NO. 2 / 2008 - Universitatea "Constantin BrÃ¢ncuÅi"

CUPRINS:1. CUNOAŞTERE – CULTURĂ ŞIPROGRESUL DEMOCRAŢIEIAdrian Gorun ………………………...……… 52. OBSERVAŢII ASUPRA LIMBAJULUIELECTORAL ACTUALMaria-Magdalena Jianu …………...…….. 253. URIYEN ÎN PROCESUL DE GÂNDIREAL LUI WHITEHEADMichel Weber ……………………………… 374. PORTRETUL FILOSOFIC AL LUIWHITEHEADBertrand Saint-Sernin …………………… 535. O TEORIE A DEMOCRAŢIEIREINTERPRETATĂHoraţiu Tiberiu Gorun ……….………….. 676. DOMENIUL MANAGERIAL ŞI TEORIADECIZIEISergiu Stan ………………………………. 757. SFÂNTA ALIANŢĂ ŞI JOCUL DEINTERESE AL MARILOR PUTERI ÎNRECONSTRUCŢIA EUROPEIPOSTNAPOLEONIENELivian Rădoescu ………………………… 838. DOCTRINA TRUMAN (1947) –EXPRESIE A POLITICII DECONTAINMENT A STATELOR UNITEALE AMERICIIHadrian Gorun ……………….………….. 919. FILOSOFIE SI DEMOCRAŢIE - RORTYŞI ALTERNATIVA PRAGMATISTĂCerasel Cuteanu …………………..……. 10110. COGNIŢIE ŞI EMOŢIIOana Maria Păstae ……………..………. 11111. IMPORTANŢA TRATATULUI DE LA6 DECEMBRIE 1921 ÎN ISTORIAIRLANDEI – UN PAS CĂTREDEMOCRAŢIEMaria Camelia Dicu ……………………. 12512. EDUCAŢIA ÎN SOCIETATEACUNOAŞTERIIAdina Paicu ……………………..……… 13113. LIMBAJUL DIPLOMATIC ÎNRELAŢIILE INTERNAŢIONALEAlina Vîlceanu …………………………. 13714. LIMITELE STATULUI ŞILIBERTATEA ÎN OPERA LUI EDOUARDLABOULAYEMihaela Ioniţă-Niculescu ……….……… 14515. ADAPTAREA LA GLOBALIZARE SICONTENTS:1. KNOWLEDGE – CULTURE ANDDEMOCRACY PROGRESSAdrian Gorun …………………………...…… 52. OBSERVATIONS ON THE CURRENTELECTIVE LANGUAGEMaria-Magdalena Jianu …………...…….. 253. THE URIZEN OF WHITEHEADIANPROCESS THOUGHTMichel Weber ……………………………… 374. PORTRAIT PHILOSOPHIQUE DEWHITEHEADBertrand Saint-Sernin …………………… 535. A REINTERPRETED THEORY OFDEMOCRACYHoraţiu Tiberiu Gorun ……….………….. 676. MANAGEMENT FIELD AND THEDECISION THEORYSergiu Stan ………………………………. 757. LA SAINTE ALLIANCE ET LE JEUD’INTÉRÊTS DES GRANDS POUVOIRSDANS LA RECONSTRUCTION DEL’EUROPE POSTNAPOLÉONIENNELivian Rădoescu ………………………… 838. TRUMAN DOCTRINE (1947) –EXPRESSION OF THE CONTAINMENTPOLICY OF THE UNITED STATES OFAMERICAHadrian Gorun ……………….………….. 919. PHILOSOPHIE ET DÉMOCRATIE - RORTYET L’ALTERNATIVE PRAGMATISTECerasel Cuteanu …………………..……. 10110. COGNITION ET ÉMOTIONSOana Maria Păstae ……………..………. 11111. THE IMPORTANCE OF THE TREATYON 6 DECEMBER 1921 IN IRISHHISTORY – A STEP TOWARDSDEMOCRACYMaria Camelia Dicu ……………………. 12512. EDUCATION IN THE KNOWLEDGESOCIETYAdina Paicu ……………………..……… 13113. DIPLOMATIC LANGUAGE ANDINTERNATIONAL RELATIONSAlina Vîlceanu …………………………. 13714. LIMITS OF THE STATE ANDFREEDOM ÎN THE WORK OF EDOUARDLABOULAYEMihaela Ioniţă-Niculescu ……….……… 14515. ADAPTING TO GLOBALIZATION

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008CUNOAŞTERE – CULTURĂ ŞIPROGRESUL DEMOCRAŢIEIProf.univ.dr. Adrian GORUN1. Cunoaştere epistemică – cultură– democraţie – repere conceptuale2. Democraţia formală şidemocraţia substanţială (de lateoria elaborată, la modelelefuncţionale de democraţie)3. Cunoaşterea şi progresuldemocraţiei (democraţia ca produsşi proces). Posibila reversibilitate aregimurilor democratice1. Cunoaştere epistemică –cultură – democraţie – repereconceptualeToate marile epoci de cultură au propusmeditaţiei şi reflecţiei teze, principii şiprobleme gnoseologice 1 . Chiar şi în culturile şimentalităţile calificate drept protoistorice,arhaice, mitologice se structurează mituri,imagini şi simboluri care comunică despresemnificaţia pe care exponenţii acelor culturi oatribuie cunoaşterii, coordonată esenţială şiexistenţială a omului.Nu există un concept riguros a ceea ceîn general, desemnăm prin cunoaştere.Aceasta, mai ales în măsura în care, termenulutilizat în limbajul uzual este vag, el acoperindun „teritoriu” imprecis, nedeterminat dereferinţe şi conotaţii eterogene. Dar tocmai deaceea sunt necesare clarificări. Mai ales pentrucă judecata prin care cunoaşterea reprezintăatributul esenţial şi existenţial al omului nupoate fi infirmată. Această judecată devineconstatativă: Un anumit moment de cunoaştereeste implicat în orice activitate şi angajareKNOWLEDGE – CULTUREAND DEMOCRACYPROGRESSUniversity professor Dr. AdrianGORUN1. Epistemic knowledge – culture –democracy – conceptualreferences2. Formal democracy andsubstantial democracy (from theelaborate theory to functionaldemocracy patterns)3. Democracy knowledge andprogress (democracy as productand process). The possiblereversibility of democraticsystems1. Epistemic knowledge – culture– democracy – conceptualreferencesAll the great culture ages have proposedtheses, principles and gnoseological problems tothe meditation and reflection 16 . Even in thecultures and mentalities qualified as protohistorical,archaic, mythological, myths, imagesand symbols are structures communicatingabout the meaning of those cultures exponentsis attributed to knowledge, essential andexistential coordinate of man.There is no rough concept for what wegenerally name knowledge. This, especially tothe extent where the term usually used is vague,and covers an imprecise “territory”, notdetermined by references and heterogeneousconnotations. But this is way clarifications arenecessary. Especially because the judgementaccording to which knowledge is the essentialAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/20085

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008umană. În acelaşi timp, devine critică şiselectivă: Nu se poate pune pe acelaşi plan ocunoaştere elementară, intrinsecă (atribut alontisului uman), care se regăseşte în codulgenetic „uman”, în proiectul existenţial alfiinţei umane (ca şi componentă a vieţii), cu ocunoaştere obiectivată, critică, reflexivă. Ocunoaştere elementară reprezintăuniversalitatea şi identitatea fiinţei umane – cafiinţă bio-psihică, socio-culturală şi acţională,şi este „cunoaştere sau gândire în senssubiectiv, constând într-o stare a minţii sau aconştiinţei sau o dispoziţie spre comportaresau reacţii 2 ”. Prin comparaţie (deşigradualitatea planurilor este evidenţă),cunoaşterea obiectivată, controlată critic,reprezintă „cunoaştere sau gândire în sensobiectiv, constând în probleme, teorii şiargumente ca atare” 3 .Cunoaşterea elementară este spontană,supusă deopotrivă unor orizonturi de libertăţişi constrângeri izvorâte atât din codul genetic,cât şi din situaţiile de viaţă (individuală şi degrup); cunoaşterea obiectivată esteintenţionată, obţinută prin activităţi speciale şispecializate, urmând explicit anumite idealuride justeţe, autenticitate şi punere la probă.Cunoaşterea obiectivată este cunoaştereaepistemică (ştiinţifică).La scară culturală şi istorică se potidentifica sisteme de cunoaştere mai mult saumai puţin integrate, proprii unor comunităţiumane determinate, sisteme în care suntstructurate diferite genuri de cunoaştere(diferenţiate, sintetizate şi ierarhizate mobil):a) cunoaştere perceptivă, de simţcomun; b) cunoaştere tehnico-pragmatică; c)cunoaştere ştiinţifică; d) cunoaştere filosofică;e) cunoaştere mitică; f) cunoaştere religioasă;g) cunoaştere artistică.Totodată, tuturor formelor de conştiinţăşi ideologiilor (coercitive sau non-coercitive) lise asociază momente şi coeficienţi decunoaştere specifică. Apoi, în cadrul genurilorde cunoaştere, pot fi identificate formele decunoaştere:a) empirică - teoretică; b) pozitivă -speculativă; c) intuitivă - reflexivă;e)reprezentativă-simbolică; f) individuală -and existential feature of man cannot be denied.This judgement becomes indicative: a certainmoment of knowledge is involved in anyhuman activity and commitment. At the sametime, it becomes critical and selective: wecannot put at the same level an elementary,intrinsic knowledge (human ontis attribute),found in the human genetic code, in theexistential project of the human being (as acomponent of life), with an objective, critical,reflexive knowledge. The elementaryknowledge represents the universality andidentity of the human being – as bio-psychicbeing, socio-cultural and action being, and it is“knowledge or thought in subjective meaning,consisting of a state of mind or consciousness ora disposition towards behaviour or reactions 17 ”.By comparison (although the gradualness of theplans is obvious), the objective knowledge,critically controlled, represents knowledge orthought in objective meaning, consisting ofproblems, theories and arguments as such” 18 .Elementary knowledge is spontaneous,subdued at the same time to some freedom andconstraints horizons appeared both from thegenetic code and the life situations (individualand group); objective knowledge is intentional,obtained through special and specializedactivities, explicitly following some justness,authenticity and probation ideals. Objectiveknowledge is the epistemic (scientific)knowledge.At cultural and historical scale, we canidentify knowledge systems more or lessintegrated, proper to some human communities,systems where there are structured differenttypes of knowledge (differentiated, synthesized,and hierarchised):a) perceptive knowledge, of commonsense; b) technical and pragmatic knowledge’ c)scientific knowledge; d) philosophicalknowledge; e) mythical knowledge; f) religiousknowledge; g) artistic knowledge.At the same time, all the forms ofconscience and ideologies (coercive or noncoercive)are associated with moments andcoefficients of specific knowledge. Then, withinthe framework of knowledge types, thefollowing forms of knowledge may beAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/20086

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008colectivă ş.a.Aşadar, se discută despre tipuri decunoaştere:1. elementară, spontană, comună,subiectivă;2. obiectivată, elaborată, reflexivă,critică, ştiinţifică, sisteme de cunoaştere,genuri şi forme de cunoaştere; genurile şiformele de cunoaştere, se caracterizează şi prinmodalităţile lor variabile de expresie,comunicare şi difuzare.În abordarea de faţă 4 , ţinând cont deprocesualitatea cunoaşterii în general, acunoaşterii ştiinţifice, în special, dar şi decâştigurile rezultate din disputa empirismraţionalism(mediate în epoca modernă decriticismul kantian), suntem preocupaţi deilustrarea relaţiei: cunoaştere ştiinţifică-cultură(îndeosebi cultura politică)- progresuldemocraţiei. Vom insista pe deosebirea dintresistemul de cunoştinţe ştiinţifice şi sistemul deopinii, pe evidenţierea acelor domenii alerealului care sunt susceptibile de o cunoaşterecertă (comparaţii cu domenii în carecertitudinile sunt subordonate statisticului), penevoia trecerii (în procesul cunoaşterii) de laaparenţa înşelătoare a lucrurilor la sesizareaesenţei lor, pe existenţa sau non-existenţamijloacelor adecvate de care dispune subiectul,la un moment dat, spre a stabili validitateaunor rezultate ale cunoaşterii sau, măcar,anumite grade de verosimilitate a ei.Bipolaritatea şi procesualitateacunoaşterii trebuie analizate prin raportareasubiectului ei finit (o finitudine determinatăprin recunoaşterea limitelor genetice,existenţiale, potenţial-acţionale – inclusiv deperformanţele limitate ale mijloacelor deinvestigare) la obiectul infinit (infinitudinespaţio-temporală, dar şi a formelor diverse demanifestare). Totodată, trebuie ţinut cont de oevidenţă: aceea că problemele şi soluţiilegnoseologice vizează şi o stare determinată acunoaşterii (subiective şi ştiinţifice), purtând,de regulă, amprenta genurilor şi formelor decunoaştere care, în fiecare epocă, s-au bucuratde prestigiu epistemologic, având chiar rolparadigmatic.Cunoaşterea cunoaşterii nu dispune deidentified:a) empirical – theoretical; b) positive –speculative; c) intuitive - reflexive; e)representative – symbolic; f) individual -collective ş.a.therefore, we discuss of types ofknowledge:1. elementary, spontaneous, common,subjective;2. objectived, elaborated, reflexive, critical,scientific, knowledge systems, generaand forms of knowledge; the types andforms of knowledge , characterized bytheir variable modalities of expression,communication, and diffusion.In this approach 19 , taking intoconsideration the gradual character ofknowledge in general, but also by the benefitsresulting from the empiricism – rationalismdispute (mediated in the modern age by Kant'scriticism), we are concerned by illustrating therelation: scientific knowledge – culture(especially political culture) – the progress ofdemocracy. We will focus on the differencebetween the scientific knowledge system andthe system of opinions, on highlighting thosefield of reality liable of a certain knowledge(comparisons with fields where certitudes aresubordinated to statistics), on the need ofpassing (within the process of knowledge) fromthe misleading appearance of things to theobservation of their essence, on the existence ornon-existence of adequate means of the subjectat a certain point, in order to establish thevalidity of some knowledge results or at leastcertain degrees of its credibility.Knowledge bipolarity and gradualcharacter have to be analyzed by reporting itsfinite subject (a finitudine established byadmitting the genetic, existential, potential –action limitations of the investigation means) tothe infinite object (spatial and temporal infiniteand various forms of manifestation). At thesame time, we have to take into considerationone evidence: that gnoseologic problems andsolutions also focus on a determined state ofknowledge (subjective and scientific), havingthe fingerprint of genera and forms ofknowledge which, in every age, have had anAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/20087

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008o „cale regală”: ea este un moment alcunoaşterii umane supuse acţiunii posibiluluiistoric. În demersul pe care-l propunem, atât însurprinderea corelaţiilor dintre repereleconceptuale (cunoaştere epistemică – cultură -democraţie), dar mai ales în dezvoltareasecvenţelor de conţinut privitoare lademocraţia formală şi democraţia substanţială,a rolului cunoaşterii şi culturii politice înprogresul democraţiei (dar şi în evidenţiereaunor limite intrinseci „teoriei-fantomă” ademocraţiei) iterăm asumpţia că apreciereaunei concepţii gnoseologice doar sub aspectulcoerenţei şi simplităţii interne, al consecvenţeicu propriile ei premise teoretice şimetodologice, este cu totul insuficientă.În disputa dintre epistemé şi doxa(paradoxul lui Taminaux) trebuie ţinut seamade presupoziţiile premiselor, de consecinţelemai îndepărtate ale dezvoltării teorieidemocraţiei, de contextele extragnoseologice(ontologice, psihoantropologice) pe care leangajează.Tabloul contemporan al preocupărilorşi poziţiilor epistemologice este unul extremde variat. O participare la înţelegerea societăţiicunoaşterii presupune o analiză sistematicăprivind: marile transformări interne, de mod saustil de gândire produse în ştiinţa modernă şiactuală, dar mai ales analiza noului statutsocial-economic, cultural şi politic al ştiinţei încadrul societăţii informaţionale; noile metode şi mijloace care permitefectuarea cercetărilor teoretice (logicomatematice,semantice, metateoretice) şiempirice (psihogenetice, psihosociologice,istorice, antropologice, cibernetice etc.),altădată inaccesibile; tradiţiile filosofice şi culturale,curentele şi şcolile ştiinţifice contemporane(empirismul logic şi filosofia analitică – R.Carnap, C.G. Hempel; raţionalismul critic –K.R. Popper; fenomenologia – Ed. Husserl;neoraţionalismul – G. Bachelard, F.Gonseth;epistemologia genetică – J. Piaget;pragmatismul conceptual – W.v.O. Quine;noua tehnologie a ştiinţei – Th.S. Kuhn, St.epistemological prestige, even with aparadigmatic role.Knowing the knowledge has only one“royal” way: it is a moment of humanknowledge below the historical possibility. Inour steps, both in surprising the the correlationsbetween conceptual references (epistemicknowledge – culture – democracy), butespecially in developing the content sequencesregarding formal democracy and substantialdemocracy, the role of knowledge and politicalculture in the progress of democracy (but also inunderlining some intrinsic limitations of the“phantom-theory” of democracy) we issue theassumption that the appreciation of agnoseologic conception only under the aspect ofcoherence and internal simplicity, ofconsistency with its own theoretical andmethodological premises, is not enoughIn the dispute between episteme andgray matter (Taminaux’ paradox) we have totake into consideration the farther consequencesof democracy theory development, the extragnoseologiccontexts (ontological, psychoanthropological)it engages.The contemporary picture ofepistemological concerns and positions isextremely various. Participating inunderstanding the knowledge of societysupposes a systematic analysis regarding: great internal transformations, regardingthought style or form produced in modernand current science, but especially theanalysis of the new social-economic,cultural and political status of sciencewithin informational society; new methods and means allowing to carrytheoretical researches (logical andmathematic, semantic, meta-theoretical)and empirical (psycho-genetic, psychosociological,historical, anthropological,cybernetic etc.), which used to beinaccessible; Philosophical and cultural traditions,contemporary scientific trends and schools(logical empiricism and analyticalphilosophy – R. Carnap, C.G. Hempel;critical rationalism– K.R. Popper;Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/20088

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Toulmin; realismul „ştiinţific” – M Bunge, H.Putnam – contextualitatea adevărului – R.Rorty ş.a.); metodele, tehnicile şi instrumentelecare conferă cercetărilor epistemologici ungrad mai ridicat de pozitivitate, precum:analiza directă referitoare la problemeleepistemologice noi pe care le presupunepractica de vârf a cercetării ştiinţifice; analizaformalizantă şi reconstrucţia logicomatematicăatât a teoriilor ştiinţifice, cât şi aconceptelor epistemologice intuitive (teorie,model, explicaţie, predicţie, testare, adevăretc.); metodele istorico-critice şipsihogenetice (care pun în evidenţămecanismele de creştere a cunoaşterii şi modulistoric în care au evoluat şi s-au succedatprincipalele ipoteze etc) 5 .Natura pe care o studiază ştiinţele azi,nu este o natură ante-umană; ea este dejaprelucrată şi valorizată cultural. Sistemele desemnificaţii pot fi descifrate numai prin luareaîn consideraţie a contextului, apelând larezultatele cercetărilor din domeniulantropologiei culturale, psihosociologiei,istoriei culturii, punând accent pe cunoaştereapsihicului social în procesul de „refacere” aorizontului de realitate a oamenilor. În acestcontext apelează Mircea Eliade la termenul de„opacitate semantică” care semnifică faptul căorice document, chiar contemporan, este„spiritual opac” atâta timp cât nu estedescifrat”, integrându-l într-un sistem desemnificaţii: „O unealtă preistorică saucontemporană nu poate să releve decâtintenţionalitatea sa tehnologică: tot ceea ceproducătorul sau posesorii ei au gândit, auimaginat, au sperat în relaţie cu ea ne scapă” 6 .Într-o definiţie ce-i exprimă chintesenţaconţinutului, adevărul reprezintă valoareacunoaşterii. Modul de a fi al omului, condiţiaumană (Montaigne, Malraux), „fiinţăîntru´mister şi pentru revelare” (Lucian Blaga)– reprezintă fundamentele universuluiaxiologic uman. Aşa cum judecăţile de valoarenu se identifică cu judecăţile despre valoare, lafel universul axiologic nu se rezumă launiversul ontic, nici la cel gnoseologic. Şiphenomenology – Ed. Husserl; neorationalism– G. Bachelard, F.Gonseth;genetic epistemology – J. Piaget;conceptual pragmatism – W.v.O. Quine;the new technology of science – Th.S.Kuhn, St. Toulmin; “scientific” realism –M Bunge, H. Putnam – the contextuality oftruth – R. Rorty ş.a.); Methods, techniques, and instrumentsgranting the epistemological researchers ahigher degree of positivity, like: a directanalysis regarding epistemologicalproblems that the top practice of scientificresearch supposes; formalising analysis andlogical – mathematic reconstruction ofscientific theories, as well as of intuitiveepistemological concepts (theory, model,explanation, prediction, testing, truth etc.); Historical-critic and psycho-geneticmethods (that underline the growthmechanisms of knowledge and thehistorical way in which they have evolvedand succeeded their main hypothesesetc) 20 .The nature studied by sciencesnowadays, is not an anti-human nature; it isalready processed and culturally valued.Significations systems may be decrypted onlyby taking into consideration the context, callingthe results of the researchers in the field ofcultural anthropology, psycho-sociology, thehistory of culture, placing the accent onknowing the social psychic in the process of“rebuilding” people’s reality horizon. In thiscontext, Mircea Eliade uses the term of“semantic opacity” which means that anydocument, even contemporary ones, is“spiritually opaque” as long as it is notdecrypted, by integrating it in a system ofsignifications: “A prehistoric or contemporarytool only reveals its technological intentionality:everything its producer or owners have thought,have imagined, have hoped related to it isunknown to us” 21 .In a definition expressing the contentessence, truth represents the value ofknowledge. Man’s way of being, human nature,(Montaigne, Malraux), „mysterious being andfor revelation” (Lucian Blaga) – is the groundsAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/20089

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008aceasta, în primul rând, pentru că valorile suntimanente şi transcendente atât obiectelorvalorizate, cât şi subiectelor valorizatoare. Estede mare interes ideea exprimată de un personajshakespearean în „Trolius şi Cresida”:„valoarea nu stă în bunul nostru plac…;valoarea e şi-n ceea ce prin sine-i preţios şi înacela care preţuieşte”. Altfel spus, valoarea seconstituie numai atunci când şi acolo undeceva (în principiu orice) prezintă pentru cineva(obligatoriu, fiinţa capabilă să aprecieze) oimportanţă mai mare sau mai mică, implicândo relaţie specifică între subiect şi obiect.O definiţie posibilă: Valoarea este orelaţie de apreciere a unor bunuri sau creaţii, învirtutea corespondenţei dintre însuşirile lor şinăzuinţele omului.Pe cale de consecinţă, se poate asumacă valoarea nu este nici atribut intrinsec alunor obiecte (materiale sau ideale), nici atributintrinsec al subiectului, ci un mod specific deraportare preferenţială şi deziderativă asubiectului faţă de obiect, pe baza unor criteriisociale 7 .Sistemul de valori care conferăidentitate structurală unei comunităţi estedefinit „ca sinteză a componentelor culturale şide civilizaţie admise ca legitime la nivelcomunitar” 8 . În temeiul interacţionalismuluisimbolic, cultura este un sistem de «simboluricolective». Trecând peste multitudineadefiniţiilor date culturii, consider că definiţialui J. Plano este una cuprinzătoare şiedificatoare pentru studiul de faţă: Culturareprezintă ansamblul de modelecomportamentale însuşite şi transmise social,specifice unei societăţi. Ca element definitoriual unui grup naţional, ea se dezvoltă şi sepăstrează prin învăţare, limbă, cunoaştere,folclor, credinţă, obiceiuri, tradiţii, instituţii,atât oficiale, cât şi neoficiale. Pe scurt, printotalitatea experienţei sociale. Într-o esenţămaximă, având în vedere inclusiv componentasa politică, se poate spune că un sistem politiceste modelat de factorii culturali, iar sistemulpolitic, la rândul lui, poate provoca modificăriîn plan cultural, influenţând alte modelecomportamentale ale societăţii. Aici se impuneo altă remarcă, anume aceea că existenţa unorof the human axiological universe. Just likevalue judgements do not identify themselveswith judgements about value, in the same waythey do not resume themselves to onticuniverse, not to the gnoseological one. Thishappens firstly because values are immanentand transcendent to valued objects and tovalorising subjects. It is of great interest the ideaexpressed by a Shakespearian character in“Troilus and Cressida”: „ value dwells not inparticular …; It holds his estimate and dignity /As well wherein 'tis precious of itself /As in theprizer”. To put it in other words, values is whenand where something ( mainly anything) hasless or more significance for someone (a humanbeing capable of appreciation, compulsorily),involving a specific relation between the subjectand the object.A possible definition: Value is anappreciation relation of some goods orcreations, in virtue of their correspondencebetween their features and man’s hopes.Consequently, we may assume thatvalue is not an intrinsic attribute of some objects(either material or ideal), not an intrinsicattribute of the subject, but a specific way ofpreferential and desiderative report of thesubject towards the object based on socialcriteria 22 .The system of values that offersstructural identity to a community is defined as“a synthesis of cultural and civilisationcomponents admitted as legitimate atcommunitarian level” 23 . Based on the symbolicinteractions, culture is a system of “collectivesymbols”. Passing over the multitude ofdefinitions given to culture, I believe thatJ.Plano’s is conclusive and edifying for ourstudy: Culture is the assembly of behaviourpatterns acquired and socially transmitted,specific to one society.As a defining element of a national group, itdevelops and preserves by studying, language,knowledge, folklore, faith, habits, traditions,institutions, both official and not official. Inshort, through the totality of social experience.In a maximum essence, taking intoconsideration its political component also, wemay say that a political system is modelled byAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200810

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008subculturi sau a unor contra-culturi,depistabile prin alienarea unor grupuriimportante de grupul cultural dominant, potproduce ostilităţi şi tensiuni care, la rândul lor,pot avea ca rezultat violenţa, represiunea şi, înultimă instanţă, revoluţia sau războiul civil.Iată o teză de care voi ţine cont în analizademocraţiei. Nivelul (subsistemul) culturii, alconştiinţei sociale, al ideologiei şi vieţiispirituale coexistă în sistemul social împreunăcu nivelul (subsistemul) raporturilor societateumană-natură; nivelul (subsistemul)structurilor sociale şi al relaţiilor specifice;nivelul (subsistemul) vieţii comunitare.Apoi, în subsistemul culturii politicesunt cuprinse: ideile, concepţiile, formele deconştiinţă specifică – politică, morală,filosofică, artistică, juridică, religioasă; reprezentările, mentalităţile, opiniile,stările de spirit, atitudinile.Succint, reprezentând sfera vieţiispirituale a individului, condiţia culturii areun dublu sens: ea condiţionează şi estecondiţionată de mediul social.Interesează impactul ei asupra condiţieisistemului politic; valorile, aspiraţiile produccomportamente reprezentative la nivelindividual, grupal, naţional, internaţional(îndeosebi prin globalizare). Cultura creeazătradiţie, formează sisteme autonome decunoştinţe, modelează structura unor instituţii(creează o altă totalitate a experienţeisociale) 9 .Istoria reprezintă martorul de controlasupra valorilor şi utilităţilor diferitelorsocietăţi politice. Această judecată poate fiemisă atât pentru regimurile democratice, câtşi pentru cele non-democratice, îndeosebi înprivinţa legitimităţii şi legitimării lor.Democraţia este forma politică ce „şi-adovedit în timpuri îndelungate, o marecapacitate de învăţare şi un imens potenţial detransformare” 10 ; ea s-a manifestat ca idee aguvernării de către cei mulţi, transformândviaţa politică aproape în aceeaşi perioadă atâtîn Atena (şi alte oraşe – state greceşti), cât şiîn statul – cetate Roma 11 . Mulţi autori auconsiderat că exclamaţia lui Giovani Sartori:cultural factors and political system, in its turn,can cause alterations at cultural level,influencing other behaviour patterns of thesociety. This requires another observation,namely that the existence of subcultures orcounter-cultures, that may be depicted byalienating important groups from the dominantcultural group, can cause ostilites and tensionsthat, in their turn, may result into violence,repression and last revolution or civil war. Thisis a thesis that I shall take into consideration inanalyzing democracy. The level (subsystem) ofculture, social consciousness, ideology andspiritual life work together within the socialsystem together with the level (subsystem) ofthe reports between human society – nature; thelevel (subsystem) of social structures andspecific relations; the level (subsystem) ofcommunitarian life.Then, in the system of political culture,there are included: Ideas, conceptions, specific conscienceforms – political, moral, philosophical,artistic, juridical, religious; Representations, mentalities, opinions,states of spirit, attitudes.Briefly, representing the individualspiritual sphere, the condition of culture has adouble meaning: it conditions and it isconditioned by the social environment.We are interested on its impact upon thecondition of the political system; values,aspirations cause representatives behaviours atindividual, group, national, international level(especially through globalization). Culturecreates tradition, forms autonomous knowledgesystems, models the structure of institutions(creates another tonality of the socialexperience) 24 .History is the control witness uponvalues and utilities of different politicalsocieties. This judgement may be issued bothfor democratic systems, and for nondemocraticsystems, especially regarding theirlegitimacy and legitimating.Democracy is the political form that“has proven in time a great capacity of learningand a great potential of transformation” 25 ; it hasdeveloped as an idea of government by theAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200811

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008„Democraţie! Numele propus al unui lucrucare nu există”, i-ar fi cuprins opera.În opinia mea 12 , această exclamaţie nueste nici pe departe compromiţătoare ci,dimpotrivă, atrage atenţia unei multitudini deprobleme pe care le ridică însuşi conceptul dedemocraţie din perspectiva unei insuficienţe(dacă nu chiar a unei crize) epistemice îndomeniu. Diferenţa concept iniţial – conceptactual, concept actual – realitate factuală estedeopotrivă, una istorică, dar şi semantică –tocmai prin extensia referenţialului. Abordărileregimurilor democratice sunt preocupate atâtde geneza, evoluţia şi funcţionarea acestui tipde regim, dar şi de posibilele evoluţii în viitor;în acelaşi timp, intensitatea şi constanţadezbaterilor nu pot face abstracţie de aspecteleistorice comune şi nici de elementele specificeale regimurilor democratice. „Ceea ceînţelegem noi prin democraţie nu este ceea ceînţelegea un atenian din timpul lui Pericle –scrie R. Dahl. Noţiuni greceşti, romane,medievale şi renascentiste se îmbină în noţiunidin secole mai apropiate, pentru a produce unamestec adesea extrem de inconştient de teorieşi metode” 13 . Tocmai de aceea, o definiţieconsistentă a democraţiei este dificilă, darştiinţa politică azi ia în considerare tot maimult definiţia lui Schumpeter: „… metodademocratică este acea ordine instituţională princare se ajunge la decizii politice, ordine în careunele persoane obţin dreptul de a decide, înurma unei înfruntări concurenţiale pentruobţinerea votului popular” 14 . Definiţia are şimerite – ilustrarea caracterului concurenţial şiedificator al alegerilor, includerea principiuluireacţiilor prevăzute (Friedrich), dar este şi preaprocedurală, ceea ce unilateralizeazăconţinutul conceptului. Se poate constata cădemocraţia – înţeleasă ca metodă, ca ordineinstituţională prin care se ajunge la deciziipolitice, este explicitată prin rangul de mijloc(în sens kantian, prin scopuri relative,corespunzătoare imperativelor ipotetice). Dardemocraţia este produs (regim politic) şiproces prin care realul (ontisul social)înglobează gradual dezideratul (înţeles aici şica posibil virtual). Originat în sistemul politic(ca orice regim politic), regimul democraticpeople, transforming the political life almost atthe same time in Athens (and other cities–Greek states), as well as in the castle state –Rome 26 . Many authors have considered thatGiovani Sartori’s exclamation: „Democracy!The name for a thing which does not exist”,included its work.In my opinion 27 , this exclamation is notcompromising, but on the contrary, it draws theattention of many problems of the concept ofdemocracy itself from the view of an epistemiclack (or even a crisis) in the field. Thedifference between the initial concept – currentconcept – actual reality is both historical andsemantic – through the extension of thereferential. The approaches of democraticsystems are concerned both with the genesis,evolution and working of this type of system, aswell as with its possible evolutions in the future;at the same time, the intensity and constancy ofdebates cannot exclude common historicalaspects or the specific elements of democraticsystems. “What we understand by democracy isnot what an Athenian from Pericles’ time usedto understand– says R. Dahl. Greek, Roman,Medieval, and Renaissance notions combinefrom more recent centuries, to produce amixture of theory and methods which issometimes unconscious” 28 . This is why, aconsistent definition of democracy is difficult,but political science today takes intoconsideration Schumpeter’s definition more andmore: „… democratic method is thatinstitutional order for reaching to politicaldecisions, orders where people get the right todecide, after a concurrent confrontation forgetting popular vote” 29 . This definition hascredits – illustrating the concurrent and edifyingcharacter of elections, including the principle ofpredicted reactions (Friedrich), but at the sametime it is also too procedural, which makes theconcept content too unilateral. We can establishthat democracy – understood as method, asinstitutional order for reaching politicaldecisions, is explained through the middle rank(in Kant’s meaning, through relative purposes,corresponding to hypothetical imperatives). Butdemocracy is a product (political system) andprocess through which reality (social ontis0Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200812

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008este modalitatea esenţială prin care politicul sefenomenalizează în ipostaze deziderat şiipostaze real. Concret, în guvernareaexercitată de „mulţi” şi idealul exercităriiguvernării de către câţi mai mulţi. Ea este,deopotrivă, un proces inclusiv şi exclusiv, unregim politic, dar şi un mod de guvernare (deviaţă). Ea implică, deopotrivă, potentia şipotestas, puissance şi pouvoir. Ea este, înesenţă, un regim al puterii politice, dar şi omăsură a gradului în care acest regim (cadeziderat al autoguvernării) satisface condiţiaumană într-un asemenea tip de comunitate, iaraceastă măsură – ca rezultat al autoevaluăriiindividuale (ca medie statistică al acestorautoevaluări), implică imanenţa culturiipolitice şi, pe cale de consecinţă, a unui gradde cunoaştere. Conştiinţa de sine a individuluiva conţine elemente sistematice (si nu doarspontane), în măsura în care ea sefundamentează în structuri cognitive şiaxiologice. În grade şi ranguri diferite. Funcţiede nivelul acestor grade şi ranguri,consecinţele democraţiei vor fi receptate maimult spontan sau mai mult elaborat. Gradul deprelucrare (capacitatea individului) al faptuluidemocratic brut va conduce la opinii(subiectual verosimile), sau la cunoştinţe (cuatributele de adevărate şi temeinice). Aici esteterenul (în acest interval) de diferenţiere între„percepţia fantomă” a democraţiei, „teoriafantomă” şi o teorie ştiinţifică. Între opiniaverosomil subiectuală, opinia obiectivată(opinia publică) şi cunoaşterea ştiinţifică ademocraţiei. Dar cum democraţia este regimulexercitării puterii de către cei mulţi, cutendinţa dezirabilă, de către cât mai mulţi estecert că opinia publică devine standardul(etalonul) de raportare în elaborarearăspunsului la întrebarea: cât de bun esteregimul democratic? Şi chiar în angrenajulglobalizării şi societăţii cunoaşterii,reconstrucţia experimentelor democraticetrăite, acceptarea guvernării democratice dreptaxiomă, acceptarea extinderii sferei departicipare politică şi a ideii universalităţiivotului, a pluralismului şi compromisului, acontaminării pozitive în planulinternaţionalului nu reprezintă argumenteincludes the desiderate gradually (understoodhere as a possible virtual). Originating in thepolitical system (as any political system),democratic system is the essential way for thepolitics to transform into desiderate hypothesesand real hypotheses. In fact, governmentexercised by “the many” and the ideal ofexercising the government by as many aspossible. It is at the same time, an inclusive andexclusive process, a political system and a formof government (of life). It involves at the sametime, potentia and potestas, puissance andpouvoir. It is mainly a system of the politicalpower, but a measurement for the degree inwhich this system (as self-governmentdesiderate) complies with the human conditionin such a type of community, and this measure– as result of individual self-evaluation (as astatistic mean of these self-assessments),involves the immanence of political culture andconsequently a degree of knowledge. Man’sself-conscience shall include systematicelements (not just spontaneous), to the extent towhich it is fundamented in cognitive andaxiological structures into different degrees andranks. In accordance with the level of thesedegrees and ranks, the consequences ofdemocracy shall be received morespontaneously and more elaborately. Theprocessing degree (individual’s ability) of thegross democratic act shall lead to opinions(subjectively credible) or knowledge (with realand grounded attributes). This is the field(within this interval) of differentiation betweenthe “phantom reception” of democracy, “thephantom theory” and a scientific theory,between the credibly subjectual opinion, theobjective opinion (public opinion) and thescientific knowledge of democracy. But takinginto consideration that democracy is the systemof exercising the power by the many, with adesirable tendency, by as many, it is certain thatpublic opinion becomes the standard ofreporting in elaborating the answer to thequestion: how good is the democratic system?And even under the circumstance ofglobalization and the society of knowledge, thereconstruction of lived democratic experiments,accepting the democratic government as anAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200813

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008suficiente spre a indica justificarea şilegitimitatea regimurilor democraticecomparativ cu cele non-democratice. Maimult, judecăţile normative nu se pot substituijudecăţilor obiective. Răspunsul la acesteprovocări nu poate fi formulat decât prinpunerea în discuţie a conceptelor dedemocraţie formală şi democraţie substanţială.2. Democraţia formală şi democraţiasubstanţialăEste ştiut că anticii nu tratau politiculca pe un «obiect» ce revendică o «metodă»specifică reprezentată din ştiinţele naturii, ci îlconsiderau un regim (politeia) ce conferăsocietăţii semnificaţiile sale centrale,„punându-i în ordine instituţiile şi regulile,modelând moravurile şi stilul de viaţă almembrilor săi” 15 .În concepţia anticilor, politiculreprezenta concomitent: un mod de organizare a Cetăţii; un mod de viaţă pentru cei din CetateAici îşi are sorginte distincţia întredemocraţia formală şi democraţia substanţială,dar şi coexistenţa acestora. Astfel, dacădemocraţia este redusă doar la realizareamodelelor de organizare a Cetăţii, atunci eaeste formală; dacă dimpotrivă, politicul esteabordat concomitent ca mod de organizare aCetăţii şi ca mod de viaţă pentru cei dinCetate, democraţia este formală şi substanţială.Regimurile democratice, ca orice tip deregim politic, conţin tensiuni imanente,tensiuni manifestate îndeosebi în planulîncercărilor de modernizare instituţională,urmare a nemulţumirilor faţă de funcţionarearegimului existent (limitele regimuluidemocratic) raportate la modul dorit deorganizare a Cetăţii. Aceste limite dovedescmenţinerea tensiunilor între democraţiaformală, bazată pe elaborarea şi respectarearegulilor şi procedurilor (inclusiv peconstrucţia instituţională) şi democraţiasubstanţială, care are ca finalitate rezultateleprocedurilor formale în privinţa bunăstăriicetăţenilor.Democraţia formală este condiţia sineaxiom, accepting the extension of the politicalparticipation sphere and the idea of voteuniversality, pluralism and compromise,positive contamination within the internationalplan are not enough arguments to indicate thejustification and legitimacy of democraticsystems in comparison to non-democratic ones.Moreover, normative judgements cannotreplace objective judgements. The answer tothese challenges cannot be formulates unlessdiscussing the problems of formal democracyand substantial democracy.2. Formal democracy and substantialdemocracyIt is known that Ancient people did nottreat politics as an “object” claiming a specific“method” represented by nature sciences, butlooked at it as a system (politeia) offering thesociety its central meanings, “putting itsinstitutions and rules in order, modelling theneeds and lifestyle of its members” 30 .In the Ancient people’s view, politicswas at the same time: A way of organizing the town; A way of life for people inside the townThis originates the distinction betweenformal democracy and substantial democracy ,but their coexistence also. Therefore, ifdemocracy is reduced to developing the formsof organizing the Town, then it is formal; if, onthe contrary, politics is approaches at the sametime as a form of organizing the Town and wayof life for people inside the Town, democracy isformal and substantial.Democratic systems, like any type ofpolitical system, include immanent tensions,appeared especially in the plan of institutionalmodernization trials, due to complaints aboutthe existent system (the limitations of thedemocratic system) reported to the desired wayof organizing the Town. These limitations provethe persistence of the tensions between formaldemocracy, based on elaboration andcompliance with the rules and procedures(including on institutional construction) andsubstantial democracy which has the finality offormal procedures results regarding citizens’Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200814

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008qua non (dar insuficientă) a democraţieisubstanţiale, ca democraţie in actu (mod deviaţă); prima este mijlocul de atingere şirealizare a condiţiei umane dorite şi aşteptate,iar cea de-a doua exprimă măsura în carecadrul instituţional-normativ elaborat,construit şi aplicat transformă condiţia umană,adică modul de viaţă pentru cei din Cetate.Ori, cum societăţile democratice formalizatesunt prin natura lor plurale (conţinând chiarcomunităţi plurale), creează implicit şiimplacabil nu doar poliarhii, ci şi ierarhii(natural-obiective, dar mai grav, de tipoligarhic). Aşteptările, dorinţele sestructurează, la rândul lor în:a) opinii subiectual - verosimile (nivelde viaţă individual acceptat / respins /contestat);b) percepţii ale grupurilor,comunităţilor obiectivate – opinia publică(nivel de viaţă acceptat / contestat);c) forme de conştiinţă elaborate (teorii,doctrine, ideologii), referitoare la capacitateademocraţiei formale în a transforma condiţiaumană dintr-o comunitate (evaluarea obiectivăa progresului/stagnării/regresului nivelului deviaţă funcţie de democraţia formală). Şi dinacest punct de vedere, conduita poate fijustificativă / contestatoare.Toate cele trei forme de structurare aaşteptărilor sunt comparative (fie pe intervalede timp, fie, atunci când regimuriledemocratice succed regimurilor nondemocratice,comparaţiile sunt realizate prinprisma condiţiei umane), iar indicatoriiutilizaţi vizează nivelul de viaţă aşa cum esteel perceput (individual sau la nivelul unorgrupuri) sau cum rezultă din analizelefundamentate ştiinţific. Impactulconştientizării rezultatelor raportăriiaşteptărilor la împliniri se evidenţiază încomportamente (la vot, la acţiuni de susţineresau contestare – comportamente active – sauabţinere, pasivitate, absenteism –comportamente pasive).welfare.Formal democracy is the sine qua noncondition (but not enough) for substantialdemocracy as in actu democracy (way of life);the first one is the way to reach and achieve thedesired and expected human condition, and thesecond one expresses the extent to which theelaborated, built and enforced institutional andnormative background transforms humancondition, meaning the way of life for people inthe Town. And, knowing the fact thatformalized democratic societies are plural bynature (including even plural communities),they implicitly and implacably create not justpoliarchies but hierarchies also (natural –objective, and more seriously, oligarchic typeones). Expectations, desires are structured intheir turn into:a) subjectual – credible opinions(accepted / rejected / contested individuallifestyle);b) perceptions of groups, objectivedcommunities – public opinion (accepted /contested lifestyle);c) elaborated forms of conscience(theories, doctrines, ideologies), regarding thecapacity of formal democracy to transformhuman condition from a community (objectiveassessment of progress/ stagnation/ regress oflifestyle in accordance with formal democracy).From this point of view, conduct may bejustifying / contesting.All its three forms of structuring theexpectations are comparative (either on timeperiods, either, when democratic systemssucceed to non-democratic systems,comparisons are made through the view ofhuman condition), and indicators used focus onthe lifestyle as it is perceived (individually or atthe level of some groups) as resulting fromscientifically grounded analyses. The impact ofbeing aware of the results of expectationsreporting to achievements is underlined inbehaviours (to vote, support or contestationactions – active behaviours – refrain, passivity,absence – passive behaviours).Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200815

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008POSIBILITĂŢI (BAROMETRU REALIZĂRI - AŞTEPTĂRI) /POSSIBILITIES (ACHIEVEMENTS – EXPECTATIONS BAROMETER)0(0%) 0,25(25%) 0,5(50%) 0,75(75%) 1(100%)Aşteptări /ExpectationsRealizări /AchievementsCazul I. Situaţii irealizabile1.1. 0 aşteptări1.2. 1 aşteptări şi 1realizări (0 %deficit derealizări), situaţieidealăCazul II. Situaţii posibil derealizat pentru 1 aşteptări2.1. Realizări cu valori:(0,75÷1) (0,25 deficit derealizări)Case I. Achievable cases1.1. 0 expectations1.2. 1 expectations and 1achievements (0 %lack ofachievements), idealcaseCase II. Achievable cases for 1expectations2.1. Achievements withvalues: (0,75÷1) (0,25 lackof achievements)0(0%) 0,5(50%) 0,75(75%) 1(100%)Aşteptări /ExpectationsRealizări /AchievementsComportament activ / Active behaviourSusţinere-contestare / Support-contestationJustificare statistic / Statistically justificationPublicul, eterogen ca medie statistică, susţine regimul. /People, eterogeneous as statistic mean, support the systemAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200816

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/20082.2. Realizări cu valori: (0,5÷0,75) (0,5 deficit de realizări) / Achievementswith values: (0,5÷0,75) (0,5 lack of achievements)0(0%) 0,25(25%) 0,5(50%) 0,75(75%) 1(100%)Aşteptări /ExpectationsRealizări /AchievementsComportament activ / Active behaviourSusţinere-contestare / Support-contestationJustificare rezervată / Reserved justification2.3. Realizări cu valori: (0,25÷0,5) (0,75 deficit de realizări) / Achievementswith values: (0,25÷0,5) (0,75 lack of achievements)0(0%) 0,25(25%) 0,5(50%) 0,75(75%) 1(100%)Aşteptări /ExpectationsRealizări /AchievementsComportament activ / Active behaviourPredominant statistic-contestare / Mainly statistic –contestationComportament pasiv / Passive behaviourAşteptare / Wainting2.4. Realizări cu valori: (0÷0,25) ( 1 deficit de realizări) / Achievementswith values: (0÷0,25) ( 1 lack of achievements)0(0%) 0,25(25%) 0,5(50%) 0,75(75%) 1(100%)Aşteptări /ExpectationsRealizări /AchievementsAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200817

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Comportament activ / Active behaviourContestare / ContestationComportament pasiv / Passive behaviourNeimplicare / Non-involvementRegimul democratic pus sub semnul întrebării (posibileviolenţe, revoluţii, războaie civile). / Democratic systemunder the sign of question (possible violences,revolutions, civil wars posibile).3. Cunoaşterea şi progresuldemocraţiei (democraţia caprodus şi proces)„Prin adoptarea acestei asumpţii(identificarea cadrului firesc al democraţiei înstatul – naţiune - n.n.) scrie R. Dahl, ceea demulte ori nu se recunoaşte, este cât deprofund a afectat limitele şi posibilităţiledemocraţiei trecerea istoriei de la statul-cetatela statul-naţiune. Transformarea este atât deprofundă încât, dacă un cetăţean atenian dinsecolul al V-lea ar apărea brusc în mijloculnostru (fiind atenian, ar trebui să fie neapăratbărbat), probabil ar considera că ceea cenumim noi democraţie este ceva cu totulstrăin, neatrăgător şi nedemocratic. Unuiatenian din vremea lui Pericle, democraţianoastră i s-ar părea departe de a fidemocraţie, în primul rând din cauzaconsecinţelor asupra vieţii politice şi ainstituţiilor politice, ale trecerii de la nivelulstat-cetate, mai intim şi mai participativ, lagiganticele forme de guvernământ, maiimpersonale şi mai indirecte, din ziua de azi.”– R. Dahl, Democraţia şi criticii ei, Iaşi,Institutul European, 2002.Atribuirea calificativului dedemocratic pentru un regim depinde de unsistem de condiţii, între care roluldeterminant este deţinut de: caracterulnerestrictiv al participării electorale;capacitatea cetăţenilor de a-şi exercita liberactivităţile considerate fundamentale pentruorganizarea votului; posibilitatea exercitării3. Knowledge and progress ofdemocracy (democracy asproduct and process)„By adopting this assumption(identifying the natural framework ofdemocracy in nation – state - n.n.) says R.Dahl, which is not admitted very often, ishow profoundly the passing from town-stateto nation-state has affected the limitations andpossibilities of democracy. Thetransformation is so profound that, if anAthenian citizen from the 5 th centuryappeared among us suddenly (as an Athenian,he must be a man), he would probably thinkthat we think as democracy is somethingcompletely strange, unattractive and nondemocratic.An Athenian from Pericles’ timeswould think of our democracy as far fromdemocracy, firstly because of theconsequences upon the political life andpolitical institutions, of passing from a townstate,more intimate and participating, tot hegigantic forms of government, moreimpersonal and more indirect.” – R. Dahl,Democracy and its Critics, Iaşi, EuropeanInstitute, 2002.Giving the attribute of democratic to asystem depends on certain conditions, amongwhich the determining role is held by: thenon-restrictive character of electoralparticipation, the citizens’ ability to freelyexercise their activities consideredfundamental for the vote organization; thepossibility to exercise the rights consideredAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200818

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008drepturilor considerate indispensabile pentruviaţa democratică (adunări, expunere, presă).La aceste condiţii se adaugă cele formulate deR. Dahl:I. A formula preferinţe; II. A-şiexprima preferinţele; III. A-şi vedea propriilepreferinţe cântărite în mod egal în actul deguvernare 31 .Se desprind:A. coordonata istorică ademocraţiei (democratizarea)B. cele două dimensiuni aledemocratizăriia. dimensiunea contestării înrelaţia cu autorităţileb. dimensiunea participăriiinfluenteA. Coordonata istorică a democraţiei(democratizarea)indispensable for democratic life (meetings,exhibition, press). These conditions arecompleted by those formulated by R. Dahl:I. Formulating preferences; II.Expressing preferences; III. Seeing its ownpreferences equally weighed within thegovernment act 32 .The following appear:A. The historical coordinate ofdemocracy (democratization)B. The two sides ofdemocratizationa. The side of contesting in therelation with the authoritiesThe size of influent participationA. The historical side of democracy(democratization)A. TRANFORMĂRIDEMOCRATICEA. DEMOCRATICTRANSFORMATIONSIMatricea(persistentă)amiculuistat-cetate)IIStatulnaţiuneIIIUniuni(confederaţii)transnaţionaleIPersistent matrix(of thesmalltownstate)IINationstateIIIUnions(transnationalconfederations)ParticiparedirectălaautoguvernareSistem deinstituţiiabsolut noiMecanisme şirelaţiiinstituţionaletransnaţionaleDirectparticipation to selfgovernmentAbsolutelynewsystem ofinstitutionsInstitutionalandtransnationalmechanismsand relations“Demos”KratiaComplexul deinstituţii=DemocraţieTransferul desuveranitate+Relaţiitransnaţionale=democraţie“Demos”KratiaComplex ofinstitutions=DemocracyTransfer ofsovereignty+Transnational relations=democracyNOTĂ:1. Transformările (democratice) → adaptări(conceptuale) → conotaţii(noi),2. Lărgirea sferei modelului (de laNOTE:1. Transformations (democratic) → ada(conceptual) → connotations (new),2. Enlarging the pattern sphere (fromAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200819

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008democraţia participativă) →democraţia (reprezentativă) →transfer de legitimitate asupraorganismelor internaţionale,3. Caracterul inclusiv şi exclusiv alparticipării,4. Fecunda contaminare (pozitivă saunegativă) a democratizării (îndeosebiîn era globalizării).B. Dimensiunile democratizării (lanivelul statului - naţiune)participating democracy) →democracy (representative) →transfer of legitimacy uponinternational organisms,3. Inclusive and exclusive character ofparticipation,4. Profitable contamination (positive ornegative) of democratization(especially in globalization age).B. Sizes of democratization (at thelevel of nation-state)Dimensiuneacontestării(liberalizare)Lărgireasfereioportunităţilor (decontestare)De lahegemonii închise,laoligarhiiconcurenţialeContestation size(liberalization)Enlargingtheopportunities sphere(contestation)Fromclosedhegemonies toconcurentialoligarchiesDimensiuneaparticipării(cuprind)Lărgireaactivităţilor(departicipare;orientarespre regimuricuprinzătoare, care nusuntobligatoriuconcurenţiale)Putereacontinuăsă fiecontrolatăde cătreeliteledominante, deşisuntregimuriîn caretoţi auposibilitatea de aparticipaThe sizeofparticipation(inclusion)Enlargingactivities(participation; broadsystemsorientation,which arenotcompulsorilyconcurential)Powercontinuesto becontrolledbydominating elites,althoughthere aresystemswhereeverybody has theopportunity toparticipateLiberalizarea +cuprinderea=democratizareaRegimuri poliarhice(niciun grup nu este în măsură de a prelua puterea;puterea este divizată)Liberaliztion +inclusion=democratizationPoliarchic systems(no group can take over the power; power isdivided)ControlulresponsabilizăriiguvernanţilorControllin thegovernorsresponsibilityDemocraţia laintrareDemocraţia laieşireDemocracy atentryDemocracy at exitNOTĂ: Procesul nu este ireversibil.Explicaţiile sunt susţinute de fazeledemocratizării.NOTE: The process is notirreversible. Explanations are supported bythe democratization phases.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200820

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Evoluţia de la regimuri nedemocraticecătre regimurile democratice (DankwartRustow).a) Condiţia preliminară: acordul general alparticipanţilor cu privire la apartenenţa la ocomunitatea politicălupta între grupuri de eliteb) Lupta dintre grupurile de elite nu sefinalizează prin victoria „decisivă” a unuigrup asupra celorlalte, ci printr-uncompromis. Compromisul reprezintădeopotrivă refuz (delimitarea elitelor deinteresul de grup) şi acceptare (tolerareareciprocă într-o convieţuire ce permitedeclanşarea competiţiei, dar şi acordulprivind intrarea în competiţie).The evolution from non-democraticsystems to democratic systems (DankwartRustow).a) Preliminary condition: participants’general consent regarding their belonging tothe political communityfight between groups of elitesb) The fight between groups of elites is notfinished through the “decisive” victory of agroup upon the others, but through acompromise. Compromise is at the samerefusal (marking the elites of group interest)and acceptance (reciprocal tolerance withinliving together which allows to initiatecompetition, but also the approval forentering to competition).HABITATION(se au în vedere şifactoriicontextuali:memoria istoricăa democraţiilorabandonate,contaminareapozitivă saunegativă,existenţa sauabsenţa pieţeiconcurenţiale,etc.)ACOMODAREA CUREGULILE,NORMELE ŞIPROCEDURILEDEMOCRATICE(pot fi şi riscuri,generatoare decrize, ce potconducecăderearegimurilordemocratice)laCele treivaluri aledemocratizării (S.Huntington)HABITATION(contextual factorsare taken intoconsideration:historical memoryof abandoneddemocracies,positive or negativecontamination,existance orabsence ofcompetitionalmarketGETTINGFAMILIAR WITHDEMOCRATICRULES,REGULATIONSANDPROCEDURES(there may be risks,causing crisis thatmay lead to the fall ofdemocratic systemsThe threewaves ofdemocratization (S.Huntington)NOTĂ: 1) Cele trei valuri aledemocratizării ilustrează fluxul şi refluxulregimurilor democratice 33 .2) Caracterul ireversibil (saureversibil) al democratizării depinde defactori ce caracterizează democraţia formală(construcţia instituţională, autoritatea şilegitimitatea instituţiilor democraţiei,pluralismul dezvoltat, pluripartidismul real şifuncţional, cultura politică, legiferareadurabilă, ordinea politică internă şiinternaţională stabilă, accentuarea efectuluide domino al proceselor de democratizare)cât şi mai ales democraţia substanţială(eradicarea sărăciei, ritmul reformeloreconomice şi politice, statutul social alindividului, puterea exemplului modeluluidemocratic, slăbirea şi limitarea presiuniiNOTE: 1) The three waves of democratizationillustrate the flow and backflow ofdemocratic systems 35 .2) The irreversible (or reversible)character of democratization depends onfactors characterizing formal democracy(institutional construction, authority andlegitimacy of democracy institutions,developed pluralism, real and functionalpluripartidism, political culture, sustainablecertification, stable internal and internationalpolitical order, focusing on the domino effectof democratization processes) and especiallysubstantially democracy (finishing poverty,the rhythm of economic and political reforms,individual social status, the power of exampleof the democratic pattern, weakening andlimiting the pressure of backflow by limitingAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200821

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008refluxului prin limitarea consecinţelorregimurilor autoritare).Factori entropiciTeza lui Seymour Martin Lipset:sistemele economice care reuşesc să creeze şisă menţină un regim democratic sunt cele maidezvoltate. (indicatori: venit/locuitor; grad deinstrucţie; procentul de urbanizare; nivelul deindustrializare; accesul la mijloacele decomunicare; grad de civilizaţie).Conform tezei, o concluzie eronată,care ar conduce la următoarea legesociologică:Toate sistemele socio-economice caredepăşesc anumite trepte de industrializare,alfabetizare, urbanizare şi venit/locuitor vorda naştere unor regimuri democratice.Această asumpţie este contrazisă derealitatea factual – istorică.Această teză trebuie reformulată,ţinând cont de următoarele aspecte:- în afirmarea democraţiei nu suntprioritare caracteristicile agregate alesistemului socio-economic, ci absenţadezechilibrelor şi inegalităţilor semnificativedintre diferite grupuri sociale; afirmarea unuiregim democratic se realizează atunci cândinegalităţile sunt ţinute sub control şi se reducdezechilibrele;- prioritar nu este nivelul dedezvoltare socio-economică, ci modalităţileprin care acesta a fost realizat; aceasta, maiales în măsura în care tentativele de realizarepot conduce la metode autoritare şi ladestabilizarea sistemului. Importantă esteaici de subliniat, distincţia lui Huntingtonîntre modernitate şi modernizare (luând încalcul diferenţele dintre progresul lent şi rataînaltă, forţată a modernizării).Concluzie: eforturile suportate în timpîndelungat în susţinerea unei rate înalte amodernizării, conduc implacabil lainstabilitatea puterii politice şi regimuluidemocratic, făcându-se posibilă prăbuşirealor. Rata înaltă a modernizării, susţinutăperioade îndelungate, subminează democraţiasubstanţială 34 .Se mai impune o concluzie generală:conceptul de democraţie, aşa cum a fost elthe consequences of authoritative systems).Entropic factorsSeymour Martin Lipset’s thesis:economic systems that manage to create andmaintain a democratic system are the mostdeveloped ones. (indicators:income/inhabitant; training degree;urbanization percentage; level ofindustrialization; access to media; civilisationdegree).According to the thesis, a wrongconclusion that would lead to the followingsociologic thesis:All the social and economic systemsthat go beyond certain industrialization steps,alphabetization, and income/inhabitant willgive birth to democratic systems.This assumption is contradicted by thefactual-historical reality.This thesis has to be reformulated,taking into consideration the followingaspects:- in affirming democracy, aggregatefeatures of the social and economic systemare not prioritary, but the absence ofsignificant unbalances and inequalitiesbetween different social groups; theappearance of a democratic system isachieved when inequalities are kept undercontrol and unbalances are reduced;- the social and economicdevelopment level is not of priority, but theways in which it has been achieved; thisespecially to the extent in which attempts ofachievement may lead to authoritativemethods and unbalance the system. It isimportant to underline, Huntington’sdistinction between modernity andmodernization (taking into consideration thedifferences between the slow progress andhigh, forced level of modernization).Conclusion: efforts made forsupporting a high level of modernization for along time, implacably lead to the instabilityof political power and democratic system,making it possible for them to collapse. Thehigh level of modernization, supported forlong periods, undermines substantialdemocracy 36 .Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200822

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008elaborat şi care a fundamentat „teoriafantomă” a democraţiei, se dovedeşte azi – încontextul societăţii cunoaşterii – inconsistentşi ineficient. Trecerea de la „teoria fantomă”la teoria ştiinţifică a democraţiei nu serealizează fără a se ţine cont de răspunsuri laîntrebări de tipul:• ce este poporul?• din cine este constituit poporul?• care sunt dimensiunile democraţiei?• de ce se amplifică caracterul utopic alidealului democratic?• de ce „democraţia „ semnifică:o un grup distinct de instituţii şipractici politice;o un sistem de drepturi;o o ordine socială şi economică;o un sistem ce asigură anumiterezultate dezirabile;o un proces unic de luare a unordecizii colegiale obligatoriietc.A general conclusion is also required:the concept of democracy, as elaborated andgrounded the “phantom theory” of democracyis proved today – in the context of knowledgesociety” inconsistent and inefficient. Passingfrom “the phantom theory” to the scientifictheory of democracy is not achieved withouttaking into consideration answers of thetype:• What are the people?• Who are the people made of?• Which are the sizes of democracy?• Why does the utopia character ofdemocratic ideal increase?• Why does “democracy” means:o A distinct group of institutionsand political practices;o A system of rights;o A social and economic order;o A system providing certaindesirable results;o An unique process of takingcompulsory collegial decisionsetc.1 Spre edificare în domeniul procesului de construcţie a teoriei cunoaşterii, a se vedea P.P. Negulescu, Scrieriinedite, I, Problema cunoaşterii, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1969.2 K.R. Popper Epistemologia fără subiect cunoscător, în Epistemologie. Orientări contemporane, EdituraPolitică, Bucureşti, 1974, p. 72.3 Ibidem4 Vezi Filosofie, Editura Didactică şi Pedagogică, 1985, p. 220 şi urm.5 Ibidem p 2266 Mircea Eliade, Istoria credinţelor religioase, vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981, p 57 L. Grünberg, Axiologia şi condiţia umană, Editura Politică, Bucureşti, 1972, p 61-62; N. Rescher, Introductionto Value Theory, Prentice-Hall Inc; New Jersey, 1969, p 55; P. Andrei, Filosofia valorii, Editura Fundaţiilor,Bucureşti, 1945, p 23 şi urm; l. Lavelle, Traité des valeurs, vol. I, P.U.F. Paris, 1951, p 92-938 Ştefan Buzărnescu, Sociologia opiniei publice, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, p. 289 A se vedea Adrian Gorun, Teorie politică, Presa universitară clujeană, Cluj Napoca, 2002, p. 43-47; DumitruLepădatu, Procese şi fenomene politice, Bucureşti, Ed. Actami, 200, p. 59-6610 Gianfranco Pasquino, Curs de ştiinţă politică, Institutul European, 2002, p. 30511 Adrian Gorun, Puterea politică şi regimurile politice, Editura Bibliotheca, 2006, p. 128.12 Ibidem, p. 129-13013 Robert Dahl, Democraţia şi criticii ei, Iaşi, Institutul European, p. 1014 J.A.Schumpeter, Capitalisme, Socialisme and Democracy, New York, Harper & Row, 194215 A se vedea Jean Baudouin, Introducere în sociologia politică, Editura macord, Timişoara, 1999, p. 89-9016In order to clear about the process of the theory of knowledge, see P.P. Negulescu, New writings, I,The problem of knowledge, Academy Publisher RSR, Bucharest, 1969.17K.R. Popper Epistemology without a known subject, in Epistemology. Contemporary orientations,Political Publisher, Bucharest, 1974, p. 72.18Ibidem19Vezi Filosofie, Editura Didactică şi Pedagogică, 1985, p. 220 şi urm.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200823

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/200820Ibidem p 22621Mircea Eliade, Istoria credinţelor religioase, vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,1981, p 522L. Grünberg, Axiology and human nature, Political Publisher, Bucharest, 1972, p 61-62; N. Rescher,Introduction to Value Theory, Prentice-Hall Inc; New Jersey, 1969, p 55;P. Andrei, The Philosophy of Value, Foundations Publisher, Bucharest, 1945, p 23 şi urm; l. Lavelle, Traité desvaleurs, vol. I, P.U.F. Paris, 1951, p 92-9323Ştefan Buzărnescu, The Sociology of Public Opinion, Didactic and Paedagogic Publisher, R.A.,Bucharest, p. 2824See Adrian Gorun, Political Theory, Presa universitară clujeană, Cluj Napoca, 2002, p. 43-47; DumitruLepădatu, Political Processes and Phenomena, Bucharest, Ed. Actami, 200, p. 59-6625Gianfranco Pasquino, Political Science Course, European Institute, 2002, p. 30526Adrian Gorun, Political Power and Political Systems, Bibliotheca Publisher, 2006, p. 128.27Ibidem, p. 129-13028Robert Dahl, Democracy and its Critics, Iaşi, European Institute, p. 1029J.A.Schumpeter, Capitalism, Socialism and Democracy, New York, Harper & Row, 194230See Jean Baudouin, Introduction in Political Sociology, Macord Publisher, Timişoara, 1999, p. 89-9031 Vezi Adrian Gorun, op. cit., p. 134-13532See Adrian Gorun, op. cit., p. 134-13533 A se vedea A. Gorun, op. Cit. p 148-15034 Vezi o analiză amănunţită în A. Gorun, op. Cit. p. 152-1623536See A. Gorun, op. Cit. p 148-150See detailed analysis in A. Gorun, op. Cit. p. 152-162Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200824

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Observaţii asupra limbajuluielectoral actualObservations on the currentelective languageProf. univ. dr. Maria-MagdalenaJianuÎntotdeauna şi în orice ţară, momentulalegerilor a ţinut în tensiune trei mari categoriide cetăţeni: candidaţii, publicul (o parte) şilingviştii. Despre motivul intenselor trăiri aleprimilor nu pomenim nimic în lucrareanoastră, deoarece lectorul are suficientraţionament să şi le explice singur; deasemenea, destul de puţine cuvinte despre adoua categorie, care fie trăieşte disperarea căva fi şi mai rău, fie nefericirea că va fi la felde rău. Pentru lingvişti însă, momentul esteeficient în stabilirea de reflecţii asupracadrului teoretic şi practic în care se înscrieanaliza sloganului politic din campaniaalegerilor locale din 2008, şi , de aici, înidentificarea soluţiilor de corecţie pentru adoua secţiune care va fi în atenţia noastră, aalegerilor parlamentare, pe care le aşteptăm.Ne-am fundamentat materialul pe fapte delimbă recente, care constituie, aşa cum amanticipat, textele sloganurilor( pentruspecificul discursului omului politic, vomrealiza un studiu separat), pe care le-amselectat de pe panourile electorale, de pe afişe,din diferite zone ale ţării, de pe blogurilecandidaţilor, precum şi de pe siteurile marilorpartide din România. După investigarea apeste o sută de asemenea mostre, putemspune, anticipativ, că s-a utilizat un ansamblurelativ restrâns şi identic de mijloacelingvistice, cu efecte mai mult sau mai puţindiferite, aceste relativităţi fiind generate deproporţia textelor şi de specificul distribuţieilor zonale. Este însă evidentă, ca întotdeauna,încercarea de utilizare a strategiilor demanipulare populistă a electorilor, mizându-sepe sublinierea propriei credibilităţi şi pePhD Professor Maria-MagdalenaJianuAlways and in any country, theelection moment hold pressure on three maincategories of citizens: the candidates, thepublic (a part of it) and the linguists. We donot mention about the reason of thecandidates’ emotions, due to the fact thatreader is able to understand this fact byhimself; also we will mention few wordsabout the second category, that lives thedespair that that it is going to be even worstor the unhappiness that it is going to be asbad as until now. Still for the linguistics thisis an efficient moment for settling reflectionson the theoretical and practical frame for theanalysis of the political slogans in thecampaign of the local elections from, and ,starting from here to identify correctionsolutions for the second section that will bethe center of our attention, of theparliamentary elections, that we are waitingfor. We based the hereby material on recentlanguage facts that constitutes, as we haveanticipated, the texts of the slogans ( wewill make a separate study for the specific ofthe political speech), that we have selectedfrom the elective posters, flyers, from thedifferent areas of the country, from thecandidates’ blogs, as well as from the sitesof the important Romanian parties. Afterinvestigating over one hundred suchsamples, we can say that it was used arelatively narrow and identical assembly oflinguistics means with less or more differenteffects, these relativities are generated by theproportion of the texts and by the specific ontheir regional distribution. But it is obvious,as always the trying to use the populistmeans of manipulating the electors, bidingAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200825

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008pseudo-obiectivarea judecăţilor, chiar aşaredus emise în sloganurile care sunt fie scrise,fie strigate prin porta-vocea din autoturismelecare străbat cărările patriei, într-o neostoităsete de persuadare a publicului.Ca specie de discurs, sloganulaparţine epicii ocazionale, descinzând dinpragmatică şi retorică, prima fiindpredominant descriptivă (formal şi funcţional)şi interesată de mecanismele obiective derealizare a proceselor comunicative, iar adoua, predominant evaluativă, definindu-şiconţinutul în raport cu nivelurile la care sedistribuie mesajele transmise. În retorică, sedistinge între logos( componenta ideatică),ethos (componenta credibilităţii, legată deimaginea de sine) şi pathos( componentalegată de reacţia emotivă). Dintre acestea,supralicitat este, în sloganul de campanie,ethosul şi, mai slab, pathosul, deoarece fondulideatic este, doar în unele cazuri, reprezentat,cel mai adesea, autorii textelor ignorându-l.Mai mult, retorica modernă are, în momentulactual, caracterul unei tranzacţii, accentuândrolul acesteia pentru discursul situat( produsîntr-o anumită circumstanţă), interlocutorulfiind implicat, ca actor al acestui scenariu( ase vedea, pentru aceasta, strategiile lingvisticela care se recurge spre atragerea electorului) .Sloganul este un discurs ocazional, favorizatde circumstanţele electorale, care constituiesursa şi temeiul generării lui, reprezentândformula lingvistică selectată pentru a revela,succint, calităţile unui candidat sau beneficiileopţiunii publicului pentru un anumit partid.Ca schemă de discurs persuasiv, sloganulpresupune un emiţător/ persuadator, cel maiadesea altul decât candidatul( acesta rămâneexterior ), un receptor/ persuadat, asupracăruia se revarsă tot conţinutul semantic almesajului/ persuasiunii, sens în care se poatevorbi de caracterul de text de spectacol alsloganului.Pentru cercetarea noastră, am consideratnecesară prezentarea modalităţilor discursive,admise în pragmatică, în funcţie de poziţialocutorului, chiar dacă, în cazul sloganuluipolitic, se poate vorbi, cum am nuanţat, de doilocutori: unul care creează textul, altul care şilasumă; astfel, modalitatea alocutivă(on highlighting the own credibility and onthe pseudo-objectiveness of the judgment,really diminished in the written or spokenslogans, in an attentive to convince thecrowds.Regarding the type of the speech,the slogan belongs to the casual epic, and itcomes from the pragmatics and rhetoric, thefirst one is mainly descriptive ( formal andfunctional) and interested on the objectivemechanisms of accomplishing thecommunicative processes, and the second onis mostly assessable, it defines its content incomparison with the levels where there aredistributed the sent messages. In the rhetoricthere is a difference between logos( thecomponent regarding the ideas), and theethos( the component referring thecredibility, referring the self image) andpathos( the component referring theemotional reaction). Out of these ones,mostly used in the campaign slogans theethos , and less the pathos, due the fact thatthe idea base is rarely represented due to thefact that more often the authors of the textsignore it. More than that the modern rhetoriccurrently has the feature of a transaction, byhighlighting its role for the specializedspeech (produced in a certain circumstance),as the interlocutor is involved, as an actor ofthis script ( see the linguistics strategies theyare using for drawing the elector) .The slogan is a casual speech, favored byelective circumstances, that constitutes thesource and the base of its generating; itrepresents the linguistic formula selected inorder to reveal, the qualities of a candidateor the benefits of the public’s option for acertain party. As an example of a persuasivespeech the slogan supposes a transmitter /persuasive, most often the candidate (heremains in the exterior), a receiver /persuasive, who receives all the semanticcontent of the message, this is when we cantalk about the feature of a spectacle text ofthe slogan.We consider it necessary for ourresearch, the presentation of the speechmodalities, admitted by the pragmaticsdepending on the position of the interlocutorAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200826

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008orientată spre interlocutor) este supralicitată,scopul sloganului fiind de captatiobenevolentiae, cea elocutivă( orientată sprelocutor) este obligatorie, scopul conceperiitextului ţinând de monstratio(dorinţa sincerăde credibilitate) iar cea delocutivă( orientatăspre cele enunţate), legată direct de ceaanterioară, are, mai mult sau mai puţin, osusţinere în realitatea concrfetă.De asemenea, este util de prezentat tipuride ethos( după Charaudeau, P, 2005, Lediscours politique. Les masques du pouvoir,Paris, Vuibert), care se identifică dinconţinuturile sloganurilor selectate, deoarece,în funcţie de acestea, vom realiza şi portretullingvistic al emiţătorului : ethosul umanist şijustiţiar, al caracterului şi fermităţii, alseriozităţii şi competenţei.Am grupat sloganurile în funcţie de efectulpe care am considerat că acestea îl au asupraelectorilor ( noi considerându-ne electori) şi,de aici, de conţinutul semantic ale acestora:1. sloganuri aproximativ delocutive,plictisitoare, neutre semantic, învechite întipare lingvistice arhicunoscute, la carefuncţia de comunicare este aproape derealikzarea zero :’’Partidul Conservatorsoluţialocală’’,’’Să ducem Timişul înfaţă’’,’’Ionescu primar’’,’’Un oraş mare,un primar puternic’’,’’PromovămRomânia’’,’’Lupt pentru Iaşuleuropean’’,’’ Lucrurile importante aunevoie de timp’’,’’Mai bine pentru maimulţi’’. Deşi aceste sloganuri par aobiectiva tipul de ethos serios şicompetent, verbele sunt neinspiratselectate( să ducem, lupt, promovăm, au)atât în ceea ce priveşte oportunitateacontextuală, cât şi pathosul diluat. Deasemenea, structurile eliptice( preferate desloganarzi), revelează ceea ce am precizat,respectiv amputarea funcţiei decomunicare .2. sloganuri restrictive şi cu referinţă aluzivăla contracandidaţi:’’Fără praf în ochi’’,’’ÎnCluj-Napoca nu se cerşeşte, nu se aruncănimic pe jos şi nu se scuipă’’,’’NUPREDA BUZĂUL’’( contracandidatulbeneficiarului sloganului dat se numeştePreda), la care se sugerează competiţia fieeven if for the political slogan we can referon the interlocutors: the one who creates thetext, and the other who takes credibility forit; so the modality oriented towards theinterlocutor is outbidding, the purpose of theslogan is of captatio benevolentiae kind, andthe one oriented to the locutor it ismandatory, the purpose of making a textrefers to monstratio (the honest desire ofcredibility) and the one oriented to what wasspoken, directly connected to the previousone, has more or less a support in the reality.It is also useful to present the types ofethos (on Charaudeau, P, 2005, Le discourspolitique. Les masques du pouvoir, Paris,Vuibert), that are identified from thecontents of the selected slogans, due to thefact that depending on these ones we shallrealize the linguistic portrait of thetransmitter: the humanist and fair ethos, ofthe character and firmness, of theseriousness and competence.We have grouped the slogans dependingon the effect we considered they have on theelectors (we consider ourselves electors) andthere their semantic content:1. approximately delocutive slogans, theboring ones, neuter from the semanticpoint of view, framed within old wellknown linguistics patterns, where there isno communication function:’’ TheConservative party –the local solution’’,’’Let’s put Timiş in front’’, ’’Ionescu, themayor’’,’’A big town, a powerfulmayor’’,’’We are promotingRomania’’,’’I am fighting for theEuropean Iaşi’’,’’ Important things thetime’’,’’ Better for more’’. Eventhoughthese slogans seem to display the seriousand competent ethos, the verbs are notrightfully chosen ( to get, am fighting,promoting, have) both regarding theopportunities of the context and thediluted pathos. Also, the elliptic structures( prefered by the people who create theslogans), reveal what we have alreadystated, that is the lack of thecommunication fonction.2. restrictive slogans and the ones with anallusive reference to the opponents:’ NoAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200827

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008prin formele verbale negative( nu secerşeşte, nu Preda, unde, omonimia cunumele contracandidatului a stat la bazaselectării verbului, iar pentru sugestie,ortografia cu majusculă este suficientăpentru realizarea orientării spre un referentnominal şi propriu), fie prin conectorul cuvaloare negativă( fără) .3. sloganuri imperative, în care electorul estepartener , implicat strategic spre a i seobţinevotul:’’Ştim!Vrem!Putem!’’,’’Ştiu!Pot!Vreau!’’,’’Continuăm împreună’’,’’Facem cetrebuie’’, ’’Să facem ordine’’,’’Uniţi vomfi mai puternici’’,’’Pune şi tu amprenta peviitorul tău! Votează!’’,’’PeDaLează cunoi’’,’’Schimbă-i pe cei care te-au furat,minţit, ameninţat, batjocorit!’’,’’ Să nualegi din nou un stăpân’’, Aceasta estecalea! Mergem mai departe!’’,’’Alegiviitorul’’,’’Votaţi viitorul’’, ’’RomânRămân în Europa’’,’’Punem judeţul peroate’’,’’În sectorul 1 cei mai mulţivotează X primar’’,’’Oltean sunt, olteanîmi zice, voi nu vreţi să fiu doar vice’’(textul se află alături de caricaturacandidatului, adaptată pe celebrafotografie a lui Mihai). Menţionăm căsensul imperativ este obţinut, în general,indirect( excepţie face, pune, votează,PedaLează, schimbă, votaţi, să facem,unde verb ele sunt la modul imperativ saula conjunctivul cu valoare de imperativ),prin conţinutul noţional al enunţurilor,precum şi prin intermediulmodalizatorilor. În privinţa textuluiRomân Rămân în Europa, al cărui conţinutsemantic nu este nou, exprimând unadevăr general valabil, remarcăm efectuleufonic obţinut prin alăturarea termenilorapropiaţi formal , rămân şi român, fără caîntre aceştia să se instituie o relaţiederivativă.4. sloganuri fişe de portret,autocaracterizări:’’Eu nu cer,eu doarofer…Eu am, nu trebuie să fur!Eu nu vândiluzii, eu construiesc’’,’’Independentpolitic, dependent de voi’’, Un primarardelean pentru municipiul BaiaMare’’,’’Primar stabilit prin contract’’,’’dusts in the eye’’,’’In Cluj-Napoca we donot beg, we don not throe the garbage onstreets and we do not spit’’,’DO NOTGIVE AWAY BUZĂU’’( the opponent ofthe beneficiary of the slogan is namedPREDA Preda – the Romanian verb for togive away), on which it is suggested thecompetition whether through the negativeverbal forms ( we do not beg , do not giveaway,), whether through the connectorwith a negative value ( without) .3. imperative slogans, where the elector isthe partner, strategically involved in orderto obtain his/her vote: ’’We know!Wewant!We can!’’, ’’I know! I can! Iwant!’’, ’’We continue together’’, ’’Wedo what we have to do’’, ’’Let’s clearthing up’’, ’’Together we will bestronger’’, ’’Mark your future! Vote!’’,’’Walk with us’’,’’Change the people thathave stolen from you, lied to you,threthened you, mock on you!’’,’’ Do notchoose again another owner’’, This is theway! We go forward!’’ ,’’Choose thefuture’’,’ ’Vote the future’’, ’’I RemainRomanian in Europe’’, ’’We make thecounty working’’, ’’In the 1 sector mostpeople vote X for the mayor’’, ’’I amOltean, they call me oltean, you want meto be more than a deputy’’( the text is nearthe caricature of the candidate, adapted ona famous picture of Mihai). We mentionthat the imperative sense is generallyobtained indirectly( an exception is does,puts, votes, Walks, change, vote, let’s do,due to the fact that the verbs are on theimperative mood or they have the value ofthe imperative mood), through the contentof the statement. Regarding the text IRemain Romanian in Europe, who doesnot have a new content, because itexpresses a general valid truth, we noticethe euphonically effect obtained byputting one next to another two termssimilar from the formal point of view,remain and Romanian, but there is noconnection related to the sense betweenthe two terms.4. portrait files slogans, selfcharacterization:’’I do not ask, I onlyAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200828

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008X -un primar de treabă, un primar de careavem nevoie’’, ’’Faptele vorbesc’’( scrispe fond portocaliu, cu litere galbene,putându-se citi, cu uşurinţă Fapteleorbesc’’)...se scot în evidenţăcaracteristicile personale. Structuriopozitive, adversative, realizate pe joculafirmativ/ negativ, pe opoziţiile semanticeale termenilor sunt, de asemenea, sugestiacompetiţiei, referinţa la contracandidatfiind discret marcată; astfel, textele pot ficitite în felul următor: Eu nu cer, cum facecelălalt, eu doar ofer, în timp ce el nuoferă, eu am, nu trebuie să fur, el n-are,deci va fura etc. Din punctul de vedere alorganizării materialului lingvistic, dupăscopul urmărit, aceste loganuri sunt de tipforensic, aducându-se acuzaţii, chiaraluziv, care pot fi, uneori, răspunsuri laalte acuzaţii5. sloganuri ironice, belicoase:’’Am plecat săstoarcem portocala’’, ,’’EliberaţiBucureştiul! A venit momentul săîntoarcem arma votului! Vă provoc săeliberăm Bucureştiul!( afişul are un tanc).Prin tonul imperativ, ferm, ne situămparcă în miezul filmelor de război ale luiSergiu Nicolaescu, aşteptând doar celebrulcomunicat către ţară, spre a declanşaofensiva patriotică.6. sloganuri rimate:’’Scoate-i din Bordei’’,Aţi votat destul cu hoţii, votaţi şi cupatrioţii’’, Votaţi PIN, votaţi ursulcarpatin’’,’’Vreţi primar, votaţi Funar’’,’’Nu arde gazul, votează, X contează’’—candidaţii devin, inconştient, personaje defolclor, precum haiducii naţionali’’. Rimaare caracter naiv, prin ludicul ei, apărândastfel contrastul dintre seriozitateamomentului şi rimă, care dă efectul comicintenţionat, ceea ce e foarte productiv.Calamburul este mai discret şi rafinat carima, mesajul transmis e de tip fonetic, caîn PeDaLează cu noi!, unde abilitatearetorică constă în a spune lucruri cât maimulte şi diverse, cu aceleaşi cuvinte( aici,ortografierea intenţionată cu majusculesugerează pentru cititor apartenenţacandidatului din fotografia anexă la PD-L;menţionăm că textul poate fi citit ca ooffer …I have, I do not need to steel!I donot sell illusions, I build’’, ’’PoliticallyIndependent, addicted to you’’, AnArdelean mayor for Baia Mare’’, ’’Amayor settled through a’’,’’ X – a nicemayor, the mayor we need’’, ’’The factsspeak’’( written on an orange background,with yellow letters, and it can be easilyread The facts are blinding’’)...there arehighlighted the personal features. Theopposite structures realized on theaffirmative/ negative game, on semanticoppositions of the terms are also thesuggestion of the competition, referring toanother candidate is marked discretely;therefore the text can be read in thefollowing manner: I do not ask, as theother is ding, I only offer, while he doesnot offer, I have have, I do not need tosteal, I does not have, so he will steal etc.From the point of view of organizing thelinguistic material, on the purpose that ispursued, these slogans are of a forensictype, because they accuse, even allusively.5. ironical, bellicose slogans:’ We plan tocrush the orange’’, ,’’Free Bucharest! It istime to make them pay! I dare you to freeBucharest!( it is a tank designed on theflyer). The imperative tone creates thefeling that we are during the war films ofSergiu Nicolaescu, just waiting for thefamous political communicate to save thecountry.6. rhimed slogans: ’’Throw them out ofBordei’’, You voted with the thiefts, nowit is time to vote with the patriots’’, VotePIN, vote the Carpathien bear’’, ’’If youwant a mayor, vote for Funar’’,’’ Don’twaste time, vote, X matters’’— thecandidates become, popular characters, asnational outlaws’’. The rhyme has a naivecharacter, and therefore it appears thecontrast between the seriousness of themoment and the rhyme, that gives a funnyeffect, which is very productive. The punis more discreet and refined in comparisonwith the rhyme, there is a phonique typeof message as in Walk with Us!, where therhetoric ability means to say many anddiverse things, with the same words).Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200829

