1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

UNIVERSITĂŢILOR 

,V.BABES"si „BOLYAf 

CLUJ 

SERIA: ŞTIINŢE SOCIALE 

VOL. I 

Nn. 1-2 

1956

454080 

BULETINUL 

UNIVERSITĂŢILOR „V. BABEŞ" ŞI „BOLYAI" 

CLUJ 

SERIA: ŞTIINŢE SOCIALE 

Voi. I, nr. 1—2 

195 6

COMITETUL DE REDACŢIE 

Redactori 

responsabili: 

Acad. prof. RALUCA RIPAN 

Prof. univ. BANYAI LASZLO 

Membri: 

Prof. univ. TIBERIU MORARU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; prof. univ. 

PETERFI ŞTEFAN, membru corespondent al Academiei R.P.R.; prof. univ. EUGEN 

PORA, membru corespondent al Academiei R.P.R.; prof. univ. CSENDES ZOLTÂN; 

prof. univ. GALL ERNO; prof. univ. LASZLO TIHAMER; prof. univ. MARTON ÎULIU; 

prof. univ. ALEXANDRU ROŞCA; cont VIRGIL CIMPIANU; conf. IOSIF PERVAIN; 

lector ANDREI ROTH. 

Redacţia 

UNIVERSITATEA „VICTOR BABEŞ" 

Cluj, str. Mihail Kogălniceanu nr. 1 

Telefon : 23T-19

SUMAR 

Pag. 

Cuvînt introductiv 9 

FILOZOFIE 

QALL ERNO, Caracterul neştiinţific şi antiprogresist al sociologiei ţărăniste . • 15 

ECONOMIE 

POLITICA 

KOHN HILLEL, Unele probleme ale muncii necesare în mica producţie de mărfuri 

din agricultură • 37 

PSIHOLOGIE - 

FODOR K- Şi FARKAŞ M., Despre lenomeiiul de comutare în procesul de 

generalizare 39 

ŞTIINŢEJURID1CE 

IONAŞCU AURELIAN, Clasele de moştenitori în dreptul R.P.R 43/ 

FEKETE GYORGY, Pe marginea problemei acţiunii în revendicare a organelor 

socialiste de stat 67 

VIRGIL I. CÎMPIANU, Răspunderea celor ce angajează pentru reparaţia integrală 

a prejudiciilor cauzate angajaţilor prin accidente de muncă sau boli 

profesionale 81 

SZABO P. ENDRE, Unele probleme ale supravegherii legalităţii 97 

VLADIMIR HANGA, Legile penale ale lui Sulla .. .. 105 

MOCSY LADISLAU, Reglementarea infracţiunilor de huliganism în legislaţia 

penală a R.P.R 121 

TAKACS LAJOS, Despre caracterul de suprastructură al dreptului internaţional 

şi despre factorii sociali ai coexistenţei paşnice 133 

MARŢIAN NICIU, Politica externă a Republicii Populare Romîne — politică de 

apărare a păcii şi suveranităţii ţării noastre 153 

ISTORIE 

NICOLAE GOSTAR, Ramura nordică a dacilor — costobocii .. 183 

SAMUIL GOLDENBERG, Braşovul la mijlocul secolului al XVI-lea şi încercarea 

de răzvrătire din 1557 201

Pag. 

CSELÉNYI BÉLA, Despre legăturile dintre răsculaţii secui şi dintre saşi în 1562 217 

VICTOR POPA, Aron Florian (1805—1887) 225 

FERENCZI 

ISTVAN, In legătură cu problema întinderii, apărării şi împărţirii 

Daciei Romane 241 

CSETRI ELEK, Cîteva documente ardelene în legătură cu răscoala decembriştilor 243 

BANYA1 LASZLO, Luptele comune ale poporului romîn şi ale naţionalităţilor > 

conlocuitoare pentru libertate şi progres social n 245 

FILOLOGIE 

EMIL PETROVICI, Rom, Oriş, Orîş, Orîşia, Orăşa, Orăşani, Orăşeni < magh. 

Var j as 259 

HENRI JACQUIER, Noţiunea de „limbă analitică" şi problema valorii tipurilor 

de limbi 265 

LIVIU ONU, O contribuţie valoroasă la dezvoltarea limbii romîne literare: 

Cazania lui Varlaam 273 

ROMULUS TODORAN, O copie ardeleană a „Psaltirii în Versuri" a mitropolitului 

Dosoftei 291 

ION BREAZU, Contribuţii la istoria teatrului romînesc din Transilvania . . . . 2»Q 

SZABO T. ATTILA, „Gyermeklo" („copil de cal") şi înrudirile sale 331 

GALFFY MÓZES şi MARTON GYULA, Activitatea de cercetări dialectologice 

în Regiunea Autonomă Maghiară, a catedrei de limba maghiară de la 

Universitatea „Bolyai" 

SZABO ZOLTÂN, Observaţii asupra delimitării declinării şi a flexiunii morfologice 

a numelor 335

CO/LEPÍKAHHE 

OTp« 

BcTyíiHTejr&Hoe caoBo 9 

cpHAOCOOHfl 

9PHË TAMA, HeHayiHHfi xapaitTep napaHacTCKoa con,HOjiorHan 15 

no AHTHMECKAÍlñ 

9KOHOMHH 

XHMEJI KOH, HeKOTopHe bohpoch o HeoCxoflioioM ipyjţe b MeaBoTOBapHOM cc.ibokom 

xoaaücTBO 37 

ncHxoAorníi 

K. *OäOP—M. APKAin, SlBXenne nepeiwioieHHa b npoiţecce otfoÖnteHHa . . . . 39 

rOPH4HH ECKHE H A y K H 

AyPEJIUHH fiOHAIUKy, KaTeropHH HacaejtHHKOB b npaBe P. H. P 43 

,HEP,Hb "REKETE, 3aMeiaHHa b cbh3h o BoirpocoH BHH,ţHKan;HOHHoro HCKa rocyaapcT- 

BÖHHHX COIţHaJIHCTHieCKHX opraHOB 67 

BHPJIÎKM H. KblMIIflHy, Otb6tctb6hhoct£ HaiHHaiomax 3a nojmoe ytOB-ieTBope-Hae 

ymepßa, HaHeceHHoro HaHaToiry HeciacTHHMH ejryiaaMH Ha irpoasBOßCTBe hjih 

npo*eccHOHajaHHMH OcuesHHiiii 81 

II. E. CABO, HeKOToptte Bonpoou o KOHTpoae saKonaocTa 97 

BJIAAHMHP XABTA, yroioBmae aaKOHH Cyxxu 105 

JIAdO MOHH, O perieMeHTanan xyaaraHCTBa KaK npecTpymreflaa b saKOHOâiejcBciBe 

P. H. P 121 

JIASOin TAKA 1 !, O Ha^cipoetHoii pora ne»ayHapo,nHciso irpaBa h o6 oCuţeeTBeHHHx 

«aKTopax HHpHoro coœHie.ncTBa 133 

MAPIţHAH HWiy, Buenraaa noraraisa P. H. P. — noanTinsa aanţHTBi napa h cyBepe- 

HUTeTa uaineö CTpauu 153 

HCTOPHH 

HHIÎ.OJIAE rOCTAP, CeBepHaa BeTBt flaKOB:KoctoÖokh . . 183 

CAliyHI rOJIJlEHBEPr, BpamoB b cepexHHe XVI BeKa h nonnTKa BoccTaHHa b 1577 ro^y 201 

B3XA qEJIEHH, Cbhsh ceiaepcKax noBCTaHiţeB c caKcojjiţa«a b 1562 ro^y . . . . 217 

BHKTOP nOIIA, ApoH *jiopaaH (1805—1887) 225 

H. *EPEHIţH, K Bonpoey paemapenaa, sanţaTbi h paaêaa paiicKoa fl&mm . . . 241

OTp- 

M9K ÊTPH, HeCKOJtBKO TpaHCMBBaHCKHX IiaMHTHHKOB CBaaaHHBTX 0 jeEaOpHCTKHM 

BocciaHHeM , 243 

JIACJIO EAHHH, 0(5maa 6opB6a pyMHHCKoro raposa a acHBymHx coBMeomo c HHM 

HagHOHaaBHoeTeü sa CBodo^y a oOmecTBeBHtift nporpece , , 245 

;= 

s 

-SOMMAIRE - 

Quelques mots d'introduction • • • • • 9 

PHILOSOPHIE 

GALL ERNO, Le caractère antiscientifique et réactionnaire de la sociologie 

„tzaraniste" . . . . . . ... .. . • •• •• 15 

Pag. 

ECONOMIE 

POLITIQUE 

KÔHN HILLEL, Quelques problèmes du travail nécessaire dans la petite production 

de dendrées agricoles .. .. .... . . . . . . .. 37 

PSYCHOLOGIE 

FODOR K. et FARKAS M., Le phénomène de commutation dans le processus 

de la généralisation 39 

SCIENCES 

JURIDIQUES 

AURELIAN IONAŞCU, Les classes d'héritiers dans le droit de la R.P.R 43 

FEKEŢE GYORGY, Observations concernant le problème des actions en revendication 

des organes socialistes d'Etat 67 

VIRGIL CIMPIANU, La responsabilité de ceux qui engagent touchant la réparation 

intégrale des préjudices causées aux engagés à la suite d'accidents 

du travail ou de maladies professionnelles 81 

SZABÔ P. ENDRE, Quelques problèmes concernant la surveillance de la légalité 97 

VLADIMIR HANGA, Les lois pénales de Sylla 105 

MOCSY LADISLAU, La réglementation du délit de houliganisme dans la législation 

pénale de ila République Populaire Roumaine 121 

TAKACS LAJOS, A propos du caractère de superstructure du droit international 

et des facteurs sociaux de la coexistence paisible 133 

MARŢIAN NICIU, La politique extérieure de la République Populaire Roumaine 

— une politique de défense de la paix et de la souveraineté de notre pays 153 

HISTOIRE 

NICOLAE GOSTAR, La branche nordique des Daces: les Costoboques .. .. 183 

SAMUIL GOLDENBERG, Braşov au milieu du XVIe siècle et la tentative 

d'émuete de 1557 201

Pag. 

CSELÊNYI BÊLA, Les rapports des insurgés "sicules de 1562 et des Saxons 

de Transylvanie 217 

VICTOR POPA, Aron Flori an 225 

FERENCZI ISTVAN, Contributions au problème de l'étendue, de la défense et de 

la division de la Dacie romaine 241 

CSETRI ELEK, Quelques documents transylvains touchant le soulèvement 

des ,,décabristes" .. .. 242 

BANYAI LASZLO, Les luttes communes du peuple roumain et des nationalités 

cohabitantes pour la liberté et le progrès social 245 

PHILOLOGIE 

EMIL PETROVICI, Roum. Oriş, Orîş, Orăşa, Orăşani, Orăşeni, hongr. Varjas 259 

HENRI JACQUIER, La notion de „langue analytique" et le problème de la 

valeur des-types de langue •• ... 265 

LIVIU ONU, Une contribution précieuse au développement de la langue roumaine 

littéraire: les Sermons de Varia am • • 273 

ROMOLUS TODORAN, Une copie transylvaine du „Psautier en vers" du métropolite 

Dosoftej • • 291 

ION BREAZU, Contribution â l'histoire du théâtre roumain de Transylvanie 299 

SZABO T. ATTILA, Le nom hongrois „gyermeklo" et ses synonymes 331 

GALFFY MOZES et MARTON GYULA, Les recherches dialeetologiques poursuivies 

dans le Région Autonome Hongroise de la République Populaire Roumaine 

par le collectif de la chaire de linguistique hongroise de l'Université Bolyai 383 

SZABO ZOLTĂN, Observations concernant la délimitation de la déclinaison 

et de l'agglutination des noms en hongrois 335

CUVINT 

INTRODUCTIV 

Apariţia Buletinului Universităţilor „V. Babeş" 'şi „Bolyai" din: Cluj 

marchează o etapă importantă în dezvoltarea cercetării ştiinţifice de la 

cele 'două instituţii de învăţămint superior. 

Nu încape îndoială că cercetarea ştiinţifică în cadrul instituţiilor de 

învăţămint superior constituie chezăşia ridicării continue a nivelului cursurilor 

şi garanţia îmbunătăţirii simţitoare a muncii educative cu studenţii. 

Ea contribuie, în acelaşi timp, în mod efectiv, la dezvoltarea diferitelor 

ramuri ale ştiinţei, precum şi la procesul de culturalizare a maselor. 

Publicarea rezultatelor unor cercetări ..ştiinţifice este — pe de altă parte 

criteriul cel mai bun pentru {aprecierea valorii acestor cercetări, servind' 

totodată Şi ca îndemn oamenilor de ştiinţă pentru ca aceştia să-şi 

sporească mereu eforturile, în scopul ridicării nivelului ştiinţific şi al 

îmbunătăţirii' metodelor de cercetare. 

Buletinul nostru face, astfel, parte, integrantă din activitatea ambelor 

universităţi şi ample un gol adine resimţit în viaţa noastră universitară. 

El e menit să strîngă şi mai mult legăturile dintre cele două colective 

ale corpului didactic, să le unenscă eforturile in domeniul ştiinţei şi să 

oglindească realizările lor comune. 

Existenţa şi colaborarea celor două universităţi din Ciuj, una, cu 

limba de predare romînă şi cealaltă tu limba de predare ţnaghiară, înseamnă 

însă şi un pas hotărîtor spre valorificarea patrimoniului nostru 

cultural progresist ,şi spre promovarea tuturor forţelor creatoare în acest 

important centru de cultură din Republica noastră Populară. 

Oraşul Cluj, cu tradiţii ştiinţifice şi culturale seculare, n-a cunoscut 

niciodată pînă acum o atît de mare dezvoltare în domeniul învăţămîntului, 

al ştiinţei, literaturii şi artei, ca în anii puterii democrat-populare. Acest 

progres este legat de dezvoltarea impetuoasă a întregii noastre societăţi, 

in urma descătuşării forţelor populare şi a participării lor masive la opera 

de construire a unei societăţi noi, care nu se mai bazează nici pe exploatare, 

nici pe oprimarea naţională. 

Desfăşurarea victorioasă a revoluţiei culturale în ţara noastră a lichidat 

^ consecinţele nefaste pe care le-a avut stînjenirea reciprocă a dezvoltării 

culturii naţionalităţilor din Transilvania regimurilor burghezomoşiereşti.

Universitatea „Ferencz Jozsef" din Cluj întruchipa, sub regimul burghezo-moşier 

esc maghiar, monopolul claselor stăpînitoare maghiare pe 

tărîm cultural. Acelaşi rol îl juca şi Universitatea „Regele Ferdinand" 

sub regimul burghezo-moşieresc romîn. 

Numai instaurarea regimului de democraţie populară a îngăduit să 

funcţioneze la Cluj două universităţi: Universitatea, „Victor Babeş", purtind 

nUmele marelui om de ştiinţă romîn din Transilvania, întemeietorul 

bacteriologici în ţara noastră, şi Universitatea „Bolyai", care poartă numele 

marelui matematician maghiar ardelean din secolul al XlX-lea, unul 

dintre întemeietorii geometriei neeuclidiene. Aceşti doi savanţi prdgresişti, 

pe Ungă contribuţia lor însemnată la dezvoltarea ştiinţelor, ne-au lăsat 

ca moştenire şi datoria de a fi promotorii neobosiţi ai ştiinţei puse în 

slujba poporului. 

Dacă învăţămîntul superior din Cluj a putut să fie,- in trecut, un 

loc propice pentru răspîndirea ideilor obscurantiste şi a prejudecăţilor 

naţionaliste, azi el este şi trebuie- să fie un 'for de promovare a ştiinţei 

înaintate, un factor de propăşire culturală şi de înfrăţire pentru fiii poporului 

romîn şi ai naţionalităţilor conlocuitoare. 

Statul romîn democrat-popular, condus de partidul clasei muncitoare, 

aplicînd în mod consecvent principiile leniniste în problema naţională şi 

folosind învăţămintele preţioase ale tradiţiei de luptă comună a poporului 

romîn şi a naţionalităţilor conlocuitoare pentru libertate şi progres social, 

adînceşte mereu egalitatea lor de drepturi şi întăreşte necontenit unitatea 

lor frăţească. Această unitate e una din chezăşiile dezvoltării patriei 

noastre. 

Prin buletinul lor ştiinţific universităţile noastre clujene se situează 

hotărit în slujba acestor scopuri fnăreţe. Colaboratorii buletinului celor 

două universităţi, împreună cu toţi oamenii de ştiinţă din patria noastră, 

vor să contribuie, prin realizările lor concepute in lumina învăţăturii 

marxist-leniniste, la făurirea unui viitor luminos al poporului. 

Acad. Prof. RALUCA RIPAN 

_ Rectorul Universităţii „V. Babeş" 

Prof. LASZLO BANYAI 

Rectorul Universităţii „Bolyai"

BÜTYI1IITE.7LH0E C.TOBO 

noflBieHHe „BiojiJteTeHH KJtyjKC KH x. yKBLBÔPCHTOTOB HsieHH BüKiepa Baôenia H 

HM6HH BoJTtaii" oTMenaeT BEÎKHHO 9Tan B pa3BHTHH itavHiioro HccaeAoimiran 

OTirx Anyx iiMCiifiix yix nanejoimii. - : ' 

HecoMHeHHo, ŢTO HayHHoe HceieôBaHae B paMiiax By30B aBJiaerea 3a:ioroM 

nocTOHHHoro noBHmeHHH ypoBBa KypcoB a rapàHXHeu 3HaHHTejn>HOMy jTrynnemno 

BocnHTaTejrÈHM paßora: cpean cTyíteHTOB. OHO, BMBCT8 C- TCM, 9tp(p6KTHBH9 CHÒeoöcTByeT 

pa3BHTHio pa3HHx oTpacaeñ riaysH, a Tanate H npoueccy npocBemeHHs 

Mace. OnyöiHKOBaHne pe3yjri>TaTOB HayHHbix Hccjre/ţoBaHHff MBXHCTCH, C Äpyrol 

CTOpOHBI, CaMHM lyilHHM KpHTepHCM B OHftHKe 3HaieHHH 9THX HCGieÄOBaHHH, 

oÄHOBpejieHHo aiyata H craMyjroM JUra HayiHoro paßoTHHKa B yBejraieHHH CBOHX 

yciLiiiii c ue.uM jwiHiJUicuHH itnymoro ypoBiia H yjyimemui MCTOÔB aeeae- 

ÄOBaHHa. i • - iL--- 

Ham nayinMii Cw.iJOTeiiii aßaaeica, TaKHM o6pa30M,; coesaBHOö lacTfeio 

ÄeaTeabHocTH OÔOHX yHraepcHTeTOB H sanoiHaeT npooea, rayÖOKO omymaeMbi- 

B Hamen ÎKH3HH. OH HasHaêH enië óoaee yitpenaTb CBa3H Meatfly KOJiaeKTHBaMH 

nexarorHiecKHx KaÄpoB, oötetoHaa HX Haymbie CTpeMaeHHa H oTpaasaa HX 

oönme ÄocTHJKeHna. 

TopoÄ Kayas, c BeKOBHMii HayHHbiMH TpaÄnmiHMH, HHKorHa npeatÄe He 

3Haa Ta KOTO cmrbHoro pa3BHTna B o6:racTH o6pa30BaHHa, HayKH, JMTepaTypbi H 

HCKyccTBa, Kau B roÄH HapoÄHo-ÄeiioKpaTHiecKoö BjacTH. 8TOT nporpecc CBa3aH 

c öypHtiM pa3BHTHeM Beerò Harnero oôniecTBa B pe3yjtbTaTe ocBOooatiteHna 

HapoÄHHx CHI H HX aKTHBHoro ynaca B Hejie'nocTpoeHHa oÓmecTBa 6e3Kiac- 

COBOË 9KcnjtoaTan,HH H 6e3 HaAHOHaiLHoro raëTà. 

IIoöeaoHocHoe pa3BëpTtiBaHHe KyibTypHOË peBoiioHHH B Hameft CTpaHe 

aiHKBHÄHpoBaao 3aoHacTHHe HOCJICÄCTBEH, KOTopue B03HMeao B3aHMHoe cieeneHHe 

B pa3BHTHH KyiLTypH HaHHOHajiBHOCTeË TpaHCHJLbBaHHH noa 6ypatya3HO-no 

Mem,HibHMH BeHrepcKHMH H pyjiHHCEHMH peacHMaMH. 

KjryatcKHft yHHBepcHTCT HMOHH „epeHHa Ëate$a" Bomioinaji non BCHrepcKHM 

6yp}Kya3HO-noneiii;Hqi.HM peatHMOM MOHOHOMK» rocnoACTByronnix MaJtt>apcKHx 

KaaccoB B oßaacra KyjibTypH. Ty ate poib cbirpaa H yHHBepcHTex 

HMÖHH „Kopoaa ţ&epHHHaHa.a" HOÄ pyMbmcKUM 6ypaîya3Ho-noMenţHii.HM peatHMOM. 

Jlnnib ycTaHOBaeHHe HapoÄHo-JteMOKpaTHiecKoro peatima Äaao B03MoatHOCTb 

paöoTaxb B Riyate ÄByii yHHBepcHTeiaM : yHHBepcHTery HMCHH „BaitTopa 

Baderna", Hocamero HJM BejiHKoro pyMHHciîoro yieaoro H3 TpaHCMbBaHHH, 

ocHOBoiiojtoatHHita öaKTepHoaorHti B Hamen CTpaHe, H yHHBepcHTeTy njieiui 

„Bojibafl", Hocanţero HMH BejBKoro xpaHerabBaHCKoro BeHrepcKoro MaTeiiaTHKa

XIX Bena, oHHoro HS OCHOBOHOJOJKHHKOB HeaBKiHifoBoft reoMeTpna. 9TH nporpec- 

CHBHHe yiëHBie, HOMHMO HX BaatHoro Biuraaa B pa3BHTne Hayn, oeTaBran HaM 

B HaeaeaeTBO H o6fl3aHHocTb 6HTI> HeyTOMHMtiMH 3acTpejii,rflaKaMH HayKH, Haxo- 

HameËea Ha cayatóe Hapofla. 

EOIH B nponuiOM Bticinee oôpasoBaHne KiyjKa ÔHJIO MÖCTOM ÓiaronpHHTHHM 

¡ta paciipocTpaHeHHa MpaKoóecHHx HAeË H HaiiHOHaaHCTHqeeKHx npeHpaccyflKOB, 

TO HHue OHO aBJiaeTCfl H ÄOSEHO aBjraTtca saBeAenneM pacnpocTpaHeHHa nepe- 

ÄOBOE aayKH, aKTHBHHM (pairropoM KyjiLTypHoro noÄTieMa H ópaicKoro coÄpyatecTBa 

Bcex CHHOB pyMHHCKoro HapoÄa H HauHOHajiBHHx MteHbinHHCTB. 

HapoxHO-aeMOKpaTHieeKoe pyjiHHCKoe rocyÄapcTBo, pyKOBOÄHMoe napinefi 

paöoiero Kaacca, npHMeHaa nodreAoBaTejibHo JK!HHHCKH6 HpHHiiHnbi B nau,HOHa.Tí>- 

HOM Bonpoce, H yiHTHBaa iţeHHue ypoKH TpaKaiiaË oómefi 6opi>6H pyiiBiHCKoro 

HapoAa H HaiiHOHajiiHHx MGHBBIHHCTB 3a cBoóofly H oÔrnecTBeHHHË nporpecc, 

HOCTOHHHO yrayßjiaeT HX paBHonpaBHe H HenpepHBHO yKpenä.teT HX ÔpaTCKoe 

eÄHHCTBO. 8TO eÄHHCTBo aBJaeica OÄHHM H3 3aaoroB pasüHiaa Hamen POAHHBI. 

CBOHM OÓHIHM HayiHHM oKwiaeTeHeM Hams KaystcKHe yHHBepcHTeTH BepHO 

cjyataT 3THM BCAHKHM nanaii. Hayqaue coxpyÄHHKH STHX flByx y H HBepcHTeTOB, 

coBMecTHO eo BceMH yiëHHMH nameñ PORHHBI, XOTAT cuocoßcTBOBaTb CBOHMH 

TpyÄaMH, co3ÄaHHHMH B cBeTe MapKCHCTCKo-JieHHHCKoro yqeHHa, ocymècTBjreHHK) 

CBeuroro öysymero Harnero Hapoaa. 

ÀKaïteMHK LTpof eccop /JoKTop PajryKa PanaH 

PeKTop KjryacKoro yHHBepcHTeia 

HMeHH B. BaSenia. 

LTpoipeccop BaHBaft Jlacio 

PeKTop KjiyacoKoro yaraepcHTeTa 

HKeHH BOJIBatt

QUELQUES MOTS D'INTRODUCTION 

L'apparition du ..Bulletin des Universités V. Babes et Bolyai de Cluj" 

marque ¡une étape importante dans le développement des recherches scientifiques 

de ces deux établissements d'enseignement supérieur. 

Il est indéniable que les recherches scientifiques poursuivies dans 

le cadre des établissements d'enseignement supérieur assurent une élévation 

continuelle du niveau des cours et une amélioration sensible du 

travail éducatif avec les étudiants. Elles contribuent en même temps au 

développement effectif des diverses branches de la science et à l'accession 

des masses à une culture supérieure. La publication des résultats de certaines 

recherches scientifiques constitue le meilleur critère d'appréciation 

de leur valeur et représente pour l'homme de science un stimulant à multiplier 

ses efforts en vue d'élever le niveau scientifique de ses recherches 

et d'améliorer ses méthodes de recherche. 

Notre bulletin scientifique fait partie intégrante de l'activité des deux 

universités et remplit un vide profond dans notre vie universitaire. Il 

est destiné à resserrer davantage encore les liens qui unissent les deux 

collectifs des corps enseignants et à refléter leurs réalisations communes. 

L'existence et la collaboration des deux universités de Cluj, l'une de 

langue roumaine et l'autre de langue hongroise, représente un pas décisif 

vers la mise en valeur du patrimoine culturel progressiste de notre pays 

et vers la mobilisation de toutes les forces créatrices dans cet important 

centre de culture de notre république populaire. 

La ville de Cluj, centre scientifique et culturel à traditions séculaires, 

n'a jamais connu un développement aussi grand dans le domaine de 

l'enseignement, de la science, de la littérature et de l'art que sous le régime 

démocratique-populaire. Ce progrès ets étroitement lié à l'élan impétueux 

de toute notre société, par suite de la libération des forces populaires 

et de leur participation massive à l'oeuvre d'édification d'une société 

qui ne connaît ni exploitation de classe ni oppression nationale. 

L'essor victorieux de la révolution culturelle dans notre pays a 

écarté les obstacles et leurs conséquences néfastes qui entravaient l'épanouissement 

de la culture des nationalités de Transylvanie sous le régime 

bourgeois-tagrarien hongrois et roumain.

L'Université „Ferencz Jôzsef" de Cluj représentait, sous le régime 

bourgeois-agtarien hongrois, le monopole des classes dirigeantes dans le 

domaine de la culture, rôle que joua sous le régime bourgeois-agrarien 

roumain l'Université „Regele Ferdinand". 

Ce ne fut que sous le régime de démocratie populaire que la ville de 

Cluj acquit le privilège d'avoir deux universités: l'Université „Victor 

Babes", portant le nom du grand savant transylvain, fondateur de la 

bactériologie dans notre pays, et l'Université „Bolyai", qui porte le nom 

du grand mathématicien hongrois de Transylvanie du siècle dernier, un 

des fondateurs de la géométrie non euclidienne. Ces deux savants progressistes 

nous on légué, putre leur importante contribution au progrès des 

sciences, $a tâche d'être les promoteurs infatigables de la science mise 

au semice du peuple. 

Si l'enseignement supérieur de Cluj a été dans le passé favorable à 

la diffusion des idées obscurantistes et Jdes or é jugé s nationalistes:, il est 

et doit être aujourd'hui un foyer de la science avancée, un facteur de 

progrès culturel et de fraternité pour les fils tiu peuple roumain et des 

nationalités cohabitantes. 

L'état roumain démocratique-populaire dirigé par le parti de la classe 

ouvrière, appliquant avec conséquence les principes léninistes quant au 

problème national et mettant en pratique les traditions de lutte "commune 

pour la liberté et le progrès social du peuple roumain et des nationalités 

cohabitantes, 'approfondit sans cesse leur égalité en droits et renforce 

leur unité fraternelle, unité qui assure le progrès et l'épanouissement de 

notre 

patrie. 

Par leur bulletin scientifique commun, les universités - de Cluj se 

mettent résolument au service de ces desseins grandioses. Les collaborateurs 

scientifiques des deux universités et tous les hommes de science 

de notre -patrie sont désireux de contribuer aqr leur 'réalisations, conçues 

à la lumière de ta doctrine marxiste-léniniste, à l'édification d'un avenir 

lumineux du peuple. 

; 

Acad. Prof. RALUCA RIPAN 

Recteur de l'Université V. Batte? 

Prof. LASZLÔ BANYAI 

Recteur de l'Université Bolyai

FILOZOFIE 

CARACTERUL NEŞTIINŢIFIC ŞI ANTIPROGRESIST 

AL SOCIOLOGIEI ŢĂRĂNISTE* 

E cunoscut faptul că partidul naţional-ţărănesc a avut o puternică 

înrâurire asupra ţărănimii din Romînia în anii care au urmat imediat 

primului război mondial. Această influenţă o datora in primul rlnd propagandei 

anti-capitaliste şi pseudo-revoluţionare, care avea drept bază 

teoretică şi ideologică sociologia ţărănistă. Această ideologie şi sociologie 

au ajutat astfel în mod eficace partidul naţional-ţărănesc în îndeplinirea 

rolului politic ce i-a revenit vreme îndelungată în vederea menţinerii 

regimului burghezo-moşieresc. In strategia politică a regimului 

burghezo-moşieresc, partidul naţional-ţărănesc a îndeplinit funcţia „opoziţiei", 

ţinută în rezervă. Hotărîrile celui de al III-lea congres (1924) al 

Partidului Comunist din Romînia au arătat limpede că marea burghezie, 

partidul liberal care întîmpina o rezistenţă'din ce în ce mai dîrză, şi-a dat 

seama de necesitatea creării unei „opoziţii" „democratice", „de stingă", 

care la nevoie să fie în stare să preia guvernul şi astfel să scape orînduirea 

exploatatoare de masele revoluţionare. „Guvernul liberal se spune 

în rezoluţie — caută de acum să constituie o grupare de „opoziţie", căreia 

să-i poată preda guvernul cu sarcina de a linişti încă odată spiritul maselor 

şi de a duce tratative cţţ capitalul străin fără a atinge însă interesele 

băncilor liberale. Un asemenea guvern ar fi unul „democratic", 

de.stînga, sprijinit de mase mai largi, mic burgheze şi ţărăneşti, care ar 

da însă toate garanţiile de „patriotism", de menţinere a ordinei şi; de 

respectarea proprietăţii" 1 . Partidul naţional-ţărănesc a fost întocmai o 

astfel de formaţie de „opoziţie". Partidul naţional-ţărănesc s-a format 

prin^ziunea partidului ţărănesc al lui Mihalache din vechiul regat şi 

a partidului naţional al lui Maniu din Ardeal. Hotărîrile celui de al IV-lea 

congres al partidului nostru. (1928) au relevat caracterul de clasă şi adevăratul 

aspect politic al partidului naţional-ţărănist. „In primele timpuri, 

* Originalul în ediţia maghiară a buletinului. 

1 

Documente din Istoria P.C.R. II, pp. 241—242.

conducerea partidului ţărănist, sub presiunea mişcării ţărăneşti care se 

desfăşura, a trebuit să recunoască lupta de clasă, necesitatea desfiinţării 

marii proprietăţi şi alte lozinci revoluţionare ale ţărănimii, ceea ce a 

întărit influenţa acestui partid asupra maselor largi ale ţărănimii. Dar 

în ultimul timp conducerea partidului, împreună cu păturile burgheze 

din sate a cîrmit spre înţelegere cu burghezia. Ca rezultat al acestei înţelegeri 

a fost fuziunea partidului naţional (partid burghez din Transilvania) 

cu partidul ţărănist şi renunţarea făţişă a acestuia din urmă la 

toate cerinţele revoluţionare ale ţărănimii" 2 . 

In anii de după primul război mondial sociologia ţărănistă a reîm-, 

prospătat sociologia poporanistă a lui Stere. Se ştie că Stere a negat 

dezvoltarea capitalismului în Romînia şi a tras la îndoială rolul proletariatului 

în rezolvarea problemei ţărăneşti. Sociologia poporanistă n-a 

acceptat dreptul de existenţă a mişcării socialiste în Romînia şi a urgentat 

crearea unei „democraţii ţărăneşti". Stere a' afirmat că în Romînia 

nu au viitor nici industria, nici socialismul, ci „gospodăriile ţărăneşti 

bazate pe muncă", care asociindu-se în cooperative, vor forma 

baza economică a democraţiei ţărăneşti preconizate de el. In „sociologia 

ţărănistă" găsim — bineînţeles cu modificările impuse de noile împrejurări 

— toate tezele acestea. De aceea „Lupta de clasă", organul teoretic 

al partidului nostru, a considerat drept o sarcină importantă critica 

poporanismului reînviat în ţărănism: „De o deosebită importanţă pentru 

noi sînt diferitele curente care... se dezvoltă în partidul ţărănesc : pe 

de-o parte se cristalizează tendinţele capitaliste din sînul ţărănimii, ideologia 

chiaburimii, pe de altă parte reînvie poporanismul mic-burghez 

cu pretenţii de socialism, care de data aceasta, spre deosebire de trecut, 

caută să pătrundă în mase. Dacă ne propunem serios să atragem ţărănimea 

săracă şi mijlocie de partea proletariatului, atunci trebuie să combatem 

cu îndîrjire tendinţele dinţii (chiabureşti), căci ele aduc ţărănimea 

la remorca burgheziei aşa zise înaintate, dar trebuie de asemenea să împiedecăm 

ea socialismul cooperativist-poporanist să pună stăpînire pe 

muncitorimea din Romînia, care tînără şi legată încă prin mii de fire de 

ţărănime, poate încă să cadă pradă acestei teorii ieşite din sînul miciiburghezîi. 

Noi trebuie să demascam fără rezerve caracterul mic-burghez... 

reacţionar al acestei din urmă tendinţe din partidul ţărănesc" 3 . 

V. Madgearu a fost teoreticianul dătător de ton al sociologiei ţărăniste 

bazate pe poporanism. Lucrările de sociologie şi de economie politică 

ale lui V. Madgearu sînt expresia tipică a sociologiei ţărăniste, care 

nu neagă existenţa claselor în general şi a luptei de clasă, ci încearcă să 

dovedească pe de o parte -că analiza şi critica marxistă a capitalismului 

nu se poate .aplica la dezvoltarea agriculturii, iar de pe altă parte că 

această analiză nu este valabilă în cazul ţărilor agrare din Europa de răsărit. 

' • - 

2 Ibid., pp. 580—581, 

8 

Ibid., p. 441

In sprijinul concepţiilor sale, V. Madgearu invocă constatările revizionismului 

şi ale narodnicismului. In lucrarea sa întitulată „Doctrina 

ţărănistă" 4 citează teza teoreticienilor revizionişti social-democraţi, care 

afirmă că legea concentraţiei capitalismului nu este valabilă în agricultură. 

Apoi dezvoltă teza cunoscută a sociologiei narodnicilor ruşi despre 

posibilitatea dezvoltării necapitaliste a Rusiei şi despre necesitatea unui 

socialism ţărănesc, bazat pe „mir". V. Madgearu îşi propune să caracterizeze 

cu ajutorul acestor aliaţi teoreticieni situaţia ţărănimii din sistemul 

de producţie capitalist in general şi din ţările agrare din Europa 

răsăriteană în special. 

In ceea ce priveşte situaţia ţărănimii în orânduirea capitalistă, V. 

Madgearu pleacă de la teza că, spre deosebire de industrie, dezvoltarea 

agriculturii nu duce la victoria marii producţii, ci la superioritatea incontestabilă 

a producţiei mici. Producţia mică s-a dovedit a îi viabilă şi 

superioară în agricultură, ceea ce a împiedicat proletarizarea — prezisă 

de Marx — a ţărănimii. Madgearu nu recunoaşte că micul producător 

poate să ajungă într-o situaţie de dependenţă, de subordonare faţă de 

capital, afirmînd că această subordonare a ţărănimii se poate evita prin 

crearea unei reţele cooperatiste. Pe baza tuturor acestora, Madgearu 

ajunge la concluzia că „dezvoltarea capitalismului nu stînjeneşte existenţa 

şi prosperitatea unei clase ţărăneşti independente" 5 . 

Teoria lui Madgearu nu este originală. Ea este o variantă a acelor 

curente de sociologie şi de economie politică, care încearcă să vină în 

apărarea tezei despre stabilitatea micilor gospodării ţărăneşti. Dezvoltarea 

contemporană a capitalismului însă dovedeşte că concentrarea producţiei 

are loc şi în agricultură şi acest proces duce şi în acest domeniu la lichidarea 

gospodăriilor mici de către gospodăriile mari. M.area producţie este 

superioară nu numai în industrie, ci şi în agricultură şi prezintă o serie 

de avantaje faţă de mica producţie. (întrebuinţarea unor maşini scumpe, 

aplicarea agrotehnicii moderne, marea cantitate de cereale-marfă etc). 

In schimb concentrarea producţiei în cadrul agriculturii se face sub forane 

specifice. Pe de o parte aplicarea producţie agricole intensive face posibilă 

producţia de marfă cu caracter capitalist şi pe un teren mai mic, 

pe de altă parte concentrarea producţiei agricole în gospodării mari capitaliste 

nu aduce după sine neapărat reducerea numărului micilor gospodării. 

Dezvoltarea capitalistă a agriculturii nu exclude existenţa unui 

mare număr de gospodării mici. Realitatea dovedeşte însă că în capitalism 

micul producător nu-şi poate păstra independenţa faţă de capital. 

Micile gospodării ţărăneşti împovărate de credite ipotecare alunecă din 

mîinile ţăranului trecînd în proprietatea băncilor. întregul sistem al industriei, 

al comerţului şi al creditului capitalist asigură sub diferite forme 

(împrumuturi înrobitoare, foarfecă agrară etc.) exploatarea maselor de 

milioane de ţărani. Statul burghez, la rândul lui, contribuie prin impozitele 

grele la pauperizarea ţărănimii. 

4 

5 

V. Madgearu, Doctrina ţărănistă. Doctrinele partidelor politice, Bucureşti, 1929. 

Idem, n. c, p. 71. 

2 — Buletinul Univ. „V. Babeş" şi „Bolyai". Seria st. sociale, I, 1—2, 1956.

Să vedem acum ce spune V. Madgearu — pe baza constatărilor arătate 

şi combătute mai sus -— despre starea agriculturii şi a ţărănimii 

din răsăritul Europei, în special despre starea celeia din Romînia? 

Caracterizînd agricultura din Europa răsăriteană de după primul război 

mondial, V. Madgearu declară că în urma transformărilor „revoluţionare" 

din ţările de pe acest teritoriu, s-a ajuns la „ţărănizarea" 

agriculturii. Ţărănizarea agriculturii din Rusia, Cehoslovacia! ţările baltice, 

din Ungaria şi Romînia a dus la formarea unei clase ţărăneşti noi 

şi independente. Naşterea acestei clase stă în strînsă legătură cu „revoluţia 

agrară" din Europa răsăriteană, care a fost însoţită de reforma 

dreptului de proprietate. In timp ce — spune Madgearu — în Europa 

occidentală lichidarea feudalismului a însemnat victoria proprietăţii private 

sfinte şi inviolabile, în Europa răsăriteană la baza „revoluţiei agrare" 

se află concepţia nouă despre dreptul de proprietate. După această 

concepţie, proprietatea particulară îndeplineşte o funcţie socială; nu aduce 

numai avantaje, dar impune şi obligaţii. In timp ce proprietatea particulară 

funciară absolută poate avea un caracter de monopol, devenind 

astfel un mijloc de exploatare, de oprimare, proprietatea funciară, concepută 

ca avînd funcţii sociale, exclude „proprietatea exploatatoare" şi primeşte 

forma proprietăţii ţărăneşti de muncă. Legislaţia agrară din ţările 

Europei răsăritene de după război — afirmă Madgearu — a îndeplinit 

rolul de apărător al proprietăţii funciare ţărăneşti. Reprezentantul de frunte 

al sociologiei ţărăniste ajunge la concluzia că ,,.. . în noul regim al agriculturii 

ţărăneşti, în care există condiţii subiective şi obiective pentru 

sporirea capacităţii de producţie prin raţionalizarea şi intensificarea gospodăriei 

pămîntului, se va întemeia o nouă şi puternică clasă ţărănească, 

în întreaga regiune răsăriteană a Europei, revoluţia agrară creează altfel 

o clasă ţărănească cu un rol bine definit în viaţa socială, ca un factor de 

progres" 6 . 

Aceste constatări despre „revoluţia agrară" şi consecinţele ei sint 

neîntemeiate, ca de altfel şi argumentarea care îi serveşte drept bază 

teoretică. înainte de toate nu se poate pune pe acelaşi plan revoluţia 

agrară din Rusia şi reformele agrare care au avut loc în ţările burghezomoşîereşti 

din Europa răsăriteană. Decretul despre pămînt dat de Congresul 

al doilea al Sovietelor imediat după victoria Marii Revoluţii Socialiste 

din Octombrie spune: „marile proprietăţi moşiereşti se desfiinţează 

fără nici un drept de răscumpărare". Tinăra putere sovietică a desfiinţat 

proprietatea privată funciară, a naţionalizat pămînturile, bogăţiile subsolului, 

pădurile şi apele. Pămînturile trecute în proprietatea statului, 

în proprietatea obştească, au fost predate apoi gratuit în folosirea ţăranilor. 

Prin aceasta revoluţia socialistă a predat ţărănimii muncitoare alte 

150 de milioane desiatine de pămînt scăpînd-o şi de arenda pe care 

ţăranii au plătit-o anual moşierilor. Această uriaşă cucerire revoluţionară 

a creat condiţiile necesare pentru transformarea socialistă de mai 

tîrziu a agriculturii, a cimentat alianţa dintre muncitorime şi ţărănimea 

6 

Idem, n. c., p. 72.

muncitoare şi a deschis pentru aceasta din urmă calea progresului şi a 

bunei stări. 

Reformele .agrare efectuate- în ţările burghezo-moşiereşti din Europa 

răsăriteană au avut cu totul alt caracter, ele au urmărit cu totul alte 

scopuri. Aceste reforme .agrare au avut rolul de a contrabalansa şi de a 

neutraliza- influenţa revoluţionară pe care a avut-o Marea Revoluţie Socialistă 

din Octombrie .şi decretul sovietic despre pămînt. De altfel însuşi 

V. Madgearu recunoaşte acest lucru într-o altă lucrare, afirmînd că: „In 

Iugoslavia, Cehoslovacia, Polonia, Lituania, Estonia, Letonia, ca şi în 

Romînia, reformele agrare au fost direct influenţate de ambianţa revoluţionară" 

7 . Funcţia politico-socială a .reformelor agrare din Europa răsăriteană 

a fost ridicarea unui stăvilar în faţa valurilor revoluţionare pornite 

din U.R.S.S. Aceste reforme au constituit fundamentul social-politic al 

„cordonului sanitar" înjghebat împotriva U.R.S.S. Acelaşi rol 1-a avut şi 

reforma agrară din Romînia. 

Prin această reformă capitaliştii şi moşierii romîni au căutat un 

scut împotriva luptei ţărănimii pentru pămînt, care sub influenţa evenimentelor 

din Rusia ameninţa să ia forme revoluţionare. In ceea ce priveşte 

lichidarea „proprietăţii exploatatoare", pe care Madgearu o consideră 

drept un rezultat al „revoluţiei agrare", reforma agrară a însemnat pe de 

o parte o oarecare diminuare a marii proprietăţi, iar pe de altă parte întărirea 

gospodăriilor chiabureşti şi sprijinirea procesului de capitalizare a 

agriculturii. „Noua clasă ţărănească independentă", despre care vorbeşte 

Madgearu, a fost chemată să formeze p bază socială trainică pentru 

regimul burghezo-moşieresc. Membrii acestei clase trebuiau recrutaţi din 

rîndurile ţăranilor mijlocaşi împroprietăriţi, care, după intenţiile înfăptuitorilor 

reformei, trebuiau să reprezinte o pătură imună împotriva molimei 

revoluţiei. Acesta a fost unul din aspectele conţinutului de clasă 

a noii proprietăţi funci 3TG pâr ticulare „cu funcţie socială". De altfel conceperea 

proprietăţii particulare drept un factor indispensabil, cu „funcţie 

socială" nu este un produs original al reformelor agrare din Europa răsăriteană. 

Această concepţie serveşte apărarea proprietăţii private asupra 

mijloacelor de producţie, camuflează exploatarea şi este una dintre teoriile 

burgheze cele mai răspîndite în epoca imperialismului. Apărătorii 

marilor proprietăţi moşiereşti se refereau şi ei de preferinţă la teoria 

„funcţiei sociale" cînd încercau să motiveze menţinerea latifundiilor prin 

faptul că ele îndeplinesc rolul de „model", de îndrumător în conducerea 

raţională a gospodăriilor agricole. Hotărîrile celui de al IV-lea congres 

au lămurit caracterul şi funcţia adevărată a reformei agrare din Romînia. 

„In timpul războiului imperialist, burghezia romînească, pe de o parte 

din necesitatea de a continua războiul, pe de alta sub presiunea revoluţiei 

ruse care a avut o influenţă revoluţionară asupra ţărănimii, a fost 

nevoită să promită ţăranilor reforma agrară. Dar realizarea reformei 

agrare a fost tărăgănată şi a fost înfăptuită în condiţii de slăbire ă 

7 

Idem, Reforma agrară si evoluţia clasei ţărăneşti. în arhiva pt. ştiinţa şi rfef. socială. 

An. IV. Nr. 3, p. 289.

opunerii ţărănimii. Reforma agrară realizată de burghezie a atins numai 

in parte proprietatea asupra pămîntului şi a fost de fapt numai o înşelare 

a ţărănimii, care rămîne şi mai departe într-o grea dependenţă faţă de 

boieri şi într-o şi mai mare înglodare în datorii faţă de cămătari şi 

bănci" 8 . 

; 

Această analiză este o expunere fidelă a adevărului despre reforma 

agrară. Reforma agrară din 1917—1921 a micşorat marile proprietăţi 

moşiereşti, dar nu le-a desfiinţat. Legea reformei agrare a asigurat moşierilor 

nenumărate posibiliîăţi de a scăpa de exproprieri, a asigurat 

nenumărate posibilităţi de tărăgănare a executării acestei reforme. Se 

ştie că încă în 1945 existau multe dosare privitoare la reforma agrară 

care zăceau nerezolvate la instanţele judecătoreşti. După dispoziţiile legii 

agrare, 1.607.000 de ţărani trebuiau să primească pămînt, dar numărul 

acesta a scăzut la 1.045.000. Din cele 4.300.000 ha numai 56% a intrat 

în posesia ţăranilor. Reforma agrară nu numai că nu a desfiinţat marea 

proprietate, dar nu a lichidat nici formele de exploatare semifeudale. Este 

semnificativ că dijma a rămas şi pe mai departe forma principală de 

cultivare a marii proprietăţi. 

Referitor la ceea ce a însemnat în mod real „clasa ţărănească independentă", 

preamărită de Madgearu, sînt concludente următoarele fapte. 

Ţăranii împroprietăriţi, în urma lipsei uneltelor de muncă şi a lipsei de 

credite potrivite, au fost nevoiţi să ia împrumuturi de uzură, ceea ce a 

dus în mod firesc la ruinarea lor. Astfel pămînturile pierdute au trecut 

din nou în proprietatea marilor moşieri, a băncilor şi a chiaburilor. Acest 

proces a fost promovat de legea legată de numele lui Mihalache, un alt 

reprezentant al ţărănismului, lege care a servit drept bază pentru exproprierea 

ţăranilor mici şi mijlocaşi. Din datele recensămîntului din 1930 

reiese că ţăranii săraci şi mijlocaşi (care au avut cel mult 10 ha de 

pămînt) au avut în proprietatea lor numai 48% din suprafaţa agricolă 

a ţării. Acest procent n-a crescut de la 1907 încoace decît cu 8%, în timp 

ce pătura chiaburilor s-a întărit, aceştia stăpînind 20% din pămîntul 

agricol. Proprietarii care aveau pînă la 50 ha de pămînt (ei reprezentau 

1% din proprietari) stăpîneau 32% din suprafaţa ţării, iar moşiile de 

peste 500 ha reprezentau 17% din imobilele agricole. Iată care era 

aspectul real al „reformei proprietăţii" particulare şi legislaţia care — 

după Madgearu — era chemată să apere proprietatea ţăranilor împroprietăriţi, 

i 

Faptele grăitoare ale realităţii au combătut şi acea teză fundamentală 

a sociologiei ţărăniste a lui Madgearu, care declară că „noua clasă ţărănească" 

este un factor economic şi politic viabil şi viguros, fiindcă mica 

gospodărie agricolă are condiţii prielnice pentru ridicarea rentabilităţii 

şi pentru dezvoltarea cantitativă şi calitativă a producţiei. Monografia intitulată 

„Reforma agrară din_ 1945" 9 

a lui Costin Murgescu, aduce un material 

bogat şi convingător în ce priveşte pauperizarea ţărănimii mici şi 

8 

9 

Documente, II, p. 580. 

C. Murgescu, Reforma agrară din 1945. Bucureşti, 1956.

mijlocii din Romînia dinainte de eliberare şi în ce priveşte degradarea 

producţiei agricole. „Zdrobită de concurenţa economică a marilor gospodării 

capitaliste şi moşiereşti, apăsată de povara dobinzilor şi impozitelor, 

lovită de disproporţia dintre preţurile de monopol ale 

produselor industriale şi preţurile produselor agricole, gospodăria ţăranului 

muncitor mic şi mijlociu producător de marfă îşi vedea în permanenţă 

reduse veniturile.micşorată rentabilitatea în aşa fel incit numai 

rareori ea mai putea realiza măcar o reproducţie simplă" 10 . Să cităm cîteva 

date grăitoare pentru sprijinul acestei afirmaţii. In 1934 guvernul romin 

de atunci este nevoit să recunoască într-un memoriu oficial, că „agricultorul 

romîn nu mai poate să facă faţă cu produsul mediu al exploatării 

sale, acoperirii ansamblului sarcinilor sale". Tot acest document guvernamental 

mărturiseşte că micul producător agricol nu poate să-şi asigure 

existenţa decît dacă-şi expune pămîntul, inventarul mort şi viu, precum 

şi forţele de muncă, unei inevitabile degradări. O serie de anchete şi monografii 

făcute între cele două războaie mondiale arată că consumul industrial 

şi alimentar al populaţiei rurale din Romînia a fost într-o continuă 

scădere. In urma subalimentaţiei cronice a ţărănimii muncitoare, 

satul romînesc a devenit pepiniera diferitelor boli sociale ca pelagra, tuberculoza, 

etc. Numai mortalitatea era în creştere, în special mortalitatea 

infantilă. In această privinţă Romînia a ocupat „un loc de frunte" 

intre ţările europene. In ce priveşte problema locuinţei, situaţia a fost 

dezastruoasă. înapoierea culturală şi analfabetismul dominau satul. 

