Noua ProVincia Corvina nr.63 - WordPress.com

x Õ Ô Ú ÊAnul XVI - nr. 63 / 2012)Revistă de ariergardă culturalăsub egida morală a Uniunii Scriitorilor din RomâniaNOuAPROVINCIACORVINARevista este editată de Asociaţiacultural-umanitară şi ştiinţifică „Provincia Corvina“din Hunedoara şi apare cu sprijinulConsiliului judeţean Hunedoara

NOUA PROVINCIA CORVINA anul XVI - nr. 63 / 2012Potrivit art 206 C.P., responsabilitatea juridică pentru conţinutul articoluluiaparţine autorului. De asemenea, în cazul unor agenţii de presă şi personalităţicitate, responsabilitatea aparţine acestora; pamfletul se consideră ca atare.redacţia:eugen evu - director fondatorion urda - redactor coordonatormuguraş maria petrescu - redactorsebastian bara - redactorelena daniela sgondea - redactorradu roşian - redactorflorentin smarandache (SUA) - redactorvarianta onlineAfiş literar din Valea JiuluiA încetat din viaţă Prof. univ. Dr. în istorie şi poet Ioan ŢepeleaAm primit de la fiica sa Silvia, trista veste a încetării din viaţăa Prof. univ. Dr. Ioan ŢEPELEA, fondatorul Academiei de Stiinţă,Literatură şi Arte din Oradea, istoric, poet, personalitate distinctăa culturii şi literaturii române. Ca buni prieteni şi în onorantaipostază de membri fondatori al Academiei ASLA, ne exprimămcondoleanţele cuvenite familiei şi pentru inima lui bună şi iubitoareşi deplângem pierderea pentru noi, cei ce l-am cunoscut aşa cuma fost - un om de o înaltă moralitate şi un adevărat patriot.Eugen Evu, George Roca, Paulina Popa, Teresia Bolchiş-Tătaruşi colegiile revistelor Noua ProVincia Corvina şi Semne-Emia.Puţini am fost, mulţi au rămas!Mircea DinescuConcurs de creaţie literară destinat descopeririişi afirmării tinerelor talente din liceele şi colegiileVăii Jiului, dotat cu premiul „Ştefan NEMECSEK“.adresa redacţiei:Hunedoara, str. Avram Iancu nr.14/7code street : 331014, ROMANIAe_mail contact : evueugen@yahoo.comion_urda51@yahoo.comtelefon : +40 354 402836mobil : +40 746 146690+40 751 517100ISSN: 1841 - 4478Revista apare sub îngrijireaAs.C.U.S. „Provincia Corvina“ HunedoaraNou premiu de consacrare literară pentru Eugen EVUPrestigiosul Concurs literar sub egida Academiei internaţionale„Francesco Petrarca“, fondat de ssma. Pasqualina d’ORATIO, aconferit recent poetului român Eugen EVU, PREMIO ALLACARRIERA. Ceremonia de premiere va avea loc în 26 mai 2012,în Sala del Pelegrino Santuario Santa Rosa - Viterbo.Coperta I:Dansul foculuide Vladimir KUSH(sursa: internet)Pentru publicitate, donaţii sau contribuţii As.C.U.S. „Provincia Corvina“ Hunedoaraare deschis, la BCR Filiala Hunedoara, contul în lei cod IBAN RO 45 RNCB 0162.0201.0137.0001

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"În loc de editorial... dintr-o ţară-ncrucişată…„Apusul Magic, fiecare-n iarnăStrigîndu-şi falsul numeÎn timp ce ruginestePe vechi blazoane,Cel adevărat”......să nu te aperiDrumul cel din urmăNu mai răneste...…„maşini aberanteÎţi vor reproduce destinul.Unde, unde ?A.E.BACONSKYÎntr-o ţară încrucişatăÎntr-o oblică ţarăÎntr-o ţară în care urmaşiiNu vor mai naşte predecesori...”„Îngerul a strigat în oraşele prăbuşiteStrigătul lui s-a pietrificat,Obeliscul adoarmeE timpul schimbării la faţăşi-al înălţăriiÎn întuneric se profileazăTrădătorul şi cel trădat” ...Grafica de Mircea Batca, DevaEvocare fără premiul NobelIon URDACenacluri de-altădată... (1)Richard WAGNER - un zburător pe unde scurte...Prodigios poet, romancier şi publicist german originar din România. Aemigrat în 1987, după hărţuiri securistice (atât la Hunedoara-Deva, cât şi înTimiş), culminînd cu o arestare, profesorul de germană, poetul Richard Wagner,a fost o perioadă (1975-1979), membru al cenaclului scriitorilor Hunedoreni„Flacăra” al sindicatelor „Siderurgistul”, condus de av. Neculai Chirica şi IvMartinovici. Colegi din acea grupare: Dan Constantinescu, Victor Niţă, Alkis Sevastianos Vlahos,Otto Stark, Eugen Evu, Iosif Lupulescu, Ditta Matta, Ion Macovei, Tiberiu Mariş... Poet contestatar,aparţinînd mişcării dizidente a saşilor din Banat, „Aktionsgruppe Banat”, a colaborat cu NeueBanater Zeitung şi Neue Literatur, Karpatenrundschau, Orizont, Vitraliu- arte frumoase, ProVinciaCorvina. S-a căsătorit cu Herta Müler, recent premiata Nobel. A emigrat şi s-a stabilit în Berlin.Lirica sa este una de o înaltă şi tăioasă moralitate în stil ironist-postmodernist, cu ţintă civicăpronunţată, pamfletică.Volume selectiv: Klartext/ Text răspicat - Ein Geitichtbuch, ed. Albatros (1973); Die Invasion deUhren, Gedichte - Invazia ceasornicelor, ed. Kriterion (1977); Der Anfgang einer Geschichte –proză - Începutul unei istorii, ed. Dacia (1980); Hoterl California - Gedichte (două ediţii) -Kriterion; Ana şi ceasurile / Anna und die Uhren (pt. copii) - ed. Ion Creangă, 1978; Ploaie ruginită,Călăreţ pe unde scurte, Cerere de plecare din ţară, Darmstadt, 1988; Bani de bun venit, povestiri,Frankfurt am Main 1991; Reportaj dintr-o ţară în curs de dezvoltare, Berlin, Rotbuch, 1991;Skwartze Kreide / Creta neagră Frankfurt am Main, 1991 (volum primit poştal de la Berlin şicomentat în ProVincia Corvina şi Vitraliu Hunedorean, de subsemnatul).anul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 1

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Dintre celebrii dizidenţi ai grupării (vezi „Vânt potrivit până la tare” – antologie ce cuprinde şitexte referitoare la Hunedoara) – Richard Wagner a fost negreşit cel mai expresiv promotor al„primăverii” culturale premergătoare lui 1989. Opera sa este vastă, din păcate tot mai puţincunoscută în ţara primelor sale vârste. S-au referit în reviste la scrieri ale sale: Helmuth Britz, DinuFlămând, Pia T. Brânzeu, Nora Iuga, Eugen Evu, Bernd Rolf, Peter Motzan, Emmerich Recharth,Annemarie Shuller, Gerhard Csejka, Alexandru Ruja... Evident numele său doar coincide prinveac cu al compozitorului Richard Wagner şi opera acestuia Noua apocalypsa….Paradigma BiblionetIoan Sebastian BARAA mai trecut un an, a venit o nouă primăvară şi, din nou, dedicăm o activitate Zilei Internaţionalea Femeii, aşa cum face Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu” Hunedoara - Deva an de an, laînceput de lună a lui mărţişor. Desigur, nu este nevoie de o zi anumită ca să elogiem femeile, să leaducem cuvinte şi gânduri de mulţumire, să ne amintim cu drag de mamele, surorile, soţiile saucolegele noastre. Dar parcă e mult mai plăcut să facem acest lucru atunci când se simte în aervenirea primăverii, când natura se înnoieşte şi când speranţele noastre devin parcă mai cutezătoare.De ani buni, nu numai din anii comunismului, cum greşit se crede, luna martie este luna primăveriişi a sărbătorii dedicate femeii. Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu” Hunedoara - Devamarchează şi în acest an Ziua Femeii, la 8 Martie 2012, la Casa de Cultură „Drăgan Muntean” dinDeva cu o activitate culturală pregătită special pentru elevii de liceu, dar nu numai pentru ei, cipentru oricine doreşte să asiste la un act de cultură. Activitatea organizată de Bibliotecă este unprilej extrem de nimerit să ne aducem aminte de marile femei românce, să le subliniem meritele şisă le facem cunoscute în special celor tineri. Organizăm astfel de activităţi pentru că am observat că,an de an, ele se bucură de success iar tinerii prezenţi în sală participă cu plăcere la acest gen demanifestare culturală. Menirea noastră ca bibliotecă este împlinită, dat fi ind că ne străduim săpunem informaţii cât mai multe şi mai variate la dispoziţia celor interesaţi, iar numărul acestora estetot mai mare. Chiar în ziua de 8 Martie, publicului prezent în Sala „Liviu Oros” a Casei de Cultură is-a prezentat o veritabilă galerie de românce ilustre, femei celebre din România care s-au afi rmat îndiferite domenii ale culturii, ştiinţei, politicii etc. Au fost alese 20 de femei, alegere deloc uşoară datfiind numărul mare de personalităţi feminine româneşti cu care ne mândrim pe bună dreptate. Ceiprezenţi în sală au făcut cunoştinţă astfel cu 20 de destine feminine exemplare, unele cunoscuteacum pentru prima dată de către cei prezenţi. Din impresionanta listă de femei din ţara noastră careau adus o contribuţie importantă la progresul culturii şi ştiinţei le-am prezentat amplu pe: JeniActerian, scriitoare şi memorialistă, intelectuală de mare rafi nament, prietenă a marilor spirite dinRomânia interbelică; Martha Bibescu, scriitoare, memorialistă şi prezenţă remarcabilă în culiselevieţii politice europene interbelice; Lena Constante, artist plastic, victima închisorilor comuniste;poeta Ana Blandiana, al cărei renume a trecut demult hotarele României; pianista, scriitoarea şiprofesoara Cella Delavrancea; scriitoarele Monica Lovinescu, adevărată „instituţie culturală” în aniide dinainte de 1990, şi Gabriela Adameşteanu; exploratoarea Uca Marinescu, exemplu de curaj şiperseverenţă în atingerea unui ideal; Alice Voinescu, profesoară la Institutul de Teatru, autoareaunui remarcabil jurnal, oglindă a epocii în care a trăit; Elena Cuza, soţia domnitorului Unirii de la1859 şi lista continuă. Cei prezenţi la manifestare au avut bucuria şi plăcerea de a descoperi ei înşişipag. 2noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"nume, destine, traiectorii profesionale de excepţie. Atenţia şi interesul lor au fost răsplătite, aşa cumdeja s-a încetăţenit la activităţile noastre cu public, cu frumoase premii în diplome, cărţi şi fl ori.Este o mare bucurie pentru noi, cei care slujim cartea la Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu”Hunedoara - Deva să oferim aceste daruri de preţ prietenilor noştri care ne trec pragul în număr totmai mare. Organizăm cu regularitate asemenea activităţi deoarece am constatat, din experienţaîndelungată pe care o avem deja, că ele se bucură de mare succes în rândul tinerilor şi contribuie laîmbogăţirea cunoştinţelor acestora în diferite domenii. În felul acesta, biblioteca îşi îndeplineşteunadintre menirile sale fundamentale, aceea de a oferi informaţie de bună calitate tuturor segmentelorde public care păşeşte pe poarta bibliotecii. Oaspeţii noştri sunt aşteptaţi de fi ecare dată cu maredrag la activităţile noastre şi sperăm să nu-i dezamăgim niciodată.Iniţiative private:Împreună cu Mara Popa, Mariana Marin şi Lucia Tănase prezentând standulB.J. Hunedoara la Conferinţa Generală A.A.N.B.P.R. de la Gura Humorului.“Culture cafe” într-o fostă strungărie…(incinta complex Paltinis, vis-a-vis de Căminul Liceului 2)Luana CIUHATÎn mijlocul Hunedoarei, un oraş traumatizat de era postindustrială,un hunedorean a avut curajul să deschidă poarta spreceva nou, o cafenea mai altfel decât majoritatea. Acolo unde a fostun vechi atelier de strungărie, găseşti un loc liniştit, parcă la aniluminădistanţă de stresul cotidian. Şi singurul din judeţ, la care alături de o cafea sau un ceai,serveşti şi o porţie de cultură. Deşi nou-născut, are abia o lună, localul promite să crească şi sădevină chiar unul dintre locurile preferate de întâlnire al artiştilor.Reviste şi enciclopedii, atlase şi romane • “Loc de menţinut intelectul în formă” acesta estemesajul cu care tânărul patron şi-a atras clienţii. Încă de la intrare, eşti întâmpinat de reviste glossycare sunt frumos aranjate pe o masă. La cea de alături, un teanc dereviste din gama Naţional Geographic şi Traveller. De altfel, pefiecare masă se găsesc reviste din diverse domenii.Pe pereţi,rafturi cu cărţi, alese în funcţie de tematică. Enciclopedii de totfelul, albume de artă, de arhitectură, romane, discuri cu locuriunde ai putea călători, te îndeamnă la reverie şi cunoaştere. Meseplăcute, suficient de mari pentru orice ţi-ai propune să faci şiscaune din lemn şi peste tot, miros de nou.Donaţii, albume şi cărţi despre artă • Adrian Vlaicu, administratorul acestui loc primitor, esteprofesor de sport şi în acest moment predă la mai multe şcoli şi licee din judeţ. Nu are legăturistrânse cu lumea artistică, dar din când în când se mai aşează şi în faţa şevaletului, pentru că îi placesă picteze. S-a gândit să realizeze o cafenea ceva mai deosebită, unde să poţi să te relaxezi, citind oanul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 3

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"carte, desenând, scriind sau stând cu prietenii la un şah. “Am vrut să îmbin mai multe lucruri, nuştiu în ce măsură am reuşit. O parte din cărţi le-am cumpărat, o parte le-am primit chiar de lanecunoscuţi. Multe lucruri nu le-am avut de la început, le-am mai completat pe parcurs. Chiar esteo doamnă aici, căreia i-a plăcut foarte mult locaţia şi cum am aranjat. Având în vedere că se vamuta la Praga, la fiica ei, s-a gândit să ne doneze nouă cărţile despre artă pe care le are, precum şialbume cu pictori cunoscuţi.”“Atlasul de Mitocănie Urbană”, pe locul I • Cea mai răsfoită carte, vedeta cafenelei pe caretoţi tinerii l-au studiat îndelung a fost “Atlasul de Mitocanie Urbană”. Apoi se citeşte mult “IstoriaWhiskey-ului”, “Despre Vinuri”, “Despre bere”, “Cartea Ceaiului” şi diverse cărţi mai uşurele.Clienţii nu s-au apucat încă de citit romane, dar debutul în literatură a fost făcut. Cât de curând şiziarele locale vor putea fi răsfoite la cafeaua de dimineaţă.O cafea şi un şevalet, vă rog! • Numele localului vine de la o pictură care înfăţişează o cafeneapariziană pe Champs Elisee, care purta această denumire. Pictura a fost descoperită întâmplător peun site dedicat artei, pe Internet. “Iniţial, localului voiam să îi spunem Art Cafe. Între timp am văzutaceastă pictură pe Internet, mi-a plăcut foarte mult cum arată şi am comandat-o. Soţiei i-a plăcutla fel de mult denumirea de Cafe d'Art care se vede pe sub copertina cafenelei din tablou şi, pentrucă suna şi mai muzical cumva, a rămas aşa. De asemenea ni s-a părut şi o denumire potrivităpentru ceea ce aveam noi de gând să facem aici.” Parcă pentru a sublinia această idee, lângă bar,aşteaptă cuminte un şevalet cu o pânză nouă aşezată. Dacă pe cineva îl “loveşte” inspiraţia în timpce savurează un ceai cu prietenii, barmanul îi pune la dispoziţie culori şi pensule. Oricine vrea săcreeze ceva frumos şi are nevoie de inspiraţie este aşteptat la cafeneaua artelor.Conectat la cultură • Cafe d'Art este conectată permanent la spectacolele din Hunedoara şiDeva pe care le şi promovează. Adrian primeşte afişele cu spectacolele de la Teatrul din Deva carele expune pe uşa localului şi cu programul pe fiecare lună, care este lăsat pe mai multe mese, lavedere, pentru ca cei interesaţi să se poată informa despre spectacolele care urmează să se joace.Şah, table, cărţi, rummy, oricare dintre aceste modalităţi de stimulare a intelectului aşteaptă cuminţipe mese, venirea celor pasionaţi de aceste jocuri. Şi doritori sunt destui. „Cei mai mulţi clienţi carevin să joace îi avem mai ales seara” dezvăluie patronul. Tinerii îi trec pragul în general dimineaţasau seara târziu.Audiotecă pentru boemi • Oamenii s-au implicat serios în acest proiect şi asta se vede de cândpui piciorul înăuntru. Până şi muzica este aleasă “pe sprânceană”. “Mie îmi place foarte mult radioGuerilla, asta ascult şi acasă şi asta se ascultă în general şi la cafenea. Se mai ascultă un post deradio de muzică ambientală, care îl punem de obicei sâmbăta, duminica, sau dimineaţa, este foartechill-out. Pentru seară, dacă lumea vrea să danseze, permutăm pe Radio Dance, acesta este un postde muzică din Londra, care este mult mai domestic faţă de ce ascultă acum pe la noi. Dar sepotriveşte cu stilul localului.”Expoziţii pentru tineri • În viitorul apropiat, tânărul patron se gândeşte să amenajeze încafenea expoziţii dedicate artelor plastice şi fotografiei pentru tinerii artişti care vor să sepromoveze. „Am vorbit cu elevii de la Liceul de Artă şi erau chiar interesaţi de acest subiect. Deasemenea, am avut o perioadă în care am predat la Liceul Industrial, care se află chiar aici, pestedrum. În holul liceului se organizau expoziţii şi chiar am văzut lucrări foarte interesante. Sunt copiifoarte talentaţi şi aici. Şi chiar atunci mi-a venit ideea cu expoziţiile. Să fie tot timpul ceva nou devăzut. Am amenajat un loc unde ar putea fi expuse lucrările. Nu este foarte mare, dar deocamdatăeste suficient. Este un loc neconvenţional, iar lucrările vor fi prinse cu cârlige pe suport”.Seară de film şi de karaoke • Proiectorul va deservi plăcerilor mai “lumeşti”. Deocamdată esteîn program o seară de film în care să fie rulate premiere. “Nu prea am de ales şi pentru că a fostpag. 4noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"cerere am difuzat şi meciuri de handbal, de box, de fotbal. Deja chiar avem mese rezervate pentruzilele în care sunt meciuri.” O altă găselniţă este seara de karaoke, care a ajuns destul de “la modă”printre hunedoreni. “Vreau să cumpăr un mixer cu microfoane wireless, pentru ca oamenii să poatăcânta de la masă, ca să nu se simtă stânjeniţi sau să se simtă legaţi de un fir. Am cumpărat DVDuricam tot ce trebuie, cred că ar prinde. Vom vedea.” Lucrările care vor începe cât de curând vorviza amenajarea terasei, pentru că déjà este cald în timpul zilei, iar boemii preferă să întâmpineprimăvara de la mese aşezate în aer liber.n. red. Vom reveni cu amănunte despre această exemplară atitudine culturală (AsCUS).Viaţa Filialei Timişoara a USRZiua Mondială a Poeziei - ediţia a VII-a, la TimişoaraÎn organizarea Fundaţiei Culturale „OrientLatin”, a Filialei Timişoara a UniuniiScriitorilor din România şi a Facultăţii deMuzică a Universităţii de Vest, miercuri, 21martie, a fost sărbătorită şi la Timişoara muzaEuterpe, „cea care face multă plăcere”.Manifestarea a a vut loc într-un spaţiu special:Sala „Orpheum” a Facultăţii de Muzică, care adat un plus discret întregii manifestări. Asistenţaa fost formată din peste o sută de scriitori dinvestul ţării, dar şi iubitori de poezie, dinIlie CHELARIUÎn viziunea lui Ştefan Popa Popa’s, cei trei premiaţi:Maria NIŢU, Iosif BĂCILĂ şi Cristian SZEKERESTimişoara, Lugoj, Caransebeş, Reşiţa, Oraviţa, ba şi o „echipă” de la cenaclul „Pană cărăşană” dinGrădinari, care şi-au dat întâlnire, din nou, la acest eveniment anual. Programul, care a durat treiore, a fost deschis de Cornel Ungureanu, preşedintele filialei USR şi Ilie Chelariu, redactor-şefal revistei literare „Orient latin”, apoi s-au acordat premile anuale: Premiul „Horia Ionescu”(înmânat de Călin Ionescu, fiul regretatului actor şi regizor) – Cristian Szekeres, actor la TeatrulNaţional din Timişoara; premiile de excelenţă literară, care se acordă anual unor nemembri ai USR:(ex aequo) – criticul şi prozatorul Maria Niţu (Timişoara) şi poetul, editorul, folcloristul şiemulatorul cultural Iosif Băcilă (Bozovici). Despre ei au vorbit doamna Olimpia Berca, respectatcritic timişorean, şi Gheorghe Secheşan, critic şi prozator. A fost şi un remember Ignea Loga – poetşi pictor recent plecat dintre noi, dar şi două lansări de carte: „Emoţii timpurii”, a debutantei KaraMolnar, susţinută de criticul Ionel Bota, cărturar de necontestat al Banatului, şi „Elemente decontur”, de Ion Scorobete, timişorean de loc din Meria pădurenilor, poet, preşedintele Fundaţiei„Traian Vuia”, autor a numeroase volume. A fost lansat şi un tânăr, încă elev – Cristian Băleanu,susţinut de poeta şi traducătoarea Manolita Dragomir Filimonescu. Două recitaluri actoriceşti:Vladimir Jurăscu – din poezia lui Laurenţiu Cerneţ, şi Doru Iosif – din opera lui Gheorghe Azap, aurotunjit ceasurile de poezie. Să nu uităm momentele muzicale: cvartetul format din patru tinerimuzicieni (Marius Roman, Lavinius Nikolaevici, Ionuţ Giura, Alexandru Moise), încă studenţi, a„fixat” sala cu dansuri româneşti de Bela Bartok şi badineria lui J. S. Bach, iar Victor Georoceanu,cantautorul boemei timişorene, nu s-a dezminţit; finalul le-a aparţinut celor de la Sound Sense(Radu Stoica - chitară şi Florin Ferchiu - violoncel), pe care-i puteţi asculta şi pe youtube cu„Destin”, un duet care a „înviorat” sala cu muzica lor atât de apropiată inimilor celor ce scriu saucitesc poezie. În finalul... finalului, Ilie Chelariu şi Ionel Bota i-au invitat pe cei prezenţi la o„Noapte de veghe pentru Mihai Eminescu”, care va avea loc, pe 14/15 iunie, în teatrul istoric dinOraviţa.anul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 5

Din ramura Blagaasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"ALEXIU, LucianPoet, critic literar, eseist, traducător, editor. Născut la 2 februarie 1950,Timişoara.Studii: Şcoala generală nr. 11 din Timişoara; Liceul nr. 6 din Timişoara, Liceul„C. D. Loga”, Timişoara; Licenţiat al Facultăţii de Filologie, secţia română-franceză,Universitatea din Timişoara (1974); Stagiu de perfecţionare la Universitatea din Avignon-Marseille ca bursier al Ministerului Învăţământului din Franţa (1974).Profesii şi locuri de muncă/ Afilieri: Şeful subredacţiei din Timişoara a revistelor „Amfiteatru” şi„Viaţa studenţească” (1972–1975); redactor-şef adjunct al revistei „Forum studenţesc” (1972–1974);Redactor la Editura Facla (1977–1978);Referent literar la Filiala din Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (1980–1983); Secretar deredacţie la revista „Orizont” (1983–1989); Redactor la revista „Orizont” (începând din 1990);Din 1991 este director al Editurii Hestia, iar din 1995 şi al Editurii Anthropos. Editor al revisteloracademice: „Revue d’Études Interculturelles” (1997); „British and American Studies”(1996–2001); „Cercetări Experimentale & Medico-Chirurgicale” (1995–2005); Director alrevistelor electronice de cultură: „Ulysse”, „Pan”. Din 1990 este membru în Comitetul deconducere al Filialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România. Din 1992 -membru în Consiliul Naţional al Uniunii Scriitorilor din România. Membru în ComitetulDirector al Uniunii Scriitorilor din România (2001–2005). Este membru al PEN-ClubuluiRomân. Membru al AMOPA (Association des Membres de l'Ordre des PalmesAcadémiques).Premii literare / Distincţii: Premiul revistei „Amfiteatru” pentru critică şi istorie literară (1975); Premiulde debut al Uniunii Scriitorilor din România (1977); Premiul Uniunii Scriitorilor din România, FilialaTimişoara (1997); Premiul „Frontiera Poesis” pentru poezie (1999); Premiul „Marin Sorescu” al Festivaluluide poezie de la Sighetul Marmaţiei (2000); Premiul „Frontiera Poesis” pentru traducere (2007); Premiul deExcelenţă al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România, pentru întreaga activitate literară (2007);Premiul Pro Cultura Timisiensis, acordat de Consiliul Judetean Timis (2010); Diploma de Excelenţă aUniunii Scriitorilor din Serbia, pentru traduceri din literatura sârbă contemporană (2010); Premiul FilialeiTimişoara a Uniunii Scriitorilor din România, pentru traducere (2010); Ordinul „Meritul Cultural” în grad deOfiţer (2004); Ordinul „Les Palmes académiques”, în grad de Cavaler, acordat de guvernul francez (2010).Colaborări la periodice: „Orizont”, „Tribuna”, „Familia”, „Vatra”, „România literară”, „Luceafărul”,„Contemporanul”, „Astra", „Arca”, „Amfiteatru”, „Observator cultural”, „Poezia", „Ulysse", „Ramuri”,„Viaţa Românească”, „Poesis”, „Transilvania”, „Limba română” (Chişinău), „Banat”, „Reflex”, „Arcade”,„Krautgarten" (Belgia), „Ostragehege" (Dresda, Germania), „Signum” (Dresda, Germania), „Književnenovine” (Belgrad, Serbia), „Gradina” (Niş, Serbia), „Zlatna greda” (Novi Sad, Serbia), „Lumina” (Pancevo,Serbia), „Ogledalo” (Serbia), Rak / Revue actualnej kultury (Slovacia) etc.Volume publicate: Ideografii lirice contemporane, critică literară, Timişoara, Editura Facla, 1977;Ecorşeu. Poeme, Timişoara, Editura Hestia, 1997; Îndreptar de navigaţie pentru uzul somonului albinos.Versiuni în limbile română franceză, engleză, italiană şi germană, Timişoara, Editura Hestia, 1997; Istorianaturală şi alte poeme, Timişoara, Editura Hestia, 1997; Grupul nominal (7 formule de exorcizarea verbului), Poeme, Timişoara, Editura Hestia, 1997; Cei patru cavaleri ai Apocalipsei, Poeme, Belgrad,Editura Sanba, 1998; Cornetul cu îngheţată al lui Polifem, Poeme, Timişoara, Editura Hestia, 1999; Eseuasupra colinei cu ulmi, Poeme, Timişoara, Editura Anthropos, 2000; Legăturile primejdioase, Poeme, cu opostfaţă de Ion Pop, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2003; Polilog. Poeme/ Polilogue. Poèmes,Timişoara, Editura Anthropos, 2004; Pavilionul de vânătoare. Poeme/ Der Jagdpavillion. Gedichte, ediţiebilingvă, română şi germană, Timişoara, Editura Anthropos, 2007(ediţia a II-a 2010); Saeculum obscurum,Poeme, cu o postfaţă de Graţiela Benga, Timişoara, Editura Hestia, 2009; Scriptorium, III, Eseuri, Timişoara, Editura Hestia, 2011; Capul Dragonului. Memorial de călătorie, Timişoara,Editura Anthropos, 2011. (wikipedia liberă).pag. 6noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

Viaţa literarăasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Ancuţa SULTANAApreciate mesaje de prietenie la Chişinău!În săptămâna 26-31 martie, în Republica Moldova, la Chişinău, au fost organizate importantemanifestări dedicate unirii Basarabiei cu Patria Mamă la 27 martie 1918, la care au participat, cainvitaţi speciali, mai mulţi scriitori şi poeţi din patria mamă, România. Din judeţul Alba, Vâlcea şiHunedoara au fost prezenţi la manifestările culturale din Bucovina, scriitorii Virgil Şerbu Cisteianu,Zenovia Zamfir şi Ştefan Nemecsek. În paralel cu prezenţa la acţiunile oficiale din program, a fostderulată şi acţiunea culturală ,,Caravana Cărţii” iniţiată de biblioteca ,,Alba Iulia” din Chişinău,director Elena Căldare, Asociaţia culturală ,,Gând Românesc, Gând European” din Alba Iulia,director Virgil Şerbu Cisteianu, Liceul ,,Petru Rareş” din Chişinău, prin poeta Oxana Munteanu,profesor de limba şi literatura română la această înstituţie de învăţământ, şi redacţia ziarului„Curierul Văii Jiului”. Cei trei soli ai prieteniei cu fraţii din Moldova, au prezentat la cele cincilansări de carte, în cele mai reprezentative centre culturale din Chişinău, activitatea literară ascriitorilor din zonele pe care le reprezintă, Ştefan Nemecsek extinzând expunerile şi cu prezentareaunei istorii a presei hunedorene.Ca apreciere a activităţii literare a celor trei scriitori şi interesului faţă de istoria preseihunedorene, la lansările de carte organizate în Sanctuarele Culturii din Basarabia, printre careamintim Biblioteca ALBA IULIA, Centrul Internaţional de Informare a Bibliotecii BOGDANPETRICEICU HASDEU, Casa memorială ALEXEI MATEEVICI de la Zaini, localitatea Boroganidin inima Găgăuziei, au participat personalităţi culturale, politice, scriitori şi poeţi, critici literari decel mai înalt grad, printre care amintim: primarul general al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, NicolaeDabija – istoric literar, om politic, director al prestigiosului ziar LITERATURA-ARTA, acad.Mihai Cimpoi – critic şi istoric literar, filosof al culturii, Ion Ciobanu – Ministrul Tineretului şiSportului din Republicii Moldova, Ion Ungurean – fost Ministru al Culturii şi Cultelor dinRepublica Moldova, actor şi regizor de succes, Ana Bantoş – conf. univ. dr. cercetător ştiinţific laInstitutul G. CĂLINESCU, Vitalia Pavlicenco – dr. în filosofie, Iulian Filip – scriitor, poet,folclorist, jurnalist, grafician ş.a.Cea mai importantă acţiune de lansare de carte s-a derulat la Biblioteca ALBA IULIA.Prezentarea oaspeţilor din ţară – Virgil Şerbu Cisteianu, Zenovia Zamfir şi Ştefan Nemecsek – caprieteni ai Chişinăului, a fost făcută intr-un mod deosebit de Nicolae Dabija, cel care a moderatevenimentul. Personalităţile prezente au vorbit elogios la adresa tinerei şi talentatei poete MariaAugustina Hâncu, absolventă a mai multor Facultăţi şi cu un doctorat luat în străinătate şi desigur avolumului de poezii semnat de aceasta – COROANA DIN CENUŞĂ.Cartea de debut a poetei Oxana Munteanu – DUIOS SUFERINŢA TRECE – a primit aprecierila toate prezentările făcute. Deosebite şi emoţionante au fost mai cu seamă referinţele elevilorliceeni, care prin cele exprimate au dovedit că au un model de urmat în persoana care poartă numelede Oxana Munteanu.Poetul, criticul literar, istoricul şi scriitorul Virgil Şerbu Cisteianu a prezentat mai multe volumepersonale printre care amintim NUNTA ZAMFIREI, respectiv volume semnate de poeţi basarabeni– Traianus, Steliana Grama, Oxana Munteanu ş.a. - la editarea şi tipărirea cărora a contribuitsubstanţial prin editura pe care o conduce. Atent urmărite au fost expunerile prezentate, atât lalansările de carte, cât şi la întâlnirile de la Zaim şi Borogani.La Zaim, localitatea de baştină a lui Alexei Mateevici, oaspeţii au fost întâmpinaţi de prof. unv.dr. Ion Găină custodele Casei-Muzeu ALEXEI MATEEVICI. Elevii Şcolii din localitate, subcoordonarea învăţătoarei Parascovia Bugari, au prezentat un reuşit spectacolBINECUVÂNTAREA, scenetă ce reflectă taina celor şapte zile în care A. Mateevici a fost inspiratsă scrie “Limba noastră”. Atât celor trei oaspeţi, cât şi primarilor Vulcanului - Gheorghe Ile şiOrăştiei - Alexandru Munteanu, le-au fost acordate Diplome Speciale, semnate în original de Ionanul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 7

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Ungureanu, Petru Cărare şi Ion Găină, pentru ”mesajul de frăţietate şi susţinere a valorilorromăneşti în spaţiul spiritual al Basarabiei”.După primirea cu pâine şi sare în inima Găgăuziei, în satul Borogani, Virgil Şerbu Cisteianu,Zenovia Zamfir şi Ştefan Nemecsek au fost oaspeţii primarului Victor Iftode, viceprimăriţeiEcaterina Odagiu, ansamblului artistic BUSUIOC MOLDOVENESC, elevilor şi conduceriiLiceului Teoretic GRIGORE VIERU.Scriitoarea Zenovia Zamfir a fascinat auditoriul cu expuneri scurte şi concise, vorbind cumultă dăruire despre conţinutul cărţilor sale - Monografia comunei Stăneşti, Vrednicul depomenire Patriarhul Justinian Marina şi File de monografie- Biblioteca Judeţeană "AntimIvireanul" - şi activitatea Bibliotecii Judeţene din Râmnicu Vâlcea.În expunerile făcute, Ştefan Nemecsek a reuşit o primă lansare a volumuluiRAŢIONALITATEA ŞTIINŢIFICĂ POPPERIANĂ, o carte ce abordează tematic filosofiaştiinţei, cu studiul creaţiei lui Karl Raimund Popper, un filosof încă prea puţin studiat şi cunoscut, olansare cu deosebit succes a celor două volume ce reprezintă istoria literară şi jurnalistică a zoneiOrastie: CARTE LITERATURA SI PRESA LA ORASTIE ( de la începuturi pînă la 1944). Dinbogata presă locală au fost prezentate titlurile: CRONICA VĂII JIULUI, AFACERI ÎN VALEAJIULUI, ACTUALITATEA HUNEDOREANĂ, VOCEA VĂII JIULUI, CURIERUL VĂIIJIULUI, ZONA SPECIALA, SERVUS HUNEDOARA, GAZETA VĂII JIULUI, JURNALULVĂII JIULUI. Pe lângă aprecierile exprimate, a fost nominalizat şi calificat ca cel mai penibil ziarlocal, titlul UNDA DE ŞOC. De ce? A fost GHICIT ca fiind O DERAIERE pseudojurnalisticăîndreptată împotriva unei persoane care DERANJEAZĂ! Vom reveni cu amănunte. Au fostprezentaţi scriitorii hunedoreni Ion Urdă-cu volumul CIOBURI DE VITRALIU; Eugen Evu –OCHIUL SĂGEŢII; Ioan Gâf-Deac – ÎNGER CU ARIPI ASCUNSE şi SITUAŢII SIMETRICE,Ioan Velica – colecţia istoriilor germanilor, polonezilor, ţiganilor maghiarilor, evreilor din ValeaJiului, Gheorghe Niculescu – VERSIFICĂRI CU DIVERSIFICĂRI şi LA UN PAHAR DEVORBĂ, Radu Igna – VOCAŢIA CULTURALĂ A HAŢEGULUI şi ISTAMBUL, UN ORAŞ PEDOUĂ CONTINENTE, Constantin Stancu – PE MASA DE OPERAŢIE, o carte care a reţinutatenţia în mod deosebit prin conţinut şi mesaj, Gligor Haşa – DE TOATE DESPRE TOŢI(NE)TOŢI, Ladislau Daradici – MARIA, VIAŢA TA E CA O FLACĂRĂ... . S-a vorbit degeneraţia tânără a jurnaliştilor, printre care Ilie Pintea, Ionuţ Drăgotesc, Tiberiu Vinţan, LeilaOsman, Adina Risipitu, Gabriela Alb, Marius Mitrache, Ramona Roşulescu ş.a.La toate acţiunile oficiale şi instituţiile unde a fost prezent, Ştefan Nemecsek a înmânat gazdelorun document oficial - MESAJ DE PRIETENIE - semnat de Alexandru Munteanu, primarulmunicipiului Orăştie şi Gheorghe Ile, primarul municipiului Vulcan.Pe tot parcusul şederii cei trei oaspeţi pe tărâmurile moldovene au fost însoţiţi de un ghidenergic, prietenos şi simpatic în persoana prof. Oxana Munteanu, în a cărei companie, la Zaim,Borogani şi centrele culturale din Chişinău, au putut simţi dragostea şi aprecierea fraţilor noştri depeste Prut.Reuşit itinerariu peste Prut al editorului Ştefan NEMECSEKN. Dabija şi Ana Blandiana- mesager al liricii noastre.La Borogani, găgăuzii primesc cupâine şi sare scrisul românescDar de carte româneascăcopiilor din ZainiCiteşte poemeOxana Munteanupag. 8noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Ştefan Nemecsek cu primarulChişinăului, Dorin ChirtoacăStefan Nemecsek cueminentul Nicolae DabijaStefan Nemecsek cu tânărapoetă Maria Augustina HâncuIntre gazde, Mihai Cimpoişi preotul Petru BuburuzMoment poeticEuPlâng şi scriuscriu şi plângrătăcesc în litera unei zile,ce mi-a tot luminat caleacare m-a legatde vise, zări, destine.Apriga-mi dorinţă dea mă vedea în timpo creatoare a floriio crizantemă a zăriiTimpul nostru nu-i uitare.CântecEu plâng şi cântacoperităde timpul gânduluica o floareruptă din geama dimineţilor.Eu plâng şi cântOxana MUNTEANU(Moldova de peste Prut)lumina ta,izvorul fericirii mele.CuvântulUn singur lucru am aflatdupă naştere:înaintea mea a fost cuvântul.Am fost creată din cuvintelece au născut iubirea spreDumnezeu,Sacralitate,Sacrificiuîn care doar noi doisuntem rege şi reginăşi ascultăm cântecul divin,pătrunzător şi limpede,în care ne-am construitsupremul cuvântIUBIREA.Chişinău, 2012.Viaţa literară hunedoreanăLansare de carte - Deva, 4 aprilie 2012: MOLL, Sala de Aur a cărţii hunedoreneSub egida Bibliotecii Judeţene „Ovid Densuşianu” (Sebastian Bara) şi Editura Emia (PaulinaPopa), au lansat două cărţi ale lui Dumitru Tâlvescu, romanul alegoric „Gizella” şi cartea de poezie„Observator nedumerit”. Pe ambele registre, autorul a fost o surpriză. Au comentat carteaeditoarea, Eugen Evu şi invitaţi istorici şi edili din sală. Asistenţă, pe măsura operei, scriitori, artişti,media, inclusiv a unor edili autentic - intelectuali.Actriţa Isabela Haşa recitîndversuri de Dumitru TâlvescuDe la stânga la dreapta: IoanSebastian Bara, Paulina Popa,Dumitru TâlvescuAsistenţă la eveniment...Paulina Popa, editoare şifloare…, cu autorulanul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 9

