NOI {I AI NO{TRI - revistaorizont.ro

REVIST~ A UNIUNII 

SCRIITORILOR DIN 

ROMÅNIA 

SERIE <strong>NO</strong>U~, 32 PAGINI 

8 

16 AUGUST 2011 

NR. 8 (1547), 

ANUL XXIII 

1 LEU 

Editat` \n colaborare cu 

Centrul pentru Dialog 

Multicultural "Orizont" 

www.<strong>revistaorizont</strong>.ro 

LUCIAN ALEXIU 

ADRIANA BABE}I 

PAUL EUGEN BANCIU 

RADU PAVEL GHEO 

VIOREL MARINEASA 

MIRCEA MIH~IE{ 

ALINA RADU 

ROBERT {ERBAN 

MARCEL TOLCEA 

CORNEL UNGUREANU 

CIPRIAN V~LCAN 

DANIEL VIGHI 

<strong><strong>NO</strong>I</strong> {I <strong>AI</strong> <strong>NO</strong>{<strong>TRI</strong> 

S-a pierdut, din motive care-mi scap`, frumoasa tradi]ie a publica]iilor literare 

estivale: almanahuri, numere speciale de revist`, suplimente, culegeri de texte scrise 

pe-un ton relaxat. Ne-am gândit, în acest context, s` oferim cititorilor no[tri prilejul 

unei "preumbl`ri" prin sertarele membrilor "grup`rii Orizont". De[i i-am rugat pe 

mult mai mul]i dintre colegii no[tri s` ne ofere, în avanpremier`, fragmente din c`r]ile 

la care lucreaz`, unii, nu pu]ini, au decis s` "p`streze secretul opera]iunilor", rezervându- 

[i dreptul de a-[i lua prin surprindere cititorii la apari]ia viitoare a volumelor. 

O parte dintre noi am decupat fragmente din c`r]ile la care scriem, explicând în 

câteva cuvinte despre ce este vorba. Urm`rim, în felul acesta, s`-i delect`m, dar [i 

s` stârnim interesul poten]ialilor cititori, punându-le la dispozi]ie, sub un generic 

tandru-ironic, "Noi [i ai no[tri", o parte din lucrurile care ne fr`mânt` [i care dovedesc, 

dincolo de orice dubiu, c` scriitorul nu e niciodat` în vacan]`. (M.M.) 

PROIECT REALIZAT 

CU SPRIJINUL PRIM~RIEI 

MUNICIPIULUI 

TIMI{OARA {I AL 

CONSILIULUI LOCAL 

TIMI{OARA, |N CADRUL 

CONCEPTULUI 

TIMI{OARA 

OPEN ART CITY 

(TIMI{OARA - ORA{ 

DESCHIS AL ARTELOR) 

cyan magenta yellow black


<strong><strong>NO</strong>I</strong> noi {I [i <strong>AI</strong> ai <strong>NO</strong>{<strong>TRI</strong> no[tri 

orizont 

2 

DESPRE GEOGRAFIA LITERATURII, 

AZI. UN PROIECT ÎN DESF~{URARE 

CORNEL UNGUREANU 

Atunci când am propus unui prieten, prin 1970, s` scriem împreun` o Geografie a 

literaturii române, el angajând fondul adânc, tiparele folclorice, etnopsihologia, s` schi]eze 

o antropogeografie a regiunilor, eu r`mânând în secolul XX al provinciilor literare, reac]ia 

lui (el era un în]elept) a fost: trebuie s`-i descoperim alt titlu. Sun` prost. Da, desigur, era 

un titlu prost, dar de unde altul? Am abandonat proiectul (el nu mai voia s` r`mân` în 

aceast` lume urât`), apoi l-am reluat singur în 1978, când a ap`rut b`nuiala c` totul trebuie 

început de aici. A[a c` în 1980 mi-a ap`rut o carte despre Timi[oara [i despre Banat, 

Imediata noastr` apropiere. Cum editura timi[orean` Facla era în plin avânt, am propus 

o serie de volume de documente care s` extind` "imediata apropiere" într-o Europ` a 

noastr`. Literatura român` trebuie judecat`, mai întâi, prin compara]ie cu literaturile din 

]`rile vecine, abia apoi cu marile literaturi. Cenzura veghea, a[a c` abia prin 1991 a putut 

s`-mi apar` volumul al doilea din Imediata noastr` apropiere, cu studii despre cei mari ai 

no[tri [i ai Europei Centrale. 

Schimbându-se vremurile, am devenit profesor [i am ]inut cursuri despre literatura 

exilului, care mi-au atras aten]ia asupra unei [tiin]e decisive în studiul literaturii române 

[i europene: geopolitica. Nu putem pricepe secolul XIX al na]ionalit`]ilor [i nici secolul 

XX al r`zboiului rece f`r` contribu]iile geopoliticii la devenirea literaturii. Na]ionale [i 

universale. În 1995 Mircea Mihìe[ a venit cu ideea unei cercet`ri sistematice, pornind de 

la Timi[oara, a literaturilor Europei Centrale, a[a c` împreun` cu Adriana Babe]i [i cu un 

grup de studen]i (extraordinari, zic azi, când ei sunt risipi]i prin lume) am încercat s` 

punem la punct un nou fel de a în]elege literaturile Europei Centrale. Din experien]a grupului 

"A Treia Europ`" [i a întâlnirilor cu eminen]i c`rturari polonezi, maghiari, cehi, slovaci, 

sârbi, am realizat Mitteleuropa periferiilor, carte ap`rut` în anul 2000. 

Cum aveam o vechime de foiletonist de aproape patru decenii [i voiam s` realizez o 

istorie a literaturii române, mi-am dat seama c` globalizarea [i regionalizarea ultimelor 

dou` decenii fac necesar` nu o istorie a literaturii, ci o geografie a literaturii române. A[a 

c`, dup` un dialog fericit cu Mircea Martin, am propus Editurii Paralela 45 (el era acolo, 

"director editorial": parc` a[a se numea înalta func]ie) o serie de [ase volume consacrate 

Munteniei, Moldovei, Ardealului, Banatului, Basarabiei, Bucovinei. Dup` apari]ia primului 

[i a celui de al patrulea, mi-am dat seama c` f`r` o istorie "secret`" a literaturii române, 

care s` pun` în valoare documente noi, c`r]ile consacrate Basarabiei, Bucovinei [i, mai 

ales, Ardealului nu ar putea fi percepute corect. A[a c` dup` istorii ale literaturii semnate 

de Nicolae Manolescu, Marian Popa, Alex. {tef`nescu, Dumitru Micu, Ioan Holban, dup` 

Istoria secret`, Geografia literaturii române, azi devine o carte necesar`. Directorul editurii 

Paralela 45, domnul C`lin Vlasie, mi-a propus editarea ei într-un singur volum. Sper s` 

îl pot preda în 31 decembrie 2011. 

ION CREANG~. AMINTIRILE, LA 130 DE ANI 

Vremea abecedarelor. În prefa]a primului 

volum al geografiei, consacrat Munteniei, m` 

ocupam de defini]ia pe care Auge [i Tomlinson 

o d`deau Nonlocurilor. Sau, mai exact, 

raporturilor dintre locuri [i nonlocuri. 

Globalizarea pune în valoare migra]iile, 

schimbarea re[edin]elor, anularea spa]iului 

originar. Deteritorializarea î[i asum` concepte 

noi, între care, probabil, cel mai eficient nu 

este locul, ci nonlocul. Nonlocul e spa]iul de 

tranzi]ie: ne ducem c`tre, iar popasul 

provizoriu este un nonloc. Hanul, hotelul, gara 

sunt intervale care se golesc de sens: nu ne 

leag` de nimic, ne dezleag`. În limbajul omului 

tradi]ional, sunt ni[te "locuri rele". Sau, cu 

cuvintele lui Auge/ Tomlinson, nonlocuri. 

Omul tradi]ional e mereu acas`, r`mâne în 

satul sù, care e un centru al lumii. Plecarea 

de acas` înseamn` ruptur`, intrarea într-un 

spa]iu de pasaj amenin]`tor, deteritorializare. 

{coala devine pentru omul tradi]ional, obi[nuit 

a citi semnele naturii, un loc rù, poate chiar 

o deteritorializare. Se cite[te litera, nu semnul 

din natur`. 

A[a c` primele opere ale lui Ion Creang` 

sunt manualele: copiii trebuie s` înve]e cum 

s` scrie [i s` citeasc`. Lumea trebuie scoas` 

din locul rù în care o a[ezaser` semnele 

proaste. În 1871 apare un abecedar scris de 

el [i de patru apropia]i ai sì, care are succes. 

Biografii scriitorului noteaz`: abecedarul a 

ap`rut în 36 de mii de exemplare, o cifr` 

fantastic` pentru secolul XIX al scrisului 

românesc! Ceea ce nu înseamn` c` 

extraordinarul autor nu r`mâne [i înv`]`tor: 

nu e demn, zice Autoritatea, a[a c` î[i va 

deschide un debit de tutun. E radiat [i din 

"tagma diaconiceasc`", divor]eaz`, dar 

manuale scrie, împreun` cu prietenii sì: îi 

apar, în 1874, dou`. Copiii trebuie s` înve]e 

s` scrie [i s` citeasc` f`r` s` fie sco[i din 

lumea lor. F`r` a fi obliga]i s` traverseze 

locurile rele ale lumii noi. 

În Ia[iul nou al prelegerilor, ]ine [i Ion 

Creang` una: despre felul în care trebuie înv`- 

]at` citirea [i scrierea. Eminescu, revizorul, 

îl cunoa[te [i îl aduce la Junimea, unde Înv`]`torul 

public` în 1875 Soacra cu trei nurori. 

Întâmpl`rile de la Ia[i nu l-au f`cut fericit, 

a[a c` poate s` scrie despre terorismul unui 

loc de adop]ie. Despre o cas` strìn`. El se 

va a[eza la marginea ora[ului, într-o cas` care 

va deveni celebr` sub numele de Bojdeuca 

din }icù. Vor urma celebrele pove[ti, povestiri, 

basme, dar pe lâng` colaborarea cu celebra 

revist`, Ion Creang` scrie, mereu împreun` 

cu prieteni de n`dejde, manuale. În 1876, 

împreun` cu Gh. Ien`chescu, propune Pov`]ui- 

toriu la cetire prin scriere dup` sistema fonetic`. 

{i, scriu biografii, tot în 1876, apare edi]ia a 

cincea din Metod` nou` de scriere [i citire. 

Ceea ce se vede (I) Amintirile sunt scrise 

în 1881, atunci când Ion Creang` are deja 

vechime în rela]ia sa cu junimi[tii. Apar]ine 

Junimii. In lumea boiereasc`, în universul 

reformator al c`rturarilor, el r`mâne insul de 

la ]ar`: omul simplu demn de a r`mâne el 

însu[i în lumea celor care scriu. De a fi al`turi 

de Eminescu, de Slavici. Conferin]ele Junimii, 

întâlnirile, apetitul reformator al Marilor 

Mae[tri nu va fi fost mereu pe plac tân`rului 

Ion Creang`. Lumea lui nu este aceasta, 

adev`rurile lui ar fi altele. Primul imbold al 

Amintirilor... va fi venit de la Eminescu. Al 

doilea, de la Slavici. Budulea lui Ioan Slavici 

nu era "adev`rat", pove[tile celorlal]i nu erau 

limpezi, el le poate scrie pe cele adev`rate. 

Sunt adev`rurile lui de acas`. Lumea care a 

fost, din care vine el, este o lume care merit` 

cinstit`. Iar satul sù era un adev`rat centru 

al lumii. S` scriem: în interiorul unui proces 

de re-teritorializare. 

Spune Creang`: "nu-i un sat l`turalnic, 

mocnit [i lipsit de priveli[tea lumii, ca alte 

sate; locurile care încunjur` satul nostru înc`-s 

vrednice de amintire. Din sus de Humule[ti 

din Vân`torii Neam]ului, cu s`mân]` de 

oameni de aceia, care s-au h`r]uit odinioar` 

cu Sobietzki, craiul polonilor". Câte ceva parc` 

am descoperit [i în paginile altora, dar niciunde 

locul nu era numit cu atâta iubire. "{i mai 

din sus, mân`stirile Secu [i Neam]ul, alt`dat` 

fala bisericei române, [i a doua vistierie a 

Moldovei. Din jos vin satele Boi[tea [i 

Ghindòanii care înjug` numai boi ungure[ti 

la car`le lor: unde plugurile r`mân singurele 

pe brazd` în ]arin`, cu s`pt`mânile, pris`cile 

f`r` pris`car, holdele f`r` jitar, [i nime nu 

se atinge de ele: iar oamenii din aceste sate 

nu [tiu ce-i judecata. Aproape de Boi[te vine 

satul Blebea, care mai mult de jum`tate, care 

dup` ce-[i scap` c`ciula pe balt`, zice; "S` 

fie de sufletul tatei!". 

Urmeaz` topografii din care nu lipsesc 

reperele sacre: "Înspre apus miaz`zi vin mon`stirile: 

Agapia, cea tìnuit` de lume: V`raticul, 

unde [i-a petrecut via]a Brâncoveanca 

cea bogat` [i milostiv` [i satele Filioara, h`]a- 

[ul c`prioarelor cu sprâncene sc`pate din mon`stire; 

B`l]`]e[tii, cei plini de salamur` [i 

Ceahlè[tii, Topoli]a [i Ocea, care alung` 

cioara cu perja-n gur` tocmai dincolo, peste 

hotar, iar spre criv`], peste Ozana vine Târgu 

Neam]ului...". {i Cetatea Neam]ului, unde ar 

fi [i oameni rì: "Dar asta nu m` prive[te pe 

mine", scurteaz` povestitorul însemnarea. "Eu 

am alt` treab` de f`cut: vreau s`-mi dau seam` 

despre satul nostru, despre copil`ria petrecut` 

în el [i asta-i tot". A[a c` e important s` se 

[tie bine geografia locului, teritoriul care trebuie 

ap`rat: "Câ]i domnitori [i câ]i mitropoli]i 

s-au rânduit la scaunul Moldovei de când e 

]ara asta, au trebuit s` treac` m`car odat` prin 

Humule[ti spre monastiri." Urmeaz` ceilal]i, 

cei care au trecut pe aici în pelerinajele lor 

c`tre mân`stiri: "Lume, lume [i iar lume!". 

{i au mai fost [i al]ii: "{i câte o[tiri strìne 

[i droaie de c`tane c`l`ri, îmbr`ca]i numai 

în fir, au trecut în vremea copil`riei mele, 

cu s`biile scoase prin Humule[ti, spre mân`stirile 

de maice, dup` Natali]a cea frumoas`!". 

Humule[tenii n-au trìt "ca în bârlogul ursului", 

ci au v`zut "lume de toat` mâna". 

"În 1852 în ziua când s-au sfin]it paraclisul 

spitalului din Târgul Neam]ului [i s-a deschis 

[coala domneasc` de acolo, eu împreun` cu 

al]i bìe]oi...stam aproape de Ghica-vod` ...[i 

nu ne mai s`turam privindu-l". M`re]ia voevodal` 

merit` a fi subliniat` [i a[a: "{i el, frumos 

la chip [i blând cum era, “…‘ arunc` o privire 

c`tre noi to]i [i zise: - Iat`, copii, [coala [i 

sfânta biseric`, izvoar`le mângìerii [i ale 

fericirii suflete[ti, folosi]i-v` de ele [i v` lumina]i 

[i pre Domnul lùda]i!". Cuvintele lui 

vod` vin din înalt: fac ordine în aceast` lume: 

"Aceste vorbe, rostite de gura domneasc` au 

br`zdat adânc inima norodului, adunat 

acolo...". 

Amintirile lui Creang` definesc cu str`lucire 

raportul dintre teritorializare [i deteritorializare. 

{i procesul de reteritorializare, prin 

scris. Vorbesc despre locurile [i nonlocurile 

unui timp de tranzi]ie. Vorbele, rostite de gura 

domneasc`, "au br`zdat adânc inima norodului", 

e o propozi]ie pe care Vasile Lovinescu 

a re]inut-o [i a a[ezat-o între argumentele unei 

interpret`ri [ocante. Vorbele...au densitate: 

ne-ar aminti c` trìm într-o lume atât de material`, 

încât poate ispiti transparen]a. Fiindc` 

pot deveni simboluri – re]ele simbolice - ar 

putea descoperi o lume de demult. {i mesajele 

ei. Splendidul capitol consacrat lui Ion Creang` 

din Istoria literaturii române…a lui G. C`linescu 

se încheie cu o observa]ie care a fost 

dezvoltat` în cele mai imprevizibile direc]ii: 

"Scriitori ca Ion Creang` nu pot ap`rea decât 

acolo unde cuvântul e b`trân [i echivoc [i 

experien]a s-a condensat în formule nemi[- 

c`toare. Era firesc ca un astfel de prozator 

s` r`sar` peste câteva veacuri, într-o epoc` 

de umanism românesc. N`scut cu mult mai 

devreme, Creang` s-a n`scut acolo unde exist` 

o tradi]ie veche. [i deci [i o specie de erudi]ie, 

la sat, [i înc` la satul de munte de dincolo de 

Siret, unde poporul e neamestecat [i p`str`tor". 

În limbajul lui Guénon, t`lm`cit de Vasile 

Lovinescu, Creang` ar putea fi "func]ionar" 

al unei secte de ini]ia]i: "La început aceste 

relique ale tradi]iilor disp`rute erau strict orale, 

imuabilitatea clasei ]`r`ne[ti garantându-le 

ortodoxia [i p`strarea ne[tirbit`; pe m`sura 

moderniz`rii lumii [i a prefacerilor sociale 

din ce în ce mai seismice [i mai dese a devenit 

necesar` [i a[ternerea lor în scris; scripta 

manent./ De aceea, gradul de con[tiin]` [i de 

luciditate a redactorilor în ceea ce prive[te 

tâlcul adânc al miturilor pe care le a[terneau 

pe hârtie are o importan]` cu totul secundar`. 

E posibil ca Ion Creang` s` fi fost o pies` de 

racord între lumea exterioar` [i o organiza]ie 

secret` de povesta[i cu caracter ini]iatic, ea 

implica, din partea lui Creang`, un grad de 

con[tiin]` [i luciditate asupra basmelor ap`rute 

sub emblema lui; e posibil ca al]i culeg`tori 

s` fi fost cu totul lipsi]i de ea; faptul nu are 

importan]`. Valoarea miturilor e intrinsec`, 

independent` de ignoran]a sau cunoa[terea 

redactorului." 

Ar mai putea avea calea lui Vasile 

Lovinescu, azi, sus]in`tori? Alian]e? F`r` 

îndoial` c` locurile numite de Creang` 

îndeamn` la citirea lor. Dac` locurile [i-au 

p`strat oamenii, e posibil ca acei oameni s` 

fi p`strat o anume în]elegere a lumii. Un fel 

de citi semnele. În excelenta sa carte, Alfabetul 

de tranzi]ie, {tefan Cazimir ne pune în fa]` 

un [ir de documente din acest` perioad` "de 

tranzi]ie". 

Continuare \n pagina 6

orizont 

3 



noi [i ai no[tri 

LA TOLCE VITA 

MARCEL TOLCEA 

La sfâr[itul lui 2008 m-am decis s` înfiez un blog. I-am pus numele virtual fix 

a[a: La Tolce Vita. E un fel de jurnal al excesului meu de ambiguitate [i râs, marmorat 

cu fragmente de oboseal` [i plâns. Sunt de toate aici, ca într-un han spaniol transformat, 

de schimb`rile climatice excesive, într-o pensiune de 5,5 margarete. 

JOI, 22 M<strong>AI</strong> 2008 

JURNAL ATENT LA CE 

ÎMI PLACE M<strong>AI</strong> MULT 

Ast`zi plou` tare. Ieri a plouat mai pu]in. 

A[ putea scrie "mai slab". Îmi imaginez 

Ploaia de ieri ca pe un manechin. Are picioare 

lungi [i le[in` în timp ce coboar` spre marele 

public. A[ vrea s` îi dau un nume. 

Comunitatea cre[tin` din T. nu vede cu ochi 

buni un asemenea gest. Nici alte accente. 

Muslimii sunt tot mai aten]i pe la u[ile 

magazinelor cu fete ce studiaz` la Drept. 

{i de ei, [i de ei se apropie Ora 11 Exact. 

Unii dintre voi se gândesc acum la chestii 

mai importante. Al]ii nici nu [tiu de existen]a 

blogului meu. Ploaia cade pe mai departe 

nebotezat`. La un moment dat cineva din 

anturajul aten]ilor vrea s` îi spun` ceva. 

Ofteaz` [i se las` plouat mai departe. E un 

conglomerat cu probleme [i nu ar vrea s` 

adauge religia meteorologic` la vechile 

noastre aspecte nevralgice. A[a c`, pân` s` 

îi încrusteze un nume pe nor, prefer` s` 

moar` [i se s` se reîncarneze, cu pu]in noroc, 

într-o fraz` banal`. "Hamac", "aspid`" [i 

"pleca]i în Canada" vor fi cuvintele-cheie 

ale acestei ceremonii. 

JOI, 30 OCTOMBRIE 

2008 

TRAGEREA 

EXCEP}IONAL~ LA 

LOTO PENTRU MINE 

CÂND SUNT {OFER 

Circul cu ma[ina aproape mai mult decât 

dorm. Pentru mine parbrizul e un fel de burt` 

semitransparent` prin care admir lumea 

asemenea unui fetus (trecut de prima lui 

tinere]e!) ce prive[te atent numerele câ[tig`toare 

la loto. S`pt`mâna asta la 6 din 49 au 

ie[it 5, 22, 7, 5, 47, 60. Probabil fiin]a aceasta 

imaginar` din poezia mea viseaz`. Mai mult 

ca sigur viseaz`! Unde s-a v`zut vreodat` 

s` fie mai mult de 49 de numere în vitrinele 

din lumea real`, cu atât mai pu]in s` se 

întâmple ca 5-ul s` reapar` când te a[tep]i 

mai pu]in în bilet. Dac` ar fi s` interpretez 

acest vis într-un almanah dedicat centenarului 

unui poet important al ora[ului, a[ spune 

c` infinitul se joac` cu poft` [i râde o dat` 

la 1700 de ani cu cifrele reci peste care, 

apoi, pune câte o cea[c` de ceai folosit`. 

LUNI, 27 OCTOMBRIE 2008 

TRECE SALVAREA, DIN 

SIREN~ MOR}II DOININD 

De câte ori trec pe la nonsensul giratoriu 

de pe Pârvan, se ive[te fluierând ca o turbat` 

Salvarea. Ma[inile se dau la o parte de parc` 

cineva ar str`nuta cu putere sau ea, Ma[ina 

Salv`rii, ar fi o cocoan` b`trân`, dac` s-ar 

putea o ambulan]` v`duv` din al II-lea r`zboi 

mondial. Ce mai, polite]ea e vie în fa]a mor]ii, 

graba noastr` cea de toate drumurile se face 

palid` în fa]a trecerii în tromb` a 

muribunzilor care ne coloreaz` iar`[i [i 

iar, în vine]iu, televizorul de [tiri. (Mâinile 

strânse pe volan în chip de rug`ciune la Zeul 

Bujie tresar o clipit` ca ni[te porumbei 

adormi]i lâng` o [coal` ce intr` cu aceea[i 

vitez` în recrea]ie!) Cu alte cuvinte, Salvarea 

asta m` cam d` peste cap [i, sincer s` fiu, 

m` gândesc chiar s` îi propun primarului 

nostru, Gheorghe Ciuhandu, s` monteze în 

locurile unde agonia miroase a urin` [i 

hamster b`trân câte un acvariu enorm. Cu 

zilele noastre însorite [i dulci. 

SÂMB~T~, 18 

SEPTEMBRIE 2010 

POFTI}I ÎN VAGOANE 

Lui Nelu Cr`ciun 

Uneori mi se pare c` prietenii mei 

îngropa]i în cimitirele din apropierea cìi 

ferate au un destin mai norocos decât poe]ii 

francezi caza]i, livresc, prin cimitire marine. 

De câte ori [uieratul locomotivei trece ]an]o[, 

ca un coco[, printre greieri [i cruci, printre 

domni[orul mu[e]el [i v`duva t`t`neas`, eu 

îmi imaginez c` ei salt` privirea peste gardul 

de fier ca [i cum via]a le-ar trece pe dinainte 

prin ferestrele unui tren de sear` cu naveti[ti. 

Desigur c` toate astea sunt în închipuirea 

mea doar. Iarba grea, lapovi]a regretelor, 

coropi[ni]ele [i roua îi fac umili, t`cu]i, 

obosi]i. Iat` de ce, atunci când trece trenul 

prin zon`, ei, în loc s` fluture batiste de pe 

acest adev`rat peron, de pe acest peron al 

eternit`]ii, ei doar tresar [i se întorc de pe 

o parte pe alta, ca [i lumina pe ap` când 

trece o libelul`. 

DUMINIC~, 19 

OCTOMBRIE 2008 

JURNAL CU POEZII 

RATATE 

Ast`zi am fost la un pas de a scrie o 

poezie. Probabil ar fi fost vorba despre ceva 

important, altfel nu ar mai fi avut niciun 

rost. Eram prea pu]in hot`rât ce s` aleg dintre 

marile teme despre care au scris poe]ii [i 

adolescen]ii-poe]i în aceast` zi de duminic`. 

Am deschis îns` televizorul [i am ascultat, 

fermecat, icnetele uneia dintre surorile 

Williams în sferturile de final` ale unui 

turneu de 1 milion de dolari. P`cat c` racheta 

ei are forma unui rinichi de vac` bolnav` 

[i nu a inimii mele. 

VINERI, 28 <strong><strong>NO</strong>I</strong>EMBRIE 

2008 

DE-A CET~}EANUL 

TURBMENTAT 

Cu o zi, dou` înaintea alegerilor, m` 

preg`tesc sa gândesc. Fac genuflexiuni cu 

emisfera stâng` spre ecuatorul Ra]ional unde 

st`, la picnic, Descartes. Surpriz`, exclam: 

al`turi, manele[te din acordeon chiar tiroida 

judec`]ilor mele cu sictirul gonflat. A[adar, 

pe jum`tate creier, pe jum`tate muciflegme, 

sunt ca lupul, tigrul, ghepardul. Care întreab` 

cu scobitoarea de argint parfumat între din]i: 

Eu pe cine alerg? E supraofert` de cacandida]i, 

la pachet cu apostoli, maici [i 

îngeri în garan]ie fix pân` la 1 decembrie. 

Când se întâmpl` s` fie Ziua de Lupt` Anti- 

Sida. Deci, }ociu [i Palade sau Stela [i 

Ar[inel? Cred c`, legislatura asta, merg la 

binominal cu Stela [i Ar[inel. 

LUNI, 24 <strong><strong>NO</strong>I</strong>EMBRIE 2008 

EXIST~ VIA}~ DUP~ 

DUMINIC~? 

Dac` maternit`]ile [i paternit`]ile din 

Sparta ar fi adus pe lume copii cu psihicul 

de Luni Diminea]a, s`pt`mâna ar fi început 

mar]i. Ce vreau s` zic? Cei mai cul]i au 

în]eles deja c` spartanii aruncau în hù noun`scu]ii 

cu malforma]ii. Cei mai pu]in cul]i 

zâmbesc chiar acum. Nu presupun lucruri 

noi atunci când întreb ce are copilul luni 

fa]` de mar]i. Limba încleiat`, creierul 

p`p`die, sexul de mu[e]el. {i uite cum întro 

asemenea morfologie-sintactic`, am ajuns 

azi-diminea]` în baie. Dau drumul apei, cum 

Timi[oara, 1979. De la stånga la dreapta: Ioan 

Morar, Marcel Tolcea, Gheorghe Cri[an, Daniel 

Vighi, Viorel Marineasa, Gheorghe Seche[an 

Ia[i, Festivalul de Poezie 1980. 

|i recunoa[te]i? 

se spune la inunda]ii, caut un [ampon lunatec 

[i m` preg`tesc de ritualul primei minciuni 

a civiliza]iei: schimbarea mirosului natural. 

Ca s` m` sp`l la cap, deci, cum ar zice 

bucure[tenii. Fiindc` ieri a c`zut prima 

z`pad`, aleg Nivea. Pe care scrie ca pentru 

ziua de luni: Feeling Strong. {i brusc am o 

revela]iune: Publicitatea e f`cut` fie pentru 

ziua de luni, fie pentru cei depresivi. Cum 

ar veni ìa strongi ca firul de p`r. 

MIERCURI, 5 <strong><strong>NO</strong>I</strong>EMBRIE 

2008 

ÎNVIEREA MAMU}ILOR 

PRIN ELEFANTA DE VOT 

Cu bucurie afl`m din "Cotidianul" de 

azi, p. 21, c` mamu]ii ar putea reveni la 

via]`. Cu o condi]ie îns`: "Pentru a trezi la 

via]` mamu]ii, cercet`torii vor trebui s` 

g`seasc` o cale de a implanta nucleul celulei 

unui mamut în ovulul unei femele elefant." 

Personal, am mai multe p`reri despre un 

asemenea act de fertilizare mamut`. Mai 

întâi, cea mai sigur` cale de a îns`mân]a o 

elefantess` e cea natural`. Nu are rost ca 

speciali[tii japonezi despre care e vorba s` 

se dedea la tot soiul de perversit`]i pentru 

a fi remarca]i de pres`. Macheta microscopic` 

a mamutului, nucleul celulei, se poate 

depune într-un singur loc, numit poetic, în 

limba elefan]ilor, EleFanta EleFantei. Sigur 

c` cercet`torii japonezi, excesiv de delica]i 

[i politico[i, presupun c` viitoarea Doamn` 

V`duv` Elefant` de Mamut nu prea vrea 

s` stea, astfel c` ace[tia "vor trebui s` 

g`seasc` o cale". A[a c` Madame va trebui 

convins` ori... cucerit`. Or, în lumea 

eleFan]ilor exist` numero[i Fan]i persuasivi 

care [tiu s` ciripeasc` la ureche. {i, în plus, 

au exerci]iul elasticit`]ii Trompei, fie ea chiar 

Uterin`. Ceea ce nu [tiu îns` cercet`torii 

japonezi e c`, în România, mamu]ii renasc 

tot la patru ani, când nucleul minciunilor 

electorale prinde via]` în fanta urnei de vot. 

Un miracol al vie]ii politice! Fiindc`, vreme 

tot de patru ani, votan]ii îi tot trimit spre 

fanta matern`. 

DUMINIC~, 2 <strong><strong>NO</strong>I</strong>EMBRIE 

2008 

REALITATEA TV ARE PUI 

VII 

Cum îi [ade bine oric`rui incubator, [i 

Realitatea TV a scos la iveal` puii de 

Timi[oara. În ultima zi de octombrie i-a ar`tat 

pe televizor [i d`deau bine. Cu ocazia 

lans`rii, le-am propus lui Mihai Tatulici [i 

lui Doru Bu[cu un slogan care îi face dreptate 

lui Silviu Prigoan`: La început n-am fost 

cu Vântu! 

JOI, 11 DECEMBRIE 2008 

BUNUEL NICOLI}~ {I 

CÂINELE ANDALUZ 

(F~R~ DINAMO!) 

Câinele andaluz e un film de Luis 

Bunuel (plus Salvador Dali) din perioada 

Mutu a cinematografului. Nimic nu 

coaguleaz` vreun sens nici m`car pre] de 

10 secunde. Cam cum au fost pasele 

steli[tilor din meciul cu Fiorentina. Dicteul 

automat - care, la un fost club militar, poate 

fi dicteu foc cu foc - e suveran, asemenea 

ira]ionalului unui vis. A[a c`, dup` ora [i 

jum`tate de vis UEFA pân` la linia de fund 

a absurdului, am adormit [i m-am visat întro 

echip` de polo antrenat` în ploaie. Oare 

dac` Gigi Becali ar fi antrenor al revistei 

"Orizont", s-ar visa copil P`storel? 

LUNI, 8 DECEMBRIE 2008 

C<strong>AI</strong>N {I BABEL 

A[a cum în parc`rile de MacDonald's 

caii putere ai limuzinelor au grohìtul de 

porc îngr`[at cu chipsuri de ghind`, recenta 

alian]` dintre PD-L [i PSD seam`n` cu un 

pâr] de sub [pagatul unei balerine sovietice.



orizont 

4 

TRATAT DESPRE LIN{AJ 

MIRCEA MIH~IE{ 

Acest fragment face parte dintr-un text mai amplu, dedicat crea]iei lui William 

Faulkner. Cartea, care se va intitula Ce r`mâne. William Faulkner [i misterele ]inutului 

Yoknapatawpha, e încercarea de a privi din perspectiva obsesiilor, nevrozelor [i fobiilor 

mileniului al treilea câteva din obsesiile, nevrozele [i fobiile unuia din marii autori 

ai secolului al dou`zecilea. Scriu la aceast` carte de prin 2003 încoace, cu întreruperi, 

reveniri [i r`zgândiri. De fapt, cred c` o scriu începând cu prima zi când am avut în 

mân` un volum de Faulkner: s` fi fost prin 1966, când am citit povestirile din Ursul? 

S` fi fost în 1969, când n-am reu[it s` citesc Zgomotul [i furia? Nu are importan]`. 

Important e, a[a cum sugereaz` titlul c`r]ii, ce r`mâne. 

Între 1942 [i 1948 William Faulkner 

n-a publicat nicio carte. De[i a continuat 

s` scrie, ceva decisiv se întâmplase cu lumea, 

cu editurile, cu el. Anii celui de-al Doilea 

R`zboi Mondial aduseser` mai multe 

schimb`ri decât întreaga perioad` de dup` 

1920. Se intrase într-o alt` logic` istoric`, 

se scria [i se citea în alt fel decât pân` la 

începerea r`zboiului. De[i abia împlinise 

cincizeci de ani, scriitorul p`rea s` apar]in` 

trecutului îndep`rtat. Prim-planul era 

acaparat de-un grup de scriitori tineri, 

carismatici, perfect adapta]i necesit`]ilor 

momentului. J. D. Salinger, Saul Bellow, 

Norman Mailer ocupaser` deja pozi]iile de 

onoare, iar Truman Capote, William Styron 

[i John Hawkes se preg`teau [i ei s` d`râme 

ce mai r`m`sese din reputa]ia genera]iei 

anterioare. 

P 

ierderea de vizibilitate era 

compensat` — pe deplin — 

de-o ame]itoare serie de 

premii [i celebr`ri. Dar 

Faulkner nu-[i dorea onoruri. El dorea s` 

fac` bani. Spaima de b`trâne]e, sentimentul 

acut al extinc]iei, insatisfac]iile profunde 

— de la cele morale la cele sexuale — l- 

au ]inut prizonierul unei nevroze f`r` sfâr[it. 

Certurile din familie, iritarea fa]` de stilul 

de via]` pe care-l ducea ("trìa ca un parazit 

profitând de larghe]ea unei edituri din New 

York" “Karl: 1989: 765‘ — noteaz` unul 

din biografii sì), incapacitatea de a-[i juca 

onorabil rolul de tat` [i so] l-au aruncat, ca 

de obicei, în bra]ele alcoolului. Contractele 

neclare cu Hollywoodul în privin]a c`r]iiscenariu 

A Fable n-au ajutat deloc la 

domolirea demonilor care-i m`cinau nervii 

[i s`n`tatea. 

Publicarea, în aprilie 1945, a antologiei 

comentate The Portable Faulkner a contribuit 

decisiv la "clasicizarea" scriitorului. 

Reevalu`rile pe scar` larg`, adora]ia unora 

din influen]ii reprezentan]i ai New Criticism 

(Robert Penn Warren [i Cleanth Brooks), 

influen]a colosal` asupra scriitorilor francezi 

ai momentului nu îi aduc, totu[i, lini[tea 

necesar` crea]iei. Se complace într-o via]` 

aventuroas`, galopând nebune[te la 

vân`toare, în încercarea de a sc`pa de 

existen]a plicticoas` la care era condamnat. 

Un alt biograf vorbe[te despre 

"comportamentul alcoolic" (Parini, 2004: 

293), despre cùtarea, cu orice pre], a 

situa]iilor primejdioase. Un episod nepl`cut 

— o involuntar` jignire adus` c`r]ilor lui 

Hemingway — nu contribuie prea mult la 

atmosfera calm` în casa din Oxford. Dac` 

mai punem la socoteal` dificultatea, lentoarea 

[i incoeren]a manuscrisului la care lucra în 

chinuri, A Fable, avem un tablou sumbru 

[i o serie de "scenete" pe care chiar [i un 

actor mai dotat pentru mimarea fericirii decât 

Faulkner nu le-ar fi putut administra 

corespunz`tor. 

Vara lui 1947, când împline[te cincizeci 

de ani, agraveaz` tot ceea ce p`rea a fi 

începutul de b`trâne]e al unui alcoolic. 

Obsesia banilor — necesari mereu, dar care, 

nu i-au lipsit niciodat` chiar cu totul — e 

mai degrab` o component` psihologic` a 

unei personalit`]i ce visa la stabilitate [i 

predictibilitate, dar care f`cea tot ce-i st`tea 

în puteri pentru a submina precarele puncte 

de sprijin. Aceast` obsesie "trebuie privit` 

ca m`sura fluctua]iei sentimentelor de 

stabilitate, valoare [i sacrificiu în lume. N- 

a existat o rela]ie tangibil` între felul în care- 

[i vedea Faulkner situa]ia financiar` [i felul 

în care era ea în realitate. Era doar un 

barometru al st`rilor lui de spirit, o încercare 

de a-[i controla soarta în lume, o modalitate 

de a-[i ap`ra reputa]ia, puterea lui, realitatea 

lui. De-o bun` bucat` de vreme nu mai 

scrisese nimic consistent, sim]indu-se 

înl`turat, singur, neglijat (chiar dac` realitatea 

propriu-zis` nu corespundea acelor 

sentimente). Tot ce-l mai ]ine în pozi]ie de 

lupt` era perspectiva banilor. Banii erau 

lucrul de care avea acum nevoie pentru a 

se sim]i bine, întreg, important, plin de 

succes." (Parini, 2004: 296) 

N 

imic din ce-l înconjura nul 

îndemna în aceast` 

direc]ie. Ca în tinere]e, 

marile reviste încep s`-i 

refuze povestirile. Împotmolit în sutele de 

pagini — ce i se par complet inutile, haotice, 

lipsite de via]` — ale c`r]ii în care vedea 

un opus magnum — A Fable —, atinge 

paroxismul alcooliz`rii, bând necontenit câte 

o s`pt`mân` — a[a cum s-a întâmplat la 

sfâr[itul lui 1947. Cu toate acestea, imediat 

dup` Anul Nou pune deoparte manuscrisul 

care-i d`dea insomnii [i se gânde[te s` scrie 

— ca un fel de auto-diversiune — o carte 

la care se gândise de mult` vreme. Era un 

fel de continuare la Go Down, Moses, de 

unde împrumutase, de altfel, o serie de 

personaje. Tema fusese enun]at` acolo, dar 

acum î[i propunea o abordare mult mai 

radical`: rasa [i a rasismul. 

Împrejur`rile scrierii c`r]ii sunt bine 

documentate în coresponden]a de la 

începutul anului 1948. Într-o misiv` c`tre 

Harold Ober, agentul lui literar, Faulkner 

noteaz`: 

"Pe 15 ianuarie am pus deoparte 

manuscrisul cel mare [i am acum [aizeci 

de pagini dintr-un roman “Intruder in the 

Dust‘ scurt de 120 de pagini, plasat în 

Jefferson-ul meu apocrif. Povestea e una 

cu mistere [i crime, de[i tema e leg`tura 

dintre negri [i albi, sau mai degrab` premisa 

e c` albii din sud, înaintea celor din Nord 

[i a guvernului, [i înaintea oricui, au [i trebuie 

s`-[i arate responsabilitatea fa]` de negri. 

Dar e o povestire; nimeni nu predic` în ea. 

Poate ]i-am spus ideea, pe care-o am de mai 

mult` vreme — e vorba de un negru aflat 

în închisoare, acuzat de asasinat, care-i 

a[teapt` pe albi s`-l scoat` afar`, s` toarne 

pe el benzin` [i s`-i dea foc..." (Faulkner, 

1977: 262) 

D 

ac` al`tur`m acestei epistole 

o alta, scris` trei s`pt`mâni 

mai târziu, imaginea începe 

s` prind` contur: "Am 

încheiat prima variant` a noului manuscris. 

Îl rescriu acum, seam`n` mai mult cu o carte 

decât m` gândeam la început, a[a c` 

rescrierea va fi de fapt scrierea lui, ceea 

ce-mi va mai lua timp. Nu mi-am stabilit 

un termen; m` rezum s` muncesc." 

(Faulkner, 1977: 263) Scrisoarea nu se 

încheie înainte de a ne pune la curent cu 

suferin]ele financiare: taxe [i drepturi de 

autor neachitate, promisiuni ale editorilor 

r`mase f`r` acoperire, socoteli complicate 

privind sumele datorate [i cele a[teptate. 

O lun` mai târziu, scriindu-i lui Robert Haas, 

e preocupat de titlul poten]ial al c`r]ii. În 

toate variantele, exist` o structur` fix` ("in 

the dust"), c`reia încearc` s`-i ata[eze cuvinte 

care, în marea lor majoritate, trimit la ideea 

în[el`ciunii, a imposturii, a [mecheriei: 

"shenanigan", "skullduggery", "jugglery". 

În forma final`, titlul are o not` 

maiestuoas`, dar nu acoper` pe de-a-ntregul 

impresia pe care vrea s-o lase Faulkner. În 

toate celelalte variante de lucru ("impostor", 

"sleeper", "malfeasance", "substitution", 

"malprop", "malpractice", "trouble") lipse[te 

nuan]a u[or carnavalesc` pe care voia s-o 

induc`. Expresia ce corespunde inten]iilor 

sale este "sleight of hand" ("iute de mân`"), 

termen din recuzita iluzioni[tilor. "Intruder" 

a fost ales mai degrab` pentru solemnitatea 

lui, decât pentru semnifica]ia efectiv`. 

Faulkner voia s` dea greutate unei povestiri 

pe al c`rei simbolism a mizat de la bun 

început. Un pariu câ[tigat nu doar la nivel 

literar, ci [i în deprimantul, obsedantul 

concret: Metro Goldwyn Mayer cump`r` 

drepturile de ecranizare a c`r]ii înc` înainte 

de apari]ia ei, la o sum` record: cincizeci 

de mii de dolari. Un vizitator a surprins, 

cu aceast` ocazie, o scen` cu totul 

neobi[nuit` în familia Faulkner: so]ul [i so]ia 

dansau, chercheli]i, în holul casei! "Oricine 

e în stare s` vând` industriei filmului o carte 

cu 50 000 de dolari are dreptul s` se îmbete 

[i s` danseze descul]!", a exclamat scriitorul. 

Succesul comercial a contribuit la 

relansarea lui Faulkner în mediile 

intelectuale. E invitat s` dea interviuri, i 

se propun "profile" în revistele de mare tiraj, 

iar criticii de marc` ai vremii îi dedic` pagini 

consistente. Cel mai frecvent citat articol 

despre Intruder in the Dust este cel al lui 

Edmund Wilson, marele critic al epocii, dar 

receptarea c`r]ii conduce chiar la o mic` 

b`t`lie a orgoliilor intelectuale [i regionale. 

Merit` men]ionat` scrisoarea ofuscat` a 

Eudorei Welty adresat` editorilor lui The 

New Yorker pe marginea articolului — în 

opinia ei — insuficient de laudativ al lui 

Edmund Wilson. "Criticii irelevante" a lui 

Wilson, prozatoarea îi opune convingerea 

c` William Faulkner "continu` s` fie capabil 

în scrisul sù de pasiune, iubire, în]elepciune, 

poate [i de profe]ie." În chip de concluzie, 

autoarea lui The Optimist's Daughter 

puncteaz` triumf`tor: "Oare nu e destul?" 

(Welty, 1949: 50-51) 

Într-un perfect spirit democratic, 

Faulkner bea [i la necaz, [i la bucurie. 

Turneul de promovare new-yorkez îi 

prilejuie[te (probabil [i pentru c` avansurile 

amoroase îi fuseser` respinse de o veche 

prieten`) lungi turnee prin baruri, alternate 

cu be]ii temeinice în camera de hotel. 

Finalmente, cu ajutorul familiei Cowley, 

"se recompune" [i revine la o formul` de 

via]` care s`-i permit` administrarea 

acceptabil` a încurc`turilor pe care, de altfel, 

[i le crease singur. Succesul c`r]ii — întrun 

an, se vând peste cincisprezece mii de 

exemplare — se datoreaz` contextului (deja 

men]ionata achizi]ie de c`tre Hollywood a 

drepturilor de ecranizare), dar [i temei. Ceea 

ce propune Faulkner este, de fapt, un roman 

de tip detectivistic, cu o crim` [i un 

"investigator" ce trece de barajul propriilor 

prejudec`]i. Modelul e asem`n`tor celui din 

Sanctuary, de[i tema de profunzime trimite 

la formula anun]at` de Go Down, Moses. 

F 

aulkner scrie "la rece", [tiind 

foarte bine ce ingrediente s` 

foloseasc` în compozi]ia 

c`r]ii. Într-o scrisoare din 

aprilie 1948 c`tre Harold Ober, el subliniaz`: 

"A[a cum e acum, e o povestire poli]ist` 

plus pu]in` sociologie [i psihologie." 

(Faulkner, 1977: 267) O descriere mai mult 

decât acceptabil`. Cu men]iunea c`, a[a cum 

se întâmpl` întotdeauna în scrierile lui 

Faulkner, fiecare din termenii invoca]i 

trebuie circumscri[i puterii de mistificare, 

alterare [i autoiluzionare care i-au fost 

autorului consubstan]iale. 

Intriga romanului e, simultan, foarte 

simpl` [i foarte complicat`. Lucas 

Beauchamp, unul din protagoni[tii povestirii

orizont 

5 




"The Fire and the Hearth", din Go Down, 

Moses, se vede prins într-o capcan` aparent 

f`r` sc`pare: e descoperit aplecat asupra unui 

cadavru, având un pistol (fumegând) în 

mân`. Circumstan]ele sunt atât de agravante, 

încât niciun tribunal din lume nu ar ezita 

s` decid` pedeapsa capital`. Situa]ia e înc` 

mai serioas`, având în vedere c` ne afl`m 

în sudul Statelor Unite, în ora[ul Jefferson, 

comitatul Yoknapatawpha, unde lin[area 

negrilor vinova]i (ceea ce p`rea s` fie tocmai 

cazul lui Lucas Beauchamp, acuzat c-ar fi 

ucis un alb) ]ine de firescul lucrurilor. 

(Situa]ia nu e tocmai imaginar`, de vreme 

ce, cu doar câ]iva ani în urm`, în ora[ul lui 

Faulkner se petrecuse o asemenea fapt`.) 

În loc s` se r`zvr`teasc`, Lucas pune în 

aplicare un plan ingenios, dar riscant: el caut` 

([i g`se[te) alia]i dispu[i s` fac` cercet`rile 

necesare pentru a-i dovedi nevinov`]ia. De[i 

ini]ial e[ueaz` cu Gavin Stevens, el câ[tig` 

partida stârnind interesul ([i nu numai) 

adolescentului de [aisprezece ani, Charles 

"Chick" Mallison, nepotul lui Stevens. La 

rândul lui, acesta î[i formeaz` o "echip`", 

pe cât de stranie, pe atât de hot`rât`: Aleck 

Sander, prietenul lui negru, având aceea[i 

vârst`, [i septuagenara Miss Habersham (cu 

un nume u[or schimbat, Miss Worsham, 

aceasta figurase [i în intrigile din Go Down, 

Moses, îns` abia acum o descoperim în 

întregul dinamism al femeii neînfricate, 

descins` direct din lumea mitologic` a eroilor 

Sudului mitologic.) 

C 

artea poate fi citit` pe mai 

multe paliere — dar a[ evita 

cu orice pre] formula 

ideologic` pe care mul]i 

dintre primii recenzen]i au încercat s-o impun`. 

Între altele, pentru c` împingând interpretarea 

textului în zone excesiv ideologizate 

se poate ajunge la formule n`stru[nice, 

precum aceea propus` de Elizabeth 

Hardwick. Pentru a introduce romanul lui 

Faulkner în patul procustian al ideologiei 

"militante", de stânga, ea nu ezit` s` falsifice 

pân` [i datele elementare ale intrigii: 

"Un negru în vârst`, Lucas Beauchamp, 

un om neobi[nuit, nici arogant, nici 

dispre]uitor, ci intratabil [i sigur de sine¤, 

pretinde c` e un uciga[, dore[te s` fie lin[at 

de[i e nevinovat, pentru a adùga sângele 

sù dezonoarei Sudului, ca ultim act de 

dispre] împotriva opresorilor." (Hardwick, 

1966: 226) 

Nu sunt primul care sanc]ioneaz` aceast` 

uluitoare supra-interpretare a unei activiste 

politice interesat` nu de adev`rul estetic, 

ci de specularea pretinselor ocazii de a-l 

transforma pe Faulner într-un "trâmbi]a[" 

al vremurilor noi, confronta]ionale [i 

progresiste. În realitate, Lucas Beauchamp 

face eforturi disperate pentru a sc`pa din 

închisoare [i, înc` mai grav, pentru a nu fi 

lin[at. Explicit, cu o mândrie mereu prezent` 

în comportamentul sù, Lucas are grij` s` 

se delimiteze de "brava lume nou`": "Nus 

al lui Edmonds. Eu nu-s d-`[tia noii. Sunt 

din ì vechi. Sunt al lui McCaslin." În timp 

ce se afl` sub escort`, înfruntând "deta[at, 

impersonal, aproape contemplativ, neînduplecat 

[i sigur de sine" ostilitatea zeflemitoare 

a mul]imii, i se adreseaz` lui Chick Mallison, 

pe care-l identificase în mijlocul oamenilor 

dornici s`-l vad` lin[at de rudele victimei: 

"Dumneata, tinere, zise Lucas, spune-i 

unchiului dumitale c` vreau s`-l v`d." 

Merit` citat`, pentru splendoarea nota]iei 

psihologice, scena în care Lucas e transportat 

de [eriful Hope Hampton la închisoare. 

Avem aici sculptat` în miniatur` întreaga 

re]ea de sugestii, simboluri [i secrete ce-i 

leag` unii de al]ii pe locuitorii 

Yoknapatawphei: 

"Apoi portiera din spate se deschise [i 

ap`ru [eriful — un b`rbat enorm, formidabil, 

nu gras, cu ochi mici, duri, sp`l`ci]i, o figur` 

rece, aproape blând`, agreabil`, [i, f`r` s` 

priveasc` m`car la ei, se întoarse [i ]inu 

u[a deschis`. Apoi ie[i Lucas, încet, ]eap`n, 

întocmai ca un om care-[i petrecuse noaptea 

înc`tu[at de un picior de pat, [ovìnd pu]in 

[i lovindu-se sau cel pu]in atingând cu capul 

cadrul de sus al portierei, astfel c` ie[ind, 

p`l`ria sa mototolit` i se rostogoli de pe 

cap pe pavaj, chiar la picioarele lui. Asta 

era prima oar` când îl vedea pe Lucas f`r` 

p`l`rie, [i în aceea[i secund` î[i d`du seama 

c`, cu excep]ia posibil` a lui Edmonds, ei, 

cei de-acolo, din strad`, care-l priveau acum, 

erau probabil singurii albi din ]inut care îl 

v`zuser` vreodat` cu capul gol; [i-l privi 

cum, înc` încovoiat, a[a cum ie[ise din ma[in`, 

Lucas încerca s` se plece, ]eap`n, s` 

apuce p`l`ria. Dar cu un gest larg [i surprinz`tor 

de suplu, [eriful o culese [i o înmân` 

lui Lucas, care, încovoiat înc`, p`rea c` tot 

mai bâjbâie [i el dup` p`l`rie. Dar aproape 

dintr-o dat` p`l`ria î[i lu` la loc forma ei 

obi[nuit`, [i acum Lucas se ridic` [i, stând 

drept, cu excep]ia capului [i a fe]ei, î[i cur`]` 

p`l`ria, frecând-o încoace [i încolo de mânec`, 

repede, u[or, îndemânatic, a[a cum ascu]i 

un brici pe curea. Apoi capul, fa]a, se trase 

înapoi, se îndrept` în sus [i cu o mi[care 

nu prea larg` Lucas î[i puse p`l`ria la loc, 

cu vechea ei înclinare, pe care p`l`ria p`rea 

c` o lua singur` când era a[ezat` pe cap." 

Era greu de f`cut în mai pu]ine cuvinte 

un portret atât de expresiv al personajului. 

De[i s`rac, de[i apar]inând sub-lumii Sudului 

american, Lucas e un domn — [i ]ine la 

aceast` identitate mai mult decât la orice. 

}inuta impecabil` pe care se înc`p`]âneaz` 

s-o aib` în orice împrejurare, oricât ar fi 

ea de umilitoare, dovede[te esen]a tare, 

nobiliar`, a celui care provenea din lumea 

veche, în care amestecul de sânge alb [i 

negru (a[a cum e [i în cazul lui) — 

miscegena]ia — înc` nu era considerat un 

p`cat de moarte. 

U 

nchiul lui Chick, a c`rui 

prezen]` Lucas o solicit` 

pe tonul august al unui om 

fundamental liber, nu e 

altul decât "detectivul de serviciu" din atâtea 

alte c`r]i ale lui Faulkner, unele deja scrise, 

altele urmând s` apar`, Gavin Stevens. 

Fantasmatic [i vizionar, cinic [i p`gubos, 

conformist [i cuprins de elanuri reformatoare, 

avocatul Gavin a p`rut s` fie, în fiecare din 

prezen]ele sale, un purt`tor de cuvânt al lui 

Faulkner însu[i. Nu chiar un alter-ego, ci 

un mesager cu dreptul de a livra mesaje care 

nu sunt totalmente compatibile cu misiunea 

încredin]at`. Ezitant [i sumbru, Gavin nu 

accept` s`-l apere pe Lucas decât atunci 

când, purtat de [uvoiul unor întâmpl`ri 

senza]ionale, onoarea îl oblig` s` ia partea 

celui aflat, în mod v`dit [i nedrept, în postura 

de victim`. Pentru a marca diferen]a de 

comportament, trebuie spus c` la prima lor 

întâlnire Gavin îl sf`tuise pe Lucas s`-[i 

recunoasc` vina. În felul acesta, el spera 

s` ob]in` m`car un proces cinstit, ba chiar, 

cu noroc, s`-l salveze de mânia celor care 

se preg`teau s`-l lin[eze. 

Pentru a porni ma[in`ria rela]iilor 

psihologice dintre personaje, e nevoie s` 

deschidem o ampl` parantez` — a[a cum 

o face Faulkner însu[i — spre a coborî în 

pre-istoria rela]iilor dintre vârstnicul Lucas 

[i adolescentul Charles Mallison. 

Romancierul ne trimite cu patru ani în urm` 

când, copil de doisprezece ani, Chick e salvat 

de la înec [i îngrijit de b`trânul mulatru, al 

c`rui c`min se întâmpla s` fie în apropierea 

locului unde se sp`rsese ghea]a [i vân`torul 

improvizat fusese la un pas de moarte. 

Nedomolita tensiune între cei doi — n`scut` 

din insisten]a copilului alb, de familie bun`, 

de a încerca s`-[i pl`teasc` binef`c`torul 

[i din refuzul acestuia de a primi banii — 

se întinde pe parcursul mai multor ani. 

Fiecare nou` încercare a lui Chick de a sc`pa 

de datoria moral` fa]` de Lucas Beauchamp 

se soldeaz` cu o rapid` revan[` pe care acesta 

[tie s` [i-o ia. 

