note de lectură - Oglinda literara

Coperta 1: Francisco de Zurbarán:Închinarea păstorilorÎn acest număr:• Adelina Dozescu• Adrian Gavrilescu• Adrian Irvin Rozei• Adrian Munteanu• Al. Florin Ţene• Alexandru Cucereanu• Alexandru Bulandra• Alexandru Cetăţeanu• Alexandru Jebeleanu• Alexandru Stanciu• Alexandru Stanciu• Alexandru Stanciu• Alina Costache• Ana Maria Balaş• Anastasia Dumitru• Ancelin Rosetti• Anda Bejan• Andrei Novac• Angela Baciu• Bogdan Ulmu• Camelia Ciobotaru• Carmen Focşa• Cezarina Adamescu• Constantin Miu• Corina Ienăşel• Cornel Galben• Cornel Ungureanu• Corneliu Vasile• Cristian Neagu• Cristian Tiberiu Popescu• D.C. Manolescu• Dan Brudaşcu• Daniela Gîfu• Dumitru Matală• Dumitru Pană• Efim Tarlapan• Elda Kokoneshi• Eric Ludwig Biberger• Fănuş Neagu• Felix Nicolau• Felix Sima• Florentin Smarandache• Gabriel Funica• Geo Vasile• George Anca• Georgeta Vioreanu• Georgiana Nedelcu• Gheorghe Andrei Neagu• Gheorghe Minulescu• Gheorghe Mocanu• Gheorghe Postelnicu• Gheorghe Suchoverschi• I.D. Sicore• Iancu Grama• Ioan Dumitru Denciu• Iolanda Bob• Ion Lazu• Ion Micheci• Ion Pachia Tatomirescu• Ion Popescu Brădiceni• Ion Predoşanu• Ionel Bota• Ionel Necula• Irina Nechit• Isabela Vasiliu-Scraba• Jean Narciso Bispo Moura• Laurenţiu Sălăgian• Liliana Ursu• Liviu Comşia• Liviu Pendefunda• Liviu Ţigla• Lucia Cherciu• Lucia Dărămuş• Lucian Perţa• Mariana Vârtosu• Marin Ifrim• Mario Castro Navarrete• Marius Chelaru• Marlena Lică Maşala• Matei Romeo Pitulan• Menuţ Maximinian• Mihai Antonescu• Mihai Ganea• Mihai Hlihor• Mircea Homescu• Mircea Radu Iacoban• Mircea Sevaciuc• Mircea Truică• Miron Ţic• Monica Dănilă• Monica Grosu• Nae Georgescu• Neculai Iştoc• Nicolaie Dorel Trifu• Paul Spirescu• Petre Abeaboeru• Petre Moldoveanu• Petru S. Hyamat• Radu Cosmin• Robert Toma• Salvador Allende Gossens• Sergiu Matei Lucaci• Stan Budeanu• Ştefan Ciobanu• Ştefan Zeletin• Ştefania Oproescu• Svante Svahnström• Teodor Codreanu• Tudor Cicu• Valeria Manta Tăicuţu• Valeriu Cuşner• Valeriu Rusu• Vasile Andru• Vasile Toma• Victor Eftimiu• Victor Martin• Victor Sterom• Violeta Ion• Virgil Carianopol• Virgil Diaconu• Virgil Lovin• Viviana Poclid Dehelean• Vlad Pohilă• Vlad ZbârciogÎn numele libertăţii absolute de exprimare, autoriirăspund în mod direct de conţinutul materialelorpublicate sub semnătura proprie."Cititorii din străinătate se pot abona prin S.C.Rodipet S.A. cu sediul în Piaţa Presei Libere nr.1, Corp B, Sector 1, Bucureşti, România laP.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 saue-mail abonamente@rodipet.ro;subscriptions@rodipet.ro sau on line la adresawww.rodipet.ro".OGLINDAliterarãApare sub egida Uniunii Scriitorilor din România şiface parte din Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilordin România (APLER) şi Associazione dellaStampa Estera din Italia, membru fondator alAsociaţiei Revistelor şi Publicaţiilordin EuropaEditată de S.C. ZEDAX Focşani cu sprijinulConsiliului Judeţean Vrancea,Asociaţiei Culturale "Duiliu Zamfirescu" şi aDirecţiei pentru Cultură, Culte şi PatrimoniuCultural Naţional VranceaREDACŢIARedactor şef: Gheorghe Andrei NeaguRedactor şef adj: Gabriel FunicaSenior editori: Laurian Stănchescu, Daniel Stuparu,Liviu Comşia, Florentin Popescu, Valeria MantaTăicuţu, Adrian Dinu Rachieru.Secretar literar: Ştefania OproescuRedactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu,Gheorghe Mocanu, Florin Paraschiv, Cosmin Dragomir,Constantin Miu, Theodor Codreanu, Lili Goia, SavaFrancu, Ioana Petcu, Ion Deaconescu, Constantin Ghiniţă.Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, CarmenSăpunaru, Nicolette Franck, Mihaela Albu, MarlenaLica Masala, Adrian Irvin Rozei.Administraţie: Mircea GhintuialăTehnoredactare: Adrian MirodoneCulegere: Ionica DobreOGLINDAliterară o puteţi citi şi pe site-ulwww.oglindaliterara.roactualizat de:www.bootsoftware.comşi www.seven.comE-mail:gheorgheneagu@yahoo.comISSN 1583-1647ADRESA REDACŢIEI:str. Dr. Ing. Ion Basgan, bl. 8,ap. 6, Focşani, jud. VranceaMobil: 0722-284430Revista figurează la poziţia 4699în Catalogul Presei RomâneAbonamente numai prin RODIPETRevista se află şi la chioşcul Muzeului Literaturii RomâneATENŢIE: ÎN CURÂND REVISTA SE VADISTRIBUI NUMAI PE BAZĂ DE ABONAMENTPRIN RODIPET SAU POŞTA ROMÂNĂ.3918www.oglindaliterara.ro

Literatura de piaţăEDITORIAL19 octombrie 2008, postul Realitatea – 10 pentru România.Invitaţi: FlorinIaru, Ştefan Agopian, Răsvan Popescu, Daniel Cristea Enache, Tudor Octavian,Ion M. Ioniţă.Din Frankfurt, de la Tîrgul Internaţional de Carte,Carmen Muşat şi Gabriela Adameşteanu.Prin telefon Cristian Tudor Popescuşi Adrian Păunescu.Moderator Mihai Tatulici.oarte bine că o televiziune cu audienţăs-a gîndit, în cadrul unui pro-Fiect mai larg, să propună publicului oserie de scriitori cu suprafaţă, fie eipoeţi, prozatori, eseişti, critici literari.Ceea ce trebuie să recunoaştem nu-i puţin lucruraportat la irealităţile noastre mediate, principalfurnizor de rating şi profit. În mod normalaceastă dezbatere asupra „chestiunii” literare,în mai mult decît incipienta noastră societate deconsum, ar fi trebuit să fie găzduită frecvent decătre TVR Cultural. Post finanţat de la buget,dedicat, cel puţin declarativ, vieţii şi valorilor culturale.De ani buni şi în ciuda eforturilor(?)această televiziune unică în peisajul televizionisticromânesc şi poate european, nu reuşeştesă atragă din păcate în mod deosebit atenţia,să se impună pe acel 0,5% segment onorabilde audienţă, după statisticile occidentale. Mainou a apărut un TVR 3 care să asigure transmisiuniregionale şi un, deocamdată, misteriosTVR info. Dacă tot plîngem pe umerii culturii române(fără de care n-am mai avea despre cesă vorbim cu emoţie în glas indiferent de prilej,însăşi pronunţarea cuvîntului „cultură” poateumple de respect evlavios o adunare similar cuacel „şi s-a ridicat la ceruri”) atunci de ce nu „canalizăm”banii, mai ales că sînt publici, sprelocul, zicem noi vital, al unei naţiuni şi anumecultura? Observ că, în general, intelectualii românise solidarizează şi iscălesc felurite apeluri,de cele mai multe ori cu efect relativ şiscapă din vedere posibilitatea de a avea controlulasupra celor două principale mijloace deinformare culturală, Radio România Cultural şiTVR Cultural. De altfel, sîntem revoltaţi de prestaţiaprofund ne-culturală a televiziunilor comerciale.Nuştiu ce face foarte exact doamnaDaniela Zeca Buzura (directorul sau managerulTVR C., moderatoarea emisiunii „Ceva de citit”,autoarea cărţilor „Jurnalismul de televiziune” şi„Totul la vedere.Televiziunea după Big Brother”,lector la catedra de presă a Facultăţii de ŞtiinţeleComunicării – Universitatea Bucureşti) însăpostul pe care îl conduce, strategic în economiaculturală a ţării, nu se ridică deloc la un niveloptim de receptare.Sau fiind singurul astfel depost ne convingem de la o zi la alta că merge şiaşa? Sigur că o televiziune nu poate rezolva,oricîte emisiuni ar face, complexitatea problemelorunui artist, unui creator, dar poate să-l familiarizezecu publicul, poate să-i promovezeprofesionist activitatea şi creaţia.Cam aceastafiind şi părerea unanimă a celor prezenţi în studioulRealităţii.Nu pentru că n-am avea scriitoribuni, competitivi, ci mai cu seamă faptul căaceşti scriitori, cărţile lor, nu sînt competent promovate.Nuavem încă acea maşină de fabricatsuccesul, complementară editurilor, industriei tipograficeşi librăriilor.Ne lipseşte instituţia agentuluiliterar, esenţială într-o economie depiaţă.Lucru demonstrat în direct de CarmenMuşat, prezentă la Tîrgul Internaţional de Cartede la Frankurt, care a ţinut să relateze în primulrînd faptul că aici, graţie unei organizări performantea standului de carte românească, cinciscriitori (Gabriela Adameşteanu, Nora Iuga, DanLungu, Lucian Dan Teodorovici, Bogdan Suceavă)au încheiat contracte cu edituri străine.Dacă „situaţiunea” literară e mai curînd proastăaceasta se datorează şi scriitorului pe care nulmai interesează ce se întîmplă cu manuscrisulsău, ce formă va lua ca produs finit. De obiceise lasă totul în seama tipografului a cărui activitateprofitabilă este tipărirea de etichete, carnetede sănătate, chitanţiere.Cam ca altădatăcînd nu se găseau blugi, luai niscai tercot, mergeaifuga la croitor şi din cele povestite de tineel îţi încropea, dacă nu patina prea mult creatorpe ideia ta, ceva asemănător cu originalul.Aveaiîntr-un fel blue-jeans, erai la modă. Aşa şi acum,ai într-un fel carte. Fără a fi neapărat lamodă.Bine că apare cartea nu cred că ar trebuisă mai mulţumească pe cineva.Oricît de materialist,de mercantil ar suna, cartea este un „produs”care, mai întîi de toate, trebuie ambalatseducător.Trebuie să aibă un titlu obsedant.Trebuiesă aibă un conţinut interesant.Toate la unloc trebuie să convingă cumpărătorul/cititorul săscoată banii din buzunar.O carte de succes trebuiesă fie şi pe placul coafezei şi pe placul exigentuluicritic literar, caz în care vorbim de„best-seller” adică bună de vîndut.Pentru a temperasensul depreciativ atribuit „literaturii depiaţă”. Există o prejudecată potrivit căreia principiilemarketingului nu ar favoriza pe adevăraţiiscriitori şi adevărata lor literatură.Fără aaduce un elogiu capitalismului, cu tot amoralismulşi precarităţile lui, nu putem să nu amintimpe Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, TudorArghezi, Cezar Petrescu, Liviu Rebreanu, MirceaEliade, G. Călinescu, Lucian Blaga scriitoricare s-au format şi au cunoscut gloria literară înplină societate burgheză a cărei piaţă decarte(în absenţa televiziunii şi a „stăpînilor” demai tîrziu) funcţiona de departe mai eficientdecît astăzi.Au urmat după 1945 „iluziile literaturiiromâne” cum bine spune criticul şi istoriculliterar Eugen Negrici, cînd ideologicul şi disociereade ideologic a făcut legea mai subtilă acărţii în comerţul socialist.În cadrul C.A.E.R.Marin Preda reuşea o formulă de succes cu„Cel mai iubit dintre pămînteni” ca şi Sergiu Nicolaescuîn cinematografie cu unele filme alesale.Nu trebuie să-i reinventăm acum pe Duleaşi Dumitru Popescu-Dumnezeu ca unii scriitorisă-şi dea adevărata lor măsură artistică.Deşi unpic de cenzură stimula interesul pentru carte şilectură.Am,totuşi presentimentul că oricîte emisiuni,mese rotunde, talk-show-uri am realiza şioricîtă amabilitate, har şi dispoziţie ar avea cinevaca să ne înveţe alfabetul tehnic al pieţei,pentru încă o bună bucată de vreme, agendaculturală ne-o va face Magda lu’ Tolea sau Simona„Intelectual”.www.oglindaliterara.roGabriel FunicaDacă tot plîngempe umerii culturiiromâne (fără decare n-am maiavea despre ce săvorbim cu emoţieîn glas indiferentde prilej, însăşipronunţarea cuvîntului„cultură” poateumple de respectevlavios o adunaresimilar cu acel „şis-a ridicat la ceruri”)atunci de cenu „canalizăm”banii, mai ales căsînt publici, sprelocul, zicem noivital, al unei naţiunişi anume cultura?Observ că, în general,intelectualiiromâni se solidarizeazăşi iscălescfelurite apeluri, decele mai multe oricu efect relativ şiscapă din vedereposibilitatea de aavea controlul asupracelor două principalemijloace deinformare culturală,Radio RomâniaCultural şi TVRCultural.3919

JURNALTrident şi şanselepostrevoluţionareale filmului(urmare din numărul anterior)(Nu ştiu cât de bine sunt cunoscute cititoruluicele trei volume-jurnal intitulate “Despre regi,saltimbanci şi maimuţe”. Primul volum se ocupade trecerea mea prin teatru, al doilea, de ratareaunor relaţii şi proiecte literare, al treilea, de devenireaunor universuri insulare. Volumul al patrulea,din care fac parte aceste pagini se opreşte înlumea filmului. Cartea e în curs de apariţie la EdituraPalimpsest.)(JJ. Fitzcarraldo) Griffith nu avea cum să facă filmul.Nu mai avea mult de trăit, „Eşti sigur că e terminat?” m-a întrebatrâzând mânzeşte Jo. Ţi-a spus el? Nu trebuia să-mispună, de ce să-mi spună? Am simţit eu. Griffith avea în jurulcapului un cerc, o aură care se termina. Jo Schenk m-a întrebatdacă o are şi el. O avea. Era vesel, descoperise noualogodnică a Americii. A găsit exact de ceea ce era nevoie. Eo Mary Pickford cu sex. E mică, dolofană, dar atât cât trebuie.E orfelină. Se mişcă prea mult. O adevărată logodnicătrebuie să fie astăzi somnoroasă, râse Jo. Te rog să faci câtevaşedinţe de hipnoză cu ea, mă rugă marele boss. Vreausă dea impresia că ar vrea să doarmă. Şi apoi, dintr-odată:are prea mult sex, domnule, şi i se citeşte pe faţă! Măcar faţaei să arate adormită!Era într-o încăpere alăturată; o chemă, femeia întinseun zâmbet vioi ca un stol de promisiuni. Din creştet până-ntălpi nu era decât femeie. La Marlene Dietrich, de pildă simţeaicorpii străini: gândul nu putea pătrunde într-însa, seoprea în celelalte gânduri ale ei. Trebuia să ocolească oseamă de baraje. Prin Marilyn puteai trece ca şi când ea n-ar fi fost. Ca şi cum ea ar fi vrut acest lucru.Am încercat cu câteva pase simple. Spre surprindereamea, n-au avut nici un efect. Pe urmă, la fel de surprinzător,a căzut într-un somn greu, pe care mi-era teamă căn-o să-l pot ţine sub control. Jo era fericit, toate îmi ieşeau!Eu eram cel chemat să mă ocup de educaţia noii logodnici aAmericii! El a făcut totul la Hollywood, el şi fratele său. Darel a avut această şansă. O găsise. Nu ţi se întâmplă de preamulte ori în viaţă.Marilyn dormea cu ochii deschişi, lângă noi. Mă temeamsă o trezesc. Nu cred că mă voi putea ocupa de ea, i-am spus. Jo nici nu voia să audă. O să mă ocup. Are un corpgenial. Pot să mă conving.Am plecat împreună cu ea, avea un corp genial. Amtrezit-o mult mai uşor decât mă aşteptam. M-a întrebat dacăam făcut dragoste. Nu, nu,nu. Nu mă interesa asta.În orfelinat făceau dragoste cu ea când dormea. Şi rudeleei făceau dragoste cu ea când ea dormea. Se trezea şinu îndrăznea să spună nimic: se bucura prea tare şi-i erafrică să nu-şi sfâşie această bucurie. Cum sfâşie am zis.Aşa, sfâşie. Ca şi cum iei o bucată de pânză. Şi tragi de eacu putere. Se fac două sau trei sau cinci bucăţi inutile şi plinede aţe. Ce să faci cu bucăţelele?Avea un somn neobişnuit, cu prăbuşiri adânci, incontrolabile.Cădea în trup, în trupul celălalt. Îmi era frică să ohipnotizez, deşi cred că aerul ei somnolent din primele filmemi se datorează. Cred că mă laud. Sigur că eu am convorbitcu ea când era în somn. Dar ea avea o vocaţie specialăa somnului, a retragerii în inerţiile somnului. Ştia sau puteaface corp comun cu ceilalţi, cu materiile vegetale dinpreajmă.Corp comun: îmi povestea senzaţiile pe care le simţea3920www.oglindaliterara.rola orfeli nat când făceau duş.Apa nu trecea prin ea, treceaprin prietenele ei care erauea. N-am înţeles despre ceera vorba, presupuneam căîmi povestea despre micilelesbiene din asemenea instituţii.Pe urmă, când într-uncinematograf privat am văzuto masă de oameni goi legănându-seîntr-un ritual budist,mi-am dat seama ceînseamnă corp comun. Dupăce m-am întors de la Katmanduaş fi vrut s-o întâlnesc.Era însă căsătorită cuArthur Miller, un scriitor careputea deteriora tot ceea cemai rămăsese în ea viu. Şiam renunţat.Cornel UngureanuMejides a murit în decembrie 1947, la două zile dupăce îmi predase, cu un gest ridicol de solemn, caseta cu filmele.Bineînţeles că imediat după moartea lui am deschiso.Fiecare film avea etichete care explicau împrejurărilerealizării filmului. În toate filmele era el, el în persoană, el latreizeci, el la patruzeci, la cincizeci de ani, el, posesorul unuifalus inuman, care îşi găsea cu greu corespondentul feminin.Primele sale partenere erau femei oarecare. Următoareledeveniseră însă celebre, Dumnezeule, cât de celebre!Lângă casete, era testamentul lui către mine. Îmi scriacă în epoca noas tră lumea se trage în sex. Ea urmează unlung itinerar al căderii, itinerar pe care noi, puţinii, cei carene recunoaştem, trebuie să desăvârşim răul. Căci răul apareflancat de mulţi, de foarte mulţi paraziţi, de multe elementeperturbante. De la cucerirea Mexicului de către Cortez, răul,care ar fi trebuit să fie forţa coagulantă a Istoriei, a apărut defoarte puţine ori în stare pură.Datoria lui — şi acum a mea — e aceea de a purificarăul. La începutul secolului mai erau în Mexic câţiva careştiau cum se face asta. Deţineau forţe magice şi ştiinţe secrete.El nu posedă aşa ceva, sau nu în măsura în care le posedauei. Şi nu crede că ar mai exista în Mexic mai mult deo persoană sau două care ar şti mai multe decât ştie el. Ceeace el ştie — şi ştie foarte clar — e că el a fost un ales. Unuldintre acei oameni care a trecut prin lume cu misiunea de apurifica răul. El, care s-a creştinat şi aşteaptă venirea a douaa Mântuitorului, ştie că a purifica răul înseamnă a aduce cevamai aproape de noi Apocalipsa.Erau două file scrise într-o englezească lamentabilăpe care aş fi fost gata să le cred cuvânt de cuvânt dacă Mejidesnu ar fi stre curat spre sfârşit câteva propoziţii în careexplica de ce s-ar putea să nu fiu moştenitorul lui. M-a recunoscut,dar nu e chiar sigur. Aci, în buricul pământului, efoarte greu să fii sigur de ceva.Şi atunci de ce să fiu eu sigur că odată cu cucerireaMexicului a început prăpădul?Azi îmi pare rău că am dat foc testamentului. Şi căam ars peliculele în care el, june, se dezlănţuie ca o fiarăasupra unor femei care îl suportau cu dificultate.(Carla Ionescu, J.J.Fitzcarraldo) Căsătoriile unei orfelineUnul dintre refrenele repetate de biografii Marilyn-ei e căea, superstarul a visat să-şi întemeieze o familie. Pentru vârstade zece, pentru vârsta de cincisprezece ani, afirmaţia eprobabil adevărată. La zece sau la doisprezece sau la cincisprezeceani Norma Jean visa să-şi întemeieze o familie, fiemăcar pentru a da legitimitate bucuriilor pe care le trăia în„somn”. Prima ei căsătorie se clădeşte pe umerii unui asemeneaavânt. Nu trebuie să o neglijăm. E singura ei căsătorieautentică, plauzibilă, în care ea devine parteneră legitimăa unui brav anonim. Anonim, neanonim, dacă ne gândim cătânărul pleacă în luptă, precum cavalerii de odinioară, spre aîndeplini o misie sfântă. Simplificând, povestea se va fi derulatprecum în Bus stop. Fermierul Beauregard nu va fi fostmai insistent decât Jim, care o răpeşte pe elevă din braţeleInstituţiei ocrotitoare de orfeline.(continuare în nr. viitor)

Gheorghe Neagu într-odispoziţie narativăESEUărturisesc că m-am apropiat mai greu de proza luiMGheorghe Neagu; pentru cititorul obişnuit cu manieraromanului clasic şi modern, de la Hugo,Stendhal şi Balzac până la Dostoievski, Faulkner şiKafka, proza autorului vrâncean e mai grea de încadratîntr-o anumită tipologie a imaginarului narativ.Ultima sa carte, „Templul iubirii” (Editura Valman,Focşani, 2007) este o parabolă care reuneşte fundamentede construcţie atât de disparate că resoarbe o întreagă zarişteproblematică – de la teoria ideilor pure a lui Platon labogomolism şi la trimiterea paulică. „Şi acum rămân acestetrei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintreacestea este dragostea”, proclamase Sf. Apostol Pavel înscrisoarea către Corintieni (13, 13) ce-ar fi putut figura camotto şi pretext pentru întreaga dispunere narativă a plăsmuirilorizvodite de scriitor.Acţiunea este criptică, prevăzută cu cotloane şi labirinturimai greu delectabile pentru un cititor obişnuit cu modalitateaclasică a construcţiilor româneşti. Prin fraza scurtă,tăiată şi tonul sumbru aminteşte într-un fel de naraţiunile luiCohelio, dar, fireşte, tematica şi dispunerea materialului narativsunt total diferite. De unde personajul lui Cohelio ( din„Alchimistul”) căuta piatra filosofală, personajul lui GherorgheNeagu este angajat fiinţial şi trudnic spre dobândirea FericiriiSupreme urmând spinoasa „Cale a Spiralei” – undemers iniţiatic ce presupune trecerea mai multor probe şiîncercări purificatoare cu care este presărat „Drumul Devenirii”.Prinţul Omedeu, fiu al Marelui Omedan, mai marepeste toată Omedania, este obligat să refacă drumul tainic aldevenirii omului şi să treacă, asemenea lui Harap Alb, prin totfelul de cumpene şi provocări istovitoare. Puţini din lumeaobişnuită a leonadienilor se arată dispuşi să-l însoţească pedrumul întortocheat al virtuţii – de la Poarta Vâlcelei, trecândprin Templul Carantinei până la Asaltul Central spre FericireaSupremă. La piatra de hotar ce desparte împărăţia nirvanicăa Omedaniei de lumea obişnuită a Leodaniei, prinţul Omedeuşi însoţitorii săi trebuie să se despovăreze de toate prejudecăţileşi să-şi purifice trupurile în apa râului despărţitor.„Îşi scutură vestmintele prăfuite. Goi se scufundară în albiaunui râu de hotar purificându-şi trupurile. Răcoarea apei le înviorăsufletele. Se simţiră cutezători, gata să-l urmeze (p. 15).Aceasta e calea prăpăstioasă şi aurorală de intrareîn Împărăţia paradisiacă a Omedaniei. Mai esteşi altă alternativă? Încurajaţi de Mefeu, restulleodanienilor încearcă şi ei o variantă de a accesaîmpărăţia Omedaniei – una mai directă şimai ferită de încercări dure, cu mistere şi cu angoasareaîntregii fiinţe. „Ştiu eu o cale mai scurtăşi mai lesnicioasă”, le spune Mefeu însoţitorilorsăi leodanieni. „Vom fi acolo înaintea prinţului”(Omedeu, ad. n.), şi toţi leodanienii se lasă ademeniţide promisiunile lui Mefeu. Pe drumul alesde el, plăcerile se ţineau lanţ şi trupurile se îndestulaucu de toate. Caravana era însoţită decare încărcate cu proviziile necesare drumuluilung ce duce spre Unghiul Suprem, unde urmasă capete investitura MareluiOmedan.Ca şi „Noaptea dedecembrie” a lui Al. Macedonski,autorul vrânceanpune în paralelă şi-n antitezăcele două căi de mântuire şide dobândire a desăvârşirii;Ionel Neculaprima cale, cea urmată deOmedeu şi însoţitorii săi, esteo cale a umilinţei, a curăţeniei şi a privaţiunilor de tot felul, adoua, cea bătătorită de Mefeu şi de tabăra lui este satisfacţiilordepline, a deşertăciunii, a plăcerilor neîngrădite şi a împliniriicerinţelor trupeşti. Intrarea în Unghiul Suprem şiAsaltul Central sunt totuşi anevoioase şi cele două tabere n-au cum să evite starea de conflict. Lupta se dă între forţelebinelui şi cele ale răului şi victoria, cum era de aşteptat, revinetaberei conduse de Omedeu.Evident, gama provocărilor pe care trebuie să letreacă cele două încercări nu se termină cu provocările amintite.Mai trebuie să urce Muntele Soarelui şi „pe cel al lui Saturnpentru Asaltul Central”, pentru a intra mai apoi, într-oaltă ordine de existenţă, în rândul zeilor „Nu dorea să fie zeu,dar trebuia să fie prin el însuşi aidoma lor” (p.138).Era cea mai grea probă pe care trebuia s-o treacăOmdeu şi puţinii însoţitori ce s-au încumetat în această ultimăşi neaşteptat de dură încercare lângă el se află jumătateasa, Imeia, şi-mpreună se susţin şi se îmbărbăteazăreciproc. Trebuia să se împlinească destinul; Imeia alunecăşi-l trage fără să vrea şi pe Omedeu, astfel încât toată caznasa cutezantă se prăbuşeşte. Până la urmă, acţiunea este retranşatăîn subiect şi se legitimează dintr-o stare onirică, dar– ce mai contează? – pretextul a rodit după cum a gândit autorul.Dincolo de această dispunere contrapunctică a alegerii,volumul este argumentat cu pagini de poezie curată,caldă, sfielnică şi crocantă. Despre ce aflăm în aceste paginicolaterale care paralelizează naraţiunea? Sunt reflecţii despreiubire, despre cunoaştere, despre jertfă, despre uitare,despre om. Iată, bunăoară acest fragment din reflecţiile consacrateinfinităţii lumii, a cunoaşterii şi a adevărului: „cândtoate lucrurile vor fi cunoscute şi clare, când omenirea vadescoperi limitele infinitului, misterul vieţii îşi va pierde farmecul.Ar trebui să ne temem de clipa când nuvom mai avea nimic de aflat. Când ştiinţa vaajunge, să triumfe asupra ei însăşi va descoperiun alt element care să înlocuiască fantasmeleimaginaţiei. Condiţia de muritor este veşnicanoastră certitudine” (p. 113).Dac-ar fi reaşezate sub formă versificată,multe din aceste reflecţii ar putea căpăta dreptde existenţă lirică şi de circulaţie independentă.Dar prozatorul nu este interesat de această posibilitate,aşa că rămâne să se revendice din registrulnarativ pentru care este dăruit cu toateharurile.www.oglindaliterara.ro 3921

CRITICĂ LITERARĂNicolaie Dorel TrifuTrăirea serafică în poezia religioasăa lui Vasile Voiculescu,,Împărtăşit tot timpul din seva ta fierbinteSă nu-mi mai spulber frunza în viscole şi ger,Ci-ncolăcit de-a pururi pe trunchiul milei sfinteUrcând, s-ajung la vârful dumnezeiesc din cer”.V. Voiculescu – Ederaână şi pentru spinii cei sălbatici şi înţepători, cei aşezaţiPbatjocoritor sub formă de coroană şi înfiptă apoi pe fruntealui Iisus, răstignit, ca un ultim şi aspru sărut al sângeluidivin, poetul Vasile Voiculescu manifestă o milă deheruvim mângâietor: Destul slăvirăţi numai trandafirii /Dormind plăpânzi în aurul luminii, / E timp de-acuma săcântaţi şi spinii / – Copiii vitregi, oropsiţi ai firii. // (…) Pe ei cad veşnicură şi blesteme / Când crunţi se-nfig, porniţi spre apărare, / Înmâna-ntinsă lacom către floare / Şi gura vitei tot de ei se teme. //Aceşti barbari, ce dârji răsar în cale, / În suliţi lungi duşmanii să-i sfâşie,/ Ce blânzi, sfioşi, cu câtă duioşie / Pe braţe duc povara de petale!În altă poezie – Edera – poetul se asemuie cu aceastăplantă urcătoare spre ,,stejarul drept”, asemenea ei voind să-şi întindă,,iubirea arzătoare”: Ca edera spre dreptul stejar, aşa-mi întind/ Iisuse către tine iubirea-mi arzătoare; / Cu slabe mreji de gânduricutez să te cuprind / Şi orice rugăciune e o îmbrăţişare.O mare diversitate o reprezintă în poezia religioasă voiculescianărugăciunea, poetul fiind conştient de rolul mistic al rugăciunii,prin care credincioşii nu doar comunică cu Dumnezeu,rugăciunea fiind o condiţie esenţială a mântuirii şi a comuniunii cudivinitatea: A ridicat păcatul neagra-i labă, / O-nmoaie-n scârna auruluigreu / Şi-o-ntinde scribilor să scrie-n grabă / Ocări asupra lumiiTale, Doamne-al meu. // Tu, Verb al Slavei, cât sunt de pigmeu, / Fereşte-măsă nu mă fac tarabă / Şi-n orice poezie, cât de slabă, / Sănchidun tainic strop de Dumnezeu (Neagra labă).Dar iată şi mulţumirea smerită adresată lui Dumnezeu,pentru darul nepreţuit de a-l fi învăţat ,,Limba cerească, Universalăa Rugăciunii”: Doamne, până a nu Te cunoaşte eram ca mut, / Vorbelenu treceau dincolo de mine, / Cuvântul n-avea zare, grai delut, / Nici semenii nu mă-nţelegeau bine. // Doamne, îngăduie în genunchisă-Ţi mulţumesc, / Că pe mine, mişelul, rob al spurcăciunii,/ M-ai învăţat acuma, ca pe îngeri, să vorbesc / Limba cerească,Universală, a Rugăciunii. (Limba cerească).În felurite şi memorabile simboluri, ce se înscriu în simbolisticagenerală a poeziei sale religioase, descrie, imaginează şi slăveştepoetul Sfânta Cruce, în poezii al căror titlu ilustrează simbolulconferit acesteia: Crucea-cheie, Crucea-arcă, Crucea-Mireasă, Crucea-remediu,Crucea-înălţare, Crucea-jug.Dar şi Locul Crucii în Sfânta Treime – după titlul dat depoet uneia din poeziile sale – este revelatoare în planul simbolisticiisale religioase: Nedespărţită cruce de Iisus / Tu, soaţă pretutindenilângă El, / Ca pe pământ şi-n Ceruri eşti la fel / Părtaşa slaveicelei mai de sus. // Sfânt mădular al unicei Treimi / Christos te-aluat în sfat pe-aceeaşi treaptă / Şi ca pe-un sceptru al veşniceiCrăimi / Te ţine-acolo-n mâna Lui cea dreaptă.Într-unul dintre sonete, al optzeci şi unulea, poetul îşi mărturiseşte– la nivelul unei cutremurătoare confesiuni – angajareaeului său, contrariat de ,,pătimaşul trup”, într-o luptă crâncenă pentrueliberarea iubirii de trup, ca două entităţi incompatibile – una nematerială,veşnică, iar cealaltă – materială, perisabilă şi trecătoare.Despre învingătorul acestei lupte, iată ce ne spune poetul: Mă luptsă scap iubirea de pătimaşul trup, / Să n-o mai sorb cu ochii, să n-o mai muşc cu gura, / Din laţu-mpreunării sălbatice s-o rup, / S-o curăţescde carne, ca de pe aur zgura; / Să te ador în suflet; doarduhul să-ţi aleg – / O veşnică-mbinare a două raze fine… / dar cumte-arăţi, mă-ntunec… şi sufletul întreg / Se face ochi, piept, braţe…zbucnite către tine, / Pâlpâitor de pofte, iar dinainte-ţi cad; / Din nouvremelnicia îşi cască-n mine-abisul. / Rostogolit pe dâre de flăcări,ca-ntr-un iad, / Mă-ntorc, cântând în carne… Mă doare numai visul/ Că mai presus de fire, putând să o răstoarne, / Iubirea e sămânţaeternităţii-n carne.Aspiraţia poetului către înălţimi – cu sufletul şi trupul – reprezintăpentru poet, după toate câte i-au fost date să le îndure, singuramodalitate de salvare din vârtejul implacabil al vieţii pe pământ:3922www.oglindaliterara.roRâvnesc să fug de lume, nu-n pustiu / Şi nici în peşteri negre ca-nvechime, / Ci stâlpnic voi să mă strămut de viu / Sus, cât mai sus,în Sfânta-Ţi înălţime. // Şi nu vreau, Doamne, piatră ridicată, / Tu însuţisă-mi fii stâlpu-ameţitor / Din piscul Tău, de-ngădui, niciodată /Pentru nimic să nu mă mai cobor (Stâlpnicul).Poetul se autoproclamă – în virtutea propensiunii eului săupoetic înspre confesiune – ,,copil de suflet al durerii”, cerându-i Divinuluidragostea Sa sfântă, ,,nici avuţii, nici strălucire”: Părinte, eu,fiu bun al slovei, copil de suflet al durerii, / Ajuns la vârsta bărbăţieimă-ntorc şi moştenirea-mi cer: / Dă aripi rugăciunii mele şi-nlăturăidin drum străjerii, / Ca, slobodă, până la Tine să urce vămile dincer. // Nu vreau din curţile-Ţi bogate nici avuţii, nici strălucire, / Dăminumai dragostea Ta sfântă şi dreptul meu dintâi născut. / Povăţuieşte-măpe cale şi prin amara rătăcire, / Doar voia Ta să-mi fieţintă şi Duhul Tău să-l am drept scut (Rugăciune).Un loc important în simbolistica religioasă a poetului, întreconceptele sale umaniste îl au: Nădejdea şi Durerea. Într-o excelentăpoezie, intitulată Îngerul Nădejdii, poetul descrie împrejurareaîn care Îngerul Nădejdii, cel trimis spre a-l întâlni iar apoi să-l însoţească,îl întâlneşte la o răscruce, ,,zdrobit de oboseală” şi adormit.Cercetându-l mai atent, constată că Îngerul era rănit, iar în somnulsău scâncea înfricoşat de coşmarul viselor urâte. Poetului i se facemilă de starea jalnică a Îngerului, îşi scoate veşmântul, iar după celînveleşte, îi pune alături merindele sale, toiagul cu ,,traista ceagoală”, ca daruri pentru Înger. Se făcuse noapte, iar pe calea ceapucase zăreşte o lumină puternică: îl întâmpina această lumină,,ca focul”, fără să fi râvnit la ea: îi apăruse în cale ,,ArhanghelulDurerii”. Poetul sugerează, fireşte, rolul purificator al suferinţei, încel mai profund înţeles uman, care apare pe neaşteptate, nechematăşi nedorită de om: Era la o răscruce şi Îngerul Nădejdii, / Trimissă-mi ţie calea cu-aripile deschise, / Să-mi fie călăuză şi pazăîn primejdii, / Zdrobit de osteneală acolo adormise. // (…) Şi n-aputut de-atuncea nimic să-l mai deştepte, / Nici grija să-mplineascăchemările poruncii, / Nici strigătele mele, ci stând să mă aştepte, /Dormi mereu, cu pumnii la gură strânşi, ca pruncii. // (…) Avea hlamidaruptă şi-o aripă beteagă / Cu sfârcurile boante şi pene zdrenţuite./ Zăcea grozav de palid, sleit şi fără vlagă / Şi-ncet scânceaîn somnu-i cu vise chinuite. // Mi-am scos atunci vestmântul şi, dornica-l cuprinde, / L-am învelit cu grijă ca pe-un copil în boală, / L-am sărutat pe frunte, i-am pus la cap merinde / Şi-alăturea toiagulcu traista mea cea goală… // (…) Şi l-am lăsat acolo dormind, căciînnoptasem, / Ca să m-afund tot singur în inima tăcerii. / Dar iată căpe calea ce-acuma apucasem / Îmi lumina ca focul Arhanghelul Durerii.Ca poet, Vasile Voiculescu a fost etichetat ,,poet al îngerilor”,drept consecinţă a frecventelor ,,epifanii” ale acestor angeliceşi sacre entităţi, în poemele în care se produce aderenţa imanentuluicel perisabil al vieţii, la transcendentul neperisabil, sacru, al Divinităţii,ca şi în poeziile sale existenţiale.Personal, consider că această viziune, la o analiză maiatentă, relaţionată cu la fel de frecventele ,,epifanii” – în poeziilemistice – ale lui Iisus suferind, este mai adecvat mesajului profundşi alegoric al poeziei religioase a marelui poet, într-un înţeles umanmai larg, să fie recunoscut şi ,,validat” ca… ,,Poet al suferinţei”.De altfel, Vasile Voiculescu însuşi, mai în glumă, mai înserios, ca şi Nichita Stănescu, s-a autodefinit ca fiind… ,,activist alsuferinţei”…Posteritatea lui Vasile Voiculescu a fost – se cuvine să subliniem– mai dreaptă decât contemporaneitatea lui. Cel puţin dindouă motive:– primo: un comentator al poeziei voiculesciene, al căruinume nu se mai cunoaşte, a remarcat că poezia sa religioasă are,,o puritate de psalm”, la care eu unul subscriu cu entuziasm;– secundo: doi poeţi de seamă, dintre care regretatul poetvrâncean Dumitru Pricop, cu prilejul unei comemorări a zilei de trecereîn nefiinţă a poetului, într-un cadru solemn, a propus SfântuluiSinod al Bisericii Ortodoxe din România, beatificarea în regim deurgenţă a doi poeţi: Mihai Eminescu şi Vasile Voiculescu. Se parecă nu a fost receptat apelul…(continuare în nr. viitor)

ESEUCritica fără organ a doamneiprofesor doctor Monica I. CosteaMonica I. Costea face figură decritic literar şi profesor doctor în revista„Spiritul critic” de la Paşcani, discutândîn unul dintre numerele ei cartea „Jurnalerotic” pe care o semnez.„Figură de critic” vrea să fie totuşio metaforă, pentru că, lipsită de disponibilităţicritice, doamna profesormăsoară poezia cu rigla delicateţilor eimorale şi ahormonale, arătându-se deadreptul nemulţumită de „poluţiile nocturnedin cearşaful aşteptării”, „plajatrupului tău”, de „picioarele lungi şi depiersică ce îşi desfac piersica”, de „crizantemacarnivoră dintre pulpe” şi, desigur,de faptul că „rugăciunile mele s-aumutat între pulpe”.Ce o mai deranjează pedoamna profesor este „laitmotivulacesta atât de transparent al «piersicii»Lolitei”. Şi înţelegem ori că denominareanu e potrivită şi, în consecinţă, pentrupiersică ar fi fost mai nimerit săfolosim cuvântul neaoş!, ori că piersicae prea transparentă, când ea nu estenicidecum astfel, ori că doamna profesorar fi vrut o Lolită fără piersică. Ceeace, iarăşi, e împotriva naturii lucrurilor…Şi nu ar fi avantajat pe nimeni…Nici peLolita, nici pe mine, nici pe cititor.Pentru o atât de puristădoamnă, fireşte că nici „falusul de la minister”nu îi cade prea bine, şi asta probabilpentru că în loc de falus ar fitrebuit să alegem „... de la minister”;sau pentru că ar fi trebuit să găsim, purşi simplu, un alt nume pentru personajulde la minister, ca să nu atribuim înmod eronat acestui organ al puterii unlucru pe care el dovedeşte cănu îl are! Corect.3924Acestea sunt versuriledure, strigătoare la cer, de neconceputîn poezie pe caredoamna profesor doctor îşi construieştearhitectura dezavuăriisale la volumul „Jurnal erotic”,de fapt la primul său ciclu, dincele trei, pentru că revolta stârnităde el o sleieşte (era să spunsminteşte) de-a dreptul şi nu-ilasă puteri să meargă mai departecu satârul critic. Din 80 depagini de poezie, doamna profesorculege câteva versuri nedigerabilepentru titlul de doctor, titlucare, plasat în prelungirea semnăturii,ţine să-i dea greutate. Ar fi putut, desigur,să vadă poemele în întregul lor şinu să îşi pună singură piedici, umblândcu lupa după piersici şi falusuri. Însă fireştecă doamna doctor nu vede ansamblulşi, lipsită de organ poetic cumeste, trece prin poezie ca printr-o halăde peşte. Nu vreau să-i dau eu acumexemple de poezie, pentru că oricum arfi degeaba.De fapt, doamna profesor doctorne mărturiseşte că, înainte e a citicartea, a parcurs (devorat) referinţelecritice de la sfârşitul volumului. Aşa,pentru a-şi face o idee. Iată însă că nicireferinţele critice nu i-au convenit, devreme ce ele apără poezia pe care ofac şi sunt contrare părerilor doamnei...În plus, „majoritatea referinţelor datesunt în marginea volumului «DimineţileDomnului», (un volum anterior, ele p.n.)neajutând deci pentru înţelegerea acesteiultime cărţi” – „Jurnal erotic” –, nespune doamna profesoară.Două lucruri contrariază aici.Primul ar fi acela că doamna profesordoctor are mai întâi nevoie de părerilealtora pentru a-şi face ea însăşi oidee... Al doilea este pretenţia ca în cartea„Jurnal erotic” pe care o are subochi să fie deja cuprinse, în secţiunea„Referinţe critice”, opiniile despre ea.Păi, opiniile la Jurnal se produc, în modfiresc, după apariţia lui, stimată doamnăprofesor doctor. Ca şi părerea dv., dealtfel. Aţi fi vrut ca toţi cei 34 de critici săSalonul Dragosloveni, ediţia 2007www.oglindaliterara.roVirgil Diaconuîşi exprime punctele lor de vedere cuprivire la „Jurnalul erotic” înainte ca elsă fie publicat?...Cam aşa gândeşte doamnaprofesor doctor Monica I. Costea,prinsă de-a binelea de misiunea sa decritic literar pe acest pământ: „Doamne,nefericită mai e şi condiţia asta de criticliterar!”, spune doamna doctor, iritatăde-a dreptul de „poluţiile nocturne dincearşaful aşteptării”, de „picioarelelungi şi de piersică ce îşi desfac piersica”,de „crizantema carnivoră dintrepulpe”; de „falusul de la minister” şi defaptul că „rugăciunile mele s-au mutatîntre pulpe”.Nemulţumită mai este doamnaşi de Lolita care apare pe coperta adoua – un nud –, adică o frumuseţecare o intrigă de-a dreptul, precum şi dedesenul de pe prima copertă, pentru cădoamna vede în el „urechile iepuraşuluiPlayboy”. E drept că desenul acestaaparţine unui pictor fără semnificaţiepentru distinsa doamnă: Henri Matisse...Care Matisse tulbură şi el, neinspiratul,profund puritatea distinseidoamne, cu urechile lui lungi, prealungi.„Doamne, nefericitămai e şi condiţia asta de critic literar!”Chiar credeţi că aveţiceva în comun cu „condiţia decritic literar”? Dacă aţi avea papilepoetice, adică organul poeticprin care să detectaţi şigustaţi poezia, am înţelege…Dar aşa… Rămâneţi la catedrădoamnă doctor! Puteţi fi foartebună în alte domenii, dar nu încele de competenţă critică. Înplus, acolo nu are nici cine săvă tulbure puritatea nici cine săvă contrazică.

Până la proba contrarieNOTE DE LECTURĂVitrina în care dorm miriiAr fi timpul să se întâmpleşi la noi: cititorii să steala coadă pentru a cumpăra unziar în care apare un articolcare celebrează o victorie corectă,cetăţenii-cititori să participecu un an înainte dealegeri la un miting politic eleganţi,încrezători şi entuziaştica şi când ar merge la cel mairafinat spectacol. Iar cinicii săse predea în faţa evidenţelorIolanda Bob unui vis împlinit conform planuriloroneste.”Our time has come”,spune cel mai carismatic tânăr preşedinte al Visului American.Şi asta e o certitudine, nu un simplu element discursivmenit să înflăcăreze votanţii.(Visul a început în Indonezia, unde şi-a petrecut copilăria,dar el continuă azi în multe colţuri ale lumii. În Româniaîncă se manifestă în bancuri şi comédii virtuale, o fiposibil să devină real?)Americanii îşi purificădemnitatea de a fi citizen prina-şi redefini priorităţile, pregătindu-sepentru o nouă direcţieplănuită doar pentrusucces. Deocamdată parcursulelectoral al noului preşedinte-alese garanţia pentru acrede în reuşita programelorpe care le propune. ”TheAmazing Race” ne-a arătatcă nu e un om al exceselorpolitice şi nu agreează demagogia:v-aţi fi imaginat căastea ar putea fi 2 calităţicare să te propulseze în ceamai importantă funcţie pe care o poate ocupa cineva în2008? Politica începe să fie atractivă pentru tineret, PreşedinteleObama a resuscitat Visul American exact cum a promis,în primul rând cu campania elegantă şi apoi cu victoriasa. Asta e, fără îndoială, cea mai importantă realizare a NouluiPreşedinte.Adversarii politici tac consternaţi, încolţiţi de ideea căîn locul pericolului ca un preşedinte de culoare să transformeAmerica într-o ţară a Lumii a treia, va reuşi să o scapede tarele prejudecăţilor… Aşteptareaurmătoarelor mişcăripolitice şi economiceîncepe să fie foarte interesantăacum când e clar cămodelul The Great Warriornu mai e atât de interesantpentru americani.The Network ProjectObama a câştigat alegerileşi ne propune să redevenimîn mod serios interesaţi deacţiunile politice. Puterea democraţieinu va mai fi subestimată. Poate chiar de azi.Nu văd niciun motiv pentru care nu ar trebui să fiecrezut: încă nu a minţit, nu a fost depăşit de grandoarea planurilorsale, nu a promis nimic imposibil… Până la probacontrarie, ”Obama rulz!”.Laureată a Festivalului-ConcursNaţional de Poezie „George Bacovia”(Bacău, 1999, 2000) şi a Festivalului de Literatură„Moştenirea Văcăreştilor” (Târgovişte,2001), Tincuţa Horonceanu Bernevic a reţinutîn două rânduri atenţia juriului FundaţieiCulturale „Georgeta şi Mircea Cancicov” dinBacău, care i-a acordat mai întâi Premiulpentru poezie pe anul 2000 şi, apoi, PremiulI de debut în volum la Festivalul Concurs Naţionalde Poezie „Avangarda XXII” (Bacău,2001).Urmare a acestei din urmă decizii,semnată de scriitorul Sergiu Adam, EdituraFundaţiei Culturale Cancicov a purces, în Cornel Galben2002, la editarea volumului premiat, Vitrinaîn care dorm mirii, facilitând astfel debutuleditorial al unei poete ce se făcuse deja cunoscutăiubitorilor de literatură prin poemele apărute în revistele Ateneu,Convorbiri literare, Ecran Magazin, Literatorul, 13 Plus şi Steaua.Prefaţat de poetul Petru Scutelnicu, acesta reuneşte peste 40 depoezii, în majoritatea lor în vers alb, prin intermediul cărora poeta îşi „caut(ă)silabele / de fiecare parte a poemelor”, dând glas trăirilor şi stărilor pe carele parcurge şi încercând, în diferite moduri, să evadeze de sub „pielea sticloasăa cuvintelor”.Într-un timp fără leac, întrebările pe care şi le pune ţâşnesc la fiecarepas, adâncind-o şi mai mult în „hăţişul cuvintelor”, de cele mai multe oricăutate şi alăturate nu întotdeauna în sintagme tocmai fericit alese.Încercând să dezlege „limbile încrucişate / ale drumurilor”, ea simte„clipa rece a brumei” cum îi „umblă prin suflet” şi, „Ademenind secunda / înecată-nspaima orbului”, reconstituie din frânturi un univers ce, încă de la venireasa pe lume, a „spart cufărul cu iluzii”.Clamându-şi singurătatea (Atât de singură / uneori / Încât aud cuvintele/ Cum se caţără pe pereţi / Şi rod tapetul albastru / Pe care l-am lipitîmpreună…), se târăşte de-a buşilea prin „întunericul / duhnind de iluzii”, lăsândtimpul să-i maseze „umerii înveninaţi / cărând ceaţa poemelor” ori urmărindcum „înserarea urcă / printre ruinele / gândului”.Intrarea în labirint e inevitabilă, ca şi pânza de păianjen ţesută înjurul secvenţelor rupte dintr-o eternitate mimată: Sulemenite vise suportă înserarea/ Câmpiile transpiră înmugurind a vals / Absentele duminici mimeazănepăsarea / Mireasa nu pluteşte şi mirele e fals. // Nisipul ni se cerne prin degetealbastre / Clepsidra este spartă şi ceasurile fug / Păianjenul mirării prinvisurile noastre / Întârzie asceza când îngeru-i pe rug…Ca într-o acuarelă ciudată imaginile se succed cu repeziciune, „viselese topesc / pe buza roasă a veacului”, „fructele insomniei / îşi decojesczâmbetele”, zarurile sunt aruncate pe „tipsia zodiei”, „Floarea de cireş sângerează/ Umplând poemele cu lumină”, oraşul îşi „deapănă amintirile / Subochiul de sticlă / al zeului local”, şoapta lianelor invadează „Rănitele tipare /Ale somnului / Şi zăpada eternă / A îngerilor trişti / Din rugăciune”, noaptea„zdrobită de ziduri / e doar răfuiala / cu destinul”, dragostea „invocă / Stareade necesitate”, frunzele devin „roşii de spaimă”, „potop de linii albe şi negre”îi invadează sângele şi doar Dumnezeu îi ia „penele de pe umeri”, amintindu-ică nu va deveni înger dacă nu va „împacheta / cuvintele sticloase / înlimbile ascuţite / ale ceasului din turn”.Şi pentru că există aproape în toate un „Iz amar de poveste neterminată”,poeta se întreabă şi ne întreabă: „La ce bun atâtea surâsuri / cândtimpul este condamnat / să danseze într-o clepsidră?” Dar cum până şi „luminapoartă povara / singurătăţii”, nu prea are cine să-i răspundă, aşa că sepriveşte pe furiş în oglindă, de la care primeşte o lecţie cu destule înţelesuri:Din oglindă / mă privea şarpele / Ferecate, limbile / ceasului / îmi arătau conştiincioase/ Zidul prin care / moartea îşi trăgea / sufletul.Visând cuvinte, îşi uită „visul la poarta cetăţii”, apoi striveşte „nemulţumireac-un rânjet fără leac” şi ne îndeamnă: Daţi muzica mai tare! Lapoarta nemuririi / E mucegai şi scrumul atârnă din tavan. / Să nu clintiţi vitrinaîn care mai dorm mirii / Căci cheful lor de viaţă a expirat de-un an. // Sepoartă cizelată manşeta dezgustării / E trecerea oprită şi timpul fără leac /Cioplit în vise oarbe un semn al întrebării / Îi face azi iubirii, reclamă pentrunveac.Păşind pe „cărări de ceară”, îşi lasă, precum Cenuşăreasa, „urmapantofului pe trotuar” să doarmă „lipită de noapte”, convinsă că „tristeţea / bătrâneţiiincerte” mai poate să aştepte şi că palmele ei „pot să nască mituri”,pe care le vom regăsi neîndoios în următoarele volume, întrucât odată ieşitdin furtună, trupul ei a devenit transparent, aidoma versurilor din aceastăcarte elegantă, însă cu destule imperfecţiuni nu doar grafice (a se vedeacontrastul dintre desenul lui Salvador Dali de pe copertă şi imaginile luate directde pe calculator din interior, pocirea numelui autoarei chiar pe copertă,reclama din paginile de gardă).www.oglindaliterara.ro 3925

EVENIMENTFestivitatea de Premiere a primei editii aConcursului National de poezie Ana Il ?Sala Casei Muresenilor din Brasov a fost neincapatoare, asacum n-am vazut-o niciodata. A fost nevoie de scaune si intr-o incaperealaturata , chiar daca oamenii asezati pe ele au vazut doarpartial.S-a inceput cu prezentarea unui film, un reportaj emotionantdespre Ana Il, cu cateva lansari ale cartilor sale, prezenta ei la actiuni,cu semnele evidente ale bolii, decernarea premiului UniuniiScriitorilor, fragmente de interviu, declaratii ale autoarei. Acest filma fost multiplicat si daruit fiecarui finalist, ca sa stie cate ceva desprenumele poetei care imprumuta numele sau concursului.Apoi am preluat eu franele intalnirii si am prevenit asistentaca , probabil, intreaga manifestare va fi sub semnul emotiei si al sublinieriica mesajul principal lasat de scriitoare este acela că fiecaretrebuie sa lase un semn al trecerii sale prin timp.S-a facut o prezentare a creatiei Anei Il de catre criticul literarAdrian Lesenciuc, el insusi prieten al scriitoarei. Apoi a debutatcu prima interventie cvartetul Gaudeamus al Filarmoniciidin Brasov si, pe rand, s-a prezentat juriul sis-a inceput decernarea premiilor, de la mentiunespre Marele Premiu. Am realizat niste diplome unice. Primisem o foaie de papirus egiptean pe care amimpartit-o in sase, dupa numarul premiantilor. Pe fiecarebucata de papirus s-a scris de mana numelepoetului si premiul obtinut, s-a semnat si s-a stampilat.Apoi foile au fost puse in rame de lemn. Arataextraordinar si lucrul acesta a fost remarcat de catretoti.Fiecare nominalizat a sustinut cate un minirecital din versurile lui, in afara lui Dorulet Iconar dinCluj, cel mai tanar participant, de numai 14 ani, preaemotionat ca sa faca acest lucru. Si atunci am cititeu in locul lui. Intre doua premieri intervenea din noucvartetul. In ambianta speciala a Muzeului, cu mobilierde epoca si mari tablouri ale lui Iacob si AndreiMuresanu, totul a sunat excelent, cu o incarcaturaevocatoare remarcabila. Premiul special al juriului aAdrian Munteanufost acordat de revista Astra. Redactorul sef, poetul Nicolae Stoe afost prezent si a vorbit despre garantiile pe care acest Concurs Nationalde Poezie le da pentru a deveni o pepiniera a tinerelor talenteliterare. A oferit castigatoarei premiului, Ana Maria Susan din Rasinari,un dar special, alcatuit din carti ale unor scriitori brasoveni sia afirmat ca o asteapta pentru publicarea in revista.Mai este de precizat ca printre premiile oferite castigatorilors-a numarat si o placheta cu versurile celor sase finalisti, realizatala initiativa tipografiei Brastar, cu care editura colaboreaza. Asadareste vorba de un debut colectiv. Placheta va fi trimisa tuturor revistelorliterare si personalitatilor din spatiul culturii romanesti.A venit si randul Marelui Premiu care a revenit tanaruluiGeorge Alexandru Serediuc din Ipotesti. Peste masura de marcatde castigarea trofeului, Serediuc a citi din poeziile sale, extrem deexpresiv, lasand o puternica impresie auditoriului. Ma bucur caacestui castigator editura ii va scoate volumul de debut . E sugestivca vine din satul unde s-a nascut poezia romaneascasi ca e un tanar extrem de serios,modest,de bun simt, respectuos, interesat de nou. Un exemplude tanar asa cum mi-as dori sa fie toti in jurulmeu.Manifestarea s-a incheiat cu un recital magistralal actorului Mihai Bica, care a interpretatproza poetica ISIHIA de Ana Il, ridicand la cote deentuziasm auditoriul si asa marcat de toate emotiilederulate pe parcursul evenimentului.A fost o manifestare peste linia celor maimulte vazute de mine si m-am bucurat ca totul a decurssub nota de seriozitate si corectitudine imprimatade juriu asupra calitatii poeziei prezentate si acorectitudinii demonstrate pana in finalul actiunii.Inceputul este extrem de favorabil transformariiacestei initiative intr-una dintre cele care saaiba reprezentativitate in spatiul manifestarilor culturalebrasovene si nationale.I. „Dosarul Maiorescu“(urmare din numărul anterior)Rămâne, însă, de explicat întermeni juridici de ce acum, în 1889,Titu Maiorescu poate face parte dinconsiliul de familie al lui Eminescu?Nu el l-a interzis pe poet, în sensulacestui dosar? Da, l-a interzis în1883 – nu însă şi în 1889. Cred căNae Georgescu lucrurile sunt destul de încurcate.Fără a avea pretenţia cădau un răspuns – şi aşteptând rezolvareade către jurişti a cazului – revin la august 1883 cuvizita lui Gheorghe Eminovici la Bucureşti. Tocmai în jurul lui15 august chestiunea Eminescu devine publică într-un sensmai larg. Grigore Ventura semnează în L’Indépendence roumaineatacul împotriva lui Al. Macedonski care în Literatorultipărea epigrama „Un X…pretins poet, acum… Şi nu e azidecât nebun”. Ce reiese din această polemică în care suntantrenate multe ziare şi care coboară din presă în stradă? Înprimul rând este prima oară când se rosteşte şi se tipăreştefelul bolii lui Mihai Eminescu: nebunie. Ventura arată că Macedonskieste acela care-l face nebun pe Eminescu, dreptpentru care se ridică împotriva lui Macedonski. Pe fondulacestei tulburări mediatice vine tatăl lui Eminescu în Bucureşti,probabil şi Matei este speriat de presă. De ce se procedează,însă, astfel împotriva lui Eminescu, cel care oricumera în recluziune la o clinică particulară? Rezonând în lo-gica lui Călin L. Cernăianu, mi se pare că acesta ar fi al doileacerc al recluziunii lui Eminescu. Titu Maiorescu l-a interzis,a prilejuit deschiderea unui dosar pe numele poetului –dar nu poate înfiinţa un consiliu de familie. Tatăl poetului nuaduce nimic nou la rezolvarea „cazului” prin venirea la Bucureşti.Prin urmare, Eminescu este liber, liber ca pasăreacerului cum se spune. Poate chiar să iasă din casa de sănătate.Iată de ce, din punctul de vedere al „conjuraţiei”, eranevoie de o măsură de prevedere – şi se configurează acestal doilea cerc din jurul persoanei poetului, cercul mediatic.Liber – dar „nebun” social: o libertate iluzorie, pentru că toatălumea îl consideră închis în propria lui minte sau trup. Nu maiare serviciu, nu mai este credibil, nu se mai ia în seamă cespune…În aceste condiţii juridice, Maiorescu a deschis undosar care trebuia închis sau rezolvat. Probabil, ani la rândel a încercat să-l rezolve, adică să-l ia sub tutelă pe Eminescu.Probabil, ani la rând n-a reuşit acest lucru, mereuopunându-se cineva. Anii 1883-1889 sunt ani de răcealăîntre poet şi critic: acest dosar îngheaţă relaţiile dintre ei. N-am nevoie de procedeul prin care lui Grigore Ventura s-a folositde Al.Macedonski să anunţe ceva, şi nu mă voi folosi, şieu, de Călin L. Cernăianu. Trebuie doar să repet: aceastaeste o teorie, nici mai mult dar nici mai puţin decât o teorie.Ea se verifică oarecum parmenidian, oricum circular – adicămi-e indiferent de unde pornesc pentru că tot acolo ajung.3926www.oglindaliterara.ro

Literatura anilor şaizeci-optzecidin Basarabia sauDescoperirea conştiinţei de sine…ISTORIE LITERARĂ(urmare din numărul anterior)”odern în armură romantică” şi „întreţinând în taină raporturi cu transcendenţa”M(Ş. Hostiuc), Arcadie Suceveanu a fost în permanenţă în relaţie bună cu metafora.Criticul literar Tudor Palladi menţiona în prefaţa la Cavalerul Înzadar căSuceveanu este „un trimis, un ambasador, un mucenic al metaforei”. Metaforai-a fost uneori parabolică, alteori ironică, în dependenţă de temă şi mesaj. Soseşteînsă un timp când poetul străpunge metafora cu ascuţişul cuvântului,intră în miezul ei, demolând-o şi racordându-şi parametrii paradigmatici la noul val, la nouadirecţie – cea a postmoder nismului. Volumele Mărul îndrăgostit de vierme şi CavalerulÎnzadar propun o nouă viziune poetică, destructiv-constructivă (creatoare-demolatoare),în care dezvăluirea stării de degradare, de dezumanizare a lumii are loc printr-o „răsturnare“de concepţii, printr-o „metaforizare ideatică”, „personificare a „Înzadarului”. Poetul creeazăo lume paradoxală în care totul pare „răsturnat”, comunicarea făcându-se prin simboluri,ideea, mesajul raportându-se la o metafizică a absurdului: „La curtea Mărului de smarald/ Viermele avea statut de herald / aflat în slujba Doamnei Apocalipse... ”. Eşti însoţit depersonaje alegorice de tipul Doamnei Apocalipse, stăpână în împărăţia Noului Babilon,unde Viermele are aventuri amoroase cu graţioasa Domnişoară de Gri. Poetul este extremde ironic, uneori până la grotesc: „În noua Danemarcă nu e ca-n vechea Danemarcă / aicie bine, e aproape sublim (...) / Ziarele au voie să scrie despre / ideea de putred (...) / lucrurilemărunte / au dreptul să compună ele esenţa / golul, dacă vrea, se poate numi cerc /Polonius e acum directorul firmei / Lacrima Ofeliei SRL, / iar ţeasta lui Yorick a ajuns materialdidactic în şcoală... ” Sau în Love story, în care „viermele alb / s-a îndrăgostit de mărulroşu... ”, la rândul său, „viermele roşu încă din prima zi / s-a îndrăgostit numaidecât demărul alb... ” Şi în această stare metafizică, personajul din Groapa, sfătuit de Kant, Hegelşi Pascal să-şi trateze Calul Alb, bolnav de „principii terestre necunoscute”, exclamă: „Ah,frumosul meu Cal Alb de pe câmpia verde a nopţii, / Vin sensurile ca nişte corbi / să-ţi spulberecarnea şi oasele / Vin şacalii semnificaţiilor, / vine materia flămândă şi rea ca o lupoaică/ să-ţi sfâşie beregata... ”, alături de magnificul Vierme cu papion, DomnişoaraApocalipsa, Domnişoara de Gri, Calul Alb sălăşluiesc în zâmbetul un pic ironic, un pic tragical poetului... Corabia lui Sebastian poate fi asemuită cu o frescă a medievalului IeronimBosch, pe cât de dezolantă, pe atât şi de grotescă, amintind o virtuală Apocalipsă: „–Ah, strigă Noe, / aprindeţi o lumânare sau o lanternă / că-i beznă în lumea modernă (...) /Când scapără chibritul, / mări, ce se văzu? / Un Turn Babel plutitor, în care / eu, el şi tu /eram deopotrivă noi, voi şi ei – / unul ţinea discursuri în groapa cu lei, / altul decapita bisericilede turle, / acoperit de tobe şi surle, / unul făcea harta petelor din soare, / altul deschideamăcelării în altare, / unul gâdilea corabia la pupă, / altul punea Îngerul să fiarbă însupă, / unul îşi mânca unghiile, altul îşi rădea sprânceana, / altul lua probe direct din Nirvana(...) / iar corabia, glorioasă şi sfidătoare, plutea / pe valurile de sticlă şi de beton / aleNoului Babilon, / pe talazuri de muzică şi de gunoaie / pe crucea ferestrei, prin lucrurile dinodaie, / în cercuri închise, în zigzag ori săltând / dinspre Niciunde către Nicicând... ” EsteApocalipsa care ne răstigneşte, iar Domnişoara de Gri şi Domnul Abis ne cântă la pian lieduriroşii de amurg, abisale... Cimitire vii, Ultima şansă, Închiderea în cercuri, Viziuni laCernăuţi, Poezie, lux al deşertăciunii, multe alte poeme sunt strigătul de avertizare al poetului,chemarea, îndemnul de a ne uita în jur şi a ne opri din această rostogolire vertiginoasăspre abis, spre dezu manizare...„Salut, mon lecteur, cum ţi se pare? ” – întreabă Arcadie Suceveanu într-un poemdin volumul Cavalerul Înzadar. Ca cititor, îi răspund că am trăit clipe de adâncă emoţie, iaremotiv peste poate fiind, unele din poemele sale „pline până la refuz de poezie”, cum ziceAlex. Ştefănescu, m-au cutremurat, mi-au tulburat sufletul până la lacrimi. Şi dacă AdrianDinu Rachieru îl consideră „un valoros poet «răstignit» pe crucea sonetului” (adevăr este:sonetele, „regândite, reclădite în arhitectura modernă” (C. Ciopraga), sunt de o eleganţă şiarmonie superbă, apropiindu-se de perfecţiunea absolută), personal aş zice că ArcadieSuceveanu a punctat prin poemele din ultimele volume nu numai o nouă ordine a „Înzadarului”,dar, esenţial, a descoperit „un nou sistem periodic” în poezia postmodernistă, nunumai devenind cap de direcţie, dar şi rămânând „ostaticul” Marii Poezii româneşti, alăturide înaintaşii săi Stănescu, Sorescu, Ioan Alexandru, Vieru, Păunescu... Criticul suceveanMircea A. Diaconu susţinea, în această ordine de idei, că „o Istorie precum aceea a luiLaurenţiu Ulici ar fi putut să-l situeze, fără nici un fel de rezerve pe prima treaptă valorică...” Drept argument la cele afirmate am vrea să aducem aprecierile lui Alex. Ştefănescu:„Limba aleasă folosită de poet în cele mai inspirate texte ale sale, ca şi aptitudinea de a facedin poezie un spectacol de gală, constituie o contribuţie preţioasă la dezvoltarea literaturiiromâne nu numai de acolo, ci şi de aici. De oriunde.” Şi ale lui Constantin Cubleşan: „ArcadieSuceveanu este, fără îndoială, unul din poeţii de marcă ai momentului, cu o voce disjunctăşi un timbru inconfundabil, găsindu-şi locul în imediata „vecinătate a lui MarinSorescu sau Emil Brumaru... ” Poetul s-a logodit cu Poezia, devenind „ostaticul” acestei„târfe de lux” ce a „dormit / cu Baudelaire în pat de absint”, s-a „tăvălit” cu Apollinarie pesub podul Mirabeau şi s-a „ţinut de şaua lui Petöfi în războaie” şi s-a „iubit în blocul dinPiaţa Amzei cu Nichita Stănescu... ” „De ce mi-ai otrăvit ca o scorpie viaţa, / de ce m-ai aleswww.oglindaliterara.roVlad Zbârciogpe mine ca să-mi pierzi / iubirea şi tinereţile?” – o întreabă poetul. „Ah, dacă şi carnea taar arde pe rug, / dacă aş avea şi eu tribunale,/ dacă şi dacă oasele n-ar fi de aer! ”Dar cu ce să-şi acopere durerea inimii?...Cu ce să-şi oblojească rănile sufletului?...Doar tot cu ea, Poezia – această „târfă delux”, care nu se va dezlipi niciodată de trupulspiritului său...„Şi totuşi rămâne ceva nerostit, /Ceva ce nu încape-n poeme...”, zice ArcadieSuceveanu, acuzându-se: „N-ai reuşitsă spui aproape nimic, / Risipitorule de tropişi dactile, / Rămâne mereu ceva nerostit... ”.Poate frumoasele poeme care vor veni,zicem noi... Dar nicidecum antipoezie...Pasionat iremediabil de tainele verbului,de subtilităţile artei, adânc în simţirilesale, copleşitor de modest, frumos aşezat înfrază şi în gândire, Vasile Romanciuc, coborâtordin Ţara de Sus, de la Bădragii Edineţului(n.17.12.1947), a rămas mereuîmpovărat de gânduri asupra rosturilor dintoate câte sunt să închege contradicţiile şiarmoniile naturii umane, asupra relaţiei prezentşi istorie, timp şi memorie, suflet şi graimatern -motive, teme atât de pulsante, atâtde intense ca rezonanţă socială. Cumpătatla vorbă şi în gesturi, precum cumpănit şiexigent în cele ce scrie, în versurile sale, aidomameşterului din popor, a ţinut să vorbeascăîntotdeauna ceva de suflet, pornindîn aceasta de la lucruri fundamentale pentruexistenţa noastră etnică, „în mine seîntâlnesc / Părinţii mei, / iar în părinţi – / buneiise-ntâlnesc / Buneii găzduiesc / pestrăbunei, /eu – neamul meu întreg îlgăzduiesc... ” („Genealogie”). La lectura lorsimţi parcă atingerea sufletului de lucrurisfinte, scumpe, pe care, din păcate, am reuşitsă le dăm uitării unii dintre noi. Le parcurgicu ochiul inimii şi-ţi regăseşti firele, teîncălzeşte gândul întors la vatra părintească,şi atunci metafora poetului devineatât de materială, atât de aproape şi simplăca mesaj, că ai certitudinea contopirii cupropria-ţi făptură, cu şinele tău, cu trecutulgenealogic: „Nu-s numai eu în numele ce-lport, / în el trăiesc părinţii, neamul, ţara, / Şinu încape-ntreg în paşaport, / Cum numaiîntr-o floare – primăvara” – afirmă poetul înprogramatica-i poezie „Din tată-n fiu”, careavea să-i sugereze şi titlul unei cărţi, prinacest enunţ, postulat, formulat sobru, însădens ca substanţă poetică, dând glas uneiprofesiuni de credinţă, unui crez ce-l propulsează,de la un volum la altul, cu o sporităintensitate spirituală.(continuare în nr. viitor)3927

POEZIEANA MARIA BALAŞAmintiri dintr-o iarna- ciclul scrisori -Iti scrisesem introiarna,scrisori cu amintiridintr-o alta viata..Nu stiu de ce...Intai, ca sa ma uitpe mine insami,sa trec peste zapezisi peste ingerisa-ti gasesc mana dreapta,si sa ti-o pun peste a measa scrie pe hartie,ca sa treaca prin mine, gandultau.Apoi, sa ma regasescprintre vise, intr-un fulg de nea,si sa ma opresc pe palma tacaldasa-ti simt inima...m-am topitinsa...Imi mai amintesc doar ca amagatato lacrima de zapada, drept sigiliu...si am plecat.Clopote in ceas de noapteLa usa zavorata a tacerilorbate-un clopot de vecernie...trista slujba la ceas de noapte,douasprezece ceasuricu dinti de lapteincearca sa articuleze-o speranta,un gand, o idee, o nesfarsitaraza...m-as ridica sa deschidinsa ma tem ca daca l-as lasasa intres-arsperia de ungherele intunecate,de venele cave respirand amoarte,si s-ar opri...nu ar mai bate...Ierni tarzii-ciclul scrisori-Pierdute ravase de ramas bunam gasit printre vechi scrisorilegate cu putrede sforidin vremuri ingropate de demult.Ganduri paganede dragoste si urazvacnesc sub pleoapa nocturna;pulseasa a viata,reinviind uitate viori.Mirosuri de brad,de frig, de zapezi,trezesc amintiri si durerisi doruri, indepartate primaveri.ADELINA DOZESCUJocul de-a viaţaÎm fac inimi de carton – numai bune dearuncat la coşConstruiesc oameni din puzzleMama plânge, lângă aragaz, dupătata,Care a murit la level 10Eu adun cămăşile pe care mi-am imprimatbuzele,în speranţa că pot duce la reciclat iubireaÎn lume totul e banal, un joc de-a hoţiicu vardiştiiCastele de nisip se dărâmă în fiecarezi – un World TradeCenter + alte păpuşi rămase fără bateriiCopiii de bani gata schimbă monopolype celebrele barbieşi viceversaE noapte, se sting luminile în cameracu jucării…* * *Îmi cumpăr zilnic din colţul bisericiiporţia de divinitate,chircită într-o icoană,O aşez pe un perete găurit, în speranţacă-mi va acoperiinima la fel de găurităVorbesc cu Dumnezeu despre fluctuaţiilebursiere – îmi cascăplictisit…Deschid televizorul: foamete, trafic cuinima păpuşiibarbie, oameni-tancuri...Dumnezeu îşi întoarce faţa spre mineÎn tăcere, amândoi plângemIntrospecţieMă simt goală – inima e prea subţireca s-acopere distanţa dintre două păcateDumnezeu îmi scapă printre degeteMă simt atât de goalăîncât mâna mea desenează lumină...KoreMarius desenează inimi pe pachetulde ţigări,Corina e ca un joint ce-ţi distruge cutiatoracicăEl şi-o imaginează fecioarăşi e fecioară până se dezbracă,Devenind o simplă „ea“ în agenda indivizilorcareîşi poartă inima pe card...Corina şi Marius se iubesc atât de multîncât ea va renunţa la „eaşi el la tutun...PETRU S. HYAMATUltima ruletăDacă aş atinge umbraarlechinului de cearăaş începe să mă jocde-a v-aţi ascunseleacu noapteaaş alerga pe un câmpalb singurcu pionul de şah m-aş lupta până cândvoceadin spatele cortineim-ar anunţa că piesa s-a încheiatşi povestea a luat-o pe drumul necunoscutacela plin de pietre albe şi înscrise pespatecu litere mari şi micicu numele altor amatori de ruletămă uit acum pe fereastra improvizatăşi râdrâd pentru că văd arlechinialergând spre minepentru ultimaoară.Lumea meaDacă aş scrie acest poem cu mânastângăel s-ar preface în cearăpăsările care-mi ciugulesc din palmăîşi iau zborul rând pe rândcâinii care-mi lătrau la ureche nu maisuntei păşesc acum pe timpanul meufără să facă zgomotcând s-a lăsat noapteaam simţit cum sângele îmi îngheaţăapoi brusc teama s-a transformat în liniştestăteam întins şi ascultam corulnu mai sunt nici oameni pe stradănici păsărinici câini care să alergesunt doar eu ţinând între degeteclepsidra.Povestea continuăSunt locuri prin care am mai trecut,sunt blocuri fără lumină,în care am locuitani buni,sunt geamuri la apartementele fărănumărde unde priveam jocul de-av-a i ascunseleaal câinilorvagabonzi,sunt pove ti care continuăla nesfâr itpână când noapteaaduce începutulzilei3928 www.oglindaliterara.ro

IN MEMORIAMDocumente cu ION DIACONU(urmare din numărul anterior)* * *Primită azi, Duminică, 7 Sept. 1970Iaşi, 3 septembrie 1970Mult stimate Domnule Papahagi,Abia azi pot răspunde – senin şi stăpîn pe uneltele demuncă ale bietei minţi omeneşti – scrisorii dv. din 4 sept. 1969 (însoţităde recenzia critică făcută pentru chinuita mea lucrareŢinut.Vranc. I (460 pp. – II (460 pp. ) 1969. Zic „chinuite” pentru căzecile de erori tipografice îi scad utilitatea ştiinţifică ( trebuie ed. aII-a, ca şi la dicţionarul dv.: Mai ales cele din vol. I, 16(c)are s-au preocupat, cprijinite, srâncean, vnume, MitroaolitulVarlaam sînt culmea nepăsării corectorilor editurii, dupăce-am făcut trei corecturi migăloase – ba una la Focşani, cu „redactorulresponsabil” al cărţii, d. Ioan Şerb. Şi la urmă zeţarii şi maşiniştiide la „Întreprinderea Poligrafică 13 Decembrie 1918”, dinBucureşti, ne-au dat peste cap!! (Dacă nu cumva n-o fi fost mînamisterioasă a „folcloritsicii” lui Mihai Pop…).Din pricina uzurii de pe terenul Vrancei (şase luni de zilecontinue pe teren: 5 iunie 1967 – 11 ianuarie 1968), şi impresionatde eşecul teribil al tipăriturii (care rămîne cea mai neglijentă tipăriturădintre toate ale mele!), am intrat într-un fel de oboseală care afost ceva mai mult decît o astenie: zece luni (de la 5 oct. trecut ) n-am dormit decît cel mult o oră pe noapte, nu m-am hrănit, n-am cititceva substanţial (numai pe Eminescu), n-am avut nici un contactspiritual cu cineva din cei respectaţi şi iubiţi de mine. Un fel de crepusculpolar. Acum – slavă Domnului – m-am înzdrăvenit. În treisăptămâni voi prezenta (probabil la „Ed. Minerva”) lucrarea Criteriiasupra monografiei folklorice (circa 450 pag. tipar).Cît priveşte recenzia dv.: nu aveţi dreptate în trei puncte(problema folklor – folkloristică şi încă două, fiindcă lucrarea dv.Poezia lirică populară apăruse după depunerea m-sului meu laed., şi n-aveam de unde-i cunoaşte concluziile respective. În addendaînsă este menţionată onorabil. Opinia dv. cu privire la „autopreţuire”,„auto-relevări”?? Apoi dacă evidenţa bibliografică n-o facesterilul Mihai Pop – nici pentru dv ., nici pentru mine – măcar eu săatrag atenţia că am ceva de spus în folklorul (nu folcloristica !!!)românească.Oricum, recenzia dv. este o întîmpinare strict ştiinţifică. Îmiface cinste! Nădăjduiesc c-o veţi publica în curând. Ea ar inaugura,acum, recenzia entografic-folkloric dialectală severă, punând capătpospăielii gen Gh. Vrabi (care, în noul lui calambur folcloristic:„folclorul – obiect, principii, metodă categorii”, scoate pe întemeietorii„psihologiei popoarelor” (Steinthal şi Lazarus) ce pe elevii luiW. Wundt… - şi alte asemenea patente ignominii ale acestui masivignorant folcloristic).Între 15-30 sept. c. voi veni în Bucureşti ca să predau ms.lucrării mele menţionate. Atunci vă voi vedea. Mi-e şi dor să vă văd!Cum vă merg Amintirile unui român? Aţi început să lescrieţi? Nu le neglijaţi! Ele vor fi testimoniul ultimului cărturar aromân!!!Cu toată preţuirea şi consideraţia mea, dorindu-vă sănătatecentenară.Devotat,Ion DiaconuP.S. : Vă rog să luaţi act de schimbarea definitivă a adreseimele: Bulevard D. Cantemir, nr. 11 A Bloc X 3, parter, apart.1 – Iaşi (3). După 48 de ani de robie a creierului în oraşul „UniriiPrincipatelor” am evadat , stabilindu-mă aici la fiica mea, care văpoartă respect şi vă aduce prin mine preţuirea ce-o binemeritaţi.Primită azi, vineri 8 iunie 1973.Iaşi, 6 iunie 1973Bd. D. Cantemir, Nr. II A –Bl. X. 3 – parter - apart. I – Iaşi (3)De la 3.IX.1970 s-ar împlini trei ani de cînd nu mai ştimwww.oglindaliterara.ronimic unul de altul. Nu a fost lamijloc ingratitudinea mea faţă deprofesorul iubit, ci nenorocireacare m-a copleşit, aproape pînăla nimicire. A fost în legătură cudivorţul fiicei mele de ticălosul desoţ care – după ce l-a scos dinpuşcărie – s-a aventurat cu o femeieuşoară. A urmat ruptura,după şapte ani de căznicieamară, în care timp noi l-am hrănitîmbrăcat, scos din puşcărie. Valeriu RusuCatastrofa asta familiară m-aprăbuşit într-o astenie, complicatăcu un reumatism poliarticularcare m-a ţintuit la pat peste doi ani de zile. Ca prin miracol, m-amsalvat, încît de două săptămîni mi-am luat, de la capăt, munca intelectuală.Pregătesc vol. III Ţinut. Vranc. (cu 409 var. ale Mioriţeivrâncene). Un material impresionant, la care se alătură textele –convorbiri luminînd etnografia problemei genetice, circulaţie, contaminare,etc.Dar şi pe capul dv. s-a abătut urgia: Iordan Datcu m-a informat,acum trei săptămâni, că prietenul meu distins M. Gregorian(şi cumnatul Dv. devotat) s-a dus în veşnicie. Ca şi D. Şandru!Bănuiţi cît m-a impresionat vestea! Fiindcă e în joc generaţia mea,cu adevărat eroică (războaie, puşcărie politică, retragere din oportunismulcontemporanilor!). Eu spun tot creştineşte: Dumnezeu sălierte, fiindcă a rămas un învăţat de omenie românească!Cît voi mai trăi, voi regreta lipsa mea de tenacitate, în1968, cînd, la propunerea mea, ne adunasem toţi trei, în frunte cuDv., la Cişmigiu, „la buturugă”, pentru ca după o bere, cinstită chiarde Dv., urma să ne fotografiem ca „elevi” ai şcoalei ilustrului nostruprofesor, Ovid Densusianu. După cinstire, parcă-l aud şi-acumape Gregorian: „Cu fotografia, s-o amînăm pe altădată”… Şi amînatăa rămas!... Ce pierdere – pentru documentarea convieţuirii noastrespirituale la „Grai şi suflet”, „Institutul de Filologie şi Folklor”, „Înălţarea”Poate că tot s-ar mai putea realiza o licărire documentară:să ne hotărâm, noi doi, pentru o fotografie în primăvara asta (umedăşi răcoroasă!). Cât mă priveşte, sper să vin la Bucureşti în cursullunii iunie. Însă numai dacă mă mai slăbeşte reumatismul rebel. Cîtpriveşte mijloacele materiale, slavă Domnului o pensie princiară(1376 lei!)… De trei ani tot mănînc ciorbe şi cartofi fierţi ca să-mi potîncropi un costumaş de haine primăvăratice. Sper să pot face bortancer…Vă rog să-mi comunicaţi – dar mai detailat de cum vă estenorma epistolară – ce s-a putut petrece cu Gregorian de s-a sfîrşit?Are vreun copil demn de memoria lui? Dar sora Dv. – stimataDoamnă Gregorian – a putut suporta suferinţa teribilă? Sărmani oamenice suntem…Îmi scria - mi se pare că Datcu – că aţi tipărit o nouă lucrare.A avut ecou publicistic? Cel puţin Poezia lirică populară s-a învrednicit de-o menţiune critică ( în „Revista de Etnografie şiFolclor”, tom. 16 – 1971, pag. 170 – 174; Paralele folklorice, 1970– rec. N. Saramandu – mi s pare). Dar lucrarea mea din 1969: niciun folcloristic nu s-a dat la dînsa!! Aşa – se pare – a fost ucazul luiMihai Pop care e la putere eternă. Nimeni nu-l poate clinti din fotoliuldirectoral! De pe înălţimi ameţitoare scrie prefeţe mizerabile,numai! Iar pentru mine s-a preocupat – foarte enigmatic! – doar întrogazetă focşăneană, în toamna anului 1970 ( pe nume Milcovul).Ce spune acolo – din tactică iezuită – nu reproduce în oficiosul săude familie… Nu vă închipuiţi ce fariseu perfid a ajuns la bătrîneţe!!Ce faceţi cu memoriile pe care mi-aţi făgăduit? Că le veţiscrie în anii aceştia, Amintirile unui Aromân? Vor fi un tezaur documentar– şi unicul! – din vieaţa în agonie a românismului sud-dunărean.Va trebui să adăogaţi textului literar şi material fotograficlocal (peisaj, om, locuinţă familiară, costum, datină, obiceiuri). S-arrealiza pagini antologice splendide, dacă mă gândesc la stilul Dv.particular, cu totul distinct în ansamblul scrisului filologic de la noi.Să dea Dumnezeu împlinirea acestui monument literar!!Vieaţă centenară şi muncă rodnică, Mult Stimate DomnulePapahagi!Devotat,Ion Diaconu3929

ATITUDINICulianu în locul lui Eliade?(urmare din numărul anterior)Din 1984, anul în care îi apăruseră cele două cărţi în Franţa,Culianu a conferenţiat ocazional despre magia Renaşterii, avândneşansa ca odată, la Chambery, să fie în public doua vrăjitoareadevărate, care l-au acuzat că vorbeşte de lucruri pe care nu le ştie.Din conferinţa lui Culianu ţinută pe 5 mai 1986 la Chicago se poatebănui de ce s-au supărat atunci acele vrăjitoare: pentru că vorbitorulle nega pur si simplu existenta.In primăvara lui 1986, Mircea Eliade i-a aranjat lui Culianu săţină (ca profesor invitat) două conferinţe la Universitatea din Chicago.Dar s-a întâmplat să moară, aşa că doar din lumea celor drepţi să-şimai fi putut el auzi protejatul cum compara vrăjitoarele din Evul mediuajunse la ananghie cu evreii prigoniţi de rasiştii din vremea lui Hitler.Expunerea lui Culianu, la început dezlânată prin abordareacam lungită a unor probleme de metodologie, ţintea spre«demitizarea» opiniei curente că Inchiziţia ar fi fost cea care a ars perug vrăjitoarele (7). Solid ancorat în prejudecăţile materialiste ale lumiiînchinătoare la zeul-ban, conferenţiarul a aranjat cum i-a plăcutargumentul ontologic, spunând că existenţa vrăjitoarelor e probatăde faptul că există persoane care cred că pot vrăji: dacă ele îşiînchipuie ca există, atunci chiar există.In fine, la întrebarea dacă a apucat Culianu să devină unnume de referinţă în cei şapte ani câţi a mai trăit de când MirceaEliade îi prevedea un viitor glorios, cei interesaţi nu vor afla răspunsulde la Sorin Antohi, pentru care o carte “mult comentată la apariţie” (v.Postfaţa la Eros si magie, 1999, p. 452) înseamnă o recenzie scrisă(în comunism) de el însuşi la Iaşi, la trei ani după apariţia cărţii luiCulianu, un text în rev. “Lupta” (de la Paris) si alte două semnalări înItalia scrise de prieteni după principiul “eu despre tine, tu despremine”. Nici de la Liiceanu sau Patapievici nu vor afla un asemenearăspuns, ambii dispuşi să-l salte, cum l-or sălta, pe Culianu deasupralui Eliade.Probabil nu se vor lămuri în respectiva privinţă nici dinlucrările simpozionului de la Ierusalim «Religion of Magic and Magicof religion” dedicat memoriei lui Ioan Petru Culianu si organizat deUniversitatea Ebraică, Centrul pentru studierea istoriei evreilor dinRomânia si filiala Institutului Cultural Român aflată la Tel Aviv.In legătură cu această manifestare de preţuire a lui Culianupeste hotare, dă totuşi de gândit faptul că ea s-a ţinut în 2007, exactîn anul când se împlineau 100 de ani de la naşterea lui Mircea Eliade,în vreme ce Eliade fusese oficial «sărbătorit» (prin punere la zidpentru închipuite vini politice) în 2006, la 20 de ani de la moarte.Note :1. Din cauza terorii dezlănţuite de guvernul maghiar (sept, 1940 – oct.1944) de ocupaţie, 150 000 de români s-au refugiat (sau au fost expulzati cude-a sila) din Transilvania de Nord. Mulţi dintre cei rămaşi au fost aruncaţi înlagărele de la Satu Mare, Carei, Târgul Mureş, Marghita, Someşeni, Zalău,Priscop-Landany şi în închisorile din Cluj, Oradea, Gherla, Sighet, Baia Mare,Sf. Gheorghe si din interiorul Ungariei (Seghedin, Debreţin, Budapesta,Bekes-Csaba, etc). Masacrele, omorurile, schingiuirile cu scosul ochilor,zdrobitul membrelor, bătutul cuielor în spinare împreună cu steagul românesc,spânzurare cu capul în jos pînă lapierderea minţilor, înjungheri cubaioneta si aruncarea în celule pentruo moarte lentă, violarea siinjunghiarea femeilor tinere,măcelărirea copiilor, femeilorinsarcinate si bătrânilor, masacrele înmasă cu focuri de mitralieră autotalizat 19040 de atrocităţi în judeţeleBihor (3598), Ciuc (538), Cluj (6256),Maramureş (284), Mureş (2534),Năsăud (167), Odorhei (179), Satu Isabela Vasiliu-ScrabaMare (1216), Salajs (1880), Someş(1623), Trei Scaune (765), toatepetrecute între 1 sept. 1940 si 15 mai1941 (v. Teroarea hortystă din Nord-Vestul României între sept. 1940 şioct. 1944, Ed. Politică, Buc., 1985 si Almanahul Steaua, Cluj, 1985).2. v. I. P. Culianu, Eros si magie în Renaştere, Ed. Nemira, Buc.,1999, p. 364.3. După spusa lui Richard Rosengarden (decanul Universităţii dinChicago, unde Eliade a fost profesor de istoria religiilor trei decenii), Culianu“nu există fără Eliade” (v. filmul despre moartea lui Culianu, difuzat de TVR1pe 22 mai 2008).4. Asasinarea din 21 mai 1991 a lui Culianu nu a fost nici pânã azielucidatã de poliþia americanã. Dar discuþiile abundent mediatizate înmarginea unui asasin necunoscut, pe masurã ce indicã mai cu vehemenþã fiepe securiºtii naþionaliºti, fie pe legionari (sau pe securiºtii naþionaliºti dreptcontinuatori ai legionarilor) drept autori ai acestei odioase crime nerezolvate,aduce din ce în ce mai mult cu vehemenþa ruºilor care la Nuerenberg voiausã punã pe seama hitleriºtilor masacrul de la Katin fãcut de ei.5. I. P. Culianu s-a pretat la «atacul la comandã», a cãrui victimã afost Horia Stamatu. Eliade ºi Virgil Ierunca au încercat fãrã succes sãopreascã «execuþia» lui Horia Stamatu, care devenise «periculos» fiindcã siadat seama cã «nici pe partea naþionalã, nici pe partea internaþionalã, niciunul dintre magnaþii acestor pãrþi nu vroiau binele României » (v. scrisoareadin 2 febr. 1974, publicatã în « România literarã, 7 febr. 1996). Virgil Ierunca,într-o scrisoare din 1978 l-a rugat insistent pe Culianu sã renunþe lapublicarea articolului scris împotriva gânditorului poet. Dar «comanda», caorice comandã a unui superior, trebuia sã fie îndeplinitã. Culianu a publicatarticolul în revista scoasã de Sorin Alexandrescu (International Journal ofRomanian Studies, vol II 1977-1980 ; vol. III, 1981-1983).6. Serban C. Andronescu (din 1969 exilat in Franþa, Andronecu atrecut într-un an doctoratul « de troisieme cycle » si în doi ani doctoratul destat; în 1971 devenea, «master of Arts» la Brooklin College, New York ; în1973 îºi lua doctoratul de stat, PhD la City Univ, New York). Necãjit de prostiilepe care le mai debita Culianu pe seama ortodoxiei, Andronescu scria înarticolul A fost I.P. Culianu ‘discipolul lui Eliade’? că prin temele legate demagie şi satanism, acesta a abordat «zone condamnate de religia creştină».Foarte probabil însă, St. Andronescu (Bucureşti, 1924- SUA, 2004) n-a ajunssă citească această conferinţă despre vrăjitoarele din Evul Mediu (v. I.P.Culianu, Eros şi magie în Renaştere, Ed. Nemira, 1999, pp 364-386;7. Conferinţa « Vrăjitoarele la ananghie », in care Culianu vroia săprezinte retrospectiv Biserica Catolică într-o lumină mai avantajoasă, estetradusă din engleză de Corina Popescu. (33489)Iubite maestreV-am cunoscut sub semnul unei norocoase zodii,pe care Magda Ursache ne-a oferit-o cu dezinvoltură laFestivalul Duiliu Zamfirescu de la Focşani, unde la unadintre ediţii ne-aţi onorat acceptând premiul de excelenţăpentru Opera Omnia. De la primele cuvinte mi-aţi impusrespect faţă de căldura rostirii, bogăţia sufletului şi rafinamentulspiritului dedicat ocrotirii valorilor culturale româneştiautentice.Mă bucurasem la primirea volumului tradus înlimba franceză de dumneavoastră „Ţiganiada”, pe lângăcelelalte volume ample de promovarea culturii româneştiîn afara fruntariilor ţării. Nu cred să mai existe vreunromân după dumneavoastră care să poată să se mândreascăcu asemenea realizări.Trebuia să mă bucur de invitaţia dumneavoastrăla Vălenii de Munte, pe care am ratat-o în chip nefericit,încercând după mintea mea să evit amploaiaţii ce s-aubulucit în oraşul lui Iorga în acest an electoral. Şi, uite cumam ratat ultima ocazie, de a vă asculta glasul cald şi optimismultemperat ce sălăşluia în jurul dumneavoastră,când noi cei însetaţi de cunoaştere adevărată, vă aşteptamrostirile. Vestea, că domnul profesor Valeriu Rusu numai este printre noi, m-a năucit şi mi-a dat frisoane. Niciastăzi, nu cred, că păstrătorul comorilor folcloristului Diaconu,a corespondenţei cu Papahagi şi a multor altor experienţeinedite a plecat de-a dreapta tatălui. Dumnezeusă ne ierte, pe noi păcătoşii, care ne-am bucurat de existenţadumneavoastră pe pământ şi care nu vom pregetasă vă cinstim memoria. Şi, cum zice poporul nostru, săvă fie ţărâna uşoară!Gheorghe Andrei Neagu3930www.oglindaliterara.ro

Dumitru Cerna, un fiu al poemelor lutniceLECTORupă cum ne edifică şi moto-ul poetic, aşezat în colţulDpaginii ce poartă totodată chipul visător al poetului,volumul de versuri Fiul. Poeme lutnice (Casa Cărţiide Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2006), se aşază programaticîn câmpul unei modernităţi creatoare, problematizante,cu sensibilităţi vizibile în zona miturilor şi agenezei poetice. Regăsim aşadar în poezia lui Dumitru Cernaun topos aparte, singularizat de amintiri şi descrieri, cel maiadesea livreşti, ale unui univers interiorizat, resimţit acut şirespirând prin Cuvântul creator de lumi o altă mireasmă, cuvalenţe mitice, biblice şi uşor patriarhale.Fără a purta vreun titlu anume, poeziile ce compunvolumul de faţă par desprinse toate dintr-un singur Poem, unpoem despre viaţă şi moarte, trecut şi prezent, tinereţe şi maturitate,efort şi izbândă creatoare. Încă din prima poezie, ce iaforma unei mărturii poetice, poetul ni se dezvăluie ca un creatoratras irezistibil de lumea poeziei cu lumina ei incandescentă,spiritualizată. Şi într-adevăr, putem spune că DumitruCerna posedă acea forţă poetică de a conferi cuvintelor un altrol, mai nobil, în expresia artistică, făurită cu atâta generozitatea sensurilor şi profunzime a simplităţii. Atras de marile temeale literaturii (creaţia, moartea, timpul, adolescenţa, copilăria,cunoaşterea etc.), autorul îmbracă imaginarul său poetic întrunveşmânt voalat, de o eleganţă modernă, ceea ce-i conferăsingularitate şi originalitate a viziunii.Universul poetic recreat pare iremediabil sculptat în tiparede lut, cuvintele mai ales sunt percepute în materialitatealor dominantă, grea de sensuri, cel mai adesea conotative. Intuindpotenţialităţile expresive ale Cuvântului, Dumitru Cernaajunge să-i contemple esenţa magică, puternic parfumată, salvatoarepentru zbuciumul creaţiei, astfel, ,,…cuvântul / răşinădin pământul poeziei / doar tu mi-ai / vindecare…” (p. 15). Înipostaza lui homo faber, poetul devine meşterul ce transformămiraculos obiectele şi trăirile în cuvinte, însă acest act algenezei poeziei este unul dintre cele mai complexe, cu reverberaţiiadânci în conştiinţa creatorului. Cuvântul creator de noilumi este similar Cuvântului Dintâi, ridicând poetul la rang deZeu, de nobil Demiurg, însă cu o latură umană accentuată, cugânduri mereu frământate, cu o linişte precară. Scris maimereu cu majusculă, Cuvântul devine o entitate care asigurănemurirea, precum în versurile ,,departe de mine închis / încuvânt voi muri” (p. 72). Alteori, cuvintele dobândesc valenţestelare, devenind părţi componente ale cosmosului, ale universului,căci cuvintele există prin ele însele şi ni se înfăţişeazăca purtătoare de viaţă, de sens şi existenţă. Poetul e doar celcare le ordonează într-un joc creator cu valenţe argheziene, unjoc dificil şi magic în acelaşi timp, atrăgând şi respingând,trezind repetate temeri şi încântând totodată: ,,aerul / cumiresme vineţii / poartă Poezia / înspăimântat / ca un / fugar”(p. 33).Cuvântul şi Poezia reprezintă două laitmotive cu osonoritate tranşantă ale discursului liric practicat de DumitruCerna, preocuparea majoră a autorului fiind aceea de a se instauratotalmente în universul creaţiei, de a-i pătrunde înţelesurile.De aceea, regăsim în volumul de faţă o poezieprofund meditativă, aşezată sub semnul unor mari şi tulburătoareîntrebări. Creaţia rămâne în viziunea eului liric singuracapabilă de a transcende sferele pâmânteşti, de a răzbate dincoloşi a privi detaşată Nimicul, Nevăzutul, Necuprinsul:,,poezia tocmai încearcă / să se înalţe” (p. 12).Actualitatea unui prezent prozaic, pervertit, coroboratcu un acut sentiment al singurătăţii şi vidului, concurează la odulce detaşare de momentul trăit, deschizând drumul reverieispre un trecut uşor idealizat, perceput printr-o pregnanţă desimboluri, adesea religioase, parfumat de fine melancolii şi infuzatde o tonalitate liturgică.Revenirile la matricea primordială,la spaţiul natal alcopilăriei şi adolescenţei, cucasa părintească, dominatăîncă de imaginea chipurilordragi (mama şi tata), sunt alimentatede nostalgia paradisuluipierdut şi nevoiacompensatoare de a se visaMonica Grosuacum într-un trecut cu rezonanţămitică. Toposul preferat,Dobrogea natală, se încarcă de tot soiul de miresme, căci dimensiuneasenzorială accentuată a poeziei lui Dumitru Cernadezvăluie un mod singular, preponderent simbolist, de a percepeşi înţelege propria lume. Evadarea în trecutul ce pare totmai îndepărtat e străjuită de culori şi mirosuri dintre cele maidiverse, ce transformă călătoria prin timp într-o contemplareimplicată a lumii din jur şi a naturii inclusiv. Zarzărul copilăriei,aroma îmbătătoare a florilor de tei şi salcia pletoasă sunt elementelece definesc acest refugiu poetic, conturat cromatic şimuzical de sinestezii şi corepondenţe, metafore şi comparaţiisurprinzătoare, diverse figuri ale limbajului.Preocuparea majoră rămâne, şi după simbolica întoarcerela copilărie, Poezia. Adeseori, poetul coreleazătăcerea pietrei cu Poezia, precum în versurile: ,,piatra şi poezia/ în stare / de / veghe” (p. 41). Alteori, în încercarea obsesivăde a defini sfera poeziei, poetul asociază creaţia cu rugăciunea,înţelegând efortul creator ca pe un echivalent al rugii decuvinte. ,,Rugăciunea – pseudonimul / Poeziei / răsunetul / ei”(p. 42).Arşiţa verii subliniază însă cel mai bine în poezia lui DumitruCerna, suferinţa grea purtată de poet în lume, chinurilecreaţiei şi neliniştea metafizică ce însoţeşte gestul creator. Înipostaza Fiului care întruchipează liantul de legătură dintredouă lumi, cea apusă şi cea prezentă, rostul poetului este şiacela de a se pune în calea uitării, de a ne întâmpina cupoveşti. ,,Sunt negustor de poveşti / dalbinate / am salvat astfeltrei zarzări / degrabă-nfloriţi / de la moarte” (p. 94). Poeziaîşi însemnează astfel rolul salvator, nimicind solitudinea şimoartea: ,,Poezia-i în larg / purtând pe braţe fiul” (p. 71), căciea nu este altceva (pentru ,,Fiu”), decât un proces iniţiatic, decoborâre ad inferos şi renaştere creatoare.Pendulând între angoasa tipic umană şi resemnareaîmpăcării cu sine, cu lumea din jur, poetul priveşte cu detaşareironică prezentul ce stă sub semnul năruirii, al surpării interioare,al inevitabilei căderi în vidul existenţial. De aceea, melodiaunor vremi demult stinse, cu figura emblematică apărinţilor, cu cântecul trist al cucului îl recheamă înapoi ori decâte ori gândul ,,Marii Treceri” devine tot mai pregnant.Modernitatea poeziei lui Dumitru Cerna este subliniatăşi de tendinţa spre esenţializare a imaginii artistice, spre o ermetizareşi concentrare a sensurilor. Întors spre subiectivitateadiscursului liric, autorul propune o poezie suficientă sieşi, unjoc de cuvinte înţelept şi profund, coborând în cercuri concentricesensuri peste sensuri. Limbajul însuşi deseneazăcontururi noi, prin inventivitatea şi ineditul unor cuvinte, uneleamintind de graiul aromân şi sporind ambiguitatea, ca şi noutateaformulei lirice.Atent şi elegant, Dumitru Cerna imprimă aceste calităţişi poeziei sale, volumul de versuri Fiul. Poeme lutnice, impecabilrealizat din punct de vedere grafic, certifică aceastăpreocupare a autorului pentru calofilie şi stilizare a expresieipoetice într-o manieră cu totul personală.www.oglindaliterara.ro 3931

ESEUPrimul volum dintr-o istorie aplagiatologiei...(urmare din numărul anterior)u letopiseţele lui Miron Costin şi Nicolae Costin, surseleC«sunt ceva mai precise» (p. 27), baza plagiatului la primulcronicar fiind Samuel Twardowsky şi la secundul –Maciej Stryjkowski, Martin Cromer, Antonio Bonfini, NicolausIsthvanfius ş. a.Secunda secţiune, Savanţii / Ştiinţa de contrabandă(pp. 65 – 132), radiografiază interesante plagiate: NicolaeMilescu „valorifică“ din abundenţă pe Martino Martini; Dimitrie Cantemir„se regăseşte“ în Andreas Wissowatius; fraze nenumărate dela Florian Aaron trec în Românii supt Mihai Voievod Viteazul deNicolae Bălcescu; propoziţiile Fraţilor Bacheville sunt subtilizate întextele Călătoriilor lui Alecu Russo; Bolintineanu şi Bălcescu scriutexte gemene; Titu Maiorescu parafrazează pe Fr. Th. Vischer pânăîn vecinătatea plagiatului, «ca un învăţăcel conştiincios» (p. 103 sq.);ş. a. / etc.Secţiunea a treia, Dascălii / Parada dascălilor (pp. 133 –172), surprinde fenomenul de plagiat / plagiatologie în manualeleşcolare, de la Amfilohie, episcopul Hotinului, «care tipăreşte la Iaşi,în anul 1875, câteva manuale, pare-se că destinate şcolarilor AcademieiDomneşti» (p. 135), până la manualele lui Victor Duruy, plagiatede P. I. Cernătescu, ori până la cursurile universitarului ieşeanNicolae Quintescu (1841 – 1913), plagiate din «clasicistul germanGottfried Bernhardy, Grundriss der Römischen Litteratur (Halle,1850)» (p. 143), sau până la chirurgul, profesorul universitar şi, după1890, academicianul din Bucureşti, Gh. Râmniceanu (1845 – 1915),plagiatorul lui Joseph-Auguste Fort, George Bercaru ş. a. Legeapresei promulgată de Al. I. Cuza, în 1862, «nu a avut puterea de adescuraja pornirile mai mult ori mai puţin frauduloase» (p. 136) îndomeniul manualelor şcolare.Secţiunea a patra, Predicatori şi oratori / Verba volant (pp.173 – 212), urmăreşte cancerul plagiatului în predici, în conferinţe,discursuri etc.: Coresi copiază din Omiliile patriarhului Ioan Caleca;Antim Ivireanu îşi extrage frumoasele fraze ale Didahiilor din Artaretoricii de Francisc Scufos (Veneţia, 1681); în 1798, Ioan Piuariu-Molnar, tâlmăceşte lucrarea lui Scufos şi o publică sub titlul Retorica;«un pasaj din manualul lui Scufos intră şi în alcătuirea prediciiÎnvăţătură la noiembrie 8, în zioa săborului sfinţilor îngeri; atâtadoar că Antim este aici selectiv, simplificând ceea ce Retorica de la1798 traduce integral» (p. 181); Petru Maior îşi însuşeşte frauduloso predică de la Paolo Segneri; Eufrosin Poteca trece în proprietateasa un text de-al lui Jean-Baptiste Massilion, bineînţeles, într-o «traducereservilă» (p. 193); mai sunt analizate plagiatele: GeorgeSchina din Paul Gide, Ion Crăciunescu din J. M. Guardia, AnghelDemetriescu din Hippolyte Taine.Secţiunea a cincea, Tâlmăcitorii / Arta de a traduce (pp.213 – 240), se ocupă de furtul de traduceri: Iordache Slătineanu / VasileAaron, Dositei Obradovici / Dimitrie Ţichindeal ş. a.Secţiunea a şasea, Juriştii / Lupul moralist (pp. 241 – 254),se ocupă şi de «lucrările de licenţă în drept de la facultatea bucureşteană(care) sunt, în majoritate, „traduceri textuale, plagieri maimult sau mai puţin deghizate [...] după tezele de drept franceze“,aprobate şi elogiate de îndrumători fără a fi citite; însă această practicăeste cu atât mai de condamnat cu cât „oamenii ăştia formeazăastăzi o parte importantă din justiţia ţării, sunt poate procurori,preşedinţi de tribunale, judecători ai dreptăţii“; mai mult, tocmai „oameniiăştia cu titlu condamnă, admonestează sau vor admonesta întermeni severi pe un hoţ literar, adus la baza justiţiei de păgubaşulîn chestie“» (p. 246).În Anexe (pp. 255 – 358) se află piesele de bază ale plagiatologieiromâneşti: Gr. G. Tocilescu, D. Petru Cernătescu şi istoriauniversală (pp. 257 – 267), extras din Columna lui Traian, an IV,nr. 14, decembrie 1873; L-am prins ! – articol semnat Redacţiunea,ce se constituie într-un «Supliment la Revista Contimporană,an IV, nr. 5, mai 1876» (p. 275), prin care se dovedeşte plagiatul luiDr. Brănză din E. Planchon; Dr. Zotu, Tit Maiorescu: Logica. ParteaI: Logica elementară..., unde se relevă faptul că T. Maiorescua copiat din filosoful englez John Stuart Mill (articol extras din Columnalui Traian, anul VIII, noua serie, tom II, Bucureşti, 1877, pp.293 – 298); M. Eminescu, Observaţii critice (extras din Curierul3932de Iaşi, an X, nr. 87, 12 august1877, p. 2), unde marele poet iaapărarea lui Titu Maiorescu, acuzatde dr. Zotu de plagiat, precizândcă sursele autorului LogiciiIon P. Tatomirescuau fost citate: «Iar adevărul este:la pagina 104 şi 105 sunt citatemanualele întrebuinţate la compunerea Logicei, fiecare însoţit deoscurtă notiţă critică sau de-un aviz pedagogic» (p. 286), urmatede citate. Etc.Prin „spinoşenia“ admirabilei lucrări, o superbă „instituţie-cactus“a Înaltului Spirit Justiţiar, Corsarii minţii. Istoria ilustrată a plagiatuluila români (2007), Alexandru Dobrescu, eclipsează „parţial“/ „total“ instituţii similare din celelalte compartimente / domenii alesocietăţii româneşti de azi – Consiliul Naţional pentru Studierea ArhivelorSecurităţii (CNSAS), Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA),Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Constituţională a României,Tribunalul Suprem etc. –, dovedind prin aleasă făptuire că„legea deconspirării cancerului numit plagiat“ funcţionează şi vafuncţiona benefic, pentru o veritabilă, sănătoasă cultură / civilizaţievalahă.www.oglindaliterara.roSIGLE:CDIR = Cassius Dio, Istoria Romană, I (traducere de A. Piatkovski),Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1973.CILR = George Călinescu, Istoria literaturii române de la originipână în prezent (ediţia a II-a, revăzută şi adăugită îngrijită şi cu prefaţă deAl. Piru), Bucureşti, Editura Minerva, 1982.COp, III = G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, vol. III, Bucureşti,Fundaţia pentru Literatră şi Artă „Regele Carol II“, 1935.COtr = I. Creţu, O traducere a lui Eminescu nevalorificată încă,în Limba română revistă editată de Academia Română din Bucureşti , X, nr.6, 1961.ELuc = Mihai Eminescu, Luceafărul (ediţie, note, studiu introductiv,tabel cronologic, de prof. dr. Ion Pachia Tatomirescu), Timişoara, Editura Aethicus,2004.EPpos, II = M. Eminescu, Poezii postume, vol. II, Bucureşti, Editurapentru Literatură, 1964.HamH = J. de Hammer, Histoire de l’Empire Ottoman depuis sonorigine jusqu’à nos jours, livre II, Paris, MDCCCXXXV (traduit de l’Allemandpar J. J. Hellert).HF = Eudoxiu Hurmuzaki, Fragmente din Istoria Românilor, tomulI, Bucureşti, Editura Ministerului Cultelor şi al Învăţăturilor Publice, 1879.LÎns = Barbu Lăzăreanu, Însemnări istoriografice, în revistaAdam, nr. 114 (anul X), 14 ianuarie 1938.SAm = I. Slavici, Amintiri, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1967.TCS, I = I. E. Torouţiu, Gh. Cardaş, Studii şi documente literare,vol. I, Bucureşti, 1931.TDec = Ion Pachia Tatomirescu, Decebal – cel mai mare strateg alantichităţii dintre anii 87 şi 106 – regele erou al Daciei, în revistele: Daciamagazin (New York – Deva – Orăştioara de Sus), nr. 35 / 2006, pp. 65 – 76;Magazin («cultural-istoric şi de informaţie – revistă a Românilor de pretutindeni»– Timişoara), anul XII, nr. 12 / decembrie 2006, p. 2 sqq.; şi în web-revistele:Agero (revista pe internet a Asociaţiei Germano-Române), Stuttgart(Germania), 26 iunie – 2 iulie 2006 (www.agero-stuttgart.de); Noi, Nu !(Cluj-Napoca, «revistă de cultură şi atitudine») – www.revistanoinu.com /decembrie 2007.TEF = Ion Pachia Tatomirescu, Eminescu la Floreşti, în ziarulÎnainte (Craiova), anul XXV, nr. 7310, duminică, 1 septembrie 1968, p. 2.TEmCa = Ion Pachia Tatomirescu, Eminescu în «Câmpul Cerbului»,în Limbă şi literatură (trimestrial editat de Societatea de Ştiinţe Filologicedin România), volumul al II-lea, Bucureşti, 1981, pp. 278 282. Cu„mărunte modificări“, studiul a fost republicat de revistele Caietele Dacoromâniei(Timişoara), anul II, nr. 3, 22 martie 21 iunie 1997, pp. 3 7, şi de Lumina(Novi Sad / Serbia), nr.4-5-6 / 1998.TEOlt = Ion Pachia Tatomirescu, Eminescu în Oltenia – momentul„Câmpul Cerbului“, în revista Lamura (Craiova), anul VII (serie nouă),nr. 10–11–12 (72–73–74), octombrie – noiembrie – decembrie, 2007, p. 7.TS, III, IV = I. E. Torouţiu, Studii şi documente literare, Bucureştivol. III, 1932 (vol. IV, 1933).

