Cel mai mare secret (Secretul suprem) - Proiect SEMPER FIDELIS

noastră în era cosmică va trebui totuşi să insistăm asupra dreptului nostru dea pune întrebări noi, chiar şi prosteşti uneori, fără teama de a fi acuzaţi”.Citat din cartea omului de ştiinţă Wilhelm Reich, Contact cu spaţiulcosmic. Reich a murit într-o închisoare din Statele Unite, la data de 3noiembrie 1957.IntroducereZile de cumpănăNe aflăm în pragul unei incredibile schimbări globale, la o răscrucede drumuri în care deciziile noastre vor influenţa multă vreme de acumînainte destinul planetei pământ. Avem astăzi posibilitatea să descuiemporţile închisorii mentale şi psihice în care a fost întemniţată de mii de anirasa umană. La fel de bine, le putem permite gardienilor care deţin controlulsă îşi ducă la bun sfârşit planurile de menţinere în sclavie şi de îndoctrinarementală, emoţională, spirituală şi fizică a tuturor bărbaţilor, femeilor şicopiilor de pe această planetă, prin instaurarea unui guvern mondial, a uneiarmate, a unei bănci centrale şi a unei monede unice, precum şi prinimplantarea de microcipuri în trupul fiecărui individ în parte.Ştiu că sună fantastic, dar dacă rasa umană şi-ar ridica ochii de peecranele televizoarelor unde rulează ultimul episod al telenovelei preferatesau ultimul show de divertisment, privind în jur cu luciditate, şi-ar da seamacă toate aceste lucruri nu sunt doar posibile – ci chiar se petrec. Cu fiecareoră care trece, puterea ocultă preia din ce în ce mai strâns controlul asuprapoliticii globale, asupra afacerilor, băncilor, armatei şi mass-mediei. Sevorbeşte tot mai des de implantarea de microcipuri la nivelul populaţiei, şiprobabil procesul a început deja. Ori de câte ori un plan ascuns este pepunctul de a fi implementat, există o perioadă în care informaţiile ascunsetrebuie să iasă la suprafaţă, pentru a putea susţine ultimul asalt asuprarealităţii fizice. Acesta este procesul la care asistăm la ora actuală, odată cutoată această explozie de fuziuni între imperiile bancare şi de afaceriglobale, precum şi cu accelerarea vitezei procesului de centralizare a puteriipolitice şi economice în mâna unor instituţii precum Uniunea Europeană,Naţiunile Unite, Organizaţia Mondială a Comerţului, Acordul Multilateralpentru Investiţii, precum şi a altor instituţii de globalizare, precum BancaMondială, Fondul Monetar Internaţional şi summit-urile G-7/G-8. În spateleacestui proces continuu şi bine coordonat al globalizării se ascunde un tribalcătuit din câteva familii cu sânge pur, a căror linie genealogică poate fitrasată până în antichitatea Orientului Mijlociu şi a Orientului Îndepărtat.Ele au venit din aceste regiuni şi au devenit regii, nobilimea şi preoţimeanaţiunilor europene în formare, extinzându-şi apoi puterea în întreaga lume,îndeosebi prin intermediul „Marelui” Imperiu Britanic. Folosindu-se deacest instrument, tribul şi-a putut extinde puterea în toate ţările pe care le-aocupat Imperiul Britanic, dar şi alte ţări europene, inclusiv în Statele Unite,de unde continuă să regizeze acest spectacol până în zilele noastre. Statele4

Unite au fost conduse până în prezent de 40 de preşedinţi, din care 33 aufost legaţi genetic de numai doi oameni: regele Angliei Alfred cel Mare şiCarol cel Mare, faimosul rege al Franţei care a trăit în secolul IX. În toatăaceastă perioadă istorică, agenda politică a acestor familii a continuat să fieimplementată în lume, ajungându-se astăzi în situaţia în care controlulglobal centralizat a devenit posibil.Dacă doriţi să ştiţi cum va arăta viaţa noastră dacă nu ne vom trezirapid, priviţi Germania nazistă. Aceea este lumea care ne aşteaptă pe toţidacă planul pe care eu îl numesc Agenda Frăţiei va reuşi până în anul 2012.În special anul 2012 pare crucial, din motive pe care le voi explica încontinuare. Oamenii nu au nici o idee de prăpastia care îi aşteaptă sau desprenatura lumii în care vor trăi copiii lor; cei mai mulţi dintre ei nici nu dorescsă afle mai multe amănunte, căci nu le pasă. Preferă să ignore realitateaevidentă, negând adevărul care încearcă să le deschidă ochii. Personal, măsimt ca o vacă ce aleargă pe câmp, strigându-le suratelor ei: „Hei, ştiţicamionul acela care încarcă în fiecare lună o parte dintre noi? Ei bine,prietenele noastre nu sunt duse pe un alt câmp, aşa cum credeam noi.Oamenii le împuşcă în cap, le golesc sângele, le taie şi fac pachete de carnedin ele. Apoi alţii le cumpără şi le mănâncă!” Imaginaţi-vă reacţia celorlaltevaci: „Eşti nebună, soro! Nimeni nu ar putea face aşa ceva. De altfel, avemacţiuni la acea companie de transport şi luăm nişte dividende frumoase. Aşacă tacă-ţi gura, nu ne mai speria de pomană”.Agenda pe care o expun în această carte se derulează de mii de ani şia ajuns în momentul de faţă aproape de finalizare, căci oamenii au renunţatsă mai gândească şi să îşi mai asume responsabilităţile care le revin. Eipreferă să facă ce cred că le serveşte interesele de moment, decât să segândească la consecinţele faptelor lor pentru existenţa rasei umane. Se spunechiar că ignoranţa echivalează cu fericirea. Acest lucru este adevărat, darnumai pe termen scurt. Te poţi simţi foarte fericit dacă nu ştii că vine otornadă, căci nu trebuie să faci nimic pentru a preîntâmpina pagubele. Întimp ce tu îţi ţii capul în nisip, fundul îţi rămâne însă în aer, şi tornadacontinuă să se apropie!Dacă ţi-ai ridica ochii şi ai privi în zare, ai putea evita foarte uşordezastrul. Ignoranţa şi negarea nu pot avea decât o singură consecinţă:furtuna te va lovi în plin, şi se ştie că aceste tornade lovesc întotdeauna peneaşteptate şi atunci când omul este mai puţin pregătit pentru ele, efectelelor fiind dezastruoase. Aşa cum spuneam: ignoranţa echivalează cu fericirea,dar numai pe termen scurt. Noi ne creăm propria realitate, prin gândurile şifaptele noastre. Orice acţiune şi orice inacţiune au anumite consecinţe. Cinerenunţă să mai gândească şi să îşi mai asume responsabilităţi, renunţăpractic la viaţa sa. Dacă un număr suficient de mare de oameni procedeazăîn acest fel, ei renunţă practic la întreaga lume în care trăiesc, şi exact acestlucru se întâmplat de-a lungul întregii istorii a omului. Aşa s-a ajuns ca unnumăr restrâns de oameni să controleze destinele marii majorităţi. Singuradiferenţă faţă de trecut este că la ora actuală, acest număr restrâns de oameni5

a ajuns să manipuleze întreaga planetă, prin globalizarea afacerilor, asistemului bancar şi a comunicaţiilor. Pârghiile acestui mecanism de controlau fost întotdeauna aceleaşi: ţinerea oamenilor într-o stare de ignoranţă, deteamă şi de conflict interior. „Divide, condu şi cucereşte, păstrând cea maiimportantă parte a cunoaşterii pentru tine” (vezi figura 1). Aşa cum vomarăta în această carte, cei care s-au folosit de aceste metode pentru a controlade mii de ani umanitatea sunt membrii aceleiaşi forţe, ai aceluiaşi tribrestrâns, ai cărui membri se încrucişează numai între ei, urmând o agendă petermen lung, care este pe punctul de a ajunge la apogeu. Statul fascist globaleste aproape definitivat.Figura 1CunoaştereIgnoranţăCunoaşterea se află în mâinile celor puţini, iar ceilalţi suntmenţinuţi în ignoranţă. Aceasta este structura clasică a manipulării şicontrolului.Şi totuşi, lucrurile nu trebuie să stea neapărat în acest fel. Adevărataputere se află în mâinile celor mulţi, nu a celor puţini. De fapt, fiecareindivid conţine în el o putere infinită. Motivul pentru care suntem controlaţinu se datorează faptului că nu am avea puterea de a ne decide singuridestinul, ci faptului că renunţăm cu atâta uşurinţă la ea, în fiecare clipă avieţii noastre. Dacă se întâmplă ceva ce nu ne convine, ne grăbim să dămvina pe altcineva. Dacă există vreo problemă în lume, ne spunemîntotdeauna în sinea noastră: „Ce au de gând să facă pentru a o rezolva?”. Eisunt cei care au creat în mod secret problema pentru ca noi să gândim înacest fel, iar ei să răspundă aşteptării noastre şi să vină cu o „soluţie” – careeste de fiecare dată aceeaşi: mai multă putere centralizată şi mai puţinălibertate pentru noi. Dacă doreşti să dai mai multă putere pe mâna poliţiei,armatei şi agenţiilor de securitate, făcându-i chiar pe oameni să cearcă acestlucru, tot ce ai de făcut este să creezi mai multe crime, mai multă violenţă şimai mult terorism. Restul va veni de la sine. Dacă oamenii se tem să nu fietâlhăriţi, jefuiţi sau bombardaţi, îţi vor preda de bunăvoie libertatea lor,cerându-ţi să îi aperi de răul pe care l-ai creat singur, făcându-i să se teamăde el. Bomba din Oklahoma este un exemplu clasic de acest fel, pe care l-amexplicat detaliat în cartea mea, Şi adevărul vă va face liberi. Personal, amnumit această tehnică simplă de manipulare şi control: crearea problemei –reacţie – soluţie. Tot ce trebuie să faci este să creezi problema, să încurajeziastfel o reacţie de tip: „Cineva trebuie să facă ceva”, iar apoi să oferi osoluţie. Sinteza acestei tehnici este motoul francmason: Ordo Ab Chao –„ordine din haos”. Creează haosul, iar apoi oferă calea de restabilire aordinii. Ordinea ta, fireşte!Masele sunt manipulate la ora actuală printr-o sumedenie de metodede control mental şi emoţional. Numai aşa pot fi ţinute în frâu. Un numărrestrâns de oameni nu poate controla miliarde de oameni prin metode fizice,6

la fel cum animalele dintr-o fermă nu pot fi ţinute fizic sub control decâtdacă sunt implicaţi un număr mare de oameni. Doi porci au scăpat dintr-unabator din Marea Britanie şi au reuşit să evite capturarea o perioadă atât delungă de timp, în pofida tuturor eforturilor făcute pentru a-i prinde, încât auajuns adevărate celebrităţi naţionale. Pe scurt, controlul fizic asuprapopulaţiei globale nu poate funcţiona. De altfel, el nici nu este necesar, dacăîi poţi face pe oameni să gândească şi să simtă ce vrei tu, astfel încât să „iadeciziile” pe care doreşti tu să le ia şi să-ţi ceară să introduci legile pe caredoreşti tu să le introduci. Există un aforism străvechi care spune că dacădoreşti ca cineva să facă ceva, fă-l să creadă că ideea îi aparţine. Umanitateaeste supusă unui program de control al minţii, nefiind decât cu puţin maiconştientă decât un zombi. Vi se pare că exagerez? Deloc. Eu definesccontrolul minţii printr-un act de manipulare mentală prin care faci pe cinevasă creadă şi să acţioneze aşa cum doreşti tu. Dacă acceptăm aceastădefiniţie, nu se mai pune întrebarea cât de mulţi oameni sunt supuşi acesteimanipulări, ci cât de puţini sunt cei care au reuşit să scape de ea. Practic, toţioamenii sunt supuşi într-o măsură mai mică sau mai mare acestui proces demanipulare. De pildă, atunci când te laşi convins de o reclamă să cumpericeva de care nu ai cu adevărat nevoie, te laşi manipulat printr-o tehnică decontrol al minţii. Dacă te uiţi la ştiri sau citeşti în ziare o povestedistorsionată care îţi influenţează percepţia despre o persoană sau uneveniment, eşti manipulat printr-o tehnică de control al minţii. Priviţi felul încare sunt antrenaţi soldaţii în armată. Aceasta este cea mai pură formă decontrol al minţii. Încă din prima zi li se spune că trebuie să execute ordinelesuperiorilor lor fără să le pună în discuţie. Dacă cineva îmbrăcat într-ouniformă cu gradaţii îţi spune că trebuie să omori alte persoane, despre carenu ştii absolut nimic şi pe care nu le-ai întâlnit niciodată, eşti nevoit să tragifără nici o ezitare. Aceasta este mentalitatea de tip: „Să trăiţi!”, care ainvadat, din păcate, inclusiv mediul social dinafara armatei: „Păi, ştiu că nue bine, dar şeful mi-a spus că trebuie să fac acest lucru şi nu am de ales”. Nuai de ales? Nu există aşa ceva. Orice om are libertatea de a alege ce doreşteşi ce nu doreşte să facă. Nu există însă: „Nu am de ales”! Această invenţieeste doar o altă tehnică de control al minţii.Lista tehnicilor de control al minţii este nesfârşită. Ei doresc să văcontroleze mintea, căci în acest fel vă pot controla pe voi. Reacţia corectă arfi să ne luăm înapoi minţile, să gândim singuri şi să le permitem şi celorlalţisă facă acelaşi lucru, fără teama de a fi ridiculizaţi şi fără a-i condamnapentru crima de a fi diferiţi. Dacă nu vom face acest lucru, Agenda de carevorbesc (şi pe care o voi descrie amănunţit în continuare) va fiimplementată. În schimb, dacă ne vom redobândi controlul asupra minţilornoastre şi vom atinge o stare de suveranitate mentală, Agenda nu va putea fiimplementată, căci îi va lipsi însuşi fundamentul pe care poate exista. Amfăcut cercetări în peste 20 de ţări şi am constatat că acelaşi proces se află înplină desfăşurare pretutindeni. Politici şi structuri identice suntimplementate în toată lumea, în conformitate cu Agenda Globală. Dinfericire, putem observa simultan şi o trezire globală, căci tot mai mulţi7

structură de putere sunt uriaşe. Cineva i-a descris pe aceşti oameni ca pe obandă de tâlhari care pun la cale spargerea unei bănci, dar care se ceartă apoiasupra prăzii. Acest tablou mi se pare o descriere excelentă a Frăţiei. De-alungul istoriei, diferite facţiuni din interiorul acesteia au declanşat războaieunele împotriva altora, încercând să cucerească puterea absolută. În final, eleîşi dau însă din nou mâna, sub imperiul dorinţei de a-şi duce la bun sfârşitmarele plan, iar în momentele cheie îşi unesc toate eforturile pentru a facefaţă provocărilor cu care se confruntă Agenda.Dacă vă întrebaţi care este momentul în care a început toată aceastăpoveste a manipulării umanităţii şi a liniilor genealogice care orchestreazăMarea Operă, ar trebui să ne întoarcem probabil în timp cu sute de mii deani. Cu cât am studiat mai mult această problemă de-a lungul anilor, cu atâtmai evident mi-a devenit faptul că originea liniilor genealogice şi a planuluide preluare a controlului planetar nu are legătură cu planeta noastră, ci cuuna sau mai multe rase provenite din alte sfere sau dimensiuni ale evoluţiei.Altfel spus, este vorba de extratereştri. Dacă mai aveţi încă îndoieli înprivinţa existenţei vieţii extraterestre, vă supun atenţiei câteva cifre simple.Soarele nostru nu este decât una din cele circa 100 de miliarde de stele dinaceastă galaxie. Sir Francis Crick, laureatul premiului Nobel, afirmă că înuniversul nostru există aproximativ 100 de miliarde de galaxii, din carenumai în galaxia noastră există cel puţin un milion de planete care potsusţine viaţa în forma pe care o cunoaştem noi. Gândiţi-vă la ce număr amajunge dacă am extrapola aceste date la scara întregului univers, ca să numai vorbim de celelalte dimensiuni ale existenţei, aflate în altă gamă defrecvenţă decât cea percepută de simţurile noastre. Dacă am naviga cu vitezaluminii (300.000 de kilometri pe secundă), ne-ar trebui 4,3 ani ca săajungem până la steaua cea mai apropiată de sistemul nostru solar. Aceastăcifră spune multe despre nivelul de îndoctrinare a oamenilor, cărora li s-abăgat în cap că viaţa extraterestră este o prostie, în timp ce ideea că viaţa aapărut exclusiv pe această planetă minusculă din univers este considerată oidee credibilă! Este suficient să examinăm structurile complexe care existaupretutindeni în lume în antichitate pentru a ne convinge că încă din acelevremuri pe pământ se afla o rasă avansată. Ni se spune pe toate canalele căîn acele vremuri nu existau pe planeta noastră decât rase primitive (princomparaţie cu umanitatea modernă şi cu nivelul tehnologic actual), daraceastă afirmaţie este de-a dreptul ridicolă. La fel ca în toate domeniileştiinţei oficiale, estabilshment-ul istoricilor şi arheologilor inventeazăpropriile sale teorii, le consideră fapte incontestabile şi ignoră dovezilecopleşitoare care atestă că aceste teorii sunt greşite. Scopul acestor „oamenide ştiinţă” nu este de a educa, ci de a îndoctrina. Toţi cei care nu seconformează liniei oficial acceptate a istoriei sunt izolaţi de restul istoricilorşi arheologilor, care fie ştiu că slujbele, reputaţia şi fondurile pe care leprimesc depind de susţinerea versiunii oficiale, fie pur şi simplu nu văd maideparte de lungul nasului. Acelaşi lucru este valabil în privinţa tuturorprofesiunilor „intelectuale” şi educaţionale.11

Pe întreaga planetă există structuri uluitoare clădite cu mii de ani înurmă, care nu ar fi putut fi create decât cu o tehnologie cel puţin egală cu anoastră (de multe ori superioară). La Baalbek, o localitate situată la nord-estde Beirut, în Liban, trei blocuri masive din piatră, fiecare cântărind 800 detone (!), au fost mutate cu cel puţin 600 de metri şi poziţionate vertical, labaza unui zid stâncos. Povestea s-a petrecut cu câteva mii de ani înainte deChristos! Un alt bloc de piatră din apropiere cântăreşte aproximativ 1000 detone (greutatea a trei avioane cu reacţie). Cum a fost posibil ca nişte greutăţiatât de mari să poată fi mutate în acele vremuri îndepărtate? Istoricii oficialinu doresc să răspundă la asemenea întrebări, ştiind unde ar conducerăspunsurile. Cărui constructor modern i s-ar putea cere să facă aşa ceva?„Să fac CE!? ar striga el. Eşti nebun”. În Peru există misterioasele LiniiNazca. Oamenii acelor timpuri au înlăturat pământul colorat de la suprafaţă,scoţând la iveală un strat de pământ alb. Prin această metodă incredibilă aucreat imagini uriaşe de animale, peşti, insecte şi păsări. Unele sunt atât demari încât nu pot fi văzute în întregime decât de la 330 de metri altitudine!În mod evident, cunoaşterea care a permis construirea minunilor de laNazca, Baalbek, Marea Piramidă de la Gizeh şi alte asemenea structuriuimitoare nu putea proveni decât de la o rasă avansată, care trăia în acelevremuri în mijlocul unei populaţii mult mai primitive. Textele din VechiulTestament şi din alte lucrări, precum şi întreaga tradiţie orală a antichităţii,descriu această rasă sub denumirea de „zei”. Aud tot timpul diferiţicredincioşi creştini negând că Biblia pomeneşte ceva de „zei”. În realitate,Vechiul Testament abundă de asemenea referiri. Cuvântul „Dumnezeu”folosit frecvent în acest text este o traducere a unor expresii care însemnau„zei”, la plural (de pildă, Elohim şi Adonai). Nu este deloc greu de înţeles căfiinţele care puteau realiza opere tehnologice de o asemenea amploare erauprivite în acele timpuri drept „zei” de către oamenii care nu puteau înţelegeaceastă cunoaştere avansată. Prin anii 30 (în secolul nostru), aviatoriiamericani şi australieni au aterizat în nişte zone îndepărtate din Noua Guineepentru a aproviziona trupele din zonă. Băştinaşii, care nu văzuseră în viaţalor un avion, au crezut că aceştia erau zei şi au făcut din ei nucleul unei noireligii. Cu atât mai dramatic trebuie să fi fost acest fenomen în lumea anticăinvadată de fiinţe venite din alte sisteme stelare sau dimensiuni, care aucoborât pe pământ în navele lor infinit mai avansate decât tot ce există la oraactuală (cel puţin, conform versiunii oficiale!). Un influx tehnologicprovenit din afara planetei sau dintr-o altă sursă ar fi singura explicaţie amarii majorităţi a „misterelor” pe care istoricii oficiali le tratează astăziprintr-o tăcere asurzitoare. Numai în acest fel pot fi explicate incredibileletrăsături ale construcţiilor antice, dar şi misterul inexplicabil al unorcivilizaţii precum cea egipteană şi cea sumeriană (ţinutul Shinar de carevorbeşte Biblia), care au apărut la apogeul înfloririi lor şi abia ulterior auînceput să decadă, deşi cursul normal al evoluţiei ar fi fost să înceapă de peun nivel inferior şi să avanseze lent, printr-un proces de învăţare şiacumulare de experienţe. Nu putem avea nici o îndoială că în acele vremuris-a produs o infuzie de tehnologie avansată, care mai târziu s-a pierdut. În12

toate culturile lumii există texte şi legende străvechi care descriu „zeii” ceau adus cu ei această cunoaştere avansată. De pildă, numai în acest fel poatefi explicat misterul fenomenalelor cunoştinţe de astronomie pe care ledeţineau popoarele din antichitate. Există nenumărate legende în întreagalume care vorbesc de o Epocă de Aur a umanităţii, distrusă de un cataclismşi urmată de o „cădere a omului”. Iată cum a descris lumea de dinainte de„cădere” poetul grec Hesiod:Oamenii trăiau la fel ca şi Zeii, fără vicii sau pasiuni, fărăconflicte şi fără să muncească din greu. Trăind în armonie cu fiinţeledivine (extratereştrii?), ei îşi duceau zilele în linişte şi pace, într-osocietate fără inegalităţi, uniţi prin iubire şi respect reciproc.Pământul era mai frumos atunci decât astăzi, producând în modspontan o mare varietate de fructe. Oamenii şi animalele vorbeauaceeaşi limbă şi conversau unii cu ceilalţi (în mod telepatic). Nusufereau de bolile bătrâneţii, iar trecerea în lumile vieţii superioare sefăcea lin şi fără durere, ca şi cum ar fi adormit.Oricât de utopică ar părea această imagine, există nenumărate texteîn toate culturile antichităţii care descriu lumea din acele vremuriîndepărtate în termeni similari. Noi nu vom putea recrea lumea de atuncidecât dacă ne vom schimba felul de a gândi şi de a simţi. Cele mai expliciterelatări privind rasa avansată se găsesc pe câteva zeci de mii de tăbliţe dinlut descoperite în anul 1850 la circa 400 de kilometri de Bagdad, în Irak, deSir Austen Henry Layard, un arheolog britanic care făcea săpături în ruineleNinivei, capitala Asiriei. Locul este situat în apropiere de oraşul irakianmodern Mosul. Au urmat apoi şi alte descoperiri în această regiune, carecorespunde Mesopotamiei de altădată. Sursa primordială a acestei cunoaşterinu erau asirienii, ci sumerienii, o populaţie despre care se crede că a trăit înaceastă regiune între anii 4000 şi 2000 î.Ch. De aceea, mă voi referi încontinuare la aceste tăbliţe din lut ca la Textele sau Tăbliţele Sumeriene.Deşi sunt considerate una din cele mai mari descoperiri arheologice dintoate timpurile, la 150 de ani după scoaterea lor la lumină acestea continuăsă fie ignorate de istoria şi de sistemele de educaţie convenţionale. De ceoare? Pentru un motiv cât se poate de simplu: demolează versiunea oficialăasupra evenimentelor istorice. Cel mai faimos traducător al acestor tăbliţeeste savantul şi autorul Zecharia Sitchin, un istoric care cunoaşte sumeriana,aramaica, ebraica şi alte limbi antice din Orientul Apropiat şi Mijlociu.Acesta a studiat cu atenţie şi a tradus Tăbliţele Sumeriene, ajungând laconcluzia că ele descriu extratereştri. Alţi cercetători afirmă că Sitchin s-afolosit de o variantă ulterioară a limbii sumeriene pentru a traduce unaanterioară (mai veche), aşa că traducerea lui nu este corectă în proporţie de100%. După părerea mea, principalele lui ipoteze sunt corecte, fiindsprijinite de numeroase alte dovezi şi relatări, dar mă îndoiesc că toatedetaliile pe care le oferă sunt autentice. Am convingerea că o bună parte dininterpretările lui Sitchin sunt îndoielnice, deşi sunt absolut de acord cuconcluziile sale generale. Conform traducerii sale (confirmate de cele alealtor traducători), tăbliţele afirmă că civilizaţia sumeriană, din care derivă13

numeroase tendinţe ale societăţii moderne, a fost „un dar al zeilor”. Nu estevorba de nişte zei mitologici, ci de fiinţe concrete, care trăiau printreoamenii acelor timpuri. Tăbliţele îi numesc pe aceşti zei AN.UNNAK.KI(Cei care au venit din cer pe pământ) şi DIN.GIR (Cei Puri, coborâţi dinrachetele lor zburătoare). Numele Sumerului era KLEN.GIR (ŢaraDomnului Rachetelor Zburătoare, sau Ţara Celor care Privesc, conformtraducerii lui Sitchin). Străvechiul text cunoscut sub numele de Cartea luiEnoh îi numeşte şi el pe zei „Privitorii”, la fel ca şi vechii egipteni. Expresiaegipteană care îi desemnează pe zei este Neturu, care se traduce chiar prin„Privitorii”. Textele egiptene afirmă şi ele că zeii au venit în vasele lorceleste.Tăbliţele afirmă că Anunnaki au venit de pe o planetă numită Nibiru,(Planeta Încrucişării), despre care Zecharia Sitchin crede că are o orbităeliptică de 3600 de ani, care începe undeva între Jupiter şi Marte şi seextinde foarte departe în spaţiul cosmic, dincolo de Pluto. Ştiinţa modernă aidentificat un corp ceresc pe care l-a numit Planeta X, situată dincolo dePluto şi despre care se crede că face parte din sistemul nostru solar. Pe dealtă parte, o orbită eliptică ar fi extrem de instabilă şi greu de susţinut.Savanţii pe care i-am consultat şi în care am încredere cred că Sitchin s-aînşelat în privinţa teoriei sale despre Nibiru, deşi principalele teme susţinutede el pe marginea zeilor Anunnaki sunt corecte. Tăbliţele Sumeriene tradusede Sitchin descriu cum planeta Nibiru aproape că a provocat la începutulformării sistemului nostru solar distrugerea unei planete care exista cândvaîntre Jupiter şi Marte. Sumerienii numeau această planetă Tiamat şi i-au datporecla de „Monstrul Apelor”. Ei susţin că centura de asteroizi dintre Marteşi Jupiter (numită astăzi Marea Brăţară a Benzilor) a apărut ca urmare a uneicoliziuni între una din lunile lui Nibiru şi Tiamat. Textele continuă afirmândcă rămăşiţele planetei Tiamat au fost aruncate pe o altă orbită, devenind înfinal planeta Pământ (vezi Figura 2). Numele sumerian al Terrei înseamnă„Cea Despicată”, căci coliziunea a produs o gaură mare în planeta originală.Este interesant de remarcat că dacă scoatem apa din Oceanul Pacific, ceea cerămâne este o gaură imensă.Figura 2Sistemul solar şi locaţia centurii de asteroizi dintre Marte şi Jupiter.Deşi amănuntele diferă de la un text la altul, numeroase relatări dinvechime sau mai moderne susţin că această centură reprezintă rămăşiţeleunei planete (sau chiar o parte din ea).Tăbliţele sunt relatări scrise ale unor tradiţii orale care vin dintr-operioadă incredibil de veche, aşa că este greu de ştiut ce amănunte au fostadăugate sau omise. În plus, interpretarea lor trebuie să ţină cont desimbolismul specific limbajului vremii, care nu trebuie confundat cuadevărul literal. Personal, am anumite îndoieli legate de scenariul Nibiru-Tiamat, şi mai ales de perioada care i se atribuie. Există însă numeroaseamănunte în aceste tăbliţe care pot fi dovedite la ora actuală, printre care senumără şi cunoştinţele de astronomie ale sumerienilor. Tăbliţele prezintă14

sistemul solar şi planetele sale, precizând corect poziţiile, orbitele şimărimea acestora, lucru cu atât mai uimitor cu cât în prezent aceste date nusunt cunoscute decât de 150 de ani, de când au fost descoperite anumiteplanete. De pildă, tăbliţele descriu natura şi culoarea planetelor Neptun şiUranus într-o manieră care nu a putut fi confirmată decât în ultimii ani! Maimult, imaginea lor i-a luat prin surprindere pe experţii moderni, care seaşteptau la altceva; şi totuşi, sumerienii ştiau cu câteva mii de ani înainte deChristos aceste lucruri pe care ştiinţa modernă „avansată” nu le-a descoperitdecât foarte recent.Încă şi mai uimitoare este descrierea creării lui homo sapiens decătre Tăbliţele Sumeriene. Sitchin afirmă că Anunnaki au venit pe pământcu circa 450.000 de ani în urmă, căutând aur într-o regiune din ceea cenumim astăzi continentul african. Principalele mine erau situate în actualulZimbabwe, o zonă pe care sumerienii o numeau AB.ZU (depozitul adânc).Într-adevăr, anumite studii făcute de Corporaţia Anglo-Americană au scos laiveală dovezi impresionante ale unor săpături făcute în minele de aur înurmă cu cel puţin 60.000 de ani (mai probabil 100.000 de ani). Aurul extrasde Anunnaki era trimis pe planeta de origine cu navele lor de la bazelesituate în Orientul Mijlociu. După părerea mea, această poveste cu minele deaur trebuie să aibă şi alte explicaţii, fiind greu de crezut că acesta a fostsingurul motiv pentru care Anunnaki au venit pe pământ (în caz că aveauîntr-adevăr nevoie de un motiv special). La început, continuă Sitchin,extracţia minereului de aur se făcea de către muncitori din rândurileAnunnaki, dar după o revoltă a minerilor, elita regală a zeilor a decis săcreeze o rasă de sclavi care să facă această muncă. Tăbliţele descriu felul încare au fost combinate într-o eprubetă genele Anunnaki cu cele aleoamenilor pentru a crea astfel o rasă umană „actualizată” capabilă să facămunca de care aveau nevoie Anunnaki. Ideea unor copii creaţi în eprubetătrebuie să fi părut ridicolă în anul 1850, când au fost descoperite tăbliţele,dar la ora actuală ea a devenit realitate. Noile descoperiri ştiinţifice nu facdecât să confirme continuu subiectele descrise în Tăbliţele Sumeriene. Spreexemplu, cu circa 200.000 de ani în urmă s-a produs o perfecţionare bruscăşi inexplicabilă a formei fizice umane. Ştiinţa oficială păstrează tăcerea înjurul acestui subiect, singurul răspuns pe care s-a dovedit capabilă să-l oferefiind: „veriga lipsă”. Există totuşi fapte istorice greu de contestat, caremerită să fie clarificate. Peste noapte, forma fizică umană anterioară,cunoscută sub numele de homo erectus, s-a transformat în homo sapiens.Încă de la început, noii homo sapiens au fost capabili să vorbească într-unlimbaj complex, iar mărimea creierului uman a crescut considerabil. Şitotuşi, un biolog de talia lui Thomas Huxley afirmă că astfel de schimbări nuse pot produce decât o dată la câteva zeci de milioane de ani. Homo erectusa apărut în Africa, acum 1,5 milioane de ani. Timp de mai bine de un milionde ani, forma fizică a oamenilor a rămas neschimbată, pentru ca, pestenoapte, să apară homo sapiens. Cu circa 35.000 de ani în urmă s-a produs onouă perfecţionare la fel de bruscă, în urma căreia a apărut homo sapienssapiens, forma fizică pe care o avem şi astăzi. Tăbliţele Sumeriene dau15

numele celor doi oameni implicaţi în crearea noii rase de sclavi. Aceştia aufost un savant-şef pe nume Enki, Domnul Pământului (Ki = pământ) şiNinkharsag, cunoscută şi sub numele de Ninti (Doamna Vieţii), din cauzacunoştinţelor ei avansate de medicină. Mai târziu i s-a spus Mammi, de undeprovine şi cuvântul „mamă”. Ninkharsag este simbolizată în ilustraţiilemesopotamiene de o unealtă cu care se tăia cordonul ombilical. Aceastaseamănă cu o potcoavă şi era folosită în antichitatea îndepărtată. Ninkharsaga devenit mai târziu zeiţa-mamă în diferite religii, fiind cunoscută sub numeprecum Regina Semiramida, Isis, Barati, Diana, Maria, şi multe altele, careau apărut în toată lumea din aceeaşi legendă primordială. Este ilustrată demulte ori ca o femeie gravidă. Iată cum descriu Tăbliţele Sumeriene crearearasei de sclavi de către zeiţa-mamă:Ei s-au închinat şi au rugat-o pe zeiţă,Moaşa zeilor, înţeleapta născătoare [spunându-i]:„Dă viaţă unei creaturi! Creează o rasă de lucrători!Creează un lucrător primitiv, care să ducă jugul!Lasă-l să ducă jugul lui EnlilŞi să facă munca zeilor!Enlil era comandantul Anunnaki, iar Enki era fratele său vitreg. Enkişi Ninkharsag au încercat multe variante până să descopere amesteculpotrivit de gene. Ei au creat oameni cu tot felul de defecte şi hibrizi pejumătate oameni, pe jumătate animale – tot felul de lucruri oribile,asemănătoare cu cele despre care circulă zvonuri că ar fi experimentate înbazele subterane extraterestre răspândite astăzi în lume. Nu este exclus caînsăşi povestea lui Frankenstein, monstrul uman creat în laborator, să fi fostinspirată de aceste evenimente, dar fiind că ea a fost scrisă de Mary Shelley,soţia marelui poet. Cei doi soţi erau iniţiaţi de rang înalt ai unei societăţisecrete aparţinând acestei reţele mondiale care controlează întreagacunoaştere ezoterică de mii de ani. Tăbliţele mai afirmă că Enki şiNinkharsag au descoperit în cele din urmă proporţia genetică justă, în urmacăreia s-a născut primul homo sapiens, o fiinţă pe care sumerienii o numeauLU.LU (Cel născut dintr-un amestec). Numele biblic al acestui prim om esteAdam. LU.LU era un amestec hibrid născut din fuziunea genelor lui homoerectus şi ale „zeilor”. Scopul experimentului de acum 2-300.000 de ani afost să creeze un sclav, un fel de albină lucrătoare umană. A fost creată deasemenea şi o variantă feminină. Cuvântul sumerian pentru om era LU, iarrădăcina sa însemna sclav sau servitor, fiind folosită şi cu referire laanimalele domestice. De altfel, aceasta a fost condiţia rasei umane începânddin acele timpuri şi până astăzi. Cei care conduc planeta de mii de ani, laînceput deschis, iar la ora actuală sub acoperire, sunt Anunnaki. Traducereagreşită a Bibliei şi interpretarea literală a limbajului simbolic folosit înaceasta a condus la pierderea semnificaţiei originale a textului şi la povesteafantasmagorică a Genezei, aşa cum o cunoaştem astăzi. Geneza şi Exodul au16

fost scrise de clasa preoţească ebraică, cunoscută şi sub numele de leviţi,după ce aceştia au fost duşi în Babilon, în jurul anului 586 î.Ch. Babilonul seafla în fostul Sumer, aşa că babilonienii, şi implicit leviţii, cunoşteau vechilelegende sumeriene. Leviţii nu au făcut altceva decât să sintetizeze acestelegende, dând astfel naştere primelor cărţi ale Vechiului Testament (Genezaşi Exodul). Sursa celor două texte este evidentă. Tăbliţele Sumerienevorbesc de E.DIN (Sălaşul Celor Drepţi). Cuvântul este legat de numelesumerian al zeilor lor, DIN.GIR (Cei Drepţi din Rachete). În timp cesumerienii vorbeau de Edin, Geneza vorbeşte de Grădina Edenului (Grădinalui Eden). Aici trăiau zeii, Anunnaki. Aceleaşi Tăbliţe Sumeriene vorbesc deregele Sargon cel Bătrân, care a fost descoperit pe vremea când era doar unbebeluş plutind pe râu într-un coş de răchită, după care a fost crescut defamilia regală. Exodul vorbeşte de Moise, care a fost găsit de o prinţesă pevremea când era copil, tot într-un coş plutind pe un râu, după care a fostcrescut de familia regală egipteană. Iar lista acestor „coincidenţe” continuăla nesfârşit.Vechiul testament este un exemplu clasic de reciclare religioasă avechilor legende, care a dat naştere tuturor religiilor de mai târziu. De aceea,pentru a înţelege semnificaţia primordială a Genezei şi a legendei lui Adam,trebuie să ne raportăm la vechile poveşti sumeriene, pentru a afla cum s-anăscut întreaga poveste. Geneza afirmă că „Dumnezeu” (zeii) l-a creat peprimul om, Adam, dintr-o mână de ţărână, după care a creat-o pe Eva dintr-ocoastă a lui Adam. Zecharia Sitchin afirmă că traducerea expresiei „mână deţărână” s-a făcut din cuvântul ebraic tit (biata mamă), derivat la rândul luidin cuvântul sumerian TI.IT, care înseamnă „ce conţine viaţa”. În realitate,Adam nu a fost creat dintr-un pumn de ţărână, ci din ceva ce conţine viaţa,adică din nişte celule vii. Termenul sumerian TI înseamnă atât coastă cât şiviaţă, iar traducătorii au făcut o nouă greşeală dându-i prima semnificaţie.La rândul ei, Eva (Cea care are viaţă) nu a fost creată dintr-o coastă, ci dinacelaşi principiu care conţine viaţa: celulele vii. Potrivit sumerienilor, ovululuman necesar pentru crearea lui Lulu/Adam a provenit de la o femeie dinAbzu, în Africa, iar descoperirile cele mai recente din domeniulantropologiei atestă că homo sapiens a apărut pentru prima oară în Africa. Înanii 80, Douglas Wallace de la Emory University din Georgia a comparatADN-ul (matricea vieţii fizice) a 800 de femei şi a tras concluzia că acestaprovine de la un singur strămoş de sex feminin. La rândul lui, după ce aexaminat ADN-ul a 21 de femei cu structuri genetice diferite din diferiteregiuni ale lumii, Wesley Brown de la Universitatea din Michigan a conchiscă acesta provine de la o sursă unică, ce a trăit în Africa, acum 180-300.000de ani. Acelaşi experiment a fost făcut de Rebecca Cann de la Universitateadin California, care a comparat ADN-ul a 147 de femei de origini rasiale şigeografice diferite, descoperind că moştenirea lor genetică este comună şiprovine de la un singur strămoş care a trăit acum 150-300.000 de ani. Un altstudiu efectuat pe 150 de femei americane din linii genetice provenite dinEuropa, Africa şi Orientul Mijlociu, inclusiv aborigene din Australia şiNoua Guinee, a tras concluzia că toate aveau acelaşi strămoş comun de sex17

feminin, care a trăit în Africa, cu 140-290.000 de ani în urmă. Personal, credcă rasa umană s-a născut din mai multe surse, nu doar din Anunnaki.Tăbliţele Sumeriene şi legendele akkadiene ulterioare prezintănumele şi ierarhia zeilor Anunnaki. Ei îl numesc pe „Tatăl” zeilor AN,cuvânt care înseamnă cer. „Tatăl nostru care eşti în ceruri”? AN sau Anula akkadieni stătea cea mai mare parte a timpului în cer, împreună cu soţiasa, Antu, şi nu vizita decât rareori planeta, pe care ei o numeau E.RI.DU(Casa din clădirea îndepărtată), cuvânt din care s-a născut mai târziu earth(n.n. „pământ” în limba engleză). Cel puţin aceasta este traducerea luiZecharia Sitchin. Textul nu poate fi înţeles decât în sensul că Anu stăteacea mai mare parte a timpului în munţii înalţi din Orientul Apropiat, acolounde se crede că exista „Grădina Edenului” sau reşedinţa zeilor, de undenu făcea decât rareori vizite în câmpiile din Sumer. Unul din oraşelesumeriene se numea chiar Eridu. Tăbliţele afirmă că Anu şi-a trimis doi fiisă guverneze pământul. Aceştia au fost Enki, cel despre care Tăbliţeleafirmă că l-a creat pe homo sapiens, şi fratele vitreg al acestuia, Enlil. Ceidoi aveau să devină mai târziu mari rivali, încercând să câştige controlulsuprem asupra planetei. Enki, primul născut al lui Anu, îi era subordonatlui Enlil, din cauza obsesiei pentru puritate genetică a Anunnaki. Mama luiEnlil era sora vitregă a lui Anu, lucru care făcea ca Enlil să aibă gene maiapropiate de ale lui Anu decât Enki. Tăbliţele ulterioare descriu cumAnunnaki au creat linii genealogice care să guverneze umanitatea înnumele lor. După părerea mea, acestea sunt familiile care continuă săcontroleze planeta până în zilele noastre. Tăbliţele Sumeriene descriu felulîn care Anunnaki au creat regalitatea (pe care o numesc chiar Guvernarealui Anu, conducătorul zeilor). Toate familiile Frăţiei sunt obsedate depuritatea sângelui şi a liniilor genealogice, încrucişându-se între ele fără săţină cont de iubire. Familiile regale şi aristocratice din Europa sunt unexemplu perfect în această direcţie, la fel ca şi cele de pe coasta de est aStatelor Unite. Ele fac parte din acelaşi trib şi sunt înrudite genetic. Aşa seexplică de ce familiile Frăţiei au fost obsedate dintotdeauna deîncrucişarea genetică, exact cum sunt descrişi Anunnaki în TăbliţeleSumeriene. Ele nu se încrucişează între ele din snobism, ci pentru amenţine o structură genetică ce le conferă anumite capacităţi, în specialaceea de a construi nave cosmice şi de a se manifesta în alte forme. Voioferi mai multe detalii ceva mai târziu.Tăbliţele Sumeriene descriu felul în care oamenii au primitcapacitatea de a procrea de la Enki, lucru care a condus la o adevăratăexplozie a populaţiei umane, care ameninţa să-i copleşească de tot peAnunnaki, al căror număr nu a fost niciodată foarte mare. Anunnaki aveaunumeroase conflicte şi războaie între ei, purtate cu arme de înaltătehnologie. Facţiunile lui Enlil şi Enki se luptau pentru a obţine controlul.Majoritatea cercetătorilor sunt de acord că Enki era de partea umanităţii,dar după părerea mea ceea ce îşi doreau ambele grupări era să obţinăcontrolul asupra planetei. Războaiele fratricide ale zeilor pentrusupremaţie sunt descrise în traducerea lui Sitchin, dar şi în alte texte18

străvechi, precum Vedele indiene. Legendele sumeriene povestesc că fiiizeilor Anunnaki erau implicaţi tot timpul în aceste războaie. Este vorba deurmaşii lui Enki şi Enlil, cei doi fraţi vitregi care au devenit rivali. Esteposibil ca una din bătăliile pe care le-au purtat între ei să fi fost cea care adistrus oraşele biblice Sodoma şi Gomora, localizate cel mai probabil însudul Mării Moarte, unde nivelul radioactivităţii rămâne până astăzi cumult peste media obişnuită. Biblia descrie momentul în care soţia lui Lots-a uitat în spate şi a fost transformată într-un stâlp de sare. Făcând referirela textul sumerian original, Sitchin afirmă că pasajul trebuie tradus altfel:soţia lui Lot a fost transformată în vapori, imagine mai veridică în cazulunei explozii nucleare!Toate culturile antice ale lumii conţin referiri la Marele Potop.Tăbliţele Sumeriene nu fac excepţie. Sitchin afirmă că acestea povestescfelul în care Anunnaki au părăsit planeta în navele lor zburătoare, în timpce pământul se acoperea de ape, ştergând de pe suprafaţa sa cea mai mareparte a umanităţii. Este incontestabil faptul că între anii 11.000 şi 4.000î.Ch., pe pământ s-a produs o catastrofă greu de imaginat (sau, maidegrabă, un lanţ de catastrofe). Dovezile geologice şi biologice care susţinaceastă teză sunt copleşitoare. Lor li se adaugă nenumăratele legende şitradiţii care descriu aceste evenimente şi care provin din Europa,Scandinavia, Rusia, Africa, continentul american, Australia, NouaZeelandă, Asia, China, Japonia şi Orientul Mijlociu. Practic, depretutindeni. Unele din aceste relatări descriu şi o căldură foarte mare,care a adus apa mării în stadiu de fierbere, în timp ce altele vorbesc despremunţi în flăcări, dispariţia soarelui şi a lunii şi întunericul care a urmat,despre ploi de sânge, gheaţă şi pietre, despre alunecări de teren, prăbuşireacerului, înălţarea şi scufundarea pământului, dispariţia unui continent uriaşşi o glaciaţiune. Practic toate descriu însă marele potop, un val uriaş deapă care a măturat întregul pământ. Imaginile uriaşului val mareic produsde impactul cu cometa din filmul Deep Impact vă poate ajuta să vă faceţi oidee despre ceea ce trebuie să se fi petrecut pe pământ în acele timpuri.Anumite texte chineze străvechi descriu felul în care pilonii pe care sesprijină cerul s-au prăbuşit, iar soarele, luna şi stelele s-au apropiat depământ, undeva în nord-vest, unde cerul s-a înclinat. Pământul s-adezechilibrat şi s-a scufundat în partea de sud-est, ceea ce a determinat oinundare a acestei zone cu apa mărilor şi oceanelor venită dinspre nordvest.În America, legendele indienilor Pawnee descriu un fenomenasemănător petrecut într-o perioadă în care steaua nordului şi steauasudului şi-au inversat poziţiile, vizitându-se reciproc. Tradiţiile dinAmerica de Nord vorbesc de apariţia unor nori uriaşi şi de un val decăldură atât de mare încât apa râurilor şi oceanelor a început să fiarbă.Eschimoşii din Groenlanda le-au povestit misionarilor că cu mult timp înurmă pământul s-a răsturnat. Legendele peruviene susţin că Anzii s-auformat într-o perioadă când cerul s-a războit cu pământul. Miturilebraziliene descriu o explozie a cerului, din care pe pământ au căzut bucăţimari, care au ucis pe toată lumea, în timp ce pământul şi cerul îşi inversau19

locurile. În sfârşit, indienii hopi din America de Nord povestesc înlegendele lor că: „Pământul s-a zguduit şi a fost acoperit de ape, cuexcepţia unui mic teritoriu”.Toate aceste relatări sunt strâns asociate cu legendele despreAtlantida şi Mu (Lemuria), două continente imense, unul situat în zonaOceanului Atlantic, iar celălalt în locul actual al Oceanului Pacific. Mulţioameni susţin că aceste continente erau guvernate de rase foarte avansate.Se crede că ele s-au scufundat în mare în circumstanţele descrise mai sus,lăsând în urma lor numai câteva insuliţe, precum Insulele Azore, rămăşiţeale gloriei lor de altădată. Atlantida a fost descrisă de Platon (427-347î.Ch.), un filozof din Grecia Antică şi iniţiat de rang înalt al unei societăţisecrete (sau şcoli a misterelor). Aceste societăţi au existat dintotdeauna pepământ, transmiţând o cunoaştere foarte înaltă unui grup restrâns deoameni, dar negând-o maselor largi. Istoria oficială contestă afirmaţia luiPlaton cum că acest continent ar fi existat, sub pretextul anumitordiscrepanţe istorice din relatarea sa, dar există dovezi geologice care susţinaceastă teză. Insulele Azore, despre care se crede că sunt o rămăşiţă acontinentului Atlantidei, sunt situate la mijlocul crestei atlantice, un lanţmuntos care face legătura cu o linie de fractură ce înconjoară întreagaplanetă (vezi Figura 3), pe o distanţă de 72.000 de kilometri. Regiuneamijlocie a crestei atlantice este una dintre cele mai predispuse zoneterestre către cutremure şi erupţii vulcanice. Patru plăci tectonice imense:cea eurasiatică, cea africană, cea nord-americană şi cea caraibiană, seîntâlnesc şi se suprapun aici, făcând ca regiunea să fie extrem de instabilădin punct de vedere geologic. În perioada despre care Platon sugerează căa marcat sfârşitul Atlantidei, atât în Insulele Azore cât şi în InsuleleCanare (nume care vine de la canis – câine, şi nu de la canar!) s-adesfăşurat o activitate vulcanică extrem de intensă. Lava se dezintegreazăîn apa mării în circa 15.000 de ani, dar încă mai poate fi găsită pe fundulmării din jurul Insulelor Azore, lucru care confirmă alte descoperirigeologice recente. De pildă, nisipul prelevat de la adâncimi de 3-6kilometri atestă că actualul fund al mării trebuie să fi fost situat deasupranivelului apelor, relativ recent din punct de vedere geologic. OceanografulMaurice Ewing scrie în revista National Geographic că: „Fie pământul s-ascufundat cu câţiva kilometri, fie nu putem decât să tragem o concluzieuimitoare”.Figura 3:Creasta atlantică mediană este centrul unei activităţi vulcanice şia unor cutremure de mare intensitate. Aceasta este regiunea în care secrede că a localizat Platon Atlantida.Dovezile geologice şi biologice sugerează de asemenea căactivitatea vulcanică ce a provocat scufundarea pământului în regiuneaInsulelor Azore s-a petrecut în acelaşi timp cu scufundarea unei mase depământ cunoscută sub numele de Apalahia, care făcea legătura între ceeace numim astăzi Europa, America de Nord, Islanda şi Groenlanda. Chiar şi20

nivelul la care s-au scufundat cele două porţiuni de pământ esteasemănător. Există dovezi similare care susţin teoria potrivit căreiacontinentul Mu sau Lemuria s-a scufundat pe fundul Oceanului Pacific.Aşa-zisul Triunghi al Bermudelor, situat între Insulele Bermude, sudulFloridei şi un punct situat lângă Insulele Antile, a fost de multă vremeasociat cu Atlantida. Legendele privind dispariţia unor nave şi avioane înaceastă regiune sunt extrem de numeroase. Lângă Bimini, un loc situat îninteriorul triunghiului, au fost localizate sub apele de lângă Bahama Banksclădiri scufundate, ziduri, drumuri şi cercuri din blocuri de piatrăasemănătoare celor de la Stonehenge, ba chiar şi piramide. Să vă maiprezint câteva fapte pe care marea majoritate a oamenilor nu le cunosc:Munţii Himalaya, Anzii şi Alpii nu au atins actuala lor înălţime decâtacum 11.000 de ani. Lacul Titicaca, situat la graniţa dintre Peru şi Bolivia,este lacul navigabil situat la cea mai mare altitudine din lume, respectiv de4200 de metri. Cu numai 11.000 de ani în urmă, întreaga regiune erasituată la nivelul mării! De ce se găsesc atât de multe fosile de peşti şi dealte animale marine în regiunile muntoase? Pentru că munţii respectivi aufost situaţi cândva la nivelul mării, într-o perioadă destul de recentă dinpunct de vedere geologic. Toate acestea sunt dovezi copleşitoare careatestă că pământul a suferit în perioada respectivă o transformaregeologică masivă. Dezbaterile aprinse (şi nu de puţine ori ostile) se nascnumai în privinţa datei şi a cauzelor care au provocat aceste schimbări. Cusiguranţă, ele au afectat întregul sistem solar, căci toate planetele prezintădovezi ale unor cataclisme care le-au afectat suprafaţa, atmosfera, viteza şiunghiul orbitei sau rotaţiei în jurul soarelui. Aşa cum spuneam maidevreme, consider că principalele teme abordate în Tăbliţele Sumerienesunt autentice, dar nu cred că toate detaliile descrise în acestea se verifică,dacă nu pentru alt motiv, măcar din cauza imensei perioade de timp care s-a scurs de la sosirea zeilor Anunnaki, acum 450.000 de ani, în timp cerelatările scrise nu datează decât de câteva mii de ani. Cu siguranţă, înjurul anului 11.000 î.Ch. pe pământ s-a produs un cataclism major, care adistrus civilizaţiile extrem de avansate din punct de vedere tehnologic careexistau la acea vreme (perioadă cunoscută sub numele de Epoca de Aur),iar acea dată (situată acum aproximativ 13.000 de ani) are o marerelevanţă pentru epoca pe care o trăim în prezent. Aşa cum planetelesistemului solar se rotesc în jurul soarelui, întregul sistem solar se roteşteîn jurul centrului galaxiei, sau cel puţin al acestei părţi din galaxie. Acest„soare central” sau galactic este cunoscut în anumite tradiţii sub numele de„Soarele Negru”. Perioada de revoluţie a sistemului nostru solar în jurulsoarelui central este de 26.000 de ani şi este numită în cultura indianăyuga. Unii cercetători cred că timp de 13.000 de ani (jumătate dintr-oyuga), pământul se apropie de Soarele Negru, în timp ce vreme de alţi13.000 de ani el se îndreaptă în direcţia opusă. De aceea, aceste ciclurisunt extrem de diferite între ele, planeta fiind scăldată într-o luminăpozitivă timp de 13.000 de ani, pentru a se scufunda apoi în întuneric înurmătoarea perioadă de 13.000 de ani. Acest proces afectează întreaga21

energie în care trăim cu toţii. Interesant este faptul că Epoca de Aur paresă se fi încheiat acum 13.000 de ani, în urma cataclismului de care amvorbit mai sus şi a conflictelor care au urmat, ceea ce explică schimbărileaccelerate care se produc la ora actuală, dar mai ales trezirea spiritualăglobală şi uimitoarele evenimente care ne aşteaptă în anii ce urmează.Aceasta este perioada de tranziţie în care pământul se întoarce din nou cufaţa spre lumină. Am ajuns aşadar la concluzia că acum 13.000 de ani s-aprodus un cataclism fantastic, care a pus capăt civilizaţilor de înaltătehnologie care au existat în Epoca de Aur. A fost oare însă acestcataclism unicul de această anvergură? Anumite dovezi sugerează unrăspuns negativ la această întrebare.Am un prieten în California, Brian Desborough, un cercetător şiom de ştiinţă pentru care am un respect deosebit. Este specializat în ştiinţaaerospaţială, iar studiile sale au fost folosite de numeroase companii. Brianeste un om cu picioarele pe pământ, care nu acceptă nici o concluzieînainte de a avea dovezi solide. El a adunat o serie de informaţii extrem dedetaliate şi foarte interesante care fac legătura între lumea antică şimanipularea actuală a Frăţiei. În timp ce lucra pentru una din marilecorporaţii americane prin anii 60, fizicienii acesteia au ajuns la concluziacă acum 4800 de ani în sistemul nostru solar a pătruns un corp cerescuriaş, pe care îl cunoaştem astăzi sub numele de Jupiter. Celelalte planetes-au dezechilibrat pe orbitele lor, iar Jupiter s-a izbit de una dintre ele, carese rotea între actualele orbite ale lui Jupiter şi Marte. Fizicienii afirmă cărămăşiţele acestei planete au devenit centura de asteroizi pe care ocunoaştem la ora actuală, iar o parte din Jupiter s-a desprins, devenindactuala planetă Venus. În timp ce Venus era proiectată în spaţiu (subforma unei mase de materie), ea a distrus atmosfera şi viaţa de pe planetaMarte, după care a intrat sub influenţa câmpului gravitaţional alpământului. Venus a făcut câteva rotaţii în jurul Terrei, după care a intratpe actuala sa orbită în jurul soarelui. Aceiaşi fizicieni susţin că acestemişcări celeste au provocat un val mareic devastator pe pământ, cu circa4800 de ani înainte de Christos. La fel ca şi Brian Desborough, ei cred căînainte de acel moment Marte avea orbita actuală a pământului, în timp ceacesta din urmă se afla mult mai aproape de soare. Numele lui Lucifer,„Purtătorul Luminii” trebuie să fi apărut în acea perioadă, când luminastrălucitoare a lui Venus a trecut foarte aproape de planeta pământ. Celemai vechi relatări astronomice din Mesopotamia şi America Centrală nuinclud planeta Venus, care a apărut doar în textele ulterioare. Numeroaseculturi au dezvoltat o veritabilă obsesie faţă de Venus, căreia i se aduceauinclusiv sacrificii umane.Studiul neoficial al fizicienilor nu a fost publicat niciodată, dar m-adeterminat să caut dovezi pentru o parte din afirmaţiile lor. Dacă împrăştiiparticule fine pe un platou aflat în vibraţie, acestea se aranjează exact caorbitele planetare ale sistemului nostru solar. Când undele vibratoriiorientate către exterior se întâlnesc cu cele orientate către interior, dinintersecţia lor se naşte o nouă undă, orientată vertical. Particulele se22

acumulează pe această linie şi dau naştere unor cercuri concentrice. Dacăfrecvenţele care intră în coliziune ar fi singulare, aceste cercuriconcentrice ar fi situate la distanţe egale. Dacă însă avem de-a face cu unspectru de frecvenţe, aşa cum se întâmplă în sistemul nostru solar, ele suntsituate la distanţe inegale, în funcţie de presiunile vibratorii. Dacă plaseziun obiect pe aceste cercuri vibratorii de particule, el va începe să serotească în jurul centrului platoului, purtat de fluxul energetic provocat deinteracţiunile undelor. Obiectele mai grele plasate în orice loc de pe platouvor fi atrase către unul din aceste cercuri concentrice, dând naştere larândul lor unor forme-undă, care vor atrage către ele obiectele mai uşoare.În sistemul nostru solar, cele mai puternice unde sunt emise de soare, carereprezintă 99% din masa totală de materie a sistemului solar. Aceste undeemise de soare interacţionează cu alte unde cosmice, dând naştere unorunde verticale care generează aceleaşi cercuri concentrice sau câmpurivibratorii în jurul soarelui ca în exemplul de mai sus. Corpurile mai grele,planetele, sunt prinse în aceste orbite şi se rotesc în jurul soarelui. Elecreează la rândul lor cercuri vibratorii de mai mică intensitate în jurul lor,care atrag corpurile cereşti mai uşoare. Un exemplu îl reprezintă lunapământului. Orice fenomen care ar distruge această armonie a interacţiuniivibratorii ar afecta cercurile concentrice de energie, iar dacă ar fi suficientde puternic, ar putea schimba chiar orbitele planetelor. Fenomenul descrisde fizicienii respectivi intră cu siguranţă în această categorie. Cercurile deunde verticale există în jurul soarelui independent de planete şi nu aunevoie de acestea din urmă pentru a se forma. O planetă nu face altcevadecât să se înscrie pe una din aceste orbite care există deja. De aceea,numărul orbitelor energetice care înconjoară soarele este mai mare decâtcel al planetelor, iar dacă un corp ceresc este aruncat afară de pe orbita sa,el se va înscrie mai devreme sau mai târziu pe o altă orbită energetică,atunci când forţa inerţiei îi va permite acest lucru. Desborough crede căexact acest lucru s-a întâmplat atunci când imensele presiuni vibratorii ale„cometei” Venus au trecut pe lângă Marte şi pe lângă pământ, aruncândulepe orbite diferite.În viziunea lui Desborough, Venus trebuie să fi fost o „cometă” cucoadă de gheaţă. Când Venus s-a apropiat de pământ, atingând un punctnumit Limita Roche (un fel de aparat vibratoriu de siguranţă), gheaţatrebuie să se fi dezintegrat. Când două corpuri se îndreaptă către coliziune,cel cu masa mai mică începe să se dezintegreze întotdeauna în jurulLimitei Roche. În cazul de faţă, gheaţa din coada „cometei” Venus trebuiesă fi fost proiectată către pământ, trecând prin Centura Van Allen (careabsoarbe o mare parte din radiaţiile periculoase emise de soare), unde afost ionizată/magnetizată, fiind apoi atrasă de polii magnetici aipământului. Miliarde de tone de gheaţă la o temperatură de -273 gradeCelsius trebuie să fi căzut în regiunile polare, îngheţând totul în numaicâteva clipe. Acest fenomen ar putea explica misterul mamuţilor găsiţiîngheţaţi în locurile în care se aflau. Contrar anumitor convingeripopulare, mamuţii nu trăiau în regiunile friguroase, ci în stepele din23

ţinuturile cu climă temperată. Nu se ştie cum, aceste regiuni au îngheţatîntr-o singură clipă. Există mamuţi găsiţi îngheţaţi în timp ce mâncau!Acum mesteci ceva, şi în clipa următoare te trezeşti o păpuşă de gheaţă!Dacă este adevărat că această gheaţă ionizată a căzut de pe Venus, atuncicantităţile cele mai mari trebuie să se fi acumulat în regiunea polilormagnetici ai pământului, din cauza puterii de atracţie a acestora. Aceastăteorie se adevereşte. Masa de gheaţă din regiunile polare este mai mare lapoli decât în zona periferică, deşi acolo ninge cel mai puţin. Scenariul demai sus ar explica această anomalie. În Cartea lui Iov, considerată un textde origine arabă mult mai vechi decât restul Bibliei, se pune întrebarea:„De unde a venit gheaţa?” După părerea mea, răspunsul este cel pe care l-am dat mai sus. Acest lucru ar explica inclusiv hărţile detaliate aleregiunilor polare pe care le aveau anticii înainte de căderea gheţii. Pânăacum 7000 de ani, polii pământului nu erau acoperiţi cu gheaţă. Nu aexistat nici o epocă glaciară, aşa cum sugerează ştiinţa oficială. Aceastaeste doar una din iluziile pe care încearcă să le întreţină oculta mondială.Dacă privim „dovezile” pe care le prezintă ştiinţa oficială pentru a justificaideea convenţională a unei glaciaţiuni şi felul în care sunt contraziseacestea de realitate, este de-a dreptul uimitor cum a putut fi acceptată oasemenea explicaţie stupidă. Înaintea acestui cataclism incredibil (eventualşi a altora), pământul avea o climă tropicală pe întreaga sa suprafaţă, lucrudemonstrat de plantele fosilizate. Aceasta a fost schimbată nu doar desosirea gheţii, ci şi de distrugerea stratului alcătuit din vapori de apă careînconjura pământul, descris în Geneză şi în alte texte antice. Acest stratasigura un climat tropical pretutindeni în jurul pământului, dar a dispărutsubit.Schimbarea dramatică de temperatură de la poli trebuie să fi intratîn coliziune cu masele de aer cald, provocând furtuni devastatoare, precumcele descrise în folclorul chinez. Fizicienii care au lucrat cu Desboroughafirmă că presiunea creată de orbitele lui „Venus” în jurul pământuluitrebuie să fi provocat un val mareic cu o înălţime de peste trei kilometri,ipoteză care ar explica de ce a început practicarea agriculturii la altitudinide peste 3000 de metri. Platon a scris în lucrarea sa intitulată Legile căagricultura a început să fie practicată la altitudini înalte după ce un valgigantic de apă a acoperit regiunile de şes. Botanistul Nikolai IvanoviciVavilov a studiat mai mult de 50.000 de plante sălbatice adunate dinîntreaga lume şi a descoperit că acestea îşi au originea în numai optregiuni diferite, toate muntoase. Valul mareic trebuie să fi produs lasuprafaţa pământului o presiune de o tonă pe centimetru pătrat, creând noilanţuri muntoase şi transformând toate creaturile vii în fosile în mai puţinde o oră. Pietrele artificiale obţinute prin tehnologia modernă sunt createprin aplicarea unor presiuni de acest fel. Au fost descoperiţi copaci întregifosilizaţi, lucru imposibil dacă nu s-ar fi petrecut instantaneu. În cazcontrar, copacii s-ar fi descompus până să apuce să se fosilizeze. De altfel,la ora actuală nu se mai produc fosile de acest fel. Ele nu pot fi decâtrezultatul evenimentelor catastrofice descrise mai sus, spune Desborough.24

Psihiatrul şi scriitorul evreu rus Immanuel Velikovski a provocat unadevărat scandal în mediul ştiinţific din anii 50 sugerând că pământul asuferit daune devastatoare în perioada când Venus era o cometă şi a trecutprin apropierea sa, înainte de a se instala pe actuala sa orbită. Când Venusa fost fotografiată de sonda spaţială Mariner 10, multe din descrierile luiVelikovski s-au dovedit corecte, inclusiv rămăşiţele unei cozi de cometă.Imaginile luate de Mariner 9 de pe Marte susţin de asemenea teoriile luiVelikovski. În viziunea acestuia, în timp ce rătăcea prin sistemul nostrusolar, „cometa” Venus s-a ciocnit de Marte. Velikovski estima că acestfenomen s-a produs în jurul anului 1500 î.Ch. Diferiţi cercetători îşiresping reciproc descoperirile sub pretextul că perioadele în care s-auprodus aceste catastrofe nu coincid. În realitate, este aproape cert faptul căîn perioada de timp cuprinsă între 11.000 şi 1500 î.Ch., şi chiar mai recent,s-a produs o serie întreagă de cataclisme succesive. Studiul fizicienilormai susţine că Marte a fost devastat de coliziunea cu Venus, fiind aruncatde pe orbita sa. El a urmat un traseu eliptic neregulat, extrem de instabil,care îl făcea să treacă între pământ şi lună la fiecare 56 de ani. Se pare căultima astfel de trecere s-a produs în jurul anului 1500 î.Ch., când aexplodat marele vulcan de pe insula greacă Santorini, iar civilizaţiaminoică de pe Creta a dispărut peste noapte. În aceeaşi perioadă cuprinsăîntre 1600-1500 î.Ch., nivelul apei oceanelor a scăzut cu 20%, au apărutlacuri glaciare în California, iar marele lac din regiunea extrem de fertilă aSaharei a secat, transformând întreaga regiune în deşertul pe care îlcunoaştem astăzi. În cele din urmă, Marte s-a instalat pe actuala sa orbită,dar la acea vreme viaţa de pe suprafaţa sa trebuie să fi dispărut de mult.Toate aceste ipoteze sunt susţinute de dovezi descoperite pe Marte.Misiunea spaţială Pathfinder trimisă pe Marte a arătat că rocile marţienenu sunt suficient de erodate pentru a putea fi mai vechi de 10.000 de ani.La fel ca şi ceilalţi fizicieni cu care a lucrat, Brian Desboroughcrede că a existat o vreme când pământul se afla mult mai aproape desoare, iar Marte se rotea în locul său (pe orbita actuală a pământului).Dacă este adevărat că marile canioane de pe suprafaţa lui Marte au fostprovocate de torente de apă, aşa cum afirmă oamenii de ştiinţă, clima depe această planetă trebuie să fi fost mult mai caldă. La ora actuală, climade pe Marte este atât de rece încât apa ar îngheţa instantaneu, iar atmosferasa goală (aproape de starea de vid) ar determina vaporizarea bruscă a apei.Desborough crede că distanţa mult mai apropiată de soare a pământului laacea vreme a făcut ca primele rase de oameni să fi fost cele negre, a cărorpigmentaţie a pielii le permitea să reziste mai bine în faţa razelor arzătoareale astrului solar. Schelete umane străvechi descoperite lângă Stonehenge,în Anglia, şi de-a lungul coastei de vest a Franţei, prezintă caracteristicinazale şi ale coloanei vertebrale specifice multor femei africane.Desborough susţine că înainte de producerea cataclismului provocat deVenus, pe Marte (a cărui climă era mult mai apropiată de cea a pământuluiactual) a trăit o rasă albă. El este convins că aceşti marţieni albi auconstruit piramidele fotografiate pe Marte şi s-au luptat cu o rasă neagră,25

încercând să cucerească pământul. Acestea sunt războaiele „zeilor”descrise în numeroase texte antice, inclusiv în Vedele hinduse.Desborough adaugă că, după cataclism, marţienii albi au rămas blocaţi pepământ fără tehnologia lor, în condiţiile în care planeta mamă era completdevastată. Aşa se explică apariţia primelor rase albe de pe pământ. Uluitoreste faptul că anumiţi oameni de ştiinţă au evidenţiat că dacă oamenii albisunt scufundaţi în recipiente în care sunt privaţi de percepţii senzoriale 1perioade mai lungi de timp, ritmul lor circadian intră pe o frecvenţă de ooră şi 24 de minute, care corespunde perioadei de rotaţie a lui Marte, nu apământului! Acest fenomen nu se produce în cazul celorlalte rase, caresunt într-o rezonanţă perfectă cu rotaţia pământului. Desborough crede căaceşti marţieni albi erau rasa extrem de avansată cunoscută în lumea anticăsub numele de fenicieni sau arieni şi că aceştia au început un lung procesde recucerire a puterii lor tehnologice, pierdută după distrugerea suprafeţeiplanetei Marte şi devastarea planetei pământ. Cercetările pe care le-amfăcut personal susţin această ipoteză, deşi există încă multe întrebărirămase fără răspuns. Cu siguranţă, „creierul” care s-a ascuns în spatelecivilizaţiei egiptene, cel puţin începând din perioada din jurul anului 3000î.Ch., au fost fenicienii, o rasă albă cunoscută şi sub alte nume. PlatoulGizeh (unde se află Marea Piramidă) era cunoscut anterior sub numele deEl-Kahira, derivat din substantivul arab El-Kahir, care este chiar numele…planetei Marte. Textele antice arată că sistemul de măsurare a timpului erafoarte strâns legat de Marte, una din datele cheie ale calendarului fiind 15martie (sau Idele lui Marte), la fel ca şi data de 26 octombrie. Prima datămarca începutul primăverii, iar cea de-a doua sfârşitul anului în calendarulceltic. Legendele Sfântului Graal şi ale regelui Arthur au şi ele o legăturăcu această temă. De pildă, Camelot nu înseamnă altceva decât Oraşul luiMarte.După părerea mea, toate opiniile prezentate pe scurt în acestcapitol despre cataclismele care s-au abătut asupra pământului în perioadacuprinsă între 11.000 şi 1500 î.Ch. sunt mai mult sau mai puţin adevărate.Începutul acestui interval a marcat sfârşitul Epocii de Aur şi alcivilizaţiilor extrem de avansate tehnologic care au existat până atunci pepământ. Rasele extraterestre au supravieţuit cataclismelor fie refugiindu-seîn spaţiul cosmic, fie în regiunile înalte ale pământului sau în adâncurileacestuia. Mulţi dintre extratereştri şi marea majoritate a oamenilor de peTerra nu au supravieţuit însă acestor evenimente. Cei care au reuşit, aufost nevoiţi să o ia de la început, fără să dispună – cel puţin într-o primăfază – de cuceririle lor tehnologice. Supravieţuitorii s-au încadrat în douăcategorii: cei de origine majoritar extraterestră, care deţineau cunoştinţeavansate, şi oamenii obişnuiţi, sau rasa sclavilor, care nu deţineauasemenea cunoştinţe. Cei din prima categorie s-au împărţit şi ei în douătabere. Unii doreau să îşi utilizeze cunoştinţele într-o manierăconstructivă, comunicându-le umanităţii, iar ceilalţi doreau să le păstreze1 Cunoscute sub numele de samadhi-tank.26

numai pentru ei, pentru a le putea folosi în scopuri de manipulare şicontrol. Lupta dintre cele două grupări pentru folosirea aceleiaşicunoaşteri a continuat până astăzi. După ce civilizaţiile şi-au revenit dupăcataclismul din jurul anului 11.000 î.Ch., celelalte catastrofe au adus noidevastări de-a lungul mileniilor care au urmat, iar umanitatea a fostnevoită să o ia de mai multe ori de la început.Una din temele care se regăseşte însă în toate aceste relatări estecea referitoare la manipularea umanităţii de o rasă avansată din punct devedere intelectual (deşi nu şi spiritual), de origine extraterestră. Voicontinua pe marginea acestui subiect, introducând un element nou, care vaîmpinge la apogeu incredulitatea multora.Capitolul 2„Nu spune nimic despre reptile”Sunteţi pregătiţi? Mi-aş fi dorit să nu fiu nevoit să fac o introducerela povestea care urmează, căci nu va face decât să o complice, expunândumăoprobiului public şi ridiculizării generale. Dar, fie ce-o fi! Nu am datniciodată înapoi în faţa unor asemenea argumente.După părerea mea, Anunnaki şi marţienii albi de care vorbeşteBrian Desborough nu sunt aceiaşi oameni, deşi nu este exclus să fi existato legătură genetică între ei. După ce am pus laolaltă dovezile, punctele devedere, studiile şi opiniile pe care le-am adunat în toţi aceşti ani pe aceastătemă, am ajuns la concluzia că Anunnaki sunt o rasă de origine geneticăreptiliană. În literatura OZN-istică ei sunt cunoscuţi pur şi simplu subnumele de extratereştri reptilieni. De altfel, nu sunt singurul care credeacest lucru. Sincer să fiu, am rămas uimit cât de mulţi oameni din epocanoastră sunt deschişi în faţa acestei posibilităţi, ajungând de multe ori laaceeaşi concluzie prin propriile lor cercetări. Printre ei se numără inclusivunii care ar fi râs de această idee nu cu mult timp în urmă. Dr. ArthurDavid Horn, fost profesor de antropologie biologică la Universitatea deStat din Colorado, Fort Collins, credea până nu demult cu toatăconvingerea în teoria darwinistă a evoluţiei umane, respectiv îndezvoltarea lentă a speciei umane, urmând principiul supravieţuirii celuimai puternic. Pornind de la dovezile pe care le-a descoperit, el a ajunsastăzi să creadă că umanitatea a fost fabricată genetic de extratereştri şi căo rasă de reptilieni controlează planeta de mii de ani (inclusiv la oraactuală). Concluziile mele sunt identice cu ale lui, deşi personal am urmato cu totul altă cale în viaţă. Studiile doctorului Horn sunt prezentatedetaliat în excelenta sa carte, Originile extraterestre ale umanităţii, în caresugerează că rasa pe care Tăbliţele Sumeriene o numesc Anunnaki este orasă reptiliană (lucru cu care sunt pe deplin de acord). Faimosulastrofizician britanic Fred Hoyle a afirmat într-o conferinţă de presă ţinutăîn anul 1971 că lumea este controlată de o forţă care se poate manifesta înforme diferite. „Ei sunt pretutindeni, le-a spus el jurnaliştilor uluiţi: în cer,27

în apă şi pe pământ…”, adăugând că „ei” controlează umanitatea prinputerea minţii. Ştiu că sună bizar, dar va trebui să citiţi integral cartea defaţă pentru a vă da seama cât de multe dovezi susţin această teorie. Dacăveţi prefera să renunţaţi la lectură (acum sau după alte câteva capitole)pentru că această afirmaţie încalcă toate convingerile dumneavoastră, veţirata şansa de a vă convinge că până şi cele mai neverosimile ipoteze dincele pe care le voi prezenta în continuare sunt adevărate, fiind susţinute deo avalanşă de dovezi.Cu cât am adunat mai multe informaţii incredibile, cu atât maiconvins am ajuns să fiu că avem de-a face cu două situaţii distincte, careau evoluat în paralel. Pe pământ au existat şi alte rase extraterestre (şi încămai există) în afară de cei pe care vechii sumerieni îi numeau Anunnaki,iar alte texte antice: Rasa Şarpelui. Nu este exclus ca celelalte rase deextratereştri să se fi luptat cu aceşti Anunnaki. Texte din toate culturileantichităţii descriu aceste „războaie ale zeilor” şi este posibil ca ele să serefere la conflicte între diferite rase extraterestre, nu doar la facţiunileAnunnaki rivale de care vorbesc Tăbliţele Sumeriene. Chiar şi în epocamodernă există nenumărate relatări ale unor oameni care pretind că auvăzut umanoizi cu pielea şi faţa ca de şopârlă, şi cu ochii bulbucaţi ca labroaşte. Unul din investigatorii fenomenului extraterestru este JasonBishop III (un pseudonim). Acesta afirmă că, în majoritatea lor, reptilieniisunt mai înalţi ca oamenii şi au sângele rece, la fel ca reptilele de pepământ. Sunt mult mai puţin sensibili din punct de vedere emoţional caoamenii, şi cei mai mulţi dintre ei au dificultăţi în a-şi exprima iubirea,deşi sunt foarte inteligenţi şi au cunoştinţe tehnologice extrem de avansate.În treacăt fie vorba, această descriere corespunde perfect atitudinilor şicomportamentului Frăţiei care controlează lumea de astăzi. Relatărilemoderne referitoare la reptilieni se potrivesc întru totul cu descrierilemultor „zei” din textele şi legendele antice. De pildă, între anii 5000-4000î.Ch. a existat o cultură numită Ubaid, anterioară Sumerului. Pe teritoriulIrakului de astăzi au fost găsite figurine care desemnează zeii acesteiculturi şi care aveau forme evidente de umanoizi cu feţe de şopârlă. Însecţiunea ilustraţiilor apare imaginea unei asemenea figurine asemănătoareunei şopârle, care ţine în braţe un copil care pare o şopârlă în miniatură.Regiunea în care au fost descoperite vestigiile culturii Ubaid, dar şi celeale culturii sumeriene de mai târziu, joacă un rol important în povesteanoastră, figurinele Ubaid prezentând grafic „zeii” care au dominat multecivilizaţii antice. Culturile din America Centrală au un zeu în formă deşarpe înaripat, Quetzalcoatl; indienii hopi aveau zeul-şarpe cu pene,Baholinkonga, iar cultura indienilor nord-americani este împânzită deimagini cu şerpi, inclusiv misteriosul munte în formă de şarpe din Ohio;indienii din India vorbesc de zeii reptilieni, Naga (o rasă de „demoni” înlegendele indiene, al căror nume înseamnă „Cei care nu merg, ci setârăsc”); egiptenii aveau propriul lor zeu-şarpe, Kneph, faraonii fiinddeseori ilustraţi alături de şerpi; fenicienii îl aveau pe Agathodemon, un altzeu-şarpe; populaţia voodoo are un zeu pe care îl numeşte Damballah28

Wedo, cu formă de şarpe; iar ebraicii îl aveau pe Nakhustan, Şarpele deBronz. Străvechiul zeu al britanicilor, pe care îl considerau ConducătorulLumii în formă de Dragon, era numit HU, de unde s-ar putea să provinătermenul de Hu-man (n.n. om/uman în limba engleză). Simbolul disculuiînaripat al sumerienilor, care apare în întreaga lume antică, era alcătuit dindoi şerpi. Simbolismul şarpelui şi asocierea lui cu „zeii” antici poate figăsit pretutindeni în lume. În cartea sa, Adorarea Şarpelui, reverendulJohn Bathhurst Deane scrie:„… Unul din cei cinci constructori ai Tebei [în Egipt] a fostnumit după zeul-şarpe al fenicienilor, Ofhion… Primul altar dinAtena ridicat ciclopilor a fost cel închinat lui ‚Ops’, zeul-şarpe…Adorarea simbolică a şarpelui era atât de obişnuită în Grecia încâtIustin Martirul i-a acuzat pe greci că au introdus-o în mistereletuturor celorlalţi zei. Atunci când îşi aleg o bucată de teren pentrua-şi construi o casă sau un mormânt, chinezii au o superstiţie: oating cu capul, coada şi picioarele şopârlelor care trăiesc subpământ”.Nu este exclus ca dragonii care scot foc pe nări şi şerpii maleficicare apar în toate legendele lumii să îşi aibă originea în „zeii” reptilienicare au acţionat cândva la vedere, cu mii de ani în urmă. Textele străvechiîi numesc pe aceştia oamenii-şerpi, iar Biblia face referiri frecvente lasimbolistica şarpelui. Deşi nu toate simbolurile care includ şerpi se referăla aspectul reptilian al acestora, sunt destule care intră totuşi în aceastăcategorie. O altă temă comună care apare în textele antice este ceareferitoare la locurile sacre păzite de dragoni sau de şerpi. Cel maicunoscut exemplu de acest fel în Occident este şarpele din GrădinaEdenului, dar tema este universală. Persanii vorbeau de o regiune afericirii absolute numită Heden, mai frumoasă decât tot restul lumii la unloc. Acesta a fost sălaşul primordial al primului om, înainte ca acesta să fifost tentat de un spirit malefic care a luat forma unui şarpe şi care l-aispitit să guste din fructele unui copac. Hinduismul vorbeşte de arborelebanyion sub care Krishna, „Iisus” al indienilor, s-a aşezat pe un şarpeîncolăcit, revărsând cunoaşterea spirituală asupra umanităţii. Grecii anticiaveau tradiţia Insulei celor Binecuvântaţi şi a Grădinii Hesperidelor, încare creştea un copac ce producea merele de aur ale nemuririi. Aceastăgrădină era protejată de un dragon. În cărţile sacre chineze se vorbeşte deo grădină în copacii căreia creşteau fructele nemuririi, păzită tot de unşarpe înaripat, numit dragon. Legendele mexicane au o variantă a legendeiEvei în care apare un şarpe uriaş de sex masculin. O altă legendă hindusădescrie muntele sacru Meru, păzit de un dragon înfricoşător. Peste totregăsim aceeaşi temă a locurilor sacre păzite de dragoni înfricoşători şi dereptilieni pe jumătate umani, care le oferă oamenilor cunoaştereaspirituală.Speciile de reptile au o istorie îndelungată pe pământ, începând cudinozaurii care au trăit acum 150 de milioane de ani, şi chiar mai veche.29

Dacă dorim să înţelegem natura exactă a vieţii, va trebui să ne eliberămmintea de condiţionările actuale şi să realizăm că ceea ce vedem la oraactuală pe pământ nu reprezintă decât o fracţiune minusculă dinposibilităţile existente. Speciile de reptile precum şopârlele sau şerpii nureprezintă decât o formă a geneticii reptiliene posibilă în univers. Ştiinţamodernă a demonstrat că nu toţi dinozaurii aveau sânge rece. Ei seamănăcu reptilele actuale numai din punct de vedere fizic. Cert este că atâtdinozaurii cât şi reptilele au dat naştere unei varietăţi incredibile de forme.De pildă, dinozaurii erau de toate mărimile, trăiau pe pământ, în apă sau înaer, erau ierbivori sau carnivori feroce, precum Tyrannosaurus Rex, carecântărea opt tone. Putem crede oare că această diversitate genetică nuputea produce şi forme umanoide, care să meargă pe două picioare, să fieînzestrate cu două braţe şi cu un creier suficient de dezvoltat încât săproducă o civilizaţie tehnologică? Cercetările de ultimă oră indică faptulcă mulţi dinozauri care trăiau acum 100 de milioane de ani erau foarteinteligenţi. Saurornitoidul, numit astfel din cauza asemănării sale cu opasăre, avea un creier mare, ochi care îi permiteau să aibă o viziunestereoscopică şi degete orientate în direcţii opuse, care îi permiteau săprindă şi să ţină mici mamifere cu care se hrănea. Adrian J. Desmond,unul din cei mai mari specialişti ai lumii în domeniul dinozaurilor, afirmăcă o creatură precum Saurornitoidul era despărţit de restul dinozaurilor„printr-o prăpastie comparabilă cu cea care îi desparte pe oameni de vaci”,după care conchide: „Cine ştie cât de departe ar fi putut ajunge aceste‚imitaţii de păsări’ dacă ar fi supravieţuit?” Studiile făcute sugerează cădacă nu ar fi fost şterşi de pe suprafaţa pământului de un cataclismpetrecut acum 65 de milioane de ani, dinozaurii ar fi putut evolua într-orasă de umanoizi reptilieni. Agenţia Spaţială Americană, NASA, i-a cerutlui Dale Russell, paleontologul şef de la Northern California University, săscrie un raport despre cum ar putea arăta viaţa extraterestră. El a creat unmodel pornind de la dinozaurul Troodon, căruia i-a aplicat schimbărilegenetice care s-ar fi putut produce în mod natural de-a lungul milioanelorde ani şi a ajuns la o creatură pe care a numit-o dino-sauroid. Aceastasemăna în mod uimitor cu un reptilian umanoid, fiind chiar identic cuimaginile descrise de oameni care pretind că au văzut extratereştrireptilieni. Cine poate spune dacă acest salt evoluţionist de la dinozauriiclasici la umanoizii reptilieni nu s-a produs într-o altă dimensiune sau pe oaltă planetă fizică, poate chiar şi pe pământ, înainte de dispariţiadinozaurilor? Mai mult decât atât, au dispărut oare cu toţii? Paleontologiamodernă (ştiinţa care studiază fosilele) sugerează la ora actuală că nu toţidinozaurii au fost ucişi de meteoritul care a lovit pământul acum 65 demilioane de ani şi că unii dintre ei ar putea trăi şi astăzi. Există tot maimulte dovezi că păsările actuale ar putea fi urmaşele dinozaurilor. Deşicorpurile marii majorităţi a dinozaurilor au fost distruse, conştiinţa lortrebuie să fi supravieţuit, căci conştiinţa înseamnă energie, iar energia esteindestructibilă. Ea nu poate fi anihilată, dar poate fi transmutată într-o altăformă. Ce s-a întâmplat cu conştiinţa dinozaurilor care au dominat30

pământul timp de 150 de milioane de ani? Aşa cum am văzut maidevreme, numeroase legende din Asiria, Babilon, China, Roma, America,Africa, India şi din alte părţi, inclusiv povestea din Vechiul Testament,prezintă poveşti cu dragoni. Simbolul şarpelui s-a descoperit şi în Britaniaantică, în Grecia, Malta, Egipt, New Mexico, Peru şi în toate insulele dinOceanul Pacific. Există o asemănare indubitabilă între unii dinozauri şivechile ilustraţii ale dragonilor. Anumite specii de şopârle micuţe cu aripisolzoase din arhipeleagul indo-malayezian seamănă atât de bine cudragonii încât li s-a dat chiar numele de Draco, după constelaţia din carese crede că provin extratereştrii reptilieni. Încă şi mai interesantă mi separe şopârla cu armură numită Moloch Horridus, care seamănă deasemenea cu un dragon. Moloch este numele unei divinităţi antice căreiacu mii de ani în urmă i se sacrificau copii. Se crede că procesul continuă şiastăzi în cadrul unei vaste reţele de ritualuri satanice. Altfel spus, copiiisunt sacrificaţi reptilienilor, căci, aşa cum vor arăta în continuare, mulţi„demoni” ai satanismului nu sunt alţii decât reptilienii care încearcă de miide ani să preia controlul asupra planetei. Iată ce spune în această direcţieCharles Gould, un autor care a scris foarte mult despre dragoni şi reptile:„Există o specie pierdută de şopârle care hibernau şi eraucarnivore, care aveau aripi la fel ca şi Draco şi erau protejate de o armurăşi de solzi”. El crede că habitatul acestei specii era situat în podişurile dinAsia centrală, iar dispariţia ei a coincis cu Marele Potop. Există încăimagini ale unor „şopârle zburătoare” uriaşe în diferite părţi ale lumii, înspecial în Mexic, New Mexico şi Arizona.Cine sunt şi de unde vin ei?Există trei origini posibile atribuite reptilienilor Anunnaki careintervin în afacerile oamenilor: 1) sunt extratereştri; 2) sunt intra-tereştricare trăiesc în interiorul pământului; şi 3) manipulează umanitatea dintr-oaltă dimensiune, prin „posedarea” corpului uman. După părerea mea, toatecele trei ipoteze sunt adevărate.Figura 4Constelaţia „Dragonului” sau Draco, în raport cu care suntaliniate multe monumente antice.Sunt ei extratereştri?Cercetătorii fenomenului reptilian au tras concluzia că cel puţin oparte dintre aceste fiinţe provin din constelaţia Draco (vezi Figura 4).Aceasta include steaua Thurban, considerată cândva Steaua Nordului, înfuncţie de care sunt orientate piramidele egiptene. Potrivit studiilor luiGraham Hancock, străvechiul complex de temple de la Angkor Wat, înCambogia, reprezintă o replică a constelaţiei Draco, aşa cum trebuie să fiarătat ea în anul 10.500 î.Ch. În această epocă, pământul şi locuitorii săi,31

oameni şi extratereştri deopotrivă, abia îşi reveneau după marele cataclismcare s-a produs în jurul anului 11.000 î.Ch., reconstruindu-şi civilizaţia.Autorul şi cercetătorul Robert Bauval afirmă că piramidele de la Gizehsunt aliniate în funcţie de stelele din „centura” lui Orion, aşa cum trebuiesă fi arătat ele în jurul aceluiaşi an 10.500 î.Ch., când Orion se afla înpunctul cel mai de jos al ciclului său (din câte înţeleg, de pe Orion provineo altă rasă de extratereştri care operează pe planeta noastră). La fel ca alţicercetători, Hancock sugerează că Sfinxul cu trup de leu de la Gizeh,despre care se crede că este mult mai vechi decât a fost datat de istorici,trebuie să fi privit cu faţa către constelaţia Leului în aceeaşi perioadă detimp. La ora actuală se fac cercetări legate de o structură fantastică aflatăsub apele Japoniei, care ar putea fi de asemenea veche de cel puţin 10.500de ani. Mulţi oameni au pus la îndoială aceste descoperiri, în specialsincronizarea piramidelor de la Gizeh cu constelaţia Orion, dar temamerită să fie cercetată în continuare, chiar dacă nu toate detaliile sale suntadevărate. La urma urmei, descoperirea adevărului nu reprezintă niciodatăun lucru uşor, cu atât mai mult dacă are o vechime atât de mare. Esteuimitor cum nişte structuri şi temple atât de vechi, aparţinând unor culturiaparent fără legătură unele cu altele, se aliniază între ele cu o precizieastronomică, matematică şi geometrică atât de mare. Dar poate că aceleculturi nu erau fără legătură unele cu altele. Aşa cum vom vedea încontinuare, ele aveau o origine comună. Templele din Angkor Wat suntacoperite cu imagini ale reptilienilor, caracteristică specifică tuturorculturilor antice, inclusiv cea egipteană, cea din America Centrală şi ceaindiană. În studiul său referitor la misterioasele turnuri rotunde din Irlanda,profesorul Phillip Calahan afirmă că acestea sunt poziţionate cu osincronicitate remarcabilă în funcţie de constelaţiile vizibile pe ceruldinspre nord în timpul solstiţiului de iarnă. Dar cel mai perfect se aliniazăturnurile cu constelaţia… Draco. Dacă am trasa un desen uriaş alconstelaţiei Draco pe întregul teritoriu al Irlandei, afirmă Calahan, ochii şicapul dragonului ar fi situate de o parte şi de alta a Lough Neagh, chiar încentrul Irlandei de Nord. Partea de est a Lough Neagh este situată înapropierea capitalei Belfast. De aceea, capul constelaţiei Draco este situatla sol exact în Irlanda de Nord, acea regiune micuţă care a fost atât dezguduită de crime şi de suferinţă în ultima vreme. Până la sfârşitul lecturiicărţii de faţă, cei care nu sunt familiarizaţi cu simbolismul îşi vor da seamacât de mare este puterea acestuia de a atrage energie (pozitivă saunegativă) într-un anumit loc. John Rhodes, unul din cei mai marispecialişti în domeniul reptilienilor, afirmă că aceştia ar putea fi invadatoriveniţi din spaţiul cosmic, care vizitează diferite planete şi îşi infiltreazăagenţii până la preluarea întregului control asupra acestora. Conformacestei teorii, forţele militare reptiliene răpesc diferite forme de viaţăexistente pe planeta respectivă, pe care savanţii lor le studiază, după careintroduc codul genetic reptilian în speciile pe care doresc să le manipuleze.Acest program presupune un procedeu de încrucişare, adică exact tehnica32

folosită de Anunnaki pe pământ şi descrisă de Tăbliţele Sumeriene.Rhodes adaugă:Din bazele lor subterane, extratereştrii reptilieni creează oreţea alcătuită din fiinţe cu genetică mixtă (umană şi reptiliană), pecare le infiltrează pe diferite nivele ale complexului militarindustrialde la suprafaţă, în guvernele diferitelor ţări, în grupurilecare studiază OZN-urile şi domeniul paranormal, în organizaţiilepreoţeşti şi religioase, etc. Aceşti oameni cu genetică mixtăacţionează conform instrucţiunilor primite, de multe ori fără să ştiecă sunt „agenţi reptilieni”, creând astfel condiţiile pentru invaziafinală a extratereştrilor.Nu am avut ocazia să studiez opera lui Rhodes decât cu câteva zileînainte de terminarea acestei cărţi, dar, aşa cum veţi constata în continuare,am ajuns exact la aceleaşi concluzii. Rhodes afirmă că după invaziareptiliană din spaţiul cosmic şi din bazele lor subterane, populaţia de lasuprafaţă este nevoită să se predea rapid, din cauza superiorităţii armelorextraterestre. În continuare, reptilienii golesc planeta de resursele einaturale, precum apa, mineralele şi informaţiile ADN. Principala metodăde control reptilian este infiltrarea societăţii umane prin intermediulsocietăţilor secrete, pe care o voi detalia mai târziu în această carte. Înfinalul cărţii sale, Zeii din Eden, autorul şi cercetătorul american WilliamBramley a tras concluzia că Anunnaki au creat o societate secretă numităFrăţia Şarpelui, pe care au folosit-o pentru a manipula umanitatea prinmetodele care vor fi descrise în capitolele următoare din lucrarea de faţă.Această Frăţie a Şarpelui este nucleul central al reţelei globale actuale desocietăţi secrete existente pe pământ şi controlate de reptilieni.Sunt ei intra-tereştri?În forma fizică pe care şi-au asumat-o, Anunnaki sunt una dinnumeroasele rase care trăiesc în interiorul pământului, într-un fel decatacombe uriaşe, care comunică prin tuneluri şi peşteri subterane. Existăo legendă a indienilor hopi care susţine că sub oraşul Los Angeles existăun complex străvechi de tuneluri, care a fost ocupat de rasa „şopârlelor”acum 5000 de ani. În anul 1933, G. Warren Shufelt, un inginer minier dinLA, a afirmat că a găsit acest complex subteran. Se crede că la ora actualăîn interiorul lui se ţin anumite ritualuri francmasone satanice. Autorităţileştiu de multă vreme de existenţa acestor rase subterane şi de locurile încare trăiesc, dar ascund acest lucru printr-o operaţiune masivă deacoperire. În anul 1909, G.E. Kincaid a descoperit un oraş subteranconstruit cu precizia Marii Piramide în apropiere de Marele Canion dinArizona. Oraşul era suficient de mare pentru a putea fi locuit de 50.000 depersoane şi era plin de corpuri mumificate, de origine orientală, poatechiar egipteană, potrivit conducătorului expediţiei, profesorul S.A. Jordan.Au fost descoperite de asemenea numeroase artefacte, inclusiv unele33

obiecte din cupru la fel de dure ca oţelul. Muzeul Smithsonian dinWashington DC a avut grijă ca aceste descoperiri să nu fie aduse lacunoştinţa opiniei publice (la urma urmei, asta este sarcina sa!) şi nimeninu ar fi ştiut nimic de această descoperire dacă nu s-ar fi publicat douăarticole în ziarul local, The Arizona Gazette, în aprilie 1909. Cercetătorulşi autorul John Rhodes afirmă că a descoperit acest loc ascuns, pe care îlasociază cu Sipapuni, lumea subterană din care pretind că au ieşit lasuprafaţă indienii hopi. Potrivit legendelor acestora, tribul hopi a trăitcândva în interiorul pământului, membrii săi fiind hrăniţi şi îmbrăcaţi denişte „oameni-furnici”, care ar putea fi identificaţi cu extratereştriicunoscuţi sub numele de cenuşii. Indienii hopi îşi numesc strămoşii „fraţiilor şerpi” şi cel mai sacru ritual al lor este dansul şarpelui. Aşa cum voicontinua să repet la nesfârşit, nu toţi reptilienii au intenţii răuvoitoare, şinu doresc în nici un caz să demonizez rasa reptiliană. Discuţia de faţă sereferă doar la o grupare din rândul lor. Indienii hopi susţin că la ordinulzeiţei lor, Femeia Păianjen, au ieşit la un moment dat la suprafaţapământului, printr-o peşteră pe care o numesc Sipapuni. Odată ajunşi lasuprafaţă, s-au confruntat cu o pasăre care le-a amestecat limbile, astfelîncât triburile nu s-au mai putut înţelege între ele. Asemănarea cu povesteabiblică a Turnului din Babel este atât de izbitoare încât nu putem să nusesizăm această conexiune. Nici în zilele noastre indienii hopi nuîndrăznesc să refacă imaginile strămoşilor lor şerpi, de teamă să nu fiepedepsiţi cu moartea. Structura lumii subterane descoperită în Arizona deE.G. Kincaid a fost descrisă de acesta astfel: „…o cameră-mamut din careies pasaje subterane la fel ca spiţele din axul unei roţi”. Exact aşa estedescrisă baza subterană a reptilienilor de la Dulce, New Mexico, dar şistructura bazată pe cercuri concentrice prin care Frăţia mondialămanipulează lumea, fiecare cerc având un nivel diferit de cunoaştere lacare au acces membrii săi (cu atât mai înalt cu cât cercul este mai apropiatde nucleu). Câteva din cele mai importante baze subterane reptiliene suntlocalizate în Arizona, New Mexico şi zona Four Corners (n.n. textual:Cele Patru Colţuri) în care se intersectează cele patru state americane:Arizona, Utah, Colorado şi New Mexico. Cât despre lumile şi oraşelesubterane, antice sau moderne, acestea abundă pe întreaga planetă. Existărapoarte ale unor martori oculari care au văzut prin anii 30 umanoizigigantici în catacombele din Hal Saflini (Malta). Aceştia au fost închişi înele după o petrecere a unor elevi, când ghidul lor a dispărut. În apropierede Derinkuya, în Turcia, s-au descoperit mai mult de 30 de complexestrăvechi de tuneluri şi oraşe subterane, iar lista poate continua la nesfârşit.Se crede că misterioasa creatură cunoscută sub numele de Big Foot, un felde maimuţă uriaşă şi păroasă, ar proveni din interiorul pământului. Mareamajoritate a cercetătorilor fenomenului OZN cred că există baze subteranereptiliene în care extratereştrii lucrează împreună cu elita pe care auimpus-o la suprafaţa pământului (având gene încrucişate cu ale lor), şi amvorbit personal cu foşti agenţi CIA care mi-au confirmat acest lucru. Cusiguranţă, în interiorul planetei noastre trăieşte o rasă reptiliană întrupată34

în formă fizică. Singura întrebare care mai rămâne de lămurit este dacăaceasta provine de pe pământ, sau are o origine extraterestră. Cel maiprobabil, răspunsul corect se află undeva la mijloc.Vin ei din alte dimensiuni?Cercetările pe care le-am făcut personal sugerează că manipulareaşi controlul reptilian asupra umanităţii este orchestrat în primul rând într-oaltă dimensiune (regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni). Fără aînţelege natura multidimensională a vieţii şi a universului, nu vom putearealiza plenar maniera în care se realizează manipularea pământenilor decătre o forţă ne-umană. Aşa cum confirmă în ultima vreme tot mai mulţioameni de ştiinţă, universul este alcătuit dintr-un număr infinit defrecvenţe sau dimensiuni ale vieţii care coexistă în acelaşi spaţiu, la fel cafrecvenţele radio sau de televiziune. Deocamdată, noi suntem racordaţi lafrecvenţa spaţiului tridimensional, pe care îl percepem ca fiind realitatea încare trăim. Cum s-ar spune, suntem acordaţi pe acest program, dar, la felca în cazul radioului sau al televiziunii, celelalte posturi transmit simultanprograme, şi dacă schimbăm canalul sau lungimea de undă, ne putemracorda oricând la ele. Dacă vom proceda astfel, canalul sau postul dedinainte nu îşi încetează transmisiunea, dar noi nu îl mai putem vedea sauauzi, căci nu mai suntem racordaţi la el. La fel se petrec lucrurile şi cuconştiinţa umană. Există oameni care îşi pot acorda conştiinţa pe altelungimi de undă (teoretic, toţi putem face acest lucru), conectându-seastfel la informaţiile şi conştiinţele care operează pe respectiva frecvenţă.Noi numim acest fenomen „putere extrasenzorială”, dar în realitate ea nureprezintă altceva decât capacitatea de a muta canalul pe un alt post.Aceasta este maniera în care operează Rasa Şarpelui sau Anunnaki, carecontrolează lumea în care trăim prin „posedarea” anumitor liniigenealogice dintr-o altă dimensiune. După cum îmi indică însă cercetărilefăcute, controlorii reptilieni din cea de-a patra dimensiune sunt controlaţila rândul lor de entităţi aflate undeva, într-o a cincia dimensiune. Unde setermină toată această poveste? Cine poate şti?! Da, da, da, ştiu că sună abasm, dar aşa sună de cele mai multe ori adevărul. Dacă nu mai puteţisuporta, puteţi lăsa cartea deoparte, dar nu veţi mai afla astfel enormacantitate de dovezi care există în favoarea acestei afirmaţii. „Postul” dincare emit reptilienii se află pe un nivel inferior al celei de-a patradimensiuni, cel mai apropiat cu putinţă de lumea fizică în care trăim.Dimensiunea mai este cunoscută şi sub numele de regiunea astralăinferioară – legendarul cămin al demonilor şi al entităţilor malefice desprecare s-a vorbit atât de mult în antichitate. Aceasta este dimensiunea la careapelează inclusiv sataniştii moderni atunci când îşi invocă entităţiledemoniace în ritualurile lor sinistre. De fapt, ei îi invocă pe reptilienii dinregiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni. Unii cercetătorisugerează, pe bună dreptate, că reptilienii aflaţi într-o formă ne-fizică auputut pătrunde în dimensiunea noastră prin anumite găuri sau portaluri în35

ţesătura spaţio-temporală create de testele şi exploziile nucleare care auînceput în deşertul din New Mexico pe la începutul anilor 40. Dupăpărerea mea, aceste găuri au început să fie create cu mult timp în urmă,înainte de marile cataclisme, când lumea se afla într-o etapă mult maiavansată de dezvoltare tehnologică decât societatea în care trăim noi.Controlul reptilian asupra planetei pământ implică toate cele treiteme de mai sus. Personal, am convingerea că structura genetică reptilianăoperează în întregul univers şi că nu toţi extratereştrii care au aceastăstructură sunt răuvoitori sau malefici. La fel ca în cazul umanităţii, eiacţionează pe întregul spectru de atitudini posibile, de la iubire până la ură,de la dorinţa de libertate până la dorinţa de control. Nu voi putea subliniaîndeajuns până la sfârşitul cărţii că reptilienii la care mă refer aici suntdoar o grupare particulară aparţinând acestei specii, nu întreaga specie.Această grupare manipulatoare a venit pe planeta noastră din constelaţiaDraco (şi nu numai), aceasta fiind chiar originea unor termeni precum„drac” sau „draconic”, care rezumă destul de corect intenţiile şi agendamembrilor săi. Acestor extratereştri le place să consume sânge uman, eifiind vampirii de care vorbesc atâtea legende. De altfel, care este numelecelui mai celebru vampir din lume? Contele Dracula! Cuvântul „conte”simbolizează liniile genealogice aristocratice cu genetică mixtă, reptilianăşi umană, pe care extratereştrii le posedă din regiunea inferioară a celei deapatra dimensiuni, iar Dracula este o referire evidentă la aceiaşidraconieni. Poveştile recente referitoare la chupacabra care suge sângele,apărute în Puerto Rico, Mexic, Florida şi nord-vestul coastei pacifice sepotrivesc de minune descrierii reptiliene. Această creatură suge sângeleunor animale domestice precum caprele, de unde şi numele ei (n.n. sugecapra).Reptilienii operează prin învăluire. Expresia lor fizică trăieşte înbaze subterane, de unde interacţionează cu savanţi şi lideri militari cusânge încrucişat. Ies uneori la suprafaţă pentru a răpi fiinţe umane, darprincipala formă de control pe care o exercită este posesiunea. Programulde încrucişare genetică (prin acte sexuale sau în laborator) este descris înTăbliţele Sumeriene şi în Vechiul Testament (Fiii lui Dumnezeu care s-auîncrucişat cu fiicele oamenilor). Liniile genealogice hibride pe care le-auprodus sunt purtătoare ale codului genetic reptilian, putând fi mult maiuşor posedate de reptilienii din regiunea inferioară a celei de-a patradimensiuni. După cum vom vedea, aceste linii genealogice au devenitaristocraţia şi familiile regale ale Marii Britanii şi ale celorlalte naţiunieuropene, fiind apoi exportate, graţie „Marelui” Imperiu Britanic, pentru aguverna cele două Americi, Africa, Asia, Australia, Noua Zeelandă, şi aşamai departe. Membrii acestor linii genetice preiau prin manipulare toatepoziţiile cheie ale politicii, armatei, mas-mediei, sistemului bancar şimediului de afaceri, devenind un fel de păpuşi manevrate de extratereştri.Aceştia operează prin intermediul tuturor raselor, dar mai ales al celeialbe.După cum se ştie, există o zonă a creierului uman cunoscută subnumele de creier reptilian. Acesta este creierul primordial al omului, la36

care s-au adăugat ulterior celelalte segmente. Potrivit neuro-anatomistuluiPaul MacLean, această zonă primitivă a creierului este condusă de un altsegment preistoric, pe care oamenii de ştiinţă îl numesc complexul-R. Reste prescurtarea de la reptilian, căci noi împărtăşim acest organ cureptilele. MacLean afirmă că acest complex-R joacă un rol important în„comportamentul agresiv, în simţul teritorialităţii, al ritualismului şi înstabilirea ierarhiilor sociale”. Acesta este exact modelul comportamentalal reptilienilor şi al hibrizilor umani creaţi de ei. Astronomul Carl Saganştia mult mai multe lucruri decât a revelat opiniei publice. De fapt, el şi-apetrecut cea mai mare parte a carierei lui ascunzând adevărul, nuscoţându-l la iveală. Din când în când, această cunoaştere a adevăruluiascuns a ieşit însă la suprafaţă, ca de pildă în acea ocazie în care a spus:„… Nu trebuie să ignorăm componenta reptiliană a naturii umane,îndeosebi comportamentul nostru ritualist şi ierarhic. Dimpotrivă, acestmodel ne-ar putea ajuta să înţelegem care este esenţa fiinţei umane”. Încartea sa, Dragonii din Eden, el adaugă că până şi latura negativă acomportamentului uman poate fi exprimată în termeni reptilieni, cum ar fiexpresia „ucigaş cu sânge rece”. Cu siguranţă, Sagan (al cărui nume este oinversiune perfectă a numelui indian al zeilor reptilieni, Nagas) ştia el ceştia, dar a preferat să nu dezvăluie aceste lucruri. În perioada de formare afătului, acesta trece prin numeroase etape ce marchează evoluţiaanimalelor până la forma umană actuală. Pot fi stabilite astfel conexiuni cumamiferele (altele decât primatele), reptilele şi peştii. Spre exemplu, existăun moment în care embrionul îşi dezvoltă branhii. Până în cea de-a optasăptămână, fătul uman seamănă mai degrabă cu embrionii de păsări, oi şiporci. Abia din cea de-a treia lună de dezvoltare o ia el pe calea evoluţieiproprii. Din când în când, instrucţiunile genetice uită care este cel mairecent scenariu şi conduc la naşterea unor copii cu cozi. Acestea senumesc apendice caudale şi apar în regiunea lombară inferioară. În ţăriledezvoltate ele sunt înlăturate imediat de medici, dar în ţările sărace existăoameni care sunt nevoiţi să trăiască întreaga lor viaţă purtând aceste cozi.Feromonii sunt substanţe secretate de animale pentru a putea firecunoscute de membrii aceleiaşi specii. Feromonii femeilor umane şi ceiai iguanelor sunt identici din punct de vedere chimic.Vă reamintesc de cifrele date în primul capitol care precizeazănumărul de planete şi de stele care există în această fracţiune a creaţiei încare ne aflăm şi noi. Numărul formelor de viaţă din această galaxiedepăşeşte orice imaginaţie, iar acesta este doar nivelul tridimensional alexistenţei. Dacă ne vom limita capacitatea de percepţie numai la ceea ceexistă pe această planetă micuţă din sistemul nostru solar (nici el preamare), imaginaţia şi viziunea noastră vor rămâne atât de microscopiceîncât ne va fi imposibil să înţelegem ce se petrece în realitate în lumea încare trăim. Pentru acest nivel de gândire, ideea că o rasă reptilianăcontrolează această planetă dintr-o altă dimensiune pare neverosimilă şi deneînţeles. Probabil aşa vor gândi marea majoritate a cititorilor acestei cărţi,dar în rândul cercetătorilor interesaţi de aflarea adevărului, şi nu doar de37

apărarea unui sistem de convingeri depăşit, „conexiunea reptiliană” prindedin ce în ce mai mult teren.În anul 1998 am călătorit prin Statele Unite timp de 15 zile,perioadă în care am întâlnit mai mult de 12 persoane diferite care mi-audeclarat că au văzut cu ochii lor oameni transformându-se în reptile, iarapoi din nou în oameni. De pildă, doi prezentatori de televiziune au avut oasemenea experienţă în timp ce intervievau un mare apărător alcentralizării globale a puterii, cunoscută şi sub numele de Noua OrdineMondială. După ce interviul în direct s-a terminat, prezentatorul i-a spuscolegei sale că a trăit o experienţă uimitoare în timpul emisiunii: a văzutfaţa bărbatului intervievat transformându-se într-o creatură asemănătoareunei şopârle, după care a revenit din nou la trăsăturile unei feţe umane.Colega sa a rămas consternată, căci ea a văzut mâinile oaspeteluitransformându-se în labe de reptilă. Prezentatorul mi-a mai povestitexperienţa unui prieten de-al său, poliţist, în timpul unui control de rutinăîntr-o clădire oficială din Aurora, lângă Denver, Colorado. Poliţistul i-aatras atenţia directorului uneia din companiile de la parter asupra naturiiextreme a mijloacelor de securitate adoptate în clădire. Directorul i-arăspuns că dacă doreşte să vadă cu adevărat mijloace extreme desecuritate, ar face mai bine să viziteze etajele superiore ale clădirii. I-aarătat de asemenea un lift care nu urca decât până la anumite etaje dinpartea de sus a clădirii, după care, tot sporovăind, i-a povestit ce i s-aîntâmplat cu câteva săptămâni înainte. Aştepta liftul, iar când acesta s-adeschis, din el a ieşit o creatură extrem de ciudată. Era albinoasă şi avea ofaţă ca de şopârlă, cu pupile verticale, aşa cum au reptilele. Creatura a ieşitafară din clădire şi s-a urcat într-o maşină cu însemne oficiale. Poliţistul arămas atât de intrigat încât s-a interesat în timpul său liber de companiilecare erau găzduite în partea superioară a clădirii şi la care ajungea liftulmisterios. A descoperit că toate erau firme-fantomă, sub care se ascundeade fapt Agenţia Centrală de Contraspionaj, CIA.Ar mai fi şi experienţele lui Cathy O’Brien, una din sclavelecontrolate mental de care s-a folosit Guvernul Statelor Unite timp de 25 deani, pe care le povesteşte în uimitoarea sa carte, Trans Formation ofAmerica 2 , scrisă împreună cu Mark Phillips. Femeia a fost abuzată sexualîncă din copilărie, iar apoi ca adult, de un întreg şir de oameni faimoşi pecare îi numeşte în cartea sa. Printre aceştia s-au numărat preşedinţiiStatelor Unite Gerald Ford, Bill Clinton şi George Bush, un jucător cu unrol principal în Frăţie, aşa cum am arătat în celelalte cărţi ale mele (lucruconfirmat de altfel de mulţi alţi autori). Bush, un pedofil şi ucigaş în serie,a violat-o în mod repetat pe fiica lui Cathy, Kelly O’Brien. Ca reacţie înfaţa curajoasei expuneri a adevărului pe care a făcut-o aceasta, autorităţileau fost nevoite să o scoată pe Kelly din programul de control al minţiinumit Project Monarch. Cathy descrie în cartea sa, Trans FormareaAmericii, un moment în care preşedintele Bush stătea în faţa ei în biroul2 Joc de cuvinte: Transformarea Americii, sau Intrarea în Transă a Americii.38

său din Casa Albă, răsfoind o carte cu imagini ale unor „extratereştri cufeţe de şopârle veniţi dintr-un loc îndepărtat din spaţiul cosmic”. Bush apretins că este el însuşi un „extraterestru” şi s-a transformat în faţa ei întroreptilă, „ca un cameleon”. Cathy a preferat să creadă că a fost victimaunui efect de hologramă, lucru care nu mă miră deloc. Orice om ar ficrezut acelaşi lucru, căci adevărul pare prea fantastic pentru a fi crezut(chiar dacă îl vezi cu ochii tăi), până când nu începi să aduni dovezi caresă-l ateste. Nu există nici o îndoială că programele de control al minţiiinclud şi scenariul extraterestru, majoritatea organizaţiilor care se ocupă destudierea OZN-urilor fiind manipulate în mod grosolan, nu în ultimul rândprin intermediul Hollywood-ului, prin care se încearcă să se modelezeopinia publică. Cathy afirmă în cartea sa că George Lucas, producătorultrilogiei Star Wars, este ofiţer acoperit al NASA şi al Agenţiei pentruSecuritate Naţională (din care s-a născut mai târziu CIA). Coroborândfaptele şi cu informaţii pe care le-am aflat de la alte persoane, eu nu credcă ceea ce a spus Bush şi ceea ce a văzut Cathy a fost doar un program decontrol al minţii. Cred că pur şi simplu Bush i-a revelat lui Cathy MareleSecret, că o rasă reptiliană dintr-o altă dimensiune controlează planeta demii de ani. Mai cunosc şi alte persoane care l-au văzut pe Bushschimbându-se într-o reptilă.Preşedintele Mexicului din anii 80, Miguel De La Madrid, s-afolosit de asemenea de Cathy în starea ei de transă. Cathy povesteşte căacesta i-a relatat Legenda Iguanei şi i-a explicat că nişte extratereştri cuforme de şopârle au coborât în Mexic şi au luat contact cu populaţiamayaşă. Piramidele mayaşe, cunoaşterea lor astronomică avansată şiobiceiul de a sacrifica fecioare au fost inspirate de aceşti extratereştrireptilieni. Preşedintele a adăugat că aceştia s-au încrucişat cu mayaşiipentru a da naştere unei forme de viaţă în care să poată să locuiască. De LaMadrid i-a spus lui Cathy că moştenitorii acestor linii genealogice aucapacitatea de a se transforma ca nişte cameleoni, oscilând între formaumană şi cea de iguană – „un vehicul perfect pentru a se transforma înlideri mondiali”, a conchis el. Preşedintele a pretins că are el însuşistrămoşi cu gene încrucişate, lucru care îi permitea să se transforme lavoinţă într-o iguană, şi invers. S-a schimbat apoi în faţa ei, la fel ca şiBush, căpătând o limbă şi ochi ca de şopârlă. Deloc surprinzător, Cathy acontinuat să creadă că asistă la o proiecţie holografică, dar oare chiar aşasă fi fost? Şi dacă De La Madrid spunea adevărul? Acest comportament decameleon nu este decât o altă expresie pentru formula des uzitată înantichitate referitoare la „schimbarea formei”. Inclusiv savanţii modernicu mintea deschisă acceptă astăzi această posibilitate. Schimbarea formeieste o capacitate a minţii de a proiecta o altă imagine fizică în faţa celordin jur. Tot ce există este energie care vibrează pe o anumită frecvenţă.Prin folosirea minţii pentru a schimba frecvenţa de vibraţie, poţi apărea înce formă vrei. Mulţi martori oculari au vorbit de aşa-zişii „bărbaţi înnegru” care s-au materializat iar apoi s-au dematerializat în faţa lor.Fenomenul se întâmplă de obicei atunci când cineva care divulgă39

informaţii despre OZN-uri sau extratereştri trebuie speriat şi ameninţat.Extratereştrii pot face acest lucru pentru că sunt fiinţe interdimensionalecare pot apărea în orice formă doresc. Aşa se explică obsesia familiilor dinelita liniilor genealogice încrucişate pentru a-şi păstra puritatea genetică.De fapt, ele urmăresc să-şi păstreze structura genetică ce le permite să sedeplaseze între dimensiuni şi să-şi schimbe forma, apărând când caoameni, când ca reptile. Dacă structura genetică se îndepărtează prea multde originea ei reptiliană, ei îşi pierd aceste capacităţi. Cathy povesteşte căo altă experienţă conexă cu extratereştrii s-a petrecut la laboratorul pentrucontrolul minţii de la Centrul pentru Zboruri Spaţiale Goddard, de lângăWashington DC, în prezenţa lui Bill şi Bob Bennett, două personajebinecunoscute în politica Statelor Unite şi adânc infiltrate în reţeauaFrăţiei. Iată ce a experimentat Cathy, după ce i s-au dat droguri pentrumodificarea stării psihice:„L-am auzit pe Bill Bennett vorbind în întunericul din jur:‚Acesta este fratele meu, Bob. El şi cu mine suntem o singurăfiinţă. Suntem proveniţi din altă dimensiune – două fiinţe dintr-unalt plan’.Luminile high-tech care se roteau în jurul meu m-auconvins că mă deplasez şi eu într-o altă dimensiune, la fel ca şi ei.O rază laser a lovit peretele din faţa mea, explodând într-o imaginepanoramică a unei recepţii la Casa Albă. Era ca şi cum m-aş fi aflatacolo. Întrucât nu cunoşteam pe nimeni, am întrebat agitată: ‚Cinesunt aceşti oameni?’‚Nu sunt oameni, iar aceasta nu este o navă spaţială’, mi-arăspuns Bennett. În timp ce vorbea, imaginea holografică s-aschimbat uşor, astfel încât oamenii de dinainte au căpătat forme deşopârle. ‚Bine ai venit pe cel de-al doilea nivel al lumii noastresubterane. Acestea nu este decât o reflexie în oglindă a primuluinivel, respectiv o dimensiune extraterestră. Noi venim dintr-unplan trans-dimensional care include toate dimensiunile…”.‚Te-am luat în dimensiunea mea pentru a stabili o legăturămai puternică cu mintea ta decât mi-ar permite planul terestru, miaspus Bill Bennett. Fiind extraterestru, tot ce trebuie să fac este săîmi proiectez gândurile în mintea ta, pentru ca ele să devinăpropriile tale gânduri’”.Deşi pare o simplă tehnică de programare, nu pot să nu mă întreb,date fiind şi celelalte dovezi pe care le voi prezenta în continuare, dacă nuar fi mai veridic să credem că, sub influenţa drogurilor şi a celorlaltemetode de control aplicate asupra ei, mintea lui Cathy a trecut pur şisimplu pe frecvenţa pe care operează reptilienii. Aceştia provin dinregiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni şi nu îşi folosesccorpurile fizice decât ca instrumente pentru a manipula cea de-a treiadimensiune. De aceea, mi s-ar părea normal ca, în măsura în care îţi poţi40

acorda mintea la dimensiunea lor, să îi poţi vedea aşa cum sunt în realitate.Povestea lui Cathy se suprapune peste alte relatări ale unor persoanerăpite, care confirmă că răpitorii lor arătau mai întâi ca nişte oameni,pentru a se transforma apoi în reptile umanoide. Sunt oare toţi aceştioameni într-adevăr răpiţi de extratereştri în navele lor zburătoare, sau suntsupuşi ei unui program de control al minţii precum cel experimentat deCathy O’Brien, care le permite să se conecteze la regiunea inferioară acelei de-a patra dimensiuni? În cartea sa, Teamă şi dezgust în Las Vegas,Hunter S. Thompson descrie cum a văzut asemenea reptile pe când eradrogat, iar un bărbat pe care l-am cunoscut în timpul celor 15 zile cât amstat în SUA mi-a povestit o istorie similară. Prin anii 60 făcea abuz deLSD şi într-o asemenea stare de conştiinţă alterată vedea unii oameni cafiind normali, în timp ce alţii îi apăreau ca nişte şopârle şi alte reptileumanoide. O vreme a crezut că are halucinaţii, dar luând regulat doze maride drog, a sfârşit prin a-şi da seama că ceea ce vedea nu era o halucinaţie,ci o ridicare a vălului vibratoriu care îi permitea să vadă forţele care îicontrolează pe oameni, dincolo de planul fizic. Întotdeauna, aceiaşioameni căpătau feţe de şopârlă şi aceiaşi oameni îşi păstrau chipul uman.Nu se schimbau niciodată între ei. A început să-şi dea de asemenea seamacă cei cu feţe de şopârlă reacţionează întotdeauna la fel în faţa filmelor, aprogramelor de televiziune, etc. „Obişnuiam să ne distrăm şi să spunem:‚Vin şopârlele’”, mi-a povestit el. Era convins că există un „câmpmorfogenetic”, ca să-i folosesc propria expresie, care influenţează ADN-uloamenilor-şopârlă şi le aliniază structura celulară la tiparul geneticreptilian. Cu cât cineva are mai multe gene reptiliene, cu atât mai uşor îieste să stabilească această comunicare cu câmpul morfogenetic, respectivsă fie controlat. Persoanele cu structura celulară cea mai aliniată la câmpulmorfogenetic sunt familiile Elitei care conduce lumea la ora actuală. Nueste o întâmplare faptul că Prinţesa de Wales Diana obişnuia să îinumească pe Windsor-i „şopârle” şi „reptile”. Făcea acest lucru cu toatăseriozitatea. „Nu sunt umani”, spunea ea. Am aflat acest lucru de la oconfidentă apropiată a Dianei, pe care o voi cita pe larg mai târziu înaceastă carte.La sfârşitul celor 15 zile petrecute în America, în care am întâlnit osumedenie de oameni care mi-au spus acelaşi lucru: că au văzut oamenitransformându-se în reptile, mă aflam în sala de conferinţe a expoziţiei„Whole Life” din Minneapolis, şi ţineam o prelegere. O doamnă dinpublic mi-a spus că are puteri extrasenzoriale şi că ştie despre ce vorbesc,căci putea vedea reptilele din interiorul oamenilor, în special alpoliticienilor, oamenilor de afaceri, bancherilor şi elitei militare. Aveaacest dar deoarece putea vedea dincolo de aparenţa fizică, pătrunzând cuuşurinţă în regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni, în care rezidăaceşti reptilieni. Ce i-a spus Miguel De La Madrid lui Cathy O’Brien? Căaceste fiinţe cu sânge încrucişat pot oscila între înfăţişarea de om şi cea deiguană, la fel ca un cameleon – „un vehicul perfect pentru transformarea înlideri ai lumii”. Doamna cu puteri psihice mi-a spus că aproape toţi41

oamenii aflaţi în poziţii de vârf ale puterii fac parte din categoriareptilelor, deşi existau printre ei şi oameni normali, „copleşiţi şi controlaţi”însă de reptile. Fără a fi ei înşişi reptilieni, aceşti oameni sunt posedaţi decei din urmă. Există apoi reptilieni „cu sânge integral”, care îşi ascundadevărata natură sub înfăţişarea umană, şi „hibrizi”, oameni cu sângeîncrucişat posedaţi de reptilienii din cea de-a patra dimensiune. Mai existăşi reptilieni care se manifestă direct în această dimensiune, dar aceştia nuşipot păstra indefinit înfăţişarea. O parte din „bărbaţii în negru” fac partedin această categorie. Mulţi oameni posedaţi nu au nici cea mai mică ideede acest lucru, dar gândurile lor sunt gândurile reptilienilor. Ei acţioneazăîn sensul împlinirii Agendei, fără să-şi dea seama ce fac şi de ce sunt puşisă acţioneze în acest fel. Familiile Elitei conducătoare, precum Rothschlidziişi Windsor-ii, sunt reptilieni cu sânge integral care se ascund subînfăţişarea umană ştiind perfect cine sunt şi care este Agenda pe careîncearcă să o implementeze. Un alt comentariu pe care l-a făcut doamna încauză s-a referit la familia Clinton: în timp ce Hillary Clinton era ofemeie-reptilian cu drepturi depline, Bill Clinton nu era decât un omposedat de reptilieni. Această informaţie mi s-a părut extrem deinteresantă, căci propriile mele cercetări, la fel ca studiile altor persoanepreocupate de acest domeniu, au scos la iveală faptul că Hillary Clintoneste situată mult mai sus în ierarhie decât Bill, care nu reprezintă decât unpion în acest joc, deşi are sânge încrucişat. La nevoie, superiorii lui potrenunţa oricând la serviciile sale. Nu întotdeauna cei mai puternici oamenisunt plasaţi în poziţiile aparent cele mai influente. Adevărata putere odeţin cei care trag sforile.Mai există o diferenţă importantă între cei cu sânge pur şi cei cusânge încrucişat. Tot ce există are un substrat energetic sonor (vibratoriu).Atunci când gândim sau simţim, noi emitem unde energetice caremodifică prin rezonanţă câmpul din jur, făcându-l să vibreze pe acelaşinivel de frecvenţă. Aceste unde reprezintă sunete care nu pot fi perceputede auzul uman. Nici o formă nu poate exista fără un sunet corespondent.Aşa cum puteţi vedea din fantastica serie de filme video numită Cymatics,sunetul este cel care transformă materia în formă. Aceste filme prezintăstructurile uimitoare, de multe ori în forme geometrice, în care searanjează nisipul şi alte particule aşezate pe un platou de metal supusvibraţiei prin diferite sunete. Fiecare schimbare a sunetului conduce la oschimbare corespunzătoare a structurilor geometrice. Fenomenul estesimilar celui descris la începutul acestui capitol, care generează formareacercurilor concentrice ale orbitelor planetare în jurul soarelui. Sistemulsolar este el însuşi o creaţie a sunetului, la fel ca tot ceea ce există încreaţie. La început a fost Cuvântul, iar Cuvântul era… un sunet. În seria defilme intitulată Cymatics putem vedea transformarea particulelor în miniplanete,sisteme solare şi galaxii, prin simpla putere a sunetelor. Întrealtele, sunetele reprezintă un incredibil remediu vindecător. Punerea înrezonanţă a corpului şi organelor cu sunetele lor corespondente permitevindecarea acestora. O boală nu înseamnă altceva decât o stare de42

dizarmonie a stării naturale de vibraţie a organismului, generată degândurile şi sentimentele noastre dezechilibrate, care alterează vibraţiaoriginală a corpului. Aşa se explică de ce stresul emoţional poate conducela îmbolnăvire. Lucrurile sunt cât se poate de simple. Încă şi mai uimitoreste faptul că particulele de nisip prezentate în seria de filme Cymatics iauforme aproape umane atunci când sunt emise anumite sunete. Corpurilenoastre sunt ele însele produse de anumite energii, iar dacă mintea noastrăar fi suficient de puternică pentru a modifica aceste energii formatoare,corpul nostru şi-ar putea schimba forma sau ar putea dispărea complet dinaceastă dimensiune. Acesta este fenomenul numit schimbarea formei. Nueste vorba de un miracol, ci de un fapt ştiinţific, de o lege naturală acreaţiei, care explică, între altele, felul în care îşi pot schimba formareptilienii cu sânge pur din regiunea inferioară a celei de-a patradimensiuni, oscilând între înfăţişarea de om şi cea de reptilă. Ei nu îşischimbă decât forma exterioară. În dimensiunea noastră apar ca oameni,dar aceasta nu este decât o schimbare a învelişului. Esenţa lor rămâneneschimbată.După ce am terminat prima redactare a acestui capitol am cunoscuto altă femeie, de data aceasta în Anglia, care mi-a spus că este măritată cuun bărbat implicat în ritualurile satanice ale Frăţiei. Acesta esteadministrator al unei zone numite Burnham Beeches, situată lângă graniţadintre Buckinghamshire şi Berkshire, la câţiva kilometri de Slough, la vestde Londra. Locul este vestit pentru ritualurile satanice practicate aici, fiindmenţionat chiar în Registrul Cadastral făcut din ordinul lui WilhelmCuceritorul în secolul al XI-lea. Pe la începutul anilor 70, doamna în cauzăîşi plimba câinele prin această regiune, când a văzut un personaj îmbrăcatîntr-o robă lungă de culoare roşie. Când şi-a ridicat capul, a văzut că aveao faţă de şopârlă. Evident, s-a gândit că este nebună, dar cu siguranţă nu afost o iluzie. „Şopârla” era cât se poate de reală, nu era o apariţie. Avândcapacităţi extrasenzoriale, mai târziu a început să vadă (la fel ca şi doamnadin America) oameni transformându-se în şopârle în faţa ochilor săi, saufiind posedaţi de imagini ale unor şopârle suprapuse peste forma lor. Însecţiunea cu ilustraţii veţi vedea imaginea pe care o percepe cu ochiiminţii o artistă, descrisă în termeni similari de multe alte persoane. La datade 20 iulie 1988, mai mulţi oameni din Bishopsville, South Carolina, s-auplâns că au fost terorizaţi de „un om-şopârlă cu o înălţime de 2,20 metri,fără păr, sprâncene sau buze, cu trei degete la fiecare mână şi ochi mari deculoare roşie”. Cinci persoane au raportat apariţia acestui om-şopârlă, iarpovestea a fost relatată în Los Angeles Times şi în Herald Examiner.Dacă nu te opui fluxului vieţii şi asculţi vocea intuiţiei,incredibilele sincronicităţi care te înconjoară de pretutindeni îţi arată tot cetrebuie să ştii şi te ghidează prin această perdea de fum şi galerie deoglinzi înşelătoare pe care o numim realitate. Într-o zi din februarie 1998mă aflam la Johannesburg, în Africa de Sud. Am avut atunci o conversaţiede cinci ore cu un şaman zulu pe nume Credo Mutwa. Cuvântul „zulu”înseamnă „oameni veniţi din stele”, iar această populaţie crede că este o43

asă regală venită de pe o altă planetă. Am vorbit despre manipulareaglobală şi mi-a transmis convingerea lui că în spatele Frăţiei alcătuite dinmonarhi, politicieni, bancheri şi patroni de mas-media se ascunde de fapt orasă extraterestră. M-am întors apoi în casa în care locuiam şi am începutsă-mi notez în laptop tot ce mi-a spus, după care am coborât în salon. Latelevizor tocmai începea un film intitulat The Arrival 3 , despre o rasăextraterestră reptiliană care a preluat controlul asupra planetei operândprin trupuri umane şi schimbându-şi înfăţişarea. Sincronicitatea eraperfectă! Era evident că cineva încerca să-mi comunice ceva. Iar acel cevaera adevărul. Un alt film mai puţin cunoscut pe care l-am văzut în aceaperioadă se intitula Ei sunt vii, tema fiind aceeaşi. În sfârşit, a mai fost unfilm cu exact aceeaşi temă, intitulat Invazia extraterestră. Dar filmul cares-a apropiat cel mai mult de adevăr este serialul american de televiziunecare a rulat pe micile ecrane prin anii 80, intitulat V. Filmul prezintăaceeaşi rasă extraterestră de reptilieni care preia controlul asupra planeteiarătând exact ca oamenii. Reptilele sunt prezentate ca şi cum ar fiacoperite cu un fel de piele din latex, lucru care nu corespunde realităţii,dar tema filmului se suprapune aproape perfect peste realitate, arătându-nece ni s-ar putea întâmpla dacă nu ne vom trezi rapid la realitate. Vărecomand insistent să faceţi rost de o casetă video cu acest film, pentru aavea o imagine vizuală a lucrurilor expuse în această carte.Unul din cei mai importanţi cercetători ai acestui fenomen a fostamericanca Alex Christopher, autoare a unei lucrări în două volumeintitulată Cutia Pandorei, în care aminteşte de prezenţa reptilienilor peaceastă planetă. Alex i-a văzut pe reptilieni şi pe cenuşiii cu ochi mari(după cum îi numeşte ea). Ea povesteşte că într-o noapte, pe când se aflaîn casa ei din Panama City, Florida, a fost strigată la ora 2:30 dimineaţa devecinii înnebuniţi de spaimă, o femeie şi partenerul ei de viaţă, pilot deavion pe o linie comercială. Când a alergat să vadă despre ce este vorba, agăsit-o pe femeie leşinând, cu ochii ieşiţi din orbite. Alex susţine că asimţit o energie incredibilă care încerca să pătrundă în mintea ei. S-agândit că este vorba de radiaţii. Într-adevăr, a doua zi toate plantele dinzonă muriseră. I-a luat pe cei doi şi i-a scos afară, unde au stat de vorbă ovreme. Aceştia i-au povestit că tocmai făceau dragoste, când a începutincidentul. Acest lucru nu este întâmplător, căci reptilienii se hrănesc cuemoţiile şi cu energia sexuală a oamenilor, ceea ce explică de ce este atâtde important sexul în ritualurile satanice închinate „demonilor”, adicăexact acestor reptilieni. Cei doi i-au povestit că au văzut un flash luminos,după care au fost traşi jos din pat. Bărbatul încă mai avea o vânătaie făcutăde o palmă cu degete lungi de circa 25 de centimetri, cu gheare care i-ausfâşiat pielea. A doua zi locul s-a inflamat, devenind atât de dureros încâtnu putea suporta nici o atingere. Alex Christopher a păstrat aceste imaginiînregistrate pe o casetă video. După ce cuplul s-a calmat şi Alex s-a întors3 Sosirea.44

acasă, s-a trezit ea însăşi faţă în faţă cu un reptilian. Iată cum povesteşte eaincidentul:„M-am trezit din somn şi am văzut lângă pat o ‚fiinţă’.Avea ochii galbeni cu pupile ca de şarpe, urechi ascuţite şi rânjeacu toată faţa. Purta un combinezon argintiu şi m-a speriat demoarte. Mi-am tras pătura peste cap şi am început să ţip… Să veziacest rânjet de motan Cheshire 4 şi acei ochi maliţioşi… era preamult pentru mine! Am văzut acest gen de fiinţe şi cu alte ocazii.Avea nasul turtit şi o înfăţişare aproape umană, exceptând ochii şipielea cenuşie…… Mai târziu, în anul 1991, lucram într-o clădire dintr-unmare oraş, când am făcut o pauză la ora 6:00 seara. Fără să-mi dauseama când trece timpul, m-am trezit că s-a făcut ora 10:30. Amînceput să-mi aduc apoi aminte ce s-a întâmplat: am fost luată labordul unei nave spaţiale, trecând prin cele patru etaje superioreale clădirii şi prin acoperiş. Pe navă se aflau germani şi americanicare lucrau împreună cu nişte extratereştri cenuşii. Am fost duşiîntr-o altă încăpere, unde i-am putut vedea din nou pe reptilienii(pe cei pe care obişnuiesc să-i numesc ‚pui de Godzille’) cu dinţiiscurţi şi ochii galbeni oblici. Aceştia sunt fiinţele cele mai crude pecare vi le-aţi putea imagina. Chiar şi mirosul lor este odios”.Germanii şi americanii aflaţi pe navă purtau ecusoane pe careapărea un triunghi albastru în interiorul căruia se afla un dragon cu ochiiroşii, înconjurat de un cerc. O prietenă i-a spus mai târziu că a văzut acestsimbol în Statele Unite, la Fort Walden. Simbolul şarpelui înaripat a pututfi văzut şi pe insigna soldatului israelian care o susţinea pe fiica primuluiministru asasinat, Yitzhak Rabin, la funeraliile tatălui ei, în anul 1995(vezi numărul din 290 noiembrie 1995 al revistei Newsweek). Unul dinlocurile pe care Alex Christopher le-a studiat cel mai amănunţit este noulaeroport din Denver, care are faima de a fi o acoperire pentru o bazăsubterană extraterestră în care lucrează atât oameni cât şi reptilieni. Cusiguranţă, este un loc ciudat. Prima mea conferinţă pe această temă aconspiraţiei pe care am ţinut-o în Statele Unite a avut loc la Denver, înaugust 1996. Am aterizat pe aeroportul acestui oraş fără să am vreo ideedespre sinistra sa reputaţie. De îndată ce am coborât din avion am simţitînsă o energie extrem de ciudată, ca o apăsare neplăcută. Aeroportul a fostconstruit cu costuri imense pe un teren deschis aflat la mare distanţă deDenver şi este plin de simboluri masonice. Există inclusiv gargui 5 , figuride reptile înaripate, la fel ca cele care decorează căminele aristocraţieireptiliene din Marea Britanie, precum şi bisericile şi catedralele dinEuropa construite de Frăţie. Asemenea gargui există şi pe clădirea dinDealey Plaza, locul în care a fost asasinat preşedintele Kennedy, iar acumputeam să-i văd şi într-un aeroport modern construit – se spune – pe o4 Motanul care apare în filmul Alice în Ţara Minunilor, vestit pentru rânjetul său.5 Cap de burlan în formă de animal fantastic.45

ază subterană reptiliană. Garguii sunt simboluri ale reptilienilor, ceea ceexplică de ce pot fi găsiţi în aeroportul din Denver. Coloana frontală aaeroportului este marcată cu simbolul francmason al compasului şi dă înMarea Sală, un alt termen francmason. Unul din pereţii acestei săli esteacoperit cu o pictură murală grotescă, plină de simboluri malefice, inclusivtrei sicrie cu trei femei moarte în ele: o evreică, o indiancă americană şi onegresă. O altă fată ţine în mână o tăbliţă mayaşă care descrie distrugereacivilizaţiei. Un personaj uriaş, descris de Alex Christopher ca un fel deDarth Vader 6 verde, stă deasupra unui oraş distrus, cu o sabie în mână.Imaginea mai prezintă un drum pe care merg femei ţinând în braţe copiimorţi. Copii de toate rasele predau armele ţărilor lor unui copil german cupumnul de fier, care ţine în mână o nicovală. Se spune că oraşul Denvereste programat să devină capitala sectorului de vest al Statelor Unite încadrul statului fascist intitulat Noua Ordine Mondială, care ar trebuiinstaurat cândva, după anul 2000. Capitala sectorului de est ar urma sădevină oraşul Atlanta. Îmi amintesc că am sesizat cu câţiva ani în urmăsimilitudinea uluitoare a aeroportului din Atlanta cu cel din Denver. Acumînţeleg de ce seamănă atât de bine cele două structuri.Principalul centru al Noii Ordini Mondiale urmează să devinăstatul Colorado. Însăşi regina Angliei a cumpărat teren în acest stat,desigur, sub acoperire. Aşa cum veţi vedea mai târziu, familia regalăbritanică este masiv implicată în toată această poveste, inclusiv în moarteaprinţesei Diana. Unul din principalii oameni de legătură ai lui Christophera fost Phil Schneider, fiul unui comandant de submarin din timpul celuide-al Doilea Război Mondial, care a primit sarcina de a construi mai multebaze subterane la mare adâncime în Statele Unite. Am văzut personal oparte din casetele video înregistrate cu conferinţele lui atunci când aînceput să vorbească public despre vasta reţea de baze, oraşe şi tunelurisubterane din SUA. A murit mai târziu, în circumstanţe stranii, care ar fitrebuit să pară o „sinucidere”. Schneider a afirmat că aeroportul dinDenver este conectat cu o bază subterană situată la mare adâncime, careare cel puţin opt nivele şi include un oraş subteran pe o suprafaţă de optkilometri pătraţi. Alte persoane care au avut acces în interiorul acesteibaze subterane povestesc că în interiorul ei se află numeroşi sclavi umani,mulţi dintre ei copii, care lucrează sub controlul reptilienilor. Alte douăbaze la a căror construcţie pretinde că a participat Phil Schneider suntArea 51 din Nevada (o zonă cu o reputaţie extrem de sinistră) şi baza de laDulce, în New Mexico, conectată printr-o reţea de tuneluri cu LaboratorulNaţional din Los Alamos. Am fost eu însumi la Los Alamos, iar vibraţiade acolo este absolut îngrozitoare. După ce am vorbit despre invaziareptiliană la un post de radio din SUA, un soldat din armata Statelor Unitestaţionat la Dulce mi-a trimis o relatare în care mi-a spus că simte ceva„extrem de ciudat” în acel loc, dar nu-şi dă seama despre ce este vorba.Iată ce mi-a scris el:6 Personajul negativ din trilogia Războiul Stelelor.46