In interesul fundamentării sociologice a politicii ţărăniste, V. Madgearu 

încearcă să elaboreze o teorie cu privire la clasa ţărănească unitară 

şi cu privire la rolul ei politic conducător şi independent. După cum am 

mai amintit, sociologia ţărănistă nu neagă existenţa claselor şi a luptei 

de clasă. Satisfăcînd nevoile propagandei sale, sociologia ţărănistă recunoaşte 

existenţa claselor sociale şi antagonismul dintre ele. Ea recunoaşte 

şi diferenţierea ţărănimii. Străduinţele sale însă tind să denatureze faptele 

concrete ale realităţii. Această străduinţă se afirmă în constatarea că diferenţierea 

internă a ţărănimii nu prezintă decît anumite deosebiri de nuanţă 

care nu ating nici unitatea întregii ţărănimi, nici procesul prin care ţăranul 

„independent", care-şi cultivă pămîntul împreună cu familia sa, devine 

în urma reformei agrare figura centrală a satului său. Madgearu 

recunoaşte existenţa antagonismului dintre exploatatori (= moşieri şi capitalişti) 

şi exploataţi. Tratează detailat formele sub care se săvîrşeşte 

exploatarea. Dar recunoaşterea existenţei exploatării o foloseşte 

pentru a motiva unitatea internă a ţărănimii şi a conştiinţei ei de clasă. 

El scrie următoarele ,,. .. există o trăsătură de unire în sînul ţărănimii: 

identitatea de interes izvorînd din antagonismul comun întregii populaţii 

ţărăneşti faţă de stăpînii mari de pămînt şi faţă de întregul regim de 

exploatare al societăţii capitaliste"". Este evident ce urmăreşte Madgearu. 

Prin accentuarea existenţei „clasei ţărăneşti unitare" şi a „conştiinţei 

Idem, o. c, p. 88. 

10 

" V. Madgearu, Doctrina ţărănistă, pp. 73—74.

de clasă ţărăneşti unitare", el vrea să şteargă contradicţiile de interese 

dintre chiaburi şi ţărănimea muncitoare. 

In ceea ce priveşte raportul dintre ţărănime şi clasa muncitoare, 

iMadgearu afirmă că intre ele nu există nici o contradicţie de interese. 

Ba mai mult, e! declară că „acţiunea politică a ţărănimii nu se poate 

mişca decît în cadrul concepţiei democratice muncitoreşti" 12 . Prin urmare 

in cuvinte nu are rezerve în privinţa colaborării cu mişcarea muncitorească, 

dar ' întreaga lui tendinţă este îndreptată spre a opune alianţei 

dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare, activitatea politică izolată, 

organizată în cadrul mişcării ţărăniste a clasei ţărăneşti unitare. 

„Incontestabil... că odată dovedită existenţa unei clase ţărăneşti cu un rol 

bine definit şi preponderent în societăţile agrare, ca factor de transformare 

socială, către progres, nu se mai poate nega capacitatea ei de acţiune 

p-olitică de sine stătătoare" 13 . 

Frazeologia sociologiei ţărăniste despre lupta de clasă şi despre 

colaborarea cu mişcarea muncitorească stă în contradicţie cu acţiunile 

politice ale ţărăniştilor. Grupa conducătoare a partidului ţărănist a 

refuzat orice propunere de colaborare venită din partea Partidului Comunist 

din, Romînia. Ţărăniştii au intrat în alianţă cu partidul naţionalburghez 

şi nu cu clasa muncitoare şi cu partidul ei de avangardă. Cel 

de al IV-lea Congres al Partidului Comunist din Romînia a analizat dezvoltarea 

politică a ţărănismului şi a precizat: „Perioada dată e caracterizată 

printr-o luptă asiduă din partea burgheziei romîneşti pentru ţărănime. 

Din acest punct de vedere trebuie privită şi evoluţia spre burghezie 

a clicii conducătoare şi a păturilor burgheze din sate ale partidului ţărănist 

şi încercările naţional-ţărăniştilor de a se înţelege cu liberalii. Partidul' 

Comunist trebuie să opună acestei lupte a burgheziei pentru ţărănime 

activitatea sa de cucerire a maselor ţărăneşti fundamentale de partea proletariatului*"' 

14 . Lupta aceasta pe care a dus-o partidul pentru cîştigarea 

maselor ţărănimii şi pentru crearea alianţei dintre clasa muncitoare şi 

ţărănimea muncitoare a făcut necesară lichidarea curentelor oportuniste 

care s-au manifestat în problema ţărănească in sînul partidului. Un astfel 

de curent a fost aşa numitul curent „neo-iobăgist", care exprima în rîndurile 

partidului influenţa teoriei antimarxiste, oportuniste a lui Dobrogeanu-Gherea. 

Reprezentanţii acestui curent au exagerat importanţa rămăşiţelor 

feudale şi au subestimat caracterul burghezo-capitalist al economiei 

naţionale a Rqmîniei. Pe baza acestor teze greşite, antimarxiste, 

curentul' neoiobăgist a cerut sprijinirea „opoziţiei hurghezo-democratice". 

în concret a partidului naţional-ţărănesc, într-o epocă cind acest partid nu 

a jucat nici un rol pozitiv în viaţa politică a ţării. 

Comitetul Executiv ai Internaţionalei Comuniste a arătat incă in 1921 

pericolul acestei devieri. Iar rezoluţia celui de al IV-lea Congres al 

Partidului a înfierat cu toată hotărîrea politica de sprijinire a „aşa zisei 

opoziţii burghezo-democratice". In acelaşi timp Congresul a elaborat di- 

12 

13 

14 

Idem, o. c, p. 81. 

Idem, o. c, p. 79. 

Documente, ÎI, p. 581.

ectivele politice şi sarcinile Partidului în problema ţărănească, în interesul 

realizării alianţei între muncitorime şi ţărănimea muncitoare. Cel 

de al V-lea Congres al Partidului — aplicînd în mod creator marxismleninismul 

la situaţia de la noi din ţară — a analizat contradicţiile antagoniste 

interne ale Romîniei burghezo-moşiereşti şi a stabilit caracterul 

revoluţiei iminente, a elaborat strategia şi tactica luptei revoluţionare. 

Hotărîrea Congresului a constatat că între contradicţiile antagoniste 

care aşteaptă să fie rezolvate • prin revoluţie, un loc de frunte îl ocupă 

contradicţiile dintre chiaburime şi ţărănimea muncitoare. Constatarea 

aceasta bazată pe analiza ştiinţifică a relaţiilor de clasă obiective din 

satele din România dezminte teoria greşită a sociologiei ţărăneşti despre 

ţărănimea unitară şi despre conştiinţa ei de clasă unitară. După cum se 

ştie, Congresul al V-lea a arătat că revoluţia care e la ordinea zilei e 

chemată să desăvârşească revoluţia burghezo-democratică sub hegemonia 

proletariatului, fără burghezie şi împotriva acesteia. Desăvârşirea revoluţiei 

burghezo-democratîce însemna în primul rînd realizarea revoluţiei 

agraro-ţărăneşti. Proletariatul care conduce revoluţia — precizează hotărîrea 

Congresului — „se sprijină la ţară pe elementele proletare şi semiproletare, 

duce cu el ca .aliat păturile sărace şi cele mai de seamă pături 

mijlocaşe ale ţărănimii. . . paralizează influenţa partidelor burghezo-moşiereşti 

şi mic burgheze asupra maselor de bază ale ţărănimii şi duce lupta 

împotriva burgheziei săteşti (chiaburimea) pentru conducerea acestor mase 

ale ţărănimii" 15 . Printre lozincile lansate de congres figurează în loc de 

frunte lozinca care defineşte sarcina revoluţiei agraro-ţărăneşti. „Pentru 

confiscarea tuturor păminturilor regale, moşiereşti şi .mînăstireşti cu inventarul 

lor, fără răscumpărare, pentru împroprietărirea cu ele a muncitorilor 

agricoli şi a ţăranilor mai săraci şi mijlocaşi" 16 . 

Hotărârile acestea au însemnat un îndemn în lupta dusă pentru alianţa 

dintre muncitorime şi ţărănimea muncitoare. Evenimentele istorice ulterioare 

au confirmat în întregime justeţea analizei, strategiei şi tacticii elaborate 

de Congresul al V-lea în ceea ce priveşte problemele fundamentale 

ale luptei revoluţionare. 

La demascarea ţărănismului a contribuit în mare măsură şi experienţa 

câştigată de însăşi masele ţărăneşti în anii guvernării partidului 

naţional-ţărănesc, care ajunsese la putere la sfîrşitul anului 1928. Anii 

aceştia au arătat oamenilor muncii din ţară şi în primul rînd ţărănimii 

muncitoare ce înseamnă în practică sociologia şi politica ţărănistă. Colaborarea 

cu muncitorimea s-a manifestat în reprimarea armată de la Lupeni 

şi Timişoara, iar democraţia propovăduită de ideologii ţărănişti, în 

întărirea terorii dictaturii burghezo-moşiereşti. Guvernarea naţional-ţărănistă 

a însemnat pentru ţărănime majorarea considerabilă a impozitelor 

agricole, mărirea diferenţei de preţuri între produsele agrare şi cele 

industriale în detrimentul produselor agrare. Guvernarea ţărăniştilor a 

adus „Legea pentru circulaţia bunurilor rurale" a lui Mihalache şi pauperizarea 

ţărănimii muncitoare, care se zbătea în ghiarele crizei agrare. 

1 3 

lf? 

Ibid., p. 119. 

Ibid., p. 120.

Sub influenţa acestor fapte şi a muncii de lămurire dusă de comunişti 

pentru demascarea partidului naţional-ţărănesc, masele largi ale ţărănimii 

s-au îndepărtat de acest partid. Autodernascarea şi demascarea ţărănismului 

a fost un factor hotărîtor în lupta dusă de partid pentru cîştigarea 

maselor ţărănimii, pentru eliberarea acestor mase de sub influenţa burgheziei. 

Ideologia statului ţărănesc 

Lupta împotriva sociologiei şi politicii ţărăniste a intrat într-o fază 

nouă atunci cînd — trecut în opoziţie — partidul naţional-ţărănesc a 

elaborat ideologia şi programul „Statului ţărănesc". Cu acest program 

a încercat partidul naţional-ţărănesc să recîştige masele pe care le-a pierdut 

în anii guvernării sale antipopulare, reacţionare. Prin acest program 

nou şi prin această lozincă, reprezentanţii ideologiei „statului ţărănesc" 

au vrut să-şi continue politica de izolare a ţărănimii muncitoare de clasa 

muncitoare şi de lupta acesteia. 

Ce elemente noi conţine ideologia „statului ţărănesc" faţă de ideologia 

şi sociologia ţărănistă propriu zisă? Teoreticienii „statului ţărănesc" 

au preluat în esenţă fără nici o modificare teoriile de bază ale sociologiei 

ţărăniste privitoare la primatul ţărănimii, la trăinicia economiei ţărăneşti 

bazată pe muncă, la aşa numitul socialism ţărănesc bazat pe cooperaţie 

etc. Programul şi platforma teoretică nouă a partidului naţional-ţărănesc 

totuşi nu e identică întru toate cu ţărănismul din deceniul al treilea. Programul 

acesta conţine şi elemente care arată acomodarea ţărănismului 

la ideologia naţionalistă-fascistă. Ideologia „statului ţărănesc" oglindeşte 

procesul de fascizare a elementelor capitaliste reprezentate de partidul 

naţional-ţărănesc şi orientarea tot mai hotărîtă a claselor dominante din 

Romînia burghezo-moşierească spre fascism. 

De altfel, construcţia teoretică a „statului ţărănesc" e o cîrpitură 

plină de contradicţii şi de inconsecvenţe. In ea se amestecă teoriile vechi 

ale sociologiei ţărăniste cu lozinci ipocrite care preconizează „apărarea 

democraţiei" şi cu teze care arată influenţa ideologiei fasciste. 

Ideologii statului ţărănesc îşi prezintă teoria lor în primul rînd cu 

pretenţia că ea e o concepţie complet originală, care porneşte de la 

realităţile din Romînia şi e o expresie a acestora. Ei susţin că statul preconizat 

de ei încă nu a fost realizat nicăieri şi nici nu poate îi realizat 

decît tocmai în Romînia, care are un caracter agricol ţărănesc. . Prin 

crearea statului ţărănesc poporul romîn poate realiza ceva original, ceva 

specific. E şi dator să facă acest lucru, pentru a pune capăt 'imitării 

obişnuite a formelor străine. In legătură cu aceasta E. Ene, unul dintre 

ideologii statului ţărănesc, scrie următoarele: „Statul ţărănesc trebuie să 

fie forma de guvernare a unui popor a cărui majoritate e alcătuită din 

ţărani, adică din proprietari de mici parcele de pămînt, pe care ei le 

cultivă cu mijloace mai mult familiale, consumînd în gospodăria proprie 

cea mai mare parte a producţiunii lor" 17 . Dacă tezele anticapita- 

17 

E. Ene, Spre Statul ţărănesc. Bucureşti, 1932, pp. 4—5.

liste ale sociologiei ţărăniste din cel de al treilea deceniu se prezentau 

cîteodată mascate în frazeologie marxistă, în schimb „anticapitalismul" 

ideologiei statului ţărănesc se acomodează la demagogia socială a fascismului, 

în acest sens declară I. Mihalache la Congresul tineretului 

naţional-ţărănesc (1934), că statul ţărănesc va îi un stat anticapitalist 

şi antiliberal. Iar în studiul său „Ţărănism şi Naţionalism" defineşte 

caracterul statului ţărănesc în felul următor: „Va veni... şi la noi, pe 

ruinile capitalismului şi liberalismului, o nouă formă de stat, după 

chipul şi asemănarea muncitorului romîn, care e ţăranul. Va fi Statul 

naţional-ţărănesc!" 18 . Din definiţia lui Mihalache reiese clar conţinutul 

de clasă şi scopul lozincii despre „statul ţărănesc". In atmosfera marilor 

mişcări muncitoreşti din primii ani de după războiul mondial, sociologii 

ţărănişti — cum am văzut mai sus — au recunoscut măcar în vorbă 

nevoia colaborării cu muncitorimea. Cerinţele luptei împotriva alianţei 

dintre muncitorime şi ţărănime, alianţă care se realiza sub conducerea 

partidului comunist, silea insă în al patrulea deceniu pe acest conducător 

al partidului naţional-ţărănesc să nu mai ia, măcar aparent, cunoştinţă 

de existenţa şi lupta muncitorimii din Romînia. Pentru el muncitorimea 

este identică cu ţărănimea. Insă zadarnic a vrut Mihalache să 

scape de muncitorime ignorînd-o. Muncitorimea din Romînia, mişcarea 

muncitorească revoluţionară nu depindea de faptul dacă ideologii statului 

ţărănesc le-au recunoscut sau nu. In ciuda solipsismului ţărănist 

al lui Mihalache, această clasă muncitorească — condusă de partidul 

ei — a luptat eroic, tocmai în anii elaborării teoriei statului ţărănesc, 

împotriva cercurilor burghezo-moşiereşti care urmăreau fascizarea ţării. 

Iar lozinca statului ţărănesc a fost tocmai una dintre manevrele politice 

cu ajutorul cărora clasele conducătoare din Romînia burghezo-moşierească 

au încercat să stăvilească lupta revoluţionară a maselor muncitoare. 

In ce ar consta caracterul anticapitalist al statului ţărănesc? Oare 

au pus reprezentanţii „primatului ţărănimii" problema desfiinţării proprietăţii 

particulare asupra mijloacelor de producţie? Nici vorbă! In anii 

aceştia nevoile de apărare ale capitalismului nu mai permit ridicarea 

problemei proprietăţii particulare a mijloacelor de producţie şi a pămîntului, 

nici măcar în forma cum a făcut-o Madgearu în studiul său pe 

care l-am analizat la începutul acestui studiu. Reprezentanţii teoretici ai 

statului ţărănesc în parte ocolesc problema, iar pe de altă parte, îşi 

repetă teoriile cunoscute despre necesitatea menţinerii proprietăţii mari 

care îndeplineşte „o funcţie socială". După concepţia lor unitatea de bază 

economică a statului ţărănesc o formează gospodăriile ţărăneşti bazate 

pe muncă, pentrucă in această rezolvare văd antidotul cel mai eficace al 

transformării socialiste a agriculturii. E. Ene mărturiseşte deschis: „...în 

ce priveşte producţiunea, Statul ţărănesc nu poate vedea decit producţiunea 

agricolă individualistă de azi. Trebuie deci să înlăturăm preocupările şi 

recomandările celor ce lăsîndu-se întotdeauna convinşi de ultima carte 

8 

I. Mihalache, Ţărănism şi Naţionalism. Bucureşti, 1936, p. 7.

citită', socotesc a fi obligaţi să susţină ideea la modă a sovhozurilor şi 

colhozurilor ruseşti" 19 . 

înrudirea spirituală a ideologilor statului ţărănesc cu ideologia fascistă 

apare şi din cerinţele lor prin care urgitează aşa numita „democraţie 

de grupuri" — care arată deja influenţa corporatismului — şi consolidarea 

puterii executive centrale. Ideologii statului ţărănesc nu s-au 

opus in mod principial .agitaţiilor naţionaliste, antisemite a grupărilor 

fasciste din ţară. Dimpotrivă, au preluat lozincile acestora prin care justificau 

răpirea drepturilor .minorităţilor, asuprirea lor economică, politică 

şi culturală. In legătură cu aceasta Mihalache scrie: „Statul este în drept 

şi este obligat să sprijine în chip special elementul romînesc, că opera 

de reparare a unei nedreptăţi naţionale" 20 . Fascizarea partidului naţionalţărănesc 

nu s-a făcut numai pe plan ideologic. Elaborarea ideologiei 

„statului ţărănesc" cu amprente fasciste a fost chemată să pregătească 

spiritual colaborarea politică şi practică care s-a realizat în formă concretă 

prin vestitul pact Maniu-Codreanu. 

Documentele din acea vreme ale Partidului Comunist din Romînia 

au demascat conţinutul de clasă al ideologiei „statului ţărănesc" şi tendenţionismului 

ei politic. Ele au arătat că această ideologie şi această 

lozincă serveşte în primul rînd pentru a împiedica lupta comună a muncitorilor 

şi a ţăranilor. Faţă de lozinca „statului ţărănesc", partidul trebuia 

să opună — constată aceste documente — lozincile sale care cheamă la 

luptă comună masele muncitorimii şi ale ţărănimii. Hotărîrile plenarei 

lărgite (din iulie 1933) a Comitetului Central al partidului constată: 

„încercărilor făcute de lagărul burghezo-moşieresc de a desbina mişcarea 

proletară de cea ţărănească, sforţărilor de a reţine ţărănimea sub influenţa 

partidelor burghezo-moşiereşti şi a se sprijini pe ţărănime în lupta contra 

proletariatului (lozincile „statului ţărănesc", lăudarea ţăranului „conservativ" 

etc), partidul trebuie să contrapună nu numai cea mai largă 

popularizare a lozincii alianţei muncitorilor şi ţăranilor, dar şi o activitate 

consecventă pentru crearea acestei alianţe în luptele zilnice" 21 . 

Ţărănismul Iui C. Rădulescu-Motru 

Aprecierile de mai sus sint perfect valabile şi pentru ţărănismul 

de factură filozofico-socială şi culturală reprezentat de C. Rădulescu- 

Motru. In vremea cînd conducătorii partidului naţional-ţărănesc au elaborat 

ideologia şi lozinca „statolui ţărănesc", C. Rădulescu-Motru s-a 

prezentat şi el cu teoria lui prin care propune crearea statului ţărănesc 

romîn. Insă proiectul de reformă cu caracter ţărănist al societăţii şi statului 

romîn, elaborat de C. Rădulescu-Motru, nu poate fi considerat 

identic cu programul lui Mihalache, Ene şi adepţii lor. Proiectul acesta 

de reformă apare ca o concluzie a concepţiei sociologice şi filozofico- 

E. Ene, o .c, p. 7. 

19 

I. Mihalache, o.c, p. 19. 

2 0 

2 

' Dualmente din istoria P.C.R. 1951, p. 190.

culturale a autorului lui, ca o realizare practică a „romîmsmului" propagat 

de Rădulescu-Motru. 

Activitatea filozofico-socială şi culturală a lui C. Rădule^cu-Motru 

e legată de critica socială şi culturală reacţionară a „Junimii". In lucrarea 

sa „Cultura romînă şi politicianismul" (1904), el face un aspru rechizitoriu 

împotriva aşa numitului „politicianism" pe care-1 consideră ca o 

racilă a vieţii romîneşti şi pe care-1 consideră izvorul tuturor relelor. 

După Rădulescu-Motru politicianismul este acel soi de activitate politică, 

pe care politicienii de meserie o practică ca pe o profesiune a lor cu 

scopul de a subordona instituţiile publice şi problemele de interes obştesc 

intereselor personale. Politicianismul — spune Rădulescu-Motru — 

nu ţine seamă de structura sufletească şi de particularităţile poporului 

romîn, nu ia în considerare nevoile culturale ale acestuia, ci a preluat 

diferite instituţii şi obiceiuri străine, nepotrivite cu factura sufletească a 

poporului romîn. Iar acestea, în loc să promoveze dezvoltarea organică 

a vieţii spirituale a poporului romîn, au tulburat-o şi au înăbuşit-o. Politicianismul 

nu apreciază rolul pe care îl are cultura în viaţa poporului 

romîn, deşi personalitatea, specificul poporului îşi găseşte expresia în cultură. 

Dar numai acel popor poate să-şi creeze o cultură proprie care are 

Individualitate, personalitate. Cultura presupune o unitate sufletească a 

poporului respectiv, fiindcă însăşi cultura este de natură sufletească, spirituală. 

Acel popor care alunge la conştiinţă, la unitatea vieţii sufleteşti, 

este creator de cultură. Acela care e incapabil în direcţia aceasta, nu poate 

avea decit civilizaţie. Deosebirea între cultură şi civilizaţie constă în 

faptul că, pe cînd cea dintîi pătrunde firea întregului popor, cea din urmă 

este numai un fenomen de suprafaţă. Civilizaţia se poqte cîstiqa prin 

imitaţie. însă cultură împrumutată, imitată, nu există şi nici nu poate 

exista. Rădulescu-Motru îşi bazează critica adusă vieţii sociale si culturale 

romîne pe aceste teorii generale de filozofie a culturii, care poartă în mod 

vădit amprenta filozofiei vieţii reacţionare. 

Poporul romîn — constată el — dpsi nu a avut o cultură desăvîrşită. 

a avut totuşi o aşa zisă semicultură. Situaţia aceasta a durat aproximativ 

pînă la mi [locul secolului al XlX-lea, cînd, prin preluarea servilă a formelor 

de civilizaţie străine, s-a întrerupt continuitatea organică a culturii 

romîne. Cultura poporului romîn în c ă nu a dispărut, ci s-a retras în miilocul 

poporului, adevăratul ei păstrător. „Sub aparenţa sclipitoare a civilizaţiunii 

externe — scrie Rădulescu-Motru — trăieşte mai departe în 

poporul nostru acelaşi suflet din trecut, suflet de păstor şi de plugar". 

Ne putem da seama că critica culturii pe care o face Rădulescu-Motru 

este de fapt o variantă a concepţiilor Junimii. Teoria formei fără fond la 

el apare sub forma contradicţiei care există între viaţa sufletească şi cultura 

poporului romîn şi între civilizaţia străină importată de politicianism. 

Rădulescu-Motru, întocmai ca şi Titu Maiorescu, atacă democraţia burgheză 

de pe poziţii de dreapta, respectiv atacă forma ei avortată lansată 

de monstruoasa coaliţie dintre burghezia şi anoşierimea romînă. Prin 

atacarea monstruozităţilor într-adevăr existente şi tipice politicianismu-

lui, el vrea să înlăture democraţia şi se identifică cu conservatismul politico-social. 

Pe la începutul deceniului al III-lea, Rădulescu-Motru se angajează 

ca, in opoziţie cu sociologia şi politica ţărănistă, să elaboreze o ideologie 

ţărănistă pusă în slujba partidului conservator. Cum am văzut mai sus, 

sociologia ţărănistă a lui Mihalache—Madgearu a făcut uz de propagandă 

pseudo-revoluţionară pentru a induce în eroare masele ţărănimii. Ţărănismul 

lui Rădulescu-Motru — referindu-se la particularităţile specifice 

ale facturii psihice a ţăranului romin —•, argumentează pentru menţinerea 

ordinei existente, Rădulescu-Motru nu poate accepta politica falsă de stînga 

a partidului ţărănist. Crede că acest joc cu focul e periculos. în prefaţa 

studiului său „Ţărănismul — un suflet şi o politică" 22 , acuză partidul ţărănesc 

că în programul lui alimentează numai setea de pămînt a ţărănimii, 

in loc să dea expresie idealului înrădăcinat în sufletul acestuia. 

Ce caracterizează — după părerea lui Rădulescu-Motru — viaţa 

sufletească a ţărănimii romîne? Care ar fi de fapt acel ideal care odrăsleşte 

din această viaţă sufletească şi pe care ţărănismul adevărat — 

reprezentat de el — ar trebui să-1 manifeste? Vorbind despre caracteristicile 

sufleteşti ale ţăranului romîn, Rădulescu-Motru protestează în primul 

rînd împotriva concepţiei că ţărănimea ar constitui o clasă socială. Poate 

fi acceptată existenţa clasei muncitoare, se poate chiar lua act de lupta de 

clasă dusă de aceasta. In ceea ce priveşte ţărănimea însă situaţia e alta. 

„Ţărănimea, în Ţara Romînească, este ceva mai mult decît o clasă — 

spune el — este obîrşia claselor sociale" 23 . Ţărănimea nu este o clasă, ci 

acea masă omogenă, din care îşi trage originea întreaga naţiune şi a cărei 

conştiinţă coincide cu conştiinţa întregii naţiuni. Identificarea ţărănimii cu 

naţiunea şi negarea diferenţierii interne a ţărănimii e o concepţie profund 

greşită şi neştiinţifică. Procesul de formare al claselor sociale moderne 

nici cum nu poate fi redus la această presupusă obîrşie comună. Baza 

formării ă acestor clase nu este ţărănimea ci procesul de dezvoltare al 

relaţiilor de producţie capitaliste. In cursul acestui proces însăşi ţărănimea 

se diferenţiază: faţă de marea majoritate a ţăranilor săraci şi mijlocaşi 

se formează chiaburimea, burghezia satelor. Rădulescu-Motru argumentează 

în favoarea caracterului omogen, nediferenţiat al ţărănimii romîne 

din motivul că o înzestrează cu însuşiri sufleteşti eterne şi deasupra 

societăţii, însuşiri pe care — avînd în vedere că ţărănimea e însăşi naţiunea 

— încearcă in cele din urmă să le prezinte drept tipice pentru 

întreaga romînime. în felul acesta el poate să pună faţă-n faţă ţărănimea 

unitară cu muncitorimea de la oraşe, iar pe de altă parte poate să califice 

muncitorimea ca fiind străină de sufletul neamului. După părerea lui Rădulescu-Motru, 

sufletul şi mentalitatea ţărănimii se formează sub influenţa 

fenomenelor din natură. Viaţa ţăranului romin depinde de aceste fenomene 

şi de aici provine misticismul lui. într-adevăr el nu priveşte natura ca o 

însuşire de fenomene dirijate de legi, ci ca o întruchipare a puterilor supranaturale. 

Din acest motiv nici nu apreciază munca continuă, raţională. 

; 

2 2 

23 

C. Rădulescu-Motru, Ţărănismul — un suflet ş: o politică. Bucureşti, 1929. 

Idem, o. c, p. 39.

Muncitorul din fabrică poate exagera rolul muncii, pentru că el mînueşte 

In uzină o maşină, care produce supunîndu-se voinţei lui. In schimb ţăranul 

numai atunci poate aduna o recoltă bogată, dacă productivitatea naturii 

ii vine într-ajutor. De aici se explică şi faptul, că ţăranul se împacă 

cu situaţia şi cu gîndul inegalităţii. Pămîntul unuia e mai bun, al altuia 

mai rău. Odată se întîmplă ca recolta lui să fie mai bună, altă dată a 

vecinului său. Din acest motiv — conclude Rădulescu-Motru — „socialismul 

nu prinde între ţărani. El prinde între orăşeni care trăiesc între zidurile 

fabricii. Aceştia sînt totdeauna gata să reformeze lumea, fiindcă lumea 

lor este redusă la imaginea unei maşini" 24 . Ţăranul romîn, care în structura 

sufletească se asemănă mult cu popoarele primitive (nu-i place munca 

ordonată, nu pune preţ pe timp, e aplecat spre lux) e prin construcţia lui 

conservativ. Numai el crede în sfinţenia orînduirii existente. Chiar dacă 

se răscoală — cum s-a întîmplat în 1907 — şi atunci el cedează în faţa 

sorţii. Prin răscoală însă ţărănimea nu vrea să realizeze experienţe sociale, 

ci porneşte „pentru a întrona aceea ce este drept, adică aceea ce este 

de mult intrat în deprinderile ei de a gîndi" 25 . Din acest motiv locul ţăranului, 

care are o factură conservativă, e în partidul conservator. El nu 

are ce căuta în partidele burgheze, „democratice", fiindcă acestea reprezintă 

interese şi concepţii sociale care nu se potrivesc cu structura sufletească 

a lui. Socialismul este de fapt o rezolvare, însă nu pentru un stat 

ţărănesc. Singura concepţie şi singura orientare care e în acord cu idealurile 

şi structura sufletească a ţăranului rămîne conservatismul. Pentruţ 

conservatism problema socială — spune Rădulescu-Motru — e o problemă 

morală. El caută cauzele relelor sociale, ale mizeriei, ale inegalităţii în 

instinctele, în pasiunile omeneşti. Din acest motiv se impune sarcina ca, 

prin cultură, prin religie şi prin politică, omul să fie înnobilat, în felul 

acesta rezolvîndu-se şi problemele sociale. 

Atacul pe care 1-a îndreptat Rădulescu-Motru împotriva burgheziei şi 

împotriva formelor capitaliste nu a pus în discuţie puterea capitaliştilor 

aliaţi cu clasa moşierilor, ci a sprijinit lichidarea rămăşiţelor instituţiilor 

şi libertăţilor democratice. Scopul lui principal este să înalţe un zid despărţitor 

între oamenii muncii de la oraşe şi cei de la ţară şi referindu-se 

la presupusele trăsături sufleteşti ale ţărănimii, să împiedice alianţa lor. 

Aceste particularităţi sufleteşti care — după părerea lui — ar determina 

lumea sufletească şi mentalitatea ţăranului romîn, nu sînt altceva decît 

mistificările deformărilor caracteristice pentru păturile ţărăneşti înapoiate 

în urma asupririi de veacuri. Ţărănismul conservativ al lui Rădulescu- 

Motru a intenţionat să menţină ţărănimea romînă tocmai în această stare 

de înapoiere şi în această beznă. 

Evoluţia istorică, eliberarea ţărănimii muncitoare de sub jugul burghezo-rnoşieresc, 

au dovedit că aceste particularităţi sufleteşti nu au nici 

pe departe un caracter etern. Ţăranul de „factură conservativă" nu s-a 

dat înapoi ca sub conducerea clasei muncitoare să ia în stăpînire pămînturile 

moşierilor, iar mai tîrziu să pornească pe drumul cel nou, pe drumul 

2 4 

2 8 

Idem, o. c, p. 48. 

Idem, o. c, p. 32.

vieţii colective. Zadarnic a argumentat reprezentantul ţărănismului conservativ 

că socialismul este incompatibil cu telul de viaţă al ţăranului. 

Ţăranul romîn care lucrează pe pămîntul propriu şi cel care păşeşte pe 

drumul vieţii colective nu se înspăimîntă nici de muncă, nici de maşini. 

In loc de înnobilarea sufletească de valoare dubioasă, ţăranul muncitor 

romîn a ales soluţia reală propusă de clasa muncitoare şi de partidul 

acesteia: lichidarea proprietăţii mari şi transformarea socialistă a agriculturii. 

Realitatea a dezminţit mai convingător decît orice argument teoretic 

falsitatea tezelor lui Rădulescu-Motru. 

Falimentul ţărănismului conservativ a fost atît de evident cu mult 

înainte de eliberarea patriei noastre, încît însuşi Rădulescu-Motru a trebuit 

să renunţe la el. In anii elaborării ideologiei statului ţărănesc îşi 

însuşeşte şi el lozinca acestuia şi devine propovăduitorul lui. Din ideologia 

statului ţărănesc reprezentată de Rădulescu-Motru au dispărut tezele 

care aduceau imn de laudă conservatismului şi partidului.conservator, între 

timp dispărut. Cu toate că se apropie de concepţia şi programul elaborat 

de ideologii partidului naţional-ţărănesc, totuşi nu-şi însuşeşte ideile de 

bază ale sociologiei acestuia. Locul acestora îl ocupă teoriile de filozofie 

socială şi culturală pe care le lansează sub denumirea de „romînism" ca 

o dezvoltare a concepţiilor lui mai vechi. 

Ce propagă acest „romînism" şi cum se încadrează el în concepţia 

despre societate şi cultură susţinută de Rădulescu-Motru? 

Punctul de plecare pentru temelia filozofiei sociale şi culturale a romînismului 

ni-1 dă critica spiritualităţii secolului al XlX-lea. Şi Rădulescu- 

Motru se înrolează în rîndurile acelor filozofi burghezi, care încearcă să 

prezinte criza generală a orînduirii capitaliste ca o criză a spiritului european, 

a culturii şi a moralei europene. Criza aceasta — după părerea lui 

— izvorăşte din falimentul ideilor dominante ale secolului al XlX-lea. 

Anume în secolul trecut — spune Rădulescu-Motru — au dominat patru 

principii de bază: în explicarea psihicului individual principiul asociaţiei, 

în viaţa economică concepţia individualismului economic, în viaţa de stat 

teorja contractului social şi în sfîrşit principiul libertăţii. Secolul al XlX-lea 

a fost secolul individualismului şi al liberalismului. Cataclismul primului 

război mondial a accelerat prăbuşirea spiritualităţii secolului al XlX-lea, 

iar Europa trăieşte azi anii desfăşurării unei noi spiritualităţi. Noua spiritualitate 

a Europei cîştigă teren sub semnul acelui naţionalism, care 

rupe legăturile cu naţionalismul de factură veche îmbinat cu liberalismul 

burghez din secolul al XlX-lea. Acesta din urmă a conceput naţiunile ca 

unităţi pasive, formate în esenţă de elemente identice şi a avut ca principiu 

călăuzitor individualismul. In schimb naţionalismul nou porneşte din 

credinţa că fiecare naţiune e înzestrată cu o structură individuală, are o 

constituţie specifică, originală şi are destinul său propriu. In hitlerism şi 

fascism îşi găseşte expresia adecvată naţiunea germană, respectiv cea 

italiană, şi sub acest raport aceste două curente sînt reprezentantele spiritualităţii 

europene noi — declară Rădulescu-Motru. De fapt însă nici hitlerismul,' 

nici fascismul lui Mussolini nu aveau nimic comun cu esenţa şi 

caracterul poporului german, respectiv italian. In hitlerism şi fascism

nu-şi găsea expresia cuvenită spiritualitatea celor două popoare ci tendinţele 

ultra-reacţionare şi imperialiste ale vîrîurilor monopoliste germane 

şi italiene, iar în ceea ce priveşte faimoasa „spiritualitate nouă europeană", 

aceasta nu exprimă altceva decît orientarea generală spre reacţiune şi 

obscurantism a ideologiei burgheze din epoca imperialismului. 

Spiritualitatea europeană nouă — declară Rădulescu-Motru — nu numai 

Lă rupe legăturile cu secolul al XlX-lea în ceea ce priveşte concepţiile sociale 

şi politice, ci înseamnă şi afirmarea unor noi. curente pe terenul 

ştiinţei şi culturii. Ştiinţa şi cultura secolului trecut a purtat pecetea materialismului, 

a determinismului şi a nihilismului cultural, iar epoca nouă 

trebuie să ajute la biruinţă spiritualitatea. Credincios filosofiei sale idealiste, 

Rădulescu-Motru găseşte factorul determinant al societăţii, al naţiunii 

şi al culturii în spiritualitate. „Spiritualitatea este preliminară culturii 

— scrie el. Ea este fermentul care pune în mişcare producţia culturală" 

26 . Spiritualitatea, deci biruinţa idealismului, o sprijină şi curentele 

şi rezultatele noi ale ştiinţei moderne. Pentru susţinerea teoriei sale, Rădulescu-Motru 

pune în linie de bătaie toate teoriile idealiste, indeterministe 

şi vitaliste preconizate de cultivatorii burghezi ai fizicii, ai biologiei 

şi ai psihologiei. Teoriile lui Bohr şi Heisenberg, Bergson, Le Dantec şi 

Uexkuell, sînt înşirate ca aliate pentru justificarea rominismului. 

„Românismul" lui Rădulescu-Motru, reprezentant al noii spiritualităţi 

naţionaliste romîne, s-a desfăşurat sub egida contra ofensivei generale 

reacţionare şi idealiste care caracterizează ideologia burgheză a ţărilor 

capitaliste. Această reacţiune spirituală a pornit sub lozinca criticii sec. 

al XlX-lea, alegîndu-şi ca obiectiv de atac democraţia pe plan social 

şi materialismul şi determinismul pe plan ştiinţifico-cultural. în timp ce 

în domeniul vieţii social-politice critica de pe poziţii de dreapta a democraţiei 

burgheze şi a liberalismului a servit pregătirea spirituală a dictaturii 

făţişe a capitalului monopolist, în schimb curentele idealiste, intuiţioniste, 

indeterministe, agnostice, care apar în domeniul ştiinţei şi culturii, 

au însemnat întronarea celui mai întunecat obscurantism şi fideism. 

în această atmosferă spirituală încadrează Rădulescu-Motru „rominismul" 

ca odrasla romînească a spiritualităţii europene noi. Rădulescu- 

Motru nici nu neagă că romînismul, hitlerismul şi fascismul izvorăsc din 

acelaşi loc. „Chiar de pe acum, italienii numesc naţionalismul lor fascism; 

germanii, rasism; iar romînii, romînism" 27 . Pe lîngă demonstrarea înrudirii 

cu reacţiunea politica şi spirituală a Europei, Rădulescu-Motru pune 

accent deosebit şi pe dovedirea legăturilor rominismului cu acele curente 

romîne din trecut şi contemporane, cu care se identifică în privinţa scopului 

urmărit. Astfel, în ceea ce priveşte trecutul, se referă la Junimea, 

iar pentru prezent la şcoala monografică a lui D. Guşti, precum şi la 

activitatea eugeniştilor şi psihotehnicienilor romîni. De alianţa acestora 

din urmă are nevoie din motivul că ei prin cercetările lor sociografice, 

biologice şi psihologice, ar fi descoperit particularităţile biologice şi psi- 

2 6 

2 7 

C. Rădulescu-Motru, Catehismul unei noi spiritualităţi. Bucureşti, 1936, p. 67. 

Idem, o. c, p. 99.

hologice ale poporului romîn, adică acei factori pe care se întemeiază 

„romînismul". 

In ceea ce priveşte trecutul, concepţia nouă a lui Rădulescu-Motru 

reînvie teoriile pe care le-a expus în scrierile lui mai vechi. De astă dată 

atacul lui nu se îndreaptă împotriva politicianismului, ci împotriva aşa 

numitului naţionalism vechi. In schimb fenomenele pe care le biciuieşte 

acum pe motivul că ar fi greşeli ale naţionalismului vechi, sînt în esenţă 

aceleaşi ca cele criticate sub numele colectiv de politicianism. Vechiul 

naţionalism romîn a fost — după părerea lui — o noţiune şi o direcţie 

împrumutată. Ierarhia valorii nu şi-a întemeiat-o pe specificul romînesc, 

ci pe iluzii împrumutate din lumea burgheză a Europei. Naţionalismul 

vechi anume s-a simţit obligat să copieze instituţiile moderne burgheze 

din Apus, dar acestea nu s-au potrivit cu specificul romînesc. Pentru naţionalismul 

vechi viitorul romînimii coincide cu prezentul francez sau 

englez. El şi-a luat drept punct de orientare umanismul abstract, noţiunea 

omului abstract, în loc să fi avut curajul să fie romîn. Iluziile acestea 

însă au costat foarte mult. S-a creat o birocraţie goală cu o sumedenie 

de funcţionari, pe care statul nu-i poate plăti, în schimb nu a existat o 

preocupare de ex. de sănătatea poporului. Şcoala a educat numai pentru 

forma de viaţă orăşenească,, burgheză; învăţătorii de la ţară abia aşteaptă 

să poată evada din sat. Justiţia e foarte costisitoare etc. 

Ca şi în lucrarea lui din tinereţe, intitulată „Cultura romînă şi politicianismul", 

Rădulescu-Motru face constatări critice juste în legătură cu 

situaţia politică şi culturală din Romînia burghezo-moşierească. 

Aspectele negative pe care le înşiră, au existat într-adevăr. Totuşi 

critica Iui nu este constructivă, căci, pe de o parte cauzele prin care explică 

fenomenele nu sînt juste, iar pe de altă parte soluţiile pe care le 

propune sint antiprogresiste. Izvorul relelor sociale ale Romîniei burghezo-moşiereşti 

nu trebuiesc căutate in anumite curente ideologice străine 

de sufletul rornînismului, indiferent că le numim politicianism sau naţionalism 

vechi. Caracterul fals şi formalist al instituţiilor democratice 

nu se datoreşte faptului că aceste instituţii ar fi fost în contradicţie cu 

structura sufletească a romînilor, ci faptului că burghezia, devenită reacţionară, 

s-a împăcat cu clasa moşierească, a trădat democraţia şi idealul 

libertăţii şi a renunţat să desăvîrşească revoluţia burghezo-democratică. 

Dictatura burghezo-moşierească a aservit ţara intereselor capitaliste interne 

şi externe, precum şi puterilor imperialiste. Datorită acestui fapt, 

Romînia a rămas un stat dependent, cu o industrie şi agricultură ina 

poiată. Pentru mizeria în care trăiau masele, pentru starea sanitară şi 

culturală înapoiată nu e vinovat nici materialismul, nici umanismul, ci 

exploatarea burghezo-moşierească, precum şi politica culturală antiprogresista 

şi antipopulară, care a ţinut în analfabetism şi în întuneric atît 

masele de la oraş, cît şi pe cele de la ţară. 

Dar ce soluţii propune Rădulescu-Motru pentru relele pe care, în 

parte, le-a sesizat corect, dar le-a diagnosticat greşit? Ce înseamnă de 

fapt romînismul preconizat de el? 

Romînismul care reprezintă naţionalismul nou — după Rădulescu- 

Motru — rupe cu naţionalismul vechi, iluzionist. In locul şabloanelor din

apus, el vrea să pornească de la realităţile din patrie. Realitatea aceasta 

însă — arată Rădulescu-Motru — trebuie să fie alta decît realitatea romînilor 

izolaţi. Există o reafitate istorică — spune el — care este deasupra 

indivizilor, care uneşte generaţiile ce se succed. Romînismul este 

tocmai expresia acestei realităţi supraindividuale. Natural, realitatea istorică 

care e deasupra indivizilor, „descoperită" de Rădulescu-Motru, nu 

însemnează recunoaşterea existenţei sociale obiective. Rădulescu-Motru 

iilozof şi sociolog idealist nu poate să recunoască existenţa unei realităţi 

istorico-sociale care există în afară, şi independent de existenţa indivizilor. 

Realitatea istorică deasupra indivizilor — în concepţia lui Rădulescu- 

Motru — este lumea ideilor, este „realitatea" spirituală, care determină 

viaţa popoarelor. Concepţia socială a lui Rădulescu-Motru este idealistă 

şi datorită faptului acestuia, realitatea istorică la care se referă nu este 

altceva decît spiritualitatea care hotărăşte destinul poporului. Aceasta — 

după părerea lui — se manifestă în tradiţii, în obiceiuri şi în idealuri. 

In trecut — constată Radulescu-Motru —, nu s-a putut afirma adevărata 

realitate a istoriei romîneşti. Nu s-a putut afirma din motiv că 

sufletul romînimii a fost sîîşiat de veacuri de două tendinţe antagoniste. 

Una din aceste tendinţe este cea a individualismului claselor de sus, care 

la noi însă n-a dus la înfiinţarea de întreprinderi industriale şi financiare 

(?) ca în Apus, ci şi-a găsit expresia în politicianism. Cealaltă tendinţă 

este cea a colectivismului claselor de jos, care a avut în Romînia tot o 

formă specială şi anume s-a manifestat în misticism: Deci, Rădulescu- 

Motru încearcă să explice antagonismul dintre exploatatori şi exploataţi 

prin opoziţia a două atitudini sufleteşti. Bl prezintă individualismul claselor 

de sus ca un fel de manifestare egoistă. Iar lupta de veacuri pentru 

libertate a celor exploataţi ca un fel de misticism colectivist. 

Psihologizarea şi mitizarea realităţii sociale şi a luptei claselor cu 

interese antagoniste îi serveşte lui Rădulescu-Motru ca motiv pentru a 

căuta rezolvarea acestui conflict sufletesc în „romînism". „Romînismul 

este chemat — scrie el — să pună capăt antagonismului sufletesc care 

a înstrăinat pînă acum pe romînii din clasele de sus de romînii din 

clasele de jos. El va înfrîna individualismul celor de sus şi va lumina mişti-, 

cismul celor de jos" 28 . 

Zadarnic declară însă Rădulescu-Motru că în Romînia individualismul 

claselor de sus n-a dus la înfiinţarea de întreprinderi industriale şi bănci. 

El nu poate totuşi să nege total existenţa capitalismului şi a industrializării 

capitaliste în Romînia. Din acest motiv el aruncă odiul. .. asupra 

materialismului şi marxismului. El recurge la cunoscuta metodă a sociologiei 

prefasciste şi fasciste şi identifică liberalismul burghez cu marxismul. 

Luîndu-şi rolul de critic al capitalismului, el încearcă să nimicească marxismul. 

Aşa se demască romînismul, aşa iese la lumină faptul că el consideră 

drept rol al său principal lupta împotriva materialismului, a marxismului. 

Nici Rădulescu-Motru nu îşi ascunde scopul şi recunoaşte că: 

? 

8 Idem, o. c, pp. 114—115. 

3 — Buletinul Univ. ,,V. Babeş" şi „Bolya!", Seria şt. sociale, I, 1—2, 1956.

„Romînismul poate fi considerat ca o reaeţiune specială a sufletului romînesc 

în contra concepţiunilor şi metodelor materialiste" 29 . 

Am putut constata că rădăcinile romînismului lui Rădulescu-Motru 

se hrănesc din reacţiunea care apare pe terenul ştiinţific şi cultural. 

Aceasta însă nu înseamnă că filozofia socială pe care o propagă şi concluziile 

social-politice pe care le putem trage din ea ar fi de factură fascistă. 

Rădulescu-Motru ia poziţie împotriva fascismului romîn care aţîţă 

împotriva naţionalităţilor conlocuitoare şi împotriva celorlalte popoare. Nu 

acceptă nici xenofobia curentelor romîne de dreapta, nici mistica ortodoxă 

care se manifestă în ideologia fascismului romîn. Această distanţare a 

avut drept rezultat atacurile unor ideologi ai fascismului romîn îndreptate 

împotriva lui. Nu se poate însă lupta împotriva fascismului şi a şovinismului 

avînd ca punct de sprijin curentele anti'progresiste europene şi 

romîne. Nu se poate izola consecvent de fascism ideologul care în acelaşi 

timp luptă împotriva celei mai progresiste concepţii despre lume: materialismul 

marxist şi socialismul ştiinţific Aceasta e valabil şi pentru romînismul 

lui Rădulescu-Motru. 

In elaborarea programului practic al romînismului, Rădulescu-Motru 

şi-a însuşit leit motivul ideologiei fascismului romîn: principiul etnic 

Etnicul după Rădulescu-Motru. „...este echilibrul sufletesc şi trupesc, pe 

care un popor îl realizează prin adaptarea sa la mediul geografic. In caracterele 

lui găsim influenţele climei şi regiunii păpiînteşti — şi dispoziţiile 

;de rase..." 30 . In felul acesta şterge Rădulescu-Motru linia de demarcaţie 

pe care a trasat-o între teoria lui şi între ideologia fascismului romîn. 

Principiul etnic, determinat de factorii geografici şi rasiali ai romînismului, 

se deosebeşte cu greu de argumentarea etnică care trece ca un fir roşu 

de-a lungul ideologiei fascismului romîn. 

Cum se raportă romînismul la statui ţărănesc? Aşa că, în concepţia 

lui Rădulescu-Motru singurul păzitor şi reprezentant al etnicului romîn 

este ţărănimea. Din acest motiv, avînd în vedere că romînismul tinde în 

primul rînd la transformarea statului romîn, noul stat, în concepţia romînismului, 

nu poate fi decît un stat ţărănesc. Constituţia din 1923 — constată 

Rădulescu-Motru — a aşezat pe temelii burgheze viaţa de stat a 

Romîniei, a cărei populaţie era alcătuită în majoritate din ţărani. In acelaşi 

timp însă votul universal, sancţionat de constituţie, a făcut din ţăran 

factorul decisiv al vieţii politice de stat. Din contradicţia aceasta derivă 

toate anomaliile şi minciunile care caracterizează viaţa socială şi politică 

din Rominia. Viitorul unui popor nu poate fi însă clădit pe minciună. 

Există numai o singură soluţie: transformarea statului în conformitate cu 

interesele ţărănimii. 

Dacă Rădulescu-Motru vede just caracterul burghez al constituţiei din 

1923, în schimb nu apreciază bine realitatea politică a Rominiei burghezomoşiereşti 

de după primul război mondial cînd afirmă, că votul universal 

a făcut din ţăran factorul decisiv al vieţii politice. Dreptul de vot acor- 

2 3 

3 0 

Idem, o. c, p. 120. 

Idem, o. c, p. 125.

dat ţăranilor — sub presiunea mişcărilor revoluţionare — nu ,a schimbat 

de fapt cu nimic structura societăţii capitaliste romîne-. In dosul falsei 

democraţii burgheze puterea politică a rămas mai departe în mîinile claselor 

exploatatoare, care foloseau masele ţărăneşti înapoiate ca simple 

mase de manevre electorale. 

In lucrarea sa „Ideologia statului romîn" 31 , Rădulescu-Motru, palemizînd 

cu ideologia statului burghez, dezvoltă ideologia statului naţional 

romîn ţărănesc. După părerea lui cele două ideologii sînt contrare. Reprezentanţii 

ideologiei statului burghez văd asigurarea progresului şi înfloririi 

statului în producţia capitalistă, în comerţ şi în industrie. Anii de după 

primul război mondial — afirmă Rădulescu-Motru — au spulberat însă 

fata-morgana raiului burghez. Mărirea producţiei industriale şi a schimbului 

comercial nu mai e posibilă. Nu se mai pot găsi pieţe noi şi ca o 

consecinţă statele burgheze au ajuns în criză. Locuitorii lor sînt ameninţaţi 

de groaza şomajului. Ideologia statului ţărănesc romîn este o reacţiune 

împotriva ideologiei statului burghez falimentar. „Esenţa ideologiei 

statului ţărănesc nu justifică ordinea politică a Statului romîn pe consideraţiile 

abstracte ale individualismului economic şi pe presupusa dorinţă 

de cîştig ce ar fi existînd în sufletul fiecărui individ, ci pe instituţia reală 

a gospodăriei ţărăneşti, în care omul, munca şi pămîntul formează un 

tot indisolubil, cu o menire în care neamul şi pămîntul se identifică" 32 . 