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008metaforă realizată fonetic şi configuratăgrafic). Alte sloganuri sunt rimate infantilşi sunt reproduceri fără efort ale unortipare preexistente şi arhicunoscute: ’’Încei 7 ani de-acasă/ Am învăţat de lapărinţi/Că omenia-i floare aleasă/ Ce nu sevinde pe arginţi’’ . Rimele au scopul de aatrage atenţia prin jocuri de cuvinte,parafraze glumeţe, figuri de construcţie.Sunt neinspirate cele la care se simteeleborarea , efortul de a construi rima, cudevieri nemotivate, ca în sloganul:’’La noiMircea Man ne place/ Ce promite aia face/Bate vântul frunzele/ S-au vorbit femeile/Cu bărbaţii împreună/ La judeţ pe Man sălpună’’, unde autorul( colectiv, dupămodelul textelor folclorice) deviazăsintactic prin anacolutul la noi, care, îngrupul verbal cu centrul a plăcea, ar fitrebuit configurat ca obiect indirect îndativ( nouă Mircea Man ne place). Lăsândla o parte recursul la cuvintele valiză( batevântul frunzele), specifice literaturiifolclorice, lungimea textului plictiseşte şidiluează scopul comunicării . Jocul decuvinte( formă a oralităţii), semnulmaximei diferenţieri faţă de rigiditatealimbii de lemn, creează, teoretic, impresiaminimală de surpriză, prin formule rimate,prin variaţii în metaforele clişeu. Însă, încazurile da faţă, ultimele două texte sunt,în afară de banale, şi extrem de păguboasepentru viitorul candidatului care şi le-aasumat, deoarece jocul de cuvinte facileste expresia unei reduse implicări aacestuia . În plus, jocul lexical prezintăpericolul de artificialitate; ca şi epigrama,calamburul de acest fel caută performanţaîntr-un mod cât se poate de ostentativ(subliniat şi prin grafeme: puncte desuspensie, ghilimele, semne deexclamaţie). Astfel, se obţin efecte maimult ornamentale decât de conţinut,neutralitatea informaţiilor fiind un loccomun.7. construite pe elemente contrastante, spre ase poziţiona diferit faţă de adversari,eufemizaţi prin pronume :’’Eu fac, ceilalţipromit’’,’’Alţii vorbesc, euconstruiesc’’,’’Ei încearcă să-ţi cumpereSome other slogans have a childish rhymeand are easy copies of some alreadyexisting and well known patterns:’’During the seven years spent at home / Ilearnt from my parents /That it is great tobehave / This cannot be sold away’’. Therhymes have the purpose to draw attentionby the word games, funny spuns, andconstruction phrases. The forced rhymesare not successful, as the ones when thewriter tried to hard to get a rhyme, as thefollowing example: ’’We like Mircea Manin place/ He keeps his word / The windblows the leaves / The women talked /Together with the men / To get Man as theleader of the county’’, where the author(following the pattern of the popularpoetries). Putting aside the using ofuseless words (the winds blows theleaves), specific to the popular literature,and the length of the text makes it boringand diminishes the purpose of thecommunication. The words game (an oralpoem), it creates, theoretically theminimal impression of a surprise, throughthe rhyming forms, through variationswithin the same pattern. But, for thehereby cases, the last two texts are notonly ordinary but also extremely harmlessfor the future of the candidate that haveassumed them, because the easy wordgame displays the fact he does not careabout his career. Plus, these artificialrhymes display the candidate is nothonest. In the same was as the epigram,this kind of pun looks for the performancein a very obvious way (highlighted byusing graphic sings). Therefore they arenot focused on the content, and theinformation is neuter.7. Built on contrasting elements, in order tobe on the opposite side of their opponent,named only subtitles, as the pronouns :’’Iwork, they others only promise’, ’’Theothers are talking, I am building’’, ’’Theytry to buy you vote with foolish promises,with money and food. I, XY, do not lie toyou, I do not use the public money to paymy campaign’’. This pronouns gameI/they sends the reader to the concreteAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200830

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008votul cu promisiuni fără acoperire, bani şipachete cu mâncare. Eu, XY, nu te mint,nu folosesc bani publici pentru a-mi facecampanie electorală’’. Jocul pronominaleu/ei trimite la cadrul concret al enunţării,eu fiind sugestia metaforică a candidatuluiiar ceilalţi, alţii, ei a contracandidatului; seconstată că verbele care se asociazăacestor pronume sunt selectate şidistribuite pronumelor în funcţie de scopulurmărit; astfel, formei eu i se asociazăverbe de acţiune( fac, construiesc) sauverbe etice( nu mint, nu folosesc bani),formelor pronominale opuse li se asociazăunităţi verbale nonetice( promit, vorbesc,încearcă să cumpere). în asociere cu verbedicendi( cu funcţie metalingvistică); pers Iplural transmite o semnificaţie gnomică.8. cu iz matrimonial: ’’Domn, 57 de ani, fărăobligaţii politice, caut voluntari pentrucampani,… ofer la schimb străziproiectate şi construite pentruautomobilişti.’,’’Politica este o femeietânără, frumoasă, şi deşteaptă’’. Reluareastructurii din anunţurile cunoscute egeneratoare de efcte comice şi, evident,neinspirată.9. Sloganuri contrastante cu fotografiile subcare acestea sunt plasate:’’Nu contează câtde lung ai părul’’( candidatul estechel),’’Clujeni, veniţi alături de NouaGeneraţie’’( candidatul are 73 de ani),efectul fiind, de asemenea, comic. Spredeosebire de primul text, unde contrastuleste intenţional, în cel de-al doilea suntemconvinşi că acesta a fost fortuit şi,probabil, autorul nici nu l-a perceput, înmomentul redactării.10. Sloganuri elegiace:’’Pe 1 iunie, ia-ţi oraşulînapoi!Fă un cadou copilului tău! Schimbăsoarta Paşcaniului’’,’’E vremeaschimbării’’,’’E vremea vindecării. Un ompentru sănătatea Sighetului’’( candidatuleste medic). În cazul acestor sloganuri, seştie că electorii sunt, oricum, plictisiţi depromisiunile din campanie iar excesul depoezie este iritant. De asemenea, utilizareasubstantivului vremea este neinspirată,pentru că obligă lectorul să priveascăînapoi, la un trecut nu foarte fericit pentruframe of the assertiveness, I meaning thecandidate and the others, they are theopponent; we notice that the verbs that areassociated to these pronouns are selectedand distributes depending on the purpose;so, for I they are using action verbs ( do,build) or ethical verbs ( do not lie, do notuse the money), and for the otherpronouns there are associated non-ethicalverbs ( promise, talk, try to buy). Whenassociated with dicendi verbs; the firstperson, plural sends a gnomicalsignification.8. about marriage: ’’Gentleman, 57 yearsold, not political committed, I am lookingfor volunteers,… I am offering inexchange clean and safe streets.’,’’Politics is a young, beautiful and smartwoman’’. The content of these texts canonly bring a smile on the face of thereaders.9. contrast slogans in comparison with thephotos attached on the flyers: ’’No matterhow long your hair is’’( the candidate isbold),’’Clujeni, come beside the NewGeneration’’(the candidate is 73 yearsold), and the effect is also funny. Unlikethe first text, where there is a purposefulcontrast, we are sure that for the secondsituation the writers did not glimpse thefunny situation.10. Elegiac slogans: ’’Take your town backon 1st of June! Make a present to yourchild! Change the destiny ofPaşcaniului’’, ’’It’s time for a change’’,’’It is time for healing. A man for thehealthy of Sighet’’ ( the candidate is adoctor). On these slogans, it is known thatthe electors are anyway bored by thepromises that are made during thecampaign and the excess of poetry annoysthem. Also, it was not a bright idea to usethe noun time, because it forces theelector to look back on not really happypast for the citizens.11. Bawdy slogans: ’’Try it with a woman!’’,’’Show us it was not in vain we haveundressed and vote on 1st of June’’,completed by’ ’This is the naked truthabout the 5th sector’’( the slogan isAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200831

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008cetăţeni.11. Sloganuri licenţioase:’’Încearcă şi cu ofemeie!’’,’’Arată-ne că nu ne-amdezbrăcat degeaba şi du-te la vot pe 1iunie’’, completat de’’Acesta este adevărulgol goluţ despre sectorul 5’’( sloganul estesub o foto cu 5 tinere nud, acoperite cuafişe care înfăţişează imagini degradanteale sectotrului cu pricina). Precizăm, înaceste cazuri, că autorul a conştientizatnevoia de noutate a sloganului, dar a optat,nefericit, tocmai pentru texteincompatibile cu scopul momentului,sfidând etica lingvistică şi violentândconştiinţa interlocutorului; eroarea va fi cusiguranţă sancţionată de cetăţeni.12. Sloganuri ale războiului întregeneraţii:’’Implicaţi-vă şi schimbaţigeneraţiile!’’,’’În curând voi deveni tătic.Vreau să-mi cresc copilul înTulcea’’,’’Matei Nădrag 39 de ani. Aşa daprimar’’,’’Schimbare şi progres’’(candidatul are grijă să-şi precizeze şiprofesiunea şi misiunea academică:avocat, lector universitar doctorand’’; deasemenea, dă un nume schimbăriiDioschimbarea, pe el chemându-lDionisie),’’Ofensiva tinerilor’’,’’ Nu-i mailăsa pe foştii comunişti să te conducă!’’.Precizăm că , în cazul redactăriisloganurilor, se impune respectarea unorstrategii ale moderaţiei, deoareceaspirantul la un post de conducere politicnu este un general în ofensivă, scopulcandidatului este să câştige voturi,impunându-se ca nediscriminator şipacifist. De asemenea, exprimarea vârsteieste o modalitate specifică anun ţurilormatrimoniale, ca atare restrânge multcategoria receptorilor mesajului. Alteelemente refritoare la statutul profesional,intelectual, la veleităţi de cercetător suntdetalii care se impun într- un CV şi nuîntr-un slogan de campanie.13. de inducere a poziţiei deja ocupate sau aunei poziţii proemiale :’’Rămânconsilierul vostru’’,’’Mulţumesc, Craiova!Megem mai departe’’,’’Dacă zic, aşa voiface’’,’’Alege-ţi drumul!’’( însoţit de osăgeată şi de numele candidatului).placed under a photo with 5 nude youngwomen covered with flyers of ugly imagesof the respective sector). We specify, thatfor these cases the author was aware ofthe need to bring something new on theslogan, nut, unfortunately, he chose fortexts non-compatible with the purpose ofthe moment; and surely the error will benoticed by the citizens.12. Gap generation slogans: ’’Get involve tochange the generation!’’, ’’Soon, I’ll be adaddy. I want to raise my child inTulcea’’, ’’Matei Nădrag, 39 years old.That’s a mayor’’, ’’Change andprogress’’( the candidate highlights hisjob title: candidate to the PHD title,’’; healso finds a name for the changeDioschimbarea, because his name isDionisie),’’The battle of the youngpeople’,’’ Do not let the formercommunists to lead you!’’. We specifythat, when a slogan is written, it isnecessary to observe some moderatedstrategies, due to the fact the candidatedoes not aspire to a title of a general, butfor a job position in the politics, thepurpose of the candidate is to gain votes,so he has to please everyone. Also,mentioning the age is usual for thematrimonial announcements, therefore isnarrows the category of the people whoreceive the message. Some other elementsthat refer to their work, their studies aredetails that should be mentioned in a CVbut not in these type of a slogan.13. inducing a position that is already filed in:’’I remain your counsellor’’, ’’Thankyou, Craiova! We go forward’’, ’’If I sayso, I will do so’’, ’’Choose yourway!’’(together with an arrow and thename of the candidate). There is a highsuggestion power, because the reader iscaught by the lexical game.14. offer type: “XY fights for you. Now onlyin sector 4”, “XY - general. Mayor Primargeneral”( so the candidate aspires to thegeneral mayor chair), “Solutions, notdiscussion”, “Serious and decidedmayor”, “The time has come to trust aprofessional”, “Serving the Cross forAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200832

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Puterea de sugestie este, în aceste cazuri,ridicată, receptorul fiind antrenat în jocullexical în mod direct.14. gen superoferte:’’XY luptă pentru tine.Acum doar în sectorul 4’’, ’’ XY -general.Primar general’’( candidatul aspiră, deci,la fotoliul de primar general),’’ Soluţii, nudiscuţii’’,’’Primar serios şi decis’’,’’ Asosit momentul să aveţi încredere într-unprofesionist’’,’’În slujba Crucii pentruBucureşti’’,’’Ştiu, pot, vreau să fiu înslujba ta!’’,’’Schimbăm regimulConsiliului Judeţean’’( candidatul are înambele mâini legături cu morcovi,sugestivi pentru spaima pe care ogenerează contracandidaţilor, dar pare oreclamă la Maggi sau la Delikat delegume). Se constată că acest gen desloganuri sunt, în general, construite pestructuri eliptice.15. xenofobe:’’Credem în reînvierea Ţinutuluisecuiesc’’,’’Inimile noastre bat la Targu-Mureş’’.Din punct de vedere lexical, autoriitextelor recurg, aşa cum se procedează înaceste circumstanţe de comunicare scrisă, launităţi din vocabularul fundamental, în primulrând, pentru că rolul sloganului este de atransmite o informaţie în legătură cu calităţileunui candidat/partid şi, în al doilea rând,pentru că se adresează unui public larg , cugrade şi vârste diferite de intelectualizare.Spre a persuada ori a induce opţiunea pentruun anume candidat, se recurge la verbeleutilizate fie la viitor, fie la prezent indicativ;alternant, se preferă imperativul, careintervine în secvenţele de atac, cu tonintempestiv. De asemenea, remarcămstructurile eliptice, în care predictibil esteuniversalul a fi, a cărui necesitate nu esteimperioasă. Menţionăm că aceste structurisunt cele mai nefericite şi, evident, seîncadrează între formulele banale deconstruire a textului- ofertă electorală. Dinpunctul de vedere al persoanei, se utilizeazăpers.I plural, ca strategie de captatiobenevolentiae, dar şi pers II plural şi pers Isingular, ca o garanţie a reuşitei. Cert este cărolul subsidiar al acestora este persuasiv. PersI plural sugerează implicare emoţională şi îlBucharest”, “I know, I can, I want to be inyour service!”, “We change the regime inthe County Council” (the candidate holdsin both hands carrots, suggesting the fearprovoked to the counter-candidates, butlooks like an add for Maggi or Delikat). Itcan be seen that this type of slogans aregeneral built on elliptical structures.15. xenophobic: “We believe in theresurrection of the Szeckler Land”, “Ourhearts beat in Targu-Mureş”. From thelexical point of view, the authors of thetext resort, as done in such circumstancesof written communication, to units fromthe fundamental vocabulary, mainly,because the role of the slogan is to sendan information related to the qualities of acandidate/party and secondly because it isaddressed to the wide public, withdifferent ages and degrees ofintellectuality. To persuade or to inducethe option for a certain candidate, theverbs used are either on future tense orpresent indicative; alternatively,imperative is preferred, which intervenesin attack sequences, with unexpected tone.At the same time, we notice the ellipticalstructure, where predictable is theuniversal to be, whose need is notimperious. We mention that thesestructures are the unhappiest andobviously belong to the common formulasof text construction – electoral offer.From the person’s point of view, firstperson plural is used, as strategy forcaptatio benevolentiae, but also secondperson plural and first person singular, asa guarantee for success. The subsidiaryrole of these is certainly persuasive. Thefirst person plural suggests emotionalinvolvement and it requires I. The verbsare from the category of epistemicmodals: believe, consider – logicalmodals, DSL, p. 201: epistemic modals,within which the basic notions of modallogic, the necessity and possibility, areregarded not in an absolute manner, but inall possible worlds, from the cognitiveperspective, meaning what is believed,known, in relation to the speaker’s orAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200833

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008presupune obligatoriu pe eu. Verbele sunt dincategoria modalizatorilor epistemici: cred,consider- modalizatori logici, DSL, p. 201:Modalizatori epistemici, în cadrul cărora,noţiunile de bază ale logicii modale, necesarulşi posibilul, sunt privite nu în mod absolut, întoate lumile posibile, ci din perspectivacunoaşterii, adică a ceea ce este crezut, ştiut,în raport cu opiniile, cunoştinţele vorbitoruluisau ale colectivităţii şi ale epocii: se ştie că(semnifică faptul că pt vorbitor, propoziţiaenunţată este adevărată, ceea ce înseamnă cămodalizatorul este de tip factiv – vorbitorul îşiasumă recunoaşterea valorii adevărate apropoziţiei), se crede că( e numit modalizatorde opinie, ceea ce înseamnă că, pt vorbitor,propoziţia poate fi adevărată sau falsă,moldalizatorul este de tip nonfactiv), dar şideontici: trebuie(Modalizatori deontici(p.160): se referă la logica obligaţiilor şi apermisiunii, a directivelor. Se opun modeleloralethice şi epistemice, se orientează spreinterlocutor, căruia i se adresează o cerere, ocomandă, o dispoziţie; modalităţile deonticese formulează în legătură cu stări ulterioare defapt, deci nu sunt nici adevărate, nici false,sunt de tip prescriptiv şi nu asertiv, emană dela o sursă. Operatorii modali deontici: eobligatoriu să/ e neobligatoriu să, şi e permis/e interzis să.Metafora , elementul tropic pe care seconstruiesc majoritatea sloganurilorinvestigate, este o tranzacţie între texte( Nouldicţionar, 1996, pag.379), punând în evidenţădouă conţinuturi semantice: cel al expresieimetaforice şi cel al contextului literal.Metafora cere un context presupoziţional( alcredinţelor împărtăşite de participanţii lasituaţia de comunicare) sau un univers dediscurs. Se ştie că limbajul este generator desens secundar indirect, orice enunţcomunicându-i receptorului prezumţiarelevanţei sale optimale, de aici ideea că estenecesară o proeminenţă gradată( Sperber d.,Wilson D, Truthfulness and Relevance, Mind,111, p. 583-632), adică sensurile clare,evidente ar trebui procesate înainte deactivarea celor mai puţin evidente. Un sens alunui cuvânt e considerat proeminent dacăpoate fi recuperat uşor din lexiconul mental alcollective’s opinions and knowledge: it’sknown that (signifies that for the speakerthe statement is true, which means that themodal is a factual one – the speakeraccepts the true value of the sentence), itis believed that (called opinion modal,which means that for the speaker thesentence can be true or false, the modal isnon-factual), but also deontic: must(deontic modals ( p.160): refers to thelogic of obligations and permissions,directives. It opposes the alethic andepistemic models, it is oriented to thespeaker, to whom a request, an order, adisposition is addressed; the deontic waysare formed in relation with actual states,thus they are nor true or false, areprescriptive and not assertive, it comesfrom a source. The modal deonticoperators: it’s compulsory to / it’s notcompulsory to, and it’s allowed to / it’sforbidden to.The metaphor, the tropic element on whichmost investigated slogans are built, is atransaction between texts (Noul dicţionar,1996, pag.379), emphasizing two semanticcontents: that of metaphoric expression andthat of literal context. The metaphor requiresa presupposition context (of beliefs sharedby the participants in a communicationsituation) or a discourse universe. It’s knownthat the language generates an indirectsecondary sense, communicating to thereceptor the presumption of its optimalrelevance, hence the idea that a gradualproeminence is necessary (Sperber d.,Wilson D, Truthfulness and Relevance,Mind, 111, p. 583-632), meaning that theclear, obvious senses should be processedbefore activating the less obvious ones. Onesense of a word is considered predominant ifit can be easily recovered from the mentallexicon of each person; from this point ofview, we considered that it is not enoughthat the term exists in someone’s linguisticexperience, but that the new sense, that theslogan renders on the pre-existing term, iseasy to articulate. For example, a candidatehas the slogan Ride the tank (the logo is alsoa tank), but the voter, if without the sense ofAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200834

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008fiecărei persoane; din acest punct de vedere,considerăm că nu este suficient ca termenul săexiste în experienţa lingvistică a cuiva, cisensul nou, pe care sloganul îl dă termenuluipreexistent, să fie uşor de articulat. Deexemplu, un candidat are sloganul Dă-te cutancul( logoul este tot un tanc), dar electorul,dacă nu are simţul metaforei, nu poateînţelege valoarea imperativă a textului şi, maiales , a cuvântului-metaforă; la fel şi în Amplecat să stoarcem portocala.Pragmatica lingvistică se ocupă, între altele,de felul cum funcţionează în comunicareacurentă raportul dintre ceea ce este enunţatdirect şi ceea ce este doar presupus sauimplicat. Se urmăreşte modul în care depindimplicaţiile de situaţia de comunicare şi decunoştinţele comune ale interlocutorilor.Anumite implicaţii’’convenţionale’’, fixate înlimbă, sunt legate de câteva cuvinte –particulă( de obicei adverbe: şi, doar, încă);sunt cuvinte-semnal, insinuante, careconstruiesc momente decisive în strategia uneicomunicări. Aceste adverbe fac apel, deregulă, la complicitatea cititorului, la obsesiilegenerale ale momentului. A invoca discretaceste cunoştinţe şi opinii poate deveni oconfirmare a relaţiei de solidaritate dintreautorul textului şi cititor.; cuvintepresupoziţii,implicaţii, sunt manipulatepentru a strecura informaţii greu dedemonstrat, prezentându-le deja cunoscute.Se respectă, uneori, în textele vizate, un codal politeţii, care dă un stil reverenţios( pluralulpoliteţii permite păstrarea unei ambiguităţi:textul poate fi interpretat ca adresat uneicolectivităţi, dar şi fiecărui cititor în parte)Chiar dacă marca explicită a politeţii(pronumele) lipseşte. Presiunea modeluluidominant face ca pluralul să fie perceput careverenţios( Noi avem primarul de care aveţinevoie). Voi e nereverenţios; tu e preluat dinengleză; cel mai nefericit este voi( opţiueneinspirată). Modelul adresării reverenţioaseeste destul de rezistent, dar e puternicconcurat şi chiar depăşit de formula adresăriifamiliare. Deicticele sunt una din strategiilefolosite. Deixele temporale ancorează enunţul,îl raportează la momentul enunţării,evidenţiind astfel situaţia de comunicare şimetaphor, cannot understand the imperativevalue of the text and especially the metaphorword; the same in Gone to squeeze theorange.Among others, linguistic pragmaticsdeals with the functioning in directcommunication of the report between whatdirectly stated and what is only implied orassumed. The aim is on the implicationsdepend on the communication situation andthe speakers’ common knowledge. Certain„conventional” implications, fixated in thelanguage, relate to few particle words(generally adverbials: and, only, yet); theseare signal words, insinuating, that builddecisive moments in the strategy ofcommunication. These adverbs appeal,generally, to the reader’s complicity, to themoment’s general obsessions. Discreetlyinvoking these knowledge and opinions canbecome a confirmation of the relation ofsolidarity between the text author and thereader; assumption-words, implications, aremanipulated, to insinuate hard todemonstrate information, presenting them asalready known.Sometimes though a politeness codeis respected, which gives a respectful style(polite plural allows for keeping ambiguity:the text can be interpreted as addressed to acollective, but also to each individual reader)even if the politeness explicit mark (thepronoun) is missing. The pressure of thedominant model makes the plural to beperceived as reverential (We have the mayoryou need). Second person plural (voi) isunceremonious; second person singular (tu)comes from English; the unhappiest is voi(uninspired option). The model ofdeferential addressing is quite resistant, butstrongly rivaled and even out passed by theformula of familiar addressing. Deictics areone of the strategies used. The temporaldeictics anchor the statement, report it to thespeech moment, thus highlighting thecommunication situation and consolidatingthe link between the sender and the receiver(now). Associated with imperative, theadverb becomes a hyperbola of the idea ofmaximum urgency. The formula isAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200835

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008consolidând legătura dintre emiţător şidestinatar( acum). Asociat imperativului,adverbul devine o hiperbolă a ideii de maximăurgenţă. Formula e internaţională şi emotivată de intenţia de a înlocui reclamaşocantă, creatoare de cuvinte noi, de metaforeobscure şi devieri sintactice printr-un discursmai simplu şi mai preocupat de circumstanţelecomunicării. Acum poate ilustra actualizarea,dar şi celebritatea, evocând discursul politic alschimbării, al sincronizării. Formulărileeliptice( acum numai în sectorul 4) dau dreptscontată celebritatea candidatului şi, deci,comprehensibilitatea mesajului.international and motivated by the intent toreplace the shocking advertisement, creatingnew words, obscure metaphors and syntacticdeviations, through a more simple discourseand more preoccupied with thecircumstances of communication. Now canillustrate actuality, but also celebrity,evoking the politic discourse of change andsynchronization. The elliptical wordings(now only in sector 4) assume thecandidate’s celebrity as given, and so thecomprehensibility of the message.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200836

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Uriyen în procesul de gândire allui WhiteheadThe Urizen of WhiteheadianProcess ThoughtMichel WeberEternals! I hear your call gladly.Dictate swift winged words, and fear notTo unfold your dark visions of torment.William Blake, The Book of Urizen[1794], PreludiumPentru un gânditor al procesului luiWhitehead, statutul viitor şi aplicabilitateamodurilor de gândire sunt necunoscute înprincipiu. Şi trebuie să ne bucurăm în faţaacestei stări de lucruri deoarece chiar sensulvieţii noastre depinde de acest spaţiuexistenţial. Trăim într-un univers deschiscare ne permite numai parţial să prevedemevenimente, cu atât mai mult cu cât aparţincelui mai înalt nivel de complexitatecunoscut nouă: existenţa noastră comună –intersubiectivă.Desigur, putem beneficia deavantajele cunoştinţei noaste a istorieitrecute a erudiţiei lui Whitehead şi aevaluării precise (şi preferabil obiective) astării sale current de a anticipa rezultatulprobabil imediat. O astfel de speculaţie nueste propusă aici. Va trebui într-adevăr săfolosim istricul erudiţiei Whitehead şi acontextului său contemporan înainte de aputea să realizăm cea mai imaginativăgeneralizare aplicabilă, iar un astfel destudio nu este adecvat pentru contextul defaţă. În primul rând ne-ar trebui mult maimult spaţiu decât este permis; în al doilearând prin acest lucru am paria pe puraeficienţă a actorilor, în timp ce noi avem defapt nevoie este de încrederea încreativitatea lor, şi mai presus de toate, deviziunea lor. (În timp ce eficienţaexperienţei trecute, urma obişnuinţei,Michel WeberEternals! I hear your call gladly.Dictate swift winged words, and fearnotTo unfold your dark visions oftorment.William Blake, The Book of Urizen[1794], PreludiumFor a full-fledged Whiteheadian processthinker, the future status and applicabilityof process modes of thought is unknown inprinciple. And we should gladly rejoice atthis state of affairs because the verymeaning of our lives depends upon thisexistential elbow-room. We live in an openuniverse that only partially allows us toforesee events, all the more so if theybelong to the highest level of complexityknown to us: our common—intersubjective—existence.Of course, we could take advantageof our knowledge of the past history ofWhiteheadian scholarship and of a sharp(and preferably dispassionate) assessmentof its current state to anticipate its likelyimmediate outcome. Such a speculation willnot be proposed here. We would indeedneed to carefully peruse the history ofWhiteheadian scholarship and itscontemporary context before being able toframe the most applicable imaginativegeneralization and such a study is notappropriate for the present context. For onething, we would need far more space than itis allowed; for another, by doing so wewould wager on the bare efficacy of theactors whereas what we need is to trusttheir creativity and, most of all, their vision.(While the efficacy of the past pushesAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200837

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008creativitatea a prezentului, atrasă de unangajament escatologic, o recreeazămoment cu moment.)În mod alternativ, putem speculaasupra dezvoltării ritmice a lumii ideilor înVest. Există evident câteva ritmuriconceptuale care încadrează istoricul ideilorşi Whitehead însuşi a insistat că vor veninoi epoci conceptuale. Contrastul binecunoscutdintre empirismul şi raţionalismuldualist (vezi de exemplu capitolul deînceput al Universului Pluralist al luiJames) este prea larg pentru a permitedezvoltarea unei imagini aplcabile încontextul prezentei noastre discuţii. Dacăluăm în considerare ultimele secole degândire umană, poate fi totuşi identificatăirmătoarea mişcare dialectică – afişând omutare a epicentrului din Italia în Germaniaşi apoi în lumea Anglo – Saxonă. (cea de-adoua fiind o entitate mult mai difuză dincauza hegemoniei culturale mondiale).Având în vedere că Renaşterea a lăudatperfecţiunea proporţiilor statice, arta şigândirea barocă, moştenitoare a contra-Reformei din 1630–1750, a pus accentul pemişcare, schimbare şi creştere. ReacţiaAufklärung a fost rapidă: secularizarea cucerinţele ei de raţionalitate, optimism şiprogres şi-a răspândit aripile dogmaticeasupra întregului peisaj social (să neamintim grand renfermement a luiFoucault). Cu Romantismul, accentul arevenit la sentimente, devenire şi opacitate(sau With Romanticism, the emphasisreturned to feeling, becoming and opacity(or inepuizabilitate), uneori chiariraţionalitate. Apoi pozitivisum lui A.Comte şi apoi al lui Wiener Kreis (careurma să fie curând trimis către SUA) aureprezentat o nouă Kehre, imediat contrabalansatăde primele publicaţii aleprocesului ale lui F. Nietzsche şi É.Boutroux, dar de asemenela ale lui C.S.Peirce, W. James şi A.N. Whitehead (să nuîl uităm pe cel înrudit lor din punct devedere conceptual: H. Bergson). Concluziaar putea fi: gânditorii procesului pot fioptimişti deaoarece modul lor de gândire nuexperience in the furrow of habit, thecreativity of the present, lured by someeschatological commitment, re-creates itmoment by moment.)Alternatively, we could speculate onthe rhythmic development of the world ofideas in the West. There are obviouslyconceptual rhythms that frame the historyof ideas and Whitehead himself would haveinsisted that there always will be novelconceptual epochs to come. The wellknowncontrast between pluralisticempiricism and dualistic rationalism (seefor instance the opening chapter of James’Pluralistic Universe) is a bit too broad toallow the development of an applicablepicture in the context of our presentdiscussion. If we consider the last centuriesof human thought, the following dialecticalmovement—displaying a shift of epicentrefrom Italy to Germany and later to theAnglo-Saxon world (the latter constituting afar more diffuse entity because of its worldwidecultural hegemony)—can benevertheless identified. Whereas theRenaissance lauded the perfection of staticproportions, Baroque art and thought, heirto the Counter-Reformation of 1630–1750,stressed movement, change and growth.The reaction of the Aufklärung was swift:secularization with its requirements ofrationality, optimism and progress spreadits dogmatic wings over the entire sociallandscape (remember Foucault’s grandrenfermement). With Romanticism, theemphasis returned to feeling, becoming andopacity (or inexhaustibleness), sometimeseven irrationality. Then the positivism of A.Comte and later of the Wiener Kreis (soonto be exported to the USA) constituted anew Kehre, promptly counter-balanced bythe first process publications of F.Nietzsche and É. Boutroux, but also of C.S.Peirce, W. James and A.N. Whitehead (notto forget their conceptual kin: H. Bergson).The conclusion could be: process thinkerscan be optimistic because their mode ofthought has not yet developed all itspotentialities or become generallyAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200838

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008a dezvoltat încă toate potenţialurile şi nu adevenit încă recunoscut (deşi ştiinţa estetotal procesuală în zilele noastre). Dar nutrebuie nici să fie orbite: “în schimb fiecarefilozofie va suferi o răsturnare.” 1O analiză mai adecvată, dacă nupromiţătoare, urmează calea sugerată prindefiniţia seminală din Proces şi Realitate(1929/1978; în continuare “PR”) a filozofieispeculative. Ar putea ajuta la înţelegereaurmătoarei mutări istorice şi a condiţiilor deposibilitate. Înainte de urmarea cărării,trebuie totuşi să o identificăm prin teritoriulconceptual, uneori sălbaţi pe care ni l-alăsat Whitehead spre explorare.De aici următorii trei paşi: primul, ostudiere sistematică a concepţiei din Procesşi Realitate referitoare la speculareafilozofică; al doilea, aplicarea sa pentruproblema statutului viitor şi aplicabilitateagândirii procesului; în al treilea rândspecificaţiile complementare cu ajutorulinsistenţei lui Whitehead asupraîndatoririlor şi veneraţiei.Definiţia din Proces şi Realitate aFilozofiei SpeculativeEsenţa înţelegerii lui Whitehead a sensuluişi semnificaţiei filozofiei (speculative) esteexprimată în primele două paginei alemagnum opus a sa. Din păcate, primulcapitol din Proces şi Realitate nu este claraşa cum ar fi de aşteptat din partea uneiasemenea declaraţii introductive iarcriteriile de bază folosite – coerenţa,consistenţa, aplicabilitatea, adecvarea şinecesitatea – par la prima citire puţinneclare.Cititorul care are timpul de aîmblânzi viziunea lui Whitehead poatetotuşi evita Charybdis al relativisumului şiScylla dogmatismului în interpretarea luisau a ei. Ideea de bază dublă nu este delocextravagantă: pe de o parte, fiecare criteriuare o greutate proprie sau “raison d’être” inargument; pe de altă parte, numai armonialor are sens. Nu vom trece din nou printr-unargument lung necesar pentru stabilirearecognized (although science is nowadaystotally processual). But they should not bedazzled either: “in its turn every philosophywill suffer a deposition.” 13A more suitable, if not promising,analysis follows the path suggested byProcess and Reality’s (1929/1978; hereafter“PR”) seminal definition of speculativephilosophy. It could help to understand thenext historical move and its conditions ofpossibility. Before following the path, weneed however to trace it through thesometimes wild conceptual territoryWhitehead has left us to explore.Hence the following three steps:first, a systematic account of Process andReality’s conception of philosophicalspeculation; second, its application to thequestion of the future status andapplicability of process thought; third acomplementary specification with the helpof Whitehead’s insistence on duty andreverence.Process and Reality’s Definition ofSpeculative PhilosophyThe marrow of Whitehead’s understandingof the meaning and significance of(speculative) philosophy is expressed in thefirst two pages of his magnum opus.Unfortunately, Process and Reality’s firstsection is not as straightforward as onecould expect from such a prolegomenalstatement and the basic criteria used—coherence, consistency, applicability,adequacy and necessity—seem at firstreading a bit fuzzy.The reader who has taken the time totame Whitehead’s vision can however avoidthe Charybdis of relativism and the Scyllaof dogmatism in his or her interpretation.The twofold leading idea is not extravagantat all: on the one hand, each criteria has aproper weight or “raison d’être” in theargument; on the other, only theirtogetherness makes sense. We will not goall over again the long argument required toestablish this thesis since it has beenAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200839

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008acestei teze din moment ce a fost dezbătutăîn altă parte; 2 numai o reamintire aconcluziilor sale va fi suficientă aici.Principala preocupare nu trebuie să fieexplicarea bogăţiei pimaginii propuse nouă.Pe de o parte, trebuie să distingemcerinţele raţionale de coerenţă şi consistenţăde la cerinţele empirice de aplicabilitate şiadecvare.Cerinţa „consistenţei logice” sereferă la „exemplificarea noţiunilor logicegenerale în situaţii specifice, şi principiilede inferenţă” (PR 3). Se referă desigur lasofisticarea lui Aristotel a logiciisubstanţiale a bunului simţ, stabilizat încâtsă vorbim de Investigarea Legilor Gândiriilui Boole(1854) în termeni de principiu deidentitate, principiu de contradicţie şimijloc exclus. În limbaj comun, contradicţiadintre categorii trebuie evitată.Cerinţa de „coerenţă” caută săstabilească o democraţie categorică în carefiecare categorie are o anumită greutate(independenţă) şi are sens numai în armoniecu altele (interdependenţă). Cu alte cuvinte,fiecare categorie trebuie să aducă cevaspecific în discuţie fără a rupe legăturilesemantice cu alte categorii. Fiecare trebuiesă oglindească în felul său prezenţacelorlalte. Principalul vinovat pe careWhitehead îl denunţă contant este Descartesşi dualismul sau bi-substanţialismul săutotal incoerent.Cerinţa de „aplicabilitate”corespunde unei anumite puteri realeinterpretative. Nu este, cu alte cuvinte,nevoie să se realizeze sisteme totalconsistente dacă nu au putere explicativă devreun fel.Cerinţa de adecvare” solicită ca„toate de care suntem conştienţi, ca bucurie,percepţie, dorit sau gândit, trebuie să aibăcaracteristica unei scheme generale.” (PR3). Reprezintă, desigur, un ideal, un focusimaginarius dar în niciun fel nu esteinofensivă: empirismul radical se prevedeprin ea.Pe de altă parte, trebuie să articulămpatru criterii. În primul rând, respectiv launfolded elsewhere; 14 only a short reminderof its conclusions will suffice here. Themain concern should be not to explain awaythe richness of the picture proposed to us.On the one hand, we need todistinguish the rational requirements ofcoherence and consistency from theempirical requirements of applicability andadequacy.The requirement of “logicalconsistency” amounts to “theexemplification of general logical notionsin specific instances, and the principles ofinference” (PR 3). It obviously refers toAristotle’s sophistication of thesubstantialistic logic of common-sense,stabilized so to speak by Boole’sInvestigation of the Laws of Thought (1854)in terms of the principle of identity, theprinciple of contradiction and the excludedmiddle. In plain language, contradictionamongst categories is to be avoided.The requirement of “coherence”seeks to establish a categoreal democracy inwhich each category has some genuineweight (independence) and makes senseonly in its togetherness with the others(interdependence). In other words, eachcategory has to bring something specific inthe discussion without breaking its semantictights with other categories. Each has tomirror in its own way the presence of theothers. The chief culprit that Whiteheadconstantly denounces is Descartes and histotally incoherent substance dualism or bisubstantialism.The requirement of “applicability”corresponds to the request for some realinterpretative power. There is, in otherwords, no need to build fully coherent andtotally consistent systems if they have noconcrete explanatory power whatsoever.The requirement of “adequacy” asksthat “everything of which we are conscious,as enjoyed, perceived, willed, or thought,shall have the character of a particularinstance of the general scheme.” (PR 3) Itobviously constitutes an ideal, a focusimaginarius but it is by no means anAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200840

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008nivel raţional şi empiric; în al doilea rândnivelul lor conjunctiv necesar.Mai întâi, Whitehead clarifică faptulcă, coerenţa este mai importantă decâtconsistenţa: contradictţiile (spre deosebirede paradoxuri) sunt relativ uşor de stabilit;absenţa coerenţei, totuşi, deteriorează unsistem. “Entia non sunt diminuenda sinenecessitate” după cum afirmă Roberto Poli.Pentru partea sa, aplicabilitatea necestă oanumită valoare empirică în numerar, întimp ce adecvarea inabordabilă esteorizontul către care tinde aplicabilitatea.În al doilea rând, trebuie sărecunoaştem că ceea ce contează cel maimult este să se tindă spre adecvare, 3 nu ceaspre coerenţa consistentă completă. Dupăcum spune clar Jean Wahl (1888–1974),printre alţii: punctul de vedere alneorealismului britanic este să înţeleagăfiecare lucru, nu toate lucrurile; absenţaconsistenţei este preferabilă absenţeiaplicabilităţii. 4Dar acest lucru tot nu uneşte celepatru criterii. În concepţia lui Whitheadian,unitatea (celor patru) înseamnă necesitate.Într-un fel de mişcare kantiană(reminiscenţă a lui Timaeus), trebuie săînţelegem necesitatea ca un sigiliu sau opiatră de legătură care aduce împreună celedouă criterii raţionale şi cele două criteriiempirice. Face acest lucru printr-un pariupropriu asupra raţionalităţii concretului şiasupra capacităţii fiinţelor umane de a îlatinge. Este cel mai probabil aptitudinea –nu potrivirea – uneltelor noastre cognitivela realitate, din puncte bilogice şi culturaleasemănătoare. Această credinţă animală atipurilor uneşte şi mai mult toată lumeaîntr-o comunitate umană care locuieşte întruncosmos primitor.Sunt două niveluri ale afirmaţieinoastre: factual şi existenţial. Mai întâi,adecvarea categoriilor noastre esterezultatul unui triplu proces de armonizare:filogenetic (Spencer: categoriile care sunt apriori pentru individ sunt a posterioripentru specii), ontogenetic (Piaget:categoriile cognitive sunt dezvoltate prininnocuous one: radical empiricism showsthrough it.On the other hand, we need toarticulate the four criteria. First,respectively at the rational and theempirical level; second, at their necessaryconjunctive level.First, Whitehead makes clear thatcoherence is far more important thanconsistency: contradictions (unlikeparadoxes) are quite easy to fix; lack ofcoherence, however, definitively cripples asystem. “Entia non sunt diminuenda sinenecessitate” as Roberto Poli claims. For itspart, applicability requires some empiricalcash value, while the unreachable adequacyis the horizon towards which applicabilitystrives.Second, one has to recognize thatwhat matters most is the lure towardsadequation, 15 not the one towards fullconsistent coherence. As Jean Wahl (1888–1974), among others, saw clearly: the pointof British neo-realism is to understand eachthing, not all things; lack of consistency ispreferable to lack of applicability. 16But this still does not bring togetherthe four criteria. In Whitheadian parlance,the unity (or the fouring) of the four isnecessity. In a sort of Kantian move(equally reminiscent of the Timaeus), wehave to understand necessity as the seal orcategoreal keystone that brings together thetwo rational and the two empirical criteria.It does so through a peculiar wager on therationality of the concrete and on humanbeings’ capacity to reach it. There is mostdefinitely fitness—no matchness—of ourcognitive tools to reality, from thebiological and the cultural standpointsalike. This animal faith of sorts furthermorebinds everyone together as a humancommunity dwelling in a welcomingcosmos.There are two levels in our claim:factual and existential. First, the fitness ofour categories is the result of a threefoldprocess of atunement: phylo-genetic(Spencer: the categories that are a priori forAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200841

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008stadii senzomotorii şi preoperaţionale) şikoino-genetice (Bateson: convergenţaconştiinţei individului este atinsă prinînvăţare).În al doilea rând, oricare şi fiecaredintre noi este invitat să subscrie în modconştient la această necesitate genetică.Aceasta reprezintă angajamentul filozoficpar excellence, dar nu este în niciun felrestricţionat filozofului, profesionistului saualtora. Pentru a rezuma: simpla separare acelor patru poate fi întâlnită la nivelulangajamentului existenţial al individuluicare ratifică prin acţiunile sale armonia maimultora şi deci ajunge dincolo de ea. Înconcepţia antică (care nu este neapăratdualistă): trebuie să conştientizăm atâtrădăcinile noastre terestre, cât şi destinulnostru ceresc..Acum, există un concept foartesimplu pentru a denumi această comunitateîn act: înţelepciunea sau sensus communis,în care converg în mod necesar teoria şipractica, raţionalul şi empiricul. Noi avemnevoie de o versiune revizuită aînţelepciunii pentru a evita conotaţiilenegative ale termenului. Arendt a oferitanalize interesante în jurul noţiunilor deintersubiectivitate şi interobiectivitate, 5precum şi Husserl cu conceptul său“Urdoxa” 6 şi Merleau-Ponty cu “credinţaperceptivă” 7 care caracterizează aparţinereanoastră la lume: nu numai că suntem sigurică ceea ce percepem este real, dar osuspendare momentană a percepţiei nuanulează această certitudine. O încercarerecentă mai asemnănătoare are loc înstudiile lui Whiteheadian referitoare lanoţiunile de înţelepciune nucleu ale luiGriffin, 8 care califică credinţele universaleşi primordiale că fiinţele umane nu pun laîndoială in practică: libertatea lorfundamentală, eficienţa cauzală a acţiunilorlor, existenţa lumii reale, a valorilor şi a aunei mişcări temporale. Ceea ce estefundamental (necesar) rezonabil este ceeace nu pune în pericol legătura vitală –carnală Urdoxastică pe care o păstrăm culumea percepută.the individual are a posteriori for thespecies), onto-genetic (Piaget: cognitivecategories are developed throughsensorimotor and preoperational stages) andkoino-genetic (Bateson: the convergence ofindividual consciousness is achievedthrough learning).Second, each and everyone of us isinvited to consciously subscribe to thisgenetic necessity. This constitutes thephilosophical commitment par excellence,but it is by no means restricted to thephilosopher, professional or otherwise. Tosummarize: the simple singlefoldness of thefour is to be found at the level of theexistential commitment of the individualwho ratifies through his actions thetogetherness of the many and thereby goesbeyond it. In ancient parlance (that is notnecessarily dualistic): we have to fullyacknowledge both our terrestrial roots andour celestial destiny.Now there is a very simple conceptto name this community in the act: commonsense or sensus communis, in which theoryand practice, the rational and the empirical,necessarily converge. Granted, we need arefined version of common sense in order toavoid the negative connotations of the term.Arendt has provided interesting insightshere around the notions of intersubjectivityand interobjectivity, 17 so did Husserl withhis concept of “Urdoxa” 18 and Merleau-Ponty with the “perceptive faith” 19 thatcharacterizes our belonging to the world:not only are we sure that what we perceiveis real, but a momentary suspension ofperception does not nullify that certainty. Amore recent similar attempt took actuallyplace in Whiteheadian studies withGriffin’s hard-core common-sensenotions, 20 that qualify the universal andprimordial beliefs that human beings do notquestion in practice: their fundamentalfreedom, the causal efficacy of theiractions, the existence of a real world, ofvalues and of a temporal drift. What isfundamentally (necessarily) reasonable iswhat does not endanger the UrdoxasticAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200842

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008În concluzie, conceptul de necesitatepe care îl activează Whitehead în primaparte din Proces şi Realitate includeconjugarea fundamentală a părţilor teoreticeşi practice ale vieţii.Tipologia evolutivăPutem învăţa din această tipologie săoferim un răspuns întrebării dezbătute –statutul viitor şi aplicabilitatea procesuluimoduri de gândire? Pentru a operaţionalizagrila de interpretare am pe care tocmai amanalizat-o, e indicat să se introducă douădistincţii: între iniţiaţii şi neiniţiaţii uneidiscipline — în cazul nostru, între adepţiilui Whiteheadian şi cei care nu sunt adepţiilui Whiteheadian — şi între convingere şipersuasiune. Prima denumeşte diferenţaevidentă care există între adepţii luiWhiteheadian şi “specialiştii” care nici nucunosc „filozofia organismului”, nici nu sefamiliarizează cu ea dacă nu li se oferă unmotiv plauzibil; a doua este produsul asecole de meditaţii retorice.Pentru a convinge pe cineva de ceva,vorbitorul trebuie să se adreseze inteligenţeiaudienţei sale; pentru a convinge, trebuie săîşi mobilizeze voinţa. A fi convins nu aînseamnă a fi înduplecat: pot să ştiu sigurcă fumatul este mortal (mai mult sau maipuţin) pe termen lung, dar atâta timp cât nuacţionez în consecinţă, această informaţieeste inutilă. A fi înduplecat nu înseamnă afi convins de asemenea: mă pot abţine de lafumat din motive străine de cele ştiinţifice(să spunem pentru a-mi păstra sufletul curatşi pentru a preveni o metempsihozănefericită) sau fie din niciun motiv anume— pur şi simplu pentru că o astfel dedecizie a fost luată spontan şi pentru afuncţionat ca să spunem aşa ex opereoperato (amintiţi-vă voina de a crede). Cese spune despre miza raţionalităţii? Maiîntâi, bidirecţionalitatea acestui argumenteste adecvată numai dacă idea unui motivuniversal este anulată de un relativismsănătos. Nu există motive „corecte” pentrua te opri din fumat; oricine poate avea unuldiferit, care poate fi convingător şi chiarvital—carnal—link we maintain with theperceived world.In sum, the concept of necessity thatWhitehead activates in the first Part ofProcess and Reality embodies thefundamental conjunction of the theoreticaland the practical sides of life.Developmental TypologyWhat can we learn from this typology toprovide an answer to the debatedquestion—the future status andapplicability of process modes of thought?To operationalize the interpretational gridwe have just skimmed through, it seemsadvisable to introduce two furtherdistinctions: between insiders and outsidersof a discipline—in our case, betweenWhiteheadians and non-Whiteheadians—and between conviction and persuasion.The former names the straightforwarddifference existing between Whiteheadianscholars and “specialists” who are neitherfamiliar with the “philosophy of organism”nor likely to get acquainted with it unlesssome good reason is provided; the latter isthe by-product of centuries of rhetoricalmeditations.To convince someone of something,the speaker needs to talk to the intelligenceof his/her audience; to persuade, she needsto mobilize their will. To be convinced isnot to be persuaded: I can know for surethat smoking tobacco is lethal in the (moreor less) long term but as long as I don’t actaccordingly, this knowledge is useless. Tobe persuaded is not to be convinced either: Ican refrain from smoking for reasons totallyforeign to the scientific ones usuallybroadcasted (say to keep my soul clean andprevent unfortunate metempsychosis) oreven for no reason whatsoever—simplybecause such decision has beenspontaneously taken and that it worked soto speak ex opere operato (remember thewill to believe). What does it say about thestakes of rationality? First, the bidirectionalityof this argument isappropriate only if the idea of a universalAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200843

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008poate îndupleca pe altcineva. Desigur,ştiinţa nu este o poveste şi pretenţia sa deobiectivitate este bine stabilită prinperfecţiunea internă şi confirmarea externă,cum ar spune Einstein, dar ştiinţa nu seadresează nucleului experienţei noastre.Acest lucru ne duce la punctul al doilea:opacitatea raţională fundamentală – nuexperenţială a lumii comune.Acum că ni s-au furnizat acesteconcepte complementare, putem reformulaîntrebarea acestei probleme speciale: în cecondiţii categoriale vor fi savanţii nu numaiconvinşi dar şi înduplecaţi de virtuţile (maidegrabă decât de viciile) gândirii procesuluilui Whiteheadian? Pentru a păstra discuţianoastră strânsă, vom adăuga un filtrusuplimentar inspirat de modul curent în caresunt conduse dezbaterile (sau prevenite) înAcademie. Filtrul nu este dogmatic, cieuristic; el reprezintă mai puţin o pretenţiedecât o simplificare evidentă care nepermite să obţinem o sinteză promptă.Să începem cu faptul nostruuniversal ipotetic (sau filtru): specialiştii(aproape) niciodată nu vorbesc serios cusavanţii care nu au aceeaşi experienţă —dacă nu intră în categoria „studenţilor” şi levorbesc. Excepţiile fiind lăsate deoparte (şiele sunt mai remarcabile), dezbaterile au deobicei loc între puţinii care împărtăşescaceeaşi grijă despre un domeniu alexperienţei şi nu au într-adevăr nevoie să îşiexpună la infinit presupunerile şi sensul şisemnificaţia conceptelor lor. Pe scurt:niciodată cunoştinţele expertului nu suntriscate de o discuţie deschisă într-adevăr.În afară de jocurile de putereevidente care au loc într-un domeniu dat,ceea ce izbeşte un observator intern esteaccentul pe convingerea raţională. Puncteleraţionale la natura argumentelor care tindsă se axeze pe probleme de coerenţă şiconsistenţă. Convingerea empirică va animaun alt teatru, după cum vom observaimediat.Specialiştii au facultatea de a sebucura numai de scrierile filozofice aleunicului lor filozof ales. Filozofia este clarreason is obliterated by a healthyrelativism. There are no “right” reasons tostop smoking; everyone can have a differentone, that can be convincing and perhapseven persuading to others. Of course,science is not a fairy tale and its claim toobjectivity is well established by internalperfection and external confirmation asEinstein would say, but science does notaddress the core of our experience. Thisbrings us to the second point: thefundamental rational—not experiential—opacity of the common world.Now that we are equipped with thesecomplementary concepts, we can rephrasethe question of this special issue: underwhat categoreal conditions will scholars benot only convinced but also persuaded ofthe virtues (rather than the vices) ofWhiteheadian process thought? In order tokeep our discussion tight, we will add anadditional filter inspired by the current waydebates are lead (or prevented) in theAcademia. That filter is not dogmatic butheuristic; it constitutes less a bold claimthan an obvious simplification that allowsto obtain promptly a provisional synthesis.Let us start with our hypotheticaluniversal fact (or filter): specialists (almost)never seriously talk to scholars who do nothappen to share the very same expertise—unless these fall under the category of“students” and in that case they are equallylikely to talk at them. Exceptions put aside(and they are all the more remarkable),debates are usually taking place among thehappy few who share the same concernabout one field of expertise and do notreally need to expose endlessly theirpresuppositions and the meaning andsignificance of their concepts. In short:never is the expert knowledge put at risk bya truly open discussion.Besides the equally obvious powergames that take place within a givendomain, what strikes the internal observer isthe emphasis on rational conviction.Rational points here at the nature of thearguments that tend to focus on issues ofAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200844

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008o chestiune foarte personală şi se poateobserva afecţiunea care leagă autorul şicititorul său de-a lungul secolelor. Darhagiografia trebuie evitată cu orice preţ, dinsimplul motiv că este semnul sigur aliminenţei ideilor inerte. Chiar şi în câmpullui Whiteheadian, accentul tinde să cadămai mult pe chestiunile pur conceptualedecât pe cele empirice. De aici primaconcluzie: ce poate atinge specialistulprintre semenii săi este să îşi vadăinterpretarea recunoscută drept consistentăşi/sau coerentă. Dar astfel de discuţiiconsensuale nu au absoluti niciun impactasupra celor din exterior: în acelaşi mod încare adepţii lui Whiteheadian nu pot realizareconstrucţia ultimului puzzle al luiHeidegger cu propriile sale categorii(“Raum”,“Eingeräumtes”,“Freigegebenes”, “Grenze”, Wesen”,“Begriff”…), adepţii lui Heidegger nu auniciun interes, să spunem, în armonia dintre“Cei Mulţi”, “Unul” şi “Creativitatea”.Nimeni nu neagă faptul cp noţiunea de“horismos,” adică a orizontului sau agraniţei, poate fi activat în ambele cazuri,dar această cale trans-elucidatoare pare săfie o pierdere de timp, dacă nu imrpudentăpentru a începe fără ca mai întâi să alocecâteva idei serioase pentru condiţiileposibilităţii unui asemenea dialog (ceva, dealtfel, care este precis permis de nivelurileintrinseci ale sensului care este sistematizatîn definiţia filozofiei speculative a luiWhitehead). Pentru a exemplifica mai mult:acest tip convingător din punct de vedereraţional de lucrare a fost realizată prinjurnalul Studii ale Procesului care a stabilitfără îndoială standarde excelente în erudiţialui Whitheadian şi au creat deci „ocomunitate a procesului”, dar, ca toatecelelalte jurnale specializate, a făcut acestlucru prin asigurarea domeniului.Dacă ne întoarcem acum privireaspre partea empirică a definiţiei luiWhitehead, situaţia inversă este de aşteptat.Pe de o parte, dezbaterile interne sunt deobicei prea confuze la problemeconceptuale pentru a se îngrijora de fapt decoherence and consistency. Empiricalconviction would animate another theatre,as we will shortly see.Specialists have that faculty ofenjoying only the philosophical writings oftheir elected single philosopher. Philosophyis clearly a very personal matter and onecan see the affection that can bind, throughthe ages, the reader and the author. Buthagiography should be avoided at all costs,for the simple reason that it is the sure signof the imminence of inert ideas. Within theWhiteheadian field itself, the accent tendsto fall more on bare conceptual matters thanon empirical ones. Hence a first conclusion:what the specialist can achieve amonghis/her peers is to see his/her interpretationrecognized as consistent and/or coherent.But such consensual discussions haveabsolutely no impact whatsoever on theoutsiders: in the very same way thatWhiteheadians are not likely to entertainthe reconstruction of the late Heidegger’spuzzle with his own categories (“Raum”,“Eingeräumtes”, “Freigegebenes”,“Grenze”, Wesen”, “Begriff”…),Heideggerians have no interest, say, in thetogetherness of “Many”, “One” and“Creativity”. Nobody denies that theconcept “horismos,” that is of horizon orboundary, can be activated in both cases,but such cross-elucidatory path seems awaste of time and, if not, it would befoolhardy to proceed without first devotingsome serious thoughts to the conditions ofpossibility of such a dialogue (something,by the way, that is precisely allowed by theintricated levels of meaning that aresystematized in Whitehead’s definition ofspeculative philosophy). To furtherexemplify: this rationally convincing typeof work has been done by the journalProcess Studies that has no doubt firmlyestablished excellent standards inWhitheadian scholarship and therebycreated a “process community” but, like allother specialised journals, it has done so bysecuring the field.If we now turn our glance on theAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200845

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008valoarea lor pragmatică, care este luată dela sine. Pe de altă parte, dezbaterile externesunt locul unde un avantaj al aplicabilităţiipoate face diferenţa. În cazul eurdiţiei luiWhitehead, fizicienii cuantici reprezintăpoate cel mai bun exemplu al unuiasemenea interes exprimat de la punctuliniţial de aplicabilitate a categoriilor luiWhitehead (cel mai recent: Shimony, Stapp,Malin, Hättich, Epperson…). Cu altecuvinte, având vedere că adepţii suntaşteptaţi să fie convinşi în special demotivele raţionale, cei din exterior seaşteaptă să fie convinşi numai demanifestarea unei diferenţe semnificativede aplicabilitate. Pentru a repeta: nu negămcă această schiţă euristică este parţial osimplificare imaginativă – ceea ce conteazăsunt consecinţele pragmatice care ar puteafi trase de aici.Până acum avem două cazurigenerale: adepţii şi cei din exterior suntconvinşi de diferite motive – dar când suntînduplecaţi? Satisfacerea inteligenţei cuivaeste un lucru, acţionarea în consecinţă estealtceva. Ce face diferenţa dintre convingereşi înduplecare? Când devine necesarăreflecţia filozofică? (Când are în modnecesar un impact asupracomportamentului?) Ar putea fi pur şisimplu când există o corelaţie între viaţafilozofului şi problemele sale raţionale şiempirice? Iată de exemplu ce declarăFlanagan:Ca să spunem simplu, atracţiafilozofului James este că este cel maibun exemplu pentru mine pe care să îlcunosc că face filozofie; nu este niciunsecret al persoanei în spatele lucrării,niciun mod de a discuta fără persoană,niciun mod de a face să se creadă căexistă un mod de a face filozofie caresă nu fie personală. 9Ipoteza euristică inspirată de citireadefiniţiei lui Whitehead a filozofieispeculative este aşadar următoarea:persuasiunea apare când se unescconvingerea empirică şi raţională, uneveniment care are loc sub vraja de a vorbiempirical side of Whitehead’s definition,the converse situation is expected. On theone hand, internal debates are often toomuch tangled to conceptual issues to reallyworry about their pragmatic cash-value,that are taken for granted. On the otherhand, external debates are the place wherean advantage in applicability can make allthe difference. In the case of Whiteheadianscholarship, quantum physicists constituteperhaps the best example of such an interestexpressed from the standpoint of theapplicability of Whitehead’s categories(most recently: Shimony, Stapp, Malin,Hättich, Epperson…). In other words,whereas insiders are expected to beconvinced mainly by rational fiddlings,outsiders are likely to be convinced only bythe manifestation of a significantdifferential in applicability. To repeat: wedo not deny that this heuristic sketch is inpart an imaginative simplification—whatmatters are the pragmatic consequences thatcould be drawn from it.So far we have two general cases:insiders and outsiders are convinced bydifferent reasons—but when are theypersuaded? Quenching one’s intelligence isone thing, acting accordingly is another.What makes the difference betweenconviction and persuasion? When does thephilosophical reflection becomenecessitating? (When does it necessarilyimpact behaviour?) Could it be simplywhen there is a total correlation between thelife of the philosopher and his/her rationaland empirical concerns? Here is forinstance what Flanagan claims:Simply put, the attraction of James thephilosopher is that he is to me the bestexample I know of a person doingphilosophy; there is no hiding theperson behind the work, no way ofdiscussing the work without theperson, no way to make believe thatthere is a way to do philosophy that isnot personal. 21The heuristic hypothesis inspired by thereading of Whitehead’s definition ofAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200846

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008despre un individ care întruchipează precisacea sinteză.Pentru a concluziona exerciţiulnostru de tipologie aplicată: argumentăm căadepţii şi cei din exterior pot fi convinşi derelevanţa unei anumite forme a gândiriiprocesului lui Whitehead din diferitemotive. Dar acest lucru tot nu spune preamulte despre persuasiunea lor. Filozofia vietrebuie să fie o filozofie trăită. Adepţii luiWhitehead nu numai vor convinge colegiilor filozofi şi oamenii de ştiinţă dar se vorconvinge pe ei înşisi de valoareacategoriilor lor când vor trăi filozofic –spiritual dacă doriţi exemple. Socrate avorbit despre nevoia de autenticitate,Whitehead furnizează două concepte pentrua specifica acest lucru într-un mod maiterestru: datoria şi veneraţia.Datoria şi veneraţia în luminaavansului creativPotrivit lui Whitehead,Datoria provine din controlulpotenţialului nostru asupra cursuluievenimentelor. Când cunoştinţeleatinse ar fi putut schimba problema,ignoranţa poartă vina viciului. Şifundaţia veneraţiei este aceastăpercepţie că prezentul poartă în elsuma existenţei, înainte şi înapoi,întreaga amplitudine a timpului, careeste eternitatea. 10Această concepţie, care apare în contextulspecific al unei filozofii a cursului deeducaţie, are o relevanţă directă asupradiscuţiei sale. În primul rând pentru căindică dimensiunea „religioasă” a educaţieicare oglindeşte dimensiunea spirituală aexistenţei. În al doilea rând, pentru că esteuşor să se vadă la lurcu în aceste liniicondiţiile posibilităţii „avansului creativ”însuşi. Argumentarea că, conceptul nucleual lui Whitehead este „avansul creativ alnaturii” este o mişcare care inspiră caredezvăluie cele trei caracteristicifundamentale ale tuturor proceselor –creativitate, eficienţă şi viziune.Toate actualităţile (conform graduluispeculative philosophy is thus thefollowing: persuasion strikes when rationaland empirical conviction merge, an eventthat takes place under the spell so to speakof an individual who is preciselyembodying that synthesis.To conclude our exercise of appliedtypology: we argue that insiders andoutsiders are likely to be convinced of therelevance of some form of Whiteheadianprocess thought for different reasons. Butthis still does not say much about theirpersuasion. Living philosophy needs to be alived philosophy. Whiteheadians will notonly convince their fellows philosophersand scientists but persuade them of thevalue of their categories when they will bethemselves living philosophical—spiritualif you like—examples. Socrates would havetalked about the call of authenticity,Whitehead provides two concepts to specifythis in a perhaps more pedestrian manner:duty and reverence.Duty and Reverence in the Lightof the Creative AdvanceAccording to Whitehead,Duty arises from our potential controlover the course of events. Whereattainable knowledge could havechanged the issue, ignorance has theguilt of vice. And the foundation ofreverence is this perception, that thepresent holds within itself thecomplete sum of existence, backwardsand forwards, that whole amplitude oftime, which is eternity. 22This claim, that occurs in the specificcontext of a philosophy of educationlecture, has a direct relevance to ourdiscussion. First because it points at the“religious” dimension of education thatmirrors the spiritual dimension of existence.Second, because it is easy to see at work inthese lines the conditions of possibility ofthe “creative advance” itself. To argue thatthe core concept of the late Whitehead isthe “creative advance of nature” is aninspiring move that discloses threeAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200847

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008lor) sunt creative în ceea ce priveşte noilecontraste şi intensităţi într-o nouă regiuneextensivă (în sensul tehnic al Procesului şiRealităţii, Partea a IV-a). Prin definiţie,regiunea extensivă ocupată de actualitateanouă nu a fost niciodată ocupată din nou dealtă actualitate; mai mult, exact aceleaşicontraste nu au fost posibile înainte şi nuvor fi posibile după coeziunea dată;intensitatea experienţei sale, fiind privatădin punct de vedere eminent, este spulcrală,incomparabilă.Actualităţile sunt eficiente prinloialitatea lor structurală faţă de lume(obiectivă şi superjectivă). Fiecareactualitate îşi are izvorul în eficienţatrecutului (sau „lumea reală”) şi, la rândulsău, ocazionează un anumit tip de viitor.Comparaţia intensităţilor interioare esteposibilă numai în acest context structural,ex post.Actualităţile sunt vizionare prininstalarea unei tendinţe către intensităţi maimari ale experienţei. Interacţiuneacreativităţii şi eficienţei nu garantează unavans creator deloc, numai cruzimeaexistenţei. Creativitatea este într-adevărtotal sălbatică în timp ce eficienţa impune onecesitate oarbă asupra izbucnirilorcreatoare. S-a remarcat adesea căWhitehead a fost un domn Victorian alcărui optimism suprem a fost direct inspiratde utopia tehnico-ştiinţifică a semenilor săi(cf. Thomas Henry Huxley), care este însuşiinseparabilă Zeitgeist, al RomantismuluiSecolului al XIX-lea, al evoluţionismuluilui Darwin şi al unei credinţe oarbe înreoluţia industrială rapidă şi în importanţacivilizatoare a colonialismului britanic.În rezumat, din perspectiva fiinţelorumane, creativitatea este într-adevăr fondulavansului creator, dar aceasta nu esteîntreaga poveste: eficienţa implică datoriaşi viziunea implică veneraţia. Ignorareaveneraţiei şi datoriei ar fi echivalentă pentrua acţiona ca şi când am fi blocaţi la stadiulpreoperaţional al lui Piaget (vârstele de 2-7,când aptitudinile motorii sunt coordonatedar fără vreo acţiune mentală semnificativăfundamental characteristics of allprocesses—creativity, efficacy and vision.All actualities (according to theirgrade) are creative in so far as they embodynew contrasts and intensities in a newextensive region (in the technical sense ofProcess and Reality’s Part IV). Bydefinition, the extensive region occupied bythe new actuality was never occupied byany actuality and will never be occupiedagain by some other actuality; furthermore,the exact same contrasts were not possiblebefore and will not be possible after thegiven concrescence; the intensity of itsexperience, in so far as it is eminentlyprivate, is sepulchral, incomparable.Actualities are efficacious throughtheir structural (objective and superjective)world-loyalty. Every actuality springs fromthe efficacy of its past (or prehended“actual world”) and, in its turn, occasions acertain type of future. The comparison ofembodied intensities is only possible in thisstructural context, i.e., ex post.Actualities are visionary through theinstantiation of a trend towards higherintensities of experience. The sole interplayof creativity and efficacy does notguarantee any creative advance at all, onlythe ruthlessness of existence. Creativity isindeed totally wild while efficacy imposes ablind necessity upon the creative outbursts.It has been often remarked that Whiteheadwas a Victorian gentleman whose supremeoptimism had been directly inspired by thetechno-scientific utopia of his peers (cf.Thomas Henry Huxley), which is itselfinseparable from his Zeitgeist, made ofnineteenth Century Romanticism, ofDarwinian evolutionism, and of a blindfaith in the accelerating industrialrevolution and in the civilizing importanceof British colonialism.In sum, from the perspective ofhuman beings, creativity is indeed the cruxof the creative advance, but it is by nomeans the entire story: efficacy involvesduty and vision involves reverence.Ignoring duty and reverence would beAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200848

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008asupra obiectelor) — sau chiar poate lastadiul sensormotor (vârste de 0-2). Seteade creativitate nu poate fi săturată şirezultatul ei posibil probabil plin de sunet şifurie.Concluzia – Creativitatea şiAngajamentul FilozoficContextul procesual puternic argumentat deWhitehead ne cere să devenim demni deavans creator, care implică cultivareadatoriei şi reverenţei în mod preţios.Individul care ajunge la acest nivel va fipersuasiv. Viitorul erudiţiei luiWhiteheadian depinde într-adevăr deindivizii creatori care pot să ia asupra loridealul de viaţă al filozofiei şi deci să fie unexemplu vibrant pentru comunitatea lor şimai presus. Dar, indivizii izolaţi, oricare arfi creativitatea lor, nu poate realiza preamulte fără sprijin instituţional (şi când facacest lucru, acesta va oferi numai o ideevagă a ceea ce ar fi putu face cu sprijinadecvat). În final, dar nu în ultimul rând,fără viziune, individul creator poatebeneficia de orice sprijin structural,productivitatea sa fiind numai rezultatuldestinului sprijinit de necesitate. În anul2008, ne vine în minte un arhetic tri-uneerudit: John Cobb, Centrul pentru StudiileProcesului lui Claremont şi o anumităviziune creştină pentru bunul comun.Conform afirmaţiilor lui Whitehead:Moralitatea perspectivei esteinseparabil combinată cu generalitateaperspectivei. Antiteza dintre bunulgeneral şi interesul individual poate fiabolită numai când individul este înaşa fel încât interesul său este bunulgeneral, exemplificând pierdereaintensităţilor minore pentru a le găsidin nou cu o compoziţie mai precisăîntr-un grad mai mare de interes. 11Filozofia de dreapta, care originează înpunctul de promovare numai a interesuluiunei jumătăţi a populaţiei, este un oximorontragic – punct.Acum, nici creativitatea, niciviziunea nu pot fi învăţate. Viziunea poateequivalent to act as if we were stuck atPiaget’s preoperational stage (roughly ages2-7, when motor skills are coordinated butwithout any significant mental actions onobjects)—or even perhaps at thesensorimotor stage (roughly ages 0-2). Thethirst for creativity would be unquenchableand its likely outcome probably full ofsound and fury.Conclusion—Creativity andPhilosophical CommitmentThe strong processual context advocated byWhitehead asks us to become worthy of thecreative advance, which involves preciouslycultivating duty and reverence. Theindividual who achieves this worthinesswill be persuasive. The future ofWhiteheadian scholarship depends indeedupon creative individuals who are able totake upon themselves the living ideal ofphilosophy and to be thus a vibrant examplefor their community and beyond. Butisolated individuals, whatever theircreativity, cannot achieve much withoutinstitutional support (and when they do, thisgives only a meagre idea of what they couldhave done with proper support). Last butnot least, without vision, the creativeindividual can benefit from whateverstructural support, his/her output will onlybe the result of chance backed by necessity.In this year 2008, a Whiteheadian scholarlytri-une archetype comes to mind: JohnCobb, Claremont’s Center for ProcessStudies and a certain Christian vision forthe common good. In Whitehead’s words:Morality of outlook is inseparablyconjoined with generality of outlook.The antithesis between the generalgood and the individual interest can beabolished only when the individual issuch that its interest is the generalgood, thus exemplifying the loss of theminor intensities in order to find themagain with finer composition in awider sweep of interest. 23Right wing philosophy, that roots itself in astandpoint seeking to promote only theAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200849

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008fi împărtăşită sau sugerată de interacţiuneaerudiţiei şi angajamentului – nu învăţată.Creativitatea este un dar universal caretrebuie activat de individul care decide săîşi asume riscul aventurii. Când Whiteheadvorbeşte de aventură, el se gândeşte evidentla o explorare victoriană mai de succesdecât la o tragedie a autenticităţii existenţeişi este deci indicat să se combineoptimismul său fundamental cu ajutorul luiWilliam James, care a indicat într-adevărneambiguu faptul că cercetarea filozoficăeste intrinsec riscantă (amintiţi-vă de„frumosul risc” al lui Platon). Eficienţa estepartea cea mai uşoară deoarece implicănumai (!) resurse materiale şi intelectualecare pot fi folosite din punct de vederepragmatic.Cine altcineva decât un poet profetical procesului ar putea furniza steagul corectpentru speculaţiile noastre? În opera luiBlake, Urizen se referă atât la orizontulcivilizaţiei noastre cât şi la motivul vostrudupă cum modelează destinul nostrucomun.Când motivul este bifurcat, reductiv,când majoritatea dorinţelor sale “bucuriefără durere” şi “solid fără fluctuaţie”(Urizen, Capitolul 2), este un orizont închiscare este în producţue şi un viitor blestematcare chinuie dacă nu ameninţă toate formelede viaţă. Persuasiunea este inutilă. Cândmotivul este holistic, orizontul deschis alavansului creativ poate din nou anima chiarexistenţa noastră şi prin datorie şi veneraţie,anunţă libertatea. Acesta trebuie să fiemotivul pentru care educaţia – arta de afolosi cunoştinţele – trebuie să fie înlimbajul lui Whitehead, religioasă.Conform fiolozofilor procesului,“problema cu omul este mai puţin ce act vaalege să facă, decât să fie ce va alege sădevină.” 12 Acelaşi lucru se aplică şi pentruşcolile de gândire.interest of half percent of the population, isa tragic oxymoron—full stop.Now, neither creativity nor visioncan be taught. Vision can be shared orsuggested by interplay of scholarship andcommitment—not learned. Creativity is auniversal gift that has to be activated by theindividual who decidedly takes the risk ofadventure. When Whitehead speaks ofadventure he obviously thinks more of asuccessful Victorian exploration than to thetragedy of the elusive authenticity ofexistence and it is thus advisable to temperhis fundamental optimism with the help ofWilliam James, who has indeed shownunambiguously that the philosophical questis intrinsically risky (remember Plato's“beautiful risk” ). Efficacy is the easiest bitin so far as it involves only (!) material andintellectual resources that can bepragmatically made use of.Who else than a prophetic processpoet could provide the right banner for ourspeculations? In Blake’s œuvre, Urizenrefers both to the horizon of our civilizationand to your reason as it shapes our commondestiny.When reason is bifurcative, reductive,when it most desires “joy without pain”and a “solid without fluctuation” (Urizen,Chapter 2), it is a closed horizon that is inthe making and a doomed future thattorments if not threatens all forms of life.Persuasion is in vain. When reason isholistic, the open horizon of the creativeadvance can again animate our veryexistences and, through duty and reverence,announce liberation. This must be thereason why education— the art of theutilisation of knowledge—has to be, inWhitehead’s lexicon, religious.According to process philosophers, “[t]heproblem with the man is less what act heshall now choose to do, than what being heshall now resolve to become.”24 The sameholds for schools of thought.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200850

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/20081 Alfred North Whitehead, Proces şi Realitate. Eseu despre Cosmologie, Cambridge, CambridgeUniversity Press, and New York, Macmillan, 1929. Republicată: New York, Macmillan Free Press, 1969. Ediţierevizuită: Editată de David Ray Griffin şi Donald W. Sherburne, New York şi London, The Free Press. Adivision of Macmillan Publishing Co., Inc. şi Collier Macmillan Publishers, 1978, p. 7.2 XX3 Whitehead nu vorbeşte despre o adecvare mai mare, numai despre adecvare – de aici efectul focusimaginarius implicat în folosirea criteriului de către el.4 “L’Anglais veut comprendre chaque chose et non toutes choses; il préfère la contradiction dansl’ensemble de la théorie à la méconnaissance d’un caractère de fait particulier.” (Jean Wahl, Les Philosophiespluralistes d'Angleterre et d'Amérique [Thèse principale], Paris, Librairie Félix Alcan, Bibliothèque dePhilosophie Contemporaine, 1920, p. 87.) Vezi de exemplu ce afirmă Whitehead referitor la religie şi dogmă înReligion in the Making (1926), capitolul II.5 “O înlelepciune triplă ” (Hannah Arendt, Viaţa Minţii. Ediţia într-un volum, San Diego, New York,Londra, Harcourt Brace Jovanovich, 1978, p. 50).6 Tema Urdoxastică este prezentă în toată gândirea lui Husserl, de la lucrările publicate la Nachlaß: in§104 din primul volum al Ideen (1913), în eseul “pre-Copernician” (“Die Urarche Erde bewegt sich nicht”[1934], in Eseuri Filozofice în Memoria lui E. Husserl, New York, Greenwood Press, 1988, pp. 307-325), şi înIntroducere la Erfahrung und Urteil (1939/1954).7 Maurice Merleau-Ponty, Le Visible et l'Invisible. Suivi de Notes de travail. Texte établi par ClaudeLefort, accompagné d'un avertissement et d'une postface, Paris, Éditions Gallimard, Bibliothèque des Idées,1964, pp. 17 sq.8 David Ray Griffin and Huston Smith, Adevărul Primordial şi Teologia Postmodernă, Albany, NewYork, State University of New York Press, 1989, esp. pp. 90-91.9 Owen Flanagan, “Conştiinţa ca Viziune Pragmatică”, in Putnam, Ruth Anna, ed. The CambridgeCompanion to William James, Cambridge, Cambridge University Press, 1997, p. 47.10 Alfred North Whitehead, Scopurile Educaţiei şi alte Eseuri, New York and London, The MacMillanCompany and Williams and Norgate, 1929. Reprint: New York, The Free Press, 1967, p. 17.11 Proces şi Realitate 15.12 William James, Principii de Psihologie [1890]. Ediţie autorizată în două volume. Volume Two, NewYork / London, Henry Holt & Co. / The MacMillan Company, 1890, Vol. I, p. 288, debating Schopenhauer.13 Alfred North Whitehead, Process and Reality. An Essay in Cosmology, Cambridge, CambridgeUniversity Press, and New York, Macmillan, 1929. Reprint: New York, Macmillan Free Press, 1969. Correctededition: Edited by David Ray Griffin and Donald W. Sherburne, New York and London, The Free Press. Adivision of Macmillan Publishing Co., Inc. and Collier Macmillan Publishers, 1978, p. 7.14 XX15 Whitehead does not speak of greater adequacy, only of adequation—hence the focus imaginariuseffect involved in his use of the criterion.16 “L’Anglais veut comprendre chaque chose et non toutes choses; il préfère la contradiction dansl’ensemble de la théorie à la méconnaissance d’un caractère de fait particulier.” (Jean Wahl, Les Philosophiespluralistes d'Angleterre et d'Amérique [Thèse principale], Paris, Librairie Félix Alcan, Bibliothèque dePhilosophie Contemporaine, 1920, p. 87.) See for instance what Whitehead says of religion and dogma inReligion in the Making (1926), chapter II.17 “A three-fold commonness” (Hannah Arendt, The Life of the Mind. One-volume edition, San Diego,New York, London, Harcourt Brace Jovanovich, 1978, p. 50).18 The Urdoxastic theme is present throughout Husserl’s thinking, from the published work to theNachlaß: in §104 of the first volume of the Ideen (1913), in his “pre-Copernician” essay (“Die Urarche Erdebewegt sich nicht” [1934], in Philosophical Essays in Memory of E. Husserl, New York, Greenwood Press,1988, pp. 307-325), and in the Introduction of Erfahrung und Urteil (1939/1954).19 Maurice Merleau-Ponty, Le Visible et l'Invisible. Suivi de Notes de travail. Texte établi par ClaudeLefort, accompagné d'un avertissement et d'une postface, Paris, Éditions Gallimard, Bibliothèque des Idées,1964, pp. 17 sq.20 David Ray Griffin and Huston Smith, Primordial Truth and Postmodern Theology, Albany, NewYork, State University of New York Press, 1989, esp. pp. 90-91.21 Owen Flanagan, “Consciousness as a Pragmatist Views It”, in Putnam, Ruth Anna, ed. TheCambridge Companion to William James, Cambridge, Cambridge University Press, 1997, p. 47.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200851

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/200822 Alfred North Whitehead, The Aims of Education and Other Essays, New York and London, TheMacMillan Company and Williams and Norgate, 1929. Reprint: New York, The Free Press, 1967, p. 17.23 Process and Reality 15.24 William James, Principles of Psychology [1890]. Authorized Edition in two volumes. Volume Two,New York / London, Henry Holt & Co. / The MacMillan Company, 1890, Vol. I, p. 288, debatingSchopenhauer.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200852

