienaţională nu aveam (s-a încropit una în pripă, dar este o carte, nu o instituţie, nu un institut),studiile istorice au fost stopate şi după ani buni repornite dar fără editarea necesară dedocumente, ediţiile au fost, de asemenea, stopate, şi aşa mai departe. Despre o bibliografienaţională retrospectivă nu poate fi vorba, astfel că tezaurul nostru inestimabil nu se valorificădecât întâmplător. Ideea naţională a trăit mult timp hrănindu-se din instinct – şi acesta, bineînfrânat. De o cultivare a ei în consens cu creşterea anterioară n-a mai putut fi vorba, avalanşede şabloane ideologice cerând masiv schimbarea mentalităţii, a firii, a felului de a fi al poporului.Popoarele nu se schimbă, sunt date ale destinului istoric. Cel mai bine e să cunoşti ce afost înainte de tine ca să ştii de unde vii şi să estimezi unde vei merge. A păşi către viitor legatla ochi este tot una cu a sta pe loc. În această operaţie necesară de autocunoaştere literaturaînaintaşilor este foarte necesară. Îţi afli sufletul citind poezia limbii tale, adică te cunoşti pe tineînsuţi şi începi să te gândeşti la neamul tău, la poporul tău, la misiunea naţiunii tale întrenaţiunile lumii. Poezia este, însă, la ora de faţă în dezacord cu lumea . Poezia înseamnă ritm,potriviri căutate, balet sufletesc. Într-o lume a imaginii şocante şi a deplasărilor bruşte nu e locde poezie. Nici chiar de marea poezie, ca cea a lui Eminescu. Iar dacă este loc, domeniulrămâne încă gingaş, se interpretează fiecare gest, inteligenţa cititorului depăşeşte sufletuldeschis al creatorului.Sunt opere importante, care au intrat în ceea ce se poate numi catehismulnaţionalismului românesc – pe care generaţiile tinere nu le cunosc, pentru că nici întunecatulsemisecol comunist nu le-a dat la iveală. Mai ales cuvintele spuse la vremuri de cumpănă seînscriu în acest catehism necesar. Nu e vorba, desigur, de strigăte, de chiuituri ori îndemnurinude, haiduceşti să le zicem – ci de opere literare în cel mai curat sens al termenului, lucratecu grija omului de cultură aleasă, rostită în medii alese şi înţelese ca atare. Nu se poate înţelegeideea naţională românească, într-o privire teoretică liberă, fără discursul lui Simion Bărnuţiu dela 3/15 mai 1848 – care poate fi considerat începutul acestui catehism, discurs reluat, apoi, întoate momentele grele ale istoriei noastre. Este un elaborat literar de tip ciceronian, literatură întoată puterea cuvântului. „Memorandul” lui Al.Papiu Ilarian către Al.I.Cuza din 1864 esteconsiderat, apoi, textul de întemeiere a geopoliticii româneşti – şi iarăşi trebuie cunoscut.Ziaristica eminesciană, atât de dur îmbrăcată pe alocuri în furiile sacre ale profetului, stă încentrul acestui catehism necesar – fie şi numai pentru că a fost reluată după poet de către toţimarii noştri patrioţi. Într-o cronologie fragmentară, ar urma Discursurile lui Nicolae Filipescu,acelkea care au fertilizat la vremea lor generaţii întregi de intelectuali. De o mare importanţăeste ziaristica desfăşurată la ziarul de front „România” din timpul Primului Război Mondial –unde se consumă o pagină glorioasă a rezistenţei prin cuvânt a poporului românesc.Conferinţele lui Nicolae Iorga, ori textele sale din „Neamul românesc” din aceeaşi perioadă – deasemenea sunt părţi constitutive ale acestui catehism al ideii naţionale. Sunt vorbe spuse înmomente de cumpănă pentru a fi ascultate atunci, pe loc – dar şi pentru a fi reascultate peîndelete mai târziu. „Memorialele” lui Vasile Pârvan reprezintă o dezvoltare aparte a literaturiiretorice româneşti, dezvoltare ce se poate relua după îngheţul atât de lung care a stopat-o.Discursul academic este prezent în acest catehism al ideii naţionale, orientarea către LucianBlaga fiind din prima clipă cea care se impune.Alături de poezie, discursul public a creat mentalitate şi a întreţinut vie flacăra iubirii depatrie. O iubire care ne precede şi ne urmează, cum spune Barbu Ştefănescu Delavrancea,acela care doreşte să introducă asemenea sentimente în antropologie, să le considere cafăcând parte din fiinţa umană în general. Întrucât face parte din om, sentimentul patriotic trebuieeducat, ca tot ce este omenesc. El izbucneşte, ca sentiment, la o anumită vârstă, are anumite156

cauze - dar efectele lui trebuiesc controlate, îndreptate către latura constructivă a omenescului.Un naţionalism sălbatic este tot ce poate fi mai periculos atât pentru istorie cât şi pentrucivilizaţie în general, pentru că forma lui de manifestare este erupţia, el izbucneşte spontan şi,ca o flacără care arde desprinsă de lemn, se reverberează în materie, în cosmos cu tendinţa dea aduce haosul. Sălbatic, adică necultivat, neîngrijit, lăsat ca un câmp în prada buruienilor,lăstărişului, mărăcinilor… Educaţia sentimentului naţional este o necesitate vitală, adică ţine deviaţă, de păstrarea viului în natură şi în istorie. Iar instrumentele acestei educaţii sunt în cuvânt,trebuie desprinse din cuvânt.Se poate vorbi de ritmurile ideii naţionale, de creşterea şi descreşterea ei în expresiacuvântului tipărit, de adaptarea ei la istorie – dar ideea ca atare, firul roşu conducător, trebuieidentificat şi urmărit.Şi, dacă este adevărat că, de când este omul om, sarea are tot gust sărat, culoareaalbastră este tot albastră, frigul este tot frig iar caldul tot cald – înseamnă că şi ei, bătrânii noştriînaintaşi, îşi iubeau patria la timpul lor - tot ca noi, astăzi. Sentimentele nu „evoluează”, mai alesiubirea stă în oameni în aceeaşi cantitate exact determinată, ceea ce înseamnă că prin iubire,cel puţin prin ea, noi toţi suntem contemporani cu Dante, cu Horaţiu ori cu Eminescu.Generalizând metodic: suntem contemporani cu patria, fie că este cea a lui Burebista ori Traian,fie cea a lui Mihai Viteazu ori Ferdinand Întregitorul. Avem acest simţ al contemporaneităţiipentru că gândim cu inima acest concept care se numeşte patrie.Departament Olympus-EndoscopieFlexibila021353 BUCURESTI, Str. Calusei nr. 69ATel: +40 - (0)21.252.46.50;Mobil: 0745-594854,Fax: +40 - (0)21.252.46.67www.temco.ro, office@temco.roDr. Dragos ALDEA, Line Manager,Tel: 0745-114998Sistem complet de Eco-Video-Endoscopie,de ultima generatie, EUS EXERA II157