Ascuţişul antiburghez al ideologiei statului ţărănesc, ideologie dezvoltată 

de Rădulescu-Motru, nu face din ea o ideologie progresistă. Atitudinea 

aceasta antiburgheză este în parte un ecou al conservatismului mai 

vechi al lui Rădulescu-Motru, este un ecou al acelei filozofii culturale şi 

sociale pe care — sub influenţa Junimii — a reprezentat-o in scrierile lui 

din tinereţe. Pe de altă parte, în acest anticapitalism se pot recunoaşte 

influenţele ideologiei fasciste precum şi cele ale poporanismului, care pe 

la mijlocul deceniului al treilea a reînviat în Europa orientală burgheză. 

Ţărănismul de factură nouă al lui Rădulescu-Motru în aparenţă se deosebeşte 

de ţărănismul conservativ reprezentat de el în trecut. El declară 

că nu vrea să se întoarcă la trecut şi nu este duşmanul oraşului. Cu toate 

acestea în străduinţele lui de a lichida statul burghez el nu vrea să se 

sprijine pe muncitorimea de la oraşe. Concepţia lui în mod obiectiv se îndreaptă 

neschimbat împotriva alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănime. 

Cu scopul acesta îşi menţine teoria falsă şi antiprogresista — dezvoltată 

în scrierile lui mai vechi — despre contradicţia de neînvins dintre 

mentalitatea muncitorimii şi a ţărănimii. Cu toate că se izolează de |tnisticismul 

ortodox, totuşi nu renunţă la teoria lui despre legătura mistică 

dintre ţăran şi pămînt. Nici nu poate renunţa la aceasta, pentrucă ea 

joacă un rol de bază în argumentarea lui referitoare la antagonismul 

dintre mentalitatea muncitorului şi a ţăranului. „Pentru ideologia Statului 

ţărănesc raportul dintre muncitorul agricol şi pămînt este un raport 

de dumnezeiască misiune naţională (sublinierea mea G. E.) cu de- 

31 

3 2 

C. Rădulescu-Motru, Ideologia statului romîn. Bucureşti, 1934. 

Idem, o. c, p. 19.

săvîrşire altul de cum este raportul dintre lucrătorul de fabrică şi instrumentul 

lui de muncă" 33 . 

A lupta pentru lichidarea statului burghez fără ajutorul clasei muncitoare, 

ba chiar împotriva acesteia, este o încercare tot atît de derutantă, 

ca şi încercarea de a ataca şovinismul partidelor fasciste pe baza principiului 

etnic şi în alianţă cu curentele reacţionare europene şi romîne. 

Care este valoarea reală a antiburgheziei şi anticapitalismului statului 

ţărănesc ,a lui Rădulescu-Motru? Referitor la aceasta este concludentă trecerea 

în revistă a măsurilor practice pe care urmează să le ia statul ţărănesc. 

Oare Rădulescu-Motru cere lichidarea proprietăţii mari şi a proprietăţii 

particulare, a mijloacelor de producţie? Nimic nu e mai departe de 

gîndul lui ca aceasta. Programul practic al statului ţărănesc vrea să 

ridice satul în primul rînd pe plan spiritual, moral şi religios. El cere 

înfiinţarea urgentă a unor şcoli, a unei politici culturale şi a unei biserici 

care să corespundă structurii sufleteşti a ţăranului. Aceasta dovedeşte 

că — cu toată renegarea părerilor sale conservative din trecut — 

el vede neschimbat posibilitatea rezolvării problemei ţărăneşti prin „înnobilarea 

culturală şi morală". El propune şi cîteva reforme de natură 

economică şi social-politică, ca de ex. introducerea asigurărilor sociale 

pentru locuitorii satelor, reglementarea de către stat a comerţului de 

cereale, o administraţie cinstită şi dezvoltarea; reţelei cooperatiste etc. In 

elaborarea acestor propuneri el creează puncte de contact cu programul 

statului ţărănesc elaborat de ideologii partidului naţional-ţărănesc. Sînt 

comune celor două programe nu numai menţinerea proprietăţii particulare 

a mijloacelor de producţie şi lansarea unor reforme cu caracter nestructural, 

ci şi tendinţa de a contrabalansa prin propagarea acestor reforme 

avîntul revoluţionar al ţărănimii muncitoare conduse de clasa imuncitoare. 

Analiza ideologiei romînismului şi a statului ţărănesc trebuie să-1 

facă pe criticul marxist să vadă în sociologia, în filozofia, în cultura 

şi în politica socială a lui Rădulescu-Motru o încercare a ideologiei burghezo-moşiereşti 

de a împiedica alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea 

muncitoare şi a împiedica pătrunderea marxism-leninismului în mase. 

GALL ERNO 

Catedra de materialism dialectic şi istoric 


Idem, o, c, p. 20.

ECONOMIE POLITICA 

UNELE PROBLEME ALE MUNCII NECESARE 

IN MICA PRODUCŢIE DE MĂRFURI 

DIN AGRICULTURĂ* 

Autorul subliniază caracterul schimbat al muncii necesare în producţia 

de mărfuri din agricultură, în perioada trecerii de la capitalism la socialism. 

Relaţiile de producţie ale ţărănimii care lucrează individual conţin, 

în economia perioadei de trecere, noi trăsături, prin care caracterul acestei 

mici producţii de mărfuri se deosebeşte rădicat de caracterul avut în perioada 

capitalistă. Din această deosebire rezultă însuşi caracterul deosebit al 

muncii necesare, din ea derivă problema cum se diviza în capitalism munca 

ţăranului exploatat în muncă necesară şi supra-muncă şi cum trebuie să 

se divizeze munca ţăranului eliberat, în muncă pentru necesităţile proprii 

si muncă pentru necesităţile societăţii. 

In economia perioadei de trecere, ţărănimea muncitoare — avînd în 

vedere masa decisivă — nu este o clasă exploatată. Ţăranul muncitor nu 

este nevoit să-şi vindă forţa de muncă. In urma încetării supra-muncii, 

munca ţăranului muncitor se transformă în totalitatea ei în muncă necesară. 

Dar această muncă necesară trebuie să conste din două părţi: din 

munca efectuată de ţăran pentru sine şi din munca efectuată în folosul 

societăţii. Principalul mijloc prin care se poate asigura ca în munca necesară 

a ţăranului muncitor să se cuprindă şi munca făcută în interesul 

societăţii, este schimbul de produse dintre ţărănimea muncitoare şi muncitorime, 

schimbul de mărfuri dintre oraş şi sat. Condiţia preliminară pentru 

asigurarea muncii în folosul societăţii este sporirea producţiei ţăranilor 

muncitori, mai ales pe calea ridicării productivităţii muncii. Atît 

timp cît ea gospodăreşte cu mijloace primitive, masa ţărănimii muncitoare 

nu poate, din motive obiective, să participe, în măsură corespunzătoare 

cu muncitorimea, la construirea socialismului şi, mai ales, rămîn mult în 

urmă în ceea ce priveşte munca prestată pentru societate. 

Singurul mijloc pentru lichidarea definitivă a acestei situaţii este crearea 

relaţiilor socialiste de producţie în agricultură, colectivizarea. Intru- 

* Rezumat după lucrarea apărută in original în ediţia maghiară a buletinului.

cit aceasta este un proces mai îndelungat, - paralel cu ea este necesara o 

asemenea politică economică care să ducă la creşterea cointeresării materiale 

a ţărănimii muncitoare în mărirea productivităţii muncii, la o mai 

bună folosire a timpului anual de muncă ce stă la dispoziţia ţărănimii 

muncitoare şi, în acest fel, la creşterea cantităţii de muncă efectuată pentru 

societate. 

Autorul atrage atenţia mai ales asupra utilizării a două mari rezerve: 

pe de o parte ridicarea productivităţii muncii, pe de altă parte creşterea 

numărului de zile de lucru folosite într-un an, deci folosirea mai bună a 

timpului anual de muncă al ţăranilor muncitori. 

KOHN HILLEL 

Catedra de economie politică 

Universitatea „Bolyai"

PSIHOLOGIE 

DESPRE FENOMENUL DE COMUTARE 

IN PROCESUL DE GENERALIZARE* 

In cercetarea noastră am pornit de la învăţătura lui I. P. Pavlov 

despre primul şi cel de al doilea sistem de semnalizare, de la principiul 

sistematizării şi al mobilităţii formulat de Pavlov în legătură cu activitatea 

etajului superior al sistemului nervos central. Am avut în vedere 

constatările făcute de N. I. Krasnogorski cu privire la raportul dintre 

primul şi cel de al doilea sistem de semnalizare şi la rolul semnalelor 

verbale integratoare de diferite grade, precum şi constatările lui A. G. Ivanov-Smolenschi 

cu privire la procesul de generalizare selectivă în cadrul 

structurilor dinamice simple şi complexe. Bazîndu-ne în special pe constatările 

făcute de I. P. Pavlov şi ulterior de E. A. Asratian în legătură cu 

fenomenul de comutare a proceselor nervoase, am organizat cercetarea 

experimentală a fenomenului de comutare, care se manifestă în cadrul 

generalizării selective, deci la nivelul celui de al doilea sistem de semnalizare 

în interacţiune cu primul. 

Experienţa a fost efectuată cu 40 de persoane, dintre care 10 erau 

copii în vîrstă de 8—10 ani, 10 copii în vîrstă de 11—13 ani, 10 persoane 

in vîrstă de 14—16 ani, iar fO erau studenţi. 

Experienţa s-a desfăşurat în felul următor: 

După ce persoana supusă experienţei se aşezase în camera izolată şi 

pusese mîinile pe cele două manivele din faţă (stingă şi ^dreapta), s-a 

aplicat stimulentul verbal trandafir şi în acelaşi timp s-a dat "întărirea verbală: 

„apasă cu stînga". După efectuarea reacţiei s-a aplicat aprobarea 

sau dezaprobarea verbală prin cuvîntul „bine" sau „greşit". Astfel s-a 

obţinut întărirea legăturii condiţionate dintre stimulentul trandafir şi 

reacţia cu mîna stingă. După aceea am trecut la aplicarea stimulentului 

verbal măr, întărind prin acelaşi procedeu legătura acestui cuvînt cu reacţia 

mîinii drepte. 

Aceşti doi stimulenţi au fost aplicaţi pînă cînd cele două reacţii au 

devenit sigure şi rapide, iar apoi am trecut la aplicarea, într-o ordine sta- 

* Rezumat după lucrarea apărută în original în ediţia maghiară a buletinului.

ilită dinainte, a altor cuvinte pe de o parte din categoria floare, iar pe 

de altă parte din categoria fructe, ca de ex. lalea, pere, prună, violete, 

cireşe etc. In acelaşi timp întărirea verbală s-a redus la aprobarea sau 

dezaprobarea dată după executarea reacţiei. 

Prin acest procedeu s-a obţinut generalizarea selectivă a reacţiei cu 

mina stingă la toţi stimulenţii din categoria floare, iar a celei cu mîna 

dreaptă la toţi stimulenţii din categoria fructe. 

Generalizarea s-a realizat la toţi subiecţii fără excepţie, indiferent 

de vîrstă — dar nu cu aceeaşi rapiditate. Media numărului de aplicări 

ale stimulenţilor, necesare pentru obţinerea generalizării la copii de 8—10 

ani, era de două ori mai mare decît la studenţi. 

După ce subiecţii au rezolvat această problemă şi au fost în stare 

să dea relatări verbale juste asupra generalizării făcute, am trecut la 

etapa a doua a experienţei. 

Subiecţilor li s-a atras atenţia că de acum înainte nu se va mai 

indica dacă au reacţionat bine sau dacă au greşit. 

Etapa a doua a început cu aplicarea stimulentului trandafir, la care 

subiecţii reacţionau potrivit legăturii condiţionate formate în etapa întîia. 

După acest stimulent în loc de măr s-a dat un stimulent verbal nou şi 

anume cUvîntul corb. La acest cuvînt majoritatea subiecţilor au reacţionat 

cu mina dreaptă, adică s-a declanşat reacţia care în etapa întîia era 

asociată cu stimulenţi din categoria fructe. Pe urmă ş-au aplicat o serie 

întreagă de cuvinte care semnalizau diferite animale sau diferite 

plante, ca "ele ex. leu, violete, şarpe, fluture, cireşe, varză, măr etc. 

In cursul aplicării acestor stimulenţi am constatat un fenomen foarte 

interesant şi anume schimbarea „spontană" a reflexelor condiţionate formate 

în etapa I-a, 80 la sută dintre studenţi şi 40 la sută dintre copiii de 

8—10 ani, datorită introducerii stimulenţilor din. categoria animal, nu 

mai reacţionau în mod deosebit la flori şi la fructe, ci generalizau reacţia 

cu mîna stingă la numirile verbale ale oricărei plante şi reacţionau cu 

mîna dreaptă la numirile de animale. 

Această schimbare a intervenit fără ca experimentatorul să fi procedat 

prin stingeri sau întăriri noi la schimbarea generalizării formate în 

etapa anterioară a experienţei. 

La stimulentul verbal măr, pere, cireşe etc. subiecţii nu mai reacţionau 

cu mîna dreaptă ca mai înainte, ci dădeau şi la aceste cuvinte aceeaşi 

reacţie ca la cuvintele din categoria floare. 

S-a realizat deci un fenomen de comutare a legăturilor condiţionate 

şi anume s-a realizat o comutare în procesul de generalizare în cadrul 

structurilor dinamice corticale. 

In acest caz generalizarea se realizează într-o sferă mai largă cuprinzând 

în locul categoriei floare, categoria plante şi în acelaşi timp se 

inhibă diferenţierea categoriei floare de categoria fructe, diferenţiindu-se 

categoria plantă de categoria animal. Factorul care a determinat această 

comutare în procesul de diferenţiere şi generalizare a fost aplicarea stimulentului 

verbal corb după stimulentul trandafir. Prin diferenţierea acestor 

doi stimulenţi, procesul de diferenţiere se generalizează selectiv pînă

Ia nivelul integratorilor plantă, pe de o parte, si animal, pe de altă 

parte, adică pînă la nivelul integratorilor care reprezintă cel mai inalt 

grad de generalizare, subordonat integratorului care semnalizează într-o 

formă şi mai generalizată trăsăturile comune ale stimulenţilor diferenţiaţi. 

La baza acestui fenomen de comutare stau următorii factori: raportul 

funcţional de inducţie reciprocă dintre centrii dinamici corticali 

ai excitanţilor verbali trandafir şi corb, acelaşi raport de inducţie reciprocă 

dintre centrii corticali ai celor două feluri de reacţii, precum şi 

sistemele de legături formate anterior (structurile dinamice) în care se 

încadrează stimulenţii aplicaţi. 

în etapa a IlI-a a experienţei s-a realizat încă un fenomen de comutare. 

Şi anume' după cuvîntul trandafir am aplicat stimulentul verbal 

masă, iar după aceea am aplicat numirile mai multor obiecte şi a mai 

multor fiinţe. 

In acest caz 100% dintre studenţi, 80% dintre subiecţii de 14—16 

ani şi 60% dintre copiii de 8—10 ani, dădeau reacţii diferite de cele 

date în etapa a Il-a, reacţionînd cu aceeaşi mină la toţi stimulenţii din 

categoria vieţuitoare, deci nu se mai diferenţia categoria animalelor de 

cea a plantelor. 

Posibilitatea de comutare a proceselor nervoase la nivelul celui de 

al doilea sistem de semnalizare în interacţiune cu primul creşte odată 

cu vîrsta, datorită dezvoltării şi perfecţionării sistemelor de legături condiţionate 

corticale. 

Prin intensificarea posibilităţilor de comutare a proceselor nervoase 

la acest nivel, se realizează un grad mai mare al mobilităţii proceselor 

nervoase superioare şi în consecinţă a proceselor de gîndire. 

FODOR K. şi FARKAŞ M. 

Catedra de psihologie 


ŞTIINŢE JURIDICE 

CLASELE DE MOŞTENITORI IN DREPTUL R. P. R. 

I. Introducere 

1. Justificarea dreptului de- moştenire în dreptul socialist. In Manifestul 

Partidului Comunist de la 1848 1 , Marx şi Engels propuneau desfiinţarea 

dreptului de moştenire ca una din măsurile cele mai însemnate 

pe care va trebui să le aplice revoluţia proletară victorioasă. Ei nu înţelegeau, 

însă, prin aceasta, desfiinţarea instituţiei succesiunii însăşi, ci 

numai a moştenirii asupra proprietăţii private capitaliste, tot aşa cum, 

în ce priveşte proprietatea, ei nu cereau desfiinţarea proprietăţii în general, 

ci numai a proprietăţii private capitaliste 2 . „Comunismul, arăta Manifestul, 

nu ia nimănui putinţa de a-şi apropia produse sociale, el nu 

ia decît forţa datorită căreia poate fi subjugată munca altuia" 3 . 

In „Raportul Consiliului General al Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor 

către Biroul Central al Federaţiei Internaţionale a Democraţiei 

Socialiste", prezentat Congresului de la Basel din 1869, Marx arăta că: 

„Dreptul de moştenire are o însemnătate socială numai în măsura în care 

moştenitorul preia, în virtutea acestui drept, puterea pe care o avea în 

timpul vieţii cel decedat şi anume puterea de a-şi însuşi produsele muncii 

altora în virtutea dreptului de proprietate", precizînd totodată că: „Moştenirea 

nu creează această posibilitate de însuşire a rezultatelor muncii 

unui om de către un alt om, ci ea nu înseamnă decît înlocuirea unei 

persoane care se bucură de această posibilitate printr-o altă persoană" 4 . 

Teza suprimării moştenirii nu se referă deci decît la proprietatea 

privată capitalistă asupra bunurilor mijloace de producţie, a cărei desfiinţare 

constituie însăşi esenţa teoriei marxist-leniniste 5 , căci numai 

Ed. IV, Editura pentru Literatura Politică, Bucureşti, 1953, p. 57—59, 

1 

„Ceea ce caracterizează comunismul nu este desfiinţarea proprietăţii în general, 

1 

ci desfiinţarea proprietăţii burgheze" ('Manifestul Partidului Comunist, p. 50), 

3 

Idem, p. 53. 

K. Marx, Despre dreptul de moştenire, traducerea Institutului de Studii Romîno- 

4 

Sovietic, nr. 1. 

5 

„Comuniştii îşi pot rezuma teoria lor într-o singură expresie: desfiinţarea proprietăţii 

private" (Manifestul Partidului Comunist, p. 50).

prin apropierea acestor bunuri poate ii exploatată munca altora. Ea nu 

priveşte însă proprietatea personală asupra bunurilor mijloace de consumaţie 

individuală, rod al muncii proprii a proprietarului, deoarece această 

proprietate nu reprezintă o „forţă" de exploatare. 

învăţătura marxist-leninistă preconizează aşadar desfiinţarea dreptului 

de moştenire numai întrucît acest drept transmite de la o generaţie 

la alta o putere economică de exploatare, transmisiune care întăreşte şi 

prelungeşte în timp proprietatea exploatatorilor şi, prin aceasta, însăşi 

puterea şi dominaţia lor economică şi politică. Dimpotrivă, ea admite 

dreptul de moştenire întrucît aceasta nu transmite de la o generaţie îa 

alta o putere economică de exploatare, ci doar o posibilitate economică 

de consumaţie individuală 6 . 

După Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, legislaţia sovietică, 

întocmită potrivit indicaţiilor lui Lenin, aplicind această concepţie, a 

admis dreptul de moştenire asupra proprietăţii personale — drept pe care 

ulterior art. 10 al constituţiei U.R.S.S. din 1936 1-a declarat ocrotit de 

lege ca însăşi această proprietate —, suprimînd numai dreptul de succesiune 

asupra proprietăţii private capitaliste, ca o consecinţă firească 

a desfiinţării acesteia. 

Dreptul de moştenire asupra proprietăţii personale se justifică pe 

deplin în dreptul socialist. "El contribuie la întărirea proprietăţii personale 

şi la ridicarea bunei stări materiale a cetăţenilor, căci pe de o parte 

posibilitatea de a lăsa o succesiune urmaşilor este un îndemn la agonisirea 

de bunuri de către oamenii muncii, iar pe de altă parte dreptul de a 

dobîndi bunuri prin succesiune asigură moştenitorilor mijloace materiale 

suplimentare. 

El contribuie, totodată, la întărirea familiei socialiste, moştenitorii 

fiind cele mai adeseori membri de familie, precum şi la îmbinarea în 

mod armonios a intereselor personale cu cele obşteşti, căci posibilitatea 

de a lăsa bunurile agonisite în timpul vieţii ca moştenire celor apropiaţi, 

constituie un stimulent în muncă, ceea ce duce la creşterea productivităţii 

muncii şi, prin aceasta, la dezvoltarea proprietăţii socialiste. 

In R.P.R., constituţia din 1952 prevede, după modelul constituţiei 

sovietice, că dreptul de moştenire asupra proprietăţii personale este 

ocrotit de lege ca însăşi această proprietate (art. 12). 

Dar, in condiţiile trecerii de la capitalism la socialism în care ne 

aflăm, pe lîngă dreptul de moştenire de tip nou asupra proprietăţii personale, 

dreptul nostru mai cunoaşte — ca resturi ale suprastructurii corespunzătoare 

rămăşiţelor bazei vechi — şi drepturile de succesiune asupra 

proprietăţilor particulare corespunzătoare formaţiunilor social-economice 

a micii producţii de mărfuri şi particular-capitalista. 

Dreptul de moştenire asupra proprietăţii personale a bunurilor de 

consumaţie individuală şi de folosinţă personală se justifică deopotrivă 

în dreptul nostru, ca şi în dreptul sovietic. 

V. V. I. Serebrovschi, Studii de drept succesoral, Editura de Stat pentru Literatura 

6 

Economică şi Juridică. Bucureşti, 1955, pp. 13—18; M. Bliescu. Dreptul de moş 

tenire în U.R.S.S., Justiţia Nouă, nr. 9—10/1948, p. 427 şi urm.

In ce priveşte celelalte drepturi de succesiune, ele prezintă caractere 

asemănătoare proprietăţilor particulare asupra cărora poartă şi vor suferi, 

în mod corespunzător, influenţa politicii pe care statul nostru democratpopular 

o duce faţă de formaţiunile social-economice respective. 

2. Succesiunea legală şi succesiunea testamentară. Succesiunea este 

de două feluri; legală şi testamentară, după cum determinarea persoanelor 

chemate la succesiune este făcută de lege sau de defunct în actul 

său de ultimă voinţă, numit testament. 

Succesiunea este exclusiv legală cind defunctul n-a lăsat testament, 

ori acestaTesTe nul, său cind toţi legatarii universali sau cu titlu universal 

instituiţi prin testament au predecedat ori au renunţat la legatele 

lor. Dacă testatorul a instituit numai legatari cu titlu particular, chemaţi 

la bunuri singuratice privite în individualitatea lor, succesiunea este 

legală în întregul ei, cu sarcina însă pentru moştenitorii legali de a 

plăti legatele cu titlu particular. 

Succesiunea este exclusiv testamentară cind testatorul a instituit prin 

testamentul" bau valabil un lcgatai—nrfiversal care acceptă legatul, sau 

mai mulţi legatari cu titlu universal care epuizează întreaga succesiune 

şi acceptă cu toţii legatele, fără a exista moştenitori legali rezervatari. 

adică descendenţi, părinţi sau soţ supravieţuitor, cărora legea le asigură' 

o parte din succesiune chiar împotriva voinţei defunctului. 

SjjLCCâuinea legală poate coexista, cu cea testamentară în două cazuri: 

a) cînd există moştenitori legali rezervatari^ şi,_ totodată, _prin testamentul 

său valabil, testatorul! ă îrîsîîTuît uri legatar universal sau"legatari 

cu titlu universal care acceptă legatele lor, în care caz. succesiunea 

cuvenită moştenitorilor rezervatari este legală, iar cea atribuită legatarului 

universal ori legatarilor cu titlu universal este testamentară; 

b) c|nd,_pnn_iest;inieiitul M u. yajobjj_il}3lt't ornl •" l institui! legatari rn 

titlu universaTcăre" acxe]pTă"Tegatele lor, fără însă_ ca acestea să epuizeze 

..întreaga succesiune, în care ra7 ._fj2^. l jL[?Il£ZăInb'^'tp legatarilor cu~tiTlu 

ţiniv^rcal fr.rm^yp__gii^^cinnoa testamentară^,iar_.restul cuvenit moştenitorilor^ 

legali nerezervlîjjrrcorisjitule succesiunea legală. ~ * 

Pînă la punerea în vigoare a codului familiei, s-a putut vorbi şi de 

o aşa zisă succesiune contractuală, puţin folosită în practică, în temeiul 

căreia de cujus-ul se obligă prin contract în timpul vieţii să-şi lase bunurile 

la .moarte părţii cu care a contractat sau unui terţ. într-adevăr, 

potrivit codului civil de la 1864 (art. 933—935), se puteau face prin convenţia 

matrimonială donaţiuni de bunuri viitoare, precum şi donaţiuni 

de bunuri prezente şi viitoare, cunoscute sub denumirea de instituţii contractuale, 

prin care se instituiau succesori pe cale contractuală. Codul 

familiei din 4 ianuarie 1954 prevede însă că regimul matrimonial legal 

în R.P.R. este regimul comunităţii bunurilor dobîndite în timpul căsătoriei, 

regim ce este obligatoriu (art. 30—36) şi care se aplică şi celor căsătoriţi 

anterior punerii în vigoare a codului (art. 4 al decretului nr. 32 

din 31 ianuarie 1954). Codul familiei prevede totodată că „orice convenţie 

contrară este nulă" (art. 30, al. 2), de unde concluzia desfiinţării convenţiilor 

matrimoniale (v. art. 49 al decretului nr. 32/1954 care abrogă

art. 1223—1293 c. civ.) şi deci şi a donaţiunilor de bunuri viitoare şi a 

celor de bunuri prezente şi viitoare care se puteau tace numai prin aceste 

'convenţii. 

3. Persoanele chemate de lege la succesiune şi ordinea chemării lor. 

Legea cheamă la succesiune: rudele defunctului în linie dreaptă, descendentă 

şi. ascendentă, indiferent de gradul rudeniei, rudele defunctului în 

linie colaterală pînă la gradul al patrulea inclusiv, persoanele înrudite 

cu defunctul prin înfiere şi pe soţul supravieţuitor 7 . 

In lipsa acestor persoane, succesiunea este atribuită de lege statului, 

ca reprezentant al colectivităţii, dacă şi în măsura în care defunctul 

n-a dispus de ea prin testament. 

Vocaţia succesorală legală este în principiu reciprocă, ceea ce înseamnă 

că dacă o persoană este chemată de lege la succesiunea altei persoane, 

aceasta din urmă va fi şi ea chemată la succesiunea celei dintîi, 

afară de cazurile cînd legea ar prevedea, expres ori tacit, excepţii de la 

acest principiu. 

Persoanele menţionate nu sint chemate de lege la succesiune toate 

împreună, căci aceasta ar însemna ca legiuitorul să nu respecte ordinea 

apropierii înrudirei lor cu defunctul şi nici locul ocupat de ele în afecţiunea 

prezumată a acestuia, iar pe de altă parte ar însemna să se ajungă 

la o fărîmiţare a succesiunilor în fracţiuni de valori minime. 

Iată de ce legea prevede o ordine de preferinţă în stabilirea vocaţiei 

succesorale legale. 

Legea împarte astfel pe moştenitorii legali in patru clase, chemate 

la succesiune într-o anumită ordine de 'întîietate. Moştenitorii din clasa 

întîia înlătură de la succesiune pe cei din clasele mai depărtate şi tot 

astfel moştenitorii din clasele a doua şi a treia înlătură de la succesiune 

pe cei din clasele sau clasa ce urmează. 

Moştenitorii din clasa chemată la succesiune înlătură pe cei din 

clasele următoare, chiar dacă aceştia sînt rude cu defunctul în grad mai 

apropiat. Astfel, strănepoţii de fiu ai defunctului, rude în gradul al treilea 

cu acesta, înlătură de la succesiune pe fraţii defunctului, rude în gradul 

al doilea cu de cujus-ul, fiindcă cei dintîi fac parte din clasa întîia de 

moştenitori, pe cînd cei de al doilea din clasa a doua care nu este chemată 

la succesiune decît în lipsa celei dintîi. 

Cele patru clase de moştenitori indicate de lege în ordinea de preferinţă 

a chemării lor la succesiune sînt următoarele (art. 669—676 c. 

civ.): 

a) clasa întîia care cuprinde pe descendenţii defunctului; 

b) clasa a doua care — fiind mixtă — cuprinde atît pe ascendenţii 

7 

In ce priveşte foloasele patrimoniale ale dreptului de autor, art. 10 al decretului 

nr. 19 din 16 februarie 1951, chema la succesiune numai pe copiii autorului, în linie 

dreaptă descendentă, pe părinţii săi, în linie dreaptă ascendentă, persoanele înfiate de 

autor, persoanele incapabile de muncă întreţinute de autor cel puţin un an înaintea 

decesului său şi pe soţul supravieţuitor. In momentul predării acestui articol la tipografie, 

presa a anunţat apariţia iminentă a unui nou decret privitor la reglementarea 

dreptului de autor care urmează să înlocuiască decretul nr. 19/1951.

privilegiaţi, adică pe părinţii defunctului, cit şi pe colateralii privilegiaţi, 

adică pe fraţii şi surorile defunctului, precum şi pe descendenţii acestora; 

c) clasa a treia care cuprinde pe ascendenţii ordinari, adică pe ascendenţii 

de gradul al doilea şi următoarele (bunici, străbunici ş.a.m.d.); 

d) clasa a patra care cuprinde pe colateralii ordinari pînă în gradul 

al patrulea, adică pe ceilalţi colaterali, minus fraţii şi surorile şi descendenţii 

acestora (unchi, mătuşe, veri primari). 

Rudele dinafară căsătoriei şi cele din înfiere, asimilate în totul cu 

cele din căsătorie potrivit codului familiei (art. 45, 63, 75 şi 79), se încadrează 

în clasele respective. 

Soţul supravieţuitor este chemat de lege la. succesiune în concurs 

cu fiecare din clasele de moştenitori, partea sa fiind stabilită de lege la 

o anumită fracţiune din succesiune, in raport cu clasa cu care vine în 

concurs, iar în lipsa rudelor din cele patru clase, el este chemat la întreaga 

succesiune (legea nr. 319 din 10 iunie 1944). 

In cadrul aceleiaşi clase, ruda mai apropiată în grad înlătură de la 

succesiune pe cea mai depărtată. Această regulă nu se aplică însă rudelor 

din clasa a doua care, deşi de grade deosebite — ascendenţi privilegiaţi 

de gradul întîi şi colaterali privilegiaţi de gradul al doilea —, vin la 

succesiune împreună, în părţile stabilite de lege, ceea ce se explică prin 

caracterul mixt al acestei clase. 

Rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad vin la succesiune împreună 

şi în părţi egale. 

Vocaţia, succesorală legală se stabileşte, prin urmare, după urmă 

toarele două criterii: 

a) prioritatea clasei, clasa în rang preferabil înlăturînd de la succesiune 

pe cele următoare, iar soţul supravieţuitor venind în concurs cu 

fiecare clasă; 

b) apropierea gradului de rudenie înlăuntrul fiecărei clase, rudele de 

grad mai apropiat înlăturînd de la succesiune pe cele de grad mai depărtat, 

iar rudele de acelaşi grad venind împreună şi în părţi egale. 

Regulele care formează cel de al doilea criteriu suferă însă unele 

excepţii. 

Astfel, regula potrivit căreia, înlăuntrul aceleiaşi clase, rudele de 

grad mai apropiat înlătură de la succesiune pe cele de grad mai depărtat, 

nu se aplică clasei a doua şi totodată suferă o importantă excepţiune 

prin admiterea reprezentării succesorale în clasa întîia, în linie dreaptă 

descendentă, şi în clasa a doua, în folosul descendenţilor din fraţi şi 

surori. 

De asemenea, regula potrivit căreia, înlăuntrul aceleiaşi clase, rudele 

de grad egal vin la succesiune în părţi egale, suferă o excepţie prin 

aceea că, în cazul cînd la succesiune vin fraţi şi surori cu părinţi deosebiţi, 

aceasta se împarte pe linii, din care cauză părţile fraţilor şi surorilor 

sînt deosebite, după cum ei au acelaşi tată şi aceeaşi majmă, ori numai 

aceeaşi mamă sau acelaşi tată.

II. Clasa 

descendenţilor 

4. Moştenitorii care alcătuiesc această clasă. Prima clasă de moştenitori 

legali chemată la succesiune este aceea a descendenţilor Care 

cuprinde pe copiii defunctului şi pe descendenţii lor, fie ei nascTttr^giri 

căsăfarle ori dinafară căs^qrierpr^cluTr~Î pe înfiaţi si descendenţii 

acestora^ ' ' 

Ca şi celelalte clase de moştenitori, clasa descendenţilor suferă concursul 

soţului supravieţuitor. 

Legea nu face nici o deosebire între copii şi descendenţii acestora, 

după cum ei sînt născuţi din căsătorie ori dinafară căsătoriei, nici după 

sexul lor, nici după ordinea în care s-au născut, discriminări specifice 

orînduirilor bazate pe exploatare 8 . înfiaţii şi descendenţii lor sînt în totul 

asimilaţi cu copiii din căsătorie şi descendenţii acestora, fie numai faţă 

de cei care îl înfiază, în cazul înfierii cu efecte restrînse de filiaţie firească, 

fie atît faţă de cei care îi înfiază, cît şi faţă de rudele acestora, în 

cazul înfierii cu efecte depline de filiaţie firească. 

Potrivit codului familiei R.P.R., copiii dinafară căsătoriei, a căror 

filiaţie a fost stabilită conform legii, vin la succesiune cu aceleaşi drepturi 

ca şi copiii din căsătorie, ei avînd faţă de părinţi şi rudele acestora o 

situaţie identică cu aceea a copiilor din căsătorie (art. 63 c. fam.), fără 

nici o deosebire între succesiunea mamei ori a tatălui; descendenţii lor 

din căsătorie, precum şi descendenţii lor dinafară căsătoriei cu filiaţia 

stabilită potrivit legii, sînt de asemenea asimilaţi cu descendenţii copiilor 

din căsătorie. 

In cazul înfierii cu efecte restrînse de filiaţie firească, numită în 

codul civil adopţiune, înfiaţii şi descendenţii lor vin la succesiunea celor 

ce i-au înfiat — dar nu şi a rudelor lor — ca şi copiii din căsătorie şi 

descendenţii acestora, ei păstrîndu-şi totodată şi drepturile lor faţă de 

succesiunea părinţilor fireşti şi a rudelor acestora (art. 75, al. 3, c. fam.). 

Aceasta se explică prin aceia că înfierea cu efecte restrînse de filiaţie firească, 

suprapunîndu-se filiaţiei fireşti care se păstrează, înrudeşte pe 

înfiat şi descendenţii săi numai cu cei ce-1 înfiază, dar nu şi cu rudele 

acestora (art. 77 c. fam.). 

In cazul înfierii cu efecte depline de filiaţie firească, reglementată 

pentru prima oară de legiuitorul nostru democrat-popular prin decretul 

nr. 182 din 19 octombrie 1951, înfiaţii şi descendenţii lor, devenind rude 

cu toate rudele celor care înfiază, vin la succesiunea celor ce i-au înfiat, 

precum şi a rudelor acestora, ca şi copiii din căsătorie şi descendenţii 

lor; ei îşi pierd în schimb drepturile de succesiune faţă de părinţii lor 

Codul civil francez de la 1804, adoptat de legiuitorul burghez romîn la 1864 

8 

a desfiinţat — în scopul de a zdrobi puterea feudalilor — privilegiile masculinităţii 

şi al primului născut, prin care dreptul feudal urmărea să împiedice fărîmiţarea anumitor 

proprietăţi, penitru a asigura astfel transmiterea întregii lor puteri de exploatare 

de la o generaţie la alta în vederea menţinerii şi consolidării dominaţiei de clasă 

a feudalilor. 

Pe de altă parte, legiuitorul nostru democrat-popular a înlăturat deosebirile reacţionare 

pe care le făceau legiuirile burgheze între copiii născuţi dinafară căsătoriei şi cei 

născuţi din căsătorie.

fireşti şi rudele acestora (art. 79, al. 2, c. fam.), înfierea cu efecte depline 

de stare civilă înlocuind filiaţia şi rudenia firească. 

5. Ordinea chemării la succesiune a descendenţilor. Descendenţii sînt 

chemaţi la succesiune în ordinea apropierii gradului lor de rudenie cu 

defunctul, descendenţii cei mai apropiaţi în grad inlăturînd de la succesiune 

pe cei mai depărtaţi, cu excepţia cazurilor de reprezentare succesorală 

admisă de lege pentru toate gradele de descendenţi. 

Primii chemaţi la succesiune sînt copiii defunctului în calitatea lor 

de rude în linie dreaptă descendentă de gradul întîi. 

*J Dacă unii dintre ei, sau toţi sînt prprWpHqţj ţ n 

momentul Hpschiderii 

succesiunii şi lasă la rîndul lor descendenţi, aceştia din urmă vor 

veni Ia succesiune prin reprezentare. 

4)—Dacă copiii sînt în viaţă, dar sînt cu toţii nedemni ori renuntători. 

atuncPvîh ia succesiune descendenţii lor, in nume propriu, căci în lipsa 

descendenţilor de gradul întîi se deschide vocaţia celor de gradul al 

doilea. 

O Cînd numai unii dintre copiii defunctului sînt nedemni ori renunţători, 

atunci" ceilalţiTopln iu viaţa care vin la succesiune înlătura de la 

aceasla pe descendenţii nedemnilor sau ai. renunţătorilor (descendenţi de 

gradul al doilea), datorită preferinţii acordate apropierii gradului de 

rudenie, cît şi neadmiterii reprezentării nedemnului şi renunţătorului- 

Copiii succed în mod egal, succesiunea impărţindu-se între ei pe capete. 

Aceeaşi regulă se aplică şi celorlalţi descendenţi care vin la succesiune 

în nume propriu. 

Descendenţii de gradul al doilea şi următoarele venind la succesiune 

prin reprezentare Împart moştenirea pe tulpină. 

6. Tripla calitate a descendenţilor de moştenitori „regulaţi"', sezinari 

şi rezervatari. Descendenţii sînt moştenitori ..regulaţi", priviţi de codul 

civil că şi continuatori ai persoanei defunctului şi ţinuţi ca atare la plata 

pasivului ereditar chiar peste limitele activului moştenirii, afară de cazul 

cînd acceptă succesiunea sub beneficiu de inventar, în care caz obligaţia 

lor la plata datoriilor defunctului se restrînge la limitele activului succesoral. 

Codul civil de la 1864 considera pe copiii dinafară căsătoriei, admişi 

la succesiunea mamei lor şi a rudelor ei, ca fiind moştenitori „neregulaţi", 

deşi erau asimilaţi cu cei din căsătorie în linie maternă, ceea ce ar fi 

reclamat ca să fie priviţi ca moştenitori „regulaţi". Codul familiei, asimilîndu-i 

în totul cu copiii din căsătorie, ei urmează a fi consideraţi, ca 

şi aceştia, moştenitori „regulaţi". 

Descendenţii sînt moştenitori se/ina.ri şi ca atare pot să exercite imediat 

drepturile şi acţiunile defunctului, fără a fi obligaţi să ceară punerea 

lor în posesie. 

Ei se bucură de rezervă, parte din succesiune de la care nu pot îi 

înlăturaţi de de cujus prin testament. 

7. Drepturile de succesiune ale copiilor dinafară căsătoriei şi ale descendenţilor 

lor pînă la codul familiei R.P.R. In codul civil burghez de la 

1864, copiii dinafară căsătoriei — cunoscuţi sub denumirea pejorativă de 

4 — Buletinul Univ. Babes" şi „Bolyai". Seria şt, sociale, I. 1—2, 1956.

copii naturali sau nelegitimi, în opoziţie cu cei din căsătorie numiţi legitimi 

—, precum şi descendenţii lor legitimi şi nelegitimi, erau chemaţi la 

_ş_nceesumea mamei lor şi a rudelor ei, ca şi cei legitimi." Controversa la 

care a daT loc redactarea iniţială a art. 667 c. civ. cu privire la chestiunea 

dacă copiii naturali erau sau nu chemaţi la succesiunea descendenţilor 

mamei lor, a fost curmată de decretul nr.' 130 din 2 aprilie 1949 în sens 

afirmativ, confirmîndu-se astfel practica judiciară anterioară. 

-Jil schimb, copiii naturali — şi descendenţii lor — n-aveau nici un 

drept la succesiunea tatălui lor, chiar dacă ei erau recunoscuţi voluntar 

de_către acesta^sau chiar dacă reuşiseră să-şi stabilească tiliaţ'ia paternă 

prin hotărîre judecătorească, în unicul caz în care codul avTTde la 1864 

o permitea. 

Această discriminare, a cărei origină istorică se găseşte în dreptul 

jrtman şi care, a fost menţinută şi de legiuirile burgheze, se explică, prin 

poziţia dojpinaatJ_a'bărbatului iri~oririûnle~haza.te pe exQlnaf£m__at)'t 

in-â^-econom^î^ .şi socială, cit si în familie precum si prin interesul 

său de a-şi lăsa averea moştenire copiilor săi ,,siguri şi onorabili" 

rezultaţi din căsătorie, chemaţi a-i continua puterea de exploatare şi dominaţie, 

şi nu celor naturali, priviţi cu suspiciune şi lipsiţi de orice 

ocrotire, interes care, după cum ne arată Engels, explică chiar apariţia 

căsătoriei monogame 9 . 

Legea nr. 445 din 10 iulie 1943 a_^§i;milat pe copiii naturali recunoscuţi 

voluntar cu cei legitimi înce priveşte succesiunea tatălui lor, cu 

IJrm'ăt oarele., restricţii si discriminări care invedereazălconceptia reactfonară 

a legiuitorului din 1943: 1. — copiii naturali născuţi din părinţi 

necreştini nu puteau fi recunoscuţi de către tatăl lor, dispoziţie discriminatorie 

care dădea un caracter rasial legii; 2. — recunoaşterea copiilor 

naturali adulterini şi incestuoşi era interzisă, dispoziţie care introducea 

o discriminare pe care codul civil n-o cunoştea şi care avea drept consecinţă 

pedepsirea acestor copii pentru o vină care nu era a lor, ci a 

părinţilor lor; 3. — recunoaşterea făcută de tată posterior căsătoriei sale 

nu era opozabilă soţiei acestuia şi copiilor născuţi din acea căsătorie ori 

legitimaţi prin ea, afară dacă tatăl obţinuse în prealabil consimţămîntul 

autentic al soţiei, de unde consecinţa înlăturării de la succesiune a copiilor 

naturali recunoscuţi cînd ei urmau să vină la aceasta în concurs cu persoanele 

amintite faţă de care recunoaşterea lor nu opera; 4. — în concurs 

cu descendenţii legitimi ai tatălui, copiii naturali recunoscuţi n-aveau 

drept decît la o jumătate din succesiunea ce li s-ar fi cuvenit dacă ar îi 

fost legitimi; 5. — copiii naturali recunoscuţi nu veneau decît la succesiunea 

tatălui lor, dar nu şi la aceea a rudelor acestuia. 

Legea^xefttza—orice drcp4—dg__succesiune faţă de_iaiil~CQpiilof~-frai^frati 

care- îşi stabiliseră^j)ajernitatea p^'p Vinigrîro jiirUrătnrP^r-ă, î" ^q'q pa f riT 

cazuriJimiiativ -eniimeratp ^ 1po;p în care cercetarea acestei paternităţi 

era admisă; în aceste cazuri nu li se recunoştea copiilor naturali decît 

un drept de întreţinere pînă la majorat. 

9 

Origina familiei, a proprietăţii private si a statului, ed. III. Editura PM.R,, 

Bucureşti, 1950, pp. 53, 66, 76—77.

După secole de tratament vitreg, regimul nostru democrat-popular, a 

Înlăturat, prin decretul nr. 130 din 2 aprilie 1949, toate restricţiile şi discriminările 

legiuirilor anterioare şi a asimilat pe copiii dinafară căsătoriei 

cu cei din căsătorie, chemîndu-i cu aceleaşi drepturi la succesiunea 

tatălui lor, fie că au fost recunoscuţi voluntar, fie că şi-au stabilit paternitatea 

cu efecte de stare civilă prin hotărîre judecătorească, ceea ce 

legiuitorul permitea în cinci cazuri limitativ enumerate, dar care cuprindeau 

toate împrejurările cînd paternitatea era evident probabilă. Asimilarea 

era deplină, cu o singură restricţie: copilul dinafară căsătoriei nu 

era chemat la succesiunea rudelor tatălui său, legiuitorul urmărind, de 

sigur, prin această dispoziţie, să îndemne pe tată de a-şi legitima copilul 

natural prin căsătorie. De aici consecinţa că descendenţii dinafară căsătoriei 

ai fiului natural, nefiind chemaţi la succesiunea rudelor tatălui lor, 

nu veneau la succesiunea bunicilor lor după tată, drept de care se bucurau 

însă descendenţii din căsătorie ai fiului natural; în schimb descendenţii 

dinafară căsătoriei ai fiicei naturale, fiind chemaţi la succesiunea tuturor 

rudelor mamei lor, veneau la succesiunea bunicilor lor după mamă. 

Inspirîndu-se din exemplul dezvoltării istorice a legislaţiei sovietice 

privitoare la familie şi în aşteptarea unei ocrotiri depline a copiilor dinafară 

căsătoriei prin mijloace de stat — ceea ce va deveni posibil, ca şi 

în U.R.S.S., prin desăvârşirea construirii socialismului —, codul familiei 

R.P.R., în condiţiile perioadei de trecere de la capitalism la socialism în 

care se afla ţara noastră, a asimilat în totul pe copiii dinafară căsătoriei, 

care şi-au stabilit filiaţia potrivit legii, precum şi pe descendenţii acestora, 

cu copiii din căsătorie, punîndu-i astfel în sarcina ambilor părinţi şi.realizînd 

prin aceasta o cît mai largă ocrotire a copiilor dinafară căsătoriei 

prin mijloace familiale (art. 63 c. fam.). Potrivit codului familiei, care a 

perfectat dispoziţiile decretului nr. 130 din 2 aprilie 1949, copiii dinafară 

căsătorie şi descendenţii lor vin, ca şi copiii din căsătorie şi descendenţii 

acestora, nu numai la succesiunea tatălui lor, dar şi la aceea a rudelor 

sale, deci şi a ascendenţilor acestuia, aşa încît restricţia legiuitorului din 

1949 şi consecinţele ei menţionate mai sus au fost înlăturate. De altfel, 

copiii dinafară căsătoriei; fiind pe deplin asimilaţi cu cei din căsătorie, 

interesul legitimării lor prin căsătorie, care a îndemnat pe legiuitorul din 

1949 să prevadă acea restricţie, a dispărut şi, odată cu el, însăşi instituţia 

legitimării. 

•411. Clasa ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi 

8. Moştenitorii oare alcătuiesc această clasă. In lipsă de descendenţi, 

legea cheamă la succesiune clasa a doua de moştenitori legali care cuprinde 

deopotrivă şi ascendenţi (părinţii defunctului) şi colaterali (fraţii 

şi surorile defunctului sau descendenţii lor venind prin reprezentare), numiţi 

şi unii şi alţii privilegiaţi, fiindcă vin la moştenire înaintea celorlalţi 

ascendenţi şi colaterali (numiţi ordinari), ceea ce dă acestei clase un

caracter mixt faţă de celelalte clase care se compun numai din rude de 

aceeaşi categorie. 

Moştenitorii din această clasă suferă şi ei concursul soţului supravieţuitor. 

Ei sînt de asemenea consideraţi ca fiind moştenitorii „regulaţi". 

L 9. Drepturile de suâcesiune ale părinţilor. Dacă nu .sînt fraţi si surori 

si nici desr-pnripnji ai arp.stnra, înfrpaga succesiune se cuvine părinţilor 

în părţi egale, iar dacă numai unul din ei este ÎH viaţă şi vine la succesiune, 

acestuia în întregime (art. 670 c. civ.). x 

_L- Dacă, pe lîngă amhii părinţi, sînt si fraţi si surori ori descendenţi ai 

acestora, părinţii iau liecare cîte un sfert din succesiune, restul de jumătate 

cuvenindu-se colateralilor privilegiaţi; cînd la succesiune vine un 

singur părinte, acesta ia un sfert, iar fraţii şi surorile ori descendenţii 

acestora dobîndesc trei pătrimi din succesiune (art. 671 şi 673 c. civ.). 

Jjnntii copilului dinafara_căsătoriei, cu filiaţia stabilită potrivit legii, 

vîn la succesiunea aêsTuutTaşa~culrŢ^ş^ vine Ta succesiunea lor, 

pe~~tra«r--piiricîpiumTT : enprocităţii "vocaţiei"succesorale"; fără lîe3sT!rJîrTTnTfe 

mamă şi tată, tot astfel ca şi părinţii copilului din căsătorie. Dispoziţia 

ciudată a art. 678 c. civ. care prevede că mama aşa zisă naturală vine 

singură la succesiunea copilului ei dinafară căsătoriei predecedat fără a 

lăsa descendenţi, şi nu în concurs cu fraţii şi surorile defunctului, trebuie 

privită ca abrogată în mod implicit, deoarece nu mai este compatibilă cu 

principiul deplinei egalităţi în drepturi a femeii cu bărbatul prevăzut de 

art. 83 al constituţiei şi nici cu principiul deplinei egalităţi în drepturi a 

părinţilor care stă la baza codului familiei. într-adevăr, tatăl copilului 

dinafară căsătoriei venind la succesiunea acestuia ca şi la succesiunea 

copilului din căsătorie, adică în concurs cu fraţii şi surorile defunctului, 

tot astfel, în concurs cu fraţii şi surorile, va trebui să vină şi mama la 

succesiunea copilului ei dinafară căsătoriei, căci altfel ar îi inegalitate de 

drepturi între părinţi, inegalitate de drepturi între bărbat şi femee. 

In cazul înfierii cu efecte restrînse de filiaţie firească, părinţii fireşti 

îşi păstrează, pe baza principiului reciprocităţii vocaţiei succesorale, drepturile 

lor de moştenire faţă de înfiat, precum şi acesta şi le păstrează faţă 

de părinţii săi fireşti (art. 75, al. 3, c. fam.). 

In acelaşi caz, se pune chestiunea dacă cel care înfiază vine sau nu 

la succesiunea înfiatului? 

In sistemul codului civil şi al decretului nr. 131 din 2 aprilie 1949 

privitor_la adopţiune, numită în codul familiei înfiere cu efecte restrînse 

de filiaţie firească, adoptatorul — prin abatere de la principiul reciprocităţii 

vocaţiei succesorale — nu vpnpa, la snr-cesiunea adoptatului. Cînd 

acesta murea fără a lăsa descendenţi, adoptatorul n-avea" decît un drept 

de reîntoarcere succesorală a bunurilor dobîndite de adoptat cu titlu gratuit 

de la adoptator şi aflătoare în natură în patrimoniul adoptatului la 

moartea acestuia, ceea ce constituia succesiunea aşa numită anomală, 

desfiinţată prin art. 49 al decretului nr. 32/1954 (v. art. 316—317 c. civ.) 

care a abrogat atît articolele codului civil privitoare la adopţiune, ce mai 

rămăseseră in vigoare, cît şi decretul nr. 131/1949.