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Edili şi politici judeţeni,sensibili la culturăEnkomion aniversarAmfitrionul I. S. Bara,ocrotitorul scriitorimiiPaulina Popa, DumitruTălvescu şi Eugen Evu(foto Eugen Evu)Romulus VULPESCU 79 de ani(n. 5 aprilie 1933, Oradea)Restitutio evuian 2012R-omâniosO-menosM-uzicalU-morescL-iberalU-topicS-e-nio-rial !Eugen EvuCarte poştală 2Stau într-o cafenea la Tîrgu Mureşşi beau cafea.Oraşu-i trist, ostil, semeţ şi gureşcu lume rea.N-am timp, n-am bani,n-am inimă, n-am chefsă mai scriu versuri:în fiecare prost presimt un şefşi întrevăd demersuri.Abandonat de tine, trag tutunşi mi-e cam silăcă-n barbă-aborigenele văd unsemn de prăsilă.Cum m-aş scula, voievodal,drept, dac, într-un scurt iureşîntreaga cafenea praf s-o facla Tîrgu Mureş...din Ars Amandi, 1979AgendăŞedinţele Comitetului Director şi Consiliului Uniunii Scriitorilor din RomâniaÎn zilele de 6 şi 7 martie 2012, au avut loc şedinţele Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor, şi,respectiv, Consiliului USR, conduse de Preşedintele Uniunii, Nicolae Manolescu.. A fost avizată execuţiabugetară pe anul 2011. A fost prezentată de către preşedinţii de filiale situaţia încasării cotizaţiei pe anii 2010şi 2011. S-a luat în discuţie stabilirea unor reguli pentru cheltuirea fondurilor din cotizaţii. Au mai fostanalizate relaţia la zi cu partenerii USR, procesele pe rol şi cazurile editorilor, membri ai USR care nu achitătaxa de timbru literar. A fost modificat regulamentul Turnirului Poetic, la care vor participa în 2012 treifiliale USR şi a stabilit Laureaţii Festivalului „Tudor Arghezi” de la Tîrgu Jiu cu premii finanţate de USR.O revistă care îşi respectă genericul. Fondator Augustin Buzurapag. 10noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"PolemosDan ZĂVĂLEANUTurbanul universionist: honorizat primind huiduieli la univ. Timişoara. Elite bolnave?Scandal înainte de decernarea titlului de Doctor Honoris Causa luiHoria Roman Patapievici, sâmbătă, la Timişoara. Cazul este amplumediatizat şi în ţară, şi pe meridiane, fără a avea, pare-se, decât efectecolatarale-dialectice, sau dacă vreţi, ale noii propagande. Cadredidactice şi revoluţionari timişoreni s-au adunat în faţa Universităţiipentru a-i cere socoteală directorului Institutului Cultural Românpentru ceea ce a scris cu privire la poporul român şi la Mihai Eminescu, informează Ziua de Vest.Pe treptele de la intrarea în Universitate, cei revoltaţi de onoarea care i se făcea lui Patapievicipurtau pancarte pe care scria "Jos clica impostorilor!", "Jos mafia culturală şi politică", "Nu maitolerăm selecţia negativă în politică şi cultură!" Nu au lipsit sloganele care îl încadrau pe Patapieviciîntr-o „clasă selectă", alături de Ceauşescu, Băsescu şi Vadim Tudor. "Protestăm împotriva luiPatapievici pentru că acesta este un personaj ce a insultat grav România, valorile noastre, istoriaşi pe Eminescu. Acum face o mişcare de conjunctură foarte interesată. Ţine prelegeri despreEminescu şi vorbeşte frumos despre acesta, după ce l-a insultat ca nimeni altul. Patapievici iaastăzi, la Timişoara, un titlu fraudulos", a spus profesorul universitar Viorica Bălteanu, iniţiatorulprotestului. Revoluţionarii din Asociaţia Victoria, condusă de Lorin Fortuna, au ars portretele luiPatapievici, Mircea Mihăieş şi Ioan Talpoş, fostul rector de la Universitatea de Vest, în PiaţaOperei. Lui Talpoş i s-a reproşat că el a fost iniţiatorul demersului de acordare a titlului luiPatapievici. „Patapievici este exponentul cel mai de seamă al lichelismului fecalist. Ce poţi să-iceri unui om care a comparat poporul român cu un cur plin de fecale? Patapievici nu are niciodimensiune morală. Patapievici şi-a bătut joc de poporul român şi de Eminescu. Azi (n.r. -sâmbătă), în Piaţa Victoriei, vom incendia portretele lui Patapievici, Mircea Mihăieş şi a fostuluirector Ioan Talpoş", a declarat Lorin Fortuna, preşeditele Asociaţiei „Victoria". "Am fost frapat desituaţia de afară. Am aflat că numele meu este alăturat celui al lui Ceauşescu. M-a reconfortat doarfaptul că alături de mine era trecut şi Mircea Mihăieş. (...) Le-am explicat celor de afară că îmicitează propoziţii scoase din context. Nu eu nu-l mai consider de actualitate pe Eminescu, cipostmoderniştii. Mi s-a spus şi că sunt relativist. Este un lucru fals, dar nu înţeleg ce ar fi fost dacăchiar eram relativist", a spus Patapievici despre protest. (I.C. media press Timiş).N. red. supratitlurile ne aparţin.Apropos escatologia en vogue, 2012 etc.Ovidiu STOIANScrisoare pe o frunză de A 4Lui Eugen Evu, cu prietenieDe multe ori mă gândesc şi eu la aceste lucruri care ne infrobombardeazăcu adevărat escatologic... Dacă a te naşte înpromiscuitate şi a trăi în promiscuitate înseamnă viaţă, atunci maibine NU! Dacă a păstra neştiinţa de la naştere toată viaţa senumeşte viaţă pentru cei mai mulţi oameni, atunci mai bine NU!Dacă toţi aceştia ar fi plante ar însemna să fie “ecologici”, dar eisunt turme imense de oameni care nu au nici un rost pe planetaaceasta care suferă de această boală ce se numeste OM. HomoSapiens, Homo Faber, Homos cosmicus! Rahat! Majoritatea sunthomo erectus, adică manâncă E-uri, beau şi se fut şi muncesc precum neanderthalienii cu care s-aucorcit în milenii, doar pentru subzistentă. Nu au nici măcar o sclipire de inteligenţă, aşadar seperpetuează mai nestrecurat şi se extind... Şi mai cred că dacă oamenii nu vor lua măsuri pentrureducerea populaţiei, o va face Terra, sigur. A mai facut-o şi în trecut, dar omenirea a uitat.anul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 11

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"„Prin aceea că uită, omul nu merită” scria careva. Istoria se repetă. „La condition humaine”?Nu cred că Pământul a trepidat de bucurie când m-am născut eu, nu a avut nici un motiv, sunt doaro omidă în plus, legată de celelalte prin legi sociale, scrise şi nescrise (vizibil), un „omidian” carese încăpăţânează sa trăiască indiferent cum. Pentru că dacă îţi iei singur viaţa nu îţi mai face popaslujba (verbul iobăgesc de la kazacii lui Taras Bulba...) - şi eşti de râsul celorlalte omizi... Omizilerâd şi ele, mimetic, desigur… Ţi-aş mai scrie un roman despre subiectul acesta pentru ca sunt foartemulte lucruri de spus, despre sentimentalismul omizilor, despre dragostea lor, despre ştiinta lorvegetarianică, despre cultural lor trans-înaripa-tologică..., dar asta ar însemna să mă las de muncapentru subzistenţă şi să mă apuc de scris... ha, ha, ha... Şi mi-e teamă ca aş muri... scriind...„Rovnobezne zrkadla”/ Oglinzi paraleleScriitorul şi poetul Ondrej Ştefankoa încetat din viaţă la Nădlac, la vârsta de 59 de aniScriitorul-mentor cultural, slovacul-român, înfiinţase şi a condusrevista Naşe snahy, susţinînd active şi altele: ca redactor-şef al revisteibilingve regionale Oglinzi paralele / Rovnobezne zrkadla, sub egidaUniunii Democratice a Slovacilor şi Cehilor din România şi a revisteislovacilor din Iugoslavia, Ungaria şi Romania, Dolnozemsky Slovak,precum şi ca director al Editurii "Ivan Krasko". În perioada 1993-1996,Ondrej Ştefanko a fost preşedinte al Uniunii scriitorilor, artiştilor şioamenilor de cultură slovaci din diaspora. Poetul de limba slovacă a fost,din 1981, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru de onoareal Societăţii Scriitorilor din Slovacia şi al Comunităţii Scriitorilor din Slovacia, iar din 1994,preşedintele Societatii Culturale şi ştiintifice "Ivan Krasko". Ştefanko a debutat în 1971, cu opoezie în revista Familia, bibliografia sa conţinînd numeroase volume de poezie, de proză, de eseurişi publicistică. Scriitorul a tradus mai multe cărţi din limba slovacă în româna şi invers.Condoleanţe familiei şi apropiaţilor şi sperăm ca editura să continue, spre a-i onora misiunea şimemoria. (red. NPC).Verde de OradeaAlexandru SFÂRLEAA mai murit un poetA mai murit un poet moartea luia indispus măcelarul din colţsărăcia să-l mânce de sărăntoc ziceo singură dată mi-a fost clientzicea de una Sing căreia îi ducea o pisicămi-a cerut carne de drac tasmanianl-am alungat cu coada de măturănu ăla a murit i-a spus cinevae o coincidenţă de nume-n ziarce-i drept poeţii ăştia nu se calcă pe picioareprin preajma măcelăriilorlor nu de fleici în sânge li-i poftăci ca să scrie de pildă un poemfie el şi-mbăiat în votcă proastădespre cum ar putea ei să îşi prindăca pe nişte insecte-n clasorultimele clipe înfigând în eleţipete de nou-născuţiBAFAstăzi de pildă mijesc şeherezadic zoriiun vis cam trecut dar se ţine binenu i-ai fi dat vârsta îţi aduseselegaţi fedeleş pe cei trei care-au speriatVestul civilizat Estul sub comunismplus nord-vestul mioritic unde subsemnatuldomiciliază BAF ai oftat ce faceţi măpag. 12noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"tirolezilor pardon trioleţilor bine ziceFrumosulfain zice Adevărul adevăr grăiesc confraţiizice Binele aţi cam călcat strâmb iar le zicpăi plictisiţi până-n gât zice B-ulne-am substituit unul altuia eu Frumosuluişi Frumosul mie aşa că Adevărulmai nu turba de frustrare şi-a bruscatvipera de la sân să-l muşte aia n-a vrutapoi a sărit la noi am dat cap în cappumni în pumni văd zic Adevărului îi curgesânge din tâmplă voi aveţi ochii învineţiţimâini betege de ce nu vreţi draculuisă vă cuminţiţi fanii vi s-au împuţinato să fiţi puşi iar să munciţi pentrucomunitatenu mai pot zice A-ul pe mine nu mă maicautăaproape nimeni ăştia doi tot joacăteatrul lor absurd duceţi-l la infirmeriesă-l panseze la cap zic cât despre voi le ziccelorlalţiuitaţi-vă la mine când vă vorbescn-am chef să fiu Pilatul nimănuide forţă să fie călcată apretată şi vreau şicravatăgura ai şi pretenţii vă dau câte-o amendă decinci sute scăpaţi ieftin azi e ziuaCreatoruluiadjunct nu te da aşa mare se răţoieşte lamineFrumosul nu eşti decât adjunctuladjunctuluişi ce mai sunt mă ce mai suntun poet cu majusculă ignorat de criticişi-adepţii voştri s-au împuţinat dar pentruD liniuţă zeu nu-ntotdeauna ceea ce-i binee neapărat şi frumos ori invers dacă o luăme tot un drac să nu vă mai prindcă renunţaţi la identităţile voastreio zice Binele dacă-mi mai pui cămaşaSoneteMărgele sau de vorbă cu ŞarpeleVictoria STOIANSă–mi pun la gât mărgele frumoase fiindcă vreauSă-mi amintesc trecutul, cu tainice meandre?Cuprinsă de delir, ca bietele Casandre,Otrava blestemată, cuminte să o beau!Insinuos, în zâmbet, mă lumineaz-un Şarpe:„De duc în Paradisul din care, alungată,Ai decăzut, fac asta pro bono, fără plată!Şi o să asculţi, vrăjită, un recital de harpe.Chin şi dureri aduce spectacolul livezii,Nu are rost suspinul, speranţa-n zadar,Mixează lin, cu apă, poţiunea din pahar,Bea ca să zbori, iar zborul îl vor cântă aezii:Marea putere-i ascunsă, adânc, în mărgele-Al vieţii copac? îl găseşti, eşti gătită cu ele!VreauVreau iarăşi să mă umplu de duhul tău, Poete!Cuvintele pierdute sosesc la întâlnire,Festinul pregătit e doar pentru iubire,Goneşte gânduri tuburi, nu-i loc pentru regrete!anul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 13

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Vai! vine nechemată, o muză costelivă:„Încrâncenarea lumii în care tu trăieşti,Nu-i locul şi nici timpul în care să iubeşti!”Îmi spune şi dispare, lăsându-mă-n derivă.Când aburul ei trece, deasupra de noroi,Albastru cer se-ntinde atât de ‘nalt şi clar:Iubirea nu se stinge, statornic trece-n jarŞi-n el te caut iubite să spunem iarăşi Noi!Vreau să mă umplu, iarăşi, de duhul tău, Poete,Am slove de iubire, închise în sonete!EditorialeEugen EVUMasca/ Masla lui CHE (Guevara?)!Ilie CHELARIU –Masla lui Che, Editura EubeeaPoetul, jurnalistul, editorul Ilie Chelariu, ne oferă unsenzaţional lustru de 72 de pamflete poltice, însoţite de 12 portreteale celebrului Ştefan Popa Popa’s... „Cărbunarul” ştie de mii deani (...) că Indignarea face poezia (Juvenal)... La excelentelereferinţe de Adrian Dinu Rachieru, mă smeresc a mai adăugaaltele, altoind doar îndemnul de a ceti ce poate face Talentul şi ce miracole face Oximoronul.Parafraza merge şi la Măştile lui Goethe, dar şi la zicerea lui Nicolae Breban: „ Masca sunt eu „ –adică subconştientul colectiv( ist?). Ne place cartea şi o vom comenta cu apetenţă...empatică.A edita la 15 ani ...Maria Dimian – sens pe contrasens?Eugen EVUEleva din Hunedoara Maria Dimian, își dedică omare parte din timpul ei liber scrisului. Şi-a lansat primacarte într-un tiraj simbolic, o poveste de dragoste, lavârsta de 15 ani, probail o va edita mai la propriu, darare şi un alt vis, își dorește să devină actriță de teatru.Poate va afla că din Hunedoara s-au înălţat actoricare au fost cândva liceeni ca şi ea: Dorina Lazăr, AnaCiontea, Simona Gălbenuşe, Florin Busuioc, CameliaMaxim, aşadar există o tradiţie… Pasiunea pentru literatură este ceea ce a determinat-o pe Maria săîși sacrifice întreg timpul liber pentru a se dedica scrisului. Adolescenta din municipiul Hunedoara,care tocmai a trecut în clasa a noua, a debutat în lumea literară cu o nuvelă romantică. “Unelepovești de dragoste nu mor niciodată” se numește cartea pe care Maria Dimian a scris-o pentru atransmite mesajul iubirii adolescentine. Maria povestește că s-a dedicat aproape în totalitate scrierii“poveștii de dragoste”."Totul a început de la o compunere pe care am intitulat-o «Chimie». Este vorba despre chimiadintre o fată şi un băiat. De aici şi până la ideea scrierii întregii poveşti de dragoste nu a fostdecât un pas. Am reuşit să o finalizez în nouă luni. În vacanţa de vară care tocmai a trecut scriam,uneori, de la orele amiezii până noaptea târziu. A trebuit să muncesc mult și la corectură, darpărinții m-au ajutat”. Povestea de iubire relatată de hunedoreancă se încheie tragic, într-o „grilă”simbolică oarecum aparţinînd eternei dileme: existenţa, fiinţarea, iubirea care sacrifică etc.pag. 14noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Debut poeticRaptor ApolloCioburi de clepsidră„It is not a fairytale, but you couldread it just like it would be. She did.”Restituie-mi visele,toate stelele..Când ti le-am dat, n-am ştiut că va fi aşa,mi-am imaginat că totul va fi altfel..mi-am imaginat că le vom împărţi.Am sperat că le vom împărţi; dar tu ?tu ce-ai crezut că va fi?tu cum ai sperat, Soare?Ai fugit cu ele, raptor de vise !M-ai lăsat fără nimic, acum…sunt un nimeni.Sunt Nimeni care plânge de doru-ţi,care suferă pentru vise şi stele furate,sunt un nimic, care tânjeştedupă Soarele ce-i acolo şi noaptea…Pentru prima oară-n viaţă duratei meleticăitul ceasului îmi sună ameninţător- trebuia să se termine odată,pentru că e celălalt timpcare trece pe lângă mine, fără mine,care există,care într-adevăr nu e numaiîn imaginaţia meaE acolo. este. există.E acolo. e timp care se scurgeca ardere …Fără ca noi să putem face ceva.este, există, trece, curge.Curge ca sângele din retina-ţi surdă;curge ca lacrima din degetu-ţi orb;se duce tot..până când curge tot..şi rămâne clepsidra goalăca goliciunea de sub Nirvana…- "s-a dus tot , zic.. a venit timpu' ! "Thief of the dreamsMaria DIMIANThief of dreams, thief of starsGive me back my dreams,all my stars...When I have them to you,I didn't know it was going to be like thisI imagined everything differently..I imagined we were going to share them.What about you ?What did you think it would be like?How did you hope, Sun?You ran away whith them,you thief of dreams !You've left me with nothing,now I am nobody.I am nobody who's cryingher heart out because of you,who's suffering from stolendreams and starsI am nothing who's missingthe sun that has left,that had its sunset..with all of my dreams,without me, you are an empty sun !Run away !Sfat pentru Maria:Metafora să aibă aripi de fluture,care imită corolele florilorpentru a extrage suportabil polenul...Eugen EvuGrafică tuş Dan Pichiuanul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 15

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"In MemoriamVali TAŞCU - ian. 1944 - nov. 2008, n. Petroşani…”Am luat cartea să-nvăţ/ cea mai frumoasămoarte/ Nenumărate feluri: în/ glorii deşarte,viteaz,/ dar cum să primesc când curajul e frica,/nebună şi grea, frumos doar pentru/ cei ce rămânşi privesc cum te duci? (...) Răsfoind necurmatprin pagini cumplite/ de boală, de trăznet, de apemurdare,/ de sete, de glonţ, de spânzurătoare/ -nimic de găsit, numai jale şi chin,/ bărbaţii cândmor sunt laşi şi pustii./ Atunci am ajuns la capătulcărţii/ şi-am zis: nu-i moarte frumoasă,/ doarmoartea-femeie./ Şi-atunci am primit să mor ca şi ea”.Eugen EVUTop-uri Arca-diceAurelian SÂRBU, Albedo, Editura Hestia, 2009Poezia este pentru profesorul de limba română Aurelian Sârbu, un „zbor încremenit”, osurprindere a elementelor în peisaj, în pastel, în desenul primordial. Înrudite cu arta haiku-uluiaceste meditaţii adânci aruncă asupra lumii umbrele deşertăciunii. O fiinţă hrănită cu iluzii pândeşteîn fiecare fibră a poemelor încercând să repereze mitologemele difuze ale cotidianului. Interiorulumbrei, peisajul interior, zeul ascuns sunt elementele unei retorici a discreţiei şi lucidităţii. Poetulîşi disciplinează discursul concentrându-l în jurul unui nucleu fără gesturi spectaculoase. Verbultăios dezvăluie peisaje sufleteşti care vibrează tainic şi articulează compoziţii simple în careimpactul cu eternitatea apare spontan : „primejdii înalte dumnezeu în trup nou/ numai eu în somnul/de nerepetat / gol portativ ce cheamă sub lună/ vecernii” (primejdii înalte)(***) Revista Arca, Arad, dir. Vasile DanAvampremieră liricăNEGUŢĂTORUL DE LUT (volum în curs de apariţie)Aurelian SÂRBUPoezia lui Aurelian Sârbu este thalasică,impregnată de cultură şi delir metafizic, erotic şimitopoetic;Eros şi Thanatos, apolinic şi diodisiac, cum altfel decând lumea?Interior zburătoare şi gând auzit de gând,hierofanie şi lamento, spre neuitare... înesenţialitate.(eugen evu)Galateean-am iubit o femeie anumeci un colajo himerăplăsmuită în propriile mele labirinturidin fragmente difuzedecupatedin învelişul unor cuvintedin ce în cemai de demultGrafica de Mircea Bâtcă, DevaAntheusă nu-mi mai vorbeştide zăpezinu le viscoliîmpotriva meaalbullasă-mi încet somnulşi luminalângă focprin întunericşi nu-mi înveliîn frunziş pălittrupul jupuitîn poianăpag. 16noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"sâmburi în care viermele nu penetrează; Hronicul rimat denunţă hamletian imoralitatea „monstruluiistoric”, cameleonismul, hystrionismul, emanatismul, toate catacombe ale subconştientului colectivşi ale „amorţirii” ca „supravieţuire” sub „vremi”; Petrovai este contestatarul răbufnind, de drept, alMancurtizării, pre-răbdării ce decade în duplicitate-complicitate, sadomassochism, sinistru.Exemplific cu un singur text, caricaturizînd, paradoxal, „mânia proletcultistă” d’antan, replicată azide „demo(n)cratismul” eşaloanelor parlamentabile şi fracturismului – fripturist – manelist cemacină socieatea:„Românii se prezintă-n lume/ ca un popor de sinistraţi/ prin sporul la acest renume/ a douăserii de gealaţi:/ întîii săi călăi siniştri/ - străini de neam şi-ndoctrinaţi –/ au fost cu toţii niştemonştri/ şi-ai bolşevismului soldaţi;/ apoi, după Decembriadă,/ din haos alţii apărură –/ aceicumetri comunişti,/ ce de mânie se umplură/ văzându-se înghesuiţi de vrerea unui dictator/ înrangul doi al ierarhiei,/ când altul era ţelul lor./ Aşa că după răfuiala/ cu dictatura bicefală,/ auîmbrăcat pe dos livreaua/ la ţanc schimbată în croială,/ ca să pozeze-n democraţi...” (Baladasinistraţilor).Discurs acribic-cioranian, via Eminescu - Caragiale şi „păpuşarii” Haşdeieni. Tiribombe dinHystrionia! Ceva tangent cu Paler, dar şi cu... Ştefan Doru Dăncuş, Constantin Marafet, sau cu IonPachia Tatomirescu, fără a-i imita, desigur, ci doar a t i t u d i n a l, mai franc zicînd, protestatar.Discurs care cotonogeşte, toacă, ciuruie damblaua, parodiază mortificarea, ipocrizia mulţimiilui Le Bon sau Le NIN, (!) ca şi a boc-şevismului recidivivus. Şi Petrovai, cu miza pe efectul...Coandă, renunţă la „ornamentele” mantrice, reductiv, esenţializînd aforitsic sau panseic, ţintasimptom-sindrom, al decadenţei, acceleratoare a... entropiei: “Simptomul cel mai evident aldegenerării rasei umane este acela că în lume nu se mai tipăresc manuale de decenţă şi bun simţ,aşa că tiparului îi este tot mai ruşine de ceea ce-i silit să facă.” Înscrisul – idem oximo(I)ronicdevineepigrafic, în Necropolitania „veselă” sus-amintită, în atemporalul: “Cimitirul – punctul deîntâlnire dintre timpul de-acum şi timpul de-apoi”; „Până şi lichelele îşi au un cod al breslei,potrivit căruia onoarea este un moft, invidia o necesitate, iar trădarea un act de eroism” (...apelcătre lichele..); “Doar oamenii care trăiesc demn au şansa de-a deveni martiri ai nedemnităţii;“Cu adevărat curajos devine doar acela care ajunge să-şi cunoască propriile laşităţi”.Martiri ai ne-demnităţii ! (Amar care atacă celula canceroasă, dacă mai sunt resurse imunitare...).Cu lehamitea sa... catarsică George Petrovai rescrie sentinţele neo-socratice, confirmând zicerile luiErasmus sau ale lui Einstein despre Prostia (IN)umană - dând penitenţe doar acelui soi de cetitorecranat ipocrit-suficient, ce nu crede că poate chiar despre el este vorba... Salut de nu departe deCigmăul re-condiţionat sinistru, vorba sa, a Ţiganiadei lui Ion Budai Deleanu, atitudinea din acestegrafeme-cu-cheie... terapeutică.Şi totuşi, să ne liniştim cu poem memorabil, Lumina orbului/ alegoric – probă a poetuluisocratic,grav, autentic, ce versifică altfel „cronica rimată” a celui „luminatul cel născut dinîntunecime” – ceva ne spune că „Orbul” este al parabolei văzătorului prin suferinţa cunoaşterii. Încheie dublă: creştinism - cartezianism.Poeţi sans frontiereO titanidă din cartierul Titan – Nora IUGAO femeie râde…pasare albă fără capfemeia râde în bucătărieseptembrie e-un gândşi noaptea un ziarcu textul sfăşiat la jumătatenumeşte o lumină ca un strugurenumeşte un adoescentcare-l citeşte pe novalispasăre albă fără capnoaptea trebuie să dormim* blog personalpag. 18noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Apariţii editorialeEugen EVUParadigma Proxima MoraliaŞtefan NEMECSEK –Raţionalitatea ştiinţifică popperianăEditura Realitatea RomâneascăO exegeză deplină a filosofiei lui Karl Raimund Popper, reuşeşte,cu acribia-i documentaristă care a stârnit deja valuri, unele admirative,alte furibunde, sursecitate, nedrepte – aşadar extraliterare, (însă nimicnou sub... semiluna Intelighenţiei autohtone cu ..toane) , publicistul şieditorul Ştefan Nemecsek : „ Popper- Raţionalitatea ştiinţificăpopperiană, editura Realitatea Românească, 2010. Cunoscîndu-i opera,afirm aprioric revelaţia unui studiu definitoriu în arealul filosofieiromâneşti. Din bibliografia volumului, ar fi îndeajuns să cităm fie şireferinţele conspectate spre a avea clar spectrul introspectiv şi capacitatea rară de a înţelege un atâtde vast domeniu, al Cunoaşterii. Lăsînd încrezător savoarea lecturii în seama cititorilor, adaug doarcâteva somităţi care au fost cercetate, dincolo şi dincoace de Opera popperiană. B. Russel, „Methode scientifique en philosofie” ( Paris, 1929); Niels Bohr, Die Naturwissenschafte” ( 1926);Carnap, Dingler, Flonta, Fries, Heisenberg, Kant, Schlick, Thirring, Black, Dirac, Georgescu,Fries... Cu alte cuvinte, Ştefan Nemecsek a realizat principala sa carte, proba de încercare azbuciumatului său demers la care aspiră doar înaltele spirite. Aşternut la o lectură regală, opinezdoar că această carte va merita traduceri pe măsura complexităţii ei tematice şi epistemologice, îngermană, franceză, engleză, cel puţin. În nesmerita mea înţelegere, contra ipocriziei ce seprecipită în pragul noului mileniu, cred că Ştefan Nemecsek, candidat la primirea în UniuneaScriitorilor din România, merită un premiu de întâmpinare al înaltei Egide morale care animă viaţascriitorimii române. Totuşi. Oricum, cu această carte, Nemecsek reuşeşte cea mai bună exegeză atravaliului său publicistic, un adevărat memorial Popper în filosofia românească.Costel SIMEDREA –Cărarea de cenuşă„Pătimaş iubitoriu al strunelor poetice şi cu osîrdie serv al miracolului liric,rămân convins că arareori va fi avînd Banatul un aseme nea genuin creator literarcum se află Costel Simedrea (...). Nestemate sufleteşti pe care, prodigios, ledăruie chiar zănaticei contemporaneităţi”(Gheorghe Azap).(Ceti-vom şi medita-vom, fie darul primit! Întrebarea din pragul cărţii trimisemie de Ilie Chelariu, este dacă memoria poate fi şi ea incinerată: tulburătoaredilemă... veche... Cert este că a cincea sa carte reconfirmă un poet practician, unpoet al existenţei decantate în poeme vibrante, comunicabile prin înaltă vibraţie afectivă...). Dincolode aparenţe, poetuleste un viguros contestatar al... condiţiei umane.(Eugen Evu).Bravura lui FlorentinIon URDADupă 22 septembrie 2011, când cercetătorii de la CERN au realizat primulexperiment, denumit OPERA, cu particule de neutrini care depăşeau vitezaluminii, presa românească a relatat printre altele şi despre românul care l-acontrazis pe Einstein…In fotografie Rodica Elena Lupu şi prof. univ. dr Florentin Smarandache,membri ai Academiei DacoRomâne, 2011anul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 19

C.E.R.N. şi viteza supraluminalăasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Centrul European pentru Cercetare Nucleară (C.E.R.N.), 22 septembrie 2011.Realizarea primului experiment, denumit „Opera”, cu particule de neutrini caredepaşeau viteza luminii. Mass-media românească a relatat, printre altele, şidespre românul care l-a contrazis pe Einstein. Experimentul supraluminal a fostrepetat în noiembrie, acelaşi an, rezultatul validând înco o dată, parţial, ipotezasupraluminală a cercetătorului romȃn.22 februarie 2012 - James Gillies, purtătorul de cuvânt al C.E.R.N. a declarat că este posibil carezultatele celor două experimente să fie puse sub semnul incertitudinii, din cauza unui cablu care arfi putut fi defect.Se ascunde faptul că în anul 2005 mai avusese loc un experiment supraluminal,numit „Minos”, efectuat de către Laboratorul Fermilab din Chicago, dar fizicienii participanţi înacest experiment au declarat că instrumentele lor de măsurare nu ar fi prezentat o acurateţesuficientă pentru ca rezultatul să poată fi validat.Corectă sau mai puţin argumentată, lupta elitelor ştiinţifice este foarte dură şi nu totdeaunaonestă. Doi profesori din Statele Unite afirmă că celebra formulă E=mc², care l-a făcut faimos peAlbert Einstein i-ar aparţine, unui fizician austriac. Acuzaţiile au generat de nenumarate ori altele,mai grave, care vorbesc despre faptul ca Einstein se face vinovat de plagiat, însă mai toate au fostdemontate la vremea lor. Doi fizicieni arată ca faimoasa formulă a lui Einstein are o genezacomplicată, oarecum ambiguă şi că aceasta avea puţine conexiuni cu relativitatea. Unul dinprecursorii plauzibili ai formulei E=mc² este Fritz Hasenöhrl, un profesor de fizica la Universitateadin Viena. De altfel, descoperirea lui Albert Einstein a mai fost pusă sub semnul întrebării.Cotidianul „The Guardian” scria, în anul 1999, că ecuaţia E=mc² ar fi fost de fapt ideea unui italianpe nume Olinto De Pretto, cu doi ani înainte ca Einstein să o folosească în dezvoltarea teorieirelativităţii.În anul 1972, profesorul Florentin Smarandache de la Universitatea dinNew Mexico prezentase o ipoteză prin care susţinea că nu există barieră avitezei în univers şi că se pot construi viteze arbitrare de la zero la infinit.Ipoteza Smarandache este respinsă în Enciclopedia de Fizică, criticile laadresa curentului principal din ştiinţa mondială. Nefiind acceptate. În presaromȃnească nu prea s-a comentat despre cartea sa „Absolute Theory ofRelativity & Parameterized Special Theory of Relativity & NoninertialMultirelativity” (Teoria Absolută a Relativităţii & Teoria SpecialăParametrizată a Relativităţii & Multirelativitatea Neinerţială), în care autorul îl contrazice din noupe Einstein. În studiul menţionat, pe lȃngă infirmarea postulatului einsteinian al vitezei luminii,autorul construieşte, prin calcule matematice simple, o Teorie Absolută aRelativităţii (T.A.R.).Prin celebra sa Teorie a relativităţii, Einstein a susţinut că spaţiul şitimpul sunt relative. Smarandache susţine inversul acestei teorii: spaţiul şitimpul sunt absolute (motiv pentru care teoria sa poartă denumirea deAbsolută), în sensul lui Galilei şi Newton, dar viteza luminii nu este ultimăîn univers. Teoria Absolută a Relativităţii este realistă, construită în spaţiulEuclidian. Nu produce dilatarea timpului, contractarea spaţiului,simultaneitatea relativistă şi nici paradoxuri relativiste precum TeoriaSpecială a Relativităţii a lui Einstein. Florentin Smarandache consideră căRelativitatea lui Albert Einstein este valabilă într-un spaţiu imaginar, nureal, iar adunarea relativistă de viteze este ireală. De asemenea, susţine cădilatarea timpului, contractarea spaţiului şi simultaneitatea relativistă ale lui Einstein sunt sciencefiction nu realităţi, iarparadoxurile relativiste denotă foarte bine inconsistenţa Teoriei Speciale aRelativităţii. El propuneo adunare vectorială a vitezelor, care permite şi viteze supraluminale. Într-pag. 20noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"un articol publicat în „Progress in Physics” 1/2012 - unde este redactor asociat - profesorulSmarandache propune înfiinţarea unor noi ramuri ale fizicii, Fizica Supraluminală şi FizicaInstantanee, adică studierea legilor şi teoriilor fizicii la viteze supraluminale şi la viteze instantanee.În aceeaşi carte, refăcând experimental lui Einstein cu ceasuri atomice, autorul a considerat cazulcel mai general, când nu se cunoaşte nici dacă spaţiul şi timpul sunt relative sau absolute, şi nicidacă viteza luminii este ultimă sau nu în univers. În felul acesta Dr. Smarandache a obţinut TeoriaSpecială Parametrizată a Relativităţii (T.S.P.R.), care generalizează atȃt T.S.R. cȃt şi T.A.R., darcrează şi alte tipuri de Relativităţi, care însă trebuiesc verificate practic. Apoi trece de la vitezeconstante, la acceleraţii constante şi, în final, propune spre cercetare Multirelativitatea Neinerţială.Notă:În urma recentului comunicat C.E.R.N., Profesorul Forentin Smarandache a afirmat: „Chiard acă or fi fost greşeli la C.E.R.N., pe viitor tot se vor găsi particule supraluminale”. Viitorul o vadovedi! Parcă „ceva” ne aminteşte de Nicolae Paulescu, de epopeea Insulinei şi de Nobelul primitde altul.HermeneiaConstantin P. POPESCU“Aumbre” este a doua carte de versuri din seria de autor a edituriiSingur prin programul dedicat „Întoarcerii poetului risipitor”. Autorulvolumului, Eugen Evu, oferă cititorului versuri menite parcă să creeze nunumai jocuri de subliniere ci şi de idei. În aceasta constă bogăţia volumului,o sumă de idei contemporane interpretate poetic şi aproape dureros de oconştiinţă cât se poate de trează, dovedind cunoaşterea creaţiei poetice dela O. Khayaam până laE. A. Poe sau J. L. Borges, a filozofiei greceşti şi moderne. Izbutite alăturăriconsonantice (ex. harpoane, harpagoni, harpii, ş.a) creează viziuni surprinzătoare, care impuncititorului atenţie sporită asupra imaginilor (pag.8: Dalb ca spinul înflorit / Sferic pe colină schit /Endocrin graal sanscrit / Doamne, n-am înnebunit). Unele versuri, amintind de poezia populară,sunt întreţesute cu termeni ai altor culturi sau de originale alăturări de neologisme şi arhaisme (pag.9: Aina daina, Leroi Ler, în care găsim chakre, sacru orgasm / în străbunul Basm, ori sacru tahion,pag. 10). Crezul poetic al lui Eugen Evu l-am simţit exprimat în următoarele versuri: Dincolo de-omoarte, / Dincoace de-o moarte / Logodiţi prin Arte / În orgasm de carte (pag.12, Oratio vechio).Întâlnim ridiculizări amare, ca în “Ismele ciborgonului”, ale haosului de informaţii conceptuale carepot deruta omul prezentului, dar cărora poetul le opune un strigăt. Concluzia? “…este ceva în om /Străin omului” (pag. 17). O constatare amar ironică se face simşită în Epoda prostiei gravide: Treimuze fecioresc stihia: / Frica şi Foamea, altfel zis Prostia. // De-i omul fructifer tragic-ferice / L-orjefui vandalii, zice / Partea din Stalin a lui Nietszche (pag. 55).Poezia lui Eugen Evu este ermetică, cu valenţe iniţiatice, magice chiar, provocând cititorul laobligatorie instruire necesară înţelegerii. Asemănarea cu Ion Barbu devine firească, dar nu avem deaface numai cu înţelepciunea încifrată, ci şi explicită, a unor vechi cugetări: “Să nu uiţi că mori /Deci exişti” (pag. 22, Coropişniţa). Vocea poetului este bine reliefată şi găsim, mai departe, imaginicumplit de lucide ca: “unitate în diversiune” (pag. 23, Ceva îngenunchiat), „Precum în Sistem aşaşi în om”, expresii ale unei gândiri proprii care poate uimi prin punctul său de vedere. A sevedea/cita şi “Legea info” (pag. 27), dar şi „Starea împărăţiei în satrapii sau lamentaţiaNonconsolării”, poem dedicat lui C.G. Jung, în care se întrevede o posibilă desăvârşire a căderiiomului în veacul nostru: “Prin aceea că rob devine robot / şi programul de sine se teme” (pag. 30).Sunt idei complexe, interpretate în profunzime, greu de „digerat” pentru un cititor neavizat, darprovocat într-o mare măsură la o opinie activă. Se mai află în volum o Poezioară (pag. 35), o micălecţie filosofică în Aphoria (pag. 37) şi altele. Opinia poetului asupra scrierilor sale: poemeelectrice. Da, unele din ele pot electrocuta cititorul, ca un stimul al trezirii, şocul zdruncinândanul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 21

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"rutinele, ideile gata fabricate şi livrate la pachete informatice zi de zi. Există o frumoasă dar tristă şitainică legătură cu un trecut sfânt, ilustrat de ciclul Mitopoeme. Avem de-a face cu o hiperluciditatedureroasă, alimentând substanţa gândirii cu arta (clarvăzătoare) a poeziei. Versuri precum: “Canicicând şi niciunde etern pretutindeni / Libertatea pe sine se naște mereu” (pag. 53, Cosmopoema)pot aminti fără nicio îndoială (la nivelul acestui mileniu) de Eminescu.Bogăția lecturilor poetice și nu numai își face pe deplin simțită prezența în poeme. O culturăcare se completează cu metafora originală, în imagini caleidoscopice și mobile precum freamătulcosmic al lumii. „Eu mă dărui ca în pustie o ninsoare” (pag. 54, Lamento miserabilis), acesta estedarul pe care îl primim prin “Aumbre” de la Eugen Evu, un dar al sinelui său profund. Orăscolitoare călătorie prin mitologii şi curente filosofice care îşi pot pierde semnificaţiile în confuziagenerală a acestui mileniu grăbit al căderii umane, asupra căruia încă mai veghează poeţii. EugenEvu este unul dintre ei, spre o preţioasă nepierdere a sensurilor,volumul său oferind posibilerăspunsuri la mereu gravele întrebări ale omului.Poema anului 2012Rugăciune laicăBucuriile simpleNu mai vor să se-ntâmple.Am tot aşteptat şi-am tot aşteptatSă-mi crească iarba cuminte `n pat,Curcubeie să-mi intre pe geam,Fluturi să tragă `n hamSoarele ca pe-un rădvanDin care tu să scoboriFrumoasă şi dusă de subţioriPân\ la gura mea sfântăCe coapsele albe îţi cânt\în rugăciune,Minune cu proaspătaroură-n spume.Emil BRUMARULansare de carte la HunedoaraÎn 18 aprilie, sub egida Bibliotecii municipale Hunedoara, a avut loc o foarte reuşită lansare decarte la Galeriile de Arte din Piaţa Enescu: Ion Zălar - “Nimic nou sub soare”. Autorul, care atrăit până în 1994 aici, a revenit din Franţa spre a-şi lansa acest volum doi al romanului, într-ovariantă revăzută şi adăugită. În imagini, de la stânga la dreapta: Ioan Zălar, Raisa Boiangiu,Eugen Evu şi Lucia Tănase. În prezenţa unui numeros public, scriitori, artişti plastici, cunoscuţi aiscriitorului, romanul a fost unanim elogiat, întâlnirea luând forma unui veritabil simpozion desprecondiţia emigranţilor români în occident, dar şi evocator al Hunedoarei ( încă) recente… Lansarease va repeta la Deva, în Sala de Aur (MOL), sub egida Bibliotecii judeţene Ovid Densuşianu.Lucia TĂNASE, director al Bibliotecii(foto Irina Cârlan)pag. 22noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Reprimim de peste oceanSabin GHERMANM-am săturat de România(un text de acum zece ani, care a creat o furtună de polemici pro şi contra în presa românească a acelor vremuri. Oare cât demult s-a schimbat viaţa din România de atunci încoace?)Motto red:“ţara şedea turcită” (Bălcescu);Altă ţară. Altra paese. Other country. L’autre paysM-am săturat de miticism, de şmechereala şi ţigănia pe care le lasă în urmă acest nume de ţară, România.Vorbesc cu diversi politicieni, aflaţi la putere, şi toti îmi spun: “nu mai avem nicio şansă”. Citesc prin ziarecă Bucureştiului guvernul a avut grija sa-i aloce de la bugetul ‘98 o suma mai mare decât a întregului Ardeal.Călătoresc cu maşina prin sud şi est şi văd diferenţa: acolo sunt drumuri mai bune, se fac mereu investiţii.Stau la coadă la finanţe, la CEC, la orice aparţine Statului şi peste tot se dă spagă. Ciubuc. Peşches. Turcismefără de care nu se poate. Si atunci? Eu nu vreau să emigrez numai pentru că de 10 ani nu se face nimic. Doarcă m-am săturat de România. De sinonimele ei. De eroismele ei, scoase din orice context istoric. Alţii selaudă cu Michelangelo sau Da Vinci şi mie mi se arată scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung. Fantasticarealizare, delaţiunea!… Dacă regret ceva, acum la treizeci de ani, e ca m-am născut aici, că fac parte din ceice au învăţat pe la şcoli că poporul ăsta, boborul, domnilor, a fost într-o erecţie continuă în faţa istoriei. Carepopor? Noi, cei care n-am făcut nici măcar o dată dovada virilităţii, noi, care în timpul invaziilor ne ridicampoalele în cap şi fugeam în paduri, noi, care leşinam prin sălile unde se hotăra istoria, noi, care astăzi nescremem pentru o bucată de pâine şi nu mai ştim ce şmechereli să mai inventăm .Ästia suntem, peticiţi încur, rupţi în coate; intrăm în istorie ca-ntr-o infectă crâşmă de cartier. între doua ghiorţăituri şi-o înjurătură,poporul (boborul, domnilor), vorbeşte băţos despre Posada, despre Mihai Viteazu, despre “trăiască şinfloreascăMoldova, Ardealul şi Ţara Românească” (păunescu…). Şi – iarăşi – un ghiorţăit victorios. M-amsăturat să-mi fie ruşine. De aceea, prietenilor mei din vest le spun că sunt din Transilvania. Alta ţară. Altrapaese. Other country. L’autre pays. M-am saturat sa-mi spuna toti neardelenii că aici, în Ardeal, amprobleme cu ungurii. Că dacă n-ar fi ei… Cu ruşii, că dacă n-ar fi ei.. Că foamea este mama înţelepciunii…Că federalizarea este cel mai mare pericol care mă paşte, mă pândeşte de după colţul blocului odată cuborfaşul pentru care plătesc impozit. Că musai, trebuie să strâng cureaua, ca măgarul lui Nastratin, în numele“unităţii”, “propăşirii” neamului rrromânesc. Şi eu, care aştept de 10 ani o unire adevarată, una aparlamentarilor ardeleni pentru Ardeal, o ofensivă civică pentru salvarea puţinului rămas….14 august 2008 Revista Romanian Vip, U.S.A.Singur printre postmortemiştiSfanţaSfanţa e ceva ce nu eCam aşa ca o gutuieDacă n-ar sta în gutui,La cheremul orişicuiE ceva, mă urmăreşti?Ce se vede prin fereştiCând te uiţi peste balconÎn casă la ArionCa să nu zic vorbă mareSfanţa la numărătoareE ceva dintre picioareCând ieşea, când dispăreaAşa-i sfanţa, asta-i Ea.Marin SORESCUAş vrea...Aş vrea să mi se parăCă viaţa e uşoarăCă stăm, ca-n fund de apă,Sub multe foi de ceapăŞi eu, ori nenea Laie,Desfoaie, tot desfoaie!Şi anii trec – pe apă-Şi plânge, de la ceapă.Emisie noua „ trielenea”...anul XVInr. 63noua proVincia corvinapag. 23