Lucram la o activitate de rutină, când un tânăr recrut, unmecanic, a intrat în atelier şi mi-a spus că are nevoie urgent de opiesă. Avea la el desenul tehnic şi mi-a arătat exact ce anumedoreşte. Eram aplecaţi amândoi deasupra bancului de lucru din faţastrungului, când i-am privit întâmplător faţa. Aceasta păreaacoperită de un film semitransparent sau de un fel de ceaţă.Trăsăturile umane s-au estompat şi în locul lor au apărut nişte ochigalbeni şi o piele solzoasă, fără păr.Mai târziu, el a văzut aceeaşi transformare petrecându-se cu unsoldat care păzea poarta de intrare în baza militară de la Dulce. Alţimartori oculari au descris transformări cameleonice similare petrecute laSpitalul Militar Madigan de lângă Fort Lewis, la sud de Seattle, în statulWashington. Jason Bishop III a făcut un studiu extins al operaţiunii Dulceşi a ajuns la concluzia că în aceasta a fost implicat un cartel despre carevorbesc într-una din cărţile mele anterioare (Şi adevărul vă va face liberi),care include organizaţii precum Rand Corporation, General Electric,AT&T, Hughes Aircraft, Northrop Corporation, Sandia Corporation,Stanford Research Institute, Walsh Construction, Bechtel Corporation,Colorado School of Mines, şi aşa mai departe. Una din verigile majore înFrăţia reptiliană este Corporaţia Bechtel. La Dulce există cel puţin şapteniveluri subterane, probabil chiar mai multe. Bishop a adunat mărturii aleunor muncitori care au lucrat acolo şi care i-au povestit ce au văzut.Relatările lor se potrivesc perfect cu cele din Tăbliţele Sumeriene, carepovestesc cum Anunnaki încrucişează diferite specii, producând hibrizidintre cei mai hidoşi. Iată o asemenea sinteză a relatărilor muncitorilorcare au lucrat la Dulce:„Nivelul şase este poreclit ‚Sala Coşmarurilor’, căci aicieste situat Laboratorul Genetic. Am obţinut următoarele relatări dela muncitorii care au văzut câte ceva din aceste experimente bizare:‚Am văzut „oameni” cu membre multiple, care semănau cu ocaracatiţă pe jumătate umană. Erau o sumedenie de oameni-şopârleţinuţi în cuşti şi de creaturi cu blană, care aveau mâini de om şiplângeau la fel ca şi copiii mici, imitând cuvintele rostite deoameni’. Mai existau peşti, scoici, păsări şi şoareci care nuaminteau decât vag de aceste specii. Existau cuşti în care erauţinuţi umanoizi înaripaţi, un fel de lilieci groteşti cu o înălţime de1,1-2,20 metri. Apăreau de asemenea tot felul de figuri ca niştedragoni şi reptile de toate felurile.Nivelul şapte era şi mai straniu. Mii de cadavre de oamenisau de oameni-animale erau ţinute aici în depozite frigorifice,aliniate pe rânduri. Existau de asemenea embrioni în diferite stadiide evoluţie. Unul dintre muncitori mi-a povestit: ‚… Am văzutmulţi oameni ţinuţi în cuşti, de regulă ameţiţi sau drogaţi, daruneori trezindu-se şi ţipând după ajutor. Ni s-a spus că erau nebunişi că oamenii de ştiinţă făceau teste cu droguri de mare risc în47

încercarea de a vindeca nebunia. Ni s-a cerut să nu vorbimniciodată cu ei. La început am crezut această poveste, dar în anul1978 am descoperit adevărul’”.Această descoperire a stat la baza „războaielor de la Dulce”, obătălie între oameni şi extratereştri care a avut loc în anul 1979, când mulţioameni de ştiinţă şi membri ai personalului militar au fost ucişi. PhilSchneider susţine că a luat parte la un schimb de focuri între oameni şiextratereştrii de la Dulce, în timpul căruia a fost lovit drept în piept de oarmă cu laser, în urma căreia i-a rămas o cicatrice extrem de urâtă, pe careşi-a expus-o public. În urma acestui conflict, baza militară a fost închisă ovreme, dar între timp s-a redeschis. O altă bază subterană reptiliană estecea de sub Boynton Canyon, din Sedona, California. Se crede că centrulacestei baze se află în aşa-numitul Canion Secret. Alte baze şi oraşesubterane similare există pretutindeni în lume, fiind conectate între eleprin tuneluri prin care circulă „metrouri” cu o viteză incredibilă.Tunelurile sunt construite extrem de rapid, printr-o tehnologie de tipSubterrene, o maşinărie cu putere nucleară care topeşte şi remodeleazăpietrele, dându-le forma pereţilor galeriilor. Tehnologia a fost pusă lapunct în Laboratorul de la Los Alamos. Nu este deloc întâmplător faptulcă majoritatea testelor nucleare s-au realizat în Nevada şi New Mexico,cele două locuri în care există majoritatea bazelor subterane alereptilienilor. Oare au fost făcute aceste teste cu scopul de a producecaverne uriaşe în pământ? Un alt subiect pe care mi l-au relatat multe dincontactele mele se referă la faptul că reptilienii se hrănesc cu energienucleară.Cum arată „ei”Sintetizând toate cercetările mele, relatările pe care le-am citit şi pecare le-am auzit de la oameni care pretind că au întâlnit asemeneaumanoizi reptilieni, descrierea care li se potriveşte cel mai bine esteurmătoarea: există multe tipuri de rase de reptilieni pur-sânge sauîncrucişate. Elita lor este cunoscută în literatura OZN-istică sub numele dedraconieni. Aceştia sunt nişte fiinţe cu o înălţime medie de 2,2-3,8 metri,cu aripi din piele susţinute de nişte oase lungi. Aripile pot fi înfăşurate laspate. Ele stau la baza unor expresii precum „şarpe înaripat” sau „îngercăzut”, dar şi a dragonilor înaripaţi care apar sub formă de gargui. Pelerinapurtată de contele Dracula reprezintă un simbol al acestor aripi. De altfel,în romanele sale, Bram Stoker îl numeşte pe contele Dracula un îngercăzut. Draconienii înaripaţi mai sunt cunoscuţi şi sub numele de rasadragonilor. O parte din zeii antichităţii erau prezentaţi ca nişte oamenipăsări.Aceasta ar putea fi una din originile simbolismului păsării Phoenixşi al vulturului care apare în însemnele Frăţiei, dar mai ales asemnificaţiilor ezoterice ale acestora. În Biblie, Satan este prezentat ca oreptilă.48

O parte a ierarhiei reptiliene pare să fie de rasă albă (chiaralbinoasă), şi nu verde sau maronie, aşa cum sunt prezentaţi de multe oriaceşti extratereştri. În această categorie intră de pildă descrierea ciudatuluiumanoid „albinos” cu faţa de şopârlă care a ieşit din clădirea de birouri dinAurora, lângă Denver. Draconienii sunt „rasa regală” a reptilienilor, iarcasta cea mai înaltă în rândul acestora sunt albinoşii, care par să aibă niştecoarne conice situate la jumătatea distanţei dintre sprâncene şi creştetulcapului. Această imagine m-a frapat de la bun început, căci „zeii” şi regiidin antichitate erau ilustraţi de multe ori purtând coafuri încornorate – cusiguranţă un simbol al acestor reptilieni „de viţă regală”. Alte specii, cumsunt cei din clasa soldaţilor şi a savanţilor, sunt cunoscuţi sub numele dereptoizi. Aceştia nu au aripi, dar au în schimb sânge rece. Solzii lor suntmult mai laţi în partea din spate şi au trei degete subţiri, plus un degetmare (orientat în direcţie opusă). La picioare au tot trei degete, plus un alpatrulea orientat lateral. Degetele sunt înzestrate cu gheare scurte şi tocite.Au ochii mari, ca de pisică, cu sclipiri roşiatice, şi o gură ca o fantăsubţire. Unii au ochi negri sau albi, cu pupile orientate vertical (la fel ca înexemplul descris de doamna din Aurora). Reptilienii au o înălţimecuprinsă între 2-4 metri, fiind aproape sigur „uriaşii” descrişi în atâtealegende şi texte antice. Unii au cozi, alţii nu. O altă planetă asupra căreiaşi-au exercitat influenţa a fost Marte, aşa că nu este exclus ca o parte dinmarţienii albi care au ajuns pe planeta noastră să fi fost deja speciiîncrucişate. Zecharia Sitchin emite el însuşi ipoteza că Anunnaki ar fi mersmai întâi pe Marte, înainte de a veni pe pământ. Acest scenariu arcompleta puzzle-ul şi ar explica aparenta conexiune genetică dintreAnunnaki şi marţienii albi de care vorbeşte Brian Desborough. O marepreoteasă de rang înalt a Frăţiei, care a reuşit să se smulgă din gheareleacesteia (cel puţin la data când am vorbit eu cu ea), susţine că reptilieniiAnunnaki au invadat cu mult timp în urmă planeta Marte, iar marţienii albiau fost nevoiţi să îşi părăsească planeta mamă, venind pe pământ.Anunnaki i-au urmat însă, deşi personal nu mă îndoiesc că aceştiacontinuă să folosească bazele de pe Marte inclusiv la ora actuală. Ori decâte ori apare pericolul ca o imagine de pe Marte prelevată de NASA săajungă la cunoştinţa opiniei publice, aceasta dispare ca prin farmec. Unlucru este cert: oricare ar fi originea rasei albe, aceasta a fost principalulvehicul al programului de încrucişare genetică al reptilienilor Anunnakicare stă la baza planului lor de ocupare a pământului. Cercetătorii mai credcă reptilienii controlează o altă rasă de extratereştri, aşa-numiţii cenuşii,cele mai cunoscute figuri de extratereştri din epoca noastră, cu ochii lormari şi negri. Marea majoritate a relatărilor care descriu răpiri făcute deextratereştri se referă la aceşti cenuşii. În lucrările sale, Jason Bishop IIIdescrie astfel ierarhia controlului: draconienii (reptilienii înaripaţi),draconienii neînaripaţi, cenuşiii, iar la baza piramidei oamenii. Se pare căexistă de asemenea o „alianţă” reptiliană cu alte grupuri de extratereştri.Literatura de specialitate sugerează că sacrificiile umane aduse„zeilor” în antichitate, şi în special sacrificarea copiilor, se făceau în49

eneficiul reptilienilor, care le impuneau (una din trăsăturile carecaracterizează creierul reptilian este ritualismul). Personal, amconvingerea că această ipoteză este adevărată, dovedindu-se extrem derelevantă în a doua parte a cărţii de faţă. În momentul morţii care survineîn urma sacrificiului ritual, la baza creierului se acumulează o formă deadrenalină, extrem de puternică la copii. Se spune că aceasta este substanţape care o doresc reptilienii (şi rudele lor încrucişate). Este cert deasemenea că ei se hrănesc cu sânge şi cu carne de om. Aceste sacrificiiînchinate în antichitate zeilor (reptilienilor) continuă până în zilele noastre.Una din principalele concluzii ale tuturor cercetărilor făcute pe temareptilienilor este că aceştia sunt complet lipsiţi de emoţii şi de sentimente,hrănindu-se în regiunea de jos a celei de-a patra dimensiuni cu emoţiileinferioare ale oamenilor, precum frica, vinovăţia şi agresiunea. Ori de câteori emitem asemenea vibraţii, noi nu le putem vedea în lumea în caretrăim, căci ele rezonează cu regiunea inferioară a celei de-a patradimensiuni, unde sunt absorbite de reptilieni. Cu cât reuşesc să stimulezemai mult aceste vibraţii inferioare, cu atât mai mare este energia cu care sehrănesc aceştia. Aşa se explică numeroasele războaie umane, genocidurile,sacrificarea în masă a animalelor, perversiunile sexuale care dau naştereunor energii negative extrem de puternice şi ritualurile de magie neagră,care includ sacrificii şi care se desfăşoară la o scară care îi va ului pe ceicare nu au studiat acest subiect.Fiii zeilorProgramul de încrucişare genetică al reptilienilor a început princrearea unui hibrid Anunnaki-uman (Adam?), acum 200.000-300.000 deani. Personal, am convingerea că au existat şi alte rase extraterestre care aufăcut experimente de încrucişare genetică cu oamenii, dând naştere marilorprofeţi şi altor fiinţe excepţionale, dar mă voi concentra în continuareexclusiv asupra experimentelor grupului reptilian, singurul interesat săcontroleze şi să manipuleze destinul oamenilor. Evident, cu cât neîndepărtăm mai mult în timp, cu atât mai greu devine procesul de stabilirea faptelor reale, dar există suficiente dovezi care confirmă ceea ce s-aîntâmplat în cele vremuri. Cu cât analizez mai mult această poveste, cuatât mai limpede îmi devine faptul că reptilienii au repetat pe pământ ceeace au făcut iniţial pe Marte. Ei s-au infiltrat în rândurile populaţiei planeteiprin încrucişări genetice, după care au preluat puterea. Am convingerea căatunci când au venit pe pământ, marţienii albi aveau deja linii genealogicemixte (reptiliene/ariene). Una din principalele locaţii în care s-au stabilitAnunnaki şi marţienii (sau arienii), în special în timpul şi imediat dupăcataclismul generat de Venus în jurul anului 4800 î.Ch., au fost munţii dinTurcia, Iran şi Kurdistan. Acestea au fost locurile din care au invadat eipământul după retragerea apelor. Ei sunt cei care au creat civilizaţiileavansate care au apărut „instantaneu” în câmpiile Sumerului, Egiptului,Babilonului şi în Valea Indului. Unul din centrele cele mai importante ale50

eptilienilor Anunnaki pare să fi fost situat în Munţii Caucaz, locaţie careva apărea în mod repetat în povestea noastră. Am bănuiala că în aceastăregiune s-a desfăşurat un program masiv de încrucişare genetică, probabilsubteran, în urma căruia a rezultat un număr mare de copii cu sânge mixt.Una din caracteristicile particulare ale acestei regiuni este numărul foartemare de oameni cu Rh negativ (adică cu sânge rhesus negativ). De multeori, copiii care au Rh negativ se învineţesc (albăstresc) imediat dupănaştere. De aici provine originea expresiei „cu sânge albastru” atribuităregalităţii şi aristocraţiei. Există o speculaţie care spune că sângele„albastru” (cu Rh negativ) atestă sorgintea marţiană, spre deosebire desângele cu Rh pozitiv, care atestă o origine terestră. Majoritatea oamenilorcare au Rh negativ sunt cei de rasă albă.După toate aparenţele, genele draconienilor albinoşi „de viţăregală” au fost folosite pentru a crea liniile genealogice hibride alemonarhilor care au guvernat lumea din acele timpuri străvechi şi pânăastăzi. Aceştia erau semi-zeii de care vorbeau legendele antice, iar rolullor era de a guverna lumea şi de a împlini Agenda stăpânilor lor reptilieni.Un lucru este cert: deşi Anunnaki s-au încrucişat cu multe rase terestre,rasa albă a rămas principalul vehicul pentru preluarea controlului asupraplanetei, iar draconienii din vârful ierarhiei sunt albinoşi. Nu este demirare că multe din creaţiile lor hibride au avut părul blond şi ochiialbaştri. O schimbare majoră pare să se fi produs la scurt timp dupăcataclismele provocate de Venus, căci în timp ce cultura Ubaid (6000-5000 î.Ch.), care a trăit pe teritoriul Irakului de astăzi, adora zei care aveauforme de şopârle, sumerienii (5000-4000 î.Ch.), care au trăit în aceeaşiregiune, aveau deja zei cu forme umane. Cu siguranţă, există o legăturăîntre această schimbare şi programul de încrucişare genetică din MunţiiCaucaz. Elita hibrizilor Anunnaki-oameni a fost descrisă de sumerieni şiexistă numeroase alte relatări despre încrucişările extratereştrilor cuoameni, respectiv ale „zeilor” sau „oamenilor veniţi din cer” cu oamenii.Chiar în Biblie, există în Geneză un pasaj faimos care spune:„Când numărul oamenilor de pe pământ a început săcrească şi lor li s-au născut fiice, fiii lui Dumnezeu au văzut căfiicele oamenilor erau frumoase şi s-au căsătorit cu cele pe care ledoreau… Nefilimii au trăit pe pământ în acele zile – dar şi dupăaceea – când Fiii lui Dumnezeu s-au dus la fiicele oamenilor şi auavut copii cu ele. Aceştia au fost eroii din vechime, a căror faimăs-a păstrat până astăzi”.Geneza 6:1-4În viziunea lui Zecharia Sitchin, cuvântul Nefilim s-ar traduce prin„Cei care au coborât”, în timp ce alţii îl traduc prin „Cei căzuţi”. La fel,cuvântul „faimă” din acest pasaj al Genezei a fost tradus din cuvântulsumerian shem. Traducătorii Bibliei l-au asociat cu ideea de „nume” sau„renume”, dar Sitchin afirmă că adevărata semnificaţie a cuvântului shemeste aceea de „vehicul din cer”. El susţine că provine de la rădăcina shu-51

mu, care înseamnă „cel care este un MU”, iar MU înseamnă navă spaţială.În acest caz, „eroii faimoşi” devin „oamenii care au coborât din vehiculelelor spaţiale”. Ei sunt cei care s-au încrucişat cu femeile pământene. Dupăpărerea mea, acest pasaj din Geneza biblică descrie încrucişarea dintreextratereştri sau intra-tereşti şi oameni, în urma căreia au rezultat hibriziireptilo-umani. Expresia „Fiii lui Dumnezeu” provine din ebraicul bene-haelohim,a cărei traducere exactă este „fiii zeilor”. Primele progenituri aleacestor experienţe genetice au fost uriaşii de care vorbesc legendele şiexistă numeroase relatări în toată lumea despre apariţia acestor hibrizi.Practic, nu există rasă sau continent pe care să nu găsim o legendă despreuriaşi. Biblicul Goliat ar putea fi el însuşi un simbol al acestor oameni.Indienii americani au numeroase legende despre Poporul din Stele venitdin ceruri pentru a se încrucişa cu femeile umane, iar Alex Christophersusţine că un numitor comun al tuturor răpirilor efectuate de reptilieni înStatele Unite este că oamenii răpiţi au legătură de sânge cu indieniiamericani. Vă reamintesc că indienii hopi afirmă că au venit la suprafaţapământului de undeva din adâncuri. Există un text etiopian cu o vechimede câteva mii de ani, intitulat Kebra Nagast (Nagas erau „zeii-şerpi” aiindienilor din India, capabili să îşi schimbe forma la comandă), în care sevorbeşte deschis de mărimea uriaşă a copiilor născuţi în urma încrucişăriigenetice dintre oameni şi zei. Textul povesteşte cum: „… fiicele lui Caincare le-au conceput îngerilor (extratereştrilor) copii gigantici nu i-au pututnaşte pe aceştia, aşa că au murit”. Pasajul continuă descriind naşterea prinoperaţii de cezariană a unora dintre aceşti copii: „… după ce au spintecatburţile mamelor, aceştia au putut fi traşi de cordonul ombilical”.Străvechiul text ebraic Cartea lui Noe şi urmarea sa, Cartea lui Enoh,descriu naşterea stranie a unui copil neuman, care va deveni mai târziuNoe, celebrul om care a supravieţuit Marelui Potop. Relatarea acesteipoveşti apare şi în Manuscrisele de la Marea Moartă, care au aparţinutcomunităţii eseniene. Aceasta a trăit în Palestina acum 2000 de ani, iartextele sale conţin numeroase fragmente din Cartea lui Enoh. Copilulciudat de care vorbesc aceste texte era fiul lui Lameh. El este descris ca ofiinţă neumană, care semăna mai mult cu „copiii îngerilor din ceruri”.Noe, copilul lui Lameh, avea pielea albă şi părul blond, iar ochii săiumpleau întreaga casă cu o „strălucire aidoma soarelui”. Descrierea unorfiinţe cu părul blond şi ochii albaştri, care luminau ca nişte lasere,corespunde misterioşilor „zei” care au apărut în toate culturile lumii.Lameh a întrebat-o pe soţia sa cine este tatăl copilului:„Ascultă, m-am gândit în sinea mea că această concepţie s-a datorat Privitorilor şi Celor Sfinţi… precum şi Nefilimilor… iarinima mea se simte tulburată din cauza acestui copil”.În Shahnemeh sau Cartea Regilor, legendara istorie a Iranuluiscrisă de poetul arab Firdowsi şi încheiată în anul 1010, acesta descrienaşterea unui copil pe nume Zal, fiul unei rege numit Sam. La fel ca încazul lui Lameh, regele este îngrozit de înfăţişarea nepământeană acopilului, care avea un corp foarte mare, „strălucitor ca argintul”, cu părul52

alb ca al unui bătrân, „la fel ca zăpada”, şi cu o faţă strălucitoare casoarele. Sam îşi numeşte fiul: un copil demoniac, adică un copil al daevaşilor(Privitorilor). La fel ca şi Patriarhii din Vechiul Testament, iranieniiaveau o aversiune faţă de copiii extrem de albi. Şi cine sunt fiinţele celemai albe între toate, chiar albinoase? Rasa regală a draconienilor. Iată cumîl descrie pe Zal textul Shahnemeh:„Nici o fiinţă umană de pe acest pământNu ar fi putut da naştere unui asemenea monstru.Trebuie să fie din rasa demonilor,Deşi are formă şi faţă de om.Chiar dacă nu este un demon, pare totuşiUn animal prezentat la circ”.Figura 5:Imaginea străveche a caduceului, adoptat ca simbol de medicinamodernă, dar care simbolizează multe alte lucruri. Nu este exclus săsimbolizeze inclusiv dubla spirală a ADN-ului, sau poate o lungime deundă ori o frecvenţă particulară.Mai târziu, Zal s-a însurat cu o prinţesă străină pe nume Rudabeh,fiica lui Mehrab, regele din Karbul şi descendent al regelui-şarpe Zahhak,despre care se spune că a domnit în Iran o mie de ani. Rudabeh aparţineaîn mod evident unei rase reptiliene şi este descrisă ea însăşi ca fiind înaltăca un copac, cu pielea ca fildeşul, etc. Altfel spus, avea trăsăturilefamiliare ale urmaşilor umani ai Privitorilor. Asemenea descrieri aleregilor Iranului şi ale altor monarhi din Orientul Apropiat sunt foartenumeroase, la fel ca şi compararea lor cu copacii, din cauza înălţimii lorextreme. S-ar părea că nu te puteai califica pentru a fi rege decât dacăaveai caracteristicile fizice ale nefilimilor sau ale Privitorilor. Fără nici oîndoială, de aici se trage „dreptul divin al regilor de a guverna” în virtuteasângelui lor regal, sistem care a continuat mai târziu şi în Europa. Chiar şititlul britanic de nobleţe, „Sir”, conferit de regii Angliei unor supuşi aleşide ei, provine de la o zeiţă-şarpe din vechime numită chiar Sir, care seînrudea cu zeiţa Anunnaki Ninlil sau Ninkharsag, descrisă în TăbliţeleSumeriene. Soţul acesteia, Enlil, era supranumit Şarpele Splendid cu OchiStrălucitori. Fratele său, Enki, ea cunoscut şi el ca om-şarpe şi avea dreptemblemă doi şerpi înlănţuiţi, simbolul „centrului său spiritual” de la Eridu,dar şi al profesiei medicale moderne, cunoscut sub numele de caduceu(vezi Figura 5). Această informaţie provine din traducerea făcută deZecharia Sitchin Tăbliţelor Sumeriene şi publicată în cărţile sale. Cu atâtmai uimitoare mi se pare afirmaţia ulterioară a lui Sitchin că nu există nicio dovadă care să ateste existenţa unei rase a şerpilor, pe care mi-atransmis-o personal, sfătuindu-mă totodată să renunţ la cercetările mele înacest domeniu. Ideea că dovezile ar lipsi este de-a dreptul aiuritoare. Ce l-o fi determinat oare pe Sitchin să îmi spună aşa ceva? Se pare că se temea53

să nu ajung prea departe cu cercetările mele. Personal, nu am nici cea maimică îndoială că Anunnaki şi Privitorii se referă la aceeaşi rasă reptiliană –„şerpii cu ochi strălucitori” de care vorbesc Christian şi Barbara O’Brienîn lucrarea lor, Geniul celor puţini.Autorul şi cercetătorul Andrew Collins afirmă că deţine o figurinădin bronz care înfăţişează unul din zeii canaaniţi (o populaţie care a trăit înjurul anului 2000 î.Ch.). Aceasta are un gât şerpuitor şi un cap în formaglugii unei cobre, care se termină cu un cap de şarpe. De-a lungul miilorde ani care au trecut de la crearea acestor linii genealogice hibride,membrii acestora s-au integrat din ce în ce mai bine în rândul populaţieigenerale, devenind din ce în ce mai puţin distincţi din punct de vederefizic, dar structura lor genetică de bază rămâne aceeaşi, iar Frăţia deţinefişe genetice exacte care precizează cine are această structură genetică şicine nu. În cartea lor, Geniul celor puţini, Christian şi Barbara O’Brienafirmă că dacă Anunnaki s-au încrucişat cu oamenii acum câteva sute demii de ani, iar apoi din nou acum 30.000 de ani, rezultatul celei de-a douaîncrucişări ar fi o structură genetică în proporţie de 75% Anunnaki şi 25%umană. Personal, înclin să cred că a mai existat o încrucişare mai recentă,după potopul provocat de Venus acum 7000 de ani. Desigur, aceste liniigenealogice trebuie să aibă o structură genetică încă şi mai înclinată cătrecea reptiliană. Din rândul acesteia fac parte familiile care conduc lumea laora actuală şi ea este cea care le permite membrilor lor să îşi schimbeforma între reptile şi oameni, după cum doresc. Între altele, aceşti oameniau capacitatea de a produce o stare hipnotică extrem de puternică, la fel caun şarpe care îşi hipnotizează prada, şi cred că de aici se trage legenda„deochiului”. Aceasta este explicaţia reală a obsesiei faţă de păstrareapurităţii sângelui pe care o au familiile cu „sânge albastru” şi progeniturilelor. Încă din cele mai vechi timpuri, moştenitorii familiilor cu sângealbastru nu au acceptat să se însoare decât cu surori vitrege şi cu vere,exact aşa cum procedau Anunnaki, conform Tăbliţelor Sumeriene. Se parecă gena cea mai importantă se transmite pe linie feminină; de aceea,alegerea partenerei de sex feminin a fost întotdeauna vitală pentru aceştihibrizi.Este foarte important faptul că linia genealogică a „regelui-şarpe” aapărut în Iran, căci aceasta este regiunea (împreună cu Kurdistanul,Armenia, Turcia şi Munţii Caucaz) din care s-au răspândit aceste liniiregale în întreaga lume. Un rus, cunoscător din interior al Frăţiei, mi-aspus că a existat un vortex masiv, un fel de poartă interdimensională, înMunţii Caucaz, prin care au intrat în dimensiunea noastră aceştiextratereştri. Această ipoteză ar explica foarte multe lucruri. Numele deIran provine din mai vechiul Airy-ana sau Air-an, care înseamnă „ŢinutulArienilor”. Chiar şi astăzi, în Kurdistan există două rase distincte, unamăslinie, de înălţime medie şi cu ochi închişi la culoare, şi cealaltă multmai înaltă, cu oameni albi, mulţi dintre ei cu ochi albaştri. Delocîntâmplător, naziştii au considerat că aceste trăsături corespund „raseisuperioare” sau „rasei stăpânilor”, căci cunoşteau conexiunea şi istoria54

eptilienilor. În cartea sa, Din cenuşa îngerilor, Andrew Collins prezintădovezi copleşitoare care atestă faptul că Grădina Paradisului (Edenului) aexistat în munţii înalţi din această regiune (Iran-Kurdistan), şi, după cumştim, unul din personajele centrale ale legendei acestei grădini este şarpele.De altfel, iranienii îşi numeau regii Mar, care înseamnă „şarpe” în limbapersană. Să existe oare o conexiune inclusiv între Mar-te şi şarpe? RegiiIranului mai erau cunoscuţi şi sub numele de „descendenţii dragonului”.Personal, nu am nici o îndoială că reptilienii draconieni s-au încrucişat cuoamenii din rasa albă, dând naştere unor hibrizi. De altfel, există foartemulţi oameni inclusiv la ora actuală care pretind că s-au încrucişat cureptilienii. În jurul anului 2200 î.Ch., în Egipt a fost fondată Casa Regală aDragonului, de către preoţii din Mendes. Tradiţia s-a păstrat până astăzi,4000 de ani mai târziu, sub forma Curţii Regale şi Imperiale aSuveranităţii Dragonului, al cărui sediu modern se află în Marea Britanie.Unii oameni numesc această organizaţie secretă Frăţia Şarpelui. Primiiregi ai Sumerului, Egiptului, iar mai târziu ai Israelului, erau unşi întimpul ceremoniei încoronării cu „grăsimea Dragonului”, care era de faptgrăsime de crocodil (considerat animal sacru în acele vremuri). Crocodilulera numit în Egipt messeh, de unde provine termenul ebraic de „Messia”,care înseamnă chiar „Cel uns”. Regii acestei linii succesorale erau numiţi„Dragoni”. Tot acest simbolism se leagă de faptul că aceste familii regaleerau urmaşe ale hibrizilor reptilo-umani. Dacă mai multe regate se asociaupentru o bătălie împotriva unui duşman comun, ele îşi alegeau un rege alregilor, cunoscut sub numele de Marele Dragon sau… Draco. Faimosultitlu celtic de Pendragon nu reprezintă decât o variantă a acestei tradiţii.Însuşi cuvântul kingship (n.n. regalitate) provine din rădăcina kin (deacelaşi sânge), de unde s-a născut mai întâi kinship, adică înrudit genetic,iar apoi kingship. Pentru a evidenţia şi mai puternic această teză a înrudiriicaselor regale cu reptilienii, menţionez că termenul egiptean pentrucrocodil (messeh-ul sacru) era… Draco. El a devenit un simbol alTerapeuţilor Egipteni, o grupare al cărei echivalent în Israel au fostesenienii. Dinastia regală merovingiană a Franţei a avut un simbolasemănător: şarpele marin Bistea Neptunis. Ce mai, vorbim de acelaşi trib!Dacă veţi studia secţiunea ilustraţiilor, veţi găsi în ea o imagine străvechea unui zeu egiptean, aşa cum apare ea pe peretele templului din Saqquara.Acesta are o formă neumană, reptiliană, înzestrată cu aripi.Nici în epoca noastră nu lipsesc relatările despre fiinţe blonde cuochi albaştri şi cu privirea ca de laser. O prietenă din America mi-apovestit o experienţă care i s-a întâmplat tatălui ei pe la începutul anilor70. La acea vreme, familia acestuia locuia în Turcia, iar el lucra la un postde ascultare al Serviciului de Contraspionaj American. Într-o noapte, s-aîntors acasă într-o stare groaznică. Întrebat ce s-a întâmplat, tot ce a făcut afost să murmure câteva cuvinte: „Lumea în care trăim nu este ce pare”.Deşi nu bea aproape niciodată, a cerut un whisky, apoi încă unul. Când s-amai relaxat, i-a povestit fiicei sale de o conversaţie pe care a avut-o cu unpilot staţionat la o bază din Turcia. Pilotul i-a povestit că zbura pe55

deasupra Polului Nord, când dintr-o dată i s-au oprit motoarele şi toatesistemele electrice s-au blocat. Avionul a început să se prăbuşească, dar,spre uimirea lui, în muntele de sub el a apărut o deschizătură, în careavionul a intrat lin, fără să se strivească de sol. A urmat apoi o scenădemnă de un film cu James Bond. Pilotul a ieşit din avion întrebându-se cenaiba se petrece şi a fost întâmpinat de nişte oameni blonzi, foarte înalţi,cu pielea „de culoarea perlelor” şi ochii „albăstrui-mov”, care păreau săaibă un fel de electricitate. Privirile lor scânteiau ca nişte lasere. Purtau cutoţii halate albe (întâmplător sau nu, aceasta este forma sub care esteprezentat „zeul” sud-american Quetzalcoatl), pe deasupra cărora atârna unlănţişor cu un medalion în formă de Cruce Malteză. Deşi memoriapilotului nu a înregistrat prea multe informaţii după prima întâlnire cu aceioameni cu „priviri scăpărătoare”, îşi mai amintea totuşi că a fost dus într-ocameră în care un grup din aceste fiinţe erau aşezate în jurul unei mese deconferinţă. În final, a fost dus înapoi la avionul său, care s-a înălţat verticaldeasupra muntelui, după care motoarele şi instalaţiile electrice au pornitdin nou. După ce aţi ascultat această descriere făcută de un pilot al StatelorUnite din zilele noastre, vă invit să citiţi felul în care îi descrie pe PrivitoriCartea lui Enoh:„Şi în faţa ochilor mei au apărut doi oameni foarte înalţi,aşa cum nu am mai văzut vreodată pe pământ. Feţele lor străluceaula fel ca soarele, iar ochii lor ardeau ca nişte felinare… Mâinile lorerau mai strălucitoare ca zăpada”.Imaginea corespunde şi descrierilor din vechime referitoare la„zei”, care erau numiţi „cei strălucitori”. Cu siguranţă, istoria acesteiplanete arată cu totul altfel decât o cunoaştem noi, şi chiar în zilele noastrese petrec lucruri pe care marea majoritate a oamenilor nu le-ar putea credeniciodată. În interiorul şi în jurul pământului operează nu una, ci maimulte rase extraterestre, şi nu doar din această dimensiune, ci şi din altele.Persoanele răpite şi cercetătorii fenomenului OZN susţin că printreextratereştrii care interacţionează cu oamenii se numără inclusiv cei veniţidin Orion şi din Pleiade. Din câte mi-au povestit contactele mele dininteriorul Frăţiei care i-au putut vedea pe extratereştri, cei din Orionreprezintă o rasă frumoasă, dar foarte crudă, care are un fel de alianţă cureptilienii. În timp, am căpătat convingerea că îngerii de care vorbeşteBiblia nu erau altceva decât Privitori, reptilieni înaripaţi sau nu. Însuşitermenul de „fii ai zeilor” este tradus în Septuagint (varianta greacă aVechiului Testament) prin cuvântul angelos –îngeri. Din cercetările mele arezultat că există mai multe facţiuni ale reptilienilor: unele care au oatitudine mai pozitivă faţă de oameni şi altele care nu doresc decât sădomine şi să controleze planeta. Ambele au devenit cunoscute sub numelede Privitori sau îngeri (cei din a doua categorie fiind îngeri căzuţi). Nu esteexclus ca legenda Sfântului Mihail care a alungat balaurul (dragonul) pepământ înaintea bătăliei finale şi cea a Sfântului George care a învinsbalaurul să fie legate de conflictul de lungă durată dintre adevăraţiimarţieni albi şi reptilienii Anunnaki. Sfântul Mihail şi Sfântul George sunt56

doi eroi fenicieni, proveniţi exact din regiunea în care şi-au începutAnunnaki programul de încrucişare genetică şi unde au operat multăvreme în mod deschis, ca reptilieni. În ultima carte a Bibliei, CarteaRevelaţiei (Apocalipsa), conexiunea dintre Satan şi şarpe este făcutăexplicit:„Şi marele balaur a fost alungat, şarpele din vechime numitDiavol şi Satan, amăgitorul întregii lumi; el a fost alungat pepământ, şi îngerii săi au fost alungaţi împreună cu el”.„… Şi el a prins balaurul, şarpele din vechime care esteDiavolul sau Satan, şi l-a izgonit pentru o mie de ani, aruncându-lîn abis, unde l-a închis sub un lacăt greu, pentru ca să nu maiamăgească naţiunile pământului”.Într-un fragment din Manuscrisele de la Marea Moartă tradus de unsavant evreu, Robert Eisenman, există o descriere a unui privitor pe numeBelial (Bel?), numit Prinţul Întunericului şi Regele Răului. Acesta estedescris ca având o înfăţişare înspăimântătoare, ca un şarpe cu faţa deviperă. În tradiţia ebraică, una din grupările angelice cele mai pure suntSerafimii sau „şerpii aprigi”, iar descrierea Privitorilor se apropie destul demult de cea a şerpilor. Tradiţia persană vorbeşte la rândul ei de o fiinţă pecare o descrie astfel: „şarpele din vechime umblând pe două picioare”.Exact această expresie apare în mod repetat şi în Cartea lui Enoh. Dacăţinem cont de faptul că rasa regală draconiană este descrisă ca având oînălţime de până la patru metri, cu pielea extrem de albă, „mai albă cazăpada”, descoperim aceeaşi imagine ca şi cea a copiilor gigantici descrişiîn Cartea lui Enoh (şi nu numai) ca fiind hibrizi rezultaţi din încrucişareaoamenilor cu Privitorii. Copilul-hibrid descris în Cartea lui Enoh era chiarNoe. Dacă acest lucru este adevărat, toate popoarele care pretind cădescind din Noe sunt de fapt urmaşe ale reptilienilor Anunnaki. Înmitologia ebraică, Nefilimii sunt numiţi awwim, termen care înseamnăruinători sau şerpi. În Manuscrisele de la Marea Moartă se spune că Noearăta la fel ca şi „copiii îngerilor [căzuţi] din ceruri”, a căror concepţie sedatora Privitorilor… şi Nefilimilor. În tradiţia ebraică, Eva esteconsiderată mama ancestrală a Nefilimilor, fiind asociată cu cuvinteleebraice care înseamnă viaţă şi şarpe. În mitul Genezei din VechiulTestament, Eva a fost tentată să muşte din fructul interzis de către unşarpe. Din capitolul 69 din Cartea lui Enoh aflăm că printre Privitorii carele-au revelat secrete ascunse oamenilor s-a numărat şi Gadreel, îngerulcăzut care a tentat-o pe Eva. Cartea lui Enoh a fost dezavuată de BisericaCatolică, care nu a fost de acord cu credinţa primilor creştini în existenţaunor îngeri în carne şi oase şi a unor îngeri căzuţi care s-au încrucişat cufiicele oamenilor. În realitate, scopul acestei dezavuări era să nu le permitămaselor să înţeleagă adevărul. Pe de altă parte, francmasonii, carecontrolează la ora actuală Biserica Catolică (împreună cu alte organizaţiiale Frăţiei), l-au considerat întotdeauna pe Enoh unul din fondatorii lorlegendari. Chiar şi numele de Enoh înseamnă „iniţiat”.57

Tema îngerilor căzuţi care transmit secrete umanităţii apare atât înCartea lui Enoh cât şi în numeroase alte lucrări. Printre aceşti revelatori desecrete se numără Azazel, care i-a învăţat pe oameni arta prelucrăriimetalelor, şi Shemyaza, cel care i-a învăţat artele magice. Aceste legendeau stat la baza multor eroi care au apărut mai târziu, cel mai celebru fiindsemizeul grec Prometeu, care a furat focul (cunoaşterea) zeilor şi l-a dăruitoamenilor (dar numai unei elite din rândul acestora). În CentrulRockefeller din New York se află, deloc întâmplător, o statuie din aur a luiPrometeu. Reckefeller-ii sunt reptilieni pur-sânge, deci cunoscsemnificaţia plenară şi ascunsă a legendei lui Prometeu. În treacăt fie spus,Privitorul numit Azazel stă la originea capului de ţap folosit în ritualurilesatanice, dar şi a expresiei „ţap ispăşitor”. În Cartea Leviticului se spunecă israeliţii obişnuiau să sacrifice doi ţapi de Yom Kippur, Ziua Ispăşirii.Unul îi era oferit lui Dumnezeu, iar celălalt lui Azazel. Preotul îşi puneaambele palme pe capul ţapului consacrat lui Azazel şi mărturisea păcateleoamenilor. Ţapul era dus apoi în sălbăticie şi aruncat de pe o stâncă,simbolizându-l astfel pe îngerul căzut, Azazel, despre care se credea căeste înlănţuit în sălbăticie – „abisul” din Cartea Revelaţiei. După părereamea, acest „abis” este situat în regiunea inferioară a celei de-a patradimensiuni. De aici s-a născut străvechea temă a ţapului ispăşitor,simbolizată într-un fel de povestea lui Iisus. Capul de ţap al lui Azazel,îngerul căzut, este simbolizat prin pentagrama inversată a sataniştilor.Detaliile acestor teme rămân să fie elucidate, căci mai sunt încănumeroase informaţii ascunse. Eu însumi am o serie de întrebări la carecaut răspunsuri. Un lucru este însă cert: există câteva teme recurente – ceaa raselor extraterestre care au vizitat de milioane de ani pământul, dinmotive diferite, şi cea a încrucişării lor cu oamenii, care a dat naşterediferitelor rase actuale. În trecutul îndepărtat au existat civilizaţii extremde avansate din punct de vedere tehnologic, bazate pe această cunoaştereextraterestră, perioadă pe care strămoşii noştri o numeau Epoca de Aur.Acum 450.000 de ani au sosit pe pământ Anunnaki, o rasă reptilianăcondusă de draconienii înaripaţi şi albinoşi. Aceştia au încercat să preiacontrolul asupra planetei. Este aproape sigur că la vremea respectivă eiocupaseră şi controlau deja planeta Marte. Mult timp, Anunnaki şi-auarătat adevărata faţă, cea de reptilieni, până când, dintr-un motiv sau altul(posibil din cauza ostilităţii altor rase extraterestre sau a oamenilor), s-audecis să treacă sub acoperire. Altfel spus, şi-au propus să cucereascăplaneta chiar sub înfăţişarea de oameni. Acest plan a inclus un program deîncrucişare care a dat naştere unor linii genealogice hibride, prinintermediul cărora puteau opera din regiunea inferioară a celei de-a patradimensiuni. Reptilienii din cea de-a patra dimensiune îşi poartă înfăţişareaumană la fel ca pe o haină genetică. Atunci când corpul fizic moare, el semută în altul, continuând să implementeze Agenda în timpul unei altegeneraţii. Este ca şi cum ar purta şi ar schimba între ele mai multe costumespaţiale. Oamenii cu proprietăţi extrasenzoriale văd aceste creaturi subforma unor reptilieni ascunşi în trupuri de oameni. Pentru a putea face58

acest lucru, au nevoie de trupuri cu trăsături genetice puternic reptiliene,motiv pentru care anumite familii ajung întotdeauna la putere. Ceilalţireptilieni umani, cu sângele mai puţin pur, sunt posedaţi de o conştiinţăreptiliană din cea de-a patra dimensiune şi sunt văzuţi de persoanele cuproprietăţi extrasenzoriale ca nişte fiinţe umane peste care se suprapuneimaginea unui reptilian. Această posedare este cu atât mai uşoară cu câtstructura genetică a omului posedat conţine mai multe gene de reptilieni.Aşa se explică de ce Frăţia este atât de preocupată de fişele genetice alemembrilor săi, pe care le păstrează până în cele mai mici detalii. În acestfel, ei ştiu care oameni pot fi posedaţi mai uşor decât alţii. Pe de altă parte,reptilienii încearcă să influenţeze întreaga umanitate prin stimulareaactivităţii specifice creierului reptilian (partea cea mai primitivă acreierului), respectiv: gândirea ierarhică, agresivitatea, conflictul,diviziunea, lipsa compasiunii şi nevoia de ritualuri. Atunci când spunritualuri nu mă refer numai la ceremoniile satanice sau de altă natură.Există tot felul de manifestări ale acestei nevoi, inclusiv repetareaaceluiaşi tip de comportament, zi după zi, săptămână după săptămână.Reptilienii s-au folosit de rasa albă ca principal instrument pentrucucerirea puterii globale, dar s-au încrucişat şi cu celelalte rase, inclusiv cuchinezii, japonezii, arabii şi evreii. În acest fel, ei pot controla oameni şiorganizaţii aparent fără nici o legătură unele cu altele. Multe din poziţiilede vârf ale puterii mondiale sunt ocupate la ora actuală de reptilieni cudrepturi depline (extratereştri), care şi-au asumat o faţă umană, în timp cemajoritatea oamenilor nu au nici cea mai mică idee. Atunci când privim latelevizor, vedem de multe ori oameni diferiţi, care ocupă poziţii diferite,dar care ajung la aceleaşi concluzii şi sunt de acord cu aceleaşi politici.Evident, aceste dezbateri par cât se poate de deschise şi de democratice.Dar dacă forţa care îi controlează pe toţi este aceeaşi? Ar însemna că neaflăm în plină dictatură. Cum am putea face această deosebire dacă nucunoaştem adevărul? Aceasta este lumea în care trăim, condusă dereptilieni în formă umană şi de familii de hibrizi create şi infiltrate de ei.Cartea lui Enoh susţine că cei născuţi din sânge de Nefilim(hibrizii reptilo-umani) sunt predestinaţi, din cauza spiritului lor ancestral,„distrugerii, oprimării, atacurilor, războaielor şi ruinării eforturiloroamenilor de pe pământ”. Altfel spus, corpurile lor pot fi posedate de„spiritul lor ancestral”, respectiv de reptilienii din regiunea inferioară acelei de-a patra dimensiuni. În Statele Unite există o organizaţie numităFiii lui Jared (după numele tatălui lui Enoh). Membrii ei solicitădeclanşarea unui „război implacabil” împotriva descendenţilor Privitorilor,„care au dominat dintotdeauna umanitatea, din poziţiile lor de faraoni, regişi dictatori”. În revista lor, Avocatul jaredit, ei îi condamnă pe Privitori, pecare îi numesc „super-gangsteri, o mafie celestă care guvernează lumea”.Mulţi oameni m-au întrebat cum este posibil ca membrii Elitei Frăţiei săverse atât de mult sânge, să provoace atâtea distrugeri şi suferinţă, fără săarate nici o emoţie. Se pare că cel puţin o parte din genetica reptiliană nule permite acestora să simtă emoţiile la fel ca oamenii de rând. În schimb,59

îi predispune către cruzime. Această imagine corespunde perfect unorpersonaje precum George Bush, Henry Kissinger sau David Rockefeller,lucru care nu este de mirare, căci aceştia nu sunt decât exemple dereptilieni aflaţi la lucru în sfera umană.Lucrurile pe care le-am dezvăluit în acest capitol îi vor uimiprobabil până şi pe simpatizanţii care mi-au citit cărţile anterioare. Îiînţeleg, dar o experienţă vastă (şi uneori extremă) m-a învăţat să urmezcursul vieţii şi să mă las dus de el oriunde m-ar duce. Atunci când simtritmul vieţii, eu încep să dansez. Atunci când îmi vorbeşte, îl ascult. Măîndrept acolo unde mă duce muzica vieţii, oricât de incredibilă ar păreadestinaţia şi indiferent de consecinţele pe care le-ar putea avea asupravieţii mele personale. Celor nu au încercat încă acest lucru nu le pot spunedecât că ar rămâne uimiţi în ce aventură se transformă subit viaţa, la cecunoaştere îţi oferă acces atunci când te laşi dus de val şi renunţi să te mairăzboieşti cu ea, de teamă să nu pari diferit de marea majoritate. Cei maimulţi oameni nu îndrăznesc să o apuce pe această cale din cauza minţii lor,care se opune ieşirii în afara convenţiilor general acceptate, de teama de anu fi respinsă. Altfel spus, aceste persoane se tem de ce ar putea spune saucrede despre ei ceilalţi oameni. Cum am putea avea însă acces lainimaginabil, dacă nu învăţăm să gândim în termeni inimaginabili? Putemspune oare că ştim totul, că nu mai există nimic de descoperit? Cusiguranţă, mai există destule lucruri care ne sunt necunoscute. Noi nucunoaştem decât o mică părticică din imaginea de ansamblu. Şi care a fostforţa care ne-a adus până la actualul stadiu al cunoaşterii noastre? Au fostacei oameni care au îndrăznit să iasă în afara şabloanelor unanim acceptateale epocii lor, gândind în termeni inimaginabili. Fără aceşti oameni, rasaumană nu ar fi putut evolua; nu ar face decât să se învârtească în cerc,trăind într-o închisoare perpetuă a minţii. Nu sunt departe vremurile încare spuneau: „Oamenii să zboare? Ridicol! Să călătorească cu o vitezămai mare decât cea a sunetului? Absurd! Să creeze copii în eprubetă şi săcloneze specii de animale şi chiar oameni? Imposibil!” Şi totuşi, toateaceste lucruri au devenit posibile din cauza celor care au avut curajul săgândească ceea ce era de neconceput, în timp ce masele îşi băteau joc deei. Încercaţi şi dumneavoastră acest lucru, înainte de a uita complet căexistă şi această posibilitate. Gândiţi dincolo de limitele realităţii impusede alţii.Refuzul de a face acest lucru este închisoarea supremă, stagnareamentală şi emoţională supremă, care permite controlul suprem. Pe scurt,este chiar maniera în care am fost controlaţi de când a început acest joc.Capitolul 3Frăţia BabilonianăDupă ce apele s-au retras în urma cataclismului provocat de Venus,supravieţuitorii au coborât din munţi sau au ieşit la suprafaţă din60

adâncurile pământului. Ei s-au stabilit în ţinuturile de şes şi au început săşireconstruiască civilizaţia. Aceasta a fost perioada în care au apărut brusccivilizaţiile Sumerului, Egiptului şi cea de pe Valea Indului, toate cu unnivel tehnologic foarte ridicat, deşi existaseră şi înainte de cataclism.Societatea sumeriană a apărut în culmea dezvoltării sale din cauzabruştei infuzii de cunoaştere primită de la rasa ariană provenită de peMarte, care a coborât din Munţii Caucaz şi s-a extins din OrientulApropiat către Sumer, Egipt şi Valea Indului. Chiar şi istoricii sunt deacord că aceste societăţi extrem de avansate au apărut brusc. O altă infuzieprimită de rasa albă (şi nu numai) a fost cea genetică de sorginte reptiloarianăsau reptilo-umană. Este vorba de liniile genealogice încrucişatecreate prin manipulări genetice de Anunnaki. Principalul centru în care s-au dezvoltat aceste familii de hibrizi în lumea antică, după retragereaapelor, a fost Babilonul, situat în sudul Sumerului, de-a lungul fluviuluiEufrat. Analiza atentă a dovezilor arată că Babilonul a fost fondat la o datămult anterioară celei acceptate iniţial. Aici au apărut primele societăţisecrete, care s-au răspândit apoi pe întregul glob, de-a lungul miilor de anicare au urmat. Frăţia care controlează la ora actuală lumea este expresiamodernă a Frăţiei Babiloniene alcătuită din preoţi reptilo-arieni şi dinfamilii „regale” care au coborât în această regiune imediat după potop(acum aproximativ 6000 de ani). Aceasta a fost perioada în care au apărutpentru prima oară credinţele manipulate ale marilor religii actuale.Potrivit textelor şi legendelor antice, fondatorul Babilonului a fostNimrod, care a domnit asupra lui împreună cu soţia sa, Semiramida.Nimrod era descris ca un „tiran atotputernic”, unul dintre „giganţi”. Arabiicredeau că cel care a construit (sau reconstruit) după potop uimitoareastructură de la Baalbek, în Liban, cu cei trei stâlpi din piatră cântărindfiecare 800 de tone, a fost Nimrod. Se spune că a domnit asupra regiuniiLibanului de astăzi, şi potrivit Genezei biblice, primele centre ale regatuluilui Nimrod au fost Babilonul, Akkad şi altele, în ţinutul Shinar (Sumer).Mai târziu, el s-a extins în Asiria, construind oraşe precum Ninive, undeau fost găsite numeroase Tăbliţe Sumeriene. Nimrod şi Semiramidaaparţineau acelei linii genealogice cunoscută mai târziu sub numele detitani – o linie succesorală alcătuită din oameni posedaţi de reptilieni şi dinreptilieni pur-sânge. Se crede că această rasă de „giganţi” sau „titani” eraudescendenţii lui Noe, copilul descris în Cartea lui Enoh (variantaulterioară a Cărţii lui Noe) ca fiind un hibrid Privitor-uman cu pieleafoarte albă. În Geneză, tatăl lui Nimrod poartă numele de Cush. El eracunoscut şi sub nume precum Bel sau Belus şi era nepotul lui Noe şi fiullui Ham. Mai târziu, Cush a devenit cunoscut ca zeul Hermes, careînseamnă Fiul lui Ham. Ham sau Khem înseamnă „cel ars” şi este posibilca acest nume să fi avut o legătură cu adorarea soarelui. Mulţi din zeiiantichităţii au apărut mai întâi în Babilon, răspândindu-se apoi în Egipt.Nimrod şi Semiramida au rămas principalele zeităţi ale Frăţieipână în ziua de astăzi, sub diferite nume şi simboluri. Nimrod era61

simbolizat ca un peşte, iar regina Semiramida ca un peşte şi un porumbel.Ea reprezintă şi un simbol al lui Ninkharsag, creatoarea raselor de hibrizireptilo-umani. Nimrod era considerat un zeu-peşte dragon şi era ilustrat cafiind pe jumătate om, pe jumătate peşte. Este posibil ca acest simbol săamintească de faptul că era pe jumătate om, pe jumătate reptilă cu solzi.Regina Semiramida era şi ea simbolizată ca un peşte, căci babilonieniicredeau că peştele este un afrodiziac. În timp, a devenit Zeiţa Iubirii. Deaici se trage simbolistica peştilor în creştinism (reflectată inclusiv înarhitectura creştină). În ipostaza ei de „Duh Sfânt” Semiramida esteprezentată ca un porumbel cu o ramură de măslin în cioc. De altfel,numele ei înseamnă „purtătoarea ramurii”, dacă ţinem seama de rădăcinile„Ze” (articol), „emir” (ramură) şi „amit” (purtător). Putem remarca întreacăt şi asemănarea dintre această simbolistică şi cea din legenda lui Noeşi a Marelui Potop, când un porumbel s-a întors pe corabia lui Noe ţinândîn cioc o ramură de măslin. Să se refere oare acest simbol la întoarcereareptilienilor după potop? Numele Semiramida derivă de asemenea din celal unei divinităţi indiene anterioare: Sami-Rama-isi, sau Semi-ramis.Peştele şi porumbelul sunt două simboluri folosite încă pe scară largă înritualurile religioase şi în ceremoniile naţionale de astăzi, deşi mareamajoritate a oamenilor nu au nici o idee despre adevărata lor semnificaţie.Sinn Fein, ramura politică a grupării teroriste nord-irlandeze IRA, aredrept simbol un porumbel. Aceeaşi imagine poate fi regăsită pe multe dinsceptrele ţinute în mână de monarhii britanici (vezi secţiunea cu ilustraţii).Acest lucru nu este întâmplător, căci ambele organizaţii reprezintăacoperiri moderne ale Frăţiei Babiloniene, iar porumbelul o simbolizeazăpe regina Semiramida. Pentru aceşti oameni, porumbelul nu reprezintă unsimbol al păcii, ci al morţii şi distrugerii (ştiut fiind că Frăţia foloseştefrecvent simbolismul inversat). El reprezintă un simbol pozitiv pentrumasele largi, dar unul negativ pentru Frăţie. Această inversare asimbolisticii le permite să îşi afişeze fără teamă simbolurile în locurilepublice, fără teama că cineva se va plânge.Semiramida mai era cunoscută ca Regina Cerului (sau Rhea),Mama Fecioară a Zeilor, şi uneori ca Marea Mamă a Pământului(Ninkharsag). Era de asemenea adorată sub numele de Astarte, „femeiacare a construit turnurile”, cu referire evidentă la Turnul din Babel(Babilon), atribuit lui Nimrod. Liniile succesorale regale din Europaprovin din liniile genealogice reptilo-ariene din Babilon, iar coroanele lorau apărut ca urmare a coafurii încornorate purtate de Nimrod. Coarnelesimbolizau autoritatea monarhului şi s-au transformat în timp într-odiademă din metal cu trei coarne, care simboliza puterea regală investităcu autoritate divină. La ora actuală, ea este reprezentată de simbolulcrinului, care apare pretutindeni pe însemnele caselor regale europene(vezi Figura 6). Aşa cum spuneam mai devreme, ierarhia „regală”draconiană (albinoşii înaripaţi) este înzestrată cu coarne. Personal, nu amnici o îndoială că aceasta este adevărata origine a însemnelor încornoratepe care le purtau regii antici. Imaginea clasică a diavolului este şi ea62

încornorată. Unul din titlurile pe care le-a purtat Nimrod era acela de Baal(Domnul), căruia îi corespundea Baalti (Mylady – Doamna) pentruSemiramida. Expresia latină pentru „Doamna Mea” era Mea Domina, carea devenit mai târziu Madonna în limba italiană. Nimrod era reprezentat îndublă ipostază: de Dumnezeu Tatăl şi de Ninus, fiul Semiramidei, iarramura de măslin a acesteia era un simbol al progeniturii ei venite pe lumeprintr-o „naştere virgină”. Ninus mai era cunoscut şi sub numele deTammuz, despre care se spune că a fost crucificat cu un miel la picioare,apoi îngropat într-o peşteră. Trei zile mai târziu, când piatra de la gurapeşterii a fost dată deoparte, corpul său dispăruse. Vă sună cunoscutăpovestea? Această temă a soţului-soţiei-fiului, respectiv Nimrod-Semiramida-Ninus/Tammuz a devenit mai târziu trilogia Osiris-Isis-Horusdin mitologia egipteană, care are echivalente în India, Asia, China, şipractic pretutindeni în lume. Câteva milenii mai târziu, ea avea să devinătrilogia Iosif-Maria-Iisus. În timpul ritualurilor de primăvară în carecelebrau moartea şi învierea după trei zile a lui Tammuz-Ninus,babilonienii depuneau ca ofrande nişte chifle pe care era imprimată cruceasolară. Ei bine, da, chiar şi tradiţia chiflelor calde pe care este imprimată ocruce pe care o aplică englezii cu ocazia Paştelui este tot de sorgintebabiloniană. De altfel, cuvântul Easter (n.n. Paşti) provine tot de la unuldin numele atribuite reginei Semiramida – Ishtar, şi nu este exclus caexpresia „Comanda lui Ashtar” (o convingere manipulată de tip New Age,referitoare la un „erou” extraterestru care va veni să ne salveze) să provinăde la o altă divinitate babiloniană, Ashtaroth. Mitologia şi simbolisticababiloniană reprezintă fundamentele tuturor religiilor majore ale lumii, înspecial a creştinismului. Biserica Catolică a fost creaţia FrăţieiBabiloniene, iar papa poartă şi la ora actuală o mitră în formă de peşte,care îl simbolizează pe Nimrod. Aceasta este şi semnificaţia IneluluiPescarului pe care îl poartă el. Papalitatea a pretins multă vreme căscaunul Sfântului Petru de la Vatican este o relicvă sfântă, dar o comisiealcătuită din oameni de ştiinţă a stabilit în anul 1968 că el nu este maivechi de secolul IX. Mai semnificativ este faptul că scaunul papal estedecorat (potrivit Enciclopediei Catolice) cu 12 farfurii care prezintăilustraţii cu cele 12 munci ale lui Hercule. Din aceeaşi lucrare aflăm căHercule a fost un alt nume al lui Nimrod, înainte de a deveni un semizeu algrecilor. În anul 1825, papa Leon al XII-lea a autorizat producerea uneimonede jubiliare pe care era prezentată o femeie într-o poziţie careamintea puternic de simbolismul reginei Semiramida. Aceasta ţinea uncrucifix în mâna stângă, o cupă în mâna dreaptă, iar pe cap avea o coroanăcu şapte vârfuri, precum cea de pe capul Statuii Libertăţii – un alt simbolal Semiramidei, dăruită oraşului New York de francmasonii francezi. Ocunoştinţă care are rude ce ocupă poziţii de vârf la Vatican mi-a povestitcă în timpul papei Ioan Paul al II-lea i s-a permis să facă un tur alVaticanului care l-a lăsat cu gura căscată. De pildă, i s-a arătat baia din aurmasiv a papei, decorată cu simboluri astrologice şi a putut privi îninteriorul casetelor vidate care conţin mii de documente şi cărţi ezoterice63

furate în timpul sutelor de ani de dictatură religioasă, fiind ţinute apoideparte de ochii opiniei publice. Biserica Catolică şi Frăţia Babilonianăsunt de fapt unul şi acelaşi lucru.Figura 6Crinul, simbolul trinităţii babiloniene Nimrod-Semiramida-Tammuz (printre altele).Nimrod a fost cunoscut de asemenea sub numele de Eannus, zeulcu două feţe, care a devenit mai târziu Ianus la romani. Unul din fraţiiAnunnaki, „zeul-şarpe” Enki, a mai fost cunoscut şi sub numele de Ea.Vulturul francmason cu două capete, unul care priveşte către dreapta şicelălalt care priveşte către stânga, este un simbol al lui Nimrod în ipostazasa de Eannus, dar poate şi al unui draconian înaripat. Se spune că Eannuspăstra cheile porţii cerului, fiind singurul intermediar între Dumnezeu şiumanitate. De aceea, orice credinţă care nu era susţinută de el eraconsiderată falsă şi trebuia condamnată. Preoţimea babiloniană s-a folositplenar de acest instrument perfect pentru a-şi impune voinţa asupramaselor, proces preluat aidoma mai târziu de către preoţii creştini, dar şide rabini şi de preoţimea musulmană, hindusă şi a celorlalte religii. Titlulcatolic de cardinal provine de la cuvântul „cardo”, care înseamnă balama,amintind de rolul de gardian al porţii cerului pe care îl juca Nimrod.Preoţii babilonieni au creat chiar un organism pe care l-au numit MareleConciliu al Pontifilor, nume preluat mai târziu de Biserica Catolică.Marele Preot babilonian, cel care îi instruia pe iniţiaţii din cercul cel mairestrâns (din interiorul celorlalte cercuri concentrice) era cunoscut subnumele de… Petru, care înseamnă „Marele Interpret”. Sărbătoarea creştinăa Sfântului Petru era celebrată în mod tradiţional în ziua în care soareleintra în casa astrologică a Vărsătorului. Printr-o uimitoare coincidenţă,aceasta era exact ziua în care era sărbătorit zeul Eannus sau Ianus! La felca toate imitaţiile care i-au urmat, religia babiloniană avea două nivele.Masele erau manipulate să creadă în tot felul de superstiţii şi să preialiteral sensul poveştilor simbolice, în timp ce iniţiaţii aleşi primeauadevărata cunoaştere, fiind ameninţaţi cu moartea în caz că ar fi revelat-oaltor persoane. În acest fel, adevărul despre viaţă, potenţialul uman, istorieşi Agenda reptiliană era ascuns de ochii marii majorităţii, fiind ştiut numaide un număr restrâns de iniţiaţi.Sacrificiile umane erau considerate fundamentale de religiaBabilonului, şi oriunde s-au răspândit mai târziu Frăţia Babiloniană şiliniile genealogice reptiliene, ele au dus cu ele această tradiţie, care le eraimpusă de reptilieni. Toate speciile crude par să fie dependente de sânge,iar această dependenţă s-a transmis inclusiv hibrizilor care le poartăgenele, lucru pe care îl voi demonstra în continuare. Preoţii babilonienierau nevoiţi să mănânce o parte din ofrandele sacrificiale. Nu întâmplător,numele de preot: Cahna-Bal, a devenit în timp sinonim cu expresia„mâncător de carne de om” sau canibal. Moloch, şopârla zburătoare pecare am menţionat-o mai devreme, era un alt nume al lui Nimrod-64

Tammuz. Tam înseamnă „a perfecţiona”, iar muz înseamnă „a arde”.Regăsim acest simbolism al lui Tammuz-Moloch în ritualurile de ardere aunor copii vii în onoarea acestei divinităţii însângerate. N-o să vă vină săcredeţi, dar aceste ritualuri continuă inclusiv în zilele noastre. RitualulBeltane practicat mai târziu de druizii din Britania pe data de 1 mai şicunoscut sub numele de May Day, implica în acele vremuri arderea unorcopii vii în pântecul unei uriaşe efigii umane căreia i se dădea foc. Acestobicei a fost moştenit de la babilonieni când Frăţia s-a extins în Europa. Separe că principala bază pe care şi-au stabilit-o reptilienii înainte de a semuta în Orientul Apropiat şi Africa a fost teritoriul actual al RegatuluiUnit al Marii Britanii şi al Irlandei. Festivalul lui Tammuz se ţinea la datade 23 iunie şi sărbătorea ascensiunea acestuia din lumea subterană. Dupăce a înviat, Tammuz a devenit cunoscut sub numele de Oannes, zeul-peşte,din care a derivat mai târziu numele de Ioan. Nu întâmplător, Ioan a fostnumele unor personaje care l-au manifestat simbolic pe Tammuz-Nimrod,precum Ioan Botezătorul. Data de 23 iunie, Festivalul lui Tammuz, adevenit mai târziu o sărbătoare creştină numită Ziua Sfântului Ioan!Simbolistica lui Nimrod-Semiramida a fost adoptată ulterior de toateculturile pământului, sub cele mai variate nume. Deşi toate acestedivinităţi par extrem de diferite între ele, în spatele lor se ascund de faptaceleaşi două personaje. O altă divinitate amplu folosită în ritualurilesataniste moderne care presupun sacrificarea copiilor este Cronos, regeleciclopilor din legenda greacă. Acesta era cunoscut drept constructorulturnului şi este aproape sigur o altă variantă a lui Nimrod – constructorulbiblicului Turn din Babel.Motivul pentru care liniile genealogice reptiliene sunt implicate şiastăzi în ritualuri atât de macabre este cât se poate de simplu: pentru că aufăcut dintotdeauna acest lucru. Dacă veţi studia evoluţia acestor liniisuccesorale de-a lungul istoriei, veţi constata că ele au folosit aceleaşiritualuri şi sacrificii aduse aceloraşi divinităţi, din cele mai vechi timpuri şipână astăzi. Un alt fragment din Cartea lui Enoh descrie împerechereaPrivitorilor cu femeile umane şi comportamentul progeniturilor lor:„Şi ele au rămas însărcinate, şi au dat naştere unor uriaşi…care au consumat toate bunurile oamenilor. Când oamenii nu i-aumai putut susţine, uriaşii s-au întors împotriva lor şi i-au mâncat peei. Au păcătuit apoi împotriva păsărilor şi animalelor, a reptilelor şipeştilor, şi au sfârşit prin a-şi devora carnea şi prin a-şi bea sângeleunii altora. Pământul poate depune mărturie împotriva celornelegiuiţi”.Acest pasaj descrie exact liniile genealogice de care vorbim şi cares-au răspândit mai târziu pe întreaga planetă, odată cu Frăţia Babiloniană.În timp ce noi privim direct în realitatea fizică, în care ne simţim perfectintegraţi, reptilele privesc în realitatea tridimensională ca şi cum s-ar uitaprintr-o fereastră. În cazul de faţă, fereastra o reprezintă ochii trupuluiuman. Noi suntem conştienţi în lumea cu trei dimensiuni, ei sunt conştienţi65

în cea cu patru dimensiuni. Dacă ştii să îi cauţi, îi poţi descoperi cuuşurinţă după felul în care privesc. Privirile lor sunt întunecate,pătrunzătoare şi reci. Reptilienii pur-sânge nu sunt ataşaţi de trupurile lor,ca oamenii. Ei le folosesc doar ca pe nişte „costume spaţiale”, pentru aopera în această lume, iar când unul se epuizează, nu fac decât să îlschimbe cu altul. Acest proces de „posesiune” a trupurilor fizice de cătrereptilieni şi alte entităţi din regiunea inferioară a celei de-a patradimensiuni a condus mai târziu la poveştile moderne cu demoni, diavoli şialte spirite malefice care posedă mintea şi trupul oamenilor. În realitate,entităţile pe care le invocă ritualurile satanice şi de magie neagră apeleazăla reptilienii şi la alte forme de conştiinţă din regiunea inferioară a celeide-a patra dimensiuni, şi prin intermediul lor îşi „racolează” aceştiapăpuşile pe care le vor poseda mai târziu. Aşa se petreceau lucrurile înBabilon, şi la fel se petrec şi astăzi. Aşa cum am arătat în lucrarea meaanterioară, Eu sunt eu – eu sunt liber, şi cum voi descrie amănunţit înlucrarea de faţă, ierarhia modernă a Frăţiei este implicată până peste cap înritualuri satanice, sacrificii de copii, ceremonii de băut sângele şi alte ororicare vă vor tăia respiraţia. Da, vorbesc acum de nume dintre cele maicunoscute din rândul regalităţii, oamenilor politici, bancherilor, oamenilorde afaceri şi patronilor de mas-media din lume. Altfel spus, oameni caGeorge Bush, Henry Kissinger, familia regală britanică şi mulţi preşedinţide state, prim-miniştri şi membri ai aristocraţiei. Greu de crezut, nu? O fi,dar când nu a sunat fantastic adevărul în această lume a amăgirii şiminciunii?Trei din principalele elemente ale religiei babiloniene erau: focul,şarpele şi soarele. Voi explica în continuare simbolistica soarelui, căciaceasta reprezintă un aspect esenţial al istoriei noastre. Cea mai mare partea populaţiei adora soarele pentru darurile evidente pe care le revărsaasupra pământului, pentru lumina şi căldura sa, care aveau un efect atât devital asupra recoltelor şi bunăstării generale a oamenilor. Ierarhia FrăţieiBabilonului şi celelalte grupuri ale Elitei care deţineau o cunoaştereavansată se concentrau însă asupra soarelui din alte motive. Ei înţelegeaunatura reală a soarelui ca o conştiinţă multidimensională care influenţeazăîntregul sistem solar pe diferite nivele de frecvenţă. Chiar şi îndimensiunea noastră fizică, emisiile solare de energie magnetică neafectează în permanenţă, clipă de clipă. Soarele are un diametru deaproximativ 1.500.000 de kilometri şi conţine 99% din materia existentă însistemul nostru solar. Reprezintă o sferă imensă de energie, care opereazăla fel ca o bombă atomică, iar nivelul temperaturii atinge în interiorul săunu mai puţin de 14 milioane de grade Celsius. Se roteşte mai rapid laEcuator decât la poli, motiv pentru care activitatea câmpului său magneticeste pur şi simplu colosală. Scriitorul şi cercetătorul Maurice Cotterell afăcut un studiu detaliat al petelor şi activităţii solare, în urma căreiasoarele proiectează în afară o cantitate imensă de energie magnetică.Aceasta a fost fotografiată şi apare ca nişte flăcări imense, unele cu oînălţime de 186.000 de kilometri. Această energie călătoreşte către pământ66

purtată de vântul solar şi poate afecta computerele, provocând mari penede curent electric. Dacă nu ar exista Centurile Van Allen, acele zone deradiaţii care înconjoară planeta şi sunt conexe cu câmpul magnetic alpământului, energia soarelui ne-ar „prăji” pur şi simplu.Maurice Cotterell a studiat ciclurile petelor solare şi a stabilit căexistă cicluri pe termen scurt, mediu şi lung ale activităţii solare, lucru pecare îl explică în cartea pe care a scris-o împreună cu Adrian G. Gilbert,Profeţiile mayaşe. După ce a avansat cu cercetările sale, Cotterell adescoperit un uimitor sistem matematic şi de simboluri rămas de lapopulaţia mayaşă din America Centrală. Mayaşii pretindeau că provin din„zei” şi susţineau că adevăratul lor cămin este o insulă pierdută. Sistemelelor matematice şi astronomice erau uimitor de precise, fiind moştenite, lafel ca şi sistemul de măsurare a timpului, de la o cultură mult mai veche, şiîn ultimă instanţă de la extratereştri. Am vorbit mai devreme despreafirmaţia preşedintelui mexican, potrivit căreia mayaşii erau o rasăprovenită din încrucişarea oamenilor cu reptilienii sau „iguanele”, dupăcum le numea el.Maurice Cotterell a realizat fascinat că ciclurile mayaşe aleevoluţiei umane corespund aproape perfect cu ciclurile emisiilormagnetice solare descoperite de el. Deşi au trecut mii de ani de atunci, eleerau aproape identice. Acest lucru este uşor de explicat. Tot ce există esteo formă de energie. Viaţa reprezintă o formă de interacţiune a câmpurilormagnetice. Dacă schimbi magnetismul, modifici practic natura câmpuluienergetic. Dacă modifici natura câmpului energetic se va schimba inclusivnatura vieţii mentale, emoţionale, spirituale şi fizice, care nu înseamnăaltceva decât energie în diferite forme. De pildă, celelalte planete opereazăasemenea schimbări în timp ce se rotesc în jurul soarelui, influenţândcâmpul magnetic al pământului. Ştiinţa care studiază acest fenomen esteastrologia. Cotterell crede că noi suntem influenţaţi mai puternic de acestecâmpuri în momentul concepţiei noastre decât în cel al naşterii propriuzise,punct asupra căruia trebuie să-i dau dreptate. După părerea mea,ambele momente ne influenţează însă la fel de puternic. Cercetările sale l-au condus pe Cotterell la concluzia că activitatea petelor solare corespundeciclurilor de fertilitate umană, dar şi cu apariţia şi decăderea marilorcivilizaţii şi imperii de pe pământ. Recent, oamenii de ştiinţă au descoperitcă omul are în interior un ceas biologic sincronizat cu ritmul solar. Pescurt, efectul soarelui asupra vieţii umane este absolut fundamental şidepăşeşte cu mult beneficiile datorate luminii şi căldurii sale. Extratereştriiştiau acest lucru din cele mai vechi timpuri şi priveau cu respect cătresoare. Acesta reprezintă inima fizică şi spirituală a sistemului solar şi aajuns să simbolizeze în timp creatorul, dar mai ales aspectul masculin alforţei creatoare… „El este Lumina Lumii”. Această cunoaştere referitoarela soare va fi o temă centrală a cărţii de faţă, în care vom călători de-alungul istoriei până în epoca modernă. Pe de altă parte, ea va îngreunaîntr-o oarecare măsură decodificarea istoriei, căci strămoşii noştri foloseauconstant simbolistica soarelui şi cea astrologică în legendele lor, iar o parte67

din numele zeilor lor nu înseamnă altceva decât o referire la soare şi laplanete. Discernerea faptelor reale de cele simbolice nu este un lucru uşor.După părerea mea, expresia „zeul-soare” a fost folosită inclusiv pentru a-idesemna pe extratereştri şi pe descendenţii hibrizi ai acestora, despre caretextele străvechi afirmă că aveau feţe care străluceau ca soarele, motivpentru care îi mai numeau şi „Cei strălucitori”. Imaginaţi-vă ce putere aţiavea să vă impuneţi Agenda dorită şi să manipulaţi rasa umană dacă aţicunoaşte dinainte ciclurile energiei solare şi ale celorlalte planete, precumşi maniera în care influenţează acestea conştiinţa umană. Aţi şti astfel cândsunt predispuşi oamenii către mânie, agresivitate, teamă, îndoială şivinovăţie, şi implicit când trebuie declanşate războaie, colapsurieconomice, etc. Frăţia a deţinut întotdeauna această cunoaştere, pe care ofoloseşte cu mult succes şi în zilele noastre, aşa cum voi arăta încontinuare.Frăţia Babiloniană şi liniile ei genealogice reptiliene s-au răspânditîn întregul Orient Apropiat şi Mijlociu, îndeosebi în Egipt, iar mai târziu înEuropa şi în cele două Americi. După părerea mea, civilizaţia egipteanăcare a apărut după cataclismul provocat de Venus a fost opera arienilor depe Marte, adică a fenicienilor, cu sau fără sprijinul reptilienilor Anunnaki.Cert este că înainte de anul 2000 î.Ch., reptilienii au preluat puterea înEgipt. Curtea Regală a Dragonului a fost fondată de preoţii din Mendes înjurul anului 2200 î.Ch., continuând să existe şi astăzi sub forma CurţiiRegale şi Imperiale a Suveranităţii Dragonului. Actualul Cancelar alacestei organizaţii secrete este autorul Laurence Gardner, iar adresa sapoştală este Columba House din Devon, Anglia (Columba = porumbel =Semiramida). Potrivit lui Gardner, numele Dracula înseamnă „Fiul luiDracul”, fiind inspirat de Prinţul Vlad al III-lea al Transilvaniei-Valahiei,un Cancelar al Curţii Dragonului din secolul XV. Tatăl prinţului eracunoscut sub numele de „Dracul”, adică Draco. Oriunde au ajuns, membriiFrăţiei Babiloniene şi-au creat şcoli ale misterelor cu ajutorul cărora audeterminat populaţia locală să creadă în tot felul de prostii şi să renunţe laputerea sa datorită fricii şi superstiţiilor. În schimb, nivelele superioare aleacestei structuri piramidale îşi transmiteau cunoaşterea avansată celor caredeserveau Agenda reptiliană. Dacă apăreau alte şcoli iniţiatice (nereptiliene),acestea erau infiltrate de preoţii babilonieni, care preluau maitârziu controlul asupra lor. Şcolile misterelor au existat pe pământ de zecide mii de ani, poate chiar sute de mii de ani, fiind folosite pentrutransmiterea cunoaşterii avansate celor pe care preoţii şi cei din vârfulpiramidei îi considerau demni să o primească. În cartea sa, Maeştriiînţelepciunii, J.G. Bennett afirmă că misticul rus George Gurdjieff i-apovestit că şcolile misterelor au o vechime de cel puţin 30-40.000 de ani,lucru pe care l-a aflat studiind desenele murale din peşterile din Caucaz şidin Turkestan. Îi aud de multe ori pe adepţii New Age contestând indignaţifaptul că şcolile misterelor din antichitatea îndepărtată ar fi putut faceparte integrantă din acelaşi mecanism manipulator. Răspunsul meu este că,înainte de toate, asemenea organizaţii care ascund cunoaşterea de masele68

largi nu ar trebui să existe deloc. Indiferent care ar fi intenţia lor, dacăpleacă de la premisa că au dreptul să le conteste această cunoaştereavansată celor mulţi, decizând cine poate să aibă acces la ea şi cine nu, elejoacă deja un joc extrem de periculos prin aroganţa lui. Au existat întradevărşi şcoli orientate pozitiv, care au avut intenţia să dăruiască aceastăcunoaştere celor care ar fi putut-o folosi cu înţelepciune. Eu nu doresc săsugerez în nici un caz că toate aceste şcoli ale misterelor au avut intenţiinecurate. Departe de mine acest lucru. Dar chiar şi aceste şcoli pozitive aufost infiltrate la un moment dat de slujitorii reptilienilor. Iată ce scrie înaceastă direcţie istoricul francmason Manly P. Hall:„Deşi ceremoniile magice complexe ale antichităţii nu erauneapărat rău intenţionate, pervertirea lor a condus la apariţiaşcolilor false de vrăjitorie sau magie neagră [în Egipt]…Magicienii negri din Atlantida au continuat să îşi exercite puterilesupranaturale până când au subminat şi au corupt complet moralaMisterelor primitive… Ei au uzurpat poziţiile ocupate cândva deiniţiaţi şi au preluat frâiele guvernării spirituale.În acest fel, magia neagră s-a transformat în religie de stat,paralizând activităţile intelectuale şi spirituale ale indivizilor,cărora le cereau să accepte în întregime şi fără ezitare dogmeleimpuse de preoţime. Faraonul a devenit o păpuşă în mâinileConsiliului Stacojiu – un comitet de super-vrăjitori ridicaţi laputere de preoţime”.Magicienii negri despre care Hall afirmă că proveneau dinAtlantida erau după părerea mea hibrizii reptilo-umani care au alcătuitFrăţia Babiloniană. Societatea lor secretă s-a răspândit la ora actuală înîntreaga lume, operând practic în toate ţările pământului. CoordonareaAgendei lor se realizează în prezent transfrontalier, prin intermediul unorcompanii şi instituţii aparent fără legătură unele cu altele, precumguvernele diferitelor state, sistemul bancar global, cel al companiilormultinaţionale, complexul militar şi imperiul mas-media. Cunoaşterea nueste bună sau rea; ea este pur şi simplu. Felul în care este folosită ea poatefi însă benefic sau malefic. Iniţiaţii aflaţi pe nivelele superioare aleorganizaţiei ştiu foarte bine în ce constă influenţa magnetică a soareluiasupra minţii umane, care sunt efectele planetelor asupracomportamentului oamenilor, cum pot fi manipulate timpul, conştiinţa,energia, vremea, şi multe altele. Dacă este folosită în mod rău intenţionat,această cunoaştere poate deveni incredibil de distructivă şi demanipulatoare, lucru care s-a şi întâmplat. Simultan, reptilienii şi-aufolosit societăţile secrete pentru a crea instituţii publice precum marilereligii organizate şi partidele politice, cu ajutorul cărora extrag oriceasemenea cunoştinţe avansate din circuitul public. Inchiziţia a reprezentatun excelent exemplu în această direcţie. Să vorbeşti în acele vremuri deprobleme ezoterice însemna să îţi semnezi singur condamnarea la moarte.Acest mecanism a funcţionat atât de perfect încât până şi la ora actuală69

mai există creştini care condamnă cunoaşterea ezoterică, pe care oconsideră „demoniacă”, deşi însăşi religia lor a fost fundamentată peaceastă cunoaştere. Dacă doriţi să aflaţi cum s-a născut cu adevăratcreştinismul, continuaţi să citiţi această carte. Veţi vedea că el nu estealtceva decât o formă reciclată de păgânism, fiind folosit în mod genialpentru a elimina din circuitul public cunoştinţele ezoterice avansate.Primul lucru pe care îl făceau instituţiile creştine când puneau stăpânire peo ţară sau pe o regiune era să ascundă sau să distrugă textele străvechi. Eleau scos astfel din circuitul public însăşi cunoaşterea de care s-au folosit (şiîncă se mai folosesc) reptilienii pentru a manipula populaţia ignorantă. Totîn numele creştinismului au fost distruse marea majoritate a relatărilordespre istoria reală a umanităţii, inclusiv despre rolul jucat de extratereştriîn influenţarea destinului uman (deopotrivă a celui pozitiv şi a celuinegativ). S-a putut inventa astfel o „istorie” alternativă, care a tăiatrădăcinile care legau umanitatea de originile sale. Controlul istoriei estefoarte important, căci schimbarea prin manipulare a percepţiei maselorasupra trecutului influenţează percepţia lor asupra prezentului.Figura 7:Ţinutul Zeilor în lumea antică, de unde s-au răspândit în Caucaz,Sumer, Babilon şi Egipt arienii şi rasele genealogice reptilo-ariene. Auexistat însă şi alte popoare avansate, în alte părţi ale lumii.Toate subiectele asupra cărora am insistat până acum, inclusivzeităţile şi simbolurile descrise mai sus, ne vor însoţi de-a lungul întregiinoastre călătorii până în epoca modernă, prin care vom analizaexpansiunea Frăţiei Babiloniene în lume. Invariabil, reptilienii pur-sângeşi hibrizii manipulaţi de aceştia au ajuns pe poziţii de putere în toate ţărileîn care s-au stabilit. Nivelul lor de cunoaştere era mult deasupra celuigeneral. În pus, ei aveau un plan pe termen lung de îndeplinit, susţinut dereptilienii din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni, respectivMarea Operă a Tuturor Timpurilor, după cum avea să fie denumit defrancmasoni. Acest plan presupunea folosirea populaţiei ne-reptiliene casclavi şi preluarea puterii politice şi religioase de preoţii şi iniţiaţii Frăţiei,care se asigurau – între altele – de retragerea din circuitul public a tuturorinformaţiilor ezoterice şi ascunderea acestora în societăţile lor secrete.După potop, rasa albă şi liniile genealogice reptilo-ariene s-au extins dinMunţii Caucaz şi din munţii Iranului şi ai Kurdistanului către Egipt,Israel/Palestina şi teritoriul ocupat la ora actuală de Iordania, Siria, Irak,Iran şi Turcia, până la Munţii Caucaz (vezi Figura 7). Deloc întâmplător,aceasta a fost regiunea în care s-au născut toate marile religii ale lumii. Înantichitate, civilizaţiile Sumerului, Babilonului şi Asiriei au apărut peteritoriul actual al Irakului, în timp ce Turcia era cunoscută ca Asia Minor(Mică) sau Persia. Arhiepiscopul de Cashel, Richard Laurence, cel care atradus prima ediţie în limba engleză a Cărţii lui Enoh din limba etiopiană,a tras concluzia (analizând descrierea celei mai lungi zile a anului) căautorul textului trebuie să fi trăit în regiunea Caucazului şi nu în Palestina,70

aşa cum cred majoritatea oamenilor. Aceasta este zona din care au apărutcele mai multe linii genealogice reptilo-umane, textul original al Cărţii luiEnoh fiind mult mai vechi decât cel al Cărţii lui Noe (hibridul reptilian).Pe măsură ce s-a extins în noile teritorii, rasa ariană a fost cunoscută subdiferite nume, cele mai semnificative fiind cele de hitiţi şi fenicieni. Suntconvins că au mai existat şi alte aşezări ariene în afara acestor regiuni,poate chiar şi în Britania, şi sunt la fel de sigur că reptilienii operau şi înalte părţi ale lumii, precum cele două Americi. Cheia adevăratei istorii aumanităţii din ultimii 7000 de ani este însă situată în regiunea muntoasădin jurul Caucazului, coborând către câmpiile Sumerului şi Egiptului.Cu cât m-am adâncit mai tare în studierea acestor probleme, cu atâtmai mult am avut de-a face cu munţii Caucaz. Nu cred că este delocîntâmplător faptul că americanii numesc rasa albă: „rasa caucaziană”.Chiar şi istoricii oficiali recunosc faptul că civilizaţia şi religia hindusă aapărut printr-o migraţie masivă a rasei „ariene” din munţii Caucaz cătrevalea Indului, în jurul anului 1550 î.Ch. Aceeaşi rasă ariană (arienii îşispuneau ei înşişi „arya”) a introdus limba sanscrită în India, precum şilegendele şi miturile din cărţile sfinte hinduse cunoscute sub numele deVede. În urma unor cercetări exhaustive asupra rasei ariene, L.A. Waddella ajuns la concluzia că părintele primului rege arian al Indiei consemnat deistorie (menţionat în epopeea Mahabharata şi în istoria budistă a Indiei) afost ultimul rege istoric al hitiţilor din Asia Mică. Arienii indieni adorausoarele sub forma lui Indra, Părintele Zeilor, în timp ce hitiţii-fenicieniinumeau acelaşi Părinte al Zeilor Indara. Acelaşi popor arian s-a stabilitsub diferite nume în Sumer, Babilon, Egipt şi Asia Mică, actualmenteTurcia, precum şi în alte ţări din jur, ducând cu ei aceleaşi legende, miturişi religii. Toate provin din aceeaşi sursă: această rasă ariană despre care sespune că a venit de pe Marte, şi liniile genealogice reptilo-umane careoperau sub acoperire în interiorul ei. Rasa ebraică provine şi ea tot dinregiunea Caucazului, şi nicidecum din Israel, aşa cum se pretinde. Surseistorice şi antropologice evreieşti arată că numai un număr mic de evrei auo legătură genetică cu israeliţii. În secolul VIII, un popor care trăia înregiunea Caucazului şi în sudul Rusiei (numit poporul khazar) s-aconvertit în masă la religia evreiască. Mai târziu, când imperiul a înflorit,această populaţie a emigrat către nord, stabilindu-se în alte părţi aleRusiei, în Lituania şi Estonia. De aici, ei au pătruns în Europa Occidentală,de unde au ajuns în Statele Unite. De pildă, familia Rothschild este deorigine khazară. Aceştia sunt oamenii care au impus cucerirea Palestineiarabe după cel de-al Doilea Război Mondial, pretinzând că „Dumnezeu”le-a dat dreptul divin de a se instala în ţara destinată de el „poporuluiales”. În realitate, ţara din care au provenit este regiunea Caucazului şisudul Rusiei, nu Israelul. Dacă doriţi informaţii detaliate despre aceastăpoveste şi despre manipularea pusă la cale de organizaţiile secrete care s-aascuns în spatele creării statului modern Israel (mai corect ar fi să-ispunem Rothschild-land), vă recomand lucrarea mea, Şi adevărul vă vaface liberi.71

Figura 8Arienii şi reptilo-arienii s-au extins sub diferite nume cătreEuropa, călătorind pe mare şi pe uscat, după care au cucerit întreagalume, cu ajutorul Imperiului „Britanic”.Rasa albă a migrat astfel către nordul Europei. Primii oameni careau ajuns aici pe mare au fost fenicienii, în timp ce alte popoare de aceeaşisorginte au migrat lent pe uscat (vezi Figura 8). Din ultima categoriefăceau parte inclusiv cimerienii şi sciţii. Sub diferite nume, acestepopulaţii şi liniile genealogice hibride din rândul lor au populat întreagaEuropă şi s-au reunit cu arienii deja instalaţi în Britania şi în nordulEuropei, ajunşi acolo pe mare. Fenicienii joacă un rol crucial în povesteanoastră şi voi insista imediat asupra lor. Cimerienii au migrat din Caucazşi Asia Mică (Turcia) către nord-vest, ajungând în regiunile pe care existăastăzi Belgia, Olanda, Germania şi Danemarca. Istoricii romani Pliniu şiTacit afirmă că toate popoarele de pe coasta de nord a Europei, de laOlanda şi până la Danemarca, au aceeaşi origine etnică, afirmaţie susţinutăşi de dovezile arheologice care indică faptul că acest popor cimerian aajuns în respectiva regiune în perioada 300-250 î.Ch. Un alt grup decimerieni a călătorit de-a lungul Dunării către Ungaria şi Austria de astăzi,până în sudul Germaniei şi al Franţei. Romanii i-au numit gali, în timp cegrecii le-au spus celţi. Anumite grupuri din aceste triburi celtice s-auinstalat în Boemia şi Bavaria, în timp ce altele au invadat nordul Italiei.Istoricul roman Sallust descrie înfrângerea romanilor de către „cimbri”,despre care afirmă că erau gali. Alţi istorici romani afirmă că cimbrii eraucelţi. Ei erau împărţiţi în trei triburi: belgii (la nord-est de Franţa), galii(centrul Franţei) şi achitanii (sudul Franţei, până în munţii Pirinei). Până însecolul al II-lea înainte de Christos, celţii/galii (cimerienii albi veniţi dinmunţii Caucaz şi din Orientul Mijlociu) au ocupat întregul centru alEuropei şi nordul Italiei, după care au cucerit integral această ţară. În jurulanului 280 î.Ch., ei s-au întors în Asia Mică şi au reocupat pământurilestrămoşilor lor. După cum afirmă istoricul Henry Rawlinson: „Acestedouă invazii majore în Asia Mică au fost făcute de aceeaşi rasă, numită înprimul caz cimerieni, iar în cel de-al doilea gali”. În cele din urmă, galiiinvadatori s-au stabilit într-un loc numit Phrygia, cunoscut ulterior caGalatia (Gal-atia). Se presupune că acestui popor le-a adresat Sfântul Petruscrisoarea sa despre care Noul Testament afirmă că le-a fost trimisăgalatenilor. Cimerienii sau cimbrii s-au stabilit de asemenea în ŢaraGalilor; până astăzi, numele limbii acestui popor galez este Cymru.Sciţii au fost un alt grup arian, care a migrat de asemenea la nordde Caucaz, către Europa. Cei care le-au schimbat numele, pentru a-idistinge de alte popoare, au fost romanii. Printre simbolurile sacre alesciţilor se numărau şarpele, boul (Nimrod/Taurul), focul(soarele/cunoaşterea), şi Tho sau Theo, echivalentul zeului egiptean Pan.Romanii i-au numit pe sciţi sarmaţi şi germani (de la cuvântul latingermanus, care însemna „autentic”). De atunci, sciţii au rămas cunoscuţi72

ca „poporul celor autentici”, iar numele de germani le-a rămas până astăzi.Aceeaşi schimbare este confirmată şi de scrierile istoricilor romani Pliniuşi Strabo. Un alt popor căruia romanii îi spuneau german au fost anglosaxonii.La ora actuală, Saxonia este un teritoriu situat la nord deGermania şi de Olanda. Atât anglii cât şi saxonii au venit din aceeaşi sursăgenetică: cimerienii şi sciţii albi din Caucaz şi din Orientul Mijlociu.Acelaşi lucru este valabil şi în privinţa lui William Cuceritorul şi anormanzilor săi, ultimul popor care a invadat Britania în anul 1066, înurma celebrei bătălii de la Hastings. Termenii de normand şi Normandiaprovin de la oamenii nordului (norse), căci atunci când au ocupat regiuneacu acelaşi nume din Franţa, ei au venit din Scandinavia. Povestea erouluiscandinav Odin afirmă că acesta a venit din Asaland sau Asaheim, unteritoriu identic cu ţara sciţilor, care poate fi identificat în India ariană. Sespune că de acolo a plecat Odin, între anii 200-300, pentru a cuceri Suedia,în fruntea unei armate uriaşe, numite Svear. Până astăzi, numele Suediei înpropria limbă este Sverige, Ţara lui Svear.Un alt grup de sciţi, cunoscuţi sub numele de sakkas, s-a îndreptatcătre est, pornind din aceiaşi munţi Caucaz şi călcând pe urmele vechilorarieni. Prin anul 175 î.Ch., sakkas au ajuns la graniţa cu China. Textelechineze din această perioadă vorbesc de un popor numit Sai-wang sauSok-wang, forţat să fugă în India. Sok-wang înseamnă „prinţii sakka”.Textele arată faptul că aceşti sakka s-au retras către sud, înspre India,trecând prin trecătorile muntoase din Afganistan. Monedele descoperitedin perioada anului 100 î.Ch. confirmă crearea unei regat sakka înregiunea superioară a văii Indului, între Kashmir şi Afganistan. Nu estedeloc o coincidenţă faptul că budismul a apărut în ţinuturile ocupate desakka (sciţii arieni). În jurul anului 500 î.Ch., în regiunea în care sepresupune că s-a născut Buddha cu 63 de ani în urmă trăia un trib numitsakyas. Gautama (Domnul Buddha) a primit titlul de Sakyashina sauSakyamuni – înţeleptul sakya, maestrul sakya sau leul tribului din Sakya.Toate aceste amănunte vor deveni extrem de semnificative dacă vomconstata că toate religiile majore (ba chiar şi cele minore), precum şi eroiilor, provin din aceeaşi sursă. De fapt, sciţii/sakka şi cimerienii/cimbri erauunul şi acelaşi popor, lucru confirmat de inscripţiile de pe Stânca Behistundin munţii Zargos, situată la marginea unui vechi drum al caravanelor cepleca din Babilon. Inscripţiile s-au făcut din porunca regelui Darius celMare în jurul anului 515 î.Ch. şi au fost scrise în trei limbi: babiloniană,elamită şi persană. Ori de câte ori versiunile elamită şi persană folosesctermenul de sakka, cea babiloniană foloseşte termenul de cimbri.Sintetizând, această populaţie ariană s-a extins sub diferite nume,dar ducând cu sine aceeaşi religie şi aceiaşi eroi, dinspre ţara ei de originedin munţii Caucaz şi din Orientul Mijlociu şi Apropiat către Europa, Indiaşi China. În mijlocul său se aflau acele linii genealogice reptiliene care aufăcut toate eforturile (şi au şi reuşit) de a-şi impune supremaţia asupracursului evenimentelor prin intermediul regilor, reginelor, preoţilor şiliderilor militari pe care i-au impus şi pe care îi putem integra sub titlul73

colectiv de Frăţia Babiloniană. Faptul că babilonienii făceau parte din rasaariană este confirmat de inscripţiile şi titlurile străvechi. Astfel, titlul deKassi sau Cassi a fost folosit mai întâi de fenicieni, în jurul anului 3000î.Ch., iar apoi adoptat de babilonienii care au domnit asupra imperiuluimesopotamian. Kassi era folosit şi ca nume de persoană de către fenicieniidin Egipt, iar titlul de Cassi a stat la baza numelui regilor care au domnitmai târziu în Britania pre-romană. Unul dintre aceştia a bătut monede pecare scrie „Cas” şi pe care apar simboluri solare, precum calul solar.Această expansiune ariană a început mai devreme de 3000 î.Ch.,prin ramura călătorilor pe mare – fenicienii. Aceştia erau un popor avansatdin punct de vedere tehnologic, dar marginalizat de istoria oficială, carele-a ascuns astfel adevărata identitate. El are o importanţă fundamentalăpentru a înţelege de unde provenim şi unde ne aflăm la ora actuală.Fenicienii au fost cei care şi-au adus liniile genealogice şi cunoaşterea înEuropa, Scandinavia şi cele două Americi, cu mii de ani înainte deChristos. Povestea lor este relatată de L.A. Waddell în cartea sa, Origineafeniciană a bretonilor, scoţienilor şi anglo-saxonilor. Waddell a fostmembru al Institutului Antropologic Regal şi a petrecut o viaţă întreagăcercetând dovezile existente. El arată faptul că fenicienii nu erau o rasăsemită, aşa cum s-a crezut până atunci, ci o rasă ariană albă. Studiulmormintelor feniciene arată că membrii acestui popor erau de rasă ariană,aveau capul alungit şi arătau complet altfel decât semiţii. Fenicienii dinlumea antică obişnuiau să călătorească pe mare, pornind din bazele lor dinAsia Mică, Siria şi Egipt. S-au instalat astfel în insulele din MareaMediterană, precum Creta şi Cipru, dar şi în Grecia şi Italia. Fenicienii aufost cei care au dus mai departe cunoaşterea care a permis apariţiaulterioară a civilizaţiilor din Creta Minoică, din Grecia clasică şi din Italiaromană. Tot ei au fost „creierele” care s-au ascuns în spatele culturiiegiptene din perioada respectivă, înainte ca reptilienii să preia controlulasupra ei. Egiptenii îi numeau pe fenicieni Panag, Panasa sau Fenkha.Grecii le spuneau Phoinik-as, iar romanii Phoenic-es. Există un motiv câtse poate de simplu pentru care egiptenii îşi pictau zeii cu pielea albă şiochii albaştri, la fel ca şi numeroase alte culturi din lumea acelei epoci.Această rasă avansată (numită fenicieni) avea pielea albă şi ochii albaştri,la fel ca hibrizii reptilo-umani şi ca rasa venită de pe Marte. În urma lor aurămas rasele scandinave, dar şi alte popoare care provin din aceeaşi liniegenetică. Tot ei au stat la originea obsesiei idioate a naziştilor (şi,respectiv, a societăţilor secrete care i-au creat) pentru „rasa ariană astăpânilor”. Până în ziua de astăzi, cel mai mare erou al societăţii secrete afrancmasonilor este Hiram Abif, aşa-zisul constructor al Templului regeluiSolomon. Sorgintea lui Abif trebuie să fi fost feniciană. Bunicul celebruluifaraon egiptean Akhenaten, tatăl lui Tutankhamon, a fost un înalt preotfenician. Pasărea mitică a Egiptului, Phoenix, nu era alta decât pasăreasoarelui,emblema zeului-soare căruia i se închinau fenicienii, Bil sau Bel.Mai târziu, pasărea a fost simbolizată printr-un păun sau un vultur. Înultimii ani au apărut dovezi privind existenţa unor piramide pe Marte.74

Savanţii de la NASA Vincent DiPietro şi Gregory Molenaar au descoperitşase piramide enorme, asemănătoare celor din Egipt, în regiunea marţianănumită Cydonia. Este cât se poate de logic să bănuim că rasa care aconstruit piramidele din Egipt a fost aceeaşi rasă marţiană, venită pepământ, eventual însoţită de Anunnaki,conform ipotezei lui ZechariaSitchin, pe care personal o susţin.Fenicienii nu s-au limitat numai la Bazinul Mediteranean şi laOrientul Mijlociu. Ei au debarcat în Britania, în jurul anului 3000 î.Ch.Artefacte feniciene incontestabile au fost descoperite în Brazilia, iar înMarele Canion din SUA există anumite rămăşiţe care ar putea fi desorginte egipteană. Fenicienii au debarcat în America cu mii de aniînaintea călătoriei lui Cristofor Columb, mult mediatizată de anumitegrupuri de interese. Motivul pentru care legendele indienilor americanivorbesc de debarcarea unor zei înalţi, de culoare albă, care au adus cu ei ocunoaştere avansată, este că exact aşa s-au petrecut lucrurile. Aceştia auaparţinut rasei ariene şi reptilo-ariene, care au debarcat pe coasta estică acelor două Americi cu mii de ani în urmă, aceeaşi rasă de „zei” desprecare sumerienii spuneau că le-au dăruit o civilizaţie după potop. Aşa seexplică – între altele – de ce misionarii albi care au venit împreună cuCristofor Columb au rămas uimiţi să constate că nativii indieni aveauaceleaşi legende şi mituri ca şi ei. Acum totul capătă sens. Ei au provenitdin aceeaşi sursă: rasa ariană cunoscută sub numele de fenicieni, printremulte alte nume, precum sumerieni şi hitiţi. Desigur, împreună cu arieniiau venit şi liniile genealogice hibride pe care îi însoţeau pretutindeni. Separe totuşi că a existat şi o invazie reptiliană directă în cele două Americi,cu mult timp înainte. Dovada că a existat o rasă avansată care ştia deexistenţa Americilor provine de la nişte hărţi străvechi, precum harta luiJadji Ahmed Portolan, desenată în anul 1519, care prezintă continentulnord-american, inclusiv o trecătoare care făcea legătura între Alaska şiSiberia, precum şi o anexă destul de precisă a unei Antarctici lipsită degheaţă.Sosirea fenicienilor arieni în Britania corespunde de asemenea cuperioada construcţiei marilor cercuri din pietre şi a observatoarelor precumStonehenge şi Avebury, din Wiltshire, deşi există cercetători care afirmăcă au fost construite mult mai devreme. Fenicienii-sumerienii caredeţineau cunoştinţe extrem de avansate de matematică, geometrie sacră,astronomie, astrologie şi cu privire la reţeaua de linii magnetice de forţăale pământului cunoscută sub numele de reţeaua energetică globală, aveaucu siguranţă cunoaşterea necesară pentru a construi astfel de structurimasive. L.A. Waddell afirmă că a descoperit un însemn sumerian pe unadin stâncile de la Stonehenge. Alexander Thom, profesor emerit deInginerie la Universitatea din Oxford între 1945-1961, a descoperit căpoporul antic care a construit Sonehenge cunoştea geometria şi principiilematematice „pitagoreice” cu mii de ani înainte de naşterea lui Pitagora. Încartea sa publicată în anul 1967, Situri megalitice în Marea Britanie,Thom explică faptul că pietrele acestei structuri nu numai că formează75

structuri geometrice în interiorul şi în afara cercului, dar se aliniază şi cutrăsăturile peisajului din jur şi cu poziţiile soarelui, lunii şi celor maiimportante stele de pe cer în anumite momente particulare, îndeosebiatunci când soarele apărea şi dispărea în momentul echinocţiului şi alsolstiţiului, sau când luna se afla pe poziţiile extreme ale ciclului ei.Profesorul Thom susţine că observatorul era un ceas astronomic gigantic.Dar lucrurile nu se opresc aici. Structura este un transmiţător şi receptor deenergie. Reţeaua magnetică a pământului este alcătuită dintr-o serie delinii magnetice care se intersectează, cunoscute şi ca meridiane şi linii aledragonului la chinezi. În punctele în care aceste linii se intersectează,energia începe să se învârtă într-un vortex sau într-o spirală, iar în locurileîn care există numeroase linii care se intersectează, acest vortex devineuriaş. Aceste locaţii sunt considerate locuri de putere şi erau locurile sacreale anticilor care le cunoşteau. Vortexul sau spirala este o constantă înunivers. Galaxia noastră are o formă de spirală, apa curge de sus în jos înformă de spirală, părul din creştetul capului creşte în formă de spirală,molecula de ADN care conţine tiparul nostru genetic are forma unei dublespirale. Savantul Brian Desborough, prietenul meu din California, mi-aexplicat că există un punct pe una din reţelele magnetice ale pământuluinumită Reţeaua Hartmann în care 12 asemenea linii se întâlnesc şi intră înpământ. „Unde se află acest punct?” l-am întrebat eu. „Într-un loc dinAnglia, numit Avesbury”, mi-a răspuns el. Acesta este exact locul pe carefenicienii-sumerienii atât de avansaţi l-au ales pentru a-şi construicercurile din piatră acum cel puţin 5000 de ani, alături de alte câtevastructuri uimitoare, precum Silbury Hill, cel mai mare tumul construitmanual din Europa, şi altele, precum West Kennet Long Barrow. Toateaceste construcţii alcătuiesc un fel de circuit în centrul reţelei energeticecare influenţează atât de decisiv natura câmpului magnetic al pământului.Am locuit timp de doi ani lângă Avebury şi pot să confirm că este un locincredibil de puternic, dacă eşti sensibil la energia subtilă. Între altele,acesta este locul în care au apărut cele mai multe cercuri şi desenegeometrice în lanurile de grâu, în special cele mai complexe dintreacestea.Încă şi mai interesantă este aparenta conexiune dintre Avebury şiMarte. Cercetătorul cel mai cunoscut al structurii numite „Faţa de peMarte”, construită după toate aparenţele de fiinţe umane, inclusiv al zoneimarţiene în care există aceasta, Cydonia, este americanul Richard C.Hoagland, un jurnalist specializat în domeniul ştiinţific, director alplanetariilor din West Hartford şi New York, şi consultant al Centruluipentru Zboruri Spaţiale Goddard de la NASA. În cartea sa, Monumentelede pe Marte, Hoagland aduce dovezi că „faţa” şi piramidele de pe Martefac parte dintr-o vastă reţea construită astfel încât să se alinieze cu răsăritulsoarelui în momentul solstiţiului marţian de vară, acum 500.000 de ani,deci cu 50.000 de ani înainte de venirea pe pământ a extratereştrilorAnunnaki. Personal, nu am nici cea mai mică îndoială că rasa care aconstruit structurile din Cydonia, inclusiv piramidele, a construit mai76

târziu şi Stonehenge şi Avebury. Există chiar dovezi care atestă faptul căAvebury ar putea fi imaginea în oglindă a complexului din Cydonia. Dacăfaci două hărţi topologice la aceeaşi scară a celor două locuri şi lesuprapui, corelaţia dintre obiecte şi distanţe este incredibil de similară, aşacum a demonstrat echipa de cercetători a lui Hoagland. Tot el a descoperitcă acest „oraş marţian” a fost construit în conformitate cu legile folositeinclusiv la construcţia altor complexe similare de pe pământ. Aceeaşimatematică, aceleaşi alinieri şi aceeaşi geometrie sacră pot fi găsite înCydonia de pe Marte şi în marile structuri din antichitate, precumStonehenge, piramidele de pe platoul Gizeh, din Egipt, Teotihuacan dinMexic sau structurile din Zimbabwe. Aceste legi matematice corespundMăsurii de Aur pe care a folosit-o artistul Leonardo da Vinci (1452-1519)în pictura sa care reprezintă un bărbat în mijlocul unui cerc (vezi figura 9).Aşa cum vom vedea mai târziu, da Vinci a fost un iniţiat de rang înalt alreţelei de societăţi secrete. Aşa se explică invenţiile sale care au luat-o cumult înaintea epocii în care a trăit (predicţia apariţiei telefonului, schiţelemaşinilor zburătoare şi tancurilor, şi conceperea unor biciclete care aratăexact ca cele de astăzi, totul într-o perioadă cuprinsă între secolele XV-XVI).Figura 9: Imaginea Omului în viziunea lui Leonardo da Vinci,construită în conformitate cu principiul din geometria sacră cunoscut subnumele de Măsura de Aur.O altă constantă este latitudinea de 19,5 grade. Aceasta estelatitudinea la care sunt construite piramidele, numeroase complexe detemple antice şi alte structuri sacre. Tot la această latitudine găsim vulcaniidin Hawaii, vulcanii Schild de pe Venus, masivul vulcan Mons Olimpusde pe Marte, pata neagră de pe Neptun, pata roşie de pe Jupiter şiprincipalele zone de activitate solară (la nord şi la sud). Toate aceste datese potrivesc perfect, căci petele solare corespund unor emisii incredibil deputernice de energie magnetică ale soarelui, în timp ce vulcanii reprezintăincontestabil emisii de energie telurică ale planetelor. Nu este deci demirare că latitudinea de 19,5 grade reprezintă punctul în care se realizeazăschimbul de energie între sferele aflate în rotaţie, iar strămoşii noştri ştiauacest lucru. Spre exemplu, sumerienii cunoşteau acel ciclu pe care noi îlnumim precesiune. Acest ciclu reprezintă efectul mişcării lente deînclinaţie a pământului în raport cu propria axă, care îl face să priveascădirect diferite sisteme stelare sau „case” astrologice la intervale de câtevamii de ani. Aşa cum atestă textele lor, sumerienii ştiau că pământul arenevoie de 2160 de ani pentru a trece prin fiecare „casă” şi de 25.920 de anipentru a încheia un ciclu complet (care corespunde inclusiv unei rotaţiicomplete a soarelui în jurul centrului galaxiei). La ora actuală suntem pepunctul de a încheia un asemenea ciclu, lucru care explică enormeleschimbări care au început să se petreacă. Templele antice din toată lumeareflectă acest ciclu al precesiunii prin geometria şi matematica lor. Nu-iaşa că este uimitor ce ştiau să facă oamenii „primitivi”? Elita fenicienilorarienilordeţinea cunoştinţe detaliate despre structura reţelei magnetice a77

pământului şi despre potenţialul acesteia de a influenţa conştiinţa umană.La urma urmei, noi trăim scăldaţi în acest câmp magnetic. Atunci când else schimbă, ne schimbăm şi noi. Dacă am trăi în apă şi aceasta s-arschimba, viaţa noastră s-ar modifica dramatic. Acelaşi lucru este valabil şiîn privinţa „oceanului” de energie în care ne scăldăm. De pildă, mişcărileplanetelor influenţează câmpul magnetic al pământului, şi implicit pe noi.Frăţia nu doreşte ca noi să ştim aceste lucruri, scop în care s-a folosit dereligiile ei, cum ar fi creştinismul, pentru a condamna astrologia ca fiindopera diavolului, sau de ştiinţa controlată de ea, pentru a ne demonstra căaceasta nu are o bază obiectivă (altfel spus, că este o prostie).„Misterioasele” cercuri şi structuri din pietre devin mult mai puţinmisterioase dacă le priveşti cu mintea deschisă. Toate dovezile sugereazăcă ele au fost construite de către fenicienii-arienii care au venit dinOrientul Apropiat şi Mijlociu. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea cepriveşte caii albi sculptaţi în colinele de calcar din Marea Britanie. Chiarînainte de a scrie acest capitol am făcut o vizită la cel mai vechi şi maifaimos cal alb din Anglia, cel de la Uffington, în Wiltshire, nu departe deAvebury (vezi secţiunea cu ilustraţii). Plăcuţa aşezată la baza desenuluiafirma că acesta a fost construit în jurul anului 3000 î.Ch., adică exact înperioada în care fenicienii soseau pe coastele insulelor britanice. Ce le-avenit fenicienilor să sculpteze aceşti cai în pereţii calcaroşi ai dealurilor?Ca de obicei, răspunsul este foarte simplu: religia lor avea în centrul eisoarele, iar calul alb era simbolul fenician al soarelui. Marile cercuri şistructuri din pietre care se găsesc în Marea Britanie, precum cele de laStonehenge şi Avebury, au fost construite cu ajutorul cunoaşterii deţinutede preoţii şi elita conducătoare a fenicienilor, respectiv de FrăţiaBabiloniană, care s-a infiltrat, iar apoi a ajuns să controleze politica ariană.Această cunoaştere le permitea fenicienilor să folosească sunetele şi altetehnici neortodoxe pentru a crea un câmp magnetic în jurul unei pietre,deconectând-o astfel de la legea gravitaţiei. Altfel spus, masa pietreidevenea zero. Această perioadă din jurul anului 3000 î.Ch. este foartesemnificativă. În timp ce fenicienii lucrau în Britania şi în alte părţi alelumii, se pare că se înălţau şi piramidele de pe platoul Gizeh (conformultimelor metode de datare cu carbon 12; acest lucru a devenit posibildatorită unor urme de cărbune descoperite în mortarul folosit la lipireapietrelor).Arienii din Orientul Mijlociu şi Apropiat erau cunoscuţi sub multenume: hitiţi, fenicieni, goţi, şi aşa mai departe. Este suficient să studiezisursele diferitelor cuvinte şi nume pentru a observa că acestea au provenitdin aceeaşi sursă. Cercurile din pietre sunt numite uneori Hare Stones(pietre Hare), nume care provine, conform cercetărilor făcute de L.A.Waddell, de la Harri sau Heria, titlul goţilor care guvernau ţara la aceavreme, dar şi de la titlul hitit de Harri, Arri sau Arian. Pietrele Hare suntde fapt pietre ariene, la fel cum Han Krishna înseamnă de fapt ArianulKrishna, nume foarte potrivit dacă ţinem cont de faptul că religia hindusăa fost creaţia arienilor. Există de asemenea cercul din pietre de la78

Castlerigg, de lângă Keswick, în Cumberland. Cuvântul „rig” era un titluacordat regilor şi prinţilor goţi, iar goţii erau de sorginte ariană. Picturileantice ale regilor arieni din Cilicia îi prezintă pe aceştia îmbrăcaţi în stilulvestimentar gotic. Numele de Keswick înseamnă „Sălaşul lui Kes”, Kesfiind clanul Cassi sau Khatti al hitiţilor. Numele comitatului Cumberlandprovine de la Cymry şi Cumbers, a căror origine este sumeriană. Însuşitermenul de „arian” provine dintr-un cuvânt fenician, „Arri”, careînseamnă „cel nobil”. Din el derivă cuvinte precum sum-ARIAN sauARIAN-stock-racy (adică aristocraţie). Leul a fost dintotdeauna un simbolarian major al soarelui, fiind adeseori plasat la intrarea în temple şi înlocurile sacre. Din el s-a născut simbolul Sfinxului cu trup de leu, asociatşi cu semnul astrologic al Leului, guvernat, după cum se ştie, de soare.Întregul fundament al culturii britanice provine de la fenicieni. Faimoasalegendă a Sfântului Gheorghe şi a balaurului este legată de un centrufenician din Asia Mică: Sfântul Gheorghe din Cappadochia. Nu esteexclus ca bătălia dintre Sfântul Gheorghe şi balaur să evoce simbolicconflictele dintre marţieni şi reptilieni, care par să fie extrem de vechi.Crucea roşie a Sfântului Gheorghe (Anglia) şi crucile Sfântului Andrei(Scoţia) şi Sfântului Patrick (Irlanda), la fel ca şi însemnele dinScandinavia, erau purtate de fenicieni ca simboluri sacre ale victoriei.Crucea roşie era crucea de foc, unul din simbolurile feniciene-ariene alesoarelui, la fel ca şi svastica, folosită mai târziu de nazişti. O svasticăpoate fi văzută pe o piatră dedicată zeului fenician al soarelui Bel, găsită laCraig-Narget în Scoţia. Acelaşi simbol împodobea robele marilor preoteseale fenicienilor (vezi figurile 10 şi 11). Am citit că numele de svasticăprovine din cuvântul sanscrit svasti, care înseamnă bunăstare. Simbolul afost considerat cât se poate de pozitiv până când naziştii l-au inversat şi aufăcut din el un simbol al distrugerii. L.A. Waddell a interpretat semnele depe o altă piatră găsită în Scoţia (piatra Newton din regiunea Dumfries-Galloway) ca fiind feniciene-hitite, fiind dedicate zeului-soare Bel sau Bil.Simbolul clasic al Britaniei (şi actualmente al Marii Britanii) provine de lazeiţa feniciană Barati. Priviţi în Figura 12 felul în care o reprezentaufenicienii pe Barati, alături de simbolul britanic al Britaniei! Unul dinprincipalele centre ale arienilor-hitiţilor-fenicienilor era Cilicia din AsiaMică, unde Barati era adorată sub numele de Perathea, iar mai târziuDiana. Altfel spus, Diana şi Britania provin din aceeaşi sursă. Barati erazeiţa/regina fenicienilor, iar Barat era zeul/regele lor. Nu este exclus caaceste nume să corespundă zeităţilor babiloniene Nimrod şi Semiramida.Clanul regal al elitei arienilor era numit Barat, de unde şi termenul indiande Barat sau Brihat, respectiv termenii britanic şi Britania (Barat-anic şiBarat-ania). Vedele indienilor afirmă că: „Regele Barat a dat numele săurasei dinastice pe care a fondat-o. de la el a pornit răspândirea faimeipoporului dinastic, care a ajuns atât de departe”. Alte cuvinte derivate dinBarat sunt Parat, Prat sau Prydi. Forma originală a cuvântului era Baratanasau Brithad-ana. În hitită/sumeriană, sufixul ana înseamnă „unu”. Dinel au apărut mai târziu cuvântul englez one şi cel scoţian ane (n.n. unu).79

Barat-ana sau Briton înseamnă „unul dintre Baraţi”. La fel s-au petrecutlucrurile şi cu alte ţări ocupate de această rasă albă. De pildă, numele deIran provine de la Airy-Ana sau Air-an, care înseamnă Ţinutul Arrays-ilorsau al Arienilor.Figurile 10 şi 11Svastica, simbolul soarelui la fenicieni, pe piatra de la Craig-Narget din Scoţia (figura 10) şi pe roba unei mari preotese feniciene(figura 11).Figura 12Imaginea feniciană a lui Barati (dreapta) şi simbolul britanic alBritaniei. Ambele reprezintă aceeaşi divinitate şi un nume alternativ alreginei Semiramida din Babilon, respectiv al zeiţei Isis din Egipt.Vedele indiene vorbesc de asemenea de zeiţa Barati (Cea careaparţine Barat-ţilor), cunoscută şi sub numele de Brihad cea Divină. Eleafirmă că locul ei special se afla pe malul fluviului Sarasvati, identic cufluviul Sarus din ţinutul hitit-fenician Cilicia. Fluviul se varsă în mare laTarsus, locul în care s-a născut Sfântul Pavel, conform Noului Testament(lucrare scrisă în acord cu miturile solare ariene). Aceşti fenicieni şi arieniadorau şarpele şi pe reptilienii care îşi schimbau forma, pe care hinduşii îinumeau Nagas. Vedele sunt inspirate de arieni şi povestesc cum oameniişerpiNagas puteau provoca daune imense şi chiar moartea instantanee. Sespune despre Nagas că au apărut la naşterea celui care avea să fie cunoscutsub numele de Buddha. În legenda lui Krishna, şarpele joacă de asemeneaun rol important. Numele pe care l-au dat romanii lui Barati a fost Fortuna,conform unei legende care afirma că ea este zeiţa norocului. Ilustraţiileromane ale Fortunei sunt identice cu simbolurile feniciene ale zeiţei Baratişi cu simbolul britanic al Britaniei. Toate erau asociate cu apa, lucrunormal la o rasă ca fenicienii, care călătoreau foarte mult pe mare.Egiptenii aveau şi ei o zeiţă pe nume Birth, zeiţa apelor, o altă reflexie alui Barati, căci arienii-fenicienii erau forţa care s-a ascuns în spatelecivilizaţiei Egiptului. În jurul anului 680 î.Ch., Birth a fost descrisă de unîmpărat babilonian ca „o zeiţă feniciană dincolo de mări”. În Creta, un altcentru fenician, zeiţa corespondentă este Brito-Martis. Potrivit legendelorgreceşti şi romane, era o zeiţă feniciană (altfel spus, Barati), fiica divină alui Phoenix, regele Phoeniciei. Brito-Martis a devenit la romani Diana, ozeitate majoră în lumea antică. Ambele zeiţe erau ilustrate cu o armă înmână, gata pentru vânătoare. Aşa cum a subliniat Earl Spencer laînmormântarea sorii sale, Diana, Prinţesa de Wales, aceasta a fost numităastfel după zeiţa vânătorii.Primii regi britanici îşi numeau rasa şi pe ei înşişi „Catti”, lucrucare poate fi văzut pe monedele bătute de ei. Hitiţii arieni din Asia Mică şidin Siria-Phoenicia se numeau de asemenea Catti sau Khatti. Rasaarienilor care a părăsit Caucazul îndreptându-se către India era cunoscutăsub numele de Khattiyo. Termenul de Khatti a devenit în traducerile80

ebraice şi engleze „hitiţi”, acesta fiind numele sub care apar aceştia înVechiul Testament. Kassi sau Cassi a fost titlul folosit de prima dinastiefeniciană în jurul anului 3000 î.Ch. şi a fost adoptat mai târziu de dinastiababiloniană, fapt deloc surprinzător, căci era vorba de două ramuri aleaceluiaşi popor. Lista vechilor regi din epopeile indiene conţine numeidentice cu cele din lista regilor mesopotamieni, şi există dovezi căcivilizatorii pre-dinastici din Egipt au fost ei înşişi de rasă ariană. Practic,vorbim de acelaşi popor, în rândul căruia se ascundeau liniile genealogicereptilo-umane care au continuat să acumuleze puterea în mâinile lor, dinacele timpuri străvechi şi până astăzi. După cum arată L.A. Waddell,limbile şi scrierile engleză, scoţiană, irlandeză, galeză, galică, gotică şianglo-saxonă derivă din aceeaşi limbă arian-feniciană, devenită apoi hitităşi sumeriană. Jumătate din cele mai comune cuvinte folosite astăzi înlimba engleză sunt de origine sumeriană, cipriotă sau hitită, având aceeaşiexpresie sonoră şi aceeaşi semnificaţie. Sumeriana, limba „zeilor”, estelimba-mamă din care s-au născut marea majoritate a limbilor vorbite la oraactuală pe pământ. După părerea mea, originea acestei limbi este chiar maiveche, provenind din Atlantida sau poate chiar din regiunea cunoscutăastăzi sub numele de Insulele Britanice. După cum spune Waddell:„Am descoperit că vechile manuscrise găsite în aşezărilefeniciene, inclusiv ale celor numiţi ciprioţi, karieni, aramaici,sirieni, likieni, lidieni, corintieni, ionieni, cretani sau „minoici”,pelasgi, frigieni, cappadochieni, cilicieni, tebani, libieni, celtoiberici,goţi, etc., erau toate variante ale aceleiaşi scrieri clasiceariene hitito-sumeriene pe care o vorbeau navigatorii fenicieni,acei pionieri antici care au răspândit civilizaţia hitită în întregulbazin mediteranean şi în afara lui, dincolo de Coloanele luiHercule, până în Insulele Britanice.Istoria oficială insistă să ne facă să credem că populaţia care trăiaîn Britania erau nişte sălbatici „civilizaţi” abia după venirea romanilor.Acest lucru nu este adevărat, lucru confirmat chiar de romani. Texteleromane afirmă că britonii erau un popor civilizat, ale cărui obiceiurisemănau foarte mult cu ale galilor. Mi se pare normal, doar erau acelaşipopor. Britonii foloseau bani din aur şi desfăşurau un comerţ cucontinentul european, lucru confirmat de monedele din aur găsite aici.Singura populaţie pe care romanii au considerat-o necivilizată atunci cândau intrat în Britania a fost cea din interiorul insulelor, neinfluenţată defenicieni, care s-au stabilit mai mult de-a lungul coastelor. Multe drumuriconsiderate astăzi „romane” nu au fost construite deloc de romani. Eraudrumuri pre-romane, pe care aceştia doar le-au reparat. Romanii admiraueficienţa armatelor britone, în special felul în care îşi conduceau britoniicarele de război. Nu cred că va mai fi o surpriză să aflaţi că aceste careerau identice cu cele folosite de hitiţii sau de Catti descrişi de faraonulRamses II în jurul anului 1295 î.Ch., în timpul bătăliei de la Kadesh, unport hitito-fenician. În preajma anului 350 î.Ch., cu trei secole înainte desosirea romanilor, exploratorul şi omul de ştiinţă Pyteas a navigat în jurul81