Chestiunea trebuie lămurită in prezent, prin urmare, în temeiul dispoziţiilor 

codului civil privitoare la succesiune şi a dispoziţiilor codului 

familiei. Principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale ar reclama ca, aşa 

cum înfiatul vine la succesiunea celui ce-1 înfiază, tot astfel şi 

infietorul să vină la succesiunea celui înfiat. Dar, aceasta ar însemna că 

drepturile de succesiune ale părinţilor fireşti, care se păstrează, să fie 

reduse în măsura necesară pentru a se face o cotă egală celui sau celor 

care au înfiat cu efecte restrînse de filiaţie firească pe de cujus, ceea ce 

este greu de admis, fiindcă ar însemna să modificăm cuprinsul art. 670:— 

671 şi 673 c. civ. care stabilesc aceste drepturi. Pe de altă parte, codul 

familiei prevede că, în cazul înfierii cu efecte restrînse de filiaţie firească, 

înfiatul are faţă de cel care înfiază drepturile şi obligaţiile pe care le are 

copilul din căsătorie faţă de părinţii săi (art. 75, al. 2), dar nu şi invers. 

Asupra celui care înfiază trec doar drepturile părinteşti (art. 76 c. fam.), 

dar nu şi alte drepturi, cum este cel de succesiune. Toate acestea ne îndeamnă 

să credem că, în situaţia actuală a dispoziţiilor legale în vigoare, 

cel care înfiază cu efecte restrînse de filiaţie firească nu vine la succesiunea 

celui înfiat, prin abatere de la principiul reciprocităţii vocaţiei 

succesorale. 

In cazul înfierii cu efecte depline de filiaţie firea,scă, părinţii fireşti 

îşi pierd vocaţia succesorală faţă de copilul lor înfiat, drepturile izvorîte 

între ei din filiaţie încetînd (art. 79, al. 2, c. fam.), iar filiaţia firească 

fiind înlocuită cu cea rezultînd din înfiere. La succesiunea celui înfiat vor 

veni în schimb înfietorii care sînt asimilaţi în totul cu părinţii fireşti 

(art. 79, c. fam.). 

' 

Fiind ascendenţi, părinţii sînt moştenitori sezinari. 

Ca şi descendenţii, ei se bucură de rezervă. 

10. Drepturile de succesiune ale fraţilor şi surorilor şi ale descendenţilor 

lor. Drepturile de succesiune ale acestora variază după cum ei vin 

la succesiune singuri sau împreună cu părinţii ori unul din ei. 

Dacă la succesiune vin numai fraţii şi surorile defunctului ori descendenţii 

lor.(ambii părinţi ai defunctului fiind predecedaţi, renunţători 

ori nedemni), atunci întreaga succesiune li se cuvine lor. Fraţii şi surorile 

o vor împărţi egal pe capete; dacă unii din ei sînt predecedaţi, vor 

veni în loc descendenţii lor prin reprezentare, iar succesiunea se va împărţi 

pe tulpină. 

Potrivit codului familiei, prin fraţi şi surori, ca şi prin descendenţii 

acestora, trebuie să înţelegem atît pe cei din căsătorie, cît şi pe cei dinafară 

căsătoriei dacă îşi au filiaţia stabilită potrivit legii. 

In cazul înfierii cu efecte restrînse de filiaţie firească, copiii celui 

care înfiază, precum şi descendenţii lor, nedevenind rude (colaterali privilegiaţi) 

cu înfiatul, nu vin la succesiunea acestuia, la care vor fi chemaţi 

în schimb fraţii şi surorile fireşti ai înfiatului ori descendenţii 

acestora. 

In cazul înfierii cu efecte depline de filiaţie firească, înfiatul devenind 

rudă cu copiii înfietorilor şi descendenţii lor, situaţia va fi inversă: aceştia 

din urmă, în calitatea lor de colaterali privilegiaţi prin înfiere, vor veni

la succesiunea înfiatului, de la care vor fi în schimb înlăturaţi fraţii şi 

surorile fireşti, legăturile de rudenie ale înfiatului cu familia sa firească 

încetînd (art. 79, al. 2, c. fam.). 

11. Discriminarea făcută de codul civil în cazul cînd la succesiune vin 

fraţi şi surori cu părinţi deosebiţi ori descendenţi ai acestora. Art. 674 

c. civ. deosebeşte pe fraţi şi surori ,după cum ei au acelaşi tată şi aceeaşi 

mamă, în care caz sînt numiţi „primari" sau „buni", ori numai acelas' 

tată, în care caz sînt nuimiti „consîngeni", sau numai aceeaşi mamă, în 

care caz sînt numiţi „uterini". 

Cînd fraţii şi surorile sînt toţi de aceeaşi categorie, adică fie primari, 

fie consîngeni, fie uterini, împărţirea succesiunii se face între ei în mod 

egal, pe capete. 

Dacă însă fraţii şi surorile sînt de categorii deosebite, atunci se aplică 

dispoziţia specială a art. 674, c. civ. care prevede despicătura succesiunii 

în două jumătăţi, una pentru linia paternă şi cealaltă pentru linia maternă. 

Consîngenii vin numai 1a succesiunea, inmălălii ciivetiMp liniei nn 

terne, îâr~uteiîiHi numai lă aceea cuvenită liniei materne. Frăţii si sîîroffîe 

primari vinT" îri schimb, la succesiunea ambelor iumătăti. Astfel, 

de exemplu, dacă defunctul lasă un frate primar, doi fraţi consîngeni si 

trei fraţi uterini şi un patrimoniu succesoral de 180.000 lei, acesta se va 

împărţi în două jumătăfi a cîte 90.000 lei fiecare; fraţii defunctului vor 

lua următoarele cote: cel primar 1/3 dintr-o jumătate si 1/4 "din cealaltă 

iumătate, adică 30.000 plus 22.500, deci în total 59.500 lei: cei consîngeni, 

fiecare cîte 1/3 dintr-o jumătate, adică cîte 30.000 (deci împreună 

60.000 lei): iar cei uterini fiecare cîte 1/4 dintr-o jumătate, adică cîte 

22.500 lei fdeci împreună 67.500 lei). 

Codurile Călimach şi Caragea cunoaşteau aşa numitul privilegiu al 

dublei legături în temeiul căruia, într-o asemenea ipoteză, fratele primar 

excludea de la succesiune pe cei consîngeni si uterini, ceea ce constituia 

desigur o soluţiune rigidă şi profund nedreaptă. 

Art. 674 c. civ., care prevede acest mod de împărţire al succesiunii 

între fraţi şi surori cu părinţi deosebiţi, spune textual: „Partajul jumătăţii 

sau celor trei pătrimi cuvenite fraţilor şi surorilor" etc, redactare 

din care pare a rezulta că acest mod de împărţire s-ar referi numai la 

ipoteza cînd fraţii şi surorile vin în concurs cu părinţii, căci numai atunci 

ei au drept la o doime ori la trei sferturi din succesiune. Am putea conchide 

oare din acest mod de redactare că în cazul cînd fraţii şi surorile 

cu părinţi deosebiţi moştenesc întreaga succesiune, părinţii fiind decedaţi, 

nedemni sau renunţători, art. 674 nu s-ar mai aplica? O asemenea 

soluţiune, întemeiată exclusiv pe o inadvertenţă de redactare a art. 674 

c. civ., ar fi inadmisibilă, căci raţiunea adoptării despicăturii de către legiuitor 

este aceeaşi în ambele ipoteze şi nu vedem cum s-ar putea justifica 

aplicarea unui tratament diferit fraţilor primari, după cum părinţii 

defunctului vin sau nu la succesiune. Dimpotrivă, e limpede că legiuitorul 

a înţeles să-i avantajeze în toate ipotezele cînd ei sînt chemaţi la succesiune, 

indiferent că vin în concurs cu părinţii sau singuri.

Art. 674 c. tiv. vorbeşte numai de fraţi şi surori din căsătorii deosebite, 

ceea ce se explică prin aceea că secţiunea in care el este cuprins 

se referă numai la rudele colaterale „legitime". S-ar putea oare susţine 

că dispoziţia specială a art. 674 c. civ. se aplică numai fraţilor şi surorilor 

născuţi din căsătorii deosebite? Credem că nu. Modul de împărţire 

al succesiunii prevăzut de art. 674 c. civ., trebuie să se aplice deopotrivă 

şi fraţilor şi surorilor (cu părinţi deosebiţi) născuţi dinafară căsătoriei, 

cît şi celor a căror rudenie cu defunctul rezultă din înfierea cu efecte depline 

de filiaţie firească care produce aceleaşi efecte ca şi rudenia firească 

din căsătorie, căci legiuitorul a urmărit să deosebească pe fraţi şi surori, 

in ce priveşte întinderea dreptului lor de succesiune, după cum ei au 

aceiaşi părinţi sau părinţi deosebiţi, raţiune care este valabilă şi în cazurile 

la care ne referim. Apoi, în spiritul egalitar al codului familiei, nu 

s-ar putea admite ca fraţii şi surorile consîngeni şi uterini dinafară căsătoriei 

să fie mai bine trataţi decît cei din căsătorie, iar cei primari dinafară 

căsătoriei mai puţin bine trataţi decît cei din căsătorie. In fine, 

fraţii şi surorile dinafară căsătoriei, cît şi fraţii şi surorile a căror rudenie 

cu defunctul izvoreşte din înfierea cu efecte depline de filiaţie firească, 

fiind cu totul asimilaţi cu cei din căsătorie de către codul familiei, 

urmează că vor avea aceiaşi situaţie juridică ca şi cei din căsătorie, din 

toate punctele de vedere, deci şi din punct de vedere succesoral. 

Dispoziţia specială a art. 674, c. civ. se aplică şi descendenţilor fraţilor 

şi surorilor cu părinţi deosebiţi, deşi legiuitorul nu-i menţionează 

expres, soluţie care rezultă implicit din raţiunea care stă la baza acestui 

text de lege. 

Menţinerea art. 674 în viitorul cod civil al R.P.R. nu ni se pare însă 

indicată, căci el stabileşte o inegalitate succesorală între fraţi şi surori 

pentru motivul că au părinţi deosebiţi, fapt de care ei nu sînt vinovaţi şi 

din cauza căruia unii din ei n-ar trebui să sufere o restrîngere a drepturilor 

lor de succesiune, cu atît mai mult cu cît libertatea de a testa îngăduie 

lui de cujus să le modifice cotele de succesiune dacă doreşte. 

12. Drepturile de succesiune ale părinţilor şi ale fraţilor şi surorilor, 

precum şi ale descendenţilor acestora, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare 

p'ină la codul familiei. In codul civil burghez de la 1864, mama 

„naturală" şi rudele ei — deci fraţii şi surorile defunctului, precum şi 

descendenţii acestora —, veneau la succesiunea copilului natural, fără 

insă ca mama naturală să sufere concursul fraţilor şi surorilor defunctului 

ori a descendenţilor lor, care nu erau chemaţi la succesiune decît în lipsa 

mamei naturale (art. 678, c. civ.), ceea ce reprezenta o discriminare 

inexplicabilă între mama/naturală şi mama legitimă, ca şi între surorile 

şi fraţii naturali şi cei legitimi. In schimb, tatăl natural şi rudele acestuia 

nu veneau niciodată la succesiunea copilului natural, precum nici acesta 

nu venea niciodată la succesiunea celor dintîi. 

Potrivit legii nr. 445 din 10 iulie 1943, tatăl natural şi rudele sale 

nu veneau niciodată la succesiunea copilului natural recunoscut voluntar, 

deşi acesta din urmă era chemat la succesiunea tatălui natural cu

estricţiile arătate mai sus, inîrîngindu-se astfel, in ce priveşte pe tatăl 

natural, principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale. 

Decretul nr. 130 din 2 aprilie 1949 nu chema nici el pe tată,-şi nici 

pe rudele acestuia, la succesiunea, copilului dinafară căsătoriei recunoscui 

voluntar sau cu paternitatea stabilită prin hotărîre judecătorească, abatere 

de, la principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale ce se explică prin 

triplul scop urmărit de legiuitorul nostru democrat-popular: de a Împiedica 

recunoaşterile interesate, de a nu recompensa pe tatăl împotriva 

căruia s-a stabilit în mod forţat paternitatea în justiţie, precum şi de a-1 

îndemna pe tatăl natural să-şi legitimeze copilul prin căsătorie. 

IV. Clasa ascendenţilor 

ordinari 

13. Moştenitorii dare alcătuiesc această clasă. In lipsă de moştenitori 

din primele două clase, legea cheamă la succesiune clasa a treia de 

moştenitori legali care cuprinde pe ascendenţii ordinari, adică pe ceilalţi 

ascendenţi, în afară de părinţi, de la gradul al doilea în sus (ûniei^ 

jloburnci^ etc.). 

A^Ţi^n^.sixîmTLM..Sopû\i^dinaiara 

căsătoriei cu filiaţia stabilită 

potrivit legii vin la succesiunea'âcesluTar aşa'cum' şi ncesia vino lh succesiuneâ~Ior, 

pe ba*za principiului reciprocităţii vocaţiei succes'oraTe7~fară 

deosebire între linia maternă sau paternă, ca şi ascendenţii ordinari ai 

copilului din căsătorie. 

în cazul înfierii cu efecte restrjnse deJiliaţie_firească, ascendenţii ordinarT 

fireşti îşi păstrează,' pe baza principiului reciprocităţii vocaţiei succesorale, 

drepturile lor de moştenire faţă de descendentul lor înfiat, precum 

şi acesta şi le păstrează faţă de ascendenţii săi ordinari fireşti (art. 

75, al. 3, c. fam.). Ascendenţii celui care înfiază nu vor avea însă nici 

un drept la succesiunea înfiatului, căci ei nu devin rude cu acesta (art. 

77, c. fam.). 

în cazul înfierii cu efecte depline de filiaţie firească, ascendenţii ordinari 

fireşti îşi pierd vocaţia lor succesorală faţă de descendentul lor 

înfiat, drepturile izvorite între ei din filiaţia firească încetînd (art. 79, 

al. 2, c. fam.), iar filiaţia firească fiind înlocuită cu cea rezultînd din 

înfiere. La succesiunea înfiatului vor veni în schimb ascendenţii 

înfietorilor care sînt asimilaţi în totul cu ascendenţii ordinari fireşti ai 

înfiatului (art. 79, c. fam.). 

Ascendenţii ordinari suferă de asemenea concursul soţului supravieţuitor. 

Ei sînt moştenitori „regulaţi". 

In calitatea lor de ascendenţi, ei au sezina. 

Ascendenţii ordinari nu se bucură de rezervă. 

14. Ordinea chemării la succesiune a ascendenţilor ordinari. Ascendenţii 

ordinari sînt chemaţi de lege la succesiune, indiferent de sex sau 

de linie, în ordinea apropierii gradului lor de rudenie cu defunctul, cei 

mai apropiaţi în grad înlăturînd de la succesiune pe cei mai depărtaţi.

Ascendenţii ordinari de acelaşi grad impari succesiunea în mod egal pe 

capete. 

Reprezentarea succesorală nu este admisă în clasa ascendenţilor ordinari. 

V. Clasa colateralilor ordinari 

15. Moştenitorii care alcătuiesc această clasă. In lipsă de moştenitori din 

primele trei clase, legea cheamă la succesiune clasa a patra de moştenitori 

legali care cuprinde pe colateralii ordinari pînă la gradul al patrulea 

inclusiv, alţii decît fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii acestora. 

Tn ce priveşte drepturile de succesiune ale colateralilor ordinari ai 

copilului dinafară căsătoriei, precum şi ai celui înfiat, se aplică în mod 

corespunzător cele arătate cu referire la ascendenţii ordinari. 

Colateralii ordinari suferă concursul soţului supravieţuitor, ca şi 

celelalte clase de moştenitori legali. 

Ei sînt moştenitori „regulaţi". 

Colateralii ordinari nu se bucură nici de sezinâ, nici de rezervă. 

16. Ordinea chemării la succesiune a colateralilor ordinari. Colateralii 

ordinari vin la succesiune în ordinea apropierii gradului lor de rudenie 

cu defunctul. Cei mai apropiaţi în grad înlătură de la succesiune 

pe cei mai depărtaţi, iar cei de acelaşi grad vin la moştenire împreun" 

şi o împart în mod egal pe capete. 

Colateralii ordinari nu pot veni la succesiune decît în nume propriu, 

reprezentarea succesorală nefiind admisă în ce-i priveşte. 

17. Restringerea vocaţiei succesorale a colateralilor ordinari de la 

gradul al doisprezecelea la gradul al patrulea. Art. 676 c. civ. chema la 

succesiune pe colateralii ordinari pînă la gradul al doisprezecelea. 

Art. 4 al legii impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921 

a restrîns succesibilitatea colateralilor ordinari pînă la gradul al patrulea 

inclusiv, ceea ce se explică atit prin preocuparea legiuitorului burghez 

de a evita fărîmiţarea averilor pe cale de succesiune (rudele depărtate 

fiind mai numeroase), cît şi prin nevoia de sporire a veniturilor statului 

burghez, chemat la succesiune in lipsa de colaterali pînă la gradul al 

patrulea şi de soţ supravieţuitor. 

Legea timbrului din 29 aprilie 1927 a abrogat însă in întregime legea 

din 1921 (art. 111), iar prin art. 19, al. 1, a atribuit statului succesiunile 

celor morţi fără testament şi fără moştenitori legali potrivit codurilor 

civile în vigoare. Referinţa aceasta la „codurile civile în vigoare", cit 

şi abrogarea legii din 1921, au provocat o controversă cu privire la 

chestiunea dacă restringerea succesibilitâţii a mai rămas sau nu în 

vigoare. 

Legea nr. 319 din 10 iunie 1944 privitoare la succesiunea soţului supravieţuitor 

a pus capăt contraversei, stabilind în art. 6 că: „dispoziţiile 

art. 676 cod civil modificate prin art. 4 din legea impozitului progresiv 

pe succesiuni din 28 iulie 1921, prin care s-a restrîns ordinea succesorilor 

pînă la gradul IV inclusiv, sint şi rămîn în vigoare". Dispoziţiunea

aceasta are caracter interpretativ, după cum reiese din termenii „sînt şi 

rămîn în vigoare", de unde concluzia că ea este şi retroactivă. 

Prin urmare, succesibilitatea colateralilor ordinari este restrînsă, din 

1921, pînă la gradul al patrulea inclusiv. 

VI. Soţul 

supravieţuitor 

18. Calitatea de soţ supravieţuitor. Este soţ supravieţuitor acela dintre 

soţi, femeia sau bărbatul, care la data morţii consortului său se afla 

în viaţă şi avea calitatea legală de soţ. 

Legea cheamă pe soţul supravieţuitor la succesiunea soţului său 

predecedat, indiferent de starea sa materială sau de_ durata căsătoriei. 

In cazul cînd, la data morţii, căsătoria fusese" deja desfăcută prin 

hotărîre de divorţ rămasă definitivă sau desfiinţată prin hotărîre de nulitate 

sau anulare a căsătoriei rămasă definitivă, nu poate fi vorba de 

succesiunea soţului supravieţuitor, din cauza lipsei condiţiei care cere ca 

supravieţuitorul să aibă calitatea legală de soţ în momentul deschiderii 

succesiunii. 

Dacă desfiinţarea căsătoriei s-a produs ulterior decesului, soluţiunea 

va fi aceeaşi, căci nulitatea retrooperează, aşa încît căsătoria este considerată 

a nu fi existat niciodată, afară de cazul cînd soţul supravieţuitor 

a fost de bună credinţă, în care ipoteză căsătoria este considerată putativă 

şi ca atare îşi păstrează faţă de el efectele deja produse, printre care 

şi dobîndirea succesiunii în calitatea sa de soţ supravieţuitor în momentul 

deschiderii succesiunii. 

19. Drepturile soţului supravieţuitor. Legea nr. 319 din 10 iunie 

1944 acordă soţului supravieţuitor următoarele drepturi: 1) un drept de 

succesiune în plină proprietate in concurs cu toate clasele de monştenitori: 

2) un drept special de succesiune asupra mobilelor şi obiectelor aparţinînd 

gospodăriei casnice, precum şi asupra darurilor de nuntă; 3) un 

drept temporar de abitaţie. 

Drepturile de succesiune ale soţului supravieţuitor, precum şi ale 

celorlalţi moştenitori cu care el vine în concurs, se vor stabili asupra patrimoniului 

succesoral lăsat de soţul predecedat care va cuprinde bunurile 

proprii ale acestuia, precum şi partea sa din bunurile comune dobîndite 

în timpul căsătoriei. In acest scop va trebui ca in prealabil să se procedeze 

la împărţirea bunurilor dobîndite în timpul căsătoriei care, potrivit 

codului familiei, sînt bunuri comune ale soţilor (art. 30 şi 36 c. fam.). 

20. Dreptul de succesiune al soţului supravieţuitor în concurs ca 

toate clasele de moştenitori. Soţul supravieţuitor este chemat la succesiunea 

soţului său predecedat în concurs cu toate clasele de moştenitori. 

Partea sa de succesiune variază în raport cu clasa de moştenitori cu care 

el vine în concurs. 

Astfel, în concurs cu copiii defunctului, indiferent de numărul lor, 

sau cu descendenţii acestora, soţul supravieţuitor are drept la o cotă 

invariabilă de o pătrime din succesiune.

Prin copii trebuie să înţelegem atît pe cei din căsătorie, cît şi pe 

cei dinafară căsătoriei cu filiaţia stabilită potrivit legii, precum şi pe 

cei înfiaţi, care sînt, şi unii şi alţii, în totul asimilaţi cu copiii din căsătorie 

potrivit codului familiei (art. 63, 75 şi 79). 

In concurs cu tatăl şi mama defunctului ori numai cu unul din ei 

şi, în ambele cazuri, împreună cu fraţii şi surorile defunctului ori cu 

descendenţii acestora, soţul supravieţuitor moşteneşte o treime din succesiune. 

In concurs numai cu părinţii sau numai cu fraţii şi surorile ori descendenţii 

acestora, cîtimea soţului supravieţuitor se sporeşte la o doime 

din succesiune. 

In concurs cu ascendenţii ordinari sau cu colateralii ordinari în grad 

succesibil, partea soţului supravieţuitor va fi de trei pătrimi. 

In fine, în lipsa tuturor acestor rude, soţul supravieţuitor are vocaţie 

la întreaga succesiune. 

Art. 7 al legii nr. 319/1944 a abrogat orice norme contrarii reglementării 

stabilită de această lege, „afară de dispoziţiunile mai favorabile 

prevăzute de legea nr. 609 din 1 iulie 1941 pentru văduvele de război", 

lege a cărei aplicabilitate a încetat insă în 1948, în urma trecerii armatei 

pe picior de pace prin dispoziţiile decretului nr. 34 din 24 mai 

1948. Văduvele de război au avut deci un regim succesoral excepţional, 

rezultat din combinarea dispoziţiilor legii nr. 319/1944 cu dispoziţiile mai 

favorabile ale legii nr. 609/1941 (art. 12). 

Potrivit acestui regim excepţional, văduva de război s-a bucurat de 

următoarele drepturi de succesiune în plină proprietate: a) o treime din 

succesiune în concurs cu unul sau doi copii ai defunctului şi o pătrime 

din succesiune în concurs cu trei sau mai mulţi copii ai defunctului; b) o 

doime din succesiune în concurs cu părinţii şi cu fraţii ori surorile defunctului, 

sau numai cu părinţii ori numai cu fraţii sau surorile defunctului; 

c) trei pătrimi din succesiune în concurs cu ascendenţi ordinari ai 

defunctului; d) întreaga succesiune în lipsă de descendenţi, ascendenţi şi 

fraţi sau surori ori descendenţi ai acestora, văduva de război înlăturînd 

de la succesiune pe colateralii ordinari. 

Partea soţului supravieţuitor se calculează asupra întregii succesiuni, 

iar după scăderea ei restul succesiunii se împarte intre ceilalţi moştenitori 

care vor suferi astfel o reducere proporţională a părţilor lor de succesiune. 

Soluţia aceasta se impune de la sine, căci dacă am proceda invers 

şi am calcula mai întîi părţile cuvenite celorlalţi moştenitori, nu ar 

mai rămîne nimic soţului supravieţuitor, părţile celorlalţi moştenitori 

epuizînd în fiecare clasă întreaga succesiune. 

21. Calitatea soţului supravieţuitor de moştenitor rezervatar şi de 

moştenitor „regulat". Art. 2 al legii nr. 319/1944 conferă soţului supravieţuitor 

calitatea de moştenitor rezervatar şi ii stabileşte rezerva la jumătate 

din partea sa de succesiune. Ca atare, liberalităţile făcute de soţul 

predecedat nu vor putea atinge această rezervă, iar în cazul contrar ele 

vor fi reduse în măsura necesară pentru a o întregi. Soţul supravieţuitor, 

devenind rezervatar, s-a aşezat astfel printre moştenitorii cei mai apro-

plaţi ai defunctului: descendenţii şi părinţii care sint de asemenea rezervatari. 

Codul civil enumera pe soţul supravieţuitor printre moştenitorii „neregulaţi". 

Mai poate fi socotit astfel soţul supravieţuitor in urma ameliorării 

situaţiunii sale sucesorale prin legea nr. 319 din 1944? Socotim că 

nu, deoarece: a) soţul supravieţuitor vine la succesiune în concurs cu 

toate rudele şi chiar cu descendenţii; b) el este un moştenitor rezervtar, 

ca şi descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi; c) el este ţinut, cînd vine 

la succesiune in concurs cu copiii şi descendenţii, să raporteze ca şi aceştia 

liberalităţile primite în timpul vieţii (art. 3). Prin toate acestea soţul 

supravieţuitor are o situaţie succesorală mai bună decît aceea a ascendenţilor 

ordinari şi a colateralilor ordinari, care au totuşi calitatea de 

moştenitori „regulaţi". Putem atunci, oare, refuza această calitate soţului 

supravieţuitor? Evident că nu. Ca atare, deşi legea nr. 319/1944 nu 

dispune nimic, vom considera pe soţul supravieţuitor drept un moştenitor 

„regulat". In această calitate, el va fi ţinut la plata datoriilor şi sarcinilor 

succesiunii chiar peste limita activului succesoral (ultra vires hereditatis), 

ca şi ceilalţi moştenitori „regulaţi", dacă nu şi-a limitat această 

răspundere prin acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar. 

Deşi moştenitor „regulat", soţul supravieţuitor nu se bucură însă de 

sezină, deoarece în codul nostru civil calitatea de sezinar nu este o consecinţă 

a calităţii de moştenitor „regulat", ci ea este acordată numai descendenţilor 

şi ascendenţilor (art. 653 c. civ.). 

22. Dreptul special de succesiune al soţului supravieţuitor asupra mobilelor 

şi obiectelor gospodăriei casnice, precum şi asupra darurilor de 

nuntă. Potrivit art. 5 al legii nr. 319/1944, „soţul supravieţuitor va moşteni, 

in afară de pariea sa succesorală, mobilele şi obiectele aparţinînd 

gospodăriei casnice, precum şi darurile de nuntă", dar numai atunci 

cînd el vine în concurs cu alte rade decît descendenţii. Bunurile menţionate 

vor fi atribuite soţului supravieţuitor în plus peste partea din 

succesiune ce i se cuvine in concurs cu diferitele clase de moştenitori 

(clasele II—IV). 

Motivul pentru care aceste bunuri sint atribuite, în lipsă de descendenţi, 

soţului supravieţuitor rezidă în consideraţiunea că ele întreţin amintirea 

căminului desfăcut prin deces, ceea ce justifică ca ele să revină 

soţului supravieţuitor, cînd ^cesta vine în concurs cu alte rude decît descendenţii. 

Dreptul special de moştenire al soţului supravieţuitor poartă asupra 

mobilelor şi obiectelor aparţinînd gospodăriei casnice, precum şi asupra 

darurilor de nuntă. 

Prin mobile şi obiecte aparţinînd gospodăriei casnice, legiuitorul înţelege 

toate obiectele de natură mobiliară care au fost destinate efectiv 

de soţi folosinţei lor comune in locuinţa şi gospodăria respectivă (evident 

dacă au făcut parte din bunurile proprii ale soţului predecedat sau daca 

fiind bunuri comune au revenit succesiunii acestuia prin împărţirea bunurilor 

comune potrivit codului familiei), ca de exemplu: mobilierul, 

obiectele de utilitate sau comoditate casnică, obiectele de agrement şi

înfrumuseţare. Nu vor intra însă în această categorie acele lucruri care, 

prin valoarea lor excepţională sau prin raritatea lor, depăşesc înţelesul 

obişnuit al „obiectelor şi mobilelor gospodăriei", căci în acest caz ar fi 

nedrept ca ceilalţi moştenitori să fie lipsiţi de partea ce le revine din 

aceste bunuri. Tot astfel, nu vor fi considerate ca aparţinînd gospodăriei 

casnice acele obiecte care au fost afectate folosinţii exclusive a soţului 

predecedat, ca bunăoară uneltele, instrumentele, aparatele şi obiectele 

destinate activităţii sale profesionale, precum şi mobilele devenite imobile 

prin destinaţie, deoarece acestea din urmă şi-au pierdut caracterul juridic 

de mobile. 

Prin formula „daruri de nuntă", legiuitorul nu s-a putut referi decît: 

a) la darurile de nuntă făcute de soţul supravieţuitor celui predecedat, 

socotind'mai indicat ca ele să se reîntoarcă la soţul donator, dată fiind 

valoarea lor de amintire, decît să fie atribuite, în lipsă de descendenţi, 

altor moştenitori; b) la darurile de nuntă făcute ambilor soţi de către 

terţi, socotind preferabil ca soţul supravieţuitor să de.vină, din coproprietar 

al acestora, proprietar exclusiv, decît să împartă proprietatea lor 

cu moştenitorii consortului său predecedat, alţii decît descendenţii. Legiuitorul 

nu s-a putut referi la darurile de nuntă făcute de terţi exclusiv 

soţului predecedat, deoarece nu este nici o raţiune care să justifice scoaterea 

lor din patrimoniul succesoral ordinar, pentru a fi atribuite după 

alte norme. 

Legiuitorul a atribuit soţului supravieţuitor, în lipsă de descendenţi, 

obiectele aparţinînd gospodăriei casnice, precum şi darurile de nuntă, 

fiindcă a presupus că aceasta este intenţiunea soţului predecedat. 

Deşi formal un drept de succesiune legală, dreptul soţului supravieţuitor 

la aceste bunuri este în fond un legat prezumat de lege, pe care 

soţul predecedat avea dreptul să-1 înlăture prin dispoziţiile sale Testamentare. 

Aceasta reiese de altfel şi din dispoziţia art. 3 al legii nr. 319/1944 

care prevede că rezerva soţului supravieţuitor poartă exclusiv asupra părţii 

sale din succesiunea ordinară. 

In consecinţă, soţul predecedat poate lipsi pe soţul supravieţuitor de 

obiectele gospodăriei casnice şi de darurile de nuntă, sau de parte din ele, 

fie dispunînd de acestea prin donaţii şi legate în favoarea altora, fie specificând 

că ele vor fi atribuite tuturor moştenitorilor săi conform dreptului 

comun, urmînd a fi cuprinse în masa succesorală ordinară. 

Cînd soţul supravieţuitor vine la succesiune în concurs cu părinţii defunctului, 

care sint moştenitori rezervatari, el nu va avea drept la obiectele 

gospodăriei casnice şi la darurile de nuntă decît în limitele cotităţii 

disponibile, de vreme ce nu se bucură de rezervă în ce le priveşte. 

23. Dreptul temporar de abitaţie al soţului supravieţuitor. Potrivit 

art. 4 al legii nr. 319/1944, soţul supravieţuitor are, pe lingă drepturile 

sale de succesiune, un drept de abitaţie asupra casei ce a aparţinut defunctului 

— ca bun propriu — sau care a revenit succesiunii acestuia prin 

împărţirea bunurilor comune ale soţilor şi în care a locuit cu acesta, sub 

dubla condiţie ca soţul supravieţuitor să n-aibă o locuinţă proprie şi ca 

imobilul respectiv să facă parte din succesiunea legală. Dacă imobilul a

tost atribuit de soţul predecedat prin testament unui legatar, soţul su-' 

pravieţuitor nu se va mai bucura de dreptul de abitaţie, deoarece imobilul 

—• devenind proprietatea legatarului din chiar momentul decesului lui 

de cujus — nu va mai tace parte din succesiunea sa legală. 

Dreptul de abitaţie durează pînă la efectuarea împărţelii, adică pînă 

la ieşirea moştenitorilor din indiviziune, şi, „în orice caz", cel puţin un 

an de la decesul lui de cujus, dacă ieşirea din indiviziune s-a produs mai 

devreme (art. 4, al. 1). El încetează prin recăsătorirea soţului supravieţuitor, 

chiar înainte de efectuarea împărţelii (art. 4, al. 6); însă, şi în 

acest caz, dreptul de abitaţie durează cel puţin un an. 

Dreptul de abitaţie are ea obiect casa — proprietate a defunctului — 

în care soţul supravieţuitor a locuit cu acesta. Comoştenitorii soţului supravieţuitor 

au dreptul de a cere restrîngerea dreptului de abitaţie cînd 

„locuinţa nu va fi necesară în întregime" (art. 4, al. 2). De asemenea, 

serviciul gospodăriei locative poate restrînge dreptul de abitaţie atunci 

cînd locuinţa depăşeşte spaţiul locativ la care este îndrituit soţul supravieţuitor 

potrivit legii (v. decretul nr. 78/1952). Legiuitorul acordă comoştenitorilor 

şi dreptul „de a procura soţului supravieţuitor locuinţă în altă 

parte" (art. 4, al. 4). Dacă soţul supravieţuitor şi comoştenitorii săi nu 

se înţeleg cu privire la restrîngerea sau schimbarea locuinţei, va decide 

— de urgenţă şi în camera de consiliu — instanţa competentă a se pronunţa 

asupra împărţelii (art. 4, al. 5). 

Dreptul de abitaţie ia naştere la moartea soţului predecedat direct în 

persoana soţului supravieţuitor. El nu se transmite de la de cujus la soţul 

supravieţuitor, căci defunctul nu era titularul unui drept de abitaţie, ci 

însuşi proprietarul imobilului. Dreptul de abitaţie nu este astfel un drept 

de succesiune, ci un drept propriu al soţului supravieţuitor atribuit de 

lege direct acestuia. 

Spre deosebire de dreptul de abitaţie, conferit anterior de art. 1279 

c. civ. numai văduvei, care era un drept de creanţă asupra unei sume de 

bani cu care aceasta să-şi procure o locuinţă, dreptul de abitaţie prevăzut 

de legea; nr. 319/1944 este un drept real purtînd asupra unui imobil, 

acordat de lege deopotrivă văduvei ca şi văduvului. 

Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor se deosebeşte de cel din 

dreptul comun prin următoarele derogaţiuni (art. 4, al. 2—4): a) soţul 

supravieţuitor' nu este ţinuta da cauţiunea prevăzută de art. 566 c. civ.; 

b) soţul supravieţuitor nu poate ceda; sau închiria partea din casă pe care 

n-o locuieşte, drept recunoscut titularului abitaţiei din dreptul comun de 

art. 572, al. 2 c. civ.; c) dreptui de abitaţie al soţului supravieţuitor poate 

fi transpus asupra altui imobil, pe cînd cel din dreptul comun nu poate 

fi transpus. 

24. Deficienţele legii nr. 319/1944. Legea nr. 319 din 10 iunie 1944 

prezintă o serie de deficienţe. Astfel: 

a) Acordă soţului supravieţuitor o cotă mai mare decît descendenţilor 

cînd el vine în concurs cu mai mulţi decît trei copii, căci în concurs 

cu descendenţii cota soţului supravieţuitor este totdeauna de o pătrime, 

iar descendenţii, oricît de numeroşi ar fi, împart între ei restul de trei

pătrimi, ceea ce ne pare ca fiind inechitabil. In U.R.S.S. partea soţului supravieţuitor 

este totdeauna egală cu aceea a descendenţilor; 

b) Nu condiţionează dreptul de succesiune al soţului supravieţuitor 

de o anumită durată a căsătoriei, ceea ce înlesneşte încheierea de căsătorii 

interesate în vederea succesiunii; 

c) Aeordînd un drept special de succesiune soţului supravieţuitor 

asupra darurilor de nuntă, legea reînvie sistemul discriminărilor după 

originea bunurilor, fără vreo utilitate deosebită, căci cele mai adeseori 

darurile de nuntă vor reveni soţului supravieţuitor cu titlu de mobile sau 

obiecte aparţinind gospodăriei casnice; 

d) Deşi i-a acordat o rezervă, ca şi descendenţilor şi părinţilor, legea 

n-a recunoscut soţului supravieţuitor calitatea de moştenitor sezinar, la 

care ar fi fost îndreptăţit, de vreme ce ascendenţii ordinari, care nu sînt 

rezervatari, se bucură totuşi de sezină. 

25. Drepturile de succesiune ale soţului supravieţuitor potrivit codului 

civil de la 1864 şi critica acestuia. Art. 679 al codului civil de la 1864, 

reprodus după modelul său francez, codul clasic al burgheziei, chema pe 

soţul supravieţuitor la succesiunea soţului predecedat numai în lipsă de 

moştenitori din cele patru clase, adică în lipsă de descendenţi şi ascendenţi, 

precum şi de colaterali pînă la gradul al doisprezecelea. Un colateral oricît 

de îndepărtat înlătura astfel de la succesiune pe soţul supravieţuitor, 

care era preferat doar statului. 

Pe lîngă aceasta, soţul supravieţuitor era rînduit printre moştenitorii 

„neregulaţi". 

Sistemul codului civil de la 1864 era cu atit mai inechitabil cu cît, 

regimul matrimonial legal fiind cel al separaţiei de bunuri, iar cel îndeobşte 

adoptat de către soţi cel dotai, soţul supravieţuitor nu se bucura 

nici de avantagiile comunităţii bunurilor dobîndite în timpul căsătoriei. 

Legiuitorul burghez de la 1864, preocupat de grija, specifică tuturor 

orînduirilor bazate pe exploatare, de a menţine în propria familie a defunctului 

puterea de exploatare a bunurilor succesorale — izvor de dominaţie 

economică şi politică —, a înţeles să jertfească pe soţul supravieţuitor, 

considerat ca un străin care nu poate fi chemat la succesiune decît 

în lipsă de orice rude. 

Pentru a corecta întruciîva această situaţie, art. 684 c. civ. — inspirat 

din codul lui A. Donici — acorda văduvei sărace, şi numai acesteia, 

o parte de copil şi maximum o treime în uzufruct în concurs cu copiii defunctului 

şi o pătrime în plină proprietate în concurs cu alte rude. 

Această concesie, specifică orînduirilor bazate pe exploatare în care 

incapacitatea femeii măritate este o regulă, era criticabilă, căci, pe lîngă 

că consacra o inegalitate de drepturi succesorale între femeie şi bărbat, 

purta pecetea interesului egoist din care a izvorît, şi anume acela de a 

asigura văduvei sărace menţinerea rangului social de care ea s-a bucurat 

în timpul vieţii soţului, spre a-i onora astfel numele. 

Art. 1279 c. civ., pe de altă parte, acorda văduvei — independent de 

situaţiunea ei patrimonială — trei drepturi speciale pentru anul de doliu:

1) un drept la alimente din succesiunea bărbatului sau dobînzile ori fructele 

dotei sale; 2) un drept de abiiaţie; 3) un drept la vestminte de doliu. 

26. Abrogarea dispoziţiilor codului civil de la 1864 privitoare la succesiunea 

soţului supravieţuitor şi la aceea a văduvei. Art. .7 al legii 

nr. 319/1944 a abrogat toate dispoziţiile legale anterioare, contrarii acelei 

legi. 

Considerăm, ca atare, abrogate următoarele articole ale codului civil 

de la 1864, ca fiind incompatibile cu reglementarea succesiunii soţului supravieţuitor 

prevăzută de legea nr. 319/1944: 

a) Art. 679 c. civ. care chema la succesiune pe soţul supravieţuitor 

numai în lipsa tuturor rudelor; 

b) Art. 684 c. civ. care acorda un drept de succesiune văduvei sărace, 

deoarece legea nr. 319/1944 cheamă totdeauna la succesiune pe soţul supravieţuitor 

în concurs cu cele mai apropiate rude, indiferent că el este 

văduva sau văduvul; 

c) Art. 1279 c. civ. care acorda văduvei, independent de starea ei materială, 

anumite drepturi temporare (dreptul de locuinţă timp de un an, 

dreptul la vestminte de doliu şi dreptul de a cere fie fructele şi dobînzile 

dotei, fie alimente pentru anul de doliu), deoarece, pe de o parte, legea 

din 1944 a acordat soţului supravieţuitor importante drepturi de succesiune 

în plină proprietate în concurs cu toate clasele de moştenitori, precum şi 

un drept real de abitaţie, iar, pe de altă parte, menţinerea acestor drepturi 

în favoarea văduvei ar fi incompatibilă cu egalitatea de drepiuri succesorale 

între bărbat şi femee stabilită de legea nr. 319/1944 şi totodată 

ar fi contrară principiului egalităţii sexelor proclamat de constituţie (v. 

art. 49 al decretului nr. 32/1954 care a abrogat expres art. 1279 c. civ.). 

d) Art. 681—683, c. civ. care, pornind de la concepţia codului civil 

potrivit căreia soţul supravieţuitor era privit ca un moştenitor „neregulat", 

îi impuneau anumite obligaţiuni (punerea de peceţi, întocmirea inventarului, 

transformarea în numerar a bunurilor mobile sau darea unei cauţiuni 

solvabile), în scopul de a se evita confuziunea patrimoniilor şi de 

a' se asigura restiiuirea bunurilor • succesorale către moştenitori în 

cazul cînd aceştia s-ar fi ivit după trecerea succesiunii la soţul supravieţuitor, 

deoarece — el fiind privit astăzi ca un moştenitor „regulat" şi fiind 

chemat la succesiune în concurs cu toate clasele de moştenitori — nu mai 

este cazul să i se pretindă aceste garanţii, ce nu se cer celorlalţi moştenitori 

a căror drepturi de succesiune sînt egale sau chiar inferioare celor 

ale soţului supravieţuitor. 

AURELIAN IONAŞCU 

Catedra de drept civil 

Universitatea „V. Babes"

KATErOPHH HAC/IEßHHKOB B nPABE P. H. P. 

(P e 3 io m e) 

Bo BBe/ţeHHH aBTop paccMaTpHBaeT Bonpoc oóochobehiih npaßa Ha 

HaCJieflCTBO B COÜjHaJIHCTHHeCKOM CTpoe B CBeTe MapKCHCTCKO-JieHHHCKOrO 

MHpOB033peHHH O COdCTBBHHOCTH H HaCJieflCTBe, 

VKa3UBaH, HTO COUHaJIHCTHlecKoe 

npaßo npH3HaeT H 3aurHm,aeT npaßo Ha HacnéflCTBO jihhhoìì coöct- 

B6HHOCTH, TaK K3K oho He nepe/ţaeT ot noKoaeHHH k noKOJieHHio skohomhnecKyio 

CH^y aKcnayaTartHH — k3k nepeaaeT npaßo Ha HacjieacTBO icanHTa- 

^HCTHiecKofl HacTHOH coècTBeHHocTH, — a nepe/ţaeT TOJibKO aKOHOMHHecKyro 

B03Mo>KHOCTb Ha HH/ţHBimyaJibHoe noTpeÖJieHHe. 

Ilocjie Toro, k3k yKa3biBaeT rana, HOTopue no 3aKOHy hmêiot npaßo 

na HacneßCTBo, h KpHTepnH no kotopmm ycTaHaB^HBaeica nopaflOK hx 

Bbi30Ba, aBTop pacCMaTpaßaeT flamme HeTbipe KaTeropHH 3aKOHHbix Hac/iefl- 

HHKOB. 

Abtop yKa3biBaeT no nopa^Ky HacjieflHHKOB, KOTopue coCTaBJiaioT 

Kawflyio KaTeropHK), nopaflOK HX BH30Ba, npe/ţeJibi npaB HacneflCTBa, KOTopue 

OHH HMeioT, xapaKTepbi hx, a TaiOKe k3k pa3BHJiocb npaßo Ha HacneflCTBo 

ot H3AaHHH rpaaâHCKoro npaßa 1864 roâ no cet ppnh. 

Abtop BKJHOHaeT b Ka>Kflyio KaTeropmo HacjieflHHKOB BHeopaHHbix pop,- 

CTßeHHHKOB H pOßCTBeHHHKOB no yCblHOBJleHHK) aCCHMHJIHpOBaHHblX BO BCeM 

h oflHHx h Apyrax, c ópaHHbiMH po/ţCTeHHHKaMH, corJiaCHO ceMefiHOMy npaßy. 

cynpyry 

HaKOHeii, aBTop yKa3biBaeT npaßa Ha. HacaeßCTBo «aHHbie 33kohom 

oCTaßuieMyca b HCHBHX : npaßo Ha HacneflCTBO B KOHKypce co bccmh 

KaTeropHHMH Hac/ießHHKOB, ero cneipaabHoe npaßo Ha Hacrce/ţCTBo Ha Meöejib 

h npeAMeTbi «OMauraero oöHxoAa, a TaKaœ h Ha CBaaeÖHbie noflapra b 

OTCyTCTBHH nOTOMKOB H ero npaBO Ha WHTCflbCTBO. 

LES CLASSES D'HÉRITIERS 

DANS LE DROIT DE LA R.P.R. 

(RESUME) 

Dans l'introduction l'auteur examine le problème de la justification 

du droit d'héritage dans le régime socialiste à la lumière de la conception 

marxiste léniniste sur la propriété et l'héritage. Il est montré que le droit 

socialiste admet et défend le droit d'héritage sur la propriété personnelle, 

puisque ce dernier ne transmet pas d'une génération à l'autre une force 

économique d'exploitation — comme le fait le droit d'héritage sur la propriété 

privée capitaliste — mais seulement une possibilité économique de 

consommation individuelle. 

L'auteur s'occupe des personnes appelées par la loi à la succession 

et des critères selon lesquels est établi leur ordre, et examine ensuite les 

quatre classes d'héritiers légaux. 

Il indique tour à tour les héritiers qui constituent chaque classe, 

l'ordre dans lequel ils sont appelés à la succession, l'extension du droit 

de succession qui leur est conféré, ses caractères et la manière dont s'est

développé leur droit de succession depuis l'entrée en vigueur de code civil 

de 1864. 

L'auteur encadre dans chaque classe d'héritiers les parents en dehors 

du mariage et les parents d'adoption, assimilés entièrement, les uns et 

'les autres, avec les parents du mariage, conformément au code de famille. 

L'auteur s'occupe enfin des droits conférés par la loi à l'époux survivant: 

son droit de succession en concours avec toutes les classes de survivants, 

son droit spécial de succession sur les meubles et les objets du 

ménage et sur les cadeaux de noce, en l'absence de descendants, et son 

droit d'habitat.

PE MARGINEA PROBLEMEI ACŢIUNII IN REVENDICARE 

A ORGANELOR SOCIALISTE DE STAT* 

In nr. 7/1955 al revistei „Legalitatea Populară" a apărut substanţialul 

articol al tov. Diaconescu şi C. Oprişan, întitulat „Acţiunea în revendicare 

ca mijloc de apărare a proprietăţii socialiste de stat". Acest articol 

constituie prima încercare — şi, să adăugăm imediat, o încercare pe 

deplin reuşită — de a analiza problema apărării dreptului de proprietate 

socialistă de stat prin mijlocul acţiunii în revendicare. Autorii studiului 

au merite incontestabile, deoarece întreaga tratare a problemei se face de 

pe poziţia asigurării unei apărări cît mai eficace a dreptului de proprietate 

socialistă de stat, imprimînd în acelaşi timp acestei tratări un nivel 

ştiinţific apreciabil. Concluziile definitive la care au ajuns autorii, în 

genere, pot fi acceptate. Cu toate acestea socotim, că studiul acţiunii în 

revendicare a obiectelor proprietăţii socialiste de stat prezintă multe aspecte, 

pe care un singur articol, bine înţeles, nu a putut să le cuprindă. 

Acţiunea în revendicare a organelor de stat, ca subiecte de drept de sine 

stătătoare, reclamă explicaţii teoretice largi, ridicîndu-se în acelaşi timp 

şi posibilitatea; dării unor soluţii întrucîtva diferite de acelea la care au 

ajuns autorii. 

I 

In această ordine de idei se ridică în primul rînd fundamentarea teoretică 

a acţiunii în revendicare a organelor de stat (întreprinderi, organizaţii 

economice şi instituţii bugetare). Autorii constată just, că de mijlocul 

acţiunii în revendicare se pot folosi şi organele de stat, deşi 

această acţiune este rezervată exclusiv proprietarului, iar organele amintite 

nu sînt titularii dreptului de proprietate a bunurilor ce se află în patrimoniul 

lor, — deoarece sarcinii executării planului de stat, sarcinii înfăptuirii 

procesului reproducţiei socialiste lărgite, îi corespunde capacitatea 

de drept civil, din care rezultă „ ... posibilitatea unei organizaţii socialiste 

de stat de a intenta acţiunea în revendicare" 1 . 

Deducerea dreptului de a intenta acţiunea în revendicare din obligaţia 

executării sarcinilor de plan a organizaţiilor socialiste de stat este 


1 

Legalitatea Populară, nr. 7/1955, p, 711,

cit se ,poate de justă, dar problema reclamă analize mai largi, căci altfel 

am cădea în greşala mediocrităţii şi chiar a superficialităţii. In acest scop 

trebuie să pornim de la conţinutul însuşi al dreptului de proprietate socialistă 

de stat. 

Literatura juridică socialistă a ajuns aproape în mod unanim la concluzia, 

că conţinutul dreptului de proprietate socialistă de stat constituie 

dreptul titularului — adică a statului sovietic şi a celui democrat-popular, 

ca reprezentant al întregului popor — de a utiliza patrimoniul său din 

proprie putere şi în interes propriu, adică în interesul poporului, pe care-1 

reprezintă. Dar conţinutul dreptului de proprietate socialistă de stat constituie 

în acelaşi timp şi o obligaţie, anume obligaţia îndeplinirii şi depăşirii 

planului de stat, obligaţia utilizării tuturor obiectelor dreptului de 

proprietate socialistă de stat, în scopul sporirii neîncetate a cantităţii obiectelor 

de consum, adică a proprietăţii personale a oamenilor muncii (ţinînd 

bine înţeles seamă de dezvoltarea cu precădere a producţiei mijloacelor 

de producţie faţă de producţia obiectelor de consuni), a îmbunătăţirii calităţii 

acestora, cu alte cuvinte în scopul asigurării satisfacerii maxime a 

nevoilor materiale şi culturale ale societăţii 2 . 

Obligaţia statului sovietic şi a celui democrat-popular de a folosi 

obiectele proprietăţii sale în scopul de mai sus, nu poate fi concepută ca 

o obligaţie de natură civilă; ea decurge din acel aspect al dictaturii proletariatului, 

care se referă la utilizarea puterii proletare pentru construirea 

socialismului, respectiv a comunismului. Cît priveşte patria noastră, acest 

aspect se concretizează prin art. 17 lit. b şi c, din Constituţie. In consecinţă, 

obligaţia susamintită aparţine domeniului dreptului de stat. In 

schimb dreptul statului de a utiliza obiectele proprietăţii sale în vederea 

îndeplinirii obligaţiei susarătate aparţine mai multor ramuri ale dreptului, 

între care şi dreptului civil, aşa încît acesta se prezintă şi ca un drept 

subiectiv de natură civilă. 

