Vasile Voiculescu â noi contribu]ii biografice

Acest num\r 

apare cu sprijinul 

Finan]at\ de 

Consiliul 

Jude]ean Alba 

Revist\ a Uniunii Scriitorilor din România Director: Nicolae Manolescu anul XLIII 2 septembrie 2011 24 de pagini 2,5 lei 

România 

35 literar\ 

® 

interviu realizat de Ilie Rad\ 

Eveniment 

Festivalul [i Concursul 

„George Enescu” 

• Dumitru Avakian: A început o nou\ edi]ie 

• Avanpremir\ editorial\: 

H. C. Robbins Landon: Ultimul an al lui Mozart 

Christopher H. Gibbs: Via]a lui Schubert 

• Un nou trio pe scena muzical\ româneasc\ 

Tema lunii iulie: C\r]ile colegilor mei 

semneaz\: GABRIEL CHIFU [i IULIAN BOLDEA 

Dou\ povestiri de BEDROS HORASANGIAN 

Vasile Voiculescu – noi contribu]ii biografice

Via]\ [i c\r]i II de Nicolae Manolescu 

Balzac [i micu]a chinezoaic\ – p. 3 

Puzzle de Gabriel Chifu – p. 3 

Terapie prin lectur\ 

Iulian Boldea – p. 4 

Ion Pop, poetul 

Contrafort de Mircea Mih\ie[ – p. 5 

Memorii de dincolo de mormânt (IV) 

Recenzii de Iulia Iarca, Lumini]a Corneanu 

[i Gabriel Co[oveanu – p. 6 

Cronica literar\ de Cosmin Ciotlo[ – p. 7 

Negru pe alb 

Poeme de Mariana Filimon – p. 8 

Cronica ideilor de Sorin Lavric – p. 9 

Gustul fideist 

Mihaela Mudure 

Jurnal de femeie – p. 10 

Gheorghe Postelnicu 

Vasile Voiculescu – noi contribu]ii biografice – p. 11, 16 

Dou\ povestiri de Bedros Horasangian – pp. 12-13 

Cronica edi]iilor de R\zvan Voncu – p. 14 

Resurec]ia lui Radu Tudoran? 

Po[ta redac]iei de Horia Gârbea – p. 15 

Via]\ zorn\ind prin culoarele timpului 

P\catele limbii de Rodica Zafiu – p. 15 

Am\gire [i dezam\gire 

Tropice sur`z\toare de Mihai Zamfir – p. 16 

Clim\ 

Cronica muzical\ de Dumitru Avakian 

A început o nou\ edi]ie a Festivalului „George Enescu” – p. 17 

Arti[ti `n atelier de Petre T\n\soaica – p. 18 

Iubind ora[ul ca pe o cutie de culori 

Cronica filmului de Angelo Mitchievici – p. 19 

Un american la Paris 

Avanpremier\ editorial\: H. C. Robbins Landon 

Ultimul an al lui Mozart – p. 20 

Avanpremier\ editorial\: Christopher H. Gibbs 

Via]a lui Schubert – p. 21 

Magda Grigore - 

Meritele nonlecturii, dup\ Pierre Bayard – p. 22 

Un nou trio pe scena muzical\ româneasc\ – p. 22 

Meridiane – p. 23 

Premiile României literare, 

de debut [i „Cartea Anului”, sunt 

acordate cu sprijinul 

Funda]iei Anonimul 

România literar\ ® 

Revist\ editat\ de 

Uniunea Scriitorilor din România [i Funda]ia România literar\ 

Redac]ia: 

NICOLAE MANOLESCU – director 

GABRIEL CHIFU – director executiv 

IONELA STANCIU – secretar general de redac]ie 

MARINA CONSTANTINESCU – redactor 

LUMINI}A CORNEANU – redactor 

ANA CHIRI}OIU – redactor 

COSMIN CIOTLO{ – redactor asociat 

SORIN LAVRIC – redactor asociat 

ANGELO MITCHIEVICI – redactor asociat 

Corectur\: 

VICTOR GODEANU 

(pag. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13), 

NINA PRUTEANU 

(pag. 1, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24). 

Concep]ia grafic\: MIHAELA ßCHIOPU 

(varia]iuni pe tema „c\l\torii `ntre vârste” ) 

Fotoreporter: ION CUCU 

Tehnoredactare computerizat\: 

IONELA STANCIU 

GEORGE MAXIMILIAN IONESCU 

Prelucrare imagine: VALENTINA VL|DAN 

Coresponden]i `n str\in\tate: RODICA BINDER 

(Germania), GABRIELA MELINESCU (Suedia), 

LIBUŠE VALENTOVÁ (Cehia) 

Funda]ia România literar\, Calea Victoriei 

133, sector 1, cod 010071, Bucure[ti. 

Director administrativ: VALENTINA VL|DAN 

Secretariat: SOFIA VL|DAN, GHEORGHE 

VL|DAN 

Cont `n lei: BRD-GSG Agen]ia {incai, 

RO91BRDE441SV59488894410. Cont `n valut\: 

BRD-GSG Agen]ia {incai 

RO87BRDE441SV59488974410 (USD), 

RO37BRDE441SV59489004410 (EUR) 

Conform prevederilor Statutului, Uniunea 

Scriitorilor din România nu este responsabil\ 

pentru politica editorial\ a publica]iei 

[i nici pentru con]inutul materialelor 

publicate. 

România literar\ este membr\ a 

Asocia]iei Revistelor, Imprimeriilor [i 

Editurilor Literare (A.R.I.E.L.), asocia]ie cu 

statut juridic, recunoscut\ de c\tre 

Ministerul Culturii [i Patrimoniului Na]ional. 

ISSN 1220-6318 

Din decembrie 2010, revista 

România literar\ apare 

cu sprijinul financiar al 

Ministerului Culturii [i 

Patrimoniului Na]ional 

e-mail: romania_literara@yahoo.com; 

revistaromanialiterara@gmail.com; 

http://www.romlit.ro; tel.: 

021.212.79.86; fax: 021.212.79.81 

Imprimat la FED PRINT 

Revista apare cu 

sprijinul Administra]iei 

Fondului Cultural 

Na]ional. 

Pre] de vânzare: 2.5 lei 

Pentru rubrica Po[ta redac]iei, textele vor fi trimise pe adresa: posta.romlit@gmail.com 

2................................................................................................................................................................................................. România literar\ num\rul 35 / 2 septembrie 2011

• via]\ [i c\r]i II de nicolae manolescu 

Balzac [i micu]a 

chinezoaic\ 

• puzzle de gabriel chifu 

Terapie prin 

lectur\ 

actualitatea 

Când am fost prima dat\ la 

talente de povestitori orali, în stare s\-i laseEo misiune deosebit de goale/ [i m\ gândesc deja la urm\toarea 

Paris, în toamna lui 1967, cu 

cu gura c\scat\ pe ]\ranii aproape s\lb\tici]i 

ingrat\ s\ fii obligat s\ ca la singura salvare.// nu, nu m\ uit 

o jum\tate de an înainte de 

în mijlocul c\rora îi adusese soarta. 

cite[ti, ca redactor la o în l\turi sau în sus. m\ uit doar la lichidul 

evenimentele din mai 1968, 

Nu aveam cum s\ cunosc romanul lui 

revist\ literar\, puzderia din\untru, care descre[te mai ceva ca 

[tiam destul de multe despre 

Dai Sijie când lucram la cartea mea Cititul 

de produc]ii lirice anoste untdelemnul/ într-o lamp\ dup\ miezul 

„revolu]ia cultural\” din 

[i scrisul, dar sunt sigur c\ mi-ar fi folosit, 

cu care diver[i autori nop]ii.(...) cum s\ mai speri la mântuire/ 

China ca s\ nu fiu uluit (c’est 

ca [i romanul de debut al lui Andreï 

asalteaz\ redac]iile. 

[i f\r\ mântuire cum s\ mai crezi 

le moins qu’on puisse dire!) de simpatia 

Makine, Testamentul francez, dat\ fiind 

c\-ntr-o zi/ duhovnicul va reveni [i te 

de care Mao se bucura printre intelectualii 

de la Tel Quel, cum ar fi 

unei c\r]i semnate de un poet a[a 

problematica volumului meu de memorii 

va lua de mân\/ [i te va duce acolo unde/ 

De aceea, când se anun]\ apari]ia 

din 2002, urmat de acela intitulat chiar Via]\ 

nu-i dependen]\, cheltuial\ [i suspin.” 

[i c\r]i. M-a chinuit mult\ vreme gândul 

De fapt, la Ioan Es. Pop dimensiunea 

Philippe Sollers, care va lansa câ]iva 

cum este Ioan Es. Pop, o a[tep]i ca pe 

de a g\si argumente în favoarea utilit\]ii 

moral\ trece în metafizic extrem de u[or, 

ani mai târziu un manifest promaoist. 

o form\ de terapie, în stare s\ te vindece 

de a citi c\r]i, valabile mai cu seam\ 

parc\ de la sine, grani]ele dintre cele 

de depresia [i de intoxicarea pricinuite 

Nici ast\zi, citindu-i numele în publica]ii pentru cei care n-au dobândit deprinderea 

dou\ teritorii sunt desenate cu linii foarte 

de mald\rele de plachete proaste. Cu 

foarte serioase sau pe coperta unor c\r]i cu pricina [i care sunt, de departe, cei mai 

sub]iri [i aceasta e înc\ una din calit\]ile 

oarecare întârziere (explicabil\, fiindc\, 

apreciate de critic\, nu-mi pot re]ine un numero[i. Am apelat la Don Quijote, la 

lirismului s\u de ast\zi. Iar austeritatea 

scriind eu însumi un volum de poezie, 

sentiment de stupoare. Nu pot s\ cred c\ Borges [i la al]i autori de opere celebre, 

stilistic\, de care aminteam, este, desigur, 

m-am ferit s\ ascult alte voci, cu însu[iri 

era mai pu]in la curent cu ororile din China Halima, bun\oar\, ca exemple str\vechi de 

una programatic\. Poetul subliniaz\ 

remanente, pân\ nu termin lucrul...), 

decât eram eu, un biet intelectual din Est, foloase trase de pe urma c\r]ilor. Mi-au lipsit 

acest lucru în capitolul potriviri dup\ 

am citit unelte de dormit [i m\rturisesc 

unde informa]ia era cenzurat\ drastic. Citeam exemplele recente, rod al unei lumi precum 

alecsandri & co., unde face demonstra]ia 

c\ a[tept\rile mi-au fost r\spl\tite: [i 

„Carnetele” lui Mauriac din „Le Figaro” aceea în care tr\im [i care seam\n\ prea 

c\ st\pâne[te tehnici subtile, c\ e capabil 

acest nou titlu al s\u îmi înt\re[te 

(la înapoierea în ]ar\ le-am [i comentat) pu]in cu lumea lui Cervantes sau chiar Borges, 

de virtuozit\]i stilistice în sine, à la 

convingerea c\ ne afl\m în fa]a unui 

în care le gauchisme à outrance al celor ca s\ nu mai vorbim de aceea a arabilor 

manière de...: „printr-un geam îngust 

poet extraordinar, unul dintre cei mai 

de la Tel Quel era ]intuit la stâlpul infamiei. din anul 1000. Faptul c\ regimurile comuniste 

de ghea]\ strecura-ne-vom în veac,/ 

puternici pe care îi avem. Între experien]ele 

Nimic nu-i putea îns\ clinti din admira]ia blocau accesul la lectur\, într-o m\sur\ 

vom vâsli spre începuturi, ca înspre 

lirice de azi, poezia scris\ de Ioan Es. 

lor pentru „revolu]ia cultural\” care trimisese mai mare sau mai mic\, nu-mi putuse, fire[te, 

un fund de sac,/ unde timpul [ade 

Pop este o poezie dens\, o poezie 

la reeducare în „comunele populare” milioane r\mâne str\in. În închisorile comuniste 

înc\ ghem [i nedesf\[urat,/ iar de moarte 

grea. Dac\ am compara-o cu metalele, 

de intelectuali [i de tineri, studen]i [i române[ti, cartea era interzis\. Ca [i scrisul, 

nu se [tie, c\ci nici via]\ n-a viat.” În 

ea s-ar situa, negre[it, în zona metalelor 

elevi, de origine burghez\. Printre ace[tia de altfel. În aproape trei ani, am primit de la 

rest, discursul este alb, despov\rat, 

grele, cu densitatea peste 5, tinzând 

simplu, cu ceva din m\re]ia unui biserici 

din urm\ s-a aflat [i Dai Sijie, autor al romanului p\rin]ii mei, din închisoare, dou\ c\r]i po[tale. probabil spre limita de sus, unde se 

de lemn. În mod ciudat, chiar [i atunci 

Balzac [i Micu]a Croitoreas\ chinez\, scris Existau, ce e drept, povestirile orale. Faptul reg\sesc platina [i osmiul. M\ întreb ce 

când poetul emigreaz\ din versuri în 

în francez\ [i publicat la Paris în 2000. c\ Havel putea citi [i scrie în închisoare marcheaz\ 

o diferen]\ considerabil\, nu doar dintre sa este, în esen]\, poezia unei ap\s\toare 

anume o face s\ mi se par\ astfel. Poezia 

pagini de proz\, acestea î]i las\ tot o 

Era prima carte a cineastului chinez cu acela[i 

impresie, irecuzabil, de poezie, iar unitatea 

nume, stabilit în Fran]a în 1984, [i ea a fost comunismul românesc [i acela cehoslovac, dar negativit\]i pe care, de-a lungul timpului, 

de ton, coeren]a se p\strez\: „Pân\ s\ 

întâmpinat\ cu entuziasm de Bernard Pivot [i dintre postcomunismul din cele dou\ ]\ri. critica a remarcat-o. Chiar cei trei critici 

ajung în a[ezarea asta, în urm\ cu patru 

la emisiunea lui de televiziune Bouillon de Romanul lui Dai Sijie con]ine câteva literari, care înso]esc cu frazele lor de 

ani, habar n-avusesem c\ exist\. C\l\torisem 

culture [i de al]i critici, tradus\ în numeroase extraordinare metafore ale rostului cititului pe coperta a patra aceste poeme, las\ 

la-ntâmplare, vreme de vreo s\pt\mân\, 

limbi, dup\ ce s-a vândut doar în Fran]a în via]a omului. Unul dintre b\ie]i transcrie impresia c\ vorbesc la unison: „o puritate 

ba cu trenul, ba cu autobuzul, cu c\ru]a 

în o jum\tate de milion de exemplare. Eu o proz\ de Balzac în interiorul hainei din excep]ional\ a tragicului” (Nicolae 

[i pe jos, f\r\ vreo hart\ la îndemân\, 

am luat cuno[tin]\ de ea în 2002, în traducerea blan\ de oaie pe care o purta. Prietenul lui Manolescu), sau „o geografie hipnotic\ 

convins c\ a opta zi m\ voi întoarce în 

Danielei Boriceanu [i cu postfa]a temeinic\ se îmbrac\, la rândul lui, cu haina [i îi cite[te a mor]ii vii [i a agoniei ca tr\ire substan]ial\” 

tot mai îndep\rtata capital\ f\r\ amintiri, 

a lui Alexandru C\linescu, de la Polirom. micu]ei croitorese textul, nu înainte de a (Dan C. Mih\ilescu), sau „nuan]ele acestei 

f\r\ regrete, f\r\ bucurii, la fel de ostenit 

M-am întrebat din prima clip\ [i continui o îmbr\ca pe ea îns\[i cu balzaciana nenorociri, ale dezastrului individual” 

precum pornisem. Se l\sase seara când 

s\ m\ întreb [i ast\zi cum au citit-o blan\. Cartea îmbrac\ forma corpului uman. (Daniel Cristea-Enache). Dezacordul, 

am ajuns la prima cas\, cu al c\rei st\pân 

Sollers [i tovar\[ii lui de drum. Nu [tiu s\ Corpul uman ia forma c\r]ii. Prefacerea nepotrivirea fundamental\ dintre ins cu 

m-am în]eles mai mult prin semne ca 

fi scris vreun rând. 

operat\ de lectur\ nu mai e o frumoas\ interioritatea sa ultragiat\ [i loc, 

s\ primesc g\zduire. Nu-mi era str\in\ 

Romanul e povestea a doi, de fapt, trei abstrac]ie, ci un transfer concret de la carte dintre ins [i ceilal]i ori, chiar, dintre 

limba lui, dar de în]eles n-o-n]elegeam.” 

adolescen]i expedia]i la reeducare într-o la om. Dac\, în leg\tur\ cu Madame Bovary, ins [i el însu[i, ar fi sursa acestui 

Rezumând, cartea lui Ioan Es. Pop a 

regiune muntoas\ [i înapoiat\ din vestul s-a speculat pe tema criticii îndreptate de lirism dens. În fiecare poem avem 

fost bucurie pentru mine, ca înveterat 

Chinei. Unul dintre ei, fiu al unei poete Flaubert contra nocivit\]ii romanelor romantice sentimentul c\ asist\m la desf\[urarea 

cititor de poezie. 

cunoscute, dar interzise, aduce cu el un de dragoste, concluzia posibil\ dup\ lectura unei dramatice confrunt\ri între aceste 

Cum a fost mai înainte [i volumul 

geamantan vechi plin ochi de c\r]i, de romanului lui Dai Sijie este mult mai ambigu\. p\r]i. Scindarea e v\dit\ la tot pasul, 

lui Ion Mure[an, cartea alcool, [i, dup\ 

asemenea interzise, traduse cu ani în urm\, Micu]a croitoreas\ se dovede[te la fel de implicarea este intens\ [i dureroas\, 

ea, cartea lui Mircea C\rt\rescu, nimic, 

când acest lucru mai era îng\duit, din scriitori sensibil\ ca [i Doamna Bovary la sugestiile iar asumarea gre[elii, total\. (În ochii 

cuceritoare prin minimalismul ei asumat, 

occidentali [i ru[i clasici. Lectura, pe furi[, c\r]ilor, dar nu e sigur c\ transformarea mei, un anumit episod nepl\cut din 

ca [i prin lipsa de emfaz\ autoriceasc\, 

noaptea, la lumina l\mpii cu gaz, le modific\ ei trebuie considerat\ neap\rat negativ\. biografia lui Ioan Es. Pop, episod f\cut 

b\ie]ilor în]elegerea vie]ii. Unul dintre ei se „Frumuse]ea unei femei este o comoar\ public de curând, î[i schimb\ semnul în 

dar care, cu totul regretabil, n-a avut 

îndr\goste[te de o frumoas\ croitoreas\, nepre]uit\”, îi spune ea, la desp\r]ire, b\iatului chip spectaculos, dac\ a putut s\ provoace 

un ecou public pe m\sur\, poate [i fiindc\, 

o fat\ de vârsta lor, care tr\ia într-un sat pe care îl p\r\se[te. Ce s\ în]elegem de aici? asemenea literatur\!) Economia de 

poetul datând-o, a fost luat\, gr\bit [i 

vecin [i c\reia îi cite[te din Balzac, în speran]a C\ Balzac, pe care de fapt îl citeaz\, le mijloace ornamentale sare în ochi, iar 

nemeritat, drept „o relicv\”. 

de a o cultiva. (În parantez\ fie zis, micu]a îndeamn\ pe tinerele doamne s\-[i prezerve efectele ei sunt benefice. De altfel, 

Cât adev\r este în aser]iunea c\ 

croitoreas\ se las\ „corupt\” de lectur\ în mod egoist comoara dat\ de Dumnezeu? austeritatea stilistic\ [i o anumit\ tonalitate 

scriitorii români nu se citesc între ei? 

asemenea Doamnei Bovary, îl p\r\se[te pe C\ frumuse]ea fizic\ trebuie a[ezat\ mai a confesiunii, de un firesc deconcertant, Nu [tiu al]ii cum sunt, dar eu, unul, 

prietenul ei [i evadeaz\ la ora[.) B\ie]ii presus decât aceea a sufletului? Sau c\ tonalitate perfect g\sit\, a[ zice c\ sunt m\ str\duiesc s\ uit de mine din când 

ob]inuser\ îng\duin]a unor zile scutite de frumuse]ea trupului î[i are ra]iunile ei pe caracteristicile acestei etape de pronun]at\ în când [i s\-i descop\r pe ceilal]i cu 

munca obligatorie în min\ sau în orez\rie care morala nu le cunoa[te? 

dimensiune moral\: „o, cât a[ dori acum bun\ credin]\, recunoscând izbânzile, 

gra]ie talentului lor de a le povesti localnicilor În]eleag\ fiecare ce vrea. În ce m\ prive[te, s\ m\ rog. dar în loc de asta/ stau [i când exist\. Mi se pare singura atitudine 

filme [i c\r]i. Î[i descoper\ cu aceast\ ocazie m\ mul]umesc s\ recitesc cartea. • tremur în fa]a unei sticle pe jum\tate acceptabil\. • 

România literar\ num\rul 35 / 2 septembrie 2011......................................................................................................................................................................................................................................3

• iulian boldea 

tema lunii: c\r]ile colegilor mei 

Ion Pop, poetul 

Chiar dac\ nu las\ impresia 

c\ poemele sale ar fi tributare 

modelor [i modelelor curente 

într-o anumit\ etap\ a poeziei 

române[ti, totu[i, Ion Pop 

g\se[te, cu fiecare volum 

publicat, modalit\]ile optime 

de racordare la sensibilitatea cititorului, 

dovedind, prin aceasta, cum s-a mai 

observat, o capacitate incontestabil\ 

de reînnoire a timbrului liric, de 

revitalizare a inspira]iei [i de 

refic]ionalizare a toposurilor predilecte. 

De altfel, temele obsedante, recurente 

în poemele lui Ion Pop sunt timpul, copil\ria, 

jocul, rela]ia instabil\ dintre conven]ie [i 

revolt\, reflexele mitice ale realului etc. 

Nicolae Manolescu observa, pe drept cuvânt, 

c\ „poetul e un caligraf, concis [i pregnant, 

dotat cu un foarte fin umor al ideii”. E drept, 

pe de alt\ parte, c\ poemele lui Ion Pop 

tr\deaz\ ceva din voca]ia critic\ a autorului, 

prin spiritul livresc care le anim\, prin 

voca]ia autoreferen]ialit\]ii [i prin detenta 

imaginativ\ auster\, în beneficiul amplitudinii 

meditative de care se resimt aceste versuri 

cu t\ietur\ ferm\, cu deschidere spre idee, 

cu reverbera]ii afective oarecum diminuate. 

Nu întâmpl\tor, Al. Cistelecan remarca 

modul în care poetul se transform\ 

dintr-un „prizonier al conven]iei” într-un 

„rentier” al acesteia. 

Un portret sugestiv al lui Ion Pop ne 

ofer\ Petru Poant\: „Poet în critic\ [i critic 

în poezie, Ion Pop este un ingenuu inhibat 

de universul c\r]ilor. Existen]a sa pare 

un ceremonial desf\[urat dup\ un cod 

anume, în care natural\ nu-i decât pudibonderia. 

Un melancolic, în fond, omul î[i regizeaz\ 

pân\ [i spontaneitatea, punând un 

conven]ionalism manierat, dar [i u[or 

amuzat în toate gesturile sale. Prudent [i 

mig\los, provocându-[i uneori manifest\ri 

de efuziune, subminându-[i, alt\dat\, cu 

o ironie simpatic\ ingenuitatea, galant din 

timiditate [i din nevoia de a fi sociabil, 

sobru din ambi]ia discret\ de a impune 

respect, pur din lipsa complica]iilor suflete[ti, 

Ion Pop are un singur «viciu», acela al 

literaturii; un «viciu» superior, f\r\ îndoial\, 

care este îns\ o deprindere, în ordinea 

crea]iei, o provocare”. 

Primele volume publicate de Ion Pop, 

Propuneri pentru o fântân\ (1966) [i Biata 

mea cumin]enie (1969), circumscriu un 

univers de sorginte blagian\, în care 

propensiunea spre elementaritate este 

transpus\ într-un peisaj citadin, iar tema 

cuvântului sau cea a dezr\d\cin\rii eului 

sunt articulate într-o ambian]\ ce nu refuz\ 

prozaismul sau resursele referen]iale ale 

cotidanului, într-o ambian]\ scriptural\ ce 

îl al\tur\ pe Ion Pop de al]i reprezentan]i 

ai genera]iei sale. 

Gramatic\ târzie (1977) [i Soarele [i 

uitarea (1985) sunt volume în care imersiunea 

în imaginar cap\t\ accente livre[ti tot mai 

pronun]ate. Cuvântul devine o tem\ 

obsedant\, atât din perspectiva referen]ialit\]ii, 

cât, mai ales, a autoreferen]ialit\]ii. Poemul 

însu[i, al c\rui mecanism e demontat cu 

gra]ie lucid\, are însu[iri revelatorii, 

asumându-[i o voca]ie exorcizant\: „în 

col]ul de sus al ferestrei/ v\d frunze de nuc 

tremurând/ în boarea amiezii/ [i-o pan\ de 

graur c\zând.// Tot ce pot face pentru ea/ 

e s-o notez aici, s\-i prind în vârful/ creionului, 

în negrul de c\rbune,/ pu]inul aur:/ 

poate c-o s-o fac s\ cad\ mai încet” (Moment). 

Amânarea general\ (1990) [i Elegii 

în ofensiv\ (2003) – marcheaz\, poate, o 

revan[\ a referen]ialt\]ii; poetul e mult 

mai atent la detaliile realului, tratate, îns\, 

adesea, în grila teatralit\]ii, uneori cu o 

ironie atins\ de un u[or sarcasm („Când 

s-au trezit cu un pumn în gur\,/ mul]i dintre 

ei/ au amu]it pe vecie.// Al]ii îns\/ au fost 

ferici]i./ Au g\sit totu[i/ un os de ros/ pentru 

din]ii lor/ de lupi tineri”). Reverbera]iile 

livrescului nu sunt lipsite de accente etice 

subiacente, care confer\ versului o t\ietur\ 

decis\ [i, în acela[i timp, riguros-axiomatic\: 

„Pe obraji m\ ardeau înc\ urmele pietrei/ 

din b\rbia zdrelit\ se mai prelingea câte-un 

strop negru,/ iar eu vorbeam deja, inspirat, 

despre intertextualitate, despre felul/ cum 

versul, mâncând versuri, nu se îngra[\ 

totu[i,/ ci, asimilând creator, produce un 

sânge nou”. 

Elegii în ofensiv\, cu un titlu situat sub 

semnul paradoxului oximoronic, cuprinde 

versuri în care sensibilitatea ultragiat\ a 

eului liric se repliaz\ în amintirea cu contururi 

livre[ti, din care îns\ nu lipsesc ecourile 

unei naturi cvasibucolice sau nevoia 

unei geometriz\ri a afectelor, a unei asceze 

a tr\irilor derulat\ dintr-o perspectiv\ 

cartezian\ („Dup\ cincizeci de ani nu 

po]i fi/ decât poet postmodern. E un gând/ 

care m\ consoleaz\ cumva/ [i-mi explic [i 

de ce/ îmi revin în minte, cu o mare îng\duin]\,/ 

florile albe ale salcâmilor, banca înnegrit\,/ 

fânul de curând cosit/ Dup\ înc\ o lectur\ 

a poemului Falduri de Ion Barbu,/ m-am 

hot\rât, în sfâr[it,/ s\-mi încerc [i eu norocul/ 

[i s\ m\ geometrizez”). Multe dintre versuri 

au alura unei arte poetice in nuce, epurat\, 

îns\, de orice didacticism: „Ah, poezie 

pentru foarte pu]ini,/ via]\ a mea,/ cum, 

tot a[a,/ pentru foarte pu]ini/ îmi va fi [i 

moartea”. Reflexivitatea, dimensiunile 

simbolice sau tenta de parabol\ a versurilor, 

toate acestea sunt relativizate de o con[tiin]\ 

autoironic\ a condi]iei umanului sau a 

transcenden]ei, prin care chiar sacralitatea 

este interogat\ sub spectrul unei instan]e 

parodice, ce nu exclude dialogul intertextual: 

„Cum te vei fi sim]ind, Doamne, Dumnezeule, 

cerc cum e[ti,/ cu atâtea centre peste 

tot/ [i cu circumferin]ele nic\ieri? (S\ fii [i 

Tu o piatr\ aruncat\-n ap\?)” (Psalm). 

Interesant e modul în care poemele lui Ion 

Pop intr\ într-un dialog fecund cu marile 

texte ale lumii, într-un orizont intertextual 

prin care contamin\rile [i interferen]ele 

culturale sau livre[ti î[i dovedesc din 

plin viabilitatea [i sensul constructiv ce 

configureaz\ simbolica unei memorii poetice 

din care transpar interoga]ii, semnifica]ii 

[i medita]ii asupra lumii [i a textului ce o 

încorporeaz\. Iat\ de ce cotidianitatea î[i 

dezv\luie, dincolo de înf\]i[\rile [i chipurile 

ei în aparen]\ banale, resursele de originaritate, 

dimensiunile simbolice [i mitice. 

eflexivitatea, dimensiunile simbolice sau 

tenta de parabol\ a versurilor, toate acestea 

sunt relativizate de o con[tiin]\ autoironic\ a 

rcondi]iei umanului sau a transcenden]ei. 

În volumul Litere [i albine (2010), 

Ion Pop subliniaz\, înainte de toate, imperativul 

nevoii de ordine, de echilibru [i de construc]ie 

ra]ionalizant\. Viziunea poetic\ traduce 

un echilibru fragil: între angoas\ [i înseninare, 

între zgomot [i armonie, între dizarmoniile 

fenomenalit\]ii [i utopiile muzicale ale 

poeziei. Volumul poate fi privit [i ca o sum\ 

de „exerci]ii de supravie]uire”, sau de 

„înseninare”, prin care existen]ialul e 

transpus în ecua]ia reculegerii [i contempla]iei, 

accidentele fenomenalit\]ii sunt retran[ate 

în relieful sinelui poetic, iar angoasa î[i 

atenueaz\ rezonan]a afectiv\. Situat între 

via]\ [i text, eul liric cunoa[te subterfugiile 

[i dilemele acestei paradoxale al\tur\ri, 

prin care biografia e alimentat\ de fic]iune, 

iar livrescul [i existen]ialul se întrep\trund 

(„un fel de emblem\, foarte poetic\,/ a 

comunic\rii, s\-i zicem viscerale, dar [i 

inefabile,/ dintre via]\ [i text, drept care/ 

a [i fost aleas\ apoi/ pentru coperta c\r]ii 

mele Via]\ [i texte”). În acela[i timp, via]a 

îns\[i e citit\/ deconstruit\ sub forma unui 

text, printr-o hermeneutic\ ce extrage 

sensurile unei existen]e agonice din perimetrul 

unei lumi carnavale[ti („M\ recitesc, sunt, 

iat\, –/ atât de de[tept [i de inventiv, –/ 

ce de ars combinatoria,/ ce de subtil\ 

hermeneutic\,/ ce de construc]ie, deconstruc]ie!// 

Când nu voiam, de fapt, s\ v\ spun/ decât/ 

c\ sunt un biet om/ care moare încet/ printre 

atâtea chermeze [i d\n]uiri”). 

Al. Cistelecan are dreptate s\ scrie c\ 

„Litere si albine e un volum ce st\ sub 

semnul sanc]iunii, un volum de exerci]ii 

cotidiene de «înseninare» [i acomodare”. 

Reac]ia la elementele mundanului, asumarea 

realit\]ii sub spectrul gravit\]ii [i al unei 

etici subliminale pune în chestiune 

îns\[i alc\tuirea precar\ a lumii, cu sensurile 

ei dezafectate, cu ritmurile dereglate [i cu 

metamorfozele ei nelini[titoare. O prezen]\ 

recurent\ în acest volum este ideea evalu\rii 

realit\]ii prin reversul ei, cultura. Fic]iunea 

sau, pur [i simplu, resursele ordonatoare 

ale instrumentelor intelectului sunt cele 

care induc o stare de armonie [i de securizare 

a fiin]ei, într-un univers marcat de aleatoriu, 

în care absurdul [i ambiguitatea se infiltreaz\ 

insidios [i tenace. Desenul cu amprent\ 

tragic\ [i autoironic\, în acela[i timp, din 

poemul Cactus expune, în fond, pozi]ionarea 

eului fa]\ de propriile limite, fa]\ de propriul 

s\u destin, con[tiin]a efemerului [i a 

fragilit\]ii propriei condi]ii. 

Consemnarea suferin]ei, a durerii, a 

revela]iilor r\nii, conjugat\ cu spasmele 

singur\t\]ii („Iat\ [i ora/ când nici o durere/ 

nu m\ mai doare./ O or\ în care/ printre 

atâtea singur\t\]i/ nu m\ mai simt singur”) 

e înso]it\, în cele din urm\, de o conciliere 

cu propria condi]ie [i cu elementele firii, 

care conduce [i la o reg\sire a spiritului 

contemplativ, la recuperarea senin\t\]ii 

(„Ca de un centru risipit/ în pulberi de 

lumin\,/ abia mai pâlpâind, [i-ntr-un târziu,/ 

de-atâta luminoas\ osteneal\/ uitând 

încet, uitându-se în toate,/ în aur tot [i 

pentru totdeauna”). 

