Aforisme asupra intelepciunii in viata-Silva-Press

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale 

, 

SCHOPENHAUER, ARTHUR 

Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă / 

A. Schopenhauer, Titu Maiorescu. - Bucureşti: 

Silva-Press, 1998 

p. ;20 cm. - (Biblioteca de filosofie) 

ISBN 973-98474-0-4 

1. Maiorescu, Titu 

830-84=590 

859.0-84

ARTHURSCHOPENHAUER 

AFORISME 

ASUPRA 

ÎNŢELEPCIUNII ÎN VIAŢĂ 

Traducere de 

Le bonheur n 'est pas chose 

aisee. it est difficile de le trouver en 

"ous et impossibile de le trouver 

ailleurs. 

Chamfort.

Coperta: Tudor Ungureanu 

Culegere: Aurelia-Elena Ionescu 

Tehnoredactare: Tudor Ungureanu 

Corector: Dumitru Atanasiu 

EDITURA SILVA-PRESS 

ISBN 973-98474-0-4

PREFATA mfiDOcĂTOROLOi 

la ediţia a doua 

Arthur Schopenhauer (1788-1860) este aristocratul 

gândirii filozofice în secolul nostru, deşi nu a fost totdeauna 

aristocrat faţă cu majoritatea contemporanilor, mai ales a 

compatrioţi/or săi germani, cărora le-a arătat uneori opinia sa 

defavorabilă cu oarecare brutalitate de stil. 

Idealist în toată puterea cuvântului, Schopenhauer nu 

găseşte altă fericire omenească decât în contemplarea artelor 

frumoase, şi altă menire etică decât în cea mai desăvârşită 

abnegaţie. 

Din această îndoită convingere, susţinută de un spirit' 

liber de orice prejudecăţi sociale, religioase şi naţionale, se 

explică particularităţile lucrării sale literare, care au surprins 

mai mult pe cititorii cei de rând: sarcastica biciuire a 

convenţionalismului societăţii moderne, batjocorirea filozofiei 

oficiale de pe catedre, dispreţul pentru nivelarea democratică 

şi aversiunea în contra Evreilor, cărora nu le poate ierta 

decadenţa etică şi estetică în care au aruncat civilizaţia 

europeană prin Testamentul cel Vechi. 

Schopenhauer este filozoful pesimismului. Unul din 

fundamentele acestei filozofii se află formulat şi în Aforismele 

de faţă prin următoarea propoziţie (pag.127) 

5

" Orice plăcere e negativă, pe când durerea e pozitivă". 

Noi credem această propoziţie neîntemeiată şi, prin 

urmare, pesimismul nu ne pare a fi un adevăr general. El 

corespunde Însă unei dispoziţii subiective a multor oameni de 

cultură şi chiar de geniu (Lord Byron, Leopardi etc.) şi 

fo rmează în orice caz o parte integrantă a mari/or concepţiuni 

omeneşti. Multe probleme sociale studiate din acest punct de 

vedere primesc o lumină nouă şi permit o soluţie mai exactă, 

şi mişcarea deşteptată prin teoriile lui Schopenhauer este un 

antidot la platitudinea materialistă spre care înclină epoca 

actuală. 

Dealtminteri toate operele izvorâte din puternica 

genialitate şi prin urmare originalitate a filozofului nostru se 

disting prin o admirabilă limpezime şi fr umuseţe de stil, şi 

studierea lor vafi totdeauna de cel mai mare fo los, indiferent 

de se primesc sau nu concluziile lor. 

Dacă este vorba să începem şi noi a lua parte la mişcarea 

filozofică a spiritului modern, se cuvine să existe şi în mica 

noastră literatură ceva din scrierile lui Schopenhauer. 

Nepregătiţi precum suntem încă pentru cercetarea problemelor 

metajizice, nu puteam alege din opera lui decât aforismele 

asupra înţelepciunii vieţii ca fiind scrise mai popular. 

O primă traducere a lor am încercat-o, sunt acum 20 de 

ani, cu singura intenţie de a le aduce la cunoştinţa amicilor 

literari elin ,,Junimea' de la Iaşi", care nu ştiau nemţeşte; căci 

pe atunci Aforismele nu existau nici în franţuzeşte - prima lor 

traducere completă în limba franceză, de dl. 1 A. Cantacuzin, 

apare la 1880. După cerinţa acelor amici, traducerea mea era 

aproape literară, urmărind din cuvânt în cuvânt textul german 

&

jără multă privire la particularităţile stilului român, şi astfol a 

apărut în câteva numere ale "Convorbirilor Literare" de la 

1872 încoace. Publicând-o astăzi în volum pent1u un cerc mai 

întins de cititori, a trebuit să revin asupra primei lucrări: am 

revăzut şi am rejăcut toată traducerea, şi acum cred că o pot 

prezenta Într-un mod mai convenabil. 

TITU MAIORESCU 

Bucureşti, ianuarie 1890 

7

IHTRODOCERE 

Înţelepciunea vieţii o iau aici în înţelesul obişnuit al 

cuvântului, fără vreo metafizică transcendentă. Vreau să 

vorbesc despre arta de a duce o viaţă pe cât se poate de plăcută 

şi de fericită, a cărei teorie s-ar putea numi Eudemonologie: ea 

ar fi aşa dar călăuza existenţei fericite. Aceasta Însă s-ar putea 

iarăşi defini ca o existenţă, care, privită în sine însăşi sau mai 

bine privită în noi (căci aici judecata noastră personală trebuie 

să hotărască), cu mintea rece şi matură, ar fi desigur preferabilă 

neexistenţei. Din acest înţeles al ei urmează, că am iubi-o pentru 

ea însăşi, nu numai de frica morţii; şi din aceasta iarăşi, că am 

dori să o vedem nesfârşit de lungă. De se .potriveşte viaţa 

omenească cu o asemenea existenţă sau de ar putea să se 

potrivească vreodată, este o întrebare la care filozofia' mea'l 

precum se ştie, răspunde negativ, pe când Eudemonologia 

presupune un răspuns afirmativ. Căci aceasta se întemeiază 

tocmai pe eroarea înnăscută,cu a cărei critică încee capitolul 

49 din volumul al 2-lea al operei mele principale ) . Pentru a 

scrie dar o asemenea călăuză, a trebuit să mă depărtez de la 

punctul de vedere mai înalt, spre care conduce filozofia mea în 

adevăratul înţeles al moralei ei metafizice. Prin urmare toate 

explicările cuprinse în scrierea de faţă provin oarecum dintr-o 

*) Opera principală care cuprinde doctrina lui Schopenhauer, este Die Welt 

als Tf'ille ulId Vorstellung (Lumea ca voinţă şi ca reprezentare). Traducer 

franceză de d1. 1. A. Cantacuzino (Le monde comme volollte et comme 

representatioll. 2 voI., Bucarest, Socec., 1886). 

's

acomodare, înttl1cât porntSC din punctul de vedere al 

experienţei obişnuite şi unnează drml1uI ei cel rătăcit. 

Astfel şi valoarea unei aSeln(;nea scrieri nu poate fi decât 

relativă, fiindcă însuşi cuvântui eudemonologie este un 

eufemism. Dar şi cu această rezervă nu an1 pretenţia unei 

expuneri complete, parte fiindcă tenla nu se poate sfârşi 

niciodată, parte fiindcă atunci ar fi trebuit să repet ceea ce au 

zis alţii. 

Dintre alte cărţi, care să fi fost scrise în aceeaşi intenţie 

ca aforismele de faţă, îmi aduc aminte numai de scrierea lui 

Cardanus de utilitate ex adversis capienda, care merită foarte 

mult să fie citită şi prin care se pot completa cele zise aici. 

Ce e drept, şi Aristotel a intercalat în Retorica sa (cap. 5 

al cărţii 1) o Eudemonologie scurtă, care însă nu a prea izbutit, 

ci a rălnas mărginită într-o abstracţie fără viaţă. De întrebuinţat 

n-am întrebuinţat pe aceşti premergători, căci a lua de Ia alţii 

nu e obiceiul meu, cu atât mai puţin, cu cât atunci se pierde 

unitatea, care este sufletul scrierilor de acest fel. De altminteri 

nu trebuie să uită.m,că înţelepţii tuturor timpurilor ne-au dat 

totdeauna aceleaşi poveţe, iar nebunii - -marea majoritate a 

tuturor timpurilor - au răspuns totdeauna cu aceleaşi fapte, adică 

cu fapte contrarii şi aşa vor rămâne lucrurile şi de acum Înainte. 

De aceea zice Voltaire: Nous laisserolls ce monde-ci aussi sol 

et aussi mechant que nous ['avons trouve en y an·ivant. 

 

10

CAPITOLUL 1 

iMPARTIRE FOtiDAMENTRLĂ 

Aristotel (Eth. Nicom. ], 8) a împărţit bunurile vieţii 

omeneşti în trei clase: cele din afară.) cele sufleteşti şi cele 

trupeşti . Eu, păstrând nUluai treimea Îlnpărţirii, zic că 

deosebirile în soarta nluritorilor se pot întemeia pe trei 

fundamente. Şi anume: 

1) Ceea ce este cineva: aşadar personalitatea în înţelesul 

cel 111a i larg, care cuprinde sănătatea, puterea, frumuseţea, 

ternperamcntut caracterul moral, intellgenţa şi dezvoltarea ei. 

2) Ceea ce are cineva: aşadar proprietatea şi averea în 

orice înteles. 

3) Ceea ce înfăţişează sau reprezintă cineva: sub acest i 

cuvânt este ştiut că se înţelege tot ce este el în n1int.ea altora, 

adică, CUln şi-I reprezintă cei1alţi; cu alte cuvinte opinia lor 

despre el. At:eastă rubrică cupIinde onoarea, rangul şi gloria. 

Deosebirile din rublica întâi sunt cele ce natura însăşi le-a 

aşezat între oameni; de aci se poate prevedea îndată că influenţa 

lor asupra fericirii şi nefericirii va fi mult mai esenţială şi 

pătrunzătoare, decât aceea ce o au deosebirile izvorâte numai 

din convenţiile omeneşti şi însemnate în cele două rubrici 

următoare. COlnparate cu adevăratele privilegii personale, cu 

spiitul cel mare şi cu mărinimia, toate privilegiile rangului, ale 

naşterii, fie şi regale, ale bogăţiei şi alte asemenea sunt ca nişte 

11

___ _t tfJl ....- eOţ1fnR.lItr 

__ _____ _ " 

împăraţi din teatru alăturea cu împăraţii cei adev:iraţi. Încă din 

vechime Metrodorus, cel dintâ i şcolar al lui Epicur, a intitulat 

un capitol astfel: "Pentru fericire este mai Înselnnată cauza care 

se află în noi, decât cea care vine de la lucrurile din afară". 

(Comp. Clemetls Alex. Strom.lI, 21). Şi într-advăr este uşor de 

înţeles, că binele omului şi tot traiul lui va atârna lnai ales de Ia 

ceea ce se află în el însuşi şi se petrece în Înăuntrul1ui. Acolo 

se naşt.e de-a dreptul dispoziţia lui bună sau rea, care este lnai 

întâi rezultatul simţirii, voinţei şi cugetării 1 ni, pe când toate 

lucrurile din afară nu au decât o influenţă indirectă asupră-i. 

Astfel aceleaşi întâmplări sau lnlpreJuran externe 

impresionează pe fiecare în mod deosebit, şi cu aceeaşi 

împrejurime oricine din noi t.răieşte totuşi intr-o altă lume. Căci 

adevărata noastră realitate sunt propriile noastre idei, sirnţiri şi 

acte ale voinţei: iar lucrurile din afară :dU int1uenţă asupră-ne 

numai întrucât le produc pe acele. 

Lumea, în care trăieşte fiecare, atânlă mai întâi de la 

modul lui de a o vedea, aşadar de 'Ia deosebirea capetelor: după 

cum sunt capetele , va deveni şi ea săracă scarbădă şi goală, 

sau bogată, interesantă şi plină de însemnătate. Pe când după el 

unii admiră pe un om pentru întâmplările interesante, ce le-a 

avut în viaţa lui, ar trebui să-I admire mai curând pentru darul 

de observare şi de simţire, prin care acele întâmplări au câştigat 

însemnătatea ce o au în descrierea lui. Căci aceeaşi întâmplare, 

fare într-un cap plin de spirit se arată cu atâta interes, rămâne 

o întâmplare obişnuită din lumea de rând, dacă se resfrânge în1run 

cap sec. în gradul cel mai mare se arată aceasta în unele 

poezii ale lui Goethe şi ale lui Byron, care se văd că sunt făcute 

12

pe temeiul unor întâmp1ări reale : un cititor nechibzuit e in stare 

să pizmuiască pe poet pentru întâmplarea cea fericită, în loc să-I 

pizn1uiască pentru puternica fantezie, care dintr-o istorie cam 

de toate zilele a fos1 capabilă să facă o operă. aşa de însemnată 

şi de fi-uIDoasă. De aselnenea, melanc01icul vede o scenă 

tragică unde sanguinicul vede numai un conflict interesant şi 

flegmaticul un lucru fără însemnătate. Cauza este, că orice 

realitate, adică (in tenneni tllozofici) orice actu3 1i12 le împ!inită, 

se alcă tuiete din două părţi, din subiect şi din ohiect, deşi Într-o 

împreunare aşa de necesară şi de trânsă ca 

oxigenul şi 

hidrogenul în apă. Cu aceeaşi parte ohiectivă , Însă cu subiectiva 

deosebită, realitatea de faţă este cu totul alta: asen1cnea şi în 

cazu] contrar cea ·mai frumoasă şi mai bună parte nbiectivă cu 

o subiectivă tâmpită şi rea tot nu dă decât o realitate de rând, ca 

o privelişte frumoasă pe vren1e Întunecată sau in reflexul unei 

camera obscura rele. Sau, pentru a vorbi mai familiar: fiecare 

e vârât in conştiinla sa ca şi în pielea sa, şi trăieşte numai în ea: 

de aceea nici nu i se poate da ajutor din afară. Pe scenă unul 

face pe prinţ, altul pe n1inistrul, altul pe sluga, sau pe soldat, sau 

pe general etc. Dar, aceste deosebiri sunt numai pe dinafară, 

înăuntru, în miezul unei astfel de înfăţişări, se află la toţi acelaşi 

lucru: un biet comediant cu grijile şi nevoile lui. În viaţă este 

tot aşa. Deosebirile rangului şi ale avuţiei dau fiecăruia un rol 

deosebit de jucat, fără a produce Însă vreo deosebire internă în 

fericirea şi liniştea sufletească, ci şi aici se găseşte în fiecare din 

noi acelaşi sărman mUT1tor, cu nevoile şi neajunsurile lui , care 

în privinţa materiei sunt felurite la feluriţi oameni, dar în 

privinţa fonnei, adică a adevăratei firi, sunt cam acelaşi pentru 

toţi, deşi cu di ferenţe de grad; şi nici măcar diferenţele de grad 

13

nu se iau după starea socială sau după bogăţie, adică după rol. 

Căci tot ce există şi se întâmplă pentru un om, există nemijlocit 

numai în conştiinţa lui şi se întâmplă umai pentnl dânsa; astfel 

este învederat că, cel dintâ.i element esenţial va fi calitatea 

conştiinţei însăşi, de la care va atl.ma in mai toate cazurile mai 

mult decât de la fonnele şi figurile ce se înfăţişează în ea. Toată 

strălucirea şi toate petrecerile, oglindite în conştiinţa tâmpită a 

unui nerod, sunt foarte sărace faţă de conştiinţa lui Cervantes, 

când scria el pe Don Quijote într-o temniţă întunecată. Partea 

obiectivă a actualităţii şi realităţii este aşezată în mâna soartei 

şi pri n unnare schimbătoare: cea subiectivă suntem noi înşine 

de aceea ea este esential neschimhătoare. 

, 

Astfel viaţa fiecărui 0111, cu toate schin1bările şi 

prefacerile din afară, are totdeauna acelaşi caracter şi se poate 

compara cu un şir de variaţii pe o singură temă. 

Din 

individualitatea sa nu poate ieşi nimeni. Şi precum. animalul , în 

orice împrejurări l-ai pune, rălnâne mărginit în cercul cel strâmt 

în care natura i-a închis firea în mod neschin1bător (din care 

cauză d.e. dorinţa noastră de a face plăcere unui anilnal iubit 

rămâne totdeauna în margini foarte strâmte, potrivite tocmai cu 

acele margini ale firii şi conştiinţei lui) - tot aşa şi omul: prin 

individualitatea sa îi este de mai înainte hotărâtă măsura fericirii 

putincioase. Îndeosebi marginile puteri lor sale intelectuale i-au 

fixat capacitatea pentru plăcerile mai înalte odată pentru 

totdeauna. Dacă. sunt strâmte, atunci toate ostenelile din afară, 

tot ce face omul, tot ce face soarta pentru el nu va fi în stare de 

a-l ridica peste n1ăsura fericirii şi tihnei obişnuite, jumătate 

omeneşti , jumătate animalice: el rămâne îndreptat spre plăcerea 

trupească, spre viaţa intimă şi plăcută a fa miliei, spre relaţIile 

14

,@,etnt!tirt fUllbBnuntn"'i 

• __ ....-.t. ... ___ ,_ 

sociale de rând şi petrecerile vulgare. Chiar cultura, nu va putea 

să- întindă prea mult, deşi întnlcâtva, acel orizont sufletesc: 

căci plăcerile cele mai înalte, rnai felurite şi Inai statomicite sunt 

cele intelectuale, oricât ne-am înşela noi în tinereţe în privinţa 

lor, acestea însă atârnă mai ales de la putera intelectuală. De 

aici, se vede, cât de mult are a tace fericirea cu ceea ce suntem, 

cu individualitatea noastră, pe când mai adeseori se ţine în 

seamă numai soarta noastră, numai ceea ce avem sau ce 

reprezentăm. Soarta însă se poate îndrepta: afară de aceasta cin,e 

îşi are avuţiile înăuntrul lui, nu va cere mult de la ea; iar nerodul 

rămâne nerod, tâmpitul, tâmpit, până la sfârşitul vieţii, măcar 

de-ar fi în rai şi înconj urat de hurii. De aceea zice Goethe 

(Divanul V. O.). 

Popor. slugă şi stăpân. toţi o spun În felul lor: cea mai 

mare fericire a omului pe pământ este numai propria 

personalitate. 

Că pentru plăcerea şi fericirea noastră elementul subiectiv 

este cu mult nlai esenţial decât cel obiectiv, se arată în toate: 

începând de la vorba cunoscută, că foamea e cel tnai bun 

bucătar, sau că bătrânul vede cu nepăsare femeia ce fannecă pe 

tânăr, şi înălţându-ne până la viaţa geniilor şi a sfinţilor. Mai 

ales sănătatea covârşeşte toate bunurile materiale şi toate 

foloasele poziţiei sociale într-atât, încât zău, un cerşetor sănătos 

e mai fericit decât un îOlpărat bolnav. Un temperament liniştit 

şi voios, izvorât dintr-o sănătate deplină şi dintr-o organizare 

fericită, o minte luminată, vie, pătrunzătoare şi dreaptă, o voinţă 

cumpătată şi blândă şi în unna ei o conştiinţă curată - acestea 

15

sunt însuşiri, pe care nici rangul, nici avuţia nu le poate înlocui. 

Căci, lucru verificat, ceea ce este fiecare pentru sine însuşi, ceea 

ce-i rămâne şi în singurătate şi ce nimeni nu-i poate da nici lua, 

este pentru dânsul mai de căpetenie decât ceea ce posedă sau 

decât tot ce poate f1 el în ochii altora. lIn om de spirit, în deplină 

singurătate, are o petrecere foarte bună cu propriile sale gânduri 

şi fantasii, pe când un cap tâtnpit nu poate scăpa de chinul 

urâtului nici cu cea mai felurită schimbare de societăţi, 

privelişti, plimbări şi petreceri. Un caracter bun, măsurat şi 

blând poate să fie mulţumit în Îlnprejurări strâmtorate pe când 

cel lacom, pismuitor şi răutăcios nu va fi mulţumit nici în 

mijlocul tuturor avuţiilor. Iar dacă e vorba de un om, care simte 

pururea în sine o individualitate extraordinară şi eminentă Plin 

inteligenţa ei, pentru acela mai toate plăcerile dorite de alţii sunt 

cu totul de prisos, ba chiar o sarcină neplăcută. De aceea zice 

Horaţiu (Ep. II, 2) despre sine : "sunt mulţi oameni care n-au 

pietre sClrmpe, marmoră,fildeş, tablouri şi statui din 1)',-rhenia, 

bani şi veşminte colorate cu purpură, dar este şi unul, care nici 

nu vrea să le aibăn şi Socrat, la privirea unor obiecte de lux 

expuse spre vânzare, a zis: "Câte lucruri moi sunt, de care n-am 

eu trebuinţă! " 

.l\şadar condiţia întâi şi cea de căpetenie pentru fericirea 

vieţii noastre este ceea ce suntem, personalitatea - fie numai 

fiindcă este statornică şi lucrează în toate împrejurările şi 

fiindcă nu este supusă soartei, ca bunurile din celelalte două 

rubrici, şi nu ni se poate răpi. Î n acest înţeles valoarea ei se poate 

numi absolută, în opoziţie cu valoarea numai relativă a 

celorlalte două. De aici unnează, că binele sau răul, ce-i pot 

16

aduce unui om împrejurările din afară, este mult rrlai mic decât 

se crede. Singur atotputernicul Timp îşi arată şi aici stăpânirea; 

lui i se supun cu încetul şi însuşirile trupeşti şi ale minţii: nnrnai 

caracterul nl0ral nu-i este supus nici lui. În această privinţă 

bunurile celor din urmă două rubrici, fiindcă Timpul nu le 

răpeşte dreptul, ar avea o precădere înaintea celor personale. A 

doua precădere s-ar mai putea vedea în faptul că, fiind obiective, 

sunt după natura lor deschise tutl1ror, şi oricui îi este dată putinţa 

de a şi le dobândi; pe când din contră partea subiectivă nu stă 

de loc în puterea noastră, ci se întâmplă jure divino şi se 

hotărăşte nestrănlutat pentru toată viaţa; aşa Încât se aplică aici 

adevărul nemilos: 

"Precum în ziua în care te-ai născut, Soarele a salutat 

Planetele în locuri hotărâte, aşa eşti intrupat şi tu şi creşti mai 

departe după legea Înfiinţării tale. Aşa trebuie să fii. nu pori 

scăpa de tine; aceasta este şi vechea învăţătură a Sibilelor şi {J 

Proorocilor. Şi nici un timp şi nici o putere pe lume nu poate 

sfărâma tiparul unei forme ce se dezvoltă în viaţă." 

Goethe (Urworte. Orphisch) 

Singurul lucru, ce în această privinţă stă în puterea 

noastră, este de a ne întrebuinţa personalitatea dată spre cel mai 

mare folos ce-l îngăduie, unnărind numai scopurile care-i 

corespund, căutând modul dezvoltării ce este tocmai potrivit cu 

ea şi ferindu-ne de toate celelalte, alegând prin urmare condiţia 

socială, ocupaţia şi traiul, cu care se poate împăca" 

Un om Înzestrat cu o putere musculară neobişnuită, dacă 

este silit de împrejurări să. aibă o ocupaţie sedentară, vreo 

1 '] '

tlff. et_ .. tJlOllt _.•_.•.• __._ _ ,_ t _ 

l1'lCsetie migăloasă , sau să facă studii şi lucrări intelectuale, care 

cer alt soi de facultăţi, rătnase înapoi în firea lui, cu alte cuvinte 

dacă este silit să lase neîntrebuinţate tocmai puterile lui cele 

covârşitoare se va sin1ţi nefericit. pentru toată viaţa: şi mai 

nefericit acela, în care facu1tălil{ intelectuale covârşesc cu mult 

Pe celelalte si care se vede totusi silit să le lase ncdezvoltate sj 

" , 

neîntrehuinţate, pentru a se deda la vreo speculă de rând unde 

nu se cer, nici cunl la lucrări trupeşti, pentru care puterile sale 

nu sunt deajuns. Insă aici. mai ales în tinerele, trebuie să ne 

feritn de o prea mare încredere şi să nu ne atrihuim o 

înlbdşugarc de facultăţi, pc care poate nu o aVCln. 

Dar din precurnpănirea hotărâtă a rubricii noastre dintâi 

asupra celorlalte două unl1caza încă regula, că este tnai înţelept 

a stărui Întru păstrarea sănătăţii şi dezvoltarea facultăţilor, decât 

întru dobândirca avuţiei , ceea l:C Însă nu trebuie să se Întoarc 

I'n înţeksul greşit, că adică să nu ne îngrijim de agonisirca celor 

trebuincioase. La drept vorbind, bogăţia cea mare 1ace puţin 

pentru fericirea noastră, din care cauză lnulţi bogaţi se simt 

nefericiţi, fiindcă sunt fără cultura minţii, fără cunotinţe şi de 

aceea fără vreun interes obiectiv, care să-i pună în stare a se 

ocupa intelectual. Căci ceea ce ne tnai poate da bogăţia peste 

îndestularea trebuinţelor reale şi fireşti, este de puţină 

însemnătate pentru adevăratul nostru bine; din contră, îl 

împiedică prin tTIultele şi neapăratele griji ce le aduce cu sine 

păstrarea unei averi prea mari. Totuşi oamenii caută de o mie 

de ori mai mult a dobândi bogăţie decât cultura minţii; pe când 

desigur ceea ce suntem face mult mai mult pentru fericirea 

noastră decât ceea ce avem. Pe Inulti li vedem lucrând de 

, 

dimineaţă până seara pentru a-şi ITlai spori bogăţia. Tot ce trece 

- 

18

ulVRrţirc funbnUIClItR(i! 

_._ .... .. -..& • ..., __ .. _ .. _ ...... __ ..-... ....... .. _._ .... , .... .... , ..... .......... _ ... ........ _ .. 01' .. 

peste orizontul strâmt al mijloacelor pentru acest scop, le 

rălnânc necunoscut: nlintea Jar este închisă, de aceea 

ncprirnitoare de alte gândiri şi simtiri. Plăcerile cele mai îna lte, 

cele spirituale, le sunt străine şi în zadar caută a le înlocui prin 

cele trecătoare, scnsualc, ce i le îngăduiesc din când în când şi 

care le cer tirnp puţin şi bani mulţi. La sfârşitul vieţii, ca un 

rezultat al ei au, ce e drept, o grămadă foarte mare de bani 

înaintea lor, pe Gare o lasă acum moştenitorilor ca să o mai 

nlărcască sau poate să o risipească. O astfel de viaţă, deşi cel ce 

o duce îşi dă un aer cât se poate de serios şi in1portant, este tot 

aşa de nebună, ca o viaţă, a cărei sirribol ar fi fost de-a dreptul 

lnasca arlechinului. 

Aşadar ceea ce are fie cine în sine Însuşi este lucru l.:el 

Jnai de căpetenie pentru fericirea vieţii sale. Numai fiindcă 

această înzestrare de la natură eslc adeseori aşa de mică, mai 

toti din cei scăpali de luptele pentru existenţa zilnică, sunt tol 

aşa de ne fericiţi ca cei ce se află încă în acele lupte. floliciuncL.J 

sufletului lor, seceta conştiinţei, sărăcia n1inlii îi împinge srr 

societăţi care sunt conlpusc din Clcclaşi soi dc oameni; căcI, 

similis simili gaudet. Apoi numai îi vezi alergând în gloată după 

petreceti şi distracţii, pe care le caută mai Întâi în plăceri 

scnsuale, în desfătări de tot felul şi mai pc urmă în desfrânări. 

Izvorul risipirii fără margini, prin care atâţi copii de falnilie din 

părinţi bogaţi îşi pierd moştcnirea cea lnare, adesea în câteva 

luni, nu este altul dccât urâtul ce se naşte din descrisa sărăcie şi 

goliciune a minţii. AscJnenca tineri au f()st trimişi în lume 

bogati pe dinafară dar săraci pc d ină untru, şi U II căula1în zadar 

a Îndeplini prin bogăţia extcl11ă p cea internăj voind a primi 

toate din {ra,.ă - analog bătrânilnr, cart: caută jJ se Întări prin 

19

---, 

lt!tnt etO.vtl'4Utt 

exhalaţiile fetelor tinere. Cu acest chip sărăcia dinăuntruI lor a 

produs în sfârşit şi pe cea din afară. 

Însemnătatea celorlalte două rubrici ale bunurilor vieţii 

omeneşti nu am trebuinţă să o TI1ai arăt. Căci preţul averii -este 

în vremea noastră aşa de obşteşte cunoscut încât nu-i mai 

trebuie laudă. Chiar rubrica a treia, în conlparaţie cu a doua, e 

de natură foarte eterică, alcătuindu-se nurnai din opinia altora. 

Însă onoarea, adică numele bun, are să o caute oricine, rangul 

numai aceia care slujesc statului, iar gloria foarte puţini. Cu 

toate acestea onoarea se priveşte ca un bine nepreluit de mare 

şi gl

CAPITOLUL II 

DESPRE CE Efi CE ESTE CI"EVA 

Aceasta face mult mai mult pentru fericirea OD1Ului decât 

ceea ce are sau ce reprezintă, precum am văzut din cxplicările 

de mai Înainte. Totdeauna se naşte întrebarea, ce este cineva; şi 

prin UDnare ce are prin sine însuşi, căci individualitatea sa îl 

însoteste în orice timp si în orice loc si asterne culoarea ei peste 

) , , 1 , 

toate întâmplările vieţii. În toate şi la toate omul se sinlte mai 

întâi pe sine însuşi; aceasta este adevărat chiar pentru plăcerile 

trupeşti, nicidecum pentru cele sufleteşti .. De aceea englezescul 

to enjoy one 's self este o expresie foarte nimerită, cu care se 

zice d.e. he enjoys himselj al Paris, adică nu " 

îi place Parisul " 

ci "îşi place sieşi la Paris", Însă dacă individualitatea este de 

calitate rea, toate plăcerile sunt ca vinurile bune într-o gură 

amărâtă de fiere. Prin urinare, in bine ca şi în rău, lăsând la o 

parte întâmplare-a unei nefericiri deosebit de grele, este de mai 

mare însemnătate, cum simte cineva, aşa dar felul şi gradul 

im.presionabilităţii lui în orice privinţă, decât ce i se întânlplă în 

viaţă. Ceea ce are cineva în sine, în scurt personalitatea şi 

valoarea ei, este singurul lucru de-a dreptul hotărâtor pentru 

fericirea şi binele său. Toate celelalte sunt indirecte; de aceea 

efectul lor se şi poate nin1ici, dar niciodată efectul personalităţii. 

Şi tocmai de aceea invidja îndreptată în contra calităţilor 

personale este cea mai neîmpăcată, precum se şi ascunde cu cea 

21

mai lnare îngnJlre. Apoi, nunlai calitatea conştiinţei este 

statornică şi nestrămutată, şi individualitatea influenţează fără 

întrerupere, fără încetare, lnai mult sau nlai puţin în fiecare 

moment: toate celelalte lucrează numai vremelnic, la 

întâmplare, în treacăt, şi mai sunt şi supuse schitnbării şi 

încetării; 

de aceea zice Aristotel: natura este eternă, nu 

împrejurările (Eth. Eud. V II, 2). De aici se explică, pentru ce 

o nefericire, care ne loveşte cu totul fără vina noastră şi din 

afară, o răbdăm cu mai mult cumpăt decât pe cea provenită din 

vina noastră, căci soarta se poate schilnba, dar firea niciodată. 

Astfel bunurile personale, precum este un caracter nobil, un cap 

deştept, un tetnperament fericit, o dispoziţie voioasă şi un trup 

bine organizat şi sănătos, cu un cuvânt mens salla in COl1Jore 

sano (Juvellal. Sol. X, 356), sunt cele mai însemnate pentru 

1ericirea noastră, din care cauză ar trebui să stăruim cu Inult Jnai 

mult pentru păstrarea şi dezvoltarea lor, decât pentru 

dobândirca bunurilor materiale şi a reputaţiei. 

Însă ceea ce, Înlru tnutc, contribuie în 11lOO direct la 

fericirea omului, este veselia, căci această calitate se răsplăteşte 

îndată pe sine. Cine este vesel, are totdeauna pentru ce: tocrnai 

pentru că este. Această calitate singură poate înlocui orice altă 

avere, pe când ca însăşi nu poale fi înlocuită prin nirnic.Să tot 

fie cineva tânăr, frumos, bogat şi bine văzut; dacă c vorba de 

fericirea lui, trebuie să te întrebi, de esle şi vesel. Din contră, 

dacă este vesel, e indiferent, de e tânăr sau bătrân, cu trupul 

drept sau ghehos, sărac sau bogat: e ferid1. În copilăria mea anl 

d(schis o dată II carte vech(, şi acolo sta scris: "cine râde lTIUlt, 

c fericit, şi c.;in plnngc mult, e nci'criciC': o gândire {-()arte 

22

___ . __ tolJtr t.tlC!..!!!_!nc!_.__._ .. __ 

simplă, pe care însă, 10cnlai din cauza simplului ci adevăr, n-am 

putut-o uita, cu toate că este su p erlativul unui truism. De aceea, 

dar să priminl vee1 ia cu braţele deschise oricând se iveşte, căci 

nu vine niciodată la vreme nepotrivită; p'rin urmare să nu stăITl 

la îndoială, de trebuie să primim sau nu, şi să nu examinăm mai 

întâi, dacă Într-adevăr şi în toate privinţele ni se dau Inotiy.;; 

îndestulătoare pentru a fi mulţumiţi , nici să ne temem de a fi 

întrerupţi în meditările noastre serioase şi în grijile importante 

ce le avelll. Căci este foarte nesigur dacă grij-ile sunt în stare să 

îndrepte lucrurile; pe când veselia este un câştig neîndoius şi 

de-a gata. Ea singură este - ca să zicem aşa - lnoneda sunătuart 

a fericirii şi nu, ca toate celelalte, numai biletul de bancă, tlindeă 

ca singură ne dă fericirea actuală; de aceea şi este cel mai mare 

bun pentru nişte fiinţe, a căror realit:.ttc nrc forma UIHll prezent 

indivizihil între două timpuri infinite. Prin urmare ar trebui să 

pu nelll dobândirca şi înlesnirea acestui bun lllai presHs de 

oricare altă năzuinţă. Este însă sigur, că nin1ic nu contribuie mai 

puţin la veselie decât averea şi ninlic mai Jnult decât sănătatea: 

în clasele de jos, în cele muncitoare, mai ales în cele ce cultivă 

pănlântul, se văd chipurile vesele şi mulţumite; în cele bogate 

şi înalte se văd chipurile posonlorâte. De aceea ar fi bi ne să 

căutăm mai întâi a nt. păstra deplina sănătate, a cărei floare este 

veselia. I\1"i.iloacelc pentru aceasta sunt cunoscute: să ne 1erim 

de orice exces şi desfrânare, de toate emoţiile violente şi 

neplăcute, precum şi de toată osteneala prea lllare si necontenită 

a HIÎn\ii, zilnic cel puţin două. ore de mlşcre repede în aer liber, 

scăldare în apă rece şi alte asemenpa măsuri higienice. Fă rJ 

mişcare zilnică şi îndcsnllătoare nu putem fi sănătoşi: toate 

procesurile viclii, pentru a fi hine executate, cer mişcare, atât a 

23

părţilor unde se petrec, cât şi a întregului. De aceea zice cu 

drept cuvânt A.ristotel: viaţa este mişcare şi în mişcare îşi are 

firea sa. în tot organiSlTIul este mişcare grabnică, neîntreruptă: 

inima, în complicata şi îndoita ei sistolă. şi diastolă, bate tare şi 

neobosit; cu 28 din bătăile sale a împroşcat întreaga masă a 

sângelui prin toată circulaţia cea mare şi cea nlică; plămânii 

pompează fără întrerupere ca nişte maşini de vapor; intestine le 

se învârtesc mereu în motus peristalticus; toate glandele sug şi 

secretează necurmat; chiar creierii au o lllişcare îndoită cu orice 

băta.ie a pulsului şi cu orice răsuflare. Dacă pe lângă acestea 

lipseşte de tot mişcarea din afară, precum se întâmplă în viaţa 

prea sedentară a llluItor oameni, se naşte o dispropol1ie, în toate 

privirile vătămătoare, intre liniştea din afară şi neastâmpărul 

dinăuntru. Căci necurolata mişcare internă vrea să fie întrucâtva 

ajutată prin cea externă, iar acea disproporţie ajunge a semăna 

cu starea nefirească, în care uneori ne vedem siliţi să ascundem 

o ellloţie, ce fierbe puternic În noi. Şi copacii, pentru ca să le 

llleargă bine, trebuie să fie mişcaţi de suflarea vântului. În toate 

acestea domneşte o regulă ce se poate exprima mai scurt în 

latineşte: omnis motus, quo celerior, eo magis nlotus, adică, 

orice lllişcare îşi îndeplineşte cu atât mai bine scopul, cu cât este 

mai grabnică. 

Compararea impresiei, 

ce ne-o fac aceleaşi lucruri sau 

întâmplări, când suntem sănătoşi şi în putere, cu aceea ce ne-o 

fac atunci, când prin boală am ajuns a fi posomorâţi şi slabi, ne 

învaţă, cât de mult atârnă fericire·a noastră de la o dispoziţie 

veselă, şi prin urmare de la starea sănătăţii. Nu ceea ce sunt 

lucrurile obiectiv şi în realitate, ci numai ceea ce sunt pentru 

24

noi, în impresia noastră ne dă fericire sau nefericire, aceasta 

ne-o spune vorba lui Epictet, că "pe oameni nu-i tnişcă 

lucrurile, ci părerea lor despre lucruri", Dar de obicei nouă 

zecimi ale fericirii noastre ne vin nuulai din sănătate. Cu ea toate 

sunt un iL..'Vor de plăcere rară de ea nici un lucru, oricare ar fi, 

nu ne este plăcut, şi chiar bunurile subiective, însuşirile minţii, 

ale inilnii şi ale temperamentului, la o stare bolnăvicioasă aj ung 

a fi împuţinate şi micşorate. De aceea este lucru cu temei că ne 

l'ntrebăm unii pe alţii, cum ne aflăm,şi ne dorim sănătate, căci 

într-adevăr aceasta este cea dintâi şi cea mai însemnată trebuinţă 

pentru fericirea omenească. De aici însă unnează că este 

nebunia nebuniilor săşi jel1fească cineva sănătatea pentru 

orişice ar fi, pentnl agonisire, pentru înaintare, pentru erudiţie, 

pentru glorie, nicidecum pentru plăcerile trupeşti şi trecătoare: 

din contră toate trebuie să·-i dea întâietatea. 

Oricât de mult Însă contribuie sănătatea la acea veselie 

atât de esenţială pentru fericirea noastră, aceasta totuşi nu atâmăo 

numai de la sănătate căci şi cu o sănătate deplină poate să existe 

un temperament melancolic şi o dispoziţie predominatoare 

pentru tristeţe . Ultima cauză e fără îndoială constituţia primitivă 

şi prin unnare neschimbătoare a organismului, 

şi anume 

proporţia mai mult sau mai puţin normală între sensibilitate şi 

între iritabilitate şi facultatea reproductivă. Preponderenţa 

abnonnă a sensibilităţii va produce inegalitatea dispozitiei, 

periodic o veselie exagerată, iar de regulă predominare 

melancoliei. Şi fiindcă şi geniul este Întemeiat pe o mare 

covârşire a puterii nervoase, deci a sensibilităţii, este dreaptă 

observarea lui Aristotel , că toţi oamenii eminenţi sunt 

melancolici. De aceasta îsi va fi adus aminte Cicero, când a scris 

, 

25

mult citatele sale cuvinte: Aristoteles ait omnes ingeniosos 

melancholicos esse (Tuse. 1. 33). 

Deosebirea cea mare a dispoziţiei fundamentale 

înnăscute, despre care vorbim acum, a descris-o Shakespeare 

cu mult haz: 

Natura, în vremea ei, a născocit cele mai pocite mutre: 

unii care tot clipesc din nişte ochişori plini de veselie şi râd ca 

papagalii de un cimpoier, şi alţii cu o privire aşa de oţărâtă 

încât odată cu capu[ nu şi-ar arăta dintii într-un surâs, chiar 

dacă bătrânul Nestor s-ar jura că g/uma-i bună. 

(Merchant o/ Venise, I. 1.) 

Aceeaşi deosebire o face Platon prin cuvintele dyscolos 

şi eucolos. Ea se poate reduce la impersionabilitatea, fo arte 

deosebită la deosebiţi oaIneni, pentru lucrurile plăcute şi pentru 

cele neplăcute, în urma căreia unul este încă în stare să râdă 

acolo unde altul ar aj unge aproape la disperare: şi anume 

susceptibilitatea pentru impresiile plăcute este de regulă cu atât 

mai slabă, cu cât este lnai tare cealaltă, şi vice-versa. Este 

deopotrivă cu putinţă ca un lucru să se sfârşească bine sau rău, 

cel dyscolos se va supăra sau se va nlâhni, dacă sfărşitul este 

rău, iar dacă este bun, nu se va bucura; cel eucolos dimpotrivă 

nu se va supăra nici nu se va mâhni la cel rău, iar la cel bun se 

va bucura. Dacă celui dyscolos i se împlinesc 9 din 10 dorinţe, 

el nu se bucură de cele 9, ci se necăj eşte de acea unică 

neîmplintă; cel eucolos dimpotrivă, când i se strică 9 şi îi 

izbuteşte una, se bucură de aceasta, 

şi ştie să se mângâie de 

celelalte. Dar, precum nu este uşor să existe vreun rău fără nici 

26

__ ej4Jt!e eet.a!..!,_te_cl_n_e_b_el __ __ ,___ 

o compensaţie, aşa vedem şi aici, că cei dyscoli, adică, 

caracterele posomorâte şi fricoase, deşi vor avea de suferit mai 

multe rele şi dureri închipuite, vor avea mai puţine rele decât 

cei veseli şi rară griji, căci cine vede toate în negru, cine se teme 

totdeauna de nenorociri, şi se pregăteşte astfel a întâmpina 

viitorul, nu se va înşela aşa de des, precum se înşală cel ce vede 

toate în culori trandafirii. Când Însă o afecţiune bolnăvicioasă 

a sistemului nervos sau a organelor mistuirii întăreşte încă 

dyscolia înnăscută, atunci aceasta poate aj unge la un grad, în 

care indispoziţia statornică produce dezgustul de viaţă şi 

aplicarea spre sinucidere. Sinuciderea se întâmplă atunci cnd 

după cea mai mică neplăcere, ba în gradele cele mai înalte ale 

răului nici nu se cere vreuna, ci numai în urma indispoziţiei 

statornice se hotărăşte sinuciderea şi se săvârşeşte cu sânge recel 

şi cu o siguranţă aşa de mare, încât bolnavul, care în acest stadiu 

este de regulă şi pus sub pază, se foloseşte în preocuparea sa 

neîntreruptă de cel dintâi monlent nepăzit spre a apuca, fără 

sovăire, fără luptă sau frică, acel mijloc de uşurare firesc şi dorit 

pentru starea în care se află. Pe larg descrie Esquirol aceasta în 

cartea sa "des maladies mentales". Pe de altă parte însă şi omul 

cel mai sănătos, poate şi cel mai vesel, este în stare după 

împrejurări, să se hotărască la sinucidere, atunci când mărimea 

suferinţelor sau a nefericirii covârşeşte spaima morţii. 

Deosebirea stă numai în mărimea motivului îndemnării, care se 

află în proporţie inversă cu dyscolia. Cu cât este mai mare 

dyscolia, cu atât poate să fie nlai mic motivul, poate chiar să 

aj ungă a fi nul: dimpotrivă cu cât este mai mare eucolia şi 

sănătatea ce o sprijineşte, cu atât ocazia externă este mai 

hotărâtoare. Astfel există gradări nesfârşite între cele două 

27

extreme ale sinuciderii, de la cea cauzată prin creşterea 

bolnăvicioasă a dyscoliei Înnăscute până la aceea a omului 

sănătos şi vesel, săvârşită numai in unna împrejurărilo!' din 

afară. 

Cu sănătatea seamănă în parte frumuseţea. Deşi această 

însuşire personală nu contribuie de-a dreptul la fericirea 

noastră, ci numai indirect, prin impresia asupra altora, ea este 

totuşi de rrtare însemnătate, chiar şi la bărbaţi. Fnl1nuseţea este 

o scrisoare de reconlandare deschisă, care ne câştigă ininlile de 

mai înainte, mai ales ei i se aplică versul 1ui Iforner (flias, III, 

65): 

Nu sunt de dispreţuitjalnicele daruri ale zeilor: ei singuri 

le dau, şi nu muritorii şi le pot lua după placul lor. 

Cea mai generală privire ne arată doi duşmani ai fericirii 

omeneşti: durerea şi urâtul. Şi aici vedem, că în proporţia, 111 

care izbutim să ne depărtăm de unul din ei, ne apropiem de 

celălalt, şi vice-versa, aşa încât viaţa noastră înfăţişează 

într-adevăr o oscilaţie mai mare sau mai mică. Între arnândouă. 

Aceasta vine din îndoitul antagonism, în care stau deopotrivă 

unul din afară, sau obiectiv, şi altul din înăuntru, sau subiectiv. 

Adică din afară, nevoia şi lipsa nasc durerea; dimpotrivă 

figuranţa şi prisosul nasc urâtul. De aceea vedem poporul de 

jos într-o luptă necunnată cu nevoia, aşadar cu durerea, iar 

clasele bogate şi înalte în luptă veşnică, adesea chiar disperată , 

cu urâtul. Viaţa nomadă, care este un semn al treptei celei 111ai 

de jos a civilizaţiei, se iveşte iarăşi, pe treapta cea mai de sus, 

în viaţa "turiştilor", în călătoriile aj unse la modă. Cea dintâi s-a 

28

născut din nevoie, cea din unnă din urât. 

Iar antagonismul din Înăuntrul sau cel personaj al celor 

doi duşmani a'i fericirii olneneştj provine din proporţia inversă, 

în care se află la fiecare om susctptibilihltea pentru amândouă, 

după gradul inteligenţei lui. Căci tâlnpirea nlin1-i i este totdeauna 

unită cu tâmpirea itnpresiilor şi cu lipsa de excitabilitate, ceea 

ce face pe OUl luai puţin prinlitor pentru dureri şi întristărÎ de 

lot felul şi de tot gradul; dar din aceei tanlpire inteh;cp"w 1ă se 

produce pe de uItă pal1e acel gol s:ţ{tetesc, întipărit pe cele rna i 

nlulte feţe şi nlanifestat pri n pândirca nccunntă după orice 

întâtnplare din afară, fie cea mai neÎns(annală - gol, care este 

adevăratul izvor al urâtului şi este totdeauna setos de excitări 

externe, pent.ru a-şi pune mintea şi inima prin ceva în mişcare. 

De aceea, nici nu ete delicat în alegere, prec:urn dovedeşte 

nememicia distracţi ilor, după, care aleargă oarnenii, ca şi soi ul 

petrecerilor şi al conversaţiei lor; tot de aici se naşte şi nlulţhnea 

de pierde-vară şi de gură -cască. lVl ai ales această goliciune 

sufletească deşteaptă dorul de adunări, petrecerile, plăcerile şi 

luxul de tot felul, ce pe r.o ulţi ii duce la risipă şi pe urInă la 

sărăcie. De această rătăcire fe reşte mai sigur bogăţia internă, 

bogăţia minţii, căci lnintea, cu cât se apropie de eminenţă,cu 

atât lasă mai puţin loc urâtului . Iar mişcarea nesrarşită a 

gândurilor,jocul lorrepetat la fiecare ocazie extelnă sau internă, 

puterea şi 

tendinţa spre cornbinaţii tot mai felurite ale lor, 

scutesc caplll cel eminent cu desăvârşire de apropierea urâtului, 

a fară poate in morncntc1e de oboseală. însă pe de altă parte 

inteligenţa mai înaltă are o condiţie directă şi o sensibilitate Inai 

înaltă şi are rădăcina ei într-o lnai nlare violenţă a voinţei, prin 

urmare a pasiunilor: din Îtnpreunarea ei cu a{;estea se produce 

29

o rezistenţă mult mai mare a tuturor efectelor şi o 

impresionabilitate înmulţită nu numai pentru durerile morale, 

ci şi pentru cele fizice, chiar o nerăbdare mai mare la orice 

piedică sau numai la greutăţi; şi toate acestea se sporesc încă 

prin voiciunea tuturor reprezentărilor, aşa dar şi a celor 

neplăcute, provenită din tăria fanteziei. 

Cele spuse nlai sus se aplică în aceeaşi proporţie la toate 

gradele intermediare, care împlinesc spaţiul larg de la omul cel 

mai nerod până Ia cel mai mare geniu şi, prin unnare, fiecare 

este, obiectiv şi subiectiv, cu atât mai aproape de unul din 

izvoarele suferinţei omeneşti, cu cât este mai departe de celălalt. 

Pornirea sa firească îl va îndemna în această privintă a-si 

. , 

întocmi pe cât se poate lumea din afară după cea din înăuntru, 

adică a se pregăti mai bine Ia întâmpinarea acelui izvor de rele, 

la care este mai uşor expus. Omul inteligent va dori mai Întâi 

de toate lipsă de durere, linişte şi repaus, se va feri de a fi insultat 

de alţii, va căuta doar o viaţă liniştită, modestă, însă pe cât se 

poate de netulburată, şi prin unnare, după ce va fi început să 

cunoască aşa numiţii oameni, se va retrage din lume şi, dacă are 

o mare inteligenţă, va prefera chiar singurătatea. Căci cu cât 

cineva are mai mult în sine, cu atât îi trebuie mai puţin din afară 

şi cu atât îi pot fi şi ceilalţi de mai puţină importanţă. Astfel 

eminenţa spiritul u i conduce la insociabilitate. Dacă s-ar putea. 

suplini calitatea societăţii prin cantitate, atunci ar fi cu putinţă 

să trăieşti chiar în lumea cea mare: însă din nenorocire o sută 

de nebuni într-o grămadă nu fac cât un singur om cuminte. 

Omul din celălalt extrem dimpotrivă, îndată ce nevoia îl va lăsa 

să răsufle, va căuta petreceri şi societăţi cu orice preţ şi se va 

mulţumi uşor cu toate, ferindu-se mai ales de sine însuşi. Căci 

30

___ ej4Jt!c eeeaee eitr d1tt!'!!.. __ _N' ___ ___ 

în singurăta.te unde fiecare este redus numai la sine, se arată 

ceea ce are în sine însuşi. Acolo nerodul în purpură oftează sub 

sarcina grea. a individualită.ţii sale nelnemice, pe când omul 

superior însufleţeşte şi înveseleşte cu gânduri le sale cea mai 

searbădă societate. De aceea, este foarte adevărat ceea ce spune 

Seneca: "omnis stultitia laboratfastidio sui (ep. 9)", aselnenea 

şi vorba lui Isus Sirah ,viaţa nebunului e mai rea decât 

moartea". Aşa vom afla. punlrea, că fiecare OITi. este sociabil fn 

proporţia în care este sărac la minte şi îndeosebi om de rând. 

Căci în IUlne nu ne prea rămâne a,ltă alegere decât intre 

singurătate şi înjosire. Cei mai sociabili dintre toţi oamenii se 

zice că sunt negrii, care sunt şi foarte înapoiaţi în privinţa. 

inteligenţei: după notiţe din America septentTională publicate 

în gazetel e franceze (Le Comme"ce, 19 octonlbrie 1837). 

Negrii, slobozi şi robi Îlnpreună, se înghesuie cu grăulada in 

unghiurile cele lnai strâmte, fiindcă nu se pot sătura să-şi vadă 

mutra lor cea neagră cu nasul turtit. 

Deoarece creerii se arată ca parazitul sau pensiouand 

organislnului întreg, timpul liber sau răgazul ce şi l-a dobândit 

OUluI, fiindcă îi permite mişcarea liberă a conştiinţei şi' a 

individualităţii, este rodul şi câştigul întregii sale existenţe, 

alcătuită de altfel numai din muncă şi din osteneală. Însă la cei 

mai mulţi oameni ce iese din răgazul lor Urât şi tâlnpire, dacă 

n-au la îndemână plăceri senzuale sau nimicuri: ră.gazul lor es te 

acel ozio lungo d 'uomini ignoranti, despre care vorbeşte Ariost. 

Oanlcnii de rând caută numai să petreacă tÎlnpul, cei de talent 

să-I întrebuinţeze. Cauza, pentru care capetele cele lnărginite 

sunt aşa de expuse urâtului, este, că intelectul lor nu este altceva 

decât un medium al motivelor pentru voinţă. Dacă deocamdată 

. 

31

___. .__ _ 

_. lt!t"t! edjo4Jenu tt __ 

_ __· nu sunt motive la mij loc, voinţa stă nemişcată şi intelectul este 

amorţit, fiindcă nu se pot pune in lucrare de la sine: rezultatul 

este o stagnaţie grozavă a tuturor puterilor În întregul om, - 

urâtul. Pentru a-] combate, se pun Înaintea voinţei nişte motive 

mici, provizorii, şi închipuite după plac, pentru a o deştepta şi 

a deştepta şi intelectual, care trebuie să le perceapă; aceste se 

raportează la motivele cele acJevărate şi fireşti ca banii de hârtie 

la cei de aur, fiindcă valoarea lor este convenţională. Asemenea 

motive, iscodite pentru asemenea scop, sunt jocurile de cărţi şi 

altele . Dacă lipsesc şi acestea, omul lnărginit îşi aj ută prin alte 

lnişcări învârteşte bastonul, bate toba cu degetele, se joacă cu 

tot ce-i stă la îndemână. Şi ţigara este menită a ţine locul ideilor. 

Pentru aceea în toate ţările ocupaţia de căpetenie a societăţii a 

aj uns să fie jocul de cărţi : el este m:ăsura valorii oamenilor şi 

falimentul declarat al ideilor. Neavând adică idei de schimbat, 

ei schimbă cărţi şi caută să-şi ia unul altuia banii din pungă. O 

neam nemernic!. î nsă, pentru a nu fi nici aici nedrept, nu vreau 

să trec cu vederea o scuză ce s-ar putea aduce jocului de cărţi, 

că este o pregătire la jocul lumii şi al afacerilor, întrucât ne 

învaţă arta de a întrebuinţa împrejurările impuse de soartă 

(cărţile) pe cât se poate de bine, pentru a scote din ele cât se va 

putea mai mult şi a ne deprinde astfel la păstrarea cumpătului 

(contenance), dându-ne un aer vesel când sunt cărţile rele. Dar 

pe de altă parte jocul de cărţi demoralizează din aceeaşi cauză. 

Scopul jocului este de a câştiga averea celuilalt în orice mod, 

prin orice şiretlic şi tertip. însă obicei l de a se purta astfel la 

joc prinde rădăcini mai adânci, trece în viaţa practică, şi 

jucătorul ajunge cu încetul a privi toate lucrurile, unde este 

vorba de proprietate, ca o partidă de cărţi şi a crede, că-i iertat 

32

esţJt!e ceeate ejte dnetJlt 

--- 

să se folosească de orice a/out ce-l are în mână,numai să nu fie 

oprit de lege. Dovezi ni le oferă viaţa socială în toate zilele. 

Fiindcă, după cum am spus, răgazul este floarea sau, mai bine, 

rodul vieţii fiecăruia, ce singur îl face stăpân pe sine însuşi; sunt 

binecuvântaţi oamenii, care au atunci de ce să se bucure în 

propria lor conştiinţă pe când celor mai mulţi nu le rămâne în 

timpul lor liber decât un soi de om, cu care nu-i chip să faci 

ceva, care moare de urât şi-şi este sieşi cea mai mare povară. 

Să ne bucurăm dar, ,/raţilor, că nu suntemjeciori ai roabei, ci 

aifemeii slobode". (Gal. 4, 31). 

Apoi, precum acea ţară este cea mai fericită, căreia îi 

trebuie mai puţin import sau nici unul, asemenea este şi omul, 

care se mulţumeşte cu bogăţia sa din interiorul său şi nu are 

trebuinţă pentru petrecerea sa de mulţi alţii sau mai bine de 

nimeni, căci astfel de import de la alţii şi din afară costă lnult, 

ne face dependenţi, aduce primejdii, căşunează supărări şi, în 

srarşit, tot nu este decât o compensaţie rea pentru produsele dt 

pe pământul propriu. De Ia alţii, de la lumea din afară, nu trebuie 

să aşteptăm mult în nici o privinţă. Ceea ce poate fi un om pentru 

altul, e foarte puţin lucru: Ia unna urmelor fie cine rămâne tot 

singur, şi toată întrebarea este atunci, cine rămâne singur. Şi aici 

se potriveşte ceea ce a spus Goethe (Wahrheit und Dichtung, 

vol .3, p.474), că Ia urma urmelor omul se află totdeauna redus 

Ia sine însuşi, sau cum spune Oliver Goldsmith: 

Fericirea ne-o fa cem sau ne-o găsim. fiind mărginiţi în 

noi Înşine oriunde ne-am afla. 

(111e Travelle, vA3 1). 

33

Ce] nlai bun aj utor şi cel mai mare sprijin trebuie doar ca 

fiecare să şi-l găsească în sine. Cu cât izbuteşte mai mult 

aceasta,şi prin urmare cu cât îşi află mai mult izvoarele 

petrecerii în sine însuşi cu atât este mai fericit. Foarte bine zice 

Aristotel (Ed. Eud. VII, 2) fericirea este a celor ce-şi sunt sieşi 

de aj uns. Căci toate izvoarele externe de fericire şi de plăceri 

sunt după firea lor foarte nesigure, grele, dacă nu primejdioase, 

trecătoare şi supuse întâmplării şi pot să înceteze în 

împrejurările cele mai priincioase; întreruperea lor este chiar 

neapărată, fiindcă nu pot să fie în orice moment la îndemână. 

Apoi, la bătrâneţe, se pierd cu necesitate mai toate; atunci ne 

părăseşte amorul, ne părăsesc glumele , dorul de călătorii, 

plăcerea pentru cai şi gustul pentnl societăţi, chiar prietenii şi 

rudele ni-i răpeşte moartea. Atunci se naşte mai lTIult decât 

oricând întrebarea: ce are cineva în sine. Căci aceasta se va 

păstra mai îndelung, precum şi este şi rămâne în oricare altă 

vârstă adevăratul izvor nesecat al fe ricirii . Ştiut este de altfel, 

la cât de puţin ne putem aştepta în lumea aceasta: de nevoi şi 

de dureri este plină, şi pe cei ce 'au scăpat de ele, îi pândeşte 

{urâtul din toate unghiurile. Răutatea ţine îndeosebi cârma în 

lume şi glasul nbunilor se aude mai tare. Soarta e crudă şi 

oamenii sunt mişei. Într-o lume astfel întocmită, cel ce 

preţuieşte mult în sine seamănă unei odăi vesele, luminate şi 

încălzite, în mijlocul gerului unei nopţi de iarnă. A avea prin 

urmare o individualitate distinctă şi bine înzestrată, mai ales a 

avea mult spirit, este fără îndoială soarta cea mai fericită pe 

pământ, oricât de deosebită ar fi în comparare cu soarta cea mai 

strălucită. A fo st doar o vorbă înţeleaptă, pe care regina 

Christina de Suedia, în vârstă abia de 19 ani, a spus-o în privinţa 

34

eiţJt!e eeedee eite ehteUd 

lui Descartes, deşi nu-l cunoştea decât din spusele altora, dar il 

ştia trăind de multă vreme în cea mai mare singurătate în 

J-Iolanda: "Mr. Descartes est le plus heureux de tous les 

hommes, et sa condition me semble digne d'envie" (Vie de 

Descartes, par Baillet, liv. VII, ch.20). 

Atât numai, că împrejurările din afară, precum erau şi la 

Descartes, să fie destul de priincioase pentru a lăsa omului 

putinţă să se aibă pe sine însuşi şi să se bucure de sine. Din care 

cauză şi Koheleth (7, 12) zice: "lnţelpciunea este bună pe lângă 

o moşie părintească şi ajută pe om ca să se bucure de soare". 