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008PORTRETUL FILOSOFIC ALLUI WHITEHEADPORTRAITPHILOSOPHIQUE DEWHITEHEADBertrand Saint-SerninInstitutul din FranţaBertrand Saint-SerninInstitut de FranceIntroducerePrintre marii actori ai aventurii filosofice,se detaşează o figură prin amploarealucrărilor şi prin strălucirea unei gândiri: vacontribui la crearea unui Centru Whiteheadal Universităţii Brâncuşi.Alfred North Whitehead, în afară de operasa de matematician şi de logician, esteautorul unei cosmologii filosofice originale(Un Eseu în Cosmologie), care abordează înprincipal următoarele întrebări: Cum sestabileşte căuniversul fizic este îndevenire ? Sub ce forme creativitateaorganică se manifestă în lume ? Cum amodelat umanitatea evoluţia biologică?Care este sensul acestei istorii extraordinareunde unicersul – umanitatea conţinută –părea angajat ? Pentru a răspunde la acesteinterogaţii, să spunem mai întâi câtevacuvinte despre viaţa lui Alfred NorthWhitehead.I – BiografieWhitehead (1861-1947) este unmatematician profesionist. Tratatulă săudespre Algebra Universală (1898) îl face săfie ales în 1903 la Academia de ştiinţe dinLondra (la Royal Society) şi Principiamathematica (1910-1913) şcrise cuBertrand Russell fac din el unul dintrelogicienii cei mai importanţi ai secolului alXX -lea. În 1881, el intră la TrinityCollege la Cambridge. Aici petrece treizecide eni, până în 1910, mai întâi ca student,IntroductionParmi les grands acteurs de l’aventurephilosophique, une figure se détache parl’ampleur des travaux et le rayonnement d’unepensée : la création du Centre Whitehead del’Université Brancusi y contribuera.Alfred North Whitehead, outre son œuvrede mathématicien et de logicien, est l’auteurd’une cosmologie philosophique originale (AnEssay in Cosmology), qui abordeprincipalement les questions suivantes :Comment établir que l’univers physique est endevenir ? Sous quelles formes la créativitéorganique se manifeste-t-elle dans le mondevivant ? De quelle façon l’évolutionbiologique a-t-elle modelé l’humanité ? Quelest le sens de cette histoire extraordinaire oùl’univers – l’humanité comprise – paraîtengagé ? Pour répondre à ces interrogations,disons d’abord quelques mots de la vied’Alfred North Whitehead.I – BiographieWhitehead (1861-1947) est unmathématicien professionnel. Son Treatise onUniversal Algebra (1898) lui vaut d'être élu en1903 à l'Académie des sciences de Londres (laRoyal Society) et les Principia mathematica(1910-1913) écrits avec Bertrand Russell fontde lui l'un des logiciens les plus importants duXX e siècle. En 1881, il entre à Trinity Collegeà Cambridge. Il y passe trente ans, jusqu'en1910, d'abord comme étudiant, puis commefellow (enseignant et chercheur). Il fait partieAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200853

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008apoi ca fellow (profesor şi cercetător). Elface parte din clubul foarte închis al“Apostolilor” ; el este profesorul luiBertrand Russell ; şi a înnodat prietenii cusavanţi ai tuturor disciplinelor, graţiedineurilor care reuneau apropape în fiecareseară universitarii diferitelor specialităţi. Elînsuşi spune că atmosfera de la TrinityCollege semăna cu cea a dialogurilor luiPlaton. Apoi, Whitehead petrece la Londrapatruzeci de ani (1910-1924), pentruesenţialul la Imperial College. Aici seformează inginerii Imperiului iar Whiteheadse ocupă în plus de problemele şcolare aleMarii Londre. Gustul pe care el l-a arătatpentru politică atunci când era laCambridge şi care îi plăcea la reuniunilepolitice ale satului, iau o altă intorsătură, deasemenea social dar la o altă scară. A treiaparte a vieţii sale active se petrece laBoston, în Statele -Unite, la universitateadin Harvard : invitat de departamentul defilosofie al universităţii să predea aici timpde doi ani, el va rămâne aici ca profesorpână la vârsta de şaptezeci- şi sase de ani, şiîndeplinid o operă de metafizician, maioriginală încă decât opera sa de logician şide algebrist.Între 1920 şi 1933, publică o serie decărţi importante ( Conceptul Naturii, 1920 ;Relativitatea şi Aplicatiile sale, 1923 ;Ştiinţa şi Lumea Modernă, 1925 ; ReligiaînFacere, 1926 ; Funcţia Motivului şiProces şi Realitate, 1929 ; AventurileIdeilor, 1933). Pentru a merge « sprelucrurile înseşi » – imperativ comun laLocke şi la Husserl –, nu ne putem abţine sănu trecem prin ştiinţe. Aici este vorbadespre o alegere afişată de Whitehead laprimele sale publicaţii ; şi aceasta va fi deasemenea, pentru filosofia secolului al XXlea,o alternativă majoră. Whiteheadpropune o filosofie de asemenea radicală şiîn mod profund diferită de cea a lui Husserl(1858-1939), contemporanul său. Dar,atunci când, unul ca celălalt, vor « sămeargă, după preceptul socratic, din totsufletul spre adevăr », adică spre realitate,primul practică suspendarea atitudiniidu club très fermé des “Apôtres” ; il est leprofesseur de Bertrand Russell ; et noue desamitiés avec des savants de toutes disciplines,grâce aux dîners qui réunissent presque chaquesoir les universitaires des différentesspécialités. Lui-même dit que l'atmosphère deTrinity College ressemblait à celle desdialogues de Platon. Ensuite, Whitehead passeà Londres quatorze ans (1910-1924), pourl'essentiel à l'Imperial College. On y forme lesingénieurs de l'Empire et Whitehead s'occupeen plus des problèmes scolaires du GrandLondres. Le goût qu'il avait montré pour lapolitique quand il était à Cambridge et qu'ilanimait des réunions politiques de village,recevant à l'occasion, dit-il, des œufs, prend unautre tour, aussi social mais à une autreéchelle. La troisième partie de sa vie active sepasse à Boston, aux États-Unis, à l'universitéde Harvard : invité par le département dephilosophie de ladite université à y enseignerpendant deux ans, il va y rester professeurjusqu'à ses soixante-seize ans, et y accomplirune œuvre de métaphysicien, plus originaleencore que son œuvre de logicien etd'algébriste.Entre 1920 et 1933, il publie une série delivres importants (The Concept of Nature,1920 ; The Relativity and its Applications,1923 ; Science and the Modern World, 1925 ;Religion in the Making, 1926 ; The Functionof Reason et Process and Reality, 1929 ;Adventures of Ideas, 1933). Pour aller « versles choses elles-mêmes » – impératif communà Locke et à Husserl –, on ne peut s’abstenirde passer par les sciences. Il s’agit là d’unchoix affiché par Whitehead dès ses premièrespublications ; et ce sera aussi, pour laphilosophie du XX e siècle, une alternativemajeure. Whitehead propose une philosophieaussi radicale et profondément différente decelle de Husserl (1858-1939), soncontemporain. Mais, alors que, l'un commel'autre, ils veulent « aller, selon le préceptesocratique, de toute leur âme vers la vérité »,c'est-à-dire vers la réalité, le premier pratiquela suspension de l'attitude naturelle, qui inclineà rester sur «le vieux terrain familier dumonde», le second se voue à l'adhésion unitiveAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200854

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008naturale, care înclină să rămână pe«bătrânul teren familiar al lumii», al doileaconsacră adeziunii unitive a lumii. Aceastădiferenţă de metodă se explică printr-odiferenţă de cultură şi de meserie. Dacăunul sau celălalt sunt metematicieni şilogicieni de formare, opera logicomatematicăa lui Whitehead are un conţinutştiinţific important, atunci când cea a luiHusserl nu comportă nicio descoperireştiinţifică şi priveşte în mod esenţialrespingerea filosofică a psihologismului.Aşa cum toate personalităţile bogateşi complexe, a căror cercetare a scrutatviaţa şi opera, Whitehead rămâne pentru noio enigmă. De aceea, înainte de a schiţaportretul său, aş evoca doi pictori ai luiWhitehead : Isabelle Stengers şi PhilippeDevaux.II – Două portrete ale lui Whitehead : deIsabelle Stengers şi de Philippe DevauxIsabelle Stengers : A gândi cu WhiteheadAşa cum indică titlul său, A gândi cuWhitehead, grosul cărţii (583 pagini) pecare a publicat-o Isabelle Stengers în 2001( ?) răspunde la două obiecte : a restituigândirea lui Whitehead ; şi a «urmări-o» înucenicia şi în meditaţia sa. Primul scop esteclar iar metoda bine definită : «am ales oabordare care are alura unei naraţiuni,însoţindu-l pe Whitehead în cursul câtorvaani (de la Conceptul Naturii publicat în1920, la Proces şi Realitate, publicat în1929) unde se efectuează transformarea sa,de la filosofie la natură la metafizică şi dela metafizică la cosmologie (p. 30). Autorulîşi propune un alt scop care în angajeazămai personal : «mi-am luat riscul de a-lprelungi liber Whitehead acolo unde el nus-a aventurat decât ocazional…» De undesub-titlul : «o liberă şi sălbatică creaţie aconceptelor», scos din fraza lui GillesDeleuze şi Félix Guattari, atribuind acestcaracter filosofiei engleze. Dificultatea va fipentru lector aceea de a descurca firulpaginilor ceea ce relevă despre aceste douăau monde. Cette différence de méthodes'explique par une différence de culture et demétier. Si l'un et l'autre sont desmathématiciens et des logiciens de formation,l'œuvre logico-mathématique de Whitehead aun contenu scientifique important, alors quecelle de Husserl ne comporte aucunedécouverte scientifique et concerneessentiellement la réfutation philosophique dupsychologisme.Comme toutes les personnalités riches etcomplexes, dont on cherche à scruter la vie etl’œuvre, Whitehead reste pour nous uneénigme. C’est pourquoi, avant d’esquisser sonportrait, j’évoquerai deux peintres deWhitehead : Isabelle Stengers et PhilippeDevaux.II – Deux portraits de Whitehead : parIsabelle Stengers et par Philippe DevauxIsabelle Stengers : Penser avec WhiteheadComme l'indique son titre, Penser avecWhitehead, le gros livre (583 pages) qu’apublié Isabelle Stengers en 2001 ( ?) répond àdeux objets : restituer la pensée de Whitehead; et la «poursuivre» dans le compagnonnage etla méditation. Le premier but est clair et laméthode bien définie : «j'ai choisi uneapproche qui a l'allure d'une narration,accompagnant Whitehead au cours desquelques années (de Concept of Nature publiéen 1920, à Process and Reality, publié en1929) où s'effectue sa transformation, de laphilosophie de la nature à la métaphysique etde la métaphysique à la cosmologie» (p. 30).L’auteur se propose un autre but qui l’engageplus personnellement : «j'ai pris le risque deprolonger librement Whitehead là où il ne s'estaventuré qu'occasionnellement…» D'où lesous-titre : «une libre et sauvage création deconcepts», tiré d'une phrase de Gilles Deleuzeet Félix Guattari, attribuant ce caractère à laphilosophie anglaise. La difficulté sera pour lelecteur de démêler au fil des pages ce quirelève de ces deux objectifs.La thèse de l'auteur est la suivante : durantla période 1920-1929, et, plusAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200855

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008obiective.Teza autorului este următoare : înperioada 1920-1929, şi, în special, în cursulredactării Ştiintei şi Lumii Moderne (maiprecis, în aprilie 1925), gândirea luiWhitehead suferă o «mutaţie radicală» (p.139), adică «a urma "în direct"». IsabelleStengers ia deci partea întreruptă, în«controversa care împarte astăzi filosofiiwhiteheadieni între partizani ai analizeispuse "compoziţionale", sau "genetice", şipartizani ai analizei "sistematice", dupăcare un singur sistem ar fi, aşa cum a scrisînsuşi Whitehead, exprimat în diversemoduri prin ansamblul de cărţi"americane"» (p. 139). Ea indică deasemenea datoria sa în ceea ce priveşte«marea carte a lui Lewis Ford, EmergenţaMetafizicii lui Whitehead 1925-1929».Pentru a ilustra această teză, autorulse sprijină în principal pe trei opere :Conceptul Naturii (1920), Stiinţa şi LumeaModernă (1925), Proces şi Realitate(1929). Stiinţa şi Lumea Modernă pune înevidenţă naşterea unui alt Whitehead.Dar autorul vizează un alt scop :«am ales să fac să existe "visele" luiWhitehead, adică să dau înclinaţie sprelectura unei lumi moderneIn acestă altăaventură whiteheadiană, proprie autorului,Gilles Deleuze joacă un rol major : «[…] înmomentul în care învăţam să-l citesc peWhitehead, învăţam sa îmbrac '"imagineagândirii" care face să existe Gilles Deleuzeîn Diférenţă şi Repetiţie. Deci am de lapornirea gândită de Deleuze cu Whiteheadşi Whitehead cu Deleuze, doi exploratoridistincţi şi inseparabili» (p. 141).Isabelle Stengers nu acordă uncaracter sistematic al operei o atenţieprivilegiată : îndrăzneala, invenţia,fulgerările lui Whitehead sunt celebre, plusraţionalismul clasic, hrănit al lui Platon şi allui Locke, şi profund atent ştiinţei timpuluisău.Isabelle Stengers furnizeazălectorului său piese necesare pentru a gândi,la rândul său, cu Whitehead. Cel care nu îlcunoaşte pe Whitehead găseşte mai mult departiculièrement, au cours de la rédaction deScience and the Modern World (précisément,en avril 1925), la pensée de Whitehead subitune «mutation radicale» (p. 139), qu'il vas'agir de «suivre "en direct"». Isabelle Stengersprend donc le parti discontinuiste, dans «lacontroverse qui divise aujourd'hui lesphilosophes whiteheadiens entre partisans del'analyse die "compositionnelle", ou"génétique", et partisans de l'analyse"systématique", selon laquelle un seul systèmeserait, comme l'a écrit lui-même Whitehead,exprimé sous des modes divers par l'ensembledes livres "américains"» (p. 139). Elle indiqued'ailleurs sa dette à l'égard du «grand livre deLewis Ford, The Emergence of Whitehead'sMetaphysics 1925-1929».Pour illustrer cette thèse, l'auteur s'appuieprincipalement sur trois œuvres : Concept ofNature (1920), Science and the Modern World(1925), Process and Reality (1929). Scienceand the Modern World met en évidence lanaissance d'un autre Whitehead.Mais l’auteur vise un autre but : «j'ai choiside faire exister les "rêves" de Whitehead, c'està-direde donner toute sa portée à sa lecture dumonde moderne» (p. 153). Dans cette autreaventure whiteheadienne, propre à l'auteur,Gilles Deleuze joue un rôle majeur : «[…] aumoment où j'apprenais à lire Whitehead,j'apprenais également à habiter l'"image de lapensée" que fait exister Gilles Deleuze dansDifférence et Répétition. J'ai donc dès le départpensé Deleuze avec Whitehead et Whiteheadavec Deleuze, deux explorations distinctes etinséparables» (p. 141).Isabelle Stengers n’accorde pas au caractèresystématique de l'œuvre une attentionprivilégiée : l'audace, l'invention, lesfulgurations de Whitehead sont célébrées, plusque son rationalisme classique, nourri dePlaton et de Locke, et profondément attentif àla science de son temps.Isabelle Stengers fournit à son lecteur lespièces nécessaires pour penser, à son tour,avec Whitehead. Celui qui ne connaît pasWhitehead trouve plus de deux cents textes,mis en italiques, qui constituent des pointsd'appui précieux. Le lecteur plus expérimentéAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200856

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008două sute de texte, scrise cu caractereitalice, care constituie puncte de sprijinpreţioase. Lectorul mai experimentat vagusta comentariile, chiar şi când el nupartajează în întregime punctul de vedere alautorului. In sfârşit, cei care în acelaşi timpîl plac şi pe Whitehead şi pe Deleuze voraprecia această ilustrare pasionată deinterconectare.Philippe Devaux 1 : Epistemiologia luiWhiteheadMichel Weber publică primul volum dinlucrarea pe care Philippe Devaux (1902-1979) a consacrat-o epistemiologiei luiWhitehead. Cartea se distinge de opereleconsacrate după cincisprezece ani laWhitehead printrun tratat major : este operaunui martor. Philippe Devaux a urmatcursul “Doctorului Whitehead” în timpulsemestrului de iarnă 1930-1931 la Harvard.El a participat la seminarul pe careWhitehead îl dădea la el, pentru a permitestudenţilor lui Radcliff College să ia partela acesta, atunci când fetele nu erau admisela Harvard. In sfârşit el a avut, spune el“cinci sau şase convorbiti personale” cumaestrul şi a fost admis în cercul mairestrând al privilegiaţilor pe careWhiteheadienii îi primeau. Acest contactîntim joacă rolul unei “scene primitive” şiimpregnează întreaga carte. Autorul, sesimte aceasta, se estimează în masură săinteriorizeze suficient gândirea eroului săupentru a scrie precum maestrul, cu o privireaprobatoare, îl asista.teza lui Philippe Devaux ţine în douapropuneri : 1) nu se poate studia Whiteheadfără a ţine cont de filosofia engleză şiamericana a timpului său ; 2) totuşi, el s-aţinut departe de dezbaterea filosofică pânăspre anii 1915.1) Philippe Devaux are o cunoaştereprofundă, în acelaşi timp simpatică şicritică, a filosofiei engleze şi americane. Sesimte că a explorat aceste domenii cupasiune şi numeroase note ale cărţiiformează o serie de portrete intelectuale şigoûtera les commentaires, même quand il nepartage pas entièrement le point de vue del'auteur. Enfin, ceux qui aiment à la foisWhitehead et Deleuze apprécieront cetteillustration passionnée de l'interconnectedness.Philippe Devaux 3 : L’épistémologie deWhiteheadMichel Weber vient de publier le premiervolume du travail que Philippe Devaux (1902-1979) a consacré à l’épistémologie deWhitehead. Le livre se distingue des ouvragesconsacrés depuis une quinzaine d’années àWhitehead par un trait majeur : c’est l’œuvred’un témoin. Philippe Devaux a suivi les coursdu “Docteur Whitehead” pendant le semestred’hiver 1930-1931 à Harvard. Il a participé auséminaire que Whitehead donnait chez lui,pour permettre aux étudiantes de RadcliffCollege d’y prendre part, alors que les fillesn’étaient pas admises à Harvard. Enfin il a eu,dit-il, “cinq ou six entretiens personnels” avecle maître et a été admis dans le cercle plusrestreint des privilégiés que les Whiteheadrecevaient. Ce contact intime joue le rôled’une “scène primitive” et imprègne le livretout entier. L’auteur, on le sent, s’estime enmesure d’intérioriser suffisamment la penséede son héros pour écrire comme si le maître,d’un regard approbateur, l’assistait.La thèse de Philippe Devaux tient en deuxpropositions : 1) on ne peut pas étudierWhitehead sans tenir compte de la philosophieanglaise et américaine de son temps ; 2)cependant, il s’est tenu à l’écart du débatphilosophique jusque vers les années 1915.1) Philippe Devaux a une connaissanceprofonde, à la fois sympathique et critique, dela philosophie anglaise et américaine. On sentqu’il a exploré ces domaines avec passion etles nombreuses notes du livre forment unesérie de portraits intellectuels et sensibles desphilosophes anglais et américains les plusmarquants de la fin du XIX e siècle, puis desquarante premières années du XX e . Ainsi, aulieu de nous présenter un portrait solitaire deWhitehead, le livre décrit le cheminement desa pensée dans un contexte philosophiqueAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200857

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008sensibile ale filosofilor englezi şi americanicei mai marcanţi ai sfârşitului secolului alXIX -lea, apoi ai primilor patruzeci de aniai secolului al XX-lea Astfel, în loc să neprezinte un portret solitar al lui Whitehead,cartea descrie mersul gândirii sale întruncontext filosofic evocat de-a lungul uneiserii de notiţe şi de tablouri, hrănite chiar deexperienţa autorului.2) Teza cărţii este că Whitehead, până în1915, adică în cursul celor treizeci de ani pecare i-a petrecut la Trinity College laCambridge, s-a ţinut voluntar departe decontroversele filosofice care îi agitau pecontemporanii săi.De ce, în aceste condiţii, să includem întrunstudiu al epistemiologiei lui Whiteheaddiscuţiile la care nu a luat parte ? Aceastavrea Philippe Devaux să ne facă să ne dămseama – şi el parvine aici admirabil – căspiritul timpului contribuie, chiar şi la ceimai mari, la determinarea naturiiîntrebărilor neresolvate asupra cărora, înconsecinţă, un gânditor a ţinut să mediteze.In rezumat, Isabelle Stengers şi PhilippeDevaux gândesc amândoi că, în viaţaintelectuală a lui Whitehead, există odiscontinuitate. Isabelle Stengers o situeazăîn aprilie 1925, când Whitehead scrieStiinţa şi Lumea Modernă ; PhilippeDevaux o situează zece ani mai devreme,când logicianul şi matematicianulWhitehead devine metafizician. Acestedouă puncte de vedere nu suntcontradictorii : pentru primul, rupturaimportantă se situează în interiorulfilosofiei lui Whitehead ; pentru al doilea,în trecerea de la ştiinţă la filosofie.In ceea ce mă priveşte, sunt mai sensibil ladiscontinuităţi decât la continuitateagândirii lui Whitehead : bineînţeles, existăo istorie a gândirii eroului nostru ;bineînţeles, filosoful devenirii nu poate fi elînsuşi substrat la devenire. Tituşi, îmi parecă ştiinţa lui Whitehead şi cei patruzeci deani ai săi de meserie în logică, înmatematică şi în fizică (1881-1924)influenţează asupra cosmologiei ; şi că, înmod reciproc, opera sa ştiinţifică este, încăévoqué à travers une série de notices et detableaux, nourris de l’expérience même del’auteur.2) La thèse du livre est que Whitehead,jusqu’en 1915, c’est-à-dire au cours des trenteannées qu’il a passées à Trinity College àCambridge et même au-delà, s’est tenuvolontairement à l’écart des controversesphilosophiques qui agitaient sescontemporains.Pourquoi, dans ces conditions, inclure dansune étude de l’épistémologie de Whiteheaddes discussions auxquelles il n’aurait pas prispart ? C’est que Philippe Devaux veut nousfaire saisir – et il y parvient excellemment –que l’esprit du temps contribue, même chez lesplus grands, à déterminer la nature desquestions irrésolues sur lesquelles, parconséquent, un penseur est tenu de méditer.En résumé, Isabelle Stengers et PhilippeDevaux pensent tous les deux que, dans la vieintellectuelle de Whitehead, il y a unediscontinuité. Isabelle Stengers la situe en avril1925, quand Whitehead écrit Science and theModern World ; Philippe Devaux la situe dixans plus tôt, quand le logicien et lemathématicien Whitehead devientmétaphysicien. Ces deux points de vue ne sontpas contradictoires : pour la première, lacoupure importante se situe à l’intérieur de laphilosophie de Whitehead ; pour le second,dans le passage de la science à la philosophie.Quant à moi, je suis moins sensible auxdiscontinuités qu’à la continuité de la penséede Whitehead : bien sûr, il y a une histoire dela pensée de notre héros ; bien sûr, lephilosophe du devenir ne peut pas être luimêmesoustrait au devenir. Pourtant, il mesemble que la science de Whitehead et sesquarante ans de métier en logique, enmathématique et en physique (1881-1924)influent sur la cosmologie ; et que,réciproquement, son œuvre scientifique est,dès le début, celle d’un philosophe né.À cet égard, je suis “continuiste” ; mais, enmême temps, je suis, comme Isabelle Stengerset comme Philippe Devaux, sensible à cesfulgurations que Whitehead lui-même appelaitdes “leaps of imagination”, moments deAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200858

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008de la început, cea a unui filosof înnăscut.In această privinţă, eu sunt “continuist” ;dar, în acelaşi timp, sunt, ca şi IsabelleStengers şi ca Philippe Devaux, sensibil laaceste fulgerări pe care însuşi Whitehead lenumea “salturi ale imaginaţiei”, momentede penetrare, de viziune şi de graţie princare se contruieşte o mare operă.Mă voi mulţumi să dau câteva ilustraţii.Tradiţia empirismului englezWhitehead se situează în tradiţiaempiristă a englezilor, atât de puţinfamiliară europenilor Continentului. cheiaacestei atitudini este următoarea : a gândieste o aventură în care trebuie să se lansezecorpul şi binele, armat de curiozitate, defermitatea sufletului, de un bunantrenament fizic şi , dacă este posibil, dereligie. Universalul nu este dus de mănă ;noi nu întâlnim decât realităţi singulare,fiinţe şi lucruri. De unde rezultă o problemăconstantă : cum să gândeşti în particular,obiect al experienţei noastre, la propunerigenerale sau chiar universale ? Empirismulnu desemnează o «dogmă» i o problemă:fiecare este redusă la a rezista în propria salumea ? Sau este posibil la oameni, încondiţia în care le este făcută (de către Dieu? sau de natură ?) de a se stabili întro lumecomună? Gândirea engleză oscilează întreaceşti doi poli ; ea produce meditaţii ca ceaalui Hume, care explorează prima cale ; darsuccesele literare, ştiinţifice şi metafizicecele mai strălucitoare constau, pornind de lao analiză fară concesiuni ale experienţei, îna căuta accesul pe care oamenii îl pot aveala realitate şi la adevăr, fără a ignora sau aneglija niciodată apartenenţa lor la univers.Acesta este calea pe care Whitehead aexplorat-o.O înţelegere istorică a revoluţiei în ştiinţeWhitehead este contemporanul uneirevoluţii a ştiintelor comparabilă înimportanţă cu cea pe care el însuşi o descriesub numele de « prima sinteză a ştiinţeifizice» şi deci el plasează cetrul temporar în1642 (când moare Galilée şi când se naştepénétration, de vision et de grâce par lesquelsune grande œuvre se construit.Je me contenterai de donner quelquesillustrations.La tradition de l’empirisme anglaisWhitehead se situe dans la traditionempiriste des Anglais, si peu familière auxEuropéens du Continent. La clé de cetteattitude est la suivante : penser est uneaventure où il faut se lancer corps et biens,armé de curiosité, de fermeté d'âme, d'un bonentraînement physique et, si possible, dereligion. L'universel n'est pas à portée de main; nous ne rencontrons que des réalitéssingulières, êtres et choses. D'où un problèmeconstant : comment passer du particulier, objetde notre expérience, à des propositionsgénérales ou même universelles ? L'empirismene désigne pas un «dogme» mais un problème: chacun est-il réduit à rester dans son mondepropre ? Ou est-il possible aux hommes, dansla condition qui leur est faite (par Dieu ? oupar la nature ?) de s'établir dans un mondecommun ? La pensée anglaise oscille entre cesdeux pôles ; elle produit des méditationscomme celle de Hume, qui explorent lapremière voie ; mais les succès littéraires,scientifiques et métaphysiques les pluséclatants de cette tradition consistent, à partird'une analyse sans concessions del'expérience, à chercher l'accès que leshommes peuvent avoir à la réalité et à lavérité, sans jamais ignorer ou négliger leurappartenance à l’univers. C'est la voie queWhitehead a explorée.Une compréhension historique de larévolution dans les sciencesWhitehead est le contemporain d'unerévolution des sciences comparable enimportance à celle qu'il a lui-même décritesous le nom de « first synthesis of physicalscience» et dont il plaçait le centre temporel en1642 (où meurt Galilée et naît Newton). Entrente-cinq ans, de 1895 à 1930, laphysionomie de l'univers va profondémentchanger, comme quelques découvertes, enphysique et en biologie, suffisent à le rappelerAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200859

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Newton). In treizeci şi cinci de ani, din1895 până în 1930, fizionomia universuluise va schimba profund, precum câtevadescoperiri, în fizică şi în biologie, suficienta aminti : 1895, radioactivitatea (Becquerel); 1900, quanta (Planck) ; 1905, relativitatearestrânsă (Einstein) ; 1915, relativitateagenerală (Einstein) ; 1922, demonstrarea decătre un rus, Alexandre Friedmann, căecuaţiile relativităţii lui Einstein pot aveasoluţii non statice ; 1925, formularea decătre abatele Lemaître a ipotezeiexpansiunii Universului (reluată de legealui Hubble), care va deveni mai târziu teorialui Big-Bang (destin neaşteptat a uneiporecle ironice data de un astrofizicianabatelui Lemaître : “lomul lui Big-Bang”) ;în 1924, un astronom american, ErwinHubble stabileşte existenţa alrot galaxii; şiîn 1929 el formulează legea după caredecalajul spre spre roşu (red-shift) alluminii emise de alte galaxii este un indiciual departării lor crescânde, al « recesiunii »lor; în 1929, teoria transmutării elementelorchimice pornind de la hidrogen este dejabine schiţată, şi mecanica cuantică (subefectul lucrărilor lui Bohr, Louis deBroglie, Heisenberg, Schrödinger, Dirac,etc.) a luat forma pe care o are încă şiastăzi. In 1900, legile eredităţii lui Mendelsunt redescoperite şi genetica se dezvoltă ;în 1930, teoria sintetică a evoluţiei, deinspiraţie darwiniană, se consolidează.Whitehead asistă la o dublă mişcarea ştiinţelor : în fizică, ideea unei unificări aştiintelor fizico-chimice progresează, dupălegatura operată de Maxwell în 1860 întreelectricitate şi magnetism, până lacercetarea actuala a teoriilor « mariiunificări » ; invers, credinţa ca toateştiinţele ar putea să se modeleze subpatronatul fizicii matematice se estompează: se vede cum se iveşte din nou vechea ideea lui Platon în Timée conform căreia naturaeste făcută din regiuni care au fiinţele lor,legile lor şi constituţia lor progresează.Obiectrul cosmologiei, in aceste condiţii,este de a actualiza o “schemă speculativă”care asigură articularea între aceste piese: 1895, radioactivité (Becquerel) ; 1900,quanta (Planck) ; 1905, relativité restreinte(Einstein) ; 1915, relativité générale (Einstein); 1922, démonstration par un Russe,Alexandre Friedmann, que les équations de larelativité d'Einstein peuvent avoir dessolutions non statiques ; 1925, formulation parl'abbé Lemaître de l'hypothèse de l'expansionde l'Univers (reprise par la loi de Hubble), quideviendra plus tard la théorie du Big-Bang(fortune inattendue d’un surnom ironiquedonné par un astrophysicien à l’abbéLemaître : “l’homme du Big-Bang”) ; en1924, un astronome américain, Erwin Hubbleétablit l'existence d’autres galaxies; et en 1929il formule la loi selon laquelle le décalage versle rouge (red-shift) de la lumière émise par lesautres galaxies est un indice de leuréloignement croissant, de leur « récession » ;en 1929, la théorie de la transmutation deséléments chimiques à partir de l'hydrogène estdéjà bien esquissée, et la mécanique quantique(sous l'effet des travaux de Bohr, Louis deBroglie, Heisenberg, Schrödinger, Dirac, etc.)a pris la forme qu'elle a encore aujourd'hui. En1900, les lois de l'hérédité de Mendel sontredécouvertes et la génétique se développe ; en1930, la théorie synthétique de l'évolution,d'inspiration darwinienne, se consolide.Whitehead assiste à un double mouvementdans les sciences : en physique, l'idée d'uneunification des sciences physico-chimiquesprogresse, depuis la jonction opérée parMaxwell en 1860 entre l'électricité et lemagnétisme, jusqu'à la recherche actuelle desthéories de « grande unification » ; à l'inverse,la croyance que toutes les sciences pourraientse modeler sur le patron de la physiquemathématique s'estompe : on voit resurgir lavieille idée de Platon dans le Timée selonlaquelle la nature est faite de régions ayantleurs êtres, leurs lois et leur constitutionpropres. L'objet de la cosmologie, dans cesconditions, est de mettre au jour un “schèmespéculatif” assurant l'articulation entre cesdiverses pièces de la réalité et restituant l'ordrede la nature.Le rôle du philosopheAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200860

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008diverse şi care restituie ordinea naturii.Rolul filosofuluiAcesta nu semnifică nicidecum căfilosofiul nu are decât să asculte pasivştiinţificii : intr-adevăr, reuşita ştiinţelor nugarantează decât că fundamentele lor suntsigure ; se observă mai ales că principalelelor concepte constituie «semi-adevăruri» ;de unde necesitatea de a opera, la contactulştiinţelor, o critică de noţiuni dar şi asubiecţilor care gândesc. Aici se marcheazăgeniul propriu al empirismului şidificultatea sa : în secolul al XVII -lea,observă Whitehead, savanţii şi filosofii(Galilée, Descartes, Kepler, Huygens,Newton, Locke) – aceeaşi persoanacumulănd adesea două roluri – constată căse poate constitui o fizică matematică (ostatică, o dinamică, o optică) asociindmareţii şi măsuri la un mic numar de calităţiale lucrurilor materiale (numite primelecalităţi). Se pot, din contră, disocia de aicialte calităţi (sunete, mirosuri, savori, etc.),esenţiale în percepţie, dar «secoude» sauchiar superflue pentru a constitui fizica. In1920, în Conceptul Naturii, Whitehead reiaaceastă chestiune tradiţionala şi, constatândcă marii poeţi englezi ai naturii(Wordsworth şi mai ales Shelley) nu aureuşit să opereze joncţiunea cu ştiinţelenaturii, el refuză să subscrie la sciziune(bifurcaţie) între abordarea poetică şiabordarea ştiinţifică a universului. Eldeclară : «lucirea roşiatică a soarelui care seculca trebuie să facă parte atât din naturăcât şi moleculele sau undele electrice pecare oamenii de ştiinţă le invocă pentru aexplica acest fenomen» ( Conceptul denatură, trad. fr. p. 53), şi concluzionează :«ceea ce noi aşteptăm de la filozofieştiinţelor, este că ea dezvăluie coerenţalucruriloe pe care noi le cunoaştem înpercepţie» (ibid., p. 53-54).Individul în raţionalitatea vârstei clasiceIn secolul al XVII -lea, când serealizează « prima sinteză a ştiintei fizice »,creatorii ştiintei moderne, Galilée, Kepler,Cela ne signifie nullement que lephilosophe n'ait qu'à écouter passivement lesscientifiques : en effet, la réussite des sciencesne garantit pas que leurs fondements soientsûrs ; on observe plutôt que leurs concepts debase constituent des «demi-vérités» ; d'où lanécessité d'opérer, au contact des sciences, unecritique des notions mais aussi des sujets quipensent. C'est là où se marquent le géniepropre de l'empirisme et sa difficulté : auXVII e siècle, observe Whitehead, savants etphilosophes (Galilée, Descartes, Kepler,Huygens, Newton, Locke) – la mêmepersonne cumulant souvent les deux rôles –constatent que l'on peut constituer unephysique mathématique (une statique, unedynamique, une optique) en associant desgrandeurs et des mesures à un petit nombre dequalités des choses matérielles (appeléesqualités premières). On peut, par contre, endissocier d'autres qualités (sons, odeurs,saveurs, etc.), essentielles dans la perception,mais «secondes» ou même superflues pourconstituer la physique. En 1920, dans TheConcept of Nature, Whitehead reprend cettequestion traditionnelle et, tout en constatantque les grands poètes anglais de la nature(Wordsworth et Shelley notamment) n'ont pasréussi à opérer la jonction avec les sciences dela nature, il refuse de souscrire à la scission(bifurcation) entre l'approche poétique etl'approche scientifique de l'univers. Il déclare :«le rougeoiment du soleil qui se couche doitfaire autant partie de la nature que lesmolécules ou les ondes électriques que leshommes de science invoquent pour expliquerce phénomène» (Le Concept de nature, trad.fr. p. 53), et conclut : «ce que nous attendonsde la philosophie des sciences, c'est qu'ellerende compte de la cohérence des choses quenous connaissons dans la perception» (ibid., p.53-54).L’individu dans la rationalité de l’âgeclassiqueAu XVII e siècle, quand se réalise la« première synthèse de la science physique »,les créateurs de la science moderne, Galilée,Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200861

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Huygens, Leibniz, Newton, sunt capabili săinteriorizeze ansamblul ştiinţei ştiinţifice şisă-l crească. Noţiunea unui “eu gândesc”individual are deci sens, chiar dacă nu serealizează decât la câţiva indivizi înzestraţicu geniu.“Subiectul-supersubiect” al lui WhiteheadWhitehead îşi pune întrebări privindnatura operaţiilor prin care ne repatriem(unde şi în ce), în fiecare clipă, experienţelepe care le simţim a fi “ale noastre”.Atributele sufletului creştin nu aparţin prinesenţă “subiectului-supersubiect”whiteheadian : acesta este o producţie auniversului : geneza sa şi constituţia sa seluminează pornind de la filosofia naturiie.Niciun individ, nu are contururi stricte.Impietrit de o structură fizico-chimică şibiologică, trăind cu alte fiinţe, este olibertate în acţiune, capabil să simtă, să facăproiecte, să introducă în natură unele dintreoperaţiile sale, să-şi asume responsabilităţi.Indivizii nu există decât solidari.“Subiectul-supersubiect”whiteheadian, dacă este « în mod interiordeterminat », este « în mod exterior liber »,consonant astfel cu « libertatea ultimă alucrurilor », care este caracterulfundamental al creativităţii în univers.1° Când se vorbeşte despre individ,trebuie să se precizeze entitatea închestiune: cum se edifică ea ? In ce măsurăeste în permanenţă sediul operaţiunilor de“devenind” şi de “distrugere” ? 2° Criticaontolgogică răspunde la întrebarea : în ceconstau echivalenţele şi diferenţele între “subiectul-supersubiect” whiteheadian şi“individul” metafizicii clasice ? Cum aşputea să ştiu dacă “ subiectul-supersubiect”nu se va dizolva împreună cu moarteabiologică ? Numai o acţiune specifică luiDumnezeu, şi nu judecata fondată peexperienţa naturală, poate să ne determinesă presupunem că extincţia vitală aexistenţei noastre nu s-ar marca prindispariţie pentru totdeauna a entităţiiactuale pe care am fi avut-o pentru toatăKepler, Huygens, Leibniz, Newton, sontcapables d'intérioriser l'ensemble du savoirscientifique et de l'accroître. La notion d'un “jepense” individué a donc du sens, même s'il nese réalise que chez quelques individus pourvusde génie.Le “sujet-superjet” de WhiteheadWhitehead s'interroge sur la nature desopérations par lesquelles nous rapatrions (où eten qui ?), à chaque instant, les expériences quenous sentons être “nôtres”. Nous constatonsque la mémoire fonctionne d'une façon telleque des pans entiers du vécu ont l'air dedisparaître pour toujours. Les attributs del'âme chrétienne n’appartiennent pas paressence au “sujet-superjet” whiteheadien :celui-ci est une production de l'univers : sagenèse et sa constitution s'éclairent à partir dela philosophie de la nature. Quoique individué,il n'a pas de contours stricts. Pétri d’une pâtephysico-chimique et biologique, cousinantavec les autres vivants, il est en une liberté enaction, capable de sentir, de faire des projets,d’introduire dans la nature certaines de sesopérations, d’assumer des responsabilités. Lesindividus n’existent que solidaires.Le “sujet-superjet” whiteheadien, s'il est« intérieurement déterminé », est« extérieurement libre », consonnant ainsiavec la « liberté ultime des choses », qui est lecaractère fondamental de la créativité dansl’univers. 1° Quand on parle d'individu, ilfaut préciser l'histoire de l'entité en question :comment s'édifie-t-elle ? De quelle façon estelleen permanence le siège d'opérations de“becoming” et de “perishing” ? 2° La critiqueontologique répond à la question : en quoiconsistent les équivalences et les différencesentre le “sujet-superjet” whiteheadien etl’“individu” de la métaphysique classique ?Comment puis-je savoir si le “sujet-superjet”ne se dissoudra pas avec la mort biologique ?Seule une action spécifique de Dieu, et non lejugement fondé sur l'expérience naturelle, peutnous faire supposer que l'extinction vitale denotre existence ne se marquerait pas par ladisparition à jamais de l'entité actuelle quenous aurions été durant une vie. En outre, ilAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200862

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008viaţa. Pe de altă parte, nu este uşor să vezide ce Dumnezeu vroia ca unele dintrecreaturile sale să să aibă mai degrabă oformă nemuritoare, decât o existenţălimitată în timp. Există deci, la Whitehead,o repunere în cauză severă a « subiectului »aşa cum metafizică clasică l-a construit.In “entitatea actuală” ca “eu sunt” seefecetuează numeroase operaţiuni biologiceşi mentale la care eu nu pot nimic şi asupracărora nu văd cum să pun însemnulindividualizării, chiar dacă aceste operaţiifac parte din ceea ce asigură “concrescenţa”– sinteza concretă – de unde rezultăentitatea actuală pe care o reprezint. Pentrua pătrunde mai bine această chestiune,trebuie să ne apropiem de problema celui deal treilea gen al fiinţei în Timée, şi anumeteoria “receptacolului”.Divinul în lumeWhitehead sugerează că noipercepem în lume o armonie care esteinerentă realităţii înseşi. Această percepţie(când se dovedeşte) declanşează ca odragoste a lumii, în baza ordinii pe care ozărimîn ea. Ceea ce religia face să apară,este că noi trăim întro “lume obişnuită”, alecărei elemente nu sunt piesele unei maşinifăcute din materie brută, ci din entităţi careare un mare număr de fiinţe, sensibile, careau simţăminte şi libere : întrun cuvânt, olume de “semeni”. Religia este semnul uneirelaţii cu lumea al cărui mod de existenţăeste “simţământul”, a simţi că nu este nicioefuziune emotivă, ci o “expresie”, adică unmod de gândire şi de acţiune.Originalitatea lui Whitehead esteaceea de a afirma că religia a fost cea care ainstituit raţiunea. Trebuie să se simtăinterconexiunea fizică, biologică, fizică afiinţelor pentru a deveni capabile să-şigândească legăturile. Problema este căemoţia religioasă trebuie să fie filtrată – şinu redusă – prin raţiunea sa : « Quand lareligion cesse de rechercher la pénétration,la clarté, elle se dégrade în formele saleinterioare. Epocile de credinţă sunt epocilen'est pas facile de voir pourquoi Dieu voudraitque certaines de ses créatures aient une formed'immortalité, plutôt qu'une existence limitéedans le temps. Il y a donc, chez Whitehead,une remise en cause sévère du « sujet » tel quela métaphysique classique l’avait construit.Dans l’“entité actuelle” que “je” suiss'effectuent d'innombrables opérationsbiologiques et mentales auxquelles je ne puisrien et sur lesquelles je ne vois pas commentmettre le sceau de l'individuation, même si cesopérations font partie de ce qui assure la“concrescence” – la synthèse concrète – d’oùrésulte l'entité actuelle que je suis. Pour mieuxpénétrer cette question, il faut la rapprocher duproblème du troisième genre de l'être dans leTimée, à savoir la théorie du “réceptacle”.Le divin dans le mondeWhitehead suggère que nous percevonsdans le monde une harmonie qui est inhérenteà la réalité elle-même. Cette perception (quandon l'éprouve) déclenche comme un amour dumonde, en raison de l'ordre que nousapercevons en lui. Ce que la religion faitapparaître, c'est que nous vivons dans un“common world”, dont les éléments ne sontpas les pièces d'une machine faite de matièrebrute, mais des entités dont un très grandnombre sont vivantes, sensibles, sentantes etlibres : en un mot, un monde de “fellowcreatures”.La religion est le signe d'unerelation au monde dont le mode d'existence estle “feeling”, sentir qui n'est pas seulement uneeffusion émotive, mais une “expression”, c'està-direun mode de pensée et d'action.L'originalité de Whitehead est d'affirmerque la religion a été l'institutrice de la raison. Ilfaut sentir l'interconnexité physique,biologique, psychique des êtres pour devenircapable de penser leurs liens. Le problème estque l'émotion religieuse doit être filtrée – etnon réduite – par la raison : « Quand lareligion cesse de rechercher la pénétration, laclarté, elle se dégrade en ses formesinférieures. Les époques de foi sont lesépoques de rationalisme » (Religion in theMaking, 85-86). Ainsi, selon Whitehead, «lareligion se définit comme une aspiration à laAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200863

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008raţionalismului » (Religion in the Making,85-86). Astfel, după Whitehead, «religia sedefineşte ca o aspiraţie la justificare, religiaeste elanul pentru justificare» (RM, 85).Haosul ar fi putut să domine : or există oordine a naturii. Aceasta «nu este unaccident. Numic real nu ar putea să fie realfără un anumit grad de ordine. Intuiţiereligioasă este sesizarea acestui adevăr caca ordine a lumii, valoarea lumii luate ca untot sau pe părţile sale, , frumuseţea lumii,intensitatea vieţii, liniştea vieţii, şimăiestria răului sunt legate – nu accidental,ci în baza acestui adevăr că universulmanifestă o creativitate infinit de liberă şiun regat de forme la infinite posibilităţi ;dar că această creativitate şi aceste formesunt incapabile împreună să îndeplineascăorice ar fi, dacă le lipseşte armoniacompletă, care este Dumnezeu » (RM, 119-120).Planificarea lumii este o enigmă caface să apară prima faţă, impersonală, adivinului : « Stiinţa implică o cosmologieiar aceasta implică o religie » (RM, 141). Laaceastă concepţie a unui Dumnezeuimpersonal şi imanent la univers se opunecea a unui Dumnezeu personal transcendentcare, pentru Whitehead, găseşte în« Jéhovah » semitic figuraţia sa mai netă.Dar există o a treia imagine, pantheistă, adivinului, în care Dumnezeu este în acelaşitimp persoană şi interior ln lume : înaceastă perspectivă, lumea reală « este odescriere parţială a lui Dumnezeu » (RM,69). In acelaşi timp, nu se poate inferaexistenţa lui Dumnezeu pornind de lacarectere ale lumii, căci « o dovadă, oricarear fi ea, care pleacă de la luarea înconsiderarea caracterelor lumii reale, nu sepoate ridica deasupra realităţii acesteilumi » (RM, 71).Whitehead nu se declară ; el nu nespune ce crede, căci intenţia sa este alta : elînţelege să descopere că raţiunea instruităprin ştiinţe şi prin experienţă poate vorbidespre universul în devenire. El constată :« Voi nu puteţi să disociaţi teologia deştiinţa, nici ştiinţa de teologie ; nici săjustification, religion is the longing forjustification» (RM, 85). Le chaos aurait purégner : or il y a un ordre de la nature. Celui-ci«n'est pas un accident. Rien de réel ne pourraitêtre réel sans un certain degré d'ordre.L'intuition religieuse est la saisie de cettevérité que l'ordre du monde, la profondeur dela réalité du monde, la valeur du monde priscomme un tout ou dans ses parties, la beautédu monde, l'intensité de la vie, la quiétude dela vie, et la maîtrise du mal sont liés – non pasaccidentellement, mais en raison de cettevérité que l'univers manifeste une créativitéinfiniment libre et un royaume de formes auxinfinies possibilités ; mais que cette créativitéet ces formes sont incapables ensembled'accomplir quoi que ce soit, si leur manque lacomplète harmonie, qui est Dieu» (RM, 119-120).L’ordonnance du monde est une énigme quifait apparaître le premier visage, impersonnel,du divin : « La science implique unecosmologie et ce qui implique une cosmologieimplique aussi une religion » (RM, 141). Àcette conception d’un Dieu impersonnel etimmanent à l’univers s’oppose celle d’un Dieupersonnel transcendant qui, pour Whitehead,trouve dans le « Jéhovah » sémitique safiguration la plus nette. Mais il existe unetroisième image, panthéiste, du divin, danslaquelle Dieu est à la fois personnel etintérieur au monde : dans cette perspective, lemonde réel « est une description partielle deDieu » (RM, 69). En même temps, on ne peutpas inférer l’existence de Dieu à partir descaractères du monde, car « une preuve, quellequ’elle soit, qui part de la prise en compte descaractères du monde réel, ne peut pas s’éleverau-dessus de la réalité de ce monde » (RM,71).Whitehead ne se déclare pas ; il ne nous ditpas à quoi il croit, car son intention est autre :il entend découvrir ce que la raison instruitepar les sciences et l’expérience peut dire del’univers en devenir. Il constate : « Vous nepouvez pas dissocier la théologie de la science,ni la science de la théologie ; ni non plusdissocier l’une ou l’autre de la métaphysique,ni la métaphysique de l’une ou de l’autre. IlAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200864

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008disociaţi una sau alta de metafizică, nicimetafizica de una sau de cealaltă. Nuexeistă vreo scurtătură spre adevăr » (RM,79). Reflecţia sa este compatibilă cu oteologie a creaţiei, cu o filosofie aîncarnării, cu o viziune johannique a« tandreţei lui Dumnezeu ». Dar el nudecide în locul nostru.n’y a pas de raccourci vers la vérité » (RM,79). Sa réflexion est compatible avec unethéologie de la création, avec une philosophiede l’incarnation, avec une vision johanniquede la « tendresse de Dieu ». Mais il ne décidepas à notre place.ConclusionConcluzieCâteva lecţii scoase din “filosofiaorganică” a lui Whitehead ? 1° Mai întâi,ela pune în lumină înterconexitatea întrefiinţe şi conferă noţiunii de relaţie un loccentral în diversele ordini ale naturii. Unadintre funcţiile raţiunii în ştiinţe este de adescurca aceste relaţii încurcate. 2° Ea facesă apară faptul că fiinţe;e sunt “societăţi”,că unitatea lor nu este cea de substanţeizolabile, ci entităţi active care nu înceteazăde a “prinde” pozitiv (asimilare) saunegativ (respingere) a altor entităţi : astfel,în lume, există o interacţiune continuă întrefiinţe. 3° Din această cauză, cea maimodestă propunere are o sarcinăcosmologicăla : în drept, la Whitehead ca şiîn stoicism, fiecare eveniment, prinramificaţiile sale cauzale, se raportează larestul universului. 4° Această « solidaritatea lucrurilor (“contagio rerum”, sppuneCiceron în De Fato) » ar fi un obstacolpentru ştiinţă şi legile naturii nu ar permiteizolarea regiunilor universului. Astfel, sepoate edifica cosmogonie fizică fără a ţineseama de lume. De asemenea, se pot aplica,în bine circumstanţe, legile fizicii clasice,fără a ţine seama de fizica cuantică. 5°Interfaţele între ordinile fenomenelor merităo atenţie particulară, căci aici se producîntâlnirile cauzale cele mai dificile deprevăzut : punerea la punct amedicamentelor, este ilustrarea. Este nevoiede lungi eseuri pentru a stabili dacă, avândefectul dorit, un tip de moleculă chimicăsau un organism viu nu are efectele nedoriteasupra organismului pe care vrea să leQuelles leçons tirer de la “philosophieorganique” de Whitehead ? 1° Tout d’abord,elle met en lumière l’interconnexité entre lesêtres et confère à la notion de relation un placecentrale dans les divers ordres de la nature.L’une des fonctions de la raison dans lessciences est de démêler ces relationsenchevêtrées. 2° Elle fait apparaître que lesêtres vivants sont des “sociétés”, que leur unitén’est pas celle de substances isolables, maisd’entités actives qui ne cessent de “préhender”positivement (assimilation) ou négativement(rejet) d’autres entités : ainsi, dans le mondevivant, il existe une interaction continue entreles êtres. 3° De ce fait, la plus modesteproposition a une charge cosmologique : endroit, chez Whitehead comme dans lestoïcisme, chaque événement, par sesramifications causales, se rapporte au reste del’univers. 4° Cette « solidarité des choses(“contagio rerum”, dit Ciceron dans le DeFato) » serait un obstacle à la science si leslois de la nature ne permettaient pas d’isolerdes régions de l’univers. Ainsi, on peut édifierune cosmogonie physique sans tenir comptedu monde vivant. De même, on peutappliquer, dans bien des circonstances, les loisde la physique classique, sans tenir compte dela physique quantique. 5° Les interfaces entreles ordres de phénomènes méritent uneattention particulière, car c’est là que seproduisent les rencontres causales les plusdifficiles à prévoir : la mise au point desmédicaments en est l’illustration. Il faut delongs essais pour établir si, tout en ayantl’effet souhaité, un type de molécule chimiqueou un organisme vivant n’a pas des effetsindésirables sur l’organisme que l’on veutAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200865

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008trateze. 6° Cum entităţile concrete suntmutual legate, şi că ele, în principiu, au un“scop subiectiv (subjective aim)” (care nueste în mod necesar conştient), el estelegitim de a recurge în ştiinţele naturii lanoţiunile de “program” şi de “strategie” şide a reprezenta relaţiile între fiinţe cuajurotul modelelor matematice (cela aleprogramării sau ale teoriei jocurilor 2 , deexemplu). 7° Whitehead gândeşte, commeCournot, que le monde physico-chimique,biologique et humain n’est pas saturat. Elconstitue deci un câmp de acţiune pentruumanitatea care, cum o arată chimie desinteză şi tehnicile biologice, este capabilăsă insereze în mijlocul producţiilor naturaleale produselor artificiale. 8° Aşa cumteoriile ştiinţifice nu au decât o durată deviaţa limitată, filosofia are sarcina dificilăde a utiliza concepţii perisabile pentru aîncerca să înţeleagă mai bine un univers îndevenire. De unde o succesiune de epociistorice şi ştiinţifice, a căror raţiune are cafuncţie să discearnă caracterele.traiter. 6° Comme les entités concrètes sontmutuellement liées, et qu’elles ont toutes enprincipe un “but subjectif (subjective aim)”(qui n’est pas nécessairement conscient), il estlégitime de recourir dans les sciences de lanature aux notions de “programme” et de“stratégie” et de représenter les relations entreles êtres à l’aide de modèles mathématiques(ceux que la programmation ou de la théoriedes jeux 4 , par exemple). 7° Whitehead pense,comme Cournot, que le monde physicochimique,biologique et humain n’est passaturé. Il constitue donc un champ d’actionpour l’humanité qui, comme le montrent lachimie de synthèse et les techniquesbiologiques, est capable d’insérer au milieudes productions naturelles des productionsartificielles. 8° Comme les théoriesscientifiques n’ont qu’une durée de vielimitée, la philosophie a la tâche difficiled’utiliser des conceptions périssables pourtenter de mieux comprendre un univers endevenir. D’où une succession d’époqueshistoriques et scientifiques, dont la raison apour fonction de discerner les caractères.1 Philippe Devaux, Cosmoologia lui Whitehead, tome 1 : Epistemiologia whiteheadiană,Ediţiile Chromatika, Louvain-la-Neuve, Belgia, 2007.3 Philippe Devaux, La cosmologie de Whitehead, tome 1 : L’épistémologie whiteheadienne,Les éditions Chromatika, Louvain-la-Neuve, Belgique, 2007.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200866

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008O teorie a democraţieireinterpretatăA reinterpreted theory ofdemocracyConf.univ.dr. Horaţiu TiberiuGORUNUniversity Assistant Dr. HoraţiuTiberiu GORUN1. Consideraţii generaleTeoria democraţiei nu reprezintă unsistem de axiome, principii şi concluzii cuprivire la un produs definitiv şi perfectfuncţional, ci ea include o serie de ipotezeteoretice cu privire la un proces îndesfăşurare, inclusiv cu privire la extindereanormelor şi instituţiilor declarate cademocratice.Pornind de la premisa că teoriiledemocratizării sunt o subclasă a teoriilormodernizării, se poate înţelege:a) ce anume a favorizat dezvoltareademocraţiei în contexte istorice şigeopolitice diverse;b) rolul celor 27 de variabileindependente (Huntington) înidentificarea elementelor care aufavorizat (frânat) democratizareasocietăţii româneşti.Abordările lui Huntington referitoarela modernitate şi modernizare presupunieşirea din spaţiul limitat al timpului ce secircumscrie unei epoci anume. Modernitateareprezintă un nivel de dezvoltare instituţionalăşi condiţie umană atins într-o perioadă largăde timp, un reper de raportare în baza căruiase evaluează gradul de civilizaţie alcomunităţilor. Modernitatea este vectorulmodernizării, aceasta de pe urmă reprezentândprocesul-tendinţă dezirabil sau nu, darobiectiv (cu sensul de necesar şi universal) alcomunităţilor rămase în urmă sau, tendenţialîntr-un decalaj.1. General viewsThe theory of democracy is not asystem of axioms, principles, and conclusionsregarding a definitive and perfectly functionalproduct, but in includes a series of theoreticalhypotheses regarding a developing process,including regarding the extension ofregulations and institutions declared asdemocratic.Starting from the premises that thetheories of democratization are a subclass ofthe theories of modernization, we canunderstand:c) What has favoured the developmentof democracy in different historicaland geopolitical contexts;d) The role of 27 independent variables(Huntington) in identifying theelements favouring (prevented) thedemocratization of Romanian society.Huntington’s approaches regardingmodernity and modernization suppose the exitfrom the limited space of time whichrepresents a certain age. Modernity is a levelof institutional development and humancondition reached within a large period oftime, a report reference for assessing thedegree of communities civilisation.Modernity is the modernization vector, thelatter being the desirable or not tendencyprocess,but objective (in the meaning ofnecessary and universal) of the communitiesleft behind or in a discrepancy.Modernity is the fruit of multi-Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200867

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Modernitatea e rodul progresuluimultifactorial: economic, politic, cultural,tehnic etc., ea reprezentând civilizaţiaoriginată într-un sistem de valori universale,asumate şi acceptate de către cei maiperformanţi din acest punct de vedere. Larândul ei, modernizarea este calea spremodernitate, recunoscută, acceptată şiasumată de cei care procedural au aderat lacriteriile competiţiei, conştientizându-şidecalajele prin raportare la cei performanţi.Rămâne un martor de control în evaluareaprocesului (modernizare) şi produsului(gradului de modernitate): condiţia umană.Acest martor de control va ilustra, prinintermediul unui barometru:- influenţa opiniei publice asupracomportamentului (individual, dar mai ales degrup, social), care va fi unul proactiv saupasiv, unul participativ-pozitiv, participativcontestatarsau, dimpotrivă unul deneimplicare.Dintre condiţiile democraţiei, cea maipuţin amintită este aceea că ideile greşitedespre democraţie, conduc la o funcţionaregreşită a democraţiei. „Modul nostru de autiliza termenii de «democraţie» şi «guvernaredemocratică» - scrie Tocqueville – creeazăcea mai mare confuzie. Dacă termenii nu suntdefiniţi în mod clar şi dacă nu convenimasupra lor, oamenii vor trăi într-o inevitabilăconfuzie a ideilor, favorabilă demagogilor şidespoţilor”.Ceea ce este de remarcat azi este faptulcă deficitul de modernitate creează deficit dedemocraţie şi, prin urmare, un proces demodernizare extrem de dificil.România, ca de altfel toate statele dinfosta Europă de Est, a pornit cu un potenţialde deficit de democraţie. Acest potenţial dedeficit este, însă, gradual diferit; state precumPolonia, Ungaria, Cehoslovacia au începutprocesul (o relativă liberalizare), cu mult maidevreme, reflexe ale contestării regimuluitotalitar existând încă din 1956 (Ungaria),1968 (Cehoslovacia), anii 80’ (Polonia). Maimult, în unele din fostele regimurinedemocratice, pluralismul politic limitat s-amanifestat pe toată durata regimului comunist.factorial progress: economic, political,cultural, technical etc, representing thecivilisation originating in a system ofuniversal values, taken and accepted by thetop ones from this point of view. In its turn,modernization is the way to modernity,admitted, accepted and assumed by the onesthat have procedurally adhered to the criteriaof competition, being aware of thediscrepancies by reporting to the top ones.There remains a control witness in assessingthe process (modernization) and product(degree of modernity): human condition. Thiscontrol witness shall illustrate, through abarometer:- the influence of public opinion uponbehaviour (individual, but especially group,social), that shall be proactive and passive,participative-positive, participativecontestataryor on the contrary noninvolvementone.Of the conditions of democracy, theless reminded is that wrong ideas ondemocracy, lead to a democracy’s wrongworking. “Our way of using the terms of“democracy” and “democratic government” –says Tocqueville – creates the biggestconfusion. If the terms are not clearly definedand if we do not agree on them, people shallleave into an inevitable confusion of ideas,favourable to demagogues and despots”.What we have to notice today is thefact that the discrepancy of modernity createsdiscrepancy of democracy and consequentlyan extremely difficult modernization process.Romania, like all the state in the ex-East Europe started with a potential ofdemocracy discrepancy. This discrepancypotential is gradually different; states likePoland, Hungary, Czechoslovakia started theprocess (a relative liberalization) much earlier,reflexes of contesting the totalitarian systemexisting from 1956 (Hungary), 1968(Czechoslovakia), 80’ (Poland). Moreover, insome non-democratic ex-systems, limitedpolitical pluralism occurred for the entireduration of the communist system.Romania – a paradox of recent history– started with the highest potential ofAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200868

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008România – un paradox al istorieirecente – a pornit cu cel mai ridicat potenţialde deficit de democraţie, aspect care, alăturide alţi factori – a generat o tranziţieîndelungată, cu fluxuri şi refluxuri, cuîncercări şi poticneli, cu susţineri largi, dar şicu multe elemente frenatorii. Aşa se face căreformele (modernizarea) au întârziat,crescând decalajul nu doar faţă de statelerecunoscute ca democratice, ci şi faţă departenerii celui de-al treilea val dedemocratizare.2. De ce se comunică în paradigmediferite?Dacă termenul „democraţie” poate fiutilizat pentru a defini diverse entităţi – înmulte situaţii antitetice, atunci el devine untermen lipsit de semnificaţie.Întâmplător, democraţia este un termentransparent, un cuvânt ce se leagă facil desensul originar. Etimologic, democraţiasemnifică puterea poporului. Dar aceasta nueste nimic mai mult decât o definire mot àmot, ce descrie, într-un limbaj actual, sensulgrecesc al termenului. Dar conotaţiatermenului democraţie trebuie să exprimeceva, trebuie să acopere o realitate. Concis:deşi democraţia are un sens literal exact, nusuntem sprijiniţi în înţelegerea corectă ademocraţiei reale. Am în vedere faptul că, înlumea reală, în opinia lui R. Dahl,democraţiile sunt poliarhii. Dar, urmând linialui Giavani Sartori, întrebarea: Ce estedemocraţia?, nu poate fi separată deîntrebarea: Cum ar trebui să fie democraţia? 1Prin urmare, termenul cu toate inconsistenţele,trebuie utilizat. Comunicareaintraparadigmatică presupune un cadruconceptual de comunicare între contemporani.De aici nevoia unei înţelegeri a democraţiei deazi, de către cei ce utilizează termenul înanalizele lor cu acelaşi înţeles, asemănător saudiferit de înţelegerea termenului în Grecia sauRoma Antică. Transformările la niveluldemocraţiei ca stare de fapt, ca realitate, augenerat transferul ideii de democraţie. Şiacesta este un lucru normal. Anormală estesituaţia în care, în interiorul aceleiaşidemocracy discrepancy, which together withother factors – has generated a long transition,with flows and backflows, with trials andstumbling, with large supports but with manypreventing elements. This is why reforms(modernizations) have been delayed,increasing the discrepancy not just towardsthe states admitted as democratic, but towardsthe partners of the third wave ofdemocratization.2. Why do we communicate indifferent paradigms?If the term “democracy” can be usedto define different entities – in differentantithetic situations, it becomes a termwithout meaning.As a coincidence, democracy is atransparent term, a word easily connected toits original meaning. Etymologically,democracy is the power of people. But this isnothing more than a mot à mot definition,describing in a current language, the Greekmeaning of the term. But the connotation ofthe term democracy has to express something,has to cover a reality. More precisely:although democracy has an exact literalmeaning, we are not supported in the correctunderstanding of the real democracy. I takeinto consideration the fact that, in the realworld, in R. Dahl’s view, democracies arepolyarchies. But, following Giavani Sartori’sline, the question: What is democracy?,cannot be separated from the question: Howshould democracy be? 6 Consequently, in spiteof all inconsistencies, the term has to be used.Intra-pragmatic communication supposes aconceptual framework of communicationbetween contemporary people. This leads tothe need for understanding today’s democracyby those who use the term in their analyseswith the same meaning or with a similar ordifferent meaning of the understanding of theterm in Greece or Ancient Rome.Transformations at the level of democracy asstate of fact, as reality, have generated thetransfer of the idea of democracy. And this isnormal. Not normal is the situation in which,inside the same community the meaning ofthe term democracy is different, especially toAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200869

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008comunităţi semnificaţia termenului dedemocraţie este diversă, îndeosebi în măsuraîn care, aducându-se în realitate termenulgrec, democraţia exprimă pe mai departe„puterea poporului”. Adică o perpetuare a„teoriei fantomă”, însă cu scopuri şi înţelesuridiferite pentru popor şi guvernanţi (poporulcrede că guvernează, având iluzia participăriila decizie, guvernanţii cultivă ideea căreprezintă poporul). Iluzia autoguvernăriisuprapusă peste iluzia reprezentării.Dar cine constituie poporul şi ceînseamnă a guverna? Prima ambiguitate seaflă – cum susţine corect R. Dahl – chiar înconţinutul noţiunii de popor: cine face partedin «popor» pentru a guverna democratic? Lagreci, atenienii, corintienii, spartanii –constituiau fiecare, în parte, poporul,îndreptăţit la propria autonomie politică. Prinurmare, democraţia greacă – constată Dahl –nu a fost în fapt democraţia greacă; a fostateniană, corintiană etc. Aceasta, întrucâtvechii greci – elenii – se autopercepeau ca unpopor distinct, cu limbă şi istorie proprie, nuse considerau un popor în sensul politic alunui grup de persoane, îndreptăţite a seautoguverna într-o singură unitatedemocratică. O premisă, devenită axiomă ateoriei fantomă a democraţiei este cea legatăde popor: se porneşte de la prezumţia căpoporul deja există; existenţa poporului estepercepută ca un fapt, ca o creaţie a istoriei.În aceste condiţii, de ce nu seautoguvernează într-o singură unitatedemocratică şi există o graniţă politică întreelveţienii de expresie franceză şi francezii deexpresie franceză, moldovenii de expresieromână şi românii de expresie română,maghiarii de expresie română şi maghiarii deexpresie maghiară? Răspunsul este invariabilpersistenţa mentalităţii statului-cetate chiar şiazi.Dacă prima ambiguitate se află chiar înnoţiunea se popor, cea de-a doua esteconţinută chiar de prima. Ea vizeazăexcluderea, întrucât, în cadrul unui popornumai o subcategorie limitată de persoane esteîndreptăţită să participe la guvernare. Aşadar,persoanele respective constituie poporul dinthe extent where, bringing to reality the Greekterm, democracy forward expresses “thepower of people”. This means a perpetuationof the “phantom theory”, but with differentpurposes and meanings for the people and forgovernors (the people believe they govern,with the illusion of taking part in the decision,governors issue the idea that they representthe people). The illusion of self-government isplaced over the illusion of representation.But who is the people and what doesgoverning mean? The first ambiguity is – ascorrectly says R. Dahl – within the content ofthe term people: who is part of the “people” togovern democratically? In the case of Greeks,Athenians, Corinthians, Spartans – each ofthem were the people, who had the right to itsown political autonomy. Consequently, Greekdemocracy – says Dahl - was not actually theGreek democracy: it was Athenian,Corinthian, etc. this because old Greeks sawthemselves as a distinct people, with theirown language and history, they did not seemthemselves as a people in the politicalmeaning of a group of persons, with the rightto self-govern within one democratic union.An axiom turned premise of democracy’sphantom theory is the one connected to thepeople: we start from the assumption that thepeople already exists; people’s existence as afact, as a creation of history.In these circumstances why don’t selfgoverningin just one democratic unit andthere is a political border between Swisspeople of French expression and Frenchpeople of French expression, Moldavians ofRomanian expression and Romanian ofRomanian expression, Hungarians ofRomanian expression and Hungarians ofHungarian expression? The answer isinvariably the persistence of town-statementality even today.If the first ambiguity is within thenotion of people itself, the second one inincluded by the first. It focuses on exclusion,because within a people only a limitedcategory of persons is entitled to take place ingovernment. Therefore, those persons are thepeople from another point of view. We areAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200870

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008alt punct de vedere. Este vorba de cetăţeniiunui stat (cetăţenia reprezentând o relaţiejuridică dublu asumată: de către individ şi decătre statul căruia aparţine individul). Dar nutoţi cetăţenii constituie poporul: apatrizii,persoanele cu altă cetăţenie (tot mai mulţi înepoca globalizării) sunt excluşi. Cum excluşisunt (deşi juridic, cu consecinţe politice)cetăţenii cu vârsta sub vârsta minimăacceptată ca standard, persoanele lipsite dediscernământ (ambele categorii nu aucapacitate electorală) sau persoanele aflate îninterdicţie juridică (cele care au avutcapacitate electorală, însă temporar şi-aupierdut-o).Aşadar, sfera noţiunii politice de poporeste mai restrânsă decât poporul înaccepţiunea sa de formă de comunitateumană. Conotaţia politică a poporului estedemosul.Analizele istorice îl conduc pe Dahlspre concluzia corectă privind concreteţeademosului: chiar şi la apogeul democraţieiateniene, demosul n-a inclus niciodată maimult de o minoritate redusă din populaţiaadultă a Atenei 2 . Experienţa istorică conferăconcreteţe chestiunii abstracte a demosului:„Se poate ca democraţia ateniană să fi fostextremă prin exclusivismul ei, unică însă nu afost în nici un fel. Din Grecia antică până întimpurile moderne, unele persoane au fostinvariabil excluse ca fiind nereprezentative şi,până în acest secol, când femeile şi-au câştigatdreptul de a vota (secolul al XX-lea n.n),numărul persoanelor excluse a depăşit –uneori cu mult, la fel ca în Atena – numărulcelor acceptate. Ca şi în cazul primei«democraţii moderne», Statele Unite, care auexclus nu numai femeile şi, desigur, copiii, cişi majoritatea negrilor şi amerindienilor” 3 .Prin urmare, excluderile suntconsiderate, invariabil, justificate decaracterul concret al demosului: demosul îiinclude nu pe toţi, ci pe toţi cei îndreptăţiţi săparticipe la guvernare. Apare, deci, o altăsupoziţie voalată a teoriei fantomă ademocraţiei – aceea că numai anumiţi oamenisunt competenţi să guverneze. Iată un elementcare alimentează ideea protectoratului, ideetalking about the citizens of a state(citizenship being a double-assumed juridicalrelation: by the individual and the state itbelongs to). But not all the citizens are thepeople: stateless persons, persons with adifferent citizenship (more and more in theage of globalization) citizens with the agebelow the minimum age accepted as standard,persons without judgement (both categorieshave electoral ability) or persons being injuridical interdiction (who have had electoralcapacity, but have temporarily lost it).Therefore, the political meaning ofpeople is more restricted that the people in itsmeaning of human community form. Thepolitical connotation of people is the demos.Historical analyses lead Dahl to thecorrect conclusion regarding the demosconcreteness: even at the top of Atheniandemocracy, demos has never included morethan a reduced minority of Athens adultpopulation 7 . Historical experience offersconcreteness to the abstract notion of demos:“Athenian democracy might have beenextreme through its exclusivism, but it hasnever been unique in any kind. From theAncient Greece to the modern times, somepersons have been invariably excluded as notrepresentative and, up to this century, whenwomen earned their right to vote (20 thcentury), the number of excluded persons hassometimes overcome, just like in Athens – thenumber of accepted ones. Just like in the caseof the first “modern democracy”, the UnitedStates, that have excluded not just women, butchildren of course, and the majority of Negrosand Amerindians” 8 .Consequently, exclusions areinvariably considered, justified by the actualcharacter of demos: demos does not includeall but all the entitled ones to take part ingoverning. It therefore appears a veiledsupposition of the democracy phantom theory– that only certain people are competent togovern. This is an element that feeds the ideaof protectorate, which is commonly used bythe democracy critics, promoted by Plato inAthens, Confucianism and in thecontemporary times by the devastatingAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200871

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008uzitată frecvent de criticii democraţiei,promovată de Platon în Atena, deconfucianism, iar în epoca contemporană deleninismul devastator.Teoria fantomă a democraţiei includeîncă un aspect ce schimbă fondulparadigmatic: dimensiunile democraţiei. Estevorba de transferul ideii de democraţie: dacăpentru greci dimensiunile unei democraţii selimitau la un număr extrem de redus – doarcâteva zeci de mii de persoane, la sfârşitulsecolului al XVIII-lea, susţinătoriidemocraţiei i-au limitat cadrul firesc la nivelulstatului-naţiune, adică, în general la ţară. Azi,mindul american (crezul că S.U.A. aremenirea «harul» de a instaura democraţia înlume), adaugă la dimensiunea numericădimensiunea spaţială., un alt tip dereconsiderare a paradigmei susţinută deetimologia termenului demokratia.Paradigma actuală asupra democraţieiizvorăşte dintr-un principiu: instituţiiletranscend indivizii. Iar democraţia esteînţeleasă, succint drept sistem de instituţii şiproceduri care asigură ordinea (internă,internaţională). Aici se originează inclusivideea compatibilizării instituţiilor dintr-o ţarăcu instituţiile democratice ale statelormoderne, idee justificată doar până la unnivel. Nivelul democraţiei identitare pentru ocomunitate (sintagmă prin care desemneztradiţia democratică, memoria procedurală,instituţiile tradiţionale funcţionale, regulilespecifice, tradiţia constituţională – sistemul devalori identitare, care elimină uniformizarea),este unul ce trebuie luat în consideraţie.Astfel, nivelul democraţiei identitare – extinsla nivelul unor zone geopolitice – redădiversitatea (a nu se înţelege originalitatea).Democraţia la intrare şi democraţia la ieşire,despre care vorbeşte G. Pasquino, reprezintăpercepţia acestei diversităţi.O consecinţă a schimbărilor intervenitela nivelul dimensiunilor unei democraţii este,în opinia lui R. Dahl, amplificareacaracterului utopic la idealului democratic.Este vorba despre faptul că teoria publicăconsideră că democraţia actuală poate păstra,în totalitate, atât avantajele dimensiunii mari,Leninism.Democracy’s phantom theory includesanother aspect that changes the paradigmaticbackground : the sizes of democract. It isabout the transfer of the idea of democracy: iffor Greeks the sizes of democracy werelimited to an extremely reduced number –only few ten thousands of people, at the endof the 18 th century, democracy supporterslimited its natural background to the commonlevel of nation-state, generally the country.Today, the American mind (the belief theUSA has the gift to establish democracy in theworld) adds to the numerical size the spatialone, another type of reconsidering theparadigm supported by the term etymology -demokratia.The current paradigm upondemocracy comes from one principle:institutions transcend individuals. Anddemocracy is understood as a system ofinstitutions and procedures that provide order(internal, international). This is whereoriginates the idea of accommodating theinstitutions in one country with thedemocratic institutions of modern states,which is justified only up to a certain level.The level of identity democracy for acommunity (meaning democratic tradition,procedural memory, functional traditionalinstitutions, specific rules, constitutionaltradition – the system of identity values whicheliminates uniformization), is one that have tobe taken into consideration. Therefore, thelevel of identity democracy – extended to thelevel of some geopolitical areas – gives thediversity (not to be understood originality).Exist democracy and entry democracy that G.Pasquino talks about, represents theperception of this diversity.A consequence of the changesoccurred at the level of a democracy sizes is,in R. Dahl’s view, the amplification of theutopia character of the democratic ideal. Weare talking about the fact that public theoryconsiders that current democracy can totallykeep both the advantages of the great size andthe virtues of democracy at reduced scale 9 .Examples are edifying, when they areAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200872

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008dar şi virtuţile democraţiei la scară redusă 4 .Exemplele sunt edificatoare, atunci când suntabordate pentru înţelegerea democraţiei,modalităţile diferite în care democraţia,considerată ca o entitate reală sau aparţinândlumii reale” a fost percepută (de la grupdistinct de instituţii şi practici politice, laproces unic de luare a deciziilor colectiveobligatorii) 5 . Aici se desprind două concluzii:- percepţia duală a democraţiei: caregim ideal şi ca regim real;- nevoia remediilor democraţiei.Pentru prima concluzie, sunt necesarea se evidenţia rezultatele studiilorcomparatiste (raportare la regimuri totalitare,autoritare, meritocratice, sultanice etc.) avândîn vedere unicul martor de control: condiţiaumană.Funcţie de aceste studii, se impuneluarea în consideraţie a unui prag rezonabil înfuncţie de care se apreciază realizarearegimului democratic.Pentru cea de-a doua concluzie, suntnecesare clarificări privind raportul majoritate- minoritate (chiar dictatura majorităţii –suprimarea minorităţii).Prin (re)punerea în discuţie aparticipării directe – reprezentativităţii –legitimităţii. Prin regândirea mitului„guvernării de către popor şi pentru popor”.Prin analiza transferului ideii deautoguvernare de la individ (indivizi) lainstituţiile ce transcend individul (indivizii).Şi nu în ultimul rând, prin revederearaportului dintre universul axiologic alindividului – universul axiologic al uneicomunităţi – universul axiologic al naţiunilorintegrate.Ideea de imperiu, ca şi ideea de cetate,sunt naturale pentru condiţia umană.Globalizarea acoperă aria modernizării catendinţă. Dar globalizarea presupuneincludere şi excludere. Participare lacompetiţia de valori sau lăsarea în afaracompetiţiei.În loc de concluzie: Globalizarea şisocietatea cunoaşterii reclamă abandonareateoriei fantomă a democraţiei şi înlocuirea eicu una ştiinţifică. Care să acopere lumea reală.approached for understanding democracy, thedifferent ways in which democracyconsidered as a real entity or belonging to thereal world” has been perceived (from adistinct group of political institutions andpractices, to an unique process of takingcompulsory collective decisions) 10 . Twoconclusions result here:- the dual perception of democracy: asan ideal system and as a real system;- the need to remediate democracy.For the first conclusion it is necessaryto highlight the result of comparative studies(reported to totalitarian, authoritative,meritocratic, sultan systems etc.) taking intoconsideration the sole control witness: humancondition.In accordance with these studies, it isrequired to take into consideration areasonable threshold according to which wecan appreciate the achievement of thedemocratic system.For the second conclusion, it is necessaryto make some clarifications regarding the reportmajority – minority (even the dictatorship ofmajority – suppressing of minority).By re-discussing direct participation –representativeness - legitimacy. Byrethinking the myth of “people’s governingand for the”. By analyzing the transfer of theidea of self-government from the individual(individuals) to the institutions transcendingthe individual (individuals). And not last, byrevising the report between the axiologicaluniverse of the individual - the axiologicaluniverse of a community – the axiologicaluniverse of integrated nations.The idea of empire, as the idea offortress, is natural for the human condition.Globalization covers the area ofmodernization as a trend. But globalizationsupposes inclusion and exclusion;participation at the competition of values orbeing left outside competition.Instead of conclusion: Globalizationand society of knowledge call for the abandonof the phantom theory of democracy and itsreplacement with a scientific one, that wouldcover the real world.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200873

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008ApatriziiPersoanecu alte cetăţeniiDEMOSULPersoane fărăcapacitate electorală1 Vezi Giovani Sartori, Teoria democraţiei reinterpretată, Collegium, Polirom, 1999, p. 342 Adrian Gorun, Puterea politică şi regimurile politice, Editura Bibliotheca, 2006, p. 1403 R. Dahl, Democraţia şi criticii ei, Iaşi, 2002, Institutul European, p. 134 Vezi A. Gorun, op. cit. p. 415 R. Dahl, op.cit. p. 13-146 See Giovani Sartori, Theory of democracy – reinterpreted, Collegium, Polirom, 1999, p. 347 Adrian Gorun, Puterea politică şi regimurile politice, Editura Bibliotheca, 2006, p. 1408 R. Dahl, Democraţia şi criticii ei, Iaşi, 2002, Institutul European, p. 139 See A. Gorun, op. cit. p. 4110 R. Dahl, op.cit. p. 13-14Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200874

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008DOMENIUL MANAGERIALŞI TEORIA DECIZIEIMANAGEMENT FIELD ANDTHE DECISION THEORYAutor : Asist. univ. drd. SergiuSTANŞcoala Naţională de Studii Politice şiAdministrative (SNSPA)Author: Asist. univ. drd. SergiuSTANNational School for Political Studies andPublic Administration (SNSPA)„A treia dogmă ametafizicii neotradiţionaliste.........este posibilitatea cunoaşterii certe.De la Descartes la Russell o temă centralăa filosofiei moderne a fost aceea de aelaborao metodă prin care certitudinea poate fiatinsă”Patrick SUPPES (1984)„The third dogma ofneotraditional metaphysics.........is the possibility of certain knowledge.From Descartes to Russell, a central themeof modern philosophy has been the settingforth of methodsby which certainty of knowledge can beachieved”Patrick SUPPES (1984)1. Logica clasică şi raţionalitatea limitatăUna dintre cele mai vechi şi totodatăcele mai importante probleme ale logiciitradiţionale, ale filosofiei şi ale matematiciieste legată de alegerea unei variante corectepentru rezolvarea a diverse problemepunctuale identificate în varii contexte. Esteimportant de menţionat aici că problemele dedecizie nu sunt pur teoretice şi ca atare nuaparţin în mod exclusiv domeniului filosofiei,celui al logicii sau al matematicii, ele putândfi regăsite în orice domeniu de activitate.Acest aspect este real deoarecedecidentul utilizează, în genere vorbind,aceleaşi resorturi cognitive în identificareaproblemelor ce impun rezolvări şi urmeazăaceleaşi etape în luarea deciziei, indiferent dedomeniul de activitate al acestuia, prinurmare procesul decizional are o componentă1. Classical logic and limited rationalityOne of the oldest and at the sametime most important problems of traditionallogic, of philosophy and mathematics relatesto choosing the right version for solvingvarious punctual problems identified indifferent contexts. It’s important to mentionhere that the decision problems are notpurely theoretical and such as don’t belongexclusively to the filed of philosophy, that oflogic of mathematics, and can be found inany activity field.This aspect is real because thedecision maker uses, generally speaking, thesame cognitive levers in identifying theproblems requiring solving and follow thesame stages in taking the decision,irrespective of his activity field,consequently the decisional process has anAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200875