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Criza religiilorClarvidenii - Vanga ?…Baba Vanga ar fi prezis dezastrul nuclear care ne pândeste, spunîndcă toate animalele şi plantele din emisfera nordică vor pieri. Ea areuşit să prezică în trecut ceea ce mulţi nu credeau că s-ar puteaîmplini. Este posibil ca, după ce a murit, să-şi fi lasat darul profeţieialtei persoane. La sfârsitul anului 1996, cu puţin timp înainte de amuri, Vanga a spus că sufletul ei va rămâne în corpul unei fetiţe de10 ani, scrie Pravda. Încă nua fost descoperită vreo persoană care să aiba aceeaşi capacitate de aprezice viitorul, aşa cum era în stare să faca bătrâna bulgăroaică. Una dintre posibilele urmaşe ar fifost Villi Getova, tot din Bulgaria. La sfârşitul secolului XX, ea a prezis faptul că multe ţări vor filovite de cataclisme politice şi naturale în perioada 2002-2004. După cum vedem, profeţiile ei nus-au limitat, ci au… explodat. Unele previziuni s-au adeverit. Unexemplu este devastatorul tsunami din Asia, petrecut în 2004 (cel din2011…?). O altă "Vanga" locuieşte în Franţa. Ea se numeşte PatriciaLumeau şi este, ca şi Vanga, oarbă. Ca o stranie coincidenţă,frantuzoaica a orbit la o lună după moartea babei Vanga. Ea şi-aavertizat într-o zi rudele să renunţe la planurile lor de a merge la Parisşi de a sta într-un anumit hotel din oraş, deoarece acolo va avea loc unaccident groaznic, iar "un avion mare se va prăbuşi pe un hotel". Aşa s-a şi întâmplat, un avionConcorde a lovit hotelul respectiv din capitala Franţei.(conspect by Meşterul Manele de la Maglavideanu)Portal VetiverAurel SASURaiul de pe urmăConstantin Virgil NEGOIŢĂ –Cronica intrării în rai (2008)Cum putem intra în rai (în biserică, în credinţă, în iubire) împotrivarolului de gardian al ştiinţei? Ori împotriva naturii vicioase a ideologiei!Cum poate fi paradisul pierdut restaurat împotriva „raţionalităţii superbe” alumii moderne. Cum putem trece, ar fi zis Nae Ionescu, din actual învirtualitate şi din real în „forma pură a existenţei”, când creştinismul e ocotropire a transcendentului! În romanul lui Constantin VirgilNEGOIŢĂ, Cronica intrării în rai (2008), stau faţă în faţă lumea caexplicaţie a omului şi „lumea ajungerii la Dumnezeu”. Spus altfel, obsesiapoliticii de fericire personală şi putinţa primordială a realizării în şi prinlegea dragostei divine. Nu interesează, în sine, experimentul comunist al omului nou sau celcapitalist al produsuluide consum, nici formele de manipulare sau instrumentele de propagandămistic-dictatorială. Cartea este un jurnal de filosofie practică pe tema ascensiunii înspre Dumnezeuşi a cunoaşterii adevărului din perspectiva a ceea ce autorul (cibernetician) numeşte logica vagului:o alternativă (şi/şi) la logica ambivalentă (ori/ori) a lui Aristotel. La infinit, partea se confundă cuîntregul, fiindcă întregul însuşi e suma, în simultaneitate, a părţilor. În raiul pre-modern al terţuluiinclus (fuzzy sets), pomul cunoştinţei poate fi, în acelaşi timp, în floare sau în fruct, poate fi verdesau pustiu, drept sau în bătaia vântului, pentru că, în logica infinitului, „toate anotimpurile seîntâmplă deodată”. Nu este şi ec-stazia din filosofia lui Blaga tot o ieşire din logică sau o deschiderea misterului (Iisus – Dumnezeu şi om, trei persoane de o fiinţă în Sfânta Treime etc.)? Arhitectulraiului e Dumnezeu, datorită căruia „prelucrarea inteligentă a informaţiei Universului nu va încetaniciodată”. Secretul „construirii” grădinii a fost şi-i va rămâne străin omului. Fiindcă, omulconfundă realitatea cu simbolul, existenţa cu menirea ei de a fi, prin om, laudă măririi şi frumuseţiipag. 24noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"dumnezeieşti. Biblia nu este însă un text scris în logica ambivalentă a terţului exclus, nu e o carteepuizabilă, nu are un sens ori un alt sens, le are simultan şi permanent pe toate, niciodată epuizabileîn vreo interpretare sau alta. „Niciodată nu vom termina de citit Biblia”, scrie Constantin Negoiţă.Cunoaşterea ei nu stă sub incidenţa hazardului, ci a „fortificării sufleteşti” şi a perseverenţei căutăriiadevărului. Este destinul lui Adam cel căzut, care ascultă muzica îngerilor, înălţând altareCreatorului, în muncă şi contemplare. În volum, inserţia de politic e discretă, în „persoana” Satanei,a „femeii frumoase” (ispită a trupului) şi a lumii în care „spiritul încetează să se mai hrănească dindumnezeire”. Eliberată din cercul strâmt al logicii ambivalente (ori/ori) povestea se deschide tragicspre ideea dezerţiunii din sublim. Arborele paradisului, înţeles ca paradigmă doar a două valori –fals şi adevăr – în logica ambivalentă, ocultează simbolistica bogată a infinitului, a gradelor deadevăr, într-un cuvânt, a „scării”, din logica valorilor multiple. Căderea primilor oameni îl aduce înexistenţă pe Cain, moştenitorul „tronului gol”, prin care continuă revolta şi neascultarea „în limiteleînguste şi mândre ale insului singuratic”. Încet, încet, raiul primordial dispare, comuniunea cudivinitatea e uitată, fericitele clipe ale întâlnirii omului cu Dumnezeu sunt considerate halucinaţie,iluzie, rod al imaginaţiei bolnave. În timp, va veni ştiinţa să cultive utopia neagră a unui raipământesc mai bun, mai evoluat, păzit, împrejmuit, supravegheat. Se va atinge clipa în care„cunoaşterea mistică prin unirea cu Dumnezeu” e socotită erezie. Se va naşte raiul cel nou, zăvorâtîn gardul de metal, raiul cel cu două valori (ori/ori), în alb-negru, raiul terţului exclus al lui da saunu, al lui bun sau rău, al extremelor, al opresiunii şi terorii. Raiul pre-modern al „stării de paradis”dispare. Îi ia locul raiul stăpânirii morţii, al conflictelor sângeroase, al „călătoriei în necunoscut”, alnefericirii din disperare. Nu mai poate fi nimeni în două locuri deodată: în imanenţă şi întranscendenţă, în lume şi în îmbrăţişarea lui Dumnezeu. Se amestecă, din acest moment, veacurile şivremurile: blândul Abel e noul strateg al puterii, binele intră în serviciul răului, al crimei, alprigoanei şi represiunii. În devălmăşia evenimentelor din logica ambivalent-modernă oamenii,geografia, principiile se confruntă violent, conspirativ şi indistinct. Istoria lui ori/ori e spirala denestăpânit a suprimării, a urii şi excomunicării. Logica terţului inclus (a vagului) ne spune, totuşi, cănu există, în realitate, doar o noapte a răului, nici doar o singură soluţie a binelui. Şi dacă, e numai oîntrebare, Cain a simulat uciderea fratelui, şi dacă vinovatul e chiar Abel, care invocă asasinatul, înnumele fericirii, impunând ideea paradisului cu garduri de metal. Nu este istoria, fiindcă vorbim decădere, plină exemple de acest fel? N-a fost, secole, sacrificat „regatul cerului” pentru imaginarelezidiri ale haosului şi ale neantului? Iisus a venit in lume să restituie lumii „locul ideal” al memorieinoastre, logica infinitului valorilor spirituale. Romanul lui Constantin Negoiţă e întoarcerea, plinăde speranţă, a privirii spre acest infinit, din locul în care, prea târziu, trăim spaima „raiului portabil”.Conflictul dintre Cain şi Abel este, parabolic, diferenţa dintre parte şi întreg, dintre om şi Dumnezeuîn varianta istoriei iraţionale, a ostilităţii, masacrelor, compromisurilor morale şi triumf al nefiinţei.În orice caz, după două milenii de idolatrie a sinelui bolnav, post-modernii se vor din nou în rai. Încel al băncilor, al mediei prospere, al domniei banului, al resentimentelor şi aroganţei. Numai căsacrul continuă să vegheze, ocrotitor, îndreptându-ne paşii spre lumea nevăzută de ochiul păcătos.Criza valorilor se schimbă într-una de conştiinţă. Şi atunci, post-modernismul anarhic, tentat doar săexiste, societatea materiei devenite concept şi iluzionismul politic se întorc la inocenţa pierdută, lascara lui Iacob, a certitudinii transcendente, şi la cunoaşterea adevărată ca nobilitate a minţii. Postmodernismulredescoperă pre-modernismul, pre-modernitatea teologiei şi a sfinţilor părinţi (Pavel –în roman – „un postmodern pe culmile supreme ale trăirii duhovniceşti”). Se întâmplă fenomenulneobişnuit al „pre-modernizării” post-modernismului, ieşirea, fuga, dezicerea de raiul puterii, forţei,cinismului, agresiunii, trădării, şantajului şi lapidării spirituale, şi întoarcerea la raiul lui Hristos celtăgăduit, uitat şi, zilnic, răstignit. Se întâmplă refugiul disperat, confuz şi grăbit în transistorie, acolounde valorile, zice E. Cioran, sunt în sine, dincolo de timp şi loc. Fiindcă „dincoace”, nici Cain nueste, fără excepţie, fratele cel rău, nici Abel, fără excepţie, victima nevinovată. De ce numai bun, dece numai rău, de ce numai victimă, de ce numai ucigaş? Istoric, viaţa nu se epuizează în alb-negru şinu se consumă, cu necesitate, între da sau nu. Cronica (re)intrării în rai a lumii hegemoniiloranul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 25

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"răsturnate, la un prim nivel de înţelegere, este „dreptul ficţiunii la existenţă”. Mult mai profund,însă, „aprinderea la loc a lumânărilor stinse” este un grav avertisment: „Viaţa nu e uşoară când cauţiraiul fără să ştii unde e”. Ca depăşire de noi înşine, el se află acolo unde începe trăirea în Hristos.PseudojurnalLiviu Ioan STOICIU (LIS).Am fost întâmpinat azi, pe scările metroului (eu coboram, ieşeam, el urca, ieşeadin metrou) cu „Doamne ajută!” de un tânăr cu barbă (cu un „cioc” original), careavea în mâna dreaptă un şirag de mătănii, pe care le schimba câte una. Nu l-amrecunoscut iniţial. Era poetul Marius Ianuş! Nu pot să cred, te-ai călugărit? L-amîntrebat. Nu, dar nu e exclus să o fac… Locuieşte la Vatra Dornei, la bunici. Enefericit, s-a despărţit de poeta Domnica Drumea, cu care are un copil (merge laşcoală din acest an). Am înţeles că n-a vrut să meargă pe drumul lui, a ales sămeargă pe drumul ei. Îmi pare nespus de rău, ştiu ce înseamnă să faci pereche cu o scriitoare, suntatâtea de asimilat reciproc. Marius Ianuş avea o figură iluminată. I-am spus că ar trebui să speculezeaceastă cumpănă din viaţa lui, să scrie de spre tot ce i seîntâmplă sufleteşte… M-a asigurat că atehnoredactat două cărţi, pe care le va scoate în acest an ( sunt convins că a ieşit din canoanele luivechi nonoconformiste, duse la extrem). E mulţumit că la biblioteca din Vatra Dornei are acces laInternet şi-şi păstrează mâna. Părinţii lui (la Braşov) au vrut să se angajeze pe un post înalt laGazeta de Transilvania, dar el nu mai suportă să stea la dispoziţia hachiţelor politice. Îi ajunge câttimp a pierdut ca jurnalist protestatar. N-am mai insistat să aflu amănunte, mi-a spus că nu-şi maidoreşte deocamdată decât să se împace cu iubita lui soţie, cu poeta Domnica Drumea şi să-şiîmbrăţişeze copilul. Pentru călugărie mai e timp…(Blog LIS 3 septembrie 2010)Din AGENDA LISAzi, echinocțiul de primăvară. Cutremur. Aflu că pe 20 martie 2012 Iranul va încerca sădea o lovitură mortală dolarului american.Președintele țării ar trebui să mai treacă și pe la psihiatru. Minciuna cea de toate zilele.Marea sărbătoare de Nicolae Firuleasa.nouă diversiune: cu Ponta propus premier de către Băsescu. Parcul Carol azi. Parteaspirituală a Postului. Fluviul amăgirilor.Postul Mare și pofta de mâncare. Puneți-vă organismul la încercare. Cum stăm cu Legeatimbrului literar. Autobiografie de Paul Spirescu.Rău am ajuns: Vadim Tudor, Gigi Becali, Dan Diaconescu ne râd în nas. Semnați petiția.Azi aici, mâine-n Focșani de Marin Ifrim.După 63 de zile de protest: Demisia lui Băsescu nu s-a îndeplinit. Reacțiile RodicăiLăzărescu și Mircea Dinutz. Acum de George Mihalcea.Au trecut două luni de proteste în Piața Universității cu Jos Băsescu! Reacții ale lui MarinIfrim. Colaborez demult pe gratis la Cotidianul.ro.Combinația dintre ziua de marți-trei-ceasuri-rele și data de 13-ghinion n-a fost nici azifatidică. Reacția patetică a lui Adrian Botez.Reprezentanții politici ai minorității maghiare separatiste șantajează. Dosarul Jurnalului deVrancea: reacția lui Paul Spirescu. Cotizația de Marin Ifrim.Nu suntem pregătiți pentru potop. Un stat insular care se mută. Mi se schimbă un pic viațaîncepând de mâine, Jurnalul de Vrancea se oprește.P.S. Poetul Liviu Ioan Stoiciu a fost recent nominalizat de USR pentru accedere la Premiul Nobel pe 2012…( n.red.)pag. 26noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Neo-manifest apocalipsys cum figures„ Pericolul meseriei de scriitor”… Autorenegarea…*Marius IANUŞScrisoare cãtre confraţii mei scriitori (fragment)Îi avertizez pe toți cei care scriu aici că sînt pe calea pierzaniei!...Mi-ar fi greu sã vã conving imediat cã trufiile voastre intelectuale vã suntsemãnate în minţi de diavoli. Ştiu cã unii dintre voi au mers atât de departe înaceastã semeţire a gândurilor lor, încât au ajuns sã conteste însãşi existenţaLui Dumnezeu. Aşa ceva e absurd. (...) Dacã nu ar exista Dumnezeu, ne-ar fiimposibil chiar şi sã ne întâlnim. Cât priveşte „mãreţia” gândurilor noastre, haideţi sã ne întrebãmunde se terminã cerul. Dacã am lansa în sus o rachetã care ar putea sã meargã la infinit, unde arajunge?... Aşa suntem de mici. Dragii mei scriitori, eu ştiu cã mulţi dintre voi cautã în faptAdevãrul. Lãsaţi-mã sã vã spun câteva lucruri, ca unul care simte cã a ajuns pe drumul cel bun încãutarea aceasta. Unora dintre noi le e greu sã Îl accepte pe „Dumnezeul preoţilor”, cum spun ei, şicautã sã-şi confecţioneze în mintea lor „dumnezei” particulari. Oricît de complex ar fi, Dumnezeu eunul singur. Ne e greu sã acceptãm cã suntem pedepsiþi pentru pãcatele noastre, spre îndreptare. Bamai mult: ne e greu sã acceptãm însãşi existenţa pãcatelor... Dar haideţi sã ne amintim cum a fostprima datã când am pãcãtuit, prima datã când am avut conştiinţa pãcatului. Nu a fost crâncen? Nune-a potopit ruşinea? Nu ni se pãrea cã toţi ştiu ce am fãcut? Nu cumva Legea Lui Dumnezeu,despre care ne vorbeote Biserica, e scrisã de la bun început în sufletele noastre? ai nu cumva,mânaţi de diavoli, ajungem sã pierdem acest sentiment al vinei, al cãlcãrii Poruncii, şi sã pãcãtuimcu neruşinare, fãrã remuşcãri, animalic? Ne-am ales o meserie foarte periculoasã. În termeni umani,noi nu putem fi judecaţi, poate mântuiţi, decât la a doua judecatã, cea de obşte, când se vor lãmuritoate relele şi bunele pe care le-au lucrat cuvintele noastre în minţile altora.Existã speranţa cã nu va fi totuşi o aşteptare lungã: sunt semne în Evanghelie cã la Dumnezeutimpul e „deodatã”, trecutul, prezentul şi viitorul se împletesc. Dar nu putem şti cum va fi pentrunoi. Oricum, Mântuitorul ne-a spus clar: „Vã spun cã pentru orice cuvânt deşert pe care-l vor rostioamenii vor da socotealã în ziua judecãţii. Cãci din cuvintele tale vei fi gãsit drept şi din cuvinteletale vei fi osândit.” (Matei 12, 36-37) şi dacã vorba „deşartã”, care „zboarã”, are o asemeneaînsemnãtate, ce însemnãtate are cuvântul scris? Tocmai pentru cã avem influenţã asupra altoroameni satana cautã sã lucreze prin noi şi prin câţi dintre noi nu o face! Pentru a impresiona cititoriişi critica, mulţi scriitori sunt gata sã jertfeascã orice urmã de moralitate şi orice undã de adevãr.Vorbesc din propria experienţã, ca unul care şi-a renegat scrierile. Spre ce îi împingem noi peoameni? Spre disperare şi sinucidere, deci spre Iad? Spre pãcate „fãrã inhibiţii”, deci tot spre Iad?Cum se poate sã ajungã bãtrânii şi bãtrânele ca, în loc sã se ocupe de nepoţi, sã scrie despre obsesiisexuale sau despre beţie şi sã fie premiaţi de jurii de critici? Vã daţi seama cât de adânc se poatecuibãri pãcatul în noi şi ce înseamnã „lumea literarã”? De ce autori ajunşi la vârsta la care ar trebuisã fie modele pentru scriitorii tineri devin contramodele? ai cum de îi apucã obsesiile tocmai lavârsta la care au ultima şansã a apropierii de Dumnezeu? Vã daţi seama cât a scobit diavolul însufletele lor? Dragi scriitori, sã ne ferim sã mai scriem cuvinte doar de dragul de a-i impresiona pecititori sau pentru a fi „la modã”. Aici e o capcanã pe care ne-o întinde satana. Sã ne ferim şi de a nescoate la luminã toatã mizeria sufleteascã, fãrã a ne gândi la impactul pe care îl poate avea ea asupracititorului. Sã pãstrãm întâmplãrile nefolositoare ale „rãzboiului nevãzut” pentru discuţiile cuduhovnicii noştri, la spovedanie. Prin cuvintele noastre se poate lucra la mântuirea sufletelor celorcare ne citesc. Ar trebui sã ne folosim înzestrãrile în direcţia aceasta. Lucruri „imposibile” ni seîntâmplã în aceastã sãptãmânã. Vã dau un exemplu din ultimele mele zile petrecute în Bucureşti, uncaz în care am martor: îi scriu un mesaj pe messenger scriitorului Artur Silvestri, cu care nu maivorbisem de câteva luni. Schimbãm câteva vorbe. Apoi, fãrã sã îi fi spus ceva lui A. S., merg încentru, pe unde nu mai fusesem de foarte multã vreme. Intru într-o cafenea, unde nu îl vãzusemanul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 27

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"niciodatã pe A. S., ba chiar cafeneaua, cam comunistã, era departe de preferinţele lui, pentru cã elfrecventeazã „cluburile”, dar iatã cã la douã minute dupã mine intrã în cafenea A. S. Aceastãîntâmplare e imposibilã. Bucureştiul are douã milioane de locuitori şi sute de cafenele. În plus, eumã oprisem ca sã petrec în acea cafenea doar douãzeci de minute. Oamenii nu sunt atenţi...(...).etc22• Tribuna de Cluj, nr. 224 • 1-15 ianuarie 2012 pag. 22April 20, 2010Îmi reneg toate scrierile de pînă acum !Nu mai vreau să fac jocurile satanei. De astăzi, 20 aprilie 2010, îmi reneg toate scrierile pe carele-am publicat pînă azi, cu excepția celor pe care le-am postat sau le voi posta pe blogul:http://yanush.wordpress.com . Îmi cer iertare tuturor celor cărora versurile mele de pînă acum le-aufost prilej de sminteală și iau păcatele la care i-au împins vorbele mele scrise și spuse pe alți oameniasupra mea. Nu voi continua povestea hyperliteraturii, pentru un motiv simplu: e o povestenecreștină. Și așa a spus Domnul nostru Iisus Hristos: “Cine nu este cu Mine este împotriva mea. Șicine nu adună cu Mine, risipește.” Îi avertizez pe toți cei care scriu aici că sînt pe calea pierzaniei. Îiavertizez pe toți cei care au trecut prin cenaclurile mele sau care m-au citit că, în afară desinceritate, i-am împins numai la drăcovenii. Îi avertizez că există Iad. Îi chem pe toți pe drumulcătre Iisus Hristos, să înfrunte prigoana satanei și să-și salveze sufletele. (Sinceritatea a fost bună căduce la Adevăr… M-ai ferit, Doamne, de cele mai multe ori, să scriu versuri mincinoase, cu lucruricare nu sînt, cu întortocheri sataniste visului, gîndului și vorbei.) Vineri, 23 aprilie, hyperliteraturava fi ștearsă de pe ecranele voastre.(??.n.red.) Vă rog să vă luați tot ce vi se pare că aveți pe eaimportant pînă atunci. Și să vă gîndiți cu luare aminte la cele spuse de mine.(blog la 17 mart.2012)* supratitrarea aparţine redacţiei.Primim o cronică literarăGelcu MAKSUTOVICIÎnchinare Maicii Tereza(Don Lush Gjergji, The Mother of Charity,Ed. Velar, Italy, 2010, 240 p.)Un impresionant volum de ilustraţii referitoare la viaţa şi opera Maicii Terezaapărut sub patronajul Prim-Ministrului Albaniei Prof.dr. Sali Berisha, în condiţiigrafice de excepţie marea majoritate a ilustraţiilor color însoţite de texte adecvateredau întreaga biografie de la naştere până la moartea celei ce avea să devină Tereza sărmanilorpentru năpăstuiţii din India şi exemplu de caritate în întreaga lume, distinsă cu premiul Nobel pentruPace şi santificatăde către Biserica Romano-Catolică.După cuvântul introductiv al lui Simon D.Card Lourdusamy, prefect al Congregaţiei BisericiiOrientale, urmează un scurt istoric despre poporul albanez şi familiaBojaxhiu din Skopje în sânul căreia s-a născut la data de 27 august1910 Agnese Bojaxhiu viitorea Maică a celor mai săraci dintre săraciilumii devenită mama şi sora muribunzilor, prin activitatea sa misionarăîncepută la Calcutta. Deşi nu a dorit să vorbească niciodată desprefamilia sa,discreţia ei ascundea o mare dramă familială, în sensul cătatăl ei Nicola, farmacist, a fost ucis la numai 46 de ani de poliţiajugoslavă pentru faptul că milita ca oraşul Skopje să fie anexat laAlbania, lăsând în urmă un băiat şi două fete.Mai târziu mama şi sora sa Agata s-au stabilit la Tirana şi au fostpână la sfârşitul vieţii lor prizonierele regimului comunist din Albania.Tereza săracilor nu a reuşit să le întâlnească din cauza opreliştilorconducătorilor Albaniei, aşa că Drone mama şi Agi sora au murit cupag. 28noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"dorul de a se vedea, la un an distanţă una după alta, în 1972 şi 1973. Numai Lazar fratele mai mareinginer de meserie a rămas în Italia, la Palermo, cel care a făcut aceste destăinuiri cu prilejulobţinerii Nobelului pentru Pace al Maicii şi care a murit în anul 1981. Întreaga biografie a MaiciiTereza este cuprinsă în cele peste 200 de ilustraţii color format 20 / 30 cm. realizate de fotografiiFranco Marzi, Gianbattista Villa şi Walter Serra în condiţii grafice şi artistice de înaltă ţinută,comandată în cinci mii de exemplare pentru întreagă lume. Aduc şi pe această cale mulţumiriExcelenţei Sale Sami Shiba ambasadorul Albaniei la Bucureşti şi Prof. Dr. Luan Topciu care mi-auînlesnit consultarea acestei lucrări de anvergură referitoare la viaţa şi opera Sfintei Tereza care aonorat şi România prin vizita sa la Bucureşti. Este deosebit de important faptul că o lucrare artisticăşi documentară de acest fel a fost elaborată de albanezul Don Lush Gjergji într-o Albanie care învremea lui Enver Hoxha( Hodja), fusese declarată primul stat ateu din lume.Primim de la Baki YMERIO reuşită antologie în limba albanezăBaki YMERI u lind më 10 gusht 1962 nëBukuresht. Është inzhenier ndërtimi, doktor nëinzhenieri, kuadër didaktik, poet, prozator, eseist,kritik letrar dhe teatror. Pas revolucionitantikomunist të dhjetorit (1989), ka zhvilluar njëveprimtari të dendur publicistike. Ka botuar 12pjesë reprezentative në Rumani, Francë dheAngli. Ka përkthyer dhe adaptuar për sqenëautorë të shquar botërorë, ka botuar 19 vëllimeletrare, është prezent në antologji të panumërtagjuhësh të ndryshme, e ka përfaqësuar Rumaninënë festivale ndërkombëtare për teatër dhe poezi, ka përfituar një serë çmimesh të rëndësishmeletrare për poezi, prozë, darmaturgji, ndërsa romani i tij Rënia e Bastilies është dekoruar me treçmime kombëtare. Është laureat i Urdhërit Merita Kulturore me gradë të Kavalierit dhe sekretar iShoqatës së Shkrimtarëve të Bukureshtit, prezentnë këtë antologji me një cikël poemash bilingve.Njëra nga to mban titullin “Në vend të Annabelit” , ku defilon bota…Anno Domini 2012… Pace Vouă !?Business Insider - Armele americanilorTancul invizibil, mitraliera cu grenade şi arma de electrocutare în masse.Sovieticii au detonat prima lor armă nucleară în 1949, chinezii au dezvăluit anul trecut că vor săconstruiască un bombardier invizibil, însă mai sunt câteva arme pe care doar SUA le au:1. Avionul MQ9 Reaper (lansat în 2001). Este un avion fără echipaj uman la bord, carepoate zbura timp de 36 de ore şi are o încărcătură utilă de 1.360 de kg. Poate zbura la o altitudinede 15.900 de metri şi "citi" o plăcuţă de înmatriculare de la 3,2 kilometri distanţă. Este folosit înspecial pentru a căra bombe şi rachete.2. Puşca AA12 Atchisson Assault (2005). Poate trage cinci gloanţe pe secundă şi, pentruare doar 10% din reculul unei arme obişnuite, se poate ţine cu uşurinţă într-o singură mână, lanivelul şoldului. Testele au arătat că pot fi trase în jur de 180.000 de gloanţe(9.000 de butoiaşe) înainte ca arma să fie curăţată.3. Tancul invizibil ADAPTIV (2013). Aflat încă în teste, tancul ADAPTIV funcţionează pebaza radiaţiilor infraroşii sau a altor frecvenţe electronice. Se poate camufla sau confunda cudecorul sau se poate "deghiza" şi apărea pe radar ca un alt vehicul, spre exemplu o maşină.anul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 29că

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"4. Puşca PHSAR (2007). Este o armă cu laser, care cauzează orbirea temporară, oricine esteprins în raza sa fiind dezorientat pentru o perioadă de timp. Arma calculează distanţa faţă devictimă şi se blochează dacă aceasta este prea aproape, existând pericolul orbirii definitive.5. Unda de şoc TASER (2008). Poate electrocuta toate persoanele aflate pe o rază de 7,6metri de ea.6. The Black Knight (2008). Este un tanc teleghidat, folosit în situaţiile când este preapericulos ca un echipaj uman să fie trimis. Are 300 de cai-putere, este echipat cu un tun şi omitralieră şi are un GPS care îi permite să se orienteze singur, în caz că pierde contactul cu oameniicare îl controlează.7. Active Denial System (2008). "Deghizată" într-un camion, ADS este o armă care trimiteunde electromagnetice către oricine se apropie de ea. Undele sunt imediat absorbite de piele şicauzează o durere atât de intensă, încât cauzează o reacţie aproape instinctuală de fugă. Armataamericană susţine că ADS nu cauzează efecte de durată asupra pielii.8. Laser Avenger (2009). Este un laser de câţiva centimetri diametru, invizibil ochiuluiuman. Montat pe un jeep, laserul este de 20 de ori mai fierbinte decât o plită încinsă şi poate tăia cuuşurinţă învelişul armelor de artilerie. În viitor, ar putea doborî chiar avioane.9. Robotul MAARS (2009). Este un vehicul teleghidat pe care pot fi montate tot felul dearme: grenade, mitraliere, lasere, spray paralizant etc.10. Puşca XM2010 (2010). Este varianta îmbunătăţită a puştii M24, apărută acum 22 deani. Este foarte silenţioasă şi permite lovirea precisă a unei ţinte aflate la 1.200 de metri distanţă.11. XM25 IAWS (2014). Este o mitralieră care trage cu grenade, până la o distanţă de 500de metri. Odată ce va fi folosită, ar putea scurta de zece ori durata unei misiuni.Apocrife ?Iulian IONCEAVaticanul, pus pe jar de o nouă Biblie descoperită în Turcia:Iisus a prevestit venirea profetului MahomedCartea ar conţine învăţăturile de început ale lui Isus Hristos,scrise cu litere aurite pe piele de animal în dialectul siriac…O nouă Biblie, veche de aproximativ 1500 de ani şi aflată în posesia Turciei de 12 ani, l-a făcutpe Papa Benedict al XVI-lea să le ceară oficial turcilor să vadă manuscrisul care a fost numit„Evanghelia după Barnabas“. Potrivit presei internaţionale, cartea ar conţine învăţăturile deînceput ale lui Isus Hristos, scri se cu litere aurite pe piele de animal în dialectul siriac, limbanatală a fiului lui Dumnezeu. Ma i mult, se spune că această Biblieconţine, printre altele şi faptulcă Iisus ar fi prevestit venirea profetului Mohamed.Ministrul turc al Culturii a afirmat că manuscrisul ar putea fi o versiune autentică a Bibliei pecare Biserica să o fi ignorat vreme de secole din cauza conţinutului său: multe dintre cele scriseacolo seamănă cu viziunea islamică asupra lui Iisus. Deoarece este un artefact religios de marevaloare culturală, manuscrisul valorează peste 16 milioane de euro, în timp ce o copie a paginilordin această Biblie ar putea costa aproape 2 milioane de euro.pag. 30noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

De la Daily Mail | stirileprotv.roasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Arheologii au descoperit la Ierusalim un mormânt din secolul Id.Ch. Acesta adaposteşte un osuar cu o inscripţie care sugereazăcă acolo este posibil să fi fost îngropat Iisus. Mormântul cuprindemai multe osuare, pe care arheologii le-au cercetat cu ajutorulunui roboţel care a pătruns în mormânt. Pe capacul unui osuarscrie în limba greacă: “Divine Iehova, trezeşte-te!” Alături suntalte inscripţii şi desene specifice primilor creştini. Cavoul se aflăfoarte aproape de altul, descoperit în anul 1980, care a stârnit atunci o mare controversă, pentru căarheologii afirmau că acolo a fost îngropată familia lui Iisus, dar această variantă nu este unamimacceptată de istorici şi teologi. Noul mormânt atribuit lui Iisus a fost găsit în anul 2010, dar abiaacum autorii descoperirii, James Tabor şi Simcha Jacobovici, au decis să vorbească despre acestsubiect. Acest cavou susţine şi ipoteza lansată în 1980, potrivit căreia Iisus şi familia lui suntîngropaţi în această zonă. Ambele cavouri ar fi aparţinut lui Iosif din Arimateea, care, după cumspun şi Scripturile, l-a îngropat pe Mântuitor în mormântul său. Dacă într-adevăr aşa s-au petrecutlucrurile, Iisus nu a înviat, cum cred creştinii, ci a rămas în cavou şi a putrezit ca orice om, afirmăarheologii.Pe capacul osuarului, alături de inscripţia în limba greacă, este desenat un peşte care ţine ceva îngură, aluzie la povestea lui Iona, imagine folosită de primii creştini ca simbol al credintei lor înînvierea lui Mesia Acest detaliu dovedeşte că în acel cavou au fost îngropaţi creştini, nu iudei,pentru că religia acestora interzice desenarea oamenilor sau animalelor. Acestea sunt cele mai vechidovezi arheologice ale existenţei creştinilor, datând din perioada anterioară anului 70 d.Ch., cândIerusalimul a fost distrus de romani. Alţi arheologi contestă însă declaraţiile celor doi, sustinând căeste imposibil să se fi păstrat asemenea dovezi dintr-o perioadă atât de veche. Aceste informaţii facparte din cartea intitulată “Descoperirea lui Iisus: o nouă descoperire arheologică arată adevăruldespre naşterea creştinismului”.Filmul documentar bazat pe aceasta carte va fi difuzat de Discovey Channel în primăvaraacestui an, anunţă Daily Mail.Caffe literaire googleenePanseurile lui GîgălDedicate foştilor coilegi cerchişti Anca Uiegar, Dtru Burdujă,Eugen Bobar, Nutzi, Mony Cerchez, lui Călin Hera,Virgiliu Vera, DuduSpătaru şi celorlalţi plecaţi dintre noi pe meleaguri mai propice…Revoluţia securităţii din 1989, a fost cea mai strălucită victorie a boborului asupra şi dedesubtullui însuşi; Când lumea îşi va epuiza utopiile, docritinele şu dogmele, le va lua de la capăt, ieşinddin peşteri atomice. Ca şi marea mineriadă!; Paradoxul absolut este că suntem şapte miliarde, lamult mai mult draci; Ticălosul intelectual e mai josnic decât cel tâmpit. E un laş de elită; Până nudemult, firma poliţiei române era „Poliţia criminală”... Erau mai sinceri?; La ieşirea din oraşe,scrie „Drum bun”: unii zic că ar fi o urare, alţii ştiu că e drum cu gropi, marca Ciuruitu; Gropariis-au ridicat la înălţimea subterană a onor-clientului lor, fost securist, viitoare icoană; De Paşti, sevor importa ouă nestressate, de la mameluci (claponi trans-sexuali); Cuvântul ruşine - nu de laruşi vă vine.Putin a spălat putina, dar redevenit ţar, altfel zis... Ras-putin. Din răs-puteri. Puterea pute. Sezvoneşte că Marmosim-Videanu – se va numi SC MORMONsim Goldporcăreişăn. Frecvent, stiluleste omul. Aşadar şi boalele lui. Un text poate fi constipat, maniacal, descreierat, etc. Sabiacheruvimilor de pază în paradis, pare a fi fost un lasser paralizant. Nu pare, ci a fost.Opera diabolică este eficientă prin agresivitate cu miza pe complicitar; cea blândă, a smereniei,este vulnerabilă, sadomasochistă: consimte „iubirea pentru duşman”, ceea ce e duplicitar: de faptanul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 31