Adevarul despre moartea lui EminescuCulegere de Mihai HandreaCum a murit Eminescu? In jurul acestui moment s-au scris multe, dar s-au speculat si maimulte. Biografii eminescieni au omis sau considerat fanteziste unele dintre relatarile legate dedisparitia fizica a marelui poet. Cunoscutul eminescolog prof. Nae Georgescu vorbeste in"Dosarul mortii lui Eminescu" despre existenta unui martor ocular, care, la multi ani de lamoartea poetului, a povestit ca i-a stat alaturi in ultimele sale clipe de viata. Ca era langaEminescu in momentul in care poetul a fost lovit cu o caramida in cap, pe la spate, lovitura de lacare i s-a tras sfarsitul. Marturiile lui au fost consemnate in Universul, la 28 iunie 1926. Iarvarianta prezentata de el este aceeasi cu cea sustinuta de Hanrietta Eminescu, sora poetului,dar specificata si de dr. Ion Nica, in cartea "Mihai Eminescu. Structura somato-psihica", volumaparut in anul 1972. Asociatia Civic Media din Romania a inceput prezentarea volumului"Adevarul despre Eminescu", din care face parte si studiul profesorului Nae Georgescu, demersinceput in 15 ianuarie in acest an.MARTURII PESTE TIMPIata ce a consemnat Universul despre intalnirea cu omul care i-a fost alaturi (la propriu) lui MihaiEminescu in minutele de dinaintea mortii sale la Spitalul dr. Sutu. "Un modest cetatean, mic destat si cu o barbuta alba, a suit scarile redactiei noastre, voind sa ne faca o comunicare. Dinziare, stia ca se va face un serviciu divin de pomenire a lui Eminescu, si venea sa ne spuna si elce stia, personal, despre cel pomenit. Modestia acestui om da o valoare speciala datelorfurnizate de el, date cari nu sunt in nici un caz lipsite de interes", nota Universul.AVEA PAR FRUMOS, NEGRU, DAT PESTE CAPPersonajul zugravit era Dumitru Cosmanescu, "nea Dumitrache", intr-o vreme fost coafor alRegelui. Omul isi avea pravalie sub vechiul Jockey-Club, si "il servea" adeseori pe Eminescu,care venea acolo impreuna cu alti prieteni. "Eminescu era un om domol si foarte asezat. Vorbeatotdeauna frumos, ori cu cine ar fi stat de vorba. Si avea mare placere sa-l servesc eu", apovestit "nea Dumitrache". "De `mbracat nu l-am vazut niciodata rau imbracat, ii placeaucravatele negre, facute "funda" Eu, ca unul care, slava Domnului, la varsta mea pot zice ca suntspecialist, mi-aduc aminte si acum ca avea un par frumos negru, ondulat, dat peste cap.Mustata, mica, era tot neagra", si-a amintit Cosmanescu. "Vorbea cu mine, vorbea cu lucratorii,si mai ales sedea de vorba cu dl. Ardeleanu, patronul meu de pe vremuri, povestind tot felul delucruri, fiindca Ardeleanu era om citit, si fusese si la Paris, studiind sa se faca avocat", a maipovestit despre poet fostul frizer.SCRIA TOATA ZIUA"Cand s-a intamplat nenorocirea ca s-a imbolnavit, Eminescu a fost dus la Sutu, unde i s-a dat ocamera a lui, mai buna ca altora. Ma chema tot pe mine sa-l servesc si acolo, si ma duceambucuros", a sustinut frizerul. "Uneori, veneau sa-l vada prieteni, Grigore Manolescu, Hasnas sialtii care-i ziceau lui Eminescu "maestre" si el radea, batandu-i pe umar. Cat a stat la Sutu, eucel putin nu l-am vazut altfel decat scriind. Scria toata ziua, coli peste coli, si era foarte linistit."158

DESTEAPTA-TE ROMANE!Modestia si simplitatea povestitorului nu scad intru nimic caracterul dramatic al ultimelor ceasuriale nefericitului poet, remarca profesorul Nae Georgescu. Pentru ca soarta a facut ca frizerulDumitrache sa fie in ziua aceea, in ora aceea, chiar in minutul acela alaturi de Mihai Eminescu."Enisem la Sutu, cam pe la 3 dupa amiaza", a povestit nea Dumitrache. "Pe la vreo 4, cum eracald in camera, Eminescu zice uitandu-se lung la mine: "Ia asculta, Dumitrache, hai pringradina, sa ne plimbam si sa te invat sa canti Desteapta-te, Romane!" Eu, care stiam ca nu ebine sa-i fac impotriva am iesit cu el in gradina, unde se vede ca-l tragea soarta. Si a inceput sacante Desteapta-te, Romane, si eu dupa el. Canta frumos, avea voce", a relatat fostul frizer.CARAMIDA CRIMINALA"Cum mergeam amandoi, unul langa altul," si-a continuat omul, povestea, " vine odata pe laspate un alt bolnav d'acolo, unu' furios, care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova si,pe la spate, ii da lui Eminescu in cap cu o caramida pe care o avea in mana. Eminescu, lovitdupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat si cu sangele siruindu-i pe haine, spunandumi:"Dumitrache, adu repede doctorul ca ma prapadesc Asta m-a omorat!"L-am luat in brate si l-am dus in odaia lui, unde l-am intins pe canapea. I-am potrivit capul pe perna si, cand am trasmana, imi era plina de sange. Au venit doctorii, cu Sutu in cap, si ne-au spus sa tacem, sa nu s-auda vorba afara, ca nu e nimic Dar dupa o jumatate de ora, bietul Eminescu murise !", amarturisit Dumitru Cosmescu. Textul a aparut in Universul, Bucuresti in 28 iunie 1926.HANRIETTA, SORA POETULUI, CONFIRMABolnavul furios care l-a lovit pe Eminescu cu o caramida in cap ar fi, dupa spusele frizeruluiDumitru Cosmescu, "director sau profesor de liceu la Craiova". Hanrietta Eminescu, sorapoetului, descrie asemeni lui dramatica intamplare de la Sutu, dar identifica si "personajul cupiatra": "Atata va spun si va rog sa spuneti la toti ca nenorocitul meu frate a murit in cea dinurma mizerie si moartea i-a fost cauzata prin spargerea capului ce i-a facut-o un nebun, anumePetrea Poenaru. Sa fereasca Dumnezeu si pe cei mai rai oameni din lume sa fie instalati la d-rulSutu, ca fiecare va avea sfarsitul iubitului meu frate". Se stia despre Petrea Poenaru ca estetenor, deci un artist dramatic, dar D. Cosmanescu a afirmat ca era profesor sau director de liceudin Craiova. "Identitatea lui trebuie stabilita, insa sursele de care dispunem nu ne dau indiciilenecesare", preciza profesorul Nae Georgescu.O PIETRICICA ARUNCATA CU PRASTIA, DIN INTAMPLAREAceasta varianta a mortii dramatice a lui Mihai Eminescu nu apare in nici una dintre biografiilecunoscute ale poetului scrise de G. Calinescu , George Munteanu, Murarasu sau Petru Vintila.Iata cum prezinta G.Calinescu incidentul, in 1932, in prima editie a "Vietii lui Mihai Eminescu":"..Petre Poenaru, care, jucanduse ca din intamplare cu prastia, il izbi in frunte (pe M. Eminescu,n.n) cu o pietricica. () Contrar zvonurilor melodramatice, Eminescu n-a suferit prea mult de peurma asa-zisului atentat, care ii pricinuise o simpla zgarietura"SCENARIUL LUI SCIPIONEScipione Badescu, redactor al Curierului de Botosani a relatat (exagerand vulgar, dupa parereaprofesorului Nae Georgescu) cateva aspecte ale suferintei lui Eminescu din ultimele zile alevietii, relatari citate inclusiv de George Calinescu: "De 7 nopti, de cand stau langa nenorocitul,159