Poezie hr\nit\ „din apolinice înfior\ri, 

din nelini[ti geometrizate”, cum scrie 

Mircea A. Diaconu, lirica lui Ion Pop ni 

se reveleaz\ atât din perspectiva registrului 

livresc al imaginarului, cât [i din unghiul 

unei ironii ce relativizeaz\ ceremoniile 

limbajului, redându-le o statur\ afectiv\ 

reculeas\ [i deloc arbitrar\, dimpotriv\, 

articulat\ sub specia unei ra]ionalit\]i 

asumate plenar, codificat\ în grila memoriei 

culturale recuperatoare. • 

CALENDAR 

4.09.1881 - s-a n\scut George 

Bacovia (m. 1957) 

4.09.1946 - s-a n\scut Gheorghe 

Zincescu 


Neagu 

4.09.1952 - s-a n\scut Spiridon 

Popescu 

4.09.1954 - s-a n\scut Cornelia 

Maria Savu 

4.09.1963 - s-a n\scut Alexa 

Gavril Bâle 

4.09.1992 - a murit Dan De[liu 

(n. 1927) 

5.09.1859 - s-a n\scut 

Alexandru Vlahu]\ (m. 1919) 

5.09.1910 - s-a n\scut Victor 

Valeriu Martinescu (m. 1994) 

5.09.1921 - s-a n\scut Adrian 

Marino (m. 2005) 

5.09.1929 - s-a n\scut Catinca 

Ralea (m. 1981) 

5.09.1939 - s-a n\scut Emilian 

B\l\noiu 

5.09.1944 - s-a n\scut Ioan 

Culi]\ U[urelu 

5.09.1947 - s-a n\scut 

Alexandru Dobrescu 

5.09.1947 - s-a n\scut 

Alexandru Dumitru 

5.09.1948 - s-a n\scut Grigore 

Grigore 

5.09.1957 - s-a n\scut Ionel 

Ciupureanu 

5.09.1986 - a murit Nicu]\ 

T\nase (n. 1924) 

6.09.1817 - s-a n\scut Mihail 

Kog\lniceanu (m. 1891) 

6.09.1819 - s-a n\scut Nicolae 

Filimon (m. 1865) 

6.09.1910 - s-a n\scut Dumitru 

Corbea (m. 2002) 

6.09.1923 - s-a n\scut Mioara 

Cremene 

6.09.1942 - s-a n\scut Dorin 

Baciu 

6.09.1950 - s-a n\scut Nicolae 

Georgescu 

6.09.1996 - a murit Gavril 

Scridon (n. 1922) 

6.09.2009 - a murit Damian 

Necula (n. 1937) 

7.09.1902 - s-a n\scut {erban 

Cioculescu (m. 1988) 


Mih\il\ (m. 2011) 

7.09.1930 - s-a n\scut Ion 

Arie[anu 

4..................................................................................................................................................................................................................................... România literar\ num\rul 35 / 2 septembrie 2011

oala nu i-a dat pacientului nicio [ans\, iar 

povestea suferin]ei îl reduce pe lector la postura 

unui receptor neputincios al tragediei la care 

bia,în felul acesta, parte. 

7.09.1944 - s-a n\scut Teodor 

Tihan 

7.09.1946 - s-a n\scut Petru 

Livius Bercea 

7.09.1972 - s-a n\scut Dan 

Mircea Cipariu 

7.09.1973 - a murit N. 

Argintescu-Amza (n. 1904) 

7.09.1993 - a murit Eugen 

Barbu (n. 1924) 

7.09.2002 - a murit Eugeniu 

Co[eriu (n. 1921) 

7.09.2008 - a murit Vintil\ 

Iv\nceanu (n. 1940) 

8.09.1884 - s-a n\scut George 

Ulieru (m. 1943) 

8.09.1887 - s-a n\scut 

Constantin Beldie (m. 1954) 

8.09.1907 - a murit Iosif Vulcan 

(n. 1841) 

8.09.1909 - s-a n\scut M. 

Blecher (m. 1938) 

8.09.1926 - s-a n\scut {tefan 

B\nulescu (m. 1998) 

8.09.1930 - s-a n\scut Tudor 

Popescu (m. 1999) 

8.09.1930 - s-a n\scut Petre 

S\lcudeanu (m. 2005) 


Izb\[escu 

8.09.1940 - s-a n\scut Dionisie 

Duma 

8.09.1946 - s-a n\scut Aurel 

{orobetea 

8.09.1951 - s-a n\scut Markó 

Béla 

9.09.1888 - s-a n\scut Lucia 

Mantu (m. 1971) 

9.09.1912 - s-a n\scut Horia 

Stamatu (m. 1989) 

9.09.1943 - s-a n\scut Dana 

Dumitriu (m. 1987) 

9.09.1944 - s-a n\scut Lucia 

Negoi]\ 

9.09.1951 - s-a n\scut Gabriel 

St\nescu (m. 2010) 

9.09.1958 - s-a n\scut Viorel 

Mirea 

9.09.1999 - a murit Romulus 

Vulc\nescu (n. 1912) 

9.09.2002 - a murit Victor 

Ernest Ma[ek (n. 1937) 

10.09.1708 - s-a n\scut Antioh 

Cantemir (m. 1744) 

10.09.1916 - s-a n\scut Paul 

P\un (m. 1994) 

10.09.1930 - s-a n\scut Liviu 

C\lin (m. 1994) 

10.09.1944 - s-a n\scut Eugen 

Evu 

10.09.1946 - s-a n\scut Doru 

Munteanu 

10.09.1950 - s-a n\scut Marius 

St\nil\ 

10.09.1978 - a murit Mihail 

Sabin (n. 1935) 

• Rubric\ realizat\ de 

Nicolae Oprea 

• contrafort de mircea mih\ie[ 

Capitolul cel mai greu 

de îndurat (acesta e 

cuvântul: îndurat) e 

cel care deschide, de 

fapt, seria confesiunilor. 

Cred c\ n-am 

mai citit ceva atât de 

atroce de la Însemn\rile unui 

nebun, ale lui Gogol sau 

dostoievskienele Însemn\rile 

din subteran\. Cu o diferen]\ 

major\: în cazurile citate era 

vorba de fic]iune, pe când 

la Tony Judt ne afl\m în plin 

infern tr\it cu ochii deschi[i. 

Delirurile lui Popri[cin sunt 

urmarea unor fr\mânt\ri interioare 

care conduc, inevitabil, la nebunie, 

adic\ la anihilarea complet\ a 

ra]iunii fiin]ei umane: „Pentru ce 

m\ chinuie? Ce vor de la un nenorocit 

ca mine? Ce le pot da eu lor? N-am 

nimic. M-au p\r\sit puterile [i nu 

mai sunt în stare s\ suport toate 

chinurile astea; capul îmi arde [i 

totul se învârte[te înaintea ochilor. 

Salva]i-m\! Lua]i-m\ de aici! 

Da]i-mi o troic\ iute ca viforul!” 

Nici revolta anarhist\ a 

„paradoxalistului” din microromanul 

lui Dostoievski nu e scutit\ 

de sugestia distrugerii lumii 

prin for]a devastatoare a maladiei: 

„Sunt un om bolnav... Sunt un om 

r\u... Un om lipsit de farmec... 

Cred c\ sunt bolnav de la ficat...” 

Din nefericire, la Tony Judt, toate 

acestea au un aspect clinic cât 

se poate de real. Situa]ia sa se 

circumscrie categoriei „clear and 

present danger”, iar autorului 

nu-i r\mâne decât s\ consemneze, 

cu o deta[are atroce, stadiile unei 

suferin]e iremediabile. Tonul alb, 

neimplicat, deloc literaturizant, 

al confesiunii induce îns\ – et 

pour cause! – o tensiune insuportabil\, 

n\scut\ din combina]ia 

dintre identificarea detaliului 

medical [i asumarea st\rii de 

suferin]\: 

„Suf\r de o boal\ neuronal\ 

motorie, în cazul meu o variant\ 

a sclerozei amiotropice laterale 

(SAL): boala lui Lou Gehrig. Bolile 

neuronale motorii nu sunt ceva 

rar: boala lui Parkinson, scleroza 

multipl\ [i o varietate de boli de 

mai mic\ gravitate fac parte din 

aceea[i familie. Ceea ce e neobi[nuit 

în cazul SAL – cea mai pu]in comun\ 

din aceast\ familie a bolilor neuromusculare 

– este c\, în primul 

rând, nu se pierd sim]urile (o 

binecuvântare discutabil\), [i în 

al doilea c\ nu e dureroas\. În 

Memorii 

de dincolo de mormânt (IV) 

contrast cu oricare alt\ boal\ grav\ 

sau mortal\, ]i se d\ libertatea s\ 

contempli în voie [i cu un minim 

discomfort progresia catastrofic\ 

a propriei tale deterior\ri.” 

Stilul direct al m\rturisirii, 

renun]area la orice fel de iluzii 

privind vindecarea [i absen]a total\ 

a strategiilor amân\rii ne trimite 

înc\ de la primele faze într-un 

regim al severit\]ii absolute. Nu-]i 

trece prin minte c\ fie [i cel mai 

neînsemnat cuvânt ar putea fi pus 

sub semnul dubiului. Confesiunea 

e cu adev\rat o spovedanie, dar o 

spovedanie care arat\ nu disperarea 

celui bolnav, ci curajul nemaiauzit 

de a-[i înfrunta destinul. Vocea 

care vorbe[te e calm\, nepasional\, 

implacabil\: „În fapt, SAL e o form\ 

progresiv\ de pu[c\rie, f\r\ dreptul 

la gra]iere. Mai întâi pierzi capacitatea 

de a-]i folosi unul sau dou\ degete; 

apoi a unui membru; apoi, [i aproape 

inevitabil, a tuturor patru. Mu[chii 

trunchiului decad pân\ aproape 

de letargie, ceea ce creeaz\ o 

problem\ din punctul de vedere 

al digestiei, dar e [i o amenin]are 

la adresa vie]ii, deoarece, la început, 

respira]ia devine dificil\ [i finalmente 

imposibil\ f\r\ ajutor exterior, 

printr-un aparat sub forma unui 

tub cu pomp\. În formele extreme 

ale bolii, asociate cu disfunc]ii ale 

neuronilor motorii superiori (restul 

corpului fiind condus de a[a-numi]ii 

neuroni motorii inferiori), înghi]itul, 

vorbirea [i chiar controlul f\lcii [i 

al capului devin imposibile. Nu 

suf\r (înc\) de acest aspect al bolii, 

deoarece n-a[ fi capabil s\ dictez 

acest test.” 

Nu [tii, la lectur\, ce te înfioar\ 

mai mult: boala în sine ori felul 

de-o directe]e brutal\ în care e 

descris\. Absen]a iluziei – fie [i 

una circumstan]ial\ – îl transform\ 

pe cititor într-un martor în egal\ 

m\sur\ implicat [i neputincios. 

Singurul lucru care-]i r\mâne e 

s\ iei act de oroarea la care 

împrejur\rile te-au f\cut p\rta[ 

ori m\car participant mut. Boala 

nu i-a dat pacientului nicio [ans\, 

iar povestea suferin]ei îl reduce 

pe lector la postura unui receptor 

neputincios al tragediei la care ia, 

în felul acesta, parte: 

„În faza actual\ de involu]ie, 

sunt practic cvadriplegic. Îmi 

pot mi[ca pu]in mâna dreapt\ [i 

pot s\-mi aduc bra]ul stâng câ]iva 

centimetri peste piept. Picioarele, 

de[i se îndoaie când sunt în pozi]ie 

înalt\ cât s\-i îng\duie infirmierei 

s\ m\ mute de pe un scaun pe 

altul, nu pot s\-mi suporte greutatea 

[i doar într-unul a mai r\mas o 

mi[care autonom\. Astfel încât 

atunci când picioarele sau bra]ele 

sunt puse într-o anumit\ pozi]ie, 

r\mân a[a pân\ le mi[c\ cineva. 

Acela[i lucru e valabil pentru 

trunchi, cu consecin]a c\ datorit\ 

presiunii [i iner]iei durerea de 

spate constituie o iritare cronic\. 

Neputând s\-mi folosesc bra]ele, 

nu m\ pot sc\rpina dac\ am 

vreo mânc\rime, nu pot s\-mi 

potrivesc ochelarii, s\ înl\tur 

firimiturile de mâncare dintre din]i 

[i nimic altceva care – a[a cum ne 

d\m seama dup\ un moment de 

reflec]ie – facem fiecare dintre noi 

de nenum\rate ori pe zi. Ca s\ m\ 

exprim re]inut, sunt absolut 

dependent de amabilitatea str\inilor 

([i a oricui).” 

Nu ai ce s\ spui, nu ai cum s\ 

comentezi aceste fraze, care transcriu 

cu o deta[are incredibil\ o tragedie 

care nu are în ea nimic în\l]\tor. 

Boala – a[a cum o vedem ac]ionând, 

cinic [i nemilos –, în cazul lui Tony 

Judt, nu ne înva]\ nicio lec]ie. Nu 

e nimic pedagogic [i nimic întrem\tor 

în suferin]a de acest tip. E doar 

r\zbunarea aparatului locomotor 

asupra min]ii [i spiritului. Din 

acest motiv, nu se poate vorbi 

de o confruntare, de o „lupt\ cu 

boala sau cu moartea”, ci de o 

însp\imânt\toare înaintare, pas 

cu pas [i zi cu zi, a esen]ei umane 

în direc]ia neantului. Tony Judt e 

primul care a în]eles evolu]ia [i 

consecin]ele bolii [i se ab]ine de 

la orice fel de specula]ie, neurm\rind 

nici s\ câ[tige compasiunea 

cititorului, nici s\-[i autoinduc\ 

vreun sentiment, fie el unul de 

autocomp\timire sau vreo fals\ 

speran]\: 

„În timpul zilei pot m\car cere 

s\ fiu sc\rpinat, mi[cat, pot cere 

s\ beau sau s\ mi se mi[te dup\ 

voie membrele – deoarece nemi[carea 

for]at\ timp de mai multe ore 

nu e doar inconfortabil\ din punct 

e vedere fizic, ci e [i aproape 

intolerabil\ din punct de vedere 

psihologic. Nu în sensul c\-]i pierzi 

dorin]a de a te sc\rpina, de a te 

apleca, de a sta în picioare sau 

a[ezat sau s\ fugi sau chiar de a 

face exerci]ii. Dar atunci când î]i 

vine dorin]a, nu po]i face nimic 

– nimic – înafar\ de a g\si un mic 

înlocuitor sau s\ g\se[ti o modalitate 

de a suprima gândul [i amintirea 

muscular\ care-l înso]e[te.” 

Oricât ]i-ai c\uta cuvintele, o astfel 

de stare nu poate fi numit\ decât 

într-un singur fel: co[maresc\. • 

actualitatea 

România literar\ num\rul 35 / 2 septembrie 2011.....................................................................................................................................................................................................................................5

ecenzii 

Curs de filologie clasic\ 

Ioana Costa, 

Papirus, pergament, 

hârtie. Începuturile 

c\r]ii, 

Bucure[ti, Editura Humanitas, 

2011, 168 p. 

Traduc\toare a ultimei edi]ii a 

Septuagintei – proiect care i-a adus 

Premiul Cartea anului al României 

literare în 2004 –, Ioana Costa 

iese din circuitul închis al speciali[tilor 

de filologie clasic\ [i se adreseaz\ 

publicului larg prin ultima carte 

publicat\, Papirus, pergament, 

hârtie. Începuturile c\r]ii. 

Scris\ cu r\bdare, cartea se 

prezint\ ca un manual de ini]iere 

în domeniul limbilor clasice [i al 

cercet\rii lor. Cititorul pe care 

autoarea îl are în fa]a ochilor este, 

f\r\ îndoial\, un – s\-i spunem – 

civil, care nu face parte din suita 

speciali[tilor, îns\ care este interesat 

de evolu]ia în timp a c\r]ii, ca 

obiect. Ghidarea lui se face prin 

explica]ii simple, f\r\ trimiteri 

bibliografice. Termenii de specialitate 

sunt tradu[i în detaliu, semn c\ 

autoarea nu apeleaz\ la vreo form\ 

de apropiere anterioar\ a cititorului 

de acest domeniu. Tonul are 

prospe]imea primei întâlniri. Cu 

dou\ t\i[uri îns\: un receptor amator 

o poate vedea ca pe o modalitate 

de introducere într-un domeniu 

îmbietor. Un profesionist îi poate 

repro[a c\ încearc\ s\ inventeze 

roata. Din nou. Dar eu nu voi face 

nici una, nici alta. 

Papirus, pergament, hârtie. 

Începuturile c\r]ii promite o lectur\ 

pl\cut\, instructiv\. Pân\ la urm\, 

câ]i dintre cititori [tiu cum a evoluat 

cartea (fie ea literar\ sau de interes 

practic, social) de la papirus, trecând 

la pergament, hârtie de bumbac, 

hârtie de stuf/lemn pân\ la inventarea 

tiparului? Care erau avantajele 

[i dezavantajele fiec\rei din aceste 

forme. {i mai ales, cum au influen]at, 

în ce m\sur\ au modificat acestea 

textele din momentul crea]iei lor 

pân\ în prezent. Papirusul era dificil 

de manevrat fizic din cauza volumului, 

scris f\r\ punctua]ie, f\r\ desp\r]ire 

în cuvinte, cu posibilit\]i restrânse 

de corectare a textului/rescriere. 

Pergamentul, pe de alt\ parte, era 

u[or de reutilizat (textul scris putea 

fi [ters cu u[urin]\), dar cu durabilitate 

mai mic\ în timp [i mai friabil. 

Inven]ia [i popularizarea hârtiei 

sunt explicate printr-un episod 

foarte interesant: în timpul r\zboiului 

din 751 d. Hr. de la Samarcand, 

prizonierii chinezi [i-au r\scump\rat 

libertarea prin livrarea secretului 

fabric\rii hârtiei. Re]eta a fost apoi 

preluat\ de arabi [i, în timp, extins\ 

[i în spa]iul european. Dup\ ce 

afl\m despre materiale pe care se 

scriau textele, intrumentele cu 

care se scriau [i organizarea textelor 

pe „foaie”, în codice. Apoi rolul 

copi[tilor în transmiterea textelor, 

transformarea de-a lungul timpului. 

Iat\ ce era, spre exemplu, critica 

literar\ la origine: „Critica de text 

se împline[te în trei momente 

distincte: recensio, examinatio [i 

emendatio. Recensio const\ în 

luarea în considera]ie a tuturor 

m\rturiilor care servesc la 

reconstituirea unui text. […] Procesul 

de recensio conduce fie la un codex 

unicus care a supravie]uit, fie la 

un arhetip care se poate reconstitui 

cu un grad mare de precizie, fie la 

dou\ seturi de variante, care ori 

au supravie]uit, ori pot fi reconstituite; 

aceste seturi de variante confer\ 

textului statutul de arhetip numai 

atunci când concord\ între ele. 

Trebuie s\ verific\m tradi]ia uniform\ 

a cazurilor în care ele sunt în acord 

pentru a descoperi dac\ reprezint\ 

originalul. Ca rezultat al acestei 

examinatio, descoperim c\ tradi]ia 

respectiv\ se afl\ într-una din 

situa]iile urm\toare: este cea mai 

bun\ cu putin]\ ori la fel de bun\ 

ca alte tradi]ii ori mai rea decît alte 

tradi]ii, dar acceptabil\, sau este 

inacceptabil\. […] Nu exist\ standarde 

absolute dup\ care s\ ne ghid\m; 

în judecata chestiunilor de form\, 

este recomandabil\ concentrarea 

aten]iei asupra stilului operei; în 

chestiuni de con]inut, reperele pot 

fi informa]iile pe care le avem 

asupra autorului sau a punctului 

lui de vedere. […] Dup\ recensio 

[i examinatio, se trece la emendatio, 

adic\ la corectarea erorilor r\mase 

în urma recensiunii codicelor. 

Scopul este alc\tuirea unui text 

cât mai pu]in diferit de exemplarul 

de autor.” 

Este apoi detaliat fenomenul 

de p\strare a textelor, unde cititorul 

este plimbat prin cele mai importante 

biblioteci, universit\]i, este ini]iat 

în tehnicile de întocmire a edi]iilor, 

cu toate subcategoriile lor. 

Papirus, pergament, hârtie. 

Începuturile c\r]ii reprezint\ 

încercarea f\]i[\ [i asumat\ a Ioanei 

Costa de a extinde cuno[tin]ele 

literelor clasice înspre via]a cotidian\, 

a[a cum anun]\ perspectiva asupra 

filologiei, de pe coperta a patra: 

„[…] acea [tiin]\ a Antichit\]ii 

greco-latine, în care î[i are locul 

cuvenit tot ceea ce alc\tuie[te via]a 

omului.” 

• Iulia Iarca 

Stelian T\nase, Moartea 

unui dansator de tango 

Bucure[ti, Editura Trei, 2011, 311 p. 

În Moartea unui dansator de tango, 

Stelian T\nase ne ofer\ o perspectiv\ 

inedit\ asupra secolului XX prin 

ochii lui Gogu Vrabete, lumpen 

bucure[tean din perioada interbelic\, 

dansator de tango cunoscut în saloanele 

din jurul G\rii de Nord, amator de 

„feti]e” de pe Grivi]ei-Buze[ti [i, odat\ 

cu r\zboiul, interlop „învîrtit” care 

reu[e[te s\ scoat\ bani din orice, de 

la contraband\ la prostitu]ie [i la 

comer]ul cu cadavre – menite s\ aline 

durerea familiilor care nu mai aveau 

pe cine îngropa. 

Romanul este construit ca un „dosar” 

al Siguran]ei, din notele unor informatori, 

transcrieri ale înregistr\rilor cu tehnic\ 

operativ\, declara]ii etc. Detaliile sunt 

abundente [i pertinente, autorul fiind 

un excelent cunosc\tor al epocii. Trama 

epic\ este destul de simpl\: ca s\ nu 

fie luat pe front, Vrabete merge la 

un medic care ar trebui s\-i sec]ioneze 

u[or tendonul lui Ahile pentru a-l face 

s\ [chioapete temporar. Numai c\ 

mutilarea va fi pe via]\, iar cariera de 

dansator profesionist pe care o visa 

Gogu Vrabete zis Tango va r\mâne 

un vis. Reu[e[te în schimb s\ r\mân\ 

în Bucure[ti, un Mic Paris agonizând, 

unde-[i dezvolt\ „afacerile”, pierzându-[i 

nop]ile prin acelea[i saloane de 

dans [i bordeluri ca înainte de r\zboi, 

al\turi de gangsteri, arti[ti rata]i, boieri 

sc\p\ta]i, ofi]eri nem]i sau ru[i, în 

func]ie de vremuri. E versiunea 

anti-eroic\ a epocii cea pe care ne-o 

ofer\ aici Stelian T\nase, aceea în care 

oamenii sunt spulbera]i zilnic pe str\zi 

de bombe ce cad la întâmplare, absurdul 

mor]ii f\când indivizii s\ tr\iasc\ intens 

clipa, c\ci niciodat\ nu se [tie dac\ va 

mai exista înc\ o zi. Dragostea fulger\toare 

a lui Vrabete pentru dansatoarea Larisa 

men]ine perspectiva „la firul ierbii”. 

Dramele m\runte, geloziile, crimele 

pasionale, desfrâul se desf\[oar\ 

indiferente la marea tragedie a istoriei 

care zguduie lumea. 

Eroul, Vrabete, este personificarea 

universului romanesc din care face 

parte: mereu pe muchie, amestec de 

sordid [i elegan]\, dispus oricând s\ 

joace cu via]a ruleta ruseasc\, desprins 

parc\ dintr-un tango al lui Carlos 

Gardel, supravie]uitor prin minune 

din cele mai neverosimile situa]ii, Gogu 

Vrabete e când simpatic, când nesuferit, 

lipsit de scrupule, f\r\ fandoseli, un 

personaj viu care anim\ întreg romanul. 

Moartea unui dansator de tango 

este cu siguran]\ un roman antrenant, 

închegat [i care se cite[te cu pl\cere. 

Marele s\u merit e redarea culorii 

epocii [i a locului, r\mase o amintire, 

dac\ ne gândim la ce se `ntâmpl\ ast\zi 

pe strada Buze[ti. 

• Lumini]a Corneanu 

Pia Brînzeu, 

Bodysong 

Postfa]\ de Adriana Babe]i, 

Editura Brumar, Timi[oara, 2010, 146 p. 

Spumoas\ [i, simultan, grea de 

cultur\, excursia Piei Brînzeu în 

magmaticul teritoriu al corpului 

uman ne ofer\ toate motivele s\ 

admir\m o abordare integrat\, una în 

care se succed, armonios, mul]ime de 

cuno[tin]e, din epoci diverse, din arti[ti 

[i exege]i aparent f\r\ comunicare 

între ei, totul dând o impresie simfonic\. 

De altfel, autoarea are un imaginar 

muzical, deoarece transpare peste tot 

supersti]ia acordului perfect, chit c\ 

analizarea reprezent\rilor corpului 

te-ar trimite cu gândul prioritar la 

artele plastice. Citim, a[adar, un veritabil 

imn dedicat friabilului [i vanitosului 

trup, sediu misterios al suferin]elor [i 

pulsiunilor noastre cele mai înfrico[\toare, 

sau, dimpotriv\, al celor care elogiaz\ 

solidaritatea uman\ în momentele de 

cl\tinare a stabilit\]ii acelei alc\tuiri 

ex-puse, aproape deificat, de Vitruviu 

sau de Leonardo da Vinci. De la idealul 

antic sau renascentist comentariul 

merge la investigarea tendin]elor 

tot mai accentuate de interven]ie în 

„desenul” divin, pân\ la body building, 

potopul de cosmeticale [i magia 

pernicioas\ a chirurgiei estetice. Ideea 

de modificare a datum-ului a putut 

conduce la experien]e precum acelea 

ale lui Orlan, o artist\ francez\, 

care, în ultimele decade, [i-a „cioplit” 

corpul, dând, prin satelit, spectacolul 

de un horror critic [i metafizic al urâ]irii 

ca activitate anticonsumerist\. „Doctorii 

– ne relateaz\ autoarea – printre multe 

alte proceduri, i-au t\iat o ureche, i-au 

str\puns obrajii cu ace, i-au disecat 

buzele [i i-au inserat dou\ umfl\turi 

caraghioase în frunte. Între timp, 

artista, vioaie [i fericit\, producea 

picturi cu degetul înmuiat în propriul 

sânge sau alegea buc\]i de scalp pentru 

a le expune în galerii [i a le vinde ca 

suveniruri autorilor de exotisme”. 

Dincolo de magnitudinea violent\ 

a unor atare cazuri – un scriitor de 

talia lui Joyce nu [i-a f\cut, în Finnegan’s 

Wake, un portret grotesc, implicând 

o cerneal\ produs\ din urin\, care, 

combinat\ cu excrementele, î[i g\se[te 

singura pagin\-gazd\, respectiv propriul 

corp? – respir\ poezia unor transform\ri 

care sugereaz\ [i lucruri dincolo de 

fizic. Descrierea levita]iei, zborului ori 

mersului pe ap\, cu preciz\ri bibliografice, 

nu ca metafore revelatorii, dau seam\ 

de faptul c\ ne cunoa[tem trupul 

într-o m\sur\ mult prea mic\ în raport 

cu ceea ce ar vrea el s\ ne comunice. 

Problema este: îl l\s\m? Sau îl trimitem, 

mai degrab\, ori la r\zboi, ori în 

laboratoare ce produc, frenetic, imagini 

deocheate, la mare c\utare? Pia Brînzeu 

[tie, îns\, c\ nici o form\ de dezbr\care 

a trupului nu se compar\ cu „îmbr\carea 

sufletului prin rug\ciuni, aspira]ii 

nobile [i gânduri alese”. 

• Gabriel Co[oveanu 

6....................................................................................................................................................................................................................................... România literar\ num\rul 35 / 2 septembrie 2011

asemenea tuturor celorlal]i critici 

importan]i din genera]ia lui, Eugen 

Simion crede, mai presus de orice, în 

existen]a unui sens al literaturii. 

• cronica literar\ de cosmin ciotlo[ 

Probabil cel mai 

surprinz\tor am\nunt 

al acestei c\r]i îl 

reprezint\ felul în 

care Eugen Simion 

se apropie de a[a– 

numitele pove[ti 

corosive ale lui Creang\. F\r\ 

preconcep]ii. Ba chiar, a[ 

ad\uga, cu real\ simpatie. Se 

vede c\, în totului tot, acestea 

nu i-au displ\cut deloc. Iar 

obiec]iile, câte sunt, sunt 

exclusiv de natur\ estetic\. 

Dintre aceste dou\ istorii 

licen]ioase, criticul prefer\ Povestea 

lui Ionic\ cel prost. Înclin s\-i dau 

dreptate. Aici, farsa e mai ampl\, 

iar subiectul mai realist. Dincolo, 

în Povestea pove[tilor, renumit\ 

mai ales prin titlul ei alternativ, 

succesiunea întâmpl\rilor prea 

aduce a demonstra]ie. 

Comentând corosivele, spuneam, 

Eugen Simion se las\ purtat de 

spiritul lor. Nu îns\ [i de inventarul 

lexical al acestora. E vorba, desigur, 

de pudoare. Dar o pudoare cumva 

co]c\reasc\. Fiindc\ perifrazele lui 

Eugen Simion sunt de un umor 

irezistibil. ({i, s-o recunoa[tem, 

nea[teptat la un critic de obicei 

atât de sobru.) Iat\, de exemplu, 

cum sun\ Povestea pove[tilor pe 

scurt: 

„Personajul central al povestirii 

nu-i nici ]\ranul neru[inat [i 

negustoros, nici cucoana pofticioas\, 

nici popa care, pân\ s\-[i dea seama, 

declan[eaz\ un mecanism infernal. 

Eroul acestei fabule negre este un 

produs câmpenesc pe care prozatorul 

îl nume[te o dat\ co[cogemite 

mascara, alt\ dat\ zdrav\n\ bâzoet\, 

dar de cele mai multe ori îl nume[te 

cu numele lui de ru[ine, un produs, 

care va s\ zic\, agricol ie[it în urma 

unei vorbe obraznice aruncate de 

un ]\ran în timp ce seam\n\ p\pu[oi. 

Întrebat de Hristos ce seam\n\, 

]\ranul r\spunde în limbajul lui 

buruienos, iar Hristos, ca s\-l 

pedepseasc\ (se poate b\nui) îl 

blagoslove[te. {i ceea ce blagoslove[te 

se [i întâmpl\. }\ranul m\sc\ricios 

la gur\ culege, când vine vorba de 

cules, ceea ce spusese în deriziune 

c\ seam\n\.” (p. 165) 

Prob\ a talentului mobil, f\r\ 

îndoial\. Dar, mai mult decât atât, 

dovad\ net\ a în]elegerii. Cu ocazia 

aceasta, fac [i trecerea de la 

problemele de am\nunt la gros 

plan. În]elegerea, deci. În fond, 

acesta este scopul proiectului critic 

al lui Eugen Simion. Conceptul 

Negru pe alb 

Eugen Simion, Ion Creang\. 

Cruzimile unui moralist jovial, 

Prefa]\ de Mihai Cimpoi, 

Ia[i, Editura Princeps Edit, 

2011, 182 p. 

poate p\rea lax. Numai c\ el acoper\, 

aici, foarte bine o întreag\ plaj\ 

de interese, de metode [i de rezultate. 

O constant\, între metode, o constituie 

tematismul ponderat. Ce înseamn\ 

asta? Pe de o parte, faptul c\ 

niciodat\ Eugen Simion nu emite 

ipoteze [i nu lanseaz\ verdicte 

înainte de a epuiza investiga]ia 

obiectului. Prioritar\ r\mâne 

stabilirea liniilor de for]\. Urmeaz\ 

descrip]ia. Uneori, [i clasificarea. 

Opera]ii mai degrab\ de rutin\. 

F\r\ anvergur\. Pe de alt\ parte, 

odat\ ajuns aici, criticul î[i repune 

în drepturi personalitatea. Devine 

intuitiv. Î[i afirm\ dubiile. Negociaz\ 

acordurile între zecile de date 

contradictorii ob]inute anterior. 

Important e c\ pentru el opera 

unui autor, mai mult decât via]a 

aceluia[i, con]ine premisele unei 

desf\[ur\ri. De aceea, studiile 

criticului creeaz\ totdeauna o 

anume tensiune narativ\. Observa]ia 

e valabil\ indiferent c\ avem în 

vedere un debutant din deceniile 

de dup\ r\zboi, ca în seria de Scriitori 

români de azi, sau c\ ne raport\m 

la un clasic în toat\ puterea cuvântului, 

ca în eseul de fa]\, Ion Creang\. 

Cruzimile unui moralist jovial. 

Subiectul tuturor acestor, a[a 

zicând, proze de idei îl reprezint\, 

în realitate, destinul. Al c\r]ilor, 

al cititorilor, al scriitorilor. În ordinea 

aceasta. Nu spun o noutate. Asemenea 

tuturor celorlal]i critici importan]i 

din genera]ia lui, Eugen Simion 

crede, mai presus de orice, în existen]a 

unui sens al literaturii. Care înglobeaz\ 

f\r\ remu[c\ri faptele meschine de 

care e capabil\ via]a. 

Cu atât mai mult în ce-l prive[te 

pe Creang\. 

O prejudecat\ curent\ în 

istoriografia literar\ face ca biografiile 

scriitorilor s\ includ\ orice altceva 

decât orele în care ace[tia scriu. 

Date, anecdote, st\ri, iubiri, drame. 

Toate sunt consemnate minu]ios. 

Cu risip\ de efort chiar. Ce lipse[te, 

îndeob[te, e tocmai esen]ialul. 

Adic\ literatura. E firesc ca un 

partizan neînduplecat al acesteia, 

cum am v\zut c\ este Eugen Simion, 

s\ fie sensibil la o asemenea 

inadverten]\. {i s-o sanc]ioneze 

atunci când e cazul. La Ibr\ileanu, 

de pild\, cu care poart\ o polemic\ 

plin\ de respect: 

„G. Ibr\ileanu este prea categoric, 

am impresia, desp\r]ind cele dou\ 

biografii, dac\ exist\, cu adev\rat, 

dou\. Creang\ opre[te Amintirile 

în momentul în care ajunge la 

[coala de la Socola. Via]a lui de 

or\[ean ne este cunoscut\ din 

documente, [i, reconstituind-o, G. 

C\linescu i-a dat, într-o extraordinar\ 

carte, o imagine verosimil\. Propozi]ia 

lui Ibr\ileanu («tot ce e or\[enesc 

la Creang\ e inferior») impune o 

nuan]\: tot în afar\, poate, de faptul 

c\ el î[i scrie, acum, opera literar\ 

într-o pr\p\dit\ mahala din Ia[i în 

compania [i, negre[it, sub impulsul 

unor spirite cultivate, cum sunt 

acelea de la societatea Junimea. 