Cine dar, prin favoarea naturii şi a Îrnprejurărilor, a avut parte 

de această soartă, va veghia cu toată luarea aminte ca izvorul 

din înăuntrul al fericirii sale să-i rămână accesibil, şi pentru 

aceasta se cere libertate şi timp liber. Pe acestea şi le va 

răscumpăra bucuros prin cumpătare şi economie, cu atât mai 

mult, cu cât el nu este, ca ceilalţi, mărginit în izvoarele din afară 

ale plăcerilor. De aceea perspectiva de funcţii, bani, favoruri ş{ 

aplauzele lumii nu-l va îndupleca să se piardă pe sine însuşi, 

pentru a se potrivi intent-iHor celor de rând sau gustului celui 

rău al oamenilor. La întâmplare va face ca Horaţiu în epistola 

către Maecenas (lib.I, ep.7). Este o mare nebunie să pierzi 

Înăuntnl pentru ca să câştigi în afară, adică să-ţi dai liniştea, 

timpul liber şi libertatea, în totul sau în mare parte, pentru 

strălucire, rang, fală, titluri şi onoruri. Aceasta însă a Iacut-o 

Goethe. Pe mine fi-a condus geniul cu o tărie spre cealaltă parte. 

t 

Adevărul explicat aici, că fericirea fiecărui om izvoreşte 

mai ales din interiorul lui, ' se întăreşte şi prin observarea foarte 

dreaptă a lui Aristotel în Ethica Nicomachee (1, 7 şi VII, 13, 14), 

35

lrtut!. edj"ţJfl'RUer 

că orice fel de plăcere presupune o activitate, fără de care nu 

poate exista. Această doctrină a lui Aristotel, că fericirea unui 

om consistă în întrebuinţarea liberă a facultăţii sale 

predomnitoare, se află reprodusă şi în rezunlatul ce ni··I dă 

Stobaeus despre Ethica peripatetică (Ecl. eth. II, c.6, 

p.268-278), când zice d.e. că "fericirea este funcţionarea 

facultăţilor după virtutea (ape'tll) ce o au de a produce lucrări 

pline'" âe rezultat", adăugând explicarea, că acea 

ape'tn sau 

virtute'înseamnă orice putere emitentă . însă destinaţia primitivă ' 

a puterilor, cu care a înzestrat natura pe om, este lupta contra 

nevoilor ce-l ameninţă din toate părţile . 

Când această luptă 

Încetează pentru câtva titnp, puterile neocupate îl apasă ca o 

sarcină: el trebuie să se joace cu ele, adică să le întrebuinţeze 

fără scop: altfel cade în celălalt izvor al suferinţei onleneşti, în 

urât. De aceea urâtul chinuieşte mai ales 'Pe oamenii bogaţi din 

societatea mai înaltă, despre a căror mizerie ne-a dat Lucretius 

(III, 1073) o descriere ce se potriveşte si astăzi cu cele ce ]e 

fi 

• , 

edem petrecându-se zilnic în oraşele n1ari : 

" Numai îl vezi ieşind din palatul său, fiindcă i se urâse 

casă, şi în curând întorcându-se înapoi, căci nu petrece mai 

lJ lne afară decât acasă. Apoi pune să-i înhame telegarii şi-i 

m ână în goană la moşia din apropiere, parcă i s-ar.fi aprins 

casele şi ar da zor să stingă fo cul: dar abia ajuns pe pragul 

uşii, începe să caşte, sau se culcă şi doarme dus ca să-şi uite 

urâtul, sau se uitoarce iarăşi în goană ca să revadă oraşul'. 

36 

Acest soi de oameni, cât sunt tineri, se îndeletnicesc cu

puterea Inusculară şi cu cea genitală. Dar mai târziu nu rărrlân 

de

invenţii, filozofie etc. Asupra valorii, gradului, duratei fiecăreia 

din aceste petreceri se pot face felurite observări, pe care însă 

le lăsăm în seama cititorului. Tot omul va înţelege, că plăcerile 

sunt totdeauna izvorâte din folosirea propriilor puteri, şi, că, 

prin urmare fericirea noastră, adică suma plăceril or, va fi cu atât 

mai luare, cu cât este mai nobilă puterea, din care se produce. 

Asemenea nu va tăgădui nin1eni întâietatea care în această 

privinţă i se cuvine sensibilităţii, a cărei preponderenţă hotărâtă 

este semnul de preferinţă al omului în comparaţie cu alte 

animale, pe când celelalte două. puteri fiziologice sunt date şi 

animalelor în acelaşi grad, şi chiar într-un grad mai mare. De 

sensibilitate se ţin puterile noastre intelectuale; de aceea 

predominarea ei ne face primitori pe plăcerile, care consistă în 

cunoştinţe, de aşa numitele mullumiri sufleteşti, şi pe acestea 

le vom simţi cu atât mai mult, cu cât este mai mare acea 

predominare. 

Natura se înalţă treptat, mai întâi de la activitatea 

mecanică şi chimică în elementele anorganice spre lumea 

vegetalelor cu surda lor plăcere de sine; de aici spre lumea 

animalelor, în care se trezeşte inteligenţa şi conştiinţa, şi creşte 

treptat de la prima ei licărire până la intelectul omului, cu a cărui 

producere natura a făcut pasul cel din urmă şi cel mai însemnat, 

aj ungând la punctul culminant al creaţiilor ei, adică la 

înfăptuirea cea mai desăvârşită şi cea mai grea din câte i-au fost 

cu putinţă. Dar se arată cu multe deosebiri de grad şi aj unge rare 

ori până la gradul cel mai înalt, până la adevărata inteligenţă 

superioară. Aceasta este prin Ulmare, în sens mai restrâns, cel 

mai greu şi cel mai înalt produs al naturii, creaţia cea mai rară 

şi cea mai preţioasă din câte există în lume. Într-o aşa inteligenţă 

38

tjlJtt tet4tt eite d1ttUd 

. 

( - 

se iveşte dar conştiinţa cea mai clară, în care Universul se 

oglindeşte mai perfect şi mai lămurit decât oriunde. Cel ce este 

astfel înzestrat de la natură, a primit darul ce] mai strălucit şi 

cel mai scump din lume şi are în sine un izvor de plăceri, faţă 

de care toate celelalte sunt de mică valoare. Lui nu-i trebuie 

nimic altceva din afară decât răgazul pentru a se bucura în linişte 

pe proprietatea lui internă, cum am spune, pentru a-şi netezi şi 

a-şi şlefui diamantul. Căci, toate celelalte plăceri, adică cele ce 

nu sunt intelectuale, sunt cu mult mai prejos: ele îşi au rădăcina 

în imboldurile voinţei, adică în pofte, în speranţe, în temeri , în 

tendinţe spre un scop oarecare, şi toate acestea nu pot fi lipsite 

de dureri, cu atât nlai mult, cu cât rare ori se atinge vreun scop 

fără. a aduce cu sine un grad oarecare de decepţie. Pe când, din 

contră, plăcerile intelectuale ne dezvăluie adevărul din ce în ce 

mai limpede. În lumea inteligenţei nu stăpâneşte durerea, ci 

toate sunt supuse cunoştinţei. Î nsă nici o plăcere intelectuală nu 

este accesibilă omului decât prin mijlocul şi în proporţia 

propriei sale inteligente. Căci fout l'esprit qui est au mOllde, est 

inutile a celui qui n 'en a poillt. - Pe de altă parte nu trebuie să 

uităm neajunsul împreunat cu acea însuşire eminentă, neajuns 

care vine din faptul că, pretutindeni în natură odată cu gradul 

inteligenţei creşte şi capacitatea de a simţi durerea (în afară de 

regiunile curat intelectuale) şi că. această capacitate a durerii 

aj unge şi ea tocmai aici la treapta cea mai înaltă. 

Atenţia deosebită a unui om normal, adică a unui om de 

rând, o poate atrage un lucnl numai atunci, când îi deşteaptă 

voinţa, aşadar când are un interes personal pentru el. Însă orice 

excitarte continuă a voinţei este cel puţin mixtă în felul ei, prin 

unnare împreuna1ă cu durere. Un mijloc pentru a deştepta 

39

voinţa Într-adins şi numai prin interese aşa de mici, încât să nu 

poată produce decât dureri momentanc, nu permanente şi 

serioase, aşadar o simplă. gândire a voinţei, este jocul de Că11i, 

această ocupaţie generală a "societăţii " de pretutindeni . 

Ceea ce se numeşte vulgaritatea unui om este 

predominarea desăvârşită a voinţei (adică a dorinţelor, poftelor, 

pasiunilor) peste inteligenţă, şi această predominare aj unge 

până la un grad, în care inteligenţa nu funcţionează decât în 

slujba pasiunilor. Unde slujba nu o reclamă, adică unde nu 

există motive, fie mari, fie mici, pentru deşteptarea voinţei, 

inteligenţa stă pe loc şi mintea omului rămâne goală. însă orice 

pornire a voinţei fără intelect este lucrul cel mai comun: şi piatra 

o are, şi o arată cel puţin în momentul când cade. De aceea o 

asemenea stare face pe om vulgar . Atuncj îi rămân active numai 

sensurile şi puţina mişcare a lllinţii, câtă se cere pentru a percepe 

senzaţiile: şi el este pururea accesibil la toate impresiile, aşa 

încât, prinde îndată de veste la tot ce se petrece în jurul lui, şi 

cel mai mic zgomot, cea mai neînsemnată întâmplare îi ocupă 

atenţia, tocmai ca la animale. Această stare permanentă se 

traduce şi în faţa şi în tot exteriorul lui şi îi dă acea expresie 

comună, care este cu atât mai dezgustătoare, cu cât pornirile 

voinţei, care umplu o asemenea conştiinţă de om, sunt mai 

. 

triviale, mai egoiste şi mai rele . 

Din contră, omul cu inteligenţă predominatoare este 

capabil de cel mai mare interes şi simte chiar necesitate pentru 

lucruri curat intelectuale fără nici un amestec al voinţei, adică 

a vreunui interes personal . A.ceastă atenţie însă îl înalţă deodată 

într-o regiune, căreia durerea îi este esenţial străină, oare cum 

40

în atmosfera zeilor "cu viaţa uşoară", &rov peta

adică cea intelectuală, care cu vremea îi devine scopul principal, 

pentru care cea personală îi apare numai ca un mijloc: pe când 

celorlalţi, viaţa aceasta goală şi tristă, precum este, trebuie să le 

apară ca scop. Viaţa intelectuală îl va ocupa îndeosebi, şi ea 

dobândeşte, prin neîntrenlpta sporire a cunoştinţelor şi a 

vederilor celor noi, o conexitate, o înălţare continuă, o întregire 

crescândă spre totalitate şi perfecţionare, încât. pare a fi o 

adevărată lucrare de artă în dezvoltarea ei . În comparaţie cu ea 

stă într-un contrast foarte trist viaţa practică, care, fiind 

îndreptată numai spre buna stare personală, nu poate creşte 

decât în lungime, nu în adâncime. Şi cu toate acestea, după cum 

am zis, omul de rând este silit să o privească drept scopului lui 

de căpetenie ai ci pe pământ, pe când celuilalt îi este numai un 

mijloc. 

Cu alte cuvinte, viaţa noastră practică sau reală, dacă nu 

este mişcată de pasiuni, este searbădă şi urâcioasă; iar dacă este 

mişcată, devine în curând dureroasă: de aceea sunt fericiţi 

numai cei ce sunt înzestraţi cu un prisos al intelectului peste 

măsura trebuincioasă la slujba voinţei. Cu acest prisos duc, pe 

ângă viaţa lor reală, o a doua viaţă de idei, care îi ocupă şi-i 

distrage fără durere şi totuşi cu vioiciune. Simplul răgaz, adică 

o inteligenţă neocupată de slujba voinţei, nu este deajuns ci se 

cere un adevărat prisos al puterii: căci numai aceasta ne face 

capabili de o ocupaţie curat intelectuală şi nesupusă voinţei: din 

contră "otium sine litteris mors est et hominis vivi sepultura", 

adică pe româneşte: răgaz fără cultură este un fel de moarte, 

este îngroparea de viu a omului (Seneca, epist. 82). După cum 

Însă acel prisos este mic sau mare, se produc şi nenumărate 

grade ale acelei vieţi intelectuale, pe care o duce uri om pe lângă 

42

viaţa reală, de la simpla adunare şi descriere de insecte, păsări, 

minerale, monede, până la operele cele mai înalte ale poeziei şi 

ale filozofiei. În orice caz o asemenea viaţă intelectuală este un 

scut de apărare împotriva urâtului şi împotriva unnărilor lui 

dăunătoare, şi pune pe om în stare de a se feri de societăţile cele 

rele şi de numeroasele primejdii, nenorociri, pierderi şi risipiri, 

de care nu poate scăpa cel ce îşi caută mulţumirea numai în 

lumea cea reală. Mie, personal, de exemplu, filozofia nu mi-a 

adus nici un folos material, dar fi-a păzit de multe rele. 

Din contră omul cel normal, adică omul de toate zilele, 

când este vorba să se bucure de viaţă, se vede silit să se adreseze 

la lucruri tot in afară de el, la bani, la ranguri, la nevastă şi copii, 

la plieteni, la întruniri etc. Pe ele se întemeiază fericirea lui, de 

aceea se şi pierde, când le pierde sau când s-a amăgit în privinţa 

lor. Pentru a exprima aceasta cu un termen din ştiinţa exactă, 

am putea zice, că punctul lui de graviţaţie cade in afară de el. 

Tocmai de aceea va avea totdeauna o mare mobilitate a 

dorinţelor şi a capriciilor: dacă îl iartă mijloacele, va cumpăra 

când case, când cai, când va da baluri şi ospeţe, când va pomi 

în călătorie, şi în genere va duce mare lux: căci în toate lucrurile 

el îşi caută mulţumirea de din afară, precum cel fiziceşte sleit 

îşi caută în consomme-urile bucătarului şi în hapurile spiţerului 

sănătatea şi tăria, al căror izvor este numai propria putere vitală. 

Dacă acum, pentru a nu trece îndată la extrem, punem în 

comparare cu un asemenea om pe un altul, care să aibă puteri 

intelectuale nu tocmai eminente, dar totuşi ceva mai presus de 

strâmta măsură obişnuită, îl vedem ocupându-se, poate ca 

diletant, cu vreo artă frumoasă sau cu vreo ştiinţă reală, cu 

botanica, mineralogia, fizica, astronomia, istoria etc., şi aflând 

43

deîndată în asemenea ocupaţie o mare parte a plăcerilor sale şi 

un fel de refugiu în momentele în care izvoarele externe sunt 

secate sau nu-l mai mulţumesc. Despre el putem spune acum, 

că punctul lui de gravitaţie cade în parte i'n inlăuntrul lui . Însă, 

fiindcă simplul dilentantism în artă este încă foarte departe de 

puterea creatoare, şi fiindcă ştiinţele reale rămân mărginite în 

raporturile fenomenelor unul către altele, ele nu pot ocupa 

totalitatea omului, nu pot înlplini firea lui întreagă până în 

fundul cugetări lor şi simţirilor lui şi nu se pot i'mpleti în 

existenţa lui, aşa Încât el să-şi piardă intert!sul pentnl toate 

celelalte. Aceasta rămâne rezervat celei mai înalte superiorităţi 

intelectuale, care se numeşte genialitate : numai geniul găseşte 

tema absolută a preocupărilor sale în totalitatea existenţei şi a 

fiinţei lucrurilor şi va căuta să exprime adânca înţelegere a 

acestei teme prin artă, prin poezie sau prin filozofie, după CUITl 

îl va îndemna predispoziţia individuală. NUlnai pentru un 

asenlenea om netulburata ocupare cu sine însuşi, cu cugetări le 

şi operele sale, este de neapărată trebuinţă: numai pentru el 

răgazul este cel o1ai mare bine, toate celelalte îi sunt de prisos, 

pa dacă le are, nu-i sunt adeseori decât o sarcină. Numai despre 

un asemenea om putem zice aşadar, că punctul lui de gravitaţie 

cade cu totul în interiorul lui. De aici se şi poate înţelege, CUlT) 

foarte rarii oameni de geniu, chiar atunci când au cel mai bun 

caracter, nu arată acel interes viu şi intensiv pentru prieteni, 

pentru familie sau pentnl Stat,de care sunt capabili mulţi din 

ceilalţi: căci la unna urmelor ei se pot lipsi şi mângâia de toate, 

numai să se aibă pe sine înşişi. În ei se află deci un element mai 

mult de izolare, care este cu atât mai simţitor în efectele sale, 

cu cât ceilalţi oameni nu le pot fi niciodată de aj uns şi nici cu 

44

eGţltt. ceenee tGte eh!etJn_. 

totul apropiaţi, nefiind de aceeaşi seamă cu ei, din contră ei se 

vor simţi în toate împrejurările ca nişte fiinţe heterogene, se vor 

deprinde cu încetul a trăi printre oameni ca şi când ar fi cu. totul 

străini şi, în cugetări le lor despre ei, vor Întrebuinţa persoana a 

treia a plura.lului, în locul persoanei întâi. 

Din acest punct de vedere omul cel mai bine înzestrat în 

privinţa intelectuală se arată a fi şi cel mai fe ricit, după regula 

ştiută, că partea subiectivă ne este mai aproape decât cea 

obiectivă, care e totdeauna secundară neputând avea eiect 

asupra noastră decât prin mijlocirea celei dintâi. D0vadă şi 

frumoasele versuri ale lui Lucian (An/hol. 1, 67): 

"Bogăţia sufletului este singura bogăţie; celelalte bunuri 

sunt bogate în dureri. " 

Un astfel de 0111, cu bogăţia lui intenlă, nu cere ]unlii 

externe altceva decât un dar negativ, adică răgazul pentru a-şi 

dezvolta facultăţile intelectuale şi a se bucura de comoara sa 

sufletească, cu alte cuvinte cere numai voie de a putea fi el însuşi 

în toată viaţa sa, în fiecare zi şi în fiecare oră. Dacă este cineva 

tnenit a întipări unna spiritului să,u în întreaga on1cnire, atunci 

pentru el nu există decât o unică fericire sau nefericire, adică de 

a-şi putea desfăşura pe deplin dispoziţi iJe interne şi a-şi tennina 

opera sa, sau de a fi împiedicat de la aceasta. Toate celelalte 

sunt de prea puţină valoare pentru el. Şi aşa vedetn, că spiritele 

cele înalte ale tuturor timpurilor au pus cel mai mare preţ pe 

răgaz. Căci răgazul fiecănli om preţuieşte cât preţuieşte şi omul. 

"Fericirea pare a sta în răgaz", zice Aristotel (Eth. Mic. X.7) 

şi Diogen Laerţiul (II, 5, 31) ne spune, că: "Socrat laudă 

45

llt!tut! edj"ţlfl1·nUet! 

. 

__ 

răgaz111 ca cea mai fru moasă bogăţie" î n acelaşi înţeles declară 

Aristotel (Eth. Nic. X, 7-9) viaţa filozofică cea mai fericită şi 

zice în Politica sa (IV, 11): "adevăratafericire a vieţii unui onl 

stă în libera dezvoltare a talentelor lui", ceea ce se potriveşte 

cu cuvintele lui Goethe din Wilhelm Meister: "Cine e născut cu 

un talent, pentru. un talent, îşi găseşte în acesta cea mai 

frumoasă existenţă". 

A avea însă răgaz, este un lucru străin de soarta obişnuită 

şi de natura obişnuită a oamenilor, căci menirea lor firească este 

de a-şi consuma viaţa cu agoni sirea celor trebuincioase pentru 

traiul lor şi al familiei . Omul e un copil al nevoilor, nu o 

inteligenţă liberă . De aceea, răgazul aj unge, în curând, să fie o 

sarcină pentru omul de rând, ba chiar un adevărat chin, dacă nu 

este în stare să şi-l ocupe cu tot felul de interese meşteşugite şi 

închipuite, cu jocuri, cu distracţii şi cu mici pasiuni favorite; 

din aceeaşi cauză aj unge a îi fi şi un izvor de primejdii, după 

proverbul latin: "dijJicilis in otio quies", cum am zice pe 

româneşte: e greu să fii cuminte, când n-ai de lucru. Pe de altă 

parte însă şi un intelect care trece cu mult peste măsura normală, 

este ceva anonnal şi prin urmare nefiresc. Dacă totuşi se 

produce câteodată, fericirea celui înzestrat cu el cere neapărat 

acel răgaz aşa de nesuferit sau de primejdios pentru oamenii de 

rând: căci fără de el va fi ca un Pegas înhămat la jug, prin urmare 

nefericit. Dar, dacă se întâmplă sâ se întâlnească în aceleşi om 

amândouă condiţiile nefireşti, cea externă şi cea internă, atunci 

este un mare noroc: căci atunci omul astfel favorizat va duce o 

viaţă de un gen mai înalt, ferită de cele două izvoare contrare 

ale suferinţei omeneşti, de nevoie şi de urât, de care ceilalţi 

46

e4Jre teeBtt tste chteb.oameni 

nu pot scăpi decât prin neutralizarea şi altemarea lor 

reciprocă. 

Dar, pe lângă cele zise mai sus nu trebuie să uitănl, că o 

mare putere intelectuală, în unna predominării activiţăţii 

nervoase, aduce cu sine o susceptibiJitate exagerată pentru toate 

fonnele durerii: ca, apoi, fiind condiţionată de un temperament 

pasionat şi totdeauna înlpreună cu o mai mare vivacitate şi 

perfecţie a tuturor reprezentărilor, prin chiar aceas1p, produce o 

mai mare violentă a efectelor, pe când în sumă totală există lnai 

multe efecte penibile decât plăcute: că, în fine cel înzestrat cu 

o aşa inteligenţă extraordinară se simte înstrăinat de ceilalţi 

oameni şi de traiul lor, fiindcă în proporţia în care găseşte mai 

mult în sine, caută mai puţin în alţii. Mii de lucruri, care pentru 

ei sunt de nlare interes, nu au pentru dânsul nici cea rnai mică 

Însenlnătate şi nu-i fac nici o plăcere. Din toate acestea pare a 

rezulta, că şi aici se aplică acea lege a compensaţiei, care se vede 

domnind în atâtea alte îtnprejuărari ; şi nu fără o aparenţă de 

dreptate s-a spus adeseori, că la unna unnelor tot cei săraci cu 

duhul sunt cei mai fericiţi, deşi poate nimeni nu-i va pizmui 

pentru o asemenea fericire. În hotărârea definitivă asupra 

acestei controverse vreau cu atât mai puţin să. inf1uenţez eu pe 

cititor, cu cât însuşi Sofocle s-a exprimat în două moduri 

diametral opuse. În Antigona (v. l328) zice: 

"Cugetarea este cea de Întâi şi cea mai însemnată parte 

a fericirii. " 

iar în Ajax (v.550) zice din contră: 

47

llt!tnt ec .. ţttnouu 

"Cea mai plăcută viaţil este a celor ce nu cugetă nimic." 

Tot aşa de dezbillaţi sunt asupra acestei întrebări şi 

filozofii Vechiului Testament: 

"Viaţa nebunului e mai rea decât moartea." 

zice Isus Sirah (22, 12). Î nsă în Koheleth (1,18) citim: 

"Unde e multă cunoştinţă, e multă supărare." 

La sfârşitul capitolului de faţă nu vreau să trec sub tăcere, 

că ceea ce se numeşte cu un cuvânt exclusiv gennan, Philister, 

este tocmai un OTI1, care după măsura strârnt nonnală a puterilor 

sale cugetătoare nu are trebuinţe intelectuale. 

Această expresie este luată din viaţa studenţilor gennani 

şi s-a aplicat apoi într-un înţeles mai înalt,dar totuşi analog celui 

primitiv, la cel ce este antiteza unui fiu al muzelor. Căci Philister 

este şi rămâne aou(joc; aVllP (omul cu gusturi vulgare , fără 

nici o trebuinţă de cultură artistică). Dintr-un punct de vedere 

mai înalt, eu aş defini "filistrul" un om, care în modul cel mai 

serios se ocupă de o realitate ce nu este realitate. Însă o 

asemenea definiţie transcedentală nu 

s-ar potrivi cu stilul 

popular al acestei cărţi şi nu ar fi înţeleasă de toţi cititorii. Să ne 

oprim dar la definiţia În1âi care admite mai uşor o explicare 

specială şi cuprinde suficiente note esenţiale, rădăcina tuturor 

însuşirilor ce caracterizează pe "filistru". Acesta este aşadar un 

om fără trebuinţe intelectuale. De aici Însă unnează multe alte 

lucruri: întâi, în privinţa lui însuşi, că este şi lipsit de plăcerile 

48

intelectuale, după regula citată: Un' est de vrais plaisirs qu-avec 

de vrais besoins. Nici o aspirare spre ştiinţă şi judecată pentru 

propria lor valoare nu-i însufleţeşte existenţa, şi nici spre 

pJăcelile adevărat estetice, care sunt totdeauna Înrudite cu cele 

dintâi. Dacă asemenea plăceri ii sunt totuşi impuse prin modă 

sau prin autoritatea altora, le va istovi cât se poate mai repede 

ca o muncă silnică. Adevăratele plăceri sunt pentru el numai 

cele senzuale cu ele se despăgubeşte. Astfel stridiile şi şampania 

sunt punctul culminant al existenţei lui, şi scopul vieţii este de 

a-şi procura tot ce se ţine de bunăstarea materială. Ferice de el, 

dacă acest scop îi .ocupă îndestul vremea. Căci dacă este de mai 

înainte înzestrat cu bunuri materiale, aj unge neapărat prada 

urâtului, în contra căruia încearcă apoi toate mijloacele 

imaginabile: baluri, teatru, societăţi, cărţi de joc, ruletă, cai, 

femei, beţie, călătorii etc. Dar toate acestea nu pot acoperi,· 

urâtul, când lipsa de trebuinţe intelectuale face imposibile 

plăcerile intelectuale. De aceea un fel de seriozitate ursuză şi 

seacă este caracteristică pentru "filistru" şi-l aseamănă cu 

animalele. Nimic nu-l înveseleşte, nimic nu-I trezeşte, nimic 

nu-l atrage. Căci plăcerile senzuale se sleiesc în curând; 

societatea, compusă din aceeaşi "filiştri", devine şi ea 

urâcioasă, jocul de cărţi oboseşte până la sfârşit. Poate îi mai 

răn1ân la urmă plăcerile deşărtăciunii, care pentru el consistă în 

a Întrece pe alţii în bogăţie sau în rang sau în influenţă şi putere 

şi a se vedea apoi onorat de ei, sau cel puţin în a se afla în 

societatea celor ce sunt astfel distinşi şi a se încălzi la reflexul 

splendoarei lor (englezescul a snob). 

Din această însuşire fundamentală, arătată mai sus, a 

"filistrului" urmează al doilea, în privinţa altora, că, neavând 

49

ei trebuinţe intelectuale, ci numai fizice, va căuta societatea 

celor ce îi pot îndestula pe acestea şi nu pe acelea. Mai puţin 

decât toate va cere de la alţii vreo deosebită capacitate 

intelectuală: din contră, unde o va întâlni, o va prilni cu 

antipatie, ba chiar cu ură. Căci faţă de ea nu va avea decât un 

simţământ supărător de inferioritate, şi încă de-o surdă şi tainică 

invidie, pe care o va ascunde cu cea mai lnare îngrij ire, şi-o va 

ascunde chiar siesi - fără alt folos decât de a o simti crescând 

, , 

până la turbare. Niciodată nu îi va trece prin cap să- şi măsoare 

respectul şi stima lui după asemenea calităţi, ci îşi va păstra 

considerarea exclusiv numai pentru rang şi avulie, pentru putere 

şi influenţă, care în ochii lui sunt singurele distincţii adevărate, 

la care ar dori să aj ungă şi el. Toate acestea sunt însă unnări ale 

faptului, că el este un ·om fără trebuinţe intelectuale. Marea 

suferinţă a tuturor "filiştrilor" este că lucrurile ideale nu le pot 

sluji de petrecere, ci ei au totdeauna nevoie de cele reale pentru 

a scăpa de urât. Acestea Însă sunt fo arte curând sleite, şi atunci 

nu mai e petrecere, ci oboseală şi apoi ele mai aduc totdeauna 

cu sine primejdii de tot felul, pe când, din contră, plăcerile ideale 

sunt nesfărşite şi în sine nevinovate. 

Î n întreaga cercetare de mai sus asupra însuşirilor 

personale, care contribuie la fericirea noastră, am considerat 

mai ales pe cele intelectuale pe lângă cele fizice. Însă şi 

perfecţiunea morală este o fericire imediată, dar aceasta am 

explicat-o în disertaţia mea asupra fundamentului moralei (& 

22), şi, prin urmare, n1ă rnărginesc a o cita aici. 

50

CAPITOLUL III 

DESPE CEEA CE A CINEVA 

Drept şi frumos a împărţit Epicuros marele învăţător al 

fericirii, trebuinţele omeneşti în trei clase. Î ntâi, cele fireşti şi 

necesare adică acele, care, nefiind îndestulate, produc durere. 

De ele se ţin prin unnare numai victus et amictus, traiul şi 

îmbrăcămintea. Acestea se pot îndestula uşor. Al doilea, cele 

fireşti, dar nu necesare: nevoia sexuală, deşi Epicur în relatarea 

lui Laertius nu o spune (eu şi de altfel reproduc aici teoria lui 

În altă ordine şi mai bine precizată). A mulţumi această 

trebuinţă, este ceva mai greu. Al treilea, cele ce nu sunt nici 

fireşti, nici necesare: adică nevoile de lux, de eleganţă 

exagerată, de strălucire şi de fală: acestea sunt nesfârşite şi 

îndestualarea lor este foarte grea . (Vezi Diog. Laert. X, 27, 

&149, asemenea & 127 - Cic. de fin 1, 13). 

A hotărâ marginile unei dorinţe înţelepte în ceea ce 

priveşte averea, este greu, dacă nu peste putinţă. Căci 

mulţumirea fiecăruia din noi în această privinţă se Întemeiază 

pe un factor numai relativ şi nu absolut, adică pe raportul între 

pretenţiile noastre şi averea noastră: din care cauză averea 

privită singură însemnează tot aşa de puţin, ca şi numărătorul 

unei fracţiuni fără numitor. Omul nu simte lipsa bunurilor, pe 

care nu s-a gândit nicodată să le aibă, ci este şi fără de ele pe 

deplin mulţumit, pe când altul, deşi are de o sută de ori mai 

51

mult, se simte nefericit, fiindcă 1i lipseşte ceva ce doreşte. Fie 

cine are şi în această privinţă un orizont propri u al limitelor, 

până unde există pentru el putinţa să aj ungă, până acolo i se 

întind şi pretenţiile . 

Când un obiect din cele ce se află în 

interiorul acestor limite, i se înfăţişează aşa, încât să poată avea 

încrederea că-l va dobândi, se simte fe ricit: din contră se simte 

nefericit, când greutăţile ce le întâmpină, îi răpesc această 

prespectivă. Ceea ce se află în afară din acele nlargini, nici nu-l 

impresionează. De aceea cel sărac nu este tulburat de averea cea 

mare a bogatului, care nu a izbutit Într-o dorinţă a sa, nu se 

lnângâie cu cele1ate multe ce-i sunt împlinite. (Bogăţia seatnănă 

cu apa de mare: cu cât o bei mai mult, cu atât îţi creşte setta. 

Asa este si gloria). Din mjcsorarea ce o facem în fa ctorul 

" , 

pretenliilor noastre, îndată ce soarta nc-a restrâns fa ctond 

averii, se exp1ică pentru ce după pierderea averii, indată ce am 

trecut peste prima durere, dispoziţia obişnui tă nu se deosebeşte 

prea mult de cea de mai inainte. Această operaţie însă 

este 

adevărata cauză a durerii la o întâmplare nefcricitfi : după ce este 

săvârşită, durerea se sjmte tot mai puţin, şi 1a urmă nu se mai 

simte de loc: rana se vindecă. Viceversa, la o întânlplare fericită 

compresorul pretenţiilor noastre se impinge mai sus şi ele se 

lărgesc: în aceasta consistă bucuria. Dar nici ea nu ţine lnai mult 

decât până la săvârşirea totală a acestei operaţii: atunci ne 

obişnuim cu măsura lărgită a pretenţiilor şi devenim indiferenţi 

pentru averea ce le corespunde. Aceasta ne-o spun şi versurile 

din Homer, Odiseea. XVIII, 131-137, care se termină cu 

cuvintele: 

52 

"Mintea celor ce calcă pământul se schimbă precum

Înaltul părinte al zeilor şi al vamenilor schimbă zilele." 

Izvonll neiTItt1ţunlÎrii noa stre sunt încercările ce le tot 

faccn1 de a urca factorul prelenţiilor, pe când celălalt factpf 

rătnâne netnişcat şi le înlpiedică. 

Oamenilor li se ilnpută adeseori, că dorinic1e lor se 

îndreaptă mai ales spre bani şi că iubesc banii mai pres us de 

toate. Dar este un lucru firesc, poate chiar neapărat, să iubeşti 

acest Proteu neobosit, care în orice mCifilent este gata a se 

preface Îll obi ectul, spre care ţintcsc tocrnai ac um dorin1ele 

noastre schimbătoare şi feluritele noastre nevoi. Orice alt hun 

îndestulează numai lilla din pofte, numai unul din lucnn-i1c ce 

ne trebui e: mănc5ri1e sunt bune nutna i pentru cel f1ănlând, vinul 

pentru cel ănă1os, d\)clo[ia pentru cel bolnav, o blană pentnt 

iarnă, fClllcile pentru tinereţe, etc. T()ate acestea sunt prin 

urmare ayava npo

sau fiindcă s-a sleit însuşi talentul, când este trecător de fe lul 

său, precum este de pildă cel pentru Inai toate artele frulnoase, 

sau pentru că se putea întrebuinţa numai în anumite împrejurări, 

care apoi au incetat. Meseriaşii o 

mai pot duce fiindcă 

destoinicia pentru lucru lor nu se pierde aşa uşor, şi se poate 

înlocui şi prin puterile calfelor, şi fiindcă fabricatele lor sunt 

obiecte ale trelinţei, prin urmare se pot trece totdeauna, din 

care cauză este foarte dreaptă zicătoarea că "meşteşugul este 

brăţară de aur". 

Dar pentru artişti, nu este aşa. De aceea se şi plătesc 

scump. Dar, din aceeaşi cauză ar trebui să-şi capitalizeze 

venitul: pe când ei, în nesocotinţa lor, îl iau drept dobândă şi 

astfel aj ung în mizerie. 

Persoanele din contră, care au avere moştenită, ştiu îndată 

fo arte exact, ce este capital şi ce este dobândă. Cei mai mulţi 

vor căuta dar să-şi asigure capitalul, iar nu să se atingă de el, şi 

chiar, unde e cu putinţă, să pună cel puţin 1/8 din dobânzi Ia o 

parte, pentru întâmpimirea greutăţilor viitoare. De aceea şi 

rămân în cele mai multe cazuri cu stare. La negustori nu se pot 

aplica aceste observări : căci lor banii le sunt însuşi mij locul 

pentru câştig, oarecum unealta meseriei, din care cauză şi când 

i-au câştigat ei înşisi, tot caută să-i păstreze şi să-i înmulţească 

prin întrebuinţare. De aceea bogăţiile se şi găsesc mai mult la 

ei decât la alte clase de oameni. 

De altfel, vom afla adeseori, că cei ce s-au luptat cu 

adevărata sărăcie, se tem mai puţin de ea şi sunt mai aplecaţi 

spre risipă, decât cei ce o cunosc numai din auzite. Aşa se 

explică, cum oamenii cu stare de la părinţi se gândesc mai mult 

la viitor şi sunt mai econolni decât cei ce prin vreo întâmplare 

54

eStt ttt 4t!t cllttb ,_ 

n 

________ 

fericită sau prin talente deosebite au aj uns în scurt timp de la 

sărăcie Ia bogăţie. De unde s-ar putea conchide că, sărăcia nu 

este aşa de rea cum se arată din depărtare. Mai adevărată însă 

va fi explicarea că, celui bogat din naştere, averea îi pare ceva 

neapărat trebuincios, singurul elenlent posibil de viaţă, ca şi 

aerul, din care cauză şi-o păzeşte ca viaţa şi este lnai iubitor de 

regulă, mai cu minte şi lnai econom. Dimpotrivă, celui născut 

sărac, sărăcia îi pare ca o stare naturală, iar averea dobândită 

cumva rnai pe urmă, ca un prisos, de care, după ce a cheltuit-o 

în plăceri şi în risipe, se poate lipsi ca mai înainte; el poate trăi 

şi fără de ea şi a mai scăpat de o grij ă. Atunci se întâ'mplă după 

cum zice Shakespeare: 

Trebuie să se adeverească vorba cea veche, că cerşetorul 

suit pe cal îşi goneşte calul până il omoară. 

(IJenlY VI, Partea 3, Act 1, scena 4) 

Să mai adăugăm, că asemenea oameni au ca simţământ, 

dacă nu ca reflecţie, o Încredere foarte mare în soartă şi în 

propriile lor puteri . Pentru ei grijile şi sărăcia nu sunt ca nişte 

prăpăstii fără fund, precurn le cred poate cei bogaţi din naştere, 

din contră le cunosc din trecut şi cunosc şi unele Jnijloace de 

scăpare şi au încrederea, că şi pe viitor, când vor da de fund, 

vor ieşi deasupra . Tot astfel se explică, de ce nevestele care au 

fost fete sărace, sunt adesea mai pretenţioase şi mai risipitoare, 

decât cele cu zestre, căci în foarte multe cazuri fetele bogate nu 

aduc numai avere, ci şi mai multă îngrij ire decât cele sărace, şi 

chiar un fe l de instinct moştenit pentru economie. Cine cu toate 

acestea vrea să susţină teza contrară, găseşte o autoritate în

Ariost în satira lui de început. Din contră Ll Johnson (vezi 

Roswell, Life of J.) vol.III, p. 1 99) este de părerea mea: ,,0 

fetneie cu avere, fiind de ulai înainte deprinsă cu mânuirea 

banilor, îi cheltuieşte cu judecată: dar o femeie, care pentru 

prima oară în căsătorie se vede dispunâ.nd de bani, simte atâta 

plăcere să cheltuiască, încât îi aruncă pe fereastră". Eu însă Ia 

tuată întâmplarea aş sfătui pe cel ce se însoară cu o fată săracă, 

să nu-i lase tnoştenire capitalul, ci nunlai o rentă, iar mai ales, 

să poarte de grijă ca averea copiilor să nu ajungă pe mâinile ei. 

Nu cred să fa c ceva nevrednic de pana mea, dacă sfătuiesc 

pe toţi să se îngrijească de păstrarea averii tnoştenite sau 

agonisite. Căci este tnare lucru să ai din capul locului atâta, încât 

măcar pentru persoana ta şi fără fa milie să poţi trăi în adevărată 

neatâmare, adică fără a munci; aceasta este imunitatea şi 

scutirea de nevoie şi de chin, ce de altfel sunt nedeslipite de 

viaţa omului: este emanciparea de Ia c1aca obştească, care e 

ursita celorlalţi muritori de pe pământ. NUlnai cu o asemenea 

favoare a soartei te nasti ca un adevărat om liber: căci numai 

, 

aşa eşti stăpân pe vremea ta şi pe puterile tale, şi poţi zice în 

fiecare dimineaţă: "ziua este a mea". Din aceeaşi cauză este fără 

comparare mai mică deosebirea între cel ce are un venit de patru 

mii de franci şi cel ce are un venit de patruzeci de mii, decât 

între cel care are şi cel ce nu are nimic. Î nsă cel mai mare preţ 

îl dobândeşte averea moştenită, când se află la dispoziţia unui 

om Înzestrat cu puteri sufleteşti mai îna1te, care unnăreşte 

scopuri, ce nu se potrivesc cu agonisirea cea de rând: căci acum 

este în stare să trăiască după geniul său şi se va achita însutit de 

datoria sa către omenire tăcând ce nu putea să facă altul şi 

producând opere spre fo losul tuturor, poate chiar pentru 

56

onoarea omenirii. Altul , iarăşi în asemenea poziţie deosebită va 

merita recunoştinţa oamenilor prin aşezăminte filantropice. Iar 

cel ce nu face nimic din toate acestea, cel puţin de încercare, şi 

nu-şi deschide prin studierea vreunei ştiinţe măcar posibilitatea 

de a o înainta, un asmenea om cu averea moştenită este vrednic 

de dispreţuit. Şi nici că va putea fi fericit: căci lipsa de nevoie 

îl îrrlpinge spre celălalt pol al mizeriei omeneşti, spre urât, şi 

acesta îl chinuieşte aşa încât ar fi mult mai fericit, dacă sărăcia 

l-ar fi silit să lucreze. Urâtul îl mai îndeamnă apoi şi la 

extravaganţe, care în curând îl fa c să piardă acea situaţie 

excepţională, de care nu era vrednic. Şi este foarte adevărat, că 

mulţi se află astăzi în mizerie, fiindcă şi-au cheltuit averea în 

lux şi în distractii numai ca să-si usureze povara urâtului. 

, , , 

Cu totul altfel se înfăţişează întrebarea, dacă este vorba 

să Înainteze cineva în funcţiile statului, unde are trebuinţă de 

amici, de fa voare, de relaţii, pentru a se fo losi de ele în carierea 

sa, din treaptă în treaptă, până la posturile cele mai Înalte . îti\ 

asemenea caz este poate mai bine să fie aruncat în lume fără 

nici o avere. Mai ales celui care nu este de neam, însă are talent, 

îi slujeşte de puternică recomandare, să fie sărac lipit. Căci şi 

în simpla conversaţie, nicicum în serviciul public, fiecine caută 

şi preferă inferioritatea celuilalt. Însă numai un calic este 

pătruns de inferioritatea sa desăvârşită, 

adâncă, hotărâtă şi 

generală şi de completa sa neînsemnătate şi nulitate până la 

gradul cerut în asemnea împrejurări . Numai el se pleacă de câte 

ori trebuie, şi numai plecăciunile lui aj ung la unghiul de 90°, 

numai el le suferă pe toate cu surânsul pe buze, numai el 

recunoaşte absoluta inutilitate a meritelor; numai el laudă în 

public, cu glas ridicat sau cu litere mari de tipar, nimicuri le 

literare ale stăpânilor sau ale oamenilor influenţi, declarându-Ie 

57

capodopere; numai el ştie să cerşească, aşadar, numai el poate, 

încă din vreme, adică din tinereţe, să devină un " adept al 

adevărului ascuns ce ni l-a descoperit Goethe prin cuvintele: 

Nimeni să nu se plângă de înjosirea mişelească a 

oamenilor, căci ea este atotputernică în lume. 

Divanul V. O. 

Din contră, cel ce are cu ce trăi, se va arăta în cele mai 

multe cazuri fo arte puţin mlădios; el este obişnuit să umble "tete 

levee", nu a învăţat acele meşteşuguri, se bizuie poate chiar pe 

nişte talente, a căror neînsemnătate ar trebui să o recunoască în 

faţa celui "mediocre et rampanf'; ba mai Ia unnă este în stare 

să vadă inferioritatea celor ce sunt puşi deasupra lui, şi în fine, 

când aj unge situaţia la infamii, devine îndărătnic şi cerbicos. 

Cu aceasta nu înaintează în lume: din contră, poate aj unge până 

acolo, încât să zică împreună cu arogantul Voltaire: "nous 

n 'avons que deux jours a vivre: ce ti 'est pas la peine de les 

passer li ramper sous des coquins meprisables" - din 

nenorocire, fie zis în treacăt, acest "coquin meprisable" este un 

predicat, pentru care se găsesc în lume al dracului de multe 

subiecte. Se vede că versul lui Juvenal (Satire II, 164): " cu greu 

străbate talentul, când are a se lupta cu sărăcia", se aplică mai 

mult la carierea oamenilor superiori decât a oamenilor din 

societate. 

Între ceea ce are cineva, nu am numărat nevasta şi copiii: 

fiindcă aceştia din contră îl au pe el. Mai curând ar încăpea 

prietenii în această categorie : dar şi aici, cel ce-i are, este în 

acelaşi grad supusul lor. 

58

CAPITOLUL IV 

trI 

DESPItE CEEA CE ItEPREZIHTfI CIHEVfI 

Mai toţi oamenii, în unna unei slăbiciuni deosebite a 

naturii, pun prea mult preţ pe ceea ce reprezintă, adică pe 

existenţa lor în opinia altora, deşi cea mai simplă reflecţie ne-ar 

putea arăta că, în sine însăşi, părerea altora este fără însemnătate 

pentnl fericirea noastră. Cu greu se poate deci explica bucuria 

ce o simte fiecine, îndată ce constată opinia bună ce o au alţii 

despre el şi se vede linguşit în deşertăciunea sa. Cu asemenea 

aprobări ale altora se mângâie omul adesea de nefericiri 

adevărate sau de puţina favoare a soartei în privinţa celor două 

elemente principale ale fericirii, despre care am vorbit până 

acum; şi vice-versa este de mirare, cât de mult îl supără şi cât 

de adânc îl doare orice atingere a ambiţiei lui, orice trecere cu 

vederea, orice lipsă de respect sau de considerare. Această 

exagerată impresionabilitate este însă foarte înrudită cu 

simţământul onoarei şi poate să aibă un efect favorabil asupra 

bunei purtări a multor oameni ţiindu-le loc de moralitate; dar 

pentru propria lor fe ricire şi mai întâi pentru liniştea şi 

neatrânarea lor sufletească; fără de care nu poate exista fericire, 

este mai mult păguboasă decât folositoare. De aceea, din 

punctul nostru de vedere, este bine să îi punem stavilă şi prin o 

cugetare sănătoasă şi o dreaptă cumpănire a valorii bunurilor să 

în frânăm, pe cât se poate, acea mare susceptibiIitate faţă de 

59

opinia altora, fie în bine, fie în rău: căci din aceeaşi cauză, din 

care ne place linguşi rea, ne doare critica. 

, 

După o vorbă latină: " este aşa de uşor şi aşa puţin lucru 

se cere pentru a descuraj a sau a înlbărbăta o inimă setoasă de 

laude", Încât trebuie să câutăm aici o îndreptare, dacă nu vrem 

să rămânem pentru totdeauna robii părerilor şi judecăţii altora . 

Prin urmare, o dreaptă preţuire a ceea ce suntetn în noi şi 

pentru noi înşine, faţă cu ceea ce suntenl numai în ochii altora , 

va contribui mult la fericirea noastră. În noi şi pentru noi se află 

tot ce împlineşte timpul existenţei noastre, cuprinsul şi valoarea 

ei, aşadar toate acele bunuri, de care am vorbit mai sus în 

capitolele "ce este " şi "ce are cineva". Căci toate aceste îşi au 

locul lor de acţiune în propria noastră conştiinţă . Din contră, 

opinia ce o au alţii despre noi şi reflecţiile ce le adaugă ei la 

această opinie, se petrec în mintea lor, şi prin urrnare, locul 1or 

de acţiune este o conştiinţă străină . Tocmai clasele cele mai 

înalte ale societăţii, cu tot luxul lor, cu toată fa la şi cu toată 

splendoarea lor trebuie să-şi zică: fe ricirea noastră se află în 

afară de noi , locul ei este în capetele altora. Aici aveln dar de-a 

face cu nişte păreri, care nici nu există pentru noi de-a dreptul , 

ci numai indirect, adică întrucât după ele se îndreaptă purtarea 

altora către noi. Dar şi purtarea lor poate fi luată în considerare 

-pumai Întrucât ar putea modifica ceea ce suntem noi în noi şi 

pentru noi înşine . Căci de altfel, ceea ce se petrece într-o 

conştiinţă străină, fi ind străină, ne este indi ferent, şi asemenea 

vom deveni şi noi cu timpul indiferenţi, după ce vom fi aj uns a 

cunoaşte uşurinţa şi nulitatea cugetărilor, lnărginirea noţiunilor, 

micimea simţămintelor, rătăcirea opiniilor şi mulţimea de erori 

în cele mai multe capete, şi după ce vom fi învăţat, din propria 

60

tB.r teentt t!tţ1ttnintei dllt"n 

experienţă, cu ce lipsă de respect vorbesc oamenii de fiecine, 

după împrejurări, îndată ce nu le este frică de el sau îndată ce 

cred că nu o va ana: iar mai ales după ce vom fi auzit odată, cu 

ce dispreţ vorbesc neghiobii de onlul cel mai însemnat. Atunci 

vom înţelege, că cel ce pune mare preţ pe opinia oamenilor, le 

face prea mul tă onoare. 

Deci, fără îndoială, rău şi-a Întocmit viaţa acela care nu 

îşi află fe ricirea în cele două categorii de bunuri, despre care 

am vorbit mai înainte, ci trebuie să şi-o caute în reprezentare, 

adică nu se uită la ceea ce este în realitatea proprie, ci se uită la 

ceea ce este în opinia altora . Căci ten1elia existenţei şi prin 

urmare şi a fericirii noastr( este natura noastră animală. De 

aceea pentru ca să ne aflăm bine se cere mai întâi s.n3tatea, iar 

apoi mij loacele pentru susţinerea noastră, adică să aVem cu ce 

să trăim fără grijă. Onoare, fa lă, rang, glorie, oricât de mult le-ar 

preţui cineva, nu pot concura cu acele bunuri esenţiale nici nu 

le pot înlocui : din contră, ]a caz de nevoi e trebuie jertfite fară 

şovăire. Va fi dar, bine pentru fericirea noastră ca să aj ungem 

de timpuriu la înţelegerea că, fiecare trăieşte mai întăi în propria 

sa piele şi nu în opinia altora , şi că, prin urmare, starea noastră 

reală şi personală, precum se hotăreşte prin sănătate, 

temperament, talente, venit, 

fe meie, copii, prieteni, locuinţă 

etc., este pentru fericirea noastră de o sută de ori mai importantă 

decât ceea ce le place altora să facă din noi. Eroarea contrară ne 

face nefericiţi . Când se declalnă cu emfază"onoarea trece 

înaintea vieţii", aceasta vrea să zică: "a fi şi a se afla bine, nu-i 

nimic, dar ce gândesc alţii despre noi, aceasta este totul". Mai 

curând am putea înţelege asernenca fraze ca nişte expresii 

hiperbolice, sub care se ascunde adevărul prozaic, că, pentru 

61

existenţa şi înaintarea noastră între oameni, onoarea, adică 

opinia lor despre noi, este adesea neapărat trebuincioasă, 

precum vom arăta mai jos. Când vedem însă cum mai toate 

străruinţele oamenilor, nesfârşitele lor opintiri, miile de 

necazuri şi de primejdii ce le încearcă, au drept scop final a se 

înălţa în opinia altora şi cum, mai ales, din această cauză umblă 

după funcţi i, după ranguri şi decoraţii, după avere şi chiar după 

ştiinţă şi artă, şi cum astfel respectul mai mare al altora este ţinta 

din urmă ]a care aspiră, atunci nu ne rămâne decăt să consatăm 

şi aici gradul nebuniei omeneşti. 

A pune un preţ prea mare pe opinia altora este doar o 

greşeală şi este greşeala cea mai răspândită, fie că e înrădăcinată 

în chiar firea noastră, fie că e un efect al societăţii şi al 

civili7..aţiei : în tot cazul ea are asupra faptelor i cugetărilor 

noastre o înrâurire prea mare şi prea duşmănoasă fericirii, 

începând de unde se arată numai ca o frică oarbă şi exagerată 

de "qu 'en dira-t-on", până acolo, unde o vedem implantând 

pumnalul lui Virginius în inima fiicei sale, sau îndemnând pe 

unii oameni să-şi jertfească liniştea, averea, sănătatea, chiar şi 

viaţa pentru slava numelui. Această rătăcire, ce e drept, devine 

mijlocul cel mai comod pentru cel ce are să stăpânească sau să 

guverneze un popor, din care cauză arta de a cultiva şi de a rafina 

simţământul de onoare ocupă locul de căpetenie în meseria 

educării politice; însă cu privire la propria fericire a omului, 

care este aici tema noastră, lucrul se înfăţişează altfel, şi regula 

este din contră: să nu punem prea mult preţ pe opinia străină. 

Dacă totuşi, precum ne dovedeşte viaţa de fiecare zi, cei mai 

mulţi oameni pun tocmai pe opinia altora preţul cel mai mare 

şi se îngrijesc mai mult de ea, decât de ceea ce-i atinge de-a 

62

eBţll!t cetate te.ţlteail1ti dllttJ_d ________ 

dreptul şi ce se petrece în propria lor conştiinţă, dacă astfe) , 

prin o răsturnare a ordinii naturale, partea reală a existenţei lor 

le parc a sta în nlintea altora, pe când în Inintea lor proprie nu 

ar sta decât partea ideală sau închipuită, dacă ei, prin unnare, 

fac din lucrul derivat şi secundar lucIul de căpetenie şi se 

gândesc mai mult la imaginea persoanei lor în capul străinilor 

decât la însăşi persoana lor, atunci vedenl în o asemenea 

preţuire a unui lucru, care nici nu există direct pentru noi, un 

simptom al nebuniei ce s-a numit deşertăciune, vanitas, pentru 

a arăta golul şi deşertul năzuinţelor ei. Nu lnai puţin VOln 

înţelege din cele spuse mai sus, că această nebunie, ca şi 

zgârcenia, este din acelea) care uitându-se la mijloace pierd din 

vedere scopul. 

Într-adevăr, preţul ce-l punem pe opinia altora şi veşnica 

noastră ingrijire pentru ea, depăşeşte cu lTI ult orice scop înţelept 

şi se poate privi ca un fel de manie epidemică sau mai bine 

înnăscută. În tot ce facem şi ce nu fa cem ne gândiln mai întâi 

de toate la opinia publică, şi cercetând mai de-aproape vom 

vedea că poate jumătate din toate spaimele şi grijile ce le-am 

suferit vreodată, s-au născut din teama de opinia oamenilor. 

Căci ea este temelia amorului nostru propriu, aşa de des atins, 

fiindcă este atât de bolnăvicios şi de susceptibil; ea este temelia 

tuturor vanităţilor şi pretenţiilor, precum şi a grandomaniei şi 

îngâmfării noastre. Fără această teamă şi nebunie luxul nu ar fi 

nici a zecea parte din ceea ce este. Toată mândria, "point 

d'honeur si puntiglia" de lot felul şi în toate clasele se naşte din 

ea, - şi ce jertfe nu cere adesea de la noi ! Ea începe a se arăta la 

copil, apoi creşte cu vârsta şi aj unge a fi mai tare la bătrâneţe; 

după ce s-a sleit capacitatea pentru plăcerile trupeşti, 

63

________,lt!tut! edjOţlendUtt 

deşărtăciunea şi îngâmfarea nu-şi mai împart stăpânirea decât 

cu zgârcenia. Foarte lămurit se poate studia acest fel de nebunie 

la francezi, la care este endemică şi se arată sub fonna celor mai 

extravagante ambiţii, a celei mai ridicole vanităţi naţionale şi a 

celei lnai impertinente fanfaronade, care prin chiar exagerarea 

lor îşi greşesc scopul şi ajung a fi de râs pentru celelalte popoare, 

aşa încât "a grande nation" a devenit o poreclă de batjocoră. 

Pentru a ilustra mai bine greşeala acelei prea mari îngrijiri de 

opinia altora, să aducem aici un exemplu foarte puternic şi 

oarecum superlativ pentru o nebunie aşa de înrădăcinată în firea 

omenească, exemplu, care prin efectul coincidenţei 

împrejurărilor cu un anume fel de om, poate arăta totodată tăria 

acestei însuşiri foarte curioase. Este unnătorul pasaj scos 

dintr-o lungă ,dare de seamă publicată în Times din 31 martie 

1846 şi relativă la execuţia, intâmplată pe atunci, a lui Thomas 

Wix, o caItă de meseriaş, care îşi olnorâse stăpânul din 

răzbunare: "În dimineaţa hotărâtă pentru săvârşirea osândei, 

venerabilul Caplan al temniţei s-a dus de timpuriu la cel 

condamnat. însă Wix, deşi, se arăta liniştit, nu avea nici o atenţie 

pentru poveţele lui, din contră singurul lucru de care se îngrijea, 

era, cum să izbutească a se înfăţişa cu mai mare curaj înaintea 

spectatorilor veniţi ca să asiste la sfârşitul său cel ruşinos ... Şi 

într- adevăr a şi izbutit. î n curtea, prin care trebuia să treacă 

pentru a ajunge la furcile ridicate în apropierea temniţei, strigă: 

"A sosiţ momentul, cum zicea doctorul Dodd, acum am să aflu 

secretul cel mare!" Deşi cu braţele legate, se sui pe scară fără 

nici un aj utor, aj uns sus, făcu în dreapta şi în stânga 

complimente, care fură întâmpinate cu semne zgomotoase de 

aplauze din partea mulţimii adunate etc." Iată un exemplu 

64

strălucit de ambiţie: cu moartea, în fonna cea mai îngrozitoare, 

şi cu veşnicia înaintea ochilor, să nu ai altă grij ă decât de a 

impresiona mulţimea de gură cască adunată în acel moment şi 

de opinia ce va rămânea în capul lor! Cu toate acestea şi 

Lecomte, executat în acelaşi an în Franţa pentru încercare de 

omor asupra Regelui, era în tot timpul procesului mai ales 

supărat că nu se putea înfăţişa înaintea Camerei Pairilor în haine 

mai bune, şi chiar la executarea sa, cea mai mare mâhnire i-a 

fost că nu i se dase voie să se radă.Tot aşa se petreceau lucrurile 

şi mai înainte, precum vedem din introducerea (declaracion) 

lui Mateo Aleman la celebrul său roman: "Guzman de:' 

Alfarache" , unde ne spune, că "mulţi criminali rătăciţi, în loc 

să-şi consacre momentele din urmă la mântuirea sufletului, le 

întrebuinţează pentru a compune şi învăţa pe din afară câte un 

mic discurs, pe care să-I rostească de pe scara furci lor. în 

asemenea trăsături însă ne putem oglindi noi înşine: căci 

pretutindeni exemplele colosale dau cea mai bună explicare. 

Grij ile noastre ale tuturora, necazurile, frământările, ostenelile, 

temerile etc., privesc poate în cele mai multe cazuri opinia 

publică şi sunt tot aşa de absurde ca ale acelor bieţi păcătoşi. 

Tot aici trebuie căutată şi cauza principală a invidiei şi a urii 

noastre. 

Este deci un lucru verificat, că nimic nu ar contribui mai 

lnult la fericirea noastră, ale cărei temelii sunt desigur liniştea 

inimii şi mulţumirea, decât restrângerea şi micşorarea acelui 

mobil până la o măsură înţeleaptă, care va fi poate a cincizecea 

parte din ceea ce este astăzi, aşadar scoaterea acestui ghimpe 

chinuitor din carnea noastră. Dar lucrul este foarte greu: căci 

avem de a face cu o rătăcire firească şi înnăscută. " Ch iar la cei 

65

t!djnt! edJO:ptlr;.... 

OU_tt·__ 

înţelepţi, pofta de slavă este cea din urmă, care-; părăseşte", 

zice Tacit Chist. IV, 6)". Singulul mijloc pentru a ne scăpa de 

acea nebunie obstească, ar fi să o privim si să o recunoastem ca 

, " 

nebunie şi prin urmare să înţelegem, cât de fa lse, rătăcite, greşite 

şi absurde sunt cele mai nlulte opinii din capetele oamenilor 

din care cauză nici nu merită vreo atenţie să mai înţelegem, cât 

de puţină influenţă reală poate să aibă asupra noastră în cele mai 

multe cazuri opinia altora şi în genere cât este de puţin 

favorabilă, cu mici excepţii, aşa încât mai toţi ne-am îrnbolnăvi 

de necaz, când am afla, ce se zice despre noi; să considerăm în 

stărşit, că insăşi onoarea, drept vorbind, are o valoare numai 

indirectă şi nu directă, şi aşa mai departe, Dacă aIn izbuti să ne 

vindecărn astfel de această nebuinc obştească, urmarea ar fi o 

nespusă creştere a linişti i noastre sufleteşti şi a veseliei , preCUfil 

si o înfătisare mai hotărâtă si mai sigură, o purtare mai firească 

, , , , 

şi Întru-toate nlai dreaptă. Înrâurirea cea binefăcătoare ce o are 

pentru liniştea inimii noastre viaţa retrasăl provine, mai ales, 

din faptul că ne sustrage de la veşnica petrecere sub ochii altora 

prin unnare, de la veşnica considerar a op.iniei lur, şi astfel ne 

lasă să fim noi înşine. Asemnea am scăpa de nlulte nefericiri 

adevărate, în care ne aruncă acea amăgire a lnchipuirii sau nlai 

bine zis acea nenorocită nebunie, şi ne-ar rămânea lnult mai 

multă îngrijire pentru bunurile solide, de care ne··am şi bucura 

''cu mai multă tihnă. Dar cum am zis xaÂ.en:a 'ta xaÂ.a, adică 

greu este binele . 

Din nebunia firii noastre, precum am descris-o aici, se 

nasc şi se hrănesc mai ales trei vlăstare: ambiţia, vanitate a şi 

mândria. Deosebirea între cele două din urn1ă este că omul 

66

e4't!c ceeAce eeg!nti. dnetJ .. ___ 

__ 

mândru are convingerea hotărâ.tă despre marea. sa valoare, pe 

când omul vanitos are numai dorinţa de a deştepta în alţii o 

asemenea convingere, având adeseori speranţa tacită, că va 

putea apoi să o dobândească şi el însuşi. Aşadar, mândria este 

stilnarea sa proprie provenită diniiuntru, prin unnare direct, pe 

când vanitatea e dorinţa de a o dobândi din afară, prin unnare 

indirect; potrivit cu aceasta vanitosul este vorbăreţ, mândrul 

este tăcut. Nu este mândru cine vrea ; de-abia poate să simuleze 

mândri a, dar iese curând din rolul său, ca din ori ce rol studiat. 

Căci nUlnai o încredere tare şi neclintită în merite covârşitoare 

şi în o deosebită. valoare fa ce pe om Într-adevăr mândru. 