numai astazi a putut fi scos din camasa de forta, avand niste furii ce seamana mai mult a turbatdecat a alienat. Indata ce-l dezleaga, rupe tot cu-o putere de fiara si striga de produce un ecouingrozitor in spital, unde se afla 80 de alienati, afara de femei, dar nici unul in starea grozava alui. Capul ii este spart si umflat; nu pot insa afla de la nimeni cine-a comis aceasta cruzimecontra lui"DOUA LOVITURIDoctorul Vines scria, in 1931, in amintirile sale, despre "erizipelul" provocat de piatra scapatadintr-o prastie. La acest "erizipel" face trimitere si Calinescu ( ca de altfel si alti biografi aipoetului). Profesorul Nae Georgescu crede ca "este posibil ca, pe 12 iunie, poetul sa fi fost atinscu "pietricica", sa fi rezultat "erizipelul" fara importanta - pe care medicii il raporteaza inamintirile lor - iar apoi, la sfarsit, sa fi survenit lovitura mortala, data de acelasi, dar de aproapesi, de data aceasta, cu o caramida.DATA MORTII"Este, desigur, doar un scenariu probabil. Dar in balbaiala din jurul mortii lui Eminescu (nici datanu este atestata precis, Calinescu insusi osciland intre 15 si 16 iunie, pentru ca merge dupa altesurse) - n-ai cum sa faci limpezis decat cu toate informatiile pe masa si stabilind cateva ipotezede lucru necesare. Sunt necesare, amintim, si ipotezele care se confirma, pentru ca se confirma- dar si cele care nu se confirma, exact pentru ca nu se confirma", a sustinut profesorul NaeGeorgescu.(Adevarul, 19.06.2007)Departament ATI, Cardio si Neonat400489 CLUJ-NAPOCA, Str. Republicii nr.65-67Tel:+40-(0)264-599331; Fax:+40-(0)264-596270www.temco.ro,Dr. Dan Dutu ddutu@temco.ro,Mobil: 0744-599734Kinet. Alice Boncea, aboncea@temco.ro,Mobil: 0746-177155MONITOR PEDIATRIC PENTRU FUNCTIILECEREBRALE EEG, OLYMPIC CFM 6000‣ un instrument valoros in diagnosticare sitratament‣ reduce semnificativ timpul necesar pentruluarea unei decizii‣ monitorizeaza statusul neurologic general‣ detecteaza convulsiile (inclusiv manifestarilesub-clinice) si determina gravitatea,durata sifrecventa‣ monitorizeaza efectul medicamentelor si altratamentelor‣ ajuta la determinarea necesitatii unei EEG‣ ajuta la identificarea si anticiparea efectelorencefalopatiei hipoxic-ischemica (EHI)160

ASPECTE CREŞTINE ÎN LIRICA EMINESCIANĂ161Pr. Prof. Dr. Cezar VasiliuUniversité de Sherbrookee-mail: cezarvasiliu@yahoo.comLa 15 iunie ac., românii de pretutindeni, din ţară şi de dincolo de fruntariile ei, strânşi înjurul bisericilor şi comunităţilor lor, comemorează120 de ani de la moartea Luceafărului poezieiromâneşti, poetul nepereche Mihai Eminescu.Mai întâi o precizare. Mihai Eminescu nu este un poet religios în sensul strict alcuvântului, epitet ce i se cuvine mai ales unui Vasile Voiculescu, Tudor Arghezi sau DanielTurcea. Suntem siguri că el şi-a primit educaţia religioasă în familie, mai ales de la mama,evocată atât de sugestiv în poezia "O, mamă". Însetat de cunoaştere, a fost un lector asiduu alcărţilor vechi, inclusiv a celor bisericeşti. Mai mult, avea unchi şi mătuşi retraşi la mânăstirilemoldovene, care i-au îndrumat paşii spre biserică. O indicaţie preţioasă este însemnarea unuiduhovnic pe o veche carte bisericească, descoperită de curând, care glasuieşte : "Pe ziua deSfinţii Voievozi, din anul 1886, m-a chemat la mânăstirea Neamţu, la bolniţă, şi l-am spovedit şil-am împărtăşit pe poetul Mihai Eminescu. Iar Eminescu era limpede la minte, numai tare posacşi trist şi mi-a sărutat mâna şi mi-a spus : Părinte, să mă îngropaţi la ţărmul mării şi să fie într-omânăstire de maici şi să ascult în fiece seară, ca la Agafton (mânăstire de maici lângă Botoşani)cum cântă "lumină lină" (Arhim. B. V. Anania, Ipostaze lirice eminescene, în Telegraful Român(Sibiu), 1-15 Iunie 1989, p. 1).Deci, poetului îi erau familiare sfintele slujbe şi iubea imnul "lumină lină", unul din celemai frumoase din cadrul vecerniei ortodoxe. Cât priveşte taina spovedeniei, chiar dacă i-a fostsugerată sau iniţiativa i-a aparţinut, cert este faptul că s-a spovedit şi s-a împărtăşit, sărutândmâna călugărului duhovnic, ca un bun creştin care se apropie senin de moarte, considerând-onumai o trecere la altă stare, aceea a veşniciei, cu recompensele şi pedepsele ei în funcţie deviaţa pământească - cum învaţă Biserica Ortodoxă.Una din poeziile cu conţinut religios este Învierea în care sunt prezentate antitezele,atât de dragi poetului. Clipele care preced cea mai mare minune - Învierea din morţi a Domnului- stau sub pecetea tensiunii dintre întuneric şi lumină, dintre frig şi căldură, dintre moarte şiviaţă, punând deci în opoziţie nimicnicia umană cu măreţia divină.Într-un cadru mistic, după ce orologiul vremii a bătut cele 12 trepte, liniştea punestăpânire pe biserică, nemaiauzindu-se decât glasul preotului ce cheamă:"Veniţi de luaţi lumină!"."Un clopot lung de glasuri vui de bucurieColo-n altar se uită şi preoţi şi poporCum din mormânt răsare Christos învingătorIar inimile noastre s-unesc în armonie"Împreună, deci, preoţi şi popor, văd biruinţa Mântuitorului "lumina ducând-o/Celor dinmorminte" cu "moartea pre moarte călcând-o" cum mărturisim în troparul Învierii, şi - ca unsingur glas - răsună imnul apoteozat :"Cântări şi laudă-nălţămNoi, Ţie, UnuiaPrimindu-l cu psalmi şi ramuriCântând aleluia !Christos a înviat din morţiCu cetele sfinte,Cu moartea pre moarte călcând-oLumina aducând-o