Insulelor Britanice şi a făcut o hartă a acestora, marcată ştiinţific culatitudini. Pytheas era originar din Phocca, un oraş din Asia Mică, al căruinume derivă din Phoenicia, la fel ca şi portul alăturat numit Phoenice. Lavremea respectivă fenicienii aveau deja un comerţ înfloritor cu minereu defier, pe care îl extrăgeau din minele lor din Cornwall, în vestul Angliei, şiîl exportau în Franţa, la Marsilia, de unde era dus mai departe pe mare înîntregul bazin mediteranean şi egeic. Primul port fenician din Cornwall afost Ictis sau St Michael’s Mount, în Golful Penzance. În realitate, SfântulMihai, unul din marii eroi ai creştinătăţii, a fost o divinitate feniciană.Există nenumărate dovezi care atestă conexiunea dintre InsuleleBritanice şi Irlanda, pe de o parte, şi cultura din nordul Africii şi dinOrientul Apropiat, pe de altă parte. Există o vorbă care spune că dacă vreisă descoperi corupţia, urmează calea banilor. În mod similar, dacă vrei sădescoperi felul cum au evoluat popoarele şi culturile, urmează calealimbii. Limba vorbită astăzi în Irlanda este engleza, care a înlocuit limbagalică, ce a evoluat ea însăşi dintr-o limbă mai veche, pierdută astăzi.Misionarii de limbă galică din Evul Mediu trebuiau să folosească interpreţipentru a vorbi cu picţii, strămoşii scoţienilor de astăzi. Cormac, un regeirlandez vorbitor de limbă galică din secolul IX, s-a referit la limbapopulaţiei din Munster, în sud-vestul Irlandei, numind-o „limba de fier”.Chiar şi limba galică se trage însă din Orientul Mijlociu. În Conamara, olocalitate din vestul Irlandei, există o comunitate care mai vorbeşte încălimba galică. Cântecele lor sean-nos (pe stil vechi), care stau de altfel labaza întregii muzici irlandeze, sunt uimitor de asemănătoare cu cântecelenativilor din Orientul Mijlociu. Chiar şi celor cu urechi antrenate le estegreu să facă distincţia între cântăreţii galici şi cei libieni. Un critic muzicalcare scrie în revista Irish Times, notează:„Dacă asculţi ore întregi epopeile cântate de arabii dinBedoum… şi revii apoi în Irlanda, pentru a asculta un cântăreţsean-nos, asemănarea dintre ritmuri şi melodii ţi se pare uimitoare.Aceeaşi impresie ţi-o lasă şi cântecele spaniole canto-jondo”.În antichitate, Irlanda, Spania şi Africa de Nord au fost legateprintr-un trafic comercial intens, de-a lungul căruia s-a produs inclusiv untransfer de cultură, cunoaştere şi linii genealogice. Arca Spaniolă dinGalway, în vestul Irlandei, comemorează aceste legături, la fel ca şi dansulConamara cunoscut sub numele de „dansul berbecilor”, practic identic cudansul flamenco al spaniolilor. Dansul cu bâte pe care îl practică WexfordMummers în Irlanda este de origine nord-africană. Cuvântul „mummer”provine de la „musulman”. Simbolul irlandez, harpa, a venit din Africa deNord, la fel ca şi celălalt simbol clasic al Irlandei, trifoiul (n.n. shamrockîn limba engleză). În Egipt, orice plantă cu trei frunze este numităshamrukh. Rozariile de mătănii, principalul simbol al credincioşilorcatolici, provin din Orientul Mijlociu; ele sunt folosite inclusiv la oraactuală de către egipteni. Cuvântul nun (n.n. călugăriţă) este egiptean, iarhainele călugăreşti provin din Orientul Mijlociu. Potrivit lui Arbois de82

Juvainville, autorul unei cărţi numite Cours de literature celtigue,irlandezilor li se spunea în Evul Mediu „egipteni”. Există într-adevărconexiuni evidente între cărţile irlandeze şi cele egiptene. Ambele popoarefolosesc acelaşi stil de ilustraţii, iar culorile folosite în Cartea Irlandeză alui Kells şi în Cartea lui Durrow sunt de origine mediteraneană. Culoarearoşie folosită în aceste cărţi provine de la o insectă mediteraneană,Kermococcus vermiho, în timp ce altele provin de la o plantămediteraneană, Crozophora tinctoria. Imaginea zeului egiptean Osiris, cubraţele încrucişate pe piept, poate fi văzută şi în manuscrisele irlandeze.Pulovărele irlandeze croşetate pe Insula Arran au şi la ora actuală undesign pe care l-au primit de la călugării egipteni copţi (potrivit maimultor experţi). Grupa de sânge majoritară în Arran (arian?) este diferităde cea a restului populaţiei irlandeze. Vechiul model de barcă irlandezănumit pucan a fost inventat de nord-africani, care îl foloseau pentrunavigaţia pe Nil. Săpăturile de la Navan Port, de lângă Armagh City, aucondus la descoperirea unor rămăşiţe ale maimuţei berbere, despre care seestimează că a trăit în jurul anului 500 î.Ch. La ora actuală, ea esteasociată cu Gibraltarul, dar în secolul V înaintea erei noastre arealul ei eraAfrica de Nord. Acum 2000 de ani, mercenarii libieni se considerau acasăîn Irlanda. În secolul II, geograful Ptolemeu, care locuia în Alexandria,cunoştea numele a 16 triburi care trăiau în Irlanda. Sportul irlandez numithurling 7 este identic cu sportul marocan numit takourt. La fel ca în toateculturile inspirate de fenicieni-arieni, ritualul irlandez se concentra asuprasoarelui. Tumulul de la Newgrange, în Irlanda, are un pasaj de intrare cu olăţime de circa 20 de metri, perfect aliniat cu răsăritul soarelui pe data de21/22 decembrie (solstiţiul de iarnă). Lumina soarelui care răsareiluminează perfect pasajul şi camera din centru. Intrarea în structurile dinbazinul mediteranean, de pildă în Palatul lui Minos din Creta, esteidentică. Faimoasele Turnuri Rotunde din Irlanda sunt, potrivit anumitororientalişti, de origine feniciană. Toate aceste date se integrează perfect înpovestea noastră. Fenicienii au venit din Orientul Mijlociu şi Apropiat,unul din centrele globale ale reptilienilor Anunnaki. Potrivit cercetărilorprofesorului Phillip Calahan I, despre care am mai vorbit, turnurilerotunde sunt aliniate cu constelaţiile vizibile pe cerul de nord – în specialDraco.Legăturile dintre Irlanda şi berberii din Maroc merită o menţiunespecială. Ambele popoare sunt formate din munteni cu pielea deschisă laculoare, mulţi dintre ei având ochii albaştri şi părul blond. Berberii suntasociaţi cu munţii Atlas, şi implicit cu Atlantida, fiind numiţi astfel dupăAtlas, fiul legendarului conducător al Atlantidei, Poseidon. Arta berberăare numeroase similitudini cu cea irlandeză şi orice om care cunoaştelimba galică poate înţelege fără probleme limba berberă. Principaleleclanuri berbere, precum M’Tir, M’Tuga şi M’Ghill reprezintă cu siguranţăoriginile sau derivate ale numelor irlandez-scoţiene Mac Tier, MacDougal7 N.Tr. De la to hurl – a aceasta, a face vânt.83

şi MacGhill. Prefixul Mac înseamnă „copilul sau copiii lui”. Arabiifolosesc termenul de Bini, de pildă Bini M’Tir, care înseamnă acelaşilucru. Misionarii care au explorat primii ţinutul berber au descoperit căaceştia foloseau cimpoaie, la fel ca irlandezii. Primii invadatori ai Irlandeierau cunoscuţi sub numele de oamenii cu cimpoaie din piele. O tobă dinpiele de capră găsită în Kerry, Irlanda, este copia identică a tobeimarocane numită bindir. Vioara şi chitara îşi au de asemenea originea înAfrica de Nord. Atunci când aripa vikingă a arienilor a invadat Irlanda, eaa găsit aici numeroase oraşe, inclusiv actuala capitală, Dublin. Delocsurprinzător, în lumina dovezilor pe care vi le-am oferit până acum,faimoasa corabie vikingă, cu partea din faţă mult înălţată, era de sorgintefeniciană, fiind folosită inclusiv de egipteni. Sculpturile în piatrădescoperite la Newgrange prezintă acest design, deşi au o vechime cucâteva mii de ani mai mare. Numele Idris este binecunoscut în ŢaraGalilor; de secole, sfinţii şi regii musulmani erau numiţi Idris. La BritishMuseum este expusă o monedă musulmană, un dinar din aur, care areimprimat pe ea cuvântul „Offa”. Offa a fost regele Merciei, în Angliasecolului VIII. Se crede că el a dispus construirea „zidului” de pământ cuo lungime de 200 de kilometri care desparte Anglia de Ţara Galilor,cunoscut sub numele de Offa’s Dyke. Numele de Wales (n.n. Ţara Galilor)provine de la „Weallas”, care înseamnă Ţinutul Străinilor. La fel ca şiirlandezii, galezii au explorat apele din nord din jurul Islandei, înainteavikingilor, şi se spune că prinţul galez Medoc a ajuns în America cu treisecole înainte de Columb. Acest lucru este posibil, căci dacă avea acces lacunoaşterea fenicienilor, ar fi trebuit să ştie de existenţa Americilor.Venerabilul Bede din Cymbri (Ţara Galilor) afirmă despre poporul său căacesta a emigrat după potop din insulele biblice în cele britanice.Când irlandezii s-au instalat în anumite regiuni din Ţara Galilor şiCornwall, o parte din populaţia dislocată s-a mutat în Amorica, Brittany deastăzi, pe coasta franceză, unde se află fantastica pădure de stalactitenumită Carnac, nume care provine de la egipteanul Karnac. Limba bretonăeste un amestec de galeză veche şi dialect cornish-arian. Brittanyînseamnă Mica Britanie şi are legătură cu Barat şi Barati. Amoricaînseamnă „ţinutul cu faţa către mare”, o descriere perfectă a Americiiprivită dinspre Atlantic. Cu siguranţă, aceasta este adevărata origine anumelui Americii, care nu are nimic de-a face cu Amerigo Vespucci,exploratorul florentin care l-a angajat pe Cristofor Columb în Spania. Isleof Man a fost populată de asemenea de arienii irlandezi, devenind unpământ sacru pentru aceştia. A fost unul din cele două locuri din insulelebritanice (celălalt fiind Anglesea, din nordul Ţării Galilor) în care şi-auavut sediul arhii-druizii. Aceştia erau membri de rangul cel mai înalt alstrăvechii clase preoţeşti britanice, care a moştenit cunoaşterea sa de lafenicieni, şi mai târziu de la Frăţia Babiloniană. Simbolul cu trei picioareal Isle of Man seamănă izbitor cu simbolul fenician al soarelui: svastica.S-a stabilit de asemenea existenţa unor legături între Irlanda şi Etiopia. Ocercetătoare americană, Winthrop Palmer Boswell, a scris o carte numită84

Vrăjitori irlandezi în pădurile Etiopiei, în care prezintă similitudiniledintre basmele irlandeze şi cele etiopiene. Unul din copacii sacri aietiopienilor şi ai berberilor este baobabul, în timp ce numele iniţial alIrlandei a fost „banba”.Această adorare a copacilor în Africa de Nord a fost exprimată înInsulele Britanice şi în Europa de către druizi. În Orientul Apropiat, uriaşiisau titanii – hibrizii reptilo-umani –, erau simbolizaţi de multe ori subformă de copaci, din cauza înălţimii lor. În cartea sa, Irlanda feniciană,scrisă în anul 1833, Joachim de Villeneuve susţine că druizii irlandezi erau„preoţii-şerpi” ai navigatorilor fenicieni. Acest lucru ar explica cusiguranţă originea lui Balor cel cu Ochiul Malefic, varianta irlandeză azeului nord-african Baal, şi celebrarea în luna mai a ritualului lui Baalnumit Beltane (MayDay). Ochiul malefic aminteşte de starea hipnotică pecare o pot induce reptilienii. Zeul-soare la fenicieni era Bel sau Bil. Maitârziu, el a devenit cunoscut la Canaaniţi şi la babilonieni ca Baal-Nimrod.Druizii au devenit exponenţii tradiţiei şcolilor misterelor în MareaBritanie, Irlanda şi Franţa, adică în Britannia, Eire şi Gaul, după cum eraunumite în acele vremuri. O parte dintre ei au fost profund corupţi deinfluenţa liniilor genealogice reptilo-umane ale Frăţiei Babiloniene, careau preluat din ce în ce mai mult controlul asupra preoţimii ariene, pemăsură ce trecea timpul. Originea cuvântului druid este incertă. Există uncuvânt galic, druidh, care înseamnă „înţelept” sau „vrăjitor”. Dar nu esteexclus ca originea sa să provină de la cuvântul irlandez drui, careînseamnă „oamenii stejarilor”. Misterele Druide erau predate înîntunericul peşterilor şi pădurilor, stejarul simbolizând zeitatea lorsupremă (aliniată cu simbolismul copacului la Privitori). Druizii nu seînchinau stejarului, care era doar un simbol, dar tot ce creştea pe el adevenit sacru pentru ei (cum ar fi vâscul). Un alt simbol sacru al druizilorera tufişul sfânt (n.n. holly bush), de la care provine numele de Hollywooddin Los Angeles, centrul industriei globale a filmului creat de iniţiaţiimoderni ai Frăţiei Babiloniene. Hollywood-ul se află aproape în totalitatesub controlul lor, fiind unul din principalele instrumente de condiţionare aminţii colective. El a ajuns într-adevăr să fie un loc magic, care îi vrăjeştepe oameni, făcându-i să uite de sine şi de realitatea lumii în care trăiesc.Druizii cunoşteau astronomia şi astrologia şi celebrau naşterea soarelui ladata de 25 decembrie. Luna era şi ea foarte importantă pentru ei.Momentele sacre erau noaptea cu lună plină, cea de-a şasea zi dupăaceasta şi noaptea cu lună nouă.La fel ca în cazul Gradelor Albastre ale francmasoneriei moderne,iniţiaţii druizi erau împărţiţi în trei grupuri. Învăţăturile oferite discipolilorîn pădurile din antichitate şi cele din templele francmasone moderne eraupractic aceleaşi. Primul nivel al şcolii druide se numea Ovate. Discipoliide pe acest nivel erau îmbrăcaţi în verde, culoarea care desemna procesulde învăţare. Al doilea nivel se numea Bard. Discipolii de pe acest nivelerau îmbrăcaţi în albastru, culoare care reprezenta armonia şi adevărul. Eiprimeau sarcina să memoreze o parte din cele 20.000 de versete druide în85

care erau revelate misterele. Al treilea nivel era chiar cel druidic.Discipolii de pe acest nivel erau îmbrăcaţi în alb, culoare care simbolizapuritatea şi soarele. Pentru a deveni un arhi-druid, adică un lider spiritual,trebuia să treci prin şase nivele de iniţiere. Druizii au exercitat mult timp oputere absolută asupra populaţiei. După ce şcoala lor de mistere a fostpreluată de Frăţia Babiloniană, ritualurile lor au fost pervertite într-un senscât se poate de malefic. La fel ca în cazul tuturor şcolilor de acest fel,codul moral al druizilor era predat întregii populaţii, dar cunoaştereasecretă era păstrată exclusiv pentru iniţiaţi, care trebuiau să respecte unsecret absolut. Iată ce spune faimosul ezoterist Eliphas Levi despremetodele de vindecare ale druizilor:„Druizii erau preoţi şi medici, vindecând cu ajutorulmagnetismului… Remediile lor universale erau vâscul şi ouăle deşarpe, căci aceste substanţe atrag lumina astrală într-o manierăspecială. Solemnitatea ceremoniilor de culegere a vâscului a atrasatenţia şi încrederea populaţiei în virtuţile vindecătoare ale acesteiplante, încărcând-o astfel cu o mare putere magnetică”.La fel ca alte religii ale misterelor, druizii deţineau o cunoaştereavansată pe care o ţineau ascunsă de ochii profanilor, iar unii dintre ei ofoloseau cu intenţii mai puţin curate. Eu nu îi condamn în totalitate pedruizi şi în nici un caz nu doresc să arunc o lumină negativă asupradruizilor moderni. Aşa cum spuneam mai devreme, cunoaşterea esteneutră şi poate fi folosită atât cu intenţii benefice, cât şi cu intenţiimalefice. Nu există însă nici o îndoială că religia druidă a fost infiltrată,ajungând să manifeste în timp ritualurile şi comportamentul clasic alreptilienilor, inclusiv sacrificiile umane. La ora actuală, Frăţia foloseşteîncă ritualuri druide în ceremoniile sale de magie neagră.Întoarcerea acasă?Dovezile privind legăturile dintre Orientul Mijlociu şi Apropiat, pede o parte, şi Insulele Britanice şi Irlanda, pe de altă parte, sunt pur şisimplu copleşitoare. Putem face legături între fluxurile migraţiilor,cunoaşterii, culturii, limbii, zeităţilor, simbolurilor şi ritualurilor. Măîntreb doar dacă acest schimb între cele două regiuni s-a produs pentruprima dată în jurul anului 3000 î.Ch., sau dacă nu cumva era o reluare însens invers a aceluiaşi flux produs înainte de cataclismul provocat deVenus. Nu cumva originile civilizaţiilor din Orientul Mijlociu şi Apropiatau fost chiar Insulele Britanice şi Europa, urmând o revenire a acestorculturi în locurile din care au plecat cândva? În momentul de faţă nu amdovezi clare ale acestei afirmaţii, dar cercetările mele actuale se îndreaptăcătre această direcţie. Nu este exclus ca în urma unor catastrofe naturaleproduse în Insulele Britanice şi în Europa să se fi produs o migraţie înmasă a rasei avansate către alte ţinuturi mai sigure, în special din OrientulApropiat. Cu siguranţă, Frăţia Babiloniană şi alte grupări care deţineau86

cunoaşterea avansată abia aşteptau să revină înapoi în Insulele Britanice,stabilindu-şi din nou sediul acolo. Epicentrul acestor operaţii a devenitLondra, care a rămas astfel până astăzi. Cu siguranţă există un motivimportant care justifică acest lucru şi bănuiesc că el este legat decâmpurile de energie din aceste insule. Insulele Britanice reprezintă un loccu adevărat sacru pentru Frăţie, întrucât reprezintă centrul reţeleienergetice a pământului. Nu este deloc întâmplătoare concentraţia multmai mare de cercuri din pietre, pietre verticale, tumuli şi situri antice înMarea Britanie decât în orice alt loc din lume. Cei care ştiu cum pot fimanipulate energia şi conştiinţa nu-şi puteau alege alt loc drept sediu decâtnucleul reţelei energetice planetare. Aşa se explică de ce cea mai mareparte a Agendei este transpusă în practică din Insulele Britanice.Londra este situată pe un centru major al reţelei magnetice apământului, devenind nu doar capitala Britaniei sau Barat-aniei, ci şi aFrăţiei Babiloniene. Pentru aceştia, ea reprezintă „Noua Troie” sau „NoulBabilon”. Oraşul Troia din Asia Mică, devenit celebru datorită legendeicalului troian şi a războaielor troiene, a fost un alt centru al culturii ariene.El a fost capitala hitiţilor într-o anumită perioadă de timp. Se pare că multelinii genealogice reptilo-umane s-au stabilit în acea vreme în Troia, carerămâne până astăzi un loc sacru al iniţiaţilor de rang înalt ai organizaţiilorsecrete, care îşi cunosc perfect originile. Troia înseamnă „Trei Locuri” înlimba greacă şi în ebraică, o aluzie la trinitate, o altă credinţă pe carecreştinismul a furat-o de la predecesorii săi. Actualul oraş care corespundeTroiei antice este Tripoli (al cărui nume înseamnă acelaşi lucru), capitalaLibiei, condusă de unul din fruntaşii Frăţiei Babiloniene, colonelulGaddafi. Troia se leagă astfel de liniile genealogice pur-sânge şiîncrucişate, de unde şi obsesia constantă a Frăţiei faţă de acest nume. Înepopeea Iliada, atribuită poetului grec Homer, se afirmă că Troia a fostfondată de Dardanus, fiul zeului grec Zeus, care era un titan (deci aveasânge reptilian). Zeus era ilustrat atât în formă de vultur cât şi în formă deşarpe. Legenda spune că s-a născut în Arcadia, în Sparta. După războiultroian, mulţi spartani au migrat pe teritoriul Franţei de astăzi. De aceea,termeni precum „Noua Troia” sunt întotdeauna asociate cu centre aleacestor linii genealogice.Cei mai mulţi oameni nu ştiu că Londra a fost fondată de la bunînceput ca o „Nouă Troia”. După distrugerea vechii Troia în jurul anului1200 î.Ch., legenda susţine că Enea, eroul născut dintr-o linie succesoralăregală, a fugit cu ce a mai rămas din poporul său şi s-a instalat în Italia,unde s-a însurat cu fata lui Latinus, regele latinilor. Aşa s-a născut ceea ceavea să devină mai târziu Imperiul Roman. Potrivit multor tradiţii, nepotullui Enea, un om pe nume Brutus, a debarcat în Britania în jurul anului1103 î.Ch., împreună cu un grup de troieni, inclusiv din coloniile spaniole.Aceştia au numit Britania „Marea Insulă Albă”, după colinele de culoarealbă care abundă pe coasta sudică. În sud-vestul Angliei este situat oraşulTotnes, din provincia Devon, situat la scurtă distanţă de Torbay, cel maivechi port marin din zonă. Aici se află o piatră numită Piatra lui Brutus.87

Legenda spune că pe ea s-a aşezat fostul prinţ troian imediat după ce adebarcat în Britania. Anumite documente galeze susţin că Brutus a fostîntâmpinat de trei triburi de britoni, care l-au proclamat rege. El a fondatmai târziu un oraş pe care l-a numit „Caer Troia” – Noua Troia, pe careromanii aveau să-l redenumească ulterior Londinium. În acest fel, Londraa devenit centrul operaţional al imperiului Frăţiei Babiloniene, rămânândastfel până astăzi, alături de Paris şi de Vatican. În legendele RegeluiArthur, Londra este numită Troynavant, iar regatul Camelot înseamnăOraşul lui Marte. Artefactele descoperite de arheologul german HeinrichSchliemann în ruinele vechiului oraş al Troiei conţin numeroase simboluriidentice cu cele de pe pietrele megalitice din Marea Britanie. Ele eraudecorate cu svastici, simbolul arian-fenician al soarelui. Practic, vorbim deacelaşi popor. De fapt, toţi oamenii de rasă albă aparţin aceluiaşi popor deorigine, şi ei sunt cei care au preluat controlul asupra lumii. Este suficientsă privim în jur pentru a ne da seama cine sunt cei care deţin toatepârghiile puterii mondiale: oamenii albi!În mijlocul acestei rase se ascund liniile genealogice reptiliene, alcăror centru mondial se află la ora actuală la Londra, Noua Troia, sau maibine zis, Noul Babilon. Trupurile acestor membri ai Elitei sunt ocupate saucontrolate de reptilienii din regiunea inferioară a celei de-a patradimensiuni, în timp ce majoritatea celor din ierarhia ariană inferioarăhabar nu au de acest lucru. Voi insista asupra acestei reţele de sorgintereptilian-Anunnaki, arătând locul pe care îl ocupă în lumea modernă, dupăce voi analiza adevărul despre religiile de care s-au folosit atât de eficientreptilienii pentru a supune mental, emoţional şi spiritual rasa umană.Capitolul 4Sorii lui DumnezeuNici un alt instrument nu a slujit mai bine Agendei reptiliene decâtreligia. Chiar şi la ora actuală religia controlează minţile americanilor şilimitează gândirea Mişcării Patriotice Creştine, deşi aceasta a sesizat multealte aspecte ale conspiraţiei Frăţiei. Singurul lucru pe care nu îl potaccepta aceştia este faptul că propria lor religie face ea însăşi parteintegrantă din marea conspiraţie.Eu nu doresc în nici un caz să-i condamn pe cei care se autonumesccreştini. Printre ei se numără destui oameni care îşi manifestă princredinţa lor creştină o spiritualitate plină de iubire. Mă refer aici exclusivla instituţia creştinismului şi la îndoctrinarea arogantă pe care a practicat-oîn masă, pornind de la incredibil de limitata ei viziune asupra vieţii, care acreat o veritabilă închisoare mentală pentru miliarde de oameni de-alungul ultimilor 2000 de ani. Toate religiile majore ale umanităţii,hinduismul, creştinismul, iudaismul şi islamul, s-au născut în aceeaşiregiune a Orientului Mijlociu şi Apropiat unde au apărut rasa ariană şiliniile genealogice încrucişate reptilo-umane, după marele cataclism de88

acum aproximativ 7000 de ani. Scopul acestor religii era să limitezemintea oamenilor şi să controleze emoţiile acestora prin răspândireasentimentelor de vinovăţie şi de teamă. Toate au avut la bază figura unui„Dumnezeu mântuitor” precum Iisus sau Mahomed, afirmând că numaicei care cred în acesta şi îi urmează poruncile îl pot găsi pe „Dumnezeu” şipot fi mântuiţi. Exact acelaşi lucru îl afirmau preoţii babilonieni despreNimrod. Controlul maselor prin intermediul religiei a început în Babilon.Cei care refuzau să creadă în aceste bazaconii erau condamnaţi să ardăpentru totdeauna în focul iadului. În mod incredibil, miliarde şi miliardede oameni au căzut de-a lungul timpului în capcana acestei schemesimpliste, lucru valabil inclusiv la ora actuală. Dacă nu ar fi dispuşi sărenunţe decât la propria lor minte şi la propria lor viaţă, încă nu ar fi atâtde rău, dar ei insistă ca toţi cei din jur să facă acelaşi lucru, iar acest lucrunu mai este normal. Chiar deloc! Întrucât majoritatea cititorilor acesteicărţi vor fi cu siguranţă din rândul creştinilor şi evreilor, voi lua exemplulacestor două religii, demonstrând cum nişte poveşti simbolice au devenitadevăruri literale şi cum manipularea acestora a dat naştere celei maiputernice arme de control în masă inventată vreodată.Pentru a înţelege ce anume se ascunde în spatele apariţiei religiilor,va trebui să vedem care a fost baza primelor religii ale fenicienilor,babilonienilor şi altor civilizaţii mai vechi decât ale acestora. Esenţaacestor religii a fost soarele. Ierarhia Elitei s-a concentrat dintotdeaunaasupra soarelui, căci, aşa cum am subliniat mai devreme, înţelegea putereareală a acestuia ca generator de energie electromagnetică care ne afecteazăviaţa şi comportamentul în fiecare secundă a fiecărei zile. Soarele conţine99% din materia sistemului solar. Este suficient să vă gândiţi la acestlucru. Cine înţelege aceste cicluri solare şi natura diferită a energiilor pecare le proiectează ele poate anticipa cum vor reacţiona fiinţele umane ladiferite evenimente şi în anumite momente. La fel ca în cazul scripturilorcare reprezintă baza tuturor religiilor, religia soarelui avea două nivele alecunoaşterii (sau iniţierii). În lumea antică, ierarhia Elitei se concentraasupra soarelui deoarece ştia că acesta are efecte profunde asupraconştiinţei umane, în timp ce masele adorau astrul solar din cauza călduriişi luminii pe care le primeau de la el şi care influenţau în mod crucial viaţalor, în special prin faptul că le asigura coacerea unor recolte bogate. Înmod similar, un iniţiat al cunoaşterii ezoterice va citi Biblia cu alţi ochidecât creştinul sau evreul mediu. Iniţiatul va recunoaşte simbolismul,numerologia şi codurile ezoterice, în timp ce credinciosul va acceptasemnificaţia literală a textului. Altfel spus, acelaşi text are rolul de apermite trecerea pe un nivel superior de cunoaştere în cazul iniţiatului şide a crea o închisoare mentală pentru masele largi, neiniţiate. Marescamatorie!Figura 1389

Simbolul antic al ciclului anual al soarelui, din care au derivatatâtea alte simboluri şi legende. Acest simbol apare în ilustraţiile dinfigura 12, care o prezintă pe Barati şi stema Britaniei.Înţelegerea marilor religii nu este posibilă fără înţelegereasimbolismului străvechi al soarelui. Anticii foloseau în special un anumitsimbol (vezi figura 13) pentru călătoria anuală a soarelui. Aşa cum vomvedea în capitolul următor, acesta rămâne şi la ora actuală simbolulfundamental al Frăţiei Babiloniene. El apare atât în ilustraţiile fenicieneale zeiţei Barati cât şi pe stema expresiei britanice a acesteia: Britania.Simbolul constă în împărţirea zodiacului (cuvânt grecesc care înseamnăcercul animalelor) printr-o cruce care marchează cele patru anotimpuri. Încentrul crucii se află soarele. Din cauza acestui simbolism, foarte multedivinităţi ale anticilor erau născute pe data de 25 decembrie. În emisferanordică, data de 21-22 decembrie corespunde solstiţiului de iarnă, cândsoarele se află în punctul cel mai de jos al puterii sale în ciclul anual. Înviziunea strămoşilor noştri, acesta era momentul în care soarele „moare”din punct de vedere simbolic. La data de 25 decembrie (trei zile maitârziu), soarele şi-a început deja călătoria simbolică înapoi către apogeulputerii sale din mijlocul verii. De aceea, anticii obişnuiau să spună căsoarele „se naşte” pe data de 25 decembrie. După cum vedeţi, Crăciunulcreştin nu este decât un festival păgân redenumit, aşa cum sunt de altfeltoate sărbătorile creştine. Să luăm de pildă Paştele. În jurul datei de 25martie (data fixă la care se sărbătorea mai demult Paştele), soarele intră însemnul astrologic al Berbecului sau al mielului. La această dată, anticiiobişnuiau să sacrifice miei, convinşi că vor obţine astfel favorurile zeilor,dar mai ales ale zeului-soare, asigurându-şi astfel recolte bogate. Altfelspus, ei credeau că vărsarea sângelui mielului echivalează cu ştergereapăcatelor lor.Babilonienii antici credeau că Tammuz, fiul reginei Semiramida, afost crucificat cu un miel la picioare, trupul său fiind înmormântat într-opeşteră. Când piatra de la intrarea în peşteră a fost dată deoparte trei zilemai târziu, trupul dispăruse. Cu siguranţă, aţi mai auzit această poveste! Oaltă manieră în care anticii îşi imaginau simbolic soarele era următoarea:un copil iarna, un tânăr de Paşti, un bărbat extrem de puternic vara, un omtrecut de prima tinereţe, care îşi pierde puterile, toamna, şi un bătrânneputincios iarna (până la solstiţiu). Ilustraţia modernă care prezintă fazeleevoluţiei omului de la copil la bătrân este o imitaţie a acestui simbol. Întroaltă variantă, soarele se năştea cu plete aurii lungi (razele) care deveneaudin ce în ce mai scurte pe măsură ce îşi pierdea puterea, în lunile detoamnă. Să ne reamintim de povestea lui Samson (sau Sam-sun 8 ) dinVechiul Testament. Acesta era incredibil de puternic şi avea părul lung,dar şi-a pierdut puterea când părul i-a fost tăiat. Problemele sale au începutcând a intrat în „Casa Dalilei” – semnul astrologic al Fecioarei, prin caretrece soarele în timp ce se apropie toamna. Cu o ultimă svâcnire a puterii8 Sun – soare, în limba engleză.90

sale, Sam-Soarele trânteşte la pământ doi piloni, care reprezintă un altsimbol clasic al Frăţiei, pe care îl regăsim din Egiptul antic şi până lafrancmasonii moderni. Legenda lui Samson (Sam-sun) este povesteasimbolică a ciclului anual al soarelui. În realitate nu a existat o asemeneapersoană. Din câte înţeleg, în limba ebraică Samson înseamnă chiar „ZeulSoare”.Pentru creştinii ortodocşi, Iisus este singurul Fiu conceput deDumnezeu, care a murit pentru iertarea păcatelor noastre. Exact aceeaşipretenţie au avut-o un lung şir de zei antici, cu mult timp înainte să se audămăcar de Iisus Christos. Expresia „Fiu al lui Dumnezeu” pare să dateze celpuţin din perioada regilor gotici arieni din Cilicia, care îşi asumau titlul de„Fii ai Zeului Soare”, tradiţie adoptată apoi de faraonii din Egipt. Mulţiadepţi New Age îl consideră pe Iisus una cu Sananda, un iniţiat de rangînalt dintr-o ierarhie spirituală care s-a întrupat pentru a infuza pe pământaşa-zisa energie „christică”. Alţii cred că a fost un extraterestru cu omisiune similară. În sfârşit, sunt unii care afirmă că pretenţia sa de a fi„regele evreilor” se datora faptului că se trăgea din sângele regal al luiDavid. Dar oare chiar a existat Iisus? Au existat Moise, Solomon şi regeleDavid? Răspunsul meu este un categoric nu. Nu există dovezi credibile aleexistenţei nici unuia dintre ei în afara textelor biblice, iar acestea nu suntdeloc credibile. Cum au apărut ele?Vechiul TestamentÎn anul 721 î.Ch., Israelul a fost cucerit de asirieni, iar israeliţii(sau canaaniţii) au fost luaţi în captivitate. Triburile cunoscute de istoriaoficială sub numele de Iuda şi Benjamin au supravieţuit timp de mai binede o sută de ani, înainte de a fi cucerite şi capturate de prietenii noştri,babilonienii, în jurul anului 586 î.Ch. Întreaga istorie care ascundeaadevărul a început să fie fabricată în Babilon, capitala antică a preoţimii şiierarhiei reptilo-ariene, de către preoţii ebraici cunoscuţi sub numele deleviţi. Gândiţi-vă puţin: dacă o Frăţie ar distruge întreaga cunoaştere alumii antice, inclusiv bibliotecile acelei lumi, ce ar scrie ea în textele ei,istoria reală sau o variantă a acesteia pe care ar dori să o inoculezesubconştientului colectiv? În timpul şi după şederea lor în Babilon, în careau aflat atâtea lucruri, inclusiv legendele Sumerului, preoţii leviţi auamestecat adevărul (de multe ori simbolic şi acesta) cu fantezia, iar acestamestec a devenit fundamentul Vechiului Testament. Nu „israeliţii” aufost cei care au scris aceste texte. Chiar dacă am accepta existenţa lor, ei arfi trebuit să fie demult dispersaţi pe vremea când leviţii şi-au înmuiatpenele în cerneală. Geneza, Exodul, Leviticul şi Numerele, care împreunăalcătuiesc Torah „evreiască”, au fost scrise în totalitate de leviţi sau subsupravegherea acestora, în timpul şi după şederea lor în Babilon. Acestgrup de oameni care practicau sacrificiile umane, magicieni negri şifanatici care obişnuiau să bea sânge, sunt cei care au scris legea morală pecare evreii ar trebui să o urmeze până în zilele noastre. Eu n-aş avea91

încredere nici să-i întreb cât e ceasul! În schimb, creştinii fanatici iauaceste texte drept Cuvântul lui Dumnezeu! Nu sunt deloc Cuvântul luiDumnezeu, sunt cuvintele leviţilor, scrise sub directa îndrumare ainiţiaţilor reptilieni pur-sânge sau cu sânge încrucişat din FrăţiaBabiloniană. Tăbliţele Sumeriene dovedesc mai presus de orice îndoială căGeneza nu reprezintă altceva decât un text condensat al unor textesumeriene mai vechi. Legenda sumeriană a Edinului a devenit povesteabiblică a Grădinii Edenului. Vă mai amintiţi povestea lui Moise, găsit înstufăriş de o prinţesă egipteană? Exact aceeaşi poveste era relatată desumerienii-babilonieni cu referire la regele Sargon cel Bătrân. Povestea luiMoise este o invenţie, la fel ca şi „captivitatea” în Egipt, povesteaExodului (cel puţin în forma descrisă în Biblie) şi crearea celor 12 triburiprin intermediul lui Iacov.Toate aceste texte au fost scrise de leviţi, ai căror conducători erauiniţiaţi la şcolile misterelor reptiliene din Babilon. Poveştile lor suntsimbolice şi codificate, astfel încât să fie înţelese de iniţiaţi, dar nu şi demase, care trebuiau să creadă în sensul lor literal. Potrivit leviţilor, Moisea primit legile şi poruncile de la Dumnezeu în vârful unui munte. Regăsimmereu şi mereu acelaşi simbolism al munţilor. Una din explicaţii estelegată de faptul că vârful muntelui este mai aproape de simbolulDumnezeului lor: soarele. Muntele Sion înseamnă Muntele Soarelui. Chiarşi astăzi, soarele care răsare deasupra munţilor de la răsărit este unul dinprincipalele simboluri ale Frăţiei. Povestea israeliţilor şi a evreilor este încea mai mare parte o invenţie, un voal în spatele căruia a fost ascunsadevărul. Nici un alt popor nu a fost amăgit atât de tare ca cei care îşi spun„evrei”. Aceştia au fost terorizaţi, folosiţi şi manipulaţi în maniera cea maigrotescă şi mai lipsită de milă de propria lor Elită, pentru a implementa oAgendă pe care marea majoritate a evreilor nici măcar nu o cunosc. Nuexistă nici un exemplu mai elocvent în acest sens decât maniera în careclanul „evreiesc” al Rothschild-zilor (în realitate reptilieni pur-sânge) asprijinit cu fonduri, şi nu numai, venirea la putere a naziştilor, lăsându-şipe semenii lor de rang inferior să suporte consecinţele. Povestea levită aExodului nu este decât o perdea de fum menită să ascundă furtulcunoaşterii „ebraice” din şcolile misterelor egiptene după infiltrareaacestora de către Frăţia Babiloniană. Egiptenii au considerat revelaţia lui„Iehova” o crimă comisă împotriva ştiinţelor sacre. Istoricul şi iniţiatulfrancmason Manly P. Hall afirmă că religia de stat din Egipt s-atransformat la un moment dat în magie neagră şi că activităţile spiritualeale oamenilor erau paralizate de obedienţa deplină faţă de dogmeleformulate şi impuse de preoţime. Această descriere corespunde perfectmodului de manipulare al leviţilor-babilonienilor, respectiv al tuturorreligiilor care au apărut ulterior pe baza acestor minciuni, inclusivcreştinismul. Acest aspect este foarte important: iudaismul, creştinismul şiislamul îşi bazează credinţele pe aceleaşi poveşti scrise de leviţi dupăşederea lor în Babilon. Acesta a fost momentul istoric cheie care avea săpermită controlul lumii de atunci şi până în prezent. Cunoaşterea furată de92

leviţi de la egipteni şi răspândită după şederea lor în Babilon a devenitcunoscută sub numele de Cabala (sau Kabala, Qaballa), termen careprovine de la rădăcina ebraică QBL, care înseamnă „de la gură la ureche”.Aceasta este metoda folosită pentru a comunica informaţiile cele maisecrete iniţiaţilor. Cabala este ramura ezoterică a iudaismului, care nureprezintă altceva decât o acoperire a Frăţiei Babiloniene, la fel ca şiVaticanul. Cabala este cunoaşterea secretă ascunsă în codurile VechiuluiTestament şi ale altor texte din vechime. Iudaismul nu reprezintă decâtinterpretarea literală a acestor texte. Aceeaşi tehnică este folosită de toatereligiile. Un exemplu de codificare levită se referă la numele celor cinciscribi: Garia, Dabria, Tzelemia, Echanu şi Azrel, aşa cum apar acestea încea de-a doua carte a lui Esdras sau Ezra. Iată care este adevăratasemnificaţie a acestor nume:• Garia: indiciu prin care scribii antici obişnuiau să atragăatenţia că textul este fals sau că are o altă semnificaţie.• Dabria: cuvinte care alcătuiesc o frază sau un text.• Tzelemia: imagini, poveste imaginară, sau adevăr indicatîntr-o formă obscură.• Echanu: informaţie schimbată sau dublată.• Azrel: numele lui Esdras/Ezra, la care se adaugă sufixul „el”.Altfel spus, „lucrarea lui Ezra”.Acestea sunt cele cinci nume ale „scribilor”, pe care un iniţiat leciteşte ca pe o singură frază coerentă: „Indiciu de avertizare – referitor lacuvintele – imaginate într-o manieră obscură – care au fost schimbate saudublate – şi care reprezintă opera lui Ezra”. Există o carte intitulată CodulBibliei care pretinde că a identificat un cod în varianta ebraică a VechiuluiTestament care ar prezice viitorul. Dat fiind că unul din aceste coduriprezice asasinarea preşedintelui Kennedy de către Lee Harvey Oswald,îngăduiţi-mi să rămân sceptic în ceea ce priveşte credibilitatea acesteicărţi. Oare chiar mai crede cineva în lumea asta că Oswald l-a ucis peKennedy? Abstracţie făcând de această carte, există într-adevăr un cod alBibliei, accesibil însă numai iniţiaţilor. Autorii Bibliei obişnuiau săinventeze anumite caractere care să corespundă simbolismului lor sau sefoloseau de anumite personaje reale, a căror viaţă o falsificau. Iată câtevaexemple de coduri din Biblie: una din temele cele mai comune în toatetradiţiile şcolilor misterelor se referă la cei 12 discipoli, cavaleri sau adepţidin jurul unei divinităţi. Numărul 12 este un cod, care simbolizează –printre altele – cele 12 anotimpuri şi cele 12 case zodiacale prin care trecesoarele sau „zeul” – simbolizat prin numărul 13. Acesta este numărulsacru „12 + 1”, după cum îl numesc unii oameni, şi aşa se explicărecurenţa cu care apar numele 12 şi 13 în toate textele iniţiatice. De pildă,avem 12 triburi ale lui Israel, 12 prinţi ai lui Ishmael, 12 discipoli sauapostoli ai lui Iisus, dar şi ai lui Buddha, Osiris şi Quetzalcoatl. Mai existăapoi regele Arthur şi cei 12 Cavaleri ai Mesei Rotunde (care simbolizează93

cercul zodiacului), Himmler şi cei 12 cavaleri ai ordinului nazist SS, şifemeia (Isis, Semiramida) care poartă coroana cu 12 stele din CarteaRevelaţiilor (Apocalipsa). În Scandinavia şi în nordul Europei avemmisterele lui Odin, inspirate de aceeaşi rasă ariană venită din OrientulApropiat. În această tradiţie există 12 „Drottar-i” care prezidează mistereleîmpreună cu Odin. De fiecare dată avem de-a face cu acelaşi număr 12+1.Toate aceste istorii nu sunt adevărate din punct de vedere literal, cireprezintă un simbolism folosit de şcolile misterelor. Aceleaşi simbolurisunt folosite astăzi de societăţile secrete ale Frăţiei pe steagurile naţionale,pe însemnele militare, în publicitate şi pe logo-urile companiilor. Una dinmarile creaţii ale Frăţiei, Uniunea Europeană, are drept simbol un cercalcătuit din 12 stele. Practic, avem de-a face numai cu numere sacre şi cuelemente de geometrie sacră. Proporţiile tuturor statuilor egiptene,indiferent dacă sunt mari sau mici, reprezintă multipli de 6 şi de 12.Alte coduri numerice din Biblie şi din mistere sunt 7 şi 40. Depildă, în Biblie avem şapte spirite ale lui Dumnezeu, şapte biserici dinAsia, şapte lumânări din aur, şapte stele, şapte lămpi de foc, şapte sigilii,şapte trompete, şapte îngeri, şapte tunete şi dragonul roşu din Apocalipsăcu cele şapte capete şi şapte coroane ale sale. Legenda Ierihonului descriemarşul armatei lui Iosua în jurul oraşului timp de şapte zile, însoţit deşapte preoţi cu şapte trompete. În cea de-a şaptea zi ei au înconjuratIerihonul de şapte ori, iar zidurile oraşului au început să se prăbuşească. Înlegenda lui Noe, acesta a încărcat arca sa cu şapte perechi din fiecareanimal şi cu şapte perechi din fiecare specie de păsări. Între prezicereapotopului şi diluviul propriu-zis s-au scurs şapte zile, şi tot şapte zile autrecut între trimiterea perechilor de porumbei. Arca a atins pământul în ceade-a 17-a zi a celei de-a şaptea luni, iar Noe a părăsit arca în cea de-a 27-azi. După potop el a atins vârsta de 700 de ani. Multe din numeledivinităţilor simbolice, cum ar fi Abraxas al gnosticilor sau Serapis dinGrecia aveau şapte litere. Avem apoi numărul 40. Adam a intrat în Paradisla vârsta de 40 de ani; Eva l-a urmat 40 de ani mai târziu. În timpulMarelui Potop a plouat timp de 40 de zile şi 40 de nopţi. Set este luat deîngeri la vârsta de 40 de ani şi nu este văzut timp de 40 de zile. Moiseajunge la Midian la vârsta de 40 de ani şi rămâne acolo timp de 40 de ani.Iosif are vârsta de 40 de ani când Iacov soseşte în Egipt. Iisus se retrage înpustie timp de 40 de zile. Chiar credeţi că Biblia este Cuvântul luiDumnezeu? Nici vorbă. Ea este scrisă în codul ezoteric al şcolilormisterelor. Literatura arabă a fost scrisă tot de către şi pentru iniţiaţi,dovadă că regăsim în ea aceleaşi coduri. În cele 40 de poveşti din Arbaindt(care înseamnă 40) regăsim pretutindeni numărul 40, iar calendarul lor are40 de zile ploioase şi 40 de zile cu vânt. Legile arabe se referă constant lanumărul 40. O altă serie de cărţi arabe, numite Sebaidt, care înseamnă„şapte”, se învârt exclusiv în jurul acestui număr. Aceste coduri numericeau semnificaţii mult mai profunde decât cele evidente, cum ar fi numărulde zile ale săptămânii sau numărul de luni ale zodiacului. Între altele,numerele reprezintă frecvenţe vibratorii. Orice frecvenţă rezonează cu un94

anumit număr, o anumită culoare şi un anumit sunet. Anumite frecvenţe,cu numerele, culorile şi sunetele lor corespondente, sunt extrem deputernice. Simbolurile reprezintă la rândul lor rezonanţe cu anumitefrecvenţe şi influenţează subconştientul omului fără ca acesta să-şi deaseama. Aşa se explică prezenţa anumitor simboluri pe însemnelesocietăţilor secrete, pe steagurile naţionale, pe logo-urile companiilor, înreclamele de publicitate, şi aşa mai departe.Nu există dovezi istorice ale existenţei unui om numit Moise. El nuapare decât în textele leviţilor şi în alte texte şi comentarii rezultate dinacestea. Unii afirmă că acesta ar fi fost numele iniţiatic al faraonuluiegiptean Arkenaten. Acest lucru este posibil, dar varianta oficialăreferitoare la Moise nu are o bază istorică. Nu s-a ştiut nimic de povestealui Moise şi de „blestemele” căzute asupra egiptenilor până când leviţii dinBabilon nu au scris povestea Exodului, la câteva secole după perioada încare ar fi trebuit să se petreacă aceste lucruri. Potrivit legendei, toateanimalele din Egipt ar fi trebuit să moară de trei ori! Cum or fi reuşit acestlucru – au murit şi au reînviat din nou? Nu a existat o asasinare a primuluinăscut al faraonului egiptean, aşa că Sărbătoarea Paştelui evreiesc(mielului pascal) nu are nici o bază istorică, fiind inventată de leviţi.Referinţa la ungerea uşilor cu sânge de miel nu reprezintă decât un cod alvechiului simbolism al mielului. Nu a existat nici o carte ebraică oficialăcare să facă vreo menţiune la Pentateuh (legile lui Moise) înainte ca leviţiisă ajungă în Babilon. Cât despre captivitatea israeliţilor în Egipt, până şiDeuteronomul îi descrie ca pe nişte „străini”, nu ca pe sclavi, în aceastăperioadă. De unde a apărut atunci numele de Moise? Orice persoanăiniţiată care atingea rangul suprem în ierarhia şcolilor misterelor egipteneera numită Muse, Mose sau… Moses 9 . Istoricul egiptean Manetho, care atrăit în secolul III î.Ch., citat de istoricul evreu Josephus, afirmă că aexistat un preot în Heliopolis sau ON (Locul Soarelui), care şi-a luat apoinumele de Mosheh sau Moses. Cuvântul Moise (Moses) înseamnă: celcare a fost răpit, care a fost scos din apă, care a fost făcut misionar,ambasador, sau apostol. Marele Preot în templele egiptene era numitEOVE sau EOVA, de unde şi apariţia numelui Iehova. În realitate, limbaebraică este limba sacră a şcolilor misterelor egiptene. Limba secretă aEgiptului era numită CBT sau QBT, fiind mai bine cunoscută astăzi subnumele de coptă. Limba secretă a şcolilor misterelor şi-a luat numele de laOBR sau ABR, care se referea în acele vremuri la trecerea dintr-un loc înaltul, adică la un anumit tip de tranziţie. Într-adevăr, scopul tuturor şcolilororiginale ale misterelor era tranziţia către iluminare. ABR a devenit apoiAmbres, numele sfintei doctrine rezervate iniţiaţilor, nume care se scriainclusiv: ambric, hebric, hebraic sau… hebrew (n.n. evreiesc). Alfabetulebraic are 22 de litere, dar cel original, de dinainte de „Moise”, nu aveadecât 10, iar adevărata lui semnificaţie nu era cunoscută decât de preoţi.9 În limba engleză, Moses este numele lui Moise.95

Ebraicii (sau cel puţin fondatorii lor) nu erau israeliţi sau evrei, ciiniţiaţi ai şcolilor misterelor egiptene. Nu este de mirare că la ora actualăeste imposibil să identifici o „rasă” genetică ebraică sau evreiască.Cuvântul cohen, care înseamnă preot la evrei, provine de la cahen,pronunţia egipteană pentru preot şi prinţ. Chiar şi circumcizia, acea tradiţieexclusiv „evreiască”, era practicată în şcolile misterelor egiptene de celpuţin 4000 de ani. Nici un adept nu putea fi iniţiat până când nu eracircumcis. În Egipt nu a existat o religie ebraică, nici o lege ebraică, pentrusimplul motiv că nu a existat o „rasă” ebraică. Singura religie era ceaegipteană. Religia, limba şi rasa ebraică nu au apărut decât atunci cândiniţiaţii misterelor egiptene, cunoscuţi mai târziu sub numele de leviţi, auscos cunoaşterea secretă în afara Egiptului şi au inventat această povestepentru a ascunde astfel cu ce se ocupau în realitate, interesele cui leslujeau şi de unde proveneau. Termenii „ebraic” şi „iudaism” se traducpractic prin „egiptean”. Aşa se explică – între altele – de ce foloseşteFrăţia chiar şi la ora actuală atâtea simboluri egiptene, inclusiv piramidacăreia îi lipseşte piatra din vârf. Aceasta reprezintă un simbol al MariiPiramide de la Gizeh şi al şcolilor misterelor egiptene, deşi ascunde şi altesemnificaţii, mai profunde. La intrarea în templul egiptean unde se ţineaumisterele existau două obeliscuri masive. Acestea sunt reprezentate adeseade francmasoni sub forma a doi stâlpi şi apar în toate clădirile proiectatesau finanţate de iniţiaţi. Aceasta este inclusiv explicaţia celor doi stâlpi pecare i-a culcat la pământ Samson. Toţi iniţiaţii din şcolile misterelorprimeau un nume iniţiatic, tradiţie care continuă până astăzi în cadrulFrăţiei. O eventuală conexiune cu ebraicii din Egipt ar putea fi legată deinvazia populaţiei Hyksos, sau a Regilor Păstori. Istoricul egipteanManetho descrie invadarea şi cucerirea Egiptului de o rasă ciudată debarbari. Când aceştia au fost respinşi în sfârşit, ei şi-au continuat călătoriaprin Siria şi au construit un oraş pe care l-au numit Ierusalim. Hyksos arputea fi totuna cu tribul numit Habiru, care a venit din fostele ţinuturi aleSumerului, aşa cum se spune că ar fi făcut şi tribul lui Avraam (conformVechiului Testament).Povestea regelui Solomon şi a templului său reprezintă în cea maimare parte simbolism curat. La fel ca şi în cazul lui Moise, nu există nici odovadă că ar fi existat un rege cu acest nume. Înainte de scrierea textelorbiblice de către leviţi, istoricul grec Herodot (485-425 î.Ch.) a călătorit înEgipt şi a studiat istoria acestuia şi a Orientului Apropiat. El nu a auzitnimic de vreun imperiu al lui Solomon, de exodul în masă al israeliţilordin Egipt sau de distrugerea armatei urmăritorilor egipteni pe malul MăriiRoşii. Platon a călătorit în aceeaşi zonă, dar nu a auzit nici el nimic despreaceste subiecte. De ce? Pentru că sunt numai invenţii. Cele trei silabe carealcătuiesc numele lui Solomon: Sol-om-on, sunt nume ale soarelui în treilimbi diferite. Manly P. Hall scrie că Solomon împreună cu soţiile şiconcubinele sale simbolizează planetele, lunile, asteroizii şi alte corpuricereşti din casa sa – sistemul solar. Templul lui Solomon este un simbol allumii soarelui. În legenda talmudică, Solomon este prezentat ca un96

maestru magician care înţelegea semnificaţia Cabalei şi putea să alungedemonii. Povestea sa este mai degrabă o expunere a simbolismuluicunoaşterii secrete a leviţilor, sub acoperirea poveştii fabricate a „istoriei”ebraicilor. Cartea Regilor şi Cronicile, care povestesc construireaTemplului lui Solomon, au fost scrise la 500-600 de ani după ceevenimentele pe care se presupune că le-ar descrie ar fi avut loc.Exagerările din aceste texte sunt atât de mari încât sunt de-a dreptul hilare.Se afirmă că la construirea templului ar fi lucrat 153.600 de muncitori,timp de şapte ani. Arthur Dynott Thomson a calculat că în epoca noastră,costul unei asemenea lucrări ar fi de 7,9 miliarde de lire sterline! IarThomson a scris acest lucru în anul 1872! Oare la cât s-ar ridica el în zilelenoastre? Aceste cifre sunt de-a dreptul ridicole, dacă ar fi înţelese într-unsens literal. În realitate, ele trebuie înţelese în sensul lor simbolic. Şi încăceva: dacă Solomon nu a existat, ce ne-ar face să credem că „tatăl” său:regele David, a existat? Citesc tot felul de cărţi despre existenţa acestuia,dar singura sursă citată este Vechiul Testament scris de leviţi! Nu existănici o altă dovadă. Totul este o escrocherie, la fel ca şi ideea recentă (careface furori în ultimii ani) că linia genealogică a lui Iisus-David a ajuns înFranţa şi a dat naştere dinastiei Merovingienilor. După cum spune savantulşi cercetătorul L.A. Waddell:„Nu există nici o dovadă scrisă, nici o referinţă greacă sauromană, care să ateste existenţa lui Avraam sau a oricărui altpatriarh ori profet evreu din Vechiul Testament. Nu există dovezică ar fi existat Moise, Saul, Solomon, sau oricare din regii evrei, cuexcepţia ultimilor doi sau trei”.Consecinţele acestui fapt asupra poporului care s-a auto-intitulat„evreu” şi asupra umanităţii în general au fost devastatoare. LegeaMozaică sau Legea lui Moise este legea leviţilor, a reptilienilor pur-sângeşi a celor cu sânge încrucişat din Frăţia Babiloniană. Ea nu are nimic de-aface cu Cuvântul lui Dumnezeu. Torah şi Talmudul, cele două textecompilate de leviţi în timpul şi după şederea lor în Babilon, reprezintă unveritabil bombardament mental alcătuit din legi extrem de detaliate despreceea ce trebuie să facă omul în fiecare domeniu de viaţă. Ar fi imposibil ca„Dumnezeu” să fi dat aceste legi în vârful unui munte. Cei care le-au scrisau fost leviţii, după care l-au inventat pe Moise, pentru a ascunde acestlucru. De atunci au mai fost adăugate şi alte „legi”, pentru a acoperi astfeltoate posibilităţile rămase neexploatate. Paginile acestor texte levite conţino temă recurentă şi aberantă, de un rasism extrem îndreptat împotriva neevreilor,şi necesitatea de a „distruge fără milă” pe toţi cei care încalcăaceste legi, adică exact ceea ce Manly Hall numeşte metodele de operareale preoţilor care aplicau magia neagră. Talmudul este probabil cel mairasist document din câte s-au scris vreodată pe pământ. Iată câteva extrasedin el, care atestă cât de departe poate merge aberaţia spirituală:„Numai evreii sunt oameni; ne-evreii nu sunt oameni, civite”. Kerithuth 6b, pagina 78, iebhammoth 6197

„Ne-evreii au fost creaţi pentru a le servi evreilor casclavi”. Midrasch Talpioth 225„Actele sexuale cu ne-evreii sunt similare cu actele sexualecu animalele”. Kethuboth 3b„Ne-evreii trebuie evitaţi mai rău ca porcii bolnavi”. OrachChalim 57, 6a„Rata naşterilor ne-evreilor trebuie redusă dramatic”.Zohar 11, 4b„Ne-evreii care mor trebuie înlocuiţi cu alţii, la fel cumînlocuiţi o vacă sau un măgar”. Lore Dea 377,1Acest text nu reprezintă însă o simplă expunere grotescă de rasism.Dacă îl citim cu atenţie, regăsim în el însăşi atitudinea reptilienilordraconieni şi a acoliţilor lor faţă de rasa umană. Vă reamintesc că acesteorori nu au fost scrise de iudei sau de „evrei” ca popor. Aceştia sunt eiînşişi victime ale acestor convingeri impuse de autorii lor. Ele au fostscrise de leviţi, reprezentanţii Frăţiei Babiloniene alcătuite din reptilieni şidin rudele lor încrucişate, care nu au o simpatie mai mare faţă de poporulevreu decât a avut-o Adolf Hitler. Aruncarea vinei pe „evrei” este oprostie, dar este exact ce îşi doreşte Frăţia, căci acest lucru îi amplificăenorm posibilitatea de a diviza şi de a guverna, cele două fundamente alepoliticii sale de control. La ce orori a condus în timp această manipulare,deopotrivă pentru „evrei” şi pentru „păgâni”! La fel stau lucrurile şi culegea orală evreiască numită Mishnah, încheiată în jurul secolului II, eranoastră. Israel Shahak, un supravieţuitor al lagărului de concentrare de laBelsen, este unul din puţinii oameni din rândurile celor care se pretindevrei, care a avut curajul să demaşte public Talmudul. În cartea sa, Istoriaevreilor, religia evreilor, Shahak denunţă nivelul incredibil de rasism pecare este bazată legea „evreiască” (în realitate levită sau a Frăţiei). Elpovesteşte că în aspectul să extremist, reprezentat de rabinii ortodocşimoderni, această credinţă consideră o ofensă religioasă salvarea vieţii unuipăgân, cu excepţia situaţiei în care evreii ar suferi consecinţe neplăcutedacă nu ar proceda astfel. Perceperea de dobânzi la împrumuturileacordate unui alt evreu este nepermisă; în schimb, unui ne-evreu trebuie săi se perceapă o dobândă oricât de mare. Talmudul le cere evreilor sărostească un blestem ori de câte ori trec pe lângă un cimitir păgân, iar dacătrec pe lângă o clădire păgână, să se roage lui Dumnezeu să o distrugă.Evreilor li se interzice să fure unul de la altul, dar legea nu se aplică şi încazul păgânilor. Există rugăciuni evreieşti care îi mulţumesc luiDumnezeu pentru că nu i-a făcut păgâni pe evrei, şi altele care cer moarteaimediată a creştinilor. Un evreu religios nu are dreptul să bea dintr-o sticlăde vin, dacă aceasta a fost atinsă de un ne-evreu după ce a fost deschisă.După ce a primit premiul Nobel pentru literatură, scriitorul evreu Agnon aspus la postul de radio al Israelului: „Nu am uitat că ne este interzis să lemulţumim păgânilor, dar acum am un motiv special: aceştia i-au acordat98

premiul lor unui evreu”. Acestea sunt legile sistemului de credinţe numit„evreu”, cel care se plânge tot timpul şi care condamnă rasismul împotrivaevreilor! Însuşi sistemul lor de convingeri este bazat pe rasismul cel maiextrem care a fost întâlnit vreodată pe pământ. Şi totuşi, ei nu se sfiesc săstrige: „Antisemiţii!” împotriva tuturor cercetătorilor care se apropie preamult de adevărul referitor la conspiraţia globală. Benjamin Freedman, unevreu care îi cunoştea pe sioniştii de rang înalt (sionist provine de la „celcare practică cultul soarelui”) din anii 30-40, a afirmat că expresia „antisemitism”ar trebui eliminată din limba engleză. Iată ce a spus el:„La ora actuală, antisemitismul nu serveşte decât unuisingur scop: el este folosit ca o sperietoare. Atunci când evreii simtcă cineva se opune adevăratelor lor obiective, ei îşi discrediteazăvictimele numindu-le antisemite pe toate canalele pe care le au ladispoziţie şi care se află sub controlul lor”.Unul din aceste canale este o organizaţie cu sediul în Statele Unite,dar care operează în întreaga lume, cu scopul precis de a-i condamna carasişti pe cei care se opun Frăţiei. Numele ei este Liga Anti-Defăimare(ADL). Am fost eu însumi o ţintă a lor, lucru care m-a amuzat şi mi-aconfirmat faptul că mă aflu pe calea cea bună. Liga este susţinută inclusivde nişte sicofanţi ne-evrei, care încearcă să păstreze o imagine pură şisfântă despre această instituţie. Personal, nu voi lua în serios nici omişcare „anti-rasistă” de gen „eu sunt mai sfânt decât tine”, decât atuncicând aceasta va condamna toate formele de rasism, şi nu doar pe cele careîi convin. Mirosul ipocriziei îmi repugnă. Din fericire, acest rasism levitnu este urmat de marea majoritate a populaţiei evreieşti şi mulţi membridin rândul acesteia s-au revoltat pe faţă împotriva legilor rasiale strictecare le impun să nu se căsătorească decât între ei. Mulţi oameni care seconsideră „evrei” sunt crescuţi de mici în cultul fricii, devenind astfelsimple păpuşi îndoctrinate ale acestei ierarhii levite atât de vicioase, cares-a metamorfozat între timp mai întâi în farisei, apoi în talmudişti şi însioniştii extremişti din zilele noastre, controlaţi de rabinii fanatici careaplică „legea” leviţilor din Babilon în numele reptilienilor. Mareamajoritate a celor care urmează religiile născute din Vechiul Testament nucunosc care este adevărata lor origine şi Agenda care se ascunde în spatelelor. Această cunoaştere este privilegiul restrâns al unei Elite minusculeaflată în vârful ierarhiei unei reţele de organizaţii secrete, care a inventat şimanipulează aceste religii, inclusiv pe reprezentanţii lor. Ei nu sunt cuadevărat interesaţi de cei care îi urmează, fie ei evrei, romano-catolici,musulmani, sau ce-or fi. Nici un alt argument nu ilustrează mai perfectfarsa pe care o reprezintă toate aceste religii şi rase ca cei care se autointitulează„evrei”. Aşa cum au arătat chiar scriitorii şi antropologii evrei,nu există o rasă evreiască. Iudaismul este o credinţă, nu o rasă. Întreagapoveste a poporului „evreu” a fost inventată pentru a acoperi o altărealitate. Scriitorul şi cercetătorul evreu Alfred M. Lilenthal a scris:99

„Nu există nici un antropolog reputat care să nu fie deacord că ideea de rasă evreiască este o prostie la fel de mare ca şiideea de rasă ariană… Ştiinţa antropologică divide umanitatea înnumai trei rase recognoscibile: rasa neagră, cea mongoloidă sauorientală şi cea caucaziană sau albă (deşi unii vorbesc şi de o apatra rasă, cea australoidă)… Membrii Credinţei evreieşti seregăsesc în toate cele trei rase şi în subdiviziunile lor”.Realitatea este că în interiorul credinţei evreieşti şi a altor culturi seascunde o rasă care operează sub acoperire, alcătuită din liniilegenealogice ale reptilienilor pur-sânge şi hibrizi. Aceste linii genealogicepar să fie integrate în aparenţă în aceste credinţe şi culturi, dar scopul lorreal este acela de a manipula şi de a controla. Din această categorie făceauparte şi leviţii. Farsa devine şi mai rizibilă, şi mai elocventă pentruperdeaua de fum în care s-a transformat această lume, dacă ţinem seamacă majoritatea celor care se pretind evrei la ora actuală nu au nici olegătură genetică cu pământul pe care ei îl numesc Israel. Culmea este cătocmai această legătură a permis înfiinţarea cu forţa a statului modernIsrael, în detrimentul poporului arab din Palestina! Alţi scriitori evrei, detalia lui Arthur Koestler şi alţii, au expus această realitate, potrivit căreiatoţi cei care au creat şi au populat statul Israel sunt originari genetic dinsudul Rusiei, nu din Israel. Nasul coroiat considerat atât de „evreiesc” esteo trăsătură genetică întâlnită în sudul Rusiei şi în Caucaz, nicidecum înIsrael. În anul 740 e.n., un popor numit khazar a trecut în masă la iudaism.Iată ce scrie Koestler în această direcţie:„Khazarii nu au venit din Iordania, ci de pe Volga. Ei nu auvenit din Canaan, ci din Caucaz. Din punct de vedere genetic, eisunt mai înrudiţi cu hunii, uigarii şi maghiarii decât cu sămânţa luiAvraam, Isaac şi Iacov. Istoria imperiului khazar, care iese treptatla iveală, începe să semene tot mai mult cu cea mai crudă festă pecare ne-a jucat-o vreodată istoria”.Există două subdiviziuni majore ale aşa-zişilor evrei: sefarzii şiaşkenazii. Sefarzii sunt descendenţi ai evreilor care au trăit în Spania dinantichitate şi până în secolul XV, când au fost expulzaţi. Prin anii 60 aisecolului XX, sefarzii au fost estimaţi la un număr total de circa o jumătatede milion, în timp ce aşkenazii numără circa 11 milioane. Aceştia dinurmă nu au nici cea mai mică legătură de rudenie cu Israelul, dar ei suntcei care au invadat Palestina, creând statul Israel sub pretextul că„Dumnezeu” le-a promis lor acest pământ în Vechiul Testament. Cine ascris Vechiul Testament? Preoţii lor, leviţii! Şi cine a scris NoulTestament, care a dat naştere creştinismului? Oamenii controlaţi deaceeaşi forţă care i-a controlat pe leviţi: Frăţia Babiloniană.Noul Testament100

Şi acum, vă propun o mică ghicitoare. Despre cine vorbesc încontinuare?S-a născut dintr-o fecioară printr-o concepţie imaculată, în urmaintervenţiei Duhului Sfânt. A împlinit astfel o veche profeţie. Când s-anăscut, tiranul aflat la putere a dorit să-l ucidă. De aceea, părinţii săi aufost nevoiţi să fugă, pentru a scăpa. Toţi copiii de sex masculin cu vârstede până la doi ani au fost măcelăriţi din ordinul tiranului, care spera astfelsă scape de copil. La naşterea lui au fost prezenţi îngerii, dar şi niştepăstori, şi a primit daruri în aur, smirnă şi tămâie. A fost adorat camântuitor al oamenilor şi a dus o viaţă morală şi umilă. A realizat miracoleprintre care s-au numărat vindecarea bolnavilor, dăruirea vederii orbilor,alungarea demonilor şi învierea morţilor. A fost ucis pe cruce, între doitâlhari. A coborât în iad, dar s-a ridicat din morţi şi s-a ridicat la ceruri.Aţi putea crede că este povestea vieţii lui Iisus, dar vă înşelaţi.Aceasta este descrierea zeului mântuitor oriental Virishna cu 1200 de aniînainte de pretinsa naştere a lui Iisus. Dacă doriţi neapărat un zeumântuitor care a murit pentru iertarea păcatelor noastre, aveţi de ales dintromultitudine de asemenea personaje care au existat în lumea antică, toateavându-şi originea în aceeaşi rasă ariană şi reptilo-ariană care a provenitdin Orientul Apropiat şi din munţii Caucaz. Iată numai câţiva din „Fiii luiDumnezeu” care joacă rolul principal în legende asemănătoare celei a luiIisus; aproape toţi au fost adoraţi cu mult timp înainte să se audă măcar deIisus:Krishna în Hindustan; Buddha Sakia în India; Salivahana înBermuda; Osiris şi Horus în Egipt; Odin în Scandinavia; Crite înChaldea; Zoroastru în Persia; Baal şi Taut în Fenicia; Indra înTibet; Bali în Afganistan; Jao în Nepal; Wittoba în Bilingonese;Tammuz în Siria şi Babilon; Attis în Frigia; Zamolxis în Tracia;Zoar în Bonzes; Adad în Asiria; Deva Tat şi Sammonocadam înSiam; Alcides în Teba; Mikado în Sintoos; Beddru în Japonia;Hesus sau Eros şi Bremrillham la druizi; Thor, fiul lui Odin, lagali; Cadmus, în Grecia; Hil şi Feta în Mandaites; Gentaut şiQuetzalcoatl în Mexic; Monarhul Universal al sibilelor; Ischy înFormosa; Învăţătorul Divin al lui Platon; Cel Sfânt al lui Xaca;Fohi şi Tien în China; Adonis, fiul fecioarei Io, în Grecia; Ixion şiQuirinus la romani; Prometeu în regiunea Caucazului; şi Mohamedsau Mahomet în Arabia.Cu puţine excepţii, toţi aceşti „fii ai lui Dumnezeu” sau „profeţi”(inclusiv religiile lansate de ei) au provenit din ţinuturile ocupate sauinfluenţate de popoarele venite din Orientul Apropiat şi din Caucaz, pescurt, ţinuturile ocupate de arieni şi de reptilo-arieni. Alţi „fii ai luiDumnezeu” i-au inclus pe Mithra sau Mithras, zeul pre-creştin romanopersan,iar în Grecia şi Asia Mică pe Dionisos şi Bahus. Toţi aceştia aufost fii ai lui Dumnezeu care au murit pentru iertarea păcatelor noastre,născuţi din mame fecioare, şi datele de naştere ale tuturor au fost pe… 25101

decembrie! Mithra a fost crucificat, dar s-a ridicat din morţi pe data de 25martie – de Paşti! Iniţierile în misterele lui Mithra aveau loc în peşteriîmpodobite cu semnele Capricornului şi Racului, care simbolizausolstiţiile de iarnă şi de vară, respectiv punctul cel mai jos şi cel mai înaltde pe cer al soarelui. Mithra era ilustrat adeseori ca un leu înaripat, simbolal soarelui folosit şi la ora actuală de societăţile secrete. Referirile la leu şila „lovitura cu laba a leului” care se fac în obţinerea gradului de maestrumason îşi au originea în acelaşi simbolism al şcolilor misterelor. Iniţiaţii înritul lui Mithra erau numiţi lei şi erau marcaţi pe frunte cu cruceaegipteană. Iniţiaţilor de gradul întâi li se punea pe frunte o coroană din aur,care reprezenta sinele lor spiritual. Aceeaşi coroană, care simbolizeazărazele soarelui, apare pe capul Statuii Libertăţii din Portul New York.Toate aceste ritualuri sunt vechi de mii de ani, din perioada Babilonului şia legendelor lui Nimrod, ale Semiramidei şi ale lui Tammuz (versiuneacorespondentă a lui Iisus). Mithra era considerat zeul-soare sau Fiul luiDumnezeu care a murit pentru a salva umanitatea şi pentru a-i dărui viaţaeternă. Unul din simbolurile clasice ale lui Mithra a fost leul cu un şarpeîncolăcit în jurul trupului său, care ţine cheile cerului. Acest simbolism stăla baza legendei Sfântului Petru care ţine cheile Raiului. Petru era numeleMarelui Preot în şcoala misterelor din Babilon. După ce iniţiatul înmisterele lui Mithra încheia ritualul, membrii cultului mâncau pâine şi vin,convinşi că se hrănesc cu trupul şi sângele lui Mithra. La fel ca o întreagălistă de zei pre-creştini, Mithra a fost vizitat la naştere de trei înţelepţi carei-au adus daruri de aur, tămâie şi smirnă. Acelaşi lucru l-a afirmat Platondespre maestrul său, Socrate, în Grecia antică. Creştinismul nu este altcevadecât o religie păgână a soarelui, a cărei adorare este condamnată decreştinism! Este simultan şi o religie a astrologiei, deşi chiar Papacondamnă această ştiinţă ca fiind opera „diavolului”! Ia-mă la tine,Doamne, căci aici jos e o nebunie! Desigur, ierarhia bisericii ştie foartebine aceste lucruri. Ce nu doresc ei este să ştim şi noi! Cultul misterelorlui Mithra s-a răspândit din Persia până în Imperiul Roman şi la unmoment dat această doctrină putea fi găsită pretutindeni în Europa.Actualul sediu al Vaticanului din Roma a fost unul din locurile sacre aleadepţilor lui Mithra, iar imaginea şi simbolurile acestuia au fost găsitecioplite în stânci şi pe tăbliţe din piatră în toate provinciile occidentale alefostului imperiu roman, inclusiv în Germania, Franţa şi Britania.Creştinismul şi biserica romano-catolică au la bază cultul lui Mithra(Nimrod), regele-soare persan-roman, al cărui echivalent indian anterior afost Mitra. Tammuz sau Adonis, adorat în Babilonia şi Siria, s-a născut deasemenea la miezul nopţii de 24 decembrie. Toţi aceştia au fost „fii ai luiDumnezeu”.Horus a fost „fiul” lui Dumnezeu în Egipt. El a derivat dinbabilonianul Tammuz, fiind la rândul său o sursă de inspiraţie pentru Iisus.Implicaţiile sunt devastatoare pentru credibilitatea bisericii creştine: Iisus afost Lumina Lumii. Horus a fost Lumina Lumii. Iisus a afirmat că estecalea, adevărul şi viaţa. Horus a afirmat şi el că este adevărul şi viaţa. Iisus102

s-a născut în Betleem, „casa pâinii”. Horus s-a născut în Annu, „loculpâinii”. Iisus a fost Păstorul cel Bun. Horus a fost şi el Păstorul cel Bun.Şapte pescari au urcat în barcă, alături de Iisus. Tot şapte adepţi au urcat înbarca lui Horus. Iisus a fost considerat Mielul lui Dumnezeu. Horus a fostconsiderat şi el Mielul lui Dumnezeu. Iisus este identificat cu crucea.Horus a fost şi el identificat cu crucea. Iisus a fost botezat la vârsta de 30de ani. Horus a fost botezat şi el la vârsta de 30 de ani. Iisus a fost copilulunei fecioare, pe nume Maria. Horus a fost şi el copilul unei fecioare, penume Isis. Naşterea lui Iisus a fost marcată de o stea. Naşterea lui Horus afost şi ea marcată de o stea. Iisus a predicat în templu la vârsta de 12 ani.Horus a predicat şi el în templu la vârsta de 12 ani. Iisus a avut 12discipoli. Horus a avut 12 adepţi. Iisus a fost considerat luceafărul dedimineaţă. Horus a primit şi el acelaşi nume. Iisus a fost tentat pe unmunte de Satan. Horus a fost tentat pe un munte de Set.Iisus este considerat „judecătorul celor morţi”. Şi în aceastăprivinţă are numeroşi competitori. Acelaşi lucru s-a afirmat anterior despreNimrod, Krishna, Buddha, Ormuzd, Osiris, Aeacus şi alţii. Iisus este numitAlfa şi Omega, cel dintâi şi cel din urmă. La fel au fost numiţi însă şiKrishna, Buddha, Lao-kiun, Bahus, Zeus şi alţii. Lui Iisus i se atribuiemiracole precum vindecarea bolnavilor şi ridicarea din morţi. Aceleaşilucruri le-au făcut însă Krishna, Buddha, Zoroastru, Bochia, Horus, Osiris,Serapis, Marduk, Bahus, Hermes şi alţii. Iisus s-a născut dintr-o liniegenealogică regală. La fel şi Buddha, Rama, Fo-hi, Horus, Hercule, Bahus,Perseu şi alţii. Iisus s-a născut dintr-o fecioară. La fel şi Krishna, Buddha,Lao-kiun sau Lao-tse, Confucius, Horus, Ra, Zoroastru, Prometeu, Perseu,Apolo, Mercur, Baldur, Quetzalcoatl şi foarte mulţi alţii. S-a spus că Iisusva renaşte din nou. Mă tem că cerul va fi destul de aglomerat, căci la fel s-a spus şi despre Krishna, Vishnu, Buddha, Qeutzalcoatl, şi alţii. „Steaua”de la naşterea lui Iisus nu este decât o altă legendă pe care o regăsim într-omultitudine de mituri, mergând cel puţin până la povestea babiloniană a luiNimrod, care a văzut într-un vis o stea strălucitoare ridicându-se deasupraorizontului. Ghicitorii i-au spus că aceasta prezice naşterea unui copil careva deveni un mare prinţ. Toate aceste poveşti reprezintă reciclareaaceluiaşi mit. Iisus este un personaj mitologic.Figura 14:Coloană de piatră care prezintă zeul-soare al fenicienilor, Bel sauBil, înconjurat de un halou reprezentând razele soarelui. Aceasta estemaniera în care este prezentat şi Iisus, care a fost de asemenea un simbolal soarelui.Personajul inventat numit Iisus a fost un zeu solar… LuminaLumii. Aceeaşi expresie: Lumina Lumii, a fost folosită de arieni-fenicienipentru a-l simboliza pe „adevăratul Dumnezeu unic”, Soarele, cu mii deani înainte de pretinsa naştere a lui Avraam, cel considerat astăzi creatorulconceptului de Dumnezeu unic. Fenicienii îşi simbolizau şi ei Dumnezeulunic pe „o cruce unică”. Creştinii îl portretizează pe Christos cu un halou103

în jurul capului. Aceasta este exact maniera în care reprezentau fenicieniirazele soarelui în jurul capului zeului lor solar, Bel sau Bil, aşa cum aratăcoloana feniciană din piatră datând din secolul IV î.Ch. (vezi Figura 14).Soarele era esenţa religiei egiptene. La amiază, când el se afla la apogeul„călătoriei” sale zilnice, egiptenii se rugau „Celui Preaînalt”. Mamelefecioare asociate cu toţi aceşti zei solari au purtat de-a lungul timpuluidiferite nume, de la regina Semiramida şi Ninkharsag până la Isis,simbolul egiptean al forţei creatoare feminine fără de care nimic n-ar puteaexista, nici chiar soarele. În timp, numele foştilor „zei” extratereştri audevenit concepte şi simboluri ezoterice, care au primit diferite nume, înfuncţie de eră şi de cultură. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazulEvangheliilor. Horus a devenit Iisus, iar Isis s-a transformat în Maria,mama fecioară a lui Iisus – Soarele. Maria este întotdeauna pictatăţinându-l în braţe pe pruncul Iisus, dar şi această imagine este doar orepetare a portretelor egiptene ale lui Isis care îl ţine în braţe pe prunculHorus (vezi Figura 15). Toţi aceşti oameni nu au existat în realitate. Ei nureprezintă altceva decât nişte simboluri. Isis a devenit asociată cu semnulastrologic al Fecioarei. La fel şi Maria. Titlurile date lui Isis, de „Stea amărilor” şi „Regină a cerului”, i-au fost acordate mai târziu şi Mariei,ambele ipostaze avându-şi originea în Babilon, unde regina Semiramidaera numită „Regina cerului”. Creştinismul şi iudaismul nu sunt altcevadecât nişte religii babiloniene.Figura 15Maria cu pruncul? Nu. Aceasta este maniera în care şi-oreprezentau egiptenii pe Isis cu pruncul Horus în braţe. Dacă am fi trăit înBabilon, aceasta ar fi fost probabil imaginea reginei Semiramida cupruncul Tammuz.În întreaga lume regăsim aceleaşi religii şi ritualuri ale soarelui: înSumer, Babilon, Asiria, Egipt, Insulele Britanice, Grecia, Europa îngeneral, Mexic şi America Centrală, Australia… pretutindeni. Aceasta afost religia universală inspirată de aceeaşi sursă extraterestră cu mii de aniînaintea creştinismului. Adorarea soarelui şi a focului a fost esenţareligiilor indiene, festivalurile acestora marcând ciclul anual al soarelui.Legenda lui Iisus prezintă aceleaşi referiri la astrologie şi la simbolismulşcolilor misterelor. Coroana de spini este ea însăşi un simbol al razelorsoarelui, la fel ca şi coroana de pe capul Statuii Libertăţii din Portul NewYork. Crucea este de asemenea un simbol astrologic al soarelui, aşa cumam arătat anterior, când am vorbit de crucea care împarte cercul astrologic.Leonardo da Vinci, Marele Maestru al Prioriei Sionului (de la Sion = Sun= Soare) a folosit acelaşi simbolism în faimoasa sa pictură a Cinei cea deTaină (vezi Figura 16). El i-a împărţit pe cei 12 discipoli în patru grupe decâte trei, cu Iisus, „Soarele”, în centru. Avem din nou de-a face cu unsimbol astrologic pictat de un iniţiat de rang înalt al societăţilor secrete şial şcolilor misterelor care cunoşteau adevărul. Nu este exclus ca da Vincisă îl fi pictat pe unul din discipoli ca femeie, pentru a face astfel trimitere104

la divinitatea feminină Isis, Barati sau Semiramida. Simbolul acestei forţefeminine a devenit litera „M”, de la Maria sau Madonna (Semiramida). Secrede că Iisus s-a născut pe data de 25 decembrie, dată pe care creştinii aupreluat-o din tradiţia lui Sol Invictus (Soarele Invincibil), din motive pecare le-am explicat deja. Se afirmă de asemenea că a murit de Paşti, pe ocruce. Este aceeaşi poveste antică, reluată la infinit. Egiptenii şi l-aureprezentat pe Osiris întins pe o cruce, ca un simbol astrologic. În viziuneaanticilor, soarele are nevoie de trei zile pentru a învia din „moartea” pecare o suferă pe data de 21/22 decembrie. De câte zile a avut nevoie Iisus,potrivit Evangheliilor, pentru a „învia” din morţi? De trei! De tot atâtea aavut nevoie şi Fiul babilonian al lui Dumnezeu, Tammuz, pentru a înviadin morţi. Iată cum descrie Evanghelia lui Luca ce s-a întâmplat atuncicând Iisus (Soarele) a murit pe cruce:„Şi era pe la orele şase, când s-a lăsat un întuneric asuprapământului, care l-a acoperit până la orele nouă. Şi soarele s-aîntunecat…”. (Luca 23: 44, 45)Fiul/Soarele 10 murise, deci asupra pământului s-a lăsat întunericul.Şi câte ore a durat acest întuneric? Trei. Aceeaşi poveste despreîntunericul care s-a lăsat asupra pământului au spus-o despre Krishnahinduşii, despre Buddha budiştii, despre Hercule grecii, despreQuetzalcoatl mexicanii, etc., etc., cu mult timp înainte de Iisus. Când amurit, Iisus a „coborât în iad”, la fel cum au procedat anterior Krishna,Zoroastru, Osiris, Horus, Adonis/Tammuz, Bahus, Hercule, Mercur, şi aşamai departe. După cele trei zile, el s-a ridicat din morţi, la fel ca şiKrishna, Buddha, Zoroastru, Adonis/Tammuz, Osiris, Mithra, Hercule şiBaldur. Iisus a fost crucificat simbolic de Paşti deoarece acesta reprezintămomentul echinocţiului de primăvară, când Soarele (Iisus) intră în semnulastrologic al Berbecului, al lui Ram sau… al mielului. Mielul pomenit înCartea Revelaţiei reprezintă acelaşi simbol. În jurul anului 2200 î.Ch.,grupul cunoscut sub numele de Preoţii lui Melchisedek au început să-şiconfecţioneze şorţurile din lână de miel, tradiţie continuată astăzi deexpresia modernă a Frăţiei, francmasonii. Paştele sau echinocţiul estemomentul în care soarele triumfă asupra întunericului, îndreptându-secătre acea perioadă din an când ziua devine mai lungă decât noaptea.Lumea este restaurată astfel prin puterea Soarelui în momentul renaşteriiacestuia, motiv pentru care echinocţiul de primăvară era unul dinevenimentele cele mai sacre ale religiei egiptene. Regina Isis eraportretizată adeseori cu un cap de berbec, pentru a simboliza astfelabundenţa specifică primăverii, marcată de intrarea în zodia Berbecului.Sărbătoarea Paştelui era la fel de importantă pentru primii creştini ca şidata de 25 decembrie. Legenda lui Mithra afirmă că acesta a fost crucificatşi a înviat din morţi pe data de 25 martie. La ora actuală, data Paştelui numai este fixată în prima zi a zodiei Berbecului, dar simbolismul rămâneacelaşi. Ziua religioasă a săptămânii creştine este… duminica (n.n. Sunday10 N. Tr. În limba engleză, son (fiu) şi sun (soare) se pronunţă la fel.105

în limba engleză), adică SUN-day, ziua soarelui. Bisericile creştine suntorientate de la est la vest, altarul fiind situat întotdeauna către est. Altfelspus, credincioşii privesc inevitabil către direcţia din care răsare soarele.Nici chiar ouăle de Paşti sau chiflele fierbinţi marcate cu cruce nureprezintă o tradiţie creştină. Ouăle vopsite erau considerate ofrande sacreîn Egipt şi Persia, printre altele. Ce ironie, când te gândeşti că autorităţilede la Westmintster Abbey au ţinut o dezbatere publică, întrebându-se dacăe cazul să menţină tradiţia pomului de Crăciun, dar fiind că acestareprezintă un simbol păgân! Păi… întreaga religie este păgână!Figura 16„Cina cea de Taină” de Leonardo da Vinci. Priviţi felul în careeste simbolizat Iisus ca un soare şi maniera în care sunt împărţiţidiscipolii în patru grupe de câte trei – cele 12 semne ale zodiacului.Aceasta este versiunea picturală a cercului astrologic împărţit de cruce pecare am văzut-o mai devreme.Alături de simbolismul soarelui, povestea lui Iisus şi anenumăraţilor săi predecesori include de asemenea simbolismul iniţieriidin şcolile misterelor. Crucea ca simbol religios poate fi întâlnită în toateculturile, de la nativii americani la chinezi, indieni, japonezi, egipteni,sumerieni, popoarele antice din Europa şi din America Centrală şi de Sud.Roata Budistă a Vieţii alcătuită din două cruci suprapuse şi păsările cuaripile deschise sunt folosite ca simboluri ale crucii în nenumărate logouri,însemne ale armatei şi insigne. Una din cele mai vechi forme ale saleeste crucea Tau sau Tav, care seamănă cu litera T. Aceasta era crucea pecare erau atârnaţi disidenţii politici în Imperiul Roman, dar şi simbolulzeului druid Hu. Este folosită şi astăzi de francmasoni în simbolulecherului lor. Crux Ansata sau „crucea vieţii” era folosită de egipteni şiavea un arc de cerc adăugat deasupra. Atât Crux Ansata cât şi crucea Tauau fost găsite pe diferite statui şi alte opere de artă din întreaga AmericăCentrală. Era asociată cu apa, iar babilonienii o foloseau ca emblemăpentru zeii apei, despre care spuneau că le-au adus civilizaţia. Apropo,despre Naga-şi, zeii reptilo-umani ai Indiei, se spunea de asemenea cătrăiesc în apă. Conceptul Dumnezeului mântuitor care moare de dragulumanităţii este un alt simbol străvechi. Religiile indiene aveau o tradiţie amântuitorului crucificat cu secole înaintea apariţiei creştinismului, tradiţiecare s-a născut la arienii din Munţii Caucaz. Personajul „christic” hindus,Krishna, apare în anumite ilustraţii bătut în cuie pe o cruce, la fel ca Iisusmai târziu. Despre Quetzalcoatl se spune că a venit din mare purtând ocruce şi a fost reprezentat la rândul lui ţintuit pe o cruce. În simbolismulşcolilor misterelor, crucea de aur simbolizează iluminarea, cea de argintpurificarea, cea dintr-un metal obişnuit reprezintă smerirea, iar crucea dinlemn aspiraţia. Cea din urmă este asociată de asemenea cu simbolismulcopacului, care apare pretutindeni în antichitate. Numeroase figuri demântuitori sunt ilustrate ţintuite pe cruci din lemn sau pe copaci. Existămistere păgâne în care adeptul era legat de o cruce sau aşezat pe un altar în106

formă de cruce, care simboliza moartea trupului, adică a lumii formelorfizice şi a dorinţelor, precum şi trezirea sinelui spiritual. Bătutul cuielor şicurgerea sângelui sunt alte simboluri ale şcolilor misterelor. De fapt,crucificarea lui Iisus reprezintă o alegorie, un eveniment mitologic cusemnificaţii ascunse. Ea nu s-a petrecut în realitate, ci doar trebuie să laseimpresia că s-a petrecut. Ce putem spune însă despre învierea din morţi alui Iisus? Iată ce afirmă Sfântul Pavel despre acest eveniment în prima sascrisoare adresată corintenilor:„Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Christos nu a înviat,şi dacă Christos nu a înviat, atunci într-adevăr este zadarnicăpropovăduirea noastră şi este zadarnică şi credinţa voastră. Ba încăsuntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu,fiindcă am mărturisit cu privire la Dumnezeu că l-a înviat peChristos, când nu l-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie”.(1 Corinteni 15: 13-16)Altfel spus, el afirmă că dacă Iisus nu s-ar fi ridicat fizic din morţi,nu ar fi existat nici o bază pentru religia creştină. În acest caz, mă tem căaceastă religie are probleme serioase. Mai întâi de toate, Evangheliile carepovestesc evenimentul învierii prezintă numeroase contradicţii, căcifiecare relatează istoria originală într-o manieră diferită, sau îi schimbăscopul. În al doilea rând, învierea nu reprezintă decât un alt simbol alsoarelui, practicat de toate religiile străvechi. Cu mult timp înainte deapariţia creştinismului, persanii aveau un ritual în care un tânăr aparentmort era readus la viaţă. El era numit Mântuitor şi se spunea că suferinţelesale au contribuit la salvarea poporului. Preoţii supravegheau mormântulpână la miezul nopţii de echinocţiu, după care strigau: „Bucuraţi-vă, o,iniţiaţi sacri, căci Dumnezeul vostru a înviat din morţi! Moartea şisuferinţele lui v-au mântuit!” Aceeaşi poveste circula în Egipt în legăturăcu Horus, sau în India în legătură cu Krishna, cu o mie de ani înainte deIisus. Biblia afirmă că atunci când se va întoarce pe pământ, Iisus vareveni călare un nor. Cine răsare însă dintre nori? Soarele. Mormântul luiIisus simbolizează întunericul în care a coborât soarele înainte derenaşterea lui şi aproape toate iniţierile din şcolile misterelor se fac înpeşteri, încăperi subterane sau spaţii întunecate. Chiar şi povestea suliţeicare a străpuns şoldul lui Iisus pe când se afla pe cruce reprezintă unsimbol al şcolilor misterelor. Legenda creştină afirmă că suliţa a fostaruncată de un centurion roman orb pe nume Longinus şi că sângele cursdin rana lui Iisus a curs pe ochii acestuia şi i-a vindecat. Longinus s-aconvertit instantaneu şi şi-a petrecut restul vieţii spărgând idoli păgâni. Da,sigur!… În primul rând, era imposibil să fii centurion roman dacă erai orb,căci nu ţi-ai fi putut îndeplini îndatoririle. În al doilea rând, regăsimaceastă poveste simbolică şi în alte versiuni anterioare. De pildă,mântuitorul scandinav Baldur, fiul lui Odin, a fost străpuns de o suliţă dinvâsc aruncată de Hod, un zeu orb. Data de 15 martie sau Idele lui Marte afost data la care au murit numeroşi mântuitori păgâni. Scandinavii au107

consacrat această zi zeului Hod, iar creştinii au proclamat-o mai târziusărbătoarea „Binecuvântatului Longinus!” Să mori de râs, nu alta!Simbolul peştelui este o altă temă care transpare în toateEvangheliile şi care reprezintă un simbol al lui Nimrod/Tammuz, tatăl şifiul din religia babiloniană. Un alt motiv pentru care Iisus a fostreprezentat ca un peşte ar putea avea legătură cu semnul astrologic alPeştilor. Se presupune că în jurul datei când s-a născut Iisus pământul aintrat în casa astrologică a Peştilor. S-a născut astfel o nouă eră, iar Iisus arfi putut fi simbolul ei. La ora actuală intrăm într-o altă eră, cea aVărsătorului, potrivit legii mişcării de precesiune a axei pământului. CândBiblia vorbeşte despre „sfârşitul lumii”, avem din nou de-a face cu otraducere greşită. Cuvântul grecesc aeon a fost tradus prin lume, dar elînseamnă mai degrabă eră sau epocă, nu lume. Prin urmare, nu ne aflăm înfaţa unui sfârşit al lumii, ci al unei epoci, Era Peştilor, care a durat 2160 deani. Creştinismul nu a înlocuit religiile păgâne, căci este el însuşi o religiepăgână. Persanii, care şi-au moştenit credinţa de la sumerieni, egipteni şibabilonieni, cunoşteau simbolurile botezului, confirmării, iadului şiraiului, al îngerilor luminii şi întunericului şi al îngerului căzut. Toateaceste simboluri au fost preluate mai târziu de creştinism, care a pretins căîi aparţin în exclusivitate.În timpul presupusei vieţi a lui Iisus, Frăţia eseniană îşi avea sediulla Qumran, pe coasta de nord a Mării Moarte, sau cel puţin aşa ni sespune. Cercetările lui Brian Desborough demonstrează că acest loc era înacele vremuri o colonie de leproşi şi că esenienii au trăit ceva mai departede-a lungul coastei, într-un loc mult mai potrivit. Manuscrisele de laMarea Moartă, găsite în peşterile de lângă Qumran în anul 1947, le-aupermis cercetătorilor să cunoască mai bine modul de viaţă şi credinţaesenienilor, cu toată opoziţia autorităţilor, care nu doresc ca adevărul săiasă la iveală, punând sub semnul îndoielii versiunea oficială a istoriei.Manuscrisele au fost ascunse de romani în timpul revoltei iudeilor dinjurul anului 70, care a fost înecată în sânge. Au fost descoperite circa 500de manuscrise ebraice şi aramaice, care includ texte din VechiulTestament, printre care şi o copie integrală a Cărţii lui Isaia cu câtevasecole mai veche decât cea inclusă în Biblie. Există sute de documentecare descriu obiceiurile esenienilor şi modul lor de organizare. Eleconfirmă că esenienii erau fanatici care respectau invenţiile levite dinVechiul Testament în litera, nu în spiritul lor. Ei îi priveau pe toţi cei carenu gândeau la fel ca ei ca pe nişte duşmani şi se opuneau vehementocupaţiei romane. Esenienii erau ramura palestiniană a unei secte egipteneîncă şi mai extremistă, numită Therapeutae („Vindecătorii”, de unde setrage şi cuvântul modern terapie). Au moştenit cunoaşterea secretă dinEgipt şi din întreaga lume antică. Therapeutae şi esenienii foloseau înegală măsură simbolul lui „messeh”, crocodilul „draconian” al Egiptului,cu a cărui grăsime erau unşi faraonii sub autoritatea Curţii Regale aDragonului. Esenienii aveau o cunoaştere profundă a remediilor, inclusiv acelor halucinogene, folosite în iniţierile şcolilor misterelor şi pentru a intra108

în stări modificate de conştiinţă. Proprietăţile „ciupercilor sacre” sau ale„plantelor sfinte” făceau într-o asemenea măsură parte integrantă din viaţaorganizaţiilor secrete încât preoţii evreieşti purtau chiar o bonetă în formăde ciupercă (vezi Figura 17), confirmând astfel importanţa acestei plante.Aveau chiar ritualuri speciale de pregătire şi folosire a ciupercilor. Până şiciupercile căpătau conotaţii legate de „Fiul lui Dumnezeu” (dar ce simbolnu căpăta asemenea conotaţii?), fiind asociate cu ciclul solar. Ele erauculese cu mare devoţiune înainte de răsăritul soarelui, numeroasesimboluri ale acestui ritual putând fi găsite în Biblie şi în alte texte antice.Ca de obicei, folosirea ciupercilor sacre şi a altor remedii, ca şicunoaşterea secretă legată de proprietăţile lor, proveneau din culturaanterioară a Sumerului. Therapeutae aveau o universitate înfloritoare înAlexandria, de unde îşi trimiteau misionari pentru a crea noi ramuri şifiliale în întregul Orient Mijlociu. Aceasta este o altă conexiune pe care oputem stabili cu Egiptul şi cu şcolile misterelor.Figura 17Preot evreu cu o bonetă în formă de ciupercă ce simbolizeazăimportanţa acestei plante halucinogene în ritualurile religioase alevremii.Esenienii erau adepţi ai lui Pitagora, filozoful şi matematicianulgrec care era un iniţiat de rang înalt atât al şcolii egiptene a misterelor câtşi al celei greceşti. Potrivit celui mai faimos istoric al vremii, Josephus,esenienii trebuiau să jure că vor păstra secrete numele puterilor careconduc universul. Acest secret era una din legile tuturor şcolilormisterelor. Esenienii-Therapeutae practicau ritualuri extrem deasemănătoare botezului creştin de mai târziu şi obişnuiau să marchezefrunţile iniţiaţilor cu o cruce. Acesta era simbolul iluminării indicat înCartea lui Ezechiel din Vechiul Testament, fiind folosit şi în iniţierilemisterelor lui Mithra şi ale altor zei solari ai vremii. Esenienii priveau cudezgust funcţiile corporale naturale, inclusiv sexul, fiind şi în aceastăprivinţă precursorii Bisericii Romane, care avea să absoarbă multe dincredinţele, terminologia şi practicile lor. Două manuscrise de la MareaMoartă, unul în ebraică şi celălalt în aramaică, conţin ceea ce am puteanumi nişte horoscoape, care atestă convingerea că mişcările planetelorinfluenţează caracterul şi destinul omului. Esenienii practicau astrologia,al cărei simbolism poate fi găsit în toate cele patru Evanghelii şi înVechiul Testament. Primii creştini, care erau urmaşii esenienilor-Therapeutae, făceau acelaşi lucru, la fel ca şi romanii şi celelalte naţiunipăgâne din jurul Iudeii. Scriitorul Philo, care a trăit în perioada atribuităvieţii lui Iisus, afirmă în lucrarea sa, Tratat despre viaţa contemplativă, căatunci când Therapeutae se rugau lui Dumnezeu, ei se întorceau cătresoare, dar şi faptul că aceştia studiau scripturile sacre pentru a le descoperisemnificaţiile (codurile) ascunse. Adaugă de asemenea că ei meditauasupra secretelor naturii, ascunse în aceste cărţi sacre sub vălul alegoriilor.Exact în acest fel este scrisă Biblia. La ora actuală, acest limbaj secret este109

folosit în logo-uri, însemnele armelor şi pe steaguri, precum şi în alteînsemne ale companiilor şi altor organizaţii controlate de Frăţie.Tot în legătură cu esenienii poate fi pusă şi existenţa unei societăţisecrete care se regăseşte atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, numităsecta nazariţilor sau a nazarinenilor. Se spune că anumite personaje dinVechiul Testament, precum Moise sau Samson, ar fi fost membri aiacestei grupări, la fel ca şi Iisus din Noul Testament, fratele său Iacov,Ioan Botezătorul şi Sfântul Pavel. Faptele Apostolilor fac următoareaafirmaţie în legătură cu Pavel: „Am descoperit că omul acesta este ociumă; pune la cale răzvrătiri printre toţi iudeii de pe tot pământul şi estemai-marele partidei nazarinenilor”. Deşi nici unul din aceste personaje nua existat cu adevărat, simbolismul nazarinean face trimitere la o conexiunecu o societate secretă, care se regăseşte în întreaga Biblie. Esenienii şinazarinenii par să fie ramuri diferite ale aceleiaşi secte. Potrivit istoriculuiiudeu Josephus, esenienii purtau robe albe, în timp ce nazarinenii purtaurobe negre, la fel ca şi preoţii lui Isis din Egipt. Negrul este culoareaFrăţiei Babiloniene care a manipulat întreaga istorie a umanităţii. Nuîntâmplător, el a devenit culoarea asociată cu autoritatea (priviţi robelejudecătorilor şi ale avocaţilor) şi cu moartea. Reprezintă de asemeneaculoarea tradiţională a meseriei de profesor, caz în care robei negre i seadaugă tichia cilindrică având deasupra un dreptunghi, un alt simbolfrancmason renumit. Cel mai mare miracol al lui Iisus trebuie să fi fostînsă însăşi originea sa, căci Nazaretul nu existat deloc la vremearespectivă. Probabil că el a spus: „Să fie Nazaretul! Şi s-a făcutNazaretul”. În realitate, acest nume nu apare în nici una din hărţiledetaliate ale romanilor şi nu este pomenit în nici o carte, scriere saudocument al vremii. Cu siguranţă, Iisus nu avea legătură cu o localitatenumită Nazaret, ci cu societatea secretă a nazarinenilor.Esenienii-Therapeutae-nazarinenii reprezintă puntea de legăturăîntre Vechiul Testament, Noul Testament şi apariţia creştinismului. Primiicreştini au fost numiţi nazarineni înainte de a fi numiţi creştini. RitualurileFrăţiei Nazarinene pot fi regăsite cu uşurinţă în cele ale Bisericii creştinede astăzi. Astfel, nazarinenii purtau robe negre, la fel ca şi majoritateaclericilor creştini. La Qumran se obişnuia să se practice baia rituală pentruspălarea „păcatelor”, tradiţie care s-a transformat în botezul creştin. Întimpul slujbelor obişnuiau să mănânce pâine şi să bea vin, tradiţie care seregăseşte în misa catolică. W. Wynn Westcott a fost fondatorul OrdinuluiSatanic al Golden Dawn, din Anglia, care avea să joace un rol important învenirea la putere a lui Adolf Hitler şi a naziştilor. El ştia din interiorîntreaga poveste şi a afirmat în lucrarea sa, Masonul magic, căfrancmasonii de astăzi se trag din esenieni şi din alte grupuri similare dinantichitate. Cuvântul modern prin care îi desemnează arabii pe creştinieste nasrani, în timp ce Coranul musulman foloseşte termenul de nasarasau nazara. Aceste cuvinte îşi au originea în termenul ebraic nozrim, carea derivat din expresia nozrei ha-Brit – Păstrătorii Conventului(Contractului). Această expresie era folosită în perioada de timp atribuită110

vieţii lui Samuel şi lui Samson din Vechiul Testament. Samuel esteprezentat ca un lider levit, adică al grupării care a pus la cale întreagaschemă a Bibliei-Talmudului, sub atenta supraveghere a FrăţieiBabiloniene. Conventul este sinonim cu Marea Operă francmasonă atuturor timpurilor, respectiv cu Agenda de preluare a controlului planetarde către reptilieni.Liniile genealogice („poporul ales” de zei) şi cunoaşterea secretăsunt simbolizate de „vinul” şi de „viile” pomenite în Biblie şi înnenumărate alte texte şi gravuri ale vremii. Vechiul Testament vorbeşte de„Vinul pe care l-ai adus din Egipt”. Tot aici ni se spune că: „ViaDomnului Oştirilor este Casa lui Israel, iar planta plăcută lui sunt oameniilui Iuda”. Convingerea mea fermă este că linia genealogică implicată aicinu se referă la casa regală a lui David. La urma urmei, acesta nici măcarnu a existat, lucru care confirmă această concluzie. Simbolismul vinului îşiare, ca de obicei, originea în Babilon şi în Egipt. În şcolile greceşti alemisterelor, zeii solari erau Bahus şi Dionisos, cei doi patroni ai viilor. Dece anume depind strugurii pentru a se coace, mai presus decât orice altăplantă? De soare. Vinul şi linia genealogică a lui Iisus sunt două teme carese amestecă cu simbolismul solar, făcând referire clară la liniilegenealogice regale şi preoţeşti ale reptilienilor Anunnaki. O altă temăabordată de Noul Testament este nunta din Cana. Nici aceasta nu a fost onuntă reală, ci un simbol al fuziunii soarelui cu pământul, adică a zeului cuzeiţa. În ţinutul Canaan se obişnuia ca primăvara să se sărbătoreascăanumite rituri sexuale şi de fertilitate numite „Festivalul căsătoriei dinCanaan”. La această nuntă simbolică din Cana, Iisus a transformat apa învin. Cele două elemente de care au nevoie strugurii pentru a se coace şipentru a putea fi transformaţi în vin sunt apa pământului şi căldurasoarelui. Bahus, fiul grec al lui Zeus şi al fecioarei Semele, este un altpersonaj mitic care a transformat apa în vin. Au existat de asemenearitualuri eseniene legate de vin şi de apă. Esenienii, Therapeutae şignosticii erau implicaţi în tot felul de ritualuri secrete, iar povestea luiIisus nu este altceva decât o alegorie alcătuită din tot felul de simboluriasociate cu soarele, astronomia, astrologia, liniile genealogice, cunoaştereasecretă şi ritualurile şi numele folosite de şcolile misterelor. La fel ca şiVechiul Testament, Noul Testament este un amestec de fapte reale şiimaginare (acestea din urmă mult mai numeroase), care conţine osumedenie de coduri şi simboluri intercalate într-o naraţiune care nu poateconduce decât la confuzie şi rătăcire dacă este luată literal. Acest lucrutranspare în fraza repetată obsesiv în Noul Testament: „Cine are urechi deauzit să audă”. Cine este iniţiat în cunoaşterea secretă să înţeleagă ce estede înţeles. Cât de spre ceilalţi, care nu sunt iniţiaţi, lăsaţi-i să creadă înprostiile astea.Iată câteva mituri biblice care nu se susţin:• Ideea că Iisus era „tâmplar” derivă dintr-o greşeală detraducere. Cuvântul ebraic naggar a fost tradus în greceşte prin expresia111

ho tekton. Aceste cuvinte nu se traduc literal prin „tâmplar”, ci prinoameni care îşi stăpânesc perfect meşteşugul, fiind folosite inclusiv încazul profesorilor şi intelectualilor, nu numai al meseriaşilor.• Cu siguranţă, Iisus nu s-a născut într-un staul. De altfel, nicio Evanghelie nu afirmă acest lucru. Scena Naşterii Domnului este oinvenţie de dată recentă. Totul a pornit de la o afirmaţie din Evangheliadupă Luca, în care se spune că Iisus s-a născut într-o iesle în care erauhrănite animalele, pentru că în han nu mai era nici o cameră liberă.Versiunea greacă a Bibliei, din care s-a făcut traducerea engleză, afirmădoar că nu exista nici un topos în kataluma – adică nici un loc în cameră.Evanghelia după Matei afirmă răspicat că Iisus se afla într-o casă: „Şi cândau intrat în casă, ei l-au văzut pe prunc cu Maria, mama sa, şi au căzut lapicioarele lui şi i s-au închinat”. Ieslele erau folosite frecvent în aceletimpuri pentru a ţine copiii mici în ele dacă nu exista un leagăncorespunzător. În cazul de faţă, se pare că a fost adusă ieslea în casă, şi nuinvers.• Se pare că scena Naşterii Domnului s-a născut la Greccio, înItalia, locul în care a trăit Sfântul Francisc din Assissi. În anul 1223, acestaa adunat câţiva localnici şi animalele lor, ilustrând astfel scena naşterii luiIisus. Aceasta a prins rapid, aşa că ieslele din lemn au devenit foartepopulare de Crăciun în întreaga Italie. Restul se cunoaşte. Nici darurile deCrăciun nu reprezintă un obicei pur creştin. El se practica în întreaga lumepăgână cu ocazia Anului Nou, cu mult timp înainte de apariţiacreştinismului. Creştinii nu au făcut decât să împrumute această tradiţie, lafel cum au făcut cu toate celelalte.• Profeţiile biblice afirmă că „messiah” (messeh, crocodilulegiptean) se va numi Emmanuel, dar numele dat de Evanghelii lui Mesiaeste Iisus, sau cel puţin echivalentul iudaic al acestuia. Ups! Este ciudatcât de uşor trec creştinii peste acest amănunt atunci când citează profeţianaşterii lui Emmanuel cu fiecare ocazie a Crăciunului. Gândiţi-vă la toţicopiii care s-au îmbrăcat de-a lungul timpului în Maria, Iosif, în păstori,înţelepţi, măgari, oi şi vaci. Această fantezie a fost folosită pentru aîndoctrina nenumărate generaţii, făcându-le să creadă că toate acestelucruri s-au petrecut în realitate, când, de fapt, scena Naşterii Domnului afost rezultatul unei erori de traducere, al unei puneri în scenă a SfântuluiFrancisc şi al ritualurilor păgâne practicate în miez de iarnă. Hei, copii,veniţi la mine, căci am două vorbe să vă spun!• Euharistia creştină, momentul în care adeptul mănâncă pâineşi bea vin, pentru a simboliza astfel trupul şi sângele lui Christos, îşi areoriginea într-un ritual canibal în care adepţii mâncau cu adevărat dintrupul şi sângele omului sau animalului sacrificat. Marea majoritate aterminologiei creştine provine din limba greacă, inclusiv termeni precumChristos sau creştinism. Alţi termeni adoptaţi sunt: biserică (Casa112

Domnului), ecleziastic (de la Ecclezia, Marea Adunare a ParlamentuluiGrec), apostol (misionar), preot (bătrân) şi botez (scufundare în apă).• Chiar şi Evangheliile recunosc că Iisus a fost înconjurat deterorişti. Simon Magus era cunoscut sub numele de Simon Zelotes(Zelotul), atestând astfel rolul său de comandant al zeloţilor, „luptătoriipentru libertate” care propovăduiau războiul total împotriva romanilor. Unalt nume care i se atribuie este cel de Simon „Kananites”, cuvânt grec ceînseamnă „fanatic”, dar care a fost tradus în engleză prin SimonCanaanitul! Iuda „Iscariotul” derivă de la cuvântul Sicarius, care însemnaasasin. Într-adevăr, a existat un grup numit Sicani sau Fiii Pumnalului,care provine de la cuvântul sica, ce înseamnă pumnal cu lama curbă.Sicarius a devenit în limba greacă Sikariotes, care a fost tradus în englezădrept Iscariotul. Zeloţii-sicanii obişnuiau să atace caravanele careaprovizionau armata romană prin ambuscade care nu difereau prea mult decele ale unor grupuri teroriste moderne, precum IRA din Irlanda de Nord.• În acea vreme, oamenii nu erau crucificaţi pentru delictul defurt, lucru care spulberă legenda celor doi tâlhari crucificaţi alături deIisus. De altfel, şi această legendă este tot un „furt”, căci a fost relatată înlegătură cu diferite alte personaje înaintea lui Iisus. Însăşi pedeapsa pentru„crimele” de care a fost acuzat Iisus în Evanghelii ar fi trebuit să fieomorârea cu pietre de către autorităţile iudee, nu de romani.• Un alt mit se referă la spălarea pe mâini a lui Pontius Pilat,guvernatorul roman care a dorit să paseze astfel responsabilitatea morţiilui „Iisus” mulţimii dezlănţuite. Spălarea pe mâini era un gest simboliccare indica inocenţa în comunitatea eseniană. Biblia mai susţine că existaun obicei roman de a fi eliberat un prizonier cu ocazia Paştelui evreiesc,lucru care pur şi simplu nu este adevărat. Nu a existat niciodată unasemenea obicei, aşa că întreaga scenă rămâne o invenţie.Am putea scrie o întreagă carte despre miturile din Biblie. Dealtfel, cineva chiar a făcut acest lucru. Cartea este numită, pe bunădreptate, Miturile biblice, şi dacă doriţi o documentare mai detaliată ainformaţiilor pe care vi le-am oferit în acest capitol, v-o recomand cucăldură. Nu există dovezi credibile ale existenţei unui personaj istoricnumit Iisus, nici de natură arheologică, nici scrise – nimic. La fel staulucrurile şi în ceea ce îi priveşte pe Solomon, Moise, David, Avraam,Samson şi nenumărate alte „vedete” biblice. Singurele texte pe care neputem baza sunt cele levite şi diferitele versiuni ale Evangheliilor. Cât dedisperaţi trebuie să fi fost manipulatorii dacă au încercat să introducă oreferinţă la Iisus în opera istoricului „iudeu” Josephus, încercând sădemonstreze astfel realitatea unei contrafaceri… Există mai mult de 40 descriitori care au scris cronici despre evenimentele petrecute în aceastăperioadă de timp în Iudeea, dar care nu fac nici o menţiune la Iisus. Să nuexiste chiar nici o referire la un om ca el, după tot ce se presupune că afăcut? Philo a trăit în perioada atribuită vieţii lui Iisus şi a scris o istorie aiudeilor care a acoperit integral această perioadă. A locuit chiar în113