Astfel statului ca titular al dreptului de proprietate îi revin prerogativele 

de proprietar (posesia, folosinţa şi dispoziţia) tocmai în vederea îndeplinirii 

obligaţiei susarătate. Deci prerogativele de proprietar — ca prerogative 

de drept civil — sînt conferite statului, ca prin exerciţiul lor 

să fie în măsură de a îndeplini obligaţia sa. Mai departe, dacă prerogativele 

de proprietar se întemeiază pe îndeplinirea acestei obligaţii, este 

clar că limitele prerogativelor de proprietar sînt determinate de această 

obligaţie. 

Dreptul de proprietate socialistă de stat exercitîndu-se prin intermediul 

adjministrării operative directe, întreprinderile şi organizaţiile eco- 

2 

Vezi în acest sens: A. V. Karras, Dreptul de proprietate socialistă de stat, Editura 

de Stat pt. literatură economică şi juridică, Buc, 1955, p. 270, unde se spune: 

,,Conţinutul dreptului de proprietate socialistă de stat asupra uzinelor, fabricilor, minelor, 

sovhozurilor, S.M.T.-uriior, caselor de locuit, instituţiilor de cercetări ştiinţifice 

aparţinînd statului sovietic îl constituie, în principal, folosirea (sublinierea noastră, 

Q. F.) adecvată socialistă a acestor bunuri, în interesul întregului popor, în scopul 

satisfacerii maxime a nevoilor întregii societăţi..." în acest sens se pronunţă şi autorul 

cehoslovac dr. Victor Knapp, în opera sa Proprietatea în ţările de democraţie populară, 

pp. 192—193. Ediţia în limba maghiară, Budapesta, 1954.

iiomice de stat, cărora li s-a încredinţat administrarea operativă a bunurilor 

statului, au şi ele în primul rînd o obligaţie constînd din folosirea 

mijloacelor de producţie şi a celorlalte bunuri ale statului, în vederea 

îndeplinirii sarcinilor de plan. Practica statului sovietic şi a celui democrat-popular 

a confirmat pe deplin faptul că, întreprinderile care au primit 

din partea statului mijloace de producţie şi alte bunuri,, nu devin 

proprietare ale lor, iar directorii de întreprinderi sînt confirmaţi ca împuterniciţi 

ai statului pentru folosirea mijloacelor de producţie şi a altor 

bunuri, conform planului de stat. Cît priveşte patria noastră, această 

practică este consfinţită prin dispoziţiile cuprinse în art. 3, al. III şi IV, ai 

decretului 199 din 14 mai 1949, pentru organizarea şi funcţionarea întreprinderilor 

şi organizaţiilor economice ale statului, dispoziţii care vorbesc 

despre „înzestrarea" de către stat cu mijloacele necesare realizării 

obiectului lor şi despre activitatea întreprinderilor pe bază de iniţiativă 

gospodărească „în vederea împlinirii sarcinilor ce le sînt stabilite prin 

planurile economice". 

In consecinţă şi administrarea operativă se prezintă in primul rînd 

ca obligaţia folosirii adecvate a patrimoniului fiecărei întreprinderi şi organizaţiuni 

economice de stat pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite prin 

planul de stat. In vederea împlinirii obligaţiunilor ce rezultă din planul 

de stat, administrarea operativă asigură fiecărei întreprinderi drepturi 

largi. După cum nici obligaţia statului, ca titular al dreptului de proprietate 

socialistă de stat, de a îndeplini planul de stat, nu este o obligaţie 

de natură civilă, dar din care rezultă prerogative civile, — tot aşa nici 

obligaţia împlinirii sarcinilor de plan de către întreprinderile şi organizaţiile 

economice de stat, cărora le revine administrarea operativă directă, 

nu este o obligaţie de drept civil, ci una de drept administrativ, izvorită 

din legea planului de stat şi din actele administrative de planificare 

elaborate pentru concretizarea şi executarea acestei legi. Dar din 

această obligaţie administrativă, pe seama organelor de stat se nasc drepturi 

de natură civilă. După cum în cazul proprietăţii socialiste de stat, 

titularul dreptului de proprietate dispune de prerogativele civile necesare 

îndeplinirii obligaţiei sale, tot aşa şi titularii administrării operative directe 

sînt înzestraţi cu acele prerogative civile, care sînt necesare îndeplinirii 

sarcinilor ce le revin. 

Ar fi însă o mare greşală dacă din cele de mai sus am trage concluzia, 

că între conţinutul dreptului de proprietate socialistă de stat şi a 

administrării operative directe nu ar exista nici o deosebire. O asemenea 

concluzie ar însemna — în ultima instanţă •— identificarea dreptului de 

proprietate a statului socialist cu administrarea operativă directă, cu alte 

cuvinîe recunoaşterea dreptului de proprietate pe seama organelor de 

stat. 

Statul sovietic şi cel democrat-popular are sarcina îndeplinirii planului 

de stat în ansamblul său, pe cînd întreprinderile şi organizaţiile 

economice ale statului au ca sarcină executarea unei porţiuni determinate 

din această sarcină de ansamblu a statului însuşi. In consecinţă sarcina 

sta'tului este mai largă, decît a întreprinderilor şi organizaţiilor eco-

nomice ale sale. Pornind de la corelaţia ce există între obligaţia statului, 

ca proprietar, respectiv intre obligaţia organelor economice de stat, ca 

administratoare operative directe, şi între prerogativele lor, putem constata 

că prerogativele statului sînt cu mult mai largi, decit acelea ale 

organelor economice ale statului. Statul dispune de drepturi, pe care întreprinderile 

şi organizaţiile economice ale statului nu le au, cum ar ii 

dreptul redistribuirii mijloacelor de bază şi ale celor de rulment între 

întreprinderile sale, în scopul unei organizări mai juste a economiei. Este 

cert că prin cele de mai sus nu se pot socoti epuizate deosebirile dintre 

proprietatea socialistă de stat şi administrarea operativă directa, dar 

asupra lor nu este cazul să insistăm, deoarece autorii studiului au cuprins 

în lucrarea lor aceste deosebiri. 

Revenind la problema noastră de bază, constatăm că limitele prerogativelor 

civile a fiecărei întreprinderi şi organizaţii economice de stat 

sînt determinate de obligaţiile de plan ale acestora, prevăzute în legea 

planului de stat şi actele administrative de planificare emise pentru executarea 

legii. Pe baza acestora se pune întrebarea, dacă drepturile inerente 

administrării operative directe cuprind şt dreptul de a pretinde reintrarea 

în patrimoniul lor a obiectelor, care se află in posesiunea ilegală 

a altor persoane fizice şi juridice? 

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să soluţionăm următoarea 

problemă: are întreprinderea sau organizaţia econqmică de stat 

atare obligaţie, îndeplinirea căreia ar fi condiţionată de exerciţiul acestui 

drept? Dacă pentru îndeplinirea obligaţiei, exerciţiul acţiunii în revendicare 

este necesar, este neîndoios că întreprinderea sau organizaţia economică 

de stat se va putea folosi de această acţiune. Fără îndoială, că întreprinderea 

sau organizaţia economică de stat — ca administratoare operativă 

— are o atare obligaţie, deoarece statul i-a conferit o parte a 

bunurilor sale în scopul de a fi utilizate în mod planificat pentru împlinirea 

unor sarcini de plan determinate, fiind deci ţinută de a se îngriji 

ca aceste bunuri să nu fie utilizate în nici un alt mod 3 . Pentru îndeplinirea 

acestei îndatoriri sînt necesare şi mijloacele juridice corespunzătoare, 

printre care şi acţiunea în revendicare. 

Dacă legea recunoaşte dreptul de posesie, folosinţă şi dispoziţie organelor 

de stat asupra unor complexe de bunuri, trebuie să admitem şi 

dreptul acestor organe de a-şi apăra posesia. Dacă posesia este violată — 

în majoritatea covârşitoare a cazurilor — se violează şi dreptul de folosinţă 

şi chiar de dispoziţie, ceea ce are drept consecinţă imposibilitatea 

utilizării planificate a bunurilor, condiţie indispensabilă împlinirii sarcinilor 

de plan. 

Dacă violarea se produce de către un alt organ al statului, se violează 

repartiţia şi utilizarea planificată a bunurilor statului. In cazul 

în care violarea se produce de către orice alt subiect de drept (organizaţie 

cooperatistă sau altă organizaţie obştească, persoană particulară), 

pe lîngă cele de mai sus, se produce şi o atingere a dreptului de proprietate. 

In primul caz acţiunea în revendicare apără dreptul de posesie, fo- 

3 

Dr. Victor Knapp, o. c, p. 238.

losinţă şi dispoziţie a acelui organ in patrimoniul căruia se aîlă acel bun 

(prin conferirea administrării operative directe privitoare la acel bun), 

iar in cazul al doilea, pe Hngă acestea, acţiunea reprezintă un mijloc 

eficace pentru apărarea însuşi a dreptului de proprietate. 

„Instituţia revendicării — arată A. V. Venedictov — în forma sa 

determinată de art. 59 4 , în primul rînd tinde bineînţeles spre reglementarea 

raportului dintre doi proprietari diferiţi. Dreptul sovietic însă utilizează 

această formă juridică veche — care în privinţa conţinutului său 

de clasă se deosebeşte principial de forma burgheză — şi pentru reglementarea 

raportului dintre atare organe socialiste de stat, dintre care 

nici unul nu este proprietarul bunului litigios... " 5 , ceea ce constituie 

un exemplu al utilizării de către sistemul socialist al formei vechi pentru 

dezvoltarea conţinutului nou. In cazul nostru, forma juridică veche 

rămîne „manifestarea exterioară" a acelor raporturi, care nu numai 

în privinţa conţinutului economic, dar şi juridic se deosebeşte radical 

de acele raporturi, a căror reglementare se făcea prin utilizarea 

formei vechi. 

In consecinţă deci, organele de stat avînd personalitate juridică 

de sine stătătoare, au capacitate procesuală exclusivă pentru revendicarea 

bunurilor date în administrarea lor operativă directă, iar statul — 

deşi proprietar — nu are o asemenea capacitate procesuală. 

Regula de mai sus însă suferă unele derogări, întrucît în toate 

acele cazuri în care statul participă nemijlocit, în nume propriu, la 

raporturile juridice de drept civil (art. 25 al decretului 31 din 30 ian. 

1954), însuşi statul trebuie să Introducă acţiunea în revendicare. 

a) Cînd statul încheie convenţii de comerţ internaţional prin intermediul 

reprezentanţelor comerciale. Aceste reprezentanţe încheie aceste 

convenţii în numele statului nostru. Este însă de menţionat, că prin decretul 

nr. 48 din 8 februarie 1949 pentru organizarea ministerului Comerţului 

exterior, deşi se prevede existenţa unor reprezentanţe comerciale, 

totuşi statutul juridic al lor n-a fost încă elaborat pînă în prezent 6 , aşa încît 

acest caz al participării statului nostru în raporturile de drept civil, în 

momentul de faţă nu are actualitate. 

b) Cînd statul în calitate de tezaur participă nemijlocit în circuitul 

civil intern, caz vizat prin decretul 111 din 27 iulie 1951, privind reglementarea 

situaţiei bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, 

fără moştenitori sau fără stăpîn, precum şi a unor bunuri ce nu mai folosesc 

instituţiilor bugetare, prin decretul 409 din 23 sept. 1955 privind 

normele de transferare ale bunurilor statului şi prin decretul 451 din 1 

noiembrie 1955 privind declararea şi valorificarea unor bunuri. 

Dacă deţinătorii bunurilor prevăzute de art. 1 lit. c. şi d. din decretul 

nr. 111/1951 şi art. 1 din decretul 451/1955, nu respectă obligaţiile lor de 

4 

Este vorba de codul civil sovietic. 

5 

A. V. Venedictov, Apărarea civilă a proprietăţii socialiste de stat In U.R.S.S., 

Moscova, 1954, p. 102, Ediţia în limba rusă. 

6 

T. R. Popescu, Probleme juridice în relaţiile comerciale internaţionale ale 

R.P.R., Editura de stat pt. lit. juridică şi economică, 1955, p. 25.

predare (susţinînd spre ex. că le aparţin lor), statul reprezentat direct 

brin Ministerul Finanţelor sau prin organele locale financiare (secţiile 

financiare ale sfaturilor populare), poate revendica acele bunuri. Ministerul 

Finanţelor, respectiv organele financiare locale, în asiemenea cazuri 

procedează ca organe reprezentative ale statului, iar nu în numele lor 

propriu. în aceste cazuri este vorba de bunuri care încă nu au fost repartizate 

nici unui organ al statului, neexistînd încă nici evidenţa lor. 

Aceste bunuri deci nu se află încă in administrarea operativă a 

nici unui organ de stat, aşa încît nimeni, în afară de statul însuşi, 

nu are calitatea de a le revendica. Socotim, că la fel 

se procedează şi în cazul în care este vorba de revendicarea 

unor bunuri ale statului, care se află în posesia ilegală a unei organizaţii 

cooperatiste, sau alte organizaţii obşteşti respectiv a unui cetăţean, 

sau chiar a unui organ de stat, fără a se putea identifica acel organ al 

statului din administrarea operativă a căruia au ieşit acele bunuri. In 

această ipoteză nu se poate stabili care organ al statului este indrituil 

a se folosi de mijlocul acţiunii în revendicare, dar se stabileşte că bunul 

se află fără nici un temei în posesia persoanelor amintite, situaţie care 

urmează a fi remediată în interesul apărării proprietăţii socialiste de stat, 

respectiv al asigurării maxime a repartiţiei şi utilizării planificate a 

acesteia. Or, tocmai Ministerul Finanţelor, respectiv organele financiare 

locale au sarcina de a ţine evidenţa, a face evaluarea şi repartizarea 

acelor bunuri, care nu au fost date in administrarea operativa a unui 

organ de stat (art. 2 şi 3 din decretul nr. 111/1951 şi ari. 8 din decretul 

409/1955), iar în vederea împlinirii acestor sarcini — în unele cazuri — 

s-ar putea ivi şi necesitatea intentării acţiunii în revendicare. 

II 

Problema a doua priveşte probaţiunea in materia acţiunii în revendicare. 

Unul din meritele autorilor studiului este acela de a fi fundamentat 

principiul prezumţiei dreptului de proprietate a statului în acţiunile în 

revendicare puse în curgere de organele de stat, principiu denumit de 

A. V. Venedictov, ca „...unul din cele mai caracteristice mijloace ale 

dreptului socialist sovietic pe tărîmul apărării proprietăţii întregului 

popor" 7 . 

In favoarea aplicării acestui principiu de către instanţele noastre 

judecătoreşti pledează aceleaşi considerente care au stat la baza practicii 

judiciare sovietice, expuse în decizia de îndrumare a Plenului Tribunalului 

Suprem al R.S.F.S.R. din 29 iunie 1925, în care se spune: „Avînd în vedere 

că pe baza art 15 din Constituţia R.S.F.S.R. este considerată proprietar 

sxclusiv al pămîntului, fabricilor, uzinelor şi transporturilor, că apoi în 

conformitate cu regula generală cuprinsă în art. 68 codul civil al R.S.F.S.R. 

7 

O. c, p. 128.

orice bun fără stăpîn trece în proprietatea statului, că aşa fiind legile 

R.S.F.S.R. creează prezumţia generală în sensul că, pînă la proba contrarie, 

orice fel de bun litigios de pe teritoriul R.S.F.S.R. constituie un 

bun al statului..." 8 . 

Este incontesiabil că, condiţiunile care au creat premizele statuării 

în Uniunea Sovietică a prezumţiei de mai sus, există cu prisosinţă şi în 

patria noastră, Constituţia căreia stabileşte proprietatea exclusivă a statului 

asupra'aceloraşi obiecte (exceptînd pămîntul), iar decretele 111/1951 

şi 451/1955 declară (ca şi art. 68 codul civil R.S.F.S.R.), că bunurile fără 

stăpîn trec în proprietatea statului. 

Socotim însă, că problema probaţiunii in .materia acţiunii în revendicare 

nu poate fi considerată epuizată prin prezumţia de mai sus. Se 

mai ridică următoarele probleme: 

a) In acele procese de revendicare în care ambele părţi sînt organe 

de stat, prezumţia operează numai în sensul că punctul de plecare al 

organului arbitrai şi al instanţei este, că bunul litigios se află în proprietatea 

statului, fără ca acesta să poată uşura situaţia organului reclamant. 

Instanţa şi organul arbitrai în asemenea cazuri urmează să 

verifice, dacă bunul litigios a fost încredinţat spre administrare operativă 

tocmai organului revendicant, din posesiunea căruia a ieşit în mod 

ilegal, posesiunea organului pîrît fiind astfel lipsită de temei juridic, 

adică la baza ei nu se află nici un act administrativ sau contract încheiat 

pe baza unui act administrativ de planificare. Verificarea încredinţării 

administrării operative directe se impune de însăşi natura acţiunii 

în revendicare, ca acţiune petitorie, al cărei caracter distinctiv 

este tocmai faptul că instanţa, respectiv organul arbitrai, are a se ocupa 

şi de fondul dreptului. In asemenea situaţie organul revendicant — potrivit 

art. 1169 codul civil, aşa cum a fost ameliorat prin art. 129 şi 130, 

codul de procedură civilă —, urmează să facă dovada conferirii administrării 

operative directe privitoare la bunul din litigiu. Intr-ad,evăr conferirea 

administrării operative directe pe seama organului reclamant nu 

se poate prezuma, căci o atare prezumţie nu ar fi justificată prin nici 

un considerent de ordin juridic sau economic. Din contră, organul pîrît 

fiind în posesiunea bunului litigios, urmează a se bucura de efectele legale 

ale posesiunii, exceptînd bineînţeles efectele art. 1909, care în asemenea 

cazuri nu poate avea aplicaţiune. 

Necesitatea verificării încredinţării administrării operative directe este 

consacrată de legislaţia noastră. In art. 41 al. I, din regulile procedurii 

arbitrate pentru Arbitrajul de Stat, aprobate prin H.C.M. nr. 1397 din 3 

august 1954, se prevede: „Dacă într-un litigiu între instituţii de stat, întreprinderi 

sau organizaţii economice de stat, privitor la dreptul de administrare 

operativă directă asupra unui bun, nu se poate stabili (sublinierea 

noastră) cui aparţine acest drept sau se constată că, deşi acest 

drept aparţine reclamantului, dreptul acestuia la acţiune este prescris, organul 

arbitrai va respinge cererea reclamantului şi va aduce, fără în- 

8 

Citat după A. V. Venedictov, Proprietatea socialistă de stat, voi. II. p. 251.

tîrziere, cazul la cunoştinţa organului de stat competent, pentru ca bunul 

să fie repartizat în mod planificat" 9 . 

Dispoziţiile de mai sus obligă — ce e drept •— numai organele ar-' 

bitrale, dar este neîndoios că ele constituie indicii puternice şi pe seama 

instanţelor de judecată sesizate cu soluţionarea litigiilor de revendicare 

între organele de stat. 

In favoarea acestei soluţii se pot invoca mai multe argumente. 

Revendicarea unui bun de către un organ de stat faţă de alt organ 

ai statului se justifică prin necesitatea imperioasă a asigurării maxime 

a unei repartiţii şi utilizării planificate a obiectelor dreptului de proprietate 

socialistă de stat. Prin acţiunea în revendicare organul revendicant 

pretinde că repartiţia şi utilizarea planificată a fost violată prin ieşirea 

ilegală a bunului din . posesiunea sa şi intrarea acestuia în posesiunea 

celui citat în revendicare. Cu alte cuvinte se pretinde, că repartiţia si 

utilizarea planificată se poate asigura numai prin reducerea lucrului 

revendicat în patrimoniul revendicantului. Evident că temeinicia unei 

asemenea afirmaţii trebuie dovedită, nefiind nici un motiv pentru prezumarea 

ei. Or, dovada asigurării repartiţiei şi utilizării planificate prin 

readucerea bunului in patrimoniul reclamantului, inseamnă dovada însăşi 

a conferirii administrării operative directe privitoare la bunul litigios, 

deoarece prin încredinţarea administrării operative a unui bun, 

unui organ determinat al statului, se urmăreşte tocmai o repartiţie şi 

utilizare planificată, condiţie indispensabilă îndeplinirii sarcinilor de plan. 

In al doilea rînd, revendicarea bunurilor de către un organ de stat 

faţă de alt organ al statului, nu se bazează pe simplul fapt al posesiunii, 

ci pe un anumit temei juridic al acestei posesiuni. De aici decurge obligaţiunea 

organului reclamant de a dovedi drepturile sale privitoare la bunurile 

litigioase. A. V. Karras constată, că acţiunile de acest gen sînt 

admise de arbitrajele sovietice numai cu condiţia dovedirii drepturilor 

asupra bunurilor 10 . 

A dovedi drepturile asupra bunurilor din litigiu, inseamnă todmai a 

dovedi Încredinţarea administrării operative directe, fie pe calea actelor 

administrative, fie pe calea actelor juridice de drept civil (contracte de 

furnizare, vinzare-cumpărare), încheiate în conformitate cu acte administrative 

de planificare, conţinînd o sarcină concretă de plan, sau o 

sarcină determinată în general. 

9 

Dispoziţiunile de mai sus se reflectă cu putere în practica arbitrală. Astfel 

Arbitrajul de Stat de pe lingă Comitetul Executiv al Sfatului Popular al regiunii Cluj, 

în cauza cu dos. nr. 2055/1955 pusă în curgere de reclamanta S. contra pîrîtului S. P. 

pentru restituirea unui teren intravilan aflat în posesiunea ilegală a pîrîtului, face următoarea 

constatare: „Considerînd că reclamanta este încredinţată cu administrarea 

operativă directă a acestui imobil, avînd dreptul de a-1 folosi, posedă şi dispune de el... 

urmează ca acţiunea reclamantei pentru restituirea posesiunii încălcate să fie restituită". 

Acelaşi organ arbitrai, în cauza cu dos. nr. 78/1956, pusă în curgere de reclamanta 

I. M. CH. contra pîrîtei I. M. pentru restituirea unui întrerupător automat, constată 

că „... reclamanta pe lîngă faptul că şi-a dovedit dreptul de proprietate, care de altfel 

nu este contestată nici de pîrîtă ..." urmează a i se da cîştig de cauză. 

10 

A. V. Karras, o. c, p. 239.

) Prezumţia dreptului de proprietate a statului operează in cazul 

acţiunilor în revendicare puse în curgere de organele de stat in contra 

organizaţiilor cooperatiste sau alte organizaţii obşteşti şi în contra particularilor. 

Dar socotim, că această prezumţie nu scuteşte organul revendicant 

de sarcina oricărei probaţiuni. In lipsa prezumţiei administrării 

operativii directe organul reclamant va îi ţinut să dovedească, că tocmai 

lui i s-a încredinţat administrarea operativă a bunului din litigiu, deci 

are calitate de a-1 revendica. Socotim că sarcina probaţiunii administrării 

operative nu numai că nu slăbeşte eficacitatea acţiunii în. revendicare 

ca mijloc juridic pentru apărarea dreptului de proprietate socialistă de 

stat, ci dimpotrivă contribuie la întărirea eficacităţii acesteia. într-adevăr, 

prin însăşi intentarea acţiunii în revendicare instanţa este sesizată de 

violarea dreptului de proprietate a statului, aşa încît va fi în stare să 

ia măsuri pentru restabilirea acestuia. Dacă organul reclamat nu va 

putea face dovada încredinţării'administrării operative privitoare la bunul 

litigios, iar din piesele de la dosar se pot deduce elemente suficiente cu 

privire la identitatea acelui organ, căruia îi revine această administrare, 

instanţa va fi în măsură să sesizeze acel organ, urmînd ca acesta pe calea 

intervenţiei să-şi valorifice drepturile sale. In cazul în care asemenea 

elemente nu pot fi deduse, sau sesizarea a rămas fără rezultat,_ instanţa 

va fi în măsură să sesizeze Ministerul 'Finanţelor, sau organele financiare 

locale, pentru ca acestea în calitate de organe reprezentative ale statului 

(în calitate de tezaur) să intervină în proces, iar în urma revendicării 

să treacă la repartizarea bunului, conform normelor stabilite prin art. 8 

al decretului 409 din 23 sept. 1955. In acest fel proprietatea socialistă de 

stat violată prin posesiunea ilegală a celui citat în revendicare se restabileşte 

în întregime, asigurindu-se totodată repartiţia şi utilizarea planificată 

a bunurilor statului. In schimb, dacă organul de stat reclamant 

ar îi exonerat de sarcina probaţiunii administrării operative, acest organ 

ar intra în posesiunea unor bunuri, administrarea cărora niciodată nu 

i-a fost conîerită, aducîndu-se astîel o gravă violare principiului repartiţiei 

şi utilizării, planificate a bunurilor statului. Or, nu se poate subaprecia 

importanţa repartiţiei şi utilizării planificate a bunurilor statului, 

încălcarea acesteia „...constînd în utilizarea neplanificată (în ceea ce 

priveşte uneltele de producţie), în consumaţia neplanificafă (în ceea ce 

priveşte mijloace de producţie), in dispoziţia arbitrară şi neplanificată 

(asupra produselor şi mărfurilor)" 11 , reprezintă un mod special de sustragere 

din proprietatea statului. 

Oare pe ce se întemeiază dreptul instanţei de a sesiza organele susmenţionate? 

Din codul nostru de procedură civilă lipseşte — ce e drept 

— o dispoziţie expresă corespunzătoare celei cuprinse în art. 172 codul 

de procedură civilă R.S.F.S.R., care prevede obligaţia instanţei de a sesiza 

instituţia sau întreprinderea de stat şi procuratura, pentru cazul în 

care în cursul unui proces se constată, că acea instituţie siau întreprindere 

este interesată în desfăşurarea procesului. Dar lipsa unui text expres 

de lege nu poate opri instanţele noastre judecătoreşti de a lua mă- 

11 

A. V. Karras, o. c, p. 238.

suri similare celor cuprinse iri art. 172 codul de procedură civilă R.S.F.S.R. 

într-adevăr, justiţia în statul nostru constă în activitatea instanţelor 

noastre în vederea realizării sarcinilor prevăzute de Constituţie şi de 

Legea pentru organizarea judecătorească. Legea noastră pentru orgianizarea 

judecătorească din 19 iunie 1952 — concretizind principiul prevăzut 

de art. 65 al Constituţiei — fixează ca sarcină instanţelor, apărarea drepturilor 

şi intereselor apărate de lege a instituţiilor şi întreprinderilor de 

stat ,etc. Este clar, că sesizarea unei instituţii sau întreprinderi de stat, 

interesul căreia rezultă in cursul unui proces de revendicare, contribuie 

din plin la realizarea acestei sarcini, căci prin ea se evită violarea principiului 

repartiţiei şi utilizării planificate a bunurilor statului, al cărei 

caracter dăunător a fost arătat mai sus. 

In acelaşi timp să nu scăpăm din vedere faptul, că procesele de revendicare 

(dacă şi pîritul este organ socialist şi dacă valoarea bunului 

litigios atinge plafonul prevăzut de lege) se pot pune în curgere şi in 

faţa organelor de arbitraj, care în virtutea art. 21 din legea nr. 5/1954, 

pot cita ca părţi şi organele socialiste interesate în desfăşurarea litigiului. 

III 

Ultima problemă priveşte limitele acţiunii în revendicare. 

Autorii studiului — făcînd aplicaţiunea justă a principiilor dreptului 

civil sovietic in materie — conchid, că acţiunea în revendicare a 

organelor socialiste de stat are caracter nelimitat, fără considerare la 

persoana celui citat în revendicare (alt organ de stat, organizaţie cooperatistă 

etc.) şi fără considerare la natura bunului revendicat. 

Concluzia este justă in sensul că acţiunii in revendicare nu se poate 

opune prescripţia achizitivă; cel citat în revendicare — în orice situaţie 

s-ar afla — nu poate invoca dobindirea administrării operative (daci 

este alt organ de stat), respectiv a dreptului de proprietate (dacă este 

organizaţie cooperatistă etc), nici prin expirarea timpului prescris in 

genere pentru a prescrie, nici prin efectul prescripţiunii instantanee. .Dobindirea 

administrării operative sau a dreptului de proprietate prin efectul 

prescripţiei ar însemna o consfinţire juridică a violării principiului 

repartiţiei şi utilizării planificate a proprietăţii socialiste de stat, respectiv 

a dreptului de proprietate însuşi, ceea ce ar fi in flagrantă contrazicere 

cu rolul dreptului civil socialist. 

Cu toate acestea sînt necesare unele precizări. 

Prin acţiunea în revendicare — ca acţiune petitorie — organul de 

stat revendicant pretinde recunoaşterea dreptului de proprietate a statului 

şi, legat de aceasta, recunoaşterea că anume lui i s-a încredinţat 

administrarea operativă privitoare la bunul revendicat şi restituirea acestuia 

din mina celui citat în revendicare. Evident că acţiunea poate fi legată 

şi de pretenţiuni de despăgubire, întemeiate prin sustragerea utilizării 

bunului, pe stricăciunile cauzate etc. Dar restituirea în natură a bunului 

este de natura acestei acţiuni, restituirea prin echivalent putînd 

avea loc numai în cazul în care restituirea în natură este cu neputinţă.

Se pune însă problema, dacă regula amintită urmează a fi aplicată 

fără nici o rezervă în procesele de revendicare ce ne interesează. Socotim 

că în această privinţă trebuie să facem o distincţie după cum obiectele 

revendicate sînt scoase din circuitul civil sau — prin intermediul contractelor 

— se pot afla în circuitul civil. In acest din urmă caz mai trebuie 

făcută o altă distincţie, după cum circulaţia are loc prin intermediul 

contractelor planificate sau reglementate. 

1. In cazul în care obiectele dreptului de proprietate socialistă de stat 

sînt scoase din circuit (cazul bunurilor enumerate de art. 7 al Constituţiei), 

este manifest, că va trebui să aibă loc o restituire în natură. A 

admite contrarul — adică a admite restituirea prin echivalent, chiar dacă 

bunul există în natură — ar însemna tocmai atragerea acestor bunuri în 

circuitul civil, restituirea prin echivalent însemnînd de fapt o înstrăinare 

deghizată cu titlu oneros. Mai este de subliniat, că bunurile amintite formează 

proprietatea exclusivă a statului nostru, ceea ce de asemenea exclude 

posibilitatea restituirii prin echivalent, căci ar putea avea ca rezultat 

intrarea acestor bunuri în proprietate cooperatist-colectivistă, sau chiar 

particular-capitalista, situaţie care ar fi în contradicţie cu Constituţia 

noastră. 

Fondurile de bază ale întreprinderilor de asemenea sînt scoase din 

circuitul civil, aşa încît în cazul lor restituirea în natură se impune cu 

aceeaşi rigoare. 

2. In cazul în care obiectele se află în circuitul civil (cazul produselor 

întreprinderilor), problema restituirii în natură sau prin echivalent 

nu poate fi rezolvată în mod unitar. Mijlocul juridic al participării produselor 

în circuitul civil sînt contractele de furnizare şi în unele cazuri 

cele de vînzare-cumpărare. Din punctul de vedere al rezolvării problemei 

ce ne interesează rolul determinant îl are categoria din care fac parte 

acele contracte de furnizare prin mijlocirea cărora produsele intră în 

circuitul civil. 

a) Prin mijlocirea contractelor de furnizare planificate, în circuitul 

civil se află iaşa zisele produse repartizate din fond centralizat, din. categoria 

cărora fac parte: utilajul, combustibilul, materialele de construcţie, 

materiile prime agricole, cele mai importante articole de larg consum, 

etc. După cum se ştie, repartizarea lor se face pe calea actelor de planificare 

care stabilesc o sarcină concretă de plan, atît pentru întreprinderea 

consumatoare, care de pe urma repartiţiei primite devine deţinătoarea de 

fond, cît şi pentru întreprinderea furnizoare, care a primit dispoziţia de 

livrare. Sarcina concretă constă din încheierea contractului ale cărui elemente 

principale sînt determinate prin însuşi actul de planificare. In 

această sferă a raporturilor deci, nici furnizorul, nici consumatorul nu-şi 

pot atege cocontractantul, deoarece actul de planificare stabileşte părţile 

viitorului contract. Actul de planificare mai stabileşte cantitatea, felul, 

preţul, etc. a produselor de livrat. Toate acestea au ca rezultat că ruta 

pe care aceste produse o pot urma este trasată în mod precis de la producător 

pînă la consumator. încălcarea acestei rute echivalează cu încălcarea 

unei sarcini concrete de plan, privind aprovizionarea economiei na-

ţionale în sectorul respectiv, ceea ce atrage după sine nulitatea integTală 

sau parţială a contractului, după cura este cazul, şi obligativitatea încheierii 

unui nou contract, respectiv modificarea corespunzătoare a celui 

vechi. Dar exact acelaşi rezultat dăunător de încălcarea sarcinii concrete 

de plan, privind aprovizionarea economiei naţionale, s,e produce şi în 

cazul în care întreprinderea, în administrarea operativă a căreia se găsesc 

asemenea produse, ar pierde posesiunea lor, prin intrarea în posesiunea 

ilegală a unei alte unităţi, indiferent dacă aceasta din urmă este 

beneficiara unei repartiţii privitoare la aceleaşi produse sau nu. în prima 

ipoteză, întreprinderea, este îndrituită şi totodată obligata a pretinde livrarea 

produselor (încheind în acest scop contract); putîndu-se astfel 

lipsi de produsele cuvenite celeilalte întreprinderi, iar în ipoteza a doua, - 

îi este interzisă utilizarea unor asemenea produse. 

In ambele ipoteze urmează să aibă loc o restituire în natură, revendicantul 

nu numai că nu are obligaţia de a accepta contravaloarea produselor, 

ci dimpotrivă îi este interzis să facă acest lucru. Orice soluţie 

contrară ar duce la încălcarea gravă a unei sarcini concrete de plan, p,e 

calea unor mijloace extracontractuale. 

b) Prin mijlocirea contractelor de furnizare reglementate în circuitul 

civil participă acele produse, repartizarea cărora se face prin acte de planificare, 

care stabilesc sarcini de plan cu caracter general. Planul stabileşte 

doar volumul acelor produse care urmează a fi fabricate şi desfăcute 

în perioada respectivă de plan, prevăzîndu-se în acelaşi timp şi aprovizionarea 

aceluiaşi volum de produse de către întreprinderile consumatoare. 

Cu alte cuvinte, cantităţile de produse care în planul întreprinderilor 

producătoare sînt prevăzute spre fabricare şi desfacere, în planul 

unităţilor consumatoare sînt prevăzute spre aprovizionare şi utilizare, 

fără ca planul să individualizeze întreprinderile care vor încheia contracte 

de furnizare. întreprinderea consumatoare îşi va găsi singură izvorul 

ei de aprovizionare, după cum şi întreprinderea producătoare îşi 

va găsi singură clienta căreia urmează să-şi desfacă aceleaşi produse. 

Aprovizionarea cu aceste produse, respectiv desfacerea lor se asigură prin 

însuşi faptul că, întreaga cantitate a necesarului întreprinderilor consumatoare 

este prevăzută şi în planul de producţie a întreprinderilor producătoare. 

Acest mod general de repartiţie nu poate să nu aibă influenţă asupra 

acţiunilor în 'revendicare «privind asemenea produse. In unele cazuri nu 

va avea loc restituirea în natură, pîrîtul putînd oferi plata prin echivalent, 

iar reclamantul va fi obligat a accepta această plată. 

Să cercetăm un asemenea caz. 

Dacă în calitate de reclamantă figurează o întreprindere în planul 

căreia este prevăzută fabricarea unor asemenea produse, iar ca pîrîtă o 

întreprindere în planul căreia este prevăzută consumarea (aprovizionarea) 

lor, restituirea în natură va trebui să aibă loc numai în cazul 

în care se va dovedi că întreaga cantitate cuprinsă în planul reclamantei • 

a fost deja acoperită prin contracte de furnizare. Reclamanta fiind obligată 

a executa contractele sale în natura lor specifică, va avea nevoie

de restituirea cantităţii ce se află în posesiunea pîrîtei. Cît priveşte situaţia 

piritei, aceasta se va putea aproviziona de la alte unităţi producătoare, 

căci cantitatea necesară ei este prevăzută în planul de producţie 

al acestor unităţi. ' ' 

Din contră, dacă reclamanta nu şi-a acoperit întreaga cantitate prevăzută 

în planul, său de producţie cu contracte de furnizare încheiate cu 

unităţile consumatoare, restituirea se va putea face şi prin echivalent, 

reclamanta fiind obligată a accepta oferta în acest sens a pîrîtei. In acest 

caz produsele se utilizează şi repartizează în mod planificat şi totodată 

se evită cheltuieli inutile, legate de descărcarea, încărcarea, transportul, 

etc. al produselor. 

In cazul vizat deci, excepţiunea pîrîtului poate avea ca rezultat traducerea 

obligaţiunii sale de restituire în obligaţiunea de a plăti reclamantului 

preţul bunului revendicat. 

Se poate ivi însă şi cazul în care pîrîtul ane posibilitatea de a invoca 

cu succes excepţiunea de nerestituire, fără a fi obligat să achite vreun 

preţ. într-adevăr, dacă în cursul litigiului „... deşi reclamantul şi-a dovedit 

dreptul, bunul nu este trebuitor reclamantului pentru îndeplinirea 

sarcinilor de plan, dar este necesar pîrîtului în acest scop...", rezolvarea 

litigiului se va suspenda, iar cazul va fi adus la cunoştinţa organului de 

stat competent, spre a decide dacă urmează a se face o nouă repartizare 

a acelui bun (art. 41 al. II. din Regulile procedurii arbitrate pentru Arbitrajul 

de Stat). Dacă bunul va fi repartizat pîrîtului, acesta îl va reţine 

pe această bază, fără ia mai plăti preţul, pe baza regulei generale cuprinsă 

în, art. 1 al. I. din decretul 409 din 23 septembrie 1955, privind 

reglementarea transmiterii bunurilor în proprietatea statului. 

Prin cele cîteva considerente de mai sus desigur că nu am putut 

epuiza variatele aspecte ale problemei acţiunii în revendicare, care şi 

in Uniunea Sovietică a făcut obiectul mai multor tratate, iar în unele 

privinţe divergenţele continuă şi azi. Asigurarea unei apărări cît mai 

eficace a proprietăţii socialiste de stat desigur că va constitui un îndemn 

serios pe seama juriştilor noştri de a analiza în mod temeinic 

toate problemele legate de această apărare. 

FEKETE GYORGY 



RĂSPUNDEREA CELOR CE ANGAJEAZĂ 

PENTRU REPARAŢIA INTEGRALĂ A PREJUDICIILOR 

CAUZATE ANGAJAŢILOR PRIN ACCIDENTE 

DE MUNCA SĂU BOLI PROFESIONALE 

Ne propunem a cerceta, în cele ce urmează, problema dacă angajaţii 

victime a unui accident de muncă ori a unei boli profesionale au 

sau nu deschisă calea dreptului comun pentru a obţine de la cei ce angajează 

reparaţia integrală a prejudiciilor de le-au fost cauzate, în cazul 

în care prejudiciul nu este acoperit în întregime prin pensiile sau ajutoarele 

acordate de Asigurările Sociale de Stat. 

Pentru o înţelegere deplină a problemei este util să aruncăm, în 

prealabil, o scurtă privire asupra unor chestiuni de protecţie a muncii 

şi asigurări sociale în dreptul muncii R.P.R. strîns legate de răspunderea 

pentru accidentele de muncă. 

I 

Organizarea socialistă a muncii se caracterizează prin cneerea unor 

condiţii de muncă care asigură o cit mai înaltă productivitate a muncii 

şi, în acelaşi timp, o deplină protecţie a sănătăţii oamenilor muncii. Realizarea 

productivităţii muncii în orînduirea socialistă, în statul nostru 

democrat-popular, implică un minim de consum de energie a omului 

muncii, precum şi măsuri adecvate menite să înlăture accidentele de 

muncă şi bolile profesionale. 

Protecţia muncii în ţara noastră se realizează printr-o serie de măsuri 

care, aşa cum arată art. 2 din decretul nr. 185/1953, urmăresc: 

a) îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale celor ce muncesc; 

b) reducerea continuă a numărului accidentelor de muncă şi a bolilor 

profesionale; 

c) uşurarea efortului fizic prin mecanizarea muncilor grele, periculoase 

sau vătămătoare sănătăţii; 

d); asigurarea unor condiţii speciale de muncă femeilor şi tinerilor, 

potrjvite constituţiei lor fizice.

îndrumarea şi controlul aplicării măsurilor de protecţie a muncii revin 

Consiliului Central al Sindicatelor din R.P.R. Exercitarea efectivă a 

măsurilor privind protecţia muncii este încredinţată deci însăşi oamenilor 

muncii, prin organizaţiile sindicale. Consiliul Central al Sindicatelor are 

o secţie de protecţie a muncii care se ocupă cu coordonarea şi îndrumarea 

întregii munci sindicale în acest domeniu. In cadrul comitetelor centrale 

ale sindicatelor, consiliilor sindicale regionale, comitetelor regionale şi 

comitetelor raionale sindicale există resoarte care se ocupă cu problemele 

de protecţia muncii, iar în cadrul fiecărui comitet de întreprindere funcţionează 

o comisie de protecţie a muncii şi un număr de inspectori 

obşteşti de protecţie a muncii. 

Protecţia muncii în ţara noastră .este asigurată şi printr-o reţea de 

servicii şi birouri în cadrul organelor, instituţiilor şi întreprinderilor de 

stat. Astfel, în cadrul fiecărui minister funcţionează un oficiu de protecţie 

a muncii care are sarcina de a îndruma toate organele de protecţie 

a muncii din respectiva ramură de activitate. In cadrul acestui oficiu 

se studiază condiţiile de muncă grele şi periculoase, se analizează 

cauzele cane produc accidente de muncă şi se fac propuneri pentru înlăturarea 

lor; tot în cadrul acestui oficiu se întocmesc normele de tehnica 

securităţii ce urmează să fie respectată în cursul desfăşurării procesului 

tehnologic şi se stabilesc măsurile de popularizare a normelor 

de protecţie a muncii. In fiecare direcţie generală funcţionează apoi servicii 

sau secţii care indrumează şi controlează activitatea birourilor 

tehnice de protecţie a muncii din întreprinderile de stat. 

Birourile tehnice' sînt organele care aplică măsurile de protecţie a 

muncii în întreprinderi. Aceste birouri, pe lîngă alte atribuţiuni în legătură 

cu studiul condiţiunilor de muncă din întreprinderi, cu posibilitatea 

de mecanizare a muncilor grele şi periculoase, etc, mai au şi sarcina de 

a ţine evidenţa accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale din întreprinderi, 

analizînd cauzele lor şi luînd măsurile necesare pentru prevenirea 

lor în viitor. De asemenea, aceste birouri organizează instructajul muncitorilor 

la locul de muncă, pentru ca astfel fiecare muncitor să-şi însuşească 

tehnica securităţii şi procedeele cele mai bune şi nepericuloase în 

muncă. 

" L a 19 septembrie 1951 s-a înfiinţat pe lîngă Consiliul Central al Sindicatelor 

„Institutul de Cercetări Ştiinţifice pentru Protecţia Muncii", 

care se ocupă cu cercetarea şi rezolvarea ştiinţifică a problemelor de protecţie 

a muncii şi de tehnică a securităţii. 

Organul cane supraveghează şi controlează aplicarea normelor legale 

privitoare la protecţia muncii este „Inspecţia tehnică de Stat pentru 

Protecţia Muncii" care funcţionează în cadrul comitetelor centrale ale 

sindicatelor pe ramuri de producţie şi se compune din inspectori tehnici 

pentru protecţia muncii, aceştia avind sarcina de a controla şi îndruma 

toate măsurile de tehnica securităţii, cu scopul de a îmbunătăţi condiţiile 

de muncă prin mecanizarea muncilor grele şi periculoase şi prin măsurile 

de prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Inspectorii 

tehnici cercetează şi pot face propuneri pentru sancţionarea celor

ce încalcă normele de igienă a muncii şi de tehnică a securităţii. In conformitate 

cu art. 23 din regulamentul p,entru înregistrarea şi evidenţa 

accidentelor de muncă din 19 martie 1951, inspectorii tehnici pentru protecţia 

muncii au sarcina de a cerceta fiecare accident de muncă. Constatările 

lor sînt transmise organelor competente şi servesc la stabilirea persoanelor 

vinovate de producerea accidentului. 

In vederea asigurării igienii muncii, decretul nr. 200/1950 a înfiinţat 

„Inspecţia Sanitară de Stat" în cadrul Ministerului Sănătăţii. Activitatea 

inspectorilor sanitari este identică cu a inspectorilor tehnici pentru protecţia 

muncii, limitîndu-se însă la problemele de igienă a muncii. 

Pe lîngă aceste organe speciale de protecţie a muncii, atît în aparatul 

de stat, cît şi în cadrul sindicatelor, un rol important în sprijinirea acţiunilor 

de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă şi de muncă a angajaţilor, 

în ceea ce priveşte securitatea şi igiena muncii, îl au Asigurările Sociale 

de Stat (art. 105, codul muncii). Astfel, delegaţii cu asigurările sociale, 

alături de inspectorii obşteşti, au rolul de a supraveghea aplicarea 

acestor măsuri, avînd dreptul de a pretinde conducerii unităţii respective 

să execute întocmai măsurile privind tehnica securităţii şi igiena muncii. 

Măsurile preventive complexe de protecţie a muncii, precum şi condiţiile 

de igienă a muncii în întreprinderi, duc* la o simţitoare reducere 

a cazurilor de accidente de muncă şi de îmbolnăviri profesionale. In felul 

acesta se creează condiţiuni sănătoase de muncă care contribuie la creşterea 

productivităţii muncii. 

In urma acestor măsuri luate de regimul nostru democrat-popular 

în domeniul protecţiei muncii, numărul accidentelor de muncă în ţara 

noastră este în continuă scădere. Astfel, în cursul anului 1951, numărul 

accidentelor pe întreaga ţară s-a redus cu 1/3 faţă de anul 1950, iar în 

primele 6 luni ale anului 1952 au fost cu 25% mai puţine zile de incapacitate 

de muncă provocate de accidente decît în perioada corespunzătoare 

a anului 1951 

Regulamentul aprobat prin H.C.M. nr. 202 din 19 martie 1951 prevede 

înregistrarea tuturor accidentelor în legătură cu producţia care au 

provocat pierderea capacităţii de muncă pentru cel puţin o zi. 

Prin accident în legătură cu producţia se înţelege vătămarea violentă 

şi neprevăzută a corpului angajatului fie în timpul executării unei sarcini 

de producţie, fie dintr-o cauză în legătură cu producţia. 

Potrivit art. 11 al deciziei nr. 4/1953 a Consiliului Central al Sindicatelor 

din R.P.R., aprobată prin H.C.M. nr. 4156/1953 pentru acordarea 

drepturilor la pensie în cadrul Asigurărilor Sociale de Stat, se 

consideră accident de muncă, accidentul suferit într-una din următoarele 

împrejurări: 

a) în timpul şi în legătură cu programul de lucru, inclusiv pauzele, 

precum şi înainte de începerea sau după terminarea lucrului, indiferent 

dacă accidentul survine în cadrul unităţii la care lucrează salariatul sau 

în cadrul altei unităţi; 

S. Moraru, Raport asupra activităţii CC. al G.G.M. prezentat la al fll-lea Congres 

1 

al Sindicatelor din R.P.R. (Viaţa Sindicală, nr. 1648 din 29 ianuarie 1953).

) în timpul deplasării spre locul de muncă şi de la locul de muncă; . 

c) în timpul îndeplinirii îndatoririlor pentru apărarea bunurilor sau 

intereselor obşteşti; 

d) în timpul îndeplinirii sarcinilor date de organizaţiile de masă, 

chiar dacă aceste sarcini nu aveau legătură cu întreprinderea sau instituţia. 

De remarcat că legiuitorul nostru a dat un înţeles deosebit de larg 

noţiunii de accident de muncă, în scopul asigurării unei protecţii cit mai 

depline a intereselor angajaţilor. 

Toate accidentele de muncă sînt înregistrate, iar împrejurările în care 

s-au produs se comunică organelor sindicale, cît şi organelor administrative 

superioare, în scopul cunoaşterii cauzelor accidentelor şi luării măsurilor 

corespunzătoare pentru înlăturarea lor. 

Angajatul care devine incapabil temporar de muncă din cauza unui 

accident de muncă sau a unei boli profesionale primeşte, potrivit dispoziţiunilor 

deciziei nr. 3/1952 a C.C.S., un ajutor, indiferent de stagiul său 

in întreprinderea respectivă. 

Cînd însă, accidentul de muncă sau boala profesională a cauzat angajatului 

o invaliditate, totală sau parţială, acesta are dreptul la pensie 

de invaliditate. 

Potrivit deciziei nr. 4/1953 a C.C.S., invalidităţile sînt de trei grade: 

a) invalidităţi de gradul întîi, a acelora care şi-au pierdut total capacitatea 

de muncă şi au nevoie de îngrijirea permanentă a altei persoane; 

b) invalidităţi de gradul doi, a acelora care şi-au pierdut total capacitatea 

de muncă, dar nu au nevoie de îngrijirea altei persoane; 

c) invalidităţi de gradul trei, a acelora care şi-au pierdut parţial capacitatea 

de muncă în sensul că nu mai sînt capabili să muncească în 

mod normal în profesiunea lor, dar sînt capabili să presteze un program 

mai redus de muncă în aceaşi profesiune, ori o muncă permanentă sau 

redusă în altă profesiune cu condiţii de muncă mai uşoare. 

Gradul de invaliditate se constată de către comisiile medicale de expertiză 

a capacităţii de muncă ale secţiilor de prevederi sociale de pe lîngă 

sfaturile populare raionale şi orăşeneşti. 

Pensia de invaliditate în urma unui accident de muncă sau unei boli 

profesionale se acordă indiferent de vechimea angajatului în cîmpul 

muncii. Cuantumul pensiei se stabileşte în raport cu gradul de invaliditate, 

aplicîndu-se asupra cîştigului mediu brut lunar realizat în ultimele 

12 luni efectiv lucrate procentajul de 100%, 75% sau 50% corespunzător 

gradului întîi, doj sau trei de invaliditate ce a fost stabilit de comisia 

medicală de expertiză. Ctştigul mediu brut lunar asupra căruia se cal- . 

culează pensia este plafonat la 700 lei, iar pentru profesiunile cu condiţii 

de muncă grele sau vătămătoare sănătăţii la 900 lei. 

Pensia de urmaşi, în cazul accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, 

se acordă, de asemenea, fără a se lua în considerare vechimea 

susţinătorului accidentat în cîmpul muncii, cuantumul acesteia reprezentînd 

un anumit procent din ceea ce s-ar fi cuvenit accidentatului: 50% 

pentru un membru de familie, 75% pentru doi membrii de familie şi 

100% pentru trei săU mai mulţi membrif de familie. •

II 

Asigurările sociale de stat se întemeiază, in regimul nostru derriocratpopular, 

pe principiul ajutorului reciproc socialist, determinat de relaţiile 

de colaborare specifice orînduirii socialiste, şi nu pe ideia de reparaţiune 

a prejudiciului cauzat, caracteristică legislaţiilor burgheze 2 . 