Celor din morminte".Deşi cunoscutul tropar al învierii foloseşte verbul "a dărui", poetul utilizează altul, maidinamic, "a duce"; Domnul însuşi duce celor din morminte lumina, adică viaţa, referire clară ladogma creştin ortodoxă a pogorârii la iad a Mântuitorului, ceea ce face din acest poem "untratat de teologie a Învierii. Unirea în treime a lui Iisus este clar reliefată "Noi, Ţie, Unuia", iarÎnvierea nu este un lucru consumat istoric, ci actual, "preoţi şi popor privesc uimiţi dar bucuroşicum Domnul se ridică din mormânt învingător" (Pr. Gh. Calciu, Ortodoxia lui Eminescu în"Rugăciune" şi în alte poezii, în volumul Centenarul Eminescu, San Diego, 1989, p. 8)În altă ordine de idei, sunt cercetători avizaţi care consideră că una din sursele deinspiraţie ale celebrului poem Luceafărul este prologul Evangheliei după Ioan. Hyperion este oentitate increată, coexistând din eternitate cu Părintele său, părtaş cu acesta la crearea lumii,întrupat cu menirea de a lumina făpturile şi în imposibilitatea ontologică de a părăsi condiţia luidivină. În el se concentrează atât Logosul primordial, cât şi cel întrupat, Eminescu găsind înuniversul creştin un filon de aur pentru poezia sa. (Arhim. B. V. Anania, Drama divină a luiHyperion, în "Telegraful Român" nr. 17-20,1983).Dintotdeauna, Biserica Ortodoxă ca şi cea Catolică de ambele rituri (latin şi oriental), auacordat un cult special Sfintei Fecioare Maria.Eminescu va dedica Sfintei Fecioare Maria două poezii, "Răsai asupra mea" şi"Rugăciune"."Răsai asupra mea" este unul din sonetele cele mai reuşite ale poetului."Răsai asupra mea, lumină linăCa-n visul meu ceresc d'odinioară,O, maică Sfântă, Pururea FecioarăÎn noaptea gândurilor mele, vină".Familiarizat cu terminologia ortodoxă, poetul mărturiseşte dogma pururei feciorii aMaicii Domnului, definită la Sinodul Ecumenic de la Efes din 431, acceptând faptul că s-aînvrednicit să fie Născătoare de Dumnezeu. În plus, revine termenul "lumină lină", ceea ce ducela concluzia indubitabilă că Eminescu era fascinat de vecerniile ortodoxe, ca cele de lamânăstirea Agafton, din mărturia-testament de mai sus. El îşi recunoaşte teluricul păcătos, chiarînstrăinarea de credinţă, poate datorită şi indianismului sau pesimismului schopenhaurian, întrunvers subtil "în noaptea gândurilor mele, vină", dar speranţa - virtute teologică prin excelenţă -îl îndreptăţeşte să invoce ajutorul divin pe calea mântuirii:"Dă-mi tinereţe, redă-mi credinţaŞi reapari din cerul tău de steleCa să te-ador de-acum pe veci, Marie"Scriind acest sonet în 1879, Eminescu - similar cu Fericitul Augustin în "Retractari" - serăscumpără de înstrăinarea religiei, exprimată plastic în "Împărat şi proletar" din 1874, poeziecu caracter social a cărei frază "Religia, o frază de dânşii inventată / Ca cu a ei putere să văaplece-n jug", repetată pâna la saturaţie şi scoasă din adevăratul ei context, i-a făcut pe criticiiliterari ai regimului fără Dumnezeu să-l considere un "ateu". Aici, Eminescu îşi recunoaşte vinaînstrăinării şi imploră smerit şi umil ajutorul ceresc, pentru ca cea mai sfântă dintre sfinţi,Fecioara Maria să mijlocească la Părintele luminilor pentru răscumpărarea lui: "redă-micredinţa", două cuvinte mari care atestă cunoaşterea dogmei răscumpărării, atât de importantăîn Ortodoxie.O altă poezie religioasă, superbă ca fond şi formă, este "Rugăciune" scrisă tot în1879. Şi aici expresia lirică este o ipostază a spiritului, fiinţa noastră păcătoasă deschizându-seca un crin, ca un vas purificat, prin durere şi rugăciune, pentru a primi binecuvântarea Domnuluiprin sfinţii Săi, în acest caz prin Sfânta Fecioară.162

În lumea creştină, Maica Domnului este ocrotitoarea corăbierilor, iar lăcaşul de cultortodox are forma unei nave, simbolizând arca Bisericii care traversează istoria spre eternitateşi mântuire. Aşa se explică faptul că în iconografia bizantină, Maica Domnului este zugrăvită pebolta altarului - la prora - cu privirea şi braţele deschise ocrotitor către credincioşii dinăuntrulnavei. Mesajul este clar: "noi, cei bântuiţi" de "valul" istoriei, în "nava" bisericii suntem protejaţide Domnul Hristos aflat la cârmă şi de Sfânta Fecioară, aflată la prora bisericii (Arhim. B. V.Anania, Ipostaze, ... p. 2)Versurile sunt de o frumuseţe fără seamăn:"Crăiasă alegându-teÎngenunchiem, rugându-teÎnalţă-ne, ne mântuieDin valul ce ne bântuieFii scut de întărireşi zid de mântuire"Poemul este un adevărat axion, o laudă sfântă adusă Sfintei Fecioare Maria unde, pelângă elementele ortodoxe menţionate, întâlnim şi termeni catolici, ca cel de "regină", slavonizatîn "crăiasă" sau ideea că Sfânta Fecioară poate mântui - dogma catolică al lui "co-redemptrix"(împreună mântuitoare) cu Hristos, care diferă substanţial de cea ortodoxă, ce spune că numaiDumnezeu poate mântui.În rest, cele două strofe urmează corect terminologia ortodoxă, supravenerarea(hiperdoulia) Maicii Domnului fiind exprimată cu smerenie răsăriteană, nu majestos ca la catolici(Pr. Gh. Calciu, op. cit., p. 9).Finalul "Rugăciunii" îmbină majestuozitatea cu smerenia, teologia cu pietatea:"Rugămu-te-ndurărilorLuceafărului mărilorAscultă-a noastre plângeriRegină peste îngeriDin neguri te aratăLumină dulce, clarăO, Maică Preacuratăşi Pururea Fecioară, Marie".Am lăsat voit la urmă un alt giuvaer al liricii eminescene, "Colinde, colinde", de o sensibilitateşi delicateţe fără egal. Iat-o, în întregime:"Colinde, colinde/E vremea colindelorCând ghiaţa se-ntinde/Asemeni oglindelorŞi tremură brazii/Mişcând rămureleleCăci noaptea de azi-i/Când scânteie steleleSe bucură copiii/Copiii şi feteleDe dragul Mariei/ Îşi piaptănă pleteleDe dragul Mariei/ Şi-a MântuitoruluiLuceşte pe ceruri/ O stea călătorului"subtilă aluzie la Steaua ce i-a călăuzit pe Magii din Răsărit până la peştera Bethleemului acum2000 de ani.Eminescu s-a adăpat la izvorul nesecat al folclorului românesc, începutul cunoscute-i"Doina" - "De la Nistru pân-la Tisa/ Tot Românul plânsu-mi-s-a", nefiind altceva decât ideeaunui colind din Transilvania ce glăsuieste: "P'lângă Mureş, p'lângă Tisa/Maica Sfântă plimbă-mi-163

s-a" unde, din dorinţa de a-L face pe Prunc mai de-al nostru, Sfânta Fecioară nu mai caută locsă nască în Ţara Sfântă, ci pe meleagurile Mioriţei (Cezar Vasiliu, Nihil sine Deo. Eseuri istoriceşi teologice., San Diego, 1990, p. 43)S-a scris mult despre pesimismul lui Eminescu, rod al influenţei filozofiei lui Kant şiSchoppenhauer sau al vechii spiritualităţi a Indiei asupra gândirii sale. Desigur, în viaţa sa,poetul a avut parte, ca oricare dintre muritori, de frământări şi revoltă, de necazuri şi decepţii, decăderi şi de ridicări, dar ele nu i-au smuls din suflet credinţa în Domnul şi în sfânta Maică,Pururea Fecioară. Ideile dogmatice exprimate, mai ales cele din domeniul mariologiei, ni-lprezintă ca pe un cunoscător profund al dogmei ortodoxe, numind Biserica Ortodoxă "MaicaNeamului Românesc".Omul de cultură complet - cum l-a desemnat Noica, profetul - cum l-a numit Iorga, celce a dat un stil sufletului românesc, după G. Ibrăileanu, Mihai Eminescu este darul cel mai depreţ pe care Dumnezeu l-a făcut limbii şi poporului român!Veşnică să-i fie pomenirea!Departament Olympus-Endoscopie Flexibila021353 BUCURESTI, Str. Calusei nr. 69ATel: +40 - (0)21.252.46.50; Mobil: 0745-594854, Fax: +40 - (0)21.252.46.67www.temco.ro, office@temco.roDr. Dragos ALDEA, daldea@temco.ro, Line Manager, Tel: 0745-114998Videocolonoscop Olympus –EXERA II,se observa calitatearidicata a imaginii endoscopice.164