Ora[ul a dat, totu[i, ceva lui Creang\, 

[i anume dorin]a de a fi scriitor [i, 

în cele din urm\, con[tiin]a de a 

fi scriitor.” (p. 69) 

O observa]ie nu numai de o 

mare noble]e, dar [i de o evident\ 

acurate]e logic\. Din aceast\ disociere 

oportun\ decurge, din punctul meu 

de vedere, [i meritul principal al 

c\r]ii. Anume acela de a oferi 

Amintirilor din copil\rie o interpretare 

inovatoare conceptual. (Lucru corect 

semnalat [i de Gabriel Dimisianu 

în interven]ia sa din num\rul trecut 

al României literare.) Fiindc\ 

în]elegându-l pe Creang\ a[a, 

simplu, ca pe un om a[ezat la masa 

de lucru, Eugen Simion ajunge 

în mod natural la o concluzie extrem 

de interesant\. Amintirile ar fi, în 

opinia criticului, o autofic]iune. În 

pu]ine vorbe, criteriul folosit e 

acela al identit\]ii manifeste dintre 

narator [i autor. Întregul capitol 

al nou\lea aduce argumente solide 

în favoarea acestei inedite propuneri. 

(Ceea ce arat\ cât se poate de clar 

c\ n-avem de-a face cu un oarecare 

artificiu teoretic la mod\.) De altfel, 

dac\ ne uit\m pu]in în urm\, la 

c\r]i cum este masiva Fic]iunea 

jurnalului intim (în trei volume) 

sau Genurile biograficului, putem 

vedea aisbergul în întregime, nu 

numai cre[tetul lui. 

Celelalte sec]iuni ale c\r]ii con]in 

[i ele numeroase nuan]e fertile 

interpretativ. (E de-ajuns s\ m\ 

refer, în treac\t, la ierarhia demonilor, 

invers propor]ional\ cu coeficientul 

de inteligen]\ al acestora.) Ce 

m\ nedumere[te un pic este principiul 

dup\ care Eugen Simion î[i stabile[te 

alian]ele intelectuale. Trei ar fi 

direc]iile mai noi ale exegezei lui 

Creang\. Prima e aceea radical 

etic\ (ilustrat\ str\lucit de Valeriu 

Cristea, în Despre Creang\ [i 

Dic]ionarul postum al personajelor 

lui Creang\). De aici, portretul 

sângeros care se ascunde sub 

imaginea unei etan[e jovialit\]i. 

Cea de-a doua, riguros estetic\, e 

sus]inut\ de Ion Negoi]escu [i, mai 

recent, de Mihai Zamfir (într-un 

remarcabil eseu publicat la finele 

anului trecut). Conform acesteia, 

Creang\ ar fi mai degrab\ un poet, 

[i înc\ unul pur, decât un prozator. 

La el, fascina]ia gratuit\ a limbajului 

întrece cu mult orice instinct epic. 

În fine, ultima, intens simbolic\, 

i se datoreaz\, cum [tim, lui Vasile 

Lovinescu. N-am s-o rezum. 

Declarativ, Eugen Simion pare 

s\ oscileze între prima [i a treia. 

Minus exager\rile fiec\reia dintre 

ele, pe care nu se fere[te s\ le 

indice la locul potrivit. (De ce nu 

prima [i a doua? Sunt mai în spiritul 

criticii literare adev\rate.) În 

fapt îns\, atunci când înainteaz\ 

în corpul eseului, criticul renun]\ 

tacit la op]iunea ini]ial\, trecând 

de partea este]ilor [i numind inspirat 

cutare nuvel\ „o istorie de limbaj” 

(p. 66). Nu insist asupra acestei 

u[oare inconsecven]e metodologice. 

{i, oricum, nu o condamn. C\ci, 

recunosc, prefer la rândul meu 

aceast\ viziune. 

În rest, cel din totdeauna Eugen 

Simion. Subtil în fa]a paginii tip\rite 

[i elegant în fa]a celei albe. • 

actualitatea 

S\pt\mâna viitoare, 

MIERCURI, 7 septembrie, 

va ap\rea cel de-al 128-lea volum 

din colec]ia Biblioteca pentru to]i 

editat\ de 

Jurnalul Na]ional, 

romanul Balan]a 

de Ion B\ie[u. 

„În absen]a autorului, plecat dintre semeni la 21 

septembrie 1992, personajele literaturii sale, de la 

schi]\ la piese de teatru [i roman, continu\ s\ ne 

re]in\ aten]ia, evoluând spectaculos, odat\ 

cu viciile lor generice, în contemporaneitate. Ion 

B\ie[u a fost un vizionar. Î[i propusese, dac\ destinul 

nu s-ar fi opus, s\ scrie o nou\ carte cu titlul }ara lui 

Papur\-Vod\, o sintez\ unificatoare despre via]a 

românilor în cele dou\ sisteme politice, ambele 

incapabile s\ ofere un r\spuns la problemele omului 

în societatea de atunci [i de acum” 

scrie Lucian Chi[u în Prefa]\. 

Cronologie [i referin]e critice 

de Mihai Iov\nel 

Coperta reproduce un detaliu din 

Extras de Dan Voinea. 

România literar\ num\rul 35 / 2 septembrie 2011....................................................................................................................................................................................................................................7

poezii 

Mariana Filimon 

Zi peste zi 

Ca [i cum am tr\i în agora 

cu adev\ruri ce doar se [optesc 

am\nuntele anuleaz\ întregul 

îl sfâ[ie 

cu nimicul pitindu-se în fiece gest 

zi peste zi 

verbele îmbrac\ haina neantului 

nici lacrima serii nu le poate alina 

într-un parc periferic 

tufi[ul devine palid ca o n\luc\ 

a[ putea atârna de el 

un steag inutil 

a[ putea rescrie povestea 

ora[ului-umbr\ 

a unui popor mie tot mai str\in 

a[ putea 

dac\ a[ [ti s\-nfloresc 

m\car o singur\ zi 

Ceva se întâmpl\ 

Ceva se întâmpl\ 

dincolo de toate aparen]ele 

când marea se odihne[te somnoroas\ 

la ]\rm 

ca o uria[\ pisic\ ce toarce domol 

când gânduri fugare te poart\ 

spre grija zilei q!e mâine – 

o eternitate 

un alt fel de a-]i asmu]i nervii 

substan]a lichid\ 

ce în via]\ te ]ine 

aceea[i 

]i se face urât s\ contempli 

doar malul 

alb ca o cerere 

c\tre oarbe divinit\]i 

încerci îndoiala 

o veche hain\ de cas\ 

de-a c\rei c\ldur\ nu te mai po]i 

desp\r]i 

po]i s\-]i spui c\ mâine nici nu exist\ 

Claviatur\ 

Navighez printre litere ruginite 

b\trâna mea Olivetti nu mai vrea 

nu mai poate 

scrâ[ne[te din carul ei obosit 

se închide în sine 

încerc s-o îmbun îi fac reveren]e 

degetele mele îi înc\lzesc înghe]atele-i margini 

ce [tie ea 

hârtia s-a rupt – o coal\ imaculat\ 

a[ fi putut scrie acolo mai mult ca poemul 

ce mai o capodoper\ 

tot ce visase ea s\ scrie 

ca o b\trân\ în]eleapt\ 

ca un tovar\[ nedesp\r]it 

a[teptarea a ros-o poate i-a stins 

clopo]elul 

clapele au îng\lbenit sub gerul 

ner\bd\tor 

ce [ti]i voi 

ce poem a[ fi scris 

mi se face [i fric\ 

Pastel de iarn\ 

M\ aplec peste fereastra înflorit\ de ger 

dup\ amiezile seam\n\ una cu alta 

se suprapun f\r\ mil\ 

se întunec\ foarte devreme 

[i nori fabulo[i adulmec\ viscol 

cu lacome guri [i gheare înv\p\iate 

perla ce str\luce[te înc\ pe geam 

e o lacrim\ uitat\ acolo 

precum toate cuvintele pe care nu vreau 

s\ le rostesc 

precum toate silabele lor înghe]ate 

oase bolnave 

triste]ea de a te fi întâlnit prea târziu 

undeva în lume 

un dig singuratic geam\nul meu 

mai sper\ s\ se aprind\ o stea 

cât de mic\ 

Noapte alb\ 

Spune-i îngerului s\ se apropie 

culorile a]ipesc [i grija zilei de mâine 

cre[te pe umeri 

cu neputin]a ascuns\ în cutele nedefinite 

ale pielii 

ale sângelui ce scânce[te f\r\ ]inte 

precise 

o mâzg\leal\ î]i a]ine privirea 

de foarte aproape 

un vertij pe care nu-l recuno[ti 

te strângi în tine 

te acoperi cu o p\tur\ ce nu absoarbe 

c\ldura 

altminteri 

noaptea î[i depune icrele negre 

peste ora[ 

Din acest loc 

chiar din locul acesta lipsit 

de forfota zilei 

pot privi în lini[te cerul 

lumina petelor lui bleu violet 

strivite cu argintiul speran]ei 

cerul întreg 

Acas\ 

locul e singuratec 

un mic petec de eternitate 

pentru boarea fiin]ei 

un loc oarecare numi]i-l acas\ 

eu a[a îi spun când t\cerea 

umerii mi-i împresoar\ 

[i-mi mai spun c\ mi-e bine 

chiar când stelele nu vor s\ se arate 

chiar când furtuna transfer\ 

culori du[m\noase în arbori 

poate abia acum a[ fi scris 

capodopera la patru mâini cu un înger 

dar degetele mele se agit\ în van 

cerul `ntreg [i m\rile lui plutitoare 

pân\ `n str\funduri privesc 

lacrima lacrimei lui • 

8......................................................................................................................................................................................................................... România literar\ num\rul 35 / 2 septembrie 2011

cum autorii sunt cul]i [i bine a[eza]i în 

lumea [tiin]ei, deosebirea dintre ei nu se 

face prin prestan]\ de nuan]e, ci prin 

pr\pastie de premise. 

• cronica ideilor de sorin lavric 

Eo delectare plin\ de 

cruzime s\ vezi cum 

min]ile docte se 

stîlcesc între ele din 

ambi]ii de hegemonie 

doctrinar\. Delectarea 

vine din rafinarea pe 

care o pun în argumentele 

menite a închide gura 

adversarilor. 

Gustul fideist 

sau de ce un chip oarecare ]i-e 

irevocabil antipatic. E un sentiment 

de fond altoit pe un temperament. 

Iar dac\ apeten]ele ascunse îi 

împing pe unii spre o optic\ de 

deschidere evlavioas\, iar pe 

al]ii spre o luciditate de timbru 

ateist, atunci nu putem vorbi de o 

alegere propriu-zis\, ci de o dospire 

mergînd spre un deznod\mînt 

interior. De fapt, tenta final\ a 

volumului nu e încurajatoare: în 

materie de sensibilitate religioas\ 

nu suntem liberi, a[a cum nu sîntem 

liberi s\ hot\rîm dac\ inima trebuie 

s\ bat\ sau nu. Credin]a ]ine de 

sistemul nervos vegetativ, adic\ 

de partea ira]ional\ pe care o purt\m 

în sînge prin [tafet\ congenital\. 

Dar cea mai mare gre[eal\ e s-o 

explic\m vulgar-pozitivist prin 

secre]ia în exces a unui 

neurotransmi]\tor: cine are mult\ 

serotonin\ are sentiment fiduciar 

(de încredere în misterul cosmic), 

cine n-are, e ateu. 

Ce este uimitor e c\ ateul are 

înclina]ia de a-l privi cu dispre] pe 

credincios, ca pe un naiv c\ruia 

sl\biciunea îl sile[te s\ ia drogul 

consolator al himerei divine, cum 

[i credinciosul îl prive[te cu 

compasiune pe ateu, ca pe un 

mutilat c\ruia îi lipse[te o coard\ 

în strunele emotive. În plan cognitiv, 

ateul e convins c\ o cunoa[tere cu 

r\d\cin\ în credin]\ este o aventur\ 

alterat\ în chiar esen]a ei, în vreme 

ce credinciosul vede în cunoa[terea 

lipsit\ de credin]\ o zbatere absurd\ 

îndreptat\ spre nimic. Ateul deplînge 

supersti]ia [i fanatismul, credinciosul 

repudiaz\ scientismul [i hedonismul. 

Oricît le-ai spune amîndurora c\ 

existen]a lui Dumnezeu nu poate 

fi nici infirmat\ [i nici confirmat\ 

de [tiin]\, ei sunt încredin]a]i în 

sinea lor c\ tab\ra advers\ e în 

deriv\ complet\. Ateul nu uit\ 

c\ abera]iile explicative din textele 

sacre sunt tot atîtea argumente 

ar\tînd neputin]a religiilor de a 

explica universul, iar credinciosul, 

recunoscînd precaritatea revela]iilor 

scrise, î[i g\se[te consolarea în 

reglajul extrem de fin al actualelor 

constante cosmologice. 

O cale de mijloc ar fi s\ accept 

c\ textele sacre sunt o întocmire 

precar\ mustind de infantilisme 

crase, dar c\ litera lor nu e obligatorie 

pentru a crede în Dumnezeu. De 

aici încolo accentele se în\spresc, 

c\ci voi ajunge s\ cred într-un 

Dumnezeu al naturii pe care nici 

o dogm\ religioas\ nu îl poate 

prinde, [i atunci sunt eretic sub 

anatema de deism (divinul nu e 

ceva supranatural, ci e totuna cu 

legile naturii). Privesc noaptea 

stelele [i simt armonia cosmic\ [i 

îmi spun c\ toat\ ordinea lor 

fascinant\ e prea frumoas\ ca s\ 

fie rodul unei întîmpl\ri oarbe. 

Estetic vorbind, cel mai bun argument 

în favoarea lui Dumnezeu e 

frumuse]ea sideral\, moment în 

care astronomii te trezesc la realitate, 

amintindu-]i c\ galaxia Andromeda 

se afl\ pe o traiectorie de coliziune 

cu galaxia noastr\, ciocnirea fiind 

inexorabil\, [i atunci pîn\ [i pledoaria 

estetic\ se usuc\. În fine, sub unghi 

moral, religia cultiv\ altruismul, 

atîta doar c\ sîngele care curge în 

lume din cauza religiilor spulber\ 

eleva]ia poruncilor divine. Se vede 

limpede, turnirul argumentelor 

pro [i contra e inepuizabil. 

Curios este altceva: odat\ ce 

un intelectual [i-a fixat gustul 

fideist (credin]\ sau necredin]\), 

argumentele pe care le va invoca 

vor fi selectate anume pentru a-i 

înt\ri gustul de baz\, tocmai de 

aceea, în volumul de fa]\, nimeni 

nu poate convinge pe nimeni [i 

to]i se despart la fel cum erau 

înaintea dialogului. Ce înseamn\ 

asta? C\ preten]ia unui dialog f\r\ 

prejudec\]i e liter\ inept\: orice 

intelectual î[i sprijin\ mintea pe 

un m\nunchi de premise vitale, 

iar printre ele se afl\ [i gustul de 

tip fideist: respectivul crede sau 

nu crede, iar logica min]ii sale 

va fi amprentat\ a priori de dispozi]ia 

ini]ial\. Acest gust precede orice 

judecat\ valoric\, fiind o prejudecat\ 

cu rang de principiu ordonator. În 

schimb, dac\ vrei s\ omori un 

intelectual, cere-i s\ renun]e la 

„ideile preconcepute“ [i s\ gîndeasc\ 

liber: vei face din el un robot docil 

care va intona la comand\ regulile 

în vog\ ale ultimei ideologiii. Toat\ 

arta e ca, acoperind de deriziune 

prejudec\]ile celuilalt, s\ ]ii la ale 

tale f\r\ s\ la[i impresia asta. Restul 

e acroba]ie discursiv\. 

În ciuda subtitlului care aduce 

a bro[ur\ frivol\, volumul are 

densitate de sensuri [i profunzime 

de vederi. Îl parcurgi cu pl\cere 

[i cu curiozitatea de afla c\rei spe]e 

spirituale îi apar]ii tu însu]i. • 

actualitatea 

{i chiar dac\ polemica nu ia 

niciodat\ forma alterca]iei, pofta 

de a-l reduce pe cel\lalt la t\cere 

împrumut\ cuvintelor o elocven]\ 

grea, de trufie care vrea s\ aib\ 

mereu ultima replic\. E ca într-un 

turnir în care, în loc de cai [i armuri, 

vezi cum probele chemate a sprijini 

o nuan]\ sunt înc\rcate cu sarcasme 

Funda]ia John Templeton, O 

[i aluzii mali]ioase. 

dezbatere Templeton. Oare din 

Iar cînd m\rul discordiei st\ în 

cauza [tiin]ei a ajuns desuet\ 

credin]a în Dumnezeu? trad. din 

clasicul contencios dintre religie 

englez\ de Adina Aleman, 

[i [tiin]\, cearta intelectualilor e Bucure[ti, Editura Curtea Veche, 

nea[teptat de încordat\, gra]ie 

2010, 140 p. 

fermentului de controvers\ care 

la anim\ repulsiile. În fond, ca 

un intelectual s\ nu fie plicticos morale, unul e fizician euforic 

e îndeajuns s\-l sile[ti s\ mediteze (William Phillipis) care separ\ 

la ideile vr\jma[ului. Va uita de jurisdic]ia [tiin]ei de cea a credin]ei, 

maniere cordiale, dovedind c\ nimic altul e agnostic sarcastic (Pervez 

nu-l învioreaz\ mai mult decît Amirali) care biciuie[te supersti]ia 

temele care îi provoac\ o înveninat\ prosteasc\ a firilor religioase, unul 

antipatie. 

e filosof optimist (Mary Midgley), 

Adunate sub egida Funda]iei recurgînd la con[tiin]\ ca la ultimul 

Templeton, o organiza]ie filantropic\ bastion al existen]ei lui Dumnezeu, 

care încurajeaz\ dialogul f\r\ iar altul e ateu indulgent (Robert 

prejudec\]i între cercet\tori americani Sapolsky), plin de umor [i dispus 

apar]inînd unor domenii îndep\rtate, a face cu ochiul naivilor care se 

cele 13 minieseuri despre Dumnezeu aga]\ de umbra lui Doamne-Doamne. 

[i cosmos (semnate de clerici, Din încruci[area tiradelor, o 

fizicieni, psihologi, biologi sau concluzie se desprinde cu prec\dere, 

filosofi) culmineaz\ în trei polemici aceea c\ op]iunea de a crede sau 

au mai ap\rut 

propriu-zise, în care [ase dintre nu în Dumnezeu nu poate fi 

autori, împerechea]i dup\ criteriul argumentat\ ra]ional, [i cine e pus 

incompatibilit\]ii de spirit (ateii în fa]a întreb\rii „de ce crezi?“ nu 

•Michel Onfray, O contraistorie a filosofiei. 

fa]\ în fa]\ cu credincio[ii), r\spund poate decît s\ ridice din umeri, 

Vol. VI. Radicalit\]ile existen]iale, trad. 

obiec]iilor venite din tab\ra opus\. lipsa unui motiv plauzibil retezîndu-i 

imboldul de a aluneca într-o 

Ia[i, Editura Polirom, 2011, 304 p. 

din francez\ de Tereza Culianu-Petrescu, 

Rezultatul este o carte vie al c\rei 

nerv polemic se transmite citiorului enumerare de justific\ri inutile. 

Potrivit autorului, cele trei radicalit\]i 

prin contagiune înceat\, de unde Nimeni nu alege s\ cread\ sau 

existen]iale care fac obiectul volumului 

[i imboldul de a compara ideile s\ nu cread\. Ateul e tot atît de 

(Thoreau, transcendentalistul epicurian, 

din curiozitatea de afla c\rei categorii dezarmat în privin]a inten]iilor 

Schopenhauer, inventatorul unei ontologii 

apar]ii tu însu]i. 

intime ca [i credinciosul. Ca sentiment 

tragice, [i Stirner, gînditorul unicit\]ii 

Cum autorii sunt cul]i [i bine ivit în prelungirea unei traseu 

incandescente) preg\tesc terenul pentru 

a[eza]i în lumea [tiin]ei, deosebirea biografic, credin]a e o reac]ie final\ 

apari]ia lui Friedrich Nietzsche. 

dintre ei nu se face prin prestan]\ în fa]a unor impresii acumulate pe 

• Vladimir Jankelevitch, Curs de 

de nuan]e, ci prin pr\pastie de drum. E o vibra]ie cu putere concluziv\, 

filosofie moral\, trad. din francez\ de 

premise. Ce-i distinge e dispozi]ia e t\ria gustului pe care ]i l-a 

Adrian {erban, Ia[i, Editura Polirom, 

de baz\ pe care via]a le-a întip\rit-o l\sat via]a. La unii gustul e amar 

2011, 248 p. 

în suflet. To]i au un ton afectiv [i lucid, p\truns de scepticism fa]\ 

Cursul a fost ]inut la Universitatea Liber\ 

care le impregneaz\ am\nuntele de semeni [i de revolt\ fa]\ de 

din Bruxelles în intervalul 1962-1963. 

[tiin]ifice pe care le deap\n\. De absurditatea destinului, la al]ii 

Jankelevitch arat\ spirit didactic, recurgînd 

pild\, unul e ateu virulent (Stephen gustul e senin [i optimist, de 

la o prezentare sistematizat\ a temelor sale 

Pinker), l\udînd dispari]ia religiei încredere în misterul cosmosului. 

predilecte: raportul dintre moral\ [i timp, 

sub asaltul apolinic al cunoa[terii, Gustul aceasta nu poate fi justificat, 

dintre datorie [i fericire sau dintre via]a 

altul e cre[tin în defensiv\ (Christoph la fel cum nu po]i explica de ce 

moral\ [i cea religioas\. 

Schönborn), refugiindu-se în precepte te-ai îndr\gostit de cutare fiin]\ 


eseu 

o 

per\ de poet\, nota]ia diaristic\ este 

întrerupt\ de pasaje poetice care 

sublimeaz\ [i esen]ializeaz\ suferin]a 

zilnic\ a autoarei. 

• mihaela mudure 

Jurnal de femeie 

Constan]a Buzea. 

Cre[tetul ghe]arului. 

Jurnal 1969-1971. 

Bucure[ti: Editura Humanitas, 2009. 

Nu exist\, dup\ [tiin]a mea, în 

literatura român\ o analiz\ 

sistematic\ a discursului autobiografic 

feminin de talia demersului lui 

Sidonie Smith din 1987, intitulat 

O poetic\ a autobiografiei femeilor: 

marginalitate [i fic]iunile auto-reprezent\rii 

(A Poetics of Women’s Autobiography: 

Marginality and the Fictions of Self- 

Representation). Cu toate acestea, 

materialul de analiz\ nu lipse[te. De 

la Maria Rosetti/Mary Grant care ne-a 

l\sat un interesant jurnal aflat în stare 

de manuscris în Biblioteca Academiei 

Române [i pân\ la Alice Voinescu, 

Floren]a Albu, Vera C\lin sau Lucia 

Demetrius, scriitoarele de limb\ român\ 

au oferit destule jurnale, exemplificând 

din plin modalit\]ile în care eul feminin 

se poate autoreprezenta. Problema 

este de a teoretiza particularit\]ile 

diarismului românesc feminin. Teoreticienii 

din zona de cuvânt românesc s-au 

m\rginit, adesea, a vorbi despre o 

a[a-zis\ natur\ feminin\, un soi de 

fantasm\ pe care nimeni nu reu[e[te 

s\ o prind\ în no]iuni ori concepte [i 

care pân\ la urm\ se desface într-un 

verbiaj lipsit de consisten]\. Discursul 

autobiografic feminin românesc î[i 

caut\ înc\ teoreticianul sau teoreticiana. 

Faptul c\ tu însu]i ai experimentat 

concret existen]a ca femeie nu supline[te 

con[tiin]a teoretic\, rezultat al parcurgerii 

unei bibliografii care exist\ la nivel 

interna]ional. 

Jurnalul Constan]ei Buzea, Cre[tetul 

ghe]arului. Jurnal 1969-1971, ofer\ 

un nou material de analiz\, al\turându-se 

celorlalte jurnale feminine române[ti, 

prin specificitate [i sim] al nuan]ei. 

Autoarea ne avertizeaz\ chiar prin 

poetica titlului despre o voit\ discre]ie 

în dezv\luirea tr\irilor intime ale eului 

feminin [i/ sau despre o anume 

imposibilitate de a da cortina cu 

totul la o parte. Oper\ de poet\, nota]ia 

diaristic\ este întrerupt\ de pasaje 

poetice care sublimeaz\ [i esen]ializeaz\ 

suferin]a zilnic\ a autoarei. Rezultatul 

este un soi de discurs dublu care traduce 

cotidianul în construc]ii metaforice de 

un dureros imponderabil. 

Jurnalul Cre[tetul ghe]arului 

reconstituie avatarurile unui spa]iu 

matrimonial consumat cu fervoare [i 

disperare de c\tre ambii protagoni[ti. 

Diarista subliniaz\ cu profund\ triste]e 

conflictul dintre orgoliul personal [i 

d\ruirea p\rinteasc\. „Copiii ace[tia 

ar fi meritat s\ ne fi iubit [i noi pân\ 

la cap\t. N-a fost s\ fie!” (p. 237). Se 

retr\iesc anii de început ai matrimoniului, 

greut\]ile financiare, amestecul nefericit 

al familiilor (mai ales a lui), în paralel 

cu lupta (aproape stahanovist\) pentru 

ocuparea unui loc cât mai frunta[ în 

literatura agreat\ a timpului, rivalit\]ile 

pentru a urca tot mai sus în ierarhia 

scriitoriceasc\ (el). Cuplul este subminat 

din interior de o surd\ rivalitate 

între cei doi. Nu este admisibil ca ea 

s\ i-o ia înainte Lui. {i dac\, totu[i, ea 

are mai mult succes decât El, atunci 

ea trebuie admonestat\, intimidat\, la 

nevoie chiar maltratat\. Cumplit 

este episodul violen]ei domestice 

consumat, de exemplu, la Iowa City: 

„mi-a frecat de peretele grunjos podul 

palmei [i mi s-au luat pielea [i carnea 

pân\ la os…” (p. 234). Micile mizerii 

ale vie]ii notate consecvent sugereaz\, 

elocvent, o societate pauper\ care 

reu[e[te, cu greu, s\ satisfac\ cerin]ele 

minime de confort ale membrilor ei. 

Ob]inerea unei locuin]e devine un 

soi de rit de trecere prin care se ob]ine 

tot mai mult spa]iu de locuire într-o 

zon\ tot mai central\, indiciu tot mai 

sigur al bucure[teniz\rii [i al ascensiunii 

sociale. Fiecare fu[tei al sc\rii succesului 

trebuie binemeritat. Se urc\ greu. 

Jurnalul exceleaz\ în nota]ia nemiloas\ 

a alunec\rii, greu de evitat, a unui 

cuplu în lehamite [i ur\. Nota]ia precis\, 

crud\, feroce evoc\ adev\rurile unui 

cotidian care este [i lupt\ pentru putere 

între b\rbat [i femeie. Solu]ia feminin\ 

este oblicitatea. „Evit pe cât pot programul 

împreun\ [i dresajul penibil, ridicol, 

dac\ n-ar fi [i crâncen” (p. 59). 

Cum jurnalul Constan]ei Buzea 

cuprinde [i o sec]iune american\, 

experien]a cuplului Buzea-P\unescu 

în America, prin intermediul 

binecunoscutului programului cultural 

de la University of Iowa coordonat 

de Paul Engle, invit\ compara]ia cu 

America ogarului cenu[iu, jurnalul 

care reconstituie experien]a unui alt 

cuplu de scriitori, Blandiana-Rusan, 

în acela[i spa]iu. Desigur c\ se reg\sesc 

în cele dou\ texte diaristice o serie 

de teme comune: întâlnirile cu diaspora 

româneasc\, ineditul unei societ\]i 

dezinhibate, lipsite de pre]iozit\]ile 

europene, precum societatea american\, 

experien]ele intelectuale într-un spa]iu 

în care banul sprijin\ cultura [i creaz\ 

marile temple ale studiului: bibliotecile 

de cercetare. Specific jurnalului Buzea 

este marea absen]\ a copiilor, familia 

care trebuie s\ tr\iasc\ aceast\ existen]\ 

frânt\, copii [i p\rin]i topindu-se 

unii de dorul altora. De la aceast\ 

con[tiin]\ a cotidianului familial vine 

[i preocuparea, mult mai pregnant\ la 

Constan]a Buzea, de a nota [i dimensiunile 

materiale ale voiajului: pre]urile, goana 

dup\ magazinele cele mai ieftine unde 

se pot cump\ra, mai u[or, micile cadouri 

pentru familie. Indirect, se construie[te 

`n aceste pagini o critic\ oblic\ a 

unui regim care nu [tie s\ fie generos 

nici atunci când pretinde a-[i dep\[i 

meschin\ria obi[nuit\ acordând o 

libertate temporar\. 

Remarcabil\ este partea din jurnal 

dedicat\ na[terii. Mai rar s-a descris 

în române[te acest moment al vie]ii 

femeii cu atâta brutal\ sinceritate care 

nu exclude, îns\, un omagiu adus femeii 

pentru menirea ei biologic\. „Ore [i 

ore se trage ca la ham, într-o cazn\ de 

neînchipuit [i de o parte, [i de cealalt\. 

Apoi se a[terne lini[tea, care nu mai 

credeai c\ exist\. Vine somnul de dup\ 

na[tere, abandonul de dup\ extenuare. 

Cât doarme, mama e ridicat\ la cer, i 

se iart\ p\catele acolo, în cerul toxic 

al fericirii ei absolute” (p. 40). 

Miracolul na[terii ar putea `mpinge 

diarista spre sentimentalism. Nu e 

cazul. Poeta noteaz\ cu luciditate 

nemiloas\ detaliile sistemului taylorist 

al asisten]ei medicale generalizate, 

dar nediferen]ate din spitalele epocii. 

Ca pe o band\, micu]ii vin pe lume 

în dureri, socotite inevitabile, [i în 

indiferen]a unui sistem la limita 

dezumaniz\rii. Sublimul se învecineaz\ 

cu bicisnicul. Patul cu denivel\ri sau 

realit\]ile salonului de l\uze cu cele 

cincisprezece paturi surprind esen]a 

unui sistem care reu[e[te s\ ofere 

asisten]\ medical\ tuturor doar cu 

pre]ul unui discomfort [i al unei s\r\cii 

generalizate. Pove[tile despre abuzuri 

[i violen]e domestice narativizeaz\ o 

societate în care, în ciuda egalitarismului 

ideologiei oficiale, femeia continu\ s\ 

r\mân\ vita de povar\ a tuturor. Între 

poeta rafinat\, victim\ a meschin\riei 

[i torturii morale, [i femeia de serviciu 

care poveste[te sp\[it\ cum o calc\ 

b\rbatul în picioare, diferen]a e 

nul\. Doar mijloacele cruzimii b\rbatului 

sunt altele. 

Ca text care dubleaz\ istoria literar\ 

cu o biografie par]ial\ a dou\ personalit\]i, 

textul Constan]ei Buzea este remarcabil 

[i prin portretul partenerului de 

via]\ [i matrimoniu, desenat cu precizia 

[i sagacitatea unui specialist clinician. 

Lipsurile, mizeria, inegalit\]ile [i 

frustr\rile nerezolvate invit\ patologicul 

în toat\ aceast\ construc]ie diaristic\. 

Portretul so]ului este remarcabil, din 

acest punct de vedere. „Gr\bit s\ 

înving\, nu conta prin ce mijloace. 

S\ m\ ocroteasc\ pentru a m\ supune, 

poate ca pe o victim\ ideal\, u[oar\, 

nu ca pe un partener. S\-i r\mân în 

permanen]\ la îndemân\, ca pe o prad\ 

pe care s\ nu o extermine fizic. Gr\bit 

s\ parvin\, s\-i cople[easc\ pe naivii 

investitori de suflet printre care m\ 

prenum\ram” (p. 76). 

C\ doi scriitori lega]i prin matrimoniu 

nu s-au putut în]elege, nu e fapt unic. 

Alice Nelson Dunbar [i Paul Dunbar 

au alunecat [i ei, fiecare, spre vie]i 

paralele – ca s\ ne m\rginim doar la 

exemple din spa]iul anglofon. Este 

vorba, la urma urmei, de dou\ personalit\]i 

accentuate care au g\sit un momentan 

r\gaz în erotic. La aceasta se mai adaug\ 

o anume competitivitate surd\, scrâ[nit\, 

în care el trebuie s\ câ[tige. Ca femeie 

[i ca cititoare de jurnale, îns\, nu pot 

s\ nu observ. Constan]a Buzea a fost 

mai tare decât Sylvia Plath. În rest, 

istoria literar\ va pune totul la locul 

cuvenit la momentul cuvenit, iar discursul 

diaristic va fi câ[tigat înc\ un teritoriu 

în care eul feminin a construit o alt\ 

fic]iune despre marginalizarea [i 

cruzimea în doi. • 

10................................................................................................................................................................................................................................... România literar\ num\rul 35 / 2 septembrie 2011

asile Voiculescu s-a mândrit cu noble]ea 

]\r\neasc\ [i cu statutul ulterior de b\cani 

al bunicilor stabili]i în Pârscov într-o 

vvreme de eroism economic. 

Afirma]ia unui contemporan, 

c\ Voicule[tii ar avea origine 

albanez\ a fost o 

extravagan]\ balcanic\, 

favorizat\ de informa]iile 

incoerente referitoare la 

str\mo[ii scriitorului. 

În pu]inele sale dest\inuiri, poetul 

a luat-o înaintea memorialistului. Cum 

s-ar spune, stilistul nep\s\tor la posteritate 

a ascuns detaliul pre]ios pentru istoria 

literar\. Totu[i un gr\unte salvator 

se rostogole[te din m\rturisirea c\ 

Voicu B\canul venise pe Valea Buz\ului 

din c\tunul Vale, apar]inând S\li[tei 

Sibiului. Tot din }ara P\durilor trecuse 

în Muntenia [i Ion Hagiu, îndoit prilej 

de mândrie genealogic\, mai cu seam\ 

c\, înainte de a-[i g\si mirese la Pârscov, 

cei doi fl\c\i cutreieraser\ cu folos 

]inuturile din sudul Dun\rii, ajungând 

la }arigrad [i în Ora[ul Sfânt. În trecutul 

familiei nu am întâlnit nume boiere[ti 

sau de domni, de preo]i sau de înal]i 

dreg\tori, ci de proprietari de turme [i 

de negustori. Vasile Voiculescu s-a 

mândrit cu noble]ea ]\r\neasc\ [i cu 

statutul ulterior de b\cani al bunicilor 

stabili]i în Pârscov într-o vreme de 

eroism economic, când, în Transilvania 

tinere]ii lor, afacerile românilor erau 

sugrumate de autorit\]ile austro-ungare. 