Încetul cu încetul, Chick devine fascinat 

de b`trânul negru, ale c`rui gesturi [i 

obiceiuri le studiaz` cu aten]ie. Ca to]i 

locuitorii Jeffersonului, [i Chick cunoa[te 

obiceiul acestuia de a se comporta ca un 

st`pân, arborând, asemenea "proprietarilor 

de planta]ii, negustorilor, doctorilor [i 

avoca]ilor" din ]inut "costumul de postav 

negru, uzat, periat [i care se vedea c` fusese 

scump pe vremuri din fotografia m`rit` de 

pe [evaletul poleit cu aur, [i p`l`ria fin`, 

roas`, [i c`ma[a alb`, scrobit`, de pe vremea 

bunicului, [i gulerul acela f`r` cravat`, [i 

lan]ul gros de ceas, [i scobitoarea de aur, 

la fel ca aceea pe care o purta bunicul în 

buzunarul de la piept al vestei". Se mai [tia 

c` Lucas poart` cu el un pistol. 

C 

a într-un cadril perfect 

executat, între cei doi se 

stabile[te un pìenjeni[ de 

complicit`]i [i m`runte 

vinov`]ii, n`scute din înc`p`]ânarea lui Lucas 

de a-i returna copilului cei [aptezeci de cen]i 

prin care credea c`-[i pl`te[te datoria. Chick 

simte în Lucas o for]` de neînvins, o voin]` 

de fier ce transgreseaz` identitatea de negru, 

ba chiar [i pe aceea de om. Neputincios [i 

înfuriat în fa]a realit`]ii, el viseaz` — a[a 

cum în povestirile orientale bietul pescar 

încerca s` închid` înapoi în sticl` demonul 

sc`pat în libertate într-o clip` de neaten]ie 

— s`-l poat` surprinde în ceea ce crede c` 

c-ar fi esen]a lui definitorie: "De-ar vrea 

s` fie-ntâi un simplu negru de rând, m`car 

o secund`, o mic` secund` infinitezimal`." 

Este tocmai ceea ce Lucas refuz` s` fie. 

Dar accentul nu cade pe no]iunea de negru, 

ci pe aceea de simplu. 

C 

ând, câ]iva ani mai târziu, 

trece pe lâng` el f`r` s`-l 

observe, copilul tresalt` 

fericit: din moment ce nu l- 

a remarcat, înseamn` c` Lucas a uitat [i 

datoria moral` contractat` de micul pui de 

alb. În realitate, Lucas n-a uitat nimic. Doar 

c` lucrurile prin care trecuse erau mult mai 

importante decât r`zboiul psihologic cu un 

adolescent: 

"{i dup` aceea l-a mai v`zut de dou` 

ori — cu costumul negru, p`l`ria, lan]ul 

acela de la ceas; dar când l-a v`zut a doua 

oar`, nu avea scobitoarea, [i de data aceea 

Lucas se uitase drept la el, în ochii lui, de 

la cinci pa[i, [i trecuse pe lâng` el, [i atunci 

[i-a zis: M-a uitat. Nici m`car nu-[i mai 

aduce aminte de mine; [i a zis a[a aproape 

un an, pân` în ziua când unchiul i-a spus 

c` Molly murise cu un an înainte. Nici nu 

[i-a b`tut capul s`-[i g`seasc` timp atunci 

s` se întrebe cum se face c` unchiul lui 

ajunsese s` afle despre asta (evident c`-i 

spusese Edmonds), pentru c` [i f`cuse 

repede socoteala de-a-nd`r`telea; spunându- 

[i, gândindu-se cu un sentiment de 

justificare, de triumf aproape: Tocmai 

atunci murise. De asta nu m-a v`zut. De 

asta n-avea scobitoarea. Apoi, cu un fel 

de uimire: Era îndurerat. Nu-i neap`rat 

nevoie s` nu fii negru pentru ca s` fii 

îndurerat." 

______________ 

Faulkner, William, 1977, Selected 

Letter, edited by Joseph Blotner, New York: 

Random House. 

Hardwick, Elizabeth, 1966, "Faulkner 

and the South Today", în Warren, 1966. 

Inge, M. Thomas, 1995, William 

Faulkner. The Contemporary Reviews, 

Cambridge: Cambridge University Press. 

Karl Frederick, 1989, William Faulkner. 

American Writer, Ballantine Books. 

Parini, Jay, 2004, One Matchless Time. 

A Life of William Faulkner, New York: 

HarperCollins Publishers. 

Warren, Robert Penn, ed., 1966, William 

Faulkner. A Collection of Criticial Essays, 

Englewood Cliffs, N. J.: Prentice-Hall, Inc. 

Welty, Eudora, 1949, "Department of 

Amplification." New Yorker, January 1, 

1949, in Inge, 1995. 

N



orizont 

6 

EXPEDI}IA 

GOELETEI REMÉNY 

DANIEL VIGHI 

Romanul la care lucrez este al patrulea care st` pe mas`. Primele trei le-am a[ezat într-o 

trilogie cu numele Corso. Nu m` gr`besc la publicat, nu m` mai tenteaz` mai ales asta, ci mai 

mult s` le pigulesc, s` mai stea pe lâng` mine, s` le [tiu aproape, s` nu le îndep`rtez cu totul. Cel 

din care public fragmentul de mai jos este un mix între c`l`toriile care mi-au marcat via]a, acelea 

din Moby Dick [i Toate pânzele sus. E adev`rat c` expedi]iile mele sunt mai anapoda un picu], 

cam sar peste gard [i o iau razna. Se întâmpl` a[a din cauz` c`-mi vine o mare plictiseal` s` 

c`l`toresc cuminte zi de zi, la fiecare cart, mereu pe teug`. E greu! 

"AM PORNIT!", S<strong>TRI</strong>G~ 

SATISF~CUT IS~IL~ 

MOTTO: 

– "Ce coopera]ie ? Ce drum mai vrei, cînd 

am [i ajuns ? Ce-i cu tine, drag` cet`]ene? 

Voi l-a]i cùtat aici pe Dumnezeu, folosind 

calea muncitoreasc`. Acum, frate, s-a 

terminat cu drumurile, oamenii au ajuns. 

– Unde ? întreb` supus Alexei Alexeevici, 

pierzînd în inima lui speran]a cooperatist`. 

– Cum, unde ? În comunismul practic al 

vie]ii. L-ai citit pe Karl Marx ? 

—Nu, tovar`[e Cepurnîi. 

— Ei, drag` tovar`[e, uite c` trebuie s`-l 

cite[ti! Istoria s-a terminat [i tu nici n-ai b`gat 

de seam`." (Andrei Platonov, Cevengur) 

* * * 

Valurile se izbesc de copastie, undeva în 

dreapta drumului de mers se z`reau printre 

coamele valurilor [i spuma alb` nisipurile 

Balcicului: "am pornit!", strig` satisf`cut Isìl`, 

marinarul din cart, [i felcerul Iosip Aurel, pentru 

apropia]i Auric` (vecin pe strad`, cu ]eava de 

gaz), fost doctor la Caransebe[, care [i-a cump`rat 

cas` pe strada lor în ora[ul revolu]iei române, 

este cât se poate de mul]umit, se apropie de colacul 

de parâme pe care st` coco]at` umbra istoric` a 

Antoniei Bohu[ acoperit` cu umbrela din dantel` 

sub]ire, se uit` la Antonia înc` o dat`, apoi prive[te 

în larg, spre dreapta, c`tre nisipurile Balcicului: 

"a[a e, am pornit", zice [i pesc`ru[ii trec razant 

pe deasupra focului [i a trinchetului, trei nori[ori 

de pictur` de gang defileaz` în stânga litografiei, 

[i e bine, e cât se poate de bine, par s` spun` 

membrii echipajului, înaintea tuturor chi]u Iepta 

ie[it la [pa]ir cu tu[a Crea]a, c`rora par s` nu le 

convin` ]ipetele dezarticulate ale pesc`ru[ilor 

care le pun în pericol tihneala duminical`, mai 

mult au fost cazuri pe care cei din echipaj nu le 

cunosc în care aceia[i pesc`ru[i au ajuns departe, 

pe malurile râului Timi[, între {ag [i Par]a – 

sunt mul]i [i caut` pe la groapa de gunoi a ora[ului 

înv`lui]i în fum, dintre ei vreo doi, trei s-au a[ezat 

pe acoperi[ul unui bloc înalt de pe Calea {agului 

din Timi[oara [i deranjeaz` vecinii din apropierea 

Pie]ei Aurora [i a Ciupercii, magazinul din vremea 

comunist`; la care unul cel pu]in dintre membrii 

echipajului mergea în pauzele orelor de la {coala 

nr. 15 s`-[i cumpere napolitane. 

Acu sunt, e adev`rat, alte vremuri, timpul 

a trecut, a[a cum a avut senza]ia foarte limpede 

harponierul Hente[, omonimul `luia din romanul 

Moby Dick, conform zicalei c` nimic nu e ca 

s` nu sfâr[easc` în paginile unui roman. Ãsta 

este [i hente[ care taie porci [i a sim]it spre 

diminea]`, chiar înainte de ridicarea ancorei din 

chei pentru a începe expedi]ia, c` tocmai era în 

urm` cu dou`zeci de ani. Atunci, în chiar acele 

momente, foarte limpede l-a v`zut pe b`trânul 

Nicoli, comandantul de pompieri, între timp decedat, 

pe atunci tân`r, cu copiii pe la liceu, [i pe 

când Hente[ harponierul a avut senza]ia asta, 

Ghi]` Jug`naru controla uleiul din vinciu în vederea 

manevrelor de plecare a goeletei de la ancor`. 

Îl mai aude, de dincolo de spa]io-temporalitatea 

sa tulburat`, pe Ghi]` cum îi cere musului Gigi, 

zis Furnica, s` revad` responsabil mijloacele de 

salvare, de vitalitate [i de incendiu de la bord. 

"Plec`m, în sfâr[it plec`m", bolborose[te Hente[ 

turtit de somn [i de confuzia spa]io-temporal` 

pe care tocmai o dep`[e[te ie[ind pe bord, prive[te 

rada [i ascult` comenzile de ridicare a ancorei, 

rapida conectare a tabloului vinciului la tabloul 

principal de distribu]ie, urmat` de alte opera]iuni 

pe care le urm`re[te cu ochii înc` umfla]i de 

somn. R`sun` ordinele de la pupa ale adjunctului 

G`vru]`: 

- Decupla]i barbotinele! Chi]u Iepta-ie[it- 

la-[pa]ir-cu-tu[a Crea]a se reped la mânerele 

vinciului c`ruia i se mai spune [i cabestan, [i 

stau preg`ti]i s` învârt` la momentul oportun 

bra]ele instala]iei. Lie P`l`rie Verde desface frânele 

instala]iei [i execut` o u[oar` balansare a vinciului; 

numitul Laie C`c`roan]a cupleaz` barbotinul lan]ului 

ce urmeaz` a fi virat [i deodat` îi apuc` pe 

to]i melancolia plec`rii, înso]i]i de vocea din departe 

a lui Dmitri Hvorostovsky interpretând Ombra 

Mai Fu – o minunat` compozi]ie händelian`. 

- Desface]i stopa lan]ului care se vireaz`, 

strig` de pe coverta de la pupa adjunctul G`vru]` 

[i b`trânul Nicoli, comandantul de pompieri 

procedeaz` în consecin]`, întocmai [i la timp, 

cum cer regulamentele marin`re[ti. 

- Deschide]i valvula instala]iei de sp`lare 

a lan]ului! Porni]i pompa de coverta! Se repede 

Ion Anghelina, drujbistul de la IFET Milova s` 

execute ordinul, harponierul cu ochii umfla]i de 

somn murmur` plin de admira]ie c` totul se 

deruleaz` cum nu se poate mai bine [i c` acest 

lucru este în m`sur` s` asigure pe toat` lumea 

c` expedi]ia se va desf`[ura în bune condi]ii: 

- Comanda de naviga]ie îndeplinit`! A[a 

strig` musul [i ridic` pavilionul pentru a semnaliza 

direc]ia [i pozi]ia lan]ului ancorei, apoi r`sun` 

cheile izbite una de cealalt` ca s` [tie toat` lumea 

lungimea lan]ului r`mas la ap`. 

- Verifica]i pozi]iile stopelor, bo]urilor, 

frânelor, n`rilor de pu] [i de ancor`! 

- Opri]i pompa de coverta! 

- Deconecta]i controlerul vinciului ! 

- Deconecta]i tabloul vinciului! 

La urm` se ive[te calm c`pitanul Ahabu 

din cabina de la prova [i comand` împ`ciuitor: 

- Se face ordine pe teuga! 

* * * 

Valurile se izbesc de copastie, fo[nesc [i 

curg în josul siajului, pesc`ru[ii ]ip` ca la Groapa 

de gunoi de la Par]a, nu departe de plajele pustii 

ale unei dimine]i de var` dintre {ag [i P`dureni. 

P`durea de la m`n`stirea Timi[eni se unduie sub 

briza dimine]ii. La babord se leag`n` ]`rmurile 

Balcicului, ]ârcodava se repede spre mus [i spre 

Gâbu Jug`naru care tocmai se a[ezaser` nu 

departe de bordul goletei (în englez`, schooner, 

în german`, Schoner): 

- Auzit-a]i de Acornion? Cei doi se 

holbeaz` la el [i scutur` din cap, n-au auzit, de 

unde potop, vorba babei Borislava, s` fi auzit 

de `sta: cum îi zice, întreab` cu mutr` proast` 

Gâbu [i popa }ârcodava repet` tare, de parc` 

cu]itarul ar fi fost surd: 

- Acornion! 

- {i cine-i Acornion? 

- Nimeni altul decât solul lui Burebista 

trimis pe lâng` Pompeius din Heracleea. 

- Ce vorbe[ti, c` nu pricep nimic? 

- Nu pricepi c` nu te intereseaz` trecutul 

str`bunilor no[tri [i de asta te la[i îmbrobodit 

de pove[tile cu tiranul Traian? 

- Care Traian? 

- Cum care? Împ`ratul Romei, prigonitorul 

dacilor [i cel care ne-a adus nenorocirile pe cap, 

c` am uitat cu totul c` suntem neam de daci, nu 

de romani. 

- {i asta mie îmi aduce de mâncare, bre, 

popo?! 

Gâbu d` din mân` ca [i când ar alunga o 

musc`, [i chiar asta face, deoarece popa 

]ârcodava pricepe, [tie c` nu-i de joac`, nu te 

po]i pune cu Jug`naru' al c`rui nume, Doamne 

iart`-ne!, chiar de aici se ive[te, de la a jug`ni, 

a tìa cu bri[ca, a[a c` se dep`rteaz` iute, o 

întinde de-a lungul copastiei: acea prelung` 

bordur` de lemn montat` în partea superioar` 

a balustradei bordajului goeletei Remény. 

Timonierul ]ine timona cu aer hot`rât: "ehe, 

am plecat", murmur` harponierul [i prive[te 

cu în]elegere spre chi]u Iepta [i tu[a Crea]a, 

spre felcerul Iosip Aurel care tocmai unge cu 

unguent Diprosalic picioarele fratelui Micoar`, 

predicatorul care, la vremea manevrelor de 

ancorare sau de plecare de la ancor` a navei, 

este n`p`dit de exeme alergice. 

(Fragment în lucru dintr-un roman de 

c`l`torie) 

DESPRE GEOGRAFIA 

LITERATURII, AZI. 

Urmare din pagina 2 

Din timpul în care unele publica]ii, unele c`r]i, unii autori, încercau s` treac` de la un fel de 

liter` la alt fel. De la alflabetul chirilic la cel latin. Dac` imaginea unei litere d` un sens lumii, 

o în]elegere a ei, observa]iile lui Iordache Golescu din Înainte cuvântare la B`g`ri de seam` 

asupra canoanelor gr`m`tice[ti, 1840 sunt citabile ([i) aici: "...[i la scrisoare (românii) fac oarece 

deosebire, scriind unii cu slovile cele vechi române[ti, al]ii cu cele latine[ti...". Cele vechi române[ti, 

ar fi desigur cele chirilice; cele latine[ti sunt cele suspectate. Marii c`rturari, admirabilii pedagogi 

erau înc` lega]i de semnele de odinioar`. Cum am înv`]at române[te de Costache Negruzzi arat` 

pedagogul din vechea gard`. Era terorist, era rupt de adev`rurile celui-care-trebuie-s`-înve]e. Ce 

a fost frumuse]ea lumii [i ce a ajuns ea, se poate întreba cel care vrea s` urm`reasc` trecerea de 

la semnele citite în natur` la cel`lalt sistem de semne: cel al scrisului din institu]ia [colar`. Ion 

Creang` rescrie pagini fundamentale, pornind de la în]elesurile lumii sale, cele de acas`. Amintirile... 

sunt o carte a orgoliului – a b`rbatului care vrea s` pun` în valoare lumea sa. Aceasta este. 

Dar nu numai Amintirile sunt polemice, ci [i pove[tile. Ivan Turbinc` rescrie Toderic` a lui 

Costache Negruzzi (discu]ia despre plagiatul lui Toderic` merit` o reluare), coborând rolul personajului 

principal: Ivan nu e un boier chefliu precum Toderic`, e un osta[ b`trân, un rus care [i-a încheiat 

misia lupt`toare. E un om de treab` de odinioar`, a[a cum e [i mo[ Ion Roat`. Sunt oameni de 

carte care iubeau cel`lalt sistem de semne, a[a c` atunci când Vasile Lovinescu încerca s` caute 

dominantele "celuilalt sistem de semne" prin care poate fi citit` lumea, avea explicabile îndemnuri. 

{i nici cei care au încercat s` comenteze savant povestirile licen]ioase, "pornografice" ale lui 

Creang` nu au ignorat "cel`lalt sistem de semne". 

{i o parantez`: Am v`zut în ultima vreme câteva spectacole mediocre cu Ivan Turbinc`. 

Cred c` doar Silviu Purc`rete ar putea realiza un Ivan Turbinc` demne de Ion Creang`; doar el 

ar putea s` pun` în mi[care marile ansambluri din iad, din rai, de la cur]ile boiere[ti. Exerci]iul 

– magnific – din Faust [i-ar descoperi o partitur` complementar`. Ivan Turbinc` este cu Dumnezeu. 

Faust f`cuse în]elegerea cu Diavolul; Ivan p`streaz` alt` în]elegere. Sau, dac` avem în vedere 

Moartea, alte dialoguri. 

Ceea ce se vede (II) Niciun text nu a fost mai tip`rit, retip`rit, reluat, rescris în primii ani 

postcomuni[ti ca "pove[tile pornografice" ale lui Ion Creang`, scriam alt`dat`. Era un mesaj – 

era un semn al eliber`rii de interdic]ii. Carnavalul putea începe. Primele întâmpl`ri senza]ionale 

ale litera]ilor în secolul al XIX-lea se petrec în Moldova. Nimeni nu b`nuia c` sobrul, frigidul 

Maiorescu ar avea o via]` sentimental` atât de agitat` încât s` nasc` suspiciuni [i procese. Între 

martorii acuz`rii în va fi [i tân`ra Veronica Micle, prima infidel` de rang înalt a literaturii române. 

Incidentul Maiorescu ]ine de simptomatologia vie]ii sociale ie[ene, pe care am încercat s` o 

numim ceva mai înainte. Întâlnirile Junimii, nu exclusiviste, aveau umor, stimulau petrecerea, 

distribuiau fericit accentele: comedia stimula ironia [i autoironia, gluma putea s` primeze. Erau 

oameni ai partidului conservator [i chiar intrarea lor în masonerie a p`rut, unora, paradoxal`. 

Unul dintre autorii prea pu]in aprecia]i azi, Iacob Negruzzi era entuziasmat de Pove[tile corozive 

ale lui Creang`. Un adev`rat aristocrat al secolului al XIX-lea moldav nu-[i putea exprima entuziasmul 

decât în felul acesta: "Ce fericit` achizi]ie pentru societatea noastr` acea figur` ]`r`neasc` [i 

primitiv` a lui Creang`! Tob` de anecdote, el avea totdeuna câte una disponibil`, fiind mai ales 

cele "corozive" specialitatea sa, spre marele haz al lui Pogor, al lui Lambrino, ba se poate zice 

– afar` de Naum - a tuturor junimi[tilor. Când râdea Creang`, ce hohot puternic, plin, sonor, din 

toat` inima, care f`cea s` se cutremure p`re]ii! Singur râsul lui înveselea societatea, f`r` comentarii". 

Într-o Männerbunde ca Junimea, succesul licen]ei era explicabil. Prima dintre "pove[tile 

corozive", Povestea lui Ionic` cel prost (poreclit [i Irimiea 

rimiea) începe a[a: "Amu cic` era odat` întrun 

sat un bìetan care n-avea nici tat` nici mam` [i nici o rud`, a[a era de strein. De parc` era 

c`zut din ceriu. {i fiindc` bìetanu acela era supus, r`bd`toriu [i t`cut, [i b`rba]ii [i femeile din 

acel sat luase a-i zice "Ionic` cel prost" [i a[a îi r`m`sese acum numele. Dar [ti]i c` este o vorb` 

c` "dracul în curul prostului zace". 

Geniul stilistic al lui Ion Creang` transform` o anecdot` într-un spectacol lexical fabulos, 

în care câteva cuvinte (bìetan, strein, c`zut din ceriu, supus, r`bd`toriu [i t`cut) [i o zic`toare 

cu licen]a în mijloc ne rupe de solemnit`]ile litera]ilor [i ne arunc` într-un într-un spectacol 

comparabil cu cele înscenate de Rabelais sau de autorii Rena[terii (de la Boccaccio la Machiavelli, 

cu a sa M`tr`gun` ). Povestirea are tiparele pe care le [tim [i le putem recunoa[te, are ritmul alert 

pe care îl d` arta povestitorului: arta (sau vitalitatea) celui care a optat pentru scris. A[a c` naratorul 

poate s` încheie vesel, cu ochii asupra "c`r`cudei". Ei ar fi vinova]ii, rìi, ei ar fi cei care au 

provocat divulgarea acestor secrete. Sunt secretele unui om nea[ezat: Ioan Vântur` ]ar`. . Ionic` 

cel prost este "Scris` de Ioan-Vântur`-]ar` în Ia[i, la 22 Octombrie 1876 [i dedicat` c`r`cudei 

din Junimea îmb`trânit` în zile rele, la prilejul anivers`rii a treisprezecea, num`rul dracului..". 

Putem s` în]elegem c` sunt scrise cu amintirea acelui acas` mirabil. 

(Fragmente din capitolul consacrat lui Ion Creang`, din Geografia literar` a României, azi)

orizont 

7 




TAROMI{TII 


GABRIEL MARINEASA 

E un proiect vechi, din moment ce se întrez`re[te într-o proz` scris` cu 

mult înainte de a ne p`r`si tovar`[ul Ceau[escu, ca s` revin` (ciclic [i nu prea) 

în texte de mai încoace. Va trebui s` m` autocitez abundent pentru a-l deslu[i. 

Lâng` sediul de odinioar` al Agen]iei TAROM exista o cafenea. Veneau 

acolo "func]ionari cu aere de arti[ti, arti[ti aproape func]ionari, bi[ni]ari, popi, 

tipi aerieni, studen]i întârzia]i, liceene prea mature, snobi dec`zu]i, câ]iva 

pensionari". Cei ce o frecventau regulat erau taromi[tii. Ace[tia s-au mai întâlnit 

festiv la anumite soroace chiar [i dup` dec`derea locului. E drept c` în alt` 

parte. S` nu plus`m pe ideea de societate secret`, s` nu ne iluzion`m c` aveam 

de-a face cu un laborator în care se prepara revolta de pomin` a timi[orenilor. 

Un pic de justificare ar fi dac` ne gândim c` bun` parte dintre taromi[ti s-au 

mutat al`turi, în gr`dina de la Cina, din rândul lor recrutându-se derbedeii 

care pe 16 decembrie 1989 au pornit, pe podul de la Maria, asaltul donquijotesc 

asupra comunismului. 

De ce (Gabriel [i cu mine) ne-am hot`rât s` scriem cartea împreun`? Pentru 

c`, lua]i separat, suntem prea lene[i. Prea ne[tiutori. Prea previzibili. (v.m.) 

(SENDI) 

Cine e? 

Capru'. 

Cine? 

Capru'. 

Maria [i David se jucau Capra cu trei 

iezi, David era Lupul [i î[i pref`cea vocea. 

Când Maria se l`sa p`c`lit` [i-i deschidea 

u[a, se speria [i întreba "Cine e[ti?" David 

nu reu[ea nicicum s` spun` c`-i lup [i s-o 

m`nânce pe sor`-sa, doar îngâna abia auzit 

"Sunt capru'". 

Îi bun`. De-acum tot a[a s`-mi r`spunzi. 

Abia m-am întors de la cantin`. Am avut 

probleme cu [oferul pe firobuz. M-am certat 

cu el din cauza câinelui. A trebuit s`-l las 

în sta]ie [i la întoarcere nu l-am mai g`sit. 

Caprule, uit`-te la mine când vorbesc. Te 

plictisesc? 

Nu. 

{tiu c`-mi miroase gura, e din cauza 

danturii. 

N-am sim]it. 

Ba da, nu trebuie s` te scuzi. Hai s`-]i 

ar`t ce mi-am luat. 

Iar ai luat ceva? 

Da, trebuia s`-mi iau [unc` din toat` 

pensia, c` dac` nu te respec]i tu, cum vrei 

s` te respecte al]ii. Bineîn]eles, asta poate 

fi o scuz` pentru cele mai mari m`g`rii. 

M` urm`re[ti? 

Din aparat strig` destul de tare muzica 

tipilor de la Colosseum. . Îs cam nùcit. 

“…‘ 

NARCIS BOLNAV: DE 

NERVI SAU LA ORGANE 

Ar trece pe partea cealalt`, dar pân` la 

stop mai e o bucat`, iar s-o ia aiurea peste 

bulevardul în]esat de ma[ini nu are curaj. 

În plus, ar fi b`t`tor la ochi. Nu [tie cum, 

numai dac`-i aude pomenit numele [i-l 

încearc` un mic cutremur: nelini[te, sil`, 

risc. Acum s` mai [i dea nas în nas cu el! 

S-ar face de-o istorie lung` dac` o s` 

dibuiasc` momentul de când nu se suport`. 

In[ii primitivi o rezolv` lesne: "Nu-mi place 

mutra ta [i gata!" {i-aminte[te, de pe parcurs, 

destule secven]e neagreabile. Odat`, la 

cafeneaua TAROM, epoca "varicele mici", 

cea f`r` scaune, pe când sugea întruna dintr-o 

]igar`, iar ochelarii cu lentile mici [i rotunde 

îi alunecau vehement spre vârful nasului, 

de[i se afla la alt` mas`, dup` ce a tras cu 

urechea la ce vorbise el c-un amic, f`r` s`-[i 

scoat` mu[tiucul dintre din]i, i-a aruncat 

peste um`r s` nu se mai bage în perioada 

portughez` a lui Eliade, deoarece nu are 

expertiza necesar`. {i multe de-astea. De 

la bancuri fizice când erau nevoi]i s` fie în 

aceea[i ga[c` (sc`patul triple-sec-ului pe 

pantaloni, vorbe porcoase strecurate în 

urechea gagicii care-l înso]ea etc.) pân` la 

contraziceri pe teme înalte sfâr[ind în 

zbier`turi [i-n groase sudalme. 

Acum Narcis înainteaz` [ontâcìnd, are 

un b`] la îndemân`, e în pijama: tocmai a 

evadat din salon, nu mai suport`, vrea s` 

trag` câteva fumuri pe strad`, i-e sil` s` se 

ascund` în preajma debaralei cu cear[afuri 

[i cu pansamente. "Sunt în faz` terminal`, 

nu f` prostia s` m` consolezi", zice, "hai 

s` bem un coniac la barul de colo, m` 

serve[te, c` patronu-i un vechi taromist." 

Cel`lalt ezit`, dar pân` la urm` n-are ce 

face. De[i pr`bu[it, Narcis [tie înc` s` se 

impun`. {i apoi, î]i vine s` nu-i îndepline[ti 

voia? (Chiar a[a va fi, asist`m la ultima 

întâlnire dintre cei doi: fostul inamic n-o 

s` mearg` la înmormântare.) La ce s` te 

a[tep]i? Lung monolog punctat de obsesii. 

Dup` revolu]ie, când aproape to]i se ocupau 

de politic`, el a g`sit de cuviin]` s` scoat` 

C`rticica promotorului de amor (versiunea 

pentru Republica Moldova: Boccelu[a 

propov`duitorului de dragoste). Am vrut 

s` fiu pentru neciopli]ii mei compatrio]i 

agentul iubirii rafinate. Eu le vorbeam de 

avantajele [i inconvenientele pozi]iei 

Andromaca, de lotusul inversat, le d`deam 

Vatsyayana cu linguri]a, iar ei se b`teau cu 

minerii în Pia]a Universit`]ii. E drept c` 

exerci]iul terapeutic m` viza în special pe 

mine: încercam s` scap de team` (dar [i de 

vetustele teme!) prin iubire frenetic`, clar, 

nu una iert`toare, ci dintr-aceea care te face 

s` ui]i. S` nu crezi c` m-au sl`bit bìe]ii 

dup` '90: circulau în locuri publice, m` 

admonestau cu degetul, erau peste tot, dar 

mai ales în capul meu. Ducându-m` pe lumea 

aialalt` (dac` o fi existând), las dup` mine 

un dosar de urm`rire [i un dosar de re]ea. 

Despre fostul meu anchetator, mai nou, simt 

nevoia s` scriu. Am vrut s`-i vâr textele în 

cutia po[tal` sau s` le plasez pe internet. 

Mi-a fost fric`. Meditativ, omul cu ochi 

alba[tri hale[te cu macaronari activi la mas` 

Lumea-i frumoas` Tovar`[u Plimbare]u, cel 

ce f`cea oficiile la vizitele lu to'`'[u, Este 

un domn cu lavalier` care reguleaz` bine 

afaceri Are un bìat miop, expert în viziuni 

financiare În timp ce fiica îmbumbat` cu 

talianu mai-mai s` treac` demn la chinuri 

de faceri. Zici c`-i prea direct` [i doldora 

de resentimente? Am variante. Tovar`[u 

domn Plimbare]u are cravata ca un juv`] 

În timp ce comesenii se comport` mai lax 

El înc` scruteaz` preajma dup` vechiul înv`], 

Ba[ca prosperitatea, ce se-ntinde la max. 

Când m-au s`ltat [i m-au strâns cu u[a, totul 

se învârtea în jurul p`l`vr`gelilor de la 

TAROM. Cu toat` mâzga irespirabil`, îl 

]ineam de "loc curat [i bine luminat", vorba 

lui Hemingway. Nu m` a[teptam la ciripitori. 

Cic` te ancheteaz` alternativ unul rù [i altul 

bun. La mine au fost amândoi împu]i]i. Scria 

`la c` a[ fi f`cut elogiul unor transfugi, 

defìm`tori ai patriei [i ai realiz`rilor. Eliade 

nu e transfug, zic. Adrian Pùnescu i-a luat 

un interviu publicat în presa central` [i 

într-un volum scos în 100 000 de exemplare. 

Las` c` [tim noi cine-i Eliade. Nimicule, 

tu te compari cu Adrian Pùnescu?! Dânsul 

cunoa[te cum se pune problema, poate c` 

are [i sarcini trasate la nivel superior; chiar 

[i dumnealui o mai zbârce[te. Mi-au tot vârât 

sub nas o strof` nevinovat`. Str`mo[ul din 

col] de lucern` Doarme la mine pe pern` 

Tot p-acilea pune de-o vraj` str`moa[a 

Capabil` s`-mi destind` cocoa[a. Încercam 

s` strig, dar sunetele îmi înghe]aser`-n gâtlej. 

Am hârâit: Nu am denigrat patria, nu am 

uneltit. Bine, tìem. Formul`m a[a: Am 

defìmat originile poporului român, ignorând 

dârzenia, recunoscut` de izvoarele istorice, 

a dacilor în confruntarea cu cotropitorul 

roman. Au recurs, în calitate de specialist, 

la dragul nostru profesor de la Universitate. 

P`rerea lui a r`mas în arhive: Apreciem c` 

str`mo[ii sunt arunca]i în derizoriu [i oferi]i 

prad` unei ironii, dac` nu ieftin`, cel pu]in 

creatoare de ambiguit`]i reprobabile. 

Se despart în dreptul spitalului, unul – 

jenat c` înc`-i s`n`tos, Narcis (nume de cod 

Taromistul; sursa Fecioru) – bolnav 

irecuperabil: de nervi [i la organe. 

(SURVOLAJ) 

Era prin '91, cred, [i pe vremea aia înc` 

se putea bea o barack palinka pe o banc` 

în centrul Seghedinului. Un an mai târziu 

am f`cut turul Budapestei ca s` m`nânc pân` 

la urm` un cârna] cu pit` într-o periferie, 

pe un scaun de beton în fa]a unei mese de 

beton, la zece metri de o tuf` mare de stuf 

[i la înc` zece de Dun`rea albastr`. {i de 

aici au vrut s` m` ridice doi poli]ai, colegi 

ai celor care [i-au f`cut datoria profesional` 

în centrul urbei amenin]ându-m` cu un 

carne]el [i cu un pix. La înc` trei ani dup` 

nu mai era nevoie de ei, opinia public`, deja 

format`, te expulza ca pe un nimic. 

{i cum zic, st`team cu C`t`lin în Pia]a 

Mare [i ne miram de gustul acelei licori [i, 

prin[i în discu]ie, "am cam dep`[it calu", 

cum ar zice unchiul Mihai. În consecin]`, 

Sorvolajul n-a putut cânta la ora programat`. 

C`t` a adormit, iar eu am bùt câ]iva litri 

de coca-cola, ca un fel de bun s`lbatic ce 

nu mai gustase a[a ceva. Am reu[it s` stau 

treaz pân` la cinci diminea]a [i am v`zut 

toate trupele care au cântat în acel subsol. 

Îmi amintesc doar un nume – Gözörö – pe 

care-l tot spuneam proste[te, o trup` ce cânta 

doar piese ale lui Jimi Hendrix, [i al]ii care 

au mers doar pe Uriah Heep. Mai [tiu c` 

Levi, Dan [i Zsolti m-au bomb`nit c` l-am 

îmb`tat pe C`t`, c` sup`rarea le-a trecut 

pe la cinci jumate, când C`t` s-a trezit [i a 

ie[it unul din cele mai tari concerte. Am 

nimerit apoi la un chef monstru, cum auzisem 

c` se poart` pe "dincolo", unde, perplec[i, 

am asistat cum fiecare s-a cuplat cu fiecare. 

Am fost confundat cu Dan, în final, de c`tre 

un admirator cam at`cat ge atâta beutur`, 

]uic`, vin [i-o consumat (citez din rapsodul 

P`tra[cu Stan-Muzeu); am plecat cu to]ii 

t`cu]i pân` acas`, inclusiv Zsolti [i Levi, 

care pricepuser` un pic mai mult din ce se 

întâmplase. 

În urma noastr` – un subsol, multe trepte, 

o cas` mare, încerc`ri nereu[ite de a intra 

într-un soi de Europ`, un soare blând 

amestecat cu barack palinka, oameni agita]i, 

oameni bucuro[i, oameni prieteno[i, oameni 

timizi, oameni ru[ina]i, oameni pleto[i. 

(fragmente de roman)



orizont 

8 

SOLDAT PROST 


Scenariul Soldat prost este o dezvoltare a unui clip literar ap`rut într-o form` prescurtat` 

în revista bucure[tean` Noua literatur`. Este unul din cele cîteva scenarii scrise în siajul celui 

numit Preg`tiri de nunt`, finalist al concursului de scenarii organizat de HBO, care m-a stimulat 

o perioad` de timp s` îmi încerc mîna cu acest gen hibrid, dependent de o transpunere cinematografic` 

[i, în mult mai mare m`sur`, de viziunea regizoral`. (R.P.G.) 

- SCENARIU DE SCURTMETRAJ – 

PERSONAJE 

SERGENTUL (NELU) – 20 de ani, militar 

din ciclul superior (a[a-zis "veteran"), scund, 

brunet, voluntar [i autoritar 

}ICUDEAN – 18 ani, recrut (a[a-zis 

"biban"), înalt, blond [i slab, timid [i re]inut 

MARCEL – 19-20 de ani, militar din ciclul 

superior, înalt, masiv, placid 

MARINCU – 18 ani, recrut, bondoc 

{OPÎRL~ (POPESCU) – 18 ani, recrut 

OFI}ERUL DE SERVICIU (OSU') – 30 

de ani 

FIGURAN}I – patru-cinci recru]i de 18- 

19 ani 

SECVEN}A 1 – INTERIOR – CORPUL 

DE GARD~ AL UNEI UNIT~}I MILITARE 

ROMÂNE{TI – ZIUA 

(Interiorul unui corp de gard` dintr-o unitate 

militar` obi[nuit` din anii comunismului. O 

înc`pere luminat` din spate de o fereastr` mare, 

cu gratii de fier forjat. To]i pere]ii sînt vopsi]i 

în vernil. Pe un perete al înc`perii se v`d trei 

dulapuri de metal, iar prin camer`, împr`[tiate 

ici [i colo, trei banchete scunde, cu scheletul 

din fier forjat [i cu ni[te [ipci lungi [i lustruite 

deasupra, drept [ezut. 

În fa]`, în plan secund, se vede o alt` 

înc`pere, mai îngust`, dar asem`n`toare cu cea 

de aici, care are la cap`t o alt` fereastr` protejat` 

cu gratii din fier forjat. În stînga se distinge un 

coridor, cel dinspre u[a de la intrare, iar în dreapta 

o alt` u[`, care se presupune c` d` într-o a treia 

înc`pere. În secven]a 1 personajele intr` [i ies 

prin dreapta [i prin stînga. 

În timpul ac]iunii din interior se aude 

permanent în fundal un aparat de radio fixat pe 

Radio România. În general se aude foarte slab, 

dar distinct, iar uneori, în pauzele dintre dialoguri, 

se poate distinge mai puternic. Se transmite un 

program de dup`-amiaz`, cu muzic` [i reportaje: 

muzic` româneasc` din anii '80 [i transmisiuni 

din uzine [i cooperative agricole. 

SERGENTUL, un individ micu], negricios 

[i agitat, în uniforma kaki, de militar al Republicii 

Socialiste România, p`trunde în înc`pere din 

stînga, de pe coridor, cu cîteva plicuri în mîn`.) 

SERGENTUL (din mers, vesel): Hei, biba! 

Hai s` vedem cine face flot`ri azi! 

SERGENTUL se uit` la plicurile din mîn`. 

SERGENTUL (strig`): }ICUDEAN, unde 

e[ti? 

De pe u[a din dreapta, u[a dormitorului, 

apare }ICUDEAN, un adolescent blond, 

transpirat, cu p`rul r`v`[it [i ochii înro[i]i de 

nesomn. Are pe el pantalonii kaki, pe jum`tate 

încheia]i, [i un maiou tot kaki. 

}ICUDEAN (frecîndu-se la ochi): Aici, s` 

trì]i, toar[u' sergent! 

SERGENTUL (fluturînd un plic): Ia ghici 

ce-am eu aici, bibane! 

}ICUDEAN face un pas înainte [i întinde 

mîna. 

SERGENTUL (vesel [i categoric, dînduse 

un pas în spate): Nee, nee, bibane! Doar [tii 

regula! Vrei scrisoarea? Bag`! 

}ICUDEAN (resemnat): Cîte? 

SERGENTUL (întoarce plicul [i cite[te): 

"Adriana". A[a... Nu cred c`-i nici m`-ta, nici 

sor-ta... (decis) Bag` cinzeci! Da' ca lumea, s- 

aud cucu' cum se love[te de ciment. 

}ICUDEAN se arunc` la podea [i începu 

s` fac` flot`ri. Camera se focalizeaz` cîteva zeci 

de secunde pe el. În penumbra înc`perii cazone, 

}ICUDEAN, în bocanci descheia]i, pantaloni 

kaki [i maiou, zvîcne[te sus [i jos. Cînd ajunge 

cu pieptul la podea, }ICUDEAN lipe[te fruntea 

de ciment, iar "cucul" de pe bonet` – stema 

Republicii Socialiste România – ]`c`ne u[or. 

Radioul se aude mai tare, cu un reportaj oarecare. 

SERGENTUL (în picioare, cu privirea la 

}ICUDEAN): Cin[pe... {ai[pe... asta nu se pune, 

c` n-am auzit cucu'... [apte[pe... A[a, bibane, 

bag` mare! Dou`zeci... dou`['una... 

Din stînga, dinspre coridor, intr` în fug` 

MARINCU, un soldat bondoc, îmbr`cat în 

uniform` militar` complet`. Trece pe lîng` 

SERGENT [i salut` în grab`, cu mîna la bonet`. 

MARINCU (gr`bit): S` trì]i! 

MARINCU arunc` o privire în trecere spre 

blondul întins la podea [i d` s` intre pe u[a din 

dreapta, în dormitor. 

SERGENTUL (strig` autoritar): Hei, bibane! 

Ia stai! 

MARINCU se opre[te din drum [i se 

întoarce. 

MARINCU (supus): Ordona]i! 

SERGENTUL: Biba, tu ce program execu]i 

acum? 

MARINCU (acela[i ton supus): Program 

de somn, toar[u' sergent. Acum ies de la veghe. 

SERGENTUL (r`stit): Auzi, pîn` nu dormi 

pe tine, vezi c` la mine sub pat sînt trei perechi 

de ciorapi. Pun-te frumu[el de-i spal` [i dup` 

aia po]i s` te culci. 

MARINCU (voce mic`): Dar, toar[u' 

sergent... 

SERGENTUL se înal]` pe vîrfuri, ca s` par` 

mai înalt. Ridic` o mîn`. Între timp în planul 

secund se vede cum }ICUDEAN face flot`rile 

din ce în ce mai rar [i se uit` pe furi[ la cei doi. 

SERGENTUL (c`tre MARINCU, tot 

nervos): Comentezi, biba? Ciocu' mic! Ce, nu 

v` [tiu eu c` dormi]i în post ca berbecii? De cît 

timp e[ti în armat`, m`? 

MARINCU: De [ase luni, toar[u' sergent! 

SERGENTUL: {i n-ai înv`]at cum se 

vorbe[te cu superiorii...? Ia s` te-aud! 

MARINCU înghite în sec, î[i drege glasul, 

î[i aranjeaz` hainele [i boneta de pe cap [i ia 

pozi]ia de drep]i. 

MARINCU (pe un ton avîntat [i milit`ros): 

Tovar`[e sergent, sînt soldatul Marincu, permite]i 

s` raportez! 

SERGENTUL (rîde satisf`cut): Nu-]i permit, 

biba! (sf`tos) Bì, bibane, bì, tu mai ai armat` 

cît calul lui Beril`! N-ai înv`]at c` dac` î]i d` 

un veteran un ordin, îl execu]i f`r` comentarii? 

MARINCU tace [i îl prive[te inexpresiv 

pe SERGENT. }ICUDEAN mai face repede dou` 

flot`ri [i love[te podeaua de ciment cu fruntea. 

Se aude ]`c`nitul "cucului" de la bonet`. 

SERGENTUL (r`stit, c`tre MARINCU): 

Hai, mar[ [i-mi spal` ciorapii! {i... auzi! Vezi 

c` am o c`ma[` în rastel. Spal-o [i pe aia, c` 

v`d c` e[ti cam mare-n clan]`! Ai în]eles, soldat 

Marincu? 

MARINCU (ton resemnat): Am în]eles, s` 

trì]i! 

SERGENTUL: A[a, biba. 

Se face t`cere. MARINCU a[teapt` ceva 

sau nu se hot`r`[te s` plece. }ICUDEAN mai 

face vreo dou` flot`ri. SERGENTUL se uit` la 

}ICUDEAN, apoi la MARINCU, [i se înmoaie. 

]inuta îi devine mai pu]in b`]oas`. 

SERGENTUL (sf`tos): Las`, bibane, c` a[a-i 

pîn` ajungi [i tu veteran. {i-a[a o s` face]i [i 

voi cu ìa care vin dup`... (se întoarce înspre 

}ICUDEAN) Gata, }icudene? 

}ICUDEAN se ridic` în picioare, transpirat 

[i cu r`suflarea tìat`. Ia pozi]ia de drep]i. 

}ICUDEAN: Gata, toar[u' sergent! 

SERGENTUL: }ine! 

SERGENTUL arunc` scrisoarea pe podea, 

la picioarele lui }ICUDEAN. }ICUDEAN se 

apleac` [i culege repede plicul. 

SERGENTUL (brusc): Auzi]i, bibanilor! 

}ICUDEAN [i MARINCU tresar. 

SERGENTUL: Vede]i c` io azi, dup` ce 

pleac` ofi]erii [i facem schimbul de gard`, o tai 

în sat. S-ave]i grij` pe-aici s` nu face]i vreo prostie, 

c` a]i îmbulinat-o cu mine. A]i auzit? 

}ICUDEAN [i MARINCU (în cor): 'N]eles, 

s` trì]i! 

SERGENTUL (împ`ciuitor): Bì, dac` 

sînte]i bìe]i de treab`, poate într-o zi v` las [i 

pe voi în sat. V` duc io sau Marcel, ca s` nu 

face]i prostii... ~``... [tii ceva, Marincule? 

MARINCU tresare. 

SERGENTUL: Treci tu la culcare. S` nu 

zici c`-s om rù. Las' c`-mi spal` }ICUDEAN 

ciorapii. Nu, }icudene? De bucurie c` ]i-a scris 

gagica. 

}ICUDEAN înal]` din umeri [i ofteaz`. ]ine 

în continuare plicul alb în mîn`. La radio se aude 

o melodie de muzic` u[oar`: Mihai Constantinescu, 

Corina Chiriac, Angela Similea sau 

altceva din aceea[i perioad`. 

SECVEN}A 2 – EXTERIOR – PLATOUL 

DIN FA}A CORPULUI DE GARD~ – DUP~- 

AMIAZA 

Platoul din fa]a cl`dirii corpului de gard`: 

o platform` de ciment pe care se afl` un catarg 

cu un drapel, acum coborît, [i – chiar în centrul 

platoului – un stîlp, un fel de rezem`toare de 

fier cît un stat de om, unde se încarc` [i se descarc` 

armele. Din corpul de gard` ies patru solda]i în 

echipament complet [i cu pistoalele-mitralier` 

pe um`r, urma]i de SERGENT. Pistoalelemitralier` 

nu au înc`rc`tor în ele, în schimb 

SERGENTUL duce la brîu o gentu]` cu cinci 

înc`rc`toare de arm`. 

SERGENTUL: Hai, fuga-fuga, s` facem 

schimbul! C` li s-o fi urît la colegii vo[tri în 

posturi! Alinierrr-rea! 

Cei patru solda]i se în[ir` pe platou, în fa]a 

stîlpului de fier. SERGENTUL îi num`r`. 

SERGENTUL (sup`rat): Care nu te-ai 

prezentat, m`, la post? 

UN SOLDAT: E }ICUDEAN, toar[u' sergent. 

SERGENTUL: (acela[i ton sup`rat): Unde-i 

}ICUDEAN? 

UN SOLDAT: E în dormitor. 

{OPÎRL~ (rînje[te rùt`cios): Boce[te! L-a 

l`sat gagica. I-a scris azi... 

SERGENTUL: {i ce dac` l-a l`sat? Ce, aici 

e armat` sau gagic`rie? Ia, {opîrl`... ```, soldat 

Popescu, mar[ dup` el! S` nu fac` pe prostu' cu 

mine! 

{OPÎRL~ (SOLDATUL POPESCU) fuge 

în corpul de gard`. SERGENTUL se uit` cu repro[ 

la ceilal]i trei solda]i, r`ma[i pe platou. 

SERGENTUL (moralizator): A[a face]i voi, 

bì... bibanilor? Numa' ce v` las` gagicile [i gata, 

nu mai vre]i armat`! Vre]i la mama [i la tata. 

Da' nu se poate, bì! Nu se poate! 

Cei trei solda]i stau în pozi]ie de drep]i [i 

pleac` privirile. Din corpul de gard` apare 

}ICUDEAN, urmat de {OPÎRL~, care îl 

îmbolde[te din spate, bomb`nind ceva. 

}ICUDEAN merge greu, tîr[îind picioarele dup` 

el. Pistolul-mitralier` îi atîrn` pe um`r cu ]eava 

în jos, într-o pozi]ie foarte neregulamentar`. 

SERGENTUL (r`stit): Ce-i, m` }icudene? 

Ia, mar[ în post! Ce, te-a l`sat gagica? {i ce 

dac` te-a l`sat? Da' ce, credeai c-o s` a[tepte 

[ai[pe luni de zile, pîn` te-ntorci tu acas`? 

}ICUDEAN (voce frînt`, tremurat`): Toar[u' 

sergent, permite]i s` raportez. Nu pot s` intru 

în post. Nu m` simt bine. 

SERGENTUL: E, nu te sim]i bine? I-auzi! 

Pì, atunci hai s` te trimitem acas` la mama, s` 

î]i fac` ceai [i s`-]i pun` comprese... 

SERGENTUL arunc` o privire la ceilal]i 

solda]i. Cei patru rîd slab, mînze[te. }ICUDEAN 

r`mîne încruntat [i cu privirea a]intit` în p`mînt. 

SERGENTUL (r`stit [i sacadat): Bì 

}icudene, tu crezi c` a[a merge? Aici e[ti în 

armat`, bì, la datorie! Nu e[ti la tine acas`, s` 

faci ce vrei! Ce, pe mine nu m-a l`sat gagica? 

Pe to]i ne-a l`sat gagica! Tu aici î]i faci datoria, 

}icudene! N-ai mam`, n-ai tat`, n-ai gagic`! S- 

a-n]eles? 

}ICUDEAN (ofteaz`): S-a-n]eles. 

SERGENTUL: Ei, atunci treci la înc`rcat! 

Gata? 

}ICUDEAN iese din [irul de solda]i cu pas 

milit`ros, se apropie cu arma de stîlpul de fier 

din centrul platoului. O pune acolo, prime[te 

înc`rc`torul de la sergent, încarc` arma [i se 

întoarce cu acela[i pas în [ir. Face stînga-împrejur, 

iar din [ir pleac` spre stîlp urm`torul soldat. 

SERGENTUL (mai mult pentru sine): A[a, 

}icudene! 

SECVEN}A 3 – INTERIOR/ EXTERIOR 

– CORPUL DE GARD~/ EXTERIORUL 

UNIT~}II MILITARE – DUP~-AMIAZA 

În interiorul corpului de gard`, în înc`perea 

central`, e doar SERGENTUL. În camera a doua, 

cea din fa]`, din plan secund, se vede o siluet` 

masiv`: MARCEL, un soldat înalt [i sp`tos. 

SERGENTUL se dezbr`c` repede de hainele 

militare. Pe una din banchetele de lemn st` un 

teanc de haine civile cam desperecheate: un tricou 

albastru, v`rgat, [ifonat tot, o pereche de pantaloni 

maronii, de stof`, [i o geac` de fî[ albastru. De 

la radio se aude în surdin` o melodie româneasc`. 

SERGENTUL (ridicînd scîrbit tricoul 

albastru): Bì, Marcele, uite ce c`caturi de haine 

civile au sc`pat dup` control! {i doar le-am spus 

la bibani s-aib` grij`, c` vine lentu' major! 

MARCEL (calm, pe jum`tate ironic): A, 

geaca ta de blugi... 

SERGENTUL (nervos): S-a dus pe pul`! 

{i adida[ii... 

MARCEL intr` în înc`perea cu b`ncu]ele 

[i dulapurile. 

MARCEL (calm): Bine c-au sc`pat m`car 

astea! Doar [tii c` de hainele civile chiar azi a 

zis OSU' c` pe care îl prinde cu ele, îl bele[te! 

SERGENTUL arunc` de pe el [i maioul 

kaki [i începe s` se îmbrace cu hainele civile. 

SERGENTUL (non[alant): OSU' s`-mi sug` 

pula. Ce, nu-i tot lentu' major? 

MARCEL (a[ezîndu-se pe o banchet`): Ba 

ast`zi el e. 

SERGENTUL (gr`bit [i nep`s`tor, tr`gîndu- 

[i pantalonii de stof`): Nici o problem`... (dup` 

o pauz`) Ei, Marcele, eu am întins-o! Dac` sentîmpl` 

s` apar` OSU' sau mai [tiu eu cine, m` 

sco]i. Îs în control la santinele, îs în pul` cu 

satelitu'... vezi tu. {i ai grij` de bibani, Marcele! 

Pune-i la [motru. 

MARCEL (calm [i t`r`g`nat): Du-te, Nelule, 

du-te lini[tit. Adu-mi [i mie... 

Brusc, în scurta pauz` creat` de vorbirea 

t`r`g`nat` a lui MARCEL se aude de undeva, 

de afar`, un r`pìt sonor [i clar de arm` automat`. 

SERGENTUL [i MARCEL încremenesc în pozi- 

]iile în care erau. U[a din dreapta se deschide 

brusc [i de acolo n`v`lesc cî]iva solda]i pe jum`tate 

adormi]i, numai în chilo]i [i maiouri kaki. 


orizont 

9 




CROSSROADS, WASHINGTON 

ALINA RADU 

În 2001-2002 am plecat în SUA cu Loteria Vizelor. Eu [i Gheo. Ne-am a[ezat 

lîng` Seattle, în statul Washington, într-un complex de emigran]i numit romantic 

Crossroads. Am muncit, am economisit [i ne-am întors acas` cu ceva bani, ca doi 

]`rani din Banatul începutului de secol XX – doar c` noi nu voiam p`mînt, ci un 

apartament. 

Textul e o bucat` din jurnalul meu american. Sau, s` zicem, varianta mea de 

Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a 

a. 

11.01.2002. Zilele astea m` simt bine. 

A trecut [i cumplitul shopping de Cr`ciun [i 

ne-am hot`rît s` nu mai st`m decît pîn` vara 

viitoare – cel mult. Dar poate reu[im [i vara 

asta dac` ne mul]umim cu 10.000 de dolari. 

Nu [tiu de cît ne-ar ajunge, m` tem c` nu de 

un apartament cu dou` camere... 

Dar vara asta ar putea veni ziua în care 

o s` m` plimb cu trenule]ul prin Parcul Copiilor. 

O s` fie o plimbare solemn`, n-o s` chicotesc. 

Apoi o s` trec vis`toare cu rolele pe malul 

Begì. Prin Complex. Prin Parcul Rozelor. 

O s` mergem pe aleea ro[ie de lîng` Catedral` 

cu înghe]atele de la gelatteria din Pia]a Operei. 

Toate miturile tinere]ii mele tînjitoare [i 

neputincioase o s` le trìesc acum, la peste 

treizeci de ani. Lucrurile nef`cute la timp. 

12.01.2002. Azi am mers la mall, mai 

exact la Half Price Books, de unde Gheo [i-a 

luat dou` SF-uri. Acum doarme [i-l doare capul. 

Mi[to zi liber`. Poate se treze[te pîn` la 

Seinfeld. 

Citesc Svejk [i m` simt mai aproape de 

Acolo. Doamne, ce-mi lipse[te via]a din ]ara 

Gunoiului! 

G. m-a sunat ast`zi [i mi-a povestit cum 

a fost în România. Vine un val proasp`t de 

ie[eni pe continent – în Canada, bineîn]eles. 

To]i sînt sau vin aici. Cîteodat` m` întreb dac` 

facem bine. 

* * * 

E 12 [i ceva noaptea. Lui Gheo i-e rù. 

I-a mai trecut pu]in grea]a, dar îl doare în 

continuare capul [i nu [tiu ce s`-i fac. 

Mîine am iar liber. 