NOTĂ ASUPRA EDIŢIEILucrarea de faţă cuprinde întreaga serie a colecţiei BibliotecaPopulară ,,Comoara Vrancei”, editată de Simion Hârnea în anii1926-1937, serie care a apărut în 14 numere, totalizând 12 broşuri:1). Povestea Vrancei - 1926; 2).Ştefan Vodă şi vrâncenii - 1929; 3-4). Ţara Vrancei - 1930; 5). Datinele şi obiceiurile noastre de lasărbătorile Paştelor - 1931; 6). Popa Şărban - 1931; 7). Frânturi dinviaţa străbună, fascicola I - 1932; 8). Frânturi din viaţa străbună, fascicolaII - 1933; 9-10). Polojănii din bătrâni - ?; 11). Taine de codru– 1933?; 12). Vremuri şi oameni - 1935; 13). Preoţii din trecutulVrancei - 1936; 14). Schitul Valea Neagră - 1937.Broşurile după care s-a făcut culegerea ediţiei de faţă le-amobţinut prin amabilitatea dlui Dumitru HÂRNEA din Focşani, fiul luiSimion Hârnea, căruia îi mulţumim pentru bunăvoinţa cu care ne-apus la dispoziţie aceste broşuri, şi pentru faptul că a păstrat această,,Comoară”, care până la urmă a însemnat şi asumarea unui risc dinpartea deţinătorului, pentru că mai ales în mulţumirile aduse sprijinitorilorrevistei, apar şi nume pe care culturnicii comunişti ar fi vrutsă le şteargă definitiv din memoria acestui popor.Astfel, pe coperta broşurii nr. 9-10, dată şi în facsimil, cititorulva putea observa că la precizarea ,,Tipărită cu ajutorul FundaţieiRegele Ferdinand I”, ultimele două cuvinte sunt acoperite, ceea ceînsemna că deţinătorul se temea de braţul lung al securităţii.Nesiguranţa anului apariţiei am notat-o prin (?), deoarece nuam găsit nici un indice care să ne sugereze anul apariţiei sau prin(1933?), când din lectura comentariilor făcute de autor, am localizat,cu aproximaţie, anul apariţiei. Acest lucru se explicăşi prin faptul că într-o perioadă unele edituri nu eraupreocupate de menţionarea anului de apariţie, faptce a generat la unele apariţii (S. Mehedinţi - Terra)îndelungi discuţii, neclarificate nici în prezent.În ediţia de faţă am reprodus întocmai textul primeiapariţii, text care a fost actualizat în ceea ce priveştenormele de ortografie şi de punctuaţie actuale.Am înlocuit de fiecare dată semnul (’) cu cratima:s’au > s-au; într’o >într-o; ş’apoi > ş-apoi etc. Am înlocuitpronumele relativ ,,cari” cu accent pe ,,i”, careexprima numărul plural ,,cari se legau”>,,care selegau”.Am scris după normele actuale prepoziţiile compuse:dela>de la; am scris într-un cuvânt, după normeleactuale: ori care>oricare, ori cum>oricum. Amrenunţat la ,,u” final în: ochiu>ochi, obiceiu>obicei,răsboiu>război. Am renunţat la formele învechite descriere: trebue>trebuie, ploae>ploaie,vrăncean>vrâncean, vieţei> vieţii, bisericei>bisericii etc.Nu am intervenit în nici un fel în textele care au fost prezentatede autor ca documente vechi şi puse între semnele citării. Ampăstrat notele de subsol făcute de autor. Nu am făcut note de subsolşi nici explicaţii la unele arhaisme şi regionalisme, dar pentru aasigura înţelegerea textului, am întocmit un glosar la sfârşitullucrării.Am păstrat, şi textele nonliterare de genul: Citiţi cu toţii BibliotecaPopulară ,,Comoara Vrancei”; De luat aminte; Sprijinitorii şiprietenii noştri; Aprecierile făcute în presa vremii, pentru ca cititorulde astăzi să observe dimensiunea adevărată a muncii desfăşuratede Simion Hârnea, ecourile Comorii în epocă şi modul în care aupercutat, la această iniţiativă culturală, oameni de cultură, oamenide stat, oameni politici, preoţi şi învăţători.Nu ştim de ce Comoara Vrancei îşi va fi încheiat apariţia, dartipărirea a peste 480 de pagini – nu ştim nici tirajul publicaţiei – întimp de 11 ani, când în cultura română au apărut opere fundamentaleîn toate domeniile, răspunsurile şi aprecierile primite dovedescfaptul că Simion Hârnea a făcut un act de mare cultură prin carene-a relevat sufletul vrâncean în toată autenticitatea şi splendoareasa.Prin tipărirea în volum a seriei Biblioteca Populară ,,ComoaraVrancei”, potenţată de ilustraţia inspirată a artistului plastic, profesoaraMarga-Doina ZAIŢ, Centrul Judeţean pentru Conservarea şiFOLCLORSimion Hârnea:BIBLIOTECA POPULARĂ „COMOARA VRANCEI“Promovarea Culturii Tradiţionale, Vrancea – director Eugen-DănuţSTOIANOF, împlinesc unul dintre cele mai importante acte de culturăpentru vrânceni, pentru întreaga ţară.Costică NeaguMAGNATUL VRANCEI - SIMION HÂRNEAAstăzi când oamenii se află într-o demenţială cursă după bani,când afli că ,,X” are o avere de sute de milioane de dolari sau euro,crezi că te afli în faţa unui alchimist care transformă în aur oriceobiect pe care pune mâna.În aceste situaţii, constaţi că viaţa bate ,,basmul”, că realitateaforţează chiar limba română, încât noţiunea de bogat, bogăţie şi-apierdut sensul pe care-l avea altădată, ca să nu mai vorbim de,,bogăţie sufletească”, iar alchimistul nostru odată cu averea aspirăla putere sau chiar devine monstruos de puternic, devine ,,magnat”:magnatul petrolului, magnatul presei, magnatul sufletelor noastrepe care le păpuşează după propria voinţă, un supraom care dispune,în mod discreţionar, de noi ceilalţi, de noi cei care îl admirămşi-l idolatrizăm, după ce numai cu câţiva ani în urmă ne-am revoltatîmpotriva acestui mod de a fi trataţi.În mijlocul acestei viermuieli, în care nu contează mijloacelefolosite, pentru că cinstea este astăzi un concept desuet, ca multealtele, m-am întrebat: oare cine a fost cel mai bogat vrâncean - magnatulVrancei?!Dacă am în vedere DEX-ul (magnat care la rândul său înseamnă:aristocrat, gentilom, nobil, patrician - ce vremuri!), atunci constatcu mare surpriză şi satisfacţie, că adevăratul magnat al Vranceia fost Simion Hârnea, recuperatorul identităţii sufleteştia vrâncenilor, după cum Aurel Sava a fost recuperatorulidentităţii documentare a Vrancei.Simion Hârnea a descoperit ,,Comoara Vrancei”şi a salvat, de la uitare, adevăratele comori ale trăitorilordin ,,Cetatea de Piatră a Moldovei”. El şi-a început,,săpăturile” pentru descoperirea Comoriivrâncene cam în aceeaşi perioadă cu Ion Diaconu,care a purces la întemeierea Antologiei de folclor,,Ţinutul Vrancei”, în care a urmărit, în special, Mioriţa.Întreprinderea lui Diaconu fiind una ştiinţifică,academică, pornită la îndemnul lui N. Iorga şi la afirmaţialui Ovid Densuşianu, care arăta că Vrancea afost ,,lăsată prea la o parte”, nu există dovezi că ceidoi vrânceni să fi colaborat pentru a da la ivealăadevăratele comori spirituale ale Vrancei. Cred că I.Diaconu era prea riguros pentru a accepta faptul căchiar şi culegerile ,,fără metodă”, culegerile ,,de popularizare”au o importanţă extraordinară pentru racordarea întregiipopulaţii la cultura populară veche.Pe nestematele scoase la iveală de Simion Hârnea, s-a clăditMioriţa, s-au clădit legendarele sate ale feciorilor Tudorei Vrâncioaia,,,Oamenii de la munte” ai lui Simion Mehedinţi, poezia lui DumitruPricop etc.Simon Hârnea (1898-1985) s-a născut la Năruja, una dintre localităţilecele mai importante din Vrancea istorică, de pe ValeaZăbalei. Deşi Năruja nu face parte din aşezările legendare, nu coboarădin feciorii Tudorei Vrâncioaia, aşezarea supranumită şi,,inima Vrancei”, are o imensă contribuţie la crearea tezaurului spiritualşi material vrâncean.S. Hârnea a făcut studiile primare în satul natal şi apoi douăclase secundare la Odobeşti, după care ,,a urmat şcoala vieţii”, fiindautodidact, aşa cum s-a declarat. A funcţionat ca grefier la Judecătoriade Ocol Vrancea, cu sediul la Năruja. Poate că aceastăocupaţie îi va fi trezit interesul şi mai apoi pasiunea pentru trecutulistoric şi pentru sufletul vrâncean. Cred că mocanii cu care va fivenit în contact sau care se vor fi prezentat la Judecătorie cu nevoilelor, îi vor fi atras atenţia, urmărind apoi şi dând la iveală chipuri,locuri şi întâmplări.(continuare în nr. viitor)www.oglindaliterara.ro 3933

ESEUFratele Vasile Alecsandri scrie balada „Mioriţa”(urmare din numărul anterior)7. Aşezate sub această cupolă, ideile ce l-au condus peAlecsandri în edificarea textului „Mioriţei”, pe care le împărtăşeşteprietenului Alexandru Hurmuzachi, apar într-o lumină nouă: „Să lespui curat / Că m-am însurat / Cu-o mândră crăiasă, / A lumii mireasă.Nu poate fi vreo zicere mai poetică şi totodată mai potrivitămai potrivită pentru descrierea morţii! Moartea este o mândră crăiasăcare domneşte peste omenirea întreagă, şi totodată ea estemireasa lumii! Tot omul e logodit cu moartea din minutul ce intră înviaţă. Că la nunta mea / A căzut o stea. – Stelele au o mare închipuireasupra poporului român. El crede că fiecare om are câte ostea, care, din minutul ce el se naşte şi până ce moare, este tainiclegată cu soarta lui. (…) Soarele şi luna / Mi-au ţinut cununa; / Braziişi păltinaşi / l-am avut nuntaşi; / Preoţi, munţii mari, / Păsări lăutari,/ Păsărele mii / Şi stele făclii! – Poetul necunoscut al acesteibalade preface cu puterea închipuirii lui tot universul într-un templuluminat de făcliile cereşti şi aduce toate constelaţiile şi toate podoabelepământului faţă la cununia omului cu moartea!... (…) Totodată,în privirea simţirii înduioşitoare, cât şi în privirea frumuseţiilimbii noastre, însemneze cititorul câtă dragoste este cuprinsă îndescrierea dezmierdătoare ce face muma de copilul ei, când zice:Cine-a cunoscut. / Cine mi-a văzut / Mândrul ciobănel, / Tras printruninel? / Feţişoara lui, / Spuma laptelui! / Mustăcioara lui, / Spiculgrâului! / Perişorul lui, / Pana corbului, / Ochişorii lui, / Mura câmpului!– Asemenea nu mai puţin este de însemnat mamei lui…” (12,pp. 136-141) Cititorul atent mai poate detecta ca indici ale unor sugestiimasonice în lectura textului scris de Alecsandri: ideea testamentuluicare trimite la „lectura testamentului profanului” şi statutulciobanului moldovean ca fiu al măicuţei bătrâne ce ne conducegândul la „copilul văduvei” sau „Fiii văduvei”, titlul dat masonilor;„Expresia «copilul văduvei» se găseşte şi în textele piramidelor,care relatează povestea lui Horus, fiul postum al lui Osiris. Mamasa, Isis, leagă această poveste de căutarea ei pentru a găsi rămăşiţelerisipite ale cadavrului lui Osiris. Se cuvine să remarcăm absenţatatălui şi în legendele despre Hristos, despre Krşna, despreMithra , despre Sargon şi despre Sargon şi despre Moise”.(9, p. 23)8. Întrebare: Dacă Vasile Alecsandri era deja iniţiat în taineleordinului masonic atunci când a primit textul colindei păcurarilor,lectura lui să-i fi trezit în minte simboluri tainice? Răspuns:N-avem decât să revedem una dintre variantele de colind al păcu-Lola BECCARIA-DEZGOLITĂEDITURA TREICare este preţul dragostei? Se poate cumpăra tandreţea?Ce trebuie să oferi în schimbul unei mângâieri?Cu timpul descoperim că nimic nu e gratis, nici măcariubirea. Dragostea ca troc — aceasta este lecţia pe care MartinaIranco, protagonista romanului de faţă, o învaţă încă dincopilărie, asemeni unei Alice în Ţara Minunilor Erotice, încare domneşte paradoxul iubirii în neiubire.rarilor, tipul de câmpie pe caream utilizat-o în demonstraţia dincercetarea anterioară:Trans. 78,Pecurariul streinel, din colecţiade colinde adunate de Pop-Reteganul,localitatea Sântejude,com. Sântioana, r. Gherla, reg.Cluj;”La vârfuţu muntelui / Dimineaţalui Crăciun / Sunt vreo treipăcurăraşi. / Cei mai mari / Îsveri primari, /Cel mai mic îistrăin tare. / Tot îl mână şi-ladună / Ca s-abată oile. / Pânăoile abăté, / Lui grea lege îi făcé:/ O pân(i) pusce se-l împuşce /Ori în sabie se-l arunce. / El dingrai aşa grăia: / Dragilor fraţi şiAlexandru Bulandrafârtaţi, / Pe mine nu mă-mpuşcaţi / Fără capul mi-l luaţi / Şi pă minemă-ngropaţi / În turiştea oilor, / În jocuţul mieilor. / Pă mine pământnu puneţi, / Numai dragă gluga mea / Şi drag flueraşul meu / Puneţi-lla capul meu. / Când vântul a trăgăna / Flueraşul m-a cânta;/ Când a sufla vântu lin / M-a cânta ca p-un strein; / Când a cântavântu-ncet / M-a cânta ca p-un secret. / Oile cele cornute / Mândrum-or cânta pe munte, / Oile cele bălăi / Mândru m-or cânta pe văi,/ Oile cele seine / Mândru m-or cânta pe mine”. (3, p. 604). Revenimla răspuns: ideea răspuns: ideea testamentului este foartebine marcată; versul „Dragilor fraţi şi fârtaţi” trimite imediat la ideeade confrerie, susţinută puternic de termenul „secret”; versul „Fărăcapul mi-l luaţi”, ca desemnând tăierea capului, aduce în minteaunui iniţiat mason „semnul de ordine al discipolilor: Atunci când francmasoniiiau cuvântul într-o lojă de Discipoli, ei se ridică în picioareşi fac semnul de ordine, care este de altfel obligatoriu de îndată cese părăseşte poziţia aşezat. Pentru a executa acest semn, se aşazămâna dreaptă la nivelul gâtului cu antebraţul la orizontală, degetulgros pentru a forma un echer. Se trece brusc mâna dintr-o parte înalta a gâtului tăiat decât să dezvăluie secretele care i-au fost încredinţate”.(2, pp. 286-287) Ipoteză: dacă Alecsandri a receptataceste semnale, el le-a răspuns, cum îi era felul, orgolios, cu untext moldovean mai frumos şi mai bogat în simboluri masonicedecât cel ardelean. Aşa a scris prima capodoperă – idealul tainic aloricărui profesionist.Miza romanului este una pe muchie de cuţit. O poţiblama sau o poţi accepta, încercând să înţelegi că, dincolode tine, există şi o altă lume, o altă tipologie umană care îşirevendică dreptul la iubire exclusiv în cheie erotică.«Cei care numesc pornografic un roman ca acesta orin-au citit cartea până la sfârşit, ori cred din start că sexualitateaşi erotismul sunt teme incomode. Erotismul nu poate ficonsiderat un apendice al fiinţei umane. Sexualitatea este oparte intrinsecă a comportamentului nostru, o ştim încă dela Freud, iar a o refuza ca pe o ciumată, punându-i etichetade pornografie, este de-a dreptul trist şi mai ales inutil. Nuserveşte decât să accentueze temele tabu, când de fapt tocmaidespre acestea ar trebui să vorbim mai des.»Lola Beccaria, El Mundo«O scenă erotică de o rară intensitate în literatura contemporanăde calitate .» La Razón «Minunat roman, un deliciuultrarecomandabil!» La Clave «Una dintre cele maibune scrieri despre erotism pe care le-am citit.» ABC «Romaneca acesta ne submineazăvalorile morale, ne excită şi needucă erotismul».El Correo Español3934www.oglindaliterara.roLola Beccaria (Ferrol,1963), doctor în Filologie Hispanică,lexicograf şi lingvist alAcademiei Regale Spaniole,scrie în acest roman despre nevoiavitală de afecţiune şi desprecum ne putem pierde încăutarea disperată a tandreţei.DEZGOLITĂ — unroman care a stârnit controversemajore!

Pentru a vă atrage atenţia pun titlul:Andreea MarinAlexandru StanciuEVENIMENTEPoate ar trebui să pun şi o pozăCe faceţi acum. Nu e o întrebare, e o supoziţie. Cel maiprobabil sunteţi într-un mijloc de transport în comun şi va gânditi căaţi început ziua cu dreptul, căci aţi prins loc pe scaun. Sau poate căaţi ajuns deja la serviciu şi nu aveţi mare lucru de făcut. Normal, osă vină şeful şi chiar dacă nu aveţi nimic de făcut…aveţi. Sau poatecă luaţi micul dejun la o terasă cochetă cu un pahar de suc naturalîn mână şi citiţi relaxat ziarul. Heh, glumeam; doar nu sunteţi înfilme. O situaţie reală însă este să citiţi aceste cuvinte de pe toaletă,context care v-ar oferi liniştea şi atenţia potrivite pentru citirea acestuiarticol, mai precis partea a doua a articolului unde vă voiprezenta de fiecare dată ceva interesant. Nu util, căci nu veţi câştigamai mulţi bani după ce îl aflaţi, nici nu trăiţi mai mult sau mai sănătos.Va fi totuşi plăcut să le ştiţi şi, poate, după ce veţi fi citit zeci dearticole sau aprofundat subiectele abordate, vă veţi schimba puţinmodul de gândire. Ar fi nespus de regretabil dacă adevărul ar fi întotdeaunala mijloc. Aceasta l-ar preface în apanaj al mediocrităţii,spune Lucian Blaga. Faimosul filozof român subliniază că adevărulpur nu este un rezultat simplu, la îndemâna oricui. Probabil cămajoritatea dintre cei ce nu v-aţi oprit din citit după primul paragrafau auzit de Karl Marx şi îl asociază imediat cu socialismul sau comunismul.Nu zic că este greţit, însă altul este motivul pentru caream pomenit numele său. Celebrul gânditor al secolului XIX dezvoltao metodă de cunoaştere ştiută sub numele de dialectică sau materialismdialectic. Metoda este aparent destul de simplă: luăm o teză,o confruntăm cu o antiteză din care rezultă o sinteză, care la rândulei este o teză. Realitatea descoperită prin analiză şi reconstituităprin expunere (sinteza) este totdeauna o realitate înmiscare.Gândiţi! Chiar dacă sună a clişeu, acesta e mesajul pe carevi-l transmit, în caz că vă uitaţi nedumeriţi după titlul articolului saurubrica unde e prezent pentru a descoperi despre ce e vorba. AtâtBlaga şi Marx, cât şi restul filozofilor şi gânditorilor afirmă căadevărul nu este la îndemână. Trebuie să învăţaţi să gândiţi şi sătreceţi peste aparenţe pentru a-l descoperi. Faceţi o mică anchetăpersonală înainte de a crede adevărul servit de alţii. Cel mai la îndemânăexemplu ar fi dobânda la bancă sau intenţiile declarate alepoliticienilor în campaniile electorale.Nu e vorba de bani, ci de muncăŞtiu ce căutaţi când vedeţi un film. Vreţi să vă ridice pulsulpentru 90 de minute, să trăiţi cu adevărat un sentiment. Va aşteptaţica un horror să vă ţină încordaţi pe tot parcursul acţiunii, să tresăriţila scenele de groază şi să zâmbiţi la ţipătul scurt al prietenei. Văaşteptaţi ca la o comedie să râdeţi până vi se înţepeneşte maxilarulşi vă dor muşchii abdominali sau la un SF să rămâneţi cu guracăscată. De asemenea, când mergeţi la un film romantic aşteptaţi...,de fapt nu ştiu ce aşteptaţi, eu aştept să se aprindă luminile şi săplec. Nu ştiu nici fetele ce aşteaptă, nu am mai vorbit cu prietenamea după ce am ieşit de la aşa ceva.Ceea ce nu ştiu este ce căutaţi voi când citiţi un articol deziar. Probabil că vreţi să aflaţi informatii utile, ştiri sau divertisment.O să încerc să vă servesc cel din urmă deziderat, dar nu sub formabancurilor sau poveştilor pescăreşti. Vă voi prezenta perspectiveinteresante asupra unor lucruri probabil obişnuite, încercând săstârnesc un zâmbet, dacă nu pe faţă măcar în gând, zâmbet carear face cât zece hohoteli obişnuite, pentru că ar însemna că a zâmbitcreierul şi nu gura.Trecând cu lipsă de subtilitate direct din introducere în cuprins,să luăm cele două ideologii predominante în perioadarăzboiului rece: capitalismul şi comunismul. Primul se bazează peeconomia de piaţă, concurenţă şi profit, în schimb ce cealaltă este–aparent - exact opusul primei, încercând să îngrădească libertateaantreprenorială. Planificarea şi naţionalizarea comuniste sunt practicîn antiteză cu descentralizarea şi privatizarea din capitalism. Cutoate aceste aspecte dihotomice în prim plan, este un gânditor carewww.oglindaliterara.rospune că în fapt, cele două ideologii duc către acelaşi rezultat. Marcuseeste numele lui. El are în centru ideilor sale principiul randamentului,despre care spune că este prezent atât în societateacomunistă, cât şi în cea capitalistă. Acest principiu se referă la alienarea,adică îndepărtarea, omului de muncă sa şi plăcerilor imediate,în slujba unei presupuse viitoare plăcere mai mare. Acestproces poate fi identificat prin principiul Nirvana, dezvoltat şi detaliatde Sigmund Freud, părintele psihanalizei. Aşadar, societateanoastră, atât pre cât şi post comunistă se bazează pe muncă.Înainte munceam pentru că eram obligaţi şi nu erau alternative,acum muncim pentru a obţine cât mai multe bunuri. Aici se creeazăun cerc vicios, cu cât câştigam mai mult cu atât cresc şi cheltuielileastfel încât banii nu sunt niciodată de ajuns şi sfârţim prin a mumcişi mai mult. Marcuse adaugă conceptul concurenţei între consumatori,în locul celei între producători. De exemplu, la şcoală sauliceu cine are cei mai scumpi adidaşi, la facultate cine are cea maiscumpă maşină, cel mai scump ceas, etc.Show me the moneyŞtiţi ce este un cerşetor? un om sincer. întotdeauna spunece vrea: daţi-mi bani! fiţi şi voi sinceri. Asta vreţi. De aceea scrieţi fiecarenotă peste 8 în CV, îmbrăcaţi cămaşa călcată şi folosiţi involuntarun ton mai piţigăiat la fiecare interviu, încercând să păreţiserioşi şi de încredere, când de fapt nu vă gândiţi decât la un lucru:show me the money. spuneţi ce spune şi Tom Cruise în filmul JerryMaguire, doar că în gând (puteţi vedea pe youtube despre ce evorba). Urlaţi în gând show me the money la fiecare tergiversarede către interviator a subiectului. Fiţi cinstiţi, 99% dintre cei carecitiţi ce scriu eu acum vreţi doar bani, fie că o recunoasteţi sau nu.Vreţi o maşină care să consume mult şi să lase urme de cauciuc peasfalt când acceleraţi, vreţi nişte boxe mari care să îi facă pe celdin stânga voastră să închidă geamul la semafor, vreţi să mergeţila hotel de cinci stele în vacanţă, vreţi să vă cumpăraţi haine pecare prietenii să le considere de snob, vreţi laptop şi calculator decasă scump, nu pentru că v-ar folosi performanţele ci pentru că ştiţivoi că, dacă e mai scump, trebuie să fie şi mai bun, pe scurt vreţiceea ce costă mult. Nu vreţi să salvaţi reptilele sau urşii polari, plantelesau peştii pe cale de dispariţie, să ajutaţi la refacerea stratuluide ozon sau să opriţi războaiele dintre naţiuni. Adică vreţi şi asta,dar nu în primul rând.Î primul rând vreţi să vă fie vouă bine, să fiţifericiţi la sfârşitul zilei sau săptămânii şi ştiţi ce?...vă înţeleg perfect.Este un sentiment de defulare în urma nemulţumirilor şi frustrărilorzilnice, acumulate din pricina opulenţei bogaţilor, dispreţul claseipolitice, zgârcenia angajatorilor şi atâta nesimţire înconjurătoare.Şi mai e cineva care va întelege şi va aproba şi va respectaaceastă gândire şi anume Nietzsche. Acel filozof neamţ decare toată lumea a auzit, dar puţini ştiu ceea ce propovaduieşte el.El apologiază de fapt opusul valorilor tradiţionale, împărtăşite de biserică.El începe prin a studia etimologia noţiunii de „bun/bine”,constatând că înţelesul acesteia nu provine din conceptele de„moral, altruist, modest”, ci are în vedere ideea de „nobil, distins, însensul rangului social”. Friedrich Nietzsche se opune cu totul conceperiibinelui după un sens de tip plebeu, mediocru, căci dimpotrivăesenţa binelui, spune el, este de a fi ceva superior, ceva nobil. Dihotomiabine-rău are în vedere o antiteză între o rasă superioară,aristocratică, adeptă a războiului, mândriei, sănătăţii, frumuseţii, libertăţii,numita morală de stăpân sau morala aristocrată şi o rasă inferioară,adeptă a modestiei, altruismului, milei, iertării, iubiriiduşmanului, numită de Nietzsche morala de sclav. Morala aritsocraticăconstă în glorificarea sinelui şi preţuirea valorilor din jurulnoţiunii de putere, sănătate, curaj.Ironic este faptul că Nietzsche nu prea a avut niciodatăparte de aceste valori aristorcratice pe care le aprecia atât de tare,petrecându-şi o bună parte din viaţă prin spitale şi fiind refuzat desingura femeie de care a avut parte.(continuare în pag. 3938)3935

PROZAAnda Bejanenergie negativă.PE TERMEN NELIMITATÎn văzduh era o degringoladătotală. Se făceau noi restructurăriprintre suflete,multe trebuiau să coboare pePământ să îşi ia karma înprimire, altele trebuiau doarsă mai treacă un nivel ca săse desăvârşească. Unii zei,sau de fapt unele energii superioareîncercau săconvingă alte entităţi sătreacă prin experienţa vieţiica să le mobilizeze puţin pecalea unei ascensiuni. În fine,în toată acea abrambureală,multe erau un pachet deENTITATEA1: -Du-te bă, că eu nu mai cobor să măstrofoc vreo câteva decade pentru nimic!ENTITATEA2: -Haide, amice, încearcă! La cât decumsecade ai fost în peregrinările tale acolo, poate ai noroculşi întrupezi pe vr’unu care moare la născare.E1: -Crede-mă că nu ţin ăştia cu tot dinadinsu’ sămă trimiţă jos pentru atâta lucru. Am eu vreo bubă ceva la catastifu’lor.E3: - Ba tu ai un scop precis acolo! Că după cumvezi, altul mai mare ca tine decide că trebuie să mergi!E1: -Auzi, mai ştii ceva, cu toţii ne-am căpătat cunişte reminiscenţe de pe Terra, dar tu tot aşa religios airămas?!E3: -Noi ştim ce ştim aici sus, însă acolo pe Pământ,fără un suport religios nu faci nici o brânză. Şi de ce să nu recunoaştemcă întrucâtva au dreptate oamenii… Noi aici,stăm ca în gară şi ne aşteptăm trenurile care să ne poartecătre alte vieţi, însă dimensiunile din care venim fiecare suntguvernate diferit. Şi totuşi suntem legaţi între noi, facem partedintr-un tot. De ce nu recunoaşteţi că în mare parte problemeleau rămas aceleaşi pentru noi ca şi pentru pământeni?De asta trebuie să mai facem nişte ture acolo, ca să putemsă ne purificăm şi să aflăm scopul nostru în tot acest teatru.E2: - Teatru…Comedie! direct! Voi puteţi să vă explicaţipentru ce se repetă lucrurile? În mare parte scenariule acelaşi, omul e la fel de nu ştiu câte mii de ani, doar decorule diferit. Nu vi se pare că se învârtesc într-un cerc?E1: -Sunteţi sadici! Pentru ce trebuie să ne strofocămşi acum cu probleme telurice? Nu e de ajuns că în curândo să fim iarăşi acolo? Şi că…vorba ta amice, o s-o luămde la capăt? măcar de am ţine minte toate discuţiile astea…Este atât de trist să fii om…iar dacă nu ai înclinaţii religioasee cu atât mai rău, după cum spuneaţi. Iar răul cel mai rău, cireaşade pe vârful răului e ca peste toate astea să mai fii şiun tip destupat care scormoneşte prin hârţoage în căutareaunui sens. Pentru că ţi se duce naibii orice motivaţie de a maitrăi.E3: -Motivaţia ar trebui să fie în legătură cu credinţaşi trăirea personală.E2: -Sigur, însă dacă te prinzi că există un scop mainobil pentru care să trăieşti, fie în sens religios, fie într- unulmai esoteric, mai filozofic, tot simţi apăsarea vulgarelor necesităţipământeşti. Adică trebuie să împaci scopul cu cerinţelecotidiene.E3: - Bineînţeles! munca a fost lăsată întru câştigareacelor materiale pentru om, cât şi pentru familia lui. Dar înacelaşi timp trebuie să facem totul cu raportare la Deus. Pentrucă acolo omul are o dublă raportare- una pe orizontală,adică relaţiile cu semenii, şi una pe verticală- relaţia cu divinitateacare îi întreţine existenţa omului.E1: -Relaţionarea asta a dumitale mă face să îmiamintesc de lucruri foarte plăcute de acolo de jos! Fie şi peverticală, chiar dacă nu e prea comod!E2: -Uite, că pe tine tot te salvează ceva în lumeaaia: umorul!E1: -Eh, să am eu parte de atâta haz pe cât mi-e denecaz că tre’ să mă întorn acolo!E2: - Noi discutăm lejer aici, însă când om ajungeacolo o să turbăm! Gândeşte-te că ajungi într- un amărât decorp de bărbat…E1: - Aaaaaa, nu! mai nasol! Ajungi într-unul de femeie!E2: -Da, o femeie…ca toate femeile, pe scurt,; carese împopoţonează, care are scurgeri câteva zile pe lună,chiar când îi e lumea mai dragă, care se păruieşte cu altelepentru un mascul, frige trei plozi, şi cam atât. Sau una caree foarte supusă, şi peste ani are o revelaţie cum că a fost ofraieră că a făcut tot ce i-a zis barbac-su, şi-atunci îi picăcerul în cap, că i s-a dus naibii toată viaţa şi aleluia. Sau şiuna destul de rebelă, care îşi face o viaţă a ei, se păcăleştecu cine ştie ce motivaţii despre sublim şi cunoaştere şiajunge o hârcă ocolită de toţi şi care moare singură.E1: -Da, însă asta i se poate întâmpla şi unui bărbat.Oricât ai fi tu de mascul, dacă ea reuşeşte să te facă sădevii serviabil, te-ai dus pe copcă. Sau poţi să o faci pe răzvrătitu’şi să nu te mai lipeşti sufleteşte de nimeni, niciodată.Sau mai rău, să devii un misogin onanist. Sunt variante şivariante. În fine, oamenii sunt posesivi, asta-i treaba. Au unsimţ al proprietăţii ceva de speriat!E2: -Sigur! Asta este societatea! Trebuie să trăieştipentu cei din jur. Cel mai nasol este să ajungi la ideea că numerită.E3: - Uite de asta e bine să te întovărăşeşti cu o religieacolo. De preferat cred că ar fi creştinismul. E mai uşorsă crezi într-o religie bazată pe altruism, în ideea că te mântuieştiprin ceilalţi, că binele şi mântuirea sunt colective…E2: - Măi, nu ştiu ce să îţi spun, dar cred că ţi-e maiuşor ca om să ştii că faci totul pentru tine. Că investeşti cusârg în tine. Bine, trebuie să îi ajuţi şi pe ceilalţi, pentru că deobicei acţiunile şi gândurile tale îşi propagă efectele în locurişi în timpuri la care nu te aştepţi. Nu şitu… eu am trecut siprin faze din astea şi mi s-a părut mai uşor să fiu aşa…Mi sepărea atât de absurd cum se motivează ceilalţi…E1: - Ooo, da, oamenii au mobiluri demente! Poatecă ai dreptate tu cu individualismul tău…Mi se părea ciudatcând auzeam: “iată câte lucruri am agonist! acum trebuie săîmi fac o familie, să am un copil ca să i le las lui, că doar pentr u(continuare în pag. 3937)3936www.oglindaliterara.ro

PROZAcine le-am făcut?!” Adică să îţi pierzi nu ştiu câţi ani făcândtotul pentru copil? Dar pentru tine? Ce faci? Cu ce te alegi?Plodu’ poate pleacă sau îşi face un alt rost şi pe tine tot altu’străin te şterge la cur la bătrâneţe, sau poate îţi bea toatăagoniseala sau o dă pe curve, sau poate se îmbolnăveşte,ori poate pur şi simplu o să fie doar un individ supărat peviaţă cu dureri în cot de toată agoniseala ta. Nu e profitabil săfaci un copil…şi… nu ştiu…mă uit acum la noi ăştia de acileadin eter şi nimeni nu e prea fericit că trebuie să se mainască o dată. Chiar şi fără să ştim o dată născuţi ce greutăţine aşteaptă, tot aducem cu noi nişte anxietăţi şi toată cohortade întrebări la care nu se poate răspunde. Acolo laorice vârstă e nasol să te întrebi ce e cu tine pe lumea asta.De obicei puţini se întreabă aşa, iar ceilalţi îi privesc de parcăar fi în ebrietate sau ceva. Dacă eşti tânăr şi te gândeşti laastea, e nasol, pentru că îţi taie tot cheful de acţiune, iar dacăeşti în vârstă, e prea târziu uneori.E2: -Hm…da…ei nu se întreabă dacă ar fi bine sămai aducă pe lume încă un omulean care o să treacă prinaceleaşi greutăţi şi o să îşi zică de multe ori: nu e vina meacă m-am născut, nu eu mi-am dorit asta. Oare de ce ţin oameniisă se înmultească aşa cu tot dinadinsul?E3: - Pentru că se iubesc…E1 şi E2 îl săgetară:- Băi, ne laşi?! Până aici!E1 continuă:- Din ce am văzut eu, dacă te iubeşti cu cineva şiapoi te căsătoreşti şi mai slobozeşti şi un copil pe ţeavă, seduce dracului toată iubirea. Pentru că apar complicaţii, legileşi cutumele te strivesc pur şi simplu. Sunt nişte supra-oameniăia de pot să convieţuiască încorsetaţi, să mai şi iubească,sau să îşi păstreze credinţa nealterată. Cum crezi că ar rezistaun călugăr laolaltă cu lumea? Nu merge aşa… ceva degenul ăsta le-ar trebui şi îndrăgostiţilor…un alt mediuceva…Nu vedeţi? credinţa şi iubirea sunt două lucruri careţin de divin dar care nu pot fi împăcate cu lumea aia! Acolotrebuie să fii cât mai brut. Nu e de găsit reţeta concilierii responsabilităţilorzilnice cu relaţionarea aia pe verticală.E3: -Să ştii că eu am întâlnit oameni care au ştiut săîşi ţină o casă. Dar cel mai trist pentru mulţi din ei a fost căau avut parte de nişte copii care nu au învăţat nimic din toateacelea. Desigur, şi vremile au fost altfel; poate în unele timpurioamenii erau supuşi unor obiceiuri mult mai dure, darcare le rostuiau viaţa. Însă libertăţile pe care le-au obţinut,plus mania femeii de a nu mai fi femeie, ci egală a bărbatuluiau întors totul pe dos. Deageaba par ei mai deschişi ladiscuţii şi abordări, că nu rezolvă nimic…E1: -Mda… poţi să slobozeşti ceva în ea de comunicaredacă nu ai un fundament solid pe care să o aplici.E3: - Clar, în viaţă i-am respectat pe cei care au ştiutsă ţină o familie unită; cred că e cel mai greu.E2: - Păi în fond, cred că revenim la ce spuneam maisus: că omul e într-un acelaşi singur fel de mult timp. Adicăpoate ei încearcă să îşi masculinizeze femeile, şi să îi punăpe bărbaţi să îşi ia concedii ca să stea acasă cu plozii, însălucrul ăsta nu o să ţină, pentru că modelul femeii şi al bărbatuluieste călit să fie într-un singur fel, rolurile nu pot fi interschimbabile.E1: -Bine, bine…însă mai devreme plecasem de lao chestiune pe care n-am rezolvat-o: pentru ce ţin oameniimorţiş să se înmulţească? Pentru că răspunsul ăla cu iubireaa fost de tot râsul. Adică, nu ma înţelegeţi greşit: pe Pământe de tot râsul, pentru om, şi pentru ambiţiile lui limitate.E2: -Mda…poţi să iubeşti un om, dar el să nu te iubească…saupoţi să îl iubeşti şi te iubeşte şi el, dar îţi daiseama că aveţi alte aspiraţii, alte planuri…Sau: nu vă iubiţi,nu vă interesează, şi totuşi aveţi o familie care merge…şicombinaţii mai sunt multe. Aste este cu omul…stă ori pe explozibil,ori pe suprafeţe găunoase. Cât despre întrebarea tacu supravieţuitul ăsta încăpăţânat, habar nu am. Ştiţi doar ceteorii există acolo la ei, cu Darwinism, cu poveşti schopenhaueriene…toatălumea vrea să folosească energia şi potenţialultău pentru interesele proprii, chair şi genele tale, pecare le interesează să supravieţuieşti cât să ai copii , apoi sămori ca să faci loc pentru copiii tăi. Modul în care te fac sa îndeplineştiinstructţunile lor, e mascat cu tot felul de elementegen „dragoste“ , „familie“ , „sacrificiu pentru generaţiile viitoare“.Dar mă dau bătut… nu ştiu pentru ce trebuie să ne totnaştem în continuare pe planeta aia ciudată.E3: -Păi eu cred că suntem într-un întreg universal,nu ştiu care este scopul. Ar trebui să fie unul bun, dacă demiurguleste unul bun. Şi de asta religia aceea a altruismuluia prins atât de bine, pentru că îi leagă pe oameni, pentrucă le crează o dependenţă a tuturor faţă de ceilalţi, astfelîncat se ajunge la o unitate şi la un scop comun…E1: -Fraţilor, hai că ne învârtim în jurul aurei şi dejaîngurgităm mai multe rahaturi decât pământenii ăia.E2: - Da, şi uite ca bate gongul pentru noi…cam trebuiesă o întindem într-acolo..E1: -Deci s-a făcut timpul, nu? Iar trebuie s-o luămde coadă. Diseară nu mai ies la bere în Shambala…deh! Şial naibii timp cum vine… cum se face cum nu se face că întotdeaunane trezim acolo într- o piele nepotrivită fix înconjunctura inoportună.E3: - Să sperăm că o să lichidăm toate treburileacolo jos de data asta…E1: -Mda, ca să ne putem retrage la pensie în nirvana.Hai, pe curând! Şedere plăcută!E2 şi E3:-Să ne vedem cu bine!Plonjă fiecare în embrionul lui.Sperau să nu li se ofere prea multe oportunităţi înviaţă, să nu fie nevoiţi să facă alegeri; prietenii, sigur, i-ar felicita,i-ar pizmui pentru norocul lor, le-ar spune, “ce şansămare ţi s-a oferit în viaţă! alege-o nu mai sta pe gânduri!”;însă oportunităţile ce ţi se arată sunt doar ca să vezi cât demulte ai pierde într-un loc, alegând altceva, câştigând, întrunaltul.Fiecare dintre suflete spera să fie un idiot acolo jos,o plantă de om care nu se întreabă pe ce lume trăieşte, o legumăcare e mult prea ocupată cu leafa şi slujba, al căreiscop în viaţă este să vină ora patru ca să scape de la muncă.Să fie îndeajuns de tembeli încât să se poată duce de pe ozi pe alta cu zăhărelul, cum că viaţa merită trăită, că este undar de care trebuie să profite.Desigur, Demiurgul citi gândurile entităţilor, zâmbi înbarbă, îşi înfoie nările şi însemnă pe răboj că după pensionare,cei trei mai aveau să activeze în serviciul lui niţicăvreme.www.oglindaliterara.ro 3937

FULGURAŢIICE PROSTIE!Suntem singura ţarădin Uniunea Europeană încare darwinismul a fost scosdin programa şcolară! Ispravaa izbutit-o intelectualulMircea Radu Iacoban Hârdău, care, în 2006, s-astrăduit să se arate mai catolicdecât Papa – câtă vremeBenedict al XIV-lea a recunoscut că „evoluţionismul (teoria luiDarwin, n.n.) este mai mult decât o ipoteză.” Ca să nu maivorbim despre faptul că o Rezoluţie a Consiliului Europei,adoptată în 2007, recomandă statelor UE să promoveze predareaîn şcoli a „teoriei evoluţioniste ca principală teorie ştiinţifică.”(O teorie secundară ştiinţifică nici nu prea ştim săfie...) Deci, Papa, da, UE, da, Hârdău, nu! Într-un adevărathârdău de prostie şi ignoranţă s-a înecat, după tipicul românilor,care scot carul dintr-un şanţ, spre a-l prăvăli în celălalt,teoria lui Darwin! Un singur ministru al unei ţări europene,cel de la Belgrad, a avut o iniţiativă similară şi a trebuit imediatsă demisioneze, mai ales datorită protestului... Patriarhuluiortodox al Serbiei, care s-a pronunţat hotărât pentrupredarea evoluţionismului în şcoală! Situaţie complet pe dosîn USA, unde profesorul Behe (Pennsylvania) a trebuit să seadreseze Tribunalului Federal pentru a primi dreptul de... acritica teoria lui Darwin în şcoală - ceea ce, desigur, configureazăcel de al doilea pol al exagerării. Şi-n timp ce evoluţionismuleste ţinut inchizitorial sub obroc, la TVR suntprogramate emisiuni („Semne”, redactor, Cristi Ţepeş) încare Darwin este pus sever la colţ, inclusiv de o prof. dr. cares-a declarat partizană a divinului creaţionism deoarece, chimistăfiind, a constatat că nu toate argumentele darwinismuluipot primi confirmare de laborator. Şi cum facerea lumiiîn şapte zile nu poate fi verificată în eprubetă. rămâne sin-gura teorie de însuşit şi susţinut. De ce singura? Aici e aici.Trăim, totuşi, într-un veac şi-ntr-o orânduire în care libertateade gândire se numără printre principalele drepturi ale omului.Cine vrea să creadă că se trage din maimuţă, treaba lui.Cine-i convins că lumea-i creaţie divină, e la fel de îndreptăţitla opinie. Darwin s-a născut acum două veacuri, cartea luifundamentală, „Originea speciilor”, a apărut în urmă cu unsecol şi jumătate. Savantul englez n-a avut cum să aibăacces la cuceririle performante ulterioare ale ştiinţei; a emiso ipoteză, cu argumentele la îndemâna cercetătorului atunci.Intelectualul Hârdău s-ar fi cuvenit să ştie că meritele lui Darwinnu stau doar în construirea teoriei cu maimuţa-strămoaşă,şi că, în urma cercetărilor sale, s-a demonstrat rolulevoluţiei în variabilitatea speciilor, s-au identificat şi altecauze ale variaţiunii organismelor, s-a întemeiat tehnica selecţieiartificiale în crearea de noi rase şi soiuri, el influenţândhotărâtor dezvoltarea paleontologiei, embriologiei, fiziologiei,anatomiei, sistematicii etc. Sigur că, în ansamblu, evoluţionismulare implicaţii filosofice şi chiar teologice. Pe unii i-aconvins, pe alţii, nu. Dacă predarea religiei în şcoală esteconsiderată o necesitate, la fel de necesară este şi prezentareaipotezei darwiniste. Argumentul că 73% dintre elevicred că omul a fost creat de Dumnezeu şi, în consecinţă, predareaevoluţionismului nu se justifică, nu rezistă: poate tocmaide aceea cred astfel, fiindcă li se interzice informareaalternativă... În 1925, la Dayton, a fost judecat profesorul suplinitorJohn Scopes, cel ce a predat (după manual!) un cursde evoluţia speciilor – astfel intrând în istorie mult mediatizatul„proces al maimuţelor” (vă mai amintiţi filmul regizoruluiKramer, cu Spencer Tracy în rolul principal?) Sentinţa asubliniat ridicolul situaţiei, câtă vreme procurorul... s-a oferitsă plătească din buzunarul lui cei 100 de dolari cu cât a fostamendat Scopes. Există, la noi, un ONG intitulat „Solidaritateapentru libertatea de conştiinţă”. Mă-ntreb de ce nu-l acţioneazăîn judecată pe intelectualul Hârdău, ori actualulMinister al Educaţiei, declanşând „procesul maimuţelor” ediţia2008. Ar fi de tot hazul. Dar haz de necaz, fiindcă încăodată am arăta lumii cât de rudimentar, de anacronic şi denedemocratic gândesc (şi acţionează) unii dintre miniştriinoştri...Lăsaţi balenele să moară, eu vreau străzi libereîn Bucureşti3938(urmare din pag. 3935)Bineînţeles că sunteţi conştienţi şi ştiţi de catastrofele carene ameninţă specia, de topirea treptată şi implacabilă a munţilor degheaţă, de stratul subţiat de ozon, de alimentaţia cancerigenă şi nesanatoasă,de foametea din regiunile africane sau de corupţia înpolitică. Însă ceea ce vă afectează cu adevarăt sunt problemele zilnice,adevărurile care vă lovesc cu pumnul în coastă în fiecare dimineaţăla prânz şi seară. În funcţie de caz, poţi avea vecininesimtiţi, colegi nesimtiţi, vânzători nesimtiţi, prieteni nesimtiţi, rudenesimţite, şefi nesimtiţi, dar dacă eşti cel mai ghinionist le ai petoate. În continuare poţi fi enervat de iubită, părinţi, fraţi, culori, mirosuri,distanţă, viteză sau pret. Însă regele tuturor nervilor şi stresuluizilnic, ceea ce ne afectează pe toţi – bogaţi, săraci, tineri,bătrâni, femei, bărbaţi, pietoni sau şoferi – este traficul. Acest monstrulocal care ne devorează buna dispoziţie şi sănătate mintală netranspune şi transformă în lumea descrisă de Thomas Hobbes, stareanaturală, precontractuală în care omul este lup faţă de om. Ridicăviolenţa la rang de lege, urmărind premiză ca cel mai puternicînvinge. Oamenii nu mai sunt oameni în trafic, ei sunt acum demoniroşii, cu coarne şi bici, sunt behemonţi cu colţi uriaşi sau dragoni dewww.oglindaliterara.rooase, care atacă şi ripostează cu venin.Toate aceste lucruri care pe moment umflă venele tâmplelor,ele sunt de fapt un bun material de haz de necaz. De exemplu,de ce cei care fac stânga înaintează puţin câte puţin pânăastupă cel puţin o bandă celor ce vin din sens opus, de ce maşinilecare merg cel mai încet stau întotdeauna pe banda a doua sau dece femeile ţipă, înjură şi claxonează de două ori mai tare decâtbărbaţii. Iarăşi, un lucru care nu îl înţeleg şi este strigător la cer esteclaxonatul. În mijlocul unei intersecţii blocate sunt 2-3 şoferi în spatecare tot timpul claxonează. Dar nu atenţionează cu câteva bip-uriscurte, ei ţin butonul apăsat secunde bune pentru a se facebineînţeleşi. Tot ceea ce vreau în acele momente e să merg pânăla geamul lor, să le rup toate manetele din stânga şi dreapta volanuluişi să le pun calm pe bord, lăsându-i cu gura căscată. Totuşi, celmai scandalos lucru care se produce în trafic este atunci cândcineva care a depăşit pe contrasens sau trotuar toată coloana şiforţează intrarea în faţa ta. Acesta este apogeul nesimţirii şi adevăratultest al şoselelor capitalei, când Bruce se transformă în Hulk,departajând bărbaţii de băieţi.Oricum, în final râdem şi dăm din cap pentru că ştim cănoi nu procedam niciodată aşa sau chiar dacă pare, noi de faptavem alte intenţii şi atunci când ne atrage cineva atenţia îi explicămenergic cu mâinile agitate şi cu geamul închis.

POEZIEMotto: „Lumina conţine culorileDar nu vopseşte vopseşteochii nimănui”.Ioanid RomanescuIndigoVăd sângele întunericuluicum izvorăşte din plafonul pereţilorlocuite de lilieci orbi în lumină,cum se prelinge în visde strugure negru aburind năluciri,se împreunează cu seva ierburilorfecundate de moarte,traversează spuma de ger a înserărilortimpurii şi porneştela ademenit trupuriprin care să urce până la gleznă,până la genunchi, până la rărunchi,până la inimă, până la gurăpână la ochi,până cade vălurindaburul ultimei respiraţii.VioletPe violet ar trebui scrisFRAGILÎnăuntru sunt farduriale anotimpurilor încercănate.Ele trebuie folosite cu grijă,Uşor, pe îndelete, ca şi cumumbli cu petale veştede.Altfel, se sparg izbind linişteaÎn violet pulsează singurătatea,De la violet mai departe nu ştimMare Tăcere. Şi-atât.AlbastruVisez petreceri acvaticeVeselia interzisă întoarceriisufocă imaginarul până larespiraţia peştilor din acvariipână la respiraţia cuvintelordin grădini zoologiceMă alătur copiilorîn petrecerea lor neatinsăde izul otrăvitor al mlaştinilor.Merg prin albastrul transparental apeiTălpile se desprind de nisipulPe care-l simt din ce în ce mai fragilDin ce în ce mai statornicrefluxul mă soarbeîn beţia înşelătoare a ceruluiSimt albastrul în cerul guriiDizolvând piatra acră a trezirii.ŞTEFANIAOPROESCURoşuSimt cum mi se înfig aripile în spateUna până în inimă,Cealaltă până în coasta cu pricinaZbaterea le apropie, se întorc în sângeNu mai sunt aripi,Zborul le transformă în fulgerulUnei săgeţi traversându-mi trupulDe Icar nevolnicZidit de bunăvoie în labirintul spaimeiFantomele aripilor cadRisipindu-se în iluzia sângelui.Eu, mai am de căzut puţin.GalbenÎntomnare între afară şi mineSolzi galbeni de frunzeUnduiesc în fereastrăSirene răscolind delirantul mirajAl clipei zemoaseZvântată de arşiţa cărniiDansul lor ademenitorPornit din minciuna cânteculuiÎn care se ascunde iernaticul „după”Solzi galbeni de frunzePrin a căror transparenţăOchii caută flămânziNopţi prelingându-seÎn ruguri aromate de lună.VerdeMerg printre plante verzi din plastic,Arbuşti în ghivece de plasticPline cu pământ din plastic,Flori, fructe asemenea alcătuiescGrădini fără miros, fără gustÎn care natural e doar praful.Închid ochii preţ de-o secundă,Văd oameni de plastic surprinşiÎn mişcare, ca de-un îngheţ, animale deplasticPăsări de plastic.În aceeaşi secundă îmi imaginezCum Dumnezeu privindu-şi creaţiaSe minunează găsind-o atât de cuminte.OranjTotul ar fi simpluDacă aş putea să tai vara în douăCa pe un fruct,În paharul răsărituluiSă storc jumătatea lui roşieJumătatea galbenă în paharul asfinţituluiSă le amestec în tăria transparentăA miezului de ziLicoarea oranj s-o sorbPrintr-un pai de grâuSecerat proaspăt.Atunci, sigur m-aş preface în varăŞi nu mi-ar mai fi teamăCă durează atât de puţinMirajul curcubeului.MAIRA MIRÎntâmplareMi-ai surprinssufletul tremurătorîn zbatereapleoapei talealbastrul de alabastruDmi-a tulburatziuanoaptea,secunda.Alergând spre amintireAlergamEşi timpul alergaodată cu noi;alergamcu privirile arsede soarele iernii;alergamşi timpul se scurgeaBîn netimp;alergamşi-am rămascu gândurileîn amintiri…ClaustrăUTrec trenuri. Trec ani,Trec zile, secunde.Dincolo de gratiiPrivirile mele mirândeAşteaptă să vinăIar noapte şi ziSe-ntreabă mereuTDac-a fiEste egalCu a trăi?Vinovată de iubireÎntre viu şi murind,Între noapte şi ziÎntre vară şi iarnăÎndrăznesc a iubi…Între ură – iubire,Voi mai prinde de ştireCă mai trece o clipă;Viaţa mea-i o risipăŞi mă-mprăştii în vântŞi-n cioburi de steleCa-ntr-o zi, un cuvântSă m-apropii de eleÎnsinguratăÎn iarna sufletului meu,Tu primăvară nu-mi mai viiÎn viscole mă întroienescŞi trist mi-e sufletu-n pustiiM-acoperă zăpezi eterneŞi-s singur cu-ale mele gânduriCuvântul lin în viers s-aşterneTimpul se scurge printre rânduriCăci au plecat fraţi şi prieteniŞi tata a plecat demult;Am rămas singur între secole,Ascultând vântul şuierând.www.oglindaliterara.ro 3939

ATLASCapestang, mon amour!* * *Pe 26 februarie 1926,C. Papp de Maros-Csüged,proprietarul unei societăţi decomerţ internaţional din Béziers,adresa scrisoarea ur-Adrian Irvin Rozeimătoare Dlui. Ministru alAfacerilor Externe dela Bucureşti:“…Locuind la Béziers de douăzeci de ani şi făcândrăzboiul în Franţa unde m-am angajat ca voluntar, m-am stabilitcu titlu permanent în acest oraş.Numeroşi români sunt stabiliţi sau rezidă de manierătemporară la Montpellier, Béziers, Narbonne ori ca studenţi,comercianţi sau lucrători manuali. Ei au nevoie câteodată deviza Consulatului României.Din păcate nu există decât un consulat la Marsilia,ceea ce îi obligă să se deplaseze şi le ocazionează cheltuielide călătorie importante.Am onoarea de a semnala, Înaltei bunăvoinţe a ExcelenţeiVoastre, pe Domnul Fernand Pigot publicist-felibru, 33Av. de la République din Béziers, onorat cu Coroana Românieipe data de 9 februarie 1901. Acesta ar accepta să îndeplineascăfuncţia consulară la Béziers.Cunoscut în întreaga regiune, el s-a ocupat de multăvreme de studenţii români care se află la Montpellier şi detoţi cetăţenii români, care i-au fost indicaţi.Iubind profund tot ce e român şi vine din România, ela făcut în mediile literare şi comerciale, în care este foartestimat, o importantă propagandă în favoarea României.Acţiunile lui au fost întotdeauna dezinteresate şi constante.Sper că Excelenţa Voastră va analiza cererea noastră,cu respect al Dvs. devotat rămânem…”După formalităţile de rigoare, în urma propunerii ExcelenţeiSale Dl. Mitilineu, Ministrul Affacerilor Străine, RegeleRomâniei, Ferdinand, semnează la Sinaia, pe 29octombrie 1926, decretul care “decide înfiinţarea, pe ziua de1 octombrie 1926, a unui Consulat de a II-a categorie (onorar)al României la Béziers (Franţa)”. Tot prin acelaşi decret,Regele decide că Dl. Fernand Pigot este numit, în aceeaşi zi,Consul onorific al României ca titular al oficiului consular nouînfiinţat.Dispunem de o copie a scrisorii adresate de Legaţiaromână din Paris, datată 25 ianuarie 1927, însoţită de “formularulde foaia personală şi cel de jurământ completat deDl. Fernand Pigot împreună cu un fac-simil în dublu exemplarcu semnătura sa”.După tradiţia orală păstrată în familia lui FernandPigot, această numire nu se datora numai meritelor precitateale noului consul, ci şi faptului că acesta cumpărase 3000cai în România!3940(urmare din numărul anterior)În orice caz, timp de patru ani, drapelul României a fluturatpe faţada casei din 33, rue de la République (astăzi “22Août 1944”- data eliberării oraşului) sediul oficial al Consulatului,unde Fernand Pigot locuia în perioadele când ocuwww.oglindaliterara.ropaţiile, mai ales viticole, nu îl reţineau la Capestang, leagănulfamiliei.Pivniţele proprietăţii lui din Capestang, aparţinând descendenţilorlui Fernand Pigot, pot fi vizitate şi astăzi; pentrucă Dna. Marie Cros, strănepoata consulului, a instalat aici unagreabil restaurant, numit “La table du vigneron”.Din păcate, pe 22 iunie 1928, un accident stupid faceca Fernand Pigot să-şi piardă viaţa, tot la Capestang, lanumai 60 ani. Însă Legaţia României nu află de acest decesdecât pe 28 septembrie 1929. Pe 2 octombrie, Ministrul PlenipotenţiarÎnsărcinat cu Afaceri la Paris, B. Cantacuzino îiadresează Dlui. Vaida Voievod, Ministru al Afacerilor Străinead interim, o scrisoare în care afirmă că “întrucât lucrărileconsulare sunt foarte puţin numeroase la Béziers, cred cănu este necesar să fie înlocuit”.Totuşi, la 29 septembrie 1930, Legaţia din Paris răspundela o notă primită din partea Ministerului AfacerilorStrăine francez care îşi dădea acordul pentru numirea Dlui.Guy Henry în postul de la Béziers. Însă o notă manuscrităindică, pe acelaşi document, că “în urma încetării din viaţă afostului consul Fernand Pigot consulatul din Béziers estedesfiinţat din 1929”.În mod straniu, o notă transmisă pe data de 20 aprilie1940 (după zece ani!) de către “Ministrul Regal al AfacerilorStrăine din Bucureşti Dlui. Richard Franasovici, Ambasadorextraordinar şi plenipotenţiar al Majestăţii Sale Regelui laParis” spune: “Am onoarea a Vă transmite aci-alăturat un actautentificat recent de o persoană a cărei iscălitură este necunoscutăla acest Departament şi care se intitulează “ataşatconsular” pe lângă Consulatul României din Béziers, rugândpe Excelenţa Voastră să binevoiască a dispune să se cercetezecine este această persoană”. Urmează descrierea demersurilorîntreprinse după decesul lui Fernand Pigot,precizând că din 1929, “… în toate lucrările lor (Ministerulsau Ambasada n.n.) au încetat de a mai menţiona Consulatuldin Béziers, printre Consulatele României existente înFranţa.Faţă de cele ce preced rog pe Excelenţa Voastră săbinevoiască a dispune să se ia măsurile de cuviinţă pentru caştampilele şi emblemele Consulatului din Béziers să fie ridicatedela persoanele în mâna cărora se află astăzi, fără vreoîndreptăţire legală, comunicându-se totodată în mod oficialla Quay d’Orsay, că acel consulat a încetat de a mai existadin anul 1929”.Probabil că evenimentele dramatice care au urmattimp de cincizeci de ani, mai întâi în întreaga Europă şi maiapoi în România, au lăsat în umbră soarta stranie a Consulatuluidin Béziers.Poate că astăzi, odată cu intrarea României în UniuneaEuropeană şi multiplicarea prezenţelor româneşti în Languedoc,un consulat la Béziers şi-ar găsi justificarea. Şi de cenu, chiar la Capestang?Cu condiţia să se găsească o personalitate dispusă,caii ne mai fiind la modă, să cumpere 3000 maşini “LOGAN”în România!Capestang, iunie 2008

Tăierea melcului de cochilieOPINII“ Cochilia şi melcul sau Fericirea interzisă” ( EdituraALLFA, 2002, 298 p.) de Bujor NedelcoviciC(n.1936, Bârlad, absolvent al Facultăţii de Dreptdin Bucureşti) este în parte o reluare şi o rescrierea primului volum dintr-un vast ciclu memorialisticşi eseistic Jurnal infidel-Pagini din exil 1987-1993(Editura Eminescu, 1998) dar şi o aducere la zi a propriei biobibliografii.Strict bibliografic vorbind, semnalăm încă de la începutnoile cărţi ale prozatorului şi scenaristului:”Imblânzitorul delupi” (o carte despre exil, acţiunea se petrece înElveţia),”Iarba zeilor”- nuvele, 1998, “2 plus 1-Două scenariiplus o piesă de teatru”, 1999, “Le Provocateur”, traducereaîn franceză la EURO CULTURE (2000) a romanului omonimapărut şi în limba română în 1997. Mesajul în jurul căruia pivoteazăaceastă carte este formulat chiar de autor, explicândşi titlul-metaforă :“Scriitorul (artistul) îşi poartă cochilia(opera) în spate fără să se poată despărţi de ea. Dacă cinevaar mai încerca să facă o analiză unilaterală şi diferenţiată,ar însemna să taie melcul de cochilie. Rezultatul arfi o monstruozitate: o cochilie vidă şi animal (moluscă) mutilat”.Cartea de faţă cuprinde o prefaţă, o fişă biobibliografică,precum şi extrase din presa franceză despre cărţile traduse,începând cu “Le second messager”, “Crime de sable” şi terminândcu “Le matin d’un miracle”. În mai 1993despre acest din urmă roman s-a spus: „Dincolode parabolă, Bujor Nedelcovici descrie cu fineţedrumul iniţiatic al unei femei, urmărind toate etapelecătre vindecare şi căutând să înţeleagă cuvintelelui Kierkegaard: „paroxismul unei maripasiuni este acela de a dori propria sa pierdere”.Cartea, eterogenă prin însăşi această însumarede articole politice, interviuri, confesiuni, polemicicordiale sau mai puţin cordiale, pagini de jurnal,scrisori deschise, recenzii de carte etc., se articuleazăîn cinci capitole corespunzătoare tot atâtoretape descrise descendent, coborând pe firulanilor, din 2000 până în 1996. Suntem încredinţaţică cei ce au citit „Cochilia şi melcul” auparcurs romanele lui Bujor Nedelcovici cu alţiochi şi cu altă înţelegere.Fapt e că la vârsta de 50 de ani prozatorul, deşi seafla pe creasta valului (publicase cinci romane în ţară (Fărăvâsle, Noaptea şi Grădina Icoanei fiind reluate în trilogia„Somnul vameşului”) şi unul la Paris („Le second messager”,Editura Albin Michel , 1985, la recomandarea lui Paul Goma),obţinuse premiul USR în 1979, dar şi Prix de la Liberté-PENClub Français (1985).Complet dezinteresat de realismul socialist, fascinatîn schimb de realismul magic şi parabolic („totul începe înreal şi se termină în metafizic…”), sparge calota glacială atotalitarismului ceauşist, a cărui cenzură îi interzisese să publiceromanul „Al doilea mesager” (inclusiv ecranizarea realizatăde Mircea Veroiu, Somnul insulei), şi reuşeşte sărămână scriitor la Paris: radiat din baroul de avocaţi odatăcu arestarea tatălui său la Ploieşti din motive politice, şi constrânssă muncească vreme de 12 ani pe tot felul de şantiere,în fine va face parte din colegiul redacţional al revisteiEsprit.La Paris cunoaşte ierarhia exilului, orgoliile scriitorilorşi toate viciile şi virtuţile din ţară transplantate în străinătate(discordie, ranchiună, arivism, haos social, relaţional, moral).Bujor Nedelcovici a încercat să depăşească nu doargraniţele geografice, ci şi graniţele artistice, dobândind o di-mensiune universală prinînsăşi adresa universală acititorului. Bujor Nedelcovicitrăieşte la cea mare intensitaterealitatea româneascădin ţară, în primul rând realitateaetico-civică, remarcândcă intelighenţia noastră exceleazăprin afişarea unei suspecteinocenţe, cultivândGeo Vasileomisiunea cu sau fără intenţie,jumătăţile deadevăr:”De ce în România orice ai gândi, spune sau face numai compromite pe nimeni ?” sau „România nu este ţara luiOedip care după ce şi-a cunoscut adevărul şi-a scos ochii”.Departe de a filma în procuror sau justiţiar căzut în patimafanatismului, asemenea celor care îi pun la stâlpul infamieipe Paul Ricoeur sau pe Georges Dumézil că au fostprieteni cu Mircea Eliade („a cărui găndire a condus la moarteaa 300000 de evrei români”!!??), Bujor Nedelcovici, clasândoportunismul românesc în: „explicabil: 1950-1964”,„naiv:1964-1971” şi „al ruşini: 1971-1989”, se întreabă: „Dece este mai vinovat un scriitor cu simpatii naziste şi mai puţinvinovat un scriitor cu simpatii comuniste?”. Lucid partizan alvalorilor viitorului tip europenizare, mondializare,Bujor Nedelcovici se consideră un scriitor de origineromână trăitor la Paris şi totodată uncetăţean al lumii, fără însă a renunţa la valorileestetice ale literaturii scrise de care este ataşatindeniabil, dovadă arta sa narativă în compoziţiacăreia intră profeţia, uitarea de sine, asceza,ieşirea din timpul terestru, depăşirea propriuluieu prin recurs la o voce din off ce-i dictează, inclusivarhitectura şi scriitura prozelor. („Dumnezeuse manifestă în mine printr-o obsedantă şiinconturnabilă nevoie de formare şi instruire: acunoaşte, a şti şi a înţelege”).Prevenindu-şi cititorii că deocamdată apus punct operei sale de ficţiune, preferă să „sesalveze” prin scrisul zilnic la vastul edificiu al„Jurnalului infidel”, să-şi ia în posesie sinele necunoscutşi să facă prognoze pentru destinul literaturii româneîn mileniul III: redescoperirea gândirii mitice/sacre, unnou mod de experienţă religioasă, o nouă idee a alterităţii, şichiar o nouă utopie filosofică. Nu lipsesc reglările de conturicu scriitori români, tip Petru Popescu, N. Tertulian, PaulGoma, Ion Vianu, Tudor Vianu („complice pozitiv” al regimului),Eugen Simion, Ion Ianoşi etc. Concluzia lui Bujor Nedelccovicieste că tentativa de reformă morală în România afost avortată, că necesitatea unei lustraţii este imperioasă,că o carte neagră a comunismului românesc se impune a fiscrisă, iar nu amânată sine die, defetist, pentru abstracte generaţiiviitoare.Să-l lăsăm totuşi pe Bujor Nedecovici să încheieaceastă lectură a noastră în cheia sol a întregii cărţi, cu stilulsău inconfundabil, marcă a altitudinii civice şi intelectualela care îşi invită cititorul: „Aş vrea să ştiu un singur caz – scriitor,filosof, pictor sau compozitor – care a recunoscut deschis(…) că a fost comunist şi regretă pentru tot „răul” produs,dorit sau nedorit ! De ce sunt două măsuri, două judecăţi devaloare etică şi morală pentru fenomene politice petrecute înaceeaşi perioadă istorică şi cu consecinţe la fel de grave?!De ce extrema dreaptă este condamnată (pe bună dreptate)iar extrema stângă este…trecută cu vederea ?”.www.oglindaliterara.ro 3941

NOTE DE LECTURĂTextul literar între conştiinţă şi memorien general, textul literar este socotit a fi produsulIunei naraţiuni, a unei povestiri desfăşurată dupăînşiruirea logică a unor acţiuni, fapte şi trăiri omeneşti.Presupune un cititor care, în funcţie de nivelulsău socio-cultural, devine coautor, reluândsugestiile, senzaţiile, faptele din propria-i perspectivă şi, îndeobşte,adăugând textului personalitatea sa. Textul literareste expresia acestei colaborări intime, indestructibile, dupăcare primeşte o nouă viaţă, unică şi independentă de ceainiţială, complet diferită de intenţia autorului. Acest ciclu sereia cu fiecare autor care produce un text şi cu fiecare lectorcare-l citeşte, într-o infinitate de sugestii, trăiri, simboluri,senzaţii, idei, concepte etc traductibile prin cuvântulscris.Mi se pare o imagine acceptabilă a textului pânăcând mi-am potrivit lectura cu prozele scriitorului ConstantinBlănaru. Acum perspectiva se schimbă complet, autorulpracticând o formulă care transformă naraţiunea în simplămaterie primă a textului pe care-l aşază când pe două etajede desfăşurare, când pe trei, într-o savantă elaborare tehnică.Nu mai departe de volumul de „nuvele” „Liantul”(Ed.Universitas XXI, Iaşi, 2007), care execută această tehnicăpe game diferite de la o poveste la alta…Să încercăm, pe cât ne ţin puterile, să citim împreunăaceste proze, oprindu-ne pe îndelete la primele treimai cu seamă („In faţa neantului”, „Lecţia de yoga” şi„Liant”), ultimele două fiind oarecum aşezate în canonulconsacrat şi agreat de cititorul obişnuit.Ce este atât de neobişnuit în aceste texte? În primulrând, aş zice că tehnica scriitoricească este desăvârşită şi,prin urmare, dificil de înţeles în toată complexitatea ei. Textuleste scris pe trei nivele: pe primul palier se întâlneşteautorul (scriitorul, povestitorul), pe al doilea, personajul(Eu), pe al treilea, comentatorul (El). Fiecare îşi duce rolulîn elaborarea textului: Autorul este conştientul,Eu – subconştientul, El – inconştientul;iar în text: Naratorul(scriitorul) care infiltrează din când încând naraţiunea, ca materie primă; Eucare trasează drumul în conştiinţă şi Elcare vitalizează memoria. Ba mai mult,sunt introduse în ficţiune elemente realecunoscute cititorului care reconfirmăcontactul cu viaţa (sunt spectaculoasefragmentele cu participarea scriitorilorVasile Andru şi Ion Filipciuc). Astfel, naraţiuneanu mai este centrul vital al textului,ci doar plasa de susţineredeasupra căreia se construieşte drumulprin conştiinţă şi memorie, cu multele şiineditele ramificaţii care întocmesc ohartă a vieţii interioare asupra căreiapresează faptele narate de autor înscurte sinteze.3942Mediul extern îl constituiesocietatea româneascăde dinaintea lui 1989 şi prelungireaacesteia după acestan de răscruce istorică. Iată Liviu Comşiacum arăta lume atunci: „Darnu şi fără alt fel de decepţii şirevolte: în mare, că viaţa tuturora este tot mai înrobită partidului,idealurilor lui, că sărăcia şi promiscuitatea sunt dovezileînfundării „tunelului speranţei” tot mai multora, căşansele de redresare sunt tot mai puţine”. În particular,este vorba despre mediul şcolar, despre modele, în esenţă,care reverberează sub presiunea realităţii crude, refugiindu-seîn memoria care determină, explică şi încarcă semnificativfapta omului. Ea, fapta, nu iese în exteriorul socialca să provoace o reacţie determinantă, ci conduce fluxulconştiinţei frământate de două lumi paralele: cea terestră şicea interioară omului unde se formează şi, prin acumulare,explodează dramele. Omul, ca centru al textului, în prozalui Constantin Blănaru nu este o făptură firavă, o fiinţă îngenunchiatăde vremuri, ci este una puternică, bine înfiptăpe picioare, care îşi trăieşte existenţa tragică în dualitateaconştiinţă-memorie. Singura lui cale de vindecare estemărturisirea. „Să nu ai nimic de spus despre tine nici vesel,nici trist, încât să te vindeci prin mărturisire?!” se miră autorul(conştientul existenţial). Aici, însă, găsim dezlegareaindividului care percepe colectivitatea ca fiind locul în carese poate împlini sau, după caz, prăbuşi. Fiindcă: „Eu aşasunt obişnuit, aşa-i obişnuită umanitatea românească: săfie mereu în dialog, să-şi condiţioneze existenţa prin alţii,să se împlinească mereu prin alţii, luaţi sufleteşte ca ai lui”.În acest fel, Modelul (social şi uman numit Profesor) seschimbă, suferă modificări importante, deformări esenţialeşi capătă noi dimensiuni morale. Relaţia cu cel Modelat seproduce în profunzime, prin acţionarea conştiinţei supuseagresiunii memoriei.www.oglindaliterara.roAşa fiind, prozele lui ConstantinBlănaru nu se pot povesti . Mai mult, secitesc cu o anumită dificultate dacă lecomparăm cu acel cunoscut concept denaraţiune. Este limpede că textul conceputde Constantin Blănaru are toateingredientele necesare., dar aşezateîntr-o altă logică prin care autorul provoacă,prin recursul la realul narat, memoriacare asaltează conştiinţa. Este unexperiment insolit în tehnologia scrisuluide azi. Dacă se supraveghează cu stricteţeaceastă relaţie dintre Autor-Eu-El,textul literar poate fi productiv şi spectaculos,dar orice disfuncţionalitate îlpoate distruge. Sensibilitatea seismicăa acestei formule este un risc important,pe care observ că scriitorul ConstantinBlănaru şi l-a asumat.

Competenţele Limbajului & PoliticaESEUAflându-mă în Anglia, m-am întrebat, desigur, ce citesc englezii,de ce sunt preocupaţi în general. Am intrat, aşadar, prin librăriişi anticariate. Prima carte, cumpărată din anticariat, bugetulnepermiţându-mi să-mi achiziţionez una nouă, a fost Chronicles ofDissent. Mai întâi m-a atras numele de pe copertă – Noam Chomsky,autor pe care-l studiază, desigur, orice stundent la filologie, maicu aplecare încă cei care-şi fac studiile aprofundate în lingvistică.Insă, cartea mai sus menţionată nici n-o aveam, nici n-o citisem,nici nu auzisem de ea. Aşadar, am răsfoit-o, am citit câteva fragmentepe loc, în anticariat, decizându-mă s-o cumpăr.Volumul de interviuri - Noam Chomsky şi David Barsamian- Chronicles of Dissent – ne invită, pentru prima dată, la a ne gândila toate posibilităţile limbajului, la nivelurile realităţii şi implicării limbajului,folosit într-un sens sau altul. Deşi nu e un tratat lingvistic,autorii nepropunându-şi aşa ceva, dialogurile subliniază extrem debine caracterul distructiv al limbii ca instrument întrebuinţat în acestsens, de către oamenii politici ai timpului.Capitole ca Language in the Service of Propaganda; Terrorism:The Politics of Linguage; Israel, the Holocaust and Anti-Semitism;Prelude to the Gulf War; World Orders: Old and New etc.surmontează, pe date concrete, puterea limbajului, ca posibilitate dea distorsiona realitatea, ca instrument de manipulare a maselor. Întrebatdespre relaţia dintre politică şi limbă, Noam Chomsky considerăcă este una tensionată, în fapt, existând mai multe înţelesuri,niciodată un singur înţeles, în întâlnirea dintre limbă şi politică, deşin-ar trebui să i se acorde o importanţă prea mare acestui tip de relaţie.Terminologia, consideră lingvistul, dar şi discuţia clasică, referitorla problema amintită, s-ar regăsi la Orwell, în Politics and theEnglish Language. Mult mai interesante i se par, însă, conexiuniledintre limbă şi mediile sociale ce ţin de natura umană, care pot revoluţionastructura unei societăţi, pot pune ordine în schimbarea instituţională,susţinând stabilitatea dintr-o anumită structură,indiferent care ar fi aceasta, cu condiţia să existe o bază morală. Latemelia unei astfel de relaţii ar sta natura umană, conceptul fundamentalde natură umană fiind teribil de articulat. Totuşi, conform luiChomsky, noţiunea de natură umană trebuie să devină o disciplinăde studiu în sine, conceptul înţeles în profunzimea lui şi teoretizat,doar în acest context intelectul uman putând să semnifice, avândsemnificaţie. Înţelegând în esenţă că limbajul uman are un aspectcreativ, s-ar putea vorbi despre libertatea internă a acestuia, care,corelat cu celelalte aspecte mai sus amintite, ar putea cumpăni gradulde manipulare exercitat asupra omului de către om. Acest tipde relaţie lingvistică, de care aminteşte Chomsky, nu se poate definiîn afara conceptului de natură umană.„If we search our souls we find that we do have a conceptand it’s probably based on some ideas about the underlying andessential human need for freedom from external arbitrary constraintsand controls, a concept of human dignity which would regardit as an infringement on fundamental human rights to beenslaved, owned by others, in my view even to be rented by others,as in capitalist societies, and so on....The study of language mayhave some indirect relation, since it ultimately it does investigatesome fundamental components of human intelligence and their natureand is at least suggestive of what human cognitive faculties areultimately like.”Relaţia dintre limbaj şi planul socio-politic sub aspectul eimanipulativ este explicată recurgându-se la exemple concrete dinlumea politică. Repetarea la nesfârşit a tipologiilor terorismului, apelându-sede fiecare dată la limbajul emoţional, dar şi la apelativeledure, nu fac decât să amplifice, să provoace acest tip de gândire pede o parte, iar pe de altă parte să manipuleze chiar şi statele democratice,creându-se un limbaj al terorii. S-ar putea crede că realitateamajoră a lumii este aceasta, însă, după cum arată Chomsky,este o falsă realitate, indusă denoul tip de limbaj.„For example, for the lastseveral years, something calledinternational terrorism has beenright at the front of agenda.There are conferences about it,books, articles, etc. We were toldwhen the Reagan administrationcame in that the struggle against Lucia Dărămuşinternational terrorism was goingto be the centerpiece of their foreignpolicy, and it’s continued that way. People debate as if theywere in the real world. They’re not in the real world. There is sucha thing as international terrorism, and the United States is one of themain sponsors of it.”Volumul de interviuri - Noam Chomsky şi David Barsamian- Chronicles of Dissent – are un aspect particular, prin faptul că propunestudii politice, comentând cam toate aspectele lumii politicedin ultimii ani, din perspectiva relaţiei natură umană & limbaj, astfelparcurgându-se cele mai interesante şi mai adânci paliere ale problemeipoliticii internaţionale, aspecte greu de sesizat la o primă privire.Cartea este de un interes major atât pentru lingvişti, pentru ceicare-şi propun să aprofundeze toate tipurile de limbaj, cât şi pentrujurnalişti, pentru a excava şi alte dimensiuni ale problemelor lumii,prin intermediul intern al limbajului ajungându-se la adevăratelesensuri ale diferitelor conjuncturi create artificial sau nu de oameniipolitici, şi, tot în aceeaşi măsură, cartea se adresează politicienilor,politologilor, sociologilor, filosofilor, în măsura în care, astăzi, pentrua înţelege lumea în care trăim, e necesar să reflectăm asupra filosofieiculturii, dar de pe noi fundamente. David Barsamian,urmărind în fiecare întrebare în special aspectul politic, face apel larelaţiile dintre statele lumii, din ultiimii ani, oferind astfel suportulteoretico-politic pentru comentariile lui Chomsky. Astfel, pentru tratareaproblemei rasiale din America, rasismul îndreptat spre arabi,lingvistul apelează la studiile prin care a fost tratat rasismul în Europa,îndreptat în special împotriva evreilor, problema de fond, aşacum suntem lăsaţi s-o întrezărim, fiind una culturală.„It’s part of European culture to have racist attitudes towardthe Third World. We’re part of Europe in that respect. Naturally theJewish community shared the attitudes of the rest of Europe, notsurprising.”Relaţiile dintre toate mediile sociale şi politice s-ar reduce,conform volumului de interviuri - Noam Chomsky şi David Barsamian- Chronicles of Dissent -, la relaţia dintre limbaj şi naturaumană, care, astăzi, se reflectă cel mai bine, indiferent depre ceadministraţie s-ar vorbi, în domeniul numit Public Relations, acestacunoscând, având acces la pârghiile manipulării prin limbaj.Desigur, fundamentele cărţii menţionate sunt mult mai complexeşi adânci, cu extrem de multe trimiteri la date istorice şi culturale,toate, fără nici o excepţie, arătând sensurile deturnate alelimbajului, aceste posibilităţi ale unei noi dimensiuni ale limbii, folositeîn acest scop de oamenii politici, distorsionând realitatea. Dinperspectiva ştiinţei lingvisticii, Noam Chomsky ne demonstreazăsavant cum putem avea acces la semnificaţiile cele mai adânci alelumii în care trăim, discutând logic, argumentat şi ştiinţific problemelepolitice. Astfel se întâmplă în studiile Reflections on the GulfWar; Pearl Harbor – unde vorbeşte despre relaţia dintre USA &China & Japonia & Marea Britanie etc.Aşadar, Volumul de interviuri - Noam Chomsky şi David Barsamian- Chronicles of Dissent – reprezintă în cel mai înalt grad ocarte de studii aplicate din perspectiva competenţelor limbajului.www.oglindaliterara.ro 3943

DIALOGURI PARIZIENECorespondenţă din Paris:ATITUDINE, CIVILIZAŢIE, SOLIDARITATE:REFUGIATUL POLITIC ÎN FRANŢAInedit este spiritul de solidaritate al unor francezi cu „străinul”, cu „necunoscutul” venitdin alte spaţii şi dimensiuni culturale, ideologice, religioase. Franţa are nevoie de acest„străin”. Pentru a-şi păstra supleţea, pentru a-şi regenera structura mentală, pentru a-şiîmbogăţi tradiţiile. În lumea ideilor, solidaritatea cu un intelectual refugiat politic devinefascinantă. Pentru că, în opinia mea, refugiatul politic poate fi adesea în conflict de idei cugândirea politică franceză dominantă. Când aud că această minune se petrece în lumeaziariştilor, fascinaţia este mai amplă şi mai complexă. Ziarişti incomozi în ţările lor, hăituiţide putere, sărăciţi, lăsaţi fără locuri de muncă, lăsaţi fără drepturi civile, condamnaţi, torturaţipentru ideile lor, în Paris pot respira un timp aerul plăcut al liniştii. Şi dacă azi existăo„Maison des Journalistes” (1) pentru aceşti ziarişti refugiaţi politic, ei bine, această realitateunică în lume a fost posibilă datorită coordonării consistente a voinţei a doi oameni depresă, a doi prieteni: o femeie şi un bărbat.Marilena Lică-MaşalaMarlena Lică MaşalaDe la indiferenţă spre umanism prin „La Maisondes Journalistes”Ideea înfiinţării unui centru de primire şi găzduire temporarăa ziariştilor refugiaţi politic în Franţa şi aflaţi în dificultate,aparţine Danièlei Ohayon şi lui Philippe Spinau, doiziarişti de la „Radio France”. Proiectul „casei” l-au început laBobigny, în 2000, împreună cu asociaţia „Reporteri fără frontiere”.După doi ani, Primăria Parisului le-a împrumutat, pentru18 ani, clădirea unui fost atelier industrial din arondismentul15 ce a putut fi transformat în locuinţă. Aici au fostamenajate 15 garsoniere, o bucătărie, o sală de studiu, osală de lucru pe calculatoare. Ziua oficială a inaugurării centruluia fost, nu întâmplător, 3 mai 2002, omagiu simbolic ZileiInternaţionale a Libertăţii Presei.De atunci, aici au fost găzduiţi mai mult de 140 de ziariştidin peste 40 ţări. Banii, oferiţi de Fondul European pentruRefugiaţi, Primăria Parisului, Consiliul regional Ile deFrance şi 15 mari grupuri de presă franceze, permit găzduireaa câte 15 ziarişti refugiaţi politic, timp de câte 6 luni. Fiecaregarsonieră poartă numele unui grup de presă francezcare donează anual câte 11.000 de euro/an pentru acoperireacosturilor pentru doi confraţi străini. Printre cele 15 grupuride presă, mai cunoscute la noi în ţară sunt „Le Monde”,„Paris-Match”, „Telerama”, Radio France, France Télévision,M6 şi TFI. Selecţia ziariştilor ce corespund criteriilor de găzduireeste efectuată de asociaţia „Reporteri fără Frontiere”.Danièle Ohayon, preşedinta asociaţiei „La Maison desJournalistes” şi Philippe Spinau, directorul centrului, ştiind căpentru un ziarist este vital să-şi poată continua munca, să-şipoată publica reportajele, s-au străduit să creeze acestor intelectualişi o atmosferă de lucru. Astfel, aici se editează online publicaţia „L’oeil de l’exilé’”, au loc periodic şedinţe deredacţie, se oferă lecţii de limbă şi civilizaţie franceză, se organizeazăvizite în Paris cu caracter documentar. Casa estedeschisă adiacent şi altor intelectuali sau artişti refugiaţi. Esteun spaţiu unde pot avea loc evenimente culturale sau vernisaje.Personal „am descoperit” această „casă” datorită unuicoleg tunisian. Aici, la cursurile de franceză, am întâlnit ziarişti,scriitori, sociologi, istorici, poeţi, artişti plastici, bărbaţi şifemei, veniţi din Irak, Iran, Algeria, Birmania, Coasta de Fil-3944www.oglindaliterara.rodeş, Kosova, Armenia, Haiti, Ciad, Mauritania, Siera Leonesau apatrizi (cazul unui coleg sociolog kurd). Din cauza barierelorlingvistice, unii fiind vorbitori de engleză, nu am pututsta de vorbă pe îndelete. Dar, din dialogurile purtate cu directorulcentrului, Philippe Spinau, ori cu vorbitorii francophoniam putut afla că au fost obligaţi, fie datorită opiniilorexprimate în presa scrisă sau la posturi de radio/TV, fie datorităstilului lor artistic (desene, caricaturi), să fugă pentru a-şi salva viaţa. Unii au fost ameninţaţi, închişi, bătuţi, torturaţi,mutilaţi. Altora le sunt încă persecutate ori torturate rudelerămase în ţările de origine, chiar dacă regimul politic care i-a condamnat, în anii ‘70 de exemplu, a fost, între timp, schimbat(Iran).Toţi aceşti oameni, locuitori temporari ai „casei”, au încomun suferinţa şi prigoana în ţările de origine pentru ideileşi convingerile lor. Refugiaţi, exilaţi, la Paris au o şansă de ase regăsi printre colegi, de a cunoaşte povestea de viaţă aceluilalt, de a se respecta, de a se adapta mai uşor mentalităţilorşi exigenţelor unei ţări de adopţie, chiar de a-şi verificapropriile limite de toleranţă. Traiul laolaltă al atâtor spiritemodelate diferit ideologic, etnic, rasial, lingvistic, cultural, politic,religios, erotic-sexual, nu poate fi întotdeauna ferit detensiuni.Dincolo de vicisitudini, gestul de solidarizare a celordoi ziarişti francezi cu intelectualii străini exilaţi politic estegestul unor oameni maturi, responsabili, care au ştiut şi auvrut să îmbine în personalitatea lor sensibilitatea cu inteligenţa,expresie, fără îndoială, a structurării pe valori axiologiceumanitare.Proiect unic în lume, „La Maison des Journalistes” afost recompensat în aprilie recent, în Italia, cu premiul „Nonino”(2). Acest premiu este oferit de 33 de ani unor personalităţişi organizaţii care prin operele ori acţiunile lormilitează pentru evoluţia societăţii.Paris, 1 octombrie 2008Note:(1). Documentare începută în aprilie 2008.(2). Preşedintele juriului a fost V.S. Naipaul, laureat alpremiului pentru Literatură. Juriul este alcătuit din poeţi, filozofi,sociologi. Printre premiaţii „Nonino”: Jorge Amado şiPeter Brook.