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"îţi vâră singur capul în laţ. Asta a convenit, dintotdeauna, Ocupantului şi tiraniei, la vârf şi însatrapii (colonii, alianţe secrete etc.); Prostul absolut este cel care îl crede prost pe diavol./ Cel ceface binele e adesea uitat./ Cel care rău face, ajunge-ncoronat./ Îşi merită soarta tâmpitul ingrat.Bo(c)udaprosti!(pt.conf. e. Evu)Serialul „Panseurile lui Gîgăl” nu are culoare politică, intenţia redactorului său estedoare de a descreţi frunţile, inclusiv pe cele înnodate, împletite sau aplatizate. Daciimureau râzînd, mai încoace plângeau să nu se nască, vezi basmul lui Petre Ispirescu. Tov. Varanietz - Varonin şi lui Mircia Popper: Budi zdarog din Krivoi Rog şi NagornoKarabak! Romanul dvs. „Roşu de Hunedoara” se va numi „Portocaliu de Ucraina”, saudeloc. Dacă-l publicaţi în Tiraspol!(Cu umilinţă, s.s. indescrifiabil) Domnule Apribeaghioalei, corect nu este cum scrieţi dvs. „anul erect-oral”, ci electoral,deşi..! Aveţi virusul oralităţii? Apropos limba oii, poate găsiţi la „Lupu SRL”, colţ cu„Cotarla comunitară”! Râs o-mania în doze crescendo, lecuie ipocrizia. De fapt experimentăm efectul placeboasupra intelectului din ambele emisfere (cerebrale). Sub limita de aplatizare, cereţi sfatulelitelor I.C.R.N.Y. Eventual direct d-lui HRP.(dest s.s. indescifriabil) Domnul Te-le-Oak, chinez vecin de scară, ne scrie la cutie, olaltă cu martorii lui Jehowahdin cartier, că „nu pericolul galben ameninţă omenirea, ci pericolul protocaliu”; d-sa nemessangerează şi prin telefon, deoarece este captiv de 3 zile într-un lift dintre etaje.Răspuns: numărul pentru intrevenţii accesoare este: 0666-000000. Dacă se gată bateria,bateţi în ţeavă: vecinii sunt pauşali, deci cooperanţi. Bateţi şi vi se va deschide, sau vă vorînchide ! Cu frăţesc sentiment conaţional, îi anunţăm pe cetitorii români din Germania (saşi şi şvabi)că pot râde şi în româneşte, şi în nemţeşte! Gîgăl îi va ţine la curent (de 220 volţi, suportabil), prin rubrica „Cititorul de titluri”, care vaconspecta harababura mediilor din ţară şi de pe meridiane. Venerabilă doamnă Şunkovici, nonagenară, ne scrieţi că de sărbători au venit doi cu caprala uşă şi în loc de întrebarea tradiţională „Primiţi cu steaua”, au întrebat: „Primiţi cuviolul!?” Nu înţelegem ce le-aţi răspuns, dar vă felicităm! Dle BOCbaşa (cetăţean multilingv) - studiul dvs. despre oculta Google and Magoogle esteterifiant şi necesită internare. Facem cercetări la subsol. Cercetătorul Z.Z. : Interesantă ipoteza reîncarnării numitei Esca, de la PRO TV, din Esca,amanta lui Attila, Biciul lui Dumnezău… Dar în mod logic, e absurdă. Attila a fost ucis prinotrăvire de iubita lui Ildiko, nume evident unguresc. Cu ipoteza că “negoţ”, vine de la goţi,suntem de acord. Prima făptură bilingvă a fost Şarpele - el avea limba despicată. De la el, gâştele au păstratdoar sîsîitul capitolin. Multilingvismul a apărut în Babilon, când El (Elohim), le-a încurcatlimbile, „ca să nu ajungă asemeni nouă şi să se urce la ceruri” (Genesa). De restul seocupă, prin milenii, Inteligence Service. Comisarul nostrum euro-parlamentabil cu aceastăproblemă implementabilă, este clarvăzătorul ORBan, desemnat de bivăzătorul Băsescu. Timpanul îngroşat face mai acute celelalte simţuri. Pe cel care strigă mai tare, îl bănuiesc desurzenie. Timpanul spart nu e instrument muzical, ci nano- scut de apărare antirachlete. „A sta strîmb spre a judeca drept”? Dar cei ce stau drepţi, judecă strâmb?(Strîmbei- Votcariu). Elitele intelectuale fac mai rău decât turmele căpiate. Marile descoperiri apar din isteţimea celor ce reînţeleg ce au uitat alţii. Invenţiile, din ceeace nimeni n-a ştiut.pag. 32noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"„Lumea celor drepţi” poate fi şi sintagma echivalentă cu cea de „rigor mortis”.„Don’ redşef, nobelisatul Einstein când scoate limba, oare ce insinuează?”Răspuns: Nu fiţi turburată, el scotea limba în oglindă.Domnule (doamnă?) Roabertha, numărătoarea gropilor din Parlament: „analist” nu e cecredeţi dvs! Nici „futurist”… Dar mai încercaţi. Acelaşi răspuns şi pentru d-na EleneaUdărea.PS: Cimilitura v-o publicăm, ne place, deşi e cam sinistră:Un email de pe catafalc (a lui Falcă?): „- Sună-mă mă, sunt fierbinte!”Domnule D. D.Tv., nu se zice manipulare, ci manipenisare: e mai cu prezervativ.Ziceri celebre: Absorbiri ... Traian Băsescu, despre Elena Udrea - Cocoş: „Cu tocuri înalte, cu pantaloni strâmţi, e ceamai bună la absorbţii...”. „Sî’nii traiţi bineeee!”Anunţ de provincie: Cetitorii afle că vom reveni cu virgulă rubrica „Bordelu’ literalnic”- generaţia în blogi,întru slava umorului încă românesc, cel mai tare din UE... (Maşa Ablogosferatului-Potopeviciu, bi-citizen)Cu bucurie deschidem...Mădălina Maria DĂNCUŞMădălina Maria este fiica poetului editor Ştefan Doru DĂNCUŞ.A debutat literar în 2009, în revista SINGUR. Elevă în clasa a XII-a,se pregăteşte pentru un colegiu din Anglia.Mă încăpăţânez să rămân aiciDe prin 2000 toamna încoace, n-am putut să nu observ cu ochi criticcârdul de tanti profesoare puse pe fapte mari: educarea cu orice preț a noiigenerații, în dulcele stil... funeriesc. Adică nu prin exemplu personal sauargumente cât de cât raționale, ci îndesându-ne pe gât, cu grație, nișteuniforme greoaie ce amintesc de vremea când răposatul se plimba cu bărcuța.Acum, mă întreb și eu, ca un neica nimeni ce mi-s: nu pe mine, m inoră, da’ măcar pe părinții meii-o fi întrebat cineva dacă vor ca odrasla lor să îmbrace așa minunății? Dar nici nu-mi permit sădeschid gura. În momentul în care începi să-ți pui întrebări, te trezești cu un profesor oripilat care-țidă peste nas cu ditamai ceaslovul. Catalogul, adică. Nu-i voie să te îndoiești de utilitatea uniformei,chiar dacă înveți de când te știi în săli de clasă neîncălzite și te îneci zilnic cu praf de cretă. La fel,n-ai voie să te plângi nici de faptul că ai intrat la liceu ca un copil conștiincios cu ceva culturăgenerală și acum, într-a doișpea, te trezești că ești un adolescent scăpat din mână și ai pierdut șibruma de cultură pe care o aveai. În schimb, au avut grijă băbuțele să te burdușească, pline debunăvoință, cu singurele cunoștințe de care ai nevoie pentru a trăi bine în România: să furi (în primafază, eseurile de pe internet) și să minți că ai citit „Ion”. Chiar dacă afirmi cu certitudine că a fostscris de Camil Petrescu și că iubirea personajului principal (care-o mai fi și ăla!) față de glie e otrăsătură simbolistă. După care citești două paragrafe din eseul copiat cu propria mănuță de pereferate.ro și – bravo, mami, treci la loc, senzațional! Încă unul care trece clasa cu 8 fără să citeascăo singură carte tot anul. Asta pentru că nu ne permitem să lăsăm repetenți, doar suntem colegiunațional.Există, în țărișoara asta uitată de lume, oameni mari care se pierd pe drum. Dascălii și învățații depe vremuri s-au transformat în profesori rigizi și obosiți, a căror singură dorință e să vină odatăpauza, să scape de pușlamalele astea cărora nu le intră nimic în cap. Își recită lecția într-un ritmmonoton, în timp ce, la rândul lor, pușlamalele cască și se înghiontesc: mami și tati au zis că puiu’lor e deștept și că nimeni nu-l înțelege. De-asta, la întrebarea cu privire la un om de cultură alanul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 33

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"secolului XVIII, turma urlă când Blaga și Arghezi, când Eminescu. Ce-și mai amintesc să fi auzit laromână, în pauza dintre două manele.În sistemul ăsta suntem crescuți toți, fără niciun fel de diferențiere. În timp, de la a mă bucura călaud pe tata spunând că școala e inutilă, am trecut la a constata cu amărăciune că pierd ani din viațăca să fac rost de o diplomă. Singurul lucru pe care l-am învățat cu ajutorul orelor de curs a fost cătrebuie să gândesc pentru mine dacă nu vreau să mă afund în mediocritate. Exact ceea ce nu trebuiasă învăț! Odată cu vara lui 2012, ei vor mai fi aruncat la gunoi o generație, „din cauzasuprapopulației și a subculturii”, cum bine zicea nenea Fowles. Ne chinuim apoi să facem facultățica să avem hârtie cu care să aprindem un foc când vine iarna. Sau ne luăm masterul la Oxford ca săne găsim un post de vânzător de înghețată în Herăstrău. Aici n-o să te întrebe nimeni cum ai ajunssă dormi pe o bancă în parc – dacă ar face greșeala de a te întreba, vor trebui să-ți găsească un locde muncă, și nu se riscă. Devii o priveliște la fel de obișnuită ca și cea a haitelor de câini pebulevarde și a gunoaielor pe care vântul ți le încurcă în păr chiar și în centrul orașului. Banca dinparc rămâne totuși cel mai viu simbol al egalității dintre oameni: ai facultate, n-ai, ai citit ceva, n-aicitit - nu interesează pe nimeni. Mic-burghezii privesc cu aceeași milă și la bețivul care-și piteșteultimul chiștoc, și la scriitorul care încearcă să se rupă de blestematul ăsta de sistem. Oameniirespectabili vor clătina din cap și se vor refugia între prăjitoare de pâine și cuptoare cu microunde,gândindu-se cu oroare la vremea când o plită era de ajuns. „A trecut vremea aia barbară”, vor zice,„ne-am civilizat, am construit case mari, frumoase, cu mușcate la ferestre, și le-am umplut cuobiecte moderne, multe și indispensabile”. Și, cum planeta se umple alarmant de repede cu obiecteinutile și cu oameni și mai inutili, începem deja să ne căutăm alte corpuri cerești locuibile, pe caresă ne mutăm cu tot cu televizor și mașini luxoase. Cercetătorii sunt din ce în ce mai aproape deidentificarea unor planete care să susțină dezvoltarea unor forme de viață, în câteva secole o săcolonizăm jumătate de Cale Lactee. N-aveți decât, le spun, cărați-vă toți, voi, ăștia mecanizați,grăbiți-vă să umpleți planete cu reziduurile existențelor voastre aride. Eu mă încăpățânez să rămânaici – oamenii ca mine vor crește copaci printre betoanele pe care voi le lăsați în urmă.E-mail de peste Sena 2012 …CaptivCaptivă în cerneală viaţaÎşi devine sieşi DumnezeuPoţi despre fiecare lucruLegitim afirma: sunt euInspiră viaţade hârtieAtomii de carbon chimiaRealităţii-i e cuvântulEsenţa şi alcoolemiaCaptivă în cerneală viaţaPoate miza pe veşnicieUrlu profetic: nici un zeuNu-i ţine loc de Poezie!Neştiutor, fiul meu..Ovidiu BĂJANNeştiutor fiul meu râdeCâteva cruci speriate îşi iau zborulÎn beznă ferecat voi putreziŞi voi fi risipitÎn toate câte-l vor înconjuraÎn timpul scurt şi dureros al vieţii- moartea nu are chipchipul i-l dăm fiecare –printre morminte fiul meu blondca un gând al verii care tocmaitrecetot ce a fost tatăl săuse va aduna într-o lacrimăpe care adierea unei noi iubirio va şterge degrabăaleg din multiplele căisă fiu pulbere sub picioarele luişi ale fiilor săi.pag. 34noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"... şi de peste NistruManuela ŞTEFANUndeva între cerul întunecat şi câmpul luminos am văzut azi soarele. Şi ştii,dimineaţă, un porumbel se bălăcea bezmetic. În zăpadă, chiar pe acoperişul delângă fereastra mea. Unde eşti? Simt muguri crescându-mi în pântec. În urechi îmiţiuie râul, mugind neputincios, încă ascuns sub gheaţă. Cavalere, ghiocei aburinziîmi cresc în privire! Mai înainte, la poartă, două Ilene Consânzene îngânau uncântecel… Te simt în put ere, cavalere, şiverde, pregătit de lumină. Unde eşti? Înburta aburindă a pământului aud mlădiţele tăindu-şi cald calea spre lumină. Simt umbrele sloiurilorfurioase spărgându-se de mal. Vântul îmi ia şi îmi duce cuvintele. Părul mi-e ud de zăpadă.Scormonesc aiurea, sub frunzele rămase de cu toamnă. Urme de potcoave? Unde eşti, cavalere?In Memoriam Cezar IVĂNESCU(Tatăl meu Rusia)! de cincisprezece ani nu ştiu, nu ştiu nimic de tine, Tată,stai tot în casa-n care-am stat copil în vîrsta fermecată,stai tot în casa-n care crunt îmi loveai trupul cu centura?val roş de sînge şi acum tot îmi mai podideşte gura!! sărutu-ţi mîna, Tată bun, sărutu-ţi mîna şi-nchinareca Domnul-Dumnezeu tu eşti, ca Dumnezeu şi Sfîntul Soare,cîţi pumni în inimă-am primit mi-au fost ca floarea la urechecă nu e pumn să poată sta cu pumnul Tatălui pereche!! sărutu-ţi mîna, Tată bun, sărutu-ţi mîna şi genunchii,te-ating cu palma de copil cu-nvineţitele ei unghii,mi-s mîinile tot străvezii, nevinovate, albe prunce,putea să mi se-oprească-n loc cu totul inima atunce !! Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia...Tu numărai şi-ţi întindeam palmele-nsîngerate ţia...Te-ai fi oprit de-ai fi văzut că fiul tău de-al doilea plîngeţi-aş linge cizmele şi azi de-ar fi stropite de-acel sînge!! Tu erai tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia...Tatăl dement cu epoleţi şi cu centură ca leşia...Tu erai Tatăl meu şi noi copiii te uram şi Mama,că ni l-ai pus tu pe pereţi pe Stalin şi-ai dat jos icoana!! Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia...mai mult pe mine mă băteai, spre mine-ţi abăteai urgia...pînă spre miezul nopţii mult în casa noastră luminatăse auzea cum tu loveşti cu vrednicia ta de Tată!! Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia...ne-ai îngrozit cu groaza ta copiilor copilăria...m-ai prigonit, m-ai alungat din părinteasca noastră casă,de-aceea azi picioarele mi-s tari ca fierul şi frumoasă!! Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia...genunchii azi mi-i plec şi-ţi plîng singurătatea, nebunia...mă poartă azi picioarele pe Drumul Noilor Imperii,la Noua Sofie să-ajung pe crucea Albelor Siberii!(febr. 2012)anul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 35

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"! nimic nu poate-a mă-ngrozi, sufletul meu nu se mai teme...de tine doar mi-i dor mereu, nu te-am văzut de-atîtdar nu bătrîn, dar nu dement, n-aş vrea să-mi pari acum un altul,vreme,Tu care trupul mi-ai făcut tare şi neted ca asfaltul!! poate de-acum, nu mai e mult şi în Siberia ni-i drumul,la tine doar mă mai gîndesc cît ţine şi ne-o ţine-acumul,fiul vîndut şi schingiuit ce gînd să-ţi mai trimită ţia?Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia!! de cincisprezece ani nu ştiu, nu ştiu nimic de tine, Tată,stai tot în casa-n care-am stat copil în vîrsta fermecată...stai tot în casa-n care crunt îmi loveai trupul cu centura...val roş de sînge şi acum tot îmi mai podideşte gura!! Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam RusiaTu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam RusiaTu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam RusiaTu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam RusiaTu er ai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam RusiaOaspete la castelCasa memorială…(fragment )o să ajungem cu toţii pictaţi pe biserici,mâzgăliţi rapid prin w. c.-uri publice,o să fim uşor de recunoscut, uite-i,o să strige căutătorii de muzee.(eu să simt înflorindu-mi în ochi volţiibezmetici ai reflectoarelor,apoi căzând petală cu petalăpe cimentul plin de mulţimi vide).- iată de ce te-am minţit –cu gesturi marţiale voi îndesa în sacoşăputoarea unui batalion de soldaţi,crima, pedeapsa, adulterul, îngerul,plasma din care este făcută lumeaşi pe urmă calendarul, bălegarul limbilorpământuluifoşgăitul hematiilor din orbitele mele ţăndărişi iar: bâtele, ciorile, scursorile nopţilor altoraportocaliul păcatului meu- mai e un loc pentru Tine – mai repedeo să fim cuminţi, cocotele, bişniţarii, cerşetorii,gardienii publici, guvernanţii, mămicile, ţiganiiŞtefan Doru DĂNCUŞvom fi prudenţi, nu Te vom deranja, Doamne.unii îşi nituiesc deja vocalele, îşi pun chiar lacătechinezeşti pe corzile vocalealţii îşi admiră viitoarele ţâşniri ca din puşcăce lume frumoasă miraculoasăregistratorii aprind focuri pentru ca aterizareaistorieisă fie perfectă, suntem aici Doamne,suntem toţi, suntem cuminţi,n-a mai rămas nici o vitrină întreagă, suntemgata,suntem buni de prăsilă, ne-am depus la băncitoatăbiata noastră trădarerăstigneşte-ne Doamnee linişte ca-ntr-o lentilăse aud scufundându-se în cel mai abject ghetoual acestui moment epocal –peninsulele împotrivirii meleşi înnebunescînnebuniţiînnebunim* * *acum n-a mai rămas nimeni întreg –suntem ca nişte vocabulare în care doar literelese ciocnesc aleatoriu, nu mai avem cuvinte,sexe, cremvurşti,fericire, unghii smulse, indiferenţe.pag. 36noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"acum nişte pietre de moară ne macinăpoftim Doamne la masăaceastă pâine este făcută din făina oaselornoastresângele nostru a fermentat pentru acest vinminunatne-am pus la afumat cele mai intime ţesuturibiologicePoemeHoover MachineMaşina Hoover... Maşina Hoover esteproastă. Maşina Hoover este CEAmai proastă.Maşina Hoower nici nu existăvorbim de ea doar ca să treacă vremea.Duioasa Olga la 10 ani...Natură treazăChiciura pe pruniÎndepărtează caseleDe somnuri.Masa ţine trejiMartorii ultimei cinede tainădin pietre.Libertate ?Nisipul a cernut deasupra meaUn vas cu flori de lume.Ce vie-mi pare amintireapentru această tainică cină.venim să batem la uşa Taîntreaga specie ca o gaură neagrăaşteaptă – fiecare în spaţiile propriilorcromozomi –- umple-o DoamneTe rugăm DoamneAdrian BOTEZProst trece vremea. Vremea ar trebuisă treacă pe partea cealalată.Vremea ar trebui să treacăprin cu totul alte părţi.Dar ce poţi să-i ceri vremii? E proastă.Cred că am fost clar. Dacă nu-înseamnă că nici voi nu sunteţimai brejidecât vremea- decât MaşinaHoover-decât Toate aşa- în general- vorbind despreGenerali. Deci: Maşina Hoover...De care m-am îngropatÎn deşertul subţireAl viselor uitateTânjesc după cuştileSimţurilorÎn care eram închisăCăci acum m-am risipitOrice speranţăneîndemânaticăîn ceea ce din când în cânddevine dorinţăde netăgăduit...Olga ŞTEFANA niversareLamentaţia bobului de rouăIon Pachia TATOMIRESCU - 65Cine va strânge urmele mele, Cine va topi cu tălpi trandafiriiÎntunecându-se-n nisip, cine? Zăpezile din cântarea mea, cine?Cine va alerga-n luncile imnului, Doar tu, mireasa mea, doar tu,După carul meu cu cai de-argint, soare-ascuns în crini,aburind, cine?rouă din chipul mărgăritarului!anul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 37

Premii... premii...asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Elena Daniela SGONDEA şi Eugen EVUpremiaţi (din nou!!) la Giardini Naxos1. Elena Dani ela SGONDEA - Premio Speciale a Giardini Naxos dell’AccademiaInternazionale IL CONVIVIO, 2011 per „Nevis”, poemi, Casa Editrice „RealitateaRomânească”, RomaniaMotivazione: Originale e complessa la raccolta di liriche di Elena Daniela Sgondea, Nevis, che sidistingue per la profondità delle emozioni e il linguaggio luminoso. In essa gli elementi naturalihanno una forte prevalenza, insieme ad una adeguata cultura: elementi mitici assurgono a simbolocome la resurrezione di Orione, il bacio di Horus, o il vecchio ciliegio emblema di assennatezza.(Angelo Manitta)2. Eugen EVU, Premio alla Carriera per „Beţia de timp”, Casa Editrice „RealitateaRomânească”, RomaniaMotivazione: opera leteraria integrala.“Nevis” è “un posto” indefinito, atemporale, chepalpita però, tra lo stato di veglia e quello di sonno, forseuna terza dimensione dello psichico umano, nella quale ilPoeta riesce a penetrare tramite la rivelazione intuitiva,dovuta alla magia. Tutti i libri di Elena hanno questotremolo onirico, questo spettro che talvolta è della lucefiltrata dalla vetrata, dall ’esteriore, a volte dall’interiore…Questo succede grazie ad una semi-trance, un’inquietudineche sembra semi- ipnotica, esoterica e con ogive tramitele quali dalla piccol a fortezza del poema, l’occhio delsogno svolge luminescenti ed ombre che palpitano nelladecorazione delle metafore, oppure si stanno emergendo come glife, grapheme, nelle pagine deisuoi libri, come “terra sigilata” di un piccolo tesoro nascosto al profano, ma che sorridono a quelloche ama il cristallino e i colori che rotolano i versi.Da qualche parte, ho chiamato questo stato una rimanenza della telepatia dell’ancestrale.Inquest’oltre delle parole, appena sfumato, suggerito, affatto retorico, un tipo di fatica sconvolgentedella nascita del poema come un Essere… Dunque, la creazione, la nascita della poesia per ElenaDaniela è come quella di Sophia degli alchimisti, oppure del bambino santo, è il logos vivo...(poieion,creazione innovatrice). Non manca però, intrecciando gravi accordi convesivi, neanche lasfumatura sarcastica, di origine post-modernista.... L’autodefinizione contiene sempre riferimentisottotestuali, la „story” personale, con i metodi dello haijin giapponese, dell’hai-ku: nel suo caso,l’accordo viene tramite l’integrazione dell’ aforisma, dei barlumi tipo „fulmine mentale”, rivelante,e cioè tramite la Meraviglia, da dove risultano delle sfumature memorabili, tra la delicatezzafemminile e sottili echi naturisti, in chiave allegorica, tramite analogie che già, l’egiziano HermesTrismegistos le metteva nell’ equazione macro-microcosmos.... Questo senso speciale dellapoetessa sembra innato, è la caratteristica dei libri di Elena Daniela: „Încă nu” (Ancora no), „Glifetranilvane”, „La răsărit, tremorul” (All’alba, il tremolo), e „Tatuaje pe cer” (Tatuaggi sulcielo)...Senza dubbio, Elena Daniela Sgondea c’è sul cammino dell’inziazione, dell’ adempimento, diuna chiamata che si ramifica dagli echi, dalle ombre e dalle ansie, nell’albero energetico (oppurel’arcobaleno), della Vita come Mistero, un mistero che ci riempe di nuovo dopo le inondazioni delletempeste magnetiche del mentale... Credo nella sua poesia perché lo so.(Eugen Evu, trad. di Marilena Rodica Chiretu)pag. 38noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

Eugen Evu în italianăasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"La bellezzaSe dedică Mariei Teresa LiuzzoLa bellezza è fragile splendoreniente non ti rende più vulnerabiledesiderata da tutti, mangiatacon gli occhiohcome determinala predazione e la croce!Per quanto stai schivando tifai vedere più attraente.A volte come il frutto ancora acerbopianta esotica della discordia.Cespuglio fiorito ermafroditoocra d'ibis e mimesis del pavonecausando la cecità del sole;tradendo la transparenzadella divinità.nei fuochi che camminanoe volano.Se tra il vizibile e l'invisibilesi insinua la notturna rottura.La bellezza decade esteticoe izotericodall'amore, all'odio.La bellezza puo essereaddomesticatamediante il sequestroma solo multiplesolo unicità nella pluralitàsolo nel orgasmicocolto di sorpresasospettando notturnol'arcobaleno...Kimono nirvanicoSentocantare la materiaNevica, dopo la più grande pazienza:Ti regalo questo kimono.Ti bacio nel fiorecon ogni fiocco contato.Primavera semanticaluce- mondosè stesso- eternonasciturotrad. Danut GRADINARU - ItaliaImitatio DeiGioco di paroleDel DioChe brilla al di sottoDei mari del sonno.Ah, sull’orizzonte le paroleDi cataste di frutti di mare,madreperla schiacciata-Tombe appianate dalla tempestaDella sua memoria. InAeternum Te gloriam!Perché noi siamo, noi sumDelle fiamme senza fumoCombustioni senza ceneri-Complici di DioTra i mari del sonno.Imitatio DeiJeu de motsDu DieuBrillant au-dessusDes mers du sommeil.Ah, sur l’horizontale les motsDes tas de coquillages,nacre écrasée –Aplanies tombes de la tempêteDe sa mémoire. InAeternum Te gloriam !Parce que nous sommes, noussumDes flammes sans fuméeCombustions sans cendres –Complices du DieuAux mers du sommeil.trad. în italiană şi franceză- Angelo MANITTADesen deRadu ROŞIANanul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 39

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Ars poeticaCosa vedono gli specchi e zittiCosa vedono e dimenticano, come sognatoCosa vedono, l’inverso tempo opaccoSolamente la poesia, istante di un eternoEsprime ognitanto stupitoCorpo di ombra, canto coloritoDelirio, Deo scarnato.C os’è stato, come non ci fosseEssendo belle opure nonbelleCosa vedono gli specchi non mentirosiIl chiaro del divino morsoDalle Empatie gelose –Ruvida seta...Degli Dei scheletri, reliquie, ossa.( l’unicità che si schiacciaFruttando i desideri e tradimentiSono stato anche il re – di questa stareE schiavo sul vario IeriMorendo risonantenfra la KarmaRovesciato, cosmica cupidità, armaD el Sogno come Nessun luogoInguaribile)Cosa soffrono nelle sinergie e corronoIl presentimento dello Spirito nel tramontoQuando lo Spirito vorrebbe strapparsi nelVoloIncognoscibile DemiurgoSolamente la poesia, come decorroContiene ill Gesto CreatoreCome che io ti adoro.La fase del bruciamentoTrovarsi in qualche posto oscilante,variabileFra il microscopio elettronico edTelescopio HubbleFra il vestito della principessa di Monaco eGli feti, crissalidi degli angeli fraGli Tsunami gli vulcani la risonanzaSchuman edL’esperimento della mutazione laglobalizzazioneLa nuova primordiale after the dayTutti gli tempi in un solo ADESSOTutti gli cimiteri per un soloriassorbimento.E non solo Lei, la Pulsazione,nel’interno della nevicata,nella sfericità del organismoe non solo Lui, l’Arcobaleno della nottele stelle ci sono anche di giornoil sole è ancora lianche di notte.trad. Marilena Rodica CHIRETUPoeţi în recitalCostel SIMEDREAMihaela STROE MALEARugă pentru poetIn memoriam Ion ChichereMoarte, moarte, soro moarte,Fie-ţi milă de poet,Spune-i vremii să îl poarteCătre tine mai încetIar când drumul nu-i mai suie,Spune-i timpului să stea,Bate ornicul în cuieMoarte, moarte, sora meaAltfel, toate-ar fi deşarte,Fiindcă timp nu-i mai avea,Să te cânte, soro carte,Moarte, moarte, sora meaVisătoare, Galatheea...Ce mâini frumoase ai, iubitul meu!Ce îndurerate cuvinte!Oare cum ar fiDacă mâinile tale, într-o bună zi,Ar atinge lutul, trecătoare formă aNumelui meu?Şi l-ar plămădi, l-ar descânta,– mâinile tandre, cuvintele încete –Încă o dată şi încă o dată, pe îndelete,Până când făptura mea, toată,Fiinţă şi nume ale nesfârşitei iubiriAr deveni...pag. 40noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Născută la HunedoaraAnthonia AMATTISe numeşte, de fapt, M ioara NICOLAU, dar literar este cunoscutăca Anthonia AMATTI. Se declară brăileancă deşi este născută laHunedoara şi a studiat la Cluj. Cărţile d-sale de poezie au unconstant şi pronunţat caracter itinerant, iniţiatic.AntropofagieFiecare depune propria amprentăÎntr-un depozit bancar virtualo-nghite timpul, considerînd-o ofrandărămânem schilodiţi de moleculeleamputateînghiţite de tumori şi netratateale someipurtăm pecetea fierului înroşital păzitorului Turmeiajungem să semănăm preabine-ntre noidoar craniile sfinţilor dănuieaurii şi bine mirositoareCatedralaFiecare catedrală majestuoasăare un Quasimodo-Mesager al contrastelorîntre frumuseţe şi urâţenie.Nimeni nu trebuie să uitecă Dumnezeuîşi protejează cocoşaţiiei sunt creaţia LUIşi trebuie să căutămbiserica din sufletul lorCartea hunedoreanăConstantin STANCUSunetul fanfareiIoan VELICA - Pagini din istoria fanfarelor din valea Jiului,Editura Edyro Press, Petroşani,2011„Dedic această lucrare tatălui meu Velica Sterian (1929-1993) care a cântat la basfa în fanfarele minerilor din Lonea-Aninoasa-Petroşani şi în Fanfara Reunită aVăii Jiului” – aşa îşi începe cartea Ioan Velica un pasionat om de cultură din ValeaJiului după istorie, artă, întâmplări...Cartea sa poartă un titlu frust: Pagini din istoria fanfarelor din valea Jiului, dar intră într-undomeniu interesant care a dat culoare locului şi a dinamizat istoria de zi cu zi a românilor din Vale.Cercetător al vieţii cetăţenilor din zona în care trăieşte, autorul ne pune la dispoziţie câteva file dememorie pentru că muzica este şi o lege morală, armonizează universul cu omul şi omul cuuniversul, gândurile se modelează după sunetele tristeţilor noastre provinciale şi declanşeazăordinea din minţile oamenilor. Muzica este ocazia de a da aripi sufletului uman şi de a recreacosmosul personal şi cel al îndrăgostiţilor.Ioan Velica ţine să ne introducă în lumea unică a fanf arelor, abordând istoria acestora la români.Este interesant să constaţi că buciumul îşi are originea din timpul romanilor şi că instrumentemuzicale au fost descoperite şi pe teritoriul României, iar invenţiile în domeniu au marcatevenimente muz icale inedite, astfel „trompeta cu clape” apărută în 1801 a impresionat pe JosephHaydn încât acesta a scris „Concertul pentru trompetă în mi bemol major”. Fanfara desemneazămuzica unei formaţii de suflători, predominant „alămuri” şi „percuţie” abordată de militari laînceput, apoi devenind un bun al cetăţii chemate la viaţă şi moarte. Autorul caută să afle, princerce tare pasionată, şi, apoi, să ne prezinte modul de naştere al fanfarelor din Valea Jiului, dotarealor materială, componenţa ansamblurilor, nivelul de cultură al celor împătimiţi după muzică, modulde manifestare a fanfarelorîn cetate, ponderea muzicii româneşti în repertoriu, istorii vechi şi noi,anul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 41

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"fotografii în apa timpului… Documentarea s-a făcut serios, bibliografia demonstrând munca văzutăşi nevăzută a autorului, dar şi o istorie inedită, o istorie cu mult cântec…Ioan Velica se apleacă cu dragoste de istoria sângeroasă şi tensionată din Valea Jiului, degeografia unei pasiuni, pendulândîntre minerit, comerţ, război, religie, munte şi râu, oameni şinedei. Tangenţial atinge şi ceva din istoria Tării Haţegului care a influenţat istoria din Vale şi istoriaîntregului ţinut.Iată ce notează autorul: „Carpaţii, care închid Valea Jiului, n-au putut împiedicalegăturile dintre populaţiile din Dacia Transilvăneană şi cea de dincolo de munţi. Sarmizegetusa eraîn permanent contact cu castrele de dincolo de munţi de la Bumbeşti şi din lungul văilor de submunte.” Ioan Velica reţine importanţa nedeilor la românii din Vale Jiului, evenimente luminoasecare îi legau pe oameni, o paradă a modei la ţărani şi o sărbătoare a mulţumirilor de orice fel, aşacum râurile curg, aşa curgeau şi oamenii la locul de întâlnire. Aici este citat pe larg NicolaeDragomir cu lucrarea sa Din trecutul oierilor mărgineni din Sălişte şi comunele din jur. Cartea maipune în evidenţă istorii uitate precum cartea Nedeia din Poiana Miresei de Nicolae Deleanu,apărută în anul 1955, care marchează evenimentele legate de organizarea de început a minerilor înValea Jiului. Impactul fanfarelor în viaţa socială se poate observa în mai multe direcţii: oamenii şiauputut afirma talentele pe care le aveau indiferent de starea socială, cetatea se coagula în jurulunui reper invizibil, muzica, de sărbători, duminica, evenimente importante, decesuri ale minerilorşi personalităţilor care au marcat vremurile şi locul. Cumva muzica lega lumea de aici cu lumea dedincolo, sunetul era un semn al eternităţii locului, dar şi al nădejdii… Ioan Velica dă atenţierepertorului fanfarelor din literatura cultă românească şi universală, cântece patriotice, folclor,prelucrări de folclor din zona sufletului românesc şi a naţionalităţilor specifice care au trăit în Vale:nemţi, polonezi, slovaci, maghiari, ţigani, etc. Analiza vizează fanfara din Petroşani, Lupeni,Vulcan, Petrila, Aninoasa, Lonea şi fanfara reunită a VăiiJiului, apoi repetorul fiecărui ansamblu, componenţa acestora,un album foto al fanfarelor… Fotografiile smulg din vremesemne discrete, portrete, oamenii legaţi prin pasiune, sudaţi demuzică, zidiţi în sunetul etern. Cartea are înserat un tabel cucetăţenii români de origine germană duşi la muncă în fostaU.R.S.S. conform instrucţiunii Inspectoratului General alJandarmeriei din 1945, semn că viaţa din zonă a fost unacomplicată, puterea şi-a făcut simţită prezenţa, lumea a fostafectată de marile valuri ale istoriei, venite fărăconsimţământul oamenilor, aşa, ca un tsunami.Fotografiilesunt fixate în peretele timpului cu exactitate: 1922, 1928,1930, 1935, 1970, 1975… Apar orchestre de copii, fanfaraBisericii Creştine Penticostale din Petroşani, fanfara elevilordin Lupeni, fanfara sindicatelor, fanfarele defilând înPetroşani, fanfara reunită… Ioan Velica scrie: „OraşulPetroşani poate fi un exemplu pentru alte aşezări din România.Aici găsim fără patimă şi resentimente biserici, şcoli, cluburişi asociaţii culturale pe naţionalităţi. Ba mai mult căsătoriilemixte au făcut ca cei din Valea Jiului şi cu cei veniţi din alte colţuri ale lumii să iubească acestelocuri şi să spună cu mândrie ” Oameni, destine, fanfara ca un liantnevăzut care leagă vremurile, locurile, gândurile… În carte, o poezie prinde esenţele: „ E noapte.Stele sus ard,/Ca faclele la denii./Şi-n undele-ţi, eterne bard,/Doinesc transilvănenii…” – Jiul, deMarin I Petrescu cu un moto de Octavian Goga: „Tu, Oltule, să ne răzbuni!...” Citind repertoriulfanfarelor, răsfoieşti o istorie universală şi românească a sufletului aflat sub orizontul speranţei,atins de muzica universului, titluri care pun pecete pe vieţile oamenilor: Dans ţărănesc, Vulturul dinmunţi, De-aş fi rege, Marşul minerilor, Cetatea hoţilor, Serenada, Vis şi realitate, Flori de camelii,Regina florilor, Poet şi ţăran, Sunetul fanfarei, Ecou în munţi, Crai nou…pag. 42noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Compact medalionMonica CUCU… un surâs cândva devean, acum de peste OceanA debutat editorial la “Signata” Timişoara, prefaţată de Eugen Evu,cu ”Lumea văzută de un înger”; este soţia lui Paul Ciuci, şi textiera trupeilui, Compact. A fost vocea de la Radio Deva din 1992 pînă în 1995, iar apoivocea Radio Analog până în 2005. De asemenea, timp de cîţiva ani, a prezentatşi produs câteva emisiuni de televiziune şi a scris numeroase editoriale pentrupublicaţiile locale.Monica Cucu a scris şi publicat două cărţi (una în România în anul 2000 şi una în Statele Uniteale Americii în 2006, la Hollywood). A absolvit cursurile facultăţii de Filosofie-Jurnalism "SpiruHaret" în 2008, iar în 2010 a absolvit cursurile unei şcoli acreditate de radio şi mass-media din LosAngeles, California. Trăieşte în Ventura, California. Recent, reapare pe blogul Alin Bena, cuinteresante texte caustic-moralizatoare. Cum am prefaţat prima sa carte, o aştept, cu mare “interes”sufletesc, cu o revenire la sentimenul poeziei trăite...(Eugen Evu)De pe MureşIoan BARBAbsenţaStau câţiva calomniatoriLa coţul străziiVorbesc zidurilorDespre moartea meaHrănesc prin biberonulunui prunco insectăce întinde o linieprin mineîn amiază din ochise ridică un aburmintea leviteazăîn oglindă se vededoar zidul din spatecobor trepteletemplului miratcă nu-mi alunecăumbra pe daleîmi strigă din adânculfântâniieştimortultimii mei martorirămân clopoteledangReviste care nu se lasăAna ALMAŞANA - CIONTEACa lumeaDeschid oblonulSă văd lumeaAşa cum este ea,Lume perfidă,Mizerabilă lume.Încerc să fiu şi eu,„ca lumea”Fiindcă adesea mi se spuneCă nu mă comport„ca lumea”Că nu ştiu să trăiesc,Să mint ţi să privesc„ca lumea”Contraatac (Adrian Botez) şi Cafeneaua literară ( Virgil Diaconu).anul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 43

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"PrimimSabile KEÇMEZI-BASHATradusă (literar) de Baki YMERIS-a născut în 1954 la satul Koretin al Dardaniei (Kameniţa). Şcoalaelementară şi liceul le-a terminat la Dardana, Facultatea de Ştiinţe Politice laBelgrad (1977), iar studiile postuniversitare la Universitatea din Prishtina. În1980 a susţinut examenul de magistratură, iar mai târziu şi doctoratul (1984).Autoare a numeroase studii ştiinţifice, publicistice, diferite analize etc. Apublicat câteva cărţi despre mişcarea ilegală din Kosova.A partic ipat la numeroase simpozioane ştiinţifice în ţară şi străinătate, iar între anii 1991-1993 afost redactor coordonator al revistei Bota Shqiptare (Lumea Albaneză) din Tirana. Încă din copilăriescrie poezie şi proză pentru copii şi adulţi. Este membră a Uniunii Scriitorilor din Kosova. Între anii2001-2004 a fost deputat al Parlamentului kosovar. Actualmente se ocupă cu probleme istorieiactuale, lucrează la Institutul de Istorie din Kosova, iar din anul 2005 este Ambasadoare a Păcii.Bibliografie literară: Nusja e gurtë/ Mireasa de piatră (poezii, 1989), Kohë epileptike/ Timpepileptic (poezii, 1996), Dy lule ka mami/ Două flori are mama (poezii, 1993), Ëndërrat e trishta/Visele triste (poezii, 2000), Hadi (dramă, 2005), Malli për Itakën/ Dorul de Itaca (poezii, 2008),Nata pa kornizë/ Noaptea fără cornişă (roman, 2008), Anatomia iubirii/ Anatomia e dashurisë(poeme în limba română, 2009)Inspiraţie(Frymëzim)Ce să-ţi mai scriuDespre surâsurile nebuneÎn coloana călăreţilorNopţilor târziiSauDespre imaginaţiile umbrelorÎncrucişate pe pereteCare se furişează în tăcerePe spinarea meaSau pentru mână întinsăCare precum o batistă de salutareTe conduce în călătoriiPrin orice intersecţie de timpTimpul(Koha)Ieri timpuluiI-am furat pălăriaCapul gol i-am văzutAm râs de strălucirea luiŞi în războiI-am făcut căciula nouăPentru anotimpurile albeGruparea de la Hunedoara „Victor Isac”Venind dintr-un la Alma Mater,peripludocumentarSibiu, Theodor Damiana fost şi oaspete la DevaSebastian Bara, amfitrion: între alţii, MuguraşMaria Petrescu, Victoria Stoian, Raisa Boiangiu,Almaşana Ciontea, Mariana Pîndaru - Bârgău şiMaria Izdrăilă.Salutăm editarea unei reviste a grupării!Gligor Haşa alături ded-nele Grecuşi Pîndaru – Bârgăuimagini de Constantin Grecupag. 44noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