13.01. 2002. Ziua de azi a fost bun`. Am 

cump`rat plic m`rimea 5 [i nu 10, cum trebuia, 

dar passons. {i past` de din]i, [i mîncare. Am 

f`cut sup` de pui [i varz` cu cîrna]i. L-am 

luat pe Gheo de la Trader's Joe, l-am hr`nit, 

l-am culcat, iar cînd s-a trezit, am fumat ca 

turcii, am citit Ca]a pe Internet [i am ascultat 

muzic` – sîrbeasc`, iar! Am descoperit ieri o 

bucat` minunat`, bun` de un film de Kusturica, 

o fanfar` vesel` [i must`cioas`, c`reia s`-i 

înfigi m`rci sau dolari în filigoarn`. P`cima[ 

de m-a f`cut s` m` ca]`r în vis pe o mas`, 

între sticle de bere [i p`linc`, [i s` joc cu fusta 

suflecat`. 

Ne-a scris L. din Canada c` strînge [i el 

bani de un apartament în TM [i o ma[in` [i 

se întoarce. Se întorc [i I. [i C. din Germania 

[i o s` ne întîlnim to]i în însorita Timi[oar` 

ca-n insula de Dincolo din Underground. 

* * * 

{tiu cum vreau s` fie casa mea. Pe undeva 

printr-o zon` mai veche, gen Fabric, Elisabetin 

(Porumbescu, Cozia). O bucat` dintr-o cas` 

din aceea lung`, cu vecini la stînga [i la dreapta 

– desp`r]i]i în curte printr-un gard-zid de 

c`r`mid`. Ferestre la strad` în camera de zi, 

în care se intr` direct de pe trotuar, pe ni[te 

trepte. N-avem antreu. Din camera de zi – 

un hol mic [i rece, cu baia pe o parte [i un 

dulap de perete pe cealalt`. În spate, spre o 

curte mititic`, m`rginit` de cele dou` ziduri 

spre vecini – buc`t`ria [i dormitorul (fostul 

[pais). În camere avem du[umea de scîndur` 

veche [i solid`, vopsit` în ro[u întunecat. În 

rest peste tot e mozaic vechi, negru cu stacojiu, 

romburi ca-n cantonul din Comorî[te unde a 

slujit soacra ultimii doi ani. În gr`dina mic`, 

sub p`r – o banc` de lemn, lîng` care sînt eu, 

mol`rit` la început de veac, cu un chip solemn 

[i costum de Kirchweich. 

14.01.2002. Zi de lucru, dar parc` a trecut 

mai repede. Gheo a avut zi plin` [i e frînt. 

Mîine [i poimîine munce[te tot în amîndou` 

locurile, vai de noi... 

În pauze, la ]igar`, cu Larry [i Garrett. 

Larry mi-a ar`tat poza feti]ei lui, McKenzie: 

gropi]e [i codi]e cum poart` feti]ele negrese. 

M-a întrebat ce nu-mi place aici [i i-am zis 

încurcat`, c` nu voiam s`-l jignesc: mîncarea. 

Culmea e c` a în]eles: a crescut pe undeva 

prin Sud, la ferma bunicilor lui, [i mai ]ine 

minte gustul de ou`, lapte, gìni normale. 

Garrett povestea de New York. A fost DJ la 

un post de radio [i a venit aici cu nevast`-sa, 

bolnav` de cancer – se pare c` în Seattle e 

una din cele mai grozave clinici de gen din 

lume (dar so]ia lui Garrett tot a murit). Mi-a 

zis c` în NY n-avea nici ma[in`, nici driving 

licence, c` nu-i trebuiau. 

Am terminat de citit Batsheba de Torgny 

Lindgren. Un suedez despre David [i Bat[eba, 

de[ert, Iehova cel de nep`truns. Patim`, crime, 

r`zbun`ri, stîlpul de foc [i turme de oi în 

Ierusalim. 

15.01.2002. Gheo lucreaz` azi pai[pe ore: 

nou` la Trader's Joe [i cinci la Barnes & Noble. 

Îl a[tept s` vin` rupt: s-a sculat la 4 diminea]a. 

I-am f`cut sandviciuri pentru mîine, i-am pus 

în microwave felul unu [i doi, ca s` m`nînce 

repede [i s` se culce. 

23.01.2002. Nu s-a întîmplat nimic de cînd 

n-am mai scris, doar c` m-a durut capul ca 

dracu'. Azi abia pare s`-mi fi trecut [i am 

s`rb`torit înfulecînd ni[te costi]` pr`jit`. 

Am sunat-o [i pe madam M.M. Cred c- 

am "ringuit-o" acum dou`-trei zile la Target 

[i i-a l`sat lui Judy cartea ei de vizit` pentru 

mine. Dup` cum am b`nuit, m-ar ag`]a pentru 

casa ei de b`trîni. Dac` m-ar lua, cazarea [i 

masa ar fi gratis, deci deja o economie ]ap`n`. 

1000 de dolari pe lun` [i-s a ei. S` v`d numai 

ce zice [i Gheo. 

M-am uitat pe site-uri cu bilete de avion. 

Cam jale. Nu putem pleca în var` nicicum, 

ne-ar costa cel pu]in 2000 de dolari sau, cu 

ceva ghinion, chiar spre 4000. Abia prin 

octombrie-noiembrie mai scad pre]urile. Dac` 

am strînge pîn` atunci... 

02.02.2002. Între timp a [i nins vreo dou` 

zile, s-a depus [i s-a [i topit. Azi a fost soare, 

dar chiar nu m` intereseaz` soarele lor. 

Am fost în vizit` la madam M.M., la casa 

de b`trîni. E mi[ti, curat [i decent, are doar 

patru b`trîne, iar munca nu pare a[a de rea 

ca la Target. M`car nu-i de stat atîta în picioare 

– m` doare spatele a[a de rù... Madam mi-a 

strecurat în treac`t c` pe cumnat`-sa (care are 

doar viz` temporar`) o pl`te[te cu 2000 de 

dolari pe lun`, plus masa [i casa! Vreau, vreau 

[i eu, dar nu mi-a propus nimic. Ori nu mai 

are nevoie, ori nu i-am pl`cut. 

17.02.2002. N-am mai avut chef de scris, 

n-am mai avut chef de nimic. Vreau acas`, 

vreau acas`! Dar banii abia ne-ar ajunge de 

o garsonier`. {i mai trebuie [i s` supravie]uim 

pîn` ne g`sim de lucru, luni de zile poate. 

N-a ie[it nimic cu casa de b`trîni. Am 

lucrat o zi, pentru care am fost pl`tit` cu 75 

de dolari [i am zis bogdaproste, c`-i o sum` 

tare bun`. Dar dup` aia n-am mai primit nici 

un semn. Acu[i se fac dou` s`p`mîni de cînd 

am fost. 

O s` vin` [i ziua minunat` cînd trenul 

nostru o s` ajung` în TM. De la Bucure[ti 

sau Budapesta, mai vedem. O s` fie probabil 

toamn`, o toamn` aurie. Trenu]ul o s` 

încetineasc` la intrarea în ora[ [i-o s` ni se 

arate bucata de p`dure, casele modeste cu 

acoperi[ de ]igl` veche, vilele ne-modeste, 

copacii, cîini cu nemiluita [i porci [i gìni... 

N-am mai v`zut un animal de un an de zile!!! 

Adic` am v`zut cîini în les` [i ciori, dar nu... 

A, [i veveri]e, [i raccoon-i (cum naiba le zice 

în român`?). Mi-e dor s` v`d anim`luri de 

curte. S` aud un coco[! 

03.03.2002. Azi am g`sit în po[t` un fel 

de bun`vestire: dou` hîr]oage pe numele 

noastre, în care sîntem anun]a]i solemn c` în 

trei s`pt`mîni primim green card-ul. Iaca brîu'! 

{i noi pl`nuim s-o [tergem de aici. Sîntem 

totu[i normali la cap? 

10.03.2002. Mi-a venit [i cartea verde. 

Lui Gheo înc` nu. A tras zilele astea o ninsoare 

de s-au depus dou` degete de z`pad`! Washingtonienii 

[i-au abandonat ma[inile pe str`zi, 

au dormit pe la lucru. {i la Target a r`mas 

peste noapte una, Kim. O femeie a n`scut pe 

nu-[' ce autostrad`, pentru c` ambulan]a nu a 

reu[it s` ajung` la spital. Feti]a rezultat` a 

primit numele autostr`zii – noroc c` era un 

nume [i nu un num`r. {i p`cat c` am uitat 

care era. 

De mîine – o nou` s`pt`mîn` la Target. 

Azi am luat pui fript de la Fred Mayer's [i 

fulgi de cartofi pentru piure [i-am trîntit o 

mas` lene[`. N-a fost rea. Nici bun`, e drept, 

dar comestibil`. 

17.03.2002. Masa aia de care scriam ne-a 

r`spuns. Am dat-o afar` prin toate orificiile 

în mai pu]in de un sfert de or` dup` ce o b`gasem 

în mine. Gheo, din p`cate, a p`strat-o [i 

a z`cut toat` ziua ame]it, iar a doua zi diminea]` 

a trebuit s` sune la Trader Joe's s`-[i cear` 

sick day. Am zis c` ne b`g`m picioarele-n ei 

de bani, am calculat cum st`m [i am tras 

concluzia c` am avea de-un apartament mai 

pr`p`dit [i de supravie]uit peste var`. Un pic 

de vacan]` pentru oasele noastre f`rîmate. 

Sîntem cam la limit` cu toate. Dar m-am 

v`zut ieri, într-un vis cu ochii deschi[i, cum 

m` trezeam într-o diminea]` de iunie într-un 

apartament din {agului – s` zicem –, mirosind 

a var proasp`t, pe o saltea sprijinit` de perete. 

Fierb cafeaua [i beau lapte adev`rat. Cartolin` 

din Sorin Titel. Poate nici n-ar trebui s` ne 

l`comim la mai mult. 

18.03.2002. Zi na[pa. M` doare spatele, 

m` doare de nu mai pot. Mi-am cerut o pauz` 

în plus ca s` stau 15 minute jos. 

Sînt agitat` [i mi-e foame. Nu pot mînca 

nimic din ce-i pe aici. 

26.03.2002. Am comandat biletele de 

avion. Plec`m pe 29 mai, pe la 1, dar la 11 

trebuie s` fim pe aeroportul SeaTac. Seattle- 

Amsterdam-Budapesta. Iar din Budapesta om 

vedea. La o adic`, [i pe jos. 

Ieri am avut amîndoi liber; lui Gheo îi 

spuseser` s` nu vin` la Barnes & Noble pentru 

c` n-au primit transport. Dup` aia s-au 

r`zgîndit, dar [i-au l`sat r`zgîndirea pe robotul 

nep`s`tor. A[a c` am comandat biletele, am 

f`cut mîncare [i chiar am mîncat-o împreun`, 

am f`cut cump`r`turi [i pachete cu grosul 

bagajelor. 

04.04.2002. Zi tîmpit`. Am pierdut 

abonamentul de autobuz. Era în buzunarul 

gecii. {i luna abia a început. Du[i sînt 75 de 

dolari, exact ìa pe care i-am muncit la casa 

de babe. 

16.04.2002. Biletele ne-au sosit vinerea 

trecut`. Bagajele sînt, sper, pe vapor, în drum 

spre Europa. România. Banat. 

Am primit un pachet de c`r]i de la O. {i 

o scrisoare de la soacr`, care ne îndeamn` s` 

nu plec`m, s` nu plec`m, c`-i tare rù în 

România. 

Zilele trec greu.



orizont 

10 

FRAGMENTE DESPRE POET 

LUCIAN ALEXIU 

Nota]ii, gânduri r`zle]e, dintr-un Jurnal: Petre Stoica. Despre oportunitatea de a 

prelungi, eseistic / epic, cele scrise cândva, într-un timp mai apropiat / mai îndep`rtat, 

despre poet. Argumente, pro [i, în ce m` prive[te, mai ales contra. {ansa, pentru un 

exeget, de a fi parcurs, la propriu, experien]ele aceluia[i r`stimp de istorie literar`. 

Chiar dac` nu sunt printre cei care i-au populat timpul domestic cu asiduit`]i conjuncturale, 

am o imagine suficient de clar` asupra parcursului sù scriitoricesc. De adùgat câteva 

lungi discu]ii cu Petre Stoica despre anii '60-'70. Despre anii sì tineri. {i despre cele 

care au urmat. Suficiente informa]ii de la surs` despre meandrele unei cariere literare. 

{i, desigur, mai mult decât atât. Petre Stoica: un reper, sigur, într-o genera]ie literar` 

ce trebuie (?) reevaluat`, m`car recitit` atent. Poetul, cu prietenii temeinice, câteva, 

excelent causeur, nu e din categoria celor mitiza]i / automitiza]i în exces. Înc` un 

motiv, în ceea ce m` prive[te, de a nu duce lucrurile mai departe. Un eseu / un eseu 

monografic pretinde fie spirit mitofil, din partea exegetului, fie o r`bd`toare acumulare 

analitic` / factual`. Arma virumque cano…? Ricanez. Nu am dispozi]ia necesar` pentru 

asemenea lucruri, poate nici în]elegere pentru ele. {i în nici un caz, timp. Comentariile 

despre poet pot r`mâne, în ceea ce m` prive[te, un capitolul epilogic (de citit, dac` se 

dore[te, cumva, ca un prologus) în opul / într-unul din volumele, cu apari]ie deja 

excesiv amânat`, despre lirica româneasc` din ultima sut` de ani. O "carte" despre 

c`r]ile poe]ilor cu care am fost (cum altfel?), contemporan. 

Febra diferen]ierii, dup` cum [i 

cea a recuper`rilor, care a 

dominat tân`ra poezie c`tre anii 

'60, reverberând în forme mai 

insidioase în aceea a deceniului urm`tor, nu 

a fost nici simpl` mod`, nici, desigur, numai 

o ac]iune fireasc` de repliere a lirismului 

în teritorii cu valori estetice consacrate. Într-o 

literatur` cu personaje edificatoare, cu buni 

[i cu rì, cum a fost cea instrumentat` de 

autorii sco[i din [coala de literatur` a vremii, 

cu puneri la punct energice din partea celor 

care [i-au luat în serios rolul de vigili ai evului 

nou [i ac]iuni periodice de asanare a spa]iului 

literar amenin]at (mereu amenin]at...) de influen]e 

ale mo[tenirii burgheze, poe]ii, tinerii 

poe]i care apar (ca [i mai vârstnicii, ca [i la 

fel de tinerii lor, uneori, sus]in`tori în via]a 

literar`) vor trebui s` explice, s` justifice 

gesturile de nesupunere, ie[irea din rânduri, 

atitudinile ce p`reau s` pun` în discu]ie legitimitatea 

unei lumi preg`tite s` dìnuie. {abloanelor 

literaturii oficioase trebuia s` li se substituie 

scenarii care s` lase spa]iu de manevr` 

întru afirmarea unor minime gesturi de independen]`, 

eroilor drapa]i în alb [i în negru, 

alinia]i strategic pe fronturile unei literaturi 

noi aveau s` li se adauge, construite dup` 

alte reguli, tablouri [i personaje care vor fi, 

când [i când, tolerate. Cel care studiaz` strategiile 

emancip`rii textelor tinerei genera]ii 

de cuvintele de ordine ale momentului nu 

va putea face în nici un caz abstrac]ie de 

extraordinara carier` pe care o relev` în scrisele 

proasp`t p`trun[ilor în literatur` prin 

anii '60 firile nepereche, cei lipsi[i de responsabilitate 

pentru c` lipsi]i de discern`mânt, 

a imaturilor, a celor puri deveni]i martori – 

plasa]i tactic ca oglinzi pentru lumea din 

jur. Eticii proletare în vog` tinerii poe]i îi 

pot substitui (de bine, de rù) un ethos al 

genera]iei, biografiilor exemplare din epica 

realist-scocialist` o autobiografie liric` în 

care rememorarea momentelor de exultan]`, 

vitalitatea vârstei pubere ori puritatea privirii 

sunt valori în sine. Ca [i invoca]iile naturiste, 

bestiariile domestice, simbolurile s`n`ta]ii 

lumii vii – ca [i (pentru c` juna genera]ie 

nu recepteaz`, înc`, mesajul ecologist !) trimiterile 

la peisajul citadin (industrial), mai apoi 

la universul existen]ei de zi cu zi. Toate [i 

tot putând deveni necesara pat` de culoare 

în cenu[iul, în monotonia unei existen]e controlate 

parc` dup` un scenariu orwellian. 

Recuzita poeziei simboliste, gramofonul, 

fla[neta, fanfara din parcul comunal, fotografiile 

îng`lbenite cu bunici must`cio[i veni]i 

din cel`lalt veac –, capta]iile bine camuflate 

din poezia simbolist` (expresionist`, apoi), 

vor marca nu prea târziu gesturile de emanci- 

pare ale scriitorilor care se deta[eaz` de deta- 

[amentul disciplinat al celor ce au jucat totul 

pe cartea unui realism ]`rmurit. Nu-i vorba 

([i nici c` ar fi putut fi) de la început de 

puseul estetist de mai târziu. Poetul se justific` 

înc` printr-un limbaj simplu – neologismele 

(aten]ie la frecven]a acestora în lirica 

deceniilor [apte [i opt !), trimiterile mitologice, 

aluziile culturale sunt deja bunuri ale 

poe]ilor care se racordeaz` la poezia european` 

(de pân` mai ieri), al celor care descoper`, 

redescoper` poezia român` a genera]iilor 

interbelice. A unor grup`ri literare ce coaguleaz` 

(vezi poe]ii din jurul revistei "Steaua") 

ori revin în actualitate (scriitorii Cercului 

literar de la Sibiu) dup` ani buni de t`cere 

impus`. 

Cel familiarizat cu poezia anilor '60 a 

sesizat, f`r` îndoial`, în aceste succinte considera]ii 

pe marginea evolu]iei poeziei române 

de dup` proletcultism trimiterile directe la 

texte din Pietre kilometrice (1963), din Miracole 

(1966), Alte poeme (1968), Arheologie 

blând` (1968) – culegeri mai pu]in edificatoare, 

poate, în ce prive[te vecin`t`]ile de 

istorie literar`, cât printr-o seam` de date 

ce configureaz` ceea ce s-ar putea identifica, 

un r`stimp, a fi poetica genera]iei lirice c`reia 

i-a apar]inut [i Petre Stoica. Nu este vorba 

de texte lirice cu un aparat livresc manifest. 

Poetul î[i asum` totu[i în cazurile exemplare 

un rafinament al expresiei ce vorbe[te elocvent 

despre o voca]ie literar` ce se manifest` 

în spa]iul culturii. E o poezie ce devine, peste 

pu]in timp, indicativ` pentru un nivel al literaturii 

[i pentru mentalit`]ile subiacente care 

o alimenteaz`. 

O mai veche impresie produs` de poezia 

lui Petre Stoica, înt`rit` [i de lectura selec]iilor 

sale lirice tårzii: mai rareori memorabil în 

versuri izolate ori în poeme distincte, liricul 

se impune aten]iei prin grupaje ample ori 

prin volume întregi. În fapt, sugereaz` undeva 

Petre Stoica, el nici nu propune propriu-zis 

poeme, ci c`r]i de poeme – condi]ia lirismului 

sù fiind acumularea metodic` de impresii, 

de date, o suprafa]` apreciabil` a demonstra]iei. 

Existând întotdeauna un unghi de 

vedere unificator pentru textele sale, acestea 

se desf`[oar` egal, monoton aproape, cu 

extrem de pu]ine r`bufniri poetizante, în 

schimb ironic, sarjat, la rigoare (Melancolii 

inocente apare în acelasi timp cu volumul 

lui A. E. Baconsky, Cadavre în vid), cu o 

tehnic` parodic` capabil` s` pun` în valoare 

deopotriv` un sentimental con[tient de propria 

sa structur` [i un spirit sagace, profan, 

pentru care captarea inefabilului în poezie 

r`mâne o tenta]ie lesne de r`sturnat în presta]ii 

ironice, în observa]ii de un sarcasm studiat: 

"Elev de liceu palid dup` întâia ]igar` /treci 

pe str`zile ora[ului cu hortensii [i femei 

s`n`toase / înso]ite de b`rba]i f`r` patimi / 

/ din turnul prim`riei te salut` un clovn/apoi 

dispare str`nutând în v`zduh//cine sunt mare- 

[alii din strad`?/ nimeni nu [tie unde se afl` 

Europa/în cafeneaua de plu[ b`trâni cu chipuri 

de marmor`/joac` zaruri [i moartea câstig` 

mereu///din pâlnia soarelui picur` miere 

p`sari umile/ciugulesc semin]e de aur la picioarele 

Fecioarei Maria//... //de ce nu vine 

vântul?/ar[i]a tope[te fardul obrajilor tramvaiul 

galben/duce ]`ranii chipe[i la gar` – 

acolo /unde via]a are gust de p`cur` dulce 

– acolo/unde se vând bilete pentru g`rile 

din paradis//seara pietonii se retrag în camerele 

lor mortuare/cre[te cântecul Lili Marlen/ 

/ departe foarte departe/gramofonul gâfâie 

ca un obez în fa]a unei fecioare/ o saltea cu 

aripi împu[cate zboar` pe fereastr`//dar nebunii 

ora[ului întârzie sub felinare/[i pipìe 

conturele Europei bolnave"(Într-o cetate 

modern`). 

G 

ratuit` dac` ar fi s` se rezume 

la cadrul liric al unui pastel, 

aceast` nevinovat` cruzime 

plastic`, alunecarea în grotesc 

a diafanei impresii picturale devine 

dintr-o dat` elocvent` îndat` ce identific`m 

în ea ecoul inten]iilor mai profunde care 

tuteleaz` poemele din deceniile [apte [i opt 

ale veacului trecut. De o manier` asem`n`toare, 

pân` la un punct, cu Mircea Ivanescu 

cel din Poeme [i Poesii, Petre Stoica propune 

un [ir de fic]iuni libere în marginea existen]ei 

reale, eseuri sui generis în care nota]ia liric` 

se adaug` observa]iei de interes sociologic, 

evocarea unei fine parodieri a literaturii idilic 

s`m`n`toriste. Ironic tot atât cât sentimental 

în Bunica se a[az` în fotoliu (1971) [i Sufletul 

obiectelor (1972), Petre Stoica redescoper` 

o lume rural` –, suburban`, mai mult, aflat` 

în hinterlandul marii îngr`m`diri citadine, 

un spa]iu uman eteroclit, pitoresc [i viu în 

care elementele civiliza]iei moderne p`trund 

doar sub forma unor erza]uri: "O mas` cu 

picioare de plastic în[urubate în covorul de 

plastic / vaze pahare lalele fructe [i p`s`ri 

de plastic / fotografia mirilor într-o imens` 

ram` de plastic / stele [i sori de plastic pe 

duioase tapete de plastic / o carte de balade 

în husa de plastic / o ilustrat` de plastic în 

care o ghei[` de plastic î]i face cu ochiul..." 

(Plastic). 

Petre Stoica scrie nu o dat` "poeme 

idilice", îns` în acestea observa]ia este crud`, 

exact`, demistificatoare. Nu discipolul din 

începuturile sale poetice al lui Rousseau 

Vame[ul ne întâmpin` (a se vedea Un potop 

de simpatii, 1978) ci martorul unei lumi 

depoetizate, comune, într-un fel romane[ti, 

favorizând documentarul ce bate în pamflet, 

relatarea ironic reportericeasc`. Iat` descris` 

o Reuniune familial`: "Cer albastru de nuan]a 

sticlei de sifon / sub gutuiul din curte se 

m`nânc` febril / au venit neamurile dragi 

de la ora[ / ma[inile lor sunt expuse în fa]a 

por]ii a[a ca vecinii s` moar` de ciud` / între 

pauzele bucatelor a[teptând s` cad` pe mas` 

/ unii studiaz` armele secrete ale curcanului 

al]ii / demonteaz` cu privirile casetofonul 

mândria familiei / amintiri cuvinte de laud` 

mici viclenii...". 

N 

imic, desigur, din atmosfera 

poeziei lui Pillat ori Fundoianu 

în astfel de nota]ii precise. 

"Pastelurile" lui Petre 

Stoica surprind tractoare, salcâmi carboniza]i, 

automobile, profesori f`când naveta (de) la 

ora[, un paznic comunal, barba]i întâlninduse 

la bufetul sèsc –, în sfâr[t: "O baltoac` 

de motorin` pe care plutesc / pene, dopuri 

umflate, cartofi strica]i, etichete..." (În 

preajma bufetului). 

Surpriza, pentru cititorul poeziei lui 

Petre Stoica, dup` ce scruteaz` atari tablouri, 

va fi s` constate c` supunând realitatea [i, 

deopotriv`, "literatura", unui examen demitizator, 

autorul nu î[i reprim` mai vechile 

deprinderi sentimentale: sub sarcasmul impus 

de circumstan]` se poate ghici patetismul 

latent, o sensibilitate grav`, ce ies în eviden]` 

chiar împotriva programului poeziei. Mai 

mult, impunându-[i ca norm` atitudinea deta- 

[at-ironic`, sarja ori parodia, poemele pot 

s` releve, uneori, printr-un efect de supraimpresiune, 

o preferin]` irepresibil` c`tre o 

ordine bucolic` a existen]ei: "M` întrebi ce 

fac aici / de toate / îngrijesc iepurii de cas` 

/ adnotez jurnalul coco[ului / m` adaptez 

[tii doar c` vin din vestul ]`rii / ... / ]es covoare 

de m`rar [i de p`trunjel..." (Scrisoare). 

Nu este, f`r` îndoial`, latura cea mai 

pregnant` a unei poezii din ce în ce mai 

apropiat` de temele la zi ale literaturii. Dac` 

în Numai dulcea]a porumbelor (1985), Petre 

Stoica spore[te, cu o prezen]` [i altminteri 

de neconfundat, falansterul ecologi[tilor 

poeziei contemporane, baia de senza]ii tari 

pe care o anun]a înc` în culegerea anterioar` 

promite s` se transforme în exerci]iu de 

virtuozitate, noua întemeiere imagistic` a 

poeziei în întreprindere sistematic`. 


orizont 

11 




VÂRSTELE AMAZOANELOR 


De[i cu multe [i îndelungate întreruperi pe traseu, cartea Amazoanele. O poveste m- 

a urm`rit peste 20 de ani. Acum ea se apropie de final. Din cele câteva sute de pagini 

manuscrise, am ales pentru "Orizont" dou` fragmente din segmentul intitulat Incursiune, 

în care am urm`rit felul cum s-au perindat prin veacuri reprezent`rile amazoanelor (în 

paginile de literatur`, dar [i în arte), din momentul în care vechii greci au construit mitul 

femeilor r`zboinice, pân` azi. Epopei, romane, tragedii, comedii, poeme, jurnale de c`l`torie, 

fragmente de cronici, dar [i picturi, gravuri, sculpturi, spectacole de teatru, oper` sau 

balet [i, mai apoi, fotografii, filme, benzi desenate, jocuri pe calculator, toate m-au ajutat 

s` capturez mereu înnoitele întruchip`ri ale amazoanelor, care continu` s` existe în imaginarul 

individual [i colectiv, reciclând mituri, stilizând tipuri, rescriind pove[ti despre impetuoasa 

natur` a acestor femei. 

Mai exact, cele dou` fragmente selectate fac parte din capitolul Secolul XX [i amazoanele 

"pentru to]i" [i sunt precedate de câteva subcapitole care sper s` intereseze un public cât 

mai larg: Dup` "La Belle Epoque", bìetanele anilor nebuni; Amazoanele între comunism 

[i fascism; Feminism dup` feminism; Iama \n Pop culture; Spadasine, corsare, pistolare; 

Gungirls – bad girls?; Lara Croft, Catwoman et comp. Dup` ce, cu prec`dere dup` r`zboi, 

b`tìoasele descinse direct din mit au împânzit ecranele cinematografelor [i paginile 

comicsurilor prin produsele de serie ale studiourilor americane, spre sfâr[itul anilor '70 

interesul pentru aceast` variant` de reprezentare scade vizibil, iar amazoanele mitice se 

stilizeaz` mult [i las` locul femeilor agresive din filmele numite generic "de ac]iune", fie 

ele de cap` [i spad`, westernuri, filme cu pira]i, de r`zboi, poli]iste, thriller, de spionaj, 

SF-uri, de aventuri, road-movies, heroic-fantasy, dar [i – în spa]iul asiat – de tip wu-xia. 

Majoritatea sunt ecraniz`ri ale unor proze de gen, iar câteva (nu pu]ine) s-au transformat 

în BD-uri sau jocuri de calculator. 

POLI}IST~, SUBSTANTIV 

S` încep raidul prin vasta suit` a 

produc]iilor "de ac]iune" care graviteaz` în 

jurul unor femei puternice cu filmele [i 

romanele poli]iste, majoritatea de tip thriller, 

unde eroinele sunt de obicei femei-ofi]er, 

integrate în sistem, cu preg`tire în academii 

specializate, cu grade [i func]ii distincte 

(detectiv, comisar, agent de interven]ie, 

anchetator, negociator, criminalist, profiler). 

Alteori ele vin din zona justi]iei (procuroare, 

avocate, judec`toare). Remarcabile sunt [i 

femeile-ziarist sau scriitoarele, de obicei 

autoare de romane poli]iste, care se avânt` 

s` rezolve complicatele cazuri, riscându-[i chiar 

via]a. De cele mai multe ori ele ac]ioneaz` 

în echip`, flancate de un partener sau un mentor, 

care le pot deveni câteodat` iubi]i. Uneori, 

îns`, ele î[i asum` riscuri imense, investigând 

crimele pe cont propriu, eludând legea [i 

cadrele instituite. 

Câteva exemple, într-o ordine ce se 

str`duie[te s` respecte atât cronologia, cât [i 

o tipologie posibil`. La categoria femei-poli]ist, 

detectiv, anchetator, criminalist, agent sub 

acoperire, seria ar putea începe cu filmul din 

1955 Swamp Women/ Femeia mla[tinii, al 

lui Roger Corman, dedicat unei poli]iste, Lee 

Hampton, infiltrat` într-o band` (Nardo) de 

gangsteri]e notorii. Cele dou` decenii care 

urmeaz` (anii '60-'70) înregistreaz` îns` pu]ine 

lung-metraje de calitate, cu femei-ofi]er 

integrate în echipele de anchet`. Au în schimb 

succes la o anumit` categorie de public în 

aceia[i ani '70 filmele din seria Ilsa (patru la 

num`r, între care, mai cunoscute, Ilsa: She- 

Wolf of the SS/ Ilsa: Lupoaica SS-ului (1974) 

sau Ilsa: The Tigress of Siberia/ Tigroaica din 

Siberia (1977). Actri]a Dyanne Thorne apare 

aici când în ipostaz` de nazist`, când de 

bol[evic`, dar în ambele variante ca o sinistr` 

comandant` de lag`re (hitlerist sau plasat în 

Gulagul sovietic al anilor '50). 

Cum se explic` totu[i faptul c`, în plin 

feminism al valului II, deci aproximativ între 

anii 60-80, bilan]ul filmelor cu agente intrepide 

e destul de firav? Cauzele ]in de contextul 

real al organiz`rii poli]iilor europene [i americane, 

care î[i plaseaz` pu]inele femei de obicei 

în servicii administrative sau sociale, excluzându-le 

de cele mai multe ori din ac]iunile 

operative, pe teren. Spre exemplu, Fran]a deschide 

por]ile intr`rii femeilor în poli]ie în 1935, 

dar numai ca asistente, deci într-o pozi]ie 

marginal`, ne-expus`, în timp ce în Statele 

Unite se înregistreaz` prezen]a unor femeipoli]ist 

– ca excep]ie de la regul`, îns` – înc` 

de la începutul secolului XX (documentele 

atest` o agent` în toat` puterea cuvântului în 

anul 1919 la Departamentul de poli]ie din Los 

Angeles). Oricum, abia la mijlocul anilor '70 

femeile au drept de acces în [colile superioare 

(academii) de poli]ie [i, treptat, încep s` fie 

încadrate [i în servicii operative sau chiar în 

func]ii de conducere. Totu[i, în institu]iile 

respective, num`rul femeilor r`mâne, 

propor]ional cu cel al b`rba]ilor, extrem de 

mic. Situa]ie neschimbat` pân` în ziua de azi. 

Iat` de ce lung-metrajelor de resort, cu 

poli]iste în prim-plan, le trebuie ceva timp 

pân` s` ias` masiv pe pia]`. Locul lor e suplinit 

par]ial în perioada respectiv` de serialele tv. 

Dar în cazul lor aceste detective sunt 

reprezentate stereotip, fapt care le diminueaz` 

mesajul feminist: eroinele apar invariabil în 

postur` de femei sexy, care uzeaz`, ba chiar 

abuzeaz` de farmecele lor (e cazul 

protagonistelor din Police Woman/ Poli]ista 

(1974-1978) sau Charlie's Angels/ Îngerii lui 

Charles (1976-1981). 

A[a c` suita filmelor thriller cu femeipoli]ist 

care fac pas cu pas proba aptitudinilor 

pentru o meserie rezervat` îndeob[te b`rba]ilor 

ar trebui s` înceap`, în opinia mea, abia cu 

Blue Steel (din 1990) al lui Kathryn Bigelow, 

considerat chiar un fel de manifest 

cinematografic feminist, poate [i pentru c` e 

realizat de o creatoare redutabil`. Kathryn 

Bigelow e prima femeie care prime[te un Oscar 

pentru regie, iar premiul încununeaz` o poveste 

extrem de dur`, 100% b`rb`teasc`, spus` în 

filmul de r`zboi Hurt Locker (2009). Revenind 

îns` la Blue Steel, prin tân`ra poli]ist` newyorkez` 

Megan Turner, interpretat` de Jamie 

Lee Curtis, intr` în aren` un tip feminin pe 

care îl vor prelua foarte multe filme [i seriale 

tv: partenera autentic` într-un cuplu de agen]i, 

detectivi, criminali[ti, egal` nu doar în drepturi, 

ci [i în abilit`]i cu coechipierii. Sunt filme 

tensionate, f`cute profesionist, onest, riguros, 

f`r` vreun rabat gustului facil [i cli[eelor. 

A[ cita doar câteva: The Silence of the 

Lambs/ T`cerea mieilor, 1991, încununat cu 

5 premii Oscar, dar [i cu un succes de cas` 

impresionant. Agenta practicant` FBI Clarice 

Starling (Jodie Foster) d` de cap`t unui caz 

extrem de complicat. F`r` s` aib` gloria seriei 

cu Hannibal-Cannibal, e totu[i bine primit [i 

filmul care a[az` al`turi o poli]ist` excelent 

preg`tit` (Holly Hunter) [i o psiholoag` agorafob` 

(Sigourney Weawer): Copycat (1995). 

Sau The Bone Collector/ Colec]ionarul de oase 

(1999), cu Angelina Jolie în rolul poli]istei 

Amelia Donaghy [i cu Denzel Washington 

în postura unui fost mare detectiv [i criminalist, 

dar ajuns paraplegic. Sau Murder by 

Numbers, filmul lui Barbet Schroeder din 2002, 

care a fost vizionat în România cu titlul Min]i 

diabolice. Sandra Bullock ([i ea o actri]` hipersolicitat` 

în roluri de poli]ist`, agent sub 

acoperire, specialist` în calculatoare sau pur 

[i simplu femeie înzestrat` cu deprinderi eroice, 

de la Re]eaua/ The Net, la seriile Speed sau 

Miss Congeniality) intr` aici în rolul poli]istei 

Cassie Mayweather. Confruntat` cu propriul 

trecut, în cele din urm` ea îi descoper` pe 

liceenii sadici care cred c` au comis o crim` 

perfect`. 

Acest gen de filme num`r` zeci [i zeci 

de produc]ii, cele mai multe cu trame asem`n`toare, 

cu eroine de prim-plan sau personaje 

secundare, construite cam dup` acela[i 

tipar. Merit` îns` amintite numeroasele seriale 

de televiziune (majoritatea americane, dar [i 

câteva produc]ii engleze[ti, multe cunoscute 

[i în România) în care apar bine conturate 

individual sau doar ca personaje într-o echip`, 

poli]iste propriu-zise, agente FBI, criminaliste, 

detective, profilere, procuroare, avocate, 

ziariste. Între primele seriale e de men]ionat 

Police Woman, care debuteaz` în 1974 [i o 

proiecteaz` în plin succes pe actri]a Angie 

Dickinson, interpreta unui agent acoperit, 

sergentul Suzanne "Pepper" Anderson, frumoas`, 

inteligent`, curajoas`. În aceia[i 

parametri intr` [i cele trei detective particulare 

din serialul Îngerii lui Charlie (1976-1981). 

Un serial de mare succes al anilor '80, cu o 

femeie-investigator total atipic` este Verdict: 

crim`! (în original: Murder, She Wrote). Cât 

despre cuplurile de investigatori, detectivi 

particulari sau agen]i FBI, în care femeile au 

un rol decisiv, s` nu-i uit`m pe Maddie [i David 

din Moonlighting sau pe Dana Scully [i Fox 

Mulder, din celebrele X Files/ Dosarele X, 

apreciate de public [i datorit` actorilor (Cybill 

Shephard [i Bruce Willis, respectiv Gillian 

Anderson [i David Duchovny). Iar dup` 1990 

nu exist` serial poli]ist american sau englez 

în care femeile-investigator s` nu apar` în 

echipele departamentelor de poli]ie care 

urmeaz` procedurile de anchetare a unei crime 

(Crime Scene Investigation - CSI) sau de 

judecare a criminalului. Iat`-le pe cele 

americane: CSI: Miami, CSI: NY, NCIS-LA, 

NYPD Blue, Min]i criminale, Lege [i ordine. 

Sau Bones/ Oase (unde eroina e o antropoloag` 

a c`rei intui]ie [i [tiin]` rezolv` cazuri demult 

clasate). Sau Profiler (cu Ally Walker în rolul 

Samanthei Waters, psihologul criminalist cu 

via]a mereu periclitat`). Sau Castle, care o 

aduce în prim plan pe detectiva NYPD Kate 

Becket, ajutor, dar [i surs` de inspira]ie pentru 

un autor de romane poli]iste. Sau serialul 

dedicat celor patru femei dure, cu vie]i de 

familie obi[nuite, care ap`r` legea cu orice 

risc: Poli]istele din Broward County. 

S` nu uit îns` impecabilele seriale poli]iste 

engleze[ti, cu stilul lor scos din tipic, cu eroi 

plauzibili [i ac]iuni nebutaforice, f`cute cu 

maxim` onestitate, f`r` mitiz`rile specifice 

îndeob[te genului: Prime Suspect, cu Hellen 

Mirren în rolul poli]istei Jane Tennison, aflat` 

în pragul pension`rii, dar continuând s` 

investigheze cazuri complicate cu orice risc. 

Cum riscuri mari înfrunt` partenera ([i iubita) 

ciudatului psiholog, dr. Eddie Fitzgerald, din 

serialul Cracker, poli]ista Jane Penhaligon. 

S` dau îns` [i literaturii ce-i al literaturii, 

pentru c` din aceast` incursiune nu pot lipsi 

numeroasele femei investigator (ofi]eri, 

detectivi, ziariste, avocate, scriitoare) din 

romanele poli]iste care au intrat în bloc compact 

în con[tiin]a publicului din întreaga lume prin 

traducerea (dup` anul 2000) a unei întregi serii 

de thrillere nordice (suedeze, norvegiene, 

daneze, islandeze, finlandeze). Un adev`rat 

fenomen acest nordic crime novel, al c`rui 

rege absolut r`mâne celebrul Stig Larsson, 

cu trilogia Millenium, dar al`turi de care s- 

au afirmat din plin o mul]ime de autori, între 

care [i câteva prozatoare, noile Agatha Christie 

scandinave: Camilla Läckberg, Asa Larsson, 

Anne Holt sau Lisa Marklund. Personajele 

lor sunt memorabile nu doar pentru curajul 

ie]it din comun [i pentru inteligen]a iscoditoare, 

dar [i pentru c` vie]ile lor particulare se las` 

surprinse în toat` fragilitatea, cu un firesc [i 

o franche]e remarcabile. Intr` în aceast` galerie 

poli]istele Inger Johanne Vik sau Anna-Maria 

Mela, ziarista Annika Bengtzon, avocata 

Rebecka Martinsson, scriitoarea Erica Falk. 

Sau femeile din Millenium, care îi stau al`turi 

(cu devotament, temeritate [i, uneori, dragoste) 

jurnalistului care face cât zece detectivi, Mikael 

Blomkvist: ziaristele Erika Berger [i Malin 

Eriksson, poli]istele Sonja Modig [i Anita 

Nyberg, agentul secret Monica Figuerola, 

avocata Annika Giannini. F`r` a mai vorbi 

despre cea mai spectaculoas` apari]ie feminin` 

din aceast` suit`, hackeri]a Lisbeth Salander. 

O observa]ie merit` f`cut`. Anume c`, 

între to]i autorii de detective story, de thrillere 

sau de romane de spionaj, Stieg Larsson e 

singurul care se refer` în mod explicit la 

amazoane, într-o formul` mai pu]in obi[nuit`. 

Restul autorilor o fac (oricum, extrem de rar) 

doar în treac`t, atunci când vor s`-[i valorizeze 

suplimentar eroinele printr-o simpl` 

compara]ie: "ca o amazoan`". Cât` vreme în 

volumul 3 din ciclul Millenium, Castelul din 

nori s-a sf`râmat, Stieg Larsson î[i inaugureaz` 

fiecare din cele trei p`r]i cu câte dou` pagini 

distincte inspirate din istoria amazonismului. 

Fie c` se refer` la str`vechiul mit grecesc [i 

îi citeaz` pe Homer, Hipocrat, Diodor din 

Sicilia, fie c` face bilan]ul popoarelor care, 

de-a lungul istoriei lor, au acceptat ca femeile 

s` participe la r`zboaie, fie c` ridic` imn de 

slav` marilor regine care au luptat cu arma 

în mân`, Larsson celebreaz` în fapt unul [i 

acela[i lucru: curajul, for]a, devotamentul unor 

femei pe care istoria nu le va men]iona 

niciodat`. E [i cazul celor care au stat în realitate 

drept model eroinelor sale. “…‘ 



ANCHETA ancheta 

orizont 

12 

TIMI{OARA: ÎNTREB~RI MARI 

PENTRU UN ORA{ (CULTURAL) MIC (I) 

1. Crede]i c` Timi[oara este un ora[ care ar merita s` devin` capital` european` în 

2020? Ce argumente ave]i pro sau contra? 

2. Ce explica]ie sau justificare ave]i pentru proverbiala mândrie (oco[enie) a 

timi[oreanului, a b`n`]eanului, în genere? 

3. Cum v` raporta]i la sintagma "mica Vien`", deseori invocat` atunci când se vorbe[te 

despre ora[ul de pe Bega? Mai rezist`? 

4. Ce anume v` inspir`, în ceea ce scrie]i, din vechea sau actuala Timi[oar`? Are 

Timi[oara acel ceva distinct, tipic timi[orean, de care v-a]i ata[at în mod special? 

5. Cum aprecia]i Timi[oara ca ora[ cultural, ce calificativ i-a]i da? Ce v` nemul]ume[te 

în via]a literar`-cultural` timi[orean` [i ce solu]ii ave]i? 

6. Crede]i c` exist` un anume miraj al Timi[oarei care i-a atras, aici, de-a lungul 

timpului, pe foarte mul]i români ([i nu numai) din alte zone? 

7. Ce personalit`]i [i ce eveniment(e) din istoria, mai îndep`rtat` sau mai recent`, a 

culturii timi[orene/b`n`]ene crede]i c` ar merita o mai dreapt` recunoa[tere în posteritate 

(numele/numirea unei str`zi, unei institu]ii, plac` memorial`, bust statuar, cas` memorial`, 

includerea în dic]ionare, enciclopedii etc.)? 

8. Considera]i c`, în prezent, se poate vorbi de o conspira]ie împotriva Timi[oarei 

(Poli Timi[oara eliminat` din prima lig` de fotbal, Filarmonica Banatul pe cale de a-[i 

pierde loca]ia, Mitropolitul Nicolae al Banatului "dec`zut" din dreptul de semn`tur` (din 

fericire, decizie revocat`, între timp, de Sinodul B.O.R., la presiunea enoria[ilor [i a 

unor personalit`]i din cultur`, n.m. E.B.)? 

9. Ce a]i avea de repro[at mai-marilor zilei, factorilor de decizie (de putere), vizavi 

de ceea ce vi se pare repro[abil, nemul]umitor, pe diverse paliere: edilitar, cultural, cur`]enie, 

lucr`ri de reabilitare etc. Ce v` repro[a]i vou` în[iv`, din acelea[i motive (ale propriei 

nemul]umiri)? 

Cornel Ungureanu: 

1. Am realizat, cu Adriana Babe]i [i cu 

Mircea Mihìe[ o grupare cultural`, "A treia 

Europ`", cu audien]` în Europa Central`, am 

scris câteva sute de studii despre Timi[oara 

[i despre literatura Banatului, unele traduse 

în german`, englez`, francez`, ceh`, polonez`, 

maghiar`, sârb`, am scris, împreun` cu Vasile 

Bogdan, o carte despre Ioan Holender. Unele 

lâng` altele, ar fi vreo 5000 de pagini. E pentru 

prima dat` când cineva îmi cere p`rerea dac` 

Timi[oara merit` s` devin` capital` cultural` 

european`. Sunt uimit de întrebarea 

dumneavoastr`. L`sa]i-mi timp de gândire, 

m-a]i luat prin surprindere... 

2. "Proverbiala mândrie" de care vorbi]i 

dumneavoastr` exista odinioar`. Acum trìm 

în lumea oamenilor de afaceri. Un top al 

miliardarilor cumsecade ar putea ilustra mai 

bine tiparele timpului prezent. 

3. Mai sunt vreo trei ora[e din România, 

trei din Serbia, dou` din Italia care î[i ziceau 

"mica Vien`". Pe urm` Bucure[tii, C`l`ra[ii, 

Ie[ii erau, fiecare, "micul Paris". Când trec 

prin mahalalele Parisului [i v`d case care 

se d`râm`, cur]i pustiite, geamuri sparte, ]igani 

români, sârbi [i de alte na]ionalit`]i întin[i 

prin cotloane, m` întreb de ce nu-[i zic ei 

"mica Timi[oar`" sau "micul C`l`ra[i". Nici 

parizienii [i nici vienezii de azi nu mai au 

pic de imagina]ie. 

4. De-o via]` stau prin biblioteci. O 

perioad`, între 1972 [i 1978, am ie[it din 

ele ca s` fac, cu Adriana Babe]i, c`r]i despre 

Timi[oara. Dialoguri cu b`trânii timi[oreni, 

cu vechii arhitec]i ai ora[ului. Pe urm` am 

scris cu colegii mei de la "Orizont" [i de la 

"A treia Europ`" despre ora[ul care a fost. 

Cum o m`tu[` a mea a trìt în Timi[oara 

din 1921 pân` în 1946, am vrut s` scriu o 

carte despre ea [i despre prietenele ei din 

acea perioad`. Le-am v`zut, am stat mult 

de vorb` cu ele. {i cu ei - cu prietenii lor de 

demult. De fiecare dat` am avut imaginea 

unei lumi fracturate. Dân[ii/dânsele se 

întorceau de la Sighet, de la Aiud, din 

B`r`gan. Nu muriser`, puteau povesti. Puteau 

povesti mult [i frumos, a[a cum v` pot povesti 

[i eu, despre Timi[oara care a fost. 

5. Excep]ional` întrebare! Dac` îmi mai 

pune]i o dat` întrebarea asta, o s` fac o 

compara]ie cu sumele pe care le primesc 

filialele Uniunii Scriitorilor din Cluj, Ia[i, 

Bra[ov, Arad [i cât prime[te Timi[oara, ca 

s` v` dau un r`spuns vrednic de stim`. Dac` 

m` iau îns` dup` dou` evenimente din 

preajm`, adic` dup` Festivalul interna]ional 

de poezie [i omagierea lui Ioan Holender 

a[ spune: înc` e bine. 

6. Da, exist` azi o migra]ie spre vest – 

o migra]ie rea. Sau... fericit`? Benefic`? Un 

prieten foarte elegant mi-a m`rturisit c` toate 

hainele de pe el sunt chineze[ti. Dac` în anii 

'8o ai secolului trecut moldovenii, 

maramure[enii, romii se instalau în casele 

nem]ilor pleca]i, azi globalizarea asigur` 

ad`post fiin]elor itinerante din China, din 

Pakistan sau din Somalia [i în Banat. {i la 

Timi[oara. Îi atrage [ansa de a supravie]ui. 

Pot s` trìasc`. Sau chiar s` trìasc` un pic 

mai bine. 

7. Mai trebuie s` facem un muzeu al 

literaturii, mai trebuie s` organiz`m dou`trei 

case memoriale. Sunt îngrijorat de arhive, 

de fondurile documentare de la diverse 

biblioteci din ora[: cred c` au loc adev`rate 

asasinate culturale pe care le privim cu 

zâmbetul pe buze. Pân` s` vedem statuile, 

s` vedem întâmpl`rile culturale de lâng` noi. 

M` întreb dac` bibliotecile din ora[ (din 

Banat) achizi]ioneaz` c`r]ile scriitorilor de 

aici. {i ce achizi]ioneaz`. Parc` se întinde, 

cu fiecare zi, o pustietate jenant` prin rafturile 

care ar trebui s` fie ale literaturii române 

de azi. 

8. În afar` de situa]ia Î.P.S.Nicolae, 

întâmpl`rile apar]in dezordinii vremurilor pe 

care le trìm. Uluitoare mi se par îns` atacurile 

împotriva Mitropolitului Nicolae: vin de 

demult [i, parc`, f`r` pauz`. Nu ]in de vreo 

conspira]ie, ci de atacuri sistematice împotriva 

culturii [i a spiritualit`]ii române[ti. 

9. Multe mie, multe lor. Dac`-mi citi]i 

c`r]ile, ve]i afla. 

Mircea Pora: 

1. M`rturisesc c` nu prea în]eleg no]iunea 

de capital` european`, ca atare. Când exist` 

capitale ale continentului fixe, ora[e de mare 

consacrare sub varii aspecte, ce sens ar mai 

avea o "Capital`-[ef", pasager`, reprezentat` 

printr-un ora[ solid, e adev`rat, dar care nu 

dep`[e[te calificativul de "provincie". R`mâne 

ca un punct pozitiv pentru Timi[oara, 

în aceast` perspectiv`, faptul c` de aici a 

pornit revolu]ia din decembrie 1989. În rest, 

chiar [i pentru o capital` "de amabilitate", 

muzee cam pu]ine, monumente nesemnificative, 

cu mici excep]ii, doar cu Pia]a Unirii, 

spa]iul central dintre Oper` [i Catedral`, dou`, 

trei parcuri, cl`direa cam f`r` gust a Universit`]ii 

[i ambian]a arhitectural` dezagreabilsocialist`, 

fiind greu s` intri durabil în 

memoria central [i vest-european`. 

2. O explica]ie solid`, de necontestat, 

pentru "fala" b`n`]eanului, timi[oreanului, 

chiar nu am. Românul, în general, de multe 

ori prin raport cu strìnii, nu e doar mândru, 

ci de-a dreptul arogant, ceea ce-l face automat 

antipatic. Revenind la fudulia b`n`]eanotimi[oreanului, 

un motiv ar putea fi starea 

material` mai bun`, a[ez`rile mai civilizate, 

prin raport cu aspectele paralele din restul 

]`rii. C`ci trecutul cultural, cu parade de port 

popular, coruri, rugi fastuoase, existen]a 

câtorva familii de prestigiu, a unui num`r 

redus de scriitori, mai mult "de zon`", nu 

l-ar îndrept`]i pe b`n`]ean la o fal` chiar atât 

de mare. Adaug, îns`, ca un plus de apreciere, 

pentru locuitorul autentic al Banatului, sporita 

sa demnitate, prin compara]ie cu al]i 

cona]ionali, din alte p`r]i. De aici [i replicile 

multiple fa]` de dictatura comunist`. Istoria 

[i istoricii au aici înc` multe datorii. 

3. Sincer s` fiu, m-am cam plictisit [i 

de "mica Vien`" [i de "micul Paris", [i de 

al]i feluri]i "mici", (fotbali[ti, cânt`re]i), în 

afar` de cei care se m`nânc` cu mu[tar la o 

bere. Ce fel de "mici vienezi" sunt acum în 

Timi[oara poate fi v`zut cu ocazia 

festivalurilor berii [i vinului sau a meciurilor 

de fotbal. {i la Gara Mare, mai ales spre 

sear`, e plin de vienezi. Dac` str`ba]i ora[ul 

pe la miezul nop]ii, intrând în dialog cu 

anumite cl`diri, po]i o clip` s` [opte[ti: "E 

ceva din atmosfera Vienei, aici..." 

4. Pe ansamblu, Timi[oara, îmi creeaz`, 

nu pe fir istoric, senza]ia unui "ceva" ce s-a 

stins, s-a tocit, a trecut... Poate aici, în sufletul 

meu, Timi[oara s` se întâlneasc` cu umbre 

ce vin din Praga, Budapesta, fragmente din 

"fostul imperiu"... M` impresioneaz` prin 

spa]iile ei de cea]`, umezeal`, mai cu seam`, 

toamna [i iarna, Pia]a Traian. Am comis un 

text pe tema aceasta. 

5. Dat fiind faptul c` întreaga Românie 

pulseaz` cultural destul de slab, cum ar putea 

Timi[oara s` fac` excep]ie de la acest regim? 

... Nu mi-au ajuns la ureche evenimente 

culturale deosebite. Se joac` piese la teatre, 

cu voci locale se interpreteaz` Opere, 

televiziunile b`[tina[e, cu anali[ti de 

profunzime, întorc pe toate fe]ele rezultatele 

democra]iei române[ti, revista "Orizont" 

apare, în esen]`...hai-da...hai-da...hai-da...haida... 

Poate în tain` s` se preg`teasc` o viitoare 

explozie, cultural-spiritual`, se-n]elege... 

6. Un miraj sigur a fost aici, în Banat, 

plusul de hran`, de prin anii '46, '47, care, 

cu a[a zisele "trenuri ale foamei", a adus 

mii de moldoveni prin ale noastre zone. Cei 

mai mul]i dintre ei n-au mai f`cut ulterior 

cale întoars`. O atrac]ie a Timi[oarei trebuie 

s` fi existat prin gradul mai mare de urbanitate 

al a[ez`rii. George C`linescu, Camil Petrescu, 

Lucian Blaga, au trecut [i ei pe aici. Formula 

de "miraj al Timi[oarei" mi se pare a fi prea 

generoas`... 

7. Aici ar fi poate mai multe de spus la 

nivel de istorie local`. Un eveniment, îns`, 

mi se pare a cople[i totul: intervalul de timp 

17-22 Decembrie, 1989, când Timi[oara, 

singur`, a spus "nu", unor cumpli]i dictatori, 

români, de altfel... 

8. Nu cred c` s-ar putea vorbi chiar de 

o conspira]ie..., dar, e clar ca lumina zilei, 

"extracarpaticii", cu accent pe Bucure[ti, nu 

v`d Banatul cu ochi buni. Valabil` [i 

reciproca. 

9. Nu am a le repro[a nimic. Se simt 

bine în pielea lor. M`sura capacit`]ii 

autorit`]ilor e dat` de mult... 