S-au cunoscut Ion Hogea [i Voicu 

B\canul pe drumul Bizan]ului? Agonisind 

ceva bani, s-au crezut îndrept\]i]i s\ 

cear\ în c\s\torie, cam în acela[i 

timp (1830-1837), fete cu zestre din 

Pârscov. Biografii nu trebuie s\ caute 

str\mo[i prin Albania sau Palestina. Pe 

lâng\ Sibiu [i Bra[ov mai tr\iesc 

rude ale celor doi „b\cani”. Cât prive[te 

Pârscovul, e plin de Ione[ti trecu]i bini[or 

prin starea binef\c\toare a marii propriet\]i 

agricole, d\t\toare de energie [i de 

imbolduri sociale. Curiozitatea 

voiculescologilor fa]\ de familia poetului 

a înclinat mai mult spre latura patern\, 

promovat\ constant de urma[ii lui Voicu. 

Nimeni nu [i-a pus întreb\ri cutez\toare 

în leg\tur\ cu familia Sultanei, despre 

care se [tie c\ a consim]it s\ se m\rite 

la un an dup\ ce r\m\sese orfan\ de 

tat\. La 19 ani ai s\i, tân\ra nu era mai 

prejos decât fl\c\ul tomnatic Costache 

(36 de ani), nici cultural, nici material. 

C\ut\rile noastre au fost accelerate de 

originea comun\: vatra satului Pârscovul 

de Sus. Dar unde a fost b\c\nia Hagiului? 

La 1835, ca [i 20 de ani mai târziu, 

miezul geografic al satului era populat 

pe viitoarea [osea a g\rii, în Cornet [i 

foarte pu]in spre Afuma]i [i B\dila. O 

pr\v\lie trebuia s\ aib\ vad comercial 

[i cine îl putea conferi mai bine decât 

vecin\tatea cu institu]ia numit\ prim\rie? 

Arhiva oral\, înc\ vie în latura ei uman\, 

ne-a confirmat existen]a unor negustori 

care au dus din tat\-n fiu nobila îndeletnicire 

pân\ în 1955 în locul numit „La Cristache”. 

Am putut astfel afla c\ Ion Hogea (Hagiu, 

Hogiu), plecat din }ara Bârsei, ajunsese 

cu samsarlâcul pân\ în Palestina, 

atr\gându-[i, în jargonul epocii, porecla 

de hagiu. C\ s-a închinat sau nu la 

locurile sfinte, nu avem de unde s\ 

[tim, iar, dac\ numai i s-a spus printr-o 

abatere fonetic\ sau chiar a fost socotit 

hoge (hogiu), adic\ înv\]at, iar\[i nu 

avem informa]ii. Prin 1845 a pus pe 

roate transportul de persoane cu 

po[talionul de la Buz\u la Bra[ov. 

Daravera nu a mers, dar cu ceva tot 

s-a ales: cu un nume nou, Vizitiu, ca [i 

cu o suferin]\ a inimii care l-a r\pus 

dup\ patru ani. 

Întors cu bani [i speran]e în Muntenia, 

Hagiul s-a îndreptat spre Valea Buz\ului, 

în c\utarea unui loc potrivit negustoriei 

sedentare. S-a însurat cu Stoiana (Ana), 

fiica unui speculant din cunoscuta familie 

Cocenescu. A[adar, Ion din Ardeal 

nu a început o afacere în Pârscovul 

de Sus, ci a continuat-o pe cea a socrului 

s\u. Se pare c\ a fost urmat de un nepot 

de frate, Dumitru, însurat cu Safta 

Costoiu [i mort în 1913 la Spitalul Nifon. 

Ion [i Stoiana au avut pe Sultana 

(n. 1850), pe Vasile (n. 1939) [i pe 

Gheorghe/Ghi]\ (n. 1844), c\s\torit în 

1856 cu Ana-Ileana lui Sterie Rizu. Nu 

se confirm\ c\ a mai existat un fiu, 

Petrea (cf. P. {tefan, 1979). Cei doi fra]i 

au l\sat cel pu]in 14 mo[tenitori cu 

numele de familie Ion, Ioan, Ionescu 

sau B\canu. De exemplu, Clara Ioan 

(n. 1881) s-a m\ritat cu un desenator 

din Ia[i, tân\rul de 27 de ani, Irenim 

Maidlinger. Efimi]a l-a urmat în satul 

Meteleu pe p\rintele Dumitru Vl\sceanu. 

Elena (n. 1894) [i-a unit via]a cu Ioan 

Georgescu, func]ionar în Buz\u. Cristache 

(n. 1891) s-a însurat în 1923 cu o moa[\ 

comunal\ (Rodica Dima din Zili[teanca), 

a mo[tenit pr\v\lia [i a mai ridicat 

un salon de nun]i între cas\ [i cl\direa 

vechii prim\rii. Singura b\c\nie 

unde se g\seau ulei [i gaz era „La 

Cristache”. Ion Ionescu a fost cam 

boln\vicios. Nu s-a c\s\torit niciodat\. 

A murit în 1901. Lambru V. Ionescu 

(n. 1880) a fost func]ionar [i negustor. 

A stat din 1926 cu Maria Petrache 

Stoicovici din Râmnicu S\rat [i nu a 

avut urma[i. Domni[oara Venica/Eugenia 

Ghi]\ Ionescu, n\scut\ în 1896, a 

fost educatoare în Pârscovul de Sus. 

Ion, Anastasia, Vasile, Costache, Pandele 

[i Si]a au fost ceilal]i copii ai lui 

Ghi]\ [i ai Ilenei. Urma[ii ciobanilor de 

peste mun]i nu s-au pierdut în legend\. 

Ei pot fi întâlni]i pe uli]ele satului [i 

în registrele de stare civil\. 

În 1832, mocanul ungurean Ion 

Voicu î[i trecuse turma de 1671 de 

oi, 3 cai [i 3 m\gari în Turcia, prin 

punctul vamal Br\ila. Se întâmpla de 

Sfânta Maria Mic\. S-a întors de la 

ghiauri [i a cump\rat o pr\v\lioar\ în 

Buz\u, dup\ care s-a gândit c\ ar fi 

bine s\ o ia spre mun]i. Era în\ltu], 

sub]irel [i pl\cut ochiului. S-a cununat 

cu Maria (Marghioala), fiica unor oameni 

înst\ri]i din Pârscovul de Jos, lovi]i în 

amorul propriu de dragostea nea[teptat\ 

fa]\ de un mocan cam motolog [i cu 

lac\t la gur\. Voicu nu a ajuns întâmpl\tor 

la Pârscov, cum s-ar putea crede. De 

mai mul]i ani se afla aici unchiul Nedelea 

(n. 1760) [i v\rul Stan cu fiii Enache [i 

istorie literar\ 

Vasile Voiculescu – noi contribu]ii biografice 

Costache care st\pâneau 1870 de hectare bun mobil [i imobil din Pârscov”, în 

de livezi spre Runcu [i Ole[e[ti, pân\ favoarea fratelui geam\n care a negociat 

sub râpele Târcovului. Altoiul transilvan inteligent cu organele de stat comuniste 

cre[tea bine în matca valah\. Voicu reconstruirea casei memoriale. Dorel 

[i Maria i-au avut pe Costache, pe a crescut cu mari constrângeri sociale 

Ion (1841-1895), r\mas burlac [i pe pe cele dou\ fiice, destoinica Maria 

Constantin, n\scut în 1842, care a fost (n. 1948) [i rebela Veronica (n. 1962). 

subofi]er, apoi func]ionar la Oficiul Filipache a mai avut o fiic\, Ana, moart\ 

Telegraf Po[tal din Pârscov. S-a c\s\torit în 1909, la vârsta de „2 ani 5 luni [i 23 

târziu, la 53 de ani, cu Marioara U]a de zile”. Iat\-l pe fiul cel mare al b\canilor 

din Tecuci [i nu a avut urma[i. Arhivele sporindu-[i cu râvn\ nu numai familia, 

existente la consiliul local [i la biseric\ ci [i mo[ia. E momentul ca biograful 

atest\ na[terea a cinci copii în familia s\ dezv\luie informa]ii noi. Ceea ce se 

„muncitorului” Costache Voiculescu. [tia pân\ acum se va schimba oarecum. 

Cel dintâi a fost b\iat, Filipache (Filip). În decembrie 1903 Filipache a cump\rat 

A v\zut lumina zilei pe 2 martie cu 3000 de lei de la c\pitanul Ion 

1871 [i s-a stins din via]\ în stran\ Gheorghescu din Bucure[ti, faimosul 

în timpul slujbei de Boboteaz\ (6. I. han cu învelitoare de [indril\ veche, 

1955). Au urmat Maria (1873-1966), împreun\ cu tot locul, adic\ un pogon 

devenit\ Iv\nescu, apoi Florica (1876- de livad\ care îl înconjura, [i „dejug\toarea 

1968), c\s\torit\ la Pârscov în ziua de care” aflat\ între iazul morii [i 

de 10. XI. 1896 cu inginerul bucure[tean cele dou\ [osele. Pân\ atunci, Voicule[tii 

Ilie {tef\nescu. Ana (1883-1969) a f\cuser\ ghe[eft în propria pr\v\lie. 

ajuns la Constan]a prin c\s\toria, tot Porecla de „b\cani” nu mai putea fi 

la Pârscov, la 20. I. 1907, cu func]ionarul clintit\. Este [i motivul pentru care, 

Leon I. Niculiu din Palazu. Dup\ cum dup\ 1903, nimeni din familie nu a fost 

se cunoa[te, na[terea lui Vasile (Dile) numit „hangiu”. În actele de stare civil\ 

a fost consemnat\ mai târziu (27. XI. ei sunt trecu]i „muncitori”, „negustori”, 

1884), generând dispute biografice. „proprietari”, dar niciodat\ „hangii”. 

Costache Voiculescu a p\r\sit aceast\ În septembrie 1908, acela[i Filip a 

lume pe 10 octombrie 1916, „orele 2 cump\rat de la Ion Ilie Moraru opt pr\jini 

dup\ amiaz\”, la vârsta de 80 de ani, de p\mânt (1670 de metri p\tra]i), 

iar Sultana, pe 27. I. 1911. B\c\nia [i „împreun\ cu pomii, casa [i toate 

cea mai mare parte a p\mântului din dependin]ele existente din anul 1864” 

Pârscov au fost mo[tenite de fiul cel [i aflate între vatra Voicule[tilor [i han. 

mare, care a avut împreun\ cu Lucica Bine sf\tuit de b\trânul Costache, 

(Ruxanda), n\scut\ în 1881 în Râmnicu Filipache a tot cump\rat [i nu a vândut 

S\rat, [ase copii. Florica, so]ia înv\]\torului nimic. Nu e locul aici s\ scriem istoria 

Ilie Pl\ia[u din P\n\t\u, cu locuin]\ cre[terii mo[iei [i a încerc\rii autorit\]ilor 

în apropierea hanului cu ur[i, [i-a pierdut de a o diminua prin hot\râri de expropriere 

ambii copii: fiul de 16 ani s-a înecat pentru cauz\ de utilitate public\. Se 

în Borcea, fiica a murit de congestie contura un centru civic [i comercial de 

pulmonar\ la 8 ani. Constantin Filipache o parte [i de alta a pârâului S\r\]el 

Voiculescu a fost medic la F\urei, (B\l\neasa) [i proprietatea funciar\ a 

Pogoanele [i la Ploie[ti. Sl\bu] [i discret, b\canilor era tocmai potrivit\ pentru 

era uneori confundat cu unchiul, datorit\ mutarea târgului s\pt\mânal de vite 

marii asem\n\ri fizice. Nicolae a fost [i alimente, pentru ridicarea unei fabrici 

agronom pe lâng\ Bucure[ti [i a locuit de marmelad\, pentru extinderea 

o vreme în casa de pe strada dr. Staicovici. depozitului de ambalaje al acesteia, 

Teodor (Dorel) [i Teodora (Dorina) au pentru construirea c\minului cultural, 

fost gemeni, veni]i pe lume în 1906. a magazinului universal [i a blocurilor 

Dorina [i-a luat licen]a în Medicin\ de locuin]e. În cele din urm\ toate au 

veterinar\ în Fran]a. {i-a consumat fost realizate abuziv pe proprietatea 

în singur\tate frumuse]ea stranie [i familiei Voiculescu, în vremea în care 

decep]ia unei mari iubiri pariziene, nimeni nu mai rostea numele poetului. 

în Bucure[ti, renun]ând împreun\ cu • Gheorghe Postelnicu 

Nicolae [i Constantin, în 1937, „la orice (continuare `n pagina 16) 

România literar\ num\rul 35 / 2 septembrie 2011.......................................................................................................................................................................................................................................11

proz\ 

Eroul 

R\zboiul continua cu înver[unare 

pe Frontul din Est. Ve[tile proaste 

veneau de peste tot. Nici cele 

de acas\, de la el din sat, nu erau 

prea grozave. Iar ale de prin lume, 

adic\ de pe la Craiova, ce treab\ 

s\ aib\ el cu Berlinul [i Moscova, vai de 

mama lor. A auzit el de ora[e din astea, 

dar nici m\car la Bucure[ti nu a ajuns 

vreodat\. Îi place s\ leneveasc\ la marginea 

p\durii de salcîmi [i s\ priveasc\ 

cerul. Nevasta tot îl bomb\ne [i zice 

c\ e lene[, dar mamei soacre îi place de 

el c\ e t\cut [i nu prea bea. R\posatu’ 

tata socru le tr\gea tare la m\sea. De 

la asta i s-a [i tras. {i fuma ca un turc. 

N-a v\zut niciun turc cum fumeaz\, dar 

a[a vine vorba. Femeile se cam tem 

de chestii din astea. Erou de r\zboi 

din R\zboiul cel Mare. A[a s-au pricopsit 

ei [i cu ceva p\mînt. Acum e [i al lui, 

zestrea nevestii, Florica. Ea duce casa 

[i are grij\ de copii. El face de toate, îi 

place s\ roboteasc\, nu se d\ în l\turi 

de la nimic. Dar nu-i place s\ se bat\ cu 

pumnii în piept. C\ e muncitor, harnic 

[i om gospodar. E a[a cum e [i basta. 

E un om simplu, nu moare de foame, 

dar nici nu face moarte de om pentru 

doi saci de porumb. O s\ încerce s\ pun\ 

[i pepeni. Nu e mult\ munc\ pentru 

ei, dar e balamuc pîn\ îi dai. Ce rost are 

s\ te dai peste cap dac\ nu te doare 

capul? Nici pe front situa]ia nu era 

mai grozav\. Dup\ Stalingrad totul a 

fost dat peste cap. Vorba vine, a fost 

mult mai r\u. Au luat-o nem]ii pe coaj\, 

nici la români nu le-a mers mai bine. 

Iar bucuria Mare[alului c\ a trecut Prutul 

[i a eliberat Basarabia nu mai înc\lzea 

pe nimeni. Nici de mîncare nu prea mai 

aveau, chiar dac\ mai f\ceau pierdut 

cîte un porc unguresc din vagoanele 

nem]ilor. Erau [i ei înghesui]i, vîrî]i 

mereu `ntre dou\ regimente nem]e[ti, 

ca s\ nu se rup\ frontul în dreptul lor. 

{i cu italienii la fel era, ai dracu nem]i, 

numai în ei aveau încredere. Atunci 

de ce i-a tot dus [i pe am\r\]ii de români 

[i italienii \[tia la mama dracului de 

casele lor? La Cotul Donului a fost pr\p\d, 

ce mai. Care a murit, a murit, care a 

sc\pat, a sc\pat. Nu e pe alese, cum 

se nimere[te. Poate n-o mai dura mult 

r\zboiul. Nu mai sunt nici vite, nici 

cai, de mîncare [i ]ig\ri ce s\ mai vorbim, 

oamenii mor ca pro[tii. De[tep]ii în patul 

lor la c\lduric\. 

Unii cu decora]ie, al]ii f\r\. 

A[a. 

Acum e lini[te. Nu se vede mare lucru 

în jur cînd stai în tran[ee. Mai o pas\re, 

mai un nor. {i în pu[c\rie o fi la fel. Ptiu, 

fereasc\ Dumnezeu! Sau ca duminica 

în pat. Florica se duce s\ dea mîncare 

Dou\ povestiri de 

Bedros Horasangian 

la animale. El mai [ade ni]el. Nici în 

biseric\ nu-i r\u. Stai [i te rogi, ascul]i 

pe preot cum le tot zice, [i te rogi [i apoi 

vezi ce se mai întîmpl\. Lui îi place la 

marginea p\durii. Are locul lui acolo, 

de cînd era b\ietan [i mergea cu vitele 

la p\scut. Nu aveau multe. Cîteva vite 

[i cîteva capre. 

Vin gîndurile peste tine. Oriunde 

te-ai afla. Cînd vin, vin. Alteori pleac\. 

{i nu mai vine nimic. 

St\ în tran[ee [i fumeaz\. Nu se [tie 

exact ora atacului. {tie doar c\ vor trebui 

s\ atace ca s\ ias\ din încercuire. 

Ru[ii îi toac\ cu katiu[ele, nem]ii nu le 

mai dau nici un sprijin de artilerie, muni]ie 

pu]in\, toamna se încheie prost pentru 

el. Tocmai a primit o scrisoare c\ b\iatul 

cel mic, Iliu]\, o s\ înceap\ [coala. Oare 

cum mai arat\, o fi crescut, nu l-a mai 

v\zut de un an. Copiii cresc repede, 

mama ei de via]\! Doamne ajut\, ce po]i 

s\ spui mai mult, dac\ scap\ întreg o s\ 

dea [i el acatiste la M\n\stirea Bistri]a 

[i ni[te bani pentru pictura bisericii. 

Poate s\ aranjeze [i o slujb\ cu Popa 

T\nase pentru frati-su, a murit anul 

trecut la Odesa. N-au mai g\sit nimic 

din el. Mama ei de via]\! Vine, vine încet, 

apoi o ia la goan\ [i, pîn\ s\ te obi[nuie[ti 

cu gospod\ria, cu muierea [i copiii, s-a 

[i dus. Pfff. 

Lui nu-i place s\ se gr\beasc\. La ce 

bun? Trage un scuipat cu n\duf în 

p\mîntul uscat. Bine c\ nu plou\. Alt\ 

belea pe timp de r\zboi. Cînd e pace, 

e bine. Se face porumbul [i toat\ lumea 

rîde. Toamna se num\r\ bobocii [i încep 

nun]ile. Dac\ te mul]ume[ti cu pu]in, 

se poate tr\i [i în România. Nu era 

nici cald, nici frig. St\ în tran[ee al\turi 

de ceilal]i camarazi [i a[teapt\ semnalul. 

Dou\ rachete albe si una ro[ie, la interval 

de 20 de secunde. Domn sergent e 

din Filia[i. Domnul C\pitan din Craiova. 

Sergentul e aspru, mereu zbiar\ la ei. 

Domnul c\pitan are mai mult\ minte. 

D-aia e c\pitan. Poate ajunge [i colonel 

sau, mai [tii, general. El nu poate ajunge. 

N-are [coal\. Dar erou ar putea ajunge, 

de ce nu. Îi surîde ideea. Cine dracu mai 

st\ s\ numere secundele cînd trebuie 

s\ o iei la fug\ înainte, s\ te fere[ti de 

gloan]e, s\ bagi baioneta în vreun prost 

care st\ în fa]a ta, s\ te arunci în vreo 

groap\ dac\ începe vreun bombardament 

de avia]ie. S\ nu calci pe o min\ ca un 

prost. Frunzele copacilor au început deja 

s\ se înro[easc\, e frumos pe lumea asta 

cînd stai degeaba. Cum treci de Sf. Marie 

deja vara s-a dus. Toamna e frumoas\ 

oriunde. Pe front nimic nu e frumos. 

Clipe r\zle]e [i atît. Mereu `l boscorode[te 

nevasta c\ nu face mai nimic, c\ nu se 

descurc\ [i el ca cei din jur. D\ mereu 

exemplu pe alde Purcaru. |[tia cum 

poate?, strig\ [i Florica, [i mama soacr\ 

cînd î]i este lumea mai drag\. Î[i aprinde 

o ]igar\, mai are juma de pachet, pe 

urm\, Dumnezeu cu mila, de unde ]ig\ri 

dac\ mori sau dac\ e s\ cazi, Doamne 

fere[te, prizonier. Mai bine mort decît 

prizonier la ru[i, puah, a auzit [i el destule 

de cîte blestem\]ii [tiu s\ fac\ ru[ii \[tia. 

Comuni[ti f\r\ fric\ de Dumnezeu, m\car 

de i-ar bate odat\ Hitler Adolf, neam]u’ 

\sta cu mutra aia de brînzar din zona 

Sibiului [i s\-i termine cu totul. St\ [i 

fumeaz\ în tran[ee. Lini[te. E bine, nu 

se aude mai nimic, cîte unul mai tu[e[te, 

se aud [oapte, mai trage cîte unul o 

b\[in\. Fasole, fasole [i fasole. I s-a acrit. 

Nu are de ales. Mîncare proast\, de unde 

carne sau brînz\ sau ro[ii cum îi place 

lui s\ m\nince cu pîine. Doarme pe 

apucate. Pe unde [i cînd apuc\. E r\zboi. 

Nimic nu e la locul lui. }igara e bun\. 

Cînd o ai. Cînd n-ai, e jale mare. N-o 

s\ mai rîd\ de ]iganii care iau mucuri 

de pe strad\. A v\zut [i în gar\ la Slatina, 

[i la Craiova. Cînd a fost dup\ oarece 

acte. }ig\ri Plugar, {i tata fumeaz\, 

tot Plugar [i bunicu’, to]i plugarii din 

familie fumeaz\ Plugar. Domnul înv\]\tor 

Ardeleanu fuma M\r\[e[ti. De Ada Kaleh, 

bune ]ig\ri fac turcale]ii de acolo. 

Cînd dracu o începe atacul, i se face cam 

somn, e obosit, to]i sunt obosi]i. N-au 

de ales. Ce s\ faci cînd nu ai ce s\ faci 

[i trebuie s\ faci ceva? Nimic. Nu faci 

nimic. A[tep]i s\ vezi ce se întîmpl\. 

El a adormit sprijinit în patul ZB-ului. 

Ce grele sunt [i pu[tile astea. Mai ai [i 

grija lor! Ai uitat pu[ca pe undeva, ai 

belit-o. N-a auzit nimic, n-a v\zut nimic, 

a adormit. {i a dormit. Nu a auzit 

nimic din ce s-a întîmplat în jurul lui. 

S-a chircit [i acolo a r\mas. Una cu 

p\mîntul. Cînd s-a trezit, era deja noapte. 

Fum [i frig, ardea mocnit cîte ceva, 

întuneric, încotro s-o iei, cer f\r\ lun\ 

cînd url\ lupii [i latr\ cînii a jale [i 

moarte. A avut noroc. Cum, necum, 

nici nu [tia bine încotro s-o ia, ce hart\, 

ce puncte de reper, ce c\prar care 

s\ zbiere la tine ordine pe care le ai 

de executat. 

Culcat soldat! Drep]i! 

Culcat soldat! Drep]i! 

Ce ai dracu sunt [i grada]ii \stia! 

A nimerit printre liniile frontului, nici 

el nu [tie bine unde, ce [i cum la românii 

lui. Bucuria lui. Jale mare, altfel. 

Din tot plutonul lui n-a sc\pat 

decît el. 

Restul? Nu se [tie. A zis c\ a plecat 

la atac [i apoi a c\zut de la suflul unui 

proiectil de artilerie. {i a ar\tat cum a 

c\zut la p\mînt. Are [i o ran\ la mîn\. 

Restul? Mor]i. 

Nici m\car un r\nit? Nu. 

C\zu]i la datorie. 

Cum, necum faptul c\ a r\mas în 

via]\ a fost apreciat. L-au citat prin ordin 

de front [i decorat cu medalia „Pentru 

}ar\, pentru Rege.” 

{i i-au dat trei zile de permisie. În 

sat a fost întîmpinat ca un erou. Prima 

i i-au dat trei zile de permisie. În 

sat a fost întîmpinat ca un erou. 

Prima dat\ în via]\ cînd a sim]it [i 

[el c\ e cineva. 

dat\ în via]\ cînd a sim]it [i el c\ e cineva. 

La [coal\ nu a prea înv\]at bine, patru 

clase, ce dracu’ s\ înve]i cînd toat\ ziua 

faci treab\ prin gospod\rie. Abia dac\ 

poate s\ semneze, de citit, greu, pe 

silabe. {i nici mai tîrziu n-a avut parte 

de vorbe bune. Florica voia s\ se m\rite 

s\ nu-i treac\ vremea, n-a fost nevoie 

de prea multe ging\[ii. Au trecut anii... 

{i acum avea un sentiment aparte, prima 

dat\ cînd nu l-a mai boscorodit nimeni. 

{i toat\ lumea era bucuroas\ s\ dea 

mîna cu el. Un b\rbat de isprav\ al satului, 

ce mai. {i a dormit în pat cu Florica lui 

f\r\ s\-l mai deranjeze unul, altul. 

Iliu]\ a stat toat\ ziua [i noaptea 

cu m\-sa-mare. Un erou r\mîne apreciat 

orice s-ar întîmpla. Pîn\ la sfîr[itul 

r\zboiului a stat ascuns într-o [ur\ 

din spatele casei. Ploaie, frig, ger, nimic, 

a stat ascuns. Greu, greu de tot s\ te 

fere[ti s\ nu te vad\ lumea. Ce via]\ mai 

e [i asta? parc\ st\ cineva s\ te întrebe. 

Nu [tia nimeni de el, au zis c\ e plecat 

pe front. Doar Florica [tia. ~i aducea 

de mîncare în crucea nop]ii. Ea a decis 

c\ a[a e mai bine. Are nevoie de b\rbat, 

nu de decora]ii. Nu l-a mai l\sat s\ plece 

pe front. N-a [tiut nimeni, nu l-a 

v\zut nimeni. Ie[ea doar nop]ile s\ fac\ 

doi trei pa[i în aerul rece [i s\ fumeze. 

Palmat, nu care cumva s\-l vad\ cineva. 

Nu l-a v\zut nici mama soacr\, nici Vasile 

a lu’ Toader, ajuns mili]ian în locul lui 

nea Paraschiv, jandarmul. Pe cine s\ 

intereseze existen]a lui? 

Marin Hinoveanu. 

Ceva neamuri pe la Vînju Mare. Altele 

pe la Vînjule] [i Calafat. Nu prea avea 

treab\ cu ele. Singur la p\rin]i. Dezertor, 

nedezertor l-a prins sfîr[itul r\zboiului 

în via]\. Iliu]\ deja împlinea opt ani [i 

mergea la [coal\. Apoi a ie[it [i el din 

ascunz\toare, a b\lm\jit ceva c\ a pierdut 

oarece acte, c\ mai nu [tie ce, a dus [i 

dou\ g\ini [i trei sticle de ]uic\ la 

comisariatul militar, a dat [i de un neam 

acolo, a înviat din nou. Cu acte. Florica 

lui era mîndr\ c\ n-a r\mas v\duv\. A[a 

a ajuns Marin la colectiv. Via]a a mers 

înainte, comuni[ti, necomuni[ti, asta 

a fost. Ce s\ mai socote[ti acum? {i 

nu se mai [tie ce s-a întîmplat cu el. Dar 

nimeni nu-i putea scoate din cap c\ a 

fost [i el, m\car o data-n via]\, un erou. 

Se pare c\ a murit în 1953, în vara 

de dup\ moartea lui Stalin. ~ncepuse 

seceri[ul [i l-a c\lcat un tractor. Adormise 

în lanul de grîu. Recolta în anul \la chiar 

a fost bun\. Pe Iliu]\ l-au f\cut pionier 

anul urm\tor. 

Un om fericit 

Ora[ul se treze[te la via]\. Aerul 

curat al dimine]ii te face s\ te sim]i 

bine. Un b\rbat între dou\ vîrste, 

cu haina pe umeri, se apropie de 

un taxi. E parcat la marginea bordurii. 

Dou\ ]ig\nci m\tur\ [i vorbesc 

tare. Taximetristul pare înc\ tîn\r, dar 

are deja o burt\ considerabil\. 

– Bun\ diminea]a…, se apleac\ spre 

[ofer clientul. 

– Bun\…, r\spunde sec [oferul. ~ntoarce 

capul spre vocea care-l scoate din 

amor]eal\. Ce-o fi vrînd la ora asta, nu 

poate omul nici s\ bea o cafea. {oferul 

12.................................................................................................................................................................................................................................. România literar\ num\rul 35 / 2 septembrie 2011

afr`nat brusc, piciorul s-a dus p`n\ în fund. A tras [i 

frîna de mîn\. Din instinct. Apoi se întoarce spre el, îl 

apuc\ de g`t, îl love[te cu capul de parbriz p`n\ ce 

aude un zgomot sec, înfundat. 

bea cafea [i fumeaz\. La doi pa[i de 

ei se g\se[te un Non-stop. 

– Sunte]i liber…, întreab\ clientul, 

care a[teapt\ politicos s\ primeasc\ 

acceptul de a urca în ma[in\. 

– P\i, nu se vede… Liber, unde 

mergem…, întreab\-r\spunde vag 

plictisit [oferul. Are o privire nu 

foarte prietenoas\. Se vede c\ nu-l 

iube[te nimeni, adaug\ în gînd rapid 

clientul, dl. Ion Ion, director în Ministerul 

de Finan]e, cu un doctorat dat la Cluj. 

Detaliul \sta nu-l [tie decît povestitorul 

care face ce vrea cu via]a eroilor lui. 

Uneori îi mai scap\ din mîn\ [i nici el 

nu [tie ce-o s\ se întîmple cu propriile 

personaje. Ion Ion este ardelean. 

Tat\l lui era Ion, pe b\iatul cel mare 

Robert, pe cel mic C\lin. E bine c\ acum 

sunt mul]i ardeleni în administra]ia 

central\. Oameni harnici [i gospodari. 

Nu ca reg\]enii \[tia lene[i [i ho]i. 

– O curs\ la Mogo[oaia…, r\spunde 

clientul în timp ce se a[eaz\ comod lîng\ 

[ofer. Î[i scoate ochelarii de soare [i-i 

pune pe cei de vedere. Nu st\ bine cu 

vederea, dar altfel e s\n\tos tun. Nu 

are de ce s\ se plîng\. Are multe pe cap, 

dar îi place de Marcela. Amanta, iubita, 

confesoarea lui. Vr\biu]a lui. Via]a 

lui. A mea, îi tot [opte[te la ureche, 

chiar [i atunci cînd [tie c\ nu mai are 

nici o via]\ a lui. Doar a lui. Marcela e 

divor]at\ de ani buni [i acum via]a ei 

este el. Ion Ion. Doar tu m\ faci fericit, 

îi [opte[te [i ea la ureche, cînd se scoal\ 

[i se duce s\ fac\ un du[. El e mîndru, 

ea transpirat\ toat\. Pîn\ se întoarce el, 

deja a a]ipit. Uneori mai [i sfor\ie. Dac\ 

mai [i bea un p\h\rel. Dou\. Doar vin 

negru. E bun la sînge. Via]a e frumoas\, 

ce mai! Asta îl face s\ se simt\ bine. 

Un om fericit. Lîng\ trupul ei uria[ 

se simte ca la Zidul Plîngerii. Îi poate 

cere orice. A fost recent [i la Ierusalim. 

Obliga]ii de serviciu. Mereu e pe drumuri 

[i mereu i-au pl\cut femeile plinu]e. 

Cînd se suie Marcela pe Ion Ion, parc\ 

simte greutatea pamîntului [i uit\ de 

toate obliga]iile de serviciu. Nu pu]ine, 

situa]ia economico-financiar\ a ]\rii e 

dificil\. Responsabilit\]ile, uria[e. {i 

so]ia lui e de calibru greu. Surîde, e 

mîndru de femeile lui plinu]e. A mai 

avut parte de una cam la fel cînd se 

tot ducea în delega]ii la Oradea. Îl a[tepta 

la hotel, lucra la prim\rie, brunet\. ~nalt\ 

[i cu ochelari. Desigur, lui îi plac doar 

brunetele. {i pu]in p\r la f\f\loanc\ nu 

stric\. ~l excit\ chestia asta. El e mai 

pu]in voinic, dar a început s\ fac\ burt\. 

Asta nu-i place. O s\ înceap\ s\ mearg\ 

[i el la sal\. {i la bazin, nu po]i l\sa 

corpul în voia sor]ii. E doar demnitar, 

ce naiba. {i pu]in tenis nu ar fi chiar 

inutil. Mai cuno[ti pe unul, altul, nu 

stric\ o rela]ie în plus în ziua de 

ast\zi. 

– A]i f\cut haltere…, întreab\ clientul 

bine dispus [i jovial. Are chef de vorb\, 

tocmai a fost la amanta lui din Berceni. 

Se [terge pe frunte cu o batist\ de hîrtie. 

Lumina dimine]ii începe s\ se fac\ 

sim]it\. Mereu s-a tot întrebat de ce se 

spune se crap\ de ziu\. ~n vila lui din 

Mogo[oaia to]i dorm. Nu ar fi pentru 

prima dat\ cînd vine la o asemenea or\. 

Situa]ia economic\ a României îi permite 

s\ vin\ la orice or\ vrea. Suntem doar 

în NATO [i UE. 

Îi z`mbe[te iar [oferului. 

– Nu, n-am f\cut sport la via]a mea, 

sunt un om lene[… Burta e de la bere… 

~mi place…, r\spunde moroc\nos [oferul 

cel voinic. 

{i tace iar. 