Ierusalim în anul în care ar fi trebuit să se nască Iisus şi când Irod ar fitrebuit să dea ordinul de ucidere a copiilor cu vârste de până la doi ani; şitotuşi, nu face nici o referire la acest eveniment. S-a aflat în Ierusalimcând Iisus ar fi trebuit să îşi facă intrarea triumfală în oraş, apoi să fiecrucificat şi să se ridice din morţi a treia zi. Ce credeţi că spune Philodespre aceste evenimente? Nimic. Nici un cuvânt. Nici celelaltedocumente romane ale vremii sau textele scriitorilor greci ori alexandrienicare cunoşteau foarte bine perioada şi ţinutul respectiv nu menţioneazănimic despre aceste lucruri.De ce? Pentru simplul motiv că ele nu s-au petrecut. Întreagalegendă a lui Iisus este o poveste simbolică, împănată de coduri şisimboluri ezoterice şi astrologice, cu scopul de a crea o nouă religieînchisoarepentru mase, pornind de la aceeaşi simbolistică a FrăţieiBabiloniene. Rasa umană a fost amăgită din nou. A câta oară?Capitolul 5Cuceriţi de cruceBiserica creştină este o farsă fundamentată pe o fantezie. Cinedoreşte o confirmare despre cât de uşor pot fi controlate masele nu trebuiedecât să privească miliardele de oameni care au adorat de-a lungultimpului un basm inventat acum 2000 de ani de nişte oameni în robenegre. De altfel, acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte celelaltereligii: iudaismul, islamul, hinduismul, etc.Aceste religii au fost create de aceeaşi forţă, cu scopul de aproduce un efect similar. Toate miturile zeilor mântuitori din antichitate aula bază aceeaşi schemă: 1) omul se naşte cu un păcat originar, aşa că nuvalorează nimic chiar din clipa în care vine pe lume; 2) el nu poate fimântuit decât în cazul în care crede într-un „Mântuitor”, adică dacă faceceea ce îi spun preoţii să facă; 3) dacă nu face acest lucru, va fi condamnatpentru totdeauna la chinurile iadului. Câtă vinovăţie şi câtă teroare a creataceastă schemă de-a lungul miilor de ani! Am auzit personal mamecatolice plângându-şi copiii care au murit la naştere întrucât nu ştiau ce osă se întâmple cu ei. Unde vor ajunge, în rai sau în iad, căci au fost preamici pentru a apuca să creadă în Iisus Christos? Priveam deunăzi un canalcatolic transmis la americani, când omului în sutană i s-a pus aceastăîntrebare. După ce s-a scărpinat în barbă, a răspuns că este o chestiuneteologică profundă. Zău!? A adăugat că fie copilul va ajunge în Purgatoriu(câtă vreme?, ne-am putea întreba), fie va fi judecat pentrucomportamentul părinţilor săi. Ce prostii înfiorătoare! Noroc că nu va fijudecat după comportamentul preoţilor! Dacă nu poţi fi mântuit decât înmăsura în care crezi în Iisus, ce se întâmplă cu toate miliardele de oamenicare s-au născut în locul nepotrivit şi care nu au auzit deloc de el? Sunt eicondamnaţi din start la focurile iadului, pentru că nu au fost informaţi?Cam crud acest Dumnezeu creştin, nu vi se pare? Desigur însă că acest114

lucru nu este adevărat. Întreaga poveste este o schemă pusă la cale deiniţiaţii Frăţiei Babiloniene cu scopul de a controla mintea maselor.Chiar când scriam acest capitol şi investigam sursa din care auprovenit Evangheliile, m-am întins să iau o carte de pe raftul de sus albibliotecii şi odată cu ea a căzut şi o cărticică mai mică. Nu-mi aminteamsă o fi văzut vreodată, dar titlul ei mi-a atras imediat atenţia. Se numeaAdevăraţii autori ai Noului Testament şi era scrisă de Abelard Reuchlin.Cartea a fost tipărită pentru prima dată în Statele Unite în anul 1979 şivorbeşte despre un cerc interior de iniţiaţi, cel mai exclusivist club alistoriei, care ştiu adevărul despre Iisus, dar nu doresc ca şi ceilalţi să-l afle.Ce m-a izbit cel mai tare era faptul că autorul a ajuns la aceleaşi concluziica şi mine: că Evangheliile sunt o invenţie menită să creeze o nouă religieînchisoare.Cartea nu analizează tot simbolismul pe care l-am prezentat euîn capitolul anterior, dar precizează numele familiei şi ale celorlaltepersoane care au scris Noul Testament, precum şi „codurile” pe care le-aufolosit pentru a-şi „semna” drepturile de autor. Interesant mi s-a părutfaptul că unul din aceste coduri este chiar numărul 40, la care am făcutreferire şi eu. Numărul 40 este reprezentat de litera M, de la Maria.Această literă continuă să fie extrem de semnificativă pentru Frăţie chiar şiîn zilele noastre şi poate fi văzută pe toate lanţurile de restauranteMacDonalds din lume. Vom vedea ceva mai târziu cum folosesccompaniile transnaţionale simbolismul Frăţiei în logo-urile şi numele lor.M face referire la Maria sau Madonna, adică la Semiramida. Abundenţadovezilor aduse în cartea lui Reuchlin, extrem de complexă şi bazată pecoduri matematice ezoterice, este copleşitoare. De aceea, vă recomandinsistent să vă procuraţi un exemplar, dacă doriţi să aflaţi toate detaliiledescrise în ea. Autorul prezintă încă din primul paragraf descoperirile sale:„Noul Testament, biserica şi creştinismul au fost întotalitate creaţiile clanului lui Calpurnius Piso [pronunţat Peso], ofamilie de aristocraţi romani. Atât Noul Testament cât şi toatepersonajele din el – Iisus, toţi Iosifii, toate Mariile, toţi discipolii,apostolii, Pavel, Ioan Botezătorul, etc. – sunt simple ficţiuni.Clanul Piso a inventat întreaga poveste şi personajele ei, după carele-a plasat într-un anumit context istoric, populând legenda cuanumite personaje periferice reale, precum Irod, Gamamiel,guvernatorii romani, etc. Cât despre Iisus şi celelalte personajecentrale, acestea reprezintă simple invenţii”.Clanul Piso a fost o familie genealogică care a numărat în rândurileei oameni de stat, consuli, poeţi şi istorici. Cu siguranţă, asemenea oameninu puteau să nu fie afiliaţi la una din societăţile secrete din ImperiulRoman, cu atât mai mult cu cât acest imperiu a reprezentat o veritabilătrambulină pentru liniile genealogice reptilo-umane. Aşa se explică, depildă, de ce American Express, această organizaţie creată de Frăţie, aredrept logo un soldat roman. Familia Piso pretindea că se trage din Calpus,fiul lui Numa Pompilius, succesorul lui Romulus şi fondatorul Romei. Ce115

mai, erau oameni de vază. Se crede că aceste linii genealogice romanefoarte vechi au provenit din Troia. Practic, avem de-a face cu o familie alcărei arbore genealogic poate fi trasat până în Munţii Caucaz şi în OrientulApropiat. După distrugerea Troiei în jurul anului 1200 î.Ch., legendaspune că Enea, un erou cu sânge „regal” (adică reptilian) i-a adunat pesoldaţii care au mai rămas din armata sa şi s-a stabilit în Italia. Aici, s-aînsurat cu fiica regelui latinilor şi din această fuziune a rezultat mai târziuImperiul Roman. Potrivit multor tradiţii, nepotul lui Enea, un bărbat penume Brutus, a debarcat în Insulele Britanice în anul 1103 î.Ch., împreunăcu o mână de troieni, inclusiv unii proveniţi din coloniile din Spania, şi adevenit regele britonilor. El este cel care a fondat oraşul numit NouaTroia, căruia romanii i-au spus mai târziu Londinium (Londra de astăzi).Lucius Calpurnius Piso, capul familiei de care vorbim, s-a însuratcu strănepoata lui Irod cel Mare. Potrivit cercetărilor lui Reuchlin, Piso,care folosea multe pseudonime, a fost cel care a creat textul „Ur Marcus”,prima versiune a Evangheliei după Marcu, în jurul anului 60 e.n. Unul dinprietenii care l-au încurajat a fost faimosul scriitor roman Annaeus Seneca,dar se pare că amândoi au fost ucişi de împăratul Nero în anul 65. Cuaceasta, numele de Piso a dispărut din istoria romană şi nu a mai reapărutdecât în anul 138 e.n., când nepotul lui Piso, Antoninus, a devenit împărat.Începând din acest moment, familia a rămas cunoscută sub numele deAntonini, nu de Piso. În cei 73 de ani care s-au scurs între moarteaprimului Piso şi venirea la putere a lui Antoninus s-au pus bazelecreştinismului prin scrierea celor patru Evanghelii şi semnarea lor subnişte pseudonime. După moartea tatălui său asasinat de Nero, fiul lui Piso,Anus, care a folosit mai multe nume, inclusiv cel de Cestius Gallus, a fostfăcut guvernator al Siriei. El a preluat astfel comanda armatei din Iudeea.A fost implicat în revolta iudeilor din anul 66, pe care a fost trimis să ocurme Vespasian. Împăratul Nero a fost asasinat în anul 68 de un agent allui Piso (potrivit lui Reuchlin; această ipoteză pare verosimilă, dacă ţinemcont de faptul că Nero i-a ucis tatăl). În continuare, clanul Piso şi-afocalizat puterea şi influenţa asupra lui Vespasian, care a devenit împăratal Romei în anul 69. Un an mai târziu, romanii au distrus Ierusalimul, aufurat comorile din templu, inclusiv pretinsa Arcă a Conventului, şi le-audus la Roma, unde au intrat în custodia societăţii secrete. Ască societatesecretă nu era alta decât Frăţia Babiloniană.Reuchlin afirmă că Anus Calpurnius Piso a scris în continuarecelelalte trei Evanghelii, în următoarea ordine: Evanghelia după Matei(70-75 e.n.), o actualizare a Evangheliei după Marcu (75-80), şi, cuajutorul scriitorului şi omului de stat roman Pliniu cel Tânăr, o actualizarea Evangheliei după Luca (85-90). A urmat mai târziu Evanghelia dupăIoan, opera fiului lui Anus, Justus, scrisă în anul 105. După cum spuneReuchlin, „Iisus” a fost o construcţie complexă, iar poveştile despre viaţalui au inclus elemente din legendele despre Iosif din Egipt şi despre altepersonaje din Vechiul Testament, la care s-au adăugat elemente preluatedin scrierile eseniene şi caracteristici ale diferiţilor zei păgâni. Concluzia116

sa corespunde cu precizie celei la care am ajuns eu. Diferiţii Iosifi dinpovestea lui Iisus sunt în totalitate creaţii ale lui Piso şi fac parte integrantădin cod. Literele din numele de Piso se traduc în ebraică prin Yud, Vov,Samech, Fey, care alcătuiesc împreună numele de Iosif. Un alt cod pe carel-a folosit Piso pentru a-şi insera numele în poveştile pe care le-a creat estenumărul 60. Reuchlin atrage atenţie asupra numeroaselor similitudinidintre povestea lui Iisus şi cea a personajului numit Iosif în VechiulTestament, pe care Piso l-a folosit drept model. Iosif a avut 12 fraţi; Iisus aavut 12 discipoli. Iosif a fost vândut pentru 20 de monede de argint, Iisuspentru 30 (inflaţia, de!). Fratele lui Iosif, Iuda, a sugerat ca acesta să fievândut; Iisus a fost vândut de discipolul său, Iuda. Iosif se afla în Egiptcând au fost ucişi primii născuţi ai tuturor familiilor; Iisus şi familia sa aufugit în Egipt pentru a evita uciderea pruncilor dispusă de Irod. Pentruprincipalii discipoli ai lui Iisus, Piso şi-a folosit drept modele propriii fii:Ioan (Julius), Iacov (Justus), Simon-Petru (Proculus) şi Andrei(Alexandru). Julius, Justus şi Proculus au continuat să scrie alte texte dinNoul Testament, mai târziu. Piso a avut grijă ca Iisus să împlineascăanumite profeţii din Vechiul Testament, în special cele ale lui Isaia.Reuchlin afirmă că familia Piso a făcut o serie de schimbări şi adăugiriinclusiv la textele din Vechiul Testament, scriind marea majoritate a celor14 cărţi apocrife ale Vechiului Testament. Printre acestea se numărăCartea lui Ezdra, 1 Macabei, Cartea lui Iudit, a lui Tobit, a lui Bel şi aDragonului (Balaurului). Membrii clanului Piso erau stoici, iar aceastăgrupare credea că oamenii sunt motivaţi (putând fi implicit controlaţi) deteamă şi speranţă (metodele predilecte ale Frăţiei Babiloniene). Ce altăcale mai bună am putea găsi pentru a descrie religiile născute din Vechiulşi Noul Testament?O altă manifestare a lui Anus Piso a fost Flavius Josephus,scriitorul pe care l-am citat de două ori ceva mai devreme. Motivul pentrucare nici Piso, nici Josephus, sau soţul nepoatei lui Piso, Pliniu cel Tânăr,nu îl menţionează pe Iisus în scrierile lor oficiale este că la vremearespectivă acesta nu ar fi fost credibil. Poveştile inventate de ei nu au fostacceptate ca „fapte reale” decât odată cu trecerea timpului. Istoria oficialăa lui Josephus menţionează doar că acesta a fost un iudeu care descindeadin linia genealogică regală hasmoneană, care a luptat împotrivaromanilor. Deşi prietenii săi s-au sinucis când revolta a fost înăbuşită, el s-a predat şi a scăpat. Mai mult, ni se spune că a fost găzduit în Roma decătre împăraţi timp de 30 de ani, timp în care s-a însurat cu strănepoata sa,intrând astfel în aristocraţia romană. Să fim serioşi! Josephus a fost totunacu aristocratul roman Anus Calpurnius Piso, care, împreună cu fiii săi şi cuPliniu cel Tânăr, au scris Evangheliile şi celelalte texte din NoulTestament.Pliniu a scris mai multe epistole pe care le-a semnat sub numele deSfântul Ignaţiu. Grupul din care făcea parte a devenit, sub diferite nume,grupul primilor „părinţi” ai bisericii. Cine a fost însă cel care a transformataceastă invenţie romană în teribila religie-închisoare în care s-a117

transformat ea mai târziu? Un împărat roman, coleg de Frăţie cu cei dinclanul Piso, pe nume Constantin cel Mare. Care a fost instrumentul de cares-a folosit el? Biserica Romană cu sediul la Roma! În lucrarea sa epică,Anacalypsis, Geoffrey Higgins arată cum a fost creată Roma, ca un nouBabilon. Nu este de mirare că religia creştină abundă de simboluribabiloniene. Întreaga poveste a fost o înscenare cu scopul de a crea o nouăreligie care să subjuge mintea umană, iar ierarhia modernă a bisericii ştiefoarte bine acest lucru! Elita clerului creştin a ştiut dintotdeauna acestadevăr, căci a făcut parte de la bun început din societatea secretă care acreat mitul creştinismului. Alte minciuni ulterioare, de un cinismdesăvârşit, precum cea referitoare la Giulgiul din Torino, asociat cusocietatea secretă a Cavalerilor Templului, nu au fost inventate decâtpentru a perpetua această propagandă. Forţa care i-a inventat pe Iisus şibiserica creştină este aceeaşi forţă care conduce la ora actuală lumea. Spreexemplu, Colegiul Roman al Arhitecţilor a fost un antemergător alfrancmasoneriei moderne; de fapt, tot ce s-a schimbat a fost numeleorganizaţiei. Altminteri, romanii foloseau aceleaşi simboluri ale echerului,compasului, şi aşa mai departe. Unul din templele folosite de acest colegiuîn Pompeii a fost acoperit cu lava emisă de erupţia Vezuviului în anul 71.Săpăturile care s-au făcut aici au scos la iveală o hexagramă în forma„stelei lui David”, un craniu şi o placă în alb şi negru a Artificierilor luiDionisos. Toate aceste simboluri sunt folosite de francmasonii moderni.Revolta iudeilor împotriva Romei a continuat până la înfrângereatotală a Zeloţilor din anul 74, la Masada, podişul care se înalţă deasupraMării Moarte. Acesta a fost ultimul bastion al comunităţii eseniene, careîşi evacuase baza situată pe coastă. În timp ce Zeloţii iudei era capturaţi deromani, numeroşi membri ai societăţii secrete nazarineene au fugit înIordania, Mesopotamia, Siria şi Turcia, fapt confirmat de Julius Africanul,care a trăit în Turcia în jurul anului 200. Se spune că Iosif din Arimathea,„unchiul” biblic al lui Iisus, ar fi călătorit în Franţa, pentru a răspândicuvântul. Bibliotecarul Vaticanului, cardinalul Baronius, a afirmat că Iosifa sosit mai întâi la Marsilia, în anul 35, după care a ajuns în InsuleleBritanice. Există de asemenea o legendă care spune că „Maria Magdalena”şi copiii lui „Iisus” ar fi fugit după „crucificare” în sudul Franţei. Aceastălegendă stă la baza poveştii Sfântului Graal, care susţine că liniagenealogică a lui Iisus a devenit mai târziu dinastia merovingiană dinFranţa. Această teorie este o prostie, căci toţi aceşti oameni nu au existatde la bun început, ca să nu mai vorbim de faptul că sursa acestei legendeeste un bibliotecar al Vaticanului, deci al Bisericii Romane. De ce a fostales însă districtul Provence din sudul Franţei? Ghiciţi unde aveauproprietăţi întinse cei din clanul Piso? În Galia, şi mai precis, în…Provence! Nu este de mirare că acest district este vestit pentru „vinul” său(linie genealogică/cunoaştere). Câteva secole mai târziu s-a născut legendaGraalului, ţesută numai din mituri. Legenda este alcătuită din poveştilesimbolice ale Regelui Arthur (un alt „soare”), care au fost ilustrate pecărţile de Tarot şi în literatura şi muzica Europei secole la rând. Graalul nu118

era altceva decât cupa sau pocalul în care a fost colectat sângele lui Iisusîn momentul crucificării. Acesta era de fapt un simbol al sângelui carecurgea în ritualurile antice care sacrificau miei în timpul echinocţiului deprimăvară, iar, pentru cei mai iniţiaţi, un simbol al liniilor genealogice ale„zeilor” reptilieni. În primele manuscrise ale legendei, Graalul este numitSang Real, termen francez vechi care însemna sânge regal. Aşa cum vomdemonstra mai departe, acest sânge regal nu era altul decât cel al liniilorgenealogice reptilo-umane şi nu avea nimic de-a face cu Iisus.Imaginea zeului solar cunoscută sub numele de Iisus a fosttransformată mai târziu într-un fiu supranatural al lui Dumnezeu de celcare avea să devină cunoscut sub numele de Sfântul Pavel, al cărui numereal era Saul din Tarsus. În varianta oficială a poveştii, Sfântul Pavel s-anăscut din părinţi iudei, dar a devenit cetăţean roman, deşi era un fariseu şiun aderent strict la religia ebraică. Ce alt iudeu care a devenit roman maicunoaştem? Josephus, pseudonimul lui Piso, autorul Evangheliilor! Sespune că Sfântul Pavel ar fi încurajat persecuţia primilor creştini, dar s-aconvertit în timp ce se afla în drum spre Damasc, căci „Iisus” i-ar fi apărutmiraculos în faţă şi l-ar fi întrebat: „De ce mă persecuţi?” De fapt, existătrei versiuni oficiale ale poveştii. Într-una dintre ele, Pavel a auzit vocealui Iisus vorbindu-i (Fapte 9:7). În alta a văzut o lumină mare, dar nu aauzit nici o voce (Fapte22:9), iar în a treia a primit instrucţiuni de la Iisusdespre misiunea lui viitoare (Fapte 26:13). Pavel a fost creaţia lui Pliniucel Tânăr (al cărui nume de militar era Maximus) şi a lui Justus Piso. Ceidoi au introdus în povestea lui Pavel numeroşi prieteni şi asociaţi ai lor,inclusiv personaje din istoria familiei. Spre exemplu, cel care l-a vindecatpe Pavel de orbire a fost un om pe nume „Ananias”, inspirat în modevident de Annaeus Seneca, cel care a murit împreună cu tatăl Piso dinordinul lui Nero. În Scrisoarea către Romani găsim această frază: „Salută-lpe Herodion, amicul meu”, indiciu care dezvăluie legăturile familiei Pisocu Irod cel Mare. Pavel nu a răspândit mesajul lui Iisus în Cipru, Creta,Macedonia, Asia, Grecia şi Roma. Cei care au făcut-o au fost Pliniu şiPiso. Între anii 100 şi 105, Justus, tatăl acestuia şi Pliniu, împreună cufamilia, prietenii şi sclavii lor, s-au dus în Asia Mică (pe teritoriul actualeiTurcii), vizitând, printre altele, oraşele greceşti şi Alexandria, pentru a-i„încuraja” pe săraci şi pe sclavi să adere la noua lor credinţă. Primelebiserici au fost create în Bithnya şi Pontus de Pliniu. Acesta a vizitat demai multe ori aceste locuri, începând din anul 85, aceasta fiind chiaroriginea prenumelui lui Pontius Pilat. Acesta este numit doar Pilat înEvangheliile după Matei şi după Marcu, primele Evanghelii scrise de Piso,dar în Evanghelia după Luca, cea pe care Piso a scris-o împreună cuPliniu, Pilat capătă brusc şi un prenume: Pontius. Evanghelia după Luca afost scrisă chiar în anii în care Pliniu a început să viziteze Pontius.Scrisorile lui Pliniu, semnate chiar cu numele său, afirmă că Justus Piso s-a aflat în Bhitnya între anii 96-98, folosind numele de Tullius Justus, şi căfamilia Piso avea de asemenea o locuinţă în Ephesus, locul în care se aflatemplul zeiţei Diana, o altă versiune a lui Isis, Semiramida, Barati, etc. În119

timp ce călătoreau prin diferite locuri, membrii familiei Piso pretindeau căsunt apostoli şi episcopi, succesori ai personajelor inventate chiar de ei,Petru şi Pavel. Astfel, ei au pretins că sunt Ignatius (Pliniu), Justinus(Justus), Clement din Roma (Julius), Policarp (Proculus) şi Papias(Julianus, fiul lui Justus). La vremea respectivă, o membră a familiei Piso,Pompeia Plotina (pe numele său real Claudia Phoebe) era soţia împăratuluiroman Traian, aşa că ceilalţi membri ai clanului au beneficiat de un sprijinenorm de la cel mai înalt nivel al puterii. În textele biblice: Scrisoare cătreRomani, Timotei şi Clement, Pompeia apare sub numele de „sora noastrăPhoebe”, „Claudia” şi „Claudina”.Clanul Piso împreună cu Pliniu au introdus în textele lor toatesimbolurile religiei soarelui şi ale miturilor Frăţiei Babiloniene. De pildă,locul de baştină al lui Pavel este oraşul Tarsus din Asia Mică (actualmenteTurcia), capitala cilicienilor. Întâmplarea face ca acest oraş să fi fost unuldin principalele centre ale religiei solare a lui Mithra, care a ajuns la Romaprin intermediul cilicienilor, de unde s-a răspândit apoi în întregul imperiu.De asemenea, Asia Mică a fost prima regiune în care s-a răspândit cultullui Dionisos. Ambele personaje erau zei solari născuţi pe data de 25decembrie, care au murit pentru iertarea păcatelor noastre. Tot ce cred laora actuală creştinii despre Iisus credeau în acele timpuri romanii despreMithra. Ziua sacră a adepţilor lui Mithra era duminica, tocmai pentru căacesta era un zeu solar. Ei au numit această zi Ziua Domnului. Dionisos s-a născut dintr-o fecioară şi a fost cunoscut sub nume precum: Viţa de vie,Domnul Nostru, Mântuitorul, Judecătorul celor morţi, Eliberatorul, CelÎnviat şi singurul Fiu al lui Dumnezeu. Deasupra capului lui Dionisos erauscrise cuvintele: „Eu sunt Viaţa, Moartea şi Învierea. Eu sunt cel ce poartăcoroana înaripată (Soarele)”. Scriitorul H.G. Wells arată că multe dincuvintele atribuite de Pavel lui Iisus erau exact cele folosite de adepţii luiMithra. Liturghia lui Mithra este identică cu Liturghia lui Iisus. CândPavel spune: „Ei au băut din piatra spirituală, iar acea piatră era Christos”(1 Corinteni 10:4), el foloseşte exact cuvintele din scripturile lui Mithra.Doar numele au fost schimbate. În Evanghelii, Petru devine „piatra”creştină pe care urma să fie construită noua biserică. Se spune despreColina Vaticanului că era sacră pentru Petru, dar acelaşi loc era consideratsacru cu mult timp înainte pentru Mithra. Într-adevăr, aici s-au descoperitnumeroase vestigii din perioada cultului lui Mithra! Practic, clanul Piso l-atransformat pe Mithra într-un cult creştin de tip Mith-ra (n.n. mitologic).Toţi papii au emis pretenţia că domnesc în calitate de urmaşi ai luiPetru, primul papă. Această pretenţie derivă dintr-o afirmaţie biblică a luiIisus, în care acesta a spus: „Tu eşti Petru, şi pe tine îmi voi clădi Eubiserica Mea”. Numai patru versete mai târziu urmează demolarea luiPetru: „Dar El s-a întors şi i-a spus lui Petru: ‚Înapoia mea, Satan! Tu eştio piatră de poticnire pentru Mine, căci gândurile tale nu sunt gândurile luiDumnezeu, ci cele ale oamenilor!’” „Piatra” este un simbol clasic alşcolilor misterelor, la fel ca şi „piatra unghiulară” asociată cu Iisus,folosită inclusiv în simbolismul francmason din zilele noastre. Petru este120

considerat păstrătorul cheilor raiului, dar şi acesta este tot un simbol alşcolilor misterelor care corespunde lui Ianus cel cu două feţe, păstrătorulcheilor Templului Înţelepciunii, sau lui Mithra, care păstra de asemeneacheile raiului. Pe de altă parte, Ianus nu era altul decât Eannus, unul dintitlurile acordate lui Nimrod în Babilon. Cheile de aur şi de argint alesuccesorului lui Petru, papa, sunt alte simboluri folosite de doctrinasecretă. Papii şi cei care îi controlează pe papi ştiu foarte bine ce înseamnăaceste lucruri. Aurul şi argintul sunt metalele preţioase care simbolizeazăsoarele şi luna. Despre Petru şi Pavel se afirmă că au fost ucişi la Roma întimpul prigoanei pe care a dezlănţuit-o împotriva creştinilor împăratulNero, dar nu există nici o dovadă care să ateste acest lucru. Există înschimb alte două persoane care au fost ucise de Nero, şi anume LuciusCalpurnius Piso, capul familiei, şi prietenul acestuia, Annaeus Seneca! Pemăsură ce au trecut anii, religia soarelui şi simbolismul ezoteric al şcolilormisterelor s-au transformat într-o religie bazată pe traducerea literală aunor texte simbolice.Creştinismul s-a clădit pe această neînţelegere şi pe această farsă.Se încearcă astăzi să ne facă să credem că biserica creştină s-a născut ca osingură entitate, dar nici acest lucru nu este adevărat. De-a lungul vremiiau existat numeroase facţiuni care s-au grupat în jurul unor puncte devedere diferite, care s-au luptat între ele pentru a cuceri supremaţia caunice deţinătoare ale „adevărului”. Cel mai puternic conflict a fost celdeclanşat între cei care credeau în varianta lui Pavel, care îl privea pe Iisusca Fiul supranatural al lui Dumnezeu, şi Arieni, care credeau că el a fostun om, nu una cu Dumnezeu. Arienii au primit acest nume de la Anus, unom al bisericii din Alexandria, în Egipt, care s-a întrebat cum putea fi Iisusuna cu Dumnezeu, în condiţiile în care Iehova afirmase clar că el estesingurul Dumnezeu. Cum putea fi divizat în acest caz Dumnezeu în treipărţi, respectiv Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh? Conceptul „trinităţii” este unsimbol păgân, parte integrantă din viziunea babiloniană şi egipteanăasupra lumii. Dacă am trăi într-o lume a adulţilor maturi, ar trebui să lepermitem tuturor oamenilor libertatea de a crede orice doresc, atât timp câtnu îşi impun credinţele şi celor din jur. Simplul fapt că noi credem căpărerile altora nu sunt adevărate sau sunt nişte prostii nu ar trebui să aibănici o importanţă. Problema mea cu creştinismul şi cu religia în general nueste legată de credinţele oamenilor în acestea – este dreptul lor să creadăîn orice doresc –, ci de felul în care le-au fost impuse ele prin cultivareasentimentelor de vinovăţie, teamă, violenţă şi reprimarea gândiriialternative. Din păcate, acordarea dreptului de a crede în altceva decâtcrezi tu a devenit în acele timpuri o ofensă criminală, aşa că paulinii şiarienii şi-au propus să se distrugă reciproc. Acesta este momentul în careintră pe scenă împăratul Constantin cel Mare, adevăratul părinte alcreştinismului, alături de clanul Piso şi de Pliniu.Constantin a devenit împărat al Romei în anul 312. El şi-a câştigatreputaţia de a fi un soldat curajos şi nemilos, servind în armata imperialădin Insulele Britanice cu mult timp înainte să fie ales ca Cezar al lumii121

occidentale. După ce a devenit împărat, a început să-şi ucidă duşmanii,inclusiv pe copiii acestora. Legenda creştină afirmă că într-una dinbătăliile pentru cucerirea puterii imperiale, dusă pe podul Milvian de lângăRoma, Constantin ar fi avut o viziune a lui Iisus, care i-ar fi spus să îşipună o cruce pe steag, dacă doreşte să obţină victoria împotrivaduşmanilor săi. Povestea pare rezonabilă, dar nu mă pot împiedica să numă gândesc că este o glumă proastă. Se spune despre Constantin că s-ar ficonvertit la creştinism în urma unor viziuni. Există totuşi o micăproblemă: el nu a devenit niciodată un creştin adevărat, decât poate pepatul de moarte, ca să se asigure că ajunge în rai! L-a adorat tot timpul pezeul grec Apolo (Soarele), s-a închinat lui Sol Invictus (Soarele Invincibil)şi a rămas până la moarte Pontifex Maximus (Pontiful Suprem) al BisericiiPăgâne! În consecinţă, Iisus a primit dreptul de a-şi celebra ziua de naşterepe data de 25 decembrie, dată care nu a mai fost schimbată până astăzi.Tot Constantin este responsabil şi de construirea mormântului sfânt de laIerusalim. Mama sa, Elena, a vizitat oraşul Ierusalim pentru a depistalocurile şi relicvele sfinte ale legendei creştine. Ea a pretins că a descoperitlocurile exacte în care s-a născut Iisus, în care a fost crucificat, în care afost înmormântat şi în care s-a ridicat la cer. Toate acestea pot fi vizitate şiastăzi în orice tur al Ierusalimului. În anul 326, Constantin a construit obazilică în punctul pe care maică-sa l-a identificat ca fiind loculcrucificării. Acesta este spaţiul pe care se află astăzi marea Biserică aSfântului Mormânt, care atrage milioane de creştini care doresc să vadălocul în care „a fost crucificat Iisus”. Elena a pretins de asemenea că ar fidescoperit cele trei cruci din lemn, la trei secole după ce s-au petrecutfaptele! Cu siguranţă, trebuie să fi fost o femeie foarte descurcăreaţă…Adevărul este cu totul altul. Constantin era membru în aceeaşiFrăţie Babiloniană sub acoperirea căreia au operat cei din clanul Piso şiPliniu. Potrivit anumitor cercetători, bazilica construită de Constantin înIerusalim face parte din schema geometrică sacră a oraşului. ColegiulRoman al Arhitecţilor avea legături cu Ordinul Maeştrilor Comacini, cares-a extins rapid sub domnia lui Constantin şi sub cea a lui Teodosie, încare creştinismul a devenit religia dominantă în imperiul roman. Ambeleorganizaţii erau ramuri importante ale Frăţiei. Ordinul Comacinilor îşiavea sediul pe insula Comacini de pe lacul Como, în nordul Italiei. Situatastăzi în apropiere de centrele elveţiene în care se spală masiv baniiproveniţi din traficul de droguri, precum Lugano, lacul Como a reprezentatîntotdeauna un centru important al Frăţiei Babiloniene. De pildă, doimembri moderni importanţi ai Frăţiei, Prinţul Philip al Marii Britanii şimentorul acestuia, Lord Mountbatten, au participat la o întâlnire aGrupului Bilderberg (una din organizaţiile secrete cele mai importante aleFrăţiei) care s-a ţinut pe lacul Como, în anul 1965. Ordinul Comacinilor s-a împărţit în două loji conduse de Mari Maeştri. Membrii săi purtau şorţurişi mănuşi albe şi comunicau prin semne şi strângeri de mână secrete.Toate acestea se întâmplau cu mai bine de o mie de ani înainte de creareaoficială a francmasoneriei! Regele Lombardiei le-a acordat protecţia sa şi122

au fost făcuţi maeştri ai tuturor zidarilor şi arhitecţilor din Italia. Acestordin secret, succesor al arhitecţilor Frăţiei din antichitate, ArtificieriiDionisieni, este cel care a asigurat puntea de legătură între cei care auconstruit templele păgâne ale antichităţii şi fraţii lor care aveau săconstruiască marile catedrale creştine din Europa. Practic, aceeaşi Frăţiele-a construit pe toate! Templele antice erau altare închinate zeităţilorpăgâne, la fel ca şi catedralele creştine de mai târziu. Singura diferenţă eraaceea că în cazul celor din urmă, publicul naiv credea că au fost ridicateîntru slava lui „Iisus”. Faimosul erou creştin Sfântul Bernard l-a definit peDumnezeu ca fiind „lungime, lăţime, înălţime şi adâncime” tocmai pentrucă ştia efectul geometriei şi al numerelor asupra câmpurilor energetice. Lavremea lui, Pitagora afirmase de asemenea că „Numerele sunt totul”.Puterea formei, a numerelor, a geometriei şi a proporţiilor sunt câteva din„marile mistere” care au fost ascunse de ochii maselor largi.În mod evident, Constantin şi Frăţia care îi controla pe împăraţi ausesizat avantajele politice ale sprijinirii mişcării creştine. Cât despre mase,acestea nu au avut nici o problemă în a îmbrăţişa noua religie, căci aceastase potrivea cu cea a altor zei solari pe care îi cunoşteau, inclusiv Mithra.Creştinismul a strâns mulţi adepţi ai lui Mithra, căci pentru aceştia nouacredinţă nu diferea cu nimic de fostul sistem de convingeri, cu excepţianumelui. Constantin a dispus încetarea persecuţiilor împotriva creştinilorîn Imperiul Roman prin celebrul său Edict din Milan, dar nici măcar acestanu a făcut o referire directă la creştinism, ci la toate religiile care credeauîntr-un Dumnezeu unic. Oricum, persecuţia de dinainte avea să fie urmatăîn cel mai scurt timp de altele, căci Biserica Catolică avea să-i persecute,să-i ardă şi să-i tortureze pe toţi cei care nu credeau în credinţa creştină,sau cel puţin în versiunea sa asupra acesteia. Zeci de milioane de oameniau murit în numele aşa-zisului „Prinţ al Păcii”. Constantin însuşi şi-a ucissoţia şi fiul cel mare înainte de a pleca în călătorie spre palatul său dinNiceea (la ora actuală Iznik, în Turcia), în anul 325, pentru a decide acoloce anume trebuie să creadă creştinii (decizii care au rămas valabile pânăastăzi). El dorea să pună capăt conflictului dintre paulini şi arieni, şi săinstaureze un singur crez creştin. De aceea, a convocat 318 episcopi (un altnumăr mistic) într-un conciliu la Niceea şi le-a spus ce anume au voie săcreadă şi ce nu. Între diferitele facţiuni au izbucnit certuri amare, căci sepunea o chestiune arzătoare pentru viitorul lumii: era Iisus parte integrantăa Sfintei Treimi, alcătuită din Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh? La naiba! Au fostscoase tot felul de documente şi s-au dat tot felul de lovituri sub centură.Dacă sunteţi cumva creştini, trebuie să ştiţi că aşa s-a decis soarta religieidumneavoastră. Arienii au pierdut bătălia din acea zi, şi din acest talmeşbalmeştutelat de puterea imperială romană s-a născut credinţa creştinăactuală sau crezul niceean. Iată în ce consta acest crez. Sper că văconcentraţi, căci vă voi pune întrebări mai târziu:„Noi credem într-un Dumnezeu unic, Tatăl atotputernic,creatorul tuturor lucrurilor, vizibile şi invizibile deopotrivă; şi întrunDomn unic, fiul lui Dumnezeu, conceput de Tatăl, adică având123

aceeaşi substanţă ca şi Tatăl, Dumnezeu din Dumnezeu şi Luminădin Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, nu creat,ci având aceeaşi substanţă ca şi Tatăl, Cel prin care s-au făcut toatelucrurile, atât cele din ceruri cât şi cele de pe pământ; Cel care,pentru mântuirea noastră, a oamenilor, a coborât şi s-a întrupat pepământ, s-a făcut om, a suferit şi s-a ridicat din morţi a treia zi, s-aridicat la ceruri şi va veni cândva din nou pentru a-i judeca pe ceivii şi pe cei morţi; şi mai credem în Duhul Sfânt”.Ce poate fi mai simplu? Conciliul a stabilit că Iisus este din aceeaşisubstanţă ca şi Tatăl deoarece în Babilonul antic se spunea că Nimrod şifiul său, Tammuz, sunt una şi aceeaşi persoană. Cât despre mama sa,regina Semiramida, aceasta este gratulată cu titlul de Duh Sfânt. Aşa seface că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt de fapt Nimrod-Tammuz şiSemiramida. Creştinismul nu este altceva decât religia Babilonului, şi aşaa fost de la bun început. La ora actuală, Roma şi Talia reprezintă unul dinnucleele Frăţiei, aşa cum explic detaliat în cartea mea anterioară, Şiadevărul vă va face liberi. Vaticanul însuşi este în întregime controlat deFrăţie, fiind una din bazele cele mai importante ale acesteia.La fel ca şi iudaismul şi islamul, creştinismul a fost conceputpentru a transpune în practică o altă parte vitală a Agendei reptiliene:suprimarea energiei feminine, cea care permite conexiunea intuitivă cunivelele superioare ale conştiinţei multidimensionale a universului (şiimplicit a fiinţei umane). Prin suprimarea vocii intuiţiei, ei au reuşitblocarea accesului la conştiinţa superioară şi reducerea oamenilor la niştefiinţe dominate de conştiinţa lor inferioară. Oamenii sunt izolaţi astfel deexpresia supremă a iubirii, înţelepciunii şi cunoaşterii, depinzând întrutotul de „informaţiile” manipulate care le bombardează ochii şi urechile.Aşa se explică de ce Frăţia a încercat tot timpul să creeze o lume în care săprevaleze energia masculină, cel puţin la suprafaţă. Starea de conştiinţăcare corespunde arhetipului „macho” este deconectată de energia safeminină corespondentă, fiind profund dezechilibrată. De remarcat că înCrezul Conciliului de la Niceea nu se pomeneşte nimic de vreo femeie. Sespune doar că Dumnezeu s-a făcut trup sub forma lui Iisus Christos„pentru mântuirea noastră, a oamenilor”. Creştinismul a fost un bastionmasculin încă de la crearea sa, cu scopul de a suprima energia feminină şide dezechilibra conştiinţa umană. Primii fondatori ai Bisericii, precumQuintus Tertullian, le-au izgonit pe femei din oficiul preoţesc şi le-auinterzis chiar să vorbească în biserică. Biserica Catolică nu a acceptat căfemeile au suflet decât în anul 1545, în urma Conciliului de la Trent. Chiarşi atunci majoritatea celor care au votat pentru a fost foarte subţire,diferenţa fiind de numai trei voturi! Seminţele acestei dogme antifeminineadoptată de biserica creştină se regăsesc în predecesoarea sa,secta profetului (zeului solar mitic) Zoroastru. Acesta s-a născut (cumaltfel) în Persia, actualmente Turcia, ţinutul unde se află Munţii Taurus şioraşul în care s-a născut Sfântul Pavel, Tarsus. Zoroastru a fost un antifeministvehement, afirmând că: „Nici o femeie nu poate intra în rai decât124

dacă a fost o soţie supusă şi şi-a considerat bărbatul un stăpân”. Aceastăfilozofie reprezintă o reluare aproape cuvânt cu cuvânt a celei brahmanice,teribilul crez hindus care a fost introdus de arieni în India cu multe secoleînainte. Sfântul Pavel (respectiv clanul Piso şi Pliniu) a preluat ştafeta antifeminismuluişi a creat premisele pentru cea mai oribilă reprimare afemeilor timp de aproape 2000 de ani. Printre perlele atribuite SfântuluiPavel se numără şi următoarea:„Soţii, supuneţi-vă soţilor voştri, căci soţul este capulsoţiei, la fel cum Christos este capul Bisericii. La fel cum Bisericase supune lui Christos, o soţie trebuie să se supună în toate soţuluiei”.Sau:„Eu nu suport să aud o femeie predicând sau încercând săuzurpe autoritatea bărbaţilor. Nu o suport decât atunci când tace”.Biserica creştină a fost construită cu scopul precis de a reprezentaşi de a perpetua vibraţia masculină extremă, energia soarelui, păstrândastfel marele secret al cunoaşterii, ascuns din cele mai vechi timpuri.Această biserică a devenit un instrument crucial şi extrem de eficientpentru eliminarea cunoaşterii ezoterice din circuitul public, pentru a puteafi folosită în secret şi cu rea intenţie din culise. Asaltul asupra energieifeminine şi asupra cunoaşterii ezoterice a condus la oribilele persecuţiiîmpotriva „vrăjitoarelor”, adică a mediumilor şi persoanelor cu capacităţiextrasenzoriale. Aceste comunicări cu lumile de dincolo făcuseră parteintegrantă din lumea pre-creştină, fiind unanim acceptate. Mediumii eraucunoscuţi sub numele de profeţi, oracole, canale ale lui Dumnezeu, etc.Unul din liderii acestei vânători de vrăjitoare a fost Jerome, născut în anul341, cel căruia i se atribuie textul principalei versiuni latine a Bibliei.Jerome a fost cel care l-a convins pe papă să scoată în afara legii oricecomunicaţie cu alte lumi. Printr-un singur decret papal, canalele luiDumnezeu s-au transformat în vrăjitori şi vrăjitoare ale diavolului, termenfolosit încă de numeroşi creştini moderni. Regele James I, primul rege alAngliei şi Scoţiei reunite, a inclus o condamnare aspră a actelor devrăjitorie în faimoasa sa Biblie (Biblia Regelui James) tipărită în anul1611 şi s-a ţinut de cuvânt, torturând şi executând mii de femei subacuzaţia de vrăjitorie. Ceea ce îşi dorea Jerome era ca preoţii să devinămijlocitorii între oameni şi Dumnezeu. El nu dorea ca oamenii să se roagedirect lui Dumnezeu, contrazicând linia oficială, şi cu atât mai puţin săpună în circulaţie cunoştinţe neaprobate de biserică. Iată ce a spus el,negru pe alb:„Noi nu ne opunem atât profeţiilor, cât acelor profeţi carecontrazic Scripturile mai vechi sau mai noi”.Simultan, iniţiaţii Frăţiei Babiloniene care au creat BisericaRomană se foloseau din plin de aceste puteri extrasenzoriale, comunicândcu alte dimensiuni. Bine, dar cum altfel i-am putea controla pe nespălaţi,125

cu atât mai mult cu cât sunt atât de numeroşi?! Mai bine să-i facem săcreadă într-un basm cu Iisus, păcălindu-i că după o singură viaţă trăită pepământ, Dumnezeu va decide dacă se duc în rai sau în iad. I-am convinsdeja că noi, oamenii în robe negre, ştim mai bine ce doreşte Dumnezeu dela ei şi că orice formă de cunoaştere ezoterică este demoniacă. Altceva?Mda, ar trebui să fim atenţi cu acea energie sexuală, forţa creatoare dinom. Trebuie să închidem acest izvor de energie; în caz contrar, sursa lor deputere nu va dispărea. În această direcţie, cunoaştem pe cineva cum nu sepoate mai potrivit pentru această sarcină: pe Augustin. Hei, Augustine,treci în biroul nostru. La fel ca mulţi alţi eroi timpurii ai Bisericii, SfântulAugustin din Hippo era originar din Africa de Nord. În prima parte a vieţiinu se mai sătura de sex, dar după convertirea sa la creştinism la vârsta de31 de ani opiniile sale s-au schimbat radical şi el a stabilit că sexul esteceva oribil. Cred că ştiţi cât de dificili sunt fumătorii când se lasă defumat. Augustin nu a mai permis nici unei femei să intre în casa saneînsoţită, nici măcar propriei lui surori. Din păcate, nu i-a venit în mintenici un alt mijloc de a face copii, aşa că nu a putut interzice complet sexul,de teamă să nu dispară întreaga rasă. A insistat totuşi ca nimeni să nu sebucure de el. Vă asigur că acest lucru este imposibil. Iată care era viziuneaSfântului Augustin despre sexualitate:„Soţi, iubiţi-vă soţiile, dar într-un mod cast. Nu insistaţiasupra lucrării trupeşti decât în măsura în care acest lucru estenecesar pentru procrearea copiilor. De vreme ce copiii nu pot ficoncepuţi în nici un alt fel, va trebui să vă coborâţi asupra luiîmpotriva voinţei voastre, căci el a fost pedeapsa lui Adam”.Aşa s-a ajuns la impunerea celibatului preoţesc de către papaGrigorie VII în anul 1074. Da, motivul pentru care preoţii catolici dinepoca noastră sunt nevoiţi să practice celibatul se datorează deciziei unuisingur om, care a trăit acum o mie de ani; din cauza lui, un număr nesfârşitde copii abuzaţi de bieţii preoţi frustraţi şi confuzi au fost nevoiţi săsuporte consecinţele. Augustin a fost primul care a făcut legătura între sexşi păcatul originar, acel concept potrivit căruia ne naştem cu toţii din startpăcătoşi, din cauza legăturii noastre de rudenie cu Adam şi cu Eva.Legenda creştină susţine că singura fiinţă care s-a născut vreodată fără depăcat a fost Iisus, întrucât a fost conceput printr-o naştere imaculată. Ceputem spune însă despre mama lui? Cu siguranţă, ea trebuie să fi fostsupusă păcatului originar, şi este imposibil să nu-i fi transmis şi lui cevadin acest păcat strămoşesc. În cele din urmă, Biserica Romană a sesizatcontradicţia şi a decretat că şi Maria s-a născut fără de păcat, dintr-ofecioară. Bine, dar mama ei? Se afla ea sub incidenţa păcatului originar?Dacă da, cu siguranţă trebuie să-i fi transmis o parte din acesta. Doamne,opriţi-mă înainte să o iau razna! Numai prostii! Şi totuşi, ele au permiscontrolul şi manipularea a miliarde de oameni, prin implementareacrezului creştin, bazat pe teamă, vinovăţie şi violenţă, adânc însubconştientul colectiv. De fapt, şi eu cred în păcatul original. Câteva din126

„păcatele” mele au fost cât se poate de originale. Dacă tot păcătuiţi,încercaţi să o faceţi cât mai original cu putinţă. Acesta este sfatul meu!Nivelul fizic, cel emoţional, cel mental şi cel spiritual al fiinţeinoastre sunt conectate între ele prin vortexuri energetice numite chakra-e(cuvânt sanscrit care înseamnă „roată de lumină”). Aceste chakra-e fac cadezechilibrul de pe un nivel să le afecteze şi pe celelalte (vezi Figura 18).De pildă, atunci când suntem foarte stresaţi din punct de vedere emoţional,primul lucru care ni se întâmplă este că nu mai gândim bine. Altfel spus,dezechilibrul se transmite de pe nivelul emoţional pe cel mental. Dacă nueste corectat, dezechilibrul sfârşeşte prin a fi transmis corpului fizic,conducând la boală sau disconfort. Aceste dezechilibre emoţionale semanifestă la nivelul corpului fizic sub forma unor reacţii chimice. Acestaeste nivelul pe care încearcă să-l „trateze” medicina oficială (altfel spus,companiile transnaţionale farmaceutice), cu costuri incredibile, atât înbani, cât şi ca efecte pe termen lung asupra corpului. Ei trateazăsimptomele, nu cauzele, căci marea majoritate a doctorilor sunt atât de îndoctor-inaţiîncât nu au nici cea mai vagă idee despre felul în carefuncţionează corpul şi fiinţa umană. În schimb, cei care se ascund înspatele companiilor transnaţionale farmaceutice ştiu foarte bine acestelucruri, făcând tot ce le stă în puteri pentru a suprima metodele devindecare „alternative” care tratează cauzele, şi nu simptomele.Chakra-ele absorb energie în câmpul conştiinţei noastre. Atuncicând funcţionează la capacitate, noi absorbim o cantitate uriaşă de energie,îndeosebi prin chakra situată la baza coloanei vertebrale. De aici, ea urcăde-a lungul coloanei, trecând prin celelalte chakra-e principale (şapte cutotul), până la chakra din creştetul capului. Am explicat în detaliu acestmecanism în celelalte cărţi ale mele, precum Eu sunt eu; eu sunt liber. Dinmotive pe care le voi explica într-un capitol ulterior, cu cât absorbim maimultă energie în câmpul nostru de conştiinţă, cu atât mai mare devineputerea noastră de a crea şi de a ne controla propriul destin. De aceea, esteabsolut vital ca cei interesaţi să ne domine să descopere căi precise delimitare a energiei astfel absorbite. Aici intervine manipularea sexului.Cele trei chakra-e inferioare sunt: chakra rădăcinii, cea sexuală, situatăchiar deasupra ei, şi cea a plexului solar, asociată cu emoţiile noastre.Aceasta este chakra care ne dă dureri de stomac atunci când suntemnervoşi sau stresaţi. Ceea ce urmăreşte atitudinea creştină şi „morală” estesă închidă chakra rădăcinii şi să arunce în aer puţina energie care maiajunge la chakra sexuală şi la cea a emoţiilor, din cauza vinovăţiei şi friciicare au ajuns să fie asociate cu acest subiect (al sexului). Din cauza acestuiblocaj, întregul câmp energetic/de conştiinţă uman este afectat. Mareamajoritate a clericilor creştini nu cunosc aceste lucruri, dar cei care aucontrolat de la bun început creştinismul şi Biserica Romană le ştiu foartebine, căci deţin cunoştinţele ezoterice refuzate restului populaţiei.Generaţie după generaţie, oamenii au fost condiţionaţi să adopte viziuneacreştină asupra sexualităţii, condiţionându-şi apoi mai departe copiii. Înrealitate, sexul este ceva minunat. El trebuie savurat, nu respins.127

Capacitatea de a-ţi exprima iubirea pentru o altă fiinţă la nivel fizic este undar sublim care ne-a fost făcut nouă, oamenilor. Nu contează în ce fel seexprimă sexualitatea dumneavoastră. Iubirea este iubire. Exprimaţi-odeschis. Dacă Augustin sau papa vor să şi-o înnoade, treaba lor. Fiecare cua lui, atât timp cât nu-mi spun mie cum să-mi trăiesc viaţa!Figura 18Chakra coronarăChakra celui de-al treilea ochiChakra gâtuluiChakra inimiiChakra plexului solarChakra sacralăChakra rădăciniiSistemul „chakra-elor” umane care permit inter-penetrareanivelelor noastre de conştiinţă. Atunci când sunt deschise, noi ne aflăm înlegătură cu cosmosul şi putem extrage de aici cantităţi nelimitate deenergie. Dacă sunt închise, suntem deconectaţi de cosmos şi nu putemopera decât cu o fracţiune din potenţialul nostru mental, emoţional, fizicşi spiritual.Orientalii, asiaticii şi chinezii au păstrat de mii de ani cunoaştereaputerii energiei sexuale. În Occident, această cunoaştere a fost practicatănumai în societăţile secrete şi în ritualurile satanice. Aşa cum am spus dejade atâtea ori, o energie nu este altceva decât o energie neutră; ea poate fifolosită atât pentru a face bine cât şi pentru a distruge. În religiileorientale, trezirea conştientă şi stimularea energiei sexuale este cunoscutăsub numele de Tantra. Pe bună dreptate, actul sexual este privit ca o formăde echilibrare şi fuziune a energiei masculine (yang) cu cea feminină (yin).Scopul actelor amoroase tantrice constă în stimularea energiei sexuale dela baza coloanei vertebrale, cunoscută şi ca energia kundalini. Aceasta estesimbolizată ca un şarpe încolăcit care se trezeşte, iar adepţii tantrici îşicontrolează şi îşi amână orgasmul cu scopul de a transforma energiakundalini din forma sa originală (ching) într-o energie superioară (ch’i),iar apoi în expresia sa cea mai înaltă (shen). Procedeul constă în ridicareaenergiei de-a lungul coloanei vertebrale şi coborârea ei din nou, până cândadeptul reuşeşte să se pună la unison cu întregul cosmos. Până la sfârşitulacestei cărţi veţi înţelege importanţa acestui procedeu şi baza sa ştiinţifică.Când energia kundalini explodează în câmpul energetic al omului, aşacum s-a întâmplat în cazul meu între anii 1990-1991, este posibil ca ea sădea peste cap echilibrul său mental, emoţional şi spiritual, uneori chiarfizic, dacă omul respectiv nu ştie să îi controleze puterea. Procesul destimulare a energiei kundalini este descris ca „aprinderea focului interior”.În cazul meu nu s-a aprins un foc, ci a fost o explozie nucleară! Scopul128

Tantrei este de a realiza în mod controlat acest proces, dar sunt cazuri încare procesul necontrolat oferă experienţe mult mai intense, deopotrivăextreme şi iluminatorii. După trezirea lui kundalini, omul capătă acces la oenergie nelimitată şi extrem de puternică, cu ajutorul căreia poate creaorice doreşte. Sataniştii folosesc sexul ca parte integrantă din ritualurilelor, dar utilizează această forţă creatoare uriaşă în scopuri oribile. În egalămăsură, ea poate fi folosită însă pentru eliberarea fiinţei, ceea ce explicăobsesia creştinismului de transformare a sexului într-o experienţă murdară,imorală şi generatoare de vinovăţie, astfel încât să suprime sau sădezechilibreze energia kundalini şi să deconecteze astfel oamenii de lanivelele cosmice ale sinelui lor.Un alt aspect al farsei se referă la scrierea Bibliei. Dacă întrebi unom obişnuit, acesta îţi va spune probabil că Matei, Marcu, Luca şi Ioan aufost discipoli ai lui Iisus. Aceasta este impresia generală pe care o auoamenii, încurajată tacit de biserică, dar ea nu este reală, şi nici chiarbiserica nu susţine în mod oficial aşa ceva. Evangheliile şi celelalte cărţiale Bibliei sunt scrise de clanul Piso în colaborare cu Pliniu. Numai acestetexte sunt recunoscute oficial de biserică, care face deosebirea între ele şinenumăratele variante şi copii care au urmat. În realitate, există numeroasealte texte, chiar mai autentice decât cele oficiale, care sunt cuprinse în„Cartea Sfântă”. Acestea au fost însă respinse, distruse sau rescrise, astfelîncât să corespundă liniei oficiale. Iată ce scria în secolul trei filozofulCelsus despre liderii bisericii:„Voi spuneţi basme de adormit copiii, şi nici măcar nuposedaţi arta de a le face să pară autentice… Aţi modificat de trei,patru ori propriile voastre texte, uneori chiar şi de mai multe ori,astfel încât să curmaţi orice obiecţii care vi s-ar putea aduce”.În anul 1958, la o mănăstire din Mar Saba, la est de Ierusalim, s-adescoperit un manuscris în care se precizează că povestea lui Iisus a fostrescrisă de Biserică ori de câte ori aceasta a considerat că este cazul,pentru a-şi servi propriile interese. Documentul a fost descoperit de unamerican, Morton Smith, profesor de Istorie Antică la UniversitateaColumbia, şi includea textul unei scrisori adresată de episcopul Clementdin Alexandria, unul din primii părinţi ai bisericii, unui coleg pe numeTeodor. Manuscrisul revelează de asemenea un fragment necunoscut dinEvanghelia după Marcu, care a fost suprimat de biserică. Acesta facereferiri la anumite detalii ale iniţierilor din şcolile misterelor şi relateazăînvierea lui Lazăr de către Iisus. Textul afirmă că Lazăr l-a strigat pe Iisusînainte de „învierea sa”, ceea ce arată că nu era cu adevărat mort din punctde vedere fizic. Manuscrisul mai face anumite aluzii din care rezultă căIisus s-ar fi angrenat în anumite practici homosexuale cu „tânărul bogat”menţionat de Evanghelia după Marcu. Doresc să subliniez că eu nucondamn homosexualitatea. Fiecare are dreptul să îşi trăiască viaţa aşacum crede, atât timp cât alegerea îi aparţine cu adevărat. Ceea ce doresc săsubliniez este altceva: că ierarhia creştină şi-a înşelat şi şi-a minţit129

credincioşii de la bun început. Scrisoarea episcopului Clement reprezintăun răspuns adresat unui creştin care a fost foarte tulburat după ce a auzitrelatarea de mai sus referitoare la Iisus, povestită de un grup de gnosticinumit Carpocrates. Se pare că aceştia cunoşteau povestea de la un oficialdin Alexandria. După ce confirmă autenticitatea poveştii, Clement îşisfătuieşte adeptul să conteste tot ce nu corespunde viziunii oficiale abisericii, chiar dacă acel lucru este adevărat. Iată ce spune scrisoareadespre cei care pun în discuţie ortodoxia oficială:„Chiar dacă aceştia ar rosti un adevăr, cel care iubeşteAdevărul nu trebuie să fie de acord cu ei… El nu trebuie să îisusţină niciodată. Chiar dacă aceştia ar aduce argumente care sădemonstreze falsul, el nu trebuie să recunoască de cine este scrisăEvanghelia secretă, ci trebuie să nege, chiar dacă se află subjurământ. Căci nu toate lucrurile adevărate trebuie recunoscute faţăde oameni”.Clement a sintetizat în această frază atitudinea pe care a avut-oFrăţia şi acoliţii săi de-a lungul întregii istorii. Marea majoritate acredincioşilor bisericii urmează linia oficială a acesteia pentru că aşa aufost condiţionaţi să creadă, dar în interiorul acestor „religii” se ascundsecte secrete care cunosc adevărul. Ele sunt organizaţii în interiorul altororganizaţii, sau mai bine zis o singură organizaţie (Frăţia reptiliană) îninteriorul celorlalte. Aceştia sunt oamenii care au creat de la bun începutreligiile, care au scris şi au tradus Biblia, cartea care a permis secole larând controlul minţilor, lucru pe care îl reuşeşte de minune chiar şi la oraactuală. Jerome a devenit secretarul papei Damasus în anul 382 şi a primitsarcina de a aduna diferitele texte pentru a alcătui Biblia latină, limbaoficială a Romei. A rezultat astfel o nouă versiune, o traducere din ebraicăşi din greacă, la care se adăugau prejudecăţile lui Jerome. Versiunea saeste cunoscută sub numele de Vulgate, de la Latin Vulgata, care înseamnă„de uz curent”. Probabil că o traducere mai bună ar fi „pentru uzulprostimii”. Jerome a redactat numai ce a considerat necesar din texteleadunate, respingându-le pe cele care nu corespundeau crezului adoptat laConciliul din Niceea. El a lucrat în această direcţie cu un alt „părinte” albisericii, bomba sexuală Augustin. Jerome şi Augustin au căzut de acordcă femeile sunt inferioare din punct de vedere moral şi spiritual, şi că sexulşi plăcerile lumeşti reprezintă o amăgire diavolească ce îi împiedică pebărbaţi să evolueze pe calea spirituală. Bieţii oameni! Cei doi au examinatîmpreună 13 Evanghelii, nouă texte referitoare la faptele şi la învăţăturileapostolilor, plus 31 de scrisori şi alte scrieri. Ei au decis care dintre acesteaerau „ortodoxe” şi care trebuiau respinse. Alegerea lor a fost susţinută deConciliul din Cartagina din anul 397, şi reconfirmată de papa Inocenţiu I osută de ani mai târziu. Biblia Vulgate a lui Jerome a devenit unanimacceptată ca singura versiune oficială. Conciliul de la Trent din anul 1545a decretat că aceasta este singura variantă acceptabilă de către catolici.130

Marea majoritate a creştinilor nu puteau înţelege ce scrie în aceastăBiblie, căci era scrisă în latină, limbă pe care nu o mai înţelegeau. Sebazau însă pe preoţi, care le spuneau ce trebuie şi ce nu trebuie să facă. Auexistat oameni condamnaţi şi ucişi pentru crima de a fi tradus Biblia înlimba engleză, lucru care a permis milioanelor de credincioşi să afle cescria cu adevărat în textele cu ajutorul cărora preoţii i-au controlat şi i-auterorizat atâta vreme. În anul 553, credinţa în reîncarnare a fost scoasă înafara legii de cel de-al doilea Sinod al Conciliului din Constantinopole,sub influenţa împăratului Iustinian. Fără să mai aştepte acordul papei,Conciliul a decis că: „Dacă cineva îşi mărturiseşte credinţa în fabuloasapoveste a pre-existenţei sufletelor, declarând că urmează monstruoasadoctrină care rezultă din ea, acesta trebuie… excomunicat”. „Monstruoasadoctrină” nu spunea altceva decât că sufletul uman trăieşte de-a pururi,călătorind pe drumul etern al evoluţiei prin experienţă, şi că toţi suntemresponsabili pentru acţiunile noastre din această viaţă fizică sau din oriceviaţă viitoare. Acceptarea teoriei reîncarnării ar fi diminuat puterea acesteimafii a paradisului şi a iadului de a-i speria pe oameni dacă nu fac ce spunei. Între timp, cunoaşterea ezoterică aflată în circuitul public continua săfie retrasă de pretutindeni. După Constantin cel Mare au urmat alţiîmpăraţi, care au influenţat la rândul lor crezul noii religii care se extindearapid. printre aceştia s-a numărat şi Teodosie, care a făcut din creştinismreligia oficială a imperiului, în anul 380. Puterea oamenilor în robe negre acrescut enorm, în timp ce preoţimea babiloniană s-a mutat cu arme şibagaje la Roma. Toţi cei care se abăteau chiar şi cu un milimetru de ladoctrina oficială erau executaţi cu cruzime, iar documentele lor eraudistruse, exact cum s-a întâmplat cu doctrina lui Nimrod în Babilon. Nuavem de-a face cu nişte simpli psihopaţi însetaţi de putere, ci cu un plancalculat la rece de a domni prin teroare, privându-i pe oameni decunoaştere, şi implicit de adevărata viaţă. Reptilienii şi păpuşile manevratede aceştia nu doreau altceva decât să creeze o închisoare mentală şiemoţională, în afara căreia ar fi fost periculos să te aventurezi.În cele din urmă, în anul 410 Roma a fost prădată de vizigoţi, unpopor germanic (arian) care a ocupat sudul Franţei, dar la acea vremeBiserica Romană avea deja o influenţă atât de mare asupra populaţiei încâtatunci când împăraţii au dat bir cu fugiţii, locul lor a fost preluat de papă.Dictatura imperială a făcut loc dictaturii papale, iar în secolele care auurmat, Europa a devenit câmpul unor măceluri fără precedent. Personajulcel mai influent era papa, iar acesta se afla sub controlul FrăţieiBabiloniene. În această privinţă, lucrurile nu s-au schimbat prea mult pânăastăzi. Religia mozaică şi cea creştină sunt invenţiile celor care aucontrolat dintotdeauna cunoaşterea secretă. Nici chiar veşmintele ritualenu diferă prea mult de cele antice. Ce poartă papa? O bonetă în formă decraniu, care simbolizează felul în care preoţii din şcolile misterelorobişnuiau să se radă pe cap. Aspectele cele mai rigide ale ritualuriloriudaice şi creştine sunt aproape similare, lucru de înţeles, căci provin din131

aceeaşi sursă. Mitra papală este simbolul în formă de cap de peşte al luiNimrod.Pentru a completa trioul, au apărut musulmanii, ai căror clericipoartă la rândul lor o bonetă în formă de craniu. Islamul a fost creat de„profetul” Mohamed (Mahomet), care a avut o „viziune” în anul 612.Odată în plus, ne putem da seama că rădăcinile mahomedanismului se aflăîn religia iudaică şi în cea creştină, deci implicit în cea babiloniană.Musulmanii înşişi consideră islamul o actualizare a curentului spiritualiudeo-creştin, strămoşul lor fiind acelaşi Avraam despre care se spune căs-a născut în oraşul sumerian Ur, după care s-a îndreptat către Egipt.Musulmanii cred că Avraam a fost cel care a construit Kaaba, mormântulsfânt de la Mecca şi actualul loc de pelerinaj al musulmanilor din toatălumea. În realitate, faimosul cult al Pietrei Negre era practicat deja întemplele păgâne ale zeiţei (Semiramida). W. Wynn Westcott, fondatorulOrdinului Hermetic al Golden Dawn, scrie în cartea sa, Masonul magic, căPiatra Neagră despre care se crede că a fost adusă la Mecca de Avraam erafolosită iniţial pentru ritualurile păgâne. Regăsim din nou simbolismulFrăţiei în „noua” religie. Simbolul săbiilor curbe încrucişate reprezintăluna şi Venus, Luceafărul de dimineaţă, termen folosit pentru a-l desemnape Lucifer. Pe de altă parte, Venus era un alt nume al reginei Semiramida.Musulmanii au acceptat ideea că Moise, regele David şi Iisus au fostprofeţi divini trimişi de acelaşi Dumnezeu unic şi atotputernic, deşi toţitrei erau invenţii ale Frăţiei Babiloniene. Cartea lor sfântă, Coranul,chipurile inspirată de Dumnezeu, îl menţionează pe Iisus în 93 de verseteşi îl tratează ca pe un om în viaţă. La fel ca şi religia creştină, islamul afost creat de aceleaşi organizaţii ale Frăţiei, cu scopul de a subjuga, de adivide şi de a controla. Mahomed a fost ultimul profet, fiind considerat demusulmani ca fiind cel mai autentic. De aceea, musulmanii cei maiortodocşi pretind ca toţi creştinii şi evreii să se convertească lamahomedanism. Termenul lor, Jihad, înseamnă „războiul sfânt” pe care audatoria să-l declanşeze musulmanii împotriva tuturor celor care nu acceptăcrezul lui Mahomed. Culmea ironiei face ca termenul de islam să însemnea se preda sau a se abandona, iar cel de musulman să însemne „cel care sepredă sau se abandonează”. Poate cele mai sângeroase conflicte din istorieau rezultat din dorinţa musulmanilor, creştinilor şi evreilor de a-şi impunereciproc credinţele, deşi toate au provenit din aceeaşi sursă şi prin aceeaşimanipulare!În viziunea musulmanilor, Dumnezeul islamic Allah este acelaşi„Dumnezeu” ca şi cel iudeo-creştin, Iehova. Coranul este cartea sfântă aislamului, dar musulmanii acceptă inclusiv Pentateuhul, cele cinci cărţi dinVechiul Testament atribuite lui Moise. De fapt, acestea au fost scrise deleviţi după şederea lor în Babilon, şi nu de „Moise”, care era doar un titlufolosit în şcolile misterelor egiptene. Să fie oare o simplă coincidenţăfaptul că toate cele trei mari religii actuale, închisori masive alesubconştientului colectiv, care au suprimat energia feminină şi le-auoprimat pe femei, şi care au dat naştere unor conflicte atât de sângeroase,132

au provenit din aceeaşi parte a lumii? Sau că aceste religii monstruoase aufost create de oameni care au avut viziuni şi vedenii? Mahomed a afirmatcă a avut viziunea sa în apropiere de peştera în care obişnuia să se retragă.Peşterile şi locurile întunecate apare constant în legendele super-vedetelorreligioase şi ale zeilor solari de genul lui Mithra sau Iisus. Mahomed apretins că cel care l-a vizitat s-a recomandat ca fiind faimosul ArhanghelGabriel din Biblie, după care şi-a pierdut cunoştinţa şi a intrat într-o starede transă. Pe când se afla în starea sa hipnotică sau de transă, „Gabriel” i-adat un mesaj pe care trebuia să-l reţină şi să-l recite. Mahomed susţine căatunci când s-a trezit, mesajul se afla înscris în inima sa. Ceea ce a urmatdupă această vizită a lui „Gabriel” a fost o baie de sânge fără precedent,căci Mahomed şi succesorii săi au încercat să impună restului lumii crezullor. Islamul nu se opune iudaismului şi creştinismului. Toate cele treireligii conduc la aceeaşi stare de spirit, controlată de aceiaşi reptilieni.Islamul este o altă şcoală a misterelor, textele sale fiind scrise într-un codezoteric, pe care masele largi trebuiau să îl înţeleagă într-un mod literal. Însecolele care au urmat au existat momente în care fragmente din aceastăcunoaştere ezoterică au putut ajunge până la publicul larg, fiind dezvăluitede liderii musulmani mai luminaţi, lucru care explică apariţia societăţiloravansate şi ştiinţifice care au fost create de musulmani în Spania şiBagdad. Un aspect cheie al Agendei moderne a Frăţiei constă înstimularea conflictului dintre Occident şi naţiunile islamice prinprovocarea unei fracturi între lumea iudeo-creştină şi cea musulmană.O altă religie născută în urma unei „viziuni” a fost cea amormonilor, care se integrează perfect în planurile Frăţiei, la fel ca şicelelalte religii. Biserica Mormonă, sau mai simplu, Biserica lui IisusChristos a Sfinţilor din Urmă, a fost fondată de Joseph Smith, care apretins că a primit în anul 1823 vizita unui „înger” pe nume Moroni.Acesta i-ar fi spus de existenţa unei cărţi alcătuită din tăbliţe de aur careconţine: „Evanghelia eternă în integralitatea ei” şi „o relatare despre ceicare au locuit anterior pe acest continent şi despre sursele din care auprovenit ei”. Lui Smith i s-a revelat locul unde erau ascunse tăbliţele deaur, iar în anul 1827 el le-a tradus în engleză, cu ajutorul a două „pietremagice”, Urim şi Thummim. De fapt, Urim şi Thummim erau numelefolosite de preoţii leviţi pentru a desemna zarurile divinatorii, cu ajutorulcărora făceau profeţii pe care regii Israelului le urmau cu sfinţenie. Acestezaruri erau folosite într-un loc sfânt al şcolii misterelor numit Tabernaclu.A apărut astfel o altă religie născută din aceeaşi sursă şi o altă sursă deperpetuare a mitului lui Iisus. Smith a afirmat că tăbliţele de aur erauscrise în limba egipteană reformată”. Aşa s-a născut Cartea Mormonilor,apărută doi ani mai târziu, iar adepţii săi au devenit cunoscuţi sub numelede Biserica Mormonă, apărută în anul 1830. Cei doi piloni ai acestei religiierau Smith şi un alt individ pe nume Brigham Young. Amândoi eraufrancmasoni de rang înalt din loja cheie New York. Expansiunea noii sectea fost susţinută financiar de Banca Rothschild din Statele Unite, numităKuhn, Loeb and Company, cea care a finanţat inclusiv Revoluţia Sovietică133

şi ambele tabere din timpul Primului Război Mondial. Mormonii sunt ocreaţie integrală a Frăţiei. Ei recunosc Biblia, dar susţin că textele produsede Smith sunt tot de origine divină. Şi-au creat comunităţi numite StâlpiiSionului (de la Sion = Sun = soare) şi în cele din urmă s-au stabilit în SaltLake City, în statul Utah. Acesta este oraşul mormon de unde suntorchestrate programele de control al minţii ale acestei religii, asupra căroravoi insista într-un capitol ulterior. Este ciudat cum toate aceste religii auapărut ca urmare a unor viziuni sau vizite subiective, urmate de apariţiaunor dogme extreme şi autocrate, bazate pe teamă, îndoctrinare şimanipulare.O altă sectă bazată pe controlul minţii şi născută din iudeocreştinismeste cea intitulată Martorii lui Iehova. Membrii acesteia seînchină Dumnezeului mânios al evreilor, Iehova, iar fondatorul sectei afost pedofilul Charles Taze Russell, un francmason de rang înalt. Toateaceste religii nu au alt scop decât acela de a controla populaţia, de a creaconflicte între oameni şi de a diviza masele. Viziunile Fecioarei Mariacare au urmat de-a lungul secolelor, întărind credinţa în cultul creştin, auurmat un tipar similar. Deşi nu ştie nimeni cu precizie cum a arătat„echipa” lui Iisus, oamenii au viziuni frecvente cu diferite personajebiblice, care, invariabil, le apar exact aşa cum sunt prezentate ele înilustraţiile epocii. Celor care au viziuni biblice li se permite săconstruiască altare şi biserici în locurile respective, în timp ce cei care aualtfel de viziuni sunt condamnaţi ca unelte ale diavolului. William Cooper,un fost ofiţer operativ în Serviciile Secrete Navale ale SUA, afirmă că avăzut documente secrete care atestă că extratereştrii le-au spus autorităţilorSUA că ei au fost cei care au manipulat rasa umană prin intermediulreligiei, satanismului, vrăjitoriei, magiei şi ocultismului. Un lucru estecert: rasa umană a fost într-adevăr manipulată prin intermediul religiei şial satanismului. Singura chestiune care mai rămâne de demonstrat estedacă cei care s-au aflat în spatele acestei manipulări au fost extratereştriisau nu. Cooper se întreabă singur: „Au fost ei oare sursa religiilor noastre,prin care ne-au manipulat atâta timp?”Răspunsul meu este un categoric: „Da”!Capitolul 6Rule BritanniaÎn primele secole ale erei noastre, pe măsură ce religiile serăspândeau tot mai mult în rândul maselor populare, controlându-le din ceîn ce mai puternic, expansiunea Frăţiei Babiloniene s-a accelerat simultanpe frontul politic şi pe cel financiar.Vitală pentru această expansiune s-a dovedit a fi o nouă ramură dereptilieni pur-sânge şi cu sânge încrucişat, care s-a instalat de-a lungulsecolelor în Noua Troia – Londra, trecând prin Italia, Elveţia, Germania şi134

Olanda. Membrii acestei populaţii erau adoratori ai cultului lui Nimrod.Nu este de mirare faptul că însuşi numele Italiei derivă de la cuvântul„taur”, unul din simbolurile lui Nimrod.Totul a început de pe timpul fenicienilor, când, după numeroasemigraţii, această populaţie a sfârşit prin a se instala în anul 466 în nordulItaliei, în localitatea care va deveni mai târziu Veneţia. Aceşti fenicieni audevenit astfel cunoscuţi sub numele de veneţieni. Ei şi-au construit unimperiu maritim şi financiar puternic, care avea la bază împrumutareaunor bani care nu existau şi perceperea de dobânzi în schimbul lor.Această schemă financiară reprezintă un alt secret al Frăţiei Babilonienepe care îl regăsim în toate epocile şi culturile, ceea ce i-a permis acesteiasă controleze la ora actuală averea întregii planete. Atunci când te duci labancă să ceri un împrumut, aceasta nu tipăreşte nici măcar o singurăbancnotă şi nu emite nici o monedă. Tot ce face funcţionarul din spateleghişeului este să îţi treacă în cont mărimea împrumutului, şi începând dinacel moment începi să plăteşti dobânzi la o cifră aflată pe ecranul unuicalculator. Banca a creat astfel „bani” din nimic şi acum insistă să oplăteşti pentru acest serviciu. Dacă altcineva ar îndrăzni să facă acelaşilucru, autorităţile l-ar aresta pentru fraudă, dar băncile au dreptul legal săopereze în acest fel. Acest sistem a fost folosit încă din timpul Babilonuluişi s-a extins de-a lungul mileniilor din ce în ce mai mult. Puţini au fost ceicare au îndrăznit vreodată să-l conteste, căci Frăţia care a conceput acestsistem i-a controlat de la bun început pe regi, regine şi oamenii politici,care l-au impus cu forţa maselor largi. De fapt, Frăţia chiar este alcătuitădin regi, regine şi oamenii politici! „Banii” creaţi în acest fel suntcunoscuţi sub numele de bani „fiat” (n.n. de la fraza biblică: „Facă-se!”).Sub tutela Frăţiei Babiloniene, fenicienii-veneţienii şi-a extinscontinuu bogăţia şi puterea, prin asasinate, războaie, piraterie şi prinmanipularea prin toate mijloacele a comerţului şi a banilor. Ei sprijineau oţară atunci când aveau interesul, dar nu se sfiau să o distrugă dacă acestlucru corespundea Agendei lor. Una din metodele favorite pe care le-auaplicat a fost falimentarea oricărei persoane, companii sau ţări care li seopunea. Dacă găsiţi o asemănare între această metodă şi ceea ce seîntâmplă în sistemul global actual, e bine să ştiţi că există un motivîntemeiat pentru acest lucru. Frăţia a ajuns să controleze astăzi întregulsistem bancar şi comercial mondial prin intermediul băncilor centrale(naţionale), al Băncii Mondiale, al Fondului Monetar Internaţional, alOrganizaţiei Mondiale a Comerţului, al Băncii pentru InvestiţiiInternaţionale, şi aşa mai departe. Reptilo-arienii din Veneţia au făcutcăsătorii din interes, şi-au cumpărat titluri, sau pur şi simplu au inventatunele. În consecinţă, în jurul anului 1171, au devenit cunoscuţi în Europasub numele de „Nobilimea neagră”. Ca întotdeauna în istorie, fenicienii(sau mai bine zis reptilo-fenicienii) au devenit aristocraţia conducătoare.Sfera lor de operaţiuni s-a extins din nordul Italiei către Genova, apoi cătreLombardia, ajungând în sfârşit în Elveţia. Cuvântul lombard este încă largfolosit în industria financiară, iar una din străzile cele mai faimoase din135

centrul financiar al lumii, City din Londra, este Lombard Street. NordulItaliei sau Lombardia a fost invadat în secolul IV e.n. de către „celţii”arieni numiţi lombarzi, care au adus cu ei un aflux de sânge nordic dinspreGermania. Mai târziu, ei au fost absorbiţi de un alt popor arian, francii, dela care se trage numele Franţei. Pe scurt, au existat mai multe ramuri aleaceleiaşi rase albe, conduse însă inevitabil de aceleaşi familii reptiloariene,fără ca marea majoritate a populaţiei să ştie de existenţa lor. La felca în zilele noastre, aceşti reptilieni şi marionetele pe care le controleazăarătau la fel ca oamenii, cu diferenţa că erau controlaţi de o forţă interioarăce opera în conformitate cu o Agendă pe termen lung (pe termen lung dinpunctul nostru de vedere). Elveţia a rămas până astăzi un nucleu financiarextrem de important al Frăţiei. Aşa se explică de ce această ţară nu esteniciodată atacată şi nu ia niciodată parte la războaie, chiar dacă toatecelelalte ţări de la graniţele sale sunt implicate într-un conflict. Elveţia esteprincipalul centru financiar al oamenilor care creează războaiele, aşa căeste normal ca aceştia să se asigure că ea nu va fi implicată. Vedeţi cât desimplă devine istoria atunci când cunoşti Agenda?Secole la rând, Veneţia a rămas nucleul liniilor genealogicereptiliene, care au continuat să se extindă pornind de aici către OrientulÎndepărtat odată cu călătoriile veneţianului Marco Polo, despre care amavea mult mai multe de spus decât este dispusă să recunoască istoriaoficială. La ora actuală, familiile regale care au supravieţuit în Europa suntsuccesoarele acestei Nobilimi Negre, inclusiv Casa Britanică de Windsor.Toate aceste case regale practică satanismul şi sunt mână în mână cufrancmasoneria şi cu alte societăţi secrete ale Elitei. Mă voi ocupa deistoria Windsor-ilor, de groteştile lor manipulări şi de activităţile lorreptilian-satanice într-un capitol ulterior al acestei cărţi. Nobilimea Neagrăa stabilit relaţii apropiate cu liniile genealogice din Marea Britanie, care s-au ascuns de altfel în spatele invaziei unei alte ramuri a „familiei” lor dinanul 1066, normanzii lui Wilhelm Cuceritorul şi clanul St Clair, o familiede sorginte vikingă. Potrivit vechii scheme, Nobilimea Neagră s-aîncrucişat prin alianţe matrimoniale cu familiile aristocratice britanice, şi-aacordat singură titluri sau şi le-a inventat pur şi simplu. Două familii aufost cu deosebire importante în acest asalt al Nobilimii Negre asupra MariiBritanii: clanul Savoy şi clanul Estes. Clanul Savoy (al cărui nume l-apreluat faimosul hotel londonez) a condus Italia între anii 1146-1945, iarfamilia Estes a condus regiunea Ferrara de la 1100 şi până în anul 1860,când Italia s-a unificat. Există nenumărate exemple ale felului în care s-ainfiltrat Nobilimea Neagră, preluând controlul asupra Angliei. Eleanor,fiica lui Peter, cel de-al nouălea conte de Savoy, s-a măritat cu regeleenglez Henric al III-lea. Peter Savoy, contele Nobilimii Negre, a primitastfel proprietăţi întinse în Anglia de la socrul său, regele Angliei, inclusivtitlul de Conte englez 11 de Richmond. Din această poziţie, noul conte deRichmond a aranjat o serie de alte căsătorii între Nobilimea Neagră şi11 N. Tr. Există o distincţie între titlul de conte specific altor aristocraţii (count) şi cel de conte englez(earl).136

aristocraţia engleză. S-a ajuns până acolo încât fratele său mai mic,Boniface, a fost numit Arhiepiscop de Cantebury! Nobilimea Neagră acontrolat de secole Biserica Angliei (de fapt, de la bun început), iar unadintre cele mai active reprezentante actuale ale ei, regina Angliei Elizabetaa II-a, este considerată încă şeful oficial al Bisericii. Liniile genealogiceale Nobilimii Negre sunt linii reptiliene pur-sânge şi cu sânge încrucişat,care aparţin în totalitate Frăţiei Babiloniene. Ele au preluat frâiele puteriiîn Europa, ducând mai departe Agenda reptilienilor.Fondatorii caselor regale europene, multe din ele active şi la oraactuală, au fost Rupert, conte de Nassau, şi Christian, conte deOldenbourg. Cei doi au trăit în secolele XI-XII, în perioada în careNobilimea Neagră / Frăţia Babiloniană şi-a lansat planul de preluare acontrolului în întreaga Europă. Din Rupert s-au tras casele Hesse-Darmstadt şi Hesse-Cassal, ducii de Luxembourg, Battenborgii/Battenberg-ii(deveniţi ulterior Mountbatten-i), Prinţii de Orania(Orange) şi Nassau, precum şi regii Olandei. Din Christian s-au tras regiiDanemarcei şi Norvegiei, casa Schleswig-Holstein şi clanul de Hanovra(Hanover), care aveau să devină regi ai Angliei. Din Hanover-i a derivatmai târziu actuala casă de Windsor. Alte linii genealogice reptiliene aleNobilimii Negre i-au inclus pe ducii de Normandia (precum WilhelmCuceritorul, de unde şi sprijinul acordat de ei acestuia şi clanului St Clair),pe Saxa-Coburg-i (o altă casă înrudită cu Windsor-ii) şi pe Plantageneţi,din care au rezultat monarhiile Tudor şi Stuart ale Angliei. Vă puteţi daseama că aristocraţia engleză şi monarhii care au condus Anglia au fost defapt membri ai Nobilimii Negre. Nobilimea scoţiană, clanurile şi familiilearistocratice conducătoare, precum St Clair, Bruce şi altele, fac şi ele parteintegrantă din Nobilimea Neagră, adică din rândul liniilor genealogicereptilo-ariene străvechi, deşi într-o formă mai puţin transparentă. Desigur,toate aceste familii se luptă între ele pentru bani şi putere şi mulţi dinmembrii lor nu-şi dau seama cine sunt şi cine îi controlează, dar înrealitate sunt aceiaşi reptilieni-Anunnaki rămaşi din vechime, care seregăsesc invariabil în toate poziţiile regalităţii, puterii politice şi religioase.Multe din marile familii financiare şi din lumea afacerilor celebrela ora actuală fac parte din Nobilimea Neagră, şi implicit din FrăţiaBabiloniană. De pildă, dinastia bancherilor Warburg reprezintă o ramură afamiliei Abraham del Branco, cea mai mare familie de bancheri dinVeneţia pe vremea când oraşul se afla la apogeul puterii şi influenţei sale.Familia Agnelli, proprietara colosului industrial care produce automobileFiat (vă mai amintiţi de banii „fiat”?) este o altă linie genealogică dinrândul Nobilimii Negre. Aşa se explică de ce această familie controleazăpractic Italia, dictând guvernelor acestei ţări după cum doreşte. O altăfamilie extrem de puternică din rândul Nobilimii Negre veneţiene a fostfamilia Medici. Ei au fost cei care au sponsorizat călătoria lui CristoforColumb în urma căruia acesta a „descoperit” America. Voi oferi în curândmai multe explicaţii pe marginea acestui subiect. Aceeaşi familie l-asponsorizat pe artistul Leonardo da Vinci, un iniţiat de rang înalt al reţelei137

de societăţi secrete europene. Explicaţia pentru care da Vinci a pututprezice câteva din direcţiile viitoare ale tehnologiei este cât se poate desimplă: el avea acces la o cunoaştere care le era refuzată marii majorităţi aoamenilor. Faimosul său desen al omului din interiorul cercului este oilustrare a geometriei sacre a măsurii de aur, folosită la construcţia şilocalizarea tuturor locurilor sacre de pe planeta noastră.Influenţa Nobilimii Negre s-a extins în nord către Germania,aceasta fiind sursa din care a derivat mai târziu Casa de Windsor, actualafamilie regală britanică. Până când şi-au schimbat numele în anul 1917,această familie s-a numit Casa de Saxa-Coburg-Gotha, o linie regalăgermană care se trage din Nobilimea Neagră veneţiană şi lombardă, curădăcinile în Babilon. Windsor-ii sunt reptilieni pur-sânge şi ştiu foartebine acest lucru. Când Nobilimea Neagră s-a extins în Germania, familiaveneţiană del Banco a devenit cunoscută sub numele de Warburg. Deşipretind că sunt evrei, Warburg-ii sunt de fapt o linie genealogică reptiloariană.Aşa se explică de ce au devenit bancherii lui Hitler, la fel ca şi altefamilii reptilo-ariene precum Rothschild (pentru informaţii suplimentarepe marginea acestui subiect, vă recomand lucrarea mea anterioară, Şiadevărul vă va face liberi). În anul 1998, pe când ţineam un turneu deconferinţe în Africa de Sud, am fost invitat la o întâlnire privată cu P.W.Botha, preşedintele Africii de Sud în timpul anilor 80, care dorea să-miofere informaţii referitoare la cine conduce cu adevărat acea ţară. Mi-aspus că în timpul preşedinţiei sale i s-a cerut să primească o delegaţie aramurii engleze a Rothschild-zilor în oraşul Cape Town. În timpulîntâlnirii, oaspeţii i-au spus că banii care le-au aparţinut cândva evreilorgermani se află depozitaţi în băncile elveţiene, fiind disponibili pentruinvestiţii în Africa de Sud, dacă se înţelegeau asupra ratei dobânzii. Bothale-a răspuns manifestându-şi indignarea şi a refuzat să intre în joc. Aceştibani au fost într-adevăr localizaţi recent în băncile elveţiene, fiind furaţi dela evreii care au pătimit atâta în timpul dictaturii lui Hitler. De la război şipână în prezent, Rothschild-zii i-au împrumutat în repetate rânduri, făcândavere de pe urma dobânzilor percepute. Asta cred în realitate Rothschildziidespre poporul evreu, deşi o expunere a acestei familii ar însemna să fiinumit „anti-semit” atât de evrei, care nu ştiu în ce fel sunt manipulaţi, câtşi de acei „radicali-roboţi” atât de severi cu alţii, dar de indulgenţi cu eiînşişi, cunoscuţi şi sub numele de stânga politică. Dacă doriţi să aflaţi cumgândeşte şi ce face „stânga” politică, cel mai bine este să aflaţi cumgândeşte şi ce face „dreapta” politică. Vă asigur că este acelaşi lucru.Rothschild-zii erau cunoscuţi iniţial sub numele de Bauer, una din celemai faimoase familii oculte din Germania Evului Mediu, iar originea lornu are nimic de-a face cu Israelul, ci cu Munţii Caucaz. Toţi sunt reptilienicare îşi schimbă forma, ascunzându-se sub înfăţişări omeneşti. Din când încând, familiile Elitei Frăţiei îşi schimbă numele, pentru a se asigura cămarea majoritate a oamenilor nu-şi vor da seama că aceleaşi liniigenealogice deţin puterea în toate momentele istoriei.138

O vreme, Nobilimea Neagră şi-a stabilit capitala la Amsterdam.Mulţi dintre ei au pretins că sunt evrei, fără să fie în realitate, căci erau defapt linii genealogice ariene care au călătorit pe diferite rute. Unii setrăgeau din fenicieni-veneţieni, iar alţii erau khazari arieni din MunţiiCaucaz, unde strămoşii lor s-au convertit în masă la iudaism în secolulVIII. Ceea ce numim astăzi iudaism nu este decât o reflexie a religieibabiloniene a soarelui, lucru valabil şi în cazul creştinismului. Cei care aupreluat conducerea în Amsterdam erau succesorii magicienilor negri dinBabilon, reptilieni operând în principal (dar nu exclusiv) prin intermediulrasei albe. Poporul olandez a fost convins să înceapă să se stabilească înAfrica de Sud în timpul perioadei în care Nobilimea Neagră şi-a avut bazala Amsterdam. În anul 1689, un membru al Nobilimii Negre pe numeWilhelm de Orania (Orange) a fost urcat prin manipulare pe tronulAngliei. Imediat după acest moment, elita conducătoare reptilo-ariană dinAmsterdam s-a mutat la Londra, pentru a se reuni cu ceilalţi reptilo-arienistabiliţi aici (unii dintre ei cu mii de ani înainte). Londra a devenit astfel înşi mai mare măsură epicentrul operaţiunilor lor din ce în ce mai globale.Abia după acest moment au putut fi convinşi şi englezii să înceapă să sestabilească în Africa de Sud, scop în are au început un război cu olandeziide acolo, aşa-numiţii bari, pentru a prelua controlul asupra ţării. Ambelepopulaţii erau în realitate pioni într-un joc pe care nu îl înţelegeau, şi pecare succesorii lor l-au înţeles încă şi mai puţin. Wilhelm de Orania adebarcat în Anglia, adică în Barat-land, în anul 1688, în apropiere deTorbay, locul în care troianul Brutus a debarcat în anul 1103 î.Ch. pentru acrea Noua Troia. Chiar şi astăzi mai există o statuie a lui Wilhelm deOrania în portul Brixham, pentru a comemora sosirea sa în apropiere deacest loc. Wilhelm era un adept al artelor ezoterice, iar medicul său,Johann Scheweitzer, cunoscut şi sub numele de Helvetius, pretindea că eraalchimist şi că a reuşit să transforme plumbul în aur.Wilhelm de Orania a devenit regele William III al Angliei princăsătoria cu regina Mary. Tratamentul grotesc la care i-a supus peirlandezi avea să conducă la secole întregi de revoltă şi amărăciune înaceastă ţară, sentimente care continuă până astăzi. În anul 1694, William asemnat documentul de înfiinţare a Băncii Angliei, iar Nobilimea Neagră,împreună cu aristocraţia reptilo-ariană deja stabilită de secole în Anglia,au pus bazele City-ului financiar din Londra, care avea să devină centrulfinanciar al lumii, poziţie pe care şi-o păstrează inclusiv la ora actuală. Nueste de mirare că intrarea în City-ul londonez este marcată astăzi de statuiale unor reptile înaripate care ţin în mâini scuturi albe cu o cruce roşie peele, străvechiul simbol arian al soarelui, dar şi simbolul mai recent al rozicrucienilorsau Gra-al-ului sumerian, reprezentaţi de aceleaşi liniigenealogice reptiliene. Vom discuta mai amănunţit despre acest subiectmai târziu. Alte bănci centrale fuseseră deja create de diferitele ramuri aleNobilimii Negre reptilo-ariene. Acestea erau: Banca din Amsterdam(1609), Banca din Hamburg (1619) şi Banca din Suedia (1661). Daradevărata bijuterie a coroanei a fost Banca Angliei. Aceste bănci aveau139

drept scop să împrumute diferitelor guverne bani care nu existau,percepându-le în schimb dobânzi (plătite în ultimă instanţă de populaţie,sub formă de impozite). Cu cât datoriile naţionale erau mai mari, cu atâtmai mare devenea dobânda, şi implicit nivelul de impozitare a populaţiei.Înţelegeţi mecanismul? Am fost duşi de nas, dragii mei, şi a sosit timpul săne trezim. Evident, guvernele şi-ar putea crea, dacă ar dori, propriii bani,fără să plătească dobânzi exorbitante cartelului privat al băncilorinternaţionale. Motivul pentru care nu introduc acest sistem infinit maisimplu este că guvernele lor sunt controlate de aceeaşi instituţie carecontrolează şi băncile: Frăţia Babiloniană. Membrii acesteia secoordonează între ei prin diferitele lor ramuri aflate într-o ţară sau alta,pentru a afla imediat dacă cineva îndrăzneşte să se gândească măcar la oîncălcare a consemnului, pentru a-l strivi apoi din punct de vedereeconomic şi politic. Principalul mecanism de coordonare între diferitelebănci centrale interconectate este Banca de Investiţii Internaţionale, cusediul la Geneva, în Elveţia. La fel cum Frăţia Babiloniană controleazămonarhiile prin simplul fapt că membrii săi alcătuiesc aceste monarhii, totea este cea care a creat partidele politice, atât cele de stânga cât şi cele dedreapta sau de centru. De pildă, „radicalul” Partid Liberal din MareaBritanie, actualmente transformat în Partidul Liberal-Democrat, eracunoscut cândva sub numele de Partidul Veneţian. La nivelele cele maiînalte, toţii membrii de partid sunt reptilo-arieni sub diferite deghizări. V-aţi întrebat vreodată de ce par atât de diferiţi politicienii atunci cândvorbesc în public, dar aplică exact aceleaşi politici atunci când ajung laputere? Întregul joc politic este o iluzie creată de ei.Lista oamenilor care au contribuit la urcarea pe tron a lui Wilhelmde Orania ar putea fi numită almanahul Who’s Who al Elitei reptilo-arianofeniciene.Pe lunga listă a membrilor aristocraţiei feniciene (pardon,britanice) care au subscris la capitalul Băncii Angliei (scoţând apoiprofituri uriaşe) s-a numărat şi William Cavendish, duce de Devonshire,care a semnat şi invitaţia adresată lui Wilhelm să devină rege. FamiliaCavendish îşi are sediul la Chatsworth House din Derbyshire, fiind la oraactuală o atracţie turistă. Am vizitat acest loc şi mi s-a părut unul din celemai întunecate pe care le-am văzut vreodată. Numai Dumnezeu ştie ce s-apetrecut aici de-a lungul secolelor (la fel ca în cazul tuturor reşedinţeloracestor familii ale Frăţiei). Blazonul familiei Cavendish este o reptilă şi unşarpe. Oricare ar fi originea acestora, cu siguranţă se potrivesc foarte binecu realitatea. Familia Cavendish a fuzionat cu clanul Kennedy din StateleUnite atunci când Kathleen, sora preşedintelui John F. Kennedy, s-amăritat cu moştenitorul averii Devonshire. Când acesta a murit în timpulcelui de-al Doilea Război Mondial şi Kathleen şi-a cerut dreptul lamoştenire, ea a suferit un „accident” de avion şi şi-a pierdut viaţa. FamiliaKennedy reprezintă o altă linie genealogică a Elitei, care se trage din regiiirlandezi şi chiar dintr-o perioadă mai veche. Sosirea lui Wilhelm deOrania pe tronul englez a fost susţinută şi de aristocraţia reptilo-arianăscoţiană, din care se trăgeau multe din liniile genealogice. Fenicienii s-au140

stabilit în Scoţia cu mii de ani înainte de Christos, dar câteva din cele maifaimoase linii genealogice „scoţiene” au venit ulterior din nordul Franţei şiBelgia, în timpul domniei regilor scoţieni David I şi Malcolm IV, între anii1124-1165. Familiile „scoţiene” clasice precum Stewart, Seton, Hamilton,Campbell, Douglas, Montgomery, Balliol, Graham, Lindsay, Cameron şiComyn au sosit în această perioadă. Toate reprezentau linii genealogiceprovenite din Sumer, Babilon, Asia Mică şi Caucaz, care şi-au croit drumprin întreaga Europă. La 150 de ani de la sosirea lor în Scoţia, conduceaudeja această ţară. Unul din cei mai faimoşi regi scoţieni, Robert the Bruce,a descins din linia lui Robert de Bruges, respectiv din Belgia, unul dincentrele fundamentale ale Frăţiei la ora actuală. Deşi populaţiile celordouă ţări nu au ştiut niciodată acest lucru, bătăliile dintre scoţieni şienglezi nu au fost decât conflicte între ramuri ale aceleiaşi Elite care seluptau între ele pentru supremaţie în vederea introducerii Agendeicomune. Unii erau reptilo-arieni, alţii nu. Cu siguranţă, familiile Bruce şiSt Clair erau reptilieni. Unul din descendenţii lui Bruce, nobilul scoţianJames Bruce of Kinnaird, a părăsit în anul 1768 Insulele Britanice,îndreptând-se către Abisinia, Etiopia de astăzi, de unde a adus înapoi înEuropa (în anul 1773) un exemplar rar din Kebra Nagast, cartea sfântă aetiopienilor, şi trei exemplare din Cartea lui Enoh. James Bruce erafrancmason, membru al Lojei de pe Canongate Kilwinning nr. 2 dinEdinburgh, una din cele mai vechi din Scoţia. Actuala familie regalăbritanică, Windsor-ii, poartă o parte din genele lui Robert the Bruce şi aleElitei scoţiene, irlandeze şi galeze, dar şi din cele ale ramurilor reptiloarienegermane. La fel ca toate familiile regale din Europa, Windsor-iisunt reprezentanţi de frunte ai Nobilimii Negre şi ai Frăţiei Babiloniene,fiind înrudiţi cu Wilhelm de Orania. Aşa cum voi explica în continuare,sunt reptilieni care îşi schimbă forma.Anna Campbell, contesă de Balcarras şi Argyll, a fost guvernantatânărului prinţ William, iar Archibald Campbell, primul duce de Argyll, s-a aflat alături de acesta atunci când s-a îndreptat către Anglia, în anul1688, pentru a-l înlătura de la putere pe regele James II. Una dindescendentele Annei Campbell a fost Jenny von Westphalen, înrudită atâtcu Campbell-ii cât şi cu ducii de Argyll. Jenny von Westfalen a fost soţialui… Karl Marx, clona Frăţiei creată cu scopul precis de a da naşterecomunismului. Acest sistem social a fost unul din cele mai eficienteinstrumente de divizare şi control al populaţiei globale prin intermediulfricii. În treacăt fie spus, unul din motivele pentru care Marx i-acondamnat pe evrei era faptul că el nu aparţinea acestei rase, contrarcredinţei populare. Era membru al unei linii genealogice ale Frăţiei, motivpentru care a şi primit rolul de fruntaş al marxismului, sistem teoretic creatnu de el, ci pentru el (vezi Şi adevărul vă va face liberi). Aceste liniigenealogice s-au încrucişat continuu între ele, ocupând poziţiile puteriipolitice şi economice de-a lungul secolelor, fişele lor genetice fiindînregistrate până în cele mai mici detalii. Se ştie precis care linii sunt maipredispuse să fie posedate de către reptilieni şi care nu. Ori de câte ori141

apare o poziţie de putere care trebuie ocupată, este aleasă o persoană dintrolinie genealogică reptilo-ariană şi dacă aceasta nu s-a racordat deja laconştiinţa reptiliană prin intermediul societăţilor secrete, este invitată peloc să intre în club, invitaţie pe care nimeni nu o respinge vreodată.Încrucişările şi înrudirile dintre aceste linii genealogice suntinterminabile. Conţii moderni de Balcarras sunt înrudiţi cu viconteleCowdray (familia lui Weetman John Churchill Pearson, care controleazăFinancial Times). Mama acestuia a fost fiica Lordului Spencer Churchill,bunicul lui Winston Churchill, iar sora sa s-a măritat cu ducele scoţian deAtholl. Liniile Argyll-Balcarras îi includ şi pe Lindsay şi Campbell-i.Robert A. Lindsay, cel de-al 12-lea conte de Balcarras, a devenitpreşedintele Băncii National Westminster, una din cele patru mari băncide scont britanice, şi director al companiei de asigurări Rothschild’s SunAlliance Assurance. Acelaşi conte a fost ministrul apărării şi al afacerilorexterne. Mama sa a fost o Cavendish, actualii duci de Devonshire, cusediul la Chatsworth House. Iar acesta este doar un exemplu minor allegăturilor de rudenie dintre aceste linii genealogice.Familia Marlborough, una din cele mai puternice familiiaristocratice britanice, a jucat de asemenea un rol important în instalarealui Wilhelm de Orania pe tronul Angliei. Membrii ei sunt înrudiţi cuChurchill-ii, iar Winston Churchill s-a născut chiar în casa ancestrală afamiliei, Blenheim Palace, de lângă Oxford, ale cărei porţi suntîmpodobite cu blazonul familiei Marlborough, dominat de două reptile(vezi figura 19). Churchill ştia exact ce face atunci când a devenit primulministru al Marii Britanii în timpul războiului. Imaginea sa creată deistoria oficială este o farsă. El nu a salvat Insulele Britanice de o tiranie, cia făcut parte din acel sistem care a creat iniţial tirania, dând naştere unuirăzboi în care ambele tabere au fost finanţate şi susţinute de aceiaşioameni. Pentru informaţii suplimentare, consultaţi lucrarea mea anterioară,Şi adevărul vă va face liberi. Aş putea sta toată ziua să vă ofer detaliidespre familiile Elitei reptilo-ariene şi despre felul în care s-au înruditacestea pentru a prelua puterea în toate domeniile vieţii umane de-a lungulmiilor de ani. Această lume a fost controlată încă din antichitate de acelaşitrib şi de stăpânii acestuia, care acţionează din regiunea inferioară a celeide-a patra dimensiuni.Figura 19Dragonul care apare pe blazonul familiei Marlborough de laBlenheim PalaceAgenda reptiliană a continuat să evolueze secol după secol. Eareprezintă planul pe termen lung al acestui trib, şi implicit al reptilienilor,de a prelua controlul asupra planetei. Agenda are etape şi termene clardemarcate, lucru evident dacă analizăm precizia şi eficienţa incredibilă afiecărei mişcări a Frăţiei, sub atenta supraveghere a nucleului interior careoperează în culise, de fapt chiar într-o altă dimensiune. Spre exemplu, în142

anul 1665 a izbucnit un război între olandezi şi britanici, iar Marea Ciumăa ucis 68.000 de londonezi, silind două treimi din populaţia oraşului să îşipărăsească locuinţele şi să fugă. În anul 1666, pe data de 2 septembrie, aizbucnit Marele Incendiu din Londra, care a distrus oraşul şi care a fostpus pe seama unui brutar din Pudding Lane. Toate aceste evenimente s-aupetrecut în perioada în care se făceau planurile pentru aducerea pe tronulAngliei a lui Wilhelm de Orania. Când acesta a sosit din Olanda, multeramuri ale liniilor genealogice ale Frăţiei s-au reunit la Londra (sau NouaTroia) pentru a crea un stat major al operaţiunilor. Graţie incendiului, încentrul Londrei a apărut un teren viran pe care şi-au putut construi noulcentru financiar. Şi cine credeţi că a fost numit arhitect-şef al noii Londre?Nimeni altul decât Sir Christopher Wren, un iniţiat de rang înalt al Frăţiei.Să fie o simplă coincidenţă? Catedrala St Paul din Londra, cu domul eimasiv, are două replici similare, una la Paris, în Franţa, şi alta laWashington D.C. Una poartă numele de Panteon, iar cealaltă este SediulCongresului de pe Colina Capitoliului (numită astfel după ColinaCapitolină, o colină sacră a Frăţiei Babiloniene din Roma antică). În aniicare au urmat sosirii lui Wilhelm de Orania s-a născut Marele ImperiuBritanic. Pe vremea când eram copil, m-am întrebat întotdeauna cum aureuşit câteva insule care abia pot fi văzute pe harta globului să creeze şi săconducă un imperiu mondial. Acum, motivele mi-au devenit evidente. Laurma urmei, nici nu a fost un Mare Imperiu Britanic, ci un Imperiu alFrăţiei Babiloniene cu sediul la Londra. În timp ce Imperiul „Britanic”continua să se extindă în cele două Americi, în Africa, Asia, China,Australia şi Noua Zeelandă, controlul Frăţiei asupra lumii întregi deveneadin ce în ce mai evident. Alte ramuri reptilo-ariene din ţări ca Spania,Portugalia, Franţa, Belgia şi Germania, au ocupat alte părţi din Africa.Spaniolii şi portughezii au pus stăpânire pe America Centrală şi de Sud.Regele Leopold al II-lea al Belgiei, un membru al liniei genealogicereptiliene de Windsor, numită Saxa-Coburg-Gotha, a jucat un rol major înocuparea Europei şi în exploatarea Africii. Oriunde se duceau reptiloarienii,primul lor gând era să distrugă cultura şi cunoaşterea nativilor. Eise grăbeau să scoată din circulaţia publică cunoaşterea ezoterică, şi chiaramintirile şi înţelegerea adevăratei istorii. În acest fel, toate relatărileantice referitoare la reptilieni şi la originile rasei albe au fost distruse sauascunse în bibliotecile secrete ale Frăţiei, una dintre cele mai mari fiindcea a Vaticanului. Creştinismul nu a fost altceva decât un instrument deeliminare a unor informaţii vitale pentru oameni.La prima vedere, am putea crede că reducerea dimensiunilorimperiilor europene la care asistăm la ora actuală (inclusiv a ImperiuluiBritanic) este sinonimă cu o reducere a influenţei reptilienilor. Nici vorbă.În realitate, influenţa acestora a crescut şi mai mult. Orice formă decontrol deschis, cum ar fi o dictatură, are o perioadă de viaţă limitată, căcimai devreme sau mai târziu va stârni o revoltă populară care o va elimina.În schimb, controlul invizibil sau sub acoperire, cel pe care nimeni nu îlpoate vedea, identifica şi expune, poate continua la infinit, căci nimeni nu143

se revoltă împotriva unui sistem de a cărui existenţă nu ştie nimic. Un omcare crede că este liber nu se va plânge de sclavie. Ceea ce s-a întâmplat înultimul secol în Africa, America de Sud, Asia, Statele Unite şi Canada, nuînseamnă altceva decât o înlocuire a metodelor de control deschis cualtele, mai subtile, de control sub acoperire. În timp ce aceste imperii lavedere păreau să se contracte, în special cel britanic, în urma lor a rămas înaceste ţări o întreagă reţea de societăţi secrete, linii genealogice şi structuricare deţin mai mult ca oricând în mâinile lor frâiele puterii, dar fără teamaunei revolte din partea populaţiei, care nu ştie cine o controlează de fapt.Structura puterii globale este cât se poate de simplă. Există o Agendăglobală coordonată din City-ul londonez, care include centrul financiarcunoscut sub numele de „Mila Pătrată” 12 şi acel perimetru de pe malulTamisei care ajunge până la Casa Parlamentului, sediul guvernului şi cel alserviciilor secrete, inclusiv Buckingham Palace, sediul liniei genealogicereptiliene cunoscută sub numele de Windsor-i. Guvernul britanic nureprezintă decât o acoperire a Agendei reale operată din acest perimetru cuvaloare imobiliară maximă din City of London şi City of Westminster.Alte două centre cheie ale Frăţiei Babiloniene sunt Parisul şi Vaticanul.Priviţi structurile guvernamentale numite în bătaie de joc „democratice”,structura sistemului juridic, a celui economic, a mas-mediei şi a celorlalteinstituţii care există în marea majoritate a ţărilor occidentale moderne. Deunde a apărut modelul original al acestor structuri? Desigur, din Londra.Spre exemplu, încă mai există o vorbă care spune că Londra este „MamaParlamentelor”. Aceste structuri au fost concepute pentru a da aparenţalibertăţii, permiţând în schimb un control aproape nelimitat din spatelescenei. Acestea sunt structurile pe care le-a lăsat în urma sa ImperiulBritanic atunci când s-a retras din ţările ocupate, permiţându-le să seguverneze singure. Totul este o farsă sinistră. Ocupaţia fizică a fostînlocuită de cea financiară, iar metodele deschise de control cu cele subacoperire.Din Londra, Elita reptilo-ariană îşi dictează politica „managerilorde ramură”, adică liniilor genealogice din celelalte ţări, care au grijă caAgenda coordonată de instituţia-mamă să fie introdusă la nivel global. Aşase explică de ce toate ţările aplică practic aceeaşi politică. În Statele Unite,principalii directori de ramură sunt Rockefeller-ii, care controlează unîntreg cartel de familii precum Morgan, Harriman, Carnegie, Mellon, etc.,supervizat de Londra. În Africa de Sud directorii de ramură sunt membriifamiliei Oppenheimer. În anul 1998, am petrecut trei săptămâni călătorind,discutând şi ascultând tot felul de oameni din Africa de Sud, şi am ajuns laconcluzia că această ţară reprezintă un exemplu perfect pentru teza pe careo susţin aici. Să analizăm mai întâi istoria acestei ţări. Primii care s-auinstalat la Cape Town au fost olandezii, odată cu venirea la putere aNobilimii Negre în Amsterdam. După ce aceasta şi-a mutat sediul laLondra, englezii au devenit principalii pioni ai ocupaţiei. Compania12 Aluzie la suprafaţa restrânsă a acestei regiuni din Londra.144

olandeză Dutch East India Company din Africa de Sud a fost înlocuită decea britanică, British East India Company. Exploratorii interiorului Africii,precum dr. David Livingstone, au fost finanţaţi de organizaţii precumNational Geographic Society, controlate de City-ul londonez. Un alt val alocupaţiei reptilo-ariene a fost coordonat de Cecil Rhodes şi de CompaniaAfricii de Sud pe care o conducea, o altă operaţie a City-ului londonez.Rhodes a fost un fruntaş al Frăţiei, acţionând îndeosebi prin intermediulunei societăţi secrete numită Masa Rotundă, care continuă să existe şiastăzi şi despre care am vorbit pe larg în cartea mea anterioară, Şi adevărulvă va face liberi. Rhodes şi Compania Africii de Sud au pus bazeleimperiilor diamantelor şi aurului numite De Beers şi ConsolidatedGoldfields, controlate la ora actuală de familia Oppenheimer în numeleaceleiaşi Frăţii care l-a finanţat pe Rhodes. O altă filială a CompanieiAfricii de Sud a fost celebra Companie London-Rhodesia, numită şiLonrho, condusă, printre alţii, de Tiny Rowland. Lonrho a manipulat şi aexploatat sângeros popoarele africane, lucru care corespunde inclusivAgendei actuale privind continentul african. În mod evident, acesta a fostcontrolat încă de la sosirea primilor oameni albi de acelaşi grup, prinintermediul mai multor companii şi personaje.Înainte de transferul de putere dinspre minoritatea albă cătremajoritatea neagră din Africa de Sud, operat sub conducerea lui NelsonMandela, familia Oppenheimer a controlat circa 80% din companiilecotate la bursa sud-africană, inclusiv toate industriile miniere deexploatare a aurului, diamantelor şi celorlalte materii prime de caredepinde economia acestei ţări. Între altele, ea a controlat inclusiv masmedia,prin intermediul mai multor directori executivi. S-a produs apoi„marea schimbare”, odată cu eliberarea din închisoare a lui NelsonMandela, iar populaţia neagră a cunoscut „libertatea”. La ora actuală, dupăaceastă victorie a democraţiei, familia Oppenheimer continuă săcontroleze 80% din companiile cotate la bursa sud-africană, inclusivaceleaşi industrii miniere de care depinde economia ţării şi mas-media,prin intermediul unor directori precum prietenul lui Henry Kissinger,miliardarul irlandez Tony O’Reilly. O’Reilly şi-a dat demisia din funcţiade preşedinte al corporaţiei Heinz, controlată de Frăţie, şi a început săcumpere ziare în întreaga lume, banii nefiind o problemă pentru el. Careeste în acest caz diferenţa între controlul Frăţiei asupra Africii de Sudînainte şi după „marea schimbare”? Există o asemenea diferenţă: nimeninu se mai plânge la ora actuală, căci controlul deschis a fost înlocuit cu celsub acoperire. Cât timp minoritatea albă a stat la putere, opinia publicămondială nu a încetat să condamne această ţară, spunând: „Nu e drept!”Radicalii-roboţi strigau din toţi rărunchii: „E strigător la cer! Este o formăde rasism, o dictatură!” Şi chiar era. La ora actuală, protestele au încetat,iar Mandela a ajuns un erou popular, în timp ce aceleaşi familii continuăsă controleze Africa de Sud, la fel ca mai înainte, dar fără să mai aibăparte de agitaţie. Ghetourile mizere continuă să existe în Soweto, ba chiarau devenit mai numeroase, dar nu mai ţin prima pagină a ziarelor din145

întreaga lume, căci toţi ştiu că acum Africa de Sud a devenit o ţară liberăşi democratică. Guvernul organizaţiei ANC este la fel de corupt şi decontrolat ca şi cel al minorităţii albe de dinainte. Shell Oil, companiapetrolieră a Frăţiei Babiloniene controlată de oameni ca Prinţul Bernhardal Olandei, a făcut cadou ANC un întreg bloc de birouri ultramoderne înmomentul schimbării, şi nu este un secret pentru nici un jurnalist care îşimerită acest nume că Mandela nu ia nici o decizie fără să se consulte maiîntâi cu familia Oppenheimer. În anul 1993, Mandela şi-a petrecutCrăciunul la casa de vacanţă de la Nassau a lui Tony O’Reilly. Laînceputul anului 1994, O’Reilly a cumpărat cel mai mare grup media dinAfrica de Sud, Oops. Dar ce fac eu aici? Oare mă îndoiesc de unul dinmarii eroi ai umanităţii? Doamne fereşte! Probabil, Mandela este un omsimplu, care a învăţat din mers realitatea puterii, nemaidispunând deputerea sau dorinţa de a se opune deschis sistemului. Există în schimboameni negri cu adevărat corupţi, precum Robert Mugabe, preşedinteleZimbabwe, care nu îşi doreşte nimic mai mult decât să accepte baniioferiţi de Frăţie şi să joace un rol fruntaş în piesa regizată de aceasta, peseama poporului său. Există linii genealogice reptiliene inclusiv în rândulnegrilor, nu doar al albilor.Aceeaşi situaţie există în tot restul lumii, condusă de aceleaşi liniigenealogice şi de marionetele manevrate de ele şi aflate la putere, atât înfaţa camerelor de luat vederi cât şi în spatele uşilor închise. Evident,adevărata putere este deţinută de cei din urmă. Aşa se face că dacă Agendareptilienilor impune prăbuşirea dolarului american sau a pesoului mexican,ori a unui guvern întreg, sau declanşarea unui război civil, directorii deramură din ţările respective se pun pe treabă, trăgând tot felul de sforifinanciare, media şi ale societăţilor secrete, până când Agenda esteîndeplinită. În acest fel, întreaga lume poate fi condusă de câţiva oamenidin City-ul londonez şi din alte centre ale Frăţiei, precum Parisul, Bonn-ul,Bruxelles-ul, Washington-ul, New York-ul, Elveţia şi Vaticanul. Este ostructură de control simplă, dar perfect organizată, condusă de sus cu unpumn de fier, iar cei care nu fac exact ce le spune această structură suntstriviţi fără milă. Aşa se explică de ce a funcţionat ea o perioadă atât delungă, într-un mod atât de eficient. Dacă mai adăugăm şi faptul că aceastărealitate pare atât de bizară încât marea majoritate a oamenilor nu ar puteaoaccepta cu nici un chip, obţinem tabloul perfect al unui mecanism decontrol ideal, necontestat de nimeni.Deocamdată.Capitolul 7Cavalerii SoareluiDe-a lungul miilor de ani care s-au scurs, liniile genealogicereptiliene pur-sânge şi hibride au creat o reţea fantastică de societăţisecrete prin intermediul cărora îşi pun în practică Agenda. Marea146

majoritate a oamenilor nu sunt conştienţi de această forţă de coordonarecare le manipulează guvernele şi vieţile. În următoarele trei capitole voiarăta cum a preluat această reţea controlul asupra instituţiilor puteriiregale, politice şi religioase, creând în final Statele Unite. Aceastăaparentă „supraputere” nu este decât o marionetă în mâinile FrăţieiBabiloniene din Londra.Trei dintre cele mai importante societăţi secrete au devenit publiccunoscute în secolul XII. Ele există şi astăzi şi numără printre membrii loroameni de vârf din politica globală, sistemul bancar, cel economic, armatăşi mas-media. Este vorba de Cavalerii Templieri, Cavalerii Vindecători 13ai Sfântului Ioan din Ierusalim şi Cavalerii Teutoni. Cavalerii Vindecătorişi-au schimbat numele de mai multe ori. Iniţial s-au numit Cavalerii dinRodos, iar la ora actuală sunt cunoscuţi sub numele de Cavalerii de Maltaîn varianta „romană-catolică” şi Cavalerii Sfântului Ioan din Ierusalim învarianta „protestantă”. Şeful oficial al Cavalerilor de Malta este Papa, iarcartierul lor general se află la Roma. Sediul Cavalerilor Sfântului Ioan seaflă la Londra, iar şeful lor oficial este regele sau regina Angliei. La celmai înalt nivel, cele două aripi (cea catolică şi cea protestantă) reprezintăde fapt una şi aceeaşi organizaţie. Cavalerii Templieri au apărut cam laaceeaşi dată, în anul 1118 (sau cu patru ani mai devreme), fiind cunoscuţila început sub numele de Soldaţii lui Christos. Templierii sunt înconjuraţide mister şi de multe zvonuri contradictorii, dar se ştie că şi-au consacratordinul „Mamei lui Dumnezeu”. Ei au folosit imaginea lui Christos caacoperire, aşa că Mama lui Dumnezeu a fost considerată Maria, mama luiIisus, dar în limbajul societăţilor secrete reptilo-ariene expresia „Mama luiDumnezeu” este un simbol al lui Isis, mama fecioară a Fiului egiptean allui Dumnezeu, Horus, şi respectiv soţia zeului solar Osiris. La rândul ei,Isis nu este decât un alt nume al reginei Semiramida, cea care apare întrilogia Nimrod-Semiramida-Tammuz. Isis/Semiramida mai estecunoscută sub multe alte nume, în funcţie de regiune, cultură şi ţară.Printre acestea se numără: Barati, Diana, Rhea, Minerva, Afrodita, Venus,Hecate, Iuno, Ceres, Luna şi foarte multe altele. Se spune că toatesimbolizează luna sau energia feminină în diferitele ei ipostaze. SediulLojii Marii Mame a francmasoneriei engleze (Marea Mamă =Semiramida/Isis) se află pe Great Queen Street din Londra (Great Queen =Semiramida/Isis). În final, toate aceste nume au fost inspirate pornind dela Ninkharsag, „Zeiţa Mamă” Anunnaki din care au rezultat liniilegenealogice hibride reptilo-umane. Zeii antici, precum Nimrod/Osiris şinenumăratele nume sub care este cunoscut acesta, simbolizează putereasoarelui sau energia masculină. Aceasta este cunoaşterea secretă pe care s-a întemeiat Ordinul Cavalerilor Templieri. Sursa reptilo-feniciană din cares-au inspirat poate fi văzută pe blazonul lor: crucea roşie pe un fundal alb.Crucea de foc a fost întotdeauna simbolul solar al fenicienilor şi al liniilorgenealogice. Ea figurează inclusiv pe steagul englez actual.13 N. Tr. Textual: Knights Hospitaller.147

Încă de la prima apariţie a acestui ordin, templierii s-au înconjuratde cele mai sfidătoare minciuni. Ei au pretins că s-au format pentru a-iproteja pe pelerinii care călătoreau în Ţara Sfântă, deşi în primii nouă aninu au existat decât nouă asemenea cavaleri. Mare protecţie, ce să zic! Nutrebuie să fii un geniu ca să-ţi dai seama că acest pretext a fost doar operdea de fum menită să ascundă o altă realitate. Se pare că ei s-au formatde fapt ca aripă militară şi de protecţie a unei alte societăţi secrete numităOrdinul Sionului, devenită mai târziu Prioria Sionului. Cuvântul „Sion”vine de la Siona, numele sanscrit (arian) al… soarelui. Şi iarăşi ajungemde unde am plecat. Cartea Sângele sfânt, Graalul sfânt afirmă că printremarii maeştri ai Prioriei Sionului s-a numărat la un moment dat Leonardoda Vinci, care a fost sponsorizat de familia de bancheri Medici, aparţinândNobilimii Negre veneţiene. Tot ei l-au sponsorizat mai târziu şi peCristofor Columb. Printre cei mai importanţi sponsori şi susţinători aiprimilor templieri s-au numărat St Bernard, fondatorul OrdinuluiCistercian, şi familia franceză St Clair, care s-a stabilit ulterior în Scoţia,sub numele de Sinclair, odată cu invazia normandă asupra Marii Britaniicondusă de William Cuceritorul, din 1066. Clanul St Clair/Sinclair este deorigine reptiliană, iar marele secret pe care îl ascundeau de fapt templieriiera chiar Agenda reptiliană. Primul Mare Maestru al Cavalerilor Templieria fost Hughes de Payens, care a fost ales în anul 1124. Acesta era un nobilfrancez (al cărui nume înseamnă chiar: arian) aliat cu contele deChampagne şi însurat cu o femeie scoţiană de sorginte normandă pe numeCatherine St Clair. Primul centru sau „preceptoriu” templier în afara ŢăriiSfinte a fost construit pe domeniul St Clair din Scoţia. Un alt nume care s-a numărat printre primii templieri a fost cel al lui Fulk, conte de Anjou,care a fost tatăl lui Geoffrey Plantagenet şi bunicul regelui Angliei HenryII. Henry a fost cel care a sponsorizat clădirea faimoasei AbaţiiBenedictine din Glastonbury, în vestul Angliei, într-un loc consideratsacru din cele mai vechi timpuri. La vârf, templierii erau înrudiţi cuCavalerii de Malta, legături care se păstrează până astăzi. Existănumeroase legende care povestesc cât de mult se urau între ele aceste douăordine, şi cu siguranţă au existat perioade de conflict şi zâzanie. La vârf,ele nu reprezentau însă decât ramuri diferite ale aceleiaşi organizaţii, alcărei scop suprem era implementarea Agendei reptiliene. În iunie 1099,cruciaţii creştini au dat o nouă „lovitură” glorioasă în numele Domnului,invadând Ierusalimul şi măcelărindu-i pe turcii sarazini şi pe iudeii caretrăiau acolo. Această lovitură de maestru a redeschis porţile „OraşuluiSfânt” în faţa pelerinilor creştini, care au început să sosească în număr dince în ce mai mare prin porturile Jaffa, Tyre şi Acre. Tyre a fost unul dinmarile centre feniciene. Cavalerii Vindecători au creat în Ierusalim lanţulde hanuri Amalfi, pentru a asigura adăpost şi mâncare vizitatorilor. În timpce prestigiul şi averea lor creşteau, ei au alcătuit o ramură militară, care aprimit binecuvântarea papală în anul 1118, adică exact în anul în care ceinouă cavaleri au pus bazele Ordinului Templier, sosind în Ierusalim pentrua-i „proteja” pe pelerini.148

Templierii au primit găzduire într-un sediu de lângă MunteleTemplului, locul în care se presupunea că a existat Templul lui Solomon.Unii cercetători cred că templierii au descoperit o comoară de marevaloare, fie documente, fie mari cantităţi de aur, făcând săpături subMuntele Templului. Oricare ar fi adevărul, cert este că după anul 1126,evenimentele au luat o turnură foarte rapidă. Marele Maestru Hugh dePayens a părăsit Ierusalimul şi a început să adune adepţi pentru a extindeordinul. El s-a întors în Franţa, unde s-a întâlnit cu St Bernard, apoi cuAbatele de Clairvaux, şi l-a luat cu el pe unchiul templier al lui Bernard,Andre de Montbard. Bernard i-a elogiat în faţa papei Honarius II, iartemplierii s-au înfiinţat formal la data de 31 ianuarie 1128, prin Conciliulde la Troyes. Într-adevăr, numele acestui Conciliu provine de la Troia,marele centru reptilo-arian din Asia Mică, ce a inspirat şi numele Londrei.Templierii făceau parte din aceeaşi grupare de interese, deşi mulţi dintremembrii ordinului aflaţi pe poziţii inferioare nu ştiau neapărat acest lucru.În afara crucii roşii feniciene, printre simbolurile lor s-au mai număratsteagul alb şi negru (alcătuit din două pătrate), craniul şi oaseleîncrucişate, şi turnul de veghe. Toate aceste simboluri pot fi regăsite de-alungul secolelor în organizaţiile Frăţiei, inclusiv în cele moderne. Podeauaoricărui templu francmason este pavată cu dale (pătrate) albe şi negre, căcifrancmasonii nu sunt altceva decât templierii sub un alt nume. Multebiserici şi catedrale, precum Westminster Abbey şi Notre Dame de Paris,au podelele pavate cu aceleaşi dale albe şi negre, o dovadă în plus căBiserica creştină nu reprezintă decât o acoperire pentru Frăţia Babiloniană.Mulţi ofiţeri de poliţie, inclusiv cei din Statele Unite şi din Marea Britanie,au pătrate albe şi negre pe uniformă, ca semn că sunt controlaţi defrancmasoni şi de templieri. Craniul şi oasele încrucişate simbolizează –printre altele – ritualurile de magie neagră pe care le-a folosit Frăţia încădin cele mai vechi timpuri. Aceste ritualuri dezgustătoare, care implică demulte ori chiar sacrificii umane, continuă să fie practicate şi la ora actuală.Dacă priviţi blazonul papal sau al Vaticanului, veţi constata că domulBazilicii Sfântul Petru şi cheile încrucişate ale lui Petru alcătuiesc deasemenea un craniu şi două oase încrucişate. Toţi sunt o apă şi-un pământ.Nu este exclus ca această temă comună să fie inclusiv explicaţia pentrucare, atunci când a compus Evangheliile, familia Piso a numit locul în carea fost crucificat Iisus: Golgota, care înseamnă „locul craniului”. O altăorganizaţie secretă a Frăţiei Babiloniene este Societatea Skull and Bones 14 ,cu sediul pe drumul care leagă campusul Universităţii Yale de NewHaven, în Connecticut, SUA. Este vorba de o societate sinistră, ai căreimembri, alcătuiţi numai din familiile Elitei, sunt băutori de sânge şipractică ritualuri satanice. Cel mai faimos membru al ei la ora actuală esteGeorge Bush Sr., fostul preşedinte al Statelor Unite şi un reptilian care îşischimbă forma. În plus, este unul din cei mai mari traficanţi de droguri dinSUA, un satanist, pedofil şi ucigaş în serie. Voi argumenta detaliat acesteacuzaţii într-un capitol ulterior. Simbolul Turnului de Veghe apare14 Textual: “Craniu şi Oase”.149

inclusiv pe însemnul organizaţiei Martorii lui Iehova, indicând că aceastaeste o organizaţie a Frăţiei care îşi amăgeşte milioanele de membri că esteo organizaţie creştină. Unul din fondatorii acesteia a fost Charles TazeRussell, un francmason de rang înalt, îngropat sub o piramidă.La numai un an după ce au fost creaţi oficial în urma Conciliuluide la Troyes, templierii au cunoscut o expansiune incredibilă. Ei aucăpătat o constituţie papală, o avere uluitoare, terenuri şi 300 de recruţi dinrândurile nobilimii, obligaţi să îşi cedeze întreaga avere la intrarea înordin. Aşa se face că în scurt timp, templierii au devenit proprietari depământului în Franţa, Anglia, Scoţia, Spania şi Portugalia, extinzându-seîn numai zece ani şi în Italia, Austria, Germania, Ungaria şiConstantinopole. Existau preceptorii şi sate, cătune şi ferme templiere,împrăştiate în întreaga Anglie. Ori de câte ori veţi vedea numele Temple(n.n. Templu) într-un loc englezesc (spre exemplu Templecombe), puteţi fisigur că este o fostă locaţie templieră. Sediul central al ordinului era laLondra, pe un teren pe care se află la ora actuală High Holborn, iar în anul1161 templierii s-au mutat într-un nou templu londonez, numit şi astăziTemple Bar. Aici mai poate fi văzută încă biserica originală, de formăcirculară (specifică templierilor), în care există câteva morminte alemembrilor ordinului. În poziţia cea mai importantă, chiar în centrulculoarului principal, se află statuia unei reptile înaripate. Printreproprietăţile templierilor se numărau de asemenea Strand Street şi o mareparte din actuala Fleet Street, care a fost până recent sediul industrieinaţionale a presei britanice scrise. Simbolul tabloidului naţional, TheDayly Express, găzduit până recent pe Fleet Street, este un cavaler cu unscut care poartă blazonul templierilor: crucea roşie pe un fundal alb.Proprietăţile templierilor se întindeau până spre râul Tamisa, unde îşiaveau propriile lor docuri. În timpul domniei reginei Victoria, Frăţia aridicat un obelisc pe malul Tamisei, chiar în acest punct, plasând câte unsfinx de fiecare parte a sa. Obeliscul provine din oraşul egiptean On sauHeliopolis (Oraşul sau Locul Soarelui), fiind cunoscut astăzi sub numelede Acul Cleopatrei (vezi secţiunea cu ilustraţii). Obeliscul reprezintă unsimbol străvechi, egiptean-arian, al soarelui, sub forma energiei masculinesau a falusului. Astfel de simboluri pot fi văzute în multe locuri, fiinddeghizate de multe ori ca monumente în amintirea eroilor căzuţi înrăzboaie, dar sunt plasate în realitate de francmasonerie. V-aţi întrebatvreodată de ce ar trebui să aibă un monument închinat memoriei soldaţilorcăzuţi un obelisc? Şi de ce credeţi că monumentul închinat lui Washingtondin centrul capitalei Statelor Unite reprezintă un obelisc uriaş? Pentru unmotiv cât se poate de simplu: la fel ca toate simbolurile şi formelegeometrice sacre, obeliscurile atrag şi generează energie, pe vibraţia pecare o reprezintă. Îmi amintesc de un moment în care am urcat treptele dinpiatră ale unui obelisc uriaş situat lângă Podul Hebden din Anglia, cândam simţit o energie sexuală masculină uriaşă pretutindeni în jurul meu. M-am întrebat ce Dumnezeu se întâmplă, până când mi-am amintit unde măaflu… în interiorul unui penis uriaş! Energia pe care o manifestă orice150

simbol este specifică formei acestuia, căci simbolurile nu reprezintă decâtmanifestarea fizică a gândurilor care le-au creat. De altfel, aceşti indivizinu îşi aşează simbolurile unde vrei şi unde nu vrei numai ca să se amuze.O fac pentru că îi ajută să rezoneze cu anumite câmpuri energetice, pefrecvenţa vibraţiei pe care o doresc. Desigur, ele afectează inclusivgândurile şi sentimentele celorlalţi oameni care se află în preajma lor.Pe aceleaşi proprietăţi din Londra ale templierilor se află şi sediulprofesiei juridice britanice. Un jurist nu poate deveni avocat decât dacă„vine la Barou (n.n. Bar în limba engleză)” – adică la Temple Bar, intrândîn Templul Interior, în cel Mijlociu sau în cel Exterior. Am discutat cu totfelul de oameni care au avut de-a face cu aceste organizaţii şi aceştia miauspus că sunt cu adevărat sinistre. Aşa este. Dacă vrei să controlezioamenii, trebuie să controlezi mai întâi legea, respectiv cine poate şi cinenu poate fi pus sub acuzaţie. Nu întâmplător, poliţia şi sistemul juridicbritanic sunt împănate de francmasoni. Toate aceste posesiuni aletemplierilor, vechi de secole, sunt situate chiar în inima Londrei, acolounde se află City-ul londonez, Casa Parlamentului şi Palatul Buckingham;pe scurt, chiar perimetrul din care este controlată lumea întreagă, cel puţinla nivel operaţional, alături de Paris şi de Vatican. De altfel, cel de-aldoilea sediu important al templierilor a fost chiar Parisul. La fel ca în cazulLondrei, şi în acest oraş există un obelisc egiptean vechi de 3200 de ani şisituat într-o poziţie cheie, în Place de la Concorde. Cu numai un minutînainte de a suferi accidentul de maşină din anul 1997, în tunelul Pont deL’Alma, prinţesa Diana a trecut chiar pe lângă acest obelisc.Pe la mijlocul secolului al XII-lea, templierii deveniseră instituţiaaflată pe locul doi în planul bogăţiei şi al influenţei, după BisericaRomană. Aveau propria lor flotă (pe care flutura steagul cu imagineacraniului şi a oaselor încrucişate) şi propriile lor centre financiare în Parisşi Londra. Aşa a început crearea actualului sistem bancar, care atransformat umanitatea în sclavii unor „bani” inexistenţi. La fel ca şibăncile naţionale, şi ei împrumutau „bani” care nu existau, percepânddobânzi, în cel mai pur stil al Frăţiei Babiloniene. Există un caz binedocumentat în care se arată că templierii percepeau o dobândă de 60%pentru ultima rată a împrumutului. Unul din planurile promovate detemplieri era crearea unor State Unite ale Europei. Acest vis străvechi s-aîmplinit în secolul nostru, fiind implementat de fraţii lor în artamanipulării. Crearea Uniunii Europene, cu banca şi moneda ei unică,reprezintă unul din pilonii centrali ai Agendei Frăţiei.Un aspect al cunoaşterii avansate moştenite de templieri era celreferitor la reţeaua de linii magnetice şi energetice ale pământului,cunoscute sub nume precum liniile dragonului sau meridiane. Cele maiimportante locuri sacre din lume sunt plasate în punctele de intersecţie alemai multor asemenea linii, unde se creează vortexuri imense de energie.Dacă realizezi un ritual de magie neagră şi un sacrificiu uman într-unul dinaceste locuri, energia malefică rezultată va fi transportată de-a lungul151

liniilor de forţă care emană din vortex, fiind pompată în întreaga reţea. Înacest fel, întreaga stare energetică a câmpului magnetic a pământului, încare trăim cu toţii, este afectată. Dacă acest câmp energetic se încarcă cuvibraţia fricii, oamenii vor fi predispuşi să simtă mult mai uşor aceastăemoţie. Iar forţa cu ajutorul căreia este controlată lumea la ora actuală estechiar frica. Cea mai importantă armă de care a beneficiat FrăţiaBabiloniană de la creaţia sa şi până astăzi a fost manipularea fricii. Nimicnu limitează mai mult potenţialul creator al omului de a-şi exprimapropriul sine decât frica. De aceea, este de înţeles de ce atâtea bisericicreştine au fost construite pe locurile sacre păgâne de altădată şi de ce serealizează atâtea ritualuri satanice sub acoperişul acestor biserici, laadăpostul întunericului. Cei care au finanţat construirea marilor catedralegotice din Europa, între anii 1130-1250, au fost templierii, cu cunoaşterealor ezoterică avansată. Stilul gotic îşi are originea în arta ariană practicatăîn Orientul Apropiat-Mijlociu. Printre catedralele gotice finanţate şiconcepute de templieri s-au numărat Westminster Abbey, York Minsterdin Nordul Angliei, Chartres din Franţa, nu departe de Paris, şi NotreDame, chiar în centrul Parisului. Notre Dame (Doamna Noastră:Isis/Semiramida/Ninkharsag) a fost construită pe un loc sacru închinat pevremuri zeiţei Diana, iar catedrala din Chartres a fost construită pe un altloc sacru din vechime, în care se adunau cândva druizii din întreagaEuropă. Faimoasa capelă a Colegiului Kings din Cambridge, care are labază simbolul cabalist al Arborelui Vieţii, este considerată una dinultimele mari construcţii gotice din Anglia. Se pare că forma sa esteinspirată de catedrala din Albi, construită în secolul al XIV-lea în regiuneadin sudul Franţei Languedoc. Aceasta a fost unul din primele centre aletemplierilor şi ale catarilor. În secolele XII-XIII, principala religie dinsudul Franţei era religia catară, care conţinea numeroase informaţiiezoterice şi punea la îndoială multe dogme ale Bisericii Romane. FrăţiaBabiloniană a trimis semnale de alarmă la Roma, unde se afla marionetasa, papa Inocenţiu III, care i-a distrus pe catari printr-o „cruciadă”infernală, marcată de torturi şi arderi pe rug, care a culminat cu asediulasupra Castelului catar de la Montsegur din anul 1244. În treacăt fie vorba,doresc să menţionez că folosirea figurilor de reptile numite gargui pentrudecorarea bisericilor şi catedralelor creştine s-a răspândit foarte mult înaceastă perioadă. Notre Dame din Paris este literalmente acoperită cuastfel de gargui (vezi secţiunea de ilustraţii), multe dintre ele fiindreprezentări în miniatură ale figurilor în formă de reptilă găsite îninteriorul şi în jurul piramidelor mayaşe, şi în alte locuri din Mexic.Preşedintele mexican Miguel De La Madrid spunea că mayaşii au fost unadin rasele cu care s-au încrucişat reptilienii în formă de „iguane”.Atât catedrala din Chartres cât şi Notre Dame au fost centre aleadorării Madonei Negre, o altă obsesie a templierilor. Cultul MadoneiNegre nu are legătură cu Maria, mama lui Iisus, deşi aceasta era impresiape care încercau să o lase templierii. În realitate, era vorba de adorareareginei Semiramida şi a lui Isis/Barati. Egiptenii o reprezentau pe Isis152