Petru Ilie[u: 

1. Timi[oara are resursele care s` ne fac` 

încrez`tori c` am putea deveni capital` 

cultural` european`. Uneori îns` mi-e team` 

c` ambi]iile în acest sens nu sunt suficient 

acoperite de o deschidere a comunit`]ii înspre 

cultur`, ca receptivitate [i sus]inere a valorilor 

locale. Din acest motiv am propus conceptul 

Timi[oara Open Art City, ca brand al ora[ului 

[i chiar dac` acest generic a fost adoptat, 

r`spândit, folosit formal, r`mâne s` facem 

pasul urm`tor, "umplerea" ideii cu proiecte 

[i evenimente care s` confere cu adev`rat 

ora[ului un spirit cultural anume, 

individualizant [i exemplar. Adic` s` facem 

trecerea dinspre form` spre con]inut. 

2. Timi[oara are o istorie special`, un 

trecut spectaculos din care î[i hr`ne[te 

mândria prezent`. Dar doar a ne mândri cu 

ceea ce au f`cut al]ii înaintea noastr` este 

cel pu]in deplasat, fiindc` noi nu avem nici 

un merit în acest sens. Tot ceea ce putem 

face pentru a p`stra ceea ce a mai r`mas din 

"spiritul timi[orean" este s` valorific`m 

resursele în contextul ritmului calm, civilizat 

[i "verde" al ora[ului, s` încuraj`m [i s` 

sprijinim inova]ia cultural` încercând s` ne 

individualiz`m în acest sens. Cred c` aici 

este [ansa noastr` de a recâ[tiga statutul de 

ora[ de avangard` câ[tigat atât de greu prin 

anii, '70... 

3. Din câte am auzit mai exist` ni[te 

"mici Viene" prin ]`rile din jur [i în privin]a 

asta m-am pronun]at în motiva]iile 

conceptului "Timi[oara Open Art City". 

"Mica" – este o formul` minimalizant` cu

orizont 

13 


ancheta 

ANCHETA 

un oarecare ecou p`strat în ambientul 

arhitectural, dar a[ prefera "Ora[ul de pe 

Bega", unic, particular. 

4. În c`r]ile mele despre ora[ul Timi[oara 

am încercat s` surprind detaliile, culorile 

distincte ale ora[ului, pentru c` a[a cum e, 

cu cele luminoase [i cu cele umbrite, "patria 

mea este Timi[oara" [i nu cred c` mi-ar place 

s` trìesc în alt loc. Aici sunt multe de spus 

[i ]in probabil de o istorie "personal`"... 

5. De[i Timi[oara are o via]` cultural` 

pe alocuri remarcabil`, ea nu este relevat` 

suficient în con[tiin]a public`. Din p`cate, 

asta se datoreaz` unei lipse de mediatizare 

competente, a receptivit`]ii poluate de 

divertismentul facil, a s`r`ciei fondurilor 

alocate pentru cultur` [i a unui mediu de 

afaceri cam lipsit de con[tiin]a comunitar` 

[i viziune etc. etc. 

6. "Mirajul" de care se vorbe[te este unul 

îndeosebi motivat economic dar [i, poate, 

de un anumit calm al ora[ului. S` nu uit`m 

îns` exodul invers, pierderea de valori care 

a dezechilibrat ora[ul precum [i îndoiala c` 

cei care vin "sfin]esc locul..." 

7. Las asta pe seama istoricilor... 

8. Conspira]ia împotriva Timi[oarei o 

mai fac [i timi[orenii sprijini]i întotdeauna 

de indivizi f`r` scrupule, mercenari din justi]ie 

[i func]ionari m`rgini]i. Pentru c` veni vorba, 

mi se pare cu totul ridicol s` aloci sume 

fabuloase pentru sport [i mai nimic pentru 

cultur`, tocmai când ne f`lo[im cu perspectiva 

ipostazei de capitala cultural`! Este jignitor, 

pentru cei care m`nânc` "un codru de pâine" 

din cultur`, s` constate c` la circ se fac 

festinuri... Nu pentru c` nu a[ considera 

divertismentul [i sportul (care este cam acela[i 

lucru) importante, doar c` raportul între cele 

dou` componente ale vie]ii sociale trebuie 

s` fie ceva mai decent... Iar con[tientizarea 

de a discerne dintre efemer [i durabil s` se 

reflecte în conduita civic`. 

9. Îmi repro[ez doar mie c` nu sunt 

suficient de "liber" pentru a putea zgâl]âi 

(de umeri) anumite persoane care ar putea 

u[or (sau cât de cât u[or...) modifica ceea 

ce cre[te strâmb [i genereaz` inconfort în 

Timi[oara. De altfel, e întotdeauna greu s` 

convingi pe cineva s` te asculte m`car [i s` 

în]eleag` c` sugestiile sunt doar bine 

inten]ionate. Pentru c` lucrurile m`runte ne 

sufoc` [i viziunile par doar vise imposibil 

de sus]inut material într-o societate plesnit` 

la cus`turi, adeseori nevrotic` [i f`r` 

focalizare, h`r]uit` din toate p`r]ile [i plin` 

de ambiguit`]i. În care sigur c` avem frustr`ri 

[i trebuie s` ne lupt`m cu blazarea. {i în 

aceast` situa]ie, cultura (pentru acei care 

în]eleg s` trìasc` în spiritul ei) poate fi un 

adev`rat remediu, iar perspectiva de a locui 

într-o viitoare capital` cultural` european`, 

cel pu]in un motiv de activare energetic` 

Robert {erban: 

1. În 2020 sper s` merite [i sunt convins 

c` argumentele se vor aduna, exponen]ial, 

pe parcursul anilor ce vin. 

2. B`n`]enii au fost/sunt oameni avu]i, 

cu stare. Or, bog`]ia î]i d` un confort psihic, 

o siguran]` de sine. Iar când aceast` siguran]` 

e înt`rit` [i de faptul c` e[ti aproape de grani]`, 

faci precum (c)oco[ul... 

3. Timi[oarei, ca [i altor 4-5-6 ora[e din 

Austria, li se spunea [i li se spune "mica 

Vien`" pentru c` seam`n` cu... termenul de 

compara]ie. Seam`n` în arhitectur`. Uneori, 

seam`n` [i în spirit. 

4. Reproduc ce scriam acum vreo doi 

ani: 

Când am v`zut-o prima dat` pe 

domni[oara Timi[oara, aveam 17 ani. Am 

privit-o scurt [i intens. Mi s-a p`rut rece, 

distant`, ba chiar u[or în]epat`. Dar, în acela[i 

timp, elegant`, rafinat`, misterioas`. 

Cosmopolit`. Greu abordabil`, adic`. M-am 

întors acas` [i m-am tot gândit la ea. Aveam 

de ales. Interesant` p`rea [i Napoca. Mai 

aproape [i mai la îndemân` era o alta, Craiova. 

I-am mai f`cut o vizit` Timi[oarei ca s` fiu 

sigur. Mi s-au aprins [i mai tare c`lcâiele. 

Apoi, în ultima clas` de liceu, la sfâr[itul 

anilor '80, am început s`-i fac curte asiduu. 

Veneam s`pt`mânal cu trenul de la Turnu 

Severin, coboram în gar`, iar de acolo luam 

ba tramvaiul, ba firobusul, ba porneam pe 

jos. {i ne plimbam, ne imaginam tot felul 

de întâmpl`ri, ]eseam planuri, povesteam 

câte-n lun` [i-n stele, ne priveam... {i chiar 

dac` nu ajunsesem s` o cunosc foarte bine, 

mi-am dat seama c` era aleasa. Mai urma 

s` zic` da. Mi-a spus-o în toamn`, în clipa 

în care am intrat la facultate. Fericit, am plecat 

la armat`. La Craiova. Unde i-am dus dorul. 

În decembrie '89, am fost mândru c` o 

alesesem pe cea mai curajoas` [i inimoas` 

dintre toate. Iar în '90, când am venit aici, 

am g`sit-o nu doar mai frumoas`, ci [i liber`. 

Pentru mine, ea este [i acum, dup` 20 de 

ani, timp în care am colindat ]ara [i o parte 

din lume, tot cea mai frumoas`. Datorit` ei 

m` simt [i sunt considerat timi[orean, a[a 

c` îi fac o reveren]` [i îi spun: s`rut mâna, 

domni[oara Timi[oara! 

5. Timi[oara merit` un "bine" 

6. Nu cred, sunt sigur! 

7. Nu-mi place s` fac liste... 

8. Nu e nicio conspira]ie, zù!. Poli a 

fost "conspirat`" din interior, chiar de patronul 

ei. Celelalte dou` exemple sunt, deja, 

"reparate". 

9. Factorii de putere nu prea [tiu s` fac`/ 

s`-[i fac` echip` care s`-i ajute, de care s` 

se ajute. Dar nici noi, cei care consum`m [i 

facem cultur` literar` în Timi[oara, nu avem 

spiritul acesta de echip`. Iar asta se vede [i 

se simte. Dar s` fim s`n`to[i [i s` a[tept`m 

anul 2020! 

Simona-Grazia Dima: 

1. Drag` Eugen, întâi de toate î]i 

mul]umesc c` mi-ai adresat [i mie aceste 

întreb`ri, ca unui vl`star al Timi[oarei ce 

sunt – n`scut, crescut, educat aici. Am 

Timi[oara "sub piele", în sânge, iar faptul 

c` am plecat nu înseamn` deloc c` am f`cut-o 

din lips` de apreciere, ci din pricina lucr`rilor 

irezistibile ale sor]ii. Evenimente precum 

acestea ]in de destin, poate într-o zi voi putea, 

într-o oper` de fic]iune, s` l`muresc lucrurile. 

Pân` atunci re]ine, te rog, c` nutresc o iubire 

dement` fa]` de acest ora[ minunat, unde 

nu a[ fi conceput vreodat` c` nu voi trì toat` 

via]a. M` consolez cu spiritul: de fapt, nu 

exist`, în absolut, plecare [i revenire, încât 

nu simt de fel c` a[ fi plecat, în plan esen]ial. 

{i nici nu a[ fi plecat, dac` nu a[ fi avut de 

la început aceast` viziune consolatoare. 

Suflete[te, sunt tot aici. Oricând m` gândesc 

la Timi[oara, ea este cu mine. Sigur c` merit` 

din plin s` fie capital` european` în 2020. 

Îns`[i tradi]ia ei de cel mai prompt, în 

civiliza]ie, ora[ al ]`rii o recomand`, precum 

[i tradi]ia cultural`, îndeosebi cea muzical`. 

Rareori am v`zut undeva o asemenea pasiune 

pentru muzic`, atâtea b`t`lii duse pentru a 

crea o institu]ie precum Opera (a se vedea 

cartea lui Nicolae Ivan), pentru a aduce 

muzic` simfonic` bun`. Iar obiceiul celor 

de la sate, de a cânta împreun`, materializat 

în celebrele coruri [i fanfare b`n`]ene sunt 

fenomene excep]ionale – în fa]a lor, jos 

p`l`ria!. Aceast` statornicie într-o cultur` 

de mas`, care exprim` un extaz ob[tesc, dac` 

m` pot exprima astfel, este un fenomen ce 

]ine de perenitatea spiritului: el a trecut intact 

prin toate regimurile politice, chiar dac` nu 

se mai desf`[oar` exact ca la început, ci poate 

în alte forme, dar esen]a, împ`rt`[irea, 

jubila]ia în comun, au r`mas. Fie [i pentru 

asta, pentru c` [tiu s` se bucure împreun` 

(de[i nu e singurul argument pro), cet`]enii 

Timi[oarei merit` s` fie parte a unei capitale 

europene a culturii în 2020. 

2. Se leag` de 8. "Oco[enia" b`n`]eanului 

ridic` mai multe probleme. Chestiunea e 

delicat`. Într-adev`r, Banatul este cea mai 

rafinat` regiune a ]`rii, sau, cel pu]in, a[a 

simt eu, a[a mi s-a p`rut. Un alt punct ochit: 

felul de a sim]i al b`n`]eanului mi s-a p`rut 

cel mai aproape de normalitate: deschis, 

jovial, de bun-sim], echilibrat, manierat, chiar 

un pic aristocratic, apt s` pun` un diagnostic 

corect oamenilor [i situa]iilor, h`r`zit cu un 

sim] al gratuit`]ii generoase, adeseori 

surprinz`tor. Totu[i, nuan]ele mândriei 

trebuiesc l`murite a[a cum se cuvine. S-o 

m`rturisim, mândria nu e un sim]`mânt 

cre[tin. {tim c` smerenia [ade bine celui bun, 

cei ale[i nu au dreptul s` cear` nimic. Ei 

trebuie numai s` dea. Pare nedrept, dar este 

o lege a firii. De la cei ale[i se a[teapt` mai 

mult: s`-i înal]e [i pe ceilal]i, s` nu se laude 

de fel cu însu[irile lor, s` înve]e s` d`ruiasc`. 

De aceea, nici s` nu se supere, s` fie senini: 

serenitatea st` bine sufletelor superioare. Nu 

cred deci c` este la ordinea zilei vreun complot 

împotriva ora[ului, ci doar o convergen]` a 

unor factori aleatorii. De[i situa]ia din fotbal 

nu mi-este foarte limpede, nici cea a 

Filarmonicii, înclin s` cred c` este vorba de 

probleme locale, cel pu]in în acea nefericit` 

str`mutare a institu]iei muzicale. S-ar putea 

ca, în prezent, for]ele diriguitoare, ori o parte 

a lor, s` nu fie foarte iubitoare de cultur`. 

Adesea motivele unui neajuns se afl` în 

imediata noastr` apropiere, nu al]ii din 

dep`rtare sunt vinova]i. Repet, nu cunosc 

întreaga desf`[urare a situa]iei, locul exact 

al poticnirii. Durerea în`bu[it` creeaz` o 

frustrare paranoic`, a[adar sper ca b`n`]enii 

s` nu se lase cople[i]i de destinul momentan 

advers, nici s` nu fac` discriminare între 

oameni, clamându-[i mereu superioritatea 

(nefericit`, totu[i, expresia clasic` "Banatu-i 

fruncea", inevitabil, ea na[te o reac]ie de furie 

[i dispre], a[a c` aten]ie...), s`-[i aduc` mereu 

aminte c` oamenii au fiecare ceva bun, c` 

mul]i sunt la fel de buni ca ei [i c` nici nu 

exist` un monopol al meritului: o temperatur` 

sociologic medie poate fi precum aceea dintre 

ghea]` [i apa în clocot, cu câte un picior 

înùntru în fiecare. A[a c` nu avem de ce 

generaliza. În privin]a Mitropolitului Nicolae 

al Banatului, poate c` este vorba de un 

conservatorism tipic Bisericii noastre 

ortodoxe, iar`[i f`r` leg`tur` expres` cu 

ora[ul. 

3. În acest context, expresii precum "mica 

Vien`" nu mi-au pl`cut niciodat` (nu mai 

mult decât aceea de "micul Paris"), pentru 

c` vin dintr-un complex de inferioritate. Cel 

mai bine este s` fii tu însu]i, f`r` s` te compari. 

Dac` îns` ne întreb`m, stricto sensu, doar 

în plan tehnic, dac` expresia mai rezist`, sunt 

convins` c` da, pentru c` fervoarea 

timi[orenilor pentru muzic` n-a sc`zut deloc, 

dimpotriv`. Se organizeaz` aici concerte 

excep]ionale, cu spectatori împ`timi]i, a[adar, 

fenomenul muzical, euforia artistic`, specific` 

[i Vienei eterne, este viu. 

4. În ceea ce scriu Timi[oara nu se recunoa[te 

decât, eventual, în spirit, în hieratismul 

viziunii, f`r` vreun reper vizibil, iar asta nu 

[tiu dac` ]ine de Timi[oara, poate da, de 

discre]ia ei, plin` de substan]`, de caracterul 

ei neostentativ; fiindc` dorin]a ei de parad` 

este una nobil`. Poate altcândva lucrurile se 

vor schimba. Eu am rezervat din start poezia 

chestiunilor de principiu, aceasta a fost op]iunea 

mea înc` din adolescen]`, în vreme ce 

am considerat proza locul mental al vie]ii 

privite în contingen]a ei. M-am ata[at enorm 

de Pia]a Unirii, precum [i de cartierele ei, 

care au un farmec cu totul special: Mehala, 

Plopi, Elisabetin, Iosefin. Iar aici toleran]a 

este mai marcat` decât în alte p`r]i, o atmosfer` 

lejer`, nu superficial`, poate excesiv 

monden`, snoab`, primitoare totu[i. Dar pe 

mine m-a impresionat în chip definitoriu multiculturalismul: 

o trìre autentic`, diafan`. 

Timi[oara este cea care m-a înv`]at ce înseamn` 

asta. O lec]ie bine predat`, bine însu[it`, 

care m-a marcat pe via]`. Mi-e dor de nem]ii 

[i ungurii din pie]ele timi[orene, mode[ti, 

cu marf` de calitate, ca de rudele mele. 

5 [i 9. Deoarece nu mai locuiesc în 

Timi[oara, nu mai [tiu exact care sunt 

problemele de am`nunt ce ar putea fi 

îmbun`t`]ite, privitoare la via]a de fiecare 

zi. Timi[oara a r`mas pentru mine un topos 

cu anumite tr`s`turi distincte. 

6. Da, Timi[oara a exercitat în mod sigur 

un miraj asupra celor din alte p`r]i. Spiritul 

gospod`resc este aici la mare cinste, la fel 

ca h`rnicia. Din acest motiv, mai ales, zona 

este "prima", la acest capitol nu poate fi 

întrecut`, asta i-a atras pe cei mai mul]i, de 

ce s` n-o recunoa[tem? Iar dintre oamenii 

de cultur` importan]i, în special scriitori, cei 

mai mul]i nu sunt timi[oreni. Unii sunt 

b`n`]eni, iar al]ii au venit din diverse zone 

ale ]`rii. 

7. În mod sigur exist` personalit`]i 

b`n`]ene care ar merita o mai mare 

recunoa[tere, dar cred c` putem l`sa timpul 

s`-[i spun` cuvântul, lucrurile nu sunt foarte 

clare pe moment (sau îmi trebuie mie un mai 

mare r`gaz de gândire). Se afl` în lucru lucr`ri 

de referin]` care chiar asta î[i propun: s` 

defineasc` mai bine zona, cu valorile ei. 

Anchet` realizat` de 

EUGEN BUNARU


INTERVIU interviu 

orizont 

14 

SCRIITORI ROMÂNI ÎN MREJELE 

MUZELOR PRIMEJDIOASE 

ANDREI OI{TEANU 

Detabuizarea unor subiecte este un factor 

de succes facil dar [i de risc. Excelent documentat`, 

inedit`, cartea lui Andrei Oi[teanu 

despre narcotice [i halucinogene în cultura 

român` s-a impus net în cîmpul cunoa[terii. 

R`spl`tit` cu Premiul special al Uniunii Scriitorilor, 

erudita carte se afl` deja la edi]ia a 

doua, revizuit` [i întregit`. {i fiindc` deja 

înaintea primei edi]ii am avut prilejul s` stau 

de vorb` cu Andrei Oi[teanu despre inedita 

sa lucrare, mi s-a p`rut firesc s` reiau dialogul 

în noile condi]ii create de succesul repurtat, 

dar [i de complet`rile aduse. 

Rodica Binder: Andrei Oi[teanu, cartea 

dv. "Narcotice în cultura român`. Istorie, religie 

[i literatur`" (Polirom, 2011), aflat` la a doua 

edi]ie, revizuit` [i adùgit`, figureaz` pe lista 

c`r]ilor de succes ale anului 2010 [i a fost 

recent r`spl`tit` cu Premiul Special al Uniunii 

Scriitorilor din România. O întrebare naiv`: 

cum v` explica]i acest succes? Este el datorat 

curajului unei detabuiz`ri sau poate chiar 

tentativei de demitizare a însu[i actului creator? 

Andrei Oi[teanu: Era de a[teptat ca o carte 

cu un astfel de subiect s` suscite interesul 

public. Este vorba de detabuizarea unei teme 

delicate, la fel cum am procedat [i anterior 

în cartea "Imaginea evreului în cultura român`". 

Sunt subiecte care nu au fost tratate deloc sau 

doar în cli[ee. Cartea despre narcotice în cultura 

român` risca totu[i s` aib` un succes facil. 

Mi-a fost team` de bascularea subiectului de 

la tabuizare la tabloidizare. De aceea, prin 

modul în care am tratat tema, prin tonul ales, 

am cùtat s` evit tabloidizarea. Un alt risc pe 

care îl presupunea o astfel de carte era s` fie 

acceptat` de public [i chiar apreciat`, dar 

criticat` de istoricii [i criticii literari. "Preo]ii" 

care oficiaz` în "templul culturii române" ar 

fi putut s`-mi repro[eze, dac` ar fi citit cartea 

cu neaten]ie, c` eventual denigrez mari 

personalit`]i ale culturii române [i, ca atare, 

c` fisurez unii stâlpi pe care se sprijin` acest 

templu. A[ fi r`spuns unei astfel de acuza]ii 

în primul rînd prin aceea c` nu este vorba de 

o denigrare, ci de o încercare de apropiere 

de adev`rul biografic. În al doilea rând, la un 

stâlp care nu rezist` la zgâl]âieli, mai bine 

renun]`m, decât s` ne baz`m pe un stâlp de 

butaforie. 

— A]i [tiut de la bun început - am stat 

de vorb` tot la acest microfon înc` înaintea 

public`rii primei edi]ii a c`r]ii - c` subiectul 

incit` [i c` va suscita interes. A]i reu[it îns`, 

a[ spune, o performan]` destul de dificil`: aceea 

de a cupla un subiect expus riscului unei tabloidiz`ri 

sau vulgariz`ri, cu o foarte solid` documenta]ie 

bio-bibliografic`, cu trimiteri la istoria 

culturii [i a religiilor. S` nu uit`m, narcoticele 

erau folosite în oficierea diverselor culte mai 

mult sau mai pu]in p`gâne; ele constituie în 

acela[i timp [i o form` de evaziune, al`turi 

de evaziunea pe care o ofer` consumul actului 

estetic. V-a]i lovit cumva [i de unele surprize 

nepl`cute în studiul dumneavoastr`? A]i avut 

[i unele revela]ii neb`nuite atunci când v-a]i 

aplecat asupra unor scriitori? 

— În primul rând trebuie s` spun c` aceast` 

carte s-a n`scut ca un studiu de istorie a 

religiilor, cercetând ini]ial felul în care Herodot, 

Strabon [i al]i istoriografi greci [i romani au 

povestit despre modul în care plantele psihotrope 

erau folosite în diferite ritualuri de c`tre 

geto-daci, traci [i sci]i. Pe urm` am cercetat 

cum au supravie]uit aceste obiceiuri în folclorul 

religios, în "medicina babelor", în istoria medieval` 

a regiunii [i apoi în epoca fanariot`. Dup` 

aceea m-a preocupat s` fac înc` un pas [i s` 

cercetez cum a trecut acest fenomen din zona 

culturii premoderne în cea a culturii înalte. 

Am cùtat s` v`d cum a supravie]uit la scriitorii 

români, începând cu Milescu Sp`tarul [i Cantemir 

pân` la cei din ziua de ast`zi. Este un 

mod de abordare care nu prea se mai practic` 

azi. Este o metod`, s` zicem, de secolul al 

XIX-lea, [i anume, abordarea unui subiect de 

la origini pân` în prezent, de la Herodot la 

"hip-hoperii" de ast`zi. De regul`, în zilele 

noastre c`r]ile sunt specializate pe tratarea unei 

teme pe o perioad` mai limitat`. Dar, dat fiind 

c` în privin]a subiectului în discu]ie nu am 

avut practic nici un studiu anterior, am fost 

obligat la o tratare cvasi-exhaustiv`. 

— Ascultându-v`, m` gândeam la modul 

în care Ernst Jünger [i-a consemnat experien]ele 

sale psihotrope. Tat`l lui era farmacist, iar 

fiul a degustat cu luciditate [i ra]iune din po]iunile 

interzise. Un episod foarte picant este acela 

în care, fiind înc` tân`r, scriitorul a f`cut o 

c`l`torie în Polonia împreun` cu mama lui. 

Acolo a consumat un drog, în cantit`]i mari, 

i s-a f`cut rù, a dat vina pe un pe[te pe care-l 

mâncase la prânz... A fost chemat medicul 

care [i-a dat seama despre ce este vorba, f`r` 

a-i comunica mamei. "Reanimarea" s-a f`cut 

cu ajutorul unei cafele foarte tari, iar ulterior 

scriitorul avea s` fie chinuit de remu[c`rile 

provocate de deliberata inducere în eroare a 

mamei. Capcana pe care narcoticele o întind 

nu numai creatorilor, ci [i celor de rând, este 

cea a dependen]ei. Ernst Jünger a reu[it s` 

evite de fiecare dat` s` cad` în strînsoarea 

cercului vicios, dar al]i scriitori au c`zut în 

aceast` capcan`. Îmi revine în memorie cazul 

ermeticului Ion Barbu, dar m` întreb dac` nu 

cumva [i Paul Valéry, care era un apologet 

al ra]iunii [i lucidit`]ii, a consumat narcotice… 

— În privin]a exhaustivit`]ii c`r]ii mele, 

trebuie s` men]ionez faptul c`, spre deosebire 

de cultura român`, unde am r`t`cit ca un c`l`tor 

în de[ert f`r` busol`, neavând cu cine s` fiu 

sau s` nu fiu de acord, tema utiliz`rii drogurilor 

este extrem de bine documentat` în culturile 

occidentale. În Fran]a, de exemplu, sunt rafturi 

întregi cu c`r]i despre modul în care s-au folosit 

narcotice [i halucinogene, de la Baudelaire 

[i Théophile Gautier pân` la Rimbaud [i Jean 

Cocteau, Antonin Artaud [i Henri Michaux. 

În Anglia, perioada romanticilor De Quincy 

[i Coleridge este foarte bine documentat` în 

privin]a folosirii narcoticelor. La fel în SUA, 

în cazul lui Alan Edgar Poe [i în Germania, 

în cazul lui Ernst Jünger, pe care l-a]i men]ionat. 

Revenind la întrebarea dumneavoastr`, 

bineîn]eles c` am dat de episoade maligne în 

privin]a utiliz`rii stupefiantelor. Poetul Ion 

Barbu a traversat o perioad` foarte dur` de 

dependen]`, sevraj [i dezintoxicare, la care a 

fost supus în anul 1924, la revenirea lui din 

Germania. De asemenea, unii scriitori au ajuns 

s` se sinucid` cu supradoz` de narcotice. Printre 

ace[tia Daniil Scavinschi, "Daniil cel trist [i 

mic", cum îl numea Eminescu, apoi Alexandru 

Odobescu, care în 1895 a încercat s`-[i ia via]a 

cu laudanum, o tinctur` de opium, dup` care 

a reu[it cu o supradoz` de morfin`. "Narcotice 

în cultura român`" este o carte care în niciun 

fel nu celebreaz` n`ravul utiliz`rii stupefiantelor. 

Este o carte scris` cu un ton rece, temperat, 

în care se încearc` surprinderea tuturor 

elementelor în cazul scriitorilor, de la biciuirea 

creativit`]ii la evadarea din realitate, de la 

folosirea medical` la sinucidere. 

—A]i f`cut de fapt o panoramare a subiectului 

lipsit` de precedent în cultura român`. 

Din aceast` perspectiv`, ea este o lucrare de 

pionierat. Pe de alt` parte, edi]ia a doua este 

adùgit` [i revizuit`. Ce a]i revizuit, ce a]i 

întregit? 

— Am ]inut cont de modul în care la prima 

edi]ie a reac]ionat, ca s` zic a[a, pia]a cultural`. 

Au fost foarte multe recenzii dintre care unele 

mi-au atras aten]ia asupra altor piste [i 

personaje, a[a c` am ales din toate acestea. 

În plus, ceea ce am mai studiat eu m-a dus la 

revizuiri, corect`ri [i adùgiri ale unor capitole. 

Astfel, edi]ia a doua cuprinde o serie de 

reformul`ri, printre care unele referitoare la 

sinuciderea lui Odobescu, la modul în care 

personajele lui Mateiu Caragiale din "Craii 

de Curtea-Veche" folosesc opium [i ha[i[, la 

personalitatea lui Alexandru Bogdan-Pite[ti, 

un mecena opioman legat de Mateiu Caragiale, 

de Macedonski [i de Arghezi, sau referitoare 

la modul în care Mircea Eliade folosea pilulele 

de Pervitin pentru a-[i potoli depresia psihic` 

pe care a avut-o în Portugalia, pe când era la 

Ambasada român` din Lisabona. În fine, am 

revizuit capitolul privind intoxic`rile 

involuntare (sau voluntare) ale lui Mircea 

C`rt`rescu [i am completat capitolul literaturii 

tinerilor de azi, a[a numi]ii "mizerabili[ti". 

Edi]ia a doua cuprinde [i capitole în întregime 

noi, referitoare la simboli[tii Mircea 

Demetriade, Ion Pillat [i Ion Minulescu [i la 

prozatori interbelici, ale c`ror personaje 

folosesc narcotice. Deci m-a preocupat [i via]a 

narcotic` a personajelor, în romanele lui Cezar 

Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu [i ale 

altora. Fa]` de prima edi]ie, cea de a doua 

cuprinde circa 70 de pagini noi [i mai multe 

ilustra]ii. 

— B`nuiam mai demult c` volumul va 

fi premiat de Uniunea Scriitorilor, când am 

v`zut c` v` afla]i pe lista celor nominaliza]i. 

Cartea mai are un merit, a[ spune cu totul 

particular, acela de a se situa pe tì[ul dintre 

for]a benefic` [i cea malefic` a psihotropelor; 

pe de o parte, ele pot stimula actul creator, 

pe de alta, pot arunca în dezastru. Cu aceast` 

constatare, legat` [i de utilizarea substan]elor 

psihotrope în cultura pop, ajungem la o tem` 

controversat` în actualitatea româneasc`, aceea 

a legaliz`rii drogurilor (u[oare). Care este 

atitudinea dv. fa]` de acest subiect delicat? 

— Mi s-a mai pus aceast` întrebare, având 

în vedere c` dezbaterea în aceast` privin]` 

începe s` se declan[eze în spa]iul civic 

românesc [i în cel politic. P`rerea mea este 

c` se face o confuzie nepermis` între legalizarea 

drogurilor [i dezincriminarea lor. Legalizarea 

implic` situa]ia în care unele droguri u[oare, 

cum ar fi marihuana, ar fi legale, ca [i tutunul 

[i alcoolul. În aceast` situa]ie, tot lan]ul de 

producere/ transport/ comercializare/ utilizare 

ar deveni legal. Unii cred c` astfel nu va mai 

ac]iona dorin]a tinerilor de a ob]ine "fructul 

oprit". Cu alte cuvinte, tinerii încearc` s` ajung` 

la narcotice pentru c` le este interzis s` ajung` 

la ele. Al]ii consider` c` legalizarea drogurilor 

u[oare ar fi un prim pas c`tre utilizarea 

drogurilor grele, periculoase. Amândou` p`r]ile 

au dreptate. Eu nu sus]in solu]ia legaliz`rii. 

Ecua]ia este mult prea complex`, cu prea multe 

variabile [i necunoscute, ca s` se poat` evalua 

riscurile. În acela[i timp, într-o ]ar` ca România, 

foarte conservatoare [i pudibond`, o astfel de 

solu]ie nu cred c` ar fi posibil`, fiind respins` 

de societate. Ceea ce sus]in eu este 

dezincriminarea folosirii narcoticelor interzise. 

În condi]iile în care producerea, 

comercializarea [i folosirea se men]in ilegale, 

atunci când un tân`r de exemplu este prins 

cu 2-3 joint-uri pentru uz propriu, s` nu fie 

condamnat la închisoare pe 2-3 ani, a[a cum 

se întâmpl` acum. Cred c` e preferabil s` i 

se impun` un tratament de dezintoxicare. 

Dependen]a de droguri este o boal` ce trebuie 

tratat`, [i nu o infrac]iune. În loc s` îl recupereze 

pe narcoman, închisoarea îl pierde definitiv, 

inoculându-i o mentalitate infrac]ional` [i 

provocându-i o traum` pe care nu o va mai 

dep`[i toat` via]a. 

— Sunte]i un autor prolific, a]i abordat 

pîn` acum în c`r]ile publicate, teme absolut 

incitante. La ce lucra]i acum? 

— Inten]ionez s` continui cercet`ri [i studii 

privind moravurile [i n`ravurile în societatea 

româneasc`, mai ales în secolul al XIX-lea, 

o epoc` de tranzi]ie de la o societate 

premodern` la una modern`. Lucrez la o carte 

despre mentalit`]i, mode [i moravuri în aceast` 

epoc`. O epoc` de tranzi]ie care, de altfel, 

are s` ne înve]e multe în leg`tur` cu epoca 

de tranzi]ie actual`, de la comunism la 

democra]ie. Tratez toate elementele, schimbarea 

vestimentar`, trecerea de la hainele 

orientale la cele a[a-zis "nem]e[ti", modul în 

care a ap`rut duelul ca expresie a sim]ului 

onoarei la români, folosirea afrodisiacelor 

într-un capitol intitulat "Boale [i leacuri 

de'amor", istoria manelei în muzica româneasc`, 

dar [i cutumele sexuale arhaice în 

cultura român`. Încerc deci o privire de 

ansamblu a trecerii de la cultura folcloric` [i 

a târgove]ilor la o cultur` modern`, a[a cum 

a cunoscut România la începutul secolului XX 

[i în perioada interbelic`. 

— Când e gata cartea, când o putem citi? 

— Nu [tiu exact. Subiectele tratate în ea 

m` preocup` de mai mul]i ani, iar la realizarea 

unei astfel de c`r]i lucrez de anul acesta, dup` 

ce mi-am luat o mic` vacan]` la terminarea 

edi]iei a doua a c`r]ii "Narcotice în cultura 

român`". O carte care, trebuie spus, are un 

subtitlu la care ]in foarte mult, "Istorie, religie 

[i literatur`", pentru c` urm`resc în toate aceste 

domenii modul în care rela]ia cu narcoticele 

a func]ionat în cultura român`. Eu m` preocup 

de cultur` în sensul larg, antropologic, al 

termenului. 

Interviu realizat de 

RODICA BINDER 

© Deutsche Welle

orizont 

15 


INTERVIU interviu 

"CIORAN Î{I IZBE{TE CITITORUL 

ÎN CAP EXACT CA UN POET MARE" 

MARTA PETREU 

Ciprian V`lcan: Când a]i citit prima dat` 

un volum de Cioran ? 

Marta Petreu: Foarte tîrziu. Numai pe 

vremea facult`]ii [i a Echinox-ului. Nu era un 

autor despre care s` se vorbeasc` în cercul meu 

de prieteni, prietenii mei vorbeau despre Kafka, 

despre Dostoievski, Esenin, Camus, Rilke, 

Blaga. {i n-am dat de el, cum se fac descoperirile 

în adolescen]` [i tinere]e, din întîmplare, nici 

în libr`rii, nici în anticariate, nici la raftul liber 

de la Biblioteca Central` Universitar`, nu i-am 

g`sit numele nici în revistele literare pe care 

le citeam. Mult` vreme nici n-am [tiut c` exist`. 

În ceea ce-l prive[te, cenzura comunist` [i-a 

f`cut foarte bine treaba. (Tot a[a am p`]it cu 

proza lui Dumitru }epeneag, de existen]a c`reia 

n-am aflat decît dup` c`derea comunismului.) 

Abia în timpul facult`]ii am aflat de Cioran, 

iar cineva care îi avea c`r]ile mi-a împrumutat 

cîteva volume, pe termen scurt. La prima lectur`, 

Cioran mi s-a p`rut isteric [i inautentic. Prima 

impresie a fost puternic` [i proast`, am fost 

uimit` de prostul-gust care r`zb`tea din pagini, 

adesea mai pregnant decît al mult-iubitului sù 

[i-al meu Dostoievski. Sigur, [tiam c` prostulgust 

nu este o piedic` pentru a fi un mare autor, 

un filosof sau scriitor, c` poate fi aluviunea 

ce înso]e[te autenticitatea. Nu eram înc` 

preg`tit` pentru el, asta e. 

— Ce aspecte ale operei lui Cioran v-au 

atras la o prima lectur` [i care vi se mai par 

importante [i azi ? 

— Cum spuneam, la prima lectur` nu m-a 

atras mai nimic. Mi-au r`mas îns` în cap, 

bîzîindu-mi continuu, afirma]iile lui despre ru[i, 

despre muzic` [i despre evrei. A[a c` destul 

de curînd am f`cut o a doua lectur`, [i s-a întîmplat 

c` am fost mai bine înarmat`. Trecusem 

printr-o cur` de nesomn [i, brusc, am descoperit 

c` autorul acesta vorbea despre ceva ce [tiam 

[i eu, pe propria-mi carne [i piele. Tot ce spunea 

despre gînditorul organic, felul cum g`sise concepte 

proprii pentru a vorbi despre el însu[i, 

creînd, ca un poet, un limbaj, dar conceptual, 

filosofic, al sù, un limbaj violent ca un poem 

bun. Am început [i s` recunosc filosofii de care 

s-a ajutat ca s`-[i cuprind` trìrile în limb`. 

Curajul nebun cu care se livra lumii – tot ca 

un poet, nu ca un filosof. Pe urm` am în]eles 

de ce: el [i colegii lui de genera]ie erau ni[te 

oameni liberi, dezinhiba]i, care au crescut normal, 

cu dreptul de-a urla fiecare pe vocea lui, 

pe cheful lui, orice îi trece prin cap. Iar Cioran 

a fost un dezinhibat aproape exhibi]ionist. El 

[i colegii lui de genera]ie au fost într-adev`r 

liberi [i au profitat din plin de libertatea lor, de 

dreptul de-a se pune în fa]` [i de-a spune: Eu. 

Mi-ar fi pl`cut ca istoria româneasc` s` 

fi fost alta, s` existe continuitate natural` de 

la genera]ia lui Blaga [i D.D. Ro[ca, prin 

genera]ia 27 [i prin promo]ia euphorionist` a 

Cercului Literar, pîn` la noi. M` leg`n în iluzia 

c`, dac` aceast` continuitate nu ar fi fost distrus` 

de istorie, de comunismul românesc, noi, cei 

de ast`zi, am fi fost mult mai buni, poate chiar 

extraordinari. N-a fost s` fie – istoria Europei 

[i politica au stricat aceast` f`g`duin]`, aceast` 

poten]ial` leg`tur`. Ca s` revin la întrebarea 

dumneavostr`, cu Cioran am p`]it exact cum 

mi s-a întîmplat, ceva mai tîrziu, cu Egon 

Schiele: v`zusem într-o revist`, pe la sfîr[itul 

anilor 1980, una sau dou` reproduceri din 

Schiele, [i mi-au displ`cut violent. Dar peste 

cîteva zile am constatat c` m` obsedau, c` le 

aveam pe ecranul min]ii [i ochilor cînd m` 

preg`team s` adorm, [i-atunci mi-am dat seama 

c` m` aflu în fa]a a ceva nou pentru mine [i 

foarte foarte puternic. {i-am început s` umblu 

dup` informa]ii despre acest pictor, care a 

devenit unul dintre favori]ii mei. La fel ca în 

cazul lui Cioran. 

— Vi se pare îndrept`]it` p`rerea c` Cioran 

e principalul continuator al lui Nietzsche în 

secolul XX ? 

— Cred c` el, în principal, este expresia 

cult`, de autor, a fondului cultural românesc, 

a psihismului colectiv, dar a psihismului 

românesc ce a luat deja act de marea cultur` 

a lumii [i are la îndemîn` mijloace de expresie 

majore, mature, instruite, nu fruste. În plus, 

are temperamentul acela, cum s` spun, intens 

[i exploziv, profund înc`rcat, doldora de jale 

[i pulsiuni. {i o inteligen]` excep]ional`. Cred 

c` dac` cineva vrea s` demonstreze continuitatea 

lui cu Nietzsche are toate [ansele unei lucr`ri 

comparatiste reu[ite, Cioran [i-a recunoscut 

lecturile timpurii [i formatoare din filosoful 

german [i influen]ele. Pîn` la desp`r]irea final`, 

bineîn]eles. Nietzsche, prin poezia lui, l-a 

îndrept`]it s` î[i dea drumul. Eu prefer s` 

vorbesc, în cazul lui Cioran, de apartenen]a la 

o familie spiritual` – la o linie de gîndire [i 

sim]ire care îi cuprinde pe Seneca, Pascal, 

Kierkegaard, Schopenhauer, Nietzsche, Cioran, 

al]ii. O familie de spirite, cu afinit`]i 

temperamentale, ultimul reg`sindu-se în to]i 

cei care l-au precedat [i fiind oarecum preg`tit 

de to]i cei care l-au precedat. Mai cred c` 

filosoful nostru poart` în el incon[tientul colectiv 

etnic, ca s` folosesc liber un concept al lui Jung. 

Incon[tientul colectiv românesc, arhaic, mustind 

de dezn`dejde, de spaime, doldora de urîtul 

de a fi, de greul de a fi om, de bocete [i vìet`turi. 

Livius Ciocârlie observ` într-o carte de-a lui, 

lapidar, c` autorul nostru este fond românesc 

în form` francez`. Este o observa]ie foarte bun` 

[i mi-este un pic ciud` c` nu st` s` o detalieze. 

Nu este vorba doar despre sursele culturale 

române[ti care i-au modelat temele, ideile, 

expresivitatea, [i despre care am vorbit [i eu 

înc` din prima mea carte despre Cioran, ci este 

vorba [i despre un strat mai adînc, despre 

modula]iile adînci ale firii, care i-au alimentat 

freatic "naivitatea", ca s` introduc un alt exeget 

de-al lui, Ion Vartic. 

M-am întrebat cî]i autori de-ai no[tri au 

ridicat fondul românesc, acea psyche a noastr`, 

la crea]ii culturale de valoare universal`. La 

un moment dat chiar am avut o discu]ie cu doctoranzii 

de la catedr` pe tema asta – [i-am ajuns 

la o list`: Enescu, Brâncu[i, Blaga, Arghezi, 

Sadoveanu, Cioran, Eliade, Noica, Paul 

Constantinescu. Cu siguran]` mai sînt, lista nu 

e complet`. Dac` mi-a[ începe acum cariera 

de cioranolog, la cît [tiu acum despre el, a[ 

începe-o cu un studiu despre incon[tientul 

colectiv românesc în opera româneasc` [i 

francez` a lui Cioran, iar nu cu influen]a lui 

Schopenhauer asupra lui Cioran, cum de fapt 

mi-am început-o prin 1997. Numai c`, vede]i, 

drag` Ciprian V`lcan, nu pot amîna ceea ce 

este deja trecut, iar de [tiut [tim numai dup` 

ce lucr`m mult cu ni[te texte, iar nu înainte 

de a fi lucrat. Poate am s` închei cu asta, dac` 

nu mi-o ia careva înainte. Poate o s` scrie 

Ciocârlie o carte despre asta, cine [tie? 

La autori de felul lui Cioran, influen]ele 

culturale sînt ca o v`ruial` proast`, care cade 

dup` ceva vreme, dezgolind structura adînc` 

a autorului. Am ajuns la structura lui 

descojindu-l ca pe-o ceap`, de la foi]ele ro[iiaurii 

precum tunica lui Ulise înspre foile 

c`rnoase, albe, [i-apoi la taina din adînc, la 

firicelul acela verde-g`lbui ca un ghiocel ie[it 

în z`pad`. Acum mi se pare c` acolo, în adîncul 

cel mai ad`postit al lui Cioran, se afl` fondul 

lui românesc, miturile lui personale, române[ti, 

pe care le-a absorbit din aer [i din p`mînt, în 

timp ce b`tea cimitirul din sat sau uli]a de sub 

coata Boacii. Despre unul dintre miturile lui, 

acela al tinere]ii f`r` b`trîne]e [i-al vie]ii f`r` 

de moarte, am scris acum vreo zece ani, cînd 

am descoperit înrudirea de structur` a lui Cioran, 

anume pe baza acestui mit, cu Eugen Ionescu. 

Poate cîndva o s` ajung s` scriu [i despre altele, 

ce au f`cut carier` în opera lui francez`. Oricum, 

forma francez` i-a dat acces la universalitate. 

Cultura natal` nu i-ar fi putut da a[a ceva în 

nici un caz. Iar dac` nu ar fi ajuns universal, 

dac` ar fi trìt numai în România, l-am trata 

ca pe unul de-al no[tri, luîndu-l u[or în derîdere. 

Sau l-am uita, cum facem cu al]i autori mari 

pe care îi avem [i care nu au avut [ansa s` 

fac` o carier` european`. 

— Ce scriitor din secolul XX poate fi 

comparat cu Cioran în privin]a stilului [i a 

temelor de reflec]ie? 

— Temele, ca s` vorbesc belfere[te, mai 

sînt, m`car unele dintre ele, la Ionescu. Unele 

apar]in curentului existen]ialist. Altele sînt 

patrimoniul familiei filosofice din care face 

parte Cioran. Dar la filosofii de felul lui Cioran, 

con]inutul (sau tema) [i expresia (adic` 

formularea înalt artistic`) fac corp comun, 

aducînd pe lume, cu fiecare fragment sau 

aforism, un produs cu multe carate artistice. 

Exact ca în cazul lui Pascal sau al lui Nietzsche. 

Deoarece materia [i forma sînt atît de intim 

sudate, Cioran a r`zb`tut prin expresivitate, 

prin artisticitate, în primul rînd, [i abia apoi 

prin tem`. El î[i izbe[te cititorul în cap exact 

ca un poet mare. Pentru c` la el fondul [i forma 

fac corp comun într-o formulare lapidar`, textul 

cap`t` valoarea de bijuterie, cum s` zic, de 

diamant [i bine tìat, [i tìos. Iar caratele de 

expresivitate i-au poten]at valoarea filosofic`. 

La noi, Eminescu a mai fost la fel de expresiv. 

În filosofia universal`, Pascal. În filosofia-poezia 

universal`, Nietzsche. Din p`cate, Cioran a venit 

dup` to]i ace[tia… În istoria culturii, conteaz` 

[i al cîtelea e[ti, dac` ai sau nu întîietate 

cronologic`. 

— Crede]i c` opera lui Cioran e citit` 

adecvat în România dup` 1989 ? 

— Cred c` e citit`, în sensul c` volumele 

lui sînt cump`rate [i citite [i de cititorii reali, 

nu numai de cititorii profesioni[ti, cum sîntem 

noi. Cioran a spart cercul vr`jit al profesorilor 

[i-al comentatorilor [i a p`truns, din fericire 

pentru el, la publicul larg, la elevi, studen]i, 

medici, profesori, ingineri, arhitec]i, economi[ti 

etc. Or, asta este adev`rata celebritate, s` te 

citeasc` oameni care nu au ca meserie 

interpretarea de text. În acest sens, are o 

posteritate splendit`, chiar dac` o are mai ales 

prin interviuri [i scrisori [i mai pu]in prin Pe 

culmile disper`rii sau prin Tratatul de 

descompunere, s` zicem. Apoi, cred c` aici 

sînt cî]iva hermeneu]i foarte p`trunz`tori. Noi 

îl sim]im de dinùntru, avem rùl lui în noi, 

iar în formul`rile lui Cioran ne recunoa[tem 

jubilînd. C`r]ile lui Vartic [i Ciocârlie, de 

exemplu, sînt importante. Exist` [i o genera]ie 

tîn`r` de comentatori, mul]i interesan]i. Îmi 

amintesc o carte bine f`cut` a lui Nicolae Turcan, 

la fel, [tiu un manuscris interesant despre Blaga 

[i Cioran, al unui tîn`r doctor în filosofie, Ciprian 

Sonea. {i sînt [i comentarii mai dup` ureche, 

cum s` spun, care vulgarizeaz` ce-au f`cut al]ii. 

Exist` cîteva studii occidentale interesante. 

Cartea lui Patrice Bollon, ceva mai veche, e 

bun` [i acum. De curînd a ap`rut un studiu, 

serios [i informat, al lui Nicolas Cavaillès, care 

[tie [i limba român`. La Editura l'Herne a ap`rut 

un cioranolog foarte serios, Vincent Piednoir, 

cu studii sau cu edi]ii Cioran minu]ios f`cute. 

Am v`zut mai multe c`r]i Cioran lucrate de 

el, sînt o pl`cere, parc` ar fi edi]iile critice din 

România de dinaintea c`derii comunismului, 

cu note multe [i precise. {i Savater, cu cartea 

lui. {i Mariana {ora, care e foarte bun`. Un 

autor mare, cum este Cioran, are o bog`]ie 

ascuns`, pe care numai complementaritatea 

interpret`rilor o pune în lumin`. A[a c`… Nu 

trebuie s` uit`m c` Cioran [i-a petrecut în Fran]a 

cea mai mare parte a vie]ii [i c` a devenit, în 

ciuda statutului lui juridic de ve[nic apatrid, 

un om de acolo, un autor cu reflexele, informa]ia, 

cultura, tabu-urile de-acolo. 

— Crede]i c` exist` diferen]e între 

receptarea româneasc` a lui Cioran [i aceea 

francez`? 

— Da, bineîn]eles. Cînd este vorba de a-l 

situa în contextul continental de azi, francezii 

sînt mai buni decît noi, au pulsul lumii 

occidentale [i nu se feresc s`-l cople[easc` pe 

Cioran cu laude mari. Noi sîntem mai precau]i, 

mai cîrcota[i, de team` s` nu p`rem ridicoli. 

Mai ales c` nu e un autor chiar f`r` prihan`, 

nu? Cel mai comic la noi este s` vezi reac]ia 

de ap`rare care se isc`, în reviste mai ales, ca 

un val, ori de cîte ori în Occident, într-o ]ar` 

sau alta, îndr`zne[te cineva s` (re)aduc` în 

discu]ie problema trecutului politic al lui Cioran. 

Atunci se isc` la noi, a[a, din larg, de niciunde, 

o und` de ap`rare, ca [i cum ne-am teme c` 

vor s` ne sparg` bibeloul de por]elan, unul dintre 

pu]inele pe care le avem, [i, vai, r`mînem f`r` 

el, f`r` aceast` fantastic` reu[it` "afar`", pe 

care ne-o asum`m cu partea ei de bezn` cu 

tot. La noi exist` un sentiment de posesiune 

fa]` de Cioran [i o reac]ie facil` de ap`rare a 

acestuia atunci cînd este adus critic în discu]ie. 

Cea mai bun` ap`rare este adev`rul 

complet. A[a cred eu. Noi înc` nu ne-am 

obi[nuit cu ideea c`, m`car în postumitate, 

adev`rul spus pe [leau este mai bun decît scuzele 

[i decît minciuna. Noi nu vrem înc` s` 

recunoa[tem c` discu]iile despre un autor, oricît 

de critice, sînt mai bune decît t`cerea, care poate 

deveni ve[nic`. Noi credem c` autorii [i operele 

lor sînt un fel de obiecte frumoase de care nu 

trebuie s` ne atingem. Este o stîng`cie, ca s` 

nu folosesc un termen mai tare. Reac]ia de 

panic` ce se isc` la noi ori de cîte ori în strìn`tate 

se discut` critic despre un autor [i despre trecutul 

lui politic – în cazul de-acum, despre Cioran 

– mi se pare de-a binelea comic`. În Occident 

nu exist` autori tabu. Iar limbajul interpret`rilor 

critice s-a schimbat, s-a radicalizat, [i s-a colorat, 

se folosesc termeni uneori tari, doar, doar vei 

trezi interesul pentru autor, pentru c`r]ile lui, 

pentru exegeza critic` dedicat` lui. 

Interviu realizat de 

CIPRIAN V~LCAN


UNIVERS univers 

orizont 

16 

MI-AM DESCOPERIT 

PROPRIA CULTUR~ (I) 

TI<strong>NO</strong> VILLANUEVA 

Tino Villanueva, poet american de origine mexican`, profesor la Boston University, 

a publicat cinci volume de poezie [i este laureat al American Book Award 1994 pentru 

Scene from the Movie GIANT. L-am întâlnit în toamna anului 2010, imediat dup` 

lansarea impresionantei Antologii Norton a Literaturii Latino. Autorul se prezint` în 

detaliu în interviul pe care i l-am luat la Boston (Massachusetts), în ianuarie 2011. 1 

Cristina Chevere[an: Drag` Tino, î]i 

mul]umesc c` ai fost de acord cu acest 

interviu pentru cititorii revistei Orizont. S` 

începem cu întrebare u[oar` [i grea în acela[i 

timp: dac` ar trebui s` te prezin]i unui public 

care nu [tie prea multe despre tine în afara 

faptului c` deschizi sec]iunea de literatur` 

contemporan` din noua Antologie Norton 

a Literaturii Latino despre care vorbe[te toat` 

lumea, ce ai vrea s` spui? 

Tino Villanueva: În primul rând, c` 

mi-am petrecut ultimii aproximativ patruzeci 

de ani în Boston, Massachusetts, de[i provin 

dintr-o alt` regiune a ]`rii, din sud-vest. 

M-am n`scut pe 11 decembrie 1941 într-un 

or`[el din inima Texasului, familia mea fiind 

la aproape a treia genera]ie de americani. 

Unii bunici [i str`bunici s-au n`scut în Mexic. 

Statele Unite sunt compuse dintr-o sumedenie 

de civiliza]ii, inclusiv cea a americanilor 

de origine mexican`2, printre care 

m` înscriu. În Boston sunt mul]i americani 

de provenien]` irlandez` [i greceasc`; am 

avut un guvernator grec iar primarul e de 

orgine italian`. 

Mi-am luat licen]a la un mic colegiu 

din ora[ul natal, Southwest Texas State 

University, azi Texas State University, dup` 

care am f`cut masteratul la State University 

of New York at Buffalo, timp de doi ani. 

Am ajuns la Boston în 1971, pentru doctorat. 

M-am îndr`gostit de literatur` în primii ani 

de studen]ie, în Texas. Am început s` scriu 

[i s` public poezii; însemna enorm s` le 

v`d în ziare [i reviste! Acest lucru m-a 

impulsionat. Am continuat s` scriu în timpul 

studiilor de la Buffalo [i, la sosirea în Boston, 

aveam un manuscris gata. Prima carte, Hay 

Otra Voz Poems, mi-a ap`rut un an mai 

târziu, în 1972, [i de atunci nu am încetat 

s` public. Mi-am luat doctoratul la Boston 

University [i, dup` o perioad` cu jum`tate 

de norm`, am ob]inut o catedr` la Wellesley 

College, un excelent colegiu pentru femei, 

nu foarte departe de aici. 

C.C.: Urmat [i de Hillary Clinton... 

T.V.: Într-adev`r, a absolvit în a doua 

parte a anilor '60. Madame Chiang Kai-Shek 

a frecventat colegiul la începutul secolului 

XX. La fel [i Katharine Lee Bates, care a 

scris America the Beautiful, în anii 1880. 

Unul dintre c`mine îi poart` numele. Multe 

personalit`]i au studiat sau lucrat acolo: 

Nabokov, poetul spaniol Jorge Guillén, care 

s-a retras în anii '50, dup` 15-16 ani de 

predare... Am avut ocazia s`-l întâlnesc; fiica 

lui locuie[te în Cambridge, pe Memorial 

Drive. El s-a întors în Spania, unde a murit 

dup` vârsta de nou`zeci de ani. 

Dup` Wellesley College m-am întors 

la Boston University; am r`mas aici din 1987. 

Am continuat s` public, am cinci volume 

de poezie, dou` traduse – unul în englez`, 

cel`lalt în spaniol`. De[i sunt perfect bilingv, 

nu vreau s`-mi traduc propria oper`. 

C.C.: Supraveghezi, totu[i, traducerea? 