Abia încape pe scaunul lui. Cum 

naiba poate conduce \sta?, se întreab\ 

în gînd dl. Ion Ion, director în Ministerul 

de Finan]e. Cam sl\b\nog de felul lui, 

dar are trecere la femei. E bine dotat 

din punct de vedere al m\dularului. 

Surîde mîndru de el, a f\cut multe femei 

fericite. {i cînd te gînde[ti c\ în adolescen]\ 

se tot juca în baie cu partea din corp 

care acum [ade cuminte în pantaloni. 

L-a prins odat\ taic\-su cu ni[te reviste 

cu femei, nici m\car foarte dezbr\cate, 

pozate la nu [tiu ce conferin]\ pe ]ar\ 

a femeilor. Dar era cu fotografia lui 

Nicolae Ceau[escu [i a so]iei lui Elena 

pe prima pagin\. De atunci n-a mai luat 

reviste în baie. Cum dracu de a uitat s\ 

încuie u[a? Taic\-su, o namil\ de om, 

l-a b\tut zdrav\n. Era doar secretar 

de partid la Uzina Mecanic\ din Sadu, 

mam\ ce scandal a ie[it. A fost. Acum 

el este director, are o nevast\ zdrav\n\ 

c\reia îi place s\ joace canasta, g\te[te 

cam s\rat, se îmbrac\ mereu sport f\r\ 

s\ practice nici un sport. Copiii sunt 

deja mari, bani are, post bun are, 5 

hectare intravilan, dou\ automobile. {i 

Marcela, ei da, Marcela care îl iube[te 

[i se simte bine cu el are, ce [i-ar mai 

putea dori dup\ ce a dat bani pentru 

pictur\ [i la M\n\stirea Nicula? L-a 

felicitat [i dl. Ministru. Mai acum o 

s\pt\mîn\, cînd a descoperit o eroare, 

ceva foarte grav, ce mai, o-neregul\- 

major\, într-un raport care trebuia s\ 

mearg\ la Primul Ministru. Puteau s-o 

fac\ lat\, ie[ea cu mare scandal. Noroc 

c\ el este atent la tot ce e legat de slujb\ 

[i bugetul statului. N-are mîna prins\ 

în u[\ [i nici n-a pus botul, cum se spune 

acum, cînd e s\ faci matrapazlîcuri. 

Reg\]enii \[tia vorbesc parc\ turce[te, 

a înv\]at o gr\mad\ de cuvinte de cînd 

a fost numit în minister la Bucure[ti. 

{i ungure[te [tie pu]in. De la femei 

înve]i multe. Szeretlek. Kosenem sepe, 

m\ rog chestii simple. 

Ce mai, un om fericit. 

„~]i dai seama în ce chestie ne b\gam… 

Bravo, Ioane, merit\ s\ bem pentru 

t\r\[enia asta”. Se cunosc demult, doar 

sunt ceva neamuri între ei. Înc\ nu au 

apucat s\ bea pentru descoperirea lui. 

Poate o s\-l avanseze [i pe el Secretar 

de Stat, nu degeaba a intrat [i în partid. 

Nu conteaz\ care. Dac\ te iubesc [efii, 

avansezi oricum. Restul vine de la sine. 

Abia dac\ apuc\ s-o vad\ pe Marcela. 

De ce oare, cînd se întoarce acas\ 

de la Marcela, îi trec prin minte fel de 

fel de pove[ti întîmplate mai demult? 

Nu se duce cu ma[ina lui cînd se vede 

cu Marcela ca s\ nu fie v\zut de cine 

[tie ce dobitoc din minister. Care apoi 

s\-l toarne nici nu mai [tii unde. 

Toat\ lumea se fere[te de toat\ lumea. 

Mai ales cînd e[ti cadru de conducere 

în minister. Lumea a devenit rea [i 

invidioas\. Î[i scoate ochelarii de vedere 

[i îi [terge. E un gest reflex. {oferul 

conduce lini[tit. Au ajuns deja la Cimitirul 

Bellu. 

{i tot asa, tr\nc\neal\, travers`nd 

tot Bucure[tiul, din Berceni pîn\ în 

Mogo[oaia, unde a cerut s\ fie dus 

clientul. Are vila pe malul lacului, cu 

vedere la palatul Marthei Bibescu. 

Consoarta e foarte fudul\ pe chestia 

asta, s-a apucat s\-i citeasc\ [i via]a. 

Prin]esa s-a încurcat cu mul]i b\rba]i. 

Nu e treaba lui. El n-are timp de citit. 

Abia dac\ apuc\ s-o vad\ pe Marcela. 

Pe drum tot a turuit vrute [i nevrute. 

Despre el [i familia lui, omenire, marea 

criz\ mondial\. {oferul asculta plictisit 

[i f\r\ chef. R\spundea monosilabic 

cînd mai punea întreb\ri despre familia 

lui, cursul dolarului, copii, ce a fost 

înainte de a fi taximetrist. A fost 

uimit cînd a aflat c\ [oferul a fost 

economist, m\i s\ fie, cum i-ar sta lui 

s\ fie acum taximetrist. S\ nu se gîndeasc\ 

la aiureli, [i a[a toate sunt aiurea în 

via]a asta. Trebuie s\ lu\m numai ce-i 

bun. Nevasta e greco-catolic\, dar acum 

e moart\ [i dup\ re]ete mediteraneene. 

E prieten\ cu so]ia lui Marko Bela. Au 

fost în concediu [i în Malta, [i în 

Creta [i la Covasna. La mofete. 

Au dep\[it [i Pia]a Universit\]ii. Nu 

e lume mult\ pe str\zi. Bucure[tiul pare 

foarte interesant cu bulevardele astea 

goale. Pia]a Victoriei, o ia pe bulvardul 

1 Mai spre Pia]a Chibrit. Ar merge [i 

aici o statuie cu Gh. Doja sau Horia, 

Clo[ca [i Cri[an, ce naiba, to]i suntem 

români. De acolo pe la Laromet nu mai 

e mult pîn\ acas\. La [trandul de la 

Str\ule[ti nu a fost niciodat\, mult\ 

]ig\nime, ce s\ caute el acolo. El e 

ardelean [i ]ine la originea lui. 

L-a tot pis\logit pe [ofer care nu 

avea chef de vorb\, era evident. I-a citit 

[i numele pe bucata de carton din 

fa]a lui, Bulat M\rg\rit – purta verighet\. 

E omul însurat, d-aia n-are chef de 

vorb\. El de ce nu mai poart\ verighet\? 

Mai bine s\ nu se mai întrebe atîta. 

Mda. 

Poza unui copil atîrnat\ de un [ir de 

m\t\nii. 

– Ai [i copii matale, nu? 

proz\ 

– Mda, doi… 

– Ai b\ie]i, cred eu… A[a mare cum 

e[ti, precis ai doar b\ie]i… 

Dl. Director Ion Ion are dou\ fete. 

Una face [coal\ american\, ailalt\ e 

sa[ie. Pîn\ te m\ri]i o s\-]i treac\, îi tot 

spune m\-sa. El nu-i spune nimic, e 

cam urî]ic\. 

– Nu, un b\iat [i o fat\…, suspin\ 

din greu [oferul. Ce tot vrea dobitocul 

\sta de la el? 

{oferul deschide radioul. Se aude 

vocea lui Florin Salam. Dlui Ion Ion nu-i 

displace muzica asta nou\ de Bucure[ti, 

dar Gheorghe Turda e deja altceva. 

– De unde sunt m\t\niile… Sunt 

foarte frumoase… Cam cum cî[tiga]i 

voi taximetri[tii… Ap\i se spune c\ o 

duce]i bine! 

{oferul tace [i se uit\ urât la el. 

Nu-i r\spunde. Ce s\-i spun\ dobitocului 

\sta? 

Uite ce picioare frumoase are muierea 

aia… Îi `ncep cracii de la sub]iori… 

h\h\h\h\… 

Dl. Director Ion Ion e în verv\. Marcela 

l-a f\cut un om fericit. 

Stau la stop. Se lumineaz\ bine. 

Începe lumea s\ mearg\ la serviciu. 

– De la Athos sunt m\t\niile? 

– Nu, de la Cernica… 

S-au angajat deja pe drumul spre 

Mogo[oaia. În dreptul st\vilarului, drumul 

are prioritate. 

{i cînd clientul îl `ntreab\ dac\ e un 

om fericit, nu, bucuros de via]\, trebuie 

s\ ne bucur\m cu to]ii de via]\, [oferul 

exasperat de atîta pis\logeal\ îl love[te 

cu cotul un cap. A fr`nat brusc, piciorul 

s-a dus p`n\ în fund. A tras [i frîna de 

mîn\. Din instinct. Apoi se întoarce spre 

el, îl apuc\ de g`t, îl love[te cu capul de 

parbriz p`n\ ce aude un zgomot sec, 

`nfundat. Nimeni nu mai spune nimic. 

Pleac\ în tromb\, accelereaz\. 

~l arunc\ din ma[in\ pe clientul \sta 

nenorocit care l-a scos din min]i. Ce 

vrea dobitocul \sta de la el [i via]a lui 

de c\cat? 

„‘Tu-]i mor]ii m\-tii de nenorocit! 

Ce [tii tu, m\, despre via]a mea… 

‘Tu-]i gura m\-tii de bozgor cu tot neamul 

tau de jidani… Ptiu! Un om fericit, ai!” 

Frîneaz\. D\ ma[ina înapoi. Clientul 

zace pe marginea [oselei. {oferul îl 

întoarce cu piciorul, îi mai d\ una în 

burt\. Nimic. Clientul nu mai mi[c\. 

Ptiu, trage un scuipat pe el, fir-ai al 

dracu de dobitoc, m-ai enervat ca un 

prost ce e[ti. 

~l arunc\ în ap\ în dreptul [trandului. 

{i pleac\ accelerînd. ~n tromb\, înapoi 

spre Bucure[ti. Î[i aprinde o ]igar\. Abia 

a[teapt\ s\ bea o cafea în lini[te. Chiar 

nu-l intereseaz\ pe unde mi[un\ clien]ii, 

cî]i copii are fiecare dobitoc, dac\ o s\ 

fie criz\ sau nu în România [i cum 

evolueaz\ economia chinez\. 

‘}-ai dracu d\ be]ivi! 

A[a a sf`r[it dl. Ion Ion, director `n 

Ministerul de Finan]e, un om c\ruia nu 

i se putea repro[a nimic [i toate îi 

mergeau din plin. Nu se [tie de ce s-a 

sinucis. Iar ancheta poli]iei nu a dus la 

nici o concluzie. 

{oferul lucreaz\ acum la o misiune 

diplomatic\ româneasc\ din Asia. Unii 

spun c\ în China, dar informa]ia ar trebui 

verificat\. • 


actualitatea 

• cronica edi]iilor de r\zvan voncu 

Populara colec]ie „Biblioteca 

pentru to]i”, 

în formula relansat\ 

de „Jurnalul Na]ional”, 

a produs câteva 

surprize editoriale 

ce dep\[esc mizele 

anun]ate ini]ial, [i anume 

stimularea lecturii, în general, 

[i a circula]iei scriitorilor 

români, în particular. 

Au v\zut lumina tiparului, pentru 

prima dat\ dup\ 1989, texte interzise 

sau cenzurate, au fost repu[i în 

circula]ie scriitori uita]i [i, nu în 

ultimul rând, s-a dat un impuls 

exegezei literaturii noastre clasice, 

prin prefe]ele semnate de critici 

[i istorici literari cu autoritate. 

Unul dintre scriitorii care au 

beneficiat de o „a doua tinere]e”, 

ca urmare a apari]iei în BPT, 

este Radu Tudoran. Reeditarea 

celebrului s\u roman de aventuri, 

Toate pânzele sus!, printr-o fericit\ 

coinciden]\, a fost simultan\ cu 

apari]ia în format digital a excelentului 

serial de televiziune cu acela[i titlu, 

ceea ce a resuscitat interesul pentru 

literatura acestui scriitor cu un 

destin destul de ciudat. Au urmat 

dou\ reedit\ri care au atras aten]ia 

c\ Radu Tudoran este [i un scriitor 

„serios”, nu doar un autor de 

literatur\ pentru adolescen]i: Fiul 

risipitor (a c\rui prim\ edi]ie ap\ruse, 

cu titlul Întoarcerea fiului risipitor, 

în 1947) [i, mai ales, Un port la 

R\s\rit (din 1941). 

Aceast\ din urm\ edi]ie este, 

de fapt, cea care a atras aten]ia 

asupra recept\rii incomplete de 

care a beneficiat Radu Tudoran, 

consecin]\ atât a succesului romanului 

Toate pânzele sus!, care l-a „aruncat” 

pe orbita literaturii populare, cât 

[i a conjuncturii politice. C\ci Un 

port la R\s\rit, în ciuda faptului 

c\ autorul lui era un scriitor acceptat 

Resurec]ia lui 

Radu Tudoran? 

Din]ii coasei de argint 

de regim – totodat\, [i frate al 

oficialului Geo Bogza –, nu a mai 

putut fi niciodat\ reeditat dup\ 

1944, din cauz\ c\ ac]iunea lui 

este localizat\ aproape în întregime 

într-un port din sudul Basarabiei. 

Cu tot antirusismul afi[at de regimul 

Ceau[escu, Un port la R\s\rit a 

r\mas o necunoscut\ pentru publicul 

românesc, pân\ [i men]ionarea lui 

în exegezele consacrate lui Radu 

Tudoran comportând mari riscuri. 

Cu atât mai mult cu cât cerberii 

ideologici nu a[teptau decât un 

asemenea pretext spre a scoate 

de la naftalin\ [i articolele antisovietice 

ale autorului, din perioada în care 

acesta a fost concentrat ca gazetar 

de r\zboi, la oficioasele „Evenimentul 

zilei” [i „Curentul”, ale lui Pamfil 

{eicaru. Pe scurt, romanul din 1941 

a fost complet scos din circula]ia 

public\, el reap\rând de-abia în 

1991, într-o edi]ie care, poate din 

cauza împrejur\rilor politice trepidante 

de atunci, poate din cauza numelui 

editorului, a trecut complet neobservat\. 

Trecerea scriitorului la 

cele ve[nice, survenit\ în 1992, 

a contribuit [i ea la e[ecul tentativei 

de repunere în circula]ie a romanului, 

în ciuda faptului c\ reeditarea din 

1991 a fost una de un foarte bun 

nivel filologic, într-o perioad\ în 

care edi]iile sufereau cumplit 

din cauza l\comiei [i incompeten]ei 

unor editori improviza]i. 

Din fericire, volumul din colec]ia 

BPT este o reu[it\ nu numai din 

punct de vedere filologic. Spre 

deosebire de reeditarea din 1991, 

textul beneficiaz\ de prefa]a unui 

critic cu autoritate, Alex. {tef\nescu, 

a c\rui relectur\ a romanului nu 

numai c\ scoate la iveal\ noi aspecte 

ale literaturii lui Radu Tudoran, ci 

invit\ conving\tor la o nou\ evaluare 

istorico-literar\ a scriitorului. Una 

Cuvintele poeziei sar calul de atâtea ori s\ ajung\ la 

fructele pârguite din vârf poate n-am ales calea cea 

dreapt\ m-am împiedicat de indicatorul [ters de iarba 

crescut\ în poteci de vre]i s\ m\ g\si]i c\uta]i-m\ în 

scâncetul frunzei c\lcate de [arpe îmi a[tept plec\rile în 

gara pustie din câmp flutur\ri de batiste plutesc în deriv\ 

de ve]i veni la întâlnirea cu gu[terii pe nisipul cald al 

verilor trecute ve]i afla cheia sipetului din carapacea 

molu[tei n\sc\toare de perle oboseala cuvintelor n-o 

pute]i în]elege decât prin odihna pe [ezlongul c\r]ii sunt 

al\turi de voi în c\derea în sine plasa de siguran]\ o am 

prins\ de oblâncul roibului de foc din vintre opri]i 

oxidarea silabelor în frazele goale cuvintele poeziei pot 

lecui [tirbirea din]ilor coasei de argint. 

Toma Grigorie 

care s\ îl scoat\ de sub zodia 

„autorului popular”, s\ opereze 

o nou\ ierarhizare a crea]iei sale 

– c\ci romanele din prima parte 

a carierei sale, 1941-1954, sunt 

mult mai reu[ite decât ciclul de 

senectute, Sfâr[it de mileniu (1978- 

1994) – [i, nu în ultimul rând, s\ 

îl reintroduc\ pe Radu Tudoran 

într-o istorie vie a vie]ii literare 

din perioada comunist\. 

Întrucât e limpede, înainte de 

toate, c\ receptarea incomplet\ 

este rezultatul unui destin literar 

aparte. Într-un anume sens, Radu 

Tudoran s-a aflat într-o postur\ 

ingrat\: aceea de autor cu succes 

la public, dar lipsit de succes la 

critic\. Spre deosebire de autorii 

de literatur\ popular\ scris\, 

gen Mihail Drume[ sau Octav 

Dessila, lipsa de succes critic este, 

în bun\ m\sur\, nemeritat\, 

c\ci Tudoran nu este nici un autor 

de literatur\ de consum, pur [i 

simplu, nici un scriitor f\r\ valoare. 

Situarea lui politic\ nu este u[or 

de cuantificat, iar rela]ia de familie 

(a fost, cum spuneam, fratele lui 

Geo Bogza) nu a reprezentat o 

garan]ie a succesului social, nici 

m\car în anii ’50, în care Bogza 

a fost unul dintre liderii incontestabili 

ai „literaturii alienate” (Eugen 

Negrici). Între 1948 [i 1954, nici 

o carte de Radu Tudoran nu a mai 

fost tip\rit\, iar numele scriitorului 

a disp\rut din presa literar\. Apari]ia, 

în 1954, a romanului Toate pânzele 

sus!, din care ideologia comunist\ 

lipse[te (ca s\ nu mai vorbim de 

prezen]a dominant\ a ideilor de 

libertate [i evaziune...), trebuie 

pus\ indubitabil în leg\tur\ cu 

contextul politic de dup\ moartea 

lui Stalin: „micul dezghe]” dintre 

1953 [i 1956. Succesul romanului 

l-a readus, cumva, pe scriitor în 

via]a literar\, îns\, spre deosebire 

de mai întreprinz\torul s\u frate, 

el nu a ocupat niciodat\ func]ii 

[i nu a fost implicat în b\t\liile, 

deopotriv\ literare [i politice, care 

au f\cut din Uniunea Scriitorilor, 

în ultimele dou\ decenii ale regimului 

comunist, una dintre ultimele 

institu]ii democratice din România. 

Radu Tudoran a continuat s\ publice 

cu o anumit\ regularitate [i, de 

obicei, c\r]ile lui au avut succes 

de public, de[i critica – în special 

criticii importan]i – l-a cam ocolit. 

Psihologia de „lup de mare” singuratic, 

în care s-a instalat temeinic 

dup\ ce a constatat acest divor] 

între critic\ [i public, [i-a pus 

amprenta asupra romanelor sale 

din ultima parte a vie]ii, care nu 

sunt reu[ite. Nemaifiind însufle]it\ 

de vigoarea tinere]ii, literatura sa 

[i-a ar\tat defectele: roman]iozitatea, 

lirismul excesiv, fundalul 

cultural precar, veleit\]ile conceptualizante. 

Ast\zi, prozatorul revine îns\ 

în actualitate, [i nu numai pentru 

c\ a fost editat de BPT într-un tiraj 

de mas\. Opinia mea este c\ 

modificarea codurilor de lectur\ îl 

va avantaja pe Radu Tudoran. 

Cititorii actuali – câ]i mai sunt – 

radu Tudoran s-a aflat într-o 

postur\ ingrat\: aceea de 

autor cu succes la public, dar 

lipsit de succes la critic\. 

Radu Tudoran – Un port la 

R\s\rit, prefa]\ de Alex. 

{tef\nescu, colec]ia „Biblioteca 

pentru to]i”, Jurnalul Na]ional/ 

Editura Art, Bucure[ti, 2011, 487 p. 

au un nivel cultural mai sc\zut [i 

s-au întors c\tre o literatur\ cu 

mai pu]in me[te[ug [i cu la fel 

de pu]in livresc. Nici exigen]a fa]\ 

de respectarea normelor de gen 

nu mai este la fel de mare, c\ci 

postmodernismul a impus fantasma 

textului originar, trans-genic. Prin 

urmare, ceea ce criticilor de alt\dat\ 

li s-au p\rut a fi defecte în proza 

lui Tudoran, cititorului obi[nuit de 

azi s-ar putea s\ i se par\, dimpotriv\, 

calit\]i. 

Oricum, e cert c\ Un port la 

R\s\rit merita recuperat mai demult 

[i deplin. Este unul dintre cele mai 

interesante romane ale deceniului 

’40-’50, marcat, în prima lui faz\, 

mai degrab\ de experimente, iar 

în cea de-a doua, de proza calp\ a 

realismului socialist. Un port la 

R\s\rit vine cu o tem\ [i o atmosfer\ 

aparte, conectându-se în chip 

propriu la ni[te teme impuse de 

Gib Mih\escu (în Rusoaica) [i chiar 

Mircea Eliade (cel din La ]ig\nci, 

dup\ cum spune Alex. {tef\nescu). 

Clasica tem\ a cuplului este [i 

ea inserat\ într-un cadru absolut 

unic în proza româneasc\: spa]iul 

de contact cu lumea slavo-asiatic\ 

de la hotarul de Est al României, 

în care totul – timpul, spa]iul, 

regulile sociale – este bulversat 

de uria[ul sentimentalism [i de 

încremenirea spiritual\ pe care le 

cuno[team, pân\ la Radu Tudoran, 

doar din marea proz\ rus\. 

S\ mai adaug [i c\ edi]ia de 

fa]\ ofer\ [i un util repertoriu critic 

al recept\rii scriitorului, chiar dac\ 

nu neap\rat focalizat asupra 

romanului. Revizitarea literaturii 

sale poate oferi multe bucurii de 

lectur\ unui critic capabil s\ se 

mi[te în interiorul noului cod literar, 

c\ci, prin multe detalii, Radu Tudoran 

este un nea[teptat precursor al 

a[a-numi]ilor dou\mii[ti. E limpede 

c\ scriitorul merit\ s\ fie recitit [i 

a[ezat în ierarhia literar\, pe o 

pozi]ie superioar\ celei ocupate 

pân\ acum. • 

14...................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 35 / 2 septembrie 2011

• po[ta redac]iei 

de horia gârbea 

Via]\ 

zorn\ind 

prin 

culoarele 

timpului 

Alexandru Ionu] Nicoar\. Alerga]i 

dup\ iepuri cam mul]i [i textele 

dvs. devin uneori foarte prolixe. 

Au tulbureala unui vin care nu a 

fost l\sat s\ se decanteze. C\uta]i 

s\ v\ st\pîni]i pornirea de a le 

înc\rca atît, cu tot ce v\ trece prin 

minte. Reproduc totu[i unul liric 

mai reu[it. Proza nu m-a mul]umit 

deocamdat\. 

nostalgie 

• p\catele limbii de rodica zafiu 

Un citat reprodus în 

frumoasa carte a 

Ioanei Pârvulescu, 

Lumea ca ziar. A patra 

putere: Caragiale 

(2011), ne atrage 

aten]ia asupra unei 

schimb\ri semantice destul 

de profunde, petrecute în 

intervalul unui secol. 

Am\gire 

[i dezam\gire 

actualitatea 

pe atunci visam [i eram ireali 

ca extremit\]ile m\rii v\zute de 

o siren\ pe 

timp de furtun\; 

atât de ireali deveniser\m, c\ visurile 

noastre 

E vorba de un fragment din 

articolul lui Bogdan Petriceicu 

accep]ii e vizibil\ [i în exemplele 

se materializaser\, devenind 

Hasdeu, „Ziarele în România”, cuprinse în Dic]ionarul limbii 

prim\var\, 

publicat în Satyrul din 13 februarie române (DLR, serie nou\, tomul 

devenind floare, devenind culoare, 1866: „ai crede c\ (...) auzi pe un I, partea a 5-a, Litera D, 2007), 

devenind soare [i 

Socrate, c\ vezi pe un Brutus. chiar dac\ autorii nu au sim]it 

închizându-se în jurul nostru Dezam\ge[te-te! Ziaristul nostru nevoia s\ le despart\, ci le-au 

cu ni[te creneluri inexpugnabile, el însu[i e înoroiat în vi]iuri, e prezentat ca pe un continuum. 

pe care imagina]ia, 

sc\ldat în corup]iune, e înecat în În secolul al XIX-lea, sensul pozitiv 

ajuns\ între timp la vârsta maturit\]ii, abisuri!” (p. 32). Pentru cititorul al dezam\girii era clar mai ales 

în zadar î[i încerca cheile în]elegerii 

de azi, surpriza este de a descoperi pentru forma reflexiv\ a verbului. 

verbul a dezam\gi folosit în construc]ie De fapt, a am\gi (c\ruia i s-a 

în vederea ie[irii din acea încercuire, 

reflexiv\, la imperativ [i având un atribuit un etimon grecesc sau latin) 

e un cuvânt vechi în limb\, ates- 

c\ci, 

sens pozitiv. Niciuna dintre aceste 

Ion Andrei Vasilescu. Poemele precum aveam s\ fi v\zut, fuga tr\s\turi nu mai caracterizeaz\ tat din primele texte române[ti, cu 

dvs. mi se par emisia unei sensibilit\]i dintre gratiile copil\riei seam\n\ utilizarea actual\ a verbului, sensul „a vr\ji, a în[ela”. A dezam\gi 

a fost atestat mult mai târziu, 

reale ce nu g\se[te o form\ adecvat\ cu un salt în afara 

care a c\p\tat o orientare semantic\ 

în care s\ se exprime. Ezita]i între ramei tabloului, 

predominant negativ\: a dezam\gi în secolul al XIX-lea. Evolu]ia sa 

mai multe formule, produce]i uneori seam\n\ cu tine, neîn]elegere, pe cineva înseamn\, în româna de semantic\ s-a produs, probabil, sub 

pasaje confuze. Nu sînte]i destul 

seam\n\ cu tine, necunoa[tere [i azi, „a-i în[ela a[tept\rile”, influen]a unor modele str\ine, în 

de exigent cu textele dvs. [i v\ 

cu tine seam\n\, via]\, zorn\ind 

dezam\girea asociindu-se prototipic primul rând, a verbelor din francez\ 

care stau la baza sinonimelor 

l\sa]i sedus uneori de lucruri ce 

cu sentimente de frustrare [i 

par poetice „în sine”, dar sînt locuri 

prin culoarele timpului 

întristare. Or, citatul de mai sus sale actuale: désabuser (a dezabuza) 

comune: „cerul f\r\ de început mai dezordonat decât o moned\ 

ne arat\ c\ pe la jum\tatea secolului [i désillusionner (a deziluziona); 

p\rea mai trist”, „singur\tatea 

al XIX-lea dezam\girea era (înc\) [i acestea au cunoscut de fapt, în 

înmul]it\ cu doi” etc. Reproduc {tefan Ciobanu. Cunoa[te]i o ac]iune benefic\, pentru c\ se timp, oscila]ii [i schimb\ri semantice. 

partea cea mai rezistent\ a unui p\rerea mea pozitiv\ despre înzestrarea 

dvs. în materie de poezie. putea, a[adar, fi îndemnat s\ se este interesant, pe de o parte, 

opunea am\girii, în[el\rii. Cineva Exemplul verbului a dezam\gi 

text [i a[tept lucr\ri mai concentrate 

[i periate responsabil. 

{i grupajul trimis confirm\ opinia dezam\geasc\, adic\ s\ se pentru c\ dovede[te cât de rapide 

mea anterioar\. În acest loc nu pot dezmeticeasc\, s\ se trezeasc\ [i de puternice pot fi evolu]iile 

Eram 

s\ v\ ofer decît ocazia de a publica la realitate, abandonând o iluzie. semantice, mai ales cele accelerate 

Trebuie s\ recunoa[tem c\ sensul de calchierea unui model str\in. 

un scurt text [i speran]a de a 

vechi al verbului derivat este E de a[teptat ca, în ciuda criticilor 

aveam s\ privesc florile devenind promova în viitor într-un spa]iu 

întrucâtva mai logic, mai previzibil [i a protestelor, multe dintre calcurile 

fruct [i mai generos. 

decât cel actual, fiind deductibil actuale (din englez\, în epoca 

fructele devenind pom, într-o zi, 

din elementele sale componente. noastr\) s\ se comporte la fel, fiind 

f\r\ s\ în]eleg ceva 

dup\ care, a doua zi, pomii aveau azi iar nu scriu nicio poezie 

Exist\ în român\ numeroase perechi acceptate pe nesim]ite de vorbitori, 

antonimice (ca a aproba vs. a chiar dac\ aduc schimb\ri majore 

s\ cad\ pe p\mânt 

dezaproba) în care derivatul cu fa]\ de sensurile înregistrate ini]ial 

chiar dac\ nu îi retezase nimeni ura! strig\ imaginea mea din oglind\ prefixul dez- are un sens contrar de dic]ionare. Pe de alt\ parte, 

iar cerul f\r\ de început p\rea ura! strig\ pantofii c\ ast\zi nu îi bazei sale. Fostele antonime a evolu]ia verbului este ilustrativ\ 

mai trist, chiar dac\ nu murise 

voi înc\l]a am\gi [i a dezam\gi [i-au îndep\rtat pentru dinamica unei anumite zone 

nimeni iar norii erau mai grei 

ura! strig\ prietena de pe mess îns\ sensurile, fixându-se deopotriv\ semantice a limbajului: cea a 

chiar dac\ nu îi ap\sa nimeni 

[i luna p\rea mai întunecat\ chiar 

folosind o mie de emoticoane în sfera negativit\]ii: e r\u [i s\ evalu\rii, a folosirii argumentative 

dac\ pe care o s\ le visez la noapte 

am\ge[ti, [i s\ dezam\ge[ti. a cuvintelor, pentru a exprima sau 

E interesant c\ dic]ionarele a implica aprobarea ori dezaprobarea, 

nu o umbrea nimeni iar soarele, 

actuale nici nu mai pomenesc sensul lauda sau blamul. Conota]iile [i 

f\r\ nici un motiv 

ura! a[ striga [i eu dac\ a[ fi 

vechi al cuvintelor a dezam\gi [i sensurile pe care le asociem 

r\mase închis într-un nor 

într-o camer\ de hotel 

dezam\gire. În DEX 2009, a dezam\gi unor cuvinte nu pot fi mai stabile 

nu a[teptam nimic [i nu a[teptam (la mare sau la munte cui îi pas\) este definit ca „a face pe cineva decât valorile, atitudinile [i aprecierile 

pe nimeni: m-am n\scut singur, ascultând ca pe un concert de mozart s\-[i piard\ speran]ele, iluziile; noastre, oscilând adesea în jurul 

din singur\tatea înmul]it\ cu muzica t\lpilor ei sus]inându-i a deziluziona, a decep]iona”; în unor no]iuni ambigue. Iluzia, utopia 

doi, 

trupul gol Dic]ionarul limbii române al lui sau fantezia sunt exemple perfecte 

într-o speran]\ necontrolat\ de 

nimeni, de nimeni, de nimeni... 

pe mocheta aspr\ • 

Laurian [i Massim (1871), explica]ia de ambivalen]\, c\rora li se atribuie 

era „a scoate pe cineva din am\gire”, când un rol pozitiv (ca ideal), când 

iar acum, singur\tate de om, lipit\ 

iar exemplul oferit era tipic pentru unul negativ (ca minciun\). 

de singur\tate de pom 

A[tept în continuare textele 

acest sens: „Am fost mult am\git, Ambiguitatea am\girii se reflect\ 

m\ întreb: de ce 

literare [i opiniile dvs. la adresa 

acum îns\ m-am dezam\git cu astfel, firesc, în ambiguitatea 

[i îmi r\spund: de ce 

e-mail: posta.romlit@gmail.com. totul”. Distan]a dintre cele dou\ dezam\girii. • 

România literar\ num\rul 35 / 2 septembrie 2011..................................................................................................................................................................................................................................15

Vasile Voiculescu – 

noi contribu]ii biografice 

• tropice sur`z\toare de mihai zamfir 

Clim\ 

(urmare din pag. 11) 

Vom dezvolta aceast\ poveste [i multe 

altele în lucrarea Vechi familii pârscovene, 

aflat\ acum în mintea noastr\. 

Sultana [i Costache Voiculescu nu au 

semnat cu mâna lor niciun document de 

stare civil\, de[i [tiau s\ scrie, cu alfabet 

latin [i chirilic. De pild\, pe certificatul de 

c\s\torie al tinerilor Vasile Voiculescu [i 

Maria Mitescu (nr. 17 din 21 februarie 

1910), pentru tat\ a semnat fiul, iar pentru 

mam\, notarul Constantinescu. Unul din 

martori a fost Lambru V. Ionescu, nepot 

de frate al Sultanei. Între str\vechea locuin]\ 

a Voicule[tilor [i han, Lambru a deschis 

un magazin pentru materiale de construc]ie. 

Afacerile proaste [i problemele de s\n\tate 

l-au determinat s\ se împu[te în zorii zilei 

de 19 august 1936, „cu dou\ lovituri de 

pistol, pe Gorgane”. Dup\ r\zboi, cl\direa 

a trecut în folosin]a Cooperativei de Consum, 

ad\postind un bufet s\tesc [i mai multe 

ateliere de prest\ri-servicii pentru popula]ie: 

cizm\rie, frizerie, sifon\rie, pân\ când a 

f\cut loc blocurilor cu trei nivele. A fost 

cunoscut\ ca „Bufetul vechi”, gestionat 

de Stelian Grigorescu. Celebrul „han cu 

ur[i” care i-a încântat copil\ria lui Dile a 

avut o activitate neîntrerupt\ pân\ la 

cutremurul din 1940. Filipache pusese pe 

picioare [i un depozit de pres\. Ziarele 

soseau cu colet\ria CFR. Fra]ii Mihai 

Gheorghe [i Cali]a Dumitru distribuiau 

„ca la carte” jurnalele centrale în c\tunele 

de pe Valea Pârscovului. Erau a[tepta]i în 

fiecare zi de cititorii din Trestia, Cozieni, 

B\l\ne[ti, Bozioru. Cu timpul, s-au identificat 

onomastic cu celebrii bandi]i Coroiu [i 

Cu]oi, promova]i în gazetele de atunci. 