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008logică inevitabilă, dar nu se reduce la ea. Defapt, din perspectiva aplicabilităţii cât şi aomniprezenţei elementului uman ca factordecizional, aria decizională poate ficonsiderată a fi una universală şi nu undomeniu restrictiv atribuit în exclusivitatezonei investigaţiilor pur teoretice, pe careînsă nu le poate neglija într-un mod absolut.Din perspectiva acestei aplicabilităţiuniversale a procesului de decizie putempreciza, de exemplu, faptul că mareaproblemă a managementului modern estelegată de eficientizarea deciziilormanageriale în vederea obţinerii deplusvaloare organizaţională. Relativ la acestaspect Petre Druker, una dintre vocile dereferinţă ale managementului modern la nivelmondial, remarca „fără eficacitate nu existăperformanţă, indiferent câtă inteligenţă şicâte cunoştinţe sunt investite în muncă,oricâte ore sunt dedicate acesteia” (P. Druker,2007, p.8).Necesitatea eficientizării procesului(mecanismului) decizional şi a finalităţii luiîn zona managementului rezultă din însăşidatele concrete furnizate de realitateamediului de afaceri în care studiile efectuatepe tema deciziilor cu privire la oameni aratăcă numai o treime dintre ele se dovedesc a ficu adevărat bune, o treime nu sunt probabilnici bune, nici complet greşite, iar o altătreime sunt pur şi simplu greşite. Factorii derăspundere cunosc acest lucru şi analizează(în medie după şase – nouă luni) rezultateleaplicării deciziilor lor asupra resurselorumane din propriile organizaţii. „Dacăobservă că o decizie nu a dat rezultatelescontate, nu trag concluzia că persoanarespectivă nu a muncit bine, ci că ei înşişi aufăcut o greşeală” (P. Druker, 2007, p.14).Principala problemă legată de decizieşi mai corect de atribuire a deciziei într-osituaţie dată o reprezintă în parte nivelulinformaţiilor existente la un anumit momentdat şi mai ales completitudinea acestorinformaţii, menite a constitui pragul dediscriminare între variantele disponibile. Încondiţii bine determinate şi într-un spectrulimitat de acţiune, se poate accepta că putemunavoidable logical component, but is notreduced to it. Actually, from the perspectiveof applicability as well as that of the humanelement omnipresence as decision factor, thedecisional area can be considered asuniversal and not a restrictive field,attributed exclusively to the area of purelytheoretical investigations, but that cannot beabsolutely neglected.From the perspective of thisuniversal practicability of the decisionprocess we may state for example the factthat the great problem in modernmanagement relates to the efficacy ofmanagerial decisions in order to obtainorganisational surplus value. Regarding thisaspect, Peter Drucker, one of the key voicesin modern management in the world,observed that „without efficacy there is noperformance, no matter how muchintelligence and how much knowledge areinvested in work, no matter how many hourswe dedicated to it” (P. Drucker, 2007, p.8).The need to make efficient thedecisional process (mechanism) and itsfinality in the management area resultsexactly from the concrete data supplied bythe reality of the business environment,where the studies done on decisions relatedto humans show that only one third of themprove to be truly good, one third areprobably not good, nor completely wrong,while another third are simply wrong. Theresponsible factors know this and analyse (inaverage after six-nine months) the results theapplying their decisions on the humanresources from their own organisations. „Ifthey see that a decision didn’t have theanticipated results, they don’t draw theconclusion that the respective person didn’twork well, but that they made a mistake” (P.Drucker, 2007, p.14).The main problem related to decisionand more correctly to assigning decision in agiven situation is partly the level ofinformation existing at a given moment andespecially the completeness of thisinformation, meant to represent thethreshold for discrimination betweenAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200876

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008concepe un model de decizie fundamentat pepresupoziţia certitudinii.De fapt filosofia clasică şi mai aleslogica monotonică cochetează cu o astfel deabordare. Într-o astfel de paradigmădecizională, decidentul uman îşi formuleazăîntr-o primă etapă problema de rezolvat,identifică soluţiile posibile, analizează acestesoluţii pe baza unor criterii prestabilite şialege varianta considerată a fi adecvatăpentru situaţia respectivă. Principalaproblemă este legată aici de faptul că „ unasemenea model este adecvat pentrudescrierea comportamentului uman în condiţiide completitudine a cunoştinţelor. Situaţiilereale de decizie, în marea lor majoritate nusatisfac această condiţie. Decidenţilor lelipsesc mereu unele dintre cunoştinţelerelevante pentru luarea deciziilor” (C. Zamfir,2005, p.13). În fapt principala problemă estelegată de constituirea pragului dediscriminare între variantele disponibile învederea finalizării deciziilor (în efectuareaalegerilor).Imposibilitatea existenţei unui sistemde gândire şi de decizie raţional complet,propriu decidentului uman, face ca modele dedecizie în condiţii de certitudine să aibă unspectru de acţiune în mare măsură limitat.Datorită importanţei, dar şi graduluide aplicabilitate în diverse domenii, problemalimitelor raţionării monotonice implicate înprocesul de decizie, a constituit o temă dedezbateri şi de profundă reflexie pentrunumeroşi specialişti.Astfel, într-o teză suficient deavangardistă prin conţinutul său ideatic,intitulată teoria raţionalităţii limitate, H.ASimon avansa printre altele ipoteza că omuleste de fapt “ o fiinţă ce tinde spreraţionalitate “ şi nu “ o fiinţă raţională” (H.ASimon, 1969).În afară de incompletitudinearaţională a factorului uman în calitate deagent decizional, H.A Simon prezintă înteoria raţionalităţii limitate teza conformcăreia indivizii (sau grupurile de indivizi) iaudecizii în condiţiile unei cunoaşteri limitate şiacţionează în consecinţă, punând în practicăavailable options. In well determinedconditions and with a limited range ofaction, it’s acceptable to conceive a decisionmodel founded on the supposition ofcertaintyActually the classic philosophy andespecially the monotonic logic consider suchan approach. In such a decisional paradigm,in the first stage the human decision makerstates the problem to be solved, identifiespossible solutions, analyses these solutionsbased on pre-ordained criteria and choosesthe option considered appropriate for therespective situation. The main problem hereis that „ such a model is adequate for thedescription of human behaviour in the caseof knowledge completeness. The realdecision situations, in vast majority, don’tfulfil this condition. The decision makersoften miss some of the knowledge relevantfor taking decisions” (C. Zamfir, 2005,p.13). In fact, the main problem is setting thethreshold for discriminating betweenpossible options in order to finalizedecisions (in making choices).The impossibility to have acompletely rational thinking and decisionsystem, own for the human decision maker,renders a largely limited action range to thedecision models in certainty conditions.Given the importance, but also thedegree of practicability in various domains,the problem of monotonic reasoning limitsinvolved in the decision making processrepresented a topic for debate and inmostreflection for numerous specialists.Thus, in a thesis sufficiently avantgardein its ideation content, entitled thetheory of limited rationality, H.A Simon putforth among others the assumption that manis actually “a being aspiring to rationality“and not “a rational being” (H.A Simon,1969).Besides the rational incompletenessof the human factor as decision agent, H.ASimon presents in the theory of limitedrationality the thesis according to whichindividuals (or groups of individuals) takedecisions in the conditions of limitedAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200877

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008rezultate ale unor decizii tributare uneicunoaşteri incomplete. Pentru a fi aplicabil şieficient, modelul clasic de raţionalite trebuiesă se bazeze pe premisele unei cunoaştericomplete, lucru aproape imposibil încondiţiile unei limitări informaţionale şi depercepţie, specifice oricărui tip de decident.Aceste supoziţii ne conduc de fapt la ideea căacurateţea şi eficienţa deciziei se referă defapt la găsirea unui model de raţionalitatediferit de cel clasic, ale cărui limitări le-amprezentat anterior.Mecanismele raţionalităţii limitate pot fi însăîmbunătăţite prin abordarea unor modele maiadecvate realităţii şi aici mă refer la modelede decizie în condiţii de incertitudine şi decunoaştere limitată.2. Decizia în condiţii de incertitudineDin perspectiva teoriilor decizionale,incertitudinea se împarte în două componentedistincte incertitudinea ontologică şiincertitudinea cognitivă.Incertitudinea ontologică se fundamenteazăpe supoziţia existenţei unui universdeterminist dar de tip probabilist, în cadrulcăruia evenimentele viitoare pot fi prezise,dar nu cu o certitudine absolută ci în modprobabilist (C. Zamfir, 2005, p. 27 -29). Înacest sens în cadrul incertitudinii ontologice,cel mai bun termen asimilat acestui concepteste termenul de nedeterminare. În cadrulunei astfel de abordări cu puternice resorturiprobabilistice, va fi selectată nu soluţia ceamai bună ( ca în cadrul modelelor deraţionare clasică), ci soluţia cu cea mai mareprobabilitate de a fi bună.Practic prin această abordare se corecteazămodelul alegerii raţionale în sens absolut,introducându-se resorturile probabiliste deselecţie a celei mai probabile variante. Înacestă variantă a considerării universuluiparţial determinist, raţionarea monotonică nugarantează succesul decizei în sine ciidentifică dintr-o perspectivă probabilisticăalegerea celei mai bune variante.Din păcate şi acest model al incertitudiniiontologice, deşi superior modelului clasicknowledge and act consequently, putting inpractice results of decisions tributary toincomplete knowledge. In order to beapplicable and efficient, the classicrationally model must rely on the premisesof a complete knowledge, which is almostimpossible in the conditions of informationand perception limitation, specific to eachtype of decision maker. Actually thesesuppositions lead to the idea the accuracyand efficiency of decision relate in practiceto find a rationality model different from theclassical one, whose limitations we listedpreviously.Still the mechanisms of limited rationalitycan be improved by approaching models thatare more adequate to reality and I refer hereto decision models in conditions ofuncertainty and limited knowledge.2. The decision in conditions ofuncertaintyFrom the perspective of decisionaltheories, the uncertainty is divided in twodistinct components ontological uncertaintyand cognitive uncertainty.Ontological uncertainty is founded on theassumption of the existence of anotherdeterministic, but probabilistic universe,where future events can be predicted, thoughnot with absolute certainty, but in a probablemanner (C. Zamfir, 2005, p. 27 -29). In thisregard, within ontological uncertainty, thebest term assimilated to this concept is thatof indetermination. In such an approach withstrong probabilistic levers, the selection willbe not the best solution (like in the classicalreasoning models), but the solution with thebest probability to good.Practically, with this approach, the rationalchoice model in absolute sense is corrected,by introducing the probabilistic levers toselect the most probable option. In thisoption of considering the partiallydeterministic universe, the monotonicreasoning doesn’t guarantee the success ofthe decision itself, but identifies the choiceof the best option from a probabilisticAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200878

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008decizional în condiţii de certitudine, are o ariesuficient de restrânsă de acţiune.Aceastărestrângere a sferei de acţiune se datoreazăîntr-o mare măsură cunoştinţelor incompletepe care le posedă decidenţii ( deopotrivă dinpunct de vedere informaţional, cât şi alimitărilor de ordin cognitiv).Toate aceste constrângeri nu facaltceva decât să genereze aproximări, maimult sau mai puţin relevante, pentrupredicţiile asupra deciziilor asumate de cătreun agent decizional aflat în situaţia de aalege. Dintr-o astfel de perspectivă, putememite supoziţia că în situaţia ipotetică în careuniversul ar fi strict determinist, decidentultot nu ar putea face predicţii absolute (ci doarcu caracter probabilist) datorită cunoştinţelorsale incomplete.În aceste condiţii, modelul decizionalcel mai apropiat de natura decidentului umaneste cel de incertitudine cognitivă. Acestconcept evidenţiază relativismul tratăriiprobabilităţilor în procesul decizional decătre decidentul uman, datorită resorturilor deordin psihologic, educaţional, informaţionaletc. Incertitudinea cognitivă este legată denatura cunoştinţelor şi a informaţiilor pe carele deţine decidentul la un moment dat şi nude limita ontologică a determinabilităţii (aşacum se întâmpla în cadrul modeluluiprezentat anterior). Foarte important pentrumodelul decizional de incertitudine cognitivăeste faptul că probabilităţile asociate au ovaloare subiectivă, ele ţinând de percepţiaagenţilor decizionali şi nu de nişte condiţiiobiective care ar putea scădea caracterul deincertitudine al deciziei (H. Raifa, 1986). Dinaceastă perspectivă, putem afirma căprobabilităţile ca estimări ale incertitudiniiau un caracter cognitiv, fiind tributareabordării subiective a decidenţilor.O altă caracteristică interesantă estelegată de faptul că spre deosebire deincertitudinea ontologică ( ce poate ficonsiderată ca un dat), incertitudineacognitivă se poate ameliora prin creştereabazei de cunoaştere şi/ sau de informaţii adecidentului. De asemenea, pentru decizia încondiţii de incertitudine este important deperspective.Although superior to the classical decisionalmodel in conditions of certainty,unfortunately, this model of ontologicaluncertainty also has a quite limited range ofaction. This contraction of the action rangeis large due to the incomplete knowledgethat the decision makers have (both from theinformation point of view, as well as thecognitive limitations).All these constraints have no otherresult but generate approximations, more orless relevant, for the predictions on thedecisions taken by a decision maker inposition to choose. From such a perspective,we could assume that in the hypothetic casethat the universe is strictly deterministic, thedecision maker still couldn’t make absolutepredictions (but only probabilistic ones), dueto his incomplete knowledge.In such conditions, the decisionalmodel closest to the nature of the humandecision maker is that of cognitiveuncertainty. This concept underlines therelativism in treatment of probabilities in thedecision process by the human decisionmaker, due to psychological, educational,informational and other levers Cognitiveuncertainty relates to the nature ofknowledge and information the decisionmaker has at a certain moment and not to theontological limit of determination (as in thepreviously presented model). Very importantfor the cognitive uncertainty decisionalmodel is the fact that the associatedprobabilities have a subjective value, as theyrely on the perception of decision makersand not on objective conditions that couldlower the uncertain character of the decision(H. Raifa, 1986). Given this perspective, wecan state that probabilities as estimates ofuncertainty have a cognitive character,being tributary to the subjective approach ofthe decision makers.Another interesting characteristicrelates to the fact that, unlike ontologicaluncertainty (that can be considered asgiven), the cognitive uncertainty can beimproved by increasing the knowledgeAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200879

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008menţionat că rezultatul obţinut în urmaprocesului decizional este cert, numairealizarea acestuia are un caracterprobabilist (indiferent că discutăm despreincertitudine în sens ontologic sau cognitiv).Din această perspectivă asupracertitudinii rezultatului înregistrat, se poateconcepe abordarea modelului decizional încondiţii de incertitudine cognitivă în modsimilar celui în condiţii de certitudine.În acestsens, considerăm o listă (mulţime) completăde variante din putem decide, pe care o vomnumi şi exhaustivă. În condiţiile în care listaeste completă, referitor la variantele din careputem decide, presupunând totodată căacestea se exclud unele pe altele (numindu-leexclusive), ne punem problema să alegem ceamai bună variantă din lista prezentată. Dacăvom defini drept eveniment producerea unuianumit fenomen sau a unei situaţii, atunciprin evenimente certe vom înţelegeevenimente care s-au produs deja (sau se vorproduce în viitor cu certitudine), respectivevenimente incerte (care au probabilitatea dea se produce dar nu fac parte din primacategorie).Indiferent de tipul de incertitudine, seva construi „o listă a tuturor evenimentelorincerte care pot afecta alegerea unei decizii”(M. Maliţa, C. Zidăroiu, 1980, p.12).Din punct de vedere logic, orice act dedecizie socială implică în mod necesar celpuţin două elemente : un individ sau uncolectiv de indivizi care reprezintă agentuldecident şi anumite variante, care formeazăobiectul deciziei (P. Bieltz, 1981, p. 219).În cele ce urmează vom încerca săevidenţiem definirea unei probleme dedecizie în condiţie de incertitudine, pornindde la variantele disponibile asupra cărora îşimanifestă alegerea un agent decizional.Fie X 1 , X 2, ...., X n evenimentele incerte de pelista tuturor evenimentelor incerte şi X{ X 1 ,X 2, ...., X n }mulţimea acestor evenimenteincerte.Vom face supoziţia că mulţimea M avariantelor asupra cărora se poate decideeste finită (deşi pot exista situaţii în care M săfie infinită).and/or information basis of the decisionmaker. At the same time, for the decisionunder uncertainty conditions it’s importantto say that the result obtained following thedecision making process is certain, it’s onlythe achievement that has a probabilisticcharacter (irrespective if it’s ontological orcognitive uncertainty).From this perspective over thecertainty of the recorded result, the approachof the decision making process in cognitiveuncertainty conditions can be conceived inthe same manner as the one in certaintyconditions. In this sense, we consider acomplete list (multitude) of options tochoose from, which we will call exhaustive.On the conditions that the list is complete,regarding the options to choose from,assuming also that they exclude each other(exclusive), we can start to choose the bestoption from the list presented. If we defineas event the unrolling of a certainphenomena or situation, then by certainevents we understand events that alreadytook place (or will certainly take place in thefuture), respectively uncertain events (thathave the probability to take place, but arenot included in the first category).Irrespective of the type ofuncertainty, “a list of all uncertain eventsthat might affect choosing a decision” willbe drawn (M. Maliţa, C. Zidăroiu, 1980,p.12).From the logical standpoint, anysocial decision act necessarily implies atleast two elements: an individual or a groupof individuals that represent the decisionmaking agent and certain options,representing the object of the decision (P.Bieltz, 1981, p. 219).Hereunder we will try to highlightthe definition of a decision problem inuncertainty conditions, starting from theavailable options on which the decisionmaking agent must choose.If X 1 , X 2, ...., X n are uncertain events fromthe list of all uncertain events and X{ X 1 ,X 2, ...., X n }the set of these uncertain events.We will assume that the set M of options toAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200880

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Fie de asemenea p variante asupra cărora semanifestă alegerea (în vederea finalizăriiprocesului decizional): V 1 , V 2, ...., V p ceformează o mulţime exhaustivă şi exclusivă.O problemă de decizie în condiţii deincertitudine reprezintă selectarea uneivariante asupra căreia putem manifestaalegerea din mulţimea V { V 1 , V 2, ...., V p}fără ca să ştim care din evenimentele dinmulţimea X{ X 1 , X 2, ...., X n } a avut sau vaavea loc.În concluzie, putem afirma că încadrul modelelor decizionale de incertitudinecognitivă decidentul poate alege cele maibune soluţii (şi implicit lua cele mai bunedecizii) pe baza nivelului de cunoştinţe şi deinformaţii de care dispune la un anumitmoment dat.O astfel de abordare ne conduce cătreo concluzie foarte interesantă şi anume căprin creşterea bagajului de competenţe şi/saua celui informaţional, decidentul îşi poatemodifica pragul de discriminare relativ laalegerea unei variante decizionale mai bune(în sens de eficienţă), posibil diferită de ceaasumată iniţial.Practic ajungem la posibila modificarea concluziilor unui raţionament pe bazaadăugării unor noi premise suplimentare celorasumate iniţial, ce reprezintă de fapt un pasimportant de trecere de la raţionamentul detip monotonic la raţionamentul de tipnemonotonic.decide from is finite (although there can besituations when M is infinite)If we have also p option to choose from (inorder to finalize the decision makingprocess): V 1 , V 2, ...., V p forming anexhaustive and exclusive set.A problem of decision in uncertaintyconditions represents the selection of anoption that we can choose from the set V{V 1 , V 2, ...., V p }without knowing which ofthe events from set X{ X 1 , X 2, ...., X n } tookplace or will take place.Consequently, we can state thatwithin the cognitive uncertainty decisionalmodels the decision maker can choose thebest solutions (and implicitly take the bestdecisions) based on the level of knowledgeand information he has at a given moment.Such an approach leads to aninteresting conclusion namely that byincreasing the volume of competenciesand/or that of information, the decisionmaker can modify the discriminationthreshold related to the choice of a betterdecisional option (regarding efficiency),possibly different from the initially assumedone.Practically we arrive at the possiblemodification in the conclusions of reasoning,based on the addition of new supplementaryassumptions to the initial ones, whichactually represents an important step incrossing from monotonic reasoning to nonmonotonicreasoning.Bibliografie:1. Bieltz, P., Logica alegerii şi deciziasocială, în Probleme de Logică, vol. VIII,Editura Academiei, Bucureşti 19812. Bieltz, P., Logical Foundation of SocialDecision, în Revue Roumain des SciencesSociales, nr. 2, 19773. Druker, P., Despre decizie şi eficacitate,Editura Meteor Press, 20074. Hâncu, D., Models for foundingdecisions, Editura ASE, Bucureşti,2002Bibliography:9. Bieltz, P., Logica alegerii şi deciziasocială, in Probleme de Logică, vol.VIII, Editura Academiei, Bucureşti 198110. Bieltz, P., Logical Foundation of SocialDecision, în Revue Roumain desSciences Sociales, nr. 2, 197711. Drucker, P., Despre decizie şi eficacitate,Editura Meteor Press, 200712. Hâncu, D., Models for foundingdecisions, Editura ASE, Bucureşti,Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200881

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/20085. M. Maliţa, C. Zidăroiu, Incertitudine şidecizie, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică 19806. Preda, V., Teoria deciziilor statistice,Editura Acaddemiei Române, 19927. Simon, H.A., Rational choice and thestructure of the environment, PenguinBooks Publishers, 19698. Zamfir, C., Incertitudinea – operspectivă phihosociologică, EdituraEconomică, 2005200213. M. Maliţa, C. Zidăroiu, Incertitudine şidecizie, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică 198014. Preda, V., Teoria deciziilor statistice,Editura Acaddemiei Române, 199215. Simon, H.A., Rational choice and thestructure of the environment, PenguinBooks Publishers, 196916. Zamfir, C., Incertitudinea – operspectivă phihosociologică, EdituraEconomică, 2005Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200882

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008SFÂNTA ALIANŢĂ ŞI JOCULDE INTERESE AL MARILORPUTERI ÎNRECONSTRUCŢIA EUROPEIPOSTNAPOLEONIENELA SAINTE ALLIANCE ETLE JEU D’INTÉRÊTSDES GRANDS POUVOIRSDANS LARECONSTRUCTIONDE L’EUROPEPOSTNAPOLÉONIENNELIVIAN RĂDOESCUUNIVERSITATEA“CONSTANTIN BRÂNCUŞI” DINTÂRGU-JIULIVIAN RĂDOESCUUNIVERSITÉ „CONSTANTINBRÂNCUŞI” TÂRGU JIUABSTRACTLe Congrès de Vienne (1814-1815)avait proclamé, par l’Acte final du 9 juin1815, „la première carte européennegénérale”, les principes qui allaient soutenir lenouvel ordre européen: le légitimismemonarchique et l’équilibre du pouvoir. Àpartir de là, l’Europe allait gérer sesproblèmes par des moyens politiques et desrègles morales, en tenant compte del’engagement religieux que les monarchess’étaient assumés en tant que „porteurs etdéfenseurs de la croyance”, cette option étantun moyen souvent utilisé dans le mentien del’ordre établi.În septembrie 1815, la inţiativa ţaruluiRusiei, Alexandru I (1801-1825), s-au pusbazele unui pact al monarhilor continentuluicare să menţină pacea internă şi externă înEuropa cu orice preţ şi cu orice mijloace.Aplicarea hotărârilor Congresului de la Vienadin 1815 revenea Sfântei Alianţe, părţilecontractante angajându-se „la întărireacolaborării Puterilor europene în luptaEn septembre 1815, sur l’initiative dutzar de la Russie, Alexandre I er (1801-1825), ona formulé un pacte des monarches du continentqui mentienne la paix interne et externe enEurope, à tout prix et par quelque moyen que cesoit. L’exécution des décisions du Congrès deVienne de 1815 revenait à la Sainte Alliance, lesparties contractantes s’engageant à „renforcer lacoopération des Pouvoirs européens dans la luttecontre les actions par lesquelles l’équilibrepromu au Congrès serait périclité”.Le Congrès de Vienne (1814-1815) avaitproclamé, par l’Acte final du 9 juin 1815, „lapremière carte européenne générale” 11 , lesprincipes qui allaient soutenir le nouvel ordreeuropéen: le légitimisme monarchique etl’équilibre du pouvoir. À partir de là, l’Europeallait gérer ses problèmes par des moyenspolitiques et des règles morales, en tenantcompte de l’engagement religieux que lesmonarches s’étaient assumés en tant que„porteurs et défenseurs de la croyance”, cetteoption étant un moyen souvent utilisé dans lementien de l’ordre établi. Créé au nom deAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200883

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008împotriva acţiunilor prin care echilibrulpromovat la Congres ar fi periclitat”.Congresul de la Viena (1814-1815)proclamase prin Actul final din 9 iunie 1815,„prima cartă generală europeană” 1 , principiilece aveau să stea la baza noii ordini europene:legitimismul monarhic şi echilibrul de putere.De acum înainte, Europa îşi va gestionaproblemele prin norme politice şi morale,ţinând cont de angajamentul religios pe caremonarhii şi-l luaseră, ca „purtători şi slujitoriai credinţei”, această opţiune fiind o pârghiedes utilizată în menţinerea ordinii stabilite.Creată în numele echilibrului de putere, nouaordine internaţională, s-a sprijinit într-o foartemică măsură pe putere, deoarece, echilibrulpolitic ce fusese gândit, nu a permis niciunuiadintre învingătorii lui Napoleon să mai deţinăo poziţie privilegiată care să fi periclitatstabilitatea „concertului european”.Prusia rămânea în continuare o puterede rang secund, iar Rusia, Anglia şi Austria îşiadjudecau întâietatea în cadrul noiiconstrucţii europene; iniţiativa lui Alexandru Iîn vederea constituirii unui „areopag almonarhilor europeni” era privită cu suspiciunede către diplomaţia britanică întrucât asiguraţarului rolul principal în gestionareachestiunilor alianţei. Austria, graţie abilităţiilui Metternich, a ştiut să-şi recâştige poziţia şisă-şi folosească influenţa pentru a combateorice tendinţă revoluţionară care ar ameninţaautocraţia şi „ordinea” ei, convocareacongreselor Sfintei Alianţe având menirea săsalvgardeze imuabilitatea monarhică 2 .Primirea Franţei în cadrul „concertuluieuropean” în urma Congresului de la Aachendin 1818, a asigurat stabilitatea în Europa 3prin instituirea unei alianţe generale, de acumînainte treburile continentale fiind gestionatede o Pentarhie, care, în ciuda unor disensiuniinterne, a reuşit să păstreze echilibrul politic.Rusia, prin intermediul lui Nesselrodeşi al lui Capo d' Istria urmărea creştereainfluenţei sale în Europa, activitatea ultimuluifiind utilizată de către Alexandru I pentru a-şipromova interesele în Balcani: încurajareaortodoxiei şi susţinerea mişcării de eliberare agrecilor de sub stăpânirea Imperiului Otoman.Izbucnirea revoltelor în 1820 în Spania,l’équilibre du pouvoir, le nouvel ordreinternational s’est appuyé dans une très faiblemesure sur le pouvoir, parce que l’équilibrepolitique envisagé n’a permis à aucun desvainqueurs de Napoléon de détenir une positionprivilégiée qui aurait périclité la stabilité du„concert européen”.La Prussie était encore un pouvoir derang secondaire, tandis que la Russie,l’Angleterre et l’Autriche s’adjugeaient laprimauté dans la nouvelle constructioneuropéenne; l’initiative de Alexandre I er en vued’établir un „aréopage des monarcheseuropéens” était envisagée avec méfiance par ladiplomatie britannique, parce qu’elle assurait autzar le rôle principal dans la gestion des questionsde l’alliance. Grâce aux habiletés de Metternich,l’Autriche a su regagner sa position et user deson influence pour combattre toute tendancerévolutionnaire qui pourrait menacer l’autocratieet son „ordre”, la convocation des congrès ayantpour but de sauvegarder l’immuabilitémonarchique 12 .L’admission de la France au cadre du„concert européen”, à la suite du Congrès deAachen de 1818, a assuré la stabilité en Europe 13par l’institution d’une alliance générale, lesproblèmes continentaux étant maintenant géréspar une Pentarchie qui, malgré quelquesdissensions internes, a réussi à maintenirl’équilibre politique.Par l’intermédiaire des activités deNesselrode et de Capo d’Istrie, la Russiepoursuivait d’augmenter son influence enEurope, l’activité du dernier mentionné étantutilisée par Alexandre I er dans le but depromouvoir ses intérêts dans les Balkans;l’encouragement de l’ortodoxie et la soutenancedu mouvement pour la libération des Grecs desous l’occupation de l’Empire Ottoman. L’éclatdes rébélions de 1820 en Espagne, à Naples, enPortugal, en Piémont a autorisé Metternich às’assumer le rôle de l’acteur principal dans ladirection du système international, les congrès deTroppau et de Laybach (1820-1821) luipermettant d’intervenir en Italie pour restaurer lelégitimisme monarchique. Bien qu’il aitinitialement soutenu la lutte de libération dupeuple grec et l’insurrection roumaine, en raisonde l’opposition de l’Autriche et de l’Angleterre,Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200884

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Neapole, Portugalia, Piemont, i-au permis luiMetternich să-şi asume rolul de principal actorîn conducerea sistemului internaţional,congresele de la Troppau şi Laybach (1820-1821) împuternicindu-l să intervină în Italia,pentru restabilirea legitimismului monarhic.Cu toate că a susţinut iniţial lupta de eliberarea poporului grec şi insurecţia română, datorităopoziţiei Austriei şi Angliei, Alexandru I arenunţat la această opţiune politică, fapt ce adeterminat intervenţia unilaterală a ImperiuluiOtoman pentru a readuce „la deplinăascultare, sub ocupaţie militară, cele douăPrincipate române” 4 . Prinsă într-un păienjenişideologic, „marea curte nordică” s-a văzutnevoită să renunţe la „Strâmtori şiConstantinopol” şi să conlucreze cu Austria înnumele „cauzei comune, de combatere arăului din societate” pe linia politicii deprincipii conservatoare pe care tocmai oimpusese Metternich 5 .Cu ocazia pregătirii Congresului de laVerona (1822), Rusia spera să revină în forţăşi să reorganizeze întregul sistem politiceuropean, iar suveranul de Romanov săpozeze drept „campion al păcii şi ordiniiconservatoare”. Tot curtea de la Viena a fostcea care a determinat intervenţia militară aFranţei în Spania, în 1823, pentru înlăturarearegimului constituţional impus regeluiFerdinand al VII-lea de Bourbon. Discuţiiledintre Metternich şi Castlereagh cu privire laproblema spaniolă cu toate că aprobau ointervenţie militară, erau contradictorii înlegătură cu implicarea forţelor armate,reprezentantul Angliei anunţând că nu va facenimic în acest sens. Preluarea conduceriiForeign-Office-ului, în septembrie 1822, decătre George Canning în urma sfârşituluitragic al Lordului Castlereagh, a marcat oschimbare în opţiunile diplomatice ale MariiBritanii, în sensul detaşării acesteia de politicaSfintei Alianţe care era incapabilă să seadapteze noilor cerinţe europene şi mondiale.Cu toată opoziţia Angliei, Congresulde la Verona a aprobat intervenţia în Spania,iar Franţa a fost cea care a finalizat-o. Cutoate că ducele Wellington era de acord cupoziţia ţarului referitoare la descurajareaoricărei tentative revoluţionare, condamnaAlexandre I er a renoncé à cette option politique,ce qui a conduit à l’intervention unilatérale del’Empire Ottoman dans le but de ramener „à lapleine soumission, sous l’occupation militaire,les deux Principautés roumaines” 14 . Prise dansune résille idéologique, „la grande cournordique” s’est avérée obligée d’abandonner „lesDéfilés et le Constantinople” et de collaboreravec l’Autriche au nom „de la cause commune,celle de combattre le mal dans la société” sur laligne de la politique des principes conservateursque Metternich venait d’imposer 15 .Lors de la préparation du Congrès deVérone (1822), la Russie espère revenir en forceet réorganiser l’ensemble du système politiqueeuropéen, le souverain Romanov pouvant poserpour „un champion de la paix et de l’ordreconservateur”. La cour de Vienne a été aussicelle qui a déterminé l’intervention militairefrançaise en Espagne, en 1823, pour enlever lerégime constitutionnel imposé au roi FerdinandVII e de Bourbon. Les discussions entreMettenich et Castlereagh concernant la questionespagnole, tout en approuvant une interventionmilitaire, restaient pourtant contradictoires pource qui était de l’implication des forces armées, lereprésentant de l’Angleterre annonçant qu’iln’allait rien faire à cet égard.La prise de la direction de Feriegn-Office, en septembre 1822, par George Canning,à la fin tragique du Lord Castlereagh, a marquéun changement dans les options diplomatiquesde la Grande Bretagne, au sens de sondétachement de la politique de la Sainte Alliancequi n’était pas en mesure de s’adapter auxnouvelles exigences de la constructioneuropéenne et dans le monde.Malgré l’opposition de l’Angleterre, leCongrès de Vérone a approuvé l’intervention enEspagne et c’est la France qui l’a mise au bout.Bien que le duc de Wellington approuvait laposition du tzar relative à dissuader toutetentative révolutionnaire, il condamnait lesmoyens et les méthodes utilisés dans ce but,rappelant que l’alliance est fondée sur desoptions diplomatiques et surtout religieuses.L’enthousiasme des chancelleries de Vienne, dePétersbourg et de Paris sur la victoire des arméesfrançaises en Espagne a conduit le Cabinet deLondres à opter pour une alliance politique avecAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200885

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008mijloacele şi metodele folosite în acest sens,amintind că alianţa are la bază opţiunidiplomatice şi mai ales, religioase.Entuziasmul cancelariilor de la Viena,Petersburg şi Paris referitor la victoriaarmatelor franceze în Spania a determinatCabinetul de la Londra să opteze pentru oalianţă politică cu SUA, administraţiaamericană fiind singura în măsură sătempereze ”entuziasmul trupelor franceze gatasă intervină în zonele de influenţă spaniolă dinAmerica Latină”. Elaborarea „DoctrineiMonroe”, a reprezentat pe de o parte cel maimare succes al diplomaţiei Canning, dar a şideterminat importante modificări în opţiunilepolitice ale Sfintei Alianţe.Criza care începuse să se manifeste înrândul membrilor „concertului european”începând cu 1822, s-a datorat rupturiiCuadruplei Alianţe, dovadă că de acumînainte, reuniunile „au sommet”cuparticiparea suveranilor nu au mai avut loc darnici nu au mai fost angajate deliberări cuprivire la ordinea generală, aşa cum fusesestabilită la 1815. Rusia a fost cea care a pusproblema perspectivei alianţei europene,motiv pentru care a propus „curţilorcontinentale aliate” să onoreze conferinţelegăzduite de capitala ei, dorind astfel sărezolve “soarta grecilor” în numele „celor maiînalte idealuri ale umanităţii” 6 . Gestul acesteiaa determinat Anglia să recunoască de facto în1823 şi de jure în 1825 lupta de eliberare apoporului grec, lărgind astfel calea medierii,împiedicând astfel perspectiva instaurăriiprotectoratului rusesc asupra creştinilorortodoxi din Turcia.Înscăunarea noului ţar, Nicolae I(1825-1855), a marcat o destindere a relaţiilorruso-britanice, protocolul de la Petersburg din4 aprilie 1826 admiţând în cele din urmă,medierea britanică în conflictului tuco-elen.Nerenunţând totuşi la politica sainterveţionistă în Moldova, Valahia, Serbia şichiar Grecia, Rusia a adresat un ultimatumImperiului otoman, somându-l să accepterevendicările ei, convenţia de la Akkermanadoptată la 7 octombrie 1826, reconfirmând,de fapt, prevederile tratatului de la Bucureştidin 1812. Ca o reacţie la implicaţiile ofensiveiles États-Unis, l’administration américaine étantla seule à même de tempérer „l’enthousiasme destroupes françaises prêtes à intervenir dans leszones d’influence espagnole de l’AmériqueLatine”. L’élaboration de „la Doctrine Monroe”a représenté d’un part le plus grand succès de ladiplomatie de Canning, mais elle a égalemententraîné des changements importants dans lesoptions politiques de la Sainte Alliance.La crise qui a dû se manifester parmi lesmembres du „concert européen” depuis 1822 estdue à la déchirure de la Quadruple Alliance, lapreuve que désormais les réunions „au sommet”avec la participation des souverains n’ont pluslieu, mais aussi on n’a plus engagé desdélibérations en ce qui concerne l’ordre, commecela avait été établi en 1815. C’est la Russie qui aavancé le problème de la perspective del’alliance européenne, raison pour laquelle elle aproposé aux „cours alliées continentales”d’honorer les conférences dont sa capitale était lahôte, de manière à vouloir résoudre „le sort desGrecs” au nom „des idéaux les plus nobles del’humanité” 16 . Son geste a determinél’Angleterre à reconnaître de facto en 1823 et dejure en 1825 la lutte de libération du peuple grec,élargissant ainsi la voie de la médiation,empêchant la perspective de l’instauration duprotectorat russe pour les chrétiens orthodoxes deTurquie.L’avènement au trône du nouveau tzar,Nicolas I er (1825-1855), a marqué une détentedes relations russes-britanniques, le protocole dePétersbourg du 4 avril 1826 admettantfinalement la médiation britannique dans leconflit turc-grec. Sans renoncer toutefois à sapolitique interventionniste en Moldavie, enValachie, en Serbie et même en Grèce, la Russiea envoyé un ultimatum à l’Empire Ottoman, enle sommant à accepter ses exigences, laconvention de Akkerman, adoptée la 7 octobre1826, reconfirmant, en fait, les prévisions dutraité de Bucarest de 1812. Pour augmenter leschances de la pacification de la Grèce et commeune réaction aux implications de l’offensivediplomatique russe, la Grande Bretagne a signéaussi, à l’instar de la Russie et de la France, letraité de Londres (juillet 1827), la suite pratiquede celui-ci étant la déstruction de la flotte turqueégyptienneà Navarin. Le refus de la PorteAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200886

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008diplomatice ruse, Marea Britanie, pentru aspori şansele pacificării Greciei, a semnatalături de Rusia şi Franţa tratatul de la Londra(iulie 1827), urmarea practică a acestuia fiinddistrugerea flotei turco-egiptene la Navarino.Refuzul Porţii de a accepta cerinţele celor treiputeri a determinat reînnoirea tratatului de laLondra, la 12 decembrie 1827. Cuasentimentul Europei, Rusia va declanşa înprimăvara anului următor un nou confict cuTurcia, încheiat cu Tratatul de la Adrianopol(14 septembrie 1829), ale cărui condiţii depace permiteau instaurarea protectoratuluiasupra Principatelor, cu posibilităţi de a fiextins şi asupra Serbiei. Deranjată de succesulRusiei ţariste dar şi de proiectul Polignac 7 ,Londra a recunoscut prin protocolul din 3februarie 1830, independenţa Greciei, gest cuprofunde semnificaţii în rezolvarea „chestiuniiorientale”.Concertul european s-a vazutconfruntat în vara anului 1830 cu o serie deprocese revoluţionare ce încălcaufundamentele ordinii stabilite la 1815:revoluţia din Franţa ce l-a adus pe tron peLudovic-Filip de Orléans, reprezentantul unuinou tip de monarhie; cea din Regatul Ţărilorde Jos (25 august 1830) avea să consfinţeascăla 15 noiembrie 1831 recunoaşterea statuluibelgian; revoluţia poloneză care s-a desfăşuratsub forma unui război cu Rusia timp deaproape un an de zile, rezultatul fiindrestabilirea „ordinii”; acţiunile revoluţionaredin centrul peninsulei Italice soldate cuproclamarea Provinciilor Unite ale Italieicentrale, au fost reprimate de către trupeleaustriece.În privinţa “crizei orientale” concertuleuropean avea păreri împărţite: Franţasusţinea politica khedivului Egiptului,Mehmet Ali, care, în urma bătăliei de laKonya (1832) avea deschis drumul spreConstantinopol; Austria şi Prusia recunoşteau“drepturile Rusiei după tratate în Orient”, iarAnglia privea cu îngrijorarea ascensiuneaRusiei. Profitând de această situaţie, Rusia aimpus Porţii trataul de pace şi de alianţă de laUnkiar-Skelessi din 8 iulie 1833 prin care i s-au deschis porţile Mediteranei. Acordul„curţilor nordice” de la Münchengrätz dind’accepter les exigences des trois pouvoirs aentraîné le renouvellement du traité de Londres,le 12 décembre 1827. Avec l’assentiment del’Europe, la Russie va déclencher, le printempssuivant, un nouveau conflit avec la Turquie, finipar le Traité de Adrianopol (14 septembre 1829),dont les conditions de paix permettaientl’instauration du protectorat sur les Principautés,avec des possibilités d’être élargi aussi sur laSerbie. Dérangée par le succès de la Russietzariste et aussi par le projet Polignac 17 , laLondres a reconnu par le protocole de 3 février1830 l’indépendance de la Grèce, geste avec deprofondes significations dans la résolution de „laquestion orientale”.Le concert européen s’est avéréconfronté pendant l’été de l’année 1830 avec unesérie de processus révolutionnaires quiempiétaient sur les fondements de l’ordre établien 1815: la révolution de France qui a amené autrône Louis-Philippe d’Orléans, le représentantd’un nouveau type de monarchie; celle duRoyaume de Pays Bas (le 25 août 1830) quiallait consacrer, le 15 novembre 1831, lareconnaissance de l’État belge; la révolutionpolonaise qui s’est développée sous la formed’une guerre avec la Russie pendant presqu’uneannée, son résultat étant le rétablissement de„l’ordre”; les actions révolutionnaires du centrede la Péninsule Italique aboutissant à laproclamation des Provences Unies de l’Italiecentrale ont été reprimées par les troupesautrichiennes.À l’égard de „la crise orientale”, leconcert européen avait des opinions différentes:la France faisait valoir la politique du khedive del’Égypte, Mehmet Ali, qui gagnait après labataille de Konya (1832) l’accès vers leConstantinople; l’Autriche et la Prussiereconnaissaient „les droits de la Russieconformément aux traités de l’Orient”, etl’Angleterre regardait avec inquiétudel’ascension de la Russie. En profitant de cettesituation, la Russie a imposé à la Porte le traité depaix et d’alliance de Unkiar-Skelessi, du 8 juillet1833, par lequel les portes de la Méditerranée sesont ouvertes pour lui. L’accord des „coursnordiques” de Münchengrätz de 1833, par lequella Russie et l’Autriche exprimaient leur désir dementenir l’intégrité de l’Empire Ottoman aAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200887

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/20081833 prin care Rusia şi Austria îşi exprimaudorinţa de a menţine integritatea ImperiulOtoman a determint Anglia şi Franţa şă-şireafirme „antanta cordială” dar să şi lărgeascăcadrul acesteia prin includerea Spaniei şiPortugaliei într-o nouă Cuadruplă Alianţă 8 .Cele dou fronturi diplomatice,„conservator” şi „liberal”, erau incompatibilela nivelul „marii politici”, toate „actele deconcert” dovedind acest lucru. Refuzând să seralieze politicii „curţilor nordice”, Anglia ,prin vocea lui Palmerston, a impus Turciei un„act de mediere colectivă” ce presupunea oserie de angajamente ale puterilor europenereferitoare la integritatea şi independenţaacesteia. Semnatarii au cerut sultanului prinConvenţia de la Londra (13 iulie 1841) săinterzică prezenţa navelor militare străine înStrâmtori, această obligaţie devenind principiude drept european.Dacă în „chestiunea orientală” marileputeri s-au regăsit într-un club al lor, nuacelaşi lucru se poate spune despre viziunea„concertului european” cu privire ordineacontinentală statutată prin tratatele de la 1814-1815. Revoluţia de la 1848 a afectat destul degrav alianţa monarhilor; dezicerea Franţeirepublicane de „ambiţiile europene” adeterminat Rusia ţaristă să sondezeposibilitaea constituirii unei coaliţii monarhoconservatoareîmpotriva „incendiuluirevoluţionar” ce se propaga în Europa.Intervenţia Rusiei pentru salvarea de la„prăbuşirea totală” a Imperiului Habsburgic, i-a servit drept pretext pentru a-şi impunecontrolul asupra Europei Centrale. Tinzândcătre statutul de hegemon, aceasta a reactivat„chestiunea orientală”, şi a intrat în conflict cuTurcia, motiv pentru care a trebuit să înfruntecoaliţia franco-britanică, un adevărat „factorde resuscitare a raţiunii concertului marilorputeri” 9 .Congresul de pace de la Paris din 1856a restabilit pacea în Europa, iar Napoleon alIII-lea a încercat să reconsidere întreagaconfiguraţie politică a continentului, bazată deaceastă dată, pe respectarea principiuluinaţionalităţilor 10 . La 3/15 aprilie 1856, la olună de la semnarea Tratatului de la Paris,Anglia, Franţa şi Austria au încheiat o nouădéterminé l’Angleterre et la France de réafirmer„l’entente cordiale” mais aussi d’élargir le cadrede celle-ci en incluant l’Espagne et le Portugal enune nouvelle Quadruple Alliance 18 .Les deux fronts diplomatiques,„conservateur” et „libéral”, étaient incompatiblesau niveau de la „grande politique”, tous „lesactes de concert” prouvant cette chose. Enrefusant de se ralier à la politique des „coursnordiques”, l’Angleterre, par la voix dePalmerston, a imposé à la Turquie „un acte demédiation collective” qui supposait une séried’engagements des pouvoirs européens relatifs àl’intégrité et à l’indépendance de celle-ci. Par laConvention de Londres (le 13 juillet 1841), lessignataires ont exigé au sultan à interdire laprésence des navires militaires étrangères dansles Défilés, cette obligation devenant un principede droit européen.Si dans „la question orientale” les grandspouvoirs se sont retrouvés dans leur propre club,on ne peut pas affirmer la même chose sur lavision „du concert européen” concernant l’ordrecontinental statué par les traités de 1814-1815.La révolution de 1848 a touché assez gravementl’alliance des monarches; le renoncement de laFrance républicaine „aux ambitionseuropéennes” a conduit la Russie tzariste àsonder la possibilité de la constitution d’unecoalition monarchiste conservatrice contre„l’incendie révolutionnaire” qui se propageait enEurope. L’intervention de la Russie poursauvegarder l’Empire Habsburge de son„effondrement total” lui a servi de prétexte pourimposer son contrôle sur l’Europe Centrale. Envisant le statut d’hégémone, celle-ci a réactivé„la question orientale” et est entrée en conflitavec la Turquie, raison pour laquelle elle a dûfaire face à la coalition franco-britannique, unvéritable „facteur de réanimation de la raison duconcert des grands pouvoirs” 19 .Le Congrès de paix de Paris de 1856 arétabli la paix en Europe et Napoléon III e aessayé de reconsidérer l’ensemble de laconfiguration politique du continent, basée cettefois sur le respect du principe de nationalités 20 .Le 3/15 avril 1856, un mois après la signature dutraité de Paris, l’Angleterre, la France etl’Autriche ont conclu une nouvelle alliance àl’encontre de toute tentative de la part de laAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200888

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008alianţă îndreptată împotriva oricărei tentativedin partea Rusiei de periclitare a echilibruluieuropean. Întrucât ordinea instaurată pringaranţiile colective ale celorlalte putericontravenea “proiectelor europene” ale luiNapoleon al III-lea, acesta s-a angajat într-odiplomaţie secretă, încurajând “fapteleîmplinite” ale românilor şi lupta pentruunificare a Italiei. Rusia căuta bunele relaţii cuFranţa şi consimţea asupra problemeiPrincipatelor, fiind convinsă că acest lucru vaatenua clauzele antiruse ale tratatului de laParis din 1856.Învinsă în războiul cu Franţa şiSardinia, Austria va fi surclasată de Prusia îngestionarea “afacerilor germane”; revigorareaalianţei ruso-austro-prusiene l-a determinat peîmpăratul Franţei să propună suveraniloreuropeni un congres general, însă ideea nu afost agreată nici de Anglia, nici de cătreAustria. Deriva concertului european oconstituia mersul problemei germane care nuîşi găsea rezolvare prin metodele diplomaţieiaristocratice. Prusia a ştiut să invoceindependenţa Germaniei având consensultuturor marilor puteri şi, folosindu-se dealianţele în vigoare, a reuşit să obţinăneutralitatea Rusiei. “Pax Germanica” impusăFranţei la 1871 a marcat revenirea “forţelorconservatoare” la nivel european, de acumînainte, fiecare dintre marile puteri urmărind”conservarea stărilor de lucruri în fiinţă”Redeschiderea “crizei orientale” învara anului1875 a ridicat din nou problemaraporturilor dintre membrii concertuluieuropean, însă la Congresul de la Berlin(1878) au prevalat “interesele particulare” aleputerilor deliberante, ceea ce semnifica apusulunui anumit tip de diplomaţie în comun,practicată sub forma unei “hegemoniiîmpărtăşite”.Russie de menacer l’équilibre européen. Puisquel’ordre instauré par les garanties collectives desautres pouvoirs était en désaccord avec „lesprojets européens” de Napoléon III e , celui-cis’est engagé dans une diplomatie secrète, enencourageant „les faits complets” des Roumainset la lutte pour l’unification de l’Italie. La Russiecherchait de bonnes relations avec la France etconsentait sur le problème des Principautés, étantconvencue que cette chose allait atténuer lesclauses antirusses du traité de Paris de 1856.Vaincue dans la guerre avec la France etla Sardinie, L’Autriche sera surclassée par laPrussie en matière de gestion „des affairesallemandes”; le renouvellement de l’alliancerusse-autrichienne-prussienne a déterminél’empéreur de la France de proposer auxsouverains européens l’organisation d’uncongrès général, mais son idée n’a pas été agrééeni par l’Angleterre ni par l’Autriche. L’évolutiondu problème allemand qui ne trouvait pas sasolution par les moyens de la diplomatiearistocratique constituait la dérive du concerteuropéen. La Prussie a su invoquerl’indépendance de l’Allemagne ayant leconsensus de tous les grands pouvoirs et, à l’aidedes alliances en vigueur, a été en mesured’obtenir la neutralité de la Russie. „PaxGermanica” imposée à la France, en 1871, amarqué le retour „des forces conservatrices” auniveau européen, chacun des grands pouvoirspoursuivant désormais à „conserver les états deschoses dans l’être”.Le nouveau début de „la crise orientale”pendant l’été de l’année 1875 a soulevé ànouveau le problème des rapports des membresdu concert européens, mais, au Congrès deBerlin (1878), „les intérêts privés” des pouvoirsdélibérants ont prévalu, ce qui signifie la fin d’uncertain type de diplomatie en commun, pratiquéesous la forme d’”une hégémonie partagée”.BIBLIOGRAFIEBERINDEI, D., Diplomaţia româneascămodernă, Bucureşti, 1995.- Europa Sfintei Alianţe sub presiuneamişcărilor naţional-sociale, în IstoriaBIBLIOGRAPHIEBERINDEI, D., Diplomaţia româneascămodernă, Bucureşti, 1995.- Europa Sfintei Alianţe sub presiuneaAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200889

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008românilor, vol. VII, tom I (coord. D.Berindei), Bucureşti, 2003, p. 3-16.BOURGEOIS, E., Manuel historique depolitique étrangère, Paris, 1913, tom II.CIACHIR, N., BERCAN, GH., Diplomaţiaeuropeană în epoca modernă, Bucureşti,1984.CLIVETI, GH., Concertul European,Bucureşti, 2006..DROZ, J., Histoire diplomatique de 1648 à1919, Paris, 1952.DUROSELLE, J., P., L' Europe de 1815 à nosjour. Vie politique et relations internationales,Paris, 1964.KISSINGER, H., Diplomaţia, Bucureşti,2003.RENOUVIN, P., Les idées et les projets d'union européenne au XIX-e siècle, Paris,1931.- Histoire des relations internationales,Paris, 1954, tom V.*** România în relaţiile internaţionale.1699-1939 (coord. L. Boicu, V. Cristian, Gh.Platon), Iaşi, 1980.mişcărilor naţional-sociale, în Istoria românilor,vol. VII, tom I (coord. D. Berindei), Bucureşti,2003, p. 3-16.BOURGEOIS, E., Manuel historique depolitique étrangère, Paris, 1913, tom II.CIACHIR, N., BERCAN, GH., Diplomaţiaeuropeană în epoca modernă, Bucureşti, 1984.CLIVETI, GH., Concertul European, Bucureşti,2006..DROZ, J., Histoire diplomatique de 1648 à1919, Paris, 1952.DUROSELLE, J., P., L' Europe de 1815 à nosjour. Vie politique et relations internationales,Paris, 1964.KISSINGER, H., Diplomaţia, Bucureşti, 2003.RENOUVIN, P., Les idées et les projets d' unioneuropéenne au XIX-e siècle, Paris, 1931.- Histoire des relations internationales, Paris,1954, tom V.*** România în relaţiile internaţionale. 1699-1939 (coord. L. Boicu, V. Cristian, Gh. Platon),Iaşi, 1980.1 J. P. Duroselle, L'idée d'Europe dans l'histoire, Paris, 1965, p. 196.2 D. Berindei, Diplomaţia românească modernă, Bucureşti, 1995, p. 7.3 E. Bourgeois, Manuel historique de politique étrangère, Paris, 1913, tom II, p. 612.4 D. Berindei, Europa Sfintei Alianţe sub presiunhnea mişcărilor naţional-sociale, în Istoria Românilor, vol VII,tom I (coord. D. Berindei), Bucureşti, 2003, p. 44.5 Gh. Cliveti, Concertul European, Bucureşti, 2006, p. 465-666.6 Ibidem, p. 759.7 J. Droz, Histoire diplomatique de 1648 à 1919, Paris, 1952, p. 312.8 Gh. Cliveti, op.cit., p. 768-769.9 Ibidem, p. 771.10 P. Renouvin, Les idées et les projets d' union européenne au XIX-e siècle, Paris, 1931.11 J. P. Duroselle, L'idée d'Europe dans l'histoire, Paris, 1965, p. 196.12 D. Berindei, Diplomaţia românească modernă, Bucureşti, 1995, p. 7.13 E. Bourgeois, Manuel historique de politique étrangère, Paris, 1913, tom II, p. 612.14 D. Berindei, Europa Sfintei Alianţe sub presiunhnea mişcărilor naţional-sociale, în Istoria Românilor, volVII, tom I (coord. D. Berindei), Bucureşti, 2003, p. 44.15 Gh. Cliveti, Concertul European, Bucureşti, 2006, p. 465-666.16 Ibidem, p. 759.17 J. Droz, Histoire diplomatique de 1648 à 1919, Paris, 1952, p. 312.18 Gh. Cliveti, op.cit., p. 768-769.19 Ibidem, p. 771.20 P. Renouvin, Les idées et les projets d' union européenne au XIX-e siècle, Paris, 1931Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200890

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Doctrina Truman (1947) –expresie a politicii decontainment aStatelor Unite ale AmericiiTruman Doctrine (1947) –expression of the containmentpolicy of the United States ofAmericaHadrian G. GorunHadrian G. GorunDupă încheierea celui de al doilea războimondial, care s-a soldat cu înfrângereaGermaniei naziste, asistăm la o trecere de lamultipolarism la bipolarism în relaţiileinternaţionale. Cele două mari puteri,Statele Unite ale Americii şi UniuneaSovietică ( U. R. S. S. ), - care se vor afirmadupă a doua mare conflagraţie a lumii- , vormarca evoluţiile consemnate în afacerilemondiale după 1945, fiind principalii actoricare vor performa pe scena internaţională.Coaliţia Naţiunilor Unite, care a fiinţat peparcursul războiului a fost percepută decătre mai mulţi exegeţi ca nefirească,întrucât era compusă din două democraţiioccidentale veritabile, anume S. U. A. şiMarea Britanie, pe de o parte, şi un simbolal totalitarismului de stânga, UniuneaSovietică, pe de altă parte. Numai dorinţa şiinteresul de a îngenunchea maşina de războigermană, care părea invincibilă, adusese pecele trei puteri cu regimuri complet diferiteîn aceeaşi tabără. După îndeplinireadezideratului comun, zilele alianţei deconjunctură erau numărate.Datorită secătuirii, epuizării şidevastării în conflict a Angliei şi a Franţei,la nivel mondial responsabilităţile vor fipreluate aproape integral de către S. U. A.şi U. R. S. S.. [Milza, P. , Berstein, S. ,Istoria secolului XX. Lumea între război şipace 1945 - 1973 , Editura Bic ALL,Bucureşti, 1998, Traducere Marius Ioan,vol. II, p. 144]. Aşadar, coaliţia NaţiunilorUnite s-a destrămat după conflictulAfter the end of World War II,which resulted in the defeat of NaziGermany, one can assist to a shift frombipolarism to multipolarism ininternational relations. The two greatpowers, United States and the SovietUnion (USSR), - which will distinguishthemselves after the second worldconflagration - will mark the developmentsrecorded in world affairs after 1945, beingthe main actors who will perform on theinternational scene. The Coalition of theUnited Nations, which existed during thewar was seen by several historians asunnatural, since it was composed of twogenuine Western democracies, namely U.S. A. and the United Kingdom, on the onehand and a symbol of leftisttotalitarianism, the Soviet Union, on theother. Only the desire and interest indefeating German war machine, whichseemed invincible, had brought those threepowers with completely different politicalregimes in the same alliance. After thecarrying out of the common desideratumthe days of the alliance were counted.Because of exhaustion and devastation ofEngland and France during the conflict,global responsibilities will be taken overalmost entirely by U. S. A. and U. S. S. R..[Milza, P. , Berstein, S. , History of the XXcentury. The world between war andpeace, 1945 - 1973, Bic ALL Publishing,Bucharest, 1998, Ion Marius Translation,vol II, p. 144]. So the coalition of theAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200891

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008mondial, cele două mari puteri situându-sepe poziţii de forţă. Cuvântarea fostuluiprim-ministru britanic Winston Churchill,ţinut la 5 martie 1946 la UniversitateaFulton, din Missouri, cunoscută înistoriografie şi ca discursul cortinei de fierşi replica liderului sovietic IosifVisarionovici Stalin au marcat originile aceea ce s-a numit războiul rece. Churchill s-a arătat neliniştit în privinţaexpansionismului sovietic, manifestat cupregnanţă prin instalarea unor guvernecomuniste marionete în toate stateleocupate de către Armata Roşie, ca şi înzona sovietică a Germaniei. El pleda pentruperpetuarea alianţei dintre S. U. A. şiCommonwealthului britanic, pentru apreîntâmpina ameninţarea potenţialăreprezentată de sovietci. [Kissinger, H. ,Diplomaţia, Editura BIC ALL, Bucureşti,1998, Traducere: Mircea Ştefancu, RaduParaschivescu, p. 388]. Reacţia liderului dela Kremlin nu s-a lăsat aşteptată, Stalinacuzându-l pe Churchill că doreşte săprovoace un nou război şi comparându-lchiar cu Hitler. [Fontaine, A. , Istoriarăzboiului rece. De la Revoluţia dinOctombrie la războiul din Coreea 1917 –1950, Editura Militară, Bucureşti, 1992,Ediţie îngrijită, traducere şi note de GeorgePotra şi Delia Răzdolescu, vol . II, pp. 27-28]. Va începe o lungă perioadă de conflictmocnit, în cursul căreia au existat şi câtevacrize violente, parte din ele periferice,denumite astfel deoarece au avut loc laperiferia sistemului internaţional bipolar,cei doi coloşi mondiali neconfruntându-seîn mod direct.Pe scurt, războiul rece a reprezentato înfruntare nonmilitară în sensul că nu aexistat un conflict militar de mari proporţiişi direct între cele două blocuri, celoccidental şi democratic, dominat de cătreS. U. A şi cel comunist, al cărui hegemon afost Uniunea Sovietică. Dar războiul rece aavut şi conotaţie militară dacă ne găndim laasidua cursă a înarmărilor pe care a generato.Războiul rece a antrenat douăgrupuri de state cu ideologii şi sistemeUnited Nations disintegrated after theworld war, the two great powers weresituated on positions of force. The speechof former British Prime Minister WinstonChurchill, held on 5 March 1946 at FultonUniversity, Missouri, known inhistoriography as iron curtain speech andthe reply of Soviet leader IosifVisarionovici Stalin marked the origins ofwhat was called Cold War. Churchill wasworried regarding Soviet expansion clearlymanifested through the installation ofcommunist puppet governments in allstates occupied by Red Army, as in theSoviet zone of Germany. He advocated theperpetuation of the alliance between U. S.A. and British Commonwealth, to preventthe potential threat represented by SovietUnion. [Kissinger, H. , Diplomacy, BICALL Publishing, Bucharest, 1998,Translation: Mircea Ştefancu, RaduParaschivescu, p. 388]. Reaction from theKremlin leader has not been waited a longtime. Stalin accused Churchill that hewanted to provoke a new war and evencompared him with Hitler. [Fontaine, A.,History of the Cold War. From OctoberRevolution to the war in Korea 1917 -1950, Military Publishing, Bucharest,1992, edition wake, translation and notesby George and Delia Răzdolescu Potra,vol. II, pp 27-28]. It will begin a longperiod of latent conflict, during whichthere were several violent crisis, some ofthem peripherical, named like this becausethey took place at the periphery of bipolarinternational system. There was no directconfrontation between the two greatpowers of the world.In short, the Cold War represented anon-military confrontation, in the sensethat there was no direct military conflictbetween the two blocks, the Western anddemocratic block, dominated by U. S. Aand the communist one, whose hegemonicpower was the Soviet Union. But the ColdWar had a military character and if wethink of the important arms race.Cold War has involved two groupsof countries with ideology and politicalAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200892

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008politice şi economice totalmente opuse, pede o parte sistemul occidental, carepromova valorile democratice, diversitateapolitică, pluripartidismul, libertateaindividuală, drepturile cetăţeneşti, oeconomie bazată pe libera concurenţă, iarpe de altă parte sistemul comunist, impusde către U. R. S. S. democraţiilor popularedin Europa Centrală şi de Est, dealtminteristate satelite aduse la supunere prinintermediul dublului proces de sovietizareşi satelizare. În acestea din urmă,monopartidismul din viaţa politică a dus laconfundarea premeditată a partidului custatul. Drepturile individuale eraurespectate doar la modul declarativ înrealitate fiind flagrant încălcate. Asuprapopulaţiei greu încercate de privaţiuni,opresiunea, teama şi teroarea erauexercitate şi întreţinute constant de către opoliţie politică, care constituia stâlpul denădejde al tuturor regimurilor totalitareindiferent de orientare şi care în blocul estica purtat diferite denumiri dar menirea sa eraaceeaşi ( NKVD şi GPU, în U. R. S. S. subStalin; Securitatea Poporului şi apoiSecuritatea Statului în România; STASSI înGermania de Est, AVH în Ungaria etc).Sistenul comunist a instituit o economiecentralizată şi planificată, de tip închis,autarhic şi etatist, anihilând prin coerciţieproprietatea şi iniţiativa privată. Înconcepţia lui Raymond Aron, ar exista cincielemente principale care definesc regimultotalitar: 1. un partid deţine monopolulactivităţii politice; 2. partidul monopolisteste animat sau este înarmat cu o ideologie,căreia îi conferă o autoritate absolută şicare, prin urmare, devine adevărul oficial alstatului; 3. pentru a răspândi acest adevăroficial, statul îşi rezervă la rândul său undublu monopol, monopolul mijloacelor deconstrângere şi pe cel al mijloacelor deconvingere, în vreme ce ansamblulmijloacelor de comunicare, presă, radio,televiziune este condus şi comandat decătre stat şi de către cei care îl reprezintă; 4.majoritatea activităţilor economice şiprofesionale sunt controlate de către stat,devnind într-un fel parte integrantă aand economic systems totally opposed, onthe one hand Western system, whichpromoted democratic values, politicaldiversity, more parties in political life,individual freedom, human rights, aneconomy based on free competition and onthe other hand, the communist system,imposed by the U. S. S. R. , in fact populardemocracies of Central and Eastern EuropeHowever, in fact satellite states whichadopted Soviet political and institutionalpattern and were brought to obedience. Inthis kind of states, there was a singlepolitical party and this party meant thestate. Individual rights were respected justtheoretically and declaratory. In reality,they were flagrantly violated. Theoppression, fear and terror were constantlyexercised and maintained by a politicalpolice, which constituted the useful andtrustful instrument of all totalitarianregimes regardless of orientation. In theEastern block the political police woredifferent names but the way of action wasthe same ( NKVD and GPU, in the USSRunder Stalin’s rule, People's Security andlater Security of the State or simplySecuritate in Romania; STASSI in EastGermany, AVH in Hungary etc.). TheCommunist system has set up a centralizedplanned economy, a closed, autarchic,using coercion to annihilate ownership andprivate initiative. In the design ofRaymond Aron, there are five mainelements that define the totalitarianregime: 1. party holds monopoly ofpolitical activity; 2. monopolist party isanimated or is armed with an ideology,which gives it an absolute authority andwhich, therefore, the truth becomes theofficial truth of the state; 3. to spread thisofficial truth, the state reserves a doublemonopoly, the monopoly of the means ofcoercion and the means of persuasion,while the entire means of communication,press, radio, television are headed andordered by the state and by those whorepresent the state; 4. most professionaland economic activities are controlled bystate becoming in a way an integral part ofAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200893

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008statului, iar dat fiind faptul că statul esteinseparabil de ideologia sa, aceste activităţisunt parte integrantă a adevărului oficial; 5.dat fiind că orice activitate va deveniactivitate de stat şi fiindcă va fi supusăideologiei, o eroare comisă în cadrul uneiactivităi economice şi profesionale estesimultan o greşeală ideologică, de aicirezultând o politizare, o transfigurareideologică a tuturor erorilor posibile aleindivizilor şi prin urmare, o teroare atâtpoliţienească cât şi ideologică. [Aron, R. ,Democraţie şi totalitarism, Editura AllEducational, Bucureşti, 2001, Traducere deSimona Ceauşu, pp. 212 – 213]. RaymondAron defineşte în antiteză cele două tipuride regimuri, democratice, specifice bloculuivestic şi totalitare specifice bloculuisovietic: pe de o parte, avem concurenţa,constituţionalismul, pluralismul grupurilorsociale şi statul partidelor, iar pe de altăparte, monopolul, revoluţia, absolutismulbirocratic şi statul partizan, care mai estedenumit şi statul ideologic. [Carpinschi, A., Doctrine politice contemporane, EdituraMoldova, Iaşi, 1992, p. 55 – 56].Aşadar, războiul rece s-a desfăşuratpe tărâm politic, economic, ideologic, alcursei înarmărilor. La 22 februarie 1946,George F. Kennan, însărcinatul cu afaceri alAmbasadei Statelor Unite la Moscova arealizat o amplă analiză a politicii sovietice,documentul intitulat în mod sugestiv LongTelegram fiind unul dintre actelefundamentale ce conturează cadrele politiciide containment, care ad -literam ar însemnastăvilire, îndiguire, barare. Washingtonulavea ca misiune stăvilirea expansiuniicomunismului de tip sovietic. PotrivitTelegramei Lungi a diplomatului american,politica externă sovietică îşi avea surseleadânci în însăşi sistemul sovietic, fiind unamalgam de zel ideologic comunist şiexpansionism ţarist de modă veche. Stalinprivea puterile occidentale ca iremediabilostile. Din timpuri imemoriale, Imperiulţarist rus a urmărit să îşi extindă teritoriul.Au încercat să îşi impună şi săpermanentizeze dominaţia asupra Poloniei.Petrogradul a considerat Bulgaria în sferathe state, and given that the state isinseparable from its ideology, theseactivities are an integral part of the officialtruth, 5. Given that any activity willbecome activity of state and will be subjectof ideology, an error committed as part ofan economic and professional activity issimultaneously an ideological mistake,resulting in a politicizing, an ideologicaltransfiguration of all possible errors ofindividuals and consequently, a terror bothpolice and ideological. [Aron, R. ,Democracy and totalitarianism, AllEducational Publishing House, Bucharest,2001, Translated by Simona Ceauşu, pp212 to 213]. Raymond Aron definedantithetically the two types of regimes,democratic, western and that specific tototalitarian Soviet Bloc: on the one hand,we have competition, constitutionalism,pluralism of social groups and state parties,and on the other hand, monopoly,revolution, bureaucratic absolutism and thepartisan state, which are also known as theideological one. [Carpinschi, A. , Thecontemporary political Doctrine,Publishing Moldova, Iasi, 1992, p. 55 to56].Thus, the Cold War had a political,economic, ideological character. On 22February 1946, George F. Kennan therepresentative with business of the UnitedStates Embassy in Moscow has made anextensive analysis of Soviet policy. Thedocument called the Long Telegram issuggestive because it frameworks thecontainment policy that would meanstăvilire, îndiguire, barare. The authoritiesfrom Washington had the mission tocontain the expansion of Soviet - stylecommunism. According to Long Telegramof the U.S. diplomat, Soviet foreign policyhad its sources deep in the Soviet systemitself, being an amalgam of communistideology and old - fashioned tsaristexpansionism. Stalin considered Westernpowers as irremediably hostile. Fromimmemorial time, Russian Empire of thetsars has sought to expand its territory. Ittried to impose and make eternal itsAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200894

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008sa de influenţă [Kissinger, H. , op. cit. , pp.393 – 394] şi a căutat să obţină autoritateaasupra unor puncte strategice precumStrâmtorile Bosfor şi Dardanele şi oraşulConstantinopol, fosta capitală a ImperiuluiOtoman. Autorităţile americane trebuiau săfie pregătite pentru o luptă dificilă şi deuzură, întrucât obiectivele şi principiilecelor două superputeri ale sistemuluiinternaţional nu se puteau pune în vreun felde acord.Un document încă şi maisemnificativ pentru teoretizareaconceptului de containment a fost articolulpublicat în 1947 în revista Foreign Affairsşi semnat X, autorul său fiind de faptacelaşi George Kennan. Articolul s-aintitulat The Sources of Soviet Conduct, încare explică faptul că ostilitatea faţă dedemocraţii era inerentă naturii structuriiinterne sovietice în faţa căreia politicileconciliatorii occidentale erau lipsite deeficienţă. ( Ibidem, pp. 398-399). În opinialui Kennan, care în calitate de fost diplomatla Moscova luase contact la faţa locului şicunoştea realităţile sovietice, elementulprincipal al întregii politici americane faţăde U. R. S. S. trebuie să fie o îndiguire petermen lung, răbdătoare dar fermă şiurmărind cu atenţie tendinţele expansionisteale Uniunii Sovietice. Acesteia era necesarsă i se opună o puternică forţă „în oricepunct în care îşi vor arăta semnele voinţeide a încălca interesele unei lumi paşnice şistabile.” ( Boniface, P. , Relaţii Est – Vest1945 – 1991, Institutul European, Iaşi,1999, p. 13. ) Aşadar, prin doctrina decontainment, S. U. A. nu vor încerca să-iforţeze pe sovietici să se retragă din ţărilesovietizate şi satelizate. Uniunea Sovieticătrebuia împiedicată să îşi extindă influenţaşi în alte zone importante. Prin urmare,misiunea Statelor Unite era aceea de a seopune oricărui nou progres sovietic subaspectul influenşei politice.Războiul civil din Grecia, în care s-au confruntat forţele comuniste şi celeregaliste, - susţinute de către armataengleză- , a stat la baza doctrinei Truman [Fontaine, A. , op. cit. , p. 46], cea dintâidomination over Poland. Petrogradconsidered Bulgaria in its sphere ofinfluence [Kissinger, H. , op. cit. , pp. 393to 394] and sought to gain authority oversome strategic points such as Straits Bosforand Dardanelles and the city ofConstantinople, the capital of the formerOttoman Empire. The U.S. had to beprepared for a difficult and wear fight,since the objectives and principles of thetwo superpowers of the internationalsystem could not put in any kind ofagreement.A document even more significantto explain concept of containment was anarticle published in 1947 in Foreign Affairsreview. This article was signed X, but itsauthor was actually the same GeorgeKennan. Kennan entitled the article TheSources of Soviet Conduct, which explainsthe fact that hostility towards democracywas inherent in the nature of Sovietinternal structure before which theconciliators Western policies were lackingefficiency. (Ibid, pp 398-399). As adiplomat in Moscow, Kennan was the manwho knew the best Soviet realities. Theelement of the entire U. S. policy towardsU. S. S. R. had to be a long - termcontainment, patient but firm and watchingcarefully expansionist trends of the SovietUnion. It was necessary to oppose toRussians a strong power "at any point inwhich they will show signs of willingnessto violate the interests of a peaceful andstable world." (Boniface, P. , Westrelations - West 1945 - 1991, TheEuropean Institute, Iaşi , 1999, p. 13.)Thus, S. U. A. will not try to force theSoviets to withdraw from the countrieswhich were in their spheres of influence.Soviet Union had to be prevented fromexpanding their influence in otherimportant areas. Therefore, the mission ofthe United States was to oppose any newextension of Soviet political influence.Civil war from Greece, in whichCommunist and royal forces wereinvolved- the latter backed by the Englisharmy- , constituted the base for TrumanAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200895

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008manifestare pe continentul european apoliticii americane de îndiguire, confruntatăcu tendinţa de extindere a comunismului.Comuniştii au fost sprijiniţi de către uneledin statele satellite ale Moscovei precumBulgaria, Iugoslavia şi Albania.În S. U. A. , evoluţiile în plan internpăreau favorabile desfăşurării unei politiciexterne mai enrgice. În ianuarie 1947,secretarul de stat James Byrnes a fostînlocuit de către generalul George Marshall.[ Duroselle, J. B. , Histoire diplomatique de1919 à nos jours, Paris, 2001, p. 467]. Şinoul preşedinte al S. U. A. , Harry Trumanînlocuitorul lui Franklin Delano Rooseveltîncă din 1945 s-a dovedit a fi mult mai activîn domeniul extern şi foarte important, maipuţin concesiv şi mai intransigent decâtpredecesorul său. Peter Calvocoresi afirmăcă prin doctrina Truman Statele Unite aupreluat rolul Marii Britanii de a sprijiniGrecia şi Turcia şi l-au raţionalizat întermeni anticomunişti. [Calvocoresi, P. ,Politica mondială după 1945, Editura Allfa,Bucureşti, 2000, p. 198]. Totodată, deciziadin martie 1947 de sprijinire materială aGreciei şi Turciei, cunoscută drept doctrinaTruman, a anticipat planul Marshall derefacere a economiei europene cu fonduriamericane, care a survenit la doar trei lunimai târziu şi care s-a înscris în aceleaşidemersuri de a evita ca Europa de Vest săcadă pradă comunismului.La sfârşitul anului 1946 şi laînceputul lui 1ui 1947, Marea Britaniedispunea în Grecia de un număr de 40.000de oameni şi care furniza atât guvernului dela Atena cât şi celui de la Ankara opreţioasă asistenţă de factură militară şifinanciară. În februarie 1947, americanii şibritanicii s-au pus de acord că din punct devedere militar şi strategic, Grecia şi Turcianu ar trebui lăsate să intre în sfera deinfluenţă a Moscovei. [www. trumanlibrary.org, Summary of telegrams from Greece,Poland and the USSR, February 25, 1947].Curând, Cabinetul englez a adus lacunoştinţa Washingtonului că în scurt timpva fi obligat să renunţe la programul său deajutorare financiară şi economică a Grecieidoctrine [Fontaine, A. , op. cit. , p. 46],which was the first manifestation of theAmerican containment policy on theEuropean continent. It faced the expansionof Communism. The Communists weresupported by some of Moscow's satelliteStates, as Bulgaria, Yugoslavia andAlbania.In U. S. A. , internal developmentsseemed favourable to deployment of aforeign policy more determined. In January1947, Secretary of State James Byrnes wasreplaced by General George Marshall.[Duroselle, J. B. , Histoire diplomatique de1919 à nos jours, Paris, 2001, p. 467]. Thenew president of the U. S. A. , HarryTruman, who replaced Franklin DelanoRoosevelt in 1945, proved to be moreactive in the field of external and veryimportantly, more intransigent than hispredecessor. Peter Calvocoresi states thatthe United States took over the role of theUnited Kingdom to help Greece andTurkey and they have rationalized it in anti- Communist terms. [Calvocoresi, P. , TheWorld Politics after 1945, AllfaPublishing, Bucharest, 2000, p. 198].Meanwhile, the decision of March 1947which provided material support to Greeceand Turkey, known as Truman Doctrine,anticipated the Marshall plan for recoveryof European economy with U.S. funds.This plan, adopted three months laterjoined the actions designed to avoid thefall of the Western Europe underCommunist rule.At the end of 1946 and early in1947, the UK had a number of 40,000people in Greece and provided a valuablemilitary and financial assistance to thegovernment from Athens and Ankara. InFebruary 1947, Americans and Britishwere put agree that from military andstrategic point of view, Greece and Turkeyshould not be allowed to enter the sphereof influence of Moscow. [ www.trumanlibrary. org, Summary of telegramsfrom Greece, Poland and the USSR,February 25, 1947].Soon, the English Cabinet broughtAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200896

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008şi că trupele sale vor fi retrase începând culuna martie 1947. În aceste condiţii,Secretarul de Stat al SUA, generalul GeorgeMarshall, a primit un apel disperat dinpartea cabinetului grec, apel care solicitaasistenţă financiară, economică şi experţiamericani. În opinia Atenei, ajutorulamerican era vital pentru ca independenţastatală a Greciei să fie prezervată. Greciareclama de urgenţă sprijinul american dinpricina lipsei stringente pe care populaţiacivilă o resimţea în privinţa alimentelor,combustibilului şi îmbrăcămintei. Obţinereaacestor bunuri era indispensabilă pentruinstaurarea liniştii şi securităţii interne,condiţie sine qua non a refacerii economiceşi politice. Mai mult, autorităţile greceşti aureclamat din partea S. U. A. un personaladministrativ, economic şi tehnicspecializat. [Idem, Suggested Draft of thePresident’s message to the Congress on theGreek Situation, March 7, 1947]. Anglia nua mai fost în măsură să susţină nici suportuleconomic şi financiar al Turciei apelând laS. U. A. şi în privinţa acestei ţări.Grecia şi Turcia constituiau teritoriicu importanţă geo-strategică sporită, iarsituaţia dificilă a Greciei a fost accentuatădin pricina instabilităţii politice interne.De aceea, preşedintele americanHarry Truman cerea Congresului să ofereexecutivului suficientă autoritate pentru aextinde ajutorul şi asupra Turciei. [Ibidem].Nevoia punerii în practică a politicii destăvilire se făcea simţită aşadar şi înprivinţa Turciei, o ţară aflată înproximitatea Greciei din punct de vederegeografic. Am putea afirma că avem de aface în acest sens cu încercarea de punere înpractică a unei teorii a dominoului avant lalettre, teorie enunţată ulterior de JohnFoster Dulles şi aplicată în cazulPeninsulei Indochina. Teoria dominouluipreciza că intrarea unui stat sub controlsovietic putea antrena căderea unui alt statvecin sub influenţa Moscovei, precumpiesele unui joc de domino. Tocmai deaceea, cucerirea puterii de către comuniştiîn Grecia putea avea repercusiuni negativeîn ceea ce priveşte Turcia şi Orientulto the attention of Washington that shortlySoon, the Cabinet English brought to theattention of Washington that will shortlybe forced to give up its program offinancial and economic aid to Greece andthat its troops will be withdrawn sinceMarch 1947. In these circumstances, theSecretary of State of the U.S. GeneralGeorge Marshall, had received a desperatecall from the Greek cabinet, call requestingfinancial, economic assistance andAmerican experts. In the opinion ofAthens, American aid was vital for thepreservation of the Greek independence.Greece asked an immediate assistancebecause of the lack of food, fuel andclothing. Getting these goods was essentialfor the establishment of peace and internalsecurity, a sine qua non condition ofeconomic and political recovery.Furthermore, the Greek authorities havecomplained about the U. S. A.administrative, economic and technicalexperts. [Idem, Suggested Draft of thePresident's message to the Congress on theGreek Situation, March 7, 1947]. Englandwas not any longer able to sustaineconomic and financial support of Turkeycalling on U. S. A. in this country too.Greece and Turkey constitutedterritories with increased geo-strategicimportance, and the difficult situation ofGreece has been accentuated because ofinternal political instability.Therefore, U.S. President HarryTruman asked Congress to provide enoughauthority to executive to extend aid forTurkey. [Ibid]. The need to implement thepolicy of containment was also feltregarding Turkey, a country locatedgeographically in the proximity of Greece.One could say that there is an attempt toput into practice a theory of domino beforethe letter, the theory set out later by JohnFoster Dulles and applied in case ofIndochina Peninsula. The theory of dominopredict that the entry of a state underSoviet control could lead to the fall ofanother neighboring state under theinfluence of Moscow, such as parts of aAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200897

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Apropiat, iar S. U. A. , prototip aldemocraţiei occidentale aveau datoria să seopună prin susţinerea materială a ţărilorsusceptibile să intre în orbita Kremlinului.După cum apreciază HenryKissinger [Kissinger, H. , op. cit. , p. 397]în discursul său adresat Congresului,preşedintele Truman are o viziunewilsoniană asupra realităţilor punând înopoziţie două moduri de viaţă, un mod deviaţă bazat pe voinţa majorităţii, instituţiilibere, guvern reprezentativ, libertateaexprimării şi a religiei, dreptul de rezistenţăla opresiunea politică. Celălalt mod de viaţăeste fundamentat pe impunerea voinţei uneiminorităţi asupra majorităţii, pe controlulpresei şi a altor mijloace de comunicare decătre o minoritate, pe teroare şi peoprimare. Erau aşadar puse în evidenţăcâteva dintre caracteristicile primordiale aleregimurilor democratice, deosebite completde cele ale regimurilor totalitare de extremastângă. Harry Truman a acuzat UniuneaSovietică de încălcarea promisiunii asumatela Ialta cu privire la organizarea de alegerilibere şi corecte şi crearea de instituţii şiguverne democratice şi reprezentative înţările aflate în sfera sa de influenţă. Numaică noţiunile de democraţie şi democraticerau percepute complet diferit la Moscovaşi la Washington. Statele Unite, socoteapreşedintele Truman, “trebuiau să susţinăpopoarele libere care rezistă tentativelor desubjugare ale unor minorităţi saupresiunilor din afară [...]. Cred că trebuie săajutăm popoarele libere să îşi clădeascădestinele după cum doresc.” [ www.trumanlibrary.org, Rough Draft of thePresident’s message to Congress in regardto Greece, March 9, 1947]. Pe de altă parte,considera că sărăcia, mizeria şi foameteaconstituiau terenul propice pe care seputeau dezvolta germenii totalitarismului.Doctrina Truman, expusăCongresului american în 12 martie 1947,preconiza acordarea unui ajutor de 250milioane de dolari Greciei şi 150 milioanede dolari Turciei. Cele două camere vorvota cu o largă majoritate proiectul de lege,iar ulterior, la 22 mai 1947, preşedintelegame of dominoes. That is why, theconquest of power by the Communists inGreece could have negative repercussionsregarding Turkey and the Near East. U. S.A. , the prototype of Western democracyhad a duty to oppose by supporting thecountries susceptible to enter orbit ofKremlin.As Henry Kissinger appreciates[Kissinger, H. , op. cit. , p. 397] in hisspeech addressed to Congress, PresidentTruman has an wilsonian vision of therealities because he put in opposition twoways of life, a way of life based on the willof the majority, free institutions,representative government, freedom ofexpression and religion, the right to resistpolitical oppression. The other way of lifeis founded on the imposing of the will of aminority over the majority, the control ofthe press and of other means ofcommunication by a minority, terror andoppression. Some of the primarycharacteristics of democratic regimes weretherefore emphasized, being completelydistinct of those of totalitarian regimes ofthe left extreme. Harry Truman accusedSoviet Union because it did not respect thepromises assumed at Yalta, regarding theorganization of free and fair elections andthe creation of democratic institutions andrepresentative governments in thecountries from its sphere of influence. Butthese concepts of democracy anddemocratic were perceived differently inMoscow and in Washington. The UnitedStates, as President Truman considered,"had to support free peoples which resistattempts of domination of minorities oroutside pressures [...]. I think we shouldassist free peoples to build their destiniesas they wish."[www. trumanlibrary. org,Rough Draft of the President's message toCongress in regard to Greece, March 9,1947]. On the other hand, he consideredthat poverty, hunger and dirt constitutedproper land that could grow germstotalitarianism.Truman Doctrine, exposed to U.S.Congress on 12 th March 1947, foresaw anAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200898