T.V.: Am traduc`tori excelen]i, care îmi 

dau voie s` le citesc versiunile în timp ce 

le produc, a[a c` pot face comentarii pe care 

ei au dreptul s` le accepte sau nu. Iau doar 

poemele individuale [i explic ce am vrut 

s` exprim; nu m` amestec în viziunea sau 

tonul pe care traduc`torul le imprim` 

întregului manuscris. Dac` am folosit într-un 

poem o imagine care apare [i într-altul iar 

traducerea difer` a doua oar`, îmi exprim 

preferin]a personal`. Se mai întâmpl`. Odat` 

ce în]eleg de ce am recurs la aceea[i imagine 

de trei ori, s` zicem, traduc`torii îmi urmeaz` 

sfatul. 

C.C.: Ce se întâmpl` cu poemele în care 

folose[ti ambele limbi? 

T.V.: Nu am mai f`cut-o în ultimii 

dou`zeci de ani. Era o mod` literar` a anilor 

'60-'70; am avut chiar [i o mic` teorie. Am 

scris un articol pe tema aceasta care a ap`rut 

în cartea profesorului Sollors, The 

Multilingual Anthology of American 

Literature, din 2000/2001. Articolul meu 

data îns` din 1984; dezvoltasem ideea destul 

de mult` vreme. Literatura binar`, ce 

alterneaz` codurile, are o mul]ime de 

denumiri. Criticul chicano Juan Bruce- 

Novoa a numit-o poezie interlingv`. Totu[i, 

nu m` mai intereseaz` acest tip de scriitur`. 

Am experimentat, dar acum prefer s` separ 

cele dou` limbi. Primele dou` volume au 

inclus genul de poeme men]ionat dar pe al 

treilea, Crónica de Mis Años Peores, l-am 

scris complet în spaniol`. Urm`torul, Scene 

from the Movie GIANT, e complet în 

englez`. A urmat o alt` carte scris` ini]ial 

în spaniol`, Primera Causa, care a fost 

tradus`. Acum lucrez în englez`, la treizeci 

[i dou` de poeme legate de Penelopa. Am 

terminat, practic, manuscrisul [i sunt 

ner`bd`tor s` revin la spaniol`! 

C.C.: Alternezi inten]ionat? 

T.V.: Da. Am decis dup` a doua carte 

s` nu mai amestec limbile. Scene from the 

Movie GIANT trebuia scris în englez`: e 

un subiect atât de american! Hollywoodul, 

terminologia filmului, vocabularul 

cinematografic - le [tiu foarte bine în englez`. 

În plus, e vorba de un film american. Primera 

Causa e despre scris [i memorie, tem` ce 

apare [i în volumul anterior, [i în Crónica 

de Mis Años Peores. 

C.C.: Sim]i, gânde[ti altfel în fiecare 

dintre cele dou` limbi? Experien]a poetic` 

difer` în spaniol` [i în englez`? 

T.V.: Fiecare aduce cu sine un anumit 

bagaj cultural, rezonan]e specifice. N-am 

început niciodat` un poem a[a, dar dac` a[ 

începe cu "a fi sau, poate, a nu fi...", n-ai 

avea cum s` nu te gânde[ti la Shakespeare. 

Lucrezi cu sunete, imagini, cuvinte, 

paradigme ale tradi]iei occidentale, provenite 

din texte scrise în englez`. Acela[i lucru 

se întâmpl` [i în spaniol`, mai ales în cazul 

poeziilor foarte cunoscute. Dac` scriu ceva 

despre în`l]imile [i cople[itoarele, 

fabuloasele, emo]ionantele elemente ale unui 

lan] muntos, oricine a citit poezie în spaniol` 

se va gândi instantaneu la Pablo Neruda [i 

The Heights of Macchu Picchu. Eu am acces 

la ambele literaturi în original iar asta îmi 

ofer` o pânz` de lucru mai generoas`. 

C.C.: Exist` st`ri speciale pe care le 

asociezi cu una sau cealalt` dintre limbile 

în care scrii? 

T.V.: Nu m-am gåndit niciodat` la asta. 

Dac` îmi vine o idee în spaniol` iar cuvintele 

o înso]esc, le notez. Poate fi ceva nedezvoltat 

complet, o imagine, o formulare interesant`, 

ordinea cuvintelor, chestiuni de sintax` ce 

m` fac s` îmi spun: "va fi un poem în 

spaniol`, n-am de gând s` traduc!" Cu alte 

cuvinte, dac` ideea reprezint` nucleul 

poemului, el î[i con]ine deja centrul 

intelectual [i emo]ional. Orice alte gânduri 

se vor îndrepta spre conturarea acelei idei, 

care se va transforma, pân` la urm`, în poem. 

Am întotdeauna la mine fi[e; când vreau 

s` scriu un poem, îmi fac liste de idei pe 

care le leg mai târziu “î[i scoate fi[ele‘. Iat`, 

am un vers chiar aici. Citesc un poet indian 

pe care nu-l cuno[team. Scrie poeme 

ulatbamsi, despre care nu auzisem pân` acum 

trei s`pt`mâni. Nu [tiam c` poetul indian 

Kabir a instaurat o tradi]ie. În acest gen de 

poezie, totul e inversat: "coada d` din câine", 

"un s`rman de pe strad` îmi d` ceva de 

mâncare" etc. Singurul alt exemplu de limbaj 

"cu susul în jos" la care m` pot gândi vine 

din Spania secolului XVIII. Quevedo, care 

e extrem de satiric [i face haz de toat` lumea, 

are un vers faimos despre "un om ata[at 

unui nas", ie[ind dintr-o cl`dire. M-am tot 

gândit c` mi-ar pl`cea s` scriu ceva în genul 

`sta, a[a c` am notat "suntem cei mai buni 

prieteni ai câinilor". De obicei, se spune 

invers. 

C.C.: }i se întâmpl` des s` dai peste o 

form` provocatoare, ceva ce nu ai mai 

încercat? 

T.V.: Nu mi se mai întâmplase de ceva 

vreme. La începutul anilor 1970 predam un 

curs de englez` aici, la B.U. Unul dintre 

textele parcurse de care îmi aduc înc` aminte 

era un cunoscut eseu al regizorului rus 

Eisenstein, despre ideea de montaj în 

cinematografie. Vorbe[te despre filmul mut 

[i efectele prezent`rii în manier` dramatic`. 

În mijlocul eseului despre cinematografie, 

face leg`tura cu haiku-urile japoneze. Mi 

s-a p`rut interesant, am studiat haiku-urile 

[i, în cea de a doua carte a mea, Shaking 

@ 2010 PAVEL GRUSHKO 

off the Dark, le dedic o întreag` sec]iune. 

R`sfoind, am g`sit [i ni[te tanka, poezii care 

au câte dou` versuri de doar [apte silabe 

în plus. M-am gândit s` încerc [i a[a ceva 

odat`. Sunt momente pasionante! 

Capitolul trei al tezei mele de doctorat 

se concentra pe José Manuel Caballero 

Bonald, poet extrem de baroc din sudul 

Spaniei, n`scut în 1926; avea cam treizeci 

de ani în 1950. Apar]ine unei genera]ii foarte 

importante de tineri intelectuali [i arti[ti care 

se opun regimului fascist al lui Franco, 

cunoscut` ca "genera]ia jum`t`]ii de secol", 

genera]ia anilor '50, La Generación de los 

Niños de la Guerra (genera]ia fiilor 

r`zboiului). O treime dintr-o carte a sa se 

refer` la un copil ce asist` la numeroase 

lucruri în timpul R`zboiului Civil. 

Cincizeci[tii aveau [apte, opt, nou` ani pe 

atunci [i î[i amintesc multe. 

În tradi]ia de limb` englez` exist` multe 

poeme referitoare la copil`rie, începând, 

probabil, de la Wordsworth. Dylan Thomas 

abordeaz` [i el respectiva tem`. Totu[i, nu 

[tiam c` exist` [i în spaniol`, unde nu se 

întâmpl` prea des ca un scriitor serios s` 

mediteze asupra copil`riei. Caballero Bonald 

o face [i acest lucru m-a inspirat s` scriu 

Crónica de Mis Años Peores/ Chronicle of 

My Worst Years. În edi]ia bilingv` apar 

treisprezece din cele optsprezece poeme 

originale. Întreaga carte vorbe[te despre 

copil`rie; a fost palpitant s` lucrez cu aceast` 

tem` unificatoare. 

Caballero Bonald pretinde c`, doar citind 

un poem, poate identifica dac` cel care l-a 

scris vine din nordul sau din sudul Spaniei. 

Spaniola e luxuriant`, are rezonan]e speciale, 

ceea ce el nume[te "o orchestra]ie a limbii". 

Bonald sus]ine c` nu e nicio diferen]` între 

romanele sale [i poezii. Totul e baroc: multe 

alitera]ii, repeti]ii, imagini sonore împrumutate 

de la poe]ii de secol XIV-XV, poate [i 

unele influen]e arabe mai timpurii. Am vorbit 

pu]in despre asta în teza de doctorat, dar 

nu am aprofundat. Exist` o doz` foarte pronun]at` 

de baroc în Crónica de Mis Años 

Peores/ Chronicle of My Worst Years; nu 


orizont 

17 


UNIVERS univers 

[tiu dac` se simte în traducerea în englez`, 

poate par]ial. În America Latin`, scriitorii 

[i criticii vorbesc foarte mult despre neobaroc, 

aceast` dragoste pentru limb` în care 

nivelul fonic joac` un rol foarte important. 

C.C.: Auzindu-te vorbind la cursul d-lui 

profesor Sollors, am avut impresia c` te 

preocup` sunetul, rezonan]a, accentul. A[a 

a fost tot timpul? 

T.V.: Dup` doctorat am f`cut o alt` mare 

descoperire: am aflat de ce am gravitat spre 

poezia lui Caballero Bonald. Îmi place Dylan 

Thomas, iar lui îi plac sunetele. De[i nimeni 

nu m` înv`]ase asta înainte, acum îl consider 

un poet baroc. În timp ce poezia lui Bonald 

am chiar studiat-o, pe Thomas nu l-am 

abordat niciodat` a[a; dar e evident. Descrie 

un substantiv printr-o subordonat` atributiv`, 

ba chiar dou` sau trei. E o tr`s`tur` tipic` 

barocului. Nu [tiu foarte multe despre 

muzic`, dar barocul e u[or de g`sit [i în 

arhitectur`, unde e hiper-decorativ. Asta 

încercam s` dovedesc scriind despre 

Caballero Bonald, de[i f`ceam în principal 

o analiz` istoric` tematic`. 

C.C. Spuneai la începutul conversa]iei 

c` te-ai îndr`gostit de literatur`. Cum s-a 

întâmplat? 

T.V.: S-a întâmplat în timpul [ederii 

mele în Panama, din 1964 pân` în 1966. 

Pe atunci, Canalul Panama, de 50 de mile 

lungime [i 10 l`]ime, apar]inea Statelor 

Unite. Sub pre[edin]ia lui Jimmy Carter s-a 

ajuns la o în]elegere de retrocedare c`tre 

Panama, lucru moral [i necesar. Cât am stat 

eu acolo, totul ar`ta ca în Statele Unite. Eram 

sta]iona]i într-un or`[el numit Balboa, foarte 

asem`n`tor unui ora[ american: curat, iarba 

tìat`. Nu trebuia s` prezin]i pa[aportul la 

intrare, treceai pur [i simplu strada [i erai 

în Panama, cu s`r`cia [i toate ale ei. Existau 

[i cartiere frumoase; orice societate are o 

clas` de sus. 

Pasiunea mea pentru literatur` s-a n`scut 

acolo. Nu era nimic de f`cut, totul se închidea 

devreme. Solda]ii vroiau s` treac` în Panama, 

unde era adev`rata ac]iune. Eu m-am 

împrietenit cu oameni educa]i, care mergeau 

la Universitate. Nu [tiau englez` deloc sau 

foarte pu]in [i nu încercau niciodat` s` o 

vorbeasc`. Totul era în spaniol`. Unuia îi 

pl`cea s` recite poezii ale ‚los Modernistas', 

care nu se confund` cu moderni[tii englezi. 

Los Modernistas erau poe]i spanioli de secol 

XIX ce împrumutau de la simboli[ti [i 

parnasienii francezi, cel mai important fiind 

Rubén Dario, p`rintele mi[c`rii, foarte 

influent. Respectivul amic începea s` recite 

versuri din José Marti sau Dario, Asunción 

Silva din Cuba, Gutiérrez Nájera din Mexic, 

to]i Modernistas celebri. Îmi doream s-o pot 

face [i eu! 

Dup` l`sarea la vatr` m-am întors acas`, 

în or`[elul meu universitar. Odat` intrat la 

facultate, m-am dus la bibliotec` hot`rât 

s` caut respectivii poe]i. Le-am g`sit, evident, 

poemele [i am încercat s` le memorez. Leam 

copiat [i am început s` scriu. Unii 

consider` Modernismo drept un fel de 

romantism târziu al Americii Latine. Primele 

mele poeme au fost extrem de sentimentale! 

C.C.: Le mai ai? 

T.V.: Da, dar profesorii m-au sf`tuit 

s` nu le public. Am decis foarte devreme 

s` m` specializez în spaniol` [i, secundar, 

englez`, deci aveam o mul]ime de cursuri 

de literatur` în fiecare semestru, din ambele 

direc]ii. Munceam din greu, îmi ascultam 

profesorii cu aten]ie. Am înv`]at despre art` 

[i tehnic`, despre cum se creeaz`. A-mi vedea 

poemele în reviste din San Antonio, atât 

în spaniol` cât [i în englez`, m-a inspirat 

s` continuu. {eful departamentului de limbi 

moderne obi[nuia s` decupeze textele din 

ziar [i s` le pun` la avizier, în hol, s` le 

citeasc` lumea. Unul dintre profesori m-a 

avertizat c` nu era de dorit s` scriu poezie 

romantic` [i [tiu ce vroia s` spun`. La 

început, te inspir` lecturile. Dac` cite[ti un 

poem despre na[tere sau moarte de Dylan 

Thomas, s` zicem, vrei s` scrii [i tu unul. 

Am în prima carte o poezie despre un be]iv, 

inspirat` de César Vallejo. La cursul de 

spaniol` citeam sonete; am încercat [i eu. 

Dup` cum [tii, partea sudic` a Statelor 

Unite e considerat` foarte tradi]ionalist`, 

iar nordul - mai liberal. În 1969, Texasul 

era foarte conservator. Când am ajuns la 

State University of New York at Buffalo, 

r`zboiul din Vietnam era înc` în toi iar 

campusul era extrem de politizat. 

C.C.: Te-ai implicat? 

T.V.: Am ascultat cu aten]ie. Se discutau 

atâtea lucruri (chestiunea anticoncep]ionalelor, 

mi[c`rile nativilor americani), se 

împ`r]eau manifeste. În California, César 

Chávez conducea mi[c`rile fermierilor, 

greve [i boicoturi împotriva marilor cultivtori 

de cereale [i a viticultorilor care nu-[i pl`teau 

muncitorii suficient. 

O alt` mi[care din New Mexico legat` 

de popula]ia chicano era mi[carea drepturilor 

de proprietate 3 , condus` de Reies López 

Tijerina cu scopul de a recupera p`mânturile 

furate dup` Tratatul de la Guadalupe Hidalgo 

(1848), care stipula c` toate propriet`]ile 

mexicane ale locuitorilor de la nord de Rio 

Grande trebuiau s` revin` proprietarilor 

ini]iali. Dup` 1848, când respectivele teritorii 

au devenit parte a Statelor Unite, o mul]ime 

de oameni de pe coasta de est [i din vestul 

mijlociu le-au traversat în drum spre vest. 

TI<strong>NO</strong> VILLANUEVA: Out of the Blue (1990) 

În acela[i an s-a g`sit aur la Sutter's Mill, 

California [i a început goana dup` aur. Multe 

genera]ii dup` Mayflower, indivizi de 

provenien]` anglo [i celtic` au confiscat 

p`mânturile. Mul]i mexicani sau, mai bine 

zis, mexican-americani din sud-vest [i-au 

pierdut propriet`]ile astfel. P`mântul se 

cump`ra pe nimic; oamenilor li se cerea s` 

treac` un X pe o hârtie, f`r` a o citi sau a 

în]elege consecin]ele. Facând-o, î[i cedau 

terenurile. În anii 1960 a ap`rut mi[carea 

drepturilor de proprietate. 

La organiza]ia studen]easc` erau mese 

dup` mese cu asemenea informa]ii [i pliante, 

fiecare cu propria agend`. Era ceva! 

C.C.: A schimbat acest lucru ceva din 

felul în care priveai via]a, din modul tù 

de gândire? 

T.V.: Înainte, eram incon[tient politic. 

Con[tiin]a mea politic` s-a n`scut în campus, 

mai ales c` veneam din Texas, unde 

contingentul studen]esc era diferit în perioada 

studiilor mele (1966-1969), constând cu 

prec`dere din anglo-americani, africanamericani, 

mexican-americani, poate unuldoi 

asiatici. La SUNY (Buffalo) aveam 

colegi de origine polonez`, italian`; greci, 

germani, evrei, câ]iva asiatici [i studen]i 

strìni. Pentru mine, era ca la Na]iunile Unite! 

Nu mai trìsem a[a ceva. Colegiul din San 

Marcos, ora[ul meu natal, a devenit 

universitate. Când am absolvit, avea 

aproximativ 7.400 de studen]i; ast`zi e de 

trei ori mai mare, are în jur de 26.000 – 

localnici, strìni, asiatici etc. 

Lucrurile s-au schimbat în bine dup` 

R`zboi, când guvernul Statelor Unite a adus 

vietnamezii în America pentru c` îi 

sus]inuser` împotriva comuni[tilor. Cei care 

trìau din pescuit au fost trimi[i în ora[e 

de pe coasta golfului Texas, al]ii – s` se 

ocupe de agricultur` în Massachusetts [i 

state asem`n`toare, datorit` expeien]ei ca 

fermieri. 

C.C.: S-a reflectat aceast` descoperire 

a diversit`]ii în poezia ta? 

T.V.: Ce am descoperit a fost propria 

cultur`. A trebuit s`-mi p`r`sesc ora[ul [i 

s` c`l`toresc aproape dou` mii de mile pân` 

la Buffalo ca s` ajung s` reflectez la istoria 

sud-vestului, la Texas [i locurile natale, la 

ce ni s-a întâmplat mie [i familiei mele. Dac` 

a[ fi r`mas în San Marcos, nu cred c` a[ fi 

citit istoria sud-vestului. În plus, în Buffalo 

erau [i al]ii interesa]i de chestiuni privitoare 

la popula]ia chicano. Un panamanian din 

Los Angeles, California m-a întrebat într-o 

zi dac` auzisem de o antologie de literatur` 

mexican-american` numit` El Espejo 

“Oglinda‘: An Anthology of Mexican- 

American Literature. Nici nu [tiam c` exist` 

a[a ceva. Am comandat-o [i a fost prima 

mea întâlnire cu literatura chicano. A fost 

o trezire, o maturizare politic`; am început 

s` citesc toate textele neparcurse înainte. 

În Texas, pe cei din jur nu îi interesau 

asemenea lucruri; erau foarte conservatori, 

deci m` bucur c` am plecat. 

Va urma 

Interviu realizat [i tradus de 

CRISTINA CHEVERE{AN 

___________ 

1 interviu realizat în cadrul unui grant de 

cercetare Fulbright Senior (Harvard 

University, octombrie 2010-ianuarie 

2011) 

2 Chicano 

3 Land Grant 



PIC~TURA pic`tura de DE cucut` CUCUT~ 

orizont 

18 

DESPRE GLORIE (II) 

PAUL EUGEN BANCIU 

Cu câ]iva ani în urm`, în doar 

paisprezece zile am scris un roman de trei 

sute de pagini. Un an mai târziu, sub impulsul 

unui puseu romantic, imaginam [i terminam 

o alt` carte în doar nou`sprezece zile. Apoi, 

n-am mai fost capabil s` m` adun [i am 

scris doar o sumedenie de tablete pe care 

le-am strâns în dou` volume de eseuri cu 

titlul Exerci]ii de exil interior [i Omul 

abstract. O prob` a obsesiilor de fiecare clip` 

ale ie[irii din clinciurile unei slujbe de care 

divor]asem deja cu ani în urm`. Ceva m` 

f`cea s` amân, s` nu fiu capabil s` fac gestul 

desp`r]irii, de[i [tiam c` eroziunea psihic` 

va cre[te, c` oscilarea între a m` retrage 

din via]a social` [i cea de a mai rezista un 

an, doi m` va aduce la blocaj interior. 

Pe de o parte era teama de a nu r`mâne 

suspendat între gemetele din apartament ale 

mamei so]iei, ajuns` la nou`zeci [i ceva de 

ani [i puseurile tinere[ti ale femeii mele, 

care la vârsta mea a urcat pe treptele cele 

mai înalte ale profesiei universitare, cu 

perspectiva de a mai r`mâne activ` pân` 

la [aptezeci de ani. Eu îmi socotesc înc` 

întreaga existen]` dup` via]a tat`lui [i a 

bunicului meu patern, care s-au stins la mai 

pu]in de atâta. Num`r anii, îi împart pe c`r]ile 

pe care înc` trebuie s` le scriu, ca la cap`t, 

s` m` descop`r inutil [i epuizat. 

O reîntoarcere la revista literar`, chiar 

[i ca simplu colaborator, m` pune acum în 

fa]a unui decalaj [i mai mare între ceea ce 

sunt ei, cei r`ma[i acolo [i eu, un pensionar 

cu tot timpul înainte [i toate visele [i 

realiz`rile r`mase departe de onorurile criticii 

literare, undeva în urm`, într-o dilem` [i 

mai mare asupra rostului meu în lumea asta. 

Nu mi-am dorit niciodat` un anturaj care 

s` m` ridice pe piedestalul cel mai înalt al 

artei, iar de la o vreme, am început s` evit 

ie[irile în lume, s` pun la îndoial` laudele 

celor care-mi citesc eseurile sau romanele. 

Am început s` fiu mai rezervat chiar [i fa]` 

de cronicile ce apar în reviste, observând 

fie superficialitatea criticilor, fie dorin]a 

expres` de a m` a[eza în coloana secund` 

a literaturii contemporane române. 

{tiu c` e absurd ce fac. {tiu c` dincolo 

de succesul câtorva c`r]i ale mele: Casa Ursei 

Mari, S`rb`torile, Zigguratul, Noaptea 

Strigoilor, Remora, poate [i Somonul ro[u, 

[i Luna neagr`, zic poate, pentru c` nu au 

ajuns s` fie comentate decât în cronici, iar 

unele premii luate cu ele s-au datorat dup` 

'89 lipsei unei concuren]e reale. Asta pentru 

c` mai nou pe plan na]ional s-a avut în vedere 

editura la care le-am publicat [i nu romanele 

în sine, propunându-mi-se chiar s` le reeditez 

la una din marile edituri din Bucure[ti [i 

Ia[i, în total vreo cinci, singurele luate în 

seam` de juriul Uniunii Scriitorilor, pentru 

a putea intra în aten]ia celor [apte critici 

desemna]i s` aleag` premian]ii unui an literar. 

Înconjurat de colegi de toate felurile, 

dar f`r` un prieten c`ruia s`-i pot destìnui 

ap`s`rile mele, al`turi de o familie care-mi 

respect` aceast` furie a muncii, mai mult 

pentru a m` vedea lini[tit [i mai încrez`tor 

în via]`, dup` ce am condus o mas` de femei 

care n-aveau cu arta nici în clin nici în 

mânec` [i m` priveau adeseori ca pe o 

ciud`]enie, repetându-mi doar c` eu sunt 

altfel decât ceilal]i oameni, f`r` ca asta s` 

m` poat` m`guli, ba trebuind s`-mi dea de 

gândit, pentru c` [tiam c` fac tot posibilul 

s`-mi ia locul – m` simt tot mai izolat, tot 

mai singur [i caraghios în lupta mea cu mine, 

cu colile albe de hârtie, cu ideile [i c`r]ile 

pe care le scriu. 

M` simt vinovat [i de ceea ce nu 

f`ptuiesc. În]eleg lucr`tura celor din imediata 

apropiere, dar nu reac]ionez, îmi dau seama 

c` nu sunt într-adev`r ca [i ceilal]i [i suf`r, 

încercând s` fac ceva care s` m` apropie 

de felul lor de a fi. Îmi socotesc zilele, banii 

pu[i deoparte pentru ace[ti ani de pensie, 

v`d imposibilitatea de a m` rea[eza într-o 

pozi]ie favorabil` unei plan`ri pe deasupra 

lumii, doar în nacela c`r]ilor mele, [tiu c` 

ecoul lor va fi la fel de [ters ca [i pân` acum, 

c` locul visat de mine de a fi între cei mai 

buni e o iluzie, alimentat` e drept de câteva 

voci care-mi cer s` continui. Simt toate astea 

[i m` lupt cu mine între datoria gratuit` de 

a le împlini speran]ele, [i obliga]ia fa]` de 

cei care a[teapt` de la mine doar un mic 

beneficiu material. 

Sunt [i ni[te coinciden]e care m` pun 

pe gânduri în alt sens. Bunòar`, cu vreo 

dou`zeci [i ceva de ani în urm`, de[i eram 

împins s`-mi iau carnet de [ofer, fiind v`zut 

drept singurul capabil s` duc` la cap`t orice 

drum în condi]ii bune, cum o f`cusem de 

nenum`rate ori pe munte, am renun]at în 

favoarea so]iei. Ea a prins aripi [i s-a bucurat 

din plin c` e deasupra tuturor prin aceea 

c` la mâna ei de [oferi]` st`m to]i. Lucruri 

minore, desigur, dar cu impact psihologic 

major. Acum, situa]ia se repet`, eu cedându-i 

din nou locul prim în a sus]ine familia pân` 

vom ajunge la pragul de [aptezeci de ani. 

Doar c` anii trecu]i de atunci nu mai pot fi 

calcula]i cu siguran]` [i înainte. Dou`zeci 

[i ceva de ani sunt deja o via]`. În doar 

cincisprezece am publicat paisprezece c`r]i 

[i am scris [aisprezece. Cine îmi poate garanta, 

la precaritatea s`n`t`]ii mele al]i cincisprezece? 

{i cu ce efort de supravie]uire? Pentru 

c` acum, sau pân` acum m-am alinat cu 

scrisul, m-am sim]it dincolo de orice suferin]` 

punând pe hârtie gânduri, povestind vie]i 

imaginare, înùntrul c`rora, nu de pu]ine 

ori am strecurat câte ceva din via]a pe care 

am trìt-o, bucurându-m` de for]a amintirii. 

Dar mai departe? 

Credin]a mea în art` e dincolo de 

realitatea zilelor noastre. E dincolo de toate 

aceste idealuri ale oamenilor din apropiere 

[i de aiurea, care merg în alt` direc]ie decât 

mine. Criza se acutizeaz`, descoperind, ca 

orice om trecut de o vârst`, c` îmb`trânind 

nu mai po]i ]ine pasul cu ceea ce evolueaz` 

în proximitatea ta, c` începi s` ui]i, [i c` 

[ti tot mai pu]ine. Credin]a în art` devine 

nociv`, f`cându-te dintr-un creator, dintr-un 

proteic f`c`tor de lumi, un filosof de gang, 

gata s` descopere mereu în lumea din jur 

du[mani ai propriilor idealuri, f`r` s` se mai 

osteneasc` s` în]eleag` locul sù pe scara 

vie]ii. 

Cât am fost director am putut s` m` 

simt deta[at de lumea meschin` a colegilor 

de la revist`, de savantlâcurile lor, de superioritatea 

afi[at` ex-catedra, menit` s` inhibe 

orice creator autentic. Snobismul era singura 

m`sur` a incapacit`]ii unora de a na[te c`r]i, 

mondenitatea era haina str`lucitoare sub care 

î[i ascundeau sterilitatea. 

Continuare \n pagina 31 

JURNAL DE FAMILIE 

PIA BR|NZEU 

8. 01. 1960. Sunt la Lugoj, în vacan]a de iarn`. Am 12 ani [i nu fac nimic altceva toat` 

ziua decât s` stau tol`nit` într-un fotoliu [i s` citesc "Cei trei mu[chetari". Sunt fascinat` 

de intriga romanului, nu aud [i nu v`d nimica. Nici nu prea am ce. Afar` ninge greoi [i 

plictisit, cu fulgi cenu[ii, c`zu]i parc` dintr-un cer bolnav. Bunica treb`luie[te pe la buc`t`rie, 

unchiul Lulu e la Banc`, iar Liliana, veri[oara mea, e plecat` la plimbare cu tanti Stelu]a. 

E lini[te [i nu m` deranjeaz` nimeni. Doar bunicul Nicolae e prin preajm`. Scrie, cite[te, 

iar scrie. Umbl` pe la c`r]ile sale [i tu[e[te întruna. 

La un moment dat îl aud c` strig`: "Vino, te rog, pân` la mine." Îl las pe d'Artagnan, 

care tocmai încalec` s` plece în Anglia, [i, nemul]umit`, m` apropiu de bunicul. Are Biblia 

în mân` [i e hot`rât s`-mi citeasc` din Apocalips`. Resemnat`, m` a[ez s`-l ascult: "În 

mijlocul scaunului de domnie [i împrejurul scaunului de domnie stau patru f`pturi vii, pline 

cu ochi pe dinainte [i pe dinapoi. Cea dintâi f`ptur` vie seam`n` cu un leu; a doua seam`n` 

cu un vi]el; a treia are fa]a ca a unui om; [i a patra seam`n` cu un vultur care zboar`. 

Fiecare din aceste patru f`pturi vii avea câte [ase aripi [i erau pline cu ochi de jur împrejur 

[i pe dinùntru. Zi [i noapte ziceau f`r` încetare: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, 

Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!" 

Bunicul purcede prin a-mi explica de ce în iconografia r`s`ritean` cele patru fiin]e au 

devenit simbolurile celor patru evangheli[ti: "Leul arat` vitejia, iar Evanghelia lui Ioan, 

anun]` c` întru început a fost Cuvântul. Vi]elul arat` dreptatea, iar Luca vorbe[te despre 

neamul [i preo]ia lui Hristos dup` Lege. Vulturul care zboar` arat` cur`]ia Evangheliei lui 

Marcu [i începe cu duhul proorociei. Iar fiin]a cu fa]` de om arat` în]elepciunea [i Evanghelia 

dup` Matei, c`ci ea veste[te na[terea lui Hristos dup` firea omeneasc`..." 

Bunicul pare fascinat de Apocalips` [i de num`rul patru: "B`rbatul, leul, taurul [i vulturul 

corespund celor patru litere ale numelui divin YHVH: Y îi corespunde omului, H, leului, 

V, taurului, [i cel de-al doilea H, vulturului..." Nu apuc` s`-[i termine expunerea pentru c` 

intr` bunica [i îl întrerupe: "Ne trebuie pâine..." Apoi îl ascult` [i ea cu aten]ie: "Cele patru 

figuri simbolizeaz` universalitatea prezen]ei divine, dar, dac` vrei, sunt [i cele patru coloane 

ale tronului lui Dumnezeu sau cerul cu cele patru puncte cardinale. F`pturile sunt simboluri, 

iar num`rul patru are o vibra]ie a sa, special`, legat` de cunoa[terea nelimitat`: cei patru 

reprezint` mul]imea celor care v`d totul, fiind acoperi]i de ochi..." 

"N-ar fi, totu[i, mai în]elept s` la[i fata s`-[i continue cititul?", îl întrerupe din nou 

bunica. "Nu", se sup`r` bunicul, "trebuie s` înceap` s` citeasc` Biblia, e deja destul de 

mare pentru asta, dar trebuie s` o p`trund` a[a cum se cuvine, nu cumva s` cugete în mod 

necuvenit c` min]ile cere[ti ar avea chipul dobitocesc al animalelor. Num`rul patru ne duce, 

vrem, nu vrem, spre o judecat` a totalit`]ii. Cvadruplul e prezent pretutindeni: în cele patru 

puncte cardinale ale cerului, cele patru anotimpuri ale anului, cele patru faze ale lunii... 

Chiar [i trinitatea – Tat`l, Fiul, Sfântul Duh – e mai stabil` dac` i se adaug` un al patrulea 

element: Fecioara Maria..." 

"N-ar trebui s` ui]i nici cele patru zodii fixe" adaug` bunica, o mai bun` cunosc`toare 

a celor oculte. "Taurul, Leul, Vulturul (Scorpionul) [i Omul (V`rs`torul) exprim` [i ei o 

totalitate, a oamenilor greu de clintit, a celor care [tiu cine sunt [i unde vor s` ajung` [i nu 

cer altceva decât s` fie l`sa]i \n pace. De aceea ar fi mai bine s` te duci dup` pâine..." 

Cuminte, bunicul se îmbrac` [i pleac` la cump`r`turi, iar eu, fericit`, m` întorc la 

cartea mea. Am în]eles, în sfâr[it, lucrul cel mai important dintre toate: cum se face c` cei 

trei mu[chetari trebuie s` fie de fapt patru... 

KARAOKE 

ADRIAN BODNARU 

I. 

C`m`[ile trec: dricuri înflorate. 

Pe umerii lor cr`pa]i ca ni[te ro]i 

se [terg lùtari de sudoare. 

Doar câinii plutesc pe cimentul 

proasp`t, 

îngr`dit. 

Urmele lor se înt`resc la umbr`: 

flori de p`r. 

II. 

Castanii orbi trec strada. 

Lovesc în [oapt`, 

cu bastoane de lemn din ]`ri negre, 

p`s`ri asf`ltrii. 

Ele sun` a plin: tencuieli s`n`toase 

în care po]i bate f`r` nicio grij` cuie. 

re 

Po]i umple oglinzile pân` la ultimele 

scaune; 

vor ]ine o via]`, 

ca toate costumele de tineri 

tuberculo[i 

de demult, 

din col]urile ramelor.

orizont 

19 


STEREOTIPURI 

stereotipuri 

A{A C~ CEL M<strong>AI</strong> GREU 

ASTA MI S-O P~RUT: 

DEMONTEAZ~, MONTEAZ~ 

DANIEL VIGHI 

Iese de pe strada Islaz, o apuc` pe Musicescu. 

Merge cu S`ndel de la Electrometal pe cîmp. 

"Am marfa la un canal de iriga]ie", i-a spus înainte 

de a porni cu Dacia pe drumul pr`fos care ducea 

spre p`duricea de la {ag-Timi[eni, unde e [i acum 

m`n`stirea de maici cu p`rintele duhovnic Negru- 

]iu pe care îl [tiau to]i frontieri[tii, mergeau la 

el la spovedanie înainte de a o apuca spre gardurile 

din sîrm` ghimpat` de la Fî[ie, [i p`rintele îi 

binecuvînta [i se ruga lui Dumnezeu ca totul s` 

mearg` bine. Pe drumul `la spre m`n`stire merge 

Artie cu hoav`rul S`ndel de la Electrometal. La 

un moment dat o fac la dreapta de pe direc]ia 

spre m`n`stire [i merg [i merg pe marginea unui 

canal de iriga]ie pîn` ce ajung la un gorgan gros 

n`p`dit de l`st`ri[ [i zmeur` deas`. {tie S`ndel 

exact cum devine treaba, unde a dosit ]evile de 

trei metri bucata, cu pere]i gro[i de 3 milimetri. 

"Hai s` m` aju]i s` le tragem afar` !" Trag amîndoi 

[i scot trei ]evi de trei metri fiecare. "Mi[to marf`", 

zice S`ndel pe cînd le leag` sus pe portbagajul 

de la Dacie. Se întorc agale prin gropile cîmpului 

cu ]evile care se b`l`ng`ne [i pot smulge prin 

balans supor]ii portbagajului. Se pot oricînd întîlni 

cu vreun paznic de la gostat sau cu mili]ianul 

din Chi[oda care trece des pe cîmp, de cînd a 

primit ordine s` p`zeasc` recoltele de urgia ]ig`neasc` 

din marginea ora[ului. A[a c` trec molcom, 

ma[ina se clatin` sub greutate prin gropile lungi. 

"Ãsta e norocul", mormìe la volan Artie, "avem 

noroc c` drumu-i bun", spune, [i a[a ajung la 

cap`tul lui Musicescu [i apuc` pe asfalt pe cînd 

se tope[te lumina serii. În noapte dezleag` ]evile 

prinse cu sîrm` de bobin` de marginile supor]ilor 

portbagajului de deasupra ma[inii. Trag prima 

]eav` în curte, apoi le aduc pe celelalte dou`: 

au noroc c` nimeni nu bag` de seam`, strada e 

pustie, trec doar doi prunci gabori, ]ig`nu[i din 

`stia cu p`l`rii negre pe care nici c`-i intereseaz` 

ce fac ei acolo, în pragul nop]ii. 

* * * 

- {i cum zic, am scos motoru' pe cîmp. Am 

ie[it [i cu dinamometru', c` io [tiam c` tr`' s` 

trag` peste o sut` de kilograme motoru'! 

- {i dinamometru' `la ce-]i ar`ta ]ie? 

- Ãla îmi ar`ta kilogramele cu care trage... 

era motoru' pus a[a... în]elegi?... pe un suport... 

aici era elicea [i aici era cablul de ancorare prin 

intermediul dinamometrului. D`deam drumu' la 

elice, ambalam puternic [i el tindea s` vin` în 

fa]`. 

- ...c` elicea îl tr`gea... 

- Da, îl tr`gea [i dinamometru îmi ar`ta cît 

e treaba, cu cît tr`gea... [i eu ambalam la 

maximum. Astea era testele ce le f`ceam pe cîmp, 

[i cînd am v`zut c` trage peste o sut` dou`zeci 

de kile, am zis: "na, îi bun". Cinci minute l-am 

l`sat la ambalare maxim` c` nu po]i s`-l la[i s` 

trag` în sarcin`. 

- Da' de ce? 

- Se înc`lze[te tare. În]elegi? Ca [i cum te 

pun s` fugi [i io î]i pun mîna la gur`. 

- Aha, aha, las' c` [tiu cum vine. 

- Ei, asta a fost, dup` care m-am convins 

c` motoru-i bun, l-am montat la loc. 

* * * 

- Acu' s`-]i spun c` cel mai greu lucru mi 

s-o p`rut mie... nu s` fac avionul, ci s`-l fac în 

secret. La un moment dat era montat în atelier... 

- {i ar`ta deja a avion? 

- Da', numai c` aripa în sine nu puteam s- 

o pun c` nu m` l`sau pere]ii. Aripa avea anvergura 

de zece metri [i în atelier trebuia s` pun una 

mic` de [ase metri ca s` v`d cum st` montat` 

pe avion, numai c` extremit`]ile aripii, respectiv 

un metru [aptezeci [i cinci pe dreapta [i un metru 

[aptezeci [i cinci pe cealalt` nu mai puteam s` 

le pun decît pe culoarul `la lung ce-l aveam la 

cas`, da' dup` ce le montam pe alea nu mai puteam 

s` montez aripa pe avion, deci io cu asta de [ase 

metri am v`zut-o cum st`tea pozi]ionat`, tot, cum 

era, cu rezervoarele... zece rezervoare erau b`gate 

sub arip`, în interior, cu capace de prindere, cu 

aerisire, cu tot amalgamul de probleme care 

trebuiau. 

- Aerisire la rezervoare, zici? 

- Sigur, sunt ni[te reguli acolo, nu po]i 

oricum, cu comunicare între ele... erau zece 

rezervoare din tabl` chinezeasc`... era din aia 

fain` de pe Calea Buzia[ului de la Întreprinderea 

de Suveici, de acolo am procurat-o, era cea mai 

bun` c` se putea cositori u[or. Deci materie prim` 

aveam, era materie prim` cît` vroiam de pe la 

fabricile din ora[. Dup` aia to]i au fost tra[i la 

r`spundere, pe to]i i-o luat la anchet`, n-a sc`pat 

nici unu, pe fiecare în parte... 

- Abia a[teptau [i ei s` fac` un ciubuc ceva... 

de la Electrometal [i de la UMT cu tot felulv`traie, 

pompe în gr`din`, ba f`ceau [i bibelouri 

din font`: ur[i [i cai, tot ce vrei... 

- Exact cum zici... [i am dat dou` mii de 

lei pentru rezervoare la un prieten de-al meu 

care era foarte priceput la lucruri din astea pentru 

buc`t`rie, cu]ite, ma[ini de m`cinat, [i era grozav 

de pedant. {i dup` ce am montat astea, am v`zut 

c` totul e perfect a[a, [i urma s` definitivez aripa 

în hol, la zece metri. Ei, [i cel mai greu mi s-a 

p`rut treaba asta cu monteaz` [i demonteaz`, 

frate, c` la mine mai trebuia s` mai intre [i în 

cas` cîte cineva, [i normal c` nu era voie s` vad` 

nimic, mai f`ceam [i u[i din parchet c` io din 

aia trìam... [i atunci demonteaz`, frate, [i arunc` 

în toate col]urile... cînd intrai nu vedeai nimic, 

s` zicem c` tu îmi f`ceai o vizit`, în]elegi? Pì, 

ce vedeai tu, nimic, dom'le, decît, cum s`-]i spun?, 

mult` r`v`[al`, habar n-avea nimeni, nu [tia nimica 

din ceea ce-i acolo, doar aripile. Numai c` 

pentru ele aveam ni[te coale mari de placaj [i 

cum erau aripile rezemate de perete am pus coalele 

alea mari ca s` nu se vad`... erau zece metri, 

dom'le, nu te jucai. A[a c` dac` tu veneai, ce 

vedeai acolo? Ceva vrai[te [i ni[te coale mari 

sprijinite de peretele coridorului din cas`. Am 

avut noroc c` la mine nu era ordine, ca la orice 

meseria[ care are comenzi. Erau de toate! A[a 

c` cel mai greu asta mi s-o p`rut: demonteaz`, 

monteaz`. 

- {i zilnic f`ceai opera]iunea asta? 

- Nu! Da' de unde! O dat` la dou` s`pt`mîni. 

Cînd lucram [i avionu' era desf`[urat, aveam [i 

u[a de la gard închis`... nu mai mi[ca nimic, [i 

nici nu venea nimeni! Salut! 

- Aveai cîine, paz` clar`? 

- Î]i dai seama c` vecinu' habar n-o avut! 

- N-a mai [tiut nici Harri Holinek? 

- Harri Holinek [tia, era singurul care [tia. 

- Ispas nu [tia? 

- Nu, [i nu cred c` Harri m-a tr`dat. Sigur 

n-a [tiut, [i-]i spun de ce. În momentul cînd am 

terminat avionu' l-am chemat pe Ispas. 

- Ai, nu spune! L-ai chemat?! 

- Da. L-am chemat dup` un an [i vreo [apte 

luni, a[a ceva. 

- {i el n-o [tiut nimic. 

- Nimic. Î]i spun de ce n-o [tiut. În momentul 

în care l-am terminat i-am spus: "mì, vin` pîn` 

la mine", i-am spus [i l-am chemat, dup` un an 

[i vreo [apte luni de cînd ne-am desp`r]it. Ei, 

afl` c` atunci cînd a v`zut avionul a amu]it. A[a 

ceva e greu de imaginat. Pur [i simplu i-o înghe]at 

graiu' [i n-a scos o vorb` vreo cinci minute, numa' 

se învîrtea ca lovit în moalele capului în jurul 

avionului, a început s`-i pipìe aripile, l-a mi[cat 

de parc` nu-i venea s` cread`, s-a aplecat sub 

el, s-a uitat la transmisii, la rezervoare, era uimit, 

io am v`zut imediat treaba, dup` care primele 

cuvinte au fost: "m`, ce volum de munc`!" Întradev`r 

a spus vorbele cele mai potrivite. Acu' 

adev`rul e c` pe vremea aia aveam vitez` de 

munc` mare [i putere de concentrare 

extraordinar`. Bineîn]eles am c`lcat în picioare 

familie- tot! Ziua, noaptea m` gîndeam numa' 

la ce aveam de f`cut. Or pentru asta î]i trebuia 

energie- f`, mi[c`, du-te-n dreapta, du-te-n stînga, 

faz` dup` faz`. Dup` ce terminam faza asta 

începeam ailalt`. Stai c` n-am spus o chestie 

important`- la un moment dat, pe cînd eram în 

construc]ie cu aripa erau ni[te probleme mari, 

trebuiau rezolvate [i nu g`seam întotdeauna solu]ii 

a[a c` mai f`ceam [i din capul meu, m` for]am 

s` aflu cum e mai bine de f`cut, practic ni[te 

reguli de rezisten]` din mintea mea... m`, fra]ilor, 

la un moment dat am fost gata, mi s-o umflat 

ficatu' [i nu mai puteam nici s` gîndesc... 

(Fragment din romanul Podoabe, [i p`l`rii, [i 

poncho, [i p`r lung, [i m`rgele, Trilogia 

Corso) 

B~R~GAN, SPA}IU 

PIERDUT, TIMP REG~SIT (II) 


Nu cred s` m` fi aflat în hardughia de la gar` în ziua de 19 iunie 1951, atunci când familia 

Stoienel din Dalbo[e]ul Alm`jului a fost suit` în bou-vagon. Abia din '53-'54 m` n`r`visem s`-mi 

fac veacul prin gar` [i s` consemnez garniturile ce treceau spre Bucure[ti sau spre Timi[oara. 

Repere îmi sunt moartea t`tucului Stalin [i finala Campionatului Mondial de Fotbal în care Germania 

Occidental` învingea Ungaria cu 3-2. Lumea din jur se bucura ca dup` un r`zboi câ[tigat. 

S`-l ascult`m pe Ilie Stoienel, capul familiei: "Pe la orele dou`-trei noaptea m-am trezit c` 

bate stra[nic la mine în poart`, am ie[it la geam s` v`d cine e a[a disperat de bate în a[a fel, când 

ce v`d? (...) Era Mili]ie, Securitate [i civili, i-am v`zut pentru c` era lun`, i-am întrebat ce doresc. 

A spus un locotenent pe nume Bader (...) s` deschid poarta c`-mi va spune când intr` în cas`. Eu 

m-am supus [i am deschis [i a început a intra puhoiul (...). Locotenentul a spus, sco]ând o hârtie 

din buzunar, c` partidul [i guvernul a hot`rât c` eu [i familia mea nu mai avem dreptul de a locui 

în aceast` cas` [i comun` [i imediat s` vedem a ne lua bagajele, pentru c` o s` fim muta]i în alt` 

parte (...). În trei ore am fost gata, c` acesta era termenul care ni l-a dat pentru plecare. (...) A 

plecat camionul cu noi (...) [i ne-a dus în Gara din Iablani]a (...). Miecuri, 20 iunie, am ajuns în 

C`l`ra[i, unde ne-au a[teptat c`ru]e din satele din jur [i vreo zece camioane, din care unul l-am 

luat eu [i am plecat cu pu]inul bagaj care l-am avut înspre locul care ni l-au repartizat, ne-au dus 

în câmpul liber, ne-au l`sat în grâu “s.V.M.‘ (...). Joi, 21 iunie, a venit o comisie (...) care a adus 

]`ru[i [i i-a b`tut în p`mânt [i a spus c` aici ne va fi locul unde s` ne facem case" (Marineasa, 

Vighi, 2004: 163-166). 

"...m-am dus cu tata împreun` la locul unde a fost dus` toat` familia. I-au aruncat în câmp, 

trei kilometri de la [oseaua principal`. În câmp... între cer [i p`mânt. (...) Ne-au aruncat în ov`z 

cu tot cu bagaje “s.V.M.‘. Nu e ap`, nu ai unde s` pui capul de c`ldur`", î[i aduce aminte Petru 

Verde] din Pojejena (Stoicovici, Furtun`, 2011: 76). 

"...ne-au dus trei zile [i trei nop]i, pân` în ziua de 24 iunie, când am ajuns în gara Dâlga, 

raionul Lehliu, regiunea Bucure[ti. Acolo au venit c`ru]e din sat rechizi]ionate [i ne-au dus vreo 

trei, patru kilometri pe ni[te lanuri de orz “s.V.M.‘, aruncându-ne acolo ca pe noroi. Noi ne-am 

pus to]i pe plâns, dar nu am rezolvat nimic", m`rturise[te un anonim într-o scrisoare trimis` pe 

adresa Asocia]iei Fo[tilor Deporta]i în B`r`gan (în continuare: AFDB) (Marineasa, Vighi, 2004: 

111). 

Cei din familia Chifu, bucovineni refugia]i în Banat, la Ciacova, au ajuns într-un câmp cu 

iarb` de Sudan [i cu salcâmi “s.V.M.‘. (Marineasa, Vighi, 2004: 119-120). {i a[a se poate merge 

mai departe: unii au nimerit în porumbi[te, al]ii într-un teren cu maz`re sau cu bumbac... 

"B`r`ganul a fost Siberia noastr`", zicea o deportat`. Aceast` aser]iune a stârnit proteste din 

dou` direc]ii, una de a[teptat [i alta surprinz`toare. Cei ce au participat la represiune [i suporterii 

lor s-au ar`tat indigna]i: cum s` compari B`r`ganul cu Siberia? Ce atâta caz, doar au ajuns în 

preajma unor sate în care b`[tina[ii î[i vedeau de treab`, nu se plângeau de ar[i]` vara [i de viscole 

iarna. Iat` un fragment dintr-o misiv` f`r` semn`tur`, p`strat` în arhiva AFDB: "Împotriva acestei 

democra]ii (vie]i noi) se ridicau anumi]i oameni (noi le spuneam reac]ionari, ca [i organele de stat) 

– se opuneau la predarea cotelor, nu-[i lucrau p`mântul la timp pentru a nu avea recolte mari [i 

a preda prea multe cote (sabotau). Nu se gândeau la obliga]iile de r`zboi ce le aveam de dat ru[ilor 

[i nici la popula]ia de la ora[e. Unii aveau câte un aparat de radio [i ascultau Vocea Americii care 

ponegrea democra]ia, via]a [i, mai mult, promiteau c` vin s` ne elibereze de ru[i, de comuni[ti. 

Dac` veneau cu roaba sau cu c`ru]a tot ajungeau în doi, trei ani. (...) {i la voi, în Banat, au fost 

ridica]i tot asemenea specimene, care v-a]i opus obliga]iilor fa]` de stat, a]i f`cut propagand` antistatal`. 

E drept, a fost un abuz [i din partea regimului stalinist. Dar ce se putea face în asemenea cazuri? 

V-a]i f`cut copiii domni cu ajutorul statului" (Marineasa, Vighi, 2004: 133). 

Bibliografie 

Marineasa, Viorel, Vighi, Daniel, S`mîn]`, Valentin, 1996 – Deportarea în B`r`gan. Destine, 

documente, reportaje, Mirton, Timi[oara. 

Marineasa Viorel, Vighi Daniel, 2004 – Rusalii '51. Fragmente din deportarea în B`r`gan, 

edi]ia a II-a, Marineasa, Timi[oara. 

Milin, Miodrag, Stepanov, Liubomir, 1996 – Golgota B`r`ganului, Uniunea Democrat` a 

Sârbilor [i Cara[ovenilor din România, Timi[oara. 

Pop, Ion, 2000 – Cu Paul Ricoeur despre memorie [i uitare, "România literar`", nr.4. 

Ricoeur, Paul, 2001 – Memoria, istoria, uitarea, Amarcord, Timi[oara. 

Stoicovici, Aleksandar, Furtun`, Flavius, 2001 – Dun`rea deporta]ilor (pove[ti de via]` din 

B`r`gan 1951-1956), Mirton, Timi[oara. 

Todorov, Tzvetan, 1999 – Abuzurile memoriei, Amarcord, Timi[oara. 

Vultur, Smaranda, 2011 – Din radiografia represiunii. Deportarea în B`r`gan. 1951-1956, 

edi]ia a II-a, Mirton, Timi[oara.


PLAY play 

orizont 

20 

POEME DE 

ROBERT {ERBAN 

DRAGOSTEA, CU}ITUL 

{I PÂINEA 

în memoria lui Cosmin Lungu 

dragostea e un pachet de unt 

din care iei cu vârful cu]itului 

[i întinzi pe unii [i al]ii 

ca pe ni[te pâini 

tari negre f`råmicioase mucegìte 

cum se nimere[te când ]i-e rù 

de foame 

s` nu pui mult 

[i s` întinzi bine-bine 

ca un zidar cu mistria 

care urc` o c`r`mid` dup` alta 

una dup` alta 

pân` sus 

unde miroase a mortar proasp`t 

[i de unde 

mai departe 

porne[te cerul 

dragostea e un pachet de unt 

din care ca s` iei 

[i s` întinzi pe unii [i pe al]ii 

ca pe ni[te pâini 

moi albe pufoase proaspete 

î]i trebuie un cu]it 

f`r` vârf 

CRINA ADUN~ 

CASTANE 

crina adun` castane în mijlocul cur]ii 

e fericit` c` avem un pom 

care face ou` maro 

m` bate gândul 

s` îi spun adev`rul 

dar le-a a[ezat deja în cuibare 

[i a[teapt` s` vin` p`s`rile 

ca s` scoat` pui 

cât mai mul]i pui 

TA-TA-TA 

în fiecare noapte 

fiic`-mea 

strig` de câteva ori 

tata 

lui Bogdan Ra]a 

întotdeauna o aud 

dar nu-i r`spund întotdeauna 

nu m` amestec în visele ei 

n-am ce cùta acolo 

o privesc prin grilajul de lemn al patului 

[i [tiu c` ea aude [i-n somn 

cum inima mea 

bate 

ta-ta-ta 

ta-ta-ta 

ta-ta-ta 

LINIA ORIZONTULUI 

DE ION BARBU 

TIMI{OARA, CAPITAL~ 

CULTURAL~ EUROPEAN~ – 

PRO {I CONTRA 

(LUNA ACEASTA: PRO) 


Dac` luna trecut` enumeram cîteva 

elemente care ar reduce [ansele Timi[oarei 

de a fi aleas` capital` cultural` a Europei 

în anul 2020, acum o s` încerc s` în[ir cîteva 

argumente în favoarea select`rii ei, în dauna 

Clujului [i a Ia[iului, concomitent cu o 

posibil` direc]ie de promovare a ora[ului 

pentru titulatura rîvnit`. 

Mai întîi trebuie s` admitem c`, dac` 

ne referim la cultur` în sensul restrîns, de 

manifestare creativ` în zona artelor 

consacrate [i de acumulare consecutiv` [i 

constant` a unor crea]ii artistice de excep]ie, 

Timi[oara, de[i are o tradi]ie cultural`, nu 

a fost un ora[ eminamente cultural, ci mai 

degrab` unul negustoresc. Prosperitatea 

economic` a adus [i o relativ` dezvoltare 

a artelor, pe anumite direc]ii [i în anumite 

momente istorice. Ora[-cetate al 

Habsburgilor, apoi al Imperiului Austro- 

Ungar [i, din 1919, al României, Timi[oara 

a reprezentat un conglomerat de popula]ii 

[i limbi, a[a c` – de exemplu – manifest`rile 

artistice dependente de limb` (teatrul, 

literatura) s-au dezvoltat în hopuri [i cu 

schimb`ri de direc]ie bru[te, impuse de 

realitatea istoric`. 

În schimb ora[ul a excelat într-o art` 

în care limba avea mai pu]in` importan]`, 

probabil cea mai universal` dintre arte: 

muzica. De la oper` [i operet` pîn` la muzica 

simfonic`, Timi[oara a fost [i a r`mas un 

centru al acestei arte. Nu e deci surprinz`tor 

c` Ioan Holender, cel mai longeviv director 

al Operei din Viena, este originar din 

Timi[oara sau c` numero[i cînt`re]i de oper` 

de talie european` au plecat de aici. Apoi, 

în a doua jum`tate a secolului XX, Timi[oara 

a fost locul de origine al celor mai puternice 

[i mai originale forma]ii de rock românesc, 

de la Phoenix [i Pro Musica pîn` la Celelalte 

Cuvinte, Cargo sau Survolaj. 