îmbrăcată în alb în ipostaza ei binevoitoare şi în negru în ipostaza einegativă. Madona Neagră era tot una cu Isis/Barati cea Neagră sau curegina Semiramida, care era cunoscută în Babilon sub numele de Madona.Madona Neagră simbolizează folosirea negativă a energiei feminine a„lunii”, în timp ce Soarele Negru simbolizează folosirea negativă aenergiei masculine a soarelui. Aceeaşi expresie desemnează însă şi centrulgalactic în jurul căruia gravitează soarele şi sistemul nostru solar de-alungul orbitei sale de peste 26.000 de ani. Spre exemplu, calul alb era unsimbol solar al fenicienilor. Lui îi corespunde calul negru, care reprezintăîn sistemul inversat de simboluri ale Frăţiei Babiloniene folosirea maleficăa energiei solare. Calul negru este simbolul băncii Lloyds din MareaBritanie, una din organizaţiile principale ale Frăţiei. Statuile Mariei cupruncul Iisus în braţe din bisericile creştine oglindesc întocmai felul încare o portretizau egiptenii pe Isis cu pruncul Horus în braţe. St Bernardera în mod evident un adept al cultului zeiţei şi s-a născut la Fontaines,lângă Dijon, unul din centrele adorării Madonei Negre. Templierii i-auîmpărtăşit această pasiune şi şi-au construit propriile lor biserici în formăcirculară, indicând astfel principiul feminin. Folosirea pe scară largă adomului sau a „pântecului” de către Frăţie are de asemenea legătură cuacest principiu, printre altele.Sistemul de convingeri intitulat generic New Age a căzut adeseoriîn capcana credinţei că energia feminină este întotdeauna bună, în timp ceenergia masculină nu este la fel de bună, pornind de la starea actuală alumii, în care predomină energia masculină. În realitate, lumea în caretrăim este dominată de ambele energii, dar în formele lor extreme. Nuvorbesc acum de trupurile bărbaţilor şi ale femeilor, ci de energiilemasculine şi feminine, pe care cele două sexe au potenţialul de a lemanifesta. Dacă un bărbat îşi suprimă polaritatea feminină, el devine un„macho”, căpătând convingerea că singura manieră de a fi un „bărbatadevărat” constă în a fi dominant şi agresiv. Această formă extremă aenergiei masculine este ilustrată perfect de soldaţii înarmaţi şi agresivi,gata oricând să te calce în picioare. Impresia că lumea în care trăim estedominată de energia masculină este dată de imaginile cu care suntembombardaţi zilnic de programele de televiziune, în care nu vedem decâtforme extreme ale acestei energii. De fapt, chiar acesta este şi scopulmanipulării. Forma negativă extremă a energiei feminine nu este mai puţinprezentă, dar se ascunde în culise, punând la cale evenimentele şiconflictele de care are nevoie forţa masculină extremă pentru a semanifesta în public. Altfel spus, aceasta este energia pe care nu o vedem(ceea ce nu înseamnă că nu există), energia cu care operează agenţiiFrăţiei Babiloniene şi pe care aceştia o simbolizează prin nume caSemiramida, Isis şi celelalte. Ei ştiu foarte bine că energia feminină esteforţa creatoare, fără de care nici chiar soarele nu ar putea exista, după cumobişnuiau să spună egiptenii. La fel ca orice altă formă de energie, şi forţafeminină este neutră în sine. Ea poate fi folosită în scopuri creatoare saumalefice, dar pentru asta trebuie să o stăpâneşti mai întâi. Aşa se explică153

simbolismul feminin care abundă în toate creaţiile Frăţiei. Aceasta nudoreşte să suprime energia feminină în sine, ci doar expresia ei pozitivă,echilibrată.Catedralele gotice şi bisericile creştine sunt pline de simbolurisolare, astrologice, sexuale şi ale zeiţei. Porţile gotice uriaşe şi încrustaţiiledin jurul lor reprezintă ilustraţii simbolice ale vulvei, multe având chiar unsimbol al clitorisului în partea de sus a arcului. Ferestrele sunt construitedupă acelaşi model, îndeosebi cele în formă de trandafir ale catedralelorgotice orientate cu faţa către vest, considerată direcţia sacră a zeităţilorfeminine. Pe alte biserici medievale s-au descoperit sculpturi care prezintăcălugări şi preoţi care fac sex cu tinere fete şi care poartă pe cap măşti înformă de animale. Cu asta se ocupă sataniştii chiar şi în zilele noastre.Simbolurile sheela-na-gig din vechile biserici, în special cele din Irlanda,reprezintă femei goale cu picioarele larg deschise, iar în interiorul altarelors-au descoperit simboluri falice din piatră. Doamne, ce-ar crede vicaruldacă ar şti? Vasele în formă de scoică pentru „apa sfinţită” reprezintă altesimboluri ale zeiţei. De fapt, bisericile au fost construite integral ca niştesimboluri ale pântecului feminin. Pânzele de păianjen şi decoraţiilecomplicate din catedralele gotice (şi nu numai) se referă de asemenea laenergia feminină a „zeiţei”, la forţa creatoare, intuitivă, care ţese soartaîntregii lumi. Din acest simbolism s-au născut legendele Femeii-Păianjenale nativilor americani şi numele unor locuri sacre precum Spider Rock(n.n. Stânca Păianjenului) din Arizona. În cartea sa, Zodiacul secret, FredGettings prezintă mozaicul în formă de zodiac de pe podeaua din marmurăa bisericii gotice din San Miniato, Florenţa, care datează din anul 1207.Gettings sugerează că biserica a fost construită cu scopul de a surprinderezonanţa cu o conjuncţie rară a lui Mercur, Venus şi Saturn în semnulTaurului, la sfârşitul lunii mai a acelui an. Astrologia a fost practicată de laînceputul istoriei cunoscute, fiind o artă foarte importantă pentru templieri,predată în şcoala din Chartres. Atunci când se duc la biserică, creştiniihabar nu au că intră într-un „sanctuar păgân”, dar exact asta fac.Templierii au avut relaţii strânse cu majoritatea monarhiilorvremii, mai puţin în Franţa. Datorită averii lor uriaşe, ei erau „proprietarii”tuturor regilor care păreau atotputernici, la fel cum Frăţia de astăzi este„proprietara” tuturor guvernelor naţionale. Templierii erau foarte apropiaţide regele Henry II al Angliei, sponsorul catedralei din Glastonbury.Interesant este că faimoasa ceartă a lui Henry cu arhiepiscopul deCanterbury, Thomas Becket, s-a sfârşit prin venirea a doi cavaleri dinFranţa, care l-au asasinat în interiorul catedralei, în anul 1170. Fiul luiHenry, Richard Inimă-de-Leu, era el însuşi templier, deşi nu recunoşteaoficial acest lucru. El s-a folosit de preceptoriile şi de vasele templierilor,iar când a fost nevoit să fugă din Anglia ca să scape de ameninţărilefratelui său John, a făcut-o deghizat în templier. A fost protejat de ordin şis-a îndreptat către Ţara Sfântă, unde a luptat împotriva musulmanilorsarazini. Richard a vândut Ciprul (un fost centru fenician) templierilor şi s-a implicat în negocierile dintre aceştia şi corespondentul lor islamic, o154

societate secretă numită Asasinii. La ora actuală, acest cuvânt este folositpentru a descrie un ucigaş. De fapt, el derivă din metodele cu totulparticulare ale Asasinilor de a conduce prin răspândirea terorii şi a fricii.Se spune că asasin înseamnă „cel care utilizează haşişul”, căci se foloseaude acest drog pentru a atrage tineri nevinovaţi, convingându-i să ucidă înnumele lui „Dumnezeu”, asigurându-şi astfel un loc în Paradis. O altăorigine posibilă a termenului ar putea fi cuvintele hass (a distruge) şiasana (a pune capcane). Asasinii au provocat un război teroristinternaţional din cartierul lor general situat în munţii Alamut sau CuibulVulturilor, din Persia (Asia Mică/Turcia). În acest loc s-au descoperitelemente de ceramică decorate cu pentagrame şi cu simbolul vulveifeminine. În plus, ei purtau tunici albe şi eşarfe roşii. Asasinii, carecontinuă să existe şi astăzi, în forme uşor diferite, au apărut dintr-o sectăfondată în anul 1090 de un persan pe nume Hassan Sabah (o altă posibilăsursă a numelui lor), exact în perioada în care apăreau templierii, CavaleriiVindecători şi Cavalerii Teutoni.Templierii şi Asasinii au colaborat de minune, deşi păreau că seaflă în tabere diferite. Această metodă a funcţionat dintotdeauna, fiindaplicată şi astăzi cu acelaşi succes: opinia publică este amăgită să creadăcă dacă două tabere se află în război sau în conflict deschis, ele trebuie săfie neapărat duşmane. Dacă vrei să controlezi rezultatul unui joc, trebuiesă controlezi ambele tabere. Pentru a reuşi acest lucru, trebuie mai întâi săîi convingi pe oameni că cele două tabere au lideri şi scopuri diametralopuse. Una din cele mai eficiente metode de manipulare ale Frăţiei constăîn infiltrarea tuturor taberelor posibile, controlând astfel rezultatul final.Templierii erau foarte pricepuţi la acest joc. În timp ce îl escortau peRichard Inimă-de-Leu către tabăra cruciaţilor, ei îl sprijineau din plin defratele şi marele rival al acestuia, regele John. Templierii au fost forţa carea dus la semnarea Magna Carta-ei în anul 1215, graţie eforturilor luiAymeric de St Maur, Marele Maestru al templierilor din Anglia şi cel maiapropiat sfătuitor al regelui John. Magna Carta a îngrădit multe dinprerogativele regelui, dându-le astfel o putere şi mai mare templierilor şiconducându-i şi mai departe pe drumul către împlinirea marelui obiectiv alAgendei de a introduce „democraţia”, respectiv acea închisoare socialădeghizată în libertate (înlocuirea controlului deschis cu cel sub acoperire).Eu nu susţin că toţi templierii aveau neapărat intenţii malefice. La fel cumse întâmplă însă în toate aceste societăţi secrete, în interiorul lor existădiferite nivele de cunoaştere, cu diferite agende. Scriitorul şi cercetătorulfrancez Jean Robin a ajuns la concluzia că Ordinul Templului era alcătuitdin şapte cercuri exterioare, în care adepţii erau învăţaţi mistere „minore”,şi trei cercuri interioare în care ei erau învăţaţi „marile” mistere. Exact lafel stau lucrurile şi în cazul francmasoneriei şi al societăţilor secreteactuale. Marea majoritate a membrilor acestora nu au nici o idee despreceea ce ştiu cei din vârful piramidei şi despre agenda lor reală.Deşi erau atât de bogaţi, templierii erau scutiţi de taxe şi impozite(la fel ca fundaţiile Frăţiei din zilele noastre). Aveau propriile lor curţi şi155

controlau monarhi, oameni influenţi, afaceri şi ţări întregi. Metoda lor erade a-şi manipula „ţintele”, aducându-le într-o poziţie de dependenţă, deregulă prin şantaj sau îndatorare. În continuare, le puteau dicta oricedoreau de la ele. Istoria se repetă. Edward I a împrumutat de la templierisume mari de bani, iar regii Ioan şi Henry al III-lea erau datori vânduţi faţăde ei. La un moment dat, Henry şi-a plătit datoriile militare cu BijuteriileCoroanei. Aceasta este o altă tehnică folosită de Frăţia Babilonianăinclusiv în zilele noastre. Ea manipulează războaiele, împrumută cu banitoate taberele, şi în final scot profituri uriaşe de pe urma ororilor pe carele-au creat în secret. Tot ea împrumută apoi ţările pentru a-şi refacesocietăţile, îndatorându-le şi mai tare şi ţinându-le şi mai ferm subcontrolul său. Războiul este un instrument „minunat”, care îi permite săînlăture lideri incomozi şi să modifice graniţele în conformitate cu Agendape care o au. Dacă doriţi să înţelegeţi mai bine acest mecanism, priviţi celedouă războaie mondiale din secolul XX. Întreaga poveste este explicată îndetaliu în Şi adevărul vă va face liberi. Bijuteriile Coroanei din perioadaregelui John erau păstrate în Templul din Londra al templierilor, care afuncţionat pe post de trezorerie în timpul acestui rege, cât şi al regilorHenry II, Henry III şi Edward I. Templierii colectau impozitele pentrupapă şi pentru Coroană, plus impozitul numit zeciuială. Erau o organizaţieprivată cu o agendă secretă, care aduna impozitele de la populaţie înnumele altor persoane, o parte însemnată din acei bani fiind păstraţi pentrusine ca dobândă la împrumuturile masive acordate lor. Se spune că erauneîndurători cu rău platnicii. Aceste metode sunt folosite şi astăzi înîntreaga lume. Cât despre faimoasele jurăminte de castitate şi sobrietate,acestea era în cea mai mare parte ipocrizie curată. Una din expresiileconsacrate pentru beţie în Anglia medievală era: „a bea ca un templier”.Când era însă vorba de afaceri serioase şi de bani mulţi, erau la fel deneîndurători cu ai lor ca şi cu populaţia exterioară. La fel se petreclucrurile şi astăzi, atunci când diferiţi membri ai Frăţiei sau lacheiiacestora ies afară din rând. În Franţa, centrul templier din Paris eratrezoreria regală, iar monarhia franceză le era datorare vândută. Se pare căunul din regii francezi, Philippe IV (cunoscut sub numele de Philippe celFrumos) s-a săturat şi s-a decis să îi distrugă pe templieri în octombrie1307. Cel puţin, aceasta este versiunea oficială. În realitate, lucrurile suntmult mai complicate, şi au avut implicaţii serioase asupra evenimentelormondiale care au urmat. Voi recapitula pe scurt aceste lucruri.Linia genealogică a merovingienilorÎncă de la crearea lor, templierii şi Ordinul Sionului (devenit maitârziu Prioria Sionului) au fost două ramuri ale aceleiaşi organizaţii.Conform cărţii Sfântul sânge, Sfântul Graal, rolul Prioriei Sionului era dea proteja sângele „regal” al merovingienilor. În realitate, aceasta este operdea de fum menită să ascundă realitatea, la fel ca şi povestea stupidă cămerovingienii ar fi urmaşii liniei genealogice a lui Iisus, care ar fi avut mai156

mulţi copii cu Maria Magdalena şi ar fi fugit împreună cu familia sa însudul Franţei, imediat după crucificare. În realitate, nu a existat nici unIisus şi nici o Marie, acestea nefiind decât personaje simbolice într-opoveste care s-a spus de nenumărate ori în lumea pre-creştină, folosindnume diferite pentru aceiaşi eroi. Nu văd cum ar putea două personajesimbolice să conceapă o linie genealogică, fie ea şi a merovingienilor.Totul este o poveste trasă de păr, inventată cu scopul de a-i îndepărta pecercetătorii serioşi de adevăr. Acest adevăr este – ce-i drept – legat tot deliniile genealogice, iar cea a merovingienilor este una dintre ele, dar nu arenimic de-a face cu Iisus.Linia de care vorbim a devenit cunoscută în Franţa sub numele dedinastia merovingienilor prin secolele V-VI. Istoria acestor oameni esterelatată în Cronica lui Fredegar, din care există un exemplar la BibliotecaNaţională din Paris. Fredegar a fost un scrib burgund din secolul VII carea lucrat timp de 35 de ani pentru a-şi încheia istoria primilor franci şi amerovingienilor. Tribul numit francii sicambrieni (de la care a rămasnumele de Franţa) a fost o altă sursă de „vin” reptilo-arian. Francii purtaunumele liderului lor, Francio, care a murit în anul 11 î.Ch. Poporul luiFrancio a emigrat din Troia, de pe teritoriul Turciei de astăzi, şi a devenitcunoscut sub numele de sciţi, iar apoi (la sfârşitul secolului al IV-lea), desciţi sicambrieni, după numele reginei lor, Cambra. Se trăgeau din Sciţia,o regiune situată la nord de Marea Neagră, în Munţii Caucaz, de unde acoborât în Europa rasa ariană şi reptilo-ariană. Francii sicambrieni îşispuneau Poporul Conventului (cu referire evidentă la Contractul cuAnunnaki). Mai târziu, acest popor s-a stabilit într-o zonă la vest deDunăre, în Germania actuală (nume rămas de la romani, care i-au numit pesciţi „cei autentici”). Capitala sciţilor era la Cologne.Linia genealogică de care vorbim a devenit cunoscută sub numelede merovingieni din perioada regelui Meroveus, numit şi „Păzitorulfrancilor” în anul 448. Merovingienii erau regi vrăjitori recunoscuţi pentrucunoştinţele lor ezoterice şi pentru puterile magice pe care le-au dobânditca urmare a iniţierilor secrete. Francio, fondatorul francilor, pretindea căeste un descendent al lui Noe şi că strămoşii săi au locuit cândva în Troiaantică. După părerea mea, povestea cu Noe simbolizează liniilegenealogice hibride care au supravieţuit Potopului, după care au readusporumbelul şi ramura de măslin (Semiramida-Nimrod) la putere. În acestcontext, descendenţii lui Noe ar însemna linii genealogice reptilo-umane,sau cel puţin care s-au încrucişat suficient de mult pentru a-şi păstrastructura genetică. Oraşul francez Troyes, în care au apărut în mod formaltemplierii, a primit acest nume de la francii sicambrieni, pornind de lafosta lor capitală. Bazele oraşului Paris au fost puse în secolul VI, după celiderii francilor au devenit cunoscuţi sub numele de merovingieni, iarnumele său are legătură tot cu Troia, respectiv cu prinţul Paris, fiul regeluiPriam al Troiei. Motivul declanşării războiului troian a fost relaţia deiubire dintre Paris şi Elena (soţia regelui Spartei). În cele din urmă,spartanii au câştigat războiul prin infiltrarea calului troian în interiorul157

oraşului asediat. Atât troienii cât şi spartanii erau urmaşi ai aceloraşi arienişi reptilo-arieni. Merovingienii au creat oraşul Paris pe un punct deintersecţie a liniilor energetice ale pământului extrem de important şiaveau o cameră subterană în care îşi realizau ritualurile, inclusiv sacrificiiumane aduse zeiţei Diana. Acesta era locul în care îşi reglau disputele prinluptă regii aflaţi în conflict din cauza unor proprietăţi. Meroveus,fondatorul dinastiei merovingiene, era adept al cultului păgân al zeiţeiDiana, un alt simbol al lui Isis/Semiramida. Acest lucru nu este delocsurprinzător, dat fiind că centrul cultului Dianei era situat la Efes, în AsiaMică, nu departe de locul în care se află ruinele Troiei. Locul fosteicamere subterane în care merovingienii obişnuiau să o adore pe zeiţaDiana şi să-i aducă sacrificii este cunoscut astăzi sub numele de Podul şiPiaţa de l’Alma, fiind şi acum o cameră subterană, mai precis un tunelauto. Acesta este locul în care a suferit accidentul de maşină prinţesaDiana în dimineaţa zilei de duminică, 31 august 1997.O altă ramură a linii genealogice scito-sicambriene şi francomerovingienea migrat în secolul XII din nordul Franţei către Belgia. Deaici s-au tras faimoasele familii „scoţiene”, din care o parte au foststrămoşii prinţesei de Wales Diana. Regele merovingian Clovis avea dreptemblemă regală crinul sau fleur-de-lis, o floare care creşte în sălbăticie înOrientul Mijlociu. Emblema este cunoscută şi sub numele de „crinul cutrei petale”, fiind un simbol consacrat al lui Nimrod, sau mai bine zis alliniei genealogice reptiliene a lui Nimrod. În limba latină, expresiaînseamnă „sabie mică” Motivul pentru care crinul a devenit simbolulregalităţii franceze este că în Sumerul antic liniile genealogice reptilienetransmise pe linie maternă erau simbolizate de un crin. Aşa se explică dece principalii purtători ai genelor reptiliene au primit nume precum Lilith,Lili, Lilutu şi Lillette. O altă variantă este Lilibet sau Elizabeth. Actualeiregine a Angliei, Elizabeth (El-lizard-birth 15 ) i se spunea în intimitateLilibet. Într-adevăr, ea este o purtătoare majoră de gene reptiliene, care adat naştere unui reptilian important, cu sânge pur, şi anume prinţulCharles. Amândoi sunt reptilieni care îşi schimbă forma, afirmaţie pe careo vom argumenta la timpul potrivit. La fel este şi regina-mamă, pe numeleei de fată Elizabeth (El-lizard-birth) Bowes-Lyon. Fleur-de-lis este unsimbol străvechi, care simbolizează – între altele – cei doi piloni falici ailui Jachin şi Boaz din Templul simbolic al lui Solomon, pe care erausculptate „flori de crin”, după cum precizează Regi 7:22. La ora actuală,fleur-de-lis apare pe toate însemnele regalităţii britanice, pe clădirileoficiale şi pe gardurile care le înconjoară, precum şi pe biserici. Poate fivăzut chiar şi pe poarta exterioară a Casei Albe din Washington, un altbastion al liniilor genealogice reptiliene. Trifoiul cu trei foi irlandez esteun alt simbol străvechi al liniilor genealogice, şi însuşi cuvântul shamrock(n.n. trifoi) provine din termenul nord-african shamrukh. Toate acestesimboluri au legătură cu imaginea cu trei coarne a babilonianului Nimrod,15 N. Tr. Joc de cuvinte: lizard înseamnă „şopârlă”, iar birth înseamnă „naştere”.158

dar şi cu alte principii ezoterice. Alte simboluri merovingiene erau peştele(o altă referire la Nimrod), leul (Zodia Leului, Soarele, autoritatea) şialbina. În mormântul regelui Childeric I, fiul lui Meroveus, care a murit însecolul V, au fost găsite 300 de albine din aur. Albinele sunt un simbolstrăvechi al Zeiţei Iubirii (Semiramida) şi simbolizau regalitatea egipteană.Ele evocă de asemenea Matca, un alt simbol al lui Isis/Semiramida.Merovingienii au fost una din liniile genealogice ale FrăţieiBabiloniene, iar ideea că ar fi descendenţii lui Iisus nu reprezintă decât unjoc de cuvinte, sau mai bine zis un joc de-a divinităţile inventat de PrioriaSionului. Iisus este un alt nume pentru Nimrod/Tammuz, duetul tată-fiu alBabilonului. De aceea, după părerea mea, prin linia genealogică a lui„Iisus” se înţelege de fapt linia genealogică a Frăţiei lui „Nimrod”,respectiv a reptilo-arienilor. Unul din scopurile declarate ale PriorieiSionului este restabilirea dinastiei merovingiene pe tronul Franţei. Înrealitate, aceştia nu au fost niciodată monarhi ai Franţei, pentru simplulmotiv că în vremea lor Franţa nu exista (sub acest nume). Toată aceastăpoveste este o simplă perdea de fum, menită să ascundă adevărata Agendăa Prioriei Sionului, care este o organizaţie a Frăţiei Babiloniene. Adevărulpe care îl ocultează toate aceste diversiuni este pe cât de simplu, pe atât dedevastator. În Sumer, simbolul liniei genealogice a Dragonului era numitGra-al, cunoscut şi sub numele de Semnul lui Cain. Biblicul Cain a fost înrealitate una din primele linii genealogice regale Anunnaki-umane, care i-aurmat lui „Adam”. Acest simbol al Gra-al-ului a căpătat în timp numele deSfântul Graal, echivalentul său în franceza veche fiind sang real, „sângeregal”. Emblema Sumerului era o… cupă cu apă, adică o Rosi Crucis sauo „cupă cu rouă”. În documentele egiptene, sumeriene, feniciene şi ebraiceaceasta era descrisă ca o cupă decorată cu o cruce roşie în interiorul unuicerc. Aceasta este adevărata origine a „cupei Graalului”. Nu este vorba decupa în care a fost colectat sângele lui Iisus în momentul crucificării,pentru simplul motiv că nu a existat nici un Iisus şi nici o crucificare.Cupa simboliza pântecul feminin şi linia hibridă cea mai „pură”, care nupoate fi transmisă mai departe decât pe linie maternă (feminină). În modevident, termenul de Rosi-Crucis a stat la originea numelui rozicrucienilor,o societate secretă străveche care s-a pretat la cele mai odioase manipulăripentru a se asigura că liniile genealogice reptiliene vor continua să ocupepoziţiile puterii. Unul din autorii care încearcă să convingă opinia publicăde faptul că linia genealogică are legătură cu Iisus este Sir LaurenceGardner, auto-declarat „un genealog suveran şi cavaleresc”. Amuzant estecă Sir Laurence este Cancelar al Curţii Imperiale şi Regale a SuveranităţiiDragonului, fosta Curte Regală a Dragonului din Egipt, dar şi Prior alBisericii Celtice a Înrudirilor Sacre din Saint Colombe (Semiramida),ataşat prezidenţial al Consiliului European al Prinţilor, fost ataşat alNobilei Gărzi a Casei Regale Stewart (Stuart, linia merovingiană). Estecunoscut ca Le Chevalier Labhran de Saint Germain şi este Preceptor alCavalerilor Templieri din Saint Anthony. Cred că nu greşim prea multdacă nu îl considerăm un genealog obiectiv, ci un cunoscător din interiorul159

organizaţiei. În acest caz, de ce insistă el că linia genealogică a SfântuluiGraal are legătură cu Iisus, când ştie foarte bine că nu este aşa?În cele din urmă, Biserica Romană şi-a retras sprijinul acordatiniţial merovingienilor, care şi-au pierdut puterea şi au dispărut din atenţiaopiniei publice până în anii din urmă. Un alt monarh dintr-o liniegenealogică reptiliană a devenit în continuare regele francilor. Numele săuera Charles, dar este cunoscut mai ales ca Charlemagne, unul din cei maifaimoşi monarhi din istoria Europei. A fost unul din primii patroni aimeşterilor zidari (masoni) care au construit mai târziu marile catedralegotice din Europa, la comanda templierilor. Se spune că ar fi fondat înToulouse loja Ordinului Rozicrucienilor, ale cărei origini ajung cel puţinpână în Egiptul antic, şi al căror nume are legătură, aşa cum am mai spuso,cu simbolul Rosi-Crucis al liniilor genealogice reptiliene. Charlemagnea extins mult imperiul francilor, iar în anul 800 a fost înscăunat ca împăratal Occidentului de papa Leon al III-lea. Biserica Romei/Babilonuluicontrola la acea dată o mare parte din Europa occidentală şi centrală.Această dominaţie a devenit deplină odată cu înfrângerea în anul 1268 aopoziţiei militare la adresa Romei (condusă de Hohenstaufen-i sauGhibelini) de către guelfi, numiţi astfel după Welf, ducele Bavariei.Această victorie a papalităţii a condus la crearea Sfântului ImperiuRoman, una din cele mai odioase dictaturi papale. Cea mai proeminentădinastie de împăraţi a acestui imperiu a fost cea a Habsburgilor, o familiedintr-o linie genealogică remarcată pentru prima oară în Elveţia, în secolulX. Ea a guvernat, cu sprijinul papei, Sfântul Imperiu Roman timp de 500de ani, până la detronarea sa din anul 1806. A condus Austria începând dinanul 1278, iar în secolul XVI a moştenit tronul Spaniei. Habsburgii sunt olinie genealogică reptiliană şi cunosc o înaltă preoteasă care a oficiatritualuri satanice la vârf care i-a văzut pe actualii membri ai Habsburgilorschimbându-şi forma în reptile în timpul acestor ritualuri. Vom vorbi maimulte despre ea ceva mai târziu. Charlemagne a fost un slujitor perfect alFrăţiei Babiloniene, iar linia genealogică a continuat să deţină mult timpfrâiele puterii. Cel puţin 33 de preşedinţi americani sunt înrudiţi genetic cuel.Misterul de la Rennes-le-ChateauMerovingienii au revenit în atenţia opiniei publice în anii din urmă,datorită mai multor cărţi care au încercat să rezolve misterul unui micuţcătun din vârful unui munte situat în Longuedoc, în sudul Franţei, numitRennes-le-Chateau. Acesta a fost unul din cele mai importante centre alePrioriei Sionului, alte templierilor, catarilor şi multor altor organizaţii caredeţineau „cunoaşterea”. Locul a fost cândva populat de celţi, proveniţi dincimerieni şi sciţi, care au venit din Orientul Apropiat şi din Munţii Caucaz.Pornind de la unul din triburile acestora, Renne-le-Chateau a fost numitRhedae. Druizii au făcut din el un loc sacru, căci este una din regiunileterestre cu o putere magnetică imensă. Pe la sfârşitul anilor 60, în160

Biblioteca Naţională din Paris a fost descoperit un document deprovenienţă incertă, numit Şarpele Roşu sau Le Serpent Rouge. Acestaconţinea genealogia merovingienilor, două hărţi ale Franţei din perioadamerovingiană şi un plan al St Suplice, centrul romano-catolic pentru studiioculte din Paris. St Suplice a fost construit pe ruinele unui templu al luiIsis/Semiramida, fiind inclusiv locul în care sunt înmormântaţi regiimerovingieni. Documentul Le Serpent Rouge a fost datat 17 februarie1967, iar fişa de depozit de la Biblioteca Naţională a fost datată 18februarie 1967. În cele din urmă, s-a demonstrat că documentul este unfals, adevărata dată la care a fost depozitat fiind 20 martie. La momentulrespectiv, toţi cei trei presupuşi autori ai documentului, Pierre Feugere,Louis Saint-Maxent şi Gaston de Koker, au murit la mai puţin de 24 de oreunul de celălalt, respectiv pe datele de 6, 7 şi 8 martie. Lucrurile devinînsă şi mai ciudate, căci s-a dovedit în final că cei trei nu erau de faptautorii documentului. Se crede că cineva s-a folosit de numele lor, ceea cesporeşte şi mai mult misterul. Între cele trei morţi subite şi data depozităriidocumentului la bibliotecă au trecut exact 13 zile. Cea de-a 13-a pagină adocumentului include câteva poeme scurte în proză, corespunzând fiecăruisemn al zodiacului, dar prezintă 13 semne zodiacale. Cel de-al 13-lea estenumit Ophiuchus (Stăpânul Şarpelui) şi este situat între semnulScorpionului şi cel al Săgetătorului. Cel mai important număr altemplierilor era 13 şi el va deveni din ce în ce mai relevant pentrupovestea noastră, pe măsură ce vom continua. Personal, am crezutdintotdeauna că la origini au existat 13 semne zodiacale. Textul intitulatLe Serpent Rouge prezintă şi o versiune a basmului Frumoasei Adormiteîn care prinţesa (energia feminină) este condamnată să doarmă până cândprinţul cel frumos va sosi să o trezească. Această poveste este deasemenea foarte relevantă pentru numărul 13, din motive pe care le voiexplica ulterior. Le Serpent Rouge confirmă între altele că MariaMagdalena este doar un simbol al lui Isis. Iată ce spune textul în aceastădirecţie:„… În timpuri mai vechi, unii o numeau ISIS, reginaenergiei benefice, VENIŢI LA MINE, VOI, CEI ÎMPOVĂRAŢIŞI SUFERINZI, ŞI EU VĂ VOI DA ODIHNĂ, alţii o numeau.MAGDALENA, la fel ca faimosul vas cu balsam vindecător. Dariniţiaţii îi cunosc adevăratul nume: NOTRE DAME DES CROSS”.Energia feminină şi liniile genealogice reptiliene sunt transmisemai departe pe linie maternă, iar de la opera lui Ninkharsag şi Enki aceastăenergie a fost simbolizată de Maria, Isis şi Semiramida, dar a fostcunoscută şi sub numele de Diana. Prinţesa Diana a fost asasinată într-unstrăvechi altar merovingian pentru sacrificii, închinat chiar zeiţei Diana.Maşina prinţesei s-a izbit de cel de-al 13-lea stâlp de susţinere, făcându-sepraf. Peştera Sainte-Baume din sudul Franţei este considerată mormântulcatolic oficial al Mariei Magdalena. În realitate, în timpul perioadeiromane această peşteră era un centru de adorare a zeiţei Diana Lucifera –Diana Purtătoarea de Lumină sau Iluminatoarea. Exact acest nume i l-a dat161

Mariei Magdalena Jacobus de Voragine, arhiepiscopul dominican alNobilimii Negre din Genova. Un alt aspect interesant se leagă de faptul căatunci când templierii din întreaga Franţă au fost arestaţi şi torturaţi decătre Filip cel Frumos în anul 1307, cei din regiunea Rennes-le-Chateau,care include de asemenea Le Bezu, le Valdieu şi Blanchefort, au fost lăsaţiîn pace. Această zonă avea o importanţă foarte mare pentru templieri, careaveau legături cu familia Blanchefort, a cărei reşedinţă era Chateau deBlanchefort, situat la numai trei kilometri de Rennes-le-Chateau. Uniicercetători cred că templierii şi-au îngropat cea mai mare parte a auruluilângă Rennes-le-Chateau. Cu siguranţă, o treime din totalitateaproprietăţilor lor din Europa se afla cândva în regiunea Languedoc. Lavremea lor, romanii considerau şi ei această zonă ca fiind sacră, adorânduşiaici zeii păgâni. Până în secolul VI, Rennes-le-Chateau devenise un oraşînfloritor cu o populaţie de 30.000 de oameni, capitala nordică aimperiului vizigot, care s-a răspândit apoi către sud, trecând Pirineii înSpania. Vizigoţii erau o populaţie germanică sau teutonă, din rândul căreias-au născut mai târziu Cavalerii Teutoni, care au apărut simultan cu ceitemplieri. Vizigoţii au fost strămoşii cimerienilor şi ai sciţilor, douăpopulaţii albe provenite din Caucaz. Ei sunt cei care au invadat Romapornind din Europa Centrală, punând astfel capăt Imperiului Roman.Un străvechi castel vizigot numit Chateau d’Hautpoulsupravieţuieşte încă la Rennes-le-Chateau, având şi un turn alalchimiştilor. Alchimia este ştiinţa care permite transformarea omuluiinferior în spirit pur, dar are şi o altă semnificaţie, aceea de transformare ametalelor inferioare în aur. Teoria alchimiei a fost creată de iniţiatul grecAristotel, care afirma că la baza lumii fizice se află ceea ce el a numitmateria primară. Aceasta este o energie ne-fizică, pe care nu o poţi vedeasau atinge. Aristotel credea că materia primară se manifestă în forme fiziceprin cele patru elemente: Pământul, Apa, Focul şi Aerul. Acestea diferăunele de celelalte, dar toate sunt legate între ele prin calităţile uscăciunii,umezelii, căldurii şi frigului. Fiecare element are două din aceste patrucalităţi, din care una este dominantă. Astfel, Pământul este rece şi uscat,calitatea dominantă fiind uscăciunea. Apa este rece şi umedă, calitateadominantă fiind răceala. Focul este fierbinte şi uscat, calitatea dominantăfiind căldura. Aerul este fierbinte şi umed, calitatea principală fiindumezeala. Ideea alchimiei este că un element se poate transforma într-unalt element pornind de la calitatea pe care o au în comun. De pildă, foculse poate transforma în aer prin intermediul căldurii, calitate pe care oîmpărtăşesc ambele elemente. Substanţele sunt alcătuite din elemente, şidacă poţi transforma un element în altul, vei putea transforma inclusivsubstanţele din care sunt alcătuite aceste elemente. Spre exemplu, plumbulpoate fi transformat în aur. Se crede că ar exista un praf secret necesaracestei transformări, care a devenit cunoscut sub numele de PiatraFilozofală. Familia d’Hautpoul a fost considerată păstrătoarea unorasemenea secrete. Atunci când vorbeşte de cel de-al 13-lea semn alzodiacului, Ophiucus, documentul Le Serpent Rouge spune: „Plumbul162

elementar al cuvintelor mele ar putea conţine aurul cel mai pur”. Timp de500 de ani, Rennes-le-Chateau s-a aflat în proprietatea conţilor de Razes şia devenit un centru important al catarilor. Odată cu distrugerea acestora,puterea sa a intrat în declin. O epidemie de ciumă şi atacurile bandiţilorcatalani i-au desăvârşit decăderea, astfel încât Rennes-le-Chateau s-atransformat dintr-un oraş înfloritor într-un cătun. Astăzi este un loc de omare frumuseţe şi înconjurat de mult mister, de unde pot fi văzuţi munţii şivăile din jur. La prima vedere, l-ai putea considera un paradis terestru,dacă nu ar exista o vibraţie energetică foarte neplăcută. Personal, amexperimentat o senzaţie profund malefică în acest loc.Structurile geometrice fantastice ale acestei zone care reunescmunţi, locuri sacre şi biserici, au fost identificate în vremea noastră deoameni ca Henry Lincoln, un cercetător-pionier al misterelor de laRennes-le-Chateau, sau de cei doi autori ai cărţii Genisis şi Geneset (veziFigura 20), David Wood şi Ian Campbell. Zeiţa Isis este menţionată înnişte documente vechi găsite la Rennes-les-Bains, o localitate situată lamică distanţă de Rennes-le-Chateau, iar în ultimul secol a fost descoperităo statuie a lui Isis în apropiere de sat. Wood şi Campbell sugerează căRennes-le-Chateau şi Rennes-les-Bains s-ar traduce prin Regina Casei şiRegina Apelor – nume date de egiptenii din antichitate zeiţelor Nephthysşi Isis. Regiunea din jurul satului Rennes-le-Chateau este una din cele maiimportante în structura energetică a pământului, motiv pentru care a atrasatenţia tuturor celor care ştiau acest lucru în antichitate, inclusiv cum săcontroleze această energie enormă. Lumea modernă nu a aflat de povesteasatului Rennes-le-Chateau decât după filmele de televiziune ale BBC-ului,regizate de Henry Lincoln, şi după cartea acestuia, Sfântul sânge, SfântulGraal, scrisă în colaborare cu Michael Baigent şi Richard Leigh. Cartea afost inspirată de povestea lui Berenger Sauniere, care a devenit preot albisericii Sfintei Maria Magdalena din Rennes-le-Chateau, în anul 1855.Sauniere s-a născut în apropiere, la Montazels. Biserica se afla într-o starede degradare foarte avansată şi povestea spune că în anul 1887 el s-aapucat să facă principalele reparaţii în interior, împreună cu doi muncitori.Cei trei au descoperit lângă altar o lespede pe care au ridicat-o. Pe parteainterioară, aceasta avea gravată imaginea a doi bărbaţi pe un cal. Acestsimbol a fost primul sigiliu al templierilor. Lespedea a devenit cunoscutăsub numele de Piatra Cavalerilor şi poate fi văzută la muzeul din sat.Dându-şi seama că ar putea descoperi ceva de valoare, Sauniere şi-acontinuat singur munca. Marea revelaţie s-a produs atunci când a desfăcutaltarul şi a descoperit în interiorul unuia dintre piloni nişte tuburi din lemnsigilate cu ceară. În interiorul acestora se aflau mai multe manuscrisescrise codificat. După ce şi-a consultat superiorii din Carcassonne, el s-adus la Paris, la centrul pentru studii oculte al bisericii romano-catolicenumit Saint-Suplice, aflat deasupra unui fost loc sacru de adorare a luiIsis/Semiramida. Documentele au fost studiate de experţi în textemedievale, grafologi şi experţi în coduri. Până în prezent, cercetările auindicat că documentele lui Sauniere conţin o genealogie datată 1244 (anul163

în care catarii au fost măcelăriţi la Montsegur), care a confirmatsupravieţuirea linii genealogice merovingiene, o altă genealogiemerovingiană de la 1244 la 1644, şi încă două genealogii alcătuite în jurulanului 1780 de abatele Antoine Bigou, un fost preot al Rennes-le-Chateauşi capelan personal al familiei Blanchefort. Personal, nu cred nici o clipăcă asta este tot ce a descoperit Sauniere. Cu siguranţă, documentele care arfi contat cu adevărat nu ar fi fost făcute niciodată publice, şi nu esteexclusă nici ipoteza ca Sauniere să nu fi găsit nici un fel de document.Poate că totul este doar o perdea de fum menită să ascundă adevăratarealitate.Figura 20Pentagrama extinsă identificată de David Wood şi Ian Campbell înregiunea din jurul Rennes-le-Chateau. Cei doi au unit mai multe bisericişi alte monumente naturale cheie.Prioria Sionului a avut grijă să „scape” nişte exemplare ale celordouă documente Bigou, prin anii 60. Această organizaţie a apărut laTroyes, în Franţa, oraşul fondat de francii sicambrieni (merovingienii), încare au apărut oficial şi templierii. Prioria Sionului a apărut simultan cutemplierii, Cavalerii de Malta şi Cavalerii Teutoni, dar a avut legăturiextrem de strânse numai cu templierii. Există însă cercetători care cred căadevăratele origini ale Prioriei Sionului sunt mult mai vechi. Marii maeştriai acestei organizaţii sunt numiţi Nautonnier sau Navigatori. Lista tuturormarilor maeştri dintre anii 1188-1918 este prezentată în nişte documentenumite Dosarele Secrete, care reprezintă texte publicate particular şidepozitate la Biblioteca Naţională din Paris. Printre aceşti mari maeştri s-au numărat: Marie şi Jean de Saint-Clair; Leonardo da Vinci; SandroBoticelli, un alt artist italian şi prieten al lui da Vinci; Nicolas Flamel,faimosul alchimist medieval; filozoful Robert Fludd; Isaac Newton, celcare a „descoperit” legea gravitaţiei şi care a jucat un rol major în crearea„ştiinţei” de tip „această-lume-este-tot-ce-există”; Robert Boyle, unprieten apropiat al lui Newton şi un alt fondator al „ştiinţei” moderne; şiJean Cocteau, scriitorul şi artistul francez contemporan. Alţi doi marimaeştri, aflaţi în funcţie în timpul lui Sauniere, au fost scriitorul şi poetulfrancez Victor Hugo, şi prietenul său, compozitorul Claude Debussy, unmare maestru al Ordinului rozicrucian. Una din cele mai faimoase opere alui Debussy este o dramă merovingiană. Un mare maestru mai recent paresă fie Pierre Plantard de Saint-Clair, care, potrivit documentelor prezentatede cartea Sfântul sânge, Sfântul Graal, este un descendent al lui DagobertII şi al dinastiei merovingiene. Dagobert a fost moştenitorul merovingiantrimis în exil în Irlanda pe vremea când era copil. S-a întors şi şi-a preluatcoroana, dar a fost în cele din urmă asasinat. Se presupune că fiul său ar fisupravieţuit. După părerea mea, Pierre Plantard i-a păcălit pe autorii cărţiiSfântul sânge, Sfântul Graal, iar ideea că linia genealogică amerovingienilor ar fi totuna cu linia genealogică a lui Iisus este lipsită defundament. În realitate, ea nu are nimic de-a face cu Iisus. Motivul pentru164

care se fac atâtea referinţe cu privire la Arcadia în legătură cu Rennes-le-Chateau este că regiunea spartană Arcadia a fost legendarul cămin al luiZeus şi al titanilor, liniile genealogice reptiliene din Troia. Aceasta esteadevărata origine a acestor linii genealogice, nu Iisus, care nici măcar nu aexistat. Pierre Plantard, care cunoaşte foarte bine acest adevăr, dar nudoreşte ca el să fie cunoscut şi de opinia publică, s-a născut în anul 1920 şia editat o revistă în Franţa ocupată de nazişti (cu aprobarea acestora), înanul 1942, numită Calea unui tânăr cavaler. De fapt, era un jurnal al uneisocietăţi masonice-cavalereşti cu sediul la Paris numită Ordinul Alfa-Galates, al cărei mare maestru a devenit Plantard la vârsta de 22 de ani. Cugreu putem aveam încredere în cuvântul unui om cu o asemenea iniţiere.La St Suplice, preotul rural Berenger Sauniere s-a întâlnit cuabatele Bieil, directorul general al seminarului, şi cu nepotul acestuia,Emile Hoffet. Acesta din urmă l-a prezentat unui cerc de prieteni ezoterici,care l-au întâmpinat cu căldură, printre care se numărau faimoasacântăreaţă de operă Emma Calve şi Claude Debussy, marele maestru alPrioriei Sionului şi al rozicrucienilor. Sauniere şi Calve au devenit foarteapropiaţi, şi cântăreaţa l-a vizitat pe preot la Rennes-le-Chateau. Calve s-aaflat chiar în centrul mişcărilor oculte din Franţa, unul din prietenii eiapropiaţi fiind marchizul Stanislas de Gualta, fondatorul unei variantemoderne a Ordinului Roza-Crucei, rozicrucienii. Aproape toţi mariimaeştri ai Prioriei Sionului au legături cu rozicrucienii. Un alt prietenapropiat al lui Calve era Jules Bois, un satanist notoriu şi asociat al unuialt satanist, MacGregor Mathers. Încurajat de Bois, Mathers a înfiinţatsocietatea secretă ocultă britanică numită Ordinul Golden Dawn. Cel maicunoscut membru al acesteia avea să devină mai târziu satanistul AleisterCrowley. Membrii Ordinului Golden Dawn au fost implicaţi atât în relaţiacu naziştii, cât şi în cea cu satanistul, druidul şi primul ministru britanicSir Winston Churchill. Salutul cu braţul ridicat al naziştilor (Heil Hitler)era de fapt un ritual păgân al Ordinului Golden Dawn. Un alt membrufaimos al Golden Dawn a fost poetul W.B. Yeats, un prieten al lui ClaudeDebussy. Atunci când a descris societatea ideală, Yeats a sintetizat perfectscopurile Frăţiei Babiloniene:„… o civilizaţie aristocrată în forma sa desăvârşită,ierarhizată până în ultimele detalii, cu petiţionari adunându-sedimineaţa la porţile marilor oameni, cu o mare bogăţie acumulatăîn mâinile unui număr mic de oameni, în care toată lumea depindede aceşti câţiva, mergând până la împărat, care este un zeu cedepinde de un alt zeu mai mare. Inegalitatea ar trebui sădomnească pretutindeni, ca lege, în familii, la Curtea imperială,etc.”Aceasta este chiar viziunea plănuită pentru rasa umană dereptilieni. Dacă Sauniere şi prietenii săi se învârteau în cercul EmmeiCalve, avem cu siguranţă de-a face cu activităţi sataniste. Eu nu spun căSauniere era el însuşi un satanist, pentru că nu cunosc cu precizie acest165

lucru, dar este cert că se învârtea în nişte cercuri sataniste. Alţi vizitatorifaimoşi ai lui Sauniere la Rennes-le-Chateau au fost secretarul francez destat pentru cultură şi arhiducele Johann von Habsburg, vărul lui Franz-Josef, împăratul Austriei. Habsburgii, una din cele mai importante liniigenealogice reptiliene, au condus Sfântul Imperiu Roman timp de 500 deani, până la destrămarea acestuia din anul 1806. Cu siguranţă, PrioriaSionului, linia genealogică merovingiană şi Rennes-le-Chateau sunt pieseprincipale în această reţea mai largă care reprezintă subiectul cărţii de faţă.Printre cele mai importante loji masonice din lumea modernă senumără Marea Lojă Alpină din Elveţia. Unul din membrii acesteia esteHenry Kissinger, unul din cei mai activi slujitori ai reptilienilor (fiind elînsuşi unul dintre ei) de pe planeta noastră. Este implicat în manipulareaglobală la cel mai înalt nivel (vezi Şi adevărul vă va face liberi) şi esteindubitabil un satanist. Marea Lojă Alpină a publicat (deşi acum contestăacest lucru) o lucrare intitulată Descendenţii merovingieni şi enigmaregiunii vizigote Razes. Razes este vechiul nume al regiunii din jurulsatului Rennes-le-Chateau. Cartea a fost publicată la început în germană şitradusă apoi în franceză de un anume Walter Celse-Nazaire, un pseudonimcreat din numele sfinţilor cărora le este consacrată biserica din Rennes-les-Bains. Se pare că secretele păstrate în regiunea Rennes-le-Chateau şiLonguedoc sunt foarte importante pentru aceşti oameni. CompozitorulRichard Wagner a folosit mai multe nume din regiunea Rennes în operelesale, iar în opera Valkiriile regăsim tema unui personaj condamnat lasomnul etern în ruinele unui castel vrăjit. Există multe castele vrăjite aflateîn ruină în jurul satului Rennes-le-Chateau, iar Castelul Walhalla careapare în opera lui Wagner este situat pe meridianul Parisului, la numaicâţiva kilometri de sat. Adolf Hitler, care era obsedat de magia neagră,obişnuia să spună că dacă doreşti să-i înţelegi pe nazişti, trebuie să-lînţelegi mai întâi pe Wagner. Există o legendă care spune că Wagnerînsuşi l-a vizitat pe Sauniere la Rennes-le-Chateau. Jules Verne, autorul de„science-fiction”, a fost şi el un iniţiat de rang înalt care cunoşteanumeroase secrete. Cartea sa, Castelul din Carpaţi, include o serie denume unice din regiunea Rennes-le-Chateau, iar unul din personajeledintr-o altă carte a sa, Clovis d’Ardentor, este Căpitanul Bugarach –numele unui munte de lângă Rennes-le-Chateau cunoscut de localnici subnumele de muntele magnetic. Clovis a fost şi numele unuia din primii regimerovingieni. Există o fermă în apropiere de Rennes-les-Bains numităJouanne, un alt nume folosit de Jules Verne pentru unul din personajelesale.Întors în Rennes-le-Chateau după vizita sa la Paris, Sauniere aînceput să cheltuiască o adevărată avere, cu mult peste posibilităţilefinanciare ale unui preot sărac de la ţară. De unde a apărut această bogăţiesubită? El şi-a construit lângă biserică o casă pe care a numit-o VillaBethania, numai pentru el şi pentru angajata sa, Marie Denarnaud. Înimediata apropiere a construit un turn de veghe, deasupra unei stânci deunde pot fi văzuţi munţii şi văile din întreaga regiune. A dat acestui turn166

numele de La Tour Magdala, afirmând că acesta reprezintă o bibliotecă.Am vizitat acest turn şi mă îndoiesc de această destinaţie. Există întradevărîn interiorul lui o cameră mică ce conţine câteva cărţi, dar cu greuam putea-o numi „bibliotecă”. Cert este că locul unde a fost construitcorespunde perfect cu unul din punctele pentagramei din structurageometrică identificată de Wood şi Campbell. Numele de Magdalaînseamnă turn de veghe, care reprezintă la rândul lui unul din simbolurileFrăţiei Babiloniene pentru Maria Magdalena (energia feminină, Isis,Semiramida). De remarcat că el reprezintă şi simbolul Martorilor luiIehova, o altă religie-închisoare creată de fruntaşi ai Frăţiei cum ar fifrancmasonul de rang înalt Charles Taze Russell. Toate aceste societăţisecrete şi toate aceste religii sunt legate între ele. Sauniere a cheltuit sumemari de bani pe cumpărarea unor obiecte de artă şi antichităţi, a plătitconstruirea unui turn de apă pentru nevoile satului şi a cheltuit o averepentru a construi un nou drum care să ducă din Rennes-le-Chateau învârful muntelui, înlocuind cărarea îngustă şi nesigură de dinainte. În plus,a început să corespondeze cu oameni din întreaga Europă. Dar mai presusde toate, şi-a transformat biserica cu banii recentei sale averi. Aceasta afost complet restaurată şi împodobită cu statui ciudate şi cu simboluriezoterice. La intrarea în biserică a scris în limba franceză: „Acest loc esteteribil”. Chiar la intrare se află o statuie demoniacă ce prezintă o versiuneparticulară a diavolului. Este vorba de Asmodeus, despre care legendaspune că a fost forţat de regele Solomon să ajute la construirea templuluisău din Ierusalim. Printre posesiunile lui Sauniere s-a descoperit şi opictură a lui Asmodeus înlănţuit. Vitraliul uneia din ferestrele bisericii oprezintă pe Maria Magdalena ungând picioarele lui Iisus. Există deasemenea o statuie a Mariei Magdalena cu un craniu la picioare (simbolulritualurilor templiere). Podeaua bisericii este pavată cu dale pătrate albe şinegre, la fel ca orice templu mason. Interiorul bisericii este decorat cusimbolul crucii şi al trandafirului, inspirat chiar de Sauniere. Acesta estesimbolul societăţii secrete a rozicrucienilor, ale cărei origini se pierd înnegura timpului. Există artefacte templiere găsite la Paris şi în Cipru careprezintă acelaşi simbol. Trandafirul este asociat cu adorarea zeiţei şi cusimbolismul sexual. Romanii numeau trandafirul Floarea lui Venus(Venus = Semiramida). „Prostituatele sacre ale lui Venus” purtau aceastăfloare la butonieră, ca semn distinctiv. În misterele sexuale ale lui Venus,nimic din ce era sub rosa, adică „sub trandafir”, nu trebuia să le fie revelatcelor neiniţiaţi. Atunci când era folosită ca simbol al energiei feminine,Fecioara Maria era cunoscută sub numele de Trandafir, Tufiş deTrandafiri, Ghirlandă de Trandafiri sau Trandafir Mistic. Numele de Rose(n.n. trandafir, roză) ar putea proveni de la Eros, simbolul iubirii sexuale.Rozicrucienii fac parte integrantă din reţeaua Frăţiei, la fel ca şi iezuiţii.Fratele lui Sauniere, Alfred, era iezuit. Custodele muzeului din Rennes-le-Chateau mi-a spus că este posibil ca Sauniere să fi fost un membru alOrdinului rozicrucian, şi aş fi surprins să aflu că nu a fost. Pe mormântulsău din curtea bisericii se află o cruce şi un trandafir roşu. Trandafirul roşu167

pe un mormânt poate indica fie că cel care s-a stins a dus o viaţăexemplară, fie că s-a sfârşit prematur. Când Pierre Plantard de Saint-Clair,marele maestru al Prioriei Sionului, a vizitat Rennes-le-Chateau, el a fostvăzut executând o ceremonie stranie la mormântul lui Sauniere. Desigur,superiorii ierarhici şi-au pus întrebări privind averea subită a lui Sauniere,dar când ar fi trebuit să fie investigat, cel care l-a sprijinit a fost însuşipapa.Sauniere colabora în secret cu doi preoţi locali, abatele Boudet dela Rennes-les-Bains şi abatele Gelis de la Coutaussa. Cele două sate seaflă foarte aproape de Rennes-le-Chateau. Există dovezi care atestă căBoudet, un prieten al bunicului lui Pierre Plantard, le-a plătit lui Sauniereşi fratelui iezuit al acestuia sume mari de bani. Toţi trei beneficiau se parede o sursă inepuizabilă de lichidităţi. În anul 1897, prietenia lor a fostzdruncinată de un conflict între Sauniere şi Boudet, marcat de asasinareasângeroasă a lui Gelis, care se retrăsese complet din viaţa publică, trăindîncuiat în casă, de teamă pentru viaţa sa. Se pare că avea toate motivele. Afost înjunghiat de cineva pe care îl cunoştea şi în care avea încredere, căcii-a deschis uşa, iar alarma pe care a instalat-o nu a funcţionat. În pofidamorţii sale violente şi a luptei aprige care i-a precedat, corpul său a fostlăsat să zacă pe podea într-o poziţie aproape rituală. În biserica sa dinCoutaussa se află simbolurile familiare de-acum ale ghearelor de leu,strugurilor şi viţei de vie, precum şi o variantă a Stelei lui David (steaua cuşase colţuri) în care cele două triunghiuri se suprapun, în loc să seintersecteze în poziţia normală. Acelaşi simbol a fost găsit şi pe etichetaunei cărţi a lui Sauniere. Pe mormântul lui Gelis, marcat cu o crucemalteză/templieră, se află cuvântul Asasin, iar piatra funerară esteîmpodobită cu un trandafir, simbolul rozicrucienilor şi al morţii premature.Sauniere a murit în anul 1917, în urma unui atac cerebral. Atacul s-aprodus pe data de 17 ianuarie 1917, o dată extrem de semnificativă pentruFrăţia Babiloniană, căreia îi corespunde sărbătoarea St Suplice. Sauniereşi-a dus documentele descoperite la biserica St Suplice din Paris.Misteriosul document numit Le Serpent Rouge conţine un plan al StSuplice. St Suplice a fost construit în anul 1645 potrivit legilor geometrieisacre, pe ruinele unui templu al lui Isis, şi a devenit sediul societăţiiCompagnie du Saint-Sacrement, o acoperire a Prioriei Sionului. În sfârşit,Victor Hugo, mare maestru al Prioriei Sionului, s-a însurat la St Suplice.Le Serpent Rouge a fost datat 17 ianuarie, dată care corespunde caseiastrologice a capricornului sau a caprei, a cărei ipostază negativă (ţapul)este Bafomet şi Ţapul din Mendes, simbolul satanismului şi al templierilor(vezi Figura 21). Imaginea derivă din sacrificarea simbolică a unui ţap decătre israeliţi în onoarea Privitorului (reptilian) Azazel, simbolizat şi depentagrama inversată sau „capul de ţap”. Se spune că Nicholas Flamel, unalt mare maestru al Prioriei Sionului, ar fi reuşit prima sa transmutarealchimică în după-amiaza zilei de 17 ianuarie. Pe data de 17 ianuarie 1775a fost dezvelită la Bruxelles o statuie a lui Charles de Lorraine, maremaestru al Prioriei Sionului şi al Ordinului Cavalerilor Teutoni. Dacă vi se168

pare că toate acestea sunt simple coincidenţe, vă propun să nu subestimaţiimportanţa datelor precise pentru Frăţia Babiloniană. Fiecare fracţiune desecundă are o vibraţie diferită de cea precedentă, căci câmpul magnetic alpământului se modifică subtil din cauza influenţei soarelui şi a mişcăriiplanetelor, şi fiecare număr şi combinaţie de numere îşi are propria sasemnătură vibratorie unică. Sauniere şi-a transferat toţi banii şi toateposesiunile pe numele îngrijitoarei sale, Marie Denarnaud, confidenta sade-a lungul întregii perioade pe care am discutat-o mai sus. Se spune căaceasta i-ar fi transmis unui prieten:„Oamenii din această regiune calcă pe aur fără să-şi deaseama… Cu ceea ce ne-a lăsat domnul am putea hrăni Rennes-ultimp de o sută de ani, şi tot ne-ar mai rămâne destul… Într-o zi amsă-ţi spun un secret care te va face un om foarte bogat”.Figura 21Simbolul complex al forţei răului, BafometDar nu i-a transmis niciodată acest secret. Rennes-le-Chateaurămâne un loc atât de învăluit în secrete, care seamănă atât de bine cu„sala oglinzilor”, încât adevărul nu a reuşit să ajungă niciodată la oameni,deşi au trecut atâtea secole. În ultima vreme vălul a început însă să seridice şi adevărul a început să iasă la iveală. Complicaţiile din povesteasatului Rennes-le-Chateau (inclusiv a Frăţiei) se nasc datorită certurilordintre diferitele facţiuni concurente care operează sub aceeaşi conducerecentrală. Altfel spus, oameni despre care ştim sigur că sunt implicaţi suntsubminaţi sau ucişi de alţi oameni, despre care ştim la fel de sigur că suntimplicaţi. Acest lucru poate fi extrem de derutant dacă nu cunoşti regulilejocului. Aceste lupte interne sunt inevitabile dacă ţinem cont de modul încare gândesc aceşti oameni, şi de multe ori servesc chiar scopurilor Frăţiei,căreia îi convine ca ele să se desfăşoare în arena publică, lăsând impresiaunor disensiuni. Aceasta este regula haosului, a lui „divide et impera”(divide şi guvernează), de care au nevoie membrii Frăţiei pentru a-şiimplementa Agenda prin manipulare. Când luptele interne pun însă înpericol întreaga Agendă, asupra căreia toţi sunt unanim de acord, respectivcontrolul global al lumii, ierarhia superioară a Frăţiei strânge rapidrândurile. O asemenea luptă a izbucnit între Prioria Sionului şi ramura samilitară, cavalerii templieri, care a provocat destule conflicte în secolelecare au urmat. În anul 1187, templierii au pierdut controlul asupraIerusalimului în faţa turcilor sarazini, probabil în mod intenţionat, dupăcare au intrat în conflict cu foştii lor aliaţi şi maeştri oficiali, PrioriaSionului. Un an mai târziu s-au separat formal de aceştia printr-un ritualnumit Tăierea Ulmului, ţinut la Gisors, un oraş de lângă coasta de nord aFranţei. Ordinul Sionului şi-a schimbat numele în Prioria Sionului şi aadoptat ca emblemă crucea roşie folosită de templieri. Prioria a adoptat şititlul de Ordinul Adevăratei Cruci Roşii, L’Ordre de la Rose-CrossVeritas. Cele două societăţi secrete au căzut de acord să acţionezeindependent, dar Prioria dorea averea Templului, asupra căreia credea că169

are toate drepturile, şi probabil că s-a folosit de regele merovingian alFranţei, Filip cel Frumos, pentru a-şi atinge acest scop.Masacrul templierilorFilip a început prin a înlătura de la putere doi papi, până când agăsit unul care să îi urmeze ordinele. Şi-a trimis mai întâi un apropiat să îlagreseze pe papa Bonifaciu VIII, care a murit la scurt timp după aceea,după care l-a otrăvit pe următorul papă, Benedict XI. Acest lucru i-apermis să îl instaleze pe tronul papal pe arhiepiscopul de Bordeaux, care adevenit papa Clement V. A mutat reşedinţa papală la Avignon şi a generato diviziune în sânul Bisericii Catolice care a durat 68 de ani, cu doi papirivali, unul în Franţa şi celălalt în Italia. După ce şi-a impus propriul papă,Filip şi-a orientat atenţia către cavalerii templieri. Îi invidia pe averea lor,îi ura pentru puterea pe care o aveau, şi peste toate, era o marionetă înmâinile Prioriei Sionului. Templierii îşi pierduseră o mare parte dininfluenţa în faţa Bisericii după ce sarazinii i-au învins pe cruciaţii creştini,expulzându-i din Ţara Sfântă. Conspirând cu papa pe care l-a impus, Filipşi-a propus să îi distrugă pe templieri. În anul 1306 el a arestat toţi evreiidin Franţa, i-a izgonit din ţară şi le-a confiscat averile. A planificat apoi ooperaţiune similară şi a dispus în secret arestarea tuturor templierilor înzorii zilei de vineri, 13 octombrie 1307. De atunci, ziua de vineri 13 a fostconsiderată aducătoare de ghinion. Majoritatea templierilor, inclusivmarele lor maestru, Jacques de Molay, au fost astfel prinşi şi supuşi decătre Inchiziţie unor torturi inimaginabile. Există însă dovezi indubitabilecă mulţi alţi templieri au ştiut de acest plan şi au scăpat.Documentele referitoare la ritualurile templierilor au fost distruseînainte ca raidurile să se producă şi când au fost deschise cuferele de lasediul Templului din Paris, imensa avere pe care o râvnea Filip dispăruse.Împreună cu papa-marionetă, el a făcut presiuni asupra celorlalţi monarhidin Europa, cerându-le să îi aresteze pe templieri, dar acest lucru nu s-adovedit deloc simplu. În regiunea Lorraine, aparţinând Germaniei în aceavreme (mai târziu a devenit franceză), ducele i-a sprijinit pe templieri.Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în alte părţi ale Germaniei. Alţii şi-auschimbat numele din cavaleri templieri, continuând să existe sub o altădeghizare. Unii au intrat în Ordinul Sfântului Ioan din Ierusalim (Malta)sau în Ordinul Cavalerilor Teutoni. Liniile genealogice aristocratice dinLorraine sunt dintre cele mai „pure” linii reptiliene, una dintre ele fiind laora actuală o figură centrală în reţeaua globală a ritualurilor satanice. Deşila modul oficial aceste trei ordine nu aveau nimic de-a face unele cu alteleşi se displăceau reciproc, la vârf ele reprezentau aceeaşi organizaţie.Regele Angliei Edward II a făcut tot ce i-a stat în puteri pentrutemplieri, ignorând ani la rând ordinul papei de a-i aresta. Când a cedat însfârşit presiunilor, el s-a purtat cu cea mai mare blândeţe cu ei. Scoţia şiIrlanda au procedat la fel. În cele din urmă, inchizitorii au venit pe170

pământul Insulelor Britanice, iar templierii au părăsit Anglia şi Irlanda,sau şi-au acceptat soarta. Cu Scoţia lucrurile s-au petrecut altfel. Înmomentul masacrului, templierii au fugit cu vasele lor din Franţa,îndeosebi din portul lor favorit, La Rochelle, luându-şi şi averea cu ei.Există totuşi şi posibilitatea ca Filip cel Frumos să fi fost înşelat de PrioriaSionului, care a aranjat ca flota engleză să îi intercepteze pe templieri şi săle ia averea. Templierii s-au îndreptat către Scoţia, Portugalia şi probabilcele două Americi, de a căror existenţă ştiau, căci aveau acces lacunoaşterea ascunsă a Elitei Ariene şi ştiau că fenicienii ajunseseră pecoasta Americilor cu mii de ani înainte.Alegerea Scoţiei era evidentă din mai multe motive. Acolo se aflauclanul St Clair/Sinclair şi numeroase alte linii genealogice ale Frăţieisosite cu primii fenicieni, sau mult mai târziu, în urma migraţiei din Belgiaşi nordul Franţei. Şeful uneia din aceste familii, Robert de Bruce, se afla înrăzboi cu o altă ramură a arienilor, englezii, pentru controlul Scoţiei, şifusese excomunicat de papă. De aceea, ordinul papal de a-i distruge petemplieri nu era valabil în regiunile controlate de Bruce. Aşa se explică dece atâţia templieri au venit în această regiune după masacrul din Franţa. Eiau navigat de-a lungul coastei vestice a Irlandei şi au debarcat în nordvestulScoţiei, între Islay, Jura şi Mull of Kintyre. De-a lungul acesteicoaste se mai văd şi astăzi numeroase morminte şi relicve ale unortemplieri, în locuri precum Kilmory şi Kilmartin. O altă regiune în care s-au stabilit templierii a fost Dalnada, la ora actuală Argyll, de unde aveausă joace în scurt timp un rol crucial în cea mai faimoasă bătălie din istoriaScoţiei.Capitolul 8Aceeaşi faţă sub o mască diferităÎn anii de dinainte de sosirea în forţă a templierilor din Franţa,campania împotriva englezilor a lui Robert de Bruce fusese dezastruoasă.El a fost forţat să se refugieze în munţii Perthshire, iar apoi în Argyll. Deaici, s-a îndreptat către Kintyre şi către nordul Irlandei.Bruce avea legături foarte strânse cu Ulster-ul şi deţinea pământ înaceastă regiune. Titlul său, de conte de Carrick, poate fi văzut şi astăzi înnumele din această parte a Irlandei, de pildă în Carrickfergus. Populaţiadin Ulster are legături politice şi de sânge vechi cu scoţienii, îndeosebi cucei din vestul Scoţiei, deşi manipulările i-au făcut să se lupte de multe oricu aceştia. Până în zilele noastre, principala temă de conflict suntneînţelegerile dintre irlandezi (catolici) şi irlandezo-scoţienii (protestanţi)care s-au mutat în Ulster din Scoţia. Aceste conflicte sunt încurajate şimanipulate de Frăţie prin oamenii infiltraţi de aceasta în cele două tabere.Cu ajutorul familiilor nobile irlandeze, Bruce s-a întors în Scoţia în 1307,anul masacrului templierilor din Franţa, şi s-a trezit luptându-se împotrivaunui nou rege englez, Edward II, care l-a înlocuit la tron pe Edward I.171

Campania lui Bruce a prins putere datorită sprijinului şi armelor furnizatede templierii din Franţa şi a culminat în bătălia de la Bannockburn, delângă Stirling Castle, purtată în Ziua Sfântului Ioan Botezătorul (Ziua luiNimrod), 24 iunie 1314. Scoţienii au reuşit să-i respingă pe englezi după ozi de lupte, prin sosirea unei forţe de călăreţi „necunoscuţi” care le-au săritîn ajutor. Din motive rămase neexplicate până astăzi, englezii au intrat înpanică şi au luat-o la fugă, văzând aceste întăriri neaşteptate. Cu siguranţă,ca să genereze o asemenea reacţie, trebuia ca noile batalioane să fie trupede elită şi să fie uşor de recunoscut. Templierii îndeplineau ambelecondiţii, aşa că soldaţii „necunoscuţi” nu puteau fi alţii decât ei –războinicii atât de temuţi ai cruciadelor, care s-au regrupat în Scoţia.Victoria de la Bannockburn avea să asigure independenţa Scoţiei pentruurmătorii 289 de ani. Printre cei care au luptat împreună cu Bruce în aceazi s-a numărat şi Sir William St Clair of Rosslyn. După moartea lui Brucedin anul 1329, a început dinastia Stuart. În timpul merovingienilor, regiifrancezi numeau şambelani ai palatului care să sprijine monarhia şiîncepând din perioada regelui David I, Scoţia a adoptat şi ea acest sistem.Şambelanii erau numiţi stewarzi regali şi poziţiile lor au devenit ereditare.Mai târziu, numele lor s-a schimbat în Stewart, care s-a transformat apoi înStuart. La fel ca în cazul merovingienilor, aceşti stewarzi regali ereditariau sfârşit prin a deveni ei înşişi linia genealogică regală. Procesul aînceput după ce fiica lui Bruce s-a măritat cu Walter the Steward sauStewart. După moartea lui Bruce, primul copil rezultat din aceastăcăsătorie a devenit Robert II al Scoţiei, primul rege din dinastia Stuart.Una din creaţiile templierilor dezmembraţi din punct de vedereoficial a fost Ordinul Jartierei, primul ordin cavaleresc, introdus deEdward III în anul 1348 şi condus şi la ora actuală de monarhia britanică.Acest ordin este o altă instituţie a Elitei Frăţiei Babiloniene şi esteconsacrat „Fecioarei Maria, adică lui Semiramida/Ninkharsag. În timpullui Edward, întrunirile ordinului se făceau într-o cameră specială aCastelului Windsor, în jurul unei mese creată după modelul celei dinlegenda Regelui Arthur. Castelul Windsor este construit pe un vortexenergetic extrem de puternic, considerat sacru, şi este locul în caresatanistul şi reptilianul Henry Kissinger a fost făcut cavaler de regină.Aceasta susţine deschis Agenda Frăţiei şi una din cele mai importanteinstituţii prin care operează este Ordinul Jartierei. Numele lui Edward IIIera Windsor, şi când actuala familie regală s-a decis în timpul PrimuluiRăzboi Mondial să îşi schimbe numele german într-unul englezesc, dinraţiuni de public relations, ea a ales numele de Windsor, după cel care afondat acest ordin cheie al Frăţiei. Însemnul Ordinului Jartierei este uncolier de trandafiri roşii intercalaţi între 26 de verigi de aur, care îisimbolizează pe cei 26 de cavaleri, împărţiţi în două grupuri de câte 13.Ordine similare au apărut şi în Franţa, sub nume precum Ordinul Stelei,Ordinul Lânii de Aur şi Ordinul Sfântului Mihail. Francmasonii actuali nusunt decât templierii şi membrii Prioriei Sionului de altădată sub un altnume, iar Biserica lui Iisus sau iezuiţii are la bază aceeaşi structură ca şi172

templierii şi s-a înfiinţat cu acelaşi scop. Iezuiţii şi Cavalerii de Malta suntsocietăţi secrete care deţin şi manipulează cunoştinţe ezoterice secrete,deşi la suprafaţă pretind că sunt romano-catolici şi „creştini”. Ei fac la oraactuală exact ce au făcut templierii în vremea cruciadelor, controlândîmpreună cu gradele superioare ale francmasoneriei Vaticanul, pe papă şiîntreaga biserică romano-catolică. Cu alte cuvinte, ei controlează simultanambele tabere, atât cunoaşterea ezoterică ascunsă cât şi Biserica, cecondamnă această cunoaştere, afirmând că este opera diavolului. În acestfel, ei patronează întregul joc, care se apropie de sfârşit, dacă nu ne vomtrezi la timp. Un exemplu evident al acestei afirmaţii este ceea ce s-apetrecut după măcelul templierilor ordonat de papalitate. În anul 1312,toate pământurile şi toate proprietăţile templierilor au fost dăruite de papă„rivalilor” acestora, Cavalerii Vindecători ai Sfântului Ioan, numiţi ulteriorCavaleri de Rodos, iar la ora actuală Cavaleri de Malta (ramura catolică) şiCavalerii Sfântului Ioan (ramura protestantă). În realitate, ambele taberereprezentau aceeaşi forţă, la fel ca şi Cavalerii Teutoni. Cu toţii erauimplicaţi în aceleaşi operaţiuni, inclusiv bancare, şi foloseau aceleaşimetode lipsite de scrupule pentru a-şi atinge ţelurile. Timp de mai bine de200 de ani, până la mijlocul secolului al XVI-lea, cavalerii vindecători şitemplierii au făcut parte dintr-un ordin mixt. De altfel, nici chiar dupădispariţia templierilor, foarte multe pământuri şi proprietăţile lor nu au fostpreluate de cavalerii vindecători, deşi le-au fost oferite.Templierii şi-au restabilit influenţa în Franţa pe la jumătateasecolului al XV-lea, sub numele de Gărzi Scoţiene. Când Robert de Brucea fost instalat ca rege necontestat al Scoţiei, el a semnat un pact cu CharlesIV al Franţei, refăcând astfel „vechea alianţă”, după cum era cunoscută.Acest lucru nu este deloc surprinzător, dacă ţinem seama de faptul căliniile genealogice care controlau Scoţia, inclusiv Bruce şi Sinclair-ii, auvenit din Franţa şi din Flandra. În anul 1445, regele Charles VII a creatprima armată de-sine-stătătoare din Europa după templieri. De fapt,aceasta era alcătuită chiar din templieri, căci mândria armatei lui Charlesera Compania Scoţiană, care mergea în frunte la toate paradele militare.Chiar mai puternică şi mai influentă era însă Garda Scoţiană de elită,alcătuită din 33 de soldaţi, număr ezoteric extrem de semnificativ, care vaapărea mai târziu în cele 33 de grade ale ritului scoţian al francmasoneriei.Garda Scoţiană avea misiunea de a-l păzi pe rege, mergând până acoloîncât membrii ei dormeau chiar în dormitorul acestuia. Să sperăm că nutoţi 33! Ori de câte ori garda trebuia mărită, se adăugau multipli de 13, unalt număr ezoteric care ţine cont de legile numerologiei, aflat la loc decinste în rândul templierilor. Comandanţii Gărzii Scoţiene deveneauautomat membri ai unei societăţi secrete numită Ordinul Sfântului Mihail,care şi-a creat mai târziu şi o ramură în Scoţia. Un alt secret al manipulăriiactuale constă în faptul că oameni care operează sub o anumită „mască”fac simultan parte şi din altele, uneori chiar foarte multe la număr, careslujesc însă aceeaşi Agendă. Ca de obicei, Garda Scoţiană (templierii)stăpânea la perfecţie această tehnică a Calului Troian. Ei s-au infiltrat şi au173

preluat controlul asupra administraţiei Franţei în calitate de „consilieri” şi„ambasadori”. Charles era marioneta lor, iar numele acestor membri deelită ai Gărzii Scoţiene ne sunt deja cât se poate de familiare: Sinclair,Stuart, Hamilton, Hay, Montgomery, Cunningham, Cockburn şi Seton.Acestea au fost familiile care au venit în Scoţia din Franţa şi Flandra,putând să-şi stabilească arborele genealogic până în perioada zeilorAnunnaki. Ei au preluat puterea asupra Scoţiei, iar acum se regrupau înFranţa. Garda Scoţiană a fost o altă grupare care a deţinut cunoaştereasecretă şi a acţionat în favoarea Agendei templiere, practicând inclusivritualurile satanice de care au fost acuzaţi templierii. Nu s-a schimbatnimic, decât numele. Un membru actual al familiei Montgomery le-a spusautorilor cărţii Templul şi loja că pe vremea Gărzii Scoţiene s-a format unordin în care toţi membrii de sex masculin ai familiei Montgomery erauautomat eligibili. Numele acestuia era Ordinul Templului. O altă denumiresub care aveau să reapară mai târziu templierii este francmasoneria de ritscoţian.Tot din această reţea făcea parte şi Casa de Lorraine din regiuneasituată la graniţa dintre nordul Franţei şi Germania. Cel mai importantmembru al acesteia a fost ducele de Lorraine cunoscut ca Rene d’Anjou,născut în anul 1408. El a devenit mare maestru al Prioriei Sionului lavârsta de zece ani, sub tutela unchiului său, Louis, cardinal de Bar, până laîmplinirea vârstei de 20 de ani. Familia acestuia era una dintre cele maiimportante linii genealogice reptiliene. Printre titlurile lui Rene d’Anjou senumărau: conte de Provence (în regiunea Rennes-le-Chateau), conte deGuise, duce de Anjou, rege al Ungariei, rege al oraşului Napoli şi alSiciliei, rege al Aragonului, Valenciei, Majorcăi şi Sardiniei, şi titlulsimbolic de rege al Ierusalimului. Acesta din urmă este extrem deimportant pentru Frăţie. La ora actuală, titlul de rege al Ierusalimuluiurmează să-i revină reptilianului Karl von Habsburg, al cărui numeechivalează din punct de vedere numerologic cu 666. Una din fiicele luiRene d’Anjou s-a măritat în anul 1445 cu regele Henry IV al Angliei şi ajucat un rol important în Războiul celor două Roze, în care trandafirul roşual lui Henry de Lancaster s-a încrucişat cu cel alb al lui York, în anul1455. Rene d’Anjou avea conexiuni cu toată lumea şi a fost o figurăclasică a Frăţiei, aflată în centrul unei reţele vaste în formă de pânză depăianjen. Cu titlu de exemplu, două din numele faimoase ale istoriei cucare a avut legături au fost Cristofor Columb şi Ioana d’Arc. La unmoment dat, el chiar s-a folosit de Cristofor Columb, iar semnificaţiaenormă a acestei operaţiuni vă va deveni clară cât de curând. Din câte separe, Ioana d’Arc s-a născut ca supus al lui Rene d’Anjou în ducatul Bar.Potrivit istoriei oficiale, în anul 1429 ea şi-a anunţat „misiunea divină” dea salva Franţa de invadatorii englezi şi de a se asigura că Charles vadeveni rege al Franţei, lucru care s-a şi întâmplat (el a devenit regeleCharles VII). Ioana d’Arc a cerut o audienţă la socrul lui Rene d’Anjou,iar când întâlnirea a avut loc, Rene a fost de faţă. Pentru a-şi împlinimisiunea, le-a spus ea celor doi, potrivit versiunii oficiale, avea nevoie de174

un cal, de Rene şi de „câţiva oameni de ispravă care să o ducă în Franţa”.Istoricii care au ţinut cronica vieţii lui Rene sugerează că acesta a părăsit-ope Ioana pentru a se întâlni cu Charles şi că a fost de partea ei în victoriilepe care le-a obţinut împotriva englezilor, în urma cărora Charles a ajuns petronul Franţei. Ei nu ţin cont de oscilaţiile lui din anii 1429-1431, cândIoana d’Arc s-a aflat la apogeul puterii sale militare. În cele din urmă,Ioana d’Arc a fost arsă pe rug de Inchiziţie sub acuzaţia de vrăjitorie şidovezile indică cu claritate că întreaga poveste oficială nu este altcevadecât o altă perdea de fum. Nu ştiu cine poate să creadă că o fată tânărăprovenită dintr-o pătură săracă a bătut la poarta atotputernicilor aristocraţi,iar aceştia nu numai că au primit-o, dar au şi susţinut-o să declanşeze unrăzboi împotriva Angliei. Da, sigur! Cel care s-a aflat de la bun început înspatele campaniei militare a fost Rene d’Anjou, povestea Ioanei d’Arcnefiind decât un basm (creat după legenda „Fecioarei din Lorraine”) menitsă ascundă din nou realitatea.Rene d’Anjou a fost responsabil de apariţia crucii de Lorraine(două linii orizontale care intersectează o linie verticală). Simbolul cruciiduble avea să fie folosit mai târziu de anumite grupări ale bisericii creştineşi el stă la originea expresiei: a fi double-crossed (n.n. textual: tras înpiept, păcălit) sau manipulat. Acest simbol a fost adoptat mai târziu deFrăţia reptiliană, şi la ora actuală poate fi văzut pe logo-ul gigantuluipetrolier Exxon, controlat de directorii americani de ramură al Frăţiei,familia Rockefeller. Rene d’Anjou era foarte versat în cunoaştereaezoterică şi era un adept al legendei regelui Arthur şi a Graalului. Avereasa uriaşă şi conexiunile din Italia i-au permis să strângă relaţiile cuNobilimea Neagră şi cu celelalte familii aristocratice. A încurajattraducerea cunoaşterii egiptene şi greceşti străvechi în limbile europene,care avea să stea la baza declanşării Renaşterii. La curtea lui Rened’Anjou se afla şi un astrolog pe nume Jean de Saint-Remy, şi, potrivitmai multor surse, tot el a fost bunicul celui mai faimos medium-astrolog altuturor timpurilor, Nostradamus. Această ipoteză pare logică, întrucât însecolul XVI Nostradamus a fost foarte apropiat de Casa de Lorraine şi deCasa de Guise (din aceeaşi familie), în perioada în care cele două case audeclanşat un val de asasinate împotriva rivalilor lor, în încercarea nereuşităde a pune mâna pe tronul Franţei. De altfel, chiar numele lui îi trădeazăoriginea. Numele real al lui Nostradamus a fost Michel de Notre Dame:Mihai al Doamnei Noastre. Autorul şi cercetătorul francez Gerard de Sede,care se pare că avea contacte în interiorul Frăţiei, a declarat căNostradamus a fost un agent al Caselor de Lorraine şi de Guise, folosinduşipoziţia de astrolog la curtea Franţei pentru a manipula în numeleacestora. De Sede sugerează în continuare că multe din faimoasele„catrene” ale lui Nostrdamus nu erau neapărat predicţii, cât mesaje, cifruri,tabele ale timpului, instrucţiuni şi o prezentare simbolică a unorevenimente şi grupuri din trecut. El susţine că Nostradamus a fost antrenatmult timp în Lorraine în artele ezoterice, înainte de a fi trimis la curteaduşmanilor acestei case, şi că în această perioadă a avut acces la o carte175

străveche, pe învăţătura căreia şi-a bazat întreaga operă. Nu este de mirarecă a fost considerat un astrolog strălucit, căci ştia lucruri pe care puţinioameni au avut vreodată privilegiul să le cunoască. În treacăt fie spus,Gerard de Sede afirmă şi el că linia genealogică merovingiană este desorginte extraterestră, lucru care i-a atras condamnarea unanimă, dar eusunt de părere că a avut perfectă dreptate. În cel mai rău caz, a fost o liniegenealogică „regală” posedată şi controlată de reptilienii din regiuneainferioară a celei de-a patra dimensiuni.În secolele XVI-XVII, un val de evenimente au accelerat bruscimplementarea Agendei Frăţiei. Dimensiunile şi influenţa reţelei subteranede societăţi secrete au continuat să crească, astfel încât a devenit posibilătrecerea la o nouă etapă a planului de preluare globală a puterii. Rened’Anjou a fost unul din jucătorii cheie care au stat în spatele Renaşterii,prin faptul că a permis şi a orchestrat – cu ajutorul contactelor sale dinItalia, şi în special din Florenţa – traducerea, publicarea şi distribuirealucrărilor greceşti, egiptene şi gnostice străvechi, inclusiv cele ale luiPlaton şi Pitagora. Explozia artistică şi culturală care s-a produs atransformat viaţa claselor privilegiate ale Europei, iar puterea Bisericii afost pusă la grea încercare. Ea a permis, între altele, înrolarea unui numărmult mai mare de oameni influenţi în reţeaua societăţilor secrete.Presiunea asupra establishment-ului bisericii a crescut şi mai mult dupăpublicarea Manifestelor Rozicruciene între anii 1614-1616, documenteelaborate de un grup secret de iniţiaţi din Germania şi Franţa. Aceştia auafirmat că lumea se va transforma cu ajutorul cunoaşterii ezoterice şi auprezis o nouă eră a libertăţii religioase şi politice. Biserica catolică şiSfântul Imperiu Roman erau aspru înfierate. Şi totuşi, Ordinul Roza-Cruciisau Rozicrucienilor nu era o apariţie nouă pe scena europeană. După toateaparenţele, el a fost fondat cel puţin din vremea faraonului Thothmes III,în secolul XV î.Ch. Sigiliul personal al acestui faraon este folosit ca logode literatura rozicruciană modernă. Un alt argument se referă la legăturiledintre rozicrucieni şi Curtea Regală a Dragonului din Egiptul antic.Cercetătorii moderni cred că manifestele au fost scrise de ezoteristulgerman Johann Valentin Andrea, mare maestru al Prioriei Sionului. O altăvoce influentă a gândirii rozicruciene a fost Robert Fludd, marele maestrucare i-a precedat lui Andrea la conducerea Prioriei Sionului.Moştenirea lui BaconUnul din cele mai importante personaje din această perioadă a fostrozicrucianul Francis Bacon. Influenţa sa a fost absolut colosală. A fostmarele maestru al rozicrucienilor din Anglia, a jucat un rol determinant încrearea francmasoneriei, a fost „părintele” ştiinţei moderne şi poate chiarautorul real al operelor lui Shakespeare. Era de asemenea membru al uneisocietăţi secrete numite Ordinul Coifului, consacrat adorării zeiţeiînţelepciunii, Palas-Atena, ilustrată adeseori cu un coif pe cap şi purtând osuliţă în mână. Cercetători de talia lui Manly P. Hall, celebrul istoric176

francmason, nu au nici o îndoială că Bacon s-a născut dintr-o legăturăamoroasă a reginei Elisabeta I („regina-fecioară”) cu amantul ei RobertDudley, conte de Leicester. Francis a fost crescut de Nicholas şi AnneBacon, şi a devenit cel mai influent om din ţară, atât la vedere cât şi subacoperire. A purtat titlul de viconte de St Albans şi a fost Lord Cancelar alAngliei. Dacă Bacon a fost într-adevăr fiul Elisabetei I (El-lizard-birth),înseamnă că avea sânge reptilian, ceea ce ar explica rapida sa ascensiuneîn planul politicii şi al societăţilor secrete. A lucrat prin intermediul unorcanale discrete, printre care Inns of Court, centrul profesiei juridicecontrolată de Frăţie cu sediul în Temple Bar (Baroul londonez), situat pefostele teritorii ale templierilor din centrul Londrei. Epoca lui Bacon a fostextrem de agitată şi plină de conflicte, căci Frăţia şi-a propus să foloseascăBiserica pentru răspândirea războaielor şi a haosului. Unul din fruntaşiiFrăţiei a fost de pildă Martin Luther, un produs al societăţilor secretegermane şi un rozicrucian. Sigiliul personal al lui Luther era trandafirul şicrucea. În anul 1517, acest profesor de teologie de la Universitatea dinWittenberg a enumerat 95 de plângeri împotriva Vaticanului, arătând căacestea vindea absoluţiuni cu scopul de a strânge bani pentru construcţiaBisericii Sfântului Petru. Luther a fost excomunicat, dar a ars DecretulBisericii şi alte exemplare ale Legii acesteia, după care şi-a lansat propriabiserică luterană. Aşa a apărut creştinismul protestant, care a deschis caleaunor conflicte fără precedent în Europa. Catolicii şi protestanţii s-au luptatîntre ei pentru a stabili care versiune a aceluiaşi nonsens prevalează asupraceleilalte. Amuzant este faptul că rozicrucienii militau pentru libertatepolitică şi religioasă, dar una din principalele lor marionete, MartinLuther, s-a opus cu înverşunare ambelor idealuri. El ura gândirea liberă şicercetările bazate pe un spirit deschis. Într-una din predicile sale, a afirmatcă adepţii săi ar trebui să scuipe pe raţiune, căci aceasta este târfadiavolului, mâncată de lepră, şi ar trebui ţinută închisă în toaletă.Încântător! Iată un citat din opera lui Luther:„Dacă iubirea este susţinută în dauna credinţei, ea trebuiecondamnată să ajungă în abisul iadului… Este mai bine dacă untiran păcătuieşte de o sută de ori împotriva poporului pe care îlguvernează, decât dacă poporul păcătuieşte o singură datăîmpotriva tiranului care îl conduce… La fel cum fundul are nevoiede o mamă de bătaie, mulţimea are nevoie de o guvernare prinforţă”.Vorbeşte în numele tău, dragă! O versiune la fel de arogantă şi deextremistă a creştinismului protestant s-a născut în Franţa, unde estecunoscută sub numele de calvinism, după numele creatorului său, JeanCalvin. Peste timp, ea avea să stea la baza mişcării puritane atât deinfluentă în America de Nord (unde a fost impusă de ocupaţia europeană).Biserica Protestantă a ajuns în Anglia pentru că regele Henry VIII îşidorea un fiu şi un moştenitor, iar prima sa soţie, Catherine de Aragon, nui-a putut „produce” decât o fiică. Henry dorea să divorţeze de ea, dar papaClement VII a refuzat să îi accepte divorţul. La vremea respectivă, Henry177

era un catolic devotat, cel puţin în ochii publicului, iar papa îi acordasetitlul de Apărător al Credinţei. Culmea ironiei face ca acest titlu (acordatde un papă catolic) să fie păstrat şi astăzi de monarhii britanici, deşi întretimp au devenit capii bisericii protestante! Nu poţi să nu te distrezi! Lezatde refuzul papei de a-i accepta divorţul, Henry şi-a convocat parlamentulşi i-a poruncit să creeze o Biserică Anglicană, independentă de Roma. Adevenit el însuşi şeful noii Biserici prin Legea Supremaţiei, emisă în anul1534, şi a declanşat un măcel sângeros împotriva catolicilor. Lui Henry i-aurmat la putere unicul său fiu, Edward, dar după ce acesta a murit la vârstade 15 ani, a fost înlocuit de fiica lui Henry, Mary. Aceasta era o catolicăferventă, care şi-a câştigat pe bună dreptate titlul de „Mary ceaSângeroasă”, din cauza măcelului furibund declanşat împotrivaprotestanţilor. Mary şi-a asigurat domnia prin execuţia rivalei sale, LadyJane Grey, „regina celor şase zile”. După moartea lui Mary a urmatlegendara domnie a reginei Elisabeta I, fiica lui Henry VIII şi a AnneiBoleyn. Elisabeta şi-a executat rivala, pe Mary Stuart a Scoţiei, după carea restabilit supremaţia Bisericii Anglicane, în fruntea căreia s-a autonumit.A poruncit la rândul ei o epurare a catolicilor, care i-a atras titlul de„Elisabeta cea Sângeroasă”. Simpatică familie!Acesta a fost mediul social în care a apărut Francis Bacon, cainiţiat de rang înalt în cunoaşterea ezoterică, sub domnia celei careprobabil îi era mamă, Elisabeta I, iar apoi a succesorului acesteia, James I,regele scoţian care a unit monarhia engleză cu cea scoţiană, odată cuîncoronarea sa din anul 1603 ca prim monarh al ambelor ţări. Bacon a fostcel care, împreună cu Robert Fludd, marele maestru al Prioriei Sionului, asupervizat traducerea acelei versiuni a Bibliei supranumită „a regeluiJames” (rămasă în vigoare până astăzi), o carte care are cel puţin 361 degreşeli de traducere, conform unui studiu efectuat în anul 1881. Dat fiindcă Bacon era un om educat şi extrem de inteligent, este greu de crezut cătraducerea Bibliei ar fi putut conţine atâtea greşeli dacă nu s-ar fi doritacest lucru. Între altele, Bacon a eliminat cele două Cărţi ale lui Macabei,ostile societăţii secrete a nazarinenilor, o creaţie a Frăţiei în perioadamiticului Iisus. Francis Bacon este numit „părintele” ştiinţei moderne, detip „asta este singura lume care există şi alta nu mai este”, care seconcentrează exclusiv asupra nivelului fizic al existenţei. De ce a sprijinitel cu atâta ardoare această variantă a „ştiinţei”, în condiţiile în care era uniniţiat avansat al cunoaşterii ezoterice şi cunoştea adevărul? Cu siguranţă,ceva nu este în ordine, cu atât mai mult dacă ţinem seama că şi ceilalţi doi„părinţi” ai ştiinţei moderne, Isaac Newton şi Robert Boyle, erau iniţiaţi lafel de avansaţi şi maeştri ai Prioriei Sionului. Aşadar, Francis Bacon a fostun iniţiat de rang înalt al cunoaşterii secrete, implicat prin intermediulrozicrucienilor şi al altor societăţi secrete în divizarea Bisericii Creştine, înrescrierea Bibliei, dar şi în crearea „ştiinţei moderne”, care a spulberatmulte din dogmele de bază ale creştinismului. În mod evident, el a aţâţatcele două tabere una împotriva celeilalte, creând astfel un mediu nou, caresă permită implementarea unei alte Agende, invizibilă pentru publicul178

larg. Perioada care a urmat a fost caracterizată de carnagii în masă, atât înrândul catolicilor cât şi în cel al protestanţilor, timp în care „dogmele”ştiinţifice aflate într-o afirmare continuă săpau ambele credinţe de larădăcină.Tot sub influenţa lui Bacon şi cu sprijinul unor magicieni precumJohn Dee şi Sir Francis Walsingham a fost creată reţeaua de spioni englezicare au împânzit întreaga Europă şi care a devenit cunoscută mai târziusub numele de Serviciul Secret Britanic. Acesta a fost creat de liniilegenealogice reptiliene ale Frăţiei Babiloniene, şi după modelul său au fostcreate mai târziu şi celelalte servicii secrete din Statele Unite şi din restulImperiului Britanic, care sunt active astăzi mai mult ca oricând. CIA a fostcreată de membrii elitei serviciilor secrete britanice, în timpul preşedinţieimasonului de grad 33 Harry S. Truman, omul care a ordonat oficialaruncarea bombei atomice asupra Japoniei. Principalul său sfătuitor a fostBill Donovan, şeful predecesorului CIA, Oficiul pentru Servicii Strategice(OSS), în care nu au lucrat decât cavaleri templieri, dacă este să ne luămdupă Bill Cooper, un fost agent al serviciilor secrete ale marinei SUA.Pentru a extinde reţeaua de spioni, Walsingham a fost numit ambasador înFranţa, şi nu am fost deloc surprins atunci când un agent al serviciilorsecrete franceze mi-a spus că aceste servicii şi cele britanice reprezintă defapt aceeaşi organizaţie. Asasinarea prinţesei Diana a putut fimuşamalizată mult mai uşor în acest fel. La vârf, toate serviciile secretedin lume sunt societăţi secrete ezoterice, ai căror membri practică magianeagră şi care au drept unic scop implementarea aceleiaşi Agende:obţinerea controlului la nivel mondial. John Dee a fost astrologul reginei,mare maestru al rozicrucienilor, magician negru şi agent al serviciuluisecret recent creat. Se pare că avea un exemplar din Cartea lui Enoh, carel-a ajutat să creeze, împreună cu mediumul Edward Kelley, un limbaj scrispe care cei doi l-au numit „cifrul enohian”, de comunicare cu îngerii –adică cu reptilienii. Dee îşi semna rapoarte sub indicativul 007, identic cucel al lui James Bond, celebrul personaj creat în secolul XX de un altagent al serviciilor secrete britanice, Ian Fleming, prieten bun cumagicianul negru Aleister Crowley. Dee a călătorit prin întreaga Europă,manipulând pe toată lumea, strângând informaţii şi ungând mecanismulnoii reţele de agenţi secreţi. Una din ţintele sale a fost Boemia, întrucât eraunul din apropiaţii împăratului Rudolf II din dinastia reptiliană Habsburg,un ocultist de renume. Dee a fost una din vocile influente care auorchestrat politica de expansiune britanică ce avea să conducă la formareaImperiului Britanic. Odată, pe când se afla în Praga, el i-a dat împăratuluiRudolf II un manuscris ilustrat scris într-un cod secret, pretinzând că esteo lucrare a lui Roger Bacon (Roger, nu Francis), călugărul franciscan carea trăit în secolul XIII şi care a stârnit o agitaţie atât de mare în rândulbisericii prin ideile sale. Acestea includeau profeţii despre inventareamicroscopului, a telescopului, automobilului, submarinului, avionului, şiconvingerea că pământul este rotund, nu plat. În anul 1912, acestmanuscris a fost cumpărat de un anticar american pe nume Wilfred179

Voynich, motiv pentru care a rămas cunoscut sub numele de ManuscrisulVoynich. Când Voynich a trimis copii ale documentului experţilor epocii,aceştia au declarat că marea majoritate a celor o sută de plante ilustrate înmanuscris nu sunt de pe planeta noastră. Unele ilustraţii arătau ca un ţesutprivit la microscop, iar altele prezentau sisteme stelare şi constelaţii. Ceimai buni spărgători de coduri din serviciile secrete ale Statelor Unite auîncercat în timpul celor două războaie mondiale să descifreze ceea ce aunumit „cel mai misterios manuscris din lume”, dar nu au reuşit. WilliamRomaine Newbold, profesor la Universitatea Pennsylvania, a pretins înanul 1921 că a reuşit să descifreze o parte din manuscris. Iată un fragmentdin textul obţinut de el:„Am văzut într-o oglindă concavă o stea în formă de melcîntre ombilicul lui Pegas, brâul Andromedei şi capul Cassiopeei”.Această descriere este corectă, la fel ca şi ilustraţia nebuloaseiAndromedei, dar acestea sunt prezentate dintr-un unghi care nu poate fivizibil de pe pământ! Acest manuscris este doar un exemplu al cunoaşteriila care a avut acces de mii de ani Frăţia, în timp ce cealaltă aripă a sa,religia, a menţinut masele într-o ignoranţă neagră. În cercul lui John Dee şiFrancis Bacon se aflau toate figurile majore din societatea elisabetană,inclusiv Sir Walter Raleigh. Nu este exclus ca Francis Bacon să fi fost celcare a transmis o parte din cunoaşterea secretă „celor care aveau urechi deauzit”, prin cifrele şi imaginile simbolice care abundă în piesele de teatruatribuite lui William Shakespeare. La fel ca autorii Vechiului şi NouluiTestament, sau cei ai legendelor Regelui Arthur, şi el era un iniţiat de rangînalt, care cunoştea mijloacele de comunicare a secretelor prin intermediulcodurilor şi semnificaţiilor ascunse. Manly P. Hall susţine că Bacon indicăfaptul că el a fost adevăratul autor al anumitor opere prin diferite coduri.Numărul său ezoteric era 33, iar pe una din paginile primei părţi a pieseilui Shakespeare, Henric al IV-lea, numele de „Francis” apare de 33 de ori.La fel ca rozicrucienii şi majoritatea societăţilor secrete, şi Bacon foloseafiligranul pentru a-şi transmite simbolurile. Printre acestea se numărautrandafirul şi crucea, precum şi nenumăraţi struguri – simbol al viţei devie, deci al liniilor genealogice. Bacon a folosit de asemenea simbolismulTarotului în codurile sale, inclusiv numerele 21, 56 şi 78, care marcheazădiviziunile în pachetul cărţilor de Tarot. Într-un folio shakesperian dinanul 1623, numele creştin al lui Bacon apare de 21 de ori, la pagina 56.Expresia Rota Mundi apare frecvent în primele manifeste ale Frăţiei Roza-Crucii. Dacă rearanjăm literele din Rota obţinem Taro, numele antic alcărţilor de Tarot. Shakespeare a rămas legendar sub numele de Bardul. Unbard era un iniţiat druidic al cunoaşterii secrete. Cealaltă explicaţie acuvântului este, potrivit Dicţionarului Concis al Limbii Engleze: „… feliede şuncă pusă pe o bucată de carne înainte de a o prăji”! Cu siguranţă, nuaceasta este semnificaţia atribuită lui Shakespeare! Faimosul GlobeTheater din Londra, în care se jucau piesele lui „Shakespeare”, a fostconstruit după principiile geometriei sacre, iar ultima sa piesă, Furtuna,include nenumărate simboluri rozicruciene. Nu este exclus ca piesele lui180

„Sshakespeare” să fi fost scrise de un alt iniţiat care trăia în societateaelisabetană: Edward De Vere, cel de-al 17-lea conte de Oxford, care seîncadrează de asemenea perfect profilului, mulţi considerându-l pe eladevăratul autor, nu pe Bacon.Ideea că cele mai faimoase piese de teatru din lume au fost scrisede un analfabet din Stratford-upon-Avon pe nume William Shakespeareeste de-a dreptul ridicolă. La fel ca atâtea alte „adevăruri” unanimacceptate, ea nu rezistă la cea mai elementară cercetare. „Bardul”Shakespeare a crescut în Stratford, un orăşel fără o şcoală capabilă sătransmită copiilor un nivel atât de înalt de cunoaştere. Părinţii săi au fostanalfabeţi, şi el însuşi nu a manifestat un interes deosebit pentru studiu. Şitotuşi, piesele au fost scrise de cineva cu o cunoaştere foarte profundăasupra lumii, care nu putea fi acumulată decât prin citirea foarte multorcărţi şi prin experienţa acumulată direct în călătorii personale prin lume.Shakespeare nu dispunea de o bibliotecă (şi, oricum, nu ar fi citit cărţilenici dacă ar fi avut-o), şi nu a părăsit niciodată ţara. În schimb, Bacon aveaexact acest tip de bibliotecă şi a călătorit enorm, inclusiv în majoritatealocurilor descrise în aceste piese. De unde putea Shakespeare sădobândească cunoştinţele de franceză, italiană, spaniolă, daneză, latină şigreacă veche ce transpar din piesele sale? Răspunsul este simplu: denicăieri, căci nu avea astfel de cunoştinţe. În schimb, Bacon şi De Verecunoşteau perfect aceste limbi. Fiica lui Shakespeare, Judith, eraanalfabetă, neputând-şi scrie nici măcar numele la vârsta de 27 de ani.Pare neverosimil ca un om care scria atât de elocvent să nu-şi fi învăţatfiica nici măcar să se semneze. Nu s-au păstrat decât şase mostre alescrisului de mână al lui Shakespeare, din care trei sunt semnăturile de petestamentul său. Expertiza lor grafologică arată un om nefamiliarizat cuscrisul şi o mână ghidată probabil de altcineva. Testamentul său facereferire la patul său preferat şi la o bijuterie de argint, dar nu aminteştenimic de drepturile de autor ale vreunor opere literare! Peste toate, nuexistă nici un portret autentic al lui Shakespeare. Diferenţele care existăîntre portretele făcute de alţi artişti arată un singur lucru: că aceştia habarnu aveau cum arată el. Şi totuşi, puterea condiţionării şi a acceptării linieioficiale atrage milioane de oameni din toată lumea la Stratford, pentru avizita casa celui care nu a scris piesele lui Shakespeare! Acesta este doarun exemplu mărunt al manierei în care basmul oficial numit „istorie” necondiţionează comportamentul curent şi modul de percepţie. Oare ce altefapte „istorice” mai există care nu sunt adevărate? Păi, cam toate! Înspatele pieselor lui Shakespeare s-a ascuns aceeaşi mână invizibilă care amanipulat toate evenimentele istorice demne de a fi reţinute: societăţilesecrete ale Frăţiei. Atitudinea acestui grup a fost sintetizată perfect chiarde Bacon/De Vere în cuvintele rostite de vrăjitoarele din piesa MacBeth:„Adevărul este o minciună şi minciuna este adevăr”. Iată ce scrie despreBacon istoricul francmason Manly P. Hall:„A fost un rozicrucian. Unii afirmă chiar că a fost cel maiimportant rozicrucian. Dacă nu a fost cumva chiar Ilustrul Părinte181

C.R.C. la care fac referire manifestele rozicruciene, a fost cel puţinun iniţiat de rang înalt al Ordinului… Acei entuziaşti care sestrăduiesc de ani de zile să demonstreze că Sir Francis Bacon a fostadevăratul „Bard din Avon” ar fi câştigat de mult timp dacă ar fisubliniat unicul aspect care contează: că Sir Francis Bacon,iniţiatul rozicrucian, a introdus în piesele shakespearieneînvăţăturile secrete ale Frăţiei R.C. şi ritualurile OrdinuluiFrancmason, al cărui adevărat fondator a şi fost”.Ritualurile şi simbolurile francmasoneriei erau practicate înEgiptul antic, şi chiar în perioade mai vechi. Cunoaşterea geometriei,numerelor şi formelor sacre, este extrem de veche, provenind după toateaparenţele chiar de dinainte de ultimul cataclism. Artificierii sau Arhitecţiilui Dionisos, o societate alcătuită din iniţiaţi ai misterelor luiBahus/Dionisos (Soarelui) şi al cărei rol a fost să conceapă clădirile şimonumentele publice, sunt cunoscuţi de cel puţin 3000 de ani, dacă numai mult. Aceşti arhitecţi iniţiaţi au fost cei care au conceput marile clădiridin Constantinopole, Rodos, Atena şi Roma, inclusiv templul zeiţei Dianaşi centrul mondial al cultului acesteia de la Efes, considerat una dinminunile lumii antice. Arhitecţii lui Dionisos erau asociaţi cu o societatesecretă numită Ionienii (de la insula Iona din Scoţia), despre care se credecă au fost cei care le-au comandat templul Dianei. Sub alte nume,Arhitecţii lui Dionisos şi iniţiaţii şcolii de mistere Frater Solomonis auconstruit marile catedrale creştine finanţate de cavalerii templieri.Sculpturile de pe catedrala Notre Dame din Paris abundă de însemnerozicruciene şi masonice, inclusiv compasuri, echere şi alte instrumente dezidărie; din păcate, o bună parte din acestea au fost distruse în timpulRevoluţiei Franceze. Arhitecţii lui Bahus/Dionisos erau împărţiţi încomunităţi conduse de maeştri şi străjeri, la fel ca masoneria modernă. Laun moment dat, ei s-au stabilit în Israel, unde sunt asociaţi de uniicercetători cu esenienii, secta egipteană de la care ne-au rămasManuscrisele de la Marea Moartă. Bahus/Dionisos (două nume aleaceleiaşi divinităţi) reprezintă un simbol al Soarelui, născut dintr-ofecioară pe data de 25 decembrie. Esenţa legendei şi „istoriei”francmasoneriei are în centrul ei construirea simbolicului Templu alRegelui Solomon din Ierusalim. Eroul francmasonilor este Hiram Abiff,„fiul văduvei”, după cum îl numesc ei. De fapt, este un alt simbol. ÎnEgipt, Horus (Tammuz) era numit uneori fiul văduvei Isis.Crearea francmasoneriei în secolele XVI-XVII a centralizat multedin temele, agendele şi organizaţiile pe care le-am descris în acest capitol.Am făcut aici legătura dintre rozicrucienii şi templierii din Anglia, precumBacon, cu templierii veniţi din Franţa lui Filip cel Frumos, iar apoi cuîntoarcerea acestor în Franţa, sub forma Gărzii Scoţiene. Am stabilittotodată legătura care există între aceştia şi Prioria Sionului. Personajulcare a încarnat cel mai bine toate aceste conexiuni a fost regele James I alScoţiei, care i-a urmat pe tronul Angliei reginei Elisabeta, devenind JamesI al Angliei şi Scoţiei. Acesta a fost unicul copil al lui Mary, regina182

Scoţiei. Sângele Stuarţilor, înrudit cu reptilienii merovingieni, se aflaacum simultan pe tronul Angliei şi al Scoţiei. Sub patronajul lui James,cunoaşterea ezoterică scoţiană, cea a templierilor şi cea rozicruciană a luiFrancis Bacon şi a altora au putut fuziona într-o singură organizaţie,numită francmasoneria. Tot aici a intrat şi cunoaşterea Casei reptiliene deLorraine, o altă linie genealogică înrudită cu regele James. Acest individ areuşit să reunească toate liniile şi toate cunoaşterile. Aşa se explică de cenumele de „James” şi „St James” apare atât de des în titlurile companiilor,organizaţiilor şi locaţiilor Frăţiei. De pildă, ambasadorul american laLondra este cunoscut în limbajul diplomatic ca ambasador la CurteaRegelui St James. În imediata apropiere a Casei Parlamentului Britanic seaflă Piaţa St James, unde se află sediul Partidului Conservator; cel al celuimai mare sindicat din Marea Britanie, Sindicatul Transportatorilor; oclădire aflată în proprietatea liniei genealogice reptiliene scoţiene Keswick(despre care vom vorbi mai pe larg ceva mai încolo); iar în centrul ei seaflă o uriaşă biserică circulară dedicată Sfântului James (Nimrod).Unul din primele acte pe care le-a făcut regele James al Angliei şiScoţiei a fost să îi acorde titlul de cavaler lui Bacon. Mai târziu, James l-anumit pe acesta Avocat-General, Lord Păstrător al Marelui Sigiliu, iar înanul 1618 Lord Cancelar şi Baron Verulam. Mai târziu, Bacon a fost pussub acuzare, fiind învinuit de fapte de corupţie, şi s-a retras din viaţapublică. În primii ani ai domniei regelui James ar fi putut exista condiţiiminunate de repunere în circulaţie a cunoştinţelor ezoterice ale lumiiantice, suprimate atâta vreme, dacă aceasta ar fi fost adevărata motivaţie aorganizaţiei căreia îi aparţineau atât Bacon cât şi James. Ca de obicei însă,lucrurile s-au petrecut exact pe dos. James l-a folosit pe Bacon pentru apublica varianta Bibliei ce îi poartă astăzi numele, ocazie cu care s-a lansatîntr-un şir nesfârşit de acuzaţii la adresa „vrăjitorilor şi vrăjitoarelor”,adică a oamenilor neiniţiaţi care foloseau şi transmiteau mai departecunoaşterea ezoterică. Mai mult decât atât, el a declanşat o campaniecriminală de ucidere a lor, omorând mii de oameni, şi chiar a scris o carteîn care a explicat cum pot fi identificaţi aceştia şi cum trebuie procedat cuei. De ce a procedat în acest fel, de vreme ce motivaţia oficială aschimbărilor care se petreceau în Europa era protejarea şi chiar punerea încirculaţie a cunoştinţelor ezoterice? Pentru un motiv cât se poate desimplu: nu acesta a fost scopul real. Era important ca oamenii care puteausprijini Frăţia să creadă că aceasta este motivaţia sa, dar când a fost vorbasă facă ceva concret, ea a luat-o în direcţia opusă. Ierarhia grupurilor pecare le-am descris mai sus nu a dorit niciodată să facă publice cunoştinţelesale. Ei nu doresc decât să se folosească de ea şi să acumuleze mai multăputere la nivel global. Sincer să fiu, m-am cam săturat să tot aud cumfrancmasonii, templierii, rozicrucienii, Bacon şi compania, au fostprotectorii cunoaşterii, în condiţiile în care n-au ştiut cum să o ascundămai bine, ori de câte ori condiţiile au permis acest lucru. Totul este prafaruncat în ochi. Aceşti oameni ştiu că cunoaşterea înseamnă putere dacă tuo ai şi alţii nu, aşa că ultimul lucru pe care şi-l doreşte această ierarhie,183

inclusiv la ora actuală, este o populaţie informată. Vrăjitorii şi vrăjitoareledin întreaga Europă, adică mediumii şi clarvăzătorii, au fost arşi, înecaţi,închişi şi torturaţi din ordinul unor oameni ca regele James şi MatinLuther, deşi aceştia erau iniţiaţi care foloseau aceeaşi cunoaştere ca şi„vrăjitorii şi vrăjitoarele”. Dintotdeauna, au existat două curente subteraneale cunoaşterii: unul al oamenilor obişnuiţi, care şi-au transmis în secretaceastă cunoaştere, inclusiv sub forma miturilor şi basmelor, pentru a evitarăzbunarea establishment-ului religios şi politic, şi celălalt al FrăţieiBabiloniene, care nu doreşte această cunoaştere decât pentru sine, pentru acontrola şi manipula establishment-ul politic şi religios. De aceea,cunoaşterea oamenilor care nu fac parte din rândurile ei este atacatăcontinuu de organizaţiile Frăţiei. Circa 250.000 de oameni au fost ucişi înacele timpuri sub acuzaţia de „vrăjitorie”, din care 30.000 numai înInsulele Britanice.Mişcarea francmasonă avea să devină un fel de loc central deîntâlnire şi coordonator al diferitelor elemente ale reţelei Frăţiei. W. WynnWestcott, fondatorul Ordinului Hermetic (şi satanic) al Golden Dawn, ştiafoarte bine care sunt adevăratele fundamente ale francmasoneriei, căciavea legături strânse cu aceasta. El a scris în lucrarea sa, Masonul magic,că francmasonii derivă din esenieni, evreii farisei (leviţi), şcolile străvechiale misterelor din Egipt şi Grecia antică, Vehm-Gerichte din Westphalia,în Germania, colegiile romane, Compagnon-ii francezi şi rozicrucieni.Istoria oficială (şi incorectă) afirmă că francmasoneria s-a născut din lojilezidarilor care au lucrat la marile catedrale şi biserici medievale, carecunoşteau principiile geometriei sacre. După construirea catedralelorgotice, aceştia ar fi păstrat legături strânse cu templierii. Activitatea lor eraînsă deja în declin, încă din perioada regelui Henry VIII. Departe de a maiclădi alte catedrale, Henry şi-a propus să prade mânăstirile, fraternităţile şibreslele, pentru a strânge banii de care avea atâta nevoie. Pentru asupravieţui, breasla zidarilor a început să-şi deschidă porţile în faţa nemasonilor,oameni proveniţi din alte profesii, oameni de afaceri, negustori,proprietari de terenuri şi aristocraţi. Ea s-a transformat astfel înfrancmasonerie, iar noii veniţi au preluat rapid frâiele puterii interioare.Aceasta este istoria oficială. În realitate, structura subterană a FrăţieiBabiloniene / rozicrucienilor / templierilor şi-a creat propria sa şcoală deiniţiere, cu scopul de a transmite cunoaşterea secretă câtorva aleşi,continuând să o menţină astfel în afara circuitului public. Breasla zidarilornu a fost nici o clipă altceva decât o acoperire.Francmasoneria s-a născut în Scoţia, din rândul liniilor genealogicepe care le cunoaştem, în special cea a reptilienilor St Clair/Sinclair. Sediulacestora se afla la Rosslyn sau Roslin Castle, la sud de Edinburgh, într-oregiune consacrată pentru tradiţia templieră. La fel ca toate familiile dinaceste linii genealogice, Sinclair-ii şi-au schimbat periodic numele, pentrua-şi ascunde astfel originile. Atunci când a părăsit Normandia, venindîmpreună cu Wilhelm Cuceritorul în Anglia, linia de care vorbim senumea St Clair. Ajunşi în Scoţia, membrii acesteia şi-au schimbat numele184

în Sinclair. Cinci din cei nouă St Clair care au participat la bătălia de laHastings din anul 1066 erau veri primari cu Wilhelm, iar unul dintre ei s-ainstalat în Scoţia, unde a fondat dinastia scoţiană a familiei. Istoria oficialăa familiei spune că aceasta şi-a luat numele de St Clair după martiriul uneipustnice pe nume Clare. În realitate, erau nordici veniţi din Scandinaviacare au ocupat Normandia, dar adevărata lor origine era similară cu cea arasei albe ariene şi reptilo-ariene care a coborât din Munţii Caucaz şi dinOrientul Apropiat. Fundaţiile Capelei din Rosslyn au fost puse în anul1446, iar lucrarea a fost terminată în 1480. Construcţia abundă desimboluri ezoterice şi francmasone, fiind un fel de altar al Frăţiei. FamiliaSinclair avea conexiuni extinse cu reţelele secrete din Franţa, Lorraine şiGuise, dar şi cu cele din Scandinavia, Danemarca şi fostul centru financiaral Frăţiei, Veneţia. Membrii ei erau implicaţi din cap până în picioare înreţeaua reptiliană. Unul dintre aceştia a vizitat chiar America, împreună cuveneţianul aparţinând Nobilimii Negre Nicolo Zeno, cu un secol înainte dedescoperirea oficială a acestui continent de către Cristofor Columb. Unuldin simbolurile pe care le găsim la Capela Rosslyn este zeul păgân alvegetaţiei, sau „Omul Verde”. Tim Walace-Murphy scrie în istoria oficialăa Capelei Rosslyn că Omul Verde poate fi identificat cu Tammuz, zeulbabilonian care a murit şi a înviat din morţi şi unul din aspectele luiNimrod. Tammuz este ilustrat adeseori cu faţa verde. La fel şi altedivinităţi, printre care Osiris, soţul-frate al lui Isis. Povestea lui RobinHood cu costumul său verde are la bază legenda Omului Verde. În legendaoriginală, Robin Hood a apărut ca un fel de „spiriduş”, fiind cunoscut şisub numele de Robin cel Verde, Robin din Pădurea Verde sau RobinGoodfellow (n.n. textual: Băiatul cel Bun). Varianta sa shakespeariană,Puck din Visul unei nopţi de vară, prezida riturile sexuale şi de fertilitatedin timpul solstiţiului de vară. Pe data de 1 mai, MayDay, obişnuia să sepractice în Anglia ceremoniile May Pole. May Pole este un simbol falicconsacrat zeiţei sexualităţii şi fertilităţii, iar în ziua respectivă toatefecioarele din sat erau considerate Regine ale lui May (echivalente aleSemiramidei). Multe dintre ele intrau în pădurea verde pentru a fi iniţiatesexual de tineri care jucau rolul lui Robin Hood sau Robin Goodfellow.Copiii care se năşteau de multe ori la nouă luni de la acest ritual au stat laoriginea unor nume atât de frecvent întâlnite astăzi, precum Robinson sauRobertson (n.n. textual: fiul lui Robin sau fiul lui Robert). Povestea luiRobin Hood a fost o altă fabulă simbolică menită să păstreze memoriaritualurilor păgâne în mijlocul creştinismului rigid. La Rosslyn se obişnuiatranspunerea în scenă a unei piese intitulate Robin Hood şi Little John,jucată de ţigani şi de alţi actori voiajori. Pentru o vreme, Sir WilliamSinclair a devenit protectorul ţiganilor, atunci când Parlamentul scoţian aadoptat o lege care îşi propunea ştergerea lor de pe suprafaţa pământului.Ţiganii provin din Egipt şi deţin o anumită cunoaştere ezoterică, pe care otransmit din generaţie în generaţie şi o poartă din loc în loc. Aşa se explicăde ce au fost atât de persecutaţi şi de hărţuiţi, până când marea majoritate acunoaşterii lor s-a pierdut.185

Cel mai înalt rit al francmasoneriei mondiale sunt cele 33 de grade(nivele de iniţiere) numite ritul scoţian. Numele acestui rit provine de laacea ţărişoară din nordul Insulelor Britanice numită Scoţia deoarece aici s-au instalat multe din liniile genealogice venite din Franţa şi din Flandra,urmate mai târziu de templieri, în perioada lui Filip cel Frumos. La oraactuală, templierii au ieşit din nou la suprafaţă, sub numele defrancmasonerie. Celălalt curent puternic al „maşinăriei” este ritul York, dela care şi-a primit numele oraşul New York, centrul francmasonerieimondiale până în zilele noastre. Unii cercetători cred că Prioria Sionuluişi-a disputat controlul asupra ritului scoţian şi a ritului York cu templierii,atunci când aceştia au trecut din nou Canalul Mânecii pentru a fondafrancmasoneria din Franţa. Poate că este adevărat, dar nu trebuie să uitămcă, la vârf, toate acestea reprezintă aceeaşi organizaţie unică. Influenţatemplierilor poate fi văzută şi la ora actuală în gradele ritului York. Gradulcel mai înalt în acest rit este gradul cavalerilor templieri, urmat de gradulcavalerilor de Malta şi de gradul crucii roşii. Oricum, gradele oficiale nureprezintă decât ceea ce vor aceştia să recunoască. Deasupra acestor nivelese află ceea ce numesc eu gradele Illuminati, despre care foarte puţinioameni au auzit. Ce să mai vorbim de iniţierea în ele. Marea majoritate afrancmasonilor nu trec niciodată de primele trei grade (cele inferioare),aşa-numitele „grade albastre” folosite ca acoperire pentru asigurarearespectabilităţii organizaţiei şi ascunderea adevăratei Agende, pe caremajoritatea membrilor nu o cunosc. În secolul XIX, şeful JurisdicţieiSudice a ritului scoţian al francmasoneriei a fost Albert Pike, considerat un„zeu” francmason în America. Statuia sa este înălţată chiar în centrulcapitalei SUA, Washington DC. Iată ce scrie acesta în cartea safrancmasonă, Morală şi dogmă:„Gradele albastre nu reprezintă decât curtea exterioară atemplului. Iniţiatul pe aceste nivele află o parte din simboluri, darinterpretarea acestora este în mod intenţionat falsă. Scopul nu esteca el să o înţeleagă, ci doar să îşi imagineze că o înţelege”.Altfel spus, adepţii din gradele inferioare sunt ţinuţi în moddeliberat în întuneric, fiind alimentaţi cu informaţii false. Aceasta estestructura clasică a oricărei societăţi secrete, în care numai gradele supremeştiu ce se întâmplă cu adevărat. Marea majoritate a membrilor nu aflădecât mituri. Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, Războiul de 30 de anidintre protestanţi şi catolici a transformat Europa într-o vale a plângerii şia morţii. La un moment dat, au existat temeri că mişcarea protestantă va fiînvinsă, iar tirania Romei reinstaurată. Anglia a devenit un paradis pentrucauza protestantă, în special sub domnia casei regale Stuart, care nicimăcar nu era creştină. Diviziunea pe care au creat-o protestanţii în sânulBisericii şi diminuarea puterii Romei au convenit Frăţiei. InsuleleBritanice au devenit nucleul gândirii ezoterice din Europa, iar creareafrancmasoneriei nu a făcut decât să unească toate aceste curente într-osingură structură. În mod natural, ea avea să devină rapid un instrumentperfect de manipulare politică şi economică, membrii săi lucrând pe186

diferite fronturi pentru implementarea aceleiaşi Agende. Scopul lor înaceastă perioadă a fost de a reduce puterea monarhiilor din Europa şi de ale înlocui cu sisteme politice astfel concepute încât să poată fi mai uşorcontrolate de către Frăţie. Această structură politică era cunoscută dinperioada Sumerului şi a Babilonului, şi este cea care există la ora actuală.În întreaga Europă au izbucnit o serie de războaie civile, în urma căroramonarhiile au fost înlăturate de la putere sau au devenit simple marioneteîn mâinile adevăraţilor păpuşari. În urma Războiului Civil dintre 1642-1646, din Anglia, regele şi francmasonul Charles I Stuart a fost învins, şimai târziu executat. Monarhia britanică a fost suspendată pentru o scurtăperioadă de timp, fiind înlocuită de un Lord Protector, Oliver Cromwell, şiel francmason. La prima vedere, poate părea ciudat şi contradictoriu, darlucrurile sunt mult mai simple. Singura motivaţie a Frăţiei esteimplementarea Agendei. Dacă acest lucru presupune înlocuirea unuifrancmason şi a unui Stuart care nu implementează Agenda cu un altfrancmason mai devotat, foarte bine. Sfârşitul linii genealogice a Stuarţilornu este atât de important pe cât s-ar părea. Elitei Frăţiei şi a reptilienilornu-i pasă cine sunt cei care îi implementează Agenda, atât timp cât cinevaface acest lucru, iar liniile genealogice cele mai influente nu sunt neapăratşi cele mai faimoase. De cele mai multe ori, personajele cu adevăratinfluente lucrează în culise, acolo unde se află adevărata putere. Stuarţii aucorespuns o vreme, dar nimeni nu este indispensabil cauzei, iar la vremearespectivă structurile puteau deja conduce ţările prin intermediulsocietăţilor secrete şi al mai multor fruntaşi. Era puterii singulare amonarhului se terminase. Aşa s-au petrecut lucrurile inclusiv în RegatulUnit, după decapitarea lui Charles I. Chiar şi după restaurarea monarhiei,Carol al II-lea a rămas o marionetă în mâinile Frăţiei, care primea ordinede la aceasta la fel cum le primise la vremea sa Oliver Cromwell, atuncicând le-a permis „evreilor” (arienilor) să se întoarcă în Anglia în anul1655, pentru prima oară după expulzarea lor de către Edward I din anul1290. Aşa cum spuneam mai devreme, aceasta era perioada în careNobilimea Neagră din Amsterdam se pregătea să îşi instaleze omul, peWilhelm de Orania, pe tronul britanic.Toate aceste evenimente se întrepătrund cu o precizie remarcabilăîntrucât au fost coordonate din regiunea inferioară a celei de-a patradimensiuni, care poate privi cu uşurinţă în dimensiunea noastră. Bisericacreştină a fost divizată în facţiuni rivale şi violente de către rozicrucianulMartin Luther, proces care a condus apoi la apariţia unei ramuriprotestante încă şi mai extremistă, numită calvinism, cunoscută ulteriorsub numele de puritani. Fondatorul acesteia, Jean Calvin, se numea de faptJean Caum şi era din Noyons, Franţa, unde a fost educat la colegiulcontrolat de Frăţie College du Montagu. Tot aici a fost educat cândvaIgnatius de Loyola, fondatorul „catolic” al Societăţii lui Iisus – iezuiţii.Caum s-a mutat la Parsi, iar apoi la Geneva, în Elveţia, unde a devenitcunoscut sub numele de Cohen. Acest nume provine de la cuvântul„preot” şi se leagă de şcolile misterelor egiptene. În Geneva a fost creată187

(de către el sau de altcineva) filozofia numită calvinism. Caum şi-aschimbat din nou numele, în Calvin, pentru a fi mai uşor acceptat de cătreenglezi, care au devenit principala ţintă a noii religii (creată în realitate deaceeaşi sursă ca şi cele de dinaintea ei). Calvinismul era religia caretrebuia să slujească intereselor Frăţiei în următoarea etapă a planului. El sefocaliza rigid asupra celor zece porunci ale lui „Moise” şi asupra textelordin Vechiul Testament (desigur, înţelese cât mai literal cu putinţă, nusimbolic). Scopul era crucial: până acum, religia creştină respinsesepercepţia de dobânzi la împrumuturile acordate. Acum, când bancheriiNobilimii Negre încercau să preia controlul asupra Angliei, o ţară creştină,folosindu-se de aristocraţia aparent „creştină”, a sosit vremea ca aceastăregulă să înceteze, iar perceperea dobânzilor să devină norma generalacceptată. De aceea, calvinismul a sprijinit această practică şi una din celemai mari beneficiare a fost Elveţia, ţara în care a fost conceput acestcomplot şi care a devenit centrul sistemului bancar mondial. Un alt rol alcalvinismului a fost de a insista asupra arderii pe rug a vrăjitoarelor,continuând să scoată astfel din circulaţie cunoaşterea secretă. NobilimeaNeagră dorea ca omul lor, Wilhelm de Orania, să fie aşezat pe tronulAngliei, scop în care a fost necesară înlăturarea de la putere a lui Charles I,pe care l-au şi decapitat în anul 1649. Calvinismul a fost folosit pentrucrearea unei stări de agitaţie împotriva monarhiei. Astfel a apărut OliverCromwell, francmason şi calvinist deopotrivă, care şi-a jucat rolul în noulconflict manipulat de aceeaşi putere, ce a condus la Războiul Civil Englezdintre roialişti şi „capetele rotunde”. Pe data de 3 septembrie 1921, opublicaţie a Lordului Alfred Douglas numită Plain English (n.n. cu sensulde: a vorbi pe şleau, a spune lucrurilor pe nume) a prezentat conţinutulcorespondenţei care a stat la baza complotului ce avea să conducă ladecapitarea lui Charles I. Textul afirma că documentele fuseseră găsite laSinagoga din Mulheim de un anume L.A. Van Valckert. Erau scrise înlimba germană şi erau considerate pierdute din timpul războaielor luiNapoleon. O scrisoare adresată de Oliver Cromwell lui Ebenzer Pratt ladata de 6 iunie 1647 spune:„În schimbul acestui sprijin financiar voi susţine revenireaevreilor în Anglia. Acest lucru este imposibil atât timp cât Charlesrămâne în viaţă. Charles nu poate fi executat fără un proces, iar laora actuală nu există motive adecvate pentru aşa ceva. De aceea,recomand ca Charles să fie asasinat. Nu doresc să am nimic de-aface cu numirea asasinului, dar sunt dispus să contribui la scăparealui”.Răspunsul lui Ebenezer Pratt a venit la data de 12 iulie 1647:„Vă vom acorda ajutorul financiar de îndată ce Charles vafi înlăturat de la putere şi evreii vor fi reprimiţi în Anglia.Asasinarea lui Charles este prea periculoasă. De aceea, ar trebui săi se dea posibilitatea să încerce să scape. În acest fel, se creeazăpremisele judecării şi execuţiei lui. Sprijinul acordat va fi masiv,188

dar este inutil să discutăm condiţiile până când nu va începeprocesul lui Charles”.Publicarea acestui text a fost atât de şocantă încât reţeaua Frăţiei adispus încarcerarea Lordului Alfred Douglas, sub pretextul unei calomniipublicate în aceeaşi revistă la adresa lui Winston Churchill. Mi-e greu săînţeleg cum ai putea calomnia un satanist de talia lui Churchill.Corespondenţa dintre Cromwell şi Pratt a prezis exact felul în care s-auderulat evenimentele. Pe data de 12 noiembrie 1647, lui Charles I i s-apermis să evadeze, ba chiar să se „ascundă” pe insula Wight, la sud deAnglia, locul în care scriu acest capitol. Charles a fost recapturat, şi tocmaicând Parlamentul părea să fie dispus să îi cruţe viaţa, Cromwell, devenitîntre timp Lord Protector, i-a demis pe toţi parlamentarii dispuşi săsemneze actul de graţiere. Istoria numeşte ceea ce a mai rămas dinParlamentul Britanic: „Parlamentul fracturat”. Cromwell a ordonat un altproces, căci le promisese susţinătorilor săi din Amsterdam că Charles va fiexecutat. Documentul de punere sub acuzare a fost redactat de IsaacDorislaus, agentul în Anglia al Manasseh ben Israel, unul din numeroşiifinanţatori din Amsterdam ai „revoluţiei” lui Cromwell. Rezultatulprocesului a fost decapitarea publică a lui Charles, urmată de permisiuneaacordată de Cromwell „evreilor” să se întoarcă în Anglia. Repet ce am maispus: aceştia nu sunt cu adevărat evrei, ci reprezentanţi ai ierarhieifinanciare a Nobilimii Negre şi ai Frăţiei, care se ascund în spateletermenului de „evrei” şi care îi manipulează fără milă pe marea majoritatea celor care se auto-denumesc „evrei”. După moartea lui Cromwell dinanul 1661, mulţi din adepţii săi calvinist-puritani au fugit în Americapentru a scăpa de „persecuţiile religioase” care au urmat dupăreinstaurarea monarhiei sub Charles II. Aceştia au fost fanaticii religioşicare au măcelărit populaţia nativă sub stindardul lui „Dumnezeu”. Pentrua-l aduce la sentimente mai bune pe Charles, bancherii din Amsterdam aiNobilimii Negre au fost nevoiţi să provoace un crah financiar în Anglia. Încele din urmă s-a semnat un „tratat de pace” între Olanda şi Anglia, înanul 1667, prin care Wilhelm de Orania (Nobilimea Neagră) s-a însurat cuMary, fiica Ducelui de York. Când Charles II a murit în anul 1685, petronul Angliei a venit Ducele de York, sub numele de James II. Tot ce maiavea acum de făcut Frăţia era să îl înlăture de pe tron, pentru ca omul lorsă poată ajunge în sfârşit regele Angliei. Membrii săi au început să-imituiască pe cei mai influenţi susţinători ai regelui James II, şi primul carea muşcat momeala a fost John Churchill, reptilianul duce de Marlborough.Documentele arată că Churchill a încasat o mită în valoare totală de60.000 de lire sterline (o sumă fabuloasă în acele zile) de la reprezentanţiiunor familii olandeze şi spaniole precum Sir Solomon de Medina şiAntonio Machado. Un alt cercetător, Eustace Mullins, afirmă că sumareală a fost mai degrabă de 350.000 de lire.John Churchill, duce de Marlborough, a fost unul din strămoşiiprimului ministru Sir Winston Churchill, cel care a guvernat Anglia întimpul celui de-al Doilea Război Mondial. Conexiunea dintre clanul189

Churchill şi Frăţie continuă până în zilele noastre. Nora lui Sir Winston,Pamela, s-a măritat cu americanul Averell Harriman, unul din cei mai marimanipulatori ai Frăţiei din secolul XX, despre care am vorbit pe larg înlucrarea Şi adevărul vă va face liberi. Pamela Harriman, care fusesemăritată anterior cu fiul lui Winston, Randolph, a devenit foarte influentăîn cadrul Partidului Democrat American, fiind considerată una dinprincipalele forţe care au stat la baza alegerii lui Bill Clinton ca preşedinteal SUA. A fost răsplătită de acesta prin numirea ei ca ambasador al SUAla Paris (unul din oraşele cheie ale Frăţiei), unde a şi murit în anul 1997, lavârsta de 76 de ani. Fiul ei, numit de asemenea Winston, este membru înParlamentul Britanic şi foarte apropiat de Rothschild-zi. Înainte de a semărita cu Averell Harriman, Pamela Churchill s-a întâlnit cu Elie deRothschild. În anul 1995, familia Churchill a primit 12,5 milioane de liresterline din banii Loteriei Naţionale, în urma vânzării unei părţi din„discursurile către naţiune” ale lui Winston Churchill din timpul celui dealDoilea Război Mondial. Aceste discursuri au fost cumpărate din banipublici de către National Heritage Memorial Board, al cărui preşedinteera… Lord Jacob Rothschild. Doar o coincidenţă, nu vă faceţi probleme!Atât familia Churchill cât şi clanul Harriman sunt linii genealogicehibride. Unul din strămoşii Pamelei Hariman a conspirat cu familia Percy,strămoşii lui George Bush, în încercarea de a arunca în aer CasaParlamentului prin aşa-numitul Complot al Prafului de Puşcă, condus deGuy Fawkes, care a avut loc pe data de 5 noiembrie 1605. După ce adevenit o Harriman, Pamela a început să reprezinte aripa „democrată” aFrăţiei, în timp ce familia Bush, asociaţi şi parteneri apropiaţi de afaceri cuHarriman-ii, reprezintă aripa „republicană” a aceleiaşi organizaţii. Ambelearipi au răspuns apelului stăpânului comun, care dorea să se asigure că niciîn Statele Unite, la fel ca în toate celelalte ţări, nu există decât un singurpartid. Cei din familia Bush sunt prieteni apropiaţi ai Windsor-ilor, lucrucare nu ar trebui să-i surprindă pe cititorii care au citit până acum aceastăcarte, căci toţi sunt reptilieni care îşi schimbă forma. Atât Bush cât şiasociatul său, neobositul manipulator global al Frăţiei Henry Kissinger, aufost înnobilaţi de regina Elisabeta II.Versiunea modernă a francmasoneriei s-a extins rapid de laobscurul său început din vremea templierilor şi a altor iniţiaţi ai misterelor.Marea Lojă a Angliei – centrul reţelei – a apărut formal la data de 24 iunie1717, în ziua Sfântului Ioan Botezătorul, o zi sacră pentru cavaleriitemplieri şi o referire evidentă la Cavalerii Sfântului Ioan din Ierusalim(sau Cavaleri de Malta). Ioan Botezătorul este sfântul patron alfrancmasonilor şi al templierilor, căci numele babilonian al lui Ioan eraOannes, care corespundea aceluiaşi Nimrod. Şase sau şapte ani mai târziua urmat crearea Marii Loji Irlandeze. Multe din lojile militare apărute înregimentele din armata Marii Britanii sunt susţinute de loja irlandeză, nude cea engleză. Clanurile scoţiene au introdus francmasoneria în Franţa(unde locuiau fraţii lor de sânge). Nu îl voi menţiona în această privinţădecât pe Andrew Michael Ramsey, tutorele pretendentului scoţian din190

familia Stuart la tronul Angliei, prinţul Charlie. Ramsey s-a născut înScoţia prin anii 1680 şi era prieten apropiat cu Isaac Newton, marelemaestru al Prioriei Sionului. A fost membru în elita multor organizaţii,inclusiv într-un fel de societate rozicruciană numită Filadelfienii (numitădupă oraşul din care a fost orchestrat Războiul American pentruIndependenţă), şi în ordinul cavaleresc francez Sfântul Lazăr. Multe dinaceste grupuri de elită le dădeau iniţiaţilor nume ezoterice, iar numele luiRamsey era „Chevalier” (n.n. „Cavalerul”, în limba franceză). A jucat unrol important în răspândirea francmasoneriei şi este amintit frecvent încercurile francmasone pentru două versiuni ale aceluiaşi discurs pe care l-aţinut în decembrie 1736 şi respectiv martie 1737. Acesta a rămas cunoscutsub numele de Oraţiunea lui Ramsey şi prezintă o parte din istoriafrancmasoneriei. Ramsey confirmă că această organizaţie derivă dinşcolile antice ale misterelor închinate Dianei, Minervei şi lui Isis(Semiramidei). El afirmă că francmasoneria în varianta ei modernă îşi areoriginile în Ţara Sfântă, în perioada Cruciadelor (a templierilor) şi nu aavut nimic de-a face cu breasla zidarilor. Ramsey arată că „ordinul nostru”(templierii) a fuzionat cu cel al Cavalerilor Sfântului Ioan din Ierusalim(de Malta), şi că din acel moment, „lojile noastre au luat numele de LojileSfântului Ioan”. Cu sprijinul activ al lui Ramsey, francmasoneria dinFranţa a realizat o fuziune extrem de importantă cu iacobinii, devenindcunoscută ca Francmasoneria Marelui Orient. Există reţele ale MareluiOrient şi în alte ţări, precum Brazilia şi Portugalia. Numele de MareleOrient este legat chiar de Orientul Mijlociu, ritualurile sale fiind inspiratedin cele ale cultului lui Zoroastru din Persia, al lui Ishtar şi Tammuz(Semiramida şi Nimrod) din Babilon, al Demetrei, Persfenonei şi luiDionisos din Grecia, al Afroditei şi al lui Adonis din Siria, al lui Isis şiOsiris din Egipt, şi al lui Mithra din Persia. Marele Orient francez a fostforţa care s-a ascuns în spatele Revoluţiei Franceze, pe care a manipulat-oşi a coordonat-o în totalitate. Din punctul de vedere al Frăţiei, aceste„revoluţii” nu au nimic de-a face cu libertatea, ci exclusiv cuimplementarea Agendei sale de cucerire a controlului la nivel global.Celebrul strigăt al revoluţionarilor francezi: „Libertate, egalitate,fraternitate!” este un moto francmason.Ştiinţa manipulăriiPe măsură ce puterea religiei a început să se destrame, aceasta afost înlocuită de o altă închisoare mentală, căreia i s-a spus „ştiinţă”. Ea nuare nimic de-a face cu ştiinţa reală, ci este o ştiinţă „oficială”, care afirmăcă „lumea pe care o vedem este singura lume care există şi că nu există ocontinuare a vieţii după moarte”. Frăţia a trebuit să găsească o alternativăpentru cei care începeau să respingă religia, pentru a se asigura că aceştianu-şi vor da seama că suntem cu toţii conştiinţe multidimensionale infiniteîntrupate într-un corp fizic pentru o perioadă de experienţe intense pecalea evoluţiei, respectiv că nu vom „muri”, pentru simplul motiv că nu191

putem muri. Energia înseamnă conştiinţă, şi ea nu poate fi distrusă, ci doartransformată într-o altă expresie a sa. Dacă omul îşi dă seama că nu esteuna cu corpul său fizic, ci cu conştiinţa eternă şi infinită care dă viaţăacestui corp, viziunea şi potenţialul său se amplifică nelimitat. Ce coşmarar însemna acest lucru pentru cei care doresc să îi controleze pe oameni.De aceea, sub patronajul regelui Charles II şi sub coordonarea directă afrancmasoneriei s-a creat la Londra Societatea Regală, în anul 1662.Aceasta a fost prima organizaţie creată vreodată a oamenilor de ştiinţă şi ainginerilor, cu scopul de a asigura direcţia în care trebuie să se îndrepte„ştiinţa”. Practic, toţi primii membri ai Societăţii Regale erau francmasonicare ştiau că această direcţie este greşită şi falsă. „Părintele” SocietăţiiRegale, cel care a inspirat-o în cea mai mare parte înainte de a „muri”(adică de a-şi schimba învelişul fizic), a fost Francis Bacon, şefulrozicrucienilor, traducătorul Bibliei şi arhitectul francmasoneriei. Printremembrii Societăţii Regale se mai numărau: Isaac Newton, marele maestrurozicrucian al Prioriei Sionului, care a devenit membru al acesteiorganizaţii a oamenilor de ştiinţă în anul 1672; Lord Moray, unfrancmason scoţian; Elias Ashmole, unul din primii francmasoniînregistraţi în acte; şi „Cavalerul” Andrew Michael Ramsey, un veritabilfar luminos al francmasoneriei, acceptat de Societatea Regală fără să i seceară vreo calificare ştiinţifică. Un alt membru a fost John Byrom,francmason şi membru al Clubului Cabala, cunoscut şi sub numele deClubul Soarelui. În anul 1984, mai mult de 500 de documente ale acestuiaau fost descoperite într-o casă din Manchester. Ele includ informaţiidespre geometria şi arhitectura sacră, şi despre simbolurile cabaliste,francmasone şi alte însemne alchimice şi ezoterice.Ashmole, un alchimist şi rozicrucian cu multe contacte ezoterice înGermania, era prieten apropiat cu Charles II şi Cavaler al OrdinuluiJartierei, acel prim ordin „cavaleresc” instituit de regalitate. El a scris ocarte împreună cu Arthur Dee (fiul doctorului John Dee), care a fostmedicul personal al ţarului Ivan cel Groaznic. După moartea lui Ivan,manipulările lui Dee au condus la instalarea pe tronul rusesc a dinastieiRomanov. Ashmole avea extrem de multe conexiuni şi a menţinut uncontact strâns cu „Colegiul Invizibil” care a început să se întrunească laOxford începând din anul 1650. Despre acest grup vorbeşte Francis Baconîn cartea sa, Noua Atlantidă. Printre cei care făceau parte din acest„Colegiu Invizibil” s-au numărat faimosul om de ştiinţă Robert Boyle, unalt mare maestru al Prioriei Sionului, şi Sir Christopher Wren, arhitectulcare a construit catedrala St Paul în City-ul londonez, centrul financiar alNobilimii Negre şi al Frăţiei Babiloniene. Amândoi au fost mari maeştri aiordinului rozicrucian al Sfântului Paul. Reconstrucţia centrului Londrei(City-ului) nu a devenit posibilă decât în urma Marelui Incendiu care adevastat capitala Angliei în anul 1666, şi este foarte interesant faptul căatât Wren, arhitectul care a ridicat catedrala St Paul pe locul unui fost altaral cultului Dianei, cât şi Robert Hooke, unul din cei trei primari ai oraşuluidupă incendiu, erau membri ai Societăţii Regale şi mari iniţiaţi ai unor192

societăţi secrete. Noul City londonez a fost construit după un planmunicipal mason, în care fiecare clădire ţine seama de reţeaua magnetică apământului în punctul respectiv şi de cele mai bune posibilităţi demanipulare a ei.Societatea Regală a însemnat de la bun început mult mai multdecât o adunare a oamenilor de ştiinţă. În esenţa ei, ea este o societatesecretă creată şi controlată de Frăţie, cu scopul de a limita viziunea asupralumii şi înţelegerea ştiinţifică şi spirituală. Dacă doriţi o confirmare, priviţicine sunt iniţiaţii ezoterici ai acestei societăţi care se pretinde împotrivacunoaşterii ezoterice. Lucrurile devin şi mai evidente dacă ţinem seama deorientarea unui alt grup de iniţiaţi care a fuzionat cu Societatea Regală.Aceştia îşi spuneau Societatea Lunară, deoarece se întruneau o dată pelună, în noaptea cu lună plină. Dintre membrii ei făcea parte inclusivBenjamin Franklin, francmason de rang înalt, rozicrucian, unul din PărinţiiFondatori ai Statelor Unite, un om cu legături foarte strânse cufrancmasonii din spatele Revoluţiei Franceze. Vom discuta mai multedespre el în capitolul următor. Printre alţi membri ai Societăţii Lunare s-anumărat şi Erasmus Darwin, bunicul lui Charles Darwin, omul care aveasă joace un rol atât de important în promovarea ideii că lumea în caretrăim este unica lume care există şi că la baza evoluţiei stă legea selecţieinaturale a celui mai puternic. După părerea mea, nici chiar Darwin însuşinu credea în aşa ceva, cel puţin nu la sfârşitul vieţii, dar mitul a rămas înurma lui. Oricum, ideea că Charles Darwin a „descoperit” teoria selecţieinaturale şi a supravieţuirii celui mai puternic este de-a dreptul ridicolă.Bunicul său, Erasmus Darwin, membru în Societatea Lunară, a scris înanul 1794 o carte intitulată Zoonomia, în care a emis deja aceeaşi ipoteză.Josiah Wedgwood, patronului imperiului olăritului care îi purta numele, afost un alt membru al Societăţii Lunare, iar fiica sa s-a măritat cu fiul luiErasmus Darwin, Robert Darwin, devenind mama lui Charles Darwin! Dinaceeaşi linie genealogică s-a născut mai târziu Thomas Malthus, ale căruiconvingeri rasiste extreme au fost folosite de Adolf Hitler, HenryKissinger şi mulţi alţi fruntaşi ai Frăţiei cu scopul de a justifica genocidulasupra raselor „inferioare” pentru a menţine puritatea genetică a raseiumane, mai precis a raselor reptiliene. Preotul anglican Malthus era depărere că răspândirea bolilor şi asigurarea unor condiţii de viaţă inumanepentru mase erau absolut esenţiale pentru a opri suprapopularea planetei şidiluarea liniilor genealogice albe (ale stăpânilor). Iată doar una din perleleînţelepciunii sale:„Justiţia şi onoarea ne cer să le refuzăm dreptul celor săracila asistenţă socială. În acest scop, propun adoptarea unei legi caresă refuze oricărui nou-născut dreptul la asistenţă socială… Dinpunct de vedere comparativ, copiii [nelegitimi] nu au o valoareprea mare pentru societate, aşa că locul lor va fi luat imediat dealţii… Toţi copiii care depăşesc acest nivel [dezirabil] alnumărului populaţiei trebuie să fie lăsaţi să piară, exceptând cazul193