În încă dulcele stil clasic…asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"N umai iubirea…Numai iubirea ne salvează de lacoma putere,cu un sărut se poate stinge clipa de durere,îmbrăţişaţi de-acelaşi gând ce-aduce alinare,în vânt să transformăm furtuna ce ne doare.Din nou ne întâlnim în pragul casei noastre,să împletim cuvintele ca-n basmele frumoase,să ne iubim şi rădăcina ce-a răsărit din ceaţăîn ploaia lacrimilor grele ce ne lovesc în faţă.Trăiesc tăcut în poezie să pot iubi şi umbre,ţărâna unde am crescut în vremurile sumbre,dar primăvara n-a murit şi va trezi simţirea,căci nici lumina n-a pierit şi va-nflori iubirea.27.01.2012Sull’arco dei desideri…Vorrei essere un’arcosulla luce dei tuoi desiderinell’ora di fuoco diventare cerchio,vorrei spegnereil silenzio dei sentierinella notte degli sguardiaccendere l’alba sul mio corpo.Stai aspettando il fuoco delle mie bracciadella bocca senza parole,come la brace aspettale sue fiamme nel buio della stufa;vorrei il fremito delle ondeal posto dell’attesasulla sponda dell’amore.Il tempo nevica sui nostri capellicon petali di cigliegio,nel frutteto della casal’autunno raccogliei frutti dell’ amorenel cesto dei ricordi.I pensieri giranoUn poet din HunedoaraDiferenţă şi păcatshakespeare kanto caisăun dovleacplaton novaliso rodie o cugetareschopenhauer picassostrugure şi nucă de cocosMarilena Rodica CHIREŢUcircondando le stagioni,misurando la distesa dei sognisenza confinicome l’arco dei desiderimisura la sua distesaper diventare cerchio…Pe arcul dorinţelorAş vrea să fiu un arcpe lumina dorinţelor tale,în ora de foc să devin cerc,aş vrea să stingtăcerea cărărilorîn noapteaprivirilor,să aprind zorile pe corpul meu.Aştepţi focul braţelor mele,a gurii fără cuvinte,precum jarul aşteaptăflăcările sale în întunericulsobei;aş vrea freamătul valurilorîn locul aşteptăriipe ţărmul iubirii.Timpul ninge pe părul nostrucu petale de cireş,în livada caseitoamna adună roadele iubiriiîn coşul amintirilor.Gândurile se rotescînconjurând anotimpurile,măsurând întinderea visurilorfără hotare,precum arcul dorinţelormăsoară întinderea sapentrua redeveni cerc…Nicolae SZEKELYrimbaud elytisaguridă şi extazbach şi merelefelii de pergamute dalipipa şi vioaralui einsteinanul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 45

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Eventualmente... amicaleNicola RAMPIN (Italia)Migliore ...Tremendo !Corre ogni sera conLa camicia inManoLungo la lamaDella falce.Prima o poi il martelloLo schiaccera !Piano ti asciugi le maniRompi il collo della bottigliaE ti tuffi nell’oceanoUn poet albanez din KosovoSejdi BERISHAPeste creionul meuDe ce atâta gerPe geamul ferestreiÎn această iarnăCând cuvântul topeşte orice,Şi zăpada pe mormântul mameiŞi gheaţa atârnatăPe epitaful mormântului tatăluiDe ce atâta frigPe creionul meuCând am vrut să scriuDoar un versTocmai în gerCând gheaţa sparge geanaDurerea a îngheţat-oÎn privirea setoasăÎn ger nu mai sunt fluturePentru a-mi aprindeCulorile cânteculuiCu braţele pestriţeCe nedreptateÎn acest prag al Noului An...Binecuvântarea mameiCândvaMama meaÎmi mângâia părulSănătate dorindu-mi,Să stăruiÎn toate timpurile a mă jertfi,A măsura lumina,Fericirea a căuta,A deveni miracol cu ea,Dorul a-i vindeca omului...Şi acum îmi aduc aminteDe binecuvântarea mamei...DegeabaCă în funie se clatină minteaMăi, mamă,Şi acum sunt stăruitor,Dar n-am ce să fac!Iartă-mă!Primim:George ANCACheie ramayanică?Prolog.Chipurile, fără „scântei din focul ceresc al muselor”, „n esocotinţă dar ar fi să cânt fapteeroiceşti”. Răpirea se substituie scânteilor - „răpit fiind cu nespusă poftă de a cânta ceva”, „maiuşoare deprinderi” . Alte muse decât ale lui Omer sau Virghil, alţi eroi decât Ştefan ori Mihaiu îlrăpesc, dincoace (sau dincolo, deş i, aparent, mai jos) de „cele mai rădicate şi mai ascunse desişuria Parnasului”, anume pentru „a introdu ce un gust nou de poezie românească”. În loc de poesieepicească, din altă vreme, „am izvodit ace astă poeticească izvodire, sau mai bine zicând jucăreauă”„Aş vrea să joc” (Blaga).Epistolie închnătoare. Ca într-un joc id entitar, „ţiganul” Leon (achi) Dioneu (anagrama lui IonDeleanu) făcuse călătoria în Egipt, spre sud, „cu oaste”, „cu câtă bucurie”, „socotind că acolò vois-aflu doară cuibul strămoșilor noștri și neamul nostru ad evărat!... Căci auzisăm totdeuna, șideobște să zice cum că soiul nostru țigănesc să trage de la Eghipet și purcede din faraonii ceislăviți.” Rămas invalid - „trecând un glonţ de tun aproape” „mi-au uscat un picior” - „am luatslobozie de la slujba oștenească”, „tot aici sunt la Egipet”, „nu-mi pociu scoate din inimă dorulțării”, „pa tria-mi lipsește”. Care patrie, când, în Prolog, luase „firul istorii neamuluinostrupag. 46noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"romănesc, de când să au așezat în Dacia”? Virgiliul său e unicat, un indian în Egipt (muntenesc?nemaiţigănesc?) „Având aici vreme de ajuns, mă îndeletnices c mai mult cu cetera și cu cântări. Amdat în cunoștință cu mulți de ai noștri, iar' mai vârtos cu Mârza. O, să-l cunoști ce ales om e acela,și doar' unul dintru toți, care are iubire de neam și râvnă călduroasă de-a aduce pe soiul nostru laoarecare rânduială. Acesta mi-au deschis ochii întru multe, iar mai vârtos pentru purcedereanoastră, căci au fost născut și crescut acolo, de-unde ne-am desghinat noi, nefericiții. După cumspune el, noi suntem din India, și limba noastră să grăiește acolo până în zioa de astezi; însăpentru aceasta ți-oi scrie de altă dată. Întru altele, și această istorie care ț-o trimit (pe care amtituluitu-o Țiganiada), mai mare parte este alcătuită din spusele lui; căci un strămoș a lui au fost,pe vremea lui Vlad Vodă, cu turcii în Țara Muntenească. Din gura acelui au luat moșu-său, apoitată-său, de la care au auzit spuind dânsul.” „În cât e pentru firea aceștii alcătuiri a mele, adecă aȚiganiadei, am să-ți aduc aminte cumcă eu învățând lătinește, italienește și franțozește, întru carelimbi să află poesii frumoase, m-am îndemnat a face o cercare: de s-ar putea face ș-în limbanoastră, adecă cea romă nească (căci a noastră, cea țigănească, nu să poate scrie și puțini oînțăleg) cèvaș asemene; ș-am izvodit această poveste, pe care, după limba învățată, am numitpoemation (adică mică alcătuire poeticească), întru care am mestecat întru adins lucruri de șagă,ca mai lesne să să înțăleagă și să placă. S-află întrânsa și critică, pentru a cării dreaptă înțălegerete poftesc s-adaugi oarecare luări aminte, căci știu bine că vei înțălege ce-am vrut eu să zic lamulte locuri. Iară cât privește faptul istoricesc, pentru Vlad Vodă, că au fost așa precum l-am scriseu, dovedesc cu scriptorii de la Vizant, precum vei ști tu bine; iar de țigani, că Vlad Vodă i-auarmat oarecând împrotiva turcilor, scriu ș-unele cronice scrise cu mâna muntenești; însă istoriaalcătuită întracest chip este ostăneala mea, ce am pus'o în stihuri, după izvodul ce am aflat lamănăstirea Cioarei, în Ardeal, care întru toate să lovește cu pergamèna ce s-au aflat, nu demult, înmănăstirea Zănoaghei. Eu socotesc că țiganii noștri sunt foarte bine zugrăviți în povestea aceastacare să zice că ar fi fost scrisă mai întâi de Mitrofàn ce au fost de față la toate și care la nunta luiParpangel au iscodit un epitalamion sau cântare de nuntă; de unde țiganii lesne vor cunoaște pestrămoșii săi. Însă tu bagă samă bine, căci toată povestea mi se pare că-i numa o alegorie în multelocuri, unde prin țigani să înțăleg ș-alții carii tocma așa au făcut și fac, ca și țiganii oarecând. Celînțălept va înțălege!...” „Iară, să fie alcătuit cineva ceva despre țigani, n-am cetit nice într-o limbă.Doară pentru că la alte neamuri europești puțin sunt cunoscuți țiganii, și pentr' aceasta o alcătuireca aceasta la dânșii n-ar avea haz. Dară la oamenii din țara noastră, care treesc cu țiganii și lecunosc firea, nu poate să nu fie primită o izvoditură ca aceasta, cu atâta mai vârtos, cu cât eu m-amsilit, în cât era cu putință, a metahirisi multe cuvinte și voroave după gustul țigănesc, mai vârtosunde vorbesc țiganii între sine. Cu toate aceste, dragul mieu Pereo! multe am scris acolo ce poatecă la mulți nu le va plăcea, însă toate adevărate. Greu era a vicleni cronica și a scrie într-alt chip,căci din fir în păr așa găsii scris la cele doao mai sus numite cronice, iar celealalte am luat dingura Mârzii. Cea mai de pe urmă, să știi că fiind eu țigan ca și tine, am socotit cuvios lucru de ascrie pentru țiganii noștri, ca să să preceapă ce feliu de strămoși au avut și să să învețe a nu face șiei doară nebunii asemene, când s-ar tâmpla să vie cândva la o tâmplare ca aceasta. Adevărat că așfi putut să bag multe minciuni lăudând pe țigani și scornind fapte care ei n-au făcut, cum fac asteziistoricii unor neamuri, care scriind de începutul norodului său, să suie până la Dumnezieu și totlucruri minunate bârfăsc. Dar' eu iubesc adevărul. De-oi vedea că află priință această ostăneală amea, vei dobândi și alte alcătuiri, însă nu de șagă, ci serioase și adevărat eroice. Fi sănătos. Dat.18 marț, 1812. La piràmidă. În Eghipet.”Oricâtă alegorie anticenzură imperial-clericală, ţiganii (nemai descizând din Egipt) în roluri deromâni, încă se revendică de la India, ca în locul Daciei-Romei. Colăm, în continuare referinţele,mixate poate iniţiatic, la patria imaginară sau nu a lui Parpangel (Mârza însuşi?) Şaga se îngroaşă însanscritizarea mantric-onomatopeoică a budai-românei. „Eroi comico-satiric” (sic), poemation-ul eîntâi al eroilor ne la vedere tragici-epici, dar nestrăini de Ramayana şi Mahabharata. Şi-aşa, Weber,anul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 47

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"profesor lui Eminescu, avea să publice o broşură-conferinţă cum că Ramayana preia Iliada, Sitafiind răpită precum Elena (şi Romica) etc.Precum Mârza, la Piramide, Parpangel deapănă emfatic obârşia din Jundandel. Romica aresonoritate etnică. Prologul şi epistolia sunt scrise în cheie iluminist-alegoric-românistă, pe cândpoeticon-ul levitează, nu odată, peste magia vreunei supercredinţe. Cum tragedia nu ar fi posibilă înuniversul indian, unde moartea nu e moarte, ci doar o za în nesfârşirea avatarurilor, comedia budaideleanianăse performează într-un templu decăzut, de râs, cu atât mai ritual, până la spaimă, de n-arstrăbate, ca spre o ramaraja, Parpanghel, indianul hipeboreean-vedic-…târgoviştean.Exegeze literareDan ANGHELESCU et son arc-en-poésieMuguraş Maria PETRESCU1) Dan Anghelescu, Şi atunci ar fi trebuit să vorbesc, Fund. culturală Libra, Bucureşti 2009, 90 pp.2) Dan Anghelescu, Poeme, Editura Eminescu, Bucureşti 1989, 78 pp.3) Dan Anghelescu, Maşinării de traversare a sufletului toamna, Ed CarteaRomânească 1983, 70 pp.4) Dan Anghelescu, Lumea ca adiere, Editura Junimea 1980, 103 pp.Motto: ,,La început a fost singurătatea...”Dan ANGHELESCU – In principio...Trei lucruri trebuiesc ca să poţi să scrii asemenea lui Dan Anghelescu:1) să ai talent (şi, slavă Domnului, el îl are cu carul); 2) o cultură solidăîn spate (care există şi este desăvârşită, vastă, minuţios şi cu trudăconstruită, cu cunoştinţe de poezie germană, muzică, filosofie şi câtealtele); 3) sensibilitate acompaniată de perceperea şi observarea lucrurilordin jur, mergând până la denudarea lor, la golirea lor deplină, dar fără ca elsă fie invaziv. Este atât de important ca lucrurile să vină de la sine, să fiedorite, aşteptate, râvnite...Universul poeziei lui Dan Anghelescu este, la fel ca şi cele treicoordonate ale poeziei lui, vast şi surprinzător. El poate aluneca fin, uşor în Tăcere de la o poezie deînceputuri, abia exprimată prin contururi preluate de oglinzi, duse mai departe spre ,,neştiuteconst elaţii”, ajungând la întâlnirea cu o iubită făcută din aer, îmbrăcată cu o rochie gingaşă.Moartea poate fi acea cerşetoare de pe străzi care dansează în faţa maşinilor oprite la semafoareledin intersecţii, încărcate cu ,,ciudaţii, hămesiţii prinţi”. Ea vine abia zărită sau percepută, darnelipsită de la întâlnire, figură diafană şi transparentă, ce răstoarnă neaşteptat întregul final alpoemului: ,,Am să tac. Pe buzele mele/ O frunză a căzut/ Sau poate e numai un strop rămas/ Dinumbra celei plecate.” Există o mare deschidere a celor două braţe de curcubeu. Se spune că întreagacreaţie poetică a lui Dan Anghelescu stă sub semnul tristeţii, al însingurării. Eu cred că poezia luieste o mare elegie. Fie că unele poezii chiar sunt intitulate astfel Elegie, fie că au alte titluri, firulcare le străbate este acela al tristeţii, al resemnării, al melancoliei, al unui regret după ceva care parea fi pierdut iremediabil. Chiar tandreţea învăluită într-un amestec de mister, sună a notă de final, deexasperare. Şi pentru ca impresia să fie şi mai puternică vin, în plus, tonurile calde şi aurii aletoamnei, care invadează locul, un fel de târguşor cu pieţe, statui din ghips prin parcuri, copii carealeargă, flaşnetari, cârciumi pline de muşterii, un spectacol al lumii, un fel de mahala cu de toate:,,De-atâta toamnă am ajuns prin pieţe/ Mă vând statui de ghips printre copii/ Şi spun că poate,totuşi, tu mai ştii/ Un drum printre tarabele acelea de tristeţe/ Mai miorlăie armonici prin câte-ocrâşmă rea/ Se scutură oraşul plângând ca un copac/ E toamnă-atâta toamnă, că nu ştiu ce să fac/Şi-am să-mi ascund iar umbra-n viori de mahala/ Se pare c-o să ningă prin târguri cu statui/ Unbici de frunze-mi poartă prin sânge o himeră/ Să inventăm, dar, nopţi cu moartea nimănui/ O,toamnă-i ca o crâşmă în care se desperă.” Şi cum toamna este cu precădere anotimpul ploilorbolnave, apăsătoare, obsesive, Dan Anghelescu care a fost şi este în continuare un mare admirator alpag. 48noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"poeziilor lui Bacovia, nu putea rata scrierea unei atari poezii în care spectacolul ploii este complet:,,Sentimentale, o rea sentimentale ploi/ Ploua sentimental în lucruri şi-n imagini/ Deşertăciunipluvioase ne adie/ Ca nişte cuvinte rătăcite din pagini./ Suntem închişi în ploi ca-ntr-un cristal deapă/ Bacoviind lingori melodioase/ Chiar şi-n fotografii aud că o să-nceapă/ Să se reverse ceruride ploaie lăptoase./ Ploua în lume, ploua în vis/ Ploua-n safféuri închise în fier/ Ploua-n poemelepe care nici nu le-am scris/ Mari veşnicii devastatoare ne cer/ Organe lungi de ploaie, sâmburi deploaie/ Se-ntind ca nişte mâini scurmând prin sentimente/ Lumina din sămânţa-i se îndoaie/Rupându-şi vietatea cu raze absente.../ Suntem într-o perpetuă-aşteptare/ Noi înşine îngeri ai ploii,ca nişte sfere gri/ Alunecam grăbiţi pe trotuare/ Plouând inconştient în fiecare zi.” Aceeaşi ploaieobsesivă, interminabilă, penetrantă, de gheaţă, acidă, indiferentă ,,ploua adânc/ ... / În inundaţii deiluzii care nicicând nu se opresc”.În fiecare din poeziile lui Dan Anghelescu se simte, sau este aluziv exprimată ideea lui filosoficăce ţine mai mult de stoicism, de un ascetism nu numai al vieţii de zi cu zi, ci de cel al existenţei încuvânt, a poziţiei lui faţă de cuvânt, chiar a severităţii lui faţă de cuvânt. Surprinzător de ciudat esteşi faptul că Dan Anghelescu pare a fi în alte poezii un ,,epicureic’’, dar nu cel pe care înţelesul debază l-a consacrat ca şi curent filosofic, ci cu o conotaţie de o oarecare răutate, bucurie de a creea ostare de intrigă, de alarmă, de nesiguranţă, de sentiment de risipire, de apropiere sau de respingere,de ceva care agită şi nu dă pace: un asemnea personaj, principal se numeşte ,,obiecto-fiinţul”. Eu îlvăd destul de colţuros, ca pe o figură geometrică, stilizat, precis ca un hexagon, cu cele două laturiparalele prelungite şi în capete cu câte un unghi ascuţit. În viziunea mea obiecto-fiinţul este maimult lung, decât normal de proporţionat. Poate fi şi simpatic, dar părea mea este că e mai bine să tefereşti de el, pentru că este ademenitor şi amăgitor, pentru că poate fi răutăcios, imprevizibil şipoate ataca extrem de rapid. Dan Anghelescu îmi confirma într-o discuţie că obiecto-fiinţul esterăutăcios. Şi eu îl simt periculos, villain. Iată definiţia lui poetică: ,,e doar un joc ezitant / nu credeîn nimeni /... fapt care induce necesitatea repetiţiilor / ca pentru un concert cameral...desigur / cuoglinzi rococo şi maşinuţe de ceai parfumat el are măsuri preventive / şi oglinzi în zig-zag cu grija /de a nu schimba brusc o imagine / în orele când enorme dar totuşi gingaşe mecanisme de toamnă /comit o secretă / persuasion clandestine aşadar obiecto-fiinţul provine direct din / norvegiitenenerive / şi topraisar / altfel spus e o mică plăcintă digitală / cu nesăbuite malincolii / obsesivevadând în happeningurile surprinse de noapte la purtător”. Obiecto-fiinţul este animat dar nu esteanima. Acestui personaj obiecto-fiinţul, care poate fi şi simpatic, oricum e ciudat şi surprinzător, însensul că nu prea ştii la ce să te aştepţi de la el, i se cuvine totul. El se vede şi se auto-consideră sause auto-acceptă ca suveran. Dar, ca şi Achile şi obiecto-fiinţul are un punct sensibil: el este bântuitde melancolii fără noimă şi de o întrebare permanentă la care nu poate găsi nici un răspuns queferais-je sans ce monde sans visage. Obiecto-fiinţul face parte dintr-un angrenaj (un univers) perfectdesenat, prefigurat de mult, înainte de torturanta şi obsesiva maşină mecanică de scris: ,,O simt cumse plimba prin mine cu pasul decis/ Prin sentimente îmi bate cuvinte. Ca pe cuie le bate.” Aici totuldevine un tablou, un mecanism ca un ceas de masă, deşteptător, rotund, din acelea de tablă cu doiclopoţei stânga dreapta mânerului mic prin care pot intra doar două degete, spre a-l sălta. Cadranuleste uşor pătat şi îngălbenit de vreme. În interiorul lui însă, se mişcă cu o precizie de secundă, oîntreagă maşinărie, un întreg univers miniatural de rotiţe cu margini zimţate, ce se îmbină exact şifără dificultate, sau cerculeţe făcute dintr-un metal special lucios. Ce se vede acolo este fascinant.Măruntaiele lui funcţionează fără greş, ils virvolent în acest timp fără de margini. Universul estemecanicizat şi mecanicist. ,,În peisaje brusc imaginare/ Maşinării pentru prelungirea vieţii deseară/ Cu roţi dinţate, melancolice roţi./ ... / Maşinării pentru zburat prin sufletul oricui.” Timpullui este baletul ceasului deşteptător. Iar ceasul acesta măsoară nu ziua, ci zilnicăria (adicăscurgerea supusă şi necondiţionată a timpului) care ,,se va aşeza/ cuminte în pagină nu va aveaglasuri/ e însăşi tăcerea ascunsă pe după cuvintele/ pe care nici nu va trebui să le mai gândim/ ... /ele se sting/ ... ziduri... ziduri de netrecut”. S-a oprit, sau este aproape să se oprească, îl învârţi dinnou de cheiţa şi ciclul se reia de la capăt, fără întrerupere. ,,Mişcările lui sunt precise/ La ceanul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 49

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"lucrează însă nu am aflat.” Ceasul nu rămâne în urmă şi nici nu merge înainte, mai repede decât s-ar cuveni. Senzaţia de condensare a timpului este doar o iluzie, aşa cum totul este doar o iluzie aamintirii păsării paradis. Totul este atât de departe şi se îndepărtează mereu şi mereu. Totul aici estedescris sau scris ,,în termeni cât mai clari/ Stabilind condiţia vânării de vânt/ Dar dacă într-o searăferestrele-mi vor fi negre şi mari/ Nu vă neliniştiţi, maşinăria s-a desprins de pământ.”Unde este poezia aceea de început a lui Dan Anghelescu, fină şi tandră, de suflet tânăr, care nu selamenta şi nu era trist folosindu-se de o elegie desuetă, prăfuită, arhicunoscută şi căreia lumea nu-imai prea dădea atenţie? Poezia lui de atunci aminteşte de picturile pe albastru ca cerul făcute deSabin Bălaşa în holul mare al Universităţii ,,Al. I. Cuza” de la Iaşi. De acolo şi până la evoluţia saupoate mai bine zis revoluţia scrisului lui de astăzi e cale lungă. Pentru că odată stabilitecoordonatele poetice, puţini sunt cei care pleacă de la ceva care ajunge la consacrare şi au curajulschimbării totale a scrisului lor. Cu atât mai mult cu cât volumele de poezie ale lui Dan Anghelescu,mai ales cele din perioada comunistă, nu au nici un fel de versuri laudative faţă de tovi, ,,Muşcămdintr-un tainic, pierdut înţeles/ Cu şansa perfectă că n-avem de-ales/ ... / La umbra poetului foarteprecară/ Trosnesc ale lumilor oase de frig”. Ele sunt poeziile pe care noi ni le doream şi speram săle putem citi. Ca şi alţii şi autorul în cauză, a trebuit să aştepte ani pentru a-şi vedea câte un volumpublicat în acea perioadă, pentru că refuza să scrie conform ideologiei organelor de partid şi de stat.De exemplu poezia Qasi una fantasia explica perfect şi metodic problema telefonului ascultat ,,subalura sa de telefon, în aparenţă obişnuită/ Treceau visuri stranii, tainici curenţi.// .../ La timpdepistat ca atare/ A fost în chip firesc acuzat/ De fals şi înaltă trădare.” Mai mult decât atât,versurile de început ale lui Dan Anghelescu, imaginile folosite de el uneori au conotaţii biblice,,Între două eclipse/ Amare trupuri/ Şuieră şerpii”, spaimele ating cote maxime, morbide,halucinante ,,Ca-ntr-o beţie/ Umerii tăi goi/ Au spaima lor/ Ce mă cuprinde/ Albindu-mi ochii”,apăsările sunt cumplite, de nesuportat ,,Şi-acesta este trecutul/ Prin care rătăcesc/ Şi care măloveste/ Când merg ca un câine/ Să-mi caut sarea/ Pe sub câmpiile sparte de lună”. Poezia pe careDan Anghelescu o scria atunci era în total dezacord cu ideologia pecere. Cuvinte ca biserică saucare să amintească de petreceri bahice nu erau de loc agreate ,,Şi-aceasta este biserica rea/ Pe underătăcesc/ Cu ochii grei de noapte/ Ca de ameţitoare vinuri negre”. Poeziile lui Dan Anghelescuerau fără echivoc, construite pe imagini de calvar, suferinţă şi răstignire: ,,Sunt străveziu/ Şi-mi spuncă voi pleca/ Culcat pe-aceste linii ale ploii, Foarte târziu va fi/ Când am să strig/ Privirile-micurgându-mi/ Ca un sânge/ Din degete, acolo unde ştiu/ Că-n fiecare noapte erai tu,/ Spun doar căiprea târziu/ Gândului meu care nu mai există/ Şi-mi privesc/ Rupte din tine/ Cele două braţe/ Cuzece Styxuri albe/ În care ne sfârşim.” De aici nu este decât un pas mic spre stabilirea unui raportjoc-loc, gen conjugare a pronumelui personal cu formă accentuată sau neaccentuată: ,,Şi voi îmispuneaţi că sunt altul/ ... / În teama voastră/ Care nu-mi rămâneţi/ Şi în teama de mine însumi/Care nu-mi pot rămâne/ Eu, mie/ Eu, ţie/ Eu, lui/ Eu, nimănui/ Nimănui/ Eu, nimeni cu nevedereamea/ Cu nevederea voastră.../ ... / Pe mine, înspăimântatul de mine.” Şi atunci ar fi trebuit săvorbesc... aminteşte de dilema lui Hamlet, dar ca noutate de tehnică a scrisului răstoarnă ordineacare ar fi firească lucrurilor, logica lor, anunţând din titlu (care devine astfel primul vers din poezie)concluzia a ceea ce, de fapt, ar trebui să vină la sfârşit, fiind uneori tema poeziei respective.Transmisă de o voce necunoscută, această concluzie de început sau idee principală vine, ciudat,ca o constatare pe cale de consecinţă, parcă ar fi un dicteu automatic care-l plasează pe DanAnghelescu în poziţia de ,,comerciant al propriilor/ crize/ ... / în care persist/ fără justificări şi fărăregrete.../ je suis ce cours de sable qui glisse”.Poeziile lui au o referire precisă la realitate (de exemplu moartea lui Nicolae Labiş), suntadevărate articole în versuri. ,,Scrisoarea” pe care i-o trimite cu întârziere, ,,Iubite maestre, maiîntâi de toate/ Cer iertăciune pentru întârzierea cu care/ Vă parvine această scrisoare/ Dar, ştiţi, eun-am aprobare pentru eternitate”, detaliul povestit şi acum la casa memorială de la Mălini cum căînainte de a avea accidentul, într-o noapte cu o furtună deosebit de puternică, pe fereastradormitorului ar fi intrat un glob luminos (un fulger globular) care a înconjurat patul lui, a arspag. 50noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"circuitele electrice din aparatul de radio şi apoi a dispărut. Totul s-a petrecut exact cu 24 de oreînainte de acea întâmplare nefericită. ,,Adulmecăm mereu o lume ireală/ Ca pe-o fereastrărevărsând ninsori/ Eheu, se presimt vânători/ Sângerând prin seara virginală.../ ... / Păsări barbarefrigul şi-l adun.../ Şi numai stelele fumegoase,/ Ca nişte ruguri adie,/ Ca nişte arbori/ Ca niştefrânghii legănându-ne văzul,/ Ca nişte cuie bătute-n veşnicie/ Din care atârnă necontenit/ Chipulnostru, celălalt, neştiut, neprivit...” Tramvaiul din noapte avea să fie ultimul ,,Alunec peste gura luide vânt/ Nu-s călători, nici staţii, ce drum ciudat, ce drum.../ Iar sinele acestui dement tramvai defum/ Ca două rânduri albe se-afundă în pământ”. Aceeaşi admiraţie şi nostalgie transpare şi dinpoezia Cântând lângă Domnul de Baudelaire şi albatrosul lui ,,Sentimentele devin un morbucigător/ ... / Nu-i nimeni să refuze piesa şi să distrugă recuzita/ Sub care trebuie să cadă mereu unalbatros enorm”.În încheiere aş spune că lumea lui Dan Anghelescu are diverse faţete. Este locul în care ar fi binesă încerci ,,să-ţi imaginezi zgomotul greu al tăcerii”, pentru că madlena domnului Proust nu maiexistă, iar ,,dinspre/ viitor nici o atingere.../ nici un semn...” Ea este doar universul fără margini deo ,,clipă a unui netimp”, de o oră ,,căzută în fără-de-timpuri”. Este o lume predominată de albtransparent, roşu aprins, gâlgâitor ca de sânge, cenuşiu-gri-plumburiu ,,aiuritor”, argintiu cu o tuşăstranie, seacă, lucie, tăioasă şi rece ca de lună, o nobilă combinaţie salamandrică (ce trece şi nu ardeîn foc) de galben cu negru, cu tuşe de violet şi albastru pătrunzător, rece, electric. Geograficvorbind, ea este calea dintre noapte şi zi, în care ,,corps et ombre ensemble s’engloutissent”, se aflăpe ,,o insulă inexistentă”.Este o lume în care ,,nu mai e timp”, în care poetul citadin se pierde într-un spaţiu infinit în carese sufocă. Stând sub semnul unei ,,baghete cu iluzii dantelate”, ea poate fi acea lume de mahala,plină de melancolie, cu toate elementele ei tipice: câini care latră de după garduri, ţigănci, miresecare fug chiar din faţa altarului, ,,lăptărese obede cu lălăitul lor dogit”, cu plopi care străjuiesculiţele şi bănci ude de ploaie, crâşme în care câte un lăutar ,,pus la şpiţ”, sclivisit ca un mort cântaabsent. Este un adevărat peisaj stradal populat de o lume ca din acelea ce se văd ,,prin duminici labâlci”. Chiar şi ,,circurile cu câini şi clovnii trişti” au plecat de pe maidanele lui. Casele sunt pe,,străzi fără nume”. Este o lume ,,în disoluţia fiinţei”, reflectată şi preluată de oglinzi, este o lumede fiinţe invizibile, în stare ,,de transă”, populată doar de ,,paltoane/ Cu feţe blazate şi camsomnolente”, în care ,,nu mai e nimeni ... chiar nimeni în Cuvânt”. Este un uriaş totem, menhire şidolmene, prin care vocea şopteşte în singurătate. ,,N-am să-ţi vorbesc nimic despre stele/ Şi nicidespre pietrele atât de tăcute/ Nu vreau să inventez nici o stradă pustie/ Acolo e numai uneorilinişte/ Iar singurătatea a fost inventată/ Cu mult înainte de stele,/ De pietre şi străzi înnoptate.../ Inprincipio erat verbum.” Să fi avut oare el atâta putere de previziune încă din 1983?! Să fie el oareun vizionar?! ,,Dintr-o dată am înţeles că nu voi mai fi./ Chiar aşa: dintr-o dată”.Lumea lui este aceea a unei satire amare, a unei mari tristeţi, este un spectacol în versuri, unamalgam de poeţi şi prinţi şi oameni bizari care umblă şi se pre-umblă printre ,,oglinzi obtuze”,deformante. Văzută de-a lungul mileniilor ,,din ochiul timpanului enorm”, printre terfeloage careatestă şi dezarmează amintirile, această lume desuetă şi strâmbă, şchioapătă tocmai printr-o invaziede nesuportat de ştiri cântate cu o veselie inconştientă la flaşneta: ,,./Dacă nu râdeţi nu e vis/ Pe scena lumii trec maşini/ Caii pe câmp s-au sinucis/ Pe câmp cresc marişi roşii spini/ Poeţii, prinţi ciudaţi, se duc,/ Intră-n oglinzile concave,/ Îngerul blond era un nuc/ Ceinventa pe cer epave/ Prinţii îşi trag un glonţ precis/ Spre inima ce ninge-n transă/ Convoiul lor sesurpă-n vis/ Rămânem fără nici o şansă.” ,,... Dar nu...! Mâncaţi şi beţi, distraţi-vă, doar ştiţi/ Cănu vă părăsesc, că alerg pentru voi/ Din ploaia de iluzii se iscă alte ploi/ Deci nu abandonez: Fiţiliniştiţi!”anul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 51

Opiniiasociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Lucian GRUIA despre …Ion POP – ÎN FAŢA MĂRIIEd. Limes, Cluj-Napoca, 2011ÎN FAŢA MĂRII (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2011) reprezintă al nouăleavolum de versuri al renumitului critic şi istoric literar, poet şi traducător (dinlimba franceză), profesorul universitar dr. Ion Pop, născut la 01.07.1941 înMireşu Mare (Maramureş).Absolvent al Facultăţii de filologie secţia română din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai dinCluj-Napoca, râmâne în cadrul învăţământului universitar la aceeaşi facultate, devenind profesor,din anul 1990 (a îndeplinit şi funcţia de decan). A condus revista Echinox în perioada 1969-1972, caredactor şef, apoi, între anii 1973-1983, ca director. În perioada 1973 – 1976 a fost asistent asociatla Universitatea III Paris – Sdorbonne Nouvelle. A îndeplinit funcţia de director al CentruluiCultural Român de la Paris (în perioada 1990-1993).A scris despre: avangardismul românesc şi cel european; poezia lui Blaga, Ilarie Voronca, GelluNaum, Nichita Stănescu; a recenzat numeroşi poeţi români contemporani; a tradus din limbafranceză din Georges Poulet, Jean Starobinski, Paul Morand, Paul Ricoeur, Tyvetan Todorov.Cărţile sale, de excepţie, au fost distinse ani la rând cu numeroase premii ale Uniunii Scriitorilor:(în anii: 1973, 1979, 1985, 2001), iar eseurile, reunite sub titlul Jocul poeziei, cu Premiul „B. P.Haşdeu” al Academiei Române, în anul 1985. Am trecut în revistă aceste date biobibliograficeîntrucât autorul a împlinit în anul 2011 vârsta de 70 de ani, prilej cu care îi dorim sănătate şiimportante realizări literare.Volumul la care ne referim /1/ cuprinde două capitole intitulatesugestiv: Pietre sub pietre (scris în 2011 în Ţara Sfântă) şi În faţa mării (elaborat pe ţărmulMediteranei, unde Fundaţia Bogliasco-Genova i-a oferit o frumoasă şi rodnică vacanţă, în anul2010, încheiată cu scrierea volumul de versuri amintit, tipărit în anul de graţie 2011). Viziuneaontologică unitară a cărţii constă în faptul că cele două capitole reprezintă o coborâre autoscopică întimp, pe filiera memoriei colective a speciei. Primul capitol reiterează, în carnea poetului,suferinţele lui Iisus Cristos pe Drumul Crucii şi în timpul răstignirii: „Am mai urcat cândva, suntaproape sigur, peacest drum, / pe pietre de sub pietre (Via dolorosa), iar al doilea, realizeazăimersiunea în abisul acvatic, pe calea noesică: „Fereastră a ferestrelor, poate, / prin care se văd totferestre” (Pentru o definiţie a mării). Capitolele devin consonante şi prin sugerarea tăcerii necesarămeditaţiei: iată reunite în aceeaşi poezie, Surpriza, surzenia indusă poetului de zgomotul valurilorcare i-au spart timpanele: „Numai că, ajuns pe ţărm, / am surpiza / de-a nu mă mai auzi.” şi tăcereapietrelor de sub pietre: „şi mai sunt şi acele cumplite depuneri de tăcere / din mausoleele cu eroizadarnic căzuţi / în care, oricât ai urla, / nu ţi-ai auzi urletul”. Originalitea viziunii acvatice, lapoetul Ion Pop, constă în faptul că şi valurile suferă izbindu-se de ţărm: „Poate că oboseşte şimarea, / ca un Sisif al apei” (Carnet), ba mai mult, suferinţele ei îmi par similare celor cristice (dacăfacem similitudinea stânci – oameni): „Aseară, îndată ce a căzut întunericul, / mi s-a părut că marea/ a început să se confeseze. / Cum urcă ea spre ţărm, cât de greu, / cu atâta amar de ape, / cât de tareo dor loviturile de asprele stânci, „(Spovedanii). Iată, în consonanţă, şi suferinţele Fiului (acceptândomologia sânge – apă): „Pe piatra asta – aud - / a fost întins şi biciuit El, / aici a gemut, aici i-ausângerat rănile, / pe piatra asta care-i doar piatră.” (Pe piatra asta).Marea reprezintă cadrul ideal pentru evocarea trecerii timpului şi a zbuciumului sufletesc. IonPop renunţă la artificiile calofile ale simbolismului acvatic, teoretizat impresionant de GastonBachelard şi se adresează cititorilor, simplu, sincer, veridic, păstrându-şi totuşi eleganţaaristocratică specifică. În faţa momentelor existenţiale majore, cuvintele nu pot fi decât simple.Dialogul cu marea se desfăşoară ca o spovedanie cosmică. După ce marea îşi plânge durerilezbuciumului veşnic, urmează rândul poetului, care speră ca prin spovedanie, să obţină, dacă numântuirea, măcar o abluţiune purificatoare: „Eu, unul, ce era să-i mărturisesc? / (...) / despre micilepag. 52noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"mele mari dureri, / (...) / Multe am mai îndurat eu sub patrafirul stelar / (...) / Nădăjduind, desigur, /un timid început de mântuire. // De mă auzi cumva, cum te-am auzit eu, / spală-mă, totuşi, apăcurată şi răcoroasă, / spală-mă măcar tu, dacă poţi.”Meditaţia în faţa mării implică reculegere, smerenie, îndemnându-te să-ţi faci bilanţul vieţii: „Efoarte multă, ciudat de multă linişte-n mare, - / inima mea pe ţărm / e singura care face zgomot.Sacralitatea naturii, omului şi a Demiurgului se petrec sub semnul suferinţei. Neodihna obsedantă amării induce grozăvia spaimei extincţiei ineluctabile.: „Parcă – aş dori să o văd îngheţată, / săncetezeodată să mă-nspăimânte, - / / (...) Dar de ce mă cuprinde oare imediat / un alt fel de frică,mai mare, / pe când mă gândesc, din nou speriat, / la valuri moarte, şi în mine şi-n mare, / ce s-arputea să nu-şi mai revină?”„ (Vers clasic)Teama de moarte provine din ameninţarea cudepersonalizarea: „... la sfârşitul sfârşitului, / voi fi pedepsit pe nedrept / să uit tot ce am fost, / sănu-mi mai aduc aminte / de ceea ce am fost obligat / să păstrez în memorie.”Sinceritatea afirmaţiei provine din bunul simţ al omului superior care nu doreşte să şocheze prinatitudini curajos-cabotine şi expresii injurios-revoltate la adresa Dumnezeirii, atât de practicate depostmoderniştii violenţi da astăzi.Teama sinceră de „marea trecere”, dobândeşte în poezia Cina, nelinişti şi ritmuri blagiene: „Mi-eteamă, Doamne, / de-o rană mai mare mi-e frică / în care-aş putea îngheţa. / cu sângele curs de pelimbă, / cu trup frânt şi cu inima grea, / vorbind despre mine cu spaimă, / ca despre altcineva.”, iarîn poezia Edict, spaima se amplifică pe filiera Radu Stanca (“Ce mă-ngrozeşte e: primul minut, /primele zile, cel dintâi mileniu / Pe care-l voi petrece acolo mut / Legat la ochi de-ngrozitorulgeniu” (Ce mă-nspăimântă - Radu Stanca): „Închide fereastra repede. Să nu-ţi pară / că auzi /dangăt de clopote-n mare, / că vezi / sicrie în aerul ca de pământ, / ori cenuşă în urne, prin vânt.”(Edict – Ion Pop)Ameninţarea mării devine insuportabilă: „Nu sunt sigur că aş putea trăi / toată viaţa pe-un ţărmde mare, - / n-aş fi în stare să fiu filosof în fieare zi, / (...) // De aproape şaptezeci de ani mă întreb,de asemenea, / dacă aş putea trăi, tot timpul, / în mine şi cu mine.” (Nu sunt sigur) şi mai exact: „Nuştiu de ce, acum, / când stau cu spatele la mare, / mă simt parcă pus la zid.” (La zid) În consecinţă,intoarcerea poetului acasă devine iminentă: „În curând, mă voi despărţi de tine, mare, / de tine, Golfal paradisului, întorcându-mă / în continentale purgatorii.” Volumul se încheie cu poezia Reflux:„Oricum, mare, / în ora asta, a refluxului meu, / te rog să-ţi aduci aminte / de ruda ta de pământ,săracă. / Mă încred în tine, în buna ta memorie, / a ta, care eşti mai toată cer şi ştii probabil /aproape tot ce se petrece / în mintea lui Dumnezeu. // Adu-ţi aminte şi de mine, mare, / nu mă uita,mare.” Între momentele marine evocate revin, ca un leitmotiv, imaginile peisajului deluros alArdealului: „În spatele meu sunt pini şi măslini, iar mai departe, / în memorie, peste munţi, / păduride fag şi stejar în toamnă” (Octombrie), iar apa sărată a mării, precum şi lacrimile îi amintescsalinele din regiunea natală. Nu lipseşte nici aminitirea părinţilor: în verticalitea pinilor de pe ţărm,autorul regăseşte demnitatea tatălui, iar poezia Cu o piatră în mâini, este dedicată sacrificiulumamei care şi-a bătătorit mâinile muncind pentru ca el să devină un întelectual cu mâini fine,delicate, apte să manevreze cărţile.* * *Surprinzător, în poezie, Ion Pop, teoreticianulavangardismelor, nu se lasă influenţat deexperimentele lirice moderne. Probabil, ca ardeleanneaoş, inerţia tradiţionalistă peotejează puritateasufletului. Lirica lui Ion Pop reprezintă, pentruautor, acel centru sacru al regăsirii de sine, în carecomunicarea cu divinitatea devine posibilă, aşacum teoretiza Mircea Eliade.Rugăciune pentru marinari - pictură de Vladimir KUSHanul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 53