EI, DA…Sau ungere înţeleaptă cu tinctură filozoficăOctombrie 2008CENACLU“în lotul acestei poezii este loc şi pentru Loth”E bine să consemnez că, în afara obişnuiţilor de la Tecuci,Mihai Ganea şi Nira Costaleco, tot de la Tecuci, au fost prezenţi, laîntâlnirile noastre de cenaclu, redactorul-şef al “Observatorului”dl.DanVâţă şi poeta Roxana Branişte. Aşteptarea lecturilor dela Râmnicu-Sărat a luat sfârşit. A meritat aşteptarea. NicolaiTăicuţu, după ce ne-a oferit “Pasămite”, volumul său de versuri,dorind, probabil, să ne acomodeze cu stilul, să ne formeze gustulpentru poezia domniei sale, iată, în prima lectură a lui octombrie,citit: reverberaţii, cotidiană, dereticare, către, preludiu, iz, peisajmatinal, ei, da!, atitudine, antologie, dubii întâmpinare, lot, arderi,mucegăire, provincial, mă bucur, muntele-cruce. Suficientmaterial pentru o exprimare de opinii. Plăcut impresionat, lord Denciua fost primul vorbitor. Îmi plac, a spus lord Denciu - sunt poeziide profesionist. Nu agreez tematica, dar sunt postmoderniste întrunritm plăcut. Poate s-ar impune o ierarhizare.”Muntele-cruce” estecea mai bună, a fost părerea boss-ului nostru, scriitorul GheorgheAndrei Neagu.Metafora”abur de fân proaspăt cosit” este o ciudăteniecu un ludic continuu.Eu cred, continuă Gheorghe Neagu, poetulNicolai Tăicuţu este o voce distictă în cenaclul nostru.Atacă temesensibile şi, o face foarte bine.Ştefaniei Oproescu i-a plăcut în modexpres “arderi”.Pare mai puţin impresionată de poezia ascultatâazi.La fel de puţin mulţumit a părut să fie şi Lili Goia. Impută poetuluineputinţa de a atinge nivelul poeziilor din volumul “Pasămite”.Cusiguranţă veţi citi poeziile în Oglinda...îmi permit să citez o singurăstrofă, argument pro- poezia Nicolai Tăicuţu:”hai vino prietenemăcar să prinzi momentul rit-liric când statuia se-ntoarce cu spatele/sereazimă de el îşi dă picior peste piior/ şi-ntinde braţele încruce se oglindeşte-o singurz dată-n câmpie numai o dată apoi serezoarbe în munte ca si când n-ar fi fost”. Petre Abeaboeru a citito cronică de prezentare la volumul “Mareşalul Rommel la Odobesti”-Nu necesită comentarii înttrucât este convingător, iar cartea,cu recomandarea aceasta, sigur va fi citită. Prof.FlorinParaschiv citeşte un eseu despre svastică. Pasiunea despre acestsubiect este bine cunoscută (printre alte proiecte în fişierele domnieisale există unele în care vorbeşte despre svastică şi Graal).Cât priveste vechimea acestui simbol al umanităţii, svastica, simbolpreluat de nazişti, istoricul simbolului, traseul lui sacru este bine creionatîn eseul lui Florin Paraschiv “De la Zamolxis la svastică”.Un text care, n-ar necesita comentarii strictamente literare; poate,unele sugestii ale înţelesului găsit în alte lucrări ale altor autori, referirice ar trebui , să zicem, amintite. Poate... Aşa cum a observatLili Goia, semnul acesta sacru, a fost regăsit în opera lui MirceaCărtărescu, Alexia Goethe... iar incursiunea sugerată de prof.FlorinParaschiv, este, să zicem, traseul şi înţelesul simbolului de-a lungulvremii, la diverse naţiuni. Douălecturi de excepţie: Roxana Branişte,poezie si, Anda Bejantext de proză “Confesiunile unuivibrator”. La cea de-a doua întâlnire,Ion Micheci citeşte poezieşi, cochetează cu aforismul,Mariana Vârtosuceva cam desuet...”În poezie –zice Florin Paraschiv – face filozofieuzuală.Tentativa de adepăşi nivelul mediu este lăudabilă.Aforismul se confundă cu poezia,în care spiritul popular este combinat cu duhul gnomic.Un tratamentcu ungvente.Poetul ne unge cu o înţelepciune cu tincturăfilozofică”. Poetul Laurenţiu Selegean uimeşte prin noutate. Fascicolulpoeziilor fără titlu conving, emoţionează. Aprobate, mai multaplaudate în majoritate (există excepţii, unanimitatea aparţine uneialte epoci). Fulguraţiile au greutate, sunt grave, dramatice, ca înorice act artis-tic. George Dumitru, cu proza “De-a iama-n toamnă”,la fel, cucereşte. Întâlnirea cu grupul de liceeni, al dnei prof.Bogdan, gata-gata să eşueze. Tema propusă de scriitorul GheorgheAndrei Neagu “Cum ar arăta Focşaniul dacă ar deveni capitalaţării”- ori nu a fost bine percepută, ori jocul, a fost numai...joacă. Iar joaca s-a prelungit cu cele câteva poezii citite de Nira Costaleco.Muzicale şi, destul de bunicele, comparativ cu proza(sic).Dl.prof.Virgil Lovin, semnatarul a cel puţin opt (nouă?) romane eroticea citit poezie.În manieră argheziană, de ce nu, a la Topârceanuori Minulescu, poezia dlui Lovin a stârnit mari dispute.Seara, destulde furtunoasă,a luat sfârşit tainic. Prin “Taina diamantului negru”;taină nedescifrată nici măcar de autorul ei, Vasile Buruiană. Reportaj,povestire, proză... Poate fi orice. Necesită o singură condiţie.Nu sugestivă, ci intuitivă! (autorul ştie foarte bine care e aceea).Luna octombrie s-a încheiat cu... o “ Seară de august”, cea aMarianei Vârtosu. Autoarea nu vrea să fie acuzată de lipsă de modestie.Deaceea, va consemna “subţire” doar o parte din comentarii.Care, de fapt, i-au încălzit sufletul: şi cele pro şi cele contra. Înacest fel, drumul spre autoîncredere şi cunoaştere se cimentează.Sugestiile vor conduce proza spre un loc meritat.Vioiciunea, dramatismulşi trucurile utilizate demonstrează o bună stăpânire a condeiului,a zis Gheorghe Andrei Neagu. Nu pot să trec sub tăcere,bla-bla-urile şi dialogul diluat. Revizuită, proza poate fi una destul debună..”Dramatismul, schimbarea de situaţii, felul cum sare de la oscenă la alta, mi-au plăcut- a zis I.D.Denciu. Dar, atenţie un asemeneastil e greu de stăpânit, pune probleme cumplite”. GheorgheSuchoverschi o K-trineşte, citindu-ne “K-tren-e – cu adresă”.Bune! (...între noi, nu toate).Comunicat al pupitrului de presä al AGORA ROMAGNALATINA -Canada. Liber pentru preluäri de presä world-wide.În spiritul curtoisiei si deontologiei jurnalistice, vä multumim pentruamabilitatea de a mentiona ca sursä a informatiei, Pupitrul dePresä al AGORA ROMAGNA LATINA- Canada. Multumim!Asociatia Canadiana a Scriitorilor Romani,- anuntä Concursul anual pentru debuturi în volum -Se va oferi in fiecare an un premiu pentru o carte dedebut, in cadrul Tragului International de Carte de la Montreal.Pt Editia 2008 , pot participa la acest Concurs oricareautori romani cu domiciliul in Canada care au publicat o cartede debut (proza sau poezie in limbile romana, franceza sauengleza) in cursul anilor 2007-2008. Cartile primite, vor fi expusela Standul 451 A si nu vor fi returnate expeditorilor. Anulacesta, Sponsorul principal al acestei activitati este companiaPanoramic Radiology. Forumul pt Istorie, Culturä si Latinitate«AGORA ROMAGNA LATINA» - Canada, si-aanuntat deasemeni partenariatul printr-un sponsorat secundar,oferind sprijinul säu pt mediatizarea evenimentului iarpentru Simbolistica de premiere a Concursului, cunoscutaRotondä Tricolorä Român-Canadianä însotitä de Diploma deOnoare si de o statuetä efigie finisatä bronz evocând traditiilelatine milenare de mecenat pentru literaturä si culturä în general,traditii mereu apreciate în Istoria lumii.Cei interesati pot trimite cartile lor de debut la urmatoareaadresa:ACSR - pentru Concurs7091 Boul. HebertSallabery de ValleyfieldQc. J6S 6G2www.oglindaliterara.ro 3945

NOTE DE LECTURĂMoştenitorii Profetului Mahomedeşi a domnit mai mult decât predecesorul său‚ nu a avutDaceleaşi succese militare. Dar a cules, într-un fel, roadelereformelor lui Omar, cucerind Iranul (651), slăbit de războaielecu Bizanţul din prima jumătate a secolului VII. Şi ela fost asasinat în condiţii tulburi 1 . Ali a fost proclamat califde cei din Medina. Pentru şiiţi, care până atunci nu acceptaserănici un succesor, el a devenit „primul calif adevărat”.Aişa, susţinută de unele notabilităţi din Mecca, l-a învinuit peAli de complicitate la asasinat. Conflictul s-a extins, taberele s-au întâlnitîn Bătălia Cămilei (s-a desfăşurat în prezenţa, cu valoare de simbol,a cămilei Aişei 2 ). A învins Ali, dar descendenţa lui a fost contestatăde guvernatorul general al Siriei, Moawiya - Mu’āwiya (Moavie - în lb.farsi), nepotul lui Othman, socrul profetului şi vărul lui Osmän. Acestava încerca să-l înfrunte pe Ali în bătălia de la Saffein, pe Eufrat (657).Aici a avut loc una dintre paginile ciudate din istoria Islamului. Cândlupta era pierdută de Moawiya, oamenii lui au ridicat Coranul în vârfulsuliţelor şi au cerut arbitrajul Cărţii. Ali acceptă şi pierde, fiind slab apăratde reprezentanţii săi. Prin acest arbitraj Ali 3 renunţa la dreptul desuccesiune. Asta a dus la asasinarea lui chiar de foştii adepţi, care seseparaseră de el (661) 4 . Este anul în care se consideră că se terminădomnia califilor räşedini şi începe epoca primei dinastii arabe: aOmayyezilor (Ummayada) (661-750), fondată de Moawiya. Noua dinastienu a reuşit să reducă prăpastia apărută între cele trei părţi ale’umma, ba o va mări. Scindarea înregistrată la cam trei decenii dupămoartea Profetului – sunniţi, şiiţi şi haregiţi (kharejiţi) – cu diferite ramificaţii,se va păstra‚ în linii mari‚ până azi. Iniţial, Moawiya a găsit calede înţelegere cu fiul mai mare al lui Ali, Hasan (considerat în şiism darnu numai, poate paradoxal, ultimul räşedin), ales calif de sirieni la Ierusalimîn anul 660. Hasan 5 a abdicat de la conducere în folosul unităţii.Surse sunnite spun că în schimbul unei sume însemnate; şiiţii căa renunţat ştiind cum i-a fost asasinat tatăl. Dar şansa înţelegerii a fostirosită cînd Omeyyazii l-au masacrat pe al doilea fiu al lui Ali, Husein,cu întreaga familie (680) la Karbalā 6 . Omorârea lui Husein şi a familieilui îi va îndepărta pe şiiţi de dinastia Omayyezilor pentru totdeauna.Noua dinastie, care a mutat din primii ani capitala la Damasc, continuăcuceririle, dar nu cu aceeaşi intensitate. A ocupat la finele secolului VII– începutul secolului VIII în Africa de nord-vest Cartagina (694), ajungândîntre 700-710 la Gibraltar – o legendă a scris Tārik ibn Ziyad ibnAbdallah, comandant de oşti, berber din Zanata (istoricii persani: dinHammadan) a străbătut (mai-iunie 711) cu 7.000 (sau 10.000) de oamenistrâmtoarea care va purta numele lui: Djebel (Giabal) Tarik (Muntelelui Tarik/ Gibraltar). Arabii intră în Europa, cuceresc PeninsulaIberică (711-718), ajung în Asia de Est către 715, la hotarele persanedin anii de maximă extindere a lor – în partea de vest a Afganistanuluide azi, în NV Indiei (Pakistanul de azi), SV actualului Turkmenistan‚ pelinia Caucazului până în Azerbaijan. Astfel, atît forţa campaniilor militare,cît şi influenţa ideologică a Islamului e resimţită şi în Caucazul deNord. Este şi opinia că aceste succese nu erau decât un ecou final alpoliticii vizate de Profet (şi al loialităţii partizanilor lui Ali, în viziuneaşiită).Şi primii trei califi, şi dinastia Omayyezilor, vor jertfi, se spune,unitatea confesională intereselor de clan ale bogaţilor cetăţeni dinMecca, iniţial‚ şi, ulterior, ale păturilor conducătoare. Istoricii popoarelorcucerite, în special persanii, considerau (opinia n-a dispărut nici azi)că politica lor internă avea caracter naţionalist/ rasist. Se reproşează,printre altele, că amintita reformă militară a lui Omar a permis introducerea,o vreme, a unei dictaturi cu accente feroce. Iată care erau liniilepoliticii administrative, cum au fost ele schiţate de Moawiya, după ces-a înţeles cu Hasan: „Scopul sarcinilor trasate şi de mine anterior constăîn unificare şi realizarea dragostei reciproce şi înţelegerii între credincioşi.Astăzi, când sciziunea a dispărut, flacăra răscoalei este stinsăşi chemarea noastră şi-a găsit răsunetul cuvenit, toate sarcinile melesînt îndeplinite, şi am libertatea asupra promisiunilor mele. Eu voi decidedacă le voi îndeplini sau nu. Voi nu trebuie să spuneţi sau să faceţiceva contra lor. Datoria voastră este să ascultaţi şi să vă supuneţi” 1 .Aşa era trasată întreaga strategie a politicii interne a dinastiei. S-a renunţatla politica egalităţii sociale, modul de viaţă simplu al califilor, caracteristiceîn islamul iniţial. Favoritismul, atitudinea dispreţuitoare aclaselor dominante faţă de ceilalţi arabi, pentru care exemplul Profetuluişi primilor califi era încă viu, dar şi faţă de nemusulmani‚ vor creşte nemulţumirile.Se nasc noi mişcări, creşte influenţa şiiţilor şi kharigiţilor. ÎnIran a apărut o nouă mişcare naţionalistă: a şuubiţilor, care îi considerăpe arabi inferiori perşilor.Califatul este pradă nemulţumirilor şi răscoalelor care vorconduce, în foarte scurt timp, la slăbirea din punct de vedere militar şiîn plan internaţional. Apar insuccese militare din al doilea deceniu al se-3946(urmare din numărul anterior)colului VIII. La hotarele de nordestintervenţia turcilor oguzi (715)în regiunea Oxus îi determină pearabi să se retragă pentru maimult timp. Peste câţiva ani, dupăo campanie reuşită cu scopul dea bloca Bizanţul dinspre uscattimp de un an, 717-718, şi de aameninţa cu distrugerea nu numaia oraşului dar şi a întregului stat,arabii sînt nevoiţi să ridice asediul.Era prima mare înfrângere. A treia Marius Chelarunereuşită‚ care practic certificăapusul cuceririlor arabe‚ a fost înfrângereaîn lupta de lângă oraşulTours, în faţa francilor lui Carol Martel 1 . Când războaiele victorioase s-au terminat, au dispărut prăzile şi noile pământuri care, în mare măsură,satisfăceau necesităţile şi ambiţiile claselor conducătoare şiarmatei, s-a clătinat nu doar suportul ideologic al dinastiei, ci şi cel social.Firesc, urmează (750) răsturnarea dinastiei Omayyezilor şi înlocuireacu cea a Abbasizilor.Aşadar, drumul de la Califatul Räşedin la Imperiul Arab a fostcu probleme destule în sânul ’umma. Moartea Profetului a fost asemuităîn acea vreme unui cataclism în lumea arabo-persană. Nu puţiniau crezut că, aidoma lui Iisus, el s-a ridicat la cerurile lui Allah/Dumnezeu/ Khoda. Se spune că ultimele lui cuvinte, considerate partedin testament, s-au referit la cucerirea Siriei şi, după unii, în sens larg,a întregii lumi. Poate că cele mai potrivite cuvinte pentru începutulacestui drum nou pentru Mohammad şi cei care au crezut şi vor credeîn învăţătura lui îi aparţin lui Abu Bakr: „Dacă cineva se închină lui Mohammad,Mohammad a murit; dar dacă se închină lui Dumnezeu, Mohammadtrăieşte şi nu va muri”. Nu a fost înmormântat în cimitir, ciîntr-o cameră din casa Aişei, unde azi este un monument funerar.Istoricii musulmani au conchis că Mohammad a consideratînvăţătura sa terminată doar odată cu crearea statului teocrat, aşa cumera în viziunea sa. Statul teocrat, îmbinarea conducerii laice cu cea religioasă,era una dintre caracteristicile esenţiale ale islamului la aceavreme. Acest gen de simbioză va permite lumii arabe, în puţin peste unsecol, să se transforme din nişte triburi răzleţe care se duşmăneauîntre ele, în unul din cele mai mari/ organizate imperii. După năvala beduinilor(de la bādiya, stepă sau, după numele de etnie, ‘arāb 1 ) sprezona Semilunii fertile, Zona Islamului sedentarizat, clasic va ajunge, larîndul ei, ţinta turcilor şi mongolilor.Oricum ar fi fost să fie, pornind de la această scindare, de laaceste două mari viziuni şiită şi sunnită, islamul a înregistrat o multitudinede variante/ opţiuni. În ciuda acestor prezumţii de fărîmiţare, a supravieţuit,construind o civilizaţie remarcabilă. Barnaby Rogerson oferăo versiune interesantă şi realistă asupra cauzelor schismei dintre şiiţişi suniţi, dar şi a ceea ce a urmat, până în secolul al VIII-lea, când deacum liniile care dăinuie şi azi în islam erau conturate.www.oglindaliterara.roBarnaby Rogerson, Moştenitorii Profetului Mahomed. Cauzele schismeidintre şiiţi şi sunniţi, traducere de Anca Delia Comănescu, EdituraPolirom, Iaşi, 2007, 380 p.__________________1Asasinat de un grup de partizani ai lui Alī, care nu s-a dezis de ucigaşi, fiindulterior ales calif - versiunea sunnită. După şiiţi e o falsă problemă, creată de mecanismulde propagandă al lui Mu’āwiya, iar Alī, care a fost crescut de mic şieducat de profet, era cel mai potrivit, dar cercurile de interese au făcut să fie alesAbu Bakr.2Alt război al cămilei, între triburile Bakr şi Taghlib, a fost şi înainte de Islam,când Ahmar cel Roşu din tribul ’Ad (după altă variantă ucigaşul cămilei bătrînea fost o căpetenie a tribului Taġlib, Kulayb ibn Wa’il), a ucis o cămilă legendară.S-a încheiat prin tratatul de la Dhu’l Mağaz. Amănunte despre tratat: într-o qasidamu’alaqa a lui Al-Harith ibn Hilliza). Tradiţia spune că Războiul cămilei s-aîncheiat după intervenţia regelui din Hira, Mundhir ibn Ma’assama.3În zonele populate de kurzi există şi azi aleviţii - comunitate religioasă heterodoxă(elementul islamic - grefat şi pe alte credinţe), derivată din şiism – Ali e divinizatîmpreună cu Mohammad şi însoţitorul său persan, Salman Pak (CelCurat). Aleviţii cunosc şi credinţa în reîncarnare, poruncile de bază ale islamuluisunt respectate parţial sau de loc, slujba în moschee nu e obligatorie etc.4Înainte ca acest conflict să fie soluţionat la propriu are loc confruntarea cu kharighiţii/kharegiţi (schismaticii: de la Khrğ, a ieşi, a pleca), care nu recunosc soluţiile,arbitrajul oamenilor, fiind mai puţin preocupaţi de stabilirea succesiunii, pecare o doreau electivă şi trebuia să revină celui mai evlavios, indiferent de tribsau rasă. Cei mai mulţi cred că ei l-au asasinat pe Ali.5A murit la Medina în 670 (alte surse: 678). Şiiţii cred că Hasan a fost otrăvit.6La moartea lui Mu’āwiya (680), Husain a încercat, cu ai săi, să se unească cucei din Kufa. Fiul şi urmaşul lui Mu’āwiya la domnie, Yazīd, pe 10 Muharram(octombrie, în anul 680) i-a ucis pe toţi la Karbalā.

POEZIEIANCU GRAMAliman îngust29 pe o tăblie roasă de culoare roşieînchiseste o lungă tracasare după lovireacu o piatră singurul adăposteste retragerea sau fuga la capătulcelălaltun monocefal şi o dreaptă cu înclinareaînchisă este cum s-ar dezvoltao viţă care-şi croieşte drum deasupralânceziriiun macrofil şi ductibilitatea reintră înrepausunii renunţă şi spun că-i prea repedeşi se întârzie cu opunereasau cu remediereaeste o constantă care are aceeaşi direcţieîntre ziduri şivechea prăbuşire lângă sporireaunui liman îngustrecul scurteste conservarea după un recul şi seresimte pe toată lungimeadirect într-o străpungere cu sinele întorsîn direcţia unei suprafeţe rigideeste comutarea străbătută de rigorileanxietăţiio umflătură înlăuntrul unde-s sacramenteleşi există o acceleraredupă fiecare impuls sau după scădereaultimilor protonio îndesire când sunt apropiate degetelescut protectorexistă un început încercuirea carepăstrează un scut protectorşi faniarizarea are două trecere pelângă zilele de postexistă o extindere un arc potrivit consensuluişi deformareaare o catetă despărţită iar unghiuriledintr-o vorbă acră sunt obtuzeperpendicular pe ziua de vineri esteocrotirea cu o susţinere calmăîn lungul unei mostre care atingestânga perfecţiuneavas etrusccu trecerea unsprezecelui ce naşteurmătorul o descriere elipticăun fast cum numai un monocord trăieşteşi sunt făcute cornete pentrupus la păstrat viaţaun rând la apelul dintr-o şoptire ca deleagăn iar robusteţea îşi numără fiiiîncă viio mare de iarbă înspicată un drumpeste pelin şi încă se văd copaciicare căptuşesc livada dintre zenitcând nadirul somnolează un cuvântsă fi fost scris pe memorie sau întrunvas etruscdezvelireacaselorîntr-o istorisire pătimaşăo pretinsă introvertirecoadă stelarăun cameraman cu taifas înzeceşteportalul cu un umblet statornicşi se reduc toate la o laudă iscodită oformă chiar preclasicăcu o duioasă dendrită şi cu înşfăcareaaproape mutădezvinovăţeşte-i doamne de regretatullinţoliu şi de dezvelirea oaseloreufemiecum ar fi o cadastră cum se răţoieştela pliscul de vulturo neîmblânzită ispită cu lespedea dinpatru apucăturieste decoltata eufemie împărţindsfeşnicele şi există oretrocedare dureroasă pe care noi osimţim chiar dacă trece ancestralitateao durată are şapte capete şi o durăpalmă pe amvonul unei spinări încovoiateiată luna şi soarele îşi zâmbesc cu ofidelitate fără urme astralecum s-a răsturnat vremeadoar o singură plecare potrivit spuselorlor sunt ascunzişuriumăr la umăr cu isprăvirea cincipână la zece stavileşi femeile care-s în genunchio mână întinsă deasupra şi nu sevăd decât imaginile care s-au ştersîn timpul după-amiezii şi-s nepotrivirichiar ceva ascunsşi totuşi mergem să vedem cum s-arăsturnat vremea şi cum au împărţitcruzimea celor care-au întârziatcumpăna care-şi menţineechilibrulpărăsindu-vă au încheiat turul orizontuluise calculează spaţiul care cade peumbra gnomonuluieste ivirea astrului după marea furtunăo acoperire până lagolirea albieide felul ei naşterea atârnă de orgolioasasfârşire cu o stătută incertitudineşi cu trecerea în rotunda întrebareun capăt al irizării care descreşte firulurzirii într-o cumpănăcare-şi menţine echilibrulERIC LUDWIGBIBERGERAutor de poezie, de proză filozofică, poveştidin era atomică, teatru radiofonic,eseuri, aforisme. Autor a douăsprezece volumede poezie proprii ca şi editarea a optvolume colective şi a peste 80 de reviste“Studio” de literatură contemporană, EricLudwig Biberger este prezent în peste osută de antologii. Peste 250 de traduceridin poeziile sale au apărut în peste 20 delimbi universale şi tot atâtea transpunerimuzicale. Din 1995 este preşedinte deonoare al Uniunii Scriitorilor din Regensburg,unde locuieşte din 1956. Estemembru fondator al Clubului de PresăRegensburg şi membru al multor cercuride autori din Germania, Austria, Anglia şiIndia. Ţine colocvii şi conferinţe în Germania,Austria, Elveţia, Suedia şi Slovenia.Este distins în repetate rânduri în ţară şi înstrăinătate pentru activitatea sa literară.Am primit cu autograf un volum de poeziiintitulat “Trei milimetri sferă pământească”,din care propun câteva texte întraducerea doamnei Juliana Modoi, membrăa Uniunii Scriitorilor din România –Filiala BraşovṖrezentare: Victor SteromEnigma umbrelorAşezată între stânciO barcă aţipită.Singuratică liniştea se odihneşteÎntr-o oglindă neagră.Numai luna pare a iscodiDupă tufişuri.Încet alunecă luntrea spre largTainic ducând două umbreSpre întunericul celuilalt mal.E linişte.Luna însă ascultă răbdătoare…Astăzi are două urechiŞi şi-ar dori s-o aibă e şi pe-a treiaSpre a-şi auzi umbrele tăcând.Străbătând noapteaDeasupra pădurii zace noapteaÎnstelată noapte.Tăcere eternă şi grai al eternităţiiStins este totulŞi renăscut.În sfânta răsuflare a nopţiiE-o trecere în luminosu-ntunericDin sumbra lumină.A murit totul şi a-nviatŞi o rugăciune de leagăn repetă copacii.SingurPrintre trei-patru felinareClătinându-mă singurUmblet stingher lângă fluviul nopţiiIarăşi privirea se lărgeşte spre trecut.Jucăuşe ape oglindesc amintirea.Aici mâini timorate s-au apropiat.Încă stau boltite aceleaşi corpuri cereştiÎn arcul lor de lumină deasupra fluviului.Astăzi iar a fost hărăzită doar despărţirea.Dar acolo, deasupra a trei-patru felinareO dimineaţă răsare-nspre noi.Traducere: Juliana Modoiwww.oglindaliterara.ro 3947

NOTE DE LECTURĂvan Tatelbom a reusit din nou sa neYsurprinda. Sub egida Asociatiei Poetilorfrancezi, a orchestrat al doileaFestival international de poezie ce aavut loc la Paris, intre 1 si 3 octombrie.« Parcurs, identitati, diveristati de limba sicultura » au fost temele alese pentru cele 3 zilede festival in cadrul anului european de dialogintercultural.De data aceasta insa, autorul si zicatorulacestui eveniment a imbracat haina organizatoruluisi animatorului pentru a ceda scena poetilordin cele patru zari. Numerosi au fost cei careau participat, printre ei facindu-si aparitia, pentrua doua oara, poeti veniti deja la primul festival2007. Tarile representate au fost cele caArgentina, Comumbia, Israel, Iordania, Irak, Kosovo,Anglia, Romania, Rusia, malta...si Franta,poeti noi si poeti vechi, toti prezenti pentru a-iprimi.Festivalul a demarat sub sigla prietenieimediterane. Nimic mai natural atunci decit sa neindreptam privirile spre centrul Mediteranei pentruo prima lectura de poezie. Acest centru estenu altul decit malta si de aceea, in mod simbolic,ne-am indrepatat cu totii spre ambasada cereprezinta aceasta tara, situata pe Champsd’Elysée. Aici au convergat membrii festivitatilor,primiti calduros de Madame Vicky cremona,ce a tinut prologul evenimentului nostru. Dupa pscurta lectura facuta de Lida Sherafatmand(Malta), Bella clara Ventura (Columbia) , LauraMinelli (Franta-Italia), Ioana Trica (România),François Szabo (Rusia-Franta), Per Sorensen(Danemarka-Franta), Svante Svahnström (Suedia-Franta)ai alte texte in limba de origine sauin franceza ce tindea spre fraternitate si prietenieintre continente, a fost rindul lui Joseph Cuytar,scriitor maltez, autor al dicitionaruluifranco-maltez, de a ne purta spre descoperireaunei bogatii intense a poeziei malteze, a istorieipe care o cuprinde, totul semanat cu texte recitatein malteza sau in franceza, traduse de el insusi.Deschiderea oficiala a festivalului a avutloc pe inserate, la Primaria sectorului 8 al Parisului,en prezenta lui François lebel, primar alsectorului, a doamnei Christine Piredda, adjunctasi responsabila pe cultura si animatie culturalaatit cit si Yves Pozzo di Borgo, senator deParis.Si din nou au rezonat toate limbile Terei3948Al doilea festival international de poezie la ParisSvante Svahnströmurmate de un recital care a reunit lectura si cintecde pe toate tarmurile Mediteranei, spectacoloferit de comediana frédérique Wold-Michaux.Ramine de notat ca Primaria sectorului8 al parisului a fost, in afara unei mici exceptii,cea care a organizat si finantat ansamblul intreguluieveniment.Cea de-a doua zi a fost consacrata poezieiasa zis „angajate”. Sase poeti au facut cunoscutfervoarea si ingignarea vis-à-vis deaspectele politice, sociale, culturale, prin texte,prin arta, toate acestea la Theatrul „Rond Point”.Am avut onoarea sa-i ascultam pe Werner Lambersy,Gilles Plazy, Nazand Begikhani din Kurdistan,Jacques Xavier Trancelin, Claude ber,Michel cassir. Totul a fost ca o dubla voce, enkurda si in francez simultan. Textul lui nazandBegikhani a fost o experienta bulversanta.La amiaza a avut loc recitarea de poeziefranceza si internationala in sediul unui azil debatrini de la Colombes, situat la periferia Parislui.Ziua s-a terminat cu o dezbatere la GoetheInstitut pe tema „literatura scriitorilor evreivorbitori de limba germanica”. Participantii auluat calea discutiilor constituite din intrebari siraspunsuri complexe, uneori dificile, abordindchestiunea sensibila: cum sa conciliezi limba luiHitler cu cea a lui Ghoete, refugiul intre-o limbaprofunda, autentica si de dimensiuni poetice nebanuite.Ce-a de-a treia zi , 3 octombrie 2008,lectura s-a succedat de dimineata pina la apus.Am putea vorbi de adevarate „intieri” ale elevilorde clase primare pe de o parte si de licee, pede alta parte. Initiere in poezie, animatie poetica,inca o data, actiunea derulindu-se intre-oresidenta de persoane in virsta.Sub semnul intilnirilor culturale intretoate regiunile lumii s-a organizat o apropiereintre poetii israelieni si cei din lumea araba, prinintermediul poetilor Léa Zehavi si fadela Chaim,din Algeria. Fatieh Saudi, originara din iordania,a prezentat o lectura acompaniata muzical, precumsi Emmanuelle Favier. A mai avut loc unspectacol poetic muzical dedicat copiilor ce apurtat titlul „Copilaria artei pe toate tonurile”.Anne-marie Mistouflet, ajutata de Nicole Coppeysi de Dominique Desjardins la contrabas,au pus in scena poemul „neruda” de david Henderson.Un loc aparte a fost, deasemenea, dedicatpoeziei latino-americane. Au fost prezentipoeti columbieni, argentinieni, chilieni, precumsi Bella Clara Ventura , Maria Clara GonzalesHector Cruz et Eduardo Léon.Doua concerte de artificii au incheiataceste trei zile de evenimente incarcate de frumusete,de cultura, de prietenie, prin poezie.Vanina Michel a sedus publicul printr-un recitalde texte de jacques Prévert pe muzica deacompaniament de pian si voce. Si in final, sensibilaseara « slam », unde toti poetii, apartinindtuturor obedientelor poetice, au partajat sentimente,arta si cuvinte.www.oglindaliterara.roParis, 27 oct 2008FrateBrother, ndugu, un braţFrère, frateStâncile unduie pe valuri,oceane,Şi anii trec, milioane,Ei sunt 5, hominizi,Rătăciţi între plăciFlux cu curgeri de lave,Noi ne-am vândut femeileŞi am făcut faţă armelorŞi ne-am distrusÎn sincerităţi pasagere şiprofesiuni de dragosteUitând că deţinem încămica piatră de aurViaţa. Cele mai adânci încrustaţiiViteji orfevrieri ce suntemÎntre râuri de lacrimi şidescărcări de adrenalinăIată-ne acum jubilând. Veniţitoţi la întâlnireNeliniştiţi, depăşim paşiicontinentelorBraţul mării ce se deschideVede braţele noastre întinsespre voiParfum de pământ şi lavandăTot aşa cum braţele voastrene aşteaptăCer de safir şi vanilieCu tresăriri de ocru înstrato-cumulusulUltimelor interstiţii cardinale.Se insinuează încântareaspre festin.Barodar, bror, vror, frarFrèreFrères :Anglais - swahili – maltais –russeTadjik – norvégien - poshtou– - romancheTraducere: Ana Rox

Jurnalul unui partizan polonez sau Misterul golfului sălbaticceului la limba şi literatura românăşi sigur şi membri ai vreunui cenacluliterar autohton. Scrisorile lui..păcat că nu par scrise de un bărbat…Ea este o ambră pentrumine…Mi-e teama. Dacă nu o voivisa? Mi-e teamă de somn ca demoarte …Ea cred că era şi premiantă.Cuvintele tale, ploaie devară, cad peste sufletul meu, măiscodesc, mă obligă. Mă înfurii.PROZO-CRONICĂStănică BudeanuDevin reptilă, ori poate felină.Gem. Sunt îngrijorată. Aş vrea săţipot scrie psalmi, să-i pot fredonapentru tine… (dreptu-i că asta, ultimanu prea am priceput-o. Cumpoţi fredona nişte psalmi iubitei? Auşi refren?)Ca-n orice poveste de iubirecei doi trebuie musai să aibă şi unloc al lor. Se numeşte golful sălbatic.(aşa dom’le, uite şi locul crimei…) Superbă descrierea! Ei, aşa da!Cred că o să mai citesc o dată pasajul acesta… Considerând că datoriaunui bărbat e să-şi asume şi o responsabilitate socială faţă de iubireavieţii lui, Cezar o cere de nevastă pe fătucă oferindu-i inelul delogodnă. Pe care ea-l refuză în ciuda calităţilor petentului … e unbarbat tandru, blând . Nu are vicii. Un barbat manierat. Urăste violenţa.Pe motiv de virtuale neînţelegeri cu viitoarea mamă soacră. Şide aici încep chinurile lor şi implicit ale cititorului.Drumurile lor se despart, Thea măritându-se cu Cristian, şefulei, un arhitect. Cezar va face acte de caritate asistentelor, ostoinduleneîmplinirile, ca medic. În ciuda distanţei şi chiar a protagoniştilor,dragostea lor dăinuie, se foritfică, devenind pentru fiecare un adevăratchin, pe care până şi Thomas de Torquemada ar puteafi invidios. Pentru a-şi mai ostoi din alean Cezărică al nostruse însoară cu Corina, femeie sănătoasă la minte, carestie ce vrea şi care în trei ani îi toarnă doi plozi şi-şi desăvârşesteşi opera de domesticire totală a eroului nostru.Viaţa-l aruncă pe protagonist iar în oraşul primei luiiubiri unde o reântâlneşte pe Thea pregătită pentru reânnodareadragostei lor, la aceasta contribuind şi soţul acesteiacare tocmai decedase în urma unui infarct. Are si eao fetiţă. Eroii îsi continuă povestea de dragoste întreruptăfăcând un adevărat slalom printre convenţiile sociale şi dorinţaCorinei de a-i face o partidă de păruială adversareipe care o intuia ca existând. Din acest nou episod va rezultaun copil nenăscut, fruct al dragostei celor doi, pe careThea, ca orice femelă cu un puternic instinct matern îlavortează. Anii trec, copiii eroilor noştri termină şi nişte facultăţi,dar să le vină minte la cap părinţilor, pace! Între timpCezărică al nostru explorează universul terestru în căutarea eternuluifeminin.…Femei…Frumoase, sau mai puţin frumoase…Urâte! Cu draci,aş spune, aşa cum a fost ultima mea cucerire. Doamne, ce frumoasesunt urâtele! Câte au de dăruit şi cum ştiu s-o facă!Cred că cei doi se mai iubesc şi acum, dacă n-or fi murit unul dedorul altuia. Şi toată povestea lor e perpetuată de miraculosul golf salbatical cărui mister constă tocmai în nararea continuă a acesteia…Într-undecor mirific de basm, descris cu o meticulozitate deartist chinez batrân…(E multă lume năcăjită pe Terra…Am o prietenăpsiholog care şi-a asamblat un tablou gen puzzle din nu mai puţin de150.000 de piese…)N-am crezut că la vârsta mea voi mai citi sau voi mai gusta poveştide dragoste şi culmea ! să-mi şi placă. De fapt e cea mai frumoasăpoveste a unui adulter. Brodată, pur şi simplu. Pe mine m-aconvins… (spaniolul Baltasar Garcian spunea că orice prost e fermconvins … şi sigur Înţelepciunea sa, amicul Ursanului îmi va sări incap!) Restul.. cartea are şi coperta IV… pentru cei ce se pricep.Cred că Dumnezeu când a creat dantelaria fiordurilor scandinavea avut-o lânga el pe Mariana Viky Vârtosu…Doamnă scriitor, proba unei placeri este amintirea ei!Ce legătură are asta cu jurnalul partizanului polonez? Niciuna.Sau… mai ştii ?Cât despre Ursanu… am să-i explic că n-am cum să fac harceaparceaceva care tocmai m-a facut pe mine harcea-parcea… Saupoate.. ar mai avea o şansă. Tocmai răsfoiesc celălalt volum luat dela Ursanu, Nume de cod-Viţa de vie. În prefaţă se anunţă a fi o cartede dragoste. Sări, prinzându-se de tavan şi cu două lovituri scurte cuambele braţe le înfundă capetele între umeri. Două bile de rulment,una în tâmpla unuia şi alta in ochiul celulilalt îi trimiseră în lumea drepţilorpe alţi doi…total 14 morţi…Mamă, ce dor îmi era să citesc o carte de dragoste…şi s-o facharcea-parcea!e spune că.. „Se spune” pe dracu’, toate poveştile care nuSpot fi verificate încep aşa. Deci, se spune că pe 26 martie1945, undeva, la vreo 30 de kilometri de Varşovia, întrunluminiş al unei păduri de pe malul stâng al Vistulei afost găsit trupul neînsufleţit al unui partizan polonez. Era înpoziţia şezândă, rezemat de un copac, cu pantalonii învine. Glonţul ucigaş îl lovise exact între ochi - este cunoscută precizianemţească în materie de tehnică - trecând prin cozorocul şepcii pecare acesta o purta, lucru constatat la reconstituire. (Ar fi de dorit catotuşi cineva să se învredniceaască să inventeze un buzunar pe cozoroculşepcilor astfel încât purtatorul să poată păstra în el o biblie înformat mic, o tabachere sau un alt obiect care eventual ar putea opriun glonţ.) În mâna stângă avea un carneţel îmbibat cu sânge, degetulmare părea un semn de carte… Nu s-a aflat dacă bietul om scriasau citea sau dorea să-i dea altă utilizare, faptul rămânând încă oenigmă a celui de-al doilea război mondial…La o analiza mai atentă acesta s-a dovedit a fi un jurnal, omulnotând meticulos întâmplările fiecărei zile. Am avut onoarea să citesccele câteva file pe care încă se mai păstrau pete cafenii de sânge,prin amabilitatea custodelui muzeului Legionowo, un student cu ochelarirotunzi si coşuri pe faţă. Acesta, cu mănuşi chirurgicale a extras relicvade sub geamul incasabil al vitrinei unde era păstrată şi s-a juratcă fusese camarad de arme cu eroul naţional….…20 martie 1945 … zi tristă pentru noi…două plutoane denemţi au atacat liziera pădurii noastre….au înaintat cam 900 demetri….…22 martie 1945 … zi fericită pentru noi… ne-au paraşutat engleziişi o mitralieră şi i-am respins pe nemţi 600 de metri…… 24 martie 1945… .zi tristă pentru noi…a venit pădurarul şine-a dat afara din pădure şi pe noi şi pe nemţi…….Cam acesta era tonusul meu când Ursanu, un munte de om,pierdut între alţi munţi, de cărţi, ( imaginea aducea a nod orografic)îmi şopti de bubuiră geamurile:Băăăăă! Ia şi tu din vraful ăla nişte cărţi şi fă-le harcea-parcea!Adică? îmi rostii sfios nedumerirea…Adică le faci recenzie sau critică sau…vezi tu…Bine, dar eu chiar nu le am…Invaţă! Şi-şi bulbucă ochii în ecranul calculatoruluiuitând de mine…Dar…fără poezie, susurai eu…Cum vrei, mârâi fiara.…Opa! Uite una poliţistă…Misterul golfului sălbatic..hm…cam subţirică… ia să compensăm noi… şi înşfăcaişi una mai grosuţă, să nu bată la ochi. Ma-ri-a-naViky Vâr-to-su…aha…Agatha… Rodica…Mariana. Hai bă,că doar ţi-au plăcut cum scriu femeile cărţi poliţiste! N-o fidracu’ aşa de negru’ !Aşa că acum, cu ibricul de cafea şi pachetul de ţigăriîncă nedesfăcut, încă n-am publicat nimic ca să-mipot permite să trec la lulea, cu piciorele adunate sub mine într-o iluzoriepoziţie yoga experimentată în timpul studenţiei şi care dăduserezultate dând pe spate o domnişoară a vremii, (am aflat ulterior ca s-a măritat cu unu’ de 120 de kile care nu-şi putea îndoi nici limba) cutrei pixuri si un top de hartie, purced la analiza stilistico-estetică a bucoavneialese. Dar mai întâi… ar trebui citită……Buuun… Mă scutur de trei ori, îngurgitez o stacană de cafeaşi intru în pielea cititorului..Coperta…o reproducere după Dali.. Metamorfozalui Narcis… da, interesantă idee… Asta plus titlul..aha, dublăcriptare... coperta IV…cotorul… cartea asta n-are cotor !!! Lipsa cotoruluipresupune existenţa unei altei dimensiuni? Cum ar arăta viaţanoastră în lipsa cotorului? Dar a voastra? Ce-o fi vrut să spună autorul?Prefaţa…Se anunţă ceva interesant…celor ce doresc să maidescifreze câte ceva din eternul feminin…poate…eternul masculin…Lestiţi pe toate? Ştiu şi eu? La vârsta mea ar cam trebui…dar tepui cu necazu’ ? …Şi IUBIREA, ea nu poate fi blestemată niciodată!Da! Aşa-i ! Ea nu poate fi blestemată niciodată. Doar ăla de ţi-a săltatcucoana! Asta chiar m-ar interesa! Voi fi eu în stare să transmit vibraţiaemoţională, la aceleaşi cote, să descriu aceste înalţătoare stări?Hmm… păi să termin de citit şi ’om mai vedea. Mda… Intrebări? Întrebărilesunt progesul. Sunt virtute. M-am prins !Deci, Thea si Cezar, ea proiectantă, el încă virgin, doi tineri desex opus, se cunosc într-un spital cu prilejul operaţiei de apendicită ainculpatei. Din vorbă-n vorbă şi fiind înlăturat cu succes şi ultimul obstacol,apendicele cucoanei, se îndrăgostesc… Tipa consideră că vagoanelede flori pe care tot i le cărase bietul băiat la spital în timp ceaceasta era în convalescenţă merită într-un fel răsplătite. Aşa că îlvăduveşte pe flăcău de echivalentul masculin al himenului. …Femeia…auzi,îi faci un pustiu de bine şi…Voiam să-l insult, să-l lovesc.Să-l fac să sufere. Nu ştiu de unde imi veneau toate aceste sentimentevecine cu răzbunarea…Hmm… parcă omu’ o onorase satisfăcătortotuşi… Aşa… şi dă-i şi iubeşte şi dă-i şi iubeşte…Între douăîntâlniri hard level îsi scriu, amândoi fiind cred, olimpici în timpul liwww.oglindaliterara.ro3949

LAURENŢIUSĂLĂGIAN1aici este galben, e cer,nu este nimeni aici,este searăstau şi asculto ranăsau umbra ieşind dintre ziduri,sau zidul…şi creddoar în visele taleaici ascultşarpele unor zile mai bune,luna,un copil în calea vântului pierdutde mamă2din toate copilăriile melerămâne doar copilăriaşi miezul de soaresub care-mi repet rugăciunea3timidă cum treci,ca o umbră pierdutăîn pulberea zilelorînfriguratăca o tăcere ce despartemasca de tâmplă4o veşnicie palidă,suavăşi vreau să te privesc în ochisuavă,şi vreau să te privesc în ochio veşnicie5ochii meicedândfrumuseţea taaltor ochi blestemaţigolul acestade lângă noişi de care se leagătrista,cumplita noastră speranţă6visul meu ascunsîn pumnul de întunerical depărtăriivis cu tot nisipul lumiiînghesuitîntr-o singură lacrimăvis alb, de ceară,la hotarul dintreiubire şi realitatePOEZIEFELIX SIMACAPELA, SECOL XXNe întâlnim din an în anCu preacinstitul Anton PannCe trage fesul peste noiCa peste turme - când vin ploi.Când nu vom fi - nu vom zăriNici drum de noapte şi de ziPe care tot mai mergem - darIeşim dintr-un AbecedarAl lui Antim cu "Didahii"Şi georgianul dintre viiCare pe deal se pârguiescŞi-n scaun tot mitropolesc ...Din an în an, din bani în bani,Să mai trăim ... contemporani ...Că nu e alta - de trăit -Decât un fel de om cinstitŞi-o naştere, a doua-n cer,Peste născutul efemer ...Acolo unde-i cuib cu pui ...Să mai trăim în proza lui,A Boului de piatră ... deci ...A fost un secol XX ...Înaintând în labirint,Unde de mult mă simt, te simt,Să-o luăm, adesea, de la cap ...În el, mai multe ne încap:Când am plecat, când am sosit?Ne paşte zilnic un sfârşit ...Un scrib balcanic, secularO lună legănată-n par,Tăciuni aprinşi, enibahar,Sticle de lampă, rom, pahar,Moara lui Ghelci şi căruţaşi,Altar, trăsuri, nuntaşi, clăcaşi,Zapcii, zugravi, zarafi, ocnaşi,Fierari, rudari, ţigani sadea,Un lampadar, lulea, perdea,Văcari, căprari, oieri şi hoţi,Scufiţe roşii, strănepoţiŞi boschetari şi idioţi,Dricarul ce îi vrea pe toţi ...Şi "Macul roşu", "Trei mustăţi",Un casier ce face plăţi ...Ogrăzi de meri, de pruni, de peri,Bărbaţi în pomi ...mai jos... muieri,Sutane sfinte, lumânări,Icoane-n ceruri, închinări,Copii pierduţi, case de bal,Sifonerii, pescari, spital,Margini de sat ... şi de oraş -La mijloc : Bobul ucigaş,Un arhivar, un pompier,O farmacie pe sub cer,În aer liber -aşadar-La seminar: un calendar ...Şi ceară-n preot, în amvonŞi domnişoare-n pension ...Fântâni cu apa ca vioara,În ele - se scufundă ŢaraŞi-o scoatem noi, cu o găleatăŞi-o dăm, pe jgheab, la lumea toată...ION MICHECIPoeziiFără titlu1Nu ştiuLumea aceasta nu ea meaO simt năvălind pestemineca un tăvălug dintr-un muntedesprins.Şi n-am nici un punct de sprijin,nicio mână de-o alta legând.E ca şi cum ai călcaPrintr-o echilibristică ciudatăpe o margine de fumDe aici nu mai există nicio scăpare,nu se mai desparte niciun drumnicio zare nu se mai deschide.2Oricum, eu am fugit din Timpşi Timpul a fugit din mine,cu răni în sufletmă caţăr spre un alt OlimpVăd râuri ce au un numeşi păsări de metal flămândspre nici un ţărm ales anumeŞi mor copacii rând pe rândatinşi de-o boală nenumităCu spaima-n suflet cuibărităasist la straniul decor.Şi-aş vrea, dar nu mai pot, să mor.3Ne mor poeţi, că n-au ştiut sănfrângă,sau n-au voit, elanul din adânc scornit,ne mor poeţi că n-au ştiut sau n-auvoit s-admităcă plus unit cu minus îi mână-n infinitNe mor poeţi prea tineri, sfântăMoarte,a doua oară fiindcă Rai cu Iadîntrînşii aflatu-s-au îngemănaţiDar ei rămân o certă împliniredeşi în viaţă arar s-au împlinit4Nu există timp şi nu există locMemoria timpului întunecămemoria loculuiÎn fiece om există unCe se numeşte o ţarăO mamă, un sat.Memoria locului atârnăde cât eşti de mult implicat,cât nu, doar timpul discernedacă ceva în lumeai adăugat.3950www.oglindaliterara.ro

SINGURATATEA CRITICULUICum să devină moaşa ursitoareÎmi stă pe scoarţa cerebrală o zicere a lui Bogdan Creţu:„Criticul literar nu e mereu o bună ursitoare, el poate fi cel mult omoaşă necesară”. Păi, ca să fie şi o „bună ursitoare” ar trebui să ştiegusturile celor care citesc fără să scrie. Să cunoască îndeaproapepublicul (n-am scris populaţia!). Nici scriitorul, nici criticul nu-şi potpermite să fie şoareci de bibliotecă. Musai să scrii şi să citeşti dinmers, interacţionând cu cât mai multe feluri de oameni. Lăuzind înturnuri de fildeş şi descântând extractul de malţ cu breasla îl face pescriitor să cadă în manierism şi pe critic să-i laude produsele artificioase.Aşa se explică retragerea literaturii din viaţa publică şi cantonareaei într-o condiţie elitistă. Literatura ca filosofie, ca tratat deestetică! Aberant! Şi asta într-o cultură acuzată mereu că a devenitprea literaturizată! Literatura e destinată publicului, pe cât posibillarg, iar nu cenaclurilor şi site-urilor de profil. Aşa cum criticii pot impunefalse ierarhii, aşa publicitatea este capabilă să transforme absurdulîn firesc. Una dintre anomaliile „fine” ale capitalismuluisălbatic postrevoluţionar român a fost succesul de piaţă al lui Patapievicişi Cărtărescu. În epoca acumulării de capital şi a mediatizăriiexplozive a manelelor, la noi se vindeau ca pâinea caldă Zborîn bătaia săgeţii şi Orbitor. Nu ştiu câţi oameni de litere au reuşitsă ducă până la capăt cele două „best-sellers”, darmite funcţionarulde la companiile multinaţionale, obligat să treiere hârtii 10 ore/zi.Odă la salamalekTot Mircea Martin considera că „despre critică se poatespune că esenţială îi este nesingurătatea”. Bănuiesc că avea în vedereexpunerea la cât mai multe cărţi şi la mişcarea generală a ideilor.Cu totul alta mi se pare a fi situaţia criticului. Pentru a nu apreciaprin contaminare (meteahnă dezbătută în tratatele de pedagogie),e bine ca el să stea deoparte, deasupra sau dedesubtul lumii literare.Normal că e o utopie sfătuirea mea. Să se ţină deoparte şi săşilustruiască armele. Asta pentru că eu văd în critic un deputat alesde public în uniunea scriitorilor. El tălmăceşte opera, dar îl şi avertizeazăpe scriitor cu privire la orizontul de aşteptare al cititorului.Ceea ce nu echivalează cu o pledoarie în favoarea literaturii comerciale,ci doar, să zicem, cu una contra intelectualismului excesiv,a manierismului şi chiar împotriva artei pentru artă. Adesea,când scriu despre o carte încărcată de simboluri şi de experimentenarative, mă extaziez ori mă amuz la modul elevat. Asta pe de oparte. Pe de alta, aducându-mi aminte de responsabilitatea faţă depublicul trăitor în afara filologicalelor, nu pot să nu ridic jalba-n proţap.Ca prozator, lucrurile sunt mult mai clare – întotdeauna măpreocupă exprimarea subtilităţilor într-un limbaj cât mai clar. Simplitateanu coincide cu simplismul, lucru valabil şi pentru poezie. Înepoca avioanelor şi a ambuteiajelor nu se mai poate scrie ca pe^OPINIIvremea locomotivei cu abur.Sunt dezolat pentru urmaşii luiJoyce şi Faulkner.Cât despre nobleţea breslei,îmi vine în minte volumulanchetăalcătuit de Marin Mincu:De ce scriu poeţii poezie?Sigur că, în conformitate cu titlul,mai toţi au declarat: pentru căaltfel nu se poate. Adică dacă Felix Nicolauomul e deja poet, cum să nu-şifacă meseria? Muza tot vine şi-lterorizează ca pe romanticulMusset. Concluzia? Una subtilă rău: „acesta este un secret pe carenici ei nu-l ştiu”. Numai că noi am aflat că diavolul e capabil să seînfăţoşeze în chip de înger luminos. Dacă muza şi efectul generatde ea, inspiraţia, sunt, Doamne păzeşte, vreo poftire la sinecureculturale, la salamalekuri şi prosternări în faţa genialităţii poetului?Căci numai recunoaşterea cu surle şi trâmbiţe a talentului îi dă dreptulposesorului său să-şi ia în primire infatuarea, nu? Dar scriitorule o biată victimă („ochi alunecoşi, inimă zburdalnică”) a muzei lui şi,când este sedus, ce nu face omul? Dă de pământ chiar cu propriaidemnitate. Criticul, însă, adorator al lui Apollo aşa cum îl ştim, îşipăstrează capul pe umeri şi nu intră în hora rubedeniilor literare. Elşade singur cuc şi, legat la ochi, cu o mână agită sabia-condei, cualta cumpăneşte balanţa argumentelor, iar cu cea de-a treia îşi plăteşteberea pe care se dă de ceasul morţii să i-o achite autorul.Listă cu ce mă enervează la vecinul meu de deasupra,critic literar:Cronicile isteric laudative. 2. Cronicile isteric denigratoare.3. Critica amabilă, fără semnalizarea plusurilor şi a minusurilor, înţesatăde jargon filologic. 4. Impunerea de false ierarhii, având labază promovarea mediatică. 5. Tonul superior cu care i se adreseazăposibilului cititor. 6. Înlănţuirea de epitete incandescent-paradisiaceori, invers, infernale. 7. Selecţia cărţilor la modul snob:editură, cine face recomandarea pe coperta a patra etc 8. Fidelitateafaţă de o anumită grupare sau faţă de anumiţi autori. 9. Lipsa deumor şi inflaţia de sarcasm. 10. Bravada intelectuală: preţiozitateaşi dogmatismul. 11. Baricadarea în turnul de fildeş.Bineînţeles, acestea sunt doar cusururile vecinului meucare, pe deasupra, urcă mereu cu liftul, deşi locuieşte la etajul 1.Tagma criticilor, aşa cum ştim cu toţii, este absolut diferită: urcă pescări chiar şi când scriitorul îi ţine deschisă uşa de la cabina liftului,unde aşteaptă o canapea din piele şi o frapieră cu şampanie.CONCURSÎn cadrul manifestărilor culturale ,,Zilele Eminescu laOraviţa’’ din 15-16 ianuarie 2009, ediţia a XIX-a, Casa deCultură ,,Mihai Eminescu’’ din Oraviţa, cu sprijinul PrimărieiOraşului Oraviţa şi al Consiliului Local al Oraşului Oraviţaorganizează un concurs naţional de creaţie literară care seva desfăşura pe 3 secţiuni: poezie, proză şi eseu-critică literară.Pot participa tineri cu vârsta până la 35 ani care nusunt membrii ai Uniunii Scriitorilor. Astfel vor trimite 5-7poezii, proză şi eseu-critică, ambele până 10 pag. multiplicateîn 3 exemplare fiecare. Lucrările, semnate la expedierecu un motto pe plicul mare, vor purta în interior unplic mic, cu acelaşi moto, iar în interior datele participanţilor( nume, prenume, ocupaţia, locul şi data naşterii, nr. detelefon (e-mail) se vor trimite pe adresa:Casa de Cultură ,,Mihai Eminescu’’ Oraviţa, str. 1Decembrie 1918 nr.5, cod 325600, jud. Caraş-Severin. Ceiinteresaţi pot obţine informaţii la tel. 0255571248 sau0742952617.Ultimul termen de expediere a plicurilor ce vorpurta menţiunea ‚, Pentru concurs’’este de 15 decembrie2008.www.oglindaliterara.ro 3951

CRONICĂ LITERARĂGHEORGHE MOCANU:„Din umbra munţilor”un volum de prozăfermecătorUn prozator năvalnic care nu uită nimic să aşeze înpagină. Setea ce-l stăpâneşte îl face nerăbdător dea spune totul, de a nu lăsa să-i scape ceva. „Borta”sau „Neamul ursoienilor” l-a fermecat din acei ani aicopilăriei, de când îi vede pe oamenii care „mergeauMiron Ţicpe albia râului, apăsaţi de greutatea raniţelor pline.Noroi era la tot pasul iar cizmele răzbăteau cu greuamestecând pământul ca pe un aluat ce semăna cumaiaua plămădită de gospodinele satului. Un piciorintra în timp ce altul era scos din mocirla de pe drum, călcând spre casă cu dorinţa demai bine.”Gheorghe Mocanu ştie să povestească frumos, parcă nu mai are aer după cescrie o pagină, dar asta e doar o impresie fiindcă, după ce respiră adânc, porneşte şimai tumultuos, iar povestirile au un interior adânc, hotărâtor. Nu se ştie străin de el, şieste apropiat de tot ce a văzut căţărându-se pe o funie de iederă primită de la babaRada, pentru ca Borta copilăriei, cu lumea ei de altădată, să-i rămână-n colţul gurii.Gheorghe Mocanu scrie un roman care se citeşte cum ai respira aer de munte. Realitateavieţii, a satului Borta pe care o aşează în paginile acestui volum apărut la edituraRafet, este atât de puternic şi amănunţit redat încât simţi fiecare clipă cum musteşte prinvorba babei Rada, personajul fără de care această carte n-ar însemna mare lucru. GheorgheMocanu, nu numai că s-a nascut în satul Ursoaia din ţinutul Vrancei, dar s-a şiîncălzit la spuza vetrei, în care s-a adunat lumea cu floarea copilăriei şi cu falnica umbrăa munţilor din jur, cu un trecut de sute de ani, cu frumuseţi, pe care să le priveşti numaidupă ce ţi-ai pus pe trup hainele de sărbătoare. Cu oameni învăţaţi cu truda muncii pământului,cu meşteşugirea lemnului, cu bucuriile şi necazurile şi sărăcia ce s-a instalatde parcă ar fi chemat-o cineva în fiecare zi.Borta sau Neamul ursoienilor este asemănător cu alte multe sate sau poateare o unicitate în multe rânduieli, iar dacă acolo nu se năştea un autor talentat şi vrednicde a scoate la lumină, şi nu o vedea pe baba Rada, cât şi pe Voichiţa fata violatăde Ilie Boroghină, pe care mama autorului o chema şi o invita să se dezbrace şi să-şischimbe hainele, în timp ce, prin gaura cheii naratorul priveşte trupul ei gol batjocorit deacea brută.Incontestabila valoare de povestitor a autorului, nu poate fi pusă sub nici oformă la îndoială. Poate bucuria lui de a scrie este mult prea mare, îl impulsioneazăasemenea unui pistonaş reglat la o turaţie prea mare.Cele şapte povestiri, toate se continuă una din alta, autorul Gheorghe Mocanuacordându-le mărimi sau dimensiuni după borta prin care priveşte şi după timpul pecare-l pierde privind cu folos, şi fără teama de a se gândi că ar putea uita ceva important.În prima povestire „Borta copilăriei” Gheorghe Mocanu face o descriere a satului,povestind de locurile pe unde „lătrau câinii la vreun trecător necunoscut”, rapsozii şioamenii cu darul cântecului pe buze sau a celor cu darul băuturii, cu furatul sau înşelatul,sau a unor femei care umblau cu bârfitul sau cu fel şi fel de zvonuri, aşa cum ovorbea baba Rada care o ţinea una şi bună:”Vine sfârşitul lumii ! Nici nu vom ajunge,da nici nu vom trece de anul 2000”. Din foarte multe pagini ies în evidenţă frumoaseleobiceiuri din timpul marilor praznice, în care este implicat şi autorul, copilul din aceavreme. Dialogul cu mama sa dovedeşte o reală deschidere către maturitate. Cităm câtevade astfel de dialoguri: „ - Mamă, de ce se căsătoresc oamenii ? – Să aibă cu cineschimba o vorbă ! Să-şi ducă viaţa mai uşor ! îmi spuse în fugă. - Se căsătoresc numaica să-şi schimbe vorbele ? întebai nedumerit. – Să aibă familie, copii şi să treacă maiuşor peste necazuri ! îmi explica mama mai pe-ndelete.”În povestirea „Dealul lui Grigore” dăm peste descrieri de o coloratură hazlie,unde-l găsim pe miliţianul legat de picioare şi la gură, de unele descoperiri arheologice,de furtul unei statuiete, iar venirea în preajma Dealului lui Grigore a o mulţime de procurorişi criminalişti era pentru a dezlega nişte enigme, la care participă şi baba Rada.Cea de-a treia povestire „Vasile Cobzarul” debutează cu natura dezlănţuită, cu furtunişi grindini coborâte peste Ursoaia. Se invocă toate acestea,iar baba Rada crede că ar fi fost adus Necuratul însat, ăsta ar fi dezlănţuit ploaia ce a inundat totul. Alte povestiri:„Ştefan Şchiopul”, „Borta buclucaşă” şi „Banchetullui Boroghină” se succed în filonul acţiunii, cu aceeaşiimplicare şi cu aceeaşi zestre de personaje care dau posibilitateareconstituirii unui tărâm fabulos al unui universnumit Ursoaia din ţinutul Vrancei.Ultima povestire intitulată „Ultima bortă” (Cometa)încheie romanul spre regretul cititorului bine înfiptîn acea lume uneori limpede şi de mai multe ori buimacă,unde oamenii fac ce se cade şi mai ales ce nu se cade.În contextul literar volumul „Din umbra munţilor”(Neamul ursoienilor) poate fi plasat sută la sută înrândul romanelor satului. Este scris de un foarte talentatprozator pe care îl aşteptăm cu încredere cu următoarelescrieri.Zăpada neagră anoastră, dar maiales a doamneiŞtefania OproescuAlexandru CucereanuLuăm cunoştinţăîntâi, cum e firesc, cu copertavolumului sugestivă,dar numele autoareiabia este vizibil. Motive,scăpări, neglijenţe, paresede toate.Mai departe celeşaisprezece povestiri auceea ce place cetăţeanului de prozăscurtă: noutate, vibraţie, inedit, soluţii finaleneaşteptate.Autoarea subscrie la conturarea uneiproze scurte de factură vrânceană suficientde articulată ca personalitate, prozascurtă a rămas şi va rămâne apanajul talentelorautentice, ceea ce mi se pare a fiatributul scrierii doamnei Ştefania Oproescu.O considerăm a face parte din acestclub select.Noi îi dorim din toată inima a rămânesă primenească şi să poarte cu nobleţeacest blazon.Volumul intitulat „Zăpada neagră” angajeazăşi suntem convinşi că doamnaŞtefania Oproescu este pe deplin conştientăde acest lucru. Este cum se spuneun început şi nu o răscruce de vânturi.Cu stăruinţa pe care i-am admirat-ovom avea bucurie să-i primim şiscrierile care vor urma închinate vieţii şiaspiraţiilor noastre duse la necuprins.3952www.oglindaliterara.ro

Uniuni şi lauriAdrian GavrilescuApariţia asociaţiilor de editori se explică prin necesitateade a apăra interese de tip profesional pe piaţa cărţii.Pe acest temei s-a fondat în 1991 Asociaţia Editorilor din România(AER), care pretindea în urmă cu câteva luni că aveaaproape 60 de membri şi acoperea 70 % din producţia decarte 1 . Concurenţa este reprezentată de APLER (AsociaţiaPublicaţiilor Literare şi Editurilor din România), înfiinţată în1998. Ea numără 21 de edituri şi 12 reviste. Alte prezenţe deprofil s-au remarcat de la momentul constituirii AER: AsociaţiaRevistelor, Imprimeriilor şi Editurilor Literare (ARIEL), convertităulterior în Asociaţia Editurilor cu Profil Pedagogic şiCultural (AEPC). Ultima organizaţie s-a desprins în 2000 dinAER, cu cei 35 de membri ai săi. Societatea Editurilor dinRomânia (SER) reprezintă interesele a 35 de edituri – dintotal, 10 îi aparţin preşedintelui Societăţii, Ioan Enescu.Dincolo de organizarea târgurilor de carte şi de promovareamărcilor şi titlurilor, asociaţiile editoriale ar fi trebuitsă furnizeze repere pentru cercetările statistice ale proprieiindustrii, dar aici informaţia suferă de parţialitate. Din nefericire,singurele lucrări de acest gen s-au putut realiza în 2000şi 2001, ani în care AER a scos două publicaţii ce furnizeazădate concrete referitoare la producţie, distribuitori, industria tipograficăşi editori. Cifrele atestă modificări dramatice: tirajemici (2.550 de exemplare în 2000), stocuri de 50 % din tirajultotal, recuperarea cu întârziere a sumelor rezultate dinvânzarea de carte, cataloage editoriale aproape inexistente,preponderenţa manualelor şcolare în tirajul total, dificultateade a vinde titluri din ştiinţele sociale (sub 15 % vândut ), preferinţapentru autori străini 2 . Pe ansamblu, domeniul editorialproduce o cifră de afaceri modestă în raport cu PIB-ulnaţional – 0,086 % 3 - , iar o treime din această cifră este reprezentatăde piaţa manualelor şcolare. Nu toate editurile înregistratelegal în anul 2000 şi-au exercitat obiectul deactivitate, ci doar o treime, care editează nu mai mult de 10titluri anual. Din cele 1350 de edituri existente, 167 au editatpeste 20 de titluri în fiecare an, doar 10 reuşind să propunăpeste o sută de titluri. 4 În rest, «fantome» deapartament, titluri îndoielnice, secretomanie.O perspectivă inedită asupra funcţionării domeniuluieditorial oferă modalitatea de acordare a premiilor anuale.La AER, funcţia mare echivalează cu recompensa din oficiu.La ediţia din 2001 a Premiilor AER, Editura Humanitas, condusăde Gabriel Liiceanu, preşedinte al Asociaţiei, este nominalizatăde 9 ori, la 6 din cele 11 categorii, primind în final4 premii. Editura Humanitas este premiată şi în anul următor,la 2 categorii, iar Editura Polirom, condusă de Silviu Lupescu,vicepreşedinte al AER, obţine 4 nominalizări şi 2 premii. În2003, Humanitas revine la totalul de 4 premii, unul dintre elerevenindu-i lui Gabriel Liiceanu pentru o traducere; Poliromînregistrează un an mai slab, prin asocierea diplomelor cubanii, dar şi prin restrângerea categoriilor, ceea ce imprimăcompetiţiei un caracter tot mai elitist. Polirom se mulţumeştecu 2 distincţii, iar Humanitas câştigă la o nouă categorie,«Succesul anului», la care Andrei Pleşu încasează şi un cecde 40 de milioane de lei după o cursă solitară. În 2005, Humanitaseste nominalizată la 4 categorii şi ia 2 premii; Polirom,tot cu 4 nominalizări, se alege doar cu un premiu.Regulamentul de acordare a premiilor se bazează pe onorabilitate,căci o normă de evaluare constă în tirajul minimvândut al cărţii propuse pentru premiere, tiraj certificat prinsemnătură de directorul editurii.La APLER, lucrurile funcţionează aproape în aceeaşiSCRIITOR ÎN AGORAmanieră. Pentru 1998 5 , laureată la promovarea poeziei a fostrevista Poesis, condusă de un membru al comitetului de coordonareal Asociaţiei, George Vulturescu. Tot aşa, AlexandruCondeescu (vicepreşedinte) îşi premiază propria revistă,Manuscriptum, iar celălalt vicepreşedinte, Cassian Maria Spiridon,aşază laurii pe creştetul Convorbirilor literare, revistăla care este redactor-şef. În 2000, Romul Munteanu, preşedintede onoare al APLER, ia premiul pentru întreaga activitate,iar Gellu Dorian, membru în comitetul de coordonare,primeşte premiul pentru poezie. Tot la ediţia din 2000, premianţiisunt revistele Unu, Hyperion şi Luceafărul. Un an maitârziu este rândul publicaţiilor Contemporanul, Ramuri şiTomis să se bucure de recunoaşterea meritelor culturale. Lagalele APLER din 2002, Ioan Ţepelea, director al revistei orădeneAurora, primeşte un premiu, iar publicaţia Convorbiri literareobţine, de asemenea, o distincţie, gest repetat şi înanul următor. La ediţia 2004, Poesis şi Manuscriptum câştigădin nou, iar Gellu Dorian este declarat «autorul anului2003», în timp ce Junimea devine «editura anului». La GaleleAPLER din noiembrie 2005, echipa de conducere a fostrealeasă, în frunte cu Ion Tomescu, directorul Editurii Libra.Premiile pentru 2004 au revenit revistei Arca şi Editurii Dacia.La Uniunea Scriitorilor, premiile anuale se acordă prin aceleaşimecanisme: amiciţia dintre membrii juriilor şi candidaţiila recompense, suprapunerea calităţii de membru al juriuluişi a celei de patron de editură a cărei carte urmează a fi distinsă,rotaţia (un an, membru al juriului, iar în anul următor,premiat chiar de cei pe care fostul membru al juriului îi declaracâştigători), fluctuaţia numărului de premii de la unsezon la altul în funcţie de interesele care trebuie satisfăcuteetc. 6Târgul de carte Gaudeamus preferă editurile importante.Editura Humanitas colecţionează trofeele Gaudeamusîn 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2003, 2004 şi 2005. Cu unstingher loc secund în 2002. Editurile ALL câştigă locul întâiîn 2002, locul doi în 1999, 2000 şi 2001 (din poziţia de co-organizatoral evenimentului), şi locul trei în 2005. Editura Poliromprimeşte «premiul de excelenţă» în 2005.În ansamblu, premiile româneşti, fie ele acordate deorganizatorii de târguri, de asociaţiile editoriale, de UniuneaScriitorilor – sau de alternativa la ea, Asociaţia ScriitorilorProfesionişti -, nu au anvergura celor mai importante distincţiiliterare franceze, de pildă, care aduc un serios plus de cumpărătoricărţilor necompensate şi – foarte important – o certănotorietate autorilor acestor garantate bestseller-uri. Cazulromânesc seamănă însă cu cel francez prin metodele de«traficare »a prestigiului. Tirajele tăcute până la capăt saucele supralicitate pentru a menţine diverse reputaţii au nevoiede un corespondent în retribuţii simbolice. Acestea dinurmă au o dublă funcţie: satisfac diferitele părţi implicate înnegocierea capitalului simbolic şi trec drept repere ale calităţiipe o piaţă în care naivitatea lectorilor pare să justifice preocupareaediturilor de a dicta ierarhii.______________________1Jacques Julliard, Michel Winock - «La fin des intellectuels?»2Ibidem, pag. 109.3Percepţia generală a conceptelor de dreapta şi stânga, dincolo de delimitărileştiinţifice, s-a putut verifica în discursul lui Ion Iliescu (Carmen Epuran- «E posibil ca Polul Social să devină partid», în Evenimentul zilei,15 octombrie2005, p.7). Fostul preşedinte a acuzat orientarea exclusivă a societăţiicivile către dreapta prin pregătirea unor figuri emblematice aleacesteia graţie burselor de studii în străinătate, finanţate prin fundaţia patronatăde George Şoros.4Sorin Ioniţă - «Unde sunt intelectualii de stânga?», în 22, nr. 817, 2005,1-7 noiembrie 2005, p. 3.5Oana Stancu, Monica Iordache - «Udrea, la masă cu Tăriceanu», în Jurnalulnaţional, 10 august 2005, pp. 8-96Dan Pavel - « „Politologi şi analişti politici” », în Ziua, 5 decembrie 2005,p. 6; Ovidiu Nahoi « Ei sunt finaliştii », în Evenimentul zilei, 9 decembrie2005, p.23.www.oglindaliterara.ro 3953

Ne-am fi aşteptat ca numărul pe septembrie al revistei gălăţene,Dunărea de Jos, să arate ca unul festiv, mai cu seamă că peprima copertă se menţionează: CENTENAR 100… În afară de reproducerea„articolului program”, semnat de C. Z. Buzdugan – Descentralizare!– (care apărea în numărul inaugural, din 7 septembrie 1908)şi de consideraţiile făcute de dl C. Frosin în legătură cu semnificaţiacentenarului (din care am reţinut: „…centenarul nu semnifică, în cazulrevistei noastre, vârsta acesteia, ci rădăcinile de la care se revendicănobila-i origine şi strălucitu-i blazon…” – p. 7), nu am găsit nimic!Cu atâţia redactori şi colaboratori permanenţi (menţionaţi pecoperta a doua), care contribuie (credem) la realizarea formatului actualal revistei, directorul general şi redactorul şef puteau stabili o temăde cercetare, spre a releva tradiţia culturală a acestei publicaţii. Estealegerea „şefilor”, nu ne amestecăm în „bucătăria” altora, dar un asemeneaeveniment apare în numărul 79 (serie nouă) reflectat neprofesionist!Mai mult chiar, revista rămâne fidelă structurării materialelorpublicate şi subsumate (nu totdeauna) unei tematici generale, anunţateanterior.Dacă tot se continuă publicarea până şi în acest număr consideratfestiv (la rubrica ok…) a „indicaţiilor preţioase” ale unui oarecarePetre Flueraş despre Poezia modernă sau sentimentul caargument (ajunse la partea a V-a), fără a avea vreo legătură cu aşazisatematică, s-ar fi cuvenit măcar a fi publicată pe câte o pagină aunei selecţii de creaţii literare (poezie şi proză scurtă) din perioada depionierat a revistei, ca şi din cea actuală, mai ales că „esteticianul”care semnează la pagina 11 se chinuie de cinci numere de revistă sătraseze direcţia în poezia actuală.Felicit redacţia revistei Dunărea de Jos pentru mărinimia decare dă dovadă, publicând sârguincios în cinci numere la rând inepţiileunui individ cu pretenţii de îndrumător literar, în timp ce altor colaboratorinu publică integral materialul trimis, fără a se preciza dacăva continua sau nu în viitor. În numărul 79 al revistei sus amintite, celce se crede MAFALDA în cultură/ literatură continuă peroraţiile, decretând:„Adevăratele motive pentru care oamenii citesc sunt esenţialmentevulgare (…) Vrem să ne regăsim în poezii, iar elementelesexuale ne pot ajuta să o facem.” De astă dată, autorul inepţiilor se situeazăîn tabăra cititorilor şi, în numele lor (de parcă s-ar fi pus deacord!), pretinde că ştie ce aşteaptă aceştia de la creatorii de poezie.Oare chiar toţi cititorii au motive esenţialmente vulgare de a consumapoezie? Se vorbeşte despre „elemente sexuale” care pot ajutacititorii să se regăsească în poezii, ca şi cum ar fi vorba de ingredienteafrodiziace! Aşa ceva e specific numai unor impotenţi intelectuali,cum se dovedeşte a fi acest paranoia, Petre Flueraş!Etichetările referitoare la cititori continuă (după ce în mod indirect i-afăcut vulgari): „Generaţia care trebuie să rezoneze la poemele actualeeste generaţia care mănâncă junk-food şi citeşte pentru a se distraLECTURI SUB ABAJURSelecţia naturală în culturăîntre două partide de sex şi o bere.”Trecem peste tautologia jenantă,despre care habar nu are că a folosit-odezinvolt ( „ Generaţia care trebuiesă rezoneze (…) estegeneraţia care mănâncă…” – s. n.)şi sesizăm că, fără să vrea, autorulrecunoaşte că cititul, în comparaţiecu „două partide de sex” [cacofonieimpardonabilă!] este o distracţie. Peobsedatul acesta sexual îl ia gurape dinainte, când mărturiseşte simptomaticcă fără lectură „între douăpartide de sex şi o bere” [de ce oareuna şi nu mai multe?] cititorul s-arplictisi.„Preţiosul estetician” oarenu-şi dă seama că se contrazice şiConstantin Miunu e consecvent când face referirila poezia actuală? Iată un exemplu:„Pentru a deveni actuală, poezia trebuie să abordeze simboluri aleactualităţii (…) Nu contează dacă realitatea nu este aşa, cititorul modernde poezie nu vrea o radiografie fidelă a lumii în care trăieşte (…)Poetul modern (…) pentru a deveni actual, el trebuie (să înceapă săscrie despre cea ce se întâmplă în jurul lui” Trecem peste nonsensulexprimării din finalul fragmentului citat – de parcă poetul modern poatefi şi inactual, noroc cu bietul fluierător că-i arată el cum să fie – şi neîntrebăm: oare nu e datoria consilierilor editoriali (pe coperta a douaa revistei am numărat 5 - ditamai pomelnicul!) de a atenţiona redactorulşef că dă gir unor materiale care frizează ridicolul, pentru ca,la rândul său, acesta, din respect pentru cititori, să ceară colaboratoruluirespectiv să revadă materialul, dacă acesta este, desigur, interesantşi merită publicat? Sau redactorul şef habar nu are ce sepublică în revistă şi e un simplu executant şi dă ok-ul, pe nevăzute, laceea ce-i dictează BOSS-ul?!Într-un singur loc are dreptate numitul Petre Flueraş: „Selecţianaturală funcţionează şi în poezie”. Asta o face cititorul, fără „indicaţiilepreţioase” ale acestui răsfăţat al redacţiei de la Dunărea deJos. Acelaşi lucru se poate spune că e valabil/ funcţionează şi în cazulrevistelor literare. Atâta timp cât reviste ca Dunărea de Jos vor continuasă publice tâmpeniile unora ca acest F. P., ele nu vor mai fi luateîn seamă de cititorii de bună credinţă şi curând nu vor mai avea maşinăla scară, iar sărmanii redactori şi consilieri editoriali vor finevoiţi să reînveţe să meargă per pedes, după ce s-au târât, făcândplecăciuni celui/ celor care îi făceau să creadă că sunt cineva.• EXPLOZIV • EXPLOZIV • EXPLOZIV • EXPLOZIV •TOPUL REVISTELOR LITERAREdupă nr. de accesări de la 15 octombrie 2008 la 15 noiembrie 2008Dacă ar fi să ne luăm numai după acest criteriu, revista ar trebui să se afle pe primul loc înacordarea de finanţări bugetare. Şi când colo... dar ştim noi cum se utilizează banii publici.Întocmit deStănicăBudeanu3954www.oglindaliterara.ro

PARTEA I*MOTTO:«Vezi, fiule, am sã-ţi explic:/ viaţapentru mine nu a fost o scarã de cristal./ Afost plinã de cuie/ şi aşchii/ De treptesmulse…Dar tot timpul/ N-am contenit sãmã caţãr/ Sã mã târãsc pânã la trepte.»Coretta Scott KingCopiilor mei, cu dragoste…Ca primă măsură, femeia se sustrase rutineiprofesionale, ce-i intrase în sânge ca o a douafire –« deşteptătorul… hai repede… consultaţii… cevă supără, de când, Sermion SR 30 mg., 1 drajeupe zi… aveţi urticarie… aceasta este o reacţie adversăla medicament, să vedem ce altceva…telefonul…A, da, am înţeles, soţul d-voastră nu se simteprea bne…Bineînţeles că voi veni…La terminareaprogramului, desigur…Ah, nervii mei! Nu maivreau… Nu mai pot…Să nu mai aud de nimeni…Nicimama dacă sună… »La acest paroxism al tensiunii nervoase,totuşi ceva din reflexul ei de autoapărare se frângeaîntr-un fel de duioşie. Desigur că pentru ea ar fi făcutoricând o excepţie, doar că…Astfel, se confrunta zilnic cu acelaşi prag desaturaţie, fiind nevoită să-şi spună: “Stop ! Somn şiiarăşi de la capăt.”Chiar şi preocupările literare, în care la începutvăzuse o benefică evadare din rutinã şi banal,ajunseseră destul de repede să i se pară oconstrângereui D. Bolintineanu.(…) Ce am avut eudata trecută? Nu, dv. vorbiţi despre articolul lui Dan.Eu am scris ceva despre ideea de neantizare înpoezia eminesciană. Da, desigur că voi trimite articolulla timp. Promit.-Astfel, se dovedise şi a doua facultate pecare o făcuse –zicându-şi că doar pentru sufletul ei –tot o corvoadăşi ar fi sistat de mult timp colaborarea pe care o avea cu o anumită revistăliterarã, dacă fiecare temã propusă nu ar fi venit ca o nouă provocareşi o luptă cu ea însăşi.«are alegerile noastre se transformă pânã la urmã în slujire?Poate doar felul în care abordez eu lucrurile, iar în acest fel de abordaredesigur cã firea mea are un rol esenţial. Firea aceasta a mea… » se necăjea adeseori, simţindu-se în ultimul timp tot mai vlăguită,atât fizic, cât şi psihic, şi tot mai tracasată, dar de cum prindea puteri,o lua de la capăt cu şi mai mult sârg, recuperând cu febrilitate perioadeleîn care avusese un randament mai scăzut.Timpul disponibil îi devenise o problemă, sâcâind-o la culme.Ticăitul ceasornicului –singurul zgomot ce o întâmpină de cumintrase pe uşă- îi zgârâie creierii, amintindu-i de unul şi acelaşi lucru:timpul !« Doamne, cel care s-a ostenit să împartă timpul în unităţi şisubunităţi, precum şi cel care a conceput aceste aparate sofisticatecare să-l măsoare, au fost nebuni de legat. Şi fără să-ţi atragă cevaatenţia asupra lui, îl simţi cum te înşală, zburând, nu alta… Minute,ore, secunde, săptămâni, luni, ani, o viaţă întreagă scursă când nici nute aştepţi. Uite, eu aş vrea să fie altfel şi anume un minut să durezecât o zi sau invers, o zi cât un minut », îşi zise în gând.Oftã adânc, eliberându-se de sacoşele cu care venise.Brusc, îşi aminti că ceea ce gândise cu o clipă mai înainte, referitorla aşa-zisul fenomen de comprimare şi de dilatare a timpuluidatorită percepţiei proprii nu era o idee a ei, ci una veche şi bine stabilită,privind noţiunea de timp psihologic, de care luase cunoştinţã înanul întâi de facultate, la cursul de filozofie. Cu toate acestea, pentruprima datã trãia pe viu noţiunea respectivã şi asta o fãcea sã creadãcã o descoperise ea singurã, tocmai în acel moment.«Reflexe şi iar reflexe…Oare totul nu poate fi decât reflex aceea ce am citit, am auzit sau am văzut ? Pe cont propriu, nu putemfi oare chiar nimic ? Oricum, mie mi s-ar fi părut mult mai corect să mise fi dat de la început calupul meu de timp, căruia să-i pot stabili singurămăsurile ce mi se potrivesc şi cu asta gata ! » îşi zise revoltată,ca o idee strict personală, nerealizând cã, de fapt, aşa se şi întâmplase,adicã i se dãduse calupul ei de timp de la bun început. “Uite, miaşfi depus timpul într-o bancă, pentru că altceva tot n-am avutniciodatã ce să depun într-un astfel de loc, şi nu m-ar mai fi interesatniciodată cât am consumat din el şi cât mi-a mai rămas. L-aş fi depuscu capitalizare la scadenţã, dar pe termen nelimitat, cum se spune înlimbaj bancar », îşi continuă ideea, făcând haz de necaz, în timp cecu gesturi aproape maşinale, despacheta, aranja, punând fiecarelucru la locul lui.Îşi roti ochii de jur-împrejur şi se declară mulţumită de ordineace o înconjura, pentru ea o condiţie necesarã ca sã se concentreze şisã poatã lucra.În liniştea apartamentului mic şi modest în care locuia, cea-PROZACÂNDSEÎNTOARCEIUBIREA(fragment)Doina Cherecheşsornicul cu ticăitul lui monoton i se pãru un intrusce i se infiltra parşiv printre gânduri şi idei. Obiectulîi deveni insuportabil şi se repezi spre el ca spre unveritabil duşman. Îl înşfãcã şi, nervoasã, îl aruncă înfundul unui sertar, acoperindu-l cu rufele ce-i ieşirăîn cale. Vroia să uite de el ca de sabia lui Damocles.Se schimbă repede, lãsându-şiîmbrăcămintea pe speteaza fotoliului, pentru căceea ce o preocupa o fãcu şã-şi piardã, totuşi,răbdarea. În graba ce o cuprinse, îşi trase pestecap bluza de trening, fãrã sã-i mai desfacă fermoarul,apoi îşi puse pantalonii şi, în picioare, papuciiîmblăniţi, simţind cum o ia cu frig, deşi în interior eradestul de cald.În loc să-şi tragă puţin sufletul, cum ar fi fostfiresc şi indicat după atâta alergătură, se aşeză directla masa de scris, de parcă cineva o mâna cubiciul de la spate. “Pe cai!” îşi spuse cu inima dealtădată, dar în piept simţi o durere adâncă şisurdă, ca o carapace ce o strângea tot mai tare şimai tare, domolindu-i avântul şi obligând-o să seoprească chiar înainte de a începe ceva. Din fericire,criza dură puţin şi dispăru fără sã fie obligatãsã ia medicamente.Aproape instantaneu, îşi aminti de uşa de laintrare şi se duse glonţ să o verifice. Era, bineînţeles,încuiatã. Nici nu o găsise vreodată altfel,doar că tenebrele trecutului îi strecuraseră însânge acea meteahnă a verificãrii, ca pe un virusde care nu putea sã mai scape. Îi era teamã încãşi acest lucru i se întâmpla mai ales când era vorbade căile de acces în propria-i locuinţă, dar uneori ise pãrea cã şi pereţii ar avea fisuri, prin care, la oadicã, s-ar fi putut strecura duhurile trecutului. Deşise scursese atâta timp, încă o mai împresurau dincând în când angoasele, gândindu-se că Sile -fostulei soţ- s-ar fi putut întoarce, luând-o pe nepregătite,adică fără sã-i intre rapid în funcţiuneacea rezistenţã interioarã, pe care şi-o construisecu abilitate şi rãbdare şi care, pânã la urmã, o ajutase sã iasă din zonade marasm a vieţii.Anunţul cu litere de-o şchioapă –dr. IEDERA IONESCU,concediu medical în perioada 1 octombrie -1 decembrie, medic locţiitor,dr…-rămăsese lipit pe uşa cabinetului.Îşi pierduse o zi întreagă cu rezolvarea problemelor administrativece trebuiau îndeplinite într-o asemenea situaţie. O plimbaserăde la Ana la Caiafa, du-te la Casă, la Colegiu, la DSP, la…la… ladracu-n praznic ! Ia hârtii peste hârtii, licenţe de înlocuire şi paraînlocuire,iar, la sfârşit, pupãzã peste colac, o puseserã să-şi găsească şimedic înlocuitor, deoarece, ca medic, fărã să aibă cine să te înlocuiască,nu aveai dreptul sã fii bolnav. Cui îi păsa dacă mureai la loculde muncã aproape toţi colegii şi nu găsise pe nimeni dispus să-i preiasarcinile de serviciu, pentru că, pe de o parte, era foarte greu, fiecarefiind copleşit de propria-i rãspundere, iar pe de alta, perioada ce trebuiaacoperitã era mare, practic la limitã, doar douã luni de concediuprin incapacitate temporară de muncă fiind acordate pentru mediciice se aflau în relaţii contractuale cu o anumitã Casã de Asigurări deSănătate. Până la urmă, gãsise totuşi un binevoitor, la care nici nu seaşteptase. «Doamna doctor, vă ţin eu locul şi rezolvaţi-vă necazurile.Îmi va fi greu, desigur, şi nu voi putea ţine toate evidenţele cum trebuie,dar, în primul rând pacienţii şi păsurile lor, iar scriptele pot sã maiaştepte. Mie nu mai au ce să-mi facă, iar pe d-voastrã nu vã pot penalizapentru ceea ce nu am făcut eu. Sunt în prag de pensionare.Peste trei luni ies din acest sistem, iar pânã atunci sper nu mai prindniciun control », îi spuse colegul care acceptase totuşi să o înlocuiască.Completaseră în grabã toate formularele necesare, câte treidin fiecare, vorba aia, unul la prefecturã, unul la şcoala de fete, altulla şi la-la şi lãlãiala lumii ! La stabilirea modalităţii de plată, ea ezităpuţin, gândindu-se care din cele douã variante posibile ar fi fost depreferat sã o aleagã, pe cea prin reciprocitate sau pe cea prin plată directă? Optă totuşi pentru ultima variantă, deloc avantajoasă pentruea, dar aşa i se pãru corect. De fapt, nu ştia când se va întoarce saudacã se va mai întoarce. Totul atârna de un fir de aţã. În plus, nu-i plãceaude niciun fel obligaţiile şi nu voia sã-i rãmânã datoare tocmaiomului care fusese dispus să o ajute într-un moment dificil.Auzindu-idecizia, colegul îşi arcui sprâncenele şi o întrebă mirat : «D-na doctor,n-o să vă fie greu din punct de vedere financiar ? Asta înseamnă căîn următoarele două luni, d-voastră nu veţi mai primi nicio leţcaie,deoarece toţi banii d-voastrã vor intra în contul meu ». « Sã fii sãnãtos,doctore ! » îi rãspunse ea doar în gând şi, în treacăt, consemnăpentru sine : « Greu ? Nici nu ştiu dacă vreodată mi-a fost altfel. Greutateaeste starea cu care m-am obişnuit în aşa măsură încât, paradoxal,dar tocmai lucrurile grele au început sã mi sã parã uşoare şigãsesc mai repede soluţii pentru acestea decât pentru celelalte. Dificultateaa devenit mediul meu natural. Cred că nu este decât o chestiede atitudine», continuă femeia, vorbindu-şi pe acelaşi plan interior.www.oglindaliterara.ro 3955

ATITUDINICulianu şi răbdarea îngerească alui Mircea EliadeMotto:“I do my work under his [Eliade’s]bright shadow in many ways, as do the most of thepeople in the field of the history of religions,whether or not they aknowledge their debt”(Wendy Doniger)Culianu “nu există fără Eliade”. Această părere plină de bunsimţ a lui Richard A. Rosengarden, actualul decan al Universităţiidin Chicago, unde Culianu a predat vreo doi ani ca visiting professor(timp în care a mai fost visiting professor si în Italia în primăvaraanului 1990), am auzit-o în filmuleţul (cu pretenţii dedocumentar) despre moartea lui Culianu, difuzat de TVR1 pe 22mai 2008. Tot cu acel prilej am remarcat cum pe faţa prof. dr.Rosengarden se citea nedumerirea pentru dezinteresul faţă demoştenirea lui Eliade a celor veniţi din îndepărtata capitală aRomâniei. Fiindcă românii care-l tot întrebau de Culianu erau preaexclusiv interesaţi de meteorica activitate de istoric al religiilorprestată de acesta la Divinity School, unde Eliade a fost profesor treidecenii.Desigur, o afirmaţie conform căreia “Culianu nu există fărăEliade” nu poate fi decât adevărată. Dar nu în sensul unei paternităţispirituale, cum îşi imaginează cei mulţi (si nu neapărat proşti!),victime fără de scăpare ale idioţirii mediatice.Aşa cu am arătat într-un articol anterior, marele istoric al religiilorl-a sprijinit pe Culianu, fost membru al Partidului Comunist,având faţă de acesta “o răbdare angelică” (v. I.P. Culianu, MirceaEliade, Ed. Nemira, Buc., p.155).Asemenea nemăsurată răbdare i-a fost pusă la greaîncercare când a citit scrisoarea lui Culianu din 14 ianuarie 1986.După supărarea pricinuită de incendierea materialelor de arhivă pecare le pusese în ordine cu Adriana Berger, protejatul său a avutproasta inspiraţie să-i scrie din Olanda: “Chicago îmi rămâne înminte ca un oraş al incendiilor” (v. Dialoguri întrerupte, p.278).Dintr-o notă aflăm că el făcea aluzie la “seria de incendiimisterioase din 1975 pe care cineva […] le declanşa în BibliotecaRegenstein” a universităţii de la Chicago (v.scrisoarea lui Culianudin 5 aprilie 1975 către G. Romanato, op. cit., p. 279).Cu sau fără de voie, discipolul bagateliza incendiereabibliotecii lui Mircea Eliade de la Chicago din 18 decembrie 1985,urmată de rapida îndepărtare a Adrianei Berger din postul deţinut laBiblioteca Regenstein (1). Acest lucru se distinge din opinia luiCulianu că “în fond, paguba materială a fost redusă. Au pierit cărţisi scrisori numai” (I.P. Culianu, Mircea Eliade, Ed. Nemira, 1998,p.285). In inventarul arhivei lui Eliade (Guide to the Mircea EliadePapers 1926-1998) aflată în 108 cutii la Biblioteca Univerităţii dinChicago, în cutiile 109-111 se păstrează documentele distruse prinardere. La o simplă trecere în revistă a conţinutului celor trei cutii (încutia 109 dosarul 1 conţine documente arse provenite din perioada1968-1973, dosarul 2 din 1977-1982 si încă 3 dosare până în 1984;cutiile 110 si 111 cuprind 5 si respectiv 4 dosare cu documente dinperioada 1984-1985) cuprinzând 14 dosare, oricine îşi dă seamăcă paguba nu se poate spune că “a fost redusă”.Prin 1982-1983 Culianu nota succint, dar edificator: “n-amputut să-l urmez pe Mircea Eliade în India. Un mit mai puţin” (v.Mircea Eliade, Ed. Nemira, 1998, p.262). Aici, “un mit mai puţin”are înţelesul de: “o fantezie (eliadescă) mai puţin”, o fantasmă (v.Culianu, Mircea Eliade, Ed. Nemira 1998, p. 219), un produs alimaginaţiei memorialistului Eliade, “mitizat” prin lipsa deperspicacitate a celor ce-au vrut să-i descifreze fanteziile literare(op. cit., p. 159). Este tocmai sensul folosit de manipulatorii culturiipost-comuniste care vituperează împotruva “mitului Antonescu”,după ce au făcut din realitate un aşa-zis “mit”, spre a anularealitatea istorică si a le interzice, prin lege (adică prin Ordonanţa31) românilor să-si cunoască, “măcar la ei acasă” (acad.NicolaeDrăganu, 1935), istoria.In campania de folosire improprie a termenilor derivaţi dincuvântul “mit” (promovată de Editura Humanitas prin cărţile luiLucian Boia), - manipulare a cărei eficienţă reiese din formularea:“n-aş avea nimic împotriva naţionaliştilor, dacă ei s-ar limita sătrăiască în mod nostalgic miturile învăţate la şcoală” (rev. 22, nr.524, 7-13 martie 2000, p.2) -, şi-ar fi putut aduce contribuţia si3956Ioan P. Culianu. Fiindcă pentruel, termenul de mitologie puteasă aibă sensul de ideologie,oricât de ciudată ar părea acestăopinie. Pe 10 ianuarie 1978,Culianu scria în jurnalul său(inedit) că “ideologia” legionarăsi cea comunistă “seamănăfoarte mult” (v. rev. “22”, nr 891, Isabela V. Scraba6 martie-11 aprilie 2007). Cum aajuns la această concluzie cutotul falsă, nu se ştie. Probabilnici n-a judecat prea mult. In aceeaşi zi mai notase că Mircea Eliadear fi “rămas toată viaţa credincios mitologiei legionare” (ibid.).E bine însă de precizat că în cărţile lui Culianu, consideratde Eliade “un sociolog”, înţelesul termenilor folosiţi de istoriciireligiilor se preschimbă: sacralitatea apare ca “centru de putere”,călătoriile extatice capătă sensul călătoriilor în lumi paralele, maiprecis a imaginării de lumi paralele. Interesat de mecanismeleputerii, Culianu goleşte mitul de conţinut rămânând un fel degogoaşă pe care specialiştii puterii o pot umple cu ce vor ei.Pentru că toate aceste ţin de manipularea mentaluluicolectiv în timpul istoric (liniar), lucrurile nu sînt chiar atât decomplicate. E suficient să ne găndim la câteva evenimente care sepetrec sub ochii noştri de douăzeci de ani încoace.După căderea în dizgraţie a ideologiei comuniste, specialiştiiputerii au lansat gogoaşa holocaustului românesc, în cadrelestilistice ale unei poveşti fanteziste repetate mai bine de jumătate desecol, mitologie pe care puterea politică din România postdecembristăa avut forţa necesară să-o facă, dacă nu credibilă,măcar de nediscutat (sub ameninţarea închisorii). Astfel că aziasistăm la propagarea ei nestingherită în creierele şcolarilor si aleadulţilor dependenţi de mass-media.Un alt mit post-decembrist, acela al românului “cel leneş”, afost pus (cu deplină neruşinare) chiar pe genericul expoziţiei dinvara aceasta de la Institutul Cultural Romîn din New York: “Feedomfor lazy people”.Folosind terminologia lui Culianu, o “lume paralelă” în careromânii au călătorit (si călătoresc) mai mult fără de voie (decît cuvoie) a fost creată de specialiştii puterii prin impunerea denumirii de“romm” înăuntru şi în afara României. Ceea ce duce, în afara ţării,la idioţirea oamenilor cu privire la acest subiect.Un ilustru exemplu de idioţire (într-un anumit subiect, binedeterminat) prin manipulare mediatică îl oferă însăşi ghinionul fosteisecretare a lui Eliade, persoană în vârstă, de a nu ajunge în ţara pecare Eliade a iubit-o atât de mult si unde o aştepta o înaltă distincţieacordată de preşedintele României. In toamna anului 2006, victimăfără de apărare a gogoşii mediatizate de ungurii din America, dupăcare capitala României ar fi la Budapesta, Wendy Doniger,actualmente “Mircea Eliade Distinguished Service Professor” ,vrând să ajungă în capitala României, a aterizat în capitala miculuistat vecin si a trebuit să facă drumul înapoi.Incapacitatea lui Culianu de a înţelege modul în care marelefilosof al religiilor considera mitul ca o “formă de cunoaştere” agenerat mai apoi neînţelegerea termenului de arhetip. Ceea ce nueste de mirare, fiindcă o gândire fatalmente ancorată în timpul liniaristoric, nu poate sări peste umbra sa pentru a ajunge la gândireasimbolică sau “mitică”. La Mircea Eliade, “a trăi în conformitate cusimbolul, cu arhetipul” echivala cu nevoia omului de a trăi în timplulciclic al unui lumi nevăduvită de sacralitate.Ruinarea voită a sensului n-a ocolit nici calea resemnificăriipentru refolosirea cuvântului mit chiar împotriva destinaţiei saleiniţiale. Ceea ce a dus unde trebuia să ducă: la discreditarea unuiîntreg curent de gândire, considerat de Eliade ca fiind contribuţiamajoră a filosofilor din secolul XX.In opinia lui Eliade, filosofii preocupaţi de simboluri si degândirea mitică au revalorizat metafizica, trecută de materialismulsecolului XIX într-un con de penumbră. In asemenea curent înnoitorde gândire se înscrie viziune blagiană asupra cunoaşterii şi culturii.Dar si contribuţia lui Eliade ca filosof al religiilor, pentru caremitul este o “formă de cunoaştere”, tot aşa cum era la Nae Ionesculogosul ortodox filtrat prin “iubire ca mijloc de cunoaştere”.www.oglindaliterara.ro

GEORGIANANEDELCU* * *te-am rupt din propriu-misoaresă te pot privi atent.şi... uimiremă-ndrăgostesc. Lent.ai lumea-n ochi, şi verdele-nprivire.nu mă pot rătăci.într-un adio spre nicăieri.într-un loc în care noaptea poate luci.Somethingfiecare pereche de mâiniare o pereche de cătuşe.mai devreme sau mai târziu,mai uşor sau mai greu, ele îţi vor fipuse.mă ţine legată o lacrimă,un scâncet de cristal.plăcerea de-a fi bătută,învinsă de-o palmă ce loveşte cufineţe..ca o neputinţă, mânjită în albastruşi-nvelită în zbor de zmei.* * *te las să-mi arunci albastrul pe umărca un surâs de copil, truc deştept…cu ochi îndrăzneţi, privescşi-nţelegcurcubeulca pe un tip de mirare copilarească.* * *pune-mi astăzi o pereche de-ochelariprin care să nu pot vedea cerul murdar.aruncă-mi în braţe,o mie de şoapte!le voi asculta, pe rând, pe toate.aruncă încet, nu te grăbi,m-ar putea lovi un ţipăt.aruncă-mi pe spateorice gând de-al tău... din noapte.nu-mi spune când vei pleca...poate cu ochii-nchişi fiindnu voi observa lipsa.lasă uşa deschisă, va scârţâi uşor.şi un curent, purtând un dor.va aşeza un sărutpe foaia neagră, de lut frământat.iar pe palmele recicăldura din mâna ta.ca soarele roşu voi seca.nu te retrage grăbit..!e prea târziu..căldura se stinge cu frig.POEZIEMONICADĂNILĂFIICA RISIPITOARE… Culoarea ochilor, mâinile,părul... fiinta-mi a fost creatadin Cuvantul Tau,Dar n-am in fiecare ziin oglinda, reflectia dumnezeirii.Si icoana uitata-ntr-un coltasteapta un cuvant sau macaro privire...Copilaria, invaluita in ruga soptita amamei,s-a trezit, destul de tarziu, ce-i drept,in mine... si-am incercat sa ma rog.Credeau ca dup-atata timp, voi fi uitatcum sa vorbesc cu Dumnezeu, dar...buzele ce sopteau pana acumcuvinte impietriteau inceput sa rosteasca o rugamintecaldaca-n primii ani ai vietii...o cerere naiva, un „multumesc”stangaci.Ce I-am cerut?Sa ude grauntele de mustar, sa-lCreasca, sa pot arunca muntii in mare...FULG LA CAPĂT DE DRUMSe prăbuşeşte cerul peste visele noastre,Univers de cetină susţine greutatea norilor.Simt o permanentă prezenţă în spatelemeu,Apoi lângă mine...Mă vrăjesc cuvintele lui reci,Îmi mângâie obrajii cu palme de gerşi pleacă, lăsându-mă îmbujorată,pentru câteva clipe.Revine...Simt cum Timpul îmi fură viaţafâşie cu fâşie.Privesc neputincioasă... în fiecareprimăvară mă nasccu un vis mai puţin.Sufletul meu, captiv în urna de lut,Încearcă să lupte, dar...a îngheţat.I-a şoptit vântul ceva, nu ştiu!Nu vrea să-mi spună!Şi-aud cum se zbate singur în mineMoare cu fiecare adiere,Cu fiecare fulg ajuns la capăt de drum.E iarnă...Dar nu va fi întotdeauna.Într-un nou anotimpîmi voi trece degetele prin curcubeurăsfirându-i nuanţele colorate,şi voi privi dincolo de timpulcare-mi măsoară destrămarea.Îngerul meu păzitor, cu părul de soareşi ochi de lumină,îşi va întinde peste mine aripaşi vom porni împreună spre CaleaLacteeCARINA A.IENĂŞEL* * *îl văzusem trecând pestradăexact în momentul încare-l sunam pe celălaltpentru a-i spunecă Pinot Noire-ul trebuiedegustatînainte să-mi rănesc tălpileîn cioburia fost de acord şi a închis telefonulochii-mi erau fixaţi pe o urmăuitată-n asfalt...* * *dansez pe muchie de lamă de rasnumai o ranăce-mi pasă când tu eşti aruncat în extazşi ochii-ţi huilă aprinsămă ardşi miroase a carne şi sângele caldse varsă prin vene pe masa din braddansez pe muchie de lamă de rasseară de searăproteză pentru sufletîn noaptecioburile marelui vispar artificii -seva nuculuiîmi imploră stare de levitaţie…gândulmi l-am uitatîn storcătorul de fructe;a rămas coaja de el,dar am să cer o proteză…inutile sunt trezirile repetatede fiecare dată vei bea sucul lămâilorşi de fiecare dată vei coborî cohorta desfinţi în camera tachipul ţi se va învineţi din pricina miasmelorîngrozind pe cel care a făcut imprudenţasă înnopteze cu tineva fugi gol pe stradăscandalizând nişte babe puritane vecinecu tinereclamaţiile vor curge ca ţeava de la ocadă vechedar nu-ţi vei face procese de conştiinţădin atâta lucruştii bine că vei seduce totdeauna dimineţilewww.oglindaliterara.ro 3957

AESOTERICAECu Marcel SchapiraSuveran Mare Comandor alSupremului Consiliu Romândin Străinătate şi fost din exildespre:O viaţă în slujba MasonerieiMotto:„Poporul român e un popor foarte potrivitpentru integrare într-o mişcare masonică”(Marcel Schapira, la: „Dialoguri pariziene”)Dle Schapira vă rog să-mi permiteţi o întrebare abruptă: cemai înseamnă masoneria astăzi?Masoneria de azi şi masoneria de ieri este o concepţie, o ideecare se găseşte la baza unui curent de frăţietate între oameni şi carereuneşte oameni de bună credinţă, intelectuali deschişi spre apropiereacătre ceilalţi oameni. Masoneria are ca idee majoră apropiereaîntre oameni, ajutorarea acelora care tind spre ridicarea situaţiei oamenilor,societăţii, propagarea sentimentului de solicitudine, în specialde solidaritate între oameni şi care, bineînţeles, se traduce înîntrajutorare.Ne-aţi putea spune cum este structurat ordinul masonic?Desigur, răspunsul ar fi mult mai complex dacă ar trebui săintru în tehnologia organizaţiei. Vă dau numai câteva detalii. Loja masonicăeste o mică unitate care cuprinde un număr de câteva zeci demembri numiţi „fraţi”. Mai multe loji mici, împreună, constituie o marelojă. Organul de conducere este Supremul Consiliu. Lojile fac partedintr-o obedienţă. Supremul Consiliu cu gradele înalte fac parte dinJurisdicţie. O ţară nu poate avea decât un singur Suprem Consiliu.Evoluţia în cadrul organizaţiei este dată de grade, iar gradele dau oclasă de onoare. Gradul cel mai înalt şi ultim este 33. Anual au loccongrese ale supremelor consilii care decid un program umanitar.Ce înseamnă „fracmason”?„Masonul” e un om care construieşte, un zidar,iar „franc” înseamnă libertate. Deci francmasonul e un„zidar liber” de a decide programul pe care îl va întreprinde,conform principiilor masonice. În acest programsunt prevăzute acţiuni de întrajutorare, deapropiere şi introducere (educare) a oamenilor carenu sunt obişnuiţi cu solidaritatea, cu ajutorarea celorcare au nevoie, dar fără să se laude. Francmasonultrebuie să aibă un comportament nobil, o anumită nobleţeîn caracter şi spirit, să păstreze o anumită discreţieşi modestie. Astfel, actele sale, bazate pe unanumit sentiment de respect al onorii de a-i ajuta pealţii, devin mai valoroase. Noi, masonii, suntem oamenicare căutăm lumina. Ne apropiem de lumină,părăsind întunericul. Principiile pe care ni le însuşimsunt umane, vizând practica sentimentelor umane,respectul, dorinţa de a ajuta, prospecţiunea viitorului. Sigur, avem justiţianoastră şi nu ajutăm unul care merită să intre la închisoare. Nuvom merge împotriva legilor de ordine publică pentru a salva un individ.Dar, dacă e nevinovat, nu mergem împotriva legii, însă facem totce se poate să-l ajutăm, să-i asigurăm o apărare mai bună. Atunci semanifestă solidaritatea fraternă. Francmasonii respectă legile ţării şiconducătorii. Devin rebeli doar împotriva regimurilor de dictatură.Există un criteriu de selecţie al francmasonilor?Este o întrebare care mi-a mai fost pusă, sub forma: „de ce sealeg oameni avuţi, cu bani”?! Ideea principală este de a-i ajuta pe săraci.Întrucât săracii nu-i pot ajuta pe alţi săraci, avem nevoie de oamenicare pot să pună la dispoziţia organizaţiei bunuri şi bani, astfelîncât să putem întreprinde acţiuni umanitare.Este umanitarism sau zidire, domnule Schapira?Noi zidim Templul Universal al Fraternităţii. Nu avem voie sătragem foloase personale; asta e o interdicţie. Noi nu trăim cu drepturici avem obligaţii din care decurg drepturi.Permiteţi-mi o întrebare referitoare la stereotipia de gândire înjurul ideii de masonerie: de ce a creat teamă masoneria printre oameni?Întrebarea dvs este justă. Masoneria a creat teamă celor carenu o cunosc. Cei care o cunosc, nu au teamă. Unii nu sunt masoni,dar cunosc masoneria şi au încredere în acţiunile ei de binefacere.Cât de veche este masoneria, domnule Schapira?Masoneria este veche şi tânără în acelaşi timp, în anumite proporţii.Nu e momentul să vă fac o istorie a masoneriei, dar o să văspun că esenţa ei este egipteană. Organizaţiile masonice româneştiau o bază medievală, încă din vremea voievozilor. Vă dau un exempludin familia mea. Un străbun al meu, pe linie paternă, a fost vistierniculDaniel care prin 1503 slujea la curtea lui Ştefan cel Mare. Sespune că era un om foarte darnic, căruia îi plăcea să facă bine, săajute, se spune că era francmason. Apoi sunt marile familii de boieri,voievozi, domnitori Cantacuzino, Ştirbei, Sturdza, Ghica. În StateleUnite, deşi stat tânăr, cu un popor tânăr şi naţionalităţi diferite, existăvreo cinci milioane de francmasoni. Prin cotizaţii, prin donaţii, ajutătoate acţiunile de binefacere. E aproape o credinţă la americani. Suntmilioane de dolari care merg în crearea de fundaţii. Apreciez foartemult francmasonii din America care şi-au impus ca regulă ca în câţivaani să creeze în fiecare oraş câte o clinică pentru copiii bolnavi. Sigurcă sunt capabili să o facă, au şi mijloacele necesare. Iar doamnele, văduvelede masoni bogaţi, sprijină enorm şi încurajează organizaţiile intelectuale,organizaţiile de binefacere, spitalele. Aceasta este primacale, aceasta este marea satisfacţie: de a-i ajuta pe cei care nu au, pecei care sunt bolnavi, de a reduce mizeria umană şi de a crea instituţiipentru oamenii care nu au posibilităţi. Iar în Anglia sunt două milioanede masoni care au reguli specifice şi conforme cu caracterulpoporului englez.Masoneria românească are un specific, o particularitate, unceva al ei?Bineînţeles. Pot să vă spun mai mult: poporul român e unpopor foarte potrivit pentru integrare într-o mişcare masonică, pentrucă poporul român este un popor perfect adaptabil caracterului asociativşi binefăcător al masoneriei, dacă vreţi. Sunt români cărora leplace să ajute şi s-au adaptat masoneriei.Daţi-ne trei momente de mulţumire personalădin activitatea dvs. în masonerieSunt multe. Unul l-am trăit în urmă cu 10 ani, laun banchet de sfârşit de an, în iunie, în onoarea doamnelor.La banchet am invitat şi o doamnă devenită Sturdzaprin căsătorie şi care crease la Paris „La Maisonfrançaise” care există încă. La banchet mi-a spus„Domnule Schapira, cu toate că soţul meu, GrigoreSturdza, nu v-a cunoscut, înainte de decesul său mi-alăsat să vă dau o scrisoare”. Mi-a adus mai târziu scrisoarea.Ce credeţi că era acolo?Nu ştiu!Diploma lui de francmason. Am fost foarte fericit!Unii francmasoni nu fac cunoscută apartenenţa lorla masonerie.O altă bucurie?Arborarea drapelului românesc la congresele masonice. Săvă explic. Cum am devenit Mare Comandor ales de Supremul Consiliual fraţilor de grade foarte mari pentru România, la Paris, în fiecarean trebuia să merg la Congresul Marilor Comandori. Iar acolo, prezenţamea îi obliga să pună şi drapelul românesc – acesta era un momentcare mă bucura. Să nu credeţi că era drapelul României luiCeauşescu....Sigur că au fost şi anumite inconveniente pentru mine.O să vă spun un amănunt, ca fapt divers. Drumul pentru toţi Marii Comandorieste plătit de trezorierul Consiliului. Cum membrii români auaceastă faimă de a nu-şi plăti cotizaţiile, eram obligat să scot din buzunarbanii pentru călătorie.... Dar am avut şi numeroase satisfacţiidin partea fraţilor care au fost prezenţi ori de câte ori a fost nevoie săservească România. Şi au servit-o!Spuneţi-ne câteva cuvinte despre istoricul lojii „RomâniaUnită”.Creată în 1919, a fost recreată de noi la Paris, în exil, în 1948.Vom mai vorbi, sper, despre acest subiect.3958www.oglindaliterara.ro