Această încredere poate să fie greşită sau să se înteeieze 

nun1ai pe merite externe şi convenţionale; Însă mândria nu se 

slăbeşte prin aceasta, dacă încrederea este de altfel adevărată şi 

serioasă. Fiindcă mândria îşi are rădăcina în convingere, ea este, 

ca orice cunoştinţă nesupusă liberei noastre voinţe. 

Antagonistul ei, adică piedica ei cea lnai mare, este vanitatea, 

care umblă după lauda altora, pentru a-şi putea întemeia pe 

aceasta propria sa opinie despre sine, în privinţa căreia din 

contră trebuie să fii cu totul hotărât pentru a fi nlândru. Mândria 

este foarte criticată şi rău văzută, dar după părerea mea mai ales 

din partea acelora care n-au cu ce să se mândrească. Faţă cu 

aroganţa şi impertinenţa celor mai mulţi oameni, este bine ca 

cel ce are vre-un merit să nu-l piardă din vedere, pentru a nu-I 

lăsa cu totul uitării. Căci cine, ignorându-şi meritele din 

bunătate, se poartă cu oamenii de parcă ar fi Întru-toate semenul 

lor, pe acela îl vor crede de îndată şi cu sinceritate că este aşa. 

Mai ales însă aş recomanda o asemenea rezervă acelora, a căror 

merite sunt de genul cel mai înalt, adică reale, aşadar curat 

67

personale; fiindcă acestea nu se pot arăta în orice moment prin 

semne din afară, precunl sunt decoraţiile şi titlurile; altfel vor 

vedea prea des aplicat proverbul latin "sus Minervam docet". 

"Glumeşte cu robul, îndată-li arată dosul" este un proverb arab 

foarte nilnerit, şi sfatul lui Horaţiu "sume superbiam quaesitam 

meritis (să ai mândri a cuvenită meritelor)" este asemenea de 

observat. Iar în ceea ce priveşte modestia, această virtute este 

o minunată invenţie a oamenilor de nimic, confonn căreia 

fiecare trebuie să vorbească despre sine parcă ar fi şi el din 

tagma lor, aşa încât să se producă o perfectă egalitate a nivelului 

şi să se creadă că nu există în lume decât oameni de nimic. 

însă mândria cea mai uşoară este mândri a naţională. Cel 

ce o are, arată prin aceasta lipsă de însuşiri individuale, de care 

ar putea să fie mândru; căci altfel nu şi-ar pune fudulia într-o 

1 nsuşire ce o impărtăşeşte cu atâtea "milioane. Din contră, cine 

are adevărate merite personale, va recunoaşte fo arte bine 

greşelile propriei sale naţii, fiindcă le are totdeauna înaintea 

ochilor. Dar orice mişel, care nu are nimic pe lume cu ce să se 

poată mândri, îşi găseşte scăpare în naţia în care s-a întâmplat 

să se nască, şi se apucă a fi fu dul de ea; cu aceasta se mângâie, 

şi din recunoştinţă îl găseşti gata de a apăra 1toţ J(Ul ÂUţ, (cu 

mâinile şi cu picioarele) toate greşelile şi nebuniile care o 

caracterizează. De aceea vei găsi, spre pildă, Între cincizeci de 

englezi de-abia unul care să-ţi dea dreptate, când vorbeşti cu 

dispreţul cuvenit despre bigoteria stupidă şi înjositoare a naţiei 

sale acest unul însă este mai totdeauna un om cu cap. Nemţii 

nu au fudulie naţională ! ) şi dovedesc prin aceasta onestitatea ce 

1) Schopenhauer a publicat aceste aforisme la 1851 ,adică înaintea 

războiului franco-german (Trad.) 

68

li se atribuie: dovada contrară o dau aceia dintre ei, care se fac 

de râs simulând-o, preCUln sunt "fraţii Germani" şi democraţii, 

care linguşesc poporul pentru a-l înşela. Se spune că nemţii au 

descoperit praful de puşcă 1) , dar eu nu mă pot uni cu opinia 

aceasta. Şi Lichtenberg întreabă: "de ce găseşti cu greu pe 

cineva, care să treacă de Neamţ, dacă nu este pe când, dacâ 

vrea să treacă de ceva deosebit, îşi zice Francez sau Englez" 

"De altfel, individualitatea covârşeşte cu mult naţionalitatea, şi 

în orice om cea dintâi merită de o nlie de ori mai multă 

considerarea decât cea din unnă. Despre caractenll naţional, 

dacă e să fim drepţi, nu vom avea niciodată să spunem mult 

bine, fiindcă vorbind de el, vorbim de mulţime. NUlnai 

mărginirea, nebunia şi răutatea omenească se arată în fiecare 

ţară sub o fonnă diferită, şi aceasta se numeşte apoi camcterul 

naţional. Dacă suntem dezgustaţi de unul din aceste caractere, 

Iăudănl pe celălalt; până când o păţim şi cu el. Fiecare naţie îşi 

bate joc de cealaltă şi toate au dreptate . 

Obiectul acestui capitol, adică ceea ce reprezentăm în 

lume, prin unnare ce suntem în ochii altora, se poate împărţi, 

cum am zis mai sus, "în onoare, rang şi glorie. 

Oricât de Însemnat ar fi rangul în ochii mulţimii şi ai 

"filiştrilor" şi oricât de folositor în mecanismul Statului, pentru 

scopul nostru vom avea puţine de zis despre el. El este o valoare 

convenţională, adică simulată, efectul lui este o considerare 

simulată, şi totul nu este decât o comedie pentru mulţime. - 

Decoraţiile sunt poliţe trase asupra opiniei publice: valoarea lor 

(Trad.) 

1) HA descoperi praful de puşcă" înseanmă în gennană a fi inteligent. 

69

Ut!tlJlIt! ec9ot.tennu,_ 

__ 

se întemeiază pe creditul trăgătorului. Cu toate acestea chiar 

tăcând abstractie de banii cei multi ce-Î econornisteste statul 

, !I , 

împărţind cruci în lo(.:uI răsplătirilor pecuniare, decoraţiile sunt 

o instituţie fo arte bine chibzuită .. presupunând, că împărţirea 

lor se face cu înţelepciune şi după dreptate. Căci plebea cea 

numeroasă are ochi şi urechi, dar mai mult nu, şi are mai ales 

foarte puţină judecată şi puţină memorie. Multe merite rămân 

în afară de sfera înţelegerii sale, altele le înţelege şi le laudă la 

început, dar le uită prea curând . Aşa tiind, cred că este lucru 

nimerit să se spună mulţimii prin cruci şi prin stele la toate 

ocaziile: "acest om nu e de-al vostru : el are merite!" Dar prin o 

distribuire nedreaptă sau nechibzuită sau prea întinsă, 

decoraţiile îşi pierd valoarea, din care cauză un rege ar trebui 

să fie tot atât de prudent la împărţirea lor, precum este un 

negustor la iscălirea poliţelor. Inscripţia "pour le merite", pusă 

pe o cruce, e tin pleonasm: orice decoraţie ar trebui să fie "pour 

le merite -

tţlt!t ccecu:e rc.ţtt!f{iinti !illt\Ul 

stIicat, precum şi a marelui preţ, ce se pune pe însăşi onoare, se 

pot explica în unnătorul mod. Omul singur are foarte puţină 

putere şi este ca un Robinson părăsit: numai împreună cu ceilalţi 

este ceva şi poate ceva. Această relaţie o simte, îndată ce începe 

a i se dezvolta în1rucâtva conştiinţa şi atunci se naşte în el 

dorinţa de a trece drept un membru vrednic al societăţii 

ol11eneşti, adică un membru destoinic de a lucra împreună cu 

toţi ceilalţi "pro parte virili" şi prin unnare îndreptăţit a lua şi 

el parte la foloasele ce rezultă din îrnpreunarea oamenilor. 

Această destoinicie o poate arăta în două feluri : întâi 

îndeplinind condiţiile generale ce se cer de la fiecare om, şi al 

doilea, îndeplinind pe cele speciale ale poziţiei ce o ocupă el. 

În acelaşi timp înţelege, că în privinţa îndeplinirii acelor condiţii 

nu esLe vorba de propria lui opinie, ci de opinia celorlalţi. De 

aici se naşte acum st.ăruinla t:;a neobosită pentru opinia 

favorabilă a altora şi preţul ce-l pune pe ea: amândouă se aram 

în modul prinlitiv al unui simţământ înnăscut, ce se numeşte 

simţ de onoare şi, după împrjurări, simţ de ruşine (verecundia). 

Toctnai acesta îi înroşeşte obrazul, îndată ce crede că va scădea 

fără de veste în opinia altora, chiar unde se ştie nevinovat, ba 

chiar unde neajunsul descoperit priveşte numai o Îndatorire 

relativă, adică primită de bunăvoie; şi pe de altă parte, nu-i 

întăreşte nimic mai mult curajul vieţii decât siguranţa dobândită 

despre opinia favorabilă a altora fiindcă aceasta îi făgăduieşte 

aj utorul şi scutul puterilor unite a tuturora, care sunt o apărare 

incomparabil 1nai mare i'n contra relelor vieţii decât puterile sale 

singure. 

Din deosebite1e relaţii, în ca.re se poate afla omul cu alţii, 

şi în privinţa cărora trebuie să aibă ei încredere în el, prin unnare 

71

un fel de opinie bună despre el, se nasc mai muJte genuri de 

onoare. Aceste relaţii sunt mai ales proprietatea, funcţiile şi 

raportul sexual: lor le corespunde onoarea civică sau burgheză, 

onoarea oficială şi onoarea sexuală, care toate mai au iarăşi 

subîmpărţirile lor. 

Sfera cea mai întinsă o are onoarea civică sau burgheză. 

Ea consistă în presupunerea că respectăm absolut drepturile 

fiecăruia şi că, prin urmare, nu ne vom sluji niciodată de 

mijloace nedrepte sau neîngăduite de lege spre a câştiga vreun 

folos. Ea este condiţia pentru a ne putea bucura de o viaţă 

paşnică împreună cu alţii. Ea se pierde fie şi prin o singură faptă 

manifest contrară, prin unnare şi prin orice pedeapsă criminală, 

presupunând numai că este dreaptă. Totdeauna Însă onoarea în 

ultima analiză se sprij ină pe încrederea despre neschimbarea 

caracterului moral, conform căreia o singură faptă rea este 

prevestirea sigură despre aceeaşi notă morală în toate faptele 

viitoare, îndată ce se vor întâmla împrejurări analoage; aceasta 

o dovedeşte şi expresia engleză "character" pentru faimă, 

reputaţie, onoare. Tocmai de aceea onoarea pierdută nu se mai 

poate restabili, afară numai dacă pierderea ei a provenit din 

eroare, de exemplu din calomnie sau din o falsă aparenţă. De 

aceea s-au racut legi împotriva calomniei, a "pasquilelor" şi a 

injuriilor: căci injuria, simpla vorbă de ocară, este o calomnie 

sumară, rară arătare de motive: aceasta s-ar putea exprima bine 

în greceşte E

el dă concluzia şi rămâne dator cu premisele: însă el se bizuie 

pe prezumţia ce o va deştepta, că face astfel numai pentru că-i 

place scurtarea. - Onoarea civică sau burgheză şi-a luat acest 

nume de la clasa burghezilor; însă stăpânirea ei se întinde peste 

toate clasele sociale fără deosebire şi chiar fără a face excepţie 

de cele mai înalte; nim.eni nu se poate lipsi de ea, căci este un 

lucru fo arte serios, pe care să ne ferim a-l privi cu uşurinţă . Cine 

îşi calcă onoarea şi credinţa, pierde stima şi încrederea pentru 

totdeauna, or ce ar mai face şi orcine ar fi; urmările fatale ale 

acestei pierderi nu vor întârzia să se arate. 

Onoarea are, până la pun punct, un caracter negativ, adică 

în opoziţie cu gloria, care este de caracter pozitiv. Căci onoarea 

nu este opinia despre nişte calităţi deosebite, ce le-ar avea un 

anume individ, ci despre calităţile obşteşte presupuse 

oamenilor, care nu trebuie să-i lipsească nici lui. Ea spune dar 

numai atât, că acest individ nu face excepţie: pe când glori 

spune că face excepţie; gloria trebuie dar mai întâi câştigată: 

onoarea din contră trebuie numai să nu fie pierdută. Potrivit cu 

aceasta, lipsa de glorie este obscuritatea, adică ceva negativ; 

lipsa de onoare este ruşinea, adică ceva pozitiv. Dar această 

negativi tate nu trebuie confundată cu pasivitatea: căci onoarea 

are din contră un caracter activ. Ea purcede numai de la 

subiectul ei, se întemeiază pe fa ptele şi pe purtarea lui, iar nu 

pe ceea ce fac alţii şi ce i se întâmplă lui; este dar 'tov e, llJllV 

(dinăuntrul nostru). În aceasta consistă, precum vom vedea 

îndată, semnul distinctiv intre onoarea adevărată şi onoarea 

cavalerească, care este o pseudo-onoare. De Ia alţii nu ne poate · 

veni un atac în contra onoarei decât prin calomnie: singurul 

mijloc de apărare sau antidot este dovedirea neadevărului, 

73

publicitatea acestei dovezi şi demascarea calomniatorului. 

Respectarea bătrâneţi10f pare a veni de acolo, că onoarea 

tinerilor se primeşte numai ca o presupunere, care nu este lncă 

dovedită, ci există mai mult pe credit; la cei bătrâni Însă s -a 

dovedit în cursul vieţi i dacă prin purtarea lor au fost în stare 

să-şi păstreze onoarea. Căci, nici anii cei înaintaţi, la care pot 

aj unge şi animalele, şi încă unele animale aj ung mult mai 

departe cu vârsta, nici experienţa ca o simplă cunoştinţă mai 

deaproape a lumii, nu sunt caUZt îndestulătoare pentru acea 

respectare a bătrânilor, care se cere pretutindeni de la tineri: iar 

slngura slăbiciune a bătrânelilor reclamă mai mult indulgenţa 

decât stilna. Curios este respectul înnăscut şi prin urmare 

instinctiv ce-l avem pentru părul cel alb . Zbârciturile, un semn 

mult nl ai sigur al bătrâneţilor, nu deşteaptă asemenea respect: 

niciodată nu se vorbeşte de zbârcituri venerabile, dar se 

vorbeşte de venerabilul păr alb. 

Valoarea onoarei e numai indirectă. Căci precum arn 

arătat Ia începutul acestui capitol; opinia altora despre noi poate 

avea valoare numai pentru că influenţează sau poate influenţa 

purtarea lor fa ţă de noi, adică numai cât trăim cu ei împreună. 

în starea civilizată , societatea ne dă siguranţa şi averea; la orice 

întreprindere avem trebuinţă de ceilalţi ; aceştia iarăşi trebuie să 

aibă încrederea în noi; prin unnare opinia unora despre alţii este 

de mare preţ. Dar toate acestea sunt numai relative: o valoare 

absolută nu-i pot recunoaşte onoarei. De aceeaşi părere este şi 

Cicero, când spune: "Cât despre numele cel bun, pe greceşte 

EVOOţ,Ul, filozofii Chrysip şi Diogen ziceau, că el poate aduce 

[mari foloase, dar că, lăsând foloasele la o parte, nu merită să îţi 

74

ejţ1rt ceeace t!e.ţ1ttoillti dnttJn 

mişti pentru el nici degetul cel mic, şi eu mă unesc din toată 

inima cu opinia lor". (Fin . III, 17). Asemenea ne dă Helvetius 

o lungă explicaţie a acestui adevăr în magistrala sa operă "De 

1 'esprit (Disc. III. eh. l3)", al cărei rezultat este: "nous n'aimons 

pas l' estime pour l' estime, mais uniquement pour les avantages 

qu-clIe procure". Mij locul însă nu poate avea un preţ mai mare 

decât scopul, şi prin urmare fraza de paradă "onoarea trece 

înaintea vieţii" este, precum am zis, o hiperbolă. 

Atâta despre onoarea civică. Onoareafuncţionarolui este 

opinia generală a altora, că omul, care ocupă o fu ncţie, are în 

adevăr toate Însusirile cerute pentru aceasta si că Îsi îndeplineste 

, " , 

totdeauna exact datoriile oficiale. Cu cât este mai însemnat şi 

mai întins cercul său de acţiune în Stat, aşadar cu cât este mai 

Înalt şi mai influent postul ce-l ocupă, cu atât mai mare trebuie 

să fie opinia despre capacitatea intelectuală şi despre însuşiri le 

morale, care îl îndreptăţesc la un asemnea loc, şi cu atât mai 

înalt îi este şi gradul de onoare, care se arată prin titluri, decoraţii 

ş.c. l., precum şi prin purtarea supusă a altora către el. Conform 

aceleiaşi măsuri se clasează deosebitele grade de onoare după 

poziţia socială, presupunând că mulţimea este în stare să-i 

înţeleagă importanţa. Dar întotdeauna se atribuie celui ce 

primeşte şi îndeplineşte însărcinări publice-mai multă onoare, 

decât burghezului de rând, a cărui onoare se întemeiază mai ales 

pe calităţi negative. 

Onoarea funcţiei mai cere, ca cel ce ocupă un post să-i 

păzească prestigiul, din cauza colegilor şi unnaşilor săi, prin 

acea îndeplinirea exactă a îndatoriri lor, de care am vorbit mai 

sus; asemenea prin pedepsirea atacurilor contra fu ncţiei sau 

contra sa ca funcţionar; el nu va suferi dar o să i se impute că 

75

nu îşi îndeplineşte cu conştiinţă datoria sau că funcţia nu 

serveşte spre binele obştesc, ci va trebui din contră să 

dovedească nedreptatea acestor ilnputări, provocând 

condamnarea legală a calomniatorului. 

Speciile subordonate ale acestei onori sunt onoarea 

funcţionarului public, a doctorului, a avocatului, a profesorului 

de la şcolile statului, ba chiar a celui ce are vreun titlu academic, 

cu un cuvânt, a oricui a fo st declarat capabil printr-un act oficial 

de a îndeplini o sarcină intelectuală şi prin chiar aceasta s-a 

obligat a o face. În această categorie intră şi adevărata onoare 

militară ea obligă pe cel ce s-a angajat la apărarea patriei 

comunne, să-şi aibă calităţile cerute, lnai întâi de toate curajul, 

bravura şi puterea, şi să fie gata a-şi apăra patria până la moarte 

şi a nu părăsi pentru nimic în lume steagul pe care a jurat. 

Eu am luat aici cuvintele onoarea funcţiei într-un înţeles 

mai larg decâ.t cel obişnuit, care cuprinde numai respectul ce-l 

datoresc cetăţenii funcţiei în sine. 

Onoarea sexuală cred că va cere mai multă dezvoltare; 

va trebui să aşezăm principiile ei pe adevăratul lor fundanlent; 

atunci se va vedea totodată, că la urma unnelor orice onoa.re se 

întemeiază pe motive de utilitate. Onoarea sexuală se îm parte 

fireşte în onoarea femeilor şi onoarea bărbaţilor, şi este dintr-o 

parte şi din alta un "esprit de C01PS" bineînţeles. Cea dintâi este 

cu mult mai importantă decât cea de a doua, fiindcă în viaţa 

femeilor raportul sexual este lucrul de căpetenie. 

Aşadar, onoareafemeiască, când este vorba de o fată, este 

opinia generală că ea n-a trăit cu nici un bărbat, iar când este 

vorba de o femeie, că n-a trăit decât cu bărbatul cu care s-a 

76

cununa.t. Î nsemnătatea acestei opinii se întemeiază pe 

următoarele: sexul femeiesc cere şi aşteaptă de la cel bărbătesc 

tot, adică tot ce doreşte şi tot ce îi trebuie; sexul bărbătesc Î"nsă 

- drept vorbind - nu cere de la cel femeiesc decât un singur lucru. 

De aceea, a trebuit să se facă un fe l de regulă convenţională ca 

sexul bărbătesc să nu poată dobândi de la cel femeiesc acel 

singur lucru decât luând asupra sa grij a pentru toate celelalte, 

precum şi pentru copii născuţi dintr-un asemenea raport; pe 

această regulă se întemeiază bunăstarea întregului sex 

femeiesc. Spre a o dobândi şi a o păstra, femeile trebuie 

numaidecât să ţină unele cu altele şi să arate "esprit de corps". 

Şi astfel stau ca un corp de annată mobilizat cu rândurile strânse 

împotriva sexului bărbătesc ca a unui duşn1an con1un, care, 

fiind din fire mai tare la trup şi la minte, se află în stăpânirea 

tuturor bunurilor şi prin urmare trebuie biruit şi cucerit, pentru 

ca şi femeile să aj ungă, prin subjugarea lui, la stăpânirea 

bunuri10r păn1ânteşti. Spre acest sfărşit maxima de onoare a 

Întregu lui sex femeiesc este, că bărbaţilor să le fie refuzată orice 

împreunare sexuală în afară de căsătorie, pentru ca aşa fiecare 

bărbat să fie cu de··a sila adus la însurătoare, care pentru el este 

un fel de capitulaţie, şi toate femeile să fie căpătuite. Dar acest 

scop nu poate fi ajuns pe deplin decât prin o straşnică observare 

a maximei de mai sus, şi întregul sex femeiesc, cu un adevărat 

"esprit de corps", stă de pază pentru ca fiecare membru al 

sexului lor să o observe. Astfel fa ta, care a consimţit o 

în1preunarea sexuală neligitimă, este izgonită din societatea lor 

şi acoperită de ruşine: şi-a pierdut onoarea; nici o femeie 

cumsecade nu mai poate sta în relaţie cu dânsa, toate se feresc 

de ea ca de ciumă, căci a trădat sexul fe rneiesc, a căru.i căpătuire 

77

. __ _____ .. _ !lttlIr 

eCOţ1tU . ..&... 

(l_U_tt_t __ 

ar fi primejduită dacă asemenea fa pte s-ar repe ta prea des. 

Aceeaşi soartă o are femeia adul1eră fiindcă nu a păzit 

capitulaţia primită de bărbatul eit şi astfel de exemple sperie şi 

depărtează pe bărbaţi de căsătorie, de la care tocnlai atârnă 

mântuirea întregului sex femeiesc. Pe lângă aceasta însă fe meia 

adulteră, a cărei faptă mai cuprinde şi o călcare de cuvânt şi o 

înşelăciune grosolană, pierde şi onoarea civică împreună cu cea 

sexuală. De aceea, se şi zice uneori, cu o expresie aplecată spre 

iertare: "o fată căzută", dar nu se zice ,,0 nevastă căzută", şi 

amăgitorul poate prin căsătorie să redea onoarea fetei, nu însă 

complicele fe meii adultere, nici după divorţ. 

În unna acestor lămuriri vom recunoaşte drept fundament 

al onoarei sexuale un "esprit de corps" fo lositor, chiar necesar, 

Însă calculat şi rezemat pe interes; vom putea dar să-i atribuim 

cea mai mare însemnătate pentru asigurarea traiului femeilor, 

aşadar un mare preţ relativ, însă niciodată un preţ absolut, care 

să poată fi mai presus de viaţă şi de scopurile ei şi să poată fi 

răscumpărat cu viaţa. Prin urmare nu vom putea încuviinţa, nici 

lăuda, faptele extravagante ale Lucreţiei şi ale lui Virginius, 

degenerate în farse tragice. Din aceeaşi cauză, sfârşitul dramei 

lui Lessing "Emilia Galotti" ne indignează, aşa încât părăsim 

teatrul cu cea mai rea impresie . Din contră, şi cu toată onoarea 

sexuală, nu ne putem împiedica de a avea simpatii pentru 

CIărfchen din "Egmont" al lui Goethe. Acea exagerare a 

principiului onoarei femeieşti este o greşeală a judecăţii, care 

se comite adeseori şi care se rezumă în a uita scopul pentru 

mijloace. Căci prin asemenea extreme se recunoaşte onoarei 

sexuale o închipuită valoare absolută, pe când ea, mai inult însă 

decât oricare alta, nu o are decât relativă; ba îţi vine chiar să zici 

78

ejţ1t!e cetnt _!!illtă. tb,e __ . __ . .. 

nUlnai convenţională, când vezi din "Thomasius de 

concubinatu", cun1 mai în toate ţările şi timpurile până ]a 

refbrma lui Luther, concubinaj ul a fo st o relaţie admisă şi 

recunoscută de legi, în care concubina rămânea cinstită; 

nicidecum dacă ne aducem aminte de Militta din Babylon 

(Herodot 1, 199). Şi, ce e drept, sunt împrejuări sociale în care 

forma externă a căsătoriei este cu neputinţă, mai aJtS în ţă. rile 

catolice, unde nu există despărţirea, şi pentru suveranii tuturor 

ţărilor, care, după părerea Inea, fac din punctul de vedere (J) 

rnorulci H1Ult maj bint. dacă lş i iau o metresă, decât dacă il1chei0 

O căsătorie lTIorganatică, a cărei descendenţă, de (;umva se 

stinge cea legitimă, ar putea odat1. sa ridice pretenţii şi să aţâţe 

un război civil, oricât de îndepărtat ar fi. A flră de aceasta o 

căsătorie morganatică, adică încheiată i'n1potriva tuturcr 

convenienlelor externe, este o concesie făcută femeilor si 

poplIor, dmă lase de oaJneni, cărora tocmai trebuie să n'c 

ferim pe cât putem de a le fa ce concesii. Apoi trebuie să nlai 

luăm în băgare de sealnă, că oricine în ţară poate să-şi aleagă 

soţie după placul său, afară de unul, căruia nu-i este îngăduit un 

asemenea drept firesc: acest biet unul este suveranul. Mâna lui 

este a ţălii şi se dă potri vit cu raţiunea de Stat, adică cu binele 

ţăriL El însă nu Încetează de a fi om şi de a voi să unneze şi el 

odată. după pornirea inimii. A opri pe un suveran de al 

întreţinerea unei metrese sau a i-o imputa, se înţelege dacă nu 

are influenţă asupra guvernului, este lipsă de dreptate şi de 

recu noştiinţă şi dovedeşte o judecată mărginită. Şi din partea 

ei, metersa unui suveran este în privinţa onoarei sexuale 

oarecum o persoană excepţională, în afară de regula obştească: 

căci ea s-a dat numai unui singur bărbat, care, cu toată iubirea 

79

lui pentru ea şi a ei pentru el, nu o putea lua de soţie. 

Dar ceea ce şi de altfel dovedeşte că izvorul principiului 

de onoare sexuală nu esle firesc, sunt multele şi sângeroasele 

jertfe ce i se aduc prin pruncucideri şi prin sinuciderile 

lnamelor. Fără îndoială o fată, care se dă afară din lege, comite 

un abuz de încredere către propriul ei sex: însă această încredere 

se admite pe tăcute şi nu se Întemeiază pe nici un jurăn1ânt. Şi 

fiindcă, în împrejurările obişnuite, fata este aceea care suferă 

mai Inult din o asemenea faptă, nechibzuinţa ei este fără 

comparaţie mai mare decât vina ei. 

Onoarea sexuală a bărbaţilor este provocată prin aceea a 

femeilor, ca un esprit de corps contrar, şi cere ca orice bărbat, 

care prin căsătorie a încheiat acea capitulaţie aşa de favorabilă 

potrivnicului, să ia acum în seamă ca să fie şi păzită: pentru ca 

nu cumva şi acest pact, prin nerespectarea 1ui şi prin neglijenţă, 

să-şi piardă tăria, şi bărbaţii, după ce au dat tot, să nu fie siguri 

nici măcar de singurul lucru, ce l-au cumpărat prin aceasta, 

adică de posesiunea exclusivă a femeii. De aceea, onoarea 

bărbatului cere, ca el să pedepsească adulterul nevestei sale, cel 

puţin prin despărţire. Dacă îl suferă cu ştiinţă, se acoperă de 

ruşine înaintea obştei bărbaţilor: fără ca aceasta să fie totuşi 

lucru aşa de grav, precum este la femeia care şi-a pierdut 

onoarea sexuală, ci rămâne din contră numai o levioris notae 

macula; fiindcă raportul sexua1 este un raport de mai puţină 

Însemnătate la bărbat, ca unul ce stă în multe altele mai 

importante. Cei doi mari poeţi dramatici ai timpului mai nou au 

luat, fiecare de două ori, această onoare bărbătească drept temă: 

Shakespeare în "Othello" şi în "Winter 's tale" (poveste de 

iarnă), şi Calderon în "El medico de su honora" (Doctorul 

80

tj"'l!t CetBCt ttţJttoiuti cbttun 

onoarei sale) şi "A secreto agra vio secreta venganza" (Pentru 

ruşine ascunsă, răzbunare ascunsă). - De altfel, onoarea 

bărbătească cere pedepsirea nevestei, dar nu şi a complicelui ei, 

care este numai un opus supererogationis: prin aceasta se 

dovedeşte şi mai mult, că într-adevăr fundamentul acelei onori 

stă, precum am arătat, în acel esprit de corps al bărbaţilor. 

Onoarea cercetată până aici în felurile şi maximele ei, se 

găseşte la toate popoarele şi în toate timpurile ca o regulă . 

obştească a moravurilor; deşi pentru onoarea femeiască se pot 

arăta câteva modificări locale şi vremelnice a maxime lor. Dar 

mai există un soi de onoare, cu totul deosebit de cel primit şi 

păzit pretutindeni, despre care nici grecii, nici romanii nu au 

avut vreo idee, precum nu o au nici chinezii, indienii, 

mahomedanii până în ziua de astăzi . Acest fel de onoare s-a 

născut de-abia în veacul de mijloc şi s-a împământenit numai 

în Europa creştinească, chiar şi aici numai într-o parte foarte 

mică a poporului, adică în clasele mai înalte ale societăţii şi 

printre cei ce le imită. Aceasta este "onoarea cavalerească" sau 

aşa numitul point d'honneur. Findcă regulile ei sunt cu totul 

altele decât maximele onoarei studiate mai sus, în parte chiar 

contrare acestora, vreau să le adun şi să le formulez aici 

îndeosebi, ca o pravilă sau oglindă a onoarei cavalereşti. 

1) Onoarea nu consistă în opinia altora despre valoarea 

noastră, ci numai şi numai în exprimarea acestei opinii, fără a 

întreba, dacă opinia exprimată există într-adevăr, sau nu există, 

nicicum dacă este fundamentală. Să tot aibă dar lumea despre 

noi, în urma purtării noastre, cea mai rea opinie şi să ne tot 

dispreţuiască: aceasta nu ne răneşte onoarea cu nimic, numai să 

nu îndrăznească cineva a o spune tare. Şi viceversa, noi putem 

81

să silim prin calităţile şi faptele noastre pe toţi ceilalţi să ne 

stimeze foarte mult (căci aceasta nu atârnă de la bunul lor plac), 

dar îndată ce unul singur - şi dacă ar fi cel mai rău şi cel mai 

prost - îşi exprimă dispreţul său pentru noi, onoarea ne este 

îndată atinsă, ba chiar pierdută pentru totdeauna, dacă nu se 

restabileşte. 

O dovadă mai mult (dacă 'mai trebuie dovezi), căci aici 

nu este vorba de opinia altora, ci numai de exprimarea ei, este 

putinţa de a retracta expresiile vătămătoare, atunci când este 

nevoie, de a cere iertare pentru ele, şi atunci parcă nu s-ar fi zis 

niciodată; dar s-a schimbat şi opinia din care se născuseră, şi 

pentru ce să se fi întâmplat aceasta, nici nu se întreabă: numai 

expresia se anulează, şi apoi toate merg bine. Aici dar, scopul 

nu este de a merita respectul, ci de a-l stoarce prin ameninţări. 

2) Onoarea unui om nu se Întemeiază pe ceea ce fa ce, ci 

pe ceea ce suferă, sau ce i se întâmplă. Pe când după principiile 

explicate mai înainte şi primite îndeosebi,onoarea nu atârnă 

decât de la ceea ce zice şi ce face omul însuşi, onoarea 

cavalerească din contră atârnă de la ceea ce spune sau face altul. 

Ea stă dar în mână, ba chiar este spânzurată de vârful limbii 

fiecăruia, şi în orice mOlnent pierdută pentru totdeauna, afară 

numai dacă printr-o procedură de reparaţie, despre care vom 

vorbi îndată, cel vătămat nu şi-o redobândeşte din nou, ceea ce 

însă nu se poate face decât cu primejduirea vieţii sale, a 

- sănătăţii, a libertăţii, a averii şi a odihnei sale. Potrivit cu aceste 

reguli, purtarea şi faptele cuiva pot să fie cele mai oneste şi mai 

nobile, inima sa poate să fie cea mai curată şi capul său cel mai 

eminent, totuşi el este expus a-şi pierde onoarea în orice 

moment, adică îndată ce-i trece vreunuia prin cap să-l insulte, 

82

numai ca acest vreunul să nu fie călcat "legile onoarei", iar 

încolo poate să fie omul cel mai mişel, un dobitoc, un 

pierde-vară, unjucător de cărţi, un risipitor, pe scurt, un om care 

nici nu merită ca celălalt să se uite la el. Şi tocmai indivizii de 

acest soi sunt mai totdeauna aceia, cărora le place să insulte: 

fiindcă,după dreapta observaţie a lui Seneca (De constantia II), 

"ut quisque contemptissimus et ludibrio est, ita solutissimae 

linguae est " (cu cât este cineva mai dispreţuit şi mai de 

batjocură, cu atât are o limbă mai desfrânată). Şi astfel de 

indivizi sunt şi mai uşor de Întărâtat unpotriva unui om 

cUlnsecade, fiindcă tocmai contrastele se urăsc şi fiindcă 

privirea calităţilor eminente deşteaptă furia concentrată a 

mişeilor; de aceea zice Goethe: 

De ce te plângi de duşmani Pot să-ţi fie prieteni nişte 

oameni, cărora o natură ca a la le este în ascunsul inimii o 

veşnică mustrare 

Divanul Vest-Ostic 

B 

De aici vedem, câtă recunoştiinţă trebuie să aibă anume 

acest soi de oalneni pentru principiul de onoare, fiindcă îi pune 

pe aceiaşi treptă cu cei ce dealtfel le sunt în orice privinţă 

superiori. Dacă acum unul din aceia aruncă o insultă, adică 

atribuie celuilalt o faptă sau o însuşire rea, aceasta trece 

deocamdată drept o judecată obiectiv adevărată şi întemeiată, 

un decret legal şi definitiv, care rămâne adevărat pentru 

totdeauna, dacă nu se spală îndată cu sânge; cu alte cuvinte: 

insultatul rămâne (în ochii "oamenilor de onoare") ceea ce l-a 

83

numit insuItătorul (chiar de ar fi acesta omul cel mai de rând), 

căci cum se zice: "a înghiţit-o". De aceea "oamenii de onoareH 

îl vor dispreţui de acum înainte, vor fugi de el ca de un ciumat, 

vor refuza de exemplu în public şi în gura mare a merge într-o 

societate, unde este invitat el, ş.c.1. Originea acestei înţelepciuni 

cred că o pot afla cu siguranţă (după C. G. v. Wachter: Beitrage 

zur deutschen Geschicte, besonders des deutschen Strafiechts, 

1845) în evul mediu, unde până în secolul al XI -lea la procesele 

criminali lor nu acuzatorul avea să dovedească vina, ci acuzatul 

nevinovăţia. Aceasta se putea face prin jurământul de curăţire, 

pe lângă care însă trebuia să mai fie asistenţii jurământului 

(consacramentales), care întăreau prin jurământ credinţa lor, că 

acuzatul nu era capabil de spe.jur. 

Dacă acesta nu-si afla asemenea asistenti sau dal:2 

, . 

acuzatorul îi recuza, se făcea "judecata lui Dumnezeu". 

Gottesurtheil, şi acesta era de obicei duelul. Căci acuzatul era 

acum pătat şi trebuia să se cureţe. Aici vedem izvorul noţiunii 

de pătare şi a 1 întregii proceduri, care se observă şi astăzi 

între"oamenii de onoare " , Iăsându-se numai la o parte 

jurământul. De aici se explică şi profunda indignare obligată, 

cu care "oamenii de onoare" trebuie să întâmpine imputarea că 

ar fi minţit, şi să ceară răzbunare sângeroasă, ceea ce este cu 

atât mai curios, cu cât minciuna este un lucru foarte obişnuit; 

cu toate acestea în Anglia acea indignare obligată a devenit o 

superstiţie adânc Înrădăcinată (deşi cel ce vrea să pedepsească 

cu lnoartea imputarea de a fi minţit, ar trebui după dreptate să 

rnu fi minţit niciodată). În procesele criminale ale evului-mediu 

era şi o procedură prescurtată, după care acuzatul răspundea 

84

e".ţ1tc cetace ternt4 cJletJ.! . 

__ ___ 

. 

acuzatorului ,ai minţit", şi apoi se înfiinţa îndată judecata lui 

Dumnezeu. De aici a rămas în codicelc onoarei cavalereşti 

regula, că după imputarea minciunii trebuie să unneze îndată 

apelul la anne. 

Atât în privinţa insultei. Dar există ceva mai rău decât 

insulta, ceva aşa de grozav,încât pentru simpla 31nintire în 

această pravilă a onoarei cavalereşti trebuie să cer 

iertare 

"oamenilor de onoare", ştiind că numai la gândirea unui 

asemenea lucru îi trec fiorii şi li se zburleşte părul, fiindcă este 

summum malum, ce] mai mare din 'toate relele lurnii şi mai rău 

decât moartea şi decât pedeapsa de veci. Se poate adică, 

întâmpla hOl'Tibile dictu, ca unul să dea altuia o pahnă sau să-I 

lovească. Aceasta este o întâmplare groaznică şi produce o 

izbire aşa de cumplită a onoarei, încât, pe când toate celelalte 

atingeri ale ei se pot şterge prin ceva lăsare de sânge, aceasta 

cere neapărat, pen1ru deplina ei vindecare . un omor desăvârşit. 

3) Onoarea nu are nimic a face cu caracterul adevărat al 

unui onl în sine însuşi, nici cu întrebarea, dacă firea sa morală 

se poate schimba vreodată, sau cu alte asemenea pedanterii din 

şcoală, ci dacă este vătămată sau deocamdată pierdută, se poate 

îndrepta şi recâştiga curând şi pe deplin printr-un singur mijloc 

universal: duelul, numai să-I faci fără întârziere. Dacă Însă 

vătămătorul nu este din clasele societăţii care păzesc pravila 

onoarei cavalereşti, sau dacă a că1cat-o vreodată, rămâne o altă 

operaţie sigură, mai ales când ofensa s-a făcut prin faptă, dar şi 

când ar fi fost făcută numai prin vorbă, adică de a-l străpunge 

pe loc, dacă eşti înarmat, la nevoie şi peste un ceas; atunci 

onoarea este iarăşi scăpată. Pe lângă aceasta, dacă, din teama 

de neplăcerile ce s-ar putea naşte, vrei să ocoleşti acel mijloc, 

85

sau dacă nu eşti sigur, că vătămătorul se va supune legilor 

onoarei cavalereşti, ai un mijloc paliativ în aşa numitul 

avantage. Aceasta consistă într-un fel de întrecere, aşa încât, 

dacă cineva a fost mojic, tu să fii şi mai nlojic dacă nu mai merge 

cu ocara, să dai cu mâna, şi anume după un climax al restabilirii 

onoarei : palmele se lecuiesc cu bastonul, loviturile de baston 

cu biciul: chiar împotriva biciului se recomandă de unii 

scuiparea ca un mij loc probat. 

Însă, dacă nu vii la vreme cu 

aceste mijloace, trebuie numaidecât să alergi după operaţii 

sângeroase. Metoda paleativă descrisă acum îşi are temeiul ei 

în maxima următoare: 

4) Precum este o ruşine de a fi insultat, aşa este o onoare 

de a insulta. De exemplu, în partea potrivnicului nleu poate fi 

adevărul, dreptatea şi raţiunea; eu însă îl insult: deîndată toate 

acestea trebuie să o rupă la fugă, şi dreptatea şi onoarea sunt 

acum în partea mea: el din contră şi-a pierdut deocamdată 

onoarea, - până ce nu o pune la loc, nu prin dreptate şi raţiune, 

ci prin sabie şi pistol. Prin unnare mojicia este o calitate, care 

în punctul onoarei ţine loc de toate celelalte sau le convârşeşte: 

cel mai mojic are totdeauna dreptate: "quid multa" Orice 

prostie, orice bădărănie sau infamie ar fi comis cineva - prin 

mojicie le poate repara pe toate şi le legitimează îndată. Dacă 

cumva într-o discuţie sau într-o simplă conversaţie unul arată 

mai multă cunoştinţă de cauză, mai multă iubire de adevăr, o 

judecată mai sănătoasă, mai multă minte decât noi, cu un cuvânt 

dacă arată calităţi intelectuale, care ne pun pe noi în umbră 

putem 

să anulăm îndată aceste superiorităţi, să acoperim 

sărăcia minţii noastre şi să aj ungem din contră noi superiori, 

dacă ne punem pe ocară şi devenim grosolani . 

86 

Căci mojicia

ejt!t ceeace t!tt!t3inti dnebo 

biruieşte orice argument şi eclipsează orice splnt: dacă 

potrivnicul nu intră în această luptă şi nu ne întâmpină cumva 

printr-o mojicie şi mai mare, în urma căreia ar trebui să aj ungem 

la fnlmoasa întrecere numită avantage noi rămânem biruitori şi 

onoarea este în partea noastră; adevărul, cunoştinţa, mintea, 

inteligenţa, spiritul trebuie să-şi ia catrafusele şi să se vadă 

alungate de nobila mojicie. 

De aceea, "oamenii de onoare", când îşi expriJl1ă cineva 

o opinie care nu se împacă cu a lor, sau numai arată mai rnu1tă 

minte decât au ei la îndemână, se pregătesc de îndată a se sui 

pe acel cal de bătaie; şi dacă în vreo controversă nu ştiu cu ce 

argun1ent să răspundă, vor căuta îndată o expresie de ocară, pe 

care o vor găsi mai uşor şi care le aduce acelaşi serviciu; după 

care apoi vor pleca triumfători. Se vede de aici, cu câtă dreptate 

s-a atIibuit principiului de onoare îmbunătăţirea şi poleirea 

tonului în societate ! - Această maximă iarăşi se sprij ină pe cea 

unnătoare, care este maxima fundamentală şi oarecum sufletul 

pravilei întregi: 

5) Curtea cea mai înaltă a dreptăţii, care judecă în ultimă 

instanţă toate cauzele de onoare, este puterea fizică, adică 

bestialitatea. Căci, exact vorbind, orice mojicie este un apel la 

bestialitate, care declină competenţa puterilor intelectuale sau 

a dreptului moral şi pune în locu-i lupta puterilor fizice. În 

specia om, pe care Franklin îl defineşte a tool-making animal 

(un animal fabricant de unelte), lupta se face sub fonna duelului 

şi cu instrumentele ce-i sunt proprii; şi astfel se pronunţă o 

hotărâre definitivă. - Această maximă fundamentală se nUDleşte 

cu un cuvânt cunoscut În lilnba gennană "dreptul pumnului", 

Faustrecht, care, ca şi expresia ,minte ,ne dos", are un înţeles 

81

ironic; prin unnare şi 

onoarea cavalerească ar trebui să se 

numească onoarea pumnuJui. 

6) Vorbind mai sus despre onoarea civică, am văzut-o 

foarte scrupuloasă în privinţa proprietăţii, a obligaţiilor 

contractate şi a cuvântului dat; însă pravila ce o analizăm acum, 

arată aici cea mai nobilă libertate. După această pravilă, de un 

singur cuvânt trebuie să te ţii, de aşa numita parolă de onoare, 

adică de cuvântul, la care ai spus " pe onoare!" - de unde se naşte 

prezumţia că de toate celelalte nu trebuie să te ţii. Şi chiar dacă 

ai călcat parola de onoare, îţi mai poţi scăpa onoarea prin 

mijlocul cel universal, prin duel, adică provocând pe cei ce 

susţin că ai dat parola de onoare. După această pravilă o singură 

datorie trebuie plătită neapărat, datoria de la cărţi, care de aceea 

şi poartă nunlele "datoria de onoare". Pentru celelalte datorii 

Poti însela si pe crestini si pe evrei: aceasta nu vatămă onoarea 

, " " 

cavalerească întru-nimic. 

Că această pravilă curioasă, barbară şi ridiculă a onoarei 

nu s-a născut din esenţa naturii omeneşti sau din vreo privire 

sănătoasă a relaţiilor umane, înţelege cititorul nepărtinitor de la 

prima vedere. O altă dovadă mai este sfera cu totul restrânsă în 

care domneşte: căci aceasta este exclusiv numai Europa, şi 

Europa numai de la veacul de mij loc încoace, şi chiar aici numai 

la aristocraţi, la militari şi la cei ce se iau după ei. Nici grecii, 

nici romanii, nici popoarele asiatice cu înalta lor cultură din 

antichitate şi din timpurile nl0deme, nu ştiu nimic despre 

această onoare şi despre maximele ei. Ei toţi nu cunosc altă 

onoare decât cea analizată la început. Deci la ei tot omul trece 

de ceea ce este prin purtarea sa, iar nu de ceea ce-i place unei 

88

guri rele să zică despre el. La ei toţi, ceea ce spune sau face 

cineva, poate să nimicească propria sa onoare, dar niciodată 

onoarea altuia. O lovitură este la ei toţi o lovitură şi nitnic mai 

mult, pe care o poate da şi mai tare orice cal şi orice măgar: ea., 

după Împrejurări, va deştepta Inânia sau va putea fi pedepsită 

pe loc : dar cu onoarea n-are a fa ce, şi nu se ţine jurnal despre 

lovituri sau despre insulte, precum şi despre "satisfacţia" 

dobândită sau necerută. În vitej ie şi În dispreţuirea vieţii, ei nu 

sunt mai jos de popoarele Europei creştine. Grecii şi romanii au 

fost şi ei eroi, şi încă ce eroi ! Dar, despre point d'honneur Il-au 

ştiut nimic. Duelul la ei nu era treaba nobililor naţiunii, ci a 

gladiatorilor venali, a sclavilor părăsiţi şi a osândiţilor, care, 

altemând cu animalele sălbatice, se asmuţeau unii asupra altora 

spre desfătarea poporului . Cu introducerea creştinismului fură 

oprite jocurile de gladiatori : dar în locul lor s-a pus în vremurile 

creştine duelul pri n mij locirea "judecăţii lui Dumnezeu". Dac5.. 

jocurile gladiatorilor erau o jerttă barbară adusă petrecerilor 

obştei, duelul e o jertfă barhara adusă prej udecăţi i obşteşti ; 

numai că aici nu se jertfesc făcătorii de rele, sclavii şi arestanţii, 

ci oamenii liberi şi nobili. 

Istoria ne-a păstrat o sunlă de fapte care dovedesc că acea 

prej udecată era necunoscută în antichitate. Un duce teuton, de 

exemplu, provocând pe Marius la duel, acest erou îi trimisese 

răspunsul, că dacă s-a săturat de viaţă, să se spânzure, Însă îi 

propuse totodată un gladiator încercat, cu care să se ia la luptă 

(Freinsh, suppl. in Liv. lib. 

LXVIII, c. 12). În Plularch 

(Ttem. ll) citim, că Eurybiades, mai marele flotelor, 

certându-se cu Themistocles, a ridicat băţul spre a-l lovi; dar nu 

89

vedem, că acesta ar fi scos atunci sabia, ci numai că i-a răspuns 

xuyw;ov JlEV OUV, aX0'Uoov OC, "loveşte-nlă, dar ascuItă-rnă·'. 

Cu câtă indignare va constata cititorul "de onoare", că în 

Plutarch lipseşte ştirea curn că, corpul ofiţerilor atenieni ar fi 

declarat îndată, că nu voieşte să mai servească sub un asemenea 

Themistocles ! - Cu tot dreptul spune dar un scriitor francez mai 

nou: "si quelqu 'un s 'avisait de dire que Demosthene fut un 

homme d'honneur, on sourirait de pitie ... G'iceroll n 'efai! pas 

un homme d'honneur non plus". (Soirees litteraires par C. 

Durand, Rouen, 1828, vo1.2, p.300). Apoi pasaj ul din Platon 

(De leg. IX, p. 131, edit, bip.) despre atx1U, adică despre 

maltratări, arată îndestulJ că cei vechi nu aveau idee de cerinţele 

punctului de onoare cavaleresc în aselnenea lucruri. Socrate a 

fost în unna deselor sale dispute de multe ori maltratat, dar CI 

suferit rnaltratările fără a-şi pierde cUlnpătul : primind odată o 

lovitură cu picionll, răspunse cu sânge rece unuia, care se mira 

de aceasta "dacă m-ar fi lovit un măgar, aş porni oare jalbă în 

contra lui" (Diog. Laert. II. 21). Şi a1tădată, când îl întreba unul 

"dar acela nu te înjură şi nu te ocăreşte", răspunsul lui a 

fost"nu, căci ceea ce zice el, nu se potriveşte cu mine" (Ibid.36). 

Stobaeus (Florileg, editia lui Gaisford, vol .I, p.32T-330) ne-a 

păstrat un lung pasaj, din Musonius, din care se vede cum erau 

privite injurii le la cei vechi; ei nu cunoşteau altă satis facţie decât 

cea judecătorească, şi oamenii cu minte nu-şi pierdeau vremea 

nici cu aceasta. Că, într-adevăr, cei vechi nu admiteau altă 

u satisfacţie pentru o palmă primită decât prin tribunale, se poate 

vedea lămurit din "Gorgias" al lui Plafon (p.86, Bip.), unde s tă 

şi opinia lui Socrate (p. 1 33). Aceasta rezultă şi din povestirea 

90

et!c tect!!ainti dncaa .. 

lui Gellius (XX. 1 ) despre un Lucius Veratius, care din 

fri volitate si fără nici o cauză da cetătenilor romani, cu care se 

, I 

întâlnea pe uliţă, câte o palmă, şi spre a scăpa de proceduri mai 

îndelungate, avea îndărătul său un sclav cu o pungă cu bani de 

aramă, care plătea îndată arnenda legală de 25 assi. Crates, 

renumitul filozof cinic, primise de la muzicantul Nicodromos 

o palmă aşa de tare, Încât i se umflase obrazul: atunci el îşi legă 

de fnlnte o tăbliţă cu inscripţia N1.Xoop0J.1.o

ăsună În toată Europa. Însă "oamenilor de onoare", pe care 

trebuie să-i fi supărat prin citatele mele clasice şi prin exemplele 

aduse din antichitate, le recomand ca antidot să citească în opera 

magistrală a lui Diderot: "Jacques le fatalist", istoria dOlnnului 

Desglands şi să se desfete şi să se Înlbărbăteze cu acest model 

de onoare cavalerească modernă 1) . 

Din cele arătate se vede clar, că principiul onoarei 

cavalereşti nu poate să fie un principiu primitiv, întemeiat pe 

chiar natura omenească. El este artificial şi originea lui am 

aflat-o fără greutate. Am văzut, că acest soi de onoare este 

produsul unor timpuri, în care pumnii erau mai dezvoltaţi decât 

capetele şi în care popii ţineau minţile în lanţuri, adică al 

Iăudatului veac de fllijloc şi al cavalcrismului lui. Pe atunci 

oamenii lăsau atotputernicului l)unlnezeu nu numai sarcina de 

a îngriji de ci, ci şi de a judeca pentru ei. Şi astfel chestiile de 

drep_.!!Iaţ dc1i_ţ se tărau prin "orda lii" sau H.iudccăliile lui 

1) Iată această istorie, aşa cum o rezumă Schopenhauer într-o 

prelucrare mai veche a disertaţiei de faţă: 

Doi oameni de onoare, dintre care unul se numea Desglands, făceau 

curte aceleiaşi femei. Stând odată unul lângă altul la masă împreună cu dama 

,curtenită, Desglands caută a atrage atenţia acesteia prin cele mai alese 

uvinte; dama Însă nu-l prea bagă în seamă, ci şi îndreaptă ochii mereu spre 

rivalul lui. De gelozie Desglands, care tocmai ţinea un ou fiert în mât.,ă, are 

o contracţie spasmodică, în urma căreia oul se sparge şi împroaşcă pe rivalul 

său drept în faţă. Acesta ridică braţul, însă Desglands îl opreşte şi-i zice la 

ureche: ,,0 iau drept primită". ° adâncă tăcere urmează. A doua zi Desglands 

se arată cu un mare plasture negru pe partea dreaptă a obrazului. Se face 

duielul: rivalul este greu rănit, Însă nu de moarte. Atunci Desglands îşi 

micşorează plasturele cel negru cu câteva linii. După însănătoşirea rivalului, 

al doilea duel; rivalul este iarăşi rănit, şi Desgland îşi mai scUrtează plasturele. 

Şi aşa după fiecare duel, Desglands Îşi micşorează plasturele până când 

rivalul rămâne mort. 

92

eţJl!e ceeAte l!tţJl!taittti dne"A 

Dumnezeu", care cu puţi ne excepţii nu erau altceva decât 

duel uri, nu numai între cavaleri, ci şi Între burghezi, precum se 

dovedeşte dintr- un exemplu interesant din llenric al VI-lea de 

Shakespeare (partea II, act.2, se.3) Tot la d uel ca la o instanţă 

superioară (judecata lui Dumnezeu!) se putea apela împotriva 

oric_rei hotărâri judecătoreşti. Cu alte cuvinte puterea şi 

îndemânarea fizică, adică natura animală, erau aşezate pe 

scaunul judecătoresc în locul raţiunii, şi dreptatea şi nedreptatea 

nu se hotăra după ceea ce facea cineva, ci după ceea ce i se 

întâmpla, tocmai confonn principiului onoarei cavalereşti de 

astăzi. Cine se mai îndoieşte de această origine a duel ului, să 

citească excelenta carte a lui LG. Mellingen, Tlle history of 

duelling, 1849. Între cei ce pă zesc cu sfin1enie "codul de 

onoare" şi care de altfel, nu au reputaţia de a Ii tocJnai oanleni i 

cei nlai erudiţi sau cei mai inteligenţi, se află chiar în ziua de 

astăzi unii, după a căror credinţă rezultatul duelului este 

întradevăr hotărârea lui Dumnezeu, şi acea stă credinţă 

dovedeşte o îndelungată transmitere ereditară. 

Tendinţa principiului de onoare cavalerească. lăsând la o 

parte originea lui medievală, este mai întâi de toate de a stoarce 

cu sila, adică ameninţând cu puterea fizică, manifestarea 

externă a unei stime, pe care o crezi de prisos sa îţi este prea 

greu să o dobândeşti în realitate. Cam tot aşa, ar ti când cineva, 

lncălzind cu 11lâna micul glob al tennomentrului, ar voi să 

dovedească prin urcarea coloanei de mercur, că odaia sa este 

bine l11călzită. Privit mai de aproape lucrul se explică astfel: 

PreCUlTI onoa rea civică, care are în vedere relaţiile noastre 

paşnice cu ceilalţi oameni, consistă în opinia acestora că noi 

93

merităm deplină încredere, fiindcă respectăm drepturile 

fiecăruia în orice caz, tot aşa onoarea cavalerească consistă în 

opinia lor că noi inspirăm temere, fiindcă suntem hotărâţi a ne 

apăra drepturile noastre cu orice preţ. lv1axima, că este mai bine 

să inspiri teamă decât încredere nu ar fi toclnai aşa de greşită - 

căci pe dreptatea oamenilor nu se poate pune mare temei -, dacă 

am trăi în starea primitivă a naturi i, unde fiecare trebuie să se 

apere singur şi să-şi susţină singur dreptatea; Însă în starea de 

civilizaţie, unde statul a luat asupra sa paza persoanei şi a averii 

noastre, nu se mai poate aplica, şi stă numai precum stau astăzi 

cetăţuile şi castelele din vremea dreptului pumnului, părăsite 

printre holde şi osele, ba chiar pe lângă drUlTIurile de fier. Şi 

astfel onoarea cavalerească întemeiată pe maxilna de mai sus 

s-a agăţat de acele vătămări personale pe care statul le 

pedepseşte prea uşor sau, după principiul de "minimis lex non 

curat", nu le pedepseşte de loc, nefiind decât atingeri 

neînsemnate, uneori chiar numai renghiuri copilăreşti. Ea Însă 

tocmai în privinţa lor s-a cocoţat la o pretinsă înălţime de vederi 

şi a umflat valoarea persoanei ca persoană într-un mod exagerat, 

nepotrivit cu natura, condiţiile şi soarta omului, a ridicat-o la 

un fel de sfiinţenie şi, găsind pedeapsa statului pentru lnicilc 

ei atingeri prea neîndestulătoare, s-a însărcinat să aplice singură 

pedeapsa, şi anume totdeauna asupra trupului şi chiar a vieţi i 

potrivnicului. Este un lucru verificat, că aici se arată o mândrie 

îndrăzneaţă şi o semeţie afară din cale, care uită cu desăvârşire, 

ce este omul într-adevăr, şi cere pentru el o absolută 

invioJabilitate şi scutire de imputări. Însă oamenii, care sunt 

hotărâţi a susţine cu de-a sila asemenea principii şi care 

proclamă maxima "cine lnă insuItă nicicum cine mă bate să 

94

tjţJt!e teentt t!tţ1r!ldi cltteb_Il __ 

fie osândit la moarte", In.erită numai pentru aceasta să fie 

izgoniţi din ţară. Ce e drept, pentru acoperirea şi justificarea 

acestei semeţii se aduc felurite pretex.te. Se zice, că din doi 

oalneni curajoşi nici unul nu cedează şi că astfel din cea mai 

mică pricină s-ar naşte insulte, apoi bătăi şi în sfârşit omoruri, 

că prin urmare este mai bine şi mai convenabil să trecem peste 

gradele intennediare şi să aj ungerrl îndată la arme. Procedura 

specială s-a fonnulat apoi intr-un sistem greoi şi pedant, cu 

legile şi cu regulile lui, care este cel mai ttist caraghioslâc din 

lume şi se ln făţişeazA ca un adevărat templu al nebuniei 

omeneşti. Dar punctul de plecare însuşi este greşit: căci în 

chestii de puţină Însemnătate (cele 11lSenlna te se aduc totdeauna 

înaintea tribunalelor) din doi oameni curajoşi cedează unul, şi 

anume ce] n1ai curtilnte, iar sin1plele opinii se trec cu vederea , 

Dovadă poporul sau mai bine zis numeroasele clase, care nu se 

ţin de principiile onoarei cavalereşti, unde prin urmare certuri le 

se sfârşesc dUP3 cursul 10r firesc: la aceste clase amorul este de 

o sută de ori mai rar decât infracţiunea, care se închină acelui 

principiu şi care poate nu este mai numeroasă decât 1/1 OOU: şi 

chiar bătăile sunt rare. Se zice apoi că "bunul ton' şi ulanierclc 

a lese ale societăţii se sprij ină pe acel pri ncipiu de onoare, cu 

duclurile sale, care ar fi garanţie împotriva bădăranilor. însă la 

Atena, la Corint şi la Roma, se afla desigur o societate aleasă şi 

încă foarte aleasă, ascrnenea erau şi acolo moravuri distinse şi 

maniere elegante, fără ca să se fi întemeiat pe gogoriţa onoarei 

cavalereşti . Dar ce c drept, la ei nu ocupau femeile ra ngul l'ntâi 

în societate, precum 11 ocupă la noi, ceea ce fa ce conversaţia 

noastră aşa de frivolă şi de deşa rtă, încât împiedică orice dialog 

mai serios, şi pe de altă parte contribuie desigur Ia 

95

preponderenţa ce se acordă, în societatea cea înaltă, curajului 

personal înaintea tuturor celorlalte calităţi, cu toate că în sine 

curajul nu e decât un merit foarte secundar, o virtute de 

sublocotenent, în care ne întrec chiar şi dobitoacele, preCUln se 

şi zice de exemplu "curaj os ca un leu" . Dar ce este mai mult 

contra opiniei citate mai sus, tocmai principiul de onoare 

cavalerească este adeseori}n chestii mai importante un refugiu 

sigur al neonestităţii şi al răutăţii, iar în chestiile mici un azil al 

obrăzniciei, al neruşinării şi al nlojiciei, fiindcă 

o sumă de 

necuvi nţe foarte neplăcute se tolerează din pricină că ninleni nu 

este dispus a-şi risca viaţa mustrându-Ie. Drept aceea şi vedctn 

duelul mai în floare şi mai tare susţinut tocmai la naţia care în 

afacerile politice şi financiare a dovedit că-i lipseşte adevărata 

onestitate; iar despre relaţiile private ale indivizilor ei nu aveam 

decât să întrebăm pe cei ce le-au încercat; şi cât pentru 

urbanitat.ea şi cultura ei socială, şi-a făcut de mult reputaţia unui 

model negativ. 

Concluzia este, că toate acele pretexte nu se pot susţine. 

Cu mai mult temei s-ar putea zice, că, precum un câine mârâie 

la mârâit şi răspunde prin linguşiri, la Jinguşiri, t01 aşa este în 

firea omului de a răspunde la duşmănie prin duşmănie şi de a 

se mânia şi învrăjbi dinaintea semnelor de dispreţ sau de ură. 