Îns` ceea ce îndrept`]e[te Timi[oara s` 

primeasc` titlul de capital` european` a 

culturii este istoria sa de cîteva secole, care 

face din acest ora[ unul autentic european 

în sensul la care aspir` comunitatea de state 

numite generic Uniunea European`. Aceasta 

este direc]ia pe care a[ miza eu în prezentarea 

candidaturii Timi[oarei. În sens larg, cultura 

Timi[oarei este una ce urm`re[te s` respecte 

valorile europene promovate ast`zi pe tot 

continentul la nivel discursiv. De-a lungul 

istoriei, Timi[oara a fost un ora[ 

multicultural, care – cu hopurile inevitabile 

– a reu[it s` integreze [i s` combine culturi, 

limbi [i confesiuni religioase diferite. Dac` 

– de exemplu – azi Ia[iul este un ora[ 

eminamente românesc (dup` ce, înainte de 

al Doilea R`zboi Mondial, avea o popula]ie 

evreiasc` ce ajungea la 50% din totalul 

locuitorilor), iar Clujul este unul al 

concuren]ei istorice între români [i maghiari, 

Timi[oara este locul unde conflictele etnice 

au fost cvasi-inexistente, iar, dincolo de limba 

oficial` (mereu alta în ultimele trei sute de 

ani), locuitorii erau bi-, tri- sau chiar 

cvadrilingvi. Timi[oara nu este un ora[ 

exclusiv românesc, sîrbesc, maghiar sau 

german. Nu este nici un ora[ ortodox, 

protestant sau catolic. Este un ora[ european 

care combin` mai toate formele de existen]` 

confesional`, etnic` sau cultural` din zon` 

[i chiar de mai departe. Nu îl caracterizeaz` 

excelen]a individual`, ci normalitatea urban` 

european`. Este o lume multiconfesional`, 

multietnic` [i multicultural` în sensul 

profund al cuvîntului, f`r` propagand` [i 

retoric` lipsit` de acoperire. Cultura 

european` în sens larg, cea care combin` 

mo[teniri culturale multiple [i uneori, în 

decursul istoriei, chiar antagonice, [i-a g`sit 

în Timi[oara o form` de vie]uire nonconflictual`. 

Este lec]ia cea mai pre]ioas` 

pe care o poate oferi o capital` cultural` 

european` care nu l-a dat pe Beethoven, 

dar – s` zicem – nici pe Hitler. 

Mi se pare c` un asemenea unghi de 

abordare ar putea da rezultate cînd se 

elaboreaz` protofoliul cultural al ora[ului. 

Voca]ia convie]uirii, combinat` cu puternica 

identitate regional`, mai fertil` pentru o 

comunitate multietnic` decît cea na]ional`, 

individualizeaz` Timi[oara în spa]iul 

românesc. Tot aici a[ include [i voca]ia 

democratic` a ora[ului, c`ci nu întîmpl`tor 

acesta e locul unde în decembrie 1989 a 

izbucnit Revolu]ia Român`, într-un fel care 

spune [i el ceva despre modelul Timi[oara: 

la protestul unor credincio[i reforma]i de 

etnie maghiar` s-au al`turat în scurt` cet`]eni 

români, germani, sîrbi [i ce-or mai fi fost, 

care au protestat laolalt` –ini]ial împotriva 

unui abuz, iar apoi împotriva regimului 

abuziv. 

Asta cred c` ar trebui s` propun` 

Timi[oara: nu un conglomerat de nume, ci 

un model cultural european autentic. El va 

include, desigur, [i personalit`]i prestigioase, 

c`ci ele exist` [i, mai mult, se încadreaz` 

modelului propus. Unul dintre cei mai mari 

scriitori sîrbi, Milos Crnjanski, [i-a trìt 

copil`ria în Timi[oara. Tot aici a activat 

faimosul grup literar de expresie german` 

Aktionsgruppe Banat, ai c`rui membri, 

pleca]i ulterior în exil, se num`r` printre 

cei mai importan]i scriitori ai Germaniei 

contemporane. Tot în Timi[oara [i-a f`cut 

studiile, [i-a început activitatea literar` [i 

a trìt o bun` bucat` din via]` singurul laureat 

Nobel al României ([i Germaniei), scriitoarea 

Herta Müller. 

În fine, un argument colateral, dar nu 

lipsit de importan]`, în sprijinul candidaturii 

Timi[oarei ar fi faptul c` unul din ora[ele 

europene care [i-a depus candidatura la 

acela[i titlu pentru anul 2020 este Belgradul, 

capitala Serbiei, care ar putea colabora cu 

Timi[oara – [i cu comunitatea sîrb` 

timi[orean` – în organizarea unor manifest`ri 

interculturale. 

Acum r`mîne de v`zut cum se vor alege 

lucrurile. Judecînd obiectiv, oricare dintre 

cele trei ora[e române[ti candidate are 

suficiente argumente pentru a fi ales. 

Subiectiv, cred c` Timi[oara are [anse mari. 

Totul e s` î[i joace c`r]ile cum trebuie – în 

stil european.

orizont 

21 


REDIVIVA rediviva 

RELU~RI {I RECURSURI 

CLAUDIU T. ARIE{AN 

(I) Am a[teptat cu real` ner`bdare 

apari]ia unei c`r]i anun]ate anterior pe siteul 

unei respectabile edituri autohtone, în 

cadrul colec]iei "Tradi]ia cre[tin`". Am acum 

în fa]` volumul din opera scriitorului patristic 

Lactan]iu, Despre moartea persecutorilor, 

edi]ie bilingv`, trad. Cristian Bejan, introd., 

note [i anexe Drago[ Mîr[anu, Editura 

Polirom, Ia[i, 2011, 237 p. Interesul meu 

se explic` prin afec]iunea cultural` pe care 

i-o port ilustrului contemporan [i cronicar 

al împ`ratului Constantin cel Mare, dar [i 

prin faptul c`, în anul 2000, am publicat la 

editura timi[orean` Amarcord, în colec]ia 

de specialitate "Cum Patribus", prima 

traducere a celebrului text apologeticoistoric, 

socotit adeseori chiar cea dintâi 

tentativ` a teologiei istorice de extrac]ie 

cre[tin`. Orice text antic corect echivalat 

devine un câ[tig al întregii noastre culturi, 

de aceea nu pot decât s` salut atare 

întreprindere din arealul paideii umaniste. 

M` nedumere[te îns` oarecum reluarea unui 

text atunci când alte scrieri ale aceluia[i autor 

au r`mas netraduse. În parteneriat cu distinsul 

clasicist vâlcean Petru Pistol am publicat 

în ultimii ani mai multe volume din opera 

lui Lactan]iu, incluzând monumentalele 

Institu]ii divine, dar [i De ira Dei (Despre 

mânia lui Dumnezeu), despre a c`rei apari]ie 

în anul 2006 la editura "Învierea" a 

Mitropoliei Banatului cei doi editori nu par 

a avea habar, de vreme ce nu o men]ioneaz` 

defel. Dup` cum nici incompleta versiune 

româneasc` din De opificio Dei nu este 

amintit` în vreun loc. Ca parte (foarte) 

interesat` nu vreau s` m` pronun] acum [i 

aici cu privire la calitatea traducerii sau la 

op]iunile privind reconstituirea textului 

latinesc: o voi face în alt` parte pe larg. 

Cei doi tineri cercet`tori au omis îns` nu 

doar traduceri moderne de referin]` ale 

textului lactan]ian, cum este cea italian` din 

2005 a lui Mario Spinelli (Come muoiono 

i persecutori, Citta Nuova, Collana di testi 

patristici, coord. Claudio Moreschini, Roma) 

dar [i monografii importante, cum este cea 

a universitarului deja men]ionat, Petru Pistol, 

care [i-a sus]inut la Bucure[ti [i publicat 

la Rm. Vâlcea în 2000 doctoratul cu titlul 

Lucius Cae(ci)lius Firmianus Lactantius, 

scriitor cre[tin [i umanist paideic. Am 

semnalat [i alt` dat` preg`tirea [i "ambalarea" 

unor lucr`ri [tiin]ifice recente de la noi parc` 

direct pentru export, cu prea mic` grij` la 

radiografierea atent` a ceea ce s-a mai scris 

[i f`cut în ]ara noastr` la obiect. O simpl` 

cùtare pe net poate suplini absen]a apetitului 

enciclopedic genuin sau bucuria 

exhaustivit`]ii cu care unii savan]i (din 

oricare genera]ie vor fi ei) sunt dota]i genetic. 

Cele câteva sute de note din prima traducere 

a tratatului DMP sunt absolut trecute sub 

t`cere, ca [i cum nu ar exista [i ca [i cum 

alegerile mele lingvistice ori stilistice nu 

ar fi influen]at nicidecum prezenta lucrare; 

iar contribu]iile de ]inut` european` privind 

reconstituirea [i interpretatea aceluia[i text, 

apar]inând lui Octavian Gordon (din partea 

c`ruia chiar m` a[teptam la o traducere nou` 

[i original` a respectivului opus, pe care îl 

studiaz` cu excelente rezultate interna]ionale 

de ani buni) sunt prea sumar [i vag utilizate. 

Din pricin` oare c` om fi doar profesori 

români, [i nu olandezi ori americani? Nu 

vreau s` fiu nici polemic, nici amar, nici 

excesiv de critic – cartea nu merit` a[a ceva, 

este absolut în ordine: vorbim aici doar de 

"ni[te" deontologie profesional` [i respect 

colegial, de înl`turarea netrebnicului 

sim]`mânt c` lucrurile încep [i se sfâr[esc 

cu noi, noi, noi. Poate c` atunci ar fi în]eles 

editorii c` nu po]i impune o variant` ca 

"Despre moartea persecutorilor" (discutabil` 

având în vedere pluralul latinesc de mortibus 

persecutorum [i realitatea istoric` a faptului 

c` împ`ra]ii romani prigonitori ai 

cre[tinismului nu au murit la gr`mad`, ci 

fiecare pe rând) [i celui care a ales "despre 

mor]ile persecutorilor" pe coperta edi]iei 

din 2000 [i nu singularul, a[a cum cred ei 

când îmi citeaz` gre[it (dar m`car o citeaz`) 

varianta la p. 216. Mai mult` acribie nu stric` 

niciodat`, nim`nui. 

(II) Foarte interesant volumul 

gânditorului francez Vladimir Jankélévitch, 

Curs de filosofie moral`, text stabilit, adnotat 

[i prefa]at de Françoise Schwab, trad. Adrian 

{erban, Polirom, Ia[i, 2011, 237 p. ]inute 

la Universitatea Liber` din Bruxelles în anul 

academic 1962-1963, prelegerile difer` de 

celelalte încerc`ri similare ale autorului prin 

caracterul mai didactic, structura 

sistematizat` [i numeroasele referiri concrete 

la nume [i momente marcante din istoria 

filosofiei. Temele sale predilecte pot fi lesne 

identificate de-a lungul întregii culegeri: 

raporturile dintre esen]a moral` [i durata 

temporal`, tensionata rela]ie dintre via]a 

moral` [i existen]a religioas` etc. O carte 

solid`, u[or de citit [i remarcabil` prin 

sugestiile culturale risipite generos pe orice 

pagin` de autorul celui mai fiabil tratat asupra 

Ironiei din literatura modern`. 

CA PÂINEA 

ÎNMUIAT~ ÎN SPIRT 

MARIUS ALDEA 

Înghi]i]i-v` invidia, poe]i-super-star [i poetese ve[tejite, a ap`rut un poet nou, se nume[te 

Aleksandar Stoicovici [i public` volumul de poezie Vineri, la editura Herg Benet, care mai 

bine de un an patroneaz` poezia tân`r` din România. Nu este prima dat` când vorbesc despre 

Stoicovici: înc` din luna martie anun]am pe blogul revistei SubCultura – kala[nikov de idei 

– c` mi-a atras aten]ia poezia acestui tân`r imberb, cu alur` de adolescent timid, dar sociabil 

dintr-o porunc` a firii. Vorbeam atunci despre for]a poeziei lui, atât pe plan stilistic, cât [i 

semantic, cât [i cognitiv, dar mai ales vorbeam despre croiala limpede [i curat` a versurilor 

lui, pornit` dintr-un material poetic autentic. Dac` poezia noastr` tân`r` are meseria[i obseda]i 

de minu]iozitate [i luciditate, atunci Stoicovici se afl` printre ace[tia. Dar s` intr`m în pâinea 

înmuiat` în spirt, c`ci asta este poezia din acest volum. Vineri este o carte de poezie greu de 

asimilat pentru lectorul lipsit de pasiunea adev`rat` pentru poezie, dar mai ales de o solid` 

baz` cultural`. Poezia lui Stoicovici este atipic` secolului XXI, iar tocmai `sta este primul 

semnal c` este un poet adev`rat, vizionar [i deschiz`tor sau re-deschiz`tor de drumuri. Mi se 

pare normal ca volumul de fa]` s` înceap` cu o "incizie", sec]iune de un ermetism bine aerisit 

cum, de altfel, toate cele [ase sec]iuni (fra]i de sânge) sunt bine realizate, fiecare grupaj ]intind 

spre tematici [i în]elesuri diferite. 

În Incizie întâlnim sentimentul matrio[ka prezent în mai toate poemele; apare, a[adar, 

deta[area de sine. “…‘ Tot ciclul are o simbolistic` foarte interesant`: ruleta ruseasc`, vopseaua, 

matrio[ka, indigo-ul, morfina. De aceea, orice lucru î[i g`se[te sfâr[itul în alt lucru, orice 

suflet î[i g`se[te sfâr[itul în alt suflet. Este o contopire cople[itoare care duce la anihilare 

progresiv` – moarte peste tot. "Vocea lui va declan[a r`zboaie" zice un vers cu iz de ars 

poetica. {i pe bun` dreptate. Vocea liric` a poetului va declan[a r`zboaie în poezia contemporan` 

pentru c` Stoicovici are tehnic` de "joc" aidoma echipelor de fotbal din Champions League, 

ideea, maniera [i materialul poetic se sincronizeaz` "în pase". Stoicovici joac` în defensiv`, 

dar o face cu atâta art`, încât cititorul se simte pe el însu[i în defensiv`, iar între dou` defensive 

se afl` golul, nimicul, singura ofensiv` care u[or-u[or anihileaz` tot. "Incizie" r`mâne o camuflare 

continu` a nimicului [i a mor]ii, aceast` afirma]ie fiind sus]inut` de elementele-simbol anun]ate 

mai sus. Înc` un motiv în plus pentru ca "într-un acces de furie/ dând paharele pe gât/ ([i) 

redefinim hazardul". 

Ca [i cum gravitatea, fatalitatea [i ermetismul primului ciclu îl cople[esc pe însu[i autorul 

c`r]ii, urmeaz` un ciclu dominat de nostalgia copil`riei. Dintele de lapte este o lume magic`, 

de vis, prin care ar trebui s` treac` orice individ pentru ca via]a lui s` fie un tot omogen. Aici 

Stoicovici este un magician [i nu a[ exagera dac` a[ spune c` scoate din p`l`rie poate cele 

mai frumoase imagini [i senza]ii poetice ale c`r]ii. Dar aten]ie, copil`ria lui Stoicovici (nici 

m`car ea) nu are nimic din copil`ria evocat` de al]i autori. Înc` o dovad` c` vâna poetic` a 

tân`rului poet este atât de viguroas`, autentic` [i bizar`, încât nu [tii la ce s` te mai a[tep]i. 

Poate doar Gellu Naum se g`sea în acest tip de lume unde totul este suprareal, dar cu logic` 

[i metod`. La fel ca Naum, Stoicovici folose[te automatismul poetic, la care adaug` experien]a 

personal` (poate chiar memoria involuntar`, atât de invocat` de moderni[ti) [i, de asemenea, 

bisturiul rece al autocriticii. Astfel, se contureaz` o lume a copil`riei pe care nu ai cum s` nu 

o re/trìe[ti. Colaj între Naum [i Marquez, lumea copil`riei are câteva motive devenite obsesii: 

Dun`rea, Pe[tele, Iagod`ria, Arhanghelii, Îngerii, T`mâia, Caii, Albinele, Luna. Iat` o dovad` 

a congruen]ei copil`riei cu ideea de infinit "buturug` alunecoas` ca un dinte de lapte/ m`surând 

cerul". “…‘ 

În Vinil [i Zaruri se scurtcircuiteaz` timpul [i ne întoarcem în prezent, într-o atmosfer` 

de blues, pe strada "Bujorilor 73", unde d`m piept cu auto-ironia "un perete de vìug`/ prin 

care pot vedea viitorul minunat/ de care voi avea parte", dar [i cu o stare de revolt` politicsocial`, 

urlat` parc` printr-o portavoce pe arterele principale ale ora[ului, e un "Manifest": 

"(...) copiii din care au crescut/ bâjbâie în somn dup` un sân otr`vit", "sunt ore bune/ de când 

ne lingem resemn`rile de pe epole]i/ încep s` cred c` nu vom termina niciodat`" sau versurile 

totale ale poemului-manifest "privim cu deta[are un spectacol gratuit în care/ ni se lipesc 

hârtii de turnesol pe ochi/ pentru a vedea clar viitorul str`lucit/ ce ne a[teapt`".. “…‘ 

Volumul lui Aleksandar Stoicovici se încheie cu Obiecte vulgare, unde poezia este la ea 

acas`, a[a c` nu v` a[tepta]i la nu [tiu ce minun`]ii. Poeme de o frumuse]e tulbur`toare (Frida 

Kahlo, câinele andaluz [i recunoa[terea gustului pentru suprarealism), unele asumându-[i 

aerul unor experimente, ele închid o carte unic` în poezia noastr` contemporan`. Aleksandar 

Stoicovici este printre acei poe]i tineri care au nas pentru poezie [i [tiu c` ceva nu miroase 

bine în poezia actual`, vrând s` devieze drumul din nou spre lirism. Aleksandar Stoicovici 

p`[e[te în literatura român` calm, dar sigur, cu mâinile în buzunar, având degetele împodobite 

cu inele de grenad`. Aceast` grenad` este poezia.


CONTUR contur 

orizont 

22 

LA FEL {I MEREU ALTUL 

GRA}IELA BENGA 

Între 1915 [i 2001, istoria româneasc` 

se în[ir` discontinuu [i, nu o dat`, paradoxal. 

În acest interval, o mul]ime de voci [i de 

gesturi incongruente s-au înghesuit în cutia 

de rezonan]` a literaturii. Între 1915 [i 2001, 

anul na[terii [i al mor]ii lui Gellu Naum, o 

via]` [i o oper` au curs continuu, autogenerându-se 

[i proiectându-[i în egal` m`sur` 

fascina]ia. 

Nu [tiu ce ar fi putut verifica mai bine 

ireductibilitatea acestei fascina]ii decât un 

volum care s` adune laolalt` poezia suprarealist` 

a lui Gellu Naum. Apari]ie necesar`, 

bine structurat`, Opere, I. Poezii* are [i 

aceast` func]ie. Reunind toat` crea]ia poetic` 

a autorului, de la debutul cu Drume]ul incen- 

diar (1936) pân` la Calea {earpelui (ap`rut` 

postum în 2002), mai pu]in volumele de 

literatur` pentru copii sau textele conjuncturale, 

cartea de 800 de pagini î[i p`streaz` 

prospe]imea. În loc s` demobilizeze cititorul 

ori s`-i produc`, mai devreme sau mai târziu, 

o decongestie, evit` reculul [i men]ine tulbur`tor 

palpitul. 

P 

oezia nu se sleie[te prin 

reiterare. E situat` în alt plan 

decât acela al realit`]ii, f`r` 

s` devin` mai pu]in consistent`. 

Nu e[ueaz` în abstrac]iune, ci produce 

o ruptur` de nivel, deschizând calea spre o 

alt` realitate, în care unicitatea [i eternitatea 

coexist`. O realitate în care transmut`rile 

sunt oricând posibile, regnurile se pot amesteca 

iar corporalitatea – metamorfoza. F`r` 

început [i f`r` sfâr[it, poezia lui Gellu Naum 

e creatoare [i totodat` restauratoare. Simona 

Popescu (excelent` cunosc`toare a suprarealismului) 

vorbe[te despre o poezie-re]ea, 

care se poate citi din mai multe direc]ii deodat`, 

de oriunde [i oricum. Metafora ei textual` 

ar fi fa]a [i suprafa]a, sensul acestor 

termeni amintind de cazul gemelor : suprafa- 

]a operei autorului este suma fe]elor poeziilor 

lui, a c`ror structur` cristalin` – limpede 

[i adânc` – permite reflexia [i refrac]ia, 

germinarea f`r` sincope [i revelarea profunzimilor. 

Poemele debutului, cu rev`rsarea nonconformist` 

a imaginilor, aruncau suprarealismului 

o ochead` sfid`toare. Eludau 

conven]iile [i jonglau cu registre stilistice 

dintre cele mai diverse, de la ingredientele 

sentimental-senza]ionale pân` la mirodeniile 

pamfletare. Exist`, înc` din poezia de început 

a lui Gellu Naum, semnele unei enorme 

libert`]i – de la cea a construc]iei (dispersat`, 

distrus`, reconstruit`) pân` la cea a imagina]iei 

[i a sensului (relativizat, ocultat, înscenat). 

S-a vorbit îndelung despre înscen`rile 

lui Gellu Naum. Despre capacitatea lui de 

a destr`ma ordinea constituit` [i de a instaura 

o alta – personal` [i imprevizibil`. Tensionat`, 

dar nu mai pu]in sensibil` în fa]a misterului, 

reintegrat` continuu în fluxul existen]ei. 

Dincolo de starea-limit` a con[tiin]ei [i de 

exaltarea comic` a oniricului, poemul care 

a dat titlul volumului de debut ascunde o 

provocare tainic` a sor]ii. Sau o prob` existen]ial` 

caricaturizat`. În final, "... Drume]ul 

incendiar î[i prive[te fa]a cu grij` / - ochiul 

stâng în care e / o floare cu p`r ro[u despletit` 

/ ochiul stâng a devenit pe rând o p`l`rie 

de pâsl` / o arip` o cutie cu febre / apoi 

mormìe: eau de cologne / [i seara lingea 

geamurile seara / era o bro[ur` de propagand`" 

(Drume]ul incendiar, p.80). Pliate pe 

dinamica nea[teptat` a înscen`rilor, primele 

c`r]i de poeme ale lui Gellu Naum submi- 

neaz` tiparele restrictive, mecanismele alienante 

[i modalit`]ile discursive general-acceptate, 

pentru a încerca împletirea imaginii 

cu o subtil` ini]iere în imaginar. Totul poate 

fi (re)descoperit. Totul poate fi, în egal` 

m`sur`, real - atâta timp cât poezia e o stare 

pe termen lung, hr`nit` de libertate [i gând, 

de sentiment [i idee. {i, cu prec`dere, de 

nevoia de cur`]ire a fiin]ei, mai mult decât 

de medita]ie [i explica]ie. E o stare convergent` 

cu efectul focului [i al luminii. 

Procesul alchimic se va produce abia 

în Athanor (1968), dup` ce în Vasco da Gama 

(1940) se sugerase o art` a combin`rii [i a 

interpret`rii inepuizabile. Începând cu volumul 

din 1968, elementele vie]ii interioare 

[i ale realit`]ii exterioare sunt preluate [i 

prelucrate, în efortul de a recupla tema existen]ei 

la tema continuit`]ii. Sau a unei taine 

rev`rsate f`r` întreruperi. Poetul nu face 

literatur`. La rândul lui, poemul nu e o ]int`, 

un produs estetic, ci o enigmatic` form` 

de recuperare. Dar, mai ales, o neîncetat` 

construire de sine. Fragment`rile, digresiunile, 

parabolele [i ironiile, obstacolele [i 

relu`rile din poemele lui Gellu Naum absorb 

dezordinea lumii pentru a face imediat saltul 

spre o anumit` coeren]` a destinului [i spre 

echilibrul unei cumpeni care, din (in)tolerabil`, 

poate deveni revelatoare. 

A[adar, Gellu Naum intr` într-o alt` 

vârst` a crea]iei, în care - chiar dac` nevoia 

de puritate îi traverseaz` f`r` opreli[ti poezia 

– [uvoiul violent al imaginilor las` loc lucidit`]ii 

ordon`rii. Scenariul cvasi-narativ este 

de-acum mai amplu, personajele sub a c`ror 

masc` se ascundea poetul sunt abandonate 

iar locul lor e luat de un narator atipic, f`r` 

vârst`. În fine, tensiunea lùntric` supune 

arabescurile asocia]iilor unor selec]ii surprinz`toare. 

Un poem ca Torsiunea lui Möbius, 

care redefine[te raportul dintre trup [i realitate, 

se continu`, pe un alt nivel, în Filtru: 

"...Ini]ial eram destui / dar câte unu vedea 

printre trestii" (p.168). Sau în c`r]i ce vor 

urma: Copacul-animal (1971) [i Tat`l meu 

obosit (1972), cu încreng`tura memoriei lor 

onirico-biografice. 

D 

ac` totul se leag`, totul 

conspir` [i toate se 

compenseaz` (ca în Talion) 

e nevoie totu[i de un punct 

de sprijin – un început [i un centru, m`car 

ca mai apoi s` se poat` desf`[ura lan]ul 

ocult`rii, ini]ierii, speciilor, elementelor. Deaici, 

mi[carea se amplific` pân` la înglobarea 

lumii întregi într-o lege unic`, a c`rei formulare 

(greu de g`sit la nivelul explica]iei logice) 

î[i poate afla ecoul într-un lirism turbionar. 

În fa]a ochilor, se arat` o realitate mare 

[i o alta – mic`. Imaginea se transform` în 

viziune. Dac` unii alchimi[ti cùtau prea 

mult demonstra]ia, poetul adulmec` revela- 

]ia. Îns` începutul [i centrul lumii lui Gellu 

Naum stau sub semnul unui labirint proteic, 

a[a cum gramatica se supune [i ea unei irepresibile 

destabiliz`ri. Sau unei (grave ori 

ironice) ocult`ri – care confer` un caracter 

special limbajului, aparent lipsit de construc- 

]ie logic`, dar înglobând un tip de magie 

nobil`, în care Jung s-a str`duit s` identifice 

limba arhetipurilor. Forma limbajului ad`poste[te 

ceea ce este lùntric, a[a cum dincolo 

de formele exterioare se afl` neb`nuite 

adâncimi: "Ar fi trebuit un acompaniament 

pentru case / ar fi trebuit câteva sunete pentru 

oglinzi / ar fi trebuit câteva gesturi decisive 

[i sigure // dar se tr`geau clopotele / [i din 

ele c`deau numai buc`]i mari de vat`" (Pro- 

funzimile suprafe]ei, p. 168) Poezia lui Gellu 

Naum cre[te dintr-o [erpuitoare dialectic` 

a clarobscurului. F`r` îndoial`, rostul ei se 

afl` dincolo de realitatea estetic`. E o împletire 

de planuri care p`streaz` ca nucleu starea 

poetic`. Vegherea f`r` r`gaz. În jurul ei 

graviteaz` întreaga existen]` a poetului, într-o 

mi[carea circular` prin care îndep`rtarea 

deghizeaz`, de fapt, apropierea. 

A 

propierea premerge, în fond, 

umplerea unei a[tept`ri, o 

c`l`torie îndeplinit`. Îns` 

spa]iile lui Gellu Naum nu 

sunt imobile, a[a cum nici timpurile nu se 

las` închise între segmente. Unele se r`sfir` 

într-altele, se încâlcesc, se încruci[eaz` – 

pân` când ceea ce e fix devine volatil iar 

ceea ce e volatil se fixeaz`. Îns` c`l`toria 

nu are sfâr[it. Trece prin toate spa]iile [i 

timpurile, descoper` alte [i alte lucruri, noi 

r`spântii, nea[teptate înrudiri. Alte simultaneit`]i, 

în afara ordinii obi[nuite. În afara 

istoriei. În Malul albastru (volum ap`rut în 

1990), exist` un Memorial de c`l`torie ce 

cuprinde confesiunea naratorului înc` nen`scut. 

Sau ne-ren`scut. Sau confesiunea unui 

narator treaz, aflat într-un echilibru imponderabil 

– tain` a existen]ei, în care totul exist` 

[i nu exist`, deopotriv`: "C`ru]ele colindau 

cerul / mie îmi era fric` de o fântân` întunecat` 

adânc` / m` înveleai cu o hain` de piele 

care se sf`râma / [i eu plângeam în bezne 

/ ca un prunc înf`[at în oasele tale adânci 

/ în clipa na[terii mele" (p. 565). Fluiditate, 

reversibilitate, simultaneitate, metamorfoze 

[i metempsihoze, dar [i "cuvântul care nu 

mai nume[te" (în Rotirea) – toate acestea 

anim` o topografie cu o coeren]` proprie, 

care exploateaz` f`r` încetare ocultarea sensurilor, 

dar pune cap`t dualismelor. În Orb 

la corb, bunòar`, se arat` o stranie complicitate 

zi [i noapte, între via]` [i moarte. Mereu 

atent la ce se arat`, poetul întoarce lumea 

asupra ei înse[i [i vede prin ochii altora. 

Opereaz` o alchimie a privirii, pornit` dintr-o 

vibra]ie ontologic` sensibil` la îngem`narea 

dintre vizibil [i invizibil. 

Vizibil, f`r` a fi [i ceea ce neap`rat 

numim inteligibil, este Nigredo, din volumul 

Fa]a [i suprafa]a urmat de Malul albastru 

(1994). Format din [iruri care amintesc de 

vechile rune, poemul se arat` doar prin cenu- 

[iul ideogramelor, care con]ine virtual orice 

linie, orice culoare, orice valoare. Un urlet 

dezarticulat ori transcrierea unei viziuni, o 

Ars Magna, în primul ei stadiu. Într-un alt 

UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA 

FILIALA 

CALENDARUL ANIVERS~RILOR 2011 

AUGUST 

- 3 august 1943 s-a n`scut Aurel Turcu[ 

- 3 august 1943 s-a n`scut Cornel Ungureanu 

- 7 august 1974 s-a n`scut Valentin Mic 

- 10 august 1943 s-a n`scut Ivo Muncian (Ivan Muntean) 

- 18 august 1950 s-a n`scut Baltazar Waitz 

- 12 august 1946 s-a n`scut Tatiana Flondor Arie[anu 

- 15 august 1942 s-a n`scut Horst Fassel 

- 17 august 1949 s-a n`scut Ana Pop Sârbu 

- 23 august 1938 s-a n`scut Du[an Petrovici 

- 25 august 1955 s-a n`scut Ilie Chelaru 

- 26 august 1946 s-a n`scut Vasile Bogdan 

- 26 august 1960 s-a n`scut Nicu Ciobanu 

poem, între cuvânt, t`cere, ochi [i liter` se 

stabilesc analogii ce vor redimensiona rela]ia 

dintre ceea ce se vede [i ceea ce se ascunde 

(nerostindu-se): "Tot ce scriam era vocea 

ochiului meu închis în literele sale / vedeam 

aureola ]ip`tului ei spectral / eram mut [i 

vorbeam / aceea[i lumin` mi se rev`rsa pe 

pleoape / se rev`rsa din pleoapele tuturor 

// de multe ori a[teptam s` v`d / izvoarele 

care n-au dezertat / atâtea feluri de t`cere" 

(Ascunderea, p.634). 

P 

ohetul [i pohemul lui, nathura 

[i literathura, cu acel h 

strecurat ca un sfredel în 

structura conven]ional` a realit`]ii 

(estetice), apar]in unei ordini pe care 

Gellu Naum a dezavuat-o. Îns` consisten]a 

operei sale - cu încord`rile ei paroxistice, 

cu permut`rile [i metamorfozele ei neobi[- 

nuite, cu (auto)ironiile ei necru]`toare - e 

dificil de negat. Î[i modific` fe]ele [i î[i 

p`streaz` nealterat` substan]a, precum [arpele 

care-[i schimb` pielea, r`mânând totu[i 

el însu[i. Carte a (re)construc]iei identitare 

[i a (auto)ini]ierii în libertatea total`, postuma 

Calea {earpelui poate indica [i calea apropierii 

de scrisul lui Gellu Naum. 

Încerc s`-mi imaginez, cam f`r` de rost, 

ce a[tept`ri ar putea fi în[elate de aceast` 

apropiere. 

___________ 

* Gellu Naum, Opere, I. Poezii, edi]ie 

îngrijit` [i prefa]` de Simona Popescu, 

Editura Polirom, 2011

orizont 

23 


EDI}II edi]ii 

ÎNTRE LUDIC {I CONFESIUNE (I) 

ALEXANDRU RUJA 

La Editura Polirom au ap`rut, în colec]ia 

coordonat` de Daniel Cristea-Enache, trei 

volume din opera lui George B`lì]`: Opere 

I – Lumea în dou` zile (2009); Opere II – 

Marocco (I), (2011); Opere III – Marocco 

(II), (2011). Marocco (I) cuprinde proz` 

anterioar` romanelor Lumea în dou` zile 

[i Ucenicul neascult`tor, c`r]i care practic 

l-au consacrat pe George B`lì]` în spa]iul 

marii literaturi. Volumul este organizat pe 

dou` sec]iuni: Nop]ile unui provincial, proz` 

scurt`, 1958 – 1967 [i Întâmpl`ri din Noaptea 

Soarelui de Lapte, Un roman al cuvintelor, 

1967. Titlul dat celor dou` volume – 

Marocco - trimite, desigur, spre ludic, dar 

nu doar atât. Jocul acesta cu be]i[oare pare 

simplu, dar este complex prin inteligen]a 

[i dexteritatea pe care le incumb` în rezolvarea 

sa, prin misterul cuprins în arhitectonica 

nebuloas` a construc]iei, prin grija gestului 

delicat [i subtilitatea atitudinii, prin fermitatea 

deciziei [i precizia execut`rii. Câte 

ceva din toate acestea se afl` în proza lui 

George B`lì]`. Prozatorul însu[i trimite la 

acest joc, reunind sub numele sù câteva 

texte de publicistic` literar`. "Nimic nu mai 

[tiu despre tunisianul plin de har [i cu un 

nebun umor, din când în când îns` joc de 

unul singur marocco. M` pasiona în copil`rie, 

primisem la un Cr`ciun cutiu]a cu be]i- 

[oare de lemn colorate, o pierdusem în refugiul 

din august 1944. Darul tunisianului, 

splendid obiect de colec]ie, filde[ cu inserturi 

de lapislazuli armat pe axe invizibile de 

titanium, era înso]it de un r`va[ amical pe 

care [i ast`zi îmi dau silin]a s`-l în]eleg pân` 

la cap`t: pentru felul în care ai evocat copil`ria 

ca pe un joc de marocco, te asigur, ceva 

pe cât de simplu, pe atât de misterios..." 

(Marocco, II, p. 288). Simplitate [i mister 

sunt, de altfel, dou` dimensiuni esen]iale 

ale prozei lui George B`lì]`. 

V 

olumul Întâmpl`ri din 

Noaptea Soarelui de Lapte 

a ap`rut în 1967 la Editura 

Tineretului (cu mai multe 

reedit`ri), iar un volum cu titlul Nop]ile unui 

provincial a ap`rut la Editura Junimea, în 

1983. Ultimul volum amintit cuprinde, în 

selec]ia din edi]ia de la Polirom, texte în 

proz` scrise în deceniul de dup` debutul în 

pres` (1958), diverse ca structur`, pendulând 

între variate modalit`]i epice, dar cu evident` 

tent` novatoare. Edi]ia de la "Junimea" era 

ampl`, cu dou` cicluri – Rondul de Noapte 

[i Timbru -, fiind selectate în volumul din 

aceast` edi]ie dou` texte: Nebuniile b`trâne]ii 

sau Cum muri Milon din Crotona închipuindu-[i 

c` înc` e tân`r [i Scufi]a Ro[ie; altele 

au trecut în Marocco (II). Oricum, selec]ia 

este sever`. Spre exempu, din volumul de 

debut – C`l`toria (E.P.L., 1964, colec]ia 

"Luceaf`rul", 157 p.) au fost re]inute doar 

dou` povestiri dintre cele nou` pe care le 

avea volumul: Într-o var`, gândurile [i Un 

om [i lucrurile sale. 

O corect` valorizare a prozei din aceast` 

edi]ie trebuie s` aib` în vedere atât contextualizarea, 

plasarea în cadrele de atunci ale 

prozei române[ti, cât [i validarea axiologic` 

prin trecerea timpului. În absen]a unei note 

asupra edi]iei (care s` dea unele explica]ii 

despre edi]ie), consider c` suntem în prezen]a 

unei edi]ii de autor (având în vedere [i o 

not` apar]inând autorului [i plasat` în deschiderea 

volumului Nop]ile unui provincial). 

Asemenea edi]ii sunt acte de curaj, examene 

dure în fa]a timpului necru]`tor. Dar, la jum`tate 

de secol de la prima apari]ie aceste proze 

se citesc cu interes, având o anumit` fascina]ie 

a scriiturii, o putere seduc`toare a stilului 

[i un farmec înv`luitor al atmosferei epice. 

Într-o proz` – Pùna – realul este transfigurat 

spre o atmosfer` de basm, nunta devine 

un amplu spectacol, cu protagoni[ti multipli, 

lucrurile "de în]eles" sunt amestecate cu cele 

"de neîn]eles". La început cadrul este u[or 

static, pictural, un fel de preludiu al viitoarei 

desf`[ur`ri spectaculare: "Frumoas` st`tea 

mireasa în mijlocul fetelor. Mâinile ei cùtau 

cu sfial` ]es`tura alb` u[oar`, Degetele 

înro[ite de ger o g`seau în jurul frun]ii, pe 

umeri, pe [olduri. Albe erau ve[mintele ei 

[i z`pada în jur tot alb`. El, omul, b`rbatul 

ei, se afla acolo. La doi pa[i. Mâinile lui 

erau puternice, dar st`teau acum înnodate 

la spate [i tremurau, se jucau cu un firicel 

de a]`, tr`geau de el, nu-l puteau rupe. Se 

aflau unul în fa]a celuilalt. Unii în fa]a altora: 

fetele – multe, g`tite, cu ochii în p`mânt, 

fl`cìi – ]an]o[i pe caii lor ]inu]i în z`bale." 

O und` de mister tensioneaz` epicul pân` 

la sfâr[it, fiecare grup/individ implicat în 

spectacol trìe[te printre lucruri/fapte "de 

neîn]eles" sau cu mai "multe în]elesuri" 

("Atunci, mintea fl`cùlui se f`cu una cu 

inima, chiar a[a se întâmpl`: amândou` se 

amestecar` [i era atât de greu s` afle ce 

înseamn` asta, cum venise, încât bucuria 

se mistui. Era un lucru de neîn]eles.") 

O pl`cere a jocului exist` în proza lui 

George B`lì]`, o implicare a ludicului care, 

dac` nu armonizeaz`, oricum atenueaz` 

for]ele opuse, o pl`cere venit` din gratuitatea 

gestului. Ion Anisia intr` în joc al`turi de 

copil, îl înva]` pe Nu]u cum s` arunce mingea 

ca s` câ[tige (Urâtu). Alteori ludicul 

finalizeaz` cu o înv`]`tur` subîn]eleas`, ca 

în finalul nuvelei Un om [i lucrurile sale, 

când Iacob Nesfântu [i Doand` culeg pietre 

din prundi[. Nop]ile unui provincial 

reprezint`, de fapt ilumin`rile prozatorului. 

Propensiunea spre imaginar, chiar u[or 

spre fantastic, care ]ine de lumea basmului, 

r`mâne o constant` în multe proze. Scufi]a 

Ro[ie parafrazeaz` basmul cunoscut cu 

acela[i titlu, introducând, îns`, o doz` groas` 

de substrat ironic. Întâmpl`ri din Noaptea 

Soarelui de Lapte este într-adev`r un roman 

al cuvintelor [i foarte pu]in al lumii obiective. 

Arealul micului Cantemir este unul natural, 

dar un spa]iu natural configurat prin resursele 

imaginarului. Elementele naturii sunt personificate. 

B`trânul cire[, nucul etc. vorbesc. 

Se trìe[te într-un spa]iu feeric. "Muzica 

ce a]i ascultat-o cu el se desf`cu în acorduri 

lungi de org` [i, întorcând capul, micul 

Cantemir z`ri în stânga, acolo unde era Polul 

Nord, un cub de ghea]` verde, mult mai 

limpede ca apa. La o m`su]` de sticl` cu 

picioare de aur r`sucite la capetele de jos, 

Andersen, cu fa]a lui prelung` de cal [iret 

[i în]elept care [tie toate limbile p`mântului, 

scria pove[ti, în timp ce foaia de hârtie 

acoperit` cu rune negre era luminat` de un 

sfe[nic cu flac`r` rece. Lâng` el se afla orga 

de sticl` la care cânta o lapon` mici, mic`." 

R 

ela]ia autor-narator, raportul 

dintre lumea obiectiv` [i 

fic]ional, o anumit` pl`cere 

a povestirii, capacitatea de 

a destructura nara]iunea obiectiv`, imixtiunea 

oniricului [i simbolisitica visului, caracterul 

jurnalier, confesiunea [i alte asemenea elemente 

se întâlnesc în proza lui George B`lì- 

]`. La o analiz` atent` sunt, de fapt, tr`s`turi 

ale prozatorilor din genera]ie. O caracteristic` 

prin care proza lui George B`lì]` trece prin 

timp o reprezint` felul în care apare aici 

umanitatea (personajul), modul în care apar 

cazuri de con[tiin]`, în care diverse personaje 

duc cu ele o problematic`. 

Este cazul lui Walter (Marcel) Descu 

din nuvela Excelsior. Vis [i realitate, 

imaginar [i obiectiv se amestec` în aceast` 

proz` ampl`, fixat` nu doar pe problematica 

r`zboiului, ci pe una mai complex` vizând 

avatarurile con[tiin]ei, raportul individului 

cu sine, cu proiec]iile imaginare [i cu faptele 

concrete, cu propriul ideal [i cu îngr`dirile 

istoriei, cu atitudinea eroic` [i faptul banal 

etc. "S` ne juc`m pu]in cu imagina]ia, 

domnilor, s` ne l`s`m la mâna ei, Descule, 

fantezia f`r` limite este cadoul cel mai de 

pre] pe care r`zboiul îl ofer` oamenilor 

inteligen]i, în]elegi?" cere, la un moment 

dat, un personaj (Gelcu), iar pendularea între 

atitudini contrastive provoac`, de fapt, 

dinamica acestui tip de proz` - ("Imagina]ie? 

De ce nu realitate!"). 

O 

niricul ocup` un spa]iu 

consistent în acest fel de 

proz`, devenind nu doar un 

semn al modernit`]ii prozei, 

ci [i al capacit`]ii prozatorului de a glisa 

pe o suprafa]` larg` prin modalit`]i epice 

diverse. "Prin somnul care venise repede, 

Descu o auzise pe Emilia râzând. El c`l`rea 

un cal arab, avea un bra] prins într-o e[arf` 

albastr`, [aua era înalt`, sc`rile luceau, în 

jurul mesei st`tea familia. Calul mergea la 

pas, ocolea mobilele din camer` [i, de câte 

ori trecea prin spatele scaunului mamei sau 

tat`lui, ace[tia se întorceau dup` statuia 

ecvestr`: calul [i fiul." 

Timpul evenimentului nu este întotdeauna 

timpul povestirii [i atunci prozatorul folose[te 

din plin resursele literare ale rememor`rii 

narative. Lumea obiectiv` este trecut` 

prin filtrul percep]iei subiective, multiplicat` 

în proz` prin mi[carea [i reac]iile personajelor. 

Povestirea na[te o nou` lume în m`sura 

GEORGE B~L~I}~ 

Marocco (I) 

Editura Polirom, Ia[i, 2011. 

Prefa]` de Nicoleta S`lcudeanu. 

Cronologie de Marilena Donea. 

în care ea îns`[i se ive[te din nara]iunea 

derulat` de un personaj. În Excelsior, un 

personaj (Descu) în timp ce relata mai multe 

evenimente (o disput` erotic`, un atac nocturn) 

este el însu[i câ[tigat de ce se întâmpl` 

în povestire, devine un prizonier al propriei 

povestiri, preia sarcini auctoriale. Proza are 

o dispunere secven]ial` [i ea se na[te mai 

întâi în mintea personajului-autor. "În mintea 

lui, întâmplarea se împ`r]ise de la sine în 

mai multe secven]e [i fiecare dintre acestea, 

la rândul ei, se rupea în buc`]i egale, a[a 

c` totul era foarte u[or de reconstituit." 

A 

cuitatea cu care filtreaz` 

realul, vivacitatea [i suple- 

]ea dialogului, refuzul moralismului 

tern, pluralitatea 

registrelor epice, fragmentarismul discursului 

epic, balansul real-imaginar, comentariul 

aluziv, ironia [i autironia, sunt alte tr`s`turi 

care individualizeaz` proza lui George B`lì]`. 

<strong>NO</strong>U la CURTEA VECHE


ANTRACT antract 

orizont 

24 

TRAVELLING CIRCULAR 

DANIELA MAGIARU 

S`rb`toarea clipei este un volum care 

î[i extrage for]a din mi[carea mai multor 

pistoane. Cartea este o punere laolalt` a unor 

opinii, dar [i a unor m`rturisiri. Demersul 

propus pare a fi un travelling circular, sondarea 

unui personaj sau, mai bine zis, o încercare 

de expunere a unui personaj. E vorba de un 

dialog condus de George Banu, dar [i de un 

discurs n`scut din declara]iile actorilor, scenografilor, 

dramaturgilor, prietenilor care au 

lucrat cu el. Luc Bondy este regizor de teatru, 

oper` [i film, scriitor. A fost co-director al 

Schaubühne am Lehniner Platz, Berlin. În 

1997 a devenit director artistic al festivalului 

Wiener Festwochen, iar din 2001 este directorul 

general al aceluia[i festival. 

În ciuda ]es`turii fragile a textului, avem 

în fa]` un desen care are fine]ea creionului, 

dar [i coeren]a unei compozi]ii bine articulate, 

în încercarea de a configura un portret. 

Lucrarea poate fi citit` ca un roman ce îl 

are în centru pe personajul Luc Bondy. Putem, 

de asemenea, urm`ri modalit`]ile prin 

care se încearc` descifrarea raporturilor unui 

regizor cu teatrul [i opera sa. Oricare ar fi 

perspectiva abordat`, cititorul va intra în 

mod obligatoriu într-un univers livresc. Paginile 

pot servi cu u[urin]` ca indice de nume, 

listând într-un alfabet afectiv nume de personaje, 

de romane, de scriitori, de regizori, 

de actori, de scenografi, de filme. Vedem 

defilând în pagin` o pleiad` – în primul rând 

literar` [i în al doilea rând teatral` [i cinematografic`, 

pentru c` lumea în care se plimb` 

Bondy este compus` din frânturi extrem de 

diferite, al`turate îns` firesc. Fic]iunea [i 

realul se conjug` carismatic, oamenii de 

hârtie [i cei reali cutreier` diferite realit`]i, 

toate adev`rate. De aici nevoia de le face 

s` interac]ioneze, de a le pune la dispozi]ia 

unui angrenaj care încearc` s` stabileasc` 

racorduri la imediatul unui spectacol. Pentru 

Luc Bondy, tipul definitoriu de abordare îl 

constituie raportarea [i apelul la altul, fie 

c` este vorba de scriitor, regizor, personaj 

sau actor. 

U 

niversul pe care îl cutreier` 

non[alant nu ]ine seam` de 

legile fizice: "Am avut tot 

atâtea modele de arti[ti în 

via]` cât [i de arti[ti deja mor]i, imaginari 

sau reali." (p. 38) Puse cap la cap, explica]iile 

dau senza]ia unui bogat peisaj interior care 

se las` ghicit [i care este periodic transpus 

în afar`. 

Parte a jocului e [i apropierea de actori 

[i, mai ales, latura profund uman` a acestei 

apropieri, semnalat` deja de aproape to]i 

cei care au scris anterior despre el. Din ea 

se na[te generozitatea întâlnirii, care permite 

reinventarea continu`. De aici, poate, [i sentimentul 

de haos sofisticat pe care îl amintesc 

multe dintre m`rturiile actorilor. Tulburarea, 

provocarea, instaurarea unei nesiguran]e 

(f`r` conota]ii negative) sunt jaloane ale 

drumului ce duce la starea de gra]ie sau la 

cea de imponderabilitate (a[a cum definea 

Peter Stein spectacolele lui Bondy). 

În ceea ce prive[te lucrul pe text, 

cùtarea este continu`. Textul trebuie în]eles, 

dar nu descifrat. Bondy crede c` actorul, 

la fel ca regizorul, trebuie s` [tie mai pu]in 

decât spectatorul. Secretele trebuie men]inute 

pentru ca imagina]ia s` poat` func]iona: 

"Trebuie s` la[i c`r]ile s` p`trund` în tine. 

A citi sau a trì este acela[i lucru. Eu nu 

fac nici o diferen]`: unele texte produc [ocuri 

la fel de puternice ca [i evenimentele cele 

mai decisive dintr-o existen]`. Ele p`trund 

la fel de mult în incon[tient. În fond, ce 

trìm? Trìm foarte pu]ine lucruri fa]` de 

experien]a pe care c`r]ile o procur` unui 

bun cititor." (p. 34) O idee sugestiv` este 

cea a personajelor care trebuie p`strate întrun 

echilibru: categorisirea prea puternic` 

poate distruge personajul. Ar trebui s` ne 

dorim s` ie[im la o cafea cu acesta, s` putem 

s` îl privim în complexitatea sa. 

C 

omponenta fizic` a 

demersului regizoral este de 

mare importan]`. Pare c` 

aspectele cele mai importante 

o con]in. De pild`, limba în care se 

face teatru are corporalitate: "Limba este 

o experien]` fizic`. Un actor nu va putea 

niciodat` s`-[i exprime în totalitate emo]ia 

într-o limb` care nu este a sa. Trebuie s` 

facem teatru în limba în care vis`m." (p. 

29). Sau "Limba îi aduce atunci actorului 

o dimensiune concret`. Ea prive[te integralitatea 

fiin]ei sale implicate astfel în joc." 

(p. 29) Astfel, nu e de mirare c` pân` [i 

t`cerile actorilor par s` se întâmple în limbi 

diferite. 

Personajele evocate în povestiri, dar [i 

actorii, sunt schi]a]i deseori printr-o singur` 

linie, insistând asupra tr`s`turilor care îi 

particularizeaz`. Un am`nunt sau un gest 

este suficient pentru a conferi expresivitate 

portretului: "îl lovea u[or pe bìatul cu pricina 

peste obraji, apoi l`sa s`-i alunece mâna 

pân` la b`rbie, o scutura, la fel ca în comer]ul 

cu sclavi negri" (p. 180). Sau aceast` imagine 

a unui coleg de internat: "Era aproape obez, 

cu totul prezbit. Înd`r`tul ochelarilor lui cu 

lentile groase, ai fi zis c` se afl` un crap, 

cu gura lipit` de sticla unui acvariu." (p. 

188). Despre actori afirma: "Atunci când 

îi descoperi, e o adev`rat` art` s` prive[ti 

actorii sau cânt`re]ii. Urechi în form` de 

evantai, sprâncene stufoase, col`cei de gr`sime 

sau [olduri prea fine, pe scurt, un adev`rat 

bestiar uman, ceva în genul lui Daumier" 

(pp. 65-66) 

D 

efinirile teatrului au 

atributele diafanului, 

r`spunsurile lui sunt 

contradictorii, nu din 

dorin]a de a [oca, ci din impulsul de a al`tura 

p`r]i, chiar opuse, dar congruente, în acela[i 

sistem. În acesta, actorul are statut privilegiat, 

Bondy nu îl subordoneaz`, ci îi subliniaz` 

fragilitatea, îl tulbur`, cu toate c` e con[tient 

c` expunerea actorului este un act de imens 

pericol: "A juca este un act impudic. C`ci 

te dezbraci¤ mereu. A juca presupune a 

fi altcineva, când de fapt înc` nu e[ti cu 

adev`rat tu însu]i. Este teribil de primejdios 

[i de fragil s` joci. “…‘ Locul lui acas`¤ 

este acela de a nu fi nimic. Dac`, pe deasupra, 

el vrea [i s` fie¤, este ceva înc` [i mai 

teribil." (pp. 68-69). Pentru Bondy, teatrul 

r`mâne o "scriitur` în aer care nu se fixeaz` 

pe o pagin`, dar care impregneaz` poate 

memoria unor fiin]e", pentru c` acesta este 

scopul declarat de a fi p`strat în memorie, 

de a atinge adev`rul, esen]a. 

Biografia lui Luc Bondy poate fi citit` 

ca o poveste pus` sub semnul disparatului 

[i al durerii, "o mam` evreic` german` de 

sorginte flamand`, un tat` austro-ungar care 

trìse în Fran]a dup` R`zboi. Iar eu îmi 

petrecusem copil`ria timpurie în Elve]ia 

german`, dar acas` vorbeam francez`. Vin 

deci cam de peste tot [i de nicìeri, sunt 

precum acei arbori asiatici care au o mie 

de r`d`cini. Tata spunea mereu chestia asta!" 

(p. 33), Urmeaz`, în parcursul amintirilor, 

internatul, cu umilin]ele violente [i pedepsele 

crunte: "Eram vârâ]i într-o cad` de baie. 

Directorul era asistat de doi dintre favori]ii 

lui din internat (îl v`d pe Max cu mâinile 

lui de tìetor de lemne). Ei ne ]ineau [i ne 

turnau peste piept – eram lungi]i, cu mâinile 

la spate – g`le]i mari cu ap` rece, una, dou`, 

opt, dou`zeci de g`le]i, potrivit delictului. 

Iar între aceste [ocuri de ghea]` peste piept, 

trebuia s` ne ridic`m ca s` c`p`t`m peste 

fund, una, patru, cincisprezece – potrivit 

delictului – lovituri cu b`t`torul de covoare. 

Fundul ne ardea de parc` ne-am fi a[ezat 

peste foc. “…‘ {i era atât de greu, da, imposibil, 

s` nimere[ti o pozi]ie f`r` ca a[ternuturile 

s` ating` urmele loviturilor." (p. 184) 

O 

constant` a vie]ii sale este 

boala, pe care o simte ca 

pe o a doua natur`, o 

protec]ie care îl salveaz` 

de la cùt`ri. Ea este, în sine, o marc` de 

identitate. Printr-o povestire ce seam`n` cu 

o pagin` de jurnal, facem un salt peste timp 

[i avem zugr`vit` o camer` din spitalul în 

care se afl`. Cu treizeci [i [ase de ani în 

urm` se n`[tea în acel spital. Acum, spa]iul 

îi respir` cancerul. Locul este simultan via]` 

[i boal`. Dou` culmi la fel de abrupte. La 

LUC BONDY 

S~RB~TOAREA CLIPEI. 

Dialoguri cu George Banu 

Traducere din francez` Ileana Cantuniari 

Colec]ia Festivalul Interna]ional de 

Teatru de la Sibiu 

Ed. Humanitas, Bucure[ti, 2011 

acest episod se adaug` bolile bunicilor, 

moartea lor, dar [i imaginea bunicului, care 

pe patul de spital se "uita în tavan [i, prin 

tavan, privea f`r` îndoial` cerul. Se 

familiariza cu ve[nicia." 

S`rb`toarea clipei din teatru se 

pulverizeaz` în s`rb`toarea clipelor trìte 

cu maximum de acuitate, în pagin` sau în 

realitate, pe scen`, pe platoul de filmare sau 

în sala de spectacol, în spa]iul interior sau 

cel rev`rsat în exterior. Ca invita]i 

privilegia]i, sim]im c` am p`truns într-un 

spa]iu prin excelen]` senzorial. 