în care rămâne un loc gol rezultat prin moartea unor persoaneadulte”.Economistul John Maynard Keynes, ale cărui principii au dominatpoliticile economice moderne, îl considera pe Malthus un geniu, iarDarwin şi cercul său îl considerau un maestru al logicii. Toate politicile decontrol al populaţiei din secolul nostru au fost inspirate de principiile luiMalthus ale genocidului, pe care le explic mai în amănunţime în lucrareamea anterioară, Şi adevărul vă va face liberi. Regăsim astfel conexiuneascoţiană. Şase membri ai Societăţii Lunare şi-au făcut educaţia laEdinburgh, la fel ca şi Charles Darwin mai târziu. O altă voce importantăcare a contestat existenţa oficială a lui „Dumnezeu” şi a sufletului etern afost cea a francezului Rene Descartes, născut în anul 1596 şi numit„părintele filozofiei moderne”. Descartes a fost educat de ramura catolicăa Frăţiei Babiloniene, iezuiţii. Şi-a spus toată viaţa romano-catolic, darcărţile sale au fost introduse în Indicele Catolic al Cărţilor Interzise. Ideilesale aveau să fie dezvoltate mai târziu de Isaac Newton. Amândoi eraufascinaţi de ezoterism şi alchimie. Ne dăm astfel din nou seama că aceeaşiforţă care a creat religiile în lumea antică a conceput şi „ştiinţa” modernă.Cine a creat şi susţinut ideea unui Dumnezeu răzbunător şi a paradisului lacare nu au dreptul decât credincioşii? Nişte oameni care ştiau foarte binecă aceste lucruri nu sunt adevărate. Cine a creat versiunea materialistă a„ştiinţei”, de tip „accident cosmic”, care neagă existenţa sufletului etern?Aceiaşi oameni care ştiau foarte bine că acest lucru nu este adevărat.Această tradiţie este continuată la ora actuală de o mişcare cunoscută subnumele de Umanism. Manifestul acesteia, publicat în anul 1953, afirmă căuniversul există în sine şi nu este creat, că ştiinţa modernă oferă singuradefiniţie acceptabilă a universului şi a valorilor umane, şi că atunci cândmoare, omul încetează să mai existe.Aceste două curente aparent opuse, ştiinţa şi religia, au foartemulte lucruri în comun, dar unul mai presus de toate celelalte: ambeleneagă adevărata natură a omului şi puterea pe care o are acesta de a-şicontrola singur destinul. Dacă vom înţelege acest lucru şi vom descătuşaputerea nelimitată dinlăuntrul nostru, care nu aşteaptă altceva, controlulreptilienilor şi al liniilor lor genealogice va dispărea fără urmă. Faţa FrăţieiBabiloniene poartă nenumărate măşti, dar crearea francmasoneriei aasigurat o reţea unică, ce acţionează ca şi coordonator global al acestora,asigurând comunicarea dintre ele. Unele măşti nu operează decât în cadrulunui grup sau domeniu social, dar foarte multe dintre ele, îndeosebi celemajore, de tipul francmasoneriei, operează în cadrul unor organizaţii şigrupuri care par să se opună la suprafaţă. Acesta este doar un mecanism demanipulare a conflictelor şi războaielor de către aceeaşi „mască”, şi dedirecţionare a politicii, ştiinţei şi religiei către implementarea Agendeiunice.194

A fost creată astfel structura care a permis trecerea la următoareaetapă a planului: controlul reptilo-arian al Africii, Australiei, NoiiZeelande, dar mai presus de toate, al Americii, perla coroanei.Capitolul 9Ţara celor „liberi”Cea mai puternică ţară de pe planetă pare la ora actuală StateleUnite ale Americii. Asta, dacă e să credem tot ce ni se spune. În realitate,Statele Unite au fost de la bun început controlate de Londra, lucru care seîntâmplă şi astăzi. America nu a fost niciodată pământul libertăţii, dar asosit timpul să se trezească.Multă lume condamnă astăzi atotputernica Americă, pe care oconsideră uriaşul cel rău al lumii globale, deşi toate evenimentele pentrucare sunt învinovăţiţi americanii au fost orchestrate de Elita FrăţieiBabiloniene din Anglia, şi nu numai. Aparenta prăbuşire şi declinulImperiului Britanic ca superputere mondială nu a făcut decât să ascundălocul în care se află adevărata putere. Subliniez că prin Londra eu nuînţeleg guvernul britanic, care nu reprezintă decât o faţadă, oricine ar fi laputere. Ce vreau să spun este că din motive istorice şi nu numai, centrulmajor operaţional al reţelei de societăţi secrete a Frăţiei reptiliene îşi aresediul la Londra sau Noua Troia, şi în mare măsură în alte trei centreeuropene: Paris, Bruxelles şi Roma. Ca de obicei, pentru a înţelege ce s-aîntâmplat în Statele Unite este necesar să pornim de la nişte evenimentecare s-au petrecut cu mult timp în urmă. Primii care au debarcat pecoastele americane cu mii de ani în urmă au fost fenicienii. În primii ani aisecolului XX s-au descoperit în Marele Canion rămăşiţe ale civilizaţieiegiptene (feniciene) sau orientale, deşi acest lucru este ascuns de autorităţi.Numele oraşului Phoenix din Sun Valley, în Arizona, a fost inspirat deistoria reală a locului respectiv, indiferent ce ar dori să ne facă să credemistoricii oficiali. Există dovezi certe că galezii, irlandezii, englezii şiscoţienii au debarcat în America de Nord cu secole înaintea lui CristoforColumb.Istoria oficială, potrivit căreia cel care a descoperit pentru primadată America a fost Columb, este ridicolă. La câţiva kilometri de oraşulscoţian Edinburgh se află Capela Rosslyn, sfântul graal al EliteiBabiloniene. Aceasta a fost construită în forma unei cruci templiere decătre familia St Clair-Sinclair şi este împănată de simboluri ezoterice.Fundaţiile sale au fost puse în anul 1446 şi lucrarea a fost terminată prinanii 1480. Cu atât mai ilustrativ este faptul că faţada bisericii prezintăilustraţii ale porumbului dulce şi ale unor cactuşi care nu trăiesc decât înAmerica, continent pe care Cristofor Columb nu l-a descoperit” decât înanul 1492! Cum a fost posibil? De fapt, nu este nici un mister. CristoforCOlumb nu a fost nici pe departe primul alb care a pus piciorul pe pământamerican. Fenicienii, norvegienii, irlandezii, galezii, bretonii, bascii şi195

portughezii – toţi au navigat către America înaintea lui. Printre ei s-anumărat şi prinţul Henry Sinclair de Rosslyn, lucru atestat de o carte rarăde Frederick I. Pohl intitulată Călătoria prinţului Henry Sinclair în LumeaNouă din anul 1398. Sinclair a făcut această călătorie împreună cu o altălinie genealogică, pe nume Zeno, una din cele mai influente familii aleNobilimii Negre din Veneţia. Sinclair şi Antonio Zeno au debarcat înNova Scotia (Noua Scoţie) în anul 1398. Descrierile făcute în scrisorilesale de către Antonio, referitoare la pământul descoperit, corespundperfect şi în detaliu unei regiuni din Pictou County bogată în depozite debitum, nu departe de actualul oraş New Glasgow. Sinclair a mers maideparte şi a debarcat în New England de astăzi. În Prospect Hill, Westford,un loc situat la 40 de kilometri de Boston, statul Massachussetts, s-adescoperit o sculptură în piatră care reprezintă o sabie şi un cavaler înarmură. T.C. Lethbridge, custodele Muzeului Universitar de Arheologie şiEtnologie din Cambridge, Anglia, afirmă că armele, armura şi însemneleheraldice au aparţinut unui cavaler din secolul XIV, din nordul Scoţiei,„fiind foarte asemănătoare cu cele ale lui Sinclair, conte de Orkney”.Frăţia ştie de existenţa Americii de mii de ani, iar Cristofor Columb a fostfolosit doar ca momeală, pentru ca ocupaţia oficială a celor două Americisă poată începe. Iată cum s-au petrecut lucrurile.După masacrul din 1307, mulţi templieri au părăsit Franţa cudestinaţia Scoţia, aşa cum am văzut mai devreme. Alţii s-au îndreptat însăcătre Portugalia, unde au devenit cunoscuţi sub numele de Cavalerii luiChristos. Ei şi-au concentrat atenţia îndeosebi asupra unor activităţimaritime. Cel mai faimos mare maestru al Cavalerilor lui Christos a fostprinţul Henry Navigatorul (un alt prinţ Henry), care a trăit între 1394-1460. Termenul de „navigator” sau „nautier” era folosit de templieri şi dePrioria Sionului pentru a desemna un mare maestru, aşa că nu este demirare că el a fost preluat de acest nou front templier, Cavalerii luiChristos. Prinţul Henry a fost un explorator cu sânge regal. Marinarii săiau fost cei care au descoperit Madeira şi Azorele, două posibile rămăşiţeale Atlantidei. Datorită cunoaşterii secrete a Frăţiei, prinţul Henry a avutacces la multe hărţi întocmite din vremea fenicienilor şi a altor popoareantice, printre care se numărau şi unele care indicau prezenţa Americilor.La numai 20 de ani după ce Columb şi-a ridicat pânzele îndreptându-secătre America – pardon, către India! – amiralul turc Pin Reis a desenat ohartă a felului în care arăta Antarctica cu 300 de ani înainte dedescoperirea oficială a acelui continent! Corectitudinea acestei hărţi a foststabilită prin tehnici moderne. Cum a fost posibil? Amiralul a afirmat că acopiat harta după alte hărţi mai vechi, la care aveau cu siguranţă acces şiprinţul Henry Navigatorul şi Cavalerii lui Christos. Acest lucru devine şimai semnificativ dacă vă voi spune că unul din căpitanii de vas ai prinţuluiHenry (respectiv un Cavaler al lui Christos) era… bunicul lui CristoforColumb! Nu cred că vă mai vine să credeţi că acesta a plecat în căutareaIndiei… El ştia foarte bine către ce destinaţie se îndreaptă. Nu întâmplător,cei mai mulţi din marii navigatori şi exploratori ai lumii, precum Vasco da196

Gama sau Amerigo Vespucci, au fost portughezi. După cum ne explicăistoricul francmason Manly P. Hall, Columb avea legături cu reţeaua desocietăţi secrete din Genova şi din nordul Italiei, bastionul NobilimiiNegre veneţiene-feniciene, respectiv al liniilor genealogice reptiliene. Laun moment dat, el a fost angajat de Rene d’Anjou, şeful casei reptiliene deLorraine, membru al Frăţiei Babiloniene şi nobil cu nenumărate contacteîn întreaga Europă, inclusiv în Genova şi Veneţia. Columb (pe numele realColon) a fost membru al unui grup catar şi templier foarte activ, inspiratde convingerile poetului Dante, iar steagul care a fluturat pe navele sale întimpul călătoriei către America era… un steag alb cu o cruce roşie pe el.Un sprijin crucial pentru Columb a provenit de la doi iniţiaţi de rang înaltai Frăţiei Babiloniene, Lorenzo de Medici, aparţinând uneia din cele maiputernice familii reptiliene veneţiene, şi artistul Leonardo da Vinci, marelemaestru al Prioriei Sionului.Cinci ani după ce Columb a debarcat în Caraibe, un italian penume John Cabot a plecat din portul templier Bristol, în vestul Angliei, şia descoperit oficial „Lumea Nouă”, America de Nord. Numele de Bristolderivă de la Barati, după ce portul s-a numit cândva Caer Brito. Bristolul afost un centru al templierilor, iar cartierul modern Temple Meads confirmăacest lucru. Cabot a fost susţinut de regele Angliei Henry VII, iar fiul luiCabot, Sebastian, născut la Veneţia, avea să devină la rândul luiexplorator, fiind angajat de Henry pentru a desena hărţi. Sebastian a ajunsinclusiv în Hudson Bay din Canada, şi a condus o expediţie a spaniolilorcătre America de Sud. Pretextul celor doi Cabot a fost că se aflau încăutarea Asiei! Expediţiile spaniolilor către America de Sud şi alefrancezilor şi englezilor către America de Nord au fost coordonate deaceeaşi sursă, respectiv de filialele Frăţiei. Istoria oficială nu recunoaştevreo legătură între Columb şi Cabot, dar nu pentru că nu ar exista doveziîn acest sens. Numele adevărat al lui John Cabot a fost Giovanni Caboto.Era un veneţian naturalizat venit din Genova, oraşul în care se afla la aceavreme şi Cristofor Columb. Manly P. Hall, francmason de rang înalt elînsuşi, afirmă că amândoi aveau legături cu aceleaşi societăţi secrete şi cu„Înţelepţii Orientului”. În cartea sa, Întâlnirea Americii cu destinul, elspune:„Exploratorii care au deschis calea către Lumea Nouă aurespectat un plan măreţ, fiind cei care au redescoperit America, nucei care au descoperit-o pentru prima oară. Se cunosc foarte puţinelucruri despre originea, vieţile, caracterele şi politicile duse deaceşti aventurieri întreprinzători. Deşi au trăit amândoi într-unsecol în care au existat numeroşi istorici şi biografi, aceştia aupreferat fie să păstreze tăcerea, fie să inventeze nişte relatăriaparent plauzibile, dar în realitate lipsite de substanţă”.Păi, sigur! E limpede că nu doreau ca oamenii să cunoascăadevărul – că totul era doar o poveste trasă de păr, parte integrantă a uneiAgende pe termen lung a Frăţiei. În cele patru secole care au urmat, ţările197

europene controlate de Frăţie, în special Anglia, dar şi Olanda, Franţa,Belgia, Spania, Portugalia, Germania, şi altele, au invadat planeta şi aupreluat controlul asupra acesteia, dând liniilor reptilo-ariene o putere pecare nu au avut-o niciodată până atunci. Tipic pentru mentalitatea şimetodele utilizate de Frăţie a fost comportamentul lui Hernando Cortes,cel care a permis instaurarea controlului spaniol asupra Americii Centrale,după debarcarea lui Columb. Nativii acestui pământ avea un sistempropriu de măsurare a timpului şi o dată la care aşteptau întoarcerea zeuluilor, Quetzalcoatl, un fel de versiune locală a lui Iisus. Poveştile rostite înOrientul Mijlociu şi Europa şi cele despre Quetzalcoatl din AmericaCentrală nu difereau prea mult, căci proveneau din aceeaşi sursă. Data lacare nativii aşteptau a doua venire a zeului alb Quetzalcoatl era (dupăsistemul european de măsurare a timpului) anul 1519, şi ei erau convinşică acesta va purta veşmintele indicate de numele care i se atribuia: Şarpelecu Pene. Cortes a ajuns în Mexic în anul 1519, purtând un coif cu pene, bachiar a debarcat în apropiere de locul în care era aşteptat Quetzalcoatl.Avea de asemenea la el o cruce, care corespundea de asemenea legendeilui Quetzalcoatl. Din toate aceste motive, regele aztec Montezuma şipoporul său au crezut că Hernando Cortes era zeul mult aşteptat. Acestlucru i-a permis lui Cortes să preia controlul asupra unui popor mult mainumeros, deşi nu avea decât 598 de oameni. Când aztecii şi-au dat seamacă nu el era zeul aşteptat, era deja prea târziu. A urmat un imens carnagiual nativilor, iar un istoric spaniol estimează că cel puţin 12 milioane denativi au fost ucişi după venirea arienilor şi reptilo-arienilor albi înAmerica de Sud, şi un număr chiar mai mare au devenit sclavi.Conchistadorii spanioli au cucerit pământurile incaşilor şi mayaşilor (pelângă cele aztece), şi o mare parte a cunoaşterii acestor popoare s-a pierdutîn cursul procesului de colonizare sau a fost distrusă în mod sistematic.Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în America de Nord, unde europenii au ucisun număr uriaş de nativi, ştergând practic cultura lor de pe suprafaţapământului. Popoarele native din Africa, Australia, Noua Zeelandă şi dinalte părţi au suferit o soartă similară. Aflaţi sub controlul invizibil alreptilienilor, arienii au pus stăpânire pe întreaga lume prin intermediulImperiului Britanic şi a altor monarhii europene, şi oriunde au ajuns,cunoaşterea vieţii şi a istoriei (adică implicarea reptilienilor în afacerilepământenilor) a fost furată sau distrusă. Unul din exemplele cele maievidente ale acestui proces a fost distrugerea marii biblioteci ezoterice dinAlexandria (în Egipt) din secolul IV, la ordinul romanilor. Toate cărţilecare nu au fost distruse au fost depozitate la Vatican. O cunoştinţă care arerude ce lucrează pe posturi înalte la Vatican mi-a spus că în timpul uneivizite pe care i s-a permis să o facă, a văzut cufere vidate care depozitaumii de documente şi cărţi ezoterice vechi. „Era incredibil”, mi-a spus ea.Prima aşezare engleză permanentă în ţara care avea să devinăStatele Unite ale Americii a fost Jamestown, în statul actual Virginia.Aşezarea a apărut pe la începutul secolului al XVII-lea. Se spune căVirginia ar fi primit acest nume după regina Elisabeta I, supranumită (fără198

temei) „regina-fecioară”. Totuşi, este mult mai probabil ca regiunea să fifost numită aşa pornind de la zeiţa fecioară a Babilonului antic,Semiramida, şi echivalentul ei egiptean Isis. Printre primii colonişti care s-au instalat atunci s-au numărat mulţi membri ai familiei lui Francis Bacon,precum şi numeroşi puritani-calvinişti, cu hainele negre şi pălăriile lorînalte, care au tratat populaţia nativă cu o aroganţă şi o inumanitate ieşitedin comun, la fel cum îşi tratau de altfel şi propriile neveste. Odată cuaceşti colonişti au sosit şi liniile genealogice reptiliene ale aristocraţiei şiregalităţii europene, care aveau să devină peste ani liderii lumiieconomice, bancherii, preşedinţii şi guvernatorii noilor State Unite aleAmericii. Transferul proprietăţilor financiare şi imobiliare s-a asigurat dela bun început prin crearea Companiei Virginia de către regele James I, înanul 1606. James l-a înnobilat pe Francis Bacon şi l-a numit în diversepoziţii importante, inclusiv în aceea de Lord Cancelar al Angliei. Subpatronajul lui James, templierii, rozicrucienii şi alte societăţi secrete şi-auunit forţele sub un singur nume: francmasoneria. Printre primii membri aiCompaniei Virginia s-au numărat: Francis Bacon, contele de Pembroke,contele de Montgomery, contele de Salisbury, contele de Northampton şiLordul Southampton. Toţi aceştia aparţineau unor linii genealogice aleFrăţiei. Compania Virginia continuă să existe inclusiv la ora actuală, subalte nume, ea fiind cea care controlează astăzi Statele Unite, aşa cum voiexplica imediat.Francmasonii erau pe punctul de a trece de la controlul deschis alAmericii la cel sub acoperire, proces cunoscut în istorie drept Războiulpentru Independenţă. Agenda Frăţiei referitoare la America a fostsurprinsă perfect de Francis Bacon în lucrarea sa, Noua Atlantidă,publicată în anul 1607, în care un „Colegiu Invizibil” format dintr-o elită aintelectualilor controlează toate evenimentele. Unul din lideriifrancmasonilor din coloniile americane ale britanicilor a fost BenjaminFranklin, considerat de mulţi şi la ora actuală Părintele Fondator carecredea în libertatea poporului. Faţa sa poate fi văzută pe bancnota de 100de dolari. Din păcate, chiar şi Mişcarea Patriotă Creştină, care a surprinsnumeroase aspecte ale conspiraţiei globale, a rămas cu convingerea căFranklin ar fi fost de partea lor. Personal, sunt exact de părerea opusă.Franklin a fost un agent al serviciilor secrete britanice, un satanist care seocupa cu sacrificarea copiilor şi un slujitor devotat al Frăţiei Babiloniene.Dacă nu doresc să cadă complet în amăgire, americanii ar trebui să îşireconsidere din temelii istoria şi motivaţiile părinţilor fondatori. Franklin afost Henry Kissinger al epocii sale. El a fost cel care a publicat primularticol documentat despre francmasonerie în ziarul său, The PennsylvaniaGazette, la data de 8 decembrie 1730. A devenit el însuşi francmason înfebruarie 1731, în mod oficial, şi a fost numit mare maestru provincial alPennsylvaniei în anul 1734. În acelaşi an, Franklin a tipărit prima cartemasonică din America, iar prima lojă americană cunoscută este ceafondată în statul său, Pennsylvania. De unde a fost orchestrat Războiulpentru Independenţă? Din Philadelphia, unde poate fi văzut încă Clopotul199

Libertăţii (n.n. bell – clopot), un simbol al lui Bel, zeul-soare alfenicienilor şi arienilor. Ceea ce contează în simbolistica reptilo-arieniloreste sunetul unui cuvânt, nu felul în care se scrie el (aceasta fiind ocaracteristică a limbajului fenician). Franklin, care era inclusiv maremaestru rozicrucian, s-a aflat chiar în centrul operaţiei Frăţiei de preluare acontrolului asupra Americii şi de înlocuire a controlului deschis al Londreicu controlul sub acoperire, mult mai eficient pentru guvernarea maselor. Îiinvit pe cei care cred că Franklin şi alţi părinţi fondatori ai Statelor Uniteau luptat pentru libertatea poporului american să nu se lase înşelaţi deaparenţe. Ce le spun alegătorilor cei care îşi propun să câştige puterea prinalegeri: ce doresc sau ce nu doresc aceştia să audă? Mulţi dintre părinţiifondatori, precum Franklin sau Jefferson, erau nişte ipocriţi de prim rang,care una spuneau şi alta făceau. Desigur, orice om procedează din când încând la fel, dar aici vorbim de o operaţiune la scară mare. Jefferson a scriscă toţi oamenii se nasc egali în timp ce avea 200 de sclavi negri şi nota înaltă parte că oamenii negri sunt inferiori din punct de vedere genetic şiintelectual rasei albe. Cum putem împăca aceste două declaraţii? Esteimposibil. Franklin avea şi el sclavi în timp ce nu înceta să propovăduiascădespre libertate.De fapt, Benjamin Franklin a fost un francmason notoriu chiar înlocul unde s-a organizat Războiul pentru Independenţă: Franţa, fiindmembru în lojile francmasone Cele Nouă Surori şi San Juan, care aumanipulat inclusiv Revoluţia Franceză din 1789. A fost un iniţiat al extremde exclusivei Loji Regale a Comandorilor Templului de Vest dinCarcassonne. A fost de asemenea membru al Clubului Satanic Hellfire(n.n. Focul Iadului), împreună cu un prieten apropiat, Cancelarul Britanical Eşichierului, Sir Francis Dashwood, asociat cu multe grupuri ezoterice,inclusiv cu Frăţia Universală Druidă. Dashwood dispusese săparea uneipeşteri uriaşe pe domeniul său din West Wycombe (Wicca), unde practicaritualuri satanice şi ceremonii sexuale „magice”. Voi explica aceastăobsesie pentru ritualurile sexuale într-un capitol ulterior. Deocamdatădoresc să subliniez că eu nu condamn în bloc tradiţia druidă sau wiccană.Nici vorbă de aşa ceva. Nu fac decât să insist asupra folosirii cu rea-voinţăa acestei cunoaşteri, care poate fi folosită cu multă înţelepciune şi iubirede către oamenii orientaţi pozitiv. Motivul pentru care afirm că aceioameni erau druizi este pentru a confirma astfel că înţelegeau şi operau cucunoaşterea ezoterică, deşi o condamnau în public, ascunzându-se submantaua creştină. Alţi membri ai Clubului Hellfire la vremea respectivăerau: Frederick, prinţul de Wales, primul ministru, Lordul Amiralităţii şiPrimarul Londrei. Aceasta era compania pe care o cultiva BenjaminFranklin, omul care avea să conducă o „revoltă” împotriva CoroaneiBritanice! În realitate, el a fost agentul cu indicativul 72 al serviciuluisecret britanic, organizaţia creată de oameni ca Francis Bacon şi dr. JohnDee în timpul domniei reginei Elisabeta I. Săpăturile făcute în anul 1998sub locuinţa lui Franklin din 36 Craven Street, lângă Trafalgar Square dinLondra, au dus la descoperirea a zece cadavre, din care şase de copii,200

datate ca aparţinând perioadei în care a locuit acolo Franklin. Explicaţiaoficială este că Franklin şi soţia sa se ocupau fie cu jefuirea cimitirelor, fiecumpărau cadavre pentru cercetări medicale. Cine poate crede însă aşaceva, ştiut fiind că Franklin era implicat într-un grup care se ocupa cusacrificiile rituale, de genul celor practicate în antichitate de FrăţiaBabiloniană? A, şi încă ceva: cei doi satanişti, Franklin şi Sir FrancisDashwood, au scris o carte de rugăciuni care a devenit nucleul actualeiCărţi Creştine de Rugăciuni! Întrucât Dashwood mai era numit şi LordDeSpencer, cartea a devenit faimoasă sub numele de Cartea de RugăciuniFranklin-DeSpencer, iar în America sub numele de Cartea de Rugăciuni alui Franklin. La fel ca şi ceilalţi părinţi fondatori, Franklin a lucrat pentruFrăţie atât în Europa cât şi în America, şi nu este deloc un accident faptulcă atât Franklin cât şi Jefferson au fost numiţi la un moment dat (înperioade diferite) să reprezinte interesele americane într-unul dinprincipalele centre ale Frăţiei, Paris, la fel cum a făcut-o la vremea lui şiSir Francis Bacon, care a reprezentat interesele britanicilor. Contactelestrânse ale lui Franklin cu societăţile secrete franceze au determinat atât demulţi revoluţionari şi francmasoni francezi, precum Lafayette, să seimplice în Războiul American pentru Independenţă. Contactele saleinvizibile i-au asigurat şi serviciile francmasonului german baronul vonStreube, care a servit în armata lui Frederick al Prusiei. Streube a jucat unrol semnificativ în război, la fel ca şi francmasonul de rang înalt GeorgeWashington, comandantul armatei americane şi primul preşedinte alStatelor Unite. Marea majoritate a ofiţerilor săi erau francmasoni, la fel caşi comandanţii trupelor britanice.Comandantul-şef al trupelor britanice din Războiul Americanpentru Independenţă era Lord Geoffrey Amherst, iar cel care i-a plătitintrarea în rândul ofiţerilor britanici a fost Lionel Sackville, primul ducede Dorset, un asociat al ducelui de Wharton. În anul 1741, Sackville şiWharton au devenit Cavaleri ai Ordinului Jartierei, ordinul cavaleresc alelitelor instituit de monarhia britanică, care se întrepătrunde cu celelaltereţele de „cavaleri”, precum Cavalerii Sfântului Ioan din Ierusalim (deMalta). Simbolul Cavalerilor Ordinului Jartierei este crucea roşie pe unscut alb. Sackville a organizat reţeaua francmasonă a Lojii Marelui Orientdin Italia, care a lucrat mai târziu cu foarte secretoşii Carbonari şi cu AltaVendita. Fiii săi, George şi Charles conte de Middlesex, erau amândoifrancmasoni cât se poate de activi. În anul 1733, Charles Sackville a creato lojă în rândul Nobilimii Negre din Florenţa (în Italia), şi a fost cofondatoral Societăţii Dilettanti, alături de prietenul lui Benjamin Franklin,Sir Francis Dashwood. Charles Sackville şi Dashwood erau membri aiunui grup de elită alcătuit din francmasoni din jurul prinţului de WalesFrederick, care era la rândul lui membru al Clubului Hellfire. Fratele maimic al lui Charles, George, a fost numit colonel al Regimentului 20Infanterie (devenit mai târziu Regimentul Puşcaşilor Lancashire) şimaestru al lojii francmasone a acestuia. Unul din membrii lojii sale eralocotenent-colonelul Edward Cornwallis, un alt comandant al armatei201

itanice în timpul Războiului American pentru Independenţă. Cornwalis,al cărui frate era Arhiepiscop de Canterbury, a fost numit Guvernator alNoii Scoţii în anul 1750 şi a format acolo o lojă francmasonă. Subcomanda lui Cornwalis se afla căpitanul James Wolf, un alt personaj careava să joace un rol vital în Războiul pentru Independenţă. În anul 1751,George Sackville a devenit mare maestru al Marii Loji Irlandeze,principalul organism la care erau afiliate lojile din armata britanică aflatăîn colonii. În 1775, când războiul din America ajungea la apogeu, acelaşiGeorge Sackville, prieten apropiat cu regele Nobilimii Negre George III, afost numit Secretar de Stat însărcinat cu afacerile coloniilor americane!Aceasta era reţeaua la care era conectat Benjamin Franklin. Ca să nulungim vorba, Frăţia Babiloniană a fost cea care a controlat şi a manipulatîn realitate, prin intermediul francmasonilor, ambele tabere ale RăzboiuluiAmerican pentru Independenţă, aşa cum procedează de altfel în cazultuturor războaielor.Aşa cum au căzut de acord toţi istoricii, operaţiunile militare şinavale ale armatei britanice în timpul Războiului American pentruIndependenţă au fost incredibil de prost coordonate. Nu se pune problemaunei victorii a coloniştilor, ci doar a unei auto-înfrângeri a britanicilor.Acum înţelegem de ce, şi care au fost canalele care au cerut acest lucru.Regimentele britanice erau înţesate de loji francmasone care interferau cufraţii lor din armata americană. Benjamin Franklin se afla chiar la Paris întimpul acestei perioade cruciale, comunicând la fel de uşor cu lojilebritanice şi cu cele franceze. În plus, Parisul era (şi încă mai este) uncentru major al operaţiunilor de spionaj ale serviciilor secrete britanice.Principalul rol al directorului general al Poştei era în mod tradiţional acelade spionaj, căci avea acces la toate formele de comunicare. La acea vreme,Anglia a divizat acest post, acordându-l simultan lui Sir FrancisDashwood, colegul satanist al lui Franklin, şi contelui de Sandwich, care aalcătuit o nouă societate secretă împreună cu Dashwood, numită OrdinulSfântului Francisc, un fel de al doilea Club Hellfire. Contele de Sandwicha fost numit Prim Lord al Amiralităţii în bătălia navală împotrivacoloniilor americane, iar Encyclopaedia Britannica afirmă ea însăşi căadministraţia contelui de Sandwich a fost unică în istoria forţelor navalebritanice pentru corupţia şi incapacitatea ei. La fel ca incapabil (în modintenţionat) era şi comandatul operaţiunilor navale, amiralul Lord RichardHowe, care a fost pus în legătură cu Franklin în anul 1774 de soraacestuia, care trăia în Anglia şi era membră a reţelei sale de spionaj. Howea recunoscut public mai târziu că nu şi-a informat superiorii în privinţaîntâlnirilor sale cu Franklin. În cei trei sau patru ani de dinainte deadoptarea Declaraţiei de Independenţă din anul 1776, Franklin şi-apetrecut vara pe domeniul lui Dashwood din West Wycombe, la nord deLondra, unde cei doi au luat parte la tot felul de „ritualuri” în peşteraspecial săpată la ordinul lui Dashwood pentru a-şi crea un loc potrivitpentru practicile sale sataniste. La sediul Clubului Hellfire avea să fiegăsită o statuie a lui Harpocrates, zeul grec al secretului şi tăcerii,202

prezentat cu un deget dus la gură. S-au găsit numeroase statui ale luiHarpocrates la intrarea în temple, peşteri şi alte locuri în care eraupracticate şi transmise misterele. Dashwood şi Franklin (el însuşi directorgeneral al Poştei americane) au fost cei care au coordonat ambele tabereale războiului, pentru a se asigura de rezultatul dorit: preluarea controluluisub acoperire al Statelor Unite de către Frăţia Babiloniană din Londra. Oscrisoare datată 3 iunie 1778, scrisă de John Norris, un agent secret al luiDashwood, afirmă că: „În această zi, am transmis prin heliograf un raportal doctorului Franklin, aflat la Paris, către Wycombe”.Războiul American pentru Independenţă a izbucnit în mod oficialîn anul 1775, fiind declanşat de impunerea unor impozite mult prearidicate de către Coroana Britanică, pentru a face faţă costurilor uriaşe aleRăzboiului de Şapte Ani dintre Anglia şi Franţa, un alt conflict manipulatde Frăţie. Acest război a început după ce George Washington, pe vremeaaceea tânăr comandant militar al armatei coloniale britanice, a ordonatuciderea trupelor franceze din Ohio. Germenii revoluţiei americane au fostsemănaţi de noile impozite introduse de Frăţia din Londra, împotrivacărora s-au „răzvrătit” propriii lor reprezentanţi din colonii. Aceasta este otehnică clasică, folosită dintotdeauna. Ca de obicei, masele populare aufost prinse la mijloc, fără să aibă idee ce se întâmplă de fapt şi crezând totce li se spunea. Printre „rebelii” americani se numărau francmasoniiPatrick Henry şi Richard Henry Lee, cel care a condus revolta AdunăriiGenerale a Virginiei din anul 1769. Conflictul a ajuns la apogeu odată cuadoptarea Legii Ceaiului, care a permis Companiei British East India (aceacreaţie a Frăţiei) să îşi descarce surplusul de ceai în colonii, fără săplătească taxe vamale, lucru care a distrus piaţa pentru toate celelaltecompanii. Până în zilele noastre, istoria oficială continuă să susţină că ungrup de indieni mohicani s-au urcat la bordul navei numite Dartmouth,ancorată în portul Boston, şi au aruncat încărcătura de ceai de pe aceasta înapă. În realitate, „rebelii” nu erau deloc indieni mohicani, ci membri aiLojii francmasone a Sfântului Andrei din Boston îmbrăcaţi în indieni şiconduşi de Paul Revere. Evenimentul nu s-ar fi putut petrece fără sprijinulMiliţiei Coloniale controlată de britanici, care avea misiunea să păzeascănava Dartmouth. Căpitanul unuia din detaşamentele miliţiei, EdwardProctor, era chiar el membru al… Lojii Sfântul Andrei. Aceasta a fostprima lojă din lume care a acordat gradul francmason de CavalerTemplier. Marele maestru al acestei loji, Joseph Warren, a fost numit maremaestru al întregii Americi de Nord de către Marea Lojă a Scoţiei. Printremembrii Lojii Sfântului Andrei se număra şi John Hancock, liderul de maitârziu al aşa-numitului Congres Continental care a semnat Declaraţia deIndependenţă. Cel puţin trei membri ai Lojii Sfântului Andrei, inclusivPaul Revere, erau şi membri ai „celor nouă loiali”, elita interioară a unuiimportant grup revoluţionar numit Fiii Libertăţii. Acesta a fost grupul carea organizat atentatul împotriva navei Dartmouth.O mare parte din aceste informaţii este confirmată de istoriculfrancmason Manly P. Hall, care indică şi faptul că din cei 56 de semnatari203

ai Declaraţiei Americane de Independenţă, 50 erau francmasonirecunoscuţi, şi numai unul era absolut sigur ne-mason. La data de 3septembrie 1783, coloniile au fost recunoscute ca o republicăindependentă, sub numele de Statele Unite, prin Tratatul de la Paris. NouaConstituţie a fost creată în principal (cel puţin din punct de vedere oficial)de George Washington, Benjamin Franklin, Edmund Randolph, ThomasJefferson şi John Adams. Cei mai mulţi dintre aceşti părinţi fondatori eraumari proprietari de sclavi, deşi declarau că iubesc libertatea omului maipresus de orice. Franklin a fost proprietar de sclavi timp de 30 de ani,vânzându-i la magazinul său general. În anul 1733 a plasat un anunţ devânzare a unei sclave care suna astfel: „Fată de circa 15 ani, a avut pojar,se află în ţară de un an şi ştie să vorbească engleza. Cei interesaţi suntaşteptaţi în magazin”. George Washington era şi el proprietar de sclavi, lafel ca ceilalţi eroi ai Războiului pentru Independenţă, precum JohnHancock şi Patrick Henry. Henry era cel care a rostit celebra maximă:„Daţi-mi libertate sau lăsaţi-mă să mor”. Asta, numai dacă aveai pieleaalbă! În total, nouă preşedinţi americani au fost proprietari de sclavi, iarunul dintre ei, Andrew Johnson, a pus chiar un afiş în care oferea orecompensă pentru prinderea unui sclav fugar, inclusiv zece dolari în pluspentru fiecare 100 de lovituri de bici pe care i le-ar fi tras cel care îlcaptura. Edmund Randolph, asociat apropiat al lui George Washington, iarmai târziu mare maestru al Marii Loji a Virginiei, a fost numit primulprocuror general şi secretar de stat al SUA. El este cel care a propussistemul guvernării centralizate, pornind de la o structură propusă de multăvreme de „Colegiul Invizibil” şi de reţeaua lui Francis Bacon.Cei mai mulţi americani cred că părinţii fondatori au creatConstituţia Statelor Unite pentru a le asigura libertatea, dar redactarea ei s-a făcut cu cea mai mare atenţie, lăsând anumite portiţe care să permităimplementarea Agendei Frăţiei. Ea afirmă de la bun început că dacăPreşedintele opune vetoul său unei legi adoptată de Congres, aceasta seîntoarce la Camera Reprezentanţilor şi la Senat, trebuind să fie votată dinnou de cel puţin două treimi din camerele reunite ale Congresului. Altfelspus, este suficient să îl controlezi pe Preşedinte şi o treime din Parlamentpentru a împiedica orice lege doreşti. Ce armă mai puternică ţi-ai puteadori într-o societate „liberă” pentru a-ţi apăra status quo-ul şi a opri oriceîncercare de a-ţi fi luată puterea? Mişcarea Patrioţilor afirmă că tipărireabanilor de către un consorţiu de bănci private este neconstituţională înSUA, căci Constituţia americană afirmă negru pe alb că cel care trebuie săbată monedă este Congresul. În realitate, Constituţia nu spune aşa ceva. Înarticolul 1, secţiunea 8, ea spune: „Congresul va avea puterea de a batemonedă, regularizând astfel valoarea banilor”. Ea nu spune (în modintenţionat) că legislativul american va fi singura instituţie care are dreptulsă bată monedă sau că el trebuie să se folosească neapărat de acest drept.Secţiunea 10 afirmă că statele nu au dreptul să bată monedă şi că platadatoriilor nu se poate face decât în monede din aur şi argint. Rezultă deaici că banii din hârtie sunt neconstituţionali? Nu. De ce? Simplu: noul204

Congres a oferit capitalei Washington un petic de pământ pe care l-a numitdistrictul Columbia, care nu este deci un stat. În acest district se află bancacentrală a Americii, numită Federal Reserve, ai cărei proprietari sunt înîntregime privaţi şi care emite dolarul american din hârtie. În acest fel,districtul Columbia evită majoritatea clauzelor din Constituţie referitoarela state. Cu siguranţă, părinţii fondatori ştiau ei ce fac.Primul Preşedinte al Statelor Unite a fost George Washington. Pespatele scaunului său prezidenţial era sculptat un soare care răsare – unvechi simbol al religiei solare ariene. Washington a fost mare maestru alLojii Alexandriei (numită după oraşul egiptean cu acelaşi nume), de lângăWashington DC. A fost investit în funcţia de Preşedinte la data de 30aprilie 1789, cu o zi înainte de marea zi rituală a Frăţiei, 1 mai sau MayDay. Jurământul i-a fost luat de Robert Livingstone, marele maestru alMarii Loji New York. Ceremonia nu a fost altceva decât un ritual masonexecutat de masoni. S-a ţinut o mare procesiune la care au participatWashington şi toţi ofiţerii şi iniţiaţii din lojile americane. La fel camajoritatea celorlalţi părinţi fondatori, Washington se trăgea dintr-o liniearistocratică engleză, unul din strămoşii săi fiind un cavaler englez care atrăit în secolul XII, în perioada când apăreau cavalerii templieri, iar unaltul fiind o rudă a ducelui de Buckingham, cel care a luptat pentruCoroana Angliei, declanşând Războiul Civil Englez. Washington nu a fostdecât primul exemplu al manierei în care s-a folosit Frăţia Babiloniană deliniile sale genealogice reptiliene pentru a domni asupra Statelor Unite dinprima zi a creării lor şi până astăzi. Priviţi genealogia preşedinţiloramericani, a principalilor politicieni, oameni de afaceri, bancheri,comandanţi militari, proprietari de mas-media, oficiali guvernamentali,şefi ai serviciilor secrete, etc., şi veţi găsi aceleaşi linii genealogice reptiloarienecare au condus Europa şi a căror istorie poate fi trasată până înOrientul Mijlociu şi Apropiat, în perioada Sumerului şi Babilonului. Săluăm două exemple: cel puţin 33 din primii 42 de preşedinţi ai StatelorUnite au fost înrudiţi cu regele Angliei Alfred cel Mare (849-899) şi cuCharlemagne (742-814), faimosul monarh al Franţei, şi 19 dintre ei au fostînrudiţi cu regele Angliei Edward III (1312-1377), care este legatgenealogic în o mie de feluri de prinţul Charles. George şi Barbara Bush,printre alţii, provin din aceeaşi linie aristocratică britanică. Ei se trag dinlinie genealogică a lui Pierce, care şi-a schimbat numele din Percy după cea fugit din Anglia ca urmare a Complotului eşuat al Prafului de Puşcă, princare s-a încercat aruncarea în aer a Parlamentului Britanic. Soţii Bush s-aucăsătorit din considerente genetice, aşa cum au făcut întotdeauna familiileEstablishment-ului de pe coasta de est a Statelor Unite, la fel ca şi rudelelor de sânge (reptilian), aristocraţii şi regii din Europa. Chiar şi BillClinton şi Bob Dole, care s-au „înfruntat” la alegerile din 1996, sunt veriîndepărtaţi. Printre strămoşii lor comuni se numără regele Angliei HenryIII, care a domnit între 1227-1273, dar şi foştii preşedinţi americaniWilliam Henry Harrison şi Benjamin Harrison. Această informaţie provinedin publicaţia Burkes Peerage, care prezintă liniile genealogice ale205

familiilor regale şi aristocratice. Clinton are mai mult sânge regal decâtDole şi coboară direct din aceeaşi linie genealogică ca şi Casa de Windsor,dar şi regii scoţieni şi regele Robert I al Franţei. De aceea a fost preferat elde Frăţie. Harold Brooks-Baker, directorul editorial al Burkes Peerage,afirmă: „Candidatul prezidenţial cu cel mai mare număr de gene regale acâştigat întotdeauna, fără nici o excepţie, de la George Washington şi pânăîn prezent”. Ce statistică uimitoare şi câte gene regale (adică reptiliene) înconducerea Statelor Unite! Acelaşi trib care a controlat dintotdeaunaEuropa s-a extins în SUA şi le-a numit „Pământul libertăţii”. În realitate,Statele Unite au fost întotdeauna sub tutela Londrei. De fapt, ele au fostchiar o creaţie a Londrei. Marea Britanie şi Coroana Britanică au fostîntotdeauna proprietarii, da, proprietarii Statelor Unite. Dacă sunteţiamerican şi nu aţi mai auzit această informaţie până acum, lucru foarteposibil, cel mai bine ar fi să vă aşezaţi şi să beţi o ceaşcă de ceai, căci veţitrăi probabil un şoc.În anul 1604, un grup de politicieni de frunte, oameni de afaceri,comercianţi, industriaşi şi bancheri s-au întâlnit la Greenwich, iar apoi înprovincia engleză Kent, creând o corporaţie numită The VirginiaCompany. Ei au anticipat astfel iminenta invazie de europeni albi, înmarea lor majoritate britanici la început, pe continentul nord-american.Principalul acţionar al noii companii era regele reptilian James I, iardocumentul de constituire a noii companii a fost întocmit la data de 10aprilie 1606. Iată ce prevedea acest document, inclusiv după adăugirileulterioare:• Compania Virginia este alcătuită din două filiale: LondonCompany şi Playmouth sau New England Company. Prima eraresponsabilă de prima colonie permanentă din America de la Jamestown,creată la data de 14 mai 1607, iar cea de-a doua de aşa-numiţii „PărinţiPelerini” care au sosit la Cape Cod pe nava Mayflower în noiembrie 1620,debarcând în Plymouth Harbour pe data de 21 decembrie. „Pelerinii” dinmitul istoriei americane sunt de fapt membrii celei de-a doua filiale aCompaniei Virginia, numită New England Company.• Compania Virginia a deţinut marea majoritate a pământuluipe care îl cunoaştem astăzi sub numele de Statele Unite, inclusiv toateinsulele de pe coasta continentului, până la 900 de mile distanţă de acesta.Printre acestea se numărau Bermudele şi cea mai mare parte a InsulelorCaraibe. Compania Virginia (respectiv, Coroana Britanică şi familiilearistocratice) deţineau drepturile de proprietate asupra 50% din toateminereurile de aur şi argint care aveau să fie descoperite pe pământurilesale, precum şi cote parte din celelalte minerale şi materii prime, şi 5% dintoate profiturile altor companii mixte. Aceste drepturi trebuiau transmisemai departe tuturor moştenitorilor primilor proprietari ai CompanieiVirginia, continuând să se aplice… de-a pururi! Acţionarii care controlauCompania Virginia au devenit cunoscuţi sub numele de Trezorieri şiCompania Aventurierilor şi Plantatorilor din City-ul londonez.206

• După primii 21 de ani de la constituirea Companiei Virginia,„toate taxele, impozitele şi accizele” percepute pentru activităţilecomerciale din colonii trebuiau plătite direct Coroanei Britanice printrezorierul Coroanei. Nici un comerciant nu putea exporta mărfuri în afaracoloniilor fără permisiunea Coroanei Britanice. În caz contrar, mărfurile şinava care le transporta urmau să fie confiscate.• Pământurile Companiei Virginia au fost concesionatecoloniilor printr-un Act de Încredere (o formă de leasing), nimenialtcineva neputând cere dreptul de proprietate asupra lor. Concesionariiputeau lăsa moştenire urmaşilor lor dreptul de folosinţă permanentă apământului sau îl puteau vinde, dar nu puteau fi niciodată proprietari.Drepturile de proprietate erau păstrate pentru totdeauna de CoroanaBritanică.• Pământurile coloniale urmau să fie guvernate de douăConsilii Coloniale, fiecare având 13 membri (din nou acest număr), darcuvântul final asupra tuturor deciziilor îi aparţinea Consiliului Regal dinLondra. Regele Angliei era cel care îl alegea pe Guvernatorul ColoniilorAmericane, adică pe cel care corespundea funcţiei actuale de Preşedinte.• Prin Consiliul Regal al Coloniilor, monarhul britanic ainsistat ca membrii coloniilor să le impună tuturor credinţa creştină,inclusiv nativilor americani. Ca să folosim limbajul epocii: „…asigurându-se cu toată diligenţa, atenţia şi respectul cuvenite, căadevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu va fi predicat şi respectat nu doar întoate coloniile şi plantaţiile amintite, ci şi în rândul sălbaticilor care li sevor alătura sau care se vor învecina cu ei, în conformitate cu doctrina,drepturile şi religia existente şi profesate în regatul Angliei”. Dacă nativiiamericani nu acceptau religia creştină, ei trebuiau să fie forţaţi să facăacest lucru, a insistat Coroana. Acesta a fost ordinul de distrugere aculturii şi cunoaşterii popoarelor native din America de Nord, dar şi de a-imenţine pe coloniştii albi sub jugul vicios al terorismului creştin practicatde puritanii calvinişti. Practic, a fost o licenţă în alb care le dădea acestoradreptul de a ucide, tortura şi răpi nativii americani fără a putea fi acuzaţi înjustiţie.• Tribunalele penale de pe pământurile deţinute de CompaniaVirginia trebuiau să opereze sub incidenţa Legii Amiralităţii (legeaaplicată pe mare), în timp ce tribunalele civile trebuiau să opereze subincidenţa dreptului comun (aplicat pe uscat). Acest aspect este crucial şivoi reveni imediat asupra lui.Este important să înţelegeţi un lucru: toate aceste prevederi seaplică inclusiv la ora actuală! Citiţi din nou procentele de mai sus şiîncercaţi să realizaţi dimensiunea lor. După ce cele 13 (din nou 13!)colonii iniţiale şi-au câştigat „independenţa”, alcătuind un stat nou în anul1783, numele Companiei Virginia s-a schimbat pur şi simplu în… StateleUnite ale Americii. După cum vedeţi, există două State Unite, sau mai207

ine zis o SUA şi o suA. Statele unite minore ale Americii suntpământurile diferitelor state. Aşa cum am văzut, aceste pământuri suntdeţinute şi la ora actuală de Coroana Britanică, fosta acţionară aCompaniei Virginia. Există apoi Statele Unite majore ale Americii (culitere mari), respectiv cei aproximativ 100 de kilometri pătraţi aiDistrictului Columbia, pe care este construită capitala SUA, WashingtonDC. Districtul include de asemenea protectoratele SUA Guam şi PuertoRico. Statele Unite ale Americii nu reprezintă o ţară, ci o corporaţie aflatăîn proprietatea liniilor genealogice reptiliene ale Frăţiei care au deţinutcândva Compania Virginia, căci SUA nu sunt altceva decât CompaniaVirginia! Atât timp cât americanii sunt de acord să aibă un număr desecuritate socială, cetăţenii statelor unite (cu litere mici) renunţă benevolla suveranitatea lor şi acceptă să devină francize ale Statelor Unite(Compania Virginia a Coroanei Britanice). De ce acceptă ei acest lucru?Pentru că nu au nici cea mai mică idee despre această realitate. Ei suntamăgiţi să creadă că nu există decât o singură ţară numită Statele Unite şică Guvernul Federal este un guvern ales de ei. Nu există nici o lege care săspună că americanii trebuie să plătească impozite federale pe venituri, darei continuă să le plătească, fiind convinşi că acest lucru este normal.Serviciul pentru Venituri Interne (Fiscul american), controlat de Frăţie,operează într-o manieră atât de teroristă încât chiar şi cei care înţeleg acestmecanism continuă să îşi plătească impozitele, fiind prea speriaţi de ceeace li s-ar putea întâmpla dacă ar refuza să o facă. Mai luaţi o gură dinceaşca de ceai şi relaxaţi-vă, căci mai urmează câteva bombe!Vechile drepturi pe care le aveau proprietarii fostei CompaniiVirginia asupra minelor de aur, argint şi minerale, precum şi asuprataxelor vamale şi impozitelor, continuă să se afle în mâinile familiilorbritanice care deţin în proprietate Statele Unite ale Americii şi pământurilestatelor unite ale Americii. Exact aceleaşi procente au continuat să fieplătite după cucerirea „independenţei”, lucru valabil inclusiv la oraactuală, prin intermediul oficiilor federale, care sunt de fapt oficii aleCompaniei Virginia. Preşedinţia Statelor Unite nu face excepţie. CoroanaBritanică deţine în continuare proprietatea asupra pământurilor şiinstituţiilor americane, inclusiv asupra Serviciului Intern pentru Venituri,care colectează taxele şi impozitele, dar şi asupra băncii Federal Reserve,„Banca Centrală” privată a Americii care împrumută guvernului bani carenu există, percepând apoi dobânzi recuperate de la plătitorii de impozite.Comitetul Director al Federal Reserve se află în proprietatea aceloraşifamilii aristocratice britanice şi europene care deţin în proprietatea lor şirestul Americii. Dar lucrurile nu se opresc aici. Cine este proprietarul realal activelor Companiei Victoria? Răspuns: Vaticanul. Pe data de 3octombrie 1213, regele John a cedat papei autonomia asupra tuturordrepturilor suverane ale Angliei, în urma pretenţiei celui din urmă de adeţine suveranitatea asupra întregii lumi, în calitatea sa de reprezentant allui Christos. La rândul lui, papa a cedat Coroanei Britanice dreptul defolosire executivă a acestor dominioane. Altfel spus, Coroana este208

directorul executiv, iar Vaticanul este proprietarul. Evident, adevăratulproprietar este cel care controlează Vaticanul din umbră. De aceea îmiplace să repet atât de des că Londra este centrul operaţional al Frăţiei.Chiar şi deasupra ei se află o putere mai mare, coordonată parţial de laVatican, şi parţial din altă parte, dintr-un loc subteran, aflat sub pământulTibetului şi al Asiei, sau poate într-o altă dimensiune. Între timp,americanii au fost şi continuă să fie sclavii acestei scheme. Pământul celorliberi? Ce glumă proastă! Şi încă un lucru: americani, preşedinţii şi ceicare vă guvernează ştiu foarte bine aceste aspecte. Trebuie să recunosc căprin aranjamentul său cu papa, regele John a cedat şi suveranitateaAngliei. Şi cine au fost cei care îl controlau pe John? Templierii.Dacă ştii exact ce doreşti să afli, adevărul se află de regulă în faţata. Spuneam mai devreme că regele James I şi Compania Virginia audecretat că tribunalele penale din Statele Unite se vor afla sub incidenţaLegii Amiralităţii, aplicată pe mare. La ce Amiralitate credeţi că serefereau? La cea britanică, desigur. Atunci când un tribunal se află subincidenţa Legii Amiralităţii sau maritime, el trebuie să arboreze un steagcu franjuri aurii. Priviţi toate steagurile din tribunalele penale SUA şi suAşi veţi constata că acestea au franjuri aurii. Acelaşi lucru este valabil şi înprivinţa multor altor clădiri oficiale. Aceste tribunale penale „americane”funcţionează încă sub incidenţa legii amiralităţii BRITANICE. Coroana şifamiliile britanice ale Frăţiei controlează şi la ora actuală tribunalelepenale americane, iar nucleul acestui control sunt societăţile secrete cusediul în Temple Bar din Londra, centrul profesiei juridice britanice de pefosta proprietate a templierilor. Marea Lojă a Francmasoneriei Engleze îşiare sediul pe Great Queen Street (Strada Marii Regine – Semiramida/Isis).Încă de la crearea sa, în anul 1717, ea a controlat majoritatea lojilorfrancmasone din lume. Prin intermediul ei, reptilo-arienii britanici îicontrolează pe judecătorii, avocaţii, poliţiştii, etc., din SUA, iar prin alteorganizaţii, precum Consiliul pentru Relaţii Externe şi Comisia Trilaterală,manipulează întregul sistem politic american. Judecătorii americani ştiufoarte bine că tribunalele lor sunt controlate de Legea AmiralităţiiBritanice, dar preferă să păstreze tăcerea şi să îşi încaseze salariile. Şefiifilialei americane a Frăţiei sunt membrii familiei Rockefeller, care ocontrolează din sediul lor din Londra, ei fiind cei care decid probabil cineva fi Preşedinte. Altfel spus, cea care decide est Elita din Londra. ReginaAngliei, prinţul Philip şi principalii membri ai familiei regale britanice ştiufoarte bine aceste lucruri şi contribuie la orchestrarea lor. Cine este marelemaestru al Lojii Mamă Engleze a Francmasoneriei? Vărul reginei, Ducelede Kent.Există şi o conexiune franceză. Întotdeauna există o asemeneaconexiune între Londra şi Paris, principalele centre operaţionale aleFrăţiei. Francezii şi englezii s-au bătut de multe ori pentru supremaţie, darîn final nu reprezintă decât cele două feţe ale aceleiaşi monede. RevoluţiaFranceză de la 1789 (anul în care George Washington a devenit primulPreşedinte al SUA) a fost în întregime coordonată de francmasoni şi de209

produsul lor, Illuminati bavarezi. Am explicat în detaliu aceste lucruri înlucrarea mea anterioară, Şi adevărul vă va face liberi. După ce„revoluţionarii” au executat-o pe regina Marie Antoinette, fiul de numaiun an şi ceva al acesteia, delfinul Louis, a fost ţinut în arest la domiciliu înTemplul din Paris. Doi ani mai târziu, el a fost scos afară din Templu întruncoş pentru rufe de medicul său, dr. Naudin. În locul său a fost lăsatnepotul retardat al marchizului de Jarjayes, care a şi murit în anul 1795.Prinţul a fost dus în secret la Palatul Vendee al Prinţului Conde, care i-aoferit adăpost. Mai târziu a fost mutat într-o fortăreaţă de pe malulfluviului Rhin, unde a trăit sub numele de baron de Richemond. Înfebruarie 1804 a ajuns în Anglia, împreună cu fostul trezorier regal alFranţei, George Payseur, fiind luat sub protecţia sa de regele George III, întimpul căruia s-a desfăşurat Războiul American pentru Independenţă.Prinţul şi-a schimbat din nou numele în Daniel Payseur, în timp ce GeorgePayseur a devenit George Bayshore. Regele George III i-a dat prinţului onavă şi i-a acordat 600 de acri de pământ în North Carolina. Când cei doiau ajuns în America, ei au primit ajutor din partea familiei Boddie,înrudită cu monarhia britanică. Înainte de a părăsi Anglia, prinţul acumpărat acţiuni la Compania Virginia. Ajuns în America, el aachiziţionat mine de aur, inclusiv Gold Hill Mining Company, pe care acumpărat-o printr-un om de încredere, George Newman. După inventareamotorului cu aburi, Payseur a început construcţia de căi ferate, pe care leînchiria apoi companiilor operaţionale. A creat de asemenea LancasterManufacturing Company pentru a produce cheresteaua necesarăconstrucţiei căilor ferate, precum şi Lincolnton Iron Company, care şi-astabilit ulterior sediul în Chicago, creând două filiale: Carnegie Steel şiPullman Standard Company. Pentru a plăti combustibilul pentrulocomotive (cel puţin, aceasta este explicaţia oficială), Guvernul Federal(Compania Virginia, al cărei acţionar era Payseur) i-a acordat acestuia totpământul care se întindea la 33 de metri de o parte şi de alta a căilor ferateconstruite de el. Multe alte terenuri de-a lungul căilor ferate, dedimensiuni mult mai mari, au fost divizate în secţiuni de 18 kilometripătraţi, din care jumătate i-au fost acordate lui Payseur. Aşa se face că el şicompania sa de căi ferate au ajuns să devină proprietarii a jumătate dinterenul imobiliar al Americii. O mare parte din aceste legi se regăsesc înBaza de Date a Congresului din anul 1854. Aceeaşi Lancaster Railway Co.condusă de Payseur a devenit principalul acţionar – prin intermediulAlabama Mineral Company – al companiilor Coca Cola, Pepsi Cola,General Motors, Boeing, Ford şi Standard Oil.După Războiul Civil American din anii 1860, manipulat de Frăţie,toate căile ferate şi proprietăţile imobiliare deţinute de cei care au sprijinitStatele Confederate din sud (care au pierdut războiul) au fost confiscate şiscoase la licitaţie la Wilmington, North Carolina. Ele au fost cumpărateprin nouă intermediari de Daniel Payseur, la preţuri foarte mici.Proprietarii de căi ferate şi guvernul au semnat un Act de Încredere laNashville, creând sistemul militar al căilor ferate ale Statelor Unite, prin210

care proprietarii au căpătat monopolul asupra transporturilor şicomunicaţiilor. Toate aceste reglementări sunt şi astăzi în vigoare.Principalul om de încredere şi manager general al lui Payseur era un omînrudit cu Rothschild-zii pe nume Leroy Springs, fost Leroy Springstein.Dovezile indică faptul că Leroy Springs era fratele vitreg al preşedinteluiamerican Abraham Lincoln. După o relaţie cu tatăl lui Springs, o doamnăpe nume Nancy Hanks a dat naştere unui fiu, în anul 1808. Tatăl i-a lăsatprin testament o bucată mare de pământ în Huntsville, Alabama, unui fiunumit Abraham Lincoln. Se pare că zvonurile că Lincoln ar fi fost unRothschild nu erau cu totul lipsite de temei. Prin anii 1850, din relaţia luiLincoln cu fiica regelui german Leopold s-au născut două fete gemene,Ella şi Emily. Unul din descendenţii acestei linii genealogice estemiliardarul Howard Hughes. Se pare că multe din familiile americaneaparent foarte puternice au fost de fapt oamenii lui Payseur şi aiCompaniei Virginia. Andrew Carnegie a fost un tânăr angajat alcompaniei siderurgice a lui Payseur, cu care acesta a fondat o nouăcompanie, numită Carnegie Steel. Familia Vanderbilt pretinde că deţine olocuinţă la ţară numită Biltmore. Acest lucru nu este adevărat. Biltmore afost construit de familia Payseur ca hotel prin anii 1880, fiind concesionatapoi Vanderbilt-ţilor pe 99 de ani. Un alt om de încredere al lui Payseur afost J.P. Morgan, unul din cei mai faimoşi industriaşi şi bancheri dinistoria SUA. De fapt, nici el nu a fost altceva decât o mască sub care s-auascuns adevăraţii deţinători ai puterii.Multe din depozitele de petrol şi substanţe minerale din StateleUnite se află pe terenurile deţinute în proprietate de companiile de căiferate, iar drepturile de concesionare a zăcămintelor naturale deţinute dePayseur au fost transformate în companii miniere şi petroliere, al cărorpachet majoritar de acţiuni l-a păstrat. Alte drepturi au fost concesionatecompaniilor din industria lemnului. După moartea lui Daniel Payseur dinanul 1860, fantasticul său imperiu a fost condus de nepotul său, LewisCass Payseur, care a continuat să îl extindă în ritm rapid. În anul 1872, unadin companiile lui Payseur, Charleston, Cincinnati and Chicago Railroad,a creat o companie de telegrafie numită Western Union. În 1875, aceastaşi-a creat o filială numită AT&T, devenită astăzi una dintre cele mai maricompanii de telefonie şi comunicaţii din Statele Unite. Charleston,Cincinnati and Chicago Railroad Company este compania-mamă a BănciiRezervelor Federale, „banca centrală” privată a Statelor Unite. Încontinuare, imperiul lui Payseur s-a implicat masiv în sistemul bancar.Banca sa din Lancaster a devenit North Carolina Bank, iar apoiNationsbank. Cea mai mare bancă din Texas, Interfirst, la care unul dindirectori este George Bush, a fuzionat în anul 1987 cu Republic Bank,rezultând o nouă bancă, First Republic Bank. Aceasta a fost absorbită maitârziu de Nationsbank, care a fuzionat la rândul ei cu Bank of America.Aceste două bănci sunt cele care spală banii din droguri ai CIA, lucrunormal, căci predecesorul CIA, Oficiul pentru Servicii Strategice (OSS), afost alcătuit din propria reţea de securitate a familiei Payseur, creată de211

Selma, Rome and Dalton Railroad pentru a proteja sistemul militar alcăilor ferate. Este un mecanism incredibil alcătuit din tot felul de rotiţe, oîncrengătură de familii atotputernice, iar americanii nu au nici cea maimică idee despre cine sunt cei care îi conduc. Problema este cine i-acondus în tot acest timp pe Payseur-i.Familia Payseur şi-a pierdut între timp controlul asupra imperiuluisău, dar la putere a rămas acelaşi trib reptilian. Principalul om de încredereal Payseur-ilor, Leroy Springs, a murit în anul 1931, locul lui fiind luat defiul său, Elliot. Acesta s-a oferit voluntar să actualizeze sistemul decompletare a Registrelor Cadastrale şi a subtilizat documentele dintribunalul din Lancaster. Când le-a înapoiat, sute de acte care atestaudrepturile de proprietate asupra unor terenuri acordate lui Payseur au fosttransferate pe numele lui Elliot Springs (înrudit cu clanul Rothschild, să nuuităm). Este evident că el a făcut ce i s-a spus, pentru a împiedica astfelpreluarea imensei averi a lui Payseur de către fiicele acestuia. Pe laînceputul anilor 50, Anne, fiica lui Elliot Springs, s-a măritat cu unpersonaj din lumea crimei organizate din New Jersey pe nume HughClose. Acesta a fost numit preşedinte al tuturor companiilor Payseur furatede Elliot Springs. Fiica lui Close, doamna Crandall Close Bowles, adevenit directoare a Carolina Federal Reserve Bank. Bătălia pentrucontrolul fostelor companii Payseur continuă inclusiv la ora actuală, dardeocamdată se pare că sunt controlate de Rothschild-zi. Cei care cred căsunt proprietari de terenuri pe care le-au cumpărat de la companiile de căiferate vor fi dezamăgiţi să afle că actele lor de proprietate nu sunt valabile,căci companiile de căi ferate nu au fost niciodată proprietarele terenurilor.Ele au fost doar concesionate imperiului Payseur. În final, proprietarultuturor terenurilor rămâne Compania Virginia.Franklin Delano Roosevelt, Preşedintele Statelor Unite numit deFrăţie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, spunea că în politicănimic nu este întâmplător. Tot ce se întâmplă se petrece pentru că aşatrebuie. La fel stau lucrurile cu toate evenimentele majore care au permisavansarea Agendei către centralizarea puterii globale, indiferent că a fostvorba de războaie, colapsuri economice, asasinate sau „scandaluri” menitesă înlăture de la putere pe politicienii care nu au fost de acord să joacedupă cum li s-a cântat. Cele trei mari războaie care s-au desfăşurat pe solulamerican au fost: războiul declanşat împotriva nativilor de către coloniştiialbi, Războiul pentru „Independenţă” şi Războiul Civil declanşat atuncicând statele din sud au dorit să se rupă de uniune în anul 1860. Aşa cumam văzut, războiul împotriva nativilor şi cel de independenţă au fostregizate de Frăţie. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul Războiului Civil.Între anii 1841-1845, fruntaşii francmasoni din Europa au participat laşase şedinţe secrete ale Consiliului Suprem, hotărând declanşareaRăzboiului Civil American, pentru a impune astfel controlul şi mai strânsal reptilo-arienilor asupra Statelor Unite. În centrul acestor conspiraţii s-asituat Lordul Palmeston, secretarul afacerilor externe şi primul ministru alMarii Britanii, inclusiv Mare Patriarh al Francmasoneriei. Pentru a212

manipula conflictul au fost aleşi doi francmasoni de rang 33 ai rituluiscoţian: Cushing, care a operat în nord, alături de unionişti, şi Albert Pike,Comandorul Mare Suveran al Jurisdicţiei de Sud a Ritului Scoţian, care aorganizat revolta statelor din sud. Ironia face ca finanţarea revoltei statelorsudice să fie susţinută de bancherii masonici londonezi în urmaaranjamentelor lui Cushing, cel care opera în nord! Pike, un satanist carecredea în supremaţia rasei ariene (reptilo-ariene), a cerut ajutorul luiGiuseppe Mazzini, şeful Francmasoneriei Marelui Orient Italian, în urmacăruia a rezultat infama operaţiune de crimă organizată numită mafia. Înanul 1851, Mazzini a început să organizeze campania împotriva sclaviei înîntreaga Americă. Francmasonii s-au folosit de aceste grupuri care militauîmpotriva sclaviei ca acoperire pentru adevăratele lor motivaţii din spateleRăzboiului Civil. În acest scop, au fost organizate „Loji ale TinerilorAmericani”, al căror sediu era Cincinnati Lodge nr. 133. Finanţareaacestora a fost asigurată în principal de bancherul francmason englez şiomul de paie al lui Rothschild pe nume George Peabody, care l-a numit peJ.P. Morgan şef al operaţiunilor financiare din America. După cum vă maiamintiţi, Morgan era un fost protejat al lui Daniel Payseur. Oriunde ne-amuita, ne izbim de aceleaşi nume.Franklin Pierce (strămoşul lui George şi Barbara Bush) a fost alesPreşedinte al Statelor Unite în anul 1853, iar Mazzini a scris că: „Aproapetoate numirile în funcţii au fost cele pe care le-am dorit noi”. Una dinaceste numiri în funcţie a fost cea a lui Caleb Cushing în postul deprocuror general. Cushing era controlat de francmasoneria engleză şi eraimplicat în comerţul britanic cu opiu prin tatăl său (armator) şi vărul său,John Perkins Cushing. Caleb Cushing a scris foarte multe articoleîmpotriva sclaviei, devenind unul din arhitecţii Războiului Civil, împreunăcu Albert Pike. Pike fusese profesor la o şcoală din oraşul natal al luiCushing, Newburyport, Massachussetts, dar locuia acum la Little Rock,Arkansas, oraşul de mai târziu al lui Bill Clinton, unde a şi început să sedezvolte cariera sa masonică. Unul din grupurile cruciale care au stat înspatele declanşării Războiului Civil a fost cel al Cavalerilor Cercului deAur, cu sediul tot în Cincinnati, Ohio. Printre membrii acestuia se numărainfamul tâlhar Jesse James, un mason de grad 33 care a primit de la AlbertPike misiunea de a jefui băncile din nord pentru a asigura o finanţaresuplimentară războiului. Un alt cavaler al Cercului de Aur a fost generalulfrancmason P.T. Beauregard, cel care a declanşat Războiul Civil prinatacul asupra Fort Sumter din anul 1861. Una dintre cele mai faimoasevoci care s-au ridicat împotriva sclaviei a fost aceea a lui John Brown, carea devenit legendar în urma cântecului despre „Trupul lui John Brown”. Înrealitate, acesta era membru al mai multor societăţi secrete, inclusiv alfrancmasoneriei. A devenit maestru mason la Loja Hudson nr. 68 dinHudson, Ohio, pe data de 11 mai 1824, şi a făcut parte din rândul TinerilorAmericani ai lui Mazzini. Brown a fost susţinut financiar de familia luiJohn Jacob Astor, un alt membru al liniilor genealogice reptiliene. În timpce francmasonii se agitau în ambele tabere, după schema devenită clasică,213

Războiul Civil era pe punctul de a începe. În ianuarie 1857, francmasonulJohn Buchanan a fost ales Preşedinte şi l-a numit ca secretar însărcinat curăzboiul pe francmasonul John B. Floyd. Vicepreşedinte era John C.Breckinridge din Kentucky, care a primit iniţierea în gradul 33 al rituluiscoţian de la Albert Pike pe data de 28 martie 1860. Preşedintele statelorrebele din sud era francmasonul Jefferson Davies, iar primul stat care s-aretras din uniune a fost South Carolina, sediul Jurisdicţiei Sudice a RituluiScoţian, condusă de Albert Pike. Toţi conducătorii celorlalte state care s-au retras ulterior au fost francmasoni. În mod semnificativ, deşi numai 11state s-au retras din uniune, steagul confederat avea 13 stele – un numărsacru pentru francmasoni şi pentru cavalerii templieri.Când Abraham Lincoln a devenit Preşedinte al unioniştilor dinnord pe data de 4 martie 1861, cei care i-au oferit finanţare pentru războiau fost aceiaşi oameni care finanţau sudul: bancherii Masoni din Londra.Ei au pus totuşi o condiţie: Lincoln trebuia să fie de acord cu crearea unei„bănci centrale” private a Americii. Unul din motivele importante aledeclanşării Războiului Civil a fost falimentarea Americii pentru smulgereaacordului de creare a acestei bănci. Dar Lincoln a refuzat şi a introdus opolitică monetară mai adecvată, pe care orice guvern actual ar trebui să oadopte, dacă nu s-ar afla sub controlul bancherilor internaţionali. Tot ce afăcut Lincoln a fost să tipărească bani fără dobândă, numiţi „bancnoteleverzi”, cu care şi-a finanţat propriul guvern. Preşedintele John E. Kennedya dus o politică similară. Acesta este cel mai rău coşmar al bancherilorFrăţiei, motiv pentru care Lincoln a fost asasinat pe data de 14 aprilie1865, iar Kennedy pe data de 22 noiembrie 1965. Asasinul lui Lincoln afost John Wilkes Booth, un francmason de grad 33, membru al TinerilorAmericani ai lui Mazzini. El a fost ales din rândul Cavalerilor Cercului deAur, finanţat de aceiaşi bancheri francmasoni din Londra. Operaţiunea deprindere a asasinului a fost organizată de francmasonul Edwin Stanton,care a dispus blocarea tuturor drumurilor de ieşire din Washington DC, cuexcepţia celui pe care l-a folosit Booth pentru a scăpa. În locul lui a fostucis un beţiv care semăna vag cu el, iar cadavrul acestuia a fost ars într-unhambar. Cine credeţi că l-a descoperit pe acest om? Edwin Stanton însuşi,desigur, care l-a şi identificat ca fiind Booth. La procesul care s-a ţinut înIndianapolis, în iunie 1865, pentru judecarea conspiratorilor care auparticipat la asasinarea lui Lincoln, câteva din numele citate ca fiind directimplicate au fost: Lord Palmeston, primul ministru al Marii Britanii şifrancmason de grad 33, care a murit în acelaşi an; John Wilkes Booth,francmason de grad 33; Judah P. Benjamin, purtătorul de cuvânt albancherilor londonezi care au ordonat asasinatul; şi Jacob Thompson, fostsecretar de stat al afacerilor interne, care a retras 180.000 de dolari de laBanca din Montreal, Canada, pentru a finanţa întreaga operaţiune.Cavalerii Cercului de Aur au fost expuşi, aşa că Pike s-a decis să leschimbe numele. El i-a numit… Ku Klux Klan, faimoasa organizaţiesatanistă ai cărei membri îmbrăcaţi în robe albe au terorizat decenii la rândpopulaţia neagră a Americii. Numele lor provine de la cuvântul grecesc214

kuklos, care înseamnă „cerc”. Pike s-a născut în Boston, în anul 1809, şi afost educat la Universitatea Harvard. A devenit Mare Comandor alFrancmasoneriei Americane şi mare maestru al lojii de rit scoţian dinLittle Rock, Arkansas, din care avea să facă parte mai târziu şi BillClinton. Când Pike a murit în anul 1891 în Washington DC, funeraliile s-au ţinut în Templul Francmason, la miezul nopţii, cu pereţii drapaţi înîntregime în negru. Acest om a fost întreaga sa viaţă un satanist. El esteconsiderat şi la ora actuală un „zeu” al francmasonilor, statuia sa fiindridicată chiar lângă sediul poliţiei din Washington, în apropiere de ColinaCapitoliului.Înainte de moartea lui Lincoln, Congresul controlat de francmasonia votat Legea Băncii Naţionale, în urma căreia a fost înfiinţată o bancănaţională federală cu puterea de a emite bancnote SUA. Acestea erauîmprumutate guvernului contra unei dobânzi de către bancherii masoni. Separe că aceştia au supravieţuit „bancnotelor verzi” ale lui Lincoln, iararhitectul acestei legi, secretarul trezoreriei Salmon P. Chase, a fostconsiderat un erou atât de mare încât francmasonii şi-au numit chiar unadin principalele bănci cu numele lui: Chase Bank (actualmente ChaseManhattan), controlată – cel puţin la nivel oficial – de David Rockefeller.Cred că v-aţi convins deja că marile evenimente care au divizat lumea şiau provocat conflicte constante, războaie, religii, etc., au fost coordonatede aceeaşi sursă şi au urmărit aceeaşi Agendă. Toate se leagă de aceiaşioameni.Povestea creării Statelor Unite este legată şi de conflictul dinIrlanda de Nord. Eroul principal este un naturalist şi chimist pe nume dr.Edward Bancroft, prieten apropiat al lui Benjamin Franklin, cel care afinanţat admiterea lui Bancroft la Societatea Regală din Londra, masca„ştiinţifică” a Frăţiei. Mai târziu, acesta a devenit secretarul particular allui Franklin la Paris (centrul reţelei de spionaj a Frăţiei) şi a aderat la lojaelitistă „Nouă Surori”, al cărei mare maestru era Franklin. În anul 1779,Bancroft a condus o misiune secretă în Irlanda, iar un an mai târziu,Lordul Stormont, ambasadorul Marii Britanii în Franţa, l-a informat perege că o delegaţie irlandeză l-a vizitat în secret la Paris pe regele LudovicXV pentru a-i propune o Irlandă independentă. Ambasadorul i-a transmisregelui că: „Toţi delegaţii aveau legătură cu Franklin…”. În anii care auurmat s-a creat o societate secretă a Frăţiei numită Societatea IrlandezilorUniţi, care a inclus printre membrii ei oameni ca Lordul EdwardFitzgerald şi Wolfe Tone. Toate acestea se petreceau înainte de revolteleirlandezilor din 1798 şi 1803, care au declanşat un conflict ce continuă şiastăzi. După cum vedeţi, aceeaşi Frăţie este implicată în toateevenimentele majore ale lumii. Simon Bolivar, fondatorul RepubliciiBolivia din America de Sud şi eliberatorul Venezuelei, Noii Granade,Ecuadorului şi Republicii Peru, a fost membru al Lojii spaniole Cadiz şimaestru al lojii „Nouă Surori” din Paris. Din această lojă au mai făcutparte Benjamin Franklin, scriitorul Voltaire şi alţi revoluţionari francezi.George Washington i-a trimis lui Bolivar, în semn de respect, un medalion215

cu o şuviţă din propriul său păr, prin intermediul revoluţionaruluifrancezo-american Lafayette.America – un pământ al libertăţii? Ce glumă sinistră!Secţiunea de ilustraţiiStatuie a Şarpelui Zburător aflată în centrul Templului Barouluidin Londra, amplasat pe fostul teren al templierilor din centrul capitalei,care găzduieşte la ora actuală câteva din cele mai importante societăţisecrete din cadrul Frăţiei Babiloniene.Dragonul şi crucea de foc care decorează intrarea în districtulfinanciar londonez numit City, unul din cele mai importante centre aleFrăţiei de pe planeta noastră. Crucea roşie pe un fundal alb era simbolulsoarelui la fenicieni. Ea apărea în logo-ul templierilor şi figurează şi laora actuală pe steagul Angliei.Statuia unei reptile găsită în mormintele populaţiei Ubaid, care atrăit până în jurul anului 4000 î.Ch. pe teritoriul actual al Irakului. Atâtmama cât şi copilul pe care îl ţine în braţe au trăsături reptiliene,asemănătoare cu ale unei şopârle. Această cultură a existat înainteacataclismului provocat de Venus, care i-a silit probabil pe reptilieniisupravieţuitori să se retragă sub pământ sau într-o altă dimensiune.Calul alb de la Uffington, din Wiltshire, datat 3000 î.Ch., perioadaîn care fenicienii au sosit în Anglia. Calul alb era unul din simbolurilesolare ale fenicienilor.Întreaga faţadă a catedralei Notre Dame din Paris este acoperităcu gargui şi şerpi zburători. Mulţi dinte aceştia sunt versiuni la scarăredusă ale simbolurilor în formă de şerpi găsite în locurile în care au trăitcândva mayaşii, o populaţie străveche din Mexic. Garguii sunt simboluriale reptilienilor şi au fost aleşi de societăţile secrete ale Frăţiei, în specialde cavalerii templieri, ca elemente de „decor” pentru nenumăratebiserici, catedrale, conace ale liniilor genealogice aristocratice şi alteclădiri.Ilustraţii executate de Clive Burrows, artistul din Isle of Wight,care arată ce percep oamenii care văd fiinţe umane schimbându-şi formaîn reptile. Astfel de imagini apar frecvent în rândul oamenilor politici, almarilor bancheri, oameni de afaceri, şefi militari, etc.Alte ilustraţii ale lui Clive Burrows, care arată felul în care sesuprapun imaginile unor reptile peste cele ale oamenilor, fără să ocupeefectiv trupurile acestora. Burrows a desenat aceste ilustraţii ascultânddescrierile unuia din nenumăraţii oameni pe care i-am cunoscut şi caremi-au declarat că percep imaginea reptilelor din regiunea inferioară acelei de-a patra dimensiuni. Acestea par să se ataşeze de oameni lanivelul celor două chakra-e inferioare.216

Imagini străvechi de pe faţada templului din Saqqara, în Egipt,care îl prezintă pe unul din „zeii” acestora. Acesta seamănă uimitor debine cu descrierile „rasei şerpilor”. Personal, mi se pare chiar că arearipi, la fel ca draconienii înaripaţi.Imagini obţinute prin amabilitatea lui Mark Cottier şi Farah ZeidiPapa cu „pălărie în formă de cap de peşte”, simbol al zeuluibabilonian NimrodPorumbei pe sceptrele monarhilor britanici. Porumbelul este unsimbol al reginei Semiramida, partenera lui Nimrod în religiababiloniană. De remarcat şi folosirea crucilor malteze, descoperite înpeşterile din fostul ţinut fenician numit Capadochia (actualmente Turcia).Crucea malteză apare şi pe Coroana cu care sunt încoronaţi regiiAngliei.… dar şi pe uniforma naziştilor. Fanaticii lui Hitler obişnuiau săpoarte de asemenea simbolul craniului şi al celor două oase încrucişate,svastica inversată (un simbol fenician al soarelui) şi vulturul, simbolderivat din pasărea-soarelui (Phoenix), egiptean-feniciană.Prinţul Albert, duce de Clarence şi Avondale, fotografiat în anul1890, cu doi ani înainte de a „muri”; şi Adolf Hitler, fotografiat 25 de animai târziu, în anul 1915, în uniforma germană. Vorbim oare de acelaşiom? A fost Hitler nepotul reginei Victoria? Cu siguranţă, între cei doiexistă numeroase conexiuni fascinante.Londra, Paris şi Washington, la fel ca multe alte oraşe importante,au fost concepute ţinând cont de legile geometriei sacre, având numeroasemonumente şi clădiri similare. În ele predomină în special domurile şiobeliscurile. În aceste ilustraţii vă prezentăm (de la stânga la dreapta):catedrala St Paul (Londra), Panteonul (Paris), şi Clădirea Congresului(Washington).… dar şi (de la stânga la dreapta): obeliscul egiptean numit AculCleopatrei, din Londra, obeliscul din Luxor, amplasat în Place de laConcorde, în Paris, şi monumentul lui Washington din Washington DC.Flacăra eternă este simbolul clasic al Frăţiei Babiloniene.Ilustraţia de faţă, în care flacăra este ţinută de eroul babilonianPrometeu, apare la Centrul Rockefeller din New York.… dar poate fi văzută şi pe statuia Libertăţii aflată pe o insulă dinPortul New York (stânga); şi imaginea în oglindă a acesteia, pe o insulădin mijlocul râului Sena, în Paris (dreapta).Flacăra este folosită de Frăţie ca semnătură după asasinatele sale.O asemenea flacără a fost plasată pe mormântul Preşedintelui Kennedydin cimitirul Arlington (jos). Francmasonii au ridicat un obelisc cu oflacără în vârf în Dealey Place, în apropiere de locul în care a fost ucis.217

O copie a flăcării din mâna Statuii Libertăţii, plasată pe opentagramă neagră, figurează deasupra intrării în tunelul Pont de l’Almadin Paris, în interiorul căruia a murit prinţesa Diana. Pe insula în care afost „îngropată” este plasată de asemenea o flacără.Insula pe care se spune că este îngropată Diana, de pe laculconacului ancestral al familiei Spencer din Althorp Park,Northamptonshire. Insulele, lacurile şi crângurile reprezintă simbolurifundamentale ale zeiţei antice Diana.Arcul de Triumf, simbol al soarelui situat în centrul structuriigeometrice sacre după care a fost construit Parisul. 12 drumuri seîncrucişează formând o „Stea” sau un cerc în formă de stea, pe care pot fivăzute chiar punctele prin care trece soarele. Arcul comunică în liniedreaptă cu Champs Elysees, traseu pe care sunt plasate şi alte arcuri,obeliscul din Luxor (situat în Place de la Concorde) şi enorma piramidăneagră din sticlă ridicată în curtea Muzeului Luvru.Convoiul de maşini al Preşedintelui Kennedy în Dealey Plaza înmomentul în care a fost împuşcat, pe data de 22 noiembrie 1963 – la exact656 de ani de la ziua în care a început măcelul împotriva templierilor. Deremarcat că maşina Preşedintelui nu este însoţită de gărzi de securitate,în timp ce cea din spatele ei are patru gărzi! Nici un asasinat politic nueste o întâmplare, ci un obiectiv precis.Tunelul Pont de l’Alma din Paris (stânga), Podul sau Locul ZeiţeiLunii. Deasupra tunelului se află mai multe intersecţii, domeniultradiţional al lui Hecate.Una din cele 17 camere de luat vederi legate în circuit pe drumulcare duce de la Ritz la Pont de l’Alma este orientată direct către intrareaîn tunelul Pont de l’Alma. Camera ar fi trebuit să înregistreze orice altămaşină sau activitate neobişnuită. La fel ca toate celelalte, camera a fostoprită în momentul accidentului.Mercedesul în care se afla Diana, făcut praf la impactul cu cel deal13-lea stâlp. Diana a murit pe locul unui străvechi altar unde seaduceau sacrificii zeiţei Diana.Mohamed Al Fayed (sus) şi coiful în formă de simbol al soareluiprezentat în Daily Express. Leul de aur este un simbol al cultului solar şicele două coarne sunt identice cu cele pe care le purta Nimrod în Babilon.Coiful este foarte asemănător cu cel purtat de Isis (sus dreapta) înilustraţiile ei egiptene.(De la stânga la dreapta) Henri Paul a fost ţapul ispăşitor alaccidentului, dar bodyguardul Trevor Rees-Jones şi fratele Dianei, EarlSpencer, ar mai avea de răspuns la câteva întrebări importante.Bufniţa din piatră cu o înălţime de 10 metri din spatele foculuisacrificial de la Bohemian Grove, Carolina de Nord, în timpul unei taberede vară pentru elita Frăţiei Babiloniene. Bufniţa este un simbol al lui218

Moloh, zeitatea căreia anticii îi aduceau sacrificii sub formă de copii pecare îi ardeau (sacrificii care se practică şi astăzi).Din nou obeliscul şi domul. Imagine surprinsă de un artist aclădirii Canary Wharf din spatele râului Tamisa. Aceasta este cea maiînaltă clădire din lume, iar în faţa ei se află noul Dom al Mileniului. Nueste deloc o coincidenţă faptul că meridianul Zero (Greenwich) trece înimediata apropiere a acestui punct.O invazie extraterestră? Nu, o manipulare a Frăţiei. Se pretinde căaceastă imagine este VRIL-7, una din „farfuriile zburătoare” alenaziştilor, creată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şiperfecţionată ulterior în Statele Unite (şi nu numai).Capitolul 10Bani din nimicIniţiaţii şi fruntaşii Frăţiei Babiloniene conduc la ora actualăpolitica mondială, sistemul bancar global, afacerile, serviciile secrete,forţele de poliţie, armata, sistemul educaţional şi mas-media. Dinperspectiva controlului global, cel mai important sistem din toate acesteaeste cel bancar, care permite crearea şi manipularea banilor.Schema financiară a Frăţiei este cât se poate de simplă, fiindaplicată cu aceeaşi eficienţă din perioada Sumerului şi a Babilonului pânăîn zilele noastre. Ea constă în crearea de bani care nu există şiîmprumutarea lor către populaţie şi către firme în schimbul unei dobânzi.Sistemul permite îndatorarea masivă a guvernelor, firmelor şi populaţiei,şi implicit controlul lor. Pentru ca sistemul să poată funcţiona, cel maiimportant lucru este ca bancherii să obţină permisiunea de a împrumutaaltora bani pe care nu-i au. Iată cum funcţionează acest sistem: dacă eu saudumneavoastră avem un milion de lire sterline, putem împrumuta altcuivaaceşti bani. Este cât se poate de simplu. În schimb, dacă o bancă are unmilion de lire sterline, ea poate împrumuta altora o sumă de zece ori maimare (ba chiar mai mult), percepând dobânzi la sumele împrumutate. Dacădoar o parte din oamenii care au bani depozitaţi în bănci s-ar repezisimultan să şi-i retragă, băncile ar fi nevoite să îşi închidă porţile, căci nuar avea de unde să le înapoieze aceşti bani. Banii din bănci sunt un mit, unfel de sugestie colectivă. Atunci când intri într-o bancă şi ceri unîmprumut, banca nu tipăreşte nici măcar o singură bancnotă şi nu bate nicimăcar o singură monedă nouă. Tot ce face ea este să introducă o sumă debani în contul tău. Începând din acel moment, ea începe să îţi perceapăînsă o dobândă, la o sumă care nu există decât într-un registru sau pemonitorul unui calculator. Dacă nu îţi plăteşti o singură rată din acestîmprumut inexistent, banca îţi poate lua însă averea, casa, maşina, terenulşi alte posesiuni cât se poate de reale, până la valoarea estimată a cifreiintroduse pe ecranul calculatorului. Mai mult decât atât, dat fiind că nu219

guvernele controlează circulaţia banilor pe piaţă, ci băncile private, prinîmprumuturile pe care le acordă, ele sunt cele care controlează de fapt câţibani există în circulaţie. Cu cât fac mai multe împrumuturi, cu atât maimulţi bani circulă pe piaţă. Care credeţi că este diferenţa dintre o perioadăde boom economic (prosperitate) şi una de recesiune (sărăcie)? Nu existădecât o singură diferenţă: cantitatea de bani aflată în circulaţie. Atât. Prinacest sistem, băncile private, controlate de aceiaşi oameni, decid câţi banitrebuie să fie în circulaţie. Ele pot crea perioade de avânt economic sau derecesiune la comandă. La fel se petrec lucrurile pe pieţele bursiere, undeaceşti oameni pun în mişcare trilioane de dolari pe zi pe pieţele financiareşi bancare, decizând aşa cum doresc care acţiuni vor urca şi care vorcoborî, ce companii se vor extinde şi care vor da faliment. Crahurilebursiere nu se petrec întâmplător, ci intenţionat.Cea mai mare parte a „banilor” aflaţi în circulaţie nu sunt banifizici, adică monede şi bancnote, ci simple cifre care trec dintr-un cont înaltul, pe cale electronică, în sistemul de calculatoare, prin intermediultransferurilor de bani, al cardurilor de credit şi al cecurilor. Cu cât încirculaţie există mai mulţi bani (electronici sau fizici), cu atât mai intensăeste activitatea economică, cu atât mai multe bunuri şi servicii pot ficumpărate şi vândute, cu atât mai mari sunt salariile oamenilor şi cu atâtmai multe sunt locurile de muncă. Una din schemele operaţionalepreferate ale elitei financiare a reptilo-arienilor a fost însă dintotdeaunacrearea unui boom economic prin acordarea unui număr foarte mare deîmprumuturi, urmată de dezumflarea balonului. Economiştii plătiţi cusalarii exorbitante şi corespondenţii economici ai diferitelor mijloace masmediavă vor spune (marea majoritate neavând habar ce se întâmplă înrealitate) că perioadele de avânt urmate de cele de recesiune fac partedintr-un „ciclu economic” natural. Vorbe în vânt. Întregul sistem este omanipulare sistematică aplicată de Frăţie cu scopul de a fura bogăţia realăa acestei lumi. În timpul perioadelor de avânt economic foarte mulţioameni se îndatorează masiv. Un mediu economic dinamic înseamnă căfirmele împrumută mai mulţi bani pentru a-şi cumpăra tehnologie, cuscopul de a produce mai mult, răspunzând astfel cererii din ce în ce maimari. La rândul ei, populaţia se împrumută mai mult de la bănci pentru a-şi cumpăra case mai mari, maşini mai puternice şi mai scumpe, etc., pentrucă au încredere în viitorul lor economic. La momentul oportun, principaliibancheri, coordonaţi de societăţile secrete, ridică ratele dobânzilor pentrua suprima cererea pentru noi împrumuturi. Efectul acestor măsurirestrictive echivalează cu reducerea banilor aflaţi în circulaţie pe piaţă. Înacest fel, cererea pentru produse scade, la fel ca şi numărul locurilor demuncă, întrucât nu mai există suficienţi bani pe piaţă pentru a genera unmediu economic dinamic. Oamenii şi firmele nu mai câştigă suficienţibani pentru a-şi plăti creditele contractate anterior şi intră în faliment.Băncile le iau averea reală, afacerile, casele, terenurile, maşinile şicelelalte posesiuni, pentru că nu şi-au plătit împrumuturile care nu au fostde la bun început altceva decât nişte cifre tipărite pe un ecran. Aceste220

cicluri continuă de mii de ani, dar s-au accentuat mult în ultimele secole,aspirând întreaga avere a populaţiei şi plasând-o în mâna celor carecontrolează sistemul bancar – liniile genealogice reptiliene. Principiul seaplică inclusiv guvernelor şi ţărilor. În loc să îşi creeze propriii lor bani,fără să plătească dobânzi pentru ei, guvernele îi împrumută de la băncileprivate şi îşi plătesc ratele şi dobânzile aferente prin impozitareapopulaţiei. Sumele uriaşe pe care le plătiţi ca taxe şi impozite se întorc labăncile private pentru a plăti nişte credite pe care guvernul le-a făcut încondiţiile în care îşi putea tipări propriii bani, fără dobânzi! De ce nu faceacest lucru? Pentru că Frăţia controlează în egală măsură guvernele şibăncile.Ceea ce numim astăzi „privatizare” înseamnă vânzarea activelorstatului pentru a preîntâmpina falimentul acestuia din cauza ratelor şidobânzilor neplătite. Îndeosebi ţările din lumea a treia cedează marilorbănci controlul asupra terenurilor şi resurselor lor, căci nu şi pot plăticreditele imense pe care le-au făcut de multe ori la presiunile aceloraşibănci şi instituţii internaţionale. Sărăcia şi conflictele continue nu trebuieneapărat să fie o caracteristică a lumii în care trăim; ele sunt manipulate deFrăţie pentru că servesc Agendei sale. Cavalerii templieri au folosit exactacest mecanism atunci când au pus bazele sistemului bancar modern prinsecolele XII-XIII. La fel a operat înaintea lor sistemul pus la cale deNobilimea Neagră din Veneţia. La ora actuală, manipularea financiară alumii este coordonată de „băncile centrale” din fiecare ţară, care par sălucreze independent, dar de fapt colaborează între ele pentru atingereascopului comun. Păianjenul aflat în centrul acestei imense reţele financiaremondiale a fost Banca Angliei, înfiinţată cu acordul regelui impus deNobilimea Neagră, Wilhelm de Orania. Mai recent, de prin anii 1930,acest rol a fost preluat de Banca pentru Reglementări Internaţionale cusediul la Geneva, în Elveţia. La fel ca şi în cazul Băncii Angliei, băncilecentrale ale diferitelor state au fost înfiinţate cu acordul descendenţilorfamiliilor bancare reptiliene din Genova şi Veneţia.Rothschild-ziiUna din liniile genealogice reptilo-ariene provenite din imperiulkhazar (în Munţii Caucaz) este cea a familiei Rothschild. Membrii defrunte ai acesteia sunt reptilieni cu sânge pur, care ocupă în mod deliberatforme fizice umane. Este imposibil să analizezi manipularea financiarăglobală fără să faci referire la clanul Rothschild. Aceştia şi-au schimbatnumele din Bauer în Rothschild şi s-au aflat în centrul operaţiunilor demanipulare globală din secolul XVIII şi până în prezent, din sediul lor dela Frankfurt. Dinastia bancară a Rothschild-zilor a fost creată de MayerAmschel Bauer. Familiile reptiliene îşi schimbă tot timpul numele pentrua-şi ascunde originile, scop în care îi ajută foarte mult primirea sauinventarea de noi titluri. Astfel, Bauer şi-a schimbat numele în Rothschild,care provine de la scutul roşu (rotes schild în limba germană) care atârna221

deasupra porţii casei sale din Frankfurt. Încă din cele mai vechi timpuri aleFrăţiei, roşul a fost culoarea care a simbolizat revoluţia, motiv pentru carerevoluţionarii ruşi au fost numiţi Roşii. Pe scutul lui Rothschild se afla ohexagramă, Steaua lui David sau Sigiliul lui Solomon, simbol care seregăseşte astăzi pe steagul Israelului. Oamenii cred că acesta este unsimbol evreu, datorită numelui său şi celor care îl folosesc, dar nici vorbăde aşa ceva. Un astfel de simbol al fost descoperit pe podeaua veche de1200 de ani a unei moschei musulmane din Tel Aviv. În lucrarea sa,Steaua cu şase colţuri, scriitorul evreu O.J. Graham afirmă:„… steaua cu şase colţuri a apărut în ritualurile păgâneegiptene, fiind preluată apoi de cultul zeiţei Ashteroth şi al zeuluiMoloh… A fost preluată apoi de artele magice, a fost folosită devrăjitoare [inclusiv de magicienii arabi, druizii şi sataniştii]…până când a fost introdusă în Cabala de Isaac Luria, un cabalist dinsecolul XVI, de unde a preluat-o Mayer Amschel Bauer, care şi-aschimbat numele în funcţie de acest simbol, apoi de sionişti, deKnesset-ul [parlamentul] noului stat Israel, a fost pusă pe steagulIsraelului şi a fost adoptată de organizaţia medicală a acestui stat,echivalentă cu Crucea Roşie”.Aşadar, însuşi sumele lui Rothschild provine dintr-un simbolezoteric antic asociat cu zeul egiptean Moloh (Nimrod), „zeul”sacrificiului. Hexagrama nu a început să fie folosită de ierarhia evreilor casimbol naţional decât după apariţia Rothschild-zilor şi nu are nimic de-aface cu „Regele David”, lucru cunoscut foarte bine de liderii evrei. Ea afost pusă pe steagul Israelului pentru că acest stat nu este pământulevreilor, ci al Rothschild-zilor şi al celor care le dictează acestora de penivele încă şi mai înalte ale ierarhiei piramidale a Frăţiei. Aceştia sunt ceicare au creat statul Israel şi care îl controlează. Apropo, scutul roşu folositca emblemă de Armata Salvării a fost inspirat după cel al lui Rothschild.Frankfurt, oraşul în care a apărut dinastia Rothschild, a fost loculîn care banii de hârtie au devenit populari şi în care este situată astăziBanca Centrală Europeană. Banca permite câtorva bancheri nealeşi decineva să stabilească ratele dobânzilor pentru toate ţările Uniunii Europenecare folosesc moneda unică europeană. Există un citat celebru atribuit luiMayer Amschel Rothschild, care spune: „Daţi-mi controlul asupramonedei unei naţiuni şi nu-mi pasă cine face legile”. Mayer Rothschild s-aînsurat cu Gutele Schnaper (care avea 16 ani la acea dată). Cei doi au avutzece copii, cinci băieţi şi cinci fete, care au fost trimişi să creeze filiale aledinastiei la Londra, Paris, Viena, Berlin şi Napoli. Copiii Rothschild aufăcut căsătorii din interes, infiltrându-se astfel în nobilimea europeană, dars-au căsătorit şi între ei, la nivel de veri primari, pentru a nu-şi dilua preamult sângele reptilian şi puterea casei Rothschild. Testamentul lui Mayerindica expres acest lucru, inclusiv faptul că afacerile trebuiau conduse demembrii de sex masculin ai familiei, iar conturile trebuie păstrate în celmai strict secret. Testamentul le-a exclus complet pe fiicele Rothschild,222

inclusiv pe soţii şi copiii acestora, de la dreptul de a participa la afacereafamiliei sau de a şti ceva despre ea. De aceea, simplul fapt că cineva senumeşte Rothschild nu înseamnă automat că este satanist sau că ştie ce seîntâmplă. Eu vorbesc strict de cei aflaţi la vârful imperiului, lucru valabilşi pentru celelalte familii pe care le-am pomenit în această carte. Mareamajoritate a membrilor acestor familii ar fi şocaţi dacă ar afla ce seîntâmplă în jurul lor. Nu îmi propun să dezlănţui în nici un caz o vânătoarede vrăjitoare împotriva tuturor celor care poartă aceste nume de familie, şinici măcar împotriva rasei reptiliene în general. Nu doresc să îi expundecât pe cei care poartă în mod responsabil vina pentru ceea ce fac, nu şimarionetele inocente care se întâmplă să fie în familiile lor sau să poarteacelaşi nume.Mayer Rothschild a devenit bancher şi om de încredere al prinţuluiWilliam IX de Hesse-Hanau, un alt membru cu sânge reptilian alNobilimii Negre. Cei doi mergeau la şedinţele francmasone împreună.Potrivit cărţii Evreii şi francmasonii din Europa (1723-1939), fratele maimic al lui William, Karl, a fost acceptat ca şef al francmasoneriei germane,iar membrii dinastiei Hesse s-au implicat activ într-un grup de elită numitStricta Respectare. Mai târziu, grupul şi-a schimbat denumirea în CavaleriiBenefici ai Oraşului Sfânt, fiind cunoscuţi în Germania şi sub numele deFrăţia Sfântului Ioan Botezătorul (un cod pentru Nimrod). În timpul celuide-al Doilea Război Mondial, Casa de Hesse a fost de partea lui Hitler, iarprinţul Philip von Hesse a fost unul din mesagerii dintre Hitler şiMussolini. După ce au preluat tronul britanic, William şi Rothschild aufăcut avere închiriind trupele lui Hesse germanilor din Hanovra. Mulţi dinsoldaţii care au luptat de partea „Angliei” în Războiul American pentruIndependenţă au fost mercenari germani ai lui William. Acesta era nepotulregelui englez George II, fiind deci un strămoş al reginei Elisabeta a II-a.Pe o altă linie genealogică, el este înrudit cu prinţul consort (soţul reginei)Philip. Numai Dumnezeu ştie câţi reptilieni din linia genealogică Hesseexistă la ora actuală, căci se crede că William singur a fost tatăl a cel puţin70 (da, 70) de copii, făcuţi cu diferite partenere. Când o fi avut timp?Acesta este un alt aspect important: moştenitorii oficiali ai liniilorgenealogice sunt cei născuţi din căsătoriile aranjate ale acestora, dar înafara lor mai există mii de bastarzi, care nu poartă numele familiei, dar acăror linie genealogică este urmărită cu aceeaşi atenţie ca şi cea amoştenitorilor oficiali, Frăţia ştiind exact cine sunt aceşti oameni. Ea estefoarte interesată să ştie pe cine poate conta şi cine sunt cei care pot fiposedaţi cel mai uşor din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni.Aşa se explică de pildă fişele genetice extrem de detaliate ale mormonilor,care reprezintă o altă operaţiune a Frăţiei la nivel înalt. De aceea, chiardacă există oameni aflaţi la putere care par să nu aibă legături de rudeniecu aceste familii, puteţi fi absolut siguri de contrariu. Anumiţi cercetătoricred că Bill Clinton este înrudit cu Rockefeller, în condiţiile în care setrage cu siguranţă din monarhia britanică, din cea scoţiană şi din regeleFranţei Robert I. Contele de Saint Germain, devenit la ora actuală un223

personaj „mesianic” pentru mulţi adepţi New Age, a fost prieten cuWilliam de Hesse-Hanau şi cu fratele acestuia, Karl. Se spune că acestadin urmă ar fi afirmat că alchimistul şi magicianul Saint-Germain a fostcrescut de familia Medici (Nobilimea Neagră) în Italia. Mulţi adepţi NewAge din zilele noastre vorbesc de o Mare Frăţie Albă a „sufletelor alese”,din rândul cărora face parte şi Saint-Germain, care îi „ghidează” prinintermediul unor mediumi, vorbindu-le de apropiata transformare. Aceastaeste doar o altă operaţie de control al minţii coordonată de Frăţie pentru adevia direcţia către care sunt orientaţi adepţii New Age, împiedicându-i săacţioneze coerent în sensul unei transformări adevărate.Agitaţia politică stârnită de Napoleon Bonaparte l-a făcut peWilliam de Hesse-Hanau să fugă o vreme în Danemarca, timp în care fiulmai mare al lui Mayer, Nathan Rothschild, un alt francmason, la fel ca şiceilalţi, a furat 600.000 de lire sterline din banii cu care trebuiau plătiţisoldaţii mercenari. El i-a dus la Londra, unde a creat Banca Rothschild dinacest oraş. Averea pe care a făcut-o finanţând războiul lui Wellingtonîmpotriva lui Napoleon şi prin alte „investiţii” manipulate a constituittemelia dinastiei de mai târziu. Atât Welington cât şi Napoleon au fostmanipulaţi şi finanţaţi de aceiaşi oameni, printre care se număra şi fratelelui Napoleon, un mare maestru francmason. Aşa cum recunosc de multeori chiar propriile lor poveşti de familie, Rothschild-zii au finanţat deregulă toate taberele care luptau în diferitele războaie. Ei începeau prin acrea bazele pentru declanşarea acestor războaie, prin societăţile secrete sauprin serviciul secret propriu, care continuă să existe şi la ora actuală. Senumeşte Mossad şi este considerat în mod oficial serviciul secret alIsraelului, dar numele real al acestui stat este Roth-rael, iar cel alMossadului: Roth-sad. Anka Muhlstein, autoarea evreică a cărţii BaronulJames, Ascensiunea Rothschild-zilor francezi, afirmă aici că serviciulsecret al familiei obişnuia să folosească literele ebraice drept codurisecrete. Ebraica a fost una din limbile sacre predate în şcolile mistereloregiptene, de unde provine o mare parte din cunoaşterea Frăţiei, pe lângăcunoaşterea străveche provenită din Asia şi Orientul Îndepărtat la care auavut acces liniile genealogice khazare. Reţeaua de comunicaţii aRothschild-zilor era mai rapidă decât a oricărui guvern, iar unul dinexemplele cele mai faimoase de manipulare stil „Rothschild” a fostrăspândirea zvonului că Welington ar fi pierdut bătălia de la Waterloo dinanul 1815 împotriva lui Naopleon, care a provocat un crah la bursalondoneză, timp în care Rothschild-zii au cumpărat sub acoperire cantităţiuriaşe de acţiuni la preţuri de nimic. Când a sosit vestea că Wellingtoncâştigase de fapt bătălia, bursa a explodat, iar Rothschild-zii s-auîmbogăţit peste noapte. Atunci când controlezi mas-media, politicienii şibursa, aşa cum fac Rothschild-zii, să faci avere sau să porneşti un războidevine o floare la ureche. Preţul mondial al aurului este stabilit şi la oraactuală din birourile lui N.M. Rothschild, iar bursele din întreaga lumesunt controlate de Frăţia Babiloniană prin intermediul familiilor debancheri de genul Rothschild-zilor. De aceea, dacă auziţi de un crah224

ancar într-o ţară din Orientul Îndepărtat, puteţi fi siguri că acest lucruconvine Agendei Frăţiei. Un alt mecanism al ciclurilor pe care lecontrolează Frăţia constă în a-i încuraja pe oameni să investească pebursele de capital până când companiile cotate devin masiv supraevaluate.Frăţia sparge apoi piaţa (vânzându-şi acţiunile cu puţin înainte), iarmajoritatea oamenilor îşi pierd banii. Invers, când bursa se prăbuşeşte,Frăţia cumpără cantităţi masive de acţiuni devalorizate. Apoi, bursa o iadin nou în sus, la fel şi valoarea acţiunilor recent achiziţionate, iar avereanemăsurată a Frăţiei nu încetează să crească. Întregul mecanism este omanipulare pusă la cale pentru a împlini scopul central al reptilienilor:dobândirea controlului total.Declanşarea războaielor este un instrument perfect de făcut avereşi de schimbat status quo-ul. Nu trebuie decât să împrumuţi ambele taberepentru a finanţa războiul, apoi să le oferi noi credite pentru a-şi reconstruisocietăţile devastate de război. Obţii astfel controlul asupra guverneloracelor ţări şi îţi măreşti simultan şi averea. Acest control şi această putereîţi permit apoi să construieşti o nouă societate, conform agendei tale, dupădistrugerea vechii structuri sociale prin războiul declanşat chiar de tine.Aşa-zisele Protocoale ale Înţelepţilor Sionului au fost descoperite însecolul XIX şi descriu în detalii incredibile evenimentele şi metodele demanipulare la care am asistat în secolul XX. Aceste documente au fost înmare parte creaţia Rothschild-zilor şi a reptilo-arienilor. În realitate, ele nusunt Protocoale ale unor Înţelepţi ai Sionului, ci ale SIONULUI pur şisimplu, ale Soarelui, respectiv ale Prioriei Sionului. Toate dezinformărileşi agresiunile la care au fost supuşi cei care au făcut publice acesteProtocoale – inclusiv eu – arată disperarea Frăţiei de a le discredita în faţaopiniei publice. Protocoalele spun prea multe lucruri pe şleau. Hitler s-afolosit de ele pentru a justifica parţial oprimarea evreilor, dar cel care i le-adat a fost un agent khazar al lui Rothschild pe nume Alfred Rosenberg.După părerea mea, Protocoalele nu sunt „evreieşti”, aşa cum au ajuns săfie interpretate de oameni. Ele sunt opera reptilo-arienilor şi au fost făcuteintenţionat să pară „evreieşti”, pentru ca oamenii să nu-şi dea seama cinese ascunde în spatele lor. Pentru informaţii suplimentare referitoare laaceste Protocoale, vă recomand lucrarea mea, Şi adevărul vă va faceliberi, precum şi cartea Revolta roboţilor.Rothschild-zii au devenit una din familiile situate în centrulAgendei financiare şi politice a Frăţiei. După ce s-au ocupat deevenimentele din Europa, ei s-au extins în America, Africa de Sud, iarapoi în întreaga lume. Toate capetele încoronate ale Europei le-au fostîndatorate, inclusiv dinastia reptiliană habsburgică, aparţinând NobilimiiNegre, care a condus Sfântul Imperiul Roman timp de 600 de ani.Rothschild-zii au preluat de asemenea şi controlul asupra Băncii Angliei.Ori de câte ori a existat un război, ei s-au ascuns în spatele lui, creând dinculise conflictul şi finanţând toate taberele implicate. Capii familieiRothschild nu sunt evrei, ci reptilieni care au trimis milioane de evrei lamoarte, pentru a-şi împlini ambiţiile bolnave. Au fost asociaţi apropiaţi ai225

Casei de Windsor şi au controlat oameni ca Edward VII, marele maestru alfrancmasoneriei engleze. Edward era fiul reginei Victoria şi al prinţuluifrancmason german Albert. Mountbatten-ii (foştii Battenberg-i germani)sunt rude de sânge cu Rothschild-zii, Lordul Louis Mounbatten fiind celcare a aranjat căsătoria reginei Elisabeta a II-a cu nepotul său, prinţulPhilip, unind astfel două linii genealogice reptiliene aparţinând NobilimiiNegre. Mountbatten a fost inclusiv mentorul prinţului Charles. Cunoscvictime ale unor ritualuri satanice care mi-au spus că printre cei care i-auchinuit s-a numărat şi Lordul Mountbatten, lucru care nu mă surprindedeloc. Rothschild-zii şi Bauer-ii (sau Bower-ii) au fost maeştri în artasatanismului, fiind, la fel ca şi Mountbatten-ii, linii genealogice reptilienesau Anunnaki. În Germania medievală, Bauer-ii (în special Richard Bauer)se ocupau inclusiv cu alchimia şi cu magia ezoterică. Karl Marx, omul alesde Frăţie pentru crearea comunismului, a fost studentul lui Bruno Bauer laUniversitatea din Berlin. Acest Bauer a fost singurul savant care a studiatBiblia şi care a avut curajul să scrie deschis că Noul Testament este osinteză a ideilor lui Seneca şi Josephus (Piso). El a afirmat că Iisus a fostcreaţia autorului care a scris Evanghelia după Marcu. Aceasta nu estedecât o dovadă în plus a faptului că liniile genealogice ale Frăţiei au ştiutadevărul de la bun început.Rothschild-zii s-au implicat de asemenea în Liga Tugenbund (sauLiga Virtuţii), creată în anul 1786 ca o „societate sexuală deschisă”.Membrii acesteia, împreună cu soţiile şi fiicele lor, se întâlneau acasă la ofemeie pe nume Henrietta Herz, luând parte la tot felul de activităţi şiritualuri sexuale. Printre ei se numărau şi cele două fiice ale lui MosesMendelssohn, agentul lui Rothschild implicat în manipularea RevoluţieiFranceze; marchizul de Mirabeau, un alt francmason profund implicat înrevoluţie; şi Frederick von Gentz, care avea să devină unul din agenţii ceimai influenţi ai lui Rothschild. În anul 1807 a urmat o a doua rundă a LigiiTugenbund, în care Rothschild-zii s-au implicat din nou. Aceasta a fostcreată de baronul von Stein şi s-a extins rapid, incluzând majoritateapoliticienilor de frunte ai Germaniei, precum şi numeroşi lideri militari şiprofesori de literatură şi ştiinţă. Unul din membrii ei era William deHesse-Cassal. Rolul oficial al celei de-a doua Ligi Tugenbund a fost acelade a scăpa Germania de ocupaţia lui Napoleon. Această organizaţie a avutlegături strânse cu alte grupuri masonice, precum Cavalerii Negri,Cavalerii Reginei Prusiei şi Concordiştii. Toate aceste societăţi secreteerau derivate din structura vechilor Cavaleri Teutoni şi au fostpredecesoarele societăţilor secrete de mai târziu Thule, Edelweiss şi Vril –arhitectele partidului nazist. Este aceeaşi faţă ascunsă sub măşti diferite,iar Rothschild-zii s-au ascuns sub majoritatea acestora, inclusiv în spatelenaziştilor. Dacă sapi suficient de adânc, constaţi că toate aceste grupuri seîntrepătrund.Această reţea aparent complexă (dar de fapt foarte simplă) debănci, afaceri, politici, mijloace mas-media şi societăţi secrete controleazăla ora actuală lumea, fiind coordonată din cartierul general cu sediul la226

Londra. Controlul banilor şi al sistemului bancar prin intermediulRothschild-zilor şi al altora ca ei este esenţial pentru acest mecanism. Unadin cele mai mari lovituri a Frăţiei a fost crearea în anul 1913 a RezerveiFederale, aşa-zisa „bancă centrală” a Statelor Unite. În realitate, aceasta nueste nici federală şi nici nu are vreo rezervă. Ea este un cartel de bănciprivate aflate în proprietatea a 20 de familii fondatoare, marea majoritateeuropene, care decid împreună rata dobânzii în locul guvernului SUA şi îiîmprumută acestuia bani inexistenţi (cifre pe un ecran de calculator),pentru care plătitorii de taxe trebuie să plătească dobândă. Aşa s-a născut„deficitul american” – din nimic. Guvernul Federal al Statelor Unite nu areîn proprietate nici măcar o singură acţiune la Rezerva Federală, iarcetăţenii americani nu pot cumpăra acţiuni la această bancă. Profiturilebăncii depăşesc 150 de miliarde de dolari anual, ca să nu mai vorbim defaptul că Rezerva Federală nu a publicat niciodată situaţia sa financiară.Acest profituri exorbitante sunt asigurate de câteva premise: 1) Frăţiacontrolează Guvernul Statelor Unite (Compania Virginia sub un alt nume),care continuă să împrumute „bani” de la „FED”; 2) Frăţia controleazăFiscul American (Serviciul pentru Afaceri Interne – IRS), care este deasemenea privat, fiind de fapt o organizaţie teroristă ilegală carecolectează impozitele de la populaţie; şi 3) Frăţia controlează mas-media,asigurându-se astfel că oamenii nu vor afla niciodată adevărul desprepunctele 1) şi 2).Frăţia şi-a dorit dintotdeauna o „bancă centrală” a Americii privată,pentru a-şi desăvârşi astfel controlul asupra economiei acestei ţări. Cândfruntaşul francmason George Washington a devenit primul preşedinteamerican, el a numit un om de paie al Frăţiei, Alexander Hamilton, înfuncţia de secretar al trezoreriei. Hamilton a creat Banca Statelor Unite, obancă centrală cu acţionari privaţi, care a început să împrumute baninoului guvern al Statelor Unite, pe care a încercat de la bun început să-lcontroleze prin îndatorare. Priviţi ce s-a întâmplat după crearea BănciiCentrale a Angliei. Scenariul american s-a repetat întocmai. BancaStatelor Unite a generat o sărăcie atât de mare, atâtea falimente şi revolte,încât în cele din urmă a trebuit să fie închisă. Nu a trecut însă mult şi i-afost creată o înlocuitoare: Rezerva Federală. Principala bancă prin care auoperat Rothschild-zii în prima parte a secolului XX în America a fostKuhn, Loeb and Company din New York, condusă de Jacob Schiff. Învremea fondatorului familiei Rothschild, Mayer Amschel Bauer, familiaSchiff a locuit în aceeaşi casă cu acesta. În anul 1902, Rothschild-zii şi-autrimis în America doi agenţi, pe Paul şi Felix Warburg, pentru a pune lacale crearea Rezervei Federale. Fratele acestora, Max Warburg, a rămas înEuropa pentru a conduce banca familiei, creată la Veneţia pe vremea cândaceasta purta un alt nume: Abraham del Banco. După ce a ajuns în State,Paul Warburg s-a însurat cu Frieda Schiff, fiica lui Jacob Schiff – un altexemplu perfect de căsătorie aranjată pentru a corespunde cerinţelorliniilor genealogice şi Agendei Frăţiei. Cei doi fraţi au devenit parteneri laKuhn, Loeb and Cmpany, Paul având un salariu de circa o jumătate de227

milion de dolari (la valoarea de la începutul secolului XX). Acestea suntsumele pe care le câştigă cei implicaţi în acest joc de putere. Imaginaţi-văce valoare ar reprezenta acest salariu astăzi.Reţeaua Frăţiei a avut grijă ca „democratul” şi rozicrucianulWoodrow Wilson să câştige preşedinţia Statelor Unite în anul 1909.Principalul său colaborator a fost un alt membru de frunte al Frăţiei,„colonelul” Mandel House. Wilson îl numea „a doua mea personalitate”sau „alter egoul meu” şi obişnuia să spună că: „gândurile sale sunt una cugândurile mele”. Nicicând nu a rostit vreun preşedinte american un adevărmai mare ca acesta. Aşa cum au arătat cercetătorii, bancherii Elitei dincartelul Rockefeller-Morgan-Rothschild-Harriman s-au întâlnit în secretpe insula Jekyl din Georgia pentru a discuta tactica şi natura legii pe caredoreau să o treacă pentru a crea banca pe care şi-o dureau atât de mult. Dincâte se pare, insula Jekyl era o proprietate a familiei Payseur şi toţimembrii grupului erau colaboratori ai lui Payseur. Purtătorul lor de cuvântîn plan politic era senatorul Nelson Aldrich, bunicul lui NelsonRockefeller, cel care avea să fie ales de patru ori guvernator al statuluiNew York şi vicepreşedinte al Statelor Unite după ce Gerald Ford l-aînlocuit pe Richard Nixon în urma scandalului Watergate din 1974. Fiicalui Aldrich, Abby, s-a măritat cu John D. Rockefeller Jr. Când a începutdezbaterea în Congres a Legii Rezervei Federale, bancherii care au scris-os-au opus public în mod zgomotos. Erau foarte nepopulari la vremearespectivă, aşa că doreau să lase impresia că legea nu îi favorizează,mărind astfel sprijinul opiniei publice, pentru ca legea să treacă. Acest gende manipulări se petrec tot timpul. Orice ar afirma cineva în public despreun anumit eveniment, întrebările pe care trebuie să ni le punem tot timpulsunt: „Cine are de câştigat de pe urma acestui eveniment?” şi „Cine are decâştigat dacă eu cred în ceea ce mi se spune?”Bancherii au reuşit să treacă legea chiar înainte de Crăciunul anului1913, când mulţi congresmeni se aflau deja la casele lor, pentru a sebucura alături de familii. Acum, ei puteau controla ratele dobânziloramericane şi au făcut o adevărată avere împrumutând guvernului bani carenu există, de pe urma cărora au perceput însă dobânzi. Pentru a completaacest ciclu, ei aveau nevoie de o finanţare continuă a guvernului, scop încare au introdus în acelaşi an Legea Impozitului Federal pe Venit. Pentruca să poată trece legea, aveau nevoie de un amendament la ConstituţiaAmericană, cel de-al 16-lea, scop în care era necesar consimţământul a 36de state. Numai două state au fost de acord, dar Filander Knox, secretarulde stat, a anunţat pur şi simplu că majoritatea necesară a fost atinsă şilegea a trecut. Până în zilele noastre impunerea impozitului federal pevenit este ilegală, ceea ce nu împiedică Serviciul pentru Venituri Interne săcolecteze continuu acest impozit. Unii ar putea spune că am exageratnumind această operaţiune un act de terorism, dar pentru a teroriza pecineva nu trebuie să îl ameninţi cu arma sau cu o bombă. Este suficient săîl ameninţi că îi vei distruge căminul şi că îl vei da afară din propria casăpentru a-l determina să îţi plătească acest impozit ilegal. În treacăt fie228

vorba, vă rog să remarcaţi anul în care s-au produs aceste două evenimentemajore pentru Frăţie, crearea Rezervei Federale şi adoptarea LegiiImpozitului Federal pe Venit – 1913. Numerele şi anii contează foartemult pentru aceşti oameni, din cauza ciclurilor solare şi astrologice. Deaceea, aceste evenimente au fost planificate cu grijă să se petreacă în anul1913. Priviţi obsesia pe care a avut-o Frăţia de-a lungul timpul pentrunumărul 13. Când Rockefeller-ii au creat Consiliul Guvernelor Statelor,pentru a controla în acest fel legislativele statelor americane, ei au plasatsediul noii organizaţii într-o clădire cu numărul 1313. Din aceleaşi motive,foarte multe lucruri interesante s-au întâmplat în anul 1933, căci 33reprezintă un număr ezoteric major, cu o anumită frecvenţă de vibraţie.Serviciul pentru Venituri Interne, care colectează impozitele dinîntreaga Americă, este tot o companie privată, deşi publicul larg crede căeste o instituţie a guvernului lor. În anul 1863 s-a creat Biroul pentruVenituri Interne, cu scopul de a colecta impozitele, dar în anul 1933poporul american a primit o nouă lovitură. Trei membri din cercul luiPrescott Bush, Helen şi Clitfton Barton şi Hector Echeverria, au creatServiciul pentru Impozitul pe Venit şi Audit Intern, înregistrat înDelaware, statul american în care se pun cele mai puţine întrebări. PrescottBush a fost tatăl lui George Bush. În anul 1936, această organizaţie şi-aschimbat numele în Serviciul pentru Venituri Interne şi a continuat săfuncţioneze ca o companie privată. În anul 1953, Biroul iniţial pentruVenituri Interne a fost dizolvat, lăsând Serviciul privat pentru VenituriInterne să colecteze toate impozitele, în cea mai mare parte ilegale. Ceicare controlează acest Serviciu sunt aceiaşi oameni care controleazăRezerva Federală şi Compania Virginia, sugând vlaga întregii Americi. Defapt, Serviciul pentru Venituri Interne a fost creat de naziştii americanicare l-au finanţat pe Adolf Hitler, sub coordonarea lui Prescott Bush, tatăllui George.Magicienii negri ai Frăţiei Babiloniene şi-au ţesut pânza iluziilordin cele mai vechi timpuri şi până astăzi. Marea majoritate a populaţiei nuînţelege ce se întâmplă chiar sub ochii săi, căci aceşti oameni îşi păstreazărobele lungi şi măştile satanice pentru ritualurile lor private, purtând înpublic doar costume decente.Capitolul 11Babilonul globalUrmătorul capitol al poveştii noastre este acoperit pe larg în Şiadevărul vă va face liberi, aşa că nu îl voi mai repeta integral aici. Voiface totuşi un scurt rezumat al evenimentelor, pentru a putea trece apoi lanoile informaţii uluitoare pe care doresc să vi le transmit.Exploatarea incredibilului continent african este o poveste clasică,ce poate servi drept exemplu pentru ceea ce ni se poate întâmpla. Această229

operaţiune oribilă efectuată de Rothschild-zi, Oppenheimer-i, CecilRhodes, Alfred Milner, Jan Smuts şi nenumăraţi alţii, a fost organizatăprintr-o societate secretă a Elitei numită Masa Rotundă, creată la sfârşitulsecolului al XIX-lea şi condusă de Cecil Rhodes, omul care afirma cădoreşte un guvern mondial cu sediul în Marea Britanie. Rhodes a condusCompania Africii de Sud şi a creat alte companii, precum De BeersConsolidated Mines şi Consolidated Cold Fields. Între altele, Rhodes afost prim ministru al Coloniei Cape, iar scriitorul John Coleman (caresusţine că este un fost agent al serviciilor secrete engleze) afirmă că a fostmembru al unei organizaţii numite Comitetul celor 300, cunoscută şi subnumele de Olimpienii. După cum explică Coleman, aceştia sunt cei 300 deoameni care conduc lumea, generaţie după generaţie, sub coordonareaunor grupuri chiar mai mici, plasate deasupra lor în ierarhia mondială. Decâte ori voi cita nume care se regăsesc pe lista lui Coleman, voi folosiabrevierea (Com 300). Doresc să precizez totuşi că există oameni care seîndoiesc că John Coleman ar fi făcut parte din serviciile secrete. Ocunoştinţă care a lucrat la cel mai înalt nivel în lumea financiară, în specialîn Elveţia, mi-a spus că după părerea sa, aceste 300 de familii sunt celemai reptiliene de pe planetă, aceasta fiind singura explicaţie a apartenenţeilor la acest grup select. Rhodes şi-a început cariera în arta manipulării pevremea când era student la Universitatea din Oxford, o instituţie vestităpentru educarea personalului Frăţiei. Mentorul său a fost John Ruskin, unprofesor de arte frumoase care a rămas o legendă până astăzi la Oxford.Ruskin era adeptul declarat al puterii centralizate şi al aproprierii de cătrestat a tuturor mijloacelor de producţie şi de distribuţie. Ideile sale au statpână de curând la baza filozofiei oficiale a Partidului Laburist din MareaBritanie, fiind incluse şi în opera lui Karl Marx şi Friedrich Engels, motivpentru care au fost adoptate ca fundament al comunismului marxist careavea să pună în curând stăpânire pe ţările din Europa Centrală. Majoritateacercetătorilor consideră că Ruskin a avut legături cu Illuminati bavarezi şică el a stat la baza creării Societăţii Fabian, o altă operaţiune a Frăţiei caremanipulează şi la ora actuală Partidul Laburist din Marea Britanie, şi nunumai. Ruskin a fost un adept al lui Platon, la fel ca majoritatea clonelorFrăţiei precum Rhodes, Engels, Weishaupt, Rothschild-zii şi asociatulcelor din urmă, Moses Mendelssohn, unul din principalii manipulatori dinspatele Revoluţiei Franceze. Rhodes era atât de fascinat de Ruskin încât i-a copiat de mână discursul inaugural şi l-a păstrat de-a lungul întregiivieţi, avându-l la el oriunde s-ar fi dus. Ruskin a avut un impact extrem deputernic asupra multor studenţi de la Oxford şi Cambridge, care aveau săjoace mai târziu un rol decisiv în manipulările din secolul XX. Printre ei senumăra şi bancherul controlat de Rothschild-zi, Alfred Milner.Deşi Rhodes era şeful Mesei Rotunde, controlul real era exercitatde Rothschild-zi şi de alte linii genealogice precum Astor-ii şi Cecil-ii.Familia Astor a fost una din marile finanţatoare ale unor organizaţii aleFrăţiei precum Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale, iar WaldorfAstor a fost unul din liderii acestuia. Astor-ii erau nucleul unui grup230

cunoscut sub numele de Cliveden Set, numit după domeniul Cliveden,situat nu departe de castelul Windsor. Numele de Astor derivă de la cel alzeiţei antice Ashtoreth. Din rândul familiei Cecil făcea parte LordulSalisbury (Com 300), primul minsitru britanic şi secretarul însărcinat cuafacerile externe pe vremea când Masa Rotundă punea la cale RăzboiulBarilor din Africa de Sud, în care au murit zeci de mii de bărbaţi, femei şicopii. Mulţi dintre aceştia au murit în taberele de concentrare alefrancmasonului Lord Kitchener (Com 300). Lordul Salisbury era prietenapropiat cu Winston Churchill, un alt lider al Frăţiei care avea să fie folositcu mare succes în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Manipulareaşi genocidul provocate de Rhodes şi de Masa Rotundă au avut drept scopasigurarea controlului asupra rezervelor de substanţe minerale din Africade Sud, care continuă să fie deţinut şi la ora actuală de către familiaOppenheimer. Chiar Uniunea Africii de Sud a fost creată de MasaRotundă în urma unei campanii conduse de bancherul şi omul luiRothschild, Alfred Milner (Com 300), care avea să devină noul lider alsocietăţii secrete după moarta lui Rhodes în anul 1902. Rhodes a lăsat printestament fonduri care să sprijine activitatea Mesei Rotunde, darprincipalii finanţatori ai acesteia au rămas Rothschild-zii. Testamentul alăsat o sumă considerabilă de bani pentru finanţarea unui proiect numitBursele Rhodes. Comitetul acestei instituţii acordă burse câtorva studenţi(din alte ţări) aleşi pe sprânceană de către Frăţie, permiţându-le să fieeducaţi la Universitatea Oxford, pentru a fi îndoctrinaţi în Agenda„guvernului mondial”. Proporţia studenţilor care au primit aceste burse şicare se întorc în ţările lor de origine, primind posturi în structurile deputere, este remarcabilă. De aceea, procesul de selecţie a lor ţine în moddecisiv seama de istoria lor genetică. Spre exemplu, cel mai faimosstudent al bursei Rhodes din lumea modernă este Bill Clinton, fostulPreşedinte al Statelor Unite. Principalul şef al ambelor sale campaniielectorale a fost un alt bursier Rhodes, George Stephanopoulos. Lideriiviitorului sunt aleşi din timp şi educaţi de la vârste fragede, uneori chiar dela naştere, aşa cum vom vedea imediat. Un alt bursier Rhodes a fost FredFranz, fostul preşedinte al Societăţii Turnul de Veghe (Martorii luiIehova), care a refuzat însă să accepte educaţia primită la Oxford, servindFrăţia prin înlocuirea liderului organizaţiei Martorii lui Iehova,francmasonul Charles Taze Russell, care a fost ucis în cadrul unui ritualţinut de Haloween, în anul 1916. Revista Martorilor lui Iehova, Turnul deVeghe, nu conţine decât imagini subliminale şi simboluri ezoterice.George Eastbrooks, cel care le-a predat serviciilor secrete britanice cursuride hipnotism şi control al minţii, a fost de asemenea un bursier Rhodes.Până în anul 1915 au fost create şi alte filiale ale Mesei Rotunde înAfrica de Sud, Canada, Statele Unite, Australia, Noua Zeelandă şi India.În Statele Unite, Masa Rotundă a fost reprezentată, la fel ca în celelaltesocietăţi secrete, de liniile genealogice şi familiile de bancheri sosite dinEuropa, precum Rockefeller-ii, J.P. Morgan şi Edward Harriman, deşi, aşacum am văzut, chiar şi aceştia erau simple marionete în mâinile altor231

puteri mai presus decât ei. Ei s-au folosit de banii lui Rothschild şi ai luiPayseur pentru a-şi construi imperii uriaşe prin care au instituit controlulasupra sistemului bancar, al lumii afacerilor, petrolului, oţelului, etc.,conducând economia Statelor Unite, la fel cum procedează Openheimer-iiîn Africa de Sud. Toate aceste filiale se subordonează însă centrului decontrol operaţional din Europa, în special din Londra. Aceste familiiamericane, supranumite „Establishment-ul de pe coasta de est”, reprezintăprincipala forţă care se ascunde în spatele uneia din cele mai sinistresocietăţi satanice americane, numită Skull and Bones (n.n. craniu şi oase),cu sediul într-un mausoleu cu ferestre zidite situat în campusulUniversităţii Yale din Connecticut, cunoscut sub numele de „Mormântul”.În timpul semestrelor, studenţii aleşi pe sprânceană care fac parte dinaceastă organizaţie se întâlnesc aici de două ori pe săptămână. Societateaface parte din vasta reţea de organizaţii secrete în rândul cărora s-aunumărat de-a lungul timpului templierii, francmasoneria şi Masa Rotundă.Simbolul craniului şi al oaselor încrucişate este asociat cu ceremoniilecavalerilor templieri şi ale altor grupuri ale Frăţiei care au inspirat aceastăsocietate secretă ai cărei membri beau sânge şi practică ritualuri sataniste.Alte universităţi ale Frăţiei din Statele Unite, precum Harvard, au societăţisecrete similare, dar Skull and Bones rămâne de departe cea mai influentă.O reţea de acelaşi tip funcţionează şi în Marea Britanie la Oxford,Cambridge, Edinburgh şi alte universităţi. Se crede că societatea Skull andBones a fost creată în SUA acum mai bine de 150 de ani, sub numele deCapitolul 322 al unei societăţi secrete germane, cunoscută şi ca FrăţiaMorţii. Dat fiind că George Bush este unul din membrii ei, nu-mi potimagina un nume mai potrivit. Ce se ştie absolut sigur este că societateaSkull and Bones a fost creată între anii 1832-33 de un grup care i-a incluspe Daniel Coit Gilman, cel care a creat fundaţiile Frăţiei scutite de la plataimpozitelor, precum Rockefeller Fundation şi Carnegie Endowment forInternational Peace. Alţi fondatori ai societăţii Skull and Boines au fost:generalul William Huntington Russell şi Alfonso Taft, cel din urmăaparţinând unei familii americane faimoase. Taft a fost secretar însărcinatcu războiul în administraţia Grant, iar fiul său, William Howard Taft, afost singurul om din istoria Statelor Unite care a îndeplinit simultanfuncţia de Preşedinte şi pe cea de şef al departamentului justiţiei. La fel caşi Russell-ii, Taft-ţii sunt una din liniile genealogice înrudite cu GeorgeBush, membru al aceleiaşi societăţi Skull and Bones. Această societateeste profund rasistă şi a fost finanţată din banii obţinuţi din traficul dedroguri coordonat de Russell-i. Societatea este încorporată în TrustulRussell, iar ceremoniile sale de iniţiere sunt ţinute pe o insulă de pe râul StLawrence aflată în proprietatea Asociaţiei Trustului Russell. Cea mai mareparte a terenului pe care este construită Universitatea Yale se află înproprietatea aceleiaşi asociaţii.Familia Russell şi-a făcut averea din traficul cu opiu adus dinTurcia în China în timpul războaielor opiului, când Frăţia-NobilimeaNeagră din Londra a invadat China cu droguri care creează dependenţă.232