Este firesc ca sistemul măsurilor de asigurare socială de stat să 

influenţeze condiţiile şi modul în care angajaţii accidentaţi sau urmaşii 

lor îşi vor valorifica drepturile la reparaţiunea prejudiciilor ce le-au fost 

cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale. 

Ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă, stabilite in baza 

deciziei nr. 3/1952 a C.C.S., precum şi pensiile de invaliditate ori de urmaşi, 

stabilite potrivit dispoziţiunilor deciziei nr. 4/1953 a C.C.S., reprezintă 

asistenţa acordată de stat oamenilor muncii; asistenţă prin care se 

realizează dreptul la asigurare materială pentru caz de boală sau incapacitate 

de muncă înscris în ari 79 al Constituţiei R.P.R. 

Această reglementare arată grija deosebită a partidului şi guvernului 

nostru faţă de om şi de nevoile sale materiale şi culturale. Ea se 

manifestă, atît faţă de oamenii muncii aflaţi în producţie, cit şi faţa de 

acei care şi-au pierdut capacitatea de muncă, precum şi faţă de urmaşii 

lor care se aflau în întreţinerea acestora. 

Prin reglementarea" asigurărilor sociale, statul nostru a înţeles să-şi 

asume anumite riscuri în legătură cu desfăşurarea activităţii profesionale 

a angajaţilor. 

Dreptul angajaţilor, sau a urmaşilor care se aflau în întreţinerea 

lor, de a primi sumele corespunzătoare sub formă de ajutoare sau pensii, 

ia naştere „la realizarea riscului asigurat" 3 , independent de cauzele care 

au determinat această realizare. 

Cum sumele plătite de organele asigurărilor sociale nu acoperă totdeauna 

in întregime prejudiciul suferit, se pune întrebarea dacă, - în 

această ipoteză, angajaţii sau urmaşii lor vor avea sau nu dreptul de 

a primi diferenţa pînă la reparaţia integrală a prejudiciului suferit, pe 

altă cale decît aceia a asigurărilor sociale. 

Asigurările sociale in legislaţia statelor burgheze se bazează pe ideia de reparaţie 

2 

a pagubei cauzată prin accidentul de muncă. Cu toate acestea, introducerea asigurărilor 

sociale în ţările capitaliste nu a urmărit garantarea reparării prejudiciilor suferite 

de către muncitori, ci uşurarea situaţiei patronului; în primul rînd, fiindcă cotizaţiile 

din care se formează fondul asigurărilor sociale sînt suportate în cea mai mare măsură 

de către muncitori şi numai în parte — cel mult 50% — de către patroni; în al doilea 

rînd, fiindcă deşi reparaţia prejudiciului prin asigurările sociale este parţială — pensiile 

şi ajutoarele reprezentînd sume derizorii —, se refuză muncitorilor calea dreptului 

comun în vederea reparaţiunii integrale a prejudiciilor suferite, sub motiv că repararea 

prejudiciilor trebuie să fie suportată deopotrivă de către patroni şi muncitori datorită 

pretinsei „solidarităţi sociale" din ţările capitaliste. 

Vezi în acest sens: E. A. Fleişiţ, Obligaţiunile izvorite din cauzarea de prejudicii 

3 

şi din îmbogăţirea fără cauză. E.S.P.L. St., Bucureşti, 1954, p. 215.

III 

Dreptul sovietic rezolvă in mod afirmativ această problemă în sensul 

că victima prejudiciului are deschisă calea dreptului comun în cazul 

cînd cel ce angajează a fost in culpă. 

Astfel, dacă „paguba a fost cauzată printr-o acţiune sau omisiune 

delictuoasă a întreprinzătorului", angajatul asigurat are dreptul să ceară 

întreprinzătorului reparaţiunea integrală a piagubei suferite, „în măsura 

în care el n-a obtinut-o pe calea asigurărilor sociale" (art. 413 al. 2 si 3 

c. civ. R.S.F.S.R.). 

Pentru ca angajatul asigurat să obţină reparaţie integrală ia prejudiciului 

pe calea dreptului comun se cer a fi îndeplinite următoarele două 

eondiţiuni: 

a) aceea ca sumele plătite de organele asigurărilor sociale sub formă 

de pensii sau ajutoare- să nu acopere integral prejudiciul suferit; 

b) aceea ca prejudiciul să fie rezultatul unei acţiuni sau omisiuni 

delictuoaise a celui ce angajează. 

Potrivit practicii judiciare sovietice, prin acţiune sau omisiune dehctuoasă 

a celui ce angajează se înţelege orice încălcare a regulilor de 

tehnică a securităţii sau legislaţiei muncii, săvîrşită în mod culpabil de 

către cel ce angajează sau de persoanele însărcinate cu supravegherea 

tehnică, care a avut ca urmare un accident de muncă sau o boală profesională. 

Autorul sovietic E. A. Fleişiţ 4 îşi pune întrebarea dacă cel ce angajează 

este răspunzător de prejudiciul cauzat printr-un accident de muncă 

determinat de acţiunea unui alt angajat al său cane se află în preajma 

celui vătămat. De exemplu, unul din muncitorii întreprinderii, fără a 

observa că pe lîngă el trece un alt muncitor, îl loveşte în cap pe acesta 

in timp ce ridica un cleşte, din care cauză cel vătămat pierde un ochi. 

în această speţă, Colegiul civil al Tribunalului Suprem al U.R.S.S. a 

absolvit întreprinderea de răspundere. 

Prof. E A. Fleişiţ arată că nu este de acord cu soluţia dată de Colegiul 

civil .al Tribunalului Suprem, aducînd următoarea argumentare care 

ni se pare convingătoare: „Concepţia vinei persoanei juridice tnebuie să 

fie unică în dreptul civil sovietic. Considerarea unei acţiuni din vina oricărui 

lucrător al unei persoane juridice în timpul îndeplinirii îndatoririlor 

sale de serviciu ca o acţiune din vina persoanei juridice însăşi, corespunde, 

după părerea noastră, noţiunii de persoană juridică, care-şi realizează 

totdeauna activitatea sa economică şi tehnică, prin intermediul 

oricărui lucrător al său. Considerarea vinei oricărui lucrător în timpul 

îndeplinirii îndatoririlor prin care se manifestă activitatea persoanei juridice 

ca fiind o vină a persoanei juridice însăşi este cea mai bună metodă 

de a stimula o atitudine cuvenită faţă de selecţionarea şi instructajul lucrătorilor, 

faţă de supravegherea lucrătorilor, în special, faţă de respectarea 

condiţiilor care ocrotesc sănătatea oamenilor muncii" 5 . 

4 

E. A. Fleişiţ, Cu privire la răsownderea civilă pentru vătămarea sănătăţii, Statul 

şi Dreptul Sovietic, nr. 8/1954, p. 34 şi Justiţia Nouă, nr. 2/1955, p. 167. 

5 

Idem, o. c, p. 168.

Potrivit dispoziţiunilor art. 414 c. civ. R.S.F.S.R., • persoana fizică, 

instituţia sau întreprinderea care n-a asigurat victima, răspunde pentru 

cauzarea morţii sau vătămării sănătăţii, potrivit normelor generale, în 

baza art. 403 c. civ., iar in cazul cînd prejudiciul a fost cauzat de un 

izvor de mare primejdie, in baza art. 404 c. civ. R.S.F.S.R. 6 . 

Vedem, prin urmare, că în dreptul sovietic cel ce angajează răspunde 

pentru reparaţia integrală a prejudiciilor cauzate angajaţilor potrivit normelor 

dreptului civil, atunci cînd prejudiciul nu este acoperit în întregime 

prin ajutoarele sau pensiile pe care aceştia le primesc în cadrul asigurărilor 

sociale de stat. 

Răspunderea civilă pentru vătămarea sănătăţii este totdeauna o răspundere 

extracontractuală, chiar şi în cazurile cînd între victima accidentului 

sau bolii profesionale şi partea răspunzătoare de acestea au 

existat raporturi contractuale, iar accidentul de muncă sau boala profesională 

sînt rezultatul încălcării unei obligaţii contractuale din partea 

celui ce angajează, cum ar fi aceea a nerespectării măsurilor necesare 

pentru realizarea protecţiei muncii sau tehnicii securităţii 7 . 

Din cuprinsul art. 403 c. civ R.S.F.S.R. rezultă că, în principiu responsabilitatea 

pentru prejudiciile cauzate direct prin fapta omului se întemeiază 

pe ideia de culpă, dar o culpă prezumată în sarcina autorului 

delictului pînă la dovada contrară. 

Atunci cînd prejudiciul este cauzat de activitatea unor persoane sau 

întreprinderi în legătură cu folosirea unui isvor de mare primejdie pentru 

cei din jurul lor, răspunderea se angajează potrivit art. 404 c. civ. 

R.S.F.S.R. Cel ce angajează este obligat a repara prejudiciile astfel 

9 

Textele c. civ. R.S.F.S.R. în materie: 

Art. 403. — „Cel ce a cauzat o pagubă persoanei sau bunurilor altuia este. obligat 

să repare paguba cauzată. El este exonerat de această obligaţie, dacă va dovedi că nu 

a putut preîntîmpina paguba sau că a fost îndrituit să cauzeze paguba, ori că paguba 

5-a produs în urma intenţiei sau culpei grave a victimei însăşi." 

Art. 404. — „Persoanele şi întreprinderile a căror activitate este legată de un 

izvor de primejdie deosebită pentru cei din jur ca: căile ferate, tramvaiul, fabricile 

şi uzinele, cei care lac comerţ cu materiale inflamabile, deţinătorii de~ animale sălbatice, 

persoanele care ridică construcţii şi orice alte instalaţii, răspund pentru paguba cauzată 

de izvorul de mare primejdie, dacă nu vor dovedi că paguba s-a produs din cauza 

unei forţe de neînvins, sau a intenţiei sau culpei grave a victimei însăşi." 

Art. 412. — „La realizarea riscului asigurat, persoana asigurată pe calea asigurărilor 

sociale, primeşte despăgubiri de la organul asigurărilor sociale." 

Art. 413. — „Persoana sau întreprinderea care plăteşte pentru victime prima de 

asigurare în cadrul asigurărilor sociale, nu este obligată să repare paguba cauzată 

prin realizarea riscului asigurat. 

Dacă însă paguba a fost cauzată printr-o acţiune sau inacţiune delictuoasă a 

întreprinzătorului, organul de asigurare socială care a despăgubit pe cel lezat, are 

dreptul de a pretinde de la întreprinzător cuantumul ajutorului plătit victimei (regres). 

In cazul arătat, păgubitul, în măsura în care el n-a obţinut pe calea asigurărilor 

sociale repararea integrală a pagubei, are dreptul să ceară întreprinzătorului diferenţa." 

Art. 414. — „Dacă cel ce a cauzat paguba nu are calitatea de stipulant al asigurării 

victimei, aceasta din urmă, în măsura în care nu a primit repararea integrală 

a pagubei pe calea asigurărilor sociale, are dreptul la o acţiune suplimentară faţă de 

autorul pagubei. Organul de asigurare socială are faţă de autorul pagubei dreptul la 

o acţiune pentru restituirea ajutorului plătit victimei (regres)." 

7 

Vevi E. A. Fleişiţ, o. c, p. 158 şi urm.

cauzate, deşi nu i se poate imputa vreo culpă, în temeiul simplei relaţiuni 

de cauză la efect între fapta dăunătoare şi prejudiciu. El va fi exonefat 

de răspundere numai în cazul cînd ar putea dovedi că prejudiciul a 

fost provocat de un caz de forţă majoră sau datorită intenţiei ori neglijenţei 

grave a victimei. 

; 

Această responsabilitate specială, de natură obiectivă, consacrată în 

ari 404 c. civ. R.S.F.S.R., ocroteşte în primul rind pe angajaţii care lucrează 

în condiţiuni mai grele şi ea completează în mod fericit responsabilitatea 

de drept comun de natură subiectivă, consacrată în art. 403 

c. civ. R.S.F.S.R. şi întemeiată — prin inovaţia legiuitorului sovietic — 

pe o prezumţie relativă de culpă. 

Soluţia codului civil sovietic scoate în evidenţă, şi în această materie, 

specificul şi superioritatea dreptului sovietic. 

IV 

Pînă în anul 1954, în dreptul R.P.R., cu rari excepţii, practica judiciară 

refuza acordarea despăgubirilor potrivit dreptului comun în vederea 

reparaţiunii integrale, chiar în caz de culpă vădită a celui ce angajează, 

dacă angajaţii accidentaţi sau urmaşii lor primeau o pensie dela asigurările 

sociale de stat 8 . 

Această soluţie se intameia pe cuprinsul art. 17 din legea nr. 10/1949 9 

pentru organizarea asigurărilor sociale do stat, potrivit căruia pensiile 

stabilite in urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale 

produse din culpa întreprinderii care nu s-a conformat dispoziţiunilor legale 

şi nu a luat măsurile de prevedere necesare, se majorau cu 15%, 

chiar dacă prin această majorare se depăşea plafonul prevăzut de ari 26 

al acelei legi. 

Legea stabilea, totodată, că pensia plătită în acest caz trebuia să fie 

recuperată in întregime de' către organele asigurărilor sociale de stat de 

la întreprinderea în culpă. 

Aplicînd dispoziţiunile acestui text, Tribunalul Suprem a hotărît că 

angajatul nu mai putea acţiona unitatea pe calea dreptului comun pentru 

a obţine o reparaţiune integrală, chiar dacă aceasta a fost în culpă, deoarece 

legea prevedea pentru această ipoteză dreptul angajatului de a 

primi o pensie majorată cu 15%. 

Această soluţie a practicii noastre judiciare, care închidea calea dreptului 

comun, era criticabilă, după părerea noastră, chiar in sistemul legii 

nr. 10/1949, întrucît pensia majorată cu 15% nu reprezenta totdeauna 

8 

Vezi în acest sens: sentinţa civilă nr. 809 din 28 aprilie 1953 a Tribunalului 

Popular al raionului 23 August—Bucureşti şi decizia nr. 1293 din 7 iulie 1954 a Tribunalului 

Capitalei R.P.R. — Colegiul I Civil, Justiţia Nouă, nr. 5/1954, p. 673. 

9 

Art. 17. — „Pensiile stabilite în urma unui accident sau boală profesională produsă 

din culpa întreprinderii care nu a luat măsurile de prevedere necesare, se majorează 

cu 15 la sută, chiar dacă prin această majorare se depăşeşte plafonul prevăzut 

de art. 26. 

In acest caz fondul de pensii va recupera de la întreprinderea în culpă cuantumul 

integral al pensiei acordate."

eparaţia integrală a prejudiciului cauzat, iar legea nr. 10/1949 nu excludea, 

nici expres nici implicit, aplicabilitatea dispoziţiunilor art. 998 

şi urm. c. civ. 

După intrarea in vigoare a deciziei nr. 4/1953 a C.C.S., aprobată 

prin H.C.M. nr. 4156/1953 şi mai ales după apariţia decretului nr. 524 

din 14 ianuarie 1954 care abrogă dispoziţiunile art. 17 al legii nr. 10/1949 10 , 

soluţia de mai sus nu se mai poate susţine, fiind vădit potrivnică dispoziţiunilor 

art. 998 şi urm. c. civ. 

Socotim că, atunci tind accidentul de muncă sau boala profesională 

este rezultatul culpei celui ce angajează, angajaţii accidentaţi sau urmaşii 

lor au deschisă calea dreptului comun pentru reparaţia integrală 

a prejudiciului 11 . 

Nimic nu împiedecă într-adevăr ca. alături de principiul ajutorului 

reciproc socialist care stă la baza asigurărilor sociale de stat în ţara 

noastră, să aibă deplină aplicabilitate şi dispoziţiunile art. 998 şi urm. 

c. civ. in ipoteza cind pensia sau ajutorul nu acoperă integral prejudiciul, 

căci prin reglementarea asigurărilor sociale de stat nu s-a putut înlătura 

aplicarea principiului general stabilit de art. 998 şi urm. c. civ. 

A nu admite acest punct de vedere, ar însemna că angajatul. victimă 

a unui accident de muncă întimplat din culpa unităţii — cînd ajutorul 

sau pensia ce i se acordă în cadrul asigurărilor sociale de stat nu 

acoperă în întregime prejudiciul ce 1-a suferit —, să aibă o situaţie mai 

rea decît victima unui accident care nu are calitatea de angajat. O astfel 

de soluţiune ar fi cu totul potrivnică regulelor de convieţuire socialistă. 

Aplicabilitatea dreptului comun în materie rezultă, de altfel, şi din 

spiritul legislaţiei noastre în materia asigurărilor sociale. Astfel, art. 

44 al instrucţiunilor comune ale CCS. şi Ministerului Prevederilor Sociale 

privitoare la aplicarea deciziei nr. 4/1953 a C.C.S., prevede că: „organele 

sindicale trebuie să sprijine pe invalizii a căror invaliditate a fost 

cauzată de accidente în timpul muncii din culpa administraţiei, care nu 

a luat măsurile de protecţie necesare, ca aceasta să le acorde despăgubirile 

legale ce li se cuvin, în special în cazul cînd cuantumul lunar al pensiei 

este mai mic decît salariul lunar pe care-1 aveau pînă la survenirea accidentului". 

Necesitatea aplicării principiului reparaţiei integrale se desprinde şi 

din dispoziţiile art. 14 al deciziei nr. 4/1953 a C.C.S., care prevede că: 

„In cazul cînd invaliditatea a fost cauzată de un accident in timpul mun- 

10 

Decretul nr. 524/1954 a abrogat art: 16—23, art. 25 şi 27 din legea nr. 10/1949 

pentru organizarea asigurărilor sociale de stat, care fuseseră menţinute în vigoare prin 

dispoziţiunile art., 139 din Codul Muncii. Restul dispoziţiunilor legii nr. 10/1949 au fost 

abrogate încă la 8 iunie 1950. data publicării Codului Muncii (legea nr. 3/1950). 

I! 

Prin culpa celui ce angajează trebuie să înţelegem, în cazul nostru, încălcarea 

sau nerespectarea de către acesta a dispoziţiunilor legislative privitoare la asigurarea 

protecţiei muncii, tehnicii securităţii şt care în general reglementează folosirea muncii, 

ceea ce se încadrează întru totul în noţiunea de culpă a dreptului nostru civil, prin 

care se înţelege: „Orice abatere săvîrşită, din intenţie sau simplă neglijenţă ori imprudenţă, 

de la datoriile ce incumbă fiecărui titular de drepturi, abatere imputabilă autorului 

ei, dacă acesta a avut putinţa să cuno'flscă datoria respectivă." (T. Ionaşcu. Curs 

de drept civil, litografiat, Bucureşti, 1950).

cii intimplat din vina administraţiei sau a persoanelor ce asigură controlul 

tehnic asupra lucrărilor, întrueît nu s-au luat măsurile necesare de 

protecţie, întreprinderea sau instituţia respectivă este obligată să depună 

lunar, în contul Asigurărilor Sociale de Stat, cuantumul pensiei acordate. 

Restituirea pensiei acordate este obligatorie şi în cazul cînd invaliditatea 

a fost cauzată din vina altei întreprinderi sau instituţii, decit 

aceia în care este salariat accidentatul. In acest caz, pensia va fi restituită 

de întreprinderea sau instituţia din vina căreia s-a produs invaliditatea". 

Din moment ce art. 14 citat, aplicînd principiile dreptului comun, 

obligă unitatea in culpă să despăgubească organele asigurărilor sociale, 

este firesc ca aceasta să fie obligată, potrivit aceloraşi principii, să despăgubească 

şi victima pentru diferenţa dintre prejudiciul suferit şi sumele 

ce le primeşte în cadrul asigurărilor sociale 12 . 

Aplicarea consecventă a principiului reparaţiei integrale va produce 

totodată şi efecte preventive în domeniul tehnicii securităţii şi protecţiei 

muncii, contribuind la ocrotirea vieţii, integrităţii corporale, sănătăţii şi 

forţei de muncă a muncitorilor şi funcţionarilor. Unităţile care angajează 

la muncă vor fi determinate, şi pe această cale, să" ia toate măsurile necesare 

în scopul evitării accidentelor şi bolilor profesionale, pentru a nu 

risca să plătească organului de asigurări sociale suma acordată drept 

pensie sau ajutoare, iar accidentatului diferenţa pînă la acoperirea în 

întregime a prejudiciului. 

Prin urmare, în toate cazurile cînd accidentele de muncă ori bolile 

profesionale sînt cauzate din culpa celui ce angajează, acesta trebuie să 

răspundă pentru reparaţia integrală a prejudiciului cauzat. Unitatea din 

a cărei culpă s-a întimplat accidentul va fi obligată să plătească o indemnizaţie 

suplimentară care va reprezenta diferenţa dintre sumele primite 

de angajat ca ajutoare sau pensii de la asigurările sociale de stat şi prejudiciul 

ce i-a fost cauzat. 

Victima accidentului de muncă sau a bolii profesionale .va trebui 

să se adreseze mai întîi organului de asigurări sociale şi numai după 

stabilirea sumei ce i se plăteşte din fondul asigurărilor sociale, se va 

putea adresa instanţei pentru a cere obligarea unităţii culpabile la plata 

părţii de prejudiciu ce nu i-a fost acoperită. 

Aceasta înseamnă că dreptul angajatului sau a urmaşilor săi de 

a cere despăgubiri pe calea dreptului comun este un drept complimentar 

faţă de dreptul de a primi ajutoare sau pensie în cadrul asigurărilor 

sociale. 

Prejudiciile cauzate angajatului prin accidente de muncă sau prin 

boli profesionale pot fi de două feluri: a) prejudicii efective (cheltuieli 

de tratament medico-balnear, îmbrăcămintea, proteze etc), care se repară 

fie în natură, fie prin plata unei sume globale; b) cîştigul pierdut, 

12 

Vezi în acest sens: Drept muncitoresc sovietic, sub redacţia Proî. N. G. Alexandrov, 

E.S.P.L.J., Bucureşti, 1950, p. 425 şi 429,

care constă în echivalentul cîştigului mediu brut lunar al accidentatului 

pe ultimele 12 luni efectiv lucrate sau diferenţa între acestea şi pensia 

ori ajutoarele primite de la asigurările sociale de stat, care se acordă, 

fie într-o sumă globală, fie prin plăţi periodice. Credem că este mai indicat 

ca despăgubirile care reprezintă cîştigul pierdut, să fie acordate 

sub formă de plăţi periodice pentru a se evita astfel capitalizarea unor 

sume de bani. Aceasta este, de altfel, şi în interesul celui accidentat, 

despăgubirile fiind destinate întreţinerii sale pe timpul incapacităţii totale 

sau parţiale de muncă. 

Despăgubirea la care angajatul accidentat are dreptul trebuie să 

reprezinte prejudiciul real suferit de către acesta. De aceea suma acordată 

de către instanţă ca despăgubire a cîştigului pierdut poate fi modificată 

la cererea celui interesat, atunci cînd intervin schimbări cu privire 

la capacitatea de muncă a accidentatului, de exemplu în cazul cînd 

acesta şi-a format o nouă calificare care îi asigură cîştiguri la nivelul 

celor pe care le avea înaintea accidentului sau chiar mai mari. 

La stabilirea cuantumului daunei, instanţa va trebui să ţină seama 

şi de eventuala culpă a accidentatului cînd, alături de culpa celui ce 

angajează, a contribuit şi ea. la provocarea accidentului 13 . 

în cazul cînd accidentatul sau urmaşii săi nu primesc pensie sau 

ajutor în cadrul asigurărilor sociale, datorită unei împrejurări deosebite, 

ei vor avea dreptul la o reparaţie integrală a prejudiciului, obţinută 

exclusiv pe calea dreptului comun, prin acţiunea civilă intentată în acest 

scop. 

Se pune acum întrebarea, care este natura juridică a răspunderii unităţii 

culpabile pentru reparaţia integrală a prejudiciilor cauzate angajaţilor 

prin accidentele de muncă? 

Prof. M. Witzman 14 

susţine că „răspunderea ce incumbă unităţii culpabile 

de a repara prejudiciul cauzat angajatului are un caracter contractual, 

ea derivînd dintr-un raport juridic de muncă". 

In argumentarea susţinerii sale, arată că „.. . angajatul se află în 

cadrul unităţii în bâza unui raport juridic de muncă, deci există o legătură 

contractuală între părţi. Angajatul nu poate fi considerat ca o persoană 

„străină" întreprinderii, întocmai ca orice altă pesoană, care, întîmplător, 

aflîndu-se în întreprindere, ar fi — să zicem — victima unui 

accident de muncă. Intr-un astfel de caz, arn avea de-a face cu o răspundere 

delictuală civilă, prevăzută de art. 998 şi urm. din codul civil." 

Prof. M. Witzman arată apoi, că măsurile de protecţia muncii, ca 

şi normele respective, deşi „au un caracter imperativ de la care părţile 

nu pot deroga prin înţelegerea lor, dar ele îşi produc efectul numai ca 

urmare a unui raport juridic de muncă, respectiv al unui contract". Pe 

drept cuvînt, arată în continuare că: „O persoană străină nu are nici 

o calitate să ceară unei unităţi să îndeplinească măsurile prevăzute de 

13 

Vezi în acest sens: Em. Em. Prunescu, notă Justiţia Nouă, nr. 5/1954, p. 674— 

679. 

14 

M. Witzman, Curs de Drept muncitoresc, ediţia III, Tipografia şi litografia Invăţămîntului. 

Bucureşti, 1955, p. 533—537.

legile de ocrotire şi de protecţia muncii, dar angajatul, ca urmare a 

contractului de muncă, are dreptul să pretindă unităţii asigurarea unor 

condiţii de muncă, care să nu fie periculoase pentru viaţa şi sănătatea 

lui, astfel cum sint prevăzute în diferitele dispoziţii normative, întocmai 

cum este în drept să pretindă retribuirea muncii potrivit cu categoriile 

tarifare prevăzute prin decizii, hotărîri, etc." ... „Trebuie să considerăm 

deci că răspunderea unităţii, pentru prejudiciile cauzate angajatului cu 

referire la sănătatea şi viaţa lui, este de natură contractuală, ea derivind 

dintr-un contract de muncă. Aceasta are o consecinţă foarte importantă 

în legătură cu sarcina probei, în sensul că fiind vorba de o răspundere 

contractuală, culpa întreprinderii este prezumată, adică se socoteşte că 

prejudiciul adus angajatului, este cauzat din vina ei. Pentru a scăpa 

de răspundere, întreprinderea va fi obligată să dovedească că a luat toate 

măsurile prescrise şi că vătămarea angajatului este consecinţa culpei 

sale" 15 . 

Această soluţiune, preconizată de prof. M. Witzman, este în favoarea 

angajaţilor accidentaţi care sint eliberaţi de sarcina dovezii culpei 

celor ce angajează. 

In continuare, autorul citat mai arată că „Intrucit este vorba —• 

aşa cum s-a arătat mai sus — de un litigiu, care provine din neexecutarea 

culpabilă a unui contract de muncă, acesta va fi un litigiu de 

muncă, care, potrivit art. 115 alin. b C.M., va fi, la alegerea angajatului, 

depus fie în faţa Comisiei de litigii, fie în faţa tribunalului popular raional 

de la sediul unităţii" 16 . 

Prof. M. Witzman nu admite deci calea dreptului comun pentru obţinerea 

reparaţiei integrale a prejudiciului, ci consideră că ne aflăm în 

faţa unui litigiu de muncă, fiind vorba de o neexecutare culpabilă a unui 

contract de muncă. Ar urma, deci, ca în această ipoteză să se aplice dispoziţiunile 

art. 12—23 din Codul Muncii şi alte dispoziţiuni legale privitoare 

la contractul de muncă, precum şi dispoziţiile speciale privitoare 

la jurisdicţia muncii. 

Dacă sîntem de acord cu prof. M. Witzman in ce priveşte dreptul 

victimei la reparaţia integrală a prejudiciului cauzat din vina celui ce 

angajează, apoi în ceea ce priveşte temeiul juridic care îndreptăţeşte 

victima la reparaţie integrală socotim că el este de natură delictuală şi 

nu de natură contractuală. 

Nu poate fi vorba de o răspundere contractuală atîta timp cit unitatea 

ce angajează nu-şi ia prin contractul de muncă obligaţia de a garanta 

viaţa, integritatea fizică şi sănătatea angajatului. Numai cînd uni- 

.tatea care angajează şi-ar lua o asemenea sarcină s-ar putea spune că 

ea nu şi-a îndeplinit o obligaţie contractuală şi ca atare este responsabilă 

fără a fi nevoie ca victima să-i dovedească culpa, care la responsabilitatea 

contractuală se prezumă din însăşi faptul neexecutării. 

Nu putem fi de acord cu caracterul contractului al răspunderii integrale 

în materia noastră şi pentru alte motive. 

15 

16 

M. Witzman, o. c, pp. 535—536. 

fbid., p. 537.

Astfel, în cazul responsabilităţii contractuale, nu se poate obţine 

decît reparaţia prejudiciilor previzibile, pe cînd, în cazul responsabilităţii 

delictuale, victima are dreptul şi la reparaţia prejudiciilor imprevizibile. 

( 

Apoi, la responsabilitatea contractuală, clauzele de nerăspundere sau 

de atenuare a responsabilităţii sînt valabile, dacă nu e vorba de doi 

sau culpă gravă, pe cînd la responsabilitatea delictuală astfel de clauze 

sînt fără efect. 

In fine, în cazul responsabilităţii delictuale, se ia în considerare orice 

fel de culpă, chiar cea mai uşoară, pe cînd la cea contractuală, responsabilitatea 

este angajată numai prin anumite culpe, care variază după 

natura contractului. * > 

Iată o serie de argumente care ne învederează ca mai avantajoasă 

pentru angajatul accidentat sau pentru urmaşii săi calea răspunderii extracontractuale 

17 . 

Considerentul invocat de M. Witzman, cu privire la sarcina probei 

în cazul aplicării responsabilităţii contractuale, îşi pierde din importanţă 

în faţa argumentelor care pledează pentru aplicarea în materie 

a responsabilităţii delictuale. Aceasta cu atît mai mult 

cu cît avem în vedere şi condiţiunile reglementării actuale a protecţiei 

muncii în ţara noastră, potntfit cărora constatarea şi evidenţa accidentelor 

de muncă se face în mod obiectiv de către organe speciale care reprezintă 

interesele oamenilor muncii şi care lucrează sub directa supraveghere 

a organelor procuraturii, ceea ce uşurează sarcina probei. 

Potrivit soluţiei ce o preconizăm, vor fi competente de a judeca 

acţiunile introduse de accidentaţi sau urmaşii lor pentru reparaţiunea suplimentară, 

instanţele ordinare şi nu instanţele de jurisdicţia muncii. 

In concluzie, în condiţiunile social economice din ţara noastră şi 

în spiritul legislaţiei R.P.R., reparaţia prejudiciului cauzat angajatului 

prin accidente de muncă sau boli profesionale din culpa celui ce angajează 

trebuie să fie integrală, fie că se acordă în întregime prin asigurările 

sociale de stat, fie că pentru diferenţă se va acorda o despăgubire 

suplimentară potrivit dispoziţiunilor c. civ. privitoare la responsabilitatea 

delictuală. 

VIRGIL I. CIMPIANU 


Universitatea „V. Babeş 

17 

Vezi în acest sens: E. A. Fleişiţ, o. c, Justiţia Nouă, nr. 2/1955, p. 159.

OTBETCTBEHHOCTb HAHHMArOIIlHX 3AITOJIHOE yÔBJIETBOPEHHE 

yiJJ,EPBA, HAHECEHHOFO HAHHTOMy HEC4ACTHbIMH CJiyHASMH 

HA nP0H3B0/ţCTBE;HJIH nPO*ECCHOHAJIbHbIMH BOJ1E3H5IMH 

(P e 3 io M e) 

OTHOcHTejibHO Bonpoca HMCÎOT m HaHaibie, jKepTBH HeciaerHbix CJiyqaeB 

Ha npoH3B0ACTBe HJIH npoêccHOHajibHoiî 6ojie3HH, OTKPHTMH nyTt yroôB- 

Horo npaßa, ITOÖH noJiyiHTb OT HaHHMaioiiiHX nojmoe yAOBJieTBopeHHe 

ymepôa, HaHeceHHoro HM, B TOM cjiynae, teoria yiiiepö He noKpuT noJmoCTbio 

neHCHHMH HJiH noMomtio, AaHHOË ToccTpaxoM, pyMbiHCKaa cyêoHaa npaic- 

THKa He yCTaHOBJieHa TOHHO H3-sa oTcyTCTBHa acHoro TÔKCTS B BTOH oöJiacTu. 

B coBeTCKOM npase, cor-JiacHO yicasaHHaMH CTaTbH 413-414 r. K. PCCP 

H COOTBeTCTByiOlIIHM CTaTbHM rpa>KAaHCKHX KOfleKCOB ÄpyrHX COBeTCKHX 

pecnyöJiHK, B BTITX cjiyqaax nocTpaAaBiiiHH MoweT npaöerHyTt K yrojioBHOMy 

npaBy, npa ycfioBHH, HTOÖH ymepö dbiji pe3yjibTaT0M npecTynHoro AeñcTBHH 

vum ynyuieHHH HaHHMaiomeTO. 

B CBH3H c 9THM BonpocoM B pyMbiHCKOH lopHÄHiecKoü JiHTepaType 

eCTb BbiCKa3biBaHHa npo(|)eccopa M. BniiMaHa, CHHTaromero, '"o HaHHTbia 

>KepTBa HecqacTHoro crayâa Ha npoH3BoflCTBe HJIH npotpeccHOHaJibHoñ 6oJie3HH 

HMeer npaBO Ha nojmoe y/ţoBJieTBopeHHe ymepöa, ec;m OH He ÖHJI nojiHocTbio 

noKpuT opraHaMH ToccTpaxa, Ha oCHOBe KOHTpaKTyajibHofi oTBeTCTBeHHocra, 

a oTCro/ţa npaxoflHT K 3aKJnoqeHHio, HTO HAÖT pe«ib o Tpy/ţoBon THwöe, B 

pa3peiueHHH KOTopoă KOMneTeHTHa HHCTaHiina 3aK0H0flaTe;i&CTBa Tpy#a. 

ABTOP AaHHoñ cTaTbH ciHTaeT, ÎTO, AeñcTBHTejibHo, HaHHTBin-œepTBa 

HecqacTHoro c/iyqaa Ha npoH3BOACTBe vum npoêccHOHaJJbHofi 6oJie3HH HMeeT 

npaBO ^Ha nojmoe yAOBJieTBopeHHe ymepöa B TOË Mepe, B KOTopofl ymepó 

He 6biJi noJiHocTbro noKpbiT neHCHeñ HJIH noMouibio co CTopoHbi ToccTpaxa, 

HO CHaTaeT, HTO ocHOBOH nena no KOMneHCaiiHH HBJiaeTca AeJininyaJibHaa 

oTBeTCTBeHHoCTb, par-JieMeHTHpyeMaa CTaTbëS 998 H cjie#. pyMbiHCKoro 

rpa>KAaHCKoro KOAßKca, a He KOHTpaiayajibHaH OTBeTCTBeHHoCTb, TaK Kaic 

9THM nyTëM BcerÄa MO>KHO aoÖHTbca noJiHoro yAOBJieTBopeHHa noJiyneHHoro 

ymepöa. 

KoMneTeHTHHMH B paspemeHHH 8Toro cnopa aBJiatoTca opAHHaptie 

HHCTaHiiHH, a He nHCTaHOHH ropaCAHKiiHH TpyAa. BnponeM, MeponpHaTaa no 

oxpaHe H óe3onacTHOCTH TpyAa B P. H. P. ooecneHEBatoT HaHaraM, nepe3 

opraHbi oxpaHH TpyAa, coönpaHne H coxpaHeHne AOKâ3aTejibCTB B CBH3H C 

HeciaCTHHM cjiyiaeM, s. STO oö.ierqaeT ööocHOBaHHe Aejia no Bo3MemeHHrO-

LA RESPONSABILITÉ DE CEUX QUI ENGAGENT TOUCHANT 

LA RÉPARATION INTÉGRALE DES PRÉJUDICES CAUSÉS AUX 

ENGAGÉS A LA SUITE D'ACCIDENTS DU TRAVAIL OU 

DE MALADIES PROFESSIONNELLES 

(RÉSUMÉ) 

Touchant le problème de savoir si. les engagés victimes d'un accident 

du travail ou d'une maladie professionnelle ont ou non la possibilité, par la 

voie du droit commun, d'obtenir de ceux qui les engagent la réparation 

intégrale des préjudices qui leur ont été causés, dans le cas ou le dommage 

n'est pas intégralement couvert par les pensions ou les secours accordés 

par les Assurances Sociales d'État, la pratique judiciaire roumaine est 

partagée, faute d'un texte exprès en la matière. 

En droit soviétique, conformément aux dispositions des art. 413—414 

c. civ. RSFSR et aux articles correspondants des codes civils des autres 

républiques, la victime, dans cette hypothèse, peut recourir lau droit commun, 

à la condition que le dommage soit le résultat d'une action ou d'une 

omission délictueuse de celui qui engage. 

La bibliographie roumaine de spécialité relative à ce problème ne 

nous donne jusqu'ici que l'expression du point de vue du prof. M. Witzman, 

lequel considère que l'engagé victime d'un accident du travail ou 

d'une maladie professionnelle a droit à la réparation intégrale du dommage 

subi si celui-ci n'a pas été complètement couvert par les organes des 

Assurances Sociales d'État, en vertu de la responsabilité contractuelle et 

en considération du fait qu'il existe entre les parties un contrat de travail; 

d'où le prof. M. Witzman conclut qu'il s'agit d'un litige de travail pour 

la solution duquel est compétente l'instance de jurisdiction du travail. 

L'auteur du présent article est d'avis que, en effet, l'engagé victime 

d'un accident du travail ou d'une maladie professionnelle a droit à la 

réparation intégrale du dommage subi, dans la mesure où celui-ci n'a 

pas été couvert en entier par les pensions ou secours accordés par les 

Assurances Sociales d'État; il considère toutefois que le fondement de 

l'action en dédommagement est la responsabilité délictuelle réglementée 

par les art. 998 et suiv. c, civ. roum. et non la responsabilité contractuelle, 

la première voie conduisant toujours à une réparation intégrale du dommage 

subi. Pour la solution de ces litiges sont compétentes les instances 

ordinaires et non les instances de juridiction du travail. D'ailleurs les 

mesures de protection et de sécurité du travail dans la R.P.R. 

assurent aux engagés, par les organes de protection du travail, le rassemblement 

et la conservation des preuves relatives à la façon dont l'accident 

s'est produit, ce qui facilite l'administration générale de la preuve dans 

l'action en dédommagement.

UNELE PROBLEME ALE SUPRAVEGHERII LEGALITĂŢII* 

Congresul al XX-lea al P.C. al U.R.S.S. şi Congresul al II-lea al 

P.M.R., precum şi documentele >de partid ulterior apărute, confirmă în 

unanimitate necesitatea crescândă a întăririi legalităţii. Prin aceasta se 

recunoaşte rolul activ suprastructural al statului şi dreptului de tip soieialist 

şi totodată această lege obiectivă se aplică în mod conştient în 

lupta pentru o viaţă mai bună a poporului muncitor. 

Sub acest aspect problemele legate de organizarea şi activitatea procuraturii 

— organ de supraveghere a legalităţii în ţările de tip socialist 

— sînt dintre cele mai actuale şi arzătoare. 

Trecînd în revistă literatura juridică din ţara noastră şi chiar din 

Uniunea Sovietică, care se ocupă de problemele procuraturii, putem constata 

că în general găsim numai lucrări care tratează o singură ramură 

de activitate a procuraturii, ba foarte adesea se tratează numai o problemă 

de detaliu în cadrul unei ramuri de activitate. Dacă această stare de fapt 

pare să ducă la aprofundarea problemelor, nu-i mai puţin adevărat că ea 

ascunde şi un pericol. Anume, ea poate duce la pierderea în amănunte, 

determinînd anumite concluzii greşite din cauza lipsei unui ghid dătător 

de orientare sigură. Un astfel de ghid în cazul nostru poate să fie numai 

totalitatea principiilor fundamentale ce stau la baza activităţii şi organizării 

procuraturii. Ori pentru a scoate în relief aceste principii, ideile de 

bază de care sînt guvernate toate actele procuraturii şi sistemul organelor 

ei, se cer studii generalizatoare, care. să pună în paralelă toate ramurile 

de activitate ale procuraturii cu scopul de a alege trăsăturile comune, preculm 

şi pe acele caire diferă între ramurile comparate. Asemenea lucrări generalizatoare 

lipsesc în literatura noastră juridică. Se resimte deci nevoia 

cercetărilor în această direcţie chiar şi pentru ca pe urmă, în posesia instrumentelor 

care ne înzestrează cu siguranţa unei orientări juste, să putem 

înainta spre profunzimi mai depărtate. 

Ne propunem acum să ne ocupăm cu unele probleme teoretice, de interes 

general, în ceea ce priveşte activitatea şi organizarea procuraturii, 

probleme care după părerea noastră nu au fost pînă în prezent clarificate, 

dar care au o importanţă pentru progresul atât al activităţii practice ia 

* Originalul în ediţia maghiară a buletinului.

procuraturii, cit şi a ştiinţei noastre juridice. Desigur facem aceasta fără 

a avea pretenţia că rezolvăm definitiv aceste probleme. 

Una dintre problemele care lipsesc dintre preocupările teoriei statului 

şi dreptului este aceea a caracterului supravegherii legalităţii, ca activitate 

a puterii de stat şi locul acestei activităţi intre celelalte forme principale 

ale activităţii statului. 

O altă problemă neglijată este aceea a raporturilor dintre diferitele 

ramuri de activitate a procuraturii, care se disting potrivit diferitelor atribuţii 

ale acesteia. 

O a treia problemă se pune in cadrul supravegherii exercitate de procuratură 

asupra activităţii instanţelor judecătoreşti •— art. 5 lit. d al Legii 

pentru organizarea procuraturii. In literatura juridică nu găsim lucrări 

care să se ocupe de această ramură de activitate a procuraturii în mod 

unitar, ci de obicei se face distincţiune între atribuţiunile procuraturii în 

procesul penal şi în procesul civil. Din această cauză este dominantă în 

literatură concepţia procesualistă a activităţii procurorului în faţa instanţei 

de judecată, dar găsim opinii care se duc chiar pînă la negarea rolului 

de supraveghere al procuraturii faţă de activitatea instanţelor de 

judecată. 

Desigur dintre aceste probleme esenţiale se desprind o serie d,e alte 

probleme, care la rîndul lor sînt şi ele mai mult sau mai puţin complexe. 

* 

* * 

Principiile cele mai generale ale activităţii şi organizării procuraturii 

sînt determinate de Lenin în scrisoarea sa „Despre «dubla» supunere şi 

legalitate". Aceste principii asigură eficacitatea activităţii procuraturii în 

privinţa întăririi legalităţii, totodată ele promovează un spirit de democraţie 

socialistă prin excluderea posibilităţii ca activitatea de supraveghere 

a legalităţii să se substituie activităţii supraveghiate. Prin aceasta se defineşte 

scopul şi metoda fundamentală a activităţii de supraveghere a legalităţii, 

precum şi modul de organizare a organului de supraveghere. 

Iată aceste principii. 

1. Scopul supravegherii legalităţii a fost definit de Lenin după cum 

urmează: „Procurorul are dreptul şi datoria de a face un singur lucru: să 

vegheze ca legile să fie interpretate în mod într-adevăr uniform în toată 

republica, indiferent de deosebirile locale şi împotriva oricăror influenţe 

locale". Prin aceasta supravegherea legalităţii apără interesele obşteşti, 

orânduirea socială şi de stat, precum şi drepturile şi interesele legale ale 

cetăţenilor. 

. 2. Procuratura efectuînd sarcinile sale de supraveghere a legalităţii, 

este liprită de orice putere administrativă, ea nu are în nici-o problemă 

cuvînt decisiv. 

3. Procuratura este independentă de organele supraveghiate de ea şi 

este supusă numai organului suprem al puterii de stat şi a administraţiei 

de stat. (In Uniunea Sovietică supunerea faţă de acest din urmă organ

a fost suprimată prin ultimele modificări ale legii pentru organizarea procuraturii). 

Aceste principii trebuiesc avute in vedere la rezolvarea oricărei probleme 

legate de supravegherea legalităţii. 

* * 

Cercetînd raportul dintre activitatea de supraveghere a legalităţii şi 

celelalte activităţi principale ale statului,' putem stabili următoarele: 

1. Supravegherea legalităţii se extinde asupra celorlalte activităţi ale 

puterii de stat. In această privinţă face excepţie numai activitatea desfăşurată 

de Marea Adunare Naţională şi de Prezidiul acesteia, precum şi 

aceea exercitată de Consiliul de Miniştri. Explicaţia acestor excepţii este 

că Marea Adunare Naţională este un organ suveran, iar celelalte organe 

exceptate sînt controlate direct de ea. 

Pe lingă supravegherea exercitată de procuratură, în cadrul fiecărei 

activităţi a puterii de sfat se desfăşoară şi un control ierarhic intern. Pe 

tărîmul administraţiei de stat, de pildă, există un control operativ potrivit 

sistemului cunoscut sub denumirea de „dubla supunere", iar pe tărîmul 

justiţiei există controlul judiciar construit în forma căilor de atac. Toate 

aceste controale interne diferă substanţial de supravegherea legalităţii 

exercitate de procuratură: pe de o parte ele, şi mai ales controlul operativ 

administrativ, sînt operative întrucît sînt exercitate nu numai din punctul 

de vedere al legalităţii, ci şi din punctul de vedere al îndeplinirii sarcinilor 

specifice ale organelor controlate; pe de altă parte, deoarece organul 

de control intern are dreptul de a da (cel puţin) îndrumări obligatorii organului 

controlat în ceea ce priveşte îndepărtarea greşelilor descoperite 

pe calea controlului. Supravegherea legalităţii este în strînsă legătură cu 

acest control intern: a) ea neavînd o putere administrativă proprie, întrebuinţează 

— prin sesizarea lui — controlul intern, în scopul îndepărtării 

efectelor unui act concret care s-a dat cu încălcarea legalităţii; b) 

supravegherea legalităţii ridică la un nivel mai înalt eficacitatea controlului 

intern şi totodată asigură aplicarea şi interpretarea uniformă a legilor 

pe întreg teritoriul ţării; c) cristalizarea unei poziţii juste în privinţa 

interpretării legii este promovată de lupta de opinii ce se desfăşoară pe 

cale ierarhică de jos în sus, între organele supravegherii legalităţii pe de 

o parte şi organele controlului intern pe de altă parte. Această luptă de 

opinii este dusă din partea organelor procuraturii prin mijloacele supravegherii 

legalităţii: proteste, căi de atac, sesizări etc. Controversa se rezolvă 

sau printr-o părere comună care se formează la o treaptă oarecare 

a ierarhiei antrenate în discuţie, sau prin aceea că rezoluţia a fost dată 

de un for superior nesupus supravegherii procuraturii — Prezidiul Marii 

Adunări Naţionale sau Consiliul de Miniştri. 

2. Din toate acestea rezultă în mod evident că activitatea legislativă 

prin legile edictate înzestrează organul de supraveghere a legalităţii cu 

măsura după care acesta din urmă apreciază activitatea supraveghiaţă: 

această măsură este regula de drept. Insă dintr-un alt punct de vedere

- conţinutul raportului e!ste bazat pe lege. Obligaţia de bază, cu care 

este grevată fiscare dintre subiectele raportului de drept, este aceea de 

a respecta legalitatea. Această obligaţie izvorăşte de fapt din atribuţiile 

proprii ale fiecăruia dintre subiectele raportului. Din aceste obligaţii de 

ordin intern se ramifică acel vinculum iuris, care leagă cele două subiecte 

ale raportului juridic. Pentru procuratură iau naştere mai ales drepturi 

necesare pentru exercitarea supravegherii: a) drepturile necesare cunoaşterii 

activităţii supraueghiate — de ex. dreptul de participaţie; dreptul de 

a efectua cercetări; b) drepturile nedesare pentru restabilirea legalităţii 

exerciitindu-.se prin: proteste, căi de atac, comunicări, concluzii de învinuire 

etc; c) drepturile necesare pentru înlăturarea cauze'or ce pot duce 

la încălcarea legalităţii, exercitate prin diferitele sesizări. Drepturi cu caracter 

special ale procuraturii sînt acelea pe care ea le exercită faţă de 

bănuitul în cursul urmăririi penale — de ex. ordonarea sau încuviinţarea 

deţinerii preventive. Aici situaţia procuraturii este caracterizată de un 

dualism: pe de o parte ea figurează ca apărătorul libertăţilor personale 

ale cetăţenilor, pe de altă parte ca organul conducător al urmăririi penale. 

Pentru celălalt subiect al raportului juridic — adică pentru 

subiectul supraveghiat — iau naştere mai ales obligaţii corespunzătoare 

drepturilor ce le are procuratura. Dintre aceste obligaţii trebuie să remarcăm 

următoarele: a) obligaţia de a face anumite comunicări, care dă 

posibilitate procurorului de a. lua cunoştinţă despre anumite acte; b) obligaţia 

de a examina din punct de vedere al legalităţii actele atacate de 

procuratură şi de a comunica procuraturii modul în care problema a fost 

rezolvată. Această obligaţie nu presupune b inevitabilă acceptare a părerii 

procuraturii despre cerinţele legalităţii, organul competent dă o rezoluţie 

conformă propriei sale conştiinţe juridice. 

In afară de cele amintite mai sus, legea poate să pună în sarcina 

procuraturii anumite obligaţii, ale căror îndeplinire în cazul concret poate 

fi iniţiată de organele administraţiei de stat sau de organele justiţiei şi 

chiar de cetăţenii interesaţi. 

* 

* * 

In legătură cu supravegherea legalităţii referitoare la activitatea judecătorească, 

în literatura juridică sovietică şi cea din R.P. Ungară s-a 

pus întrebarea, dacă aceasta este o ramură specializată a supravegherii 

legalităţii sau numai o parte a supravegherii generale a legalităţii, în care 

din urmă caz regulile supravegherii generale rămîn valabile şi în acest 

domeniu. 

Caracterul juridic al activităţii judecătoreşti diferă substanţial de 

activitatea administrativă. Caracterul specific al activităţii judecătoreşti 

este urmarea, acelor principii constituţionale, care servesc drept garanţii 

procesuale pentru realizarea sarcinilor generale şi concrete ale justiţiei — 

întărirea legalităţii şi apărarea intereselor legale prin descoperirea adevărului 

obiectiv. Este natural că supravegherea legalităţii poate să influenţeze 

numai în sens pozitiv eficacitatea acestor principii.

Cu toate că supravegherea activităţii judecătoreşti cere o reglementare 

care să fie în conformitate cu toate principiile procesuale, totuşi influenţa 

cea mai nemijlocită asupra metodelor de supraveghere ale procuraturii 

în acest domeniu este exercitată de independenţa judecătorilor şi 

supunerea lor numai faţă de legi, de principiul contradictorialităţii, care 

întruneşte dreptul de apărare şi egalitatea părţilor, precum şi de forma 

specifică în care hotărîrile judecătoreşti pot fi modificate prin procedura 

căilor de atac. 