Un ultim exemplu de mulţumire personală?Sunt fericit că am avut o poziţie care mi-a permis să pot menţineîn exil francmasoneria românească, persecutată sau închisă dedictatorii din România, de dreapta sau de stânga. Legionarii au asasinatfrancmasoni. Comuniştii au închis în închisori în condiţii ruşinoase,groaznice, francmasoni vechi, care au adus servicii ţării,oameni de mare calitate şi devotaţi ţării. Noi încă nu am iertat. Dar, nusuntem răzbunători. Nu vrem moartea nimănui. Eu sunt fericit că amavut posibilitatea să reorganizez masonii exilaţi în Franţa. Erau şi înalte ţări exilaţi, dar nu erau organizaţi ca în Franţa.De ce a fost Franţa diferită?Fiindcă aici, în afară de loji, am avut şi Supremul Consiliu.Ceea ce a fost foarte important. Cum pe teritoriul României nu maiexista un Suprem Consiliu fiindcă erau comuniştii, eu am creat acestSuprem Consiliu ajutat de alţi Mari Comandori din alte ţări care mi-aupermis crearea acestuia extramuros, lucru anevoios, pentru că nupoate fi „fabricat” peste noapte. Dar un suprem consiliu trebuie să maifie şi recunoscut de celelalte Supreme Consilii. Nu vă ascund că amavut şi neplăceri. Unii au recunoscut foarte repede Supremul Consiliuromânesc din afara României, iar alţii, mai prudenţi, au spus „fărăjurisdicţie”. Am asigurat viaţa Supremului Consiliu în exil, care este organulde conducere. Persoana mea poartă titlul de Suveran Mare Comandor.Iar noi fiind pe teritoriu străin, francez, Supremul Consiliul alacestei ţări mi-a acordat libertatea şi dreptul de a exista pe teritoriul lor.Am avut această fericire să fiu prieten cu Marele Comandor francezcare m-a autorizat să fiu pe teritoriul lor. Mi-a acordat extrateritorialitate,adică teritoriu românesc în teritoriul francez.. Acest teritoriu încare se afla biroul Supremului Consiliu, casa mea adică, era consideratde ei teritoriu românesc şi respectat ca teritoriu românesc.Iar în prezent?După 1990, cum s-a creat un supremconsiliu în România, am restituit francezilorteritoriul. În schimb, eu dirijez încă mulţimembri din străinătate care nu sunt supuşiSupremului Consiliu şi Marelui Comandor dinRomânia, fiind sub comandamentul meu. Eurămân Suveran Mare Comandor de onoare,emerit, fiind şi Suveran Mare Comandor înfuncţiune pentru toţi fraţii 33 care există în alteţări şi care formau supremul meu consiliu altădatăîn exil. Suntem o delegaţie a SupremuluiConsiliu din România, dar am pierdutextrateritorialitatea. Deşi „tolerat” în Franţa,sunt încă invitat la sărbători speciale şi aşamai departe. Vreau să se înţeleagă bine: Românianu are două supreme consilii.Starea de exilat v-a permis să întâlniţi alte personalităţi ale vieţiipolitice şi culturale aflate în exil. Care a fost relaţia dvs cu MS regeleMihai al României?Majestatea Sa mi-a făcut onoarea de a mă invita în câtevarânduri pentru a examina situaţia politică a refugiului românesc dinacea epocă. În România s-au scris prostii în presă, cum că sunt bunprieten cu regele Mihai! Nu. Este imposibil de a declara aşa ceva, darpot să spun că am avut privilegiul să fiu invitatul Majestăţii Sale în Elveţia,amândoi fiind exilaţi, refugiaţi. Pentru mine era o enormă plăcereşi onoare să pot schimba idei cu Majestatea Sa.Ne puteţi face un scurt portret al Majestăţii Sale, domnuleSchapira?Regele e mai tânăr decât mine cu patru luni. Mie mi-a plăcutacest om şi i-am admirat mult înţelepciunea şi puterea de analiză politică.Are un talent aparte de a asculta. Repet, pentru mine a fost oonoare să simt că regele mi-a acordat un fel de atenţie şi ne vedeamcu plăcere. Şi pot să vă spun că ştie să facă mâncare foarte bună.Într-o zi, trecând pe lângă bucătărie, am simţit un miros atât de plăcutîncât l-am întrebat: „Majestate, ce gătiţi acolo”? Mi-a răspuns – „Sarmale”!S.M. Comandor Marcel Shapira, Majestatea sa RegeleMihai I şi regina în grădina casei de la ParisAESOTERICAESunteţi contemporan cu Majestatea Sa, sunteţi unul dintre oameniiîn care a avut încredere. Ce ne puteţi spune despre cele douămomente „decembriste” între care suveranul nostru a fost obligat sătrăiască în exil, abdicarea şi căderea regimului Ceauşescu?În decembrie 1947 a fost obligat cu revolverul să-şi părăseascătronul. Presa a scris în ţară că regele Mihai este „pretendentul”tronului României. Mi-am permis să dezmint în cunoştinţă decauză: regele nu este pretendentul, ci suveranul ţării.Ar fi putut regele să revină la tron în decembrie ’89?El s-a gândit un moment. La prima vizită în România, se ştie,pe motiv că avea paşaport englezesc şi nu a putut obţine paşaportromânesc, i s-a scurtat sejurul. Principesa cea mică a plâns tot drumul.Ulterior, cum admiratorii săi au intonat „Trăiască Regele”, s-a văzutcă e respectat în România. Din 2000, Iliescu a devenit mai amabil.Regele şi-a recăpătat încetul cu încetul proprietatea personală, nu acoroanei. Am avut fericirea să-l întâlnesc recent, în urmă cu câtevaluni, la o recepţie organizată la Senatul Franţei. Am mers şi i-am salutat,mai întâi pe regină, apoi pe rege, în Salonul Mare, unde eraumulte personalităţi din nobilimea franceză. Apoi m-am întors în SalonulMic în care aveam rezervat locul şi în care fiecare masă purta numeleunui judeţ. Am fost fericit să văd că pe eticheta mesei mele erascris „Bacău”, locul de naştere al tatălui meu. La plecare, în stradă, regele,aflat la volan, ne-a salutat, pe mine şi pe soţia mea, cu claxonul.Vă este dor de ţară, domnule Schapira?În fiece an am venit câte patru-cinci zile la Bucureşti.Sunteţi mulţumit de cum au negociat guvernanţii aderarea ţăriila UE?Aderarea la UE era o necesitate absolută. Prezentă în UE, Româniaeste şi consolidată şi susţinută. E o garanţie că nu va mai fi singurăşi că va intra în concertul celorlalte ţări europene. Aderarea s-afăcut, fireşte, cu câteva condiţii.Dacă ar fi să luaţi viaţa de la capăt, ce drum v-aţi alege?Dacă ar trebui să încep viaţa din nou,fără nici un fel de condiţie, fără nici un fel deanaliză intelectuală, aş alege tot masoneria.Este viaţa mea. Este litera „a” a alfabetului,m-a absorbit. Repetarea continuă a principiilormasoneriei mi-a format comportamentul.Este alter-egoul dvs?Da. Aţi găsit cuvântul. Mi-a modelatcaracterul. Mi-a îmbogăţit planul intelectualpentru că trebuie să ştiţi că la reuniunilenoastre avem câte un conferenţiar care trateazăşi subiecte profane. Masoneria şi prezenţamea în Masonerie mi-au adus foartemari satisfacţii. Am primit foarte multe diplome,medalii, onoruri, am cunoscut oameniimportanţi. Unul este Gerald Ford, exact înurmă cu 34 de ani, pe 6 noiembrie.Cu promisiunea că vom reveni, vă rog, întrucât se apropie sărbătorilede iarnă, un cuvânt către cititorii revistei „Oglinda Literară”.Dragă Marilena, cele spuse până acum vor constitui un fel debază a ceea ce voi încerca să evoc din viaţa francmasonilor, din structuraordinului, din intenţiile noastre. Doresc cu această ocazie să-isărut din toată inima pe cititorii care au onoarea să citească aceastărevistă. Şi eu o citesc şi o preţuiesc foarte mult. Colectivul redacţionaldepune un efort pentru a oferi calitate. Cititorilor dvs, care bineînţelescă vor deveni şi cititorii mei, le spun din toată inima: dacă nu vor puteaurma cele câteva mici modele de atitudine umană, îi rog ca măcarcele câteva principii pe care am încercat cu modestie să le evoc, săle reţină şi să şi le însuşească. Abia atunci voi avea o satisfacţieenormă. Aşa suntem noi, francmasonii: ne bucurăm când putem convingede metoda noastră. Atunci, dar numai atunci, mă voi felicita. Măvoi felicita singur pentru că am reuşit să conving câţiva prieteni. Nu văpot numi fraţi pentru că nu am avut ocazia să vă cunosc, dar poate veţideveni fraţii de mâine.Vă mulţumim, domnule Marcel Schapira! Cum recent v-aţi aniversatziua de naştere, permiteţi-ne să vă urăm şi noi multă putere demuncă iluminatoare!(va urma)Marilena Lică-MaşalaParis, 29 octombrie – 6 noiembrie 2008www.oglindaliterara.ro 3959

NOTE DE LECTURĂ“ Pentru că aici la Buzău, unde a fost profesor decaligrafie şi desen, Ion Andreescu a pictat primele saletablouri de valoare perenă: Sălcii în lunca Cislăului, Stejardin Crâng şi altele;pentru că la Măgura Buzăului s-au sedimentat de-alungul anilor ‘70 şi ’80, la propriu şi la figurat, valori ale sculpturiiromâneşti şi chiarmondiale şi se simte laBuzău nevoia unui echilibrual genurilor plasticepe care nu l-am reuşitprin organizarea şi a uneitabere naţionale de pictură;pentru că tot laBuzău au fost instalateprimele două lucrări înbronz rămase în patrimoniu mondial de la Constantin Brâncuşi,lucrări realizate în urma unei comenzi locale;şi pentru că aici activează artişti plastici de înaltăţinută, care au avut idea acestei biennale, am încercat săreluăm o tradiţie buzoiană copleşitoare.” Astfel argumentamnecesitatea unei bienale a artelor plastice la Buzău, îndeschiderea catalogului ediţiei I, 1998. Trei oameni, sussemnaţiiîmpreună cu sculptorul Gheorghe Coman am începuttotul.Prima problemă pecare am avut-o a fost neîncredereaoamenilor şi ainstituţiilor, de la artiştiiînşişi (mai ales din alte filiale),până la MinisterulCulturii. În momentul respectivUniunea ArtiştilorPlastici din România nuavea nici logistica şi nicivoinţa de a etala potenţialulartistic al instituţiei (lanivel naţional) şi nici alte instituţii culturale nu erau dispuse săpreia această sarcină delicată. Aşa se întâmpla căla ora respectivă puţine manifestări expoziţionale funcţionauîn ţară şi acelea datorită generozităţii unor oameni şi instituţiilocale. Într-o perioadă a degringoladei economico-financiaremişcarea artistică a avut de suferit doar la nivel pecuniar,artiştii devotaţi şi-au continuat demersul plastic înverşunându-sesă prezinte consecvent pe simeze “producţii”de calitate. Este o dovadă în plus că bienala a devenit oscenă de confruntare spirituală de un înalt nivel. A trebuit, laprima ediţie, să mergem personal în ţară pentru a convinge3960Dumitru PanăMihai HlihorBienala artelor“Ion Andreescu” Buzău, laaniversară (1998 – 2008)Memoriei sculptorului Gheorghe Comanartiştii să trimită lucrări la bienală, lucrări pe care le-am transportat,în mare parte, personal de la Iaşi; Bacău; Bucureşti;Braşov; Ploieşti; Brăila; Galaţi; Tulcea. De mult ajutor neaufost atunci Jenö Bartos (Iaşi), Mihai Precup (Bucureşti),Gh. Mosorescu (Brăila), Axenia Hogea (Tulcea).www.oglindaliterara.roA doua problemă care ne-a părut de nerezolvat laînceput a fost finanţarea, asupra acesteia nu insistăm acum,dar trebuie să menţionăm sprijinul moral şi financiar al primaruluimunicipiului Buzău, ing. Constantin Boşcodeală.Era o perioadă în care în ţară mai existau puţinemanifestări de anvergură naţională în artele plastice, şi aceleaspecializate. În afară de Saloanele Moldovei (Bacău),care acoperă toate domeniile plastice, mai erau Bienala Gh.Petraşcu (Târgovişte), dar numai pentru pictură şi sculpturăşi câteva strict specializate, cum ar fi Salonul bienal de desen(Arad), Salonul Naţional de artă decorativă (Cotroceni), Salonulsticlei (Bucureşti), Salonul de plastică mică (Arad).Deşi la început a fost foartegreu cu participarea artiştilor, ulteriorbienala a fost pur şi simplu asaltată culucrări tot mai valoroase ceea ce afăcut ca selecţia să fie tot mai drasticăşi de aceea mai dificilă. Filialele UAPmai receptive s-au dovedit a fi cele dinBucureşti, Brăila, Ploieşti, Iaşi, Tulcea,Constanţa, Bacău, Piatra Neamţ,Timişoara, Oradea, Braşov.În ultimii ani contactele cuunele filiale, mai ales din Ardeal, sunttot mai dificile pentru ca artiştii plasticişi-au pierdut sediile, atelierele şi galeriile.Sibiul, de exemplu, capitală culturalăeuropeană mai an, nu mai aregalerie de artă, nici sediu. La fel s-aîntâmplat şi la Braşov.Prestigiul Bienalei Artelor “Ion Andreescu” Buzăus-a consolidat nu numai prin participarea multor artişti deelită, dar şi prin componenţa juriilor din care au făcut partenume ca: Adrian Silvan Ionescu, Octavian Barbossa, NicolaeAlexi, Corneliu Antim, Dumitru Şerban, Jenö Bartos, Gh.Coman, Bogdan Hojbotă, Ion Grigore şi alţii. Printre premianţiicelor şase ediţii s-au numărat Florin Menzopol, Gh.Gogescu, Gh. Coman,Adrian Popovici, Doru Rotaru,Viorica Zaharia,Eduard Costandache.Având în vedereamploarea manifestării şi aimpactului în plan culturalpentru spaţiul buzoian şi caurmaşă a Taberei de sculpturăMăgura, s-ar cuveniorganizarea unui salonnaţional de plastică mică pecare să-l dedicăm memorieiregretatului sculptor GheorgheComan.

Revista Axioma – o afacere desuflet pentru Marian RuscuPROZA• Miracol ! Aşa poate fi numită performanţaomului de afaceri ploieştean şipoet totodată, Marian Ruscu, care reuşeştesă editeze lunar, din fonduri propriii, revistaliterară Axioma, ajunsă acum la o sută denumere.• Axioma - premiată la zilele revisteiConvorbiri Literare, Iaşi, 2008• Revista ploieşteană are colaboratoriprestigioşi şi permanenţi din Franţa,Germania, Grecia, Belgia, SUA, Australia,Italia etc.IN MEMORIAMSorin Zavulovici(15 august 1947, n. Galaţi – 24 ianuarie 1997, m. Piteşti)Motto:„Ah, dacă am avea idei şi planuri creatoareÎn loc de agitaţie/Dacă am regăsi frumosul, armoniaÎn locul fanatismului şi al delirului”(Dupperet, în: Marat-Sade, Peter Weiss) (1)Cunoscutul actor şi director al teatrului „Al. Davila”, Sorin Zavuloviciar fi împlinit pe 15 august 61 de ani. Timp de 25 de ani a fostprezent în diferite roluri în 69 de premiere.Debutul şi l-a făcut în rolul lui Voicu Îîcău din „Pisica sălbatică”de Ştefan Berciu, în regia lui Mihai Radoslavescu. Premiera: aavut loc pe 10 septembrie 1971. Apoi, a avut peste 70 de roluri înpiese scrise de autori consacraţi ai dramaturgiei universale şi naţionale,dintre care amintim selctiv: Sofocle, Carlo Goldoni, Luigi Pirandello,William Shakespeare, Mollière, Machiavelli, Makim Gorki,Berthold Brecht, A. N. Ostrovski, Pierre Chesnot, Cehov. PeterWeiss, Alexandru Davila, Barbu ştefănescu Delavrancea, Caragiale,Victor Eftimiu, Mihail Sebastian, Tudor Muşatescu, TeodorMazilu (v: Anexa: Roluri interpretate de Sorin Zavulovici, 1971-1996).Între 1971-1996, Sorin Zavulovici a evoluat alături de numelegendare ale scenei piteştene: Mioara Iatan, Tora Vasilescu, An-În primăvara anului 2000, undeva în„cartierul de Nord al Capitalei” – cum consideraNichita Stănescu urbea sa natală, Ploieşti– se năştea revista literară Axioma,care îşi propunea, încă de la început, să fieo publicaţie cu ferestre larg deschise sprevalorile literare, ştiinţifice, religioase şi artistice– cu preponderenţă locale – dar şi naţionaleşi universale. Daca la începutrevistei nu i se prevedea o viaţă lungă, prinfaptul că un asemenea gen de publicaţie,nesubvenţionată, dispăreau una după alta,sub „teroarea” cenzurii fiscale, acum, dupăaproape nouă ani de rezistenţă, revista areuşit să adune un număr impresionant deapariţii: 100! Meritul principal îl are, desigur,finanţatorul Marian Ruscu – patronul tipografieişi al Editurii Premier – dar şi distinsulprofesor Ieronim Tătaru – redactorul şef alrevistei, cei doi fiind, practic, stâlpii de bazăai „construcţiei” literare Axioma. Alături de eiau fost, în toată această perioadă, numegrele ale scrisului prahovean: Viorel N. Cernica,Marian Chirulescu, Christian Crăciun,Florin Dochia, Ion Bălu, Mihai Brăscan, CodruţConstantinescu, Loredana Mihăilă, VasileMoga, Viorica Răduţă, Miron Oprea,Constantin Trandafir, Octavian Onea, VasileIoan Ciutacu ş.a. Dar, pentru a înţelege maibine ce reprezintă revista ploieşteanăAxioma în peisajul literar din România, celmai bine este să menţionăm câteva păreriale unor personalităţi marcante din ţară şistrăinătate: • Apariţia unei reviste literare dinfondurile unei edituri particulare este un faptremarcabil. Vă felicit pe toţi că reuşiţi să faceţio asemenea revistă, a cărei valoareeste recunoscută (acad. Eugen Simion) • ÎnAxioma, cele mai diferite spaţii de cultură seîngemănează, ceea ce îi oferă prestigiu şi îiaduce şi admiraţia cititorilor din străinătate(prof. univ. Silviu Pandelescu) • En sauhaitanta votre equipe enthousiasme et determinationpuor puorsuivre votre excellenttravail (Jacques Raunet – Paris) • Axiomaeste o excelentă revistă enciclopedică, cu oţinută academică (C. Stănescu – Adevărulliterar şi artistic) • Axioma din Ploieşti pare amai reda pasul ştiinţei în favoarea literaturii(Cronica lite r a r ă ) .Dacă ar fisă exprimşi eu o părerede modestcititor Ioan Popescuocazional,o b s e r vdoar că scriitura este mult prea academicăşi eseist-filosofică, cu o ţinută sobră şi recepe alocuri, care nu oferă nicio clipă de destindere.Oricum, ca un gazetar vechi în meserie,îmi permit să fac o sugestie tehnicărealizatorilor revistei: aşezarea în pagină atextelor numai pe trei coloane este extremde obositoare, cu atât mai mult cu cât unelepagini nu sunt „sparte” cu fotografii sau elementegrafice.La sărbătorirea axiomiştilorploieşteni, au participat un număr impresionantde prieteni ai revistei din Prahova dar şidin ţară, care au dorit să onoreze acest momentaniversar. Despre care a aflat şi primarulAndrei Volosevici, care, prin consilieriisăi, a trimis revistei o Diplomă de Onoareşi… un buchet de flori. O atenţie asemănătoare,Diplomă de Excelenţă magna cumamicitiae a fost acordată de Fundaţia Hasdeu& Revista Nouă din Câmpina.gela Radoslavescu, Ileana Focşa, Ileana Zărnescu, Carmen Roxin,Andreea Maria Raicu, Wilhelmina Câta-Sovinscki, Doina Aida Stan,Marta Savciuc, Ricardo Colberti, Constantin Zărnescu, Ion Focşa,Radu Coriolan, Petre Dumitrescu, Hamdi Cerchez, Buciu Valeriu,Vistrian Nicolae Roman, Florin Pretorian, Petre Dinuliu, Jean Roxin,Petrişor Stan, Cristian Tutză, Dan Ivănesei, Dumitru Drăgan şi mulţiialţii. Tot în 1971 au mai venit în teatru actorii: Ion Anghel, VasilePupăza, Valeriu Săndulescu.A lucrat cu numeroşi regizori dintre care amintim selectiv peMihai Radoslavescu, Constantin Dinischiotu, Radu Boroianu, ValDobrin, Ion Focşa, Nae Cosmescu, Bogdan Cioabă, Matei Varodi (v.Anexa: Roluri interpretate de Sorin Zavulovici, 1971-1996).Anul 1980 a fost unul de referinţă în cariera sa de actor, obţinândo Menţiune colectivă, alături de Ion Roxin, Ileana Zărnescu,Nina Zăinescu, pentru „omogenitatea echipei de interpreţi” în „Cuii-e frică de Virginia Woolf?” de Edward Albee, la Colocviul regizorilorde la Bârlad. Regizorul spectacolului, Costin Marinescu, a obţinutMarele premiu pentru regie.Din 1988 a fost numit director general al teatrului, responsabilitatecare nu i-a stăvilit pasiunea pentru scenă şi pe care şi-aasumat-o până la sfârşitul existenţei.Ultimul rol a fost Cavalerul din „Hangiţa” de Carlo Goldoni,regia Matei Varodi (premiera: 16 martie 1996).Marilena Lică-MaşalaPiteşti, 9 septembrie 2008Note şi bibliografie:(1). Peter Weiss, Marat-Sade, traducere Gellu Naum, revistaSecolul XX, nr.1-2-3, 1971.Sebastian Tudor, Istoria Teatrului „Al. Davila”, Piteşti.1948-1998, Piteşti, Editura „Paralela 45”, 1998.www.oglindaliterara.ro 3961

ESEU(urmare din numărul anterior)Nedumeriţi la lectura unui serial de cronici referitoare lamasivul volum de istorie literară semnat de profesorul Ion Rotaru,câţiva cititori ne-au telefonat întrebându-ne care a fost raţiunea conceperiişi elaborării unui astfel de text. Le-am răspuns şi lor şi lerăspundem acum şi altora, Am considerat că lucrarea amintită seimpune unei mai atente şi laborioase analize nu atât pentru masivitateaei cât pentru valoarea de referinţă pe care, fără nicio îndoială,o are. Din păcate, atenţia comentatorilor literari de azi esteuneori deturnată, dacă putem zice aşa (din motive care ne scapă)către cărţi de mai mică importanţă şi către autori de un calibru incomparabilcu cel al lui Ion Rotaru. Nu intrăm în amănunte. Realitatease vede cu ochiul liber de către cine a dispus s-o vadă…Aşa cum am afirmat-o şi în precedentele episoade ale comentariuluinostru, autorul tomului nu face numai istorie literară„pură”, ci – graţie interferenţei acesteia cu celelalte ştiinţifice – şi istorie,sociologie, lingvistică, teorie a culturii.Un capitol important, fundamentul chiar, îl constituie „Apariţiascrisului în limba română. Cele mai vechi texte păstrate pânăacum”, căruia exegetul îi acordă un spaţiu corespunzător.În mod cât se poate de firesc, istoricul literar porneşte dela datele cunoscute până în prezent, mai exact spus de la atât decomentata expresie „Torna, torna, fratere!” pe care bizantinul Theophanesle atribuie unui soldat din oastea lui Commentiolus, carela anul 587, le-ar fi rostit, într-o luptă cu avarii. Aceasta ar fi „primamenţiune de limbă românească”, potrivit istoricului ConstantinC.Giurescu.Ion Rotaru opinează, însă, că respectivele cuvinte seleagă mai degrabă de o întâmplare cu caracter anecdotic decât deexistenţa ca atare, pe atunci, limbii române. Un soldat strigase cătreun coleg al lui să se întoarcă pentru a-şi ridica samarul căzut de pecal, iar camarazii lui au luat expresia drept un ordin de retragere şide aici o întreagă debandadă, ca şi pierderea luptei. „Limba slavonă– scrie autorul noii istorii a literaturii – a fost folosită în bisericăşi în cancelariile domneşti până în vremea lui Petru Şchiopul, înMoldova (1574); şi Mihai Viteazul în Muntenia (1593). Oficial, totuşiromâne n-a înlocuit slavona în liturgisire decât în primele deceniiale secolului al XVIII-lea. Treptat, ea s-a folosit în cercuri din ce înce mai restrânse şi numai în scris, de către vârfurile clerului şi aleboierimii curtene, în tot cursul secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea,timp în care româna căpăta tot mai mult teren. Pături sociale mainoi, de curând ridicate la suprafaţa vieţii publice, chiar cărturari defrunte încep a scrie tot mai mult în româneşte, dacă nu în acte so-3962Literatura ca spectacol îndesfăşurare (IX)Lui Dumitru Bălăeţ, fostparlamentar, autorul unuirecent volum de epigrame:Adevăru-i evidentCând pleacă din parlamentNe mai provoacă o dramă:Se apucă de epigramă.Lui Constantin Carbarău,autorul unei cărţi despreliteratura Africii:În ritmuri dure de tam-tamÎmi şopti un canibal:“Cu aşa literaturăNu e bun nici de friptură!”ciale, măcar în scrisori particulare.Nu-i deloc întâmplător, înaceastă ordine de idei, că primacronică amplă, aceea a lui Ureche,o cronică neoficială şi independentă,personală, apăreaîntr-un timp când slavona maiare încă o limbă aulică, bisericeascăîn tot cazul, mitropolitulFlorentin PopescuVarlaam nesfiindu-se totuşi a-şitipări Cazania sa în româneşte,la 1643.”Opiniile privind apariţia scrisului în limba română sunt împărţite,iar Ion Rota ru, ca un istoric literar imparţial ce estese simte dator să treacă în revistă cel puţin câteva din punctele devedere autorizate în domeniu (din care amintim numai două) uncântec de vitejie însemnat de la Dosoftei pe la 1670 şi considerat deHasdeu, la 1864, o dovadă certă a existenţei limbii române pe vremealui Ştefan cel Mare – dovadă considerată de către unii o contrafacerea marelui scriitor şi filolog; aserţiune lui P.P. Panaintescu,care situează ca punct de folosire a limbii române anul 1420 (dupăun tratat de slavonistică semnat de Constantin Kosteniţki). Mai mult,la 1396 regele Ungariei se adresa conducătorilor oraşului Sibiu pentrua-i găsi un interpret de limbă românească pe lângă solul lui lacurtea regelui Vlad I (1394-1397).În ce priveşte folosirea limbii române în scris este mult maigreu de adus cercetătorii la un numitor comun. Se pare că ar fi existat,de pildă, şi o versiune românească a jurământului lui Ştefan celMare, azi pierdută.În orice caz, spre a-şi înmulţi argumentele în sprijinul ideiiexistenţei limbii române încă în vremea marelui domnitor moldovean,Ion Rotaru recurge la unele certitudini oferite de lingvistică,mai exact spus de vocabularul nostru, citând o lungă listă de cuvinte,preluate din Dicţionar al limbii române vechi de G.Mihăilă(1974), termeni care, afirmă autorul, „luminează” prin expresivitateaşi pitorescul lor, câmpul neguros al vechilor acte slavone afumate devechime, scrise însă de dieci care gândesc româneşte, cum nu odată o arată structura frazei, numeroasele decalcuri după limba lormaternă. Parcurgându-le, contemplându-le cu degajare necesară,nu poţi să nu gândeşti o clipă cum această limbă moartă – absolutincompatibilă cu lexicul şi gramatica românească – a împiedicat totuşidestul de multă vreme ieşirea la lumina condeiului a limbii naţionale”.Perfect adevărat.14 Brumărel 2008Şarje colegiale (Epigrame cu adresă)Lui Geo Călugăru, autorulunei cărţi de epigrame, catrene,versuri “vesele”:Călugărul din vechiul schitE-o frumoasă melodie,Cel de azi e mai vestitCă-n umor e-o tragedieVictoriei Milescu, autoareavol. “Conspiraţii celebre”:Îmi spun târziu, c-un gândnăuc:“Bine că nu sunt terestreCă lectorii-ar fi dat bulucSă se-arunce pe ferestre!”Florentin Popescuwww.oglindaliterara.roLui Florică Dan, autorulvol. “Între Ion Pillat şiZhuang-Zi”:Zice-se că sub pământPillat se-ntoarse în mormântCând îl citi - şi-n BolintinCu un cuţit aleargă un chinezDupă Florin.Poetului Marin Codrescu,fost ziarist militar,la 70 de ani:În armată, ca şi în poezieTe cred unii caporal,Dar de-mi ceri părerea mieTe-avansez la generalŞi spun lumii trei cuvinte:“Pentru onor, înainte!”Lui Titi Damian, autorulvolumelor “Fagul” şi“Umbra”:Înalt e “Fagul”, rupt din raiAş sta sub el şi aş citi la“Umbră”De n-aş avea o bănuialăsumbrăCă pot să prind un guturai.

INTERVIUCU UN LINGVIST BASARABEAN DESPRE LIMBA ROMÂNĂIrina NechitIrina NECHIT: Stimate Vlad Pohilă, felicitări pentru cartea„Şi totuşi, limba română!...”, apărută recent la Editura „Prometeu”.În cele aproape 500 de pagini ale volumului, amimpresia, personajul principal al scrierilor tale este limba română,prezentată în cele mai diferite contexte. Cum trebuie săscrie astăzi un autor, ca să nu banalizeze „tema limbii”?Vlad POHILĂ: „Tema limbii” nu poate fi banalizată, bagatelizatănicicând, nicăieri, cu atât mai puţin acum, la noi, unde românase află în nişte condiţii specifice, cu precădere nefaste. Cine seapucă să scrie despre limbă română – că o elogiază, că o apără deprigoană, că încearcă să o cultive – ar face bine să abordeze faţetede maximă sensibilitate, aspecte ce ar viza pe vorbitorii ei autentici,nu pe cei „de serviciu” sau rătăciţi. Şi, esenţial – despre limbă e necesarsă se scrie corect.IN: dedici volumul tău unor personalităţi marcante. Cumi-ai cunoscut? Prin ce te-a fascinat fiecare dintre ei?VP: I-am cunoscut în timpuri şi în circumstanţe extrem dediferite, fiecare însă m-a fascinat şi m-a influenţat adânc, într-o anumităetapă a vieţii: istoricul Sava Iancovici-Gârleanu, fiindu-mi unchiprin alianţă, m-a marcat în adolescenţă şi în tinereţe, prof. RaoulŞorban – după absolvirea facultăţii, pe lingvista Mioara Avram amcunoscut-o din 1988. De altfel, despre fiecare am scris cu diferiteocazii, în această carte consacrându-le câte un eseu.IN: Te rog, enumeră limbile pe care le cunoşti. Mai înveţişi alte limbi?VP: Tradiţional, se consideră că a cunoaste o limbă străinăînseamnă a citi, a scie, a vorbi în această limbă. Contează însăfoarte mult să cunoşti, să simţi esenţa, „fiinţa” unei limbi, ca şi condiţiile,anturajul în care ea se dezvoltă, funcţionează. Dacă acceptămun criteriu mixt de apreciere a cunoaşterii limbilor străine, atuncipot pretinde că ştiu vreo cinci idiomuri slave, trei romanice şi celedouă – câte există, acum - baltice. Altele nu mai studiez, mulţumescşi pentru atâta! - doar graţie acestor limbi am descoperit universurinebănuite, am ajuns pe „miraculoase tărâmuri” ale adevărului şi frumosului.Recomand tuturor să studiezeorice limbă, dacă au vreo posibilitate. Totodată,e bine să se ştie că nu vei învăţauşor şi nu vei utiliza eficient nici un graistrăin dacă nu-l cunoşti suficient pe celmatern.IN: Cum supravieţuieşte un filolografinat într-un mediu lingvistic extremde poluat? Dă-mi un exemplu defrază schimonosită sau de rusismagresiv, pe care le-ai auzit zilele acesteaîn stradă.VP: Supravieţuiesc şi eu la fel cutoţi colegii mei de breaslă: nu mă maisatur de bogăţia şi de frumuseţea limbiiromâne; sunt despretat că acest miracoleste tratat de mulţi conaţionali cu nemeritatăneglijenţă, indiferenţă; cred în izbândalimbii noastre, aici, unde acunoscut vremuri şi mai grele. Mutilări aleromânei şi abuz de rusisme se comit la noipeste tot... Mai trist e că unii tineri utilizeazăcu o penibilă „savoare” rusisme, calchieri din rusă sau formeaberante. Mă refer acum doar la tot felul de cuvinte incidente, „deumplutură”, care ne-au invadat limbajul, de ex.: „kaneşna” (adică:bineînţeles, fireşte, desigur...), „davai“ (hai, zii, porneşte...), „tî şto?”(ce te-a apucat?, ce ţi-a venit?, ce-i cu tine?), „nu tî daioş!” (hai căeşti tare!, eşti grozav!, eşti dat naibii!), „kaif!” (o plăcere!, o splendoare!etc.). Traducerile sugerate între paranteze - doar unele echivalente-, ne demonstrează că avem destule mijloace de a înfruntaagresiunea limbii ruse, suficient să dorim, să fim ceva mai demni şila acest capitol.IN: Unii intelectuali vorbitori de rusă afirmă că limba imperialăar putea exista în armonie cu limba naţională în Basarabia.Ce crezi despre asta?VP: Nu poate exista armonie între cântecul unei mierle şiscrâşnetul şenilelor de tanc blindat... – cam acesta e raportul, lanoi, între „limba de stat” şi limba rusă. „Bilingvismul armonios” estecea mai stupidă invenţie a birocraţiei şi pseudointelectualităţii şovinedin Rusia, care s-a transformat în politică de stat, apoi într-o obsesieimperialistă: de a deznaţionaliza popoarele „mai mici”, de arusifica limbile „mai slabe” din URSS, acum din CSI. Naţiunile careau scuturat jugul colonial – finlandezii, la începutul sec. XX; egipteniisau algerienii, la mijlocul aceluiaşi veac; balticii, la finele lui – şiaureorientat politica, şi-au redresat economia, dar au stăruit şi săferească la maximum limba, cultura naţională de presiunea cevenea din metropole. La noi se cochetează mereu, pe toată linia, cumetropola, încât ideea unei distanţări necesare, pe o anumită perioadă,de centrul imperial, este tratată cu suspiciune, ba chiar cuduşmănie.IN: Cum se va derula competiţia dintre limba băştinaşilorşi cea a colonizatorilor pe teritoriul Republicii Moldova?Poţi face o prognoză?VP: Deocamdată, suntem nişte perdanţi, nişte ghinioniştisau poate nişte nevrednici în această competiţie grea, inegală, cuarbitri subiectivi, dacă nu adversari declaraţi ai spiritualităţii noastre.O limbă se menţine, se consolidează şi se dezvoltă într-un spaţiugeopolitic propriu, cât mai ferit de influenţe străine. Când ne vomafla într-un asemenea spaţiu, se vor înfiripa şi speranţele.IN: În ce condiţii apare revista „BiblioPolis”? În calitatede redactor-şef al ei, eşti, probabil, la curent cu situaţia cărţiidin republică. Se citeşte mult în Basarabia? Cum ajung (dacăajung) cărţile româneşti în biblioteci?VP: „BiblioPolis” apare sub auspiciile Bibliotecii Municipale„B.P. Hasdeu” în condiţii, slavă Domnului, bune, fiind un proiect menajatde dna dr. Lidia Kulikovski, director general al BM. Munca larevistă îmi procură o reală satisfacţie intelectuală şi, desigur, măajută să cunosc starea cărţii la noi. Se citeşte, în genere, acum,mai puţină literatură artistică deşi, nu sunt neglijate romanele (nicipoemele) în vogă, se pare însă că maiales cele traduse. În schimb se foloseştefoarte multă literatură de referinţă – dicţionare,enciclopedii, îndreptare... Cărţiledin România ajung la noi tot mai anevoios,deoarece li se pun bariere tot maigrele: de la restricţii şi percheziţii la vamăpână la preţuri exorbitante, inaccesibilemultor doritori de a citi româneşte.IN: Te consideri şoarece de bibliotecă?Dar şoareci vii ai văzut în biblioteci?Cum ai luptat cu ei?VP: Mă simt formidabil în bibliotecă– şi încep referirea cu biblioteca personală.Şoareci vii am văzut chiar laSediul Central al BM „Hasdeu”. Mici, darflămânzi, ei bagă în boale bietele bibliotecarece aşteaptă, deznădăjduite, reparaţiile,renovările absolut necesare.IN: Unde trăieşte lingvistul VladPohilă? În ce mod izbuteşte să-şiadune un venit? Mănâncă de trei ori pe zi? Are un calculatorperformant, cafea de calitate şi aer condiţionat?VP: Muncesc mult, deci, supravieţuiesc... Mănânc – decând mă ştiu – pe apucate, dar ştiind, din tinereţe, de la francezi, căe bine să mânânci de mai multe ori pe zi, încerc să fiu măcar aici„niţel francez”. Am o rablă de calculator, e mai mult o maşină descris. O instalaţie antifum, uneori are şi rol de aer condiţionat... Num-am lipsit însă niciodată de plăcerea de a bea o cafea bună - caşi de a citi o revistă sau o carte care îmi suscită interesul.IN: Următorul tău articol este tot despre limba română?VP: Totul începe şi totul culminează, în existenţa mea, cufascinaţia pentru limba mamei, adică pentru română. Abia dupăaceasta urmează „extensiile tematice” în munca mea de gazetar.www.oglindaliterara.ro 3963

IN MEMORIAMPLECAREA LUI VALERIU RUSUTocmai mă pregăteam de plecare la sărbătorirea a 70 deani de la întemeierea Societăţii Scriitorilor Bucovineni (Suceava,6-9 noiembrie), când Gheorghe Neagu telefonează soţiei cămarţi, 4 noiembrie 2008, s-a stins din viaţă, la Marsilia, ValeriuRusu, cunoscutul universitar român de la Aix-en-Provence, soţulAureliei Rusu, eminenta editoare a lui Eminescu. În numărul aniversardin Bucovina literară, primit cu câteva zile mai înainte,scrisesem, în nişte Note fugare, despre ultima întâlnire, la Nisa,pe 30 aprilie 2008, cu soţii Aurelia şi Valeriu Rusu, care, dintr-ungest prietenesc, au parcurs peste 200 de km de la Marsilia, pe oploaie sâcâitoare de primăvară. Ce-i drept, starea generală a luiValeriu Rusu nu era cea pe care i-o cunoşteam din anii anteriori,dar nu existau semne de îngrijorare pentru un asemenea sfârşitfulgerător. Moartea lui Valeriu Rusu lasă un gol în cultura noastră,pe care nimeni nu-l poate umple.L-am cunoscut la Chişinău, unde venea des datorită obârşieisale basarabene, la scurt timp după răsturnarea de regimdin 1989. A fost o întâlnire pe care o datorez şi lui Eminescu, fiindcădoamna Aurelia Rusu îi vorbise de mai multe ori desprecartea mea din 1984, Eminescu – Dialectica stilului. Îmi apăruseîn 1992 şi Modelul ontologic eminescian, cartea primind un premiual Uniunii Scriitorilor din Moldova. Cred că ne-am cunoscutcu acest prilej. Afinităţi elective indicibile ne-au apropiat imediat.Valeriu Rusu avea un suflet mare, o generozitate umană şi cărturăreascăcare fascina şi lega prietenii. Deşi părăsise ţara încondiţii dramatice, şi pentru el, şi pentru doamna Aurelia Rusu,a rămas profund ataşat de valorile româneşti şi de limba română,pe care le-a promovat în Franţa cu o dăruire exemplară. Când afost cazul, a apărat aceste valori chiar împotriva „demitizanţilor”şi snobilor din ţară. În ultimii cincisprezece ani, cu talent de redutabilpolemist, a dus un veritabil război mediatic, în diverse publicaţii,împotriva impostorilor cărora Eminescu, Eliade ş.a. le„mirosea” urât.Valeriu Rusu s-a născut în acelaşi an cu Grigore Vieru, la9 septembrie 1935, la Mihăileanca, judeţul Hotin. În 1944, în faţatăvălugului de deportări din Basarabia, familia s-a mutat dincoacede Prut. Studiile liceale şi universitare le-a urmat la Bucureşti,absolvindu-le în 1953 şi 1958, pentru ca din 1959 să devinăcolaborator al Centrului de Fonetică şi Dialectologie al AcademieiRomâne, iar apoi şef de secţie, din 1969, la aceeaşi instituţiepână în 1986. Doctoratul şi l-a susţinut cu o lucraremonografică dialectală a graiurilor olteneşti. Pregătirea sa filologicăs-a perfecţionat şi printr-o bursă de trei luni la Universitateadin Toulouse, în 1965. Un an mai târziu devine lector de românăla Universitatea din Belgrad, iar din 1970 până în 1974 este lector,maitre de conférence asociat la Aix-en-Provence. Aici se vastabili din 1987, nemaiputând suporta mizeria spirituală a epociide aur, persecuţiile extinzându-se şi asupra soţiei, căreia i s-ainterzis continuarea ediţiei Eminescu, realizare paralelă cu cea aAcademiei, de o mare acurateţe ştiinţifică. La Universitatea Provence,a cultivat neobosit interesul străinilor pentru limba şi literaturaromână în calitate de profesor şi de conducător de teze şide şef al Departamentului de Lingvistică Comparată a LimbilorRomanice şi Română. De-a lungul anilor, Valeriu Rusu a organizatacţiuni internaţionale de promovare a limbii şi culturii româneşti,orientându-se şi asupra Republicii Moldova, colaborândcu publicaţiile de aici (Limba română, Literatura şi arta, Viaţa Basarabiei),fiind susţinător al Casei Limbii Române din Chişinău,în calitate de preşedinte de onoare, apoi membru al CentruluiAcademic Internaţional „Mihai Eminescu” iniţiat şi condus deacad. Mihai Cimpoi. Meritele ştiinţifice ale lui Valeriu Rusu au fostrăsplătite cu titluri academice importante: a fost membru titular alAcademiei de Ştiinţe, Arte şi Agricultură din Aix-en-Provence,Doctor Honoris Causa al Universităţii Libere Internaţionale dinRepublica Moldova etc. Este şi cetăţean de onoare al Chişinăului.Opera ştiinţifică a lui Valeriu Rusu s-a concretizat în 27de cărţi şi în peste 300 de studii, articole, cronici etc. risipite prindiverse publicaţii din Franţa, România şi Republica Moldova.Apoi atlase lingvistice, traduceri, antologii. Împreună cu AureliaRusu şi cu fiica lor Romaniţa Rusu, a dat o remarcabilă versiunefranceză a Ţiganiadei lui Ion Budai-Deleanu. Într-un interviu acordatCristinei Florescu, în revistaieşeană Convorbiri literare,Valeriu Rusu menţionacă a trudit la traducerea Ţiganiadeitimp de zece ani,fiind, totodată, colaborareacea mai frumoasă între tată,soţie şi fiică. A mai tradusdin Eminescu, Arghezi, darşi din scriitorii români contemporani,inclusiv de laChişinău. A pregătit pentrutipar Dicţionarul dialectuluiaromân general şi etimological lui Tache Papahagi,versiunea franceză aparţinândunei discipole a profe-Theodor Codreanusorului, Estelle Variot.Domeniile ştiinţifice acoperitede Valeriu Rusu sunt numeroase: lexicologie, dialectologie,istoria limbii, etnologie, folclor, stilistică, sociolingvistică, publicistică.A dat, în aceste domenii, monografii, studii, cele maimulte născute din cursurile susţinute la universitate: Introducereîn romanistică, Geografia lingvistică, Vocabularul ş.a. Din păcate,în ţară, scrierile lui Valeriu Rusu sunt prea puţin cunoscute.Concepţia sa lingvistică este profund marcată de tradiţiaromânească, de la Ovid Densusianu la Eugen Coşeriu, dar şi delingvistica europeană modernă, pe fondul filosofiei unor Blaga,Noica, Eliade. Pentru el, limba nu este un simplu instrument decomunicare, ci e fondatoare de cultură, în sensul lui Roman Jakobsonsau al lui Constantin Noica. De aici insistenţa cu careautorul s-a aplecat asupra fenomenului lingvistic al satului românescdin toate provinciile, studiindu-i dialectele, din perspectivăetnolingvistică şi folclorică. Asemenea, el era convins călatinitatea limbii române, ca accident istoric imperial benefic, egrefată pe o matrice dacică, ce n-a putut fi dislocată de contactulvremelnic cu elementul roman, de unde originalitatea inconfundabilăa latinităţii noastre între celelalte popoare romanice. Amers, desigur, pe urmele unui Hasdeu sau ale lui Lucian Blaga,cel din „revolta fondului nostru nelatin”. Matricea româneascăeste atât de profund înrădăcinată în spiritul marilor oameni decultură, încât şi transplantaţi în alte meleaguri ei duc românitateaca pe o comoară menită să fecundeze culturile de adopţie.Îi plăcea să invoce observaţia lui Jean d’Ormesson, celebrul istoricliterar şi academician francez, care, în vol. al II-lea din Unautre histoire française, Paris, 1998, p. 319, îşi începea capitoluldedicat lui Emil Cioran cu observaţia: „Nous devons beacoupaux romains” (datorăm mult românilor), citându-i pe Eliade, Cioran,Ionescu şi Brâncuşi. În interviul din Convorbiri literare din2005 (prilejuit de aniversarea a 70-a), Valeriu Rusu putea mărturisi,cunoscând bine fenomenul la faţa locului, că asimilareageniilor româneşti de către cultura franceză „nu a fost o anexarepasivă, căci aceste personalităţi au reconvertit Parisul (oraş-simbol)într-un sat-matrice românesc”.Cât priveşte Basarabia, Valeriu Rusu a purtat-o în sufletpână în clipa plecării dintre noi, plăsmuire spirituală care, desigur,i-a supravieţuit şi-i va supravieţui mereu. Întrebat ce înseamnăpentru el Basarabia, a răspuns că nu poate fi decâtcentrul lumii, „boaba de spumă” eminesciană creatoare de lumeromânească. Iar dacă împlinirea a 70 de ani i-a fost trecută cuvederea pe malurile Dâmboviţei, a fost cinstit cum se cuvine laChişinău, fiind sărbătorit chiar la Casa Limbii Române condusede Alexandru Bantoş. Tot cu acel prilej, Editura Cartier a editatbroşura Moment poetic cu profesorul Valeriu Rusu, într-o colecţieajunsă atunci la nr. 32, avându-i ca editori pe Iurie Colesnic,Iulian Filip, Vasile Romanciuc şi Ianoş Ţurcanu, cu o prefaţăsemnată de Nicolae Dabija, privitor la viaţa şi activitatea profesorului.Rămâne de datoria Chişinăului să înceapă editarea opereicelui care ne-a părăsit cu trupul, dar care va rămâne viu înmemoria noastră.3964www.oglindaliterara.ro

Doi românila începuturileteatrului rusescAsemenea teatrului antichităţii elene, asemenea misterelordin Bizanţ şi din apusul european, teatrul rusesc îşi are obârşiileîn ritualul religios, în ceremoniile sacre.Ca s-ajungă Puşkin, Gogol, Griboedov, Ostrovski, Turgheniev,Tolstoi, Maxim Gorki şi Konstantin Stanislavski la piscurilesupreme ale artei dramatice acest teatru a trebuit să pornească dejos, să urce treaptă cu treaptă, cunoscând toate etapele, experimentândtoate genurile, cunoscând toate elanurile şi opreliştile.Istoria teatrului rusesc este istoria Rusiei însăşi, istoriaomenirii întregi: e lupta elementelor progresului împotriva îndărătniciei,luptă în care animatorul generos a sfârşit prin a învinge pasivitateasau acţiunea negativă a forţelor întunericului.Încă din veacul al zecelea, curând dupăce Olga şi fiul ei ţarul Vladimir, au creştinat popoareleUkrainei, se duceau de Crăciun, de Paşti,de celebrarea sfinţilor lor, serbări religioase, teatrale,pe lângă figurile biblice, în care apăreau divinităţidin mitologia scandinavă şi slavă.Colindătorii mergeau din casă în casă, deghizaţiîn personaje fantastice, ca ţarul, Soare – Roşu,marele vrăjitor; Baba Iaga - cea cu picioarele uscate,călare pe-un târn; Duhul Casei Domovoi -duhul apelor, Vodovoi, duhul răufăcător al codrilor– Leşi se amestecau printre apariţiile legendare,rămase din străfund de veacuri, creaţiuni ale poporului,spaime şi desfătări bufone, măscăriciul şicumătra, primele figuri tipice ale teatrului rusesc,paralel cu irozii şi personajele din evanghelii.Cei dintâi actori ai scenei naţionale aufost elevii lui Petru Movilă, moldovean din neamuldomnitor al Movileştilor, care ajuns arhiepiscop alKievului, mitropolit al Ucrainei, a înfiinţat în anul1589 renumita Academie ecleziastică.Acolo la Kiev, elevii lui Petru Movilă aufost îndrumaţi spre arta scenică, puternic mijloc decultură, despre care Caterina II-a a spus mai târziu:„Teatrul este Şcoala naţiunii… Datoria meaeste să-l ocrotesc, fiindcă răspund în faţa lui Dumnezeude moravurile poporului meu”.Unind teologia cu dramaturgia, seminarulcu primul Conservator de declamaţie, studenţiiAcademiei lui Petru Movilă luau lecţii demimică şi dicţiune, începeau să se producă în public,la început recitând monolog, apoi reprezentândscene biblice, alternate cu întâmplări comice,menite să atragă şi să desfete mulţimile.Aceşti tineri actori purtau cu ei vestitaladă cu păpuşi, care-şi face apariţia şi la noi, acelvertij ucrainean, acel vicleim moldovenesc şivalah, închipuind staulul de la Bethlehem cuMaica Domnului şi cu pruncul Iisus, cu regi, magi,cu Irod, cu apostolii şi profeţi.Un păpuşar trăgea sforile momâilor, altulvorbea din umbră, preschimbându-şi glasul, cândsubţire, şi când gros, când femeie, când bărbat, când înger şi cânddiavol, după cum cerea personajul reprezentativ. Cu vremea, vorbitoriis-au înmulţit, tot aşa numărul coriştilor care însoţeau vicleimulşi cântau litanii religioase, numite kanti.În marele ducat al Moscovei, prindea viaţă un teatru făcutsă impresioneze mulţimile, prin piese aduse de cine ştie unde, cumaşinării, cum era melodrama Cupidon, în care un înger se coboarădin vârful turnului Chaldee a ţării lui Nabuconodosor, ca săscape din flăcări trei copii aruncaţi în cuptor. Mai erau înfăţişate totfelul de „născociri diavoleşti”, pe care călătorii moscoviţi le văzuserăîn Voevodina, în Polonia, în Lituania, în Germania şi pe carele localizau pe înţelesul poporului.RESTITUIRIReprezentările religioasepe care cavalerii cruciaţile aduseră din Orient şi le transformaserăîn literatura vestitelormişcări medievale jucate în faţacatedralelor, din ţările EuropeiCentrale.„Intrarea în Ierusalim”şi „Judecata din urmă” sunt reprezentărilecele mai de vază dina doua jumătate a veacului alXVI-lea moscovit. În „Intrarea înIerusalim” rolul lui Iisus era interpretatde însuşi patriarhul,asistat de ţar. Această scenă biblicăse juca în Duminica Floriilor.Victor EftimiuCălare pe o asină, patriarhul– Hristos îşi făcea intrareasolemnă în cetate, călcând pe ramuri de salcie tânără, în faţavoievozilor şi a guvernatorilor militari.„Judecata din urmă” era zugrăvită pe o icoană uriaşă,purtată de preoţi şi aşezată la spatele altarului Catedralei Uspenski,la Kremlin, acolo unde se încorona împăraţii Rusiei.După slujbă, ţarul şi patriarhul ieşeau dinbiserică şi veneau lângă acea icoană, unde în faţamulţimilor extaziate, avea loc un fel de reprezentaţiereligioasă, un început de teatru, un amestecde ceremonial mistic şi teatru profan.După o sută de ani, prin 1673 soseşte laMoscova un actor german, Iogan, care obţine deţarul Aleksei Mihailovici favoarea de a-l delectaprintr-un concert, în timpului ospăţului de seară.Câteva trompete, două ţambale şi-o flaşnetă.După acest prim succes, Iogan cere şiprimeşte cu mare greutate, autorizaţia de a reprezentala curte două piese compuse de el: „Ahaşverşi Estera” şi „Cum a tăiat Iudita capul luiHalofern”. Spectacolul fu bine primit şi de dataaceasta, felicitat de Aleksei Mihailovici, Ioganmărturisi ţarului că nu este actor, ci pastor lutheranşi că-l cheamă altfel. S-a prefăcut în comediant casă poată intra în Moscova, să pătrundă la MăriaSa şi să-l roage a-i îngădui să deschidă o capelă,pentru compatrioţii săi care locuiesc la Moscova.„Un om care ştie să înfăţişeze piese atâtde virtuoase, nu poate propovădui decât doctrinemorale”, zise Aleksei Mihailovici, acordând comediantului-popăautorizaţia cerută.Ţarul prinsese gust de teatru. Şi atunci aînsărcinat pe Iogan să-i facă o şcoală, apoi o trupăcare să joace teatru mai, departe. Un documentaflat în arhivele din Moscova vorbeşte de soartaacelor bieţi actori – sclavi şi feciori de sclavi, hărăziţisă desfete curtea imperială. O jalbă trimisăţarului de către angajaţii lui Herr Iogan, glăsuieşteastfel: „Milostive stăpâne / Părinte al norodului tău/ Trimisu-ne pe noi, robii tăi, / La meşterul IoganGottfried Gregory / Să învăţăm meşteşugul actoricesc/ Dar n-ai avut grijă cu nimic pentru hrananoastră / Ducându-ne în fiecare zi la învăţătorulnostru / Ni s-au zdrenţuit straiele / Ne-am tocit ciubotele/ Şi n-avem nimic de mâncare şi murim defoame/ Milostive stăpâne / Porunceşte să ni sedea pâinea cea de toate zilele, ca să flămânzim învreme ce învăţăm actoricescul meşteşug!”Cererea teatraliştilor a fost satisfăcută: au primit un groş pezi fiecare pentru mâncare să dovedească progrese necontenite.Reprezentaţiile trupei pastorului-regizor erau amestecatecu balete. Spectacolul ţinea cam vreo zece ore.Printre piesele jucate în timpul lui Aleksei Mihailovici, afost şi o lucrare poloneză, tălmăcită de episcopul Simeon al Poloniei,„Aleksei, omul lui Dumnezeu” sub al cărui titlu, nu e greu săghicim laudele aduse ţarului.(continuare în nr. viitor)www.oglindaliterara.ro 3965

NOTE DE LECTURĂLocul cel mai îndepărtatdin lumeolumul „Locuri din mine” (Editura Olimpus, RâmnicuVSărat, 2008) este un fals tratat de vânătoare, termenulavând, în poezia lui Valeriu Sofronie, conotaţia depoezie. Cu alte cuvinte, ni se propune, cumva amintindde Pseudokinegetikos, o incursiune pe tărâmuri estetice,volumul centrându-şi substanţa şi structura pe actul de creaţie.Arta poetică ce deschide volumul are, deopotrivă, tonalitate gravăşi ironică: „păsările nu se prind niciodată / aşa cum spun unii entuziaşti/ care au deschis două-trei manuale de vânătoare / la întâmplare/ şi îndată se grăbesc să pună mâna pe laţ”, sancţionândgraba şi superficialitatea anumitor vânători, mulţumiţi, prea adesea,cu o simplă „ieşire” / voiaj / trecere din Oraşul cu un singur locuitorîn pădurea plină de mistere şi de înţelesuri a artei adevărate.Discursul poetic este structurat ca o călătorie iniţiatică,în care vânătorul / poetul pleacă din sine, străbate un traseu miticşi se întoarce în sine, după ce a înţeles că totul se rezumă lagândire poetică, adică la raportul dintre eul său liric, obiecte şifenomene. În prima întâlnire este experimentată alteritatea: „la urmăse întinde în mine /ca într-o pajişte cu iarbă proaspătă / niciodată nuam ştiut că pot să am atâta iarbă în mine / şi îmi visează visul / pecare îl păstram pentru urmaşii mei / apoi pleacă // de atunci mătrezesc în fiecare dimineaţă / cu o tolbă de întrebări la picioare / amaerul că ştiu ceva dar în realitate nu ştiu nimic / o fiinţă pe care nuştiu nici acum cum o cheamă / a trecut odată prin mine / ca printruncâmp de luptă fără strigăte” (“Întâlnirea I”). Cei doi samurai, orbulşi alchimistul devin ipostaze ale eului liric, surprins în mişcare peacest traseu ezoteric, în care înţelegerea, servitutea şi alte însuşirimoral-filosofice sunt concretizate ca etape ale iluminării/ cunoaşterii.Înţelegerea durerii, orbirea lăuntrică, fragilitatea / transparenţajalonează discursul în interiorul căruia, ca un fluture în coconul săude mătase, se dezvoltă fiinţa poetică: “am trasat cu compasulfierbinte / linia dintre mâini şi inimă /nu m-a întrebat nimeni / cum mădoare deşi / îmi ţineam oasele să nu-mi iasă / din piept”(“Înţelegerea”). Linia dintre mâini şi inimă, unind exteriorul cu interiorul,sentimentul cu acţiunea, imaginează un spaţiu sferic ce-ldesparte / izolează pe cel pornit în căutarea de sine şi poate fi consideratăun obstacol ce urmează a fi depăşit.Avatarurile eului liric presupun o forţă imaginativă comparabilăcu aceea a lui Don Quijote, personajul capabil să înţeleagălegătura profundă dintre cuvânt şi realitatea desemnată de el. Cârciumape care cavalerul o numeşte castel este chiar castel, pentrucă este numită astfel, de aceea, tânguindu-se ca Sancho Panza,Valeriu Sofronie dă, de fapt, expresie unei angoase existenţiale:omul modern a ajuns să viseze ce i se comandă, nu mai poateevada în visele proprii, pentru căele i-au fost furate / înlocuite cusurogate şi butaforii: “nu visămce trebuie acestea nu sunt viselenoastre / sunt toate ale lor / nuvezi cum ni se chirceşte sufletulîn ele? / stăpâne frumoasa a ridicatşi ea lancea / curând îţi vaînsemna cu ascuţişul ei /cămările inimii / tâlharul va jucape visele tale / şi nu va înţelege”(„Servitutea”).Cele patru părţi ale volumului– „Distanţele”, „Orfeu şiEuridice”, „Socratele”, „Poezia” – Valeria Manta Tăicuţunu sunt doar întâlniri sau punctecardinale într-o geografie spirituală,atâta vreme cât trimit la categoriiestetice şi filosofice fundamentale: puterea / forţa,frumuseţea, iubirea şi înţelepciunea, dimensiunea orfică constituindu-seca un liant între ele.Tonalitatea lirică a discursului rezultă din confesiunea eului,în care sunt decantate noţiunile de filosofie a culturii, dar şi experienţapersonală. Nu se cade în biografismul mărunt al perioadeiactuale, pentru că Valeriu Sofronie scrie dincolo de mode şi modele.El are de ridicat ori de dărâmat ziduri şi de cultivat, în maniera candiduluivoltairean, o grădină: „animalele cu botul umed / măîmpingeau dincolo de gard / şi îmi lingeau întrebările / ca pe un drobde sare amară / nu am întâlnit de atunci atâta înţelepciune / în rândulfilosofilor / înfricoşaţi să părăsească / grădina” (“Kilometrulzero”). În geografia spirituală a poetului, acest kilometru este punctulde maximă singurătate, locul geometric al durerii şi al poeziei,momentul de intensitate insuportabilă a propriei trăiri. Simbolisticazidului trimite la autoclaustrare ca act de penitenţă, ca jertfă personală,ca vinovăţie asumată. Raportându-se la lumea reală, poetulo simte agresivă şi-i transferă, amplificându-l, sentimentul săude vinovăţie, dar şi speranţa izbăvirii. “fără dealuri şi fără fântâni /zidul a devenit acum nesfârşit / întins ca o plapumă roşie / pestefiecare inimă care cunoaşte / când şi cum să măsoare”. Cel care seimaginează în ipostaza de luptător / samurai, de orb, de călător, deOrfeu îndrăgostit, uneori chiar şi de Narcis admirându-şi dublul dinoglindă, se opreşte, în final, la ipostaza de martor şi de artist careşiînţelege rostul şi recunoaşte, în cele din urmă, necesitatea relaţieicu divinitatea, înlocuind tăgada cu strigătul: “toţi am strigat /odată după tine / dar n-am trezit / în vale / niciun sfânt / pustiu elocul / unde stăm noi / tată / spre tâmpla lumii / nicio cărare arsă /nu se-arată” („Strigătul”).Când călătoria iniţiatică se apropie de sfârşit, poetul devine,din ucenic, maestru însingurat, dar senin, preţuind tăcerea: „tânărulfilosof s-a plimbat în sus şi în jos / pe cimentul aburind / a privitsteaua care venea spre el / grăbită / şi şi-a închis în el toate întrebările”(“Iar peste rădăcini asfalt”).Emmanuel CARRÈRE - Un roman rusEditura TREI3966"Subtil, şocant şi implacabil... Magnific!"John Updike, The New Yorker"Carrère este unul dintre maeştrii literaturii franceze.Romanele sale se înscriu într-un stil realist-baroc,iar specialitatea lui este aceea de a lua o situaţie cotidianăşi a o plasa într-o schemă fantastică, absurdă, terifiantă.Aflate în căutarea propriei identităţi, personajelelui Carrere sfârşesc prin a deveni ceea ce nu ar fi gânditnicicând că pot fi: nebuni, asasini, violatori.Un roman rus este punctul de intersecţie al unorintrigi complexe, prin care o sfâşietoare poveste de dragoste,un teribil secret de familie (a cărui dezvăluire, vitalăpentru unii, se dovedeşte indecentă pentru alţii) şi ostranie fascinaţie pentru Rusia devin catalizatori ai pierderiişi apoi ai regăsirii de sine. Realitatea face corpcomun cu ficţiunea, în acel sens unic în care nu înţelegiwww.oglindaliterara.roceea ce ai trăit decât încercând să pui pe hârtie trecutul." PascalBruckner.Emmanuel Carrère este unul dintre scriitorii consacraţi ailiteraturii franceze. Apariţia cărţii Un roman rus, în 2007, a constituitun amplu eveniment literar: un roman autobiografic, ce propune oformulă narativă inedită şi care face dezvăluiri incomode despre trecutulfamiliei Carrère. O poveste despre obsesia trecutului, despreteama de a vorbi şi despre pierderea de sine prin erotism.O carte destinată să dărâme tabuuri!La Editura TREI, au mai apărut, de acelaşi autor,Adversarul şi Ora de schi, cea din urmă fiind câştigătoareaPremiului Femina."Culpabilitate, ură de sine, depresie: autorul se supuneunui adevărat ritual de exorcizare prin intermediulfoii de hârtie. Un roman rus posedă şarmul acelor cărţiexcesive şi incomode, omeneşti, preaomeneşti... "L'Express"Literatura lui Carrère are toate şansele de a înrobiorice lector – dă dovadă de multă ingeniozitate şi deun autentic rafinament literar."The New York Times Book Review

ŞTEFANCIOBANU1.‘totul se termină într-o poezie’hai să inspirăm împreunătot aerul dintre noiva fi ca şi când cineva astins luminasă expirăm împreunăpână se vor mişcaperdelele oamenilorei vor zâmbi în somndar nu de dorul nostrue liniştede parcă o fiară stă la pândămergem încet până când într-un târziune vom trezi în larg şi vom privi pe cerpentru a vedealuna cum s-a oprit ca o monedă ce numai cadeîn lacul dorinţelor2.poezie către cine o fibuzele tale nu au putut niciodată să răcoreascăau făcut doar aşanişte cerculeţeca atunci când arunci o piatră în apăşi chipul îţi înoată în largeuam strâns iubirea în pumni tare tareşi în jur se făcea tot mai mult locca într-o explozie3.iubirea...şi aşa mai departeîmi doresc o iubităcare să taie pâineaîn felii asemeni unor cadrane de ceassă transporte apade pe buzele eiîn pumnii mei când mă rogfără ca aerul să simtăsă poată alerga cu mine în parc3 kmsau doar să stea să mă urmăreascăîmbrăţişând un copacpână la contopiresă vorbească încetprecum lumina unei lumânăricând sunt la o berecu prietenul meu cel mai bunsă fie lângă mine ca un vissă mă înalţe ca pe un zmeuatunci când facem dragostedacă ar fi să ne despărţimsă ţină morţişsă nu mă lase pe întunericşi să îi simt tot restul vieţiiîmbrăţişareachiar şi mai multPOEZIELUCIACHERCIUMăriletoate mărilebat la tâmplecu fulguraţiadepărtărilorveneledisperărilorlatenţapromisiunilornaşterea doruluideclinul angoaselorfremătarea timpanuluipulsaţiaînţelepciunea respiraţieilegănareaîndoialatriumful naşteriidezlegareacunoaşteriioul visuluisuspendareamalul paşilornisipulcetăţilor năruitezareascoicile zvonuluizvâcnireasarea sângeluiperla sărutuluizbaterea faruluipe furtunăchemăriledin noapteademenireacorăbiilorseducţia ultimăa sirenelorNarcisismÎn toate oglinzelese vede numai pe elnumai el întreabănumai el întrerupedar nu ascultăla toate întrebărilerăspunde tot eltoate planetelese învârt în jurul luinumai el ştienumai el a cititnumai el citeazăba se autociteazăse delecteazămuzica suavăcadenţa inspiratăa propriei lui vociîl încântărăsfrângereaseducţiei sirenelorpe mările tumultoaseîmbătat înamoratde propriul lui chipvlăguitde dragostea de sinepriveşte în apeleînşelătoareignorând ecoulANDREINOVACSinfonia unei aşteptăriSoarele nu o să iasă astâzidupă atât de multăploaieSă nu te mişti, îi ziceam,o priveam îndeajuns demult ca să îmi dauseama că îi este frig,lumina se plimba pestenoi, până deasupraapei, dădea o stare cenuşie,mă uitam doar în largEa a întins mâna şi ne-am luat de mânăsimţeam amândoi ploaiaNe-am desprins şi ne-am aruncatcând eram deja cu picioarele pe nisip,simţeam tot mai puţin frigulA fost bine, avea să îmi spunăApa era tot cenuşie, dâre de sângelasă doar copacii înşiraţi ca în oglindăprin cerSoarele nu avea să iasă,înotam, apoi ieşeam tot desculţi,Ne-am luat papucii şi am fugit înfăşuraţiîn cearceafAlergam tremurând când ne intra câte opietricicăîntre talpi şi pământAjunşi sus ne adăposteam sub acoperişulunei case,ploua din ce în ce mai tare, soarele nuavea sa maiIasăapa era cenuşie, nouă ne era frig şi neţineam de mână.Nostalgia unor anotimpuriSă mă cauţi şi să mă răneştiCu gura plină de flori,Orice îmbrăţişare pe care ai putea să odai vântuluise face inimă îm umbra picioarelor carerănescpământulcald aproape la fel de cald ca şi genelecare închidparcurile cu frunze până aproape destradăSă mă cauţi şi să mă săruţiCu toată lumina care ţâşneşteDintre maşinile rupte parcă din întunericSă mă laşi pitulat între floriCa între visele prin care se tremurăDe la fiecare aripă care acoperăNostalgia copacilor care fug desculţiTot mai departe de limita de sus aPământuluiSă răsucim viaţa asta, să ne pitulămprintre cearceafurilePuse la uscatSă fugim prin ploaie până apa se faceNinsoare,Până când piesa de teatru se joacăpeste picioareleTalewww.oglindaliterara.ro 3967

REMEMBERIlie Purcaru, la trecereaStyxului,înainte de borna 75!3968Cine a fost şi rămâne Ilie Purcaru, veţi afla doar citindu-l.El a plecat puţin în veşnicie, sâmbătă, 11 octombire.Dacă Dumnezeu nu L-ar fi chemat la El, să-lapropie în oastea îngerilor, pe 6 noiembrie 2008 ar fiîmplinit frumoasa vârstă a senectuţii – 75 de ani. Celrisipit în zeci de mii de articole de presă – literarăsau nu – are si vreo 25 de cărţi, cele mai multe de reportajliterar si câteva de poezie adevărată. Ca membrutitular al Uniunii Scriitorilor din România şi alConsiliului Mondial al Federaţiei Internaţionale aScriitorilor şi Jurnaliştilor de Turism, Ilie Purcaru apornit la drumul greu al ziariştilor încă de la fragedavârstă de 18 ani.Pur sânge olteneascIlie Purcaru s-a născut la Râmincu Vâlcea, pe unde părinţiisăi formau generaţii de liceeni, prin anul 1933. Reveniţi în Bănie, deunde era tatăl său de loc, mama fiind gorjeancă din Târgu Cârbuneşti,elevul strălucit a absolvit Şcoala primară “Obedeanu” şi Liceul “FraţiiBuzeşti”. Cam în vremea când viitorul ministru de externe ŞtefanAndrei strălucea şi el ca şef de promoţie la acelaşi liceu. Debutantprecoce, în anul 1949 semna publicistică în “Caiet literar”, editat deFiliala Craiova a Uniunii Scriitorilor şi cu poezie în ziarul regional“Înainte”, căruia peste ani i-a fost, pentru puţină vreme, redactor şef.Din 1951 a urmat cursurile Şcolii de literatură “Mihai Eminescu”,într-o generaţie cu Nicolae Labiş, Fănuş Neagu şi Niculae Stoian.La vîrsta de 18 ani lucra ca redactor la “Scânteia”, copilul precocetransmiţând corespondenţe de la Moscova, despre decesul suspectal lui Grigore Preoteasa. Din 1950, devenise o semnătură frecventăa publicisticii româneşti în “Contemporanul” lui George Ivaşcu,“Scânteia” şi “Scânteia tineretului” sau în “Almanahul Literar”din Cluj, scos de A. E. Baconski.Suişuri şi coborâşuriPe cât talent avea, în mintea sa sclipitoare se ascundea unrebel la fel de mare ce deranja dogmele ideologice ale vremurilor tulburipe care le-a apucat. Înlăturat de la “Scânteia” în 1957, cu interdicţiade a mai lucra în presă, duşmanul regimului communistşomează doi ani, apoi este ascuns pe post de corector de profesorulGeorge Ivaşcu, şeful revistei “Contemporanul” şi respectiv de prozatorulEugen Barbu, redactor şef la “Luceafărul”. Bătăiosul EugenBarbu reuşeşte să-l angajeze redactor la “Luceafărul” şi “Scânteiatineretului”. Între 1964-1969 a făurit noua serie a revistei “Ramuri”.Şi acolo a deranjat, fiind debarcat pentru îndrăzneala de a săpa la temeliiledogmei realist socialiste şi a filozofiei comuniste. Campaniilepublicistice declanşate de el, ca redactor şef, prin suplimentele “PovesteaVorbei”, unde părintele poeţilor şi rampă de lansare era celebrulMiron Radu Paraschivescu şi, mai ales, în “Dicţionarulfilozofic”, în care Mihai Ungheanu şi Grigore Traian Pop susţineauo resurecţie a filozofiei româneşti, alta decât cea comunistă, apariţiieditoriale ce au stârnit supărarea ciracilor ideolgului feroce LeonteRăutu. Au urmat alte ascunzişuri, prin redacţiile revistei “Argeş”,condusă de George Tomozei, pe la ziarul judeţean “Dobrogeanouă” şi iar un suiş, la “Tribuna României”, ca adjunct al mareluisău amic literar Paul Anghel.Sub aripa lui Adrian Păunescu, pe urmele luiDimitrie GustiPe mine, ca şi redactorulşef Adrian Păunescu, nea Iliem-a găsit la “Flacăra”. Părea aavea un statut special, creat devaloarea sa şi de faptul că A.P. îliubea, aducându-l în prima linie agazetăriei româneşti, pe acelacare-l detronase, prin reportajeleşi cărţile sale, pe Colosul GeoBogza, paznicul de far al celei deadoua jumătăţi de veac a secoluluitrecut.E suficient să amintesco întâmplare relatată de Emanuel Ion PredoşanuValeriu. Precursorul caravanelorde presă de astăzi, la “JurnalulNaţional” al lui Marius Tucă, este nimeni altul decât AdrianPăunescu. Trimitea câte o săptămână sau două ziariştii să colindeţara şi să redescopere România. Ilie Purcaru ajunsese, prin anii 70,împreună cu respectivul ins la Buzău. E.V. susţine că, timp de osăptămână, el, cu Ovidiu Ioaniţoaia, Tudor Octavian şi şoferul PetricăStan au colindat moşia lui Tudor Postelnicu, şeful judeţului. NeaIlie n-a părăsit hotelul partidului, unde mânca şi sta de vorbă cu diverşiconvivi. La întoarcerea în redacţie, cele mai valoroase reportaje,de departe, purtau semnătura genialului Ilie Purcaru.Pot spune că, fotoreporter fiind, o vreme, l-am însoţitpe teren spre a-i ilustra materialele. Niciodată nemulţumit, totdeaunavesel şi generos, deşi numai el ştia ce-i în sufletul lui, priveacu nesaţ oamenii şi realitatea. Aveau un cult pentru opera interbelicilor,iar în nenumărate deplasări refăcea drumurile echipelor sociologiceale marelui Dimitrie Gusti. Între altele, Dimitrie Gusti, ieşeanfiind, devenise Fiu al satului oltean Goicea Mare, sat care l-a mai datRomâniei şi lumii pe inginerul Ştefan Manea, creatorul a aproape 200de invenţii pentru sănătatea naturală al cărei ilustru descoperitorcontemporan este.www.oglindaliterara.roPoezie sărăcieMăria Sa Ilie Purcaru a debutat de tânăr ca poet şi s-a oprit,spre a nu avea mai multe necazuri decât putea duce într-o epocă neprielnică.Coleg cu Nicolae Labiş la Şcoala de literatură “Mihai Eminescu”,a renunţat, de bună voie, la poezie. El a lansat sintagma“Pozie sărăcie, reportaj avantaj”. Cu banii puţini de atunci, avantajeleerau minime, se înţelege. Totuşi, cărţile lui de reportaje stau mărturieasupra imensului său talent. A primit şi multe premii ale UniuniiScriitorilor, dar reîntoarcerea la poezie s-a produs abia după 1990.“Bunica Beps” este volumul ce a premers altei cărţi de versuriprefaţată de Marin Sorescu – “Mausoleul bunicii BEPS” (1999).Mai anii trecuţi, graţie inimosului Ioan Barbu, scriitor şi patronul ziarului“Curierul de Vâlcea”, publica în suplimentul “Curierul literar”.Plus un volum bilingv “Poeme”, apărut la Editura ”Antim Ivireanu”,a cărui versiune în limba franceza aparţine tot regretatului Ilie Purcaru,francofon convins şi vorbitor al limbii lui Voltaire. Cartea sa de căpătâi,lansată la Râmnicu Vâlcea şi la Paris, două capitale ale culturii iubitede olteanul născut pe plaiuri vâlcene.Bunii şi Marii Români, la CeruriDin stirpea marilor români, Ilie Purcaru nu putea să fie dealtă parte a baricadei decât cu corifeul Josif Constantin Drăgan. Euînsumi, am primit de la Milano “Istoria literaturii române” de GeorgeCălinescu, republicată acolo de părintele şi fondatorul revistei nemuritoare“Naţiunea”, graţie unei recomandări a lui nea Ilie. Peatunci, am primit-o acasă, în România adică. Am putut să-i mulţumescMarelui Maestru al Culturii Române Josif Constantin Drăgan, abiadupă 1990. Atunci când, la rugămintea directorului “Naţiunii, creator deziare şi reviste Ilie Purcaru, m-am deplasat în str. Dr. Lister nr. 6, sprea-l imortaliza pe acela care i-a fost mentor lui nea Ilie şi multor româniadevăraţi. Cei doi grăbiţi – Josif Constantin Drăgan şi Ilie Purcaru –refac la Ceruri un cuplu de Buni şi Mari Români. Dumnezeu să-I odihneascăîn Pace!

NOTE DE LECTURĂÎn „durerosul înăuntru, de afară” al poetului Nicolae GâlmeanuÎn esenţă, volumul de poezie „Mirele pietrei”de Nicolae Gâlmeanu apărut într-o ediţie admirabiltipărită de Societatea Scriitorilor Militari2005, rămâne unic în peisajul poeziei buzoieneprin „eleganţa şi sobrietatea” regală a versului, câtşi prin aura religioasă a scrierii, pentru lexicul folosit:impunător şi comunicativ. Pentru poetul NicolaeGâlmeanu, alchimia verbului: („cruceacuvântului” pe care într-o zi îl va scrie), magia şiputerea cuvântului în „ieslea cuvântului” unde avisat şi a iubit, înseamnă corespondenţă între materieşi formă, între sonoritatea şi ecoul vocalelordin cuvinte, între jocul barbian al sensurilor şi iniţiereaargheziană din lăcaşul creaţiei lui Dumnezeucând, „dumicam cu dumnezei în cuvinte”(superbă şi îndrăzneaţă rostire). Dincolo depânza vremii, cu reminiscenţe „din atmosfera şimăreţia tragediilor greceşti” – după Liviu Vişan -,Nicolae Gâlmeanu este un poet cunoscător al înaintaşilorfascinaţi de tăcerea şi religia versurilor: „Cu găvanelegoale merg luminat cu Homer de mână/De parcă am trece amândoiMarea Roşie prin poezie” (Cina fără taină) Şi atunci să nu te întrebi:câte înfrângeri nu l-au costat pe poet într-o viaţă „cât să încapăscânteia noastră de soartă” în ea? Când se simte singur: „sunt ovioară uitată în ştreang/cântând, în neştire, într-un abator”, adicămult mai aproape de prăpastia lumii decât de Dumnezeu, poetul îşiasumă întreaga cunoaştere ca pe un reazem pentru semenii săi lăsaţimult în urmă, nehotărâţi în a-şi urma discipolul, şovăitori şipradă vicisitudinilor de tot felul. „N-am vreme, Doamnă, deicoane/De false chipuri pentru zei/Să-ţi tulbur castele nirvane/Dintrupul meu, ce suflet vrei?” (Din trupul meu) Închipuiţi-l pe acestpoet: singur cu lumea din lăuntrul său „un cerşetor de tăcere lamasa unui capăt de pod” şi unde, „aud melcii în calcinate cochiliiplesnind”… Unde e (c)El -„unul dintre noi va fi cel ales”- care să-ţiarate fie şi la scânteia amnarului, frumuseţea omului, măreţia pecare i-o descifrează acest poet? Viaţa m-a învăţat să mă îndreptspre acel poet şi acea poezie care îmi va suplini acea scânteie, dinteama de a nu rătăci prin întunericul acestei lumi şi a nu da de nimeni.Poetul pare a fi de acord cu cititorul său: „Să vadă ce se ascundeîn acel univers/Să se înfurie şi să râdă sardonic,/Şi să seînspăimânte,/când descoperind golul din piatră, va trebui să se închinetrădării/Fiecare cu câte un sfânt uitat, mort în spate” (Sfântuldin spate) Din acest mod de a scrie poezie, Nicolae Gâlmeanu iesemai întărit de zăpada gândurilor pe care ni le aşterne dinainte: „Totmai sărac, din tulburi zaveri, la zarul meu de nenoroc/Nimeni de pepământ nu m-a văzut că port cu mine grijania crucii/Pe care am fostrăstignit…” Şi nu ai cum să nu-i simţi vocaţia contemplaţiei pentrufarmecele din încremenirea pietrei, şi pe care dalta poetului nu seNOI PERSPECTIVE ALE DIALOGULUI INTERCULTURAL ÎN EUROPAMai mult de 600 de participanti din intreaga Europa sinu numai s-au adunat la 17 noiembrie, la Paris pentrua evalua efectele Anului European al Dialogului Intercultural2008, in conferinta de incheiere “Noi perspectiveale Dialogului Intercultural in Europa”. Prin sutede proiecte si activitati comunicate si diseminate peparcursul acestui an, campania a reusit sa trezeascainteresul si sa creasca constientizarea asupra importanteisi a beneficiilor dialogului intercultural pe totintinsul Europei. Bazat pe acesata experienta, obiectivulconferintei de astazi il constituie chiar o privireasupra viitorului Europei prin prismadiversitatii culturale.Tudor Cicuîncumetă a le dezvălui, ca pe „Florile de piatră”ale lui Prokopiev: „Apoi a dat, Doamne, zavistianturme şi a rupt fiecare anafură din piatră/S-oarunce, să se salveze de păcat, dar piatra arămas deşartă/Hidoasă şi goală, nimeni nu maiputea s-o arunce în trupul său spart/Cântând în litaniipăgâne jertfa iubirii cu un dumnezeu bard”(Mirele pietrei) Rostul poetului e să ia asupra samarea suferinţă din încremenirea materiei, ca şicum piatra-materie („când devine hrubă şi cântece”)ar fi sufletele noastre reîntoarse în somnulmateriei. „Până într-o zi, când va veni un copil cucustura/Şi va da drumul din bolul acela de muzeu,izvoarelor/Împlinindu-se scriptura” (În Colţi). În tâlculunor astfel de versuri, revelaţia cititorului esteimprevizibilă: dacă poetul ştie totul despreaceastă lume împietrită, în care numai iluminareasa poate avea acces? „Pentru că poetul este unincomod,/iar virtutea lui este să nu sufere/Morala,să fie bolnav decât toţi mai bolnavii ca el/Şi să nu afle niciodată pecare pat de boală/Rămâne să-şi dea sufletul”. Atunci, gândurile lui,i-au descifrat acesteia Universul, şi numai el, poetul, a înţeles zăcământulfirii umane din acest univers, iar aplecarea spre poezienu-i altceva decât topirea sa în acest creuzet universal. Ar mai ficeva: mai mult decât tăria gândului nostru decupat în somnul materieila care făceam vorbire; poetul e însă un visător-vizionar „călăreţulce-aude cum îl nechează de-acolo caii-n căpăstru”. Să-lcităm: „Visam uneori că voi fi giuvaierul celui mai de preţ chihlimbar/Darnopţile mele s-au lepădat de lumina pe care o aşteptam laaltar”. În fiecare vers îl simţi pe poet cerşind (umbra lui din icoană)„că eu sunt doar piatra cu care loviţi”, cerşind cu flaşneta versuluisonor la porţile cetăţii în care şi tu cititorul, ai vrea să intri alături depoet , triumfal ca Nichita cu şoimul pe umăr: „Vei căuta în zadar sămă-ntorc, târându-mă prin calendar/Precum un vis de vierme-n verdeledin frunze/Şi nu vei şti că eu băusem demult otrava ta de har”(Numai semnul) Versul său seamănă cu o rugăciune spusă în chiliapoemului în care s-a zidit voluntar şi din care în orice parte arlua-o, nu poate fi lecuit sufleteşte decât de iubirea lui Dumnezeu pecare îl şi invocă: „Că va veni ziua când umbra lui va speria lumeade-atâta abis/iar rugăciunea îi va fi furie, revoltă şi chin/Şi lumea vauita cum să i se închine. Amin!” (Rugăciune). Nicolae Gâlmeanueste poetul (care şi-a văzut „muntele de pământ, cărat pe picioare…şi nici poarta nu se mai zărea-n nici-o zare”); el cunoaşte bine acesttărâm magic al poemului, pentru că a fost unul dintre martorii când,„pe rând, au venit meşterii, să se aleagă locul de mănăstire” şi dela el ne va rămâne sublimul îndemn: „Hai să fugim, Don Quijote, îndurerosul înăuntru, de afară” pentru a rămâne cu înţelepciunea, deprinderileşi lumea şi lumina zorilor în poezie.Anul European al Dialogului Intercultural a mobilizatactori importanti, politicieni, precum si organizatii ale societatiicivile din sfera de interes, din intreaga Europa. Panaacum, in Europa au avut loc 524 de evenimente nationale sipeste 406 proiecte au fost implementate, iar Statele Membreau nominalizat 91 de ambasadori nationali. In Romaniaambasadori ai Dialogului Intercultural sunt: Maia Morgerstern,Sandra Pralong, Damian Draghici, Horvath Andor siOvidiu Pecican.Pentru a marca incheierea acestui an, PresedentiaFranceza si Comisia Europeana a organizat in perioada 17– 19 noiembrie la Centrul Pompidou in Paris, conferinta “Noiperspective ale Dialogului Intercultural in Europa”. Printre referentiChristine Albanel, Ministrul francez al Culturii si Comunicarii,Ján Figeľ, Comisarul European pentru Formare,Educatie, Cultura si Tineret, Jean Pierre Jouyet, Secretarulde Stat francez pentru Afaceri Europene precum si membriiai Parlamentului European.Alina CostachePR Managerwww.oglindaliterara.ro 3969

ESEULIBERTATEA DE A NU FI LIBER3970Mărturisire de credinţăJean – Paul Sartre scriaundeva, în legătură cu poporulsău, că niciodată s-ausimţit francezii mai liberi ca înperioada ocupaţiei germane.Adică, tocmai atunci cândcizma nazistă mărşăluia, sfidător,pe bulevardele încărcatede istorie ale Parisului şicând cuvintele metalice alePaul Spirescu milităroasei limbi germane îşiînfigeau pumnalele lor închiar eternitatea pânzelor expuseîn Montmartre şi a sufletelor nobililor de sânge şi despirit plecate în Cimitirul Pere Lachaise să se odihneascăpuţin, tocmai atunci, în momentele acelea de grea cumpănă,fiecare francez în parte a hotărât să se întoarcă la sine, socotindcă sosise cu adevărat vremea de a alege. Pentru călibertatea înseamnă, în primul şi în primul rând, alegere interioară.În momentele acelea de o dramatică măreţie, fiecaredescoperindu-se pe sine în celălalt şi descoperindu-l pe celălaltîn sine însuşi, francezii Rezistenţei au înţeles şi şi-auasumat paradoxul eroic al unei libertăţi absolute, instituitetocmai printr-o absolută, cutremurătoare constrângere.Numai că nu este cazul să ne grăbim şi să conchidemcumva că încercatul popor francez ar trebui să-i fie recunoscătortocmai lui Hitler, pentru ocazia oferită de a-şi fi redescoperitlibertatea şi de a fi pus-o să lucreze conformpropriului ei temei: libertatea autentică nu-şi poate avea temeiuldecât în ea însăşi şi, dacă este adevărat că nu poţi filiber decât raportându-te la o constrângere oarecare, tot atâtde adevărat este şi că poţi fi constrâns fără a reuşi vreodatăsă devii liber.Trebuie să treacă timp şi poate că trebuie să curgăsânge, până când o oarecare constrângere exterioară fiinţeiumane să fie asimilată şi să se transforme în vâlvătaie interioarăpură, capabilă a declanşa aventura libertăţii. Aventurăcare, totuşi, s-ar putea să nu se declanşeze niciodată. A fi şia trăi nu este totuna!Să încercăm a ne aduce aminte propria noastră viaţă petrecutăîn anii de teroare ai comunismului: nici o rază de luminăaproape că nu se mai întrezărea, niciun zâmbet interior,nici o speranţă. Umblam abulic pe străzi fără să mai vedempe cineva, opt, sau zece, sau douăsprezece ore de serviciu,interminabile cozi la pâine şi la laptele pentru copii, priviriexagerat - iscoditoare în jur, apoi casa, dulcea casă între zidurilecăreia vara te sufocai de căldură şi iarna tremurai defrig, apoi două ore de televiziune, invariabil despre uriaşelerealizări ale “epocii de aur” , apoi opt ore de somn fără vise,obligatoriu fără vise, pentru că visul este o apucătură micburgheză,tovarăşe, totul se derula în mod mecanic, automat,ca şi cum viaţa însăşi n-ar fi fost nimic altceva decât unuriaş mecanism pe care nu-l poţi înţelege şi care, la rândullui, nu vrea să te înţeleagă.Şi totuşi, văzută pe dinăuntrul ei, cât de cuprinzătoare şide plină de adevăr mai era viaţa aceea! A înţelege înseamnăwww.oglindaliterara.roa iubi ! Iar noi iubeam viaţa aceea, aşa cum era ea , păcătoasăşi dramatică şi plină de înfrângeri, o iubeam şi ne dăruiamei cu disperare mută, fără să-i cerem nimic în schimbşi, mai ales, fără speranţa de a găsi vreodată un sens în nodurileîncâlcite ale urzelii ei.De fapt, am început s-o iubim abia atunci când am descoperitacest adevăr elementar care stă şi chiar trebuie săstea la temelia oricărei construcţii spirituale durabile, căexistă totuşi un sens ascuns al oricărei lipse de sens, şică, până la urmă, dacă ai suficientă putere lăuntrică, dacăştii să porţi cu tine mereu istovitoarea povară a curajului dea te război până şi cu zeii, poţi să-ţi dobândeşti acea linişteinterioară de care ai nevoie ca de oxigenul pe care-l respirişi poţi converti în libertate orice constrângere şi orice unealtănetrebnică a fatalităţii.În dimineţile, fascinantele noastre dimineţi ale confruntăriifiecăruia cu sinele său îndărătnic, descopeream,aproape socratic, că ne predetermine un adevăr ascuns cugrijă în cele mai intime firide ale sufletului, poate că însuşiDumnezeu a decis că e mai bine să fure din Rai pomul Cunoaşteriişi să-l replanteze în noi.Eram, desigur, fericiţi, dacă fericire se poate numiaceastă beatitudine molipsitoare a trezirii din Somnul Dogmatic.Descopeream, cum s-ar spune, că singura libertateautentică este cea clădită de fiecare în propriul său sine şi căacea libertate colectivă promisă mincinos de mai marii zileieste un nonsens, aşa ca ideea absurdă a unui cerc – pătratsau a unei pisici mâncate de şoarece.Iar noi eram cu adevărat liberi, tot aşa cum liberi eraufrancezii descrişi de Sartre, cărora naziştii chiar nu aveau cele face, pentru că nu poţi uzurpa nici cu cizmele, nici cu tancurile,nici în vreun alt fel, o istorie atât de măreaţă şi o culturăpe măsura ei.Poetul Kahlil Gibran , în tulburătorul său poem despre libertate,ne învaţă că nu vom putea scăpa niciodată de Tiranie,dacă, mai întâi, nu l-am ucis pe Tiran în înseşi sufletelenoastre. Dar, mă întreb, există şi vreun alt Tiran, afară decel care ne sălăşluieşte în propriile suflete? Oare Hitler,sau Stalin, sau caricatura noastră de Tiran , chiar auexistat cu adevărat?Iată, deci, cum lucruri care ne par îndeobşte simple îşipot dezvălui sensuri noi şi ascunse, fără de care orice tentativăde pătrundere în Adevăr devine o imposibilitate principială.Putem trăi o viaţă întreagă cu iluzia că ne sufocă purşi simplu marea tiranie a lucrurilor exterioare, interdicţii sociale,convenţii pseudo-morale , până să ne dăm seama că,până la urmă, toate acestea sunt, de fapt, de-a dreptul irelevanteşi că singurele, adevăratele noastre constrângerisunt cele care ne provin din interior.Iar adevărata noastră libertate nu are nicio legătură cutrecătoarea lume a cauzalităţii externe, fiind, de fapt, conştiinţalibertăţii.Risc de bunăvoie afirmaţia că Nietzsche de fapt nu a înţelesmare lucru : libertatea propusă de el nu este decâtun biet surogat.Singurii cavaleri ai libertăţii absolute, cunoscuţi deistorie sunt mai întâi Socrate, atunci când şi-a băut debunăvoie paharul cu otravă, iar apoi Iisus, atunci cândşi-a dat duhul, răstignit pe cruce.