Cel fără de pereche şi George Filip sunt trişti:a plecat din viaţă sculptorul Vasile Gorduz,cel care l-a zidit pe Eminescu în bronzul veşniciei. (Foto: Maria Filip)165

MIHAI, RĂSPUNDE-MI...Frate Mihai, azi e mileniul trei.Cum e pe-acolo, prin eternitate?Să ştii că mă tot duc la blândul TeiCu frunzele de timp cutremurate.GEORGE FILIPPe-aici, pe jos, sunt vremuri de restriştiŞi nimeni, nici cu sine nu-şi e frate.Au năvălit piraţii anticriştiIar Dumnezeu ne cearta şi ne bate.Mihai, intreabă-l tu pe Dumnezeu:Au belzebuţii i-au luat puterea?Daca-i bătrân, Mihai, spune-i că euÎl rog să-ţi lase ţie cerul şi averea,Averea de a plânge pentru noi.Averea de-a ne naşte şi-a murire.Averea de-a rodi sub sfinte ploi,Averea sfintei Sfânta-Pomenire.Mihai, noi te serbam în orice ziŞi chiar în ciuda haitelor lichele;E dreptul nostru - dreptul de a fiRedută-n faţa frunţilor tembele.N-am mai cântat de mult, nu mai cântăm.Tu ne-ai lăsat doar Doina-mioriţă,Dar ştim al dracu să ne împuşcămApoi bocim colivele-n troiţă.Mai ieri am vrut, Mihai, să te zidimLângă pribeaga noastră mănăstireDar n-am primit verdict să te sfinţimŞi te-am lăsat acolo-n nemurire.Fratele meu, o clipa doar mai staiCă-mi plânge iar plaivasul între deşte;Luceafăr blând, prea pute-a putreagaiIar Teiul tau e trist şi rugineşte.Du-te Mihai, azi e mileniul trei.Eu sper să fii Luceafar printre îngeri.Pe-aici trudim să punem un temeiLângă golgota marilor înfrângeri.Nu ţi-am mai scris de mult fiindcă-s robŞi robii n-au sentinţa de-a da grai,Aşa că eu ramân cerşind la podŞi te astept să-mi scrii - frate MIHAI!LA MIHAI - RĂSTIGNITULMIHAI, te-am răstignit la Montrealşi ţi-am bătut piroane, în pământ,pământul ăsta care ne mai rabdă:un colţ de rai promis, râvnit şi sfânt.ridică fruntea, numără-ţi nepoţii,atâţi câţi prin pierzanii am ramas.suntem români şi prin legenda noastrănoi pribegim cu limba ta - în glas.cu trăistile prea pline de bucateprin lumea asta largă pribegimşi când simţim cuţitu-nfipt în spate,ne mai minţim - Mihai - că ne iubim.fii blând pe soclul tău şi ne mai iartă.colacul ce-ţi aducem azi e micşi iartă-ne Mihai - şi ne tot ceartă,iubirea nu dospeşte din nimic.tu dormi Mihai - respiri eternitate.noi am uitat de sfintele pomenişi prea sătui de-atâta voluptatenoi nu mai suntem buni samariteni.e ziua Ta - când te-ai născut din ceruri.ţi-am pironit picioarele-n pamantşi suntem trişti - şi te jelim prin leruriMihai al nostru, doamne drept şi sfânt...Bocir-ar şi irozii ăştia surziCare se nasc prin roşii cafenele.Trisorii lumii, Doamne, sunt absurziFiindcă au supt la mamele-căţele.166

Debut Traian BartoşLA STEAUA... ( EMINESCU )Când mă gândesc la Tine, mă simt mic,Precum un bob ce-alcătuie nisipul,Căci Tu eşti pentru mine arhetipul,Faţă de care eu sunt un nimic!Aş vrea să mă apropii doar un pic,Nu să Te văd, că-Ţi port în suflet chipul,Ci să m-ajuţi să sparg stereotipulDin versu-mi poticnit de ucenic!Cu cât cred că m-apropii, mai departeTe simt, iar de deschid măiastra-Ţi carte,Cu-atât îmi e efortul mai sisific...Şi-astfel, luând-o zilnic de la capăt,Dorind prin tine să mă identific,Constat ce greu îmi e să mă recapăt!REDESCHIZÂNDU-ŢICARTEA...Redeschizându-ţi cartea, de mult îngălbenită,Mă minunez şi astăzi cum ai putut să furiDin marea nemuririi atâtea picături,Când ea-i cu toată lumea atâta de zgârcită...A geniului sete, în veci nepotolită,Nu udă buza arsă a orişicărei guri,Cum nici buna sămânţă-a Sfintelor ScripturiNu prinde rădăcină-ntr-o minte rătăcită...Ajuns mult prea devreme-n Câmpiile-elizee,De pe Pământ ştiut-ai că viaţa este vis!În sferele în care lumea-i doar o idee,Un loc căruia omul îi spune Paradis,Alăturea de tine ar merita să steie,Căci îl cunoşti prea bine, Sărmanul Dionis!O noua viziune asupra fototerapieiLED-urile emit lumină albastră de ultimageneratie pentru tratamentul icterului lanou-nascutiNeoBlue LED Phototherapy167Departament ATI, Cardio si Neonat400489 CLUJ-NAPOCA, Str. Republicii nr.65-67Tel:+40-(0)264-599331; Fax:+40-(0)264-596270www.temco.ro,Dr. Dan Dutu ddutu@temco.ro, Mobil: 0744-599734Kinet. Alice Boncea, aboncea@temco.ro, Mobil: 0746-1771