Prin urmare, Sultana i-a d\ruit lui 

Costache cinci copii, doi b\ie]i [i trei fete, 

veni]i pe lume între 1871 [i 1884. F\cânduse 

mai mari, umpleau singuri casa înalt\ 

[i cam p\tr\]oas\ de la capul podului. 

B\trânii Voicu [i Marghioala, ca [i fra]ii 

Ion [i Constantin, locuiau în pol\]i. Slugile, 

una în permanen]\, dou\-trei când se 

pornea velni]a, î[i g\seau loc în magazii. 

Familia num\ra cinci b\rba]i, care administrau 

p\mântul, vitele [i pr\v\lia: Voicu, Filipache, 

Ion, Costache [i Constantin. Duceau un 

trai îmbel[ugat, primind musafiri la zile 

mari. Ambi]iile p\rinte[ti nu au dep\[it 

veniturile b\ne[ti, a[a încât fetele au înv\]at 

câ]iva ani la pension, dup\ care s-au m\ritat 

în Bucure[ti, Giurgiu [i Constan]a. Sultana, 

iubit\ de to]i, era blând\ [i în]eleg\toare. 

Intrase în familia B\canilor cu zestre 

frumoas\ [i cu mult\ tinere]e. Singura 

fotografie care se p\streaz\ înf\]i[eaz\ o 

femeie cu ovalul fe]ei neted conturat, cu 

ochii negri sub o frunte stâncoas\. P\rul 

negru, desp\r]it prin c\rare. Nasul proeminent 

[i buzele strânse, privirea ferm\ nu 

caracterizeaz\ un temperament vis\tor, 

ci mai curând statornic [i neobosit. Era 

mic\ de statur\, îns\ robust\. I-au sem\nat 

fizic fiicele Ana [i Maria [i, cum se întâmpl\ 

întotdeauna, natura a p\strat cele mai 

multe gene pentru una din nepoate, Gabriela. 

Ceilal]i copii au sem\nat lui Costache: 

b\l\iori, sub]irei [i cu tenul mai deschis. 

Contrar modelului clasic al familiei muntene[ti, 

tat\l avea porniri sentimentale. Cump\ra 

c\r]i, recita poezii, doinea, umbla dup\ 

vânat. L\sa de multe ori h\rnicia casnic\ 

pe seama Sultanei. Iu]eala [i lipsa de odihn\ 

puteau fi cauza leucemiei care a r\pus-o 

la 61 de ani. Cu aerul s\u bonom [i sportiv, 

Costache [i-a purtat inteligen]a înc\ 5 ani. 

Informa]iile scriitorului despre p\rin]ii s\i 

sunt pu]ine, iar ale familiei, în ansamblul 

ei, nesigure. Chiar [i documentele de arhiv\ 

p\c\tuiesc uneori prin imprecizie. Dile 

[i-a petrecut prima copil\rie al\turi de 

bunicii din partea tat\lui. B\trânul Voicu 

i-a p\r\sit în 1887, iar mama-mare Marghioala, 

doi ani mai târziu. Mamaia Anica „de peste 

Gârl\” a fost, suflete[te vorbind, mai 

apropiat\ de numero[ii nepo]i d\rui]i de 

Vasile [i de Ghi]\ Ionescu. Credem, de 

asemenea, c\ fatalitatea [i nu vreo suferin]\ 

psihic\ ce s-ar fi infiltrat în neuronii 

descenden]ilor hagiului a produs drame 

zguduitoare, cum au fost înc\ dou\ sinucideri: 

Ghi]\ s-a împu[cat în 1905, iar v\duva lui 

s-a spânzurat în 1931. 

C\ut\rile noastre viitoare [i nelini[tea 

care le va înso]i vor corecta, probabil, unele 

afirma]ii [i interpret\ri, dac\ nu cumva 

vor îmbog\]i aceast\ lucrare cu informa]ii 

noi. „Cel care caut\ nu are odihn\ pân\ 

nu g\se[te. G\sind se va tulbura. Tulburat, 

se va minuna. Minunându-se, va domni 

asupra Întregului. Dominând, va dobândi 

Repaosul”. Poetul, prozatorul, dramaturgul, 

publicistul, filozoful [i omul nu se pot 

separa f\r\ s\-i fragment\m imaginea. 

Mai presus de anistorie, eufonie, metafizic\ 

[i ortodoxie, Voiculescu a devenit o 

stare [i un model care au salvat destine 

literare. S\rman\ cultur\ care se salveaz\ 

prin sacrificiu… 

• Gheorghe Postelnicu 

(din volumul în preg\tire 

Via]a [i opera lui Vasile Voiculescu) 

La sf`r[itul lunii iulie 

a acestui an, în Europa 

vremea c\p\tase 

aspecte paranoice, 

ajungînd, pentru mul]i 

din locuitorii ei, dea 

dreptul insuportabil\, 

în nordul Fran]ei, 

ploaia c\dea cu regularitate 

distrugînd vacan]e greu 

ob]inute [i costisitoare: ni[te 

biete +15 grade Celsius, 

chiar mai pu]in, combinate 

cu rafale de vînt. 

Concomitent, în Rusia nordic\, 

acolo unde frigul e regul\, se ajungea 

la 37 grade Celsius, iar incendiile 

de p\duri atingeau teritorii care 

nu avuseser\ nicicînd parte de a[a 

ceva. îns\ zile la rînd cele mai înalte 

temperaturi ale Continentului s-au 

înregistrat în România; ]ara noastr\ 

a avut astfel tristul privilegiu de a 

deveni polul c\ldurii, într-o zon\ 

a Europei [i a[a lovit\ de ar[i]\. 

Nop]ile bucure[tene deveniser\ 

mai insuportabile decît zilele: dac\ 

deschideai la miezul nop]ii fereastra 

spre strada întunecat\, intra de 

acolo o z\pu[eal\ care nu mai avea 

nici m\car scuza soarelui arz\tor, 

ci p\rea emana]ie direct\ a Infernului. 

~n acela[i timp, în Orientul 

Mijlociu (Irak, Arabia Saudit\, 

Iordania etc.) termometrul afi[a 

la umbr\ între 40 [i 50 de grade, 

s\pt\mîn\ de s\pt\m`n\, sub cer 

senin [i soare str\lucitor, de parc\ 

acea parte a lumii ar fi fost destinat\ 

pîrjolirii totale. 

~n Asia de Sud-Vest, temperaturile 

caniculare se uneau îns\ cu furtuni 

[i ciclonuri, întov\r\[indu-se cu 

umiditate [i ploi musonic. Peninsula 

Indochina, Indonezia, ca [i multiplumartirizata 

Japonie sufereau inunda]ii 

în serie: atunci cînd vrea, temperatura 

de cuptor se cupleaz\ cu nenorociri 

ale excesului de ap\. 

Clim\ vitreg\ se semnala [i 

în America de Nord, mai ales pe 

Coasta de Est [i în Sudul Statelor 

Unite, unde valuri succesive de 

c\ldur\ ardeau cîmpurile. Americanii 

se întrebau, pe bun\ dreptate, cum 

o fi supravie]uit omenirea înainte 

de inventarea aerului condi]ionat. 

Pîn\ [i în Brazilia „tropicele 

surîz\toare” nu surîdeau în 

permanen]\. La grani]a de sud a 

continentalei ]\ri, în acel final de 

iulie, s-au înregistrat incredibilele 

temperaturi de 3 [i 4 grade, înso]ite 

de înghe] la sol, de brum\ groas\, 

în regiunile muntoase s-au atins 

chiar fatidicele zero grade, ceea 

ce pentru Brazilia reprezenta 

echivalentul unui înghe] polar, 

ab\tut peste ]ar\ ca pedeaps\ 

pentru cine [tie ce vini colective. 

Dar în Amazonia brazilian\ [i 

pe litoralul Atlantic de Nord, se 

repeta istoria din Statele Unite: 

temperaturi caniculare, umezeal\ 

ridicat\, ploi fierbin]i de mai multe 

ori pe zi. 

~n exact acela[i sfir[it de iulie, 

pe podi[ul numit Planalto din centrul 

Braziliei, acolo unde se afl\ capitala 

]\rii, vremea avea cu totul alt chip. 

Sosise sezonul sec, început în luna 

mai [i terminat de obicei în octombrie. 

Cerul str\lucea f\r\ pat\; doar 

rareori, ca o mic\ distrac]ie a naturii, 

ap\reau pe el cî]iva nori[ori albi. 

Noaptea, la cele 13 grade, nu se 

putea dormi f\r\ o p\tur\ groas\; 

ziua, termometrul urca doar 

pîn\ la 27 de grade. Nu numai 

oleandrii [i bougenvilia erau în 

maxim\ înflorire, dar [i al]i copaci 

gemeau de flori. Pe mul]i dintre 

ei, inflorescen]ele mov [i albe 

f\ceau concuren]\ frunzelor; pe 

al]ii, mai ales pe faimo[ii ipé, 

trunchiul gol, de aparen]e uscate, 

avea crengile pline de flori galbene, 

ro[ii sau mov. Cel mai sec sezon 

al anului era [i cel al maximei 

înfloriri, în ciuda unei umidit\]i de 

doar 30%. Sau poate tocmai datorit\ 

ei – cine [tie! 

Planalto fiind un podi[ de m\rimea 

României, Bulgariei [i Greciei la 

un loc, situat la peste o mie de 

metri deasupra nivelului m\rii, 

aerul se prezenta [i el în consecin]\: 

u[or r\coros diminea]a, caldbinef\c\tor 

la prînz, rece noaptea. 

Ideal pentru protejarea florilor din 

jur. 

De ce – la sfir[itul lui iulie 2011 

– temperatura din zona ora[ului 

Brasília era paradisiac\, în timp ce 

pe majoritatea suprafe]ei Terrei 

ea ajunsese, din diferite motive, 

detestabil\? De ce coexist\, pe 

acela[i glob p\mîntesc, infernuri 

[i paradisuri climatice? Dac\ am 

[ti din ce cauz\ întîlnim pe lume 

fericire [i nefericire, din ce cauz\, 

de mii de ani, dreptatea [i nedreptatea 

stau al\turi, atunci am putea 

r\spunde [i la întrebarea privind 

clima. 

Mai este oare necesar\ o precizare 

– sau ea a devenit superflu\? 

Dreptatea, fericirea [i paradisul 

terestru se afl\ [i s-au aflat mereu 

într-o trist\ minoritate statistic\. 

• 


a]\ de circula]ia modest\ a valorilor din 

timpul stagiunilor obi[nuite, ni se ofer\ acum 

posibilitatea de a vedea, de a asculta mai 

fmult, ni se ofer\ o sporit\ diversitate. 

Ce e nou, ce a r\mas din tradi]ia 

edi]iilor anterioare, 

ce e valabil, ce e discutabil 

în actuala edi]ie a festivalului 

ce poart\ numele 

celui mai important muzician 

român? 

• cronica muzical\ de dumitru avakian 

A început o nou\ edi]ie 

a Festivalului „George Enescu” 

Este o edi]ie jubiliar\, cea de-a 

XX-a [i, pe bun\ dreptate, s-a dorit 

a fi deosebit de consistent\; s-a dorit 

a avea un plus de str\lucire. Trebuie 

s\ recunosc, o are! 

Nu e nou faptul c\ Festivalul enescian 

al muzicii, nu de azi, nu de ieri, „marile orchestre ale lumii”. Termenul Bravo lor! Dau o bun\ lec]ie organizatorilor apar îns\ în pozi]ii pu]in reprezentative. 

chiar de la primele edi]ii, se dovede[te este foarte elastic. Totu[i, printre vie]ii noastre muzicale! 

Marii absen]i a[tepta]i de câteva edi]ii 

a fi, în continuare, un veritabil brand primele cincisprezece-dou\zeci de Alte evenimente ale actualei edi]ii? sunt piani[tii Valentin Gheorghiu [i 

de ]ar\. S-a dorit a fi un brand cu totul colective simfonice se situeaz\ doar Amintesc cele trei concerte ale forma]iei Radu Lupu… 

reprezentativ `nc\ de la prima edi]ie; câteva, prezente, spre bucuria noastr\, Kamerata Salzburg, conduse de dirijorul E drept, o asemenea structur\, cum 

cu timpul, în perioada teribilei dictaturi, [i la Bucure[ti; m\ refer la London Cristian Mandeal, seri dedicate în este actuala edi]ie, nu e u[or de echilibrat; 

în perioada „epocii de aur”, mai ales Symphony Orchestra, la Wiener întregime crea]iei marelui romantic o face cu mare abilitate directorul 

în anii ’80, str\lucirea evenimentelor Philharmoniker, la Orchestra Simfonic\ al începutului de secol XIX, Felix executiv, domnul Mihai Constantinescu. 

a p\lit. Nimeni, nici m\car marile figuri a Teatrului Mariinski din Petersburg, Mendelssohn Bartholdy; sub aceea[i O face cu anume diploma]ie directorul 

ale istoriei, ale culturii neamului, nu la Israel Philharmonic, la „Orchestra baghet\ evolueaz\ [i tinerii muzicieni artistic, domnul Ioan Holender, fostul 

puteau face concuren]\ cuplului dell’Accademia Nazionale di Santa din Orchestra Român\ de Tineret, director al Operei vieneze. Dup\ 

dictatorilor. 

Cecilia” din Roma, la Orchestre National de asemenea forma]iile Operei Na]ionale numeroase insisten]e, „Concursul 

Ca [i în septembrie 1958, [i în aceste de France; li se al\tur\ un ansamblu din Bucure[ti, care vor relua cu sens Interna]ional George Enescu” s-a 

zile, concertul de debut a fost inaugurat de special\ factur\ cum este „Orchestra de aducere aminte spectacolul wagnerian îmbog\]it cu o sec]iune nou\, cea de 

de Simfonia I-a, în Mi bemol major, of the Age of Enlightenment”, de Lohengrin; este spectacolul cu care violoncel; dar lipse[te înc\ cea de canto, 

supranumit\ „Eroica enescian\”. Pe asemenea câteva renumite forma]ii – în urm\ cu 90 de ani, sub conducerea sec]iune care ar pune în lumin\ cântul 

atunci momentul festiv al deschiderii camerale cum sunt ansamblul de la lui George Enescu – a fost inaugurat\ cultivat promovat înc\ de la primele 

Festivalului a fost încredin]at Orchestrei „Saint Martin in the Fields”, Kremerata prima stagiune a Operei bucure[tene edi]ii, anume cultura în zona expresiei 

Filarmonicii bucure[tene, condus\ de Baltica, forma]ii conduse de mari înfiin]at\ drept organism institu]ionalizat. vocale. 

maestrul George Georgescu, marele personalit\]i ale artei dirijorale, muzicieni ~n acela[i context amintesc prezentarea Concertele forma]iilor de muzic\ 

amfitrion al întregului eveniment. Zilele afla]i în top-ul circula]iei actuale, arti[ti celor dou\ mari opus-uri mahleriene, contemporan\ – forma]ii române[ti [i 

acestea, momentul de deschidere a cum sunt Valery Gergiev, Zubin Mehta, simfoniile a 6-a [i a 9-a, etalate sub nu numai – acoper\ [i acestea un spectru 

stilistic foarte larg, de la neoclasicismul 

fost încredin]at Orchestrei Filarmonice 

bagheta dirijorilor Horia Andreescu 

daneze, condus\ de Christian Badea. 

[i, respectiv, Daniele Gatti, apoi [i expresionismul secolului XX la 

Urmeaz\ multe concerte! Foarte 

prezentarea Concertului de Edward aspectele ce privesc natura experimental\ 

multe! S\ nu ne plângem! A[ îndr\zni 

Grieg sus]inut de pianistul Dan Grigore, 

a actului muzical. Muzica româneasc\ 

s\ spun c\ ni se ofer\ de toate pentru 

concertul-spectacol „In memoriam 

to]i. Este o cu totul alt\ concep]ie decât 

în concertele Festivalului este numeroas\, 

Marin Constantin” sus]inut de Corul 

cea care a st\ruit chiar [i cu un deceniu 

dar nu întotdeauna reprezentativ\; 

de Camer\ „Madrigal”, aflat sub conducerea 

maestrului Voicu Popescu; 

în urm\. Sigur, nu trebuie s\ audiem 

lipsesc autorii pe care Enescu însu[i 

tot. Trebuie s\ alegem. Asta s\ fie 

i-a pre]uit; m\ refer în mod special 

amintesc, de asemenea, faptul c\ cele 

marea problem\! Avem de unde. 

la Constantin Silvestri, dar [i la Mihail 

trei concerte ale Orchestrei de Camer\ 

Concerte simfonice [i camerale, seri 

Jora,Theodor Rogalski; din genera]ia 

din Lausanne, concerte conduse de 

de oper\ [i de balet, muzic\ din lumea 

urm\toare lipse[te un creator, precum 

Christian Zacharias, sunt dedicate în 

cea larg\, muzic\ cu caracter de 

Tiberiu Olah; dintre cei recent disp\ru]i 

întregime crea]iei lui Robert Schumann, 

divertisment mai mult sau mai pu]in 

lipsesc crea]iile lui Hora]iu R\dulescu, 

genialul muzician-poet al pianului. 

sofisticat. Ce au toate acestea din urm\ 

Sunt a[teptate cu v\dit interes 

Costin Cazaban, Mihai Mitrea Celarianu…; 

cu personalitatea marelui Enescu? 

câteva celebre ansambluri camerale 

dintre contemporani lipsesc nume 

S\ o recunoa[tem, fa]\ de seceta, 

de muzic\ baroc\, de asemenea 

importante, precum Theodor Grigoriu, 

fa]\ de circula]ia modest\ a valorilor 

personalit\]i consistente ale vie]ii 

Nicolae Brându[, Fred Popovici… Iar 

din timpul stagiunilor obi[nuite, ni se 

muzicale actuale, dirijorul Gennady 

aceasta în timp ce unii autori – evident 

Un cuplu muzical cameral unic: 

ofer\ acum posibilitatea de a vedea, 

Rozhdestvensky, piani[tii Murray 

în via]\ [i neati[i de aripa geniului – 

George Enescu [i Yehudi Menuhin. 

de a asculta mai mult, ni se ofer\ o 

Perahia, Jean Bernard Pommier, Hélène apar [i de cinci ori pe afi[ele Festivalului! 

sporit\ diversitate… Chiar dac\ „El 

Grimaud, Michael Roll, mai tân\rul lor În edi]iile anterioare Uniunea Compozitorilor 

Ballet Nacional Chileno” are pu]in de-a Gidon Kremer… Vom urm\ri cu special coleg Yundi Li, pianistele Katia [i a echilibrat cu totul onorabil acest 

face cu spiritualitatea enescian\, avem interes Orchestra Simfonic\ „Gulbenkian”, Marielle Labeque, mult mediatizata aspect. La noi, ca la nimeni! A[ zice… 

în schimb [ansa de a revedea o coregrafie condus\ de Lawrence Foster, Capela clarinetist\ Sabine Mayer, violoncelistul În adev\r, Festivalul dispune de evenimente 

cum nu sunt multe, adunate 

semnat\ de minunatul Gigi C\ciuleanu. de Stat din Berlin condus\ de Daniel Antonio Meneses, membrii Cvartetului 

La fel se întâmpl\ [i cu produc]iile Barenboim, Filarmonica Regal\ din de coarde „Fine Arts”, dirijorii Antonio pe marile meridiane interna]ionale 

multiple franco-spaniole de balet, Liverpool condus\ de Vasily Petrenko, Pappano, Adam Fischer [i Franz Welser- ale muzicii, adunate pe parcursul a peste 

momentele de spectacol în concert ultimele dou\ ansambluri aflate pentru Möst, actualul director al Operei vieneze, trei s\pt\mâni de concerte [i spectacole. 

prilejuite de seria „World Music”, prima oar\ în programele Festivalului violoni[tii Vadim Repin, David Garrett, Mul]i impresari str\ini câ[tig\ de pe 

programul Companiei bucure[tene de enescian. 

Isabelle Faust, Mihaela Martin… urma banilor care au recompensat particip\rile 

arti[tilor sosi]i de peste ho- 

balet, momente pe care, desigur, le În aceast\ perioad\ în care lumea Alte evenimente? Este cu totul 

vom urm\ri cu interes. 

muzical\ s\rb\tore[te împlinirea a 130 captivant ciclul de momente sus]inute tare. Nu sunt sigur dac\ prin reciprocitate 

Concerte camerale de dup\-amiaz\, de ani de la na[terea lui George Enescu sub genericul „Enescu [i contemporanii arti[tii din ]ar\ sunt la rândul lor promova]i 

în contextul vie]ii muzicale in- 

concerte simfonice de sear\ grupate [i Béla Bartók, cu totul semnificativ s\i”, anume evolu]iile camerale ale 

în ciclul „Mari orchestre ale lumii”, îmi apare faptul c\ unicul ansamblu unor minuna]i coechipieri, Mihaela terna]ionale. Importante agen]ii media 

cele „în nocturn\”, oferite sub genericul care dedic\ în exclusivitate un întreg Ursuleasa [i Patricia Kopatchinskaja, fac reclam\ evenimentelor din aceste 

„Concertele de la miezul nop]ii”, apoi program celor doi mari muzicieni ai Luiza Borac [i Viniciu Moroianu, Bianca zile, de la Bucure[ti. „Festivalul arat\ 

concertele de muzic\ actual\ [i contemporan\, 

româneasc\ [i universal\… Ungar\; va fi animat\ de prezen]a unor actorului Victor Rebengiuc, precum [i rierele de limb\ [i de istorie” nota co- 

secolului XX este Filarmonica Na]ional\ [i Remus Manoleanu în compania felul în care muzica poate dep\[i ba- 

formeaz\ florilegii de sporit\ atrac]iozitate. puternice personalit\]i ale vie]ii muzicale celebrul trio Itamar Golan, Ilya Gringolts, tidianul britanic „The Telegraph”. Vom 

Fire[te, spectacolul muzical-artistic actuale, pianistul [i dirijorul Zoltán Gary Hoffman. Violoni[ti români precum avea bucuria, perseveren]a, de a urm\ri 

de special interes este reprezentat de Kocsis [i pianistul Boris Berezovski. Liviu Prunaru, Alexandru Tomescu multe dintre aceste concerte. • 

România literar\ num\rul 35 / 2 septembrie 2011..................................................................................................................................................................................................................................17 

arte

arte 

Am v\zut un filmule] 

care, a[a cum zice 

autorul s\u, Marilena 

Preda Sânc, poate 

fi un poem. Camera 

focalizeaz\ pe un 

detaliu de curte închis\, 

undeva între blocuri. 

P\s\rile aflate în cu[tile de 

sârm\, de aici, se simt în largul 

lor, ciugulesc gr\un]e de pe jos, 

se mi[c\ aproape brownian pe cei 

câ]iva metri p\tra]i, reluând obsedant 

acelea[i mi[c\ri, ca într-un 

ritual, ritual pe care-l stric\, îns\, 

din când în când, celelalte p\s\ri, 

cele libere, vr\biile care se abat 

prin ochiurile cu[tilor s\ ciuguleasc\ 

la rândul lor gr\un]e [i se elibereaz\ 

apoi spre înalturi. Un personaj 

feminin a[ezat în fotoliu, îmb\trânind 

continuu, secven]ializeaz\ în 

r\stimpuri mari spectacolul de-a 

închisoarea [i libertatea, pe 

care-l joac\ p\s\rile mari [i p\s\rile 

mici. Mesajul filmului este simplu, 

nici nu trebuie decriptat, transmite 

doar starea unei nevroze, care 

nu ajunge niciodat\ s\ dea pe afar\: 

• arti[ti `n atelier de petre t\n\soaica 

Iubind ora[ul 

ca pe o cutie de culori 

o consemneaz\ [i atât. Dar mai 

are [i un alt sens, ironic, subtil 

revendicat de situa]ie. Un alt film 

construie[te, tot pe detalii, o 

cosmicitate incredibil\: imagina]iv\ 

un prim-plan, care este dominat 

de câteva linii ale unui trup femeiesc, 

culcat pe orizontal\, aflat cumva 

într-o mi[care erotic\, iar, dincolo 

de acesta alte contururi ale unor 

dep\rt\ri cu în\l]imi peste care se 

pr\v\lesc norii! Poate fi începutul 

lumii, ori doar o nespus\ eliberare 

de conven]ii culturale [i civilitate 

urban\, o întoarcere în primordialit\]i 

de care parc\ ne-am aduce aminte. 

Între cele dou\ pasaje despre care 

arilena Preda Sânc cuantific\ singur\t\]i urbane 

prin siluetele uneori întunecare ale aglomer\rilor 

de blocuri; ora[ul e o abstrac]ie geometric\, 

mintersectat de trepte [i c\i ce se afund\ în labirint. 

am scris pân\ acum a[ mai plasa 

un film, în care trupul aceleia[i 

femei, chircit precum f\tul în 

pântecul mamei sale, este asediat 

de infernul motorizat al str\zii [i 

totul, în acest al treilea film, se 

întâmpl\ ca într-o oglind\ retrovizoare. 

Toate, la un loc, contureaz\ sintetic 

universul unde se construie[te 

dezinvolt [i controlat, toat\ opera 

doamnei Marilena Preda Sânc. De 

ce spun asta? Pentru c\ am v\zut 

ast\ var\ o retrospectiv\, desf\[urat\ 

pe câteva sute de metri p\tra]i, la 

Muzeul Na]ional de Art\ Contemporan\, 

a operei plastice [i a 

experimentelor vizuale ale artistei, 

despre care scriem [i ne-am conturat, 

pe lâng\ impresiile pe care leam 

cules în atelierul s\u, câteva 

idei pe care vrem s\ le not\m, de[i 

nu avem orgoliul de a spune mai 

mult decât au spus al]ii înaintea 

noastr\ – [i îi putem cita aici 

deja pe Alexandra Titu, Constantin 

Prut ori pe Magda Cârneci. 

Artista vine din genera]ia anilor 

’80, înl\untrul c\reia, pe direc]ia 

despre care vom vorbi în continuare, 

o mare parte dintre componen]ii ei 

pot s\-[i revendice r\d\cinile din 

Horia Bernea. Uneori [i temele sunt 

parc\ voit alese ca s\ sublinieze 

lucrul acesta [i m\ gândesc la o 

compara]ie ce s-ar putea face între 

h\r]ile lui Horia Bernea, din prima 

perioad\ a operei sale [i cele ale 

Marilenei Preda Sânc. {i îmi vine 

în minte una dintre lucr\rile artistului, 

unde contururile Europei [i Americii 

sunt desp\r]ite de un ocean de 

sânge, într-o abstract\ imagine, 

revelat\ ca un plonjeu cu trimiteri 

ironice la istoria vremii. Marilena 

Preda Sânc recontureaz\ provincii 

[i ]\ri, lucrând direct pe filele de 

atlas sau alteori punând pe toc\tor 

ghemotoacele h\r]ilor cu acelea[i 

]\ri [i ]inuturi aduse, dup\ repetate 

rectific\ri, la sacrificiul final. Tot 

astfel î[i obiectiveaz\ ideea sacrific\rii 

globului p\mântesc r\nindu-i carnea 

cu piroane ce amintesc de alt sacrificiu, 

ca [i când acesta n-ar fi fost de ajuns 

pentru a ne salva, acesta din urm\ 

fiind [i ultimul. E greu de presupus 

în ce direc]ie se duce umanitatea, 

dar artistul e sensibil la agresiunile 

istoriei, la dereglajele ei [i prin 

semne aparent mici le amprenteaz\ 

cu întreb\ri grave, aproape ca întrun 

joc pe care, în inocen]a lor, copiii 

îl conduc spre r\spunsuri uimitoare, 

de care noi, oamenii maturi, nu 

suntem în stare. 

N-a[ spune, îns\, c\ temele 

Marilenei Preda Sânc sunt inocente, 

pentru c\ simplificarea prin care 

trec lucr\rile de pe pânz\ conduce 

la impresia sigur\ c\ ne afl\m în 

fa]a unei viziuni sintetice, a 

unui comportament plastic îndelung 

studiat. Este aproape, dar este [i 

departe, de Horia Bernea. Graficele 

lui Horia Bernea erau o ironic\ 

parodie la cuantificarea vie]ii în 

ziarele comuniste, Marilena Preda 

Sânc cuantific\ singur\t\]i urbane 

prin siluetele uneori întunecate 

ale aglomer\rilor de blocuri; ora[ul 

e o abstrac]ie geometric\, intersectat 

de trepte [i c\i ce se afund\ în 

labirint. Traseele lui nu au ie[iri, 

se opresc în sensuri giratorii de 

unde mi[carea se întoarce la început. 

Ciudat este c\ paleta de culori, 

folosit\ mereu pe combina]ii 

antinomice, dau sentimentul c\ 

nu se poate întâmpla nimic r\u, ci 

doar sugereaz\, subliniem din nou, 

o însingurare, poate f\r\ sens la 

prima vedere, dar, în orice caz, 

melancolic\. Imaginea Turnului 

Babel e [i ea senin\ [i nu duce cu 

gândul la spaime [i pr\bu[iri, ci 

doar la o ascensiune temeinic 

organizat\ arhitectural. Nu exist\ 

nici un sfâr[it în aceste lucr\ri, 

toate vin una dup\ alta, într-o 

desf\[urare cromatic\ pe secven]e 

emo]ionale continui. Nu lipse[te, 

din inventarul retrospectivei, nici 

studiul efectuat asupra trupului 

omenesc. Culorile ireale, de un 

albastru violent, de exemplu, pe 

care îl imprim\ trupului femeii, 

dau acesteia un dramatism, fie-ne 

iertat\ repeti]ia, aproape cosmic. 

Alteori, acela[i trup se afl\ în fa]a 

vâltorii întunecate a timpului. 

Artistul [tie foarte bine c\ experien- 

]ele vizuale perisabile trebuie contrapunctate 

prin munca la [evalet. 

Modelul Leonardo, preluat într-un 

anume sens de conceptuali[ti, 

de studiu asupra fenomenelor [i 

a mecanismelor ce le pun în mi[care, 

nu este str\in acestei artiste, dar 

trecerile de la experiment la lucrul 

definitiv e aproape insesizabil 

ochiului comun. Feminitatea se 

exprim\ prin for]\ [i concizie, f\r\ 

s\-[i piard\, în exerci]iu, tandre- 

]ea. Sub toate „protestele” se 

ascunde o mare iubire de universul 

în care tr\ie[te. 

Am ad\uga, la sfâr[itul acestui 

text, întrebarea noastr\ care se 

leag\ de ideea perisabilit\]ii artei, 

iar în acest caz de epuizarea filonului 

modernist, unde se plaseaz\ 

autorul despre care scriem. În 

edi]ia din 1995 a Istoriei Artei, 

editat\ în prestigioasa colec]ie 

Larousse, autorul ocupându-se de 

epoca modern\ î[i încheie capitolul 

s\u, referitor la noul academism, 

ce se instaureaz\ în lume, cu o 

întrebare dramatic\: „Îl va recunoa[te 

oare viitorul, sau îi va 

asigura soarta pompierilor din 

secolul al XIX-lea, f\când s\ reapar\ 

în fa]a scenei pe cei care, în 

lini[tea atelierelor lor continu\ s\ 

cread\ în calit\]ile plastice ale operei?”. 

Marilena Preda Sânc [i-a 

înv\]at bine lec]iile. • 


nu istoria Parisului anilor ’20 vernisat\ furtiv [i 

vodevilesc îl intereseaz\ pe regizor, ci nostalgia, 

nostalgia care proiecteaz\ o lume cu pove[tile ei 

devenite Istorie, Legend\, Literatur\. 

arte 

pentru a-i deschide por]ile Parisului •cronica filmului de angelo mitchievici 

Miezul nop]ii în Paris d’antant. Gil este întâmpinat de 

(Midnight in Paris, 2011) Scott Fitzgerlad (Tom Hiddleston), 

Zelda Fitzgerald (Alison Pill), 

Regia: Woody Allen; Cu: Marion Hemingway (Corey Stol), Gertrude 

Un american la Paris 

Cotillard, Rachel McAdams, Stein (Kathy Bates), Salvador Dalí 

Owen Wilson; Genul filmului: 

(Adrien Brody), Pablo Picasso 

Comedie, Romantic, Dragoste; 

(Marcial di Fonzo Bo), Man Ray 

(Tom Cordier), Louis Buñuel (Adrien 

Durata: 100 minute; Premiera 

de Van), Cole Porter (Yves Heck) 

în România: 02.09.2011; Produs 

etc. Personajele în lumea c\rora 

de: MediaPro Pictures; Distribuit intr\ nu sunt ni[te simple caricaturi, 

în România de: Ro Image 2000, ni[te fanto[e, dar cu toate acestea 

Prorom. 

r\zbate dinspre ele o urm\ de 

teatralitate. Nu istoria Parisului 

Ceea ce m-a atras întotdeauna 

la acest 

îl intereseaz\ pe regizor, ci nostalgia, 

anilor ’20 vernisat\ furtiv [i vodevilesc 

minunat regizor, 

nostalgia care proiecteaz\ o lume 

Woody Allen, este 

cu pove[tile ei devenite Istorie, 

(auto)ironia intelectual\ 

care r\zbate din 

Legend\, Literatur\. Acel „tr\it” 

filmele sale, (auto)ironie 

amestecat\ într-o doz\ 

culorii de pe pânz\, care scap\ 

din spatele frazei tip\rite, din spatele 

farmaceutic\ cu tandre]e [i 

mereu este ceea ce dore[te s\ 

cu un fel ridicol asumat. 

întâlneasc\ Gil, care simte c\ care o va descoperi la buchini[tii Turnul Effel, Catedrala Notre Dame, 

laboratorul crea]iei se afl\ cu de pe malurile Senei. Impredictibil\, Sacré-Coeur, Champs Élysée, Domul 

{i am apreciat mai ales faptul Toulouse Lautrec în cabarete, cu Adriana alege s\ tr\iasc\ în trecutul Invalizilor etc., ceea ce ne probeaz\ 

c\ spre deosebire de Godard, nu Fitzgerald [i Hemingway în cafenele, care-i place, [i anume în La Belle for]a cu care decupajul mitic, cli[eul 

se ia niciodat\ în serios când pronun]\ cu Adriana pe str\zile Parisului Epoque al\turi de Gauguin, Toulouse- romantic se insinueaz\ în lumea 

cuvântul „cultur\”. În noul s\u nocturn. 