TEATRUACTUL I. ŢIPĂTULMarilena Lică-Maşala(fragment)SINGURĂTATE, ŞOTRON ŞICOMPASIUNEDecorul reprezintă o încăpere oarecare,goală. De undeva din dreapta, se aude cântândEdith Piaf, „Rien, je ne regrette rien“! Pezidul din spate, se află o reproducere mărităla scară naturală a picturii „Ţipătul“, de EdvardMunch.În scenă intră Tudora, 50 de ani, fizic plăcut,păr tuns foarte scurt, aspru, grizonat, talieminionă, durdulie. Este îmbrăcată cochet, elegant.Fustă lungă, din dantelă albastră, mulatăpe talie şi largă spre poale. Un maieuelegant de vară, mulat pe bust, îi pune în evidenţăsânii, frumoşi, apetisanţi. Fardată discret.Cercei lungi, din argint, cu perlă. Pebraţul drept poartă o brăţară tip egiptean, dinargint; pe cel stâng, o brăţară din alpaca, peruană.Mai poartă trei inele prinse într-o nară.Stă desculţă, un timp, în mijlocul încăperii.Pare derutată. Nu înţelege unde se află şi cuma ajuns aici. Face câţiva paşi, pe vârfuri, ca obalerină, spre stânga, spre dreapta. Parcă arvrea să prindă ceva. Nu reuşeşte. Muzica încetează.Tudora se aşează jos, pe o rogojină,căutând poziţia „Gânditorului de la Hamangia“!Pare copleşită de neîmplinirile trecutului,de neiubirile prezentului, de anii pe care îi aredeja, de lipsa de perspectivă a viitorului. Îşipune mână deaptă streaşină la ochi. Caută,în depărtare, repere. Priveşte în dreapta. Priveşteîn faţă. Îşi pune ochelarii de vedere. Refacegesturile.TUDORA: Nimeni!(Schimbă mâna. Se uită neliniştită împrejur.Priveşte în faţă, priveşte în stânga,fără grabă.)Nimeni!(Se ridică. Neliniştită, către public):Parcă aş fi în primele zile ale Genezei!Nici urmă de suflet viu 1 !(Îşi ia ochelarii de la ochi. Priveşte înspate. Vede „Ţipătul”.Fericită, aleargă spre portret. Îşi trecepalma dreaptă, încet, cu compasiune, cutandreţe, pe buzele gurii larg deschisă, careţipă. Priveşte spre public, arătând cu mânadreaptă pictura. Exclamă):O femeie!(Arată pictura, cu degetul, sacadat, înritm cu cuvintele.)Aici se află o femeie!(Mirată, derutată, priveşte în jur. Interogativă):Oare când a fost o seară şi apoi o dimineaţă?Oare când a trecut o zi, de s-a înduratZiditorul să aducă o femeie 2 ?(resemnată)Mă rog, mister. Dar, nu eu distrug corolade minuni a Lumii 3 !(Îşi mişcă buzele, încercând să imite ţipătulfemeii)E o femeie care ţipă!Priveşte pictura. Îşi retrage mâinile. Vededesenat un şotron. Bate, de câteva ori, dinpalme. Se bucură. Caută un ciob şi începe săse joace. Sare pătrăţelele şotronului, fericită,ca un copil, rostind:Nu mai sunt singură!Când rosteşte „singură“, este deja cu picioareleîn căsuţele 4-5. Continuă să exclameşi sare pătrăţelele 6, 7-8.Lângă mine este…(face pirueta de întoarcere în căsuţele7-8)O femeie!(are o ezitare; se opreşte în căsuţa 6)Care ţipă!(vrând să pară indiferentă, sare în căsuţele4-5)Şi ce dacă ţipă?! Important e că numai sunt singură!(Este cu picioarele în căsuţele 4-5. Seopreşte,gânditoare. Aruncă ciobul. Iese din şotron.Priveşte în jur, întrebătoare):Dar, de ce ţipă această femeie?(Întreabă sala):Ştie cineva de ce ţipă această femeie?Brusc, fuge spre portret. Îl cercetează cumultă atenţie, cu compasiune, pipăind cu degetelerăsfirate gura larg deschisă, cât unţipăt. Mângâie „Ţipătul”. Strânge apoi degetele,se opreşte din mângâiere, apăsând pegura femeii, ca şi cum ar vrea să o astupe.Bate din picior, poruncitoare:Taci, Femeie! Taci! Nu mai ţipa! Nu maiţipa! Nu mai ţipa!(Reia monologul, calmă, cu un ton cald,împăciuitor, amical)Ţipi degeaba! Nu vezi că nu te aude nimeni?Suntem doar noi două aici! În pustiietateaasta.Îşi desprinde, cu regret, mâna de pe pictură,eliberând „Ţipătul”. Ridică din umeri, anepăsare, îndepărtându-se uşor de zid.Mă rog, poţi să şi urli, dacă vrei! Însă, îţispun eu, nu are sens. Nu te vede nimeni! Nute aude nimeni! Poate doar cei doi tineri…(priveşte în spate, arătând spre tablou)Aceia din spatele tău! Sunt singurii maiaproape de tine.Dar se sărută.Nu au cum să te vadă.Sunt îndrăgostiţi.Eh! Când eşti îndrăgostit, nu vezi, nuauzi, nu înţelegi...Îşi prinde fusta cu graţie, cu mânastângă, face o reverenţă cu braţul drept şi porneştevalsând, răsucindu-se, în piruete, sprezid.Eu ştiu cum e... Am fost şi eu îndrăgostită….Cebine e!Dragostea crede totul!Dragostea nădăjduieşte totul!Dragostea suferă totul! 4Am iubit! Oare ai iubit şi tu?„ŢIPĂTUL“: Normal! Ca orice femeie. Altfel,vorbeşti ca din scripturi! Îmi aminteşti dePavel şi de corinteni!TUDORA (mirată că aude vocea, seopreşte din vals): Miracol! Are grai!(pentru a nu strica vraja, şopteşte maimult ca pentru sine)Mai există miracole pe acest pământ, înaceastă ţară?(cade în genunchii, face semnul Crucii,îşi ridică mâinile către Cer):Vorbeşte, Doamne, căci roaba Ta ascultă5 !(Se ridică; priveşte „Ţipătul“.)A! Înţelegi bine româneşte! Mă bucur.Dă-mi voie să mă prezint: Tudora Dumitraşcu.De profesie: femeie părăsită recent de iubitulei. Nu-ţi fie teamă. În mine poţi avea încredere.Te cunosc. Eşti „Ţipătul“ lui EdwardMunch. Pictorul norvegian. Te-am cunoscut înurmă cu 20 de ani, în casa unui profesor de filozofie.El mi-a vorbit prima oară de tine şi deautorul tău.(Interogativă, curioasă)Iartă-mi indiscreţia!„ŢIPĂTUL“: Ce te face să crezi că sufărdin cauza unui bărbat ?TUDORA (discutând firesc): Păi, pe chipultău se vede zădărnicia căutărilor! Şiapoi, ce femeie ar veni de bună voie înacest hău blestemat, dacă ar fi aflat un bărbatdemn de iubirea ei, printre oameni? Te înţelegprea bine.„ŢIPĂTUL“: Ce intuiţie! Se vede că viidintr-un secol emancipat!TUDORA: Emancipat? Secolul meu?Aş! Femeie! Doamne, ce mult semeni cumama mea! Doar tehnic a evoluat. S-amodernizat. S-a rafinat. S-a atomizat. S-a nuclearizat.S-a informatizat. Afectivitatea fiinţelorumane a stagnat. Este chiar în regres! Nicinu ştii câtă indiferenţă zace în jur!(coboară tonul, conspirativ, ducând undeget la buze)Şt! Vino mai aproape! Îţi voi spune unmare secret! Se apropie sfârşitul lumii!„ŢIPĂTUL“ (îngrijorată): Vai, mie! Deunde ştii? Eşti sigură?TUDORA (cu acelaşi ton conspirativ, darhotărât): Da… Sunt semne! Evidente!„ŢIPĂTUL“: Hai, te rog, nu mai fi aşamisterioasă! Spune-mi şi mie semnul! Nuspun nimănui!TUDORA (cu vehemenţă): A, nu! Nuwww.oglindaliterara.ro3971

TEATRUspun! Trebuie să rămână secret!„ŢIPĂTUL“: Nu spun nimănui! Promit! Şitu poţi avea încredere în mine.TUDORA (îngăduitoare): Bine, tu fiindprietena mea, ţie pot să-ţi spun!(accentuând cuvintele)Indiferenţa bărbatului faţă de femeie! Încreştere exponenţială! Ăsta e semnul! E prăpăd!„ŢIPĂTUL“: Nu înţeleg. Cum s-a pututajunge la război între bărbat şi femeie?Nu s-a bucurat, el, omul, atunci, în vechime,când ea i-a fost adusă? Nu el a fostacela care a exclamat: „Iată în sfârşit aceeacare este os din oasele mele şi carne din carneamea“ 6 ? Nu i s-a dat ei numele lui 7 ? Nu auei nevoie unul de celălalt? Stă scris că omul seva lipi de femeie şi se vor face un singur trup 8 !TUDORA: Mă rog, eu nu sunt atât de religioasăca tine, dar pot să-ţi spun cum se petreclucrurile. În prezent. În actualitate. Încotidian. Bărbatul: nu mai poate face faţă pretenţiilorfemeii. Femeia: nu mai e dispusă săîndure.„ŢIPĂTUL“: Asta e o noutate! De ce?TUDORA: Pentru că ea e menită să-şicaute trupul biblic din care a fost desprinsă!Şi, fie vorba între noi, cum poţi să-l mairecunoşti pe omul peste care a fost trimissomnul adânc ca să fii luată coastă din coastelelui, şi făcută femeie pentru a fi adusă lui,omului 9 , din mulţimea de bărbaţi asemănătoridin zilele noastre? Iată! Asta e cruda realitate.„Înălţimea sa“ nu acceptă însă ideea şi sepoartă barbar.„ŢIPĂTUL“: Vai, mie! Iar ea ce face? Iarăşistă cu mâinile în sân?TUDORA: Nu. De data asta îi răspundeşi conflictu-i gata! Războiul sexelor!Sfârşitul lumii, ce mai! Restul…!(o priveşte cu subînţeles)Sper că ştii să taci, nu?„ŢIPĂTUL“: Ehei, eu am avut multe deînvăţat din lecţiile istoriei!TUDORA (privind-o admirativ): Văd!Câtă înţelepciune la o femeie! De ce-mi facgriji? Tu însăţi eşti curat camoriană! Iniţiaţii,doar, ar putea decodifica tăcerile tale aramaice!(cu un gest de indiferenţă)Nu-mi pasă dacă mă aude careva, deşiîmi pot auzi vorbe, păgâne, dar nu vreau săcreez panică! Dacă vine sfârşitul lumii, săvină! Eu, una, nu cred!„ŢIPĂTUL“: Ce spui tu, Tudora? Păi,dacă nu lumea se sfârşeşte, atunci cine?TUDORA (se apropie de „Ţipătul“, coborândvocea): Doar Homo sapiens şicivilizaţia lui sunt în pericol. Da!„ŢIPĂTUL“: Cum aşa? La numai o sutăde mii de ani de la apariţia lui? Ce te face săcrezi asta?TUDORA: Nu e evident? A deturnat scopulsacru al Genezei. Homunculus sapienssissimiconduc societăţile doar pentru ei. Nupentru umanitate!„ŢIPĂTUL“: Cine sunt aceştia? Iartă-miignoranţa, dar nu am auzit de ei!TUDORA: Nici nu aveai cum. Este o metaforăinventată de mine, un plural. Vai, ce inteligenta fost acest Homo sapiens! Foc!Savant celebru, ce mai! A făcut istorie! Păcatcă urmaşii lui s-au grupat în mod egoist şi elitist!Dar asta e o altă noapte din cele 1001 ces-au abătut asupra Pământului, în timpul dominaţieibărbatului! Bărbatul face, bărbatuldesface. Inventează reguli.(face un gest semnificativ)Mai bine să ne întoarcem la problemelenoastre de femei singure...„ŢIPĂTUL“: Mi se pare mie ori eşti supăratăpe Homo sapiens?TUDORA: O, la, la! Câte am eu să-i reproşez…!„ŢIPĂTUL“: Îmi spui? Sunt curioasă.TUDORA: Îţi dau numai două exemple.(cu ton melancolic, gândind în trecut.) La nivelindividual, mi-a asasinat un deceniu de iubire!(accentuând silabele, rosteşte ironic): I-respon-sa-bi-lul!La nivel planetar (face un gestde mitraliere) a creat arma nucleară. (silabiseşte)Cu aceeaşi superbă i-res-pon-sa-bi-lita-te!(Cu ironie, făcând o reverenţă în faţaunui puternic, imaginar):Puterea lui: măsura nefericirii şi distrugeriinoastre!(arată cu degetul spre cap)El, Homo sapiens, cu inteligenţa lui, sclipitoare!(descrie cu palmele, prin aer, un trupde femeie)Nu femeia…(face gestul de mitraliere)Nu! Pe umerii ei fragili duce doar povarapropriilor frumuseţi! Este vizibil că bărbatul inteligenta răspândit relele pe Pământ. Nu femeia,cum spun sexiştii!(Se înclină într-o parte, imitând o balanţă)Femeia a cerut tot timpul ocrotire, iubireşi stabilitate. Emoţională şi materială.(Se înclină în partea cealaltă, imitândalt taler al balanţei)Bărbatul a căutat tot timpul aventură şicunoaştere!(Revine, imitând două talere.)Cine o fi mai vinovat?„ŢIPĂTUL“: Vinovatul? Nu ştiu, dar eucred că femeia, luată fiind dintr-o formă de inteligenţăsuperioară lutului, este natural maiinteligentă decât bărbatul. Tu eşti feministă,Tudora?TUDORA (cu o voce uimită): Păi, cumaltfel mai poate fi o femeie? (îngrijorată, cătrepictură) Dacă nu ne apărăm singure drepturile,cine vrei să o facă? Bărbatul?! Ei, aş! Elignoră Legile Creaţiei. Acum se crede el Stăpânul!„Întunecimea sa“ doar s-a civilizat, nu şiarafinat şi sentimentele. Nu s-a emancipat!Ştiu prea bine ce-ţi spun!„ŢIPĂTUL“: Nu se poate! Refuz să cred!Mentalitatea bărbatului nu a evoluat în ultimii100 de ani?TUDORA: Prietenă! Dulce fiinţă! Eşti atâtde suavă în uriaşa ta naivitate!(apăsând cuvintele) Bărbaţii secoluluiXXI nu sunt mai generoşi, mai capabili decompasiune, mai înţelegători, mai sentimentali,decât bărbaţii secolului XIX! Capito? Vezidacă ai rămas o simplă pictură încremenită înidealuri de purificare şi umanizare?„ŢIPĂTUL“ (protestând): Te rog! Eu amprimit o educaţie umanistă şi religioasă.TUDORA: Te cred. Şi eu am păţit la fel!Şi eu am fost crescută cu nevoia organică dea nu face rău celuilalt, fiinţă umană ca şi mine.(arată când spre dreapta, când spre stânga)Când mama, când tata, când bunicii materni,când bunicii paterni, când mătuşile, când unchii,când profesorii, când maeştrii spirituali,când prietenii, când poeţii, când filozofii, cândscriitorii preferaţi, toţi mi-au dat tot felul de sfaturi.Parcă îi văd!Din sală urcă un grup care o înconjoară,dându-i fiecare câte un sfat.MAMA: Să fii o bună creştină. Să aprinzicandela, dimineaţa.TATA: Să spui „Tatăl nostru“ şi să te închinicând pleci de acasă.UN BUNIC: Să nu-ţi fie teamă de oameni.Dezbrăcaţi, pot fi mai urâţi decâttine! Dar, să te temi de mânia Domnului!O BUNICĂ: Să-ţi pese de cei din jur.TATA: Să te fereşti de cei care beau, fumeazăşi nu se îmbracă decent.O MĂTUŞĂ: Să-i ajuţi pe cei aflaţi înnecaz, să le dai o mână de ajutor.O BUNICĂ: Să fii bună. Să nu ne faci neamulde râs.MAMA: Să nu minţi! Să iei de la fiecaredoar ce e bun.UN UNCHI: Să fii sinceră. Să zideşti.MAMA: Să fii castă. Virginatea este singurazestre a fetei!O BUNICĂ: Să fii model de virtute. Să fiiloială bărbatului tău. Să fii fidelă bărbatului tău.Să fii devotată bărbatului tău.UN UNCHI: Să nu îi laşi pe cei de lângătine să greşească.MAMA: Studiază! Fii premiantă! Pentrutine înveţi!UN PRIETEN: Nu renunţa la facultate!Depăşeşte-ţi condiţia de femeie. La cât eşti deinteligentă, poţi ajunge ministru.TATA: Să faci binele. Dacă poţi! Dacă nu,măcar să nu faci rău! Mai bine să înduri tu,decât să faci rău cuiva.UN PROFESOR: Citeşte! Plăcerea dragosteidurează două minute, cu scuze cu tot!Plăcerea lecturii – toată viaţa!UN SCRIITOR: Afirmă-te în societate.Nu-ţi trăda idealurile.O PRIETENĂ: Intră în politică. Apără femeile.MAMA: Iubeşte-ţi copilul.UN SCRIITOR: Să crezi în iubire.UN PROFESOR: Noi suntem bătrâni, numai avem timpul de partea noastră. Dar, voi!Voi trebuie să spuneţi adevărul şi, mai ales,să-l scrieţi!TATA: Să ne cinsteşti memoria! Cândpoţi, treci şi pe la mormintele noastre, să neaprinzi câte o lumânare. Dacă nu ai timp,măcar să intri într-o biserică şi să ne aprinziacolo câte o lumânare!Grupul se retrage în sală.TUDORA (privind după grupul care dispare,cu ton interogativ, pentru sine): Mă întreb:pentru ce fel de societate m-or fi educat?(Cu un ton nostalgic, mişcându-se de colocolo).Cum să-ţi spun? În familia mea nu aveaide ales: ori făceai cum ţi se spunea, să ajungicineva, ori, mai bine, plecai de acasă. Nu existaucompromisuri. Nici nu se putea altfel. Pentrucă toţi impuneau respect. Cu ei, la meselede familie, străbăteam istoria!3972www.oglindaliterara.ro

SONETE DIN OCULTrugăciuneAUnuidacsingur sâmbur nasadyanespus întuneric luminaazi mâine ieri trei zile deathwas not nothing immortaldin ce soare ne tragembombănind pe pământclaia din creştetuldacului vedic yoghinau dezbrăcat aumauire aur din maurpotopul consonantictreimea inexistenţeinefiinţa morţiinemoartea fiinţeiîn joacă te salvai de uscăciunenici ofilindu-te din verdelipit pe zid în verandabisericii Sfântul Gheorgheape erau spre aummoarte maură mioarăfără m nu răsunăm treimeanu inhalăm upanişaderisipă misia piscupieici o ne e gura raiului plaia din himsa bisat în ahimsaaum în Capernaumabătută creştinimaculata concepţieiiiiiipe eşafodul nuurilordomnul daumnulinimi nemuritor aumoarte luminiicelor ceriul cărui plecămcentralitatea perfectă a morţiipe orizontala primului verscerul în centrul stanţeitoate neexistândmoartea are om aumtoate totdeaunarugăciuneAUnuidacpunte au om vocaleraag dakh strugureivnu era m nimic m-au audacul aum rugă raagtraducător din rik vedanici sâmburul luminiiîncă nu de viaţă dătătorcere ceriul DunăreGEORGE ANCAvăzduhul niciodatăa-l forma pe dumnezeuau zeu oase inimiiguru pro rugăciunea avea n-au fost aupersoana dintâia nefiinţei moarteace avea să fieaură taur autumndin ham cavaleresclupii corolă disensiuniila gura Piteivtăcea grai nurugăciune prinzăvoi spre pomiimiezului de noaptenaşterea morţiipostumitateamar marănecum auzimocultuldorioforşapte stroferostire oracolsus jos apă şesşişel el elau aumconsonantismtotalitaradumbreştecare pe careplecându-neinimile eraizeulîntrebaiNoe noiande ape ia focdare de sufletmoşind isvorînvierea vieţiiviviice nu se daselumii fericireşes este esseeşeese indeurel vieţii el zeiistătut-auscânteieapaînvietu el eu zeuînainte de-a fice n-a fostel este el dănumai omulmântuitomenireîntrebareIosuaIsaiaOseacântărilearderileînvierileviiiixinima karunavrăji compasiuneteismul vânturilorcântul lui Brahmadătător de viaţădătătător de sufletdătător de ochivecinicul repaosdin nelumină în ochikarma nemorţiinimic nemuritorcerşeştiintrareanirvanaxconsonantism biblicvocalism vedicputeri scânteiiputeri ucigaşuluiîn orice omun duşmanpe mine însumi anu mă mai cunoaşteopt facereaopt sâmbureledeschiolăriisine-miinemirâdăwww.oglindaliterara.ro 3973

LES MAJESTEMarian Popa în liniştea dedupă furtuna Istoriei…De patru ani şi jumătate, Marian Popa (n. 15 sept. 1938)s-a retras într-o tăcere totală. După ce a publicat Istoria (2001) şiacel Adaos explicativ, Avocatul diavolului (Marian Popa în dialogcu Marius Tupan, 2003), a urmat o tăcere totală. Mai mult chiar, aurmat o ocultare, cu tâlcul ei. Autorul şi-a schimbat şi domiciliul, fărăsă dezvălui cuiva noua sa rezidenţă; cei care i-au trimis, din 2004,cărţi sau scrisori, şi-au văzut corespondenţa returnată. „O tăceresfidătoare!” a scris cineva. O tăcere lucrătoare, glăsuitorul! Zicemnoi.Cândva, într-o mărturie, Marian Popa a notat: „Am avutfoarte multe lucruri de făcut şi n-am mai avut timp să ţip în public.Erau deja destui pentru asta. De altfel, un proverb spune cam aşa:Când toţi urlă, se mai aude doar cel ce tace”.Deliberat sau nu, poate că acum Marian Popa tace ca săse facă auzit. Adică se face auzit bine, căci oricum rostirea lui n-adus niciodată lipsă de audienţă. După apariţia Istoriei, mai ales.Din Istorie, din mărturiile publicate în 2003 şi reliefate deecoul lor şi de tăcerea sa în aceşti ani, schiţez conturul unui portret(par lui-même!) sau al unui destin.Labor improbus. Când vorbeşte despre înzestrările salespeciale, Marian Popa îşi recunoaşte explicit numai una: capacitateade muncă extraordinară. Nu face caz de alte înzestrări, ci numaide puterea de muncă şi de ordonare consecutivă. A cunoscut detimpuriu munca aspră. Dar i-a fost dat să ştie diferenţa între muncaobidăşi munca eliberată – cea care oferă o vectorizare demiurgicăa efortului. Şi i-a fost dat s-o practice pe a doua. În acest sens îşiînsuşeşte principiul exceselor ordonatoare şi nesuprapuse, luatde la Milarepa prin Brâncuşi: „Să trăieşti prin excese, dar nu simultancu mai multe excese”.Urmează o viaţă rânduită riguros, conştient orientată spreun plan vast de lucru. Incluzând catedra universitară, familia şi edificiulscrierilor proprii. „Ce-ai făcut în Occident? Ai fugit ca să te realizezi?”l-a întrebat Marius Tupan, mimând luare la rost,reproducând cârtirea unei părţi din opinia literară. Marian Popa calificăîntrebarea despre „realizare” ca pe ceva „de nivelul gândiriibovarice româneşti”; şi răspunde: „Bălcescu nu s-a dus în Occidentsă se realizeze”. Şi: „Numai nerozii cred că un român poate devenipapă a Europei”. Performanţe? Să rămâi român, chiar după occidentalizare,într-un Occident care nu omologhează niciodată unstrăin! Zice totuşi, în final: „M-am realizat în Occident, graţie facilităţilorde lucru occidentale, scriind despre şi pentru literatura română”.Etnie şi restructurări. Istoricul vede şi admite că românii(daco-romanii) au fost supuşi, în timp, la „restructurări” (…): „turceşti,greceşti, franţuzeşti, nemţeşti, sovietice”; şi, deduce MarianPopa, ca popor mic, trebuie să ne aşteptăm şi la alte restructurăriîn viitor, căruia unii îi văd un terminus, alţii o veşnicie. Notez aici şio frază din „Avertismentul” la Istoria lui Marian Popa:„În sfârşit, autorul este convins că scriind Istoria aceasta,şi-a făcut datoria faţă de poporul şi limba sa, căror soartă, ar puteasă fi fost programată prin similitudini faţă de aceea a amerindienilor”.3974*********pectiv. De pildă:Ion Alexandru a intratîn politică pentru a putea murimai repede”. Sau despre MarinPreda omul: „El s-a crezut doarMarin Preda…” Despre EugenBarbu: „E.B. n-a fost mai ticălosdecât adversarii săi literari”.Despre Al. Ivasiuc: „O magaziede întâmplări politice trăite şi colecţionate”.„Vasile Voiculescu:contemporan cu Dumnezeu şiveşnicia”. Şi am putea cita la infinit,de oriunde am deschide Istoria.Totul este citabil. Şi suntnu doar epitafuri, ci şi valide certificatede postumitate! aş zice.Nu doar scriitorii unorConfraţii în Istorie. Confratele M.C. spunea, când a apărutIstoria, că a luat-o şi a căutat febril să vadă ce loc avea el însuşiîn ea! M.C. îmi spune că la fel au făcut „absolut toţi ceilalţi scriitori(fireşte, care mai suntem pe picioare)”: s-au repezit la această „voluminoasăcontribuţie la neurastenizarea vanităţilor noastre căutându-şi„cu lumânarea locul şi rostul”. „Locul de veci?” am întrebateu. „Fie şi aşa!” zice M.C., observând şi el că Marian Popa emitesentinţe precise, ca nişte… epitafuri. Şi-n Istorie, şi-n Adaosul reswww.oglindaliterara.roasemenea atestări lapidare, ci şi potentaţii, şi naţia. Despre Ceauşescu,care „se droga” cu aplauze, găsim însemnarea: În Roma Imperială,împăratul droga publicul, dându-i circensis: în Româniaera invers: „spectacolul e dat de o populaţie întreagă pentru drogareaunui individ”.À beautiful brain. Când citeşti Istoria Literaturii Românede azi pe mâine, te impresionează cuprinderea vastă, multitudineaevenimentelor şi personajelor = peste 5.000 de personaje: autori,actanţi politici, figuranţi. Aspectul documentar este solid, capacitateaautorului de memorare şi relaţionare a datelor este peste firesc,de tip Iorga, să zicem. „Opulenţa exemplificării”, sintezele, extinderile.Dar impresionează şi acel palier revelatoriu, notaţia percutantăprodusă de un voltaj mintal înalt, şi producând la rândul ei voltajmintal înalt. Relevarea potenţialului românesc, nu doar la nivel depersonalităţi harismatice, dar şi la nivel de exprimări „neesenţiale,dar inconfundabile”. Autorul zice: „Ideea mea a fost simplă, umană,supraumană, cu inspiraţie şi modele în mai multe locuri”, începândcu textele sacre, revelate.Istorie dar şi antropologie. Capitolul În condiţia firii şia stării: beligeranţa (vol. I) se referă la anii 60, cu luptele şi literaturaetapei. Literatura acelor anim multă făcătură şi propagandă,era îndrumată şi plătită să fie suprafaţa voioasă a unui adânc prohibitrostirii. Tot ce s-a scris atunci la poruncă este gunoi! mi-a spusoîntr-o zi şi Aurel Mihale, ca şi penitent. Nu înseamnă că-n perioadaaceea era „vid literar”, ci, dimpotrivă, era inflaţie de „cazuri”. Dinacestea Marian Popa face un tablou foarte expresiv, şi înţelegemastfel că nimic nu-i pierdut pentru scriitorul mare. Marian Popascoate fişe antropologice din discursuri de lemn ale vremii ( „ideologizarea„agresivităţii „) şi din scrisuri proletcultiste care apăreauchiar la o revistă ca „Viaţa Românească”. El selectează „perle” şişarje solemn – puerile – expresia unui „val” social regresat vremelnicla pleistocen. Lupta „care pe care”, „refuzul concesiei”, gratuitatearitualizată sau spontană”, infantilismul şi atrocităţile „luptei”, lecitim la Marian Popa şi ca istorie, dar şi ca studii de darwinism politicşi „mistic”, aplicat la realităţi româneşti.Atitudini. Marian Popa, în Istoria sa, nu-i părtinitor etnic,nici insistent etnic. Faptul că indică etnia unui autor, aduce o posibilăextensie a operei în etnicitate. (Cred că etnicitatea este ca şi o„genă culturală”, de care nu poţi scăpa decât prin moarte…). Referireala etnie o face tonic, pozitivist, uneori ca datum de stare civilă.Nu-i nimic de ascuns. Nici circul, nici numele. Eminescu n-a ascunsfaptul că-l chema Eminovici, iar ajustarea românească a numeluisău a făcut parte dintr-o fericire personală (o spun şi din trăite…),dar şi inspirat de spaţiul românesc din care ieşise duhul său. Zicem:Marian Popa nu-i părtinitor etnic. Cei cu mintea luminată, înţelepţii,nu au înrobiri etnice, sunt deasupra acestor lucruri. Dar cât timp maiexistă ginţi pe lume, s-a văzut că înţeleptul va veni să întăreascăginta lui. Evident, fără să nedreptăţească pe celelalte. Marian Popanu-i xenofob, „pentru că nimic nu-l va convinge că omul se tragedin mai multe specii de maimuţe şi nici că, la o adică, descinde dinvreuna”.******Vasile Andru(continuare în nr. viitor)

M. de la Montreal – partea a III-aCultură şi civilizaţie. Educaţieşcolară, postşcolară şiperişcolarăJURNAL DE CĂLĂTORIECa pretutindeni în lume şi aici educaţia începe cu grădiniţa.Copiiiîntre 2 ani şi jumătate şi 5-6 ani sunt înscrişi la grădiniţecare funcţionează fie în sistem familial, fie particular sau de stat.Celeîn sistem familial nu înscriu mai mult de 9-10 copii şi pretind din parteapărinţilor 7 dolari pe zi pentru întreţinere, restul, până la 27 de dolarifiind subvenţie de la stat.Copiii primesc aici şi un dejun cald,îşi facsomnul obligatoriu după amiază şi învaţă jucându-se.Când timpul e favorabil,chiarşi iarna, copiii sunt scoşi la plimbare în parcuri. În generalacest prim ciclu din viaţa unui copil decurge normal.De la 6 ani se intră în ciclul primar şcolar care durează şaseani, până la clasa a VI-a inclusiv, cu un examen test la sfârşitul claseia IV-a. Sunt şcoli care funcţionează doar cu acest prim ciclu. Ciclulsecundar (pentru noi gimnaziul) se desfăşoară pe parcursul a încăcinci ani, până în clasa a XI-a inclusiv. Urmează colegiul de doi sau treiani, care, după absolvire, oferă posibilitatea angajării în meseriaaleasă. Acum copiii sunt deja adulţi şi pot lucra oriunde. La alegere ,după colegiu oricine sepoate înscrie la o facultate.Urmeazăunul sau maimulte masterate şi chiar undoctorat.Nimeni din cei cetermină o facultate nu estedefinitiv dacă nu urmeazăcursuri speciale care să ledea dreptul de a profesaîntr-un domeniu. Spreexemplu orice absolvent defacultate care la noi dă dreptulde intrare direct în învăţământ,în Canada trebuie să mai urmeze două cursuri speciale depedagogie aplicată pentru a fi admis să predea la colegiu. La fel se întâmplăcu inginerii, medicii, avocaţii sau cu muncitorii calificaţi care ,fără aceste cursuri speciale – fiecare după meseria aleasă – nu intrăîn ordinul profesional (breslele noastre de odinioară - oarecum) pentrucare s-a pregătit. Găseşte slujbă dar, de obicei, sub nivelul său depregătire.Toate aceste masterate,doctorate, cursuri postşcolare suntplătite de studenţi.Pe de altă parte nici unul dintre cursurile şcolare pe care le-amdescris mai sus nu este obligatoriu. Poţi rămâne foarte bine analfabet.Şiaşa se şi petrec lucrurile. Conform statisticilor oficiale o persoanădin şase este analfabetă. O parte destul de importantă dintreacestea provin din ţări sărace , sunt imigranţi cărora le este greu săşiînsuşească una dintre limbile oficiale şi sunt analfabeţi şi in ţara debaştină. Aceştia, însă, îşi împing cu convingere copii spre şcoli pentrua face din ei translatori pentru propriile nevoi economice, socialeetc. Abandonul şcolar mai accentuat se regăseşte la locuitorii de baştinăcare părăsesc învăţământul încă din primele clase primare. Motivesunt de toate categoriile. Există insă şi posibilitatea îndreptăriiacestei situaţii.Un vast program de alfabetizare stă la dispoziţia celorce vor să-l urmeze. Şi sunt destui, chiar dacă faptul în sine rămâne laliberul arbitru al fiecăruia.Interesant şi poate demn de urmat este faptul că nicăieri, pelângă vreo instituţie de învăţământ nu există chioşcuri care să ofere cugeneroasă inconştienţă mizerii alimentare destinate copiilor.Copiii,până la terminarea ciclurilor şcolare nu iau la şcoală bani şi nu posedă- nici acasă - telefoane mobile personale. Pe de-o parte pentrua nu fi agresaţi de copii mai mari , pe de alta pentru a nu deranja orele.În schimb pe lângă toate şcolile există parcuri cu locuri de joacă amenajatefoarte bine pentru copii. Şcolile nu sunt îngrădite, dar sunt atentsupravegheate de „brigadierii şcolari” care au obligaţia de a asiguratraversarea străzilor de către copii aşa cum maşinile au obligaţia de aopri necondiţionat la semnalul acestui personaj şi de a da prioritateautobuzelor şcolare. Cu toate acestea copiii iau la şcoală un dejuncald. Programul şcolar începe la ora 8 şi se sfârşeşte la ora 15,30. Pebază de comandă de la o lună la alta se asigură copiilor, contra costşi la alegere, o masă caldă de la restaurantele acreditate pentru catering.Dar de obicei copilul îşiaduce mâncarea de acasă. Încutii speciale izolate termic şi numite„boât a lunch” (curioasăapropiere franco-engleză!), copiiiaduc mâncare în cutii rezistentela microunde. Mai întâi sunt depozitateîn frigidere, apoi sunt încălzitela microunde şi astfel nu lelipseşte mâncarea caldă. E multmai bine şi, oricum, mai sănătos!Din nefericire aici copiii sunt foartealergici, fapt pentru care se trimitpărinţilor atenţionări scrise privindunele produse alimentare pe carecei mici nu au voie să le aducă Georgeta Vioreanudrept prânz deoarece chiar mirosulunor astfel de produse poateproduce şocuri anafilactice mortale. Lucruri, de altfel, întâmplate,uneori!Imigranţii cu studii superioare au o situaţie ceva mai specială.Sunt două categorii. Unora le sunt recunoscute studiile dar trebuie caîn afara cursurilor speciale de limbă franceză sau engleză să urmezecursuri speciale care să-i fixeze oarecum pe meserie. Aceştia s-arputea considera norocoşi dacă ar absolvi- între timp- şi vreun masteratsau doctorat în domeniu. Celorlalţi cărora nu li se recunosc studiilesuperioare sau cele postuniversitare realizate în ţara de baştinănu li se oferă decât două alternative:fie acceptă orice post de studiimedii sau chiar mai puţin dar supravieţuiesc până se pun pe picioareurmând apoi şi aceştia cea de-a doua alternativă adică îşi reiau studiilela facultăţile din Montreal pe profilurile dinainte avute sau pe altele.Asfel că, imigrant fiind, poţi veni aici cu o pregătire superioarăsolidă, se poate să fi deţinut în ţara de origine funcţii uneori de niveluniversitar sau importante funcţii de conducere în domenii diverse iaraici s-o cam iei de la capăt. De aceea nimeni nu se miră dacă profesori,medici, ingineri, conduc camioane sau contra unor taxe substanţialeşi a unor examene acceptă posturi de tehnicieni, de vânzătorisau din profesori ajung educatori de grădiniţă. E preţul plătit şi nu totdeaunacunoscut mai înainte.De aceea nici nu rezistă foarte mulţi. Interesante că mai ales bărbaţii abandonează şi se întorc în ţara debaştină lăsând femeile cu copiii lor să se descurce. Totuşi sunt şi mulţiimigranţi de succes. Chiar şi români. Înzestraţi cu o tenacitate şi ovoinţă de fier trec prin toate furcile caudine ale imigraţiei şi ajung medicide succes, arhitecţi apreciaţi, muzicieni de valoare, sau intră înafaceri alături de montrealezi sau de quebecoazi. Nu uşor intri pe subpielea localnicilor autohtoni dar, odată ce ai căpătat încrederea lor ledevii prieten.Sunt oameni corecţi, cu simţul umorului şi te primesc cubucurie în anturajul şi în caselelor. De altfel cea maimare parte din cele arătateaici se aplică şi localnicilor.Numai că ei ştiu mai bine cesă-şi aleagă de la început şi,astfel, scapă de multe din tribulaţiileşi necazurile unui nouvenit.În afara cursurilorcare-ţi oferă posibilitatea uneicalificări profesionale şi aunor locuri de muncă stabileşi adesea bine remunerate în Montreal există foarte multe posibilităţide pregătire perişcolară. Există cursuri de înot, de lupte marţiale, defitness, cele ale diferitelor ramuri sportive, şcoli de artă a dansului saua artei dramatice, de pregătire muzicală. Toate pe bază de plată pe operioadă mai lungă sau cu abonament. Nu e vorba numai de petrecereatimpului liber. E mult mai mult decât atât. În timp, îţi poţi deschidepropriile „şcoli” pentru astfel de preocupări. Cabinete de masaj şi fizioterapie,de lupte marţiale, de fitness. Adică o afacere. Uneori suficientde productivă pentru a-ţi asigura o viaţă liniştită.Deci, dacă vrei, poţi! Această uriaşă metropolă afost ridicată de-a lungul secolelor, de montrealezi. De cei autohtoni, urmaşiilui Jaque Cartier şi ai lui Maisoneuve al căror destin s-a împletitcu cel al inuiţilor băştinaşi din Canada şi se împleteşte mai departecu cel al nou-veniţilor. Mai mult sau mai puţin, fiecare cu priceperea şidăruirea sa a contribuit la propăşirea unei naţiuni relativ tinere şi încăîn plină expansiune.www.oglindaliterara.ro 3975

PROZACoada de toporMierăjelul, firicelul de apă ce străbătea Moşata setâra ca un melc, ascunzându-se de căldură şi de arşiţa zileiprintre tufele de arin şi răchită. Era aşa de firav încât seîmpiedica de orice piatră mai mare ce-i răsărea în cale şise bucura de fiecare dâlbă întâlnită în care zăbovea îndelung,scăldându-se… Augustul din vara aceea era ucigătorde secetos încât oamenii se gândeau să scoată paparudele,iar popa din Moşata să iasă cu prapurii… Copiii erautot timpul cu picioarele goale prin vale, pe sub punţi, prindâlbe, pe sub tufele de arin şi răchită. Eu şi Darlingtonia-iurmam, numărând mărgele de foc ce săreau din picioarelelor în asfinţitul acela de august ce dădea în amurg.Tot satul zăcea în toropeala căldurii şi secetei aşteptândfaldurile amurgului ca să-l răcorească cât de cât,crâşma Liei a Ronii Pavelii era aproape goală, toată Moşatavisa paparude şi ploi antideluviene…Dintr-o dată, visele cu paparude şi ploi antideluvienefură risipite de nişte zgomote ciudate ce speriau copiiidin dâlbele Miejărelului şi puţinii muşterii din crâşmaLiei a Ronii Pavelii: Poccc, Jttt, Poccc… Jttt…Era Culaia lui Andriş ce cioplea un trunchi de goruntânăr pentru o grindă de casă. Îl priveam cum învârteştetoporul prin aer, avea un topor special pentru cioplit, cumsar aşchiile acelea pure şi albe din trunchiul gorunului ca şimărgelele de foc ce răsăreau din picioarele goale ale copiilorprin dâlbele Mierăjelului…Poccc … Jttt! … Poccc!… şi nu ştiu cum îmi amintide „Gorunul” lui Lucian Blaga: „În limpezi depărtări auddin pieptul unui turn / cum bate ca o inimă de clopot /şi-n zvonuri dulci / îmi pare / că stropi de linişte îmicurg prin vine, nu de sânge / Gorunul, din margine decodru, / de ce mă-nvinge, / cu aripi moi atâta pace, /când zac în umbra ta / şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?”Poccc … Jttt! … Poccc! …. Jttt!… Bată-te ploaiasă te bată de COADA DE TOPOR ce eşti, izbucni dintr-odată Culaia lui Andriş, aruncând cât colo toporul şi punândmâna pe plosca ce era rezemată de cojoc ( umbla cu cojocşi vara) şi după ce trase o duşcă, roti încă o dată cu o voceduşmănoasă, de sudalmă: COADA DE TOPOR…Fie ea din carpen, din salcâm sau din paltin, coadade topor tot coadă de topor rămâne şi te lasă când ţi-elumea mai dragă. Apoi calmându-se, mângâie cu palmalemnul cioplit, după care se aşeză încet şi cu grijă parcănevrând a-l vătăma şi privindu-ne printre genele peste careîncepuse să se lase „amurgul”, ne întrebă încet, aproape înşoaptă; ştiţi povestea cozii de topor?Am ridicat amândoi din umeri – eu şi Darlingtonia– şi ne-am aşezat pe cealaltă grindă, din faţa lui ce eradeja cioplită, ascultându-i povestirea.Într-o iarnă geroasă, într-un ajun de Crăciun, unbiet om sărac ce avea şapte copilaşi s-a dus în pădure săstrângă ceva crengi pentru foc. Dar, ca un făcut, parcă toţicopacii pădurii se vorbiseră între ei şi când să apuce ocreangă, aceasta se ridica şi nu mai era chip s-o ajungă.Alergând de la copac la copac, de la creangă la creangă,osteni şi cu gândul la cei şapte copilaşi ce-l aşteptau acasăîn frig, îngenunche fără voie, muiat de ger la tulpina unui3976copac şi începu să se roageşi să plângă.Mare fu mirarea bietuluiom, când copacul, larădăcina căruia plângea şise ruga, aplecându-şi crengilegrele de omăt înspre el,începu să-i vorbească: „Ia,omul lui Dumnezeu, dincrengile mele câte pofteştişi du-le acasă să-ţi încălzeşticopilaşii”.Omul începu înfriguratşi grăbit să rupă laNeculai Iştoccrengi, când mai auzi o voceciudată care semăna cu aceea pe care a auzit-o Eva îngrădina Edenului înainte de a cădea în păcatul ancestral,era glasul unei crengi mai „înstărite” , trup din trupul copaculuice-şi plecase crengile spre bietul om: „Ia-mă omule,şi pe mine şi fă-mă coadă de topor şi vei putea veni oricândîn pădure să-ţi tai nu numai crengi, ci chiar copaciîntregi”.Omul făcu întocmai şi nu peste mult timp reveni înpădure, dar de data asta nu cu mâinile goale, ci fluierândcu toporul pe umăr…Ajuns în pădure, îşi dădu copacul jos, scuipă înpalme, îşi împinse cuşma pe ceafă şi apucând toporul decoadă: Poccc! … Jttt! … Poccc!… Se opinti şi izbi în trunchiulcopacului. Aşchiile zburau în toate părţile afundânduseîn zăpada moale, copacul începu să se clatine şi-nzgomotul trunchiului ce strivea zăpada, îi grăi: „Blestematsă fii omule! Iată că ţi-am dat din ramurile mele şiacuma tu vii şi mă tai. Dacă nu mă tăiai, în fiecare iarnăţi-aş fi dat crengi câte ai fi vrut. Iar tu coadă de topor,pentru că ţi-ai trădat rădăcina şi tulpina, blestemată săfii în veci şi tuturor celor ce vor face ca tine, coadă detopor, să li se zică”.Ne învăluise de-a binelea întunericul, stând faţă înfaţă pe cele două grinzi de gorun, eu şi Darlingtonia pe ogrindă, şi Culaia lui Andriş pe cealaltă grindă.Culaia lui Andriş ofta uşor şi rar ca într-un fel deuşurare ce venea după o zi de arşiţă… I-am urmărit privireaşi am văzut că se uita înspre pădurea de goruni cepornea chiar din fundul grădinii lui şi fără să vreau în minerăsunară din nou versurile lui Blaga: „O, cine ştie? – Poatecă / din trunchiul tău îmi vor ciopli / nu peste mult sicriul /şi liniştea / ce voi gusta-o între scândurile lui, / o simt pesemne acum; / o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet -/ şi mut / ascult cum creşte-n trupul tău sicriul / sicriul meu,/ cu fiecare clipă care trece, / gorunule din margine decodru”.Darlingtonia îşi rezemase capul pe umărul meu, oînconjurai cu braţul pe după umeri, strângând-o la piept şisimţii cum îmi picură pe mână stropi din lacrimile ei… lacrimileDarlingtoniei.Stând aşa îmbrăţişaţi şi-nvăluiţi de faldurile nopţii,ascultând picătura lacrimilor Darlingtoniei şi privindu-l peCulaia lui Andriş cum mângâie pe întuneric cu palma lemnulcald al grinzii de gorun, mi-am zis că-n stirpea asta cei„pădurea” umană, în fiecare „gorun” ne aşteaptă nunumai un sicriu, ci şi o COADĂ DE TOPOR.www.oglindaliterara.ro

SIMPLE NOTEIon Popescu-Brădiceni-Cristalizarea hazarduluiblare a intuiţiei critice,iar hermeneuticao deghizare a analizei.Scenariulcritic ascunde,prinurmare,o schemă teoretică,precumscoica poartă în sine perla.Cartea lui Ion Popescu-Brădiceni,familiarizată impecabilcu critica şi teoria literară modernă,cuo bibliografie bogată,eo radiografie chiar a spirituluiteoretic din perioada postrevoluţionară:opţiunileautorului postuleazăo viziune deja consimţităde exegeza mai nouă,trăgânduşirădăcinile din Serge Doubrov-Al. Florin Ţenesky:din naratologie şilingvistică,dar mai cu seamă dinsemiologia textului.Abundenţa de referinţe bibliografice,exegeza luiIon Popescu-Brădiceni poate fi înţeleasă,simbolic,şi ca un symposional ştiinţelor literaturii:poetica,hermeneutica,retorica,lingvistica,naratologia,gramatologia,fenomenologia,etc,suntconvocate întextul autorului,pentru a da seamă de identitatea literaturii.Acest eclectism superior,altfel controlat ireproşabil,nu edeparte însă uneori de rezumatul deghizat,de adaptare şi nuanţare,caresunt forme de obnubilare a originalităţii.Inovaţia trăieştela limita dintre parafrază şi citat,dacă nu socotim marca subiectivităţiişi facilitatea de a reformula,sistematiza şi reorganiza într-un discurspropriu toate achiziţiile de până acum ale ştiinţeiliteraturii.Totuşi limbajul critic,chiar dacă specializat,are supleţe şiproprietate.Eleganţa expresiei ia adesea o turnură aforistică,semnde asumare reflexivă a actului teoretic:Poemul pare a fi o însemnarede caligraf,dar şi un exerciţiu de înseninare.Rigoarea şi fineţea sunt,în cazul lui Ion Popescu –Brădiceni,douăforme ale spiritului critic care pune demonstraţia şi intuiţiala baza unei noi hermeneutici:în înfăţişarea lor siameză,criticaşi teoria,analiza şi sinteza,precizia şi rafinamentul se simt reciprocşi se întărâtă,fără a se putea înfrunta vreodată pe viaţă.Autorul esteun analist temeinic şi înzestrat,care ştie să conjuge în chip fericitacribia,analiza cu spiritul critic.Fascinaţia răuluiCastigatorul Premiului Prix Interallie in RomadeFlorian ZellerTraducere din limba franceza de Ileana CantuniariFlorian Zeller, unul dintre cei mai tineri si de successcriitori francezi contemporani, este autorul romanelor Neigesartificielles, Les Amants du n'importe quoi si La fascinationdu pire.Fascinatia raului a devenit un succes imediat dupaaparitie, obtinand premiul Prix Interallie. O carte destul decontextualizata in raport cu mediul francez.Exista in roman doua nivele de lectura care se suprapun:unul literar si altul politico-cultural, acesta din urma intrandintr-o profunda rezonanta cu evenimentele foarteactuale legate de lumea Orientului. Imaginea din O mie siuna de nopti sau din Jurnalul lui Flaubert este deformata deo oglinda a realului, devenind o imagine castratoare, o imaginea interdictului si a frustrarii. Deloc pe placul fundamentalistilor,cartea este un manifest arabofon si, in acelasi3978Faptul că Ion Popescu-Brădiceni,în Cristalizarea hazardului,EdituraNapoca-Star,2008,n-a fost furat în întregime de mirajulmetodei,deşi construcţia sa teoretică este temeinică şi clădită pelecturi serioase,e o probă că instinctul său critic a rămas intact şi nealteratde vanităţi metodologice.Eseurile incluse în acest volum suntun produs al sintezei dintre concept şi metaforă,dintre idee şistil,fapt subliniat în prefaţă de Virgil Bulat evidenţiind că autorul esteun scriitor prolific,pentru care scriitura înseamnă pasiune,bucurie,minunareîn faţa frumuseţii decelate în creaţia altora,satisfacţieîn descoperirea unor sensuri inedite de interpretare a acesteia.Ion Popescu-Brădiceni are opţiunea pentru discursul critic,dar,nunumai conceptual,ci şi metaforic,el este apropiat atât faţăde opera comentată,dar şi scriitorului.A abordat un evantai decărţi,autori,repere trnsmoderniste,ontoretica literaturii,noua teorie aculturii şi multe alte probleme ale literaturii contemporane ce intereseazăspecialiştii,dar şi cititorii împătimiţi.Acesta fiind un teoreticianavizat al noului concept al transmodernismului,componentă anoului curent globmodern(descoperit ,teoretizat şi “botezat” de subsemnatul).O unitate teoretică există totuşi în această carte,în ciudafaptului că abordează o diversitate de cărţi scrise în diferite stiluri,şiea vine din practicarea cu supleţe şi parcimonie a poeticii,a subtextualităţiisau supratextualităţii şi hermeneuticii operelor analizate,fiecă abordează scriitori clasici contemporani:MarinSorescu,George Stanca,Gheorghe Grigurcu,Ioana Dinulescu,HoriaGârbea,Valentin Taşcu, Gabriel Chifu,dar şi mai tinerii în ale scrisuluica:Gheorghe Drăghescu,D.M.Drăgan,Horia Muntenuş,VoichiţaPălăcean-Vereş,Dinu Virgil,etc.O parabolă a literaturii poate fi considerată această cartede excepţie,în care interpretarea textelor literare e urmată îndeapropapede construcţia teoretică autoreflexivă şi riguroasă.Teoriatransmodernismului(ca parte integrantă a globmodernului) trăieşteîn această carte forma ei cea mai subtilă,căci conceptul e o deduwww.oglindaliterara.rotimp, un protest fata de o civilizatiecare, prin comportament, isi contestaspiritualitatea tinand deschisa usa prejudecatilorsi extremismului.Tema cartii este intalnita si subcondeiul altor scriitori francezi, care n-au fost scutiti de vehementa islamista.Autorul, ca personaj in cartea de fata,nu-si dezvaluie identitatea pentru a nufi linsat.Satira a frustarii sexuale, disimulatein Occident de viziuni liberale,iar in Islam de o ideologie a interdictiei,romanul Fascinatia raului a devenit, imediat dupa aparitie,o revelatie a sezonului literar francez. Povestea este cuatat mai captivanta cu cat personajul romanului, un scriitorexasperat de dorinta si frustrare, caruia pana si cele mai derand prostituate din barurile nocturne ale orasului Cairo i sevor refuza, seamana perfect cu nimeni altul decat... MichelHouellebecq! Intors in Franta, dupa frustarea traita in Egipt,personajul lui Zeller va publica o carte de scandal, ce-i vacauza un proces similar binecunoscutului proces ce i-a fostintentat in 2001 lui Houellebecq (trei asociatii musulmane ilacuzau pe celebrul autor de a fi incitat ura rasuala prin romanelesale).

VIRGIL CARIANOPOLPOEZIEJURNALVIRGIL LOVINCiudatCiudat. Eu sunt un om sărac,Dar la o umbră dacă stau,De unde am, de unde nu am,Ceva tot trebuie să dau.Apusului, la care uniiNu-i dau nimic că-i auresc,Eu şi lumina pentru alţiiCu mii de visuri o plătesc.Pe orice zâmbet sau privire,Chiar pentru cei ce-mi suntduşmani,Eu cheltuiesc lumini atâtea,Cât mi-ar ajunge mii de ani.Ce-i greuE greu să fii ce eşti şi totuşiSă nu poţi precum eşti trăi,Să ai palate multe-n visuriŞi să n-ai unde odihni.La fel e greu când porţi cu tineMunţi de iubire-n viaţa ta,Atunci când vrei să-i dai la oameni,Să nu vrea nimenea să-i ia.E greu să-l faci să inţeleagăPe cel nedrept ce este drept,Pe prost de ce este nevoieDe mintea unui intelept.De-asemeni, este greu prin lumeSă treci de nimeni întrebat,Să dai cu pietre în minciună,să poţi să treci neaplecat.E greu izbind numai cu vorbaCe trebuie de-nfrânt să-nfrângi,Când ai încă de plâns atâteaSă nu ai lacrimi să mai plângi.Şi iar e greu să aperi cinstea,Să strigi, să lupţi, să fericeşti,Să mergi la brat cu adevărul,Să mori şi totuşi să trăieşti...PuritateHermina-i doar un pic de viaţă,Giuvaer ce dă scântei,Trăieşte-n nordulcel de gheaţăŞi-i prinsă pentru-argintulei.Ca s-o vâneze, vânătoriiGăsesc un golf de gheaţă-n jurŞi-i dau cu chinoroz pereţii,Ştiind cât ţine ea la pur.Hăitaşi cu glasul ca de fiară,În aerul vibrând sonor,O-mping apoi, strălucitoare,Până ce intră-n golful lor.Cu muşchi puternici, temerară,Cu gheare tari, în teci adânci,Hermina ar putea să sară,Să fugă dincolo de stânci.Decât să-şi murdărească însă,Cu negru, albul ei de har,S-aşează pe zăpadă strânsăŞi-aşteaptă moartea ca pe-undar.E datul ei, îi scrie-n soartă,Să dea cuvânt la veşnicii:Mai bine să lucească moartăDecât murdară printre vii.GalatheeaStatuia se înalţă să privească.Oricare lovitură-i chin.Sufere piatra dar frumosul ieseDin adâncimea gândului deplin.Încet, încet îşi scoateîmbrăcămintea,Şi-arată gâtul, umerii şi sânii,Trăgând în jos veşmântul ca săşivadăNerabdătoare puritatea mâinii.Îşi dezveleşte mijlocul şi şoldulCu zâmbet cald şi ochiul sfiicios.Cu cât coboară însă cătrecoapseCu-atât îşi lasă pleoapele în jos.Ar încerca să nu se mai dezbraceDa-i şi dorinţa ei de-a se vedea.Cu orice ţipăt ce i-l smulge dalta,Femeia creşte şi mai mult în ea.Joc de doiDe ce crezi că doar tu ai dreptul,Să plângi când noapte ne e viaţa?Iar eu s-o fac pe înţeleptul,Urându-ţi „Bună dimineaţa!”?Provoacă-ţi plânsu’: acea grimasă,Ce-aruncă lacrimi triumfaleŞi-anunţă lumea că îţi pasăDe spaima visurilor tale!Pe cel cu inima în pârgăŞi lacrimile nerodat,De-şi lăsă sufletul să plângă,Îl crezi nebun, îl cerţi în noapte?Eu te dezleg de teama firii,De spaima vieţii în rafale.Dezbracă-ţi sufletul de zaleŞi-mbracă mantia iubirii!Aş vreaAş vrea să cred în tine, să cred că numaieuÎn număr paşii noaptea, strivind taina tăcerii,Dansând ascuns în tine, în ritm de şemineuFiltrându-ţi tânguirea prin spaimele plăcerii.Mi-e dor acum de tine, de tine care-ai fostLipsită de-ascunzişuri, zburdând de fericire,Spunând râzând cu lacrimi, că plânsul n-are rost,Că-ţi amanetezi viaţa pe-o clipă de iubire.Mi-e dor de tine, fata cu doruri de câmpie,Rostogolită-n iarba-ispită ce ne cheamă,Strivind plăpândul verde în ritm de ciocârlie,Convinşi de umbra serii să nu ne fieteamă.Eram cei mai puternici, eram cei mai curaţi,Uram libidinoşii, minciuna, reverenţa,Ne lăfăiam în noapte, iubiţi înflăcăraţi,Iar corzile chitarei şopteau convalescenţa.Aş vrea să cred că anii nu şi-au lăsat patina,Că inimile noastre nu s-au crispat în riduri.Rostind prin palpitaţii furia, ura, vina,Ce-n loc de flori, în braţe, se-ntrec sănalţeziduri.www.oglindaliterara.ro 3979

PROZAMâna mameiDe câte ori mă gândesc la mama îmi vine instantaneuîn minte imaginea mâinii ei...Nici o altă mânăîntâlnită de-a lungul vieţii nu se poate compara cu mânamamei... Avea o moliciune, o căldură, un parfum dar şio fermitate aparte...Fermitatea este cea pe care mi-oamintesc cel mai des. Îmi făcea o plăcere nebună sămă plimb de mână cumama, străbătândhaihui străzile prinoraş si „dezvoltând” omie de subiecte,toate de „maximă importanţă”...Se creaseun joc tacit între noi lacare consimţisemfără să vorbim vreodatădespre asta.Mergând, încercamsă-mi desprind rapidmâna doar pentru asimţi acea strânsoareCamelia Ciobotaru fermă, cu o încărcăturăşi o intensitate asufletului revărsatăca o aureolă numai în jurul nostru, parcă spunând:”Undeîncerci să fugi?” şi, trăgând cu coada ochiului în sus, vedeamivindu-se iarăşi acel zâmbet, atât de drag mie...Zâmbetul jocului...zâmbetul mamei...Adesea, fără ştire, îmi săruta scurt mânuţa, ca peo icoană sfântă, continuând „subiectul de maximă importanţă”ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Simţeamatunci că-mi sunt îngerii aproape, îngerii pe care mamaobişnuia să-i cheme seara la rugăciune, după ce îngenunchialângă mine şi-mi trecea mâna prin păr, apoi peobraz şi, sărutându-mi fruntea, rostea cu vocea-i inconfundabilă:Hai pui! Să ne rugăm!Avea mâna mamei o mireasmă aparte! Mirosea...amama... Avea ea o sticlută de parfum cu o formă ciudată.Niciodată nu am putut să o descifrez pe deplin. Îmiamintesc în mod deosebit dopul sticlei, cel cu caremama-şi atingea discret încheieturile mâinilor, după ceşiparfuma mai întâi spaţiul din spatele urechilor. Puteafi flacără, putea fi fluture sau stea căzătoare, cum puteafi la fel de bine floare... Nu am înţeles atunci nici forma ,nici „ritualul” şi nici nu am întrebat. Stăteam numai ghemuitacu picioarele sub mine, urmărind-o... Ştiam că urmeazăîmbrăcarea mea şi „marea plimbare” cu altesubiecte de „maximă importanţă” şi cu alte stângeriferme de mână...Cât despre subiecte...! Eram o „fântână nesecată”!Mama-mi spunea că sunt un adevărat fenomen! Atâtmai vorbeam încât, dacă aveam de cumpărat uneoridoar o singură pâine, o făceam să uite, spre „deliciul”amândurora când, ajungând acasă, întâlneam privireablând-mustrătoare a tatei... Se uita la noi, ca la doi ştrengarişi, oftând, pleca să cumpere pâine în locul nostru, canu cumva să-i „ moară” familia de foame... Îl aşteptamascunşi după uşă şi-i săream în spate speriindu-l şi sărutându-l.Ne lua în braţe şi ne spunea „puşlamale uităcioase”...Doamne! Era atîta dragoste în casa copilărieimele! Atâta dragoste încât... acum când stau şi-mi amintesc,aş face orice să pot întoarce timpul şi să-l oprescîn loc...Eu să fiu veşnic copil, mama să-mi înmiresmezeexitenţa cu parfumul mâinii ei, iar tata, să-şi poarte „puşlamaua”în spate şi să cumpere pâine, ca nu cumva să-i„moară”, Doamne fereşte!, familia de foame...3980La capătul dinspre nordul oraşuluia apărut peste noapte un munte.Dimineaţa, oamenii au ieşit casă-l vadă.Unii, cuprinşi de panică, alergaude acolo, acolo, făceau cruci, se rugaucontinuu, susţinând că este vorba de ominune care anunţă sfârşitul lumii.Alţii, vorbeau de o încreţire a terenului,survenită în urma a nu ştiu căreiposibilităţi, argumentând ştiinţific fenomenul.Între ei, oscilau nehotărâţi, veşnicschimbătorii care, când cădeau în genunchi,văietându-se, implorându-l peDumnezeu, când se alăturau „savanţilor” Mihai Ganeaîmbărbătându-se cu argumentele acestora.În fine, mai erau copii care, îşi vedeau de joacă ca şi cum nimic nus-ar fi întâmplat.Spre seară, oamenii s-au risipit la casele lor.A doua zi, au revenit. Mai puţini la număr. Şi tot aşa, vreme de osăptămână, numai de munte s-a vorbit.A venit apoi o trupă de circ, un film cu Cow-boy şi o cântăreaţă celebrăiar oamenii, au uitat de munte. Totuşi, din când în când mai dau cuochii de el, iar atunci, numai atunci, devin gânditori. Dar asta, numai pentrucâteva momente, pentru că îşi revin imediat şi ridicând din umeri mai zic:„Ei, un munte ca oricare altul”. Apoi, trec mai departe cu treburi.De la o vreme, muntele a început să-i frământe iar pe oameni. Maiales seara. Atunci, au obiceiul să iasă din case, să se aşeze pe băncile dinparcuri sau pe cele din faţa porţilor, să discute, să joace cărţi, să fumeze saunumai aşa, pur şi simplu, ca să le mai treacă de urât. Iar atunci, dau cu ochiide munte şi devin gânditori. La început, câteva momente, apoi, din ce în cemai mult. Şi profund. Încetul cu încetul, în oraş s-a aşternut tăcerea. Oameniiau devenit gânditori. Trec pe străzi cu capetele plecate şi se gândesc. Plouăiar ei nu observară. Trec pe lângă afişe care, îi îmbie la teatru sau cinematografdar ei, nu văd. Trec pe lângă prieteni, cunoscuţi sau rude şi tot nu văd.Îi aşteaptă undeva ceva şi nu le pasă. Se gândesc iar seara, se aşază pebănci şi privesc muntele până noaptea târziu. Aşa a început să-i frământe peoameni întrebarea: „Ce este dincolo”?Până la apariţia muntelui, era o câmpie. Aceasta se aşternea, de jurîmprejurul oraşului, netedă şi verde, pierzându-se în orizonturi, fără nici unaccident, fără nici un obstacol. Nimic nu reţinea privirea. Nimic nu puneaprobleme. Doar cerul. Cerul cu firea sa schimbătoare mai tulbura uneori oamenii.Dar asta, mai rar. Cerul era sus. Oamenii priveau jos şi erau mulţumiţi.Dimineaţa, se trezeau târziu. Mâncau un fel de plăcintă grasă, pe care o găseaufoarte gustoasă. La prânz, mâncau din nou, dormeau, o oră două şi iarplăcinta. Plăcinta şi bârfa de pe bănci. Atât, demult şi panorama.Acum, îşi lungiseră gâturile spre munte şi se gândesc. Se gândescşi se întreabă.Oamenii au ieşit la marginea oraşului.S-au apropiat de munte. L-au pipăit. Au făcut măsurători, au adusmaşini şi au început să-l iscodească: „De fapt, este un deal”, au constatatspecialiştii. „Ar fi bun pentru o cultură”, au adăugat cunoscătorii. „S-ar puteaconstrui aici o fabrică, o cale ferată şi o şosea, câteva viaducte sau chiar untunel care să străbată dincolo.S-a discutat mult. S-au făcut propuneri, s-au întocmit hărţi, s-aufăcut primele proiecte.Oamenii s-au însufleţit. Oraşul trăia zile de efervescenţă. La poalelemuntelui, au apărut primele fundaţii, primele schele. Oamenii munceau.Munceau şi se gândeau.Într-o zi, cineva a adus vestea că dincolo de munte, se construieşteun alt oraş. Ştirea s-a răspândit cu repeziciune. Oamenii au dat zor. Prindeaucontur primele construcţii, primele clădiri. Se grăbeau cu lucru la poalelemuntelui pentru a începe urcuşul.Într-o dimineaţă, când s-au trezit ca de obicei gata să alerge spreşantiere, oamenii au încremenit. Muntele dispăruse. În locul său, ca înainte,netedă şi verde, câmpia se pierdea în zare unde, o pădure de schele, trădaforfota de pe acele meleaguri. Au hotărât să pornească acolo, pentru ca săşicunoască semenii. Doar copiii îşi vedeau mai departe de joacă, ca şi cumnimic nu s-ar fi întâmplat.www.oglindaliterara.roM U N T E L E

PAMFLETPamflet în laminor pentruAlex Ştefănescu şi propria-i tichie de mărgăritarDe vreo trei ani încoace, de când „Panarama literaturii românecontemporane 1941-2000” a început să se scălâmbăie, dezvăluindu-şidinţii cotropiţi de tartrul mioritic, şi fostului lingău al seceriişi-al ciocanului, făptaşului domn Alex Ştefănescu ― devenit, pestenoapte, prin mutarea bobului, anticomunist sadea ― a început să i searate, gradual şi creştineşte, până şi-n vis, mai întâi limba, ca declanşatoreuharistic, apoi degetul mijlociu, în semn escatologic, şi, încele din urmă, ca ritual de exorcizare, într-un stil democratic-original,curul.N-am participat la aceste înalte oficii, deoarece nici ştefăneascaistorie şi nici ştefănescul său autor nu ne-au interesat întratâtîncât să ne permitem riscul de a ne deforma stilul, luând înpamflet tot felul de pocnitori din harapnic şi de mâzgălici, cu fiţe cărturăreşti.Considerându-i mult prea mici pentru a sta cu geana pe ei,ne-am întors liniştiţi, în semn de omagiu, cu faţa la cearşaf, ignorândtalentele amputate, din rădăcină, încă de la naştere; ba, mai mult deatât, mirosul greu de impostor al acestui malagambist şi cifotic Hopa-Mitică, ai cărui senzori de prezenţă estetică în text nu se pot autoactivamai sus de nivelul „Ana are mere” sau, în cel mai fericit caz,„scrisori din armată”, lucru care face să se i confunde ignoranţa şi inculturacu atitudinea resentimentară, ne-a înfuriat nările, cu mult înaintede scoaterea în lume a acestei veleitare manopere, pe care opoţi asemui lejer cu alcătuirea după ureche, telefonistă, a unei orchestresimfonice, în care se înlocuieşte impertinent harfa cu gratiile,percuţioniştii cu tinichigii, virtuozii alămurilor cu suflătorii în cur, vioaracu fierăstrăul şi tot aşa până când, în locul dirijorului, este înscăunat,cu mare alai, un tablagiu de la cirulaţia rutieră. Altfel spus,autointitulatul critic Alex Ştefănescu ― pentru care tot ceea ce depăşeştecapacitatea sa de înţelegere (scăzută, ce-i drept!, din motive,oarecum, obiective) este catalogat ca: „oficios-bombastic”, „livresc”,„pletoric”, „preţios”, „ininteligibil”, „ermetic”, „obscur”, bineînţeles, astaîn funcţie de sfori şi de interese intime, pentru că aceste ciume pot deveni,abracadabrant, de la caz la caz, mume ― încearcă să ne convingăde posibilitatea şi, totodată, necesitatea de a deveni urolog,ştiind, mai mult sau mai puţin, pe de rost „Povestea poveştilor” de IonCreangă.Vă daţi seama ce praf şi pulbere s-ar fi ales de scriitori ca:J. Joyce, E. Sabato, G.G. Marquez, S.J. Perse, J. Saramago, T.S.Eliot, A.Rimbaud ş.a., dacă ar fi dat cu condeiul în operă pe policromaticulimaş geto-dacic! ― aceştia ori ar fi fost perforaţi în compostorulanalfabetic de mai sus, ori ar fi fost clasaţi, cu surle şi trâmbiţe,la categoria „scriitori obositori”, criteriu cu care operează foarte frecventdomnul Ştefănescu, atunci când nu-i este forţat snobismul. Dacăodinioară aflam de la Pavese că „munca oboseşte”, iată că, astăzi,aflăm de la domnul Ştefănescu că şi cititul are aceeaşi meteahnă. Înignoranţa sa, miraculosul critic este sincer, într-un fel, deoarece pentrudânsul nu există sisteme estetice, criterii axiologice, gândire conceptuală,abilităţi taxonomice, capacitate de abstractizare, teorieliterară, metodă critică, talent nativ. Excelenţa sa se află la celălaltpol, acela al instinctului, dar cum nu poate fi nici Sharon Stone şi niciMichael Douglas, devine adesea paradoxal-primitiv şi graţios precumOmul din Neanderthal în Dansul lebedelor.Mofturosul şi celebrul critic de cartier, bombardat, de vreotrei ani încoace, cu roşii reproşarde şi ouă clocite livresc, şi-a scrislăutăreşte „Istoria”, lângă roata norocului, dând cu pendulul, aidoma„specialiştilor criminologi” de la postul de televiziune otv. Este foarteposibil ca a doua ediţie, cu care deja a şi început să ameninţe, punând-ola tâmpla contribuabililor scriitori, să fie scrisă dând cu babaroaselepe maidan.Poate că tocmai aceste metode critice l-au şi determinat pedomnul Ştefănescu, cuibărit la adresa www.alexstefanescu.ro ―unde, alături de câteva date antropometrice: „am 1,87 m înălţime şicu mult peste 100 de kilograme”, ceea ce-i dă dreptul, probabil, neuitându-seîn oglindă de teamă să n-o spargă, să facă aprecieri „critico-literare”pe seama Ninei Cassian: „Nina Cassian este cea maiatrăgătoare femeie urâtă din câte s-au afirmat în literatura română”,mai descoperim şi-un mod original de simbioză între simularea autolustraţieişi ipocrizia mârşavă şi fără de margini: „sunt necomunist,din naştere şi irevocabil, deşi am fost membru PCR”) ―, să afirme că:„fac critică literară, deşi scriu mai bine decât autorii asupra cărora măpronunţ”. Dacă aceasta a fost, totuşi, o glumă, îl înştiinţăm pe tov.Ştefănescu că încă mai sunt pe lume spitale pentru glumeţi.Poate că aceleaşi metode critice, pendulul lui Piţurcă şibabaroasa lui Foucoult, îl fac pe atât de talentatul critic şi istoric literarsă alinte scriitorimea cu drujba, afirmând că: „Cei care au rămas pedinafara istoriei mele nu sunt scriitori”.S-ar putea ca dumnealuichiar să aibă dreptate, însă nune-a spus, încă, cine i-a băgatdânsului în cap faptul că ar fi criticliterar! Şi curiozitatea noastră-ifirească, mai ales că e inspiratăde dictonul latin ex nihilo nihil.Dar, totuşi, de ce arcrede personajul pe care-l luăm,astăzi, în balon, ca-ntr-un ocol alistorie sale în 80 de minute, că arfi uns de providenţă cu titlul decritic literar, poziţie de pe care dăsau nu dă indulgenţe scriitorimii?!Riscăm o explicaţie simplă: fiindtrepăduş la „România literară”, Ancelin Rosetirevistă mediocră, însă cu difuzareîn ţară (chestiuni financiare, cevrei!), ceea ce înseamnă un vehiculpotent de publicitate, domnului Alex Ştefănescu i s-au trimis, dinstânga şi din dreapta, tot felul de cărţi, purtătoare de frumoase şi strictcomplezente autografe, pentru a fi semnalate şi făcute publice. Dânsul,însă, plimbându-se desculţi pe plaja bovaristă, a luat-o de bunăşi, lăsând realitatea închisă în fişet, a înţeles, înghiţind cheia, că respectivelecărţi îi sunt trimise pentru a fi validate şi triate în cărţi obositoareşi neobositoare. Astfel, uşor, uşor, dar repede, a ajuns să-şiîntindă picioarele mai mult decât îl ţinea sacul de dormit şi să-şi arogetitulatura de critic şi istoric literar, comiţând acest morman de foi,numit de el „istorie a literaturii”, care, deşi nu are glume cu literatura,are, totuşi, o strânsă legătură cu mărirea găurii în stratul deozon, zvon neagreat de timpanul ecologist, având în vedere că s-ausacrificat vreo câţiva falnici copaci pentru a-i fi satisfăcut hatârul.Departe de a fi tobă de carte, însă asemănându-se tot maimult cu praful de pe tobă, slugarnic şi duplicitar, după cum vom vedeamai la vale ― deh! apucături comuniste ―, distinsul critic, deşi n-acatadicsit să ia în seamă nume mari ale literaturii române, fiind „obositoare”,a avut, în schimb, obedienţa de a furbişa timona băsescianăcu mâneca unui fost deputat fesenist, din câte am aflat, cugetător demahala, un martalog pe nume Butulescu, pe care îl aşază, odihnitor,în rând cu R. Tagore, Fr. Nitzsche, La Rochefoucauld, J. Renard,E.M. Cioran, St. Lěc ş.a., afirmând că: „Lor li se adaugă Valeriu Butulescuale cărui aforisme n-au nimic din vetusteţea „cugetărilor” atâtorcontemporani” ― şi citează, apoi, câteva cugetări, dintre care noivom reda doar două, acelea care-l apropie cel mai mult pe genialulButulescu de Nitzsche: „Nimeni nu observa că vulturul e şchiop.” sau„Au apărut telefoanele mobile inteligente. Unele mai inteligente decâtposesorii lor.”În cazul în care domnul Ştefănescu, fiind mult prea ocupatcu scrierea celei de-a doua ediţii a istorie sale, nu va avea răgazul necesarînvăţării ortografiei româneşti, îi venim noi în ajutor şi-i atragematenţia, cu această ocazie, că, în limba română, se scrie şi se citeşte„vetustate” şi nu „vetusteţe” ― deci, corect este „vetustatea” şi nu«vetusteţea „cugetărilor”». Nu că ar fi singura greşeală, dar nuavem nici spaţiul, nici timpul şi nici cheful necesar pentru a-l meditape ilustrul cărturar.Este foarte adevărat că în ultimii 30-40 de ani ― timp încare domnul Alex Ştefănescu şi Coana Istorie joacă de zor tontoroiulpe centura literaturii, numindu-l tangou, uitând că una e să facilumea să râdă şi alta e să ajungi de râsul lumii ― a cam plouat pesteîntinsele şi medievalele frumuseţi ale patriei, însă nu e obligatoriu caciupercile apărute după ploaie să fie şi mâncate, mai ales atunci cândpălăriile acestora sunt mult prea mari pentru tărtăcuţa distinsului critic(!),căruia vasta ignoranţă nu i-a îngăduit să descopere că fiecarelucru tinde, fatalmente heraclitian, către contrariul său ― ba chiar,uneori, ajunge să şi sfârşească în mult invocatul contrariu.Chiar dacă domnul Alex Ştefănescu ignoră marile evoluţiila trapez, preferând tumba la sol, sub motivaţia că ar fi mai odihnitoare,confundând astfel, prin aceste raţiuni estetice, calul din inimaTroiei cu cel bălan de la ieşirea din Neptun, mersul pe sârmă cu mersulagale spre casă, mantaua lui Gogol cu mantaua soldatului necunoscut,înghiţitorii de săbii cu mâncătorii de căcat şi, în fine, războiulrece cu războiul de ţesut, nu e nimic grav. Oricum, girodina critic-is-(continuare în pag. 3982)www.oglindaliterara.ro 3981

3982ESEURomânii din jurul României în imaginiUn album – monografie al prof. univ. Vasile Şoimaru, carereprezintă dorul Basarabiei de Patria-MamăÎn ziua când Basarabia sărbătorea a 90-a aniversarea votării Actului Unirii de câtre Sfatul Ţării, la Academia deStudii Economice din Chişinău s-a lansat una din ele mai importantecărţi realizate de un basarabean. Este vorba de albumul-monografie„Românii din jurul României în imagini”,de prof. univ. Vasile Şoimaru. Cele 272 de pagini format A3şi 850 de fotografii color ale acestei cărţi - unice în tot arealulromânesc - deconspiră, mai întâi, efortul uriaş al autorului.Timp de cinci ani, Vasile Şoimaru s-a deplasat în toatecomunităţile româneşti din jurul României – din Caucazul denord şi până în Grecia şi Balcanii de Vest - şi a surprins în imagini,de o rarisimă frumuseţe, viaţa reală a acestor comunităţi.În opinia cunoscutului regizor şi scriitor patriot AndreiVartic, albumul „Românii din jurul României în imagini” reprezintădorul Basarabiei de România, suferinţa pentru deciziilecare au rupt la, 23 august 1939, Basarabia şi Bucovinadin trupul Ţării, dar mai ales faptul că aşa cum Basarabia arenevoie de România, tot aşa şi România nu poate deveniŢară, în toată puterea cuvântului, fără Basarabia.Răsfoind albumul, observăm că Vasile Şoimaru – unadevărat artist fotograf – nu îşi ascunde identitatea sa româneascăatunci când fotografiază, ci dimpotrivă, o afişeazădeschis. El fotografiază româneşte şi cu mare dragoste pentrupoporul român. Imaginile, fie că sunt realizate în sateleromâneşti de pe Nipru, în Maramureşul istoric, în Ungaria,Cehia, Albania, Macedonia, Grecia ori Basarabia natală sauBucovina, reprezintă viaţa românilor din acele zone în toatăamploarea ei fiinţială – arhitectură de cult şi case de locuit,garduri şi porţi, câmpuri şi crânguri, fântâni şi izvoare, ziduristrăvechi şi şcoli contemporane, mode vechi şi mode noi, tipuride costum popular românesc, dar şi tipuri de români acomodaţisau neacomodaţi la condiţiile reale în care locuiesc.Pamflet în laminor...(urmare din pag. 3981)torică a domniei sale este defectă încă din fabricaţie, iar pilotul nunumai că e la fel de defect, dar nici n-a reuşit, încă, să ne demonstrezecă ar deţine un oarecare brevet de zbor. Grav este faptul că suficienţaşi superficialitatea nesăbuitului domn Alex Ştefănescu ― alcărui scop este acela de a stârni circul odată cu fiecare ieşire din vizuină,căţărându-se pe nume şi pe morminte celebre ― dă să rupălesa, jignind nu numai existenţa atâtor scriitorii vii, ci şi memoria marilordispăruţi.Iată până unde poate ajunge megalomania, bâlciul, ipocriziaşi cameleonismul insignifiantului critic: „(…)Gellu Naum, care esteconsiderat un mare poet, candidat la Premiul Nobel, şi pe care eu îlconsider nul ca poet”.Dar, oare, Gellu Naum, dacă ar fi fost agramat, ar fi avut omai mare valoare? Nu ştim! Ar trebui să ne dumerească tot domnulAlex Ştefănescu, în al cărui creier e atâta linişte de se aud sforile.Pentru că, iată ce spunea, în urmă cu zece ani, când marele poetmai era încă în viaţă, distinsul critic şi cameleon de duzină: „A apărutde curând în viaţa noastră literară un poet înzestrat cu o excepţionalăforţă reformatoare, un poet strălucit, care face din cuvinteedificii fluide şi proteice, adevărate fântâni arteziene ale sensului. Tocmaiîn momentul când credeam că, în materie de poezie, nimic nu semai poate inventa, acest poet ne spulberă blazarea şi ne cheamă lao nouă viaţă a poeziei, impetuos, capabil să-şi asume bărbăteştecondiţia de inaugurator.(…)Ioan Popescuwww.oglindaliterara.roStrăjuită de harta României Mari şi de Coloana Infinitului, albumul-monografieprezintă neamul românesc aşa cum stăel acum, la începutul mileniului III, pe harta cea nouă a Europei.Tot în acest an, cartea a fost lansată şi la Bucureşti,în cadrul unor ample manifestări cultural-ştiinţifice care auavut loc la Academia de Studii Economice şi la Facultateade Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii din Bucureşti,unde am fost prezent şi eu, onorând astfel invitaţia prof.Şoimaru. La manifestări a participat o amplă delegaţie a ForuluiDemocrat al Românilor din R. Moldova, în frunte cu AndreiVartic, prim-vicepreşedinte al FDRM.Ovaţionat îndelung de elita ştiinţifică şi pedagogică aRomâniei, profesorul Vasile Şoimaru a povestit întreagaaventură a proiectului „Românii din jurul României în imagini”,inclusiv cei cinci ani grei de peregrinări ştiinţifice pecont propriu, în căutarea localităţilor în care locuiesc sedentarcomunităţi româneşti. Domnia sa a precizat de ce a închinatvolumul regretatului profesor Paul Bran, fondatorulAcademiei de Studii Economice din Chişinău, mai apoi şi rectorulAcademiei de Studii Economice din Bucureşti. „PaulBran a susţinut cu entuziasm proiectul meu şi a fost uniculsponsor din România; dar chiar dacă nu ar fi făcut acestlucru, tot lui i l-aş fi închinat, atât de uriaşe sunt meriteleacestui excepţional om de ştiinţă care a pus temelia învăţământuluisuperior economic în Basarabia şi a modernizatacest tip de învăţământ în România”.Profesorul Vasile Şoimaru a ţinut să remarce şi faptulcă în realizarea proiectului „Românii din jurul României înimaginii” a pornit de la sintagma lui Nicolae Iorga – „Româniaeste înconjurată de români” – şi că a vrut anume ca lucrareasă fie finalizată în 2008 – anul Marii Uniri.Dacă am recurs la trucul prezentării lor ca o opera de datărecentă a fost numai din dorinţa de a-l face pe cititor - în eventualitateacă nu recunoaşte imediat stilul lui Gellu Naum - să simtă cu acuitatece nouă este în continuare, şi azi, o iniţiativă poetica din primajumătate a secolului douăzeci.(…)Aceasta este prima surpriză, mereu repetabilă, pe care neorezervă Gellu Naum. A doua constă în capacitatea sa de a rămânepână în prezent, la vârsta de 83 de ani, un spirit înnoitor. El nu esteun avangardist "de altădată", ci un poet aflat mereu în avangardapoeziei. În prezenţa lui Gellu Naum un tânăr de azi poate părea demodat.(…)”Şi acesta este doar un singur exemplu, însă, revenind pânăîn dreptul aşa-zisei istorii ştefănesciene şi schimbând puţin macazul,ne întrebăm: în care istorii vor fi fiind toţi acei ridicaţi, de-a lungul vremii,pe socluri encomiastice, de către Alex Ştefănescu, în croniciledomniei sale, cu frazeologie stupidă şi şcolărească? ― şi, mai ales― în cazul în care, totuşi, la crezut cineva ― mai poate fi el credibil?Să scrii despre somnambulismele critice ale domnului AlexŞtefănescu, e ca şi cum ai scrie istoria imposturii din ultimii 40 de ani,şi cine şi-ar pierde vremea cu un atât de mărunt personaj!Fără a avea vreun sistem critic, însă cu ajutorul pendulului,al babaroaselor şi, în cele din urmă, cu sprijinul crenguţei de alun, bifurcatăla capăt, marele critic şi istoric literar Alex Ştefănescu va maiscrie, probabil, şi cea de-a doua (de-a treia, de-a patra ş.a.m.d.) ediţiea istoriei sale, ba chiar va învăţa să şi ortografieze corect ― numaică noi, gândindu-ne la ce înseamnă să fii scriitor şi la marii maeştri,privindu-l cu propria-i tichie de mărgăritar pe ţeastă, brusc auzim curcilerâzând, şi ni se face milă, şi încheiem: Alea iacta est!Hai, s-auzim de bine!

APORTUL LUI EMINESCU, GAZETARUL, ÎN IMPUNEREALIMBII LITERAREMircea TruicăCa şi cum istoria limbii literare şi critica literară ar fi în domeniiale cercetării ştiinţifice complet şi irevocabil diferite, fără punţide comunicare, s-a trecut destul de lejer peste adevărul clamat deIorgu Iordan 1 , că Eminescu a contribuit decisiv şi masiv la conturarealimbii literare. Până la 1880 – consideră specialiştii I. Iordan,I.Gheţie 2 , Gh. Bulgăr 3 - este riscant a se vorbi despre cristalizareaacesteia, mai cu seamă dacă se ţine cont de avalanşa de regionalismeşi neologisme inutile, de disputele dintre principiul fonetic şi decel etimologic în privinţa ortografiei, de umorile Academiei şi de nivelulestetic – ironizat de publicistul de la “Timpul” – al gazetelorvremii.Studiile lingvistice maioresciene se doreau continuate. Însuşitridentul ofensiv de la “Timpul” - Eminescu, Caragiale, Slavici– plănuia o gramatică riguroasă, superioară celor existente (lui Eminescuîi revenea etimologia), dar, finalmente, doar ardeleanul celmolcom şi-a materializat, tardiv, proiectul, în 1914, în lucrarea “Gramaticaromânească”, partea I, Etimologia.Din punctul de vedere al scepticilor, de ce este creditatEminescu drept făurar al limbii literare? Cum a acţionat el?Răspunsurile noastre vor fi clare, concise, la obiect.Viabilitatea limbii literare ar reclama limpezime, densitateşi bogaţia mijloacelor expresive. 4 Atribute găsite în paginile eminescienedin “Timpul”. În plus tenacele publicist a abandonat pista arhaismelor,a jargoanalor, a epurat limba de balastul regional şiargotic, producând un idiolect mlădios, simplu, inteligibil, cu enclaveneologice. Şi-a îndreptat atenţia asupra corectitudinii gramaticaleşi asupra sporirii expresivităţii textuale, fapt ce a determinat-o peMonica Spiridon să depisteze un soi de intertextualitate.Demersul maiorescian (combaterea “beţiei de cuvinte”, ortografiereadupă legi fonetice) a dat roade.Apropo de mentorul Junimii, universitarii timişoreni, Şt.Munteanu 5 şi V. Ţâra au următoarea poziţie, la care subscriem:“Dacă Maiorescu, îndrumătorul cultural al unei generaţii, creeazăla noi limbajul criticii literare şi al dezbaterii tematice, în general,Eminescu, îl secundează pe un alt plan, al analizei fenomenelorsocial – politice, oferind aceleiaşi generaţii şi celor care îi vor urmamodele de limbă literară (teza sfidată şi de Ştefan Badea – n.n)apte să fie purtătoare ale valorilor spirituale create de efectul secolelorde până la el”.În altă ordine de idei, artizanul epocii marilor clasici elogia,în 1881, poezia şi articolele din oficiosul Partidului Conservator:“veritabile izbânzi, mostre de limba cizelată”.În articole, nu puţine, publicistul medita asupra aspectelorlingvistice, limba formând cu omul o unitate inseparabilă, ceea ce neaminteşte în zilele noastre de E. Benveniste: “nu dăm niciodatăpeste un om ca fiind separat de limbaj şi nu-l vedem niciodată inventându-l.”6OPINIICă limba poartă efigia poporului, asta rezultă din pasajele:“Măsurariul civilizaţiunii unui popor astăzi este o limba sonoră şiaptă a exprima prin sunete, noţiuni, printr-un şir şi accent logic, sunete,prin accent etic, sentimente”, “…limba (…) e un elementesenţial, ba chiar un criteriu” 7 . Dincolo de adagiul celebru “Nu suntemnoi stăpânii limbii, ci limba este stăpâna noastră.”, gazetarulsemnala necestitatea ca scriitorul să stăpânească toate tainele limbiinaţionale: “Când dezvoltarea limbii ajunge la punctul acela undescriitorii înving şi-şi dominează limba, deşi cu o oarecare cheltuialăde putere, atuncea ei scriu mai bine.”Eminescu a intuit, ca nimeni altul, binefacerile exprimăriinormate, fluente, cu termeni precişi, lipsiţi de stridenţe lingvistice.Erudiţia i-a permis să se comporte ca un suveran peste regatul vocabularuluiromânesc.Limba – avertiza gazetarul – “ar trebui să fie obiect de îngrijirenaţională” 8 . Dezinteresul duce la pierderea identităţii deneam, la destrămarea naţiunii.Prin decantări, printr-un travaliu pasionant, jurnalistul dela “Timpul” a contribuit la unificarea limbii române în timp şi spaţiu,la emanciparea ei.Indiferent de accepţiile date noţiunii de limbă literară (“limba îngrijită, corectă, conformă cu normele curente”, pentru Al.Graur, ori “aspectul cel mai îngrijit al limbii comune”, după I.Gheţie),M. Eminescu girează constituirea limbii literare, precum şi a limbiiliteraturii artistice – rută explorată de I Gheţie – pentru că, “servinddrept instrument exclusiv pentru exprimarea acestei literaturi, limbaliterară era, în mod firesc, creaţia scriitorilor şi, în mod particular, amarilor scriitori 9” . Iar Eminescu era ceva mai mult.Profesionalizarea gazetăriei a avut ca efect profesionalizareaelocinţei, ridicată involuntar la rangul de artă de Antim Ivireanul1 . Fie şi în ultimul rând, aportul lui Eminescu la turnarealimbajelor specializate, a terminologiei juridice, economice, politicerămâne unul absolut remarcabil, motiv ce a condus la noi editări,dar din perspectivă tematică. (Editura Saeculum).Iulian Bitoleanu________________________1I. Iordan, “Limba literară”, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1977, Cap.“Limba lui Eminescu”, p. 186-2062I.Gheţie, “Istoria limbii române literare”, ESE, 19783Gh. Bulgăr, “Momentul Eminescu în evoluţia limbii literare române”, Ed.Minerva, 19714Gh. Bulgăr, op. cit.5Şt. Munteanu, V. Ţâra, “Istoria limbii române literare”, EDP Buc, 1983,pp. 233-2356E.Beneviste “ Problemes de linguistique générale”, Paris, Gallimard,19667Apud Gh. Bulgăr, “Problemele limbii literare în concepţia scriitorilor”,1966, p. 1348M. Eminescu, “Timpul”, 17.IX. 18819I. Gheţie, op. cit., p. 111E. Negrici, Antim Ivireanul. “Logos şi personalitate”, Ed. Du Style, 1977Lista premiilor la Prima editie aCONCURSULUI NATIONAL DE POEZIE ANA IL,Brasov, noiembrie 2008MARELE PREMIU (Îi vom scoate volumul dedebut): George Alexandru Serediuc (Ipotesti)Premiul I : Alexandra Emilia Bucur ( Bucuresti)Premiul special al juriului : Ana Maria Susan(Rasinari)Premiul II : Andrei Adam Dosa (Brasov)Premiul III : Daniela Claudia Anghel (Caracal)Mentiune : Doru Emanuel Iconar (Cluj-Napoca)www.oglindaliterara.ro 3983

ADNOTĂRISCURTE CONSIDERAŢII PRIVIND MOMENTULACTUAL ÎN LITERATURA ROMÂNĂCine doreşte să caracterizeze momentul actual în literaturaromână nu poate trece peste faptul că se editează un număr însemnatde cărţi de poezie, proză, critică, eseuri. Cum de a ajunsaceastă artă în situaţia invidiabilă de a se afla în centrul unui interesdin ce în ce mai mare? Acest interes poate fi constatat nu numaila autori ci şi la cititori şi doar numărul mare de apariţii editoriale şidiversitatea lor dau impresia greşită a unei descreşteri calitative.Literatura română de astăzi a ieşit din hibernare şi îşicreează un organism chiar dacă nu pe deplin armonios, aflat totuşiîntr-o creştere promiţătoare. Publicaţiile pe hârtie, dar mai cu seamăcele virtuale acoperă o mare suprafaţă de informare cu posibilitateapentru cititor de a avea în faţă specii literare diverse, stiluri şi opiniioriginale. În acţiunea de dezvoltare a literaturii române sunt antrenaţireprezentanţi ai tuturor generaţiilor, fiecare cu tipul său de hărnicie.Cei consacraţi înainte de 1989 se plâng de numărul mare deautori şi de cărţi, de parcă noii veniţi le-ar confisca sporul lor de maturitateşi notorietate. Între debutanţi sunt oameni care s-au hotărâtsă scrie numai după ce au acumulat o imensă cultură literară, considerândcă niciodată nu este prea târziu pentru a-şi privi chipul înapa limpede a semanticii româneşti. Oricum ei duc o luptă inegalăcu editorii, deoarece nimic nu poate frânge mai uşor condeiul decâtsentimentul descurajării. Într-o lume dreaptă singura preocupare ascriitorului ar fi să scrie, iar a editorului să editeze şi să promoveze.Faptul că literatura în ansamblul ei este virusată şi de autorifără contingenţe cu ideile literare moderne şi chiar cu lipsa devocaţie nu trebuie să nemulţumească pe nimeni. Niciun călătorodată urcat în tren nu poate fi sigur că va ajunge prea departe. Uniicoboară la prima staţie, alţii la următoarele. Să ne bucurăm cu toţii,indiferent de vârstă şi de numărul cărţilor scrise, de faptul evidentcă literatura română îşi recapătă încetul cu încetul tonul europeanşi atitudinea firească de artă a cuvântului. Dacă în poezie şi în criticăînnoirea e mai evidentă, e rândul prozei să se distanţeze depatetismul cultural şi să descopere etalonul sensibilităţii fixate peînceputul noului mileniu. Ce prozator se poate socoti întreg fără acunoaşte ce s-a scris ieri şi ce se scrie astăzi, în momentele istoricede înflorire a culturii universale?Într-un climat deschis sugestiilor şi schimburilor de părerie de sperat că literatura va scăpa mai repede de tot ce o apasă nunumai material, ci şi moral; am în vedere prejudecata „Revistă importantă,public nume consacrate”. Când editurile nu vor mai aşteptasă le bântuie biruitorii şicând vor credita câtimea de talenta unor necunoscuţi, sentimentuladevăratei răspunderispirituale va câştiga în direcţia luinormală, calitatea. E încă un sindromal acestei vârste de creştere,promiţătoare, dar nu maiGheorghe Postelnicupuţin contradictorii, în care seaflă în momentul de faţă literaturanoastră.Referindu-ne mai mult la proză, specia cea mai încununatăde realizări înalte rămâne romanul, dacă atribuim această calitateşi unor opere care nici nu şi-au propus să fie romane, ignorândconstrucţia şi simetria. Puternic vitaminizate, povestirea şi nuvelarespiră mai uşor sub presiunea romanului, deoarece au adaptat modalităţimai libere de exprimare. Se poate afirma că povestitorii numai sunt înghiţiţi de romancieri. Mulţi autori şi-au legat debutul deroman, descoperind ulterior farmecul genului scurt şi ridicându-iprestigiul. Între exprimările celui din urmă regăsim atmosferizarea şicultivarea misterului (Gheorghe Neagu, Paul Spirescu, GheorgheStroe), vocaţia satirică (Ioan Velica, Virgil Panait, Lucian Gruia, IonelConstantin, Leo Butnaru), tentaţia spre story (Lucia Olaru Nenati,Ştefan Dumitrescu), alunecarea în poem (Cezarina Adamescu,Elena Buică, Ioan Benche, Tudor Cicu), vibraţia actualităţii şi a banaluluicotidian (Aurel Anghel, Ion Dincă, Gheorghe Postelnicu, TitiDamian). Aceste nominalizări au în vedere, evident, doar câtevapublicaţii virtuale sau pe suport material la care am avut acces.Între aceste modalităţi operează numeroase puncte de intersectarecare definesc personalitatea fiecăruia. A devenit evidentcă succesul unui prozator este uşurat de cunoaşterea şi asimilareatehnicilor şi mijloacelor moderne. Veritabile structuri de concentraţieepică, textele întâlnite pe situri şi pe forumuri, acumulează detaliipe orizontală sau încearcă tot mai mult sondarea în existenţial, oferindastfel convertiri fabuloase, cât şi dorinţa de a emoţiona (MarianaBrăescu, Liviu Ioan Stoiciu, Artur Silvestri). Visul de creaţiepoate fi prezentul, singura noastră bogăţie. La vremuri noi, tipologiinoi. Povestirea actuală, formă concentrată de expunere, îşi ia misiuneagrea de a abrevia nesfârşitul vieţii.O poetă a revărsărilor furibunde şi al discursului aluvionar,clocotitor,cuizbucniri torenţiale,şi sincope studiate,premeditate şiludice este Adina Ungur în volumul Calvaria,Editura Eikon,2007.Versurile acesteia conţin,deopotrivă,o viziune asupra existenţeişi a propriilor trăiri.Simultaneitatea registrelor sale este echilibratăşi,oricât am încerca să izolăm un palier sau altul din arhitecturaacestora aproape halucinantă,detaliul va răsfrânge întreg ansamblu:Cumne ştiau amurguri şi dimineţi morcovii/ne prindeau cu braţelentinse/mângâind umbre sau/mai sigur// cuvintele-noi (Cum Aşa).Poemul se reface, febril, ca o ameobă, întrucât în fiecare fragmentsomnolează chiar fiinţa lui tentaculară.Ele au o viziune holografică alumii:sub aparenţa hosmozei,care e o iluzie pur retorică,totalitatea seaflă într-o ebuliţie fantastă,cu răsuciri,asemeni burghiului,ale planurilor,cuglisări subtile şi perspective anamorfotice:chiar aşa fierbinţi cuvintele-acelea-mitreceau prin creştet/prin piept prin oase şi-apoi prinsânge/mă răscoleau îmi ţineau de foame de sete de somn ori deviaţă/tu veneai cu zale şi lance cu năvoade veneai cu săgeţi şicuţite/călărind jumătatea luminoasă de lună/ori în chip de vultur3984Adina Ungur: CalvariaAl. Florin Ţenewww.oglindaliterara.roseara/ne scria cu stilou/dimineaţa de mână(RămâiPleacă).Poliformismulreprezentărilor e cea mai elocventă probă a disponibilităţii imaginative.Proteismul,caree,în egală măsură,al discursului liric şi aluniversului închipuit,poate fi considerat principiul esenţial al poeticiiAdinei Ungur.Ochiul poetei este avid,inima e mare şi trăieşteclipa,auzul vibrează,iar mâna aduceîn pagină infinitatea fragmentelorpercepute,care se mişcă enigmatic,hiperbolic ori microscopic,precumîntr-o plasmă :uneori când şed pe coasta gotiă a amintirilor cu tine/telecomandacu butonul de hârtie declanşează/rularea filmului persoanelorferice(ipostază sisif şi amintire din zacerea prometeică).Impresiade imaginaţie ontologică,de aglomerare fastuoasă sugerează şi unmod al imaginaţiei;voind să fie realist în observaţie,poeta e o fantezistăîn reprezentare.Precizia,minuţia hiperrealistă fragmentată de metaforesurprinzătoare,cu aparenţă de descriere pozitivistă împing detaliilespre incertitudine,spre explozia convulsivă.La Adina Ungurviziunea este stilul,poezia sa este frisonată de mari tensiuni şi irigatăde o sensibilitate convulsivă.