De aceea şi spune Cicero: "habet quendam acu/eum 

conlllmelia, quenz pati prudentes ac viri boni difjicillime 

possunt". (Ocara are un fel de ac, pe care chiar oamenii cei buni 

şi cu minte cu greu îl pot suferi); şi într-adevăr nicăieri în lume 

(cu excepţia câtorva secle pioase) insultele, nicidecum bătăile, 

nu se primesc cu sânge rece. Însă natura nu ne îndeamnă să 

facem ceva mai mult, decât să ne luăm o satisfacţie 

96

corespunzătoare, iar nu să pedepsim cu moarte pe cei ce ne-ar 

fi imputat că am spus un neadevăr sau că suntem proşti sau laşi; 

şi vechea maximă gcnnană " pentru o palmă, un pumnal" este 

o superstiţie cavalerească revoltătoare, Î n orice caz răzbunarea 

sau pedepsirea ofenselor este treaba mâniei, dar nu a onoarei şi 

a datoriei, cum vrea să o facă principiul cavaleresc. Din contră 

este sigur, că o imputare nu poate atinge decât în proporţia În 

care este meritată; dovadă este, că cea mai mică aluzie care 

loveşte, ne vatămă mult mai adânc, decât cea mai 

grea 

învinovăţire rară temei. Prin unnare cine ştie, că nu merită o 

imputare, o poate dispreţui şi o va dispreţui . Principiul de 

onoare cere din contră să arate o susceptibilitate ce nu o are, şi 

să răzbune prin sânge o ofensă ce nu-l atinge. Î nsă trebuie să 

aibă o slabă opinie despre propria sa valoare, acela care se 

grăbeşte să astupe glasul oricărui atac pentru ca să nu se audă. 

Adevărata stimă de noi înşine ne face nepăsători pentru insulte, 

iar, în lipsa ei, prudenţa şi buna creştere ne învaţă să salvăn1 ceL 

puţin aparenţa şi să ascundem mânia. Dacă s-ar pierde odată 

superstiţia principiului cavaleresc; dacă nimeni nu şi-ar mai 

închipui, că prin insulte poate atinge onoarea sa; dacă ar înţelege 

societatea că o nedreptate, o brutalitate, o mojicie nu se poate 

legitima prin declaraţia celui ce le-a comis că este gata a da 

satisfacţie imediată, adică a se bate 

atunci s-ar răspândi în 

curând convingerea, că în materie de insulte şi de ocări cel biruit 

este biruitor şi că - după vorba lui Vi ncenzo Monti - injuriile 

sunt ca procesiunile cu icoane, care se întorc totdeauna la 

biserica de unde au pornit. Atunci nu ar mai fi de aj uns, precum 

este acum, să fii mojic pentru ca să ai dreptate atunci; omul cu 

minte şi cu pricepere ar avea altă autoritate decât o are acum, 

97

unde înainte de a vorbi, trebuie să se îngrijească totdeauna ca 

nu cumva să supere prejudecăţile proast.e ale oamenilor 

mărginţi la minte, pe care toată fiinţa lui i'i nelinişteşte şi îi 

necăj eşte, pentru a nu aj unge a-şi risca viaţa, punând în 

cumpăna duelului un cap, în care domneşte raţiunea, contra unei 

căpăţâni în care s-a cuibărit neghiobia. Atunci superioritatea 

inelectuală ar dobândi în societate pritnatul ce i se cuvine şi pe 

care îl ocupă astăzi, dar nu pe faţă, superioritatea fizică şi curajul 

brutal, şi atunci s-ar înlătura cel puţin unul din rnotivele pentru 

care oamenii eminenţi fug de societate. O ascmneea. schimbare 

ar aduce cu sine adevăratul "bon-ton" şi ar scoate la iveală 

adevărata societate aleasă în fom.1a :în care fi 

existat fără 

îndoială la Atena, la Corint, şi la Roma, şi despre care îşi poate 

fa ce cineva o idee, citind Banchetul de sYenofon. 

Dar acum apărătorii pravilei cavalereşti imi vor aduce 

desigur ultimul lor argument HEi! d-apol atunci, fe rească 

Dumnezeu, ar putea să vie unul şi să dea altuia o palmă!" La 

care eu aş răspunde mai întâi pe scurt că la cele 999/1 000 ale 

societăţii, care nu 

recunosc numita pravilă, s-a intâmplat 

adeseori aşa ceva fără ca să fi unnat moarte de Oln, pc când la 

cei cu onoarea cavalerească orice lovitură este de obic(i chestie 

de viată si de moarte. Însă vreau să cercetez lucrul mai cu 

, , 

de-amănuntul. Mi-am dat de mu1te ori osteneală să caut in 

natura omenească, fie în partea ei anilnală, fie în cea raţională, 

,vreun motiv valabil sau cel puţin plauzibil, Întemeiat nu pe fraze 

goale, ci pe opţiuni precise, care să poată îndreptăţi credinţa 

înrădăcinată în o parte a societăţii, că o palmă ar fi un lucru 

grozav; însă toată osteneala mi -a fo st zadarnică. O lovitură este 

98

şi rămâne o durere trupească foarte mică, pe care fiecare om o 

poate pricinui altuia fără a dovedi prin aceasta altceva, decât că 

este mai tare sau mai îndemânatic, sau că celălalt nu s-a păzit. 

Mai mult nu găseşte analiza. Apoi am văzut pe acelaşi cavaler, 

căruia o atingere cu mâna olnenească îi pare cel mai mare rău, 

primind o lovitură de zece ori lnai tare de la calul său şi 

asigurând, deşi şchioapătă cu fălcile încleştate de durere, că nu 

însemnează nin1ic. Atunci mi-am spus, că poate o fi mâna 

omenească pricina. Î nsă am văzut pe cavalerul nostru primind 

de la această nlână împungeri cu spada şi tăieri cu sabia şi 

asigurând, că sunt nimica toată . 

Apoi mi s-a spus chiar, că 

loviturile cu latul sa biei sunt departe de a fi aşa de rele ca cele 

cu bastonul, din care cauză elevii şcolilor militare până mai 

când era, se pedepseau cu lovituri de sabie, dar nicodată de 

baston şi ce este mai mult, lovitura cu sabia, prin care te 

consacră cavaler, 

trece de foarte mare onoare. ..t\cum am 

sffirşit-o cu explică.rile psihologice şi morale, şi nu-mi rămând 

decât că constat şi aici o superstiţie veche şi înrădăcinată, un 

exemplu mai mult, pe lângă atâtea altele, despre cea ce se poate 

vâri în capul unui om. Să mai adăugăm faptul cunoscut, că în 

China bătaia cu bambusul este o pedeapsă civilă foarte 

obişnuită şi pentru filncţionari de rang mai înalt,.de unde rezultă 

că acolo natura omenească, chiar la oameni foarte civilizaţi, a 

putut să producă vederi cu totul deosebite în materia care ne 

preocupă. 1 ) 

1) Vingt ou trente coups de canne sur le deniere c' est pour ainsi dire le pain 

quotidien des Chinols. C' est une cOlTection patemelle du mandarin laquelle 

n'a rien d'infamant, et qu·ils recoivent avec action de grâces. (Lettres 

edifiantcs et curieuses, ed. lRIO, vol.XL pag.454) 

99

o privire nepărtinitoare asupra naturii omeneşti ne învaţă, 

că bătaia este pentru oameni un lucru tot aşa de firesc ca şi 

muşcatul pentru animalele sălbatice şi Îlnpunsul pentru vitele 

cornute : omul este un animal bătăios. De aceea şi suntem 

indignaţi, dacă aflăm uneori că un om a muşcat pe altul, pe când 

bătaia, dată sau suferită este o întâmplare firească şi obişnuită. 

Se înţelege uşor cu toate acestea, că o cultură mai înaltă va căuta 

a se feri şi de asemenea excese printr-o înfrânare mutuală a 

oamenilor. Dar, de aici până a face pe o naţie întreagă sau numai 

pe o parte a ei să creadă , că o lovitură e o nefericire grozavă, 

care trebuie să fie unnată de omor, deosebirea este mare, şi o 

asemenea credinţă este o adevărată cruzime. Sunt prea m.uIte 

suferinţe reale în lume încât să ne fie iertat a le mai spori cu cele 

închipuite, care să se prefacă apoi în reale, şi tocmai acolo 

aj unge acea prejudecată proastă şi neomenoasă. Aşa fiind, nu 

pot aproba nici guvernele, nici corpurile leguitoare, care îi mai 

vin în aj utor gră bindu-se a desfiinţa pretutindeni, la civili şi la 

militari, pedeapsa bătăii. Ele cred că lucrează în interesul 

umanităţii, pe când fac tocmai împotriva şi lucrează la întărirea 

acestei prejudecăţi nenorocite şi nefireşti, căreia i s-au adus 

atâtea jertfe de o'ameni. Când este vorba să pedepseşti pe cineva 

pentru o greşeşlă, primul lucru ce-ţi vine în minte este să-i dai 

o bătaie: prin urmare pedeapsa aceasta este cea mai firească; 

cine nu pricepe cu vorba, pricepe cu varga. Şi este lucru drept 

'şi natural să dai o bătaie, se înţelege moderată, unui om pe care 

nu-l poţi pedepsi altfel, nici cu bani dacă nu are avere, nici cu 

închisoare dacă e trebuincios Ia lucru. Vreun argument valabil 

nu se aduse împotrivă, ci numai fraze goale despre "demnitatea 

omului", izvorâte iarăşi din acea primejdioasă prejudecată şi nu 

100

tţJtt crence tt4Jttaht!_A_C_b'_t tl_.4 

____ 

dintr-o cugetare sănătoasă precum se dovedeşte şi din faptul 

cam ridicol că în timpul din umlă unele state au înlocuit la 

soldaţi bătaia prin arestul pe laviţe Iăţuite (Lattenstrafe) şi 

acestea produc o durere tnlpească, care Însă nu e privită ca 

nedemnă sau infamantă. Cu asemenea încuraj ări a prejudecăţii, 

de care vorbim, se întăreşte principiul onoarei cavalereşti şi în 

unna lui duelul, pe când Statul Încearcă a-i pune o stavilă prin 

legi 

) 

sau cel puţin îşi dă aerul de a incerca . Şi astfel Clceastă 

rămăşiţă scandaloasă din dreptul pumnul ui, stafie ivitE din 

timpurile cele ma i barbare ale veacului de mijloc, se mai plinlbă 

ziua mare printre oamenii din secolul al XIX -lea; va fi venit în 

sfărşit vremea să o alungăm 

cu ruşine din mijlocul nostru. 

Astăzi este oprit a asmuti chi ar si câinii si cocosii unii împotriva 

, , , , 

altora (cel puţin în Anglia se pedepesc asemenea petreceri). 

Cum se poate ca oameni i să fie asmuţiţi fără voia lor, şi încă la 

o luptă de moarte, prin ridicula prejudecată a onoarei cavalereşti 

1) Iată după mine adevăratul motiv, pentru care guvernele îşi dau 

numa i aerul de-a stă viIi due luI şi se prefac că întâmpină cele mai mari greutăţi, 

pe când nimic n-ar fi mai uşor, mai ales ]a universităţi: Statul nu este în stare 

să plătească serviciile ofiţerilor şi funcţionarilor săi cu suma cuvincinasă de 

bani. De aceea le plăteşte o parte a salariulUl în onoare sub formă de titluri, 

uniforme şi decoraţii. Spre a 

se menţine această remunerare ideală a 

serviciilor la un curs ridicat, simţământul de onoare trebuie să fie hrănit, 

dezvoltat şi chiar exagerat; dar, fiindcă onoarea civică nu este de-ajuns pentru 

acest scop, ca lIDa ce este proprietatea ,.;omună a tuturor, se cheamă în aj utor 

onoarea cavalerească şi i se prelungeşte astfel viaţa. în Anglia, unde lefurile 

civile şi militare sunt mult mai mari decât pe continent, nu se mai simte 

trehuinţa unui asemenea aj utor; de aceea acolo s-a şi putut desfiinţa duelul, 

care mai ales în ultimii 20 de ani a ajuns a fi fo arte rar şi se priveşte ca o 

nebunie ridiculă. Desigur, marea anli-duelling-society, care nwnără o 

mulţime de lorzi, amirali şi generali printre membrii ei, a contribuit mult la 

acest rezultat i Molochului nu 1 se ma i aduc jertfe . 

1.01

şi prin prostia reprezentanţilor şi apărătorilor ei, care pentru o 

nimica toată silesc pe oameni să se lupte unii împotriva altora 

ca gladiatorii Puriştilor noştri germani le-aş propune cuvântul 

"asmuţire de cavaleri" (Ritterhetze) în loc de duel, care este 

probabil că nu derivă de la latinul duellum, ci de Ia spaniolul 

due1o, adică suferinţă, plângere. 

Pedanteria, cu care s-a 

organizat această nebunie,dă - ce este drept - materie de râs; dar 

pe de altă parte te indignează să vezi, cum acel principiu cu 

praviJa lui absurdă face stat în stat, nu recunoaşte alt drept decât 

dreptul pUlnnului şi tiranizează clasele supuse lui, instituind un 

fel de tribunal de inchiziţie ca stanta Vehma (heiliges 

Vehmgericht), înaintea cănlia fiecare poate găsi uşor motive 

pentru a cita pe altul şi a trage asupra sa şi asupra lui o sentinţă 

de viRţă şi de moarte. Şi ast.fel avenl în mijlocul societăţii o 

vizuină, din interiorul căreia omul cel mai mişel, numai să facă 

parte din cei ce se ţin de principiul onoarei cavalerşti, poate 

ameninţa şi chiar stinge de pe faţa pământului pe omul cel mai 

bun şi într- adevăr onorabil, pe care tocmai din această cauză 

trebuie să-l urască. După ce în ziua de astăzi justiţia şi poliţia 

au ajuns mai mult sau mai puţin să împiedice pe făcătorii de 

rele de a ne opri în drumul mare cu strigătul "punga sau viaţa", 

ar trebui în sfârşit să ajungă şi mintea sănătoasă a impiedica pe 

orice om de nimic să ne sttige în mijlocul vieţii noastre liniştite 

"onoarea sau viaţa". Şi celor din clasele mai înalte trebuie să li 

se ia de pe inirnă piatra ce-i apasă acunl, când în fiecare moment 

pot fi expuşi a plăti , cu viaţa brutalitatea, rnojicia, prostia sau 

răutatea altora, cărora le trece prin cap să-şi îndrepte aceste 

preţioase calităţi îrnpotriva lor. Este 1) nedreptate, este o ruşine 

ca doi tineri înflăcăraţi şi fără experienţă, grăbindu-se la ""orbă, 

102

ej:l't!e cttatt t!t.ţtt!tatn tn '"" Cl' .. 

__ t ba 

,_ 

________ 

să fie siliţi a plăti cu sângele, cu sănătatea sau cu viaţa lor. 

Cât de apăsătoare este tirania acestui Stat în Stat şi cât de 

lTIare este puterea acelei prejudecăţi se dovedeşte prin faptul, că 

în unele cazuri, unde restabilirea onoarei prin duel era cu 

neputinţă, fie din pricina nepotrivirii poziţiilor sociale, fie din 

vreo altă pricină, omul insultat s-a sinucis de disperare, tăcând 

astfel din sfârşitul vieţii sale o comedie sinistră. În cele mai 

multre cazuri neadevărul şi absurditatea se arată tocn1ai acolo 

unde se află cuhnea dezvoltării lor, fiindcă acolo apare 

contrazicerea: asemenea în cazul de faţă, cea Inai neîmpăcată 

antinomie se iveşte în regulile de onoare ce se impun ofiterilor; 

la ei adică duelul este oprit, dar dacă într-un caz dat îl refuză 

sau îl evită, sunt pedepsiţi cu izgonirea din arnlată. 

Şi fiindcă tot am apucat să-mi spun verde părerea asupra 

duelului, vreau să merg şi mai depatte. Examinată de aproape 

şi tară prevenire, deosebirea cea mare şi cea mult lăudată Între 

a 01TIOrî pe adversar în lupta pe faţă cu arme egale, şi a-l omorî 

pândindu-l pe furiş, se întemeiază nutnai pe împrejurarea, că 

âccl stat în stat nu recunoaşte decât dreptul celui mai tare, adică 

dreptul punulului, pe cre l-a ridicat la înălţimea unei judecăţi 

dumnezeieşti şi l-a luat ca fundament al pravilei sale. Dar şi prin 

o asemenea luptă pe faţă, cu anne egale, cel biruitor tot nu 

dovedeste altceva decât că a fost cel mai tare sau cel mai 

, 

îndemânatic. Justificarea, ce se caută în faptul, că lupta este pe 

faţă, presupune, că dreptul celui mai tare este în realitate un 

drept. Însă., jl1dccând lucrurile după adevăr, întâmplarea că 

adversarullneu nu ştie să se apere, înli dă putinţa, dar niciodată 

dreptul de a-l OJnor1; 

acest drept, singura mea justificare 

morală, s-ar putea întemeia numai pe motivele ce le am de a-i 

103

lua viaţa. Însă dacă presupunem, că am într-adevăr motive 

destul de tari, atunci dreptatea cauzei nu mai trebuie să atâme 

de la întrebarea; cine ştie mai bine să împuşte ori să dea cu sabia, 

el sau eu ci atunci este indiferent, în ce chip îl omor: pe faţă 

sau pe furiş. Căci, moraliceşte, dreptul celui mai tare nu are mai 

multă valoare decât dreptul celui mai şiret, care se 

întrebuinţează în omorul cu pândire: atâta drept cât are pumnul, 

trebuie să aibă şi capul. Şi să nu uităm, că şi Ia duel se aplică 

alnândouă; căci orice fentă în scrimă este un atac pe furiş. Dacă 

mă cred nl0raliceşte în drept să iau cuiva viaţa, atunci este o 

prostie din partea mea de a lăsa să mai arome chestia de la 

deprinderea mai mare sau mai mică ce o are unul din. noi În 

mânuirea pistolului sau a sabiei, unde din contră tocmai el, 

după ce m-a vătămat odată, poate să-mi mai ia şi viaţa. 

Rousseau este de părere, că ofensele nu trebuie răzbunate prin 

duel, ci prin asasinat, deşi îşi arată această părere cu mare 

precauţie într-o notă misterioasă din Cartea IV a lui Emile. Dar 

şi el este încă aşa stăpânit de prejudecata cavalerească, încât 

priveşte şi imputarea de minciună ca o justificare a asasinatului, 

pe când ar fi trebuit să nu uite că fiecare merită această imputare 

de nenumărate ori, şi el însuşi în gradul cel mai mare. Dar se 

vede lămurit, că aceea prejudecată, care lasă să atârne dreptul 

de a omorî de lupta făţişă cu anne egale, crede într-adevăr, că 

dreptul pumnului este un drept efectiv şi că duelul este judecata 

lui Dumnezeu. ltalianul aprins de mânie, când sare CU cuţitul 

asupra celui ce l-a ofensat ori unde-l găseşte, este cel puţin 

consecvent şi neprefăcut: poate să fie mai şiret, dar nu este mai 

rău decât duelistul. Dacă se obiectează, că uciderea adversarului 

meu în duel este justificată prin faptul, că şi el a căutat să mă 

104

ucidă, răspunsul este, că eu provocându- Il-am pus în poziţie de 

legitimă apărare; Însă a se pune reciproc şi cu intenţie în poziţie 

de legitimă apărare, înseamnă tocmai a găsi un pretext plauzibil 

pentru omor. Mai curând s-ar putea deduce justificarea din 

maxima" volenti non fit injuria", Întrucât este un consimţământ 

mutual de a-şi pune viaţa înjoc. Dar maxima nu se poate aplica 

fiindcă nu este Îndeplinită condiţia volenti: tirania principiului 

cavaleresc şi a codului său absurd târeşte cu de-a sila, pe 

amândoi luptătorii, sau cel puţin pe unul din ei, înaintea acestui 

tribunal setos de sânge. 

Am vorbit prea. pe larg despre onoarea cavalerească, dar 

am Iacut- o cu bună intenţie; împotriva monştrilor fabuloşi din 

antichitate, Hercule a fost luptătorul care i-a biruit; împotriva 

monştrilor morali şi intelectuali din lumea noastră, singură, 

filozofia este chemată a se lupta. Prin două lucruri mai ales se 

deosebeşte starea socială modernă de cea antică, în detrimentul 

societăţii moderne, căreia îi dau un aer serios şi posomorât, pe 

când antichitatea, neatinsă de ele, ni se înfăţişează veselă şi 

oarecum nevinovată ca dimineaţa vieţii. Aceste două lucruri 

sunt: principiul de onoare cavalerească şi boala venerică - "par 

nobile fratnlm"! Amândouă împreună au otrăvit VEIEO

asemenea alterare îşi întinde efectele mai mult sau mai puţin şi 

asupra celorlalte relaţii omeneşti, precum uşor s-ar putea 

dovedi, dacă aceasta nu ne-ar depărta prea mult de la tema 

noastră. 

Analog, deşi cu totul de alt soi, este efectul ce-l produce 

principiul onoarei cavalereşti, a acestei conledii sinistre, care 

era necunoscută celor vechi, dar care a racut societatea noastră 

modernă aşa de posomorâtă, înţepată şi sfioasă; n-ar fi decât 

din pricină că toate cuvintele spuse în treacăt se despică şi se 

răstălmăcesc. Dar mai mult decât atât: acest principiu este un 

fel de Minotaur universal, c-ăruia i se aduc ca tribut pe fiecare 

an un număr de jertfe dintre fiii celor nlai bune familii, nu din 

o singură ţară, precum se aduceau celui antic, ci din toate ţările 

Europei. De aceea a venit vremea să atacăm odată această 

n10mâie cu curaj, precum am Ia.cut-o aici. Fie ca secolul al 

XIX -lea să ajungă a nimici aceşti doi monştri ai timpurilor 

moderne! Să nu pierdem speranţa, că dimpotrivă cei dintâi vor 

izbuti doctorii prin n1ăsurile preventive. Dar a nirnici ffic'lnâia 

este chemarea f i lozofiei prin rectificarea ideilor, fiindcă 

guvernele nu au izbutit până acum prin aplicarea legilor, şi 

de-altfel nurnai rectificarea ideilor stârpeşte răul de Ja rădăcină. 

Cu toate acestea, dacă guvernele vor într··adevăr să oprea seri 

duelul şi dacă rezultatul cel slab al încercărilor de până aCUITi 

vine nUITlai din neputinţa lor, atunci să ]e propun eu o lege, 

pentru a cărei etlcacitate garantez, şi anume, o lege fără operalji 

'sângeroase, fără ghilotină, rară spânzurătoare, fără nluncă 

silnică pe viaţă, din contră, cu o pedeapsă honleopatic de mică 

şi foarte uşoară : orcine provoacă duel sau primeşte provocarea 

să fie, ziua, în piaţa pub1ică bătut cu nujelele "a Ia Chinoise", 

106

ejţlre ceeace t!t.lJ, 

.. t!_!!liJt_tă_dn_cb_n_, __ __ 

şi anume provocatorul şi primitorul cu câte 12, iar secundanţii 

cu câte 6. Dar, dacă s-a săvârşit duelul şi a fo s1 urmat de moarte 

sau de rănire, să se aplice procedura criminală obişnuită. Poate 

vreun partizan al codului cavaleresc va întâmpina, că în urma 

unei asemenea pedepse mulţi "oameni de onoare" ar fi în stare 

să se si nucidă; eu însă răspund: e mai bine să se ucidă un astfel 

de nebun pe sine însuşi, dacât să ucidă pe alţii. 

Dar la o adică, guvernele nici nu vor cu tot dinadinsul să 

oprească duelul. Lefurile fhncţionarilor civili şi mai ales aleI 

ofiţerilor (afară de posturile înalte) sunt cu mult prea mici în 

raport cu munca. Di ferenţa se plăteşte în onoare, sub formă de 

ranguri, de decoraţii şi în genere de înălţarea poziţiei sociale. 

La asemenea 1ucru însă duelul este' un bun ajutor,şi de aceea 

printre studenţii universităţilor germane i se şi face o şcoală 

pregătitoare. Sângele duelanţilor plăteşte deficitul lefurilor. 

Pentru a nu lăsa nimic la o parte, să mai amintim aici şi 

onoarea naţională. Ea este onoarea unui popor întreg faţă cu 

celelalte popoare. Fiindcă aici nu există altJorum decât acela al 

puterii şi prin urmare fie ce membru al comunităţii popoarelor 

trebuie să-şi apere însuşi drepturile sale: onoarea unei naţii se 

Întemeiază nu nUlnai pe încrederea ce o merită (creditul ei ), ci 

şi pe frica ce o inspiră; de aceea nu trebuie să lase nicodată 

nepedepsite atacurile împotriva drepturilor sale. Ea întruneşte 

dar susceptibilitatea onoarei civice cu a celei cavalereşti. 

î ntre ceea ce reprezintă cineva, adică ce este în ochii 

lumii, numărasem mai sus şi gloria: despre aceasta ne mai 

rămâne dar să vorbim. Gloria şi onoarea sunt gemeni, însă 

gemeni ca Dioscurii, dintre care Pollux era nemuritor şi Castor 

muritor: gloria este fratele nernul;tor al muritoarei onori, se 

107

înţelege gloria proprie şi adevărată: căci sunt şi multe soiuri de 

glorie efemeră. Onoarea se referă numai la nişte însuşiri ce se 

cer de Ia toţi oamenii de aceiaşi condiţie, gloria numai la însuşiri 

ce nu se pot cere de Ia nimeni; onoarea la însuşiri pe care fiecare 

şi le poate atribui în public, gloria Ia acele pe care nimeni nu şi 

le poate atribui. Pe când onoarea unui om se mărgineşte în 

cercul unde este el personal cunoscut, gloria trece mult mai 

departe de relaţiile personale şi lăţeşte numele până unde 

pătrunde şi ea . La onoare pretinde oricine, la glorie numai 

excepţiile, căci numai prin lucrări excepţionale se dobândeşte. 

Aceste lucrări sunt sau/apte sau opere, şi de aceea sunt şi două 

căi care conduc la glorie. Pentru caleafaptelorne face destoinici 

un suflet mare, pentru aceea a operelor o mare capacitate . 

Fiecare din ele are părţile sale bune şi rele. Deosebirea cea 

fundamentală este, că faptele sunt trecătoare, pe când operele 

rămân. Cea mai nobilă faptă nu are decât o înrâurire vremelnică: 

opera genială Însă trăieşte şi lucrează statornic ca o binefacere 

şi îmbărbătare pentru toate timpurile. Din fapte nu rămâne decât 

amintirea, care devine tot mai slabă, alterată şi rece, şi cu 

vremea trebuie chiar să se stingă, dacă nu o culege istoria pentru 

a o preda posterităţii În stare pietrificată. Operele din contră sunt 

prin ele însele nemuritoare şi pot, mai ales cele scrise, să-şi 

continue viaţa prin toate timpurile. Alexandru cel Mare trăieşte 

numai cu numele şi în aducerea aminte: dar Platon şi Aristotel, 

Homer şi IIoraţiu trăiesc ei înşişi, sunt de faţă şi lucrează de-a 

dreptul prin scrierilor lor. 

Vedele, cu Opanişadele, sunt 

prezente: Însă re faptele petrecute în vremea lor nu ne-a 

rămas nici o ştire. 

desE 

__ 

1) Prin unnare nu este un compliment, dacă după moda de astăzi operele, 

108

o altă inferioritate a faptelor este atârnarea lor de la 

ocazii, fără de care nici nu se pot naşte ; de unde urmează că 

gloria lor nu se stabileşte numai după valoarea proprie, ci şi 

după împrejurările externe care-i dau însemnătate şi fală. Şi de 

exemplu acolo, unde - ca la război - faptele sunt curat personale, 

gloria atârnă de Ia martorii oculari, care însă lipsesc adeseori şi, 

chiar dacă sunt faţă, nu sunt totdeauna drepţi şi nepărtinitori. Pe 

de altă parte Însă faptele, cu lucruri practice, au avantajul de a 

nu . trece peste nivelul judecăţii obşteşti; prin unnare îşi 

dobândesc aprecierea meritată, îndată ce sunt exact povestite: 

afară numai dacă motivele lor rămân necunoscute în acel 

moment sau nu se pot aprecia decât mai târziu; căci pentru 

înţelegerea oricărei acţiuni se cere cunoaşterea motivului ei La 

opere dimpotrivă: naşterea lor nu atârnă de ocazii, ci numai de 

autorul lor, şi ceea ce sunt în valoarea lor proprie, rămân câtă 

vreme trăiesc. Pentru ele dar, greutatea este judecata, greutate 

cu atât mai mare, cu cât ele sunt de un gen mai Înalt: adesea le 

lipsesc judecătorii competenţi, adesea cei nepărtinitori şi 

pentru a fi mai lăudate, se nwnesc fapte. Căci operele sunt din firea lor de 

un gen mai înalt. Fapta nu este decât o acţiune izvorâtă dintr-un motiv, prin 

urmare ceva izolat, trecător, ce se ţine de elementul comun şi primitiv al 

lumii, adică de voinţă. O operă mare sau frumoasă, din contră, este ceva 

statornic, fiindcă este de Însemnătate Wliversală şi este izvorât din inteligenţă, 

elementul curat şi nevinovat care se înalţă ca o mireasmă deasupra acestei 

lumi a poftelor. Un folos al gloriei fapte lor este că ea se produce de regulă 

cu o explozie puternică, adesea aşa de tare, încât se aude indată in Europa 

întreagă; glOl;a operelor vine Încet şi gradat: întâi cam pe tăcute, apoi tot mai 

tarc, şi adesea ajunge de-abia peste un secol la toată puterea ei: dar apoi 

rămâne, fiindcă rfu'11ân opere1e, uneori mii de ani. Cealaltă, din contră, după 

ce a trecut prima explozie, devine tot mai slabă, tot mai puţin şi mai puţin 

cunoscută, până ce in sfârşit rămâne munai în istorie cu o viaţă de fantomă. 

109

sinceri. Dar, pe de altă parte, gloria lor nici nu se hotăreşte de 

O singură instanţă; ci lor le este deschisă calea apelului. Pe când, 

după cum am zis, din fapte nu ajunge la posteritate decât 

amintirea, şi anunle aşa cum a· predat-o actualitatea 

contemporană: operele vin însele şi, cu excepţia fragmentelor 

pierdute, vin aşa cum au fost; aici dar nu se află vre-o denaturare 

a datelor, şi chiar atornosfera contrară, ce au întâlnit-o poate la 

început, se pierde mai târziu. Se intâmplă chiar adeseori, ca 

numai tinlpul, înce1ul cu încetul, să aducă puţinii judecători 

competenţi, care, ei înşii o excepţie, să stea la judecată asupra 

excepţiilor şi tnai mari: ei dau suecesiv voturile lor hotărâtoare, 

şi astfe11umea se ană deodată, deşi uneori de-abia după secole) 

în faţa unei sentinţe pronunţate cu o dreptate perfectă, pe care 

nici o posteritate nu o mai răsloalllă. Aşa de sigură, aşa de 

inevitabilă este gloria operelor. Dar, ca autorul însuşi, fiind încă 

în viaţă, să se bucure de ea, aceasta atârnă de la împrejurări 

externe şi este o soartă cu atât mai rară, cu cât operele lui erau 

de un gen mai înalt şi mai greu. Este dar drept ceea ce zice 

Seneca atât de frumos (Epist.79), că gloria este aşa strâns legată 

de merit, precum este umbra legată de corp, dar că saltă, ca şi 

aceasta, uneori înainte alteori înapoi şi după ce a explicat 

compararea, adaugă: "ettialtlsi . omnihus tecum viventibus 

silentium /ivoI' illdixerit, venient qui sine Qffensa, sine gratia 

judicent" (chiar dacă invidia ar fi înăbuşit lauda tuturor 

contemporanilor tăi, vor veni cu vremea alţii care te vor judeca 

fără ură şi fără părtinire); de unde vedem totodată, că 

meşteşugul dt. a suprima meritele prin tăcere şi ignorare perfidă 

spre a ascunde publicului binele în favoarea răului, era 

Întrebuintat de miseii , din secolul lui Seneca întocmai ca de ai 

110 '

__ 

_ o ejţlrt ce,!Bee r.hit c.iu!.'. 

.. _..__".__ 

noşlri,şi că acelor ca şi acestora invidia le fncleaşta gura. De 

regulă, gloria începe cu atât mai târziu, cu cât are să dureze nlai 

mult, precum. toate lucrurile alese ajung încet la maturitate. 

Nunlele, menit a trece ca renun1C la posteritate) seamănă cu 

stejarul, care creşte Încet din sămânţă; iar gloria uşoară şi 

efemeră cu pripitele plante anuale, şi gloria titlsă cu burulcnile, 

care ies iute la iveală şi se stârpesc tot aşa de iute. Cu. cât cineva 

se ţine rnai mult de posteritate, adică de omenire în generalitatea 

ei, cu atât este lnai străin secolului său, fiindcă ceea ce produce 

el, nu este anume destinat pentnl acest secol cu spiritul său 

partjcular, ci numai Întrucât secolul este şi el () parte a omenirii 

în toată succesiunea ei, şi prin unnare producere8 lui, ncavâ.nd 

culoarea specială a actualităţii, uşor se poate ·întâmpla ca secolul 

său să o treacă cu vederea ca pe un lucru străin. Secolul 

preţuieşte mai Rks oanlenii zilei, carc-i îndeplinesc capriciile 

ITIornentului şi sunt cu totul ai lui, trăiesc cu el şi mor cu el. 

Istoria artelor şi a literaturii ne arată peretutindeni, că cele TIlai 

înalte produceri ale spiritului omenesc au 

fost la început 

în1.âmpinate cu duşmănie, până când au venit spiritele 

superioare care s-au simţit atrase de ele şi le-au 1'nălţat la 

autoritatea ce an păstrat-o de atunci încolo pentru totdeauna. 

Adevăratul temei pentru toa1:f.' accs:lea (ste, că fiecare nu 

lnteleq;e si nu nretuieste dec5t ceea ce-Î este omogen. Însă 

, l... "-t ) J ;J 

01DU]ui de rând îi sunt ornogene lucrurile de rând, omului înjosit 

edr; injositoare, tâlTIpitu1ui cele confuze şi prostului cele 

absurde, şi maj bine dcdH toate ii plac fiecăruia propriile sale 

lucrări, fiindcă 11 sunt cu totul {ttnogenco 

De aceea a cântat Eutrachos încă din fabuloasa vechime 

urmă toare le versuri, pe care le traduc ca să nu fie pierdute pentru 

111

nimeni: 

Nu e minune că vorbesc şi eu în felul meu; toţi. fiind 

mulţumiţi ei înşişi. îşi închiplli că numai ei sunt oameni de 

treabă şi câinelu-i nu-i pare nimic mai frumos decât câinele. 

bolului decât boul, măgarolui decât măgarul şi porcului decât 

porcul. 

Precum braţul cel mai puternic dacă azvârle un corp prea 

uşor, nu-i poate da destulă iuţeală ca să aj ungă departe şi să 

lovească tare, ci corpul în uşurinţa lui cade îndată la pământ, 

fiindcă i-a lipsit cuprinsul material care să primească puterea 

străină: tot aşa se întâmplă cu idelile cele mari şi frumoase şi 

chiar cu operele de geniu, dacă nu găsesc decât capete mici, 

slabe sau sucite pentru a le primi. Aceasta o deplâng într-un 

singur glas înţelepţii tuturor timpurilor. Iisus Sirach spune: 

"cine vorbeşte 'ca un nebun, vorbeşte ca un adormit. Când a 

sfârşit, nebunul întreabă: de ce a fost vorba", şi Shakespeare 

în Hamlet: 

Un cuvânt de spirit doarme în urechea unui neghiob; 

iar Goethe: 

Vorbele cele mai frumoase ajung de batjocură. când cel 

ce le laudă este un cap sucit; 

ŞI aIurea: 

112

Nu vezi efect, toate stau amorţite: nu te mira. Piatra 

azvârlită în mlaştină nuface cercuri. 

Asemenea Lichtenherg: "dacă un cap şi o carte se 

ciocnesc si sună a gol, să fie oare totdeauna vina cărtii" si în 

. , , 

alt loc: "asemenea opere sunt oglinzi: când se ui1ă o maimuţă 

in ele, nu poate apare il11aginea unui apostol". 

Se cuvine să mai amintim aici Întemeiată si miscătoarea 

, , 

plângere a bătrânului'Gellert: 

Ce păcat că darnrile cele mai frumoase sunt prea rar 

pretuite şi că lumea primeşte răul drept bine. Aceasta o vedem 

în toate zilele, dar ce e de făcut Mi-e teamă că nu va fi chip 

de indreptare. (!n singur mijloc ar fi, dar e nespus de greu: ar' 

trebui ca nebunii să se facă cu minte; dar n-au să se facă 

niciodată. lViciodată nu vor cunoaşte valoarea lucrurilor, nici 

nu o văd, nicicum să o înţeleagă, Si laudă purorea lucrurile de 

nimic, fiindcă nu pot cunoaşte ce este mai bun. 

Şi astfel, precum zice Goethe, preţuirea şi aprobarea unei 

lucrări eminente este chiar mai rară decât producerea ei. La 

această incapacitate intelectuală a oamenilor se adaugă aici ca 

pretutindeni perversitatea lor morală sub fonna de invidie. prin 

gloria, ce o dobândeşte cineva, se mai înalţă unul deasupra 

celorlalţi, şi ei se coboară în aceeaşi proporţie, aşa încât orice 

merit îşi câştigă gloria pe socoteala celor ce nu-l au. 

Ca să vă onorăm pe voi, 

Luăm onoarea de la noi. 

(Goethe, Divanul V. O) 

113

Aşa se explică, cum întreaga mediocritate atât de 

numeroasă se asociază îndată şi conspiră pentru a împiedica şi 

dacă nu se poate, a înăbuşi orice fel de lucrare superioară. 

Lozinca lor cea ascunsă este "a bas le merite". Însă şi cei ce au 

merite şi chiar cei ce au ajuns la glorie, nu vor privi cu plăcere 

naşterea unei glorii noi, prin a cărei strălucire se micşorează a 

lor. De aceea zice însuşi Goethe: 

Dacă aş fi aşteptat ca alţii să-mi dea dreptul de a fi cum 

sunt, nici astăzi nu aş fi pe lume, şi aceasta o puteţi înţelege 

uşor, când vedeţi purtarea celor ce mă atacă pentrn a părea şi 

ei ceva . 

Pe când dar onoarea găseşte de regulă judecători drepţi şi 

nu este atacată de invidie, se dă chiar lnai dinainte pe credit, 

gloria, trebuie câştigată prin luptă, în ciuda invidiei, şi coroana 

de laur o acordă un juriu compus din judecători potrivnici. Căci 

onoarea putem şi vroim să o înlpărţim cu fiecare, pe când orice 

concurent micşorează gloria sau o face mai anevoioasă. 

Greutatea de a câştiga gloria prin opere stă în raport invers cu 

numărul oamenilor, ce compun publicul lor; din cauze uşor de 

înţeles. De aceea este mult mai mare la operele de ştiinţă decât 

Ia operele de petrecere. Mai mare însă decât toate este la operele 

filozofice; fiindcă învăţătura, ce o promit acestea, este pe de o 

parte nesigură, pe de alta fără folos material, aşa încât operele 

fIlozofice se prezintă la început înaintea unui public compus 

numai din concurenţi. După cele ce am zis despre greutatea de 

a dobândi gloria, se va înţelege, că omenirea n-ar fi avut parte 

de multe opere nemuritoare, ba poate nici de una, dacă cei ce 

114

le-au produs, nu ar fi Iacut-o din singura lor iubire pentru ele şi 

din propria lor m.ulţumire, fără să fi avut trebuinţă. de încurajarea 

altora, adică de o glorie imediată. Cel ce este menit să producă 

·adevărul şi să combată răul, trebuie să înfrunte opinia mulţimii 

şi a conducătorilor ei, prin urmare să o dispreţuiască. Este dar 

întemeiată observaţia făcută între alţii de Osorius (de gloria), 

că gloria fuge de cei ce o caută şi unnează pe cei ce nu se uită 

la ea; căci unii se potrivesc cu gustul contemporanilor, iar 

ceilalţi i se împotrivesc. 

Cu cât este de greu a dobândi gloria, cu atât este de uşor 

a o păstra. De aceea, gloria este iarăşi în opoziţie cu onoarea. 

Onoarea se dă oricui şi chiar pe credit: el are numai să o 

păstreze; dar aici este greutatea: printr-o singură acţiune 

mişelească o pierde pentru totdeauna. Gloria din contră este de 

natură a nu pieri niciodată; căci fapta sau opera, prin care s-a 

dobândit, stă pentru totdeauna şi gloria ei rămâne autorului, 

chiar când nu-i mai adaugă alta. Dacă totuşi se pierde, dacă viaţa 

autorului este mai lungă decât ea, atunci a fost o glorie, 

neadevărată, adică nemeritată, produsă printr-o exagereare 

lTIomentană a meritului, sau ceva mai rău, o glorie ca a lui Hegel, 

şi pe care o descrie Lichtenberg "trârnbiţată de o coterie de 

aspiraţi interesaţi şi relfectată de ecoul unor capete seci - dar 

posteritatea cum va surâde, când va bate odată la uşa acestor 

coli vii de cuvinte pestriţe, a acestor cuiburi frumoase, din care 

au zburat moda, a acestor locuinţe a convenţiilor expirate, şi le 

va găsi toate, dar toate goale şi pustii, nici cea mai mică idee, 

care să-i poată răspunde cu încredere: intră!" 

Gloria nu se întemeiază pe ceea ce este cineva în 

comparaţie cu alţii, este dar relativă şi nu poate avea decât 

115

valoare relativă.Ea ar înceta, dacă toţi ar ajunge să fie celebri. 

Valoare absolută nu poate avea decât ceea ce o păstrează în toate 

împrejurările, aşa dar în cazul nostru ceea ce este cineva de-a 

dreptul şi pentru sine însuşi; Îţltn! aceasta trebuie să consiste 

valoarea şi fericirea unui suflet mare şi a unei minţi deosebite. 

Aşa dar nu gloria ci însuşirile prin care se dobândeşte,sunt 

lucrul cel preţios. Ele f;unt oarecum substanţiale iar gloria numai 

accidentală şi aceasta nici nu arc efect asupra omului celebru 

decât ca un simpto!n din nfară, prin care îşi vede întărită. propria 

sa opinie despre sine; aşa încât s··arputea zic.e că., precum lumina 

nu se vede, dacă nu este reflectată de un corp, tot aşa orice 

i'nsuşire eminentă nu se încredjnţea7ă despre sine însăşi decât 

prin glorie. Şi pc lâ.ngă aceasta simptomul nici nu este măcar 

sigur; căci sunt şi glorii fără merit, precum sunt şi merite lără 

glorie, din care cauză este aşa de ninlerită expresia lui Lessing: 

,>,unii oameni sunt celebri, alţii merită. 

S.8 fie". Şi ar fi chiar 

mizerabilă. existenţa, a cărei valoare sau ncvaloarc ar atârna de 

Ia modul cum se oglindeşte în ochii altora; aşSl ('nsă ar fi viaţa 

eroului şi a geniului, dacă lneritullor ar consta TlU111ai în glori(\ 

adică în lauda altora. Din contră orice fiinţă trăieşte şi există pe 

seama ei, şi prin Uffilare nlai întâi de toate în sine şi pentnl sine. 

Ceea ce este cineva, iTI orice privinţă, este nlai Întâi şi mai ales 

pentru sine i'nsuşi : şi dacă aşa nu este mare lucru atunci nu este 

mare lucru nici pentru lume. Oglindirea lui în nlintea celorlalţi 

este ceva secundar, derivat şi supus întâmplării şi nu stă, în 

relaţie cu propria lui f1re decât prin multe nlijlociri. Şi apoi 

capetele mulţinlii sunt un locaş prea nlizerabil pentru ca 

fericirea cea adevărată să se poată adăposti în el. Din contră aici 

nu se poate afla decât o fericire himerică. Ce mai societate 

116

_ 

oţtr.t. rttart t!9t!tt\i1!.!fi dU_tb_"_. _ ___ 

_ 

amestecată se întâlneşte în acest templu al gloriei obşteşti! 

Generali, miniştri, şarlatani scamatori, balerini, cântărcţi, 

milionari şi evrei: Inetite1e tuturor acestora se preţuiesc cu mai 

nluItă sinceritate, găsesc rrlull mai multă "e5tirne sentie", decât 

cele intelectuak9 rrl31 ales cele de gen i.llai hlaJt, care nu 

tntâmpină la multin1ea cea nlare decât ,une esiime lurparole", 

în privinţa eudr;.'D10nologică dar glori,:" nu este df."'câi huchta :.::ca 

mai rară si rnai gustoasă pentru Wâ!Kh-id. si des;rădunca 

; , , 

noastră. Î1Bă m.andria şi deşcrtăciUiH;a eXjs1.ă nui în toţi oarrl(;nii 

Intr-un grad f()artc ni.arc, deşi nu o arată: n1ai nlare poate in 3C;J 

care au tTI intcriorul1or putinţă de a dobândi gloria \,i prin unnart.:; 

trebuie să p()artc fn ei H1UltJ. vren1C conştiinţa, dar şi indoiaJ.3., 

despre lneritul10r supe;"ior, pâr.i7i când vine prilcj'.il să-I arate i 

să vadă ap{)i recunoaştcre3 lu pubJicfJ.: până at(;n\:i aH 

t 

.['. . 

slm:aman . t ... "t u 1 d 

ci 

1) 

e a sUlen d ne' replatc ascunsa , :c Jar ca o rcgum 

gene.rală, după lUln aIn arătat-n la înn:puil;( acestui capitol, 

preţul C0-! pune ornul pe opinia a!tora este exagerat şi 

nechibzuit, aş.:! încât tol avea dreptate .Hobbes să spună, dt;şi 

cam tare: ,omnes animi voluptas I.mmisque alacritas in eo sita 

est, quod quis haheat quibuscum conferens se possit magnifice 

sentire de se ipso". (De civc, J, 2). (Toatl plăerea şi toată 

veselia sufletului consistă. în a ;'\;ea pe cineva în comparaţie cu 

care să se SlIntă mgulit de sine ''n,;uşi), 1 = aici :e explică preţul 

cel lnare cc-l pun oamenii re glorie şi jertfi!le ce le aduc in 

speranţa de a ('1 dobândi vreodat;) după cum zice poetul englez: 

J ) l:i indcă placet"ca n, lustră cea mai mare C('lîsistă în a fi admiraţi, însă ceilalţi 

nu Sl." hotărcG

Celebritatea este îndenlnul, 

care împinge capetele 

eminente (ultima slăbiciune a sufletelor mari) să dispreţuiască 

plăcerile şi să ducă o viaţă de muncă. 

Şi în alt loc: 

Greu este a se urca pe Înălţimile, de unde srrăluceşte în 

depărtare măreţul templu al gloriei! 

Tot astfel se explică, pentru ce naţIa cea mai deşartă dintre 

toate poartă mereu în gură cuvântul "Ia gloire" şi-l priveşte rară 

sfială ca mobiluI principal al faptelor şi al operelor celor mari. 

Î nsă fiindcă netăgăduit gloria este numai secundară, un ecou, o 

coană, o umbră, un simptom al nlentului, şi fiindcă desigur, 

lucrul adtnirat trebuie să aibă mai mare preţ decât admirarea, 

adevăratul element de felicire nu poate fi gloria, ci cauza ei, 

adică însuşi meritul său, pentru a vorbi mai exact, caracterul 

moral şi însuşirile intelectuale, din care a provenit. Căci 

însuşirile cele bune, cu care este înzestrat cineva, le are mai întâi 

pentru sine însuşi: ceea ce se oglindeşte din ele în capetele altora 

şi ce este el în opinia lor este lucru de a doua mână şi de un 

interes mai mic. Prin urmare cel ce merită gloria, şi fără a o 

dobândi, are partea principală, cu care se poate mângâia pentru 

ceea ce-i lipseşte. Şi nu este de invidiat cineva, fiindcă mulţimea 

cea fără de judecată şi adesea rătăcită îl crede om mare, ci 

fiindcă este: precum şi marea lui fericire nu este că meritele lui 

ajung la posteritate, ci că s-au deşteptat în el gânduri, care au 

meritat să fie păstrate şi să fie din nou gândite de veacuri întregi. 

Iar aceasta nici nu i se poate răpi: este 'to>vecln1Jllv, iar celelalte 

118

---_._---- 

'tffiV OUx E$llJ.UV. Dacă din contră adtnirarea însăşi ar fi partea 

de căpetenie, atunci lucrul admirat nu ar fi vrednic de ea. 

Ac(asta se şi întâmplă la gloria falsă, adică nemeritată. Cu ea 

trebuie să se hrănească cel ce o are, fără a avea Într-adevăr 

însuşirile, al căror simptom numai, a căror simplă oglindire este 

ea. Dar nici această glorie nu o poate gusta totdeauna în tihnă, 

şi uneori, cu toată il uzia şi îngâlnfarea născută din iubirea de 

sine, trebuie să-I apuce ameţea Iă de înăl1i mea, pentru care nu 

este făcut, şi să se silntă ca o n10nedă falsă cu veşnica frică de 

o descoperire ruşinoasă, mai ales când citeşte de pe acum pc 

fruntea celor înţelepţi judecata posterităţii. El seamănă dar celui 

ce posedă o lTIoştenire în puterea unui testament fals. Gloria cea 

adevărată, gloria ajunsă la posteritate, tot nu o apucă cel slăvit, 

şi totuşi oamenii îl fericesc. A.şadar fericirea gloriei conslstă în 

însuşirile cele mari, prin care a. fo st dobândită, şi in 

împrejurările, care au dat omului celebru ocazia de a le dezvolta 

şi l-au îngăduit să lucreze după menirea şi aplecarea lui firească: 

căci numai asemenea opere ajung la nemurire. Fericirea lui era 

dar sufletul lui cel mare sau bogăţia unei inteligenţe a cărei 

întipărire în operele sale este un obiect de admiraţie pentru 

veacurile viitoare; erau gânduri le, a căror meditare şi regândire 

a putut deveni îndeletnicirea şi bucuria celor mai înalte spirite 

dintr-o viitorime neprevăzut de lungă. Meritul nemuririi 

consistă dar în meritarea ei, şi aceasta este propria ei răsplată. 

Î nsă pentru ca operele care au dobândit-o să se fi bucurat şi de 

gloria contemporanilor, 

aceasta a atârnat de împrejurări 

întâmplătoare şi a fost de puţină însemnătate. Căci oamenii, 

fiind de regulă lipsiţi de judecată proprie şi mai ales cu totul 

incapabili de a preţui lucrări înalte şi grele, se iau totdeauna 

119

după autoritatea altora, şi gloria în asemenea caz se întemeiază, 

pentru 99 la sută din lăudători, numai pe încredere. De aceea şi 

aplauzele cele mai numeroase ale contemporanilor nu pot avea, 

pentni capetele cu rninte, decât puţină valoare căci în ele aud 

nurnai ecoul a câterva glasuri care şi acestea sunt 

întânlplătoare. Oare un lnare virtuos în art.a nl uzicală s-ar sÎxTIţi 

linguşit de aplauzele zgomotoase ale publicului său, dacă ar şti, 

că acesta se COrf.1pUlle cu excepţia a vreo doi-trei, din e·atneni 

surzi, care îndată ce văd mişcându-se mâ.inile celor cu auz, bat 

şi ei din palme pentnl a-şi ascunde unii altora cusurul Dar, dacă 

ar JTIai şti , că şi cei cu auz au aprobat adeseori - te miri din ce 

interes - cu aceleaşi aplauze zgomotoase pe arti ştii cei mai de 

rând ! A.şa se poate exp!ica pentru ce gloria contemporanilor 

aj unge atât de rar să se presehimbe în gloria posterităţii, din care 

cauză d 'Alembert, în frumoasa descriere a templului gloriei 

literare, spune: Hîn interiorul templului locuiesc numai nişte 

morţi, care în timpul vieţii lor nu erau acolo, şi câţiva oameni 

vii care după moarte sunt mai toţi daţi afarăH• Şi, fie zis în 

treacăt, a ridica cuiva un monument fiind încă în viaţă, va să 

zică a se îndoi de judecata posterităţii în privinţa lui. Dacă totuşj 

apucă cineva i'n viaţă gloria nlenită a deveni nemurire) atunci 

rare ori se va întâlnpla aceasta înainte de bătrâneţe: excepţii se 

mai găsesc la artişti şi la poeţi da.r foarte puţine la filozofi. O 

dovadă ne dau portretele oamenilor deveniţi celebri prin 

operele lor, fiind !acute de regulă din epoca celebrităţii; cei mai 

mulţi sunt înfăţişaţi bătrâni, mai ales filozofii. Dar din punct de 

vedere eudemonologic este şi drept să fie aşa. Şi glorie şi 

tinereţe deodată ar fi prea mult pentru un muritor. Viaţa noastră 

120

tjţJt!t rttare t!t..ţarta emttJll 

este aşa de săracă, încât bunurile ei trebuie împărţite cu mai 

multă economie. Tinereţele au destul cu propria lor bogăţie şi 

se pot mulţumi cu atât. Dar la bătrâneţe, când toate plăcerile şi 

bucuriile sunt moarte ca arborii în vreme de iarnă, înmugureşte 

nlai potrivit arborele gloriei cu o adevărată verdeaţă de iarnă. 

EI se poate compara şi cu perele tomnatice, care cresc vara, dar 

se mănâncă ia rn a. La bătrâneţe nu este mai frumoasă mângâiere 

decât a ne fi întrupat toată puterea tinereţilor în nişte opere, care 

nu îmbătrânesc ca noi. 

Dacă voim acum să cercetăm mai de aproape căile, pe 

care se poate dobândi gloria în ştiinţe, ca unele ce ne sunt mai 

cunoscute, pute·m statomici unnătoarea regulă. Superioritatea 

intelectuală, a cărei dovadă este o asemenea glorie, se arată 

totdeauna prin o combinaţie nouă a unor elemente date. Acesta 

pot să fie fo arte felurite, insă gloria dobândită prin combinaţia 

lor va fi cu atât luai ntare şi mai lăţită, cu cât ele însele sunt mai 

obşteşte cunoscute şi n1ai la lndenlâna fiecăruia. 

Dacă, de 

exemplu, datele consită în câteva numere sau linii curbe, sau înr 

vreun fapt special din fizică, zoologje, botanică sau anatomie, 

sau în câteva pasaje stricate din autorii vechi, sau în inscripţii 

pe jumătate şterse sau fără 

alfabet cunoscut, sau în câteva 

puncte întunecate din istorie, glolia, ce se poate dobândi 

printr -o bună combinare a lor, nu se va întinde mult mai departe, 

decât cunoştinţa însăşi a datelor; se va mărgini dar la un număr 

mic de oameni, care în cea mai mare parte trăiesc retraşi şi sunt 

plini de invidie contra gloriei din specialitatea lor. Dacă, din 

contră, datele sunt cunoscut întregului neam omenesc, dacă 

sunt, de exemplu, însuşiri esenţiale şi generale ale minţii sau 

inimii, sau puteri ale naturii, a căror lucrare o avem totdeauna 

121

înaintea ochilor, sau mersul cunoscut al naturii îndeobşte; 

atunci gloria de a le fi explicat şi luminat prin o combinaţie 

nouă, importantă şi evidentă se va lăţi cu vremea peste mai toată 

omenirea civilizată. Căci datele fiind înţelese de toţi, şi 

combinarea lor va fi în cele mai multe cazuri tot aşa de 

accesibilă. Dar şi aici gloria va fi totdeauna potrivită greutăţii 

biruite. Cu cât datele sunt mai obşteşte cunoscute, cu atât este 

mai greu a le combina într-un mod nou şi exact, fiindcă un 

număr foarte mare de capete trebuie să o fi Încercat şi să fi sleit 

combinaţiile posibile. Din contră datele, care, fiind îndepărtate 

de publicul cel mare, nu se pot dobândi decât pe căi grele şi 

anevoioase, vor fi mai totdeauna primitoare de alte combinaţii 

tnai noi: dacă le n1ai cercetează cineva, care să fie numai 

Înzestrat cu minte sănătoasă şi cu judecată drei:\ptă, aşa dar cu 

o superioritate intelectuală mijlocie, este fo arte cu putinţă să 

aibă fericirea diG a găsi o nouă şi exactă cOlnbinare a IOf. Însă 

gloria astfel dobândită va avea carn aceleaşi rnargini ca şi 

cunoştinţa datelor. Ce e drept dezlegarea problen1elor de acest 

gen cere mult studiu şi multă silinţă, fie numai pentru a dobândi 

cunoştinţa datelor, pe când în celălalt gen în care se poate 

dobândi tocmai gloria cea lnai mare şi răspândită, datele sunt 

gratis la dispoziţia fiecăruia; însă totuşi în proporţia în (;are 

genul din urmă are trebuinţă de mai puţ.ină muncă, el cere mai 

Inult talent, poate şi geniu, şi acestea Sk1U ca preţ şi ca preţuire 

mai presus de orice silintă si de orice studiu. 

I , 

De aici unnea/ă, că cei ce simt că au o lninte puternică şi 

o judecată dreaptă fără a-şi atribui calităţile intelect.uale cele lnai 

eminente, nu trebuie să cruţe studiul şi osteneala pentru a se 

122

înălţa astfel peste mulţimea cea mare a oamenilor, în faţa cărora 

se află datele obşteşte cunoscute, şi a aj unge la locurile mai 

retrase, care nu sunt accesibile decât ştiinţei şi erudiţiei. Aici, 

unde numărul concurenţi lor este din ce în ce mai mic, un cap 

ceva superior va afla în curând ocazia pentru o combinare nouă 

şi exactă a datelor; şi meritul descoperirii sale se va întemeia în 

part.e şi pe greutatea de a pătrunde până la acele date. Însă 

aplauzele astfel dobândite ale colegilor săi în ştiinţă singurii 

cunoscători ai specialităţii, vor aj unge numai de departe până 

la mulţimea cea mare a oamenilor. Ducând la extrem calea 

arătată aici, putem afla punctul, unde şi datele singure, din cauza 

marei greutăţi a culegerii lor, sunt în stare a întemeia o glorie, 

fără să mai fie trebuinţă de vreo cOlnbinare. Aşa e la căIătqriile 

în ţări îndepărtate şi puţin vizitate; ajungi la renume prin cea ce 

ai văzut, nu prin cea ce ai gândit. Mai adaugă şi folosul, că este 

mult mai uşor să spui altora ce ai văzut, decât ce ai gândit, şi 

tot aşa este şi cu înţelegerea: se vor găsi mai mulţi cititori pentru. 

scrierile de început decât pentru cele din urmă. Precum spune 

şi Asmus: 

Cine vine din călătorie, are ce povesti. 

Dar tot de aici se explică, cum de multe ori, când faci 

cunoştinţă personală cu celebrităţi de acest soi, îţi aduci aminte 

de observatia lui HOrdtiu: 

. , 

"Coelum, non animum, mutant, qui trans mare curront. " 

(Aerul, dar nu spiritul, şi-l schimbă cei ce trec dincolo de 

mare). 

(Epist. 1, XI, 27). 

123

Cât pentru un cap înzestrat cu calităţi înalte (şi numai el 

poate încerca dezlegarea problemelor celor ·mari şi grele, ce se 

refer la· lume în întregimea şi totalitatea ei), un asemenea cap, 

de va fi silit să-şi întindă orizontul pe cât se poate mai mult, va 

trebuie totuşi să o iacă în n10d egal pentru toate părţile şi fără a 

se pierde în regiuni izolate şi puţin cunoscute, adică fără a se 

ocupa prea mult de amănuntele vreunei ştiinţe speciale, necum 

a se îndeletnici cu micrologii. Căci el nu este ţinut să alerge 

după obiecte greu accesibile pentru a ieşi din îmbulzealu 

concurenţilor, ci toclnai datele expuse vederii tuturor îi vor da 

materia pentru combinări noi , importante şi adevărate . Dar, 

potrivit cu aceasta şi meritul lui va putea fi preţuit de toţi aceia, 

cărora le sunt cunoscute datele, aşadar de o mare parte a 

neamului omenesc. De aici provine deosebirea cea mare pentru 

gloria poeţilor şi filozofilor şi gloria, la care pot ajunge 

fizicienii, chimiştii, anatomiştii , mineralogii, zoologii , filologii 

şi alţii asemenea lor. 

124

Ci\PITOLUL V 

PflltEHESE SI MAXIME 

. 

A ici mai puţin decât ori unde aIn intenţia de a fi conlplet 

căci atunci ar trebui să repet maxirnele cele nlulte şi în parte 

eminente, ce s-au spus de înţelepţii tuturor timpurilor, de la 

Theognis şi Pseudo-Solo111on, până la La Rochefoucauld, şi nu 

m-aş putea feri de multe "locuri COlTIUne" prea întrebuinţat.e de 

alţii. Nefiind con1plete, maximele unnătoare nu pot fi nici 

aşezate în ordine sistematică. De amândouă aceste neaj unsuri 

cititorul să se mângâie aducându-şi atninte că, în asemenea 

materie completarea sistematică aduce nlai totdeauna cu sine 

urâtul. Eu m-arn mărginit a spune ceea ce mi-a trecut prin minte, 

numai să-mi fi părut vrednic de împărtăşit şi să nu se fi spus şi 

de alţii, cel puţin nu în acelaşi fel, aşadar de a fa ce o a doua 

culegere după culesul celorlalţi pe acest câmp nemărginit. 