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008promulga legea care aşeza Statele Unite înavangarda luptei anticomuniste în lume. Cutoată infuzia puternică de capital şi materialamerican, războiul civil în Grecia nu aîncetat din pricina mişcării de guerillă arebelilor comunişti până la începutul lui1948, când Stalin a înţeles că nu juca ocarte câştigătoare şi a ordonat autorităţiloriugoslave să pună capăt oricărui sprijin. Unan mai târziu, înaltul comandament alarmatei regale, organizat cu strânsacolaborare a misiunii militare americane,condusă de către generalul Van Fleet, va fiinvestit cu puteri excepţionale.Conducătorul iugoslav Iosip Broz Tito,anatemizat între timp de către Cominform,a decis în iulie 1948 închiderea frontierei şisistarea definitivă a ajutoarelor pentruinsurgenţii de extremă stânga, care vorcapitula în 1949, unii dintre ei refugiindu-seîn Bulgaria şi Albania. ( Fontaine, A. , op.cit. , pp. 51-53; Duroselle, J. B. , op. cit. , p.468)Doctrina Truman reprezintă ceadintâi şi una dintre cele mai semnificativemanifestări ale politicii americane decontainment, care se va aplica şi pecontinentul asiatic în timpul războiului dinCoreea ( 1950 – 1953).Abstract: Truman’s Doctrine(1947) – expression of the containmentpolicy of the UnitedStates of AmericaTruman’s Doctrine is the first andone of the most important manifestations ofthe containment policy of the United Statesof America. U. S. A. wanted to prevent themarch of the Communism in Europe and inthe world. George Kennan was the authorof the theory of containment, explained inhis Long Telegram and in his article calledThe Sources of Soviet Conduct. Truman’sDoctrine stipulated a financial and materialaid for Greece and Turkey. These twocountries had to resist the trials of theCommunists to reach the power. TheAmerican president said there were twocompletely different ways of life: one wayof life was based upon the will of theaid of 250 million U.S. dollars for Greeceand an aid of 150 million U.S. dollars toTurkey. The two Chambers of theCongress will vote with a large majoritythe draft bill, and subsequently on 22 May1947, the President promulgated the lawwhich placed the United States in thevanguard of the fight against Communism.Despite the infusion of American moneyand material the American civil war inGreece is not terminated because of themovement of guerilla of the communistrebels until early 1948. Then Stalinunderstood that he did not play a winningcard and ordered authorities fromYugoslavia to give up any support. A yearlater, the high command of the royal army,organized with the close collaboration ofU.S. military mission, led by General VanFleet, will be invested with exceptionalpowers. Yugoslav Leader Iosip Broz Tito,meanwhile condemned by Cominform,decided in July 1948 closure of the borderand final stop aid to insurgents of leftextreme, which will surrender in 1949. Afew of them went in Bulgaria and Albania.(Fontaine, A., op. cit., pp 51-53; Duroselle,JB, op. cit., p. 468).Truman Doctrine is the first andone of the most significant manifestationsof the U.S. containment policy, which willbe also applied on the Asian continentduring the Korean War (1950 to 1953).Abstract: Truman’s Doctrine(1947) – expression of the containmentpolicy of the UnitedStates of AmericaTruman’s Doctrine is the first andone of the most important manifestations ofthe containment policy of the United Statesof America. U. S. A. wanted to prevent themarch of the Communism in Europe and inthe world. George Kennan was the authorof the theory of containment, explained inhis Long Telegram and in his article calledThe Sources of Soviet Conduct. Truman’sDoctrine stipulated a financial and materialaid for Greece and Turkey. These twocountries had to resist the trials of theAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/200899

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008majority, being distinguished by freeinstitutions, representative government, freeelections, guarantees of individual liberty,freedom of speech and religion and freedomfrom political oppression. The second wayof life was based upon the will of aminority forcibly imposed upon themajority. It relied upon terror andoppression, a controlled press and radio,fixed elections and the suppression ofpersonal freedoms.Communists to reach the power. TheAmerican president said there were twocompletely different ways of life: one wayof life was based upon the will of themajority, being distinguished by freeinstitutions, representative government, freeelections, guarantees of individual liberty,freedom of speech and religion and freedomfrom political oppression. The second wayof life was based upon the will of aminority forcibly imposed upon themajority. It relied upon terror andoppression, a controlled press and radio,fixed elections and the suppression ofpersonal freedoms.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008100

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008FILOSOFIE SIDEMOCRAŢIE - RORTY ŞIALTERNATIVAPRAGMATISTĂPHILOSOPHIE ETDÉMOCRATIE - RORTY ETL’ALTERNATIVEPRAGMATISTECuteanu Cerasel, Asistent Univ. Dr.Universitatea « ConstantinBrancusi« din Tg-JiuCuteanu Cerasel, Assistantuniversitaire Dr.Université « Constantin Brancusi»de Tg-JiuRésuméDepuis l’illuminisme, on peutidentifier une liaison entre la philosophie(moderne) et le fanatisme que lepragmatisme met en évidence. Lefanatisme est une notion cohérente avecl’idée de vérité – correspondence, c’estpourquoi la corrélation entre philosophieet fanatisme se fait par rapport al’épistémologie. On fait appel au-dessousà la philosophie de Rorty, et son approcheantifondationneletantireprésentationaliste pour justifier laconception deweyenne, en vertue delaquelle la politique s’impose sur laphilosophie.Rorty est d’accord avec Dewey que lepragmatisme est la philosophie de ladémocratie (PSH, 24); il suggere qu’onpeut, en politique, “substitute hope forthe sort of knowledge which philosophershave usually tried to attain” (ibidem).1. Importanţa lui Richard RortyDe ce este Rorty important pentru istoriafilosofiei ?Rorty a avut o influenţă esenţială înRésuméDepuis l’illuminisme, on peutidentifier une liaison entre la philosophie(moderne) et le fanatisme que lepragmatisme met en évidence. Le fanatismeest une notion cohérente avec l’idée de vérité– correspondence, c’est pourquoi lacorrélation entre philosophie et fanatisme sefait par rapport a l’épistémologie. On faitappel au-dessous à la philosophie de Rorty,et son approche antifondationnel etantireprésentationaliste pour justifier laconception deweyenne, en vertue de laquellela politique s’impose sur la philosophie.Rorty est d’accord avec Dewey que lepragmatisme est la philosophie de ladémocratie (PSH, 24); il suggere qu’on peut,en politique, “substitute hope for the sort ofknowledge which philosophers have usuallytried to attain” (ibidem).1. L’importance de Richard RortyPourquoi Rorty est-il important pourl’histoire de la philosophie?Rorty a eu une influence essentielle dans latransformation du pragmatisme en une traditionphilosophique occidentale (Eduardo MendietaAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008101

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008transformarea pragmatismului într-o tradiţiefilosofică occidentală (Eduardo Mendieta –“Take care of freedom and truth will takecare of itself. Interviews with R. Rorty”)E. Mendieta observă că Rorty nu şi-a propussă reformeze filosofia, ci mai ales, s-otranforme, aceasta fiind unica ipostază încare filosofia ar mai putea să influenţezetransformarea lumii. Este, de asemenea,evident că filosofia trebuie să înceteze a selăsa păcălită de misiunea sa regală, numaiastfel putând să se transforme. Rortycontribuie, astfel, la ceea ce se numeştedezvrăjirea lumii, lucru care echivalează cuo invitaţie la ironism, deci la a renunţa larealismul metafizic.2. Antifundationalism şi DemocraţieAntifundaţionalismul insistă asupraunei interdependenţe între progresul la nivelcognitiv şi toleranţa la nivel social; dincolode aceasta, neputându-se niciodată ajunge lafull stop în procesul cognitiv – în condiţiileîn care totul se schimbă într-o manierăkuhniană, este nevoie de toleranţă faţă detoate răspunsurile posibile.Democraţia este coerentă cu o filosofie maipuţin fanatică din punct de vedereepistemologic – acesta este, de altfel, unuldintre motivele pentru care atitudineafundationalistă, de tip Descartes, Locke sauKant, adică obsesia pentru adevărul de tipcertitudine - conduce la scepticism.Pragmatişti, ca Dewey, au încercat „sădevieze atenţia de la etern către viitor, astfeltransformând filosofia într-un instrument alschimbării mai degrabă decât într-unul deconservare”. (PSH, 29).Rezultatul este că certitudinea este înlocuităde speranţă şi progres (ce respectă ideeapopperiană a cunoaşterii ca proces încontinuu progres, şi mereu falsificabilă). Înceea ce-l priveste pe Rorty, filosofulinterpretează această vânare a certitudinii camodalitate de a evada din lume (PSH, 33).Există, în filosofia contemporană, uncurent care se declară favorabil filosofieifundationaliste; astfel, Heidegger şi Adorno– “Take care of freedom and truth will take careof itself. Interviews with R. Rorty”)E. Mendieta observe le fait que Rorty n’a pasvoulu seulement réformer la philosophie, maisla transformer, ceci étant la seule manièredans laquelle la philosophie peut encoretransformer le monde. Il est aussi évident que laphilosophie doit arrêter d’être dupée par samission régale, c’est la seule manière danslaquelle elle peut se transformer.Ce que Rorty essaye de faire c’est contribuer àla dé-divinisation du monde, ce qui invite àl’ironisme, donc à une renonciation au réalismemétaphysique.2. Anti-fondationalisme et DémocratieL’anti-fondationalisme insiste sur uneinterdépendence entre le progrès au niveau dela connaissance et la tolérance au niveau social;comme on ne peut jamais arriver à un «fullstop» dans le procès de la connaissance - toutchangeant d’une maniere kuhnienne- il fautmontrer de la tolérance pour toutes les réponsespossibles.La démocratie est cohérente avec unephilosophie moins fanatique du point de vueépistemologique, voilà une des raisons pourlaquelle l’attitude fondationaliste (Descartes,Locke et Kant) – ça veut dire l’obsession pourla vérité de la certitude - conduit auscepticisme. Les pragmatists, comme Dewey,ont essayé “to shift attention from eternal to thefuture, and to do so by making philosophy aninstrument of change rather than ofconservation” (PSH, 29).Le résultat est que la certitude estremplacée par l’esperance et par le progrès (quirespecte l’idée popperienne de la connaissancetoujours en progrès, toujours falsifiable).En ce qui le concerne, Rorty voit cette “questfor certainty” (demande de certitude) étant une“manière d’échapper du monde”. (PSH, 33)Il y a, dans la philosophiecontemporaine, un courant qui offre support àla philosophie fondationaliste; ainsi, Heideggeret Adorno voyaient une liaison entre lesinstitutions liberales et les fondationalismes desLumières; les premières ne pourraient survivreAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008102

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008vedeau o legătură între instituţiile liberale şifundaţionalismele specifice Iluminismului.Pentru ei, instituţiile nu ar putea supravieţuifără dimensiunea fundationalistă, deşiDewey îi contrazice (ORT, 178).Prestigiosul pragmatist american, cuinfluenţă deosebită asupra lui Rorty,consideră că trebuie pornit de la politicademocraţieşi abia apoi filosoful creeazăfilosofia (ce se croieşte pe politică) . Rawlssusţine perspectiva fundaţionalistă admiţândcă democraţia liberală se impune chiar înabsenţa presupoziţiilor filosofice (ORT,179);aceasta nu necesită un ego fanatic-anistoricabsolutist(care înlocuise pe D-zeu în culturaeuropeană secularizată), ci o ”concepţieasupra sinelui care transpune comunitatea înelement constitutiv al sinelui…”(ORT, 179).Rawls este de acord cu Dewey, în Justice asFairness, că o astfel de societate, ce n-arenevoie de de niciun fel de legitimarefundaţională, nu are nevoie nici de vreun tipde autoritate; acest lucru încurajază sfârşitulideologiei.3. Filosofia3.1.Importanţa acordului intersubiectiv“Necesitatea” toleranţei epistemologice,amintind de cea specifică principiilordemocratice este transparentă în concepţiarortyană - “ nu există un singur mod de a fial lumii, de aceea nu este potrivit a vorbi deo singură mod de a o reprezenta fidel. Înschimb, există multe feluri de a acţionapentru a duce la realizare expectanţeleumane de fericire. Posedarea unei asemeneafericiri nu este ceva distinct de deţinereaunei convingeri justificate; mai degrabă,ultima este un caz special al primei“(PSH,33)Urmându-l pe Dewey, pragmatismul a reuşitsă lase deoparte “scopul comun Grecilor şiIdealiştilor Germani - reprezentarea exactă anaturii intrinseci a realităţii - în favoareaproiectului politic al societăţii libere şiinsistării asupra diversităţii indivizilor înaceasta“(Philosophy and Social Hope, p.sans les dernières, mais Dewey les contredit(ORT, 178). Il considère que premièrementc’est la politique/ la démocratie, et seulementaprès le philosophe crée sa philosophie qui doitêtre cohérente avec la politique. Rawls soutientle point de vue antifondationaliste en admettantaussi que: “liberal democracy can get alongwithout philosophical presuppositions” (ORT179).La démocratie liberale n’a pas besoind’un ego fanatique – anhistorique - absolutiste(lequel avait remplacé Dieu dans la cultureeuropéenne sécularisée), mais plutôt d’une “conception of the self that makes thecommunity constitutive of the self…”(ORT,179).Rawls est d’accord avec Dewey, dans Justiceas Fairness, qu’une pareille société, n’ayantpas besoin d’aucune légitimationfondationaliste, n’a besoin d’aucune autorité;en même temps ceci encourage la fin del’idéologie.3. La Philosophie3.1. L’importance de l’accord intersubjectifLa “nécessité” de la toléranceépistemologique, en souvenant de cellespécifique aux principes démocratiques “ esttransparente dans la conception rortyenne – “…there is no one way the World is, and so no oneway it is to be accurately represented. But thereare lots of ways to act so as to realize humanhopes of happiness. The attainment of suchhappiness is not something distinct from theattainment of justified belief; rather, the latter isa special case of the former”. (PSH, 33)Suivant Dewey, le pragmatisme a réussilaisser de coté “the goal common to the Greeksand the German Idealists (accuraterepresentation of the intrinsic nature of reality)in favor of the political goal of increasingly freesocieties and increasingly diverse individualswithin them”(Philosophy and Social Hope, p.49).Ce qui change c’est le fait que, pour lespragmatistes, le but de la connaissance doit êtrel’utilité et non pas la vérité ; plutôt l’accordAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008103

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/200849).Ceea ce se schimbă este faptul că, pentrupragmatişti, motivaţia cunoaşterii trebuie săfie utilitatea şi nu adevărul – mai degrabăacord intersubiectiv decât certitudinefanatică!Abordarea este epistemologic – democratică,în favoarea acordului intersubiectiv,atitudine coerentă mai degrabă cu speranţa şiprogresul decât cu certitudinea fanatică.3.2. Alternativa pragmatistă şi cele treirăspunsuri ale filosofieiIn “Filosofia ca ştiinţă, metafora şi politică“,articolul iniţial al “Philosophical Papers 2”,intitulat Essais sur Heidegger et autresecrits, Rorty discută cele trei răspunsuri pecare filosofia le poate oferi3.2.1. Răspunsul husserlian (ştiinţific)3.2.2. Răspunsul heideggerian (poetic)3. 2.3. Răspunsul pragmatist (politic)3.2.1. Răspunsul husserlian este comun luiHusserl şi pozitiviştilor; conform acestuia,modelul filosofic este unul ştiinţific. PentruHusserl (Criza ştiinţelor europene şifenomenologia transcendentală), renunţareala filosofia concepută drept cunoaştereuniversală, anistorică şi fundaţională nureprezenta decât “stadiul final al unui procesdezastruos“, intim conectat la atitudinea faţăde ştiinţe (p. 14).3.2.2. Anticipându-l pe cel pragmatist,răspunsul heideggerian este o reacţie larăspunsul ştiinţific, ce înlocuieşte oamenii deştiinţă cu poeţii. Heidegger vedeapragmatismul şi fenomenologiatranscendentală drept “două produse derivatedin tradiţia obiectivistă“, o tradiţie paralelăcu supremaţia ştiinţelor pozitive din timpulmodernităţii.3.2.3. Pragmatistul e în special interesat de“toţi aceia care se străduiesc să asigure viaţaşi securitatea semenilor“ (p.13). Aceştia suntintersubjectif que la certainté fanatique!L’approche est, épistologiquement parlant,démocratique - en faveur de l’accordintersubjectif, ce qui va mieux avec espéranceet progrès que certitude fanatique.5.2. L’alternative pragmatiste et les trois finsde la philosophieD’après « La Philosophie comme science,métaphore et politique, qui est l’article ouvrantles “Philosophical Papers 2”, intitulés “Essaissur Heidegger et autres écrits”, Rorty discute detrois réponses que la philosophie peut offrir :3.2.1. La réponse huserlienne (scientifique)3.2.2. La réponse heideggerienne (poétique)3. 2.3. La réponse pragmatiste (politique)3.2.1. La réponse huserlienne est commune àHusserl et aux positivistes; selon lequel, lemodèle de la philosophie est scientifique. PourHusserl (La crise des sciences européennes etla phénoménologie transcendantale), lerenoncement à la philosophie commeconnaissance universelle, antihistorique etfondationaliste n’était que “le stade final d’unprocessus désastreux”, directement lié àl’attitude vers les sciences. (p. 14)3.2.2. Aussi que celle des pragmatistes, laréponse heideggerienne est une réaction à laréponse scientifique. Il remplace lesscientifiques avec les poètes.Heidegger voyait le pragmatisme et laphénoménologie trascendantale comme “deuxsimples produits dérivés de la traditionobjectiviste”, une tradition parallèle avec lasuprématie des sciences positives durant lamodernité.3.2.3. Le pragmatiste est interressé plutôt de“tous ceux qui s’efforcent d’assurer la vie et lasécurité des personnes” (p.13) Ceux-ci sont lesingénieurs et les travailleurs sociaux; en ce cas,la philosophie et la science sont des instrumentspermettant d’y parvenir.La tradition philosophique pour le pragmatiste“demande à être utilisée, exactement comme onutilise une trousse à outils” (p. 14). Pour celleciles outils sont des instruments conceptuels.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008104

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008inginerii şi lucrătorii sociali, astfel că, înacest context, filosofia şi ştiinţa nu suntaltceva decât instrumente pentru atingereaacestor scopuri.Pentru pragmatist, tradiţia filosofică “cere săfie folosită în acelaşi mod în care e utilizatăo trusă de unelte“(p. 14). Aici, uneltele suntinstrumente conceptuale.Această metaforă sugerează o anumităprogresie culturală, cu rezonanţăwittgensteiniană - “o parte din aceste unelte… au destinul de a nu mai fi de folos…nu ealtă soluţie decât a le arunca” (p.14).3.2. Metaforă şi fundaţionalismRorty aminteşte de Davidson când pune înevidenţă teoria metaforei drept critică afundaţionalsimului (p. 17). Metafora seconstituie în a treia sursăa cunoaşterii, fiind,alături de percepţie şi inferenţă, o modalitatede a adăuga o nouă descoperire la cele vechi,obligând la o remodelare a ţesutului nostrude convingeri (p. 18)Percepţia şi inferenţa nu aduc nicioschimbare limbajului nostru, vizând doarvaloarea de adevăr a judecăţilor noastre,corespunzând la ceea ce Heidegger numeşteatitudine matematică.Consecinţa ar fi acceptarea abandonării ideiica “ scopul cunoaşterii este de a ajunge lapunctul de vedere al lui D-zeu” (p. 19).A accepta metafora echivalează curenunţarea la cunoaştere ca recunoaştere ;venind din exteriorul spaţiului logic,metafora ne modifică limbajul şi viaţa (înCercetări asupra adevărului şi interpretării,D. Davidson susţine că metafora aparţineexclusiv domeniului utilizării (practice) )Metaforele – spune Rorty – se prezintă caenunţuri care, prima facie, par false –aceasta se întâmplă la nivel literal; caadevăruri literale, metaforele încep prin a fifalse (un exemplu bun a fost afirmaţia că”Pământul se roteşte în jurul Soarelui” , carela început a părut o falsitate metaforicăliterală).În concluzie, enunţurile metaforice nu suntCette métaphore suggère une certaineprogression culturelle, ayant une résonnancewittgensteinienne- “Certains de cesoutils…sont destinés à ne plus servir à rien… iln’y a pas d’autre possibilité que de les jeter”(p.14).Pour le pragmatiste, la philosophie commeconnaissance universelle a survecu son utilitépratique.Le pragmatiste vise à remplacer laconnaissance universelle (idée platonicienne etcartésienne “par le rêve baconien d’unedomination de la nature pousée à sonmaximum” (p. 15).5.3. Métaphore et fondationalismeRorty mentionne Davidson pour mettre enévidence la théorie de la métaphore commecritique du fondationalisme (p. 17). Lamétaphore est la troisième source de noscroyances. La métaphore est une manière (àcôté de perception et inférence) d’ajouter unenouvelle croyance aux anciennes; elle oblige à“remodeler le tissu de nos croyances…” (p. 18)La perception et l’inférence ne changent rien auniveau du langage; elles portent seulement surla valeur de vérité de nos énoncés. Ellescorrespondent à ce que Heidegger appelleattitude mathématique.La conséquence est qu’il faut abandonner“l’idée que le but de la pensée est d’atteindre lepoint de vue de Dieu” (p. 19).Accepter la métaphore est équivalent avec lerenoncement à la connaissance commereconnaissance; en venant de l’extérieur del’espace logique, la métaphore modifie notrelangage et notre vie (D. Davidson – Enquêtessur la vérité et l’interprétation – La métaphoreappartient exclusivement au domaine del’usage).Les métaphores – dit Rorty- seprésentent comme des énoncés qui, primafacie, semblent faux – c’est au niveau littéral;donc, comme vérités littérales, les métaphoresdébutent par être fausses (un pareil exemple aété un énoncé comme “la terre tourne autour dusoleil”; auparavant ça paraît une faussetémétaphorique littérale).Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008105

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008altceva decât “les avant-courriers denouveaux usage du langage” (p.22)4. Politica – despre legăturafilosofie- democraţie liberalăIdeea cea mai importantă este aceea de anu rata noutatea utilă; de aceea, “…totul vamerge spre mai bine, dacă fiecare nouămetaforă are posibilitatea de a se face auzită,şi dacă nicio convingere şi nicio dorinţă nueste sacralizată, ceea ce ar duce larespingerea oricărei noi metafore ce i-ar faceconcurenţă ” (p. 29).Din punct de vedere intelectual, pragmatiştiitrebuie să permită concetăţenilor lor sătrăiască cu ideea că nimeni nu esteproprietarul unu limbaj adecvat, astfelputând să se debaraseze de ideea că “existăceva, în afara noastră, cu care trebuei să serealizeze o adecvare“ ” (p.30). Aceastaechivalează cu faptul că trebuie să se renunţela teoria epistemologică a spectatorului.Societatea democratică arată, deci, mai multinteres faţă de solidaritate şi coeziunepolitică ; Rorty îl aminteşte pe Th. Jefferson,vorbind de “beliefs of ultimate importance”pe care le consideră inesenţiale pentru oasemenea societate. Ceea ce contează estecoeziunea politică, ceea ce este echivalent curenunţarea la concepţiile iluministe.Este important a nu perpetua fanatismul :democraţia influenţează o filosofie nonfanatică(Dewey şi Rorty menţioneazăreligia în rândul acestui tip de fanatisme, iarconcluzia este că “cetăţenii democraţieiJeffersoniene pot fi cât de religioşi saunereligioşi doresc, atât timp cât nu suntfanatici“)(ORT, p.175) ).Ideea acordului este de o deosebităimportanţă în cadrul acestui argument, încondiţiile în care este o evidentă incoerenţăîntre reprezentare şi darwinism - “Forrepresentation, as opposed to increasinglycomplex adaptive behavior, is hard tointegrate into an evolutionary story” (TP,20))En conclusion les énoncés métaphoriques nesont autre chose que “les avant-courriers denouveaux usage du langage” (p.22)6. Politique – sur la liaisonphilosophie/ démocratie libéraleLa chose la plus importante est de ne pasomettre une nouveauté utile; c’est pourquoi“…tout ira mieux pour tout le monde si l’ondonne à toute métaphore nouvelle la possibilitéde se faire entendre, et si nulle croyance ou sinul désir n’est sacralisé à ce point que soitautomatiquement rejetée la moindre métaphorequi le mettrait en danger” (p. 29).Intellectualement, les pragmatistes doiventpermettre à leurs concitoyens à vivre avecl’idée que personne ne possède un langageadéquat, puisqu’ils doivent “se débarrasser dela conviction qu’il existe quelque chose, horsde nous, à quoi il faudrait être adéquat” (p.30).Ca veut dire – il faut renoncer à la théorieépistemologique du spectateur (spectatortheory).La société démocratique montre plusd’intérêt vers la solidarité et la cohésionpolitique. Rorty mention Th. Jefferson, enparlant des “beliefs of ultimate importance”,qui croyait qu’elles ne sont pas essentiellespour une société pareille. Ce qui importe c’estla cohésion politique, elle étant équivalenteavec le renoncement aux conceptionsilluministes.Le plus important est de n’avoir plus defanatisme: la démocratie influence unephilosophie non-fanatique (Dewey et Rortyregardent la religion de cette manière, et laconclusion est que: “Citizens of Jeffersoniandemocracy can be as religious or irreligious asthey please, as long as they are not fanatical”(ORT, p.175).L’idée d’accord y devient importante; unargument pour l’idée d’accord c’est l’incohérence entre représentation et Darwinisme(“For representation, as opposed to increasinglycomplex adaptive behavior, is hard to integrateinto an evolutionary story” (TP, 20). C’est dansAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008106

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008În acest context, Rorty vede filosofia caevoluând mai bine dacă se renunţă laexpresii de genul natură intrinsecă arealităţii sau corespondenţă cu realitatea.(2)Aceasta se explică prin faptul că nu putemdescoperi vreodată ce este în-sinele dinlucru-în-sine ; propunerea lui Rorty este de aînlocui anterioarele cu “less useful and moreuseful ways of talking”. (T&P, 1).5. Democratie şi toleranţă pentrurăspunsuri multipleCeea ce încearcă să facă pragmatismuleste de a înlocui adevărul falsificabil cujustificarea (cea din urmă fiind relativă laaudienţe, fără a-şi propune să devină adevăretern). Un punct de vedere divin nu esteacceptabil epistemologic (Putnam); audienţaideală nu este posibilă (niciodată nu putemexclude posibilitatea existenţei unei audienţemai bune, căreia o convingere justificabilănouă nu-i este justificată – TP 22). Astfelajungem la ceea ce am putea denumi adevărpragmatic; se poate spune că acest tip degândire ne împinge în relativism ?Răspunsul este unul dificil, dar putemîncerca să-l dăm, prin relaţionare cuabsolutismul, care nu acceptă afirmaţii degenul ”adevărat pentru mine, dar nu pentrutine”, sau ”adevărat atunci dar nu şiacum”(TP, 2). Ceea ce se poate verifica însăeste că astfel de afirmaţii sunt extrem defrecvente în instoria ştiinţei. Se poate,atunci, accepta că adevărul nu e altcevadecât justificare? Expresii de genul”justificat pentru mine, dar nu şi pentru tine”sunt acceptabile ; justificarea, aici, aresensul jamesian de “betterness- to-believe”,- ceea ce este mai bine a crede.James ar fi trebuit să spună că justificareaeste criteriu al adevărului, dat fiind că erelativă la audienţe, în acelaşi fel în care”bunătatea este relativă scopurilor”. Ceea cesusţin pragmatiştii este că nu existăconvingeri care să fie justificate pentrueternitate; nu ne putem îndoi că 2+2=4, darce contexte que Rorty croit que la philosophiesera mieux sans expressions comme: “intrinsicnature of reality”, ou “correspondence withreality”. (2)La raison est que nous n’arrivons pas à savoirce qu’ “en soi” dans “chose- en- soi” est; il leremplace avec “less useful and more usefulways of talking”. (T&P, 1).7. Démocratie et la tolérance pour lesmultiples réponsesCe que le pragmatisme essaye de fairec’est remplacer la vérité falsifiable avec lajustification (la dernière est relative auxaudiences, sans espérer à devenir véritéeternelle). Un point de vue divine n’est pasacceptable épistemologiquement (Putnam);l’audience idéale n’existe pas (we can neverexclude the possibility that some betteraudience might exist, to whom a belief that isjustifiable to us would not be justifiable to (TP,22). On arrive, ainsi, a ce qu’on peut nommer“la vérite pragmatique“ ; est-ce que c’est durelativisme? La réponse est assez difficile, maison peut la donner en faisant référence àl’absolutisme.L’absolutisme n’accepte pas desaffirmations comme: “true for me but not foryou”, ou “true then but not now”. (TP 2). Cequi est vérifiable c’est que de pareillesaffirmations sont très frequentes dans l’histoirede la science. Est-ce qu’on peut accepter que lavérité ne soit autre chose que justification? Onaccepte l’expression “justified for me but notfor you”; justification = “betterness- tobelieve”,dit James.La justification est le critère de la vérité,James aurait du dire: la justification est relativeaux audiences (“ same way as goodness isrelative to purposes »).Ce que les pragmatistes disent est qu’iln’y a pas de convictions qui pourrait êtrejustifiées pour toujours, comme éternellementindubitables; on ne peut pas douter 2+2=4,mais il y a des convictions qui ne peuvent pasêtre immunes sans doute.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008107

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008există convingeri ce nu rămân imune oricareiîndoieli.6. Democraţia adevărului şi nurelativismPutem descoperi influenţa luiDavidson asupra lui Rorty, când ultimulsusţine că “nimeni n-ar trebui să încerce săspecifice natura adevărului“ (TP, 3) – oteorie a adevărului nu este posibilă !Pragmatiştii nu pot oferi o teorie aadevărului, însă pot indica faptul că“adevărul nu este scop al cercetării“ - A goalis something you can know that you aregetting closer to or farther away from. Butthere’s no way to know our distance fromtruth”(TP, 3)Nefiind preocupaţi de obsesia apropierii deadevăr, ne deplasăm pe un alt nivel cultural,în care ”am fi mai sensibili faţă dediversitatea minunată a limbilor şi faţă depracticile sociale asociate acestora ”(TP, 4).Explicaţia pentru acestea este că ”vom fiîncetat să ne întrebăm dacă ele corespundvreunei entităţi eterne şi supraumane”.(TP6).Rezultatul este o mutaţie a habitusuluiintellectual (“Instead of asking – arethere truths out there that we shall neverdiscover?- we would ask – are there ways oftalking and acting that we have not yetexplored? -” (TP, 6)).Avantajele ce rezultă de aici – nu mai existăactivităţi prioritare şi am ajunge să apreciemintersubiectivitatea mai mult decâtobiectivitatea - “it would help us stopassigning one of these activities (religion,for ex., or natural sciences) priority overothers”; - “it would help us stop worryingabout objectivity by letting us be satisfiedwith intersubjectivity” (TP, 6). Toate acesteaconduc spre solidaritate, în aceeaşi măsurăîn care devine evident că la nivelulobiectivităţii există, în fapt, un accordintersubiectiv.Cum s epoate ajunge aici ? Prin discuţiilibere, deschise, ce permit luarea în8. La démocratie de la vérité et nonpas le relativismeRorty est Davidsonian, quant il dit que“nobody should even try to specify the natureof truth” (TP, 3) – aucune théorie de la véritén’est possible. Les pragmatistes ne peuvent pasoffrir une théorie de la vérité, mais ils peuventindiquer que “truth is not a goal of inquiry”: “Agoal is something you can know that you aregetting closer to or farther away from. Butthere’s no way to know our distance fromtruth” (TP, 3).N’étant plus préoccupés par l’obsessionde s’approcher de la vérité, on arrive à un autreniveau culturel, où “we would be moresensitive to the marvelous diversity of humanlanguages, and of the social practices associatedwith these languages”(TP, 4).Pourquoi? Parce que “we shall have ceasedasking whether they correspond to some nonhumaneternal entity”. (TP6).Le résultat est une échange des habitusintellectuals (“Instead of asking – are theretruths out there that we shall never discover?-we would ask – are there ways of talking andacting that we have not yet explored? -” (TP,6)).Les avantages qui en résultent - “itwould help us stop assigning one of theseactivities (religion, for ex., or natural sciences)priority over others”; - “it would help us stopworrying about objectivity by letting us besatisfied with intersubjectivity” (TP, 6). Cecicontribue à l’augmentation de la solidarité. Enmême temps, il devient évident que dans leconcept d’objectivité n’est autre chosequ’accord intersubjectif (TP, 7).Comment peut-on y arriver? Par desdiscussions libres, ouvertes, en prenant enconsidération toutes les hypothèses disponibles.9. ConclusionsRorty y analyse les deux “principauxdésaccords métaphilosophiques de la périoderécente” (p.33) : d’une côté, il y a le scientisme,Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008108

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008considerare a tuturor ipotezelor disponibile.7. ConcluziiÎn cele de mai sus am urmărit peRorty analizând cele două “principaledezacorduri metafilosofice ale perioadeirecente“ (Essais sur Heidegger…, p. 33): pede- o parte, scientismul, de cealaltă parte,cele două reacţii la acesta – Heidegger şiDewey.Rolul filosofilor se schimbă din punctdevedere pragmatist – filosofii pot săîndeplinească, în viziunea deweyenilor, outilitate politică, la fel ca poeţii, dramaturgiisau inginerii (p.39).Este vorba de a-şi aduce contribuţiala politica de reformă socială. Filosofultrebuie să-şi asume misiunea de a pune înevidenţă “numărul mereu crescând alvarietăţii de suferinţe şi opresiuni“(p.39); deaceea, trebuie “să pună în evidenţăfundamentele false şi corupte ale societăţiisale“(p. 40)Sacralitatea e înlocuită, în acest context, desolidaritate; solidaritatea este esenţială“Mais Dewey avait raison. Si nous avionsseulement le courage d’abandonner lemodele scientifique de la philosophie sanscéder a nouveau a quelque désir de sainteté(comme Heidegger), alors quelle que soitl’obscurité des temps, nous cesserions dedemander notre salut aux philosophes,comme le faisaient nos ancetres ens’adressant aux pretres pour cela. Nous nousadresserions de préférence aux poetes et auxingénieurs, à ceux qui produisent denouveaux projets insolites afin de réaliser leplus grand bonheur pour le plus grandnombre”. (p. 42)În concluzie, oamenii preferăliberalismul fanatismului, la fel cuminstituţiile liberale trebuie analizate dupătipul de persoane pe care le creează…Democraţia presupune acord şi inferare aconcluziilor din principii ce nu sunt anteacord.( “Ideea că, în ceea ce priveşte controverselemoral – politice, acestea ar trebui raportatede l’autre côté, les deux réactions au scientisme– Heidegger et Dewey (pragmatisme).Le rôle des philosophes change du point de vuepragmatiste - les philosophes peuvent remplir,après les deweyiens, “une utilité politique”,aussi comme les poètes, les dramaturges ou lesingénieurs.(p. 39).Il s’agit d’apporter une contribution à lapolitique de réforme sociale. Le philosophe doits’imposer l’exigence de mettre en évidence “lenombre toujours croissant des variétés desouffrance et d’oppression”. (p. 39); en vue dececi, il doit “mettre au jour les fondationsfausses ou corrompues de sa société”. (p. 40)Le plus important, la sainteté n’est plusune option; c’est la solidarité qui est essentielle:“Mais Dewey avait raison. Si nous avionsseulement le courage d’abandonner le modèlescientifique de la philosophie sans céder denouveau à quelque désir de sainteté (commeHeidegger), alors quelle que soit l’obscurité destemps, nous cesserions de demander notre salutaux philosophes, comme le faisaient nosancêtres en s’adressant aux prêtres pour cela.Nous nous adresserions de préférence auxpoètes et aux ingénieurs, à ceux qui produisentde nouveaux projets insolites afin de réaliser leplus grand bonheur pour le plus grandnombre”. (p. 42)En conclusion, les gens aiment mieuxêtre libéraux que fanatiques; aussi, lesinstitutions libérales doivent être mesuréesaprès les types de personnes qu’elles créent.La démocratie signifie accord, et inférer lesconclusions de principes qui ne sont pas anteaccord( “The idea that moral and politicalcontroversies should always be brought back tofirst principles is reasonable if it means merelythat we should seek common ground in thehope of attaining agreement”…it is misleadingif it is taken as the claim that there is a naturalorder of premises from which moral andpolitical conclusions can be inferred”. (ORT,190)La communauté devient plusimportante qu’un ego fanatique, anhistoriciste;à sa place, le pragmatiste met l’ego integré dansla communauté. Il réalise qu’il doit s’adapter àcelle-ci, puisqu’il réalise que sa vérité est aussiAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008109

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008mereu la principiile prime, este rezonabilădoar dacă aceasta înseamnă că ar trebui săcăutăm puncte comune, în speranţaaproprierii acordului …“ (ORT, 190)).Comunitatea devine mai importantădecât un ego fanatic, anistoric; în loculacestuia, pragmatistul pune eul integrat încomunitate. Acesta realizează că trebuie săse adapteze la comunitatea, deoarecerealizează că adevărul său este la fel dedeparte de adevăr ca al tuturor celrlalţi dininteriorul aceleiaşi comunităţi democratice.Bibliografie:•Rorty, Richard – Philosophy and SocialHope, Penguin Books, 1999. (PSH)•Rorty, Richard – Philosophy as CulturalPolitics, Philosophical Papers, Vol. 4, 2007,Cambridge University Press.•Festenstein, M. – Pragmatism and PoliticalTheory. From Dewey to Rorty, TheUniversity of Chicago Press, 1997.•Rorty, R. – Objectivity, Relativism andTruth, Cambridge University Press, 1991.(ORT)•Maletz, D. – Tocqueville’s Tyranny of theMajority Reconsidered, in The Journal ofPolitics, Vol. 64, No. 3, Aug 2002.•Rorty, R. - Contingency, Irony andSolidarity, Cambridge University Press,1989.•Ignatieff, M. – Human Rights as Politicsand Idolatry, Princeton University Press,edited by Amy Gutman.•Rorty, R. – Truth and Progress,Philosophical Papers, Vol. 3, CambridgeUniversity Press, 1998. (TP)•Rorty, R. & Engel, P. – What’s the use ofTruth, ed. by P. Savidan, ColumbiaUniversity Press, 2005.•Rorty, R. – Philosophy and the Mirror ofNature, Princeton University Press, 1979.•Take care of Freedom and Truth will takecare of itself, interviews with Richard Rorty,ed with an introduction by EduardoMendieta, StanfordUniversity Press, 2006.loin d’être vrai que la vérité de tous les autresdans cette communauté démocratique.Bibliographie•Rorty, Richard – Philosophy and Social Hope,Penguin Books, 1999. (PSH)•Rorty, Richard – Philosophy as CulturalPolitics, Philosophical Papers, Vol. 4, 2007,Cambridge University Press.•Festenstein, M. – Pragmatism and PoliticalTheory. From Dewey to Rorty, The Universityof Chicago Press, 1997.•Rorty, R. – Objectivity, Relativism and Truth,Cambridge University Press, 1991. (ORT)•Maletz, D. – Tocqueville’s Tyranny of theMajority Reconsidered, in The Journal ofPolitics, Vol. 64, No. 3, Aug 2002.•Rorty, R. - Contingency, Irony and Solidarity,Cambridge University Press, 1989.•Ignatieff, M. – Human Rights as Politics andIdolatry, Princeton University Press, edited byAmy Gutman.•Rorty, R. – Truth and Progress, PhilosophicalPapers, Vol. 3, Cambridge University Press,1998. (TP)•Rorty, R. & Engel, P. – What’s the use ofTruth, ed. by P. Savidan, Columbia UniversityPress, 2005.•Rorty, R. – Philosophy and the Mirror ofNature, Princeton University Press, 1979.•Take care of Freedom and Truth will take careof itself, interviews with Richard Rorty, ed withan introduction by Eduardo Mendieta,StanfordUniversity Press, 2006.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008110

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008COGNIŢIE ŞI EMOŢIICOGNITION ET ÉMOTIONSPăstae Oana Maria, Asistentuniversitar doctorandUniversitatea «ConstantinBrâncuşi» din Târgu JiuPăstae Oana Maria, Assistanteuniversitaire doctoranteUniversité «Constantin Brâncuşi» deTârgu JiuÎn acest articol ne vom interesadespre raportul care există între proceselecognitive şi procesele afective, mai exactvom demonstra în ce fel emoţia afecteazăcogniţia. Vom încerca să răspundem laîntrebarea «Putem raţional să separăm, înplanul proceselor, fenomenele cognitive decele emoţionale?»În prima parte a lucrării vomprezenta aportul ştiinţelor cognitive, vompleca de la behaviorism şi vom ajunge lacogniţia încarnată, apoi vom continua curolul emoţiilor în cogniţie. În finalullucrării, în partea treia, vom trata emoţiiledin punctul de vedere al filosofilorDescartes şi James.Dans cet article nous nous intéresseronsau rapport qui existent entre les processuscognitifs et les processus affectifs c’est-à-direcomment l’émotion affecte-elle la cognition.Nous essayerons à répondre à la question«Peut-on raisonnablement séparer, au plan desprocessus, les phénomènes classiquementcaractérisés comme cognitifs et émotionnels?»Dans la première partie nousprésenterons l’apport des sciences cognitives,on va partir du béhaviorisme jusqu’à lacognition incarnée ; puis nous continueronsavec le rôle des émotions dans la cognition.Finalement, dans une troisième partie, noustraiterons les émotions chez les philosophesDescartes et James.I. APORTUL ŞTIINŢELORCOGNITIVEScopul principal al ştiinţelorcognitive îl reprezintă studiul intelectuluişi al creierului. Prin termenul de intelect,înţelegem ansamblul de funcţiuni carepermit achiziţionarea, reprezentarea şigestionarea cunoştinţelor. Aceste funcţiunisunt percepţia, gândirea, judecata,limbajul, memoria, planificareacomportamentului.In jurul anilor 1950 şi 1960,paradigma care dominase studiulexperimental al intelectului uman, încă dela începutul secolului, behaviorismul,I. L'APPORT DES SCIENCESCOGNITIVESL'objectif premier des sciencescognitives est l'étude de l'esprit et du cerveau.Sous ce terme, on entend l'ensemble desfonctions permettant l'acquisition, lareprésentation et la gestion des connaissances.Ces fonctions sont la perception, la pensée et leraisonnement, le langage, la mémoire, laplanification du comportement.Vers les années 1950 et 1960, leparadigme qui avait dominé l’étudeexpérimentale de l’esprit humain depuis ledébut du siècle, le behaviorisme, cèdeprogressivement le pas aux sciences cognitivesqui allaient connaître deux développementsAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008111

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008cedează locul progresiv ştiinţelor cognitivecare cunosc două teorii majore:cognitivismul şi conecţionismul.Behaviorismul (termenul îşi areetimonul în englezescul behaviour careînseamnă «comportament», de aceea sevorbeşte şi despre comportementalisme)este o abordare psihologică care seconcentrează pe studiul comportamentuluiobservabil şi pe rolul mediuluiînconjurător ca şi determinant alcomportamentului. Teoria behavioristăconsideră comportamentul observabil ca şiobiectul psihologiei, în care mediulînconjurător reprezintă elementul cheie aldeterminării şi explicării conduitei umane.Majoritatea teoriilor recunosc trei marivariabile în acest proces: mediulînconjurător care stimulează, organismulcare este stimulat şi comportamentul saurăspunsul organismului ca urmare astimulării. Schema clasică este:théoriques majeurs: le cognitivisme et leconnexionisme.Le béhaviorisme (le terme vient del'anglais behaviour qui signifie«comportement», on parle donc aussi decomportementalisme) est une approche de lapsychologie à travers l'étude des interactions del’individu avec le milieu qui se concentre surl'étude du comportement observable et du rôlede l’environnement en tant que déterminant ducomportement. La théorie béhavioriste fait ducomportement observable l’objet même de lapsychologie et dans laquelle l’environnementest l’élément clé de la détermination et del’explication des conduits humaines. La plupartdes théories de l’apprentissage reconnaissenttrois grandes variables dans le processus:l'environnement qui stimule, l'organisme qui eststimulé et le comportement ou la réponse del'organisme par suite de la stimulation. Leschéma classique est donc:S = stimulul care provine din mediulînconjurător (stimuli)R = comportamentul sau răspunsulindividului ca urmare a stimulăriiI = individulCognitivismul, utilizând producţiilefilosofiei, informaticii, lingvisticii şiantropologiei, se înscrie în rândulcurentelor psihologice şi neurofiziologicecare încearcă să înţeleagă genezafuncţionării creierului şi manifestările salepsihice. Acest curent modern are ca şiobiectiv activitatea de cunoaştere şi s-aimpus în Franţa, în anii 1980, ca şi reacţiela teoriile behavioriste. Cognitivismul sebazează pe două metafore :- creierul este similar unui calculatorşi funcţionează tratând informaţia cuajutorul sistemelor deschise care pot săcomunice cu mediul înconjurătormanipulând simbolurile;S = le stimulus provenant de l'environnement(des stimuli)R = le comportement ou réponse de l'individupar suite de la stimulationI = L'individuLe cognitivisme, utilisant les acquis dela philosophie, de l'informatique, de lalinguistique et de l'anthropologie, s'inscrit dansles courants psychologiques etneurophysiologiques en cherchant àcomprendre la genèse du fonctionnement ducerveauet de ses manifestations psychiques. Ce courantde pensée moderne a donc l’activité deconnaissance en tant qu'objet et s'est imposé enFrance dans les années 1980 en réaction auxthéories behavioristes. Le cognitivisme reposesur deux métaphores:- le cerveau est similaire à un ordinateur etfonctionne en traitant de l'information à l'aidede systèmes ouverts qui peuvent communiqueravec l'environnement, en manipulant desAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008112

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008- creierul este asemănător unei reţelede neuroni în care conceptele sunt legateîntre ele prin relaţii.Conecţionismul desemnează ştiinţacare se ocupă cu dispozitivele de simulareale inteligenţei cu ajutorul calculatoarelorneuronale în reţea. Inteligenţa trebuie săfie produsă prin acest montaj în reţea, şi nuprin serii de operaţii algebrice.Autori precum Ryle, Freeman, sauNúñez au susţinut faptul că reprezentareainternă era o eroare de categorie sau osimplă ficţiune. Ei au fost influenţaţi depragmatişti precum John Dewey şi defenomenologi precum Merleau-Ponty careputeau să conceapă acţiunea şi intenţiilefără reprezentare. Această tradiţie critică aconecţionismului şi cognitivismului seregăseşte în jurul ideii unui rolfundamental jucat de către experienţaîncarnată a individului în mediulînconjurător.In afară de faptul că acest curentclarifică anumite capacităţi uimitoare alevieţii de zi cu zi (inferenţe inconştiente,coordonarea gest-cuvînt, înţelegerealimbajului etc.), el susţine că un anumenumăr de concepte, care deservesc viziuniiasupra lumii şi interacţiunii cu altăpersoană, au la origine, în ceea ce priveşteexperienţa corporală, indivizi din specianoastră.Această manieră de a lega intimcorpul şi gândirea a condus la alternativeinteresante, la dificultăţi epistemologiceale modelelor de reprezentare, în particularla restricţii impuse de cauzalitatea lineară,de dihotomia «subiect–obiect » şi dedualismul «corp–spirit».Abordarea propusă de FranciscoVarela, autor al mai multor opere printrecare L’inscription corporelle de l’esprit(1993), a inspirat mişcarea încarnată.Acesta nu neagă în totalitate aporturilecognitismului şi conecţionismului dar lejudecă insuficiente. Manipularea simbolicănu este izolată dar vazută ca şi o descrieresuperioară a proprietăţilor care se regăsescmaterializate într-un sistem distribuitsymbols;- le cerveau est semblable à un réseauneuronique où les concepts sont reliés entre euxpar des relations.Le connexionnisme désigne la sciencequi s’occupe des dispositifs de simulation d’uneintelligence par des ordinateurs neuronaux enréseau. L’intelligence doit être produite par cemontage en réseau, et non par des sériesd’opérations algébriques.Des auteurs comme Ryle, Freeman, ouNúñez ont même soutenu que le concept dereprésentation interne était une erreur decatégorie ou simplement une fiction. Ils ont étéinfluencés par des pragmatistes comme JohnDewey et des phénoménologues commeMerleau-Ponty qui pouvaient concevoirl’action et les intentions sans représentation.Cette tradition critique du connexionnisme etdu cognitivisme se retrouve autour de l’idéed’un rôle fondamental joué par l’expérienceincarnée de l’individu dans son environnement.En plus de jeter un nouvel éclairage surcertaines de nos capacités cognitives étonnantesde la vie de tous les jours (inférencesinconscientes, coordination geste parole,compréhension du langage, etc), ce courant dela cognition incarnée soutient que nombre deconcepts qui nous servent à penser le monde età interagir avec autrui ont en fait leur originedans l’expérience corporelle des individus denotre espèce.Cette façon de définir la cognition enliant intimement le corps et la pensée a mené àd’intéressantes alternatives aux difficultésépistémologiques des modèlesreprésentationnels, en particulier auxrestrictions imposées par la causalité linéaire, ladichotomie « sujet – objet » et le dualisme «corps – esprit ».C’est l’approche qu’a proposéFrancisco Varela, auteur de plusieursouvrages, dont L’inscription corporelle del’esprit (1993), qui a inspiré le mouvement dela cognition incarnée. Celui-ci ne nie pas tousles apports du cognitivisme et duconnexionnisme mais les juge insuffisants. Lamanipulation symbolique n’est par exemple pasécartée mais vue plutôt comme une descriptionAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008113

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008inferior. Pentru Varela, această reţea deneuroni poate deci servi descrierii adecvatea cogniţiei, dar pentru ca o astfel de reţeasă poată producă semnificaţie, ea trebuiesă aibă o istorie, trebuie să poată acţionaasupra mediului înconjurător şi să fiesensibilă variaţiilor sale.In viaţa de zi cu zi, ceea ce observămconcret sunt agenţi încarnaţi care sunt puşiîn situaţia de a acţiona. Pentru Varela,cognitivismul şi proprietăţile emergenteale conecţionismului pun sub tăcereexperienţa noastră umană cotidiană. Atâtpentru Piaget cât şi pentru Varela, lumeaexterioară nu reprezintă cadrul experienţeinoastre în care ego-ul nostru se poatedistinge. Altfel zis, ego-ul şi lumea nu suntînţelese ca două lucruri distincte ci printr-oîmbinare reciprocă. Chiar dacă pare a fiacolo înainte ca reflectarea să înceapă,lumea nu este separată de noi: corpulnostru ne permite să descoperim o partedin această lume. Abordarea încarnată acogniţiei a avut importante repercursiuni înlingvistică. Încă din anii 1950, lucrările luiChomsky fondaseră aşa zisa «revoluţiecognitivă» demonstrând că studiullimbajului putea să ne ajute să înţelegemcogniţia umană în ansamblul său. DacăChomsky pusese accentul pe sintaxă, alţilingvişti precum, George Lakoff au simţitnevoia de a plasa metafora, şi decisemantica, în centrul facultăţilor de limbaj.În 1980, publicarea cărţii Metaphors WeLive By în colaborare cu Mark Johnson,detaliază această teorie a metaforeiconceptuale şi inaugurează domeniulcercetării numită astăzi semanticăcognitivă.Le TLFi defineşte cogniţia:«PHILOSOPHIE: Processus d'acquisitionde la connaissance; p. ext., synonyme peuusité de connaissance*. Cette unité decognition qui est la loi de touteconnaissance (COUSIN, Cours d'hist. de laphilos. mod., 1847, p. 213):Prononc. [ ]. Pour la prononc. de -de niveau supérieur de propriétés qui setrouvent concrètement matérialisées dans unsystème distribué sous-jacent. Pour Varela, ceréseau de neurones peut donc servir à décrireadéquatement la cognition, mais pour qu'un telréseau puisse produire de la signification, il doitnécessairement posséder une histoire, il doitpouvoir agir sur son environnement et êtresensible à ses variations.En effet, dans la vie de chaque jour, ceque nous observons concrètement, ce sont desagents incarnés qui sont mis en situation d’agiret donc entièrement immergés dans leurperspective particulière. Pour Varela, voilà ceque le cognitivisme et les propriétés émergentesdu connexionnisme passent sous silence: notreexpérience humaine quotidienne. Tant pourPiaget que pour Varela, le monde extérieurn’est donc plus le cadre de notre expérience surle fond duquel notre «moi» peut se distinguer.Autrement dit, le moi et le monde ne sont plusrégis par un rapport de distinction, mais par unengendrement réciproque. Même s’il sembleavoir été là avant que la réflexion necommence, le monde n’est pourtant pas séparéde nous: c’est notre corps qui nous permetd’en découvrir une partie.L’approche incarnée de la cognition aaussi eu d’importantes répercussions enlinguistique. Déjà, à partir des années 1950, lestravaux de Chomsky avaient fondé la«révolution cognitive» en montrant que l’étudedu langage pouvait nous aider à comprendre lacognition humaine dans son ensemble. Maisalors que Chomsky avait mis l’accent sur lasyntaxe, d’autres linguistes comme GeorgeLakoff sentirent progressivement le besoin deplacer plutôt la métaphore, et donc lasémantique, au centre de nos facultéslangagières. En 1980, la publication du livreMetaphors We Live By en collaboration avecMark Johnson, détaille cette théorie de lamétaphore conceptuelle et inaugure ledomaine de recherche aujourd’hui appelé lasémantique cognitive.Le TLFi définit la cognition comme :«PHILOSOPHIE: Processus d'acquisition de laconnaissance; p. ext., synonyme peu usité deAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008114

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008gn- par [-gn-] cf. agnostique.Étymologie et HistoireFin XIII e -début XIV e s. connission (Roman duchatelain de Couci et de la Dame de Fayel,éd. Matzke et Delbouille, 2263)XVI e s. ds HUG., repris au XIX e s. commeterme de philos. 1801 (VILLERS, Philosophiede Kant, p. 10 : Kant a porté un journouveau dans la théorie de la cognition etde l'intelligence humaine). Emprunté aulatin classique cognitio «action d'apprendreà connaître; connaissance ».După definirea conceptului decogniţie ne punem întrebarea «Putem înmod raţional să separăm fenomenelecognitive de cele emoţionale?». Stiinţelecognitive, care îşi îndreptaseră atenţiaasupra studiului fenomenelor intelectuale(percepţie, memorie, limbaj, conştiinţă,etc.), au înţeles importanţa emoţiilor înviaţa psihică. Aceasta a condus numeroşicercetători să exploreze legăturile existenteîntre sferele raţionalului şi pasionalului.II. A VORBI DESPRE EMOŢII.ROLUL EMOŢIILOR ÎNCOGNIŢIEEmoţiile au fost mult timpconsiderate ca sursă de perturbare afuncţionării intelectului. Conform acesteivechi concepţii, intelectul ar trata mai întâi«cogniţii reci». Cercetătorii au demonstratîn studiile lor recente, că emoţiile joacă unrol elementar şi de adaptare în focalizareaatenţiei şi în interpretarea stimulilor dinmediul înconjurător. Psihologia socială,ştiinţele cognitive şi neuroştiinţele s-aulansat toate în studierea emoţiilor.Concepţia modernă şicontemporană a emoţiei este una negativăşi aceasta este trăită ca o limitare aacţiunilor de judecată şi a plenitudiniifiinţei. Regăsim această concepţie lafilosofii antichităţii (la Platon careconsideră emoţia ca o «maladie asufletului»), la o mare parte dintre religiiconnaissance*. Cette unité de cognition qui estla loi de toute connaissance (COUSIN, Coursd'hist. de la philos. mod., 1847, p. 213):Prononc. [ ]. Pour la prononc. de -gnpar[-gn-] cf. agnostique.Étymologie et HistoireFin XIII e -début XIV e s. connission (Roman duchatelain de Couci et de la Dame de Fayel, éd.Matzke et Delbouille, 2263)XVI e s. ds HUG., repris au XIX e s. comme terme dephilos. 1801 (VILLERS, Philosophie de Kant, p.10 : Kant a porté un jour nouveau dans lathéorie de la cognition et de l'intelligencehumaine). Emprunté au latin classique cognitio«action d'apprendre à connaître; connaissance».Après on a défini le concept decognition on se pose la question «Peut-onraisonnablement séparer, au plan desprocessus, les phénomènes classiquementcaractérisés comme cognitifs et émotionnels?».Les sciences cognitives, jusque-là centrées surl'étude des phénomènes intellectuels(perception, mémoire, langage, conscience,etc.), ont pris la mesure de l'importance desémotions dans la vie psychique. Cela a conduitnombre de chercheurs à explorer les liens entreles sphères du rationnel et du passionnel.II. PARLER DES ÉMOTIONS. LERÔLE DES ÉMOTIONS DANS LACOGNITIONLes émotions ont été longtempsconsidérées comme source de perturbation dupropre fonctionnement de l’esprit. Selon cetteconception ancienne, l’esprit traitait avant toutdes «cognitions froides». Des recherchesrécentes ont montré que les émotions jouent unrôle élémentaire et adaptatif dans la focalisationde l’attention et dans l’interprétation des stimulienvironnants. La psychologie sociale, lessciences cognitives, la psychologie dudéveloppement et les neurosciences se sonttoutes lancées dans l’étude des émotions.La conception moderne etAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008115

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008(emoţiile împing la păcat în viziuneacreştinilor) sau la mişcări spirituale(emoţiile parazitează accesul la Nirvana ladiscipolii Bouddha) dar şi la filosofimoderni precum Descartes, chiar dacăacesta introduce ideea novatoare şi maipuţin creştină că emoţiile ne împing spre agreşi pentru a ne satisface dorinţele.Sufletului îi revine datoria de a«administra» aceste emoţii pentru a le faceraţionale şi acceptabile din punct de vederesocial. Această concepţie carteziană aemoţiilor este cea care ne apare spontan înminte. Fundamentul moralei carteziene vafi ideea că sufletul nu duce o luptă cu elînsuşi : nu există o luptă interioară întreraţiune şi pasiuni, în realitate exisă o luptăîntre voinţă şi corp şi această luptă serealizează prin mişcările imprimate decătre suflet şi corp asupra glandei pineale.O persoană trebuie să-şistăpânească emoţiile sau să lupte împotrivăîn cel mai rău caz. În orice caz emoţiilescapă de sub control. (ele scapă judecatei).Descartes şi emoţiileDescartes arată că pasiunile sereduc la combinarea a şase cuvinte:admiraţia, dragostea, ura, dorinţa,fericirea şi tristeţea, şi că orice om areposibilitatea de a le folosi stăpânindu-le:«nu mai există suflet atât de slab încât sănu poată să aibă puterea absolută asuprapasiunilor sale». Această libertate face dinom o fiinţă morală. La René Descartes,sufletul este lucrul care doreşte, caredeliberează, iar pasiunile, a căror cauzăeste corpul, emoţionează sufletul. Pentruel, pasiunile aparţin sufletului, dar ele nudepind de el (dacă ar depinde ele ar fi sigurvoinţe). Pasiunile sufletului sunt decipercepţii care se disting de celelalte princapacitatea lor de a emoţiona sufletul (iatăde ce Descartes şi succesorii săi vor vorbide acum înainte despre «emoţii» care suntcauzate de mecanisme corporale). Ele nupot fi intelectuale, deoarece ele provin dincontemporaine de l'émotion est négative etcelle-ci est vécue comme une limitation auxactions raisonnables et à la plénitude de l'être.On retrouve pèle-mêle cette conception chez lesphilosophes de l'antiquité (notamment Platonqui considère l'émotion comme une «maladiede l'âme»), dans la plupart des religions (lesémotions poussent aux péchés chez leschrétiens notamment) ou des mouvementsspirituels (les émotions parasitent l'accès auNirvana chez les disciples de Bouddha) maiségalement chez les philosophes modernes telDescartes, même si ce dernier introduit l'idéenovatrice et peu chrétienne que les émotions nenous poussent pas à la faute, mais à noussatisfaire. Il appartient alors à l'âme de «gérer»ces émotions de manière à les rendreraisonnablement et donc socialementacceptables. Cette conception cartésienne desémotions est celle que nous avonsspontanément en tête. Le fondement de lamorale cartésienne sera donc l'idée que l'âme necombat pas avec elle-même: il n'y a pas lutteintérieure entre la raison et les passions. Il y aen réalité une lutte entre la volonté et le corps,et cette lutte se fait par les mouvementsimprimés par l'âme et le corps sur la glandepinéale.Le sujet doit faire avec ses émotions, oulutter contre dans le pire des cas. Dans tous lescas, les émotions nous échapperaient (elleséchapperaient à la raison).Descartes et les émotionsDescartes montre que toutes lespassions se ramènent à la combinaison de sixprimitives: l'admiration, l'amour, la haine, ledésir, la joie et la tristesse, et que tout hommea la possibilité de les utiliser en les maîtrisant:«il n’y a point d'âme si faible qu'elle ne puisse,étant bien conduite, acquérir un pouvoir absolusur ses passions». C’est cette liberté qui fait del’homme un être moral. Chez René Descartes,l'âme est la chose qui veut, qui délibère, alorsque les passions, dont la cause est le corps,émeuvent l'âme. Pour lui, les passionsappartiennent bien à l'âme, mais elles n'enAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008116

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008persoanei (realitate duală: corp/suflet).Pentru Descartes, pasiunile îşi au origineaîn creier şi mai precis în «glanda pineală»,a cărei funcţie este de a lega sufletul şitrupul. Prin această gladă, spune el,sufletul poate resimţi ceva care se produceîn corp. Astfel, pasiunile animă sufletul şilîmping, afirmă el:«Principalul efect al tuturor pasiunilor dinoameni, este că ele incită şi dispun sufletulsă-şi dorească aceste lucruri pentru careele îl pregătesc.»«Ele (pasiunile) se raportează corpului şinu sunt cedate sufletului decât atunci cândele sunt ataşate acestuia; astfel folosirealor este de a incita sufletul să consimtă şisă contribuie la acţiunile sale care potservi la conservarea corpului sau la a-lface perfect» (Traité des passions del’àme, (Passions of the soul), Voss, S. H,Indianapolis: Hackett, 1989).La Descartes, pasiunile sau emoţiilesunt idei clare şi distincte, gânduri. Existăo comuniune între aceste două tipuri deidei, pentru că emoţiile ne învaţă cevadespre relaţia noastră cu lumea, darcomuniunea nu înseamnă identitate.Descartes face diferenţa între emoţiilerelative vieţii, care sunt obscure şiconfuze, şi ideile clare şi distincte carerelevă evaluări raţionale şi obiective.Emoţiile care ne antrenează la o mişcarespontană spre sau împotriva obiectului carele activează nu pot fi considerate ca şievaluări intelectuale. Ceea ce esteimportant la Descartes, este faptul căemoţiile care aparţin sufletului dauimpulsuri corpului.Tabel 1Suflet (emoţie-percepţieobscură arelaţiei cucorpul)ImprimămişcareaspreCorpindiscernables des volontés). Les passions del'âme sont donc des perceptions qui sedistinguent des autres par leur capacité àémouvoir l'âme (voilà pourquoi Descartes etses successeurs parleront dorénavantd'«émotions» qui apparaissent causées par desmécanismes corporels). Elles ne peuvent êtreintellectuelles, car elles viennent du corps etagissent sans médiation sur la personne (réalitéduale: corps/âme). Pour Descartes, lespassions prennent leur source dans le cerveau etprécisément dans la «glande pinéale», qui apour fonction de relier âme et corps. C'est parcette glande, dit-il, que l'âme peut ressentirquelque chose à travers le corps. Ainsi, lespassions animent l'âme et la poussent, affirmet-il:«Le principal effet de toutes les passions dansles hommes, est qu'elles incitent et disposentleur âme à vouloir les choses auxquelles ellespréparent leur corps.»«Elles (les passions) se rapportent toutes aucorps, et ne sont données à l'âme qu'en tantqu'elle est jointe avec lui; en sorte que leurusage naturel est d'inciter l'âme à consentir etcontribuer aux actions qui peuvent servir àconserver le corps ou à le rendre en quelquefaçon plus parfait» (Traité des passions del’àme, (Passions of the soul), Voss, S. H,Indianapolis: Hackett, 1989).Chez Descartes, les passions ouémotions sont, au même titre que les idéesclaires et distinctes, des pensées. Il y a ainsicommunauté entre ces deux types d'idées,puisque les émotions nous apprennent bienquelque chose de notre relation au monde, maisla communauté ne signifie pas l'identité. Il y adistinction faite par Descartes entre lesémotions relatives à la vie, qui sont obscures etconfuses (à l'image de la relation que le corpsentretient avec l'âme), et les idées claires etdistinctes (établissant la vérité), qui relèventd'évaluations rationnelles et objectives. Or, lesémotions qui nous entraînent à un mouvementspontané vers ou contre l'objet qui les active nepeuvent être le lieu d'une évaluationintellectuelle. Ce qu'il est important de saisir icichez Descartes, c'est que les émotions quiAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008117

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Eu percep(stimul) un urspe care în modconfuz îlpercep ca peun pericol.Fiinţa mea eastfel cuprinsăde frică(sentiment)careIncep astfelsă fugpentru aevitapericolul(răspuns).In filosofia carteziană, este necesarsă te mobilizezi intelectual împotrivaacestor mişcări dezordonate ale sufletului.In consecinţă, emoţiile trebuie ţinute ladistanţă (mai exact trebuie să reflectăm lalegătura pe care o avem cu ele) astfel încâtsă realizăm evaluările cele mai obiectoveposibil. Omul, ca şi la teatru, trebuie săpoată să-şi pună emoţiile la distanţă pentrua putea să le evalueze.Descartes a înţeles faptul că voinţanu ne poate împiedica să ne fie sete, dardacă ea nu poate împiedica pasiunile să seexprime, ea poate să se opună acestora, săle diferenţieze sau să le reorienteze printroevaluare mai justă, mediatizată dereflectare.Descartes a fost mult criticat.Pentru el, emoţia este singura cogniţieconfuză care îşi are originea în corp şicare, după el, nu are o valoare prea mare.Emoţiile împing corpul într-o anumedirecţie, dar cel mai frecvent «împotriva»sufletului, care caută calmitate şimoderaţie. Aceasta îl împiedică peDescartes să simtă din plin rolul dinamic alemoţiilor. Pe de altă parte, el urmeazătradiţia de cezură între suflet şi corp şi oaccentuează făcând din corp un obiect destudiu ştiinţific în totalitate mecanizat.Din punctul meu de vedere nuputem să punem la distanţă emoţiile si săle evaluăm, am putea controla emoţiileîntr-un context în care folosim antidepresive,de exemplu, care au un efect«antianxietate» şi «antipanică» recunoscut.appartiennent à l'âme donnent l'impulsion aucorps.Tableau 1Âme(émotion -perceptionobscure de larelation aucorps)Je perçois(stimulus) unours queconfusémentje conçoiscomme undanger. Monêtre est alorsenvahi par lapeur(sentiment)quiImprimemouvementversCorpsJe me metsalorsimpulsivementà courir pouréviter ledanger(réponse).Dans la philosophie cartésienne, il estnécessaire de se mobiliser intellectuellementcontre ces mouvements désordonnés de l'âme.Par conséquent, il faut mettre à distance sesémotions (c'est-à-dire réfléchir au lien que nousentretenons avec elles) de manière à porter lesévaluations les plus objectives possibles.L'homme, comme au théâtre, doit pouvoirmettre ses émotions à distance pour les évaluer.Descartes a ainsi parfaitement saisi quela volonté ne peut nous empêcher d'avoir soif,mais si elle ne peut pas empêcher les passionsde s'exprimer, elle peut malgré tout s'y opposer,les différer ou les réorienter par une plus justeévaluation, médiatisée par la réflexion.Descartes a été beaucoup critiqué. PourDescartes, l'émotion est seulement unecognition confuse qui prend son origine dans lecorps et qui n'a pas, selon lui une très grandevaleur. Les émotions poussent bien en effet lecorps dans une direction, mais le plus souvent« malgré » l'âme, qui cherche calme etmodération. Cela empêche Descartes de saisirpleinement le rôle dynamique des émotions.D'autre part, il poursuit la tradition de césureAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008118

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Si chiar şi în acest caz nu putem spune cădurerea, de exemplu, care-l atinge peindividul panicat dispare în acest fel, totuşiputem presupune că durerea va fi mecanicîndepărtată prin folosirea acestui produs. Areuşi să te descotoroseşti de o emoţiepunând-o la distanţă mi se pare foarte greude realizat. Dacă emoţia nu poate ficontrolată atât de simplu prin procedee deintrospecţie, se datorează faptului că eaeste o forţă asupra căreia orice fiinţă, şiaici vorbim şi despre om, se bazeazăpentru a se dezvolta. A lupta împotriva lor,cum înţelesese Spinoza, înseamnă a luptaîmpotriva vieţii însăşi.Există situaţii în care fiinţele umanepot acţiona iraţional în momente în caretotuşi raţiunea «la rece» le spune săacţioneze altfel.Filosoful şi psihologul americanWilliam James se va opune, prin explicaţiasa fisiologică, cartezianismului în «Teoriaemoţiei». Din punctul său de vedere:«Schimbările care au loc în corp pecep înmod direct faptul excitant, şi ceea ce noiresimţim, din aceste schimbări pe punctulde a se produce, nu este altceva decâtemoţia».Teoria emoţiilor la JamesFilosofii şi-au exprimat mai multepropuneri cu privire la emoţie, începând cugrecii până la Sartre şi scolastica modernă.Spinoza spune că emoţiile sunt judecăţiacompaniate de sentimente de durere şiplăcere. Descartes consideră că emoţiilesunt judecăţi cauzate de schimbări produseîn intelectul animalului.Cartezianismul a fost combătut sauprelungit de fiziologii începutuluisecolului XX.Să reluăm exmplul foarte cunoscuta lui James: dacă văd un urs (percepţie),încep să fug (reacţie fiziologică) după careîmi este frică şi conştientizez în corp(reacţie emoţională).Observăm diferenţa dintre James şientre l'âme et le corps et l'accentue en faisant ducorps un objet d'étude scientifique totalementmécanisé.Je ne suis pas d’accord qu’on peutmettre à distance les émotions et les évaluer, onpeut gérer les emotions dans le contexte d'usaged'anti-dépresseurs, par exemple, qui ont un effet«antianxiété» et «antipanique» reconnu. Etmême dans ce cas on ne peut pas dire que ladouleur qui touche l'individu maladivementanxieux ou paniqué disparaisse de cettemanière, tout au plus peut-on supposer que ladouleur sera mécaniquement mise à distancepar l'usage du produit. Réussir à se prémunird'une émotion par la mise à distance me sembleassez difficile à réaliser. Si l'émotion ne peutêtre contrôlée si simplement par des processusd'introspection, c'est parce qu'elle est une forcesur laquelle tout être vivant, y comprisl'homme, s'appuie pour se développer. Luttercontre elles, comme l'avait compris Spinoza,c'est lutter contre la vie elle-même.Il y a aussi des situations danslesquelles les êtres humains peuvent agirirrationnellement dans des situations oùpourtant la raison «à froid» leur dit d’agirautrement.Le philosophe et psychologueaméricain William James s'opposera par sonexplication physiologique au cartésianismedans « La théorie de l'émotion ». Selon lui:«Les changements corporels suiventdirectement la perception du fait excitant, et ceque nous ressentons de ces changements entrain de se produire est l’émotion».La théorie des émotions de JamesLes philosophes ont offert plusieurspropositions concernant l’émotion,commençant avec les anciens Grecques jusqu’àSartre et les scolaires modernes. Spinoza ditque les émotions sont des jugementsaccompagnés de sentiments de douleur et deplaisir. Descartes dit que les émotions sont desjugements causés par des changements produitsdans l’esprit de l’animal.L'héritage cartésien a été combattu ouAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008119

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Descartes: de aici încolo corpul îşiimprimă marca asupra sufletului.Emoţia este legată de o reacţie fiziologicăîn situaţia percepută. Ea este astfel descurtă durată şi nu poate fi prelungită decâtprin schimbarea stării, prin transformareîntr-un sentiment care va fi o reprezentarementală şi intelectualizată legată de emoţiatrăită. Emoţia este pe de altă partesingulară şi experienţe aparent identicesunt trăite diferit în funcţie de construcţiafizică şi mentală anterioare individului.Astfel, pot foarte bine, de exemplu, sădezvolt un sentiment de ură faţă de un urspentru că acesta a provocat o frică teribilăatacându-mi apropiaţii, în timp ce măplimbam într-o pădure. Acestea fiind zise,dacă sunt puşcaş, este puţin probabil camie să-mi fie frică de acest animal,deoarece am experimentat deja fizic şi apoiemotiv sentimentul de frică faţă de acestanimal de nenumărate ori.Interesul lui James pentru o teorie aemoţiilor este următorul: pentru prima datăşi contrar ideilor primite, considerămcorpul şi percepţia pe care fiinţa umană oare despre ea însăşi şi despre mediulînconjurător ca şi sursă unică care permiteînrădăcinarea emoţiilor, inteligenţei şitrăirilor individului. Judecata nu mai esteinstrumentul determinant al conduiteiumane, ci doar o unealtă adaptabilă care nupoate fi separată de corp.Pentru a încarna concret opoziţiaîntre dualismul cartezian şi abordareamonistă a lui James, în psihologiacontemporană, ne punem astfel întrebarea:putem să ne stăpânim emoţiile? Răspunsulva fi: fie putem să le stăpânim (vorbim înacest caz de modelul omului cartezian careîşi stăpâneşte emoţiile cu ajutorul raţiunii,exteriorizându-le) fie acest lucru eimposibil (în acest caz vorbim despre omulmonist fără control asupra emoţiilor, fărădualism).Emoţia şi raţiunea funcţionează cadouă componente ale unei singure entităţipsihologice pentru Damasio care afirmă, înDescartes’error. Emotion, reason, and theprolongé par les physiologistes au début duXXème siècle.Reprenons l'exemple très connu deJames: Si je vois un ours (perception), je memets à courir (réaction physiologique) puis jeprends peur en prenant conscience de moncorps (réaction émotionnelle).On peut observer le renversement opérépar James par rapport à Descartes: c'estdorénavant le corps qui imprime ses marquessur l'esprit. L'émotion est liée à une réactionphysiologique dans la situation perceptive. Elleest donc nécessairement assez brève et ne peutêtre prolongée qu'en changeant d'état, à savoiren se transformant en un sentiment qui sera unereprésentation mentale et intellectualisée liée àl'émotion vécue. L'émotion est d'autre partsingulière et des expériences apparemmentidentiques sont vécues différemment enfonction de la construction physique et mentaleantérieure de l'individu. Ainsi, je peux très biendévelopper, par exemple, un sentiment de hainetenace contre un ours parce que ce dernier aprovoqué une émotion terrible de colère ens'attaquant à mes proches, alors que je mebaladais dans une forêt canadienne. Ceci étantdit, si je suis trappeur, il est très peu probableque j'éprouve un sentiment de haine pour cetanimal, puisque j'ai déjà expérimentéphysiquement puis émotivement denombreuses fois la peur de cet animal.L'intérêt de la démarche de James en cequi concerne une théorie des émotions est lesuivant: pour la première fois et à contre-pieddes idées reçues, on considère le corps et laperception que l'être vivant a de lui-même et deson environnement comme la source unique àpartir de laquelle les émotions, l'intelligence etle vécu de l'individu s'enracinent. La raisonn'est plus l'instrument déterminant de laconduite humaine, mais seulement un outiladaptatif qui ne peut être disjoint de l'unité ducorps.Pour incarner concrètement l'oppositionentre ce dualisme cartésien et l'approchemoniste de James dans la psychologiecontemporaine, on se pose la question: peut-ongérer les émotions? La réponse sera: soit onpeut les gérer (alors maîtrise par la raison etAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008120

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008human brain, [6] p 9, că: «Capacitatea dea exprima şi resimţi emoţiile esteindispensabilă punerii în aplicare acomportamentelor raţionale.»Damasio ilustrează propunearea saprin studierea unui caz vechi: ca urmare aunei leziuni a cortexului prefrontal ventromedian,(aici se iau deciziile şi aici au locprocesele emoţionale) deşi înainte foartesociabil, individul îşi schimbă radicalpersonalitatea devenind instabil, în timp cecompetenţele sale cognitive sunt intacte.Simplu, el nu ia decizii bune şi nufoloseşte procesele cognitive aşteptate.A.şi exprima şi a resimţi emoţiilereprezintă o bază de evaluare a alegeriiproceselor cognitive ale raţiunii: pentru adeclanşa deciziile adecvate situaţiei,subiectul trebuie să fie într-o stareemoţională foarte bună. Această ipoteză efundamentală dacă dorim să luăm înconsiderare actele de limbaj: tratareacognitiv-raţională, care reprezintăproducerea de enunţuri de limbaj, nu ar fidoar purtătoare de emoţii ale locutoruluicare motivează la rândul lor enunţurile, ciea ar fi decisă inevitabil în funcţie deaceste enunţuriEmoţiile şi cogniţia interacţionează,cogniţia interpretează lucrurile pentru a leînţelege (adică dă sens lucrurilor) în timpce emoţiile reprezintă un sistem de judecăţide valoare (de exemplu.: ceea ce este bun,rău, periculos).In domeniul ştiinţific, seobişnuieşte, cum făcea Jean Piaget (pentrupsihologia genetică) sau Howard Gardner(pentru ştiinţele cognitive) să se disociezeîntre procese cognitive şi procese afectiveşi emoţionale din motive de simplificaremetodică.CONCLUZIIPentru mulţi cercetători, este depreferat să concepem emoţiile şi cogniţiaca pe două funcţii mentale separate darîntr-o constantă interacţiune.Concluzia va fi că cea mai mareextériorité par rapport aux émotions, c'est lemodèle de l'homme cartésien) soit cela estimpossible (alors pas de maîtrise, pas dedualisme et un homme conçu de manièremoniste).Émotion et raison fonctionnent mêmecomme les deux composantes d’une seuleentité psychologique émergente pour A.Damasio qui affirme dans Descartes’error.Emotion, reason, and the human brain, [6] p 9,que: «La capacité d’exprimer et ressentir desémotions est indispensable à la mise en œuvredes comportements rationnels.»Damasio illustre sa proposition enrevisitant l’étude d’un cas ancien: à la suited’une lésion délimitée du cortex préfrontalventro-médian, (siège des processus de prisede décisions et aussi de processus émotionnels)auparavant très sociable, l’individu changeradicalement de personnalité, devient grossieret instable, alors que ses compétencescognitives sont intactes. Simplement, il neprend pas les «bonnes» décisions, n’utilise pasles processus cognitifs attendus. Exprimer etressentir les émotions est ainsi une base del’évaluation du choix des processus cognitifs dela raison: pour déclencher les traitementsadéquats à la situation, le sujet doit être dansdes états émotionnels «bien-formés». Cettehypothèse est fondamentale si on veut bien laprendre au compte des actions de langage: letraitement cognitif rationnel qu’est laproduction d’énoncés langagiers ne serait passeulement porteur des émotions du locuteur quimotivent ses énoncés, il serait décidéinévitablement en fonction de celles-ci.Émotions et cognition interagissent, lacognition interprète les choses pourcomprendre (c’est-à-dire donner un sens auxchoses) tandis que l’affect (dont les émotions)représente un système de jugements de valeurs(par ex.: ce qui est bon, mauvais, sécuritaire oudangereux).Dans le domaine scientifique, il esthabituel, comme l’ont fait Jean Piaget (pour lapsychologie géné- tique) ou Howard Gardner(pour les sciences cognitives) de dissocier pourdes raisons de simplification méthodo-logiqueles processus cognitifs des processus affectifs etAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008121