PARODIIJURNALMă surprindcatalogând culorile :cele pure,sunt cam dure,cele ce-s amestecate,au de toate,chiar prestanţă,de le vezi de la distanţă;griul are însă, clar,şi destul de rarul harde a fi grioricând în zişi privit de orişicine.Pentru minee-o minune,chiar pe bune,când e gri în jurul tăuceva, chiar dacă e rău,simţi aşa o milă-aparteşi nu-l mai arunci departe;cum şi astă poeziecare, sigur, tot gri e !ANDREEA BODIGri(Oglinda literară,nr.81/2008)ILEANA RUSU VRABIE4. Călăul mi-a plecat în deplasare(Oglinda literară, nr.81/2008)Mi-e muza dusă undeva departe,S-a dus de bună voie, sau, mai ştii…S-adune noi imagini pentru-o carte,Pentru maturi sau poate de copii.Un vers n-am scris ce când îmi e plecată,Măcar de exerciţiu sau noroc,Doar ceva proză, cât de cât rimată,D-am aruncat-o ca pe-un vreasc în focE moda azi, se vede şi în scris,Să ai mai multe muze la îndemână,Eu recunosc că încă n-am deprinsArta de-a ţine una bine-n mână.În deplasare poate mi-e plecatăŞi-o să revină, să nu-mi pară rău,Oricum, mă simt de toate-eliberatăCă muza mea, de fapt, mi-e şi călău !CARINA IENĂŞELPoem(Oglinda literară, nr.82/2008)dacă-mi vedeam doar de cotidienetreburi nu ajungeam acumsă scriu poemu-acesta, deşi-n genehăţişurile nopţii îşi fac drum,dar nu mai pot dormi până nu-mi vinesă scriu măcar un capăt de poem,că-s fiica nopţii, mi s-a spus,mă temcă e adevărat, dar încă-i bine,LUCIAN PERŢAchiar foarte bine, că iată că nu-scum se putea-ntâmpla, chiar un strigoi.CONSTANŢA CORNILĂLa ce oră(Oglinda literară, nr.82/2008)Indiferent la ce orăTrec prin parcul din centru,Pe aleea cu scrisori,Fac de multe oriO chiar necesarăConversaţie cu copacii.Eu totdeauna am fost pentruEgalitatea în drepturi,Că şi ei au suflet, săracii,Şi le aleargă lumina prin piepturiÎntr-o călătorie cu ţinta la frunze.Dar atât deocamdat’—Restul în alte lecţii,Că acum am de datUnor gardieni nişte explicaţii.NICOLAE MATCAŞDe-o fi să trec vreodată-n altă lume…(Oglinda literară, nr.82/2008)În lumea asta infinit de mare,Desigur, spun de lumea literară,Mi-am imprimat şi eu o foarte rarăDorinţă spre-a limbii purificare.Şi cordul mi-am deschis pentru o ţarăC-o limbă românească curgătoare,Ca un surâs giocondic dat în floare,Într-o perpetuă şi caldă primăvară.Dar câte-s vise multele mi s-auCam spulberat văzând cum vorbitoriiLimbii române nici habar nu auDe puritate, reguli, sens corect…La ei doar ce-i urât e de efect,Aşa că trec la altă limbă şi… i am sorry !MIHAI GANEAcele două porunci(Oglinda literară, nr.82/2008)citeşte şi vei fi citit,chiar dacă textul e răuşi-n mod certnu lua în deşert,evident,numele editorului tăuscrie şi vei fi scris,apoi vei deveni proscris,iar marea ta iubire din vissoţie o să-ţi devină atuncişi imediat,fiindcă ai respectatcele două porunci,o să-ţi toarne la prunci !DANIELCONSTANTINMANOLESCUEpigrameD-lui Ale.X Cetäteanu,Press-és-Dinte alASRC-Montréalsi etern servitor allui CupidonSi dentolog si presedinte,E mai activ ca-n tinerete;I se mai miscä...câte-un dinteDar gându-i tot la ...sugubetze!Poetului George Filip din Montréal,un pic prea...energic promotor alconcursului de poezie StarPress -2008Sä faci, ai vrut, mare ConcursCrezând cä toti vor striga : «AVE ! »Dar ai uitat a lor gâlceave;Te strigä...însä...ca la Urs !D-lui Victor Rosca, redactor-Sef alrevistei «CANDELA » din Montreal,vajnic partizan anti-comunist, azi lapensie, cu ocazia lansärii romanuluide succes « Moara lui Kalusek » laMontréalRoscov si verde prin Carpati,La politruci le-ati tras la oase;Väd cä nici astäzi tot nu stati,Cum altii stau...de lemn-tänase !Ghici ghicitoarea mea !Maistrului Marc-Marinescu-Dinu-Constantin custode (ne-ales!) al PieteiRomâniei la Montréal !Slab ca un tzâr, cu päru-n vânt,Prin iglitä trei fire trase,Iat-al Românei Pietze Sfânt:E Pavel, Marcu' sau ...Tänase ?Lui Viorel Gaitzä umorist ...în panä de inspiratie la Montréaldar... «succesfull de-novo» la BucurestiDe la o vreme-i trägea tare ,Cu-al dumnealui etern...Mardare;E gaitzä, cuc sau papagal,De se repetä-n asa hal ?Lui Ionut Caragea, acuzat de unii cäamestecä rugby-ul cu poezia, laMontréalIonut al nostru e...proclet,Plin de talente ...dar schimbist:El joacä rugby ...ca poetSi scrie versuri...ca rugbyst !www.oglindaliterara.ro 3985

VACANŢE, VACANŢE3986Liviu ComşiaSCRIITORI ROSIORENIAlexandria, Editura Tipoalex, 2008Dintre judeţele din sudul ţării, cred că Teleormanul cunoaştecea mai mare dezvoltare a culturii scrise, atât prin numărulmare de manifestări dedicate cărţii (lansări, întâlniri cu publicul la bibliotecişi şcoli, acordarea unei deosebite atenţii tipăriturilor vechişi noi), cât şi prin numărul mare al scriitorilor, unii locuitori ai Burnazuluisau Găvanului Burdea , alţii plecaţi în oraşe mari, de undese întorc periodic la publicul lor.Oameni cu firi deschise şi pimitoare, românii de pe Vedeaşi Teleorman împărtăşesc bucuria creaţiei lor cu vecinii, fără pic deinvidie şi cu modestia care stă bine artiştilor autentici. Şi eu amscris despre autorii din această zonă,în presa locală din Teleorman(“Meandre”, “Drum”), din Olt (“Olt Press”, “Oltul cultural”, “Oltul”), înreviste culturale pe hârtie (“Poesis”, “Cronica”,”Ramuri”, “Axioma”,“13 Plus”) sau on-line (“O carte pe zi”). Sunt autori care privesc cumultă seriozitte rolul scrisului în formarea tineretului, a calităţilor moraleşi spiritual,e care nu dau uitării valorile trecutului şi prezentului,pentru a proiecta un viitor scrisului românesc: Cornel Basarabescu,Iulian Bitoleanu, Constantin T.Ciubotaru, Stan V.Cristea,Florea Miu,Mihai Atanasie Petrescu, Romulus Sălăgean,Florin Săvoiu, LuminiţaZaharia, despre care am publicat cronici literare de-a lungulanilor.Cronicarul Liviu Comşia adună între copertele cărţii recenziilepublicate în publicaţii din Teleorman (“Contrasens”, “Caligraf”),Vrancea (“Oglinda literară”), Cluj (“Cetatea culturală”), Braşov(“Dealul melcilor”, “Foaie pentru minte, inimă şi literatură”) şi SatuMare (“Citadela”).Prefaţa cărţii porneşte de la parafrazarea cuvintelor unuimare prozator al locului, Marin Preda, aplicate oraşului Roşiorii deVede, al cărui consiliu local a finanţat cartea: “timpul încă arerăbdare cu oamenii, chiar dacă vremurile sunt în schimbare”.Suntprezentate operele a 24 de roşioreni din “capitala culturală a Teleormanului”(cum le place să spună despre oraşul lor, fostreşedinţă de judeţ, şi caracalenii, tecucenii, câmpulungenii saubârlădenii).Autorul recenziilor remarcă marea diversitate a mişcăriicultural a zonei, cu aspect tradiţionaliste, romantice sau neomoderniste.esteremarcabilă străduinţa unor autori de a depăşi egoismulîndeobşte cunoscut al celor care se îngrijesc numai de ecoulpropriilor rânduri, astfel câ au publicat dicţionare de scriitori şi publicişti(Stan V.Cristea), eseuri literare ( Mihai Athanasie Petrescu),monografii (Constantin T.Ciubotaru),memorialistică (Florin Săvoiu),lucrări de etnologie şi istorie locală.Liviu Comşia îşi exprimă satisfacţia de a aparţine unuispaţiu spiritual înfloritor şi constant, menţionând, ca aspect al valoriiintelectuale, omeneşti,a acestor oameni de litere , mai puţin întâlnitîn alte zone,unitatea şi toleranţa lor, prin înscrierea şiparticiparea activă la Asociaţia Culturală “Mileniul 3”, unde au scoscâteva culegeri de texte interesante, etalând specificul cultural alsudului românesc.Ideea care l-a călăuzit pentru a aduna cronicilenumai despre operelescriitorilor roşioreni a fost că aici “cuvântul arepreţuirea care I se cuvine, de a fi fost cel dintâi” şi “mereu în competiţiecu vremurile”.Vom sublinia modestia cu care autorul declarăcă poate alţi cititori au percepţii diferite asupra acestor scriei.”Poatenici n-am intuit fericit intenţiile lirice, epice şi estetice”, spune LiviuComşia în”Cuvânt lămuritor”, “Dar am mulţumirea că am încercat şi,mai ales, că fac parte din această comunitate dăruită cu har artistic”.La fel cum declarau cronicarii români de la începuturile istoriograficeale literaturii române, autorul menţionează că a scris“spre aducerea aminte” a cititorilor, “că scrisul frumos rămâne martoral spiritualităţii unei comunităţi străvechi”.Antologia debutează cu prezentarea antologiilor “Suntemcopiii mileniului III”, a concursului de creaţie literară pentruelevi,apreciată ca “antologie-document”, destinată transmiteriifăcliei literare generaţiilor tinere, şi “Nepoţii lui Moromete.13 scriitoridin Teleorman”, criticată pentru lipsa de unitate( “volum heteroclit”),în care prefaţatorul Horia Gârbea satisface orgolii de autori,prezentând mai puţin operele.Dintre scriitorii prezentaţi individual, vom menţiona câtevachipuri semnificative, avândconştiinţa că recenzia şi cronicanu sunt decât pentru că existăcreaţiile literare şi că prezentatorulare ideile lui, care nu se potrivesc,de multe ori, cu ale altorcititori sau cronicari.Relativitateaopiniilor este evidentă, mai mult,în prezentarea unor culegeri, îndiscuţie fiind necesitatea sau valoarea/lipsade valoare a acestora,care au tradiţia“colectivistă” de dinainte de1989.Paul Amet şi-a compuso poză romantică tradiţionalistă, Corneliu Vasilescrie despre pământ şi natură,dar neomodernist prin concepţieşi cultivarea poeziei cu formă fixă.Gabriel Argeşeanu acţionează cu îndemânare publicistică,reuşind şi obţinerea unor date literare prin confesiunea autoruluiMarin Codeanu.Tot jurnalist, Iulian Chivu este un “istoric al clipei”,care acordă importanţă deopotrivă literaturii şi etnologiei.Cornel Basarabescu emite, cu gravitate, întrebări esenţialeasupra existenţei, trăind cu intensitate prăpastia dintre aspiraţii şirealitate.Iulian Bitoleanu cultivă o filozofie a fascinaţiei nepătrunsului,percepând natura prin gestică graţioasă.El fascinează prinversurile despre natură.Constantin T.Ciubotaru este vazut ca un narator polemist,umorist, care recurge la legendă şi la tehnici compoziţionale demare efect.Este şi autorul unor monografii , ca om al şcolii şi al credinţeistrămoşeşti.Spaţiul acordat este pe măsura cel puţin a întinderiioperei.Stan V.Cristea este prezentat ca autor de dicţionare, bibliografii,istorii culturale,cercetări eminesciene ,poet şi cărturar interesatde evaluarea monumentale istorice şi religioase.Aflăm căun criteriu pentru prezentarea autorilor în monumentalul dicţionar afost să fi publicat minimum trei cărţi, fapt pe care îl coniderăm normal.Esteevidenţiată imensa cantitate de energie, talent şi timp pentruopera sa.Anghel Gâdea este prezentat ca un realist al magicului,care percepe existenţa sub semnul mitului, este de fapt un realismînşelător, al unui autor care are o poftă nebună de a povesti.Liviu Nanu este un nonconformist şi un ironic.El demitizează,pezentând o lume dezarticulată.Dacă la începutul poemuluiatmosfera e sublimă, finalul ne aduce cu picioarele pe pământ.Domniţa Neaga este o poetă romantică,preluând din trecutsâmburele frumuseţilor, pentru a înţelege relaţia dintre poetă şilume.Argentin Şt.Porumbeanu este unul dinte cărturarii pasionaţide istoria şi devenirea oraşului Roşiorii de Vede, în ceea ceînseamnă toponimia sau marile personalităţi originare sau legatede acest topos.Romulus Sălăgean ete un poet care aduce lângă muzicalitatea“dulcelui stil classic” ironia schimbărilor din lumea contemporană,sub semnul frunzei anonime.Florin Săvoiu este un talentat memorialist şi un autor deproză unde liricul eşuează în dramatic,iar scriitorul evadează dincotidian şi se alină cu himere.Gheorghe Stroe este romancierul comparat cu WilliamFaulkner, cu ţinutul imaginar Yoknapatawpha, deoarece imagineazăun ţinut fabulos,apoi cu Gabriel Garcia Marquez, pentru trama epicăşi tehnica literară asemănătoare.Trecutul abundă în întâmplări magice,iarplanurile epic se împletesc.Florian Troscot depăşeşte graniţa jurnalisticii spre literatură,fiind un autor de proză, fin observator şi stilist.Are umor şisarcasm, construind o lume cu care este solidar.Din păcate, autorulnu mai este.Cpaţiul nu permite enumerarea altor autori, care, în egalămăsură, fac parte din peisajul literar şi publicistic al Teleormanuluişi al ţării.In încheiere, vom aprecia strădania autorului de a nu lăsarisipite prin periodice impresiile de lectură despre scriitorii oraşuluiRoşiorii de Vede, care câştigă astfel un câmp de imagine pentrublazonul spiritualităţii româneşti.www.oglindaliterara.ro

POEZIEJURNALLILIANA URSUANGELA BACIUAZI AM VORBIT CUSORAÎNGERULUI...azi am vorbit cu soraîngeruluişi i-am spus eu toatecîte mă doriar ea a lăcrimatşi mi-a adus în dar dincero rugăciuneazi am vorbit cu fratele îngeruluişi i-am spus eu toate poeziilemeleşi i-am arătat eu lui toate fotografiiledin copilărieiar el a lăcrimatşi mi-a adus în dar :lumina îngerului meucea degrabă vindecătoareşi o pana DE SCRIS.COPACUL CARE FACE SIPRUNE SI CAISE SI NECTA-RINEdacă masae în formă de corabieîn catalogul de primăvaraşi tot în acest abis al luxuluifarurile mărilor servesc drept termometre,pietre pentru aleisau casete pentru CD-uridacă la picioarele cailorluna se scaldăîn iarba în care cîndva au înotatiubiţiiiar tânărul filozof s-a apucat depoezieintrând în bucuria cuvintelordacă în această primăvară americanăacelaşi pom care costă doar 11dolariface şi prune şi caise şi piersici şinectarineiar cuvintele sunt asemeni focurilorde artificiideasupra zăpezii : ademenitoare,insinuante, de neatinstoate acestea se întîmplăpentru că la Bucureştiun bătrîn poetîncă îşi mai ascunde de nevastăpoeziile în tocurile pantofilorşi suspină la fiece pasazi, un uliu l-a privit în ochişi el care de mult nu mai zboarăa îngenuncheatsă se roage.POEM IN OCTOMBRIEPaducel - cuvint mingiietorin tine imi asez azicapul.Ca-n poala mameivisez eu intre vocalele tale moi siblindeprecum blana de iepure,a, u, ea,u, e torc ele vocaleletalein sufletul meu.a, u, eeee...AL DOILEA CINTECPENTRUPADUCELMalai marunt e un alt nume al tauun nume mai tinar pentru bobiteletalerosii.Tu,cavaler din marginea paduriiin batalia lui noiembrie cu zapada.Tu, haina celestaa ochilor mei obositi.Tu, aripa bunaspulberind valurile tristetii.„Bun pentru inima ceaiul de paducel“spune batrina din compartiment.„Semeni cu suratele maciesi“ itisoptesc si euCele din care bunica faceagemul acela care inmiresmatoata strada Balanteisi tot Sibiul.Paducel,cuvint in care ma imbracacum,la inceput de iarnacind locuiesc pe strada Armonieicolt cu Toamnei.POEM PENTRU VARA MARINAAi cumpărat un clopoţel de lîngăPodul Minciunilordin oraşul copilăriei noastre înviate.Pecine vei chema cu el ?în casa ta de la malul Egeeii,pe cei vii sau pe cei adormiţi ?Ai un suflet frumos cum numeletău Marinacu mireazmă de mare şi liliac alb.Şi ei vor veni cu toţisă-ţi mîngîie singurătatea mereutănărăşi braţle-ţi obositede atîţia măslini curăţaţi, culeşi,sprijiniţi.Tu, curajoasă şi umilă,mereu îndreptîndtot ce se mai poate îndrepta.Azi, în rugăciunea meate-am zărit serafică, apoapetransparentăîn ochi cu luminiţele din ochiimaicii tale,în mînă cu valiza aceea legată cucureaua tatăluicum veneai spre noi.FEMEIA NISIPULUILui T.A.IULIE atât de cald. Suntîn jur de 36 de grade C, plaja aglomerată.Femeia tânără priveamarea ar privi-o zile şi nopţi în şirfără plictiseală să se contopeascăcu ea. Se juca cu degetele în nisipulfin…cerul era fără nici un nor…Era pentru prima datăcând trăia un mare sentiment de libertate, deîmpăcare şi chiar….o dorinţă de a trăi iar, de a o luade la capăt…nu mai spera…credea că trecuse timpulei…zâmbea…un copil trecuse cu o găletuşă deapă vroia să ridice un castel de nisip, un bărbattânăr îşi întinse prosopul la câţiva paşi de ea, curios,sau poate doar singur, nu-i păsa de nimic cu privireaţintă spre orizont simţea o mare caldură în tot corpulşi …o mare fericire. Viaţa a început din nou pentruea…Îl privea. Stătea în stânga ei pe nisipul caldcu picioarele aproape de apă, îi urmărea liniile chipului,era ispitită, să-l ia în braţe să-i sărute ochii,gura, să-i spună şoptit « te iubesc » dar nu făcu nicio mişcare…dăruit somnului sub razele soarelui îliubea, era acolo doar pentru ea, dar mâine…cineştie…In el recunoscuse mirosul iubirii, ablândeţii, a erosului, a mării.Un clipocit o făcu să ridice privirea, o barcăaluneca uşor…se lăsa seara, soarele cobora. Seapropie de trupul lui şi îl învălui cu părul « făcut palmier» cum îi plăcea să spună – se ascundeau deprivirile iscoditoare ale oamenilor – se apropie cupielea cu degetele cu inima ei.Deodată EL se trezi, deschise ochii, EA îlprivea pe sub pleoapele întredeschise, era mirat deprivirea ei, vedea o întreagă lume acolo, vedea trecutul,vroia să ştie totul despre femeia aceasta, toatabucuria şi durerea toate fostele iubiri s-o iubească,ar vrea cum n-a mai iubit-o nimeni până acum s-osufoce cu iubirea lui …O prinse în brate şi o sărută cald pe frunte,pe ochi, pe buze, pe sâni, pe umeri, marea atât dedeschisă îi acoperea…apoi aşa goi intrară în apamării, alge i se încurcau femeii în pletele lungi şinegre, nu-i păsa, înainta cu el în valurile măriiţinându-l de mâna, ar fi mers cu el aşa până dincolode capătul lumii, creşteau, se înalţau pe valuri, fugeaufericiţi….cum să opreşti clipa, cum s-o furi pentrutotdeauna, cum să-ţi strigi fericirea în gura mare,regaseau amândoi iubirea de mult uitată, ştiau,simţeau că timpul i-a adus împreună în sfârşit, iar eitrebuiau să păstreze nebunia, să n-o piardă, s-o protejezeca pe un copil, s-o ţină strâns în braţe pentrutotdeauna bărbatul cuprinse cu braţele şoldurile femeii,o lăsă pe spate si o învârti uşor în cerc pe suprafaţaapei. Femeia închise ochii, soarele în asfinţitîi mai lumina puţin chipul şi-i mângâia gândul…fericireavenea din el cum să-i spună acestui bărbat cătimpul s-a oprit în loc cum să-i mulţumească pentruacest dar, să-i scrie pe pielea lui ce i se oferea, toatecuvintele ce îi veneau grave, frumoase, adevarate,ameţitoare, confuze,… din trup, din suflet, din pântec…femeia parcă murmura sau se tânguia cu ochiiînchişi, nu vroia să se oprească mişcarea aceea încerc s-o ţină asa în valurile mării până va veni iarnasă fie femeia lui, FEMEIA NISIPULUI … bărbatul seopri, avea genele ude, pielea de pe degete i se încreţise,părea fericit şi în cel mai elegant gest de balerinperfect, o ridică de mijloc deasupra capului, oţinu aşa în aer, privind-o tot timpul, apoi…o aruncăîn valuri…femeia ţipa… cel mai frumos ţipăt ce afost vreodată…elibera toată groaza, toată durerea,elibera lanţurile…şi i se dărui lui cum n-a mai făcutoniciodată…inima îi sări din piept, capul îi vâjâia,ştia că e acolo, o aştepta să aibă grija de aceasta iubire,si cu cea mai mare forţă femeia se ridică deodatădin apa învolburată însetată de …tot…respiraaerul, privi cerul, apoi îşi potrivi trupul de al lui, erausinguri într-o noapte de iulie…www.oglindaliterara.ro 3987

ESEUADEVĂR ŞI/ AL DISCURS(ULUI)STUDIU asupra Căutării Sfîntului Graal şi basmul Tinereţe fără bătrîneţeşi viaţă fără de moarteVirginia BogdanAutoarea mulţumeşte înmod deosebit lui Andrée Christensenpentru amabilitatea de afi citit acest text şi de a fi făcutcorecturile ce se impuneau**Textul a apărut în originalîn limba francezăIntroducereNimic mai fals decît aconsidera povestirea exclusiv operă de ficţiune.Nu este vorba, după opinia noastră, decît despre o interpretareunilaterală, decît despre o funcţie. Aceea de reprezentare.„Singura manieră pe care literatura o cunoaşte ca reprezentareeste basmul(povestirea) echivalentul verbal al evenimentelornon-verbale„*Aceasta este, de altfel, problema esenţială asupra căreia insistăprezenta lucrare.De aici decurge o altă funcţie, tot atît de importantă ca şiprima, dacă nu de prim ordin: funcţia morală, religioasă. Care fusesedeja semnalată de critica de specialitate.Şi pornind de la acest „ punct central” al investigaţiei noastre,totul se organizează astfel încît să ne convingă de veridicitateaADEVĂRULUI, singurul care posedă o Autonomie.Esenţă şi existenţă dispun de inteligenţa noastră, care neleagă de ele, puternică prin fragilitatea sa însăşi, cale regală a vieţiinoastre, imperiu mişcător al imaginii. VERB care se face VĂZUT,CITIT, ASCULTAT.*Figuri, G. Genette, Bucureşti, Univers, 1978, p. 153 (s.n.)AIN SOPH OR - SENS-ul de dincolo de sens„Inarticulată/ea vorbeşte la capătul ei însăşi /noastră înaintea/ o limbă fără gramatică / în afara oricărui sens / cuvintele saledispersate / dezvăluie misterele viitorului” *Fizicienii, astrofizicienii, cosmologii recunosc existenţa uneiFiinţe inteligente şi universale (Paul Devies, The Spirit of God, TheBig Crunch, Haflast three minutes of Universe), mergînd pînă la interpretareaCabalei.Joel Primack( cosmolog californian) admite existenţa aspectuluisuprem al lui Dumnezeu, AIN SOPH, dincolo şi în jurul zorilorvieţii, de unde emană o lumină care a creat sefirotul şi universulfizic.Iată deci că începem cu sfîrşitul şi trebuie să acceptăm căorice gramatică se transformă în poietică/ poetică a imaginarului.Pentru acelaşi Primack, sefirotul creaţiei corespunde conceptelorteoriei inflaţioniste.Teoria inflaţionistă, formulată în 1979 de către Alain Guthcercetătorla Institutul de Tehnologie din Massachusetts(MIT)avansează idea că universal s-a dezvoltat în mod exponenţial, cuo viteză superioară luminii, la o secundă după apariţia sa din neant.André Linde( professor asociat al Universităţii AmericaneStanford); fizicianul rus subliniază faptul că această inflaţie continuăşi în present.Pentru a reveni la Joel Primack, el susţine faptul că Ketherprimulsefirot al Cabalei simbolizează infinitul potenţial creator al luiDumnezeu, Chokhmah, al doilea sefirot reprezintă pasajul explozival universului nostru din zona potenţialului pur la existenţa fizică. Însfîrşit, Binah, al treilea sefirot, este “ matricea” în care se înfăptuieştecreaţia lui Chokhmah.Dacă s-ar distruge Babilonul şi orice carte, rămîne LOGO-SUL care să ne înveţe VIAŢA, CALEA ŞI ADEVĂRUL.* Que l’apocalypse soit!, Andrée Christensen & Jacques Flamand,Editions David, Orléans, 2000, p. 17; extras din poemul „ Ladevineresse”, din culegerea La femme sauvage, Andrée Christensen,Editions du Nordir, 1996, pp. 69-72(t.n.)AVERTISMENTTerenul pare mişcător. Plauri în deplasare. Care se identificămişcării însăşi a scriiturii. Pînă la a deveni, prin succesive sedimentări,veritabilă stîncă. I se va permite deci şi ierta autorului latura„neştiinţifică”, pur „creatoare” a lucrării, fără de care, vai, nu ar fivorba despre lucrare, şi titlul nu ar mai avea motiv.Ademenitoare capcană, aceea a „ştiinţei”. O precizare se impunereferitoare la scopul proiectat.Este vorba, de fapt, de a sesiza fabulosul de real şi realul defabulos. În alţi termeni ar însemna să spunem AUTONOMIE A IM-AGINARULUI.„(...) orice morală adevărată este o morală a autonomiei(...)”*„ Ibu Arabî distinge în Imaginaţia două grade.(...). Imaginaţianu este deci puterea îndoielnică care, în sensul său vulgar, ne abuzeazăcu fantasmele sale, ci o funcţie psihică, autonomă, un instrumentmediator, un organ de legătură şi de percepţie”**De la „ discursul asupra propriului discurs”***, prin poetica imaginaruluicătre „Fiinţa de limbaj”****Poeticienii moderni sunt capabili să recunoască tendinţa naturalăa evoluţiei discursului şi a articulaţiilor sale:„trebuie să lăsăsm să vorbească simbolurile”*****Jean Burgos ar dori o întoarcere, o:„linişte(...) care să nu mai fie absenţă a vorbirii, ci într-adevărvorbire despre vorbirea însăşi”; visul poeticianului este din ce în cemai aproape de acel al poetului ” pînă în acel punct de îndepărtareşi de linişte în care timpul se cuibăreşte într-o cască din fier”******Finalmente, Dominique Maingueneau observă că:„Ceea ce percepem, nu este o întreagă serie de ameliorăripunctuale cît o schimbare globală în maniera de a considera discursul”*******Problema identităţii formării discursive intră în zona constitutivului(raportul la Celălalt)Sensul şi limbajul, mai mult, nu ajung la raporturile economiceşi sociale” ci „ele sunt o dimensiune constitutivă a acestora”**Nu rămîne decît să excludem echivocurile situaţiei echivocecare pare să ameninţe cu pericolul succesului său.Este deci rîndul cunoaşterii să opereze. Ceea ce vrea săspună delimitări şi puneri de acord în acelaşi timp.Dificultăţile încep.ADEVĂR AL DISCURSULUI„...discursul nu mai este decît reflexul unui adevăr care asistăla propria sa naştere”Michel Foucault, Ordinea dscursuluiIZVOAREUniformitatea basmelor minunate pare a trimite la aceeaşisursă. Şi această „sursă unică” poate fi psihologică„Paralele între basm şi religie, şi înrădăcinarile lor ulterioare încultura şi viaţa economică sunt domenii nestudiate încă”*Avînd în vedere interesul purtat celor două basme, „Tinereţefără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte”** şi „Căutarea SfîntuluiGraal”*** pentru motivele expuse, ne vom ocupa deci de punerea înevidenţă a ORIGINII lor.(continuare în nr. viitor)3988www.oglindaliterara.ro

IN MEMORIAM VALERIU RUSUA mon père,Si le propre des anges est de filtrer le mal et de restituerle bien en gardant toujours le même sourire empreint de douceuret de générosité – alors mon père en fut un !Si l’on reste enfant tant que nos yeux gardent cette lumièreinterrogative et émerveillée – alors mon père est resté unenfant qui n’a jamais connu la méchanceté, jusqu’au bout !Si la vie ne nous est donnée que pour l’effeuiller aucontact du monde, alors mon père l’a brisée en milliers de morceauxde lumière qu’il a offert à tous ceux qui ont croisé son chemin.Sans jamais épargner ses forces et sa sensibilité, sansl’ombre d’une rancœurSon élan permanent vers les autres fait que, aujourd’hui,nous sommes tous là pour l’accompagner : la famille, les amis,les étudiants et même les personnes qu’il a à peine rencontréeset qui avons tous été touchés par ses ailes d’esprit et de cœur.Il a poussé les limites de son corps toujours plus loindans la course perdue d’avance avec les ressources infinies deson âme ; jusqu’à voir son petit-fils atteindre les sept ans qui,selon la croyance roumaine, permettent à un enfant de s’imprégnerde toutes les valeurs fondamentales de la vie. Et il l’a fait,obstiné et doux à la fois, heureux de le voir et triste de pressentirque le temps lui était compté et qu’il n’allait pas pouvoir le soutenirencore très longtemps.Dire aujourd’hui qu’il va me manquer serait futile et mensonger.Car je sais déjà que du lever au coucher du soleil,chaque instant trouvera son écho dans tel ou tel moment dupassé. Il a été et restera mon repère, mon soutien et mon interdictionde tomber.Puisse-t-il être accueilli en paix, là où il va, par ceux qui,comme lui, sont si rares ici-bas : Daria, Vasile, Vadim, Richard.Quant à nous, il ne nous reste que la dure tâche de nepas trop le décevoir.Saluons une dernière fois le Grand Homme qui fut, toutsimplement, mon papa !Către Valeriu,Romaniţa RUSUŢi-aduci aminte, în toamna lui 1987, cînd toţi trei uniţi :tu, Romaniţa şi cu mine, ne-am rupt, poate pierdut familial şi social,dar puneam înainte speranţa în urmaşii noştri şi, întărindunepentru a trece toate spaimele, frica şi năpăstuirile, am învinsîn confruntările de zi cu zi.De acolo, de la Aix-en-Provence, înconjurat de prietenide nădejde, ne întăreai, spunîndu-ne că ne vom regăsi şi vom fidin nou împreună – chiar şi atunci cînd Romaniţa şi cu mine,hărţuite, deznădăjduite, încercuite în puterile nopţii , nu maigăseam tăria de a crede.Legămîntul nostru a ţinut.Ne-am scris împreună cărţile, ne-am bucurat şi suferit împreună,am năzuit să smulgem Cerului un crîmpei de lumină, amţinut, din tot sufletul, să facem parte binelui.Acum, pe albul pernei de spital, după suferinţa grea şineîndurătoare, faţa ta e şi mai prelungă, iar mîna punctează, sacadîndclipele, voind să spună că nu mai poţi îndura şi că totuls-a sfîrşit.Am sperat pînă la capăt, am rugat şi chemat şoptind, dealungul zilelor şi nopţilor, îndurarea.Ai lui, rămînem, aici, o vreme, deşi am stat cu vitejie alături,şi plecăm, frînturi îndurerate, împreună cu el.Chipul său surîzător, vocea-i blîndă şi lină ne vor fi dinnou Călăuză…Adieu à ValeriuAurelia RUSUC’est avec beaucoup d’émotion que je prends la parolece matin pour dire un dernier adieu à mon ami Valeriu et essayerd’apporter un peu de réconfort à sa famille : Aurelia, Romaniţa,Julien. Cela fait près de quarante ans que nous étions liés l’unà l’autre. Nous avions fait connaissance en 1970, quand il étaitarrivé à Aix, pour occuper le poste de lecteur de roumain, avecsa femme, Aurelia, et sa fille, Romaniţa, qui à l’époque était unpeu plus petite que Julien. La dialectologie que nous pratiquionsl’un et l’autre, lui au Centre de Phonétique et de Dialectologie del’Académie de Bucarest, moi à l’Université de Provence, à Aix,nous a tout de suite rapprochés. Et ce fut ainsi le début d’unelongue et réelle amitié, d’une amitié qu’on peut dire fraternelle,d’une véritable fraternité, qui dès le début fut étendue à nosdeux familles.Nous avons évidemment beaucoup de souvenirs encommun, souvenirs de moments très heureux que nous avonsvécus ensemble, à Aix, à Marseille, dans la Drôme, ou encoreen Roumanie où nous étions magnifiquement accueillis, maissouvenirs aussi de difficultés de diverses sortes que nous nousefforcions de partager. Il serait trop long d’égrener tous ces souvenirset ce ne serait ni le moment ni le lieu.Mais je voudrais surtout insister sur quelques aspects dela carrière universitaire que mena Valeriu Rusu à Aix. Car ce futun grand universitaire qui fit honneur à l’Université qui l’a accueillien deux temps successifs : d’abord pour un emploi temporairede lecteur, puis à partir de 1987, date à laquelle il décidad’émigrer en France, pour des fonctions durables qui ont été deprofesseur associé, de maître de conférences, et enfin de professeurau plein sens du terme et de professeur émérite à partirde sa mise à la retraite.Quand il arriva à Aix en 1970, Valeriu Rusu trouva à l’Universitéun enseignement du roumain qui était encore très balbutiantet marginal. Peu à peu, grâce à sa compétence bien sûr,mais aussi grâce à son dynamisme, son enthousiasme, son dévouementaux autres et tout particulièrement à ses étudiants, ila développé d’une façon considérable la petite section de roumaindu départ et il a ainsi donné à la langue et à la culture roumainesà Aix toute la place qu’elles devaient avoir dans leconcert des langues romanes.Enseignant très efficace et chercheur actif, qui laisse derrièrelui une œuvre scientifique très importante, écrite en roumainet en français, dans le domaine de la dialectologie, maisaussi de la culture populaire, de l’histoire, de la littérature…, ValeriuRusu nous a séduits aussi à Aix par ses qualités d’animateuret de la façon très heureuse dont il a su faire rayonner laculture roumaine au-delà du cercle de ses étudiants, dans l’universitéet dans la ville d’Aix. Je donnerai seulement quelquesexemples significatifs : l’invitation à Aix dans les années 1970 dece grand messager de la culture roumaine qu’était Zamfir, lejoueur de flûte de Pan bien connu ; le cercle poétique forméd’étudiants de différents âges, qui traduisit en français des œuvrespoétiques d’Eminescu ou de poètes plus récents et les fitconnaître à l’Université et en dehors dans des manifestationsculturelles très appréciées : l’intervention d’Emmanuel aujourd’huiest un bel exemple de la réussite de cette action poétiqueuniversitaire tés.Enfin, je voudrais rappeler que Valeriu Rusu, qui n’a jamaisoublié son pays d’origine, la Roumanie, où il retournaitchaque année, depuis la chute du régime Ceauşescu, et où ilapportait sa contribution à la vie scientifique, a manifesté uneattention particulière pour sa province natale, la Moldavie, arrachéeà la Roumanie, comme on le sait, et rattachée à l’ancienneURSS, puis devenue indépendante. En invitant des collèguesmoldaves, en organisant avec eux des manifestations et des publications,en y allant lui-même avec Aurelia, en particulier pourrecevoir le titre de docteur Honoris Causa de l’Université deChişinău, il apporta à ce pays ces dernières années une aidescientifique extrêmement précieuse.Par tes qualités humaines incontestables, ta gentillesse,ta gaieté, ta joie de vivre, ton enthousiasme si communicatif, quiallaient de pair avec une énergie et une volonté qui forçaientl’admiration, tu as su conquérir l’estime et l’amitié de beaucoupde personnes en Roumanie et en France. Tu nous as beaucoupapporté et nous t’en sommes infiniment reconnaissants. Nousne t’oublierons pas. Adieu, Valeriu.Jean-Claude BOUVIERancien président de l’Université de PROVENCEwww.oglindaliterara.ro 3989

ESEU3990Destinul unei stele căzătoareLe păstrez şi azi tot acolo, într-un loc anume, locul-decinste,l-aş putea numi, ceea ce ar avea darul de a le crea şi un statutanume, o poziţie privilegiată, ca o aureolă distant-enigmatică.Tot în bibliotecă, fireşte, se află şi locul ăsta, numai că nu laolaltă cucelelalte cărţi, nu de-a valma cu cărţile preferate, de pildă, şi nicimăcar alături de cărţile mele, ci pe o altă poliţă, specială şi rezervatăşi dăruită în-ex-clu-si-vi-ta-te: cărţile prietenilor. Un loc aflat, întradevăr,într-o situaţie cu totul avantajoasă. Căci, dacă la cărţile preferaten-ai încotro şi te opreşti de nenumărate ori, dacă până şicărţile tale le mai răsfoieşti, uneori, ca să nu uiţi cumva că tu le-aiscris, de cărţile prietenilor aproape că nu te mai atingi din clipa cândle-ai acordat acel titlu de nobleţe.Aşa se face că se împlinesc, iată, mai bine de 35 de ani decând am aşezat acolo, la-loc-de-cinste, cartea de început a lui MirceaPalaghiu, Orbit de prea multă dragoste, şi cu siguranţă n-amcitit-o decât atunci, o dată; doar o singură dată deci. Mai mult decâtatât. S-au împlinit, iarăşi, de curând, în noiembrie, 30 de ani de cândel însuşi, autorul, a dispărut dintre noi şi eu nu mi-am găsit o zi –două, în ăştia 30 de ani, să-i recitesc una dintre cele şase cărţi pecare le-a lăsat în urma lui. Dacă n-ar fi fost ideea unui pătimaş editor,a lui Nicolae Oancea, tot un prieten şi el, adică şi cărţile lui seaflă tot acolo, pe poliţa de onoare, mi-e teamă că nici în alţi 30 deani nu m-aş fi învrednicit să redeschid cărţile lui Mircea Palaghiu.Pe când aşa, lectura lor, astăzi, chiar dacă nu se regăseşte într-unvolum antologic , un volum omagial care n-ar fi fost, nicidecum unulcomemorativ, măcar restul unei rememorări prieteneşti tot ar vreasă fie.Ce-ar urma să spun, aşadar, astăzi, la sfârşitul unei lecturice încearcă să readucă în actualitate pagini apărute în urmămai bine de 30 de ani? De regulă, în asemenea ocazii se vorbeştedespre nepieritoarea valoare şi rezistenţa la trecerea timpului şi deplinalor integritate artistică. Şi cel puţin aşa s-ar cuveni să fie, pentrucă, de bună seamă, nu degeaba te încumeţi să reeditezi o carte– un scriitor – o operă. Trebuie să chemi în ajutor o mulţime de argumentepentru a-ţi justifica temeinic efortul. Mărturisesc însă că,dincolo de motivul ăsta sau, mă rog, împreună cu el, eu unul amfost împins în lectură şi purtat în permanenţă, de-a lungul ei, de încăceva. De după fiecare pagină şi din interiorul fiecărui rând îmi răsăreamereu înainte chipul lui Mircea Palaghiu însuşi. Nu deci figuriale personajelor şi nici vreo trimitere la secvenţe sau situaţiireale, ci chiar autorul lor, în persoană. Mă ţinea pur şi simplu devorbă, de la o pagină la alta şi de la o carte la alta, ca să-mi spunăchiar el, cu gura lui, ceea ce, la urma urmei, citeam. Aproape cănici nu i-am putut reciti ca lumea cărţile din cauza asta.Şi despre ce-mi povestea Palaghiu, de dincolo de personajelelui şi din afara paginii tipărite? Despre câte-n lună şi-n stele,exact aşa cum aveam obiceiul să facem, noi toţi, prin anii studenţiei.Despre lume şi viaţă – „aşa cum o vede chiar ea, lumea”; despre„vieţile şi doctrinele filozofilor”, cu referiri directe la Dialogurilelui Platon; despre „evoluţia de la primele ei începuturi a ştiinţei de apregăti economicos tort, creme şi glazură”; despre aşa-numitaecuaţie de aur sau, cum i se spune în lumea civilizată, „le nombred’or, proporţional Gesetz, golden section, goldener Schnitt”; despre„funcţia stimulatoare a fenomenului de predicţie”; despre drepteleparalele, „două drepte care nu se apropie dar nici nu se depărteazăuna de alta” despre dualismul acţiune – gândire, Gestaltpsihologie,asociativitatea plurisenzorială, gândirea operaţională, morala logiciila copil – câte şi mai câte, numai subiecte solemne şi grave şide nedezlegat. Evident, abordate toate cu aceeaşi gravitate şi tratatecu o seriozitate de neclintit ori de câte ori erau aduse în discuţie.Numai eu vedeam, în spatele seriozităţii pline de morgă, privireajucăuşă şi scânteietoare a autorului, singura care mi-ar fi putut,eventual, da la iveală adevăratele sale intenţii. Exact aşa procedaşi cu noi, pe vremuri, când ne lansam însufleţiţi în controverse dinastea fără sfârşit.Este dovada că Mircea Palaghiu rămânea consecvent lacandoarea şi puritatea unei alte vârste, cu toate că avea câţiva animai mulţi decât noi şi cu toate că s-ar fi păstrat intactă, pe urmă, diferenţade vârstă, mereu. De altfel aceeaşi candoare şi aceeaşi nevinovăţie,coborâtoare fără îndoială din Creangă, le-a împrumutatapoi şi personajelor sale, din cauza asta şi sunt uşor de recunoscut,în ele, trăsăturile creatorului lor. Este, în definitiv, imposibil pentrupersonajul unei cărţi să sară peste condiţia celui care i-a dat naştere.Cel mult, îi poate repeta şi multiplica existenţa, dar nu i-o vaputea depăşi vreodată. Cam aşa ar putea suna, eventual, una dintreregulile nescrise ale prozei.Iată, de pildă, ce adevăr învăţase personajul principal Mirmidonde la bibliotecarul său:„Durerea cea mai mare a omuluivine de acolo că timpul, trecând,îl îndepărtează de copilăria sa.Cu această pedeapsă este pedepsitomul odată cu viaţa care ise dăruieşte, pentru păcate pecare nu le-a făcut încă, dar pecare le va face negreşit în viaţasa”. Iar căpitanul iahtului Aifun,pe numele său, fireşte, Mirmidon,aflat într-o călătorie deDumitru Matalăagrement înspre Atena, primeştedin partea unuia dintre pasagerio propunere foarte bizară. Cu toate că scopul esenţial al călătorieitocmai ăsta era, Mirmidon este rugat să facă tot posibilul şi să-i împiedicepe turişti de a vizita ruinele cetăţii Troia. Motivul e cât sepoate de simplu pasagerul le văzuse el însuşi în urmă cu zece ani.„Până atunci, pentru mine frumoasa Elena mai trăia. Mai trăia şiParis, cel frumos ca un zeu. Mai trăiau şi Hector şi toţi cei care aumurit în Iliada. Când am văzut ruinele, au murit cu adevărat şi m-au lăsat pentru multă vreme singur”.Ar fi avut aşadar el însuşi toate şansele să nu vadă niciodatăruinele Troiei şi să-şi poarte propria copilărie, intactă, până laadânci bătrâneţe. Poate nu chiar alături de noi, dar oricum împreunăcu noi. Nu i-a fost însă şi soarta tot aşa de senină şi generoasă cumîi era firesc. Din contră, s-a ridicat împotriva lui, pe nedrept, absurd,aşa cum o face de cele mai multe ori. După un denunţ ordinar, unadintre murdăriile frecvent întâlnite, chiar în anii şaizeci, a fost închis,imediat după terminarea facultăţii, pentru nişte, bineînţeles, inofensivepagini de jurnal. Un an de zile au durat , ancheta - interogatoriile– cercetările. Nici procesul nu i s-a putut înscena într-un an dezile, ca să aibă parte de o judecată, fie şi nedreaptă. Fragilă şi vulnerabilă,firea lui Palaghiu numai de aşa ceva n-avea nevoie – dacănu cumva tocmai cu asemenea firi îşi găsesc soarta să-şi încerceputerile.La proces, însă, lucrurile n-au mai mers aşa cum or fi vrutanchetatorii. Martorii citaţi erau prietenii lui, care nu-şi puteau renega,de frică, propriile lor amintiri. Martor citat a fost şi profesorullui, Alexandru Piru, care a făcut o adevărată demonstraţie de demnitateşi curaj. Ne aflăm, oricum, în anii şaizeci, nu cu zece sau cincisprezecemai devreme. A fost, în cele din urmă, repus în toatevechile sale drepturi. S-a reîntors la catedra ce-i fusese repartizată,într-o comună din judeţul Prahova, s-a căsătorit, i s-au născut douăfete, a reînceput să scrie. Cu timpul, a început să şi publice, ceeace ar putea să însemne că totul a reintrat în normal.Da, numai că omul n-a mai fost acelaşi după lovitura pecare o primise. Cel mult personajele sale îşi păstraseră, neştirbite,candoarea şi nevinovăţie, el însă nu. De unde s-ar putea deduce cătotuşi, uneori personajele îşi pot contrazice creatorul, adică se potîmpotrivi cel puţin unora dintre hotărârile lui. Cea mai bună dovadăar fi aceea că nicăieri, în nici una dintre cărţile lui, nu se pomeneştenici măcar un rând despre ce a pătimit el acolo.În toamna lui ’78 a venit la Bucureşti cu manuscrisul ultimeisale cărţi, La revedere, Casiopeea! A predat-o şi a vrut să se întoarcăînapoi, la Vălenii de Munte. În Gara de Nord, însă, a avut unaccident. Unul pe care noi toţi l-am considerat, imediat atunci şipoate şi astăzi, suspect. Era şi asta o modalitate de a scăpa de „incomozi”,de „elementele dubioase” – dar pentru cine să fi fost incomodPalaghiu, cu puritatea şi nevinovăţia şi fragilitatea lui? S-arcuveni cercetat, acum, şi capitolul acesta, mai cu seamă că aurămas rătăcite prin arhivele fostei securităţi caietele sale, jurnalulcare i-a provocat arestarea. Poate ne vom învrednici să facem şiasta, cândva, eventual înainte de a se scurge alţi 30 de ani.Până una – alta, deocamdată deci, ne-am hotărât să-i publicămo culegere, care fireşte că nu poate oferi decât o mică partedin imaginea celor şase cărţi ale sale şi care fireşte că nu poateapărea din cauza sărăciei de lux în care ne zbatem. Eu sper însă,şi aşa, ca, prin ea, să-l fi coborât şi pe el de acolo, de pe poliţa luide onoare, măcar o clipă, din nou, alături de noi. Asta-i ceea ceputem face noi, cei care mai suntem, o vreme, contemporani cuposteritatea lui. „Mi-aş dori să fiu stea călătoare”, spune undeva sublimaSora Camelia, care e şi ea un Mirmidon. „Aş da tot ce ştiu, totce voi şti de aici înainte, tot ce am, numai să mă prefac într-o steacălătoare”. Poate şi prin această târzie carte, dacă va apărea , şi ea,steaua lui Mircea Palaghiu îşi va continua călătoria.www.oglindaliterara.ro

“ De la un eminescolog, la un prea-popit”EVENIMENTELuna octombrie, ca o prelungire a verii, vine cu evenimente la fel de calde. Bogată în manifestaţiiculturale, pe la mijlocul lunii,mai exact, în 17 octombrie, în cadrul Zilelor oraşului Odobeşti a avut loc o lansarede carte.Scriitorul Gheorghe Mocanu, la cel de-al treilea volum, de această dată, un roman intitulatsugestiv Hematomul roşu s-a bucurat de o prezentare de carte, tare de excepţie.Despre volum s-au exprimatopinii competente, amintnd doar câteva nume: cel al îndrumătorului său, scriitorul Gheorghe AndreiNeagu, al lectorului şi corectorului, prof.Gheorghe Zaharia şi cel al scriitorului Calistrat Costin ,preşedintele US filiala Bacău. De consemnat remarca acestuia din urmă. Printr-o premoniţie, îi hărăzeşteprozatorului Gheorghe Mocanu, numărul cincizeci şi doi , ca viitor membru al US filiala Bacău.S-a mai vorbitşi despre prefaţarea czrtii, realizată de Theodor Codreanu, singurul eminescolog...atunci, AdrianBotez?!sau, prof.Constantin Frosin, sau împătimitul Corneliu Fotea?! Un eminescolog, doi, trei...ce importanţăare!...Despre carte, despre subiectul romanului şi mai ales despre disponibilităţile creative ale scrii-Mariana Vârtosutorului s-a vorbit destul şi la subiect.Pentru că, romanul merită un spaţiu special, un comentariu pe măsură,voi reaminti doar că o prezentare onorantă i s-a făcut şi în comuna Jariştea, locul natal al scriitorului.Dacă la Odobeşti, s-a bucurat de foartemulţi oaspeti din ţară, la Jariştea, scriitorul a avut plăcerea să fie onorat, printre alţii, de prezenţa dlui Mircea Diaconu, în calitate de fiul al localităţii,şi, poate ca reprezentant al puterii.Manifestaţia de la Jariştea, organizată graţie primarului, s-a desfăşurat în cadru “Zilelor comunei”eveniment ce a deschis Sărbătoarea.Primiţi incinta Bibliotecii Comunale, evenimentul a fost monitorizat de dna bibliotecară Zamfir, persoanădevotată cărtii şi iubitoare a cuvântului scris .Tot în octombrie, într-o zi la fel de însorită, am participat la o lansare de revistă, inedită. De această dată, gazda a fost... biserică. Pentruîntâia oară într-o biserică, fără senzţia vinovătiei. Preotul paroh, Gheorghiţă Ioniţă, un prea-popit, în cel mai bun sens al cuvântului, împreunăcu corul său de îngeri, Ansamblul Plaiurile Nămoloasei au oferit un spectacol magic.Cele câteva cântece au reusit să transformerigiditatea şi severitatea întâlnită în asemenea locaşuri , într-un altfel de loc al păcii, liniştei şi relaxării. Am citit în ochii copiilor bucuria şi plăcereade a se fi aflat atiunci, acolo.La o oră când , de obicei copiii fac cu totul altceva.La final, final care însemna aproape ora cincisprezece azilei, copiii au participat şi s-au bucurat de apariţia primului număr al revistei lor Lumină din cuvânt. Revistă apărută prin grija şi strânsa colaborareîntre Şcoală-Biserică...şi Primărie - autorităţi locale deci,reprezentate de dl primar Adrian Răzmeriţă. Ca prim număr, revista a produsmultă bucurie copiilor şi adulţilor prezenţi.N-am văzut prea des un copil sărutand o carte, mărog, o revistă.Emoţionant gest!.Optimistă şiîncrezătoare, dna director, Carmen Tatiana Ioniţă a promis continuitate şi, o prezentare grafică de o şi mai bună calitate. Cum cele trei componenteresponsabile, Şcoala-Biserica-Primăria s-au arătat disponibile, copiii din această zonă pot spera la o revistă de spiritualitate creştinăcu mai multă întindere culturală. La mai multe numere, la mai multe rubrici, la mai mulţi colaboratori. Şi, cum ar spune pzrintele Ioniţă Gheorghiţă,Dumnezeu să binecuvânteze intenţia şi efortul celor implicaţi.După o îndelungată perioadăîn care a intrat într-onemeritată penumbră ValeriuGorunescu revine în atenţiacititorilor cu un volum – “Tăinuiricu zeul Ra”, edituraAmurg sentimental, 2008 -reunind creaţii mai vechi şiCarmen Focşa mai noi, care îl recomandă cape un creator de poezie alcărei dramatism bine cenzuratpune în evidenţă o melancolie dublată de un verb viguros,marcate de gesturi ample prin care construieşte imaginea insuluireflectând la întrebările esenţiale ale vieţii, neliniştit,mereu în căutarea luminii solare ca pe o forţă menită să întreţinălumina interioară întru echilibrarea sufletelor tenebroase.Autorul propune un univers exotic, tutelat de zeulsoarelui, simbol sugerând tinereţea căutătoare de repere, capabilăs-o prelungească dincolo de timp: “Mă-mbăt cu vinultău de raze dulci, cât nu-s / acoperit de-al vârstelor omăt”(Ra). Monumentul reprezentând mormintele faraonilor, unsimbol al suferinţei celor … pe umbre şi nelinişti împăraţi, ladispoziţia hazardului “… de galaxii, fără hotare / cu arderi şirostiri de stea” (Piramida).Obsedantă – în sens pozitiv, tema razelor solare omniprezenteşi atotputernice: “… doar raza e mai iute în lume,Dramatismul bine cenzuratrevii, / ori renaşti spre sorgintea sau oaza / ce-ţi repeţi că teaşteaptăşi-o ştii” (Strop ajuns). Poetul vede în forţa şi căldurasolară însuşi izvorul existenţei: “Să bem din raze laptelede mamă” (Laptele razei), chiar dacă nu ostoieşte îndoielileprivite… cu-n ochi aproape pământesc şi marcate de retorismulîntrebărilor. “Mai sunt încumetări / Mai e vreo cale?”(Vremea ancorei). Întoarcerea în propriul univers interiorconduce la reflecţii asupra destinului: “Tac şi eu şi mă mir /Ca de-o soartă, tot a mea, dar străină” (Târzie revedere).Ezitări între a fi şi a nu fi: “Cu umbre ninge ultimamea seară/ Să trec sau nu pe malul celălalt?” (Miopia mieilor).Cu o mână sigură, creionează o toamnă în careplouă cu tăceri enorme: “Iubito, vine-o toamnă nouă / seculcă soarele-n gutui / de-acum, că tot în mine plouă / unsomn să-ncinge, de statui” (Îţi las marea).Tonul elegiac al evocărilor imaginii bunicului… “cuvedenia bunicii moarte / încă din prima tinereţe / plecată caun abur lăptos / peste pădurea vecină” (Fulgere duse) saupe cea a mamei: “… bătrână ca o pădure ce-a ieşit din pomi/ şi merge-n cârjă / ultimei miresme dinaintea iernii” (Ceaşcăde cenuşă) realizează poeme de referinţă şi nu sunt singurele,în acest volum.Fidel instrumentarului clasic al poeziei, Valeriu Gorunescuignoră, la modul cel mai ales cu putinţă, ideea căpoezia ”nu se mai caută”.www.oglindaliterara.ro 3991

ESEUCreier şi Inimă înViziune Pascaliană şiEshatologică3992Motto:Tu ai numai ureche de-ţi trebuie cuvinte?Alt soi de graiuri nu simţi, cu inima „n-auzi“?Vai celor ce au sfetnic doar creierul cuminteŞi pentru taina lumii, doar ochii călăuzi!(Vasile Voiculescu – „Sonete închipuite…“)Modificări fundamentalconceptualese impun azi în domeniulglobalităţii 1 spaţiale alumii; şi mai ales a lumilor, fiindcămâine, sau poimâine, va trebuisă acceptăm raţional căexistă mai multe lumi şi mai „bătrâne“decât a noastră. Dar nevor trebui modificări şi în domeniulrecunoaşterii creatorului„infinitului nemărginit, concept incompatibil- deductiv – cu simbolullimitei, aşa cum oînţelegem azi. Vom afla cândva,cu siguranţă, destule şi despre„conţinutul“ galaxiilor universului(în totalitate), căruia îi zicem Mircea Homescuspaţiu… în alternanţă cu conceptultimp, contestat cu probe,dar încă … nedetronat. De fapt,de ce timpul n-ar fi „spaţiu în mişcare / schimbare“? Poate că în viitornu ne vom mai îndoi nici de faptul că viaţa este o perpetuă transformare,dar nu numai. Vom mai afla şi că viul, din lumile galactice,îmbracă inimaginabile „morfologii“ pentru a căror percepere / înţelegerenoi nu avem încă repere de referinţă şi nu-l putem conştientizaca atare; înţelegerea fiind suprapunerea pe un arhetipmemorial, preexistent în „noi“ (unde, încă nu ştim), cu ajutorul căreiaconstruim o altă imagine clasificată, Fiindcă, deocamdată, perceperea,este unica noastră „tehnică“ prin care transformămsenzaţia „perceptivă“ în imagine şi idee. Pentru… toate aceste ţinte/scopuri / nevoi, mai mult decât necesare, trebuie să acceptăm cădacă inima joacă un rol important în conceptul de „existenţă vie“,creierul, la rândul lui are o misiune la fel de importanţă. Aceea defurnizor al gândirii totale / complete… combinată adesea – cu ură,aversiune, respingere, ca urmare a … undelor emise de inimă. Şiîncă să mai ştim că inima este organul care creşte lent – în dimensiunişi greutate – până în jurul vârstei de 70 de ani 2 , în timp ce creierulîncepe să regreseze după vârsta de 45 de ani, nu doar caoperanţă cât şi volumetric. Toate acestea ne obligă să „bănuim“ căşi inima contribuie direct la gândire; ceea ce ne sugera Elaise Pascalîncă de acum trei secole, când scria despre „raţiunea inimii“.Dar şi filosofia metafizică, mistico-creştină, precum şi monoteismulindo-iudaic , acordă inimii „funcţii“ similare. Nu trebuie ignorată nicipărerea că gândirea inimii este raţional-afectivă, în timp ce creieruloperează mai ales în sfera „depozitării“ memoriale, eminamente logică.Creierul şi inima ar constitui un cuplu în care inima… ordonăşi creierul … execută. Ceea ce se acceptă cu ezitări, este modul încare inima trimite comenzile; de ce n-am crede că există nişte ondulaţii/ vibraţii de … înţelepciune / inteligenţă, care - de fapt –circulă în întregul univers? Ele provin din surse nedescoperite(încă), pe circuite (traiectorii) intergalactice, pe care inima le capteazăşi le transmite creierului pentru „îmbogăţirea“ raţiunii. Mulţivor sesiza că ne apropiem astfel de ceea ce ne frământă de secoleşi milenii… conflictul imaginar – existent doar în gândirea umană– între Dumnezeu şi „puţinul cunoştinţelor omeneşti“ numit ştiinţă.Multe dintre ideile de mai înainte mi-au fost inspirate din înţeleaptacarte a medicului-filozof, iudeo-arab, M. Maimonide, „Călăuza rătăciţilor“,în care se încearcă, de cca. o mie de ani, „împăcarea“ aristotelismuluiraţional cu mistica monoteistă iudaică, inclusiv teologiilewww.oglindaliterara.roMult stimate şi iubite domnule Neagu….Precum ziceam anţărţ, când scriam TOVARĂŞULUI (cuuciderea căruia spurcarăm ziua de Crăciun din 1989), sâmbăta trecută,odată ajuns acasă am căutat printre cărţile mele volumaşulARME ŞI LOPEŢI, căpătat de mine la 28 mai 1998 la Mărăşeşti, cuocazia unui schimb de experienţă în materie de revuistică, pe vremeacând scoteam împreună cu Florin Ciurumelea revista AMPHI-TRYON. Mă impresionase - atunci – tinereţea evenimentelor de petraseul Transfăgărăşanului dar şi caracterul autobiografic al stiluluiautorului. Pe Mircea Herivan – prefaţatorul - îl cunoşteam maidemult, el fiind prieten cu un fost bun prieten al meu, Mihai Beniuc,care - pe lângă poezie – era profesor universitar de etologie (psihologieanimală) la Facultatea de Ştiinţe Naturale (azi Biologie) dinBucureşti, dar şi la Facultatea de Medicină Veterinară. Iată ce puhoide amintiri plăcute mi-au provocat discuţiile din sâmbăta cu pricina,când … ne revăzurăm după o cantitate oarecare de ani, dupăce autorul Armelor … mi-a oferit volumul, la Mărăşeşti.În acest plic expediez un material despre o problemă carecirculă prin mulţi creieri în ultimele două secole. Nu sper să lămuresceu „problema“ dar doresc să adaug doar o mistrie de tencuială(acoperitoare a confuziilor) în care înoată ipoteza: gândeşte,sau nu şi inima, concomitent cu creierul (care ne-a decepţionatcomplet, în ultimele decenii.Cu aceeaşi simpatie şi consideraţie din totdeauna,Mircea HomescuP.S. Se mai află în plic şi câteva epigrame ale cenaclistuluinostru, Matincă Costea.P.S.S.1. Scuze pentru „scârţâielile“ cenaclului nostru (inclusivale cenacliştilor… care încă nu-şi cunosc obligaţiile, nu doar „Drepturileorgolioase“2. În pacheţelul cu scriitori primit - cu autorii selectaţi dedumneavoastră – l-am regăsit şi pe Ghiniţă, care-mi place ca poet.Într-unul din materialele mele despre „gnoza contemporană“ amfolosit ca MOTTO o strofă dintr-o poezie a lui, care mi-a plăcut mult.3. Pe autoarea caricaturii, Tia Peltz, o cunosc bine de tot.Am băut cu ea şi cu Petrică Idriceanu, mort acum vreo10-12 ani,câteva „bombe“ de Viborova. Idriceanu a creat postul de radio „România– Tineret“ prin anii ‘84-’85, iar el venea des pe la Focşani,Râmnic şi alte zone… viticole. Conul Mitică Pricop îl cunoştea bine.abrahamice descendente. Sugestii – de-a dreptul surprinzătoare –vor descoperi cei ce studiază (nu doar… citesc) literatura vetero–testamentară a profeţilor apocaliptici Ezechiel, Daniel, Enoch etc.Anticipările ajung – metaforic – dar nu fără exactitate, până-n zilelenoastre, punând pe tapet… chiar şi problema celui de al „treilea şiultimul război mondial“, după care „întregul viu“ de pe terra va ficrunt lovit, dar … se va recupera/ renaşte, conform „sugestiilor“ carevor fi transmise din partea altor civilizaţii … din alte galaxii. Exact înacest context de rezervată acceptare a prezumţiilor, se impune ase face câteva incursiuni în… câteva autentice irealităţi (deocamdată)posibile (în viitorul apropiat), care se pot selecta din multiplesemnale, primite în ultima jumătate de secol şi care provoacă omenireasă gândească neconvenţional, pentru a înţelege „bizareriile“apărute în aer, pe pământ, între oameni, cărora nu avem ce denumiresă le atribuim decât… „amintiri despre viitor“. Amintiri… în sensulcă erau predicţii vechi de milenii, cu referire la stilul în care oanumită epocă a istoriei lumii se va sfârşi şi va începe o alta. Viitor…în sensul prefigurărilor pe care profeţii biblici le formulează –cu lux de detalii – care se confirmă prin tot ce trăim, de cel puţin ojumătate de secol. Toate acestea, însă, omenirea nu vrea, sau nupoate, să le accepte ca provenind din …extramundanul nostruconvenţional. Fără răbdare şi mai ales fără tăria de a potoli impulsulde respingere – de pe poziţii „ştiinţifice“ – a ceea ce încă nu înţelegem(fiindcă nu vrem), nu vom scăpa de sclavia ignoranţei.Refuzând… tot ce nu seamănă cu nimic din ceea ce deja ştim (dareste perimat), vom bate mereu pasul pe loc, respectiv nu vom înţelegenimic din ceea ce se întâmplă deja cu noi, aşteptând să vină,cândva … ceea ce deja a venit, dar nu se integrează în clasificărilenoastre senilizate.(Idei gestante şi „monitorizate“ vreme de cca. 15 ani…„născute“ pe hârtie în 2004)._____________________1Acum se confundă globalitatea cu… globalizarea, demagogiapolitică criminală.2Altceva decât hipertrofia cardiacă patologică.

AESOTERICAEMă gîndesc, uitîndumaspre începuturile vieţiimele şi tînăr fiind, că nu amprimit cu uşurinţă dreptul de afi membru al Mării Loje dinChile, pentru că fusesem unstudent rebel. Şi dacă ambatut uşile respetabilei lojeProgresul Nr. 4 din Valparaiso,am facut-o cu o profundăconvingere şi avîndacerbul principiilor masonice însuşite în căminul meu si celui altătalui meu.DD.FF Ramon Allende Padilla Huelvo, a fost marele maestrual Mării Loje din Chile şi întemeiatorul lojii a cărui porţi mi s-audeschis la Valparaiso, fiind ceea de a doua loja a ţării. Aveam conştiinţădeplină că Ordinul nostru nu este o sectă, nici nu este unpartid. Ca la cioplire de către om al pietrei brute, ce se pregăteştepentru a acţiona in lumea profană ,este obligaţia masonilor să actionezein lume pe baza principiilor permanente ale masoneriei.De aceea nu voi spune cuvinte de mulţumiri, pentru că mi separe că este un termen nepotrivit intre FF, ci pentru a mărturisi conţinutulgeneros al cuvintelor Suveranului Marele Comendator , SerenissimulMarele Maestru adresate unui frate pe care trebuie să-lamintesc noaptea Iniţierii mele, cînd am auzit pentru prima dată, ritualul,pe care oamenii fără de principii şi fara a avea ideii înrădăcinate,sînt ca ambarcaţiunile ce o dată ce s-a rupt timonul, sestrivesc contra arrecifelor. De asemenea am stiut ca Ordinul nostrunu avea ierarhii sociale nici bogăţii. De acea din prima clipă s-a întăritîn mine convigerea că principiile Ordinului nostru, proiectate înlumea profană, puteau şi trebuiau să însemne o contribuţie la mareleproces de reînnoire şi aşa în fierbere, pe care-l caută popoareleîn toată lumea, şi mai ales, popoarele acestui continent al cărui dependenţapolitică şi economică adînceşte tragedia dureroasă a ţărilorîn curs de dezvoltare. De acea, avînd convingerea că toleranţaeste una dintre virtuţile cele mai profunde şi solide, de a lungul vieţiimele masonice, ce atînge deja cei 33 de ani, am afirmat în planşelemasonice la diferite loji din patria mea acea credinţă, adevăratăpentru mine, că putea să coexiste în interiorul templelor cu fraţi mei,chiar daca pentru mulţi era greu de imaginat că se putea convieţuicu un om care în viaţa profană spune în mod public că este marxist.Acest fapt , înţeles în interiorul lojelor, a fost de foarte multeori neînţeles în propriul meu partid. Mai mult de o dată la congreselepartidului ce întemeiase nici mai mult , nici mai puţin un ex SerenissimMare Maestru al Ordinii Masonice din Chile, Eugenio MattoHurtado, s-a pus problema de necompatibilitatea între a fi masonşi a fi socialist. Este mai mare netoleranţa la partide politice. Eu amaparat dreptul meu de a fi mason şi a fi socialist. Am spus-o publicla acele congrese, că dacă se susţinea acea necompatibilitatea, m-aş fi lăsat de a fi membru partidului socialist, dar niciodată nu m-aşfi lasat de a fi socialist in ceea ce priveşte ideiile şi principiile mele.În aceaşi măsură, am suţinut că în ziua în care Ordinul nostru ar fipus aceasta problemă, lucru pe care nu-mi puteam imagina, necompatibilitateaîntre idealul meu şi doctrina mea marxistă şi a fimason, aş fi lasat Atelierele, convins ca toleranţa nu era o virtutepracticată. Am putut să trec peste aceasta realitate şi cred ca potoferi fraţilor mei ai Mării Loje din Columbia o viaţă fidelă principiilorOrdinului, în interiorul Ordinii, şi în lumea profană.Intr-o bună periadă de timp, ca student, care a ştiut ceea ceînseamnă închisoarea şi faptul de a fi exclus din universitate şi dea fi renegat, pînă astăzi, am fost consecvent vis a vis de convingerilemele. Bătăliile mele în lumea politică frămîntată, dar într-o ţarăcare a atins nivele politice ridicate, uneori fără nici o posibilitate,SALVADOR ALLENDE GOSSENS(Valparaíso, iunie 1908 - Santiago, 11 septembrie1973) médico, Preşedintele Republicii Chile,1970-1973.Prea serenissime Marele Maestru al marii lojedin ColumbiaDD.FF membrii ai Supremului ConsiliuÎnalţi demnitari ai OrdinuluiDD.FF Tuturordar sigur de ceea ce făceam,de a ocupa scaunul preşedinţilordin Chile.Eram interesat de adeschide o cărare, de aplanta o sămînţă, şi a o dăruicu exemplul unei vieţi chinuitepentru că într-o bună zisă fi dat rod şi această sămănţă,nu pentru mine, ci pentrupoporul meu, pentru patriamea, care avea nevoie de o existenţă distinctă. Chile , daca e s-oluăm aşa, este o ţară care politic a atins – cum am mai spus – nivelemai ridicate în dezvoltarea politică decît în alte ţări ale acestuicontinent. Desigur că Chile, este o ţară unde democraţiaburgheză a permis dezvoltarea tuturor ideilor, desigur - repet – caacest lucru , acest lucru s-a reuşit prin lupta dusă de sectoarele populare,cu scopul de se respecta dreptul omului şi cuceririle atinsede către popor şi care s-au obţinut în lupte eroice pentru demnitateşi pîine.Este adevărăt că Chile a reuşit în ceea ce priveşte politiculsă fie o ţară independentă, dar din punct de vedere economic nueste aşa, de aceea noi credem că este fundamental să reuşim şi independenţaeconomică pentru ca ţara noastră şi în domeniul politiculuisă fie cu adevărat liberă. Credem că este fundamental săse reuşească, ca popor, naţiune sau ţară, precum este fundamentalcă omul pămîntului meu să piardă teama de a trăi liber, s-o rupăcu supunerea, să aiba dreptul la muncă, la învătămînt, la locuinţă,la sănătăte şi la odihnă.Gîndim că şi cetaţeanul din Chile trebuie să trăiască conţinutulcuvintelor atît de insemnate care constituie triada fundamentalămasonică: FRATERNITATE, EGALITATE ŞI LIBERTATE.Noi am susţinut că nu poate să există egalitate atunci cîndcîţivă foarte puţini deţin totul şi cei mulţi nu au nimic. Credem că nupoate să există fraternitate cînd exploatarea omului de către omeste o caracteristică a unui regim sau a unui sistem. Pentru că libertateaabstractă trebuie să dea un pas spre libertatea concretă.Pentru acest lucru am luptat. Ştim că sarcina este foarte grea şi sîntemconştienţi că desigur fiecare ţară are propria sa realitate, propriasa modalitate, propria sa istorie, propria sa idiosincrazie.Respectăm , binenţeles, caracteristiciile ce dau un profil propriu fiecareinaţiuni în lume şi mai ales pe acelea specifice acestui continent.Dar stim de asemenea, cu o deplină conştiinţă , că aceste ţăris-au făurit rupînd frînghiile prin efortul solitar a unor oameni cares-au nascut pe diferite meleaguri, care deşi aveau steagurile distincte,s-au unit sub aceleaşi steag ideatic, pentru a face posibilă oAmerica independentă şi unită.Istoria ne învaţă că în cîteva Loji iregulare, precum cele Lautarine,au fost sămînţa şi suportul luptelor emancipatoare, şi de aici,la Marea Loja din Columbia.Pot aminti cu adîncă satisfacţie ca Bolivari-a scris lui O’Higgins deschis si direct din oraşul Sucre, şi cuvintulsau şi-a găsit ecoul în eroul Patriei Noastre, ce “dăduse olecţie de tenacitate” cînd a aflat de înfrîngeri, dar de asemenea aştiut despre neclintirea pentru a se reface din ele, şi pe pămîntulfrate Argentina împreună cu San Martin, posibilitatea bătăliei hotărîtoarece va elibera Chile, şi a avut viziunea despre partea sudicăa Americii precum aceea pe care a avut-o Bolivar în dreapta sa dorinţăpentru restul continentului. De acea, la 20 August, din radaValparaiso s-a desparţit de navele expediţiei pentru a elibera naţiuneaPeruviană cu aceste cuvinte : “De aceste patru scînduri depindeviitorul Americii”(continuare în nr. viitor)www.oglindaliterara.ro 3993

ESEUINTERESE OCCIDENTALE ÎNRUSIA REVOLUŢIONARĂrenezia anticomunistă din America a determinat ca astfelde documente plăsmuite să apară frecvent în public,Fînsă rezultatul era, de cele mai multe ori, discreditareacelui care le-a adus la cunoştinţa americanilor, iar acestaputea foarte bine să constituie scopul lui Gumberg, elînsuşi părtaş la manevrele politice şi economice comuneale capitaliştilor şi comuniştilor.Revenind la plăţile efectuate de regimul comunist către anumitecompanii americane, se remarcă faptul că, odată cu organizareaeconomiei şi conducerii politice a Rusiei, acestea nu se maifăceau pe căi obscure, prin transporturi navale şi nenumărate transferuribancare pentru a nu se putea identifica sursa banilor; în curând,plăţile aveau să devină oficiale şi, deci, legale.Odată cuînfiinţarea Ruskombank, banca rusă pentru comerţ exterior, precumşi a Camerei de Comerţ Ruso-Americane, transferurile se făceau înmod legitim, iar în fruntea reprezentanţei din America a băncii susmenţionatea fost numit un anume Max May, din partea GuarantyTrust Company.De asemenea, dat fiind faptul că, odată cu revoluţiabolşevică şi haosul, respectiv, distrugerea ce au însoţit-o, potenţialulcompetitiv al Rusiei pe piaţa petrolieră internaţională fuseseeliminat, noua conducere comunistă, datorându-şi venirea la puteremonopoliştilor capitalişti americani, le-a acordat acestora facilităţideosebite în privinţa propriilor resurse petroliere.Astfel, în 1926,compania lui John D. Rockefeller, Standard Oil of New York, prinsubsidiara sa, Vacuum Oil Company, a încheiat un contract cu ruşii,în urma căruia companiile americane se angajau să vândă petrolulrusesc pe pieţele vest-europene, iar bolşevicii urmau să primeascăun împrumut de 75 de milioane de dolari de la băncile americane.Un an mai târziu, aceeaşi Standard Oil Company a construit pentrubolşevici o rafinărie de petrol, contribuind, într-o anumită măsură,la repunerea în funcţiune a economiei ruseşti.Se poate observa cum interesele familiei Rockefeller înRusia se manifestau în primul rând în domeniul petrolier, prin companiilesus-menţionate, urmat îndeaproape de cel financiar, prinbăncile Chase National Bank şi First National Bank.După spuselecercetătorului american Gary Allen, în 1928, prima din aceste douăbănci a intermediat vânzarea de obligaţiuni guvernamentale ruseştiîn SUA, iar Federal Reserve Bank, banca centrală a Americii, a fostacuzată de preşedintele comisiei Buget-Finanţe a Camerei Reprezentanţilor,Louis T. McFadden, de acordarea către Rusia a unorfonduri provenite din Trezoreria SUA.Posibilitatea ca o asemenea finanţaresă se producă este justificată de statutul privat al trezorerieiamericane şi al băncii celei din urmă menţionate, care poatespori sau micşora rezervele monetare ale Americii prin schimbareadobânzilor la creditele acordate guvernului american.Apogeul implicăriifamiliei Rockefeller în colaborarea economică dintre SUA şiURSS va avea loc în 1964, când David Rockefeller va avea o întâlnirede două ore şi jumătate cu Nikita Hruşciov.Potrivit ziaruluiamerican Chicago Tribune din 12 septembrie 1964, David Rockefeller...l-a informat astăzi pe preşedintele Johnson despre recentasa întâlnire cu premierul rus Nikita Hruşciov...liderul comunist a afirmatcă Statele Unite şi Uniunea Sovietică .Hruşciov, potrivit lui Rockefeller, a spus că i-ar placeca Statele Unite să extindă creditele pe termen lung acordate Rusiei.Pe data de 7 octombrie 1966, preşedintele Johnson afirmacă administraţia sa intenţionează să insiste asupra obţinerii autorităţiilegislative pentru negocierea acordurilor comerciale ce vor extindetratamentul de cea mai favorizată naţiune pentru ţărilecomuniste din Europa, precum şi asupra reducerii controlului exporturilora altor sute de articole non-strategice.Peste şase zile,New York Times scria următoarele: Statele Unite au dat astăzi cursunei propuneri a Preşedintelui Johnson privitoare la stimularea comerţuluiEst-Vest prin ridicarea restricţiilor impuse exportului a pestepatru sute de bunuri către URSS şi Europa de Est...Printre categoriileselectate pentru relaxarea comercială propusă se numărau produsevegetale, cereale, furaje, cauciuc brut sau prelucrat, hârtie,textile şi fibre textile, fertilizatori bruţi, minereuri metalice, petrol,benzină şi derivate, compuşi chimici, vopseluri, medicamente, detergenţi,materiale plastice, instrumente ştiinţifice şi profesionale.Chiarşi această sumară listă relevă o utilitate indirectă abunurilor enumerate în perioade de conflict militar.Ulterior, lista ajunsesesă cuprindă chiar şi compuşi chimici utilizaţi în fabricarea prafuluide puşcă, fapt posibil prin simpla acordare de către Congresul3994(urmare din nr. anterior)american a statutului de articolnon-strategic.Având în vederefaptul că în războiul din Vietnam,tabăra nord-vietnameză a primitsprijin militar masiv din parteaUniunii Sovietice şi a ţărilor dinblocul comunist, putem spune căfinalitatea dezastruoasă a conflictuluipentru americani s-a datorat,în mare parte, intereseloreconomice ale capitaliştilor, caresprijineau ambele părţi ale conflictului,în mod absolut avantajospentru afacerile lor.Prosperitatea, creată prinastfel de manevre de culise, aatras şi alţi capitalişti în colaborareaeconomică dintre SUA şiSergiu Matei LucaciURSS.Astfel, pe 16 ianuarie1967, ziarul american New YorkTimes nota alăturarea omului de afaceri Cyrus Eaton Jr. la demersulfamiliei Rockefeller în scopul construirii de punţi economice întrelumea liberă şi Europa Comunistă.Conform publicaţiei americane,The International Basic Economy Corporation, controlată de fraţiiRockefeller, şi Tower International Inc., condusă de Cyrus Eaton Jr.,finanţist din Cleveland, plănuiesc să coopereze în promovareaschimburilor comerciale cu ţările din spatele Cortinei de Fier, inclusivUniunea Sovietică...International Basic Economy Corporation(IBEC)era condusă de către Richard Aldrich, nepot al lui NelsonAldrich, senator american timp de treizeci de ani şi cumnat al luiJohn D. Rockefeller, precum şi de către Rodman Rockefeller, fiu allui Nelson Rockefeller, care va ajunge vicepreşedinte al Americii înurma scandalului Watergate.Cyrus Eaton Jr. era fiul unui prosovieticconvins, Cyrus Eaton, care îşi datora ascensiunea în lumea financiarăchiar lui John D. Rockefeller, al cărui secretar a fost.Pedata de 20 octombrie 1969, IBEC anunţa implicarea în acest acordeconomic a băncii londoneze N.M.Rothschild & Sons, proprietateafamiliei Rothschild, casă bancară evreiască văzută drept cea maiputernică din lume.Prima materializare a acestei cooperări, între importantepersonaje ale lumii financiare internaţionale a fost construirea azece fabrici de produse din cauciuc, precum şi a unei întreprinderide producere a aluminiului, evaluată la acea dată la 50 de milioanede dolari.Lucrurile au devenit şi mai interesante atunci când capitaliştiisus-menţionaţi au înfiinţat o organizaţie numită Licensitorg,prin care achiziţionau patente şi licenţe de producere ale unor bunuriamericane, transferate, ulterior, sovieticilor.Astfel de acordurierau imposibil de realizat direct între comunişti şi companii specializateîn tehnică de zbor, în industria chimică, sau militară, însă, totuldevenea posibil prin intervenţia capitaliştilor enumeraţi, care se constituiserăîntr-o entitate comercială americană, ce nu era vizată delegislaţia aflată atunci în vigoare.În acest fel, ar fi mai mult decâtjustificată întrebarea privind necesitatea alocării unui buget de 90 demiliarde de dolari pentru apărarea Americii împotriva unui inamic, alcărui potenţial de conflict este sporit din aceeaşi direcţie.Sistemul bancar s-a dovedit, desigur, a fi un instrument deosebitde util în finanţarea acordurilor economice cu Estul comunist.Încădin 1934 fusese înfiinţată Eximbank, în scopul finanţării şipromovării comerţului cu sovieticii, însă, de-abia din 18 octombrie1972, când Richard Nixon a semnat un decret prezidenţial în acestsens, banca şi-a manifestat adevărata utilitate.Sistemul prin careacesta funcţiona s-a dovedit a fi unul dintre cele avantajoase pentruinteresul celor implicaţi, dar, în acelaşi timp, unul din cele mai dezavantajoasepentru contribuabilul american.Astfel, un exportatoramerican îşi contacta propria bancă, ce lua legătura, la rândul ei, cuEximbank, pentru a i se împrumuta importatorului, de către aceastadin urmă, suma de bani necesară achiziţionării bunurilor străine.Eximbankacorda apoi un credit băncii americane, prin care exportatoruldin SUA era plătit.În timp ce majoritatea americanilorputeau contracta un împrumut bancar cu dobândă de 12%, iar companiilecu cele mai bune garanţii de credit, o dobândă de 10%, importatorulstrăin primea împrumuturi de la Eximbank cu dobândăde 6%.Diferenţa procentuală observabilă era compensată prin generoasetransferuri monetare, provenind din Trezoreria SUA, adicădin banii contribuabililor.Prin urmare, dacă importatorul străin eraîn incapacitate de plată, băncile nu făceau presiuni asupra lui, ci îşirecuperau fondurile din vistieria Americii, prin intermediul FederalReserve Bank, banca centrală a SUA, care garanta toate împrumuturile.Dupăcum afirma generalul american Thomas Lane, astfel,exportatorul american nu are nimic de pierdut, la fel cum nici bancacomercială americană nu are, relevând astfel o înclinaţie în sistemulnostru de a vinde produse oricui ar încheia un contract de creditarece poate fi derulat prin Eximbank.Iresponsabilitatea este răsplătită...(continuare în nr. viitor)www.oglindaliterara.ro

TRAIAN DEMETRESCU1866 – 1896CraiovaPoet, prozator, publicistDISCURSUL REGELUI* LA MOŞIAm auzit – şi zvonu-acestaSe-mprăştie cu mare curs –Că regele la Moşi, deunăzi,A pronunţat acest discurs:„Herrn negustori, la dumnefoastră,Plăcut la mine ca să vi;Regina zis la ea să cumpărUn ola şi un farfuri!Dar bâlciul asta forte mareCe dumnefoastră ziceţi Moşi,La mine azi aduce-aminteDespre iubiţii mei strămoşi.Strămoşii mei trăit odatăPrin bâlciuri ca comedianţiŞi la români făcut gheşefturi,Şi-au câştigat mulţimi de sfanţi!Ei învăţau maimuţ să joace,Şi de la nas scotea panglici.Şi chiar dresase patru şoreciSă călărească pe pisici.Ei înghiţeau un sabe lungăŞi cu măsele rodeau plumb,În vreme ce un mic paiaţaFăcea la toba: bumb! bumb! bumb!Strămoşii mei la ţara voastrăFăcură mult păpuşării,Ei nici visat că eu odatăAice rege c-o să fi!...Ah! bâlciul asta forte mare,Ce dumnefoastră ziceţi Moşi,La mine azi aduce-aminteDespre iubiţii mei strămoşi!”1891____________Ţinta ironiei, aici, este regele Carol I alRomâniei (Hohenzollern), principe dindinastia prusacă…(Nota antologatorului).FOTOGRAFII REGALEDeunăzi, regele cu FriţLa Mandy * au pornit voioşiCa să pozeze!... Nemţii noştriAu aerul că sunt frumoşi.Şi regele, cam dupe masă,La fotograf s-a adresat,Rostindu-i vorbele acesteaÎn dialectul său stricat:„La mine scot profil, adicăNumai un ochi şi un mustaţă,Numai un umăr şi-un urecheŞi jumătate nas şi faţă.PARODIIEFIM TARLAPANCU MUZA ALTORA ÎN BRATE…(o antologie a parodiei româneşti de pretutindeni)(urmare din numărul anterior)Dar dacă scoţi pe jumătate,Eu cred atunci că e dreptate,La dumnăfoastră, fotograf,Ca să plătesc pe jumătate.Nepotul meu pozează-ntreg…Frumos buiat!... N-ai ce să zici!...Dar rog: la el, domn fotograf,Să scoţi urechile mai mici.”1891GEORGE TOPÂRCEANU1886 – 1937Bucureşti - IaşiPoet, prozatorCIOARACâmpul alb, ca un cearşaf,Până-n zări se desfăşoară...Sus, pe-un stâlp de telegraf,S-a oprit din zbor o cioară,Nemişcată-n vârf de parCa o acvilă pe-un soclu,Oacheşă ca un hornarŞi macabră ca un cioclu;Neagră ca un as de picăSubt nemărginitul cer;Singuratică şi micăCât o boabă de piper;Gârbovă ca o feştilăÎntr-un cap de lumânare;Ca o mutră imobilăDe harap cu nasul mare,Dar sinistră şi pârlităDe la coadă până-n plisc,Ca o pajură trăsnităÎntr-un vârf de obelisc;Încrustată-n atmosferăCa un ou de ciocolată:Amărâtă şi stingherăCa o prună afumată.Cu alura interlopăCa un muzicant în frac,Cuvioasă ca un popăŞi smolită ca un drac;Demnă ca un om celebru;Mistică şi fără chefCa un basoreliefDe pe-un monument funebru;Incomodă-n soare, caUn gunoi în ochi; nefastăCa un chibiţ ce-ţi stă-n coastăLa un joc de bacara; (?)Suspendată ca o notăPe un portativ gigant;Slută, ca o hotentotăPărăsită de amant;Mică-n mijlocul naturiiCa un fir de praf de puşcă;Ignorată total de presa literară„centrală”, uitată de critică, practicată,îndeosebi, de veleitari şi nechemaţi,PARODIA ROMÂNEASCĂ dăinuie întimp prin excelentele realizări ale unuitrecut îndepărtat sau mau puţin îndepărtat…Antologia de faţă (premieră îndomeniu!) are menirea nu doar să „depoziteze”aceste strălucite realizări, cişi să pună la îndemâna consumatoruluide literatură satirico-umoristică mostreparodice, generatoare desavuroasă lectură, iar pentru creatori,pilde vrednice de urmat.EFIM TARLAPANNeagră cum e cerul guriiLa un câine care muşcă;Cruntă ca o vânătaieCauzată-n match de box;Ca un bulgăre de cocsCare-a stat o noapte-n ploaie;Resemnată, ca-n vitrinăO reclamă pentru vulgŞi uşoară ca un fulgDe funingine-n lumină;Tristă ca un crep de doliuÎn văzduhul diafan, –Ca un punct aerian,Pe-al zăpezii alb orgoliu;Stranie ca un ponosAl priveliştei de cretă;Solitară şi cochetăCa un cuc de abanos;Neagră, ca o muscă-n lapte,Şi fantastică-n contur,Ca un miez adânc de noapte,Cu lumină împrejur;Fină ca o acadeaDe ţiţei topit la soare;Prinsă-n falduri de ninsoareCa un fiong de catifea;Ireală, ca un duh,Cu penajul ei feeric, –Ca o cupă de-ntunericRăsturnată în văzduh;Gravă ca o rugăciuneŞi posomorâtă ca oFigurină de cărbuneCu nuanţe de cacao;Tragică, ca o emblemăA obştescului sfârşit;Sumbră ca o anatemăAruncată-n infinit;Mută-n liniştea câmpieiCa un bloc de piatră arsă,Ca un ghem de beznă toarsăDin fuiorul veşniciei, –Atârnând de bolta goalăCa un uger de catranUnde pruncii lui SatanVin, plângând, să sugă smoală;Piază-rea, ca un blestemAzvârlit aşa-ntr-o doarăCreatorului suprem, –Şi banală... ca o cioară!www.oglindaliterara.ro 3995

REMEMBER15 noiembrie 1987-Ziua Demnităţii3996Capitolul IIINoiembrie FierbinteUltimele zile de frică*La 440, aproape 300 de oameni, dinambele schimburi, îi aşteaptă pe directorulPurcăroiu pentru nişte ultime “lămuriri”.Aurel Huian e întrebat de un coleg careluase parte la greva din noaptea precedentăce are de gând. “Bineînţeles cărămân până se rezolvă ceva”. Simte că legăturaîntre el şi colegii lui devine mai puternică.Este hotărât să ajute la rezolvareasituaţiei. Ce, muncitorii de la “Tractorul” cumau primit banii până la urmă? (Îşi sfătuieştetotuşi soţia să meargă acasă. “Rămân eu.Ajunge!”).Este chemat în biroul şefului desecţie. I se adresează cu “Aurele”. Cei deaici par speriaţi. În rest aceleaşi vorbegoale. Aurel Huian susţine cu calm cerereamuncitorilor ca retribuţiile să se dea fără reţineri.Şefii - Ghelasie, maiştri - îi spun că einu pot hotărî şi că îl aşteaptă pe director.Directorul Purcăroiu apare pe laopt. Este huiduit după ce încercă să repeteceea ce şefii mai mici au spus noaptea.Mate Istvan strigă “Hoţule!” , care este reluatîn “Hoţii”! Hoţii”. Se fluieră. Toţi oameniidin 440 ies din secţie. Directorul Purcăroiupleacă spre secţia 420(Sculărie), dar şimuncitorii de aici au ieşit. Purcăroiu sepierde pe drum depăşit de amploarea evenimentelor.Aurel Huian este luat de val,intră în coloana formată pe loc. Coloana sedeplasează spre Palatul Administrativ. Îndrum, li se alătură celor două secţii (440,420) şi oamenii din 410, 520 şi 570. Suntaproape 2.000 de protestanţi. Se strigă: “Veniţicu noi”! şi “Hoţii”! Hoţii!”. Se formează şialte coloane în interiorul întreprinderii. Oameniidau frâu liber mâniei. Coloana în carese află Huian trece pe la 620(Oţelărie), apoipe la 660, 590, 510, 525, 580 şi 550. La ieşire,câţiva muncitori tineri, mai tineri decâtAurel Huian, sparg vitrinele cu însemnelePCR, UTC şi sindicale, rup panourile cu graficede la intrarea secţiilor. Huian şi alţii vreodoi îi potolesc: “Ce rost are să spargi geamuri?Nu cu geamurile avem treabă. Tot noitrebuie să le punem înapoi după aia”.Secţia 530 are porţile sudate. Nuse poate intra… nu se poate ieşi…*La 8 40 , coloana se vede pe aleeadin faţa secţiei mele, 535. Toată echipamea, 15 muncitori, iese să privească dinlocul liber dintre maşini coloana care tocmaia pătruns în secţie. cu câteva minute înainte,maistrul Ion Arişan a vrut să sudămporţile. Când am văzut coloana am înţelesde ce. Aproape nu-mi vine să-mi cred ochilor,dar simt şi o mare uşurare. Gândesc maiîncet, îmi spun că e din cauza oboselii. Oameniidin echipă mă privesc întrebători aşteptândreacţia mea. Mă hotărăsc brusc,când îmi văd soţia în fruntea coloanei. Elenamă vede, se repede la mine evident exaltatăşi îmi spune: “Haide, a început!”. Intru înrând, lângă ea. Îmi povesteşte de busculadelede mai devreme, de încercarea lui Purcăroiude a calma oamenii. Realizezamploarea evenimentelor şi iau hotărâreasă mă întorc la oamenii mei să-i mobilizez.Nu era vreme de discursuri. Am rostit o singurăfrază: “Dacă nu veniţi acum să nu vămai aud niciodată că spuneţi că vă este răucu Ceauşescu!”.*Coloana în care se află Aurică Genetiajunge lângă secţia 505. Cineva sudaseporţile. Oamenii nu puteau să iasă, deşi,prin semne, de dincolo de geamuri, arată căvor să iasă. Geneti sparge geamurile! Esteurmat. Oamenii se cheamă, se îndeamnăunii pe alţii. Câţiva rămân pe loc, poate defrică, poate de oboseală.Coloana lui Geneti intră în secţia610. Aici are loc primul conflict violent. Uninginer încearcă să-l oprească pe Geneti.Acesta îl împinge, inginerul cade. Cascaalbă de protecţie, albă, a inginerului se rostogoleşte.Geneti o ia şi şi-o pune pe cap.“Victima” se ridică şi fuge. Nimeni nu “o” urmăreşte.Aurică Geneti îşi reia locul în frunteacoloanei, purtând casca după care va fiidentificat şi recunoscut mai târziu la anchetă,iar şi mai târziu, casca cu care a intratîn istorie, care îi va da supranumele de“Omul cu cască albă”. Dar nu la asta segândea el atunci. “Eram furios. Doamne, cefurios eram! De ce le trebuiau baniinoştri?… Apoi eram furios că nu toţi neurmau… Dar nu mi-a plăcut să-l lovesc săllovesc pe inginerul ăla… Acum e director înSteagu’, la Sectoare Calde (în ‘97, adică)”.*Mă gândesc câteodată cum, poateschimba o decizie, într-o clipă, viaţa unuiom. Atunci, în dimineaţa lui 15 noiembrie1987, am luat o astfel de hotărâre şi am influenţatmai mulţi oameni - echipa mea de15 muncitori - la hotărârile lor. Nu mi-am pusîntrebarea dacă am dreptul sau nu să-i influenţez.Le-am pus doar o condiţie. Ei auluat hotărârea lor. În acea dimineaţă, lucrurilepăreau că se pot clarifica pentru noi, căputem realiza ceva. Simţeam că a venitclipa.*“Dacă nu veniţi acum, să nu vămai aud că e rău cu Ceauşescu”. Din 15 oameni,12 m-au urmat. În acest moment, nimeninu ştie că nouă dintre ei vor fianchetaţi şi cinci deportaţi. Ajungem coloanadin urmă, trecem cu ea pe lângă 590şi 550. Oamenii sunt dezlănţuiţi. Simt căăsta e! “Suntem prea mulţi să ne facă ceva!”*www.oglindaliterara.roMircea SevaciucOrele 10 00 - 10 15 , mulţimea,aproape 3.000 de oameni, ajunge în faţaPalatului Administrativ. Nimeni nu îi mai întâmpină.Aurică Geneti, cu casca albă pecap, este primul care intră. Mulţimea continuăsă strige: “Hoţii! Hoţii!”. “Veniţi înăuntru!”,zice Geneti. Din nou este ascultat, oameniiintră în clădirea birourilor. Se răspândesc,nu găsesc pe nimeni. Câţiva încep sărăstoarne mobila, să arunce hârtiile, săspargă geamuri. Alţii vor să-i potolească şi,dacă văd că nu pot, îi lasă în plata Domnuluişi ies din Palat. Aurel Huian îl aude pe“bătrânul” Ion Năstase, 58 de ani, carespune textual: “Să mergem la Judeţeana dePartid!” (denumirea exactă a instituţiei comunisteera Comitetul Judeţean al P.C.R.Acum clădirea găzduieşte Prefectura judeţului- n.a.). Ideea place. “Hoţii” nu sunt înîntreprindere, iar “căţeii” au fugit. Grupurigrupuri,muncitorii sunt şi nu sunt de acordsă iasă şi să-şi susţină cererile în stradă. Înafara fabricii lucrurile pot fi mult mai complicate,mai riscante. Astfel că mulţi se întorc lasecţii, iar alţii părăsesc coloane şi se ducacasă. Şeful miliţiei pe întreprindere, căpitanulDamian spune să se deschidă porţile.Este momentul când ceva ciudat se petrece:mulţi se întorc. De ce? Prin întreprindeream mărşăluit 5.000 de oameni, ieşimpe Poarta I tot 5.000 şi în loc să ne îndreptămspre Prefectură întreaga coloană intrăînapoi în întreprindere prin Poarta II. Înconjurămpalatul administrativ şi ne aflămiarăşi în faţa Porţii I. Aici s-a produs. Majoritateacelor din coloană rămân în incinta întreprinderii.Spre prefectură am plecat circa250 de protestanţi. Să avem printre noi “diversionişti”sau o frică, pur şi simplă frică?…*Dănuţ Iacob are o idee de geniu:ia steagurile tricolore de la poartă împreunăcu Cornel Vulpe. Coloana capătă un cu totulalt caracter, nu mai este o “simplă” mulţimecare-şi strigă nemulţumirea. Deşi să fii nemulţumitşi să strigi nemulţumirea ta pe timpullui Ceauşescu nu este deloc simplu. Aşacă pe strada Poienelor, imediat după ieşireadin “Steagul Roşu”, coloana propriu-zisă nuare decât cei 250 de oameni. Din cei 4-5.000 de muncitori care au fost în faţa PalatuluiAdministrativ şi care apoi l-auînconjurat pentru a ieşi pe poarta principală,cea mai mare reintră în incinta întreprinderii,după 50 de metri, pe o poartă de serviciu,era analiza rapidă făcută în mintea mea.*“Am fost mulţi în uzină, puţini amieşit pe stradă”. (Geneti).(continuare în nr. viitor)

Efectul PlaceboProfesor de fizică la Universitatea Maryland şi membruîn cadrul Societăţii Americane de Fizică, Robert Park demonteazăcîteva din miturile omului modern obsedat de miracole.În cartea sa – Ştiinţa Voodoo, Drumul de la prostie lafraudă – Park analizează cîteva aspecte ale credinţelor careinterferează cu ştiinţa, cea din urmă trebuind să asigure stabilitateanecesară pentru orice proces fizic sau psihic.Să luăm, de pildă, renumitul efect placebo, care acumeste în mare vogă şi în România.Ce este acest efect ? Interacţiuneadintre creier şi sistemul endocrin, spune Park.El îlcitează pe Lewis Thomas care arată că tratamentele cu lipitorişi purgativele folosite odinioară au fost abandonate cînds-a constatat că aceleaşi rezultate se obţin fără vreo medicaţie,o dată cu trecerea timpului: “ Cu timpul, ne vindecămfără nici o intervenţie de majoritatea lucrurilor de care suferim.Evoluţiane-a dotat trupurile cu o reţea complexă de mijloacede apărare naturale contra rănilor sau bolilor : oaselese sudează, sîngele se coagulează, anticorpii elimină organismelecare ne invadează etc.Dacă însă cineva, desprecare se spune că este un vindecător ne dă ceai de ierburisau pilule de zahăr, sau dacă face un descîntec, sau dacăsună dintr-o zbîrnîitoare, deasupra noastră, sîntem uşor deconvins că vindecarea, atunci cînd se produce, se datoreazăvindecătorului.”Originea misterului placebo stă însă în reducerea stresului: “ Hormonii de stres eliberaţi în sînge sporesc respiraţia,tensiunea arterială şi pulsul.Aceste schimbări pot săîmpiedice de fapt însănătoşirea.Creierul pregăteşte corpulpentru acţiune; însănătoşirea trebuie să aştepte.”Aşadar, atunci cînd medicul ne asigură că vom urmaun tratament bun şi că însănătoşirea e iminentă, pacientulse relaxează lăsînd astfel teren liber organismului care-şipoate declanşa mecanismele de apărare, contribuind într-oproporţie foarte mare alături de medicaţie.În prima jumătatea secolului xx “ laxativele, aspirina şi pilulele de zahăr eraucam tot ce aveau doctorii în trusă.De fapt, studiile au arătatcă, dacă pacientul crede că pilulele de zahăr potolesc durerea,ele au cam 50% din eficacitatea aspirinei.”Efectul placebo nu poate însă să reducă tumorile darpoate reduce simţitor senzaţia de durere.Park se foloseşte în demonstraţia lui de un caz celebruîn America : “Vitamina O” pusă în vînzare de o companiecare făcea o reclamă agresivă produsului : “ Maximizeazăelementele nutriţionale, purifică sîngele şi elimină toxinele şiotrăvurile – cu alte cuvinte, toate procesele necesare pentruprevenirea bolilor şi întărirea sănătăţii.” Vînzările, situate laşaizeci de mii de sticluţe pe lună, erau în creştere.În prospect,Vitamina O era trecută ca : “ Molecule stabilizate deoxigen într-o soluţie de apă distilată şi clorură de sodiu”.Cu alte cuvinte, spune Park, apă sărată.Noutatea eracă “Vitamina O” furnizează oxigen, dar, punctează Park, întrocantitate nesemnificativă.Oricum, omul nu trebuie să beaoxigenul, ci să-l respire.Homeopatia, exclusă de la supravegherea FDA ( produselepot fi comercializate fără dovezi ale randamentului lor) dă bătăi de cap celor care nu vor să se lase înşelaţi. FabricantulNicorettei ( guma de mestecat împotriva fumatului ) afost obligat să stabilească eficacitatea produsului său înaintede comercializare, dar o altă gumă de mestecat numită CigArrest,a fost declarată homeopatică şi a scăpat deteste.Are şi guma de mestecat memorie, ca apa ? se întreabăautorul, “ Vai, nu există teste prin aplicarea cărora săse poată distinge între gumade mestecat homeopatică şisimpla gumă aromată.”Are apa memorie ?SIMPLE NOTESă vedem cum stau lucrurilecu “memoria apei “.Doctorul german SamuelHahnemann a încercat săînlăture efectele secundareale substanţelor naturale(care puteau fi toxice) prin diluare.El a descoperit că soluţia,cu cît era mai multVioleta Iondiluată, puterea curativăcreştea pentru pacient.A declarat această a doua lege a sa“legea infinitezimalelor “.O altă lege a doctorului german,“legea similarelor “ spunea că aceleaşi substanţe care dausimptome unei persoane sănătoase, pot vindeca aceleaşisimptome la o persoană bolnavă.Doctorul a făcut diverse experimente pe el, apoi aajuns la concluzia că diluarea înlătură efectele secundare.Eldilua soluţia naturală la zece părţi de apă, apoi iar dilua lazece părţi etc., limita fiind la “o singură moleculă de medicament”.“ Homeopaţii au calculat limita de diluţie şi sînt deacord că s-ar putea să nu rămînă nici măcar o moleculă deextract vegetal sau mineral în medicamentul lor.Dar ei insistăcă asta nu contează; amestecul apă / alcool în care este dizolvatăsubstanţa “îşi aminteşte” cumva substanţa chiar dupăce ea a fost de mult înlăturată prin diluţie.Se presupune căprocesul de agitare a soluţiei între diluările succesive încarcăîntregul volum de lichid cu aceeaşi memorie.“Dar, de fapt, puţini oameni îşi dau seama că pilulele pecare le cumpără, chiar dacă au trecute îngredientele, nu înseamnănimic, fie că e vorba de pilule pentru gripă, picioareumflate sau dureri menstruale.Nu s-a făcut un experiment care să dovedească căteoria e validă.Cu spusele autorului, “chiar dacă crezi că apapoate avea memorie, atîta vreme cît nu este cunoscut unmecanism de înmagazinare a memoriei, avem de-a face cuo invitaţie la fraudă.”Noi primiri înLIGA SCRIITORILORdin RomâniaÎn urma şedinţelor din luna noiembrie a.c.a ComitetuluiDirector şi a Comisiei de Validare au fost primiţiîn LIGA SCRIITORILOR următorii:Filiala Argeş: DanielaVoicu, Maria Lica şi Nicolae N.Nedelcu, Filiala Bucureşti:David Aurel, Cristian Neagu, Mihai Tănase, SorinCerin, Maria Şoimu şi Viorica Enăchiuc, Filiala Braşov:Ştefan Banaru, Viorica C.Popescu, Filiala Cluj: IoanCărăşel,Teodor Şandru şi Emil Perşa, Filiala Iaşi: BişogBecart, Ana Maria Bălaş şi Olga Alexandru Diaconu, FilialaSpania: Niculina Ilisei şi Elena Buica, Filiala Vâlcea:Matei T.Călin.Comitetul Director,www.oglindaliterara.ro 3997

PSEUDOESEUCoaja de nucăLumea asta mare încape într-o coajă de nucă.Iarba, florile, copacii, clădirile, oamenii fac partedintr-o lume minusculă în marea lume. Odată demulttrăiau cu toţii, ca într-o membrană protectoareîntr-o coajă de nucă. Ei erau miezul. Cât de frumoasăeste viaţa când eşti apărat de toate, în nucă.Aveau belşug pentru fiecare categorie, sau rasă,sau specie. Oamenii, aproape invizibili aveau un primaral lor. Care nu era condus de anumiţi gansteri,sau de forţele de dreapta, stânga, centru, sau dreptulîn stângul. ...Primarul ăsta era acolo din generaţie în generaţie,de sute de ani familia lui fiind cea care conduceadestinele picilor. Veselia se împletea cubunăstarea, astfel încât toate mergeau strună. Erafericit. El, primarul, era un exemplu pentru ceilalţi locuitoriai lumii mamut. Avea 20 de odrasle, care maide care mai gălăgioase. Însă, îşi făcea timp pentrufiecare în parte pentru a le asculta problemele. Fatacea mai mare, Mimişor, era cea care trebuia să-i urmezela tron. Sau, mă rog, mai bine spus la fotoliulde primar. Nu era bătălie pentru această funcţie peviaţă. Nu erau campanii electorale în care să-şiscoată unii altora ochii precum şoimii în pustietate.Nu erau banere afişate prin tot oraşul. De ţi se fractureazăgâtul de atâta uitat pe sus. Era doar legeastrămoşească. Şi atât. Şi era de ajuns. Vorba strămoşilorera vorbă. Pe pereţii sălii de consiliu zeci şisute de portrete erau afişate. Cu fosţii primari. De lastră, stră, stră...bunicul, nu chiar, dar aproape maimuţă,până la tata.Însă Mimişor nu dorea o carieră în acest fel.Lumea de buzunar s-a modernizat. Nu mai vorbimde un canon respectat de toţi. Şi aici maşinile au invadatpiaţa, lăsând praful în urma dârelor de cauciucşi a ambalării motoarelor. Pe Mimişor o fascinauaceste minuni pe patru roţi. S-a înscris în toate curseleauto din orăşel. Şi întotdeauna a câştigat. Sănu vă gândiţi cumva că a trişat sau a dat mită. Nu...Era bună, foarte bună, încât juriul rămânea întotdeaunacu ochiii pierduţi pe pistă, unde maşina bolidse învârtea odată şi încă odată, până la linia de sosire.Cum, nu v-am descris-o pe Mimişor? Nu-mivine să cred. Blondă, păr lung, manechin, deşi nuprofesa, decât când era obligată de împrejurări săîmbrace rochia de mireasă la finalul penibilelor prezentăride modă ale la fel de ingratei, dar cunoscuteicreatoare. Am uitat de picioare. Atât de lungi,încât orice divă ar fi fost invidioasă pe ea. Capul,adică mintea...S-o lăsăm baltă... nu o prea avea, cădoar de unde? Până şi Dumnezeul lumii minusculenu avea de unde să pună atâtea calităţi la un singurfiu, sau fiică...Episcopul, ales odată la 4 ani prin vot democraticde către celelalte înalte feţe bisericeşti, era vecinullor. Doamne ce de lume venea la el să îicitească. De la oamenii simpli, la bogătani. ODoamne, Doamne, câtă tămâie şi lumânări se consumau....Linia roşie dintre popa popilor şi şeful şefilor,funcţiona perfect. Era aşa de secretă încât nicimai marii securiştilor nu reuşeau să audă niciunzumzet. Şi dacă ar fi aflat ceva, ce? Că doar erau aiprimarului şi primarul era al lor. Şi uite aşa, popacitea toate canoanele sfinţilor pentru ca fiica risipitoaresă se întoarcă pe calea cea bună şi să aibădorinţa de a urma pe tatăl ei la primărie. Că doar aşase cădea. Epitete şi metafore, hiperbole şi comparaţiiîntre strămoşi degeaba. Nici dacă era extraterestrunu era mai tutulucă, sau mai nălucă, sau maiîncuiată. Ea nu şi nu... De la motoarele ei nu o puteaiclinti... Acolo era cu nasul toată ziua. Cât delungă putea fi ziua piticilor. Îngerul zămislit pe trupulgol al universului decăzuse din drepturi.Însă într-o nefastă zi, vaca mătuşii mele, dusăla păscut de Petre, călcă cu copita nepotcovită nucacu miezul plin de suflete. Coaja se sparse, vraja dispăru,soarele intră prin craterul gigantic şi pângăripe Mimişor. Totul se surupă...Lumea minusculă dispare...Super PreşeEste unul. Timp de 4 ani, asta dacă acele ceasorniculuinu se încleştează. Super Preşe, cel carecârmuieşte minunăţiile de pe plaiurile înlăcrimate înbogăţia vremii de mult apuse. Doamne, cum nu amvrea şi noi să fim măcar consilierii de imagine ai lui.Dar, asta e, nu suntem vrednici să-i scriem nicimăcar persiflatele comunicate de presă, pentru că elare încredere doar în discipolii pe care i-a cârmuit şiîn larg şi nu bagă bani în tonomatele de presă uzate.Şi uite aşa, ne găsim cu toţi, ca luaţi din japcă, înmijlocul muntelui, pe piscul gol, participăm la mareadosariadă a împăduririlor. Printre sălbăticiile pustietăţiiapar şi ele, vip-urile. Nu că le-ar păsa de biosferă,dar reclama este mare. Le este silă să vină aici,dar pentru o poză în fiţuica de fitze şi pentru un clip3998cât de mic pe sticlă, merită. Şi uite şa, în toaleta potrivităevenimentului, apar şi ei. Printre mlădiţelecreionate, se iveşte silueta slabă a actorului cu faţăde Holywood. După ce gongul publicitar bate, la felca în piesa de teatru, actorul îşi face numărul, plantândpuietul cu cifra 1. Mâncare, băutură, muzică,chef de chef cu lăutari şi manele…Voluntarii muncesc pe brânci timp de câtevasăptămâni, după care vine chiar el Super Preşe. Şimai multe maşini de teren calcă solul nefertil al pădurii,şi mai mulţi băgători de seamă, sau cum i-arplăcea lui să spună, staff… De la căţel şi purcel, ladoamna Preşe, cu tocuri cui ce s-au înfipt adânc însolul patriei. Întâiul stătător al ţării a plantat, cică,puietul cu numărul 10.000 din cadrul proiectului dereîmpădurire. De parcă un pitic, atât de mic, a statsă numere virginele vlăstare. Şi pentru că tot dictaturatronează în ţara fără de noroc, doi copii îmbrăcaţiîn costume populare au îngheţat în inimacodrului, aşteptându-l pe Preşe. European pânădincolo de măduva oaselor măcinate de poluare,Marele a renunţat la a veni cu maşina, elicopterulpasăre aterizând precum tigrul asupra prăzii comerciale.Cum altfel decât cu întârziere de o jumătatede oră, că aşa dă bine românului. Dacă nu amfi întârziat în această istorie unde am fi ajuns acum?Prea departe. Şi ar fi păcat, căci nouă, în premicimeanoastră, ne place să fim aşa, ca o roatăde rezervă a carului Europa. De la rampa de aterizarePreşe a făcut cu mâna tuturor celor de pe cărareaverzuie, inclusiv copacilor. Nu că ar fidaltonist, dar aşa dă bine la imagine… „Îmi cerscuze pentru starea proastă a drumului”, i-a spusSuper Primarul aşezării extraterestre, dându-i mingeala fileu Super Preşului, care a replicat „eu trebuiesă-mi cer scuze de la dumneavoastră, pentrucă nu am făcut nimic”. Şi a urmat acea promisiunela auzirea căreia îţi vine greaţa, că va face, că vadrege. Ne-am săturat de pancarde mincinoase, decampanii farisee, de bannere care ne asuprescidentitatea…După ce s-a scuzat că a sosit mai târziudin cauza condiţiilor meteorologice, planeta inamicăuneltând împotriva mamei Terra, Preşe a gustat dintradiţionala pâine şi sare, şi apoi, în ţinuta sport, nua întârziat să se apuce de treabă. „Dacă nu ne propunemca fiecare să planteze măcar un copac, nesacrificăm copiii şi nepoţii”, a spus Preşe. Toţi aucăzut pe spate la auzirea cuvintelor, care aveau sădevină proverb pentru eternitate. După plantare maimarii sepepişti căutau şerveţele pentru şeful lor. Cădoar a trudit săracul că a dat de două ori cu lopata,luând ţărna care şi ea săraca sărea mai repede îngroapă, că doar era în faţa şefului, care dacă se enerva,odată o putea vinde tătarilor. Ciudat, paranormal,şerveţelele au dispărut. O ziaristă amabilă,vrând să construiască o imagine pozitivă breslei, leaîntins mâna cu şerveţele oamenilor de ordine.Aceştia ofticaţi au întors spatele…Doar nu vor acceptacadouri de la tonomate, sau ziariste frustrate,sau... Preşe nu a stat foarte mult la plantaţie şidupă ce a făcut câteva poze cu voluntarii a plecatspre Oraşul Soarelui, unde trebuia să participe la onuntă. Că doar tot un fel de poluare este şi legareacu funia imaginară de partener… Înainte de plecare,iniţiatorii proiectului i-au oferit o hartă a ţăriiconfecţionată dintr-o radiografie pulmonară. Cădoar aşa vor ajunge şi munţii noştri cei pietruiţi cunemurirea pe cale de dispariţie…Super Preşe a ajuns Super Naşu. Tot în patriaverde, pentru că astfel va împuşca mai multepromo. Este prezentă şi televiziunea nunţilor în 48de ore. Că doar atât a durat de când s-a hotărâtPreşe să vină în năpustita zonă. Nu i-a fost greu săgăsească doi tineri care să spună “Da” în cel maiscurt timp. Căci, mirii noştri ştiu cât de bine e să-l ainaş chiar pe el, pe Preşe. Nu vor mai avea griji administrativecât îi hău şi părău, cât viaţa lor va fi permisăpe pământ. Primele jurăminte au fostînfăptuite de mult, sub verdele pomilor de altă dată,pentru onoarea cărora a venit şi diplomatul. Apoi,mirii, nu sunt orice fel de miri, ci unii arhicunoscuţi,copiii cântăreţei care încă mai dă din buric pe miide euro, în ritm de manele. A fost o nuntă ca înbasme la cel mai luxos restaurant din zona zonelor.Nu se putea altfel, că doar aşa dă bine…Înainte de nuntă mireasa a primit din parteaviitorului soţ, cadou maşina de serie limitată. La biserică,în faţa altarului mireasa, îmbrăcată într-o rochiecreaţie a controversatului designer lesbi,purtând pe cap o tiara X, cu pietre Y, a fost condusăde fraţii ei şi de socrul mic.Şi cine altcineva putea să ofere binecuvântareadecât Sfinţia Sa, Marele Preot, hirotonit înacea zi în care prietenul său a depus jurămâtul laPalatul Capitalei. Şi poate că la fel se va întâmplaşi la plecare…Naşa, elegantă şi graţioasă, frumoasă şiadmirată, îi şopti la ureche la Super Preşe că îl părăseşte.Divorţează. Cum? Nu a aflat din tabloide?Are o aventură cu Super Manechinul, cel mai mareministru al tuturor timpurilor erei demult închisă întroglastră…www.oglindaliterara.roMenuţ MaximinianMenuţ Maximinian este absolvental Şcoalii Postlicealede Informatică din cadrulGrupului Şcolar de InformaticăBistriţa şi al UniversităţiiBabeş-Bolyai, Facultatea deLitere, secţia română-etnologie,fiind masterand la etnologieal Universităţii deNord Baia Mare. Este redactorla cotidianul “Răsunetul”,TV Bistriţa şi Radio Renaşterea.Este membru al Organizaţieipentru ApărareaDrepturilor Omului, preşedintea Comisiei mass-mediaşi redactor şef la DrepturileTale-lunar editat dePROADO. Este membru alUniunii Ziaristilor Profesionisti,al Societăţii Scriitorilor dinBistriţa-Năsăud şi al SocietăţiiScriitorilor Bistriţeni,membru ASTRA; DespărţământNăsăud. Colaboreazăla ziarul “Realitatea”,revistele EuRoCom si “VIP”din Bucureşti, “Agerro”-Stuttgart, Romanian Tribune-Chicago, “Revista ilustrată” aCentrului Judeţean pentruCultură Bistriţa, Conexiuni aCentrului Cultural MunicipalBistrita, “Studii şi cercetări etnoculturale”a ComplexuluiMuzeal Bistriţa, “Litera Nordului”şi la “Mişcarea Literară”.Este prezent în antologia„Scriitori bistriţeni” a SocietăţiiScriitorilor din Bistriţa, Ed.George Coşbuc 2007, tradusăîn 7 limbi şi în antologia„Pretexte” a Societăţii Scriitorilordin Bistriţa Năsăud, Ed.Eikon, 2008.A publicat:-Confesiuni, Ed. Arcade,2004, care adună interviuri cucele mai importante vedetede folclor din întreaga ţară dela Sofia Vicoveanca, NicoletaVoica, Angela Moldovan, BenoneSinulescu, Valeria PeterPredescu etc-Cartea Diuganilor, Ed Karuna,2006, monografia satuluiDumbrăviţa, jud. BistriţaNăsăud-antologia „Generatia inblugi”, Ed. Karuna 2007, cuprinzândpastile publicate dealungul a 6 ani in rubrica cuacelaşi nume din cotidianulRăsunetul-„Chip de înger”-Ed. Karuna2007, reliefînd istoriaAşezământului Sfântul Iosifde la Odorheiul Secuiescunde 120 de copii sunt îngrijiţide 10 măicuţe-„Pe aripa cerului”-Ed. Karuna,2008, conţine 13 prozescurte, cu iz jurnalistic