Pentru a introduce totuşi oarecare ordine în mulţimea cea 

mare a opiniilor şi sfaturilor următoare, cred că e bine să le 

împart în: generale; în cele ce privesc purtarea noastră către noi 

înşine; purtarea noastră cu alţii şi, în sfârşit, relaţiile pu soarta 

1 cu lntân1.părih; lUlnii. 

125

A. Generale 

1. Regula cea mai de căpetenie a unei vieţi înţelepte o văd 

cuprinsă în propoziţia zisă ÎQ. treacăt de Aristotel în Etica 

Nicomachee (VII, 12.):-8 tpPOVIJlO

vine în conştiinţă pe calea reflecţiei. Din contră nemulţumirea 

este o simţire pozitivă şi se vestejeşte de la sine. Orice plăcere 

consistă numai în îndepărtarea piedicii, în scăparea de ea, are 

prin umlare o viaţă scurtă. 

Aşa se explică citata regulă aristotelică, care ne învaţă a 

nu căuta plăcerile şi desfătările vieţii, ci a ne fe ri pe cât se poate 

de nenumăratele ei rele. Dacă nu ar fi acesta drumul cel 

adevărat, atunci sentinţa lui Voltaire: "le bonheur fi ' est qu 'un 

reve. el la dauleur est reele", ar fi pe atât de falsă., pe cât este 

din contră atât de adevărată. Prin urmare şi acela, care vrea să-şi 

rezume rezultatul vieţii în privinţa eudemonologică, nu trebuie 

să-i facă socoteala după plăcerile C(, le-a gustat, ci după 

neplăcerile de care a scăpat. Eudemonologia trebuie l:hiar să 

înctapă cu observarea, că numele ei însuşi este un eufemism şi 

că sub vorba "a trăi nlai fericit" trebuie să se inţeleagă ,a trăi 

mai puţin nefericit", adică suportabil. Şi Într-adevăr vi aţa nu ne 

este dată penttu a o petrece, ci pentru a o trece; aceasta se vede 

din multe expresii: latineşte: "degere vitam, vita deJungi", 

italieneşte: "si scarnpa cosi", nenlţeşte : "man muss suchen 

durchzukommen", româneşte: ,cum o mai duci" ş.a. Da, este 

o mângâiere la bătrâneţe de a fi trecut peste munca vieţii. 

Aşadar, soarta cea mai feri cită o are acela, care îşi duce viaţa 

fări prea rnari dureri, fie sufleteşti, fie trupeşti, dar nu acela, 

care a avut parte de bucuriile cele nlai vii sau de plăcerile cele 

lnai mari. Cine vrea să tnăsoare fericirea unei vieţi după plăceri, 

a luat o 'măsură greşită. Căci plăcerile sunt şi rătnân negative: a 

crede că sunt izvorul fericirii este o iluzie ce o are invidia, pentru 

propria ei pedeapsă. Durerile din contră se simt pozitiv: de 

127

aceea lipsa lor este măsura fericirii vieţii. Dacă pe lângă o stare 

lipsită de dureri mai putem scăpa şi de urât, atunci avem în 

esenţă fericirea pc pâmânt; căci celelalte sunt himere. De aici 

urmează, că nu trebuie niciodată să cumpărăm plăcerile cu 

dureri, nici măcar cu riscarea acestora; căci atunci aIn plăti un 

lucnl negativ şi himetic cu o realitate pozitivă. Din contră 

rămânetn în câştig, dacă jertfim plăcerile pentru a scăpa de 

dureri . În amândouă cazurile tot atât, dacă durerile vin înaintea 

plăcerilor sau după ele. Este într-adevăr cea mai mare rătăcire 

de a voi să prefacem această vale de lacrimi într-un loc de 

desfătare, precum se încearcă aşa de mulţi. Mult mai puţin 

greşeşte cine, cu o privire prea posomorâtă, vede în lumea 

aceasta un fel de iad şi, prin unnare, se gândeşte numai cum 

să-şi facă o chilie apărată de flăcări. Nebunul unlblă după 

Plăcerile vietii si se vede înselat,· înteleptul se fereste de rele. 

, , " 

Dacă totuşi nu izbuteşte, este cel puţin din vina soartei, nu din 

propria sa nebunie. Dar, Întrucât izbuteşte, nu este înşelat: căci 

relele de care s-a ferit, sunt foarte reale. Chiar de le-ar fi ocolit 

prea pe departe şi ar fi jertfit mai multe plăceri decât trebuia, 

totuşi, în realitate, nu a pierdut nimic: căci plăcerile fiind toate 

himerice ar fi ridicol de a ne întrista de lipsa lor. 

Necunoaşterea acestui adevăr, favorizată prin optimism, 

este izvorul multor nefericiri. În timpul, în care nu suferiln, 

dorinţele neastâmpărate ne nălucesc himerele unei fericiri ce 

nici nu există, şi ne Înduplecă a le urmări: prin aceasta ne 

atragem durerea, care este desigur reală. Atunci ne tânguim de 

pierderea acelei stări din trecut lipsite de dureri, la care ne 

gândim acum ca la un rai pierdut din vina noastră şi dorim, în 

zadar, să facem nefăcut ceea ce s-a lacut. Ast.fel se pare că, un 

128

demon rău, prin nălucirile dorinţelor, ne scoate totdeauna din 

starea cea fără de dureri, care este gradul suprem al fericirii 

reale-o Pe nesimţite ajunge tânărul la credinţa, că lumea există 

pentru ca plăcerile ei să fie gustate, că este locaşul unei fe riciri 

pozitive, ce scapă numai din ID.âna celor neîndemânatici. Întru 

aceasta îl întăresc poeziile şi romanele , nu mai puţin şi ipocrizia, 

cu care lumea îşi intocmeştc pretutindeni aparenţele din afară 

şi asupra cărora voi reveni Îndată. De aici înainte viaţa lui este 

o vânătoare întreprinsă cu mai multă. sau mai puţină reflecţie, 

după fericirea pozitivă, ce are să consiste în plăceri pozitive. 

Prin1ejdiile la care se expune atunci se primesc ca o îngreunare 

necesară. Şi astfel această vânătoare după un obiect, care nici 

nu există, aduce de regulă nefericiri, care există, fo arte real şi 

pozitiv . 

Ele se înfăţişează ca dureri, suferinţe, boli, pierderi, 

griji, sărăcie, ruşine şi n1ii de alte nevoi . Deşteptarea vine prea 

târziu. Dacă din contră, prin respectarea maximei de mai sus, 

planul vieţii este îndreptat spre ferirea de suferinţe, aşadar spre 

înlăturarea lipsei, a bolilor şi a oricărei nevoi, atunci ţi nta este 

reală, atunci putem izbuti în ceva, cu atât mai mult, cu cât ne 

vom abate luai puţin de la acest plan prin alergarea după himera 

feticirii pozitive. Mittler, care în Afi nităţile elective ale lui 

Goethe se ocupă mereu de fericirea altora, zice: "Cine vrea să 

scape de un rău, ştie totdeauna ce vrea; dar cine vrea un bine 

mai mare decât îl are, este lovit de orbire". Aceasta o aminteşte 

şi frumosul proverb francez: "le mieux est l'ennemi du bien". 

Tot de aici se poate deduce principiul fundamental al 

cinismului, precum l -am expus în cartea mea principală, vo1 .2, 

cap. 16. Căci ce alta îndeamnă pe cinici să dispreţuiască toate 

plăcerile, dacă nu refl ecţia, că ele sunt mai mult sau mai puţin 

129

îlTlpreunate cu dureri şi că prin unnare este mult nlai importantă 

îndepăratarea acestora decât dobândirea acelora Ei erau adânc 

pătrunşi de cunoştinţa negativitiăţii plăcerilor şi a pozitivităţii 

durerilor şi Iaceau tot pentru a se feri de rele, lepădându-se cu 

premeditare de plăceri ca de nişte curse întinse spre a ne da 

pradă durerilor. 

Născuţi în Arcadia, cum spune Schiller, suntem cu toţi, 

adică intrăm în IUlne plini de aspiraţii spre fe ricire şi plăceri, şi 

avem credinţa copilărească că le vom şi reali za. În curând Însă 

ne surprinde soarta, pune cu asprime mâna pe noi şi ne învaţă, 

că nimic nu este al nostru, ci toate sunt ale ei, având ea un drept 

necontestat nu numai asupra averii şi agonisirii noastre şi asupra 

nevestei şi copiilor, ci şi asupra mâinilor şi picioarelor, a ochilor 

şi urechilor, ba şi asupra nasului din mij locul obrazului nostru. 

Or cum însă, după câtăva vreme, vine experienţa şi ne spune, 

că fericirea şi plăcerile sunt o Fata Morgana, care se vede ntlnlaÎ 

din depărtare, dar în apropiere dispare, şi că din contră suferinţa 

şi durerile au realitate, se prezintă imediat ele înşile şi nu au 

trebuinţă nici de iluzie nici de aşteptare. Dacă 1'nvă.ţătura ne 

foloseşte , atunci încetăm a alerga după fericire şi plăceri, şi ne 

gândim mai bine cum să ne păzim de dureri şi suferinţe. Atunci 

înţelegem, că lucrul cel mai bun, ce ni-l poate da lumea, este o 

existenţă fără dureri, liniştită, suportabilă, şi ne mărginim 

pretenţiile în atâta, pentru a le realiza cu atât mai sigur. Căci 

mij locul cel n1ai bun pentru a nu deveni prea nefericit este: să 

nu ceri a deveni prea fe ricit. Aceasta o recunoaşte şi prietenul 

din tinereţe a lui Goethe, Merck, când scrie: "ciudata pretenţie 

la fericire, şi anume la gradul ce-l visăm, ne strică toate în lume. 

130

Cine poate scăpa de ea şi nu cere decât ce are la îndemână; o 

filai poate duce". (Briefe an und VOit Merck, pag.l 00). Este dar 

un lucru foarte cuminte de a-ţi micşora pretenţiile Ia fericire, 

avere, rang, on.onlri ş.c. L, până la o măsură cât se poate de 

modestă; căci tocmai luptele şi năzuinţele după fericire, fală şi 

plăceri aduc nefericirile cele lnari. Nu este nimic mai uşor decât 

a fi foarte nefericit; iaf a fi foarte H.'!ricit nu este numai greu, ci 

este cu neputinţă. Cu mu.ltă dreptate cântă Horaţiu, adevăratul 

poet al înţelepciunii (OJ. 10, lib. II): 

"Auream quisquis mediocritatem 

Diligit etc." 

adică pe româneşte: 

"Cine fuge de extreme şi se mulţumeşte cu preţioasa star 

mijlocie, scapă prin prudenta sa de ruşinea de a trăi sub un 

acoperiş de mizerie, dar scapă totodată, prin moderaţia sa, de 

invidia ce se naşte împotriva celor din palaturi. Ma i tare 

zguduie fu rtuna bradul cel înalt; mai curând şi mai rău cade 

la pământ turnul cel ridicat, şi vârfu l munţilor este mai des lovit 

de trăsnete. " 

Dar, mai ales, cine s-a pătruns de învăţătura filozofiei 

mele şi prin urmare ştie, că toată existenţa noastră ar fi mai bine 

să nu fie şi că cea mai mare înţelepciune este de a o nega şi a o 

înlătura, acela nu va aştepta mult de la nici un lucru, şi de la nici 

o situaţie, nu va alerga după nimic pe lume cu patimă, ci va fi 

131

______ 

I!tJ1t! edjo.ţtelldutt! 

încredinţat pe adevărul cuvintelor lui Platon CRep. X. 604): 

OU'tE 'tI 'tffiV aupomlvrov lOV J.lE)UÂ1lC; O"nou&'tc; (nimic din 

cele omeneşti nu este vrednic de prea multă sârguinţă), precum 

şi de al unnătoarelor versuri orientale: 

HO lume 'ntreagă de-ai pierdut, 

Să nu te plângi, că nu-i nimic; 

O lume nouă ţi-ai făcut: 

Să nu te bucuri, nu-i nimic; 

Curând .\'imţirile-au trecut, 

Treci şi tu 'n lume: nu-i nimic. " 

Anvari Soheili 01 ezi molto la Sodi: Gulistan, în 

traducerea lui Graf). 

î nsă ceea ce îngreunează mai ales dobândirea acestei 

înţelepciuni mântuitoare, este ipocrizia lumii, care ar trebui prin 

urmare să fie demascată din vremea tinereţii. Mai toată fala şi 

toate strălucirile lUlneşti sunt numai în arătare, ca decorurile 

unui teatru, fiinţa lucrului lipseşte. De exemplu corăbii, 

împodobite cu coroane şi cu steaguri fălfâitoare, bubuitură de 

tunuri, iluminaţii, tobe şi trâmbiţe, strigăte şi alai, etc. sunt 

finna, semnul, hieroglifa bucuriei, dar bucuria nu se găseşte mai 

niciodată acolo. Ea singură a refuzat de a lua parte la această 

petrecere. lJnde o găseştî într-adevăr, acolo vine fără să fie 

poftită, vine de Ia siae şi "sans faon", ba chiar se strecoară pe 

furiş. adeseori cu priJejurile cele mai neînsemnate, sub 

îtnprej ură.ri le cele lnai de rând, la ocazii ce nu sunt nimic lnai 

puţin decât strălucite sau glorioase: este ca aurul din Australia , 

împrăştiat pe ici pe colo, după capriciul întâInplării, fără nici o 

132

__ e1te_i nt .. xime 

_ _ 

_ _ __ 

regulă şi lege, tnai totdeauna în grăunţe mititele, fo arte rar în 

cantităţi lnati Din contră în toate lucrurile înşirate mai sus nici 

nu eS fe alt scop decât de a face pe alţii să creadă că acolo se află 

bucuria; această iluzie în nlintea altora este intenţionată. Şi, 

precum la bucurie, aşa şi la Întristare. Ce melancolic şi încet se 

apropie acel 1ung cortegiu funebru! Şirul trăsurilor nu mai are 

srarşit. Însă uitaţi-vă în interior: sunt goale şi răposatul, în 

realitate nu este condus la groapă decât de vizitii on:işului. 

Credincioasă icoană a prieteşugului şi a stimei din lumea asta! 

Iată dar, ce vrea să zică falsitatea, goliciunea şi ipocrizia în 

purtarea oamenilor. U"n alt exenlplu n1-1 dau mulţimea

icoane sunt tabla din afhră, aparenţa falsă a religiei ş.c.l. - Astfel 

mai toate în lume sunt. ca o nucă seacă: miezul este totdeauna 

lucru rar, dar şi tnai rar îl gă.seşti sub coajă. El se află aiurea şi, 

în cele tnai multe cazuri, îl descoperi numai din întânlplare. 

2. Dacă vrei să-ţi dai seama de fe ricirea unui alTI, nu 

trebuie să întrebi ce-i face plăcere, ci din contră ce-! supără: cu 

cât se supără de lucruri mai mici,. cu atât este nlai fericit, fiindcă 

cineva trebuie să se afle bine pentru a fi susceptibil ]a ninlicuri: 

în nefericire nici nu le bagă de seamă. 

3. Să ne ferim de a Întelneia fericirea vieţji noastre pe prea 

lTIulte pretenţii, adică pe unfulldament întins, căci tocmai atunci 

se surpă mai uşor, dând ocazii la mai multe accidente care, apoi, 

se şi întâmplă. Clădirea fericirii este în această privinţă într- un 

raport invers cu celelalte clădiri, care sunt mai solide pe un 

fundament întins. A ne reduce pretenţiile, pe cât se poate, în 

proporţie cu mijloacele de care dispunem, rămâne dar calea cea 

mai sigură pentru a scăpa de mari nefericiri. 

îndeobşte, este una din cele mai mari şi mai răspândite 

nebunii de a face pregătiri prea întinse pentru viaţă, ori în ce 

mod ar fi. Căci atunci se presupune mai întâi o viaţă de om lungă 

şi întreagă, la care nu aj ung decât fo arte puţini. Şi apoi, chiar 

dacă trăiesc atât de mult, viaţa tot se arată prea scurtă pentru 

planurile făcute, a căror punere în lucrare cere totdeauna cu mult 

mai multă vreme decât se credea. Afară de aceasta planurile, ca 

toate lucrurile omeneşti, întâmpină atâtea piedici şi greută.ţi, 

încât fo arte rar aj ung la îndeplinire. În sfârşit, chiar dacă se 

îndeplinesc, n-au fost prevăzute şi n-au fo st ţinute în seamă 

schimbările ce le aduce timpul în noi înşine; adică am uitat că 

puterile noastre slăbesc cu vremea şi pentru lucrări şi pentru 

134

plă.ceri. De aid vine, că năzuiIn adesea la lucruri care, după ce 

în sfărşit le-am dobândit, nu se tnai potrivesc cu noi, precmn şi 

anii, ce i-anl întrebuinţat la pregătirea unui lucru, ne-au 

conSUlnat în acelaşi tlInp şi pc nesimţite puterile pentru 

realizarea lui. Aşa se întâmplă adesea, că avuţiile agonisite cu 

atâta trudă şi cu atâtea prinlejdii nu ne mai buc·ură şi că am 

llluncit pentru altii; sau iarăşi că nu rna.i suntem in start să 

îndeplinim fu nc·ţia, după care am alergat atâlia ani: lucnlrile au 

venit prea târziu pentru noi. Sau, dirnpotrivă, noi venim prea. 

târziu pentru nişte lucruri, unde etc vorba de opere şi de 

produceri ale momentului; gustul timpului s- a schin"lba t, o nouă 

generaţie a crescut, care nu se nlai interesează de ele; ne-au luat 

alţii pe dinainte pe drmTIuri n13i scurte i aşa niai departe. 

La toate acestea se gândeşte Horaţiu, când zice: 

"quid aeternis minorem 

Consiliis animum ja tigas" 

(Ce-ţi trndeşti mintea necoaptă cu proiecte nesfârşite) 

(Od. Il, 11) 

Această 

greşeală 0bişnuită o pricinuieşte neapărata 

înşelare optică a ochiului intelectual, în unna căreia viaţa privită 

de la început ne pare nemărginit de lungă, iar privită de la sfârşit 

nc pare foarte scurtă. Dar această iluzie tot are şi binele ei: fă.ră 

dânsa cu greu s-a r săvârşi vreo laptă sau vreo operă mare. 

În viaţă ni se 1'ntâmplă ceea ce se întâmplă unui călător: 

cu cât înaintează, cu atât obiectele arată altfel decât erau din 

depărtare; cu apropierea se prefac oarecum. Mai ales cu 

dorinţele o păţim aşa. Adeseori găsiln altceva., câteodată ceva 

135

lnai bun, decât căutam; adeseori pe alt drum decât pe cel apucat 

de la început. Da r îndeosebi acolo unde ne aşteptam la plăceri, 

fericiri şi bucurii, aflăm în locul lor învăţătură cunoştinţă, 

înţelepciune - 

bunuri adevărate şi statorn ice, în locul celor 

trecătoare şi aparente.Aceasta este şi ideea care străbate din 

Wilhelm Meister ca basul fundamental şi face din el un rotnan 

intelectual şi prin urmare de un gen mai înalt decât toate 

celelalte, chiar decât ale lui Walter Scott carc nu sunt decât etice, 

adică privesc natura omenească numai din pattea 

voinţei.Aceeaşi idee fundamentală, în trăsături mari şi groase, 

ca la decorurile de pe teatru, este simbolizată în "Flautul magic" 

("Zauberjlote)", o heroglifă grotească, însă selnnificativă şi 

prinlitoare de lnulte înţelesuri. Opera ar fi chiar perfectă în 

această privinţă , dacă în actul din unnă Tamina, reîntors prin 

dorinţa de a poseda pe Tamina, ar cere şi ar primi în locu-i numai 

binecuvântarea în templul înţelepciunii, pe când dimpotrivă, lui 

Papageno, contraslului său necesar, i s-ar îndeplini dorul după 

Papagena lui. 

Oamenii cu minte superioară şi cu sinlţiri nobile îşi dau 

în curând seama de această educaţie a soartei şi se lasă cu inima 

primitoare şi plină de recunoştinţă în voia ei ; ei recunosc că, 

înţelepciune se poate găsi în IUille, dar fericire nu, se obişnuiesc 

şi se mulţumesc a preface speranţele în învăţături şi zic, în 

sfărşit, ca Petrarca: 

"Alto dilletto che 'mparar non provo." 

Nu mai simt altă plăcere decât de a învăţa. 

136 

Astfel pot aj unge chiar să nu mai urmeze după dorinţele

,1;trtnejt. t ltulxime 

'."M_' _A_' _. ___ .!....__._< __ _. ___ , 

şi aspiraţiile lor decât în aparenţă şi oarecum de petrecere, pe 

când1 în serios şi în realitate, nu aşteaptă decât învăţătură; ceea 

ce le dă apoi un aer sublim de contemplaţie genială. În acelaşi 

înţeles se ma i poate zice că aici semănăm cu alchimiştii, care 

căutând nuniai aur au descoperit praful de puşcă, proţelanul, 

multe mediclnente, chiar şi unele legi ale na turii. 

B. Despre purtarea noastră către noi înşine 

4. Precum lucrătorul, întrebuinţat la zidirea unei case, nu-i 

cunoaşte planul sau nu-l are totdeauna Î'miintea ochilor, tot aşa 

este omul , care îşi toarce tortul vieţii zi cu zi şi oră cu oră, faţă 

cu întregimea existenţei sale şi cu caractenll ei. Cu cât acest 

caracter este mai demn, mai însemnat, mai potrivit şi mai 

individual, cu atât este mai bine să se înfăţişeze uneori înaintea 

conştiinţei omului planul vieţii sale în prescurtare. Dar ce el 

J 

drept, şi pentnl aceasta se cere să fi facut un mic început cu: 

)NOlSl crau'tov (cunoaşte-te pe tine însuţi), aşadar să ştie ce 

anun1e vrea'nla i întâi de toate: adică, să ştie care este lucrul de 

căpetenie pentru fericire3 lui apoi ce vine în riindu] al doilea şi 

în al treilea; (lSen1ena să înţeleagă până la un punct oarecare, 

în ce constă chenlarea lui., rolul si relatia lui cu lumea. Dacă 

) , 

rd atia este însemnată şi lnăreaţă, atunci privirea planului vieţii 

sa le în prescurtare îl va întări mai nl ult decât toate, îl va încuraj a, 

îl va înălţa, îl va îndemna la lucru şi-l va feri de rătăcire. 

Precum călătorul nu-si dă seama de toate întorsăturile si 

, . 

cotiturile drumului decât după ce a ajuns pe vârful dealului, tot 

aşa nu cunoaştem nici noi adevărata legătură Între faptele, 

137

lucrările şi operele noastre, consecinţa şi înlănţuirea lor exactă, 

nici chiar valoarea lor, decât la sfârşitul unei epoci a vieţii, sau 

la sfârşitul vieţii întregi. Câtă vreme suntem încă în mijlocul ei, 

lucrăm numai după însuşirile statornice ale caracterului nostru, 

sub înrâurirea motivelor şi în măsura capacităţii noastre, aşadar 

totdeauna din necesitate, neputând fa ce în fiecare moment alta 

decât ceea ce în alt moment ne pare nouă drept şi potrivit. Unna 

alege şi ne arată ce a fost să fie, şi numai privirea înapoi peste 

toată înlănţuirea lucrurilor ne explică, cum şi prin ce s-au lacut 

toate . Din aceeaşi cauză nici când săvârşim faptele cele mai 

mari, sau când producem opere nepieritoare, nu avem conştiinţă 

despre însemnătatea lor, ci le vedem numai ca nişte lucrări 

potrivite cu scopurile sau cu intenţiile noastre actuale, tocmai 

bune pentru acel moment de-abia din totalitatea lor, din 

legătura şi împreunarea lor, apare mai pe urmă caracterul şi 

capacitatea noastră, şi atunci vedem la fiecare pas cum, conduşi 

de geniul nostru, că prin inspiraţie am apucat singura direcţie 

dreaptă între mii de direcţii false. Aceasta se aplică în lucrările 

teoretice ca şi Ia cele practice, în sens invers la cele rele şi 

greşite. 

5. Un punct însemnat, dacă e vorba să ducem o viaţă 

înţeleaptă, este proporţia, în care luăm în seamă timpul de faţă 

şi timpul viitor, pentru ca unul să nu strice pe celălalt. Mulţi 

trăiesc prea în actualitate: cei uşori; alţii prea în viitorime: cei 

fricoşi şi îngrijoraţi. Rar se va găsi cineva care să păzească 

-proporţia cea dreaptă. Oamenii care prin proiecte şi speranţe nu 

trăiesc decât în viitor, care privesc totdeauna înaintea lor şi 

aleargă cu nerăbdare după lucrurile ce au să vie aşteptând ca 

138

numai aceste, dar aceste desigur, să le aducă fericirea cea 

adevărată, şi pentru moment lasă să treacă actualitatea fără a se 

folosi de ea, seamănă, cu tot aerul lor cel serios, măgarilor din 

Italia, cărora li se leagă la cap un smoc de fân ce-l văd mereu 

înaintea ochilor şi, dând să-I prindă, grăbesc pasul . Astfel de 

oameni se înşală într-una trăind tot "ad interim" - până când 

mor. În loc de a fi totdeauna prea mult ocupaţi cu planurile şi 

grijile viitorului, sau de a ne pierde în dorul trecutului, nu ar 

trebui să uităm niciodată că actualitatea este singură reală şi că 

numai ea este sigură, pe când dimpotrivă viitorul iee mai 

totdeauna altfel de cum ni-l închipuim , şi chiar trecutul a fost 

altfel: şi unul şi altul sunt mai prej os decât închipuirile noastre. 

Depărtarea, care micşorează lucrurile pentru ochi, le măreşte 

pentru gândire. Numai actualitatea este adevărată şi activă; e 

este timpul real împlinit, şi existenţa noastră este cuprinsă' 

numai în ea. De aceea, ar trebui să o învrednicim totdeauna de 

o primire veselă şi, orice oră suportabilă şi liberă de neplăceri 

imediate sau de dureri, să o petrecem cu conşţiinţa binelui ei, 

adică să nu o înveninăm cu gândul la speranţele înşelate din 

trecut sau la grijile din viitor. Căci este lucru foarte nechibzuit 

a lepăda ceasul cel bun când se înfăţişează, sau a-l tulbura 

înadins, din cauza lucrurilor trecute, sau de teama celor viitoare. 

Grija, chiar şi părerea de rău, să-şi aibă vremea lor hotărâtă; dar 

după trecerea ei să urmăm sfatul autorului grec: 

"Cele trecute săfie uitate! Mânia să nu aibă loc în inima 

noastră! Cele viitoare sunt în mâna zeilor." 

Iar pentru cele prezente să ascultăm pe Seneca: "singulas 

139

dies singulas vitas puta" (ia fiecare zi în parte drept toată viaţa), 

şi să ne facem această vreme, singură, reală, pe cât se poate de 

plăcută. 

Dintre relele viitoare ne pot, cu drept cHvâ.nt, nelinişti 

numai acele care sunt sigure şi a căror epocă. este de asen1enea 

sigură.Dar în aşa fel vor fi foarte puţint; ăcj relele sau sunt 

. ntnnai posibile, cel ::nult probabile, sau, chiar d·ICă sunt sigure, 

epoca lor este nesigură. Dacă şi ascnlen ea lucruri ar fi i'n stare 

1ă ne tulbure , atuflc1 nu mn. mai avea nicI o rni n utâ lin1şt.iUi. 

Pentru a nu ne pierde 'liniştea vielii prin nişt.;; rele nesigure sau 

nehotărâtc în ept)G8 lor, trebu ie să n depri ndem a pri vi pe unele 

ca. şi când nu ar veni niciodată: şi pe altele, ca şi cdnd nu ar veni 

aşa de curând. 

Cu cât însă cineva este mai liniştit din pm1ca tJ:icii, cu atât 

îl neliniştesc rnai mult dorinţele şi pretenţiile. Câniecul aşa de 

popular al lui G-oethe: ,lch hab 'Inein, Sach al{!'nichts geslellt" 

(nu aştept nimic de la viat2), în adevăratul său înţeles l1e 

spune,(ă numai după ce omul a renunţa la toate pretenţiile şj 

s· a mărginit ia o existenţă sÎlnplă şi n10destă, dobândeşte acea 

linişte a spirituJui, care esi

attnee ji mnxime 

,. __ " ___ .,...r..._ ... __ ,"._,,_ ,,_.,.,_w_ •• ,, ... ... 

sănătate ne-am gândi totdeauna că, la vretne de durere şi . de 

supărări, aducerea amint( ne înfăţişează ori ce oră, petrecută 

fă.ră suferinţe, ca pe un rai pierdut, ca pe un prieten nepre1uit. 

Dar noi trecetn prin zilele cde frumoase fără a le simţi: llU1nai 

când vin cele rele, arrl dori să Je aducem înapoi. !'viii de ore vesele 

şi plăcute 'Ie Iăsănl să trea(;ă pe dinaintea noastră. lliră 3. ne 

bucura de ele şi fără a le în1B.rnpina tnăcar cu un zârnbc1 . pentru 

a ofta mai pe urmă după ek I'n vre1.nc de înirisL:'we. i\r lrchui 

dimpotn vă, să pfeţuirn actna1it:,tta suporta b:ă, fie ea cat de 

banală. in lOC să () privitn cu atâta nepăsare şi să ne grăbin1 a 

scăpa de ea; ar trbui se. ne adUi,m p;l.rura ;nTIlote c.ă I ln acel 

m0111cnâ, ,hiar se pierde pl;;{\ . ru vecie, inJ.ăţ3 ndl.hS';; spre 

apoteoza, trecutului, -şi de ,JCUln Înainte se păstrează flU1nai în 

rnernOlie, înconj urată de lumina neuH1firii, iar în (ţ;asurl le de 

restrişte, când ridicăm viHul au}jntirilor" se deŞfteaptă in noi un 

dor nespus după cele Ge nu lnai sunt. 

6. Orief;' marginire ne fâce ;n ai fericili. Cu cât sfera 

noastră de ar1ivlt:,-lte şi de atingere este mai strâmtă, cu atâl 

suntern ll1Ui .fericiţi; cu .cât este ulai largă, cu atât. mnterrl mai 

expuşi la nelinişte şi la supăr5.ri. Căci cu întinderea ci se sporesc 

i grijile dorinţele şi tmnerile. D'C 3{;CCa, nici chiar orbii nu sunt 

Qa de neffriilj r e câ.l i-am credc a }Jriori: aceasta o dovedeste 

, î 

liniştea aproape veselă a fizionurniei lor. Tot aşa se txplică în 

parte pemru ce a doua jumătate a vj(ţ ji este rnai tri stă decâ.t cea 

dintâ i: în decursul vietii orizontul scopurilor şi relaliiler noastre 

devine tot rna i larg. In copilărie orizontul est( 

mărg'init la 

împrejurilnea imediată şi la relaţiile cele mai rcstrânse; în 

t.inereţe esh mult mai întins ln varsta maturii cuprinde toată. 

tnişcarea vieţii noastre, unori linhrăţişează chiar relaţiile cele 

141

mai îndepărtate, state- şi popoare; la bătrâneţe se adaugă 

generaţia următoare. Din contră, orice mărginire, chiar şi cea 

intelectuală, este pricina fericirii noastre. Cu împuţinarea 

deşteptării voinţei se împuţinează suferinţele, şi se ştie că 

suferinţa este pozitivă, iar fericirea negativă. Dacă ne este 

mărginit cercul de acţiune, îi lipsesc voinţei ocaziile externe 

pentru a se deştepta; dacă ne este mintea mărginită, îi lipsesc 

cele interne. Însă cea din urmă are neajunsul de a deschide 

intrarea urâtului, care indirect devine un izvor de nenumărate 

suferinţe, tăcând pe om să se apuce de toate pentru a scăpa de 

el, să umble după distracţii, după societate, lux, joc de cărţi, 

băutură ş.a. ceea ce aduce cu sine pagube şi nefericiri de tot 

felul: "DijJicilis iu otio quies". Cât este rnărginirea externă de 

favorabilă, ba chiar de neapărată pentru fericirea omenească, se 

vede din Idilă, care , fiind singurul gen poetic ce-şi propune a 

ne înfâţişa oameni fericiţi, ni-i arată anume şi totdeauna în 

situaţia şi în împrejurarea cea mai simplă. De acolo vine şi 

plăcerea ce o avem pentru aşa numite tablouri de genere. 

Astfel dar simplicitatea cea mai mare şi chiar monotonia 

vieţii, până ce nu produce urâtul, ne face fericiţi, fiindcă numai 

aşa simţim mai puţin viaţa însăşi, prin urmare şi sarcina ei 

firească: ea curge atunci ca un pârâu fără valuri şi fără vârtej . 

7. Mulţumirea, sau nemulţumirea, se hotărăşte în ultimă 

instanţă 'prin ceea ce gândim şi ce simţim, adică prin cuprinsul 

şi ocupaţia conştiinţei noastre. Ori ce ocupaţie curat intelectuală 

este, de regulă, mai folositoare pentru spiritul capabil de a o 

avea, decât viaţa reală cu veşnicele ei alternări între succes şi 

cădere, cu zbuciumările şi cu necazurile ei. Dar pentru aceasta 

142

se cer însuşiri intelectuale mai înalte. Şi nu este de 'uitat, că 

precum viaţa activă externă ne distrage şi ne abate de la studii 

luându-ne liniştea şi concentrarea trebuincioasă pentru ele, tot 

aşa continua ocupaţie intelectuală ne face mai mult sau mai 

puţin incapabili pentru mişcarea şi agitările vieţii reale; de aceea 

e bine să întrerupem cu totul asemenea studii atunci când 

împrejurările cer energie şi activitate practică. 

8. Pentru a trăi cu deplină conştiinţă şi a scoate din 

experienţă toată învăţătura ce o cuprinde, trebuie să ne gândim 

adesea ori la cele petrecute şi să recapitulăm ceea ce ni s-a 

întâmplat, ce am făcut şi ce am simţit în felurite ocazii, să 

comparăm opiniile noastre trecute cu cele prezente, proiectele 

şi aspiraţiile noastre cu rezultatul lor şi cu nemulţumirea ce 

ne-au produs-o. Atunci ne facem singuri repetiţia lecţiilor ce ni 

le-a predat experienţa. Experienţa se poate asemenea compara 

cu textul, iar meditarea şi cunoştinţele cu comentariile lui. 

Multă meditare şi multe cunoştinţe cu ,puţină experienţă 

seamănă cu ediţiile, a căror pagini cuprind două rânduri de text 

şi 40 de comentarii. Multă experienţă cu puţină meditaţie şi 

puţine cunoştinţe seamănă cu ediţiile bipontine fără note, care 

lasă multe lucruri neînţelese. 

Tot acolo tinde şi sfatul lui Pythagoras: să recapitulăm 

seara înainte de a adormi ceea ce am făcut peste zi. Cel ce-şi 

petrece viaţa în îmbulzeala treburilor, sau a plăcerilor dintr-o zi 

în alta, fără a mai cugeta · asupra trecutului, acela pierde 

conştiinţa clară a existenţei; inima lui devine un haos, şi un fel 

de confuzie i se introduce în idei şi se arată îndată în conversaţia 

lui abruptă, fragmentară, oarecum tăiată în bucăţele, cu atât mai 

mult cu cât este mai mare mişcarea din afară, mulţimea 

143

___ 7._'_" ___ " __ 1t!.tlJu1! e'!.vt!!O,_et 

' _ 

in1presiiInr, şi cu cât es te ro.ai H1kă lucrarea dinăuntru a 

cugetului său. 

A.ici este de observat că, după oarecare vreme, nu mai 

suntetTI în stare să ne aducem aminte de dispozitia si de simti rile 

• 1 , 

noastre din trecut, nici de toate împrejurările care ne-au 

influenţat, dar ne puteln aduce alninte de manifestărik noastre, 

adică de cele ce am zis sau anl făcui.. Aceste tnanifestări sunt 

rezultatul, expresia şi măsura acelor dispoziţi i şi simţiri. 

Memoria, sa.u hârtia, vor trebui dar să păstreze cu îngrijire 

asetnenea lucruri din epocile mai Însemnate. Pentru acestea sunt 

foarte folositoare jurnalele personale) ceea ce numesc nemţii 

Tagebiicher. 

9. Să ne fhn singuri de aj uns, să ne fim înşine totul şi să 

putem zice ,onlnia mea mecum portd', este fără. îndoială 

Însuşirea cea lnai fo lositoare pentru fericirea noastră: de aceea 

nu se poate repeta îndestul cuvântul lui Aristoteles: 11 

Eu8utvJ.l0vux. 'tffiV uU'tupxmv EO'tl (fericirea este a acelor 

ce-şi sunt singuri de aj uns). (Eth. Eud. 7. 2.). (Cam aceeaşi idee 

o exprhnă într-o formă foarte plăcută lnaxima lui Chamfort 

pusă ca nlotto În fruntea cărţii de faţă). Căci pe de o parte nu ne 

putem încrede cu siguranţă. în nimeni decât în noi înşine, şi P( 

de alta greutăţile, prinlejdiile şi neplăcerile ce le aduce 

societatea cu sine sunt nenumărate şi cu neputi.nţă de ocolit. 

Nu este cale mai rătăcită pentru fericire decât viaţa în 

1 umea cea mare, "high lije", curll am zice "în chef şi petreceri", 

căci aceasta vrea să prefacă existenţa noastră cea săracă într-un 

şir neîntrerupt de hucurii, de distracţii şi de plăceri, de unde 

dezamăgirea nu poate lipsi; precum , de asemenea, nu lipseşte 

144

dezamăgirea la neadevărurile ce ni le spunem unii altora în fa ţă, 

şi care sunt nedezlipite de o asemenea viaţă ! ) . 

Mai întăi, orice societate cere neapărat o acomodare şi o 

temperare reciprocă: de aceea devine cu atât l11ai searbădă, cu 

cât este mai numeroasă. Nimeni nu poate fi a$a cum este, decât 

atunci când se află singur; prin urmare cine nu iubeşte 

singurătatea, nu iubeşte libertatea: căci liberi suntem numai, 

când sunteul singuri. Ori ce societate are ca tovarăş nedezlipit 

sila şi ne cere jertfe cu atât mai grele, cu cât individualitatea 

noastră este mai importantă. Astfel, fie Cine va ocoli, va suferi 

sau va prefera singurătatea în proporţie cu valoarea persoanei 

sale. Î n izolare îşi simte cel sărac la minte toată sărăcia, spiritul 

cel mare toată impol1anţa, pe scurt, fiecare simte ceea ce este. 

Cu cât cineva stă mai sus pe scara naturi i, cu atât se află, din 

necesitatea firească, mai izolat. Dar atunci este o binefacere 

pentru el dacă izolarea trupească corespunde celei sufleteşti: 

căci altfel contactul prea des cu fiinţe het erogene îl tulbură, îi 

este chiar duşman, îi întunecă propria sa fire fără a-i da nici o 

compensaţie: Pe când natura a aşezat între oameni cea mai mare 

deosebire, în inimă şi în minte, societatea, neţinând-o în seamă, 

îi face pe toţi egali, sau mai bine, pune în locul egalităţii fireşti 

deosebirile şi treptele meşteşugite ale stării şi ale rangului, care 

fo arte des sunt diametral opuse rangului naturii. Aceastăalcătuire 

socială le convine prea bine celor pe care natura i-a 

aşezat pe treptele de jos; dar acei, puţini la număr, pe care i-a 

1) Precwn ne este trupul învelit m haine, aşa mintea în neadevăruri. Vorbele, 

faptele, toată firea noastră sunt mincinoase; şi numai străbătând prin acest 

văI putem uneori să ghicim adevăratele simţiri, precum ghicim fOIma ttupului 

din haine. 

145

aşezat sus, sunt nedreptăţiţi, din care cauză aceştia se retrag din 

societate, unde prin unnare, îndtă ce este numeroasă, 

pre d omină vulgaritatea. C e ea ce face neplăcută societatea 

pentru spiritele cele mari, este egalitatea drepturilor şi a 

pretenţiilor pe lângă inegalitatea fa cul t ăţilor şi a lucrării sociale. 

Aşa numita "societate" admite calităţi de tot felul, afară de cele 

intelectuale acestea sunt de contrabandă. Ea ne sileşte să arătăm 

o răbdare nemărginită pentru orice absurditate, nebunie şi 

prostie; din contră însuşirile eminente ale cuiva să-şi cerşească 

iertare sau să se ascundă; căci superioritatea intelectuală vatămă 

prin simpla ei existenţă şi fără voie. Astfel societatea, numită 

. cea bună, nu are numai răul că ne impune oameni ce nu-i putem 

lăuda nici iubi, ci ne şi împiedică de a fi noi înşine aşa cum ne 

este firea; din contră ne sileşte, pentru a fi în consonanţă cu 

ceilalţi, să ne restrângem, să ne micşorăm şi să ne desfigurăm 

singuri.Cuvinte de duh sau inspiraţii inte1ig nte se cuvin nunlai 

într-o societate inteligentă: în cea de rând deşteaptă de-a dreptul 

ura; căci pentru a plăcea acolo, se cere neapărat să fii om de 

rând şi mărginit Î ntr-o asemenea societate trebuie dar să 

jertfim, cu mare abnegaţie, trei pătrimi din noi înşine pentru a 

ne asenlăna celorlaţi. Ca răsplată avem , ce e drept, pe ceilalţi: 

dar cu cât cineva are mai multă valoare cu atât va găsi mai 

curând, că aici câştigul nu acoperă paguba şi că afacerea se 

sîarşetşte cu deficit, fiindcă oamenii sunt de obicei insolvabili, 

adică nu au în societatea lor nimic ce ne-ar despăgubi de urâtul, 

de sarcinile şi de neplăcerile ei, precum şi de abnegaţia ce ne-o 

mpune. Aşa fiind , cele mai multe societăţi sunt astfel alcătuite, 

încât cine le dă pe singurătate face o tocmeală bună La aceasta 

se mai adaugă, că societatea, pentru a înlocui superioritatea 

146

advărată, adică cea intelectuală: pe care nu 6 ) poate - suferi şi 

care este şi greu de găsit, a întrodus o superioritate falsă, 

convenţională, întemeiată pe reguli arbitrare, moştenită prin 

tradiţie în cercurile mai înalte şi adesea schimbătoare ca şi 

lozinca la militari; aceasta se numeşte apoi buna creştere, "bon 

ton, fashionableness". Când însă vine vreodată in coliziune cu 

cea adevărată,îşi arată slăbiciunea. De altf l, "quand le bon ton 

arrive, le b.on ses se retire". 

_ 

Dar îndeosebi nimeni nu poate sta în arlnonie deplină 

decât numai cu sine tnsuşi; nici cu prietenul său, nici cu iubita 

sa, căci deosbirile i,dividu8:lită:tii ' şi - ale dispoziţie;i produc 

totdeauna o disonanţă ne cât de mică. 'De'aceea, pacea adevărată 

şi adâncă a inimii şi liniştea ' deplinfa s-ufletului - el mai mare 

"nu i :se pot gsi decât în 

bine pe pământ, după 'sănătate - 

singurătate şi, ca stare permann, numai în retragerea cea mai 

desăvârşită. Dacă ai atunci o individualitate înaltă şi bogată, te 

afli în situaţia cea mai fericită ce este cu putinţă pe această 

sărmană lume. Şi să o spunem rară sfială: oricât de strâns sunt 

legaţi oameniii prin amiciţie, amor şi căsătorie, adevărat prieten 

nu-şi este cineva decât sieşi şi cel mult copilului său. Cu cât 

omul după condiţiile sale externe sau interne are mai puţină 

trebuinţă de a fi în relaţie cu alţii, cu atât mai bine pentru el. 

Neajunsurile singurătăţii şi păstrării le poţi prevedea, deşi nu le 

simţi pe toate deodată; din contră, societatea este insidioasă 1) : 

ea sub aparenţa petrecerii ,a comunicării, a plăcerilor sociale 

etc., ascunde rele foarte mari, adesea incurabile.O îndeletnicire 

de căpetenie a tineretului ar trebui să fie deprinderea cu 

1) Schopenhauer însuşi întrebuinţează aici cuvântul insidios (N.T.) 

147

singurătatea, fiindcă în ea se află un izvor de fericire şi de linişte 

sufletească. Din toate acestea urmează, ca partea cea bună şi-a 

ales-o acela,care nu se încrede decât în sine însuşi şi îşi află 

Întru-toate mulţumirea de sine; Cicero zice: Nemo potest non 

beatissimus esse, qui est totus aptus ex sese, quique in se uno 

ponit omnia. (Cel mai fe ricit caută să fie acela, care nu are 

întru-nimic trebuinţă de alţii , ci şi-a pus toate in sine. Paradox, 

II). Cu cât cineva are mai mult în sine însuşi, cu atât cere n1ai 

puţin de la alţii. Un fel de simţire a deplinei indestulări opreşte 

pe oamenii de valoare de a aduce societăţii Însemnate]e jertfe, 

ce le cere, nicidecum de a o căuta cu abnegaţie de sine înşişi . 

Simţirea c.ontrară fa ce pe oamenii de rând aşa de sociabili şi de 

acomodanţi: lor le vine mai uşor să sufere pe alţii decât să se 

sufere pe sine. La aceasta se mai 

adaugă, că ceea ce are 

adevărată valoare nu se preţuieşte în lume, şi ceea 

ce se 

preţuieşte, nu are valoare. Rezultatul este retragerea tuturor 

oamenilor de n1erit. Aşadar pentru acela, care găseşte ceva în 

sine, va tI o regulă înţeleaptă de a-şi 111ărgini nvoile numai 

pentru a-şi păstra sau a-şi mări libertatea şi de a avea cât se va 

putea mai puţine dorinţe pentru persoana sa, împuţinând astfel 

\relaţiiIe neapărate cu IUlnea. 

Pe de altă parte, cea ce face pe oameni sociabili este 

neputinţa lor de a suporta singurătatea şi în singurătate de a se 

suporta pe sine. Goliciunea lor internă şi urâtul îi mână în 

societăţi, precum şi în călători i prin ţări străine. Spiritului lor îi 

lipseşte puterea elastică a unei mişcări proprii: de aceea mulţi 

caută întărirea lui prin alcool şi aj ung astfel la beţie. Pentru 

aceeaşi cauză le trebuie totdeauna o excitare din afară şi anume 

148

cea mai energică, adică cea prin fiinţe de seama lor. Fără de ea, 

spiritul lor, neputându-si purta povara, îsi sporeste miscarea si 

1) ' . " " 

se cufundă în letargie . Asemenea s-ar putea zice că fiecare din 

ei este numai o fracţie m.Îcă din idtxa olnenirii şi că îi trebuie 

prin urmare multă conlpletare prin alţii pE:ntru a produce 

oarecun1 0 cunoştinţă ornenească întreagă; dimpotrivă cine este 

om întreg, anI par excellence, acela lnfă.ţiează (} un1L.t!0 şi nu 

o fracţie, şi prin umlare are destul cu sine. În acst u1ţeles 

societatea de rând se poate compara cu rrm zÎca rusească de 

comuri, unde fiecare corn nu are decât un singur ton şi numai 

prin consonanţa exactă a tuturor se produce o melodie. Căci 

monoton ca şi cornul cu un singur ton, este spiritul mai tuturor 

oarrlenilor, şi mulţi din ei par a avea o singură idt!e, incapabili 

de a mai concepe şi alta. De aici se explică nu numai anostia 

lor, ci şi dorinla de a fi în societate şi de a umbla tot în grămadă 

ca în mijlocul unei cirezi (englezeşte: the gregariouseness of 

mankind). Monotonia proprie sale fiinţe îi devine fiecăruia din 

ci nesuferită - omnis stultitia laboratjastidio sui (tot nerodul se 

1) Se ştie că relele slmt mai uşor de suferit împreună cu alţii: printre rele pare 

a socoti oamenii şi urâtul, de aceea se asociază mai mulţi pentru a se plicitisi 

impreună. Precum iubirea de viaţă nu este decât fr ica de moarte, tot aşa 

instinctul social al oamenilor nu este direct, adică nu se mtemeiază pe iubirea 

societ5ţii, ci pe teama de singurătate; căci ei nu caută atât încântătoarea 

1n1aţişare a celorlalţi, pe cât fug de pustietatea singurătăţji şi de monotonia 

propriei lor conştiinţe. Pentru a scăpa de aceasta, se mulţumesc şi cu o 

societate rea şi se SUP'.lIl greutăţilor, ce le aduce orice societate. Dacă msă 

dezgustul de toate acestea a hiruit şi in urmă a prins rădăcină obiectul 

singtLrătăţii şi întărirea împotriva impresiei cele dintâi, aşa încât să nu mai 

producă efectele de care am vorbjt mai sus, atunci putem rămâne în tihnă 

totdeauna singuri, Îa ră a dori societatea, tocmai fiindcă trebuinţa ei nu este 

directă şi fiindcă ne-am deprins cu efectele binefăcătoare ale singurătă.ţii. 

149

munceşte cu propria-i nerozie); numai împreună şi prin asociere 

sunt ceva, întocmai ca şi acei comişti. Din contră omul plin de 

spirit este de comparat unui virtuos,care îşi execută singur 

concertul; sau şi unui clavir. Precum clavirul singur este o mică 

orchestră, aşa este şi el o lume în mic, şi ceea ce sunt ceilalţi cu 

toţii împreună,se înfăţişează la el în unitatea unei singure 

conştiinţe. Ca şi clavirul, el nu fa ce parte dintr-o simfonie, ci 

este potrivit pentru solo şi pentru singurătate; iar dacă totuşi 

trebuie să lucreze cu ei împreună, atunci o face numai ca voce 

principală cu acompaniere, ca şi clavirul, sau pentru a indica 

tonul la muzica vocală, ca şi clavirul. Cui îi place Însă 

societatea, îşi poate scoate din această comparaţie regula de a 

îndrepta întrucâtva prin cantitate ceea ce lipseşte la calitatea 

persoanelor, cu care este în relaţie. Cu un singur om plin de 

spirit poate avea destulă societate; dar dacă nu se află decât soiul 

de rând, atunci este bine să aibă multe exemplare din acest soi, 

pentru ca din varietatea şi conlucrarea lor să rezulte ceva, şi 

Dumnezeu să-i dăruiască răbdare ! 

Din acel gol şi acea sărăcie sufletească a oamenilor 

trebuie să ne mai explicăm , pentru ce, dacă uneori nişte bărbaţi 

mai distinşi fonnează o societate cu un scop ideal, rezultatul 

iese mai todeauna contrar. Acea plebe a omenirii,care se 

îmbulzeşte pretutindeni cu grămada, ca jivinele, şi este gata să 

se apuce de toate fără alegere pentru a scăpa de urât şi uneori 

de sărăcie,se vâră şi acolo, şi strică în curând toate sau preface 

lucrurile aşa încât ies împotriva scopului iniţial. 

De altminteri sociabilitatea se poate privi ca o încălzire 

sufletească a oamenilor laolaltă, analoagă celei fizice, ce o 

produc prin înghesuire, când este ger. Dar cine are însuşi multă 

150

căldură sufletească, nu are trebuinţă de aşa ceva!). După toate 

acestea sociabilitate a cuiva stă în proporţie aproape inversă cu 

valoarea fui intelectuală, şi "a fi nesociabil" aproape vrea să 

zică' "a fi un on1 eminenf'. 

Omul cu o inteligenţă mai înaltă găseşte în singurătate 

două foloase: mai întâi de a fi cu sine însuşi şi al doilea de a nu 

fi cu alţii. Pe folosul din urmă trebuie să punem un mare preţ, 

dacă ne aducem aminte, câtă silă, câte greutăţi şi chiar primejdii 

aduce cu sine orice relaţie socială. Tout notre mal vienl de ne 

pouvoil; elre seuls, zice Labruyere. Sociabilitatea se ţine de 

pornirile primejdioase şi vătămătoare fiindcă ne pune în raport 

cu nişte fiinţe, a căror mare majoritate este rea ca morala şi 

tâmpită ca inteligenţa. Cel nesociabil nu are trebuinţă de ele. A 

afla în tine însuţi atât, Încât să nu-ţi mai trebuiască societatea, 

este o mare fericire, fiindcă mai toate suferinţele noastre se nasc 

din societate, iar liniştea intelectuală, care pe lângă sănătate este 

1) Schopenhauer adaugă în volumul 2 din Parerga următoarea compar.aţie: 

"într-o zi de iarnă, pc ger, o tunnă de arici se înghesuiau unii într-alţii 

ca să·se apere de frig prin propria lor căldură. însă îndată simţiră împunsăturile 

ghimpi lor lor şi se îndepărtară unii de alţii. Dorul de căldură apropiindu-i 

din nou,împusăturile iarăşi îi depărtară, aşa încât se zbăteau mereu Între cele 

două chinuri,până ajunseră a găsi o distanţă mijlocie, care uşura întru-câtva 

amândouă suferinţele. Sociabilitatea, născută din golul şi din monotonia 

internă, împinge oamenii unii spre alţii, însă nenumăratele lor însuşiri 

respingătoare şi greşeli nesuferite îi împrăştie din nou. Distanţa mijlocie, la 

care ajung în sJarşit şi care fa ce cu putinţ! o vieţuire împreună, se numeşte 

apoi "politeţe" şi .,bună cuviinţăn. Celui ce trece peste această distanţă, i se 

zice în Anglia "heep YOUl" distance!" Cu acest chip, ce este drept, trebuinţa 

de căldură mutuală nu este îndestulată decât pe jumătate, dar pe de altă parte 

151

elementul cel nlai esenţial al fericirii, se primejduieşte prin orice 

relaţii şi plin unnare nu poate exista fără multă singurătate. 

Pentru fericirea linişti i intelectuale filozofii cinici renunţau la 

orice avere; cine pentru acelaşi scop renunţă la societate, a ales 

mij locul cel mai inţelept. Căci este pe atât de nemeritată, pe cât 

este de frumos ceea ce zice Bernardin de St. Pierre : "la diete 

des aliments nous rend la sante du corps el celle des hommes 

la tranquillite de l' iJme". Prin unnare ce] ce se împrieteneşte 

din vreme cu singură tatea şi se deprinde a o iubi, a dat de o 

c01TIoară. Dar nu toli o pot găsi, din contră., foarte puţini. Căci 

precum la început nevoia împreunează pe oameni , aşa după 

încetarea ei îi Îtnpreunează urotul . 

Când ar lipsi amâ,ndouă 

acestea, toţi ar rămâne singuri mai Întâi fiindcă numai cu 

singurătatea se potriveşte importanţa exclusivă şi unică ce şi-o 

dă fiecare în ochii săi proprii şi care in tnij locul lumii se reduce 

la nimic, primind la fiecare pas o dezm inţire dureroasă . În acest 

înţeles singurătatea este chiar starea firească a fiecăruia: ea îl 

aşează djn nou, ca pe Adam, în condiţia primitivă a fericirii 

potrivite cu natura lui. 

Dar Adam nu avea nici tată, nici mamă! De aceea, iarăşi 9 

într-un alt îllţeles,singurătatea nu este firească omului, pentru 

că la intrarea lui în lume nu s-a aflat singur, ci Între părinţi, fr aţi 

şi surori, aşadar în societate. Prin unnare, in birea singurătăţii 

nu poate exista ca pornire primitivă, ci se naşte în unna 

experienţei şi a cugetări i; şi aceasta se va întâmpla în proporţia 

dezvoltării puterilor intelectuale şi totdeodată împreună cu 

înaintarea în vârstă, astfel încât dorinţa de societate a oricăruia 

va sta de regulă în raport invers cu vârsta sa. Copilul cel mic 

plânge şi se vaită, îndată ce rămâne singur, fie numai câteva 

152

minute. Pentru băiat singurătatea este o pedeapsă. Tinerii se 

asociează uşor; numai cei cu minte şi cu inimă aleasă caută 

uneori izolarea: dar a rămâne o zi întreagă singuri, le vine încă 

greu. Bărbatului însă îi este uşor: el poate sta multă vreme 

singur; iar moşneagul, care este ultima rălnăşiţă din generaţiile 

dis păru te şi nu lnai are nici plăcere, nici putere pentru 

distracţiile vieţii, cu cât este mai bătrân, cu atât îşi găseşte în 

singurătate adevăratul său element. Totdeauna însă, în fiecare 

individ, aplecarea spre izolare şi singurătate va creşte în raport 

cu valoarea sa intelectuală. Căci o asemenea aplecare,după cum 

am zis , nu este firească,adică de-a dreptul născută din vreo 

trebuinţă, ci numai efectul experienţei şi al cugetării, mai ales 

al cunoştinţei dobândite despre mizeria morală şi intelectuală a 

celor mai mulţi oameni, la care, pentru a aduce răul la culme, 

imperfecţiile morale conspiră cu cele intelectuale şi se aj ută .. 

unele pe altele, producând astfel o sumă de fenomene bîdoase 

şi tăcând relaţiile sociale nesuferite. Rezultatul este, că în 

această lume, în care sunt lTIulte lucruri rele, cel mai rău rămâne 

totuşi societatea, aşa încât chiar Voltaire, francezul cel sociabil, 

a fost silit să zică: la ten'e est eouverte de gens qui ne meritent 

pas qu 'on leur parle. Acelaşi motiv îl dă şi blândul Petrarca 

pentru marea şi statornica iubire ce o avea pentru singurătate: 

Cereato ho sempre so/itaria vita 

(La rive il sanllO, ela capmpagne, ei boschi), 

Per fuggir quest 'ingegni storti e losehi 

Che la strada del ciel'hanno smarita. 

în acelaşi înţeles explică el lucrul în frumoasa sa carte De 

153

vita solitaria, ce pare a fi servit lui Zimmermann de model 

pentru celebra scriere: Ober die Einsamkeit. Şi Chamjort arată 

originea secundară şi indirectă a nesociabilităţii, când zice în 

felul său sarcastic: on dit quelquefo is d'un homme qui vit seul: 

îl n 'aime pas la societe. C'est souvent comme si on disait d'un 

homnle qu 'il n 'aime pas la promenade sous le pretexte qu 'il ne 

se promene pas volontiers le soir dans la fo ret de Bondy. Î n 

acelaşi înţeles zice Sadi în Gulistan: "de atunci ne-am luat ziua 

bună de la societate şi ne-am hotărât pentru calea singurătăţii: 

căci în singurătate este siguranţă". Dar şi Angelus Silesius, 

suflet blând şi creştinesc, ne spune în curiosul său limbaj mistic: 

Irod este duşmanul, iar Iosif ra,tiunea. Acestuia îi 

descoperă Dumnezeu primejdia în vis. Lumea este Betleemul, 

Egipetul este singurătatea. Fugi, sufletul meu! fugi! ca să nu 

mori de durere. 

Tot aşa cugetă Giordano Bruno: tanti uomini che in terra 

hanno voluto gustare vita celeste, dissero con una voce: .,ecce 

elongavi fu giens et mansi in solitudine". (Atâţia oameni din cei 

ce au vrut să guste pe pământ viaţa cerească, au zis Într-un glas 

"iată m-am depărtat fugind şi am rămas în singurătate"). Î n 

acelaşi înţeles spune Persanul Sadi în Gulistan, despre sine 

însuşi: "sătul de prietenii mei din Damasc, m-am retras în pustie 

lângă Ierusalim, pentru a căuta tovărăşia dobitoacelor". Î n scurt, 

"l toţi câţi i-a format Prometeu dintr-un lut mai bun, au vorbit aşa. 

Ce plăcere să poată găsi în societatea unor fiinţe, cu care nu stau 

în legătură decât prin partea cea mai de rând şi cea mai puţin 

154

nobilă a firii lor, adică prin cea de toate zilele, cea trivială şi 

josnică, a unor fiinţe, care nu se pot înălţa la nivelul lor şi, prin 

urmare, vor căuta să înjosească pe ceilalţi până la ele Este dar 

un simţ aristocratic, care hrăneşte aplecarea spre izolare şi 

singurătate. Toţi mişeii sunt sociabili de ţi-e milă de ei; din 

contră, omul ales se arată mai întâi prin aceea, că nu găseşte 

plăcere în alţii, ci preferă din ce în ce mai mult singurătatea, şi 

, înaintând în vârstă, aj unge cu încetul la înţelegerea, că în lume, 

cu puţine excepţii, nu este altă alegere decăt între singurătate şi 

înjosire. Şi oricât de aspru pare acest adevăr, se află totuşi 

mărturisit de chiar Angelus Silesius, cu toată blândeţea şi iubirea 

lui crestinească: 

, 

Die Einsamkeit ist noth; dochsei nur nicht gemein, 

So kannst du uberall in einer Wuste sein. 

(Singurătatea e de trebuinţă; dar dacă nu te înjoseşti, poţi 

fi pretutindeni ca în pustiu). 