Mai târziu, Russell-ii s-au unit cu alte familii precum Coolidge şi Delano(propus pentru Com 300), care au dat Preşedinţii SUA Calvin Coolidge şiFranklin Delano Roosevelt. Russell-ii obişnuiau să arboreze pe vasele pecare transportau drogurile steagul cu craniul şi oasele încrucişate, iarSocietatea Craniu şi oase continuă tradiţia comerţului cu droguri prinoameni precum George Bush, unul din marii baroni ai drogurilor dinAmerica de Nord. Această Societate este dominată de 20-30 de familiicare provin de pe Coasta de Est. Marea majoritate pretind că se trag dinaristocraţia britanică (lucru adevărat) şi că au linii genetice care merg pânăla primele familii „puritane” care au sosit în America prin anii 1630-1660,în timpul politicii de emigrare inspirată de Francis Bacon şi de acoliţii săi.Aceste familii au dispus de la bun început de putere financiară, sau s-auasociat prin căsătorie cu marii moguli precum Rockefeller-ii şi Hariman-ii.Principalul criteriu de admitere în Societatea Skull and Bones este celgenetic. Altfel spus, numai cei care sunt suficient de reptilieni pot adera laaceastă societate. Principalii jucători în procesul de manipulare din secolulXX au fost iniţiaţi în Societatea Skull and Bones pe când erau studenţi laYale. Printre ei s-a numărat Averell Harriman, fiul lui Edward şi unul dincei mai activi manipulatori ai Frăţiei până la moartea sa din anul 1986.Tatăl lui George Bush, Prescott Bush, a fost şi el un membru al societăţiiSkull and Bones, rămânând legendar pentru devalizarea mormântuluişefului apaş Geronimo, căruia i-a luat craniul, pe care l-a dus la sediulsocietăţii din Yale pentru ceremoniile acesteia (vezi Şi adevărul vă va faceliberi). Prescott Bush a făcut avere în cadrul imperiului Harriman(Payseur/Rothschild), şi l-a finanţat mai târziu pe Adolf Hitler.Aşadar, la începutul secolului XX situaţia se prezenta astfel:cartierul general operaţional al Frăţiei era situat la Londra. El a creat ungrup de elită numit Masa Rotundă, cu filiale în toată lumea. Prinintermediul acesteia, dar şi al celorlalte societăţi secrete asociate, albăncilor, afacerilor, ziarelor şi oamenilor politici, a controlat Statele Unite,Canada, Africa de Sud şi alte ţări africane, Australia, Noua Zeelandă,India, o mare parte din Orientul Îndepărtat, inclusiv Hong Kong-ul, şispaţii întinse din restul lumii, grupate sub titlul de „Imperiu Britanic”.Unul din rolurile principale în această reţea l-a jucat familia regalăengleză, condusă după moartea reginei Victoria de fiul francmason alacesteia, Edward VII, urmat după moartea sa în anul 1910 de George VEdward. În asociere cu prietenii săi din City-ul londonez, aparţinândNobilimii Negre, acesta a sporit considerabil averea personală a familieiregale. Pentru a-şi ascunde originea germană, familia regală şi-a schimbatnumele în timpul ororilor din Primul Război Mondial din Saxa-Coburg-Gotha în Windsor. Aceasta a fost reţeaua globală de la începutul secoluluiXX, care a pregătit scena pentru manipularea grotescă ce a urmat în acestsecol. Voi descrie pe scurt aceste evenimente în capitolul de faţă, darpentru o viziune mai detaliată, vă recomand cartea mea anterioară, Şiadevărul vă va face liberi.233

Primul Război MondialFrăţia avea nevoie de un război general pentru a distruge statusquo-ul global, astfel încât să poată reconstrui societatea de după războidupă chipul şi asemănarea sa. Mecanismul de creare a problemei – reacţie– găsire a soluţiei a funcţionat impecabil. După Primul Război Mondial,puterea a rămas în mâinile unui număr mai mic de oameni decât înainte.Guvernul britanic şi cel american de după război erau controlate întotalitate de Masa Rotundă. Printre membrii din Marea Britanie ai acesteiorganizaţii se numărau: Alfred Milner (Com 300) şi Lord Balfour (Com300), iar printre cei americani se afla colonelul House (Com 300), cel carei-a dictat politicile Preşedintelui Woodrow Wilson. În Germania, şefuloficial al statului era Împăratul Wilhelm II, înrudit cu familia regalăbritanică ce avea să devină în curând cunoscută sub numele de Windsor.Principalul colaborator al lui Wilhelm era şeful francmasonilor dinGermania, Otto von Bismark, arhitectul Imperiului German, alături de alţifrancmasoni, proveniţi din alte linii genealogice. Cancelarul lui Wilhelm afost Bethmann-Hollweg, membru al familiei de bancheri Bethman dinFrankfurt şi văr cu Rothschild-zii. Bancherul personal al lui Wilhelm eraMax Warburg, fratele lui Paul şi al lui Felix, cei care au contribuit lacrearea Rezervei Federale. Între timp, Rothschild-zii cumpăraseră agenţiade ştiri germană, Wolff, pentru a controla fluxul informaţiilor careajungeau la poporul german, dar şi dinspre Germania către restul lumii.Unul din directorii executivi ai agenţiei Wolff era chiar… Max Warburg.Mai târziu, Rothschild-zii aveau să cumpere acţiuni la agenţia de presăHavas din Franţa şi la agenţia Reuters din Londra (agenţiile de presă suntcele care furnizează „ştirile” către celelalte organizaţii media).Declanşarea războiului avea nevoie doar de un incident care să justificeostilităţile. Acest incident a fost asigurat de un agent al societăţii secretesârbe numită Ordinul Mâinii Negre, care l-a asasinat pe arhiduceleFerdinand, moştenitorul tronului austro-ungar, pe data de 28 iunie 1914.Exact în aceeaşi zi, în Rusia s-a încercat un atentat la viaţa celui mai deîncredere consultant al ţarului, Grigori Iefimovici Rasputin, care nususţinea războiul. Ordinul Mâinii Negre s-a format în anul 1911 ca unOrdin al Morţii, având ca sigiliu un pumn încleştat ţinând un craniu şidouă oase încrucişate, lângă care se afla un pumnal, o bombă şi o sticluţăde otravă. O imagine cât se poate de drăguţă! Din câte se pare, lideriiOrdinului Mâinii Negre s-au întâlnit în luna ianuarie 1914 cu francmasoniifrancezi şi cu cei ai Marelui Orient la hotelul St Gerome din Toulouse,pentru a pune la cale asasinarea din Sarajevo. Asasinii propriu-zişi,conduşi de Gavrilo Princip, erau bolnavi de tuberculoză şi oricum nu maiaveau mult de trăit. Erau patrioţi naivi, convinşi prin manipulare că ceeace făceau va servi mişcării naţionale sârbe, deşi adevăratul scop a fostimplementarea unei Agende a Frăţiei de care probabil nici măcar nu ştiaucă există. La fel se petrec lucrurile cu asasinii şi teroriştii din întreaga lumeşi din toate timpurile.234

Filialele germane ale Frăţiei au început ostilităţile, iar cele dinrestul Europei au reacţionat. Soldaţii care au luptat efectiv în acest războiau fost simpli pioni într-un joc pe care nu l-au înţeles. Într-o singurăbătălie, o jumătate de milion de oameni au murit în tranşeele din nordulFranţei. A fost un adevărat carnagiu, într-o regiune care reprezintă unpământ sacru pentru sataniştii şi băutorii de sânge care conduc aceastălume şi care privesc aceste victime ca pe un ritual de sacrificare în masă pecare îl aduc ca ofrandă reptilienilor. Războiul a fost creat prin mecanismulclasic de creare a problemei – reacţie – găsire a soluţiei. Aceeaşi tehnică afost folosită pentru a atrage în război Statele Unite. În campania electorală,Woodrow Wilson le-a promis americanilor că nu va permite intrarea înrăzboi a Statelor Unite. Dacă nu le-ar fi făcut această promisiune, nu ar fifost ales niciodată. El cunoştea însă foarte bine Agenda Frăţiei, aşa că înanul 1916 vasul american de pasageri Lusitania a fost scufundat. Pretextula fost suficient pentru ca America să intre în război, la fel cum asasinareaarhiducelui Ferdinand a fost pretextul Germaniei pentru a declanşarăzboiul, iar atacarea portului Pearl Harbour de către japonezi în anul 1941i-a permis preşedintelui de atunci al Statelor Unite, Franklin DelanoRoosevelt, să forţeze intrarea Americii în cel de-al Doilea RăzboiMondial. Se pare că unul din membrii uneia din liniile genealogiceimportante, Alfred Gwynne Vanderbilt, se afla pe Lusitania atunci când s-a scufundat. Deşi i s-a trimis o telegramă să nu se urce pe acel vas, aceastanu a ajuns la el. Şeful Departamentului SUA pentru Industriile de Război afost un alt exponent important al Frăţiei în secolul nostru. Numele acestuiaera Bernard Baruch (Com 300). El nu s-a sfiit să declare că: „are probabilmai multă putere în acest război decât orice al om…”. Baruch şi Mandelerau cele două persoane care luau deciziile de zi cu zi în filiera americanăa Societăţii Mesei Rotunde.Prin anii 50, o nouă confirmare a modului în care a fost manipulatPrimul Război Mondial a venit în urma unei investigaţii a CongresuluiSUA care a luat în vizor fundaţiile „scutite de taxe” din Statele Unite,printre care Rockefeller Foundation, Ford Foundation şi CarnegieEndowment for International Peace. Investigatorii au descoperit că aceastadin urmă a contribuit la manipularea războiului! Acesta este un alt aspectimportant de remarcat: Frăţia îşi numeşte organizaţiile astfel încâtpopulaţia să creadă că scopul lor este opus celui pe care îl au de fapt. Spreexemplu, dacă vrei să faci trafic de droguri fără a fi suspectat, cea maibună acoperire este o agenţie anti-drog. Dacă vrei să distrugi natura şiviaţa în sălbăticie, o poţi face printr-o agenţie de protecţie a mediuluiînconjurător şi a animalelor. Dacă vrei să faci ritualuri satanice, serecomandă o instituţie a bisericii creştine. Investigaţia Congresului,condusă de Comitetul Reece, a descoperit că aceste fundaţii aveaucomitele de conducere mai mult sau mai puţin comune şi că finanţau„educaţia” şi „ştiinţa” pentru a-şi promova propria Agendă de centralizarea puterii globale. De pildă, rezultatele „cercetărilor” ştiinţifice erauconvenite înainte ca finanţarea să fie acordată. Dacă oamenii de ştiinţă nu235

acceptau aceste condiţii, nu primeau finanţarea. De altfel, aceasta este unadin principalele modalităţi prin care cunoaşterea ştiinţifică este suprimată.La ora actuală există cunoaşterea necesară pentru ca nimeni să nu maisufere de foame pe această planetă şi pentru a scăpa de tehnologiapoluantă şi înalt consumatoare de energie, dar ea nu este luată în calcul deinteresele care conduc lumea. Descoperirile Comitetului Reece legate dePrimul Război Mondial au apărut în urma investigării Fundaţiei Carnegiepentru Pace Internaţională. Directorul ştiinţific al comisiei, Norman Dodd,povesteşte în raportul său că cineva a pus la o şedinţă a şefilor fundaţieiCarnegie următoarea întrebare:„‚Există vreun alt instrument mai eficient decât războiuldacă vrei să schimbi viaţa unui întreg popor?’ Toată lumea a fostunanim de acord că nu există, aşa că s-a trecut la următoareaîntrebare: ‚Cum facem să implicăm Statele Unite în acest război?’”După care, Dodd continuă:„Au pus apoi următoarea întrebare: ‚Cum procedăm pentrua controla maşinăria diplomatică a Statelor Unite?’ Răspunsul afost simplu: ‚Trebuie să controlăm Departamentul de Stat’. Amînţeles astfel ce s-a întâmplat când am descoperit că FundaţiaCarnegie a ajuns să controleze printr-o agenţie creată de ea toatenumirile în posturi înalte din Departamentul de Stat. În cele dinurmă, am intrat în război. Într-o altă şedinţă, ţinută în anul 1917,aceiaşi directori ai fundaţiei au avut tupeul să se felicite singuripentru decizia pe care au luat-o cu doi ani în urmă, căci impactulrăzboiului arăta că viaţa oamenilor s-a modificat într-adevărdramatic, aşa cum prevăzuseră. Au mers chiar mai departe,trimiţându-i domnului Wilson o telegramă în care îi recomandau săaibă grijă ca războiul să nu se termine prea repede”.Dodd a mai spus că persoana care s-a ocupat de investigaţie,Kathryn Casey, a descoperit şi alte procese verbale din care rezulta că şefiifundaţiei Carnegie urmăreau să împiedice revenirea americanilor la viaţade dinainte de război. La urma urmei, schimbarea modului de viaţă alpopulaţiei fusese însuşi scopul războiului. Dodd a spus:„Au ajuns la concluzia că pentru a preveni revenirea lamodul de viaţă de dinainte de război, cea mai bună cale este de acontrola procesul educativ. Au apelat atunci la cei de la fundaţiaRockefeller, cărora le-au cerut: ‚Sunteţi de acord să preluaţi voicontrolul asupra educaţiei şi al tematicii şcolare?’ Ceilalţi au fostde acord. Împreună, ei au stabilit că cea mai bună cale era de aschimba felul în care se predă în şcoli istoria Statelor Unite. Înacest scop, au apelat la cel mai mare istoric american la vremearespectivă şi i-au cerut să modifice perspectiva asupra istoriei”.Aşa se explică de ce nu poţi afla ce s-a întâmplat de fapt citindcărţile oficiale de istorie. Acestea nu spun decât ce doreşte Frăţia să aflaţi.236

Aceste informaţii contrafăcute le sunt predate copiilor şi tinerilor din şcolişi universităţi sub numele de „educaţie”. Aceleaşi transformări le-ausuferit şi celelalte materii. Aceasta este „educaţia” pe care o primesc tineriiamericani, ai căror părinţi muncesc o viaţă întreagă pentru a le-o puteaoferi. Ei strâng cureaua şi fac economii pentru ca progeniturile lor să fieîndoctrinate, nu educate. Scopul Primului Război Mondial a fost de aremodela lumea după imaginea dorită de reptilieni. Cei care s-au adunat înanul 1919 la Versailles (din nou lângă Paris!) pentru a decide ce se vaîntâmpla după război au fost chiar cei care l-au provocat. Locul ales nu afost întâmplător. Palatul Versailles este cunoscut sub numele de PalatulRegelui Soare. Liderii „victorioşi” care s-au prezentat la Versailles au fostWoodrow Wilson, Preşedintele Statelor Unite, Lloyd George (Com 300),primul ministru al Marii Britanii, şi Georges Clemenceau, primul ministrual Franţei. Ce se întâmpla însă în spatele scenei? Wilson era „sfătuit” decolonelul Mandel House (Com 300) şi de Bernard Baruch (Com 300), ceidoi reprezentanţi de frunte ai lui Rothschild şi ai Societăţii Mesei Rotunde,Lloyd George era sfătuit de Alfred Milner (Com 300), liderul oficial alMesei Rotunde, şi de Sir Phillip Sassoon, un descendent direct al luiMayer Amschel Rothschild; iar Clemenceau îl avea drept consultant peGeorges Mandel, ministrul său de interne, al cărui nume real era JeroboamRothschild. Din Comisia Americană pentru Negocierile de Pace maifăceau parte: fraţii Dulles (a căror reputaţie sinistră este bine cunoscută);Paul Warburg; Thomas Lamont, din partea lui J.P. Morgan (Payseur);Robert Lansing, secretarul de stat şi unchiul celor doi fraţi Dulles; şiWalter Lippman (Com 300), fondatorul filialei americane a SocietăţiiFabian. Toţi erau membri ai unor linii genealogice reptiliene. Dindelegaţia germană făcea parte Max Warburg, fratele lui Paul Warburg,aflat în tabăra americană! Gazda conferinţei era baronul Edmund deRothschild, care milita pentru crearea unui stat evreiesc în Palestina.Conferinţa de Pace de la Versailles i-a confirmat de altfel acceptareacererii sale. Acestea sunt informaţii precise, dar nu le veţi găsi în nici unadin cărţile oficiale de istorie. Conferinţa a decis, între altele, înfiinţareaTribunalului Penal Internaţional de la Haga, în Olanda, şi a LigiiNaţiunilor, prima încercare a Frăţiei de a crea o organizaţie globală care săse transforme treptat într-un guvern mondial. Prima versiune a actului deînfiinţare a Ligii Naţiunilor a fost redactată de colonelul House, acelaşi omcare i-a redactat lui Woodrow Wilson faimoasele sale „paisprezecepuncte” pe care le-a atins la Conferinţa de la Versailles. Cu nişte ani înurmă, House a scris un roman intitulat Philip Dru: Administrator. Maitârziu, a recunoscut că ceea ce a prezentat în roman ca ficţiune s-a petrecutde fapt în realitate. În carte, care a fost publicată sub anonimat cu doi aniînainte de declanşarea Primului Război Mondial, el a propus înfiinţareaunei organizaţii numite… Liga Naţiunilor. Războiul nu a fost altceva decâtun complot menit să ducă mai departe Agenda Frăţiei, deşi a costat vieţilea milioane de oameni. Liga Naţiunilor nu a avut succes, dar ambiţia Frăţiei237

s-a împlinit până la urmă, prin înfiinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite, înanul 1945. Ce-i drept, a mai fost necesar un război pentru asta!Revoluţia Rusă / Războiul ReceRevoluţia Rusă, declanşată în anul 1917, în timpul Primul RăzboiMondial, a condus la apariţia Uniunii Sovietice, iar mai târziu a unui aşanumit„Război Rece”. Unul din principalele instrumente de care sefoloseşte Frăţia pentru a-i manipula pe oameni constă în crearea unormonştri care să-i sperie pe aceştia. Aşa au procedat şi cu comunismul dinUniunea Sovietică şi China. Ierarhia politică a celor două ţări a făcut parteintegrantă din reţeaua societăţilor secrete şi liniilor genealogice ale Frăţiei,dar, ca de obicei, marea majoritate a oamenilor nu ştiu aceste lucruri.Opinia publică internaţională a crezut tot timpul că liderii americani şi ceisovietici se opun unii altora pentru că o ţară era capitalistă, iar cealaltăcomunistă. Nimic mai puţin adevărat. Cele două conduceri sunt carteluriaparent diferite, dar în ultimă instanţă sunt conduse de aceiaşi oameni.Comunismul a fost creat de Wall Street şi de City-ul londonez, cu scopulde a cea o stare generalizată de teamă şi un conflict uriaş, astfel încât să-şipoată impune mai uşor Agenda. Ca de obicei, au planificat totul îndelung,înainte de a trece la fapte. Manifestul Comunist a fost scris de Karl Marxşi de Friedrich Engles. Marx a fost studentul unui ocultist german, BrunoBauer (Rothschild) şi s-a însurat cu o descendentă a unei linii genealogicereptiliene din aristocraţia scoţiană. O bună parte din scrierile sale sunt antisemite,ceea ce poate părea contradictoriu, căci multă lume îl considerăevreu. Ei bine, nu a fost evreu. A fost doar un „arian” dintr-o liniegenealogică ce şi-a făcut datoria pentru cauză (cauza reptiliană, desigur).În toate aceste decenii, stânga politică l-a ridicat în slăvi pe Marx ca pe un„om al poporului”. În realitate, el a fost un om care a creat o închisoarepentru popoare. Acţiunea efectivă a început în Rusia, odată cu atragereaţarului în războiul împotriva japonezilor (printr-o manipulare a luiRothschild), în anul 1905. Ramura europeană a Rothschild-zilor i-aîmprumutat bani ţarului pentru susţinerea războiului, în timp ce ramuraamericană, Kuhn, Loeb and Company, i-a finanţat pe japonezi. Războiul adistrus economia rusă, ca să nu mai vorbim de faptul că împrumutulacordat de Rothschild-zi trebuia returnat, plus dobânzile de rigoare. Acestlucru a alimentat revolta populaţiei, care se afla deja în fierbere. CândPrimul Război Mondial a început şi Rusia a intrat în conflict împotrivaGermaniei, aprovizionarea armatei ruse cu armament de către companiilelui Rothschild precum Vickers Maxim au fost sistematic întârziate, ceea cea condus la o revoltă a soldaţilor. Vickers Maxim era o companiecontrolată de Ernest Cassel, un asociat de afaceri al lui Kuhn, Loeb andCompany, dar acţionari majoritari erau Rothschild-zii. Fiica lui ErnestCassal s-a măritat cu Lord Mountbatten (el însuşi un Rothschild), cel carea aranjat căsătoria reginei Elisabeta cu nepotul său, prinţul Philip.238

Interconexiunile liniilor genealogice reptiliene sunt pur şi simplufantastice.Revoluţia Rusă a pus capăt celor 300 de ani de domnie a familieiRomanov, perioadă care a început în secolul XVII cu venirea pe tronulRusiei a lui Mihail Romanov. Se crede că acesta a fost sprijinit deocultistul şi rozicrucianul dr. Arthur Dee şi de serviciile secrete britanice.Arthur Dee era fiul doctorului John Dee, astrologul de tristă reputaţie alreginei Elisabeta I. Oricum ar fi, aceste familii regale sunt subordonateAgendei, iar acum sosise timpul ca Romanovii de părăsească puterea.Acelaşi principiu s-a aplicat şi dinastiilor Habsburg şi Hohenstaufen, camîn aceeaşi perioadă. Infrastructura necesară înlăturării Romanovilor de laputere era de mult creată, francmasonii, rozicrucienii şi alte grupări secreteînflorind în Rusia încă de la jumătatea secolului al XVIII-lea. Primatentativă de înlăturare a Romanovilor a fost făcută de Alexander Kerenski,un francmason finanţat de Wall Street şi de Londra. Un al doilea val deviolenţe, mult mai brutal, a fost condus de Leon Trotski şi de Lenin.Trotski a părăsit Germania şi s-a stabilit la New York, de unde a plecat înRusia şi s-a alăturat revoluţiei bolşevice. A intrat în Rusia cu un paşaportamerican pe care i l-a dat chiar Preşedintele Woodrow Wilson şi avea la el10.000 de dolari primiţi de la familia Rockefeller. A fost întâmpinat înRusia de Lenin, care a ajuns aici din Germania, într-un tren sigilat căruia is-a acordat toată securitatea necesară şi care a trecut prin Suedia şi Elveţia.Propaganda bolşevică a fost finanţată masiv de germani. În timp ce Lenin,Trotski şi compania condamnau public „capitalismul”, ei erau finanţaţi debancherii Frăţiei de pe Wall Street şi din Londra, aceiaşi oameni careaveau să-l finanţeze mai târziu pe Hitler. În autobiografia sa, Trotskirecunoaşte că a primit o parte din aceste împrumuturi, multe dintre elefiind aranjate de Alfred Milner (liderul Mesei Rotunde) şi „Alexander”Gruzenberg (al cărui nume real era Michael), principalul agent bolşevicdin Scandinavia şi sfătuitor de taină al băncii new-yorkeze Chase NationalBank, aflată în proprietatea lui J.P. Morgan (Payseur). Unul din cei maiactivi agenţi care au intermediat legăturile dintre bolşevici, Londra şi WallStreet a fost Olof Aschberg, care a devenit cunoscut sub porecla debancherul bolşevicilor. Banca sa se numea Nya Banken şi fusese înfiinţatăîn anul 1912, la Stockholm. Agentul londonez al lui Aschberg era NorthCommerce Bank, al cărei preşedinte era Earl Grey, un membru al MeseiRotunde şi prieten bun cu Cecil Rhodes. Un alt asociat apropiat al luiAschberg era Max May, vice-preşedintele băncii Guaranty Trust a lui J.P.Morgan (Payseur), responsabil pentru operaţiunile de peste ocean alebăncii.În anul 1915 s-a creat Corporaţia Internaţională Americană, cuscopul precis de a finanţa revoluţia rusă. Directorii acesteia reprezentauinteresele Rockefeller-ilor, ale lui Kuhn, Loeb and Company (Rothschildzilor),ale familiilor DuPont şi Harriman, şi ale Rezervei Federale. Printreaceşti directori s-a numărat şi George Herbert Walker Bush, bunicul luiGeorge Bush. Rothschild-zii au finanţat direct revoluţia prin intermediul239

lui Jacob Schiff de la Kuhn, Loeb and Company. Bancherii Frăţiei dinMarea Britanie, Statele Unite, Rusia, Germania şi Franţa s-au întâlnit înSuedia în vara anului 1917 şi au căzut de acord ca Kuhn, Loeb andCompany să facă un depozit de 50 de milioane de dolari la o bancă dinSuedia pentru uzul lui Lenin şi Trotski. Într-un articol apărut în număruldin 3 februarie 1949 al revistei The New York American Journal, nepotullui Jacob Schiff povesteşte că bunicul său le-a plătit celor doi„revoluţionari” o sumă suplimentară de 20 de milioane de dolari. Platasumei de 20 de milioane acordată bolşevicilor prin intermediul lui ElishuRoot (avocatul lui Kuhn, Loeb and Company şi fost secretar de stat alSUA) este înregistrată în arhiva Congresului, în data de 2 septembrie1919. Această investiţie nu numai că a urgentat implementarea AgendeiFrăţiei, dar a adus şi un profit de necrezut. Unii cercetători susţin că Leninle-a plătit lui Kuhn, Loeb and Company, între 1918-1922, echivalentul înruble al nu mai puţin de 450 de milioane de dolari. De altfel, această sumănu însemna nimic prin comparaţie cu profiturile obţinute mai târziu prinexploatarea bogăţiilor naturale, ale economiei şi populaţiei Rusiei, ca să numai vorbim de jefuirea averii în aur a ţarului şi a activelor sale financiare,păstrate chiar în băncile care au finanţat revoluţia (şi furate tot de ele). Lafel ca şi restul lumii, Rusia a fost distrusă de reptilieni. Există mult maimulte lucruri care merită să fie spuse în legătură cu această poveste, daram făcut acest lucru în lucrarea mea anterioară, Şi adevărul vă va faceliberi. Singurul lucru pe care am dorit să-l demonstrez în acest capitol afost că revoluţia rusă şi tot ce a urmat după aceasta a fost doar o altăoperaţie a Frăţiei.Comunismul a fost apoi asmuţit împotriva fascismului (deşireprezentau acelaşi lucru), în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.La sfârşitul acestuia, teama de „monstrul” sovietic a fost folosită pe scarălargă pentru a manipula în continuare evenimentele globale ale lumii şipentru a justifica enormele cheltuieli pentru înarmare, plătite companiilorde armament şi aeronautice ale aceloraşi reptilieni. De aceea, aceştia auavut grijă să se asigure că Uniunea Sovietică se afla cel puţin la egalitatecu Statele Unite în cursa înarmării, dacă nu cumva chiar deasupraacestora, întreţinând astfel sentimentul de teamă de ambele părţi şijustificând cheltuirea unor sume din ce în ce mai mari pentru cumpărareade arme din ce în ce mai scumpe de la companiile lor, „pentru a ţine pasulcu ruşii”. Războiul Rece a fost un exemplu clasic de manipulare.Occidentalii erau terifiaţi de Uniunea Sovietică, iar sovieticii de capitalişti,în timp ce ambele tabere erau controlate în secret de aceiaşi oameni.Această cursă a înarmărilor a condus la apariţia bombei atomice în timpulcelui de-al Doilea Război Mondial, graţie Proiectului Manhattan condusde Robert Oppenheimer. Proiectul Manhattan a fost susţinut financiar deInstitutul pentru Studii Avansate de la Universitatea Princeton (controlatde Frăţie), vizitat regulat de Albert Einstein. Einstein, care a lucrat lacrearea bombei atomice, a fost un asociat apropiat al lui Bernard Baruch şial Lordului Victor Rothschild (Com 300), omul care a controlat serviciile240

secrete britanice decenii la rând. Rothschild s-a folosit de contactele salepentru a le furniza israelienilor planurile secrete de fabricare a armelornucleare. Desigur, dacă Statele Unite ar fi deţinut aceste armedevastatoare, iar ruşii nu, nu ar fi putut exista un Război Rece, aşa căproiectul tehnologic le-a fost transmis inclusiv acestora. Pavel A.Sudoplatov, fostul şef al biroului de contraspionaj însărcinat cu problemabombei atomice, a confirmat după război că Oppenheimer le-a furnizatdatele necesare fabricării bombei atomice chiar în timpul războiului. Unuldin cei care au lucrat la Proiectul Manhattan a fost fizicianul german KlausFuchs, care a fugit din Germania în Marea Britanie în anul 1933. Asociatal Lordului Victor Rothschild, Fuchs a fost condamnat mai târziu la 14 anide închisoare, pe motiv că ar fi furnizat ruşilor secrete militare referitoarela bomba atomică. Personal, ştiu de la oameni care au lucrat în serviciilesecrete din Statele Unite, dar şi din cercetările altor autori, că know-how-ulreferitor la armele nucleare le-a fost transmis în permanenţă ruşilor decătre americani în timpul Războiului Rece, inclusiv prin ConferinţelePugwash inspirate de Einstein şi de Bertrand Russell (Com 300), unul dinmembrii liniei genealogice Russell. Pugwash vine de la numeledomeniului canadian al industriaşului Cyrus Eaton, unde s-au ţinutconferinţele. Eaton şi-a început cariera ca secretar al lui J.D. Rockefeller şia devenit partener de afaceri cu dinastia acestuia. În anul 1946, BertrandRussell, un prieten al lui Einstein, a afirmat că naţiunile trebuie forţate sărenunţe la suveranitatea lor şi să se supună dictaturii Statelor Unite, scopîn care trebuie folosită teama de armele nucleare.După decenii de teroare şi sărăcie, a sosit în sfârşit timpul în careAgenda a permis ţărilor din fostul bloc sovietic să se alăture UniuniiEuropene şi NATO, în conformitate cu planul impunerii unui guvernmondial şi a unei armate unice. Acest lucru nu ar fi fost posibil dacă„imperiul malefic” al Uniunii Sovietice nu s-ar fi destrămat. De aceea, lamomentul oportun a apărut pe scena politică Mihail Gorbaciov, un asociatşi subordonat al celor doi manipulatori-şefi ai Frăţiei, Henry Kissinger şiDavid Rockefeller. Misiunea acestuia era să joace rolul de „băiat bun” şisă destrame Uniunea Sovietică. Zidul Berlinului a căzut şi oamenii s-aubucurat, crezând că suflă un vânt al libertăţii. În realitate, nu era decât unnou pas pe calea către dominarea globală centralizată a lumii. Gorbaciov apărăsit scena politică, iar la ora actuală conduce fundaţia finanţată deFrăţie care îi poartă numele, organizând conferinţe prestigioase în carepromovează cauza guvernului mondial. Cunosc oameni care m-auinformat că şi acesta este un reptilian care îşi schimbă forma.Crearea statului IsraelMulţi oameni consideră că nucleul tuturor conspiraţiilor estesionismul. Personal, nu sunt de acord. Ce-i drept, sionismul face parteintegrantă din sistem, dar reţeaua Frăţiei este infinit mai vastă. Pe de altăparte, sionismul nu este tot una cu poporul evreu. El reprezintă o mişcare241

politică. Există foarte mulţi evrei care nu îl susţin deloc, şi nu sunt puţinine-evreii care îl susţin din toată inima. A afirma că sionismul este totunacu poporul evreu este ca şi cum ai spune că Partidul Democrat este totunacu poporul american. Şi totuşi, orice atac la adresa extremismului sionisteste etichetat pe loc anti-semitism şi anti-evreism. Ce tupeu sfidător! Aşacum Republica Sud-Africană este în realitate fieful clanului Oppenheimer,Israelul este de fapt Statul lui Rothschild. Sionismul a fost creaţiaRothschild-zilor (în numele Frăţiei) şi nu înseamnă altceva decât SIONism,o formă a religiei solare a reptilo-arienilor. Sionismul a fost folosit caarmă pentru preluarea Palestinei din mâinile arabilor din două motive. Pede o parte, acesta este un pământ sacru pentru reptilo-arieni, care facelegătura cu leviţii şi cu strămoşii lor din lumea antică. În pus, furtul uneiţări arabe le-a permis acestora un şir de oportunităţi nesfârşite pentru acrea o stare de conflict şi diviziune în Orientul Mijlociu, metodă extrem deeficientă în manipularea statelor arabe mari proprietare de petrol.Momentul crucial al planului lui Rothschild de a crea statul Israel a fostDeclaraţia Balfour prin care secretarul însărcinat cu afaceri externe alMarii Britanii, Lord Arthur Balfour, a anunţat la data de 6 noiembrie 1917că Marea Britanie susţine cererea evreilor de a-şi crea o ţară pe teritoriulPalestinei. Conferinţa de Pace de la Versaille, dominată în întregime deRothschild-zi, a confirmat această aprobare. Mare surpriză! În fond, ce afost această Declaraţie Balofour? Ea nu a fost citită în faţa Parlamentuluidin Palatul Westminster, ci a fost o simplă scrisoare a Lordului Balfour(Com 300), un membru al cerului interior al societăţii secrete a MeseiRotunde, adresată Lordului Lionel Walter Rothschild (Com 300),finanţatorul Mesei Rotunde! Altfel spus, a fost o scrisoare transmisă de laun membru la altul ai aceleiaşi societăţi secrete. Rothschild era unreprezentant al Societăţii Engleze a Sioniştilor, înfiinţată cu banii clanuluiRothschild. Majoritatea cercetătorilor cred că scrisoarea lui „Balfour” afost scrisă de fapt chiar de Lordul Rothschild, împreună cu Alfred Milner(Com 300), farul călăuzitor al Mesei Rotunde, făcut preşedinte algigantului minier Rio Tinto Zinc de acelaşi Lord Rothschild. Rio Tinto arenumeroase activităţi în Africa de Sud, iar una din acţionarele sale esteregina Angliei. Arabii din Palestina au fost folosiţi în lupta împotrivaturcilor din timpul Primul Război Mondial, sub comanda englezului T.E.Lawrence (Lawrence al Arabiei), promiţându-li-se în schimb suveranitateadeplină. Lawrence a ştiut de la bun început că planul Frăţiei era săînfiinţeze un stat „evreu” (khazaro-arian) în Palestina. Prieten apropiat cuWinston Churchill, el a recunoscut mai târziu acest lucru:„Am riscat să fiu expus ca mincinos, având convingerea căajutorul arab era necesar pentru o victorie ieftină şi uşoară înOrient, şi că este mai bine să câştigăm şi să ne călcăm cuvântuldecât să pierdem… Păcălirea arabilor a fost principalul nostruinstrument pentru câştigarea războiului din Orientul Mijlociu. Deaceea, i-am asigurat că Anglia îşi va ţine cuvântul în litera şispiritul lui. Inspiraţi de aceste cuvinte, arabii au făcut nişte lucruri242

minunate. Cât despre mine, în loc să mă simt mândru de ceea cefăceam împreună, am simţit tot timpul o stare de amărăciune şi deruşine”.Acesta a fost modul de operare al reptilo-arienilor de mii de ani şipână în prezent. Rothschlid-zii au fost cei care au finanţat primele migraţiiale „evreilor” în Palestina. Tot ei i-au finanţat mai târziu pe Hitler şi penaziştii săi, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în care evreii,ţiganii, comuniştii şi alte categorii sociale au fost trataţi în maniera ceamai odioasă cu putinţă. Rothschlid-zii au fost cei care s-au folosit dupăterminarea războiului de simpatia întregii lumi faţă de „evreii” pe care i-auexploatat fără milă pentru a-şi justifica pretenţia de a prelua statulPalestina. Tot ei au finanţat grupurile teroriste „evreieşti” care au asiguratcrearea statului Israel prin crime şi teroare. Rothschlid-zii i-au finanţat şi i-au manipulat pe aceşti terorişti, numindu-i în poziţiile cheie ale noului stat,printre ei numărându-se şi primii miniştri succesivi Ben-Gurion, Shamir,Begin şi Rabin. Aceştia oameni şi-au petrecut tot restul vieţii condamnândterorismul altora, cu o ipocrizie pe care nu o pot crede decât oamenii ceimai naivi. Lordul Victor Rothschlid, şeful serviciilor secrete britanice, afost cel care a transmis Israelului know-how-ul necesar pentru construireade arme nucleare. Rothschlid-zii au fost cei care au controlat şi au deţinutproprietatea asupra Israelului încă de la crearea acestuia, dictându-ipoliticile pe care le doreau, de atunci şi până în prezent. Rothschlid-zii şicelelalte societăţi secrete ale Frăţiei au fost cei care au ascuns faptulconfirmat chiar de istoricii „evrei” că marea majoritate a poporului„evreu” din Israel îşi are de fapt originea genetică în Munţii Caucaz,neavând nimic de-a face cu ţara pe care o ocupă în prezent. Poporul evreua fost sacrificat pe altarul lăcomiei şi setei de putere a Rothschlid-zilor, darchiar şi aceştia din urmă îşi primesc ordinele de la o autoritate superioară,localizată, din câte bănuiesc, undeva în Asia. Orientul Îndepărtat dicteazăcartierului operaţional din Londra ce trebuie să facă. În ultimă instanţă,întregul proces este orchestrat din regiunea inferioară a celei de-a patradimensiuni. Pentru informaţii suplimentare referitoare la aceste afirmaţii,vă recomand din nou lucrarea mea anterioară, Şi adevărul vă va faceliberi.Cel de-al Doilea Război MondialLa Conferinţa de Pace de la Versailles din anul 1919 s-au luat oserie de decizii care aveau să culmineze cu genocidul cunoscut sub numelede al Doilea Război Mondial. Mai întâi de toate, reparaţiile cerutepoporului german au fost atât de fantastice încât Republica de la Weimarcreată după război nu a avut nici o şansă de supravieţuire economică.Lucrurile s-au desfăşurat exact aşa cum au fost planificate. Haosuleconomic creat cu intenţie a fost o problemă masivă, care impunea găsireaunei soluţii, iar soluţia a fost Adolf Hitler. O a doua hotărâre importantă,luată într-o şedinţă secretă a colaboratorilor de la Versailles, ţinută la243

Hotel Majestic din Paris, a constat în crearea unor organizaţii asociate cuMasa Rotundă. Prima a fost creată în anul 1920, odată cu apariţiaInstitutului pentru Afaceri Internaţionale, cunoscut şi sub numele deChatham House, la numărul 10 din St James Square din Londra. Şefuloficial al acestui institut este regele sau regina Angliei, motiv pentru careîn anul 1926 a primit numele de Institut Regal. Filiala sa americană,Consiliul pentru Relaţii Străine (Council on Foreign Relations – CFR), aapărut în anul 1921 şi a fost alcătuită din membri ai Mesei Rotunde. CFRa fost finanţat de Rockefeller-i, şi nu numai. Aceste organizaţii se adăugauvastei reţele a Frăţiei, având scopul de a controla încă şi mai completpoliticile Marii Britanii şi Statelor Unite, şi prin intermediul acestoralumea întreagă. Practic, vorbim de aceeaşi organizaţie sub nume diferite.Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale (RIIA – Royal Institute ofInternational Affairs) era alcătuit din prietenii lui Cecil Rhodes şi din altenume care ne sunt deja familiare, inclusiv Astor-ii. A fost finanţat de laînceput şi până astăzi de o listă interminabilă de corporaţii globale şigrupuri de mas-media conduse de familiile liniilor genealogice. Le enumărpe toate în Şi adevărul vă va face liberi.Institutul Regal are legături cu nivelele la vârf ale scenei politice,ale lumii afacerilor, sistemului bancar, mas-mediei, etc. Spre exemplu, unadin figurile sale centrale a fost maiorul John Jacob Astor (Com 300),director al Hambros Bank şi proprietar (după anul 1922) al ziarului Times.Printre ceilalţi membri fondatori s-au numărat: Sir Abe Bailey,proprietarul Transvaal Mines din Africa de Sud, care a colaborat cu AlfredMilner pentru declanşarea Războiului Barilor, şi John W. Wheeler-Bennett, consultantul de mai târziu al generalului Eisenhower în ultimiidoi ani decisivi ai celui de-al Doilea Război Mondial, când se făceau dejaplanurile pentru felul în care va arăta lumea după război. Institutul areconexiuni cu universităţile Oxford şi Cambridge şi cu London School ofEconomics, la care au fost educaţi mulţi dintre „radicalii stângii” politice.Cartea de tristă reputaţie a lui Adolf Hitler, Mein Kampf, a fost scrisă înrealitate de generalul maior Karl Haushofer, care a recunoscut că una dinsursele principale din care s-a inspirat a fost Halford J. MacKinder, unuldin directorii de la London School of Economics. La fel ca în cazul MeseiRotunde, au fost create filiale ale Institutului Regal în Australia, Canada,Noua Zeelandă, Nigeria, Trinidad-Tobago şi India (în această ţară, filialaeste cunoscută sub numele de Consiliul pentru Afaceri Mondiale). Filialaamericană, Consiliul pentru Relaţii Externe (CFR) şi-a stabilit sediul laHarold Pratt House, pe 58 East 68th Street, în New York, fosta reşedinţă afamiliei Pratt, ai cărei membri erau prieteni apropiaţi cu Rockefeller-ii.Crearea CFR a fost organizată de coloneul Mandel House, J.P. Morgan(Payseur), clanul Rockefeller şi asociaţii acestora. În scurt timp, CFR-ul aajuns să deţină controlul integral asupra Statelor Unite, lucru valabil şi laora actuală. Dacă îi analizaţi componenţa, îi veţi regăsi pe fruntaşii săi întoate instituţiile care controlează vieţile americanilor, inclusiv în cele aleeducaţiei. La fel ca şi Masa Rotundă pe timpuri, aceste organizaţii sunt244

alcătuite din cercuri exterioare şi un cerc interior. Cercul interior estesingurul care cunoaşte integral Agenda, lucrând non-stop pentruîndeplinirea acesteia. Următorul cerc cunoaşte doar parţial Agenda,lucrând pentru îndeplinirea ei în domeniul său de referinţă. Al treilea cercnu cunoaşte mare lucru din Agendă, dar este manipulat să ia deciziile„corecte” în domeniile sale de influenţă, fără să ştie care sunt motivelereale care se ascund în spatele acestor decizii. Amiralul Chester Ward, fostjudecător general al marinei americane, a fost membru în CFR timp de 16ani. El a declarat la un moment adat că scopul organizaţiei era: „…supunerea suveranităţii şi independenţei naţionale a Statelor Unite unuiguvern mondial atotputernic”. În cartea sa, Kissinger pe canapeauapsihiatrului, scrisă în colaborare cu Phyllis Schafly, Ward scrie:„… dorinţa de a ceda suveranitatea şi independenţa StatelorUnite prevalează în rândul marii majorităţi a membrilor anumitorgrupări, dar mai ales în rândul conducerilor acestora, carealcătuiesc la ora actuală o organizaţie cu mai multe nuclee…[Principala grupare] este alcătuită din ideologii guvernării globaleunice, cunoscuţi şi sub numele de internaţionalişti. Ei sunt cei careduc mai departe tradiţia membrilor fondatori”.Din 1921 şi până în prezent, practic toţi preşedinţii Statelor Uniteau fost membri CFR, alături de principalii lor colaboratori din guvern şicea mai mare parte a ambasadorilor americani în lume (la ora actuală toţiambasadorii). CFR-ul mai include în rândul membrilor săi proprietari degrupuri media, ziarişti şi editori cheie, oameni din domeniul educaţiei,lideri militari, etc. Componenţa Institutului Regal pentru AfaceriInternaţionale este păstrată în secret, dar se ştie că şi aceasta includeoameni aflaţi în aceleaşi poziţii de putere ca şi cei din Statele Unite. Insistasupra faptului că CFR-ul american este subordonat şi primeşte ordine dela Institutul Regal din Londra. Alte societăţi care au legături strânse cucele două instituţii sunt Illuminati; ordinele „cavalereşti” precum CavaleriiSfântului Ioan din Ierusalim (de Malta); o reţea controlată de regele sauregina Angliei, la care mă voi referi imediat; francmasonii, rozicrucienii şiMasa Rotundă; reţeaua de „fundaţii” americane, precum RockefellerFoundation; şi o reţea nesfârşită de grupuri aflate în interconexiune careoperează în ultimă instanţă sub aceeaşi conducere globală. Începând dinanii 30, această reţea a împânzit lumea, pregătind-o pentru următorul mareproiect al Frăţiei: cel de-al Doilea Război Mondial. Acest efort concertat aavut drept scop atingerea unei centralizări şi mai mari a puterii şi creareaunui organism global care să poată fi transformat treptat într-un guvernmondial. La ora actuală, acest organism este cunoscut sub numele deNaţiunile Unite.Cu o economie în ruine şi o inflaţie galopantă, poporul german l-aprivit pe Adolf Hitler ca pe un salvator al neamului. Este acelaşi mecanismde creare a problemei – reacţie – găsire a soluţiei. Aşa cum arăt pe larg înlucrarea Şi adevărul vă va face liberi, naziştii au fost finanţaţi de Wall245

Street şi de City-ul londonez, prin intermediul subsidiarelor germane alecompaniilor britanice şi americane, dar şi al unor împrumuturi americaneacordate conform Planului Young şi Planului Dawes. Aceste împrumuturiar fi trebuit să ajute Germania să plătească reparaţiile de război, dar au fostfolosite de Hitler pentru finanţarea maşinăriei sale de război. Standard Oil(Rockefeller-ii) şi I.G. Farben, cartelul chimic german care a conduslagărul de concentrare de la Auschwitz, erau de fapt una şi aceeaşicompanie. Hitler a venit la putere în anul 1933. În acelaşi an, preşedinte alStatelor Unite a fost ales, deloc întâmplător, Franklin Delano Roosevelt.Ascensiunea sa către putere a fost identică cu a lui Hitler. În anul 1929,bancherii Frăţiei au prăbuşit bursa de valori din Wall Street, provocândMarea Criză. Din această problemă s-a născut soluţia: pachetul economic„New Deal” oferit de Roosevelt, care i-a permis acestuia să câştigealegerile prezidenţiale din anul 1933. Acest „New Deal” era o replicăidentică a soluţiei oferite de Hitler germanilor, pentru a rezolvaproblemele (create de aceiaşi oameni) economice ale acestora. După ce aajuns la putere, Roosevelt a pus la cale unul din cele mai mari furturi dinistorie, trecând prin Congres legi care au forţat poporul american să cedezeguvernului toate bijuteriile din aur, în schimbul unor hârtii lipsite devaloare cunoscute sub numele de bancnote ale Rezervei Federale. Acestlucru era necesar – a pretins Roosevelt – pentru a rezolva marile problemeeconomice cu care se confrunta ţara. La scurt timp, după ce economiaamericană a ajuns complet sub controlul Frăţiei, Roosevelt a plasatsimbolul acesteia, piramida şi ochiul clarvăzător, pe bancnota de un dolar.Era ca şi cum le-ar fi spus americanilor de la obraz: „V-am prins!”Franklin Roosevelt, francmason de rang 33, deţinea titlul deCavaler al lui Pythias într-o societate secretă cunoscută sub numele deOrdinul Arabic Străvechi al Nobililor şi Misticilor. Printre membriiacestuia s-au numărat la vremea lor Francis Bacon şi revoluţionarulfrancez Mirabeau. Ordinul nu admite ca membri decât francmasoni careau atins cel puţin gradul 32 sau care sunt membri în lojile templiere alefrancmasoneriei. Se spune că ordinul ar fi fost fondat de un descendent allui Mahomed, având ca model o societate secretă din Europa medievalăcare includea evrei, arabi şi creştini. Simbolul său este o semilună creatăde ghearele unui tigru bengal, alături de care se află o piramidă, o urnă şi opentagramă – combinaţie care o simbolizează pe Mama Universală, Isis-Semiramida-Ninkharsag. Secretarul pentru agricultură al lui Roosevelt,Henry Wallace, era simultan şi un ocultist. El a fost cel care s-a implicat înplasarea simbolului ochiului clarvăzător pe bancnota de un dolar. Wallaceavea un guru, pe misticul şi artistul rus Nicholas Roerich, care şi-apetrecut mulţi ani călătorind prin Nepal şi Tibet, unde a studiat alături delama-şi şi a căutat oraşul pierdut al Shamballa-ei, ţinutul legendar aladepţilor sau „maeştrilor” secreţi ai ocultismului despre care se crede căau influenţat în secret afacerile lumii în care trăim. Sunt cunoscuţi subdiferite nume, precum Şefii Secreţi, Maeştrii Ascunşi şi Marea FrăţieAlbă. Unii cercetători cred că ei sunt forţa care se ascunde în spatele246

francmasonilor, al sufiţilor, cavalerilor templieri, rozicrucienilor, SocietăţiiTeozofice şi Ordinului Hermetic al Golden Dawn. După părerea mea,aceşti oameni sunt reptilieni, cel puţin o parte din ei. Roerich a fostimplicat în crearea Ligii Naţiunilor, prima tentativă de creare a unuiguvern mondial, şi a susţinut activitatea doctorului Andrija Puharich, unom de ştiinţă care l-a ajutat pe tânărul israelian Uri Geller să-şi dezvolteputerile psihice.În Marea Britanie, membrii Institutului Regal pentru AfaceriInternaţionale (Masa Rotundă) din cele două case ale Parlamentului aufost cei care au cerut împăcarea cu Germania, lăsându-l pe Hitler să îşiconstruiască potenţialul militar până când acesta ar fi putut declanşa unrăzboi de amploare, după care au schimbat brusc macazul, aşa cum arăt înŞi adevărul vă va face liberi. Printre cele mai groteşti exemple ale acesteiatitudini s-au numărat Lady Astor, Leopold Amery, Lionel Curtis şi LordLothian, toţi membri ai Mesei Rotunde şi/sau ai Institutului Regal pentruAfaceri Internaţionale. Lordul Halifax, secretarul însărcinat cu afacerileexterne şi membru al Mesei Rotunde aproape de la fondarea acesteia, afost un alt politician care a susţinut reconcilierea cu Hitler. El s-a întâlnitcu acesta pe data de 19 noiembrie 1937, iar reprezentantul lui Hitler,Alfred Rosenberg, a venit în Marea Britanie în mai 1933, pentru a seîntâlni cu Sir Henry Deterding (Com 300), preşedintele companiei RoyalDutch Shell, cu Geoffrey Dawson, redactorul-şef al ziarului Times, deţinutîn proprietate de familia Astor (Masa Rotundă, Institutul Regal, Com 300),primul viconte de Hailsham, secretarul însărcinat cu problemelerăzboiului, Walter Eliot MP şi ducele de Kent, fratele regelui Edward VIIIşi al regelui George IV. Vom discuta despre conexiunile dintre familiaregală britanică şi nazişti ceva mai târziu. Schimbarea bruscă de atitudinede la cea favorabilă lui Hitler la una ostilă acestuia s-a reflectat înDowning Street prin schimbarea primului ministru Neville Chamberlaincu Winston Churchill, omul Frăţiei, la data de 11 mai 1940. La scurt timpdupă numirea sa în funcţie a început bombardarea în masă a civililorgermani. Magicienii negri ai reptilo-arienilor şi-au asigurat astfel un nouritual de vărsare globală de sânge.La fel ca în cazul prinţului Philip, apartenenţa la francmasonerie alui Winston Churchill a fost frecvent contestată. În realitate, el a fost unmason cât se poate de activ, după ce a fost iniţiat în Loja Studholme (nr.1591) la Cafe Royal în mai 1901. Istoricii locali din Bradford, Anglia, auscos la iveală dovezi care atestă că o parte a politicilor de război ale luiChurchill au fost influenţate de faptul că el şi regele George II al Grecieiau fost masoni. Un exemplu s-a produs în anul 1943, când Churchill atrimis 5000 de soldaţi la Atena pentru a-l repune pe George pe tronulGreciei, deşi monarhul era detestat de toate taberele, iar soldaţii eraunecesari pe alte fronturi. Familia Churchill are legături strânse cuRothschlid-zii şi cu mediul social ezoteric. Wiston Churchill a aderat laLoja Albionului a Străvechiului Ordin al Druizilor pe data de 15 august1908, la Blenheim Palace. Tatăl său, Lord Randolph Churchill, a fost247

finanţat de Casa de Rothschlid pe vremea când era Cancelar alEşichierului, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, când cel mai apropiatprieten al său era Nathaniel Rothschlid. Când Randolph a murit, el ledatora Rothschlid-zilor suma de 65.000 de lire sterline, o avere fantasticăîn acele vremuri. Winston le era de asemenea îndatorat şi era prieten buncu Lord Victor Rothschlid, şeful serviciilor secrete britanice, şi cu supermanipulatorulRothschlid-zilor în Statele Unite, Bernard Baruch. El avealegături strânse cu familia Cecil, cea care de fapt îl controla şi care avea larândul ei legături apropiate cu reţelele Frăţiei, cu iezuiţii, cu Habsburgii,cu monarhia britanică şi cu familiile Nobilimii Negre din Italia. FamiliaChurchill este înrudită cu ducii de Marlborough, care au jucat un rolextrem de important în impunerea prinţului Wilhelm de Orania pe tronulbritanic. De fapt, Winston s-a născut chiar în reşedinţa acestora, BlenheimPalace, lângă Oxford. Pe scurt, Churchill ştia exact ce face, iar imaginea sacreată de istoricii oficiali nu este decât o farsă. El nu a salvat InsuleleBritanice de tiranie, ci a făcut parte integrantă din mecanismul tiraniei.Ofiţerul american care a lucrat la decodarea cifrurilor la ambasadaStatelor Unite din Londra, pe nume Tyler Kent, a fost trimis la închisoareîn timpul războiului pe motiv că a transmis colonelului conservatorRamsey dovezi referitoare la faptul că Churchill şi Roosevelt aucomunicat într-un limbaj codificat înainte de numirea ca prim ministru alui Churchill, făcând aranjamente pentru declanşarea războiului. Ramsey afost condamnat sub incidenţa unei legi numite Regulamentul 18b, introdusînainte de război pentru a face faţă terorismului Armatei RepublicaneIrlandeze (IRA). O altă dovadă a mecanismului de creare a problemei –reacţie – găsire a soluţiei. De fapt, acest pretext a fost folosit pentrupromovarea unei legi care să le permită guvernanţilor să arunce oameni înînchisoare fără proces, păstrând astfel secretul asupra jocului murdar pecare îl făceau. De pildă, soţia unui amiral a fost aruncată în închisoare subincidenţa aceleiaşi legi, după ce a fost achitată de un tribunal legal deînvinuirile care i se aduceau! Iniţiatorul acestei legi a fost Lordul VictorRothschlid, unul dintre cei mai mari manipulatori din a doua jumătate asecolului XX şi bun prieten cu Winston Churchill. De îndată ce a preluatputerea din Downing Street, Churchill nu s-a sfiit să înceapă să apliceregulamentul 18b pentru a-i arunca în închisoare pe cei care ştiau ce sepetrece, dar nu erau dispuşi să păstreze tăcerea. Ambasadorul american laLondra din această perioadă era Joseph Kennedy, servilul tată al lui JohnF. Kennedy. Clanul Kennedy reprezintă o linie genealogică înrudită curegii Irlandei din Evul Mediu. Pentru a crea un tablou complet,ambasadorii britanici în SUA în timpul războiului au fost Lord Lothian dela Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale şi Lord Halifax de laacelaşi Institut, de asemenea membru al Mesei Rotunde şi al Comitetuluicelor 300. Franklin Roosevelt a câştigat cel de-al doilea mandat depreşedinte în anul 1937, repetând la nesfârşit că fiii Americii nu vor mai finevoiţi să se lupte într-un alt război european, deşi ştia perfect că lucrurile248

vor sta chiar pe dos. Reprezentantul statului Missouri în Congres, PhilipBennet, a rostit de la tribuna Congresului:„Preşedintele afirmă că băieţii noştri nu vor mai fi trimişi sălupte în străinătate. Prostii, domnule preşedinte al Camerei. Chiaracum li se construiesc cuşetele în vasele noastre de transport.Firma lui William C. Ballantyne and Co din Washington a începutdeja tipărirea plăcuţelor pentru identificarea morţilor şi răniţilor”.Roosevelt a câştigat cel de-al doilea mandat de preşedinte afirmândcă America nu va fi nevoită să se lupte într-un alt război european. Când s-a întors la Casa Albă a avut probleme cu departamentul de PublicRelations pentru că a început să facă deja preparative pentru acest război.La fel ca în perioada lui Woodrow Wilson, când a fost scufundat vasulLusitania, mecanismul de creare a problemei – reacţie – găsire a soluţiei aintrat în funcţiune, oferindu-i astfel pretextul de a-şi încălca„promisiunea”. În anul 1939, senatorul P. Nye al statului North Dakota adeclarat că a văzut o serie de volume intitulate Următorul război, inclusivunul intitulat Propaganda în timpul următorului război, create la Londra(unde altundeva?!). Documentele revelau planul de atragere prinmanipulare a Statelor Unite într-un al Doilea Război Mondial. Iată câtevafragmente din acest document, scris între cele două războaie:„Convingerea Statelor Unite să ia parte la războiul nostruva fi mult mai dificilă, atât de dificilă încât este improbabil că vomreuşi. De aceea, vom avea nevoie de o ameninţare clară la adresaAmericii, care să le fie impusă cetăţenilor americani printr-opropagandă masivă, astfel încât liderii lor să fie convinşi să ridicearmele, implicându-se într-un conflict extern…… Această poziţie ar fi mult facilitată dacă am puteaimplica Japonia în conflict, căci acest lucru ar atrage Statele Uniteîn conflict fără eforturi prea mari din partea noastră. Am puteaobţine în mod natural acest efect cu ajutorul propagandiştilornoştri, la fel ca în timpul Marelui Război anterior, când aceştia aureuşit să atragă Statele UInite în lupta împotriva germanilor.Din fericire, în cazul Americii, propaganda noastră are obază puternică. Putem fi absolut sinceri, căci platforma noastră estecea democratică. Nu trebuie decât să enunţăm convingerea noastrăfermă în forma democratică de guvernământ şi hotărârea noastrăde a susţine această structură”.Pe data de 7 decembrie 1941, avioanele japoneze au atacat portulamerican Pearl Harbour din Hawaii, iar Statele Unite au intrat în război.Între timp, istoricii au stabilit cu claritate faptul că mesajele interceptate deRoosevelt l-au avertizat cu suficient timp înainte pe acesta de iminenţaatacului, dar el nu a luat nici o măsură, iar americanii nevinovaţi au fostlăsaţi să moară de dragul Agendei Frăţiei. Scenariul s-a repetat denenumărate ori în ultimele milenii, miliarde de oameni murind pentru249

aceeaşi Agendă. De altfel, atacul propriu-zis s-a produs numai după ocampanie înverşunată dusă de liderii americani împotriva japonezilor,menită să-i provoace pe aceştia. Henry Stimson, secretarul lui Rooseveltînsărcinat cu războiul şi unul din fondatorii Consiliului pentru RelaţiiExterne, a declarat: „Ne aflăm în faţa unei chestiuni diplomatice delicate,căci trebuie să ne asigurăm că Japonia va fi pusă pe picior greşit şideterminată să facă prima mişcare”.Aceasta este, pe scurt, istoria creării celui de-al Doilea RăzboiMondial în care aveau să moară zeci de milioane de bărbaţi, femei şi copii.Apogeul avea să fie atins prin aruncarea celor două bombe atomice asupraJaponiei, deşi aceasta acceptase deja să se predea în aceleaşi condiţii ca şicele de după aruncarea bombelor care au provocat o devastare atât demare. Am detaliat această poveste în lucrarea mea anterioară, Şi adevărulvă va face liberi. Cel care a ordonat aruncarea acestor bombe a fostPreşedintele Harry S. Truman, care l-a înlocuit la putere pe FranklinRoosevelt la sfârşitul războiului. Truman a fost un francmason de grad 33.După iniţierea în acest grad, el şi-a adăugat acel S., ca o prescurtare anumelui „Solomon”. Înainte ca francmasonii să-i lanseze cariera politică,Truman era un fost negustor ratat care nu-şi putea găsi serviciu. Mama luişi-a pierdut ferma din cauza datoriilor lui, iar după ce a ajuns preşedinteobişnuia să participe la petreceri cu tot felul de cheflii, bântuind noapteape străzile Washington-ului, supravegheat discret de doi agenţi FBI puşide J. Edgar Hoover să vegheze asupra lui. Cariera politică a lui Truman aavansat rapid după ce a organizat lojile francmasone din Missouri, când afost nominalizat ca judecător, înainte de a se muta la Casa Albă. Cel cares-a ascuns în spatele carierei lui meteorice a fost un alt mason, liderulcrimei organizate din Kansas City, Boss Pendergast. Cel mai apropiatconfident al lui Truman a fost David Niles, sau Neyhus, care avea douăsurori: una aflată pe o funcţie importantă în guvernul israelian, iar cealaltăîn guvernul de la Moscova! Acesta era mediul din care a provenit Harry S.Truman, fruntaşul francmason care a refuzat să accepte condiţiile depredare ale japonezilor, a ordonat imensa devastare produsă de aruncareabombelor atomice, după care a acceptat predarea japonezilor practic înaceleaşi condiţii. Aruncarea bombelor a fost necesară pentru a marcaîncheierea unei etape a Agendei reptiliene şi începerea alteia – RăzboiulRece. Cultivarea unui sentiment de teamă la nivel mondial era mult maiuşor de realizat dacă oamenii vedeau cu ochii lor ce efecte distrugătoareaveau aceste explozii nucleare.După război, întreaga lume era practic devastată din punct devedere fizic, emoţional, mental şi spiritual. Băncile internaţionale auprofitat de această situaţie pentru a face averi impresionante prinîmprumutarea guvernelor pentru a-şi reconstrui societăţile distruse derăzboiul pe care l-au finanţat chiar ele. Acest mecanism a condus la ocreştere masivă a datoriilor ţărilor faţă de băncile private, şi implicit acontrolului acestora din urmă asupra naţiunilor. Dorinţa disperată aoamenilor de a se bucura de pace a condus la acceptarea ideii de dragul250

căreia a declanşat Frăţia războiul: crearea Naţiunilor Unite. Acelaşimecanism de creare a problemei – reacţie – găsire a soluţiei (vezi Figura22). Actul de constituire a Naţiunilor Unite, organismul global pe careFrăţia şi-l dorea cu atâta disperare, a fost redactat de un comitet alConsiliului pentru Relaţii Externe. Contextul a fost revelat chiar de celcare a redactat documentul, în cartea sa, apărută în anul 1988, Umbreleputerii: Consiliul pentru Relaţii Externe şi declinul american:„În ianuarie 1943, secretarul de stat Cordell Hull a alcătuitun comitet alcătuit din el însuşi, Leo Pasvolsky, Isaiah Bowman,Sumner Welles, Norman Davis şi Morton Taylor. Cu excepţia luiHull, toţi aceşti oameni făceau parte din CFR. Cunoscuţi mai târziusub numele de Grupul Agendei Informale, aceşti oameni auredactat prima propunere de constituire a Naţiunilor Unite.Principalul creator al proiectului a fost Bowman, unul din membriifondatori ai CFR, dar şi membru al societăţii Inquiry, a coloneluluiHouse [o altă grupare a Elitei]. Comitetul a chemat apoi treiavocaţi, toţi membri CFR, care au stabilit că este constituţional.Apoi au discutat cu Franklin D. Roosevelt, pe data de 15 iunie1944. Preşedintele a aprobat planul lor şi l-a anunţat public chiar adoua zi”.În cartea sa, Limba americană, H.L. Mencken sugerează căexpresia „Naţiunile Unite” a fost decisă de Preşedintele Roosevelt întimpul unei întâlniri cu Winston Churchill ţinută la Casa Albă îndecembrie 1941, cu puţin timp înaintea atacului de la Pearl Harbour. CândNaţiunile Unite s-au constituit în mod oficial pe data de 26 iunie 1945, laSan Francisco, delegaţia SUA includea 74 de membri ai CFR, inclusivJohn J. McCloy, preşedintele CFR din perioada 1953-70, membru alComitetului celor 300, preşedintele Fundaţiei Ford şi al BănciiRockefeller-ilor Chase Manhattan, şi prieten şi sfătuitor al nouă preşedinţisuccesivi, de la Roosevelt la Reagan. Un alt membru a fost John FosterDulles, suporterul lui Hitler, fondator CFR şi în curând secretar de stat,satanist şi mare manipulator, care a fost de patru ori Guvernator al statuluiNew York şi vice-preşedinte al lui Gerald Ford, după ce Richard Nixon afost dat jos de la putere în urma scandalului Watergate. Vă reamintesc cădeşi CFR-ul a creat Naţiunile Unite, el nu reprezintă decât o filialăsubordonată Institutului Regal pentru Afaceri Internaţionale din Londra,care reprezintă la rândul lui o creaţie a Mesei Rotunde, care este doar oagenţie a unei puteri ierarhice superioare. Cei care au plătit în trecutconstrucţia sediului Ligii Naţiunilor din Geneva au fost Rockefeller-ii,care au cedat şi de această dată terenul pe care s-a construit clădireaNaţiunilor Unite din New York. Terenul a fost folosit anterior ca abator, şiexact aceasta a fost intenţia sataniştilor Frăţiei: să construiască pe un terenacoperit de sânge, teamă şi durere, sediul unei organizaţii menite să facăacelaşi lucru cu oamenii.Figura 22251

Schema celui de-al Doilea Război Mondial. Singurul câştigător afost Frăţia Babiloniană.Finanţare şi manipulare politică Elita Globală Finanţare şimanipulare politicăComunismul sovietic / Capitalism Fascismul nazistConflict – al Doilea Război MondialNaţiunile UniteUniunea EuropeanăNaţiunile Unite reprezintă calul troian al guvernului mondial înpregătire şi au în subordine o vastă reţea de organizaţii care se pretind înslujba popoarelor, dar care nu reprezintă decât o acoperire a uneimanipulări groteşti, legată – printre altele – de ţările în curs de dezvoltaredin Africa, Asia, America Centrală şi de Sud. Din reţeaua ONU fac parte:Organizaţia Mondială a Sănătăţii, o filială aflată în proprietatea carteluluifarmaceutic anglo-american-elveţian. Ori de câte ori această organizaţieavertizează lumea că se va produce o epidemie, cei care o controlează,corporaţiile farmaceutice, asigură vaccinul necesar. Este un nou exemplual mecanismului de creare a problemei – reacţie – găsire a soluţiei, deşivaccinurile provoacă mari probleme de sănătate, afectând bunăstareafizică şi psihică a miliarde de oameni. Fondul ONU al Populaţiei aplicămetode de „control al populaţiei” ca politică de eugenie împotrivapopulaţiei de culoare, dar şi a populaţiilor albe care nu se ridică lastandardele „purităţii” genetice (reptiliene) cerute de aceşti oameniprofund dezechilibraţi. Programul ONU pentru Mediul Înconjurător sefoloseşte de pretextul ocrotirii mediului pentru a adopta legi internaţionale,pentru a prelua controlul asupra unor mari întinderi de pământ, furândinclusiv terenuri de la ţările în curs de dezvoltare ca instrument de plată înnatură a unor datorii. UNESCO, organizaţia ONU care se ocupă de culturăşi de ştiinţă, contribuie la promovarea Agendei în foarte multe domenii deviaţă. La ora actuală, Organizaţia Naţiunilor Unite, creată – conformpropagandei oficiale – pentru a pune capăt războiului, este chiar cea carepatronează marile conflicte. Acest lucru s-a întâmplat de pildă în Golf,unde soldaţii americani, britanici şi francezi au ucis mii şi mii de civiliirakieni sub stindardul Naţiunilor Unite.Ultimul om de paie uns ca secretar general al Naţiunilor Unite afost Kofi Annan, un om de culoare căruia ar trebui să-i fie ruşine de ceeace face organizaţia sa pe pământul Africii. Unul din consultanţii săi esteMaurice Strong, marele petrolist canadian, o clonă a lui Rockefeller şimanipulator de o abilitate ieşită din comun (inclusiv al mişcăriiecologiştilor). Chiar credeţi că Naţiunile Unite au fost create pentru bineleacestei lumi? Vezi să nu!252

ul 12Soarele NegruFoarte multe fire ale poveştii relatate în această carte conduc cătreconvingerile lui Adolf Hitler şi ale naziştilor. Acest lucru nu reprezintă osurpriză, căci Partidul Nazist a fost creaţia unei reţele de societăţi secretecare aveau acces la cunoaşterea străveche ce descrie adevărata origine aspeciei umane.Germania a fost mult timp centrul gândirii ezoterice şi alsocietăţilor secrete. Printre cele mai proeminente familii oculte din EvulMediu s-au numărat Bauer-ii, care şi-au schimbat mai târziu numele înRothschild. Rădăcinile Casei de Windsor sunt de asemenea germane.Illuminati bavarezi, care au fost implicaţi în majoritatea „revoluţiilorpopulare” din Europa, inclusiv în cea franceză, au apărut ca o societatesecretă germană, fondată pe data de 1 mai 1776 de ocultistul AdamWeishaupt. Biserica creştină s-a divizat în cele două aripi: catolică şiprotestantă, prin manipularea pusă la cale de Martin Luther, agentulgerman al Ordinului Rozicrucienilor. Pe scurt, Germania a fostîntotdeauna unul din centrele manipulării globale. În realitate, Hitler nu afost creatorul convingerilor naziste, ci cel mult expresia publică a acestora.Unul din profeţii care au pregătit terenul pentru apariţia de mai târziu a luiHitler a fost compozitorul german Richard Wagner (secolul XIX), a căruioperă, Cursa valkiriilor, surprinde obsesia sa faţă de invazia puterilormalefice. Wagner a susţinut iminenta sosire a Rasei Stăpânitoare. Operasa, Inelul nibelungilor, a fost expresia muzicală a credinţei sale în„supraoamenii” germani capabili să conducă întreaga lume la fel ca zeiipăgâni antici Wotan şi Thor. Peste ani, Hitler avea să declare că pentru aînţelege Germania nazistă, trebuie să înţelegi mai întâi opera lui Wagner.Unul din studenţii acestui fanatic al Rasei Stăpânitoare a fost compozitorulGustav Mahler. Studiile sale alături de Wagner au fost finanţate de baronulAlbert de Rothschild. Unul din locurile în care a călătorit şi s-adocumentat Wagner a fost Rennes-le-Chateau, misteriosul sat din sudulFranţei asociat cu templierii şi cu catarii. De fapt, întregul mediu ezoterical societăţilor secrete germane este strâns legat de tradiţiile templiere şi deacelea ale contemporanilor acestora, cavalerii teutoni.Conform istoriei oficiale, Adolf Hitler s-a născut în anul 1889 laBrunau-am-Inn, la graniţa dintre Germania şi Imperiul Austro-Ungar.Există însă teorii care susţin că, în realitate, a fost un membru al clanuluiRothschild, sau chiar prinţul Albert, duce de Clarence şi Avondale,nepotul reginei Victoria, despre care se presupune că ar fi murit depneumonie la Sandringham în ianuarie 1892. Funeraliile oficiale nu aupermis îmbălsămarea corpului şi priveghiul „în exces”. La vremearespectivă au existat zvonuri care susţineau că moartea lui Albert a fostsimulată, căci instabilitatea lui psihică îl făceau nepotrivit pentruresponsabilităţile regalităţii (mă întreb de ce!). Există multe teorii despreprinţul Albert, inclusiv una care îl consideră faimosul criminal în serie din253

Londra victoriană numit Jack Spintecătorul, care îşi ucidea victimeleculese din rândul prostituatelor într-o manieră rituală, lăsând în urmămesaje francmasone. Un lucru rezultă în mod cert din dovezile existente:că Jack Spintecătorul avea conexiuni la cel mai înalt nivel înestablishment-ul britanic, şi probabil în familia regală. Au apărut deasemenea zvonuri periodice care afirmau că prinţul Albert nu a murit laSandringham, ci a fost dus în Germania. Acest lucru nu ar fi fost delocdificil, căci familia regală britanică a reginei Victoria şi a prinţului Albertera de fapt o familie regală germană, având mai multe rude de sânge înGermania decât în Anglia. Numele casei regale „britanice” la acea vremeera Saxa-Coburg-Gotha. În primii ani la putere ai partidului nazist, cândHitler era practic un necunoscut în afara Bavariei, cei trei sponsori care îlsprijineau financiar erau ducele de Saxa-Coburg-Gotha, marele duce deHesse şi marea ducesă Victoria, fosta soţie a marelui duce de Hesse. Toţierau veri primari cu Albert, ducele de Clarence! Un alt văr primar al lorera împăratul Germaniei Wilhelm II. Ce interes avea regalitatea germanăsă-l sprijine pe Hitler, un caporal necunoscut din Primul Război Mondial?Pe de altă parte, dacă e adevărat că Hitler a fost totuna cu Albert, înseamnăcă Führerul era mult mai bătrân decât pretindea că este. Fotografiile lui parsă sugereze acest lucru. Amanta lui, Eva Braun, i l-a descris surorii sale ca„un domn mai bătrân, cu o vârstă incertă”. Doresc să subliniez că eu nuafirm că aceste teorii sunt adevărate, pentru că nu am date precise care săateste acest lucru, dar dacă priviţi fotografiile făcute prinţului Albert şi luiHitler la o distanţă de 25 de ani, veţi înţelege de ce persistă aceste zvonuri.Cei doi seamănă izbitor, în pofida diferenţei de vârstă. Dacă ştiţi maimulte despre acest caz, aş fi interesat să mă contactaţi şi să-mi transmiteţiaceste informaţii (vezi adresa de la sfârşitul cărţii).Hitler a făcut o mare pasiune pentru domeniul ezoteric, mai ales întimpul ascensiunii sale la putere. A fost puternic influenţat de operaHelenei Petrovna Blavatsky, o femeie născută în Ucraina în anul 1831,după care a devenit agent al serviciilor britanice (după câte mi-a spus osursă de încredere). Alţi cercetători susţin că avea legături cu societateasecretă a revoluţionarilor italieni, Carbonari, asociată îndeaproape cuNobilimea Neagră, şi că a fost membră a societăţii secrete egiptene Frăţiadin Luxor, pe care a denunţat-o mai târziu ca o „cloacă a imoralităţiidezgustătoare, a lăcomiei şi setei egoiste de putere şi de bani”. MadameBlavatsky a sosit la New York în anul 1873 şi doi ani mai târziu a fondatSocietatea Teozofică, cu ajutorul colonelului Henry Olcott. Aceastăsocietate continuă să existe şi astăzi, având sediul în California, laKrotona. Şcoala misterelor pitagoreice din Grecia antică era localizată laCrotona. Societatea lui Blavatsky era construită după modelul şcolilormisterelor. Doctrinele ei au la bază cărţile lui Blavatsky, precum Isisdevoalată, scrisă în anul 1877, şi Doctrina secretă, publicată în anul 1888.Ambele cărţi sunt bazate pe filozofia Cabalei. Blavatsky a pretins că seaflă într-un contact psihic cu nişte maeştri ascunşi (sau supraoameni, dupăcum i-a numit ea), care trăiesc în Asia centrală şi pot fi contactaţi telepatic254

de cei care cunosc secretul misterelor ezoterice. La ora actuală, acestproces de comunicare este cunoscut sub numele de channeling. LiteraturaOZN-istică oferă foarte multe dovezi ale existenţei unor baze subterane şisubacvatice ale extratereştrilor în întreaga lume, inclusiv în Asia. Toatetradiţiile şi toate culturile antice vorbesc de o Rasă a Maeştrilor caretrăieşte în interiorul pământului. Credinţa în existenţa acestor Maeştri şi înMarea Frăţie Albă, alcătuită din entităţi neîntrupate, este o temă bineancorată în ceea ce numim astăzi mişcarea New Age. Una din persoanelecare au promovat intens această temă a fost mediumul psihic Alice Bailey,care a condus Societatea Teozofică în perioada post-Blavatsky. Aceasta afondat şcoala ezoterică a Arcanelor. A pretins că se află în contact cu oentitate pe care a numit-o „Tibetanul” şi a scris o serie de cărţi, printrecare Ierarhia maeştrilor, Cele şapte raze, Noul grup de slujitori ai lumii şiNoua religie a lumii. Bailey a afirmat că maestrul ei tibetan i-ar fi spus căcel de-al Doilea Război Mondial a fost necesar pentru a apăra planul luiDumnezeu. După părerea mea, această afirmaţie este ridicolă, dar existămulţi adepţi New Age care cred că totul face parte dintr-un „plan divin”,chiar şi un holocaust global. Mie mi se pare un excelent pretext să stai şisă nu faci nimic, aşteptând împlinirea „planului lui Dumnezeu”. Înviziunea mea, noi ne creăm singur propria noastră realitate. Dacă ne vomschimba sinele interior, vom schimba şi reflexia exterioară a acestuia.Pacea exterioară este o reflectare în oglindă a stării de pace interioară. Niciun război nu este necesar ca parte a unui „plan divin”. Noi suntem cei carecreăm războaiele şi dacă ne-am schimba atitudinea, le-am putea evita peviitor. Depinde numai de alegerile pe care le facem. După părerea mea,oamenii ar trebui mai degrabă să se ferească de concepte precum Maeştrii,Marea Frăţie Albă, etc. Personal, ori de câte ori aud cuvântul „maestru”,mă trec fiorii.În urma activităţii lui Alice Bailey au apărut două organizaţii:Lucis Trust (numită iniţial Lucifer Trust) şi World Goodwill Organisation(n.n. Organizaţia Bunăvoinţei Mondiale), ambele mari susţinătoare aleNaţiunilor Unite. Devoţiunea membrilor acestor organizaţii pentruNaţiunile Unite este atât de mare încât i-aş putea numi un fel de „fani”ONU. Este interesant de remarcat cum mişcarea New Age a moştenit„adevăruri” vehiculate de-a lungul multor decenii, la fel cum religia amoştenit tradiţii spirituale vehiculate de-a lungul secolelor. Aşa cumcreştinii au moştenit versiunea manipulată despre Iisus, New Ager-ii aumoştenit cunoaşterea referitoare la Maeştri. După părerea mea, oameniicred mult prea uşor în cunoaşterea rămasă de la alţii, fără să se interesezesuficient de mult asupra surselor şi originilor din care provine aceasta. Depildă, în cazul Maeştrilor lui Madame Blavatsky, există o scrisoareadresată de aceasta sorii ei în care recunoaşte că a inventat numeleMaeştrilor folosindu-se de numele iniţiatice ale francmasonilor şirozicrucienilor care o finanţau. Şi totuşi, la ora actuală există în întreagalume sute de mii (cel puţin) de mediumi care pretind că se află încomunicare cu aceşti maeştri şi cu Arhanghelul Mihail, care este de fapt o255

străveche zeitate feniciană. Dacă mişcarea New Age nu va fi suficient deatentă, se va trezi că se transformă într-un fel de creştinism actualizat. Dealtfel, acest lucru a început deja să se întâmple. Personal, sunt de părere căideea de Maeştri este un instrument pentru cei cu voinţe puternice, care lepermite acestora să controleze minţile celor care au ajuns să respingăstatus quo-ul actual al religiei.O altă mare influenţă asupra lui Hitler a jucat-o romanul Rasa carevine, scris de englezul Lord Edward Bulwer-Lytton (Com 300), unministru al coloniilor britanice puternic implicat în crearea dependenţei deopiu în rândul chinezilor. A fost prieten apropiat cu primul ministrubritanic Benjamin Disraeli şi cu scriitorul Charles Dickens, şi mare patronal Societăţii Rozicruciene Engleze, din rândul căreia au făcut la vremea lorparte Francis Bacon şi John Dee. Bulwer-Lytton a fost de asemenea maremaestru al ritului scoţian al francmasoneriei şi şeful serviciilor secretebritanice. Un contact din interiorul acestor servicii mi-a spus că HelenaBlavatsky a fost unul din agenţii lor. De altfel, există numeroase referiri laBulwer-Lytton în cartea ei, Isis devoalată. Acest autor a rămas cunoscutîndeosebi pentru cartea sa, Ultimele zile ale oraşului Pompei, daradevărata sa pasiune era magia ezoterică. În cartea Rasa care vine, eldescrie existenţa unei civilizaţii enorme în interiorul pământului, mult maiavansată decât a noastră. Membrii acesteia au descoperit o forţă pe care aunumit-o „Vril”, cu ajutorul căreia pot face adevărate „miracole”. Cartea luiBulwer-Lytton trage concluzia că aceşti supraoameni vor ieşi la unmoment dat la suprafaţă şi vor prelua controlul asupra planetei. Mulţinazişti credeau cu adevărat în această teorie. Tema unor supraoameni caretrăiesc într-o civilizaţie subterană sau a unor maeştri ascunşi se regăseşteîn aproape toate societăţile secrete şi legendele lumii în are trăim. Ea a fostmotivul central în jurul căruia a fost creat în anul 1888 Ordinul GoldenDawn, de către francmasonul dr. Wynn Westcott, în asociere cu S.L.Mathers. Cei doi şi-au numit Maeştrii: Şefii Secreţi. Toate aceste credinţesusţin străvechea temă a extratereştrilor sau intra-tereştrilor care trăiescundeva în interiorul pământului, care a început să facă din nou vogă în adoua jumătate a secolului XX. Mathers a conceput o serie de ritualuri şi deiniţieri care să-i ajute pe adepţi să îşi atingă potenţialul fizic şi psihicplenar. Pe de altă parte, avea credinţa că acest dar nu trebuie rezervat decâtunei Elite restrânse şi era un adept al guvernării autoritare. Aceste ritualurierau menite să atragă acele rezonanţe negative care să permită punerea launison (sincronizarea sau posesiunea) a adepţilor cu reptilienii dinregiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni. Acesta este unul dinprincipalele motive care stau la baza iniţierilor în magia neagră. Pe lamijlocul anilor 1890 existau temple ale Ordinului Golden Dawn la Londra,Edinburgh, Bradford, Weston Super Mare şi Paris, oraşul în care s-astabilit Mathers. Golden Dawn vorbea şi el de forţa Vril, unul dinsemnelor lor secrete fiind salutul cu braţul întins adoptat mai târziu denazişti (care îl completau spunând: „Heil Hitler”). Acesta a fost unul dinfundamentele ezoterice pe care a fost clădit nazismul. Mathers a cunoscut-256

o pe Madame Blavatsky, la fel ca şi maestrul templului din Londra alordinului, poetul William Butler Yeats, care avea să câştige mai târziupremiul Nobel pentru literatură.Diferite facţiuni ale ordinului continuă să existe şi la ora actuală,dar nucleul original s-a spart după o ceartă între Yeats, Mathers şi supersatanistulAleister Crowley, care a împărţit ordinul în grupări rivale. Alţigânditori şi alte grupări importante care au influenţat filozofia partiduluinazist în formare au fost: Ordinul Templierilor Orientali (OTO), carefolosea ritualuri sexuale pentru a stimula şi acumula energia cunoscută subnumele de Vril, precum şi doi magicieni ezoterici germani, Guido von Listşi Lanz von Liebenfels. În ceremoniile de celebrare a solstiţiului de vară,List obişnuia să folosească sticle de vin aşezate pe pământ astfel încât săformeze simbolul Crucii Hermetice, cunoscută şi sub numele de Măciucalui Thor. Acesta era Simbolul Puterii în cadrul ordinului Golden Dawn. Elare forma svasticii, străvechiul simbol solar al fenicienilor-arienilor. Lanzvon Liebenfels (al cărui nume real era Adolf Lanz) a folosit svastica pe unsteag care flutura deasupra „templului” său orientat cu faţa către Dunăre.Pentru aceşti doi magicieni negri, svastica simboliza sfârşitulcreştinismului şi începutul epocii supraomului blond şi cu ochi albaştri. Eicredeau în inferioritatea rasială a celor pe care îi numeau „forţeleîntunecate” precum evreii, slavii şi negrii. Liebenfels a recomandat chiarcastrarea acestor oameni. List şi Liebenfels au avut o influenţă masivăasupra lui Adolf Hitler. În anul 1932, când Hitler se pregătea să preiaputerea, von Liebenfels i-a scris aceste rânduri unui adept:„Hitler este unul din discipolii noştri… Va veni o zi cândel, şi prin intermediul lui noi toţi, vom cunoaşte victoria şi vomcrea o mişcare care va face pământul să se cutremure”.Celelalte două persoane care au influenţat gândirea şi convingerilelui Adolf Hitler au fost englezii Aleister Crowley şi Houston StewartChamberlain. Crowley s-a născut în Warwickshire, în anul 1875. El s-arevoltat împotriva educaţiei religioase foarte stricte pe care a primit-o şi s-a înscris în Ordinul Golden Dawn în anul 1898, după ce a părăsitUniversitatea Cambridge. După un conflict cu membrii fondatori, a părăsitordinul şi a călătorit în Mexic, India şi Ceylon, unde a studiat yoga şibudismul. A devenit de asemenea un alpinist remarcabil, spulberând chiarcâteva recorduri în domeniu. Interesul său pentru budism l-a făcut să uitede ocultism, până când a trăit o experienţă ieşită din comun, în aprilie1904, la Cairo. Crowley i-a cerut soţiei sale, Rose, să facă un ritualezoteric pentru a vedea ce s-a întâmplat. În timpul ceremoniei, aceasta aintrat într-o stare de transă şi a început să transmită mesajul unei entităţi.„El te aşteaptă”, i-a spus ea lui Crowley. Prin „El” se referea la Horus,zeul războiului şi fiul lui Osiris la egipteni. Crowley nu a acceptat de labun început că interpretare şi i-a pus lui Rose întrebări detaliate, pentru a overifica. Deşi nu ştia nimic despre ezoterism, Rose i-a dat de fiecare datărăspunsurile corecte. Reptilienii îşi făceau din nou datoria. Entitatea i-a257

indicat lui Crowley trei zile specifice în care trebuia să stea la masa dincamera lui de hotel, între orele 12:00 şi 1:00 ale amiezii. Crowley aacceptat şi a primit prin mecanismul scrierii automate un documentintitulat Cartea Legii. Scrierea automată se produce prin ghidarea mâiniicare ţine condeiul de către o entitate, şi de regulă nimeni nu este maisurprins în final de cele scrise ca persoana implicată în acest proces.Comunicarea primită de Crowley afirma că vechea epocă a lui Osiris erape sfârşite şi lumea urma să intre în noua epocă a lui Horus. Ea adăugaînsă că vechea epocă trebuia distrusă prin teroare şi că pământul trebuia săfie scăldat în sânge. Urma să se producă un război mondial. Cartea Legiivorbea de o rasă de supraoameni şi condamna vechile religii, pacifismul,democraţia, compasiunea şi umanitarismul. „Slujitorii mei trebuie să fiepuţini şi ascunşi; ei trebuie să îi conducă pe cei mulţi şi să deţinăcunoaşterea”, a afirmat „supraomul”, după care a continuat:„Noi nu avem nimic cu cei neadaptaţi şi nepotriviţi; aceştiatrebuie lăsaţi să moară în propria lor mizerie, căci sunt incapabilisă simtă. Compasiunea este viciul regilor. Călcaţi-i în picioare pecei slabi şi pe cei răi; aceasta este legea celui puternic. Aceasta estelegea noastră şi bucuria lumii… Iubiţi-vă unii pe ceilalţi cu inimiarzătoare, dar pe cei inferiori călcaţi-i în picioare, în ziua mâniei…Nu vă fie milă de cei căzuţi! Eu nu i-am cunoscut niciodată. Nusunt de-al lor şi nu obişnuiesc să consolez pe nimeni. Îi urăsc pecei consolaţi şi pe cei care consolează, deopotrivă…Eu sunt unic şi sunt un cuceritor. Nu sunt unul din sclaviicare pier. Blestemaţi fie aceştia să moară. Amin… De aceea,Loviţi-i cu putere şi trimiteţi-i în iad, stăpâni ai lumii… Atacaţi!Retrageţi-vă! Pe ei! Aceasta este legea luptei pentru cucerire;aceasta este maniera în care trebuie să fiu adorat eu, căci numai aşaveţi putea ajunge în casa mea secretă… Adoraţi-mă prin foc şi prinsânge, cu sabia şi cu suliţa. Femeia trebuie să se încingă cu sabia înfaţa mea. Sângele trebuie să curgă în numele meu. striviţi-i pepăgâni. Călcaţi-i în picioare, o, războinici, şi eu vă voi da trupul lorsă-l mâncaţi… Sacrificaţi vite, mari şi mici; inclusiv copiii…Ucideţi şi torturaţi. Nu cruţaţi pe nimeni. Controlaţi-i pe toţi!”Textul reprezintă o sinteză perfectă a sentimentelor nutrite dereptilienii din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni şi deservitorii satanici care îi slujesc. Dacă vi se pare că acest mesaj seamănăremarcabil de bine cu anumite pasaje din Vechiul Testament, explicaţiaeste cât se poate de simplă: forţa care le-a transmis aceste mesaje anticilor,lui Crowley şi tuturor celor aflaţi pe aceeaşi vibraţie inferioară, care nuface decât să stimuleze conflictele şi suferinţa umană (cu care se hrănescaceşti reptilieni) – este una şi aceeaşi. Aceasta este forţa care controleazădin cele mai vechi timpuri şi până astăzi conştiinţa membrilor FrăţieiBabiloniene. Citind acest mesaj, veţi înţelege mai bine mentalitatea celorcare au creat atâtea orori şi care au supus rasa umană atâtor încercări258

cumplite. La început, Crowley a încercat să ignore mesajul, dar acestlucru nu s-a dovedit atât de uşor. De aceea, începând din anul 1909 el aînceput să-l ia în serios. Chiar foarte în serios. Iată ce spune el în aceastăprivinţă:„După cinci ani de nebunie şi slăbiciune, de politeţe, tact,discreţie, atenţie faţă de sentimentele celor din jur, m-am săturat.Astăzi, afirm cu tărie: la naiba cu creştinismul, raţionalismul şibudismul, cu tot acest balast al istoriei. Vă prezint astăzi o realitatepozitivă şi primordială, care se numeşte magie. Cu ajutorul ei, îmivoi construi un nou cer şi un nou pământ. Nu mă intereseazăaprobarea sau dezaprobarea voastră penibilă. Ceea ce îmi dorescacum este blasfemia, crima, violul, revoluţia – orice lucru, bun saurău, dar puternic”.Crowley a pornit un adevărat război psihic împotriva fostului săumaestru, MacGregor Mathers, în urma căruia acesta a ajuns o epavă.Amândoi au invocat „demoni” pentru a se ataca reciproc, dar Mathers afost învins. Astfel de războaie psihice fac parte inclusiv din arsenalulmodern al Frăţiei. Membrii acesteia se luptă între ei cu ajutorul acestorarme, dar îşi reunesc forţele îndeosebi asupra populaţiei şi a celor care ledispută puterea. Am experimentat personal asemenea atacuri şi am înţelescum pot ucide membrii Frăţiei oameni prin aceste metode. Entităţile careau comunicat cu Crowley i-au influenţat inclusiv pe Hitler şi pe ceilalţiarhitecţi ai nazismului. Culmea ironiei face ca la mulţi ani după moarteasa, Crowley să devină un erou pentru mulţi hippies ai anilor 60 (perioadaFlower Power), care cereau iubire şi pace. Crowley a considerat PrimulRăzboi Mondial necesar pentru eradicarea vechii epoci şi pentru tranziţiala noua eră. După ce şi-a publicat revelaţiile, el a devenit liderul mondialal Ordinului Templierilor Orientali (OTO), cu principalul sediu înGermania, lucru care i-a acordat o influenţă foarte mare în rândulintelectualilor nazişti din această ţară. Simultan, el era un francmason degrad 33 al ritului scoţian şi agent al serviciilor secrete britanice, M16. Întrealtele, a fost unul din consultanţii colegului său satanist, WinstonChurchill.Houston Stewart Chamberlain (Com 300) s-a născut în Anglia înanul 1855, dar s-a mutat în Germania în anul 1882. În anul 1908 s-aînsurat cu Eva, fiica lui Richard Wagner, şi a devenit un scriitor renumit.Cea mai cunoscută lucrare a sa este Fundamentele secolului al XIX-lea,care are 1200 de pagini şi s-a vândut în mai mult de 250.000 deexemplare, făcându-l celebru în întreaga ţară. Pe de altă parte, aveaprobleme psihice şi căderi nervoase succesive, în care se simţea posedat dedemoni. Şi-a scris cărţile în stări de transă, prin scriere automată, lucrucare sugerează că se afla sub influenţa reptilienilor sau a altor entităţi dinregiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni. În autobiografia sa, elafirmă că nu îşi recunoaşte propria operă ca aparţinându-i. Principaleleteme atinse de el ne sunt cât se poate de familiare: toate civilizaţiile s-au259

născut din rasa ariană, dar cel mai pur popor între toate era cel german;evreii erau duşmanii care poluau liniile genealogice ariene. ÎmpăratulWilhelm II şi Adolf Hitler l-au considerat pe Chamberlain un profet. El adevenit principalul consultant al lui Wilhelm, cerându-i împăratului sădeclanşeze războiul din 1914 pentru a împlini străvechea profeţie, potrivitcăreia Germania urma să domine întreaga lume. Wilhelm nu şi-a datseama că este manipulat decât după terminarea războiului, când a fostnevoit să abdice. El a citit numeroase cărţi despre ocultism şi despresocietăţile secrete, dându-şi seama că acestea au fost cele care au conspiratpentru declanşarea Primului Război Mondial, provocând înfrângereaGermaniei. Chamberlain, care fusese decorat cu Crucea de Fier de cătreîmpărat, a murit în anul 1927, după mulţi ani petrecuţi într-un cărucior deinvalid, cu trupul şi spiritul frânte. De altfel, mulţi dintre cei care se lasăfolosiţi ca instrumente de către această conştiinţă reptiliană extrem demalefică sfârşesc în mod similar. Mai devreme sau mai târziu, aceasta îidistruge. Influenţa lui Chamberlain a rămas însă vie în mintea lui AdolfHitler. El i-a fost prezentat lui Hitler de către Alfred Rosenberg, unsatanist refugiat din Rusia. În pofida aşa-zisei sale origini „evreieşti”,Rosenberg a fost cel care i-a oferit un exemplar din ProtocoaleleÎnvăţaţilor Înţelepţi ai Sionului lui Hitler, prin intermediul unui altocultist, Dietrich Eckart. Hitler avea să se folosească de aceste Ptotocoalepentru a-şi justifica sinistra campanie împotriva evreilor.Gândirea tânărului austriac cunoscut sub numele de Shiklgruber(devenit mai târziu Adolf Hitler) a fost influenţată de mai mulţi oameni şide convingerile lor. „Heil Shicklgruber” nu ar fi avut acelaşi impact sonorca şi „Heil Hitler”, motiv pentru care şi-a schimbat numele. A urâtîntotdeauna şcoala (spune istoria oficială) şi şi-a dorit să fie artist, ambiţiecare i-a purtat paşii la Viena. Aici, a petrecut ore întregi în biblioteci,citind cărţi despre astrologie, misticism şi religii orientale. A fost fascinatde cărţile lui Blavatsky, Chamberlain, List şi Liebenfels. A preluat de lafiecare câte ceva, creând acel cocteil de orori şi ură numit nazism.Principala sa pasiune a fost cultivarea puterii voinţei. În toţi anii care auurmat s-a focalizat asupra acestei puteri despre care se spune că îţi poatepermite să realizezi orice îţi propui; altfel spus, să îţi creezi propriarealitate. A practicat artele ezoterice, în încercarea de a atinge un nivel deconştiinţă care să-i permită să devină unul din acei supraoameni desprecare citise atât de multe şi în care credea cu fanatism. Mintea sa a intratastfel mai mult ca oricând pe vibraţia reptiliană. A devenit posedat dereptilieni, probabil în timpul unor ritualuri de magie neagră, în timpulcărora şi-a deschis sufletul în faţa acestora. A avut cu siguranţă o„compatibilitate vibraţională” de excepţie care i-a permis punerea launison cu reptilienii. Aşa se face că un om lipsit de farmec şi incapabil s-atransformat într-un lider carismatic al cărui magnetism a reuşit să subjugeo întreagă naţiune.Se vorbeşte adeseori de oameni care au o „personalitatemagnetică”, iar acest lucru este cât se poate de adevărat. Orice om260

generează în jurul lui un anumit câmp magnetic. Unii au un magnetismmai puternic, iar alţii mai slab. Energiile negative au un impact la fel deputernic ca şi cele pozitive asupra celor din jur. Oamenii conectaţi lacâmpuri energetice negative extrem de puternice au un magnetism ieşit dincomun. De pildă, se vorbeşte uneori de o „atracţie fatală” pe care reuşescsă o genereze aceşti oameni. Aşa se explică apariţia peste noapte amagnetismului şi a carismei lui Adolf Hitler. Ori de câte ori se urca latribună şi începea să peroreze în delir, cu faţa contorsionată, ca un nebun,el era posedat de conştiinţa reptiliană, transmiţând la fel ca un mediumaceastă energie către masele care îl ascultau. Nivelul vibratoriu al unuiîntreg popor a fost astfel influenţat şi mii de oameni au devenit, la fel ca şiel, agenţi ai nebuniei şi ai urii. Este principiul vaselor comunicante aplicatla nivel vibraţional. După cum spunea cineva (despre Hitler):„Puterea lui de a vrăji un auditoriu a fost comparată cu artaocultă a şamanilor africani sau asiatici; alţii l-au comparat cu unmedium înzestrat cu puteri extrasenzoriale, considerând că aremagnetismul unui hipnotizator”.La rândul lui, unul din aghiotanţii lui Hitler, Hermann Rauschning,îl descrie astfel în cartea sa, Hitler ia cuvântul:„Este imposibil să nu te gândeşti la el ca la un medium. Încea mai mare parte a timpului, mediumii sunt oameni obişnuiţi,care nu îţi atrag atenţia prin nimic, până când, dintr-o dată, parînzestraţi cu o putere supranaturală, care îi deosebeşte de restullumii. Un medium este un om posedat. După ce criza trece, elrevine la mediocritatea sa obişnuită. Nu am nici o îndoială căHitler a fost posedat în acest fel de forţe exterioare, probabildemonice, pentru care el nu era decât un instrument temporar.Amestecul de banalitate şi supranatural a creat acea dualitateinsuportabilă de care erau conştienţi toţi cei care se aflau înprezenţa lui… Era ca şi cum te-ai uita la o faţă bizară, a căreiexpresie părea să reflecte o stare de spirit dezechilibrată, dublatăînsă de impresia neliniştitoare a unor puteri ascunse”.După toate aparenţele, Hitler pare să fi fost terorizat de„supraoameni”. Rauschning povesteşte că Hitler suferea de coşmaruricumplite, trezindu-se terorizat şi strigând că este atacat de entităţi pe carenimeni altcineva în afară de el nu le vedea. Odată, Hitler i-a spus luiRauschner:„Cum va arăta ordinea socială a viitorului? Am să-ţi expliceu, tovarăşe. Va exista o clasă de stăpâni supremi, apoi o clasă amembrilor de partid, subordonaţi ierarhic pe diferite nivele, şi însfârşit marea masă a anonimilor, slujitorilor şi muncitorilor. Maijos chiar decât aceştia vor fi rasele străine cucerite, care vor devenisclavii moderni. Deasupra tuturor va domni însă o nobilime nouă şisublimă, despre care nu pot să îţi vorbesc… Oricum, membrii de261

ând ai partidului nu trebuie să ştie nimic despre aceste planuri.Omul cel nou trăieşte deja printre noi, chiar acum! Se află aici. Nuîţi este de ajuns acest lucru? Am să-ţi spun un secret: eu l-am văzutpe omul cel nou. Este eficient şi crud. Mi-a fost teamă de el”.Aceasta este societatea planificată de reptilieni şi de rasastăpânitoare reptilo-ariană pe care au creat-o, dacă vom permiteintroducerea Noii Ordini Mondiale în următorii ani, aşa cum prevădplanurile lor. Şefii secreţi ai lui Hitler au fost reptilienii. Remarcaţi obsesialui pentru ierarhie şi ritualuri, caracteristici specifice ale complexului-R şiale creierului reptilian. După ce s-a mutat în Germania, Hitler a petrecutmult timp în Bavaria, locul în care au apărut Illuminati lui Weishaupt, şi arevenit aici după Primul Război Mondial. Cel puţin, aşa afirmă istoriaoficială. În anul următor, a cunoscut liderii unui partid politic minuscul şidestul de jalnic, numit Partidul Muncitorilor din Germania. Acesta fusesecreat de o societate ezoterică numită Ordinul German, extrem denaţionalistă şi de anti-evreiască. Din acest ordin au derivat apoi altesocietăţi similare, inclusiv ordinul de tristă amintire Thule-Gesellschaft(Socitatea Thule) şi Loja Luminoasă sau Societatea Vril. Hitler a fostmembru al amândurora. Vril era numele dat de scriitorul englez LordBulwer-Lytton forţei pusă în circulaţie de sânge, despre care pretindea cătrezeşte adevăratul potenţial al oamenilor, transformându-i în niştesupraoameni. Să analizăm puţin acest concept. Forţa Vril le era cunoscutăhinduşilor sub numele de „forţa şarpelui” şi este asociată cu forţa geneticăce structurează organismul, permiţându-i inclusiv să îşi schimbe forma şisă aibă acces la conştiinţa multidimenională (altfel spus, să călătorească înalte planuri şi dimensiuni ale creaţiei). Şi această forţă este asociată culiniile genealogice ale reptilienilor. În anul 1933, expertul în rachete WilliLey a fugit din Germania şi a revelat lumii existenţa forţei Vril şi credinţanaziştilor că vor deveni egali ai supraoamenilor din adâncurile pământuluiprin folosirea învăţăturilor ezoterice şi a tehnicilor de control al minţii. Eierau convinşi că îşi vor trezi în acest fel forţa adormită din sânge (Vril).Printre iniţiaţii societăţii Vril se numărau două persoane care aveau sădevină fruntaşi nazişti: Heinrich Himmler şi Hermann Goering. MembriiVril credeau cu convingere că erau aliaţi cu anumite loji ezotericemisterioase din Tibet şi cu unul din acei „supraoameni necunoscuţi”, pecare îl numeau Regele Fricii. Rudolph Hess, adjunctul lui Hitler până lanefericita sa călătorie în Anglia din anul 1941, era un ocultist de frunte şiun membru al societăţii Edelweiss (alături de Hermann Goering), o sectăcare credea în supremaţia rasei nordice. Hess îl considera pe Hitler un„mesia”, deşi înfăţişarea acestuia nu amintea deloc de arhetipul arian,blond şi cu ochii albaştri. De altfel, Hitler însuşi era obsedat de aceastăproblemă, deşi probabil că a sfârşit prin a găsi o justificare. Nucleulinterior al reţelei de societăţi secrete naziste era Ordinul Negru, carecontinuă să existe şi la ora actuală, fiind considerat nucleul actual al CIA.Cercetătorul german Jan van Helsing descrie în cartea sa,Societăţile secrete din secolul XX, credinţa membrilor societăţilor Thule şi262

Vril că se aflau în corespondenţă cu extratereştrii prin intermediul a doimediumi cunoscuţi sub numele de Maria Orsic şi Sigrun. Contactul s-aprodus într-o lojă de lângă Berchtesgaden, în decembrie 1919. Potrivitdocumentelor Vril, afirmă autorul, aceste comunicări proveneau dintr-unsistem solar numit Aldebaran, situat la 68 de ani-lumină de pământ, înConstelaţia Taurului, în care se aflau două planete locuite pe care trăia unaşa-numit imperiu „sumeran”. Populaţia din Aldebaran este împărţită întrorasă conducătoare, alcătuită din arieni blonzi, cu ochii albaştri, cunoscuţica Poporul Dumnezeului de Lumină, şi alte câteva rase umanoide care ausuferit mutaţii genetice din cauza schimbărilor climaterice. Cu circa 500de milioane de ani în urmă, soarele din Aldebaran a început să se dilate,generând o temperatură insuportabilă. Rasele „inferioare” au fost evacuateşi duse pe alte planete nelocuite. Aşa s-a produs colonizarea unor planetede genul pământului, după ce propria lor planetă a devenit nelocuibilă. Însistemul nostru solar au populat mai întâi planeta Mallona, cunoscută şisub alte nume, precum Marduk, Mardek şi Phaeton (la romani şi la ruşi),care ar fi existat între Marte şi Jupiter, în locul în care există la ora actualăcentura de asteroizi. Aceasta corespunde relatărilor sumeriene despreplaneta Tiamat. Membrii societăţii Vril credeau că, mai târziu, această rasăstăpânitoare a arienilor cu ochii albaştri a colonizat planeta Marte, dupăcare au debarcat pe pământ şi au creat civilizaţia sumeriană. Cei doimediumi afirmau că limba sumeriană a fost chiar limba vorbită înAldebaran, sunând ca o „germană ininteligibilă”. Frecvenţa celor douălimbi era însă aproape identică, potrivit relatărilor lor. Deşi detaliile suntuşor modificate, regăsim practic aceeaşi temă de bază pe care am analizatola începutul acestei cărţi: o rasă conducătoare, formată din extratereştriblonzi şi cu ochii albaştri, a venit pe pământ de pe planeta Marte, devenindzeii civilizaţiilor din vechime. Ei au creat civilizaţia sumeriană avansată,modificând structura genetică a oamenilor. De atunci şi până în prezentcontinuă să controleze rasa umană din oraşele lor subterane. Singurelereferiri care lipsesc din această legendă sunt cele la liniile genealogicereptilo-ariene. Surse din interiorul Frăţiei mi-au spus că reptilienii aunevoie de sânge pentru că acesta le este necesar acelor extratereştri blonzicu ochii albaştri, iar obsesia naziştilor pentru conceptul de rasăconducătoare avea drept scop păstrarea acestei purităţi genetice şidescurajarea încrucişării cu alte rase.Societatea Thule s-a numit astfel pornind de la numele oraşuluimitic al Hiperboreei, primul continent populat de rasa ariană extraterestrăvenită din Aldebaran: Ultima Thule. Unii cercetători afirmă că aceastăcivilizaţie a fost mult mai veche decât cea a Atlantidei şi a Lemuriei; alţiio identifică cu Atlantida, sau chiar cu Pământul Interior. Legendelescandinave descriu oraşul Ultima Thule ca pe un tărâm de rai situatundeva la nord, unde soarele nu apune niciodată şi unde îşi au căminelestrămoşii arienilor. Când Hiperboreea a început să se scufunde, continuălegenda, extratereştrii arieni şi-au folosit tehnologia extrem de avansatăpentru a construi tuneluri gigantice în interiorul pământului, sfârşind prin a263

se instala undeva sub munţii Himalaya. Acest ţinut a devenit cunoscut subnumele de Agartha, cu capitala la Shamballa. Persanii numeau acest ţinutAryana, ţara arienilor. Sistemul filozofic nazist susţinea că oamenii dinAgartha sunt buni, iar cei din Shamballa sunt răi. Cele două popoare seaflă în conflict de mii de ani, iar naziştii credeau că ei sunt de partea„poporului bun” din Agartha, care luptă împotriva „francmasonilor şisioniştilor” din Shamballa. Nu cumva această diviziune se referă laconflictul dintotdeauna al marţienilor albi împotriva reptilienilorAnunnaki? Mai întâi, cele două popoare s-au războit pe Marte, apoi pelună şi acum pe pământ. Hitler era obsedat de găsirea unor intrări înaceastă lume subterană, pentru a putea lua legătura cu rasa conducătoareariană. În realitate, el era o simplă marionetă în mâna reptilienilor,controlată de „Îngerul Morţii” Josef Mengele. Aşa cum am menţionat maidevreme, este posibil ca reptilienii să fie în conflict cu alte rase deextratereştri sau de intra-tereştri, luptându-se cu acestea pentru a obţinecontrolul asupra planetei şi cu siguranţă există facţiuni concurente penivelul de conştiinţă inferior al celei de-a patra dimensiuni. Unul dinfondatorii Societăţii Thule a fost astrologul Rudolf Glauer, care şi-aschimbat numele, înlocuindu-l cu pomposul titlu de baron deSebottendorff. Apelul său la o revoluţie împotriva evreilor şi marxiştilor atransformat societatea Thule într-un punct de atracţie pentru adepţii teorieirasei conducătoare germane. Din acest nucleu s-a născut PartidulMuncitorilor din Germania, care s-a transformat mai târziu în PartidulNazist. O altă figură demnă de remarcat a acestei perioade a fost un altocultist, prieten cu Sebottendorff: Dietrich Eckart, un scriitor alcoolic şidependent de droguri, convins că menirea lui este să pregătească terenulpentru venirea unui dictator al Germaniei. După ce l-a cunoscut pe Hitlerîn anul 1919, el s-a decis că acesta este „Mesia” pe care îl aştepta. Eckarteste cel care i-a transmis lui Hitler cunoaşterea ezoterică avansată,probabil şi ritualurile de magie neagră care l-au aruncat definitiv pe orbitareptilienilor. Începând din acest moment, puterea lui Hitler de a atragesprijin pentru proiectele sale s-a amplificat rapid. Eckart i-a scris unuiprieten în anul 1923:„Urmaţi-l pe Hitler! El va dansa, dar eu sunt cel care i-amcântat pentru prima oară muzica, căci i-am oferit instrumenteleprin care poate comunica cu Ei. Nu mă jeliţi, căci am influenţat înacest fel istoria mai mult decât orice alt german”.O altă obsesie a lui Hitler era aşa-numita Suliţă a Destinului, armacu care se presupune că ar fi fost străpuns şoldul lui „Iisus” în momentulcrucificării. El a furat această armă după anexarea Austriei de către nazişti,în anul 1938, şi a dus-o la Nurenberg. Legenda spune că oricine posedăaceastă armă şi îi decodifică secretele va controla lumea. Suliţa furată deHitler se află la ora actuală în Muzeul Hofburg din Viena, în locul în cares-a produs masivul incendiu din noiembrie 1992, cu şapte zile înainte deincendiul care a distrus parţial Castelul Windsor. Un alt ocultist importantbăgat în tot felul de ritualuri ezoterice a fost Heinrich Himmler. El şi-a264

folosit cunoaşterea în maniera cea mai neagră cu putinţă. Himmler erainteresat în mod deosebit de rune, un sistem divinatoriu care constă înaruncarea sau alegerea unor pietricele pe care sunt însemnate diferitesimboluri, combinaţia rezultată fiind „citită” de un „expert”. Himmler estecel care a creat infama organizaţie SS, pentru care a ales ca simbol dublulS, adică runa sig, care arată ca două fulgere alăturate. SS-ul a fost un fel destat în stat, un organism independent şi apogeul întregii cunoaşteriezoterice care îi fascina atât de tare pe nazişti. Numai cei consideraţi derasă pură aveau voie să adere la această organizaţie, iar instruirea în arteleezoterice, inclusiv în ştiinţa runelor, era fundamentală în procesul lor depregătire. SS-ul a fost creat şi condus ca o societate secretă de magieneagră. Ritualurile sale au fost preluate de la alte organizaţii de acest fel,cum ar fi iezuiţii şi templierii. Iniţiaţii cei mai înalţi în grad erau cei 13(din nou acest număr) membri ai Marelui Consiliu al Cavalerilor, condusde marele maestru Heinrich Himmler, iar ritualurile de magie neagră eraurealizate în străvechiul castel de la Wewelsberg, în Westphalia. SS-iştiicelebrau ritualurile păgâne nordice şi momentul solstiţiului de vară. Ei seînchinau lui Satan, Lucifer, Set, sau orice nume preferaţi să-i daţi acesteizeităţi. Prinţul Bernhard, unul din cei care au întemeiat Grupul de laBilderberg, o organizaţie de vârf a Frăţiei, între altele prieten foarteapropiat al prinţului Philip, a făcut parte din SS. Magia neagră şi arteleezoterice au stat la baza tuturor acţiunilor lui Hitler şi ale naziştilor, caremergeau până la folosirea pendulelor energetice pe care le plasau deasuprahărţilor pentru a stabili unde se află trupele inamice. Simbolul solaroriginal numit svastică este orientat către dreapta, ceea ce înseamnă întermeni ezoterici: lumină şi creaţie, adică o forţă pozitivă. Naziştii l-auinversat, simbolizând astfel magia neagră şi distrugerea. Exact la felprocedează satanismul, care inversează toate simbolurile pozitive.Pentagrama inversată este doar unul din exemplele mai cunoscute.Defilările în masă pe care Hitler le-a folosit atât de eficient nu au fostîntâmplătoare, ci arată o bună cunoaştere a psihicului uman şi a felului încare poate fi manipulat acesta. În cartea sa, Satan şi svastica, Francis Kingspune:„Apariţiile în public ale lui Hitler, îndeosebi cele asociatecu defilările Partidului Nazist de la Nurenberg, au fost cele maibune exemple ale acestui tip de ceremonie magică. Fanfarele,marşurile militare şi muzica lui Wagner nu făceau decât săsublinieze ideea de glorie militară a germanilor. Panourile uriaşecu svastici, colorate în alb, roşu şi negru, impregnau conştiinţaparticipanţilor la marşuri cu ideologia naţional-socialistă. Preciziafantastică a mişcărilor trupelor, care defilau într-o coordonareperfectă, evocau în subconştientul colectiv principiul războiului şicel al violenţei, pe care anticii le asociau cu Marte. Toate acelepanouri pe care le aplauda Hitler, inclusiv cele sângerii purtate întimpul Puciului de la Munchen, reprezentau de fapt o ceremoniemagică prin care se urmărea asocierea minţii naziştilor în viaţă cu265

imaginile arhetipale ale eroilor naţional-socialişti din trecut.Aspectul magico-religios al acestor defilări era accentuat de faptulcă erau realizate seara, desfăşurându-se într-o „Catedrală deLumină” – un spaţiu deschis înconjurat de fascicule puternice delumină trimise către cer de către nişte reflectoare. Dacă unmagician modern şi-ar propune să creeze un ritual destinat„invocării zeului războinic Marte”, cu greu şi-ar putea imagina oceremonie mai eficientă decât cea a naziştilor”.Acelaşi principiu se aplică şi la ora actuală. Cunoaşterea ezotericăfolosită de nazişti pentru a hipnotiza poporul german este folosită astăzi deFrăţie pentru a aprofunda transa hipnotică în care a căzut umanitatea.Specialiştii Frăţiei folosesc în acest scop simboluri, cuvinte, culori, suneteşi tehnici de care marea majoritate a oamenilor nici măcar nu au auzit şicare apar în mas-media şi în reclamele de publicitate, amplificând hipnozacolectivă. Ministerul Propagandei al lui Joseph Goering era în întregimestructurat ţinând cont de cunoaşterea ezoterică a psihicului uman. El ştiacă oamenii ajung să creadă orice dacă le repeţi suficient de des acel lucruşi dacă înscenezi evenimente care creează în mintea colectivă ideea că„trebuie făcut ceva”. Pentru a amplifica efectele propagandei sale, sefolosea de culori, simboluri şi sloganuri. Sloganurile erau folosite ca niştemantra-e repetate la infinit, hipnotizând astfel psihicul maselor. Toateopiniile şi informaţiile alternative erau cenzurate, iar oamenii erauprogramaţi să reacţioneze aşa cum dorea conducerea partidului. Care estediferenţa între acea propagandă deşănţată şi oceanul de informaţiiincorecte şi subiective în care suntem inundaţi în permanenţă la oraactuală? Chiar dacă imaginile care ni se servesc astăzi pe toate canalele demas-media nu mai au pe ele svastica, efectul lor este acelaşi: o hipnoză înmasă. Tentativa lui Hitler de a distruge societăţile secrete precumfrancmasoneria şi împiedicarea folosirii cunoaşterii secrete în Germaniapoate părea paradoxală, dar nu este. El ştia mai bine ca oricine cât de mareeste puterea celui care ştie, şi dorea să păstreze această putere pentru sine.În anul 1934, în Berlin a fost interzisă orice formă de divinaţie, iar câţivaani mai târziu cărţile ezoterice au fost interzise în întreaga Germanie.Societăţile secrete au fost scoase în afara legii şi chiar societatea Thule şiOrdinul German (sursa din care s-a născut nazismul) au căzut în dizgraţie.Astrologii erau atacaţi şi ucişi, iar oameni precum Lenz von Liebenfels eraîmpiedicaţi să îşi publice opera. Această epurare avea două motivaţiiprincipale: să împiedice orice asociere între ocultism şi nazism însubconştientul colectiv (inclusiv al altor state) şi să tragă scara, astfel încâtnimeni să nu mai poată folosi cunoaşterea ezoterică împotriva lor, aşa cumo foloseau ei împotriva celorlalţi. Aceasta este una din tacticile pe care leaufolosit reptilo-arienii de-a lungul întregii istorii a umanităţii: folosireacunoaşterii pentru a controla şi pentru a suprima, creând simultan dictaturireligioase care să scoată această cunoaştere din circuitul public. Înrealitate, naziştii înşişi au fost creaţi şi controlaţi pe toate nivelele desocietăţile secrete şi în ultimă instanţă de reptilieni. Ei credeau că zeii266

sumerieni erau rasa stăpânitoare extraterestră, credeau în existenţaAtlantidei, au trimis expediţii în Africa de Nord, la Montsegur, în regiuneaCathar şi în Tibet, unde erau convinşi că se află bazele subterane alesupraoamenilor. În afara curentului budist pozitiv există şi nişte sectebudiste profund negative. Naziştii au luat legătura cu acestea din urmă.Atunci când ruşii au ocupat Berlinul, la sfârşitul războiului, ei au găsitmulte cadavre ale unor budişti care s-au sinucis, după ce colaboraserămultă vreme cu naziştii.Interiorul pământuluiÎntre altele, naziştii credeau că pământul este gol şi că intrările îninteriorul acestuia sunt situate la poli. Diferiţi cercetători susţin că ei şi-aucreat chiar o bază subterană în Antarctica, spre sfârşitul războiului, carecontinuă să funcţioneze şi astăzi. Date fiind dovezile pe care le-am văzut,nu am nici o îndoială că pământul este gol în interior, sau cel puţin căexistă mari spaţii în interiorul planetei noastre în care trăiesc civilizaţiifoarte avansate. Într-un fel, putem spune că pe planeta noastră trăiesc treicategorii de oameni. Scriitorul Jules Verne a fost un iniţiat de rang înalt alreţelei de societăţi secrete, având conexiuni cu Societatea Teozofică,Ordinul Golden Dawn şi Ordinul Templierilor Orientali. De aceea, el ştiamult mai multe lucruri decât publicul larg. Multe din romanele sale descience-fiction se bazau pe fapte reale. De pildă, el a descris cele două luniale planetei Marte încă din anul 1877, înainte ca acestea să fie identificatede astronomi (în mod oficial). Nici celebrul său roman, O călătorie încentrul pământului, nu este în întregime o ficţiune. El ştia că, în esenţă,povestea este adevărată. Susţinătorii ideii că pământul este gol în interiorafirmă că apele oceanelor se scurg în interiorul pământului pe la poli,formând în centrul acestuia o mare imensă, deasupra căreia luminează unsoare interior central, care asigură lumina şi căldura necesare vieţii. Amrevăzut recent filmul făcut după romanul lui Jules Verne şi am constatat căcentrul pământului este imaginat în acelaşi fel. Interesant mi se pare faptulcă singurele obstacole cu care se confruntă eroii lui Jules Verne sunt niştereptile uriaşe găsite în oraşul scufundat al Atlantidei. Există speculaţii(susţinute de foarte multe dovezi) că dinozaurii au supravieţuitcataclismului de acum 65 de milioane de ani refugiindu-se în interiorulpământului, îndeosebi în dreptul polului sud. Unul din cei care au sugerataceastă posibilitate este paleontologul Tom Rich, care lucrează la muzeulVictoria din Australia şi care a descoperit în anul 1987 fosile ale unuidinozaur polar într-un tunel săpat în sudul statului Victoria, într-un loccunoscut sub numele de Golful Dinozaurului. Fiind un iniţiat de rang înalt,Jules Verne cunoştea aceste lucruri. De aceea, romanele sale de „ficţiune”(la fel ca numeroase alte opere literare şi filme făcute după ele) exprimămult mai multe adevăruri decât am fi tentaţi să credem. Un exempluelocvent în această direcţie sunt filmele lui Steven Spielberg, îndeosebicele din seria Indiana Jones, dar şi Jurassic Park, în care oamenii de267