NOTE DE LECTURĂJurnal de bibliotecă(urmare din numărul anterior)“Suntem fără scăpare,singuri în amiaza nopţii“Lucian BlagaPrivitor la hotărârea lui Adrian Leverkuhn de a se dedicastudiului teologic, Serenus vede în trufia personajuluiexplicaţia deciziei surprinzătoare prin care eroul doreste săse înfrângă, să se disciplineze, să se pedepsească umilindusepentru “ frigul “ său interior.Teologia propusă de Tohmas Mann pentru Adrian artrebui sa fie o pavăză împotriva tentaţiilor, o eliberare deatracţia fatală a diavolului, a muzicii.. Numai că aparenţasmerenie este folosita de Leverkuhn ca un truc prin care săse poată apropia, de fapt, de sferele dorite : Dumnezeul luteranse află în raporturi intime cu Diavolul şi poate uşor mijlocio întâlnire cu acesta…Deci, sa fim clari : Adrian Leverkuhn nu este FriedrichNietzsche…Da sau nu ?...Personajul Hans Castrop : “ Spre viaţăduc două drumuri : unul este cel obişnuit, drept, cuminte.Celălalt e păcătos, trece prin moarte : acesta e drumul genial“!.Dar, iată şi declaraţia lui Tohmas Mann : “ Singuraglorie postumă pe care o doresc operei mele e să se poatăspune despre ea că afirmă viaţa, desi cunoaşte moartea “…Înainte de-a pune punct mai adăugăm “ celui care lucrurigrele caută, greu îi va veni “.DAcă nu citeşti ziarele nu eşti informat, dăcă le citeştieşti manipulat…!Dacă aştepţi mereu momentul cel mai potrivit, te întrecalţii care nu-l aşteaptă !...Woody AllenIn anul 1898, la Paris concertele tânărului artistGeorge Enescu se bucură de un bine meritat succes. Faptulnu poate trece neobservat pentru opinia publică din Româniaşi artistul impune respectul şi recunoaşterea dinpartea oamenilor politici şi a guvernanţilor, reuşind să sensibilizezeşi să trezească sentimente de mândrie naţionalăîn inimile românilor de pretutindeni.Ana şi Spiru Haret, ministru în Guvern, se consultă şidecid “cadoul” care va răsplati remarcabilele însuşiri şi totodatăva pune în valoare sacrosanctul talent al genialuluiviolonist George Enescu . Regina Carmen Silva alege , întradevăr,imperial : un …Stradivarius .Tatăl lui Enescu, deşi bogat, a recunoscut “ nu-mi potpermite achitarea integrală a viorii” Ministrul Haret adresează,fascinantă ideie, tuturor copiilor rugămintea de-a contribuiicu 10 bani pentru a se putea achiziţiona preţioasavioară.90.000 de mii de copii donatori = 9000 de franci… Impecabilaorganizare a idealului naţional. Cităm o frază dinpresa vremii : “Copiii de azi care au contribuit la afirmarea viitoruluiEnescu vor devenii adulţii de măine capabili să apereidealurile de suveranitate şidemocraţie ale popruluiromân “Noi românii nu avemnevoie de duşmani pentru căne omorâm între noi, eficientşi fără scrupule.5. “Nici odată nu voiuita femeie, ultimul tău sărutşi primul sărut al mamei”Matei Romeo PitulanSelma Lagerlőf a fost prima femeie - scriitor care a primitPremiul Nobel pentru literatură în anul 1919. Cu baniiobţinuti ( 139.793 coroane suedeze ) a reuşit să-şi împlineascăvisul, recuperând şi reconstruind din temeli casapărintească . “Mãrbacka a fost marea mea iubire, acest loca fost marele meu vis, să-l recuperez înapoi spre marea meabucurie, să reconstruiesc casa şi să-i cultiv pământul “,.seconfesa marele scriitorMãrbacka simbolizând de drept “Geneza “ romanuluisuedez şi locul unde sunt rădăcinile, mediul ambiant al memorabileloropere : Saga din Gősta Berling, Nils Hőgerssonşi chiar Istoria Ierusalimului.Din păcate mediocritatea nu ucide, dar genereazăefectiv : ura, invidia şi tirania ..Când defineşti un om de valoare, alegeţi bine cuvintelepentru ca să nu plăteşti în eternitate.L. Blaga“Eu, în locul lor, cum aş fi trăit ? “Generalul N.N. Condiescu Preşedinte al SocietăţiiScriitorilor Români, Bibliotecar la Palatul Regal şi Director alRevistei Fundaţiilor Regale.Faust : “ Verweile noch, du bist so schonFilocalie (din greceşte filo-kalos = iubire de frumos)Filocalie = nume dat de Sf. Vasile cel Mare şi Sf. GrigoreTeologul unei antologii din scrierile lui Origen, cu tema“Iubirea de frumuseţe divină” .Filocalie = colecţie de texte care se referă la viaţa conteplativăşi ascetică, scrise înainte de secolul al IX-lea, decătre marii părinţi ai spiritualităţii răsăritene.Textele au fost adunate în secolul al XVIII-lea de cătreNicodim (1749-1809), de la Muntele Athos şi de Macarie dinCorint (1731-1895) şi publicate pentru prima oară la Veneţia(1782) sub titlul “Filocalia“.Traducerea în limba română purtând titlul “Filocaliasfintelor nevoinţe ale desăvârşirii” aparţine Părintelui Prof.Dumitru Stăniloae, începând din anul 1946.Dicţionar de teologie ortodoxa.Părintele Stăniloae trimite la Paris lui Emil Cioran, prinVirgil Ierunca, un exemlar cu dedicaţie, dintr-un volum al Filocaliei.La primirea cărţii, Cioran deschizând-o, se zice căwww.oglindaliterara.ro 3999

FULGURAŢIIÎn plenara de la începutul verii anului trecut, Consiliul UniuniiScriitorilor a aprobat propunerea preşedintelui respectivei organizaţii“de a înfiinţa o revistă pentru tinerii scriitori”, sprestupefacţia celor care au adoptat modelul Arghezi şi vor să-şiamâne debutul până la 46 de ani, să se convingă şi ei dacă suntscriitori, să nu fie făcuţi scriitori cu forţa de bunici, părinţi sau unchi,care vor să aibă poze cu ei.Hotărâţi să dea tinerilor jucăria lor, ăi bătrâni nu vor să facăo discriminare, ci vor să-i facă să se discrimineze între ei, să intreîn rândul lumii, printr-o concurenţă loială, specifică oricărei orânduiritranzitorii prin piaţă, către orice viitor luminos.Tinereţea nu e cum o simţi; ea trece pe nesimţite şi tânărulse vede obligat să sune la porţile cunoscuţilor, apărate de interfoaneşi cerberi, care, după atâtea cărţi publicate, nici nu te mai cunosc.Revista trebuie făcută repede, hormonii dau pe-afară şi s-a umplut ţara de scriitori tineri, care vor să li se recunoască valoarea,la bătrâneţe neştiind dacă le mai foloseşte la ceva,experienţa de o viaţă fiind doar un înlocuitor al geniului. Scriitoriideja consacraţi, ei între ei, trebuie eliminaţi repede, deoarece susţino alimentaţie naturală şi raţională, fără E-uri, alcool prost, droguri,ţigări contrafăcute, care te poate duce la situaţia penibilă de a fibătrân.Actuala conducere a Uniunii Scriitorilor insinuează ideeaca oamenii să fie făcuţi scriitori de tineri, să aibă şi părinţii lor timpsă se laude cu ei, că nu le-au făcut vile degeaba. Generaţia care dăsă vină e aşteptată, dar nu poţi aştepta prea mult după ea, că vine“generaţia optzecistă” reşapată. Dacă generaţia tinereţii nu poateajunge singură la fructul zemos al seriozităţii, e cazul s-o ia alţii înserios, chiar şi din ipocrizie.O revistă pentru tineri, “Arici Pogonici”, “Cutezătorii”, “ViaţaStudenţească”, ceva, e mai mult decât necesară; străinătatea nuare nevoie decât de servitoare şi calculatorişti. Tineretul scriitoricesc“cerul s-a înserat – ca pentru o după - amiază cumare ninsoare - / şi chiar începe să ningă, dar încă uscat. (ovreme / ca atunci când te întorci de la înmormântare, cuacea / uşurare funebră – că s-a terminat, în sfârşit, totul). şisă intri în cameră. – şi lungit pe divan / (cu ochii închişi), săo rogi să închidă uşa. – e vânt / pe culoar. şi uşa rămânedeschisă. şi de abia / atunci să-ţi aminteşti că nu vei maiputea niciodată / s-o rogi să meargă ea până la uşă”. (dupăamiazăde iarnă – p. 20).Stilul epic folosit aproape în exclusivitate de MirceaIvănescu îl singularizează în a sa obsesie a identităţii, în a sacredinţă în mitizarea şi demitizarea poeziei, în a sa viziune desincronizare şi relaţiune ce şi-a pus amprenta şi a fixat atenţiadefinitiv.Visul romantic este – aici – compatibil cu clipadiurnă, prezidată de o realitate sublimată ideii de real.“nemaipomenit de mohorâtă ninsoare – astfel / săînceapă, ca şi cum n-ai mai fi exclamat niciodată / aşa ceva– ca şi cum n-ai mai fi văzut / până acum cum ninge astfel,cu fulgi de-ntuneric. / şi de aici, de la sinceritatea cu care,vezi întâia oară, cum s-a făcut iarăşi iarnă afară. / de aici săîncepi – să începi ceea ce nici nu era / urmare – ceea ce arămas fără deschidere, fără drum / şi tu să stai la fereastră,şi să priveşti, / ca şi cum ar continua totul, şi de fapt, / după4000O revistă pentrutineretMircea Ivănescu: Alte versuri,Editura Eminescu, BucureştiVictor Steromtrebuie afirmat acum; nu trebuielăsat prea mult la “PoştaRedacţiei”, că se apucă sămuncească şi ne trezim pe capcu o neoburghezie proletarădestabilizatoare, care ne poateprinde, să ne recite versuri.E bine ca tinerii să aibărevista lor. Deşi îi leagă ceva deăi bătrâni, altceva îi desparte; caăi bătrânii, tinerii sunt obsedaţisexuali, dar nu de sex, ci de literatură.Poeţii noştri tineri, spredeosebire de poeţii tinereţiinoastre, au impresia că pământulpe care calcă e al lor, pentru Victor Martinsimplul motiv că au trecut şi ei peacolo. În cazul ăsta, e vorba desuprafaţa de teren cu care domnulpreşedinte al US vrea să-i împroprietărească, într-o revistă specialamenajată, unde tineretul să pună panseluţe şi să-i lase pe ăibătrâni cu “Ciulinii Bărăganului”, cu tot.Revista propusă s-a vrut o publicaţie “de nişă”, dar într-unmoment în care a început să fie apreciat modul de a scrie, nu publicul-ţintă.A demonstrat acest lucru o altă revistă, susţinută financiarde o editură de succes, produsă de tineri, mai ales din domeniulfilologic, şi împănată de câţiva bătrâni, ca pete de culoare.Se pune întrebarea dacă viitoarea revistă e creată pentrutineret, ca public-ţintă, sau pentru tineret, ca grupare redacţională,care să dea o pâine fiilor sau nepoţilor unor bătrâni consacraţi. Dacăfinanţatorii s-au gândit la un public predominant tânăr, anatomic, nufiziologic, demersul e falimentar din start, din motivul arătat: în literatură,problemele nu au vârstă, tinând doar de calitate. Problemeletratate de o revistă pentru femei, unde pot lucra şi bărbaţii, suntfoarte diferite, încă de la Adam şi Eva. Problemele tineretului nusunt fundamental diferite, putând fi tânăr sau bătrân, în spirit sau latrup, indiferent de vârstă.Dacă revista a fost înfiinţată pentru a da de lucru unei redacţiide tineri piloşi, iar aceştia depăşesc, la un moment dat, 35 deani, nu e problemă; se aprobă transformarea ei într-o revistă pentruadulţi.www.oglindaliterara.roo vreme fără continuitate, te regăseşti, / şi vezi că stai locului,că tot e aici, în faţa / ta, a mai fost. c-ai visat”. (ca şicum – p. 77)Poezia lui Mircea Ivănescu pulverizează o sumă deprejudecăţi, poetul mişcându-se cu dezinvoltură prin toatecompartimentele realităţii de la obiectul concret la zona metafizicăa subconştientului. În orele unei zile se ascund planurileimaginarului, cum în unele clipe, gândul devineprevizibil de teama de a nu rămâne eul singur într-o odaieaproape goală. Ochiul caută curbura destinului vrând să îlschimbe absorbindu-l în măsura vieţii asumate şi a energieicunoaşterii de sine când însăşi viaţa este o autentică legitimare.În fine, Mircea Ivănescu, stăpân pe virtuţile cuvintelor,ştie să le grupeze într-un tot şi să le anime cu un dezvoltatsimţ al simfonismului pictural, realizând imaginea voit unică.“într-o seară –asta a fost demult – (însă a fost/ tot aici, înviaţa asta – nici nu există / o altă viaţă, înainte – cea de peurmă nu ne / interesează acum) am intrat / într-o seară deiarnă, în curtea îngustă / - peste drum, acuma în spatelemeu, era grădina imensă / cu ziduri căzute, şi iarbă, şi gardulcel mai scund de piatră / peste care priveai spre o aleecu bănci – eu mergeam / prin curtea unei case pe care oştiam, cu mirosurile ei bătrâneşti”. (rememorări hibernale –p. 41).

L îl acuză şi de faptul că “foloseştecu plăcere mijloacele jur-Enalisticii de revolver”, luândapărarea unor persoane ca MarkovicsRodion, Tabery Geza, LigetiErnö, Banffy Miklos, Olajos Domokossau Janovics Jenö 5 .În absenţa textelor propriu-zise saua unor studii consacrate epocii sau întregiiopere şi activităţi a lui Ferenczy, David Gyulaacreditează ideea cameleonismului politic alacestuia, afirmând că el ar fi trecut cuuşurinţă de la politica liberală, la cea a guvernelorGoga şi Iorga (atâta doar că doctulcritic are lacune de datare, situând guvernarealui Iorga, la sfârşitul anilor ‘30, după ceaa lui Goga!!), iar mai târziu la cea a lui Antonescu.Pe David Gyula nu-l supără, se pare,doar referirile critice ale lui Ferenczy la coruptaclasă politică maghiară din România,ci şi (mai ales) adevărurile usturătoare rostitela adresa Ungariei horthyste.Nimic din opera şi activitatea lui FerenczyGyörgy nu reprezintă pentru criticulsău clujean o valoare demnă de reţinut şi nujustifică reabilitarea sa. Numai că, pentru uncititor obiectiv, de bună credinţă, opiniile criticuluisunt contrazise, în mare măsură, dechiar citatele reproduse din scrierile lui Ferenczy.Cel mai vizibil este faptul că motivuliritării lui David Gyula este filoromânismulautentic al lui Ferenczy, atitudinea sa pozitivă,aprecierile realiste, bine argumentatela adresa politicii statului român faţă de minorităţi(în raport cu cea a Ungariei horthysto-fasciste),consecvenţa cu care luptăpentru combaterea revizionismului şi a propagandeianti-româneşti furibunde iniţiată deBudapesta şi lacheii săi din Ardeal etc.Atitudinea lui David Gyula ca şi demersullui demolator nu sunt o surpriză şinici un fapt singular. Aşa cum mai precizam,ungurii l-au condamnat, mai ales după 1944,pe Ferenczy György la uitare, dacă tentativasuprimării lui fizice a eşuat. S-au făcutsforţări uriaşe, cu sprijinul politrucilor comuniştiunguri de la Bucureşti şi Budapesta,ca numele lui să nu mai fie adus în atenţiaopiniei publice, a generaţiilor postbelice. Peaceastă linie se înscrie atât intervenţia din1986, cât şi textul publicat în anul 2000 deDavid Gyula.Totuşi, ungurii nu l-au putut trececomplet sub tăcere pe Ferenczy György. Eleste menţionat în Lexiconul literaturii maghiaredin România şi, în 1997, în lucrareaintitulată “Producţia maghiară de carte înRomânia între 1919 - 1940”, apărută la Budapesta.Din ambele lipsesc, însă, datelecomplete despre viaţa şi opera sa, ca şi referinţecritice obiective nesubordonate unororientări politico-ideologice.Articolul lui V. Şimandan din “Magazinulistoric” nr. 8/1978 le-a stricat destulde mult socotelile şi a obligat forţele obscurecomuniste ale iredentismului şovin să loveascădur şi să împiedice, prin orice mijloace,retipărirea articolelor incendiare alelui Ferenczy. O făceau şi pentru ca exemplulsău de filoromânism şi loialitate să nu atragăatenţia autorităţilor româneşti ale vremii asupraprefăcătoriei, minciunii şi nesincerităţii liderilorcomunişti maghiari – în realitate,viitorii conducători ai extremismului ungurescpost-decembrist.Ura şi furia împotriva lui sunt şi astăzi“Cazul”Ferenczy GorgyDan Brudaşcu(urmare din numărul anterior)vii. O dovedeşte textul publicat de DavidGyula. Atâta doar că, azi, efectul lui nu maieste cel scontat. Dimpotrivă, el are efect debumerang, stârnind, justificat, tot mai multinteresul faţă de scrisul publicistic al lui FerenczyGyörgy şi subliniind necesitatea reedităriicel puţin a unora din volumele sale.Un asemenea demers îl constituiepublicarea acestei versiuni româneşti a tulburătoareisale cărţi “Golgota Transilvaniei”6 . Importanţa acestei lucrări este de-adreptul excepţională în primul rând datorităfaptului că ea a apărut în chiar momentul încare multe din dramele şi suferinţele românilordin partea de nord-vest a României,ocupată vremelnic de Ungaria horthystă,erau în plină desfăşurare. În al doilea rând,atrocităţile prezentate au fost cunoscute deautor în direct sau sunt preluate de el personalde la martori oculari sau de la victimeleînseşi. Nu în ultimul rând, este desubliniat că autorul nu poate fi bănuit depărtinire şi subiectivism, de dorinţa de aexagera sau mistifica adevărurile dureroaseşi crunte, demne de cel mai întunecat EvMediu. Cel ce scrie este un ungur, dar unungur cu o înaltă conştiinţă, care se simtedator să depună în faţa Istoriei o mărturiecutremurătoare, incredibilă, despre stareade animalitate a unora dintre conaţionaliisăi.Această carte este una dintre celemai neiertătoare acuzaţii şi condamnări alebestialităţii şi crimelor horthysto-fasciste împotrivaromânilor, pentru singurul păcat căs-au născut români. O asemenea carte-documentar trebui să fie mereu un semnal dealarmă pentru popoarele lumii civilizate: unpopor, ca poporul ungur, care s-a făcut vinovatde atâtea şi asemenea crime împotrivaunor oameni nevinovaţi sauneputincioşi, poate, oricând, recidiva şiconstituie un pericol real şi pentru viitor.Setea de sânge şi răzbunare este oconstantă la acest popor şi-l poate împinge,5Întâmplător sau nu, o parte din cei enumeraţi aureprezentat, în perioada interbelică, o parte dinelita culturii maghiare, inclusiv din Transilvania,personalităţi care au tradus literatură română, auapreciat faptele comune literare şi de cultură sauau contribuit la cooperarea literară şi teatrală dintreromâni şi unguri. Oare asta să îl fi deranjat peDavid Gyula?6Ne referim la reeditarea, de către EdituraSEDAN, din Cluj-Napoca, a lucrării respective,iniţiativă boicotată cu disperare în librării, mai alesîn Transilvania, în sensul cumpărării de cătreunele persoane şi distrugerii ulterioare a unuinumăr însemnat de exemplare, tocmai pentru aîmpiedica ajungerea lor în bibliotecile publice saua unităţilor de învăţământ, astfel ca publiculromân să cunoască această operă, dar mai alescritica vehementă făcută de un ungur atrocităţilorsăvârşite de forţele hortyste cu prilejul ocupăriivremelnice a ţinuturilor de nord-vest ale României.7Sper că se observă conţinutul contradictoriu alNOTE DE LECTURĂoricând va găsi condiţii interne şi internaţionalefavorabile, să se răzbune nu doar împotrivaromânilor, ci a tuturor acelora carestau în calea visărilor sale deşarte de refacerea himericei Ungarii Mari.Reeditarea acestei cărţi s-a vrut,deci, un avertisment, un semnal de alarmă.De asemenea, ea s-a vrut o cinstire a martiriuluineamului românesc. Suntem un poporcreştin încă de la formarea sa pe aceste meleaguri,ca rezultat al etnogenezei daco-romane.Ca şi creştini, noi iertăm pe cei careau ucis, de-a lungul istoriei, milioane de români.Dar nu uităm niciodată. Dovadă suntatâtea şi atâtea manifestări evocatoare,cărţi, sesiuni şi simpozioane, busturi, statui,plăci comemorative. Dar şi această carte,care îi răzbună şi-i cinsteşte pe cei căzuţivictime ale urii şi răzbunării şovinismului ungurescîn toamna anului 1940 şi în aniiocupaţiei horthyste şi ai celui de-al doilearăzboi mondial.documentului. Dacă protopopul martir „a dus opolitică ostilă contra ungurilor”, atunci cum se explicăoare că tot el “s-a folosit de orice ocaziepentru a-şi exprima adeziunea faţă de maghiari”.Ziaristul care a folosit un astfel de document uităun adevăr elementar: Aurel Munteanu era incriminatfaţă de presupusa lui activitate din perioadainterbelică, perioadă când, ca protopop şi deputatîn Parlamentul României, el nu avea vreun motivde slugărnicie faţă de unguri.Acest articol demonstrează fără putinţă de tăgadăcă pentru unii ziarişti şi intelectuali unguri de azifaptele criminale, odioase, săvârşite fie de ocupanţiihortyşti, fie de criminali ca şi contele Vassnu trebuie condamnate ca şi crime împotrivaumanităţii, ci, dimpotrivă, după cum se vede, glorificate,considerate fapte de eroism şi mândrie!Oare de ce au rămas autorităţile române, dar şicele europene, indiferente în faţa glorificării, prinpresă, deliberat, a crimelor odiosului holocausthorthyst împotriva poporului român?www.oglindaliterara.ro 4001* * *La împlinirea a 60 de ani de la odioaselecrime săvârşite la Huedin, s-a omagiatsoarta martirică a protopopului ortodox AurelMunteanu şi a poliţistului Gheorghe Nicula.În memoria celor doi s-au ridicat monumentespre veşnică aducere aminte. Presa a relatat,în felul ei, despre aceste evenimente. Inclusivcea de limbă maghiară. Am reţinut înmod deosebit articolul “Cine este devină?”, semnat de Pentek Laszlo înnumărul din 8 octombrie 2000 al ziarului clujean“Szabadsag”. De ce? Pentru simplulfapt că în opinia autorului vinovaţi de acestecrime odioase n-au fost călăii, ci tocmai victimele.Cu un cinism rar, ziaristul, folosindusede un pseudo-proces-verbal alautorităţilor de ocupaţie, trage concluzia căprotopopul Aurel Munteanu ar fi fost “unromân şovin care a dus o politică ostilăcontra ungurilor şi s-a folosit de orice ocaziepentru a-şi exprima adeziunea faţă de maghiari”7 . Ziaristul, din lipsă de documentaresau cu rea credinţă, apreciază drept deplinjustificate afirmaţiile documentului citat că:“În discursurile sale a instigat împotriva ungurilorşi a afirmat de mai multe ori ca maghiarimeatrebuie distrusă....” Cu altecuvinte, el găseşte pe deplin justificată ucidereaprotopopului român şi motivata faptamişelească a criminalilor.Întreg acest articol, ca şi cel al luiDavid Gyula, trebuie să ne dea de gândit.Până nu e prea târziu.

ESEU4002Mircea Eliade şi Jurnalul portughezAtunci când semnalează sentimentul tragic alIgândirii poetului se referă la concepţia tragică asupraexistenţei, afirmând că „nu e vorba de un pesimism facil,ci de o energică şi gravă disperare. [...] Eminescu se revoltăcontra invaziei elementelor etnice străine, contraidealurilor sociale şi politice importate din străinătate şicare ameninţă să schimbe structura spirituală a poporului român.Acest filozof nutrit de cultura universală, acest pesimist care visa laodihna eternă era, atunci când se gândea la poporul său, un naţionalistfanatic. Preţuia mai presus de toate integritatea rasială şi spiritualăa poporului român. Ura amestecul în rasial, moral ori politicşi respecta doar tipicul etnic român, care se asemăna cu strămoşiidaco-latini: tipicul carpatic, exemplarul masculin frumos, onest, sincerşi fidel. Imitatorii, fanfaronii, frivolii, cosmopoliţii au fost întotdeaunavictimele favorite ale articolelor politice ale lui MihaiEminescu.” 1După părerea lui Mircea Eliade, Mihai Eminescu, prin studiileşi articolele sale politice, a avut un rol important în înfăptuireanaţionalismului românesc modern.Oriunde s-ar fi aflat, în ţară sau în străinătate, MirceaEliade a fost fascinat de opera eminesciană. Dovadă rămân multitudineaşi diversitatea articolelor referitoare la contribuţia importantăa lui Mihai Eminescu la dezvoltarea culturii naţionale, publicate şi înainteşi după plecarea definitivă a lui Mircea Eliade din România.Reîntoarcerea continuă şi relectura frecventă – „măcar o dată pean” – a poeziilor lui Mihai Eminescu i-au dat întotdeauna puteresă meargă mai departe, l-au făcut să-şi regăsească forţelecreatoare. Chiar şi atunci când se afla în Portugalia, ţară unde sepetrecea drama sa interioară, a reuşit să treacă peste toate acestegreutăţi graţie eforturilor sale necontenite de a-l readuce pe poet înconştiinţa contemporanilor săi. În acest sens, la Freiburg, în Germania,scrie în Prefaţa la volumul depoezii al lui Mihai Eminescu: „Rareoriun neam întreg s-a regăsit într-un poetcu atâta spontaneitate şi atâta fervoarecu care neamul românesc s-aregăsit în opera lui Mihai Eminescu.[...] Pentru noi, Eminescu nu e numaicel mai mare poet al nostru şi cel maistrălucit geniu pe care l-au zămislit pământul,apele şi cerul românesc. Eleste, într-un anumit fel, întrupareaacestui cer şi a acestui pământ, cutoate frumuseţile, durerile şi nădejdilecrescute din ele. Noi, cei de aici, rupţide pământ şi de neam, regăsim în eltot ce-am lăsat în urmă, de la văzduhulmunţilor noştri şi de la melancolia mărilornoastre, până la cerul nopţii româneştişi teiul înflorit al copilărieinoastre. Recitindu-l pe Eminescu, nereîntoarcem, ca într-un dulce somn, lanoi acasă. Întreg Universul nostru îlavem în aceste câteva zeci de pagini,pe care o mână harnică le-a tipărit şi le împarte astăzi în cele patrucolţuri ale lumii, peste tot unde ne-a împrăştiat pribegia. Păstraţilebine, este tot ce ne-a rămas neîntinat din apele, din cerul şi dinpământul nostru românesc.” 1„Eminescu se identifică în conştiinţa lui Mircea Eliade cuesenţa spiritualităţii româneşti, e alfa şi omega. Atunci când în octombrie1981, în interviul pe care i l-am luat, l-am întrebat ce versdintr-o poezie românească îi vine mai întâi în minte, a citat înaintede toate, din Eminescu: «Evident: Părea că printre nouri s-a fi deschiso poartă...»” 1A doua latură a jurnalului o constituie trăirea lăuntrică, intimă,concretizată în perspectiva jurnalului personal. Aici MirceaEliade face referiri la o perioadă frământată a vieţii sale de pânăatunci, o perioadă marcată de contradicţii intense. Avem senzaţia,citindu-i rândurile, că Mircea Eliade face o mărturisire de credinţă,se dezvăluie total, simţindu-se apoi eliberat de frământările care-iapăsau necontenit conştiinţa.Fiind departe de ţara lui dragă şi suferind din această pricină,Mircea Eliade trece prin momente de cumpănă în viaţa sa: tragediaistorică şi politică a României, spaima de comunism, aflareaveştii morţii profesorului şi mentorului său, Nae Ionescu. Toate acesteaau fost dublate de intensa dramă personală cauzată de lungaboală şi de moartea soţiei sale, Nina Mareş, la 20 noiembrie 1944.O dată cu „plecarea Ninei” o parte din sufletul lui e pustiit, trece printurbulente crize de melancolie. Mircea Eliade nu vorbeşte niciodatăde moartea Ninei ca fiind un fapt ireversibil. E prezentă mereu speranţacă la un anumit moment dat, în viaţa de dincolo, ei doi se vorreîntâlni, tocmai de aceea utilizeazăsintagma „plecareaNinei”. Totuşi, într-un final, îşi redobândeşteputerile pentru amerge mai departe, fiind conştientde geniul său creator şi derolul pe care îl are de îndeplinitîn această viaţă: acela de a fi unom de cultură.Dar să ne reamintim începutulrelaţiei sale de dragostecu Nina. Totul începe întronoapte de Crăciun a anului1932. După o prietenie lungă,totul s-a transformat pe neaşteptateîn dragoste, în „iubirea straniepentru Nina”, după cum aveasă mărturisească însuşi autorul,la 2 mai 1942. În acea perioadăEliade avea o relaţie cu actriţaSorana Ţopa dar, dat fiind faptulwww.oglindaliterara.roViviana P. Deheleancă o iubea pe Nina, a decis să se despartă de aceasta. Astfel, ia hotărâreasă se mute împreună cu Nina, spre disperarea Soranei, darmai ales a părinţilor săi care nu au vrut cu nici un chip să accepteo astfel de relaţie, mai ales că Nina mai avea un copil, pe Giza, dinprima sa căsătorie. În paginile Memoriilor, Eliade mărturiseşte cudurere în suflet: „Nu le venea să creadă (părinţilor – n.n.) şi printrelacrimi şi tânguiri s-au silit să mă convingă că fac o nebunie. [...] Leera peste putinţă să înţeleagă hotărârea mea. Şi nici măcar nu încercams-o justific. Ce le-aş fi putut spune? Că o iubeam pe Ninanu era de ajuns. [...] Le puteam spune că totul a pornit într-o searăde Crăciun, când mi-am dat seama că degetele Ninei erau nespusde subţiri? [...] Nu le puteam spune asta. Şi atunci, repetam extenuat,la capătul puterilor, că m-am hotărât să mă mut într-un apartamentcu Nina.” 1După cum reiese din aceste rânduri, relaţia cu Nina era interzisă,dar lui Mircea Eliade nu-i păsa de acest lucru, el fiind preocupatnumai de fericirea pe care i-o putea aduce Ninei: „voiam să-iîmplinesc destinul printr-o restitutio in integrum: tot ce avusese şipierduse într-un mod absurd trebuia să fie restituit prin mine.” 1În ianuarie 1934 survine căsătoria celor doi şi se mută întrunapartament în bulevardul Dinicu Golescu din Bucureşti.În cele din urmă, părinţii au acceptat-o pe Nina, nevrândsă-l piardă pe Mircea Eliade, dar „era prea târziu”. De ce? Pentru căcei doi plecaseră din ţară. Prima dată, în 1940, au poposit în Anglia,la Londra, Eliade fiind numit ataşat cultural la Legaţia Română.După un an se aflau în Portugalia, la Lisabona, aici fiind consiliercultural.Acum începe drama personală a lui Eliade şi a Ninei.Toate trăirile sale interioare, toate decepţiile, toate crizele sale deneurastenie sunt notate în paginile unui „carneţel negru” care vadeveni ulterior Jurnalul portughez.Cu certitudine putem afirma că Mircea Eliade a iubit-o peNina, deşi au existat şi momente de rătăcire descumpănitoare, urmateapoi de regrete şi de crize de melancolie în plină luciditate:„Dacă o iubesc totuşi atât de mult pe Nina este pentru că am trăitîmpreună inima tinereţii mele...” (16 mai 1942). „O pot înşela peNina, dar după două săptămâni simt că nu pot trăi fără ea. Crizeleneurastenice (cauzate de lipsa de satisfacere a nevoilor fiziologice– n.n.) pe care le aveam lângă ea se transformă în crize de melancoliecând ea pleacă.” (28 mai 1942).(continuare în nr. viitor)________________________________1Sorin Alexandrescu, Mircea Eliade, dinspre Portugalia, Bucureşti, EdituraHumanitas, 2006.2Sorin Alexandrescu, Cumpăna apelor, studiu introductiv la volumul: MirceaEliade, Jurnalul portughez şi alte scrieri, prefaţă şi îngrijire de ediţie de SorinAlexandrescu, studii introductive, note şi traduceri de Sorin Alexandrescu,Florin Ţurcanu, Mihai Zamfir, traduceri din portugheză şi glosar de nume deMihai Zamfir, Bucureşti, Editura Humanitas, 2006, volumul I, pp. 26-27.3Mircea Eliade, Jurnalul portughez şi alte scrieri, volumul al II-lea, ediţiacitată supra, p. 236.4Ibidem, p. 268.5Ibidem, p. 269.6Ibidem, p. 279.7Mircea Eliade, Despre Eminescu şi Hasdeu, ediţie îngrijită şi prefaţă deMircea Handoca, Iaşi, Editura Junimea, 1987, p. 23.8Mircea Eliade, Jurnalul portughez şi alte scrieri, volumul al II-lea, ediţia citatăsupra, p. 294.9Mircea Eliade, Eminescu – poetul rasei române, subcapitolul Poetul naţionalal României, în volumul Jurnalul portughez şi alte scrieri, volumul al IIlea,ediţia menţionată, pp. 306-307.

Poeta Ioana Trică, colaboratoare a revistei Oglinda Literară,prezenţă singulară la Festivalul de „Poésie ă Paris”EVENIMENTCu Poezia, de la Focşani la Paris- jurnal subiectiv de reporter -Un sms primit pe 1 octombrie mi-a schimbat agenda pentruurmătoarele două zile. Era de la Jeton Kelmendi, un poet şi ziaristkosovar (1) stabilit la Bruxelles. Invitat al rubricii noastre de „Dialoguri”(2), cu ocazia prezenţei sale la ultima ediţie a Festivalul Internaţionalde Poezie de la Curtea de Argeş, mă invita la rândul său ladeschiderea oficială a celei de a doua ediţii a Festivalului Internaţionalde „La Poésie ă Paris”, la Ambasada Maltei şi Primăria arondismentului8. Nu, nu aveam timp să ajung, dar i-am promis că nevom vedea a doua zi.Joi, 2 octombrie. Ne-am întâlnit în holul teatrului „RondPoint” din bulevardul Franklin D. Roosevelt. Alături de el, ZvanteSvahnstrõm, un poet suedez stabilit la Paris, alt participant la recentele„Nopţi de poezie” argeşene! Cu ce cuvinte ar putea fi descrisăbucuria de a întâlni în inima Parisului doi oameni care îmiamintesc de ţara mea, de judeţul meu ?! „Bukurie – îmi zice JetonJelmendi, e de ajuns, fie şi în albaneză”! Refuz invitaţia de a prânzicu ei şi cer câteva lămuriri sumare despre eveniment. Zvante îmioferă programul său. Iniţiat şi organizat de Yvan Tetelbom, festivalulreunea biografii, identităţi, diversităţi lingvistice şi culturale dinArgentina, Columbia, Patagonia, Peru, Rusia, Kosova, România,Israel, Irak, Turcia, Algeria, Iordania, Malta, Germania, Suedia,Franţa, poeţi, pictori, fotografi emigraţi în Paris din ţări africane,asiatice etc. Cele trei zile de poezie se anunţau bogat dimensionatepe lecturi-spectacol, dezbateri tematice, expoziţii de pictură. Le-amurat „Poftă bună” şi ne-am despărţit, spunându-le că voi veni la dezbaterea„Germana – limbă poetică a evreilor“ găzduită de Institutul„Goethe”.Seara, părăsind institutul „Goethe”, mergem tustrei să mâncămceva lângă Trocadero. Pretext de a sta de vorbă, evident. Subiectulfierbinte, ca să zic aşa, s-a „rotit” de-a lungul organizării maivechiului festival românesc „Nopţi de poezie”. Impresii, păreri, nedumeriri.Ba de una, ba de alta. Svante ne vorbeşte despre ideeaŞtefaniei Oproescu – („Ştefania? Ai vorbit cu Ştefania?” – îl întrebfericită. „Ce coincidenţă! Ştefania este secretar literar la „Oglinda literară”din Focşani, revistă al cărei corespondent sunt aici” – îl lămurescîndată) - de a alcătui un poemdin primul vers al poemelor publicate înantologia festivalului, poem tradus înfranceză de Roxana Cristea, o fiică aFocşanilor stabilită în Paris. Dar, celmai mult păreau uluiţi de barierele lingvisticeale unui important reprezentantal USR în juriul festivalului. Neputinţade a-şi vorbi, ca de la poet la poet,măcar într-o limbă de circulaţie universală,i-a derutat. Tânărul Jeton primeşteun telefon. Un ghid ad-hoc îl invită săvadă Parisul. Se scuză, plăteşte tot şipleacă. Eu şi Svante, simţindu-ne la noiacasă şi în aceeaşi generaţie, mai întârziem.Ne facem planuri. Revederi, traduceri, interviuri. Clipeletrec, seara se adânceşte. Ne privim ceasurile. Nu e târziu, darSvante are de pregătit pentru ziua următoare o animaţie-iniţiere cuşcolari, iar eu trebuie să prind trenul spre banlieul în care locuiesctemporar. Dacă în Paris metroul circulă până la unu noaptea, ultimeletrenuri spre oraşele satelite pleacă imediat după miezul nopţii.Fără regret, ne despărţim: „A demain”!Vineri, 3 octombrie. Ajung cu o întârziere de două ore la centrulcultural „Beaujon” din Faubourg Saint-Honoré faţă de ora stabilită.„Atitudine tipic balcanică” – se grăbeşte Jeton să spună.Prezenţa poetului moscovit Vladimir Lessovoy mă scuteşte de explicaţiiinutile, dar mă obligă să-mi caut prin memorie resturi de rusăînvăţată la „Zinca Golescu” cu doamna Alla Baciu....”Ce faci?” – măîntreabă Vladimir. „Cum de ştii româneşte, Vladimir?” – întreb şi eu,uimită. Plecăm la o cafea. Timp de o oră vorbim deslânat, într-unfel de esperando ruso-franco-românesc.Ne grăbim să „prindem” ultima masă rotundă anunţată înprogram, „Destine încrucişate”, cu poeta Léa Zhelavi (Israel),Ahmed Al-Alajmi, redactor şef al unui magazin literar din Bahreim şidoi editori algerieni. Pe podium trei femei: Léa Zhelavi (Israel), FatiehSaudi (Iordania) şi Isabelle Macor-Filarska (Franţa). Citesc programul,privesc spre podium....Svante îmi observă nedumerirea;îmi explică – „modificări de ultimă oră. Invitaţii arabi nu au venit”.Astfel, poezia ca „pod peste conflictul Israel-Arabia” a devenit o întâlnireîntre trei femei din trei universuri diferite.Până seara târziu suntem spectatori ai surprizelor festivalului:„Poezie goală”, „Vanina Michel cântă Prévert” sau „Poezia Americiide Sud”. Poetul Hector Cruz (Argentina) ne-a emoţionat prindarul de a-şi declama poemele. Yvan Tetelbom ne invită să coborâmîn holul centrului cultural, la o cupă de şampanie, în timp cepeste 100 de poeţi îşi vor recita poemele. Surpriză a surprizelor,prietenii mei de-o zi, Svante şi Jeton, îmi spun: „Ştii că Ioana Tricăeste aici?”! De undeva, din marea de poeţi, o văd că se îndreaptăcu braţele larg deschise spre mine, fericită, într-adevăr, pe Ioana.Poetă, colaboratoare a revistei „Oglinda literară”, traducătoaredin romanşă, Ioana Trică a primit recent un premiu în Elveţia.Prezenţă românească singulară la festivalul parizian de poezie(Bravo, Ioana!!!), a dat citire, alături de toţi poeţii prezenţi, poemului„Ţara mea” - scris recent în franceză, special pentru acest festival.Datorită ei, numele ţării a fost rostit în context creativ. Pentru că,ceva mai devreme, la o dezbatere privind destinul poeţilor evrei şievreilor din Polonia celui de al doilea război mondial, poeta columbianăBella Clara Ventura a amintit şi numele României, alături deGermania şi Ungaria, printre ţările în care destinul evreilor a fostunul tragic.Admirând profesionalismul şi măiestria organizatorilor de aalătura spirite afirmate în cele patru puncte cardinale ale Terrei, fieele cât de fierbinţi, mi-am luat rămas bun de la gazde şi oaspeţi şiam plecat spre gară, gândindu-mă că poezia e departe de a aveadestinul dinozaurilor. Şi dacă mai sunt oameni care se întreabă lace bun poezia, iată că, oriunde ar avea loc, la Curtea de Argeş orila Paris, un festival le va putea da întotdeauna un răspuns.Iar „cheia” tuturor răspunsurilorse află în paginile revistei „Oglinda Literară”şi redactorilor săi, fără de acăror pasiune – benevolă, trebuie să ospunem, pentru a câta oară?!, de celemai multe ori - pentru jurnalismul cultural(traduceri, interviuri, recenzii etc.),mulţi poeţi şi evenimente din străinătatear fi rămas străine cititorilor noştri.Marilena Lică-MaşalaParis, 3 octombrie 2008P.S. Deşi legăturile mele cuFocşanii sunt doar spirituale, aş îndrăznisă spun că ceea ce pare „efort” financiar din partea instituţiilorautorizate să finanţeze această publicaţie literară, precum şi afinanţatorilor privaţi, rămâne, Domnilor, un gest minor faţă de câştigurileîn imagine aduse Focşanilor şi ţinutului Vrancei. Atâta timpcât „Oglinda Literară” va exista, numele oraşului Focşani va fi fostrostit, în plină capitală a culturii europene, ori de câte ori va existaeveniment cultural-literar-artistic parizian. Dacă România a „exportat”în Occident în primul rând „criminalitate”, este timpul, ca măcaracum să „exporte” idei culturale şi oameni de cultură. Jurnalismulcultural, practicat fără resurse financiare, nu poate depăşi graniţele„cetăţii” decât din amatorism. Are nevoie ţara asta şi provinciile ei istoricede imagine culturală sau nu?! Dacă „da”, este timpul să alegemprofesionalismul. Profesionalism fără bani nu există. În loc deconcluzie : orice strategie de marketing cultural fără investiţii financiarepe măsură în capitalul uman, rămâne nulă!Note :(1). Jeton Kelmendi, în : poeme traduse de poetul BakiYmeri, „Oglinda Literară”, arhivă.(2). Interviu realizat de Marilena Lică-Maşala cu Jeton Kelmendi,în „Oglinda Literară”, arhivă.www.oglindaliterara.ro 4003

MERIDIANEÎn ţara lui PeléFlorentin SmarandacheLa sfârşitul lunii mai 1993 îmi iaulumea-n cap ca să văd şi America de Sud.– Te duci în Brazilia după cai verzipe pereţi! mă apostrofează consoarta.– Lasă, bre, să nu mor prost.*Nu-mi ajunge concediul (8 zile lucrătoare)pentru Conferinţele despr Paradoxismîn Brazilia, dând curs unor invitaţii:Arcadia de Minas Gerais [ConceiçãoPiló], Belo Horizonte;Instituto Latino Americano de Cultura[Maria do Carmo Gaspar de Oliveira],Rio de Janeiro;Universidade Federal de Rio de Janeiro[Vera Prodan];Pontifícia Universidade Católica deMinas Gerais [Astride Costa], Belo Horizonte;Universidade Federal de Santa Catarina[Abel B. Pereira], Florianopolis;Universidade de Blumenau [JoséEndoenga Martins];Centro da Communidade Luso Brasileira,Belo Horizonte;Academia Municipalista de Letras,Belo Horizonte;Academia Mineira Feminina de Letras[Livia Paulini], Belo Horizonte;Universidade Federal de Paraiba[Marinalva Freire da Silva], João Pessoa;Academia Feminina de Letras [IlkaLira de Lucena], João Pessoa.Agendă supraîncărcată pentru 1-18iunie 1993.Francis mi-a dat posibilitatea să lucrezcomp time (ore suplimentare pe carenu le trec pe ştatul de plată, însă le considerca vacation în perioada lipsită). Maxim treizile pot recompensa astfel. Iar restul = fărăplată!*Mă cocoşează viza braziliană: 105 $(cu telex cu tot) – fiindcă n-am cetăţenieamericană.Jumena din New York (Brasilian CulturalCenter) mi-a cerut prima dată 15 $,apoi încă 45 $ (nu ştiu de ce!) şi iar încă 45$ (nu ştiu de ce!) S-a mai şi necăjit:– În viaţa mea n-o să mai caut obţinereade vize pentru refugiaţi.S-a jurat. Îmi vorbea când portugheză,când spaniolă, când engleză.– Noroc cu invitaţiile! mă încurajează.*– Anul trecut ai plecat în Europa,anul ăsta în America de Sud. Pe unde temai plimbi anul viitor?– Mi-ar plăcea în... Japonia.Francis zâmbeşte. Are strungă.– Şi, fac eu pe şmecherul, să mergîn lună!– Ai grijă, la Rio te jefuiesc hoţii pestradă în amiaza mare, oceanul este infectat– să nu faci baie...– A trecut el prin lagăr, în condiţii maivitrege, mă apără Tony.Dar „sămânţa rea nu piere”, vorba luiCreangă (!). Să exclam şi eu precum Caesar,la întoarcere: veni, vidi, vici!4004*Un geamantan mare, o sacoşă şi unrucsac – bagajul meu. Samy mă duce la aeroport.Terminal IV. Compania brazilianăVarig. Merg la Rio de Janeiro. Până s-ajungeu în Brazilia, 11-12 ore prin avion, mi-acrescut barbă!*În aeroport întâlnisem pe TeresinkaPereira, poetă de limbă portugheză, profesoarăde spaniolă la Colegiul Bluffton dinOhio, cu copiii ei di a doua căsătorie.– Îţi dau două sfaturi pentru Brazilia,m-a înfruntat: (1) să nu te pronunţi împotrivacomunismului şi (2) să nu te uiţi după femei(bărbaţii brazilieni sunt foarte geloşi şi poţiavea necazuri).Răsfoiesc nişte ziare în avion: OGlobo, Folha de São Paulo, Icaro (bilingv)să văd dacă înţeleg şi eu vreun cuvânt. Îmitrimisese mama un dicţionar român-portughez(1981) de Pavel Mocanu şi-l purtammereu cu mine, împreună c-un carneţel şiunpix în care-mi notam sporadic.Se-anunţă că-s probleme cu decolarea– ploaie, timp urât – şi întârziem pepistă.Am loc la fereastră, dar pe aripaavionului.Pasagerii vorbăreţi tare, strigaudintr-o parte în alta, nu mai aveau răbdareaşteptând. Unul de la mijloc, altul din spate.Ni s-au dat periuţe şi pastă de dinţi să nespălăm gura să nu miroase la aterizare şipieptene.m-am mutat lângă doi tineri, Andre,care lucrează mecânico împreună cu tatălsău şi Marcilio, pintor (adică pictor).– De unde eşti?– Din România.– Nadia Comăneci, exclamă băieţiisimultan.Schimbăm adrese între noi.În fine, ni se aduse mâncare, fiindcăne răzbătea foamea şi aeroplanul tot în Chicago:– Estoy com muita fome!– Estoy fominto!glăsuiesc colegii de scaun şi eu ciulescurechile să-nvăţ expresiile din mers,din fugă.În revista aviatică a companiei Varigcitesc despre Carnavalul Samba (înţelegmai mult după poze) şi despre un peşte mic,numit piranha, care trăieşte în apă nesăratăşi muşcă, se repede la testiculele animalelorşi chiar a oamenilor.Într-o emisiune pe canalul Discovery,în State, văzusem cum o pereche deboi, traversând un râu, până să iasă dinapă, peştii piranha (familia Serrasalmidae,ordinul Cypriniformes), cu dinţi ascuţiţi şifălci puternice, le-au mâncat testiculele!Ce chestie! Intră masculii normali înapă, dar ies pe mal... castraţi! Iar piranhaatacă şi virilitatea bărbaţilor (!).– Primeira vez? (dacă văd primadată Brazilia).– Sim senhor.– Trebuie să revii!Marcilio câştigase un premiu pentrupictură şi primise recompensă o excursie înSUA la cursa de maşini Formula 1, undewww.oglindaliterara.roFlorentin Smarandachecompatriotul său, Emerson Fithipaldi, câştigaselocul întâi, iar în 1989 chiar un milionde dolari. peste 400.000 de spectatori asistăla aceste curse.Dar pe mine mă interesa Pelé, celebrulfotbalist brazilian de culoare, idolul copilărieimele. Brazilia e patria fotbalului,constant cea mai bună echipă din lume. Jucătoriiei celebri. Îi ştiam pe de rost în anii ’70când aveam microbul sportului în sânge:Carlos Albesrto, Jairzinho etc. România jucala Guadalajara, în „groapa cu lei”, contraBraziliei şi pierdea abia cu 2-3... iar Răducanu,portarul nostru, declara presei că vreasă dea şugubăţ mingea pe la spate în faţalui Pelé...– Unde e Pelé acum? întreb.– În Statele Unite, om de afaceri (iauite domnule, mă miram), pregăteşte CampionatulMondial din 1994 în această ţară.*Sandwich în argou se zice sanduba.*Aflu că locuitorii din Rio de Janeiro senumesc carioca, din São Paulo paulista, dinMina mineiro, din Belém do Para paraense,din oraşul Brasilia brasiliense, iar din ţaraBrazilia brasileiro.*Un zumzet şi un zvon de bucurie: Oavião vai descolar. Într-adevăr avionul decolează(cu 2,5 ore întârziere).Ecrane anunţând în portugheză şisubtitrate în engleză.Spaniola şi portugheza sunt foarteapropiate. Între 1580-1640 Portugalia şiSpania au fost unite, apoi sub Ducele deBragance (Jean al IV-lea) Portugalia seemancipează.În timpul Dinastiei Aviz a cunoscutPortugalia o strălucită expansiune maritimăşi colonială (1385-1580). Brazilia s-a proclamatindependentă în 1822, Angola în 1975,iar teritoriul Macao (capturat în 1557) e retrocedatChinei în 1999.Spre deosebire de coloniile spaniolepe continentul american, fărâmiţate, ori condusede dictaturi militare, oamenii politicibrazilieni au reuşit să ţină coloniile portughezeunite pe acest continent într-un singurstat, Brazilia, a cărui suprafaţă de 8.512.000km 2 o clasează pe locul cinci după Rusia(17.075.400 km 2 ), Canada (9.960.000 km 2 ),China (9.600.000 km 2 ) şi SUA (9.364.000km 2 ).Populaţia de peste 150.000.000 cuoaşteo creştere rapidă.(continuare în nr. viitor)

MERIDIANE LIRICEJEAN NARCISO BISPO MOURAPoetul brazilian este profesor la şcoala “Yves Cousteau” din Suzano/ Sao Paulo şi autor al unor cărţi de poezie bine primite de criticaliterară internaţională (“Minuni de sticlă şi senzitivitate” – 2002şi “75 de oase pentru un schelet poetic” – 2005). De curând a fostinclus într-o antologie internaţională apărută sub egida UNESCO.ÎncredereProvocarea galbenuluiA început când am văzut prima oarăTeribilul spirit al termitelorDevorându-ne zileleIntimidând verdelePoţi trăi absenţa completă a galbenuluiAtâta vreme cât ea decorează suteşi sute de dicţionareÎntrebareCe să faci cu o floare rozÎntre patru pereţi?Să mai pictezi portrete?Să reciţi novene?Să cânţi şi să dansezi în ploaie?Poate Eros să intre şi să lase casaîngenuncheatăPentru ultimul discurs alSinuciderii?Geologie celestăAceastă ţărânăAcest ogorCompoziţiile acestea organice şianorganiceÎmi rezumă sufletulNimic altceva decât pământul de pedegeteNu m-ar putea duce departe de-aiciGrădini conspirativeInsecte şi bestiiÎmi ciugulesc din palmăNu sunt nici veterinar, nici îngrijitorde animaleDe şaptezeci de ori şapte femei auîmblânzit foamea tatălui meuŞi nimic nu contează, doar pământulde pe mâiniOrizontMă imaginez micşorat la orizontÎndepărtându-mă de mineMă pierd în linia aproape invizibilăAşa departe cum suntÎncep să uit marginea vitalăStânca triunghiulară este departe deochiul meuÎntoarcerea înseamnă folosirea cuvântuluiSă înţelegi sensul călătoriei spre Damascîn locul lui Petru din Tarsînseamnă să fii echidistantcontemplu poetul şi stânca lui Iacobşi ştiu că nu sunt perne din acelaşivisAspect terestruSufletul meu este această ţărânăAcest ogorSau numai aceste degete pline depământOrice alt loc este o scrisoare apocrifăGrădină interzisă cu lei şi leoparziDe ce-mi ignoră ei carneamulţumindu-se cu verdeţuri?Nu sunt nici hoţ, nici vraciAripi albeOameni în negruRaseOameni galbeniOameni albiNu se mai potrivesc în tiparul vechiFoculTai focul în douăÎl împart între tine şi inima meaÎl feliez subţire în fiecare ziAşa încât frigulSă nu poată niciodată înnămoliFeţele noastre, dragostea noastrăPrezentare si traducereValeria Manta TaicutuELDAKOKONESHI(Albania/Grecia)Este sora impresarului lui Victor şiGeorge Becali, Stefan Kokoneshi. S-anăscut la Elbasan (1965). Este poetă şiom de afaceri. Provine dintr-o familie aromânăcu tradiţii de luptă împotrivă stăpăniriiotomane pentru IndipendenţaAlbaniei. Trăieşte în Grecia (Ianina) şieste căsătorită. Eroul ei preferat esteGjergj Kastrioti-Skanderbeg. Bibliografielirică: Cautând poezia, Cetatea iubirii,Am păcătuit?, Soarele apare pentru toţila fel, Vreau să mă-nsor, Noaptea căsătoriei,Astăzi s-a născut un prunc, Ultimanoapte, Iubire ucisă, Florile morţii, Romane:Povara destinului (telenovelă),Secret cunoscut, Doamne, Te rog ajutămă!Este activistă a disaporei albaneze,organizatoare de spectacole artistice, defestivaluri de poezie, redactoare de emisiuniradiofonice, participant la antologiaLimba iubirii poetice (2006), la alte antologii,precum şi la Festivalul de Poeziedin Struga (2008).PETALE ALBASTREPetale albastreCăzute pe nevruteDe pe cerul bluSe leagă nedezlegatCu orizontul viitoruluiCu ora naşteriiÎn careUn nor gri plângeCu lacrimi de durereŞi toateSunt în sinfonia lorÎn timp ce timpulNe ridică susDe unde se vedeSacrificiul cel dulceAl iubirii noastreNetrăiteÎmbrăcatăCu mantauaIubiriiAcopăr lumeaÎn EdenLunaUnicul martorA lacrimilor meleVărsatePrin nopţile târziiPentru TineMANTAUA IUBIRIILUNA MARTORSIMFONIE DE DRAGOSTELacrimile sufletuluiCurg încetÎn inima care bate tareDe emoţiile care se declanşeazăDin intâlnirea minunatăCu Tinewww.oglindaliterara.ro 4005

EVENIMENTSă ne cunoaştem scriitorii!Nu ştiam că s-a demarat un program naţional ,,Să ne cunoaştemscriitorii!”, program al Uniunii Scriitorilor. Din fericire, întâmplător,programul s-a întâlnit cu mine la o sărbătoare, în alt oraş decâtîn urbea gânditorului poetul latin Ovidiu.Zilele trecute am fost invitată de o bună amică a mea şi a literelorla Zilele Techirgiolului. ,,Căldură mare, mon cher”... mi-amzis: trebuie, totuşi, să merg; rar prilej de întâlnire cu spiritualitatea, cumănăstirea, unde priveghează asupra sufletului nostru părintele ArseniePapancioc, dar şi cu poezia, cu scriitorii, care fac să dăinuie cuvântulprin scris”. Habar n-aveam de programul naţional, m-am dusca simplu cititor şi iubitor al frumosului, dar m-am întâlnit cu programulnaţional. Nu râdeţi..., e de bun augur, este singurul program care chiarfuncţionează în România, din moment ce m-am întâlnit cu el lângăGhiolul lui Techir, chiar printre zgomotul muzicii proaste care se auzeade pe o scenă din apropiere.Cea care mi-a făcut invitaţia a fost scriitoarea, traducătoarea,profesoara de limba română, Acmola Guner. Nici ea nu ştia de programulnaţional. A venit pentru a lansa Monografia oraşului Techirghiol,o carte realizată cu mult efort, cu documente, cu o bibliografievastă, care consemnează date unice despre istoria acestui oraş, îndrăgitşi de M. Eliade. Acmola Guner a scris cu multă pasiune, ,,în numeletătarilor” această monografie bilingvă. S-a referit la importanţatătarilor, care au ajuns să fie numiţi peiorativ ,,hoardele tătare”, deşila origine hoardă, ,,ordu”, însemna armată bine organizată, venitădintr-un mare imperiu. ,,Astăzi animozităţile s-au stins, iar tătarii convieţuiescpaşnic în Dobrogea”, ne-a declarat scriitoarea.La oraşul lui Techir s-a referit şi M. Eliade, care avea o casăundeva pe deal, printre tătari. Am citit din Memoriile scriitoruluI, chiaratunci, la întâlnire ,,oraşul cu amintirea amurgurilor, cu bordeiele tătăreşti,cu fum înecăcios, care a întruchipat pentru mine prezenţa Dobrogei,prolog la ,,O mie şi una de nopţi”.Nu au fost ,,O mie şi una de nopţi”, ci o singură noapte la Techirghiolpentru a trăi o mie de gânduri bune. Cu multă bucurie ne-aprimit gazda, scriitoarea Constanţa Vlăgea, profund emoţionată deprezenţa atâtor oaspeţi, iubitori ai logosului. Acum abia aflu că, defapt, este o întâlnire programată sub genericul ,,Să ne cunoaştemscriitorii”, iniţiată de Uniunii Scriitorilor. Cine sunt eu ca să fiu printre ei?Ce caut acolo? Ce am găsit? M-am întâlnit cu un program al scriitorilor.De fapt, îi caut de-o viaţă, dar nu i-am găsit..., niciun drum spre ei,Măria Lor, scriitorii.Acolo, într-o atmosferă emoţionantă am cunoscut, într-adevărscriitorii, oameni despre care am citit, i-am întâlnit în lumea ficţiunii,în operă, dar nu şi în realitate.Dintre toţi, o reîntâlnire a fost doar cu trei personalităţi: cuAcmola Guner, de care mă leagă o prietenie lungă şi trainică, ce dăinuieprin cuvânt; cu scriitorul Ovidiu Dunăreanu, preşedinte al U.S, filialaDobrogea, cel care cu mult profesionism, cu dăruire şi cu rigoareconduce revista EX PONTO şi scrie neîncetat, textualizându-se înproză; şi cu graficianul Leonte Năstase care ne plimbă în lumea imaginarăa picturilor şi care ne surpinde prin originalitatea detaliului caesenţă. Cu ceilaţi a fost întâlnire pentru întâia oară, dar nu şi pentruultima pentru că a fost o dragoste la prima vedere, dragoste sub semnulliteraturii.Pe ceilalţi nu-i cunoşteam, se întrebau miraţi cine sunt eu, eucine sunt ei. Iată la ce este bun un program. Şi pentru că nu-i ştiam,nu puteam să intru în vorbă cu ei. Lângă Ovidiu Dunăreanu, la masadin centru observ o frumoasă femeie, ce avea un pisic în braţe. Îmi zic,,este un suflet bun, mângâie pisoiul, iubeşte animalele, dar, nu-i pasăde privirea mea, avea alte gânduri...”. Discută ceva foarte interesant,sunt curioasă, dar nu am curaj să trag cu urechea. Nu ştiam cine este.Când au început prezentările, am cunoscut, într-adevăr scriitorii.Am sesezat că atâtea ne leagă şi am regretat lipsa de curaj, trebuiasă intru în vorbă, poezia Dumneaei îmi merge la suflet pentru căaduce pace interioară, poezia rostită de Ea este înălţime spirituală.Ne învaţă să preţuim timpul, să nu lasăm pe nimeni să ni-l răpească,ne mai aminteşte că suntem la Techirghiol, ,,loc sfânt”, că ,,înaintepotirul era de lemn şi credinţa de aur, azi potirul e de aur şi credinţade lemn”, ,,să punem în buzunare iubire, nu bani”. Îmi zic: ,,extraordinar,ce adevăruri!”. Cine este? Cine alta decât, poeta Emilia Dabu,director al revistei de cultură Soteris. Ziua următoarea aveam să-miîntăresc convingerea că nimic nu este întâmplător, că Dumnezeu lerânduieşte pe toate, cunoaşte gândul omului. Datorită ei, Emiliei Dabu,căreia din emoţie i-am zis Daba, (o rog să mă ierte), aveam să cunoscscriitorii şi nu pe oricine, chiar pe Grigore Vieru, invitat în mareaFamilie a favoriţilor, (căci aşa se numea emisiunea de a doua zi,realizată de Fuego). Întâlinrea cu poetul, cu sfântul limbii române, GrigoreVieru, (dar acesta va fi un alt articol) dumneaei o datorez, deci îimulţumesc.Am mai cunoscut pe alte două scriitoare, profesori universi-4006tari, membre ale U.S. din România,Iulia Pană şi Amelia Stănescu.(Auzisem de poete, lezărisem la Primăvara poeţilor,dar nu am apucat să leg o discuţie,din cauza timpului, nu a fostsă fie, până acum. Mulţumescprogramului pentru acest prilej.Ambele au citit puţin, dar bine. Amreţinut de la prima scriitoare că,,femeia poet este poezia”, iar dela a doua: tânără şi frumoasăpoetă! că ,,bărbaţii sunt asemeniautobuzelor, vin la fiecare 15 minute.”Am reţinut şi intervenţiascriitorului, ziaristului, realizatoruluide emisiuni, Iulian Talianu, prezentcu două reviste proaspătAnastasia Dumitruapărute în Constanţa: Jurnalpentru adolescenţi şi Constanţa.Jurnal de cultură. (din păcate nu am primit şi eu una, s-au repezittoţi la ele, (îmi zic ,,înşfăcaţi, că de fapt ăsta este scopul uneireviste!.”)De asemenea, m-a impresionat un alt membru al UniuniiScriirorilor din România, Costache Tudor, psiholog, director al revisteiAgora, preşedinte al Fundaţiei Culturale ,,Sorin Tudor”. Auzisem dedumnealui, dar nu l-am cunoscut decât atunci la Techirghiol, când acitit proză scurtă, despre un copil orfan, vitregit de războiul din Cosovo.Mi-a lăsat cartea ,,Fotografii în mişcare”, apărută la Ex Ponto,în 2007. Culegerea de cele 17 reportaje mi-a răpit apoi toată noapteapentru că am realizat asemănarea cu Geo Bogza, când am citit impresonanteconstatări ale trecerii în nefiinţă a satului. Costache Tudoreste un foarte bun psiholog, un sociolog al satului, un călător, care,,părăsind traseele turistice ale litoralului, intră în frământarea vălurităa podişului Dobrogei”, cum scrie chiar autorul în primul reportaj ,,Anotimpurila Topraisar”, ajunge apoi într-un inconştient arhetipal, ca sădescopere şi să ne dezvăluie adevăruri zdrobitoare despre viaţa satului.Citez titlul unui reportaj ,,Miriştea-locul unde aproape toateverbele se conjugă la trecut”, în care aflu că ,,sătenii nu mai ştiu loculunde a fost şcoala”, o constatare şocantă pentru o comunitate, poatepentru faptul că nu a avut ,,niciodată nici biserică” (pag. 49). Un alt reportaj,la fel de cutremurător este cel despre Dobromir, subintitulat,,Puţine sunt pedepsele egale cu uitarea”. Întrebaţi fiind depre Europa,ţăranii au răspuns ,, Europa? Care Europă, domnule? Nouă nee greu să ajungem până la Băneasă?” Ochiul vigilent al reporteruluifotograf, chiar dacă este în perpetuă mişcare surprinde realitateacrudă, amintindu-ne de stilul celor mai mari creatori ai jurnalului decălătorie, începând cu Dinicu Golescu, Vasile Alecsandri, Gh. Alexandrescu,Boltineanu, V. Alecsandri, A. Russo, Mihail Sadoveanu,Calistrat Hogaş, Geo Bogza şi terminând cu Alexandru Vlahuţa. Doarcă România nu apare ,,pitorească”, ci în trăirea ei autentică. Ultimaconsemnare este cea din septembrie 2006, despre Ghindăreşti ,,satulplecat în băjenie prin Europa”, care se încheie apoteotic cu o rugă,,Ajută-i, Doamne, pe ai noştri, să se întoarcă sănătoşi acasă”. Aşa voiîncheia şi eu: Ajută-le doamne, românilor, să Te regăsească, să se întoarcăacasă, să-şi poarte ,,Crucea” la răscrurce de milenii. Între timpe iarăşi toamnă, ,,suntem la cumpănirea dintre vremuri”. După aceastăcontinuă băjenie prin Europa, când nu mai ştim de noi, de limbă, deidentitate naţională, oare ce va să vină, maiestre? Cui îi mai pasă?Totul este în continuă mişcare, doar fotografiile rămân eterne, capteazăclipa între margnile ei şi o textualizează.Oare ce ne mai salvează de marea trecere spre nicăieri,oare nu o Agoră spirituală? (Îmi vine în minte un gând pribeag ca şimine, ,,e bine că mai am la clasa elevi talentaţi, pe umerii lor va stasoarta de mâine a României. E bine că o fetiţă de a mea, de 14 ani,Mihaela Miron este pictoriţă de icoane, câştigătoare a 10 premii naţionalela concursul patriarhiei Icoana din sufletul copilului, e binecă patriarhul sau că Dinu Săraru, de la ,,Nişte ţărani” apreciază talentulei. Poate o vor face şi alţii şi mă gândesc chiar la Fundaţia Culturală,,Sorin Tudor”...copii au nevoie de încurajări, de un sprijin ca săfie încredinţaţi că merg pe drumul cel bun. Iată că nu mai privesc întrecut, acesta este ,,blestemul neamului românesc”, după cum scriaCioran în Schimbarea la faţă a României, privesc spre viitor, or viitorulînsemnă educaţie, cultură, valoare, tineret...)Iată de ce este nevoie să ne cunoaştem scriitorii, lăudabilăiniţiativă, de fapt, cred că fiecare se cunoaşte pe sine prin celălalt. Nupot exista scriitori fără cititori şi invers. Mulţumesc programului naţional,,Să ne cunoaştem scriitorii!”, de fapt, mulţumesc lui, nu programului,ci scriitorului Ovidiu Dunăreanu, care face ca prin Dobrogea săse plimbe un program naţional. Nu mai suferim de complexul provincial,vine programul spre cititor şi cititorul spre program, iată o punteîntre cei doi încătuşaţi de litere. Poate că aşa vom asista şi la oSchimbare la faţă a României..., cunoscându-ne scriitorii.www.oglindaliterara.ro

DESPRE UIMIRE...Acesta este titlul cărţii de debut al lui Ion Stanciu, carte strălucitoarepentru care l-am felicitat pe autor ori de câte ori am putut.În general pentru mine uimirea umană este similară cu surpriza,este o reacţie în faţa a ceva neprevăzut ,incredibil. Ca atunci când,se zice că, Marin Preda ar fi văzut pentru prima dată o girafă şi arfi exclamat:” Aşa ceva nu există!”.Recent,am avut surpriza plăcutăsă primesc titlul de Cetăţean de onoare al Municipiului Buzău.Nupot descrie în cuvinte satisfacţia prin care am trecut.Am primit câtevafelicitări sincere,venite din partea unor cunoştinţe cărora nu lesunt şi nu îmi sunt datoare cu nimic.În schimb,cei cu care am împărţitmulte necazuri şi bucurii,cu care uneori am lucrat cot lacot,cum se zice,m-au tratat cu o răceală întristătoare,nici măcar nus-au putut preface,au ocolit ostentativ orice discuţie pe aceastătemă.Am rămas uimit.Nu am crezut niciodată că poate exista atâtaegoism şi invidie.În principiu,această chestiune e una pur particulară.Totuşi,mâhnireapersistă.Este pentru a nu ştiu câte oară cândconstat cât de naiv sunt,mai ales când mă bucur ca un copil de bucuriilealtora.Trăim într-o lume urâtă,în care fiecare crede că meritătotul iar ceilalţi nimic.Dacă aş fi judecat şi m-aş fi comportat în limiteleîn care şi-ar fi dorit unii,astăzi aş fi fost mai anonim decât soldatulnecunoscut.Consolarea vine tot din lumea scrisului.Dintretoate felicitările primite atunci,m-au uns la suflet cele venite din parteapoeţilor Ion Stanciu,Nistor Tănăsescu,Tudor Cicu şi Dima Ştefan.Casă nu mai spun de scrisoarea specială primită de lainegalabilul Alex.Oproescu,sau de cel care a făcut propunerea respectivă,oferindu-micel mai emoţionant gest de preţuire,un om discretcăruia o să-i mulţumesc în una din cărţile mele viitoare.Bucuriesinceră am găsit şi în vorbele şi privirea bunilor mei prieteni I.Aldeniu(Gătej) şi D.I.Dincă.Peste toate acestea a tras cortina,printr-une-mail emoţionant trimis tocmai din China,buzoianul nostru AurelAnghel.La bună vedere tuturor,inclusiv celor care încet-încet se vorobişnui cu acest fapt împlinit de împlinire!UN CRISTEA ŞI UN ENACHENu e pentru prima dată în literatura dâmboviţeană când doicritici literari îşi arată pixul unul altuia.Mai nou,şeful revistei „Luceafărul”,criticulDan Cristea,scriitor cu o prestaţie literară (re)cunoscută,îşiînfige condeiul în beregata flască a tizului său,aşa-zisulcritic şi doctor în literatură Daniel Cristea-Enache,atins un pic şi denoi peste freză ,tot în „Luceafărul”,pe vremea lui MariusTupan.Acest Enache,ajuns grafoman la o vârstă prea fragedă,facece face şi găseşte ce caută,precum şarpele care iese la drum cândîl doare capul.Regretatul Marius Tupan îl pusese la punct chiar cupropriile sale inepţii,redate copios în „Luceafărul”.Mai grăbit,dupăce ne explică ce e cu „doctoratul” adversarului său, Dan Cristeaconcluzionează:”Un nu este un ,adică nu unneica nimeni”.Viaţa literară actuală este plictisitoare şi din cauza criticilorliterari,care nu mai sunt în stare de beligeranţă,nu-şi maiapără pricipiile, nu se mai luptă pentru impunerea valorilor adevărate,cise complac a face parte dintr-o grupare sau alta,în funcţiedoar de propriile lor interese mărunte.De aceea parcă ne bucurămun pic când un cristea se zburleşte la un cristea-enache.Mai aflămşi noi cum e treaba cu doctoratele astea de Dâmboviţa...MĂRTURII DE LA MOGOŞOAIADespre casa de creaţie de la Mogoşoaia încă nu s-a scriscât ar fi trebuit.E vorba de un tărâm fabulos,un loc prin care au trecutmulţi din marii noştri scriitori,dar şi fel de fel de veleitari.S-arputea scrie chiar un fel de istorie literară veselă,tristă,picantă etc.Sauîntâmplat aşa de multe acolo,inclusiv misterioasa moarte a luiMarin Preda.Datorită lui Ştefan Dumitriu,pe care l-am cunoscut prinintermediul lui D.I.Dincă şi a regretatului Victor Frunză,se pare că nupeste multă vreme vom avea o carte cu multe amintiri de la Mogoşoaia.ŞtefanDumitriu lucrează la un roman,din care am citit câtevafragmente publicate prin reviste.A scris teatru,poezie,proză,a compusmuzică pe texte proprii,a realizat emisiuni de televiziune memorabile.Esteun scriitor cu vână,cum s-ar zice.Autorul arestil.Cităm la întâmplare din fragmentul intitulat „Lasă zilei scârbaei”,cu promisiunea că,la apariţia acestei cărţi,vom face tot posibilulsă înlesnim lansarea ei (şi) la Buzău:”Condiţia principală pentru a fiadmis în înalta societate de la Mogoşoaia era să ţii la băutură(...)starea asta de ceaţă alcoolică era şi-a rămas vizibilă chiar şi în cărţilepuţinilor scriitori adevăraţi care s-au consacrat aici,cei mai slabide ţâţână plătind însă de timpuriu,cu viaţa,încercarea de-a rezistaalături de cei dăruiţi cu stomacuri şi inimi de elefanţi”.EXTRAVAGANŢALUI ULICINOTE DE LECTURĂDespre criticul literar LaurenţiuUlici am scris cu plăcerechiar şi atunci când am făcut observaţiimai caustice.Chiar de n-ar fi fost preşedinte al UniuniiScriitorilor,consideraţiile mele arfi fost aceleaşi.Faptul că a revigoratUSR e cu totul altceva.Spre deosebire de alţii, eu încămai citesc cărţile lui Ulici.Am nevoiede mintea sa limpede,despeculaţiile sale intense şi convingătoare.Dincolode operaMarin Ifrimsa,de la „Recurs” (1971) până la„Dubla impostură” (1995),incluzândaici şi cele trei volume excepţional intitulate „Prima verba”,laacest autor e foarte vizibilă extravaganţa culturală.Ceva venit,probabil,dindragostea sa sinceră pentru cultura românească.Aceastăextravaganţă,dincolo de luxurianţa spirituală,are şi ceva ce nu funcţionează.Deexemplu,cele 5 antologii realizate de el.In prima,dedicatăunor poeţi clasici,totul e făcut cu gust. Pillat,Vinea,Voiculescusunt autori greu de contestat.Aceeaşi situaţie o întâlnim şi în volumul„Nobel contra Nobel”,o carte admirabilă,o notă de înaltă moralitateşi limpiditate critică.În fine,printre altele,Ulici a făcut şi câtevachestiuni mai extravagante.În volumul „Nouă poeţi” (Cartea Românească,1984)s-ar putea spune că a umblat cu jumătate de măsură.Îiantologhează pe foarte vizibil talentaţii GheorgheIova,Bogdan Ghiu şi Nicolae Jinga unora care nu promiteau nimicîncă de atunci:George Enache,Valentin Dumitrescu etc.Tot aşa,înfastuoasa „0 mie şi una de poezii româneşti”,atenţie,ce titlu evaziv,Ulicieste mai mult decât extravagant,alătură clasicilor nulităţi vizibile,liceenietc. Cartea nu rezistă, nu e reprezentativă, realistă.Totuşi, Ulici a fost Ulici. Un om de o hărnicie şi o probitate moralăgreu de găsit printre confraţii săi întru literatură.MAREA RISIPIREPână în 1989,ca scriitor,erai un om realizat dacă reuşeai săprinzi un loc de muncă în Capitală.Nu prea conta unde,importantera că te aflai în buricul ţării,lângă dispecerat,acolo unde să făceaşi desfăcea totul,inclusiv gloria.Cei plecaţi din provincie deveneaudintr-o dată cel puţin scriitori importanţi,dacă nu „mari scriitori”.Cuceva efort,se găseau posturi la ziare,reviste sau în diferite instituţii.Deexemplu,plecat din Slobozia,Mircea Dinescu şi-a început carieradin postura de pompier la Uniunea Scriitorilor.În fine,în timpbravii noştri provinciali au ajuns nume mari,uneori chiar şefi de reviste.Pelângă salariu,fiecare avea posibilitatea să câştige un ban înplus.Din colaborări sau din diverse alte preocupări.Drepturi deautor,deplasări prin ţară,locuri la casele de creaţie ş.a.m.d.Vechiulregim le asigura scriitorilor „bucureşteni” nişte privilegii.După ceşandramaua s-a dărâmat,lucrurile au luat-o razna.Marea poezie,scriitoriiîntr-adevăr valoroşi,revistele bune şi multe altele ce ţinde literatură au început să-şi facă simţită prezenţă în provincie.ÎnBucureşti a rezistat doar gruparea lui Nicolae Manolescu.Cu excepţia„României literare”,care,în prezent,are şi ea probleme,celelaltereviste şi-au pierdut importanţa,din jurul lor dispărând zeci şizeci de simbriaşi.Nici casieria Uniunii Scriitorilor nu mai de deschisănon-stop,ca pe vremea lui Traian Iancu (zis Francu).Aşa că,invidiaţiinoştri provinciali aciuaţi vremelnic în Bucureşti,au cam început săse îndrepte spre locurile natale.Sau în provincie,în general.Nu conteazăunde,bani să iasă.Revistele de provincie,uneori făcute de 2-3 scriitori locali,sunt în criză de materiale şi sunt dispuse oricând săplătească niscaiva colaborări venite din partea unor nume cum arfi Gh.Istrate la Focşani.Care nume sunt tot cele de pe vremea cândse chinuiau să devină „nume mari”.Bucureştiul nu le-a dat marelucru,ci doar o efemeră celebritate.O celebritate care acum aduceceva parale.Pentru un timp scurt,desigur.Lor nu li se plăteşte valoareatextelor,ci numele şi renumele.Uneori chiar în dauna unorscriitori excepţionali,care nu au plecat niciodată „de acasă”.Acestaeste adevărul gol-goluţ.Ceva,totuşi,pare a se fi schimbat:bucureşteniide acum au pierdut ceva din aroganţa celor/aceloraşi de acumcâteva decenii.Nu se mai pot uita de sus la conjudeţenii lor.Înrest,nimic nou sub soare!www.oglindaliterara.ro 4007

EPISTOLE RURALE„Draga Marius Tuca,În numele amicitiei ce ne leaga,te rog sa inserezi înJurnalul National aceste rînduri adresate multor ziaristi saureporteri din mass-media centrala, tineri sau mai putin tineri,dar toti de o seama cu barbaria. O fac atît în numele meu, cîtsi al unor prieteni ca Radu Beligan, Sergiu Nicolaescu si StefanIordache, hartuiti, ca si mine, cu nerusinare tenace, deniste condeie butucanoase.Va e foame de moarte de ne cautati prin toate spitalele?Asteptati-o cu încredere în pragul casei voastre, vaveni, n-a lipsit la nici o întîlnire. Cei care nu ma credeti, punetimîna pe o lama si ascutiti-o pe venele de la o mîna. Straniue faptul ca majoritatea dintre voi vor muri fara sa se finascut. Un scriitor german, Hans Fallada, a scris un romanintitulat „Fiecare moare singur“. Macar pentru simpatia pecare o purtati scriitorilor straini - cei români de mult nu maiintra în discutie -, încordati-va sa gasiti o explicatie pentrulipsa umbrei voastre pe copertele istoriei contemporane silasati-ne pe noi în pace. Cred însa ca exemplul Fallada, pecare l-am ales, nu e fericit, întrucît, daca va mai spun ca totel a scris si romanul „Banii nu fac doi bani“, aleluia!, voi, carestiti ca banii fac totul.Da, sînt bolnav - cancer de prostata cu diseminari -,Nu v-aş mai fi scris dacă nu năvăleaţi cu ciubotele însufletul meu. Se încheie încă un an pornit să mă striveascăsub invidii şi „răutăcisme”. Şi iată că în ciuda duşmanilor revisteimele (pentru că aşa este! Dacă mor cu toţi banii dinlume revista nu va mai apărea aşa) mai rezist. Puteţi să văfinanţaţi produsul găşcos dâmboviţean că tot în urma measunteţi, măcar la numărul de vizitatori pe site-ul revistei. Văvăd cum vă împăunţi cu premii şi vă umflaţi buzunarele cuplicuri dolofane şi vă privesc cu îngăduinţă, rugându-mă laCel de Sus să se facă dreptate. Nu vă doresc răul dar nici săvă compătimesc la nesfârşit! Are şi toleranţa o limită şi oricâtde fratern vă declaraţi simpatiile faţă de această revistă cândvăd că în cont îmi bate vântul, încep să dau pe goarnă şi sămă burzuluiesc. Iar ca primă formă de îmbăţoşare a ego-uluimeu vă voi oferi lună de lună TOPUL REVISTELOR LITE-RARE DUPĂ NUMĂRUL DE VIZITATORI de pe site-ul afe-O scrisoare pierdutăStimaţi cacopatrizi,Pentru conformitate: Liviu Ţiglama tratez la Spitalul Elias (ma opresc sa fac o plecaciune înfata medicilor, asistentelor, infirmierelor si tuturor slujitoriloracestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni) si nudoresc altceva decît sa ma lasati în pace cu nenorocul, suferinta,spaimele si sperantele mele. Eu stiu sa îndur, vîrstam-a învatat multe, dar am o familie, rude, prieteni pe care-iîngroziti cînd ma îngropati a doua oara în decurs de saseluni. Va întreb: o faceti din pustiu sufletesc sau din cea maielementara lipsa de constiinta profesionala? Apoi, ce bucurieva trezeste suferinta altora? Si, mai ales, pentru ce nevreti dincolo de dincolo? Literatura nu cititi, prin urmare nicicartile mele, la film nu mergeti, la teatru nici atît. Îmi închipuicu toata sinceritatea ca nici de urît nu ne urîti. Atunci nu încapedecît o singura explicatie: sînteti mînati cu biciul de patroniivostri sa aduceti stiri ce sa sature asteptarile unuipublic, de voi însiva format metodic, de-a lungul timpului, caamator de telenovele imbecile, senzationalism ieftin, erotismvulgar etc.As mai avea destule sa va spun, dar ma opresc aici,încheind cu fraza unui mare scriitor rus (voi, se întelege, atifi vrut sa fie unul american, dar n-am ce face): „Urît mai traiti,domnilor!“.Fănuş Neagurent fiecărei publicaţii. Dacă nici acesta nu mai este un criteriu,atunci sintagma stimaţi cacopatrizi prinde substanţă şicontur nu aveţi decât să vă daţi „poalele peste cap” cât doriţidar adevărul înregistrat electronic nu poate fi contestat. Şiaşa cum topul celor mai forjate versuri a mai potolit cuvărsărealalingvistică a celor mai imberbi creatori tot aşa sper caşi topul revistelor să devină o condiţie şi o prioritate în finanţarea– pe bani publici – revistelor. Nu pot să vă iubescla nesfârşit şi voi să vă bateţi joc, tot la nesfârşit, de preţuireamea. Măcar în Istoria literaturii adevărate va exista omenţiune, undeva, cândva, care să vă facă de râs aranjamentelepracticate de voi, în stipendierea revistelor literare.Al dumneavoastră care încă nu vă urăşte,Gheorghe Andrei Neagu4008www.oglindaliterara.ro

Cezar, prieten dragAlexandru Cetăţeanu(urmare din numărul anterior)Evreul comunist Trotki, tovarasul Stalin, Karl Marx…sunt nume care nu lipsesc din… Memorii. Spre deosebirede Romania comunista se recunoaste ca si mosierii au fostpatrioti si ca au luptat impotriva cotropitorilor.Iti marturisesc - numai intre noi – nu am fost capabil sacitesc cele patru volume in intregime, dar partial le-am citit.Oare este cineva capabil sa citeasca atata propagandaieftina? Dar sa revin la ce ma doare si tare mult as dori sa stii.Sambata, 12 aprilie ai revenit la Bucuresti pentru a pleca impreunaa doua zi, duminica, la Tirana. M-ai sunat la ora 5dimineata. - “Esti gata, Alex ? Soferul meu vine sa-ti aducamasina. Te astept pe “Silvestru” (strada unde aveai o casa,cam in paragina, singura ta “avere” spre deosebire de cei pricopsiticare te-au atacat “cu noua ura”). Ma intreb din nou sima voi intreba intotdeauna: De unde atata energie si de undeatata vointa sa realizezi asemenea performante ? Nu stiucum puteai sa rezisti la atata efort supraomenesc.Ti-a placut actualul oras Tirana(pe care il revedeai dupa 35 de ani), inforfota repararii sechelelor lasate de dictaturacomunista. Si hotelul unde amfost cazati, vis a vis de marea Opera, afost pe placul nostru. Nu am avut decatsa traversam strada pentru a ajunge lasala unde avea sa se desfasoarelansarea cartii tale. Ce lansare de exceptie! Studentii de la teatru ti-au pregatito “glumita”, (un montaj literarpantomimic) pe care nu l-ai asociat binecu poezia ta si le-ai spus-o franc cand aifost invitat sa iei cuvantul. Spectacolultinut de cei mai de seama solisti ai Opereidin Tirana ne-a dat gata. Incredibiliartisti, incredibila ideea organizatorilor,printre care fostul ministru de externe alAlbaniei, Besnic Mustafaj, om de litere sieditor. Am simtit totul ca o luare de adio,dar atunci… nu intelegeam de ce.Privesc cu tristete si nelamurire scurtulclip facut de Clara cu aparatul meu defotografiat in timpul lansarii. In scurtamea prezentare, cand am si recitat inlimba engleza poemul tau Rod (! Carneanu-si uita tiparul ei ciudat…), mi-a venit sa zic si am zis, inmod inexplicabil “maestrul Cezar Ivanescu …inca in viata…”cu numai 7 zile inainte de nu a mai fi. Parca cineva mi-a soptitla ureche sa ma exprim asa si am regretat instantaneu inmintea mea, reparand cumva cu fraza … “sperăm sa ramanaprintre noi multi ani”, dar, din nefericire, nu a fost asa. In discursulde la Tirana, parca tot gandindu-te la moartea pe careai provocat-o “…! ia incearca si cu mine/sa vezi daca fug maibine…! ai considerat ca intr-o noua reincarnare vei fi unmuzician de exceptie si ne vei canta Wagner, Mozart siBeethoven… Ce frumos ai vorbit pasionatilor de poezie de laTirana, nu voi uita niciodata !Ce s-a intamplat la Bacau este foarte dubios, ca sa zicnumai atat. Dupa ce ne-am despartit seara din DrumulTaberei, in ultima ta sambata pe acest pamant, (19 aprilie) -nu ai vrut sa coboram cu liftul trei etaje, parca pentru a prelungiclipele impreuna - , am vorbit la telefon in fiecare zi, exceptandmiercuri, cand nu ai mai raspuns si m-am ingrijorat.Cand joi dimineata ti-am vazut numele pe telefon, am exclamatcu bucurie: Cezar, scump prieten, esti bine? Dar nu eraitu, cu vocea ta inconfundabila sa-mi spui Da batrane, suntREMEMBERbine… Sau sa-mi spui, asa cum am auzit din gura ta demulte ori … nu mor caii cand vor cainii, asa cum mi-ai spussi cand m-ai informat ca vei intra in greva foamei (a 5-a inviata ta). Nu erai tu la telefon, era Clara, fica ta, care disperata,ajunsese la Bacau peste noapte si avea nevoie de ajutorpentru Cezar – un medicament numit urochinaza (sauacte plasme) pentru tratament fibriolitic (fibrinolitic). Diagnosticulde embolie pulmonara, pe care nu l-am crezut, mi-afost insa confirmat de doctorul Dachovici de la sectia de terapieintensiva. Sunand pe la prieteni, am aflat ca la Iasi segaseau 10 fiole de asemenea medicament, cu pretul deaprox. 1000 de euro flaconul. Eram gata sa le comand, darprietenul nostru comun prof. dr. Manea Pompiliu din Cluj, m-a instiintat ca acest medicament putea avea efect numai inprimele 4 ore de la aparitia emboliei, care aparuse miercuri,cand nu mi-ai raspuns la telefon. Disperat si eu, am dat altetelefoane, si asa s-a ajuns apelul de ajutor la un nivel inalt,de unde s-a intervenit sa fii adus la Bucuresti de urgenta, cuelicopterul. Dar ca la romani…tocmai atunci (!?) elicopterulunic pe tara ( “! Asta-i tara de murit..!” ) trebuia revizuit tehnicsi a ajuns la Bucuresti, la Sp. Floreasca unde te-am asteptat“cu sufletul la gura”, tocmai in jurul orei 17.00. Si cu carutaajungeai mai repede… Alt ghinion incredibil. S-au pierdut alteclipe pretioase, care te-au costat – probabil - viata. Vorbindcu dr. Julia Deaconu din Montreal/Canada si cu dr. CalinCaluser din Chicago/USA despre cazul medical CezarIvanescu, am aflat lucruri care m-au ingrozit:In primul rand, anestezia generalase pare ca nu era indicata in cazultau, pentru o operatie minora, de numai15 minute. Trebuia facuta o evaluareatenta a riscurilor care puteau sa aparasi trebuia sa fii informat, inainte de a sedecide ce trebuia facut. Chiar si asa, eraimportant ca dupa operatie sa poti fuma,esential pentru un fumator devenit totaldependent de nicotina. Daca se intrerupebrusc fumatul, pot aparea efecterespiratorii, bine cunoscute de medici.Acestea sunt evitate mentinandu-se unanumit nivel de nicotina in sange cu unfel de tampoane atasate pe piele. Inplus, pacientii in aceasta situatie suntpusi sa sufle intr-un aparat special, pentrua nu face blocaj pulmonar. Dupa cateam aflat, nici una si nici alta nu s-a facutin cazul tau.Familiar cu sectiile de reanimare,cand am vazut cum erai masat pentruresuscitare cardiaca ca pe innecati (nuam vazut cand ai fost defibrilat de 4 ori,asa cum mi s-a spus) mi-am dat seamaca vei pleca spre alte taramuri si i-am anuntat pe putinii prietenidevotati care erau prezenti la spital : Alexandru Micacu sotia, Gelu si Gabriela Cretan, Laurian Stanchescu, DanaAndronie si Miron Manega. Pe Ion Murgeanu, prietenul taudin copilarie, si al meu, din dorinta ta, nu l-am anuntat, deteama ca nu va putea suporta marea pierdere. Mai greu miafost sa o anunt de marea tragedie pe Clara, fica ta iubita,care era pe drum spre Bucuresti – nu a putut sa vina cu elicopterullanga tine, nu permitea protocolul. Daca moareCezar, voi muri si eu…continua sa-mi spuna, plangand in hohote.Ce greu mi-a fost sa-i spun adevarut !Te-ai inaltat spre ceruri in ziua Inaltarii. Oare ce vreasa simbolizeze aceasta? De multe ori ne-ai spus – Pentrumine, onoarea este mai presus decat viata. Ai pierdut viatain imprejuri ciudate, dar onoarea ti-a ramas nestirbita. Pentrunoi, cei carete-am cunoscut si pretuit, pierderea este imensa.Iti vom pastra o vesnica amintire !Cu toata dragostea si admiratia,Alexwww.oglindaliterara.ro 4009

GHE.SUCHOVERSCHIÎNTRE NINSORI EUN TRENCad fulgi de neantpeste arcadele visului,între aisberguri degândcurcubee .Şi fulgii devinşoapte de ceasornicpeste care cad picăturide noapte din glasul celestal amurgului .Şi din ceasornic un trenva porni spre alte himere ,oprind în gara unde va ningecu fulgi de zori .TU VERTICALDe-ar fisă mi se împlinească un visînaintea sfârşitului ,aş prinde fericirea de tălpiîn zboru-mi spre cer ,dacă m-aş preface în litera T .Aş ridica, atunci, braţeleîn forma literei Uşi n-aş mai fi eudecât TU vertical ,devenind diapazonîn mâna Lui Dumnezeu .FERESTREÎn loc de aripiFerestre deschid gândurilorSă zboare spre alte gânduriDin spatele altor ferestre ,Uniţi în iubirea de gânduriLa fel ca iubirea între ferestreDeschise una spre altaPe întreaga planetăŞi între planete ce se rotescDintr-o iubire stelară ,Când întreg universul e un gândÎn formă de inimă , devenită şi eaO fereastră .RONDELUL UNUI GER DENEPĂSAREAu îngheţat în manuscrise rugăminţi .În letargii vin ierni de nepăsareCând rana ta pe celălalt nu-l doare,Mai fulgeră îndoiala prin credinţi .Din setea ce inundă-n verile fierbinţi,S-a stins în ideal acea ardoare.În letargii vin ierni de nepăsare.Au îngheţat în manuscrise rugăminţi.E-atâta ger în plânsul ochilor cuminţi !Până şi Atlas mişcă globul din lentoare !Creştinii ce-au dat jos din calendare,Ori au uitat în Sinaxar de-atâţia sfinţi ,Au îngheţat în manuscrise rugăminţi .POEZIEDIMA ZAINEADin clipăBanca era acolo…In parcul cu nimenidoar eu si crângul cu păsări.Rătăcităatenţia era un preludiu cu stoicul.O creangăcu plasă de putredîmi fixa ochiulpe un paianjăn robind o furnică.Mişcarea acerbă de viaţăîmi torsiona un erotism neştiut.Frunzele îmi şifonau prezentulcu freamăt de rusine.Stingherdestinul se pudra cu poveţecitite (in mod sigur) într-o cartecu pagini virgine.IntimitateIn odaia clipeiîntroieniri de NoiTăcerea…un dans de ochi aprinşise mărturiseste-n priveghide spaţiu.Intr-o şuviţă neştiutăgesturi de furtunăşi-n pleoape ...fluturi ne golesc de aer.Un scârţâit de uşăne fură clipaşi tu te ţii de fustăca de un necaz aiureaIn trecereUmbletul meuculoarea salcâmilorcu bănuţi de aurşi a bătrânilorcu surâsuri de soare.Pasul meuo mănuşă de sufletşi gandurile – plopicu singurătăţi cuibărite.În buzunarul hainei melefotografii de cântecTu ...silabă discretăErotismInconştientul în paşide rutină mă îngână – silabe.Biblioteca… un raft curufe uscate de gerîmi rimelează ochiicu lămpi de vis.Tu lângă rochieridici în stele unumeraş cu iluziişi oprelişti virgine.Un licăr cu tuşe de hipnozăîmi tundepletele ruinei - străfulger.I.D. SICOREFulgerări* * *n-am să plecniciodată din minecu mâna goalăliniştea şi curajuln-ar mai folosi celui rămas.drumul acestaînspre undevade undevamă oboseştel-aş preferaînspre minedin mine.nu mi-e teamăde tine moarte* * ** * ** * *Marquezavea dreptate:tu nu vii cu bătrâneţea,ci cu uitarea.„mea culpa”„nu uita în vremuri grele să-ţipăstrezi mintea limpede” (Horaţiu)„o, Doamne- Dumnezeul meu cel rătăcit!”–reproşa Ţvetaeva cu amărăciune,cu asemenea suspine Doamne nu eştifericit…durerile-s dureri oricând şi orişiunde;peste tot prăpădul îi la fel –oamenii la fel plâng pe pământ,mă iartă Doamne – ţi-o spune un fidel;prea rar şi tu-ţi respecţi datul cuvânt!… să ai şi tu o muză păcătoasăşi-n cer să fie pârâciune? –Părinte, destinul cine ni-l tot coasepe margini cu deşertăciune?…şi tu te superi, Doamne sfinte –motive ai chiar şi cu mine:hrănitu-m-am des din cuvintecând faptele ţipau în sine…4010www.oglindaliterara.ro

,,Umbre de scriitori peprispa Mehadiei”Alexandru JebeleanuREMEMORĂRI,,90 de ani de la Unirea ceamare” (II)Gheorghe MinulescuPaşi… paşi… Răsună pe potecile pădurilor, pe ValeaCernei, pe uliţele Mehadiei. Ascult prin timp paşii lui Nicolae Stoicade Haţeg, primul cronicar al Banatului, paşii istoricului italianFrancesco Grisellini cu admiraţie pentru acest neam, înrudit cucetăţenii Romei, paşii lui Vasile Alecsandri, care descoperise unizvor pentru “Fântâna Blanduziei”, paşii lui Nicolae Iorga…Într-o vară m-am întâlnit pe malul Cernei, cu MihailSadoveanu, care îndrăgise, aceste locuri si oamenii lor. Într-un interviu,la întrebarea dacă vede asemănări între Banat şi Moldova,a răspuns:- Da, adânci asemănări. Am scris, mai demult, un articol în“Viaţa Românească” în care arătam cuvinte şi datini comune…Mai este apoi delicateţia şi poeticul care în Moldova a tâşnitîn literatură, iar la dumneavoastră s-a cristalizat în neîntrecutelecreaţii muzicale.Din Mehadia a plecat şi criticul de artă, ziaristul şi profesorulGrigore Ion, consecventul prieten al lui Camil Petrescu, primulredactor al revistei “Banatul”, care îl avusese colaborator şi pe LucianBlaga.V u i t o a r eCerna, de la poetulanonim, rare a cântatpe Iovan Iorgovanîntruchipat încelebre sculpturi decărăşeanul RomulLadea, câţi cântăreţiai mai avut?Îmi amintesc de IonMinulescu, cunelipsitul lui fular şicu gesturi teatrale. Ţi-a recitat aci, pe mal, versuri patetice,regăsindu-şi lângă Cerna, pacea sufletească, atunci când războiultulbura cerul şi scormonea cu bombe străzile Bucureştilor.“Peste fe reastra meaDe la hotelMă cert mereu cu murmurul rebelAl CerneiApa binecuvântatăCe-mi limpezeşte mintea tulburatăDe tot ce nu se poate ştiCa-ntr-un etern A fi sau a nu fi.”Cu Eusebiu Camilar am suit pe Domogled, într-un Mai cumagnolii înfloriţi şi cu frunziş proaspăt în toţi arborii. Citise, cu o ziîn urmă, povestirea “La poalele Domogledului , apărută în revista“Orizont”. Viperele năvăliseră din crăpături, unde hibernaseră întrerocile calea roase, alergând vesele, sau flămânde, pe poteci şi printufişuri. Era timpul când păsările îşi chemau perechea, înfrumuseţându-şicântecele.Peste toate răzbea cucul, trezind întreaga pădure dinamorţire şi, parcă, se considera un dirijor al concertului, ce ni-ldădeau aripatele îndrăgostite. Scriitorul Eusebiu Camilar, încercândsă se dovedească mai voinic decât noi, care-l însoţeam, se avântamereu în fruntea coloanei, bombându-şi pieptul ca un păun. Numaiun cuc năzdrăvan l-a determinat să se oprească la rădăcina unui arbore.Cu sentimentul de primăvară al unui copil, membrul corespondental Academiei, voia să vadă un cuc cântând. Darnăzuroasa pasăre, simţise paşi străini de la distantă. Când omul s-a oprit sub bolta frunzoasă pasărea şi-a încetat chemarea. Am stat,aşteptând cu nerăbdare, dar cucul tăcea cu încăpăţânare. Până neavăzut, din ascunzişul lui, pierind. Atunci a început din nou să răsunepădurea: cu-cu, cu-cu… Camilar se întoarce, zâmbind:- Ticălosul!Paşii omului se auziră iar şi, bătând poteca spre pisc. Dupăun an de zile, omul robust care urca voiniceşte pe potecile munteluiDomogled, în vara lui 1965, s-a contopit cu Universul, aşa cum prevestea.El, la numai 56 de ani. Paşi…paşi… Răsună pe potecilemunţilor, sau în amintire? În dimineţile toamnei, cu dealuri înveşmântateîn bruma sclipitoare, pătată de viorintul brânduşelor,puterile fermecate, ale lui Hercule sau ale lui Iovan Iorgoavn,trezesc paşii umbrelor din adânci depărtări.1918, noiembrie 11(24), PlugovaPROTOCOLLuat la 11-lea Noemvrie 1918 s.v. în adunarea naţională alocuitorilor români din comuna PlugovaAdunarea naţională a locuitorilor din Plugova adunându-sesub cerul liber înaintea sfintei biserici unde neobositul preot alMehadiei, Coriolan Buracu în absenta preotului local care e bolnavţine o vorbire plină de însufleţire în care arată adunării naţionalehotărârile înaltei noastre stăpâniri naţionale române din Ungaria şiTransilvania purcede la sfinţirea drapelului naţional român, apoiprovoacă adunarea a să constitui în Consiliul naţional român.Adunarea naţională cu unanimitate alege de preşedinte alconsiliului român pre preotul locului Trifon Adamescu iar de notar preînvăţătoriul Nicolae Vlăducean iar ca membri ai consiliului pre DomnulIoan Rădulescu, Dănilă Tabugan, Luca Drăgulescu, Ilie Grozavescuşi Constantin Adamescu.Consiliul ales de adunarea naţională depune jurăment prescrisde consiliul naţional român central înaintea adunării naţional localesub salvele gardei din Mehadia.Fiind defaţiă garda naţională din Mehadia dinpreună cuviteazul ei comandant Grigorie Ion, dânsul explică adunării naţionaleord. ce să refer la înfiinţarea gardelor naţionale române în urma căreiexplicări să alege garda naţională româna a com. Plugova cu comandanţiiei locali subofiţeri Pau Drăgan şi Iancu Grozăvescu, carevor primi ord. comandanţilor superiori Iovan Domilescu sau direct princomandantul gardei naţionale rom. Al Mehadiei.Garda se compune din toţi bărbaţii de 18 până la 50 ani fărăde plată, care fiind toţi de faţiă depun jurământul prescris de înaltanoastră stăpânire rom. din Ungaria şi Transilvania.Cu autentificarea protocolului se implenipotenţiază preşedinteleşi notariul consiliului, iar din partea gardei suboficierii comandanţi.Ds.Nicolae Vladuceanu m.p. Trifon Adamescunotoriul consiliului m.p. preş. consiliuluiPau Dragan m.p.Iancu Grozăvescu m.p.SubpficieriCum se consuna cu originalul se adevereşte.Nicolae Vladuceanu m.p. Trifon Adamescunotoriul consiliului m.p. preş. consiliului* Arh. St Bucureşti, Fond Consiliul Naţional Român, Caransebeş,dosar 39 / 1918, f. 1 (original).Ca peste tot în Banat şi la Plugova oamenii adunaţi „sub cerulliber în faţa sfintei biserici” au cinstit drapelul tricolor şi au ales pe ceimai buni dintre ei în Consiliul naţional român şi garda naţională.Cu respectul cuvenit tuturor aleşilor, voi face în continuarevorbire numai despre învăţătorul Nicolae Vlăduceanu şi subofiţerulPau Drăgan.„Dascalu’ al bătrân” cum îl numeau părinţii şi bunicii noştri peînvăţătorul Nicolae Vlăduceanu a fost, putem spune fără exagerare,venerat de concetăţenii săi. La orice încercare de a vorbi despremeritele altor cadre didactice primeai, de la toţi interlocutorii acelaşirăspuns: „ca dascalu’ al bătrân nu se mai naşte”.Cu tact, răbdare şi perseverenţă a şcolit generaţie după generaţiede plugoveni, predând apoi ştafeta fiicei sale „doamna Neli”,care a moştenit în mare parte calităţile părintelui sau. Şi, poate nu întâmplătornepoata „dascălului al bătrân” şi fiica doamnei Neli a fostsoţia regretatului scriitor Ion Florian Panduru.Pe subofiţerul Pau Drăgan numai puţinătatea studiilor l-auîmpiedicat să avanseze în ierarhia militară după ce a primit, de lareprezentantul împăratului, 3 decoraţii şi onorul regimentului pentrufaptele sale de arme.Om hotărât şi consecvent, nu a acceptat niciodată compromisulşi nu a abdicat de la principiile sale. Cât a trăit a avut motive săse mândrească cu urmaşii săi.În concluzie putem spune că unirea s-a făcut cu aportul unoroameni care au crezut sincer în ceva şi s-au străduit ca acel ceva săfie preluat de urmaşi.Ei, şi mulţi alţii ca ei, merită respectul nostru şi pentru eleganţacu care au evitat asocierea cu nonvalorile, ştiind că viitorul nu poatefi mai bun dacă-l construieşti cu „prefabricate” sau cu lozinci.Cei care au trăit cu lozinci au lăsat în urma numai lozinci.Stau mărturie cei peste 40 de ani de „aflare în treaba” cumspunea remarcabilul român care a fost Petre Ţutea.www.oglindaliterara.ro 4011