Academicianul Dumitru FarcasCelebrul maestru al cîntecului românescva primi titlul de "Doctor Honoris Causa"al Academiei de Muzica "GheorgheDima" din Cluj-NapocaCariera artistica a taragotistului DumitruFarcas dureaza de aproape jumatate desecol. Titlul de "Doctor Honoris Causa" vineca o recunoastere academica a unui efortsustinut, de fiecare zi, pentru a se mentinela cele mai înalte cote valorice. Multe dinmelodiile populare au cunoscut adevarataglorie numai dupa ce au trecut printaragotulul sau fermecat. Artistul aîmpartasit "Foii Transilvane" cîteva gîndurilegate de acest eveniment, care va avealoc vineri, 7 februarie.- Cum ati reactionat la primirea vestii?- Va spun sincer ca nu ma asteptat saprimesc titlul, pentru ca este unul de marenoblete si de mare prestigiu. Îl vad ca pe orecunoastere a activitati practice pe caream dus-o de peste 45 de ani. Eu sîntprodusul a doua prestigioase institutii decultura si arta din Cluj, Liceul de Muzica siAcademia de Muzica "Gheorghe Dima". Mabucur foarte mult pentru acest titlu, simultumesc profesorilor si senatului168Academiei, rectorului Aurel Marc,pentru onoarea pe care mi-au facuto.- Ocupa muzica traditionalaromâneasca locul pe care-lmerita?- Totul evolueaza în timp. Oameniise schimba, si muzica odata cu ea.Melodiile autentice, traditionale aufost "talmacite în timp", în decursula zeci si sute de ani. Ele au devenitvaloroase, dar nu peste noapte saupeste zi. Nu poti spune "am facut uncîntec" cum mai auzi pe cîte unul.Melosul popular a trecut prin viugrai si prin exprimare orala, legat deevenimentele vietii, cum ar fi nunta,catania si altele, din generatie îngeneratie, de la interpret lainterpret, de la individ la individ,pîna a ajuns la o oarecare forma, încare sa-si cîstige valoarea. Eu îmiamintesc cum, pe vremea cînderam elev în Grosi, învatatoarea neacerut sa-i spunem ce întelegem noi prinfolclor. Eu am raspuns ca e "atentiuneapoporului". Învatatoarea m-a corectat,spunîndu-mi ca e întelepciunea poporului(folk lore). Dar acuma stiu ca nu am gresitprea mult cu raspunsul meu. Daca noi, capopor, nu sîntem atenti, daca nu stim sa nepastram aceasta avutie, o pierdem, cum aupatit-o belgienii sau olandezii. Noi avem celmai bogat folclor din lume. Cele 33 demotive originale ale muzicii traditionaleromânesti l-au facut pe Arghezi saînlemneasca de uimire. Însa astazi, înavalansa asta de ETNO, de emisiuni cucopii vedeta, nu facem decît sa-i naucim decap pe cei mai tineri. Nu poti face vedetadintr-un copil, peste noapte. Copilul trebuiesa învete sa munceasca pentru talentulsau. Arta fara o baza culturala nu se poate.Eu ca student, exersam 8 ore pe zi. Si azilucrez zilnic 3-4 ore, pe taragot, sau facîndexercitii de respiratie.- Ce proiecte de viitor aveti?- Am în plan doua spectacole, la Bucurestiîn 12 mai, la Sala Palatului, si la Cluj pe 17mai, la Teatrul National. Voi fi înconjurat deprieteni, care vor cînta alaturi de mine. Ar fifost normal sa fac spectacolul în sala Casei

de Cultura a Studentilor, dar m-am lovit deo anormalitate, asa ca voi face concertul laTeatru. Voi avea invitati pe Corina Chiriac,Florin Piersic, Dorel Visan, Aurel MarcrectorulAcademiei de Muzica. Va participa"Cvartetul Transilvan", cu Victoras Silaghi sicolegii sai, Gheorghe Turda, SofiaVicoveanca, precum si corul "Icoane"împreuna cu mentorul lor, Ioan Bocsa. Seva lansa o carte scrisa de LaurentiuHodorog cu întreaga mea activitatedin1962. Va aparea si un CD. Nu va fi unspectacol prea lung, ca vreau sa putemtrage concluziile dupa, în voie buna. Va fi osarbatoare a împlinirilor sufletesti si unelogiu al prieteniei."Eu îmi amintesc cum, pe vremea cînderam elev în Grosi, învatatoarea ne-a cerutsa-i spunem ce întelegem noi prin folclor.Eu am raspuns ca e "atentiunea poporului".Învatatoarea m-a corectat, spunîndu-mi cae întelepciunea poporului (folk lore). Daracuma stiu ca nu am gresit prea mult curaspunsul meu. Daca noi, ca popor, nusîntem atenti, daca nu stim sa ne pastramaceasta avutie, o pierdem, cum au patit-obelgienii sau olandezii.", Dumitru FarcasMuzica este graiul sufletului său, felul săuunic de a simţi şi de a transmite de fiecaredată când urcă pe scenă, zâmbet şi emoţie.Îndrăgitul artist Dumitru Fărcaş împlineşteastăzi 71 de ani. Jurnalul Naţional îi urează"La mulţi ani!".de Roxana Vintila 12/05/2009"Ziua mea va însemna anul acesta o«întâlnire» cu vatra şi cu fiii satului. Sunttare nerăbdător să termin casa părinteascădin satul în care m-am născut (n.r. - dinjudeţul Maramureş), măcar pentru a maiputea visa la anii dragi ai copilăriei.Mi-e dor de acei ani, aşa cum au fost, înciuda timpurilor destul de grele. Mi-e dor deoamenii din sat, pe care îi caut de câte oriam posibilitatea. Mi-e dor de acea viaţăfrumoasă. La mine în sat au fost atâţiaoameni extraordinari, harnici şi talentaţi. Înfamilie, cam toţi am cântat. Fraţii mei aucântat la clarinet, eu la fluieraş."169ESENŢA VIEŢII"Prin '56 am fost îndrumat spre Liceul deMuzică din Cluj. Din '60 am pus bazeleAnsamblului Naţional «Maramureşul». Înacea perioadă am participat la FestivalulInternaţional de la Helsinki, unde am obţinutmarele premiu. În '62 am venit laConservatorul «Gheorghe Dima», unde ampus bazele «Mărţişorului», cu care am făcutmulte turnee, în special în Europa. Amcolaborat cu Ansamblul «GrigorePreoteasa», unde era şi marele maestruGheorghe Zamfir." "Ultimii ani au fostextraordinari pentru mine. Am sărbătorit 50de ani de Ansamblu «Mărţişorul», cel pecare eu îl conduc de la începutulînceputului.Am fost dator din anul I de studenţie săconduc acest Ansamblu al Casei de Culturăa Studenţilor din Cluj. Am primit titlul deDoctor Honoris Causa al Academiei deMuzică «Gheorge Dima», pe care amabsolvit-o în '67. Înainte cu un an sau doiam fost decorat cu ordinul Meritul Culturalîn grad de Mare Ofiţer, am fost decorat depreşedintele României cu CruceaServiciului Credincios în Grad de Cavaler."HRANĂ SPIRITUALĂ"Tot în ultima perioadă a apărut o cartedespre cariera mea artistică, care seintitulează «Zbor spre nemurire». Este unvolum ce surprinde esenţa sufletului meu:muzica - este modul meu de viaţă. Aş puteaspune că muzica este tot ce am mai scumppe lumea aceasta...Aşa cum spunea marele Enescu, trebuie săvibrezi tu însuţi ca să-l poţi face pe auditorsă vibreze.Se pare că am reuşit să ajung la sufletulpublicului, pentru că aprecierile lui vin depeste tot unde mă duc... Sper ca în anii ceurmează să mai pot dărui spectatorilor aceahrană spirituală de care au nevoie pe lângăpreocupările lor zilnice."APARATURA MEDICALA – REPREZENTANTA,SERVICE