Î n ceea ce priveşte spiritele cele mari este lucru firesc, ca 

aceşti adevăraţi educatori ai neamului omenesc să aibă tot aşa 

de puţin dorinţă de a se întovărăşi cu ceilalţi, pe cât o au 

pedagogii de a se amesteca în jocurile copiilor, care fac zgomot 

în jurul lor. Ei au venit în lume pentru a călăuzi pe ceilalţi din 

oceanul rătăcirilor spre limanul adevărului, pentru a-i scoate din a. 

abisul nepriceperii şi înjosirii, a-i ridica la lumină, la cultură şi 

la perfecţionare, şi dacă trebuie să trăiască între ei, totuşi nu se 

contopesc cu ei, ci se simt de la început fiinţe deosebite: dar la 

înţelegerea lămurită a izolării lor, fireşte, nu aj ung decât încetul 

cu încetul, cu înaintarea vârstei, _ 

când apoi caută a adăuga la

depărtarea lor intelectuală de ceilalţi şi pe cea fizică şi a se feri, 

ca nu cumva vreunul să le vină mai în apropiere, afară numai 

dacă este ceva mai presus de înjoirea obştească. 

Din toate acestea rezultă, că iubirea de singurătate nu se 

arată direct şi ca un instinct primitiv, ci se dezvoltă indirect, mai 

ales în inteligenţele cele înalte şi încetul cu încetul, nu fără luptă 

împotriva aplecării fireşti spre societate şi chiar a şoptirilor 

mefistofelice: 

Nu te mai juca cu durerea, care îli roade inima ca un 

vultur: chiar cea mai rea societate te fa ce să simţi că eşti şi tu 

un om între oameni. 

Singurătatea este soarta tuturor oanlenilor înzestraţi cu o 

capacitate deosebită: ei o vor deplânge uneori, însă o vor alege 

totdeauna ca pe cel mai mic dintre două rele. Dar cu înaintarea 

vârstei sapere aude (să ai curaj ul înţelepciunii) devine tot mai 

uşor şi nlai natural' în această parte, şi după 60 de ani aplecarea 

spre singurătate este Într-adevăr firească, ba chiar instinctivă. 

Căci acum toate se unesc pentru a o susţine. Îndemnul cel nlare 

spre societate, iubirea de femei şi instinctul sexual, nu rnai 

lucrează; nesexualitatea bătrâneţei produce chiar un fe l de 

mulţumire cu sine însuşi, care absoarbe cu încetul toată 

aplecarea spre societate; de la mii de iluzii şi de utopii a revenit 

omul; viaţa activă îi este de regulă sfărşită, de aşteptat nu mai 

aşteaptă nimic, planuri şi intenţii nu mai are, generaţia proprie, 

de care se ţine el, nu mai trăieşte; înconjurat de un veac străin, 

bătrânul a devenit obiectiv şi din fire izolat. Pe lângă acestea 

zborul timpului este mai grăbit, şi inteligenţa lui ar vrea să se 

156

mai folosească de el. Căci, presu-punând numai că mintea i s-a 

păstrat în toată puterea ei, cunoştinţele cele multe şi experienţa 

dobândită, adâncirea desăvârşită a tuturor cugetărilor, nlarea 

deprindere şi uşurinţa întrebuinţării tuturor facultăţilor face 

tocmai acum orice studiu mai interesant si mai usor decât 

, , 

înainte. O mie de lucruri, care până atunci erau ca învăluite în 

negură, se arată acum lămurite: bătrânul vede rezultatele 

activit!iţii 

sale şi îşi simte toată superioritatea. Î n urma 

experienţei îndelungate el a încetat a aştepta mult de la oameni, 

căci a aflat, că de obicei, nu câştigă a fi cunoscuţi mai de 

aproape; din contră, ştie că, afară de rare excepţii, nu va întâlni 

decât exemplare fo arte defectuoase ale firii omeneşti, de care 

este mai bine să nu se atingă . Cel înaintat în vârstă nu HlaÎ este 

expus la iluziile obişnuite, pătrunde îndată valoarea fiecăruia şi 

nu simte decât foarte rar dorinţa de a sta în relaţii u1ai de aproape 

cu cineva. Î n starşit, se adaugă, mai ales pentru cel ce recunoaşte 

in singurătate o prietenă din copilărie, obiceiul izolării şi al 

petrecerii cu sine însuşi îi devine a doua natură. Astfel iu.birea 

singurătăţii, care mai înainte avea să se lupte cu aplecarea 

socia1ă, a aj uns acum lucru firesc şi sinlplu: te afli în singurătate 

ca peştele în apă. De aceea orice individualitate eminentă , prin 

unnare neaselnănată cu ceilalţi, aşadar singuratică, se simte prin 

izolare apăsată în tinereţe, dar u·.,urată la bătrâneţe. 

Ce este drept, de această fericire a bătrâneţei se 

împărtăşesc oamenii numai în proporţia puterilor lor 

inteiectuale aşadar capul cel eminent mai înainte de toţi ; însă, 

într-un grad mai mic, fiecine. Numai naturile cele TIlai vulgare 

vor simţi la bătrâneţe aceeaşi plăcere pentru societate ca mai 

înainte: ele devin o sarcină pentru lumea cu care nu se mai 

157

potrivesc, şi aj ung a fi de-abia suferite, pe când mai înainte erau 

căutate. 

Din raportul invers între anii vieţii şi gradul sociabilităţii 

se mai poate deduce şi o considerare telcologică. Cu cât este 

omul mai tânăr, cu atât are mai mult de învăţat în toate 

privinţele; natura l-a îndemnat dar la învăţământul mutual, pe 

care-l primeşte fiecare în relaţiile cu semenii săi şi în privinţa 

căruia societatea omenească se poate numi un mare institut de 

educaţie Bell - Lancarstriană; căci şcolile şi cărţile sunt instituţii 

meşteşugite, fiind prea abătu te de la direcţia naturii. Este aşadar, 

fo arte nimerit ,ca omul să urmeze acea şcoală naturală, cu atât 

mai regulat cu cât este mai tânăr. 

Nihil este ab omni parte beatum (nimic nu este în toate 

privinţele fe ricit),zice Horaţiu, şi după proverbul indic: nici un 

lotus fără coadă. Astfel şi singurătatea, pe lângă multe bune, are 

şi ea micile ei greutăţi şi neplăceri, care însă, în comparare cu 

acele ale societăţii , sunt de puţină însemnătate, din care cauză 

cel ce simte ceva în sine va găsi totdeauna, că este mai uşor a 

trăi fără oameni, decât cu dânşii. 

De altfel, Între acele 

inconveniente este unul, de care nu ne dăm aşa de uşor seama 

ca de celelalte; precum ar fi trupul nostru: dacă stăm tot în casă, 

devine prea sirnţitor pentru influenţele din afară şi se 

îmbolnăveşte la orice aer mai rece, asemenea prin retragerea şi 

singurătatea prelungită, inima ne devine aşa de simţitoare, Încât 

la cele mai neînsemnate întâmplări, cuvinte sau gesturi ne găsim 

tulburaţi sau atinşi sau ofensaţi, pe când cel ce rămâne tot în 

mulţime, nici nu mai ia în seamă asemenea lucruri. 

Cine însă, mai ales în vârsta mai tânără, cu tot dezgustul 

legitim de oameni, care l-a alungat de atâtea ori în singurătate 

158

lWttteje fi ulIlxitne 

tot nu este în stare să sufere mai multă vreme pustiul ei, aceluia 

îi dau sfatul să deprindă a-şi aduce o parte a singurătăţii în 

societate, aşadar să înveţe a fi până la oarecare grad şi în 

societate singur, să nu spună îndată celorlaţi ceea ce gândeşte 

şi, pe de altă parte, să nu pună mare temei pe ceea ce spun ei, 

din contră, să nu prea aştepte mult de la ei, nici în privinţa 

morală, nici în privinţa intelectuală, şi faţă cu opiniile lur să-şi 

întărească acea nepăsare, care este mij locul cel mai sigur pentnl 

a avea o toleranţă lăudabilă. Atunci, deşi în mijlocul lor, nu va 

fi totuşi prea mult în societatea lor, ci îşi va păstrd o privire 

obiectivă faţă de ei; ceea ce îl va apăra de o atingere prea de 

aproape cu societatea şi prin unnare de murdării şi pagube. 

A veln chiar o expunere dran1atică, vrednică de citit, a acestei 

societăţi restrânse sau înconjurate cu şanţuri în comedia : El 

Cafe o sea, la comedia nueva de Moratin, şi anume în caracterul 

lui Don Pedro, mai ales sc. l şi 3 din actul întâi . În acest înţeles 

societatea se poate compara cu un foc, la care omul cuminte se 

încălzeşte din depărtare, pe când nebunul îşi bagă mâna în el şi, 

după ce s-a fri pt, fu ge în răceala singurătăţii şi se vaită, că-l arde. 

10. In vidia este firească omului: totusi este un vi ciu si în 

acelaşi timp o nefericireI). Trebuie doar 'să o privim c pe 

duşmanul fe ricirii noastre şi să o înăbuşim ca pe un demon. La 

aceasta ne povăţuieşte Seneca în frumoasele cuvinte: nostra nos 

sine comparatiolle delectent nunquam erit fe lix quem torquebit 

fe licior (De ira III, 30), şi iarăşi: quum adspexeris quot 

antecedant, cogita quot sequantur. (Ep. 15). (Să ne bucurăm 

de ale noastre fără comparare cu alţii: niciodată nu vei fi fericit, 

1) Invidia oamenilor arată, cât se simt de nefericiţi şi atenţia lor necunnată 

pentru ceea ce sunt şi ce fac alţii, cât le este de urât. 

159

dacă te vei mâhni fiindcă cineva este mai fe ricit. - Când vezi 

câţi sunt înaintea ta, gândeşte-te, câţi sunt în unnă). Să ne uităm 

dar mai des la cei ce se află mai rău decât noi, decât la cei ce ne 

par că se află mai bine. La vreo întâmplare într-adevăr nefericită 

chiar mângâierea cea mai puternică, deşi ieşită din acelaşi izvor 

cu invidia, ne o va da privirea unor nefericiri mai mari decât ale 

noastre, precum şi, relaţiile cu oameni, care se află în aceleaşi 

împrejurări, cu sociis malorum. 

Atât despre partea activă a pizmuirii. Despre cea pasivă 

trebuie să ştim, că nu este ură mai neîmpăcată decăt invidia din 

care cauză n-ar trebui să ne silim cu tot dinadinsul a o deştepta 

în alţii, ci aIn face mai bine să ne lipsim de această plăcere, ca 

de multe altele, din pricina unnărilor primejdioase. 

Sunt trei aristocra,tii: 1) a naşterii şi a rangului, 2) a 

banilor, 3) a spiritului. Cea din urmă, drept vorbind, este cea 

mai însemnată, şi se recunoaşte astfel, dacă i se lasă timpul. 

însuşi Frederic cel !v/are a zis: les ames privilegiees ranget a 

['egal des souverains, şi a spus-o către mareşalul Curţii, care 

s-a mirat , de ce, pe când miniştrii şi generalii mâncau la masa 

mareşalilor, Voltaire să fie aşezat la masa prinţilor, cu rudele 

lor. Fiecare din aceste aristocraţii este înconjurată de o armată 

de pizmuitori, care sunt pe ascuns înverşunaţi împotriva ei şi, 

dacă nu le este cumva teamă, se opintesc în fe lurite moduri să 

dea a înţelege că şi ei sunt pe aceaşi treaptă. Dar tocmai aceste 

opintiri dovedesc credinţa lor contrară. Purtarea ce trebuie să o 

aibă cei pizmuiţi împotriva pizmuitorilor consistă în a se ţine 

departe de ei şi a se feri pe cât se poate de orice relaţie cu dânşii, 

aşa încât să rămână de"spărţiţi prin o mare distanţă: iar unde 

aceasta nu este cu putinţă, să rabde cu mare linişte opintirile lor, 

160

fiindcă, chiar izvorul lor le neutralizează. Această regulă o 

vedem de altfel pretudindeni păzită. Dimpotrivă, cei ce se ţin 

de una din cele trei aristocraţii, se împacă de obicei fără invidie 

cu celelaîte; căci fiecare îşi pune în cumpănă valoarea sa 

împotriva lor. 

11. Când îţi propui ceva, gândeşte-te matur şi de mai 

multe ori înainte de a lucra, şi chiar după toată cugetarea, mai 

lasă o parte şi pentru neajunsul minţii omeneşti, din pricina 

căruia tot se mai pot întâmpla lucruri ce era peste putinţă să le 

afli sau să le prevezi şi care pot zădărnici întregul plan. Această 

nesiguranţă va face să atâme cumpăna totdeauna spre partea cea 

rea şi ne va da sfatul să nu ne atingem de lucrurile cele mari fără 

o mare necesitate: quieta non movere. Iar dacă ai luat odată 

hotărârea şi ai pus mâna la lucru, aşa încât mişcarea e începută 

şi nu mai rămâne decât să-i aştepţi rezultatul, atunci nu te mai 

tulbura prin cugetări despre cele trecute şi prin temeri de 

primejdiile ce s-ar putea întâmpla pe viitor; ci acum scoate-ţi! 

lucrul din minte, încuie sertarul acestor gânduri şi linişteşte-te 

cu încrederea, că te-ai gândit la vreme cât ai putut. Acest sfat 

ni-l dă şi proverbul italian lega la hene, e poi lascia la andare, 

adică: leag-o bine şi apoi dă-i drumul. Dacă totuşi iese rău, 

trebuie să fie soarta de vină şi faptul general, că toate lucrările 

omeneşti sunt supuse la greşeli. Şi Socrate, cel mai înţelept 

dintre oameni, avea nevoie de conducerea unui daimonion în 

interesele sale private şi personale spre a nimeri calea cea 

dreaptă sau cel puţin a se feri de greşeli - o dovadă mai mult 

pentru neajunsul minţii omeneşti. Aşadar , vorba atribuită unui 

Papă, că la orice nefericire ce ni se întâmplă, suntem noi de vină 

măcar in parte, nu este absolut şi totdeauna adevărată, deşi se 

161

potriveşte în cele mai multe cazuri. Aceasta par a o simţi 

oamenii, când caută să-şi ascundă nefericirea pe cât pot şi să-şi 

dea aerul, că sunt mulţumiţi. Le este teamă să nu creadă lumea, 

că suferinţa e din vina lor. 

12. La o nefericire întâmplată, fiindcă nu se mai poate 

schimba, să nu ne permitem nici măcar ideea, că s-ar fi putut 

înlătura şi că ar fi fost bine, dacă făcealn altfel : căci tocnlai 

asemenea gânduri sporesc durerea şi o fac nesuferită, aşa încât 

ne prefac în ceea ce numesc grecii heavtontimorunleni, cum an1 

spune: sinechinuitori. Să ne luăm dimpotrivă după regele 

David, care, pe cât titnp fiul său zăcea bolnav, stăruia din toate 

puterile la Jehova cu plângeri şi cu rugăciuni, dar după ce i-a 

murit, a dat din umeri şi nu s-a mai gândit la el. Cine însă nu se 

simte destul de nepăsător pentru aceasta, acela să-şi găsească 

liniştea în fatalism şi să înţeleagă marele adevăr, că tot ce se 

întâmplă, trebuie să se întâmple şi prin unnare nu se poate ocoli. 

Cu toate acestea, regula de mai sus este bună numai în 

parte; este bună adică pentru a ne uşura şi a ne linişti 

deocamdată în momentul nefericiri i; Însă acolo, unde 

nefericirea, precum se întâmplă mai întodcauna, a fost 

pricinuită în totalitate sau în parte din vina noastră, fie din lipsă 

de îngrijire, fie din prea mare îndrăzneală, este de mare folos să 

ne pedepsim noi înşine şi să nu ne cruţăm durerea de a cugeta 

de multe ori, cum anl fi putut face mai bine , pentru a ne învăţa 

minte şi a ne îndrepta în viitor. Dar mai ales să nu ne ascundem, 

după obicei,greşelile comise, nici să le înfrumuseţăm sau să le 

micşorăm, ci să ni le mărtuIisÎln şi să ni le punem în toată 

mărimea lor înaintea ochilor, pentru a putea lua cu tărie 

162

hotărârea de a nu mai cădea în ele pe viitor. Ce este drept, tăcând 

asa , simtim , durerea cea mare de a fi nemultumiti ' " cu noi însine: 

însă, vorba grecească: B 1111 BapEIC;avWomOC; OU 1t

curând în probabilitate, şi deodată ne vedem inhna cuprinsă de 

nelinişte şi de groază. Este deci mai bine să privim lucrurile, 

care ţin de interesul nostru personal, numai cu ochiul raţiunii şi 

al judecăţii: să operăm prin urmare în reflecţie rece şi exactă cu 

simple noţiuni şi in abstracto. Fantezia n-are ce căuta aici, căci 

ea nu este în stare să judece, ci aduce numai imagini înaintea 

ochilor, care mişcă inima degeaba şi adesea o chinuiesc. Mai 

ales seara ar trebui să păzim regula aceasta. Precum întunericul 

ne face fricoşi şi ne arată pretutindeni figuri de spaimă, tot aşa 

lucrează asupra noastră lipsa de precizie a gândurilor; din orice 

nedumerire naşte nesiguranta. Seara când oboseala a învăluit 

mintea şi judecata Într-o întunecime subiectivă, când intelectul 

este ostenit şi îUpUOl)flEvo

tpllt!eneie fi mlxhtte 

meditarea lucrurilor serioase, nicicum neplăcute. Adevăratul 

timp al meditărilor este dimineaţa, care şi de altminteri este 

timpul nimerit pentru orice fe l de lucrare, fic intelectuală, fie 

trupească. Căci dimineaţa este tinereţea zilei; toate sunt atunci 

vesele, proaspete şi uşoare omul se simte în putere şi are toate 

facuItăţile lui la dispoziţie; de aceea să nu şi-o scurteze 

sculându-se prea târziu, nici să şi-o piardă în ocupaţii sau 

conversaţii zadarnice; d S8. C) priyee.!) o quintesenţă a vieţii 

şi oarecum să o sărbătorească. Seara dimpotrivă est bă!rflneţea 

vieţii: atunci suntem slabi, vorbăreţi şi cam uşori . Orice zi este 

o mică viaţă: orice deşteptare şi sculare o mică naştere, orice 

dimineaţă o mică tinereţe, orice culcare şi adonnire o mică 

moarte. 

Starea sănătăţii, somnul, hrana, temperatura, vren1ea, 

împrejurările şi multe alte lucruri din afară au mare int1uenţă 

asupra dispoziţiei noastre , iar aceasta asupra gândurilor. Atât 

pă.rerile noastre, cât şi destoinicia pentru o lucrare sunt foarte 

supuse timpului şi chiar locului, şi bine a spus Goethe : 

aşa de rar. 

Foloseşte-te de buna dispoziţie a momentului, căci vine 

Şi nu numai concepţiuni1e obiecti"l/e şi gândurile originale 

trebuie să le aştepţi, dacă şi când au bunăvoinţa de a v€ni dE! 

chiar şi chibzuirea matură asupra unui interes personal nu se 

poate face la un timp de mai înainte hotărât, pentru care te-ai 

pregătit, ci îşi alege singură vremea ei, când şirul ideilor se pune 

de la sine in mişcare şi noi nu avem decât să-I urmăm cu toată 

1 65

luarea aminte. 

Fiecare lună a anului are o influenţă particulară şi 

itnediată, adică neatâmată de atmosfera din afară , asupra 

sănătăţii noastre şi, În genere, asupra stării noastre fi zice, ba 

chiar intelectuale. 

De aceeaşi regulă a înfrânării ţine şi sfatul, să nu lăsăm 

fantezia să ne împrospăteze şi să ne zugrăvească din nou 

suferinţe1e de mai Înainte, nedrptăţiri, pagube, 

pierderi, 

ofensc, vătămări ş.cJ. căci prin aceasta ni se trezeşte iarăşi 

lnânia adonnită, indignarea şi toate patimile urâte, şi ne tulbură 

cugetul . Precum, după frun10asa comparaţie a neoplatonicului 

Proclos, în orice oraş pe lângă oamenii de bine locuiesc 

lcpădăturile societăţii, tot aşa c află în orice om, şi în cel mai 

bun şi eminent, o parte josnică şi chiar bestială a naturii 

omeneşti, cel puţin ca gernlcn. Această plebe nu trebu ie trezită 

şi pusă la fereastră,căci aspectul el este hidos; fantezia 

neÎnfrânală Însă joacă rolul demagogilor. Şi apoi orice 

neplăcere venită de la oameni sau de la lucruri, fie cât de mică, 

dacă ne tot gândim la ea şi ne-o zugrăviln cu culori vii şi în 

proporţii lnari , se poate umfla până va deveni un monstru de 

care ne înspăimântăn1; dinlpotrivă, să ne deprindenl a privi 

neplăcerile cu sânge rece şi fără nici o exagerare, pentru a putea 

trece mai uşor peste ele. 

Obiectele mici, dacă le ţinem prea aproape de ochi, ne 

rnărginesc orizontul şi ne împiedică vederea; tot aşa persoanele 

şi lucrulile din apropierea noastră zilnică, fie cât de neÎnsemnate 

şi de indiferente, ne ocupă luarea aminte peste măsură, şi încă 

Într-un mod neplăcut depărtând ideile şi obiectele mai 

importante . 

166 

Să ne fe rim de această disproporţie şi să o

__ ",-- 

o.t! _t_nt_j _t ... 

fi mnximt ___,_ 

.. _._, ___ 

combatem. 

14. La privirea unor lucruri, ce nu le avem, ne vine uşor 

gândul: "dar dacă ar fi ale mele" şi ne fa ce să simţim lipsa lor. 

Însă ar fi mai bine să ne întrebăm uneori "dar dacă nu arji ale 

mele" adică să Încercăm a 

privi lucrurile ce le avem 

într-adevăr, parcă le-am fi pierdut; şi anunle i.l;at lucrurile: 

avere, sănătate, prieteni, amantă, nevastă, copii, cai şi câini; 

căci, de ohiceiţ pierderea ne învaţă să cunoaştetn preţul lof- În 

unna acestui nlod de a le privi VOlTI shnţi, mai întâi, cu mai n1u1tă 

mulţumire, că le nlai avem, şi al doilea, vom lua toate măsuriie 

împotriva pieTdcrii lor, aşadar nu ne vorn risca averea, nu VOln 

supăra prietenii, nu vom duce în ispită redinţa soţiei noastre, 

VOln păzi sănătatea copiilor .c.l. - Adeseori căutăln să ne 

uşurăm greutatea prezentului prin nălucirea unui viitor nlai 

favorabil şi ne facem fe lurite speranţe himerice, care mai de 

care expuse la dezarrlăgiri, îndată ce se lovesc de nemilostiva 

realitate. Mai bine ar fi să ne gândim în toate planurile noastre 

la relele posibile şi să ne pregătim rnijloacele de apărare 

Îtnpotriva lor sau cel puţin să avem o surprindere plăcută , dacă 

nu se ivesc. Şi Într-adevăr, suntem totdeauna veseli de câte ori 

scăpănl de o fr ică, Din când în când este chiar folositor să ne 

închipuitn că nefericiri le cele l1îari, ce ar putea da peste noi, s-au 

şi întâmplat, pentru a suferi cu atât mai uşor pe cele mici, ce ne 

lovesc într-adevăr, adică să ne mângâienl cu gândul că am 

scăpat de nlai rău. Însă pentru această regulă să nu uităIn pe cea 

de mai sus. 

15. Fiindcă toate lucrurile şi întâmplările ce ne privesc, 

se petrec şi se încrucişează fără nici o rânduială, rară relaţie între 

167

ele, în cel lnai mare contrast şi fără o altă legătură decât numai 

aceea, că sunt întâmplări privitoare la persoana noastră; şi 

gândirea şi îngrijirea noastră pentru de trebuie să fie tot aşa de 

abnlptă, ca să se potrivească. Dacă ne apucărrl de un lucru 

trebuie să facem abstracţie de celelalte şi să ni le scoatem din 

minte pentru a ne putea îngriji sau bucura sau apăra de fiecare 

la timpul său, cu nepăsare de ce s-ar mai afla lângă noi; să avem 

oarecunl nişte sertare sau cutii în minte spre a putea deschide 

una, lăsând pe toate celelalte Închise. Fo]osul ce-al tragem 

atunci, este, că împiedicăm grijile cele mari să ne strice plăcerile 

cele mici ale monentului şi să ne răpească întreaga linişte; că o 

chibzuire nu înăbuşe pe alta; că grija pentru vreun lucru 

însemnat nu aduce cu sine neîngrijirea multor altora mai mici, 

şi aşa mai departe. îndeosebi cine este în stare să aibă gânduri 

înalte, să nu-şi umple şi să nu-şi cotropească mintea cu lucruri 

personale şi cu griji prea de rând, aşa Încât să oprească intrarea 

ideilor: căci aceasta ar însemna, cum zic latinii propter vitam 

vivendi perdere causas, a pierde, din cauza vieţii, tocmai 

raţiunea pentru care trăim. Ce e drept, pentru o concentrare a 

omului şi pentru abaterea lui de la grij i se cere, ca şi pentru 

atâtea alte împrejurări, stăpânire de sine; întru aceasta este bine 

să ne Întărească observarea, că omul trebuie să sufere foarte 

multe lucrui, ce i se impun fără voia lui şi de care n1meni nu 

scapă în cursul vieţii, dar că o mică înfrânare ce ne o Impunem 

noi înşine la timpul şi locul nitnerit, ne fereşte mal pe unnă de 

multă silă ce ne-o impun alţii, precum o mică parte a sferei în 

chiar apropierea centrului răspunde unei părţi de o sută de ori 

mai la periferie. Prin nimic nu scăpăm mai bine de stăpânirea 

altora decât prin stăpânirea de noi înşine - acest înţeles îl are 

168

cuvântul lui Seneca (Ep. 37): si tibi vis omnia suhjicere, te 

subjice rationi (dacă vrei să-ţi supui toate, supune-te pe tine 

însuţi raţiunii). Pe lângă acestea stăpânirea de noi înşine o avem 

totdeauna la îndemână şi o mai putem îndulci după trebuinţă, 

spre exernplu, când ne atinge o parte prea simţitoare: pe când 

stăpânirea altora asupra noastră este fiiră milă şi fără cruţare . De 

aceea este lucru cu minte de a preveni pe cea din unnă prin cea 

dintâi. 

16. A pune o stavilă dorinţelor, a ne în frâna poftele, a ne 

stăpâni mânia, aducându-ne totdeauna aminte că nimeni nu 

poate dobândi decât o fo arte mică parte din lucrurile dorite, pe 

când trebuie din contră să se aştepte la multe rele, cu un cuvânt 

aXEXEl V Xat avEXEtV, a ne abţine şi a ne susţine: aceasta este 

o regulă, fără a cărei pază ne vom sin1ţi nefericiţi, oricât de 

bogaţi şi puternici am fi. Acolo ţinteşte Horaţiu, când zice 

(Epist. 1, 18): 

Mai ales Însă citeşte şi învaţă dela cei înţelepţi, cum să 

poţi duce o viaţă liniştită fără a fi tulburat şi chinuit de pofte 

prea mari, nici de frică, dar nici de speranţa unor lucruri ce nu 

sunt tocmai de folos. 

17. Viaţa consistă în mişcare (o to EV 'tll XtV11crEt E

se îndeletnicesc oamenii lipsiţi de alte idei sau ocupaţii; şi nici 

nu poate fi altfel; existenţa noastră este din fire fără linişte şi 

fără repaos; de aceea nici nu putem suferi o completă 

neactivitate, fiindcă ne aduce în curând urâtul cel mai chinuitor. 

Această dispoziţie firească trebuie să ne-a reglăm,pentru a o 

satisface metodic şi prin urmare mai bine. Aşadar, a lucra, a se 

ocupa de ceva sau, cel puţin a învăţa, este o condiţie neapărată 

pentru fericirea omului: puterile lui cer întrebuinţare şi el vrea 

să le vadă Întrucâtva efectul. Cea mai rnare mulţumire o avem 

dacă lucrăm, dacă facem ceva, fie că 1'mpletim un coş, fie că 

scriem o carte; suntem fericiţi, când vedem lucrul din zi ce 

merge sporind sub mâinile noastre şi aj ungând la bun sfârşit. 

Această fericire ne-a dă o lucrare de artă, o scriere, ba şi un 

lucru de mână; dar ce este drept, fericirea este cu atât mai înaltă, 

cu cât lucrarea este mai aleasă. Cei mai fe riciţi sunt cei înzestraţi 

cu o inteligenţă superioară ca unii ce îşi simt puterea de a 

produce opere însemnate, măreţe şi concentrate în una şi aceeaşi 

direcţie a ideilor. Căci atunci un interes mai înalt se întinde peste 

toată existenţa lor şi îi dă un fe l de clement picant,care, lipsind 

din viaţa celorlaţi, o face foarte searbădă în comparaţie. Pentru 

cei dintâi viaţa şi lumea, pe lângă interesul material ce-l are în 

ochii tuturor deopotrivă, are un al doilea interes mai înalt, un 

interes fonnal, ca una ce cuprinde materia operelor lor, într-a 

cărei adunare stăruiesc cu silinţă toată viaţa, îndată ce grija şi 

nevoia zilnică îi lasă să răsufle. Chiar şi intelectul lor este 

oarecum împărţit în două: unul pentru relaţiile obişnuite ca la 

toţi ceilalţi (dorinţe şi intenţii personale), altul pentru 

perceperea curat obiectivă a lucrurilor. Astfel ei trăiesc două 

vieţi, sunt şi actori pe scenă şi spectatori în parter, pe când 

170

ceilalţi sunt numai actori. Î nsă fiecare, şi cel mai de rând , să 

facă ceva după puterile sale. 

Cât de neplăcută este lipsa unei 

lucrări regulate, o constatăm chiar în călătoriile mai lungi, unde 

din când în când ne simţim fo arte nefericiti, fiindcă, neavând o 

ocupaţie, ne vedem oarecum scoşi din elementul nostru firesc. 

A ne trudi şi a ne lupta cu lucrurile şi cu oamenii este menirea 

noastră, precum este a sobolului de a săpa. Liniştea ce ne-ar 

da-o deplina mulţumire a unei plăceri ţicnite şi neîntrerupte, 

ne-ar fi nesuferită. Biruirea greutăţilor este adevărata plăcere a 

vietii, fie greutătile materiale ca la munca pământului si la 

" , 

negot, fie spirituale ca la învătătură si la cercetări stiintifice,' 

, " , , 

lupta cu ele şi izbânda sunt fericirea omului. Dacă-i lipseşte 

prilejul, atunci şi -l născoceşte el 

cum poate: după felul 

individualităţii sale, se apucă de vânătoare sau joacă biliard, 

sau, împins de îndelnnul ascuns al naturii sale, caută materie de 

ceartă, sau se pune pe intrigi, sau iscodeşte vreo înşe1 ciune şi 

tot felul de alte lucruri rele, numai să scape de starea nesuferită 

a nelucrări i. Difjicilis in olio quies, adică: grea este liniştea când 

n-ai de lucru. 

18. Ţinta aspiraţiilor noastre să nu fie imaginea fanteziei, 

ci noţiuni le cugetate cu mintea limpede; noi însă de obicei 

facem tocmai dilnpotrivă, şi dacă ne întrebăm mai cu 

dinadinsul, găs im că la toate hotărârile suntem în ultimă instanţă 

înduplecaţi - nu de noţiuni sau de judecăţi, ci de vreo imagine 

a fanteziei, cu care este îmbrăcată una din altemativele, între 

care era vorba să alegem. Î n nu mai ştiu ce roman al lui Voltaire 

sau Diderot, eroul, fiind tânăr şi având a lua o hotărâre ca 

Hercule la răspântii , vedea virtutea totdeauna sub figura unui 

pedagog bătrân, ţinându-i lecţii de morală cu tahach, . , într-o 

171

nlână şi cu priza în alta, pe când viciul avea figura frumuşică a 

fetei din casa maică-si. Mai ales în tinereţe ni se fixează ţinta 

fericirii sub forma unor imagini, care se înfăţişează înaintea 

ochilor închipuirii si ne rănlân uneori statornice toată viata. Dar 

, , 

ele în realitate nu sunt decât nişte năluciri ademenitoare, şi dacă 

ajungem la dânsele, se prefac în aer şi atunci înţelegem, că nu 

au ţinut nirnic din cea ce prorniteau . De acest fel sunt scenele 

închipuite din viaţa casnică, patriarhală , socială, ţărănească, 

imaginile locuinţei, ale împrej urimilor, ale decoraţiuni lor, ale 

semnelor de respect, şi altele. Chaque jou a sa marofte, şi uneori 

nici imaginea iubitei nu este altceva. Cum de ni se întâmplă aşa, 

este uşor de înţeles; imaginea intuitivă, fiind oarecum 11lai 

pipăită, lucrează mai de-a dreptul asupra dorinţelor noa stre 

decât noţiunea, care, fiind o gândire abstractă , ne dă numai 

generalităţi , rară acele amănunte individuale ale realităţii şi prin 

urmare nu lucrează decât indirect asupra voinţei noastre. Şi cu 

toate acestea numai noţiunea se ţine de cuvânt; a se încrede 

numai în ea, este o dovadă de bună creştere intelectuală, ceea 

ce nu împiedică a chema uneori în aj utor şi unele imagini, 

pentru explicare şi parafrază, însă cum gran-o salis. 

, 

19. Regula de mai sus se poate subsuma sub regula mai 

generală, că este bine să fim totdeauna stăpâni peste impresia 

momentului şi a simţurilor îndeobşte. O asemenea impresie are 

prea multă putere în comparaţie cu simplele gândiri şi 

cunoştinţe abstracte, nu din cauza cuprinsului şi valorii ei, 

adeseori fo arte mică, ci din cauza formei, sub care poate fi 

primită intuitiv şi se introduce în minte, tulburând inima sau 

slăbindu-i hotărârile. Căci lucrul prezent şi intuitiv se percepe 

uşor şi ne impresionează cu toată puterea sa deodată; pe când 

172

lttmtit ii nU1XÎmt 

__ '__.I'! :t - .. 

reflecţiilc şi tnotivările cer timp şi linişte pentru a fi meditate 

una câte una, din care cauză nu se pot înfăţişa toate în fiecare 

ffi0"!nent. De aceea un obicct plăcut, de care în Ulnia reflecţiei 

aIn hotărât să ne abţinern, ne atrage iarăşi când 11 vedem din 

nou; tot aşa ne vatămă opinia unui onl, căruia îi tăgăduim orice 

competenţă şi ne supă ră () of(;osă, deşi l'nţelegell1 că trebuie 

dispreţuită: asemenea zece argun1ente împotriva ex!st(,i tti unui 

pericol sunt nlai slabe decât falsa apar'.)nţă a intârnpIării lui, ş.c.!. 

in toate a(;eslea se arată slăbiciunea prirTI1!j vă a inteligenţei 

onleneti. De a(;eea, femeile cad adeseori din cauza unei 

impresii momentane, şi puţini bărbaţi au destuli: prccmnpănire 

a raţiunii, ventn) a nu suferi si ei din aceeasi cauză. Unde nu 

. . . 

putem stăpâni o asenlenea hnprcsie elI totu, prin simple 

reflecţii, acolo este mai nimerit să o neutralizăln prin cea 

contrară, de exemplu, impresia unei ofense prin întâlnirea cu 

cei ce ne stimează, impresia unui pericol ameninţător prin 

vederea mijloacelor de apărare. Şi italianul de care povesteşte 

Leibnitz (Nouveaux essais, 1, 2, Il), a putut să reziste chiar 

durerilor torturii, silindu-şi mintea să rămână aţintită Ia 

imaginea spânzurătoarei, de care n-ar fi scăpat dacă mărturisea; 

de aceea strigă în tot timpul torturii io ti vedo, cuvinte pe care 

le-a explicat mai pe urmă în acest înţeles. Asemenea când toate 

persoanele dinjurul nostru sunt de o altă opinie decât noi şi ne-o 

arată, ne vine fo arte greu să nu ne înduplecăm şi noi, chiar dacă 

suntem încredinţaţi de greşeala lor. Unui rege fugar şi urmărit, 

care călătoreşte 111 cel mai strict incognito, trebuie să-i fie o 

adevărată întărire a inimii, dacă vreun tovarăş credincios 

păzeşte cu atenţie obişnuitul ceremonial de supunere, fără de 

173

care ar aj unge mai la unnă a se îndoi chiar de sine însuşi. 

20. După ce am vorbit în capitolul al doilea de preţul cel 

mare al sănătăţii, ca una ce este cea dintâi şi cea mai însemnată 

condiţie a feri cirii noastre, vreau să mai adaug aici câteva reguli 

cu totul generale pentru întărirea şi păstrarea ei. 

Spre a ne face trupul mai rezistent, trebuie să-i inlpunem, 

atât în întregul lui, cât şi în fiecare parte, multe sarcini şi osteneli 

şi să-I deprindenl 1a influenţele contrare de tot felul, câtă vreme 

suntcrn sănătoşi. Dar Îndată ce ne simţim bolnavi peste tot sau 

nUlnai în parte, să apucăm calea opusă, adică să cruţăm şi să 

îngrijim cu tol dinadinsul trupul cel bolnav sau partea lui, căci 

cel ce suferă şi este slăbit, nu este destoninc pentru încercări de 

rezistenţă. 

Muşchii se întăresc prin lTIultă întrebuinţare, Însă nervii 

se slăhesc. Să deprindem deci muşchii cu orice muncă potrivită 

, dar să fe rinl nervii de orice încercări; să păzitn ochii de prea 

multă luolină, mai ales reflectată, de orice oboseală în vreOlea 

amurgului, precum şi de o privire continuă a unor obiecte prea 

lnici; asemenea să ferim urechile de prea mult zg0mot,dar lnai 

ales creierii de o oboseală prea mare, forţată sau la vretne 

nepotrivită; aşadar să-i lăsăm in pace pe timpul mistuirii, findcă 

aceeaşi putere, care în creieri produce gândurile, lucrează în 

stomac şi în intestine pentru a pregăti chimul şi chiluI ; aseotenea 

în tinlpul şi în Ulma unei mari încordări musculare. Căci nervii 

motori sunt ca şi cei sensibili; şi precum durerea ce o sinlţim în 

mădularele vătămate, îşi are adevăratul ei locaş în creicri , tot 

asa - vorbind exact - nu umblă si nu lucrează picioarele si 

, , , 

tnâinile, ci creierii, adică acea parte a lor, care prin nl ijlocirea 

tnăduvei oblongate şi a măduvei spinării duce mişcarea. De 

174

aceea, şi oboseala ce o simţim în mâini sau în picoare îşi are 

locaşul ei adevărat în creieri, din care cauză numai acei muşchi 

se obosesc, a căror mişcare este voluntară adică purcede de la 

creier, iar nu aceia care lucrează fără voia noastră, spre pildă 

inima. Este verificat, că se slăbesc creierii, când în acelaşi timp 

sau în prea mici intervaluri li se ilnpune nu numai o mare 

activitate musculară, ci şi o încordare intelectuală. Cu aceasta 

nu este în contrazicere experienţa, cmn adeseori la 1'nceputul 

unei plimbări; sau după alte mişcări mai scurte simţinl un spor 

al activităţii noastre intelectuale, căci aiUH\,:i fIU Sulir încă ".':- ;:":" 

acele părţi ale creierilor, pe când o aselnenea lucrare musculară 

uşoară şi în unna ei o respiraţie porită aj ută la circularea 

sângelui arterial şi mai hine oxigenat spre creieri . Mai ales însă 

trebuie să dăm creierilor tot somnul cerut pentru Întremarea lor: 

căci somnul este pentru om ceea ce este Întoarcerea pent111 

ceasoTIlic. Cantitatea de somn necesară va fi cu atât mai mare, 

cu cât creierii sunt mai dezvoltaţi şi mai activi. A donni Însă 

peste măsură ar fi o pierdere de vreme, căci atunci somnul 

pierde în i ntensitate ceea ce câştigă în extensiune 1 ) . 

În genere, trebuie să înţelegem că gândirea noastră nu este 

altceva decât funcţiunea organică a creierilor şi că prin unnare, 

în privinţa încordării şi repa usului seamănă cu orice altă 

activitate organică. Dacă prea multă încordare vatămă ochii, 

vatămă şi creieri i. Pe drept cuvânt s-a spus: creierii gândesc 

1) Somnul est e o parte a mOlţii, ce o împrumutăm anticipando şi cu care 

susţinem şi prcînoim viaţa slejtă într-o zi . ,,Le sommeil este un emprulItjait 

a la ltlO1t" . Sau, cu alte cuvinte, somnul este dovada prealabilă a morţi i, care 

însăşi este plata capitalului. Aceasta se execută cu atât mai târziu cu cât 

dobânda este mai mare şi se plăleşte mai regulat. (Vezi şi "Lumea ca voinţă 

şi reprezentare " , l, cap. 19, mA şi 12) 

175

precum lnistuie stomacul. Închipuirea greşită despre un sunet 

nematerial, simpJu, escnţlaJ şi todeauna cugetător, prin unnare 

neohosit; care ar sedea asa cu chirie 1'n creieri si nu ar avea 

,> , , 

trebuinţă de nimic pe lurne, a îndemnat desigur lnulţi oameni la 

un trai absurd în detrimentul inteligenţei lor; aşa de exemplu 

Frederic cel :tvlare a Încercat odată a se dezvăţa cu totul de somn. 

Profesorii de filozofie ar face bine să nu mai răspândească 

printr-o filozofie de babe, care umblă numai după catehism, 

asetnenea erori periculoase în urmările lor practice. Trebuie să 

ne deprindem odată a privi puterile noastre intelectuale numai 

ca funcţii fiziologice, pentru a le trata, a le cruţa şi a le Încorda 

potrivit cu această natură a lor, şi a nu uita, că toată suferinţa, 

greutatea sau neregula fizică din orice parte a trupului afectează 

spiritul. Cea mai bună învăţătură ne-o dă în această privinţă 

Cabanis: Des rapports du physique et du moral de {'homme. 

Din pricina nerespectării acestui sfat, multe sprite lnai 

înalte, precum şi învăţaţi mari, au aj uns a fi la bătrâneţe tâmpiţi, 

copilăroşi şi chiar nebuni. Aşa, de exemplu , renumiţii poeţi 

englezi din secolul nostru Walter Scoft, Wordsworth, Southey 

ş.a. erau la bătrâneţe, şi încă la vârsta de 60 de ani, slabi Ia minte, 

incapabili, căzuţi în imbecilitate: ademeniţi de onorarii din ce 

în ce mai mari, începuseră a cultiva literatura ca o meserie şi, 

scriind pentru bani, şi-au sleit puterile peste fire. Cine însă îşi 

pune Pegasul în jug şi- îşi duce muza cu biciul , se va vedea 

pedepsit întocmai ca cel ce se oboseşte prea mult în servi cuI 

Venerii. Mi-e teamă că şi Kant în anii săi mai înaintaţi, după ce 

aj unsese în sfârşit a avea un mare renume, şi- a ostenit mintea 

prea mult şi astfel a căzut în cei din urmă patru ani ai vieţii sale, 

în copilărie . 

176

tpot!e .. ejeJ! _ 

1It _ 

.. xi_1It_e ___________ _ 

c. Despre purtarea noastră cu alţii 

21. Pentru a trăi în lume, este bine să avem o mare provizie 

de prudenţă şi de indulgenţă: de prudenţă pentru a ne păzi de 

pagubă, de indulgenţă pentru a ne feri de ceartă. 

Cine are să trăiască Între oameni, nu trebuie să 

dispreţuiască în mod absolut nici o individualitate, ca una ce 

este odată creată de natură aşa cum este; nici pe cea mai rea, 

mai mizerabilă sau mai ridiculă. Din contră, are să o primească 

ca un ce fatal, care în urnla unui principiu etern şi metafizic 

trebuie să fie aşa şi nu altfel ; iar la cazurile extreme să-şi zică: 

"astfel este lumea, nu este vina mea". Dacă face altfel, este 

nedrept şi provoacă pe celălalt la luptă de moarte. Căci nimeni 

nu-şi poate schimba adevărata sa individualitate, adică 

temperamentul său, caracterul său moral, puterile judecăţii, 

fizionomia sa ş.c.l. Dacă îl osândim în toată firea lui, atunci nu-i 

rămâne decât să ne combată ca pe duşmanul su de moarte; căci 

noi nu-i îngăduim dreptul de a exista decât sub condiţia de a nu 

fi ceea ce din fire trebuie să fie. De aceea, spre a putea trăi Între 

oameni, trebuie să-i lăsăm pe toţi în fe lul lor, ori cum s-ar găsit 

şi nu avem decât a ne gândi cum să ne folosim de ei, după firea 

şi însuşirea lor, dar nu să sperăm în vreo schimbare, nici să-i 

osândim absolut în cea ce sunt. Aceasta este înţelesul 

proverbului gennan leben und leben lassen (trăieşte tu şi lasă 

şi pe alţii să trăiască). Dar îndeplinirea acestei datorii nu este 

aşa de uşoară pe cât este de dreaptă şi fericit este cel 'ce nu este 

silit, să aibă de a face cu tot felul de oameni. Deocamdată, spre 

a ne obişnui să suferim oamenii, este bine - şi prilejul îl avem 

în toate zilele - să ne deprindem răbdarea cu lucruri 

177

neînsufleţite, care în unna unei necesităţi mecanice sau fizice 

se împotrivesc cu tărie la încercările noastre. Răbdarea astfel 

dobândită, o putem apoi întrebuinţa şi Ia oameni, aducându-ne 

aminte că şi ei, ori de câte ori ni se împotrivesc, o fac dintr-o 

necesitate tot aşa de neapărată şi izvorâtă din chiar firea lor, ca 

şi lucrurile neînsufleţite, din care cauză este tot aşa de 

nechibzuit a ne supăra de faptele lor, precum ar fi a ne supăra 

de o piatră ce ne cade în drum. Mai cuminte este adeseori să ne 

zicem "de schimbat tot nu-l pot schimba, aşadar să mă fo losesc 

de el". 

22. Este de mirat cât de uşor şi de curând se arată în 

conversaţie omogenitatea sau eterogeneitatea minţii şi a inimii 

între oameni; în cel mai mic lucru se simte. Să fie vorba de 

chestiile cele mai străine şi mai indiferente: totuşi, între cei din 

fire eterogeni aproape orice opinie a unuia va displăcea mai 

mult sau mai puţin celuilalt, unele chiar îl vor supăra. Cei 

omogeni, din contră, simt îndată şi în toate 

un fe l de 

confonnitate, care, unde omogenitatea este mare, produce o 

armonie deplină până la unisono. De aici, se înţelege mai întâi, 

prentru ce oamenii de rând sunt aşa de sociabili şi-şi găsesc 

pretutindeni cu atâta uşurinţă sindrofia cea mai plăcută, - dar 

ştii! oameni de soi, tot unul şi unul! Cei aleşi păţesc contrariul, 

şi cu cât sunt mai eminenţi , 

cu atât mai rău, aşa î'ncât,în 

singurătatea lor, pot simţi uneori o adevărată bucurie, 

când 

Întâlnesc în altcineva măcar o fibră omogenă cu a lor, fie cât de 

mică. Căci, nimeni nu poate fi mai mult pentru altul, decât este 

acesta pentru el. Adevăratele spirite înalte locuiesc ca vulturii 

în vârf de munte, singuri ! Al doilea vedern, cum cei de- o potrivă 

178

se recunosc cu atâta iuţeală, încât parcă se simt atraş i de 

Inagnetism: sufletele alnice se salută din depărtare. Prilejul de 

a observa aceasta îl vom avea, ce este drept, mai des cu oamenii 

răi la inimă sau mărginiţi Ia minte; Însă numai fiindcă aceşti 

există cu miile şi milioanele, pe când firile mai bune şi mai alese 

sunt şi se numesc rare. Astfel spre pildă într- o mare societate, 

cu interese practice, doi oalneni de nimic se vor recunoaşte 

îndată unul pe altul, parcă ar purta cocardă şi se vor lipi pentru 

a unelti vreo faptă rea sau vreo trădare. Asemenea dacă, per 

impossibile, ne închipuim o societate numeroasă alcătuită 

numai din oalneni cu minte şi pl ini de spirit, afară de doi 

neghiobi, care s-ar fi furişat şi ei prin ceilalţi, aceşti doi se vor 

simţi atraşi de o simpatie reciprocă şi, în curând, fiecare din ei 

se va bucura din inimă, că a găsit cel puţin un om cu minte. Este 

într-adevăr un lucru intersant a vedea cu ochii, cum doi inşi, 

111ai ales din cei inferiori la minte şi la inimă, se recunosc din 

cea dintâi privire, îşi dau osteneala de a se apropia unul de altul, 

se salută cu toată bucuria şi aleargă spre olaltă parcă s-ar 

cunoaşte din copilărie, - aşa este de interesant şi de surpinzător 

lucrul, Încât îţi vine să crezi, după învăţătura metempsihosei 

budhaiste, că au fo st împrieteniţi într-o viaţă anterioară. 

Ceea ce Însă ţine chiar pe oamenii foarte potriviţi în 

oarecare depărtare de olaltă şi deşteaptă uneori o disannonie 

trecătoare între ei, este nepotrivirea dispoziţiei momentane, 

care mai totdeauna se întâmplă să fie alta pentru unul, şi alta 

pentru ,altul, după cum este şi în acel moment starea fiecăruia, 

ocuparea, împrejurimea, sănătatea , şirul gândurilor ş.c.l . 

aici se nasc disonanţe şi între persoanele cele mai annonice. 

Puterea de a aplica totdeauna corectivul cerut pentru dizolvarea 

179 

De

acelei disonanţe şi pentru introducerea unei temperaturi de 

vibraţie egală ar fi rezultatul celei mai înaJte culturi. Aşa de 

mult contribuie egalitatea dispoziţiei la menţinerea relaţiilor 

omeneşti, Încât şi o societate fo arte nmneorasă se animează şi 

se înveseleşte prin neschimbarea ideilor şi se interesează cu 

plăcere, îndată ce un obiect comun, fie o primejdie sau o 

speranţă, sau o ştire, sau o privelişte rară, o scenă de teatru, o 

muzică, sau altceva, atrage luarea aminte a tuturor în acelaşi 

timp. Căci atunci se acopăr toate interesele private şi se produce 

o unitate generală a dispoziţiei. Î n lipsă de asemenea influenţe 

obiective, societăţile aleargă Ia cele subiective, şi astfel 

băuturile spirtoase sunt mijlocul obişnuit de a fonna o dispoziţie 

egală între cei adunaţi. Chiar ceaiul şi ciocolata produc acelaşi 

rezultat. 

Prin dizarmonia, care se naşte cu atâta uşurinţă din 

deosebirea dispoziţiei momentane între oamenii ce trăiesc 

împreună, se înlelege în parte, cum aducerea aminte, ca una ce 

este scoasă de sub toate aceste influenţe neplăcute, deşi 

trecătoare, idealizează pe fiecare şi uneori îl înconjoară cu o 

adevărată aureolă. Aducerea aminte lucrează ca lentila 

ţonvergentă din -camera obscură: ea contrage toate şi produce 

astfel o imagine mult mai frumoasă decât originalul. 

Mulţumirea de a ne vedea astfel priviţi, o putem dobândi 

întrucâtva prin orice absenţă. Căci deşi, idealizarea memoriei 

cere mai mult timp pentru a-şi îndeplini lucrarea, totuşi 

începutul îl face îndată. De aceea, dacă voim să fim prudenţi cu 

cunoscuţii şi cu amicii noştri, este bine ca nici lor să nu ne 

arătăm decât la intetvaluri mai mari. Revăzându-i vom simţi 

îndată, că memoria a lucrat. 

180

23 , Ninleni nu poate vederi deasupra sa. Prin aceasta vrea u 

să zjc, că nimeni nu vedea în altul mai mult decât es te el însuşi; 

căci nu-l poate primi nici înţelege decât după măsura propriei 

sale lnteligenlc, Dacă aceasta este din cele n1ai de rând, atunci 

toate darurile millţii, şi cele mai strălucite} nu vor avea nici un 

efect asupra lui şi el nu va vedea în mnul de talent decât partea 

cea de rând a individualităţii, aşadar numai slăbiciunile lui şi 

defectele de caracter şi de temperanlt;ut. În aceasta i -:·c va 

incheia toată ideea despre acel om . Iar însuşirile intelectuale 

mai înalte vor exista pentlu el tot aşa de puţin precum există 

culorile pentn.l cel orb. Căci toate spiritele sunt nevăzute pentnl 

cine nu are însuşi spirit, şi orice preţuire este prod usul dintre 

valoarea celui preţuit cu sfera intelectuală a prcţuitoflllui. De 

aici, unnează, că in conversaţie eşt.i totdeauna oborât la nivelul 

celui cu care vorbeşti, fiindcă tot ce ai mai presus de el dispare, 

şi nici că se simte măcar abnegaţia întrebuinţată pentru o 

asemnea nivelare. Dacă ne gândim acum, de ce soi sunt cei mai 

mulţi oameni, cât de mici sunt Ia minte şi la inimă, vom înţelege, 

că nu este cu putinţă să vorbim cu ei fără a ne înjosi şi noi pentru 

acel timp (după analogia distribuirii electrice) şi totdcodată vom 

lua cu plăcere hotărârea de a nu ne mai amesteca într-o societate, 

cu care nu putenl comunica decât prin ceea ce numesc francezii 

la partie honteuse a naturii noastre. Vom înţelege asemenea, că 

faţă cu neghiobii şi cu nebunii nu avem decât un mijloc de a ne 

arăta cu minte, şi acela este de a nu intra în vorbă cu ei. Dar 

atunci , 

ce este drept, o putem păţi uneori în societate ca 

dansatorul, care vine la un bal şi nu întâlneşte decât nişte oameni 

şchiopi: cu cine să joace 

181

24. Î şi câştigă stima mea, ca un ales între o sută, aInul 

care, având să aştepte şi stând neocupat, nu începe îndată să 

bată tactul sau să ciocănească cu tot ce-i cade sub mână, cu 

bastonul, cu cuţitul, cu fu rculiţa sau cu orice. Poate se gândeşte 

la ceva. La cei mai mulţi dimpotrivă se vede, că auzul şi văzul 

au luat locul gândirii: ei bat toba cu degetele pentru a-şi aduce 

aminte de propria lor existenţă, dacă nu au o ţigară la îndemână, 

care să le slujească mai bine. Din aceaaşi cauză îi vezi mereu 

cu ochii şi cu urechile deschise la tot ce se întâmplă în jurul lor. 

25. La RochejiJucauld a lacut observarea nimerită, că este 

greu a admira pe cineva şi a-l iubi în acelaşi timp 1) . Ar trebui 

dar să alegem, ce voim să dobândim: iubirea sau admiraţia 

oamenilor. Iubirea lor este totdeauna egoistă, deşi în chipuri 

fo arte fe lurite. Şi mij loacele, prin care o câştigăm, nu sunt 

totdeauna din acelea de care ne-am putea mândri. Mai ales va 

fi cineva iubit în proporţia, în care va cere mai pulin de la mintea 

şi de la inima celorhiţi, şi anUlne va cere serios lnai puţin şi fără 

prefacere, nu nUlnai dintr-o indulgenţă izvorâtă din dispreţ. 

Dacă ne mai aduce01 alninte şi de vorba lui llelvetius: le degre 

d' esprit necesaire pour 1l0US plaire est une mesure assez exacte 

du degre d' esprit que nous avons, atunci putem scoate din 

aceste premise concluzia. Cu admiraţia oamenilor se întâmplă 

dimpotrivă: ea li se impune fără voia lor şi de aceea se şi ascunde 

mai întotdeuna. Dar ne şi dă în interiorul nostru o mulţumire 

1) Maximele, de care vorbeşte Schopenhauer, par a fi următoarele două: 

No us aimolls toujours ceux qui nous admirent, et nous n 'aimolls pas toujours 

ceux que llOUS admirolls. 11 est difficile d'aimer eera que "DUS Il 'estimo"s 

point: mais il ne I 'est pas moins d'aimer ceux que nous estimons beaucoup 

plus que nous. (Trad.) 

182

mult mai mare. Admiraţia stă, prin urmare, în legătură cu 

meritul nostru, ceea ce nu se poate zice totdeauna de iubire; căci 

aceasta este subiectivă, iar aceea obiectivă. De fo lositoare însă 

este mai folositoare iubirea. 

26. Cei mai mulţi oameni sunt aşa de subiectivi, încât 

nimic nu are pentru ei un adevărat interes afară de ei înşişi, De 

aici vine, că în tot ce se vorbeşte, ei se gândesc îndatIi la dânşii 

şi că orice raport întâmplător cu ceva ce le este personal, fi.e cât 

de depărtat, le atrage şi le consumă toată luarea aminte, aşa Încât 

nu mai au nici o înţe1egere pentru adevăratul obiect al vorbirii; 

şi nici argumentele nu au vreo tărie pentru ei, îndată ce sunt În 

contra interesului sau deşertăciunii lor. De at:eea Ş1 sunt aşa de 

uşor distraşi, atinşi, supăraţi sau ofensaţi, încât , vorbind cu ei 

despre orice obiect, nu ne putem îndestul feri de vreo relaţie 

posibilă, poate nefavora bilă, a celor zise de noi cu prea preţioasa 

şi prea delicata dUlnnealor persoană, care se interesează numai 

de sine Însăşi şi de nimic alta. Şi pe când asemenea oameni nu 

înţeleg şi nu simt cea ce este adevărat şi nimerit sau frumos, fin 

şi de duh în vorbele altora, au cea mai gingaşă susceptibilitate 

pentru tot ce ar putea atinge, fic cât de departe şi indirect, mica 

lor deşertăciune, sau ar putea să se reflecteze în mod nefavorabil 

asupra mult meritoasei individualităţi a dumnealor. Aşa încât, 

în uşurinţa lor de a fi vătămaţi, seamănă cu căţeluşele cele mici 

care le calci pe labă fără să vrei şi ai pe unnă să le auzi 

schelăIăitul sau se pot compara cu un bolnav plin de răni, pe 

are trebuie să k fereşti cu ce mai nlare luare am inte să nu-l 

atingi . Unii Incrg aşa de departe, încât iau şi cea mai mică umbră 

de spirit ce o arată cineva în conversaţia cu ei, drept o ofensă, 

deşi se prefac deocalndată; cel lipsit de experienţă se gândeşte 

183

mai pe urmă şi-şi munceşte capul în zadar ca să înţeleagă, prin 

ce şi-a putut atrage ura şi mânia lor. însă tot aşa de uşor este a-i 

linguşi şi a-i câştiga. De aceea, judecata lor este lnaÎ totdeauna 

prevenită şi numai () frază în favoarea partidului sau a castei lor, 

dar nu o judecată obiectivă şi dreaptă. Cau:za a toate acestea 

este, că în ei intenţiile covârşesc cu mult inteligenţa şi că mintea 

lor cea slabă este cu totul robită voinţei, de care nu poate scăpa 

niCÎ pentru un singur mornent. 

O dovadă enonnă despre mizerabila subiectivitate a 

oalnenilor, care raportează toate la interesul Jor şi de la orice 

idee se întorc în linie dreaptă numai spre ei înşişi, ne-o dă 

Astrologia, care pune mersul irnenselor corpuri cereşti în relaţie 

cu nememica persoană a omului şi leagă cornetele de pe cer cu 

certurile şi fleacurile noastre de pe pământ. Aceasta însă s-a 

făcut în toate timpurile şi în cele mai vechi. (Vezi, de exemplu: 

Stob Eclog. 1, 22, 9, pag.478). 

27. Când veo absurditate se propune în public, sau în 

societate, sau se scrie în literatură şi are o bună primire sau cel 

puţin nu este combătută, nu trebuie să disperăm şi să credem, 

că lucrul se încheie aici, ci să ştim şi să ne mângâiem, că mai 

pe urmă şi încetul cu încetul se rumegă chestia, se meditează , 

se discută, se luminează şi în cele mai multe cazuri aj unge a fi 

judecată cu dreptate; aşa încât după un timp mai scurt sau mai 

lung, potrivit cu greutatea lucrului, ajung şi ceilalţi a vedea ceea 

ce omul inteligent văzuse din capul locului. Deocamdată, şi 

până atunci, nu ne rămâne decât să avem răbdare. Căci un om 

cu mintea sănătoasă, Între oameni cu mintea rătăcită, este ca ce] 

cu ceasomicul care merge bine într-un oraş, unde toate 

ceasomicele merg rău: el singur ştie adevărata oră, dar ce folos 

184

toată lumea se îndreaptă după cea greşită, chiar şi aceia, care 

ştiu că numai ceasomicul său arată timpul cel adevărat. 