DEZVĂLUIRI99 anotimpuri fără NichitaÎN ZIUA NUNŢII, AM VRUT SĂ SPARG O VI-TRINĂ ŞI SĂ FUR LUMINASe spune că furtul de inimi şi de cărţi nu se pune lasocoteală, fiindcă e ca şi când ai vrea să furi lumina.Când am citit articolul distinsei poete Cleopatra Lorinţiudespre Gheorghe Tomozei – traducător, în care am aflatcă poetul meu predilect din tinereţe a tradus două poeme,pe care acum, poeta le-a pus la dispoziţie interesaţilor deopera acestui uriaş poet – mi-am adus aminte cu un surâsamar de o veche „patemă” de tinereţe: aceea de a-i cultiva custăruinţă pe iubiţii mei, poeţii, în toate ale lor bijuterii sau „maşinăriiromantice”.Mărturisesc. Confiteor. Chiar dacă nu discret, dindărătulunei site mărunte şi dreptunghiulare, care separă celedouă persoane aflate în discuţii şi sfaturi de taină, la confesional,penitentul şi cel care acordă dezlegări şi iertări „in nomineChristi”.Dar eu mărturisesc ACUM, în faţa întregii lumi virtuale,ceea ce e cu mult mai năpăstuitor, în clipa mea de graţie,când miam câştigat o brumă de prestigiu în faţa plasmei, maibine zis în faţa propriei mele persoane, ceea ce ar fi trebuitsă mărturisesc mai demult, încă de acum 34 de ani. Oricum,la confesional e mai uşor, fiindcă nu ţi se vede faţa, nu şi secere să-ţi declini identitatea şi nici să semnezi, deci se poatepăstra anonimatul perfect, nu te ştie decât preotul şi Dumnezeu.Tocmai de aceea, fiindcă vreau să-mi crească prestigiulîn faţa Divinei Feţe, pe măsură ce mă micşorez, pânăaproape de pieirea graiului în faţa oamenilor. Ceea ce mi separe cu mult mai anevoie şi mai năpăstuitor.Aşadar, am făcut (cine nu, să arunce cu piatra!) – destuleerori voite şi nevoite în viaţă – poate prea multe! Şi continuisă fac, parcă şi mai şi…Supun această faptă judecăţii publice şi mi-o asum,cu toate consecinţele.Era în februarie 1974. Tocmai fusesem mireasă cu onoapte înainte. O mireasă foarte tristă, aşa cum reiese din fotografiilealb-negru. Îmbrăcată în rochie lungă, albă, din dantelăfină, cu pantofi cu toc cui, albi şi ei, cu mănuşi de dantelăpână la cot, în acelaşi ton şi cu diademă pe cap, care mi sestrâmba mereu, fiindcă nu fusese făcută pe măsură. Îmi erafoarte, foarte frig, deşi aveam o haină aruncată pe umeri. Darde! mireasa trebuie să suporte orice în noaptea aceea de pomină.Nu mi-au plăcut niciodată nunţile. Spun acest lucrudeşi aş putea şoca 99 la sută din femei care visează, încă decând sunt copile, să fie mirese frumoase. Eu n-am visat. Viselemele erau altfel colorate. Dar, a trebuit, se impunea, casă facem pe placul părinţilor. În zori, după ce nunta s-a spart,am pornit cu cele câteva rude rămase treze, cu un bărbatnou-nouţ, cu soacră (mai veche!), naşă, naş, căţel, purcel şidomnişoare de onoare, fireşte, la fotograf, la pozar, să ne imortalizeze,aşa superbi şi obosiţi, încercănaţi şi mahmuri,după o noapte de nuntă, în care, (ciudat şi de necrezut pentrumine!) chiar eu fusesem mireasa. (Sau poate sosia meape care o trimiteam uneori să-mi rezolve treburile care-midisplăceau?). Oricum nu are importanţă. Cred totuşi că erameu.Ne aflam pe o străduţă din Oraşul Unirii, municipiulFocşani, stradă din apropierea alteia, principale, cu nume impozant:Ştefan cel Mare, unde, la nr. 43 locuia Firica, soacramea de atunci.4012Şi fiindcă eu detesttămbălăul, circul, chiuiala şi i-am rugat să nu facă zgomotpe stradă, mergeam repede,înfrigurată, pe un trotuar îngust,pavat cu pietre mari,pătrate. Am trecut la un momentdat pe lângă o vitrină încărcatăde cărţi. Şi, brusc, mam oprit, cu ochii drept în fotografiaartistică a poetuluimeu preaiubit, care era postatăpe coperta întâi a uneicărţi, de al cărei titlu m-am îndrăgostitsubit. Aşa păţeam Cezarina Adamescuatunci mereu (aşa păţesc şiazi!): mă îndrăgosteam deobiecte, nu pentru valoarea lor, de chipuri, de voci, ca să numai vorbesc de frunze, de copaci, de animăluţe şi de păsări…Era cartea lui Gheorghe Tomozei, nou-nouţă, „Maşinăriiromantice”, pe un fond grei-bleu şi fotografie alb-negrusau sepia.E de prisos să spun că era duminică dimineaţă, laprima oră, când toţi oamenii cumsecade încă dorm sau săvârşescceremoniile de dimineaţă.Eu însă, nu mă lăsam dusă, privind la Prinţul Tom şi la„Maşinăriile” lui „romantice”, volum consistent, ediţie antologicăde autor, apărută chiar atunci la Editura Eminescu.Voiam cartea cu orice preţ. Uitasem de mire, de nuntă,de oboseală, îl voiam pe el. După ce s-au zgâit în vitrină, neînţelegândde ce nu vreau să merg mai departe, m-au depăşitnuntaşii, la o distanţă apreciabilă, tot întorcându-şicapetele îndărăt şi strigându-mă, exasperaţi, fiindcă ajunseserăla prăvălia fotografului şi n-aveau mireasă, să facem„poze artistice” – poze care au rezistat cu muuuuuuult maimult decât mariajul nostru – destrămat la nici opt luni dupăaceastă întâmplare numită nuntă.Nu mă înduram cu nici un chip să mă urnesc din loc,deşi n-am fost niciodată un copil răzgâiat, dimpotrivă. Şiatunci mi-a încolţit în minte (unde, în altă parte?) un gând criminal:să sparg vitrina şi să fur cartea. Era singura soluţie. Cuorice risc! Mă uitam chiar în jur după un cataroi potrivit ca sănu-mi murdăresc rochia superbă - şi inutilă! – pentru săvârşireainfracţiunii.Noroc că n-am găsit. Dar tot n-am plecat din faţa vitrinei,fiindcă mă apucase o stare de disperare vecină cu depresia.Firica s-a întors după mine, şi, când a înţeles desprece-i vorba, fiindcă eu îi explicam printre suspine, că nu plecde acolo fără Gheorghe Tomozei, mi-a promis solemn că miocumpără a doua zi şi mi-o trimite imediat acasă, în Galaţi,fiindcă noi trebuia să plecăm numaidecât în acea zi, a douazi mergeam amândoi la serviciu.Iar pe atunci nu erau atâtea curse rapide, erau unulsau două trenuri pe care, dacă le pierdeai, nu aveai încotroşi trebuia să mai aştepţi o zi.Numai aşa m-a liniştit Firica, să-i dea Dumnezeu sănătate,dacă o mai fi trăind. M-am lăsat înduplecată. Astadupă ce m-a făcut „tra-la-la”. Dar oricum mie nu-mi păsa,eram obişnuită. Mi-a zis că nu sunt normală (Nici acum nusunt prea „normală”, în accepţiunea comună, dar diferenţaeste că, eu recunosc!)www.oglindaliterara.ro

DEZVĂLUIRITrebuia însă imediat să salvăm aparenţele. Şi la salvataparenţele, aveam o experienţă grozavă. Mereu trebuiasă salvez ceva.Aşa că, trasă de mânecă, am mers la fotograf, undeam ieşit, bineînţeles, oribil, fiindcă mi se ştersese tot machiajulde la lacrimi şi părul mi se întinsese de la umezealaacelei zile reci de februarie.Ici-acolo se mai adăposteau pe lângă trotuar, pospaiuride zăpadă, spulberată în ajun.Firica s-a ţinut de cuvânt. Peste o săptămână aveamcartea. Şi fiindcă eram în anul II la teatru la Şcoala de artă,având ca profesori, pe eminenţii actori, de pioasă amintire:Dumitru Pâslaru, Eugen Popescu-Cosmin şi Lucian Temelie,la repezeală am şi învăţat cel puţin jumătate de carte pe derost, cu interpretare, în regulă. Mai ştiu şi azi fragmente lungidin poemele: „Galben, ora, septembrie”, „Domnişoara Gelsomina”,„Altair” şi altele. Când îmi plăcea un poet, meteahnădeprinsă încă din prima copilărie, îl învăţam pe de rost în totalitate.Şi acest „Suav anapoda” poet, mă fascina, mai multchiar decât prietenul lui nedespărţit, Bătrânul Nichita, Nini,pe care nu-l înţelegeam atunci pe de-a-ntregul. Dar fiindcăerau aşa buni prieteni, m-am hotărât să-i iubesc la fel. Treacăde la mine, mi-am zis.Tomozei însă, se plia perfect pe structura mea sufletească.Această iubire a ţinut, pot spune, preţ de o viaţă. Şiacum îl iubesc, poate mai mult. Am făcutsute de „Călătorii cu dirijabilul” său – pe aripileînchipuirii.Zece ani mai târziu, semn că nimicnu e întâmplător, am participat la concursulde creaţie şi interpretare, la primul FestivalNichita Stănescu, organizat la Ploieşti, în zilele13-15 decembrie 1984, în care amfitrionulera tot Gheorghe Tomozei care l-aomagiat cu lacrimi şi cu emoţie vădită.Tot atunci am văzut-o şi pe TatianaStănescu şi pe cele două surori ale lui Nichita.Eu am pregătit îndelung un recital deaproape jumătate de oră cu recuzită, costumeşi mişcare scenică. Îl începeam la microfon,încă din culise, pe versurile luiGheorghe Tomozei, apărute nu demult: „Îngeriiscriu articole de legi/ ori cioplesc săgeţi/iar în pauza de prânz/ ling sare.// Eipatronează cu inclemenţă/ uzinele de acecu gămălie,/ fierb rachiu de crini în alambice/şi se trezesc întrebând câteodată:/Oare ce-o mai fi făcând poetul Nichita Stănescu?”Urma apoi recitalul „Nichita, Azi… Ca o pasăre Ibis” –recital în care nu mai eram eu, ci cu totul alta. Mă dedublam,mă confundam, mă miceam şi mă înălţam, o dată cu versurilelui, aşa încât, erau cum nu se poate mai adevărate cuvintele:„Nu cum sunt eu sunt eu/ ci cum eşti tu/ sunt eu./ Unfel de tu sunt eu/ pe care nu l-ai mai lăsat/ să fie eu”. Se împlineaun an, de când, cel care semna „Nichita, AZI” – îşisemnase de fapt, Dreptul la Nemurire. Păstrez şi acum câtevapostere uriaşe, dintre care unul îl întruchipează pe Nichitaîn tricou cu dungi orizontale, cu braţele larg desfăcutepentru a cuprinde în ele şi a îmbrăţişa – spirit generos – întreguniversul.Discul cu vocea lui inimitabilă şi muzica lui AugustinFrăţilă, l-am ascultat de mii de ori. Noroc că am acuma CDulcare reproduce fidel, discul iniţial.Şi se organizaseră câteva zile de festival ploieştean, încare muzica, poezia, dansul, imaginea – toate de cele maibune calitate, treceau dintr-o stare în cealaltă, ca într-o sfântăentropie a Luminii.Teatrul de Stat din Ploieşti a dat un spectacol omagialunic, pregătit pentru această comemorare la nivel naţional.Nu-mi amintesc să mi se fi uscat obrazul, să-mi stealacrimile într-un loc, ori palmele să mi se odihnească dinaplauze. Lacrimi şi aplauze, atât puteam eu să dărui atunci.Sigur că am vorbit (cu un curaj nebun! ceea ce nu măcaracterizează) – în acele zile şi cu Gheorghe Tomozei. I-amspus că sunt o fată puţin „tra-la-la” care am adunat într-undosar gros de 10 cm. toate tăieturile din ziare, nu numai despreNichita, dar şi despre prietenii lui. Adică, ceea ce făcuseel cu primul Album Memorial –Nichita Stănescu. Însă el aavut acces la Arhiva Naţională şi la o sumedenie de mărturiiale oamenilor de cultură. Eu m-am limitat la revistele culturale.Dar albumul era superb – (mai târziu aveau să apară şialtele). Mi se scurgeau ochii după el.Ei bine, şi, la unul din acele standuri în care se vindeaudiscurile, albumele şi alte volume de-ale lui Nichita, antumeori apărute postum, cu îmbulzeală şi dat din coate peputere, fiindcă numărul albumelor era limitat – cred că unprim tiraj – m-am îmbrâncit bine să ajung în faţă şi fiindcă totnu aveam bani în buzunar decât pentru trenul de întorsacasă, m-am hotărât pe loc să-l fur.Am săvârşit faptul. Am reuşit! Ceea ce nu reuşisem cuzece ani în urmă la nunta mea, am reuşit acum. Nici n-a fostaşa de greu, cum îmi închipuiam, premeditând, stând pemarginea muşuroiului de oameni care se îmbulzeau ca lagrămada de rugby, să „apuce” un volum Nichita.Eu am întins doar mâna, mi s-a datunul să-l studiez, să-l răsfoiesc, să-l cumpăr.Şi l-am tot studiat până l-am furat!N-aş fi plecat fără el de acolo, în ruptulcapului. Mai degrabă m-aş fi întors pe josde la Ploieşti, ca să pot spune, parafrazândcelebra zicere românească: „A întors-o cala Ploieşti”, deşi are altă conotaţie.Acum, când scriu, îmi dau seama ceimportanţă covârşitoare dădeau oameniicărţilor, la acea veme. Se stătea la rând, devindeau pe sub mână. Trebuia să ai cunoştinţeserioase ca să prinzi un Marin Preda,un Sorescu, să nu mai vorbim despreAdrian Păunescu. Şi eu, care eram reginăpe un popor de cărţi, pe un popor de cuvinte(e adevărat, pe un scaun din lemn, cu speteazăcurbată!) al Bibliotecii siderurgice gălăţene,ştiam ce înseamnă să faci rost de ocarte bună.Oricum, n-aş mai fi lăsat volumul din mână nici cu poliţiagării ( Ploieşti Nord, Ploieşti Sud – tot aia!).Aşa se face că…am plecat pur şi simplu cu albumul înbraţe, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, parcă nu eravorba de mine, nici usturoi nu mâncasem, nici guriţa nu-mimirosea. Atunci mi-am dat seama cât de uşor se fură ceva.Asta după ce mângâiasem volumul ca pe un odor de preţ, îlsărutasem cu ochii, mă bucurasem (cu o bucurie temătoareca atunci când ţii în mâini o comoară şi ţie frică să nu ţi-o furecineva). Deh! Hoţul de hoţ se teme!Dar şi hoţul neprins este om cinstit! Am plecat, nimeninu m-a strigat, nu m-a întrebat, nu m-a admonestat. De altfelnici nu ştiu cum aş fi reacţionat. Era ceva inedit pentrumine exceptând episodul cu vitrina care ascundea „Maşinăriileromantice”.Nici n-avea cum să mă observe nimeni, fiindcă toţierau atenţi la cărţile acelea preţioase. Mă trudeam să par nepăsătoare.Însă o bucurie tainică îmi năvălea în obraji, dogorindu-mi-i.Să fi fost ruşine? Nu voiam să recunosc. Să fifost bucurie, remuşcare, teamă, dorinţă, mai puternice decâtraţiunea? Toate la un loc.(continuare în nr. viitor)www.oglindaliterara.ro 4013

Nu-mi pot imagina să devin un singuratic pe o insulă pustie.Şi asta deoarece mi-ar lipsi muzica. Trăiesc mult în companiamuzicii care mă inspiră în tot ceea ce fac şi îmi prelungeşte bucuriavieţii. Mi-ar putea oare ţine loc de muzică foşnetul unei păduri,adierea vântului sau zgomotul unor valuri închipuite? Eu unul nuprea cred. Cu astfel de armonii sonore mă pot împăca doar o perioadăscurtă de timp. Muzica naturii este, desigur, ca un aliment,dar într-atât de frugal încât nu mi-ar putea ţine loc de hrană spirituală.Cea creată de om însă este mai apropiată de inima mea. Îmiînchipui mereu că un semen de-al meu a vrut să-mi transmită unmesaj magistral, o stare sufletească de natură afectivă, o parte dinceea ce el este, din preocupările, din gândurile şi ideile lui. Este caun mod sublim de vestire de la distanţă şi se ridică la înălţimea celuimai desăvârşit mod de comunicare.Cred că muzica există pentru că există şi cei de lângă noi.Ea este o artă unificatoare, descoperă sufletele şi le împreunează.Muzica îmi arată repere şi înălţimi noi. Înlănţuirea aceeaminunată de sunete ingenios armonizate îmi spune cum şi ce săreflectez. Tonusul melodic îmi umple recipientele spiritului, îmi înlocuieştesubiectele şi-mi întoarce cuvintele precum un acumulatoralimentat de energia solară. Desigur, mă refer la muzica aceea sublimăpe care o acceptă inima mea.Simţul muzical se abate asupra mea ca o impresie din exteriorcare referă tot ceea ce este armonios, melodios. Cred căacest simţ a existat mereu în mine. Lipsa lui m-ar fi făcut probabilsă mă simt oarecum jenant.Cred că puterea muzicii asupra mea se împlineşte prinaceea că se adresează direct spiritului meu. Prin natura ei vibratorieîmi induce stări sufleteşti deosebite. Vibraţia o simt prin tot corpul,se sincronizează cu mine şi-mi aminteşte permanet de versulbacovian din poemul Largo: “Muzica sonoriza orice atom”.Sub tutela armoniilor muzicale lumea îmi pare schimbată.Ea nu mai este la fel de ostilă, se apropie de mine ca şi când rezonanţaei ar izvorî direct din inefabilul râvnit de mine. Schopenhauerobişnuia să spună că: “Dacă ne-ar reuşi să reproducem detaliat înnoţiuni ceea ce exprimă muzica am căpăta o deplină şi suficientăexplicare a lumii”.Uneori muzica se manifestă precum o scânteie careaprinde focul din suflet. De aceea mă simt dator să-i dau dreptatelui Beethoven care susţinea ceva asemănător.Cred că muzica este unul dintre cele mai minunate daruri4014Muzica - poezie a sufletuluiÎn primul rând domnul scriitor Gheorghe Neagu ni i-aprezentat pe colegii dumnealui, tinand un mic discurs despreuniversul literaturii, după care noi cei prezenţi (elevi) am fostinvitaţi să prezentăm diferite creaţii.Această întâlnire cu membrii cenaclului a fost punctatăde fireşti ezitări, dar şi de mulţumirea de a vedea faptulcă putem crea un cadru al exersării emoţiei şi că magia cuvântuluieste vie. Discuţiile s-au purtat pe marginea temei:Cum ar fi arătat Focşaniul dacă ar fi fost capitală?”În două cuvinte pot spune că cenaclul este o “uceniciea scrisului”. Dar talentul şi creaţia sunt o alchimie carescapă oricărei definiţii, ele nu pot fi cuprinse într-o formulă, nupot fi predate sau indicate ca “temă pentru acasă”.Scriitorii au fost foarte generoşi, şi-au împărtăşit gândurileşi doresc ca în drumul lor semenii să le fie aproape. Amîndrăznit să le adresăm întrebări şi răspunsurile ne-au arătatînţelesuri adânci.Ochiul vigilent şi critic poate găsi unele neimpliniri,ESEUcare vine de la Dumnezeu. Esteca o vrajă ce mă poartă spretărâmuri de vis şi are permanentun cuib numai al ei în fiinţa mea.Îmi imaginez că se petreceanume ceva cu mineatunci când intru în transa muzicii.Între partea vibratorie a muziciişi mintea mea se întâmplăun fenomen care, dacă i-aşPetre Răuspune doar rezonanţă, mi separe că aş spune prea puţin. Indiferentdacă melodia e simplăsau complexă, dacă e din cea pe care o acceptă fiinţa mea atuncimă emoţionează. Nu trebuie să mă găsească pregătit atunci cândvine. Ea îmi atinge zona senzorială fără ca să fiu conştient de asta.Cuvintele îşi găsesc rostul mai ales când ele apar sub aripileprotecţioniste şi nesesizabile ale unei melodii. Uneori imaginilegenerate de ele intră în rezonanţă cu sunetele armonice din apropiereşi mă stimulează, mă aprind şi mă aruncă definitiv într-o curgerelentă şi suavă. Până şi cuvintele mai scorţoase îşi găsescrostul în această comuniune cu muzica şi se desluşesc pe sineaşezându-se cuminte parcă în spaţiile lor nesperate dar potrivite.Nu pot fi însă de acord cu ceea ce susţinea Platon cândva:“Caracterul unui om poate fi judecat după gusturile sale muzicale”,deşi tot el ridică muzica la rang de lege morală: “Muzica este o legemorală. Ea dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmectinereţii, viaţă şi veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenţa ordinii,înălţând sufletul către tot ce este bun, drept şi frumos”.Desigur, nu mă împac cu orice fel de muzică. Eu am muzicamea şi nici prin cap nu-mi trece să vă spun care gen anume îmiplace şi care nu. Fiecare îşi are propriile lui repere în această privinţăşi nu-mi propun nici măcar să sugerez vreunul aici. Cea maipotrivită muzică este aceea care îţi place şi se potriveşte cu tine. Nucred în reţete.Atunci când devin conştient de prea lungă tăcere primullucru după care râvnesc este muzica. Am o cultură muzicală carenu o depăşeşte cu mult pe cea a unui profan. Dar muzica este pentrumine ca o a doua hrană permanentă şi necesară. Este ca o poeziea sufletului.Cronica dezbaterii cu scriitorii româniwww.oglindaliterara.rodar gândul elevilor de a fiinţa în acest cenaclu, dorinţa lor dea-şi exprima pasiunea pentru literatură trebuie privite decătre oricine cu mândrie, admiraţie şi iubire.Noi, elevii, am fost invitaţi de către aceşti oameni decalitate, să luăm parte dacă dorim, în fiecare luni la diversesedinţe de creaţie.Aşadar, dacă ştim că suntem stăpâniţi de entuziasm,de un deosebit spirit critic şi avem o informaţie serioasă şiaptitudini de creaţie sau de critica literară dar mai ales putereade a înţelege fiecare univers artistic, putem să nealăturăm acestor oameni deosebiţi şi să pătrundem în labirintulliteraturii.În final,nu pot spune decât că, atât pentru mine, câtşi pentru colegii mei această înt-lnire a fost o mare lecţie deviaţă.Stan Alexandra - elevăColegiul Tehnic Edmond NicolauFocşani

Jurnalul turistului român sărac (1979, 1981)(urmare din numărul anterior)Luni, 8 octombrie ’79. Trecut de ora 7:00 cînd ridic storul şideschid geamul – ca să văd din nou şirul de picături pe firele decablu, negre, dintre clădiri şi cerul înnorat, pîlca din dotare. Un stolde sticleţi hrăpăreţi se lasă pe acoperiş dintr-un zbor matinal, misterios,prin văzduhul înceţoşat. Marginea pădurii nici nu se maivede... Azi merg la Luxemburg doar ca să vizitez muzeul, nu şi vechiuloraş, pe care ieri l-am găsit foarte fotogenic, în pîcla toamnei,cu turnuri şi cazemate şi castele medievale – în tot, o atmosferăfoarte sugestivă – dar, încă o dată, îmi place să mă plimb singur.Pentru a vedea şi a înţelege şi a te integra unei atmosfere, îţi trebuielinişte şi un răgaz anume pentru a asimila imaginile şi a te iluzionaîn legătură cu ele. Peste noapte am avut somn rău şi, printrenenumărate vise şi obsesii, l-am repetat pe cel din totdeauna, cuproblema de matematică pe care trebuie s-o rezolvăm în 7 minute,iar eu nu eram sigur dacă formula amintită e cea corectă. Am săritsă protestez, precum că rapiditatea nu are relevanţă, eu jur că voirezolva problema, însă nu în 7 minute. Şi erau ceilalţi care reacţionaudiferit la revolta mea, unii îl linguşeau pe profesor şi îl căinau căare de-a face cu unul ca mine. Şi alte dintr-astea, de care nu amrăbdare dar nici chef să-mi amintesc. Deci somn rău, cu treziri la ora2 şi 3, cînd am aprins şi lumina.Acum brutarul nu frămîntă aluatul, în schimb îşi face apariţiao portugheză care nici ea nu stă prea mult, ci se grăbeşte laslujbă, fiind deja 7:15.Din excursia de ieri pe Oberkorn, ne-am întors cu eşantioaneşi cu flori pe care le-am aranjat la fereastră. Cînd să mă întind,apare Marcel şi mergem la Muzeu; pe drum îl culegem şi peClaude. Parcăm în apropierea flacărei comemorative, un monumentde o formă ciudată, în fapt un perete curb, dînd în pliurile sale 2sanctuare cu vitralii violete şi o incintă sugerînd carcerele din timpulocupaţiei naziste. Se iase la aer şi la lumina libertăţii. Plimbareprin vechiul oraş, coborîm pe trepte spre oraşul de jos, cu o închisoaremică pentru femei şi alta mai mare pentru bărbaţi, lîngă o biserică.Dintr-un punct favorabil se zăreau în curtea închisorii doitineri plimbîndu-se şi alţi doi care stăteau pe-o bancă, şuşotind cuînsufleţire, poate punînd la cale cine ştie ce alte lovituri viitoare. Mise vorbeşte despre cei 23 km de galerii subterane, folosibili aproapeintegral şi acum. Castelul Bock este edificat la anul 900 şi mai suntalte cîteva cam tot de pe-atunci. Deci între valea Alzette şi afluentulsău La Petrusse, acest bastion natural, cu pereţi abrupţi, inabordabili,garnisiţi cu contraforte şi ziduri înalte. Cel mai bine păzitloc din Europa medievală, după Gibraltar. Şi tot vorbind şi privindperetele abrupt, cu caverne, contraforţi şi turnuri suspendate, amrevenit spre biserica din piaţa veche a pescarilor, Saint Pierre, lîngăConsiliul de Stat.Ne atrage atenţia o lungă coloană de oameni, e o procesiuneînaintînd pe străzile de jos, pe sub marile poduri, în faţă seaflă un grup de preoţi în alb; pe la mijlocul coloanei se plasează unfel de detaşament care înaintează în tempo de marş, în bătaia tobelor,iar spre coada întinsei procesiuni se zăreşte un catafalc sauvreo relicvă purtată pe umeri, urmată de lume multă.Intrăm la Muzeul de Stat, azi intrare gratuită şi mă lasă cuaparatul fotografic. De la uşă dau de nişte statui romane, apoi alteleşi altele şi îmi dau seama că acei romani sculptau dezlănţuit, parcăbucuroşi că dăduseră pe aceste meleaguri de o rocă numai bună desculptat întru eternitate. Gresia de Luxemburg, care se pretează laconstrucţii, dar şi la lucrările de artă. La parter, cca 25 de săli, numaicu statui conservate integral sau numai ca fragmente sugerînd chipuriumane sau animaliere, în piatră cu deosebire, dar şi în bronz,în cristal de stîncă, sau în argilă arsă. Alte obiecte nenumărate, harnaşamente,fibule, podoabe, monede. Au fost aici mai întîi galii, apoiromanii, care în acele cîteva sute de ani se vor fi simţit ca la eiacasă, ocupîndu-se cu de toate ale vieţii, inclusiv de artă.Date generale despre capitala Ducatului: 88.000 locuitori,altitudine 300 m în Piaţa de Peşte şi 230 m pe malul Alzettei; 380m la aeroport. Un cimitir militar la 5 km Nord de oraş, cu mormintelea 5100 ostaşi americani din Armata a 3-a a generalului Patton Jr.,iar la încă 1 km cimitirul german Sandwailer, cu aproximativ 11.000morţi. În 1963 oraşul avea 85 de poduri. Pont Adolph are 48 m înălţimeiar Podul Nou 85 m înălţime.Dar lucrurile nu merg chiar după cum le planificasem noi.Mergem la un supermarket în Arlon, pe altă rută, pe la un punct defrontieră unde opresc numai camionagiii, ca să-şi pună viza. O lungimcu cumpărăturile, apoi mîncăm în grabă şi la 14,00 vine Viktorsă mă ia la o plimbare. Mai întîi îşi îngrijeşte stomacul cu un lichiormentolat italian, bănuit a avea proprietăţi medicinale. O luăm ladeal, pe traseul făcut de mine ieri, cu ai mei, nici de data asta pevreme bună. Fac totuşi cîteva poze, încerc şi o panoramă (din bu-JURNALcăţi) iar V. îmi face cîteva pozemie. Apoi la deal, bătrînul transpiră,eu dau vina pe mentă, elrîde, complice. Se mai plimbăpe-aici cîţiva bătrîni cu cîini. Unulne latră de aproape, în vreme cestăpînul lui îşi curăţă un măr,stînd pe bancă. Viktor îmi spunecă pe-aici au fost exploatări încarieră, acum se extrage numaidin subteran, la mai multe orizonturi.Rezultă că întreaga configuraţiea colinei s-a schimbatradical în urma exploatării masive– fierul fiind principala lorbogăţie naturală.La întoarcere îmi propunealt traseu, printr-o pădure,Ion Lazuunde pe vremea tinereţii salevenea lumea la plimbare sau lamuzică şi dans. Acum dăm de avertizări: „dangereuse” şi sunt devăzut pîlnii mai mici sau mai adînci, rezultate din scufundarea terenului;iar spre La Sauvage, îmi spune, sunt găuri mari, deschisepînă în galeriile subterane. Urcăm pe o alee asfaltată, interzisă circulaţieiauto, acum acoperită de mormane de frunze moarte,umede. Viktor are probleme cardiace, e nevoit să facă zilnic plimbăride 5-6 km pe jos. Îi spun că m-a impresionat abundenţa de statuiromane şi îşi aminteşte că avea un coleg de şcoală care găsisecîteva relicve romane în preajma satului, că apoi a continuat săcaute relicve după orele de muncă; a citit, s-a informat, a intrat încorespondenţă cu diverse somităţi arheologice, care îl vizitau şi îlluau în serios. Îi spun că eu însumi cred în competenţa cîştigatăprin muncă pasionată într-un domeniu, chiar mai mult decît în niştediplome universitare.Revenim spre casă, intrăm într-o cafenea, ciocnim sticlelede bere: Noroc!, imediat patroana mă întreabă dacă sunt român.Reiese că a fost de cinci ori în România; apoi le vorbeşte clienţilorîn limba lor, pe larg, eu nu înţeleg absolut nici un cuvînt, doar mă uitla mîinile ei, la mimică, la reacţiile ascultătorilor. Viktor îmi spune căpatroana ne consideră foarte ospitalieri. Schimbăm adrese. Coborîndspre oraş, ne mai oprim la o cafenea. Pozez o portugheză şizăresc un pictor cam nebun.PARISUL11.10.’79 - scrie pe biletul meu allez-retour Luxembourg-Paris, pe care îl cercetez încă o dată acum, la ora 7:45, cînd amluat loc, singur în compartiment, în acceleratul de Paris. Deci am înmînă cu adevărat acest bilet miraculos, visat o viaţă întreagă! Potsă vină acum oricîţi controlori, practic nimeni nu mă mai poate împiedicasă ajung la capătul nesperatului drum, acolo unde visul seva întîlni cu realitatea. De acest bilet n-am să mă mai despart niciodată(cum nu m-am despărţit niciodată de visul din adolescenţă)!Gelu m-a adus la gara din Luxembourg pe la 6:25, am cumpăratbilet, ne-am mai învîrtit un pic, am pus la punct detaliile reveniriimele de poimîine - şi fratele s-a dus la muncă, obosit tare deseara precedentă, dură cu deosebire, marcat niţel şi eu de nesomn,căci ne-am culcat abia pe la 2:00 din noapte şi ne-am trezit la 5:15,eu cu oarecari dureri de cap după melanjul de vinuri de după conferinţă,cu berea de la cafenea şi la urmă cu şampania dată de misterAlban, mare plătitor de chefuri între prieteni, după cum mi-aexplicat Marcel.Iar acum, deşi ar părea de necrezut, iată-mă în drum spreParis, cu vreo 400 FF în portofel şi alt mărunţiş prin cele buzunare,cu aparatul foto – aproape la fel de important ca mine!, asigurat cu2 filme Agfa, plus ce o mai fi în aparat şi la nevoie un film alb/negru.Mi-a pregătit amabila cumnată un adevărat maldăr de tartine, ca sănu cheltuiesc din buzunar. Am şi umbrela, dar nu mi-ar părea rău săo port degeaba, mi-aş dori vreme bună cu dinadins! (Înainte de plecareatrenului m-am fîţîit vreo jumătate de oră prin preajma gării;erau deschise la acea oră doar chioşcurile de ziare, patiseriile şi tabacul.Pe străzile din spatele gării, acţionau eficient cei de la salubritate,cu dotările lor de ultimă oră, cu maşinării moderne care prindcoşul de gunoi şi îl răstoarnă, îl scutură de două ori şi îl reaşază pecaldarîm. Cu noaptea în cap, vînzătoarele spală vitrinele, treptele,trotuarul pînă la rigolă cu perii şi detergenţi. Cabaretele din cartierulgării prezintă poze cu nişte biete otrepe, la corp mai sunt cumsunt, dar sînii le atîrnă rău, iar feţele – un dezastru, ce mai! O cupăde şampanie 25o FB, iar butelia de la 1890FB în sus...(continuare în nr. viitor)www.oglindaliterara.ro 4015

ESEUPână nu va fi prea târziu…4016Ionel Botawww.oglindaliterara.roSub semnul fastidiosului, poezia română prolifereazăde la o zi la alta. Dar între a fi atitudine sau mediocritate,experienţă a lumii filtrată creativ-artistic ori veleitarismfunambulesc într-o vreme a tupeului şi orgoliului bolnav,genul trebuie reparcurs de comentatori într-un mod demistificatorşi cu o privire neutral-reflexivă. Sub semnul acestortrebuinţe se înscrie incitanta carte semnată de acest tulburător-valorospoet contemporan nouă, Virgil Diaconu. VolumulDestinul poeziei moderne (Timişoara, Editura Brumar,2008, 176 p.) marchează un pas important pentru cel ce arfi receptorul colectiv şi pentru dinamicile genurilor literaturiide la noi. Mai mult, însă, cartea aceasta debordează de uncriticism asimilator şi reconstitutiv pentru ceea ce este şi nueste poezia română, dintr-o perspectivare persuasivă ori, maibine, complementară atâtor restanţe ale corectelor interpretăriîn domeniu.Desigur, deopotrivă cu maturizarea acesteiconştiinţe culturale autentice, inflexiunile timpului şi-au pusamprenta pe stilul purtând marca Virgil Diaconu. Iar în cazulde faţă, eseistul pare a-şi celebra noile germinaţii sub semnulopiniei pertinente şi exacte, mijlocind pentru lectorii săisatisfacţia regăsirii de sine a fiecăruia, a noastră, a tuturortocmai în incisivitatea cu care sunt rostite astfel de adevăruridespre evoluţia şi, mai cu seamă, involuţia literelor române,aflate într-o ciudată latenţă într-o vreme când alte literaturieuropene debordează, deja, în propriile lor utile pragmatisme.Asta nu înseamnă că bătălia este pierdută pentru noişi autorul chiar asta vrea să ne inducă : o stare de trebuinţă,ca efort colectiv, menită a determina noi repere ale stării deacumşi proiectarea situaţiilor de mâine, într-un registru axiological referenţialităţilor : « Adică să scoatem din tăcere oparte a literaturii ; să dezvelim partea ascunsă, secretă a literaturiişi vieţii literare româneşti. » (p. 98) Între cultura înaltăşi cultura joasă, de masă, între fenomenele neoavangardisteşi kitsch, elitism axiologic şi manelizare, dimensiunile spiritualităţiisuferă lovituri pe care le suportă din ce în ce maigreu. De aceea, prizarea comunicării artistice între un real altuturor, buni ori răi, şi literaritatea minoritarilor artişti, nu maieste, acum, o soluţie. Divulgarea receptării-comunicării cabinom al noilor fracturări nu aduce nici un serviciu mizei pentruînsănătoşirea culturii, recte a literaturii. Harul, imaginaţiaşi inspiraţia rămân simple capricii ale metaforizării iluziei câtăvreme blestemul conjuncturalului şi pierderile de sens în faţaobrăzniciei puterii captează calităţile, competenţele, timpulde lucru al artistului. Deambularea omenescului şi recuperareaimpresivului plural, ca dotă a creatorului vremurilor noastre,e un altfel de deziderat într-un spectacol al purificăriloraşteptate : « Tacticile politice şi economice ale Puterii ce areca obiect cultura sunt de-acum cunoscute iar noi nu am făcutaltceva decât să citim şi să recitim cu glas tare vremurile. (…)Şi să revelăm atitudinea, diversă, pe care o are colosul puterepolitică faţă de cultură. Pentru că el este acela care îi taievenele sau îi cumpără sufletul şi o pune, aşa, vândută şipenibilă, pe soclu; o ţine în întuneric sau o lasă slobodă pestrăzi; o leagă la gură sau o lasă să vorbească, ignorându-iînălţimea şi suferinţele.” (p. cit.)Desprins din mirajul parabolei, autorul îşi propune,în prima secţiune a cărţii sale, să discute orizonturile poezieidincolo de instituţionalizarea unor clişee privind, azi, poeziamodernă, destinul acesteia, eul liric în faţa agresiunii evenimenţialea unei istorii contemporane deritualizate, consacrareaobsesivului şi a repetitivului într-un soi de gestaltismminorizant: “Poezia este creaţia gândirii poetice, aşadarcreaţia gândirii care îşi manifestă codul poetic în toate celetrei dimensiuni ale semnului lingvistic: expresie, ideaţie, referent.”(p. 18) Tipurile de lirism au părăsit de mult spectacolulfascinatoriului, pare a spune Virgil Diaconu,performanţă şi ratare fiind plus-minusul reperelor doveditoareale conflictului care mocneşte, încă de pe vremea socialismuluişi comunismului victorios, în roca vulcanică a unei literaturiîncă neobturată de curente cu adevărat rebele. Dealtfel, eseistul este inamicul împărţirilor de sorginte cazonăpe generaţii, plutoane, grupe, promoţii şcl. Canonul generaţionistîi repugnă, ţine de mentalitatea purulentă a vechilorpăşunisme. Poetul e o conştiinţă fragilă dar o conştiinţă iar intervenţiaputerii vrea să imprime o altă conduită valorilor, vreasă i se acorde statutul de destin secund. Neexcluzând ca peo simplă evidenţă raporturile de intercondiţionare darneavând încredere în clasamente, premii, criticând inepţianumită “Şcoala de Literatură” din anii ’50-‘60, Virgil Diaconuîşi distribuie opinia corectă, netrucată de mimetisme şi emfazede pretins tribun, ca şi cum ar vorbi despre începutul şisfârşitul lucrurilor: “A ajunge la poezie înseamnă a ridicaopera la concept iar nu a o coborî la canon.” (p. 47) Dacă femeiadefinea cândva o absenţă, misoginismul eseistului nudă nicidecum pe dinafară. Dar asta nu-l împiedică să refuzedisculparea unor prea grăbiţi factori (regimul democratizărilortotale, edituri, critici, diverşi binevoitori etc.) ce au contribuitla instaurarea unui fals şi periculos fenomen pe care unii comentatorini l-au indus ca literatură feminină. În această adoua secţiune a volumului, dedicată destinului integral al literaturii,autorul nostru coboară discuţia despre intelectualulde azi şi despre intelectualitate din cerurile diafanizărilor detip illuminist în teritoriul examinărilor la rece. Conştiinţa intelectualăeste mai ales permeabilă ingerinţelor politicului şieconomicului, sună una din opiniile devastatoare ale eseistului.Responsabili şi iresponsabili, buni şi răi, fundamenteleintelectualului sunt capacităţile intelectuale. Iar cultura, caentitate-determinativ al umanului, al omenescului, este remanenţăvalorică a discursului intelectual.Proasta circulaţie a cărţii în vremurile de azi, literaturaavantajelor, literatura sponsorizată sunt dăunătorii ceronţăie discret dar efectiv-eficient la rădăcina viitorului literaturiinoastre. Sub semnul examinărilor atente, cinstite maiales, neobediente, Virgil Diaconu stârneşte şi el capitolul falseiascensionalităţi a lui Marin Sorescu şi « universalizării »egoiste a poeziei sale, analizează cu acribie neintenţionalădestinul poetic ambiguu al lui Nichita Stănescu, nu are încredereîn şansele poeziei orgasmic-pornografice semnatăde Emil Brumaru în anii din urmă dar, ciudat, tocmai acumcând senectutea te-ar face mai înţelept, reexamineazăadevăruri, intenţionat uitate, mascate, ignorate de criticii firoscoşi,despre contribuţiile Anei Blandiana la dezvoltarea literaturiisocialist-comuniste. Un capitol interesant din cartealui Virgil Diaconu readuce în discuţie cazul Eminescu : receptoriicreaţiilor sale, destinul poeziei lui, statutul universalităţiisale prin chiar neaderenţa la curente, făptuireaneorgolioasă a artei sale, lipsa aparentă a unor proiecte, cusublinierea că poetul n-ar fi traversat, precum alţi autori,etapa pregătirii propriului volum de debut. Toate acestea, integrateîn corpusul secţiunii a treia despre critica de poezie,completează un volum conceput de autor ca devenire a joculuiideilor pe portativul voinţei de clarificare şi corecţie. VirgilDiaconu nu este, cum ar zice acum Bremond, niciameliorator şi nici protector, el este un analist vivace şi obiectivcare izbuteşte să dea destule bobârnace meritocraţiei,neopupincurismului, tuturor « împiedicărilor literaturii române» şi maladivelor evaluări într-o cultură care are grabnicănevoie de radicală reformare.

Dogma ca formare sau deformare a tradiţieiAESOTERICAE(urmare din numărul anterior)Doctrine şi dogmăFericiţi cei ce cerşesc Duhul,căci a lor va fiÎmpărăţia Cerurilor ! 1DUn alt tip de persoană charismatică este vindecătorul, funcţionânddin învăţătura marilor maeştri esenieni, parte aMarii Frăţii Albe, ca exorcişti ai bisericii creştine timpurii saumai recente 6 . Tipul de tămăduitor al sufletului era un dar ceaparţinea multora dintre sfinţii vremilor 7 . Făcătorii de minuni, călugări aibisericii ortodoxe de aici sau din insulele Mării Nordului sunt la fel deprezenţi şi azi. Şi didaskalos, având harul spiritului, inteligenţei şi cunoaşteriiSfântului Duh, diakon care duc cunoaşterea în afara serviciuluicreştin, bărbaţi sau femei, recunosc impulsul divin fără a părăsitâlcul dogmatic. Dogma tradiţiei subliniază rolul femeii în credinţă, înimne, rogaţiuni şi profeţii sub autoritatea Divinului Spirit 8 , nefiind înconcordanţă cu secţiunea stângă destinată femeilor în sinagogi şi lacare Sfântul Paul face referiri 9 . Diversitatea în interpretarea SfinteiTreimi a fost condiţionată de înţelegerea lui Isus Cristos ca divinitate înlumina Evangheliei după Ioan. Marcu nu pleacă de la o teologie a încarnării,dar prin botez acceptă adopţia cristică ca Fiu al lui Dumnezeu,realizat prin coborârea Sfântului Duh, ce rămâne ca semn deputere şi nu ca persoană, cel mult El fiind simbolizat sub forma unui porumbel.Care e rolul acestor aserţiuni despre dogmă ? Acela de a înţelegecă, conceptual Cristos este Logosul, Cuvântul, Lumina, nenumitainformaţie care ne-a adus creaţia din eternitate. Am putea spune căintrăm pe teritoriul filosofiei neoplatonice a lui Plotinus în care Dumnezeutranscendent, deasupra tuturor fiinţelor, raţiunilor şi conceptelorprin Logos este mintea divină, noosul lui Blaga, Duhul Sfânt, iar lumeadivină rezultată de la Tatăl este Fiul. Următoarea treaptă prin caretranscendentul Dumnezeu devine conştiinţă de sine este că noosulsacru al lumii divine se confundă cu formele individuale ale acesteiaconţinute în conştiinţa divină. Metafizica neoplatonică în care lumeadivină şi noosul sunt ipostazele Marelui Arhitect al Universului a devenitpunctul hermeneutic de plecare a relaţiei Tată – Fiu care în creştinismadăugând Logosul formează triada dumnezeiască egalitară,esenţă a unicului Dumnezeu.Importanţa decisivă a acestei doctrine o acordă Sfântul Augustinresponsabil de dezvoltarea teologică şi metafizică a Trinităţii,alăturând-o antropologiei şi tradiţiei protoistorice 1 . El urmăreşte urmeledivinităţii în personalitatea umană, mergând de la analiza structuriiconştiinţei noastre în raport cu contemplaţia religioasă în care omul serecunoaşte ca imagine a lui Dumnezeu. Un al doilea model doctrinarîl realiza, suspectat de erezie, Joachim din Fiore care insista asupramântuirii realizată de Trinitate. Şi în final nu putem să nu amintim formulareadogmatică a Crezului Athanasian care se întoarce la formularealui Tertulian: una substantia – tres personae. Şi totuşi dogma afost luată ca model de Hegel ducând în sistemul său filosofic spiritul absolutîn conştiinţa umană. Dogma creştină, interpretată şi modificatăde-a lungul veacurilor rămâne însă să planeze în jurul lui Isus din Nazareth,transcendenţa lui Dumnezeu fiind în interpretarea antropologicăa religiei secolului ce tocmai s’a încheiat, elementul esenţial.Doctrina fraternităţii aparţine şi ea creştinismului, plasând egalitatea şilibertatea alături de aceasta, dezvoltând astfel scopul originar al misterelordin antichitate. Spectacolele mistice, ceremoniile simbolice aupăstrat ca şi în masonerie metodele de predare ale învăţăturii, dar curol exoteric, de aceea îi subliniem aspectul primordial dogmatic.Să ne întoarcem la primele zile ale creştinismului 1 . Omul esteo creaţie a Divinului Arhitect al Universului, este o fiinţă de naturăumană, dar nefiind creat din nimic ci din substanţa sacră a divinului, eleste parte din acesta şi are rol de dominare asupra celorlalte fiinţe dinunivers; aşa menţionează Sfântul Francisc din Assisi în Oda Soarelui :“Rugă Ţie, Doamne, cu toate creaturile Tale, mai ales cu fratele noastru,soarele”. Omul este aşezat într’o poziţie privilegiată, în relaţie specialăcu divinul, creat după chipul şi asemănarea sa. Sub influenţafilosofiei lui Platon doctrina creştină restrânge la intelect şi percepţieimaginea divinului reflectată în om. Şi iar ne întoarcem la Sfântul Augustin,care, în De Trinitate, accentuează dualitatea mistică a omului,subliniind reprezentarea în sfera corporealităţii umane a lui Dumnezeuprin reîncarnare, puterile şi principiilecreatoare ale întregului universîntregindu-se în triada spirit,suflet, corp. Creaţia în divin aomului a dus la libertate şi dogmaacordă prin acest concept putereade libertate omului care în nobleţeasa este capabil de iubire, sentimentdirijat primordialCreatorului. Şi astfel, iată un primarc reflex de întoarcere a iubirii nuîntre doi oameni, ci reciproc între Liviu Pendefundadouă faţete ale aceluiaşi principiuvital, cum spun de mii de ani rosicrucienii,între Creator şi creaţiaSa. Iar iubirea crează dorinţă de libertate, revoltă în a părăsi Edenul şisperanţa de a fi asemeni lui Dumnezeu. Încarnarea divinului în IisusHristos, văzută ca o avatara reprezintă o manieră comprehensibilă deînţelegere a eternei figuri mesianice de descindere permanentă a divinuluiîn omenire. Hinduşii văd doar în acest sens tâlcul cristologiei.Cuvântul a devenit carne 1 , încarnare a Logosului divin în Isus Cristos,conceptul avatara având caracterul de unicitate. Tradiţia afirmă căacesta este un fenomen ciclic, pe care chiar şi Isus îl cunoştea din iniţierilesale egiptene şi himalaiene şi nu o intervenţie divină izolată.Aceasta este o deformare a tradiţiei şi învăţăturilor secrete ale doctrineitradiţionale transmise de Hristos 1 . Dintru început creştinismul a ruptunele legături cu tradiţia şi la rându-i a creat tradiţie. Această tensiunes’a extins asupra timpului. Atitudinea de pioşenie promovată prin practiciledin sinagogă au fost modificate, renunţarea la Legea tradiţionalăa Vechiului Testament din Predica de pe Munte a lui Iisus fiind elocventă.Venirea, revelaţia, viaţa, moartea şi Învierea au adus o nouălege, instaurând elemente noi de tradiţie. Vechiul Testament a fost interpretatprin prisma conceptelor mântuirii, formele muzicale ale psalmilorau fost adaptate liturghiilor 1 , botezul, învierea şi înălţarea, ca şichemarea maranatha în aramaică, O, Doamne, vino ! reprezintă tradiţianouă. Misterele elene au fost absorbite şi reinterpretate privindiniţierea în doctrina esoterică a creştinismului a adepţilor ei, imnurile şigesturile simbolice, sau consacrările, sacramentale etc. La fel s’a întâmplatşi cu cele mithraice 1 . Comunicările secrete ale lui Isus cătrediscipolii săi au fost transmise oral, ca de fapt şi tradiţia până în secolele1 sau al 2-lea când au fost scrise în evanghelii, în faptele apostolilor,scrisorile, apocalipsul, numai că cele dintâi nu se regăsesc decâtparţial în doctrina oficială 1 . Formarea şi deformarea tradiţiilor sunt apanajuloricărei forme religioase de transmitere a Cuvântului. Noţiunilede înţelepciune care coboară din religiile continentelor lemurian prinatlantic şi Egipt sau prin India ating în creştinism nivele filosofice deosebite.Isus, fiul lui Dumnezeu, devine Hristos, Dumnezeu Fiul, a douaPersoană a Trinităţii şi se identifică cu Logosul, pe care eu îl acord informaţieiprimordiale, luminii din Spirit, Sfântul Duh.Filosofia a schimbat mult înţelegerea creştinismului 1 , mai alesdupă ce scrierile lui Aristotel au pătruns prin latină şi arabă în secoleleal 12-lea şi al 13-lea creştine iar Sfântul Thomas D’Aquino a adoptatconcepţiile metafizice ale ştiinţei trăirii în analogie cu distincţiile dintreacţiune şi putere, esenţă şi existenţă şi viziunea asupra sufletului caformă a trupului în raport cu intelectul la rândul său activ şi pasiv. Aristotelismulsău creştinizat a explicat cum funcţionează lumea şi de ceexistă aceasta. La rândul său, Descartes, a fundamentat bazele filosofieimoderne 1 . Pluralitatea perspectivelor filosofice şi modalităţiloranalitice, pozitiviste, fenomenologice, idealiste, pragmatice şi existenţialisteau îmbrăcat creştinismul modern. Temele existenţiale au fostîncorporate în teologia creştină chiar dacă unii filosofi au fost atei (FriedrichNietzsche, Jean Paul Sartre) sau creştini (Kierkegaard, RudolfBultmann, Gabriel Marcel). Dintre factorii care au dezvoltat gândireacreştină în perioada modernă cei mai importanţi sunt reprezentaţi deştiinţele fizicii şi ale omului. Acestea au regândit doctrinele creştine şiau demonstrat că în sine credinţa este un răspuns liber la misterul existenţei.Existenţa lui Dumnezeu şi imortalitatea sufletului par a rămâneesenţa dogmei Tradiţiei.(continuare în nr. viitor)________________________2Barbara Thiering, Cartea pe care a scris-o Isus3Robert M. Grant, Augustus to Constantine: The Thrust of the ChristianMovement into the Roman World 19704Rufdolf Otto5Steven Ozment, The Age of Reform (1250–1550): An Intellectual andReligious History of Late Medieval and Reformation Europe 1980www.oglindaliterara.ro 4017

ESEUIspitirile lui Horia Gârbea(urmare din numărul anterior)Accept exerciţiul de autocunoaştereal Irinei Peter dar plusezhermeneutico-teoretic:romanul Voichiţei Pălăcean-Vereş reînvie o tradiţie onorabilăîn Europa; verbalizându-se, povestirearespectă cu maximăstricteţe / acurateţe noţiunea defuncţie înţeleasă drept acţiune aIon Popescu Brădiceni unui personaj, definită din punctde vedere al semnificaţiei salepentru desfăşurarea acţiunii. Deasemenea menţinută este secvenţa,cititorul fiind invitat dintr-o secvenţă într-alta într-un univershalucinant. Acelaşi cititor este totodată atras într-o hermeneutică aîndoielii: cine apare în scenă? Eul auctorial şi / sau eul biografic? Încazul de faţă, cele două euri se suprapun, fuzionează; bănuiesc căautoarea accentuează simultan funcţia imaginaţiei şi pe cea a visării,conjugând facultatea imaginativă, combinatorică cu cea purinventivă, creativă. Autoarea care revine în test este tocmai sau mai exact autorul care îşi reface legăturile pierdutecu opera tocmai prin revalorizarea biograficului. Şi totuşi depe această pistă biografică are loc decolarea celuilalt eu: cel auctorial,care ficţionalizează prudent, recurgând cum ar preciza EugenNegrici la prelucrarea fără atribuire de sens / sau cu atribuire minimă.4018Pseudotratatul despre iubireal lui Valentin TaşcuValentin Taşcu, de după 1990, este altul, cu totul diferit. Un postmodernistreîntors la neoclasicism?, raţionalism? Ei, aş! Reîntorsîn patria culturii, acolo unde-i stă atât de frumos şi esenţial unuitransmodernist in nuce! Căci în patria culturii, în lui Nietzsche (din Aşa grăit-a Zarathustra), - afirmă Francis Fukuyama(în sfârşitul istoriei şi ultimul om) „elita tehnico-ştiinţifică...va cere în cele din urmă o liberalizare politică din ce în ce mai mare,pentru că cercetarea ştiinţifică nu se poate desfăşura decât într-o atmosferăde libertate şi de schimb deschis de idei.”Beneficiind de o asemenea atmosferă (transculturală, metaautorul/metaliteratul,dedulcit – cum subliniază în referatul săuGheorghe Grigurcu – „la liră” (şi la lirism bineînţeles, adaug eu, I.P.-B.), se retrage din vacarmul fără pereche al (încă) modernităţii, pentrua-şi elabora propriul „Tratat despre iubire”, metahermeneutic,onto – şi trans-retoric şi înălţându-se, ca un abur, din „izvorul graval esenţelor-inepuizabile ale spiritului” (fireşte marca spiritualităţii,este prin excelenţă – transmodernă – n.m., I.P.-B.).Trans-specia însăşi a aparţine aceleiaşinoi paradigme deja învechite, pe aiurea, prin Europa occidentală şiAmerica, a transmodernismului, prilejuind, exerciţii de reculegere şide adâncire, crepusculare şi mature intelectual, pe urmele poate şiale lui Octavio Paz (din Dubla flacără. Dragoste şi erotism): „Adamşi Eva sunt începutul şi sfârşitul fiecărui cuplu (...). Fiecare cuplu leretrăieşte povestea, fiecare cuplu suferă de nostalgia Paradisului,fiecare cuplu are conştiinţa morţii şi duce o permanentă luptă corpla corp cu timpul fără corp... A reinventa dragostea înseamnă a reinventacuplul originar, pe izgoniţii din Eden, creatorii acestei lumi şiai istoriei”. Dar invenţia estetică este implicit un gest demiurgic, arătândcă noi suntem făuriţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu,acel Dumnezeu eliberator al omului.Dar din acest moment, „Tratatul despre iubire” îşi transleazăscriitura în sacru. „În creştinism - ne pune în temă Julien Ries(în Sacrul în istoria religioasă a omenirii) -, sacrul nu este o puterecare nimiceşte libertatea, ci se plasează între Dumnezeul care dăviaţă şi omul care răspunde iubirii lui”. Iar sacrul este iarăşi un principiu,o lege a transmodernismului. Din „Eseu. Manifest” aflu că „criticade poezie a dispărut”. În acest caz, eu mă institui / constitui caexcepţie?!, fiindu-i alături, cum însuşi afirmă – „în această labirinticăplimbare poeticească”, dar amendându-i – vedeţi, eu n-am de gândsă accept atitudinea demolatoare a Grigurcului, ca dânsul, dovadăcă sunt un critic la fel de vertical – opinia că Marin Sorescu ar fi unnefericit imitator al lui Prévert.De altfel în „Cristalizarea hazardului”, unul din textele melewww.oglindaliterara.rotocmai acest lucru îl demonstrează, ceea ce nu înseamnă însă cănu l-aş respecta pe unul sau pe celălalt. Treaba lor, însă acea, ţin eu să pun accentul, aparţine poezieitranzitive, care propune reîntoarcerea la limba vorbită a timpului.„Iată de ce limba – consideră Mikel Dufrenne (în Poeticul) – reprezintăun destin şi pentru poezie: orice libertăţi şi-ar permite poetul,el e mereu în plinul limbajului şi vom vedea că strădania sa vizeazămai curând să restaureze demnitatea iniţială a limbajului, lăsânduiiniţiativa, decât să-l ţină în stare de supunere ca pe o unealtă”.Pe această poezie tranzitivă, Gheorghe Crăciun o defineşteca „implantată în prezent şi în istorie şi preocupată de apropiereade cititor şi de problemele omului comun”. Aceastămentalitate e „produsul unei raportări ontologice la lume”. Raportatăla existenţa şi vorbirea de zi cu zi, poezia tranzitivă e o poeziea deschiderii şi a apropierii. Anecdotica e implicită, ca şi epicizareadiscursului, iar ontologia poetului tranzitiv se întemeiază pe valoripersonale, intime, existenţiale, etalate în limbaj public (al agorei),în aspectele lor valabile pentru toată lumea. Că Valentin Taşcu estebenefic / profitabil „obsedat” de această tranzitivitate nu există îndoialăşi „...am tot stat şi ne-am întrebat cum s-ar putea face ca publiculsă fie atras din nou în mrejele poeziei”. Întrebarea-i, delocretorică, primeşte, imediat şi răspunsul cuvenit, în sensul că semnele(semiotica) resurecţiei epicului, convertite într-o metasemiotică...literară, se văd peste tot (vezi lirica unor George Vulturescu,Ioan Flora, Ioan Mureşan, Ioan Es. Pop, Cassian Maria Spiridon, Al.Pintescu, Marius Marian Şolea, Mircea Bârsilă, Alexandru Sfârlea,Flavia Cosma, Carolina Ilica, Angela Marinescu, Ileana Mălăncioiuş.a.).Iar opţiunea pentru tema fundamentală a iubirii şi a echilibruluiei în moarte/viaţă este ceva cotidian, nu aspiră la eternitate,ni se pare incitantă/inspirată. Iubirea este una din valorile vieţii defiecare zi ale existenţei cotidiene, una din valorile clipei (sau ale istorieicum am mai scris deja), din datele semnificative ale unui contingentasumat. Individualitatea obiectivă îşi descoperă spaţiul săude afirmare a particular–umanului în (auto)biografie, în experienţadirectă a realităţii. Însă, în cazul „Tratatului” lui Valentin Taşcu, prindezideratele teleologice, biografismul transferă instanţele supradeterminativeale existenţei din planul fizic al experienţei empirice întrometafizică destinată. Se manifestă aici nevoia unei transcendenţea imanenţei şi conştiinţa resemnativă a imposibilităţii transcendenţeidivine sau mistice.Gilbert Durand îmi oferă (în „Structurile antropologice aleimaginarului/Regimul nocturn al imaginii”) câţiva siguri piloni ai interpretărilor/glosărilormele, la „Tratatul despre iubire” al lui ValentinTaşcu, care, observ de la început, ne invită să luăm înconsiderare realitatea condiţiei noastre de muritori şi, pe cât posibil,să dăm o bună folosire timpului (se numeşte Kairicitate). O asemeneafolosire o reprezintă dragostea care „este un pariu împotrivatimpului şi împotriva accidentelor lui. Prin dragoste întrezărim, înaceastă viaţă, cealaltă viaţă şi câte altele, adică dintre dragoste,erotism şi sex, legăturile iubirii cu moartea, raritatea, de fapt, a iubiriiadevărate...”. „Antidotul timpului nu va mai fi căutat la nivelulsuprauman al transcendenţei şi al purităţii esenţelor, - găsesc înopul lui Gilbert Durand – ci în liniştitoarea şi calda intimitate a substanţei”şi a... iubirii. Psihanaliza a scos în evidenţă împletirea dintreCronos şi Thanatos pe de o parte şi Eros pe de altă parte. Pentrucă şi Valentin Taşcu insistă asupra acestei ambivalenţe a lui Eros,e momentul să-i atribui aspectul însuşi de dorinţă pe care-l dă destinuluişi de exorcizare a feţei ameninţătoare a timpului.„Tratatul” lui Valentin Taşcu debutează cu Erosul divin („Şichiar de-ar fi ştiut, de-ar fi vorbit de unul singur, despre iubire cumar fi, / s-ar fi preazis de El cum că ar fi fost de la-nceput NeBunul”)şi ajunge la dragostea pentru dragoste, la o dorinţă lipsită de obiectcare, din ură faţă de timp, se regăseşte faţă în faţă cu moartea, vineîncet-încet să se grefeze pe text ca o doctrină a dragostei care vaeufemiza contextul carnal şi va răsturna treptat valorile ascetice promulgatede „Cei Desăvârşiţi”. De la acea platoniciană „exilare dinastă lume” la Erosul platonic şi în cele din urmă la curtoazie şi la cultulDoamnei, traseul psihic e neîntrerupt (vezi „Capitolul al 7-lea:Exodul, pp. 141-146). Căci iubirea în sine îi ia locul celei reale şiexistă doar timpul ei, şi el nedefinit, fără o dimensiune fizică anume(vezi „Numeri” (final)” o bijuterie lirică neoclasică, pp. 147-148).(continuare în nr. viitor)

FILOSOFIE ŞI FILOSOFIMAEŞTRI(urmare din numărul anterior)Citiţi aceste strofe în care Byron descrie lupta de la Waterloo.Strofele sale neîngrijite parcă te fac să străbaţi un câmp plinde hârtoape. Înaintezi cu greu, fără multă plăcere. Da, iată-l ajunsla un spirit înrudit, deopotrivă de larg, vrednic de a-i pune geniul laîncercare: e Napoleon. Şi atunci deodată, fără nici o pregătire, eştimartor ca la o adevărată împroşcare de scântei, în neregulă, aşacum le făureşte însăşi mama natură în adâncurile spiritului. E desfăşurareaunei forţe creatoare în stare brută, în vigoare neartistică,lipsită de gingăşie, cu atât mai plină de tărie: sunt idei aşternute aşacum au ieşit din laboratorul minţii, nedăunate de vreo cioplire artisticăspre a le forţa bine pe măsura versului şi a pierde astfel putereafirească pentru o îndoielnică frumuseţe formală. Scurt, sunt floriale inspiraţiei, răsărite în sânul larg al naturii, fără a fi răsuflat aerulsleitor de forţe, dătător de anemică frumuseţe, ce domneşte în atelierulmuncii artistice. Multe din aceste versuri sunt de o atât de izbitoarevioiciune, încât de la întâia citire rămân pentru totdeaunaîntipărite în minte. Iată câteva din trăsăturile lui Napoleon, săpate caîn piatră:Nestrămutata sa hotărâre:Extreme in all things! hadst thoubeen betwist,Thy thron had still been thine, ornever been;For daring made thy risc as fall...- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -Extrem în toate lucrurile ! De te-aifi oprit la mijloc,Tronul tău ar fi încă al tău, saun-ar fi fost niciodată;Însă îndrăzneala a făcut înălţarea caşi căderea ta...Predominarea neştirbită a pasiunilor în sufletul său, ca laorice adevărat erou:An empire thou couldst crush,comand, rebuild,But govern not thy pettiest passion...Nor learn that tempted Fate will leavethe loftiest star.- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -Ai putut să sfarmi, să comanzi,să refaci un imperiu,Însă nu să stăpâneşti pasiunea tacea mai mică...Nici să înveţi că soarta ispitităpărăseşte şi steaua cea mai înaltă.Dispreţul său de la suverană înălţime pentru omenire:For sceptred cynics earth were fartoo wide a den- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -Pentru cinici purtători de sceptruPământul ar fi o vizuinăCu mult prea largă....thy wilde nameWas never more bruited inmen’s mindsthan nowThat thou art nothing, save thejestof Fame.- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -Cuceritor şi prizonier al pământuluieşti tu!Numele tău sălbatecNiciodată n-a răsunat mai multîn minţile oamenilor, ca acumCând nu eşti nimic, decât o glumăa Gloriei.Ştefan ZeletinCu alte cuvinte, la ce te-ar mai ispiti gloria de a ajunge stăpânitorulomenirii? Dar, mai ales, ce te-ar mai îndurera la gândul căacest vis s-a prefăcut în fum? Doar, la urma urmei,Tis but a worthles world to win or lose.O idee mai vastă, mai lugubră nici că se poate exprimaîntr-o formă mai simplă şi mai firească.Astfel, pregătit oarecum prin asemenea sclipiri singuraticepentru ceva mai mare, geniul, ajuns deplin sigur de sine porneşteînainte în zbor falnic: scânteierile se înmulţesc, se concentrează şidevin o întinsă flacără: e descrierea bolii zise a secolului, ce l-a ucispe el însuşi, ca pe toate spiritele «pentru care odihna e un iad», alcăror suflet «năzuieşte dincolo de marginile cuvenite ale dorinţei »şi care «nu obosesc de nimic decât de repaus»; acea boală ce eŞi toată această izbucnire poetică culminează într-o strofăal cărei covârşitor adevăr devine neasemuită frumuseţe:După această orbitoare lumină se lasă iarăşi peste poemobişnuita noapte, întrupată doar când şi când de licărirea vreuneistele…La fel ca Bayron în poezie, e în filozofie Hegel. Nu se aflăalt gânditor la care creaţia spontană să fi avut aşa uriaşă măsură,faţă de o muncă reflectată aproape fără fiinţă. De aceea, operele luiHegel – mai ales grandioasa creaţie din tinereţe, Fenomenologiaspiritului – dau o interesantă pildă de ceea ce poate face spontaneitateasingură; ele sunt ca norii de întuneric în care ţâşnesc razede lumină. Cel ce se adânceşte în gândirea hegeliană pare a rătăciîntr-o pădure. Adesea deznădejdea îl covârşeşte, crede a nu maiputea răzbate la vreun capăt. Dar atunci o fâşie de lumină străpungepe nevestite, şi înaintea sa se deschid perspective imense.Lipsea de compunere şi formă literară, adică de ceea ce dă reflexieunei opere, face din Hegel cel mai barbar scriitor din câţi a avutfilosofia. Amănuntele sale plutesc în întuneric, mărirea sa unică stănumai în ideile generale, în vederile de întreg. Aşa se lămureşte căel a fost odată zeu revelator, iar acum a ajuns lucru de batjocură. Pevremea sa bântuia în Germania furia vederilor generale, şi aiciHegel rămâne neîntrerupt, acum această ţară a îmbrăţişat religiacolbului faptelor, cu mai multă pietate ca oricare alta. Şi astfel nu ede mirare că de câte ori ea se adânceşte în uriaşul edificiu al gândiriihegeliene, „din pricina copacilor nu poate vedea pădurea”.Soarta sa, în întregul ei tragic:Şi apoi acel vers, mărgăritarul întregii bucăţi, ce aruncăprin sclipirea sa pe toate celelalte în întuneric:Conqueror and captive of the earthart thou!(continuare în nr. viitor)________________1Textul este preluat din revista Ideea europeană, anul III, nr. 72, 31 iulie –7 august 1921.www.oglindaliterara.ro 4019

EVENIMENT4020Festivalul Coral CRĂCIUN ECUMENIC – unicul în RomâniaEvoluţia şi impactul evenimentului:Până în prezent, FestivalulCoral CRĂCIUN ECU-MENIC a atras participarea a:26 de coruri cu peste 1.500de membri (Corul de copii alŞcolii de Muzică “AugustinBena”, Corul VIP Junior al Liceuluide Muzică “SigismundToduţă”, Corul bărbătesc alSeminarului Teologic Ortodox,Corul Liceului TeologicReformat, Corul “PéterffyGyula”al Liceului TeologicUnitarian, Schola LiceuluiDaniela Gîfu Teologic Romano-Catolic,Corul mixt al Facultăţii deTeologie Ortodoxă, Corulbărbătesc “Psalmodia Transylvanica” al Facultăţii de TeologieOrtodoxă, Grupul coral feminin al Facultăţii de TeologieOrtodoxă, Corul Institutului Teologic Protestant, Grupulcoral De Juventute al Universităţii “Babeş-Bolyai, Ansamblulcoral “Ave Musica” al Academiei de Muzică “Gh. Dima”,Corul Magnificat al Catedralei Greco-Catolice “Schimbareala Faţă”, Corul “Angeli” al Bisericii Greco-Catolice “Bob”,Corul Bisericii Romano-Catolice “Sf. Mihai”, Corala preoţilorclujeni, Grupul coral “Schola Gregoriana Monostorinensis”,Corul Bisericii Ortodoxe “Întâmpinarea Domnului”, GrupulPsaltic Mitropolitan al Patriarhiei Ortodoxe Române, Corul“Feroviaria” al Regionalei de C.F. marfă - Cluj al Sindicatului“Libertatea” al C.F. Cluj şi al Asociaţiei Culturale “Feroviaria”,CorulCentrului CulturalGerman“ H e r m a n nOberth”, Corulbărbătesc “Eufonia”al CaseiMunicipale deCultură Cluj-Napoca, Coralafeminină “Cantabile”a CaseiMunicipale deCultură şi al Sindicatului Liber al Învăţământului PreuniversitarCluj, Corala “Viva la Musica” al Casei Municipale deCultură Cluj-Napoca, Corul Bisericii Piariste Romano-Catolică),21 dirijori (Gabriela Abrudan, Ciprian Para, AlexaChira, Mihail Protopsaltul, Adrian Corojan, Ciprian Rusu,Angela David, Petru Stanciu, Mihaela Goje, Vasile Stanciu,Kovács Attila, Alexandru Suciu, Vladimir Lungu, SzékelyÁrpád, Magyari Zita, Victoria Şofei, Majó Julianna, JakabffyTamás, Anca-Mona Mariaş, Francisc Mureşan, PotyóIstván), 15 solişti (Marcel Andreica - voce, Rodica Igna -orgă, Lavinia Bocu - mezzosoprană, Maria Lobonţ - voce,Dana Ciuca Mattei - mezzosoprană, Magyari Zita - orgă,Dan Victor - orgă, Gheorghe Muşat - trompetă, Horea Haplea- orgă, Vasile Nemes - voce, Horváth Zoltán - orgă, LucianPetrean - voce, Felicia Ilieş - voce, Gavril Vârva - voce,Antonia Cioacă - orgă/pian) şi peste 22.000 de spectatori…În urmă cu 11 ani, Adrian Corojan, iniţiatorul şi directorulFestivalului Coral “Crăciun Ecumenic”, participăîntr-o duminică din vara anului 1997, într-o biserică evanghelicădin Berlin, la o liturghie ecumenică. Aici sedesfăşura o rugăciune reunită apreoţilor - luteran, protestant, catolicşi ortodox - pentru pacea întregiilumi. Atunci s-a născutideea organizării unui asemeneaeveniment ecumenic şi la Cluj-Napoca, realizând totodată căera şi primul de acest gen dinţară.De atunci, an de an, publiculclujean asistă şi, începândcu ediţia a IV-a, participă la transpunerea dialogului toleranţeişi înţelegerii, al încrederii, sincerităţii şi “dragostei faţăde aproapele”, pe tărâmul muzical şi social al corului, în cadrulgeneros al Crăciunului. Începând cu luna decembrie aanului 1997, organizatorii principali - Asociaţia Culturală“Voci Transilvane” (fosta “Feroviaria”) şi Casa Municipalăde Cultură Cluj-Napoca - au dat viaţă unui adevărat ateliercreştin clujean, care a devenit locul şi oportunitatea de manifestareşi de întâlnire - prin cânt şi rugăciune - a tuturorcelor care vor să se integreze în această dimensiune spiritualăalături de corurile ce reprezintă cele şase cultecreştine tradiţionale din Cluj-Napoca: ortodox, romano-catolic,greco-catolic, reformat, unitarian şi luteran-evanghelic.În fiecare an gazda Festivalului Ecumenic este, prinrotaţie, o catedrală reprezentând unul din cele şase cultetradiţionale prezente la Cluj. Anul acesta, în perioada 4 - 20decembrie, gazda ediţiei a XII-a va fi Biserica Evanghelic-Luterană, unde va avea loc şi o Seară Ecumenică deRugăciune.Desigur, principalul punct de reper al festivalului vafi Marele Concert Ecumenic, care va avea loc la BisericaReformată cu Două Turnuri din bulevardul 21 Decembrie1989, în data de 20 decembrie a.c. Printre participanţimenţionăm prezenţa Corului Liceului Teologic Reformat,Corului Facultăţii de Teologie Ortodoxă, Corului de cameră„Psalmodia Transylvanica”, Corului bărbătesc al SeminaruluiTeologic Ortodox, Corului “Péterffy Gyula” al LiceuluiTeologic Unitarian, Scholei Liceului Teologic Romano-Catolic,Corului Catedralei Mitropolitane, Corului “Magnificat”al Catedralei Greco-Catolice “Schimbarea la Faţă”, Corului“Feroviaria” al Sindicatului “Libertatea” al C.F. Cluj, Coruluibărbătesc “Eufonia” al Casei Municipale de Cultură Cluj-Napoca, Coralei feminine “Cantabile” a Casei Municipalede Cultură Cluj-Napoca şi a Sindicatului Liber al ÎnvăţământuluiPreuniversitar Cluj, Corului “Ave Musica” al Academieide Muzică “Gh. Dima”.Publicul are posibilitatea să devină la rîndu-i interpret,putându-se alătura coriştilor la interpretarea celor maifrumoase şi nepieritoare colinde: O, ce veste minunată, Treipăstori, Mennyből az angyal, Stille Nacht, Aleluia şi La mulţiani, devenite un adevărat leit-motiv al festivalului. Fiecareparticipant vaprimi partiturileacestor piesemuzicale aflateîn componenţaprogramelor desală, realizându-seastfelun ecumenismmultietnic şi pluriconfesional.www.oglindaliterara.ro

Puţin după aceasta, şi reg. I Doljcare la stânga regimentului18 Gorj a continuatlupta. Lupta a ţinut până la ora 3 (15)fără nici un progres pentru noi.În acelaşi timp se auzeau focuri înflancul drept şi cam în spatele diviziei I.Fiind că eram neliniştiţi de acţiuneareg. 17 despre care nu mai aveam nici unraport, general Obogeanu împreună culocot.col. Grozeanu şi maior Goescu s-audus prin ferma Gaistmir spre Fegyvernik casă găsească reg. 17 şi să vadă cum esteacţiunea la aripa dreaptă. Pe la ora (15 30 )cam în dreapta punctului Fekete-halv cânds-au angajat cu automobilele pe drumulcare duce spre Fegyvernek au fost primiţicu focuri din faţă şi din flancul drept de cătreinfanteria inamică, de la distanţa de 400 m.Pe o alee zărim un grup de zece infanterişti.- E unul cu cască, sunt de-ai noştri!Ei însă se îndreptau spre Fegyvernek.- Sunt unguri! Înapoi!Ei deschid focuri şi ne-au urmărit cufocuri mult timp. Ne izbim de un şanţ.- Uite husari! Vin spre noi.Noi scoatem revolverele şitragem în ei până ce am întors automobilele.Apoi ne-a gonit cavaleriainamică.Când la ora 4 după amiazăera momentul cel mai critic al diviziei,fiindcă începuse mişcarea deretragere şi regimentul 18 Gorj dincauza că în mişcarea de retragerereg. 17 dezvăluise aripa dreaptă,s-a trimis numai decât un batalionde rezervă spre Fegyvernek carea curăţat câmpul de patrule şi deslabele forţe inamice ce se infiltraserăînapoia aripei drepte a diviziei şi încătrei batalioane din rezerva generală a divizieişi cu toată artileria s-a contraatacat forţeleinamice, din ferma Polgar Layos şiHorsi, pe care le-a respins.În urmă toate trupele diviziei au continuatcu cea mai mare energie urmărireainamicului în direcţia Fegyvernek, Szaparfaloşi gara Fegyvernek rămânând pestenoapte în formaţie de luptă.În seara de 25 s-a mai pus sub ordinelediviziei brigada colonelului Rotaru dindiv. VI şi 2 baterii de tunuri automobile.În dimineaţa zilei de 26, divizia I, ajutatăde trupele de mai sus, a continuat urmărireainamicului spre Szolnok.La ora 10 trecuse brigada II la Vestde Török Syt. Miklos.Lt. Colonel Aleman Niculae, povesteşte:FEGYVERNEK- De fapt trei zile de luptă am avut.Am început la 23 iulie când regimentulse ducea pe zona de adunare deunde trebuia să înceapă contraofensiva adoua zi la 24, contra bolşevicilor.În marşul acesta avangarda a fostprimită cu focuri de artilerie şi puşcă de cavalerievrăjmaşe care urmărise trupele transilvăneneşi se infiltrase adânc în diviziilenoastre ce urmau să se concentreze.După o luptă scurtă la care a luatparte un singur batalion (maior Strehăianu amurit a treia zi din răni), cavaleria şi artileriavrăjmaşă au fost respinse şi trupele noastreDEZROBITORIIRadu Cosmin(urmare din numărul anterior)au putut să-şi urmeze marşul spre locul deadunare.A doua zi, pe la ora 3, dupăamiază,ocupam prin luptă o fermă (MagyarPal). Totul era devastat ca şi cum ar fi statmultă trupă acolo. Întrebând pe fermier ceafost acolo ne-a răspuns:- 500 de bolşevici care au dormitazi-noapte aici. Într-un moment, după ce seînserase bine, intră un ofiţer de husar. Toţide la masă au sărit în sus: Ce e nou?” El learăspuns din uşă:- „Suntem pierduţi”. Au venit truperomâneşti din regat!”.În ziua de 23 ungurii au tras peste100 lovituri de tun, plus focuri de armă. Înfaţa noastră ei au avut aproximativ, 2 escadroanede cavalerie, una bateriede artilerie.În ziua de 24, regimentulnostru a început lupta de fapt, pela 12 din zi, fiind la extremitateadreaptă a diviziei I a generaluluiObogeanu, căzând la această orăîn flancul trupelor bolşevice careapărau satul Kenderes. Lupta întreagadivizie.Din cauza acestei căderiîn flanc, duşmanul a început imediatretragerea.Vrăjmaşul pentru a evitacăderea regimentului în spatelelor şi a le tăia retragerea, aruncă cavaleriaRESTITUTIOprimit cu focuri din direcţia Szaparfalo şi înacelaşi timp din dreapta, de la Fegyvernek.Batalionul maiorului Terpu primeşteordin a ataca în direcţia Fegyvernek, iar batalionulmaiorului Strehăianu în direcţiaSzaparfalo.Într-un avânt irezistibil, distanţa de 5kilometri care desparte batalionul de aceste2 sate, e parcursă în mai puţin de-o oră.Batalionul maiorului Terpu ia cu asaltsatul Fegyvernek din care goneşte trupelebolşevice (care reuşiseră între orele 4 – 5dimineaţa a goni din acest sat batalionulmaiorului Zamfir din reg. Gorj) şi se stabileşte,la Sud-Vest de acest sat, cu dreaptarăzămat pe Tisa căutând a face legătură cumaior Strehăianu.Batalionul maiorului Strehăianu,după 2 ore de lupte, ajunge în faţa satuluiSzaparfalo, pune mâna pe primele case dinacest sat, însă, în acest timp vrăjmaşul fiindameninţat pe linia de retragere aduce încontinuuforţe proaspete, reuşeşte a opri înaintareabatalioanelor iar după o luptă depeste 8 ore, vrăjmaşul, reuşind a adunaforţe de trei, de patru ori mai mari cu peste40 – 50 mitraliere (cuiburi de câte 6 – 7 întrocasă) apoi 4 – 5 baterii artilerie grea, iartrupele noastre consumând în timpul acestor8 ore de rezistenţă aproape întreagamuniţie, căzând comandantul batalionului,maior Strehăianu, doi comandanţi de companieşi având pierderi morţi şi răniţi foartemari, trupele noastre sunt nevoite a se retragevreo 3 kilometri înapoi şi primesc ajutoarenoi, unde rezistă fără însă a mai fiatacate de vrăjmaş deoarece şi-au ajunsscopul, putând să-şi scurgă parte din trupepe la Tisa-Bö, iar parte pe la Solnoc.Pe când vrăjmaşul îşi concentraparte din trupe pentru a opri mersul înaintespre Solnoc, restul trupelor din divizie atacădin nou iar vrăjmaşul fiind slăbit prin trimitereatrupelor la stânga lor, restul trupelordin divizie reuşeşte să înainteze şi să-l punăîn debandadă,în retragere. În ziua aceastaam avut 4 ofiţeri morţi, 2 răniţi, trupă morţi55, dispăruţi 32.în faţa noastră şi în special în aripadreaptă, făcându-ne faţă prin cavalerie descălecată,puţină infanterie şi multe mitraliereşi o baterie de artilerie. Se angajează luptala grupul de ferme Magyar Pal, MagyarBella, şi Vodeanar-Major. Lupta dureazăpână la ora 9 seara. Regimentul cu batalioanelemaior Strehăianu, şi maior Terpu, tul companiei 5 de rezervă, povesteşte:Sublocot. Strâmbeanu, comandan-după lupte dârze,pune mâna pe 14-15ferme care erau apărate cu multe trupe de Am fost pe ziua de 25 (cea mai greainfanterie, cavalerie descălecate şi multe pentru mine)în rezerva batalionului. Prin înaintări,(inamicul atacând legătura dintremitraliere vrăjmaşe.La orele 9, vrăjmaşul respins peste batalionul meu şi batalionul meu şi batalionul3), am ajuns în linia I sub focuri grozavetot se retrage în direcţia Fegyvernek. Regimentulbivuachează în mijlocul câmpului, de artilerie pe care inamicul îl concentraseluând toate dispoziţiile de siguranţă şi de legăturăcu restul diviziei.de focul de mitraliere inamice pe un câmpcontra batalionului 2. Am stat trei ore opritÎn special noaptea până pe la 12, complet descoperit (dădeau gloanţe, focuribolşevicii, prin soldaţi îmbrăcaţi civil şi ascunşiprin culturi semnalizează prin rache-adăpostiţi prin case.„înfipte”, de sus în jos, ei erau totdeaunatele luminoase prezenţa trupelor noastre. După trei ore, încetând focurile inamice,am pornit imediat ocupând patruAceastă semnalizare are de efect că artileriavrăjmaşă din direcţia Fegyvernek şi ferme, unde întărindu-mă, am stat până laSzaparfalo trage în direcţia avanposturilor orele 2 00 lipsit de muniţii, trăgând focurinoastre până pe la 11 30 – 12 noaptea. foarte rare care dând de bănuit inamiculuiÎn acea zi regimentul meu a avut doi c-am slăbit forţele a pornit la atac. Prin focmorţi şi 23 de răniţi.viu, cu ultimele gloanţe ce mai aveam inamicula fost respins. Încercând a mai atacaÎn ziua de 25, la ora 4 jumătate dimineaţaîn urma unui foc violent ce s-aude încă de trei ori graţie muniţiilor strânse dela Fegyvernek pentru a veni în ajutorul trupelorromâne care trebuiau să fie, or un bachis;un glonţ pornit de la inamic nu sela oamenii morţi şi răniţi (avem câmp destalionsub comanda maiorului Zamfir (Gorj), oprea 4 kilometri. Nu era un şanţ, un arbore.Asta a fost cauza că n-am pututataşat pe lângă divizia de cavalerie, sautrupe din divizia de cavalerie.aduce muniţii dinapoi).Imediat după pornire primeşte ordinde-a ataca în direcţia Szaparfalo.După un marş de nici 1 km. , este(continuare în nr. viitor)www.oglindaliterara.ro 4021

JURNAL TEATRALBogdan UlmuRodica Arghir-Porumbel,cunoscută practiciană a primeiscene a Moldovei, ne propuneDe la Wagner la Cehov...un subiect pentru care, amputea spune că avem feeling –Spaţiul în drama poetică. MomentulCehov. Apoi, ne simţimdatori să-i anesteziem autoareiteama de litera tipărită : „am fostdestul de inconştienţi cînd, ne-filologfiind, ci artist plastic, ne-amapucat de un studiu atît de dificil” (pagina 4) : doar majoritateateoreticienilor importanţi e formatădin ...practicieni, care nu-şimărturisesc acest „complex”. Iarîn cîteva capitole ale lucrării, culmea!,Rodica Porumbel dovedeştechiar talent ...literar !Un prim merit al lucrării: acoperă un gol în teoria naţională. După cum se ştie, scenografiisunt vitregiţi de edituri, apărînd la cîţiva ani (uneori, peste undeceniu!) o lucrare destinată lor. Viitorii realizatori de spectacoleCehov, au acum un reper util în documentare.Alt atu al ei : re-punerea în lumină a activităţii marelui muzicianWagner, mai puţin cunoscut ca reformator al spaţiului teatral.Suntem de acord cu autoarea că meritul lui Wagner în modificareaarhitecturii de teatru , în schimbarea concepţiei asupra eclerajului şiîn regîndirea spaţiului scenic, ori în reaşezarea fotoliilor pentru public,„este colosal”.Apoi, trebuie spus că teza de doctorat este riguros concepută,solid articulată, bine documentată : spaţiul dramei poetice esteparcurs - cu dublu interes - de la Wagner, la Cehov, de la teorie, lapractică. Sunt comentate spectacole realizate de Meyerhold, Tairov,Appia, Wieland Wagner, Krejca, Robert Wilson, Peter Brook, LucianPintilie, Liviu Ciulei, Cătălina Buzoianu, Alexander Hausvater, AlexaVisarion ş.a. ; sau sunt analizate concepte, simboluri, ori obiectescenografice precum cercul, lacul, cortina, pădurea, harta, samovarul,oglinda , masca, dulapul etc.Unde ni s-a părut că doctoranda se simte cel mai...în largulei? În pasajul dedicat realizării spectacolului cu Salomeea luiWilde, unde sunt transcrise impresii de lectură şi fragmente din jurnalulde lucru al scenografului :”...Nu ştim, de fapt, dacă nu suntemmartorii unui dublu dans – al lunii şi al Salomeeii.[...] Credem că lunadevine personajul-oglindă al Salomeii; Luna, personajul-pereche,parcă anunţă, premeditează ceea ce eroina urmează să făptuiască.[...]Luna, dătătoare de viaţă, de renaştere, şi luna care prevesteştenenorocirea, moartea. Este o poveste a contrastelor,despre viaţă şi moarte, despre dragoste şi ură, poveste plasată întrecelest şi teluric”(pag.54). Cucerită de text, autoarea devine, la rîndui,cuceritoare (deşi ...”nu-i filolog”!)...Alt element important al realizării unei montări, eclerajul,se bucură şi el de spaţii întinse în lucrare, începînd cu Parsifalul luiAppia ( care a conceput un contre-jour care conferea tridimensionalitatecopacilor din scenă, aruncînd umbre reale – p.21) şi terminîndcu spectacolele mileniului trei. Mai sunt inteligent/ingeniospuse-n discuţie cortina, care într-unul dintre spectacole „ unduieşteasemenea unui şarpe şi se modifică în toate actele, fiind o prezenţăconstantă pe parcursul întregului spectacol”(p.101); lacul – celebrullac cehovian, devenit personaj – transformat, în viziunea îndrăzneaţăa lui Andrei Şerban, în mormînt al lui Treplev, dispărut printre paginileplutitoare ale manuscrisului său (p.104); timpul – unul al Arkadinei,şi un cu totul altul, al Ninei; pădurea – care aici, în UnchiulVanea, devine pandant-ecou al Moscovei, din viitoarea piesă Treisurori (p.120); harta – care se găseşte pe perete în mod inutil (respectivalipsă de logică răsfrîngîndu-se şi asupra executantului ei -p.130); samovarul – despre obiectul obligatoriu la Cehov, RodicaPorumbel scrie iarăşi cu talent : ” ...poate fi asociat cu anumite stărisufleteşti : odihna tihnită (sic!-n.n.) a unei dimineţi însorite de varăsau o dulce stare de abandon într-o după-amiază de toamnă tîrzie,cînd vîntul spulberă frunzele ruginii ale copacilor, cînd ploaia ţesepînze diafane pe ferestre şi focul pocneşte cu scîntei jucăuşe însobă, samovarul îşi spune povestea pufnind şi şuierînd uşor”(p.138);oglinda – care, spre exemplu, într-un spectacol sibian devine unicelement de decor! (p.152); Moscova – care-ntr-un viitor spectacolcu Trei surori „ar apărea, neapărat ; Moscova este frumoasă, pentrucă este un vis! Pentru că este foarte departe! Moscova este fatamorgana celor trei surori – ea se îndepărtează pas cu pas, pentru ase risipi definitiv la linia orizontului (pe fundal, pe cicloramă ” –p.167); dulapul – element de decor mult mai important decît se credea: dulapul este gong, într-o montare ; dulapul este spaţiu de spionat,într-alta; dulapul „vomită jucării”, ori dezvăluie, în finalul piesei,o...mică livadă, de jucărie ! (pp.188-192); şi fireşte, ineluctabila adevăratălivadă, cea mare, căreia i se rezervă în lucrare mai multe pagini:de la ramurile de vişin înflorit ale lui Stanislavski (continuate, îninteriorul camerei, de un tapet imprimat cu lăstari de vişin), trecîndprin livada lui Strehler (în care totul era alb – decor şi personaje), oricea a lui Brook ( prezentă în modelul covoarelor de Buhara), pînă lacea a lui Vlad Mugur şi Sturmer ( în care „vişinii tăiaţi sunt atîrnaţi deasuprascenei, cu crengile goale, întoarse spre pămînt, cu trunchiurileprinse între scînduri , găunoase, umilite” – pp.174-175). De altfel,citîndu-l pe George Banu, autoarea tezei se-ntreabă şi ea dacă, înspectacol, livada trebuie reprezentată – întrebare decisivă, fireşte.În fine, vorbind despre o altă montare recentă a lui AndreiŞerban (Unchiul Vanea, pe scena clujeană), scenografa-doctorandănu pierde ocazia să sublinieze importanţa unei puţin obişnuite rocadepe care o propune reprezentaţia :”...A.Ş. a optat pentru răsturnareaobiceiului dintotdeauna – acum spectatorii sunt invitaţi pescenă, în spaţiul Imaginii, iar actorii cotropesc stalul, culoarul centraldintre fotolii, lojile, balcoanele şi balustradele despărţitoare.[...]Scena şi sala Teatrului Maghiar devin un tot unitar, devin casa Serebreakov,o casă foarte mare, asemeni unui labirint pustiu.[...] CasaSerebreakov a căpătat dimensiuni imense, magia poveştii a cuprins,a cotropit toate cotloanele teatrului, chiar şi regia tehnică a fost transformatăîn biroul profesorului” (pp.136-137).De reproşat...De data aceasta, n-am găsit erori flagrante(exceptînd unele fraze care se repetă – la paginile 66 şi 105; oriunele ortografieri ciudate – vezi Grisşa, pagina 190, repetat la 192).4022www.oglindaliterara.ro

...cu GHEORGHE MOCANUNORD LITERAR, nr. 7-8,2008Apare la Baia Mare sub egidaConsiliului Judeţean Maramureş.O revistă ce-şi respectă statutul de gazdă: din primelepagini sunt semnalaţi oaspeţii, cei ce au venit la revistă cucărţile şi revistele nou apărute. Apariţia unei cărţi este o bucuriepe care ne-o împărtăşim unii altora şi… tuturor, chiartrebuie să ne-o dăruim ca pe cea mai minunată veste intelectuală.Din sumar: Romanul ca aparat de produs imagini –de Augustin Cozmuţa; Aura invizibilă - de Grigore Scarlat;Drumul literaturii prin vremi – de Ion M. Mihai; Romanul unorani tragici din istoria Transilvaniei – de Ion Buzaşi; Şantier 2.Un itinerar în căutarea lui Mircea Eliade – de Cornel Ungureanu;Alexandru Ivasiuc-promotorul revigorării prozei „Obsedantuluideceniu” – de Gh. Andraşciuc ş.a. Numărul derevistă a fost ilustrat cu lucrările sculptorului Traian Moldoveanu,cu ocazia împlinirii a 70 de ani.POESIS, nr. 6,7,8 / 2008Revistă de poezie editată de „Informaţia zilei” – Satu Mare.Se deschide cu editorialul lui Ilie Sălceanu – Refuzând literatura.Urmează: Poeme de Andrei Fischo, Experimentulpoetic din centrul oraşului Satu Mare – de Ion Zubaşcu; Confesiunilelui Dimitrie Vatamaniuc, consemnate de MihaelaHerghiligiu; Poeme de Cassian Maria Spiridon; Omul întrerupt(poem dramatic) – de Gheorghe Istrate; Dan Puric –Confesiuni consemnate de Gyuris Adalbert; Eugen Simion-Genurile biograficului – de Gheorghe Glodeanu; Scrisoareadeschisă adresată d-lui Nicolae Manolescu de către DanielCorbu; Insolenţele tânărului Bogza – de George Achim.ARGEŞ, nr. 8, 2008Revistă editată de CentrulCultural Ploieşti.Cade fiecare dată citim cuplăcere editorialul semnatde Jean Dumitraşcu. În acest număr lecturăm:Lanţul slăbiciunilor.În paginile următoare, Liviu Ioan Stoiciu cu Abuzde presă şi rea-credinţă „colegială”. Apoi Glorioşii ani ai ratării– însemnări despre boema piteşteană a anilor 1970-1980 de Aurel Sibiceanu; Mai citim: Patria din Codul geneticdeMagda Ursache, La început a fost debutul – de RaduCange, Mircea Cărtărescu sau cum a rescris postmodernismulliteratura – de Claudia Mihaela Vlaicu.ANTARES, aprilie-iunie, 2008Directorul revistei este scriitorul Corneliu Antoniu, şeful FilialeiGalaţi - Brăila a Uniunii Scriitorilor din România. Revistaîncepe cu „Impresii după Festivalul revistei Antares. Urmeazămateriale interesante: Mitologie şi limbă populară –de Valeriu Bălteanu; Teodor Vişan - Omul de lângă noi – deCorneliu Stoica; Despre dogme, ocnaşi, tovarăşi, demoni şialţi oameni de cultură – de Floricică Alnostru.REVISTA REVISTELORTRANSILVANIA, nr. 8, 2008Revistă apărută în ianuarie, 1868 prin grija Asociaţiunii Transilvanepentru literatura Română şi Cultura PoporuluiRomân. Redactorul-şef al revistei este acum Corvin Lupu,care deschide numărul cu De la Norman Finkalstein la RobertHorvath. Robert Horvath este de profesie cineast, absolvental Institutului de Artă Teatrală şi CinematograficăBucureşti şi a lucrat în mai multe studiouri mari din România,îndeosebi la Televiziunea Română. Actualmente îşi desfăşoarăactivitatea la studioul personal de film cu sedii înNew York şi Tokio, unde este cunoscut sub numele DEVA,oraşul unde s-a născut. În acest număr se poate citi scrisoareasa adresată Majestăţii Sale, Regele Mihai al Românieiintitulată:Românii, criminali sau eroi ? În finalul scrisoriiRobert Horvath îi cere Majestăţii Sale Mihai I de România săse ridice „în ceasul din urmă şi să spuneţi adevărul. În acestfel veţi recupera istoria şi onoarea tuturor. Când va veni momentul,veţi mulţumi destinului care v-a dat şansa să faceţiceva important pentru trecutul, prezentul şi viitorul ţării. Maiestate,vă găsiţi la o ultimă încrucişare de drumuri, avândposibilitatea de a pleca spre istorie ca Regele Mihai I al Românieisau ca un Mihai oarecare, în curând uitat de toţi”TIMPUL, nr.8, 2008Revistă de cultură – Redacţia şi administraţia: B-dul Carol I,Casa Conachi, Iaşi. Semnalăm: Scrisoare deschisă către d-l Michel Carasson – de Mihail Şora; Victimele ca informatori.Incoerenţa dosarelor de securitate – de GabrielAndreescu; Fin poet şi unul dintre cei mai valoroşi dramaturgiromâni postmoderni – de Ion Bogdan Lefter; Poeme deGheorghe Simon. În ultima pagină a revistei este prezentată,de Liviu Antonesei, cartea vrânceanului Ionică Sava, Speranţa,Din numărul 10 al revistei TIMPUL vă recomandăm:Istoria reprimării vieţii religioase în scrisori – de Gabriel Andreescu;Historiettes – de Dorin Tudoran; Copacul care ascundepădurea – de Mihai Şora; Fragmente din jurnal – deAndre Gide.REVISTA NOUĂ, nr. 7, 2008Fondată de B. P. Hasdeu la 15 decembrie 1887. Seria apatra, editată de Cercul literar „Geo Bogza” şi Fundaţia „Hasdeu”.Mai recomandăm din cuprins: Viaţa şi scrisul – de ConstantinTrandafir; Obiectivitatea senzualităţii – de FlorinDochia; Interviul cu Bogdan Călinescu (Paris) – de CodruţConstantinescu; Jurnal de banalităţi (1974-2008) – de ConstantinTrandafir; Pentru o despărţire de comunism – de SerenelaGhiţeanu.TOMIS, sept. 2008Revistă de cultură a Primăriei MunicipiuluiConstanţa. Din cuprins:Omul neeuropean – de MugurGrosu; Michelangelo Antonioni:Despre imposibilitatea comunicării– de Eliza Zdru; Poetul cu chip cioplitîn om – de Luana Luban; De larim ne tragem şi acolo ne vom întoarce– Dan Mihuţ; Trupuri fără cicatrice– de Lauriana Luban; Oraşele mari în extincţie – deAugustin Ioan; La anonimul lăudat – de Daniel Clinci.DUNĂREA DE JOS, nr. 79, 2008Revista sărbătoreşte o sută de anide la apariţia primului număr. Înnota sa obişnuită vine cu materiale de înaltă ţinută: Presa înanul 1908, la Galaţi – Virgil Guruianu; Simone de Beauvoir –Adriana Ghiţă; Centenar Danubian – Constantin Frosin; Desprecea mai nouă carte a lui Gelu Dorian – A. G. Secară;Poezia modernă sau sentimentul ca argument – Petre Flueraş;Săbiile lui Constantin Brâncoveanu – Radu Moţoc;ARGEŞ, nr. 9, 2008Revistă de cultură fondată în 1966., editată de Centrul CulturalPiteşti. Nu cred că Eliade a ales exilul pentru că doreasă scape de propriul trecut – de Gheorghe Glodeanu; Ţară,ţară, vrem un brand! - de Mariana Şenilă Vasiliu; Ecouri: ICR– Şcoala de vară din Germania şi Freedom for Lazy People– New York – de Magda Ursache şi Victor Martin; Poeziegreacă modernă şi contemporană – de Iorgos Ieralis şi MiltosSahtouris.www.oglindaliterara.ro 4023

note de lectură - Oglinda literara

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?