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008parte a emoţiilor noastre implică automatmodificări fiziologice în corpul nostru dincare decurge experienţa conştientă a unuisentiment. Emoţiile par să aibă nevoie derestul corpului pentru a se exprima.Emoţiile sunt cel mai adesea greude controlat, căci procesele emoţionalesunt de mai multe feluri: automate,involuntare, variabile, etc. Există numeroşifactori care induc emoţiile: factori interni(procese fiziologice, procese cognitive,etc) şi factori externi (agresiunea, diverşifactori accidentali, nevoi afective etc.).Faptul că o emoţie este greu de exprmat încuvinte se bazează pe ideea că emoţiile nusunt doar gânduri legate de o situaţie ci unansamblu de procese vechi care au evoluatpentru a răspunde nevoilor organismului,diferite de cele de la originea cogniţiei.În ceea ce priveşte individul, trăireaemoţională intensă ar perturba: relaţia cusine, relaţia cu ceilalţi (şi decisocializarea), relaţia cu lumea. La nivelsocial, trăirea emoţională intensă arperturba: starea afectivă a persoanelor dingrup, dinamica grupului (şi deci stareaafectivă a fiecărei persoane şi activităţilecolective).Emoţiile au un rol important îninteracţiunile sociale. Fără emoţii, ne estegreu să alegem. Atunci când mediulînconjurător ne dezamăgeşte aşteptările, înmanieră repetitivă, emoţiile, trăirileafective ne semnalează că ar fi raţional săne schimbăm aşteptările, adică să lerevizuim. Impărtăşirea emoţiilor cuceilalţi, care este cheia sentimentuluinostru de aparteneţă la o societate, neconduce să ne dezvăluim valorile, pentrucă această împărtăşire permite rezistenţa înfaţa unei lumi care dezamăgeşte. Dacă nerevizuim măcar o dată credinţele, emoţiilenoastre se menţin, ele manifestă astfelaşteptări bine înrădăcinate, care reprezintăvalorile noatre reale. Pentru a studiavalorile colective, trebuie să studiememoţiile, maniera în care ele incită larevizuire, şi in ce fel împărtăşirea lorcolectivă ne întăreşte rezistenţa.émotionnels.CONCLUSIONPour plusieurs chercheurs, il estpréférable de concevoir les émotions et lacognition comme deux fonctions mentalesséparées mais en constante interaction.La conclusion sera que la plupart de nosémotions impliquent automatiquement desmodifications physiologiques dans notre corpsdesquelles découle l'expérience consciente d'unsentiment. Les émotions semblent donc avoirdavantage besoin du reste du corps pour leurexpression immédiate.Les émotions sont le plus souventdifficiles à contrôler, car les processusémotionnels sont: automatiques, involontaires,rapidement variables, etc. Il y a de nombreuxfacteurs qui induisent des émotions: facteursinternes (processus physiologiques, processuscognitifs, etc) et facteurs externes (aggression,facteurs accidentels divers, besoins affectifsetc.). Le fait qu'une émotion soit si difficile àverbaliser appuie aussi l'idée que les émotionsne sont pas que des pensées particulières ausujet d'une situation mais bien un ensemble deprocessus anciens ayant évolué pour répondre àdes besoins précis de l'organisme, différents deceux à l'origine de la cognition.Au niveau individuel, le vécuémotionnel intense perturberait: la relation àsoi, la relation aux autres (et donc lasocialization), la relation au monde. Au niveausocial, le vécu émotionnel intense perturberait:l'état affectif des personnes du groupe, ladynamique du groupe (et donc,subséquemment, l'état affectif de chaquepersonne et les activités du collectif).Les émotions ont un rôle importantdans nos interactions sociales. Sans émotions,nous avons du mal à faire des choix. Quandnotre environnement déçoit nos attentes demanière répétée, nos émotions nous signalentqu'il serait rationnel de changer nos attentes,c'est-à-dire de procéder à des révisions. Lepartage des émotions, qui est la clé de notresentiment d'appartenance à une communauté,nous amène à révéler nos valeurs, parce qu'ilAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008122

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Raţionalitatea morală se bazează pe emoţii.Acestea sunt sensibile detaliilor situaţiilor,şi această raţionalitate depinde decontexte, atât cât ea propune argumentecare pot fi revizuite atunci când contextulse schimbă.Dacă, în secolul XX, cogniţia rimacu raţiunea, în secolul XXI, ea rimează cuemoţia. Emoţia, la jumătatea drumuluidintre corp şi raţiune, conduce astăzi laideea că omul ştie să raţionalizeze, dar şisă simtă.BIBLIOGRAFIE1. DAMASIO Antonio, Descartes'Error: Emotion, Reason, and theHuman Brain, Avon Books, 19942. DESCARTES René, Traité despassions de l’àme, (Passions of thesoul), Voss, S. H, Dedicated toPrincess Elizabeth of Bohemia,Indianapolis: Hackett, 19893. DUBOIS, Jean, Sémantique etcognition. Catégories, prototypes,typicalité, Éditions du CentreNational de la RechercheScientifique, Paris, 19914. FUCHS, Catherine, La linguistiquecognitive, Éditions Ophrys, Éditionsde la Maison des sciences del’homme, 20045. MARTIN, Robert, Sémantique etautomate, PUF, Paris, 20016. RASTIER, François, Sémantique etrecherches cognitives, PUF, Paris,19917. VAN DE VELDE Danièle,Grammaire des événements, PressesUniversitaires du Septentrion, 20068. VAN DE VELDE Danièle, FlauxNelly, Les noms en français :esquisse de classement, Ophrys,20019. VAN DE VELDE Danièle, Lespectre nominal. Des noms depermet de résister face à un monde décevant. Simême une fois révisées nos croyances, nosémotions se maintiennent, elles manifestentalors des attentes bien enracinées, qui sont nosvaleurs réelles. Pour étudier les valeurscollectives, il faut donc étudier les émotions, lamanière dont elles incitent à des révisions, etcomment leur partage collectif renforce nosrésistances. La rationalité morale s'appuie surles émotions. Celles-ci sont sensibles auxdétails des situations, et cette rationalité dépenddes contextes, si bien qu'elle propose desarguments qui restent révisables quand lecontexte change.Si, au XXème siècle, cognition rimaitessentiellement avec raison, au XXIème siècle,elle rime davantage avec émotion. L'émotion, àmi-chemin entre le corps et la raison, conduitaujourd'hui à l’idée que l'homme sait raisonner,mais également ressentir.BIBLIOGRAPHIE12. DAMASIO Antonio, Descartes' Error:Emotion, Reason, and the HumanBrain, Avon Books, 199413. DESCARTES René, Traité despassions de l’àme, (Passions of thesoul), Voss, S. H, Dedicated to PrincessElizabeth of Bohemia, Indianapolis:Hackett, 198914. DUBOIS, Jean, Sémantique etcognition. Catégories, prototypes,typicalité, Éditions du Centre Nationalde la Recherche Scientifique, Paris,199115. FUCHS, Catherine, La linguistiquecognitive, Éditions Ophrys, Éditions dela Maison des sciences de l’homme,200416. MARTIN, Robert, Sémantique etautomate, PUF, Paris, 200117. RASTIER, François, Sémantique etrecherches cognitives, PUF, Paris, 199118. VAN DE VELDE Danièle, Grammairedes événements, Presses Universitairesdu Septentrion, 2006Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008123

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008matières aux noms d’abstraction,Editions Peeters Louvain-Paris,10. VARELA Francisco, ThompsonEvan et Rosch Eleanor, TheEmbodied Mind : Cognitive Scienceand Human Experience, 1991, MITPress (trad. en français parVéronique Havelange :L'Inscription corporelle de l'esprit :sciences cognitives et expériencehumaine, Seuil, Paris, 1996)11. http://www.scienceshumaines.com19. VAN DE VELDE Danièle, FlauxNelly, Les noms en français : esquissede classement, Ophrys, 200120. VAN DE VELDE Danièle, Le spectrenominal. Des noms de matières auxnoms d’abstraction, Editions PeetersLouvain-Paris,21. VARELA Francisco, Thompson Evanet Rosch Eleanor, The EmbodiedMind : Cognitive Science and HumanExperience, 1991, MIT Press (trad. enfrançais par Véronique Havelange :L'Inscription corporelle de l'esprit :sciences cognitives et expériencehumaine, Seuil, Paris, 1996)22. http://www.scienceshumaines.comAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008124

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008IMPORTANŢATRATATULUI DE LA 6DECEMBRIE 1921 ÎNISTORIA IRLANDEI – UNPAS CĂTRE DEMOCRAŢIETHE IMPORTANCE OF THETREATY ON 6 DECEMBER1921 IN IRISH HISTORY – ASTEP TOWARDSDEMOCRACYDicu Maria Camelia, asistentUniversitatea “Constantin Brâncuşi”Dicu Maria Camelia“Constantin Brancusi” UniversityAbstractLa 6 decembrie 1921, pe Strada Downingnumărul 10, în Londra are loc întâlnireareprezentanţilor Irlandei şi reprezentanţi aiguvernului britanic în vederea semnăriiArticolelor Acordului unui Tratat prin care seconferea sudului Irlandei sau Statului LiberIrlandez, statutul de dominion cu drepturi egaleprintre statele Commonwealth-ului.Perioada cuprinsă între 1914-1922perioadă în care s-au petrecut următoareleevenimente: Primul Război Mondial, Revoluţiade Paşte din 1916, înfiinţarea guvernuluirevoluţionar, „Noi Înşine”, războiul de guerilăanglo-irlandez, Tratatul ce consfinţeaindependenţa sudului Irlandei, chiar dacă soldatcu divizarea ţării a fost precedată de o perioadă delinişte şi pace care s-a dovedit a fi liniştea dedinaintea furtunii.Contribuţia Irlandei la Primul RăzboiMondial care a izbucnit în august 1914, veni dinpartea Grupării Politice Irlandeze Redmond şimajoritatea irlandezilor au susţinut războiul cu150.000 de voluntari înrolaţi în armata britanică.Dar a existat şi o minoritate semnificativă care s-aopus războiului şi astfel 15.000 de voluntariirlandezi care erau împotriva războiului şi a MariiBritanii s-au grupat avându-l în frunte pe EoinMacNeill, un om învăţat respectat ce făcea partedin Gaelic League.Pentru Irish Republican Brotherhood,AbstractOn 6 December 1921, in DowningStreet, London representatives from the IrishGovernment and representatives from BritishGovernment signed the Articles of Agreementfor a Treaty which conferred upon southernIreland or the ‘Irish Free State’, the status of adominion, with equal rights among thecountries of the Commonwealth.The tormented period 1914-1922World War I, the Easter Rising in 1916, SinnFein-we ourselves, revolutionary government,the Anglo-Irish guerilla war, the Treatygranting independence but with partition andthe Irish Civil War had been preceded by aperiod of tranquility, proved to be the calmbefore the storm.On behalf of Ireland, the contribution tothe World War I that broke out in August 1914,came from Redmond’s Irish Party and mostIrishmen supported the English war effort with150,000 Irishmen voluntarily enlisting in theBritish army. But there was a significantminority that opposed the war and 15,000 antiwarand anti-British Irish Volunteers gatheredunder the command of Eoin MacNeill, arespected scholar and Gaelic Leaguer.For IRB the war of Britain withGermany was an opportunity since theydecided to mount an armed insurrection. TheAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008125

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008războiul dintre Marea Britanie şi Germania acreat o şansă pentru îndelung plănuita însurecţiearmată. Conducerea Frăţiei credea că din punct devedere militar, insurecţia nu avea nicio şansă, darPatrick Pearse, un poet şi om învaţat din GaelicLeague credea că naţionalismul irlandez aveanevoie de un sacrificiu sângeros şi de martiri dinpartea fiecărei generaţii.Se creaseră astfel premisele pentrumişcarea revoluţionară cunoscută în istoriairlandeză drept, Easter Rising, plănuită să sedesfăşoare la nivel naţional. Denumirea venea dela ziua cînd era plănuită să se petreacă şi anume înduminica de Paşte. A fost însă amânată din cauzaunor ordine, apoi contramandarea lor, pentru luni24 aprilie. Rebelii în număr de 1600 au pusstăpânire pe clădiri de interes public, printre elefiind şi Oficiul Poştal din Dublin, care a devenitcartierul general al revoluţionarilor au proclamatRepublica Irlandeză. La început britanicii s-auretras fiind luaţi prin surprindere, dar la puţin timpdupă aceea au cerut întăriri şi au început săforţeze retragerea rebelilor. Luptele au durat 5zile, timp în care britanicii au avut 500 de răniţi şi112 morţi. Rebelli s-au predat pe 29 aprilie.Represaliile au fost însă foarte dure, până la 10mai 15 rebeli au fost executaţă, inclusiv Pearse,dar pe lângă aceştia un număr impresionant deoameni nevinovaţi care nu avut nimic de-a facecu Easter Rising au fost împuşcaţi.Cât despre opinia publică, la începutcetăţenii au fost împotriva insurecţiei, dar scriitoride prim rang atât pentru Iranda cât şi pentruliteratura universală, cum ar fi, George BernardShaw sau William Butler Yeats i-au convins cărevoluţionarii nu au fost nişte trădători pentrumama-Anglia, ci prizonieri de război, într-unrăzboi cu Anglia ce durează de 750 de ani; sauYeats, care în poezia sa Easter 1916, adresaîntrebarea;La urma urmei moartea nu a avut niciun rost?Pentru ca Anglia să-şi păstreze credinţaAsupra a tot ce s-a făcut şi spus.Noi cunoaştem visul lor;Destul să ştim că au visat şi au murit;Ei doar aminteau faptul că Irlanda nu voia nimicde la Anglia, voia doar să fie lăsată în pace.În octombrie 1918 Primul RăzboiIRB leadership thought their insurrection hadno chance of success, speaking from themilitary point of view. But Patrick Pearse, apoet and a Gaelic scholar believed that a rebirthof the Irish nationalism required a bloodsacrifice and martyrs from each generation.This was the circumstance for theEaster Rising to take place and was intended tobe nationwide for the Easter Sunday. It waspostponed because of the confusion caused byorders and countermanding of orders forMonday, 24 April 1916. The rebels, 1600 ofnumber seized some public buildings includingthe General Post Office in Dublin that becamethe headquarters, proclaimed the existence ofan Irish Republic. At first the British fall backin surprise but soon afterwards they requiredreinforcements and began to force the rebels’submission. The fighting lasted 5 days afterwhich the British suffered 500 casualties and112 dead. The rebels surrendered on April 29.The reprisals were harsh, by 10 of May, 15 ofthe rebels were executed including Pearse, anda number of innocent civilians without havingany connection with the Rising were shot.Originally the citizens were against theRising but Irish writers of an utmostimportance for the British and worldwideliterature like George Bernard Shaw, whopersuaded the public opinion that the rebelswere not traitors to mother England butprisoners of war in a 750-year on-going warwith England or William Butler Yeats who inhis poem Easter 1916 wrote addressing again tothe public:Was it needless death after all?For England may keep faithFor all that is done and said.We know their dream; enoughTo know they dreamed and are dead;They only reminded that Ireland did not wantanything from England but to be left alone.In October 1918 the World War I endedand two months later elections for the BritishParliament were held. The victory was on SinnFein part which did not have any role in theEaster rising as a whole, but some of itsmembers were veterans of the rebellion.In January 1919 the Sinn Feincandidates met in Dublin and following anAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008126

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Mondial luă sfârşit, iar două luni mai târziu auavut loc alegeri pentru parlamentul britanic.Pentru locurile ce reveneau Irlandei, victoria arevenit partidului Sinn Fein, care nu avuseseniciun rol în Easter Rising, dar unii membrii erauveterani ai revoluţie.În ianuarie 1919 candidaţii Sinn Fein s-auîntâlnit la Dublin şi urmând o agendă de lucruîmprumutată de la revoluţiile americană şifranceză au votat Declaraţia de Independenţă şiau ratificat Republica. S-au declarat Dail Eireann(Adunarea Irlandeză) având putere exclusivă de aface legi ce se aplicau poporului irlandez, în timpce subliniau faptul că Parlamentul Britanic nuavea nicio jurisdicţie în Irlanda. Măsurile luate serefereau la părăsirea teritoriului irlandez de cătrebritanici; au constituit tribunale irlandeze, au alesun guvern cu de Valera preşedinte, Griffith,vicepreşedinte, iar Collins, Ministru de Finanţe şicomandant al Armatei Republicane Irlandeze(IRA), numele dat noii miliţii a guvernului, ogrupare armată ce urma să fie chemată numai încazuri de urgenţă.În acest moment al istoriei irlandeze, dinpunct de vedere organizaţional, rolul cel maiimportant a fost jucat de IRA, armata bineechipată, având 15.000 de membrii activi şi80.000 gata-pregătiţi să intervină, cu conducătoriindependenţi, Cathal Brugha, Richard Mulcaheyşi Michael Collins. Din punctul de vedere aloamenilor, istoriceşte vorbind, cei mai importanţiau fost de Valera şi Colins.Eamon de Valera era un profesor dematematică fără prea mare influenţă înainte de1916, el a devenit celebru după Easter Rising,când fiind ultimul comandant care s-a predat afost condamnat la moarte, ulterior sentinţa fiindanulată datorită cetăţeniei sale americane.Michael Collins, un om născut să fieconducător, având şi ceea ce numim carismă, nuavea o educaţie formală, dar în toate organizaţiileirlandeze el a deţinut poziţiile cele maiimportante.După ce Adunarea Irlandeză a ţinut primaşedinţă, un război de gherilă a izbucnit. Războiuleste cunoscut în istoria irlandeză sub denumire deThe Troubles (Problemele/ Necazurile). Părţileimplicate erau IRA, miliţia nou creatului guverncu cei 15.000 de oameni disponibili, subconducerea lui Michael Collins, omul-cheie alagenda borrowed from the American andFrench revolutions passed a Declaration ofIndependence and ratified the Republic. Theydeclared themselves Dail Eireann havingexclusive powers to make laws binding on theIrish people whereas they declared that theBritish Parliament had no jurisdiction overIreland. The measure taken referred to the factthat the British should leave immediately theIrish territory they established Irish courts,elected a government with de Valera as apresident, Griffith as a Vice president andCollins was appointed Minister of Finance andcommander of the Irish Republican Army(IRA), the name given to the new government’smilitia (a part of the organized armed forces ofa country liable to call only in emergency,Webster Dictionary).In this moment of Irish history,organizationally speaking, the most importantpart was played by the well armed IRA (15,000active members and 80,000 standing by) havingan independent leadership – Cathal Brugha,Richard Mulcahey and Michael Collins.In point of individuals, historicallyspeaking, the most important were de Valeraand Collins. Eamon de Valera, a non-influentialmathematics teacher before 1916, he gainedcelebrity after Easter Rising, when as the lastcommander to surrender he was sentenced todeath, later commuted because of his Americancitizenship. Michael Collins, a natural andcharismatic leader, had no formal education butin all the Irish organizations he held importantpositions.After the Dail’s session in 1919 theguerilla war broke out. The war was called TheTroubles. Those involved were IRA, withapproximately 15,000, the militia of the newgovernment, fully supported by the citizens andwhose key man was Michael Collins, a brilliantcommander and on the other side the Britishforces known as Auxiliaries or Black and Tan.Both forces competed in atrocities, nonethelessBlack and Tans drew public attention throughtheir brutal and very public atrocities whichtheir leaders though might prevent thepopulation from supporting the rebels. Amongthese incidents, they started a series of fires inCork and then fired automatic weapons into aAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008127

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008momentului, susţinuţi fiind de cetăţenii irlandezipe de-o parte, iar de parte cealaltă se aflau forţelebritanice, în număr de 45.000 cunoscuţi subdenumirea de Forţele Auxiliare. Ambele trupe seîntreceau în atrocităţi, dar Forţele Auxiliare auatras atenţia prin atrocităţile lor brutale ce aveauloc îndeosebi asupra publicului nevinovat pe careconducătorii lor le ordonau pentru a atenţionapopulaţia să nu le acorde sprijinul rebelilor.Printre acestea, Sâmbăta sângeroasă, când a fostordonată deschiderea focului asupra unei mulţimice viziona un meci de fotbal, incident în urmacăruia şi-au pierdut viaţa 12 oameni nevinovaţi şirăniţi au fost 60 şi asta doar pentru a da o lecţieseviciului de contrainformaţii a lui Collins careexecutase 16 spioni britanici.Actul Guvernului Irlandei din 1920 avenit ca un răspuns la condamnarea de cătreopinia publică internaţională a masacrului MariiBritanii comis asupra unei demonstraţii paşnicede 379 de persoane din Amritsar (India). Acestact urma să stabilească parlamente separatepentru Irlanda de Nord şi Irlanda de Sud. Irlandade Nord a fost gata să accepte, ba chiar a începuto serie de pogromuri brutale asupra catolicilor. Pedata da 10 iulie 1921, o mulţime de protestanţi aucis 15 catolici, a rănit 68 şi a ars 161 de caseaparţinând catolicilor; şi toate acestea nu eraudecât începutul.Adunarea Irlandeză a refuzat să acceptenoua legislaţie, în schimb a acceptat să încetezefocul, perioadă în care Primul Ministru Britanic,David Lloyd l-a invitat pe de Valera să participela negociei în vederea încheierii unui tratat. Darde Valera i-a numit pe Arthur Griffith şi MichaelCollins să conducă echipa ce urma să negocieze.Pe scurt Collins şi Griffith s-au întors cu un tratatce urma să fie aprobat de Adunare Irlandeză.Acest Tratat diviza Irlanda în două părţi:1) Un dominion cu drept de auto-guvernarealcătuit din 26 de state denumit StatulLiber Irlandez pe deplin independent deAnglia;2) O entitate alcătuită din 6 state grupate înjurul Ulsterului, denumit Irlanda de Nordcare rămânea parte a Marii Britanii, darcare avea dreptul la un Parlament separat.Acet Tratat deveni în curând cel maicontroversat din istoria Irlandei. Intâi elînsemna uncrowd at a football game, killing 12 innocentspectators and wounding other 60.The enacting of Government of IrelandAct in 1920 came as a response for the Britishmassacre worldwide condemnation ofapproximately 379 peaceful demonstrators inAmritsar, India. This act was to establishseparate parliaments for Northern Ireland andSouthern Ireland, each with extensive homerule powers. Northern Ireland was ready toaccept the legislation and began a series ofbrutal pogroms (an organized massacre ofhelpless people) against Catholics. On July 10,1921, Protestant crowd killed 15 Catholics,wounded 68 and burned to the ground 161Catholic homes: all these were only thebeginning.Dail Eireann refused to accept the newlegislation, instead he accepted to cease fire,period in which British Prime Minister DavidLloyd George invited de Valera to participate innegotiations for a treaty. But de Valeraappointed Arthur Griffith and Michael Collinsto lead the negotiating team. In short Collinsand Griffith returned with a treaty, which wasto be subject to the approval of the Dail.This treaty partitioned Ireland into twoentities:1) A twenty-six self-governing dominioncalled the Irish Free State with fullindependence from England;2) An entity consisting of six countiescarved around Ulster, formally namedNorthern Ireland, that remained part ofGreat Britain, but which had the right tohave a separate parliament.The Treaty soon became the mostcontroversial issue in the history of Ireland.First it was a gigantic step forward for theRepublicans. The treaty granted the 26 statesgreater independence than Ireland had enjoyedin over 700 years and also a token ofindependence.Nevertheless there were three flaws:1) It excluded six counties in Ulster, thusabandoning the Catholics andnationalists in that region of Ireland.2) It did not establish a truly independentIreland. It only established a semiautonomousstate in which BritainAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008128

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008uriaş pas înainte pentru Republicani. Tratatul îigaranta Irlandei o independenţă mai mare decât seavusese ea vreodată în 700 de ani şi totodată ochezăşie pentru independenţă.Cu toate acestea avea 3 puncte slabe:1) Excludea 6 ţinuturi din Ulster,abandonându-i astfel pe catolicii şinaţionaliştii de acolo.2) Nu stabilea de fapt o Irlandăindependentă; ţara era doar semiautonomă,iar Marea Britanie îi controlatoate porturile în cazuri de urgenţă.3) Dar ceea ce era cel mai înjositor, eradepunerea unui jurământ de credinţă faţăde Coroană din partea oficialilor aleşi.Deşi Tratatul a fost încheiat pe data de 6decembrie 1921, abia pe 7 ianuarie 1922 afostvotat de Dail Eireann cu o majoritate de voturi(67 pentru şi 57 împotrivă), după care furia sedezlănţui. De Valera preferă să demisioneze decâtsă servească guvernul provizoriu, considerându-lnelegitim. Fu înlocuit cu Griffith.Sinn Fein se împărţi în două facţiuni. Unacare era pro-Tratat condusă de Griffith şi Collinsşi care recunoştea că nu era nici pe departeperfectă, dar era cea mai bună soluţie posibilă, opiatră la temelia republicii. Cât despre Irlanda deNord, Comisia de Frontieră urma să o reducă la oentitate non-viabilă. Ceea ce era însă cel maiimportant era faptul că facţiunea pro-Tratat erasusţinută de cetăţeni, care se săturaseră deostilităţi şi care ştiau că nicio luptă oricât desemnificativă ar fi ea nu ar schimba atitudineacelor din Ulster.Pentru facţiunea anti-Tratat condusă dede Valera, Brugha şi majoritatea din conducereaIRA, era o datorie de onoare să nu accepte maipuţin de o Republică autentică. Pe lângă aceasta,republicanii lui de Valera refuzau să stea în Daildin cauza jurământului de fidelitate faţă de MareaBritanie.De partea acestor două facţiuni opuse seaflau unităţi IRA; cei de partea facţiunii pro-Tratat s-au numit Armata Noului Stat IrlandezLiber, iar cei care erau de partea facţiunii anti-Tratat şi-au păstrat denumirea şi şi-au stabilitcartierul general în clădirea celor patru Tribunale.Cinci luni mai târziu, au avut loc alegeri,iar facţiunea pro-Tratat au obţinut o majoritatecontrolled harbors in times ofemergency.3) But what was mostly insulting itrequired an oath of fidelity to theCrown from elected officials.Though the Treaty was on 6 December1921 it was only on 7 January 1922 that itpassedthe Dail on a close vote though (64-57). Butafter that rage broke out. De Valera preferred toresign rather than serve the provisionalgovernment, considering it illegitimate. He wasreplaced by Griffith.Sinn Fein split into two factions. Onefaction that was pro-treaty, led by GriffithandCollins that acknowledged that the treaty wasnot by far perfect, but it was the best settlementpossible, one stepping stone to a true republic.As for Northern Ireland, the BoundaryCommission would reduce it to a non-viableentity. What was most important was that thepro-treaty faction was supported by thecitizenry which wanted the hostilities endedand knew that no significant fight wouldreverse the attitude in Ulster.The anti-treaty faction led by deValera, Brugha and most of the IRA leadershipfelt bound by honor not to accept anything lessthan a genuine republic. Besides this, deValera’s Republicans refused to sit in Dailbecause of the required oath of fidelity to theBritish crown.By the side of these two opposedfactions, there were IRA units, some by the sideof the pro-treaty faction and they entitledthemselves the army of the new Irish Free Stateand others by the side of the anti-treaty factionthat continued to function under the name ofIRA, settling headquarters in the Four Courtsbuilding.Five months later, elections were heldand the pro-treaty faction received a safemajority (58 to 36). They formed a permanentIrish Free State government, initially lead byGriffith, but because of his death he wasreplaced by William Cosgrave.Following these conflict of interest, theIrish Civil War began immediately. Usingartillery from Britain and proving authoritarianAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008129

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008comfortabilă de 58 la 36. Ei au format un GuvernPermanent al Statului Irlandez Liber, care erainiţial condus de Griffith, dar la moartea acetuia i-a luat locul William Cosgrave.Ca urmare a acestor conflicte de interese,a izbucnit Războiul Irlandez Civil. Folosindartileria din Marea Britanie şi dovedindu-şiautoritatea, guvernul Statului Irlandez Liber abombardat cartierul general al IRA, ucigându-l peCathatl Brugha. Apoi cu ajutorul Marii Britanii s-au pornit metodic să-i înfrângă pe rebeli.Războiul Civil a luat sfârşit în mai 1923,iar de Valera ca lider politic al facţiunii anti Tratata refuzat să-i dea satisfaţia şi să se predea oficialguvernului lui Cosgrave. A trimis în schimb unsimplu mesaj trupelor IRA.În 1923 guvernul noului Stat IrlandezLiber era în stare de funcţionare. Cosgrave şi-areorganizat suporterii Tratatului într-un nou partidpolitic, care după fuzionarea cu CămăşileAlbastre şi-a schimbat denumirea în: Fine Gael.Republicanii anti-Tratat – IRA şi aripa sa politicăSinn Fein au lăsat deoparte ostilităţile, dar aucontinuat să aleagă membrii Sinn Fein carerefuzau să depună jurământul. În ciudadificultăţilor iscate de guvernarea unui stat a careilegitimitate era respinsă de opoziţie, guvernulCosgrave a realizat un sistem de guvernarefuncţional.În 1927 de Valera s-a împăcat cuconştiinţa sa şi a depus jurământul de credinţă. Elşi susţinătorii săi care constituiau aproape ojumatate din facţiunea anti-Tratat s-au depărţit dinaceasta, ea funcţionând încă sub denumirea deIRA şi Sinn Fein. De Valera a format un noupartid politic, numit Fianna Fail şi a fost ales înDail. În 1932 de Valera a devenit Prim Ministrual Statului Liber şi totodată cel mai iubit şi maides ales conducător, servind cu totul 21 de ani caPrim Ministru (cu pauze).the Free State government bombed IRAheadquarters killing Cathal Brugha. Then withhelp from Britain they methodically set todestroy the rebellious opposition.The Civil War ended on May 1923 andde Valera as political leader of the anti-treatyfaction refused to give the Cosgrave’sgovernment the satisfaction of a formalsurrender, but he sent a simple message to IRAtroops.Because Michael Collins was killed inthe war, it enabled de Valera to become thepolitical leader of the new state and impose hisvision on Ireland.In 1923, the government of the newIrish Free State was in position to function.Cosgrave re-organized his pro-treaty supportersinto a new political party Cumann nanGaedheal, which subsequently became FineGael (after merging with the quasi-Fascist BlueShirts). The anti-treaty Republicans –IRA andits political wing Sinn Fein – put armedhostilities behind but continued to electmembers Sinn Fein who refused to take to oath.Despite the difficulties of governing a statewhose legitimacy was rejected by the majoropposition party, the Cosgrave government setup a well-functioning administration.In 1927 de Valera reconciled with hisconscience and took the hated oath. He and hissupporters constituting almost a half of the antitreatyfaction split from the main body ofRepublicans, still operating under the name ofIRA and Sinn Fein. De Valera formed a newpolitical party, named Fianna Fail and waselected to the Dail. In 1932 De Valera becamethe Prime Minister of the Free State and themost beloved and enduring elected official,serving as prime minister 21 years in all.Bibliography:1. Desmond Jerry, Desmond’s ConciseHistory of Ireland, online source.,2. Lyons F.S.L., Ireland since the Famine,Fontana Press, London, 1985, pp. 359-559Bibliography:3. Desmond Jerry, Desmond’s ConciseHistory of Ireland, online source.,4. Lyons F.S.L., Ireland since theFamine, Fontana Press, London, 1985,pp. 359-559Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008130

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008EDUCAŢIA ÎN SOCIETATEACUNOAŞTERIIEDUCATION IN THEKNOWLEDGE SOCIETYPaicu Adina, asist. Univ.Facultatea de Litere şi Ştiinţe SocialePaicu Adina, Asist. Univ.Faculty of Letters and Social SciencesAbstract“Education is a process of life and not trainingfor life. I believe that school must represent thepresent life, a life as real and vital for the child asthe one with his family, his neighbors, on theplaygrounds.” John DenveyÎn acest început de secol XXI, lumeaîntreagă se confruntă cu o serie de transformări:sociale, economice şi tehnologice majore.Fenomenul cunoaşterii considerat„miracol al universului uman”, având oîndelungată şi complexă istorie dar şi un viitorpe măsură, este de mare actualitate. În nouasocietate, societatea informaţională, resursaeconomică de bază nu mai este nici capitalul,nici pământul, nici munca fizică ci cunoaşterea.Noua societate, aşa cum susţinspecialişti, va fi o eră a informaţiilor şitehnologiilor avansate, o lume a specialiştilor aaşa numiţilor „knowledge workers” adică a celorcare posedă, protejează şi folosesc informaţia şicunoaşterea absolut necesare noii societăţi –societate bazată pe cunoştinţe. În aceastăsocietate se acumulează tot mai multăcunoaştere, aceasta reprezentând una din celemai importante surse de putere.Astăzi, cunoaşterea a dobândit noi şicomplexe înţelesuri şi semnificaţii în comparaţiecu filosofiile clasice şi moderne ale cunoaşterii.Ea nu mai este considerată doar un proces mintaluman, ci şi unul al sistemelor de inteligenţăartificială, al organizaţiilor industriale,economice şi sociale, al organizaţiilor careAbstract"Education is a process of life and nottraining for life. I believe that school mustrepresent the present life, a life as real andvital for the child as the one with hisfamily, his neighbors, on the playgrounds."John DenveyOn top of the XXI century, theentire world faces a series of majortransformations: social, economic andtechnological.The phenomenon of knowledgeconsidered a "miracle of the humanuniverse”, having a long and complexhistory and a bright future, is of greatactuality. In the new society, theinformational society, the economic basicresource is neither capital, nor land, orphysical work but knowledge.The new society, as the expertsargue, will be an era of information andadvanced technologies, a world ofspecialists of the so called "knowledgeworkers" namely those who possess,protect and use information and knowledgeabsolutely necessary for it – a knowledgebased society . In this society accumulatesmore and more knowledge, thisrepresenting one of the most importantsources of power.Today, knowledge gained new andcomplex meanings in comparison withclassical and modern philosophies. It is noAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008131

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008cuprind oameni acţionând în colaborare cuagenţii şi cu reţeaua Internetului.În trecut, bogăţia şi puterea eraudeterminate de capacitatea de a controlaresursele fizice şi acest fapt a determinat onecesitate redusă de a deţine, dezvolta şi utilizacunoştinţele. Bogăţia şi puterea în mileniul IIIvor fi generate cu siguranţă de resurseleintelectuale, de cunoaştere.Dar cum s-ar putea defini cunoaşterea?Şi care sunt sursele acesteia?Specialişti spun că acest cuvânt esteutilizat pentru a desemna atât o activitate princare iau naştere cunoştinţele, cât şi rezultateleacestei activităţi.Cunoaşterea poate însemna atâtcapacităţile de funcţionare a minţii cât şicunoştinţele gata constituite, noţiuni, judecăţi,teorii etc. Este clar că aceste cunoştinţe suntacceptate numai dacă sunt rezultatul unor sursede încredere. Mulţi filosofi din antichitate auclasificat cunoştinţele în funcţie de sursele dincare provin: din simţuri sau din intelect.Prima cunoaştere, cunoaşterea prinsimţuri, este numită obscură în timp ce a doua,cunoaşterea prin intelect, este autentică.Gânditorii raţionalişti moderni folosesccuvântul „raţionalism” pentru a arăta că raţiuneasau intelectul este sursa cunoaşterii autentice.Descartes afirma că numai „lumina naturală” sau„lumina raţiunii” poate să ne ofere adevăratacunoaştere. Un alt gânditor modern afirma cănumai o cunoaştere raţională, pură, o cunoaşterecare există în noi de la naştere ne îngăduieaccesul spre adevărurile superioare. Simţurile,sublinia el, oferă o cunoaştere despre ceea ceeste nu despre ceea ce ar trebui să fie.Descartes caracteriza cunoaştereaprovenită din idei clare şi distincte ca fiindcunoaşterea intuitivă.Gânditorul englez John Locke în eseulsău „Eseu asupra intelectului omenesc”, acordao atenţie deosebită cunoaşterii. El credea cănumai după ce vom putea stabili cum iau naştereelementele cunoaşterii, mai precis ideile, vomputea determina întinderea cunoaşterii. El maicrede că toate ideile, toate cunoştinţele noastredespre lumea materială îşi au originea înimpresiile simţurilor şi în operaţiile minţii careformează idei complexe pornind de la ideilelonger considered just a human mentalprocess, but also one of artificialintelligence systems, industrial, economicand social organizations which includepeople acting in collaboration withagencies and networks such as Internet.In the past, wealth and power weredetermined by the ability to control naturalresources and this has resulted in a reducedneed to hold, develop and use knowledge.Wealth and power in the third millenniumwill certainly generate the resources ofintellectual knowledge.But how could we defineknowledge? And what are its sources?Specialists say that this word isused to denote both an activity from whichresults knowledge and the results of thiswork.Knowledge can mean both thecapacities of mind functioning and thealready build, concepts, judgments,theories, etc. It is clear that all thisknowledge is recognized only if it is theresult of reliable sources. Manyphilosophers from ancient times classifiedknowledge according to its sources: fromsenses or from intellect.The first type of knowledge,knowledge through senses is namedobscure, while the second type,knowledge through intellect, isauthentic.The modern, rationalistphilosophers use the word "rationalism" toindicate that the reason or the intellect isthe source of authentic knowledge.Descartes said that only "natural light" or"light of reason" may give us the realknowledge. Another modern philosophersays that only a rational, pure knowledge,a knowledge which exists inside us frombirth allows us the access to the highertruths. Senses, he underlined offersknowledge of what it exists not about whatit should be.Descartes characterized theknowledge derived from the clear anddistinct ideas as intuitive knowledge.The English philosopher JohnAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008132

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008simple care sunt primele elemente alecunoaşterii. O altă idee a sa spune că încă de lanaştere mintea este o „pagină albă” şi îşipropune să afle „cum intră ideile în minte”. Elafirma că toate ideile noastre proveneau exclusivdin senzaţii fizice primite de trup din mediu şiimprimate în minte.Dar dacă întreaga noastră cunoaştere arfi limitată la cea care are originea în experienţă,marginile cunoaşterii ar fi foarte înguste. Lockeeste de acord că oamenii posedă în afaracunoaşterii prin experienţă şi o cunoaştereintuitivă precum şi o cunoaştere demonstrativă.Prin experienţă obţinem cunoştinţe despre naturaexterioară cunoaşterea intuitivă este cunoaştereaexistenţei noastre ca spirite iar cunoaştereademonstrativă este cunoaşterea existenţei luiDumnezeu.O dată nuanţat conceptul de cunoaştereputem discuta despre societatea cunoaşterii.Atunci când se discută despre societateacunoaşterii ne referim în general la oameni cafiinţe a căror creativitate combină raţiunea cupasiunea, calculul cu inspiraţia, raţionamentullogic cu aprecierea metafizică, substanţa cuimaterialul etc.În general discutând, societatea umanăeste o societate a cunoaşterii care aleargăpermanent după cunoştinţe noi.Aceste cunoştinţe noi pot fi dobânditenumai prin intermediul educaţiei.Ce este educaţia? Aceasta este oactivitate specific umană de natură psihologică şisocială care contribuie la dezvoltareaarmonioasă a personalităţii umane în vedereaintegrării în societate, şi care se realizează prinintermediul procesului instructiv-educativ.Aceasta este o parte integrantă a omuluicontemporan. Ea este în general asociată cuînvăţarea şi ne însoţeşte de la naştere până lasfârşitul vieţii.Omul modern poate munci şi trăi încomunitatea umană pentru a se putea bucura detezaurul cunoaşterii şi este obligat să înveţenecontenit, deoarece însăşi cunoaşterea umanăse dezvoltă continuu. Atitudinea faţă de educaţiediferă de la individ la individ, în funcţie denumeroşi factori care ţin atât de personalitateafiecăruia cât şi de mediul familiar şi social încare trăieşte. Familia şi şcoala continuă să deţinăLocke in his essay, "Essay on humanintellect", paid a special attention toknowledge. He believed that, only after wewere able to establish how the elements ofknowledge appear, more precisely theideas, we will be able to determine theextent of knowledge. He also believes thatall ideas, all our knowledge about thephysical world have their origins in theimpressions of senses and in the mind’sactivities. These form complex ideasstarting from simple ideas which are thefirst elements of knowledge. Another ideasaid that since birth mind is a "white page"and he aims to find out "how ideas entersin mind." He said that all our ideas cameexclusively from the physical sensationsreceived from the exterior and printed inour mind.But if our entire knowledge wouldbe limited to that which is rooted inexperience, knowledge its borders wouldbe very narrow. Locke agrees that peoplealso possess, beside the knowledge throughexperience, an intuitive knowledge as wellas a demonstrative one. Throughexperience we obtain knowledge about theexterior nature, the intuitive knowledgebeing the knowledge of our existence asspirits and the demonstrative one is therecognition of God’s existence.Once presented the concept ofknowledge we can talk about theknowledgesociety.When we speak about the knowledgesociety we refer, in general, to people asbeings whose creativity combines passionwith the ration, the real with inspiration,the logic reasoning with the metaphysicalappreciation, and the substance withimmaterial.Generally speaking, the humansociety is a knowledge society whichalways searches new knowledge.This new knowledge can beobtained only through education.What is education? This is anactivity specifically human ofpsychological and social naturecontributing to the harmoniousAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008133

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008un loc important în educaţia oamenilor, deşiacest lucru se realizează tot mai mult laconcurenţă cu mass-media şi Internetul.Şi pentru că am menţionat Internetul înlegătură cu educaţia şi cunoaşterea trebuie săspunem câteva cuvinte despre el.A devenit un lucru banal să spui că amintrat deja în societatea informaţiei. NoileTehnologi de Informare şi Comunicare în careInternetul devine un punct de referinţă suntprezente în toate domeniile de activitate aleomului contemporan: petrecerea timpului liber,cercetarea ştiinţifică etc. Generalizareaschimburilor electronice de informaţii şidocumente, caracterul universal al acestei noicomunicări globale, planetare, rapiditatea cu carese dezvoltă este un moment cheie în istoriaumanităţii.Putem menţiona cu uşurinţă începuturilesocietăţii informaţiei: în anii 90. Dezvoltareadeprinderilor de folosire a Internetului, mai întâica o modalitate de comunicare electronicăuniversală apoi prin Web este într-adevărremarcabilă. Ar fi total greşit să analizămsocietatea informaţiei numai din punct de vederetehnologic. Şi asta pentru că în spatele acestortehnologii de informare şi comunicare de o maresimplitate se află modul de utilizare. Caracterulsău universal este evident el impunând noimoduri de comportare a oamenilor,modificându-le modul de a gândi, de a învăţa, dea lucra sau de a coopera. Această societate ainformaţiei despre care se spune că estesocietatea cunoaşterii şi a inteligenţei, sedezvoltă pe baza unei noi culturi a informaţiei.Schimbările de date şi comunicarea electronicăîntre grupuri, atât la scară planetară sau localăconstituie un factor de dezvoltare individuală şicolectivă.Această societate a informaţiei poartăamprenta progresului. Ea deschide perspectivenoi în materie de educaţie şi formare oferind unacces uşor la informare, documentare şicunoaştere: învăţământul la distanţă, bibliotecileşi universităţi virtuale.Societatea informaţiei se deschide cu onouă perspectivă în materie de formare. Secreează o veritabilă exigenţă de a învăţa mereu şide a căpăta cunoştinţe de-a lungul vieţii. Înacelaşi timp face posibilă auto-formarea,development of human personality so theindividual could integrate in society, andwhich is achieved through the educationalprocess. This is an integral part ofcontemporary man. It is generallyassociated with learning and accompaniesus from birth till the end of our life.Modern man lives and works in thehuman community in order to enjoy thetreasury of knowledge and are forced tolearn all his life because the humanknowledge itself is growing continuously.The attitude towards education differsfrom individual to individual, dependingon many factors related both to eachindividual’s personality and to familiar andsocial environment in which he lives. Thefamily and the school continue to hold animportant place in the people's education,although this is done increasingly incompetition with the media and theInternet.And because I mentioned Internetin connection with education andknowledge we must say a few words aboutit.It has become a banal thing to saythat we have already entered in theinformational society. The NewTechnologies of Information andCommunication in which the Internetbecomes a point of reference are present inall our fields of activity: leisure time,scientific research etc. The generalizationof the electronic exchanges of informationand documents, the universal character ofthis new global, worldwidecommunications, the rapidity with which itdevelops is a key moment in the history ofhumanity.We can easily early mention thebeginnings of the information society: the90’s. Developing skills to use the Internet,first as a means of electronic and universalcommunication then through Web, isindeed remarkable. It would be totallywrong to analyze the information societyonly from its technologic point of view.And that because behind thesetechnologies of information andAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008134

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008facilitează accesul la diferite resursedocumentare şi educative. Mijloacele cele maides folosite sunt bibliotecile care au un rol multmai activ decât odinioară în difuzareacunoştinţelor, ele devenind centre de resurseeducaţionale şi pedagogice. În specialbibliotecile virtuale au o importanţă deosebităele putând fi accesate uşor de mii de oameni.În ceea ce priveşte asocierea dintreeducaţie şi Internet aceasta a fost deosebit dereuşită mai ales pentru că astăzi domeniuleducaţiei se confruntă cu multe schimbări.Aceste au la bază factori diferiţi cum ar fitehnologiile informaţiei şi comunicării. Analiştiiconsideră că dezvoltarea lor marchează intrareaîn „era digitală” şi recunoaşterea informaţiei şicunoştinţelor ca surse fundamentale aledezvoltării sociale şi economice. Ele contribuiela estinderea globalizării. Efectele acestortehnologii în lumea academică sunt la fel deimportante. Au început sa apară şi să fierecunoscute „universităţile virtuale” care nu aulimite ca timp şi spaţiu. Aceste au devenit din ceîn ce mai cunoscute şi mai accesibile faţă deuniversităţile clasice. Tehnologiile informaţiei şicomunicării modifică modelele clasice deuniversităţi sau în cercetare.Daca scrii cuvântul „educaţie” peInternet multe situri vor apărea instantaneu înfaţa ochilor. Te poţi pregăti şi învăţa pentru oricetip de slujba din lume. Există multe lucrurifolositoare pe Internet care ajută atât profesoriicât şi studenţii în activitatea lor. Pe siturileromâneşti există multe cursuri de limbi străine.Toate universităţile au cursuri pe Internet aşa căpoţi foarte bine să locuieşti în România şi să fiun student virtual la universităţi de alte ţări. Şiminunile nu se opresc aici. După ce ai terminatfacultatea cu ajutorul Internetului poţi alegecursuri de Master oriunde în lume sau în ţară.Marea majoritate a acestora sunt recunoscute deMinisterul Educaţiei.Trebuie să luăm în considerare faptul căasocierea dintre calculator, Internet şi procesulde educaţie implică anumite avantaje şidezavantaje.Părerea mea este că folosireacalculatorului şi a Internetului în procesul deeducaţie are avantajele şi dezavantajele ei. Unuldintre avantaje ar fi faptul că este folositor săcommunication of a great simplicity can befound the way to use it. Its universal natureis obvious, it requires new ways of humanbehavior, adjusting their way of thinking,learning, working or cooperating. Thisinformation society, which is said to be thesociety of knowledge and intelligence,develops on the basis of a new culture ofinformation. The changes of data andelectronic communication between thegroups, both at a local and at a global levelare a factor of individual and collectivedevelopment.This information society bears the imprintof progress. It opens new perspectives oneducation and training offering an easyaccess to information, documentation andknowledge: distance learning, virtuallibraries and universities.Information society opens with anew perspective in terms of training. Itcreates a genuine requirement topermanent learning and to acquireknowledge along life. In the same time, itmake possible the self-training, facilitatesaccess to various resources and educationaldocumentaries. The most widely used toolsare the libraries that have a more activerole than in past in the dissemination ofknowledge, becoming centers of learningand teaching resources. In particular,virtual libraries have a special importancethey could be easily accessed by thousandsof people.Regarding the association betweeneducation and the Internet, this has beenvery successful mainly because today thefield of education is facing many changes.These are based on various factors such asinformation and communicationtechnologies. Analysts consider that theirdevelopment marks the entrance in the"digital age" and the recognition ofinformation and knowledge as fundamentalsources of social and economicdevelopment. They contribute to theextend of globalization. The effects ofthese technologies in the academic worldare also important. "Virtual universities"began to appear and be recognized andAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008135

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008găseşti şi să citeşti sau să cumperi cărţi prinInternet atunci când acestea nu se găsesc înlibrării sau biblioteci. Există nenumărate modulede căutare care ne pot ajuta să găsim ce netrebuie în orice domeniu. Dar am observat cănici bibliotecile nu au fost uitate şi acesta este unlucru bun. Există totuşi şi anumite aspectenegative ale folosirii Internetului. Acesta este unrezervor nesecat de informaţii de tot felul şiprintre acestea se pot găsi şi unele mai puţinrecomandate celor mici sau adolescenţilor. Înşcoli există ore de informatică care îi învaţă pecopii cum să folosească Internetul şi cum săcaute ce au nevoie. Se poate întâmpla ca întimpul procesului de educaţie anumite informaţiinerecomandate să fie accesate, lucru nedoritdeoarece fiecare vârstă trebuie să aibă farmeculei. Prin urmare este necesar ca profesorii săsupravegheze accesul la Internet. După cum amspus la începutul acestei lucrări eu am predat laelevi şi studenţi şi am observat că învaţă maibine dacă cineva le explică şi nu calculatorul.Este de asemenea adevărat că atunci când eifolosesc calculatorul în timpul cursurilor ei seconcentrează mai bine.În concluzie nu putem vorbi despre osocietate a cunoaşterii fără a sublinia importanţaInternetului şi mai ales a educaţiei.they did not have limits of time and space.These have become increasingly popularand more accessible than the classicaluniversities. The technologies ofinformation and communication change theclassical patterns of universities or inresearch.If you write the word "education"on Internet many sites will appear instantlyin front of your eyes. You can learn andprepare for any type of job in the world.There are many useful things on theInternet that help both teachers andstudents in their work. On the Romaniansites there are many foreign languagecourses. All universities have courses onthe Internet so you can live in Romaniaand be a virtual student at universities inother countries. And the miracles do notstop here. After you have finished college,with the help of the Internet, you canchoose courses of Master anywhere in theworld. Most of them are recognized by theMinistry of Education.In conclusion we can not talk abouta knowledge society without underlinedthe importance of the Internet andespecially education.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008136

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008LIMBAJUL DIPLOMATIC ÎNRELAŢIILEINTERNAŢIONALEDIPLOMATIC LANGUAGEAND INTERNATIONALRELATIONSVîlceanu Alina, PreparatorUniversitarVîlceanu Alina, PreparatorUniversitarFacultatea de Litere şi Stiinţe Sociale,Universitatea “Constantin Brâncuşi”Târgu-JiuFacultatea de Litere si Stiinţe Sociale,Universitatea ““Constantin Brâncuşi”Târgu-JiuAbstract. This paper aims to analyse theimportance of the diplomatic language innternational relations as it is the hallmark ofthe international community and thesignature of a civilised nation. Fast travel,international media, and the Internet allowdirect communication between people ofdifferent cultural and linguisticbackgrounds. Economic globalisationmeans that no country can function inisolation but each must interact with othersfor survival. Intercultural communication isno longer an option, but a necessity. .Language of diplomacy is a language ofconcealment, rather than a language ofrevelation. It is the central tool fordiplomats.Abstract. This paper aims to analyse theimportance of the diplomatic language ininternational relations as it is the hallmarkof the international community and thesignature of a civilised nation. Fast travel,international media, and the Internet allowdirect communication between people ofdifferent cultural and linguisticbackgrounds. Economic globalisationmeans that no country can function inisolation but each must interact with othersfor survival. Intercultural communication isno longer an option, but a necessity. .Language of diplomacy is a language ofconcealment, rather than a language ofrevelation. It is the central tool fordiplomats.Limbajul diplomatic este marcă acomunităţii internaţionale şi semnătura uneinaţiuni civilizate; un mod puternic demodelarea a discursurilor relaţiilorinternaţionale. Controlul sensului cuvintelorşi conceptelor conduce de obicei, sprecontrolul proceselor, şi în cele din urmă, alputerii. În ultimii ani, profesioniştii dintr-oDiplomatic language is the hallmarkof the international community and thesignature of a civilised nation. It is apowerful way of shaping the agendas anddiscourses of international relations.Control of the meaning of words andconcepts usually leads towards control ofprocesses, and ultimately, to power. InAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008137

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008mare varietate de domenii - inclusivdiplomaţie, relaţii internaţionale, educaţie,sănătate, şi cultură - au ajuns să înţeleagăimportanţa comunicarii interculturale înmunca lor de zi cu zi. Viteza, mass-mediainternaţională, şi Internet-ul permitcomunicarea directă între oamenii cudiferente culturale şi lingvistice.Globalizarea economică înseamnă că nici oţară nu poate funcţiona în mod izolat, cifiecare trebuie să interacţioneze cu ceilaltipentru a supravietui. Comunicareainterculturala nu mai este o opţiune, ci onecesitate.Cuvântul "diplomaţie" provine dincuvantul grec "diplomă", care literalmenteînseamnă “de două ori”. În Grecia antică, odiplomă a fost un certificat care atestăabsolvirea unui ciclu de studiu, de obicei,îndoit în două. În perioada ImperiuluiRoman, cuvântul “diplomă” a fost folositpentru a descrie documentele oficiale decălătorie, precum paşapoartele si biletele detrecere pe drumurile imperiale, insemnatecu plăci de metal duble. În anii 1700, corpulde funcţionari anexează la legatiile străine,corpul "diplomatique". Cuvântul"diplomaţie" a fost prima dată introdus înlimba engleză de către Edmund Burke în1796. Oxford Learner's Dictionary defineştediplomaţia ca fiind "… gestionarearelaţiilor între ţări… arta sau abilitatea înrelaţiile cu oamenii; tact…"Într-adevăr, este arta de a convinge pealţii să perceapa lucrurile in felul tau, saucel putin, sa se gandesca de doua ori laideile lor. Diplomaţia este arta de a conduceşi practica negocierile între reprezentanţiigrupurilor sau naţiuni. Diplomaţia se referăde cele mai multe ori la diplomaţiainternaţionala. Tratatele internaţionale sunt,de obicei, negociate de diplomaţi, înainte deaprobarea de către politicieni naţionali.Cuvântul diplomaţie este folosit maidegrabă vag. Unii il inteleg ca politica unuistat faţă de alte state. Unii considera caaceasta defineste metodele şi practicile înnegocierile cu ţări străine.Alţii îl folosescpentru a se referi exclusive la a înţelegepractica dreptului internaţional în relaţiilerecent years, professionals in a wide varietyof fields - including diplomacy,international relations, education, health,and culture - have come to realise theimportance of intercultural communicationin their everyday work. Fast travel,international media, and the Internet allowdirect communication between people ofdifferent cultural and linguisticbackgrounds. Economic globalisationmeans that no country can function inisolation but each must interact with othersfor survival. Intercultural communication isno longer an option, but a necessity.The word “diplomacy” stems from theGreek word "diploma", which literallymeans two fold. In ancient Greece, adiploma was a certificate certifyingcompletion of a course of study, typicallyfolded in two. In the days of the RomanEmpire, the word diploma was used todescribe official travel documents, such aspassports and passes for imperial roads thatwere stamped on double metal plates. In the1700s the French called their body ofofficials attached to foreign legations thecorps "diplomatique". The word"diplomacy" was first introduced into theEnglish language by Edmund Burke in1796. Oxford Learner’s Dictionary definesdiplomacy as “… the management ofrelations between countries… art of or skillin dealing with people; tact…”Indeed it is the art of convincingothers to perceive things your way, or atleast to have second thoughts about theirs.Diplomacy is the art and practice ofconducting negotiations betweenrepresentatives of groups or nations. Itusually refers to international diplomacy.International treaties are usually negotiatedby diplomats prior to endorsement bynational politicians. The word diplomacy isused rather loosely. Some understand it asthe policy of a state towards other states.Some consider it to be the methods and thepractices in negotiations with foreigncountries. Some others use it to referexclusively to mean the practice ofinternational law in international relations.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008138

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008internaţionale.Scopul diplomaţiei este de a sustineinteresele natiunii într-un mod beneficpentru relaţiile între naţiuni. Armonia întrenaţiuni este realizata prin buna diplomaţie.Prezentarea eficienta şi convingătoare acazului unei natiuni cu privire laproblemele politice, economice, de apărare,şi afaceri sociale, precum şi exercitareatacticilor de negociere adecvate pentru aatinge obiectivele sunt o parte integrantă adiplomaţiei.Uneori, cuvântul poate fi folositpentru a se referi la metodele de negocierecare se încheie fără a atinge sau a jigni onatiune sau indivizi. Tact, politeţe, răbdare,şi metode de a folosi limba definescdiplomaţia. Argumentele nu sunt prezentateîntr-o manieră argumentativa, ci într-unmod de elaborare a unui punct de vedere.Diplomaţia ajută la derularea de afaceriîntre naţiuni într-un mod paşnic. Dardiplomaţia este doar o agenţie carerealizează politica; nu este o politică însine. Limba de diplomaţie este mai degrabăo limba de conciliere, decât o limbă derevelaţie. Ea este esenţială în toate etapeleproceselor în diplomatice. Limba esteutilizata pentru a transmite, crea şiînregistra cunoştinţele în diplomaţie la felca în alte domenii. Deşi de obicei neconcentrăm asupra mesajului mai degrabădecât asupra mijloacelor, gradul decunoaştere a limbii utilizate în diplomaţiepoate duce la o mai bună înţelegere amodului in care functioneaza diplomaţia sifuncţiile diplomatice şi de ce unele procesediplomatice au mai mult succes decât altele.Cuvinte transporta idei care, îngândirea lui Platon, sunt mult permanentedecat obiectele, pentru ca doar cuvintele potrealiza amestecul puternic între mit şirealitate ceea ce uneori, determina bărbaţiila sacrificiul nobil, chiar la suferinte demartir.Puterea limbii sta in faptul că aceastaconţine idei: ideile, care sunt mai de lungădurată, într-adevăr mult permanente decatfaptele. Ideile pot fi suprimate, dar spredeosebire de o statuie sau orice alt materialele nu pot fi spulberate. Ele pot fiThe goal of diplomacy is to advancethe nation's interests in such a way thatbeneficial relations between nations areestablished. Harmony between nations isachieved through proper diplomacy.Efficient and convincing presentation of anation's case relating to political, economic,defense, and social affairs, and pursuit ofsuitable negotiation to achieve the goals arean integral part of diplomacy. Sometimesthe word may be used to refer to themethods of negotiation that achieve theends without hurting any nation orindividuals in the process. Tact, politeness,patience, and use of guarded language markdiplomacy. Arguments are not presented inan argumentative manner, but in a mannerof elaboration and assertion of one'sviewpoint. Diplomacy helps the conduct ofbusiness between nations in a peacefulmanner. But diplomacy is only an agencythat carries out the policy; it is not a policyin itself.Language of diplomacy is a languageof concealment, rather than a language ofrevelation. It is essential at all stages indiplomatic processes. Language is used totransmit, create and record knowledge indiplomacy as in other fields. Although weusually concentrate on the message ratherthan the means, awareness of language usein diplomacy can lead to a betterunderstanding of the way diplomacyfunctions and why some diplomaticprocesses are more successful than others.Words carry ideas that, in the thinkingof Plato, are more permanent than objects,for only words can accomplish thatpowerful mixture between myth and realitythat sometimes move men to noblesacrifice, even martyrdom or the abyss ofmeanness.The power of language rests on thefact that it contains ideas: ideas which aremore enduring, indeed more permanentthan matter. Ideas can be suppressed, or gounderground but unlike a statue or anyother material things they cannot beshattered. They can only be met and dealtwith by other ideas. Historically it is theAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008139

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008îndeplinite si tratate doar cu alte idei.Istoric vorbind, magia cuvintelo a vrajit şi,uneori a determinat oamenii la fapte maretesau tragice. Limba diplomaţiei, precumpoezia, are capacitatea de a face oamenii satreaca de la o stare la alta. Fie demagogia,fie expresia unor ideologii nobile, teoriile,sau chiar crezurile religioase, limbaobisnuita sau cea a diplomaţiei, are unimpuls si o forta interioara de o vigoarenemarginita.Există două principii cardinale înutilizarea limbii diplomatice. Primul esteacela că niciodată nu se spune celuilalt ca agreşit, chiar dacă declaraţiile acestuia dinurmă sunt incorecte. Modul folosit indiplomatie este de a-l face pe celalalt sarealizeze ca a gresit.. Cel de-al doileaprincipiu este că nu ceea ce spune opersoana spune, dar cum o face pe o altăpersoană sa se simta. Greselile comise prinintermediul limbajul nediplomatic suntuneori chiar amuzante; dar cel mai des elesunt periculoase şi pot duce laneintelegeresau în cel mai rău caz, la o ruptura înrelaţiile diplomatice.În plan mondial, există trei tipuri deagenţi diplomatici în condiţiile prevăzute deConvenţia de la Viena privind relaţiilediplomatice din 1961 bazata pe trei tipuri deatribuire: ambasada, consulat, şi organizaţiainternaţionala. Ambasada este principalaprezenţa diplomatica stabilita de ţară intraltacare o recunoaşte. Seful oficial alambasadei este ambasadorul, care serveşteca reprezentant oficial al tarii sale, pentruţăra gazdă.Esenta rolului de diplomat constă înrelaţiile dintre ţări şi popoare. Diplomatiilocuiesc în străinătate şi interacţioneaza cucultura locală, şi işi aduc propria lor culturatarii-gazda. Deciziile importante în relaţiileinternaţionale afectează cetăţenii maimultor naţiuni, si prin urmare, întrebarealegata de eficienta comunicarii întreoamenii mai multor naţiuni. Lipsa decunoştinţe a altor culturi poate supara sauchiar jigni oamenii cu, care dorim sacomunicam, ceea ce determina caîncheierea de acorduri bilaterale saumagic of words that bewitched, enthralledand sometimes intoxicated people and letthem to great or mean deeds. The languageof diplomacy, often like poetry, has theability to move people from mood to mood.Whether demagogy or whether givingexpression to noble ideologies, theories, oreven religious creeds, ordinary language orthat of diplomacy has a momentum and aninner driving force that is ageless.There are two cardinal principles inthe use of diplomatic language. The first isthat one never says another is wrong, evenif the latter is factually incorrect in hisstatements.The way around is to adduce reason soas to make the other person realise he iswrong. The second principle is that it is notwhat one says that matters but how onemakes another person feel. Blunderscommitted through un-diplomatic languageare sometimes just amusing; but more oftenthey are dangerous and may lead tomiscommunication or in the worst case, abreak-down in diplomatic relations.In the world stage, there are threetypes of diplomatic agents as stipulated inthe Vienna Convention on DiplomaticRelations of 1961 based on three types ofassignment: embassy, consular, andinternational organisation. The embassy isthe primary diplomatic presence establishedby one country in another that it recognizes.The chief official of the embassy is theambassador, who serves as his country'sofficial representative to the host country.The essence of the diplomat’s worklies in the relations between countries andpeoples. Diplomats live abroad and interactwith the local culture, and bring their ownculture to their hosts. Important decisions ininternational relations and related fieldsaffect citizens of more than one nation,therefore the question of whethercommunication between people of differentnations is effective and whether all partiesemerge with the same understanding is ofcrucial importance. Lack of knowledge ofanother culture may confuse or even offendthe people we wish to communicate with,Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008140

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008internaţionale sa devina dificila sau chiarimposibila. Pentru diplomatii care isidesfasoara activitatea în toate domeniile,comunicarea eficienta şi lipsita deambiguitate este vitală pentru asigurarea şimenţinerea cu success a relaţiilordiplomatice.Un aspect cheie şi caracteristică alimbajului diplomatic se referă la cuvântelesi actiunile ascunse între diplomaţi. În acestsens limbajul diplomatic are o dimensiuneneatinsa şi se reflectă în modul în carediplomaţii sunt tratati de către statelesuverane.În lumea modernă, instituţia misiuniidiplomatice este piatra de temelie adiplomaţiei internaţionale şi diplomatulrealizează activitatea de diplomaţie, careeste, în general, numite "practicadiplomatica". Este extrem de important caţările sa aprecieze practica diplomatica şisemnificaţia sa, în special aspectele legatede privilegiile şi imunităţile de diploma.Scopul general şi obiectivul diplomaţieieste de a asigura faptul că pacea şi dreptateaprevalează în întreaga lume şi, în acestsens, instituţia de diplomaţie este unexemplu proeminent de creştere acivilizatiei moderne.Puterile vorbesc una alteia prinintermediul diplomaţiei. Limbajuldiplomatic ar trebui să conducă la o maibună înţelegere între ele. Limba aduce unsentiment incomplet la sensului vorbitoruluiprecum şi al intenţiilor sale. Astfel, estelegitim pentru un diplomat să cautemodalităţi de a îmbunătăţi înţelegerealimbii tarii-gazda. Un alt element-cheie alcaracteristicii morale a diplomatilor estefaptul că acestia ar trebui să depună eforturipentru a se asigura că propriile lor activităţisă nu devină o sursă de tensiuni şi conflictenedorite intre cei pe care ii reprezintă. Cândconflictul este considerat acceptabil, si secauta avantajele, atunci limbajul şiterminologia deven instrumente in concurs.Dacă stabilirii ordinii de zi şi elaborarea deîntrebări pentru o negociere pot devenivitale, atunci nu există nici un motiv săpresupunem că diplomaţii, conştienti demaking the conclusion of international orbilateral agreements difficult orimpossible. For diplomats working in allareas, effective and unambiguouscommunication is vital to securing andmaintaining successful diplomatic relations.A key issue and feature of diplomaticlanguage concerns the unspoken word andconduct between diplomats. In this sensediplomatic language has an inarticulatedimension and is reflected in how diplomatsare treated by sovereign States.In the modern world, the institution ofthe permanent diplomatic mission is thecornerstone of international diplomacy andcomity and the diplomat carries out thefunction of diplomacy which is generallytermed "diplomatic practice".It is extremely important that nationsappreciate diplomatic practice and itssignificance in their entirety, especiallyrelating to the privileges and immunities ofa diplomat if diplomacy were to beeffective. The overall aim and objective ofdiplomacy is to ensure that peace andjustice prevails throughout the world and tothis end, the institution of diplomacy is apre-eminent example of the growth ofmodern civilisation.Powers speak to one another throughthe language of diplomacy. Diplomaticlanguage should thus lead to betterunderstanding between them. Language, aswe all know, yields an incomplete sense ofthe speaker’s meaning as well as of hisintentions. It is thus legitimate for adiplomat to seek ways to improve hisunderstanding of his counterpart’slanguage. Certainly another key element ofthe moral feature of professional diplomatsis that they should strive to ensure that theirown activities and communications do notbecome a source of unwanted tension andconflict between those they represent.When conflict is judged acceptable,however, and advantage is actively sought,then language and terminology becomeinstruments in the contest. If setting theagenda and framing the questions for anegotiation can become vital, then there isAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008141

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008diferenţele dintre limbi, nu vor căutaavantajele acestei cunoaşteri.Un diplomat nu poate să insiste capropriile sale conceptii legate de ceea ceînseamnă, de exemplu, să negocieze, săfacă concesii, sau munca pentru pace sa fiesingura si cea mai buna masura, dar celpuţin poate impiedica adoptarea altorconceptii, care nu sunt in avantajul lui. Cutoate acestea, examinarea limbajului utilizatîn diplomaţie poate duce la o mai bunăînţelegere a modului in care fucntioneazadiplomaţia şi de ce unele procese sunt maimult succes decât altele. Prin atentie criticăasupra diferitelor aspecte ale limbiidiplomatice ne putem îmbunătăţiînţelegerea atât a mesajelor explicite şiimplicite pe care liderii lumii si altipoliticieni le transmit, cat si a capacitatiinoastre de a comunica în cel mai eficienteşi mai adecvate moduri.Imunitatea diplomatica esterecunoscuta de către state ca fiind unprincipiu de interes mutual fondat pereciprocitate şi pe faptul că statul gazdă areobligatia de a lua toate măsurile necesarepentru a preveni orice atac la persoana,demnitatea sau libertatea unui agentdiplomatic. Statul gazdă, în mod similar,depinde de alte state să îşi onorezediplomati. Articolul 29 din Convenţia de laViena privind Legea Relaţiilor Diplomatice,prevede că persoana unui agent diplomaticeste inviolabila. El nu va fi supus oricareiforme de arestare sau de detenţie. Statuluigazda ii este cerut prin această prevederesa-l trateze cu respectul cuvenit şi să iatoate măsurile necesare pentru a preveniorice atac la persoana, libertatea saudemnitatea sa.Prin urmare, cel mai important lucrual filosofiei practicii diplomatice estelimbajul diplomatic şi aspectul cheie esteînţelepciunea. Intelepciunea este abilitateade a lua hotărâri şi decizii corecte şi dementine neatinsa calitatea dobândită prinexperienţă.De multe ori, societatea tinde săatribuie înţelepciunea unei acţiuni saudecizii care este determinată într-un sensno reason to suppose that diplomats,conscious of the differences betweenlanguages and the significance applied tokey ideas within them, will not seekadvantage from this knowledge. A diplomatmay not insist that his or her ownconception of what it means, for example,to negotiate, make concessions, or work forpeace is adopted as the sole measure ofwhat these terms suggest, but will at leastresist the adoption of the other fellows’conception if it is not to his or heradvantage. However, examination oflanguage used in diplomacy can lead to abetter understanding of the way diplomacyfunctions and why some diplomaticprocesses are more successful than others.Through careful and critical attention tovarious aspects of diplomatic language wecan improve our understanding of both theexplicit and implicit messages worldleaders and other political figures send out,and improve our own ability tocommunicate in the most effective andappropriate ways.Diplomatic immunity is recognized byStates as being a principle of mutualinterest founded on reciprocity and the factthat the host State is under an obligation totake all appropriate steps to prevent anyattack on the person, dignity or freedom ofa diplomatic agent. The host State similarlydepends on other States to honour itsdiplomats. Article 29 of the ViennaConvention on the Law of DiplomaticRelations provides that the person of adiplomatic agent shall be inviolable. Heshall not be liable to any form of arrest ordetention. The receiving State is requiredby this provision to treat him with duerespect and to take all appropriate steps toprevent any attack on his person, freedomor dignity.Therefore at the heart of thephilosophy of diplomatic practice isdiplomatic language and at its core iswisdom. Wisdom is the ability to makecorrect judgments and decisions, andremains an intangible quality gainedthrough experience.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008142

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008pragmatic de popularitatea ei. Unele criteriiîn judecarea înţelepciunii sunttradiţionalismul şi capacitatea sa de aanticipa evenimente viitoare împotriva.Intelepciunea confera o perspectivăiluminista.Limbajul diplomatic este mult maimult decât o simpla unealta sau instrument,de care am face uz, pe care l-am aplica saul-am modela pentru a se potrivi cu ideilenoastre şi a le exprima în cuvinte. Este întradevărceea ce stabileşte cadrulfundamenta, ceea ce ne modeleaza, ceea cene apropie de lume. Limbajul in aceastamasura este creatia fiintei umane, asocietatii, a culturii. Natura schimbătoare adiplomaţiei moderne ca o consecinţă amijloacelor de comunicare şi transport înmasă nu a redus nevoia unui limbaj de a fi"diplomatic", politicos . Limbajuldiplomatic trebuie să fie diplomatic"corect". Uneori el devine mai acceptabil.In concuzie, limba este uninstrument central pentru diplomaţi.Diplomaţii interacţionează, negociaza, sitrimit semnale prin intermediul limbajului.Bineînţeles, înainte de orice act diplomatic,este necesara stabilirea regurilor jocului. Deasemenea, este adevărat că limba este uninstrument, un instrument care presupune cameşterul sa poata să-l utilizeze corect şichiar sa-l modeleza dupa obiectivul şiscopul sau. Oratorul foloseşte limba, cautaformularea cea mai adecvata dar şi formelede exprimare corectă. Diplomatul are cascop găsirea expresiei care ar putea fiaprobata de către ambele părţi. În acestsens, limba este construita de cultura sisocietate: un artefact real.Often, society tends to attributewisdom to an action or decision that isdetermined in a pragmatic sense by itspopularity. Some criteria in judging wisdomare traditionalism and how long it has beenaround, and its ability to predict againstfuture events. Wisdom connotes anenlightened perspective.Language of diplomacy is much morethan just a tool or just an instrument, whichwe would then make use of, apply or mouldto fit our meanings and express those intowords. It is indeed what sets thefundamental framework, what moulds us,what gives us to the world. Language tothat extent is man-making, society-making,and culture-making the changing nature ofdiplomacy in the modern age as aconsequence of means of masscommunication and transportation has notlessened the need for language to be“diplomatic”, polite. Diplomatic languagehas to be diplomatically “correct”.Somehow it becomes more acceptable.All in all, language is a central tool fordiplomats. Diplomats interact, negotiate,and send signals through language. It is ofcourse prior to any diplomacy, shaping itsworld, setting the rules of the game. It isalso true that language is a tool, aninstrument that presupposes a craftsmanable to use it properly and even to adjustthe instrument to its goal and purpose. Thespeaker uses a language, looks for a properwording and shapes the proper expression.The diplomat aims at finding an expressionthat may be endorsed by both parties. Inthat sense, language is society-made,culture-made.: a real arte-fact.Bibliografie• Cohen, R. Theatre of Power: TheArt of Diplomatic SignallingLongman, London,1987.• Der Derian, J. MediatingEstrangement: A Theory forDiplomacy Review of InternationalBibliography• Cohen, R. Theatre of Power: TheArt of Diplomatic SignallingLongman, London,1987.• Der Derian, J. MediatingEstrangement: A Theory forDiplomacy Review of InternationalAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008143

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Studies, 1987.• Nicolson, H. Diplomacy OxfordUniversity Press, London, 1963.• Stephen P. The LanguageInstinct Penguin Books, London,1994.• InternetStudies, 1987.• Nicolson, H. Diplomacy OxfordUniversity Press, London, 1963.• Stephen P. The LanguageInstinct Penguin Books, London,1994.• InternetAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008144

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008LIMITELE STATULUI ŞILIBERTATEA ÎN OPERALUI EDOUARD LABOULAYELIMITS OF THE STATE ANDFREEDOM ÎN THE WORK OFEDOUARD LABOULAYEIONIŢĂ-NICULESCU MIHAELAPROFESOR DE ISTORIEIONIŢĂ-NICULESCU MIHAELA -TEACHER OF HYSTORYCOLEGIUL COMERCIAL„VIRGIL MADGEARU ” TG-JIUCOMMERCIAL COLLEGE„VIRGIL MADGEARU ” TG-JIU1 IntroducerePrea puţin cunoscut în România şide multe ori trecut cu vederea în patria deorigine (Franţa), Edouard René Laboulaye(1811-1883) aparţine „celui de-al doilealiberalism”, alături de Benjamin Constant,F. P. G. Guizot şi A. De Tocqueville.Promotor consecvent al alprincipiilor liberale, Laboulaye afundamentat întreaga sa operă teoretică pepropria sa experienţă politică, într-osocietate franceză aflată sub semnulrevoluţiilor. Primele sale scrieri politicesunt „Recherches sur la condition civile etpolitique des femmes” (1843) şi „Essaisur les lois criminelles des Romains”(1845). Valoarea acestor studii adeterminat de altfel şi alegerea sa camembru al Academiei Franceze.Colaborator la „Journal des Débats”, în1855 a fondat el însuşi „Revue d’Histoiredu Droit”. În acelaşi an autorul publica„Etudes contemporaines sur l’Allemagneet les pays slaves” şi monumentala lucrare„Histoire des Etats-Unis, depuis lespremiers essais de colonisation jusqu’àl’adoption de la Constitusion fédérale”.Admirator al modelului politic din SUA,1 ForewordBy far less known in România andfor many times unnoticed in his country oforigin (France), Edouard René Laboulaye(1811-1883) belongs to „the secondliberalism”, together with BenjaminConstant, F. P. G. Guizot and A. DeTocqueville.Consistent promoter of the liberalprinciples, Laboulaye has grounded hiswhole theoretical work on its own politicalexperience within a Franch society under thesign of the revolutions. His first politicalwritings are „Recherches sur la conditioncivile et politique des femmes” (1843) and„Essai sur les lois criminelles des Romains”(1845). The value of these studiesdetermined his selection as member of theFrench Academy. Co-operator with the„Journal des Débats”, in 1855 he hasestablished on his own the „Revued’Histoire du Droit”. În the same year theauthors has published „Etudescontemporaines sur l’Allemagne et les paysslaves” and the great work „Histoire desEtats-Unis, depuis les premiers essais decolonisation jusqu’à l’adoption de laConstitusion fédérale”. Admirer of theAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008145

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008filosoful francez a fost un adevărat„propagandist” al şcolii americane înmediile liberale franceze, deşi spredeosebire de Tocqueville nu a fostniciodată în America. În „Paris enAmeriqué” (1856), el propunea precumTocqueville, Jules Ferry sau Paul Leroy –Beaulieu noţiunea de „self-government”tutelei administrative tipice pentruregimul francez în vremea celui de-aldoilea Imperiu [1, pag6].Critica acestui regim a constituitobiectul principal al scrierilor sale dinperioada liberalizării celui de-al doileaImperiu, în condiţiile publicării de cătreLaboulaye a celei mai substanţiale părţidin opera sa. Relevante pentrupreocupările sale în ceea ce priveşte ideeade libertate a cetăţeanului şi de filosofiastatului sunt „Etudes morales etpolitiques” (1862), „L’etat et ses limites ”(1863), „Le Parti libéral, son programmeet son avenir”(1863).În timpul guvernării lui Thiers, înmomentul în care a devenit deputat,cărţile sale cunoscuseră deja numeroasereeditări. În anul 1873 a devenitadministrator la Collège de France, pentruca în 1875 să fie ales senator pe viaţă. Înaceastă ultimă calitate, a fost raportorullegii din 19 iulie 1875 prin care seinstituia libertatea învăţământului superiorîn Franţa, după ce doar cu câteva luni maiînainte a eşuat în susţinerea unui proiectprivind instituirea formei republicane deguvernare, cu un parlament bicameral.Calităţile intelectuale şiexemplaritatea scrierilor sale politice aufost apreciate de istorici ai gândiriiliberale precum Georges Burdeau.Laboulaye face parte din familiaintelectuală a lui Constant, a Doamnei deStaël şi a lui Tocqueville [1 pag 12].2 Statul şi limitele saleCultivând o filosofie a istorieibazată pe experienţă, Laboulaye a încercatsă demonstreze că „statul nu e binefăcătordecât în limita atribuţiilor sale legitime”şi că acesta „nu poate înlocui activitateapolitical model of USA, the Frenchphilosopher has been a true „propagandist”of the American school in the French liberalmediums, though, in comparison withTocqueville he has never travelled toAmerica. In „Paris en Ameriqué” (1856), hehas proposed, like Tocqueville, Jules Ferryor Paul Leroy – Beaulieu, too, the notion of„self-government” to the administrativetrusteeship typical for the French regime inthe time of the second Empire [1, pag6].The critics of this regime made upthe main object of his writtings of the periodof liberalisation of the second Empire, underthe conditions of publishing of the partLaboulaye of the most substantial part of hiswork. Relevant for his concerns as regardthe idea of freedom of the citizen and thephphilosophy of the state are the „Etudesmorales et politiques” (1862), „L’etat et seslimites ” (1863), „Le Parti libéral, sonprogramme et son avenir”(1863).In the time of the rule of Theirs, themoment he became deputy, his books havealready been published for many times. Inthe year 1873 he became administrator withthe Collège de France and in 1875 he hasbeel selected as senator for life. In this lastquality, he has been the rapporteur of therule dd. July 19-th, 1875 through the agencyof which has been established the freedom ofthe universitary education in France, afterwhich, only some months before, he had notsucceeded to support a project concerningthe establishment of the republican form ofrule, with a bicameral parliament.The intellectual qualities and theexemplarity of his political writings havebeen appreciated by the historians of theliberal thinking like Georges Burdeau.Laboulaye belongs to the intellectual familyof Constant, of Madame de Staël andTocqueville [1 pag 12].2 The State and its LimitsPracticing a philosophy of historybased upon experience, Laboulaye has triedto demonstrate that „the state is not abenefactor than only within the limit of itslegitimitate tasks” and this „cannot replaceAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008146

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008individului prin mecanismul uneiadministraţii”. Studiul consacrat statului,„L’etat et ses limites” a fost apreciat ca osinteză foarte personală a ideilor luiHumboldt şi Mill, dar şi ale unor autorimai puţin cunoscuţi, în scopuldeterminării sferei puterii şi sfereilibertăţii. Analizând modelele politice aleEuropei începând cu antichitatea grecoromanăpână în modernitate, autorul s-apronunţat împotriva oricărei forme dedespotism, inclusiv împotriva celui impusde revoluţia franceză în numele ideii delibertate. El însuşi afirma: „statul sau,dacă vreţi, suveranitatea are nişte limitenaturale, unde puterea şi dreptul săuîncetează. În acest moment, dacăexceptăm Anglia, Belgia, Olanda, Elveţia,o astfel de idee nu este deloc urmată înEuropa. Statul este totul, suveranitatea nuare limite, centralizarea a luat amploare înfiecare zi” [1 pag. 27].Admirator al lui Voltaire şiMontesquieu, dar şi al lui John Locke,Laboulaye a evidenţiat faptul că aceştigânditori au avut în comun preocupărilepentru diminuarea puterii statului, şipromovarea ideii de autoritate civilă cuanumite limite, opusă statului absolut.Adept al reformelor în beneficiulcetăţeanului şi al stabilităţii societăţii,politicianul liberal a criticat ideile luiRousseau prin prisma efectelor produseatât de Revoluţia Franceză din 1789, cât şide Revoluţiile anului 1848. În viziuneasa, „Revoluţia din 1848 a arătat cât destrăină este generaţia noastră de ideileliberale. Sub Restauraţie, adevărateleprincipii au fost apărate. În 1848, serevenea la cele mai fatale erori ale primeirevoluţii. Unii publicişti proclamau căindividul este făcut pentru societate şi nusocietatea pentru individ, revenirea laContractul social şi la Tirania Convenţiei.Unii utopişti suprimau familia şipropuneau să încazarmeze Franţa într-unatelier; unii legislatori, plini deprejudecăţi şi de invidii de la 1789, nu-şiimaginau nimic mai bun pentru a instituidomnia democraţiei decât supunereathe activity of the individual through theagency of the mechanism of anadministration”. The study on the state,„L’etat et ses limites” has been appreciatedto be a very personal synthesis of the ideasof Humboldt and Mill, but also of otherauthors, less well-known, to the end ofdetermining the sphere of the power and thesphere of the freedom. Submitting to theanalysis the political models of Europestarting from the Roman-Greek antiquity anduntil the modern times, the authorpronounced himself against any form ofdespotism, inclusively against the oneimposed by the French revolution in thename of the idea of freedom. He himselfstates: „the bas state, or, if you want, thesovereignty, has some natural limits, whereits power and justice shall cease. This rightmoment, if excepting England, Belgium,Netherland, Switzerland, such an idea is notat all followed in Europe. The state is all, thesovereignty has not limits, the centralizationincreased a lot, day by day” [1 pag. 27].Admirer of Voltaire andMontesquieu, but also of John Locke,Laboulaye underlined the fact that thesethinkers had in common with each other theconcerns for diminishing the power of thestate and promoting the idea of civilauthority within certain limits, as opposed tothe absolute state.Advocate of the reforms for the wellbeingof the citizen and the stability of thesociety, the liberal politician criticized theideas of Rousseau through the prism of theeffects resulted both in the FrenchRevolution of 1789 and in the Revolutionsof the year 1848. In his vision, „Therevolution of 1848 has shown how strange isour generation to the liberal ideas. UnderRestauration, the true principles has beenprotected. In 1848, they have come back tothe most fatal errors of the first revolution.Some publishers have proclaimed that theindividual is made for the society and not thesociety for the individual, to come back tothe Social Contract and to the Tyranny of theConvention. Some Utopians have suppressedthe family and proposed to barrack theAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008147