<strong>NO</strong>U la CARTEA ROMÅNEASC~

orizont 

25 


CONTUR contur 

LIMBAJUL SECRET AL DESTINULUI 

IN MEMORIAM JORGESEMPRUN 

VLADIMIR TISM~NEANU 

Jorge Semprun, care a încetat din via]` 

în iunie 2011, a fost unul din marii scriitori 

care au demontat ceea ce André Malraux a 

numit iluzia liric`. Este vorba de aventura 

stângii revolu]ionare în veacul al XX-lea [i 

de dezam`girile care i-au marcat pe atâ]ia 

dintre cei care au crezut în "Dumnezeul 

tenebrelor", deci în religia politic` a 

comunismului. N`scut în 1923 într-o influent` 

familie intelectual` castilian`, trìnd ca 

adolescent tragedia R`zboiului Civil spaniol, 

refugiat politic în Fran]a, student la Sorbona, 

îndr`gostit de Hegel [i de "Fenomenologia 

spiritului", cititor pasionat al c`r]ii eretice a 

tân`rului Lukács "Geschichte und 

Klassenbewusstsein", participant la Rezisten]a 

anti-nazist`, membru al Partidului Comunist 

Spaniol clandestin, Semprun a fost deportat 

la Buchenwald. A f`cut parte din organiza]ia 

subteran` a comuni[tilor din lag`r. A scris 

c`r]i despre acea experien]` teribil`, despre 

infamia absolut` a lag`relor de concentrare, 

în special în "Le grand voyage" [i "L'écriture 

et la vie" (d`ruit` de sora ei, Cristina Luca 

Boico, aceasta a fost ultima carte pe care o 

citea mama mea înainte de a se stinge din 

via]`, la Haifa, în anul 2000). 

O 

biografie alui Semprun se 

intituleaz`, cât se poate de 

nimerit, "L'ecriture de la vie". 

A fost fascinat, ca [i Koestler, 

de ceea ce putem numi limbajul secret al 

destinului. Pentru Semprun, memoria 

totalitarismului a fost o veritabil` obsesie, 

leitmotivul reflec]iilor sale despre Rùl radical: 

"Les témoins de cette histoire sont en 

train de disparaître. Quand il n'y en aura plus, 

qui va continuer à transmettre la mémoire? 

Certes, la mémoire historique, statistique, 

continuera à être transmise, mais la mémoire 

vivante, la conscience du vécu, aura disparu. 

Prenons un exemple assez repoussant: si l'on 

demande aux ex-déportés encore vivants quel 

est le souvenir le plus troublant qu'ils gardent 

des camps nazis, tous vous diront que c'est 

l'odeur des fours crématoires. Une odeur 

infecte de chair grillée qui était exactement 

la même que celle qui s'est répandue à New 

York sur le quartier des tours jumelles après 

les attentats du 11-Septembre. Comment 

l'historien ou le sociologue peuvent-ils rendre 

compte de cette expérience? Seul le romancier 

peut ressusciter la mémoire vivante en 

s'appropriant ce vécu à travers une oeuvre 

de fiction. Je n'aime pas trop le mot Shoah, 

parce que je trouve que ce terme hébreu un 

peu ancien accentue le côté irrationnel de 

l'antisémitisme. Il est mieux que le mot 

holocauste¤, qui est indécent, car il signifie 

sacrifice volontaire. C'est celui qu'emploient 

les Américains. Le côté positif du film de 

Claude Lanzmann est d'avoir trouvé le nom 

devenu incontournable pour tous. Mais, de 

mon point de vue, il y a un mot bien plus 

simple qui dit ce qui est, et que l'on peut 

traduire dans toutes les langues: c'est 

extermination¤." 

A[ aminti c` în mai 2005, Semprun urma 

s` participe la conferin]a "Open Wounds" 

despre comunism [i fascism, organizat` la 

Einstein Forum din Potsdam de c`tre Tony 

Judt [i Susan Neiman. N-a mai ajuns, r`cise 

grav cu o lun` mai devreme când luase 

cuvântul la Buchenwald, la ceremonia 

anivers`rii eliber`rii lag`rului. Mi-a p`rut 

extrem de rù, mai ales c` m` sim]eam destul 

de singur acolo. Fusese invitat, între al]ii, 

Stephane Courtois, dar n-a venit în semn de 

dezaprobare a prezen]ei lui Markus (Mischa) 

Wolf, fostul [ef de serviciului de informa]ii 

externe al RDG, omul implicat direct în marile 

afaceri de spionaj din anii R`zboiului Rece, 

prototipul probabil al personajului Carla din 

"The Spy Who Came In from the Cold" de 

John Le Carrré, care a vorbit, f`r` urm` de 

cìn]`, f`r` urm` de remu[care, surâzând 

condescendent, cu figura sa de playboy fanat, 

despre "noble]ea idealurilor socialiste" tr`date, 

n'est-ce pas, de Stalin, Ulbricht [i Honecker. 

Mischa Wolf [tia tot, dar refuza s` se 

despart` de himera ideologic`. Crescuse la 

Moscova, fusese prieten cu fiul lui Louis 

Fischer, corespondentul american care, dup` 

ruptura cu comunismul, ajunsese unul dintre 

autorii volumului colectiv "The God that 

Failed", alaturi de Arthur Koestler, André 

Gide, Ignazio Silone [i Richard Wright. {tia 

ce scrisese Margarete Buber-Neumann, fosta 

nor` a lui Martin Buber, prietena Milenei 

Jesenska, despre lag`rele staliniste [i naziste, 

despre Kolyma [i Ravensbruck. Îmi pot 

imagina ce i-ar fi replicat Semprun. În chip 

ironic, Wolf r`mânea ata[at ve[tedei utopii 

marxiste, asemeni acele anticomuniste militante, 

Ruth Fischer (n`scut` Elfiede Eisler), 

a c`rei biografie o scrie acum istoricul german 

Mario Kessler. Fra]ii lui Ruth Fischer au fost 

comuni[ti fanatici: compozitorul Hans Eisler, 

prieten cu Brecht, a scris muzica imnului de 

stat al RDG, activistul Gerhard Eisler a fost 

implicat în spionajul sovietic în Statele Unite, 

a ajuns în Germania de Est unde a fost unul 

dintre propagandi[tii cei mai înfoca]i. Când 

se referea la ei, Ruth spunea: ex-fra]ii mei. 

Partenerul lui Ruth Fischer, Arkadi 

Maslow, asemeni ei un adversar declarat 

al lui Stalin, fusese ucis de agen]ii GPU în 

1940, la Havana. Exact în anul când Ramon 

Mercader l-a ucis cu o topori[ca pe Lev 

Tro]ki, în vila ultra-baricadat` [i formidabil 

p`zit` în care acesta locuia la Coyoacan, 

în Mexico City. Era pe 20 august 1940,Tro]ki 

tocmai terminase s`-[i hr`neasc` iepurii, la 

col]ul str`zii a[teptau într-o ma[ina, preg`ti]i 

s`-l pe preia pe falsul Jacques Mornard, 

mama sa, Caridad Mercader [i iubitul ei, 

organizatorul opera]iunii "Mama" de 

lichidare a mega-rivalului lui Stalin, colonelul 

GPU Leonid Eitingon. Scenariul preg`tit cu 

grij` a e[uat. Mercader a fost imobilizat de 

c`tre bodyguarzii din cl`dire, apoi arestat 

[i condamnat la dou`zeci de ani de temni]` 

în Mexic. Dup` eliberare a ajuns în Cuba, 

apoi la Praga, în fine, la Moscova. Pe 8 iunie 

1961, pre[edintele Prezidiului Sovietului 

Suprem, Leonid Brejnev, l-a primit la 

Kremlin pe asasinul fondatorului Armatei 

Ro[ii [i, în cadrul unei ceremonii secrete, 

l-a decorat cu ordinul Lenin [i i-a acordat 

titlul de "Erou al Uniunii Sovietice" pentru 

"curajul dovedit în îndeplinirea unei misiuni 

speciale". Una din c`r]ile mele favorite 

r`mâne romanul lui Semprun "La deuxième 

mort de Ramon Mercader." 

N 

oroc c` erau prezen]i la 

conferin]a de la Postsdam, 

între al]ii, Tony Judt, Jan 

Gross [i Timothy Snyder, 

care au insistat asupra similitudinilor dintre 

totalitarismele veacului al dou`zecilea. Am 

[i acum o fotografie cu Tim Snyder, Eric 

Hobsbawm [i cu mine f`cut` într-o sear` întrun 

restaurant din Potsdam: am vorbit mult 

acolo despre R`zboiul Civil din Spania, despre 

Isaiah Berlin, despre Kolakowski, despre 

soarta marxismului în secolul pe care Hannah 

Arendt l-a numit al furtunilor ideologice. Zilele 

trecute am citit în "The New Republic" o 

recenzie a noii c`r]i despre Marx [i marxism 

de nonagenarul Hobsbawm, scris` de distinsul 

filozof politic John Gray. Cartea a fost 

analizat` în "Times Literary Supplement" de 

Charles King. Marele istoric al revoltelor din 

secolele al XVIII-lea [i mai ales al XIX-lea 

se dovede[te în continuare nedoritor de a 

evalua efectele catastrofei sociale, economice, 

ecologice [i morale comuniste pentru 

interpretarea "umanismului marxist". Asemeni 

unui Isaac Deutscher, Hobsbawm a refuzat 

s` renun]e la iluziile marxizante, parte a 

propriei formule intelectuale adoptat` în urm` 

cu decenii [i conservat` contre vents et marées. 

Itinerariul intelectual [i politic al lui Jorge 

Semprun a fost cu totul diferit: a plecat dinspre 

stânga stalinizat` [i a ajuns la o emancipare 

total` de am`girile [i miturile comuniste. 

L 

a Buchenwald, în anii deten]iei, 

Semprun s-a împrietenit cu 

Josef Frank, un comunist evreu 

din Cehoslovacia, ulterior unul 

dintre acei lideri stalini[ti aresta]i [i 

condamna]i la moarte în procesul Slansky 

din noiembrie 1952. În acel moment, Semprun 

era "Federico Sanchez", membru al CC al 

PC Spaniol. Ulterior, a ajuns chiar membru 

al Biroului Politic (centrul real al puterii, aflat 

mult` vreme la Praga [i la Bucure[ti). A t`cut, 

a acceptat minciuna oficial` pentru c` dorea 

s` r`mân` în sânul comunit`]ii staliniste. "Nu 

exist` salvare în afara Partidului", aceast` 

maxim` a inspirat cele mai abjecte fanatisme. 

Într-un eseu memorialistic, ap`rut în 1981 

în "Partisan Review", Daniel Bell considera 

c` traiectoria lui Semprun, de la orbire [i 

servitute, la clarviziune [i autonomie moral`, 

este paradigmatic` pentru dilemele 

intelectualului revolu]ionar autentic într-un 

veac al atâtor abdic`ri ignobile [i 

compromisuri imorale. 

A scris pe larg despre aceste lucruri în 

tulbur`toarea sa carte "Autobiografia lui Federico 

Sanchez", una dintre cele mai r`scolitoare 

m`rturii despre comunism ca religie secular`, 

ca mesianism politic , ori, în termenii lui Eric 

Voegelin, ca încercare de a imanentiza 

eschatonul. Tradus` în române[te, "numai 

pentru uz intern", în cadrul serviciului de 

documentare de la "{tefan Gheorghiu" cartea 

a circulat clandestin în anii '70 [i '80, asemeni 

lucr`rii lui Dominique Eudes despre R`zboiul 

Civil din Grecia ("Les Kapetanios"), prefa]at` 

de neo-marxistul Nikos Poulantzas. Pentru 

Jorge Semprun, mistica Partidului ca încarnare 

a Ra]iunii în Istorie era de fapt originea 

fanatismului de tip bol[evic. {tia c` nici Frank, 

nici camarazii acestuia de pe banca acuza]ilor 

din procesul Slansky nu au fost "agen]i ai 

Gestapoului", dar a ales s` tac` pentru a nu 

se autoexcomunica din "Biserica" numit` 

partid comunist. Cum avea s` scrie peste ani 

de zile: "Este aproape o platitudine faptul 

c` secretele partidului sunt precum cadavrele 

oamenilor îneca]i în mare; pot s` treac` ani 

pân` când s` revin` la suprafa]`; unele dintre 

ele nu vor mai ajunge niciodat` la suprafa]`; 

vor r`mâne pe veci ascunse în memoria 

liderilor no[tri amnezici…" 

S 

criu aceste rânduri [i îmi 

amintesc de cuvintele unui alt 

mare apostat, romancierul 

Manès Sperber, atât de apropiat 

de Koestler, Aron [i Camus: "Vom fi cimitirele 

ambulante ale prietenilor no[tri asasina]i". 

Nimeni nu a surprins cu o mai intens`, tragic` 

acuitate decât Semprun mizeria etic` a 

birocra]iei comuniste spaniole în timpurile 

lui Santiago Carrillo. Tocmai pentru c` a fost 

implicat în acel angrenaj al minciunii, tocmai 

pentru c` protestase împotriva stalinismului 

cronic al acelui anchilozat partid, Semprun 

a [tiut s` diagnosticheze perfect maladiile 

acestui microcosmos ideologic [i politic. 

Trezirea lui Jorge Semprun/Federico 

Sanchez a coincis cu Congresul al XX-lea 

al PCUS. A în]eles ipocrizia lui Carrillo, omul 

aparatului [i manipulatorul des`vâr[it. A 

descris ruptura cu partidul lui Dolores Ibarruri 

[i Carrillo în "Autobiografia lui Federico 

Sanchez". A fost exclus din PC Spaniol în 

1964 împreun` cu un alt eretic, Fernando 

Claudin. Era de-acum l`murit, trìse propriul 

Kronstadt, propria iluminare. A scris scenariul 

filmului "La guerre est finie", regizat de Alain 

Resnais, despre conflictul între ra]iune [i 

devotament, dintre realism [i fanatism în 

rândul sectei comuniste spaniole. Au urmat 

alte scenarii, inclusiv al filmului lui Costa 

Gavras "L'Aveu" despre procesul Slansky. 

A r`mas un om al stângii, dar unul categoric 

opus totalitarismului de orice culoare. A ajuns 

ministru al culturii în Spania postdictatorial`, 

tot a[a cum prietenul sù Pavel Tigrid a ajuns 

ministru al culturii în Cehia postcomunist`. 

Federico Sanchez, militantul subteranelor 

marxiste, marele admirator al tân`rului Lukács 

[i al misticii revolu]ionare, a murit de fapt 

în anii '60. Leitmotivul operei lui Semprun 

este cel al iluziilor desfigurate, al speran]elor 

tr`date, al altruismelor batjocorite de comisarii 

cinici. Despre Dolores Ibarruri, "La 

Pasionaria", figura suprem` a comunismului 

spaniol, revenit` în ]ara natal` dup` decenii 

de exil, Semprun a scris probabil cuvintele 

cele mai drepte: "S-a întors în Spania spre a 

muri. Va muri f`r` a rosti niciun cuvânt… 

A[a va fi vânturat` imaginea nobil` [i sever` 

a Pasionariei prin Spania, o statuie mut`, 

capabil` înc`, neîndoios, s` evoce lacrimi 

de bucurie [i emo]ie printre militan]ii 

credincio[i, dar incapabil` s` spun` adev`rul 

despre propriul trecut, ori adev`rurile despre 

propria noastr` istorie".


JAZZ jazz 

orizont 

26 

AM FOST {I EU LA G~RÂNA… 

ADRIANA CÂRCU 

Când m` gândesc înapoi, la zilele 

petrecute în Poiana Lupului, v`d un glob 

verzui înconjurat de un halou alburiu, care 

se degaj` lent, descoperind petece brusc 

însorite. Acum, prin fereastra spitalului din 

Heidelberg, v`d exact acela[i lucru, doar c` 

norii ace[tia nu poart` cu ei muzica. Îmi 

amintesc foarte bine de hot`rârea cu care miam 

promis c` vizita de anul trecut va fi ultima 

[i îmi amintesc [i u[urin]a cu care m-am 

r`zgândit atunci când cineva mi-a spus c` 

la G`râna totul e s` vii bine echipat. Cred 

c`, de fapt, atunci am realizat c` în cazul 

G`rânei nu vorbim despre o localitate de 

agrement, ci despre o stare de spirit. Cei care 

vin azi la G`râna o fac poate chiar cu dorin]a 

ascuns` de a îndura restri[tea vremii, pentru 

c` ea a devenit, implicit, simbolul apartenen]ei. 

Anul acesta, la a 15a aniversare, Festivalul 

de Jazz de la G`râna [i-a regalat publicul cu 

un program de excep]ie – un balans bine 

echilibrat între consisten]` [i diversitate. 

Joi, 21 iulie – Avishai Cohen, starul 

absolut a festivalului, a fost flancat de dou` 

grupuri române[ti de prima mân`: de Horea 

Cri[ovan Quartet – o consonan]` de corzi 

înv`luit` în turnuri de vals, întrerupt` de 

accente de flamenco, acute ca o arsur` de 

bici, îmblânzit` apoi de acordurile de 

rezonan]` cald` ale ghitarei lui Horea 

Cri[ovan, ca fluxul domol al unei ape ce [ia 

reg`sit matca [i de Liviu Butoi Quartet, 

care împreun` cu vocalista Luiza Zan au 

prezentat un show de o frumuse]e unic` – o 

oscila]ie lin` [i recurent` între moduri lirice 

[i abstracte, punctat` de interven]iile aspru 

r`gu[ite ale saxofonului, ce se pierdeau stinse 

în meandre atonale. 

Avishai Cohen Trio, au venit, au v`zut 

[i au învins ca o furtun` de var`, care te las` 

proasp`t [i re-energizat, doar c` show-ul lor 

a fost mult mai mult decât atât. De parc` 

hot`rât s` sfideze dezolarea tomnatic` a zilei, 

Avishai [i-a înc`lzit treptat corzile [i [i-a luat 

publicul cu sine într-o euforie de ritm [i 

muzicalitate. Un maestru al instrumentului, 

combinând acorduri melodioase pline de 

rezonan]` cu spectaculoase atacuri de percu]ie, 

basistul israelian împreun` cu tân`ra sa trup` 

au dat timp de dou` ore un spectacol la care 

participarea publicului a devenit treptat o 

component` semnificativ`. În timpul celor 

opt bisuri, care au constituit jum`tatea mai 

spectaculoas` [i cea mai pasionant` a setului, 

muzica a devenit un flux unificator 

rev`rsându-se spre public [i revenind pe scen` 

cu energie înnoit`. Un show memorabil al 

unui muzician d`ruit, care în final [i-a revan[at 

publicul - venit la invita]ia sa pân` la buza 

scenei [i cântându-i la unison piesele -, cu 

cuvintele: "You are the best audience I ever 

had!" 

Seara a fost încheiat` de momentul insolit 

al grupului polonez Jazzpospolita; un 'fusion' 

de elemente post-rock cu accente de jazz 

modern marcate de solide influen]e clasice. 

Vineri, 22 iulie – A doua sear` a debutat 

cu prima surpriz` a festivalului: show-ul 

nea[teptat de fluid al grupului Frederika Krier 

Quartet – o sintez` omogen` de jazz, 

minimalism [i world music. Frederika Krier, 

o violonist` interna]ional`, n`scut` în 

Timi[oara, format` în Germania [i trìnd 

actualmente la New York, a prestat un moment 

dinamic, caracterizat prin succesiuni melodice 

dense [i bine structurate, metamorfozând 

formule ritmice tense, obsesive în grooves 

pline de inspira?ie. 

Hiromi Trio Project - Hiromi Uehara 

împreun` cu Anthony Jackson la ghitar` [i 

Simon Phillips la tobe - trei nume ce nu mai 

au nevoie de introducere -, au des`vâr[it un 

act de perfect` interac]iune muzical`, 

construind acea tensiune sinergic`, ce conduce 

invariabil c`tre îns`[i esen]a jazzului. Gesticula]ia 

agresiv` [i exact` a lui Hiromi, înc`rcat` 

de energie pân` la punctul de fuziune, 

a electrizat un public ce a urm`rit întregul 

concert cu respira]ia tìat`. Mìestria instrumental` 

a lui Anthony Jackson a constituit 

leg`tura armonic` între doi poli ritmici explozivi 

– atacurile aproape masculine ale claviaturii 

combinate cu enorma bucurie de a 

cânta ale pianistei, pe de o parte, [i momentul 

de o exactitate uluitoare al lui Simon Phillips, 

pe de alta. O ma[in` de jazz perfect calibrat`. 

Food - Thomas Stronen la tobe, percu]ie 

[i sampler, Iain Ballamy, saxofoane – 

împreun` cu Christian Fennesz la ghitar` [i 

sampler, au marcat contrapunctul reflexiv al 

serii. Prima trup` reprezentând fluxul 

persistent al improviza]iei pe sampler, Food 

nu a avut nevoie de mult timp ca s`-[i 

transpun` publicul pe un cu totul alt plan al 

percep]iei. Cei mai mul]i au ascultat cu ochii 

închi[i arabescurile aerate ale saxofonului 

împletindu-se cu riff-urile ghitarei pe fondul 

obsesiv al pulsa]iei tobelor [i s-au l`sat treptat 

scufunda]i în acea lume interioar` a sunetului, 

care permite fiec`ruia dintre noi s` prelucreze 

muzica în perfecta armonie cu propria-i 

predispozi]ie emo]ional`. 

Mike Godoroja & Blue Spirit, numi]i [i 

"The Balkan Led Zeppelin", au încheiat seara 

cu o mixtur` de rock clasic [i blues, bine 

reprezentat` de calit`]ile vocale al lui Mike 

Godoroja, amintind uneori de tonul de 

tensionat` melodicitate al lui Robert Plant. 

Sâmb`t`, 23 iulie – A doua surpriz` a 

festivalului, Froy Aagre Quartet, a deschis 

a treia sear` într-o not` de clar` u[ur`tate. 

Deplin st`pân` pe instrument, tân`ra 

saxofonist` [i compozitoare Froy Aagre aduce 

peisajului jazisstic norvegian o not` proasp`t`, 

de un lirism aparte creând o atmosfer` aerat` 

de joc bine temperat. Dialogul contrapunctic 

cu tobele, în piese ca Factory, alimenteaz` 

o propulsie sus]inut`, contrabalansat` mai apoi 

de teme cu caracter pronun]at reflexiv sau 

marcate de accente de free jazz bine amplasate. 

O performan]` sus]inut` minunat de 

fermec`toarea prezen]` scenic` a muzicienei. 

Al doilea grup nordic al serii, Mathias 

Eick Quintet, debuteaz` cu "Skala", piesatitlu 

de pe recentul album. Tonurile catifelatbalade[ti 

ale trompetei se dezvolt` în rezolv`ri 

solemne, ce se contopesc cu tonurile de bass 

ale lui Audun Erlien într-un groove 

atotînv`luitor, ca adierea unui vânt de var`. 

Dialogul fluctuant cu sec]ia ritmic`, bine 

reprezentat` de Andreas Ulvo [i Pal Hausken, 

jubileaz` în culmi de melodie pur`, care apoi 

se retrag ca [i ecourile îndep`rtate ale spiritelor 

nordice, l`sând în urm` o p`dure plin` de 

iubitori de jazz fermeca]i de sunet. 

Nik Bärtsch's Ronin nu ar fi putut avea 

o înc`lzire mai potrivit` decât trupa lui Eick 

[i nici o atmosfer` mai rece decât ploaia 

toren]ial`, care a înso]it întregul concert. De 

la bun început, Ronin nu a întârziat s`-[i aduc` 

publicul în acea stare special`, în care propria 

imagina]ie d` muzicii o valen]` cu totul 

personal`; o stare indus` cu pricepere, [i în 

ciuda marii deschideri a spa]iului, de luminile 

de scen`. Acesta a fost îns` [i momentul care 

mi-a relevat cu claritate faptul c` starea vecin` 

cu transa, atât de necesar` recep]ion`rii 

optimale a muzicii lui Nik Bärtsch ([i a muzicii 

de improviza]ie pe sampler, totodat`) este 

în mod ideal ob]inut` în înc`peri închise, care 

creeaz` iluzia Pe[terii, pe pere]ii c`reia 

reflexiile realit`]ii se pot derula în succesiuni 

pulsânde. Ca de obicei, groove-ul obsesiv 

al modulelor lui Nik sus]inut cu dib`cie de 

sec]ia de percu]ie [i de linia de bass, împreun` 

cu accentele sumbre ale bass clarinetului, nu 

au întârziat s` smulg` exclama]ii de încântare 

unui public expert, care l-a cunoscut pe Ronin 

la edi]ia din 2009 [i care, în ciuda ploii, a 

r`mas s`-l asculte pân` la sfâr[it, cu 

determinarea atât de caracteristic` vis`torilor. 

Grupul Mario and the Teachers condus 

de percu]ionistul Mario Florescu, a încheiat 

o sear` extraordinar` cu un fusion vivace de 

teme folclorice române[ti [i elemente de jazz, 

interpretate în cea mai bun` tradi]ie a jazzului 

etnic. 

Duminic`, 24 iulie - Jan Bang and the 

Poppies from Kandahar – cu Jon Hassell la 

trompet` [i chei, Lars Danielsson, bass, Eivind 

Aarset, ghitar`, Erik Honore, sampling [i 

Arnaud Mercier, sunet – un super-group 

a[teptat cu ner`bdare de cei mai mul]i 

cunosc`tori, au debutat într-o cheie joas`, 

contemplativ`, care, cu excep]ia a dou` 

demar`ri, s-a men]inut pe o linie constant`, 

a[ spune chiar supus`, pân` la sfâr[itul setului. 

Muzica s-a înv`luit în accente subtile [i tonuri 

solitare imersat` în propria-i visare, creând 

o stare de anticipa]ie reflexiv`. În ciuda 

interven]iilor fin acordate ale trompetei lui 

Jon Hassell - anticipate de public cu aceea[i 

bucurie, ca [i viguroasele riff-uri de ghitar` 

LA TOLCE VITA 

MARCEL TOLCEA 

ale lui Eivind Aarset -, spectacolul te-a l`sat 

într-o stare de expectativ` nefinalizat`, care 

a persistat pân` la sfâr[it, când trupa s-a 

înclinat [i a p`r`sit scena, f`r` a reveni la 

bis. 

Lars Danielsson Project în formul` 

proprie – a ]intit direct spre inim`, trimi]ându- 

[i publicul într-o trans` pe ritmuri de vals [i 

armonii latine – amintind de dorul verilor 

spaniole nutrit în acele nop]i de iarn` când 

ne hr`nim visele cu muzic`. În timp ce volutele 

pianului, în dialog cu linia basului, perfect 

sus]inut de progresia ritmic`, se contopeau 

pân` în abstract, revenind apoi la tem` ca o 

ploaie de petale, tonurile arhaice [i tânguirile 

balade[ti au evocat pe rând vântul, marea [i 

soarele, atât de dorit la G`râna. 

M Theory, o grup` de rock-jazz fusion, 

condus` de remarcabilul ghitarist Marius Pop 

a încheiat într-o not` competitiv` un eveniment 

muzical de aleas` clas`, care, iat`, m` las` 

s` afirm cu mândrie, asemeni vechilor arcadieni: 

Am fost [i eu la G`râna! 

____________ 

Cronica Festivalului de Jazz de la G`råna 

2011 a ap`rut [i în revista de specialitate All 

About Jazz într-o form` u[or modificat`. 

CUM TE PRINDE 

JAZZUL DE MUNTE 

La G`râna Jazz, un proverb dup` ureche: cort la cort nu scoate ochii! 

Pentru mine, Marius Giura e cel mai însemn`cios om cultural al Timi[oarei. Ce a 

reu[it el s` aduc` în ultimii ani e de vis. Dup` ce c` se lupt` cu banii [i cu administra]ia, 

Marius nu se în]elege prea bine nici cu Weather Report, de[i e unul dintre cei mai meteo 

sensibili ascult`tori ai trioul de variabil` în`l]ime cumulus, nimbus [i cumulonimbus. Care, 

din 2009 încoace, se prezint` neinvita]i [i în averse. În fine, la câte cisterne de muzici 

faine le-a vârât în urechile timi[orenilor [i ale românilor, e limpede c` Giura are un teren 

jazzolier de unde extrage jazz în diverse cifre octanice/octavice, cum ar fi, anul `sta, Avishai 

Cohen, Hiromi sau Danielsson. Pentru patru zile am fost [i eu g`rânean], la Curtea/Cortul 

Regelui Jazz: lume vie, corturi, portbagaje Lacoste cu botul deschis, tineri împleti]i temeinic, 

asemenea cepei [i usturiului, fragmente g`site din Mo[u Lungu, acustic` mai bun` decât 

anul trecut, poli]i[ti politico[i la pupitrul dirijoral al serpentinelor, gunoi bine orchestrat, 

câini maturi melomani [.a.m.d. Am mai spus-o [i o repet, în ciuda faptului c` urmeaz` un 

nou bacalaureat f`r` trombon românesc: în toat` istoria omenirii, singurele fenomene veritabile 

produse de munca istovitoare au fost blues-ul [i jazz-ul. 

Hiromi cu pianul sau Hiromul cu piana? 

Dac` o s` scriu aici c` Hiromi are o rela]ie aberant-erotic` cu pianul, o s` fiu, în cel 

mai bun caz, b`nuit de un freudism r`suflat. Lucrurile sunt îns` mult mai grave în acest 

caz. {i pentru Hiromi, [i, ierta]i-mi modestia, [i pentru mine. Asta fiindc`, uneori, Hiromi 

se comport` cu pianul asemenea unui [ofer de tir cu o ghei[` de [osea accentuat masochist`. 

În locul unei tandre [i tantrice pozi]ii a misionarului, pianul Yamaha s-a mul]umit a se 

aseza docil în genunchi, asemenea locuitorilor maturi din ora[ul Sodoma. Ceea ce a schimbat, 

implicit, dincolo de geometria extaticei acupl`ri muzicale, [i sexul celor doi parteneri: 

Piana, Hiromul. Grija mea a fost ca, în rarele momente de pianus interruptus, s` m` simt 

fericit [i c` l-am v`zut, în be]e [i oase, pe Simon Philips.

orizont 

27 


ARTE arte 

VARA 

ARTI{TILOR 

SMARANDA VULTUR 

Nu s-a încheiat bine Festivalul de jazz 

de la G`râna, c` un alt eveniment muzical 

atrage publicul iubitor de art` în Cara[ 

Severin, la Oravi]a. Or`[elul de la cap`t de 

]ar`, cândva renumit, e pentru a patra oar` 

gazda festivalului Zilele Muzicii la Oravi]a, 

un festival care, pe toat` durata lui (1 – 15 

august 2011) a transformat locul într-un 

centru al lumii. Nu e exagerat s` spunem 

asta, în m`sura în care, în programul 

festivalului întâlnim cânt`re]i [i interpre]i 

renumi]i, precum timi[oreanca prin origine, 

Simina Ivan, solist` la Opera de Stat din 

Viena, colega acesteia la aceea[i oper`, 

mezzosoprana Aura Twardowska – ambele 

au predat [i canto la cursurile de mìestrie, 

care completeaz` fericit festivalul pe latura 

pedagogic`, dar [i artistic` - binecunoscuta 

violoncelist` Alexandra Gu]u, apreciatul 

violonist Bogdan Zvori[teanu, venit din 

Elve]ia, la fel ca Dorin Matea ( la viol`), 

pianistul grec Giorgios Constantinou, 

violoni[tii C`t`lina Costin [i Alexandru 

P`tra[cu, pianista Atena Carte [i, nu în cele 

din urm`, ini]iatorii festivalului [i gazdele 

lui, piani[tii Manuela Iana-Mihìlescu [i 

Drago[ Mihìlescu, împreun` cu mai tân`rul 

[i talentatul pianist Dinu Mihìlescu. O 

echip` de aur a[ zice, completat` de tinerii 

masteranzi care se perfec]ioneaz` în canto 

sau la instrumentele pe care le st`pânesc 

mae[trii prezen]i la festival, pentru a avea 

ei în[i[i câte o sear` a lor, în care s`-[i 

demonstreze talentul [i pasiunea pentru 

muzic`. 

Dar nu numai arti[tii, ci [i locuitorii 

Oravi]ei, prietenii lor de departe sau din zon`, 

oamenii stabili]i în jur sau veni]i în vacan]` 

aici, turi[tii ocazionali graviteaz` în aceste 

zile în jurul Festivalului [i al Teatrului, care 

are reputa]ia de a fi cel mai vechi de pe 

teritoriul României, construit fiind, la 1817 

dup` modelul celebrului Burgtheater vienez. 

Vizitând Oravi]a, pe la 1836, pictorul 

Ferdinand de Baudri observa prezen]a unei 

elite locale cosmopolite, bi- sau trilingve, 

iubitoare de muzic`, pictur`, dar [i de 

distrac]ii, semn c` grijile cotidiene nu erau 

a[a de ap`s`toare, încât s` nu le permit` 

un r`gaz pentru pl`cutele îndeletniciri 

artistice. Teatrul care face [i azi faima 

Oravi]ei, fiind restaurat dup` 1990, în vremea 

ministeriatului lui Ion Caramitru, era înc` 

de pe atunci frecventat cu asiduitate, 

devenind cu timpul gazd` pentru spectacolele 

trupelor venite de pe tot teritoriul Imperiului 

habsburgic, iar mai târziu din Vechiul Regat, 

stimulând ini]iative actorice[ti locale [i 

creând în jurul lui, mai ales în perioada 

interbelic`, un public cultivat. 

Atmosfera de alt`dat`, a[a cum ne-o 

imagin`m din ce s-a scris despre ea [i din 

ce a povestit despre Franz Schubert [i Viena 

din vremea lui, Simina Ivan, prezentatoare, 

dar [i interpret` de mare clas` a câtorva dintre 

celebrele lieduri ale compozitorului c`ruia 

îi era dedicat` seara de 7 august, mi s-a p`rut 

c` se reface, ca printr-o miraculoas` ma[in` 

a timpului reg`sit, ascultând compozi]iile 

pentru pian, pe care Manuela [i Drago[ 

Mihìlescu le-au executat impecabil. 

Str`lucirea acestui trio artistic [i a muzicii 

pe care au omagiat-o s-a r`sfrânt în 

entuziasmul publicului [i a [ters impresia 

de a[ezare muzeal`, pe care teatrul o las` 

atunci când e gol, pentru a o înlocui cu 

emo]iile cumulate, ale arti[tilor [i publicului, 

cu aplauzele r`spl`tind îndelung eforturile 

celor care au cântat. Nu mic` mi-a fost 

mirarea s` aud vorbindu-se francez` în foaier 

[i s` constat c` în public erau [i câteva familii 

tinere de francezi, înso]ite de copiii lor. Se 

aflau în vacan]` la Potoc [i descoperiser` 

înc` de anul trecut Teatrul [i Festivalul: 

veneau a[adar, pentru a dou` oar`, s` se 

bucure de descoperirea lor [i s` asculte 

muzic` de înalt` calitate. La fel ca atâ]ia 

timi[oreni, care se deplasaser` special pentru 

aceast` sear` la Oravi]a. 

Ca multe alte lucruri bune care se fac 

în aceast` ]ar`, festivalul se bazeaz` pe o 

ini]iativ` privat` [i î[i datoreaz` viabilitatea 

[i succesul, înc`p`]ân`rii de a dovedi c` se 

poate, aptitudinilor manageriale pe care un 

artist [i le descoper` la nevoie [i disperare, 

atunci când dorin]a de a împ`rt`[i cu al]ii 

pasiunea pentru arta lui e la fel de mare ca 

puterea de coagula sensuri [i energii. Manuela 

Iana –Mihìlescu, sprijinit` de familia 

sa [i de prietenii muzicieni, al`turi de Funda]ia 

Kratima au izbândit în aceast` încercare 

[i to]i cei care au contribuit la sponsorizarea 

acestui proiect merit` laudele noastre. 

DESANT DE PICTORI ÎN 

MUN}II BANATULUI 

ADINA HORNEA ABRUDA 

IULIE 2011: TAB~RA DE PICTUR~, GÂRNIC; 

SIMPOZIONUL DE ARTE VIZUALE, ORAVI}A 

În organizarea Funda]iei "Ars Banatica", a Filialei Timi[oara a U.A.P. [i a Consiliului 

Or`[enesc Oravi]a, între 24-30 iulie Gernikul cehesc al Banatului – Gârnic - a fost invadat. 

Nu de alte na]ii dornice s` pun` st`pânire pe el (cu toate c` frumuse]ea peisajelor, farmecul 

local, ospitalitatea pemilor, ca s` nu mai punem la socoteal` aerul curat [i lini[tea 

imperturbabil`, ar face din el o ]int` sigur`!), ci de arti[ti devoratori [i d`ruitori de frumos. 

Înarma]i cu [evalete (unii), cartoane, pânze, pensule, vopsele, borc`nele, sticlu]e, 11 

arti[ti "au levitat" "la o altitudine de 705 m fa]` de nivelul m`rii" (cf. coordonatelor 

geografico-topografice din "pagina de prezentare a comunei Gârnic") [i au aterizat în 

pensiunea din partea locului, în care arta pictural` a f`cut cas` bun` cu opulen]a culinar` 

specific` zonei. Pe de o parte, case à la Gârnic, câmpuri melancolice, copaci viguro[i, 

flori diafane [i treb`luitoare localnice – mustind de culoare – , pe de alt` parte, fripturi 

suculente, chiftelu]e ardente, "pl`cin]i" cehe[ti, cl`tite "îmbrânzite" [i alte minun`]ii de-ale 

gurii... Stropite toate din bel[ug cu vinuri [i t`rii, marca "Domeniile Nicola" de la Reca[. 

Neîmblânzit` a cam fost vremea, care nu a prea ]inut cu arta. Cu cea a pictorilor, desigur, 

pentru c` cea gastronomic` nu depinde nicicând de (ano)timp. Pe o vreme vântoas` [i 

umed`, pictatul a fost [i un exerci]iu de voin]`, nu doar de dorin]`. 

"Cotropitorii" locului au fost, în ordine alfabetic`, Traian Abruda, Maria Bana Jichi]a, 

Costin Br`teanu, Teodora Chinschi, Petru Gali[, László Mátyás, Doina Moisescu, Constantin 

R`ducan, Felicia Selejan, Mariana }epe[ [i Viorel Toma, arti[ti de facturi [i vârste diferite, 

cu pi(c)tore[ti prezen]e, care au polemizat nu doar vizual, ci [i verbal! Dar ce-ar fi pictorii 

f`r` critici? I-a "spionat" (dup` cum se lùda) C`lin Chincea, activ în Berzovia, Reca[, 

a [i le-a f`cut cu minu]iozitate portretele în creion. Cei care s-au smuls din leneveala de 

duminic` au avut ocazia s` le audieze la vernisajul din 31 iulie, orele 17.00, la Teatrul 

"Mihai Eminescu" din Oravi]a, bucurându-se, totodat`, de prezen]a pictorilor [i a pânzelor 

lor. 

Arti[tilor care au descins direct din tab`r` li s-au mai adùgat trei, ale c`ror pânze 

au întregit expozi]ia: Igor Isac, Sorin Nicodim [i Nicolae Ungar. De[i la Gârnic s-a ajuns, 

în general, dinspre vest, pe ruta Timi[oara via Oravi]a, dou` dintre artiste au pornit din 

sud-est: Doina Moisescu [i Teodora Chinschi, care au p`r`sit Bucure[tiul pentru o s`pt`mân` 

de (re)crea]ie. {i, pentru c` tot am vorbit de provenien]e, trebuie s` complet`m "tabloul" 

cu lugojanul Constantin R`ducan, re[i]eanul Nicolae Ungar [i Igor Isac, originar din 

Republica Moldova (satul Oliscani, comuna {old`ne[ti, pentru sonoritate!) [i "pendulant" 

între Ciclova Montan`, Oravi]a [i Timi[oara. 

Au cuvântat – mai pe scurt – la deschiderea vernisajului, pentru a-i l`sa loc [i timp 

criticului C`lin Chincea, prof. dr. Trìl` Tiberiu Nicola, pre[edinte al Funda]iei "Ars 

Banatica" [i merituosul organizator al taberei de crea]ie (cea în discu]ie nefiind prima [i, 

mai mult ca sigur, nici ultima!) [i doamna Veronica Balaj, sosit` din Timi[oara pentru 

a transmite cu vioiciune, pe calea undelor, evenimentul. 

ARTCICLOVA 

Asocia]ia cultural` interna]ional` ArtCiclova particip` la deschiderea 

stagiunii 2011 - 2012 a Teatrului Merlin Timi[oara, care va avea loc duminic` 11 septembrie 

în Piata Operei din Timi[oara. Seria de evenimente consacrate lans`rii festive începe 

la ora 10,30 cu spectacolul Visul lui Buratino, în regia Evei Labadi Megyes, noua directoare 

a teatrului, urmat de un performance integrativ al trupei de actori din Karlsruhe, CIRCUS 

3000, în regia Ondinei Dietz. Manifest`rile vor continua la sediul Teatrului de P`pu[i, 

din Pia]a Mocsonyi, pân` la ora 14:00. Pe data de 13 septembrie, CIRCUS 3000 va 

sus]ine un environmental performance în Pia]a Lacului din Ciclova Montan`, la sediul 

ArtCiclova.


NARRENTURM 

narrenturm 

orizont 

28 

EROS PHARMAKON 

LA BALAMUC 

DANA CHE<strong>TRI</strong>NESCU 

Nebunia poate lua diverse forme, ca la 

pacienta evocat` de Henri Michaux 1 , care se 

prezint` la medicul psihiatru din cauza unui 

conflict de interese: "vocile" o numesc regin`, 

de[i femeia se [tie republican` convins`. 

E greu de cuprins într-o pagin` tot ce 

]ine de aceast` zon` crepuscular`. Se întâlnesc 

aici deopotriv` elementele fizice [i cele 

metafizice. Se scrie mult în ultima vreme 

despre tulbur`rile psihice [i societate. S-a 

început cu istoria cultural` a nebuniei. S-a 

scris despre excluderea bolnavilor psihici, 

despre organizarea [i func]ionarea institu]iilor 

de tratament, despre scopul [i semnifica]ia 

azilului sau spitalului de nebuni. S-a scris [i 

s-a citit, cu un fior, despre epoca întunecat` 

a psihiatriei, despre încarcerare ca m`sur` 

normativ` [i punitiv`: de pild`, despre 

asem`n`rile dintre închisoare [i azil, de la 

arhitectur` [i ra]ii alimentare, la rela]ia de 

subordonare [i animozitate dintre pu[c`ria[ 

/ pacient [i supraveghetor / medic-infirmier 2 . 

Mai târziu, în era political correctness, 

a început s` se scrie despre un alt tip de 

excludere a nebuniei din via]a cotidian` – 

discriminarea. S-au f`cut numeroase studii 

pentru a ar`ta c` este mai u[or s` fii 

homosexual decât nebun. O cercetare dat` 

recent publicit`]ii în Anglia, de pild`, cu mii 

de responden]i, indic` o serie de procentaje 

triste, dovad` a faptului c` nebunia este înc` 

unul din cele mai puternice tabuuri sociale. 

Astfel, peste 30% din oameni cred c` le-ar 

fi mai u[or s`-[i strige în gura mare orientarea 

sexual` minoritar` decât s` se declare bolnavi 

psihic. Cam tot atâ]ia consider` c` cineva 

diagnosticat cu o afec]iune psihic` nu poate 

desf`[ura nici o activitate în mod responsabil. 

Apoi, mai pu]in de patru angajatori din zece 

s-au declarat dispu[i s` angajeze pe cineva 

cu probleme de acest gen. Un respondent, 

declarându-se f`r` ezitare ca un dublu 

marginal – asiatic în Europa [i homosexual 

– opineaz` c` nici una din consecin]ele, de 

ordin social, etnic, religios, lingvistic sau 

sexual, care deriv` din identitatea lui astfel 

declarat`, nu ar fi pe jum`tate la fel de grave 

ca acelea care ar decurge dintr-o eventual` 

diagnosticare din aria psihiatriei. 3 

Apoi, se vorbe[te foarte mult, într-o 

perioad` în care industria mondial` a 

medicamentelor a ajuns s` fie la fel de blamat` 

ca cea a armamentului, despre conspira]ia 

psiho-farmaceutic`. Ambivalen]a st`rilor 

emo]ionale (unele normale, altele, mai pu]in) 

se asociaz` cu dualitatea produselor 

farmaceutice, care vindec` pe de-o parte [i 

îmboln`vesc, tulbur`, sau creeaz` dependen]` 

pe de-alt` parte. O carte ap`rut` cu câ]iva 

ani în urm` în Statele Unite, Confesiunile 

unui vânz`tor de droguri 4 , adev`rat bestseller, 

a stârnit mare vâlv` în rândurile furnizorilor 

[i consumatorilor de medicamente. Industria 

chimicalelor omoar` americanii într-un ritm 

alarmant, sus]ine Gwen Olsen, chiar dac` o 

treime din PIB se vars` în s`n`tate. Concernele 

farmaceutice arunc` pe pia]` droguri care 

îmboln`vesc [i creeaz` dependen]`, apoi ucid, 

ajungând a treia cauz` a decesurilor în Statele 

Unite, dup` cancer [i afec]iunile cardiace. 

Gwen Olsen scrie dintr-o dubl` perspectiv`. 

În primul rând, vine cu informa]ii din culisele 

industriei farmaceutice, ca una care a lucrat 

ani de zile la Johnson& Johnson, Bristol- 

Myers-Squib, Abbott Laboratories [i al]i 

mon[tri desacraliza]i ai medicamentelor. În 

al doilea rând, ea vorbe[te din perspectiva 

victimelor acestei industrii, cartea fiind scris` 

la scurt timp dup` ce nepoata autoarei, 

dependent` de anti-depresive, [i-a pus cap`t 

zilelor. În consecin]`, fostul dealer de medicamente, 

convertit la medicina naturist`, denun]` 

"mariajul financiar" dintre psihiatri [i industria 

farmaceutic`, o alian]` contra naturii care a 

ajuns s` afecteze un segment tot mai larg de 

popula]ie, mai ales copiii [i tinerii. Se prescriu 

cu o lejeritate de nedescris, avertizeaz` Gwen 

Olsen, droguri psihotrope de tip Prozac, sub 

cele mai inofensive denumiri medicale [i prin 

campanii publicitare care prosl`vesc eficien]a 

domestic` [i profesional`, energia [i optimismul 

cotidian, toate ob]inute prin ingurgitarea 

cu regularitate a anti-depresivelor. O dat` 

intrat` aceast` industrie în [colile americane, 

spune autoarea, s-a ajuns ca mai bine de 

jum`tate din diagnosticele de tulbur`ri psihice 

aplicate adolescen]ilor s` fie false sau 

supralicitate, pentru a se crea, de timpuriu, 

o categorie fidel` de consumatori. 

Pe de-alt` parte, statistici comparative 

arat` c` prezen]a unui num`r mare de psihiatri, 

psihologi, terapeu]i [i asisten]i sociali în sânul 

unei comunit`]i este cum nu se poate mai 

salutar`, este un semn de normalitate [i un 

indicator de bun` calitate a vie]ii. Astfel, în 

]`rile scandinave [i în SUA, 20% din popula]ie 

beneficiaz` de psihoterapie. În Austria, exist` 

un specialist psihiatru la fiecare mie de 

locuitori. În majoritatea ]`rilor europene, 

raportul este de 1/2.000. În România, unde 

ar trebui, conform acestor cifre, s` existe 

aproximativ 11.000 de terapeu]i, se vede cu 

ochiul liber c` exist` de dou`zeci de ori mai 

pu]in speciali[ti 5 . Având în vedere, mai apoi, 

c` din ce în ce mai mul]i medici pleac` în 

Occident [i c` din ce în ce mai mul]i români 

sufer` de tulbur`ri mintale, provocate de stres, 

s`r`cie, singur`tate sau alcool, raportul este 

[i mai îngrijor`tor. În asemenea m`sur`, încât 

s-a ajuns s` se creeze topuri sinistre ale 

jude]elor locuite de persoane cu probleme 

psihice. Afl`m c`, în aceast` întrecere, iese 

înving`tor – nu se [tie prea bine de ce – jude]ul 

Brìla, zon` în care fiecare al treisprezecelea 

cet`]ean sufer` de o boal` psihic` ([i asta, 

numai din rândurile celor spitaliza]i), inciden]` 

de zece ori mai mare decât media na]ional`, 

[i a[a dezastruoas`6. 

Alte statistici comparative ne tulbur` [i 

mai tare. România st` la fel de prost cu 

psihiatria, cum st` [i cu corup]ia. Ajun[i din 

nou în vizorul Bruxelles-ului, românii dau 

chix în fa]a comisariatului european pentru 

s`n`tate, pentru c` sunt campioni la fraudarea 

fondurilor comunitare în domeniul medical. 

Cel mai mare dezastru se înregistreaz` în 

reforma psihiatriei române[ti, unde întârzierea 

noastr` este de ani-lumin` fa]` de alte 12 ]`ri 

europene monitorizate. 7 Parafrazându-i pe 

autorii acestor rapoarte, putem spune c`, dac`, 

la nereguli cu bani europeni, România e 

genial`, la reforma în psihiatrie, ]ara noastr` 

este retardat` [i deprimat` rù. Ce pastile 

psihotrope îi putem administra? 

________________ 

1 Henri Michaux, La connaissance par 

les gouffres, Paris, Gallimard, 1984, p. 249. 

2 Michel Foucault, Istoria nebuniei în 

epoca clasic`, Bucure[ti, Humanitas, 1996. 

3 The Guardian, 20 mai 2010. 

4 Gwen Olsen, Confessions of an Rx 

Drug Pusher, Universe, 2005. 

5 Cristina Dobreanu, "Românii, tot mai 

atin[i de bolile psihice", România liber`, 29 

iulie 2008. 

6 Robert Veress, "România are nebuni 

de top", jurnalul.ro, 2 iunie 2011. 

7 Daniela Filipescu, "Corup]ia [i 

psihiatria din România sperie UE", Adev`rul, 

14 iulie 2008. 

SFIN}I, NEBUNI, CANIBALI 

CIPRIAN V~LCAN 

Henri Michaux, La connaissance par les gouffres, Paris, Gallimard, 1984, p. 249, 

not` de subsol : 

"Admirable séparation des fonctions, qui peut encore aller plus loin, comme chez 

cette malade, presque séparée de sa mégalomanie, que ses voix appellent - - et qui, surprise, dit au médecin : < Mais je ne 

veux pas le croire, docteur, dans notre famille nous avons toujours été bons républicains>. 

În magistrala lui trilogie Sfin]i, nebuni, canibali, publicat` la Haga între 1969 [i 

1981, Hindebaldus Pekkerman porne[te de la intui]iile lui Huizinga despre rolul nebuniei 

în cadrul civiliza]iei occidentale pentru a schi]a o tipologie exhaustiv` a marginalit`]ii, 

ilustrat` cu documente din toate col]urile lumii, de la poemele indienilor navajo pîn` la 

ghicitorile aborigenilor australieni, de la descîntecele popula]iei ainu pîn` la strig`turile 

obscene din folclorul maghiar, de la baladele lui Villon pîn` la Orbirea lui Canetti. Interesat 

de tot ceea ce este neobi[nuit, excentric, ciudat, Pekkerman propune o veritabil` enciclopedie 

a nonconformismului, aducînd în fa]a cititorului magi, fachiri, ventriloci, nebuni întru 

Hristos, dervi[i, vr`jitori, trubaduri, r`spopi]i, [amani, ho]i de buzunare, admiratori ai 

lui Machiavelli, speciali[ti în otr`vuri, zoofili, zombies, pu[ca[i marini, feti[i[ti, narcisi[ti, 

proxene]i, nazi[ti, satani[ti, comuni[ti, lacanieni, vampiri, strangulatori de b`trîni, profanatori 

de morminte, spioni, port`rese, toreadori, mormoni, pitici, colec]ionari de timbre, sfin]i 

f`r` limb` ori dependen]i de Wagner. Pentru c` spa]iul pe care îl avem la dispozi]ie nu 

ne permite s` discut`m pe larg despre excep]ionalul tratat al lui Pekkerman, ne vom opri 

numai asupra modului în care sînt surprinse în cadrul acestuia diversele ipostaze ale 

nebuniei. 

Potrivit lui Pekkerman, exist` trei mari interpret`ri propuse nebuniei de-a lungul 

istoriei umanit`]ii. Într-o prim` etap`, nebunul e socotit un mesager sacru, rostitorul 

acelor adev`ruri pe care zeii le destineaz` muritorilor dup` retragerea lor din lume. Func]ia 

sa e una eminamente religioas`, el e un ascet care-[i sacrific` trìrile personale pentru 

a se pune în totalitate la dispozi]ia puterilor celeste, imolîndu-[i interioritatea [i transformînduse 

într-o simplu pion pentru planurile divine. Comportamentul sù bizar, iconoclast, profund 

histrionic e motivat de povara acelor adev`ruri pe care le poart` cu sine [i care îl dep`[esc. 

El este altfel decît oamenii obi[nui]i fiindc` e marcat de ap`s`toarea vecin`tate a divinit`]ii, 

fiindc` îi simte mereu privirea ce îl fixeaz` f`r` încetare. Prizonier al unor puteri pe care 

nu le controleaz`, î[i accept` cu resemnare destinul, purtîndu-[i cu stoicism masca de 

]icnit. 

Într-o a doua perioad`, rolul nebunului e reevaluat. Purt`torii de mesaj religios dobîndind 

un alt statut, ei sînt obliga]i s` dovedeasc` un comportament impecabil, integrîndu-se 

chiar în miezul dispozitivelor de control ale societ`]ii, refuzînd orice ie[ire iconoclast`. 

Nebunul r`mîne un marginal, îns` de aceast` dat` el este privat de aureola lui sacr`, e 

trimis în rîndul vagabonzilor, al borfa[ilor, al simplilor pierde-var`, f`r` ca existen]a lui 

s` mai par` marcat` de prezen]a vreunui sens transcendent. El devine un de[eu, un inexplicabil 

rebut, o simpl` eroare natural`. Pentru ca existen]a lui s` nu se transforme într-un scandal 

inacceptabil, el trebuie tratat sau suprimat. Maladia pe care o poart` cu sine e socotit` 

intolerabil`, fiindc` ea reprezint` o caricatur` a umanit`]ii, e pasti[a demonic` a portretului 

lui Adam. 

În a treia etap`, aceea pe care, potrivit lui Pekkerman, am ajuns s` o trìm, nebunului 

i se atribuie o func]ie estetic`, el trebuie s` suplineasc` absen]a de creativitate a a[azi[ilor 

arti[ti oficali, incapabili s` trezeasc` nici m`car cea mai slab` emo]ie în rîndul 

publicului. Umanitatea decadent`, lipsit` de orice vitalitate sau de orice fior sacru, se 

dovede[te neputincioas` s` se mai înzestreze cu o art` pe m`sur` epocilor anterioare. 

Diagnosticul lui Hegel se împline[te, moartea artei e constatat` cu acte în regul`, ultimii 

pretin[i arti[ti sînt sco[i la pensie printr-o hot`r`re de guvern. Îns` în rîndul tot mai pu]in 

numero[ilor oameni cultiva]i persist` o nostalgie a artei pe care capodoperele trecutului 

nu o pot satisface în întregime. Privirile lor dezorientate, private de obiectele estetice 

canonizate, se îndreapt` asupra nebunilor, descoperind în simptomele maladiei acestora 

o form` de creativitate deturnat` de la sensul sù firesc, îns` înc` vie, proasp`t`, tumultuoas`. 