Lautrec etc. {i ea este o c\l\toare lui Gil. Feeria retro ragtime & la 

film spiritualitatea celor dou\ lumi Ca [i Cenu[\reasa care a[teapt\ în timp, devenind captiv\ într-unul belle époque a nocturnelor pariziene 

Fran]a [i America se întâlne[te miezul nop]ii, pentru ca bostanul dintre pliurile lui. Gil se va retrage cancaniere la Moulin Rouge sau 

la Paris, unde Gil (Owen Wilson), s\ se transforme în calea[c\ aurit\, pentru a descoperi dragostea în glamoroase la Maxim’s este capitolul 

un scenarist de duzin\ cu oarecare zdren]ele în rochie princiar\ etc. Paris al\turi de o fat\ care vinde novator în acest film, iar regizorul 

succes hollywoodian, î[i înso]e[te [i Gil î[i a[teapt\ ora care-l extrage lucruri de anticariat, separându-se face trecerea dintr-un timp în altul 

logodnica bovaric\, Inez (Rachel dintr-un menaj plicticos [i fragil de logodnica infidel\ [i de universul f\r\ zdruncin\turi. În final, Gil nu 

McAdams), la cump\r\turi al\turi pentru a-l reda unei aventuri fad, conven]ional al familiei burgheze. ob]ine cu certitudine acreditarea 

de viitorii socri, doi americani boga]i nocturne, unde dragostea apare Cu alte cuvinte, câ[tigându-[i literar\, cum va ar\ta romanul s\u 

[i obtuzi. Caricatura americanului sub forma frumoasei Adriana (Marion libertatea de a confrunta scrisul r\mâne un mister, îns\ el reprezint\ 

venit s\ târguiasc\ la Paris mobil\ Cotillard) înnobilat\ de lungul cu via]a, dar o via]\ care îmbr\]i[eaz\ un mulaj al experien]ei sale 

rococo sau empire [i obiecte de [ir de aman]i celebri, Picasso, tandru cli[eele dragi. {i aceast\ unde cu flerul s\u de scriitor 

anticariat la mâna a doua este doar Braque, Modigliani, Hemingway idealitate fragil\ ne este servit\ Hemingway puncteaz\ mali]ios 

un aspect al comicului lui Woody etc. Fiecare noapte îl poart\ în cu un surâs ironic în col]ul buzelor infidelitatea logodnicei. Poate 

Allen. Gil nutre[te dorin]a de a fi cercuri artistice în compania celor în timp ce camera îi fixeaz\ pe cei literatura, arta corecta o existen]\? 

mai mult decât un scenarist de care aveau s\ devin\ mon[tri sacri doi îndr\gosti]i care se îndep\rteaz\ Magia Parisului înclin\ spre un 

duzin\, mai precis, el vrea s\ fie ai culturii universale, dar care roman]ios în Parisul nocturn [i r\spuns afirmativ. Îns\, în mod 

un adev\rat scriitor, ori Parisul tr\iesc clipa f\r\ morga viitoarei pluvial. Woody Allen a reu[it din cert îi d\ gust. Acest gust al Parisului, 

epitomizeaz\ toat\ aceast\ libertate celebrit\]i. Dialogurile sunt spumoase, nou s\ fac\ dintr-un ora[ un personaj. chiar retro-kitschizat cum apare, 

[i frumuse]e pe care cei din anturajul schimbul de replici de un ludic De data aceasta Parisul, amfitrionul îl sim]i în uimirile, în încântarea 

s\u, logodnic\, prietenul logodnicei, delicios [i mali]ia unor replici t\iat\ care te introduce în povestea de autentic\, în emo]iile lui Gil, iar 

Paul (Michael Sheen), so]ia acestuia, pe m\sura personajelor. În mijlocul dragoste. Începutul filmului deruleaz\ carnavalescul lui are puterea s\ 

socrii nu reu[esc s\ le vad\. Viitoarea lui Man Ray, Buñuel [i Dali, Gil nostalgic imagini de carte po[tal\ dezlege izvorul ascuns al fanteziei. 

mam\-soacr\ pare blocat\ în expresia împ\rt\[e[te ale sale chagrins din Parisul turistic: Montmartre, • 

de marketing [i publicitate: Cheap d’amour primind replici în cheia 

is cheap. 

unei estetici cu care este familiar, 

In memoriam Viorica Bucur 

Voca]ia neprobat\ înc\ a viitorului probabil, din albumele de art\. Iar 

scriitor stârne[te mari rezerve în Gil remarc\ cu triste]e: „Voi sunte]i 

Cum altfel a[ putea-o evoca pe Viorica cam n\tâng\, un fel de Dulcinee degradat\, 

sânul familiei republicane format\ suprareali[ti, eu sunt un om normal.” 

Bucur decât prin „Gala Desenului animat”, aducea cu Tovar\[a Elena. Sau c\ secven]a 

la [coala politicii de sufragerie a Ori tocmai aceast\ normalitate îi 

una dintre pu]inele emisiuni din care de început extras\ din Parisul vesel al lui 

Tea Party-urilor, mai ales c\ pe 

r\zb\tea libertatea filmului în Epoca de Abe Levitow unde motanul Jones Tom 

este contestat\ de spiritul micburghez 

al familiei republicane pe 

scen\ apare un competitor cultural 

Aur. Pentru cei foarte tineri c\rora întreaga fixeaz\ prin obiectivul privirii, obiectiv de 

precum Paul, pedant, informat 

lume a fic]iunii cinematografice le st\ pu[c\ cu lunet\, victima resemnat\ ca în 

m\sur\ ce fantezia începe s\ lucreze 

lacunar, dar cu aplomb, urmând 

acum la picioare [i de cele mai multe fa]a unui pluton de execu]ie a dat de gândit 

creator pentru Gil, [i romanul s\u 

ori acolo [i r\mâne este greu de în]eles Tovar\[ului nevrotic sau politrucilor 

s\ ]in\ un curs la Sorbona etc. corectat de Gertrude Stein! Parisul 

ce însemna aceast\ mic\ oaz\ de bucurie lui. Îns\ cu adev\rat subversiv\ era chiar 

Toate ingredientele unei comedii nocturn apare ca o lume magic\ 

pur\ în de[ertul de cenu[\ al inep]iilor bucuria [i evadarea pe care desenul animat 

spumoase se afl\ aici, lipsesc câteva ]inând ascuns\ între pliurile ei 

politice ale anilor ’80. Iar criticul de o propunea. Pisicile erau aristocrate, Parisul 

quiproquo-uri [i re]eta de succes parfumul altor timpuri. Motivul 

film Viorica Bucur f\cea oficiile de gazd\ era vesel, se f\cea art\, se cânta acolo 

este asigurat\. De fapt, ea [i turistului american, cu un str\vechi la intrarea în }ara Minunilor. Pân\ [i jazz pe rupte [i cheful era în toi, dalma]ienii 

func]ioneaz\ în paralel cu dezvoltarea reflex puritan, para[utat într-un numele ei intr\ în rezonan]\ cu lumea f\ceau figura]ie într-un univers burghez 

nou\ pe care regizorul o d\ cursului ora[ vulcanic unde arta [i dragostea magic\ a bucuriei pe care o ofer\ filmul [i nu unul proletar, Mowgli tr\ia în libertatea 

evenimentelor introducându-l fac corp comun este [i tema filmului de anima]ie. Copil fiind, nu am reflectat junglei ca acas\, iar ursul Baloo f\cea 

pe Gil în lumea din care dore[te Vicky Cristina Barcelona (2008), la ceea ce imaginea îmi propunea ca apologia lui dolce farniente etc. Gala 

s\ fac\ parte, lumea boemei pariziene. ale c\rui ecouri sunt detectabile subversiv, la subtilitatea pove[tilor, la Desenului animat ne propunea o lume 

Este drept, nu cea din anii 2010, [i în acest nou film al regizorului. mesajul lor subliminal. Nu am [tiut c\ a bucuriei [i a libert\]ii. Ceea ce n-am 

ci aceea din Parisul anilor ’20. Numai c\ aici Woody Allen împinge pân\ [i acest spa]iu al bucuriei era cercetat [tiut mult timp, Viorica Bucur a fost [i un 

Filmul se transform\ într-un fel lucrurile mai departe jucându-se cu priviri p\trunz\toare pentru a detecta dedicat profesor universitar, un istoric de 

feerie marca les années folles, cu fantasmele f\r\ a le acredita acolo posibile subversiuni. Nu am [tiut film, de o mare fine]e. Ne r\mân emisiunile 

acompania]i de ragtime, chansonete întrutotul, dar [i f\r\ a le imprima c\ desenele cu Popeye marinarul au ei despre film, ne r\mâne amintirea unui 

[i blues, când o ma[in\ de epoc\ deplin\ consisten]\. Idila dintre fost scoase, la un moment dat, pentru om elegant, luminos [i discret, ne r\mâne 

îl culege de pe una dintre str\zile Gil [i Adriana nu se consum\ c\ Olive cea l\b\r]at\, [leamp\t\ [i triste]ea dispari]iei ei premature. (A.M.) 

pe care se r\t\cise la miezul nop]ii a[a cum scrie în cartea ei pe 


meridiane 

În vara anului 1791, dup\ ce compusese 

mare parte din Flautul fermecat, Mozart 

prime[te vizita unui personaj enigmatic 

care îi comand\ un Recviem. Avea s\ 

moar\ patru luni mai târziu, în condi]ii 

pe care mul]i le-au considerat suspecte – 

[i de aici o legend\ care a crescut vreme 

de dou\ secole, culminând cu Amadeus, 

piesa lui Peter Shaffer, dup\ care Forman 

a f\cut filmul de mare succes. 

H.C. Robbins Landon, unul dintre cei 

mai celebri speciali[ti în Mozart, d\ la o 

parte v\lul mitic ]esut în jurul mor]ii 

compozitorului [i urm\re[te în detaliu 

ultimele sale luni de via]\, reconstituind 

cu mult\ fine]e o epoc\ [i o lume muzical\ 

– [i ne demonstreaz\ c\ adev\rul e mai 

straniu [i mai interesant decât mitul. 

Pe 30 septembrie 1791 are loc la Viena 

premiera operei Flautul fermecat, compus\ 

de Mozart pe un libret de Schikaneder 

(actor, cânt\re] [i director al Freyhaustheater, 

care a g\zduit spectacolul). Amândoi erau 

francmasoni, iar opera e plin\ de simboluri 

masonice. (Nota editurii) 

Trebuie s\ fi existat motive foarte 

puternice pentru ca Mozart [i 

Schikaneder s\ încalce aceast\ 

regul\ a t\cerii [impus\ de 

francmasonerie]. {i, dac\ am 

ajuns la acest subiect, e locul s\ spunem 

c\ s-a lansat cu mult timp în urm\ 

ipoteza reluat\ înc\ mai hot\rât de trei 

medici germani (într-o carte intitulat\ 

Moartea lui Mozart, publicat\ în 1971, 

unde ei folosesc efectiv cuvintele „crim\ 

ritual\”) c\ masonii l-au ucis pe Mozart. 

Exist\ dou\ lucruri care fac ca aceast\ 

teorie – considerat\ foarte atr\g\toare 

în anumite cercuri chiar [i ast\zi – 

s\ fie nu doar improbabil\, ci imposibil\. 

Primul este c\ nimeni nu l-a omorât 

pe Schikaneder, care era la fel de vinovat 

de „tr\darea secretelor masonice” 

ca [i Mozart. Schikaneder a tr\it pân\ 

la ceea ce era pe atunci o vârst\ înaintat\, 

61 de ani, murind în 1812 (nebun, e 

adev\rat, dar masonii nu puteau fi 

vinova]i pentru asta, întrucât au încetat 

oficial s\ existe în 1795, iar moartea 

lui Schikaneder a survenit [aptesprezece 

ani mai târziu.) Al doilea motiv este la 

fel de conving\tor, dac\ nu [i mai 

conving\tor: loja lui Mozart, Zur gekrönten 

Hoffnung, a organizat un serviciu 

comemorativ pentru compozitorul s\u, 

a tip\rit principalul discurs rostit cu 

acea ocazie, precum [i cantata masonic\ 

Avanpremier\ editorial\ 

H. C. Robbins Landon 

Ultimul an al lui Mozart 

(K.623), compus\ de Mozart chiar 

înainte de a muri. 

Trebuie s\ fi existat un alt motiv 

pentru care lui Mozart [i lui Schikaneder 

li s-a permis s\ aleag\ un subiect de 

oper\ ce glorifica masoneria. Este o 

problem\ pe care mul]i cercet\tori fie 

au neglijat-o, fie au în]eles-o gre[it, 

dar care poate fi rezolvat\ prin examinarea 

dosarelor masonice ]inute de poli]ia 

austriac\ în acea perioad\. Pericolul 

acut era acela c\ francmasoneria din 

Austria se afla pe punctul de a disp\rea 

– cât de acut se poate judeca pe 

baza faptului c\ masonii [i-au închis 

de bun\voie lojile în 1794, iar în 1795 

un împ\rat nou [i tân\r a interzis toate 

societ\]ile secrete, inclusiv, desigur, 

masoneria. Motivul pentru care masonii 

s-au pomenit brusc în acest pericol a 

fost presupusa lor implicare în Revolu]ia 

Francez\ [i iacobinism, ca [i într-o 

mi[care similar\ din Austria, pe care 

poli]ia secret\ – pe bun\ dreptate, s-a 

dovedit – a b\nuit-o. 

Aceast\ adoptare a ideilor revolu]ionare 

dateaz\ dinainte de anul 1789, începutul 

Revolu]iei Franceze: în deceniul anterior, 

majoritatea americanilor de seam\ 

care s-au rupt de Anglia [i [i-au declarat 

independen]a fuseser\ masoni, de pild\ 

Franklin, Washington, Jefferson (care 

a redactat Declara]ia de Independen]\, 

ce suna extrem de masonic) etc. Acest 

lucru era cunoscut nu doar de membrii 

francmasoneriei din Europa, ci [i de 

suverani [i de poli]ia lor. În 1789, mul]i 

dintre membrii importan]i ai acelor 

grupuri ce se declarau în favoarea unui 

guvern republican în Fran]a erau masoni. 

Dar, pân\ la urm\, masoneria a disp\rut 

în timpul Terorii: Marele Orient din 

Paris [i-a închis por]ile în 1791, iar 

pân\ în 1794 francmasoneria din Fran]a 

a încetat practic s\ existe. Mul]i dintre 

masonii francezi au dorit un guvern 

republican, dar în 1789 cu siguran]\ 

nu au avut idei de regicid în adâncul 

inimii lor. Dimpotriv\, mul]i masoni 

de seam\ erau aristocra]i [i/sau membri 

în guvernul regal. Astfel, când un 

mason curajos a reu[it s\ reconstituie 

Marele Orient în 1795, a descoperit 

c\ majoritatea membrilor s\i erau 

mor]i. 

La Viena, când se punea în scen\ 

Flautul fermecat, Leopold al II-lea 

privea cu team\ crescând\ evenimentele 

din Fran]a, iar aceast\ team\ devenea 

groaz\ aproape paranoic\ în intensitatea 

sa, în mintea poli]iei secrete [i a 

altor membri ai guvernului austriac. 

La începutul domniei sale, Leopold 

al II-lea nu era nicidecum du[manul 

masoneriei, iar contele Zinzendorf a 

auzit chiar c\ Leopold a fost membru 

al ordinului rozicrucian al principelui 

suveran din Italia – un lucru ce nu 

poate fi, desigur, confirmat sau infirmat. 

În orice caz, organiza]ii precum Illuminati, 

Respectarea strict\, Fra]ii asiatici, 

Masonii Sfântului Ioan [i chiar (dac\ 

e adev\rat c\ f\cea parte din el) fostul 

s\u ordin rozicrucian, toate li se p\reau 

acum mult mai periculoase împ\ratului 

[i consilierilor s\i. 

Au existat numeroase încerc\ri de 

a-l convinge pe Leopold al II-lea s\ 

reformeze francmasoneria, f\r\ s-o 

desfiin]eze. Una sugera cum „putea fi 

comb\tut pericolul sistemului francez 

în cadrul lojilor masonice“ [i voia s\ 

creeze o federa]ie (Bund) cet\]eneasc\ 

folosind trei oameni din Pesta (Budapesta), 

sub numele „Ordinul lui Leopold”. 

Scopul ordinului era de a-i educa pe 

cet\]eni s\ fie mândri de statutul lor 

[i s\ lupte împotriva puterii excesive 

de]inute de nobilime. Un secretar 

pensionar de provincie, pe nume Anton 

Feldhofer, a scris un memorandum cu 

privire la francmasonerie pe 15 august 

1790, în care afirma categoric c\ „roata 

gre[elilor actuale [i a revolu]iilor din 

Europa este ac]ionat\ de fr\]ia masonilor”. 

Feldhofer voia nu s\ desfiin]eze, ci 

s\ reformeze masoneria. „Deci, nu s\ 

se dizolve aceast\ societate cu totul, 

ci s\ i se impun\ ni[te limite, astfel 

încât s\ devin\ inofensiv\ pentru 

Maiestatea Sa, pentru Stat [i pentru 

to]i supu[ii s\i.” Feldhofer credea c\ 

„patenta masonic\” instituit\ de 

Iosif al II-lea în 1785 nu mergea destul 

de departe pentru a-i aduce pe masoni 

sub control strict. 

În fa]a unei asemenea suspiciuni 

[i ostilit\]i, cum avea s\ fie masoneria 

protejat\? Cum aveau s\ fie prezentate 

marelui public m\re]ia [i universalitatea 

ei? Cei doi masoni, Mozart [i Schikaneder, 

au hot\rât s\ scrie prima oper\ masonic\ 

– Flautul fermecat. Abili, ei au tratat 

întregul subiect în dou\ moduri: cu 

demnitate, iubire [i respect – ca ni[te 

fra]i autentici –, dar [i cu umor, [i chiar 

cu o not\ de satir\ mali]ioas\. S-a spus 

întotdeauna c\ figura lui Sarastro îl 

avea ca model pe marele om de [tiin]\ 

Ignaz von Born, maestrul lojii lui Haydn 

Zur wahren Eintracht. Dar Born 

avea [i defecte omene[ti – era vanitos 

[i prea pu]in tolerant fa]\ de alte 

idei decât ale sale (care se [tie c\ erau 

în]elepte [i influente). Când a preluat 

noua loj\, înfiin]at\ la 12 martie 1781, 

a inten]ionat s-o transforme într-un 

fel de societate de [tiin]e [i, în câ]iva 

ani, a f\cut din ea loja de elit\ a Vienei, 

a Viena, când se punea în scen\ 

Flautul fermecat, Leopold al II-lea 

privea cu team\ crescând\ 

levenimentele din Fran]a. 

având ca membri scriitori, oameni 

de [tiin]\, clerici catolici [i protestan]i, 

func]ionari guvernamentali – [i pe 

Joseph Haydn, care a aderat în februarie 

1785. Aceasta era cu aproximativ [ase 

luni înainte ca Iosif al II-lea s\ dea 

celebrul [i devastatorul decret pentru 

masoni (11 decembrie 1785), prin care 

încerca o centralizare a lor [i o limitare 

a puterilor de]inute de ei. A fost, de 

fapt, a[a cum s-a observat mai sus, 

începutul sfâr[itului marii perioade 

a masoneriei din Austria ([i începutul 

c\derii lojii lui Born [i, pân\ la urm\, 

a lui Born ca mare maestru mason; 

el a p\r\sit ordinul în 1786, loja sa 

fiind desfiin]at\ în ajunul Cr\ciunului 

din 1785). Born a tr\it pân\ în iulie 

1791, tocmai când Mozart introducea 

noua sa oper\ în catalogul lui tematic 

(cu excep]ia uverturii [i a mar[ului 

preo]ilor, care au fost terminate abia 

înainte de prima reprezenta]ie din 

septembrie). 

Dac\, a[a cum sus]ine legenda 

romantic\, Born a fost consultat în 

leg\tur\ cu detaliile operei [i dac\ [tia 

c\ Sarastro avea s\-l simbolizeze pe 

el însu[i ca esen]\ a toleran]ei, în]elepciunii 

[i drept\]ii, nimeni nu va putea spune 

vreodat\. Dar exist\ câteva detalii ale 

caracterului lui Sarastro care nu stârnesc 

tocmai simpatie [i care nu sunt cu 

siguran]\ masonice: el are sclavi; spune 

c\ sclavul lui, maurul Monostatos, are 

un suflet la fel de negru ca pielea 

(discriminare rasial\, am spune ast\zi); 

îl condamn\ la [aptezeci [i [apte de 

lovituri la t\lpi. Iar atribuirea misiunii 

de a o p\zi pe Pamina lui Monostatos, 

ajutându-l aproape s-o violeze pe când 

ea dormea, nu e tocmai gestul unui 

maestru în]elept. 

Mozart [i Schikaneder nu [i-au 

asumat prea multe riscuri. Ideile de 

baz\ ale masoneriei sunt prezentate 

cu mare simpatie, iar Mozart a fost clar 

la în\l]ime în scenele care glorific\ 

Iluminismul (In diesen heil’gen Hallen, 

O Isis und Osiris, mar[ul preo]ilor [i 

mai ales imensele orizonturi din corul 

final, Heil sey euch Geweihten!). 

Dar Sarastro, ca [i Born, nu e perfect 

[i nu se încearc\ ascunderea laturii 

antifeministe a masonilor (un aspect 

pe care [i Leopold al II-lea îl considera 

ridicol). Masoneria [i-a avut informatorii 

[i tr\d\torii ei, mai ales dup\ „Patenta” 

lui Iosif din 1785; Sarastro îl are pe 

Monostatos. Dar publicul din septembrie 

1791 a plecat acas\ cu sentimentul c\ 

masonii erau întruchiparea Iluminismului 

iosefinian – [i, în plus, o mare parte 

din oper\ a fost o distrac]ie veritabil\. 

Era acolo câte ceva pentru toat\ lumea; 

cunosc\torii, ca [i negustorii, au plecat 

profund satisf\cu]i. Masonii puteau 

spera c\ ordinul a fost poate chiar 

salvat de la pieire. Dar asta nu s-a 

întâmplat; în 1794, masoneria din 

Austria a încetat s\ existe. 

• Traducere de 

Doina Lic\ 

(Volum în curs de apari]ie 

la Editura Humanitas, 

colec]ia „Contrapunct”) 


e[i este aproape de neconceput c\ 

Beethoven [i Schubert nu s-au întâlnit 

niciodat\, natura rela]iilor lor 

dpersonale r\mâne neclar\. 

De aproape dou\ secole figura lui 

Schubert îi fascineaz\ pe muzicieni, 

muzicologi [i melomani. Cu excep]ia 

lui Mozart, poate, nici un compozitor 

n-a avut o via]\ pe care s\ se poat\ 

cu mai mult temei aplica toate cli[eele 

romantice ale unui destin tragic. Nefericit 

în dragoste, s\rac, nerecunoscut, ba chiar 

ignorat, mort la 31 de ani – iat\ imaginea 

simpl\ [i rezistent\ pe care posteritatea 

[i-a f\cut-o despre el. Apoi, în vremea din 

urm\, [i-a f\cut loc un nou portret: un 

Schubert homosexual [i eminamente 

depresiv. 

Marele merit al c\r]ii lui Gibbs este 

de a da la o parte cli[eele [i de a cerceta 

atent m\rturiile privindu-l pe Schubert – 

de altfel contradictorii [i, în genere, ap\rute 

târziu dup\ moartea lui. Rezultatul e o 

imagine mult mai nuan]at\: un artist care 

s-a bucurat [i de succes, nu neap\rat s\rac, 

senzual [i timid, afectuos cu prietenii [i, 

în acela[i timp, retras –, dar mai ales un 

compozitor dominat de figura lui Beethoven, 

al c\rui fiu spiritual a fost. (Nota editurii) 

Când, în martie 1827, Schubert 

a participat ca purt\tor de tor]\ 

la înmormântarea lui Beethoven, 

a auzit o întrebare – o provocare, 

de fapt – pus\ în celebrul discurs 

al lui Franz Grillparzer: „A fost un 

artist… Cine va sta al\turi de el?” 

La ce trebuie s\ se fi gândit Schubert, 

care abia împlinise treizeci de ani [i 

avea el însu[i o s\n\tate precar\, auzind 

cuvintele prietenului s\u literat citite 

drept omagiu adus eroului s\u muzical? 

Grillparzer a invocat numele din 

panteonul geniilor muzicale germane 

care îl primeau pe Beethoven în mijlocul 

lor. Ce a în]eles Schubert din aceast\ 

întrebare legat\ de urm\torul compozitor 

nemuritor? {i totu[i, în timp ce întrebarea 

era rostit\, r\spunsul viu se afla chiar 

acolo, printre participan]ii la înmormântare, 

[i avea el însu[i s\ piar\ curând. 

De[i este aproape de neconceput 

c\ Beethoven [i Schubert nu s-au 

întâlnit niciodat\, natura rela]iilor lor 

personale r\mâne neclar\. Condi]iile 

geografice, sociale [i profesionale din 

Viena ofereau numeroase prilejuri de 

întâlnire, dar dovezile sunt pu]ine [i 

contradictorii. Doi oameni care erau 

dintre cei mai îndrept\]i]i s\ [tie acest 

lucru au oferit relat\ri opuse. Ferdinand 

Schubert [fratele compozitorului] a 

afirmat c\ Schubert „l-a întâlnit [pe 

Beethoven] frecvent”, în vreme ce 

Spaun [un prieten apropiat al 

compozitorului] a povestit c\ „Schubert 

s-a plâns adesea, mai ales la moartea 

lui Beethoven, cât regret\ c\ acesta a 

fost inaccesibil [i c\ nu a vorbit niciodat\ 

Avanpremier\ editorial\ 

Christopher H. Gibbs 

Via]a lui Schubert 

cu el”. Kreissle [primul biograf al lui 

Schubert] a men]ionat c\ „mai mul]i 

dintre prietenii apropia]i ai lui Schubert, 

care sunt înc\ în via]\, nu-[i pot aminti 

decât de o discu]ie întâmpl\toare între 

cei doi compozitori”. 

Dup\ ce s-a mutat la Viena, în 1792, 

Beethoven a r\mas acolo pentru tot 

restul vie]ii. Cei doi compozitori au 

tr\it [i au lucrat într-o cultur\ muzical\ 

compact\, având aceia[i protectori, 

editori, interpre]i [i cuno[tin]e. De[i 

au existat pu]ine leg\turi între prietenii 

lor apropia]i [i în ciuda retragerii lui 

Beethoven din aten]ia publicului dup\ 

Congresul de la Viena, orbitele lor s-au 

intersectat totu[i. Când Schubert [i-a 

publicat prima compozi]ie instrumental\ 

important\ – cele Opt varia]iuni pe 

tema unei roman]e fran]uze[ti, op. 10, 

pentru pian la patru mâini –, în 1822, 

lucrarea a fost înso]it\ de o dedica]ie 

plin\ de efuziune pentru Beethoven: 

„din partea adoratorului [i admiratorului 

s\u Franz Schubert”. Dintre numeroasele 

relat\ri despre întâlnirile personale 

dintre ei, dou\ se refer\ la aceast\ 

pies\. Anton Schindler, al c\rui cuvânt 

nu este tocmai demn de încredere [i 

care îi cuno[tea pe ambii compozitori, 

a povestit în 1860 c\ Schubert [i editorul 

Diabelli i-au înmânat personal varia]iunile 

lui Beethoven, c\ timiditatea l-a 

împiedicat pe Schubert s\ vorbeasc\ 

cu maestrul [i c\ „s-a pierdut cu firea”, 

când Beethoven a indicat cu delicate]e 

o gre[eal\ de armonie. Pe de alt\ parte, 

Josef Hüttenbrenner a relatat, în 1857, 

c\ Schubert a încercat s\-i dea compozi]ia, 

dar Beethoven nu era acas\ în clipa 

aceea. Totu[i, Hüttenbrenner a afirmat 

c\ varia]iunile „au primit deplina 

aprobare a lui Beethoven” [i c\ „Beethoven 

le-a interpretat aproape în fiecare zi 

cu nepotul s\u luni de zile”. Alte relat\ri 

sunt mai pu]in precise. Timp de câ]iva 

ani, Beethoven s-a între]inut cu 

admiratorii s\i, ca s\ spunem a[a, 

câteva dimine]i pe s\pt\mân\ la Editura 

Steiner & Co. Schubert se afla deseori 

acolo, se spune, de[i, probabil, ca o 

prezen]\ t\cut\. Relatarea cea mai 

derutant\ despre contactul dintre ei 

se refer\ la ultimele zile ale lui Beethoven. 

Prietenul lor comun, Anselm Hüttenbrenner, 

a insistat: „E un fapt de 

net\g\duit c\ profesorul Schindler, 

Schubert [i cu mine l-am vizitat pe 

Beethoven aflat pe patul de suferin]\ 

cu aproximativ o s\pt\mân\ înainte 

de a muri”. Dar Schindler nu [i-a amintit 

de nici o asemenea întâlnire, cum 

nu a f\cut-o nimeni altcineva (cu 

excep]ia fratelui lui Anselm, Josef) [i, 

oricum, povestea a ap\rut doar la câteva 

decenii dup\ ce avusese loc presupusa 

întâlnire. 

meridiane 

protectorul lui Schubert, Raphael Georg 

Kiesewetter, a scris o important\ istorie 

general\ a muzicii, a caracterizat pe 

bun\ dreptate perioada drept „Epoca 

lui Beethoven [i a lui Rossini”; Schubert 

nu este deloc pomenit în cartea lui 

Kiesewetter. Aveau s\ treac\ mul]i 

ani pentru a fi numit\ „Epoca lui 

Beethoven [i a lui Schubert”. Vreau 

s\ spun c\ doar un singur om care a 

participat la înmormântarea lui Beethoven 

putea [ti cine îi va urma, cine va împ\r]i 

cu el gloria epocii –, [i anume Schubert 

însu[i. 

Biografia lui Kreissle spune povestea 

atât de des istorisit\ despre ce a f\cut 

Schubert în acea zi. S-a dus împreun\ 

cu prietenii s\i, muzicienii Franz Lachner 

[i Benedikt Randhartinger, la taverna 

Mehlgrube, unde a umplut dou\ pahare 

cu vin. Cu primul, a închinat în amintirea 

lui Beethoven, iar cu al doilea, în a 

celui dintre ei trei menit s\ moar\ 

urm\torul – care avea s\ fie, desigur, 

Schubert, peste un an. Deloc surprinz\tor, 

aceast\ poveste sentimental\ e apocrif\. 

Abia în secolul XX a ap\rut o însemnare 

din jurnalul lui Fritz von Hartmann 

care ofer\ informa]ii sigure: „Ne-am 

dus la Castelul Eisenstadt [Taverna], 

unde eu am r\mas cu Schober, Schubert 

[i Schwind pân\ aproape de ora unu 

noaptea. Evident, nu am vorbit decât 

despre Beethoven, despre lucr\rile 

sale [i despre binemeritatele onoruri 

aduse memoriei sale ast\zi”. Chiar 

dac\ întâlnirea dintre Beethoven [i 

Schubert la patul de moarte nu a avut 

loc niciodat\, participarea lui Schubert 

la funeralii trebuie s\ fi produs o 

profund\ impresie asupra sa, mai ales 

dac\ ]inem seama de propria sa boal\ 

epuizant\. Spaun [i-a amintit mai târziu 

c\ „moartea [lui Beethoven] l-a 

[ocat [pe Schubert] foarte puternic. A 

avut oare o premoni]ie c\ în curând 

avea s\-l urmeze pentru a se odihni 

al\turi de el?” 

Viena din perioada Biedermeier 

îndr\gea înmormânt\rile fastuoase, 

iar a lui Beethoven a fost una dintre 

cele mai impun\toare. Descrierile 

acestui splendid eveniment nu concord\ 

în privin]a num\rului de participan]i 

care s-au al\turat procesiunii de la 

biserica parohial\ din Alsergrund pân\ 

la cimitirul Währing. Der Sammler a 

anun]at 10 000, în vreme ce Gerhard 

von Breuning a dublat cifra, iar Schindler 

a triplat-o. În binecunoscuta acuarel\ 

a lui Franz Stöber, sicriul lui Beethoven 

e cople[it de mul]ime – alt semn al 

importan]ei acestei zile în care teatrele 

au fost închise [i ora[ul a deplâns 

pierderea celui mai de seam\ artist al 

s\u. 

Cum numai preo]ii aveau voie s\ 

vorbeasc\ pe p\mântul sfin]it al 

cimitirului, cel mai mare actor al Vienei, 

Heinrich Anschütz (un prieten al lui 

Schubert), s-a oprit la intrare pentru 

a ]ine discursul scris de Grillparzer. 

Cuvântarea plin\ de elocin]\ deplânge 

dispari]ia unui mare om care încheie 

o epoc\ m\rea]\: „Ultimul maestru al 

cântecelor melodioase, vocea unei 

armonii emo]ionante, mo[tenitorul 

care a dus pe înalte culmi faima 

nepieritoare a lui Händel [i Bach, Haydn 

[i Mozart, nu mai este de acum, iar 

noi plângem pe corzile rupte ale harfei 

care a t\cut.” Un alt pasaj men]ioneaz\ 

un geniu care „mai este în via]\ – [i 

fie ca via]a s\-i fie cât mai lung\!” 