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008puterii executive, ca şi cum o autoritateenergică nu ar fi fost prima garanţie alibertăţii”[4 pag. 56].În continuare, autorul preciza:„Istoria Franţei în 1848 este cea aGermaniei, a Spaniei, a Italiei, a tuturorţărilor în care libertatea nu pătrunsese înmoravuri. În vreme ce Anglia, Olanda,Belgia, mândre de instituţiile lor priveaufără nelinişte furtuna care vuia în jurullor, în alte părţi ale continentului eraproclamată pretutindeni suveranitateapopulară şi se discutau constituţiiimposibile care au ţinut doar o zi”[1 pag.57].Spre deosebire de BenjaminConstant, originile modernităţii politiceau fost identificate de autor în „revoluţiacreştină”: pentru el, Hristos a instaurat„regimul separaţiei”, prin distincţia dintrecetăţean şi credincios, drepturilecreştinului şi conştiinţa individului. Înviziunea lui Laboulaye, individualismuleste o creaţie mixtă, născut la intersecţiaspiritului barbar al germanilor şi ainfluenţei Bisericii, mai cu seamă aprotestantismului considerat ca o „a douarevoluţie creştină”.În „Separarea bisericii de stat”, s-apronunţat pentru separarea reală abisericii de stat indiferent de naturacultului, considerând acest fapt o condiţieesenţială a democraţiei liberale. Astfel,„orice religie de stat e o religie moartă;orice Biserică separată de stat e o Bisericăvie pentru că separarea va spori influenţacreştinismului”[1 pag. 160].3 Ipostazele libertăţii umane„Despre libertatea presei” este uncapitol din lucrarea consacrată partideiliberale apărută în 1863. „Le parti liberal.Son programme et son avenir” este,exceptând trilogia consacrată instorieiStatelor Unite, singura operă sistematicăde mari proporţii scrisă de Laboulaye. Ease deschide cu o sugestivă evocare arelaţiei dintre liberalism şi democraţie:"acum patruzeci de ani, Royer-Collardrepeta, pe un ton profetic, cuvinteleFrance within a workshop; some legislators,full of prejudices and envies from 1789, didnot imagine themselves something better inorder to institute the rule of the democracythan subduing the executive power, as itseemed that an energetic authority would nothas been the first guarantee of thefreedom”[4 pag. 56].Afterwards, the author has pointedout that : „The history of France in 1848 isthe one of Germany, Spain, Italy and of allthe countries where the freedom did notpenetrate in the customs. If England,Netherland, Belgium, proud by theirinstitutions have waited without restless thestorm developed around them, in other partsof the continent has everywhere beenproclaimed the people sovereignty and weredebated impossible constitutions impossiblewhich have been hold as valid only for aday”[1 pag. 57].Unlike Benjamin Constant, theorigins of the political modernism have beenidentified by the author in the „Christianrevolution”: for him, Christ has establishedthe „regime of separation”, through theagency of the distinction between the citizenand devotee, the right of the Christian manand the consciousness of the individual. Inthe vision of Laboulaye, the individualism isa mixted creation, born at the crossword ofthe barbarian spirit of German people andthe influence of the Church, specially of theProtestantism, considered to be „the secondChristian revolution”.In the „Separation of the Church tothe State”, he pronounced himself for theactual separation of the church to the state,no matter the kind of the worship,considering this fact as an essentialcondition of the liberal democracy. So, „anystate religion is a dead religion; any Churchseparated to the state is a living Church,since the separation shall increase theinfluence of the Christianity”[1 page. 160].3 Hypostases of Human Freedom„On the Liberty of the Press” is achapter of the work dedicated to liberal partyappeared in 1863. „Le parti liberal. SonAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008148

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008domnului de Serre: democratia curge curepeziciune. De atunci încoace, fluviul nua reintrat în matcă. Azi, principala noastrăproblemă este organizarea democraţiei - şianume, nu închizând-o în nişte formesterile, ci zdrobindu-i lanţurile şiobişnuind-o să trăiască pe picioarele eiproprii. Există două specii aledemocraţiei: cea dintâi se supune şi îlflatează pe stăpân, pentru ca a doua zisă-l doboare şi să-l insulte - aceasta edemocraţia Cezarilor, o democraţieignorantă şi revoluţionară, căci eaînseamnă domnia mulţimii, a dorinţelor şia pasiunilor. Cealaltă specie estedemocratia creştină, luminată, truditoare,în care fiecare individ învaţă, încă dincopilarie, să se guverneze pe sine şi,guvernându-se, învaţă să respecte dreptulceluilalt, legea protectoare a drepturilorindividuale, autoritatea care veghează larespectarea legii. Partida liberala o sustineşi pretinde că o constituie pe aceasta dinurmă". [1 pag. 19]Laboulaye distinge două tipuri delibertăţi: "unele subzistă prin ele însele şisunt numite în zilele noastre libertăţiindividuale, sociale, municipale", celelalte"servesc drept garanţii primelor şi senumesc libertăţi politice". Prima parte acărţii lui Laboulaye e consacratălibertăţilor individuale, sociale şimunicipale, cea de-a doua - libertăţiilorpolitice; ambele sunt necesare, spuneautorul, iar partida liberală se distingeprin aceea că, spre deosebire de liberaliidin anii 1814 - 1848, a înţeles că"libertăţile politice nu sunt nimic prin eleînsele şi că poporul se sătura de ele ca denişte forme goale şi înşelătoare, dacă înspatele lor nu există drepturile individualeşi sociale, care reprezintă fondul şisubstanţa libertăţii".Laboulaye descrie în detaliu formelelibertăţilor individuale - libertateapersoanei, a acţiunilor şi a bunurilor -într-o terminologie foarte apropiată decea a lui Locke şi Constant. Libertăţilesociale cunosc şi ele mai multe forme:libertatea cultului (care presupuneprogramme et son avenir” is, excepting thetrilogy dedicated to the history of the UnitedStates, the single systematical work of highproportions written by Laboulaye. It startsitself with a suggestive evocation of therelationship between the liberalism anddemocracy: "forty years ago, Royer-Collardrepeated, under a prophetic tone the wordsof Mr. de Serre: the democracy goes fast.From then, the river has not come back to itsbed. Today, our main problem is to organizethe democracy - namely, not by closing it insterile forms, but breaking its chains andletting it to get used to live on its own. Thereare two species of democracy: the first onesubdues to and flatters the master, but thesecond day it destroys him and abuses him -this is the democracy of Caesars, an ignorantand revolutionary democracy, since it meansthe rule of the crowd, of the desires andpassions. The other kind is the Christiandemocracy, illuminated, toiling, where eachindividual leans from the childhood to rulehimself and ruling himself, he learns toobserve the right of the other man, theprotecting law of the individual rights, theauthority surveying the observance of thelaw. The liberal party supports it and claimsto make up the last one". [1 page. 19]Laboulaye fins out two types offreedoms: "ones of them subsists bythemselves and are named nowadaysindividual, social, municipal freedoms", theother ones "serve as guarantees to the firstones and are named political freedoms". Thefirst part of the book of Laboulaye isdedicated to the individual, sociale andmunicipal freedoms, the second one - to thepolitical freedoms; both of them arenecessary, told the author, and the liberalparty is different thank to the fact that,unlike the liberals of the years 1814 - 1848,it understood that "the political freedoms arenothing by themselves and the people shallbecome satiated of them, like of some emptyand deceptive forms, if they are notsupported by the individual and social rights,which make up the fund and substance of thefreedom".Laboulaye describes in detail the formsAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008149

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008separarea Bisericii de stat), libertateaeducaţiei , libertatea milei ("Lasati toatebisericile, toate şcolile, toate partidele săse înfrunte în această arenă", scrieLaboulaye), în sfârşit, libertatea deasociere. Dintre libertăţile municipale -adică libertăţilor "comunităţilor locale, alegrupurilor naturale care există prin forţalucrurilor şi care au interese şi drepturiparticulare" - Laboulaye insistă asupralibertăţii de a stabili propriul impozit.Prima parte a carţii se încheie cu oreflecţie generală: "în ultimii şaptezeci deani, ţara noastră a fost pradă unei luptenemiloase: puterea a vrut să uzurpelibertatea, libertatea a vrut să anatemizezeputerea; am tremurat fără încetare întredespotism şi anarhie. Când oare vomînţelege că puterea şi libertatea nu suntdoi duşmani, că fiecare are propriul săudomeniu şi propria sa domnie şi că, dacăfiecare acţionează în limitele sale,libertatea îmbogăţeşte şi întăreşte puterea,iar puterea asigură şi întăreştelibertatea?". Cea de-a doua parte avolumului se deschide cu o explicaţiegenerală a felului în care libertăţilepolitice le pot garanta pe cele individuale,sociale şi municipale: "există, de fapt,două maniere: una generală, care constă îna atribui naţiunii şi reprezentanţilor săi oparte din controlul şi influenţa asupratreburilor publice, şi, respectiv, unaparticulară, care constă în a acordafiecărui cetăţean asigurarea că în caz deviolenţă sau de nedreptate, plângerea sava fi ascultată de către ţară, iar dreptul săuva fi razbunat".Plasată într-un context intelectualcare trimite mai degrabă la ideile luiConstant decât la cele ale lui Tocqueville,definiţia libertăţii politice conţine patruelemente: "(1) un sufragiu electoralsuficient de larg pentru ca mareamajoritate a natiunii să ia parte latreburile publice; (2) o reprezentantănaţională, liber aleasă, care exercităof the individual freedom - the freedom ofthe person, of actions and goods - by aterminology very closed to the one of theLocke and Constant. The social freedomsalso know many forms: the worship freedom(which suppose the separation of the Churchto the state), the education freedom, thecharity freedom ("Let all the churches,schools, parties to to face each other in thisarena", writes Laboulaye), finally, thefreedom of association. Among themunicipal freedoms - namely the freedomsof the "local communities, natural groupsexisting by the force of the things andhaving particular interests and rights" -Laboulaye insist on the freedom ofestablishing its own tax.The first part of the book closes itselfwith a general meditation: "in the lastseventy years our country remained prey ofpitiless fight: the power wanted to usurp thefreedom, the freedom wanted toanathematize the power; we continuouslytrembled between despotism and anarchy.When shall we understand that the powerand freedom are not two enemies, that eachhas its own field and its own sovereignityand if, each acts within its own limits, thefreedom shall make the power more rich andstrong and the power shall provide for andmake the freedom more strong?". Thesecond part of the tome starts with a generalexplanation on the way the politicalfreedoms can guarantee the individual,social and municipal freedoms: "there are, infact, two manners: a general one, made up ofthe act of assigning to the nation and itsrepresentatives a part of the control andinfluence on the public works and,respectively, a particular one, made up of theact of granting to each citizen the assurancethat in case of violence and injustice, hisclaim shall be listen by the country and hisright shall be avenged".Placed within an intellectual contextwhich reminds specially the ideas ofConstant than the ones of Tocqueville, thedefinition of the political freedom includesfour elements: "(1) an electoral suffrageenough large so that the great majority of theAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008150

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008asupra guvernului o influenţă şi un controllegitim şi care are ultimul cuvânt înmaterie de legislaţie, de finante, de paceşi de război; (3) o magistraturăindependentă şi suverană, care nu are a seteme de putere şi nici a aştepta ceva de laaceasta, şi care apără legile şi libertateaindividuală prin judecătorii inamovibilisau prin curtea cu juraţi; (4) o presăeliberată de toate piedicile administrativeşi care are dreptul de a spune orice, dar nuşi dreptul de a aduce injurii sau de a incitala crimă".Laboulaye caracterizează apoi acestepatru elemente, care puteau fi regăsite, înopinia sa, în Anglia, în America, înBelgia, în Olanga şi în Elvetia. Întrucât eo "forţă atotputernică", sufragiul universaltrebuie pregătit de o "educaţie populară",printr-o trudă continuă; în privinţaReprezentantei Naţionale, Laboulayepledează pentru bicameralism, căci, scriael, "orice adunare unică, indiferent că econstituantă sau legislativă, va impingeţara la anarhie şi la revoluţie";imparţialitatea justiţiei este descrisăfolosind din plin argumentarul luiBenjamin Constant; în fine, capitoluldespre libertatea presei - tradus înculegerea de faţă - insistă asupragaranţiilor pe care le oferă "cea maienergică şi mai sigură" dintre libertatilepolitice, "piatra de temelie a adevăratuluiliberalism". Finalul cărtii seamănă cu unmanifest: rezumat în formula "libertateindividuală, socială şi politică",programul "democraţiei franceze" sau al"partidei liberale" trebuia să "termineRevoluţia" unind Franţa "într-un singursuflet şi o singură viaţă".„America înţelege libertatea cu totulaltfel decât Franţa, căci ea are parte, înfond, de libertatea engleză. În Franţa,libertatea a fost aşezată doar în Cartă şi s-a crezut că existenţa a doua Camere, aunei legi electorale şi abolirea cenzuriisunt suficiente. Enorma centralizare,administraţia imperială, existenţa uneireligii de stat şi confiscareaguvernamentală a educatiei nu i-aunation take part to the public tasks; (2) anational board of representatives, freelychosen, which exert on the government aninfluence and legitimate control and whichshall have the last word on the topics oflegislation, finances, peace and war; (3) anindependent and sovereign magistrate whichis not afraid of the power, nor it wait forsomething of its part and which protect thelaws and the individual freedom through theirremovable judges or the court of jury men;(4) a press which shall be free of all theadministrative obstacles and has the right totell anything, but not the right of makeoutrages or to urge to crime".Then, Laboulaye characterizes thesefour elements, which could be found out, inhis opinion, in England, in America, inBelgium, in Netherlands and Swithzerland.Since it is "almighty force", the universalsuffrage must be prepared by an "educationof people", by a continuous effort;concerning the National Board ofRepresentatives, Laboulaye pleads for thebicameralism, since, has he written, "anyunique assembly, no matter it is constituentor legislative, shall direct the country to theanarchy and revolution"; the fairness of thejustice is described with the full use of theargument of Benjamin Constant; finally, thechapter on the freedom of the press -translated in the present collection - insistson the guarantees granted by the "mostenergetic and sure of the" political freedoms,"the corner stone of the true liberalism". Thefinal of the book is like a manifestosummarized in the formula "individual,social and political freedom", theprogrammed of the "French democracy" orof the "liberal party" had "to finalize theRevolution" joining the France "in a singlesoul and a single life".„America understands the freedomcompletely different to the France, since ittakes advantage, after all, of the Englishfreedom. In France the freedom has beenlaid on only in the Chart and they believedthat the existence of two Chambers, of anelectoral law and the abolition of thecensorship are enough. The politicians wereAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008151

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008deranjat pe politicieni {...}. Dimpotrivă,în Statele Unite, se ştie că libertatea e unlucru atât de greu încât ar zdrobi totul subgreutatea sa; nimic în afară de ea insăşi nuo poate susţine. Iată de ce ea a fostaşezată la temelia societăţii”,afirmaEdouard Laboulaye în discursurile salepolitice.BibliografieEdouard Laboulaye ,”Limitele statului sialte scrieri politice”, EdituraNemira,Bucuresti ,2001not disturbed by the enormouscentralization, the imperial administration,the existence of a state religion and theseizure of the education of the part of thegovernment {...}. Contrary, in the UnitedStates it is well known that the freedom is byfar such a hard thing that it could break allunder its own weight; nothing exceptingitself could support it. That is why it hasbeen laid on the ground of the society”,states Edouard Laboulaye in his politicalspeeches.BibliographyEdouard Laboulaye ,”Limitele statului si altescrieri politice”, Editura Nemira,Bucuresti,2001Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008152

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008ADAPTAREA LAGLOBALIZARE SILARGIREA UE CA PARTE AACESTIUI PROIECTADAPTING TOGLOBALIZATION AND EUENLARGEMENT AS PARTOF THIS PROJECTProf.dr. Constantin Viorel DutaGrup Scolar ``GRIGOREMOISIL`` DEVAPhD Prof. Constantin Viorel DutaGrup Scolar “GRIGOREMOISIL” DEVAProcesul de largire al U.E. trebuie vazut caun proces intentional, si ca atare politic,desfasurat pe fondul procesului mai larg,natural, al globalizarii.Globalizarea trebuie vazuta ca un procesnatural, ea fiind efectul insumat al uneimultitudini de intentionalitati, mergând de laacelea ale entitatilor microsociale(organizatiilor), pâna la acelea ale entitatilorstatale sau ale grupurilor transnationale deinterese.Procesul mai larg al globalizarii introduceo noua categorie de incertitudini in ceea cepriveste viitorul formelor si formulelor deorganizare ale comunitatilor umane. Acesteavor evolua sub presiunea a doi factori denatura contradictorie:factorii specifici economiei tangibilelormateriale si factorii specifici noii economii,care impun formulele de conectareconjuncturala in entitati retea, maieficiente si mai flexibile.Devenire economica:Drumul concretizat in istoria omenirii,prin alegerea sau impunerea vointeiThe process of EU enlargement must beseen as an intentional process, thus political,taking place on the much wider backgroundof the natural process of globalization.Globalization must be seen as a naturalprocess, being the sum up effect of amultitude of intentions, starting from thoseof micro-social entities (organisations) up tothose of state entities or cross-nationalgroups of interests.The wider globalization processintroduces a new category of uncertaintiesregarding the future of forms formulas fororganisation of human communities. Thesewill evolve under the pressure of twocontradictory factors:Factors specific to the economy ofmaterial tangibles and factors specific tothe new economy, imposing the formulasfor concurrence connection into networkentities, more efficient and more flexible.Economic evolution:The concrete distance covered in thehistory of mankind, by choosing orimposing the cumulated will of all politicalfactors, a choice taken willingly or notAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008153

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008cumulate a tuturor factorilor politici,alegere facuta voit sau nu intre sensurile deevolutie economica posibile in fiecaremoment istoric dat create de ansamblulfactorilor obiectivi care actioneaza inbiosfera ( inclusiv in societate si economie).Devenirea economica isi are:• sursa cauzala - in planul substratuluibiosferic al proceselor bioeconomice,manifestata prin tendinta permanenta degerminare de ‘noi economii’ si innoireeconomica avindu-si sursa in procesele decunoastere si efectele lor multipolare (vezipartea III)• si sursa motivationala - in structura decuplaj cu intentionalitatea politica (vezi parteaIII)Devenirea economica este in consecintaintim legata de innoirea economica, de ‘noileeconomii’ si de consecintele faptelor cuintentionalitate politica.Sensul si calitatea devenirii economicesunt in acest fel o masura atât a calitatiicunoasterii cit si a calitatii asumariiresponsabilitatii de catre puterile politice.Devenirea economica nu este un procesliniar, ea se face prin momente desingularitate morfogenetica care evidentiazastadii si substadii ale devenirii economice.Stadiul actual al devenirii economice celde trecere catre o economie integrala planetaraeste stadiul globalizarii.Substadiul globalizarii care se manifestacu pregnanta in prezent este acela alaccelerarii si transformarii structurale aprocesului de globalizare prin interventiaconsecintelor componentei ‘noii economii’bazate pe comunicarea cvasi instantanee inretea.between the possible paths for economicdevelopment in any given historicalmoment, created by the entirety ofobjective factors acting in the biosphere (including in the society and economy).Economic evolution has:• The causal source – in the biosphereunder-layer of bio-economical processes,manifested by the permanent tendency togerminate “new economies” and economicrenewal, with the sources in the cognitionprocesses and their multipolar effects (seepart III)• And the motivational source – in thestructure of coupling with the politicalintentionality (see part III)Consequently, economic evolution isintimately connected to economic renewal, to“new economies” and the consequences ofdeeds with political intentionality.The sense and quality of economicevolution are thus a measure both of thequality of knowledge and the quality ofassuming responsibilities by the politicalpowers.Economic evolution is not a linearprocess, it is done by moments of morphogeneticsingularity highlighting stages andunder-stages of economic evolution.The current stage of economic evolutionthat of moving to an integral planetaryeconomy - is the stage of globalization.The under-stage of globalizationstrikingly present now is that of accelerationand structural transformation of theglobalization process by the intervention ofthe consequences from the “new economy”component based on the quasiinstantaneouscommunication in theAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008154

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Acest lucru reiese pregnant din evaluareaimpactului dezvoltarii e-economiei asupraeconomiei globale, care se poate face prinmijloacele teoriei BioeconomieiFenomenologice apelând la conceptul delogos tipic al unui proces functionaltranzactional.In cadrul acestei teorii se faceasumptiunea ca un proces “nou economic"(sau o activitate economica noua) se manifestaprin initiativa, in mod automat, imediat celogosul sau (in care el exista ca proiect)devine posibil gratie intrunirii tuturorfactorilor care sa ii permita plierea organica pefondul celorlalte procese din planulsubstratului biosferic si din planulschimburilor tranzactionale.Pentru a intelege modul in care s-a facutaceasta evaluare este necesar sa dam mai intâicâteva definitii.Un logos elementar al unui procesfunctional-tranzactional, este definit careprezentind cea mai generala intelegerecare poate genera un proiect economicfezabil, presupunând formal ca estesatisfacut tehnologic si conjunctural un setcomplet de criterii de functionalitate carecorespund si urmatoarelor doua criteriigenerale de caracterizare spatio-temporala aactivitatii economice proiectate :o criteriul plasarii oricareicomponente de schimb cu mediul in spatiulgeoeconomic la o anumita scara deintindere spatiala: 1) scara strict locala, 2)scara subregionala, 3) scara nationala, 4)scara regionala, 5) scara continentala, 6)scara globala;o criteriul plasarii oricareicomponente intr-un regim tipic defunctionare si organizare temporala cu unadintre urmatoarele caracteristici : 1)sporadic, 2) ciclic calendaristic la scaraanilor, 3) periodic la scara lunilor, 4)continuu pentru perioade definite de timp,network.This is made obvious by the evaluationof the impact of the e-economic developmentover global economy, which can be done bymeans of the theory on EconomicPhenomenology, using the concept of thetypical logos of a functional-transactionalprocess.This theory starts from the assumptionthat a “new economic” process (or a neweconomic activity) is manifestedautomatically through initiative, as soon asits logos (where it exists as project) becomespossible by fulfilling all factors allowingorganic folding over the other processes inthe plan of the biosphere underlayer and thetransactional exchanges.To understand the way this evaluationwas done we need to supply first somedefinitions.An elementary logos of a functionaltransactionalprocess is defined as the mostgeneral understanding generating aneconomically feasible project, formallyassuming the technological and conjuncturefulfilment of a complete set of functionalitycriteria, corresponding also to the followingtwo general criteria for space and timedescription of the projected economicactivity:o The criteria of placing anyenvironment exchange component in thegeo-economic space, on a certain scale ofspace extent: 1) the strictly local scale, 2)subregional scale, 3) national scale, 4)regional scale, 5) continental scale, 6)global scale;o The criteria of placing anycomponent in a typical functioning andtemporal organization regime with one ofthe following characteristics: 1) sporadic,2) calendar cyclic on year scale, 3)periodical on months scale, 4) continuousAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008155

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/20085) continuu pentru perioade nedefinite detimp, 6) permanent;aplicat pentru fiecare in parte dinurmatoarele componente de integrare a uneiactivitati economice in mediul economic:1. componenta asigurarii cu mijloacetangibile de productie;2. componenta sustinerii productiei cuinstrumente intangible ( know how,asistenta, up-datari tehnologice soft etc.);3. componenta asigurarii cu materiiprime si materiale a productiei;4. componenta sustinerii cu intangibilede baza pentru productie;5. componenta asigurariiinfrastucturilor materiale colaterale decatremediul/mediileadministrativ/administrative;6. componenta asigurariiinfrastructurilor intangibile create de catremediul/mediileadministrativ/administrative;7. componenta distributiei tangibilelorproduse;8. componenta distributieiintangibilelor produse;9. componenta schimburilor cu piatamuncii;10. componenta distributiei spatiale apunctelor si locurilor de exercitare efectivaa productiei;11. componenta distributieiconsumatorilor;12. componenta distributiei consumariiprodusului creat;Prin activitate economica elementara laun moment dat istoric, in cadrul bioeconomieifenomenologice, se intelege faptul ca unlogos elementar a fost deja transpus prininitiativa concreta, gratie faptului cadezvoltarea tehnico-economica siconjuncturala de la acel moment s-a constituitintr-o asumptiune validata ca set de conditiiefectiv intrunite, in toate componenteleenumerate mai sus, la acel moment istoric. Seobserva ca in orice moment istoric dat sefor defined periods of time, 5) continuousfor undefined periods of time, 6)permanent;Applied for each of the followingcomponents of integrating and economicactivity in the economic environment:13. the component for ensuringwith tangible production means;14. the component forsupporting the production with intangiblemeans (know-how, assistance,technological updates soft etc.);15. the component for ensuringthe production with raw materials;16. the component for supportthe production with basic intangibles;17. the component to ensurecollateral material infrastructure by theadministrative environment;18. the component to ensureintangible infrastructures created by theadministrative environment;19. the component fordistribution of produced tangibles;20. the component fordistribution of produced intangibles;21. the component for exchangeswith the labour market;22. the component for spatialdistribution of points and places for actualproduction;23. the component fordistribution of consumers;24. the component fordistribution of consumption for createdproduct;In bio-economic phenomenology, byelementary economic activity at a givenhistorical moment we understand the factthat an elementary logos has already beentransposed through concrete initiative,thanks to the fact that technical-economicaland conjuncture development at that momentconsisted in an assumption validated as a setof actually fulfilled conditions, in all theabove mentioned components, at thatAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008156

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008poate vorbi in acest context de 5 categorii delogosuri ale activitatii economice elementare:o logosuri de activitatinemanifestate in trecutul istoric- LNIo logosuri de activitati uzateistoric – LUIologosuri de activitati aflate infunctiune – LFPo logosuri de noi activitati caresunt deja posibile tehnologic si conjunctural –LPPo logosuri de activitati care potdeveni posibile in viitor numai in conditiileunor salturi viitoare in cunoastere sauconjuncturi viitoare favorabile - LVI.Si, mai mult, se poate remarca faptul ca inlumina definitiei data mai sus pentrulogosurile si activitatile economice elementareavem posibilitatea sa evaluam prinmonitorizare la un moment dat numarul delogosuri care intra in fiecare categorie in parte,ceea ce permite generarea unor masuri decaracterizare macro-structurala a amplorii siimpactul transformarilor din istoria deveniriieconomice.La scara de definire de mai sus se aratasimplu (prin inductie matematica) canumarul total de logosuri de activitatieconomice formal manifestabile istoric este:LTI = LNI+LUI+LFP+LPP+LVI =6exp12 = 2.176.782.336adica un numar de acelasi ordin demarime cu acela al populatiei globului.Amploarea impactului aparitiei unei noitehnologii sau unei noi conjuncturi dedezvoltare se poate calcula prin intermediulnumarului de logosuri care trec gratie aparitieiacelei tehnologii din categoria LVI incategoria LPP.In cazul componentei globalizariidezvoltate pe baza cresterii de mobilitate ahistorical moment. It can be seen that at anygiven historical moment we can speak in thiscontext about five categories of logos for theelementary economic activity:o logos of activities not manifested inthe historical past - LNIo logos of historically used activities –LUIo logos of activities in function – LFPo logos of new activities that arealready possible as technology andconjuncture – LPPo logos of activities that can be possiblein the future only in the condition of futureleaps of knowledge or favourableconjunctures - LVI.More over, it’s remarkable that, giventhe above definition for logos and elementaryeconomic activities, we have the possibilityto evaluation through monitoring at a givenmoment the number of logos under eachcategory which allows us to generatemeasure for macro-structuralcharacterization of the ampleness and impactof transformations from the history ofeconomic evolution.The above definition scale shows simply(by mathematic induction) that the totalnumber of logos of economic activitieshistorically proved is:LTI = LNI+LUI+LFP+LPP+LVI =6exp12 = 2.176.782.336That is a number with the same sizeorder as the global populationThe proportion of the impact of a newtechnology or a new developmentconjuncture can be calculated with thenumber of logos that move from LVIcategory to LPP category, due to thattechnology.In the case of globalization components,developed based on the increased mobility ofAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008157

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008productiei si schimburilor avem intr-o primaestimare (considerând saltul de la scaranationala la scara globala)LPP ( mobilitate) ~ 15 x 3exp12In cazul componentei globalizariidezvoltate pe baza cresterii interconectivitatiiproductiei si schimburilor avem intr-o primaestimare:LPP (interconectivitate) ~ 15 x 3exp12Iar in cazul actiunii conjugate ambilorfactori de dezvoltare a globalizariiLPP (mobilitate in transport siinterconectivitate) ~ 4095 x 3exp12 =2.176.250.895Adica un numar >> decit LFP si aproapeegal cu LTI.Aceasta are o semnificatie deosebita dacane gândim ca globalizarea, prin e-economie,tehnologiile inalte si tehnologiile de transportsi distributie, aduce o crestere a numarului detipuri de activitati economice elementaredistincte din punct de vedere al logosurilor dela circa o jumatate de milion pentru epocaindustriala la un numar de ordinulmiliardelor la incheierea procesului deglobalizare.Acest salt urias ne furnizeaza cantitativ oimagine asupra scarii de transformare apeisajului social-economic pe care umanitateail traieste in prezent. Si tinem sa subliniem caacest calcul nu tine seama de numarul increstere de tipuri de produse datorat celorlaltetehnologii aflate si ele in ampla dezvoltare!Ne aflam in fata unui salt de civilizatie.Nevoia conceperii viitoarei civilizatiiumane - vocatia europeanaInterventia noii economii pe fondulexchange and production we obtain from afirst estimate (considering the leap fromnational to global scale)LPP (mobility) ~ 15 x 3exp12In the case of globalization componentsdeveloped based on the increased interconnectionof production and exchanges weobtain from a first estimate:LPP (interconnection) ~ 15 x 3exp12And in the case of joint action of bothglobalization development factorsLPP (mobility in transport andinterconnection) ~ 4095 x 3exp12 =2.176.250.895That is a number >> than LFP andalmost equal to LTI.This has a particular significance if wethink that globalization, through e-economy,high technologies and transport anddistribution technology, leads to an increasein the number of types of elementaryeconomic activities, distinct from the logospoint of view from approximately half ofmillion for the industrial age to billions atthe end of the globalization process.This giant leap offers a quantitativeimage on the transformation scale of thesocial and economic landscape thathumankind witnesses. And we mustunderline that his calculation didn’t take intoaccount the increasing number of types ofproducts due to the other technologies alsounder ample development!We are faced with a civilisation leap.The need to conceive the futurehuman civilisation – the EuropeanvocationAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008158

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008globalizarii are un impact crucial prin aceea caofera un ragaz important civilizatiei umanepentru:• a se schimba radical• a gasi o solutie tehnologica de ocalitate cu totul noua prin care sadepaseasca criza de orizont de dezvoltare incare se poate intra in perioada postglobalizare.Ca aceasta inseamna o tehnologie dedeschidere cosmica prin migrarea oamenilorcatre alte planete sau ca inseamna deschidereaunei componente intangibile noi a umanitatii -ramâne de vazut.Pentru noi este important ca se oferaacest ragaz si ca avem inca de acum câtevaindicii strategice asupra modului in caretrebuie sa gândim dezvoltarea economicosocialaa umanitatii.Iar prima problema fundamentala care sepune este:Care putere sau care puteri potconstientiza acest fapt si care dintre acesteapot avea vocatia sa isi asume rolul de initiatoral transformarii radicale a civilizatiei umaneintr-o maniera adecvata pentru ca acest ragazsa fie efectiv fructificat ?Noi credem ca Europa are aceasta vocatiesi vedem viitorul Uniunii Europene ca pe unulal unui pol principal de actiune intruconstructia civilizatiei umane planetare lastandardele compatibile cu functionarea uneieconomii aflate in pragul intrarii in stadiul depostglobalizare.Acest substadiu al globalizarii relevaaspecte dinamice si morfogenetice cu totuldeosebite care impun insasireconceptualizarea paradigmelorexercitarii puterii politice, ridicândresponsabilitatile de la scara locala la scaraglobala si prin aceasta la scara deveniriiumanitatii.The intervention of the new economy onthe background of globalization has a crucialimpact because it offers an importantrespite to human civilization for:• radical change• finding a technical solution with atotally new quality overcoming thehorizon development crisis that may lead tothe post-globalization period.It’s still to be seen whether this meansthat a technology for cosmic openness bymigration of people to other planets or itmeans the opening of a new intangiblecomponent of humanity.For us it is important that this respite isoffered that we have even now a fewstrategic hints on the way we should thinkabout the economic and social developmentof humanity.And the first fundamental problem is:Which power or powers can be aware ofthis fact and which of them have to vacationto assume the role of initiator for the radicaltransformation of human civilization in anadequate manner so that this respite iseffectively fructified?We believe that Europe has this vocationand we see the future of European Union asthat of a main pole of action for theconstruction of planetary human civilizationat standards compatible with the functioningof an economy on the verge of the postglobalizationstage.This sub-stage of globalization revealsdynamic and particular morpho-geneticaspects requiring the very reconceptualizationof the paradigms forexercising political power, bringingresponsibilities from the local to the globalscale and by this to the scale of humanitydevelopment.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008159

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Cuplajul intentionalitatii politice laprocesele biosferice se face prin trei cupluriantagonice: Frinare-Accelerare, Impunere-Deschidere, Interventie corectiva – Orientare.Acest mod de cuplaj a intentionalitatiipolitice la sensul evolutiei globale prin care seconcretizeaza sensul devenirii ei organice estevizibil prin germenii initiativelor si cei aiinstitutionalizarii la nivel global legate de:o Politicile de impunere a cadrului onestde competitie economicao Politicile de orientare strategica adezvoltarii economice la nivel globalo Politicile de frinare si stopare aactivitatilor cu efecte negative asupramediului si de descurajare a tentativelor deincalcare a dreptului international sidrepturilor omuluio Politicile de dezvoltare a cooperariiinternationaleo Politicile de accelerare a dezvoltariieconomiceo Politicile de asigurare a securitatii prininterventie rapida in rezolvareadezechilibrelor, tensiunilor si situatiilor decalamitate localaIn planul gândirii politice acest cuplajreleva dezvoltarea conceptelor noemactement(pe care noi le-am numit asa in cadruldezvoltarilor Bioeconomiei Fenomenologice)bazat pe structura nativa a gândiriipragmatice. Acest tip de management esteunul de echilibrare complexa a actiunilor siactivitatilor bazate pe componentele gândiriipragmatice (vezi plansa 2) si interdependenteilor legate de echilibrarea starii prezente aoricarei activitati cu actualitatea mai larga sicu asigurarea durabilitatii efectelor ei pozitive.Pe de alta parte, Stiinta Complexitatii, prinintermediul Teoriei Criticalitatii cuAutoorganizare, pare sa sugereze ca proceselede tip economic nu se blocheaza sau nu iauintorsaturi catastrofale atita timp cit ele au unorizont de disipare destul de larg.The coupling of political intentionalityto the bio-spherical processes is donethrough three antagonic couples: Breaking-Accelerating, Imposing-Opening, Correctiveintervention- Orientation.This way of coupling politicalintentionality to the sense of global evolutionthat makes the organic development concreteis visible in the seeds of initiatives andinstitutionalization at global level related to:o The policies for imposing a honestframe for economic competitiono The policies for strategic orientationof the economic development at global levelo The policies for reducing andstopping activities with negative effects onthe environment and discourage the attemptsto infringe international laws and humanrightso The policies for development ofinternational cooperationo The policies for acceleratingeconomic developmento The policies to ensure security byrapid intervention in solving unbalances,tensions and local calamity situationsIn the plan of political thinking, thiscoupling reveals the development ofnoemactement concepts (which we called soin the developments of EconomicPhenomenology) based on the nativestructure of pragmatic thinking. This type ofmanagement is one of complex balancing theactions and activities based on thecomponents of pragmatic thinking (seeimage 2) and their interdependence related tobalancing the current status of any activitywith the larger actuality and ensuring thedurability of its positive effects.On the other hand, the Science ofComplexity, through the Theory ofCriticality with Self-organisation, seems tosuggest that the economic type-processes arenot blocked or don’t have catastrophic turnsas long as they have a quite large dissipationAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008160

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Ca urmare politicul va trebui sa seconcentreze pregnant spre descoperire,descoperirea stiintifica permanenta devenindintr-un fel obligatorie. Iar pentru aceastapoliticul si clasa politica vor trebui sa sedeschida si sa asigure cu prioritatestrategica mediul social-economic capabilsa permita un mare volum de activitatefocalizat catre consolidarea planuluicategoriilor de posibilitati, ceea ce pe langaun efort financiar deosebit cere si un efortfilosofic deosebit pentru a creste capacitateade a gasi si fructifica permanent cele patrucategorii de posibilitati pe fondul carora sa seaseze gândirea si decizia politica asa cum suntilustrate ele in plansa 2.horizon.Consequently, the political will have toconcentrate mainly towards discovery, thepermanent scientific discovery becomingsomehow compulsory. And for this, thepolitical and political class will have to openand to ensure with strategic priority theeconomic and social environment capableto allow a large activity volume focused onthe consolidation of the plan of categoriesof possibilities, which besides a substantialfinancial effort, requires a considerablephilosophical effort to increase the capacityto permanently find and generate the fourcategories of possibilities based on which thepolitical thinking and decision can befounded as illustrated in image 2.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008161

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Plansa 2 – Structura componentelor siatributelor gindirii pragmatice.Conceptul de asigurare permanenta aniselor de deschidere economica trebuie sadevina intr-o perioada istorica relativscurta instrumentul de baza in luareadeciziilor politice cu efecte la nivel globalPrin deschiderea orizonturilor dedezvoltare economica intelegem aici:actiunea de deschidere prin expansiune apietelor prin reorganizarea lor sau prindezvoltarea in permanenta de noi nevoiintangibile ale oamenilor. Aceasta nu poateinsemna decât spiritualizare daca nudorim o viitoare societate de hiperconsumcare prin excesul de perisari de resursenaturale epuizabile ar goli fondul biosfericde baza care il asigura.Image 2 – Structure of componentsand attributes of pragmatic thinkingThe concept of permanently ensuringthe niches for economic openness mustbecome in a relatively short period thebasic instrument in taking politicaldecisions with global effectsBy opening the economic developmenthorizons we understand here: the opening byexpansions of the markets reorganising themor permanent development of new intangibleneeds of humans. This cannot meananything but spirituality unless we want afuture hyper consumption society whichwould empty the basic bio-spherical fundit ensures through the excess depletion ofexhaustible natural resources.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008162

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008VARIANTE ACCENTUALEALE VERBELOR IN GRAIULOLTENESCSTRESSING ASPECTS OFVERBS IN OLTENIAN IDIOMAsist. univ. drd. ANA-MARIADUDAUFacultatea de Litere şi Ştiinţe SocialeAsist. univ. drd. ANA-MARIADUDAUFaculty of Letters and Social ScienceEste unanim recunoscut căramificaţiile teritoriale ale unei unităţilingvistice nu sunt marcate de graniţe fixe.Ideea că dialectele sunt arii închise adominat în dialectologie la începuturile ei,dar a fost abandonată când au apărutatlasele lingvistice care dădeau o oglindăfidelă a limbii vorbite. De asemenea, esteunanim recunoscut că, în majoritateacazurilor, la periferia ariilor binedeterminate, în regiunile de vecinătate, segăsesc de obicei zone unde se întâlnescparticularităţile a două sau mai multe arii,după împrejurări. Ele constituie zonelegraiurilor de tranziţie, care cunoscparticularităţile ariilor învecinate.Un astfel de grai de tranziţiecuprinzând elemente din subdialectulmuntean şi bănăţean şi din graiul haţeganeste socotit şi graiul care se vorbeşte înnord-vestul şi în nordul Olteniei, adică peteritoriul geografic situat la poalelemunţilor Mehedinţi şi Vulcan, la care dupăpărerea noastră se poate adăuga o fâşiecare coboară până la Dunăre.S-a presupus că acest grai de„tranziţie” s-a format prin infiltrarea înOltenia a particularităţilor bănăţene şihaţegane, invocându-se contactulpopulaţiei olteneşti cu ciobanii ardeleni,emigrările iobagilor dinspre banat şi ardealIt is generally known that immobileborders do not mark territorialramifications of Linguistics unities. At thebeginning, the idea that dialects are closedareas dominated the Dialectics, but it wasabandoned once the linguistic atlasesappeared, offering precise image ofcolloquial language. It was unanimouslyestablished that, in almost all situations, onthe outskirts of well-determined areas, inthe close regions, there are zones where,by circumstances, features of two or moreareas meet. These are the areas oftransitional dialects, familiar with the nearzones characteristics.Such a transitional dialect, havingelements both from Banat and Wallachiansub-dialect and Hatzeg, is the colloquiallanguage spoken in the N-V and N ofOltenia, the geographical territory found atthe foot of Mehedinti‘ Mountains andVulcan, to which, in our opinion, we canadd a strip that descents to the Danube.Initially, it was supposed that this“transitional” idiom formed by theinfiltration in Oltenia of Banat andWallachian and Hatzeg features, invokingthe contact of Oltenians withTransylvanians shepherds, the villains’migrations from Banat and Transylvania ina period of intense exploitation in theseregions.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008163

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008într-o perioadă de intensificare aexploatării în aceste provincii.Examinarea datelor culese înanchetele dialectale efectuate în Olteniaprilejuieşte unele observaţii interesantelegate de accentuarea formelor verbului. Oproblemă ce atrage atenţia, mai ales încazul anchetelor pentru atlase, este măsuraîn care materialul cules pe teren reflectăexact structurile accentuale din flexiuneaverbală.În structura accentuală a paradigmeiverbului s-au produs întotdeauna analogiişi uniformizări. Trebuie ştiut faptul că, înlimba actuală la imperfect indicativ, verbula fi are formele: erám, erái, analogice cucelălalte forme de imperfect cu accent peflectiv, deosebindu-se din punctul devedere al structurilor accentuale deformele etimologice din latină (éram,éras).Tendinţe în accentuarea verbelor,frecvenţa anumitor fenomene şirăspândirea lor teritorială au fost stabiliteprin raportarea la structuri accentualespecifice limbii standard.Pentru a urmări locul accentului şica atare, structura accentuală a unei formeverbale, este necesar, mai întâi, sădistingem componentele acestei formeverbale, în care accentul, ca elementmobil, oscilează în cursul paradigmei.Verbul, fiind o parte flexibilă devorbire, ce presupune în mod obligatoriu ocombinaţie având un component lexical alformei, cuvântul flexibil (radicalul),totdeauna realizat pozitiv reprezintă parteaconstantă, prezentă în diferitele forme aleparadigmei, şi este cel care asigurăunitatea cuvântului, în timp cecomponentul gramatical (flectivul),alcătuit din unităţi morfematice,dependente, subordonate categoriilorgramaticale. Virtual, atât radicalul, cât şiflectivul pot fi accentuate, deplasările deaccent se pot întregistra, în consecinţă, fieîntr-un sens, fie în altul.Dacă urmărim structurile accentualeale flexiunii verbale din graiurile oltenestiLooking at the data gathered fromthe dialectical researches made in Oltenia,we find interesting characteristicsregarding the stressing form of the verb. Aproblem that arose here, particularly ininquire into atlases, is that taking intoconsideration if the material gathered fromfield reflects exactly the stressed structuresfrom verbal flexion.In stressed structure of verb’sparadigm always take place analogies andhomogeneousness. It is well-known thefact that, in modern Romanian language, atpast tense simple (imperfect), the verb “tobe” has the following forms: erám, erái,analogically with other past tense simple(imperfect) forms with the stress on theflective, differing from the stressed pointof view of etymological forms from Latin(éram, éras).Trends in verb’s stressing,frequency of different phenomena andtheir territorial spread were established byreporting to the stressed specific forms ofstandard language.To follow the place of stress and thestressed structure of a verbal form isnecessary first to see which are the maincomponents of this verbal form, wherestress, as a mobile element, oscillate inparadigm’s phase.The verb, as a flexible part ofspeech, which requires obligatory acombination with a form’s lexicalcomponent, the flexible word (root),realized always positive represents theconstant part, present in different forms ofparadigm, is the element giving the wordunity, meanwhile the grammaticalcomponent (the flective), formed bymorphemes, dependences, subordinates togrammatical category. Virtually, both theroot and the flective can be stressed, thusstress’s moving occurring in one sense oranother.Following the stressed structures ofverbal flexion in Oltenian idioms andcompare them with the stressed structuresof standard language, we will see that, inAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008164

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008şi le comparăm cu structurile accentuatedin limba standard, constatăm că, înanumite zone ale paradigmei, ele pot avearealizări diferite. În cazul verbelor la carese înregistrează o trecere de la un tipflexionar la altul se poate constata şi oschimbare a locului accentului, fiecare tipflexionar avându-şi accentuarea saspecifică.Trecerea de la o conjugare la alta,facilitată de omonimia anumitor forme,din paradigma verbelor aparţinând unorconjugări diferite, este însoţită de omodificare corespunzătoare a structuriiaccentuale.Conjugarea a II-a şi a III-a sunt,după cum se ştie, conjugări neproductive.Datorită faptului că, doar cu puţineexcepţii, formele lor sunt asemănătoare, seconstată treceri de la una la alta.În graiul oltenesc, însă foarte raresunt cazurile în care verbele de conjugareaa II-a prezintă forme de conjugarea a III-a,caracterizate prin radicalul accentuat:vedem, vedeţ, tacem, taceţ.Conjugarea a IV-a, caracterizată laindicativ prezent, persoanele IV şi V,printr-un flectiv accentuat, realizează încazul unor verbe şi forme ale conjugării aIII-a, cu accentul pe radical: ascútem,ascúteţi; auúdem, auúdeţi; súntem, súnteţi;smútem (asmuţim), smúteţ.Spre deosebire de tendinţa generalăde a trece (uneori definitiv) unele verbe laconjugarea a III-a şi, de a le aplica, înconsecinţă, un regim accentualcorespunzător (de tipul ŔF), graiurileolteneşti şi formele de conjugarea a II-a, lapers. IV şi V au o accentuare oxitonă(numai în cazul lor se realizează modalităţidiferite de accent de la o conjugare la alta):ţîném, ţînéţ; umplém, umpléţ; dar şi ţínem,ţíneţ; úmplem, úmpleţ.Având în vedere că, la persoaneleIV şi V, verbele de conjugarea a II-a şi aIV-a au structuri oxitone, iar cele deconjugarea a III-a au structuri paroxitone(puţine sunt situaţiile în care sunt preferateformele paroxitone în locul celor normale,some areas of paradigm, they can havedifferent results. Speaking about verbs thathave a flexional move process from onetype to another, we find that a change ofstress place occurs, every flexional typehaving its particular stressing.The passing from one conjugationto another, eased by different homonyms’form, from verbs’ paradigm belonging tovarious conjugations, is followed by achange corresponding to a stressedstructure.Second and third conjugations are,as we all know, unproductive ones. Exceptsome cases, all theirs forms resemble,passing from one structure to another.In Oltenian idiom, there are someparticular cases in which secondconjugation’s verb have thirdconjugation’s forms, characterized by thepresence of stressed root: vedem, vedeţ,tacem, taceţ.The fourth conjugation,characterized, at present tense, fourth andfifth persons, by a flective stress, have, inparticular cases, forms of thirdconjugation, with the stress on the root,also: ascútem, ascúteţi; auúdem, auúdeţi;súntem, súnteţi; smútem (asmuţim),smúteţ.Differ from the general trend topass (sometimes definitely) verbs at thirdconjugation and to apply an unique stress(such as ŔF type), Oltenian idioms andsecond conjugation forms, at fourth andfifth persons, have an oxytone stress (onlythis case admits several types of stressfrom one conjugation to another): ţîném,ţînéţ; umplém, umpléţ; dar şi ţínem, ţíneţ;úmplem, úmpleţ.Taking into consideration that, atfourth and fifth persons, verbs of secondand fourth conjugations have oxytonestructures and those of third conjugationparoxytone (are rare situations whenparoxytone forms are preferred instead ofoxytones).In standard language, the process ofpassing fourth conjugation verbs to secondAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008165

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008oxitone).În limba standard trecerea verbelorde la conj. a III-a la conj. a II-a este destulde rară, în graiurile olteneşti, trecerile de laconjugarea a III-a şi a II-a sunt cele mainumeroase. Lista verbelor care, alături destructura ŔF prezintă şi structura RF, esteedificatoare în acest sens: bătém, bătéţ;cerém, ceréţ; coséţ; deşkidém; facém şifăcéţ, etc..Pentru verbele de conj. a III-a,limba standard a acceptat formeparoxitone, etimologice, răspândire în ceamai mare parte a teritoriului dacoroman.Ea a respins formele analogice, oxitone alepers. a IV-a şi a V-a (Ion Gheţie faceobservaţii şi în legătură cu răspândirea şifrecvenţa acestora). Una din zoneleprecizate de Ion Gheţie, cu pronunţareoxitonă pentru pers. a IV-a a ind. prezent averbului a spune este aceea care cuprindesudul Olteniei (se constată, în prezent, nuexistă o arie unitară de pronunţare oxitonăîn Oltenia).Din cauza formelor fluctuante estegreu de delimitat o zonă precisă derăspândire a formelor oxitone pentruverbele de conj. a III-a. În cea mai mareparte a Olteniei, cele mai multe dintre eleau, la pers. a IV-a şi a V-a, forme normale,paroxitone: cérnem; cuásem; deşkídem,múlgem; piérdem; ţésem; víndem. Deasemenea, există şi forme verbale de conj.a III-a oxitone: cerném; cosém; deşkidém;pierdém; ţăsém şi vindém.Confuzia dintre conjugări şi,implicit, dintre structurile accentuale, fărăa se putea vorbi de o rezolvare unică, întrunsens sau altul, este destul de frecventă.Câteva exemple din „texte dialectale.Oltenia” ilustrează accentuarea fluctuantăa verbelor care pot realiza, fie şi în limiteleunor contexte reduse ca dimensiuni, douăstructuri accentuale (normală şi analogică):„Şî pe urmă dup aceea l’e puném înfarfurii şi le puném iar usturoi în iele. Şî lepúnem uneva…”„începem să umplém aşa câte puţin şi-lferbém. Şi-l férbem până când iasăone is rare in Oltenian idioms, meanwhilethe process from third to second is oftenmet. The list with the verbs that beside ŔFstructure admit RF is illustrated: bătém,bătéţ; cerém, ceréţ; coséţ; deşkidém; facémşi făcéţ, etc.For the third conjugation verbs,standard language accepts paroxytoneforms; etymological met frequently inDaco-Roman territory. It rejectedanalogical forms, oxytones of fourth andfifth persons (Ion Ghetie made someobservations about frequency andspreading). An area specified by IonGhetie, with oxytone pronunciation forfourth person form of verb “to say” atpresent tense indicative is that includingthe South of Oltenia (it have beenestablished that, nowadays, it doesn’t existan unitary zone of oxytone pronunciationin Oltenia).Due to the fluctuant forms, it ishard to delimit a precise zone of spreadingoxytone forms for third conjugationsverbs. In almost all Oltenia territories,verbs have, at fourth and fifth persons,normal forms, paraoxytones: cérnem;cuásem; deşkídem, múlgem; piérdem;ţésem; víndem. There are oxytones forthird conjugation verbs, too: cerném;cosém; deşkidém; pierdém; ţăsém şivindém.The confusion created betweenconjugations and stressed structures,without bringing into discussion an uniquesolution for this problem, one way oranother, is commonly. Some examplesfrom “dialectical texts.Oltenia” show thatfluctuant stress verbs can be achieved bytwo stressed structures, in the limits ofshort contexts (normal and analogical): “Şîpe urmă dup aceea l’e puném în farfurii şile puném iar usturoi în iele. Şî le púnemuneva…”„începem să umplém aşa câte puţin şi-lferbém. Şi-l férbem până când iasălesiia…”“dup-aia púnem în straikin, le puném larecit…”Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008166

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008lesiia…”„dup-aia púnem în straikin, le puném larecit…”Mai pronunţată apare preferinţapentru accentuarea oxitonă a persoanelorIV şi V ale verbelor de conjugarea a III-a,după modelul verbelor de conjugarea a II-a(mai rar după modelul verbelor deconjugarea I ).Formele de conjunctiv prezent, cuexcepţia desinenţelor de persoana a III-a şia VI-a şi a ocurenţei morfemului sa, cucele ale sunt identice indicativului prezent.Pentru observarea diferenţelor deaccentuare între conjugări, ne intereseazănumai persoanele IV şi V (cu formeomonime pentru cele două moduri).Din cauza lipsei unui regim unitarde accentuare, acelaşi subiect foloseşteadesea la conjunctiv o modalitate deaccentuare diferită de aceea a formei deindicativ. Exemple: a rîde → indicativprezent rídem ŔFrídeţ i ŔFsă rîdém RFsă rîdéţ i RFtáĉem ŔF→ conjunctiv prezenta tăcea → indicativ prezenttaĉéţ RF→ conjunctiv prezentsă tăĉém RFsă táceţ ŔFDe asemenea, formele de pers. a V-a ale imperativului negativ sunt, în modnormal, omonime cu cele de pers. a V-a aleindicativului prezent. Nu întotdeaunaregimul accentual comun este respectat, iarcele două forme corespunzătoare celordouă moduri pot avea structuri accentualediferite:spúneţ (ŔF), nu spunéţ (RF)vedéţ (RF), nu védeţ (ŔF)rămânéţ (RF), nu rămíneţ (ŔF)Deplasări de accent similare cu celeBetter marked appears to be thepreference for oxytone stress of fourth andfifth persons of third conjugation verbsafter the second conjugation verbs model(rarely after first conjugation verbs).Forms of subjunctive (present),excepting third and sixth personsinflexions and the “sa” morphemeoccurrence, are identically with that ofindicative present.For observation of different typesof stressing in conjugations, we areinterested only in fourth and fifth persons(without homonym forms for those twomoods).Due to the lack of an integratedstressing government, the same subjectuses, ar subjunctive, a different stressingmodel from that of indicative. Examples:- To laugh → present indicative -rídem ŔFrîdém RFrídeţ i ŔF→ subjunctive - săsă rîdéţ i RF- To be silent → presentindicative - táĉem ŔFtaĉéţ RFtăĉém RF→ subjunctive - săsă táceţ ŔFFifth person forms of negativeimperative are normally, homonyms withthose of fifth person present indicative,too. But not always the common stressinggovernment is respected and the formscorresponding to the two moods can havedifferent structures:spúneţ (ŔF), nu spunéţ (RF)vedéţ (RF), nu védeţ (ŔF)rămânéţ (RF), nu rămíneţ (ŔF)Changes of places similar to thosefrom indicative or subjunctive are met atcompound forms of third conjugationAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008167

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008de la indicativ sau conjunctiv prezent seînregistrează şi la formele compuse aleverbelor de conj. a III-a care includ încomponenţa lor forma de infinitiv (viitor şicondiţional optativ).Exemple: oi faceá; oi mergeá; oirămâneá, voi ţăsá; aş vindeá; aş coseá; aşţăsá.În Oltenia, unele verbe de conj. I şia IV-a a căror forme nu cunosc în limbastandard ocurenţa sufixelor -ez-, -esc-, -ăsc-, primind aceste sufixe îşi modifică, lapers. I, a II-a, a III-a şi a VI-a, structurăaccentuală: ŔF → RF (dápăn-dăpînéz; sădestrámă-d’estrămeáză; înfăş-înfăşiiéz;leşín-leşinéz; nek’eáză-nik’ezeáză; pícurăpicureáză;ţăsăl-ţăsăléz; cúrăţ-curăţăsc;vomít-fomitéz).În concluzie, din comparareadatelor ALR şi NALR, se poate constata otendinţă de trecere a unor verbe de la untip flexionar caracterizat la indicativprezent prin sufix zero, la un alt tipflexionar, la care realizarea sufixului estepozitivă.Modalităţile de accentuare averbelor al căror radical conţine sufixul -ur- au fost analizate de Em. Vasiliu atuncicând a formulat, pentru limba standardlegea mutaţiei analogice u > o sub accent.Pornind de la elementul -ur- care, lao anumită verbe, al căror etimon conţinesufixul latinesc -ul- (tremulo, ustulo),determină potrivit regulilor referitoare lalocul accentului, cu o accentuareparoxitonă pentru persoanele I şi a II-a, iarpentru persoanele a III-a şi a VI-a oaccentuare proparaxitonă.Ceea ce în limba standard esteconsiderat lege, în graiurile olteneşti estenumai în parte valabil. Unele verbeformate, probabil, pe teren românesc, detipul verbului a strecura, prezintă întradevărforme diferenţiate, alternanţa o/ufiind însoţită de opoziţia oxiton-paroxiton(ne referim numai la pers. I şi a II-adeoarece pers. a III-a şi a VI-a avânddesinenţe silabice, prezintă opoziţiaparoxiton/proparoxiton, iar persoanele averbs, which include the infinitive form(future and conditional mood).Examples: oi faceá; oi mergeá; oirămâneá, voi ţăsá; aş vindeá; aş coseá; aşţăsá.In Oltenia region, some verbs offirst and fourth conjugation, which instandard language do not have occurentsuffixes such as -ez-, -esc-, -ăsc-, byreceiving these suffixes they change, atfirst, second, third and sixth persons, thestress structure: ŔF → RF (dápăn-dăpînéz;să destrámă-d’estrămeáză; înfăş-înfăşiiéz;leşín-leşinéz; nek’eáză-nik’ezeáză; pícurăpicureáză;ţăsăl ţăsăléz; cúrăţ-curăţăsc;vomít-fomitéz).Thus, by comparring ALR andNALR data, we can see that it does exist atrend in language to pass verbs from oneflexional type, characterized at indicativeby the presence of zero suffix, to another,where the implementation of suffixes ispositive.All possibilities of stressing a verbthat it root has the suffix -ur- had beenanalyzed by Em. Vasiliu when heformulated, for standard language, theanalogical rule of moving u > o understress.Starting from -ur- element, which,at some verbs that have in their etymon theLatin suffix -ul- (tremulo, ustulo),determine in accordance with the rules ofstress place, with a paroxytone stress forfirst and second persons and for third andsixth persons a proparoxytone stress.Where in standard language isconsidered to be a rule, in Oltenian idiomsis only in part true. Thus, some verbsformed, probably, on Romanian ground,such as “to strain”, present differentialforms, the alternation of o/u beingfollowed by the opposition of oxytoneparoxytone(of course, we speak about firstand second persons, because at third andsixth persons there are syllabic inflexion,and they have the opposition ofparoxytone/proparoxytone, meanwhile theforth and fifth don’t have stressed root).Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008168

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008IV-a şi a V-a nu au radicalul accentuat).(Exemple: stricór, stricór i ; străcur,străcur i )La perfect simplu accentul cade decele mai multe ori pe sufixul acestui timpverbal, singura categorie de verbe înparadigma cărora se înregistrează variaţiide accent în funcţie de categoria persoanei,fiind aceea, care prezintă ocurenţasufixului -se- (perfect tare).La majoritatea verbelor cu perfectulîn -se-, limba scrisă nu lasă să se deducălocul accentului, ascunzând varianteleexistente în pronunţare. Singura persoană aperfectului simplu în -se- care pare aveaaccentul, constant şi necontroversat, perădăcină este persoana a III-a, singular:árse, întoárse, rămáse, zíse, etc., unde semenţine accentuarea originară.Referitor la verbele a fi şi a avea, cuformele de tipul fuse-, avuse-, accentulacestora este de tip tare la toate persoanelepluralului (fúserăm, fúserăţi, fúseră, la felşi avúserăm …), însă Boris Cazacu şiGrigore Brâncuş un plural cu accentul detip diferit după persoane (fusérăm, fusérăţi,fúseră).Caracterul mobil al accentuluiposibilitatea lui de a varia între radicalul şifaptul că, în foarte puţine cazuri, el are unrol fonologic, acordă, mai ales în vorbireadialectală, o mare libertate în accentuareaformelor verbale.Structurile accentuale în graiurileolteneşti se realizează într-o multitudine devariante ceea ce probează lipsa, în general,a unui sistem bine determinat înaccentuarea verbului.BIBLIOGRAFIE* Brîncuş, Grigore, Limba românăcontemporană. Morfologia verbului,Bucureşti, 1976* Guţu, Romalo, Valeria,Morfologie structurală a limbii române,Bucureşti, 1968(Examples: stricór, stricór i ; străcur,străcur i )At past tense simple, the stress fallsin almost all cases on the suffix of thismood, the only category of verbs thatpresent in paradigm variations of stressingaccording to the category of person is thatwhich has the occurrence of -se- suffix(strong past tense).At verbs with the past tense in -se-,language doesn’t let the reader to infer theplace of stress, hiding the existent variantsin pronunciation. The only person of pasttense in -se- that seems to have stress,constant and undisputed, on the root is thethird singular one: árse, întoárse, rămáse,zíse, etc., where the original stressremains.Speaking about “to be” and “tohave”, with a fuse- and avuse- forms,theirs stress is a strong one at all pluralpersons (fúserăm, fúserăţi, fúseră, la fel şiavúserăm…), but Boris Cazacu andGrigore Brâncuş found a plural with adifferent stress, taking into considerationpersons (fusérăm, fusérăţi, fúseră).The mobile character of stress, itspossibility to oscillate between roots andthe fact that, in some cases, have aphonologic role give, mainly in dialectalspeech a various liberty in verbal stressing.The stressing structures in Oltenianidioms form into multitude variants,proving, in general, the lack of a welldeterminedsystem in stressing verb.BIBLIOGRAPHY* Brîncuş, Grigore,Contemporaneous Romanian language.Verb’s morphology, Bucharest, 1976* Guţu, Romalo, Valeria, Structuralmorphology of Romanian language,Bucharest, 1968* Academically Grammar, Vol. I,Bucharest, 2005* Gheţie, Ion, Phonetics andAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008169

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008* Gramatica Academiei, Vol. I,Bucureşti, 2005* Gheţie, Ion, Fonetică şidialectologie, Vol. IV, 1962* Irimia, Dumitru, Structuragramaticală a limbii române. Verbul, Iaşi,1976* Vasiliu, Emanuel, O mutaţieanalogică: u > o sub accent, în SCL, U,1954, nr. 1-2* TDO = Texte dialectale. Oltenia, BorisCazacu, Bucureşti, 1967dialectology, vol. IV, 1962* Irimia, Dumitru, The grammaticalstructure of Romanian language. The verb,Iaşi, 1976* Vasiliu, Emanuel, An analogicalmutation: u > o under stress, in SCL, U,1954, nr. 1-2* TDO = Dialectical texts. Oltenia,Boris Cazacu, Bucureşti, 1967Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008170

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Modelul birocratic al lui MaxWeber.Max Weber’s BureaucraticModel.Pinisoara Iulian, preparatoruniversitarUniversitatea “Constantin Brancusi”Pinisoara Iulian, teaching assistantUniversity “Constantin Brancusi”To be able to see to what extentbureaucracy influence the development of amodern society must have a clear vision ofwhat bureaucracy means.Most people think that bureaucracyis a negative area, which should not exist in aworld and a perfect democracy. Policyanalysts and citizens of line associated mostoften with the term bureaucracy phrasesexpress inefficient and personal interest.Birocratia system is an organization engagedin the theory of law, that functionspecifically and is hierarchically structuredway, with the aim to manage a certainvolume of resources through a personnelsystem, which besides responsibilities andpowers available and of a bureaucraticauthorityMax Weber, sociolog şi economistgerman, este cel care a teoretizat pentru primadata principiile organizării birocratice, oferindun model birocratic pe bazele căruia s-aconstruit sistemul administraţiei publicemoderne.Max Weber sustine ca birocratia aaparut în evul mediu, odata cu dezvoltareadomeniilor regale si a societatii în general.Extinderea si complexitatea crescânda adomeniilor din societate, au determinat lideriidin acele vremuri sa apeleze la anumitepersoane care sa îi ajute în lupta de mentinere aautoritatii si a controlului asupra tuturorTo be able to see to what extentbureaucracy influence the development of amodern society, one must have a clearvision of what bureaucracy means.Most people think that bureaucracyis a negative area, which should not exist ina world and a perfect democracy. Policyanalysts and citizens of line associated mostoften with the term bureaucracy phrasesexpress inefficient and personal interest.Bureaucracy system is an organizationengaged in the theory of law, that functionspecifically and in a hierarchicallystructured way, with the aim to manage acertain volume of resources through apersonnel system, which besidesresponsibilities and powers available and ofa bureaucratic authorityGerman sociologist and economist,Max Weber is the first to theorize theprinciples of bureaucratic organisation,offering a bureaucratic model, based on whichthe modern public administration system wasbuilt.Max Weber states that bureaucracyappeared in the Middle Ages, with thedevelopments of royal domains and thesociety in general. The expansion and growingcomplexity of domains in society determinedthe leaders of those times to turn to certainpersons to help them in the struggle tomaintain authority and control over all societyaspects. These persons received variousAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008171

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008aspectelor societatii. Aceste persoane primeausarcini administrative diferite. Odata cudezvoltarea societatii, tot mai multe persoaneau primit sarcini în administratie. În prezent,aceste persoane se numesc functionari si suntorganizati într-un sistem birocratic. Scopurilelor sunt aceleasi, si anume administrarea unorresurse si îndeplinirea unor atributii primite dela cei din conducerea statului.Weber identifică, in condiţiile în carestatul se bazează pe un raport de dominaţie, treitipuri de autoritate 1 :1. autoritatea traditionala reprezintă aceltip de autoritate bazată pe credinţa în“caracterul sfânt” al tradiţiilor, normelor şicutumelor, precum şi pe superioritatea moralăşi spirituală a celor ce exercită aceastăautoritate.2. autoritatea carismatică bazată petrăsăturile excepţionale şi comportamentulexemplar al liderului.3. autoritatea raţional-legală realizatăprin legi scrise, raţional concepute.În mod evident, autoritatea raţionallegalăeste cea mai reprezentativă pentruactualul stadiu de dezvoltare socială şieconomică, pentru orice stat modern, pentrumodelul birocratic propus de Max Weber.În opinia lui Weber, birocraţiareprezintă idealul organizaţional datorităurmătoarelor caracteristici:- structură de autoritate impersonală;- existenţa unei ierarhii în cadrul unuisistem al carierelor în care există sfere decompetenţe specificate;- libera alegere bazată pe realizărileobţinute în urma respectării anumitor reguli;- organizaţia este o structură separată,independentă de viaţa personală a angajaţilorsăi;- remunerarea cu bani pe baza unorcontracte clare;- disciplină şi control în conducereabiroului.- specializarea printr-o diviziune clară amuncii;- structura ierarhică autoritară, într-oorganizaţie funcţiile fiind ordonate dupăprincipiile ierarhiei şi ale nivelurilor deadministrative tasks. With the development ofthe society, more people received tasks inadministration. Currently these persons arecalled clerks and they are organised in abureaucratic system. Their aims are the same,namely the administration of resources andfulfilling attributions received from those ingovernment of the state.Weber identified, in the conditions thatthe state relies on a domination relation, threetypes of authority 8 :1. the traditional authority representsthat type of authority based on the belief in the“holiness” of traditions, norms and customs, aswell as on the moral and spiritual superiorityof those exercising this type of authority.2. charismatic authority based on theexceptional traits and the leader’s exemplarybehaviour.3. rational-legal authority achievedthrough written laws, with rational concepts.Obviously, the rational-legal authorityis the most representative for the current stageof social and economic development, for anymodern state, for the bureaucratic modelproposed by Max Weber.In Weber’s opinion, bureaucracyrepresents the organisational ideal due to thefollowing characteristics:- structure of impersonal authority;- existence of a hierarchy of a careersystem with specified spheres ofcompetencies;- free choice based on theachievements obtained following certain rules;- the organisation is a separatestructure, independent from the personal livesof its employees;- remuneration with money based onclear contracts;- discipline and control in officemanagement.- specialization through a clear labourdivision;- authoritarian hierarchical structure, asthe functions in an organisation are orderedaccording to the principles of hierarchy andgradual authority;- the system of formal rules andAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008172

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008autoritate gradată;- sistemul de reguli şi reglementăriformale, organizaţiile birocratice acceptând„regulile privind mijloacele coercitive, fizice,sacerdotale sau de alt gen, care se află ladispoziţia funcţionarilor”;- impersonalitatea şi imparţialitatea,autoritatea fiind dependentă de regulileorganizaţiei, impersonală şi corespunzătoarenivelului ierarhic al unei persoane;- promovarea în carieră urmează, perând, regula vechimii şi a competenţei dovediteîn activitate;- eficienţa organizaţiei rezultă numaidin respectarea acestor caracteristici.Eficienţa birocratică nu poate ficonsiderată o simplă funcţie a structurii formalea biroului dar depinde în mod esenţial descopurile exprimate de către birocraţi şi demijloacele de realizare a acestora. Modul deoperare al birourilor va depinde de mult maimulţi factori decît cei specificaţi în model.Conform modelului, organizaţiile formalbirocratice fac ca birourile să fie doar “capabilede a avea cel mai înalt grad de eficienţă”.Ceea ce lipseşte în modelul lui Weberse regăseşte sub formă de vocaţie. Weber îşiargumentează modelul dintr-o perspectivăistorică comparând birocraţia modernă cu altetipuri de guvernare sau autoritate. Judecată înrelaţie cu alte tipuri de autoritate, birocraţiamodernă este mult mai eficientă, dar asta nupresupune că birocraţia modernă este eficientăşi din alte puncte de vedere.Astfel, afirmaţia lui Weber că birocraţiaeste “capabilă de cel mai înalt grad deeficienţă” nu este susţinută în întregime derealitate. Ideea de bază este că tranziţia de la orelaţie personală la una impersonală determinăapariţia unui concept al unui birou în carebirocratul este cea mai dedicată persoană (eticameseriei). Acest lucru ar putea conduce la oeficienţă sporită, însă nu conferă birocraţieimoderne eficienţă în sens absolut.Deşi agenţiile guvernamentale nu sedovedesc a fi eficiente în sensul prevăzut deWeber în modelul său, relevanţa modelului nupoate fi afectată de lipsa de legătură dintremodel şi realitate. Ca model ideal, ar putearegulations, the bureaucratic organisationsaccepting “the rules regarding coercive,physical, sacerdotal and other types of means,available to clerks”;- impersonality and impartiality, theauthority depending on the rules in theorganisation, impersonal and adequate to thehierarchical level of a person;- promotion in a career follows, in turn,the rule of seniority or competence proven inactivity;- the efficiency of the organisationresults only from respecting thesecharacteristics.Bureaucratic efficiency cannot beconsidered a simple function of the formaloffice structure, but depends essentially on theaims expressed by the bureaucrats and themeans to achieve them. The operation ofoffices will depend on more factors than theones specified in the model. According tomodel, the formal bureaucratic organisationsmake the offices only “capable of reaching thehighest efficiency degree”.What is missing from Weber’s modelcan be found as vocation. Weber argues hismodel from historical perspective bycomparing the modern bureaucracy with othertypes of government and authority. Judged inrelation with other types of authority, themodern bureaucracy is much more efficient,but that doesn’t mean that modernbureaucracy is efficient from other points ofview too.Thus, Weber’s statement “capable ofthe highest degree of efficiency” is not fullysupported by reality. The basic idea is that thetransition from a personal to an impersonalrelationship leads to the emergence of aconcept for an office where the bureaucrat isthe most dedicated person (work ethics). Thiscould lead to an increased efficiency, butdoesn’t invest modern bureaucracy itefficiency in an absolute sense.Although governmental agencies don’tprove to be as efficient as provisioned byWeber in his model, the relevance of themodel cannot be affected by the lack of therelation between model and reality. As anAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008173

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008direcţiona reforma din sectorul public, dacăîntr-adevăr identifică eficienţa mecanismului defuncţionare a autorităţilor publice 2 .Principala diferenţă între modelul luiWeber şi modelele anterioare de administraţieeste înlocuirea administraţiei “personale” cu unsistem “impersonal” bazat pe reguli. Oorganizaţie şi regulile sale e mult maiimportantă decît orice individ din interiorul ei.Sistemul birocratic trebuie să fie impersonal înceea ce priveşte funcţionarea sa şi în relaţiile cuclienţii 3 .Modelele anterioare de administraţie sebazau pe relaţii personale –loialitatea faţă de orudă sau un patron, faţă de liderul partidului – şinu faţă de sistem. Administraţia se vedeaadesea ca un braţ al politicienilor şi a claseiconducătoare decît a cetăţenilor. Dar în acelaşitimp era şi o administraţie arbitrară, nedreaptă,mai ales cu cei care nu doreau sau nu puteau săse implice în jocurile politice. Sistemulimpersonal prevăzut de Weber, înlăturăcomplet arbitrarea, sau cel puţin în cazul ideal.Weber a elaborat şi principiile de bazăale autorităţii raţional-legale:1. delimitarea sferelor de competenţă2. organizarea pe principiul ierarhic, şiexercitarea controlului superiorilor asupra celorce au poziţii inferioare3. organizarea birourilor sefundamentează pe autoritatea raţional-legală,autoritate impersonală ce presupune existenţalegilor si normelor scrise4. toate actele administrative, deciziile,regulamentele, normele, au forma scrisa.În viziunea lui Max Weber organizareabirocratica reprezinta un tip de dominatie„rational-legala”, în care autoritatea estefondata pe un statut legal, adica norme juridicedefinind de o maniera abstracta, obiectiva sideci rationala modul de exercitare a puterii.Weber crede ca birocratia are un rol esential înreglarea si controlul societatilor moderne.Pentru el, birocratia este imperios necesaramentinerii civilizatiei în societatea moderna.Aşadar, autoritatea raţional-legală arecaracter impersonal, ea nu este subjugatăintereselor unei persoane sau grup de persoane,ci interesului public. Autoritatea nu aparţineideal model, it could set the direction of thereform in the public sector, if it identifiesindeed the functioning mechanism for thepublic authorities 9 .The main difference between Weber’smodel and the previous administration modelsif the replacement of “personal”administration with an “impersonal” system,based on rules. An organisation and its rulesare more important than any individual insideit. The bureaucratic system must beimpersonal regarding its functioning and therelationship with the customers 10 .The previous administration modelsrelied on personal relationships – the loyalty toa relative or an employer, to the party leader –and not to the system. The administration isoften seen an arm of the politicians and theruling class than of the citizens. But at thesame time, it was an unjust, arbitraryadministration, especially for those who didn’twant or couldn’t be involved in politicalgames. The impersonal system foreseen byWeber supersedes totally the arbitration, or atleast in the ideal case.Weber has also drawn the basicprinciples for the rational-legal authority:1. delimitation of competence spheres2. organisation on hierarchy principle,and exercise control by the superiors overthose with inferior positions3. organisation of offices is founded onthe rational-legal authority, an impersonalauthority that implies the existence of writtenlaws and norms4. all administrative acts, decisions,regulations, norms are in written form.In Max Weber’s vision, thebureaucratic organisation represents a type of“rational-legal” domination, where theauthority is founded on legal grounds,meaning juridical norms defining in anabstract manner, objective thus rational theway power is exercised. Weber believes thatbureaucracy plays an essential role inregulating and controlling the modernsocieties. For him, the bureaucracy isimperatively necessary for maintainingcivilization in modern society.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008174

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008niciodată unei persoane ce ocupă o anumităfuncţie, ci aparţine funcţiei în sine. Ea nu poatefi exercitată decât în legătură cu obligaţiile şisarcinile de serviciu, şi trebuie separată total deviaţa privată a unui funcţionar public.În exercitarea atribuţiilor de serviciu,funcţionarul public trebuie să dea dovadă deprofesionalism şi imparţialitate. Pentru a seasigura îndeplinirea acestor condiţii,funcţionarii publici sunt numiţi pe criterii decompetenţă, şi urmează o carieră înadministraţia publică. Funcţionarii publici intrăîn administraţie pe o poziţie inferioară, urmândsă promoveze pe criteriul vechimii,considerându-se că o parte a dezvoltării lorprofesionale s-a realizat în interiorul instituţiei.Remunerarea birocraţilor se va face înfuncţie de poziţia pe care acestia o ocupa înierarhie. Funcţionarii publici nu pot ficoncediaţi decât în cazul unor grave abateri dela normele în vigoare.Weber arătă că birocraţia (cîndfuncţionează şi nu este deturnată politic, cum seîntîmplă în comunism) este o maşina decolectat şi procesat date, unde fiecare membrueste un element cu un set de competenţe,responsabilităţi şi privilegii unice. Jurnalistulbirocrat (profesionist), deşi poate avea o viaţăfoarte aventuroasă, este limitat în competenţe şiresponsabilităţi. Ştirile sale sunt culese folosindun anume îndreptar profesional (toate fapteletrebuie verficate din două surse), sunt din nouverificate de editor, care le contextualizeazăprin adăugare de relatări sau chiar prinrescriere, în funcţie de cererile fluxului deproducţie de ştiri.El a prevăzut, de asemenea,posibilitatea apariţiei unor consecinţe nefaste încazul modelului birocratic propus, consecinţece nu au întîrziat să apară în practică.Principalele efecte negative sunt:caracterul maximizator, disfunţionalitatea,tendinţa birocraţiei de a se transforma într-ooligarhie, precum şi faptul că adesea, birocraţiascapă de sub controlul politic. Cea maiimportantă problemă este faptul că birocraţiaserveşte în primul rând scopurilor proprii şi nucelor sociale, acordând priorităţi diferitescopurilor în funcţie de interesele proprii, cuTherefore, the rational – legal authorityhas an impersonal character, it is not tributaryto the interests of one persons or group ofpersons, but to public interest. The authoritynever lies with one person placed in a certainfunction, but to the function itself. It can onlybe exercised in relation with the workobligations and duties and must be totallyseparated from the private life of a publicservant.In exercising the work attributions, thepublic servant must prove professionalism andimpartiality. In order to ensure the fulfilmentof these conditions, the public servants areappointed based on competency criteria, andfollow a career in public administration. Thepublic servants start in administration from aninferior position, following to promote onseniority criteria, considering that part of theirprofessional development was achieved insidethe institution.The remuneration of bureaucrats willbe done depending on the position theyoccupy in the hierarchy. Public servantscannot be fired unless in the case of seriousdeviations from the norms in force.Weber points out that the bureaucracy(when it functions and it not politically turned,as it happens in communism) is a machine forcollecting and processing data, where eachmember is an element with a set of uniquecompetencies, responsibilities and privileges.Although his life can be very adventurous, the(professional) bureaucrat journalist is limitedin competencies and responsibilities. His newsare collected using a certain professional guide(all facts must be verified from two sources),are verified again by the editor, whocontextualizes by adding narratives or evenrewriting, depending on the requirement of thenews productions flux.He also foresaw the possibility of illfatedconsequences in the case of the proposedbureaucratic model, consequences that didn’tdelay to appear in practice.The main negative effects are: themaximization character, lack of functionality,the tendency of bureaucracy to be transformedin an oligarchy, as well as the fact that oftenAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008175

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008atât mai mult cu cât scopurile publice sunt demulte ori ambigue şi foarte greu cuantificabile.Incapacitatea birocraţiei de a soluţionaanumite probleme, a fost evidenţiată de catresociologul american Robert K. Merton, careobserva că modul în care sunt acordatestimulentele financiare către funcţionariipublici, îi determină pe aceştia să seconcentreze exclusive asupra aplicăriinormelor, pierzând din vedere scopurile.criteriile de menţinere în funcţie, precum şi celede promovare, nu îi determină pe funcţionari săpună accentul pe ceea ce reprezintă finalitateabirocraţiei ca model de administraţie, şi anumescopurile publice.În ceea ce priveşte caracterulmaximizator al birocraţiei, teoreticienii alegeriisociale (public choice), arată că birocraţii au invedere fie consumarea unei cantităţi de resursemai mare decât cea prevăzută iniţial(maximizarea bugetului), fie creşterea îndimensiuni a birourilor. Astfel, se consideră că“birocratul va realize că oportunităţile depromovare cresc, puterea, influenţa şi respectul,se consolidează, şi chiar condiţiile fizice delucru se îmbunătăţesc, atunci când biroul încare lucrează creşte în dimensiuni” 4 .În lucrarea “Inside Bureaucracy”(1967), Anthony Downs a dezvoltat o teorie aalegerii publice privind birocraţia în carerigiditatea este explicată pe larg. Downsidentifică două surse de rigiditate în birou, unadesemnată ca “normală” şi una considerată a fi“anormală”. Va exista întotdeauna o creştere arigidităţii în cadrul unui birou pe măsură ceacesta creşte în vîrstă şi dimensiune. Dar înacelaşi timp ar putea apărea o rigiditateanormală cînd biroul intră într-un ciclu rigid,exemplificat de sindromul de osificare 5 .Tendinţa inerentă de extindere abiroului este, conform lui Downs, contrată de oforţă opusă – efectul de decelerare. Pe măsurăce noul birou se maturizează, extindereaacestuia devine din ce în ce mai dificilă datorităpierderii funcţiei originare, datorită creşteriiostilităţii provenind de la alte birouri, datoritădificultăţii de menţinere a unui rezultat eficient,datorită problemelor interne de recrutare apersonalului talentat şi a rezolvării conflictelor 6 .bureaucracy escapes political control. Themost important problem is the fact thatbureaucracy serves firstly the differentpurposes depending on own interests, evenmore so as the public aims are most timesambiguous and difficult to quantify.The bureaucracy’s lack of capacity tosolve certain problems was highlighted by theAmerican sociologist Robert K. Merton, whonotices that the way financial stimulants aregranted to public servants determines them toconcentrate exclusively on applying thenorms, loosing sight of the goals. The criteriafor maintaining in function, as well thepromotion ones, don’t determine the publicservants to concentrate on what is the finalityof bureaucracy as administration model,namely the public goals.Regarding the bureaucracy’smaximizing character, the theoreticians ofpublic choice show that bureaucrats considereither the consumption of a quantity ofresources higher than initially provisioned(budget maximization), of the increase ofoffice sizes. Thus, it is considered that “thebureaucrat will realize that the opportunitiesfor promotion increase, the power, influenceand respect consolidate and even physicalwork conditions improve, when the officewhere he works expands in size” 11 .In his work “Inside Bureaucracy”(1967), Anthony Downs developed a theory ofpublic choice on bureaucracy where rigidity iswidely explained. Downs identifies twosources of rigidity in the office, oneconsidered “normal” and one “abnormal”.There will always be an increase of rigidity inan office, as it increases in age and size. But atthe same time, an abnormal rigidity mightappear when the office enters a rigid cycle,exemplified with the ossification syndrome 12 .The inherent tendency of officeexpansion is, according to Downs,counteracted by an opposite force – thedeceleration effect. As the new office matures,its expansion becomes more and more difficultdue to the loss of its original function, giventhe increase of hostility from the other offices,due to the difficulty to maintain an efficientAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008176