Nemaiavînd parte de art` în sensul în care s-au obi[nuit, ei se mul]umesc cu contemplarea 

nebunilor.

orizont 

29 


DUPLEX duplex 

POVE{TI DIN 

}ARA NIM~NUI 

ADINA BAYA 

Mereu fixate între dou` lumi, în no man's 

land-ul din zona de coliziune a dou` culturi 

/ religii / state – a[a arat` filmele lui Eran 

Riklis, unul dintre cei mai importan]i regizori 

israelini ai momentului. Observând cu aten]ie 

[i l`sând situa]iile s` vorbeasc` de la sine, 

ele ofer` o vedere într-un univers aflat mereu 

"între", niciodat` de o parte sau de alta. Mereu 

la grani]`. În Mireasa sirian` (2004), camera 

de filmat p`trunde în "]ara nim`nui" din În`l]imile 

Golan. Într-un sat unde locuitorii au 

"na]ionalitate nedefinit`", pentru c` nu sunt 

recunoscu]i nici de Siria [i nici de autoritatea 

israelian` de ocupa]ie. O tân`r` de aici urmeaz` 

s` se m`rite cu un actor din Damasc, pe 

care îl cunoa[te doar de la televizor. Cum 

accesul sirienilor nu e permis în teritoriul 

ocupat, c`s`toria aranjat` are loc la grani]`, 

unde de o parte se afl` întreaga familie a 

miresei, iar de cealalt` – rudele mirelui. Peste 

gardul de sârm` ghimpat`, nunta[ii î[i strig` 

unul altuia ur`ri cordiale prin megafon. Comicul 

inevitabil plute[te într-o mare amar`. La 

fel ca în Lemon Tree (2008), unde camera 

lui Riklis fixeaz` West Bank-ul. Mai exact, 

livada de l`mâi care se nimere[te s` fie a[ezat` 

tocmai pe grani]a ce separ` teritoriile locuite 

de palestinieni de cele locuite de evrei. {i 

care trebuie anihilat` pentru a face loc unui 

zid compact de beton. Chiar dac` l`mâii sunt 

pre]ioasa mo[tenire de familie a unei v`duve, 

[i unica ei surs` de venit. Ambele pove[ti 

dezv`luie falsul zugr`virii monocrome a 

conflictului din jurul grani]ei [i ofer` mai 

multe detalii despre realit`]ile convie]uirii 

în teritoriile ocupate decât orice buletin de 

[tiri cu atacuri teroriste. 

Cei ce au v`zut cele dou` pelicule de 

mai sus s-au dus cu interes s` vad` ultimul 

film semnat de Riklis, proiectat în acest an 

la Festivalul Interna]ional de Film 

Transilvania (TIFF). Misiunea directorului 

de resurse umane (2011) studiaz` o nou` zon` 

de grani]`, îns` departe de Orientul Mijlociu. 

De data asta suntem "nici în est [i nici în 

vest". Adic`, a]i ghicit: la noi acas`, în Balcani. 

Cam la fel de prozaic precum îi este titlul, 

debutul filmului se situeaz` în biroul de 

resurse umane al unei mari fabrici de pâine 

din Ierusalim. Printre dosare anoste [i piese 

demodate de mobilier. Totul începe de la 

un fax sosit într-o sear`, la sfâr[itul 

programului, care anun]` amenin]`tor: una 

dintre angajatele fabricii a fost victima unui 

atentat cu bomb`, iar faptul c` nimeni din 

cadrul companiei nu i-a revendicat înc` trupul 

la morg` risc` s` atrag` un scandal mediatic 

de propor]ii. Un tabloid local preg`te[te o 

întreag` investiga]ie ce denun]` "lipsa de 

umanitate" a celor ce conduc compania [i 

faptul c` angajeaz` imigran]i anonimi pe care 

apoi îi trateaz` ca pe ni[te propriet`]i jetabile. 

Directorul de resurse umane intr` rapid în 

alert`, porne[te pe urmele obscurei angajate 

– pe care, evident, nu o cunoscuse personal 

– [i devine treptat participant involuntar în 

drama ei personal`. 

În cursa contra cronometru menit` s` 

evite dezastrul unei lovituri grele de imagine, 

detaliile curg molcom, nu lipsite de 

ambiguitate pe alocuri. Angajata era "Yulia 

Petracke", provenea din România, locuia întro 

c`m`ru]a minuscul` în Ierusalim, avea 

diplom` de inginer, dar lucra ca femeie de 

serviciu. {i nu avea pe nimeni în ora[. Pentru 

a evita imaginea dezastruoas` cu care risc` 

s` se aleag` brut`ria, directorul de resurse 

umane e desemnat s` înso]easc` sicriul pân` 

în ]ara natal` a victimei [i s` îi asigure "o 

înmormântare demn`". Cu alte cuvinte, în 

numele unei strategii de PR de criz`, el trebuie 

s` devin` peste noapte angajatorul impecabil, 

grijiuliu, r`nit de pierderea femeii de serviciu, 

de[i în realitate Iulia Petrache nu însemna 

pentru el mai mult decât un nume [i un num`r 

într-un dosar. 

Cât` vreme povestea r`mâne situat` în 

Ierusalim, Riklis creioneaz` cu subtilitatea 

[i talentul pe care le [tim deja starea 

permanent` de asediu a ora[ului – atacurile 

cu bomb`, omniprezentele filtre de poli]ie, 

[tirile alarmiste ce se aud mereu la un radio 

în surdin`. Iar pentru asta i se poate ierta 

lipsa de coeren]` a scenariului pe alocuri (de 

ce, totu[i, trebuie s` mearg` directorul de 

resurse umane personal?, de ce îl înso]e[te 

un jurnalist? [.a.). Îns` lucrurile o iau rù la 

vale imediat dup` aterizarea pe plaiuri 

balcanice. }ara "dintre est [i vest" se 

dovede[te a fi regatul [p`gii universale, în 

care oamenii tind s` poarte c`ciuli ruse[ti 

[i s` î[i s`rute zgomotos oaspe]ii pe ambii 

obraji, sau s` închirieze tancuri pentru a 

p`trunde în zone greu accesibile de munte. 

O ]ar` în care ruinele industriale coexist` 

cu mizeria [i primitivismul. Imaginea 

caricatural` a României nu e numai jignitoare, 

ci [i construit` pripit, amatoristic, dup` 

manualul cli[eelor de duzin`. Chiar dac` 

admitem c` dramele familiale grosiere [i 

tonurile supradramatizante în care e zugr`vit` 

]ara sunt menite doar s` serveasc` ca 

background în care evolueaz` eroul [i marile 

transform`ri prin care trece, filmului tot nu 

i se poate da not` de trecere. Faptul c` 

"domnul director" ajunge finalmente s` 

empatizeze cu familia decedatei [i î[i ascunde 

o lacrim` la un moment dat nu convinge. 

Nici m`car mu]enia îndurerat` a Irinei 

Petrescu în rolul minor al mamei victimei 

nu reu[e[te s` salveze aparen]ele. 

Din Misiunea directorului de resurse 

umane lipse[te concizia pe care au avut-o 

Lemon Tree [i Mireasa sirian`, capacitatea 

de a pune punctul pe i f`r` a face sublinieri 

îngro[ate. Lipse[te [i naturale]ea jocului 

actoricesc – Mark Ivanir e departe de a fi 

conving`tor în rolul "directorului", iar tân`rul 

actor francez Noah Silver e de-a dreptul 

penibil în rolul fiului adolescent al Iuliei 

Petrache, care vorbe[te o român` limitat` 

la înjur`turi rostite cu un accent absolut 

cumplit. A[a c` dac` ave]i poft` s` v` amuza]i 

cu un portret kitsch al României, demn de 

un veritabil film de duzin`, n-ave]i decât s` 

încerca]i Misiunea directorului de resurse 

umane. Pentru reale realiz`ri cinematografice, 

cùta]i în filmografia anterioar` a lui Riklis. 

SIMPLE FORMALIT~}I 

CRISTINA CHEVERE{AN 

Dup` apari]ia versiunilor în ebraic` 

(2004) [i englez` (2006) ale Misiunii 

directorului de resurse umane, reviste 

israeliene, americane, europene [i nu numai 

publicau recenzii ale unuia dintre cele mai 

apreciate romane ale lui A.B. Yehoshua. 

Pu]in dup` nominalizarea la prima edi]ie a 

prestigiosului Man Booker International 

Prize (2005), cunoscutul romancier, 

dramaturg [i eseist israelian primea The Los 

Angeles Times Book Prize (2006) pentru 

cartea ce reune[te tragedia surd` a destinelor 

individuale cu dilemele, vulnerabilit`]ile [i 

speran]ele zbuciumatei istorii recente. Punct 

focal: Ierusalim, simbolic loc de plecare [i 

întoarcere, ora[ "chinuit [i jerpelit", dar [i 

ora[ al min]ii, al unor loialit`]i [i ata[amente 

poate greu de p`truns pentru neini]ia]i. 

O ini]iere se afl`, de fapt, în centrul 

Misiunii. Protagonist` [i unic` posesoare 

a unui nume, Iulia Ragaiev nu e, totu[i, cea 

care va evolua. Întreaga ac]iune o ia, îns`, 

drept pretext: plecat` la pia]` f`r` vreun act 

de identitate, e ucis` într-un atentat, l`sând 

în urm` doar un flutura[ de salariu mototolit. 

Întrucât zace singur` în spital [i la morg`, 

un ziar local în cùtare de senza]ional acuz` 

de nep`sare [i inumanitate conducerea 

fabricii de pâine unde se descoper` c` lucra. 

La primirea materialului, în vederea 

formul`rii unui drept la replic`, patronii 

încearc` s` dezlege misterul fostei angajate, 

care nu mai activa în cadrul companiei de[i, 

din gre[eal`, nu i se suspendaser` drepturile 

salariale. Evident, povestea se complic` pe 

m`sur` ce identitatea femeii se contureaz`. 

"În aceste zile cumplite, când devenise 

un fapt de rutin` ca trec`torii s` fie rup]i în 

buc`]i pe str`zi de explozii neprev`zute, 

scrupulele se ivesc de unde nici nu te a[tep]i". 

Cel pe care întregul proces îl transform` e 

directorul de resurse umane, îns`rcinat cu 

ap`rarea reputa]iei firmei. Ajunge s` 

acompanieze sicriul Iuliei pân` într-un col] 

îndep`rtat al fostelor teritorii sovietice, pentru 

a o reda unei familii la fel de scindate [i 

debusolate ca majoritatea celor întâlni]i, 

modela]i de un univers în deriv`. V`zut` 

de mul]i ca ecou al pove[tii lui Addie 

Bundren din capodopera lui Faulkner, Pe 

patul de moarte, Misiunea nu urm`re[te doar 

detaliile unei c`l`torii în spa]iu, ci [i nuan]ele 

unui itinerar psihologic. Adev`ratul erou 

e cel care, odat` extras din propria-i existen]` 

nefericit`, ajunge s`-[i pun` adev`ratele 

întreb`ri. 

În cele trei capitole – Directorul, 

Misiunea [i C`l`toria -, Yehoshua nu se 

mul]ume[te s` trateze un incident izolat, 

ci expune o stare de fapt, abrutizarea în fa]a 

marilor treceri devenite parte a cotidianului. 

"Am luat moartea cea mai anonim`, cea mai 

marginal` “…‘ Suntem obi[nui]i s` ne moar` 

solda]ii, dar problema e cum s` plângi civilii 

ce mor pe str`zi, israelieni, arabi, muncitori 

strìni. Ce însemn`tate are moartea cuiva 

bându-[i cafeaua la cafenea sau a unei 

îngrijitoare într-un autobuz? Trebuie s` d`m 

un în]eles acestor mor]i absurde în loc s` 

ne prefacem c` nu exist`" 1 . Grìtoare e 

preferin]a de a opera cu personaje nenumite, 

identificate doar prin pozi]iile ocupate întro 

societate precar`. Directorul, secretara, 

bebelu[ul, [eful de tur`, ziaristul, [efa de 

cabinet, doamna consul, so]ul, patronul, 

sergentul, mama, fiul, fosta so]ie: pioni întrun 

joc f`r` sens, lega]i doar de rolurile din 

public [i privat. Deplasarea real` e cea spre 

redescoperirea [i împ`rt`[irea emo]iei 

autentice. 

Neconcentrându-se pe aventur`, cartea 

mizeaz` pe atmosfer` [i introspec]ie. 

Radiografiaz` nu doar un sistem de rela]ii 

interumane corupt de anormalitatea 

circumstan]elor, ci ideea de umanitate în 

sine. Misiunea de care directorul se va achita, 

în cele din urm`, onorabil, pare ini]ial 

nepotrivit`. Individul e plasat, ironic, întro 

func]ie pentru care nu-l recomand` 

înclina]iile. Opac la tot ce ]ine de al]ii, 

absorbit în propria mic` dram`, omul f`r` 

amintiri despre angajata brut`riei ajunge s- 

o cunoasc` cel mai bine [i, în acela[i timp, 

s` se reg`seasc`. Considera]iile îi sunt 

întrerupte de pasaje apar]inând unor naratori 

colectivi ce îl observ` de-a lungul experien]ei 

formative la mijloc de via]`. Muncitori, 

gr`niceri, vecini, personal al spitalului: sunt 

martorii lungului drum dinspre Ierusalim 

c`tre decizia întoarcerii. 

Înaintând cu r`bdare, f`r` precipit`ri 

demonstrative sau exager`ri militante, cartea 

î[i ]ese plasa simbolic` [i mesajul dens. 

Plecând de la pilonii zdruncina]i ai 

existen]elor reale [i fictive, scriitorul 

aminte[te poate unul dintre cele mai u[or 

uitate lucruri, în vreme de r`zboi [i pace 

deopotriv`: iubirea [i formele-i variate, 

dezarmante. În interpretarea scriitoarei Claire 

Messud, "Yehoshua, de mult` vreme maestru 

al comediei delicate, aproape cehoviene, 

porne[te de aceast` dat` de la o premis` 

profund întunecat` “…‘ [i creeaz` o oper` 

de art` pe rând absurd`, bizar` [i 

emo]ionant`. În concluzia nea[teptat`, dar, 

desigur, inevitabil`, proclam` Ierusalimul 

drept ora[ al 'tuturor'" 2 . Analiz` cu substrat 

al unor vremuri tulburi, Misiunea ofer` o 

provocatoare experien]` de lectur` [i via]`. 

___________ 

1 "Power and Pity". Interviu cu Maya 

Jaggi în The Guardian, 24.06.2006, disponibil 

online la http://www.guardian.co.uk/ 

books/ 2006/ jun/ 24/ featuresreviews. 

guardianreview11 

2 "Travels with Yulia". The New York 

Times Sunday Book Review, 13.08.2006, 

disponibil online la http://www.nytimes. 

com/2006/08/13/books/review/ 

Messud.t.html


DOWNLOAD download 

orizont 

30 

TUR DE ORIZONT 

A fost Mircea Dinescu la Zalù pentru din prim`vara anului 1934¤. Câteva 

o lectur` public` [i i-a acordat un interviu notabilit`]i ale satului, în frunte cu [eful 

lui Daniel Sùca (Caiete Silvane, nr. 78). de gar`, joac` s`pt`mânal tarok, întâlninduse 

vineri seara¤ la casa parohial`. În alte 

{i zice o chestie frumoas`, pe care merit` 

s` o reproducem, fiindc` e tonifiant` [i, p`r]i ale romanului, ziua de întâlnire nu mai 

sper`m, adev`rat`. (Aten]ie: e vorba de e vineri, ci duminic` (tarokul de 

ultima parte a spuselor…): "Poate c` odat` duminic`¤)" ● Te cam ia cu furnic`turi în 

cu vârsta te îndep`rtezi de poezie, te mai podul palmei când vezi ce ochi au unii 

usuci, te mai osifici, te mai stafide[ti, a[a. cititori. {i când e[ti scriitor… 

Dar în clipa când eram convins ca nu o s` Tot în acela[i num`r din Luceaf`rul, 

mai scriu poezie, anul trecut, iat`-m`, am Adrian Costache scrie despre "Riscurile 

comis vreo dou`zeci [i ceva de poezii de nesfâr[itului compromis" – sec]iunea… 

amor, la b`trâne]e. Dac` poezia nu te înv`]`mânt. Merit` parcurs tot textul, tonul 

p`r`se[te [i dac` [tii [i cum s`-i ie[i [i în e acesta: "În fapt, Bacalaureatul de anul 

întâmpinare, poate s` ias` un lucru pl`cut. acesta a dezv`luit o realitate aflat` de ani 

Pe de alt` parte, dup` o anumit` vârst` cau]i buni în subsolurile urât mirositoare ale 

poezia nu numai a[a pe hârtie [i cu creionul, compromisului românesc în toate cele, în 

o cau]i [i în lucrurile m`runte ale existen]ei, [coal` de ast` dat`. Cauzele acestei situa]ii 

e[ti mai atent la ceea ce se întâmpl` în jur sunt multiple, cum, de altfel, s-a [i încercat 

[i e[ti dispus s` faci metafor` nu numai din a se eviden]ia pe ici, pe colo, când cei invita]i 

propriul tù creier, ci [i din realitatea din apar]ineau într-adev`r domeniului sau aveau 

jur. Mult` lume crede c` numai când e[ti decen]a inform`rii cu privire la sistem. Ele, 

tân`r te bucuri de via]`. Nu. Cu cât cauzele, s-au adunat în timp [i sunt produsele 

îmb`trâne[ti, cu atât te bucuri mai mult de toxice ale modului în care politica 

via]`. {i acest sentiment l-am trìt. Pe de româneasc` [i, implicit, institu]iile române[ti 

alt` parte, anul trecut împlinind 60 de ani, func]ioneaz`, iar inventarul lor e relativ u[or 

ar fi trebuit s` trec într-o alt` categorie, din de f`cut: destructurarea institu]ional` a 

asta de om sprijinit în baston, dar mi-am sistemului (ezit`rile privind segmentul 

dat seama c` nu sunt decât un adolescent înv`]`mântului obligatoriu, ezit`rile privind 

ceva mai [ifonat cu 40 de ani în urm`". evaluarea), men]inerea interesat` [i artificial` 

a unor licee, reform` contradictorie [i 

EXTRATERESTRUL DALI împotmolit` în retoric`, intruziunea 

sindicatelor în realitatea interioar` a [colii, 

"Dali: Geniu, Rege [i Bufon al minciuna politic` [i transformarea [colii întrun 

instrument electoral, democra]ia prost 

Secolului" este titlul unei evoc`ri a figurii 

artistului spaniol scris`, în Observator 

în]eleas` în spa]iul [colii, corp profesoral 

cultural (nr. 326), de Radu Varia, care l-a tot mai sub]ire din punct de vedere 

cunoscut personal [i, mai mult, i-a fost amic. profesional, produs al unor universit`]i 

Radu Varia: Pe 1 ianuarie 1975, de pild`, programate pe fabricarea de diplome [i pe 

dup` fire[tile ur`ri de La mul]i ani!, Dali îmbog`]iri personale, programe [colare 

m-a rugat s` fiu prezent la hotelul Meurice inadecvate [i indolen]` administrativ`, chiar 

la orele 18.00, c`ci vin extratere[trii. Zis atunci când anume m`suri se dovedeau a 

[i f`cut. Dup` dou`, trei false alerte, ba fi, cu adev`rat, utile. Ca un corolar al tuturor 

majordomul cu [ampania, ba un telefon acestor cauze, a avut loc un fel de deplasare 

oarecare, iat`-i c` vin: Spiridon, un tîn`r de accente în [coala româneasc`, mai 

sîrbo-croat încoronat cu o anten` parabolic`, importante fiind adesea aspecte secundare 

o asistent` al c`rei rol era acela de-a citi în ale procesului, în vreme ce înv`]area, ca 

sîrbo-croat` mesajul de Anul Nou c`tre Dali centru vital al realit`]ii educa]ionale, a 

al extratere[trilor [i o alta, înarmat` cu un cunoscut o continu` [i simbolic` degradare. 

porumbel alb, venit` ca traduc`toare. Dincolo îns` de cauze, spectacolul cel mai 

P`trun[i de eveniment, Dali [i cu mine sîntem trist a rezultat dintr-o stranie, absurd` 

alinia]i ca un [ef de stat cu ministrul sù încercare – rezultat` din prostie, ignoran]`, 

de Externe, la o ocazie excep]ional`. Afl`m incompeten]`, tic`lo[ie cras`, populism 

c`, în copil`rie, Spiridon a fost paralizat imbecil?! – de a mistifica realitatea, chiar 

pîn` cînd, într-o bun` zi, a primit instruc]iuni [i atunci când ea are o for]` a eviden]ei, pe 

de la extratere[tri indicîndu-i cum s` se mi[te alocuri (vezi liceele în care nimeni nu a luat 

[i s` mearg`, în sfîr[it. De atunci ar fi r`mas Bacalaureatul!) devastatoare. Din nou, 

în contact cu ei. La un anume cuvînt, politicianismul de cea mai joas` spe]`, în 

traduc`toarea se împotmole[te, nu-i g`se[te registru anulator, a încercat s` trag` foloase... 

echivalentul în limba francez`. Eu intervin, Am auzit lucruri incredibile: c` actuala Lege 

traducîndu-l imediat. Uluit, Dali se întoarce ar fi de vin` pentru rezultatele ob]inute, c` 

spre mine [i m` întreab` dac` vorbesc sîrbocroata. 

Nu¤, îi r`spund, extraterestra!¤, prevederea ca cei prin[i copiind s` nu mai 

s-ar fi înc`lcat drepturile omului, prin 

iar Dali î[i reia pe loc aerul solemn dinainte. poat` da dou` sesiuni Bacalaureatul, c` 

Cuvîntul acela, slav, îl avem [i noi în limba ministrul a dat inten]ionat asemenea subiecte 

român`..." 

[i "a creat" aceast` realitate ([i asta a spuso 

un lider politic care ar putea deveni primulministru 

al României!!!), c` unele subiecte 

CÂTEVA SC~P~RI {I-UN 

BAC 

ar fi fost gre[ite, c` elevii au fost sacrifica]i 

etc., etc." 

Criticul Dan Cristea recenzeaz` – în 

Luceaf`rul de diminea]` (nr. 33/2011) 

romanul lui Radu Mare[, Când ne vom 

întoarce, unul dintre cele mai importante 

ale anului trecut, iar cronica vine s` confirme 

calitatea c`r]ii. În finalul demonstra]iei, 

criticul puncteaz` câteva sc`p`ri ale 

prozatorului: "Chiar în debutul romanului 

se spune astfel c` Gavril M. a primit numirea 

la ferm` cu câteva zile înainte de a împlini 

25 de ani, în prim`vara lui 1935 (sau 1936)¤. 

La pagina 52 îns`, dubita]ia cronologic` se 

extinde, vorbindu-se acum de o diminea]` 

"LITERATURA ARE 

NEVOIE DE JOC CA DE 

AER" 

Pe cât de rare, pe atât de spectaculoase 

(n-am g`sit al cuvânt mai în… form`) sunt 

apari]iile publice ale prozatorului R`zvan 

Petrescu. Iat`-l recomandând proza scurt`, 

într-un interviu pentru revista VIP: "Exact 

din cauza bugetului redus i-a[ spune acelui 

român nelini[tit s` citeasc` proz` scurt`, 

deoarece într-un volum de povestiri g`se[te 

în jur de 10 - 15 astfel de forme narative, 

iar fiecare dintre ele este (dac`-i vorba deun 

scriitor bun) un roman, esen]a unui roman. 

A[a c` românul s`rac, în loc s` pl`teasc` 

15 romane (care nu pot avea decît mult balast 

din punct de vedere maritim-literar), va da 

bani doar pentru o singur` carte. Iar proza 

scurt` se tope[te mult mai repede decît un 

roman, pe principiul înghe]atei". ● La 

încuietoarele întreb`ri Ave]i [i un alt fel 

de a va exprima în scris decât cu umor? 

Ce tip de umor crede]i c` v` caracterizeaz` 

atât ca om cât, mai ales, ca scriitor?, R`zvan 

Petrescu r`spunde: "Sigur, sînt tragic. 

Problema e c`-s mereu pe muchie de cu]it 

[i nimeni n-o vede, pentru c` am 

comportamentul literar al unui om tragic 

care face glume. M` maschez continuu, 

noroc c` am apartament. Sau ce-o fi `la. 

W<strong>AI</strong>TING… 

{i îmi vine mereu s` plîng cînd citesc ce-am 

scris. Nu scriu decît despre nenorociri, iar 

astea nu pot fi puse-n pagini f`r` umor, 

pentru c` [i-ar pierde substan]a. Scriitorii 

gravi m` deprim`, nu au în]eles c` grav nu 

poate fi decît Beethoven, în vreme ce 

literatura are nevoie de joc ca de aer, scriitorii 

`[tia serio[i ca cimitirul – adic` aproape 

to]i, premia]i sau nu, din ziua de azi – stau 

în apnee [i m` fac [i pe mine, cititor, s` 

m` sufoc prin participare la text, c` eu 

particip. {i de ce m-a[ sufoca citind, cînd 

e suficient s` m` uit în jurul meu pentru o 

simpl` asfixie de cartier? Nu exist` o 

diferen]` vizibil` între om [i scriitor în cazul 

meu, sau nu una notabil`. Presupun c` am 

umor, u[or absurd, u[or ]icnit, într-un cuvînt, 

oblic. Ca diagonala unui p`trat". 

RO{IORII DE VEDE 

PETRU UMANSCHI 

Era cât se poate de clar c` dup` lucrarea Sensul vie]ii Ilie Stepan urm` s` ne propun` 

o alt` realizare în maniera care deja l-a consacrat. Drept e c` la vremea aceea am fost 

oarecum surprins de faptul c` maestrul ne oferea o cu totul alt` fa]et` a crea]iei sale, 

infinit mai bogat` în con]inut [i expresie. Departe de a-l încadra într-un stil al muzicii 

rock tradi]ionale, înclina]iile lui Stepan, deschiderea sa spre marea muzic`, spre adev`ratele 

valori ale muzicii universale, înclina]ia spre lecturi profunde las` s` se întrevad` ce, de 

fapt, am descoperit acum: un vizionar. Trebuie s` ne amintim c` potrivit lui Karl Heinz 

Stockhausen, în via]` [i natur` omul nu e înconjurat de zgomote, ci numai de muzic`. 

Acesta descoper` muzica în ]ipetele marinarilor dintr-un port, în oceanul de sunete ale 

glasurilor femeilor [i copiilor din pie]e, în scrâ[netul macaralelor [i zgomotul infernal 

al fiarelor. În acest conglomerat r`mâne s` judec`m astfel atât produsul vocii umane, 

cât [i ]ip`tul pesc`ru[ilor, dar [i ansamblul de sunete produs de înc`rc`tura vapoarelor. 

Dar, spre deosebire de toate acestea, Stepan opereaz` cu sunete naturale [i artificiale 

care sunt specifice p`mântului. Sunt convins c` muzica lui Ilie Stepan na[te atmosfer` 

datorit` unei viziuni clare pe care acesta o are vizavi de elementele cu care opereaz` 

[i pe care este st`pân, în valen]ele lor de a declan[a emo]ii [i sentimente. Sigur c` 

mereu va exista un început. Evident, nu vom [ti de unde [i când vine acesta. El poate 

fi prima pic`tur` a unui început de cascad`, dar [i primul scâncet al unui nou-n`scut. 

Dimensiunile în care suntem obi[nui]i s` respir`m sunt aici ignorate. Nu vom [ti niciodat` 

cât va dura un tunet care sparge un cer plumburiu sau când la sfâr[itul acestuia ni se 

sugereaz` n`vala seninului pe care ne-o invoc` maestrul prin nenum`rate semne ale 

sunetului. Vocea uman` este omniprezent`, dar ea nu domin` în mul]imea de sunete 

calde sau reci dup` inspira]ia maestrului. 

De multe ori valen]ele expresive ale acestei voci sunt definitorii în declan[area 

unei st`ri cople[itoare de emo]ie pe care nu o poate atinge (s` zicem) zgomotul rostogolirii 

unor bolovani ce se pr`v`lesc, stârnind nelini[te [i nori de praf. În folosirea vocii umane 

se uzeaz` de la semnale monocorde pân` la împletirea acesteia în maiastre aranjamente 

asociate cu ritmuri arhaice pe care le recunoa[tem mai mult intuitiv. Ca într-un "puzzle" 

se uzeaz` de tot arsenalul colindelor [i al riturilor ancestrale cre[tine. La o prim` vedere, 

oamenii dispun dup` voin]a de astre: "Du-te, soare, vino, lun`". Nu o dat` timpul nu 

semnific` trecerea logic`, ci comprim` momente aparent distan]ate de milenii. Acest 

fapt confer` dimensiuni fascinante momentelor care ni se ofer` spre a ilustra frânturi 

de existen]`: "Amurg de toamn` violet" este, din acest punct de vedere, cea mai frumoas` 

[i modern` balad` din ansamblul operei. Am g`sit aici atmosfera dens` a crea]iilor lui 

Procol Harum, ba chiar ecouri din Milton. La fel de surprinz`toare ne apare diversitatea 

cople[itoare a cântecelor de s`rb`toare. Exist` nenum`rate piese care-[i "tr`deaz`"originea 

p`mântean` chiar din start. De unde pân` unde începe spiritualitatea româneasc` nu 

are o importan]` major`, dar modul în care ne sensibilizeaz` susurul izvorului este un 

indiciu de necontestat. 

Ilustra]iile din acest num`r 

reproduc lucr`ri 

ale artistului plastic 

ALEXANDRU 

JAKABHÁZY

orizont 

31 


ESTUAR estuar 

DESPRE GLORIE (II) 


Plecând din pozi]ia deta[at` a conduc`torului de institu]ie cultural` fa]` de snobism 

[i mondenitate, fa]` de sterilitatea didactic` a celor care m-au alungat din prejma lor cu 

ani în urm`, a trebuit s` m` întorc în acel mediu, s` accept compromisurile altei rela]ii 

conven]ionale, de dragul unei iluzii de continuitate a activit`]ii, a utilit`]ii mele sociale. 

Nu-mi dau seama cum voi ar`ta de pe o pozi]ie deta[at`, ca pensionar, f`r` o ancor` 

social`. 

De bun` seam` c` acum credeam c` voi participa la vernisaje, lans`ri de carte, la 

concerte, spectacole [i dezbateri, dar le evit. Este un fel de iluzie a libert`]ii de a sta mai 

mult cu mine, de a m` dedica scrisului cu totul, pentru c` mi-am demonstrat de nenum`rate 

ori pân` acum c` dup` crize profunde, am reu[it s`-mi reiau scrisul, s` m` salvez prin 

el, cum s-a întâmplat atunci când am scris Marii ferici]i [i anul acesta. E un fel de iluzie 

c` mai e[ti luat în seam` de c`tre ceilal]i, care continu` s` vad` în tine un creator de 

c`r]i. Doar c` exemplele celor care au f`cut gestul abdic`rii înaintea mea difer` de la caz 

la caz. Unii s-au blocat, cu perspectiva mor]ii în fa]`, ca ultim liman. Al]ii, dup` o criz` 

de un an, [i-au continuat pe alte orbite meseria de scriitor, apoi au reintrat în lumea 

cultural` a ora[ului pe o u[` destinat` doar celor care nu mor la timp. 

Marile jocuri ale culturii se vor face tot mai departe de mine. Ca exemplu, iluzia 

ultim` a unui scenariu de film în urma c`ruia n-am primit, ca [i alt` dat`, nici un r`spuns. 

În cele din urm` am telefonat eu produc`torului, iar acesta mi-a spus c` ar trebui s` vin 

cu 300.000 de euro s` se poat` realiza filmul. La urma urmelor, toat` via]a mea a fost 

un continuu joc al alternan]ei dintre e[ecuri inhibitoare [i succese a[ezate tot mai jos pe 

scara recept`rii, [i nu pentru c` romanele sau eseurile ar fi fost sub cele dinainte, ci 

datorit` schimb`rilor produse în masa cititoare, în cea a diriguitorilor lumii scriitorice[ti, 

singurii care nu îmb`trânesc niciodat`. 

FRAGMENTE DESPRE POET 


Schi]at`, în linii esen]iale, în volumul 

Întrebare retoric` (1983), utopia negativ` 

propus` de Petre Stoica î[i va spori, mai 

apoi, volum dup` volum, cuprinsul/ suprafa]a 

demonstra]iei. N-ar fi de ignorat, în context, 

versurile care pot semnala o inten]ie 

polemic`, trimiterile, aluziile la universul 

concentra]ionar: personaje kafkiene sunt de 

identificat în parabole menite a avertiza c` 

discursul îi vizeaz` pe ceila]i, pe cei nenumi]i 

altminteri decât eufemistic: "Azi noapte mi-a 

intrat administratorul în cas` / tr`gea [i 

trântea pe jos sertare [i sert`ra[e/ dezlipea 

timbre fiscale î[i tìa unghiile cu forfecu]a 

m`tu[ii/ pâng`rea spa]iul dintre substantivele 

[i adjectivele mele/ mi-a spart lentilele 

ochelarilor dar eu/ continuam s` urm`resc 

mi[c`rile sale neru[inate/ m` cùta înd`r`tul 

dulapului înd`r`tul/ culorilor din tablouri/ 

g`sea numai s`p`turile timpului/ eu st`team 

la masa mea de scris [i priveam/ cum 

administratorul fiin]a asta/ cu burta hidropic` 

[i picioru[e de musc`/ se transforma în plant` 

ag`]`toare// diminea]a l-am întâlnit pe Virgil 

Mazilescu/ spunea indignat domnule e[ti 

un imbecil/ de ce nu l-ai ucis era doar 

administratorul meu/ în sfâr[it las`-l dracului 

[i ascult`-mi ultimul vers/ eu sunt realitatea 

b` realitatea palpabil`" (Administratorul). 

De observat totu[i c` dac` de la Numai 

dulcea]a porumbelor la Manevrele de toamn` 

modul cvasi-monografic în care au fost 

alc`tuite mai toate c`r]ile lui Petre Stoica 

nu s-a schimbat, nou`, întrucâtva, a devenit 

polarizarea imagistic` a poeziei. Pùnilor 

non[alan]i ai apusurilor / r`s`riturilor de soare 

r`bd`toare din textele de alt`dat` ale 

autorului le iau locul ritmurile trepidante 

ale unei civiliza]ii ce pare, într-un fel sau 

altul, tot mai putin preocupat` de umanele, 

preaumanele rosturi ale existen]ei: "Marea 

pururi marea // diminea]a gr`dinilor de iod 

/ cimitirul pe[tilor otr`vi]i / mormântul cu 

flori de ]i]ei // ... // p`s`rile î[i las` ultima 

cama[` alb` / pe umerii pietrelor cu sclip`t 

de roze / tobele adâncurilor / violoncelul 

delfinilor / madrigalul valurilor // nu mai 

exist` argonau]i / cùt`m ce mai cùt`m? 

// din imensele cl`diri / resorturile civiliza]iei 

de nichel / ne catapulteaz` direct pe plaj` 

/ ... // surâde marea perfid // tuburi de spray 

fructe dezinfectate staniol / romane poli]iste 

cu crime stilizate perfect" etc. (Elegie). 

S-ar zice, parcurgând astfel de texte, 

c` o Pythie cercetat` neîntrerupt de umori 

negre [i-a deschis o sucursala în livingroom-ul 

poetului, vârsta matur` a poeziei 

acestui autor reîmp`mântenit la grani]a de 

sud-vest fiind din ce în ce mai pu]in deschis` 

c`tre seduc]iile iluziei: "Deschid radioul 

/ ceainicul clocote[te furibund / un om a 

fost executat de ce [i unde? / cum s` aud 

dac` apa / invadeaz` înc`perea cu urlete? 

/ ... / în sfâr[it crainicul anun]` starea vremii 

/ plou` pretutindeni în lume / numai în casa 

mea e soare / statuile se golesc de misterul 

verii / trenurile deraiaz` / se apropie toamna 

/ r`sucesc butonul radioului / ceaiul îmi 

frige buzele limba / în timp ce sub unghii/ 

cre[te spinul trandafirului dulcea]a / 

dimine]ii" (Micul dejun); ori c`tre necondi]ionate 

entuziasme în prezen]a miturilor/ 

utopiilor civiliza]iei: "Încep manevrele de 

toamn`/ vulpile schiaun` prostituatele se 

retrag sub pl`pumi/ nici negustorii de 

rachiuri [i nici parlamentarii gure[ii/ nu 

r`mân cu mâinile împreunate pe pântece/ 

/ ciorile implor` protec]ia brumei atâtea/ 

[i atâtea fiin]e se ascund în hârburi pân`/ 

[i teoriile filosofice intr`-n talazurile 

putrefac]iei//din dep`rtarea r`coroas` din 

dep`rtarea vân`t`/ cresc tropote tropote/ 

au început manevrele de toamn`// bubuie 

p`l`riile toate se înclin` în fa]a/ artei de-a 

înv`lui realit`]ile noastre [lefuite/ de mâluri 

prin secole"(Bubuie p`l`riile). 

O observa]ie de am`nunt: într-un timp 

al recapitul`rilor lirice, poezia lui Petre Stoica 

a revenit, într-un fel sau altul, la practici 

din anii de început. {i nu este, cred, un caz 

izolat. O dat` în plus, se poate citi [i printre 

rândurile ultimelor scrise ale lui Petre Stoica, 

lirica lui A. E. Bakonsky pare a fi asigurat 

când zgomotul de fond, când o vecin`tate 

permisiv` [i un reper pertinent. 

SOLDAT PROST 


SERGENTUL face ochii mari [i începe 

s` tremure. MARCEL se ridic` alarmat de 

pe banchet`. 

SERGENTUL (speriat): Ãsta-i 

}ICUDEAN! Prostu'! Prostu' pulii! S`-mi 

bag cracii, }icudene...! Ooo... Ooo... 

SERGENTUL casc` gura larg, o închide, 

apoi o deschide din nou. Î[i arunc` de pe el 

hainele civile [i le înha]` pe cele militare: 

c`ma[a kaki, boneta, pantalonii [i centironul 

de piele. Bocancii îi apuc` stîngaci cu mîna 

r`mas` liber`. Între timp ceilal]i solda]i se 

învîrt speria]i prin înc`pere, trecînd din cînd 

în cînd prin cadru. MARCEL se învîrte [i 

el pe lîng` SERGENT. SERGENTUL î[i 

trage pantalonii pe el [i o ia spre ie[ire. Î[i 

vîr` picioarele în bocanci din mers. 

SERGENTUL (url`): Bibani, face]i 

ordine aici. Ascunde]i hainele! Marcele, tu 

hai cu mine! 

MARCEL (nelini[tit): Stai s` iau arma. 

SERGENTUL (speriat [i furios): Ce 

arm`, în pula mea, ce arm`? S` ajungem 

acolo înaintea OSU-lui, c` ne bele[te! 

Marincule, sun` tu acum la OSU. Acum, 

auzi! D`-i raportul! Spune-i c` noi am plecat 

în control! Hai, Marcele! 

SERGENTUL [i MARCEL pleac` pe 

coridor [i ies din corpul de gard`. Camera 

îi urm`re[te în exterior. O iau amîndoi la 

goan` spre ie[irea din unitate, apoi pe un 

drum pr`fuit, îndreptîndu-se spre o sta]ie 

de radioloca]ie – un camion mare, vopsit 

în kaki [i acoperit cu o plas` de camuflaj, 

camion care are plasat` deasupra o anten` 

imens`, parabolic`. Sta]ia de radioloca]ie e 

la vreo sut` de metri de ie[irea din unitatea 

militar`. Al`turi de ea se distinge o gheret` 

de santinel`. 

Cei doi ies în goan` pe poarta unit`]ii. 

Li se aud icnetele. SERGENTUL are c`ma[a 

tras` doar pe jum`tate pe el [i centironul 

ORI ONT 

Revist` a Uniunii Scriitorilor din Romånia 

Redactor - [ef: Mircea Mihìe[ 

Redactor - [ef adjunct: Cornel Ungureanu 

Secretar general de redac]ie: Adriana Babe]i 

Colectivul de redac]ie: Lucian Alexiu, Paul Eugen Banciu, Dorian 

Branea, Cristina Chevere[an, {erban Foar]`, Radu Pavel Gheo, Marius 

Lazurca, Viorel Marineasa, Alina Radu, Robert {erban, Marcel Tolcea, 

Ciprian V`lcan, Daniel Vighi. 

Concep]ie grafic`: Alexandru Jakabházi 

atîrnat la gît. Apoi SERGENTUL [i 

MARCEL ajung lîng` ghereta de paz` de 

lîng` sta]ie. Ghereta e vopsit` în kaki [i 

are o dung` tricolor` oblic` pe mijloc. În 

fa]a gheretei zace un trup lung, îmbr`cat 

în kaki, cu capul ro[u, l`]it pe iarba verde. 

SERGENTUL se apropie încet [i se apleac` 

deasupra trupului. MARCEL se opre[te 

lîng` gheret`, î[i trece degetul peste o gîlm` 

umed`, alb-ro[iatic`, lipit` de lemnul ei, 

o apropie de nas [i o miroase. Apoi începe 

s` vomite. 

SERGENTUL se uit` la capul lui 

}ICUDEAN. Camera se focalizeaz` pe 

]easta jupuit`, cu un smoc de p`r blond, 

acoperit cu dîre ro[ii. 

SERGENTUL ([optit): S`-mi bag pula! 

MARCEL tu[e[te, se [terge la gur` de 

vom` [i se îndreapt` de spate. Apoi se 

apropie de SERGENT. Cînd simte mirosul 

de vom`, SERGENTUL se strîmb`, cuprins 

[i el de grea]`. 

MARCEL ([optit): Dumnezeu s`-l 

odihneasc`! 

SERGENTUL ([optit, repet` în acela[i 

ritm): Dumnezeu s`-l odihneasc`! 

SERGENTUL ridic` privirea [i se uit` 

spre unitate. OFI}ERUL DE SERVICIU 

se apropie în goan` pe drumul pr`fuit, 

]inîndu-[i cascheta în mîn`. 

SERGENTUL (cu obid`): Ei, Marcele, 

s` vezi acu', b`ga-mi-a[ pula în ea de armat`! 

Mai pup`m noi permisii la pulivar`! 

SERGENTUL întoarce privirea spre 

cadavrul întins pe jos. Camera îi urmeaz` 

privirea [i se focalizeaz` pe trupul în kaki 

întins pe jos, apoi pe palma lui deschis` [i 

alb`. Din OFF se aude gîfîitul tot mai 

puternic al OFI}ERULUI DE SERVICIU, 

care probabil c` a ajuns de-acum [i el la 

locul incidentului. Imaginea se focalizeaz`, 

se apropie tot mai tare de palma alb` a celui 

mort, pîn` la FADE OFF. 

Paginare [i prezentare grafic`: Sorin Stroe. 

www.<strong>revistaorizont</strong>.ro e-mail revorizont@gmail.com 

REDAC}IA: TIMI{OARA, Pia]a Sf. Gheorghe nr. 3, 

telefoane: 0256 29 48 93, 0256 29 48 95 

Marc` \nregistrat`: M/00166 

Tiparul executat la S.C. "TIM PRESS" S.A. TIMI{OARA 

ISSN 0030 560 X 

MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE ÎNAPOIAZ~ 

ABONAMENTELE SE FAC LA PO{TA ROMÅN~, 

POZI}IA 19364 DIN CATALOG



orizont 

32 

VÂRSTELE AMAZOANELOR 



DE LA MODESTY BL<strong>AI</strong>SE 

LA NIKITA {I RETUR 

Tipologia bravelor urma[e ale 

amazoanelor care apar stilizate în filme se 

îmbog`]e[te în anii '90 cu câteva personaje 

aparte: tinerele fete recrutate fie de serviciile 

secrete, fie de bande criminale [i transformate 

în adev`rate ma[ini de ucis. Debutul genului 

e marcat de Nikita lui Luc Besson (1990), 

cu Anne Parillaud în rolul principal, film 

apreciat nu numai de public, ci [i de critic`. 

Un remake la al c`rui scenariu particip` 

Besson însu[i e realizat în 1993 de studiourile 

Warner Bros într-o variant` american` (The 

Point of No Return/ Punctul limit`), cu 

Bridget Fonda în ipostaza noii Nikita, 

Maggie. Iar serialul canadian de televiziune 

Nikita (1997-2001), cu actri]a australian` 

Peta Wilson în rolul titular sau varianta 

american` din 2010 a aceluia[i serial nu 

fac decât s` între]in` misterul acestui gen 

de femeie rebel`, adus` în situa]ii limit` [i 

dresat` pentru super-performan]` în lumea 

agen]ilor secre]i. 

Intr` în acela[i tipar CIA – Code Number 

Alexa/ CIA - Nume de cod Alexa (1993) 

sau The Long Kiss Goodnight/ S`rutul dulce 

al r`zbun`rii (1996), cu Geena Davis în rolul 

agentei care [i-a pierdut memoria [i trìe[te 

o tihnit` via]` de provincie pân` în clipa 

când trecutul se reîntoarce brutal [i o oblig` 

s` ac]ioneze. De cealalt` parte a baricadei, 

unde se afl` du[manele de moarte ale CIA, 

ar sta agentele dirijate de Madame M. "liderul 

asasinilor mondiali", tinere fete r`pite din 

diferite ]`ri [i antrenate pentru a deveni criminali 

(în produc]ia Hong Kong Naked Weapon 

(din 2002). Cât despre Domino Harvey din 

filmul Domino, interpretat` de Keira Knyghtley, 

ea nu provine dintr-o zon` periferic` a 

societ`]ii, ci, dimpotriv`, ca fotomodel [i 

fiic` a unui actor celebru duce o via]` lipsit` 

de priva]iuni. Spirit rebel, abandoneaz` îns` 

totul [i intr` într-o band` de vân`tori de 

recompense, probând pas cu pas c` poate 

face fa]` pericolului, ca orice b`rbat. 

Dar acest pattern al ini]ierii r`zboinice 

a fetelor merit` nuan]at. Pe modele vechi, 

cu origini în Evul Mediu [i Rena[tere, educarea 

tinerelor în spiritul luptei se reg`se[te 

ca tem` predilect` în numeroase proze, filme 

de lung metraj sau anima]ie, jocuri video, 

benzi desenate. Invariabil, copilele sunt 

orfane de mam` [i, tot invariabil, situa]iile 

care le determin` s` treac` în grija ta]ilor 

sau a unor mentori sunt tragice. Un loc aparte 

i s-ar cuveni lui Léon, filmul lui Luc Besson 

din 1994, cu Jean Reno în rolul titular, pentru 

c` propune un stil impresionant de ini]iere 

în tehnica supravie]uirii [i r`zbun`rii. 

Ciudatul killer profesionist Léon, solitar [i 

analfabet, devine un adev`rat maestru pentru 

mica orfan` Mathilda (Natalie Portman). 

F`r` a uita Cornul de capr` filmul din 

1972 al lui Metodi Andonov (cu un remake 

în 1994), ecraniz`ri ale nuvelei lui Nikolai 

Haitov, care plaseaz` ini]ierea r`zboinic` 

a unei feti]e în plin ev mediu balcanic, ar 

merita pomenit [i un film din 2011, construit 

pe acela[i model al fiicei transformate întro 

ma[in` uciga[`. Este vorba de Hanna, al 

britanicului Joe Wright. Interpretat` de 

Saoirse Ronan, mica Hanna, rezultat al unui 

experiment genetic, e supus` de tat`l sù, 

un fost agent secret retras în înghe]atul nord, 

unor teribile exerci]ii de anduran]` [i de 

perfec]ionare în arta înfrunt`rii [i a 

supravie]uirii. Ea e preg`tit` astfel s` devin` 

un super-agent CIA. Cu timbrul deplasat 

în registru comic-parodic, matricea r`mâne 

aceea[i în Kick Ass, filmul din 2010 al lui 

Matthew Vaughn. Mindy (Chloë Moretz), 

fiica poli]istului Damon Macready (Nicolas 

Cage) ac]ioneaz` ca o adev`rat` eroin` de 

benzi desenate, Hit Girl, dup` ce tat`l, în 

chip de nou Batman vrea s` readuc` dreptatea 

în lume. Maestr` în mânuirea cu]itelor, în 

karate, kung fu, adev`rat` enciclopedie 

ambulant`, echipat` ca o Super Girl, ea lupt` 

cot la cot cu Big Daddy, cel care i-a 

des`vâr[it educa]ia r`zboinic`. 

Revenind îns` la tipologia pe care încerc 

s` o schi]ez, într-o categorie de pelicule 

aparte, mustind de ac]iune, pline de aventuri, 

care aduc în prim plan o variant` de 

amazonism modern, cu elemente de thriller, 

uneori cu note parodic-ironice, ba chiar cu 

inserturi la limita fantasticului, intr` filmele 

de spionaj. Ele sunt inspirate în anii '60 de 

efectele r`zboiului rece, nici azi pe deplin 

încheiat. Le st` drept reper seria James Bond, 

descins` pe ecrane (în peste 100 de filme) 

din cele 20 [i ceva de romane [i povestiri 

ale lui Ian Fleming, care îl au ca protagonist 

pe celebrul agent britanic 007. O serie care 

începe cu Casino Royale în 1953 [i se 

continu` (într-un studiu amazonologic) cu 

From Russia, with Love/ Din Rusia cu 

dragoste (1957) [i cu Goldfinger (1959). 

Ecraniz`rile vin ceva mai târziu: în '64 – 

Goldfinger, în 1966 – Casino Royale, iar 

Din Rusia cu dragoste – în 1963. Nu exist` 

în filmele cu Bond aproape nici un episod 

în care, fie c` e interpretat de Sean Connery, 

de Roger Moore, Pierce Brosnan sau Daniel 

Craig, agentul secret 007 s` nu înfrunte ca 

du[man sau s` nu-[i ia drept aliat ori partener 

o femeie pe m`sura lui, nu doar în ce prive[te 

farmecul, inteligen]a, ci [i agilitatea de a 

trage cu orice fel de arm`, de a mânui 

explozibile, de a supravie]ui în cele mai dure 

împrejur`ri. Studiile despre Bond Girls au 

f`cut deja ordine în tipologia cu pricina: 

evolu]ie în etape (trei la num`r) [i genuri 

distincte (de la femeile-fundal, simple obiecte 

ale seduc]iei sau ]api isp`[itori, la femeile 

puternice, independente, extrem de abile). 

În r`zboiul neîncetat cu sus]in`torii 

imperiului ro[u sovietic, spionul britanic 

trece prin zeci de aventuri extraordinare, 

captivit`]i, evad`ri, r`sturn`ri spectaculoase 

de situa]ii, la cap`tul c`rora binele, evident, 

triumf`. Iar din puzderia de Bond Girls, 

interesante pentru amazonologie sunt femeile 

fatale, frumoase, duplicitare, înarmate pân` 

în din]i, gata s` ucid` pentru a-[i atinge 

interesul. Cum ar fi, de pild`, Pussy Galore 

din Goldfinger, cea mai cunoscut` femeie 

gangster din America, fost` artist` de circ, 

conduc`toarea unei bande criminale în New 

York alc`tuit` numai din femei. 

Tot din lumea agen]ilor britanici 

descinde [i frumoasa Modesty Blaise – o 

aventurier` recrutat` de serviciile secrete. 

Ea urc` pe ecrane din paginile unei serii 

de benzi desenate create în 1963 de Jim 

Holdaway [i Peter O'Donnell în zeci de 

variante preluate [i traduse în întreaga lume, 

din Suedia pân` în Japonia. Filmul Modesty 

Blaise al lui Joseph Losey din 1966, un spyfi, 

amestec de super-ac]iune asezonat` comic, 

o proiecteaz` pe actri]a Monica Vitti, femeia 

sofisticat abscons` din filmele lui Antonioni, 

într-un rol extrem de dinamic. Adev`rat` 

"regin` a aventurii", ea î[i schimb` înf`]i[area 

într-o clip`, organizeaz` o echip` de [oc 

masculin`, lupt` corp la corp, trage cu 

pistolul, cu arcul [i, evident, [tie s` seduc` 

orice b`rbat. Nu e lipsit de importan]` 

am`nuntul c` însu[i Quentin Tarantino a 

fost în repetate rânduri bântuit de ideea de 

a face [i el un film inspirat de Modesty 

Blaise. Iar în Pulp Fiction o chiar omagiaz` 

ca fan declarat, punându-l pe Vincent Vega 

s` citeasc` în dou` rânduri Modesty Blaise 

– surpriz` parodic`! – pe WC, gest 

expurgator la propriu [i la figurat. 

Pe acela[i fundal al r`zboiului rece se 

desf`[oar` [i ac]iunea serialului englezesc 

de televiziune din anii '60, R`zbun`torii/ 

The Avengers, de mare succes [i în România, 

care pune în valoare abilit`]ile combative 

ale partenerelor agentului John Steed: Emma 

Peel [i mai apoi Tara King, interpretate de 

Diana Rigg, respectiv de Linda Thorson. 

Pentru ca apoi rolurile titulare ale celor doi 

super-agen]i secre]i ai Coroanei Britanice 

s` fie preluate în varianta de lung metraj 

din 1998 de Ralf Fiennes [i Uma Thurman. 

Cam pe acela[i calapod, dar cu tehnologiile, 

arsenalul de lupt` [i pove[tile amoroase 

adaptate mileniului trei sunt [i filmele care 

o transform` pe Angelina Jolie în megaspioan`, 

agent perfect ini]iat arta [i tehnica 

r`zboaielor secrete: Jane Smith (în Mr. & 

Mrs. Smith), Evelyn Salt (în Salt), Elise Ward 

(în The Turist). 

În umbra filmelor Bond r`sare [i suita 

romanelor, filmelor, comics-urilor [i 

jocurilor video cu Sumuru, greu de inclus 

într-un gen bine delimitat: între fantasy, 

spionaj, filme kung-fu ori de-a dreptul SF. 

Dar cine e aceast` Su-Muru (sau în unele 

variante Su-Maru)? O femeie diabolic`, 

dictator peste o Femina, ora[ul r`zboinicelor 

moderne, femei care î[i propun s` distrug` 

spi]a b`rb`teasc`. Eroina î[i începe lungul 

drum spre public pe ecranele televizoarelor 

(în 1950), ca serial BBC al scriitorului Sax 

Rohmer, pentru ca mai apoi, stimulat de 

succes, acesta s` produc` romane cu Sumuru 

în serie. Începând din 1967 ele cuceresc [i 

pia]a filmului, astfel încât numai pân` în 

anul 2000 pot fi vizionate cel pu]in zece 

variante pe tema dat` de Rohmer. Tot ca 

serial tv începe s` stârneasc` interesul 

publicului [i Îngerii lui Charles, care a trecut 

apoi, în dou` serii, pe marile ecrane, întrun 

amestec de film de ac]iune [i comedie. 

Cele trei detective particulare interpretate 

de Cameron Diaz, Drew Barrymore [i Lucy 

Liu sunt antrenate perfect pentru a face fa]` 

oric`rei încerc`ri. “…‘ 

P.S. La finele raidului (aici, fragmentar) 

printre amazoanele aduse pe ecrane sau în 

pagin` de pop culture, dup` ce am enumerat 

zeci [i zeci de filme, seriale TV, benzi 

desenate, romane, jocuri video, am f`cut 

un top personal. Iat` ce a[ alege (într-o ordine 

afectiv`) ca amazonolog de serviciu care 

m` consider: 

1. seria de BD-uri ale lui Hugo Prat, 

Corto Maltese; 

2. Nikita, filmul lui Luc Besson; 

3. Kill Bill al lui Quentin Tarantino; 

4. Tigru [i dragon al lui Ang Lee; 

5. romanele lui Stieg Larsson din 

trilogia Millenium. 

Despre eroinele lor, Venexiana 

Stevenson, Nikita, Mireasa, Yu Shu Len, 

Lisbeth Salander, am povestit mai pe larg 

în Parada care încheie Amazoanele. O 

poveste. 

___________ 

(fragmente din volumul Amazoanele. O 

poveste, \n preg`tire la Editura Polirom)

NOI {I AI NO{TRI - revistaorizont.ro

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?