28. Dintr-o privire oamenii sunt ca şi copii mici: dacă îi 

răsfeţi, se obrăznicesc. De aceea, nici nu trebuie să fi prea blând 

şi prea iubitor cu ei. Precum rare ori vei pierde un amic, dacă îi 

refuzi un împrumut, dar foarte uşor, dacă i-l dai; asemenea cu 

greu îl vei pierde prin mândrie şi nepăsare, însă adeseori prin 

prea multă amabilitate, ca una ce-l face arogant şi nesuferit şi 

provoacă ruptura. Dar mai ales nu pot oamenii să se împace cu 

ideea, că ai neapărată trebuinţă de ei : aceasta îi face numai decât 

îndrăzneţi şi obraznici. La unii se poate întâmpla numai prin 

faptul că te pui în relaţie cu ei, de exemplu, dacă vorbeşti cu ei 

adeseori sau ceva mai iNtim îndată îşi închipuie, că de acum 

trebuie să le treci unele cu vederea şi se încearcă a se întinde 

peste marginile politeţei. De aceea şi sunt aşa de puţini oameni 

cu care ai putea fi în relaţii intime şi mai cu seamă trebuie să te 

fereşti de a te lega lnai de-aproape cu caracterele înjosite. Iar de 

cumva vreunul se prinde a crede că ai tu mai multă nevoie de 

el, decât el de tine, deodată se poartă de parcă i-ai fi furat ceva 

şi caută în toate chipurile să-şi răzbune şi să ia înapoi. Numai 

atunci, când nu ai nici o trebuinţă de cei1alţi şi când le-o dai să 

priceapă, poţi păstra superioritatea în relaţiile tale cu oamenii. 

De aceea, este prudent ca din când în când să laşi să simtă pe 

oricine, fie bărbat, fie fenleie, că te poţi prea bine lipsi de el : 

aceasta întăreşte prietenia. Nu strică, chiar pentru cei mai mulţi 

oameni, dacă fa ci să se strecoare din tiInp în timp câte o picătură 

de dispreţ: cu atât mai Inult vor ţine la prietenia ta. ehi non 

istima vien stimato, zic şireţii de italieni, adică cine nu stimează, 

este stimat. Dar dacăs într-adevăr, punem cel mai mare preţ pe 

185

cineva, atunci să i-o ascundenl, parcă ar fi o crimă. Lucrul nu 

este tocmai plăcut, dar are folosul de a fi adevărat. Nici câinilor 

nu le poţi arăta fără pagubă multă prietenie, oamenilor nici atât. 

29. Oamenii de talent şi de inimă arată foarte des, mai ales 

în tinereţe, o mare lipsă de cunoştinţă a lumii şi de prudenţă în 

afa ceri; sunt dar expuşi a fi uşor înşelaţi şi amăgiţi, pe când 

fiinţele mai de rând înţeleg mult .mai bine şi mai iute, CUln se 

fac treburile. Cauza este, că lipsindu-i experienţa, on1ul judecă 

după firea sa Înnăscută (adică a priori) şi că, îndeosebi toată 

experienţa este mai slabă decât firea noastră Înnăscută. Aceasta 

însă aj ută pe oamenii cei de rând , dar pe cei aleşi şi eminenţi 

nu, ca unii ce toclnai prin eminenţa lor se deosebesc aşa de mult 

de ceilalţi; calculând ei gândurile şi faptele altora după ei însăşi, 

socoteala nu se potriveşte. Însă chiar dacă vreunul din cei buni 

a învăţat în sfărşit, din povaţa altora şi prin ceea ce a păţit el 

însuşi (aşa dar a posteriori), cât de puţin trebuie să aştepte de 

la oameni, fiindcă Între ei 5 din 6 părţi sunt astfel făcuţi în 

privinţa morală sau intelectuală, încât cine nu este silit să fie în 

relaţie cu dânşii, ar face mai bine să fugă de ei din capul locului 

şi, pe cât se poate, să rămână afară din orice contact: totuşi cu 

greu va dobândi vreodată o idee destul de rea despre mincimea 

,. , , , 

si miselia lor, ci cât trăi este va avea să o mai întindă si să o 

completeze înşelându-se deocamdată foarte des în paguba sa. 

Şi apoi iarăşi, după ce într-adevăr şi-a întipărit în minte povata 

experienţei, i se va întâmpla totuşi, că, dând peste o societate 

de oameni pe care nu-i cunoaşte încă, să fie mirat , cum toţi 

împreună după vorbele şi feţele lor, au aerul de a fi foarte cu 

minte, de treabă, sinceri, cinstiţi şi virtuoşi, uneori chiar 

186

inteligenţi şi plini de spirit. Dar aceasta nu trebuie să-I 

amăgească; căci simpla explicaţie este, că natura nu face ca 

poeţii cei răi, care voind să ne înfăţişeze oameni de nimic sau 

smintiţi, îi desen1nează în trăsături aşa de tari şi de groase, încât 

pare că auzi îndărătul fiecărei figuri pe însuşi poetul dezminţind 

mereu simţurile şi cuvintele ei şi strigându-ne în gura mare: 

"acesta este un om de nimic este un nebun, nu vă încredeţi în 

vorbele lui". Natura din contră face ca Shakespeare şi Goethe, 

in a căror opere fiecare persoană, şi dacă ar fi însuşi diavolul, 

pe cât timp stă înaintea noastră şi vorbeşte are dreptate: fiindcă 

este înfăţişată aşa de obiectiv, încât ne aduce în apele ei şi ne 

sileşte să o ascultăm cu interes : este dezvoltată tocmai ca 

operele naturii dintr-un principiu intern. În puterea căruia 

faptele şi vorbele ei ni se arată naturale şi necesare. Aşadar cine 

aşteaptă, ca în lume dracii să umble cu coarne şi nebunii cu 

clopoţei, va :fi totdeailna prada sau unealta lor. Mai adaugă apoi: 

ca luna şi ca gheboşii; aceştia îşi arată numai o parte, şi fiecare 

are chiar un talent Înnăscut de a-şi preface prin mimică 

fizionomia sa într-o mască, care înfăţişează ceea ce ar trebui să 

fie, şi care fiind calculată exclusiv numai pentru individualitatea 

sa, îi şade şi i se potriveşte aşa de bine, încât iluzia este perfectă. 

Masca o pune, de câte ori este vorba de a se linguşi şi de a 

produce o bună impresie. - În asemenea făţămicii să ne 

încredem ca în măştile de ceară, aducându-ne aminte de 

nimeritul proverb italian: non e si tristo cane, che non meni la 

coda, cum am spune: şi jarva ştie să dea din coadă. 

Î n ori ce caz, însă, să ne ferim cu îngrijire de a nu avea o 

opinie prea bună de cunoscuţii noştri cei noi, dacă nu vrem să 

fim mai totdeauna dezamăgiţi spre ruşinea sau spre paguba 

187

noastră 1 ) . Aici e ste locul să mai adugăm şi unnătoarea 

observaţie: tocmai în lucrurile cele mici, unde omul nu are timp 

să se prefaă, se arată caracterul; atunci putem adesea, în cele 

mai neînsemnate acţiuni, sau numai în unele maniere, să 

observăm uşor egoismul cel nemărginit, care nu se gândeşte 

niciodată la alţii şi care mai pe urmă nu se poate ascunde nici 

în lucrurile mari,deşi caută a se masca. Şi să nu pierdetn 

asemenea prilejuri de observare. Dacă cineva în întâmplările 

cele mai mici şi în relaţiile vieţii de toate zilele, în lucrurile aşa 

de neînsemnate încât - după vorba latinului - nici o lege nu le 

ia în seamă (de minimis lex non curat), dacă cineva - spun - în 

asemenea lucruri este fără respect pentru alţii, nu caută decât 

fo losul sau comoditatea sa în paguba lor, dacă ia numai pentru 

sine ceea ce trebuie să fie pentru toţi ş . c . l . , atunci să fitn 

încredinţaţi, că în inima lui nu găzduieşte dreptatea, că din 

contră va fi şi în lucrurile cele mari un om de nimic îndată ce 

legea sau puterea nu-i va lega mâinile, şi cu această încredinţare 

să nu punem nici un temei pe moralitatea lui. Cine "calcă fără 

sfială fie şi nUlTIai statutul clubului său, va călca şi legile 

statului, îndată ce o va putea face fără primejdie". 

Dacă un OITI, cu care stăm în relaţie ne-a adus vreo 

supărare, avem să ne întrebăm dacă ne este relaţia lui aşa de 

preţioasă, încât suntem hotărâli a suferi încă o dată sau de mai 

multe ori aceeşi supărare, poate şi una mai mare. (Căci a uita şi 

a ierta cu totul însemnează a azvârli pe fereastră o experienţă 

1) Dacă în oameni, cum sunt de obicei, partea bună ar covârşi pe cea rea, ar 

fi mai cu mÎnte să punem temei pe dreptatea, pe echitatea, recunoştinţa, 

iubirea, credinţa sau compătimirea decât pe frica lor: dar fiindcă este 

dimpotrivă, trebuie să şi facem dimpotrivă. 

188

foarte scump plătită). Dacă ne este, atunci să nu facem vorbă 

multă, căci vorbele sunt de puţin folos, ci să lăsăm lucrul să 

treacă cu dojană, dar totodată să ştim , că prin aceasta ne-am 

abonat la a doua ediţie a aceleiaşi supărări. De nu ne este, atunci 

să o rupem îndată şi pentru totdeauna cu prea scumpul nostru 

amic, sau dacă este o slugă, să dăm drumul. Căci la ocazie va 

face neapărat acelaşi sau un asemenea lucru încă odată, deşi 

acum jură pe toţi Dumnezeii şi ne făgăduieşte, îndreptare. 

Toate, toate le poate schimba omu l, dar pe sine însuşi nu, 

propria sa fire nu şi-o poate schilnba, caracterul este absolut 

incorigibil; fiindcă toate faptele omului izvorăsc dintr-un 

principiu intern, în puterea căruia ei sub aceleaşi împrej urări 

face totdeauna acelaşi lUCTIl şi nu poate să facă altfel. Să ne 

pătrundem odată de ceea ce este aşa numitul "liber arhitru" sau 

libertatea voinţei, precum am arătat-o în disertaţia mea (cea 

premiată) asupra acestei întrebări, şi să ne desfacem de 

închipuirile greşite. De aceea şi împăcăciunea cu un amic cu 

care rupsesem relaţiile, este o slăbiciune, ce o plătim la cel dintâi 

prilej, când amicul nostru face din nou tocmai ceea ce cauzase 

ruptura, ba încă o fa ce şi mai tare, simţind pe tăcute, că nu ne 

putem lipsi de dânsul. Tot aşa este cu slugile gonite, dacă le 

primim înapoi. Dar tot aşa de puţin şi din aceeaşi cauză trebuie 

să ne aşteptăm, ca cineva în împrejurări schimbate să facă ceea 

ce facuse mai înainte. Din contră, oamenii îşi schimbă 

simpatiile şi purtarea cu aceeaşi iuţeală, cu care li se schimbă 

interesul şi încă lăcomia lor trage politeţea cu o scadenţă aşa de 

scurtă, încât ar trebui să fim noi şi mai scurţi la minte pentru a 

nu le protesta. 

189

Presupunând că vrem să ştim, cum va fi cineva într-o 

situaţie în care avem de gând să-I punem, nu trebuie să ne 

intemeiem pe vorbele şi pe făgăduielile lui. Admiţând chiar că 

vorbeşte cu sinceritate totuşi vorbeşte despre un lucru, pe care 

nu-l cunoaşte. Nu ne rămâne decât a calcula purtarea lui, 

cumpănind poziţia, în care va intra, cu caracterul lui şi cutând 

a prevedea spre ce parte se va pleca cumpăna în caz de conflict. 

Pentru a dobândi o înţelegere deplină şi lămurită, aşa cum 

trebuie să o avem despre adevărta şi prea trista fire a oamenilor 

îndeobşte, este foarte instructiv a COlnpara şi a ne explica, drept 

comentariu al purtării şi apucături lor lor în viaţa practică 

purtarea şi apucăturile lor În literatură, şi vice versa. O 

asemenea comparare ne fo loseşte pentru a nu ne pierde 

încrederea în noi înşine şi nici siguranţa judecăţii asupra lor. 

î nsă pentru aceasta nu trebuie să ne supere sau să ne întrisetze 

nici un caz de vreo deosebită mişelie sau neghtobie ce-l 

întâlnim în viaţă sau în literatură ci trebuie să rănlână numai 

un obiect de studiu, ca un nou semn al caracteristicii neamului 

omenesc, de care este bine să ne aducem aminte. Atunci îl vom 

privi cam în felul în care priveşte mineralogul un specimen 

foarte caracteristic de mineral. Excepţii există, există chiar 

necrezut de mari, şi deosebirile individualităţilor sunt enorme: 

însă, luată în întregul ei, lumea - precum s-a zis din vechime - 

este în proastă stare: sălbaticii se mănâncă unii pe alţii cei 

civilizaţi se înşală unii pe alţii, şi aceasta se numeşte mersul 

lumii. Ce sunt statele cu toată maşinăria lor meşteşugită pentru 

cele dinlăuntrul şi pentru cele din afară şi cu puterea lor 

executivă decât mijloace de apărare pentru a ţinea în frâu 

nedreptatea cea desfrânată a oamenilor Nu vedem noi 

190

Ot!tntjt fi _Ift_d_xi_lft_f __ _ 

_________ 

pretutindeni în istorie, cum toţi regii, îndată ce ţara lor se bucură 

de oarecare prosperitate, se fo losesc de aceasta pentru a năvăli 

cu annatele lor ca nişte bandiţi peste statele vecine Şi mai toate 

războaiele sunt ele oare in adevăratul ]or scop altceva decât nişte 

prădăciuni pe o scară mai întinsă În antichitatea prilnitivă, 

precum în parte şi în evul de mijloc, cei biruiţi se făceau robii 

biruitorilor, adică vorbind mai simplu, trebuiau să muncească 

pentru aceştia; tot aşa trebuie să fa că şi cei ce plătesc 

contribuţiile de război; adică îşi dau roadele muncii agonisite 

de mai înainte, Dans toutes les guerres il ne s 'agil que de voler, 

spune Voltaire, si nemtii ar trebui să o tină minte. 

" , 

30) Nici un caracter nu este aşa încât să poată ti lăsu1. in 

deplina sa voie, ci toate au trebuinţă de a fi Îndreptate prin 

noţiuni şi maxime. Dar cine vrea să aj ungă prea departe cu 

asemenea îndreptări, adică vrea să-şi alcătuiască un cracter - nu 

izvorât din firea sa înnăscută, ci produs numai prin reflecţie, 

aşadar meşteşugit, va silnţi în curând adevărul versului latin: 

Naturam expelles fu rca. tamen usque recurret (Ajungă natura 

chiar cu furca, tot se va Întoarce pe undeva înapoi). Căci poţi 

foarte bine să înţelegi o regulă pentru purtarea ta faţă de alţii, 

poţi chiar să o afli tu însuţi şi să o exprimi în cuvinte potrivite 

şi totuşi în viaţa reală să păcătuieşti îndată împotriva ei. Insă 

aceasta să nu te descuraj eze şi să nu te facă să crezi, că este cu 

neputinţă de a-ţi ordona purtarea în lume după principii şi 

maxime, lăsându-te numai în voia firii tale şi a întâmplării. Cu 

1nlelepciunca vieţii este la fel ca şi cu perceptele teoretice şi cu 

instrucţiile practice: primul lucrul este priceperea regulii, cel de 

al doilea este de a învăţa aplicarea ei. Una se dobândeşte prin 

raţiune deodată, c:ealaltă încetul cu încetul prin deprindere. 

191

Arăţi şcolarului mişcările pe un instrument de muzică sau 

paradele şi atacurile la floretă: cu toată bunăvoinţa le greşeşte 

la început şi crede că va fi cu neputinţă a le observa în iuţeala 

citirii notelor sau în aprinderea luptei cu anne; dar cu încetul 

tot le învaţă prin deprindere, alunecând, căzând şi sculându-se 

iarăşi. Tot aşa este cu regulile gramaticii la vorbirea şi scrierea 

latiriească. Tot aşa aj unge şi cel rău crescut a fi om de salon, cel 

violent politic, cel sincer, rezervat, cel cu initna generoasă 

ironic. Însă dresura ce şi-o impune omul printr-un obicei 

îndelungat o va simţi totdeauna ca un fel de silă din afară, 

împotriva căreia firea lui nu încetează niciodată a se îmotrivi 

Întrucâtva şi pe care uneori o leapădă pe neaşteptate. Căci toată 

purtarea după maxime abstracte se raportează la purtarea după 

dispoziţiile fireşti şi înnăscute, precum o creaţiune mecanică, 

de exemplu un ceasornic, unde fonna şi mişcările sunt cu sila 

itnpuse unor materii străine, se raportează la organismul 

vieţuitor, unde fonna şi materia se pătrund una pe alta şi 

alcătuiesc o unitate. Acest raport dintre caracterul dobândit şi 

cel Înnăscut adevereşte vorba lui Napoleon : tout ce qui n 'est 

pas naturel est impalfait, care se aplică pretutindeni, la cele 

fizice ca şi la cele morale. Nu cunosc decât o singură excepţie: 

aventurinul natural, cunoscut mineralogilor, care este inferior 

celui artificial. 

De aceea, să ne feriln de orice fel de afectare. Ea nu ne 

poate atrage decât dispreţ: întâi fiindcă este o înşelăciune, care 

arată şi laşitate ca una ce provine din teamă; al doilea fiindcă 

este osânda, omului prin sine însuşi, căci el vrea să treacă drept 

ceea ce nu este, crezând că ar fi mai bine decât ceea ce este. A 

afecta o calitate, a se făli prea mult cu ea, Însemnează a mărturisi 

192

că. nu o al. Fie curaj , fie erudiţie, sau inteligenţă spirit, noroc pe 

lângă femei, avere, naştere, sau oricare ar fi lucrul, cu care se 

făleşte cineva: din chiar fălirea lui înţelegi, că tocmai acolo 

simte o lipsă: căci cine are Într- adevăr şi pe deplin o calitate, 

nici nu se gândeşte a o afecta sau a o scoate prea mult la iveală, 

ci este liniştit în privinţa ei. Aceasta este înţelesul proverbului 

spaniol: herradura que chacolotea clavo le fa lta (când potcoava 

ţăcăneşte, îi lipseşte un cui). Ce e drept, după cum am spus-o la 

început, nimeni nu trebuie să se lase în toată voia lui şi să se 

arate tocmai cum este, fiindcă multele părţi urâte şi bestiale ale 

naturii noastre trebuie acoperite; Însă aceasta ne dă numai 

dreptul de a ascunde ceva ce este, adică de a disimula, iar nu de 

a afecta ceva ce nu este, adică de a simula. Şi apoi, trebuie să 

ştim că o afectare se cunoaşte îndată, înainte chiar de a se şti de 

ce fel este; şi nici nu poate ţine multă vreme, ci masca tot cade 

odată. 01 ezi ce zice şi Seneca: de Clementia, 1, 1). 

31. Precum purtăln greutatea corpului nostru fără a o. 

simţi, pe când simţim greutatea oricărui corp străin ce voim să-I 

mişcăm, tot astfel nu vedem greşelile şi viciile noastre, ci numai 

pe ale altora. Pentru aceasta însă fiecare are în celălalt o oglindă, 

în care poate vedea lămurit propriile sale vicii, greşeli şi 

deprinderi uricioase. Dar cei mai mulţi fac ca şi câinele care 

latră la oglindă, fiindcănu ştie că se vede pe sine însuşi, ci crede 

că este alt câine. Cine critică pe alţii, lucrează la propria sa 

îndreptare. Aşadar, cei ce au aplicaţii şi deprinderi de a supune 

în lăuntrul lor toată purtarea altora unei critici amănunţite şi 

aspre, lucrează la îndreptarea şi perfecţionarea lor proprie, căci 

vor avea sau destulă dreptate sau cel puţin destulă mândrie şi 

193

deşertăciune pentru a se feri înşişi de ceea ce dojenesc aşa de 

des la alţii. Cei toleranţi fac dimpotrivă, ei se ţin de versul lui 

I-Ioraţiu: hanc veniam damus petimusque vicissim, cum am 

spune: îţi dau voie ţie, dă-mi voie şi mie. Evanghelia fa ce o 

foarte frumoasă morală cu paiul din ochiul altuia şi cu bârna din 

ochiul nostru; însă aşa este firea ochiului, el vede în afară, dar 

nu se vede pe sine; de aceea observarea critică a greşelilor altora 

este un mijloc foarte nimerit pentru descoperirea lor în noi 

înşine. Spre îndreptarea noastră ne trebuie o oglindă. Regula 

aceasta este adevărată şi în stil şi în literatură: cine în asemenea 

materie admiTă absurdităţile cele noi în loc de a le critica, acela 

le va şi imita. De aceea se şi Iăţesc în Germania aşa de tare. 

Gennanii sunt fo arte toleranţi : se şi vede. ,flanc veniam damus 

petimusque vicissim", este deviza lor. 

32) În tinereţe omul, de o natură mai aleasă, crede că 

raporturile fireşti şi legăturile hotărâtoare între oameni sunt cele 

ideale, adică cele întemeiate pe asemănarea simţămintelor, a 

cugetării, a gusturilor, a puterilor intelectuale, ş.c.l.; dar mai 

târziu vede, că sunt cele reale, adică cele întemeiate pe un 

interes material. Acestea sunt fundamentul mai tuturor 

raporturilor; majoritatea oamenilor nici nu au idee de vreo altă 

real ţie. Prin urmare, fiecare este considerat după funcţia ce o 

ucupă, sau după comerţul ce-l face, sau după naţia şi familia din 

care se trage, aşadar după poziţia şi rolul ce le are în lumea 

convenţională: după aSetllenea etichete este apreciat şi se vede 

tratat ca o marfă de fabrică. Ceea ce este în sine însuşi, cu 

însuşirile sale personale ca om, nu se iau în seamă decât 

facultativ şi excepţional, şi fiecare o lasă la o parte şi o ignoră, 

194

tpllrmtjt ii mllxhnt 

____ ______4 ________________, __________________ 

îndată ce nu-i vine la socoteală, prin unnare în cele mai multe 

cazuri . Cu cât îşi simte dar, cineva mai multă valoare personală, 

cu atât îi va plăcea mai puţin acea întocmire convenţională, şi 

el va căuta să se retragă din societatea unde se aplică. Cauza 

însă, pentru care se aplică, sunt numeroasele nevoi ale vieţii în 

această lume de nevoi în urma cărora mijloacele de îndestulare 

sunt pretutindeni lucrul de căpetenie şi predominator. Ca 

biletele de bancă în loc de aur, aşa circulă în lume, în loc de 

adevărata stimă şi prietenie, numai semnele ei demonstrative şi 

gesturile imitatoare. Pe de altă parte se naşte însă întrebarea, 

dacă există oameni care merită filai mult decât atât. Î n orice caz, 

eu pun mai puţin temei pe o sută de asemenea demonstraţii şi 

gesturi decât pe gudurarea unui câine credincios. 

Prietenia adevărată şi sinceră presupune, că. cineva ia 

parte la soarta celuilalt cu căldură, în mod curat obiectiv şi fără 

nici un interes, şi aceasta presupune iarăşi o identificarea 

desăvârşită între cei doi prieteni. î mpotriva ei se opune însă 

egoismul naturii omeneşti aşa de tare, încât adevărata prietenie 

seamănă cu acele lucruri fabuloase, cum sunt de exemplu şerpii 

de mare cei uriaşi, despre care nu se ştie dacă există undeva sau 

sunt numnai închipuiri din poveste. Cu toate acestea se pot 

stabili între oameni unele legături, deşi în esenţă întemeiate pe 

felurite motive de un egoism ascuns, însă amestecate cu o 

părticică de prietenie adevărată şi sinceră, care astfel se înalţă 

în această lume imperfectă aşa încât li se poate da cu oarecare 

dreptate numele de prietenie. Ele sunt cu mult superioare 

relaţiilor de toate zilele, relaţii de aşa fel, încât nici n-am mai 

vorbi cu mulţi din prietenii noştri, dacă am auzi ce spun despre 

noi, când nu suntem de faţă. 

195

Pe lângă cazurile, în care avem nevoie de un ajutor serios 

şi de sacrificii însenlnate, găsim prilejul cel mai bun de a ne 

încredinţa despre sinceritatea sau nesinceritatea unui prieten în 

momentul, în care îi anunţăm o nefericire ce ni s-a întâmplat 

tocmai atunci. Imediat se arată pe faţa lui o întristare adevărată, 

adâncă şi neîndoioasă sau, dimpotrivă, printr-un aer de 

resemnare sau prin vreo altă trăsătură fugitivă se confinnă 

vorma cunoscută a lui La Rochefoucauld: "dans 1 'adversite de 

nos meilleurs amis, nous trouvons toujours quelque chose qui 

ne nous deplait pas". Obişnuiţii aşa numiţi prieteni de-ahia pot 

să-ţi stăpânească în asemenea prilejuri un surâs de mulţumire. 

- Puţine lucruri sunt în stare să contribuie la buna dispoziţie a 

oamenilor ca povestirea unei mari nefericiri, ce ne-a lovit de 

curând, sau mărturisirea vreunei slăbiciuni personale a noastră. 

- Caracteristic! 

Depărtarea şi o lungă. absenţă slăbesc orice prietenie, deşi 

ne vine greu să o recunoaştem. Căci oamenii pe care nu-i 

vedem, fie chiar cei mai iubiţi dintre prietenii noştri, se prefac 

în decursul anilor, încetul cu încetul, în noţiuni abstracte, 

oarecum se subţiază în memorie şi interesul pentru ei devine 

din ce în ce un obiect al reflecţiei, o simplă tradiţie; pe când 

toată căldura inimii se păstrează pentru cei de faţă, fie numai 

nişte animale iubite. Aşa de senzuală este natura omului. Şi aici 

se adevereşte versul lui Goethe (Tasso, act.4, sc.4): 

Prezenţa e o puternică zeiţă. 

Cu drept cuvânt se spune: prietenii casei, fiindcă aproape 

toţi sunt mai mult prietenii casei, decât ai stăpânului,şi seamănă 

196

tporeaeie fi moxime 

prin Ulmare mai mult cu pisicile, decât cu câinii. 

Prietenii se califică de sinceri - duşmanii sunt sinceri; 

critica acestora ar trebui să o întrebuinţăm ca o doctorie amară 

pentru a ne cunoaşte pe noi înşine. 

Să fie oare rari prietenii la nevoie Din contră! De-abia 

te-ai împrietenit cu cineva, şi îndată zice , că este în nevoie şi 

îţi cere bani împrumut. 

34) Ce necopt este acela, care îşi închipuie, că, a se arăta 

om cu minte şi cu duh este un mijloc pentru a fi bine priInit în 

societate! În fapt însă acestea însuşiri deşteaptă din contră în 

imensa majoritate o ură şi o amărăciune cu atât lnai mari, cu cât 

cel ce le simte, nu poate mărturisi motivul lor, ci şi-l ascunde 

chiar sieşi. O analiză mai de aproape ne ardtă unnătoarele: dacă 

cineva constată şi simte în cel cu care vorbeşte o mare 

superioritate intelectuală, trage în ascuns şi fără a-şi da bine 

seama, concluzia că, în aceeaşi proporţie, trebuie să vadă şi să 

simtă celălalt inferioritatea şi mărginirea lui. Acest silogism 

prescurtat îi deşteaptă ura, amărăciunea şi turbarea concentrată. 

(Compară cuvintele lui Johnson şi ale lui Merck, citate în 

"Lumea ca voinţă şi repreezentare", vol.I1, cap. 19). Are 

dreptate Gracian când spune (Oraculo manual, 240): "pentru a 

tră.i în linişte singurul mijloc este să te îmbraci cu pielea celui 

mai simplu animal". Căci a te arăta cu minte şi cu duh este un 

mod indirect de a imputa celorlalţi incapacitatea şi mărginirea 

lor. Orice natură trivială se tulbură îndată ce vede o natură 

opusă, şi instigatorul ascuns al acetei tulburări este invidia. Căci 

după cum se poate constata zilnic, satisfacerea deşertăciunii 

este o plăcere, care covârşeşte pe toate celelalte, dar omul nu 

şi-o poate procura decât comparându-se cu alţii. Însă de nici o 

197

superioritate nu este mai mândru decât de cea intelectuală: pe 

ea se întemeiază precăderea lui înaintea anilnalelor. A arăta unui 

om superioritate în această privinţă, şi încă. faţă cu martori, este 

cea lnai mare temeritate. Aceasta îl provoacă Ia răzbunare, şi el 

va căuta de regulă prilejul de a şi-o îndeplini prin mijlocul 

insultelor, cu care trece din sfera intelectuală în cea pasională, 

unde suntem cu toţii pe aceeaşi linie. Pe când în societate rangul 

şi averea se pot aştepta totdeauna la respect, calităţile 

intelectuale niciodată: în cazul cel mai favorabil sunt 

ignorate,de regulă sunt privite ca un fel de impertinenţă sau ca 

un câştig ruşinos, cu care mai îndrăzneşte cineva să se fălească 

şi pentru care ceilalţi caută în ascuns numai prilejul de a-l umili. 

De-abia printr-o purtare smerită va putea să dobândească 

iertăciune pentru superioritatea sa intelectuală. Sadi spune în 

Gulistan (pag. 146 din traducerea gennană a lui Graf): "Să ştim 

că omul fără minte are de o sută de ori mai multă antipatie 

impotriva omului cu minte, decât omul cu minte împotriva celui 

fără minte". Dimpotrivă inferioritatea intelectuală devine o 

adevărată recomandare. Căci ceea ce este căldură pentru trup, 

este simţirea binefăcătoare a superiorităţii pentru suflet: din care 

cauză fiecare, precum se apropie de sobă sau de raza soarelui, 

se apropie instinctiv de cel ce-i procură o asemenea simţire. însă 

nimeni nu şi-o procură mai sigur decât cel incontestabil inferior 

în privinţa calităţilor intelectuale la bărbaţi şi a frumuseţii la 

femei. Ce este drept, sunt unii oameni, înaintea cărora este 

grozav de greu să te arăţi inferior. Dar pe de altă parte vezi cu 

ce sinceră bună voinţă întâmpină o fată frumuşică pe una urâtă. 

Calităţile fizice nu se prea ţin în seamă la bărbaţi; deşi îi este şi 

198

tpesteje ii m.nule 

t 

_ 

bărbatului mai plăcut să se afle alături de unul nlai mic de 

statură, decât de unul mai înalt. - Aşadar bărbaţii cei proşti şi 

ignoranţi şi femeile cele urâte află pretutindeni o primire 

călduroasă; aj ung şi uşor la reputaţia că au inima cea mai bună 

din cauză că fiecare caută înaintea sa şi a altora un pretext pentru 

simpatia ce-l atrage pentru asemenea fiinţe. Din aceeaşi cauză 

superioritatea intelectuală este o calitate foarte izolatoare; 

oamenii fug de ea şi o urăsc , şi ca pretext atribuie celor ce {) au 

o sumă de defectă născocite 1 ) . Acelaşi rezultat î1 produr.;e Între 

femei frulnuseţea: fetele foarte frumoase nu găsesc prietene, 

nici măcar vreo cunoscută cu care să se plimbe. Ca guvernante 

nici să mai încerce a intra undeva; căci la cea dintâi înfăţişare 

se jlltunecă taţa stăpânei, care nu vrea să aibă un asemnea punct 

de comparaţie, nici pentru sine, nici pentru fe tele sale. - Când 

este vorba de rang, chestia se schimbă, fiindcă rangul nu 

produce efect, prin contrast şi distanţă - ci prin reflex, ca şi 

culorile din jurul obrazului. 

35) Adeseori în ţ rederea noastră în alţii vine din lene, din 

amor propriu şi din vanitate: din lene, când pentru a nu cerceta, 

priveghia sau lucra noi înşine, ne lăsăm mai bine pe altul; din 

amor propriu, când dorinţa nestăpânită de a vorbi despre noi ne 

1) Mijlocul de căpetenie pentru a face carieră sunt prieteşugurile şi 

camaraderia. î nsă o mare capacitate face pe om mândru şi, prin urmare, 

impropriu la linguşirea celor incapabili: înaintea cărora ar trebui să-şi ascundă 

inteligenţa şi să se arate smerit. Efectul contrar îl produce conştiinţa 

inferiorităţii; ea se împacă foarte bine cu smerenia, cu amabilitatea către toţi 

şi cu respectul înaintea celor răi, prin urmare procură omului prieteni şi 

protectori. Aceasta nu se aplică numai la funcţiile statului, ci şi la ranguri, 

la distincţii, chiar şi la renumele în lumea "savantă" astfel încât, de exemplu, 

academiile sunt totdeauna ticsite cu mediocrităţi şi aşa este pretutindeni. 

199

împinge a face "confidenţe"; din vanitate, când aceste 

confidenţe se raportează la ceva linguşitor pentru noi. Cu toate 

acestea cerem ca încrederea noastră să fie respectată. 

Din contră, n-ar trebui să ne supărăm, când vedem la 

cineva neîncredere; căci aceasta este un fel de omagiu adus 

onestităţii, adică o mărturisire sinceră că este aşa de rară, încât 

ne îndoim de existenţa ei. 

36) Poli teţea, virtutea cardinală. a chinezilor, are două 

cauze; una am explicat-o în Etica mea l) ; cealaită se Întemeiază 

pe convenţia tăcută de a trece cu vederea şi de a nu ne imputa 

unii altora mizeria noastră morală şi intelectuală, care astfel 

rămâne ceva mai acoperită, spre folosul tuturor. 

Politeţea este prudenţă prin unnare nepoliteţea este o 

prostie; fiindcă îţi face fără nici o trebuinţă şi cu dinandinsul 

duşmani, ceea ce este o purtare tot aşa de smintită ca şi când 

ţi-ai pune foc casei. Politeţea este ca fisele la jocul de cărţi, o 

monedă ştiută de fa1să; a fi zgârcit cu ea dovedeşte 

nechibzuinţă, a o risipi dovedeşte minţe. La toate naţiile se 

sfârşesc scrisorile cu "votre tres-humble serviteur, your most 

obedient servant, suo devotissimo servo"; numai nemţii sunt 

prea înţepaţi pentru a scrie Diener fiindcă, adesea nu ar fi 

adevărat! Cine însă împinge politeţea până a-şi jertfi interesele 

rea1e, seamănă cu cel ce ar da monede de aur în loc de fise.- 

1) Iată această explicare (din Fundamentul moralei & 14): .,Politeţea este 

ascunderea convenţională şi sistematică a egoismului în lucrurile cele mici 

din raporturile sociale, şi deşi necontestat o ipocrizie este totuşi impusă şi 

lăudată; fiindcă egoismul pe care îl acoperă este ceva aşa de urât, încât ne 

place să nu-l vedem, cu toate că nu ne îndoim de existenţa lui; precum şi 

obiectele neplăcute dintr-o odaie se cade să le ascundem după paravan" 

(Nota traducătorului). 

200

Precum ceara1 care din fire este tare şi nemlădioasă, se l'nmoaie 

la căldură aşa i'ncât prinleşte orişice fo rmă, tot astfel puten1 prin 

ceva politeţ5 şi amabilitate să aducem şi pe oan1enii îndărJtnici 

si răuvoitori să fie flexibili si îndatori tor1 . Asadar politetea este 

"l " ... , 

pentru oameni ceea ce este căldura pentru ceară. 

Însă politeţea are şi o parte grea: ea ne cere să arătăm cea 

rnai mare stimă, pentru toţi oaInenii, pe când cei mai mulţi nu 

mel;!ă nici una, şi să ne prefa cem că avenl cel n1ai viu interes 

pentru ei, pe când trebuie să ne pară bine că nu avem nici unul. 

A Împreuna politeţea cu n1ândria este meşteşugul cel mare. 

Ofensc1e care nu sunt decât exprimarea unei lipse de 

considerare, nu nc-ar scoate aşa din fire, dacă il-am avea o idee 

prea exagerată despre propria noastră valoare şi demnitate 

adică, dacă n-am fi aşa de 'inchipuiţi şi dacă pe ele altă parte 

ne-am fi dat seama de părerea ce o are fiecare despre celălalt în 

interioru1 inimii. Ce contrast curios există Între susceptibil itatea 

oamenilor pentru cea mai nljcă aluzie Îtnpotrivă şi Între ceea ce 

ar auzi , dacă ar surpnndc conversaţiile cunoscuţilor despre 

dânşii! - Ar trebui din contră să nu uităm niciodată că politeţef%. 

obişnuită nu este decât o n1uscă cu surâsul pe buze, şi atunci 

n-am face atâta vorbă când se deplasează uneori masca sau se 

scoate pentru un moment. Dar când cineva devine pe faţă 

grosolan, este parcă s-ar fi dezbrăcat în pielea goală şi s-ar arăta 

in puris naturalibus. Ce este drept, nu-i stă bine, dar nici nu va 

găsi mulţi oameni, care în această stare a naturii să fie frulTIoşi. 

37) Să nu iei pe nimeni de model în purtarea ta, fiindcă 

situaţiile, împrejurările, relaţiile nu sunt niciodată identice şi 

fiindcă deosebirea caracterelor face şi acţiunile deosebite, prin 

unnare duo cumfaciunt idem, non est idem. Trebuie, din contră, 

201

după o matură chibzuinţă şi după ce te-ai gândit cu toată 

agerimea minţii, să lucrezi în confonnitate cu caracterul tău 

propriu. Aşadar şi în viaţa practică se cere neapărat originalitate, 

altfel ceea ce faci nu se potriveşte cu ceea ce eşti. 

38) Nu discuta părerea nimănui, ci gândeşte-te, că dacă 

ai vrea să.-i scoţi din cap toate a bsurdităţile ce le crede, ai aj unge· 

vârsta lui Matusalem fără a izbuti. 

Asemenea să renunţi în conversaţie Ia orice observaţii 

rectificatoare, chiar la cele mai bine intenţionate, căci este uşor 

a supăra oamenii, dar este greu, dacă nu imposibil, a-i schimba. 

Dacă încep a ne necăji absurdităţi le dintr-o conversaţie, 

la care suntem de faţă, să ne închipuim, că este o scenă de 

comedie Între doi nebuni. Probatum est. - Cine s-a născut pe 

lume pentru a povăţui cu inima curată oamenii asupra lucrurilor 

celor mai însemnate, are mare noroc dacă scapă teafăr. 

39) Cine vrea ca opinia sa să fie primită cu încredere, 

trebuie să vorbească rece şi fără violenţă. Orice violenţă se naşte 

din partea pasională a naturii noastre l) şi prin unnare opinia se 

va atribui acestei părţi, iar nu raţiunii, care după natura ei este 

rece. Căci partea pasionaIă (" voinţa") fiind elementul 

primordial în om, pe când raţiunea este numai secundară şi 

:accesorie, se va crede mai curând, că judecata s-a născut din 

pasiune, decât că pasiunea s-a născut din judecată. 

40) Fereşte-te a te lăuda, singur, oricâtă dreptate ai avea. 

Căci vanitatea este foarte comună, iar meritul foarte rar, şi de 

câte ori avem aerul de a ne lăuda, fie numai indirect, oamenii 

vor crede că ne-a orbit vanitatea până la a ne face de râs. - Cu 

1) Ceea ce Schopenhauer, într-un înţeles mai larg, numeşte -voinţă. (N.T.) 

202

toate acestea Bacon de Verulam susţine, şi poate nu tocmai fără 

temei, că proverbul latin cum sem per aliquid haerett (tot 

rămâne ceva), care se zice despre calomnie, se poate aplica şi 

la lauda de sine, şi prin unnare o recomandă în doze moderate. 

41) Dacă ai presupus că cineva minte, Ia-te că-l crezi: 

atunci devine îndrăzneţ, minte mai tare şi se demască. Dacă vezi 

din contră, că-i scapă o parte a adevărului, pe care ar vrea să-I 

ascundă, Ia-te că nu crezi , pentru a-l necăji cu îndoiaI a şi a-i 

scoate şi restul din fundul inimii. 

42) Trebuie să privim toate afacerile noastre personale ca 

un secret şi să nu trădăm nici cunoscuţilor noştri celor intimi 

mai mult, decât pot descoperi cu ochii lor. Căci cunoştinţa lor 

despre lucrurile cele mai nevinovate poate după timp şi 

împrejurări să ne fie spre pagubă. î ndeosebi este mai bine să-şi 

arate cineva mintea prin ceea ce nu spune, decât prin cea Ce.\ 

spune. Una dovedeşte prudenţă, cealaltă vanitate. Prilejurile 

pentru amândouă sunt deopotrivă de numeroase; însă noi 

preferăm deobicei mulţumirea ' fugitivă a vanităţii, folosului 

durabil al prudenţei. Ar trebui chiar să ne ferim de a vorbi tare 

cu noi înşine, ca nu cumva să se facă obicei, deşi uneori este o 

uşurare a inimii pentru persoanele vioaie; dar atunci ideea se 

împrieteneşte şi se împerechiază Într-atât cu cuvântul, Încât 

vorbirea cu alţii aj unge a se preface în gândire cu glas tare, pe 

când prudenţa cere ca Între gândirea şi vorbirea noastră să 

rămână o mare distanţă. 

Uneori ni se pare, că cei cu care vorbim nu pot crede de 

loc un fapt relativ la persoana noastră, pe când nici nu le trece 

prin minte de a-l pune la îndoială: dar dacă Îi facem să le treacă 

prin minte, atunci într-adevăr nu-l mai cred. Adeseori ne trădăm 

203

numai din închipuirea, că este cu neputinţă să nu se descopere 

secretul; - precum unii se prăvălesc de pe o înălţime numai din 

ideea, că este cu neputinţă să stea singuri acolo sau că le este 

chinul aşa de mare, încât. preferă să-i pună capăt acestei iluzii 

care se numeşte ameţeală. 

Pe de altă parte Însă trebuie să ştim că oamenii, chiar cei 

ce nu arată multă pătrundere, sunt foarte buni la algebră în 

privinţa relaţiilor personale ale altora, unde cu aj utor ..:d unei 

singure mărimi date dezleagă problemele cele rnai complicate. 

Dacă de exemplu le povestim o întâmplare din trecut, lăsând 

toate numele şi alte indicii personale la o pa [te, să ne fe rim de 

a le spune vreo înlprejurare pozitivă şi individuală ne cât de 

neînsemnată, cum ar fi un oraş sau o dată precisă sau nurnelc 

unei persoane secundare sau altă relaţie oricât de indirectă: căci 

atunci au numaidecât o mărime sigură, cu aj utorul căreia 

pătrunderea lor algebrică află toate necunoscutele. Entuziasmul 

curiozităţii lor este aşa de mare, încât voinţa dă pinteni 

intelectului, care se simte astfel îmboldit să aj ungă până la 

limitele cele mai îndepărtate. Căci oamenii pe cât sunt de 

neprimitori şi de nepăsători pentru adevărurile generale, pe atât 

sunt de iacomi pentru cele individuale. 

De aceea toţi propăvăduitorii înţelepciunii lumeşti au 

recomandat tăcerea cu atâta stăruinţă şi cu argumentele cele mai 

felurite, faţă de care eu mă pot mărgini în observările de mai 

sus. Vreau numai să mai adaug câteva maxime arabe, care sunt 

foarte caracteristice şi puţin cunoscute. "Ce nu vrei să ştie 

duşmanul, nu spune prietenului". - " Dacă îmi ascund secretul, 

îl ţin eu pe el; dacă îl spun, mă ţine el pe mine". - "Pe pomul 

204

tăcerii rodeşte liniştea "o 

43) Nu sunt bani n1ai bine întrebuinlaţi decât aceia cu care 

ne-a înşelat cineva: am cumpărat minte. 

44) Pe cât se poate să nu aven1 împotriva nimănui 

anilnozitate, dar să observăm bine ,procedunlt:" fiecăruia şi să 

le ţinem minte, pentru a judeca după ele valoarea 1-.11 , cel puţin 

în privinţa noastră, şi a ne purta faţa de el con!(Jrnl acelei 

judecăţi - pururea pătrunşi de nt:sch1-mbarea caracterului. /\ uita 

vreodată f.a pta .sau tră sătura rea a cuiva, este ca şi când ai arunca 

pe fereastră o avere greu agonisită, 

Aa însă ne apărăn1 

împotriva familiarităţii şi a prieteniHor nechibzuit.e . 

. ,Nici să iubeşti, nic·j si;. urăşti' - iată jumătate din 

înţelepciunea lmnească; "să nu. spui nimic şi să nu crezi nirnjc\ 

iată cealaltă jumătate. Dar vei şi intoarce cu plăcere spatele unei 

lumi, care te sileşte la reguli ca aceasta şi ca cele unnătoare. 

45) A-ţi arăta ura şi mânia prin cuvinte sau prin gesturi 

este degeaba, este primej dios, este imprudent, este ridicol, este 

trivial. Ura sau mânia nu trebuie arătate decât prin fapte, 

şi 

acestea îşi vor produce cu atât mai sigur efectul cu cât te-ai ferit 

mai mult de vorbe . 

- Numai animalele cu sânge rece sunt 

veninoase. 

46) Par/el' sans accent - această veche regulă a 

diplomaţiei ne învaţă a lăsa la priceperea celorlaţi să ghicească 

ce-an1 vrut să zicen1: priceperea lor fiind înceată, înainte de a-şi 

termina lucrarea am scăpat noi . Din contră, parler avec accent, 

lllseatnnă a te drcsa la simţămintele oamenilor 

şi atunci 

lucrurile se schimbă. Unora le poţi spune cu gesturi politicoase 

şi cu ton prietenesc adevărurile cele mai tari, fără ca să le 

205

înţeleagă îndată şi, prin unnare, fără pericol imediat. 

D. Despre purtarea noastră faţă cu soarta şi cu 

intâmplările lumii 

47) Sub orice fo nnă s-ar arăta viaţa omenească, ea are 

totdeauna aceleaşi elemente şi este prin urmare în lucrările de 

căpetenie pretutindeni aceeaşi, de s-ar petrece în colibă sau la 

curtea domnească, în armată sau la mănăstire. întâmplările, 

faptele, nenorocirile şi norocirile sunt foarte felurite, totuşi ele 

sunt ca marfa cofetarului: multe şi deosebite figuri, rotunde, 

colţurate şi crestate, Însă toate din acelaşi aluat. Ceea ce se 

întâmplă unuia seamănă cu ceea ce s-a întâmplat altuia mult mai 

mult decât s-ar crede. Întâmplările vieţii se mai pot compara cu 

figurile unui caleidoscop, în care avem aceleaşi bucăţele de 

stic1ă înaintea ochilor, deşi vedem altceva, de câte ori îl mişcăm. 

48)Trei sunt puterile lumii, zice cu drept cuvânt un autor 

grec: O'\)vem, lep

en el mar (dă-i noroc fiului tău şi aruncă-I în mare), sau după 

. ... " .c. 1) 

b 1 " fă ... .. 

Nu este vorbă, norocul se ţine de puterile necurate pe care 

nu este bine să punem prea mult temei. Însă, pe de altă parteJ 

cine dintre toţi damicii este acela, care dăruind, ne şi dă să 

înţelegem , că nu avem nici un drept la dan,rile lui, că nu 1e 

datorăm meritului nostru, ci numai bunătăţii şi n1ilosteniei lui 

şi că tocmai de aceea putem hrăni speranţa să m:lÎ !,riry_im j de 

prover u romanesc: a-ma mama cu noroc ŞI m-arunca In lOC . 

â(;!l!Y i-îiainte cLe un dar ner11entat'l Este norocul ! norocul, 

marele împărat înaintea căruia sirnţim, că faţă de harul şi cu 

tnila lui toate meritele sunt slabe şi nu plătesc nimic. 

Dacă ne uităm înapoi la viaţa noastră trecută - "labirintul 

rătăcirii" după vorba lui Goethe - şi vedem atâtea fericiri de care 

nu ne-am folosit, şi atâtea nefericiri ce ni le-aIn atras, cădem 

uşor în nedreptatea de a ne face prea multe mustrări. Căci mersul 

vieţii este departe de a fi numai fapta noastră, ci este produsul 

a doi factori; a şirului întâmplărilor şi a şirului hotărâri lor 

noastre, care se ţes unele în altele şi se modifică unele pe altele. 

La aceasta se adaugă, că În amândouă cazurile orizontul ne este 

totdeauna mărginit, fiindcă nu putem şti de mai înainte 

hotărâri le noastre şi cu atât mai puţin putem prevedea 

întâmplările, ci din amândouă nu cunoaştem bine decât pe cele 

1) Norocul are o parte aşa de mare în K,ate lucrurile omeneşti, încât adeseori. 

după ce ne-am pregătit cu oarecare sacrificii să întâmpinăm o primejdie mai 

îndepărtată, primejdia în urma unor împrejurări neprevăzute dispare şi. 

acrificii1e făcute riimân nu numai degeaba, ci devin în situaţia schimbată, o 

primejdie reală. Pr1n urmare nu trebuie să facem pregătiri pentru un viitor 

prea îndepărtat, ci să mai ţinem seamă şi de noroc, şi să privim cu curaj în 

faţa multor primejdii cu nădejdea, că se vor împrăştia de la sine, ca şi norii 

de pe cer. 

207

actuale. De aceea, câtă vreme ţinta noastră este încă departe, nu 

putem n1erge spre dâus. ln hnje dreaptă, ci numai aproximativ, 

ocolind adeseori şi umhW.nd uneori pe dibuite. Tot ce putem, 

este să luăn1 0 hotărdre potrivită cu îrnprejurările de fa tă, având 

speranţa că o VODl nimeri aşa, incat să ne upropirc dt;. ţinta 

noastră de căpetenie. Astfel Îlltâlnplările din afară şi scopurile 

dinu.untru se aseamănă. lnai totdeauna cu două puteri, care trag 

în direcţii deosebite: diagonala lor este mersul vieţii noastre . 

Terenţiu spune: in vita este hominurn quasi cum luda.:; 

tesseris: si illud, quod maxime opus este jactu, non cadit, illud. 

quod cecidit forte, id arte ut corrigas (în viaţa oamenilor se 

intâmplă ca la jocul cu zaruri: dacă n-ai aruncat nun1ărul care 

'ţi t rebuie să te foloseşti cu meşteşug de cel ieşit), unde Terenţiu 

pare a fi avut în vedere un fel de trictrac. Mai pe scurt putem 

spune: soarta amestecă că.rţile şi noi jucăm. 1.1ai nimerită însă 

ar fi următoarea comparaţie; viaţa este ca jocul de şah; noi ne 

face planul, el însă atârnă de la ceea ce va face adversarul, care 

în viaţă es te soarta. ModUie-anle ce devin astfel necesare sunt 

ulai totdeauna asa de n1ari . 

, > 

încât de-abia se mai recunoaste 

, 

planul prinlitiv în câteva trăsături fundamentale. 

De altfel mai este ceva în viaţa noastră, care le covârşteşte 

pe toate. Adeseori s-a constatat, şi este un adevăr vulgar că 

suntem luai nebuni decât credem: dar că suntem uneori mai cu 

minte decât ne închipuim, este o descoperire ce nu o fac decât 

cei ce s-au aflat în această poziţie, şi încă şi aceştia o fac târziu. 

În noi se află ceva mai cuminte decât mintea noastră: în lucrurile 

cele mari, în faptele hotărâtoare pentru mersul vieţii , nu lucrăm 

atât în unna unei priceperi lămurite a adevărului, cât mai mult 

după o îndemnare internă, am putea spune după un instinct, care 

208

vine chiar din adâncul firii noastre. Mai pe unnă ne criticăm 

fapta pe temeiul unor exemple străine sau a unor reguli generale 

şi a unor noţiuni abstracte dobândite sau împrumutate, Însă seci 

în cuprinsul lor real; şi uitând, că nu toţi oamenii sunt într-un 

fe l, ajungem uşor a fi nedrepţi cu noi înşine. Dar la urma 

urmelor se arată cine a avut dreptate, şi numai la bătrâneţe 

suntem în stare, subiectiv şi obiectiv, să judecăm lucrurile mai 

bine. 

Poate că acel Îndemn intern .stă, fără ştirea noastră, sub 

conducerea unor visuri profetice, uitate la deşteptare, care 

tocmai prin aceasta dau vieţii fiecăruia din noi egalitatea tonului 

şi unitatea dramatică, ce nu ar fi în stare să-i dea conştiinţa 

cerebrală cu şovăirile, rătăcirea şi dispoziţiile ei schimbătoare 

şi în puterea cărora, de exemplu, cel ce este chemat la opere sau 

1a fapte măreţe, o simte În tainica sa fire încă din copilărie şi 

lucrează pe neştiute în acea direcţie, ca albinele la stup. Dar şi 

pentru oricare om există, în interesul său propriu, acea 

providenţă, instinctivă, pe care lJaltazar Garcian o numeşte la 

gran sinderesis şi fără de care omul ar pieri. A lucra dupiţ 

principii abstracte este greu şi nu se poate decât cu multă 

deprindere, şi chiar atunci nu totdeaţlna: sunt apoi şi cazuri unde 

principiile lipsesc. însă fiecare are oarecare principii Înnăscute 

şi concrete, care i-au devenit a doua natură, fiind rezultatul 

tuturor gândirilor, simţurilor,şi voinţelor sale. Mai niciodată 

omul nu le cunoaşte in abstracto, ci numai privind înapoi la 

viaţa sa trecută începe a înţelege, că le-a urmat totdeauna şi că 

a fost condus de ele ca de un fir nevăzut, fie spre fericirea, fie 

spre nefericirea lui. 

49) Ar trebui să nu uităm niciodată efectul timpului si 

2d9

împrejurările schimbătoare ale lumii, şi la toate câte se petrec 

acum, să ne închipuim îndată contrariul, aşadar în loc de 

fericire, nefericire, în loc de prietenie, duşmănie, în loc de 

vreme bună, vreme rea, în loc de iubire, ură, în loc de încredere 

şi de sinceritate trădare şi căinţă, şi viceversa. Aceasta ne-ar fi 

un izvor statornic de adevărată înţelepciune pentru întocmirea 

vieţii, îndemnându-ne totdeauna la cumpătare şi ferindu-ne pe 

cât se poate de amăgiri. În cele mai multe cazuri nu am fi racut 

alta decât am fi anticipat efectul timpului. Poate Însă că pentru 

nimic nu este aşa de neapărat trebuincioasă experienţa ca pentru 

cunoaşterea nestatomiciei şi a schimbării lucrurilor în 

lume.Tocmai fiindcă orice stare de lucruri, în timpul duratei 

sale, există cu necesitate şi prin unnare cu tot dreptul de a fi: 

orice an, orice lună, orice zi au aerul de a rămânea cu dreptatea 

lor pentru veşnicie. Însă nimic nu rămâne pentru totdeauna, şi 

singurul lucru statornic este schimbarea. Cu minte este acela, 

pe care nu-l înşeală stabilitatea aparentă şi care mai prevede şi 

direcţia ce o va lua cea dintâi schimbare. Cei mai mulţi oameni 

însă cred , că starea provizorie sau direcţia lucrurilor de astăzi 

va rămâne pennanentă, fiindcă văd numai efectele dar nu 

pătrund cauzele, care - în deosebire de efecte - cuprind în sine 

sămânţa schimbărilor viitoare. Ei se ţin de efecte şi presupun 

că acele cauze, lor necunoscute, care au avut puterea de a le 

produce, vor fi în stare să le menţină. Pentru aceasta au uşurarea 

că, dacă se înşală se înşeală cu toţii, unisono; aşa încât şi 

calamitatea, care îi loveşte ca o unnare a greşelii lor, este 

obştească, pe când omul inteligent, dacă se înşală, mai rămâne 

şi singur. Fie zis în treacăt, aici avem o dovadă despre propoziţia 

210

mea l ) , că greşeala gândirii se naşte totdeauna din argumentarea 

de la efect la cauză. 

Însă numai în teorie şi prin prevederea efectului este bine 

să anticipăm timpul, dar nu în practică, adică nu aşa încât să 

cerem Înaintea vremii cea ce nu poate veni decât cu vremea. 

Cine face aceasta, va simţi că nu este cămătar mai rău şi mai 

neîndurat decât tocmai timpul: dacă îl sileşti să-ţi sconteze, îşi 

ia dobânzi mai grele decât un evreu. Aşa de exemplu cu căldură 

şi cu var nestins poţi sili un pom să dea în câteva zile frunze, 

flori şi roade: dar apoi şi moare. Dacă tânărul vrea să 

întrebuinţeze, fie şi numai pe câteva săptămâni puterea genitală 

a bărbatului matur şi vrea să facă la 19 ani ceea ce ar putea face 

bine la 30, timpul de dat îi va da acest acont, însă dobânda este 

o parte a puterii luate de la anii viitori, ba chiar o parte a vieţii.'. 

Sunt unele boli, de care nu te poţi lecui pe deplin decât 

Iăsându-le în voia lor; atunci se duc de la sine fără a lăsa unne. 

Dar dacă, ceri numaidecât să fii sănătos acum, tocmai acum, 

timpul îţi scontează uneori şi aceasta şi te poţi însănătoşi ,însă 

dobânda este slăbiciunea şi suferinţele cronice pentru toată 

viaţa. Ai trebuinţă de bani în vremea unui război,sau unei 

revoluţii şi-i vrei numaidecât, eşti silit să vinzi casa şi pământul 

sau hârtiile statului cu pierdere de 1/3 şi mai mult din valoarea, 

pe care ai avea-o întreagă, dacă ai lăsa timpului drepturile sale 

şi ai mai aştepta câţiva ani: acum Însă îl sileşti să-ţi sconteze. 

Sau iarăşi îţi trebuie o sumă de bani pentru o călătorie mai 

îndelungată; într-un an sau doi ai putea-o economisi din 

veniturile tale; Însă nu vrei să aştepţi, o iei împrumut sau o iei 

1) "Lumea ca voinţă şi reprezentare", I. § 15. 

211

deocamdată din capital; timpul ţi-o dă aconto; dar dobânda este 

dezordinea în socoteli, un deficit pennanent şi crescând, de care 

nu mai scapi. Aceasta este camăta tinlpului; cine nu poate să 

aştepte, devine jertfa ei. A voi să grăbeşti nlersu1 timpului, care 

curge cumpătat, este întreprinderea cea mai costisitoare. 

Fereşte-te dar de a rămânea timpului dator cu dobânda. 

50) Adeseori se poate observa în viaţa de toate zilele o 

deosebire caracteristică între capetele de rând şi cele inteligente: 

cele dintâi, în prevederea şi judecarea pericolelor posihile, nu 

se întreabă şi nu consideră decât ce s-a mai întâmplat în acelaşi 

fel, pe când cele din unnă se gândesc la ceea ce s-ar putea 

întâmpla, aducându-şi aminte de proverbul: ce n-aduce anul, 

aduce ceasul (aproape identic spanioleşte: /0 que 1'10 acaece en 

un ano, acaece en un rato). Deosebirea este de altfel, firească 

pentru a prevedea ce se poate întâmpla, se cere inteligenţă, 

pentru a vedea ce s-a întâmplat, se cer numai sensuri. 

Dar maxima noastră să fie: adu jertfe duhuri lor necurate. 

Adică nu cruţa osteneală, timp, alergare, trudă, bani, nici alte 

sarcificii pentru a închide portiţa nefericirilor posibile; şi cu cât 

nefericirea ar fi mai mare, cu atât posibilitatea ei să devină mai 

mică, mai îndepărtată, mai improbabilă. Exenlplificarea cea 

mai cunoscută a acestei reguli sunt poliţele de asigurare. Ele 

sunt o jertfă publică adusă de toţi pe altarul demonilor. 

51) De nici o întâmplare să nu ne bucurăm sau să nu ne 

întristăn1 prea tare; parte fiindcă toate lucrurile sunt 

schimbătoare şi se pot preface în fiecare moment, parte fiindcă 

judecata noastră se înşală prea uşor asupra celor ce ne priesc 

sau ne sunt spre pagubă, aşa încât tot omul se va văita odată de 

212

un lucru, care pe urmă i-a ieşit spre bine, sau va fi tresărit de 

bucurie pentru un lucru, care a devenit izvorul suferinţelor lui 

celor mai mari . Dimpotrivă să facem după cum zice 

Shakespeare: All 's well act 3, sc.2): 

De atâtea ori am tresă,-U de bucurie şi de intristare. încât 

acum nu mă mai stăpâneşte prima impresie a lucruri/;-w şi am 

scăpat de această slăbiciune .femeiască. 

Cine nu-şi pierde cumpătul 1a Tl efericire. dovedeşte că ştie 

cât de fe lurite şi câte de imense sunt relele posibile ale vieţii, şi 

priveşte răul întâmplat acunl ca o parte fcarte mică a celor ce s 

ar putea întârrlpla. i\cesta este stoicismul, confom"l căruia caută 

să nu fim niciodată conditionis hUl'nanae oblili, adică să nu 

uităm condiţia omenească, ci să ne aducetn pururea aminte, ce 

soartă tristă şi ticăloasă este existenţa omului şi cât de 

nenumărate sunt relele,la care este expusă. Pentru a ne 

împrospăta această convingere, nu avem decât să aruncăm o 

ochire în jurul nostru şi vom vedea pretutindeni aceeaşi 

privelişte: nişte bieţi oameni luptând, chinuindu-se, dând din 

mâini şi din picioare pentru a- şi câştiga simpla lor existenţă 

sărăcăcioasă şi lipsită de orice satisfacţie. Şi astfel începelTI a 

ne micşora pretenţiile, a ne deprinde cu neajunsurile de tot fe lul 

şi a ne aştepta pururea la vreo întâmplare nenorocită, pe care să 

o putem evita sau suport..a. Să nu uităm niciodată că neajunsurile 

mari sa u nlici sunt elementul vieţii noastre: dar pe de altă parte 

să nu ne văităm, in felul unui BUOlCOÂOC; răsfăţat ca Beresjord, 

şi să nu ne strâmbăm de veşnicele miseries of human li/e , nici 

în publicis morsu Deum invocare (să ne adresăm lui Dumnezeu 

213

pentru orice pişcare de purice); ci, în fe lul unui EUÂa(Jll

absolută, şi înţelegerea acelui adevăr îl face să privească toate, 

chiar întâmplările cele mai stranii, ca fiind supuse aceleiaşi 

necesităţi ca şi cele ce urn:tează regulile cunoscute şi sunt 

conforme cu prevederile generale. Amintesc aici şi observaţiile 

mele din Lumea ca voinţă şi reprezentare (vol.I §55), asupra 

liniştii sufleteşti produse prin înţelegerea necesităţii absolute. 