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Reacţia normală din partea biroului înperioadele de stagnare a creşterii este de arecurge la diverse expresii de rigiditate înscopul menţinerii status quoului şi protejăriiorganizaţiei de teama dispariţiei complete.Efectul combinat a acestor tendinţe sprerigiditate este acela de a face birourile“conservative”, ceea ce înseamnă că birourilelargi sunt adesea desfiinţate şi că birourile maivechi vor dispărea. Nu este însă clar dacă acestmodel de rigiditate se referă şi la rigiditateaanormală. Anumite birouri tind să ajungă întrun“ciclu al rigidităţii”. Teoria despre ciclulrigidităţii presupune că rigidizareacomportamentului birocratic poate fi atît depronunţată încît biroul nu mai produce nici unfel de rezultat, astfel încît va apărea nevoia dereorganizare sau chiar de dizolvare. Conformlui Downs, răspunsul la ciclul rigidităţii este“ciclul reorganizării”.Problema distincţiei între politic şiadministrativ este foarte veche. Ea a fost tratată,printre alţii, de către Woodrow Wilson, careînainte să devină preşedinte al Statelor Uniteale Americii, a fost profesor de jurisprudenţă şieconomie politică la Universitatea Princeton. Înscrierile sale despre delimitarea celor doua sferede activitate, politică şi administrativă, Wilsonvorbea despre caracterul “sfânt” al funcţieipublice. De aceea, între politic şi administrativtrebuie stabilite limite precis determinate, ca ogaranţie a eficientizării serviciilor publice.Politicul trebuie doar să stabilească sarcinileadministrativului.În practică, cele doua domenii nu pot fiinsă izolate.Guy Peters 7 enunţă câteva argumeteprivind influenţele reciproce dintre politic şiadministrative:1. funcţionarii dobândesc expertiză întrunanumit domeniu, si, prin urmare, îşiformează o ideologie, o viziune proprie, asuprasoluţionării problemelor publice, viziune ce seva reflecta în activitatea de implementare apoliticilor ministeriale;2. descentralizarea şi deconcentareacentrelor de decizie politica, precum şireformele din domeniul managementului,măresc sfera de acţiune politică a funcţionarilorresult, internal problems in recruiting talentedpersonnel and conflict resolution 13 .The normal reaction from the office inthe period of stagnation of growth is to resortto various expressions of rigidity with the aimto maintain status quo and protect organisationfrom the fear of complete disappearance.The combined effect of thesetendencies to rigidity is that of making theoffice “conservative”, which means that thelarge offices are often closed and the olderoffices will disappear. It is not clear thoughwhether this rigidity model refers also toabnormal rigidity. Some offices tend to reach a“rigidity cycle”. The theory about the rigiditycycle assumes that the stiffening of thebureaucratic behaviour can be so emphatic thatthe office no longer produces any results,resulting in the need for reorganising or evendissolving. According to Downs, the answer tothe rigidity cycle is the “reorganisation cycle”.The problem of the distinction betweenpolitical and administrative is very old. It hasbeen treated among other by WoodrowWilson, who, before becoming president ofthe United States, taught case law and politicaleconomy at Princeton University. In hiswritings about the delimitation between thetwo spheres of activity, political andadministrative, Wilson spoke about the “holly”character of the public function. That is whyclearly determined limits must be drawnbetween the political and the administrative, asa guarantee for making the political servicesmore efficient. The political must only set thetasks for the administrative.In practice the two fields cannot beisolated though.Guy Peters 14 lists some argumentsregarding the mutual influences betweenpolitical and administrative:1. public servants gain expertise in onefield and consequently form an ideology, apersonal vision about the solving of publicproblems, vision that will reflect in the activityto implement ministry policies;2. decentralisation and deconcentrationof centres for political decision, as well asreforms from the management field, increaseAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008177

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008ce deţin funcţii de conducere, crescresponsabilitatea acestora faţă de politici,precum şi vizibilitatea lor publică;3. lupta dintre instituţii pentru obţinereabugetelor este dublată şi de o lupta politică întreacestea;4. concentrarea expertizei la niveluriinferioare, în dauna nivelurilor superioare, denatură politică;5. funcţionarii intervin decisiv înformularea normelor de aplicare şi înimplementarea politicilor.De asemenea, Peters individualizează şimecanismele pe care le dezvoltă instituţiilepolitice, pentru controlul activităţii autoritaţiloradministraţiei publice:- stabilirea unor indicatori deperformanţă, a unor standarde de calitate, atâtpentru autorităţile administraţiei publice înansamblu, cât şi a celor ce deţin funcţii deconducere;- strategia de rotire a funcţionarilor îndepartamente diferite;- exercitarea controlului politic asuprafuncţiilor de conducere administrativă;- înfiinţarea unor structuri de autoritateparalele, si concurente în acelaşi domeniu deactivitate.the sphere for political action of servantsholding management functions, increase theirresponsibility for policies, as well as theirpublic visibility;3. the fight between institutions toobtain budgets is doubled by the political fightbetween them;4. the concentration of expertise atinferior levels, at the expense of superiorlevels, of political nature;5. the public servants intervenedecisively in formulating the applicationnorms and the implementation of policies.At the same time, Peters singles out themechanisms developed by politicalinstitutions, for the control of the activity inthe authorities of public administration:- establishing some performanceindicators, quality standards, both for theauthorities of public administration, and forthose holding management functions;- the strategy for rotation of publicservants in different departments;- exercising political control overadministrative management functions;- setting up parallel authoritystructures, competitive in the same activityfield.1 Gorun A., Teorie politica”, Presa universitara Clujena, p. 1562 Lane, E., The Public Sector. Concepts, Models and Approaches, SAGE Publications, 1995, Second Edition3 Hughes, O. E., Public Management and Administratio., An Introduction, Second Edition4 Tullock, G., The Politics of Bureaucracy, Public Affairs Press, Washington, 19655 Downs, A., Inside Bureaucracy, Little Brown, Boston, 19676 idem 57 Peters, G., The Politics of Bureaucracy, editia a IV-a, Longman Publishers, Londra, 19998 Gorun A., Teorie politica”, Presa universitara Clujena, p. 1569 Lane, E., The Public Sector. Concepts, Models and Approaches, SAGE Publications, 1995, Second Edition10 Hughes, O. E., Public Management and Administratio., An Introduction, Second Edition11 Tullock, G., The Politics of Bureaucracy, Public Affairs Press, Washington, 196512 Downs, A., Inside Bureaucracy, Little Brown, Boston, 196713 idem 514 Peters, G., The Politics of Bureaucracy, editia a IV-a, Longman Publishers, Londra, 1999Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008178

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Gândirea critică – garant aldemocraţiei autenticeCritical thought – guarantor ofauthentic democraticPetre BieltzPetre BieltzGândirea critică este un domeniuinterdisciplinar născut pe fondul studiuluisistematic al raţionării (argumentării). Lanaşterea acestui domeniu interdiscipli-nar aucontribuit cu rezultate teoretice şi practice omultitudine de preocupări aşa cum ar fifilosofia, psihologia raţionării, sociologia,retorica, logica şi chiar cer-cetările dindomeniul specializat al inteligenţei artificiale.Printre principalele motive care au condus laapariţia şi dezvoltarea investigaţiilor degândire critică s-au numărat încă dintruînceput o anume insatisfacţie şi o reţinerelegate de re-levanţa rezultatelor obţinuteseparat de cercetările citate pentru ceea ceeste de fapt raţionarea umană, indiferent dacăaceasta este specifică oamenilor lipsiţi decompetenţe avansate sau este propriesavanţilor care dezvoltă explicaţii sofisti-cate,elaborează ipoteze complexe şi cautăjustificări teoretice sau experimentale pentruacestea. Desigur, dintre principalele temeiuriimplicate în naşterea şi am-plificareapreocupărilor de gândire critică nu putemneglija nici cerinţele impuse logicii – caprincipală cercetare asupra raţionării – dedificultăţile teoretice sau practice cu care s-auconfruntat dezvoltarea economică şi politică asocietăţii actuale, aşa cum ar fi deciziajuridică sau economică, cea managerială dinori-care domeniu, iar în ultimul rândîncercările de iniţiere şi de consolidare a uneiorganizări sociale fundamentată pe odemocraţie autentică. Să ne reamintim aicispusele celui de al treilea preşedinte dinistoria Statelor Unite al Americii: „Într-onaţiune republicană, ai cărei cetăţeni urmeazăa fi guvernaţi cu ajutorul raţiunii şi alCritical thought is aninterdisciplinary field born on thesystematic study background of reason(argumentation). To the birth of thisinterdisciplinary field, with theoretical andpractical results have contributed manyconcerns like philosophy, the psychologyof reason, sociology, oratory, logics andeven the researches in the specialized fieldof artificial intelligence. Among the mainreasons that have lead to the appearanceand development of critical thoughtinvestigations there are from the beginninga kind of dissatisfaction and refrainconnected to the relevance of the resultsseparately obtained by the aforementionedresearches for what it actually is humanreason, no matter whether is it specific topeople without advanced abilities or properto scholars with sophisticatedexplanations, complex hypotheses andtheoretical or experimental justificationsfor them. Of course, among the mainreasons involved in creating andamplifying the critical thought concerns,we cannot neglect the requirementsimposed to logics – as the main requestupon reason – the theoretical or practicaldifficulties of the economic and politicaldevelopment of the current society, likejuridical or economical decision, themanagerial decision or in any other field,and last the trials to initiate and develop asocial organization grounded on anauthentic democracy. Let’s remember thewords of the third president in the historyof the United States of America: “In arepublican nation, whose citizens will beAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008179

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008convingerii şi nu cu ajutorul forţei, spuneaThomas Jefferson, arta de a ra-ţiona devinede primă importanţă”.Gândirea critică, spun specialiştii, îşiaflă începuturile în Grecia antică, mai exact,în demersurile teoretice şi practice datoratelui Socrate, dar, aşa cum am şi sugerat deja,interesul actual pentru gândirea critică a fostdeterminat şi continuă să fie determinat de omultitudine de factori, mulţi dintre aceştiafiind puşi în evidenţă de dezoltareacontemporană a civilizaţiei şi a societăţiiomeneşti.Mai întâi, studiile clasice asupraraţionării gândită ca instrument de susţine-reşi promovare de idei sau opinii sub formaunor concluzii ferme ce şi-ar afla temeiul(justificarea) în alte idei cărora le-ar revenirolul de premise s-au dove-dit, în urma feluluiîn care ele au evoluat, inadecvate felului încare oameni cu diferite niveluri decompetenţă – oameni obişnuiţi sau savanţireputaţi – ajung să gândească şi să raţioneze,să-şi promoveze ideile sau opiniile. Maiexact, studiile clasice dedicate raţionării,derulate mai ales de către logicieni, s-auprobat a fi relevante în special pentruraţionarea matematică sau pentru speculaţiafiloso-fică, dar nerelevante pentru felul încare raţionează oamenii simpli şi chiar specialiştiiîn viaţa şi în preocupările lorcotidiene. În raţionarea matematică, predominantdeductivă, interesează exclusiv relaţiade consecinţă, adică legătura din-trepremisele şi concluzia unui raţionament sauale unei demonstraţii, faptul că premiseleimpun cu necesitate formală o anumităconcluzie şi nu sunt deloc lua-te înconsiderare conţinuturile propoziţiilor ceparticipă la demonstraţia sau raţionamentul încauză, astfel încât adevărul premiselor pecare se bazează demonstraţia este puripotetic. Teorema lui Pitagora – spunea G.Frege, fondator al logicii matematice – esteaceeaşi pentru toţi oamenii, indiferent decompetenţă lor, de limba pe care o vorbesc,de epoca în care trăiesc. O astfel de raţionaregoverned with the help of reason andpersuasion and not with the help of force,said Thomas Jefferson, the art of reasonsbecomes of first significance”.Critical thought, say experts, beganin Ancient Greece, more specifically in thetheoretical and practical steps owed toSocrates, but as we have alreadysuggested, the current interest fro criticalthought was determined and continues tobe determined by many factors, many ofthem being revealed by the contemporarydevelopment of the human civilization andsociety.First, classical studies of reason as asupport and promotion instrument for ideasand opinions under the form of clearconclusions with the ground (justification)in other ideas with the role of premiseshave proven, due to their evolution way,inadequate for the way in which peoplewith different levels of competence –common people or well-known scholar –think and reason, promote their ideas oropinions. More specifically, classicalstudies dedicated to reason, madeespecially by logicians, have turned out tobe relevant especially for mathematicreason or philosophical speculation, butirrelevant for the way in which commonsimple and experts reason in their life andusual activities. In the case of mathematicreason, which is mainly deductive, we areinterested exclusively by the consequencerelation, meaning the connection betweenthe premises and conclusion of a reason ora demonstration, the fact that premisesnecessarily require a certain conclusionand we do not take into consideration thecontents of sentences within thedemonstration or the reason, so that thepremises truth on which the demonstrationis based is purely hypothetical.Pythagoras’ theorem - said G. Frege,founder of mathematic logics – is the samefor all the people, no matter theircompetence, the language they speak, theAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008180

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008este monotonică: dacă pornim de la premiseledate, concluzia rezultă cu necesi-tate şi nimicnu o poate infirma sau răsturna. Dacă lapremisele iniţiale adăugăm informaţii noi,vom obţine, tot cu necesitate, încă oconcluzie, dar acest aspect nu schimbă cunimic nici raţionamentul şi nici concluziainiţiale. Mai exact, să considerăm o operaţiearitmetică elementară: din premisa „2+3”rezultă cu nece-sitate concluzia „5”; acum,dacă la premisa iniţială adăugăm o nouăinformaţie, de pildă, cea redată de numărul 4,vom obţine o încă o concluzie, respectiv, „9”,dar din „2+3” rezultă tot „5”.Cu totul altfel stau lucrurile în cazulraţionării nematematice, indiferent dacă, aşacum precizat, raţionatorul este un om obişnuitlipsit de competenţe lo-gice sau un savant cuînaltă specializare. Astfel, chiar în situaţia încare el nu este dominat şi nici măcarinfluenţat hotărâtor de trăiri pur subiectivesau de in-terese meschine, mai ales omulobişnuit pune un accent prioritar şi chiarabsolut pe conţinutul ideilor cu care opereazăsau vine în contact şi nu pe formele şiexigenţele formale ale raţionării. Să luămdrept exemplu un experiment propus în 1966de celebrul psiholog cognitivist Peter Wason.Fie patru cartonaşe care sunt inscripţionate peambele faţete, pe una din ele cu litere şi pecealaltă cu nu-mere întregi, dar care suntprezentate diferit, mai exact, primele douăapar cu faţeta pe care sunt inscripţionate litereiar ultimele două cu faţeta pe care suntînscrise cifre, adică cele patru cartonaşe suntdispuse după cum urmează:age they live in. Such a reason ismonotonic: is we start from the givenpremises, the conclusion necessarily resultand nothing can deny or turn it. If to theinitial premises, we add another one, wewill necessarily obtain another conclusion,but this does not change the initial reasonor conclusion. More specifically, let’sconsider an elementary arithmeticoperation: from the “2+3” premises “5”conclusion necessarily results; now, if weadd a new information to the initialpremises, foe example the one given bynumber 4, we will get a new conclusion,respectively “9”, but „2+3” results into „5”also.Things are different in the case ofnon-mathematic reason, no matter if, asstated before, the thinker is a common manwithout logical abilities or a highspecialized scholar. Therefore even if he isnot dominated or at least influenced bypurely subjective feelings or meaninterests, especially the common man putsthe accent and even on the content of ideashe operates with or comes into contactwith and not on the forms or formalrequirements of reason. Let’s consider forexample, an experiment proposed in 1966by the famous cognitivist psychologistPeter Wason. Let’s consider four smallcards written on both sides, with letters onone side and number on the other, butdifferently presented, more exactly, thefirst two with the side with letter and thelast two with the side with numbers,meaning the four small cards are aligned asfollows:E C 5 4Experimentul ne cere să verificăm dacă încazul acestor cartonaşe a fost sau nu respectatăregula conform căreia dacă pe faţeta vizibilă aThe experiment requires us to checkwhether in the case of these small cardsthe rule according to which if the visibleAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008181

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008cartonaşului apare o vocală, atunci pecealaltă faţetă a aceluiaşi cartonaş esteinscripţionat un nu-măr impar. Pentru averifica această regulă, subiectul are voie săîntoarcă doar două din cele patrucartonaşe.Trebuie spus că un numărimpresionant dintre su-biecţi, în fondmajoritatea covârşitoare a acestora, au oferitrezolvări greşite ale sarcinii menţionate.În schimb rezultatul este mai bun, dacăexperimentul este repetat cu exact aceiaşisubiecţi cărora li se prezintă tot patru cartonaşe,dar altfel inscripţionate. De această dată, celepatru catonaşele corespund unor consumatoriaşezaţi la aceeaşi masă dintr-un restaurant. Înplus, fiecare dintre cartonaşe este acum alt-felinscripţionat, respectiv, pe una din faţetele salese află numele băuturii consu-mate, iar pecealaltă faţetă a sa se află vârstaconsumatorului. În sfârşit, de acea-stăcatonaşele sunt dispuse în următoareasuccesiune:side of the small cars appears a vowel,then on the other side of the same smallcard there is an odd number appears isvalid. In order to check this rule, thesubject is allowed to turn only two of thefour small cards. We have to mention thata significant number of the subjects, mostof them have given wrong results for thetask.In turn, the result is better, if theexperiment is repeated with exactly thesame subjects, who are presented foursmall cards written differently. This time,the four small cards correspond to someconsumers placed at the same table in arestaurant. More than that, each of thesmall cards is written differently, on oneside there is the name of the drink, and onthe other side the age of the consumer.Finally these small cards are aligned asfollows:Rom Cola 25ani14aniRum Cola 25years14yearsiar în această nouă situaţie se cere aceloraşisubiecţi să rezolve exact aceeaşi sar-cină,adică să verifice respectarea unei reguliconform căreia consumul băuturi-loralcoolice este interzis minorilor. Mai mult,pentru găsirea soluţiei subiecţii trebuie săprocedeze la fel ca în primul caz: ei au voie săîntoarcă două şi numai două din cartonaşeledate. De această dată, procentul cel mai marea revenit su-biecţilor care au descoperit soluţiacorectă.Diferenţa de performanţă dintresituaţiile de decizie (alegere) analizate trebuiesă dispună de o explicaţie ce ţine deaptitudinile decidenţilor. Specialiştii par a fide acord cu explicaţia că rezultatele net maislabe din prima situaţie în care maxim 25%And in this new situation, the same subjectsare required to solve the same task, meaningto check whether the same rule is compliedwith, meaning drinking alcohol isforbidden to underage children. Morethan that, in order to find a solution,moreover, in order to find the solution, thesubjects have to proceed like in the firstcase: they are allowed to turn two of thesmall cards. This time, the high percentageis of the subjects that have discovered thecorrect solution.The difference of performancebetween the decision situations (choice)have to have an explanation related to thedecision makers aptitudes. Experts seem toagree with the explanation that the netAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008182

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008dintre subiecţi au ales soluţia corectă par a filegate de faptul că în această primă situaţieraţionatorii sunt obligaţi să aleagă operândexclusiv cu abstracţii dificil de manipulat, întimp ce în cea de a doua situaţie prezentatăime-diat mai sus, în care peste 80% dintrerespondenţi au ales corect, ei au operatprioritar cu informaţii intuitive accesibile pebaza experienţelor cotidiene proprii lor(vârste, băuturi alcoolice sau nealcoolice).Într-adevăr procentul redus de so-luţii corectedin prima situaţie pare să fie efectul faptuluică raţionatorii trebuie să lucreze cu literedespre care li se spune ca pot fi vocale sauconsoane şi cu nume-re naturale despre care lise spune că pot fi pare sau impare. Astfelgândite, lite-rele şi numerele naturale nu suntdecât simboluri, adică entităţi abstracte fărălegătură cu aspecte pur intuitive. Ca atare, înprima situaţie decidentul este obli-gat săaleagă, adică să raţioneze, să caute un temeipentru alegerea sa doar cu aju-torul unorreguli şi scheme de raţionare mai greu deaccesat.Pentru a clarifica cele de aici, să luăm înconsiderare un exemplu simplu. Esteîntrutotul firesc a spune „Pe Pământ există 5continente locuite” – concret Europa, Asia,America, Africa şi Australia – în calitateaacestora de continente, adică, de teritoriigeografice individuale. Numărul natural „5”conţinut în acest enunţ nu introduce oproprietate de teritoriu geograficindividualizabil, ci o pro-prietate de continentlocuit, care este, la rândul său, o proprietate deteritoriu geo-grafic individual. Aceastaînseamnă că, gândit ca proprietate, numărulnatural 5 este în fond o abstracţie neintuitivă,în sensul că el reprezintă o proprietate a uneiproprietăţi de individ, respectiv, a celei de a ficontinent locuit, unde continent locuit esteproprietate de individ, de întindere geograficăindividuală; putem spune fără teama de a greşică există 5 continente locuite, putem oferiexemple de astfel de continente, dar ar fi de-adreptul absurd să susţinem că Europa sauAsia, luate separat, au fiecare în parteweaker results in the first case wheremaximum 25% of the subjects have chosenthe correct solution, seem to be related tothe fact that in this first case thinkers do nothave to choose by exclusively operatingwith difficult to manipulate abstracts, whilein the second case, where over 80% of therespondents chose correctly, they mainlyoperated with intuitive accessible operationsbased on their personal usual experiences.(ages, alcoholic or non-alcoholic drinks).Indeed the low percentage of correctsolution in the first case seems to be theeffect of the fact that thinkers have to workwith letters of which they are said to bevowels or consonants and natural numbersthat can be odd or even. Thought like that,letter and natural numbers are only symbols,meaning abstract entities without anyconnection with purely intuitive aspects.Therefore, in the first case, the decisionmaker has to make a choice, reason, lookfor a ground for his choice only with thehelp of rules and reason schemes which aremore difficult to access.In order to make these clear, let’sconsider a simple example. It is natural tosay “There are 5 inhabited continents on theEarth” – Europe, Asia, America, Africa andAustralia, respectively – as continents,meaning geographic individual territories.The natural number “5” from this sentencedoes not introduce an individualisablegeographic territory, but on an inhabitedcontinent property, which, in its turn, is anindividual geographic territory property.This means that, considered as a property,natural number 5 is actually a non-intuitiveabstraction, meaning a property ofindividual, respectively of that of being aninhabited continent, where the inhabitedcontinent is a property of individual; we cansay without mistake that there are 5inhabited continents, we can offer examplesfor such continents, but it would be absurdto claim that Europe or Asia, takenseparately, have the property of being 5.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008183

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008proprietatea de a fi 5.Oare incapacitatea multor oameni de aopera cu abstracţii şi tendinţa lor de a se limitala decizii bazate pe exemple intuitive, peinformaţii direct accesibile ce provin dinexperienţa cotidiană sau „din auzite” ne obligăsă renunţăm la definiţia antică conform căreiaomul este fiinţă raţională? Altfel spus, cei carese bazează doar pe informaţii intuitive, pe”datul experienţei”, oare nu raţionează deloccând iau decizii, când aleg să adopte o anumeatitudine, oare nu apelează sub nici un aspectşi la nici un fel de structuri logice? Pentru aclarifica şi acest aspect, să considerămurmătorul tabel de enunţuri, care sunt perfectfireşti şi uşor inteligi-bile:Is the inability of many people ofoperating with abstractions and theirtendency to stop to intuitive examples, ondirectly accessible information coming fromcommon experience or from sayings, thatobliges us to give up to the ancientdefinition according to which man is arational being? To put it in other words,those who base only on intuitiveinformation, on experience, do not reason atall when making decisions, when choosing acertain attitude, don’t they call any kind oflogical structures? In order to make thisaspect clearer, let’s consider the followingtable of sentences, that are perfectly naturaland easily intelligible:Limba /LanguageRomână /RomanianFranceză /FrenchGermană /GermanEngleză /EnglishItaliană /ItalianSpaniolă /SpanishPortugheză /PortugueseOlandeză /DutchEnunţuri afirmative / AffirmativesentencesOrice expertiment ştiinţific presupuneobservaţiaBeaucoup de gens vivent dans lesecteur urbainKognitive Verhaltenpsihologieist neue Niederlassung vonPsychoterapyAll psychological disorders involvecertain cognitive behavioural processesGli psicologi sono molto im-portanti inadmministrazione dei servizi umaniLa psicologia está de gran in-terés paralos muchos de genteA ansiedade é un afeição psicologicoAlle mensen houden van gokkenEnunţuri negative / NegativesentencesUnii licenţiaţi în economie nulucrează în contabilitatePlusieurs désordre psychologique nesont pas appropié au assistancemedicalDie Selbstbeobachtung ist nichtmoderne Methode innenpsychologische UntersuchungenNo animal dreamsLa gente che soffre dalla depressionenon dovrebbe evitare presenzapsicologicoLa sicoanálisis no fueronfundades des cerca psicológosA maioria de criaturas de mar não sãomamiferoSommige psychologische wanvorde isniet permanentIndiferent de adevărul sau falsitatea lor,cele 16 enunţuri înscrise în acest ta-bel diferăNo matter their truth or falsity, the 16sentences written in this table areAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008184

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008substanţial sub cel puţin trei aspecte:(1) Sunt exprimate în opt limbi naţionalediferite (doar enunţurile aflate pe acelaşirând sunt redate în aceiaşi limbănaţională);(2) Ca structură gramaticală acesteenunţuri sunt diferite, structuragramatica-lă a fiecărui enunţ fiindspecifică limbii naţionale în care esteformulat;(3) Deşi în majoritatea lor exprimăinformaţii cu conţinut psihologic, în tabelnu există nici măcar două enunţuri caresă redea exact aceiaşi informaţie (care sereferă la acelaşi aspect).Cu toate acestea, 8 dintre enunţurileaflate în tabel (cele aflate în coloana din stânga)sunt de forma A este B, iar celelalte 8 (celeaflate în coloana din dreapta) sunt de forma Anu este B. Iată că deşi aparent este vorba de 16enunţuri care in-tuitiv diferă substanţial întreele, aceste 16 enunţuri sunt construite, produse,gân-dite etc. pe fondul a numai două structurilogice, ceea ce înseamnă că indiferent de limbape care o folosim şi de gândurile pe care leîntreţinem sau le promovăm, nu pot fi evitatestructurile logice necesare pentru a clădi pesuportul lor ideile (opiniile, părerile etc.) carese nasc în mintea noastră sau pe care letransmitem interlocutorilor noştri.O analiză sumară a rezultatelorexperimentului „cartonaşelor” şi a celor ce reiesdin discuţia despre „tabelul multilingvistic” neconduce la ideea că oamenii angajaţi înraţionare, în promovarea propriilor opinii sau înrespingerea celor propuse de alţii, deşi opereazăprioritar cu conţinuturi folosesc totuşi, conştientsau nu, structuri logice care par a fi inerentefiinţei umane, indiferent de felul în care auajuns să le deţină. Tocmai prioritatea datăconţinuturilor informaţionale pentru a ajunge laalegerea de soluţii, pentru a-şi justifica propriileidei, pentru a accepta sau respinge concluziiavansate de alţii dovedeşte că în mod normaloamenii raţionează non-monotonic. Acest tipde raţionare nu înseamnă deloc că raţionatorulsubstantially different in at least threeaspects:(4) They are expressed in eightnational languages (only the sentencesfrom the same row are in the samenational language);(5) As a grammar structure thesesentences are different, their grammarstructure is specific to their nationallanguage;(6) Although they mostly expressinformation with psychologicalcontent, the table does not includeeven two sentences with the sameinformation (referring to the sameaspect).Still, 8 of the sentences from the table(the ones from the left column) are of theform A is B and the other 8 (the ones fromthe right column) are of the form A is not B.Therefore, although apparentlysubstantially different the 16 sentences,they are created, produced, thought basedon only two logical structures, which meansthat no matter the language we use and thethoughts we maintain and promote,necessary logical structures cannot beavoided for creating ideas on their support(opinions) created in our minds ortransmitted to our interlocutors.A brief analysis of the “small cards:experiments results and of the onesresulting from the discussion about the“multilingual table” leads us to the idea thatpeople engaged in reasoning, in promotingtheir own opinions or in rejecting the onesproposed by others, although mainlyoperate with contents, still use consciouslyor not, with logical structures that areinherent to human being, no matter the waythey entered their possession. The prioritygiven to the informational contents forreaching to solutions, for justifying theirown ideas, for accepting or rejectingconclusions created by others proves thatnormally people reason non-monotonically.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008185

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008– savant sau om obişnuit – nu foloseşte sub niciun aspect raţiona-mente evaluate de logicienica fiind valide, adică din cele prin care esteimposibil ca din premise adevărate să obţinemconcluzii false. Ceea ce este specific raţio-năriinon-monotonice este însă faptul că obţinerea deinformaţii noi – care i-au fost disponibileraţionatorului abia după ce el a avansatargumentul – îl poate de-termina pe acesta sărenunţe la concluzia iniţială, să o respingă sauchiar să o în-locuiască cu o alta. De pildă, seştie despre câini că percep ultrasunetele şiîntru-cât Grivei este câine, printr-unraţionament deductiv valid (silogism valid defigura I) din aceste premise se obţine concluziaconform căreia Grivei percepe ultrasunetele;dacă însă persoana care a produs acestraţionament află ulterior că Grivei este surd dinnaştere, ea va renunţa automat la concluziainiţială.Gândirea critică acoperă şi acest fel deraţionare pentru că această disciplină care vedeîn structurile şi exigenţele raţionării promovatede logica tradiţională doar un criteriu, un punctde plecare în evaluarea susţinerilor diferitelorpersoane, corespunde mult mai bine felului încare gândesc şi raţionează oamenii, cărora lerecomandă să nu accepte diferite păreri sauopinii decât după ce le-au examinat atent pentruvedea care este temeiul lor, dacă acest temeijustifică realmente opi-nia avansată pe baza luişi care ar fi consecinţele ce decurg dinacceptarea lor.Prin urmare, gândirea critică estepreocupată şi de deosebirea dintre raţiona-reamonotonică şi cea non-monotonică, de analizaşi evaluarea procedurilor in-spirate de logică,de felul şi măsura în care acestea sunt implicateîn construcţia, formularea şi promovareaopiniilor şi părerilor proprii, dar nu neglijeazănici eva-luarea îndemnurilor, opiniilor,atitudinilor inspirate sau promovate de alţii.Astfel înţeleasă, gândirea critică seconcentrează cu deosebire asupra diferitelortipuri de probe şi dovezi folosite sau invocatecu scopul de a susţine sau promova ase-meneaopinii şi păreri, pentru gândirea critică fiindThis type of reason does not mean that thethinker – scholar or common man – doesnot use reasons assessed by logicians asvalid, meaning of which it is impossiblethat from real premises we obtain falseconclusions. What is specific to nonmonotonicreason is the fact that gettingnew information – that have been availableto the thinker after advancing the argument– may cause him to give up the initialconclusion, reject it or even replace it withanother. For example, it is known aboutdogs that they perceive ultrasounds andbecause Grivei is a dog, through a validdeductive reason (valid syllogism in figureI) this premises cause the conclusionaccording to which Grivei perceivesultrasounds; but if the person producingthis reason later finds out that Grivei is deaffrom birth, it will automatically give up theinitial conclusion.Critical thought covers this type ofreason because this subject that sees onlyone criterion in the structures andexigencies promoted by traditional logics, astarting point in assessing the claims ofother persons, it better corresponds to theway in which people think and react, towhom they recommend not to acceptdifferent opinions before examining themcarefully to see their ground, whether thisground really justifies the opinion createdbased on it, and which are the consequencescoming from their acceptance.Consequently, critical thought isconcerned with the difference betweenmonotonic and non-monotonic reason, byanalyzing and assessing procedures inspiredby logics, the way and the extent in whichthey are involved in building, formulatingand promoting opinions, but they do notneglect the assessment of impulses,opinions, attitudes inspired or promoted byothers. Understood like this, critical thoughtfocuses mainly upon different types ofevidence and proofs used or claimed forsupporting and promoting such opinions, noAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008186

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008oarecum indiferent dacă pen-tru susţinerea saupromovarea lor raţionatorul a recurs laraţionamente deductive sau inductive.Mai exact, indiferent dacă este vorba denoi înşine sau de altcineva, a lua poziţie într-oproblemă înseamnă de fapt a afirma şi apretinde ceva. A gândi cri-tic înseamnă asupune unei evaluări atente, fără patimă, nudoar raţionamentele sau explicaţiile în cauză, cişi temeiurile care au stat la baza acestora,respectiv, ideile despre care se susţine că leîntemeiază, le justifică, le oferă un suport de oanume tărie. În acelaşi timp, a gândi criticînseamnă a proceda calm, rezonabil, a nu nelăsa influenţaţi de nici un fel de factori externi,pentru că, atunci când ac-ceptăm sau respingemo idee, o opinie sau o părere este important, pede o parte, să ne bazăm doar pe cunoştinţe, peinformaţii relevante referitoare la temeiurileinvocate în susţinerea şi promovarea lor şi lavaloarea şi forţa acestora. Pe de altă parte,trebuie să evaluăm cât mai serios consecinţelepe care le-ar avea adoptarea sau respingereaacestor opinii sau păreri.Pe acest fond, gândirea critică urmăreştesă stabilească ce este şi ce nu este justificat săcredem, ea deschizându-ne totodată perspectivaspre alte puncte de vedere, spre toleranţă faţăde părerile şi ideile opuse, către o evaluarecorectă a acestora, lipsită de părtinire şi de oriceformă de subiectivism. Aşa cum subili-niazăspecialişti de seamă în domeniu, a nu gândicritic înseamnă de fapt a nu fi liber, deoarece înacest caz ai adoptat – tacit sau nu – opiniile saupărerile altora, care au ajuns acum să te domineşi să determine propria ta viaţă. În schimb, dacăai selectat şi ai reţinut doar acele opinii şi păreripe care le-ai examinat critic şi ai reuşit săstabileşti că se sprijină pe o bună raţiune, căsunt rezonabile, înseamnă că ai dobânditdreptul de a le susţine şi de a le promova. S-adovedit că într-o asemenea situaţie gândireacritică nu-ţi blochează creativitatea, cidimpotrivă, o potenţează şi îţi asigură libertateade a acţiona prudent şi raţional. Deprindereaaptitudinilor de gândire critică ne permite să nuconfundăm libertatea cu arbitra-riul şi nematter if the thinker has used deductive orinductive reasons.More specifically, no matter if we talkabout ourselves or anyone else, to take astand in an issue means saying and claimingsomething. Thinking critically meanscarefully assessing not just the reasons orexplanations but also the grounds that wereat their basis, the ideas about they claim toground, justify, offers support, respectively.At the same tome, thinking critically meansacting calmly, reasonably, not lettingourselves influenced by no kind of exteriorfactors, because when we accept or rejectan idea or an opinion, it is important, onone hand to support ourselves not just onknowledge, relevant information regardingthe grounds claimed in supporting andpromoting them but also to their value andforce. On the other hand, we have toseriously evaluate the consequences that theadoption or rejection of such opinions couldhave.On this background, critical thoughtseeks to establish what is and what is notjustified to believe, opening at the same theperspective towards other points of view,towards a tolerance for the opposedopinions, towards a correct assessment,without favours or any type of subjectivity.As underlined by experts in the field, notthinking critically means not being free,because in this case you have adopted otherpeople’s opinions, that have come todominate you and determine your entirelife. In return, if you have selected onlythose opinions that you have criticallyexamined and you have managed toestablish that they are based on a goodreason, that they are reasonable, it meansthat you have acquired the right to supportand promote them. It has been proved thatin such a case critical thought does notblock one’s creativity, but on the contrary,it increases it and provides the freedom toact prudently and rationally. Aptitudesacquisition of critical thought allows us notAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008187

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008conduce inevitabil la concluzia că adevăratalibertate a unui individ se opreşte în faţalibertăţii oricărui alt individ, iar fără o astfel delibertate democra-ţia este doar o simplă iluzie.no mistake the freedom with the arbitraryand inevitably leads us to the conclusionthat an individual’s real freedom stops infront of another individual’s freedom, andwithout such a freedom, democracy is justan illusion.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008188

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008DESPRE O INSUFICIENŢĂ ADEMOCRAŢIEI ÎN RAPORTCU TEORIA AUTORITĂŢIIEPISTEMICETALKING ABOUT ONE OFDEMOCRACY’SINSUFFICIENCIESRAPORTED TOEPISTEMICALAUTHORITY’S THEORYMARIUS DOBREMARIUS DOBREDespre neajunsurile democraţiei cuprivire la votul universal s-a vorbit mult şiaproape fără folos, rămânând şi astăzi, dupăatâta timp de liberalism în societateaoccidentală, o problemă nerezolvată.Considerat modul de manifestare cel mai înaltal democraţiei, dând legitimitate puteriipolitice, votul universal este, totodată,paradoxal, şi unul dintre punctele ei slabe,capabil, în anumite condiţii, chiar să răstoarnesistemul în care a funcţionat, dificultatesemnalată încă de Platon şi numită mai târziuparadoxul libertăţii. Nu intenţionăm săcomentăm aici încă o dată această problemă, cidoar să aducem discuţia într-o zonă unde,credem noi, se află într-un cadru mai firesc,identificând în acelaşi timp şi sursa situaţieiparadoxale menţionate. Desigur, orizontuldezbaterii fiind extrem de larg, vom încerca săcreionăm acum doar aspectele cele maiimportante din punctul nostru de vedere.Zona de care vorbeam mai sus este celal teoriei autorităţii epistemice, aşa cum a fostea concepută de logicianul J.M. Bochenski 1 . Înlinii mari, autoritatea epistemică presupunespecializarea pe domenii, competenţă în aceledomenii. O persoană oarecare poate fi numităpurtător de autoritate epistemică numai dacăeste recunoscut ca specialist, expert într-undomeniu limitat de către un subiect oarecare.În cazul în care depăşeşte domeniul, încercândsă-şi exercite autoritatea în alte domenii undeWe have talked a lot aboutdemocracy’s drawbacks regarding theuniversal vote, remaining even today, afterall this time of liberalism, an unsolvedproblem in the Western society. Consideredas being the most high manifestation level ofdemocracy, offering legitimacy to politicalpower, universal vote is also, at the sametime, paradoxically, one of its weak points,being able, in certain conditions, even tooverturn the system where it has beenfunctioning, difficulty signaled of Platon andlater named freedom’s paradox. We do notwant to comment here this problem onemore time, but we just want to bring thediscussion in an area where we think that itis in a more natural frame, identifying at thesame time the source of the mentionedparadoxical situation. Of course, thedebate’s horizon being extremely large, wewill try to sketch now only the mostimportant aspects, from our point of view.We were talking about the area ofepistemical authority’s theory, as it wasconceived by the logician J. M. Bochenski.3 . Briefly, the epistemical authority supposesfields specialisation, ability for those fields.A certain person may be named epistemicalauthority’s bearer only if he is known as aspecialist, expert in a field bordered by acertain subject. If he exceeds that field,trying to exert his authority in other fieldsAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008189

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008n-are dreptul s-o exercite, comite un abuz; depildă, se petrece un abuz de autoritate înmomentul când, să zicem, un profesor deistorie antică îşi expune părerile în faţastudenţilor săi despre economia de piaţă.Există, pe lângă economie, multe alte domeniiîn care astfel de abuzuri au loc frecvent:teologia, filosofia, politologia etc. Trebuieprecizat însă că autoritatea epistemică nu sereferă strict numai al domenii largiprofesionale, ci la tot felul de domenii în carecineva poate fi purtător de autoritate, de pildă,chiar şi la domeniul durerilor durerilor destomac ale purtătorului.Concepută astfel, autoritateaepistemică intră în conflict cu ideea dedemocraţie în general şi cu cea de libertate deopinie în principal. Conform parametrilorautorităţii, fiecare individ ar trebui să emităopinii numai în domeniul în care estecompetent, orice altă opinie ce depăşeştedomeniul lui de competenţă putând fiîncadrată ca abuz de autoritate. La primavedere, această dificultate ar putea fi înlăturatăprin definirea restrictivă a conceptului delibertate de opinie şi, pentru multe domenii,lucrurile s-ar mai aranja. Pentru altele, situaţiarămâne intactă, cum ar fi domeniul politic,unde libertatea de opinie are rang de principiu,unde toţi indivizii ajunşi la maturitate suntinvitaţi să-şi exprime părerile, aşa cum se ştie,la vot. Este vorba, evident, despre un abuz deautoritate, dar despre unul permis, ba chiarmai mult, cerut.În aceste condiţii, mai poate fi accptatăteoria autorităţii epistemice? În opinia noastră,ea rămâne încă în picioare, chiar dacă i se potgăsi şi ei anumite disfuncţionalităţi. Nu oricineeste în măsură să se exprime în legătură cuguvernarea unui stat, nu oricine este purtătorde autoritate în câmpul politicii. În dialogulAlcibiade, Platon conturează în felu-icaracteristic această teorie. Când Alcibiade,ajuns la vârsta intrării în Adunarea Poporului,insistă că se pricepe la treburi de stat, primindînvăţătură de la „cei mulţi” privitor la acesteaşi la multe altele, se loveşte de replicaurmătoare: „Nu la învăţători de soi ţi-ai găsitscăparea, Alcibiade, dacă te bizui pe cei mulţi”(110 d-e). Mulţimea e ignorantă, iar Platon nuwhere he does not have the right to exert it,he commits an abuse; for example, anauthority abuse happens when, let’s say thatan antique history teacher expresses hisopinions about market economy in front ofhis students. There are, beside economy,many other fields where this kind of abuseshappens frequently: theology, phylosophy,political theory etc. But we have to say thatepistemical authority is not strictly refferedto large professional fields, but to all kind offields where somebody can be authority’sbearer, for example, even to the field ofbearer’s stomach aches.Conceived like this, epistemicalauthority fights with the democracy idea ingeneral and especially with opinion freedom.According to the authority’s parametres,each person should put forward his opiniononly in the field where he is competent, anyother opinion that exceeds his competencefield being considered as an authority abuse.At first, this difficulty might be removed byrestrictive definying of the opinion freedomconcept and, for many fields, things could bearranged. For other ones, the situationremains intacte, as the political field, whereopinion freedom has a main rank, where alladult people are invited to express theiropinions, as we know, by voting. Obviously,it is about an authority abuse, but about anallowed one, even more, a demanded one.In these conditions, can epistemicalauthority’s theory still be accepted? In ouropinion, it is still a choice, even if it hascertain disfunctions. Not everyone canexpresses his feelings about a state’sgovernment, not everyone is an authoritybearer in political field. In Alcibiadedialogue, Platon sketches this theory in hisown way. When Alcibiade, aged properly toenter in People Assembly, insists that heknows about state’s business, learning from”many people” regarding these things andmany others, it finds this line : ”Famousteachers are not your rescue, Alcibiade, ifyou are basing on many people (110 d-e).The crowd is ignorant and Platon cannotaccept that the handicraftsman, the farmer orthe warrior are good teachers reported toAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008190

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008poate accepta că meşteşugarul, agricultorul saurăzboinicul sunt buni învăţători în raport cuchestiunile politice. De altfel, principiulspecializării este o constantă a operei sale,fiind prezent în mai multe dialoguri (Apărarealui Socrate, Gorgias, Sofistul etc.), culminândcu Republica, unde este pus la baza teoriei saledespre dreptate 2 .Judecata cheie este aici următoarea:votul universal este un abuz de autoritate.Puterea politică aleasă prin vot universaldevine nelegitimă din punctul de vedere alteoriei autorităţii epistemice. Mai departe,această teorie reclamă un sistem de votcalificat, în care doar indivizii competenţi îndomeniul politic ar putea să-şi exprimeopiniile prin vot, practic, o elită politică asocietăţii. Această perspectivă pare însă şi maigreu de acceptat într-un sistem democratic.Deşi poartă cu sine handicapul arătat, votuluniversal trebuie recunoscut drept cea maibună temelie pentru democraţie în acestmoment.Deşi nu dorim să ne hazardăm într-oeventuală soluţie, suntem tentaţi să amintim deo posibilă cale de înlăturare a abuzului deautoritate legat de sistemul de vot, chiar dacăforţează cumva imaginaţia. Această calepresupune, mai întâi, elaborarea unei teoriimai laxe despre autoritatea epistemică, în cares-ar putea accepta prin convenţie purtătorul deautoritate de un grad inferior specialistului,individul informat, având o minimă culturăpolitică. Apoi, ar fi necesară atingerea unuinivel de dezvoltare tehnologică echivalent cu oinformatizare generală a societăţii. Uniifuturologi ce se ocupă de politică vorbescdepre o asemenea stare când individul va votaacasă, în faţa computerului, care îi va oferidoar programe politice, eventual biografii aleoamenilor politici, dar nu figuri de politicienicarismatici, persuasivi, produse ale unorcampanii manipulatoare. În acel moment, nuva fi valabil decât votul indivizilor informaţipolitic, al celor capabili să răspundă corect laun chestionar legat de acele programe şibiografii. Desigur, va fi un compromis între unsistem de vot universal şi unul calificat, însăvotul n-ar mai constitui un abuz. O altăconsecinţă ar fi însănătoşirea puternică apolitical business. Otherwise,specialisation’s principle is a constant of hiswork, being present in many dialogues(Socrate’s Defense, Gorgias, The Sophistetc.), climaxing with The Republic , where itis put on the base of his justice theory 4 .The key judgment in here is thefollowing one: universal vote is an authorityabuse. Political power chosen by universalvote becomes illegal from the epistemicalauthority’s theory point of view. Later, thistheory sues a qualified vote system, whereonly competent persons from the politicalfield could express their opinions by voting,actually, a topnotch society. But this point ofview seems to be even more difficult toaccept in a democratic system. Even if itcarries its handicap, universal vote must berecognized as the best base for democracy atthis moment.Even if we do not want to venture inan eventually solution, we are tempted toremind a possible way of removing theauthority abuse related to the vote system,even if it somehow forces the imagination.This way supposes, at first, the elaborationof a laxer theory about epistemical authority,where we could accept, by convention, thatthe authority bearer who has a smaller rankthan the specialist, the informed person,having a minimal political culture. Then, itwould be necessary to touch a technologicaldevelopment level, equal to a generalinformation of the society. Certainfutrologists who work on politics talk aboutsuch a situation when the person voteshome, in front of his computer, that will oferhim only political channels, eventuallypolitical people’s byographies, but notcharismatic, persuasive politiciens, productsof certain manipulating campaign. At thatmoment, only the vote of politicallyinformed people will be valid, of people whoare able to answer correctly a questionnairerelated to those channels and byographies.Of course, it will be a compromise betweenan universal vote system and a qualified one,but the vote wouldn’t be an abuse any more.Another consequence would be the strongrecovery of the entire society’s politicalAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008191

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008întregii clase politice a societăţii prineliminarea impostorilor, a produselormanipulatoare etc.Am înfăţişat sumar un neajuns aldemocraţiei în raport cu o teorie simplă, care,chiar dacă nu a fost expusă sistematizat pânăla Bochenski, a fost prezentă, sub o formă saualta, în conştiinţa umanităţii încă de la apariţiafenomenului cunoscut sub numele dediviziunea muncii. Am vorbit aici doar decazul votului universal, deoarece pe baza lui seconstituie puterea politică, însă teoriaautorităţii epistemice poate fi aplicată şi la alteelemente ale sistemului politic democratic, depildă, la mecanismul parlamentar, unde, legattot de vot, persoane cu pregătire tehnică,ingineri în calculatoare, să spunem, emit părericu privire la legile agriculturii sau la legilesportului etc. Fireşte, într-un parlament epreferabil să existe persoane din mai multecâmpuri profesionale, însă tocmai unasemenea fapt garantează şi existenţa abuzuluide autoritate, la vot participând de obicei toţimembrii parlamentului, nu doar experţii. Aicidificultatea pare a fi mai uşor de înlăturat, unsistem de vot doar cu experţii putând fiimaginat şi adoptat în cele din urmă, mai alescă legile sunt deja discutate în prealabil decomisii specializate.class by removing impostors, themanipulating products etc.We presented summary a drawbackof democracy reported to a simply theorythat, even if it has not been exposedsystematically till Bochenski, it was present,anyway, in humanity’s conscious from theappearance of the phenomenon known aswork’s division. We have talked here onlyabout universal vote’s case because politicalpower is based on him, but epistemicalauthority’s theory may also be applied toother elements of democratic politicalsystem, for example, to parlamentarymechanism where, still related to the vote,technically prepared people, computerengineers put forward opinions regardingfarming laws or sport rules etc. Of course,inside a parliement it is rather to existpersons from many professional fields, butprecisely such a fact guarantees theexistence of the authority abuse, because allmembers of the parliement participate to thevoting, not only the experts. In here, thedifficulty seem to be easier to remove, a votesystem only with experts can be finallyimagined and adopted, especially that lawsare already mooted beforehand byspecialised juries.1 A se vedea J. M. Bochenski, Ce este autoritatea?, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 15-26, 44-48, 57-81.Idem, The Logic of Religion, New York University, 1965, p. 141-145, 162-173.2 Vezi şi Marius Dobre, Schiţă despre autoritatea epistemică la Platon, în “Astra” (Braşov), nr. 5, 2000, p. 58-60.3 A se vedea J. M. Bochenski, Ce este autoritatea?, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 15-26, 44-48, 57-81.Idem, The Logic of Religion, New York University, 1965, p. 141-145, 162-173.4 Vezi şi Marius Dobre, Schiţă despre autoritatea epistemică la Platon, în “Astra” (Braşov), nr. 5, 2000, p. 58-60.Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008192

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008IDEEA DE CENZURĂ LAJEAN-JACQUES ROUSSEAUTHE IDEA OF CENSUREFROM JEAN-JACQUESROUSSEAUSorin Purec, lector universitarUniversitatea “Constantin Brâncuşi”Tg-JiuSorin Purec, Assistant Professor“Constantin Brâncuşi” UniversityTg-JiuABSTRACT. The idea of censure fromRousseau is released along with thedictatorship, but although the French thinkerseparates it from the dictatorship, placing it ina democratic regime, non-totalitarian, so itbecomes dangerous by ambiguity. In the viewof Rousseau, censorship is necessary in thesociety, for the preservation of good habbitswithout which the written law has no longerpower.Jean-Jacques Rousseau este considerat,pe bună dreptate, părintele tuturor opiniilorpolitice moderne, ceea ce a şi generatrevendicarea lui de către toate curentelepolitice.Opera lui de căpătâi, Contractul social,este atât cel mai bun exemplu de guvernaredeclarat democratică, dar conţine şi sâmburiiautoritarismului etatic.Ideea de voinţă generală, în numelecăreia suveranul are libertatea de a decide,deschide calea spre dictatură, justificând-o.Ideea este într-atât de prolifică, încâtinterpretată de liberali este pârghia prin caredictatorul poate fi înfrânat în ambiţiile salepersonale. De asemenea, ideea de contractsocial care poate fi reziliat de cetăţenii careconsideră că reprezentanţii învestiţi şi-audepăşit mandatul este profund democratică şiliberală. Tot în spirit liberal, revoluţia esterepudiată fiind considerată un eveniment careABSTRACT. The idea of censure fromRousseau is released along with thedictatorship, but although the French thinkerseparates it from the dictatorship, placing it ina democratic regime, non-totalitarian, so itbecomes dangerous by ambiguity. In the viewof Rousseau, censorship is necessary in thesociety, for the preservation of good habitswithout which the written law has no longerpower.Jean-Jacques Rousseau is in goodreason considered the father of all modernpolitical views, which has caused his claimingby all political trends.His basic work, Social Contarct, is boththe best example of democratic declaredgovernment, but it also contains the startingpoints of the etatic authoritarism.The idea of general will, in the name ofwhich the sovereign has the freedom to decide,opens the way to dictatorship and justifies it.The idea is so prolific that when interpreted byliberals is the way for preventing the dictatorin its personal ambitions. Also, the idea ofsocial contract that may be terminated by thecitizens considering that investedrepresentatives have finished their mandate isprofoundly democratic and liberal. In liberalspirit as well, revolution is excluded as it isconsidered an event disturbing the society andAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008193

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008tulbură societatea, riscând să o destrame.Demersul autorului, în toate scrierile politice,este de a teoretiza un guvernământ care săpreîntâmpine şi să facă inutilă orice revoluţiecare nu poate fi acceptată nici ca soluţieextremă. Totuşi, situaţia extremă a existenţeidictaturii este posibilă, dar dictatura esteultima soluţie pentru a preveni revoluţia.Ordinea socială este impusă prinreglementări flexibile. Rolul legii este de a seplia după evenimente şi de a norma situaţiiconcrete, oricare ar fi ele. „Inflexibilitatealegilor, care le împiedică să se mlădieze dupăevenimente, poate, în anumite cazuri, să lefacă vătămătoare şi, în timp de criză, săpricinuiască pieirea statului. Ordinea şiîncetineala formelor cer un anumit răgaz detimp, pe care uneori împrejurările nu-lîngăduie.” 1 Există însă posibilitatea calegiuitorul să nu fi prevăzut o situaţie concretăla care legea este inflexibilă din motivulnevinovat că nu poţi prevedea totul. Cum, laRousseau, flexibilitatea legii este doarteoretică pentru că are în spate o voinţăgenerală considerată întotdeauna bună,evenimentele neprevăzute îşi vor găsi o reacţienepotrivită sau nici o reacţie, deoarece legeaîntăreşte atât de mult instituţiile statului,concretizări ale voinţei generale, încât ele nuşipot suspenda efectul de la sine. Situaţiaaceasta este fără ieşire: pe de o parte legea şiinstituţiile nu pot da o soluţie la evenimentulneprevăzut, iar pe de altă parte încălcarea legii,înseamnă acţiune împotriva voinţei generale.Socialiştii au dat o soluţie pentru aceastăsituaţie, pretins rousseauistă, revoluţia, ceea ceînseamnă reconsiderarea întregului regimpolitic şi recrearea lui pornind de la altfundament. Gânditorul francez vine cu osoluţie diferită: “niciodată nu trebuie să puistavilă puterii sacre a legilor, decât dacă estevorba de salvarea patriei”, iar “stăvilirea”legilor inflexibile nu se face prin revoluţie, ci,fie prin schimbarea administrativă aguvernământului, fie prin dictatură. ”Dacăprimejdia este de aşa natură încât aparatullegilor împiedică luarea măsurilor de apărare,atunci este numit un şef suprem, care reduce latăcere toate legile şi suspendă pentru unrisking dividing it. The author’s approach inall his political writings, is to put into theory agovernment that would foresee and makeuseless any revolution that cannot be acceptedas an extreme solution either. Still theextreme situation of dictatorship is possible,and dictatorship is the last solution forpreventing revolution.Social order is required by flexibleregulations. The role of law is to adapt itselfaccording to events and regulate actualsituations, no matter what they are. “Theinflexibility of laws, that prevent them fromadapting to events, may, in some cases, makethem harmful, and during crisis, cause thestate loss. The order and slowness of formsrequire for a certain period of time, thatsometimes circumstances does not allow.” 9There is also the possibility that the lawmakerhad not foreseen an actual situation to whichthe law is inflexible from the not guilty reasonthat one cannot foresee everything. Because,for Rousseau, the flexibility of the law is justtheoretical because it is based on a general willalways considered to be good, unpredictedevents will have an inadequate reaction or noreaction at all, because the law strengthens theinstitutions of the state, which are factualthings of the general will so much, that theycannot suspend their effect by themselves.This situation has no exit: the law andinstitutions on one hand cannot give a solutionto the unpredicted event, and on the otherhand, breaching the law means action againstgeneral will. The socialists have given asolution for this situation, apparentlyRousseau’s, the revolution, which meansreconsidering the entire political system andrecreating it starting from another fundament.The French thinker comes with a differentsolution: “we must never stop the sacredpower of the laws, unless in the case of savingthe country”, and “preventing inflexible lawscannot be made through revolution, but byadministratively changing the government, orby dictatorship.”If the danger is so big that thelaws apparatus prevents the measures ofdefence, then a supreme chief is appointed,who cancels all the laws and momentarilyAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008194

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008moment autoritatea suverană.” 2 Cum seîmpacă existenţa dictaturii care anuleazăacţiunea legii cu voinţa generală instituită princontract social? Voinţa generală are ca scop castatul să nu piară. Aceasta este cea dintâiintenţie a poporului şi de aceea, dacă numaidictatura mai poate salva statul, ea este depreferat. Revoluţia nu va salva niciodată statul,ea îl dizolvă, dându-i posibilitatea renaşterii,dar aceasta nu este certă. Cum se instituiedictatura într-un stat în care voinţa generalămanifestată în lege nu a presupus-o? Rousseaudă soluţia: “în asemenea cazuri, rare şi vădite,se iau măsuri pentru siguranţa publică printrunact particular care lasă grija aceasta însarcina celui mai vrednic.” 3 Adică, printr-unact particular, care nu este lege, deci nu vacontraveni voinţei generale, AdunareaLegislativă, hotărăşte să numească un dictator,îndeplinind astfel un act de guvernământ sauact administrativ. Dictatorul suspendăautoritatea legiuitoare, voce a voinţei generale,o face să tacă, o sileşte să tacă. El dominăvoinţa generală, fără a o putea reprezenta; deaceea dictatorul nu poate face legi, acesteafiind apanajul voinţei generale. Suspendândlegiferarea, el acţionează în nume personal,voinţa generală neavând altă posibilitate decâtsă asculte hotărârile dictatorului.Dictatura devine, dacă nu legală, celpuţin legitimată de primejdia iminentăîmpotriva statului şi are, în opinia luiRousseau, limitări temporale 4 . Termenultrebuie precizat de legiuitor şi trebuie săacopere numai perioada de criză, exemplulistoric latin arătând că termenul de 7 luni pecare îl practicau era suficient de lung, încât ceimai mulţi dictatori au abdicat înainte deîmplinirea lui. De asemenea, un termen scurteste de preferat pentru că nu îi dă timpdictatorului să se ocupe de alte planuri decâtde cele pentru care a fost mandatat.Ceea ce rămâne incert şi nediscutat deRousseau este modalitatea de a elimina undictator care nu respectă termenul stabilit deLegiuitor. Probabil soluţia extremă la dictaturăca soluţie extremă este numai revoluţia, darsuspends the sovereign authority.” 10 How doesthe existence of dictatorship that cancels theaction of the law get along with the generalwill established through a social contract? Thegeneral will has the purpose of preventing thestate to be lost. This is the first intention of thepeople and that is why only if dictatorship maysave the state, it must be chosen. Revolutioncan never save the state, it dissolves it andgives it the opportunity to be born again, butthis is not sure. How is dictatorship establishedin a state where the general will has notassumed it? Rousseau gives the solution: “insuch cases, which are rare and obvious,measures are taken for the public safetythough a particular act that leaves its concerninto the hands of the worthiest one.” 11Meaning, through a particular act, which is notlaw, unless breaching the general will, theLegislative Meeting decides to appoint adictator, accomplishing thus an act ofgovernment or an administrative act. Thedictator suspends the law authority, the voiceof the general will, makes it shut up forces it toshut up. It dominates the general will, withoutbeing able to represent it; that is why thedictator cannot make laws, this being theattribute of the general will. Suspending thepromulgation, he acts on his own, and thegeneral will has no other possibility unless toobey the dictator’s decisions. Dictatorshipbecomes if not legal, at least legitimate by theimmanent danger against the state and has, inRousseau’s view, temporal limitations 1 .Theterm has to be stipulated by the lawmaker andhas to cover only the period of crisis, the Latinhistorical example indicating that the 7-monthterm that they practised was long enough, sothat most dictators abdicated before it ends.Also, a short term is preferred because it doesnot give the dictator time to handle other plansbesides the ones he had been mandated for.What is not sure and not discussed byRousseau is the way to eliminate a dictatorthat does not comply with the term establishedby the Lawmaker. Probably the extremesolution to dictatorship is only the Revolution,1Rousseau’s examples are based in Ancient experience. Therefore, “the first wayAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008195

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008Rousseau se fereşte să pronunţe cuvântul pecare îl detesta.El consideră că în starea socială născutăprin contract social, chiar dacă este suspendatăvoinţa generală, nu există primejdia abuzului,ci aceea a banalizării folosirii acesteimagistraturi. Rutinizarea dictaturii opermanentizează, viciind spiritul poporului şialterând voinţa generală.Epoca noastă este trecută prinexperienţe istorice în care învestirea unuidictator a însemnat şi permanentizareadictaturii, în care ideea de limită temporală adictaturii este o glumă. Dacă Rousseau ar fitrăit experienţa postrevoluţionară din Franţa,şi-ar fi schimbat cu certitudine opiniile desprenecesitatea istorică a dictaturii. El are dreptatepână la un punct: dictatura suspendă voinţagenerală, legile şi este înlocuită cu voinţadictatorului, în schimb se înşeală asuprafaptului că permanentizarea ei nu este nici unpericol.Semnul evident al unei dictaturi, însensul ei modern, este existenţa cenzurii.Cenzura, la Rousseau, trebuie înţeleasăpornind de la ideea de sancţiune reglementatăde lege. Există, astfel, necesitatea de a apărabut Rousseau avoids to pronounce the word hedetests.He thinks that in the social stateappeared through a social contract, even ifsuspended by the general will, there is not thedanger of abuse, but that of trivialization ofusing this magistracy. Dictatorshiproutinization makes it permanent, damagingthe people’s spirit and altering general will.Our age has passed though historicalexperiences where a dictator investment hasalso meant making the dictatorship permanent,where the idea of temporal limit ofdictatorship is a joke. If Rousseau had livedthe post-revolutionary experience in France,he would have definitely changed his views onthe historical need of dictatorship. he is rightup to a point: dictatorship suspends generalwill, laws and it is replaced by the dictator’swill, in return he is mistaken about the factthat making it permanent means no danger.The obvious sign of a dictatorship, in itsmodern meaning, is the existence of censure.Censure, at Rousseau, has to beunderstood starting from the idea of lawregulated penalty. Therefore, there is the needto protect written law and unwritten law.(changing the government by reducing functions) was used by the Roman Senate whenappointing the consuls, through an established form, to take actions for saving the republic.The second method, ora, was used when one of the two consuls appointed a dictator. [Thisappointment was made during the night in, as if they were ashamed to put one man above thelaws. (Rousseau’s note.)]. The example of this practice was given by Alba in Rome. At thebeginning of republic, dictatorship was often called, because the state was not establishedenough to be able to maintain only through the force of its constitution. Because back thencustoms made many precautions useless, there was no fear that a dictator would abuse itsauthority and try to keep it longer that it should have been. On the contrary, it seemed such agreat power that it was considered a burden for the one being appointed that he hurried toescape it as soon as possible as if the duty to keep the place of laws was too hard anddangerous.”** Rousseau is among the first anthropologists that take into consideration public opinion,stipulating its significance in a free society and drawing its attention upon the means totransmit information that could form or reform it. That is why representatives of theEnlightenment will try to launch the correct information towards the public, an example beingthe Encyclopaedia.***“Although the law does not regulate ethics, legislation is the one giving birth to them;when legislations is weak, ethics degenerate, but then the censors’ judgement cannot do whatthe force of laws has not done already.”Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008196

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008legea scrisă şi legea nescrisă. Legea scrisă estedată de Legiuitor şi reprezintă voinţa generalăiar legea nescrisă este morala poporului, maiputernică decât legea scrisă, fiind şi izvor alacesteia. Voinţa poporului s-a manifestatcontinuu, chiar şi înainte de existenţa statuluişi naţiunii, iar ea a luat forma moralei. Deaceea morala trebuie păstrată la fel de atent caşi legea. Rousseau atacă problema cenzurii,reclamând necesitatea instituirii uneimagistraturi excepţionale, al cărei scop nu esteaplicarea legii scrise, ci păstrarea legiinescrise, adică a moravurilor. “Declarareavoinţei generale se face printr-o lege, declarareajudecăţii publice se face prin cenzura.Opinia publică este un fel de lege, al căreislujitor este cenzorul, care se mărgineşte s-oaplice la cazurile particulare, aşa cum face şiprincipele.” 5 Mai mult, instituţia cenzuriipublice se concretizează prin constituirea unuitribunal cenzorial.Ce rol poate avea cenzura într-osocietate liberă şi democratică? Nu cumvaRousseau se referă la instituirea cenzurii însituaţiile de criză, totodată cu dictatura?Răspunsul lui Rousseau este: nu!Instituţia cenzurii nu aparţine vremurilortulburi, ci este “declararea opiniei publice”,tribunalul cenzorial fiind „crainicul opinieipublice”, nu arbitrul ei!În esenţă, din natura poporului se vornaşte opiniile sale despre bine, plăcut, dorit.Opiniile nu au ca izvor doar natura populară,ci şi evenimentele reprezentative pentru acelpopor, iar acestea pot ţine de hazard şi pot fiun rău exemplu care va crea o rea opiniepublică. Opinia publică** 6 se îndepărteazădeseori de natura pură a omului. “Iubimîntotdeauna ceea ce este frumos sau ceea ce nise pare că este frumos; dar asupra acesteijudecăţi oamenii se înşeală; aşadar, tocmaiaceastă judecată trebuie să fie reglementată.” 7Opinia publică formează moravurile. Oricepopor este interesat să aibă moravuri bune, dartrebuie vegheat asupra opiniilor sale care staula baza moravurilor. Legea, însăşi, se bazeazăpe moravurile unui popor prin impunereascrisă a respectării unui comportament socotitcuviincios. Dar legea* ∗∗ nu merge înWritten law is given by the Lawmaker andrepresents general will and unwritten law isthe people’s ethics, much stronger than writtenlaw, being its spring also. People’s will haspermanently developed, even before theexistence of the state and nation and it hastaken the form of ethics. That is why, ethicshas to be preserved as careful as the law.Rousseau attacks the problem of censure,claiming the need to establish an exceptionalmagistracy, which does not have the purposeof enforcing written law, but preservingunwritten law, meaning ethics. “Declaring thegeneral will is made through a law, declaringpublic judgement is made through censure.Public opinion is a kind of law, whose servantis the censor, who does not enforce it inparticular cases like the principe does.” 12Moreover, the institution of public censure isestablished though a censorial court of law.What role can censure have in a free anddemocratic society? Doesn’t Rousseau refer tothe establishment of censure in situations ofcrisis at the same time with dictatorship?Rousseau’s answer is: no! Censureestablishment does not belong to bad periods,but it is the “establishment of the publicopinion”, the censorial court of law being “thespokesman of public opinion”, and not itsarbitrator!In essence, people’s nature give birth toopinions on good, pleasant, desirable.Opinions do not come from the popularnature, but from the representative events forthat people, and they may depend on hazardand can be a bad example that will create abad public opinion. Public opinion** 2 oftengets further from the pure nature of man. “Wealways love what seems beautiful to us; butpeople are wrong on this judgement; therefore,this judgement has to be regulated.” 13 Publicopinion forms ethics. Any people is interestedin having good ethics, but we have to watchupon its opinions that are the basis of ethics.The law itself is based on people’s ethics byrequiring the compliance with an adequatebehaviour in writing. But the law* ∗∗ does notwork in depth, to establish the rules of simplebehaviour, of taste, of manners etc. This is theAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008197

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008profunzime, până la a impune regulilecomportării simple, ale gustului, maniereloretc. Aici este locul desfăşurării opiniei publiceşi a moravurilor. Opinia publică este judecatape care o formulează poporul asupra unuilucru, iar moravurile sunt modelele decomportament populare bazate pe opiniapublică. Moravurile rele rezultă din opinii rele,adică erori colective de judecată. Tocmaipentru că sunt posibile aceste erori de judecatăeste necesară intervenţia Legiuitorului care,prin lege scrisă, fixează bunele moravuri; darel reglementează numai pe cele generale, celeparticulare rămânând locul libertăţii decomportament. Aici este locul intervenţieicenzurii şi tribunalului cenzorial: rolul lorfiind de a elimina micile opinii eronate, eroricolective de judecată ce stau la baza relelormoravuri. Cenzura este utilă într-o societatesănătoasă moral. “Urmează de aici că cenzurapoate să fie de folos pentru păstrareamoravurilor, dar niciodată pentru restabilirealor. Instituiţi cenzori câta vreme legile auputere; de îndată ce şi-au pierdut-o, nu mai enici o speranţă; nimic legitim nu mai areputere atunci când legile nu o mai au.” 8 Rostulcenzurii este de a menţine moravurileîmpiedicând coruperea opiniilor, păstrându-lepuritatea prin aplicaţii înţelepte, şi câteodatăchiar statornicindu-le când sunt încănehotărâte. Altfel spus, cenzura este întrupareaopiniei publice corecte, a bunelor moravuri şi,aplică înţelept judecata sa la cazuri precise.Înţeleasă în felul acesta, cenzura nu maieste apanajul dictaturii, ci al stării socialeinstituite prin contract social.Ne întrebăm asupra libertăţii individualeîntr-o astfel de societate, asupra relaţiei dintrevoinţa generală şi libertatea individului. Dacăputem fi de acord ca în societatea în criză săinstituim dictatura, ne întrebăm, dacă nucumva şi în afara situaţiei de criză nu suntemîn faţa unei dictaturi ce controlează totul, pânăla opinia publică, ale cărei erori le trimite întruntribunal cenzorial – magistratură distinctăîn stat. Intenţia lui Rousseau este onestă. Eleste revoluţionar în epocă prin felul de aînţelege acţiunea politică, dar Rousseau seraportează la Vechiul Regim şi, faţă deplace where public opinions and ethics takeplace. Public opinion is the judgementformulated by the people upon a certain thing,and ethics are the popular patterns ofbehaviour based on public opinion. Bad ethicsleads to bad opinion, meaning collective errorsof judgement. This because there are possiblethese errors of judgement, it is necessary theLawmaker’s intervention who, by written law,establishes good ethics; but he regulates onlythe general ones, and the particular ones beingin the place of behaviour freedom. This is theplace censure and censorial court of lawinterferes: their role is to decrease the smallwrong opinions, collective errors of judgementthat are the basis of bad ethics. Censure isuseful in a morally healthy society. “It thusresults that censure may only serve forpreserving the ethics but never for reestablishingthem. Appoint censors as long aslaws have no power; as soon as they lost it,there is no hope; nothing legitimate has powerwhen laws do no longer have.” 14 The purposeof censure is to maintain ethics preventing theopinions corruption, preserving their puritythrough wise applications and sometimesestablishing them when they are stillundecided. To put it in other words, censure isthe embodiment of correct public opinion,good ethics and it wisely applies its judgementfor actual cases.Understood like that, censure is nolonger the attribute of dictatorship, but of thesocial state established through a socialcontract.We are wondering upon the individualfreedom of the individual in such a society,upon the relation between the general will andindividual freedom. If we can agree that in thesociety in crisis we should establishdictatorship, we are wondering if outside thesociety in crisis we are facing a dictatorshipcontrolling everything, to the public opinionwhose errors it sends to a censorial court oflaw – distinct magistracy in the state.Rousseau’s intention is honest. It isrevolutionary in his times through the way ofunderstanding political action, but Rousseaurelates to the Old System and in comparisonAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008198

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008regimul care arunca în beciurile Bastiliei pecritici este, într-adevăr revoluţionar. Rousseauîşi întemeiază cenzura pe ideea apărăriibunelor moravuri şi opinii, Vechiul Regimcenzura opinia critică din punct de vederepolitic, iar între cele două feluri de opinie esteo prăpastie imensă. Cu toate acestea, ceea cescrie Rousseau despre dictatură, opinie publicăşi cenzură a fost înţeles abuziv în aniirevoluţiei franceze. Revoluţionarii au preluatideile de justeţe a dictaturii în timp de criză şide tribunal cenzorial şi l-au aplicat atroce,chiar împotriva opiniilor rousseauiste.Concluzionând, în opinia lui Rousseau,cenzura este necesară în societatea civilăpentru păstrarea moravurilor bune, fără carelegea scrisă nu mai are putere. Pentru elcenzura este necesară unde se încalcă legeabunului simţ, ca modalitate de a-i proteja peceilalţi.Adăugăm că cenzura opiniei publice,chiar prin judecarea cazurilor particulare întribunalul cenzorial, se deosebeşte de cenzurapolitică a dictatorului care judecă şi condamnăopiniile contrare lui, pornind de la premisa cădictatorul are întotdeauna dreptate. În primulcaz este vorba de efortul de a păstra bunelemoravuri, în cel de-al doilea, de a păstraneştirbită autoritatea dictatorului. În fond,cenzura opiniei publice şi a moravurilor esteun concept dificil de determinat, astfel încât, înmâna magistratului care sancţionează poateînsemna orice, de la gândul nespus în public,la libertatea întrunirilor, libertatea de mişcare,până la actul public imoral. Ideea de cenzură,oricât de voalată ar fi ea, este periculoasănumai prin faptul că există, singura acceptatăfiind doar autocenzura ghidată de morală.Judecând rousseauist, în starea socialăcare a compromis natura umană bună laorigine, se poate crea “omul omului”, omulnou – cum i s-a spus mai târziu, prin politică şiprin educaţie. Omul educat nu are nevoie decenzură deoarece va avea interiorizate bunelemoravuri şi opinii. Instituirea cenzurii, camagistratură în stat, reprezintă eşeculeducaţiei. Complemetaritatea dintre educaţie şipolitică în crearea “omului nou” nu mai esteposibilă odată cu eşecul educaţiei deoarecewith the system that threw critics to Bastille,he is really revolutionary. Rousseau bases itscensure on the idea of good ethics andopinions, the Old System censured criticalopinion from the political point of view, andbetween the two types of opinion there is ahuge hole. Still, what Rousseau writes aboutdictatorship, public opinion and censure hasbeen abusively understood in the years of theFrench Revolution. Revolutionaries havetaken the ideas of dictatorship justness duringcrisis and censorial court of law and applied itin atrocious ways, even against Rousseau’sopinions.In conclusion, in Rousseau’s view,censure is necessary in the civil society forpreserving good ethics, without which writtenlaw has no power. For him, censure isnecessary where the law of common sense isbreached, as a way to protect the others.We add that the censure of publicopinion, even by judging the particular casesin censorial court of law, is different from thepolitical censure of the dictator that judges andsentences opinions contrary to his, startingfrom the premises that the dictator is alwaysright. In the first case, we are talking about theeffort of preserving good ethics, and in thesecond, of preserving dictator’s authorityintact. Actually, the censure of public opinionand ethics is a difficult to establish concept, sothat in the hand of the sentencing magistrate itcan mean anything, from the unsaid thought inpublic, to the freedom of meetings, thefreedom to move, to the immoral public act.The idea of censure, as hidden as it may be, isdangerous through the fact that it exists, theonly one accepted being the self-censureguided by moral.Judging in Rousseau’s style, in thesocial state that compromised good humannature at its origin, we may create “the man ofman”, the new man – as later called, throughpolitics and education. Educated man does notneed censure because it will interiorize goodethics and opinions. Censure establishment, asstate magistracy, is the failure of education.The complementarity between education andpolitics in creating “the new man” is no longerAnnals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008199

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 2/2008politica se instituie, în primul rând, prinînvăţarea ei.Societatea contemporană este reticentănu numai la ideea de cenzură, ci chiar şi latermenul de cenzură. Buna cenzură se aplicămereu camuflată sub diverse concretizări: legi,reguli, norme de conduită etc. Ceea ce scapăreglementării actelor normative, nu scapăregulilor interne ale organizaţiilor, astfel căaproape tot comportamentul omuluicontemporan este reglementat şi cenzurat subdiverse aspecte. Nu s-a păstrat ideeatribunalului cenzorial care, pentrucontemporani, este hidoasă.Ideea de cenzură la Rousseau estelansată alături de cea de dictatură, dar cu toatecă gânditorul francez o desparte de dictatură,plasând-o în regimul democratic, non-totalitar,ea devine periculoasă prin ambiguitate. Istoriaa şi dovedit cum abordarea fugară a unei ideiimportante, ca şi cum ar fi de la sine înţeleasă,conduce la aplicarea ei în mod abominabil.possible with the failure of education becausethe politics is firstly established by learning it.Contemporary society is sceptical notonly towards the idea of censure, but to theterm of censure itself. Good censure is alwayscamouflaged under different aspects: laws,rules, behaviour regulations etc. what missesthe regulations of normative acts, does notmiss from the internal regulations oforganizations, so that the entire behaviour ofcontemporary man is regulated and censuredunder different aspects. The idea of thecensorial court of law which is hideous forcontemporary people has not been preserved.Rousseau’s idea of censure is launchedtogether with that of dictatorship, in spite thefact that the French thinker separates it fromdictatorship, placing it in the democratic, nontotalitariansystem, it becomes dangerous dueto its ambiguity. History has proven how thefugitive approach of an important ideas, as ifunderstood per se, leads to its abominableapplication.1 J.-J. Rousseau, Contractul social, Editura Antet, Bucureşti, p.1112 Ibidem, p. 111.3 Ibidem, p. 1114Exemplele lui Rousseau se bazează pe experienţa antică. Astfel, “primul mijloc [schimbareaguvernământului prin reducerea funcţiilor, n.n.] era folosit de senatul roman când îi însărcina pe consuli, prinţr-oformă consacrată, să ia măsuri pentru salvarea republicii. Al doilea mijloc ora folosit atunci când unul dintre ceidoi consuli numea un dictator. [Această numire se făcea noaptea, şi în taină, CH şi cum le-ar fi fost ruşine să punăun om mai presus de legi. (Nota lui Rousseau.)]. Exemplul acestei practici l-a dat Alba la Roma. La începuturilerepublicii, s-a făcut foarte adesea apel la dictatură, dat fiind că statul nu avea încă o aşezare destul de trainicăîncât să se poată menţine doar prin forţa constituţiei sale. Cum pe atunci moravurile făceau să fie de prisos multeprecauţiuni care ar fi fost necesare în alte timpuri, nu exista nici teama că un dictator ar abuza de autoritatea sa şi nicică ar încerca să o păstreze peste sorocul hotărât. Se părea că, dimpotrivă, o putere atât de mare ar fi fost o povarăpentru, cel căruia i se dădea, atât de grabnic căuta să scape acesta de ea, ca şi cum sarcina de a ţine locul legilor arîi fost prea grea şi prea primejdioasă.”5 Ibidem, p. 114.** Rousseau este printre primii antropologi care iau în discuţie opinia publică, precizând importanţa ei într-osocietate liberă şi atrăgând atenţia la mijloacele de propagare a informaţiilor care o pot forma sau reforma. Deaceea luminiştii vor şi încerca să lanseze spre public informaţia corectă, exemplu elocvent fiind Enciclopedia.7 Ibidem, p.114***“Deşi legea nu reglementează moravurile, legislaţia este aceea care le dă naştere; când legislaţia slăbeşte,moravurile degenerează, dar atunci judecata cenzorilor nu va putea să facă ceea ce forţa legilor nu va fi făcut.”8 Ibidem, p.1149 J.-J. Rousseau, Social contract, Antet Publisher, Bucureşti, p.11110 Ibidem, p. 111.11 Ibidem, p. 11112 Ibidem, p. 114.13 Ibidem, p.11414 Ibidem, p.114Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Series Letters and Social Sciences, No. 2/2008200

The University "Constantin Brancusi" from Tirgu-Jiu will train studentscapable to examine critical phenomena, reach the problems solutions, to imaginealternatives to the proposed solutions, young people prepared to accept the visions ofthe world of other cultures and to assume a leader position in Romania during thefollowing years.The institution is called to leave the group of isolated universities that havechronic, mediocrity tendencies by adopting strategies that would bring it on the firstplace of scientific research from the space of Oltenia, in the line of nationalperformant universities.The University "Constantin Brancusi" from Tirgu-Jiu must be in theavangarde of the superior education reform, working for the clarification - at thelevel of the population in the zone - of the impact of the European integration forthe creation of the European Space of the superior education and the EuropeanSpace of research.The institution is engaged in the qualitative improving of the learning andteaching processes, by a common reflection on the didactical and research activities,requiring the solidarity of teachers and students in looking up for creative solutionsfor the transition to an education centered on the student with clearly definedfinalities and objectives.Prof.univ.dr Adrian GORUNRector of „Constantin Brâncuşi” University from Târgu JiuISSN 1844 - 6051Revistă categoria „C” – publicaţii ştiinţifice de importanţă naţionalăCod CNCSIS 718Revistă continuatoare a secţiunii „Litere şi Ştiinţe Sociale” din Revista „AnaleleUniversităţii Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu”

NO. 2 / 2008 - Universitatea "Constantin BrÃ¢ncuÅi"

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?

NO. 2 / 2008 - Universitatea "Constantin BrÃ¢ncuÅi"