Toate aceste principii şi formele procesuale determinate de ele imprimă 

un caracter specific supravegherii legalităţii exercitate asupra activităţii 

judecătoreşti, prin care aceasta diferă de celelalte ramuri ale supravegherii 

legalităţii. Totuşi această particularitate a acestei ramuri d.e 

supraveghere nu este ceva substanţial, ea nu pătrunde atît de adînc ca 

să schimbe însuşi caracterul activităţii procuraturii, care rămîne o activitate 

de supraveghere a legalităţii. Scopul şi metoda fundamentală a supravegherii 

legalităţii rămîn neschimbate, ceea ce s-a schimbat sînt numai 

formele de manifestare, mijloacele de realizare. Aceste particularităţi 

sînt importante numai prin faptul că ele ne obligă să deosebim diferitele 

ramuri ale supravegherii legalităţii. 

Deci, supravegherea generală a legalităţii şi supravegherea legalităţii 

referitoare la activitatea judecătorească sînt două ramuri distincte în cadrul 

supravegherii legalităţii, avînd mijloace de realizare proprii. Aceasta 

însă nu exclude ca ele să aibă si mijloace comune. De ex. contactul cu 

masele populaţiei este o sursă deopotrivă de preţioasă în toate ramurile 

de activitate ale procuraturii. 

* * 

Raporturile reciproce dintre subiectele procesului le găsim fundamentate 

în cadrul principiului contradictorialităţii. Astfel, dreptul rezolvării 

litigiului dintre părţi, ca şi dreptul conducerii procesului, revine instanţei 

de judecată, care este datoare să supună dezbaterii în faţa părţilor toate 

problemele care urmează să fie rezolvate prin hotărîrea instanţei. Părţile 

pot să se adreseze instanţei cu cereri şi concluzii în legătură cu toate 

chestiunile de fapt sau de drept ale cauzei, iar instanţa are un rol activ 

şi este obligată să urmărească adevărul obiectiv. Procurorul •— organ al 

supravegherii legalităţii — are situaţia de parte în proces şi are drepturi 

egale cu celelalte părţi ale procesului, totuşi el exercită supravegherea 

legalităţii asupra tuturor subiectelor procesului. Aceasta nu contrazice 

principiului egalităţii în drepturi a părţilor, deoarece oricare subiect al 

procesului exercită totodată şi un control asupra activităţii tuturor celorlalte 

subiecte ale procesului. 

Cu toate că situaţia procesuală a procurorului în ceea ce priveşte manifestarea 

sa exterioară este identică cu cea a părţilor, totuşi atribuţiile 

sale, c'a organ al supravegherii legalităţii, influenţează în mod esenţial 

rolul procesual al procurorului: a) Procurorul desfăşoară o activitate pentru 

asigurarea legalităţii prin descoperirea adevărului obiectiv. Legalitatea 

şi adevărul obiectiv sînt acele puncte de reper după care se orien-

tează procurorul în activitatea sa. Pină cînd celelalte părţi ale procesului 

nu sînt obligate a invoca în instanţă împrejurările nefavorabile intereselor 

lor, procurorul este obligat să strîngă toate dovezile, făcînd abstracţie de 

caracterul lor pozitiv sau negativ pentru pretenţiile susţinute de el — 

art. 235 al. II şi art. 187 cod. proc. pen. Aceasta este o cucerire foarte 

semnificativă a procuraturii de tip socialist faţă de organele acuzării din 

ţările capitaliste. Situaţia este asemănătoare şi în procesul civil; b) Supravegherea 

legalităţii exercitată de procuratură, pe lingă altele, se .extinde 

şi asupra respectului faţă de legile materiale ale căror realizare intră 

în competenţa instanţelor judecătoreşti. De aici izvorăsc atribuţiile procurorului 

în domeniul urmăririi penale, sarcinile sale de acuzare şi dreptul 

său la acţiune în procesul civil. Aceste atribuţii ale procurorului se 

împletesc cu cele rezultate din sarcinile sale de supraveghere a activităţii 

subiectelor procesului, dar aceste atribuţii totodată explică asemenea obligaţii 

şi drepturi ale procurorului, pe care nu le găsim în persoana celorlalte 

părţi ale procesului. Ex. cele prevăzute de art. 310 alin. I şi II; 

art. 381 alin. IV. cod. proc. pen. şi art. 30 al Decr. nr. 32 din 1954. 

Trebuie să menţionăm că atribuţiile procuraturii se împletesc în 

cursul îndeplinirii lor, aşa încît activitatea procesuală a procurorului 

serveşte cînd una, cînd alta dintre atribuţiile procuraturii, de multe ori 

chiar mai multe dintre aceste atribuţii. (Cele prevăzute de art. 5 lit. b, c, 

d şi e a Legii pentru organizarea procuraturii R.P.R.). Cu toate acestea, 

activitatea procesuală a procurorului este peste tot o activitate de supraveghere 

a legalităţii îmbrăcată într-o formă procesuală, raportul său cu 

celelalte subiecte )ale procesului este [un raport de supraveghere a legalitaţii, 

manifestată tot 'în formă procesuală. 

! 

* 

* * 

Din cele constatate mai sus rezultă clar, că nu putem pune semnul 

egalităţii între activitatea procesuală a procurorului şi supravegherea legalităţii 

exercitată de el asupra activităţii judecătoreşti. Activitatea procesuală 

a procurorului, de ex. în procesul penal, poate fi în legătură cu 

4 puncte dintre atribuţiile procuraturii prevăzute în art. 5 lit. b, c, d şi e 

din Legea pentru organizarea procuraturii. Activitatea sa în procesul civil 

de asemeni poate fi in legătură cu literile d şi e ale aceluiaşi articol. 

Pentru o interpretare justă a regulilor procesuale în legătură cu activitatea 

procurorului este foarte important a se stabili în prealabil, de care 

dintre atribuţiile procuraturii este legată activitatea, dreptul sau obligaţia 

procurorului, vizate în norma cazului concret. De aceea este foarte 

important să înlăturăm concepţia procesualistă, unilaterală a activităţii 

procesuale a procurorului şi să nu scăpăm nici o dată din vedere atribuţiile 

sale de supraveghere a legalităţii. 

* 

* * 

Procuratura prin activitatea ei de supraveghere a legalităţii aduce 

un sprijin preţios justiţiei în privinţa îndeplinirii sarcinilor ei. Sprijinul

dat de procuratură se resimte în două direcţii: a) rezolvarea în cadrul 

legalităţii a cauzei concrete prin descoperirea adevărului obiectiv şi aplicarea 

justă a legilor; b) efectul cu caracter principial al judecăţii juste, pe 

care se bazează rolul educativ al justiţiei şi care duce la întărirea legalităţii. 

Mai ales în legătură cu efectul activităţii procuraturii menţionat la 

lit. b) de mai sus, trebuie să remarcăm că supravegherea legalităţii în 

Uniunea Sovietică şi în ţara noastră este construită în aşa fel încît ea 

prezintă un sistem bine închegat, care garantează în mod practic şi cu o 

înaltă eficacitate principiul constituţional al supunerii judecătorilor faţă 

de legi. Art. 9 al Legii pentru organizarea procuraturii, întregit cu dispoziţiile 

codurilor de procedură penală şi civilă, precum şi cu dispoziţiile 

Legii pentru organizarea justiţiei, creiază un sistem de mijloace prin 

care rolul de îndrumare al tribunalelor cu un grad mai înalt, exercitîndu-se 

prin sistemul căilor de atac, este supus supravegherii procuraturii. 

Importanţa rolului ce-1 are procuratura în exercitarea recursului în 

supraveghere şi în exercitarea supravegherii în cadrul legalităţii a deciziilor 

de îndrumare ale Plenului Tribunalului Suprem este de asemeni neglijată 

în literatura juridică. 

Aici trebuie să menţionăm că pentru exercitarea supravegherii legalităţii 

in această direcţie procuratura are la dispoziţie şi mijloacele din cadrul 

supravegherii generale a conducerii judiciare. Cel mai iţmportant 

dintre aceste mijloace este participarea procurorului la şedinţele de analiză 

a muncii a corpului judecătoresc, unde el poate să transmită experienţele 

sale culese în cadrul participării sale la procese. Aici, prin discutarea 

unor probleme principiale ale aplicării dreptului, pot fi înlăturate 

multe dintre divergenţele ce s-au manifestat eventual între procuratură şi 

corpul judecătoresc în legătură cu dezbaterea cauzelor concrete. 

Prin aceste probleme, mai mult exemplificative, putem constata că 

activitatea de supraveghere a legalităţii mai are unele aspecte neexplorate, 

care ar putea contribui la lupta pentru întărirea legalităţii, în scopul 

„apărării orînduirii sociale şi de stat a R.P.R. şi a apărării drepturilor 

şi intereselor legale ale cetăţenilor". 

SZABO P. ENDRE 

Catedra de drept penal 


LEGILE PENALE ALE LUI SULLA 

§ 1. Epoca lui Sulta. § 2. Regimul dictatorial organizat de Suita. 

§ 3. Reforma sistemului judiciar penal § 4. Legile penale 

promulgate de Sulla. § 5. Concluziuni. 

§ 1. Ultimul secol de existenţă a Romei republicane se caracterizează 

prfntr-o ascuţire deosebită a contradicţiilor societăţii sclavagiste romane. 

Răscoalele sclavilor se înteţesc şi culminează cu răscoala lui Spartacus, 

care a pus Roma într-o primejdie asemănătoare cu aceea cane a ameninţat 

„cetatea eternă" în războiul cu Hanibal; pe de altă parte ţăranii 

îşi părăsesc proprietăţile lor nernai puţind rezista concurenţei marilor latifundii, 

care foloseau pe o largă scară munca gratuită a sclavilor, precum 

şi samavolniciilor marilor proprietari funciari, cane prin orice mijloace 

urmăreau să-şi extindă domeniile lor în dauna micii proprietăţi ţărăneşti. 

Mase de ţărani se refugiază la Roma, unde cer reîmpărţirea pămîntului 

şi abolirea datoriilor, care le ameninţau libertatea; cu timpul 

aceste mase ţărăneşti se transformă într-un proletariat urban, pe care partidele 

politice îl folosesc ca o clientelă electorală menită să uşureze machinaţiunile 

lor politice. 

Pentru a sustrage atenţia plebei urbane de la rolul politic pe care 

putea să-1 joace şi la care avea dreptul — chiar dacă ar fi să luăm în 

consideraţie numai numărul ei — stăpînii de sclavi oferă acestui proletariat 

un minimum de întreţinere şi jocuri de circ (panem et circenses), 

pentru a nu-i da prilejul unor nemulţumiri, ce ar fi putut repede lua 

forma unor răscoale. Iată de ce Cicero, ca ideolog al claselor stăpînitoare, 

recunoaşte că întreţinerea proletariatului urban este o pomană, dar o 

pomană necesară în raport cu situaţia de fapt din acea epocă 1 . 

In acelaşi timp în cadrul clasei stăpînitoare se înteţesc unele contradicţii 

între marii proprietari de pămînt şi aristocraţia financiară, ce reprezenta 

capitalul comercial şi cămătăresc. 

Lupta politică se ducea între trei partide: optimates (aristocraţia 

senatorială a proprietarilor funciari), cavalerii (reprezentanţi ai capitalului 

comercial şi cămătăresc) şi aşa zişii populares (reprezentanţi ai intereselor 

micilor proprietari de pămînt, meseriaşi, etc.). 

1 

Tota... ratio tallum largitionum genere vitiosa est, temporibus necessaria 

(De ofţiciis, II, § 60).

Deşi între aceste partide existau deosebiri serioase în privinţa politicii 

externe şi interne» totuşi aveau un punct comun, care le unea, şi 

anume: menţinerea sclaviei, ca formă de exploatare, şi găsirea celei mai 

potrivite forme de conducere politică în acest scop. 

Aceste partide urmăreau în egală măsură întărirea poziţiei lor economice 

prin consolidarea puterii centrale, care — pentru a putea înăbuşi 

mişcările sclavilor şi ale sărăcimii din Italia — trebuia să îmbrace o 

formă autoritară. 

Deşi întronarea dictaturii apărea oarecum ca o necesitate pentru toate 

aceste partide, totuşi neînţelegerile începeau în momentul în cane se punea 

problema concretă a exercitării unei asemenea dictaturi, toate trei 

partidele socotindu-se îndreptăţite s-o exercite prin oamenii lor. De aici 

luptele civile pentru dobîndirea puterii, lupte adesea necruţătoare şi singeroase 

ce nu s-au terminat decît prin instaurarea monarhiei, pe care 

partidele politice din Roma au trebuit s-o primească ca fiind singura soluţie 

de saivane a statului sclavagist roman. 

Aşa, de la republica stăpînilor de sclavi, Roma trece la dictatură şi 

apoi la monarhie, care constituia forma cea mai corespunzătoare a dictaturii 

stăpînilor de sclavi înfr-o epocă cînd contradicţiile interne şi primejdia 

din afară ameninţau statul sclavagist roman cu prăbuşirea. La 

trecerea Romei spre dictatură şi apoi spre monarhie au contribuit încă 

doi îacton: 

a) Formele organizaţiei de stat caracteristice şi corespunzătoare statului-cetate, 

încetează să mai fie satisfăcătoare pentru nevoile noului stat 

sclavagist, care cuprindea în secolul I î. e. n. nu numai Roma şi Italia, 

dar şi

puterii de stat — arătînd că socoteşte necesar să fie învestit cu puteri 

excepţionale pentru a restabili „ordinea". 

La acea dată, întrucît cei doi consuli în funcţiune muriseră, puterea 

era deţinută de un interrex, numit de senat, anume de Lucius Vaierius 

Flaccus, care — la îndemnul senatului — depune în comiţii un proiect de 

lege privitor la puterea supremă (tex Valeria de imperio), prin care Sulla 

a fost numit dictator pe timp nelimitat „ca să dea legi scrise şi să organizeze 

republica" (dictator legibus scribundis et reipublicae constiiuendae). 

Cetăţenii adunaţi în comiţii au votat proiectul, care capătă putere 

de lege, dar votul a fost dat nu numai fără entuziasm, dar fără convingere 

şi chiar din teamă. 

Prin această lege sînt ratificate toate actele pe care Sulla le făcuse 

anterior, în calitate de pretor şi consul, iar pentru viitor i se acordau puteri 

discreţionare in calitate de şef de stat: el se putea pronunţa, fără 

nici o îngrădire, asupra vieţii şi averii cetăţenilor si asupra folosirii domeniului 

public; asupra întinderii hotarelor statului şi asupra situaţiei 

provinciilor; putea să numească magistraţi fără să consulte adunările 

populare şi să întocmească orice lege ar crede de cuviinţă, etc. Ca membru 

al partidului optimaţilor, adică a ordinului senatorial, Sulla a întocmit 

o serie de reforme cane sînt pătrunse de un puternic spirit conservator, 

fiind îndreptate împotriva democraţiei sclavagiste; puterile ce-i fuseseră 

încredinţate erau atît de masive, încît istoricii antici compară dictatura 

lui cu vechea monarhie romană ce fusese abolită. Acest lucru este 

recunoscut de Appianus 3 

— ca şi de alţi istorici — 4 , în mod categoric, 

cînd afirmă că romanii, în epoca lui Sulla, s-au reîntors din nou la regalitate 

5 . Această concentrare a puterilor statului intr-o singură mînă 

apare ca un rezultat al noii situaţii politice din Roma. Sulla îşi dădea 

bine seama că statul sclavagist roman ajuns aproape de apogeul său —• 

în care epocă contradicţiile sociale se ascuţeau necontenit — nu mai putea 

îi condus cu vechile metode democratice cu care fusese cîrmuită cetatea 

Roma. Noul stat mărit considerabil cerea o nouă organizare politică, care 

să asigure cit mai eficace interesele marilor stăpîni de sclavi. 

Din acest punct de vedere Sulla apare ca un precursor al monarhilor 

romani de mai tîrziu, iar regimul său dictatorial o anticipare a monarhiei, 

care se va instaura după jumătate de secol. 

In toată politica sa Sulla are sprijinul oligarhiei senatoriale, ale 

cărei interese le reprezintă, iar In chip direct puterea lui rezida în armată, 

datorită căreia «1 cucerise puterea. Sprijinindu-se pe oligarhia senatorială 

Sulla a urmărit consolidarea poziţiei ei social-politice, precum 

şi lărgirea prerogativelor politice -a senatului, care se transformă într-un 

organ suprem de conducere. Numărul membrilor senatului ajunge la 600, 

dintre care cei mai mulţi erau recrutaţi mai ales dintre comandanţii militari 

devotaţi lui Sulla. 

3 

A. B. I. 99, 462. 

4 

Dion. Hall., V, 77; Cic, ad. Art., VIII. 11, § 2. 

5 

... aù9'.; èrcetpcòvGo paaAsia; Cf. şi Plutarch, Comp. Lys. et Sali. I, 6 şi Cic. Verr.. 

II, III, 35, 81.

In acelaşi timp Sulla urmăreşte restrîngerea drepturilor politice ale 

cavalerilor, adunărilor populare şi magistraţilor, Tribunatul este redus 

— ca şi censura — la o umbră 6 din ceea ce a fost odinioară: acum tribunii 

puteau depune- spre votare numai acele proiecte, care erau în prealabil 

aprobate de senat, iar dreptul lor de intercessio este aproape total 

desfiinţat. 

Comiţiile centuriate au fost întărite, iar pentru ca cei bogaţi să aibă 

un rol precumpănitor în luarea hotărîrilor, Sulla a restabilit ordinea de 

votare de pe vremea lui Servius Tullius; cit priveşte adunarea populară 

pe triburi, competenţa ei este restrînsă şi limitată la un minimum scăzut. 

In aceeaşi măsură sînt reduse prerogativele consulilor şi pretorilor, 

iar pătura cavalerilor pierde toate drepturile politice pe caro le dobîndiseră 

in epoca Grachilor. 

§ 3. Aspectul cel mai important al activităţii de stat a lui Sulla a 

fost reforma vechiului sistem judiciar penal, căruia i-a dat o nouă organizare. 

El a luat comiţiilor populare şi consulilor competenţa lor în materia 

penală şi a incredinţat-o unor tribunale speciale (quaestiones perpetuae), 

a căror organizare — deşi iniţiată anterior — nu a fost realizată 

efectiv decît în urma reformelor lui Sulla. Aceste tribunale erau prezidate 

de un pretor, iar juraţii erau membri ai Oligarhiei senatoriale, ceea 

ce se explică prin politica favorabilă dusă de Sulla faţă de ordinul senatorial 

.Prin organizarea acestor instanţe se face o separaţie între procesele 

de drept civil, care rămîn să fie judecate după sistemul lui ordo 

iudiciorum privatorum (adică potrivit procedurii de drept comun) şi procesele 

de drept penal, care, treptat, vor fi supuse unei proceduri penale 

speciale. 

In judecata acestor instanţe sînt date o serie întreagă de infracţiuni 

penale, unele reglementate atunci pentru prima oară, iar altele •— sancţionate 

şi mai înainte — primesc cu această ocazie o mai bună şi mai 

completă organizare. 

Reglementarea legislativă a noilor instanţe şi a infracţiunilor — date 

în competenţa de judecată a acestora — apare ca un tot bine închegat, 

ca un cod penal aproape complet, ca prima legiuire de drept criminal, cu 

caracter general, după legea celor XII table. Această nouă legiuire apare 

ca o „necesitate" impusă de epoca tulbure a războaielor civile, în care 

se manifestă concret toate contradicţiile de neîmpăcat ale societăţii romane 

din epoca republicană. 

Pentru menţinerea aşezămîntului constituţional oligarhic care urmărea 

statornicirea privilegiilor ordinului senatorial împotriva oricărei 

încercări de manifestare liberă a vreunei nemulţumiri, Sulla a promulgat 

mai multe legi penale a căror cuprins vom încerca să-1 reconstituim în 

cele de mai jos, potrivit datelor pe care ni le oferă în special texteLe jurisconsulţilor 

romani. 

§ 4. Legea de bază pentru apărarea regimului oligarhic roman a fost 

legea privitoare la crimele de stat (lex Cornelia imminutae maiestatis) 7 . 

imago sine re. 

Datează din anul 81 î. e. n.

care urmărea să înlăture orice posibilitate de răsturnare a aşezămîntului 

constituţional sullanian. în acest scop Sulla organizează un tribunal special 

(quaestio perpetua) înaintea căruia acuzarea putea fi susţinută de 

orice cetăţean, indiferent condiţia lui socială. 

Legea în mod intenţionat nu definea elementele infracţiunii pentru 

ca astfel să lase nelimitat arbitrarul judecătorilor. Jurisprudenţa creată 

în această privinţă considera că orice încălcare a ordinei de stat, indiferent 

forma ei de manifestare, intra sub prevederile legii ca de pildă: 

îndemnul la răscoală, împiedicarea magistraţilor de la exerciţiul dregătoriilor, 

purtarea nedemnă a unui magistrat în exerciţiul funcţiunii sale, 

ridicarea de trupe sau începerea unui război fără aprobarea senatului sau 

comiţiilor, însuşirea, pe nedrept, a unei provincii de către un magistrat, 

trădarea, trecerea la inamic (perduellio), orice act de violenţă (vis) îndreptat 

împotriva orînduirii de stat, orice manifestare prin pamflete scrise 

(?) sau declamaţii a nemulţumirii faţă de regim 8 etc. 

Pedeapsa dată celor ce călcau legea era exilul (aquae et igni interdicţie») 

cu toate consecinţele legate de el: pierderea cetăţeniei, confiscarea 

averii celui condamnat etc. 

Pentru a apăra proprietatea şi personalitatea stăpînilor de sclavi, 

adesea ameninţată în epoca tulbure a războaielor civile, Sulla s-a văzut 

nevoit să completeze cu o lege nouă (lex de iniuriis) dispoziţiile vechi 

ale edictului pretorian, care deveniseră cu totul insuficiente. Noua lege 

a format obiectul unei rogatio autonome, fiind o lege de sine stătătoare 

şi nu un simplu capitol al legii privitoare la „tîlhării" {lex Cornelia de 

sicariis) despre care ne vom ocupa mai jos 9 . 

Această lege a separat de infracţiunea de injurie atacurile privitoare 

la libertatea personală şi la violarea domiciliului, făcînd din ele delicte 

ce interesau ordinea de stat. Termenii cu care legea desemnează aceste 

delicte sînt: pulsare (a maltrata), verberare (a lovi), vi dómum introire 

(a intra cu sila în locuinţă) 10 . Cuvintele de pulsare şi verberare se referă 

la lovituri care obişnuit se fac cu forţa fizică (mhnu fit) 11 ; totuşi jurisconsultul 

roman Ulpian observă — după Ofilius — că verberare se referă 

în general la loviturile ce provoacă dureri fizice (cum dolore caedere), 

pe cînd pulsare poate avea un sens mai cuprinzător dscît acesta din urmă, 

deoarece se poate realiza şi fără dureri fizice (sine dolore) 12 

In al doilea rînd legea se ecupă de violarea domiciliului (vi domum 

introire); textul legii are un caracter cît se poate de general deoarece 

domus are sensul de reşedinţă, domiciliu în sens larg. De aceea nu se 

Vezi şi Cic, în Pis., 21, 50; pro Cluent.. 35, 97; ad Fam.. III, 2, 2; in Verr., 

8 

1, 5, 12; Ascon., pag. 59; Auct. ad Heren., II, 12, 17; Tac, Ann., 1, 7, 2. Asupra textelor 

vz. G. Rotondi, Leges publicae populi romani, pag. 360, Milano, 1912. 

Pentru opiniile ce susţin identitatea dintre cele două legi vz. W. Rein, Das 

9 

Criminalrecht der Römer von Romulus bis auf lustinian, pag. 370, n. 3, Leipzig, 1874 

Şi G. Pugliese, Studi sull'Iniuria, pag. 118, Milano, 1941. 

Ulpian, Dig. 47, 10, 5, pr., Inst., IV, 4, 8; Paul, Senf., V. 4, 

10 

n Ulpian Dig., 1. cit., pr. Gf. Sen,, De bene)., II. 35. 

Dig., ibidem, 1. 

12

face nici o deosebire între casa proprie {propria), închiriată {conducta), 

locuită cu titlu gratuit {gratis) sau locuinţa pe care cineva o are în calitate 

de oaspete (hospes) 13 . 

In altă ordine de idei legea sancţiona pe autorul scrierilor injurioase 

la adresa cuiva, avîndu-se în vedere, de sigur, persoanele din ordinul 

senatorial, ale căror interese Sulla urmărea să le ocrotească (qui 

carmen famosum in iniuriam alicuius, quo agnosci possit, composuerit) li ; 

totodată legea sancţiona pe acel care atentase la cinstea unei femei sau 

a unui copil de nobil {puer praetextatus) 15 . Acţiunea pe care legea o 

acordă persoanei vătămate {ex lege Cornelia) are o natură juridică destul 

de complicată; deşi textele vorbesc adesea de adio (acţiune) şi de 

agere (a acţiona), totuşi acţiunea nu are un caracter pur privat^, după 

cum nu prezintă nici toate caracterele unei acţiuni publice {iudicium 

publicum), întrucît nu putea fi intentată de orice cetăţean {quisque e 

populo) ci numai de persoana ofensată 17 . 

Totuşi prin aceasta nu se schimbă caracterul de interes de stat al infracţiunii 

şi al represiunii: procesul se judeca în faţa unui tribunal represiv 

(quaestio) 1B . In această privinţă se poate găsi o asemănare între situaţia 

mai sus expusă reglementată de legea Cornelia, şi legea ce sancţionează 

jafurik săvîrşite de magistraţi {lex Acilia repetundarum); această lege 

organizează un tribunal asemănător {quaestio) pentru judecarea unor 

astfel de infracţiuni, iar acuzarea este îngăduită numai celor interesaţi, 

adică persoanelor ce au fost victima jafurilor săvîrşite de magistraţi 19 . 

Dig., ibidem, 2. 

13 

Paul, Sent., V. 4, 15. 

14 

Idem, ibidem, V, 4, 14: qui puero praetextato stuprum aliudve flagitium, abducto 

16 

ab eo vel corrupto comite, persuaserit; mulierem puellamve interpelaverit, quidve pudicitiae 

corrumpendae gratia fecerit (cel ce a înduplecat pe un copil de nobil la un act de 

ruşine sau destrăbălare, răpindu-1 sau mituind pedagogul său; cel ce a sedus o femeie 

sau fată sau a făcut ceva spre a-i pîngări cinstea). 

Textul lui Paul, Dig., 3, 3, 42, 1 ... nam etsi pro publica utilitate exercetur, privata 

16 

tamen est deşi [acţiunea] este intentată într-un scop public, totuşi este de natură 

privată) arată că în cazul nosru — spre deosebire de alte delicte publice — acţiunea 

nu puteai fi intentată decît de ofensat. De asemenea spre deosebire de acţiunile private 

acţiunea ex lege Cornelia nu putea fi intentată contra sclavului vinovat (Dig., 48,2, 12, 4 

în fine: Venuleius Saturninus) şi nici nu putea fi judecător — într-o asemenea acţiune 

— o rudă apropiată a ofensatului, ca în acţiunile private în genere. 

Cf. în privinţa fiului de familie Ulpian Dig., 47, 10, 5, 6: Illud quaeritur, an 

17 

pater ţilio familias iniuriam passo ex lege Cornelia iniuriarum agere possit; et placuiţ 

non posse (se pune întrebarea dacă tatăl de familie poate să intenteze — potrivit 

[dispoziţiunilor] legii Corneiia — o acţiune în numele fiului fsău] ce a suferit o injurie; 

şi s-a ajuns la concluzia că nu poate). 

Vz. în această privinţă termenul de reum recipere, ce se referă la înregistrarea 

1 8 

acuzaţiei de către preşedintele tribunalului (Dig., 48, 2, 12, 4); deşi termenul consacrat 

era acel de nomen recipere textele folosesc şi alte expresii ca: inter reos recipere (Papinian, 

Dig., 48, 5, 12 (11), 2), in reos recipere (Ven. Satur., Dig., 48, 2. 12, 1). etc. In 

sensul existenţei unei quaestio vz. P. Bonfante, Storia del diritto romano, I, p. 418, 

Roma 1934. Pentru textele referitoare la acţiunea criminală rezultată din infracţiune vz. 

şi Cic, pro Caec, 12 şi Paul, Sent., IV, 8. 

Vz. Pugliese cit., p. 133 şi urm. şi lex Acilia repetundarum în Bruns, Fontes 

19 

iuris romani, ed. VII, p. 55 şi urm.

Cel ce era condamnat era îndatorat la plata unei sume de bani, în 

raport cu concluziunile reclamantului, iar ca pedeapsă subsidiară se 

adăuga şi infamia. 

O altă lege dată de Sulla şi care urmăreşte în principal pedepsirea 

crimei de omor este lex Cornelia de sicariis et veneficiis 20 ; această lege 

organiza totodată şi un tribunal special pentru judecarea infracţiunilor 

prevăzute de ea (quaestio de sicariis et veneficiis). 

Sus-numita lege a fost prima de acest fel de la legendara lege a lui 

Numa 21 

şi de la legea celor XII table. Promulgarea acestei legi este justificată 

— ca şi celelalte legi ale lui Sulla — de intensificarea luptei 

păturilor de jos împotriva oligarhiei, luptă care îmbracă o formă tot mai 

violentă. Aşa se explică de ce legea sancţionează nu numai infracţiunile 

consumate, ci şi încercarea de a comite unele delicte, socotite mai primejdioase 

pentru interesele oligarhiei. 

Intr-un prim capitol legea sancţionează pe acei care purtau arme 

în scopul de a omorî sau chiar numai de a jefui pe cineva ( ... qui cum 

telo ambulaverit hominis necandi furtive faciendi causa) 22 . Elementele materiale 

ale acestei comportări obiective erau deci echivalate de lege cu 

omorul consumat. O a doua parte a capitolului sancţiona infracţiunea consumată 

adică omuciderea (hominem occidere) 23 . 

Din cele de mai sus rezultă că incriminarea în temeiul legii lui 

Sulla se putea face fără prea mare greutate: cine se plimba (ambalare) 

sau avea asupra lui (esse) o armă (telum) putea fi învinovăţit de crimă 24 . 

Cît priveşte termenul de armă (telum) acesta desemna, în sens restrîns, 

orice armă de aruncat 25 ; în sens larg (telum) are o semnificaţie foarte 

cuprinzătoare: orice obiect de lemn, fier sau piatră intra în conţinutul 

acestei noţiuni 26 . 

In ceea ce priveşte dovada intenţiei dolosive (dolus malus) a făptuitorului, 

aceasta nu se cerea în mod expres, deoarece legea prezuma o 

astfel de intenţie dintr-o anumită comportare materială a infractorului: 

ambalare, cum telo esse (adică a umbla, a merge, a rătăci etc. înarmat). 

în Inst., IV, 18, 5, este denumintă lex de sicariis. La fel în Cod., IX, 16. 

2 0 

Vz. Girard, Textesde droit romain, Paris, 1937, p. 8. 

2 1 

Coli. I, 3. In acelaş sens Marcian (cum telo ambulare) Dig. 48, 8,1, pr.; Paul, 

2 2 

Sent., V, 23, 1 (cum telo esse); Claudius Saturninus în Dig., 48, 19, 16, 8 (cum telo 

fuerii) şi Inst., IV, 18, 5 (cum telo ambulare). 

Coli. ibidem; Claudius Saturninus, ibidem; guamquam lex non minus eum, qui 

2 3 

occidendi hominis causa cum telo fuerii, quam eum qui occident puniat (\.. legea 

pedepseşte nu mai puţin pe cel care s-a înarmat ca să omoare un om decît pe cel care 

1-a omorît); Paul, Sent., ibidem: Cic, pro Rab., VI, 19. 

In general textele denumesc pe cei ce calcă dispoziţiile legii Cornelia cu numele 

2 4 

de sicarii (de la sica = pumnal) sau de latrones (cf. gr. AdTţnq); termenul din urma 

adesea desemna pe cei răzvrătiţi împotriva ordinei sociale. Pentru sensul larg al lui 

sicarius vz. şi Quintilian X. 1, 12. 

Vz. Festus, v° telum. 

2 5 

Gaius, Dig., 50, 16, 233, 2:... et lapis et lignum et ferrum hoc nomine contineatur 

2 6 

(şi piatra şi lemnul şi fierul intră în această denumire) şi Dig., 47, 2, 2, 55 (54): teii 

autem appelatione et ferrum et fustis et lapis et denique omne, quod nocendi causa 

habetur significatur (iar in denumirea de „telum" intră şi fierul şi bîta şi piatra şi în 

sfîrşit tot ce se foloseşte într-un scop de a vătăma [pe cineva] ...).

Cu alte cuvinte această atitudine era suficientă pentru aplicarea sancţiunilor 

prevăzute de lege 27 . — 

Urmărind să asigure penalizarea oricăror încercări de răzvrătire 

împotriva oligarhiei, legea stabileşte în acelaşi timp că simpla intenţie 

de a ucide (dolus malus) era suficientă pentru a justifica pedepsirea infractorului 

28 , dacă bineînţeles se concretizează în anumite forme materiale. 

Cu alte cuvinte manifestarea intenţiei de a ucide era suficientă pentru a 

atrage sancţiunea legii, deşi rezultatul material urmărit de intenţia dolosivă 

nu a fost realizat 29 . Iată de ce din punct de vedere represiv odată 

dovedită intenţia nu interesează dacă s-a realizat o simplă rănire a victimei 

şi nu uciderea ei 30 , sau dacă mijlocul folosit pentru crimă nu era 

potrivit pentru realizarea unei asemenea intenţii. 

Deoarece intenţia dolosivă este un element constitutiv al infracţiunii, 

crima săvîrşită prin culpă (sine dolo malo) nu intră sub prevederile legii 

Cornelia. 

Cît priveşte instigatorul la crima de omor sau cel ce-şi dădea concursul 

la realizarea: crimei erau asimilaţi cu făptuitorul şi pedepsiţi ca 

atare 31 . La aceste dispoziţii generale se aduce o excepţie care urmăreşte să 

ocrotească interesele partizanilor lui Sulla: omorul persoanelor trecute pe 

listele proscrişilor nu intra sub prevederile legii şi rămînea nepedepsit, 

într-adevăr după cucerirea puterii, Sulla a început o puternică represiune 

împotriva adversarilor săi, alcătuind liste speciale pe care erau trecute 

persoanele „suspecte". Acestea erau scoase de sub scutul *legii: cine le 

omora sau le jefuia era răsplătit. Averea proscrişilor era confiscată, 

iar sclavii lor eliberaţi. 

O altă dispoziţie interesantă a legii consta în faptul că dispoziţiile 

ei pedepseau omorul sau tentativa de omor fără să se ţină seama de 

condiţia socială a victimei: et qui hominem occiderit, punitur nori 

habita diferenţia, cuius condicionis hominem inter emit (şi cel ce a omorît 

un om este pedepsit, fără să se ţină seama de starea /socială/ a omului 

pe care 1-a omorît) 32 . Această dispoziţie îşi are explicaţia tot în politica 

sullaniană. La Roma, Sulla se sprijinea pe cei 10 000 de „cornelieni". 

Aşa erau denumiţi sclavii cetăţenilor condamnaţi şi omorîţi în timpul 

proscripţiilor, sclavi care căpătaseră libertatea şi dreptul de cetăţeni, dar 

care se bucurau de o condiţie socială inferioară. Cu ajutorul lor Sulla 

putea să-şi realizeze politica sa de violenţă şi de aceea sancţiona cu toată 

Astfel Cic. Phil., II, 4, 8 spune că partizanii lui Antonius care înarmaţi (cum 

2 7 

gladiis) se plimbau prin faţa senatului puteau fi priviţi juridiceşte drept infractori după 

textul acestei legi, 

In lege Cornelia dolus pro fado accipitur (în legea Cornelia intenţia dolosivă 

2 8 

este socotită [identică] cu [infracţiunea] consumată) spune Paul, Dig,, 48, 8, 7, pr. 

Cf. Seneca, De benef., 5, 14: latro est etiam antequam manus inguineat, gitia ad 

2 9 

occidendum iam animatus est et habeat spoliandi atque intcrficiendi voluntatem (infractor 

este cineva chiar înainte de a-şi fi pătat mîinile [cu sînge], întrucît a fost însufleţit 

de ideia de a omorî şi are voinţa de a fura şi de a ucide). 

Din punct de vedere al despăgubirii civile are valoare numai faptul realizat. 

3 0 

Vz. Dig., 9, 2, 11, 3; ibidem, 51, pr. 

31 Vezi Ulpian, Dig., 48, 8, 15 şi 29 5, 3, 12. 

Marcian, Dig., 48, 8, 1 2. 

3 2

puterea orice tentativă ce ar fi urmărit suprimarea acestora, ca fiind 

potrivnică politicii sale. 

Un alt capitol al legii Cornelia pedepsea pe acei care preparau, vindeau, 

păstrau sau administrau otravă pentru uciderea oamenilor (venenum 

necandi hominis causa) 3S ; sancţiunea legii privea deopotrivă pe 

făptuitori, cît şi pe complici şi tăinuitori 34 . 

Dispoziţiile legii se aplicau şi în materie de incendiu (lege Cornelia 

... tenetur... cuius dolo malo incendium factum erit = cade sub 

[prevederile] legii Cornelia... cel din a cărui vină a fost pricinuit un 

incendiu) 35 , fără a se face vreo deosebire — în aplicarea legii — dacă focul 

a pus în primejdie sau nu vieţi omeneşti 36 . 

Un capitol special era consacrat infracţiunilor pe care un magistrat 

putea să le săvîrşească în exerciţiul funcţiunii sale. Legea pedepsea pe 

magistratul care condamnase la moarte pe nedrept pe .cineva, fie folosind 

în acest scop o falsă mărturie, fie călcînd legea, fie lăsîndu-se mituit 

cu bani 37 . 

De asemenea legea trata în acelaşi fel mărturia falsă sau denunţul 

mincinos făcut în «copul de a se obţine condamnarea cuiva Ia pedeapsa 

capitală: quive falsum testimonium dolo malo dixerit, quo quis publico 

iudicio rei capitalis damnaretur (cel ce a depus o mărturie falsă cu intenţia 

ca cineva să fie condamnat — prin judecată — la pedeapsa capitala) 

38 . 

Pentru întocmirea acestei legi Sulla a avut aa model o lege antelerioară 

a lui C. Grachus, care însă avea o sferă de aplicare mult mai 

întinsă nefiind limitată numai lia procesele capitale. 

Infracţiunile prevăzute de legea Cornelia analizată mai sus erau 

judecate de un tribunal special 39 (quaestio perpetua), iar pedeapsa — denumită 

pedeapsa capitală 40 — consta în exil (aqtfae et igni interdictio) cu 

toate urmările ce decurgeau din această sancţiune (pierderea cetăţeniei, 

confiscarea averii, etc). 

O altă lege importantă promulgată de Sulla este lex Cornelia de 

falsis, care se ocupă de penalizarea falsurilor (falsa); anterior lui Sulla 

nu cunoaştem alte legi ciare să se fi ocupat de această problemă, afară de 

legea celor XII table 41 , ce cuprindea o dispoziţie privitoare la falsă mărturie. 

Este probabil că anterior lui Sulla aceste infracţiuni să fi căpătat o 

sancţiune din partea censorului (nota cansoria), sancţiune destul de efi- 

Marcian, Dig., 48, 8, 1. 1; Paul, Sent, V, 23, 1; Collat., 1, 2 şi VIII, 4. 

3 3 

Vz., Cic, pro Cluent., 54, 148 şi urm. 

3 4 

Marcian, Dig., ibidem, 1 pr.: cî. Cod., IX 1 (Imp. Filip) şi Collat. XII, 5. 

3 5 

Cf. Ulpian, Dig., 48, 10. 

3 6 

Marcian, Dig., 48, 8, 1, pr. si 1; Ulpian, ibidem, 4, pr. 

37 

3 

» Marcian, ibidem, 1, 1; Paul, Sent., V, 23, 1 şi Collat., I, 2; VIII, 4. 

Sînt unii care susţin că au existat două asemenea tribunale (Mommsen, Droit 

3 9 

public, III, 230) sau chiar mai multe (Rein, Criminalrecht der Römer, p. 414) specia 

Uzate pentru judecarea diferitelor infracţiuni prevăzute de această lege. 

Vezi Modestin, Dig., 50, 16, 103. 

4 0 

Aul. Gell., N. A., XII, 1, 53. 

41

cace dat fiind consecinţele pe care le atrăgea după sine această însemnare 

a censorului 42 . Sulla, pentru a pune capăt acestor fel de infracţiuni 

ce deveniseră din ce in ce mai frecvente în epoca tulbure a războaielor 

civile, periclitînd interesele oligarhiei senatoriale şi chiar a statului sclavagist, 

a organizat un tribunal special (quaestio perpetua) prin legea 

Cornelia de falsis, care enumera în acelaşi timp şi diferitele categorii de 

infracţiuni ce erau date în competenţa acestui tribunal. 

Este probabil că această lege să fi avut diferite capitole, fiecare capitol 

ocupîndu-se de un delict special din infracţiunea generică de falsum. 

Primul din ele privea falsificarea testamentului (tex Cornelia testatneniaria), 

care se putea realiza în felurite chipuri, enunţiativ enumerate de 

lege: ascunderea culpabilă a unui testament străin sau desfiinţarea lui 43 , 

substituirea unui testament cu un altul sau falsificarea numai a anumitor 

dispoziţiuni testamentare 44 , redactarea unui alt testament decît cel dorit 

de testator (quiue testamentum falsum scripserit, signaverit recitauent 

dolo malo ... = cel ce din viclenie a scris, semnat sau citit un [alt] testament 

[decît cel dorit de testator] 45 , precum şi deschiderea actului de ultimă 

voinţă înainte de moartea testatorului 46 . 

Despre falsificarea altor documente decît testamentul legea nu se 

ocupă. Textele care vorbesc despre aplicarea legii Cornelia în falsul diverselor 

documente publice sau private privesc o extindere posterioară a câmpului 

de aplicaţie a dispo-ziţiunilor legii de mai sus. 

Un al doilea capitol se referă la falsificarea metalelor preţioase, fie 

sub formă de bare metalice (lex Cornelia nummaria). Legea enumera operaţiunile 

care cădeau sub incidenţa ei: falsificarea sub orice formă a monezilor 

(adulterare), tratarea acestora cu substanţe caustice (laoare), topirea 

(conflare) şi răzuirea (radere) în scopul de a bate monezi cu greutate 

mai mică, precum şi orice altă operaţie, care ar aduce vreo schimbare 

titlului monezii oficiale (corrupere, vitiare) 47 . Aceleaşi sancţiuni se 

aplicau şi in cazul falsificării metalelor preţioase în bare tind arama, 

De asemenea este tot atît de posibil ,ca aceste infracţiuni să îi iăcut obiectul 

4 2 

unei plîngeri în faţa comiţiilor populare ca orice delict public (crimen) ce interesa ordinea 

socială sclavagistă. 

Paul, Dig., 48, 10, 2; qui testamentum amoverit, celaverit, eripuerit, deleverit... 

4 3 

rsignaverit (cel ce a sustras, ascuns, luat cu silnicie, şters literele. . . sau rupt pecetile 

unui testament); Paul, Sent., V. 25: . .. supresserit, amoverit, resignaverit, deleverit 

(cel ce a nimicit, sustras, rupt peceţile sau şters literele [unui testament]). 

Paul, Dig., ibidem, . . . interleverit, subiecerit şi Senet., ibidem. 

44 

« Paul, Dig., Inst., Iust., III, 18, 7; Ulpian, Dig., 47, 11, 6, 1, Paul Sent., cit. 

supra adaugă subiecerit lăsînd la o parte signaverit. In schimb in Sent., IV, 7, 1, formula 

este completă (cuprinde şi pe signaverit, termen care se referă şi la utilizarea 

de peceţi false în redactarea materială a testamentului; arg. Paul, Sent., V, 25, 1. 

Inst., IV, 18, 7 şi Modestin, Dig., 48, 10, 30), 

te Marcian, Dig., 48, 10, 5 şi Paul, Sent., V. 25, 7. 

Paul, Sent., V. 25, 1. Ulpian, Dig., 48, 10, 8, arată că legea se aplica şi celor 

47 

care nummos aureos partim raserint, partim tinxerint vel finxerit (cei care în parte 

au pilit, în parte au schimbat sau falsificat banii de aur). Cf. şi Ulpian, Dig., h. t. 9.

cositorul sau un alt metal inferior era acoperit cu un strat de aur sau 

argint şi comercializat ca şi cum ar fi în întregime din metal preţios 48 . 

In fine legea oprea folosirea monetelor false 49 . Un alt capitol al legii se 

ocupa de falsa mărturie şi de coruperea judecătorilor. Astfel se pedepsea 

acel care primise sau dăduse bani pentru o falsă mărturie siau încercase 

să corupă sau corupse pe judecător în vederea unei hotărîri favorabile 50 . 

Al patrulea capitol se referea la uzurparea de nume fials (ţalsum nomen), 

de rudenie (genus parentesque), de rang social (insignia... ordinîs) 

sau de grad militar (miliţia) în scopul de a intimida pe alţii 51 . 

In sfîrşit, un ultim capitol trata probabil despre supoziţia de parte, 

pe care o încadra tot printre infracţiunile de falsa 52 . 

Toate aceste pricini se judecau de un tribunal special (quaestio perpetua) 

55 şi pedeapsa era exilul (aquae et igni interdicto), ca în mai toate 

legile lui Sulla 54 ; legea sancţiona numai infracţiunea consumată, nu şi 

actele preparatorii ¡ale infracţiunii. 

Nu mai puţin importante sînt legile cu caracter poliţienesc promulgate 

de Sulla, ca lex Cornelia sumptuaria şi Cornelia de aleatoribus; prima 

lege fixa limita maximă a cheltuielilor îngăduite pentru ospeţe, funerarii 

etc. In acest chip, sub pretextul de a combate risipa şi luxul ostentativ, 

Sulla a găsit mijlocul ascuns de a supraveghea şi controla viaţa, particulară 

a cetăţenilor. 

Prin cea de a doua lege sînt interzise anumite jocuri de noroc, cu 

excepţia celor ce priveau întrecerile sportive. In acest chip statul intervenea 

tot mai activ în viaţa zilnică a cetăţenilor. 

La legile expuse mai sus trebuie să mai amintim o lege de repetundis 

şi una de peculatu 55 

care urmăreau să pedepsească deturnările şi delapidările 

făcute în dauna statului şi a oligarhiei senatoriale 56 

şi legea privitoare 

la combaterea adulterului şi a imoralităţii 57 , care luaseră largi proporţii 

mai ales în pătura conducătoare, ca o consecinţă a parazitismului 

acestei cliase, dezvoltat în urma cuceririi romane din bazinul mediteranian. 

§ 5. Ultimul secol al republicii romane este epoca în care vechea constituţie 

republicană îşi trăieşte ultimele ei zile de existenţă. 

Paul, Seni.. V, 25, 5 (quive aes inauraverit, argentaverit, quive, cum argentum 

4 8 

aurum poneret, aes stanumve subiecerit = cel ce a aurit sau poleit cu argint arama, 

sau cel care, dînd ca [zălog?] o bucată de aur sau argint, pusese [!a mijlocul ei] 

aramă sau cositor) şi Ulpian, Dig., 48, 10, 9. 

Ulpian, Dig., 48, 10, 9, 2: ne quis nummos stagneos plúmbeos emere venderé 

4 9 

dolo malo... (ca nimeni să nu cumpere sau să vîndă cu viclenie bani de plumb sau 

cositor). 

5 9 

Paul, Sent, V, 25, 2, şi Coli., 8. 5 2; Marcian, Dig., 48, 10, 1, 2. 

51 

Paul, ibidem, V. 25, 11—12. 

Macer, Dig., 48, 2, 11, 1 şi G. Rotbndi, Leges publicas, p. 357. In privinţa 

6 2 

acestor două din urmă capitole nu putem avea certitudinea dacă ele au făcut parte 

chiar în această formă din însuşi textul legii; bazîndu-ne pe sursele pe care le avem 

e greu de deosebit adausurile posterioare ce au fost făcute legii Cornelia în epoca 

imperială. 

Cic, De nat. deorum, III. 30, 74. 

5 3 

M Vezi Modestia, Dig., 48, 10, 33. 

Existenţa acestei legi este discutată: vezi Rotondi, cit., p. 360. 

56 

Existenţa unei legi Cornelia de vi şi de atnbitu este nesigură. 

5 6 

üsplfáiiMv y.oc! Jcoţpoaiivv;;; Plut. Paralela Lys. et Sulla, 111, 3, 

57

Constituţia republicană bazată pe puterea politică a adunărilor populare, 

pe autoritatea senatului şi pe privilegiile magistraţilor, recunoscute 

de legi şi obiceiuri, era strîns legată de viaţa statului cetate. Odată cu 

expansiunea militară a Romei dincolo de marginile peninsulei, apare o 

contradicţie între vechile forme de stat şi necesităţile marelui stat sclavagist, 

care cuprindea acum şi numeroase provincii; pe de altă parte — 

şi acest lucru este principal — frământările sociale luau forma unor violente 

răscoale duse de sclavi sau de masele de săraci împotriva claselor 

stăpînitoare. Singura salvare a clasei stăpinilor de sclavi era întronarea 

unui regim autoritar, care să fie capabil să înlăture prin violenţă mişcările 

maselor de sclavi şi de săraci şi totodată să poată exploata în modul 

cel mai potrivit cu interesele stăpânirii, întinsele provincii cucerite şi anexate 

Romei. 

Acest regim autoritar a îmbrăcat la început forma unor dictaturi personale, 

cu caracter militar, limitate in timp. 

Dictatura lui Sulla a fost una dintre acestea; precedată de alte dictaturi 

personale — mai mult sau mai puţin deghizate în forme constituţionale 

republicane — ea este urmată de principatul lui Pompeius şi lapoi 

de dictatura lui Caesar, pe care August o va permanetiza — cu foarte 

multă diplomaţie — sub forma diarhii, oare deşi teoretic însemna o impărţiie 

a puterilor între împărat şi senat, în practică asigura acestuia din 

urmă toate prerogativele constituţionale. De aceea regimul monarhic imperial 

se socoteşte definitivat sub August. 

Cu alte cuvinte dictaturile personale din ultima epocă a republicii 

romane au însemnat cîte un pas înainte în statornicirea regimului dictatorial 

imperial. 

Regimul dictatorial instaurat de Sulla a însemnat însă ceva mai mult 

clecît celelalte datorită ia două elemente: mai întîi regimul lui Sulla a familiarizat 

pe romani cu ideia monarhiei, întrucît constituţia pe care a 

dat-o Romei punea în fruntea statului un monarh cu puteri nelimitate; in 

ial doilea rînd legile penale promulgate în timpul dominaţiei sullaniene 

au creat modelul unei legislaţii eficace întru ocrotirea intereselor unei 

minorităţi, tot mai mult ameninţate de nemulţumirile maselor. 

Iată de ce până in epoca lui Iustinian sistemul penal rînduit de Sulla 

a constituit bazia dezvoltării dreptului penal roman. Rdma imperială a 

completat şi a lărgit sfera de aplicare a legislaţiei lui Sulla, dar nu a 

schimbat-o şi nici înlăturat-o; cel mult a înăsprit unele pedepse potrivit 

intereselor regimului imperial din epoca tîrzie. 

Aşa lex Cornelia de maiestate devine legea de bază în privinţa siguranţei 

imperiului roman, aplicîndu-se la mai toate infracţiunile îndreptate 

împotriva existenţei statului sclavagist sau împotriva persoanei împăratului. 