Radu Gyr-Demetrescu: Poetul mişcării naţionale,dascălul şi martirul închisorilor comunisteCIMITIR DEDEŢINUŢIAlături de temniţă, pe-orână, pe-o coastă,Cimitirul nostru adastă.Tace. Aşteaptă sicriesăracecu număr de smoală scris pe capace.Cimitir fără iarbă – doar humă –ocolit ca o molimă neagră de ciumă.Morminte fără poveste,unde nu-ngenunchează neveste,unde mame nu plâng,unde nu cad lacrimi de ţânc….Crucile, strâmbe şi şchioape,vrură să fugă, să scape,dar numai o clipa rebele –parc-ar fi fost somate de santinele:au stat pe loc. S-au supus.Au ridicat mainile-n sus.Uite, gardienii le-au pus în fiarepentru încercare de evadare…Cinci….zece…treizeci…toate la fel,toţi deţinuţii prezenţi la apel,toţi aliniaţi pe-un singur tăpşan,ca la inspecţia domnului prim-gardian.Cât îi seară şi umbră,frunzele toamnei tot umblă,tremură-n cerc, cad pe morminte,scrise cu sânge fierbinte,ca niste flori roşii, amare:matricole de-ncarcerare.Cât îi noapte înaltă,cimitirul cu taine tresaltă.Cât îi luna pe coame,crucilor parca li-e foame:din gropi, din nămol, osândiţii,uscaţii, flamânzii, lihniţii,cu braţele-ntinse spre lunăîi cer paine caldă şi bună.Cât bat stelele-n osânde,crucile-s haite flamânde…Şi gropile-şi spun între ele în şoapte:- Hei, maine ori poimaine noapte,Poate-o scrâşni sub noroisi 632,sau 807.Cât îi ziua de lungă,vântul le număr-n dunga:Radu GYRDepartament ATI, Cardio si Neonat400489 CLUJ-NAPOCA, Str. Republicii nr.65-67Tel:+40(0)264-599331; Fax:+40-(0)264-596270www.temco.ro,Dr. Dan Dutu, ddutu@temco.ro,Mobil: 0744-599734Kinet. Alice BONCEA, aboncea@temco.ro,Mobil: 0746-177155OXYGEN HOODS- CORTURI DEOXIGEN, cu un design transparent siaerodinamic, mastile de oxigen Natus,ofera solutii de calitate, pentru terapia cuoxigen a nou-nascutilor.170

Workshop Roumanie/Romania, Cluj-Napoca, September171

2-5, 2009, under the patronaje of172

Corespondenţă din Montreal, de la Adrian ErbiceanuTraian Gărduş – 70• medalion aniversar •Poetul, epigramistul şi, nu în ultima instanţă, profesorul de limba engleză,Traian Gărduş, pe data de 26 mai va intra în categoria septuagenarilor. S- a născut înTransilvania, în satul Luncani, judeţul Cluj. De necrezut, dar şi umoriştii pot ajunge lavârsta înţelepciunii!Binecunoscut în România,în special ca umorist (este titularulcarnetului cu numărul 19 al ClubuluiEpigramiştilor „Cincinat Pavelescu”din Bucureşti, club cu peste 300 demembri), Traian Gărduş slujeşte încontinuare limba şi literaturaromână, ca şi cea a lui WilliamShakespeare, în metropola de pemalurile fluviului St. Laurent.Prin prezenţa sa activă şiscrierile sale umoriste, răspânditeprin revistele de cultură din ţară şidin Canada, el îşi onorează cu brioapartenenţa la Asociaţia Scriitorilorde Limbă Română din Quebec.Traseul său sinuos, pornitdintr-un sat de pe malul Arieşului şipână la cel de a fi titular al Catedreide limbă engleză la ColegiulNaţional I.C. Brătianu din Piteşti,post pe care l-a ocupat vreme depeste 30 de ani, a lăsat urme viiasupra întregii sale activităţi.Mulţi dintre foştii săi elevi,risipiţi pe mai toate meridianeleglobului, ca vorbitori sau chiarprofesori de limbă engleză, ţin încălegătura cu el, ca semn al preţuirii şidevotamentului pe care i-l poartă.Prezent de peste treidecenii în viaţa revuistică românească, Traian Gărduş a semnat nenumărate miniaturiliterare, eseuri şi traduceri, toate spre deliciul cititorilor. Colaborator frecvent la revisteprecum „Argeş” – Piteşti, „Astra” – Braşov, „Orizont” – Timişoara, „Luceafărul” –Bucureşti, „Tribuna” – Cluj, „Urzica” – Bucureşti, ca şi la mai toate almanahurile vremii,poetul şi-a făcut numele cunoscut. Nu e de mirare, în acest caz, că a fost preţuit denumeroşi confraţi, solicitându-i-se colaborarea. Nume ca Nicolae Crevedia, Al. Clenciu,D. C. Mazilu, acad. Şerban Cioculescu, Mircea Trifu, Anghel Dumbrăveanu, NegoiţăIrimie, Nicolae Stoie, Mihail Diaconescu etc., i-au fost apropiaţi şi i-au savuratproducţiile.Autor a două volume de poezie: „Poemele Afroditei – 101 rondeluri de amor”,cât şi a apreciatului volum „Caleidoscop epigramatic”, Traian Gărduş este prezent în173

peste 15 antologii de epigrame. Împreună cu Lăcrămioara Stoie a publicat, în traducere,„Domnul Teste în America” , operă a scriitorului Andrei Codrescu.Traian Gărduş la 70 de ani? Se pare că este o nouă glumă bună la adresanoastră!Activ, aşa cum îl ştim, aşteptăm încă multe producţii literare cu care să nedescreţească frunţile şi să ne reamintească, cu gândul spre viitor, de cele lăsate înurmă.La mulţi ani!, maestre Traian Gărduş!Câteva poezii de Traian GărduşPoet în BalcaniaOh, inima, un glob de fosfor purCe se aprinde şi se stinge-n pripă,Amorul meu e foşnet de aripăDe fluturi albi sau păsări de azur.Poet balcanic, suflet în risipă,Iubito, sunt un cavaler sperjur.Adesea plâng, mă blestem şi mă jurMizând mereu pe îngerul din clipă.Din tot ce noaptea noastră înfiripă,Mefistofel, la braţ cu Faust, Ur,Vin zorile cu dinţi de balhurZdrobind avan ideea din poem;Cu pana, vinul şi-antica mea pipă,Sfinţind un vers, te cânt, te chem, techem…Poem la Luncani – Cluj*Arieşul, râu de aur peste plaur,Cu peşti de-argint prin unde de argint –Pe şteampuri înfloresc aripi de aurSi toate sub lumină de Corint.Mai jos, pe vad, e vechea noastrămoară,Pe-o ramură de verde labirint,Castel medieval, cu hiacint –Vă simt, mă rechemaţi, a câta oară?...O mamă cu un prunc pornesc sprecasă,E început de viforoasă seară –Bătrâne doruri sufletu-mi apasă;Prin cruciade bizantineDe ani şi ani înarmurat…174Oh, Doamne, cum în toamnă mănfioarăCel plâns al vântului prin crengi de pini–Doar Tu, Măicuţă, poţi să mă alini!...__________________*Luncani - satul de naştere al poetului– aparţinător comunei Luna, situată înzona de contact a Câmpiei Turzii cuColinele Luduşului, pe cursul inferior alrâului Arieş. De altfel, cândva, comunas-a numit şi Luna de Arieş.Starul amoruluiNe-am cunoscut la New-York, într-unbar,Era o seară de fantasme plină;Purta o diademă de reginăŞi-avea-n priviri sclipiri de jaguar…Avea şi-o blană nouă, de felină,Sorbea Bourbon din bolul de cleştar,Din gura parfumată cu nectarIradia o tainică lumină.Eram frumoşi şi tineri, plini de vise,Cu-ambiţii de Ulis’ şi de Icar;Vorbeam, citam din cărţile nescrise,Plutind pe cel mai clar plai selenar.În zori, plecam în braţe cu silfida,Dar, vezi, pe-atunci, nu prea ştiam deSIDA!Bătrânul cavalerAcum, bătrân şi vinovat,Mă-ntorc, Domniţa mea, la tineŞi rănile de doruri plineRâvnesc iar pacea din palat.Şi-acum, bătrân şi vinovat,Mă-ntorc, Domniţa mea, la tine…