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Explozie întârziatăIubirea de tineNuca raiului– sculptură de Vladimir KUSHşi mi-ar plăceasă fiu în dreaptamâinii tale stângi,şi mi-ar plăceasă te simt şi atât,fără să te cunosc,fără să ştiu cine eşti,fără să mă gândescla ziua de mâine,trecătoare pe epiderma ta,picurul tău de transpiraţie,şi nu vreau să am nevoie de tine,vreau doar să te doresc,şi nu vreau să te joci cu mintea mea,ci doar cu adâncurile mele.....şi câteodată simt că pot fitoate astea la un loc,apoi mă copleşete îndoiala.iar altădată,tot ce îmi doresce sa iubesc.iubire imposibilă,astrală,devastatoare,ucigătoare,înălţătoare...apoi,revin iar la realitate,îmi aduc aminte de mâinile tale,arzând pe pielea mea,şi e de ajuns,nu-mi doresc altceva.şi aş vrea să mă doarătoată carnea de pe mine,de la frământarea ta,să fiu doar o moleculă de Eros,explodând la penetrarea ta.atât.ap oi, mă pot chiar dezintegra.pot chiar să dispar.Iubirea ca un calvarCarmen JOSANşi o să aştept să treacă.si sper să nu-ţi mai văd privireacare să îmi aducă amintecă degeaba încerc să mă mint,lumea e profundă,are adâncuri,şi vârtejuri care te trag la fund,şi e o chestiune de minutsă mori,sausă supravieţuieşti.cu lumea în jurul tău.scufundat în singurătate....cu speranţele irosite,cu iubirea calvar,sau doar un decor desuet,pe care celalaltîl dă la o parte,pentru un nou tapet.pe pereţii vieţii lui...pe care îşi atârnă,deasupra creştetului,tabloul iubirii noi....A trăi, a iubia trăi pe sârmă,între 2 puncte fixe,cu golul sub tine,fără plasa de siguranţă....a trăi frumos,inacceptabil de către ceilalţi.a trăi până la epuizare,a iubi până la disperare,uitându-te pe calendarîn fiecare momental iubirii,al acuplării,privind ceasul,ceasul cu bombace ticăie deasupra creştetului tău...care creştet e al meu, de fapt...aziam renunţatla cinevapag. 54noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"care renunţase la mine înaintea mea...şi m-a durut,aziam murit,şi am iubit,şi am scris,şi m-am urât,şi apoi mi-am acordat circumstanţe atenuante,apoiam căutat muzicadin mine,şi am găsit-o.e cu mine,aici,mă ajutăsă aştept ziua de mâine.Întâlnireapedalez.spre înainte,cu ochii larg deschişi,vântul îmi mângâie faţa.în goana meanu observ decorul,din dreapta, din stânga mea.pedalez.mă grăbescla întâlnirea cu mine,cea de la o pedală distanţă.m-am zăritpreţ de o secundă.nu mă mai pot uitade atunci.vreau să mă prind,vreau să mă văd,vreau să mă convingcă sunt eu,cea transformatăîn ultima frunză verde a verii,în ultima lacrimă pe obrazul fecioarei,în ultimul picur de sudoare pe braţulîncordat al iubitului,în toată privirea ta,în tot ceea ce n-am fost înainte,î nainte de Marea Intâlnire.Ceea ce îţi doreştifemeile te doresc,ţi se oferă,eu nu ştiu ce să îţi ofer.mă simt ca Cenuşăreasaîn hainele mele ponosite.doar că la miezul nopţii ai dispărut tu...şi n-am spus nimicrespectându-ţi tăcerea.dar acum îţi spun,su nt apa din paharul tău.sunt ginul pe care l-ai băut.paharul e acelaşi,forma mea e alta.şi consistenţa mea.sunt ceea ce vrei,su nt ceea ce îţi doreşti.si credeam că tu n-o să mă părăseşti,măcar un timp,că vom fi împreună până la final,finalul zilei ce tocmai a trecut.Nonfrontiere:Misterele realuluiDescoperire misterioasă pe fundul mării. OZN în Suedia?Un obiect misterios, cu form a rotundă, a fost descoperit cu sonarul,pe fundul mării, la 91 de metri adâncime, între Suedia şi Finlanda.Obiectul are un diametru de 18 metri şi este vizibil pe fundul mării,susţine cercetătorul Peter Lindb erg, care face parte dintr-o expediţie cecăuta o epavă. Descoperirea a stârnit numeroase speculaţii din parteavânătorilor de OZN-uri şi a blogger-ilor. Presa din Suedia au scrisdespre descoperire pe primele pagini, întrebându-se dacă acesta este primul semn al vieţii extraterestre,transmite Mediafax. Obiectul misterios a fost descoperit în timpul căutărilor unei epave, iar cercetătorii spuncă nisipul din jurul lui a fost mişcat, semn că “nava” ar fi încercat să se deplaseze. Echipa lui PeterLindberg nu are însă fondurile necesare pentru a continua examinarea obiectului. Dacă se va dovedi căacesta este un OZN, va fi o descoperire extraordinară, însă dacă este doar o formă naturala, eforturile vor firelevante pe m ăsură.(conspect Ion Urda)anul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 55

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Vârstele scrierii brumate…Puiu BOBELICA CISLAU„grăbite plecări fără trup”...În doi timpi şi trei mişcări, poetu l cu nerv satiric-sceptic, cu surdină saustridenţe după cum o cere ideea, îşi face din carte mic estuar şi din comentariudeseori protest nepieziş, uneori auster, spontan, indignat ori sarcastic; o sintagmă,una singură!, şi poţi lua proba unui haijin la marginea iezerului aţipit: „ grăbiteplecări fără trup”. Himere? La maturitatea acutizată de încercări, captivitateacercului), se simte printre cuvinte, frisonul filosofiei şi muşcătura „zeuluisocial”, gorgonic, canibalic, histrionic. Aforismele/ afurisime!, sau motivele haikusunt contrapunctice, ziceri sau contre, fără preţiozitatea „intelectualismului” arogant, anchilozat deumor fin, versus moftul român dinspre bulivardul asimetric dintre blocuri, Pauşalia. Grea afuriseniesă te mai doară prostia altora, don Puiu! Dar încă Juvenal grăit-a că indignarea face poezia. Cu atâtmai mult acum, când demnitatea e un soi prolific al cioarii de semănături, legiuind nelegiuirea,tăind de la pensionari, spre a umfla organicul disfuncţiilor proprii, suicidari cu shepsis „demo(N)cratic”. „O lume în care nu merită nici să mori” la timp... Unicul leac ne estetransfigurarea, remananţa telepatică a lirismului, bruscată şi ea în desuet.... „Grăbite plecări fără trup”... Aşadar virtualul dintre rostiri, „săpînd în spaţii fântâni”...Labirint zburat prea jos, chin al nerecunoaşterii în oglinda (copia) preaplinului care nu stă în voi.Auster, declinînd leit- motive instabile, între real şi debusolate aphorii ce decad însele în absurdulperisabil, Puiu Bobelică Cislău – de fapt – se apără de deriziunea concretului, abstractizînd. L-ausalutat câţiva, l-au ignorat proştii. Simţitor moral aspru când e cazul, duios când merită, cu lehamitespre mulţimea mancurtizată ori habotnică, că s-a făcut triaj”... Bucure-se de înţelegerea atentă aunor Gherghinescu Vania, Copilu Cheatră, Al. Piru, Dumitru Micu, Dan Tărchilă, Laurenţiu Ulici,Eugen Axinte, Ioan Pavel Azap, Sorin Basangeac, Doru Munteanu Cum atmosfera colocvială acărţilor sale estea boemei d’antan, ne miră absenţa altor cerchişti de-aproape, dar nici preaprea....Vecheastampă a Braşovului ce îmi stăruie în amintire ca o Astră acum în derivă, pare-seîmpinsă peste Tâmpa ca un reflector devenit prea greoi faţă de noii diktatori, clonele Ăluia, i-asugerat definiţia subţire, de haijin, a etapei deja arse: „beat de soare-n apus”... În apus, latentă, epromisiunea celuilalt răsărit, cel puţin aşa ni s-a spus den bătrâni. Însă acesta este un pur sofism şi epăcat a te minţi pe tine însuţi. Cele şase cărţi editate sunt pragul acesteia, ce ni se anunţă, urmîndcuvenita opinie cum se cere: neipocrită (şi neipocritică).Eugen EvuCărţi primite la redacţieO monografie a poetei Sânziana BATIŞTELivia FUMURESCULadislau Daradici, Candoare şi exil în poezia şi proza Sânzianei BATIŞTE,Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2012Adeseori, vieţile ni se intersectează cu ale semenilor, fără să le bănuim„trăirea în inimă, vibraţia-n gând, lumina-n cuvânt”, fără să le cunoaştempreocupările şi realizările. Este cazul profesoarei Maria Felicia Moşneang,născută şi crescută la Brad, membră a Uniunii Scriitorilor din România, a cărei bogată şi apreciatăactivitate literară ne este prea puţin cunoscută, poate şi din cauza modestiei şi discreţiei care-iaureolează personalitatea.Prin volumul Candoare şi exil în poezia şi proza Sânzianei BATIŞTE (pseudonimul Mariei-Felicia MOŞNEANG), profesorul Ladislau Daradici ne deschide, cu generozitate şi profesionalism,porţile cunoaşterii şi înţelegerii unei opere de incontestabilă valoare. Este cea de-a treia lucrare decritică a autorului dintr-un proiect (personal) de promovare a scriitorilor hunedoreni contemporani,primele două titluri vizându-i pe Paulina Popa şi pe Eugen Evu.pag. 56noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"„Poezia Sânzianei Batişte - afirmă criticul - se constituie într-o operă semnificativă de marecomplexitate şi fineţe, perfect rotundă şi suficientă pentru a-i înscrie numele în devenirea liricii (nudoar feminine) de la sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea, ca o dovadă afaptului că poezia (în ciuda agresivităţii, vulgarităţii şi mediocrităţii lumii în care trăim) poate săexiste şi să reziste, excelând prin frumuseţe şi nobleţe, prin sinceritatea ideilor şi prin candoareatrăirilor, ca o expresie aleasă a sufletului omului pur. Volumul beneficiază de o excepţionalăprezentare grafică, iar titlul, decriptat pe parcursul monografiei, sugerează sensibilitatea (candoarea)şi „exilul lăuntric” al intelectualei, „model exemplar al unui destin care se justifică, salvându-se prinpropria creaţie”. În introducerea lucrării, intitulată Poezia unei vieţi (sau mântuirea prin Cuvânt) ,autorul dezvăluie geneza acestei opere unitare, dar şi travaliul scriitorului, refugiat în terapia creaţieiliterare, înfruntând cu demnitate şi speranţă vâltoarea trăirilor cotidiene, afective, profesionale şisociale de dinaintea evenimentelor din decembrie ’89. Într-o lume vitregită de repere, păstrarealibertăţii spiritului este o formă de supravieţuire demnă a sufletelor nobile. Autorul evidenţiazăvaloarea literară, estetică şi morală a operei analizate, ca fiind „poemul unei existenţe în careregăsim dragoste, credinţă, singurătate, trufie, candoare, durere, dar şi speranţă (sau, mai simpluspus, frumuseţe şi durere)”. Volumele de poezii şi de proză ale Sânzianei Batişte sunt apreciate cafiind o „veritabilă lecţie de viaţă”, povestea autoarei constituind „o parabolă elocventă a rostuluinostru pe lume, a sacrificiului uman şi o parabolă exemplară a arderii întru idee”. Criticul îşistructurează studiul exhaustiv în şase părţi, care poartă titlul volumelor editate, în ordinecronologică, şi care au un subtitlu concis, esenţializând analiza creaţiilor literare (poezie şi proză),realizată cu minuţiozitate şi competenţă. Ingenios, autorul începe fiecare capitol cu o poezie,respectiv cu un citat în proză semnificativ, din volumul sau din ciclul comentat, oferind cititoruluipilonii de susţinere necesari înţelegerii afirmaţiilor şi îl încheie cu binevenite concluzii. LadislauDaradici este el însuşi nu doar un bun interpret al operelor literare, ci şi un poet sensibil, talentat.Doar aşa se explică profunzimea cu care surprinde vibraţia subtilă a limbajului poetic, reuşind, înacelaşi timp, cu abilitate profesională, să conducă cititorul în labirinticele căutări ale scriitoarei,dornică de a-şi elibera prin cuvânt spiritul copleşit de bucurii sau împovărat de nelinişti. Dacă n-arfi fost şi poet, cu sensibilităţi filozofice şi intuiţii psihologice, autorul n-ar fi reuşit să recompunătumultuoasa biografie lirică a sufletului Sânzianei Batişte, topit în retorta răscolitoarelor adevăruriexistenţiale. Ca literat şi om de cultură, autorul reuşeşte să descopere în creaţia scriitoareicorespondenţe nu numai cu autori din primul eşalon (Eminescu, Ion Barbu, Blaga, NichitaStănescu, Ana Blandiana, Caragiale, Kate Chopin, Hortensia Papadat-Bengescu, George Sand etc.),ci şi cu pictori (Luchian) şi muzicieni, care au slujit frumosului. Criticul face o analiză profundă,dar în acelaşi timp „poetică”, evidenţiind astfel intensitatea trăirilor, tălmăcite prin expresivitateacuvântului atent modelat de sensibilitatea scriitoarei, exploratoare subtilă a marilor adevăruri carepreocupă spiritele înalte. Autorul consideră Zodia Lupilor, volumul de debut al scriitoarei,„începutul unei admirabile şi singulare cariere literare”. Având în centru tema creaţiei, cea adestinului şi cea a iubirii, este „o carte de poezie autentică (aproape „de sertar”, am putea spune)mărturie a unui parcurs existenţial exemplar şi simbolic pentru milioanele de spirite libere,supravieţuind lagărului roşu.”În volumul Miei de lumină, criticul vede „cea de adoua treaptă a devenirii poeziei Sânzianei Batişte,înscris sub semnul renaşterii naturii şi a dragostei”, întimp ce, analizând volumul Doine şi dore, se remarcănu doar reverberaţiile folclorice ţesute în urzealapoemelor, ci şi motivele religioase, care creează „oatmosferă specifică, unele poeme amintind de litaniilebisericeşti”, iar altele constituindu-se într-un „veritabiltratat existenţialist.”anul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 57

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Prozele din Dulce Arizona, care „se singularizează printr-o profunzime şi sensibilitate demne deHortensia Papadat Bengescu sau Virginia Woolf”, sunt, afirmă autorul, „relevante pentru creaţialirică a poetei, imortalizând chiar cadrul şi atmosfera în care poemele au fost scrise. Odaie sub cer,a patra carte a Sânzianei Batişte, „se impune printr-o consistenţă tematică şi structurală aparte,sensul prim (şi sublim) al lucrării fiind că în această lume dominată de „confrerii bizare/ ierarhii/neanturi spornice/ urzind hilar”, singurele căi de supravieţuire rămân Creaţia şi Iubirea.” Atentanalizat este şi volumul de haiku-uri bilingv (română/ franceză) Păşunile zeilor. Având ca temătimpul, în diversele sale ipostaze, haiku-urile esenţializează trăirile, valorificând infinitele resurseale metaforei şi ale simbolurilor, „constituind pentru poetă o încercare asumată de a-şi demonstra –în primul rând sieşi – talentul şi puterea creatoare. Un test necesar, pe deplin izbutit... LadislauDaradici are o viziune unitară, de ansamblu, afirmând că volumele Sânzianei Batişte se constituieîntr-un „posibil jurnal liric” (cu valoare inclusiv de „document” social) asemenea unor „spovedanii,conturându-se într-un portret sublim al spiritului uman, irepetabil, dar în acelaşi timp universal [...]”.Încheierea – Teme, motive, simboluri în poezia Sânzianei Batişte, precum şi cele două anexe –Portret de femeie cu singurătăţi şi candoare, respectiv, Selecţii din referinţele critice privind poeziaşi proza Sânzianei Batişte – întregesc această încercare de înţelegere şi reconsiderare a opereipoetei, marele merit al volumului constând în arhitectura compoziţională a structurilorcomplementare, în temeinicia abordării complexe a comentariului, realizat cu uneltele criticuluiliterar, dar şi cu sensibilitatea poetului, în surprinderea şi evidenţierea intercondiţionării fecundedintre trăire-idee-expresie poetică inovatoare.Ladislau Daradici a reuşit să reconstituie admirabil universul simţirii zidite în subtilitateametaforei, pe care scriitoarea o şlefuieşte cu migala bijutierului preocupat de perfecţiunea şiarmonia creaţiei sale.Ladislau DARADICISub semnul zodiei lupilor, asmuţitele cuvinte...(sau „spusul, nespusul din graiuri...”)Sânziana BATIŞTEZodia Lupilor. Farkasok csillagjegye, volum bilingv,traducere în limba maghiară Simone Györfi,Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2011.Anul trecut, a văzut lumina tiparului, la Cluj-Napoca, ediţia românomaghiarăa volumului de versuri Zodia Lupilor, aparţinând poetei şiprozatoarei (pseudonimul profesoarei Feliciei Moşneang din Brad). Apariţiaacestei lucrări de debut, în urmă cu peste un deceniu, a fost o revelaţiepentru iubitorii de poezie, volumul conturându-se în ansamblul său într-unun portret lăuntric al omului singur, captiv în propria-i demnitate, dezamăgitde lume şi de semeni, surprinzând cu claritate şi o fineţe rară rătăcireadureroasă, în lumea celorlalţi, a unui suflet pur, orgolios, dar şi din cale afară de vulnerabil.Volumul ne oferă, cu discreţie, inteligenţă şi migală, un discurs în egală măsură al căutării Sinelui,Creaţiei şi Iubirii (sau poate doar absenţa acesteia), cele aproximativ şaptezeci de poemecompunând o neîntreruptă elegie a existenţei omului şi a singurătăţii femeii, a deziluziei, aaşteptării, dar şi a nerenunţării, deopotrivă . Este ca o asumată mărturie a celei care a râvnit să-şiînscrie destinul sub această „zodie a lupilor”, o lume a aleşilor, populată de poeţi – stăpâni pestecuvinte -, aceste „fiare”, aceşti „lupi ai cuvintelor” în a căror „haită” se simte chemată şi SânzianaBatiş te, singura sa certitudine, singurul ei sprijin fiind cuvintele, singura oglindă – pagina albă, ca o„vamă de taină” a sufletului. Pentru că doar achitând aceste vămi (cuvânt cu cuvânt, lacrimă culacrimă), poeta i se poate alătura Poeziei („Singură mare care mă primeşti/ Oh, strop cu strop, dariată/ mă primeşti”).pag. 58noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Albul hârtiei apare, astfel, ca un ultim refugiu, izbăvitor, din calea „ceţoaselor umbre” care oîmpresoară, a „lucrurilor lumii” care limitează; în contactul real/ esenţial cu pagina imaculată, sinelese poate elibera de carnal, de materie, iar poeta (cu „braţele străvezii”, ţinându-şi sufletul pe palme,„cu ochii orbi”) se apropie cu sfială de „murmurul” ascuns, „senin/ egal/ fără apus” al mării, deesenţa pură a Artei, pe care Baudelaire o numea odinioară imensul „rezervor” în care popoarelevarsă lacrimi şi sânge.În acest sens, poemul care deschide volumul, intitulat Vamă, devine o ars poetica şi, în acelaşitimp, o acceptare a înfrângerii în urma bătăliilor lumeşti, un veritabil manifest de singurătate şi deresemnare.În Ceas, găsim o stranie transfigurare a realului în cuvânt, când în cadrul unor scene prinexcelenţă domestice, lucrurile sfârşesc prin a prinde viaţă, încărcându-se de semnificaţii: „Trosneştefocul – geruie în pace/ Arama brăţării mele/ Alunecă încet şi se desface şerpeşte/ Străbătând hârtia/Iat-o acum în colţul ei retrasă/ Şi aşteptându-şi tainul de lapte - // Poezia”. Într-un poem cu accentede baladă, Sânziana Batişte se prezintă, ca la un loc de închinăciune, la „Porţile Cuvântului”, la„tronul preasfântului” pentru a i se supune, smerit, mânată de „zeul” creaţiei, al poeziei. Pregătirilesunt minuţios „lexicale”: „m-am spălat din cap în călcâie/ Cu zeamă de cuvinte-amăruie/ În loc deveşminte/ Cuvinte/ Cuvinte/ M-am împodobit febril/ Bucuros ca un copil/ Să am curaj m-amîmbătat/ Cu cuvinte de căpătat...” Însă odată ajunsă la „Scaunul Împărătesc”, zâmbind timid şifăcând plecăciuni, „cu limba tăiată zvâcnind nebun”, ea însăşi va fi chinuită de imposibilitatea de aspune tot ce gândeşte şi de a exprima tot ce simte, reacţionând neaşteptat: „hohotul de plâns îlsugrum”. (La Porţile Cuvântului) În timp ce trupul va aparţine în cele din urmă, inevitabil, ţărânii,spiritul omului se poate materializa în creaţie – iată o interpretare simplă şi curată a genezei artei. Încontrastul dintre trup şi suflet, tot ce ţine de sânge şi carne „se va da pământului”, iar tot ce simte/presimte „duhul” – această „fiară flămândă – „trece-va se petrece mereu/ Respirare cu respirare// Înaburul sfânt/ Al cuvântului”. (Ceea ce ştie) Practic, în această „zodie a lupilor” (acest tărâm înalt alpoeziei) puterea graiului (a cuvintelor) este fără margini, putând preschimba „viaţa-n moarte” şi„moartea-n viaţă”, putând prilejui/ permite visarea, această aleasă putinţă/ avuţie a omului: „Bogatăsunt/ A visurilor turmă/ Nu se mai curmă/ Doamne/ Cum nu se mai curmă”. (Bogată sunt) Harulcelor „aleşi” are puterea de a transfigura orice în creaţie, în Cuvânt; tot ceea ce nu poate fi exprimat(„neexprimatul”) e ca o „pădure halucinată de monştri” până la apariţia „harului” care, brusc,„adăpându-i cu laptele graiului” face ca totul să devină exprimabil, domesticit, controlabil, artaavând puterea de a ordona dezordinea, de a releva esenţa de balast, de a descoperi şi separa „nuferiide lumină” de mâlul putred în care s-au născut. (Harul)Într-un alt context, agresivitatea cuvintelor nu este decât agresivitatea iubirii, „asmuţite”,cuvintele izbind şi sfâşiind, devenind adevărate „Limbi de lup/ Colţi de lup/ Urlet de lup îngropat întrup pieritor”, în cele din urmă relevându-şi finalitatea „Pentru o nouă naştere -/ Pentru o steazâmbind/ Necruţător” (ca în poemul Asmuţite cuvinte). În acelaşi timp, trebuie subliniat că, în ciudaapartenenţei la această „haită” a celor care au prins „gustul cuvintelor”, adăpostiţi sub „acoperişul”lor sonor, de regulă poezia se naşte sub semnul singurătăţii: „Sunt singură în poala veşniciei/.../Cânt singură în poala veşniciei”. (Sunt singură)Într-un poem care va da şi titlul volumului – Zodie -, poeta este deopotrivă înspăimântată, dar înacelaşi timp fatidic atrasă de această constelaţie „a lupilor”, de „Zodia fraţilor lupi/ Lupii cuvintelor/Alungându-şi prada/ Sfâşiind zăpada/ De-o foame sacră răpuşi” (această „foame” perpetuă,existenţială, de-a dreptul viscerală, nicicând potolită – poate doar de moarte – a oricărui Artist):„Vai vouă – ziceam/ Vai vouă – plângeam// Dar noaptea urlau nesupuşi/ Şi-un clopot smintit totsună şi sună/ Mă cheamă sub lună// În haita celor seduşi”. Interesant este că într-o lucrare intitulatăEram, această „haită” este privită ca o adevărată procesiune „de zimbri”, „de fluturi” şi „de nori”,triplă metaforă a poeţilor înveşmântaţi în hlamide de raze, efemeri precum „floarea de crâng”(eminesciană), poeta contemplând şi, în cele din urmă, alăturându-i-se acestei procesiuni, devenită„de flori”: „Era o procesiune de zimbri/ Era o procesiune de fluturi/ Era o procesiune de nori/ Peanul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 59

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"care-i priveam, contemplam/ Învăluindu-se, destrămându-se/ În hlamida de raze/ Surâzători// Eramo procesiune de flori”. Şi iată cum, volumul reeditat al Sânzianei Batişte face dovada originalităţii şiputerii sale creatoare, propunându-ne un autor complex, pe deplin format, Zodia Lupilor (ca rezultatal unei minuţioase selecţii din tot ce a creat poeta pe parcursul a câtorva decenii) lăsându-ţicertitudinea unei opere echilibrate tematic şi compoziţional, lucru rar întâlnit la un volum de debut.Dar Zodia Lupilor avea să fie doar începutul unei interesante cariere literare, al doilea volum alSânzianei Batişte (Miei de lumină), publicat în acelaşi an, conferindu-i calitatea de membră aUniunii Scriitorilor din România.Filiaţii…Andrés Sánchez ROBAYANADORCESCU 70Eugen DORCESCU între esenţă şi existenţă*Ce ar fi de spus, mai întâi, în prezenţa unei cărţi atât de neobişnuite precumaceea pe care cititorul o are acum în mână**, este că nu trebuie să ne lăsăm purtaţide ceea ce titlul – atât de atrăgător în simplitatea lui – ar părea să indice într-oprimă instanţă. Poemas del viejo – Poemele bătrânului trimite, într-adevăr, deîndată, şi aparent, la versuri ce se scriu în răstimpul din urmă al unei vieţi, şi care pot dezvolta temeîndeajuns de eterogene. Versuri de acest tip – vreau să spun, stihuri ce corespund acestei ultimeperioade a vieţii, şi cu o tematică variată – au scris Lope de Vega şi John Donne, Goethe şi VictorHugo, Giuseppe Ungaretti şi Jorge Guillén. Etapa finală a lui Lope, de exemplu, s-a dorit a finumită “ciclul de senectute”, chiar dacă în acesta nu totul a vădit atitudini ascetice şi meditatiomortis: au existat de asemenea spaţiu şi timp pentru joc, râs, parodie. Dacă ne gândim, dimpotrivă,la Ungaretti şi la cartea sa din 1960 Il taccuino del vecchio, ceea ce observăm este reunireaobsesiilor pe care deja le cunoşteam din cărţile anterioare ale poetului italian, plasate acum sub“muşcătura” (l’addentare) a timpului şi sub ravagiile sale. “Eu cred – scria Ungaretti – că în poeziabătrâneţii nu există prospeţimea, iluzia tinereţii; cred, însă, că există o asemenea însumare aexperienţei, încât se ajunge – şi nu se ajunge întotdeauna – la găsirea cuvântului potrivit, se atingepoezia cea mai înaltă”. Dar temele din taccuino, s-o recunoaştem, continuau să fie diverse:singurătatea, durerea, inima ce încă iubeşte. În Poemas del Viejo – Poemele bătrânului de EugenDorcescu suntem în faţa unei realităţi ori a unei lumi foarte diferite. Chiar de la piesa iniţială, ceeace se abordează şi se explorează în ele este experienţa însăşi a bătrâneţii, această dramatică realitatea unei fiinţe care, de fapt, nu trăieşte, ci îşi supravieţuieşte sieşi, aşa cum ni se spune la un momentdat. Desigur, apar, în paralel, alte teme (de la corporalitate până la “negura” lui Thánatos), dar elegravitează, toate, în jurul semnificaţiei bătrâneţii, o bătrâneţe ce ajunge la capătul “aventurii deneînţeles a existenţei”. De aici dramatismul susţinut al acestor versuri, profunzimea lor, care este, înacelaşi timp, angoasă şi voinţă de cunoaştere. Despre bătrân se vorbeşte întotdeauna la persoana atreia (“Bătrânulcunoaşte exact…”, “bătrânul a observat…”, “bătrânul se încăpăţânează…”), ca şicum această distanţă ar permite vocii lirice să obiectiveze realitatea despre care grăieşte, lumeaacestei fiinţe “tragice şi nenorocite”, înscrisă între văzduh şi cenuşă. Există, însă, de asemenea,frumuseţe, o “frumuseţe sfâşietoare”, a fiinţei conştiente de finitudinea ei şi de solidaritatea şiarmonia cosmosului. Existenţa îşi aşteaptă sfârşitul, şi se predă lui, pentru a avea loc fluxul etern alcosmosului, pentru ca fiinţa să poată urca “treptele veşnic tinere ale eternităţii”. Când, în primăvaralui 2009, am citit pentru prima oară – şi printr-un fericit hazard – poezia românului Eugen Dorcescu(Timişoara, 1942), am experimentat senzaţia de netăgăduit că mă aflu în faţa unui autor în careconverg unele direcţii esenţiale ale liricii moderne. O adâncă scrutare a sensului transcendenţei –uneori inseparabil unit cu lecţiile misticii occidentale – îşi dă mâna, în această poezie, cu oviguroasă căutare metafizică (“metafizică, nu filozofică”, insista Juan Ramón Jiménez), al căreicentru sau axă este fiinţa în faţa eternităţii. Marea tradiţie a poeziei române, de la Mihai Eminescupână la Tudor Arghezi – o tradiţie pe care în Spania, sau în limba spaniolă, o cunoaştem, dinpag. 60noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"nefericire, cu totul insuficient – , se vede asumată în fiecare vers al lui Dorcescu, sublimată înfiecare din cuvintele sale, şi se leagă cu unele dintre marile procupări care, de la Mallarmé până laLuzi sau Bonnefoy, determină limbajul şi lumea celei mai vii poezii europene a modernităţii. Nu vafi inutil să se atragă atenţia asupra lui Dorcescu ca poet european, în ciuda faptului că împrejurărilesociale şi culturale ale ţării sale, pe durata prea multor ani, l-au izolat, în mare măsură, în limitelepropriei limbi, şi doar în vremea din urmă această operă a început a fi cunoscută în restulcontinentului. Fiindcă important este că în creaţia lui sunt puse unele din cheile cele mai adânci alemodernităţii poetice, şi într-o manieră foarte specială ceea ce Mario Luzi a numit “dialectica dintreexistenţă şi esenţă”, adică necesarul inter-schimb dintre experienţa vitală însăşi şi fondul ontologicîn care această existenţă se înscrie. De echilibrul, de solidaritatea dintre aceste două planuri,depinde cuvântul poetic; o dialectică, într-adevăr, “fără de care – adaugă Luzi – poezia, cel puţin înaccepţiunea noastră, nu s-ar produce”. Cititorul nu doar asistă, în Poemas del viejo – Poemelebătrânului, la această dialectică, ci se cufundă în ea, o simte agitîndu-se în conştiinţă, întresenechismul*** (aici uneori foarte strict), pe care orice meditaţie asupra finitudinii îl implică, înmod necesar, în tradiţia noastră, şi un acut sentiment al dramei, nu mai puţin caracteristic unei părţifoarte semnificative a acestei tradiţii, şi nu doar în admirabila sa fază barocă. Eugen Dorcescu nepune în faţa acestei drame, cu cuvinte în acelaşi timp nude şi neliniştitoare, cuvinte ce nu renunţă –nu pot renunţa cu nici un chip – la sentimentul misterului, ca şi cum acesta ar fi cel mai definitoriusimţămînt omenesc, posesiunea noastră sensibilă cea mai vie. Poemas del viejo – Poemelebătrânului, cuvinte consacrate, da, “eliberării, durerii, luminii”, după cum se citeşte în unul dintretexte. Dar, de asemenea, şi înainte de orice, consacrate misterului, acestui spaţiu (şi acestui timp)dintre existenţă şi esenţă care ne întemeiază, şi despre care cuvântul poetic este chemat să fie,mereu, o frumoasă, iradiantă, de nesubstituit mărturie.Tegueste, Tenerife, 15 de noviembre de 2011* Text tradus din limba spaniolă; ** Eugen Dorcescu, Poemas del viejo – Poemele bătrânului,Ediciones Igitur, Montblanc (Tarragona), Spania, 201;. *** Senechism (sp. Senequismo) – Doctrinaetică a filozofului Seneca, ce promovează stoicismul şi temperanţa; ( n.r.)- preluare din Revista AgeroSemnalare de la...Alexandru CETĂŢEANU (Canada).Împământarea: poate cea mare descoperire medicală!Scris de Alec Blenche | January 3, 2012 la 1:30 amV-aţi întrebat vreodată de ce simţim o plăcere aparte atunci cândne plimbăm în picioarele goale prin iarba udată de roua dimineţii? sauatunci când ne plimbăm desculţi pe malul mării?… ei bine, se pare că răspunsul la aceste întrebări este unul care s-ar putea să schimbe nu numai felul în care facem aceste lucruri, darmai ales frecvenţa în care o facem. Dacă eşti ca majoritatea oamenilor, probabil că mai tot timpul porţiîncălţări cu talpi din cauciuc sau din plastic. Şi probabil că nu-ţi trece prin minte că acest simplu lucru poatefi cel mai mare rău pe care îl poţi face sănătăţii tale. În 1998 Clint Ober, un fost director executiv la ocompanie TV, pensionat, stătea pe o bancă într-un parc în oraşul său natal. În timp ce se uita la turiştii caretreceau prin faţa lui, şi-a dat seama că toţi, inclusiv el, purtau încălţăminte cu talpa de cauciuc sau de plasticşi s-a gândit dacă nu cumva aceasta are un impact asupra sănătăţii. Întrebarea a venit în capul său datorităexperienţei avute în meseria sa în care obişnuia să izoleze cablurile, având în minte noţiunea că toatesistemele electrice din casele şi birourile noastre sunt stabilizate şi protejate de pământ prin împământare.Ober s-a întrebat dacă nu cumva acest câmp energetic ar putea să protejeze şi sănătatea corpurilor noastre.Ceea ce nu a bănuit atunci a fost faptul că aceasta întrebare a sa va pune în mişcare ani şi ani de experimenteşi studii, iar acestea vor scoate la iveală rezultate incredibile. Deşi folosesc o varietate de cuvinte pentru a odescrie, fiecare şcoală modernă de medicină alternativă vorbeşte despre “energie”. Dar ce este aceasta“energie” fundamentala despre care tot auzim? Pielea ta, în general, este un conductor foarte bun. Poţianul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 61