Cine e pătruns de aceasta, va face mai intâi ce poate, şi dacă nu 

mai merge, va răbda cu tărie ce trebuie . 

Micile necazuri zilnice se pot privi ca menite a ne ţine 

deştepţi, pentru ca nu cumva dîn prea multă tihnă să ne 

amorţească puterea de a întâmpina nefericirile mai mari. Faţă 

de veşnicele supărări, de meschinele fricţiuni în raporturile cu 

oamenii, de micile împunsături, de necuvinţele din partea 

altora, cancanuri ş.c.l., trebuie să fii ca Siegfried cel încomorat 

din povestea gennană, adică nesimţitor, să nu le iei în băgare 

de seamă, nici să te tulburi de ele, şi să le depărtezi de la tine şi 

să le dai în lături ca pietrele din drum şi să nu cumva să le 

primeşti în cercul reflecţiilor şi meditărilor tale. 

52. Ceea ce numesc oamenii soartă, nu este de obicei 

decât prostia lor. Trebuie dar să ne pătrundem cu tot dinadinsul 

de sfatul ce ni-l dă Homer (Riada, XXIII, 313) în privinţa 

înţeleptei cumpăniri a lucrurilor CJ.Lll'ttC;). Căci deşi păcatele nu 

se răsplătesc decât în lumea cealaltă, prostiile se răsplătesc în 

lumea aceasta - cu toate că uneori scăpăm cu faţa curată. 

Nu omul cu căutătura cruntă, ci omul cu căutătura 

vic1eană are aer primej dios şi îngrijorător: atât este de adevărat, 

că sunt o mai înfricoşată annă creerii omului decât ghiara leului. 

Dacă e vorba de perfecţie în relaţiile cu lumea, omul cel 

215

mai perfect ar fi acela, care nu ar sta niciodată nehotărât şi nu 

ar lucra niciodată pripit. 

53. Pe lângă prudenţă lnai este şi curajul o însuşire 

neapărată pentru fericirea noastră. Ce este drept, nici pe una nici 

pe alta nu ne-o putem da ci le avem de moştenire: pe cea dintâi 

de la mamă, pe cea de a doua de la tată: cu toate acestea 

deprinderea şi voinţa hotărâtă aj ută mult la sporirea capitalului 

firesc. În această lume de oţel se cere o inimă de oţel, întărită 

împotriva soartei şi înarmată împotriva oamenilor. Căci viaţa 

intreagă este o luptă, nici un pas înainte nu se face rară greutate 

şi Voltaire are drept să zică: on ne reussit dans ce monde qu 'a 

la poinle de l'epee, el on meurt les armes el la main. 

De aceea, este un suflet laş acela, care se codeşte , se 

ascunde şi se vaită, îndată ce se adună nori pe cer sau se arată 

numai din depărtare. Deviza noastră să fie din contră tu ne ce de 

malis, sed contra audentior ilo. 

(Tu nu da înapoi în faţa relelor, ci mergi cu mare curaj 

împotriva lor) 

Până ce rezultatul unei întreprinderi primejdioase nu este 

încă hotărât, până ce mai există o posibilitate să se sfârşească 

bine, nu este loc pentru şovăire, ci numai pentru rezistenţă, 

precum nu trebuie să disperi de vremea frumoasă până mai este 

un colţ albastru pe cer. Să aj ungem chiar a putea zice: 

Si frac tus illabatur orbis 

Impavidumjerient ruinae. 

(Şi de s-ar nărui tăria cerului neînspăimântat l-ar izbi 

ruinele). 

216

qJ4reue8e f.i.m4 xi_m_e __ 

_ __ , 

Viaţa întreagă, nicicum averea, nu plăteşte o asemenea 

tremurare şi strângere a inimii. 

Quocirca vivite fo rtes 

F ortiaque adversis oppon ite pectora rebus. 

(De aceea, să trăiţi cu tărie şi să puneţi piept contra 

greutăţilor). 

Dar şi aici să ne ferim de exces, şi curajul său să nu meargă 

până la Îndrăzneală. Un grad oarecare de timiditate este chiar 

trebuincios pentru fiinţa noastră în lume: laşitatea este numai o 

exagerare a ei, precum o explică Bacon de Verulam foarte bine 

în derivarea sa etimologică a cuvântului terror Panicus, care 

este cu mult superioară derivării lui Plutarch (de Iside et OsiI', 

cap. 14). Bacon derivă cuvântul de la Pan, ca personificarea 

Naturii, şi spune (de sapientia vetereum, VI): Natura enim 

renlm omnihus viventibus indidit metum ac fo rmidinem, vitae 

atque essentiae suae conservatricem, ac maIa ingruentia 

vitantem el depellentem. Vel1l"ltamen eadem natura modum 

tenere nescia est: sed timoribus salutaribus semper vatlos et 

inanes admiscet; adeo tut omnia (s i intus conspici derentur) 

Panicis terrorihus plenissima sint, praesertim hummana. 

(Natura a aşezat în toate vieţuitoarele frica şi spaima ca un 

element de conservare a vieţii în esenţa ei, prin care să se 

ferească de năvălirea relelor şi să le alunge. Însă aceeaşi natură 

nu ştie să păstreze măsura, ci amestecă totdeauna frica salutară 

cu cea deşartă şi neîntemeiată, aşa încât pe toate fiinţele, mai 

ales pe cele omeneşti (dacă am putea privi în interiorul lor) 

le-am vedea pline de teroare,panică). De altfel, semnul 

21 7

caracteristic al teroarei Panice este, că ea nu-şi dă seama de 

cauzele ei, ci mai mult le presupune decât le cunoaşte, ba la 

nevoie îş i face din însăşi frică o cauză a fricii. 

218

CAPITOLUL VI 

DESP DEOSEBIEfI VflSTELOI{ 

Ce frumos spune Voltaire: 

Qui n 'a pas l'esprit de son age, 

De son age a tout le malheur! 

Va fi dar bine ca la sfărşitul acestor observări 

eudOlnonologice să aruncăm o privire asupra schimbărilor, ce 

le produce în noi vârsta. 

În tot decursul vietii simtim numai actualitatea si alta 

, , , 

nimic. Deosebirea este însă, că la început vedem un lung viitor, 

înainte-ne, iar spre srarşit un lung trecut în unna noastră; apo1 

că temperamntul, nu însă şi caracterul, este supus la nişte 

schimbări cunoscute, care ne arată actualitatea sub culori 

deosebite. 

În cartea mea principală (II, cap.31) am explicat, cum şi 

pentru ce în vârsta copilăriei suntem mai îndemnaţi spre 

cunoştinţe decât în spre voinţe. Tocmai de-aici provine fericirea 

celei dintâi pătrimi a vieţii, de care apoi ne aducem aminte ca 

de un rai pierdut. În copilărie aveam relaţii puţine şi trebuinţe 

mici, prin urmare puţină deşteptare a voinţei: cea mai mare parte 

a existenţei noastre se consumă în a învăţa şi a cunoaşte. - 

219

Intelectul (ca şi creierii , care aj ung cam în anul al 7 -le la deplina 

lor mărime) se dezvoltă de timpuriu, deşi nu e.,te încă copt şi 

caută neîncetat hrana sa într-o lume întreagă de existenţe încă 

nouă, în care toate strălucesc toc1nai sub farmecul noutăţii. De 

aici, vine şi gândul că anii copilăriei sunt o poezie continuă. 

Căci esenţa poeziei şi a tuturor artelor este pcrceprea ideei 

platonice în fiecare obiect individual, adică a părţii esenţiale şi 

comune întregii 5pecii. Astfel obiectul 

se înîaţişează ca 

reprezentantul genului său şi un caz stă pentru o lnic. Deşi se 

pare, că în scenele din copilărie am fi ocupaţi nmnai cu obiectul 

sau întâmplarea individuală momentană şi numai întrucât ne 

interesează voinţa în acel minui: totuşi în realitate lucrurile se 

petrec altfel. Viaţa în întreaga ei însemnătate stă încă aşa de 

nouă înaintea noastră, aşa de curată, impresiile ce ni le produce 

sunt aşa de puţin tocite prin repetiţie, 

încât noi, în mij locul 

jocului şi mişcărilor copilăreşti, suntem mereu ocupaţi, deşi pe 

tăcute şi fără conştiinţa scopului, a percepe din scenele şi 

întâmplărilc individuale lnsaşl esenţa vlelu, tipurile 

fu ndamentale ale făpturilor ei. Toate lucrurile şi persoanele le 

vedem, cum zice Spinoza, sub specie aeternitatis. Cu cât 

suntem mai tineri, cu atât mai nlult individul ne reprezintă genul 

său şi din contră, cu cât înaintăm în vârstă, cu atât nlai puţin : de 

aici vine nlarea deosebire a impresiilor în tinereţe şi la bătrâneţe. 

De aceea, experienţele şi cunoştinţele din copilărie şi din 

tinereţe devin Dlai pe unnă tipurile şi rubricile statornice ale 

tuturor cunoştinţelor de mai apoi, oarecum categoriile, s ub care 

subsumăm pe nesimţite tot ce unnează mai târziu. Astfel 

temelia ideilor noastre despre lume se aşează încă din anii 

220

copilăriei şi ele de pe atunci sunt adânci sau superficia10: mai 

pe unnă se dezvoltă şi se completează, dar nu se mai schimbă 

în l;senţă. În unna acestei priviri curat obiective şi de aceea 

poetice, care St; ţine de firea vârstei copllăreşti, fiind aj utată şi 

de faptul, că voinţa nu lucrează l'ncă cu toată. energia ei, copiii 

sunt tnai dispuşi a cunoaşte decât a voi. De- aici privirea 

serioasă şi contemplativă în ochiul mu1tor copii , pe ca re i

partea obiectivă a lucrurilor, adică existenţa lor în singura 

reprezentare, este totdeauna senină şi îmbucurătoare, pe când 

partea lor subiectivă, ca una ce consistă în voinţă, este foarte 

amestecată cu dureri şi nefericiri; va primi ca un rezumat scurt 

al celor spuse, unnătoarea propoziţie: toate lucruile sunt 

minunate la vedere, dar grozave lafire. După această deosebire, 

copilul cunoaşte lucrurile mai mult din partea vederii, adică a 

reprezentării sau obiectivităţii, decât din partea firii, care este 

voinţă; şi fiindcă aceea este partea cea senină a lucrurilor, iar 

partea lor cea subiectivă şi grozavă rămâne încă ascunsă, 

intelectul cel tânăr primeşte figurile, ce i le arată realitatea şi 

arată drept fiinţe binecuvântate şi crede, că dacă sunt aşa de 

frumoase la vedere, vor fi şi mai frumoase la fire. De aceea, 

lumea stă înaintea lui ca un rai; iată Arcadia, în care toţi ne-anl 

născut. Ceva mai târziu ne apucă dorul vieţii reale, dorul de 

fapte şi de suferinţe, care ne aruncă în învălmăşeala lumii. 

Atunci începem a cunoaşte cealaltă parte a lucrurilor, firea lor 

cea proprie, adică voinţa, care este împiedicaili la fiecare pas . 

Încetul cu încetul ne cuprinde dezamăgirea cea mare: 1 'age des 

illusiol1S est passe; dar dezamăgirea tot creşte şi devine din zi 

ce merge mai desăvârşită. Astfel putem spune că în copilărie 

viaţa nise arată ca o decoraţie de teatru văzută de departe, iar la 

bătrâneţe ca aceeaşi decoraţie văzută prea de aproape . 

La fericirea copilăriei mai contribuie ceva. Precum tot 

fnlnzişul are la începutul primăverii aceeaşi culoare şi aproape 

aceeaşi fonnă, asemenea şi noi, în prima copilărie, semănăm 

unii cu alţii şi prin unnare ne potrivim foarte bine. Însă odată 

cu pubertatea începe şi divergenţa şi devine tot mai mare, ca 

222

eB.ţ1t!e beojelJitM tJÂtitelor 

------ 

distanţa razelor unei sfere. 

Ceea ce tulbură mai târziu prima jumătate a vieţii, adică 

tinereţea, care de altfel, pare atât de preferabilă bătrâneţei şi o 

face nefericită, este goana după fericire şi aşteptarea sigură, că 

trebuie să se găsească în viaţă. De-aici se nasc speranţele veşnic 

înşelate, şi din ele nemulţumirea. Imaginile încântătoare dar 

nebuloase, ale unui vis de fericire răsar sub deosebite fo nne 

capricioase în fantezia noastră, şi noi le căutărrl în zadar 

prototipurile reale. De aceea şi suntem în anii ţinre.ţil mai 

totdeauna nemulţumiţi cu starea şi cu împrejurarea noastră 

oricare ar fi; căci îi atribuim ei ceea ce vine din goliciunea şi 

mizeria vieţii omeneşti îndeobşte, cu care faceln acum cea 

dintâi cunoştinţă, după ce ne aşteptasem cu totul la altceva. Bine 

ar fi, dacă s-ar învăţa tineretul de timpuriu să-şi piardă iluzia că 

are să găsească mare lucru în lume. Dar se întâmplă tocmai 

dimpotrivă, fiindcă de obicei aj ungem la cunoştinţa vieţii mai 

întâi prin poezie şi mai pe unnă prin realitate. Scenele descrise 

de poeţi se împrăştie cu desfătare în dimineaţa vieţii noastre, şi 

îndată ne frământă dorul să le vedem realizate, să prindem 

curcubeul cu mâna. Tânărul îşi aşteaptă viitorul sub forma unui 

roman interesant. Şi astfel se naşte amăgirea, pe care am 

descris-o în cartea mea principală (II, c.31). Căci ceea ce dă 

fannec tuturor acelor închipuiri este tocmai faptul că sunt 

închipuiri şi nu realităţi şi că prin unnare la privirea lor ne aflăm 

în liniştea şi deplina mulţumirea a conştiinţei curate. A fi 

realizat înseamnă a fi pătruns de voinţă, şi aceasta aduce 

neapărat dureri. 

Dacă aşadar caracterul celei dintâi jumătăţi a vieţii este 

dorul zadarnic de fericire, caracterul celei din unnă este teama 

223

de nefericire. Cu vremea aj ungem mai mult sau mai puţin la 

cunoştinţa, că orice fericire este himerică, pe când suferinţa este 

reală.Prin urmare oamenii cu oarecare minte caută mai curând 

liniştea şi lipsa de dureri, decât degustarea pIăcerilorl). 

tinereţea mea, când bătea cineva Ia uşă mă apuca bucuria şi-mi 

zicealn "acum vinei" Dar mai târziu mă apuca un fel de spaimă 

şi nlă întrebam "ce mai vine" - Şi în privinţa relaţiilor omeneşti 

putem deosebi două simţiri contrare, cel puţin la indivizii 

înzestraţi de la natură cu însuşiri ma.i ales şi care nu se prea ţin 

de lun1e, ci după gradul meritului lor se află mai tl1ult sau mai 

puţin izolaţi: în tinereţe au adeseori simtirea că sunt părăsi!i 

de lume, iar la bătrâneţe, că au scăpat de ea. Cea dintâi este o 

sllnlire nepl ăcută şi vine din lipsa de cunoştinţă, cea de a doua 

este o simtire plăcută si vine din cunostinta dobândită. În unna 

J , , t 

acestora, a doua parte a vieţii ca şi a doua parte a unei perioade 

lnuzicale, are mai puţină tensiune, dar mai multă linişte, decât. 

cea dintâi : şi pe când tinereţea crede, că în lume se găsesc te 

nliri ce fericiri şi plăceri, dar că sunt numai greu de câştigat, 

bătrâneţea ştie, că în lume nu se află nimic, se mulţumeşte în 

deplină linişte cu o actualitate suportabilă şi se poate bucura şi 

de lucruri mai mici. 

Ceea ce a dobândit omul matur prin experienţa vieţii sale 

si ce-l face să vadă lumea altfel decât cum o vede tânărul si 

, , 

copilul, este un fel de simplicitate a bunului simţ. De abia acum 

vede lucrurile fără prevenire şi le ia cum sunt, pe când copilului 

şi tânărului le era lumea învăluită, dacă nu prefăcută într-o 

fantasmă, fonnată din capriciile lor, din prejudecăţile primite 

1) Bătrâneţea ştie mai bine să se ferească de nefericiri, iar tinereţea să le 

sufere. 

224 

-În

de Ia alţii şi iluziile cele mai curioase. Căci cea dintâi lucrare ce 

se impune experienţei, este dezrobirea noastră de închipuirile 

şi noţiunile greşite ce ni s-au îngrămădit din copilărie. A păzi 

tineretul din capul locului de ele, ar fi - ce este drept - singura 

educaţia hună, deşi negativă; însă este foarte grea. Pentru 

aceasta ar trebui să ţinem la înc.eput orizontul copilului pe cât 

se poate de mărginit, să-i dăm în cercul, astfel restrâns numai 

noţiuni lămurite şi drepte şi să nu-i î'ntindem vedereile decât 

treptat şi după ce a priceput bine toate cele explicate până atunci, 

îngrij ind pururea să nu rămână nitnic întunecat, rău înţeles , sau 

înţeles pe jumătate. Noţiun ile copilului dspre lucruri şi despre 

realfiile omeneşti ar rălllâne astfel mărginite şi foarte simple, 

î'nsă ar fi drepte şi lămurite, încât nu ar avea niciodată trebuinţă 

de rectificare, cÎ numai de dezvoltare; şi aşa mai departe până 

la vârsta tinereţii. Ar trebui îndeosebi să nu se îngăduie citirea 

romanelor ci în locul lor să se dea biografii potrivite, precum 

este a lui Franklin, sau Anton Reiser de Moritz şi altele 

asemenea. 

În tinereţe credem că întâmplările şi persoanele 

însemnate, care lasă urme adânci în viaţa noastră, se vor înfăţişa 

sub o fo rmă deosebită, cu tobe şi cu surle: la bătrâneţe însa 

privirea retrospectivă ne arată, că toate s-au introdus încet, prin 

portiţa cea n1ică şi pe furiş. 

Urmărind aceste reflecţii mai departe, putem asemăna 

viaţa cu o stofă cusută, la care la început o vedem pe faţă, iar la 

sfărşit, pe dos: aici nu este aşa de frumoasă, dar este mai 

instructivă, fiindcă ne arată legătura firelor. 

Superiorittea intelectuală, fie şi cea mai mare, nu-şi va 

putea arăta preponderenta în conversaţie decât de la 40 de ani 

225

înainte. Căci ea poate uneori intrece, dar nu poate niciodată 

înlocui maturitatea anilor şi experienţa câştigată; acestea 

dimpotrivă dau şi omului de rând un fel de contrabalanţă faţă 

cu puterile celui mai mare spirit, dacă este încă tânăr.Aici 

vorbesc numai de înrâurirea personală, nu de opere. 

Orice om mai deosebit, orice om în afară de acea 

nememică majoritate de 5/6 a omenirii, va scăpa cu greu după 

40 de ani de un fel de melancolie. Căci el începuse fireşte să 

judece pe ceilalţi după sine, dar cu vremea dezamăgindu-se, a 

înţeles, că oamenii au rămas înapoi cu mintea sau cu inima, sau 

mai des cu amândouă, şi nu i-au răspuns ce le-a dat el; din care 

cauză se fereşte pe cât poate de a mai avea de a face cu ei, 

precum îndeosebi fiecare va iubi sau va urî singurătatea, adică 

propria sa societate, in proporţia meritului său adevărat. Despre 

acest fel de mizantropie vorbeşte şi Kant (în Critica judecăţii, 

spre sfârşitul notei generale § 29 a părţii 1). 

La omul tânăr este un semn rău în privinţa intelectuală, 

dar şi în cea morală, dacă se potriveşte îndată cu lumea, dacă se 

află oarecum acasă şi intră în societate parcă ar fi de mai înainte 

pregătit: aceasta dovedeşte o natură trivială. Dimpotrivă, o 

purtare sifoasă, străină, neîndemânatică şi chiar greşită este 

,semnul unei naturi mai nobile. 

Una din cauzele pentru care în tinereţe suntem aşa de 

veseli şi de dispuşi la orice întreprindere, este că ne urcăm pe 

munte fără să vedem moartea, care se află la poalele lui de 

cealaltă parte. Dar după ce am trecut dincolo de vârf, dăm cu 

ochii de Moarte, pe care o cunoşteam până atunci numai din 

auzite, şi vederea ei, pe lângă scăderea puterilor din acea epocă, 

226

ne sleieşte curajul vieţii. Atunci o seriozitate posomorâtă 

înlocuieşte vioiciunea zburdalnică a tinereţii şi se întipăreşte şi 

în expresia feţei. Cât suntem tineri, credem viaţa nesfârşită ori 

ce ni s-ar spune, şi în această credinţă risipim vremea. Cu cât 

îmbătrânim, cu atât o economisim mai mult. Căci în vârsta mai 

înaintată fiecare zi petrecută ne deşteaptă o simţire analogă cu 

simţirea, ce o are la fiecare pas osânditul condus spre eşafod. 

Din punctul de vedere al tinereţii, viaţa are un viitor 

nesfărşit, din acela al bătrâneţii însă un trecut foarte scurt: astfel 

că viaţa la început ni se înfăţişează ca orice lucru privit cu ochiul 

Întors (cu mintea obiectivă lângă ochi), iar la unnă ca privit prin 

ochian în modul obişnuit. Trebuie să fi aj uns cineva la o adâncă 

bătrâneţe pentru a înţelege, cât de scurtă este viaţa. Cu cât 

suntem mai bătrâni, cu atât mai mici ne par toate lucrurile 

omeneşti: viaţa, care la început se prezenta înaintea noastră 

statornică şi neclintită, ni se anltă acum ca o fugă grăbl1ă de 

înfăţişări efemere: nulitatea întregii existenţe se iveşte. Chiar\ 

vremea are în tinereţe un pas mult mai încet; de aceea cel dintâi 

pătrar al vieţii este nu numai cel fericit, dar şi cel mai lung, aşa 

încât ne lasă mult mai numeroase aduceri aminte, şi fiecare om 

ar putea povesti la nevoie îndoit de multe din vremea aceea 

decât din toate cele următoare. Ca în primăvara anului, zilele 

ne sunt şi în primăvara vieţii de o lungime obositoare. Toamna 

devin mai scurte, Însă mai senine şi mai statornice. 

Dar de ce viaţa trecută se arată aşa de scurtă la bătrâneţe 

Fiindcă i se măsoară lungimea după aducerea aminte .. Aceasta 

însă uită tot ce era tară însemnătate, şi multe lucruri neplăcute 

se pierd; prin umtare puţin mai rămâne. Căci precum intelectul 

nostru îndeobşte este foarte imperfect, aşa ne este şi memoria: 

227

învăţătura trebuie repetată, trecutul trebuie nlmegat, dacă nu se 

pierd amândouă în prăpastia uitării. Însă de obicei noi nu 

medităm asupra întâmplărilor neînsemnate, şi rareori asupra 

celor neplăcute: iar fără de aceasta ele nu se pot păstra 1n 

memorie. Dar pe zi ce merge creşte numărul lucrurilor 

neînsemnate: căci multe din cele ce ne păreau Însemnate la 

început, se repetă prea ades şi cu vrelnea de nenumărate ori, aşa 

încât devin neînsemnate: de aceea ne si aducem aminte mai bine 

, 

de anii dintâi decât de anii din urmă. Cu cât trăim dar mai muH, 

cu atât mai puţine întâmplări ne par că merită o reflecţie şi o 

meditare retrospectivă, numai prin care s-ar putea întipări în 

memorie; şi prin urmare rămân uitate îndată ce nu mai sunt 

actuale. Aşadar timpul cu cât înaintează, cu atât şterge mai mult 

unnele din memoria noastră. Şi pe de altă parte nu ne ·aduCelTI 

bucuros aminte de lucrurile neplăcute, mai ales când ne ating 

deşertăciunea, precum o fac adesea, fiindcă rare ori suferim fără 

vina noastră. Neplăcerile se pierd dar şi ele din memorie. Aceste 

'pouă feluri de uitări ne scurtează aducerea aminte şi o fac din 

ce în ce mai restrânsă cu cât se prelungeşte viaţa . Când se 

depărtează corabia de ţărm obiectele devin tot mai mici şi se 

confundă unele în altele: aşa este şi cu anii trecuţi din viaţă, cu 

faptele şi întâmplările ei. La aceasta se adaugă, că uneori 

nlemoria şi fantezia ne reproduc câte o scenă din trecutul 

îndepărtat cu o vioiciune şi cu o apropiere parcă ar fi fost ieri. 

Cauza este, că nu ne putem înfăţişa cu aceeaşi lămurire întregul 

timp trecut între acum şi atunci, ca unul ce nu se poate cuprinde 

într-o singură imagine, şi nici întâmpIările lui nu le mai ţinem 

minte, ci ne-a rămas numai un fel de cunoştinţă abstractă a lor, 

o simplă noţiune fără element intuitiv. Astfel un lucru de mult 

228

trecut se arată aşa de apropiat Încât pare că s- a întâmplat ieri, 

iar timpul de la mijloc dispare, şi toată viaţa se în făţişează într-o 

scurtime surprinzătoare. La bătrâneţe ni se poate în făţişa uneori 

tot trecutul nostru cel lung şi prin urmare propria noastră vârstă 

ca o minune din poveşti ; cauza este, că aVenl inaintea noastră 

aceeaşi actualitate statornică. 

i\ceste fenomene interne se 

întemeiază însă pe faptul fundmnental, cii sub fonna tÎlnpului 

nu se arată propria noastră fire în sine) ci numai lnanitcstarea ei 

sensibilă, şi că actualitatea este punctul de intâlnirea între obiect 

şi subiect. Şi pentru ce din contră în tinere1e ne pare viaţl, C o 

avem înainte-ne aşa de lungă Pentru că trebuie să facerl1 loc 

speranţelor nemărginite, cu care o umplem şi spre a căror 

realizare nici vârsta lui Matusalem nu ar fi de aj uns; şi apoi 

pentru că măsurăm distanţa timpului viitor după puţinii ani din 

trecut, a căror aducere aminte este încărcată de obiecte aşadar 

lungă, fiindcă noutatea a dat tuturor lucrurilor un aer de 

importanţă şi ne-a tăcut să le mai medităm, să le mai 

împrospătăm în memorie şi astfel că ni le întipărim. 

Uneori credem că ne este dor de un loc îndepărtat, pe când 

în fapt ne este dor de timpul ce l-am petrecut acolo, când eram 

mai ti neri şi mai impresionabili. Astfel ne înşeală tin1pu] sau 

masca spaţiului. Dacă ne duceln Într-adevăr acolo, recunoaştem 

îndată iluzia. 

Pe două căi putem aj unge la adânci bătrâneţe, 

prcspupuwind, ca ° conditio sine qua nOll, că avem o constituţie 

tare; aceste căi se POl ompara cu arderea a două lămpi; una 

arde multă vreme, deşi are puţin ulei , fiindcă are un fitil subţire; 

alta arde mult, fiindcă are rnuli ulei cu un fitil gros. Uleiul este 

229

puterea vitală, fitilul consumarea ei în orice privinţă. 

Cât pentru puterea vitală ne putem compara până la vârsta 

de 36 de ani cu oamenii, care trăiesc din dobânda capitalului 

lor: ce se cheltuieşte astăzi, se înlocuieşte mâine. Dar, de ]a 36 

de ani încolo semănăm cu oamenii, care cheltuiesc din capital. 

La început nu se prea simte: cea mai mare parte a cheltuielilor 

se lnai poate acoperi un mic deficit nu se ia în seamă. Dar 

deficitul creşte, creşte pe zi ce trece, începe a se simţi, ia 

proporţii tot mai mari, oricare ·zi este mai săracă decât ziua 

trecută, fără speranţă de îndreptare. Sărăcia creşte, precum 

creşte iuţeala corpurilor în cădere, până ce numai rămâne nimic. 

Cea mai tristă întâmplare este, când amândoi tennenii acestei 

comparări, adică puterea vitală şi averea, coincid într-adevăr în 

scădere; de aceea şi creşte cu vârsta iubirea de bani.Din contră, 

la început şi câtva timp după majorat, semănăm în privinţa 

puterii vita.le cu proprietarii, care mai pun ceva Ia o parte din 

dobânzi : nu numai cheltuielile se acoperă, ci se sporeşte şi 

capiţalul. Şi într-adevăr se şi întâmplă uneori aşa cu banii, dacă 

în timpul minoratului am avut parte de un epitrop cumsecade. 

Fericită tinerete! Nefericită bătrânete ! Cu toate acestea · să 

, . 

cruţăm puterile tinereţii. Aristotel observă (Polii. Lib. ultimul 

capitol 5), că din cei încorona ţi la Jocurile Olimpice numai doi 

sau trei au fost distinşi de două ori : odată ca copii şi încă o dată 

ca bărbaţi, fiindcă prin oboseala produsă de exerciţiile 

pregătitoare din copilărie se silesc puterile aşa, încât mai târziu, 

la vârsta bărbăţiei, lipsesc. Aceasta nu se aplică numai la puterea 

musculară, ci mai ales şi la puterea nervoasă care se manifestă 

în orice lucrare intelectuală: din care cauză ingenia praecocia, 

230

copiii extraordinari, ceea ce numesc francezii les efants 

prodiges, rezultatul "unei educaţii peste măsură pripite, devin 

mai pe urmă capete foarte ordinare. Poate chiar încordarea 

pretnatură, la care sunt siliţi copiii pentru a învăţa limbile clasice 

este de vină, dacă mai pe urmă atâţia "savanţi" sunt slabi la 

judecată şi paralizaţi la minte. 

Am băgat de seamă, că la cei mai mulţi oameni caracterul 

pare indeosebi potrivit cu o anume vârstă, în care se prezintă 

mai bine. Unii sunt foarte plăcuţi ca tineri, şi apoi s-a isprăvit. 

Altora le stă bine ca bărbaţi activi şi în putere, dar la bătrâ"neţe 

nu mai plătesc nimic. Câţiva din contră au tocmai la bătrâneţe 

cea mai mare trecere, fiindcă în unna experienţei sunt mai 

îngăduitori şi mai potoliţi; aşa se întân1pIă adeseori cu 

Francezii. Cauza trebuie să fie, că şi caracterul are ceva 

copilăros, bărbătesc sau bătrânesc, şi astfel vârsta corespunde 

cu dânsul sau lucrează în contra lui ca un corectiv. 

Precum pe corabie, nu ne dăm seama că mergem înainte, 

decât văzând că obiectele de pe ţărm dau înapoi şi devin tot mai 

mici, asemenea, nu sinlţim că înaintăm mereu în vârstă, decât 

observând că oamenii din ce în ce mai bătrâni ne par încă tineri. 

Am arătat mai sus, cum, şi pentru ce, tot ce vedem, ce 

facem şi ce ni se întâmplă lasă mai puţină urmă în minte, cu cât 

înaintăm mai nlult în vârstă. În acest Înţeles s-ar putea zice, că 

în tinereţe trăim cu conştiinţa întreagă, iar Ia bătrâneţe numai 

cu jumătate. Cu cât devenim mai bătrâni, cu atât trăim cu mai 

puţină conştiinţă; lucrurile trec repede pe dinaintea noastră fără 

a ne produce hnpresie, precum nici obiectul de artă nu ne mai 

impresionează, dacă l-atn văzut de sute de ori: facem ce aveam 

231

de făcut, şi apoi, nu mai ştim dacă am facut-o. Devenind viata 

astfel din ce în ce mai puţin conştientă, cu cât se apropie nlai 

mult inconştienţa finalăs şi pasul tilnpului devine n1ai grăbit. În 

copilărie, noutatea tuturor obiectelor şi în tâmpl ări lor le 

întipăreste pe fiecare din ele în constiintă: de aceea ziua este 

, , I 

nesfărşit de lungă. Tot aşa şi în călătorie, unde o singură lună 

pare mai lungă decât patru petrecute acasă,Noutatea lucrurilor 

Însă nu împiedică, nici în copilărie nici la drum, (;a tilnpul în 

aparenţă prea lung să nc devină şi i'n realitate "prea lung" şi să-I 

petrecem i'n unele momente l11ai cu greu decât la bătrâneţe sau 

acasă. Cu vremea Însă prin lunga deprindere cu aceleaşi imagini 

şi întâmplări intelectul devine aşa de netezit, Încât din ce în ce 

mai multe ilnpresii lunecă peste cI lară a lăsa unnc; asael zilele 

devin tot mai puţin lnsen1nate şi prin unnare, mai scurt.e; orele 

copilului sunt nlai lungi decât zilele bătrnului. Se vede clar că 

timpul vieţii noastre arc o micşare accelerată ca o ghiulea 

rostogohtă de un plan înclinat şi precum la un disc în rotaţie. 

orice punct se mişcă cu atât mai repede, cu cât este mai departe 

de centru, aşa timpul fiecărui om curge din ce în ce mai iute, cu 

cât se depărtează mai lnult de începutul vieţii lui. Putem deci 

admite că, lungimea unui an În aprecierea simtului nostru stă în 

raport invers cu quotientul anului împărţit prin vârstă; când de 

exemplu anul este 1/5 a vârstei noastre ne apare de 10 ori mai 

lung, decât când este 1/50. Această deosebire a rapidităţii 

timpului are cea mai hotărâtoare înrâurire asupra fe lului 

existenţei noastre la fiecare vârstă. Ea face mai întâi din 

copliărie epoca cea mai lungă a vieţii şi cea mai bogată în 

aduceri aminte,deşi cuprinde numai vreo 15 ani; şi apoi ne 

supune urât ului în proporţie inversă cu vârsta noastră: copiii cer 

232

mereu distracţie, fie prin joc, fie prin lucru; îndată ce ea 

încetează, îi cuprinde cel mai chinuitor urât. Şi tinerii sunt încă 

foarte expuşi urâtului şi se gândesc cu grij e la orele neocupate. 

La vârsta bărbătească urâtul dispare din ce în ce mai mult; 

bătrânilor le este vremea totdeauna prea scurtă şi zboară cu 

iuţeala săgeţii. Se înţelege că vorbesc de oameni, nu de 

dobitoace Înbătrânite. Prin această accelerare a curgerii 

timpului se pierde dar urâtul şi fiindcă pe de altă parte şi 

pasiunile cu chinurile lor au amuţit, greutatea vieţii 

presupunând numai că s-a păstrat sănătatea, ne apasă în realitate 

tnai puţin decât la tinereţe. De aceea în limb a gennană epoca 

bătrâneţii, până a nu aj unge la debilitate şi la infinnităţi, se 

numeşte die besten Jahre. Aşa şi sunt într-adevăr cu privire la 

tihn a şi comoditatea noastră: însă anilor tinereţii, în care suntem 

primitori de orice impresie şi În care toate se înfăţişează cu 

vioiciune în conştiinţă, le rămâne o precădere: ei sunt timpul 

rodniciei, primăvara în fl ori rii sufleteşti. Căci adevărurile 

profunde le dobândim numai prin intuiţie şi nu prin reflecţie 

abstractă, cu alte cuvinte: prima lor percepere este imediată, şi 

se înfăptuieşte printr-o impresie momentană, prin unnare, nu 

se poate produce decât atunci când aceasta este tare, vioaie şi 

adâncă. Aici totul atârnă de la modul cum întrebuinţăm anii 

tinerţii. Mai târziu putem avea influenţă asupra altora, chi ar 

asupra lumii întregi, fiindcă noi înşine ne-am tenninat 

dezvoltarea şi nu mai suntem supuşi impresiilor; dar, lumea are 

mai puţină influenţă asupra noastră. Aceşti ani sunt prin unnare 

epoca faptelor şi a lucrării, iar anii dintâi sunt epoca perceperii 

şi a cunoştinţelor primordiale. 

233

În tinereţe predomină intuiţia, la bătrâneţe reflecţia: cea 

dintâi este thnpul poeziei, cea din unnă este mai mult al 

filozofiei. Şi în privinţa practică tineri i se hotărăsc la ceva prin 

ceea ce văd şi aud, bătrânii numai prin ceea ce gândesc. Acesta 

se explică în parte prin faptul că, de-abia la bătrâneţe au trecut 

pe dinaintea noastră destule cazuri intuitive, şi au fo st 

subsumate sub noţiuni, pentnl a da acestora deplina lor 

însemnătate, valoare şi credit şi totdeauna a modela impresia 

intuiţiei prin obicei. Din contră, în tinereţe, rnai ales la oamenii 

vioi şi plini de fantezie, impresia intuitivă, prin unnare şi 

impresia părţii externe a lucrurilor, este aşa de covârşitoarc, 

încât ei privesc lumea ca o imagine; din care cauză se şi 

interesează aşa demult, ce figură joacă şi ei în lume şi ce 

impresie produc - mai mult decât ce impresie şi dispoziţie 

produce lumea în ei. Dovadă vanitate a personală şi cochetăria 

tinerilor. 

Cea mai mare energie şi încordare a puterilor intelectuale 

o avem fără îndoială la tinereţe, cel mult până la 35-lea an; de 

aici încolo scade, deşi fo arte încet. Însă anii unnători, chiar şi 

bătrâneţea, nu rămân fără compensaţie intelectuală. Experienţa 

şi erudiţia de-abia acum au devenit destul de bogate; omul a 

avut timpul şi prilejul să privească lucrurile din toate părţile şi 

să mediteze asupra lor, a comparat fiecare lucru cu celelalte şi 

a aflat punctele de contact şi de legătură, şi astfel pricepe în 

sfârşit contextul întâmplărilor. Toate s-au limpezit. Şi ceea ce 

ştiam din tinereţe o ştim mult mai bine la bătrâneţe, fiindcă 

pentru orice noţiune avem mult lnai multe date. În tinereţe, 

credeam că ştim, la bătrâneţe ştim în realitate; şi pe lângă 

234

aceasta ştim mult mai multe şi avem o sumă de cunoştinţe 

culese din toate direcţiile, pătrunse cu mintea şi înlăţuite unele 

în altele; pe când toată ştiinţa noastră din tinereţe este 

fragmentară şi plină de lacune. Numai cine ajunge la bătrâneţe, 

îşi poate face o idee deplină şi conformă despre viaţă, fiindcă o 

priveşte în totalitate şi în mersul ei firesc şi nu numai faţă cu 

intrarea ei, ci şi faţă cu ieşirea, de unde mai ales îi simte toată 

nulitatea; pe când ceilalţi au încă iluzia, că de acum înainte are 

să fie ce are să fie. Î nsă tinereţea este mai bogată în concepţie, 

şi din puţinele câte le ştie, poate face mai nlult; dar la bătrâneţe 

este nlai rnuItă judecată, pătrundere şi soliditate. Ceea ce un cap 

ptivilegiat este menit să producă şi să dănliască lumii, adică 

materia propriilor sale vederi fundamentale şi idei originale, se 

înmagazinează în tinereţe; dar de stăpânit nu stăpâneşte această 

materie decât lllai târziu. De aceea se şi constată de regulă, că 

autorii cei ma i nlari au produs operele lor principale cam pe la 

vârsta de 50 de ani . Totuşi tinereţea rămâne rădăcina pomului 

cunoştinţei; deşi roadele nu se vesc decât la vârf Dar, precum 

orice secol, şi cel mai mizerabil, se crede rrmlt mai cuminte 

decât cele precedente, aşa Şl orice vârstă a omului; în fapt 

amândouă se înşală adeseori. Î n anii dezvoltării fi zice, când 

cresc şi puterile intelectuale şi cunoştinţele, fiecare zi ia obiceiul 

să se uite cu dispreţ la ziua precedentă. Acest obi cei se 

Înrădăcinează şi rămâne şi atunci, când a început mintea să 

scadă şi când ziua de astăzi ar trebui să se uite cu respect la ziua 

de ieri ; şi astfel preţuim adeseori prea puţin lucrurile şi ideile 

tinereţilor noastre. 

Î n general trebue să observăm că, deşi intelectul, adică 

mintea omului, este in proprietăţile sale fundamentale înnăscut, 

235

ca şi caracterul, adică inima lui, totuşi nu rămâne aşa de 

neschimbător ca acesta, ci este supus la unele modificări, care 

la cei mai mulţi oameni se întâmplă chiar regulat, deoarece 

intelectul are un substrat fizic şi materialul percepţiilor lui este 

empiric. Astfel, puterea lui proprie are o creştere succesivă până 

la culminare şi apoi o decadenţă succesivă până la imbecilitate. 

Dar alături cu această prefacere, materia, care ocupă puterile 

intelectuale si le tine în lucrare, asadar cuprinsul cugetări lor sÎ 

, " , 

al ştiinţei, experienţa, cunoştinţele, deprinderea şi 

perfecţionarea înţelegerii, sunt o mărime continuu crescândă, 

până în momentul slăbiciunii definitive, când apoi toate se şterg 

din minte. Coexistenţa aceasta în om a unui element absolut 

neschimbător si a unui element schimbător în două directii 

' - , 

opuse, explică deosebirea aspectului şi valorii lui în deosebitele 

epoci ale vieţii. 

Într-un sens lnai larg se poate spune: cei dintâi 40 de ani 

ai vieţii ne dau textul, cei din unnă 30, cOlnentariul, fără de care 

n-am putea cunoaşte adevăratul înţeles şi context al textului, 

precum şi morala şi toate fineţile lui. 

Spre sfârşitul vieţii este ca spre sfărşitul unui bal mascat, 

când se scot măştile. Acum ved.em într-adevăr cu cine am avut 

de a face în decursul vieţii. Căci caracterele s-au dezvelit, 

,faptele şi-au dat roadele, operele au aflat aprecierea lor meritată 

şi iluziile au dispărut. Toate acestea nu le-a putut fa ce decât 

tin1pu1. Dar lucrul cel mai curios este, că şi pe noi înşine în 

adevărata noastră fiintă si Inenire nu ne cunoastem si nu ne 

, , , , 

înţelegem decât la sfârşitul vieţii, lnai ales în raportul nostru cu 

ceilalţi, cu lumea. Adeseori, deşi nu totdeauna, va trebui să ne 

aşezăm pe o treaptă mai jos decât ne închipuiam la început, însă 

236

uneori pe o treaptă mai sus, ceea ce provine din faptul că nu 

avusesem o idee suficientă de înjosirea lumii şi ne alesesenl o 

ţintă prea îna1tă pentru ea. Şi aşa din întâmplare ne dăm sean1a 

despre valoarea noastră relativă. 

Tinereţea se numeşte epoca cea fe ridtă a vieţii şi 

bătrâneţea cea tristă. Aşa ar fi dacă pasiunile ne-ar face fericiţi. 

Acestea lnsă frământă tinerimea, cu puţină plăcere şi cu 111ulte 

dureri. Bătrâneţea cea rece este 1iniştită despre partea lor, şi de 

Jndată câştigă llTI aer contemplativ; căci cunoştinţa devine acum 

liberă şi aj unge la cânnă şi fiindcă în sine însăşi este lipsită de 

dureri, ne face cu atât n1ai fericiţi cu cât preJomină mai mult. 

Nu avenl decât să ne aduceln aminte că orice plăcere este 

negativă, pe când durerea este pozitivă, pentru a înţelege, că 

pasiunile nu pot să ne dea fe ricirea şi că bătrâneţea nu este de 

plâns, fiindcă îi sunt refuzate unele plăceri, Căci orice plăcere 

este numai îndestularea unei trebuinţe: fireşte că lipsind 

trebuinţa, lipseşte şi plăcerea. dar aceasta nu este lucrul trist, 

precUtn nu este trist, dacă cineva nu mai poate mânca după masă 

sau dacă se deşteaptă după ce a donnit bine noaptea. Cu lnai 

n1u1tă dreptate fericeşte Platon (la începutul Republicii) 

bătrâI1eţea fiindcă a scăpat de instinctul sexuat care mai înainte 

ţinea pe om în tr-o continuă nel inişte. S-ar putea chiar susţine 

că fe luritele şi nesfărşitele capricii ce le produce instinctul 

sexual, şi efectele ce se nasc din ele, întreţin în om un grad 

oarecre de nebunie pennanentă, câtă vrelne stă sub influenţa 

acelui instin

împrejurările individuale şi excepţionale, tinereţea are un fel de 

melancolie şi de tristeţe, bătrâneţea un fe l de veselie; şi cauza 

nu este alta decât acel diavol sub a cărui stăpânire, sau mai bine 

zis robie, zace tinereţea şi care deabia îi îngăduie o oră de odihnă 

şi este totodată autorul direct sau indirect al mai tuturor 

dezastrelor ce lovesc sau ameninţă pe om; bătrâneţea 

dimpotrivă simte veselia on1ului, care a scăpat din lanţuri şi 

umblă acum slobod. Pe de altă pare însă putem zice că după 

secarea instinctului sexual a secat si 

, 

miezul vietii 

, 

si 

, 

a rămas 

numai coaja, sau că viaţa seamănă unei comedii jucate la 

început de oameni, dar continuate şi sfărşite de nişte păpuşi 

îm brăcate în haine omeneşti . 

Oricum, ar fi, tinerelea este vremea neliniştii, bătrâneţea 

vrenlea liniştii: şi aceasta ne dă măsura fericirii amândoura. 

Copilul îşi întinde mâinile cu nesaţ la toate ce vede în spaţiu: 

toate fonnele şi toate culorile 1'1 adetnenesc, fiindcă starea lui 

este de tânăr şi fraged . Cu mai lTIultă energie i se întânlpIă şi 

tânărului aa şi el este ademenit de lumea cea bogată cu figurile 

ei felurite: numai că fantezia lui exagerează şi aşteptările sale 

trec peste ceea ce-i poate da vreodată lumea. De aceea, îl 

muncesc poftele şi dorul de ceva necunoscut şi îi răpesc liniştea, 

fără de care nu este cu putinţă fericirea. La bătrâneţe toate 

acestea s-au aşezat; parte fiindcă sângele a devenit mai rece şi 

iritabilitatea senzorului s-a micşorat, parte fiindcă experienţa 

ne-a deschis ochii asupra valorii lucrurilor şi a plăcerilor, 

luându-ne Încetul cu Încetul iluziile, himerele şi prejudecăţile, 

care mai înainte ne învăluiau şi ne desfigurau privirea liberă şi 

curată a obiectelor: acum le înţelegem toate mai bine şi mai 

238

lămurit şi luă.m lumea cunl este, simţind mai mult sau mai puţin 

nulitatea tuturor lucrurilor de pe pământ. Aceasta dă omului 

bătrân, chiar celui inferior la minte, un aer de înţelepciune, care 

îl deosebeste de cel tânăr. Dar mai ales linistea caracterizează 

, , 

bătrâneţea; aceasta însă este o parh-: inselnnată a fericirii, este 

chiar conditia şi esenta ei. Pe când plin umlarc tânărul îsi 

, , , 

închipuieşte, că în lume s află te miri ce lucru, nunlai să şti 

unde, bătrânul este pătruns de adevărul din Koheleth: " toate 

sunt deşerte", şi ştie că toate tlucile sunt seci, oricât ar fi de· 

poleite cu aur. 

Abia la o vârstă mai înaintată aj ung( onlul cu dcsăvârşire 

la "nil admirari" al lui Horaţiu, adică la convingerea tare, 

sinceră şi nestrărrmtată, că toate lucrurile sunt deşerte şi toată 

splendoarea lunlii înşelătoare: himerele au dispărut. Atunci 

nu-şi mai închipuie, că undeva, în vreun palat sau în vreo colibă, 

găzduieşte o fericire deosebită, mai mare decât aceea pe care o 

simte obişnuit în momentele lipsite de dureri fizice sau morale. 

Atunci nu mai ţine în seamă deosebirile lumeşti între mare şi 

mic, între sus şijos. Şi aceasta dă bătrânului odihna sufletească, 

în unna căreia priveşte surâzând la fa ntasmagoria lumii. El este 

dezamăgit şi ştie, că viaţa onlenească, sub orice pompă şi 

podoabă ar vrea să se ascundă, va apărea peste puţin în toată 

goliciunea ei şi dezbrăcată de fireturi şi de zorzoane, se va arăta 

pretutindeni aceeaşi, adică o biată existenţă, a cărei valoare, 

proprie mai mult în lipsa durerilor, nu în fiinţa plăcerilor şi cu 

atât lnai puţ1n a paradei . 

(lforaţiu, Epistole 1, 1 2). Semnul 

caracteristic al bătrâneţii este aşad(lr dezamăgirea: iluziile care 

până atunci dau vieţii farmec ŞI activităţii Încurajare, au 

239

dispărut; nulitatea şi goliciunea tuturor splendorilor lun1ii,mai 

ales a falei, a strălucirii şi a rangului, s-a dat pe faţă; prin 

experienţă s-a dovedit că, cele mai multe lucruri dorite şi plăceri 

visate, nu aduc rnulţumirea aşteptată, şi astfel se întăreşte 

înţelegerea finală despre marea sărăcie şi mizerie a întregii 

noastre existenţe. De-abia acum, la 70 de ani, pricepem versul 

lui Koheleth asupra deşertăciunii . 

bătrâneţii şi aerul ei posomorât. 

Dar aceasta dă totodată 

De obicei, se crede, că boala şi urâtul sunt partea 

bătrâneţii. Dar cea dintâi nu este esenţială bătrâneţii, mai ales 

dacă nu este vorba să aj ungi la o vârstă fo arte înaintată; căci 

crescente vita, crescit sanitas et morbus (cu creşterea vieţii 

creşte sănătatea şi boala). Şi în ceea ce priveşte urâtul, am arătat 

mai sus, pentru ee bătrâneţea este din contră mai puţin expusă 

decât tinereţea; şi apoi urâtul nici nu este o unnare necesară a 

singurătăţii, la care într-adevăr, din cauze uşor de înţeles, este 

redusă bătrâneţea; ci se întâlneşte la aceia, care n-au cunoscut 

decât plăcerile senzuale şi sociale şi au lăsat mintea săracă şi 

facuItăţile nedezvoltate. Ce este drept, la bătrâneţe scad puterile 

intelectuale, dar unde a fost mult tot mai rămâne destul pentru 

a combate urâtul. Pe lângă acestea, precum am arătat, 

experienţa, cunoştinţele, deprinderea şi cugetarea tot mai aduc 

un spor de înţelepciune, judecata devine mai ageră şi înlăţuirea 

lucrurilor mai lămurită; în toate se dobândeşte din ce în ce mai 

mult o privire completă a întregului, astfel prin fel de fel de 

combinări ale cunoştinţelor adunate şi, din când în când, prin 

înavuţirea lor, tot mai continuă dezvoltarea internă a omului în 

toate privinţele; spiritul său este ocupat, mulţumit şi-şi află 

240

ăsplata. Toate acestea compensează pierderile până la oarecare 

grad. Şi apoi, cum am spus, la bătrâneţe, timpul trece mult mai 

iute şi împiedică urâtu!. Scăderea puterilor fizice nu strică mult, 

dacă nu avem trebuinţă de ele pentru agonisirea hranei zilnice. 

Sărăcia la bătrâneţe este o mare nenorocire. Dacă aceasta este 

înlăturată şi a rămas sănătatea, bătrâneţe a poate fi o epocă fo arte 

suportabilă a vieţii. Cerinţele ei de căpetenie sunt comoditatea 

şi siguranţa, de aceea ţin bătrânii aşa de mult la avere, fiindcă 

le înlocuieşte puterile pierdute. Părăsiţi de Venus, ei vor căuta 

uneori distracţie la Bacchus. Trebuinţa de a vedea, de a călători 

şi de a studia s-a schimbat în trebuinţa de a vorbi şi de a învăţa 

pe alţii. Fericit bătrânul, căruia i -a mai rămas iubirea de studiu, 

sau de muzică, de teatru şi în genere un grad de 

impresionabilitate pentru lucrurile externe, precum îl şi 

păstrează unii până la cele nlai adânci bătrâneţi. Mai ales atunci 

se vede, ce este omul în sine însuşi şi cât îi fo loseşte valoarea 

personalităţii. Dar asemenea exemple sunt rare: cei mai mulţi, 

după ce au fo st totdeauna slabi la minte devin la bătrâneţe din 

ce în ce mai automaţi; nu cugetă, nu zic şi nu fac decât unul şi 

acelaşi lucru, şi nici o impresie externă nu este în stare să-i 

schimbe şi să-i împospăteze. Să vorbeşti cu asemenea fiinţe este 

ca şi când ai scrie pe nisip: impresia se şterge îndată. O astfel 

de bătrâneţe, ce este drept, este numai caput mortuum al vieţii, 

rămăşiţa insolubilă a vechilor chimişti. Natura pare a simboliza 

sosirea acestei a doua copilării prin o a treia facere a dinţilor, 

care se poate observa la bătrâni în unele cazuri rare. 

Sleirea tuturor puterilor la bătrâneţe, sleire continuă şi 

neînduplecată, este fără îndoială lucru foarte trist dar necesar şi 

241

chiar binefăcător, fiindcă pregăteşte moartea, care fără de 

aceasta ar fi prea wea. Cel mai mare câştig al bătrâneţi10r adânci 

este Euthanasia moartea uşoară, fără boală, fără spasmuri, 

fără simţire. 

Deosebirea cea mare între tinereţe şi bătrâneţe rămâne 

totdeauna aceasta: tinereţea are în perspectivă viaţa, bătrâneţe a 

moartea; cea dintâi are un trecut scul1 şi un viitor lung, cea din 

unnă dimpotrivă. Deşi, prin unnare, ca bătrân ai numai moartea 

înaintea ta, iar ca tânăr viaţa, se naşte totuşi întrebarea: care din 

două este mai grea, şi dacă nu este mai bine să ai viaţa îndărăt 

decât înainte. Din vechime stă scris în Koheleth (7,2) "ziua 

morţii este mai bună decât ziua naşterii". Oricum ar fi, a dori o 

viaţă foarte lungă, este o mare temeritate. Căci vorba spaniolă: 

"quien larga vida vive, mucho mal vide", adică cine trăieşte 

multe zile, vede multe rele. 

Deşi viaţa omului nu este scrisă în stele, precum credea 

1) în Upanişadul din Veda (vol.II, pag. 53) se socotesc 100 de ani ca durata 

firească a vieţii omeneşti. După părerea mea cu drept cuvânt, fiindcă am 

observat, că numai cei care au trecut de 90 de ani au parte de Euthanasie, 

adică mor rar ă boală, nici apoplexie, rar ă spasmuri, fără agonie, uneori fără 

a îngălbeni, şezând în linişte, mai ales după masă, aşa încât ai putea zice, că 

nu mor, ci încetează numai de a trăi. La orice altă vârstă moare omul numai 

de boală, aşadar cu zile. - în Vechild Testament (Psalm 90, 10) durata vieţii 

se socoteşte de 70, excepţional de 80 de ani, şi Herodot, un autor mai 

important decât psalmistul, zice-acelaşi lucru (1, 32 şi III,22). Dar tot nu este 

adevărat, ci este numai rezultatul unei constatări brute şi superficiale a 

experienţei zilnice. Căci dacă durata vieţii ar fi de 70-80 de ani, oamenii Între 

70 şi 80 ar trebui să moară de bătrâneţe; dar nu este deloc aşa, ci ei mor de 

boală, ca cei tineri; însă boala fi ind esenţial o anomalie,nu poate fi sf'arşitul 

natural. Numai îI)tre 90 şi 100 de ani ca regulă generală mor oamenii de 

bătrâneţe, în Euthanasia. 

242

astrologia, totuşi se poate spune că este stăpânită succesiv de 

toate planete le, corespunzând fiecărei vârste câte o planetă după 

ordinea lor. î n anul al IO-lea domneşte Mercur. Ca şi Mercur, 

omul se mişcă iute şi uşor, în cercul cel mai restrc1ns; lucruri 

mici îi schimbă dispoziţia, dar el învaţă mult şi lesne sub 

domni rea zeului elocinţei şi al şireteniei. î n anul al 20-lea 

aj unge Venus la domnie: amorul şi femeile l-au luat în posesie. 

Î n al 30-lea an stăpâneşte Marte: omul este acum tare, violent, 

îndrăzneţ, războinic şi cerbicios. Î n anul al 40-lea guvernează 

cele 4 planetoide: viaţa se întinde în lărgime, omul caută fo los 

(Ceres), are vatra sa (Vesta), a învăţat cât îi trebuie să ştie 

(Pallas) şi în casă domenşte nevasta (Juno )1). Iar în anul al 50 

lea este Jupiter stăpân. Omul a întrecut cu anii pe cei mai mulţi 

din semenii săi şi se simte superior generaţiei ce-l înconjoară. 

Având încă toate puterile sale la dispoziţie, el este bogat în 

experienţă şi în cunoştinţe: după măsura individualităţii şi a 

situaţiei lui, are autoritate asupra celorlalţi. Nu mai vrea dar să-i 

poruncească alţii, ci porunceşte el : acum este mai destoniic 

decât totdeauna ca să fie conducător şi stăpân în sfera sa. Aşa 

culminează Jupiter şi împreună cu el omul la 50 de ani. Dar 

apoi vine, în anul aI 60-1ea, Saturn, şi cu dânsul greutatea, lenea 

şi tenacitatea plumbului. 

Mulţi bătrâni se aseamănă cu morţii, sunt greoi, înceti şi 

1) Multele planetoide descoperite mai târziu sunt o inovaţie, de care nu vreau 

să ţin seama. Eu fac cu ele, cum fac profesorii de filozofie cu mine, le ignor, 

fiindcă nu-mi vin la socoteală. 

243

decolorali ca plumbul. 

Shakespeare (Romeo şi Julia, act II, sc.5) 

În sfărşit vine Uranus: cu el cum se spune, ne suim la 

ceruri. Pe Neptun (precum l-au botezat cei nepricepuţi) nu-l pot 

înşira aici, fiindcă nu am voie să-I numesc cu adevăratul său 

nume, care ar fi Eros. De altfel, aş putea arăta cum srarşitul se 

încheagă cu începutul, cum adică Eros stă într-o tainică legătură 

cu Moartea, aşa încât Orcus, iadul în inţelesul antic (Amenthes 

al egiptenilor, după Plutarch: de Iside et Os. c. 29),nu este numai 

luătorul, AaJlavOlv, ci şi dătătorul B1OOU

Prefaţa traducătorului .... ...... .. . ... ....... . .. .. . . .. . . . . . "._ .. . 

,.... 

Illtroducere ....................... .................... . ................. . ..... 9 

Capitolul 1 

'" 

..., 

. 1- 

Imparţue fundamenta!â . 

. .. . . . . .. . _ ....... . .... . . 11 

Capitolul II Despre ceea ce este cineva ...................... 21 

Capitolul III Despre ceea ce are cineva ......... . ............. 51 

Capitolul IV Despre ceea ce reprezintă cineva 59 

Capitolul V Parenese ŞI maXIme ................................ 125 

A. Generale . . . . . . ... . .. . 

.... .... . . . . . . .. ... . .... . . . .. . . 126 

B. Despre purtarea noastră cu noi înşine 1 37 

C. Despre purtarea noastră cu alţii ......... 177 

D. Despre purtarea noastră faţă cu soarta 

şi cu întâmplările lumii ................. 206 

Capitolul VI Despre deosebirea vârstelor ... , . . ... . .. . . . . .. . 219 

245

• Operele de creaţie sunt oglinzi; când se uită 

o maimuţă în ele, nu poate să apară imaginea 

unui apostol. 

• Nu vezi efectul, toate sunt amorţite: nu te 

mira. Piatra azvârlită în mlastină nu fa ce 

, 

cercuri. 

• Omul este un copU al nevoilor , nu o 

inteligenţă liberă. 

• Liberi suntem numai când suntem singuri. 

• Secolul pretuieste mai ales oantenii zilei,' 

, , 

care-i îndeplinesc capriciile momentului şi 

sunt cu totul ai lui: trăiesc si mor cu el. 

, 

• Onoarea este conştiinţa din afară, iar 

constiinta onoarea dinăuntru. 

, , 

• Bogăţia sealnănă cu apa de mare: cu cât o 

bei mai mult, cu atât îţi sporeşţe setea. La fel 

este şi gloria. 

• Să nu disperi după vremea frumoasă cât 

ti mp mai este un colţ de cer albastru. 

ISBN 973-98474-0-4 

PRET: 40 000 

,

Aforisme asupra intelepciunii in viata-Silva-Press

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?