Iatacul nostru preacuratStropeşte-l dar, cum se cuvineCu-arome fine, levantine,Căci vin ca mire şi bărbat,Acum, bătrân şi vinovat…La vremea duzilor pe rodLa vremea-naltă-a duzilor pe rodMă simt acelaşi de odinioarăCând alergam din zori şi până-n searăDormind apoi în fânul nou din pod.În zilele de foc şi-azur de vară,Sunt agitat ca un copil nerod;La vremea-naltă-a duzilor pe rodMă simt acelaşi de odinioară…Ah, duzii mei, din auritul glod,Mă stăpâniţi cu-o vrajă tutelarăŞi-aş vrea să fiu sub umbra voastrăiară…Vedeniile tulbură şi rod…La vremea-naltă-a duzilor pe rod.Ehei, Florarul…(Mie însumi)Acum, cât suntem încă în Florar,Şi ne cuprind arome-atât de rare,Voi, dulci miresme, faguri şi nectare! –Ne-ndeamnă la visare, aşadar…Când fiecare doamnă este-o floare,Şi fiecare bard e plin de har,Cerneala e Pinot de Murfatlar –În vremea-aceasta, nimenea nu moare!Prefacerea, cu tot cortegiul ei,De luptă surdă pentru os, putere,Mă lasă rece, sunt nişte mişei! –Eu, suveran, mă plimb prin alte ere…Florarul e miracol, dacă vreţi:Acum se nasc cei miruiţi PoeţiDepartament ATI, Cardio si Neonat400489 CLUJ-NAPOCA, Str. Republicii nr.65-67Tel:+40-(0)264-599331; Fax:+40-(0)264-596270www.temco.ro,Dr. Dan Dutu ddutu@temco.ro,Mobil: 0744-599734Kinet. Alice Boncea,aboncea@temco.ro, Tel: 0746-177155Sistemul OLYMPIC COOL – CAP este un sistem unicsi complex care foloseste o casca de racire, pentru arealiza racirea selectiva a creierului, in timp cetemperatura corpului ramane in limite normale datoritafolosirii unui radiator.SINGURUL DISPOZITIV APROBAT DEFDA IN TRATAMENTUL ENECEFALOPATIEIHIPOXIC – ISCHEMICA (EHI) LA COPII NASCUTI LA TERMEN175

SumarCap. I (Coordonatori Luminiţa Pleşca-Manea, Pompiliu Manea)Studii şi cercetări ştiinţificeTransformarea sistemelor micro-radio-fotografice in sisteme standard cu raze X cuaplicaţii in România(Waedt H, Popa M, Manea P)................................................................Reverse Engineering of some Cardiovascular Devices (Rafiroiu D, Iancu A, Lazăr A,Tiseanu I, Crăciunescu T, Hart J) ........................................................Les turbines axiales-generalites (Vladimir Săplăcan) ......................Markerii inflamaţiei bronşice cronice in astmul bronşic la copil(Sorana Stăticescu, M.V. Nanulescu) .................................................Analiza non-lineară computerizată (NLS)-noua metodă de diagnostic şi terapieneconvenţională (Mărginean L, Pleşca-Manea L, Sfrigeu C, Lupuţ G, Mărgineanu A.M,Ţopârlan E.G, Bujoreanu I) ................................................................Aportul NLS (analizei non-lineare) multidimensionale in diagnosticul precoce albolii vasculare periferice (Pleşca-Manea L, Mărginean L, Sfrigeu C, Puia O, Lupuţ G,Ţopârlan E.G, Bujoreanu I)...............................................................Utilitatea antibiogramei in alegerea terapiei antibiotice in infecţiile de tract urinar lacopil (Boros E, Sabau R, Man S) .....................................................Osteoporoza –Boala tăcută (Dr.med. Gheorghe Crăciun)..............Din istoricul „tehnicienilor de aparatură medicală”-Bioingineria medicală(Pompiliu Manea)................................................................................Resolutions promoted by Alexandru Herlea and adopted at the XXIII InternationalCongress of History of Science an Technology (Alexandru Herlea).....................Cap. II (Coordonator-ralizator consilier juridic Ioan Pruncu)Documentar legislativLegi, decrete şi alteleNote cu privire la apariţia unui act normativ de interes......................Acte de stare civila ................................................................................Despre numele şi domiciliul persoanei fizice.......................................Un punct de vedere deschis şi ferm ......................................................Răspunderea materială şi patrimonială in cazul desfacerii nelegale a contractuluide munca ................................................................................................Ştiaţi ca...?...............................................................................................150 de ani de la Unirea Principatelor ...................................................Alexandru Hodoş: o mare personalitate a literaturii româneşti ........Canţonetă (Alexandru Hodoş).................................................................Şaliapin şi Caruso (Alexandru Hodoş)......................................................Iubite frate Nicolae (Alexandru Hodoş).....................................................Cap. III (Coordonator Pompiliu Manea)Orizonturi româneştiActualităţi, opinii, comentarii...............................................Eminescu şi Augustin Z.N. Pop (Pompiliu Manea).................................Despre Eminescu (numai) cu dragoste (Horia Bădecu).........................Eminescu şi Bihorul (Constantin Nicolae Mălinaş) ................................Eminescu şi Leopardi, mucenici ai neamului lor (Ioan Barbu) .............Eminescu in Transilvania (Mircea Popa) ................................................1767152250556270757882868789919394969899100101103105116118127137

Cum a murit Eminescu (Nicolae Georgescu) ............................................Eminescu-ziarist la Timul (Doina Rizea) ..................................................Adevărul despre moartea lui Eminescu (Mihai Handrea)........................Aspecte creştine in lirica eminesciană (Cezar Vasiliu)…………….........Poezii: Mihai, Răspunde-mi...; La Mihai-Răstignitul (George Filip).......Debut Traian Bartoş .................................................................................Academicianul Dumitru Fărcaş (Roxana Vintilă) .....................................Poezie: Cimitir de deţinuţi, Radu Gyr......................................................Workshop Romania, Cluj-Napoca (Roxana Ghindeanu) ………………...Corespondenţă din Montreal (Adrian Erbiceanu)...............................145153157160164166167169170172Magazine de produse tehnico-medicale si materiale consumabileCLUJ-NAPOCA, str, Samuil Micu nr.1A, Tel: 0264-591221, mobil: 0744-598946ALEXANDRIA, Str. Dunarii nr.220, Tel: 0247-316028, mobil: 0744-613878CONSTANTA, Str. Sarmizegetusa nr. 34A, Tel: 0241-521191, mobil: 0740/214292CRAIOVA, Str. Tabaci nr.1, Tel: 0251-531531, mobil: 0745-368531GALATI, Bdul. Otelarilor nr.45, Tel: 0236-470615, mobil: 0744-744161Carucioare pentru persoane cu dizabiliati fizice177

Revista nr. 53-54 - Pompiliu Manea

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?