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"conecta orice parte a pielii tale la pământ, dar dacă vei compara diferite părţi, există una care este deosebit deputernică şi care este în mijlocul tălpii piciorului; un punct cunoscut de acupuncturişti ca Rinichi 1 (K1) .Este un punct bine-cunoscut pentru faptul că, din punct de vedere conductiv, se conectează la toatemeridianele de acupunctură şi, în esenţă, se conectează la fiecare colţişor al corpului tău.Interesant este că împământarea, sau mai degrabă lipsa acesteia, are mult de a face cu înmulţirea bolilormoderne. Când eşti conectat cu pamântul (fie că mergi desculţ sau ai fost conectat electric pe punctul K1 alpiciorului), există un transfer de electroni liberi din pământ în corpul tău. Aceşti electroni liberi sunt,probabil, cei mai puternici antioxidanţi cunoscuţi de om.În urma experimentelor făcute, s -a demonstrat că aceşti antioxidanţisunt responsabili pentru câteva observaţii clinice foarte interesante :• schimbări benefice ale frecvenţei cardiace;• scăderea rezistenţei pielii;• scăderea nivelului de inflamaţie.Pentru a înţelege mai bine ştiinţa din spatele a ce se întâmplă în timpulîn care suntem conectaţi la pământ şi de modul în care aceasta are impactasupra răspunsului inflamator, Dr. Oschman ne explică ceea ce se întâmplăatunci când vă confruntaţi cu un traumatism.Dr. Oschman este expert în domeniul medicinei energetice, cu o diplomă de licenţă în biofizică şi undoctorat în biologie de la Universitatea din Pittsburgh. Ca autor al unui număr mare de cărţi, el esterecunoscut pe scară largă ca o autoritate în biofizica energiei medicale.“Chiar şi la cea mai mică contuzie, dacă te ciocneşti de usă, sistemul imunitar răspunde imediat printrimiterea de celule albe din sânge (neutrofile) la locul impactului… Neutrofilele secretă specii reactive deoxigen (ROS)… numite radicali liberi. Acestea sunt ca Pac-Man, molecule foarte importante care aumisiunea de a distruge.În cazul în care bacteriile au ajuns, prin intermediul pielii, în corp, aceşti radicali liberi vor distrugebacteriile foarte repede. Dacă ai celule deteriorate, radicalii liberi le vor distruge, astfel încât să existespaţiu pentru celulele sănătoase să se mişte pentru repararea ţesuturilor. Acesta este cunoscut ca răspunsulinflamator. Ceea ce am descoperit şi este cu adevărat profund este aceasta: am înţeles acum de ce primimacest răspuns inflamator, care are cinci caracteristici: durere, roşeaţă, căldură, pierderea abilităţii demişcare şi umflarea. Toate acestea sunt cele cinci semnalmente distinctive ale inflamaţiei şi se dovedeşte cănu este nevoie să se întâmple aşa.Inflamaţia, care în medicină este considerată o parte importantă a procesului de vindecare, este de faptun artefact cauzat de lipsa de electroni în tesuturile tale. Ce se întâmplă este că neutrofilele livrează speciireacti ve de oxigen (SRO) la locul incidentului, dar procedând astfel, unii dintre aceşti radicali liberi se potscurge în ţesutul din jur şi îi poate cauza ţesutului sănătos daune. Asta este, de fapt, ceea ce creeazărăspunsul inflamator “.Cercetarea asupra împământării a descoperit acum că, dacă ţii picioarele goale pe pământ după ce teloveşti sau te accidentezi, electronii vor migra în corpul tău şi se vor răspandi prin ţesuturi.Orice radical liber care se scurge în ţesutul sănătos va fi imediat neutralizat electric. Acest lucru se întamplădeoarece electronii sunt negativi, în timp ce radicalii liberi sunt pozitivi, astfel încât aceştia se anuleazăreciproc.“Deci, într-adevăr, ceea ce se întâmplă cu împământarea sau conectareala pământ este că vă protejaţi organismul de la – cum le numesc eu, pagubelecolaterale”, spune Dr. Oschman.“Aceste distrugeri nu au fost destinate săaibă loc, dar au loc pentru că ne-am deconectat de la pămât prin punerea decauciuc şi de material plastic între picioarele noastre şi pământ”.Pentru a putea adapta împământarea la nevoile omului modern, specialiştiiau găsit metode de a aduce energia pământului direct în casele oamenilor.Astfel au apărut cearceafuri electrice cu ajutorul cărora oamenii sunt conectaţila pământ în timp ce dorm. Preşuri pentru calculator pe care poţi sta cupicioarele goale în timp ce lucrezi sau papuci care au în talpă un materialconector între punctul K1 şi pământ.Citeşte mai mult: http://viataverdeviu.ro/impamantarea-cea-mai-maredescoperire-medicala/#ixzz1tEKQCxgDMuzica ambientului – pictură de Vladimir KUSHpag. 62noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Cartea hunedoreanăAdnotări de Eugen EVUÎntre real şi mit: ultimul aur...Dumitru TÂLVESCU - GISELLA,edit. Cetate, Deva, 2012„Tâlvescu are arta transfigurării în „aur viu”, prin blagiana dragoste, princompasiunea empatică, brodată în discursul compozit, caligrafic şi instinctualoptimist.Sufletul naratorului este unul, eufemistic zicând, feminin, generos şiîngrijorat. Parabola stigmei aurului, este şi cea a smirnei şi tămâiei?”Romanul Gisella, este al unei reconstituiri între monstrul istoriei şi celdemagnetizant, al Memoriei, situat într-o zonă a paideumei tragicetransilvanice, impregnate de stigma aurului: Săcărâmb, pe Valea Mureşului.Cartea debutează cu o motivaţie mai degrabă reportericească, referitoare laceea ce religiosul o consideră stigmă, raţionalismul determinism, autorul o pune în grilainterferenţelor dintre istorie şi mitologie. Nu sunt de acord că acest roman cu cheie ar fi unul„policer” (Petrişor Ciorobea), ci regăsesc în construcţia epică a lui Dumitru Tâlvescu, om poeticprin firea sa, o ţintă moralizatoare vis-a-vis de monstrul istoriei, faţă-n faţă cu destinul. Cel indus şicel asumat, conjuctural-dramatic, cel individual şi cel în extenso colectiv-socialcu bizarele-i balansări spre idilismul de tip mediaval, este tipic filimonian (Ciocoii vechi şi noi), iarPersonajul Stănilă,Gisella – o eroină tragică de tip dostojevskian, cu puseuri ortodoxiste. Că nu e un roman „poliţist”(nici miliţist!), este sigur, mai ales după ce ştim din arealul hunedorean, autori ai genului care aureuşit sau eşuat semniticativ, fiecare, această provocare: Gligor Haşa (Septembrie cu măşti),Petrişor Ciorobea (romanul parabolic de tip nord- american „Cassarabassa”), Valeriu Bîrgău(Semne particulare) şiacelaşi, în tandem cu Neculai Chirica, „Utopia profesorului Dunca”. Vervade patos a autorului se cere primită fără capcanele interpretării, atât de explodate în surescitatelepara-curente ale criticii agonice, ori ale celei renvogue, a neo-elitismului ”intelectual”. Dacă ar fi săaccept grila ciorobiană,istoria noastră, ca datum, este o epopee policer şi aparţine unui soi decriminalistici investigaţioniste, cum ar spune George Arion, a unui „atac în bibliotecă”, sau dacăvreţi în sens semiotic, al unei „conpsiraţii a Orbilor” (peiorativ zicînd), (Abbadon Exterminator,Războiul sfîrşitului lumii, Alchimistul etc., romane foarte agreate de sus-numitul prefaţator). Edrept că istoria este conspiraţie şi ocultele sunt moirele - morile determinatoare ale destinelorindividuale, in extenso celor colective.Opresc aceste fulguraţii, fiind convins că autorul nu s-a aventurat pragmatic – cel mult empiric –pe urzitoarele cărări ori prin catacombele psihedelismului post-decembrist, la cota de avarie aExistenţialismului „nostru” eclectic... Dacă ar fi să vedem o analogie în tipul de construcţie epică,cel mai izbitor afin ar fi Mihai Pascaru, cu cel puţin două dintre cărţile dsale, doar că acestea aparţinprozei scurte: „Piramida” şi „Cuţitul de vânătoare”, ambele opere de referinţă. Nu sunt de principiulunei critici cu trimiteri textuale: Tâlvescu este un frazeur cu şarm descriptiv, evocator, din izvoareatât empirice, cât şi de arhivă, meticulos şi extractor de semnificaţii pentru a re-creea atmosfera dedupă primul război, repetitivitatea „destinelor” şi modul cum ea a pus peceţile asupra personajelorşi micii urbe căţărate pe munte, ori coborâte-n infernul rece al mineritului d’antan. Ni se deschidelabirinthic - feeric, o lume în care autorul, practician cumva tehnocratic însă şi cvasi-imaginativ,retrăieşte empatic vieţile celor aleşi a reanima Povestea. „Un vânt rece adie peste culmi, prefigurîndtoamna. E momentul în care liniştea devine magică, nefirească, la fel ca aşteptarea împlinirii unuifapt dorit”. Destinul oamenilor, tipologic, al lui Tâlvescu este şi destinul caselor, al unei culmiciudat numită literalmente Calvaria, dar şi destinul unui underground cavernos, smuls parcă dinsubconştientul colectiv al comunităţii, al societăţii, pentru unii profitabil, pentru „cei de jos”, şi maiînjositor, în teluricul disperării existenţiale şi al „magiei” transferului psihologic în buclele de timp(durate), ale omului apăsat de iluzia – himera propriei libertăţi. Niciun personaj al cărţii nu atingeanul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"cota pozitivismului, autorul fiind un sceptic – lucid, un sociologist şi un umanist. Pluteşte, înevocări şi în aducerile în prim-plan temporal, ceva stihial, parcă urcat din catacombele Vâlvorei, dinlumea dependentă de mineral, de întuneric şi frig; această paradigma a subternaului, este în modciudat transferată şi la suprafaţa habituală, cu toate frumoasele elogii duioase ale Gisellei, lapeisajul silvestru, ori la inocenţa paradiziacă a copiilor... Dedesubt e infernul? Adică în subcortical?Umbra lui suie troznind pe scripeţii parabolici, în infernul psihic, conştientizat şi acceptat înderiziunea dirijată anume de „patroni”; Tâlvescu are arta transfigurării în „aur viu”, prin blagianadragoste, prin compasiunea brodată în discursul compozit, caligrafic şi instinctual-optimist. Sufletulnaratorului este unul, eufemistic zicând, feminin, generos şi îngrijorat. Categoric, geticulaţia uneiastfel de scrieri este şi una catarsică, dorit a fi şi comunicată fraternal, cu patosul unei apartenenţesociale la mulţimile de la baza piramidei invocatului Mihai Pascaru. Căile personajelor sunt cărări şidrumeaguri suspendate lângă prăpastie, vieţi şi destine, alegorii şi refugii care fac suportabilăconvieţuirea dintre „buni şi răi”, paradoxal interconectaţi. Calea văduvei Gisella, dinspre pustaacalmiei şi nadirului barbian, spre abruptele creste cu ziduri resorbite treptat de rocă, devine unainiţiatică, iar frumuseţea ei carnală şi sufletească va fi totodată blestemul ei, aşa cum este şi cel alaurului; traumele din spaţiul ei originar, câmpia Tisei, vor recidiva şi vor contorsiona ceea ce pare afi fost un predestin, în fapt, un efect în lanţ al Determinării. Febra aurului zărăndean nu este cea awestului eldoradic, ci una a aurului rece, smuls cu sânge de mineri şi devenit mămăliga slugii, nucel patrimonizat lacom de parveniţi... Sistemul determină efectele, iar autorul devine profet atuncicând sugerează o repetabilitate a condiţiei, în rotirea istoriei... Ceea ce au adus rapace Imperiile,readuc acum investitorii vorace ai băncilor; „ţara noastră aur poartă/ noi cerşim din poartă-npoartă”. Dolorismul ardelenesc pune un timbru însângerat pe întrega carte. Autorul observă cum„stigma” aurului îi „egalizează” înjositor pe toţi cei veniţi la Sacarâmb, împinşi de vitregia crizeipostbelice: unguri, polonezi, slovaci, cehi, italieni, croaţi, bulgari, olaltă cu cei autohtoni, trecuţiconjuctural la catolicism.Cartea devine o fotografie mişcată, alteori o scenă rotativă, perindând scene, când sublime, cândgroteşti. Stănilă este un personaj memorabil, contradictoriu, însă funciarmente ticălos. Janos esteevocat duios, compătimitor, ucis de fapt de raptorii locului. Oamenii şi animalele, pădurea şimuntele, se contopesc aproape epopeic, într-un roman evocator convingător. Îmburgheziţii de tipbalcanic, dar şi austro-unguresc, tot burjui, merde! - cu intruziuni şi de alogeni aduşi ca scaieţiisferici din pustele... sans- frontiere (!), se ţin într-o bizară „ecuaţie” de tip sado-massochist, victime- călăi. Aurul, „personajul” principal şi, de fapt, semnificaţia lui, este nu cel ascuns în lăzilelăcomiei, ci aurul sacralizat prin suferinţă umană, aurul – garant, contra Fricii şi Foamei, aurul cuiluzia sa de înstăpânire pentru unii, de dezrobire prin prea-răbdarea acceptată mistic. DumitruTâlvescu uzează de „reţeta” fabulosului, a mitului aurului, însă ştie să insinueze rafinat, hermeneic,simboluri ca „felinarul orb”, „aur nativ”, „aglomerarea dezordonată” a psihicului omenesc, dozîndstranietatea şi misterul cu un autentic simţ... alchimic. Poate că o ediţie amplificată de la aparenţaunei nuvele prelungite, la romanul-frescă, ar fi de dorit. Oricum, registrul poetic al lui DumitruTâlvescu, este armonios complementar (acompaniator) cu cel de prozator, fără riscul telenovelicacum en vogue. În fine, este de recitit seria cărţilor toffleriene, spre a reînţelege sintagma „întreplug şi computer”...? Tâlvescu a uitat doar un personaj, disimulat cumva printre rânduri: Profetul...Dar asta ar fi altceva....Adaos despre poezia aceluiaşi autorDumitru Tâlvescu îşi reia (repliază) temele poetice-convergente, ca inelele în alburnul textului,în noul volum anunţat „Stăpân peste iluzii”, scrierile lui devenind şi mai fluide, ca arterelecolaterale ale unor meandre riverane. Este un “om mare” care recugetă lumea deopotrivă„adolescentin” şi „bătrâneşte”: obsesia este a “greului pământului”, a mineralului preponderant îninterregnul uman, în corpul uman; textele din acest nou volum sunt deopotrivă exerciţii de autopsihanaliză.Ele sunt transpuse probabil irepresibile, cotidian, însă cu „visătorie” nocturnă, cândpag. 64noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"ironic-sceptic, când cartezian. Poetul este evident un filolog parctician, extrăgînd fără complexelivreşti, uimiri şi vagi aforisme din tot ce „mişcă” iluzoriu, ca un fel de umbre de contrast alerealului. A scrie este a dezmierda urmele-cuvinte, pe astralul (holografic) al nostalgiei; starea estecrepusculară, die Weltschmertz, „răul de lume”; ieşirea prin text (discurs) este în scepticismul care„vrăjeşte ironic/ chipurile cu umbre”...„Mai am putere să mângâi/ Urmele săruturilor de demult,/ Uitate, ca-ntr-o carte veche, pe unraft./ Mai pot vedea clipirea veselă/ Privirea ta, de riduri văduvită./Când timpul vrăjeşte, ironic,/Chipurile, cu umbre./Mai sunt învingătorul zilei sterpe,/ Printre iluzii, stăpân, degeaba,/ Mai trecun an şi-apoi un altul.../ În albume, nu mai sunt tot eu!” (Amintiri vesele).Starea de înstrăinare, de alienare, pe fondul paradiziacului pierdut. Retrospectiv, iubind-o peMnemosyne, dar şi înamorat ca Endimion, de Lună, sora-soarelui, Dumitru Tâlvescu voaleazăconstanta atemporală a... timpului, ca durată. Obsesia timpului este a memoriei ce inversează,regresiv, imuabila lui rotire. „ Eterna reîntoarcere” eliadescă, punctată cu borne- poeme- enunţuri,aphorii, desigur ca o gesticulaţie patetică a „ încetinirii”, a suprinderii în flash-uri, colaje, derularecinetică. Cronos este nocturn, lacom:„... Hulpav, se-ncaieră timpul, cu zilele,/ Înghiţindu-le, pe nemestecate,/ Atent, doar la nopţi./De le ele, mai speră, un gest de resemnare,/ Potolindu-şi setea cu visele lor.” (Nemurire).Sentimenul asupritor este cel al neconsolării, ultra-firesc. Poate din nostalgia unui hedonismrural, tradiţional? Imaginaţia curge „recuperator” în discurs... Când poetul este în graţia muzeiclasice, froma prozodică îi vine ca un tipar, ca un fagure de ceară, în care patosul, afectivitatea unuiultrasensibil (stângaci!) – sună mantric, tămăduitor auzului, deci se comunică (se cuminecă) maiincantatoriu: Poetul are harul spunerii constrictive, cum ar zice Doinaş, dar şi al „oaselor de sepia”,diafane şi transparente, imitând tălăzuirea cogito-ului: „ albind ca pe oase/ cuvinte şi spini”:„Lumina lunii adună sclipiri şi le-ntoarce/ Spre spaţii mai largi, odihnite-ntre stele/ Şlefuindbezna deasă, infinitul îl stoarce,/ Cu o oglindă ce duce culoarea din ele./ Se-ntorc, mai târziu, pepământ şi mai noi,/ Albind, ca pe oase, cuvinte şi spini/ Cerul opreşte din mers, trei speranţe desoi,/ Cailor albi ce le-ntâmpină şi le poartă, senini./ Glumeţ şi-mpăcat, eul priveşte şi face/Grijilor făgaş, întâmplărilor cale şi naşte/ Lumini prihănite în gânduri şi tace/ Privind caii albi,dintre care, doar unul, mai paşte.”Nadirul latent irumpe cumva pulsatoriu, în fiece poem, crepuscular şi acut-existenţialist.Negreşit, sinceritatea mărturisirii, poetizante, ornamentica ludică şi cu ţinta de a (ni se) împărtăşi,este de valoare, autentică, fără elucubraţiile en vogue ale textualismului resurect.Poeme noiRegreteE un drum, dincolo de cuvinte,Spre ochii ei, lumini pustii, fără de minteÎi înfăşoară josul, cu priviri ascunse,Încet şi calm, de gânduri pătrunseŞi iară, tăcerea amară, încearcă şi poateSă scoată, din versuri, doar clipe şi şoapte.E ora târzie, când doruri nu vinPe aripi de crin, candid şi senin.Pe mesele mari, doar urme şi peteCineva a vrut chiar s-o îmbete,Pe faţă, curios şi tare,Pecetluind clipele cu sare.Amară e seara, încet, când se-adunăGrijile nopţii, tiptil, fără lună,DorDumitru TÂLVESCUPotecă de fugă, spre noi idealuriÎn care, doar iluzii, se sparg, între maluriŞi flori, pe trecute, în arşiţi de maiCând zâna zăpezii îşi caută alt crai.Se-ntorc în nemurire, amintiri şi zileRotundul nostru, spart, în mii de fire,Trist viitor, care-n ceruri, încearcă şi poateS-o ntoarcă acasă, pe ea, încă o noapte.De vine, îi dau, iar, dreptate.Tăcerile înalte, unde-s?Pierdute pe câmpii, aflate în vacanţăOri dormind, sub mărăcini, la şes?anul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 65

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Doar gândurile se întorc acasă,Amestecând iluzii şi speranţă.Ziua strecoară, cenuşiu, doar grijiSufletele ceruind, mereu,Câte-o speranţă, când naşte vise,Ori câte un dor, cerşindu-l pe al meu.ÎntrebareGândurile, animale hibernând,Pasc iluzii, pe câmpuri , râzând.În vis.Soarele,Printre nori, mijeşte-a ploaie. Trist.Ca o noapte care nu se mai terminăCa o iarnă în care nu mai ninge.Aşa începe sfârşitul, ce dorul îl stingeSau începuturile soarelui, în sânge,În drumul lor, către lumină?Dar izvoarele? Cine-i de vină?Fluturi în stomacÎnceputurile au aceleaşi emoţii.Tandre, cu gesturi încete,Ţestoase ce-şi aşteaptă soţii,Gândurile bune-mi apasă pe umeri şi pleteÎmbrăcând inima, la amiazăZâmbesc uşor, ochii tuturor, încă lumineazăJocTe-ai ascuns, ca-ntr-o găoace!Ochii-ţi privesc, prea căprui şi prea dalbiSărutul ierbii, cînd toamna apune şi coaceApusul şi-i spune să plece, dincoace,Geamăt al zilei, oprit în cai albi.BivalenţeLadislau DARADICICercul poeţilor hunedoreni: Ion URDA(sau între paradoxism şi topârcianism, nostalgia...)Solie cu pană de înger (2008) şi Zâmbete printre ruine (2009) suntdouă volume care reunesc creaţii în versuri şi în proză ale poetului,eseistului şi cronicarului Ion Urda, cunoscutul doctor în ştiinţe inginereşti.Dintru început, diversitatea tematică şi stilistică a lucrărilor parederutantă, autorul reunind, alături de poeziile propriu-zise, paradoxisme şiparodii, epigrame şi „catrene de ocazie”, „şarje umoristice amicale” ori„dedicaţii”, „proză scurtată.. . umoristică” şi chiar „cronici, eseuri saumateriale de publicistică” (am citat din titlurile şi subtitlurile capitolelor).Astfel, cele două volume creează impresia unor oglinzi lăuntricesfărâmate, din cioburile cărora Ion Urda reuşeşte să înjghebe un posibil(auto)portret sp iritual, spre ni-l oferi, generos cum este, nouă, semenilor.Paradoxist de marcă, Ion Urda se autodefineşte drept un „sentimentalraţional”, având şi un simţ aparte al umorului. În scrierile sale, el descoperă contradicţiile nu doarale lumii şi ale timpurilor în care (supra)vieţuim, dar şi ale logicii şi simţirii, poemele sale fiind,rezultatul unui joc inedit al minţii şi al sufletului deopotrivă. Poet al observaţiilor fine, al judecăţiloramare, deseori ironice, scriitorul este şi un nostalgic incurabil.Solie cu pană de înger poate fi considerată o carte generoasă deînvăţătură pentru minte şi suflet. Cheia poemelor este semnificaţia (preaevidentă uneori), livrată însă cu sinceritate şi modestie. Omul nu este decâtun pelerin rătăcind printre stele, ademenit de strălucirea aştrilor, dar dinteamă, de cele mai multe ori, renunţă, stelele îndepărtându-se, devenindreci, în timp ce el („asteroid de piatră îngheţată”) îşi va continua rătăcirea„visând la nemurire.” (Pelerin)În poemul Iată de ce-ţi spun..., desluşim o altă parabolă a destinului:trecem prin viaţă „ca un tren cu semaforul pe verde” fără a zări peroanelepline, „zâmbetele disperate/ ale celor pentru care/ poate eram ultimultren...” Ideea este generoasă, fiecare individ putând deveni o speraţă pentrupag. 66noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"ceilalţi. Din păcate, evoluând, transformăm peste ani fericirea „de-a fi” din ţipătul noului-născut îndezinteres, deznădejde şi chiar renunţare, în acelaşi poem poetul provocându-ne, retoric: „judecaţidacă noi/ mai ştim să simţim/ răsăritul soarelui,/ lacrimile ploilor,/ cântecul pârâului,/ o pasăre,/ obuburuză,/ sau o păpădie.../ Ne risipim reperele/ perisabile/ ale unei vieţi pe care/ nu credem/ că amtrăit-o...”Speranţa rămâne unul dintre motivele-cheie ale poemelor lui Ion Urda, ca de altfel şi disperarea.Rostul artistului este de a cânta („n-ai de unde şti/ dacă vei reuşi/ să trezeşti lumea/ dar în sufletele/de vis amorţite/ se va depune – rouă,/ un strop de speranţă...” În cele din urmă, poetul rămânecontemplându-şi sufletul, această „anticameră goală” în care, odinioară, forfoteau speranţele...În Scrutin, aceleaşi speranţe devin şi obiect de manipulare în mâinile analiştilor şimanipulatorilor ticăloşi („profeţii moderni – analiştii,/ cu atitudini super-inteligente,/ paseazăameţitor speranţele/ stânga-centru-dreapta,/ ridicându-şi mingi la fileu/ şi lansând atotputerniculZvon”, în final speranţele sfârşind prin a se împiedica „de covorul roşu/ întins până la scara/limuzinei negre”, în timp ce „gândurile devin sinucigaşi fanatici,/ teroriştii conştiinţelor/ lepădate cade Satan”. (De ce nu vrei să vezi, Doamne...)Printre „speranţele şterse”, vremea aşteptării pare „un naufragiu pe-o insulă pustie” (Vremeaştept ării), ca într-o „pseudocugetare”, disperarea să fie definită drept un „cortegiu funerar/ alsperanţelor/ ucise/ din prea multă/ iubire”.Înscrise sub semnul singurătăţii şi al deznădejdii, poeme ca Preapocaliptică, Postapocaliptică 1şi 2, Disperare, Stau frânt etc. par tot atâtea argumente în favoarea renunţării: „înfrigurarea şispaima se întreceau/ în a stăpâni pretutindeni/ groaza îngheţa visele/ şi neputinţa paraliza zborul...”;„la fereastra sufletului,/ ca o binecuvântare,/ rânjetul morţii...” sau „fumegă agale/ visele deşarte/vecine cu haosul...” Şi aşa mai departe.Demonstraţia din Preapocaliptică se încarcă de accente existenţialiste şi sociale: pe „muntelesacru” fulgerele au dăltuit „o floare întunecată de crin – stigmatul trădării”, iarna „se înstăpâneşte”în oameni, în suflete colcăie viermii, trotuarele sunt tocite de prostituate („păpuşi telecomandate/ deşalăi cu celulare”), finalul fiind dezarmant: „La marginea lumii/ iubirea/ e tot mai tentată/ degânduri sinucigaşe...”Însă paleta tematică a lucrărilor este mult mai diversă. În Mărgăritar înflorit, poetulimortalizează jocul uneori capricios al memoriei care „te re-nvie/ fantasmă/ mult mai reală decât/sărutul fugar/ sau zâmbetul/ timbru-amorţit/ în colţul gurii”, imaginea lacrimilor (a mărgăritaruluiînflorit) pe colţul ilustratei fiind sensibilă şi convingătoare.Descrierea unei expoziţii de pictură îi prilejuieşte pasaje de poezie semnificativă: „undeva întrunspaţiu/ transcedental/ vezi un sclav trudind/ lângă curcubeu/ tot încercând să-i amestececulorile”, căci el, „robul luminii,/ caută mereu/ iezerul fermecat unde/ se naşte curcubeul...”(Expoziţie)Unele lucrări trebuie considerate şi în funcţie de intenţionalitatea lor. Astfel, Ce să-ţi dăruiesc...este o demonstraţie ludică, nu lipsită de umor, a sufletului rămas adolescentin al îndrăgostituluimatur. Iubitul i-ar aduce iubitei luna, ploaia, soarele etc. dar... în cele din urmă, conchizând: „Deaceea, de ziua ta, mă voi ascunde în spatele unei flori,/ îţi voi şopti o urare şi voi fugi/ ruşinat ca unadolescent/ întârziat...”În Remarcă, poetul declară jucăuş că „rostul existenţei noastre” nu este altul decât „Să iubimflorile”, după ce într-o altă poezie afirmase că aceleaşi flori „se pot veşteji şi din/ prea multă iubire”.Există numeroase pasaje, imagini care justifică demersul liric al acestui „sentimental raţional”:sufletul poetului este o „anticameră”, o „sală de aşteptare/ pentru speranţe” (Mi-e sufletul oanticameră); peste toate nenorocirile apocalipsei, însuşi Dumnezeu devine o imagine lăcrimând(Postapocaliptică 1); frânt „între durere şi adevăr” poetul îl adulmecă pe Dumnezeu „precum unogar urma vânatului” (Stau frânt); Dumnezeu zideşte o nouă grădină în care un arhanghel adunăsufletele „încrustate” în piatră de oameni (Colecţionarul de suflete), într-un alt poem, cei care îl„sapă la rădăcină” pe Dumnezeu fiind chiar îngerii...anul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 67

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Numeroase catrene din poeziile prilejuite de aniversări se constituie în epigrame reuşite: „Aşa-icu noi, spre vârsta a treia,/ Privind cum desfrunzesc castanii,/ Când printre degete fug anii/ Şi-i totmai bibelou femeia.” (Aniversare, lui Eugen Evu la 63 de ani), sau (dintr-o poezie dedicatăprozatorului Dumitru Hurubă): „Te-am înţeles prea bine noi, cu toţii/ Eşti un chirurg cu mâiniînmănuşate/ da’-i prea puţin. Ca s-o cârmeşti cu hoţii/ ai doar o şansă: parul pus pe spate.”Scriitorul excelează şi în parodierea lui Topârceanu (de care se apropie prin stil, dar şi prinsensibilitate şi umorul fin): „Toată lumea vrea să uite/ iarna hâdă şi amară,/ sufletele-s maideschise,/ oamenii-şi zâmbesc amabil;/ s-a instaurat în toate/ pacea. Ferm, indubitabil/ s-a decisMama-Natură:/ - Este iarăşi primăvară!” (Armindeni)În Exorcizare (poem subintitulat „elegie romantică”), poetul surprinde trăsătura dominantă apropriei lirici: uciderea „fantasmelor” şi suprimarea „tumultului” sângelui de către propriu-i cuget:„Ai re-nviat ca-n basme, fugară amintire/ iscată din fantasme ce le-am ucis demult/ dar am uitatcărarea intrării în iubire/ şi cugetu-mi sugrumă al sângelui tumult.”Ion Urda scrie o poezie premeditată, intelectualizată, anecdotică uneori, tendenţioasă pe alocuri.O poezie explicită care nu-l solicită prea mult pe cititor şi nu-i permite o prea mare libertate degândire şi de simţire dincolo de text, potrivit tiparelor propriului suflet. Este o poezie care limiteazăprin însăşi rotunjimea ei.J. L. Borges era de părere că dacă literatura n-ar fi decât o algebră verbală, oricine ar putea săproducă o carte, tot încercând variante. Printr-un inteligent simţ al umorului, aplecarea spreparadoxism dar şi o asumare amară a renunţării, cărţile lui Ion Urda reuşesc să depăşească aceststatut de „algebră verbală”.Pagini invitateDumitru HURUBĂCU TRISTEŢE, DESPRE UMORDacă nu e singurul popor, în orice caz, românii se află printre foarte puţinelenaţii care ştiu să facă haz de necaz. Facem-dregem, dar găsim în orice situaţiepartea ei de umor, nu rareori negru, poate chiar funest, însă românul a ştiut săbrodeze umor chiar şi în jurul unei drame, fără să facă din această atitudine oregulă, dar nici ignorînd-o!, pentru că, şi nu e o noutate, bunul simţ a prevalatîntotdeauna. Hâtrul moldovean, molcomul dar şi tăiosul ardelean, atunci când afost cazul, isteţul oltean, bănăţeanul de „frunce”, ori reprezentanţii (cei deştepţi şi simpatici) aimiticismului bucureştean, se constituie într-un personaj colectiv care îşi „asumă” cota-parte dinfiinţa naţională. Iar cei care au transmis din generaţie în generaţie „povestea” despre acest filon deaur se numesc Văcăreşti, Alecsandri, Alexandrescu, Donici („cuib de-nţelepciune”), Filimon,Coşbuc, Caragiale, Bacalbaşa, Topîrceanu, Muşateştii (Tudor şi Vlad), Silvestru, Mazilu, Baieşu,chiar şi Kiriţescu (Gaiţele) ş.a. Ei, au lăsat în urmă (şi) opere care, prin valoarea lor satiricoumoristică,şi situează între corifeii genului în istoria cultural-literară a omenirii. Şi nu e nicioexagerare. Aşadar, avem cui semăna! Avem ce să continuăm, avem „materie primă” (mai ales înzilele noastre”), avem de toate, doar talent şi putere de muncă să fie, inspiraţie şi responsabilitate înfaţa actului de creaţie, tocmai pentru că moştenirea nu e deloc uşoară. Doar” moştenitorii” să fie pemăsură! Din păcate, la această oră, în România se publică puţină literatură de acest gen, foartepuţină, iar tirajele sunt umilitoare. Autorii de literatură satirico-umoristică, cei de valoare!, sunt, defapt, fiii vitregi ai literaturii. Cel puţin la noi. Paradoxul este că autorii valoroşi nu au bani să-şiplătească volumele la edituri, iar cei care au bani nu au valoare. Dar, paradoxal, ei sunt cei carepublică, publică. Mă voi opri, pentru exemplificare, la o editură de renume - Humanitas, al căruidirector, domnul Gabriel Liiceanu, admite - fapt uluitor pentru mine sper, - la editura domniei sale,să apară anumite cărţi, zise de umor, care sunt, în majoritate, nişte surogate epatînd doar princantitate, graţie unei credinţe prosteşti (scuze) că autorul, ştiind să spună câteva anecdote, devineautor editat, fapt care constituie o pată neagră pe sigla instituţiei.pag. 68noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Astfel, sau din acest motiv, ajungem să poposim câteva clipe la o colecţie humanitasiană,intitulată promiţător „Râsul lumii”, şi onorată cu (unele!) apariţii editoriale - traduceri sau nu - decertă valoare. Din păcate, după un timp, în colecţia respectivă, au început să apară cărţi literarumoristice(?)al căror conţinut se intersectează cu umorul doar accidental, undeva, etern dincolo delinia orizontului, ceea ce, în mod evident, nu le justifică prezenţa într-o astfel de colecţie, şi încontextul, prestigiul şi pretenţiile unei Edituri precum Humanitas. Pare-mi-se că, încă, nu e clarprincipiul conform căruia egida unei edituri prestigioase nu se substituie nicicum lipsei de talent sauharului satirico-umoristic al unui autor, aşa cum nici simpla prezenţă în colecţie să şi impună,automat, o carte proastă la nivelul pretenţiilor Editurii. Pot fi două cauze: ori autorul, cât o fi el deamerican sau englez, fiindcă acum tot ce vine de dinafară nu poate fi decât anglo-american, cumînainte de ’89 totul era sovietic sau prosovietic - e slab (prea adesea chiar slabisim), ori traducerea eproastă. în oricare din cazuri, nu găseşti motive de înveselire la cititul textelor, dar poţi rămâne cuun semn de întrebare (ca să nu-i spun gust amar) în legătură cu opţiunea editurii de a publica astfelde cărţi în colecţia cu nume atât de promiţător. înainte de închiderea parantezei, trebuie să mai spuncă Radu Paraschivescu, „şeful” colecţiei - cel puţin aşa ştiu eu, publicînd-şi unele cărţi subocrotitoarea copertină a Colecţiei, nu o salvează de la alunecare spre mediocritate, sau spre penibil,în primul rând pentru că ale sale scrieri de gen sunt greu, sau imposibil, de integrat în spiritualitateasatirico-umoristică a unor Jerome K. Jerome, Mark Twain, Jaroslav Haşek, Moliere, PierreDaninos, Ephraim Kishon, A. P. Cehov, Branislav Nusić, sau ai noştri I.L. Caragiale, TudorMuşatescu, Valentin Silvestru, Bacalbaşa, Mazilu, Băieşu, Solomon, Cornel Udrea, Gagniuc, saumai nou-tradusul şi la noi, George Mikes, cu a sa excelentă carte de umor autentic şi valoros Cumsă fii englez, şi alţii. Evident, nu e o mare minunăţie, nici măcar o noutate actuală că unii autori, maicu minte, publică volume în care valoarea creaţiei se află la nivelul de cultură al cititorilorinternauţi,sau al rudelor apropiate lor: admiratorii şi înveseliţii până la extaz de emisiunile dedivertisment televizate. Să râzi cu lacrimi şi să povesteşti cu entuziasm colegilor, prietenilor ş.a.despre emisiuni în care hohotele de râs înregistrate pe bandă dau semnal când să râzi, e foarte grav,fiindcă noi, telespectatorii, suntem consideraţi nişte idioţi cărora trebuie să li se sugereze când sărădă. Doamne fereşte, unde am ajuns!.............Dar nu mulţi, fiindcă adevăraţii autori actuali de umor sunt rari, tot mai rari, sau, poate că unii aufost publicaţi şi nu am eu cunoştinţă? în acest caz, mea culpa! Ceea ce, însă, trebuie subliniat fără afi în pericolul de a spune neadevăruri, este că, personal, nu am cunoştinţă de apariţii editoriale,inclusiv în Colecţia „Râsul lumii” a Editurii Humanitas, care să corespundă ideii clasice de umorautentic. Şi nu e deloc agreabilă constatarea atunci când, din înălţimea trecutului, privesc, miraţipoate, cum o literatură satirico-umoristică de tradiţie este lăsată pe mâna unor inşi al căror volumede umor - întristează cititorul.ProzelitismFapt diversDe când cu Florentin Smarandacheşi paradoxismul lui,Şi lui Dumnezeu a-nceputsă-i placă paradoxul:Anul acesta, a trăsnit o bisericăDintr-o comună vrânceanăPlină ochi de credincioşiVeniţi să preamăreascăÎnvierea Fiului SăuIisus Hristos.Adriana STOENESCUA common eventSince Florentin Smarandacheand his paradoxes,Even God has liked paradox:This year, somewhere in a countyHe has struck a churchWhich was full of believersWho had come to worshipThe resurrection of His sonJesus Christ.anul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 69

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Când aproapele…Când aproapele-ţi devine departe,Iar departele – aproape,Nu-ţi rămâne decât calea de mijloc:Să-i ocoleşti la nesfârşitŞi pe unul,Şi pe altul,Pentru a ajunge, în sfârşit,În mijlocul adevărului mărginitDe nemărginirea minciunii.When a close friend…When a close friend turnsout to be distant ,And the distant-close,You have nothing to choosebut the middle way:To take an endless roundabout wayBoth round one ,And the other,To arrive in the endIn the middle of the truth limitedBy the boundlessness of lie.Traducere - Adriana STOENESCUTeme actualeEugen EVU – Ion URDARezonanţa Schuman…Fizicianul german W.O.Schumann a descoperit între an ii 1952 şi 1957 proprietăţile rezonante alecavitatii electromagnetice ce se formează între suprafata Terrei şi ultimul strat al ionosferei acesteia(55 km distanţă de suprafaţă). Aceste proprietăţi permit măsurarea frecvenţei vibratorii a planeteinoastre. Toate acestea se întâmplă datorită manifestării pământului ca un circuit electric dedimensiuni enorme.S-a stabilit câ aceasta rezonanţă Schumann (pulsul Terrei) a fost încă dinantichitate de 7,83 cicli pe secundă, fiind folosită ca o constantă în domeniul militar. Problema aapărut în 1980 când aceasta constantă a devenit variabilă şi a început să crească încet, ajungînd înprezent la 12 cicli pe secundă. Manifestarea acestei creşteri se regăseşte în timpul real al zilei care aajuns la 16 ore în loc de 24. Aceasta accelerare a timp ului este percepută de marea majoritate aoamenilor, motiv pentru care auzim din ce în ce mai mu ltă lume plângîndu-se de lipsa de timp. Caurmare a acestei creşteri, în anul 2012 timpul va ajunge la 0. De asemenea în anul 2012, planulSistemului nostru solar, se va alinia peste planul Galaxiei, Calea Lactee. O dată cu RezonanţaSchumann, creste nivelul vibraţional al oricărei fiinţe de pe Terra. Mayasii au fost o civilizaţie dinAmerica Centrală. Timpul şi Spat iul nu reprezentau o enigmă pentru eiavînd cele mai înalte cunoştinte dintre toate marile civilizaţii care s-auperindat pe pământ. Au pus la punct Calendarul Mayaş care este şi azi celmai precis de pe Terra. Conform acestui calendar, cea de-a 5-a Lume sesfârşeste în 1987, iar cea de-a 6-a Lume începe în 2012. Concluzia este căacum ne găsim între cele două Lumi. Acest timp este numit " Apocalipsa"sau Revelaţia. Acest lucru înseamnă că Adevarul ne va fi revelat, şi NU "Sfârşitul Lumii" , aşa cum mulţi consideră în mod eronat. Mai înseamnă şifaptul că exclusiv de NOI depinde cum vom construi această Noua Lume şiCivilizaţie care va veni. De asemenea Mayaşii mai susţin despre 2012 următoarele: - se va depăşitehnologia, aşa cum este cunoscută azi - se vor depăşi cunoştintele actuale despre Timp şi Spaţiu. -după ce omenirea va trece rapid prin Dimensiunea a 4-a, va intra în Dimensiunea a 5-a. - planetaTerra şi intreg Sistemul Solar vor intra în perfectă sincronizare cu Galaxia şi întregul Univers. -ADN-ul uman se va modifica, va fi reprogramat şi imbunătăţit.Va avea 12 spirale în loc de 2. Înaceasta perioadă de tranziţie omenirea îşi va schimba felul de a gândi, atitudinea, deciziile. Relaţiileinterumane vor fi altele. În special generaţia tânără, nu mai acceptă vechile sisteme şi instituţii, carevor disparea cu timpul . O decizie are la bază ori Iubirea ori Frica. Va trebui să alegem în oricemoment Iubirea, să ne urmam Intuiţia, Inima. Gândirea pozitivă ne va ajuta să ne înconjuram deoameni care gândesc pozitiv şi să emitem forme -gând pozitive. Nimic din ceea ce se petrece nupag. 70noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"este întâmplător ci totul este conform unui Plan Divin. Percepţia asupra Timpului şi Spaţiului, ciclulveghe-somn, reglarea imunitară vor fi afectate de aceasta Mare Schimbare. Posibile efecte aleSchimbării ar mai fi: - migrene, dureri de cap, oboseală, crampe musculare, simptome de gripă -senzaţia trecerii unui curent electric prin creier şi coloana vertebrala, vise intense - creştesensibilitatea corpului uman ca rezultat al vibraţiilor noi, mult mai înalte. Corpul fizic a început săse modifice, se crează un nou corp de Lumină - cresc abilităţile intuitive şi de vindecare, dovadăapariţia multor bioterapeuţi în ultimul timp. Structura internă a ochiului uman se transformăadaptîndu-se la noua atmosfera planetară şi creşterea luminozităţii. Activarea capacităţilor latenteale fiinţelor, noii nascuţi având capacitate telepatică mult mărită. Toate bolile incurabile ale sec.XX vor disparea... Alte noi informaţii despre anul 2012 ne sunt aduse la cunoştinţă de ProiectulMontauk. Proiectul Montauk are la baza informaţii extraterestre cu ajutorul cărora s-a pus la punct omaşină a Timpului cu ajutorul căreia au fost trimise diverse persoane care au descris ceea ce auvăzut. Concluzia a fost că există un fel de barieră în anul 2012 ce nu permite trecerea dincolo de eapentru a se putea vedea ce se întâmplă după 2012. Omenirea nu are acces la ceea ce se întâmplădincolo de 2012 cu toate că nivelul conştiinţei umane creşte pe măsură ce ne apropiem de acest pragde trecere în a 4-a Dimensiune, adică o vibraţie mult superioară. Acest lucru va revela tuturorfiinţelor faptul că suntem una cu Marele Creator. Creştinii numesc aceasta "Revenirea în Glorie" şieste vorba mai mult de o stare interioară a conştiintei, nu de o fiinţă care vine în carne şi oase. Încea de-a 4-a Dimensiune se găseşte foarte multă Viaţă, şi acolo predomină Compasiunea,Înţelegerea şi Iubirea. Pământul îşi schimbă polii magnetici, fenomen ce se produce o data la 13.000de ani, de două ori într-un Mare Ciclu Cosmic de 26.000 de ani. În ultimele milenii, liniile de câmpmagnetic ieşeau din Polul Sud şi intrau pe la Polul Nord. La acest moment, oamenii de ştiinţăobservă că acest câmp magnetic stabil, începe să se schimbe, să slabească. În ultimul veac, slăbireaa fost de 10-15%, dar în ultimii ani s-a accelerat mult. Geofizicianul francez Gauthier Hulot afirmacă acest câmp, în Atlanticul de Sud şi în America de Sud, este cu 30% mai slab. Miezul lichid alplanetei se mişcă continuu pentru a se putea răci - afirmă Dr. Garry Glatzmaier, profesor laUniversitatea California din Santa Cruz. Aceste mişcari generează câmpul magnetic terestru. Darmiezul se mişcă şi în directii opuse câmpului majoritar, şi care pot creşte în intensitate, ducînd încele din urmă la o inversare a Polilor magnetici ai planetei. Acesta inversare e precedată intotdeaunade o slăbire a câmpului magnetic. Pentru sateliţii care se află deasupra atmosferei, câmpul magneticplanetar este singurul scut protector împotriva particulelor din vântul solar. Ei se defectează cândtrec printr-un câmp magnetic slab. Aurora Polară s-a extins, lucru ce arată de asemena iminentainversare a Polilor. Această extindere se observa numai la Polul Sud urmând să se extindă şi asupraAtlanticului de Sud şi la Polul Sud, urmând ca acum să se extindă şi asupra Atlanticului de Sud.Slăbirea câmpului magnetic duce de asemenea la sporirea numărului cazurilor de cancer. După cumse ştie, şi păsările folosesc pentru orientare câmpul magnetic terestru. În Suedia au dispărut un marenumăr de porumbei, în S.U.A. a dispărut o întreaga specie de pelicani, iar în Carolina de Sudegretele zboară de la est la vest în loc de nord-sud. Columbofilii arădeni au trimis la Atena, pentrudeschiderea Jocurilor Olimpice, 850 de porumbei, dintre care nu s-au mai întors decât 50. Ungaria atrimis 1500 de porumbei şi s-au reîntors 40. Alte efecte ale marilor transformări cosmice la careasistăm, se observă în atmosferele planetelor Sistemului Solar. De exemplu atmosfera lui Martecreşte rapid, acum e dublă şi a dus la defectarea lui Mars Observer în anul 1997. Luna îşi "fabrică"atmosfera proprie care acum se întinde pe o suprafaţă de 6.000 de km, fiind alcătuită din compuşi aisodiului. În straturile superioare ale atmosferei Terrei a apărut un nou gaz care până acum nu aexistat. Venus are o creştere marcantă de intensitate luminoasă. Jupiter suferă o modificare atât deputernică, încât s-a format un tub de radiaţie ionizată, între el şi un satelit al sau, Io. De asemeneacâmpul lui magnetic a crescut în intensitate de 2 ori. Uranus şi Neptun au suferit recente inversaride poli şi acum îşi intensifică câmpul magnetic şi devin tot mai strălucitoare. Din 1875 şi până înprezent activitatea vulcanică a crescut cu 500%. Câmpul magnetic al Soarelui a crescut cu 230% din1901. Academia Naţională de Ştiinte din Siberia susţine că aceste multiple schimbări se datorescanul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 71