S-a considerat mai târziu c\ acest artist 

nenumit – Goethe, desigur – a fi fost 

• Traducere de 

Schubert, dar în 1827 nimeni nu s-ar 

Doina Lic\ 

fi gândit s\-l compare pe relativ obscurul 

compozitor cu Beethoven [i s\-l a[eze (Volum în curs de apari]ie 

în rândul arti[tilor exemplari ai epocii. 

la Editura Humanitas, 

Într-adev\r, peste [apte ani, când 

colec]ia „Contrapunct”) 


meridiane 

Meritele nonlecturii, 

dup\ Pierre Bayard 

Parafrazând o ironie inteligent\ a 

lui Oscar Wilde, n-ar trebui s\ 

citim niciodat\ o carte despre care 

vrem/trebuie s\ scriem – ea ne-ar 

influen]a atât de u[or... Aceea[i idee 

o împ\rt\[e[te [i autorul francez Pierre 

Bayard, care observ\ (în timp ce 

comenteaz\ c\r]i la cursul de literatur\ 

din Universitate) c\ ajunge ca un singur 

student s\ fi apucat s\ citeasc\ textul 

pentru ca acest lucru s\ afecteze cursul, 

iar profesorul s\ fie pus în încurc\tur\, 

de vreme ce el însu[i nu citise textul 

cu pricina! 

E nevoie, a[adar, de un anumit curaj 

s\-]i propui s\ împ\rt\[e[ti experien]a 

ta aprofundat\ de noncititor [i de a 

ini]ia reflec]ia asupra acestui subiect 

tabu, mai ales c\ sunt atât de pu]ine 

texte care laud\ meritele nonlecturii. 

Aceast\ atitudine se love[te de o întreag\ 

serie de constrângeri interiorizate care 

ne opresc s\ abord\m problema: 

una ar fi obliga]ia de a citi (în societatea 

în care lectura r\mâne, înc\, obiectul 

unei forme de sacralizare), alta ar fi 

obliga]ia de a citi în întregime (de la 

o anumit\ pozi]ie/func]ie în cultur\ 

e imposibil, ru[inos sau de-a dreptul 

compromi]\tor s\ recuno[ti c\ ai 

frunz\rit.... opera lui Proust, de exemplu) 

[i, în cele din urm\, necesitatea de a 

citi cartea dac\ vrei s\ vorbe[ti cu o 

oarecare precizie despre ea (cum s\ 

între]ii o conversa]ie pasionant\ despre 

o carte dac\ n-ai citit-o sau cu cineva 

care la rândul lui n-a citit-o!). Un [ir 

lung de interdic]ii [i obliga]ii duc în 

consecin]\ la o ipocrizie general\ în 

ceea ce prive[te c\r]ile citite efectiv. 

Autorul m\rturise[te, ca psihanalist, 

c\ exist\ pu]ine domenii ale vie]ii 

private (cu excep]ia banilor [i a sexualit\]ii), 

în care s\ fie la fel de greu s\ ob]ii 

informa]ii sigure ca în acela al c\r]ilor. 

Minciuna semnalat\ este general\, ne 

complacem în aceast\ form\ a tabuului 

care apas\ asupra nonlecturii [i 

a re]elei de angoase, iar dac\ vrem s\ 

ie[im cu bine din acesast\ situa]ie 

trebuie s\ înfrunt\m culpabilitatea 

incon[tient\ pe care o suscit\ m\rturisirea 

de a nu fi citit anumite c\r]i [i s\ 

contracar\m cu dezinvoltur\ aceast\ 

culpabilitate. S\ încet\m s\-i mai 

min]im pe cei din jurul nostru, dar mai 

ales s\ încet\m s\ ne min]im pe noi 

în[ine s\ recunoa[tem c\ leg\tura 

noastr\ cu c\r]ile nu este un proces 

continuu [i omogen, a[a cum ambaleaz\ 

iluzia mul]i critici, nu e nici locul unei 

cunoa[teri transparente de sine, e doar 

un spa]iu obscur bântuit de frânturi 

de amintiri cu valoare creatoare. Cei 

mai incrimina]i de autor sunt ipocri]ii 

care nu recunosc nici în sinea lor faptul 

c\ nu au citit cutare carte, considerat\ 

esen]ial\ în mediul pe care il frecventeaz\ 

sau în care vor s\ se integreze. 

Animat de asemenea observa]ii 

[i de bun\ inten]ie, Pierre Bayard scrie 

un eseu amuzant [i lucid despre rela]ia 

pe care o între]inem cu c\r]ile. Obiectivul 

propus este acela de a demonstra 

c\, pentru a vorbi în mod just despre 

o carte e de dorit câteodat\ s\ n-o fi 

citit în întregime, ba chiar s\ n-o fi 

deschis deloc. Aceasta în paralel cu 

riscurile, frecvent subestimate, pe care 

le presupune lectura pentru cel ce vrea 

s\ vorbeasc\ despre o carte sau, cu 

atât mai mult, s\ o recenzeze. Concluzia 

general\ a eseului reclam\ ca no]iunea 

de carte citit\ s\ fie ambigu\. Între o 

carte citit\ cu aten]ie [i una care nu 

ne-a trecut niciodat\ prin mâini [i/sau 

de care nici m\car nu am auzit, exist\ 

multe situa]ii intermediare pe care 

merit\ s\ le examin\m cu aten]ie. Asta, 

desigur, dup\ ce suntem în m\sur\ s\ 

stabilim o distinc]ie clar\ între a citi 

[i a nu citi, no]iuni între care exist\ 

numeroase forme de întâlnire cu textul 

pe care trebuie s\ le analiz\m cu grij\. 

Grani]a sensibil\ semnalat\ de 

Pierre Bayard între lectur\ [i nonlectur\ 

ne oblig\ pe noi, cititorii lui (efectivi), 

s\ reflect\m într-o manier\ mai nuan]at\ 

[i mai obiectiv\ la feluritele raporturi 

pe care le avem cu c\r]ile. Nimeni 

nu p\streaz\ în memorie c\r]i omogene, 

ci fragmente desprinse din lecturi 

par]iale, adeseori amestecate între ele 

[i, în plus, reconfigurate de fantasmele 

noastre personale: frânturi falsificate 

din c\r]i, analoage amintirilor-ecran 

de care vorbe[te Freud, ce servesc mai 

ales s\ le ascund\ pe altele. C\r]ile au 

leg\tur\ nu doar cu ceea ce înseamn\ 

cunoa[terea, ci [i cu pierderea memoriei, 

dac\ nu chiar a identit\]ii, iar acesta 

este un element care nu trebuie omis 

în orice reflec]ie asupra lecturii, fiindc\ 

în lipsa lui ea nu ar lua în considerare 

decât partea pozitiv\ [i acumulativ\ 

a frecvent\rii textelor. S\ cite[ti nu 

înseamn\ numai s\ te informezi, ci 

[i s\ ui]i, altfel spus, s\ te confrun]i 

cu ceea ce în noi e uitare de sine. 

Eseul are trei p\r]i constitutive: 

prima identific\ tipurile principale de 

nonlectur\ (diferite: c\r]i pe care nu 

le cunoa[tem/c\r]i pe care le-am 

r\sfoit/c\r]i despre care am auzit 

vorbindu-se/c\r]i pe care le-am uitat), 

a doua parte este consacrat\ unor 

situa]ii concrete, în care ne putem 

vedea nevoi]i s\ vorbim despre c\r]i 

pe care nu le-am citit (discursuri...în 

via]a monden\/în fa]a unui profesor/în 

fa]a unui scriitor/cu persoana iubit\- 

impresionabil\), iar a treia parte 

însumeaz\ câteva sfaturi simple, adunate 

de-a lungul unei vie]i de noncititor 

(atitudini: s\ nu-]i fie ru[ine/impune- 

]i ideile/inventeaz\ c\r]i/vorbe[te despre 

Pierre Bayard, Cum vorbim despre 

c\r]ile pe care nu le-am citit, traducere 

de Valentina Chiri]\, 

Editura Polirom, Ia[i, 2008. 

tine). Cale de mijloc...exist\ ([i) de 

aceast\ dat\: o evolu]ie psihologic\ ce 

ne ajut\ s\ ne p\str\m calmul [i s\ 

accept\m o transformare esen]ial\ a 

rela]iei noastre cu c\r]ile. Mobilitatea 

inepuizabil\ a textului literar se inspir\ 

inclusiv din transformarea perpetu\ 

a noastr\ ca cititori, iar întâlnirea cu 

cartea necitit\ îl îmbog\]e[te pe cel 

care o tr\ie[te [i va putea fi împ\rt\[it\ 

[i cu al]ii, cu atât mai mult cu cât acesta 

se va baza pe ceea ce are el mai profund. 

Ascultarea atent\ [i nuan]at\ a textelor, 

dar [i a noastr\ în[ine o aminte[te 

pe aceea pe care o a[tept\m în mod 

ra]ional de la psihanaliz\, a carei prim\ 

func]ie este aceea de a-l elibera pe cel 

ce apeleaz\ la ea de constrângerile 

sale interioare [i de a-l deschide astfel, 

la cap\tul unui drum pe care el singur 

îl hot\r\[te, c\tre toate posibilit\]ile 

sale de crea]ie. În mod paradoxal, dac\ 

a vorbi despre c\r]ile necitite este o 

adev\rat\ activitate de crea]ie, activitatea 

creatoare presupune s\ nu z\bove[ti 

prea mult asupra c\r]ilor. 

Prin urmare, îi vom da dreptate tot 

lui Oscar Wilde, când afirm\ c\ exist\ 

o form\ de antinomie între lectur\ [i 

crea]ie, orice cititor riscând, odat\ 

pierdut în cartea altcuiva, s\ se îndep\rteze 

de universul s\u personal... 

• Magda Grigore 

Un nou trio pe scena muzical\ româneasc\ 

La Vama Veche, în plin „Stuffstock”, s-a 

auzit duminica trecut\ muzica lui 

Mozart [i a lui Beethoven cântat\ live. 

Primul concert de muzic\ clasic\ 

din Vama Veche a fost sus]inut, pe 28 

august, pe celebra teras\ „Papa la {oni” 

de un grup muzical aflat la debut în aceast\ 

formul\: „Trio Strad”, alc\tuit din Alexandru 

Tomescu (vioar\), R\zvan Suma (violoncel) 

[i Toma Popovici (pian). Dup\ concert, 

l-am rugat pe Alexandru Tomescu s\ ne 

spun\ câteva cuvinte despre noul proiect 

muzical [i despre evenimentul tocmai 

încheiat. 

Rep.: De unde a venit ideea acestui 

concert într-un spa]iu atât de 

atipic? 

Alexandru Tomescu: A fost un 

concurs foarte fericit de împrejur\ri. 

Aveam de mai mul]i ani în minte acest 

loc. Noi ne gândeam la un cort pe plaj\, 

unde s\ cânt\m muzic\ pentru pl\cerea 

noastr\ [i pentru a acelora care s-ar 

fi întâmplat s\ fie prin jur, dar iat\ 

c\ {oni ne-a oferit mai mult decât 

un cort, ne-a oferit o scen\ [i un loc 

în care s\ ne desf\[ur\m cu adev\rat 

în fa]a unui public [i îi mul]umim 

pentru asta. 

Rep.: Cum a fost pentru 

dumneavoastr\ acest prim concert 

în Vama Veche? Cum a]i sim]it 

publicul? 

A.T.: Debutul nostru ca trio aici, 

în Vama Veche, nu este o întâmplare. 

Dorim s\ ne asum\m în mod foarte 

serios acest rol de pionieri ai muzicii 

clasice [i suntem mai mult decât ferici]i 

s\ cânt\m pentru prima dat\ muzic\ 

clasic\ în cât mai multe locuri. Am 

g\sit aici o atmosfer\ fantastic\, spun 

aceasta prin prisma tuturor ]\rilor [i 

locurilor în care am mai cântat pân\ 

acum. S\ stai pe scen\ [i s\ cân]i [i 

în acela[i timp s\ po]i vedea marea, 

s\ po]i admira orizontul, s\ sim]i briza 

m\rii [i aroma… Este un loc absolut 

unic. {i am g\sit aici un public absolut 

fantastic. La Bucure[ti se mai întâmpl\ 

s\ sune celulare în timpul concertului. 

Aici n-a sunat nici un celular. 

Rep.: Ne spune]i câteva cuvinte 

despre colegii dumneavoastr\? 

A.T.: R\zvan Suma la violoncel [i 

Toma Popovici la pian. To]i trei avem 

ceva în comun: am studiat în str\in\tate, 

în America. ~l [tiu pe Toma Popovici 

de peste 10 ani; iat\ c\ de anul acesta 

grupul s-a constituit. Suntem la început 

de drum, dar am început cu dreptul: 

într-o s\pt\mân\ avem un concert în 

cadrul Festivalului „George Enescu”, 

în Bucure[ti, iar peste alte dou\ zile 

în Coreea de Sud. 

Rep.: Un început excelent! V\ 

dorim mult succes! 

• Reporter 

22..................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 35 / 2 septembrie 2011

Participare româneasc\ 

la Festivalul 

„Var[ovia lui Singer” 

ICR Var[ovia sus]ine participarea 

Teatrului Evreiesc de Stat din 

Bucure[ti la Festivalul Culturii 

Evreie[ti „Var[ovia lui Singer”, 

care se desf\[oar\ între 27 august 

[i 4 septembrie 2011 la Var[ovia. 

Teatrul Evreiesc de Stat a fost 

invitat de Funda]ia Shalom, 

organizatorul Festivalului, s\ prezinte 

spectacolul Teibale [i demonul 

ei de Isaac Bashevis Singer [i 

Eve Friedman, în regia lui Szabó 

K. István, o poveste despre cruzimea 

conven]iilor [i puterea milei care 

în cele din urm\ triumf\. 

Ajuns în 2011 la cea de-a VIII-a 

edi]ie, Festivalul „Var[ovia lui 

Singer” se dezvolt\ de la an la 

an tot mai mult, organizatorii 

c\utând [i g\sind noi [i noi contexte 

în care se poate exprima bog\]ia 

culturii evreie[ti. Vechiul cartier 

evreiesc al Var[oviei a fost distrus, 

îns\ pe o buc\]ic\ salvat\ a lui, 

în zona str\zii Próżna [i a Pie]ei 

~n rubrica sa s\pt\mânal\ din 

„Le Point” filosoful francez 

Bernard-Henri Lévy face, la scurt 

timp dup\ înfrângerea regimului 

Gaddafi, un bilan] avântat al ac]iunii 

ONU în Libia. Textul din 25 august 

– cu titlul Unde se demonstreaz\ 

înc\ o dat\ c\ dictatorii sunt 

tigri de hârtie –, precedat de o 

lung\ c\l\torie a lui Lévy în teatrul 

de opera]iuni, le d\ cu tifla criticilor 

interven]ionismului, „c\rora patruzeci 

[i doi de ani de dictatur\ nu li se 

p\ruser\ prea lungi, dar o sut\ de 

zile pentru salvarea unor vie]i 

nevinovate li se p\reau prea mult”. 

Felicit\rile lui Lévy se îndreapt\ 

c\tre Consiliul Na]ional Interimar 

al Libiei care, în ciuda scepticismului 

interna]ional, „a reu[it s\ adauge 

o pagin\ magnific\ în istoria mondial\ 

a rezisten]ei”, c\tre aviatorii sub 

Bernard-Henri Lévy despre Libia 

mandat ONU [i, în fine, c\tre 

pre[edintele Sarkozy, pentru c\ 

„a f\cut pentru Libia ceea ce un 

François Mitterrand refuzase s\ 

fac\, pân\ la cap\t, pentru Bosnia 

îmbuc\t\]it\”. În aceast\ ac]iune 

militar\ încununat\ cu succes Lévy 

cite[te, entuziast, aproape o ac]iune 

civiliza]ional\, notând c\, o dat\ 

cu aceast\ mi[care, se stinge 

„un concept învechit de suveranitate 

potrivit c\ruia toate crimele sunt 

permise cu condi]ia s\ se desf\[oare 

în interiorul grani]elor unui stat”. 

E greu s\ nu-]i vin\ în minte, dup\ 

aceste cuvinte, „exportul de 

democra]ie” proferat cu ani în urm\ 

de George W. Bush; dar e greu 

[i s\ nu te bucuri, al\turi de rebelii 

regimului Gaddafi, c\ înc\ una 

dintre dictaturile planetei [i-a g\sit 

sfâr[itul. • 

O nou\ proz\ 

de Haruki Murakami 

~n edi]ia sfîr[itului de august a 

revistei „The New Yorker” se 

g\se[te o proz\ ampl\ semnat\ 

de Haruki Murakami: Ora[ul 

pisicilor. Cu excep]ia unei alte 

proze ap\rute cu [ase luni în urm\, 

Murakami n-a mai publicat fic]iune 

în „New Yorker” de mai bine de 

cinci ani, a[a c\ apari]ia Ora[ului 

pisicilor este un adev\rat eveniment 

– [i înc\, unul la care accesul 

online este gratuit. Iat\ o scurt\ 

mostr\ din text: „Majoritatea 

oamenilor privesc duminica drept 

o zi de odihn\. Dar pentru Tengo 

duminica n-a fost niciodat\, în 

întreaga sa copil\rie, o zi în care 

s\ se simt\ bine. Pentru el, duminica 

sem\na cu o lun\ diform\ care nu-[i 

ar\ta decât partea întunecat\. Când 

sosea weekendul, tot corpul începea 

s\-i fie inert [i s\-l doar\, iar pofta 

de mâncare îi disp\rea. Se [i rugase 

s\ nu mai vin\ duminica, de[i nu 

primise niciodat\ r\spuns la rug\ciuni.” 

• 

„Poza” de scriitor 

Pierre Assouline scrie pe blogul 

s\u de pe site-ul „Le Monde” 

despre „poza” (la posture) 

pe care, vrând-nevrând, o 

adopt\ orice scriitor. Assouline 

porne[te de la dou\ eseuri ale 

lui Jérôme Meizoz, Postures littéraires 

[i La Fabrique des singularités, 

publicate la Geneva de Editura 

Slatkine, în care autorul, profesor 

meridiane 

Grzybowski, organizatorii încearc\ 

s\ recreeze atmosfera, imaginea 

lui de odinioar\, iar lumea evreilor 

polonezi, descris\ atât de pitoresc 

de Isaac Bashevis Singer, prinde 

iar via]\. 

Programul festivalului cuprinde 

concerte din cele mai diverse genuri, 

de la cantori pân\ la klezmer [i 

jazz, întâlniri cu reprezentan]ii 

comunit\]ii, cu scriitori, expozi]ii 

de fotografie, desen, grafic\, 

prelegeri, proiec]ii de filme, ateliere 

pentru copii, ateliere de buc\t\rie 

evreiasc\, vizite ghidate prin zonele 

locuite cândva de evrei, celebrarea 

comun\ a [abatului – o mas\ imens\ 

întins\ în Pia]a Grzybowski, la care 

vor participa o mie de persoane, 

întâlnire cu rabinul Matti Pawlak 

– primul rabin polonez aflat în 

fruntea comunit\]ii dup\ 1989, 

excursie cu bicicletele prin Var[ovia 

evreiasc\. În seara zilei de 4 

septembrie, festivalul se va încheia 

cu intonarea unui „cântec de leag\n 

pentru memorie”, lâng\ Monumentul 

Eroilor Ghetoului. Manifestarea 

este organizat\ sub patronajul 

ministrului Culturii [i Patrimoniului 

Na]ional, primarului ora[ului 

Var[ovia [i ambasadorului Israelului. 

• 

Somnul democra]iei na[te mon[tri 

~ntr-o „scrisoare din Europa” 

publicat\ în „New York Times” 

din 22 august, Judy Dempsey, 

corespondent\ a ziarului la Berlin, 

face un rezumat al celui mai recent 

discurs apar]inând lui Jürgen 

Habermas, în care filosoful octogenar 

lansa un veritabil atac împotriva 

elitelor politice europene, care n-au 

reu[it ([i nici nu [i-au propus) s\ 

aduc\ Europa aproape de cet\]eni. 

Transparen]a [i resorturile democratice 

sunt absente din ni[te structuri 

în care demnitarii comunit\]ii 

europene sunt ale[i în spatele u[ilor 

închise. Aceast\ absen]\ – a dialogului, 

în fond –, avertizeaz\ Habermas, 

risc\ s\-i împing\ pe cet\]enii 

europeni în bra]ele populi[tilor, 

care le creeaz\ iluzia c\ sunt 

asculta]i [i c\ vorbesc aceea[i limb\. 

Faptul s-a v\zut deja în state, 

precum Olanda, pân\ deun\zi 

recunoscut\ pentru politicile 

cump\tate, în care, la alegerile de 

anul trecut, Partidul pentru Libertate 

al lui Geert Wilders, cunoscut mai 

ales pentru critica furibund\ adus\ 

imigra]iei, a ie[it pe locul al treilea 

în preferin]ele aleg\torilor [i 

particip\, de-atunci, cu mult elan 

la guvernare. • 

Eugen Negrici, personaj. Foto: Mircea Stru]eanu. 

de literatur\ francez\ la Universitatea 

din Lausanne, studiaz\ poza, de 

la Rousseau la Annie Ernaux. Indicii 

„pozei” ar fi: utilizarea unui pseudonim, 

vestimenta]ia, boala, gestica, 

discursul, ba chiar spiritul polemic. 

Al\turi de scrierile nonfic]ionale 

(coresponden]\, autobiografie), 

apari]ia în sine a unui scriitor face 

parte, iat\, din discursul despre 

sine. Se pare c\ exist\ un cvadruplu 

postulat al pozei, conform c\ruia: 

1) poza este parte constitutiv\ a 

oric\rei apari]ii pe scena literar\; 

2) orice autor manifest\ o poz\, 

con[tient\ sau nu; 3) nu exist\ 

poz\ f\r\ poetic\; 4) nu exist\ statut 

de scriitor f\r\ poz\, nu exist\ actor 

f\r\ masc\. Pentru cei care resping 

din principiu orice poz\, avem o 

veste proast\: aceast\ respingere 

radical\ este considerat\ cea 

mai strategic\ dintre „poze”. • 


actualitatea 

România la televizor 

Am urm\rit, pe TVR Info, un 

reportaj foarte bun. Subiectul: 

prima impresie a unui c\l\tor român 

sau str\in când intr\ în ]ar\ pe 

la diversele puncte de trecere a 

frontierei. Postul respectiv de 

televiziune a pus în aplicare o idee 

simpl\: [i-a trimis reporterii în 

absolut toate v\mile române[ti, 

pornind de la Calafat [i Drobeta- 

Turnu Severin, trecând prin Cenad, 

Bor[ [i încheind turul la Giurgiu. 

Ace[tia au înregistrat situa]ia la 

fa]a locului, f\r\ patim\, f\r\ 

politiz\ri inutile, ferindu-se s\ trag\ 

concluzii. Concluziile le trag 

telespectatorii `n[i[i. Mizerie crunt\, 

câini vagabonzi, lipsa unor elementare 

dot\ri, drumuri impracticabile, 

dezastru. Prin cumulare, aceste 

imagini au un impact teribil. Oric\rui 

turist îi vine s-o ia la fug\ din 

asemenea ]inuturi, nu s\ le viziteze. 

* 

Scumpa noastr\ patrie este 

zguduit\ în aceste zile de un 

eveniment mai ceva decât un 

tsunami: nunta de un milion de 

euro a finan]atorului dinamovist 

Borcea cu domni[oara Alina. Faptul 

c\ ni[te persoane, indiferent 

cine ar fi ele, au gustul s\ fac\ o 

nunt\ atât de strident\, prin kitsch, 

prin opulen]\ recent\ [i indecent 

etalat\, n-ar fi tocmai grav. Grav 

e c\ televiziunile s-au întrecut 

s\ transmit\ acest spectacol plicticos 

[i jalnic prezentându-l poporului 

drept o mare izbând\, drept un 

model de a fi în lume. {i grav e 

c\ poporul a ajuns s\ cread\ asta, 

ceea ce vorbe[te despre nivelul 

negativ f\r\ precedent la care se 

afl\ mentalitatea societ\]ii române[ti 

ast\zi. Ceea ce ar trebui s\ ne dea 

frisoane. 

Un exerci]iu 

de narcisism simpatic 

ORIZONT nr. 

8 se deschide cu 

un exerci]iu de narcisism 

simpatic 

(c\ci este un exerci]iu 

cu o nuan]\ 

precizat auto-ironic\...): 

de pe prima 

pagin\ ne întâmpin\ dou\sprezece 

portrete color (în general, zâmbitoare), 

chiar ale celor care fac revista sau, 

cu cuvintele lui Mircea Mih\ie[, 

redactorul-[ef, „ale membrilor 

«grup\rii Orizont»”. Acela[i Mircea 

Mih\ie[ precizeaz\ tema acestui 

num\r estival cu texte scrise „pe 

un ton relaxat”: „De[i i-am rugat 

pe mult mai mul]i dintre colegii 

no[tri s\ ne ofere, în avanpremier\, 

fragmente din c\r]ile la care lucreaz\, 

unii, nu pu]ini, au decis «s\ p\streze 

secretul opera]iunilor», rezervându-[i 

dreptul de a-[i lua prin 

surprindere cititorii la apari]ia viitoarelor 

volume.” L\sându-i deoparte 

pe cei rezerva]i, afl\m, totu[i, ce 

scriu Cornel Ungureanu, Marcel 

Tolcea, Daniel Vighi, Viorel & 

Gabriel Marineasa, Radu Pavel 

Gheo, Alina Radu, Lucian Alexiu, 

Adriana Babe]i [i Mircea Mih\ie[ 

însu[i. Proiectele anun]ate sunt 

promi]\toare. Ne convingem înc\ 

o dat\ c\ b\n\]enii sunt harnici, 

ambi]io[i [i au motive s\ se cread\ 

„fruncea”. Din acela[i num\r al 

revistei am re]inut [i alte semn\turi 

interesante: Andrei Oi[teanu, Marta 

Petreu, Tino Villanueva (în dialog 

cu Cristina Chevere[an), Vladimir 

Tism\neanu. 

Excesul de zel 

Timp de o s\pt\mân\ de la 

afirma]ia pre[edintelui Traian 

B\sescu privind demararea proiectului 

minier de la Ro[ia Montan\, inboxurile 

redac]iei ([i presupunem c\ 

România literar\ n-a fost un 

caz singular) au fost asaltate de 

mesaje venite de la diferite organiza]ii 

Ochiul magic 

S\ ne cunoa[tem trecutul 

~n num\rul 19 [din anul 1961] al Gazetei, atrage aten]ia 

prezen]a unui personaj mai pu]in prezent în peisaj, fostul avangardist 

Sa[a Pan\, care public\ o poezie partinic\ în mesaj, dar foarte 

interesant\ în procedeele sale care amintesc de începutul de secol 

sincronizat cu tot ce avea Europa mai nonconformist. Poezia se nume[te 

La clubul socialist, este un fel de reportaj retrospectiv [i începe 

a[a: „Pe-atunci, clubul era într-o cas\ veche,/ O hardughie cu 

pere]ii co[covi]i de ani [i ploi./ (Acolo-i azi un bloc cu nou\ etaje/ În 

care locuiesc doar muncitori/ Iar la parterul cu pere]ii de cristal,/ 

Un iure[ de miresme [i culori:/ Garoafe, iri[i, crini, bujori/ Tot pentru 

muncitori.)” (...) 

Dar prima pagin\ a num\rului (...) este ocupat\ în întregime de 

texte care pream\resc 40 de ani de la înfiin]area Partidului 

Comunist din România (de aici, probabil, [i publicarea textului lui Sa[a 

Pan\, care, în ciuda formei, transmite un con]inut legat de începuturile 

partidului). Îns\ cei care scriu poezii despre acela[i subiect, într-o 

formul\ securizat\, sînt pe prima pagina [i se numesc Mihai Beniuc 

[i Maria Banu[. Poezia lui Mihai Beniuc se nume[te Slav\. 

(Lumini]a Marcu, 

„Literatur\ [i ideologie. Gazeta literar\, 1954-1968”) 

[i funda]ii, ca [i de la primari din 

comune pe care proiectul le vizeaz\ 

mai mult sau mai pu]in, afirmându-[i 

bucuria [i sus]inerea fa]\ de 

mesajul pre[edintelui. O avalan[\ 

devenit\ pu]in suspect\, dup\ al 

[aptelea mesaj de acest fel primit 

într-o singur\ zi. Se vede treaba 

c\ exper]ii în comunicare ai 

antreprenorului privat, care s-au 

dat [i pân\ acum peste cap s\ ne 

conving\ de oportunitatea demersului 

Ro[ia Montan\ Gold Corporation, 

fie prin spoturi tv, fie prin studii, 

fie prin intermediul formatorilor 

de opinie public\, se fac vinova]i 

[i de data aceasta de un p\gubos 

exces de zel. De[i nu ne îndoim 

de oportunitatea cre\rii de locuri 

de munc\ în zona Apusenilor, 

campania de sus]inere a mineritului 

la Ro[ia Montan\ e prea insistent\ 

ca s\ nu ne îndoim [i de faptul 

c\ ea [i-ar propune s\ ne informeze 

în mod echitabil. Credibilitatea 

bunelor inten]ii ale investitorilor 

scade cu fiecare mesaj venit de 

la prim\rii din sate, unde pân\ ieri 

n-ai fi b\nuit c\ se acord\ atâta 

aten]ie comunic\rii on-line. 

Tabloidizare 

În editorialul din penultimul 

num\r al „Dilemei vechi”, Andrei 

Ple[u citeaz\ câteva titluri de tabloid 

extrase din publica]ii cu preten]ii. 

La acestea l-a dus cu gândul pe 

Cronicar pagina de internet a postului 

Realitatea TV, a[a-zis\ de [tiri, din 

22 august, pe unde, la ora 14. 00, 

se puteau citi urm\toarele [tiri [i 

„[tiri”: Remus Cernea, despre 

ecologi[ti, catedral\ [i Norvegia, 

luni, de la 14.00; Cine sunt femeile 

cu care s-a însurat T\riceanu; Lindsay 

Lohan aproape a eclipsat-o pe 

Kim Kardashian la propria nunt\; 

NASA neag\ studiul cu extratere[trii: 

CNN [i FOX au în]eles gre[it; Sfâr[itul 

capitalismului? Profetul crizei: Lumea 

va fi cuprins\ de revolte; Sandra 

Stoicescu s-a întâlnit noaptea cu un 

politician însurat!; Campionul mondial 

la skanderbeg Ion Oncescu, acuzat 

de furt; Sexy-educatoarea Elena 

Chiril\ [i Ionu] Popa vs Bonnie & 

Clyde; T\riceanu, tandre]e în public 

cu na[a lui; Adelina Pestri]u, din 

nou mireas\; Topul senatorilor 

genero[i cu angaja]ii: Voiculescu [i 

Antonescu, în frunte; PDL câ[tig\ 

alegerile în Neam], USL se impune 

în Maramure[. Dac\ ad\ug\m 

acestora transmisia live, din elicopter 

[i de la firul ierbii, a nun]ii lui Cristian 

Borcea, ne „l\murim” perfect 

cum e cu starea na]iunii [i a mapamondului, 

nu? 

Salv\m bugetul – 

sau m\car aparen]ele 

Obi[nui]i cu oameni de afaceri 

care î[i ridic\ averile nu din practica 

ortodox\ a regulilor capitalismului 

pe care altfel îl cânt\ la fiecare 

ie[ire în public, ci mai ales f\când 

afaceri sigure [i b\noase cu statul, 

chiar [i în vremuri de criz\, de 

disponibiliz\ri [i de reduceri salariale, 

afl\m cu mirare din „Ziarul financiar” 

de joia trecut\ c\ boga]ii Fran]ei, 

prin vocea mo[tenitoarei L’Oréal, 

Liliane Bettencourt, cer impozitarea 

suplimentar\ a afacerilor lor pentru 

a ajuta la echilibrarea bugetului. 

Chiar dac\ gestul va r\mâne doar 

o abil\ campanie de imagine, iar 

Sarkozy va lua pielea tot de pe 

francezul de rând, cum au f\cut [i 

capii altor ]\ri europene, mimarea 

solidarit\]ii sociale îi face pl\titorului 

francez de taxe o impresie mai 

pl\cut\ decât sfidarea sau indiferen]a 

cras\ cu care-l trateaz\ pe cel 

român afaceri[tii locali. Nu-i vorb\, 

[i Bettencourt a fost acuzat\ la 

vremea ei de evaziune fiscal\, dar, 

în numele unei polite]i care în 

partea noastr\ de Europ\ înc\ 

nu s-a ab\tut, ea [i al]ii ca ea caut\ 

cel pu]in s\ salveze aparen]ele. 

• Cronicar 

 

 

 

 

Talon de abonare `ncep`nd cu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

abonament trei luni (13 numere) - 32 lei 

abonament [ase luni (26 numere) - 60 lei 

abonament un an (52 numere) - 120 lei 

Nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prenume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

str. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . nr. . . . . . bl. . . . . . sc. . . . . . et. . . . . . ap. . . . . . . 

sector. . . . . . . localitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . cod po[tal. . . . . . . .jude]. . . . . . . . 

telefon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

Abonamente 

România literar\ 

~ncep`nd cu 1 ianuarie 2011, abonamentele se `ncheie exclusiv prin Zirkon Media! ~n acest scop, v\ rug\m s\ 

completa]i [i s\ trimite]i talonul de abonare pe adresa: Zirkon Media S.R.L., str. PictorHârlescu, nr. 6, sector 2, Bucure[ti, 022195. 

Tel.: (021)-255.19.18, (021)-255.18.00. 

Plata se face prin mandat po[tal sau prin Ordin de plat\ `n contul: 

RO14 RNCB 0089 0037 2253 0001 - BCR - Th. Pallady. 

Pentru institu]iile bugetare contul este: TREZ 7035 069X XX00 1197 - Trezorerie/sector 3. 

Cititorii din str\in\tate sunt ruga]i s\ trimit\ mandat po[tal `n valoare de 230 euro sau 300 USD pentru un an. 

V\ rug\m s\ trimite]i prin po[t\ o copie a mandatului [i adresa dumneavoastr\ complet\. 

Pentru abona]ii din ]ar\ [i din str\in\tate care au `ncheiat `n anii trecu]i abonamente direct la redac]ie, 

r\m`ne valabil\ adresa: dir. adm. Valentina Vl\dan, Funda]ia România literar\, Calea Victoriei 133, 

sector 1, Bucure[ti, cod 010071, OP 22.

Vasile Voiculescu â noi contribu]ii biografice

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?

Vasile Voiculescu â noi contribu]ii biografice