ştiinţă manipulează ADN-ul pentru a crea nişte dinozauri reptilieni.Propria mea convingere este că ADN-l uman a fost folosit pentru a crealiniile genealogice reptilo-umane.Figura 23Schiţă a cometei lui Donati făcută în anul 1853, care arată cummasa de materie dezintegrată este aruncată în afară de forţa centrifugală,ajungând să „se rotească pe o orbită” în jurul unei surse centrale deenergie. În acest fel, interiorul rămâne gol, la fel ca hainele din centrifugaunei maşini de spălat, care se adună la exterior, lăsând interiorul gol. Nucumva acelaşi proces s-a întâmplat şi în perioada în care s-a formatpământul?Există nenumărate dovezi că pământul este gol şi că în interiorullui trăiesc civilizaţii avansate. Aceste teme se regăsesc în întreaga istorie aumanităţii, îndeosebi în tradiţiile şi culturile din antichitate. La ora actuală,oamenii au devenit într-o asemenea măsură marionetele celor care îiguvernează încât sunt dispuşi să ridiculizeze pe oricine ar încerca să-iconvingă de faptul că interiorul pământului este gol. La urma urmei, nucontrazice acest lucru ce spun acei oameni de ştiinţă atât de inteligenţi? Bada, la fel cum îi contrazicea pe timpuri afirmaţia că pământul este rotund,şi nu plat. Cine analizează acest subiect îşi dă seama cât de subţiri suntargumentele oamenii de ştiinţă care încearcă să stabilească „realitatea” lorindiscutabilă. Ei nu au putut pătrunde decât la câţiva kilometri în interiorulscoarţei pământului, iar teoriile lor în ceea ce priveşte centrul planetei sunt– aşa cum le spune numele – simple teorii. Sunt suficiente câteva întrebăripentru ca linia oficial acceptată de gândire să se prăbuşească la fel ca uncastel din cărţi de joc. Spre exemplu, mişcarea de rotaţie a planetei în jurulaxei sale dă naştere unei forţe centrifugale care aruncă materia cătreexterior, la fel ca centrifuga unei maşini de spălat, care rămâneîntotdeauna goală în centru. Cum ar fi fost posibil ca această materie sărămână în centrul planetei în perioada în care aceasta se afla în staregazoasă şi apoi lichidă, înainte să se solidifice? Această concluzie esteîmpotriva oricărei logici şi a tuturor legilor fizicii. Dacă priviţi Figura 23,puteţi vedea din desenul Cometei lui Donati, realizat în anul 1853, felul încare materia este proiectată în exterior, rotindu-se în jurul unui centrustrălucitor sau al unui „soare” central. Pământul nu diferă deloc de aceastăimagine. Cercetătorii conceptului de „pământul gol în interiorul său”susţin că scoarţa planetei noastre nu are o grosime mai mare de 1500 dekilometri. În rest, centrul pământului este gol. Oamenii pot trăi la fel debine pe partea opusă a scoarţei pământului, aşa cum trăim noi la suprafaţaei. Dacă vă întrebaţi cum poate fi posibil acest lucru, gândiţi-vă că oameniicare trăiesc în Australia nu cad de pe pământ, deşi trăiesc cu capul în josfaţă de cei din emisfera nordică. Forţa care îi menţine pe pământ estegravitaţia. Aceasta funcţionează la fel de bine şi în cazul celor care trăiescîn interiorul pământului. Forţa gravitaţiei îi atrage pe oameni către masa dematerie, lucru valabil în egală măsură pentru cei care trăiesc la suprafaţa268

pământului şi în interiorul lui. Centrul forţei gravitaţiei nu este centrulplanetei, ci este situat la circa 750 de kilometri sub suprafaţa scoarţei,adică la jumătatea acesteia, acţionând în mod egal asupra ambelor părţi aleacesteia (vezi Figura 24).Figura 24Aşa cred unii cercetători că arată interiorul planetei noastre. Eaeste goală în centru, având un soare central şi o apă care curge între celedouă deschizături polare. Forţa gravitaţiei este aceeaşi de ambele părţiale scoarţei, atrăgând în egală măsură particulele de materie către masacentrală.Existenţa unor deschizături la cei doi poli este o ipoteză rezonabilă,căci puterea forţei centrifugale în perioada de formare a pământuluitrebuie să fi fost mult mai mică aici decât în restul pământului.Cercetătorii afirmă că după latitudinea de 70-75 de grade nord şi sud,pământul începe să se curbeze, creând nişte deschizături către interiorulpământului. Trecerea se realizează atât de lin încât navigatorii care aupătruns din greşeală în aceste regiuni nu şi-au dat seama că avanseazăcătre interiorul pământului până când nu le-au apărut în faţă nişte regiuninecunoscute, care nu figurau pe hartă. Deschizăturile au un diametruestimat la 2500 de kilometri şi sunt înconjurate de un inel magnetic. Suntînconjurate aproape non-stop de nori, iar spaţiul aerian este restricţionatprin lege. Atunci când exploratorii aflaţi în căutarea polului nord sau acelui sud ajung în dreptul acestui inel magnetic, acul busolei arată în jos şiei cred că se află deasupra polului. În realitate, nu se află decât în regiuneainelului magnetic ce înconjoară polul. Aceiaşi cercetători afirmă că luminaşi căldura din interiorul pământului provin de la un „soare” central.Marshall B. Gardner, unul din cei mai cunoscuţi susţinători ai teorieipământului gol, credea că acest „soare” a fost creat chiar de nucleulfierbinte al planetei în perioada de formare a pământului, la fel ca înimaginea cometei lui Donati. Pe de altă parte, dacă acceptăm faptul căpământul este gol în interior, rezultă că şi celelalte planete din sistemulnostru solar sunt goale, căci se supun aceloraşi legi. Oare câte civilizaţiitrăiesc în interiorul acestor planete, în timp ce oamenii caută viaţa doar lasuprafaţa lor?Alte întrebări la care susţinătorii liniei oficiale de gândire nu potrăspunde sunt următoarele: de ce se formează aisbergurile din apă dulce,în condiţiile în care la poli nu ar trebui să existe decât apă sărată? De undeprovine toată vegetaţia descoperită în interiorul acestor aisberguri? De cesusţin toţi exploratorii care s-au aventurat dincolo de polii magnetici aipământului faptul că vremea se încălzeşte din ce în ce mai tare şi că gheaţaîncepe să dispară? De ce migrează iarna anumite animale şi păsări la nordde cercul polar (de pildă, elanii)? Viziunea convenţională a ştiinţei nupoate răspunde la aceste întrebări, în timp ce susţinătorii teorieiinteriorului gol al pământului pot. Există râuri cu apă dulce care curg înafară ieşind din interiorul pământului. Această apă dulce, care duce cu ea269

fragmente de vegetaţie şi polen, îngheaţă, dând naştere aisbergurilor dinapă dulce într-o regiune în care nu ar trebui să existe decât apă sărată.Există cărţi care redau în mult mai multe detalii dovezile referitoare lainteriorul gol al pământului decât pot face eu în această lucrare. O sintezăexcelentă a acestor dovezi apare în cartea doctorului Raymond Bernard, pecare v-o recomand cu căldură.Una din călătoriile faimoase către interiorul pământului a fost cea aamiralului Richard E. Byrd, un personaj binecunoscut în marina StatelorUnite. Acesta a zburat „din greşeală” către interiorul pământului pe laPolul Nord, în anul 1947, pe o distanţă de 3000 de kilometri dincolo depolul magnetic, iar pe la Polul Sud în anul 1956 pe o distanţă de 4000 dekilometri dincolo de polul magnetic. El a numit ţinutul pe care l-adescoperit: „acel continent minunat apărut din senin” şi „pământul tuturormisterelor”. În anul 1947, Byrd şi pasagerii săi au transmis prin radio căzboară către interiorul planetei, văzând cum gheaţa este înlocuită treptat depământ, lacuri şi munţi acoperiţi cu copaci. Ei au descris existenţa unoranimale ciudate care semănau cu mamuţii şi forme de relief care nu aparpe nici o hartă a pământului. După publicitatea care i s-a făcut iniţial, toateinformaţiile referitoare la expediţia lui Byrd au fost cenzurate, iarexploratorul a murit în anul 1957, la numai un an după excursia sa înAntarctica. Doi ani mai târziu, în decembrie 1959, redactorul revisteiFarfurii zburătoare, Ray Palmer, a publicat un număr în care a povestitdescoperirile amiralului Byrd, dar când a sosit camionul de la tipografie, adescoperit că revista sa lipsea. Palmer a sunat la tipografie, dar i s-a spuscă nu au primit nici o comandă de transport pentru publicaţia sa. Când le-acerut să retipărească ediţia, i s-a răspuns că plăcile tipografice eraudeteriorate şi că acest lucru nu mai era posibil. Palmer credea că OZNurilenu vin din spaţiul exterior, ci din centrul pământului, şi că aşa seexplică soarta nefericită a acelei ediţii a revistei sale. Personal, cred că arputea avea dreptate, şi nu este exclus ca epopeea indiană antică Ramayanasă descrie venirea lui Rama ca emisar al Agarthei într-o farfuriezburătoare.Legendele referitoare la rasa conducătoare din interiorulpământului, formată din oameni blonzi cu ochii albaştri, se regăsesc întoate culturile antice, inclusiv în China, Tibet, Egipt, India, Europa, celedouă Americi şi Scandinavia. În cartea sa, Paradisul regăsit, sau leagănulrasei umane, William E. Warren sugerează că oamenii provin de pe uncontinent tropical aflat în regiunea arctică, un ţinut în care soarele nuapune niciodată şi unde locuia o rasă de zei care trăiau mai mult de o miede ani fără să îmbătrânească. Warren consideră că acest ţinut străvechi estetotuna cu Hiperboreea de care vorbeau grecii antici. Eschimoşii, a cărororigine ar putea fi chiar popoarele din interiorul pământului, au legendecare vorbesc de o insulă paradisiacă aflată la nord, un ţinut mirific în caresoarele nu apune niciodată, în care nu există întuneric, dar nici o luminăsupărătoare, un loc în care oamenii trăiesc mii de ani în pace şi armonie.Regăsim acelaşi mit la irlandezi. Legenda spune că în timpul marelui270

cataclism geologic şi al inundaţiilor produse la suprafaţa pământului,lemurienii şi atlanţii s-au refugiat în interiorul pământului. Platon vorbeştede existenţa unor „tuneluri mai late sau mai înguste care făceau legăturaîntre Atlantida şi interiorul pământului”. Tot el îl descrie pe mareleconducător care „locuieşte în centru, în ombilicul pământului… cel careexplică religiile întregii umanităţi”. Scriitorul roman Gaius PliniusSecundus, cunoscut mai ales sub numele de Pliniu, se referă şi el laoamenii din interiorul pământului care au fugit din Atlantida, dar şi lalegendele referitoare la nişte locuitori subterani numiţi „troglodiţi”, care arfi ascuns în tunelurile lor o comoară străveche. Poveştile de acest felabundă în toate culturile.Farfuriile zburătoare ale naziştilorExistă de asemenea nenumărate legende despre navele în formă de„farfurii zburătoare” construite de nazişti înainte şi în timpul războiului, încadrul unor programe controlate de societăţile Thule şi Vril. Cercetătorulgerman Jan van Helsing şi mulţi alţii au descris o parte din tehnologiaprodusă după anul 1934, inclusiv bombardierul Vril-1, Vril-7 (vezisecţiunea cu ilustraţii) şi aeronavele Haunebu 1, 2 şi 3. Aliaţii numeauaceste aeronave foo-fighters (n.n. aprox: bombardiere ciudate). Wendell C.Stevens, pilot în forţele aeriene ale Statelor Unite în timpul celui de-alDoilea Război Mondial şi la ora actuală investigator al fenomenului OZN,povesteşte că aceste foo-fighters aveau culori ce alternau între cenuşiuverdeşi roşu-portocaliu. Ele s-au apropiat la numai cinci metri deaeronava sa, după care au rămas nemişcate. A fost imposibil să scape deele sau să le atace şi şi-a pus problema să se întoarcă la bază sau săaterizeze. Helsing include în cartea sa şi fotografii ale acestei aeronave,confirmate şi de alţi cercetători. Personal, sunt destul de sceptic când vinevorba de astfel de fotografii, căci acestea pot fi foarte uşor contrafăcute şipuse în circulaţie până când devin o realitate acceptată. Există însă undocumentar video pe care îl consider foarte interesant, intitulat OZN-urile– Secretele celui de-al Treilea Reich, în care cercetătorul VladimirTerziski prezintă o sumedenie de dovezi. Se pare că farfuriile zburătoaregermane aveau foarte multe probleme tehnice, care au fost corectate abiadupă război. Potrivit mai multor cercetători în domeniu, în anul 1938 aavut loc o expediţie germană în Antarctica, pe transportorul aerianSchwabenland. Nemţii au declarat o regiune de 600.000 de kilometri careincludea munţi şi lacuri neacoperite de gheaţă teritoriu german. Ei aunumit acest teritoriu Neuschwabenland (Noua Swabia) şi l-au transformatîntr-o imensă bază militară nazistă. În anul 1947 a avut loc ciudatamisiune în Antarctica a amiralului E. Byrd, omul care a pătruns îninteriorul pământului pe la amândoi polii. Acesta a luat cu el 4000 desoldaţi şi un transportor aerian complet echipat. După opt săptămânisoldate cu pierderi grele, aceştia au reuşit să revină în ţară. Ce s-aîntâmplat cu exactitate în Antarctica rămâne un mister până astăzi, dar271

Byrd avea să declare public mai târziu că în cazul unui nou război,umanitatea ar trebui să se aştepte la atacuri din partea unor avioane carepot zbura de la un pol la altul. A adăugat că în Antarctica există ocivilizaţie avansată, care dispune de o tehnologie mult superioară celeiexistente la ora aceea pe pământ şi care s-a aliat cu SS-ul german.De ce nu au câştigat în acest caz naziştii războiul? Mai întâi detoate, se pare că a existat un conflict în interiorul societăţilor secretenaziste. În al doilea rând, tehnologia „farfuriilor zburătoare” era în aceavreme abia la începuturile ei, fiind încă departe de perfecţiune. Dupăpărerea mea, răspunsul cel mai simplu la întrebarea: „De ce nu au câştigatgermanii războiul?” este: „Pentru că acest lucru nu trebuia să se întâmple”.Reptilienii din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni îimanipulau, dar operau şi prin intermediul taberei opuse. Îşi doreau unrăzboi, aşa că au manipulat ambele tabere, obţinând ce şi-au dorit. Aşacum explic pe larg în lucrarea mea anterioară, Şi adevărul vă va faceliberi, naziştii au fost finanţaţi de aceleaşi linii genealogice care i-aufinanţat şi pe Aliaţii care luptau „împotriva” lui Hitler. Principaliifinanţatori au fost Rothschild-zii, care au operat, ca de obicei, prinintermediul agenţilor lor din Anglia, Statele Unite şi Germania. StandardOil, compania controlată de Rockefeller-i, era practic una cu gigantulgerman I.G. Farben, cel care a susţinut întreaga maşinărie de războinazistă, dar şi lagărul de concentrare de la Auschwitz. Tehnologia care i-apermis lui Hitler să pornească războiul după dezastrul economic dedinainte i-a fost furnizată practic de către Standard Oil, inclusiv knowhow-ulnecesar pentru a transforma imensele rezerve de cărbune aleGermaniei în petrol. Alte rezerve de petrol i-au fost furnizate Germanieide acelaşi Standard Oil prin intermediul principalul centru financiar alFrăţiei, Elveţia. Preşedintele companiei Standard Oil (la ora actualăExxon) era în acea vreme William Stamps Farish, un prieten apropiat allui Hermann Schmitz, preşedintele I.G. Farben. Nepotul lui Farish,William Farish III, face parte din cercul interior al lui George Bush.Printre cei care îl vizitează acasă se numără inclusiv regina Angliei şiprinţul Philip. Farish şi regina îşi încrucişează reciproc caii de rasă. Tatăllui Bush, Prescott, unul din stâlpii de bază ai societăţii Skull and Bones, afost unul din finanţatorii lui Hitler, prin intermediul unei filiale numităUnited Banking Corporation (UBC), al cărei director era. UBC a fost celcare a făcut legătura între W.A. Harriman Company din New York(transformată după 1933 în Brown Brothers, Harriman) şi afacerile luiFritz Thyssen, marele antreprenor german în domeniul oţelului şi bancher,care l-a finanţat pe Hitler începând din anii 1920. La fel ca imperiul luiJ.P. Morgan şi cel al Rockefeller-ilor, trustul lui Harriman era tutelat dePayseur-i şi de Rothschild-zi. Aceştia din urmă controlau inclusiv I.G.Farben.Printre membrii conducerii filialei americane a I.G. Farben senumăra şi Paul Warburg, agentul lui Payseur/Rothschild trimis în StateleUnite pentru a crea banca Rezervei Federale, lucru care s-a şi realizat în272

anul 1913. Fratele său, Max Warburg, a fost bancherul lui Hitler, pânăcând a părăsit fără probleme Germania în anul 1938, stabilindu-se înStatele Unite. Alţi finanţatori ai lui Hitler au fost: General Electric, ocompanie care avea legături financiare strânse cu Franklin DelanoRoosevelt, preşedintele care a intrat în război „împotriva” lui Hitler; FordMotor Company, condusă de Henry Ford, care a primit de la nemţi ceamai înaltă distincţie de onoare acordată ne-germanilor, Marea Cruce aVulturului German; şi International Telephone and Telegraph (ITT), care asusţinut inclusiv efortul de război german prin intermediul bancheruluipersonal al lui Hitler, ofiţerul SS Kurt von Schroder. Cel care superviza totacest efort concentrat de finanţare a lui Hitler a fost Montagu Norman(Com 300), Guvernatorul Băncii Angliei controlată de Rothschild-zi.Norman era asociat cu Hjalmar Schact, cel care avea să devină consilierulfinanciar personal al lui Hitler şi preşedintele băncii germane Reichsbank.Cei doi erau atât de apropiaţi încât Schact şi-a numit unul dintre nepoţiNorman. Când naziştii au invadat Cehoslovacia, Norman i-a transferat luiHitler echivalentul a şase milioane de lire sterline în aur cehesc, care a fostdepozitat la Londra. În treacăt fie vorba, cele două semnături careconfirmă numirea lui Schact în funcţia de preşedinte al Reichsbank, la datade 17 martie 1933, au fost cea a lui Adolf Hitler şi cea a lui Max Warburg,omul lui Rothschild. Cei mai mulţi „evrei” cred că oameni ca Rothschildziisau Warburg-ii, care pretind că sunt evrei, sunt de partea lor. Nimic nueste însă mai departe de adevăr. Aşa cum spuneam într-un capitol anterior,aurul şi banii furaţi de băncile elveţiene de la evreii germani conducedirect la Rothschild-zi.Rothschild-zii şi asociaţii lor, Rockefeller-ii, Harriman-ii şi Bushii,s-au aflat inclusiv în spatele programului nazist de purificare a rasei.Expertul lui Hitler în domeniul purităţii rasei era dr. Ernst Rudin, psihiatrula Institutul Kaiser Wilhelm pentru Genealogie şi Demografie din Berlin,unde ocupa un întreg etaj pentru cercetările sale. Finanţarea întreguluiproiect a fost asigurată de… Rockefeller-i. Aceleaşi familii au finanţat şimişcarea de eugenie al cărei scop era purificarea genetică a rasei germaneprin eliminarea celor de rasă inferioară. La ora actuală, politicile deeugenie sunt cunoscute sub numele de „control al populaţiei”. Organizaţiacea mai cunoscută care se ocupă cu controlul populaţiei este PlannedParenthood (n.n. Planificarea Familială), care şi-a început activitatea subun cu totul alt nume în cadrul biroului londonez al Societăţii Britanice deEugenie. Nu este de mirare că George Bush s-a folosit de orice prilejpentru a pompa sume masive din banii contribuabililor americani şi din ceiai Naţiunilor Unite în această organizaţie. Bush şi Henry Kissinger suntmari adepţi ai lui Thomas Malthus, francmason din linia genealogică a luiDarwin, care a murit în anul 1834. El a militat pentru trierea popoarelor dealte rase decât cea albă şi a oamenilor albi „inferiori”. La fel ca prietenulsău economist, francmasonul John Stuart Mill, Malthus a afirmat că rasaariană cu părul blond şi ochii albaştri era darul lui Dumnezeu pentrupământeni. Poate darul zeilor… Cei doi erau de părere că oamenii273

superiori aparţinând rasei albe trebuiau să controleze rasele inferioare cupielea întunecată. În esenţă, această filozofie nu este cu nimic diferită decea nazistă sau de cea a establishment-ului britanic ori american, căci celetrei curente provin de fapt din aceeaşi sursă. De ce credeţi că au fostpromovate atâtea politici care au cauzat boli, moarte şi distrugere înAfrica, Asia şi America Centrală şi de Sud? Toate fac parte din acelaşiplan. Dacă doriţi să aflaţi informaţii suplimentare despre cei care l-aufinanţat pe Hitler, despre rolul Rothschild-zilor şi despre programul decontrol al populaţiei de către rasa conducătoare, vă invit să citiţi Şiadevărul vă va face liberi.O nouă confirmare a faptului că forţa care controla ambele tabereale celui de-al Doilea Război Mondial era una şi aceeaşi se referă la vastaoperaţiune a serviciilor secrete americane şi britanice numită ProiectulPaperclip (n.n. textual: Agrafa), prin care cei mai importanţi lideri nazişti,oameni de ştiinţă, ingineri şi experţi în controlul minţii au fost scoşi înafara Germaniei înainte de sosirea armatei aliaţilor. Toţi aceştia au fosttransportaţi în America de Sud şi în Statele Unite, pentru a-şi continuaacolo munca în favoarea Agendei reptiliene. Naziştii judecaţi şi spânzuraţila Nurenberg nu au fost decât nişte pioni expuşi la paradă pentru a dasatisfacţie opiniei publice. Regii, reginele, episcopii şi cavalerii regimuluinazist au scăpat şi şi-au continuat campania împotriva umanităţii prinintermediul reţelelor secrete aranjate de „opozanţii” lor, Marea Britanie şiStatele Unite. Printre naziştii care au scăpat graţie Proiectului Paperclip s-a numărat şi criminalul în masă şi teroristul Josef Mengele. CIA a fostcreaţia serviciilor secrete britanice, şi în special a cercului interior alacestora, cunoscut sub numele de Special Operations Executive (n.n.Serviciul pentru Operaţii Speciale) – SOE. CIA a înlocuit organizaţiaserviciilor secrete creată în timpul războiului, Oficiul pentru ServiciiStrategice (OSS), născut pe structura serviciilor secrete ale lui Payseur.OSS-ul era condus de Bill Donovan, o marionetă a cercului Payseur-Rothschild-Rockefeller şi fost coleg de şcoală cu Franklin DelanoRoosevelt. Profesorul de drept al lui Donovan de la UniversitateaColumbia (controlată de Frăţie) a fost Harland E. Stone, care avea sădevină mai târziu Procuror General al SUA. Un alt protejat al lui Stone afost J. Edgar Hoover, francmason de grad 33 şi şeful de tristă reputaţie alFBI în perioada asasinării lui Kennedy. Deloc întâmplător, o bună partedin agenţii care au fost implicaţi în asasinarea Preşedintelui Kennedy eraufoşti agenţi OSS transferaţi la Londra în timpul celui de-al Doilea RăzboiMondial. Această poveste este prezentată detaliat în lucrarea mea, Şiadevărul vă va face liberi. Unul dintre aceşti agenţi era Clay Shaw,singurul om judecat pentru rolul pe care l-a jucat în asasinarea luiKennedy, proces prezentat şi în filmul JFK. El a fost eliberat pentrusimplul motiv că martorii împotriva lui au fost ucişi înainte de a apuca sădepună mărturie. Shaw a fost unul din consultanţii satanistului şi pupileilui Rothschild, Winston Churchill. La fel ca toţi agenţii OSS detaşaţi la274

Londra, i-a cântat în strună Lordului Victor Rothschild, şeful neoficial alserviciilor secrete britanice.Primul director al CIA a fost Allan Dulles. Acesta era nazist, la felca şi fratele său, John Foster Dulles, numit secretar de stat în aceeaşiperioadă. Familia Dulles este o altă linie genealogică aparţinândaristocraţiei britanice. Amândoi fraţii Dulles au fost implicaţi în ProiectulPaperclip, alături de Henry Kissinger, un „evreu german”, mare adept alsatanismului şi unul dintre cei mai activi reptilieni. Cei doi Dullesproveneau dintr-o familie americană din sudul Statelor Unite, proprietarăde sclavi, şi erau veri cu Rockefeller-ii. Firma lor de avocatură, Sullivanand Cromwell, gestiona afacerile în SUA ale I.G. Farben. Marelesusţinător al lui Hitler, Fritz Thyssen, i l-a prezentat pe Allan DullesFuhrerului. John Foster Dulles scria „Heil Hitler” pe scrisorile pe care letrimitea clienţilor săi germani şi a fost trimis în Germania să negociezeacordarea unor noi împrumuturi naziştilor din partea grupului MeseiRotunde Rothschild-Rockefeller. Împrumuturile aveau drept scop să-iajute pe germani să plătească daunele de război impuse de acelaşi JohnFoster Dulles, în calitatea sa membru al delegaţiei americane la Conferinţade Pace de la Versailles, din anul 1919. De aceea, nu reprezintă nici oexagerare să afirmăm că CIA a fost o organizaţie creată de nazişti pentrunazişti. Printre aceştia se număra şi Reinhard Gehlen, principalul spion allui Hitler pe frontul rusesc, căruia Allen Dulles i-a cerut mai târziu săorganizeze reţeaua CIA pe teritoriul european. Cercetătorul NoamChomsky afirmă că Gehlen a creat o armată secretă CIA-nazistă, care şi-aextins operaţiunile până în America Latină. Acelaşi lucru s-a întâmplat şicu reţeaua poliţiei internaţionale numită Interpol. Practic, nu naziştii aupierdut războiul. Totul a fost o înscenare controlată de aceeaşi forţă şitransformată într-o mare afacere după carnagiu, în condiţiile în careAgenda continua să avanseze. Şi o ultimă întrebare: a murit într-adevărHitler în buncărul său? Evident că nu. Dr. Robert Dorion, directorulInstitutului de Medicină Legală de pe lângă Ministerul Justiţiei dinQuebec, Montreal, a declarat că există neconcordanţe între fotografiiledanturii cadavrului atribuit lui Hitler şi nenumăratele fotografii făcuteFuhrerului în timp ce îşi ţinea discursurile (cu gura deschisă). Structuradecalajelor dintre dinţi este diferită. Hitler avea o obturaţie a unui canal şiun dinte de porţelan pe care cadavrul nu le avea, iar puntea dentarăinferioară era foarte diferită.După război, conducerea nazistă şi-a schimbat pur şi simplucizmele şi ţinuta militară cu costumele civile şi halatele oamenilor deştiinţă, iar Agenda a continuat să avanseze. În aceste condiţii, mai suntoare cititori care nu cred că nucleul nazisto-satanic al Guvernului SUAeste capabil să ardă copii la Waco sau să-i arunce în aer prin bomba de laOklahoma, numai pentru a-şi duce mai departe misiunea, conformAgendei de dominare globală a lumii? Aşa gândesc cei care controleazăaceastă lume, iar cinci miliarde de oameni se complac în această situaţie.275

Dacă vor continua să facă la fel, mentalitatea reptilo-ariano-nazistă vacontinua să controleze planeta pământ.Capitolul 13Reţeaua la ora actualăDupă câteva mii de ani de evoluţie, reţeaua reptiliană a devenit laora actuală o încrengătură imensă şi nu întotdeauna uşor de recunoscut desocietăţi secrete, bănci, afaceri, partide politice, agenţii de securitate,mijloace mas-media, şi aşa mai departe. Structura de bază şi Agenda sarămân însă extrem de simple.Centrul reţelei operaţionale este City-ul londonez. Alte centre dedecizie se află în Franţa, Germania, Elveţia, Italia şi Statele Unite. Aceştiasunt păianjenii care ţes imensa pânză a reţelei, cel mai important dintre eifiind în continuare City-ul londonez, Noua Troia. Din acest centru suntadministrate Agenda globală şi politicile Frăţiei, introduse apoi de„managerii de ramură” în ţările respective. Astfel, dacă Agenda globalăimpune prăbuşirea dolarului american, a pesoului mexican, a randului sudafricansau a pieţelor bursiere din Orientul Îndepărtat, managerii deramură din ţările respective acţionează şi asigură implementarea acestordeziderate. Frăţia nu are niciodată de suferit, dimpotrivă, căci ştie exact lace să se aştepte. Principalele bănci ale Frăţiei din Statele Unite, precumChase Manhattan a familiei Rockefeller, şi-au sporit considerabilprofiturile în anul 1991, când pesoul mexican s-a prăbuşit, căci şi-auvândut depozitele de peso chiar înainte de devalorizarea acestuia. În anul1987, miliardarul finanţist Jimmy Goldsmith, rudă cu Rothschild-zii, şi-avândut toate acţiunile, cu puţin înainte de colapsul burselor mondiale.Evident, o coincidenţă!În inima reţelei (sau în vârful piramidei, cum preferaţi) se aflăreptilienii. Aceştia operează în principal sub acoperire, din bazele lorsubterane, dar mai ales prin posedarea liniilor genealogice reptilo-umaneal căror nivel de conştiinţă rezonează plenar cu conştiinţa reptiliană dinregiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni. Membrii acestor familiide viţă veche posedate de reptilieni deţin la ora actuală toate poziţiileimportante în structurile puterii sau lucrează sub acoperire, controlându-ipe cei care deţin aceste poziţii oficiale, de pildă pe prim miniştri şi pepreşedinţi. Ideea că cei care conduc ţara sunt reptilieni sau oameniposedaţi de aceştia li se poate părea fantastică celor care au viziunea foartelimitată, dar nenumăratele dovezi adunate de-a lungul miilor de aniexplică perfect „misterele” istoriei. Mulţi oameni mă întreabă, pe bunădreptate, de ce ar pierde cineva mii de ani pentru a prelua controlul asupraunei planete, ştiind că oricum va muri înainte de împlinirea acestuideziderat. Răspunsul este simplu: conştiinţele care posedă aceste trupuri sefolosesc de ele ca de un înveliş exterior, ca de un costum spaţial, pânăcând acesta se uzează, după care îl schimbă cu altul. Cei care au ocupat276

de-a lungul timpului trupurile principalilor jucători ai marelui joc alconspiraţiei din cele mai vechi timpuri şi până astăzi sunt aceiaşi reptilieni.Obsesia încrucişării rasiale a liniilor genealogice ale Frăţiei provine dinnecesitatea păstrării purităţii genetice reptiliene, şi implicit a legăturiivibratorii între trupul uman aflat în spaţiul tridimensional şi conştiinţa careîl posedă din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni. Pentru aascunde acest adevăr, membrii Frăţiei au distrus toate documentele şitextele antice, subjugând şi oprimând societăţile native ale lumii. Scopulreptilienilor este acela de a distruge toate amintirile rămase din perioada încare operau la vedere, astfel încât oamenii să nu-şi dea seama că suntcontrolaţi prin intermediul unor corpuri fizice aparent umane de o forţăneumană aflată într-o altă dimensiune.Figura 25:Piramida puteriiAnunnaki/reptilienii (a patra dimensiune)Elita globalăNivele ierarhice ale puterii şi cunoaşterii, similare cu cele dintr-oinstituţie (spre exemplu, de la casier la preşedinte de bancă)Bănci Afaceri Armată Politică Educaţie Media Religie Serviciisecrete Companii farmaceutice /medicină droguri ilegale / crimăorganizatăPiramida puterii, care asigură controlarea tuturor instituţiilor deaceeaşi Elită minusculă. Ea permite implementarea aceleiaşi Agende întoate domeniile societăţii.Adevărul acestei realităţi este ţinut în cel mai strict secret şi nu estecunoscut decât pe nivelul suprem al imensei reţele de societăţi secrete,adică de către un număr foarte mic de oameni. Fiecare secţiune apiramidei globale este organizată ca o piramidă mai mică,compartimentată în acelaşi fel, la fel ca un submarin. Ceea ce se aflădeasupra se află şi dedesubt. Spre exemplu, piramida francmasonerieirăspunde în faţa unei conduceri obişnuite, care răspunde la rândul ei înfaţa unei structuri superioare. Acolo unde se termină gradelefrancmasoneriei încep gradele Iluminaţilor. Marea majoritate a masonilornu pot aspira însă mai sus de gradul 33 al ritului scoţian şi de gradul 10 alritului de York. Dacă Frăţia consideră că cineva are mentalitatea şistructura genetică potrivită, acesta poate avansa pe un nivel superior,primind un grad în structura Iluminaţilor sau în alte grupuri super-secreteale cercului interior, precum Masa Rotundă, care operează deasupranivelului oficial al unor societăţi secrete precum francmasoneria sauCavalerii Sfântului Ioan din Ierusalim (de Malta). La vârf, ierarhiilesocietăţilor secrete devin una, transformându-se într-o organizaţie unică,ce implementează aceeaşi Agendă, dincolo de conflictele şi certurilenesfârşite de la baza piramidei.277

Această reţea de societăţi secrete îşi plasează iniţiaţii cei mai deîncredere în poziţiile cele mai influente ale sistemului bancar, ale lumiiafacerilor, politicii, mas-mediei, armatei, medicinii, etc. La fel ca în cazulpiramidei puterii, toate aceste instituţii şi organizaţii aparent fără legăturăunele cu altele fuzionează la vârf, fiind controlate de aceiaşi oameni.Structura seamănă cu cea a păpuşilor ruseşti: fiecare păpuşă (în cazul defaţă piramidă) se află în interiorul alteia, până la păpuşa (piramida)globală, care le include pe toate celelalte (vezi Figura 25). Feţele publiceale acestor organizaţii şi cei care le controlează din culise aparţin aceleiaşireţele, aşa că nu contează prea mult dacă eşti francmason, cavaler deMalta, iniţiat al societăţii Skull and Bones sau membru al unui grup maimult sau mai puţin secret precum Institutul Regal pentru AfaceriInternaţionale, Consiliul pentru Relaţii Externe, Grupul Bilderberg, Clubulde la Roma sau Comisia Trilaterală, despre care voi vorbi pe larg înpaginile care urmează. Ceea ce doresc să subliniez deocamdată este cădeşi au nume şi obiective aparent diferite, toate aceste organizaţii suntcontrolate în final de aceeaşi conducere.PăianjenulSocietăţile şi grupurile secrete care alcătuiesc această imensă reţeasunt versiunea actualizată şi extinsă a unei reţele similare care a existat înantichitate. Unii cercetători afirmă că la vârful ierarhiei se află (în ordinesuccesivă) Consiliul celor 3, Consiliul celor 5, Consiliul celor 7, Consiliulcelor 9, Consiliul celor 13, Consiliul celor 33, Marele Consiliu Druid,Comitetul celor 300 („Olimpienii”) şi Comitetul celor 500. Multe grupurinu au nici un nume, ca să nu poată fi detectate. Personal, am convingereacă în vârful piramidei se află o singură persoană, cel mult două, un fel deMare Preot şi Mare Preoteasă a lumii, căci, aşa cum voi explica ceva maitârziu, cea mai importantă ierarhie, în faţa căreia sunt subordonate toatecelelalte, este ierarhia Sataniştilor. Cine vrea să controleze jocul trebuie săcontroleze toate taberele, iar această structură permite exact acest lucru.Frăţia controlează taberele „pro” şi „contra” din politică, sistemul bancar,domeniul afacerilor, mas-media, etc. Ea are agenţi în toate guvernele, darşi în taberele opuse acestora, în ambele tabere ale oricărui război sauconflict politic, în cartelurile drogurilor, dar şi în agenţiile antidrog care se„războiesc” cu acestea, în sindicatele crimei organizate, dar şi în agenţiilede securitate care „investighează” aceste sindicate, în grupurile teroriste,dar şi în serviciile secrete care încearcă să le „anihileze”. Simplul fapt căcineva afirmă că luptă pentru pace şi libertate nu înseamnă că acest lucrueste neapărat adevărat. De altfel, dacă ar fi adevărat, nu ar mai trebui săspună acest lucru în gura mare, căci ar fi evident din faptele sale. Personal,am o regulă simplă: orice persoană sau instituţie care se declară„democrată” este orice doriţi dumneavoastră, numai democrată nu. Estesuficient să priviţi câte Fronturi Democratice există în lume ocupate cuimpunerea unei dictaturi.278

Reţeaua Mesei RotundeUna din principalele reţele care există la ora actuală este guvernatăla centru de Masa Rotundă (vezi Figura 26). Aşa cum am văzut maidevreme, Masa Rotundă are filiale în întreaga lume, iar în anii 1920 şi1921 a adăugat două noi organizaţii la reţeaua sa: Institutul Regal pentruAfaceri Internaţionale (RIIA) şi Consiliul pentru Relaţii Externe (CFR).RIIA şi-a creat la rândul ei propriile filiale. La fel, Consiliul pentru RelaţiiExterne din New York şi-a creat propria sa reţea subordonată pe teritoriulStatelor Unite, făcând legătura între Frăţia Babiloniană şi departamenteleGuvernului SUA, Congres, proprietarii de media, editori, jurnalişti,fundaţii scutite de la plata impozitelor, precum Rockefeller Foundation,universităţi, oameni de ştiinţă, ambasadori, lideri militari, „istorici”,bancheri şi oameni de afaceri. Fiecare ţară importantă are o asemeneareţea care respectă Agenda dictată de centrele globale din City-ullondonez, Germania, Franţa şi Elveţia. Odată, am fost atacat pe cândvorbeam la un post de radio din Cape Town de un „astrolog” care mi-aspus că este imposibil să existe o conspiraţie de felul celei pe care oexpun, pentru simplul motiv că aceasta nu ar putea fi organizată pe operioadă atât de lungă de timp. Aşa cum se întâmplă în majoritateacazurilor de acest fel, omul nu îmi citise cărţile şi nu făcuse nici un fel decercetări înainte de a se grăbi să conteste această realitate. Dacă ar fi făcuto,şi-ar fi dat seama că din cauza acestei structuri a reţelei, nu numai căeste posibil să urmezi aceeaşi Agendă de-a lungul mai multor generaţiisuccesive, dar este şi foarte pertinent să crezi acest lucru. De ce nu dispareo mare corporaţie sau o mare bancă atunci când generaţia actuală de liderimoare sau se pensionează? Pentru că ei îi urmează la conducere o altăgeneraţie. La fel se petrec lucrurile şi cu Frăţia şi Agenda ei. Astrologulrespectiv ar face mai bine să îşi consulte propria hartă cerească, verificânddacă nu cumva conjuncţiile de pe aceasta îl împiedică să vadă ceea ce esteevident, respingând şi condamnând informaţii pe care nu a făcut nici unefort să le citească, să le verifice şi să le înţeleagă.Figura 26Reţeaua Mesei RotundeConsiliul pentru Relaţii ExterneComisia TrilateralăNaţiunile UniteMasa RotundăInstitutul Regal pentru Afaceri Internaţionale Grupul BilderbergClubul de la RomaÎn mai 1954 a avut loc prima întâlnire oficială a unei noiorganizaţii din reţeaua Mesei Rotunde, Grupul Bilderberg (Bil), numitastfel după Hotelul Bilderberg din Oosterbeek, Olanda, unde a avut loc279

întâlnirea. Cel puţin, aceasta este varianta oficială a poveştii. Bil sau Bel afost Zeul-Soare la fenicieni. Bilderberg se traduce prin „Bel al stâncii” sau„Bel al muntelui”. Grupul Bilderberg a fost condus între anii 1954-1976de prinţul Bernhard al Olandei, fost ofiţer nazist şi spion german care alucrat pentru departamentul NW7 al serviciului secret al imensuluiconglomerat chimic I.G. Farben, cel care a condus lagărul de concentrarede la Auschwitz. Unii cercetători susţin că papa Ioan Paul II a lucrat şi elpentru I.G. Farben. Nu ştiu dacă este adevărat, dar nu m-ar surprindedeloc, căci papii sunt aleşi de Frăţie. Prinţul Bernhard, un german care s-aaliat prin căsătorie cu familia regală olandeză, la fel ca William de Oraniala vremea lui, este un reptilian înrudit şi foarte bun prieten cu prinţulPhilip al Marii Britanii. Împreună, cei doi au creat organizaţia WorldWildLife Fund (n.n. Fondul Mondial pentru Animalele Sălbatice), devenitîntre timp Worldwide Fund of Nature (WWF – Fondul Mondial pentruNatură). Aşa cum vom vedea într-un capitol ulterior, ultimul lucru care îiinteresa pe cei doi era protecţia animalelor sălbatice. În anul 1968 a fostcreat Clubul de la Roma, condus de francmasonul Aurelio Peccei (Com300 şi membru al Grupului Bilderberg), numărul doi în grupul Fiat,condus de un alt membru al Grupului Bilderberg şi al Nobilimii Negre,Giovanni Agnelli. Peccei i-a spus odată amicului său, fostul secretar destat american Alexander Haig (TC, Cavaler de Malta) că se simţea oreîncarnare a lui Adam Weishaupt. Weishaupt a fost omul care a creatorganizaţia Iluminaţilor bavarezi. Clubul de la Roma, creat pe domeniulparticular al familiei Rockefeller de la Bellagio, în Italia, a pus bazelemişcării ecologiste. Rockefeller-ii şi Rothschild-zii i-au dictat acesteimişcări aşa cum au dorit. Clubul de la Roma s-a folosit de mişcareaecologistă pentru a centraliza şi mai multă putere şi pentru a confiscaterenuri. Sub pretextul apelului la „salvarea planetei” se ascunde adevărultrist că este doar o altă acoperire a Agendei controlului global asupralumii, guvernată chiar de cei care creează problemele de mediu. Acelaşiprincipiu se aplică şi Clubului de la Budapesta, care încearcă să facă cu„spiritualitatea” ce a făcut Clubul de la Roma cu mediu. Clubul de laBudapesta este condus de Ervin Laszlo, un asociat al lui Aurelio Peccei.Un alt satelit important al Mesei Rotunde este Comisia Trilaterală, creatăde Rockefeller-i în Statele Unite în anul 1972. Rolul acesteia este de acoordona implementarea Agendei între cele trei regiuni principale alelumii: Statele Unite, Europa şi Japonia. Am prezentat pe larg acesteorganizaţii în lucrarea Şi adevărul vă va face liberi, dar pentru cei care nuau citit-o, voi face în continuare o sinteză a influenţei covârşitoare aacestor organizaţii asupra vieţii noastre de zi cu zi şi asupra marilorprobleme ale lumii. Pentru a înţelege mai bine, ori de câte ori voimenţiona pe cineva care a fost, este sau urmează să devină membru alacestor grupuri, voi folosi abrevierile RIIA, CFR, Bil şi TC. La ora actualănu vă pot oferi informaţii referitoare la conducerea modernă a InstitutuluiRegal pentru Afaceri Internaţionale, întrucât această organizaţie este atâtde secretă încât nu am reuşit să le obţin. Dacă cineva poate să mă ajute în280

această direcţie, i-aş fi recunoscător. Îi cunosc totuşi pe o parte dinmembrii săi importanţi.Aceste grupuri interconectate numără printre membrii lor lideriisistemului bancar global, ai mediului de afaceri, mediei, armatei,serviciilor secrete, educaţiei şi politicii. Pentru a înţelege mai bine desprece oameni vorbim, vă propun să îi trecem în revistă pe câţiva dintre ceicare au participat la prima şedinţă a Grupului Bilderberg, din anul 1954.Preşedintele Adunării a fost prinţul Bernhard, soţul reginei Juliana aOlandei (Com 300), o obişnuită a acestor şedinţe ale Grupului Bilderberg.Actuala regină, Beatrix, este o altă susţinătoare activă a Grupului. Printrealţi preşedinţi ai Grupului Bilderberg s-au numărat Sir Alex DouglasHume (Lord Home), membru al unei linii genealogice din elita scoţiană şifost prim ministru al Marii Britanii; şi un alt membru al unei liniiaristocratice britanice, Lord Carrington, care a devenit preşedinte în anul1991 (vom discuta imediat mai multe despre el). Prinţul Bernhard a fostpropus ca preşedinte al Grupului Bilderberg de către Lordul VictorRothschild, unul din cei mai mari escroci, spioni şi manipulatori aisecolului XX. Alte personalităţi care au participat la acea primă şedinţă aufost: David Rockefeller (CFR, TC); Deak Rusk (CFR, TC, bursierRhodes), preşedintele Fundaţiei Rockefeller şi secretar de stat sub John F.Kennedy; Joseph E. Johnson (CFR), preşedintele Fundaţiei Carnegiepentru Pacea Internaţională şi secretar SUA pentru Grupul Bilderberg;Denis Healey (TC, RIIA, Com 300, Societatea Fabian), ministrul apărăriiîn guvernul britanic laburist între anii 1964-1970 şi Cancelar alEşichierului între 1974-1979; şi Lord Boothby, care a lucrat împreună cuWinston Churchill la unificarea Europei, cunoscută mai târziu sub numelede Uniunea Europeană.NATO a fost creaţia Frăţiei şi are menirea să devină o armatămondială unică, atrăgând tot mai multe ţări şi manipulând „problemele”care îi permit să acţioneze în afara domeniului său de referinţă. Toţiultimii cinci secretari generali ai NATO au fost membri Bilderberg:Joseph Luns, Lord Carrington, Manfred Woerner, Willy Claes şi JavierSolana. Preşedintele Băncii Mondiale, James Wolfenson, partener cuRothschild-zii, precum şi majoritatea predecesorilor săi, sunt membri aiGrupului Bilderberg. La fel şi primii doi preşedinţi ai recent createiOrganizaţii Mondiale a Comerţului, o creaţie a Frăţiei care impune taxegrele unor ţări care încearcă să îşi protejeze popoarele de nemilosul sistemfinanciar şi comercial global. Primul preşedinte al Organizaţiei Mondiale aComerţului a fost irlandezul Peter D. Sutherland (Bil, TC, Com 300),director al Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (GATT), comisar alComunităţii Europene (Uniunii de mai târziu) şi preşedinte al BăncilorIrlandeze Aliate şi al Goldman Sachs. A devenit mai târziu preşedinte alBritish Petroleum (BP). Sutherland este o simplă marionetă a Elitei şi afost înlocuit la conducerea OMC de un membru italian al GrupuluiBilderberg, Renato Ruggeno. Atât Banca Mondială cât şi OrganizaţiaMondială a Comerţului au legături strânse cu celelalte organisme281

financiare globale, precum Fondul Monetar Internaţional şi grupul G-7/G-8, impunându-şi alături de acestea politicile în faţa unor ţări în curs dedezvoltare din Africa, Asia şi America Centrală şi de Sud. Ele se asigurăastfel că aceste ţări sunt controlate de corporaţiile transnaţionale controlatede aceleaşi grupări. Acordul Multilateral pentru Investiţii (MAI) este o altăorganizaţie al cărei scop este să amplifice dramatic capacitateacorporaţiilor transnaţionale de a distruge baza economică a diferitelor ţăriprin repatrierea profiturilor în condiţiile în care evită să îşi plăteascăimpozitele şi să respecte legile pe care alte afaceri sunt nevoite să leaplice. Reţeaua centrală a băncilor este controlată integral de MasaRotundă/Grupul Bilderberg. Mai mulţi preşedinţi ai Băncii Angliei,inclusiv Sir Gordon Richardson, au fost membri ai Grupului Bilderberg,iar acest lucru este valabil şi în cazul altor bănci centrale, precum RezervaFederală a Statelor Unite – acel cartel de bănci private europene carecontrolează economia Statelor Unite. Actualul preşedinte al „Fed” esteAlan Greenspan (CFR, TC, Bil), care l-a înlocuit pe Paul A. Volker (CFR,TC, Bil). Cred că v-aţi făcut o părere. La fiecare câteva săptămâni masmediadin Marea Britanie şi SUA face speculaţii referitoare la ultimeleafirmaţii ale lui Greenspan, ale Guvernatorului Băncii Angliei sau alBundesbank despre starea economiei ţărilor lor. Aceste afirmaţii suntsuficiente pentru a produce mari oscilaţii la bursă. O simplă reducere saucreştere a ratei dobânzii operată de aceşti oameni are efecte spectaculoaseasupra pieţei şi asupra vieţii de zi cu zi a oamenilor. Cine credeţi că îicontrolează pe aceşti oameni şi afirmaţiile pe care le fac? Exact! Am unprieten care a investit masiv în bursa americană şi care a început săstudieze structurile investiţiilor făcute de marile corporaţii, bănci şicompanii de asigurări în perioada de dinaintea unei declaraţii a luiGreenspan. De fiecare dată a descoperit că marii jucători pe piaţa bursierăcumpără sau vând masivi acţiuni sau titluri în cele trei zile de dinainteadiscursului lui Greenspan. Evident, discursul acestuia afectează exactacţiunile şi titlurile vândute sau cumpărate de aceştia. Dacă vreţi să ştiţicum se vor comporta bursele, tot ce trebuie să faceţi este să urmăriţi cumprocedează familiile şi corporaţiile Frăţiei care controlează pieţele. Printremarii jucători precum Rothschild şi Rockefeller, sau oamenii acestora,precum Greenspan, se învârt şi nişte jucători mai mici, precum „renegatul”George Soros (Bil), care nu fac altceva decât să urmeze ordinele. Soros afost cel care a speculat lira sterlină în septembrie 1992, făcând miliarde peseama britanicilor, căci Cancelarul Eşichierului a încercat să apere monedanaţională. Cine credeţi că era acest cancelar? Norman Lamont… dinGrupul Bilderberg. Soros a făcut acelaşi lucru şi cu coroana suedeză, cuacelaşi succes. Cine era primul ministru al Suediei la vremea respectivă?Carl Bildt… din Grupul Bilderberg. Teama de a nu rămâne singuri,generată de această prăbuşire a coroanei provocată de Soros, i-a făcut pesuedezi să accepte intrarea în Uniunea Europeană, lucru pe care foartemulţi îl regretă la ora actuală.282

Carierele multor politicieni au explodat literalmente după ce auînceput să participe la şedinţele Grupului Bilderberg. Prin anii 70, carierapreşedintei Partidului Conservator Britanic Margaret Thatcher intrase îndeclin, până când a început să participe la şedinţele Grupului Bilderberg.În anul 1979, ea a fost aleasă ca prim ministru, după seria de atacuri şiscandaluri la adresa laburiştilor care au condus ţara până atunci. Un an maitârziu, la Casa Albă au fost aleşi Ronald Reagan şi George Bush, care auintrodus exact aceleaşi politici economice extreme pe care le-a aplicatMargaret Thatcher (care au şi rămas în istorie sub numele de thatcherism).De fapt, nu era nici un fel de thatcherism; era pur şi simplu AgendaFrăţiei, care cerea ca ratele dobânzilor să scadă la nişte niveluri care audistrus economiile ţărilor lumii a treia, pregătind astfel terenul pentruprogramul de recolonizare prin control financiar. Mania privatizărilor înneştire care s-au produs sub guvernările lui Thatcher, Reagan şi Bush apermis trecerea unor active fabuloase ale statului în mâinile corporaţiilorconduse de Frăţie, la preţuri de nimic. Când Thatcher şi-a încheiatmisiunea, protecţia care i se acorda i-a fost retrasă, căci nici o persoană nueste mai importantă decât cauza comună. În anul 1991, guvernatorulrelativ necunoscut al statului Arkansas a fost invitat de David Rockefellerla o întrunire a Grupului Bilderberg de la Baden-Baden, în Germania.Numele său era Bill Clinton. Un an mai târziu, acest om aparţinând uneilinii genealogice regale (Nobilimea Neagră) a fost ales Preşedinte alStatelor Unite. În anul 1993, un purtător de cuvânt al Partidului Laburistdin Marea Britanie a fost invitat la întrunirea Grupului Bilderberg de laVouliagment, în Grecia. Numele său era Tony Blair. Un an mai târziu,după moartea bruscă şi neaşteptată a liderului Partidului Laburist, JohnSmith, locul său la conducerea partidului a fost luat de Blair. Începând dinacel moment, o serie întreagă de scandaluri şi conflicte au distruscredibilitatea guvernului conservator al lui John Major, asigurându-i astfellui Blair o victorie uşoară la alegerile din 1997. La începutul anului 1997mă aflam într-un turneu în Australia. Am prezis atunci nu doar că Blair vafi ales ca prim ministru, dar şi că alegerile se vor desfăşura pe data de 1mai, una dintre cele mai importante zile pentru Frăţia Babiloniană. Acestlucru este atestat de ritualurile fertilităţii numite May Day, dar şi de ZiuaInternaţională a Muncii, celebrată de Uniunea Sovietică, această creaţie aFrăţiei. Organizaţia Iluminaţilor bavarezi a fost creată la data de 1 mai1776. Tony Blair era un pion atât de important în mâinile Frăţiei încât nuam avut nici o îndoială că va fi adus la putere în data de 1 mai. În Anglianu există alegeri la termen. Primul ministru poate provoca alegeri oricânddoreşte în timpul celor cinci ani de la venirea la putere, aşa că el este celcare anunţă data. Ce credeţi că a făcut John Major? Conforminstrucţiunilor Frăţiei, a convocat alegeri generale la data de 1 mai 1997,iar Tony Blair, unul din marii jucători preferaţi de Frăţie, a fost ales.Începând din momentul în care a venit la putere, Tony Blair împreună cucancelarul său, Gordon Brown, un alt membru al Grupului Bilderberg, aînceput să implementeze Agenda Frăţiei pentru anii Mileniului ce urma să283

înceapă, referitoare atât la Marea Britanie cât şi la Europa în ansamblul ei.Aceasta includea cedarea puterii guvernului de a fixa rata dobânzii BănciiAngliei, lucru care s-a întâmplat la numai câteva zile de la alegeri.Politicile economice aplicate de Brown nu au diferit în esenţă de cele alecancelarului conservator de dinainte, Kenneth Clarke, pe care Brown l-aînlocuit. Acest lucru nu este deloc surprinzător, căci Clarke este şi el unmembru al Grupului Bilderberg, participând inclusiv la şedinţa din Grecia,împreună cu Blair, iar apoi la cea de la Tumberry, în Scoţia, care a avutloc în mai 1998. Frăţia nu a făcut decât să înlocuiască un lingăuconservator cu unul laburist, numindu-i pe rând în fruntea ministeruluifinanţelor. Singurul lucru care s-a schimbat a fost numele scris pe uşacabinetului. La fel ca şi SUA sau orice altă ţară de pe glob, Marea Britanieeste o ţară uni-partinică, deşi oamenii cred că sunt liberi pentru că audreptul să bifeze o căsuţă o dată la cinci ani, alegând o nouă marionetă aFrăţiei pentru a-i conduce. Cel puţin în Statele Unite votul este electronic,ceea ce facilitează şi mai mult eventuala fraudare a alegerilor (dacăaceasta se dovedeşte necesară).Tony Blair a devenit rapid prieten la cataramă cu Bill Clinton(CFR, TC, Bil), vorbind practic pe o singură voce cu aceasta (evident,vocea Frăţiei). Principalul colaborator al lui Blair în guvernul laburist afost Peter Mandelson (RIIA), supranumit Prinţul Întunericului. El esteunul din cei mai importanţi oameni de legătură ai Frăţiei cu PartidulLaburist, continuând să ocupe această poziţie în pofida demisiei dincabinetul lui Blair în urma unui scandal financiar. Tocmai când PeterMandelson a primit însărcinarea de a se ocupa de imaginea partiduluilaburist prin anii 80, acesta şi-a schimbat sigla din steagul roşu în celebrulsimbol al Frăţiei de-a lungul secolelor: trandafirul roşu. Cancelarul Kohl alGermaniei este la rândul lui un membru al Grupului Bilderberg, la fel cumau fost şi predecesorii săi, Brant şi Schmit. Mulţi prim miniştri şipoliticieni de frunte din Olanda sunt membri ai Grupului Bilderberg.Printre ei se numără Ruud Lubbers. Acelaşi lucru este valabil în cazultuturor ţărilor vest-europene. Alţi membri ai grupului au fost: Carl Bildt,Olof Palme, fostul prim ministru asasinat al Suediei, Uffe Ellemann-Jenson şi Ritt Bjergegaard (Danemarca). Jacques Santerre, şeful ComisieiEuropene, este membru al Grupului Bilderberg. El reprezintă cea maiimportantă voce publică a Uniunii Europene, conducându-şi dictaturacentralizată cu o aroganţă uimitoare, pe care membrii Frăţiei o manifestăfrecvent. Regalitatea europeană este reprezentată în Grupul Bilderberg defamiliile regale din Olanda, Suedia, Spania şi Marea Britanie (de fapt, toţisunt membri ai unor ramuri diferite ale aceleiaşi familii regale). Alţimembri ai Grupului Bilderberg sunt Lord Mountbatten, prinţul Philip şiprinţul Charles.„Negociatorii de pace”284

Ori de câte ori Frăţia foloseşte un nume pentru o organizaţie a sa,cu siguranţă aceasta se ocupă exact cu activitatea opusă. FundaţiaCarnegie pentru Pacea Internaţională pune la cale războaie, iar „FronturileDemocratice” din întreaga lume pregătesc terenul pentru instaurareadictaturii. La fel stau lucrurile şi cu „negociatorii de pace”. HenryKissinger se plimbă prin toată lumea vorbind despre „pace”, dar ori decâte ori părăseşte o ţară, aceasta devine iadul pe pământ. Nu se puneproblema că ar fi un negociator slab; dimpotrivă, îşi face perfect datoria caemisar al Frăţiei. Compania sa, Kissinger Associates (al cărei directorfondator este Lord Carrington – RIIA, Bil, TC), a fost profund implicată îndeclanşarea războiului din Bosnia, care a permis avansarea AgendeiFrăţiei în privinţa creării armatei unice sub conducerea NATO. Aceastătemă este de-a dreptul recurentă. Tot ce au de făcut membrii Frăţiei este săpornească un război, iar apoi să negocieze „pacea” în termenii doriţi de ei.Până la începerea conflictului din Bosnia, status quo-ul era Forţa de Pace aNaţiunilor Unite. Aceasta s-a dovedit a fi însă (în mod intenţionat)ineficientă, şi după toate acele imagini de coşmar care se lăfăiau peecranele televizoarelor în fiecare seară, opinia publică internaţională astrigat la unison: „Trebuie făcut ceva. Aşa nu se mai poate. Ce aveţi degând să faceţi pentru a curma această situaţie?” Şi cei care au pus la calerăzboiul prin ingineriile lor au oferit soluţia aşteptată: o armată NATOputernică, de 60.000 de soldaţi, cea mai mare forţă multinaţională adunatădupă cel de-al Doilea Război Mondial. În astfel de situaţii, reţeaua MeseiRotunde se dovedeşte ideală pentru a numi oamenii în poziţiile cheie.Primul negociator de pace numit de Uniunea Europeană în Bosnia a fost,desigur… Lord Carrington, preşedintele Grupului Bilderberg, alInstitutului Regal pentru Afaceri Internaţionale, membru în ComisiaTrilaterală şi în Comitetul celor 300. Mai târziu, el a fost înlocuit de LordDavid Owen (Bil, TC) şi de Carl Bildt (Bil), fostul prim ministru suedez.Negociatorii numiţi de Naţiunile Unite au fost Cyrus Vance (Bil, CFR,TC) şi norvegianul Thorvald Stoltenberg (Bil, TC). Negocierile acestoranu au ajuns la nici un rezultat, aşa că a apărut un nou negociator, de dataaceasta unul „independent”: Jimmy Carter, primul Preşedinte al StatelorUnite după crearea Comisiei Trilaterale. Ororile din Bosnia au continuat,iar strigătul de revoltă: „Faceţi ceva, pentru numele lui Dumnezeu!” audevenit şi mai puternice, aşa că pe scenă a apărut un nou negociator:Richard Holbrooke (CFR, TC, Bil), solul de pace trimis de Bill Clinton,care a negociat Acordul de la Dayton, în urma căruia armata mondialăNATO a rămas staţionată în Bosnia. Holbrooke a raportat rezultatulnegocierilor sale secretarului de stat Warren Christopher (CFR, TC) şisecretarului apărării William Perry (Bil), care i-au raportat mai departePreşedintelui Bill Clinton (CFR, TC, Bil), care a urmat ordinele lui DavidRockefeller şi ale lui Henry Kissinger, farurile călăuzitoare ale CFR, TC,Bil şi RIIA. Primul comandant al armatei mondiale NATO din Bosnia afost amiralul Leighton Smith (CFR), iar finalul civil al operaţiei a fostcontrolat de Carl Bildt (Bil). A, şi să nu-l uit pe ambasadorul american în285

fosta Iugoslavie, Warren Zimmerman (CFR). Chiar şi finanţistul GeorgeSoros s-a întâmplat să aibă câteva „fundaţii” scutite de taxe în fostaIugoslavie, înainte şi în timpul războiului. Doar o coincidenţă, nu vă faceţiprobleme! Acesta este doar un exemplu al tehnicilor şi organizaţiilorfolosite pentru a schimba lumea prin fabricarea unor războaie, urmată de„negocierea” situaţiei de după război. Mecanismul este mereu acelaşi:crearea problemei – reacţie – găsirea soluţiei. Câteva dintre numele care seascund în spatele Grupului Bilderberg ne sunt foarte familiare: Rothschildzii,David Rockefeller, Henry Kissinger şi Lord Carrington. Am scrisfoarte mult despre Rothschild-zi, dar consider important să vă ofer cât maimulte amănunte şi despre ceilalţi. Deşi nu reprezintă chiar vârfulpiramidei, cu siguranţă sunt cei aflaţi pe nivelul operaţional imediaturmător.David Rockefeller (CFR, TC, Bil, RIIA, Com 300)Rockefeller-ii (care şi-au schimbat numele din Rockenfelder) audevenit cea mai puternică familie din Statele Unite cu ajutorul banilorproveniţi de la familia Rothschild, dar şi din alte surse. ManipulareaStatelor Unite şi a lumii în general nu poate fi concepută fără să luăm încalcul numele clanului Rockefeller, fie că ne referim la J.D. Rockefeller,la Nelson Rockefeller, la Winthrop Rockefeller, la Laurence Rockefeller,sau la cel mai notoriu membru al familiei în cea de-a doua jumătate asecolului XX, David Rockefeller. Dacă familia Rockefeller şi reţeaua ei nuar fi existat, Statele Unite ar fi arătat cu totul altfel decât le ştim noi la oraactuală: o ţară cu un grad de libertate infinit mai mare (lucru valabil pentruîntreaga lume). David Rockefeller, fost preşedinte al Băncii ChaseManhattan vreme îndelungată (pe care o controlează şi acum, indirect), afost secretarul Grupului de Studiu al Consiliului pentru Relaţii Externecare a creat Planul Marshall de reconstrucţie a Europei după cel de-alDoilea Război Mondial. Fondurile Planului Marshall au fost folositepentru crearea Uniunii Europene şi subminarea autorităţii statelornaţionale. Omul însărcinat să coordoneze Planul Marshall în Europa afost… Averell Harriman (Com 300, Societatea Skull and Bones), care s-acazat chiar la reşedinţa de la Paris a familiei Rothschild. Între anii 1946-53, David Rockefeller a fost preşedinte al Consiliului pentru RelaţiiExterne, după care a creat Comisia Trilaterală, sub conducerea lui HenryKissinger (CFR, TC, Bil, RIIA, Com 300) şi Zbigniew Brzezinski, unprofesor la Universitatea Columbia (controlată de Frăţie) şi autor al cărţiiÎntre două epoci: rolul Americii în era tehnotronică, în care a prezentatviziunea Frăţiei asupra lumii. Brzezinski a fost consilierul pe probleme desecuritate al Preşedintelui Jimmy Carter şi a fost ales de David Rockefellersă devină primul preşedinte din partea Statelor Unite al ComisieiTrilaterale, în anul 1976. David Rockefeller este omul care se ascunde înspatele alegerii tuturor acestor preşedinţi, căci el controlează banii, mediaşi viaţa politică din SUA, asigurându-se că toţi candidaţii la preşedinţiedepind de el. De pildă, acest lucru a fost valabil în cazul candidaţilorGeorge Bush şi Bill Clinton, în anul 1992, sau Bob Dole şi Bill Clinton în286

anul 1996. Cine controlează banii, media şi maşinăria de partid poate puneorice candidat doreşte la Casa Albă şi poate scăpa de el, dacă intereseleAgendei o cer. Aşa se explică de ce cei care reprezintă cu adevăratinteresele poporului nu ajung niciodată pe nivelele superioare ale vieţiipolitice. De altfel, acest lucru nu este valabil numai în ceea ce priveşteStatele Unite. David Rockefeller a fost păpuşarul care s-a ascuns inclusivîn spatele Rusiei şi al Uniunii Societice, educând şi dictând unor oameniprecum Mihail Gorbaciov şi Boris Ielţîn. Gorbaciov, un reptilian care îşischimbă forma, a fost folosit de Rockefeller şi Kissinger pentru a destrămaUniunea Sovietică şi a permite ţărilor membre ale acesteia să se integrezeîn Uniunea Europeană şi în NATO. Înainte de a deveni Preşedinte alRusiei, Ielţîn ţinea discursuri la Comisia Trilaterală. Mâna invizibilă a luiDavid Rockefeller poate fi găsită pretutindeni, de pildă în spatele aceleimarionete numite Maurice Strong (Bil, Com 300), miliardarul canadiancare a făcut avere din petrol şi care a manipulat masiv mişcarea ecologistădupă ce a fost numit primul director al Agenţiei Naţiunilor Unite pentruMediu, deţinând inclusiv preşedinţia Summit-ului Pământului ţinut înBrazilia, în anul 1992. Oriunde apare David Rockefeller înfloreştecorupţia, manipularea şi genocidul. Asta îmi aminteşte de altcineva…Henry Kissinger (CFR, TC, Bil, RIIA, Com 300)Henry Kissinger a căpătat o reputaţie internaţională după anul1968, când a devenit secretar de stat şi consilier pe probleme de securitateal Preşedintelui Richard Nixon, singurul om din istoria Statelor Unite carea deţinut ambele funcţii în acelaşi timp. De fapt, serviciile aduse deKissinger Frăţiei Babiloniene sunt mult mai vechi şi continuă şi astăzi.Henry Kissinger s-a născut în Germania în anul 1923 şi pretinde că a fostunul din evreii nevoiţi să trăiască în regimul lui Adolf Hitler. Mă întreb înacest caz de ce a fost atât de implicat în Proiectul Paperclip – aceaoperaţiune a serviciilor secrete anglo-americane care le-a permis unorexperimentatori în domeniul genetic şi în cel al controlului minţii precumtorţionarul Josef Mengele să scape din Germania la sfârşitul războiuluipentru a-şi continua munca de cercetare în Statele Unite şi în America deSud? Răspunsul este cât se poate de simplu: pentru că nu dădea doi banipe evrei! În viziunea lui, aceştia nu reprezintă decât o turmă de vite, la felca şi celelalte popoare, exceptând propria sa rasă reptiliană. Kissinger esteun satanist, asasin în masă, expert în controlul minţii şi ucigaş de copii. Asosit în Statele Unite în anul 1938 şi a fost naturalizat ca cetăţeanamerican. În anul 1972, agentul polonez KGB Michael Goleniewski adeclarat guvernului britanic că între documentele KGB pe care le-a văzutînainte de dezertarea sa din anul 1959 s-a aflat unul în care HenryKissinger figura ca agent sovietic. Potrivit lui Goleniewski, Kissinger afost recrutat de către KGB într-o celulă de spionaj numită ODRA, primindnumele de cod BOR sau Colonelul BOR. Şi-a construit „reputaţia” laHarvard, după care a avut o ascensiune fulminantă. Aşa cum explic în Şiadevărul vă va face liberi, Kissinger a fost omul care a stat în spatele287

alegerii tuturor preşedinţilor americani începând cu Nixon, fără să pară căeste implicat oficial.El a fost cel care a orchestrat scandalul Watergate care a condus ladebarcarea lui Nixon, aducându-l în locul lui pe Gerald Ford (CFR, Bil) înfuncţia de Preşedinte şi pe Nelson Rockefeller, mentorul lui, în cea devicepreşedinte. De altfel, Nelson Rockefeller a fost cel care l-a sfătuit peNixon să-l numească pe Kissinger în funcţia respectivă. ScandalulWatergate a fost expus de ziariştii Woodward şi Bernstein de laWashington Post, un ziar controlat de prietena lui Kissinger, KatherineGraham (CFR, TC, Bil). Am vorbit odată cu un om de ştiinţă care lucreazăpentru Frăţie împotriva voinţei sale, care mi-a spus că a fost convocat cu oanumită ocazie la Casa Albă în timpul administraţiei Bush (1988-92). Arămas uimit să constate că în Biroul Oval se afla Kissinger, care îi dicta luiBush ce trebuie să facă, în timp ce acesta se limita să dea afirmativ dincap. Kissinger nu a primit nici o funcţie oficială în timpul administraţieiBush, şi totuşi îi dădea Preşedintelui indicaţii. Faimoasa „diplomaţie apăcii” a lui Kissinger constă de regulă în tragerea sforilor şi aţâţareaorgoliilor, declanşând război după război. În anul 1973, Kissinger a primitPremiul Nobel pentru Pace pentru că a oprit Războiul de Yom Kippur, pecare l-a declanşat tot el! Dacă îi vedeţi vreodată pe Kissinger sau peCarrington venind în ţara dumneavoastră, sfatul meu este să plecaţi înconcediu, căci este sigur că în scurt timp se va crea iadul pe pământ. Dacănu mă credeţi, întrebaţi-i pe cei din Burundi sau din Ruanda…Când George Bush a devenit Preşedinte în anul 1988, el a numit înadministraţia sa doi directori executivi ai companiei Kissinger Associates.Brent Scowcroft, directorul biroului din Washington, a devenit şefulAgenţiei de Securitate Naţională, iar Lawrence Eagleburger, preşedintelecompaniei Kissinger Associates, a devenit subsecretar la Departamentulde Stat. Aşa cum spuneam, Kissinger Associates a stat la baza războiuluidin Bosnia, şi primul negociator de „pace” numit de Uniunea Europeană afost Lordul Carrington, director fondator al Kissinger Associates. Aceastăcompanie a jucat de asemenea un rol important în Războiul din Golf,acordând împrumuturi Irakului prin intermediul Băncii Naţionale delLavoro (BNL), începând din anul 1984, pentru a-i permite lui SaddamHussein să cumpere arme printr-o mică filială a Fiat, gigantulautomobilelor aflat în proprietatea lui Giovanni Agnelli, membru înGrupul Bilderberg din partea Nobilimii Negre. Charles Barletta, fostinvestigator la Departamentul Justiţiei, a fost citat în legătură cu acestsubiect de numărul din 9 noiembrie 1992 al ziarului Spotlight, care apareîn Washington. Iată ce afirma raportul:„Barletta a adăugat că agenţii federali au adunat zeci de dovezicare incriminează firma lui Kissinger. Se pare însă că Henry Kissingerdispune de un fel de imunitate specială. Nu ştiu exact cum reuşeşte, darinfluenţa lui asupra agenţiei pentru securitate naţională este la fel de mareîn zilele noastre ca şi în vremea lui Nixon, când el era ţarul politicii288

externe. Orice s-ar întâmpla, el primeşte beneficiile, iar alţii scot castaneledin foc. Kissinger va rămâne neatins până când Congresul va avea curajulsă ordone o investigaţie serioasă asupra acestui magnat al puterii”.Kissinger are acces la nivelele cele mai înalte ale Institutului Regalpentru Afaceri Internaţionale, ale Comisiei Trilaterale, ale Consiliuluipentru Relaţii Externe şi ale Clubului de la Roma. În plus, este membru alLojii Francmasone Grand Alpine din Elveţia, cea care a coordonat celebralojă italiană teroristă P2. Atât timp cât acest om va putea să circule liber pestrăzi, lumea în care trăim nu va fi în siguranţă. O altă specialitate de-a luieste genocidul practicat în ţările din Lumea a Treia pentru a reducedramatic numărul populaţiei de culoare şi pentru a tria membrii rasei albeconsideraţi inferiori genetic. Acest program se desfăşoară prinmanipularea foametei, a bolilor (inclusiv a celor create în laboratoare), arăzboaielor, a sterilizării şi „controlului populaţiei”. Pentru mai multeamănunte, vezi Şi adevărul vă va face liberi.Lordul Carrington (RIIA, TC, Bil, Com 300)Peter Rupert Carrington provine dintr-o familie de bancheri şi esteun asociat extrem de apropiat al lui Kissinger. Cei doi sunt mari experţi aimanipulării globale. Carrington a fost unul din membrii conducerii Bănciilui Hambros (candidat la Com 300), asociată cu scandalul MichelSindona/loja francmasonă P2 din Italia. Loja P2, controlată de fascistulLucio Gelli, mare adept al lui Mussolini, a fost forţa care s-a ascuns înspatele teroriştilor auto-intitulaţi Brigăzile Roşii din anii 70, care au plasatbomba devastatoare în gara din Bologna şi care l-au ucis pe politicianulAldo Morro, după ce acesta a respins ordinul lui Henry Kissinger de a-şischimba politica. P2 şi Michel Sedona (cel aflat în legătură cu Hambros-Carrington) au fost de asemenea implicaţi în controlul asupra BănciiVaticanului. O altă victimă a fost francmasonul italian şi bancherulRoberto Calvi (membru în P2), care a fost spânzurat sub Podul Blackfriarsde lângă City-ul londonez în anul 1982, după ce scandalul a devenitpublic. Alte afaceri ale lui Carrington includ nume care ne sunt dejacunoscute, precum Rio Tinto Zinc, Banca Barclays, Cadbury Schweppes,Amalgamated Metal, British Metal, agenţia de licitaţii Christies şipreşedinţia Băncii Australiano-Neo-Zeelandeză. În cartea sa, Rothschildziienglezi, Richard Davis afirmă că Lionel Rothschild îl vizita frecvent peCarrington acasă la Whitehall. Cele două familii s-au înrudit prin căsătoriacelui de-al cincilea conte Rosebery cu Hannah Rothschild, fiica lui Meyer,în anul 1878. Cel care a condus mireasa la altar în timpul ceremonieinupţiale a fost primul ministru Disraeli. Carrington este aşadar un membrual liniei genealogice reptiliene a lui Rothschild, şi deci un aristocratbritanic. El are baza genetică şi atitudinea justă pentru a deveni unmanipulator de frunte al Frăţiei, fiind numit în diferite funcţii importantede către aceasta. De pildă, a fost secretar însărcinat cu afacerile externe alMarii Britanii, funcţie din care a avut grijă să se asigure de transferulputerii politice în Rhodezia de la guvernul minorităţii albe al lui Ian Smith289

către dictatorul negru Robert Mugabe, lucru care nu a făcut decât săînrăutăţească dramatic situaţia în acea ţară (aşa cum fusese planificat).Carrington a demisionat din funcţia de ministru de externe din cauza„greşelilor” pe care le-a făcut şi care au condus la războiul din InsuleleFalklands/Malvine din anul 1982. Aţi putea crede că ulterior s-a abţinut săse mai bage în chestiuni militare, dar dimpotrivă, între 1984-88 a fostnumit secretar general NATO, iar în anul 1991 a devenit preşedinteleGrupului Bilderberg. Din această poziţie, a fost numit negociator de„pace” în Bosnia.Controlul mas-medieiNumele lui Rothschild, Rockefeller, Kissinger şi Carrington aparîn board-urile şi comitetele „consultative” ale tuturor marilor corporaţiiglobale de media, lucru care nu ar trebui să surprindă pe nimeni. Pentru acontrola mintea şi emoţiile umanităţii, tot ce trebuie să faci este săcontrolezi mas-media. Fără acest control, ar fi imposibil. Acest lucru nueste deloc dificil, căci majoritatea copleşitoare a ziariştilor din întreagalume, inclusiv „marii ziarişti” din fiecare ţară, sunt fie agenţi ai Frăţiei, fienu sunt capabili să vadă mai departe de lungul nasului ce se întâmplă înaceastă lume. Am fost eu însumi ziarist, aşa că ştiu perfect cum staulucrurile în acest domeniu. În realitate, industria comunicaţiilor (după cumeste numită frecvent mas-media) este un fel de „chiorul îi conduce peorbi” (adică ziariştii le explică cititorilor şi telespectatorilor ce trebuie săînţeleagă). Experienţa mea atât ca ziarist, cât şi ca ţintă a atacuriloracestora, m-a învăţat că această meserie necesită un număr foarte redus decelule cerebrale. În fiecare zi, jurnaliştii şi corespondenţii de presă dinîntreaga lume le oferă telespectatorilor lor versiunea oficială asupraevenimentelor pe care le transmit prin posturile lor de televiziune. „Sursede la Casa Albă afirmă că… Primul ministru susţine că… FBIcomunică…”. În toţi anii cât am lucrat ca jurnalist nu-mi amintesc osingură discuţie în sălile de şedinţă ale ziariştilor care să reflecte altcevadecât punctul de vedere oficial asupra principalelor evenimente ale lumii.Marea majoritate a jurnaliştilor nu sunt manipulatori; sunt doar incredibilde neinformaţi şi de aroganţi, crezând că dacă în lume se petrece cevaimportant, ei sunt primii care află, căci sunt jurnalişti. În realitate, ei suntultimii care înţeleg ce se întâmplă. Aroganţa şi naivitatea, o combinaţie decalităţi mentale care îi caracterizează pe cei mai mulţi dintre jurnalişti, estedin păcate absolut distructivă pentru ei. Dacă mai ai şi o minte încuiată,poţi fi sigur că vei obţine slujba. Un reporter de la BBC mi-a spus odată cutoată seriozitatea că nu ar trebui să fim mai preocupaţi de componenţalojilor francmasone decât de componenţa clubului local de şah. Nuglumesc deloc. Le-am explicat multor ziarişti ce se întâmplă, dar aceştiaau respins instantaneu sau au ridiculizat argumentele mele, fără săcerceteze măcar o clipă dovezile prezentate. Îmi amintesc de unul dintre ei– cred că îl chema Taylor sau aşa ceva – pe care l-am cunoscut la Los290

Angeles, la începutul anului 1997. Lucra pentru ziarul The Observer dinLondra. I-am povestit de activităţile pedofile ale lui George Bush şi detraficul ilegal de droguri pe care îl coordonează. M-am oferit chiar să i-iprezint pe câţiva din cei abuzaţi de el. Ce credeţi că a făcut ziaristul? Ascris un articol în care m-a atacat personal, afirmând inclusiv că am ochiiinjectaţi. Nu-i de loc de mirare după un turneu obositor prin Australia,Noua Zeelandă şi Statele Unite, care a durat două luni, dar cum poate scriecineva de starea ochilor cuiva când i se oferă „povestea secolului”? I-amoferit surse pentru a informa poporul britanic despre ceea ce se întâmplă înlumea în care trăim, dar nu a dorit să le cunoască. După cum spune ovorbă: „Nu poţi mitui sau cumpăra un ziarist britanic, dar văzând ce scrie,nici nu trebuie să o faci”. Desigur, există şi excepţii printre jurnalişti, darsunt foarte puţine şi merită să îi întrebaţi pe aceştia ce se întâmplă atuncicând încearcă să scrie adevărul.Ziariştii dansează pe melodia oficială, fiind un fel de dactilografi aiviziunii oficiale asupra lumii. Ei sunt trepăduşii de care se folosesc şefiilor, aflaţi în poziţii superioare în piramida mas-mediei. La vârful acesteiase află bancherii care asigură fondurile necesare pentru a cumpăratrusturile de media. Ei controlează principalele industrii şi afaceri dinlume, iar ziarele şi posturile de radio şi de televiziune nu ar puteasupravieţui fără reclamele asigurate de acestea. Ameninţările cu oprireapublicităţii a blocat revelarea multor poveşti adevărate. După bancheri şiindustriaşi vin „baronii” media precum Murdoch, Black, O’Reilly şiPacker. Aceştia urmează linia oficială impusă de finanţatori şi îşi numescpersonal editorialiştii şi redactorii şefi pentru a se asigura că aceştia vorurma linia indicată. Ziariştii simpli sunt nevoiţi să asculte de redactoriişefi, aceştia de proprietarii trustului de media, care ascultă la rândul lor debancheri şi de marile corporaţii, adică de Frăţie. Aşa se produc „ştirile”.Versiunea oficială încearcă să ne facă să credem că marii baroni media, cuegourile lor uriaşe, precum Ted Turner, Murdoch sau Packer, seantipatizează reciproc. Poate că este adevărat, sau poate că este doar operdea de fum; acest lucru contează mai puţin. Important este că toţirespectă directivele Frăţiei. Nu „baronii” controlează de fapt mas-media.Ei nu sunt decât nişte faţade. Priviţi-l pe Ted Turner, membru în Consiliulpentru Relaţii Externe şi proprietarul postului de ştiri Cable NewsNetwork (CNN). El a vândut această companie lui Time Warner, aceastafiind una din cele mai mari operaţiuni ale Frăţiei la nivel planetar, CNN-ulajungând să ne picure la urechi viziunea oficială asupra lumii, oră de oră,minut de minut. Dacă cineva încearcă să creeze un post de televiziune sauun ziar cu scopul de a spune adevărul, el nu găseşte finanţare, publicitateaîi este refuzată, iar acţiunile îi sunt devalorizate prin jocurile uluitoareiputeri financiare a băncilor, corporaţiilor şi companiilor de asigurări aleFrăţiei. Mai devreme sau mai târziu, el va fi preluat de o altă companie(prin aşa-numitul proces de „preluare ostilă”, adică în pofida voinţeiproprietarului). Cele trei mari reţele de televiziune din Statele Unite, CBS,ABC şi NBC, sunt controlate de membrii Mesei Rotunde, la fel ca şi291

ziarele Washington Post, Los Angeles Times, New York Times, Wall StreetJournal, şi foarte, foarte multe altele. Acelaşi lucru este valabil şi încelelalte ţări.Două din grupurile mai puţin cunoscute care confirmă acest punctde vedere sunt Hollinger Inc. şi grupul de ziare „Independent”. GrupulHollinger are în proprietate 68% din ziarele din Canada şi mai mult de 250de ziare şi reviste din întreaga lume, inclusiv câteva ziare de prestigiu dinStatele Unite, The Jerusalem Post şi grupul Telegraph din Londra. GrupulHollinger reprezintă o acoperire a serviciilor secrete britanice. În timpulultimului război mondial, un serviciu de elită al serviciilor secretebritanice numit Serviciul pentru Operaţii Speciale a creat o organizaţienumită War Supplies Ltd, condusă de doi agenţi britanici, GeorgeMontagu Black şi Edward Plunkett Taylor. Taylor a fost cel care aredactat mai târziu legile bancare din Insulele Bahamas şi Cayman. Dupărăzboi, această companie a continuat să existe, schimbându-şi numele înArgus Corporation, iar mai recent în Hollinger. La ora actuală este condusde Conrad Black, fiul spionului britanic George Montagu Black, cel care l-a înfiinţat. Conrad Black este membru al sanctuarului interior al GrupuluiBilderberg. Tatăl său a fost un apropiat al familiei de gangsteri Bronfman,care, la fel ca şi clanul Kennedy, a făcut avere vânzând băuturi alcooliceilegale în timpul Prohibiţiei introdusă tot de Frăţie. La ora actuală,Bronfman-ii sunt proprietarii uriaşului concern care produce băuturialcoolice Seagrams, dar se ocupă şi cu traficul ilegal de droguri. Dincomitetul „consultativ” al Grupului Hollinger fac parte Henry Kissinger,Lord Carrington şi Edmund de Rothschild! Grupul de ziare Independent seaflă în proprietatea miliardarului irlandez Tony O’Reilly, fost marerugbist. El are în componenţa sa ziare din Irlanda, Marea Britanie, Franţa,Portugalia, Mexic, Africa de Sud şi Noua Zeelandă. Preşedintele sudafricanNelson Mandela şi-a petrecut Crăciunul din 1993 la reşedinţa devacanţă a lui O’Reilly de la Nassau, în insulele Bahamas. La scurt timp,miliardarul irlandez a cumpărat grupul Argus, cel mai mare lanţ de ziaredin Africa de Sud. La ora actuală, acesta a devenit un fel de purtător decuvânt al Congresului Naţional African (CNA) condus de Mandela.Începând din anul 1994, O’Reilly a cumpărat 60% din Grupul Argus, 43%din Newspaper Publishing din Marea Britanie, 55% din AustralianProvincial Newspapers, 25% din Irish Press Newspapers şi 44% dinWilson and Horton, cel mai mare grup de ziare din Noua Zeelandă. Are deasemenea procente importante din reţeaua de televiziune prin cablu dinIrlanda şi din cea de televiziune şi radio din Australia şi Noua Zeelandă.Este evident că achiziţiile lui nu se vor opri aici şi că banii nu vor fi oproblemă pentru el, căci nu este decât o marionetă în mâinile Frăţiei.Propriul său ziar din Irlanda, Sunday Independent, i-a dedicat în întregimeun supliment de opt pagini, intitulat „Un om pentru toate continentele”,care include şi o serie de fotografii ale sale cu prietenii… Henry Kissinger(Bil, CFR, TC, RIIA, Com 300), Margaret Thatcher (Bil), Valery GiscardD’Estaing (Bil) şi Robert Mugabe. Unul dintre cei mai apropiaţi prieteni ai292

lui O’Reilly din Irlanda este fostul prim ministru Garret Fitzgerald (Bil,TC). Se pare că unul din idolii lui O’Reilly a fost Winston Churchill.Prietenia sa cu dictatorul din Zimbabwe Robert Mugabe a început pevremea când O’Reilly era încă preşedinte al companiei Heinz, iar Mugabeobişnuia să îşi pună pe cap o conservă uriaşă cu fasole Heinz pentru a-şidistra oaspeţii. În anul 1992, Mugabe l-a vizitat pe O’Reilly la domeniulsău din County Kildare, în Irlanda, şi cei doi iniţiaţi educaţi la şcoalaiezuiţilor au celebrat împreună o misă în capela privată medievalăconstruită deasupra mormântului unui cavaler templier participant lacruciade. De atunci şi până în prezent, O’Reilly şi asociaţii săi aucumpărat 60% din Associated Newpapers din Zimbabwe, cu intenţia de alansa pe piaţă un nou cotidian de limbă engleză.Agenda la ora actualăControlul şi manipularea mas-mediei şi a altor instituţii careinfluenţează gândirea şi percepţia umană asupra realităţii nu sunt urmăritenumai de dragul puterii în sine. Ele au la bază un scop mult mai important.Agenda constă în preluarea completă asupra controlului planetar de cătrereptilieni, fără ca oamenii să realizeze ce se întâmplă. De altfel, membriiFrăţiei s-au apropiat considerabil de acest obiectiv, pe care îl vor atingefără doar şi poate dacă oamenii nu se vor trezi. Structura pe care esteconstruită această Agendă are în centrul ei un guvern mondial, careurmează să ia toate deciziile majore la nivel global (vezi Figura 27).Acesta urmează să controleze o bancă centrală mondială, o monedă unică(electronică, nu sub formă de lichidităţi) şi o armată unică. Întreagapopulaţie va fi controlată prin implantarea de microcipuri conectate la uncalculator central. Sub această structură centrală vor urma trei superputeri:Uniunea Europeană, Uniunea Americană şi Uniunea Pacifică (Asia,Orientul Îndepărtat şi Australia). Acest edificiu al puterii va dicta statelornaţionale, care vor fi divizate în regiuni, pentru a evita orice reacţiecentralizată la deciziile structurii descrisă mai sus. Ca să nu lungim vorba,va fi o dictatură fascistă globală, de care ne-am apropiat deja foarte mult şicare se va realiza cu siguranţă dacă nu se va produce o revoluţie în felul dea gândi al oamenilor. Reţeaua pe care am descris-o pe scurt în acest capitoleste cea care implementează această Agendă, agenţii Frăţiei operând încadrul tuturor grupurilor politice şi economice care pot contribui laîmplinirea ei. Cu cât numărul problemelor globale (create de Frăţie) vacreşte, cu atât mai mare va deveni presiunea pentru găsirea unor soluţiiglobale, respectiv a unui control mai centralizat. Cel de-al doilea nivel alpiramidei globale: cele trei „uniuni” sau superstate, este deja pe punctul dea fi realizat.Figura 27Structura pe care doreşte să o introducă Frăţia Babiloniană înprimii ani ai acestui mileniu293

GUVERNUL MONDIALUNIUNEA EUROPEANĂUNIUNEA AMERICANĂUNIUNEA PACIFICĂSTATE NAŢIONALE ŞI REGIUNIPOPULAŢIE„Uniunile” superstatelorUniunea Europeană, cu banca sa centrală şi moneda unică, a apărutpe structura unei zone comerciale libere numită Comunitatea EconomicăEuropeană sau Piaţa Comună. Când statele au aderat la această structurănu s-a făcut nici o menţiune la un eventual superstat, dar aceasta a fost dela bun început intenţia Frăţiei, pe care a urmărit-o pas cu pas, foarte puţinioameni dându-şi seama încotro conduc aceşti paşi. Intenţia lui AdolfHitler dacă ar fi câştigat războiul era să creeze o Europă unită din punct devedere economic numită Europaische Wirtscraft = gemeinschaft, ceea cese traduce prin… Comunitatea Economică Europeană! Hitler a pierdutrăzboiul (cel puţin în aparenţă), dar politica Europei a rămas aceeaşi, căcifăcea parte integrantă din Agendă. Voi recapitula pe scurt felul în care afost creată Uniunea Europeană şi cine sunt oamenii şi organizaţiile dinspatele ei, astfel încât să puteţi înţelege cum operează mâna invizibilă aFrăţiei şi să puteţi urmări aplicarea aceloraşi tactici în cele două Americi,în regiunea Pacificului şi în Africa. Crearea unor State Unite ale Europeicontrolate la nivel central a fost obiectivul cavalerilor templieri încă dinsecolele XII-XIII. Operând sub diferite nume şi încarnări, aceeaşi forţă areuşit să îşi atingă obiectivul, prin intermediul francmasonilor, al GrupuluiBilderberg şi al altor organizaţii. Un rol aparte în cadrul Agendei de crearea superstatelor îl joacă totuşi Grupul Bilderberg. Principalii agenţi aiFrăţiei care au contribut la crearea Comunităţii Economice Europene aufost Jean Monnet (Com 300), contele Richard N. Coudenhove-Kalergi(Com 300) din Austria şi Joseph Retinger (Com 300), un „socialist”polonez care l-a ajutat pe prinţul Bernhard să înfiinţeze Grupul Bilderberg.Fiul unui negustor de coniac francez, Monnet a emigrat în Canada, în anul1910, lucrând pentru Hudson Bay Company, o firmă a Nobilimii Negre, şipentru Lazard Brothers Bank. A devenit confidentul mai multor preşedinţişi prim miniştri, inclusiv al lui Franklin Delano Roosevelt, iar prietenii săiatât de influenţi i-au dat un contract gras de transport al unor materiale dinCanada în Franţa, în timpul Primului Război Mondial. La sfârşitulrăzboiului a fost numit în Consiliul Economic Suprem al Aliaţilor şi adevenit consultant al grupului din jurul Lordului Milner (Masa Rotundă,RIIA, Com 300) şi al colonelului Mandel House (Masa Rotundă, CFR,Com 300) care a pregătit Tratatul de la Versailles şi a creat LigaNaţiunilor. Monnet a fost numit secretar general adjunct al Ligii294

Naţiunilor, iar mai târziu vicepreşedinte al unei companii numiteTransamerica, aflată în proprietatea Bank of America, cea care se ocupacu spălarea banilor proveniţi din traficul de droguri. Monnet s-a doveditmarioneta perfectă pentru crearea Comunităţii Economice Europene.Contele Richard N. Coudenhove-Kalergi a scris în anul 1923 o carte încare făcea un apel la crearea Statelor Unite ale Europei. A fost botezatdupă prenumele lui Wagner, omul despre care Hitler afirma că nu poţiînţelege Germania nazistă fără a-i înţelege opera. Un prieten apropiat altatălui contelui era Theodore Herzl, fondatorul mişcării sioniste (cultulsoarelui). Cartea contelui avea titlul Pan Europa şi exact acest lucru a fostpus să-l facă. El a creat Uniunea Pan-Europeană, susţinută de politicieniide frunte din Europa şi de establishment-ul anglo-american, inclusiv decolonelul House şi de Herbert Hoover. Iată ce povesteşte contele înautobiografia sa:„La începutul anului 1924, am primit un telefon de labaronul Louis de Rothschild, care mi-a spus că unul din prieteniisăi, Max Warburg [bancherul lui Hitler] mi-a citit cartea şi doreasă ne cunoaştem. Spre marea mea surpriză [da, sigur!], Warburgne-a oferit spontan [da, sigur!] 60.000 de mărci în aur pentru a nefinanţa mişcarea în primii trei ani… Max Warburg, unul din ceimai distinşi şi mai înţelepţi oameni pe care i-am cunoscut vreodată,obişnuia să finanţeze din principiu acest gen de mişcări. A fost unom interesat de crearea unei uniuni pan-europene întreaga sa viaţă.Max Warburg mi-a aranjat în anul 1925 o călătorie în StateleUnite, unde m-a prezentat lui Paul Warburg şi lui BernardBaruch”.Comunitatea Europeană, devenită între timp Uniune, este o altăcreaţie a Frăţiei în care sunt implicate toate numele pe care le-am citatpână acum. Winston Churchill (Com 300) a fost un susţinător alsuperstatului european şi a scris un articol încă din anul 1930 intitulat„Statele Unite ale Europei” şi publicat în revista americană The SaturdayEvening Post. Câţiva ani mai târziu, el avea să joace un rol decisiv înprovocarea războiului care a permis în final crearea acestei structurisuprastatale. Contele Coudenhove-Kalergi a primit un sprijin entuziast dinpartea unor oameni precum John Foster Dulles, Nicholas Murray Butler,preşedintele Universităţii Columbia şi al Fundaţiei Carnegie pentru PaceaInternaţională (adică pentru „Războiul” Internaţional), şi dr. StephenDuggan, fondatorul şi primul preşedinte al Institutului pentru Educaţie,controlat în proporţie de 100% de Consiliul pentru Relaţii Externe.Congresul Statelor Unite a votat mai multe rezoluţii referitoare la uniuneapolitică a Europei, din care una afirma: „Crearea unei Uniuni Europenetrebuie privită ca un pas major către crearea unei Lumi Unite” (adică aunui guvern mondial). Jean Monnet a fost de asemenea preşedinteleComitetului pentru Statele Unite ale Europei, care avea acelaşi scop. De lacrearea sa şi până în prezent, Comunitatea Economică Europeană (CEE) aevoluat conform planului, pas cu pas, apropiindu-se de idealul statului295

fascist centralizat care a fost dintotdeauna menirea sa. Doi mari admiratoriai lui Monnet sunt Merry şi Serge Bromberger, care prezintă astfel acestplan în cartea lor, Jean Monnet şi Statele Unite ale Europei:„Intenţia a fost ca autorităţile supranaţionale supervizate deConsiliul European de Miniştri de la Bruxelles şi de Adunarea dela Strasbourg să administreze treptat toate activităţile de pecontinent. Va veni o zi când guvernele vor fi forţate să recunoascăfaptul că Europa integrată a devenit o realitate de necontestat, fărăca ele să fi avut vreun cuvânt în stabilirea principiilor care stau labaza ei. Tot ce vor mai avea atunci de făcut aceste guverne va fi săunească aceste instituţii autonome într-o singură administraţiefederală şi să proclame Statele Unite ale Europei”.Am ajuns deja în această etapă. Ca de obicei, un număr mic deoameni aflaţi pe poziţii cheie la centru dictează planul global, iar reţelelesubordonate din fiecare ţară manipulează populaţia şi Parlamentul, silindulesă accepte Agenda globală. Cei doi prim miniştri ai Marii Britanii dedinainte, din timpul şi de după intrarea ţării noastre în ComunitateaEuropeană au fost Harold Wilson (Bil) şi conservatorul Edward Heath(Bil, TC). Amândoi au fost asociaţi ai Lordului Victor Rothschild, iarHeath l-a şi numit pe acesta şef al Departamentului pentru Europa, întimpul celor patru ani cât a fost prim ministru, între 1970-74. În anul 1972,Heath a semnat Tratatul de la Roma, care a silit Marea Britanie să intre înpânza de păianjen ţesută de Frăţie la nivel european. La ceremonia desemnare, alături de Heath a participat secretarul său însărcinat cu afacerileexterne, Alec Douglas Hume (Lord Home), unul din preşedinţii GrupuluiBilderberg şi membru al unei străvechi linii genealogice scoţiene. Întreagaoperaţiune a fost o manipulare la scară mare. La acea dată, PartidulLaburist de „opoziţie” era condus de Harold Wilson (Bil) şi îi număraprintre membrii săi marcanţi pe Roy Jenkins (Bil, TC, RIIA), cel care aveasă devină mai târziu Preşedinte al Comisiei Europene, pe James Callaghan(Bil, RIIA) şi pe Denis Healey (Bil, TC, Com 300), preşedintelecomitetului ad-interim al Fondului Monetar Internaţional şi membru înconsiliul Institutului Regal pentru Afaceri Internaţionale. Healey aparticipat la prima şedinţă de constituire a Grupului Bilderberg din anul1954 şi a participat la mai multe întruniri ale acestui grup decât orice altpolitician englez din această perioadă. Şi să mai credem că a fost un „omal poporului”? Pardon! În aceeaşi perioadă, liderii celui de-al treilea partidimportant din Marea Britanie, liberalii (la ora actuală liberal-democraţii)erau Jo Grimond (Bil) şi Jeremy Thorpe, autorul cărţii Motive pentru aintra în Europa. Mă întreb sincer dacă cei patru lideri politici, Wilson,Heath, Jenkins şi Healey, nu s-au întâlnit vreodată ca să mediteze asuprauimitoarei întorsături a destinului care a făcut ca patru studenţi laUniversitatea Oxford exact în aceeaşi perioadă să ajungă cei patru marilideri politici ai anilor 60-70, taman când Marea Britanie a acceptat sădevină membră a Comunităţii Europene. Wilson (Jesus College,University College), Jenkins (Balliol), Heath (Balliol), Healey (Balliol),296

Grimond (Balliol) şi Thorpe (Trinity College) ne oferă un exempluminunat legat de ceea ce ţi se poate întâmpla dacă eşti educat la Oxford.Desigur, faptul că Oxford-ul (la fel ca şi Cambridge-ul) a fostdintotdeauna un centru major al Frăţiei, folosit de aceasta ca centru derecrutare a viitoarelor generaţii de manipulatori, nu reprezintă decât ocoincidenţă!Heath, un reptilian care îşi schimbă forma, a manipulat MareaBritanie determinând-o să devină membră a Comunităţii Europene prinanii 60 şi a fost de acord cu această uniune politică încă din aprilie 1962,pe vremea când era Lord al Sigiliului Privat. Chiar înainte de a integraMarea Britanie în Europa, el a participat la o întrunire de la Paris, înoctombrie 1972, pentru a negocia condiţiile cu preşedintele francezGeorges Pompidou (Bil), un fost angajat al lui Guy Rothschild. Secretarulde stat însărcinat cu afacerile externe care a semnat din partea MariiBritanii Tratatul fascist de la Maastricht în februarie 1992, care atransformat Comunitatea Europeană în superstatul numit UniuneaEuropeană, a fost Douglas Hurd. Acesta a fost secretarul particular al luiTed Heath între anii 1968-70 şi secretarul său politic între 1970-74, cândHeath a fost prim ministru şi a semnat intrarea Marii Britanii înComunitatea Europeană. Hurd a fost de asemenea ministru de stat alLordului Carrington în perioada în care acesta a declanşat Războiul dininsulele Falksland, şi tot el a recomandat acordarea unui titlu „onorific” decavaler lui Henry Kissinger. De atunci şi până în prezent, cele maiinfluente personaje politice din Marea Britanie (aparent aflate în partide deopoziţie), precum conservatorii Ted Heath (Bil, TC), Kenneth Clarke(Bil), Geoffrey (Lord) Howe (Bil, Com 300), laburiştii Tony Blair (Bil),Gordon Brown (Bil, TC) şi liderii liberal-democraţi David Steel (Bil, TC)şi Paddy Ashdown (Bil), nu au cerut altceva decât reducerea din ce în cemai accentuată a suveranităţii Marii Britanii şi renunţarea la libertatea ţăriiîn favoarea unei Uniuni Europene birocratice şi centralizate. Întreagaechipă ministerială a lui Blair care negociază cu Uniunea Europeană estealcătuită numai din oameni care îşi doresc aderarea Marii Britanii la obancă centrală şi la moneda unică. Printre ei s-a numărat şi prietenulnostru Peter Mandelson (înainte de a demisiona în urma unui scandalfinanciar), omul pe care Parlamentul britanic l-a poreclit „PrinţulÎntunericului”. La ora la care scriu acest capitol, principalele trei partidepolitice din Marea Britanie sunt conduse de Tony Blair (Bil), WilliamHaig (Bil) şi Paddy Ashdown (Bil).Iniţiaţii Frăţiei aflaţi la conducerea băncilor şi corporaţiilor îisperie şi îi amăgesc pe oameni, făcându-i să creadă că dacă ţara nu vaadera la banca centrală şi la moneda unică se va produce un colapseconomic. Asta este o prostie! Norvegia a refuzat să adere la UniuneaEuropeană şi trăieşte o perioadă de mare prosperitate economică, întrealtele prin exporturile pe care le face în ţările din UE! Procesul pe care l-am descris mai sus în legătură cu Europa este planificat să se întâmpleinclusiv în cele două Americi, în regiunea Pacificului şi în Africa. Uniunea297

Americană ar trebui să se nască din NAFTA, Acordul Nord-Americanpentru Comerţ Liber, iar cea Pacifică din APEC, Cooperarea Economicădin Asia Pacific, „zona de comerţ liber” formată în anul 1994 dupăcampania de lungă durată a fostului bursier Rhodes şi prim ministruaustralian Bob Hawke. NAFTA a fost negociată între George Bush (CFR,TC, Skull and Bones), preşedintele pedofil al Statelor Unite, şi BrianMulroney, un violator de femei supuse programului de control al minţii,respectiv prim ministru al Canadei. Mă voi referi detaliat la activităţilecelor doi într-un capitol ulterior. Atunci când a semnat acordul de comerţliber cu Canada şi Mexic pe data de 12 august 1992, Bush a afirmat negrupe alb că doreşte ca NAFTA să se întindă de la un capăt la altul al celordouă Americi. „Opozantul” său, Bill Clinton, a afirmat la rândul lui, la oadunare a liderilor politici din cele două Americi ţinută pe data de 10decembrie 1994:„Istoria le-a dat cetăţenilor celor două Americi şansa de aconstrui o comunitate de naţiuni angajate pe calea libertăţii, şipromisiunea prosperităţii comune… Sper ca la începutul secoluluiviitor să pot vedea o zonă uriaşă de comerţ liber, din Alaska şipână în Argentina”.Alte elemente ale Agendei includ implantarea de microcipuripopulaţiei întregii lumi; controlul deplin al rezervelor energetice;distrugerea formelor alternative de vindecare care atestă că medicinaoficială este o minciună; şi o lege marţială globală. Mă voi referi detaliatla aceste elemente în partea finală a cărţii. Statul uni-partinic şi Agendaglobală avansează imuabil şi tot ce am făcut în acest capitol a fost să mărefer pe scurt la un număr restrâns de oameni, organizaţii şi evenimente,căci am vorbit în detaliu de toate acestea în lucrarea mea anterioară, Şiadevărul vă va face liberi.Capitolul 14Sub influenţa drogurilorUna din cele mai puternice arme în războiul Frăţiei împotrivaumanităţii de-a lungul miilor de ani au fost drogurile care dau dependenţăşi stări halucinogene. În şcolile misterelor antice, drogurile erau folosite pescară largă pentru a stimula alte stări de conştiinţă şi pentru a manipulagândirea şi percepţia.Cel mai vechi narcotic cunoscut este opiul, substanţa din care estederivată heroina. Primele referiri la folosirea acestui drog apar în TăbliţeleSumeriene, care au o vechime de cel puţin 6000 de ani. Sumerieniinumeau opiul „planta fericirii”. Drogul este menţionat de asemenea deegipteni şi de greci, în jur de 1500 î.Ch. şi respectiv 1000 î.Ch. Macul dincare se obţine opiul făcea într-o asemenea măsură parte integrantă dinviaţa vechilor greci încât este ilustrat chiar pe monedele lor. Urme de298

droguri halucinogene au fost găsite în mormântul unui indian sudamericanvechi de 4500 de ani. Există dovezi că acestea erau folosite pescară largă în întreaga lume antică. Unii cercetători cred că haomoa şisoma, băuturile sacre ale zoroastrienilor şi hinduşilor, erau de fapt derivatedin ciuperca Amanita muscari, vestită pentru proprietăţile salehalucinogene. Substanţele chimice din aceasta trec în urină fără a-şi pierdeaproape deloc puterea halucinogenă, iar scripturile hinduse se referă laurina sacră, pe care o consideră o sursă de fericire şi iluminare. Azteciifoloseau proprietăţile halucinogene ale ciupercii Psilocybe Mexicana, pecare o numeau „carnea lui Dumnezeu”, în ritualurile lor religioase. Amvorbit într-un capitol anterior de folosirea ciupercilor de către preoţii evrei.Preoţii reptilo-arieni din Babilon erau extrem de pricepuţi în folosireadrogurilor pentru manipularea populaţiei, tradiţie care s-a păstrat şi înrândul societăţilor secrete cărora le-au dat naştere. Rozicrucienii au găsitnoi modalităţi de folosire a drogurilor, iar gruparea intitulată Asasinii şi-atras numele chiar de la felul în care se foloseau de droguri pentru a-şimanipula ucigaşii. Mai presus de orice, drogurile au fost folosite de-alungul istoriei pentru a distruge societăţile pe care Frăţia dorea să lecontroleze. Acest proces a ajuns să se petreacă astăzi la scară mondială.Politica este veche; doar proporţiile s-au schimbat.Cel mai vestit episod din istoria recentă în care opiul a fost folositca armă a fost Războiul Opiului declanşat de „britanici” (FrăţiaBabiloniană cu sediul la Londra) împotriva Chinei între anii 1840-58.Eforturile chinezilor de a bloca importul de opiu în ţara lor au fost strivitede puterea Imperiului Britanic. Secretar însărcinat cu afacerile externe şiprim ministru în timpul reginei Victoria era Lordul Palmerston, marelepatriarh sau maestru al Marelui Orient al Francmasoneriei şi membru alComitetului celor 300. Palmerston-ii se numeau de fapt Temple, titlul lorde nobleţe fiindu-le acordat în anul 1723, când Henry Temple a devenitbaron Temple de Mount Temple (n.n. textual: Templul de pe Munte; aici,un titlu de nobleţe), în Comitatul Sligo, Irlanda, şi viconte Palmerston dePalmerston, în Comitatul Dublin. Numele Temple derivă de la templar(n.n. templier). Titlul i-a fost transmis apoi nepotului său, numit tot Henry,membru al Casei Britanice a Comunelor timp de 40 de ani. Acesta amoştenit pictura artistului David Teniers intitulată Sfântul Antoniu şiSfântul Pavel, în care acesta aplică principiile geometriei sacre şi care esteasociată de cercetători cu manuscrisele codificate şi cu misterele de laRennes-le-Chateau. La vremea respectivă, Temple locuia la Broadlands înRomsey, Hampshire, domeniul pe care avea să locuiască mai târziu LordulLouis Mountbatten. Familia Mountbatten a cumpărat împreună cudomeniul şi tabloul familiei Temple. Cel de-al doilea fiu al LorduluiPalmerston, Henry John Temple, este cel care a devenit legendarul primministru, secretar de stat însărcinat cu afacerile externe şi traficant dedroguri al Coroanei Britanice în China. El s-a însurat cu sora LorduluiMelbourne, primul ministru din perioada de început a domniei regineiVictoria, intrând astfel în aristocraţia britanică, după care a ajuns la299

conducerea Partidului Liberal, cunoscut şi sub numele de PartidulVeneţienilor. Henry John Temple este cel care a trimis trupe britanicepeste mări, punându-le să lupte în Războiul Crimeei şi în Războiul Opiuluiîmpotriva Chinei. În prima sa legislatură, a intrat în Camera Comunelor careprezentant al Newport, Isle of Wight, un nume care apare mult mai desîn istorie decât te-ai aştepta de la o insuliţă nesemnificativă de lângă coastade sud a Angliei. Regina Victoria şi Prinţul Albert şi-au construit reşedinţade la Osborne House pe această insulă; de altfel, după moartea prinţului,aici şi-a petrecut regina cea mai mare parte a timpului. Mai târziu,guvernator al insulei avea să fie numit Lord Mountbatten. Isle of Wighteste un sanctuar al satanismului, deşi este un loc de o mare frumuseţenaturală. Un alt centru al Frăţiei este oraşul Edinburgh din Scoţia, situat lao aruncătură de băţ de capela Rosslyn a familiei Sinclair. Palmerston a stattrei ani în Edinburgh, timp în care a urmat cursurile filozofului PartiduluiWhig, profesorul Dugald Stewart. Universitatea din Edinburgh areprezentat, între altele, puntea de legătură între membrii Societăţii Lunareşi Charles Darwin. Mai recent, alesul Frăţiei, Tony Blair, primul ministruales pe data de 1 mai 1997, a fost educat la Edinburgh, la şcoalaparticulară Fettes. Tatăl său a fost conferenţiar la Universitatea dinEdinburgh.Instrumentul prin care s-a făcut comerţul cu opiu dinspre Indiacătre China şi către alte destinaţii a fost East India Company, un grup denegustori şi francmasoni scoţieni afiliaţi la Cavalerii Sfântului Ioan dinIerusalim şi la Iezuiţi. Unii cercetători cred că adevăraţii proprietari aicompaniei au fost familiile de bancheri din nordul Italiei, NobilimeaNeagră; oricum, între timp aceştia îşi mutaseră operaţiunile la Londra. Deatunci, strategia folosită de britanici pentru introducerea drogurilor caredau dependenţă în China a devenit un model folosit pe scară largă. Metodaa fost simplă: britanicii au generat o dependenţă în masă a chinezilor deopiu, până când vitalitatea poporului chinez şi întreaga societate s-auprăbuşit. În acest scop, guvernul britanic s-a folosit de o reţea de terorismşi crimă organizată are includea Triadele, Societatea Hong şi Asasinii,punându-i pe aceştia să transporte şi să distribuie drogurile în numele său.Toate aceste societăţi secrete vestite pentru uşurinţa cu care îşi eliminăduşmanii, dar mai ales propriii membri care nu ascultă orbeşte ordinele, nusunt decât nişte filiale ale marii reţele globale a francmasonilor. Altfelspus, sunt doar o altă mască pe aceeaşi faţă. Comerţul cu droguri a fostorganizat (şi este şi la ora actuală) de către lojile francmasone din OrientulÎndepărtat. Marea Lojă a Angliei (al cărei mare maestru la ora actuală estevărul reginei, ducele de Kent) a creat mai multe loji în China, la Amoy,Canton, Foochow, Swatow, Chefoo, Chinkiang, Hankow, Newchang,Tongshan, Wei-Hai-Wei, două loji la Tientsin, trei la Shanghai şi cinci laHong Kong. Când conducătorii Chinei au încercat să opreascăaprovizionarea cu opiu, britanicii s-au împotrivit cu ajutorul forţelor lormilitare şi navale, reuşind să-i înfrângă. Tratatul de „pace” care s-aîncheiat la sfârşitul conflictului le-a garantat britanicilor dreptul de a creşte300

importurile de opiu. Mai mult decât atât, ei au primit compensaţii de laguvernul chinez pentru opiul confiscat şi au obţinut acordarea suveranităţiiinsulelor de pe coastă, precum Hong Kong-ul. Acest oraş a devenit centrultraficului cu droguri provenite din Orientul Îndepărtat, rol pe care şi-lpăstrează şi astăzi, deşi a redevenit parte integrantă din China comunistă.Marea majoritate a tranzacţiilor financiare şi cu aur de pe pieţelefinanciare ale Hong Kong-ului sunt consecinţa spălării banilor rezultaţi dincomerţul cu droguri.Tratatul de la Nanking, încheiat în anul 1842, a oferit MariiBritanii controlul asupra Hong Kong-ului, la care s-au adăugat circa 15milioane de lire sterline în argint. Cel care l-a redactat a fost francmasonulşi ministrul coloniilor Edward Bulwer-Lytton (Com 300), a cărui operăavea să-i inspire mai târziu pe Hitler, pe nazişti şi pe anumiţi misticiprecum Madame Blavatski. Bulwer-Lytton este cel care a descris putereaVril (şarpele-putere) care curge în sângele „supraoamenilor din adâncurilepământului”. Fiul său a ocupat postul de vicerege al Indiei exact înperioada de apogeu a comerţului cu opiu către China. Aceasta esteperioada pe care o descrie Rudyard Kipling în faimoasele sale romanedespre India. În cartea sa, Corăbiile cu opiu, Basil Lubbock indică numelearmatorilor care au fost angrenaţi în comerţul cu droguri prin intermediulCompaniei East India: Jardine Matheson (familia scoţiană Keswick, care adat atâţia satanişti), Dent and Co; Pybus Bros; Russell and Co; CamaBros; ducesa de Atholl; contele de Balcarras; regele George IV (fostulprinţ regent); marchizul de Camden şi Lady Melville. Strămoşul acesteidin urmă doamne, George, a fost cel care i-a urat bun venit lui Wilhelm deOrania pe tronul Angliei, primind ca răsplată pentru acest lucru titlul deLord al Sigiliului Privat. Familia Keswick şi Jardine Matheson au fostmembri ai Comitetului celor 300. Alte familii anglo-americane implicateîn comerţul cu droguri au fost: Sutherland-zii, Barings-ii, şi Lehman-ii,verii Rothschild-zilor. Sutherland-zii, unii dintre cei mai mari comercianţide bumbac şi opiu din America de Sud, erau veri cu Matheson-ii, iarfamilia de bancheri Barings este cea care au fondat compania Peninsularand Orient Steam Navigation Co (faimoasa companie britanică detransport cu feribotul P & O), prin intermediul căreia au transportat opiul.Familiile din liniile genealogice reptiliene britanice au colaborat curudele lor din America pentru a extinde comerţul cu droguri, pe care îlpractică inclusiv la ora actuală. De pildă, familia Russell şi-a făcut imensaavere din comerţul cu opiu practicat în secolul XIX prin intermediul unuisindicat al drogurilor cunoscut sub numele de Russell and Company.Afacerea consta în luarea opiului din Turcia şi transportarea sa ilegală înChina. Singurul rival al lui Russell era sindicatul lui Perkins, cu sediul înBoston. Familia Perkins s-a aliat prin căsătorie cu alte linii genealogicebritanice, implicate în comerţul cu sclavi. În cele din urmă, Russell-ii aucumpărat afacerea Perkins-ilor şi au devenit centrul afacerilor cu opiu dinSUA, în alianţă cu alte familii reptiliene precum Coolidge şi Delano (Com300), care au dat fiecare câte un preşedinte al Statelor Unite. Şeful301

companiei Russell and Co din Canton era Warren Delano Jr, buniculPreşedintelui Franklin Delano Roosevelt, care provine dintr-o familiearistocratică franceză. În anul 1986, o istorie a comerţului cu droguri dinAmerica, publicată în US News and World Report, afirma că: „Delano aîmbinat comerţul cu opiu şi cel cu băuturi alcoolice, ambele la fel deprofitabile, punând bazele înfloritoarei afaceri a familiei”. Delocîntâmplător, Franklin Delano Roosevelt este înrudit genetic cu GeorgeBush, care păstrează şi la ora actuală tradiţia comerţului cu droguri, pecare îl practică la o scară enormă. Alţi parteneri ai lui Russell au fost: JohnCleve Green, care a finanţat cu o parte din averea făcută din opiuUniversitatea Princeton; Abiel Abbott Low, care şi-a folosit banii dindroguri pentru a finanţa construcţia Universităţii Columbia; şi JosephCoolidge, al cărui fiu a pus bazele afacerii cu droguri numită United FruitCompany. Nepotul său, Archibald Cary Coolidge, a fost unul din ofiţeriiexecutivi care au înfiinţat Consiliul pentru Relaţii Externe (CFR).Împreună cu familia Taft, Russell-ii au înfiinţat societatea Skull andBones, iar steagul cu craniul şi oasele încrucişate a fluturat tot timpul pecatargul vaselor companiei Russell Trust. Acelaşi steag flutura pe vaseleflotei templierilor. Un alt nume legat de comerţul cu opiu este cel alfrancmasonului John Jacob Astor, fondatorul dinastiei Astor, mariacţionari la compania East India. Alte centre ale comerţului cu droguri aufost (şi mai sunt încă) Philadelphia şi Boston, cartierele generale aleJurisdicţiei Nordice a Ritului Scoţian al Francmasoneriei. Unul dindescendenţii lui Astor, Waldorf Astor, proprietarul hotelului din NewYork Waldorf Astoria, a fost un francmason de rang înalt care a devenitpreşedintele Institutului Regal pentru Afaceri Internaţionale din Londra,imediat după cel de-al Doilea Război Mondial. RIIA este puternicimplicată în comerţul global cu droguri.După cel de-al doilea Război al Opiului, care s-a încheiat în anul1860, băncile comerciale şi companiile britanice au creat Hong Kong şiShanghai Corporation – banca centrală a industriei de droguri din OrientulÎndepărtat. Potrivit tuturor studiilor despre comerţul cu droguri pe care leamcitit, Hong Kong and Shanghai Bank continuă să rămână şi la oraactuală centrul financiar al comerţului cu droguri. Între timp, banca şi-aschimbat numele în HSBC Holdings, căci China a redobândit Hong Kongul,iar HSBC este proprietarul uneia din cele patru bănci britanice declearing: Midland. Această bancă şi-a făcut o campanie publicitară delungă durată sub sloganurile: „Banca noastră vă ascultă” şi „Băncii noastreîi place să spună da”. Ce au uitat să spună funcţionarii acesteia a fost decâte ori au spus da profiturilor din industria drogurilor, care distrug vieţileatâtor oameni de pe această planetă. Nugan Hand Bank (cu sediul laSidney, în Australia) a fost o altă operaţiune coordonată de CIA/Mossad şicondusă de Francis Nugan şi de Michael Hand, un membru al BeretelorVerzi şi colonel în armata Statelor Unite transferat în cadrul CIA. Potrivitagentului CIA Trenton Parker, Hand s-a aflat într-un contact permanent cuGeorge Bush după alegerea acestuia ca vicepreşedinte al Statelor Unite.302

Principalii membri ai board-ului Nugan Hand Bank sunt: amiralul F.Yates, preşedinte, şeful departamentului de planificare strategică a forţelorSUA în Asia şi în Pacific în timpul Războiului din Vietnam; generalulEdwin E. Black, preşedinte al filialei Hawaii, comandantul trupelor SUAdin Thailanda în timpul aceluiaşi război; George Farris, director alfilialelor din Washington şi Hong Kong ale Nugan Hand, specialist înserviciile secrete ale armatei; Bernie Houghton, reprezentantul băncii înArabia Saudită, agent sub acoperire al serviciilor secrete ale marinei SUA;Thomas Clines, reprezentantul băncii la Londra, director de antrenamental serviciului clandestin al CIA implicat în afacerea Iran-Contra, care aoperat împreună cu Michael Hand şi Theodore Shackley în timpulRăzboiului din Vietnam; Dale Holmgreen, reprezentantul băncii înTaiwan, manager de zbor în timpul Războiului din Vietnam pentruTransportul Aerian Civil, care s-a transformat mai târziu în linia aerianăCIA/Air America, de tristă reputaţie; Walter McDonald, şeful filialei dinAnnapolis, Maryland, fost director adjunct al CIA responsabil cucercetarea economică; generalul Roy Mannor, director al filialei dinFilipine, şeful de personal al Trupelor SUA din Pacific şi elementul delegătură dintre guvernul SUA şi preşedintele Ferdinand Marcos; WilliamColby, avocatul băncii Nugan Hand, fost director CIA. Exact genul deoameni la care v-aţi fi aşteptat să conducă o bancă, nu-i aşa? Este cert căaceasta a fost o altă operaţiune sub acoperire de trafic ilegal de droguri.Unul din directorii de la Nugan Hand, Donald Beazley, a fost şipreşedintele City National Bank din Miami, cea care a transferat fonduricătre Liga Anti-Defăimare (o acoperire a Mossad).O investigaţie a guvernului australian a scos la iveală faptul cămilioane de dolari din Banca Nugan Hand nu erau trecuţi în contabilitate,servind pentru spălarea de bani rezultaţi din traficul ilegal cu droguri.Aceste profituri erau folosite de CIA pentru a-şi finanţa traficul cu arme şicelelalte operaţiuni ilegale din întreaga lume. Au existat de asemeneadovezi că CIA a folosit banca pentru a plăti campanii împotrivapoliticienilor din diferite ţări, inclusiv din Australia, pentru a se asigura căla putere vor veni politicienii doriţi de ea. Aceasta este lumea „liberă” decare vorbim. Multe bănci de pe întreaga planetă care poartă numele defamilie ale proprietarilor lor sunt folosite pentru spălarea banilor proveniţidin traficul ilegal cu droguri, trecându-i dintr-un cont în altul până când lise pierde originea. Un alt instrument folosit pentru spălarea banilor dincomerţul cu droguri este industria aurului şi a diamantelor, dominată deRothschild-zi şi de Oppenheimer-i, prin intermediul unor companiiprecum De Beers. Banii „murdari” sunt folosiţi pentru a cumpăra aur şidiamante de la aceste companii, care sunt vândute apoi contra unor bani„curaţi”. Aceleaşi familii anglo-americane care au alcătuit reţeauamanipulatoare a Frăţiei, responsabilă de atâtea războaie şi crize economicede-a lungul timpului, se află şi în spatele comerţului ilegal cu droguri.Câteva din cele mai faimoase nume, bănci comerciale şi companii dinlume şi-au făcut averea direct sau indirect din traficul de droguri, care303

distruge în special vieţile celor tineri. Ele sunt aceleaşi familii şiorganizaţii care au practicat pe timpuri comerţul cu sclavi aduşi din Africaşi din China. Expresia „being shanghaied” (n.n. „a fi shanghait”) vine dela răpirea tinerilor chinezi trimişi apoi în Statele Unite pentru a fi servitoriîn casele celor bogaţi. Prohibiţia alcoolului a fost doar un instrumentpentru a crea vasta reţea a crimei organizate din Statele Unite. Principalelegrupuri care militau pentru prohibiţie şi pentru a „pune capăt tuturorrelelor legate de băutură”, precum Uniunea Femeilor Creştine Temperateşi Liga Anti-Salon (n.n. de la Saloon – crâşmă), au fost finanţate deRockefeller-i, Vanderbilt-ţi şi Warburg-i, prin intermediul FundaţieiRockefeller, al Fundaţiei Russell Sage şi al altor fundaţii scutite de taxe.Prohibiţia nu a fost decât o altă şmecherie a Frăţiei, care a avut în aceastăoperaţiune interese pe termen lung. În treacăt fie spus, aşa şi-a făcut avereaJoseph Kennedy, tatăl lui JFK.În cărţile sale devenite clasice, Politica heroinei în Asia de Sud-Est(1972) şi Politica heroinei – complicitatea CIA la comerţul global cudroguri (1991), profesorul Alfred McCoy descrie cum elicopterele CIAtransportau drogurile de pe câmpuri către punctele de distribuţie, în timpce opinia publică americană credea că ei se află acolo pentru a luptaîmpotriva comunismului. El afirmă că acest comerţ s-a realizat prinintermediul unei companii de îmbuteliere a Coca Cola, dar mas-media asuprimat această informaţie. 58.000 de americani şi numai Dumnezeu ştiecâţi vietnamezi au fost ucişi în acest război şi cu greu ne putem imagina olipsă mai mare de respect decât transportul drogurilor în sticle de plasticascunse de CIA în cadavrele soldaţilor morţi, pe care le aduceau acasă săfie înmormântate de familiile lor. Agentul CIA Gunthar Russbacher apovestit cum erau despicate şi umplute cadavrele cu droguri, pentru a fitransportate în Statele Unite. Cadavrele purtau coduri secrete care lepermiteau celor de la bazele aeriene de pe coasta de vest, în special de labaza aeriană Travi, să le identifice. În continuare, drogurile erau scoasedin cadavre şi puse la dispoziţia tineretului american, pentru consum.Heroina este un derivat al opiului, din care se produce de asemeneamorfina, nume inspirat după cel al zeului grec al viselor, Morfeu. Heroinaa fost obţinută în laboratoarele Bayer din Germania, în anul 1898, prinadăugarea altor ingrediente la molecula de morfină. Bayer avea să fiepreluată mai târziu de concernul farmaceutic I.G. Farben, imensulconglomerat care i-a creat maşinăria de război lui Hitler. Heroina estedrogul din categoria opiatelor care dă cea mai mare dependenţă, dar a fostrecomandat la acea vreme de Bayer ca „un medicament eroic, care nu dădependenţă, la fel ca morfina”. Numele de heroină provine chiar de laacest epitet: „eroic”. Cu siguranţă, cei care au creat heroina sunt nişte eroiîn ochii Frăţiei, dat fiind potenţialul excepţional al acestei substanţe de acauza suferinţă şi durere. La ora actuală, comerţul cu heroină adusă dinOrientul Îndepărtat continuă să fie organizat de francmasoni prin agenţiilor de legătură, Triadele. Acestea sunt Mafia Orientului Îndepărtat, careîncepe să influenţeze într-o măsură din ce în ce mai mare inclusiv ţările304

occidentale, precum Canada (Vancouver). Să vă ofer un alt exemplu ca săînţelegeţi cum se desfăşoară aceste jocuri: conducătorul Chinei înainte devenirea comuniştilor la putere a fost Chiang Kai Shek, un fost membru alTriadelor. Liderul „comunist” care l-a înlăturat de la putere a fost Mao TseDung, un membru francmason al Marelui Orient! El le-a permis englezilorsă îşi exercite în continuare suzeranitatea asupra Hong Kong-ului (cum sănu le permită, doar era un fruntaş al Frăţiei!), iar comerţul cu droguri acontinuat la fel ca până atunci. În anul 1983, China comunistă avea nouămilioane de acri de pământ plantaţi cu mac, acesta fiind fundamentulprosperităţii economice chineze, la fel cum s-a întâmplat şi în Occident.Fără comerţul cu droguri, economia mondială s-ar prăbuşi, atât de adevenit de dependentă de veniturile provenite din distrugerea de vieţiumane, şi de investiţiile rezultate din ele. Triadele organizează producţiade heroină în aşa-numitul Triunghi de Aur. Ele sunt plătite de bancheriibritanici ai Frăţiei care operează în Hong Kong direct în aur, iar o partedin acesta este folosit pentru a cumpăra opiu brut de la fermieri. Şi astfel,ciclul continuă să se repete la infinit; numai amploarea sa creşte cu fiecarean. Cocaina este adusă din America de Sud de aceiaşi oameni, prin agenţiiprecum CIA. Această substanţă este obţinută din frunzele de coca şi pânăîn anul 1903 era introdusă în băutura numită coca cola, de unde şi numeleacesteia. Am descris pe larg rolul CIA în traficul cu cocaină şi înînfiinţarea cartelurilor columbiene ale drogurilor în cartea mea anterioară,Şi adevărul vă va face liberi. Tot în aceasta puteţi găsi o descriere pe larga implicării lui George Bush şi Bill Clinton în aceste operaţiuni.Comerţul cu droguri nu are ca scop numai obţinerea unor sumeimense de bani pentru finanţarea Agendei, deşi aceasta reprezintă întradevăro premisă importantă. El are de asemenea scopul de a prăbuşisocietatea şi de a-i împiedica pe tineri să îşi atingă adevăratul potenţial.Oamenii dependenţi de droguri nu reprezintă o problemă pentru mareleplan al Frăţiei. Violenţa şi crimele însoţesc întotdeauna comerţul cudroguri, căci traficanţii se războiesc între ei pentru supremaţie, iar ceidependenţi sunt nevoiţi să fure şi să tâlhărească pentru a-şi putea cumpăradrogurile de care sunt dependenţi. Această „problemă” îi oferă Frăţiei oexcelentă ocazie de a oferi o „soluţie”: acordarea unei puteri mai maripoliţiei, erodând astfel şi mai puternic bazele libertăţii individuale. Acumcâţiva ani am citit în Los Angeles Times un sondaj de opinie în care 84%din cei chestionaţi declarau că erau dispuşi să renunţe la libertăţile lorfundamentale pentru a putea câştiga războiul împotriva drogurilor. Acelaşimecanism: crearea problemei – reacţie – găsirea soluţiei. Ce ar trebui săafle acei oameni este că drogurile sunt distribuite de aceiaşi oameni careluptă „împotriva” lor. Cea mai mare parte a reţelei de agenţii anti-drogeste profund coruptă, fiind folosită ca un instrument pentru distribuirea dedroguri fără a putea fi detectat. George Bush a susţinut mai multe războaieîmpotriva drogurilor decât orice alt preşedinte american, dar este unul dincei mai mari baroni ai drogurilor din America. Un reporter de la San JoseMercury News a expus implicarea CIA în traficul de cocaină distribuită305

tineretului de culoare din Los Angeles. Articolul a apărut în timpulperioadei în care Bush se afla la Casa Albă şi atât ziaristul cât şi ziarul încare şi-a publicat articolul au fost expuşi ridiculizării şi unor abuzuriincredibile din partea ziarelor Establishment-ului precum Los AngelesTimes şi Washington Post. Chiar şi traficul de droguri ţine cont de liniilegenealogice, apropo. Am un prieten care mi-a descris cazul uneicunoştinţe căreia i s-a oferit o slujbă de curier de droguri de către o agenţieguvernamentală. Aceasta a refuzat, dar i-a întrebat pe oficiali de ce l-auales tocmai pe el. I s-a răspuns: „Ştim care este linia ta genealogică”.Omul a descoperit cu această ocazie că unul din codurile folosite era otăietură în palmă. Dacă eşti prins, le arăţi autorităţilor semnul şi acestea îţidau drumul.Agenţiile anti-drog sunt controlate de cartelurile drogurilor, iaratunci când auziţi de „marile capturi de droguri”, puteţi fi siguri că Frăţiaşi-a mai eliminat un competitor sau că doreşte să dea impresia căacţionează. Vi se pare cumva că traficanţii de droguri sunt greu de găsit?Cum se face atunci că orice puşti care ajunge într-un oraş nou îi poatedescoperi în mai puţin de o oră? Dacă luaţi droguri puternice, care daudependenţă, reţineţi că nu sunteţi un „rebel” şi că nu „scăpaţi deprobleme”, ci doar vă sinucideţi mental, emoţional, spiritual, şi în cele dinurmă fizic, făcând exact ceea ce aşteaptă de la dumneavoastră cei careconduc această lume. Alegerea vă aparţine, dar înainte de a trece la fapteeste bine să înţelegeţi despre ce este vorba. În problema drogurilor nuexistă decât un singur câştigător, şi acela nu puteţi fi niciodatădumneavoastră.306

Cel mai mare secret (Secretul suprem) - Proiect SEMPER FIDELIS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?