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"intrării Sistemului Solar într-o zonă cosmică având o energie mult mai intensă. Plasma strălucitoarede la marginea Sistemului Solar, a crescut recent de 10 ori în intensitate. Soarele are un câmpmagnetic numit heliosfera, care înglobează întregul Sistem Solar. Cercetătorii ruşi au studiat parteafrontală a heliosferei, şi au observat acolo plasmă strălucitoare, ca şi cum întregul Sistem Solar aintrat într-o zonă cu o energie mult mai înaltă, numită Centura Fotonică. Acesta energie aprindeplasma heliosferei în partea frontală, care devine mai luminoasă, mai strălucitoare. Această energiepătrunde apoi în Soare, care o va răspândi apoi în întregul notsru Sistem Solar, saturînd spaţiulinterplanetar, astfel că toate planetele vor primi un supliment mare de energie.Conspect surse internet; Evangheliile gnostice, Cartea lui Enoch, epopeile sumeriene Enuma Eliş, Ghilgameş,Mayaşii. Cartea tibetana a morţilor, Popol Vuh, etc. Autori de lecturat: Robert Charroux, Zecharia Sitchin, Erik vonDeniken, Victor Kernback, Mircea Eliade, I.P. Culianu, Viorel Ţigu, Cristian Negureanu, W.O.Schuman - RezonantaSchuman, …Christoper Knigt- Robert Lomas etc . Biblioteca Evu.De aniversareIoana PRECUP, la 75 de aniDe la baladesc, prin vămile văzduhului (duh văzut)...„Mă prindeam în dans de fluturi/ prin livezile cu flori/alergam râzând pedealuri/ cu cele două surori”. „Dansul înserării” este, peiorativ zicând,târzia “re-prindere în dans de fluturi” – citeşte cuvinte, a Ioanei Precup.De pe aripile cuvintelor, se scutură polen şi sclipăt de roua – raiului…Ioana PRECUP se apropie (se înserează) de 75 de ani şi, de la prima ei carte, „Balade şicântece”, editura Litera,1984, a mai trăit, prin pasiunile ei, o viaţă: una în care a ars prin cuvântliric, ori memorialistic, sau imagine pictată, aflându-şi propria-i cale de cunoaştere, sau dacă vreţi adoua aripă, cea spirituală. Religiozitatea, cu seminţe din tradiţia laică, a colindelor şi a doinelornatale, apoi pe calea autodidactică, a „ochiului inimii”, cea care aparţine înnăscutului patos (iubire)de a comunica, sunt motivate de sentimentul apartenenţei, al Familiei (rămuroase) şi al încercărilorvieţii. Toate se regăsesc în scrierile ei, fie lirice, fie teatru popular, fie iconeria şi peisagismul oriportretistica. M-am bucurat când ne-am reîntâlnit, ne-am citit reciproc, sau doar confesat, ne-amcultivat prietenia cea bună, prin literatură. Făcând parte dintr-o familie de rapsozi ardeleni, IoanaPrecup s-a exprimat mai uşure, în scrierile ei reînţelegând izvoarele bătrâne dar limpezi, şiîmbiindu-i şi pe alţii să guste. Întocmit sub presimţul unui „dans al înserării”, al vârstei de răscruce,volumul de faţă poate fi conclusiv pentru ceea ce domnia sa numeşte „roata vieţii”, într-o viziunearhaică- horală, mitologică. Fără sofisme lingvistice, o vom găsi totuşi într-o constată a aforismuluide tip rural, „bătrânesc”, empiric, de extracţie din trăire , ca mărturie şi mărturisire. „M-aş prinde întoata/ timpului să joc/ dacă ar avea să batem/ pasul tot pe loc/ pe loc”... Este acel sentimentexprimat cândva de Lucian Blaga „Ah, vreau să joc/ cum niciodată n-am jucat/ să nu se simtăDumnezeu/ în mine/ un rob în temniţă încătuşat”. Emoţia empatică este starea de nelinişte carepredomină cărţile ei. O nelinişte a mişcării, circulare, Horale, cum am spus, în care „ pe loc”semnifică cumva ritualul frământării prin joc a pământului din care am rodit şi noi, prin creaţie.Simplitatea în exprimare îi stă bine, în sensul că dincolo de discursul convenţional, lasă a seînţelege, acele umbre din pictură (pasteluri), care dau perspectivă. Ceea ce transpare din gesticulaţiaverbului acestei mereu înduioşate (maternal) doamne, este a) - observarea şi acuzarea răului dinlume, b) - compasiunea faţă de suferinţa aproapelui, neuitarea unei providenţe posibile, antinomiabine-rău ca „lege” intrusă în durata vieţii fiecăruia, cu speranţa spre divinitate şi salvare înduhovnicie. Iată ce scria marele dramaturg româno-evreu, Eugen Ionescu: “În acelaşi timp, în ciudaa orice, cred în Dumnezeu. Înainte, sculîndu-mă în fiecare dimineaţă spuneam: slavă luiDumnezeu care mi-a mai dăruit încă o zi. Acum spun: încă o zi pe care mi-a retras-o. Ce-a făcutDumnezeu din toţi copiii şi vitele pe care I le-a luat lui Iov? În acelaşi timp, în ciuda a orice, credîn Dumnezeu, pentru că eu cred în rău. Dacă răul există, atunci există şi Dumnezeu…“. Este oarecartea un fel de obiect de cult? În cazul Ioanei Precup, după cele vreo şapte cărţi de poezie şi unapag. 72noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"de teatru popular (vezi volumul “Orfanul”), asta se poate spune. Au observat-o, nuanţat, şi alţiscriitori, ca Marcel Lapteş, Valentin Marica, Passionaria Stoicescu, Miron Blaga, Maria Haiduc,Viorel Horj, Ioan Moldovan ş.a... Girînd prima sa carte, desigur, mă bucur că am făcut-o, vibrîndsincer la existenţa talentului ei înnăscut. M-am bucurat, mai târziu, să îi îngrijesc şi monografiafamiliei şi a prietenilor, ori să o prezint atunci când împrejurarea o cerea, ori în revista “ProvinciaCorvina”. Sentimentală-romantică pe deplin, dar şi modestă, atentă la ceilalţi, neatinsă de orgoliimărunte, Ioana Precup nu a rămas datoare sufleteşte nimănui, a scris mereu şi cu patos aparte,despre sute de prieteni din lumea culturală, artistică, publicitând o adevărată arhivă documentară, şia înfiinţat chiar un spaţiu muzeistic în satul natal. I s-au decernat diplome şi trofee, a fost şi esterespectată pe drept şi de foştii ei colegi de grupări literare, deveană şi hunedoreană, oraş odinioarămuncitoresc, trepidant industrial, cu zbateri implicit culturale care au marcat destine, unde afrecventat cercul literar sindical, mereu cu modestie şi bunul al caracterului moştenit, rural, mairezistent decât vanităţile “ culturnicilor”. Este evident un cult al prieteniei în tradiţia cerchistăboematicăveche, acum în destrămare, din păcate. Cărţile ei pot fi înţelese şi ca “ troiţe” ale unordrumuri, sau reportajul unei vieţi – oglindindu-se în vieţile aproapelui. În paginile lor, vedem cuIoana Precup ştie să se bucure şi de bucuria altora, ori să se întristeze la necazurrile altora.*Editarea acestui – sperăm, mereu penultim!, florilegiu al Ioanei Precup, revine oarecumselectiv, după cel girat de Ion Moldovan, de la “Familia” orădeană…şi, recapitulativ, dupăconsistenta monografie de familie, exemplară, tot aniversară, “Praguri de cer” – este un gest deîncredere în sine, de consecvenţă, de încredere şi împărtăşanie cumva solemnă. Nu pot să nu admiro anume, specială, nesăţioasă atitudine de a umbla în pelerinaje în locurile din ţară de care estelegată, dar şi pe alte meridiane, unde Ioana Precup a învăţat şi a adunat în cărţi sau a pictat, ceea ceomul învaţă mai eficient, decât din cărţile altora: propria-i experienţă. Şi nici vechea ei dorinţă de areînţelege mitologia, eresurile, legendele, eposul arhaic – în dinamica ei ereditară şi transcedentală:intuiţia, încă din anii adolescenţei, a fost cea a străbaterii (trecerii) prin inefabilul oniric, alvisătoriei, din sorginte rurală, dar şi în tradiţia liricii clasice: poemul cel mai semnificativ în acestsens,este cel evocator al casei părinteşti, - cuibul originii, „Liber visul”: „la căsuţa părintească/ cuveşmântu-i din şindrilă /şi muşcată la ferestră ! m-am visat iarăşi copilă/ Erau înfloriţi salcâmii/ cumireasmă umpleau zarea/ iar în cântece măicuţa/ întrecea privighetoarea”… Evocarea tatălui estea unui simbol pastoral, din spaţiul natal: „Urcau turmele la munte/ codrul era înfrunzit/ Unmieluşel alb ca neaua/ Tăicuţu mi-a dăruit”… Dealtfel, în numeroasele întocmiri din primele-icărţi, rezonează obsesiv pe starea de înduioşare, de cult al Familiei din care descinde- înnobilatăprin hărnicie, trudele vieţii şi înfrăţirea cu Natura- mamă. Sufletul se “ comportă” asemeni naturii,este trans-substanţial răsărit din Ea.…Visul aşadar este memorie afectivă, evocarea mamei, care a fost rapsod popular cunoscutvremii ei. Retrospectivele de acest fel abundă în cărţile autoarei, ca regresiuni în memorie, înregistru prozodic clasic-baladesc.Pentru că viaţa ne este un drum, un itinerar, o călătorie, o roată, (poate cu mişcarea inversă acelorceasornicului). Un har aparte are Ioana şi când descrie (estetizînd moral) - personaje, începând cucei pomeniţi din ramura strămoşilor, şi continuînd cu cei dragi, ai familiei, ori cu oamenii deosebiţice i-au ieşit în cale. În virtutea şi a unui talent de a cânta, mai puţin ştiut, a scris (şi a cizelat)plasticizând ori accentuînd mesajul moral, pe registre când dramatice, când satirice, câteva legendece amintesc de vechile descântece, de rostirile aina-daina, incantatorii… Cu mai târzia osteneală dea fi în modernitate, textul a devenit subţiat pe ideie, uneori lapidar. O smerenie autentică transpareşi continuă din toate scrierile ei. Cele invocate, notabile pentru etno-folclorişti. A fost fidelămişcării creatorilor populari,, care, din păcate, s-a perimat în deriziunea “neo-restructurării”,inclusive într-o vatră etno-folclorică unică în România, regiunea Hunedoara. Am insistat pe acesteconsideraţii colateral-textuale, deoarece rar am cunoscut o inimă mai generoasă, în virtuteamuşcăturilor pricinuite de loviturile sorţii. Şi rar aşa spirit matern-ocrotitor cu toată singurătateaanul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 73

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"multor ani de după pierderi irecuperabile, în familie. Toate s-au convertit - transfigurativ, înrecuperarea virtuală, autovindecătoare, prin pasiunile sus amintite! Aşa cum Blaga numea satulpurtător în lume al “sunetelor lacrimei”, şi satul din sufletul Ioanei Precup inşiră mărgărite cusunetele lacrimilor toate..., desprinse ori secate: "Mă prindeam în dans de fluturi/ prin livezile cuflori/alergam râzând pe dealuri/ cu cele două surori”.“Dansul înserării” este peiorativ zicând, târzia “prindere în dans de fluturi” – citeşte cuvinte, aIoanei Precup. De pe aripile cuvintelor, se scutură polen şi sclipăt de roua – raiului…Feminismul natural, inalterabil, al Ioanei Precup, s-a transfigurat în text şi imagine pânzată, caîntr-un memorial al propriilor zbateri, dezgreunate de metaforicul dans al coleopterelor, ca mimesisal floralului nostalgic- paradiziac, al copilăriei…O feminitate ( hiperyonică, eminesciană) -ce vinedin Mitosul transilvanic, din cercul de vrajă al condiţiei sublunare, irizată de incantaţie ( Luna plinăsorasoarelui, cum spune colinda laică, oarecum o remanenţă esoterică, al luptei cu umbra, dar şi alrevelatoriei încredinţări în reîncarnare - înviere:În concluzie: perspectival, înţeleg omul Ioana Precup astfel: om de lume, neipocrit, iubitor deviaţă şi cunoaştere, cu aspiraţia creştină spre mântuire; aşadar, paradigma arhaică a ţărănimiiardelene, ca zestre şi talent prin veac, în Visul Eternei întoarceri cum spune Mircea Eliade...Ioana Precup nu a deviat maladiv faţă de suferinţele existenţialiste ale multora mai slabi, dingrupările ce le-a frecventat, în eroarea celor ce s-au învins pe sine, ci a înfruntat cu eroism maternal,toate vicisitudinile Vieţii; când s-a bucurat de roadele acestei atitudini, a împărţit cu familia şicunoscuţii micile bucurii, ceea ce este Nobleţe, marea nobleţe a Inimii.Eugen EVUMari poeţi români de aziAvertismentGeorge DANSinucigaşii din dragoste au inima’n capşi cicatricea la un milimetru de auricolă.În clipa tragică şi ridicolăşi-aleg pistolul - pisică neagră,sau focul hipermanganatic din mangal,ori luna de rasă galbenă din somnifere,sau robinetul şi inundaţia de gaz,ori paharul cu reziduuri de fiere,sau ştreangul perdelei şi limba’n orgasmori valul onctuos ca şarpele,sau marea de opium din vidul prăpastieiÎntre două ape se clatinăProfilul vostru de patimăÎn voiajul şi luna de miere în iad,Pentru sinucigaşa fată, sinucigaşul băiat.Primim de la ParisReformularediscuţie elementară(între un tahyonşi un foton) :a: stau. q: ce faci?Elegia altarului de susAurel SASUDe dincolo lumini întoarseEcou pierdut printre luminiLumini de trupuri în pustiaLuminii lumilor de criniVeşminte de lumini ascunseSărutul nopţii de luminiCuvintele prin vis când poartăÎndemn sfinţit să li te-nchiniGraficăde Dan PICHIUDarie POPSans titreeram acolocând ţi-ai trimis norulsă mă învăluieîn condensările ultimelor taleidei vaporoase.pag. 74noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Medicină naturistăAlternativa naturală la chimioterapie (reţetă recomandată de NPC)Extrasul de lămâie cu bicarbonat, se prepară astfel:Într-un litru de apă se fierbe, timp de un minut, coaja unei lămâi, apoi se lasă la macerat de searapâ nă dimineaţa. În dimineaţa zilei următoare lichidul se filtrează. În acest macerat se stoarce sucullămâii, se adaugă miere (după gust) şi o linguriţă de bicarbonat. Bolnavii trebuie să consume zilnicun litru de limonadă preparată în acest mod. De asemenea, leacul miraculos se poate administrapreventiv, fiind un tonic pentru întregul organism.CuriozităţiPooktre: arta modelării copacilorPeter şi Becky din Australia au născocit arta de a modela copacii. Ei au perfectat o metodă demodelare graduală pentru formarea de copaci, pe măsură ce cresc, după modele prestabilite.Pooktre, arta astfel numită de ei, conduce la rezultate de-a dreptul uluitoare, după cum se poatevedea:Gazdă primitoare Înfruntarea CandelabruBalerina Tronul micii prinţese Mobilier de grădină Jilţ nobiliar Tronul regal* Material preluat de la Cornelia Dumitriu şi prelucrat de Ion UrdaReportajEugen EVUPrimul cimitir privat şi primul incinerator din România…"Nimic nu leagă mai tare sufleteledecât duioşia de a plânge împreună!"(Jean-Jacques Rousseau 1712 - 1778Profil: Cosmin Bodrean. Născut la Hunedoara; studii - LiceulEconomic Petroşani; Familie: căsătorit, un băiat de 18 ani.Energie şi simţ colocvial, comunicativ, impresionante.Imediat după liceu hunedoreanul a plecat în Germania,unde amuncit mai întâi la spălat de vase. Aşa începea o poveste care, întimp, se adaugă şi din care, de fapt, au răsărit fapte neobişnuite,într-un orizont al realului – în măsura firescului şi cea complementară, a spiritualităţii. Acum aremai multe afaceri, printre care una legată de “altă lume”. Un cimitir privat inpresionant de esteticgândit şi ordonat după o paradigmă am numi-o, a interferenţei cu eternitatea. Necropola s-a extins,anul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 75

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"între aleile albe şi riguros gândite cu o artă specifică, din care nu lipsesc aranjamentele vegetale,florale, ornamentice, statuete şi troiţe, cât şi un optim inventar de practice creştine ale petrecerii înacalmia odihnei de veci...Reîntrebat de reporteri, povesteşte fără rezerve că, după terminarea liceului, a vrut să lucrezeîntr-un oraş mare, aşa că s-a îndreptat spre Timişoara, unde a făcut tot felul de munci, de la ospătarbucătarpână la gestionar. La câteva luni de la momentul decembrie ’89, a hotărât că vrea să ştie ceînseamnă Occidentul şi, la numai 20 de ani, a plecat în Germania, “doar cu hainele de pe el”.“- Credeam că nemţii mă vor aştepta cu flori”, veneam din estul numit pe atunci “lagărulsocialist”… Am me rs până unde mi s-au terminat banii şi am avut norocul să întâlne sc o familie deromâni care m-au cazat şi mi-au dat mâncare. Pentru a le mulţumi cumva, le-a zugrăvit garajul.Asta a fost prima muncă pe care a făcut-o în Germania. Eu vroiam să ajung la Berlin, însă banii debilet pe care îi aveam nu mi-au ajuns decât până la Muenchen şi am decis să rămân acolo. Maiîntâi am lucrat la spălat de vase, apoi într-o seră de flori şi, ulterior, am fost şofer. Eram în plinădemocraţie occidentală şi destul de şocat de regulile dure, capitaliste. Nimic nu corespundea cu ceînvăţasem acasă, credeam că nemţii mă vor aştepta cu flori”…(fragment dintr-un interviu)Morminte în rate, fără dobândăÎntr-un an a strâns bani de maşină, un televizor color şi un video şi s-a întors acasă, laHunedoara, unde şi-a deschis mai întâi o afacere axată pe distribuţia de încălţăminte. Aşa acunoscut-o pe soţia sa şi, după numai câteva luni, s-au căsătorit. Au făcut comerţ, dar au lucrat şiîmpreună cu un foarte bun prieten în domeniul transporturilor internaţionale, mai târziudeschizîndu-şi propria firmă. Anul trecut, în urma unei investiţii de câteva sute de mii de euro, aamenajat la Hunedoara primul cimitir privat din Transilvania. Pentru a contracara criza, CosminBodrean are şi o ofertă specială: locuri de veci în rate, cu dobândă zero. Oferte sunt şi pentruhunedorenii avuţi: locuri VIP, pentru care a fost rezervată partea de est a cimitirului. Aceasta arecripte a câte opt locuri, pentru familii, cu propria lor alee, arbore şi băncuţă. Hunedoreanul vrea săofere soluţii funerare şi administraţiilor locale. „Intenţionez să aduc în România un nou sistem deserviciu funerar prin care mormintele sunt suprapuse, chiar şi câte opt, pe verticală, fără a fiîngropate în pământ, eliminând problema spaţiilor şi extinderea pe orizontală a cimitirelor”.Întrebări şi răspunsuriR.: Ce ai învăţat în timpul „lecţiei germane” despre afaceri?C.B.: Regula de bază este să dai ce-i mai bun pentru client, să munceşti extrem de mult şi săcrezi cu adevărat în ceea ce faci.R.: Ce planuri de viitor ai?C.B.: Pentru că în ţară există un singur incinerator uman, la Bucureşti, am deschis deja primulincinerator privat din România. Dar despre asta, altădată. Au scris în acest sens, detaliat, scriitorulEugen Evu, într-o carte a sa şi în revista de cultură Noua Provincia Corvina, Liliana Petruş, în“Flacăra” d-lui George Arion, cotidianul Adevărul de seară, precum şi unele cotidiene zonale.R.: Oferiţi şi servicii de transformare a cenuşei decedatului într-un diamant?C.B.: Am un contract de confidenţialitate şi nu pot da detalii, însă pot spune că am avutsolicitări.Întrebat fiind “ce-i place?”, C.B. a răspuns:Poate că sună straniu, însă mie îmi place foarte mult ce fac, mă simt împlinit şi cred că am fostfăcut pentru asta. De asemenea, pentru că am permanent tangenţă cu moartea, preţuiesc viaţa, faptulcă văd, că pot să merg pe stradă”, a spus hunedoreanul.Ce nu-i place? „Minciuna, furtul şi ipocrizia, definitorii pentru societatea noastră. Tot din cauzaactivităţii pe care o avem, nici eu nici soţia nu suntem ranchiunoşi sau invidioşi. Viaţa este, până laurmă, atât de scurtă!”, a mai spus Cosmin. (AMURG). Cosmin Bodrean: Tel. 0723 585 203:www.funerarehd.ro; www.incinerareamurg.ropag. 76noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"RIDENDOCASTIGAT MORES...- pagini satirico-umoristice –... Amintim celor ce scriu cu simţul Omoruluicã Umorul se scrie cu mintea spãlatã pe dinţi…Umor păgînescIoan VELICAJurnal de pomanăSe întâmplă-n viaţă să-ţi moară un prieten, un cunoscut, o rubedenie. Lacare trebuie să te duci, c-aşa se cade. Iei o coroană, îl însoţeşti pe ultimuldrum, după care familia te invită la pomana celui care a plecat dincolo. Maistrâmbi din nas, încerci să te scuzi, dar până la urmă accepţi. Aici, la masade pomană adică, nimereşti ba cu unul, ba cu altul. Ortodox, catolic,reformat, băutor de citric, altul de bere fără alcool, te trezeşti că doar doibeau ţuică, restul iau medicamente.Primul pahar îl bei în memoria celui ce-a plecat „Dumnezeu să-l ierte!”.Al doilea pahar îl bei pen’ că nu-i frumos să rămână pe masă nebăut, apoi al treilea pahar umblă dinmână în mână la doamna, care deţine sticla de plastic de doi litri, care toarnă la cerere încă o turăcelor ce solicită. Între timp se serveşte „ciorba de legume” cu textul: „Vai ce mult îi plăcea lu’Gheorghe!”(Cârcotaşii, cu vechi ştate de serviciu într-ale pomenilor, care deja trăseseră vreo câtevapahare de ţuică, parlamentau – „Cred că era bolnav săracu’ de nu mânca nici-un pic de carne!”).Între ciorbă şi felul doi, c-am uitat să vă spun, mă şi speriasem ca nu cumva să ne spună rudele:„Săracul, nu că era econom, dar ţinea regim!” se povestea despre decedat. Unul, uscăţiv şi cu bascăde biciclist, simpatic de altfel, se tot lamenta: ba că-i ciorba prea fiebinte, ba că morcovul e preafiert şi-şi pierde vitaminele, ba că îl arde ceva pe gât, ba că... Un altul, trecut bine de vârstaîntrebărilor, se foia întruna: „Nu vă supăraţi, nu mai aveţi „ţitrom” din ăsta tare?”. O babă de vis-a-vis, amabilă din construcţie îi sare în ajutor:- „Ia maică sucul meu, că eu am diabet!”. Asta să facă atac nervos cu nervii:- „Mătuşă, nu de-ăsta dulce. Ţuică dacă ai?!”.- „Ţuică, maică, o băui, ca să mai prind şi eu puteri”.Cumva, cumva, cineva îi aduce un pahar de ţuică şi-i spune: „Vezi că Gheorghe nu prea a băut laviaţa lui şi nu s-a îmbătat niciodată!”. O fi fost bolnav, Dumnezeu să-l odihnească!Între cele două felurise începe discuţia, adică se dă slobod la limbariţă. Erau două soluţii în acestcaz: ori îl lăudai pe Gheorghe, cel plecat dintre noi, ori mai trăgeai un „ştampăl”, bineînţeles făcutrost de la masa vecină. Din discuţii în discuţii ajungeai să-ntrebi dacă partenerii de la masă sunt lapensie, dacă mai au mult până la pensie şi dacă sunt încrezători în pensia ce cu drag o aşteaptă, cape „ultimul autobuz, când te afli în staţie la orele 24”. Unii îşi dau drumul, povestesc, alţii de-abiaîngână: „Sunt bolnav, nu mai apuc eu pensia!”.L-am ochit bine pe ăsta, care zicea că e bolnav. Era oltean şi pe deasupra ortodox. L-am întrebatde unde e. Cică d-aci,pe aproape, lângă satul nostru. Doamne, ce noroc pe mine. Ia să mămprietenesccu el. Că ăsta e precis marfă de „moţata” (aşa-i spunem noi ăleia cu coasa) şi cum laăştia se fac pomeni până la 7 ani, mi-am rezolvat luna aprilie din calendarul pensiei.anul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 77

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Altă babă, de la o masă dinspre fereastră, contemporană cu defunctul, întrebă pe fata mortului:„Auzi aici, costumul ăla maro pe care-l avea Gheorghe, uni-i?!”„ – Mătuşă, o ce costum maro, că tata n-o avut aşa ceva!!”Baba, încolţită, cu toţi ochii îndreptaţi înspre masa ei, reuşi să iasă din încurcătură astfel: „Oavut, o n-o avut, o avut de gând să-şi ieie!”.A venit şi felul doi: „pireu cu grătar de pui”. Ştiu, ştiu „c-aşa-i plăcea lu’ Gheorghe”. L-ammâncat, după care am servit o bere la doză „c-aşa-i plăcea”. Mă, cum dracu’, iertaţi-mă dom’părinte, lu’ Gheorghe nu-i plăcea şi lui un pahar de vin?!...Popa, mangă! Tot îi dădea cu „să mai spunem o rugăciune!” Ori se grăbea că mai avea o altămormântare, ori ar mai fi băut, dar îi era jenă să mai ceară doamnei cu sticla de plastic de 2 litri.Aşa că, tot doamna, s-a grăbit să aducă desertul. Nişte rahat foarte apetisant de diferite culori. Aţighicit – „c-aşa-i plăcea lu’ Gheorghe!” pentru că el avea placă şi nu putea să muşte. L-am mâncat şip-ăsta. Am făcut un crucioi mare, ne-am bleojdit ochii la popă şi am plecat toţi mulţumiţi.„Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!”.După care a început ploaia, popa a plecat cu maşina (cu toate c-a băut!) şi noi ne-am înghesuit înmaşina de serviciu care, spre lauda şoferului, ne-a dus gratis până la locul de unde de fapt ne-a adus.Am scris acest „Jurnal de pomană” acum, în aceste zile zbuciumate, cu pensiile tăiate, cu frică deziua de mâine, cu inconştienţa omului de rând, dar cu sufletu’-mpăcat că numai astfel putem să neprelungim traiul „c-aşa-i plăcea lu’...”.Petroşani – 24 aprilie 2012Neparadoxuriby Johan von SMURDOWPanseuri etnobotanice Tractoristul avea concubină o combină. S-a combinat cu ea în Combinat şi au treierat pânăla adânc - înalte bătrâneţi. Prin grija Statului, tot mai mulţi pensionari sărăcesc apoise răcesc. De tot. Statul nu dă înapoi banii jumuliţi, ci dă înainte, cu minciunile. In ton cu politicile guvernamentale, propunem o nouă onomastică a românilor: schimbareaprefixului escu, în e scump. De exemplu, Ionescump, Georgescump, Popescump..., la dracu,totul ...escump!... Determinism: hoţii se înmulţesc invers: direct proporţional cu şnapanii bogătani. Cauza şi efectul, dar uneori cauza şi... defectul. Lampa lui Diogene a ajuns a lui Ilici, apoi lanterna spărgătorilor. Urmează lasserul. Reacţia în lanţ a fost inspirată din reacţia câinilor pe lanţ?! Aghiasma, mirul sau tămîia sunt cele mai antice entobotanice. Tutunul, tămâia dracului? Aş! Unii au murit demult, dar încă nu au aflat. Când drogurile nu erau interzise, existau drogherii. Acum, când s-a dat liber la farmece,acestea se cheamă farmacii. Era un tragic, aşadar un mare umorist al viitorului!BOC-fest: Blogopoşta redacţiei Dezdemonica Şuncovici - Bakon ne întreabă, dacă “Dali e geniu sau nebun?”. Oare dacăexistă nebuni, există şi nerăi? NERO o fi fost nerău, ori simplu NEROD?! DALI o fi de laDALILA, întrebaţi multilingviştii! Dl (doamna?) Galenia Gaineşyyi şi dl (doamna?) Janăş Plicuşor-Mormonyi ne întreabădacă e real că gubernia Boc a interzis munca la negru. Da, însă la negrese nu! Specificăm că„munkaş” este verb unguresc, nu de la noi. A fost implementat de primele hoarde ale luiBem, recte de Soviete! Una e a implementa, alta a penetra, conform Sigmund Freud. Se infirmă zvonul că EleneaUdărea Cocoş a căzut cloşcă. Cică el ar fi căzut clapon.pag. 78noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Dl. Tov. Potopieviciu este revoltat de faptul că o anumită agentură „e ude mereu”… Păiacesta e d.p.d.v. medical semn că nu e anorgasmice, gresează şi, vorba d-nei Roberta, maiare dinţi”… Konec filma, iredentiştii na uliţî! (red. Stolojan Valjean-Stoljeniţîn, radioBocşanyi)Dnii Mormosim Glonţvideanu, Ilarion-Rebellu: „Şeful FMI, nepingelitu, la TV, pretindemoralitatea totală, el fiind de religie MORMON! (ăia cu multe neveste, din America, un soide gruppen sex)... Vezi obiceiuri ca“ Dansul fetelor de la Căpîlna”, o fi fost ritual defecundaţie” sau clonare?. Votaţi Ciolanul!Răspuns: Mormonii respectă ziua (şi noaptea FMI), în legea „creşteţi, înmulţiţi-vă şiocupaţi planeta!!” Chinezii, coreeni şi indienii nu sunt mormoni, dar au mai mulţi hormoni.Şi ursul mormâie, ciuci…Mama Omida, Nana Wewa, Calauzineţ, Maşa Futuşnik şi alţi factori nepoştali zonali:Nu se zice „coiul lu’ Pepelea, corect este cuiul lui Pepelea. Complexul de castrare al foştilorsecurişti e un symptom că ţara se va redresa. Deocamdată mai avem de ecologizat câtevamii; vă recomandăm să număraţi gropile şoselei Hunedoara - Sîntuhalm pe traseul Călan-Haţeg şi retur prin Valea Jiului (Numărătorul de gropi).Radio incolor „Popa Şapcă şi rudeniile, Gazometru“: „Deja avem 65 de morţi care şi-aupierdut viaţa. Niciunul nu şi-a mai găsit-o”. Poliţia, stimulată, face faţă cu spatele, peacoperişurile buncărelor de chirpici…Răspuns: Dvs. Darling domne, sunteţi cei ce faceţi reclamă la sutiene bikini şi Frunzăverde,cu lozinca aia „Sînii trăiţi bine?”… Aveţi grijă că vă prăjeşte CNA-ul! (Red. În zgurapresei).Domnule Pleaşcu, schimbaţi-vă dropiile - dioptriile! Numele preşedintelui Rom. nu esteTârâian Băsecsu, ci Traian Băsescu!Domniţă Cîrcîz Apitulicei, corect este Frontul Salvării Naţionale, nu „Frontul SalivăriiNaţionale”… Deşi… (Forum 22 Bureau locco). Facem scotociri, dar au ars vitrinele.Femeile din Piaţa Universităţii, chiar la minus 30 de grade, nu vor Acta, vor ACTE.Un sinistrat dincoace de Nistru „ Sub nămeţi nu ni merji televizîiunea, nu ştim nimic ce e pelumea ailaltă” (Antena 3)Un fost mareşal: „Vă ordon, treceţi Prutul înapoi!!” (Reporting by Arseniek Boc-Papacioclu and Ilarion Pogioglu)Ne scrieţi cam sybilinic despre „împieliţaţii lui Mamona”(?). Sunteţi de la ei sau de laăilalţi? Aluzia dvs la „Calul Traian”, cum că ar fi Troianul descălecat de pe cuirasatulfantomădispărut în Bermuda Triangle(?) - de fapt ar fi „o iapă vopsită” plus o „mânzăprăsită prin montă artificială, în cala mineralierului”(!?) „înfierată cu cifra fiarei pe ambelefese”??). – Nu pricepem: este un cod, sau o odă în metru saphic, sau doar o stenogramă dela SIE către Meleşchan, Flutur sau Cotoi?, către DIE? Şi cine e „Falcă(virgulă), care-ocalcă”?? Desconspiraţi-vă!Un vorbitor de la vorbitor, cu pseudonimul (V)orbitor - „de ce iubim femeile”(?), neîntreabă dacă muntele de zgură scanat prin satelitul ZetZet-two and bacon – campanela -morus”, în zona Hunedoara, este opera aceloraşi extratereştri din lacul Titi - Caca (Căcatulzeilor), ceea ce savanţii au detectat a fi reziduuri radioactive ale navelor Orejones.Răspuns: No, dragă domnule, dvs aveţi bătături la frunte, sau vreun virus de la ruşi?Muntele nu este încă al lui Videanu - Mormonsim, ci este Muntele de Zgură metalurgică alu’ „ceauşescu”, la intrarea în Hunedoara pe canalul Cerna. Până acum, au fost victime doaro duzină de căpuşe de fier-vechi şi cca. 666 de câini foşti - comunitari... Cercetărilespeologilor au invederat şi dinosauri pitici, datorită uraniului, din specia Magyarosaurus(vezi savantul Nopcsa (Nopcea) de Haţeg,pe Gugăl and maGogu!!anul XVInr. 63noua proVincia corvina pag. 79

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică"provincia corvina"Vorbe de duh(nesc) Ieşirea din criză se face prin scoaterea din priză (Futuşnik Maşa/ Guriev, elaborantă). „Am avut emanaţii sulfuroase din vulcanii noroioşi” (stenogramă codificată „Codul şi coada luSatana”). „Violenţa de limbaj la politicieni e un cunnilingus mai eficient ca lustraţia” (un anonim fostmembru, GDS, actual membrană a M.U.e şi a Fundaţiei Sapho - Republica Spice-Platinum -Lesbos sans boaşe). „Fiul magnatului ix zet a căzut în lac şi a făcut un stop cadilac” (Drumul socialismului din ilegalitate,ştire confirmată şi de „Călăuza tuttulor” and Neuro-News Băţălary – author Namila Piticanie) Calul traian ar fi o iapă. Nu avem capitalism, ci copitalism.Cel mai tare vânzătorUn tip tânăr se duce la un supermarket să se angajeze. Managerul îl întreabă: "Ai cevaexperienţă în vânzări?" Tânărul răspunde: "Da, am fost comis voiajor.” Managerul, plăcându-itânărul, îi spune: "Bine, eşti angajat! Începi de mâine, iar la sfârşitul programului am să vin să vădcum te-ai descurcat în prima zi.”A doua zi se prezintă omul la treabă, îşi vede de ale lui, iar la sfârşitul programului vinemanagerul şi îl întreabă: "Ei, câte vânzări ai făcut astăzi?" "Una" răspunde tânărul. Managerul:"Cum una? Media de vânzări pe angajat la noi este de 20-30 pe zi! De cât ai vândut?" Tânărul:"De 101.237,64 dolari.” Managerul: "101.237,64 dolari ?!?!? Da' ce i-ai vândut?"“Mai întâi i-am vândut un cârlig mic de pescuit. După aia i-am vândut unul de dimensiunemedie. După aia i-am vândut o lansetă. Pe urmă l-am întrebat unde merge să pescuiască şi mi-aspus că pe coastă, aşa că i-am spus că-i trebuie o barcă, aşa că am fost la raionul de specialitate şii-am vândut şalupa aia cu două motoare. Pentru că mi-a zis că Honda e prea mică ca săremorcheze şalupa, l-am dus la raionul auto şi i-am vândut un Jeep Grand Cherokee.”Manageru', stupefiat: "Cum, a intrat un tip să cumpere un cârlig mic de pescuit şi tu i-ai vânduto şalupă şi un 4X4 ?!?!?!"Tânărul răspunde: "A, nu. Tipu' a intrat să cumpere un pachet de tampoane pentru nevăsta-sa,iar eu i-am spus că, daca tot urmează un weekend nenorocit fără sex, ar fi mai bine să se ducă lapescuit!”Păţanii cu politicieniÎn perioada în care Octavian Goga a fost prim-ministru nu exista televiziune, aparate de radioerau puţine, deasemenea şi ziare erau puţine. Aşa că oamenii nu-i prea cunoşteau pe politicieni.Demnitarii nu aveau maşina cu sofer. Pentru deplasări foloseau taxiul, apoi se făceau decontările.Primul ministru Octavian Goga urma să vorbească la radio. A luat un taxi până la Casa Radio.Ajuns acolo, l-a rugat pe şofer să-l aştepte. Soferul i-a spus că nu poate să-l aştepte pentru că segrăbeşte să ajungă acasă să-l asculte pe primul-ministru care urmează să vorbească la radio. AtunciOctavian Goga i-a dat un bacşiş gras.Văzând bacşişul, şoferul i-a spus primului ministru: "Îl bag în PIZDA MĂ-SII pe primulministru! Eu vă aştept pe dumneavoastră!" Întâmplarea a povestit-o chiar Octavian Goga.Două caricaturi din primul număr alhebdomadarului „Renaşterea Hunedoarei”din 17 martie 1990; autor – fondatorulziarului, Eugen EVUpag. 80noua proVincia corvinaanul XVInr. 63

x Õ Ô Ú Êanul XVI - nr. 63 / 2012NOUA PROVINCIA CORVINASEMNALE EDITORIALE

Revistă fondată în 1996 de Eugen EVUSus, la munte, sus...SergiuŢENŢ a înălţat, ceva mai sus, pensiunea PANORAMA, unicat în Poiana Ruscă.Aici au loc remarcabile acţiuni culturale, tabere de creaţie... şi vor mai fi...REVISTE LITERAREISSN: 1841 - 4478

Noua ProVincia Corvina nr.63 - WordPress.com

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?