Dispoziţiunile legii Cornelia de falsis sînt extinse prin senatus consultul 

Libonian (sub împăratul Tiberiu) la o serie de cazuri neprevăzute 

în textul original, iar sub împăratul Hadrian legea Cornelia de sicariis 

et oeneficiis capătă o sferă de aplicare deosebit de largă 58 . 

6 8 

Vezi Paul, Seni, V, 23, 14; Ulpian, Dig., 48, 8, 4,1; Modestia, Dig., 48, 8, 11, pr.

Legea Cornelia de iniuriis este în epoca imperială sancţionată — pe 

Ungă acţiunea penală — de o acţiune civilă, confirmată de un rescript imperial 

al lui Antonin Caracalla 59 ; totodată acţiunea penală prevăzută de 

această lege capătă o aplicare mai largă putînd îi intentată în orice fel 

de injurie (chiar dacă nu era prevăzută în textul iniţial al legii Cornelia 60 , 

fiind sancţionată cu o pedeapsă aplicată de organele de stat. 

Legile lui Sulla capătă însă o aplicare mult mai extinsă în practica 

judiciară de fiecare zi datorită interpretării jurisconsulţilor şi jurisprudenţei 

instanţelor. 

Cît priveşte pedepsele acestea sînt înăsprite şi poartă tot mai vizibil 

un ciaracter de clasă: în mai toate infracţiunile prevăzute de aceste legi 

pedeapsa este deportarea (deportatio in insula) pentru păturile nobile (honestiores), 

iar pentru oamenii de rînd (humiliores), munca silnică (metalla) 

sau chiar moartea. 

Privit prin prizma evoluţiei istorice regimul lui Sullia apare ca un 

pas înainte spre statornicirea monarhiei. Spre deosebire de toate dictaturile 

personale din epoca republicană dictatura lui Sulla se apropie ce! 

mai mult de monarhia imperială de mai tîrziu, prin. toate trăsăturile ce 

o caracterizează. S-ar putea spune că dictatura lui Sulla anticipează cu 

mai bine de jumătate de secol monarhia ce se va instaura ca o nouă formă 

constituţională. 

Dîndu-şi seama — prin instinct sau printr-o intuiţie directă de acest 

lucru — Sulla abdică de bună voie de la conducerea statului, căruia îi 

dase o organizare ce nu era încă total potrivită cu starea socială a epocii 

sale, epocă pe care romanii o socoteau încă republicană. 

In acest chip abdicarea sa — neînţeleasă de istoricii din antichitate 

şi fireşte socotită ca fără sens pentru un om politic ambiţios ca şi Qaesar 

— apare ca învăluită într-un anumit tîlc şi străbătută de ironia, care caracteriza 

pe aristocratul Sulla: creatorul regimului monarhic renunţă la 

propria sa creaţie politică, care anticipase mersul fenomenelor sociale cu 

rnai bine de jumătate de secol, cu ferma convingere că interesele statului 

sclavagist roman în necontenita expansiune — şi tocmai de aceea mai 

puternic ros de contradicţii interne — vor cere ca opera şi legislaţia sa să 

capete din nou drept de cetate la Roma. 

VLADIMIR HANGA' 


Universitatea „V. Babeş" 

Această «acţiune a fost introdusă pe cale consuetudinară (arg. Paul, Senet, IV, 8) 

5 5 

şi apoi confirmată de rescriotul imperial: Ulpian, Dig., 47, 10, 7. 6, şi Marcian, 

ibidem, 37, 1. 

Paul, Sent., V, 14, 15. Pînă în epoca lui Iustinian victima avea alegerea între 

6 0 

acţiunea civilă şi cea penală (Inst., IV, 4, 10).

yrOJIOBHblE 3AKOHU cyjibi 


B HanaJie aBTop noKa3MBaeT xapaiaepHbie qepTbi anoxn CyjiJiM, KorAa 

paMCKoe oöuiecTBo òbino pa3T>eflaeMo HenpiiMiipiiMHMII npoTHBopeHHaMH. 

AHTaroHH3M MeajAy rocnoflCTByroiiiHM KJiaccoM, cocTaBJieHHbiM m 

pa3Hbix cjioeB, H MaccoË öeAHbix movevi H paôOB CTaHOBiiTca BCë CHjibHee. 

BepxyiiiKa; 3eAuieBJia/ie;ibiieB 

C03HaëT, HTO paöoBJiaAeJibHeCKa» neiAO- 

KpaTHa ywe He B COCTOHHHH ycTOHTb nepeA HOBMM noJioweHHeM Beiueft H 

noBTOMy BCë 6o;iee H ôoJiee opueHTHpyeTCH K flHKTaType ; B HanaJie flHKTa- 

Typa noHBJiHeTca B .HHHHOH H BpeMeHHOH topine, HO co BpeMeHeM OHa 

CTaHOBHTCH nOCTOHHHOM B (fopMe MOHapXHH. 

/J,HKTaTypa Jlioipra CyJiJibi npHHa,a,Jie>KHT K KaTeropHH AniaaTyp, npeAmecTByioiJj,HX 

MOHapxHMecKOH ciiCTeAie npaBJieHHH. B KaêcTBe „flHKTaTopa 

BBHjiy n3ÄaHiia naCbMeHHbix 3aKOHOB H opraHH3auiiti pecnyóJiHKH", CyJiJia 

AeJiaeT paa KOHcraTyiiHOHHbix petjaopM, HanpaßjieHHbix Ha yKpenj.eHHe npHBH- 

êrHÌì oârapxHH, HHTepecbi KOTopoö OH npeflCTaBâ^. OcodeHHo B3>KHM ero 

pe(|)opMbi B oö./iacTH yrcnoBHoro npaßa H cyAonpoH3BoßCTBa ; BTHMH peifjopjwaMii 

Cyjuia nojiowmi Hanajio IIOJIHOH penpeccaBHoß yroJioBHoM cncTeMe, 

KOTopan, — nocKOJibKy öbijia HanpaBJieHa Ha 3aiJj,HTy nHTepecoß MeHbiiraH- 

CTBa, — ÖMJia ncnoJib30BaHa IIOHTH Heii3MeHHo Ha npoTHÄeHHH BCeii MOHapxmecKoü 

snoxH flpeBHero Pirna. C STOH TOTCH 3peHna ero 3aKOHO^;aTeabHoe 

ÄeJio oKasajiocb oîeHb HTJOHHHM. 

3aK0HH, oÖHapoAOBaHHHe Cynnoü, paccMaTpHBatoTca aBTopoiu noonepe/mo. 

OH BoccTaHaBiiHBaeT nx coAepwaHne no AaHHbiM, noHeprmyTHM rjiaß- 

HbiM o6pa30M H3 TeKCTOB pniiCKHX topucTKOHcyjibTOB. BMecTe c TeM nocra- 

HOBJieHHH 3THX 3aKOHOB OÖ^HCHeHbl C TOHKH 3peHHfl OÖUieCTBeHBblX BOJIHeHHH, 

iipoH3omeflii]HX B Ty anoxy B PHMC, H B cooTBeTCTBHH 

AyeMHMH cyjiJiaHHaHCKofi ÜOÎHTHKOH. 

c iieJiHMH, npecjie- 

LES LOIS PÉNALES DE SYLLA 

(RÉSUME) 

L'auteur commence piar exposer les caractères spécifiques de l'époque 

de Sylla, pendant laquelle la société romaine était rongée par des contradictions 

irréconciliables. L'antagonisme entre la classe dominante, cornposée 

de diverses couches, et la masse des pauvres et des esclaves devient 

de plus en plus marqué. Les maîtres d'esclaves se rendent compte que la 

démocratie esclavagiste n'est plus capable de faire face à la nouvelle situation, 

et s'oriente de plus en plus vers la dictature. Celle-ci apparaît au 

début sous une forme personnelle et temporaire, mais finit par devenir 

permanente sous la forme de la monarchie. 

La dictature de Lucius Cornélius Sylla fait partie de la catégorie 

des dictatures qui ont précédé le système de gouvernement monarchique.

En sa qualité de ..dictateur pour donner des lois écrites et pour organiser 

la république", Sylla entreprend une série de réformes constitutionnelles 

destinées à consolider les privilèges de l'oligarchie dont il représentait les 

intérêts. Une importance particulière ont ses réformes concernant le droit 

pénal et l'organisation de la justice, par lesquelles il inaugure un système 

pénal répressif extrêmement complet, qui — étant destiné à défendre les 

intérêts d'une minorité — a, été utilisé, à peu de changements près; pendant 

toute l'époque monarchique de la Rome antique. A ce point de vue, 

l'oeuvre législative de Sylla s'est avérée des plus durables. 

L'auteur analyse les lois promulguées par Sylla et en reconstitue la 

teneur en se servant des données que nous offrent les textes des jurisconsultes 

romains. Il explique les dispositions de ces lois en les mettant en 

rapport avec les troubles sociaux qui agitaient Rome à cette époque et 

avec les visées de la politique de Sylla.

REGLEMENTAREA INFRACŢIUNII DE HULIGANISM 

IN LEGISLAŢIA PENALA A R. P. R * 

In interesul apărării or dinei in societatea socialistă este neapărat necesar 

ca cetăţenii să respecte regulile morale şi juridice de convieţuire 

socialistă. Pe măsura dezvoltării conştiinţei socialiste a oamenilor muncii, 

pe măsura in care pot aprecia importanţa regulilor de convieţuire in 

societatea socialistă, devine tot mai puternică represiunea îaţă de cei care 

nu respectă regulile de convieţuire, care dau dovadă de o vădită lipsă, de 

respect faţă de societate. 

Hotărîrea comună a Comitetului Central al P.M.R. şi a Consiliului de 

Miniştri din martie 1955 1 , ocupîndu-se cu unele probleme ale legalităţii 

populare, accentuiază in mod deosebit importanţa crescîndă a muncii politice 

In mase în domeniul educaţiei cetăţenilor în spiritul unor înalte calităţi 

morale, această muncă de educare însemnînd totodată o luptă hotărîtă 

împotriva tuturor manifestărilor care aduc atingere moralei comuniste şi 

dreptului socialist. 

Pe lîngă muncia de lămurire şi de educare dusă în mai multe direcţii, 

dreptul penal — una dintre ramurile importante ale sistemului unitar de 

drept socialist — are un rol important, contribuind — prin mijloacele şi 

posibilităţile ce-i stau la dispoziţie — în mod activ la reeducarea elementelor 

miai puţin conştiente, care încalcă regulile de convieţuire socială. 

Conştiinţa socialistă dezvoltată a majorităţii maselor largi populare şi 

crearea unei atitudini noi faţă de regulile de convieţuire socialistă, au făcut 

posibil legislaţiei noastre să sancţioneze sever pe cei care încalcă dispoziţiile 

legilor socialiste, tulburînd şi încâlcind prin atitudinea lor regulile 

formate în cadrul convieţuirii în societate. 

In apărarea regulilor de convieţuire socialistă constituie o etapă nouă 

decretul nr. 33/1955, care a introdus în codul nostru penal lairticolele 5784 

şi 5785 despre infracţiunea de huliganism. 

Asupra analizei conţinutului infracţiunii de huliganism şi delimitării 

acestei infracţiuni de alte infracţiuni, vom reveni mai tirziu. De diata 

aceasta să amintim doar atît că situaţia de fapt cuprinsă în conţinutul in- 

* Comunicare ţinută la sesiunea ştiinţifică a Univ. Babeş—Bolyai din mai 1955. 

completată cu unele date mai recente. Originalul apărut în ediţia maghiară a buletinului. 

HCM nr. 240 din 8 martie 1955, Colecţia de Hoiărîri şi Dtspoziţiuni ale Consiliului 

1 

de Miniştri al R.P.R., nr. 

15/1955.

iracţiunii de huliganism, pină la apariţia decretului nr. 33/1955, nu era legiferată 

drept o infracţiune unică, de sine stătătoare. Nu se poate contesta 

că şi înainte de apariţia decretului de mai sus s-au încălcat regulile 

de convieţuire socială, dîndu-se dovadă prin aceasta de o lipsă de respect 

faţă de regulile de convieţuire socială. Nici aceea n-o putem afirma că 

aceste acţiuni — măcar în parte — nu ar fi fost sancţionate. Unele — cum 

vom vedea mai jos — au fost sancţionate de legea penală drept contravenţii. 

Cartea a 111-a a codului nostru penal 2 despre contravenţii, abrogată 

în prezent, conţinea in cadrul conţinuturilor diferitelor contravenţii unele 

situaţii de fapt, oare in esenţă cuprindeau unele elemente, chiar şi unele 

cazuri ale actelor huliganice. Astfel, spre exemplu, legea pedepsea ridicarea 

sau desfiinţarea samavolnică a instalaţiilor de iluminat public (C. 

pen. art. 585/11/3); tulburarea liniştei locuitorilor prin ţipete, cîntece sau 

petreceri cu lăutari (C. pen. art. 587/2); tulburarea ordinei publice în 

localuri publice, tragerea cu armele de foc în oraş sau comună (C. pen. 

art. 587/1 I/l); tulburarea liniştei locuitorilor prin semnale de pericol fără 

nici un; motiv serios (C. pen. art. 587/II/2); provocare de scandal în public 

intr-o staire de beţie (C. pen. art. 591/1/2); aţîţarea cîinelui la trecători 

(C. pen. art. 592/1) etc. Toate aceste fapte au fost considerate drept contravenţii, 

atingind diferite obiecte juridice şi pedepsindu-se cu amendă 

neînsemnată sau eventual cu închisoare poliţienească pînă la o lună. 

Partea codului penal privitoare la contravenţii, reglementind şi contravenţiile 

împotriva ordinei publice, n-a putut cuprinde însă toate acţiunile 

întilnite in viaţa de toate zilele, al căror pericol pentru societate era 

evident. Multe acţiuni îndreptate împotriva ordinei publice rămîneau nesancţionate, 

dar şi cele reglementate în sistemul contravenţiilor aveau o 

importanţă neînsemnată din punctul de vedere al apărării societăţii, dată 

fiind sancţionarea lor uşoară. 

După cum este cunoscut, unele fapte sau fenomene sociale, privite prin 

prisma periculozităţii sociale, nu sînt stabile, neschimbătoare. Periculozitatea 

socială nu este o categorie stabilă, neschimbătoare. Conţinutul ei îl 

determină orinduirea social-economică, aspectul formelor luptei de clasă 

şi schimbarea sarcinilor statului. Prin urmare, într-o anumită orinduire 

socială, datorită schimbărilor intervenite in relaţiile sociale, unele acţiuni 

pot deveni periculoase pentru societate, intrînd în categoria infracţiunilor, 

pe cînd alte acţiuni, după încetarea periculozităţii lor sociale, încetează 

de a mai fi infracţiuni. 

Istoria declarării actelor huliganice drept infracţiuni dovedeşte de asemenea 

cele arătate mai sus. 

In dreptul sovietic, spre exemplu, pînă în anul 1940, actul huliganic 

comis pentru prima oară, din cauza periculozităţii lui reduse, era considerat 

ca o simplă abatere sancţionată în cadrul dreptului administrativ. 

2 

Cartea a fii-a a codului penal, în art. 579—597, a reglementat contravenţiile. 

Cartea a IlI-a despre contravenţii a fost abrogata prin decretul nr. 184/1954 publicat 

în B. Of. nr. 25 din 21 mai 1954. In prezent contravenţiile sînt reglementate în cadrul 

dreptului administrativ.

,.Prin dezvoltarea deosebită a culturii socialiste şi prin consolidarea regulilor 

de convieţuire socialistă — accentuiază prof. A. A. Gherţenson — 

orice acţiune huliganică ia devenit trejptat periculoasă pentru societate, astfel 

incit în sensul legii create In 1940, orice iormă a huliganismului a devenit 

infracţiune. In felul acesta creşterea periculozităţii sociale a atitudinii 

huliganice a făcut ca huliganismul dintr-o abatere sancţionată pe 

cale administrativă, să devină o infracţiune sancţionată de lege" 3 . 

In dreptul penal din ţaira noastră, pină in 25 februarie 1955, actele 

huliganice nu constituiau infracţiuni, periculozitatea lor socială fiind redusă 

faţă de problemele vitale ale construcţiei socialiste. 

După ce s-a format şi s-a consolidat unitatea politico-morală a poporului 

muncitor — şi drept urmare s-a întărit legalitatea populară — 

s-a pus un accent deosebit pe consolidarea iregulilor de convieţuire socialistă. 

Apărarea ordinei obşteşti a necesitat o apărare mai accentuată — 

penală. Datorită acestor condiţiuni a apărut decretul nr. 33/1955 care, 

completînd codul nostru penal, sub titlul „Infracţiuni contria ordinei 

obşteşti" a introdus sancţionarea actelor „huliganice" 4 . 

In condiţiile regimului nostru democratic popular, actele huliganice 

reprezintă un atentat (atac) deschis împotriva regulilor de convieţuire socială. 

Această definiţie generală a huliganismului nu este insă îndestulătoare, 

deoarece orice infracţiune constituie o atingere a vreunei reguli de 

convieţuire. Pentru existenţa infracţiunii de huliganism este nevoie ca 

fapta săvîrşită: 

a) prin caracterul său să pericliteze ordinea obştească; 

b) să exprime lipsa de respect a făptuitorului faţă de societate. 

La stabilirea infracţiunii de huliganism trebuie să fim foarte prudenţi 

in privinţa aprecierii regulii de convieţuire încălcate. In. cazul unei simple 

abateri neînsemnate de natură morală, nu se poate stabili infracţiunea 

huliganismului. Atitudinea lipsită de respect faţă de societate se exprimă 

din partea făptuitorului prin încălcarea unei însemnate reguli de convieţuire 

socială. Aceasta ne arată şi decizia de îndrumare din 29 aprilie 1939 

a Plenului Tribunalului Suprem al U.R.S.S., care accentuează că „nu oricare 

încălcare a ordinei publice trebuie să atragă după sine răspundere 

penală" 5 . 

Sînt unele fapte care la prima privire conţin elementele conţinutului 

infracţiunii de huliganism, adică sînt formate din acţiuni săvîrşite în scopul 

exprimării lipsei de respect faţă de societate şi care încalcă regulile de 

convieţuire socialistă, dar care sint atît de neînsemnate, avînd periculozi- 

3 

Dreptul penal sovietic, Partea generală, Manual pt. universităţi, Ediţia a 4-a, 

Budapesta, 1951, p. 8 (în limba maghiară). 

* Titlul XVII despre „Infracţiuni contra ordinii obşteşti" sub care figurează art. 

578 4 

şi 578 5 

, a fost introdus în codul penal prin decretul nr. 33 publicat în B. Of. nr. 4 

clin 25 febr. 1955. Textul art. 578 4 

din C. pan. este următorul: „Săvîrşirea în scopul 

manifestării lipsei de respect iată de societate, de acte sau gesturi, ori profesarea de 

expresii lipsite de cuviinţă şi prin care se încalcă regulile de convieţuire socialistă, 

constituie infracţiunea de huliganism şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 

3 luni la 2 ani". 

5 

Drept penal sovietic. Partea specială. Editura de Stat pentru Literatură ştiinţifică. 

Bucureşti, 1953, p. 448.

tate socială aşa de redusă, incit se situează in afara sferei de aplicare a 

dreptului penal şi pot fi sancţionate eventual pe cale administrativă ca 

simple contravenţii (abateri). 

Dintre hotărlrile Consiliului de Miniştri care stabilesc contravenţiile 

aparţinătoare dreptului administrativ şi sînt reglementate prin decretul 

nr. 184/1954, amintim „Instrucţiunile privind sancţionarea contravenţiilor 

la paza şi ordinea obştească", publicate în Colecţia de Hotărîri şi Dispoziţii 

ale Consiliului de Miniştri al R.P.R. nr. 34 din 23 iunie 1954. 

Unele articole ale acestor instrucţiuni pot fi aplicate in majoritatea 

cazurilor atunci, cînd aparent avem de-a face cu o acţiune huliganică, dar 

gradul de pericol social al acţiunii săvîrşite nu este atît de mare, ca să 

atragă după sine răspundere penală. 

Trebuie deci să procedăm cu atenţie deosebită în acele cazuri cînd 

încălcarea regulei de convieţuire nu prezintă un griad de pericol social maire. 

La judecarea fiecărei acţiuni trebuie să avem în vedere toate circumstanţele 

personale ale făptuitorului, atitudinea lui, obiceiurile formate în societate, 

modul de săvîrşire a faptei, precum şi scopul urmărit de făptuitor. 

După cum am mai accentuat, pentru ca să se realizeze infracţiunea de 

huliganism, este absolut necesar ca regula de convieţuire, încălcată şi modul 

încălcării să fie însemnate, prin urmare făptuitorul prin fapta sa să 

creeze o situaţie dezavantajoasă apreciabilă. Ce anume este o regulă de 

convieţuire importantă şi cînd considerăm încălcarea ca fiind gravă, urmează 

să se stabilească după caz prin aprecierea judecătorului, pe baza 

cunoaşterii regulilor de convieţuire socialistă, a analizei profunde şi amănunţite 

a tuturor împrejurărilor de fapt ale cazului concret. In privinţa 

aceasta nu se pot da înainte indicaţiuni enumerative. 

Astfel, spre exemplu, Tribunalul popular al raionului Luduş 6 , a calificat 

drept încălcare de reguli însemnate de convieţuire şi deci drept faptă 

periculoasă pentru societate, fapta inculpatului - V. I., constînd în aceea 

că, cu ocazia unui bal în satul Lechinţa şi-a condus vaca în casa culturală 

intre dansatori, provocînd panică în rîndul celor adunaţi. Tribunalul 1-a 

declarat vinovat în săvîrşirea infracţiunii de huliganism şi 1-a condamnat 

la o lună închisoare corecţională. După cum ne arată exemplul de mai 

sus, fapta lui V. I. constituie infracţiune de huliganism, deoarece atitudinea 

de a fi adus o vacă în mijlocul celor adunaţi la bal a exprimat o totală 

lipsă de respect faţă de un grup de oameni, a încălcat o regulă de 

convieţuire însemnată, a împiedicat distracţia celor adunaţi, provocînd 

panică şi scandalizînd pe cei prezenţi şi perieiitînd prin aceasta ordinea 

obştească. 

Ţinînd seama de textul art. 5784 din codul penal şi bazîndu-ne pe trăsăturile 

expuse mai sus, infracţiunea de huliganism o putem defini astfel: 

Constituie infracţiune de huliganism orice acţiune periculoasă pentru 

societate, a cărei scop este exprimarea lipsei de respect faţă de societate 

şi care prin încălcarea regulilor de convieţuire socialistă periclitează ordinea 

obştească. 

6 

Sentinţa penală nr. 365 din 23 martie 1956 a Tribunalului popular al raionului 

Luduş.

Articolul din codul penal incriminind huliganismul, spre deosebire 

de formele de redactare de pină acum, este foarte elastic in redactarea lui. 

Acest articol, completînd golurile de pină acum, cuprinde apărarea acelor 

reguli de convieţuire socialistă, care pină atunci nu au fost apărate de 

dreptul penal. Această definiţie generală dată de articolul de mai sus, în 

majoritatea cazurilor este justă, însă în unele cazuri provoacă dificultăţi 

in delimitarea faptelor şi justa lor calificare juridică. Cea mai miare dificultate 

se datoreşte faptului că articolul de mai sus nu determină acţiunile 

formînd latura obiectivă ia infracţiunii de huliganism. Aceasta se justifică 

prin faptul că atitudinile pot fi foarte variate, astfel încît nici nu am putea 

avea asemenea pretenţii şi numai studiind cazurile cristalizate în practica 

judecătorească şi urmând calea arătată de literatura juridică putem construi 

un sistem schematic, care să ne apropie de perspectiva rezolvărilor, 

în cele ce urmează vom examina trăsăturile (elementele) conţinutului infracţiunii 

de huliganism. 

Obiectul juridic al acestei infracţiuni este ordinea obştească. Aceasta 

se exprimă şi prin faptul că articolele care sancţionează această infracţiune, 

legiuitorul le încadrează sub titlul nou denumit „Infracţiuni contra ordinii 

obşteşti". 

Noţiunea de „ordine obştească", formînd obiectul juridic al infracţiunii 

de huliganism, trebuie delimitată de noţiunea de ,,ordine socială" 

şi „ordine constituţională". Ordinea obştească este o noţiune mult mai largă 

decît cele două amintite mai sus, cuprinzînd totalitatea regulilor privitoare 

la convieţuire socială existente într-o anumită orînduire socială. Prin urmare, 

în cazul nostru, obiectul juridic al articolului 578 4 

din C. pen. este 

totalitatea regulilor privitoare la convieţuirea socială în societatea socialistă. 

Una dintre trăsăturile importante ale infracţiunii de huliganism — 

ţinind seama de cele enunţate mai sus — constă tocmai în faptul că prin 

încălcarea regulilor de convieţuire socialistă se aduce o atingere ordinei 

obşteşti. Prin această infracţiune se lezează în ultimă instanţă tocmai ordinea 

obştească. 

Pare să fie în contradicţie cu cele arătate mai sus faptul că majoritatea 

acţiunilor huliganice se săvîrşesc faţă de persoane. Or, această împrejurare 

— adică săvîrşirea faptei în dauna persoanelor — în realitate 

nu schimbă prin nimic constatările noastre de mai sus. In asemenea cazuri, 

în afară de scopul urmărit de făptuitor şi caracterul împrejurărilor 

comiterii faptei, atingerea obiectului juridic va fi acel criteriu distinctiv 

sigur, care va delimita actele de huliganism de alte obiecte juridice: de 

grupul infracţiunilor îndreptate împotriva integrităţii corporale, onoarei, 

averii etc. a persoanelor. In consecinţă obiectul nemijlocit al faptei (corp 

uman, bunuri) nu influenţează posibilitatea de a stabili exact obiectul 

juridic. 

Avînd în vedere obiectul juridic specific al infracţiunii de huliganism, 

nu este exclusă nici posibilitatea ca această infracţiune să formeze concurs 

ideal cu alte infracţiuni. Spre exemplu, prin săvîrşirea unei acţiuni huliganice 

se provoacă mari pierderi în proprietatea obştească.

Codul nostru penal, declarînd drept infracţiune atitudinile certăreţe 

îndreptate contra ordinii obşteşti, foloseşte termenul de huliganism. 

Această denumire a infracţiunilor îndreptate contra ordinii obşteşti poate 

duce în multe cazuri la interpretări greşite. Termenul de huliganism are 

mai multe înţelesuri in opinia publică, datorită faptului că cei oare au 

luat parte în pogromurile din Rusia ţaristă au fost numiţi „huligani" 7 . 

In cazul nostru, sub huliganism înţelegem numai atitudinile care încalcă 

ordinea obştească şi dispreţuiesc regulile de convieţuire socială. 

Latura obiectivă a infracţiunii de huliganism o constituie acte sau 

gesturi, ori expresii lipsite de cuviinţă, prin care se încalcă regulile de 

convieţuire socialistă. Prin aceasta articolul 5784 C. pen. a determinat 

numai trăsăturile cele mai generale ale acţiunilor de comitere, deoarece 

nu poate înşira în mod taxativ toate modurile de comitere concrete, prin 

care se pot realiza actele huliganice. Asemenea încercări n-ar avea nici 

un folos şi ar fi de neconceput, deoarece regulile de convieţuire în societate 

sint laşa de variate, încît nu se pot înşira în mod amănunţit toate acţiunile 

care constituiesc încălcări ale acestor reguli. 

La fel codul penal sovietic, care a incriminat întîia oară huliganismul, 

tocmai din cauza varietăţii acţiunilor huliganice, la determinarea laturei 

obiective n-a căutat să ajungă la o construcţie completă. Ba mai mult, art. 

74 al codului penal al R.S.F.S.R. enunţă doar atît că „actele huliganice săvîrşite 

în întreprinderi, instituţii şi locuri publice se pedepsesc cu închisoare 

pe termen de 1 an", fără a mai specifica ce înţelege prin huliganism. 

Să vedem acum care sînt acele tipuri de acţiuni concrete care, potrivit 

dispoziţiilor dreptului nostru penal, pot constitui infracţiune de huliganism. 

Distrugerea sau degradarea de bunuri fără vreun motiv, cuprinzînd; 

spargerea geamurilor, vitrinelor, distrugerea reclamelor luminoase, degradarea 

sau murdărirea clădirilor şi gardurilor, degradarea localurilor sau 

instalaţiilor destinate distracţiei sau confortului locuitorilor, distrugerea 

plantelor din grădini, parcuri etc, constituie huliganism, cînd făptuitorul 

săvîrşeşte fapta nu din motive îndreptate împotriva unor persoane concrete, 

ci cu scopul de a da dovadă de lipsă de respect faţă de societate, deci acţiunea 

autorului nu are alt motiv, decît dispreţuirea regulilor de convieţuire 

în societate. Nu constituie deci huliganism fapta săvîrşită din motive de 

răzbunare personală, dorinţa de a obţine un folos material sau alte asemă 

nătoare. In caizul stabilirii infracţiunii de huliganism totdeauna este necesar 

ca motivul săvîrşirii acţiunii să fie dorinţa de a distruge sau degrada 

fără vreun motiv. In toate acele cazuri, cînd distrugerea sau degradarea 

unui bun nu este lipsită de motive, deci făptuitorul este condus de alte 

motive decît cele huliganice, nu mai avem de-a fiace cu huliganism, ci cu 

infracţiunea de distrugere sau degradare de bunuri obşteşti (art. 536 3 

C. pen.) sau cu delictul de degradare a lucrului altuia (iad. 559—560 

C pen.). 

Cuvîntul este de origine engleză şi înseamnă „plebe sălbatică". Vezi: Dicţionarul 

7 

de cuvinte străine, Ediţia Szikra, Budapesta, 1951, p. 157. In terminologia juridică 

maghiară această nouă infracţiune este denumită „garâzdasâg".

Dacă autorul acţionează fiind condus de scopul de a distruge fără 

vreun motiv, dar totodată cauzează pagube însemnate şi avutului obştesc 

sau personal, se poate stabili şi un concurs ideal de infracţiuni. 

In privinţa unei asemenea fapte a iadus hotărâre Tribunalul popular 

al raionului Luduş 8 , în cazul inculpaţilor S. C. şi B. I. trimişi în judecată 

pentru delictul de huliganism şi delictul de degradare a avutului obştesc. 

Inculpaţii au săvîrşit o serie de acte de huliganism: cu ocazia unui bal 

în satul Qrindeni au insultat cu cuvinte murdare tineretul care dansa; a 

doua zi au tulburat un spectacol de cinematograf; în drum spre casă iau 

lovit câinele unui locuitor; au spart geamurile de la gazeta de perete a 

Sfatului popular; după cîteva zile au cioplit scările de lemn ale şcolii elementare 

locale şi au distrus — fiind conduşi exclusiv de scopul de a distruge 

— crescătoria de viermi de mătase aflătoare într-o clasă. 

Tribunalul popular al raionului Luduş a achitat pe inculpaţi de sub 

învinuirea de huliganism, stabilind în sarcina inculpaţilor numai infracţiunea 

de distrugere in dauna avutului obştesc, deşi faptele inculpaţilor 

săvîrşite în serie dovedesc clar, că au fost conduşi exclusiv de dorinţa de a 

distruge fără vreun motiv, de dorinţa de a da dovodă de lipsă de respect 

faţă de regulile de convieţuire socialistă. Iată de ce faptele inculpaţilor 

conţin elementele huliganismului, ceea ce însă nu a fost stabilit prin sentinţa 

Tribunalului popular al raionului Luduş. Tribunalul popular trebuia 

să-i condamne pe inculpaţi in primul rînd pentru infracţiunea de huliganism, 

dar — ţinînd seama de faptul că s-au adus pagube însemnate şi 

avutului obştesc — avea posibilitatea să stabilească in concurs ideal cu 

infracţiunea de huliganism şi infracţiunea de distrugere (degradare) a avutului 

obştesc. 

Tribunalul popular al raionului Sărmaş 9 a condamnat pe inculpatul 

T. J. în temeiul disp. art. 559 C. pen. la o lună închisoare corecţională, iar 

pe baza disp. art. 5784 C. pen. la trei luni închisoare corecţională, constatând 

în fapt că inculpatul a pătruns în livada cetăţeanului B. S. şi după 

consumarea unei cantităţi de struguri, a rupt parii de la viţă, a lovit pe 

păstorul care 1-a surprins, apoi a început să distrugă puieţii de cireşi. 

Tribunalul popular al raionului Sărmaş prin sentinţa adusă a calificat 

în mod just fapta inculpatului potrivit art. 559 şi 5784 C. pen., deoarece 

fapta inculpatului T. J. în afară de infracţiunea de huliganism, constituie 

şi delictul de degradare a bunului altuia prin aceia că a produs pagubă 

însemnată în livada lui B. S. 

In asemenea cazuri deci, tind în urma săvârşirii infracţiunii de huliganism 

se cauzează o pagubă însemnată prin degradarea de bunuri, se 

poate stabili un concurs ideal de infracţiuni. 

Jignirea simţului de pudoare. Art. 429 C. pen. declară drept infracţiune 

actele, gesturile sau orice manifestări verbale cu caracter obscen, 

8 

Sentinţa penală nr. 704 din 2 august 1955 a Tribunalului popular al raionului 

Luduş. 

9 

Sentinţa penală nr. 1258 din 26 noiembrie 1955 a Trib. pop. al raionului Sărmaş. 

Trib. regional Cluj, prin decizia penală nr. 854 din 2 februarie 1956, a confirmat sentinţa 

instanţei de fond.

care aduc atingere bunelor moravuri sau simţului de pudoare a persoanelor 

prezente. 

După incriminarea huliganismului se pune întrebarea, dacă — în 

urma incriminării huliganismului — dispoziţiile art. 429 C. pen. s-au abrogat 

în mod tacit? 

Răspunsul nostru nu poate fi decît negativ, deoarece în. viaţă se pot 

ivi cazuri, cînd făptuitorul aduce atingere simţului de pudoare a persoanelor 

prezente, dar scopul său nu se îndreaptă la provocare de scandal, la 

încălcarea ordinei obşteşti. In astfel de cazuri fapta se califică totdeauna 

conform art. 429 C. pen. Problema subsidiarităţii în aplicarea acestor două 

dispoziţiuni legale se rezolvă în baza stării de fapt concrete. Instanţa va 

aprecia de la caz la caz şi în cunoştinţa amănunţită a tuturor împrejurărilor 

de fapt ale cauzei va hotărî asupra articolului de lege de aplicat. 

Practica noastră judecătorească în acest domeniu nu are încă un punct 

de vedere unitar. Au fost deja cazuri, cînd acţiunea de jignire a simţămîntului 

de pudoare a fost calificată drept huliganism, dat fiind faptul că 

autorul a avut scopul de a scandaliza pe cei prezenţi, de a încălca ordinea 

obştească. 

Astfel, spre exemplu, Tribunalul popular al raionului Sărmaş 10 , 1-a 

găsit vinovat pe inculpatul, O. V. în săvîrşirea infracţiunii de huliganism, 

constînd în faptul de a fi constrîns pe D. V. — dezbrăcat şi stropit de 

inculpat — să intre în curtea vecină, unde se găseau mai multe femei, 

în acest caz, după părerea noastră, Tribunalul popular al raionului Sărmaş 

în mod just a calificat fapta inculpatului O. V. drept huliganism, deoarece 

din modul de săvîrşire reiese clar că scopul inculpatului a constat în dorinţa 

de a încălca ordinea obştească. In asemenea cazuri fiapta urmează 

a fi calificată drept huliganism conform art. 5784 C. pen. si nu cont 

art. 429 C. pen. 

împiedecarea distracţiei altora. Cuprinde toate felurile de acţiuni care 

au ca scop să tulbure pe alţii în distracţia lor, prin scandal sau panică 

la teatru, cinematograf, săli de concerte, restaurante şi alte locuri publice. 

Cuprinde şi purtarea scandaloasă pe care o au în general persoanele în 

stare de ebrietate. 

Tribunalul popular al raionului Luduş 11 

a ţinut seama de cele arătate 

mai sus, cînd i-a declarat vinovaţi de huliganism pe inculpaţii C. I.şiL. N., 

care cu ocazia unui bal organizat în căminul cultural au insultat mai 

multe fete în timpul dansului, au împiedicat distracţia celor adunaţi şi 

prin atitudinea lor certăreaţă au produs scandal şi panică în rîndul celor 

adunaţi, astfel că petrecerea s-a şi întrerupt. 

înjurături şi cuvinte -murdare rostite în locuri publice neadresate 

nimănui, dar care de ţapi jignesc pe toţi cei prezenţi. In cazul cînd acţiu- 

10 

Sentinţa penală nr. 1256 din 26 noiembrie 1955 a Tribunalului popular al raionului 

Sărmaş. Tribunalul regional Cluj, prin decizia penală nr. 666/1956, a confirmat 

sentinţa instanţei de fond. 

11 

Sentinţa penală nr. 1243 din 30 decembrie 1955 a Tribunalului pop. al raionului 

Luduş. Trib. regional Cluj, prin decizia penală nr, 202 din 9 ianuarie 1956 a confirmat 

sentinţa instanţei de fond.

nea se îndreaptă în mod -vădit către o persoană bine determinată, avem 

de-a face cu delict de injurie prev. de art. 512—513 C. pen. 

Tribunalul popular al raionului Năsăud 12 a condamnat pe inculpatul 

V. I. lia trei luni închisoare corecţională în temeiul art. 5784 C. pen. pentru 

faptul că trecînd prin faţa casei lezatului, a început să injure prin cuvinte 

murdare, neadresîndu-se nimănui în mod concret şi revoltînd prin atitudinea 

sa ,pe trecătorii din stradă. 

Din actele şi lucrările de la dosar reiese că inculpatul era în relaţii 

duşmănoase cu persoana către a cărei casă a rostit cuvintele înjurătoare. 

în urma recursului, Tribunalul regional din Cluj, ca instanţă de recurs, 

pe lîngă schimbarea calificării faptei, a modificat sentinţa primei instanţe, 

calificând fapta inculpatului drept delict de injurie, motivîndu-şi hotărârea 

prin aceea că, din fapta inculpatului nu rezultă că ar fi intenţionat să 

dea dovadă de lipsă de respect faţă de societate, săvârşirea faptei bazînduse 

pe o veche duşmănie între inculpat şi lezat. înjurăturile adresate către 

casa lezatului erau adresate lezatului însuşi. Instanţa de fond n-a examinat 

cu destulă atenţie toate împrejurările cauzei, n-a cercetat scopul inculpatului 

şi antecedentele faptei şi astfel a ajuns la o greşită calificare a 

faptei inculpatului. 

In schimb în mod just a calificat fapta inculpatului M. G. drept huliganism, 

Tribunalul popular al oraşului Cluj 13 constatînd în fapt că inculpatul 

a început să înjure cu cuvinte necuviincioase într-un restaurant 

de stat din Cluj, fără a se adresa nimănui în mod direct, dar de fapt 

insultând pe toţi cei prezenţi, pe urmă a început să se lege de consumatori 

şi însfîrşit a spart mai multe pahare. 

Iniţierea bătăii în locuri unde nu se găsesc alte persoane. Acest act 

urmează a îi calificat drept huliganism atunci când autorul Începe bătaie, 

atacând pe cineva fără nici un motiv şi atitudinea lui nu poate fi explicată 

prin nici un motiv personal. Dacă între inculpat şi cel lezat a existat 

vreun motiv personal, care să explice bătaia, atunci infracţiunea trebuie 

calificată potrivit art. 470, 471, 472 sau 473 C. pen., după'împrejurările 

cauzei. Accentuăm că numai un atac nemotivat, o atitudine certăreaţă 

poate fi calificată drept huliganism. 

Acest punct de vedere a fost acceptat de către Tribunalul popular al 

oraşului Cluj 14 , cînd a adus sentinţa în cauza inculpatului B. V., pe care 

1-a condamnat la un an închisoare corecţională pe baza art. 578 4 

C. pen., 

constatînd în fapt că inculpatul într-o seară, fiind in stare de ebrietate, 

1-a atacat pe stradă pe V. E., care venea spre el. L-a lovit pe lezat cu 

pumnul în faţă, cauzîndu-i leziuni corporale ce s-au vindecat în 8 zile 

conform certificatului medical aflător în dosar.. 

1 2 

Sentin|a penală nr. 1624 din 12 iulie 1955 a Tribunalului popular al raionului 

Năsăud. Trib. reg. Cluj, prin decizia nr. 5120/1955, a confirmat sentinţa instanţei de 

fond. 

13 

Sentinţa penală nr. 2694 din 21 noiembrie 1955 a Tribunalului popular al 

oraşului Cluj. Tribunalul regional Cluj, prin decizia nr. 13 din 2 ianuarie 1956, a 

confirmat sentinţa instanţei de fond. 

14 

Sentinţa penală nr. 978 din 29 aprilie 1955 a Tribunalului popular al oraşului 

Cluj.

Bătaia în localuri publice, iniţierea bătăii în locuri publice printr-o 

purtare provocatoare, indiferent de existenţa sau lipsa motivelor personale. 

Dacă bătaia are loc în public indiferent de existenţa sau lipsa motivelor personale, 

actul întruneşte elementele conţinutului infracţiunii de huliganism, 

deoarece autorul nu atacă numai persoana lezată, ci prin atitudinea lui 

periclitează şi ordinea obştească. In asemenea cazuri nu contează motivele 

personale care au dus la conflict între lezat şi inculpat. 

Să lămurim acest caz cu un exemplu din practica judiciară sovietică. 

Tribunalul popular al oraşului Samarcand, raionul Sapschi 15 , 1-a condamnat 

pe inculpatul Vahidov conform art. 97i partea I. a codului penal 

al R.S.S. Uzbece la cinci ani privaţiune de libertate, constatând în sarcina 

inculpatului comiterea huliganismului. Vahidov s-a făcut vinovat prin 

aceea că la şedinţa femeilor ţinută în localul cinematografului de vară din 

localitate, a insultat-o pe fosta lui soţie cu nişte cuvinte incalificabile, a 

împins-o la pămint şi a lovit-o, săvîrşind toate acestea din pricina deosebirii 

de vederi ce exista între ei. 

Tribunalul Suprem al R.S.S. Uzbece, examinînd cauza pe cale de supraveghere, 

a modificat sentinţa Tribunalului Popular, calificînd fapta lui 

Vahidov drept vătămare uşoară a integrităţii corporale şi condamnind pe 

inculpat la un ian închisoare corecţională. 

In urma protestului preşedintelui Tribunalului Suprem al U.R.S.S., 

colegiul penal, examinînd din nou cauza, a constatat că Tribunalul Suprem 

a! R.S.S. Uzbece a calificat greşit fapta lui Vahidov cont art. 187 C. pen. 

al R.S.S. Uzbece şi n-a apreciat just periculozitatea socială a faptei inculpatului, 

care prin conţinutul său depăşeşte limitele unei uşoare leziuni 

corporale, constituind o încălcare vinovată a ordinei obşteşti şi o vădită 

lipsă de respect faţă de regulile de convieţuire socialistă. Astfel fiind, instanţa 

de fond in mod just a calificat fapta inculpatului Vahidov drept 

huliganism. 

După cum reiese şi din exemplul de mai sus, în cazul iniţierii unei 

bătăi publice, pe lingă leziunile corporale, această bătaie devine şi un act 

de huliganism, dacă conţinutul faptei autorului depăşeşte limitele diverselor 

forme ale leziunilor corporale. 

Tulburarea llniştel altora de asemenea poate constitui infracţiune de 

huliganism, dar numai atunci cînd tulburarea nu se săvîrşeşte datorită 

unor antecedente şi motive personale. In caz contrar fapta constituie delictul 

de tulburare a liniştei personale prev. de art. 523 alin. 3 C. pen. Unele 

dintre instanţele noastre de fond, neţinînd seamă de deosebirea fundamentală 

ce există între cele două delicte, califică drept huliganism orice acţiuni 

care tulbură liniştea personală. Astfel Tribunalul popular al raionului 

Tirgu Mureş 16 1-a declarat vinovat pe inculpatul K- A. în infracţiunea de 

huliganism prev. de art. 578 4 

C. pen. şi 1-a condamnat la o lună închisoare 

corecţională, constatînd în fapt următoarele: inculpatul fiind paznic 

15 

Sudebnaia Practica (Practica Tribunalului Suprem al U.R.S.S., nr. 7/1951, p. 20, 

cazul nr. 14), (în limba rusă). 

16 

Decizia penală nr. 2610 din 9 decembrie 1955 a Tribunalului regional Tîrgu 

Mureş.

de noapte in satul său, a bătut între orele ,1—2 (noaptea) la geamul locuitorilor 

F. A., K- I., I. R- şi B. S. ca să dovedească existenţa unei paze de 

noapte şi neadevărul celor susţinute de unii, cum că securitatea obştească 

a comunei în timpul nopţii nu este asigurată. 

Tribunalul regional din Tîrgu Mureş, ca instanţă de recurs, în decizia 

sa adusă în această cauză, a arătat că instanţa de fond a calificat în mod 

greşit fapta inculpatului drept huliganism, deoarece inculpatul prin fapta 

sa nu a vrut să încalce ordinea obştească şi nu a intenţionat să-şi exprime 

dispreţul faţă de societate. Tribunalul regional a relevat faptul că între 

inculpat şi lezaţi, anterior comiterii faptei, existaseră dese certuri tocmai 

datorită faptului, că lezaţii s-au plîns că paza de noapte nu funcţionează 

mulţumitor în comună. Astfel fiind, fapta inculpatului nu poate fi calificată 

drept huliganism, aceasta întrunind numai elementele conţinutului infracţiunii 

de tulburare a liniştei personale prev. de art. 523 C. pen. 

Tribunalul popular al raionului Turda 17 

în schimb a calificat just drept 

huliganism fapta inculpatului N. I., care stînd în faţa casei lui P. J. a tulburat 

liniştea locatarilor prin strigăte puternice şi ameninţări. 

Dintre acţiunile de comitere ne-am ocupat numai cu acelea care cer 

mai multă atenţie în calificarea lor. Aceasta nu înseamnă nicidecum că 

n-ar putea exista şi alte atitudini în afară de cele înşirate 18 . 

Potrivit articolului care reglementează huliganismul — ţinîod seama 

de disp. art. 126 al codului nostru penal — în privinţa laturii subiective 

pentru săvîrşirea infracţiunilor de huliganism este necesară intenţia. In 

cazul comiterii acţiunilor huliganice făptuitorul trebuie să fie conştient 

de faptul, că prin fapta sa încalcă regulile de convieţuire socialistă. Totodată 

făptuitorul doreşte să-şi exprime, prin comportarea lui, lipsa de respect 

faţă de societate sau acceptă în mod conştient acest lucru. 

Pe lingă intenţie o trăsătură caracteristică a infracţiunii de huliganism 

este scopul urmărit prin fapta inculpatului, ceea ce înseaimnă, că 

din situaţia de fapt concretă trebuie să rezulte în mod evident, că fapta a 

fost comisă cu scopul de a-şi exprima dispreţul faţă de societate. Aceasta — 

pe lingă intenţie — este o altă trăsătură a laturii subiective, care delimitează 

actele huliganice de alte infracţiuni asemănătoare. 

Subiectul 

infracţiunii poate fi oricine. 

Art. 578 5 

din codul nostru penal se ocupă cu răspunderea penală a 

părinţilor sau a oricărei persoane căreia i s-a încredinţat spre creştere şi 

educare un minor. Baza acestei răspunderi penale o constituie neglijarea îndeplinirii 

obligaţiilor părinteşti şi de educator, ceea ce are ca urmare săvîrşirea 

de către minor a actelor huliganice. Această răspundere penală 

a părinţilor şi a persoanelor încredinţate cu creşterea şi educarea minorului 

17 

Sentinţa penală nr. 451 din 20 februarie 1956 a Trib. pop. al raionului Turda. 

Trib. reg. Cluj, prin decizia nr. 2220 din 2 aprilie 1956. a confirmat sentinţa instanţei 

de fond. 

1 8 

La expunerea acţiunilor huliganice ne-am orientat după articolul intitulat 

..Garăzdasăg". scris de către Bekes Imre şi publicat în revista „Magyar Jog" nr. 11/1955. 

Acest articol analizează în mod amănunţit acţiunile huliganice din punctul de vedere 

al legislaţiei penale a R. P Ungare.

are loc numai în acele cazuri, cînd minorul săvîrşeşte în mod repetat acte 

huliganice, adică în acele ciazuri cînd instanţa, în baza situaţiei de fapt 

stabilită, constată că seria actelor huliganice comise de către minor se 

datoreşte lipsei de educaţie sau insuficienţei muncii de creştere şi educare. 

Deci răspunderea părinţilor sau a persoanelor însărcinate cu creşterea 

sau educarea minorului nu este o răspundere indirectă, ci o răspundere 

directă, bazată pe neglijarea muncii educative. 

Declararea huliganismului drept infriacţiune nu înseamnă că în ţara 

noastră s-a ivit o nouă infracţiune. Huliganismul ca fenomen social nu 

este nou, el îşi are rădăcina în morala capitalistă, iar desăvârşirea lui a 

avut loc în condiţiile societăţii capitaliste. Prin dezvoltarea societăţii socialiste 

respectarea regulilor de convieţuire socialistă se impune tot mai 

rnult, iiar lichidarea completă a încălcărilor acestor reguli devine tot mai 

arzătoare. Societatea noastră, pe lîngă mijloacele principale de luptă a 

muncii de educare şi de lămurire, se foloseşte şi de mijloacele de constrîngere, 

ce se asigură prin dreptul penal faţă de formele mai grave de manifestare 

a acestui fenomen dăunător societăţii. 

Lichidarea radicală a rămăşiţelor huliganismului este o datorie primordială, 

deoarece prin aceasta întărim şi mai mult încrederea cetăţenilor în 

ordinea obştească şi-i educăm în spiritul respectării regulilor de convieţuire 

socialistă. 

MOCSY LADISLAU 

Catedra de drept penal 


DESPRE CARACTERUL DE SUPRASTRUCTURA 

AL DREPTULUI INTERNAŢIONAL ŞI DESPRE FACTORII 

SOCIALI AI COEXISTENŢEI PAŞNICE* 

0 sarcină foarte importantă a ştiinţei juridice socialiste este clarificarea 

problemelor teoretice de bază ale dreptului internaţional. Cercetătorii 

ştiinţei dreptului internaţional din Uniunea Sovietică şi ţările de democraţie 

populară sini preocupaţi de problema definirii noţiunii de drept 

internaţional, de problema caracterului de suprastructură al dreptului internaţional, 

de relaţia dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, de 

problema definirii' ştiinţifice a noţiunilor de suveranitate de stat şi suveranitate 

naţională, precum şi de multe alte probleme deosebit de importante 

din punct de vedere teoretic şi practic. In această privinţă a avut 

o deosebită importanţă consfătuirea din 1954 de la Szeged a cercetătorilor 

maghiari ai dreptului internaţional, precum şi publicarea in numerele 

din 1954 şi 1955 ale revistei „Statul şi dreptul sovietic" a materialelor 

discuţiilor purtate in aceste probleme. Sprijinind, prin ridicarea multor 

puncte de vedere noi şi prin definiţii mai precise, clarificarea pe baze 

ştiinţifice a principalelor probleme ale dreptului internaţional, aceste iniţiative 

constituie un punct de plecare pentru continuarea cercetărilor 1 . In 

cele ce urmează încerc să prezint clteva consideraţii în legătură cu problema 

caracterului suprastructural al dreptului internaţional şi a factorilor 

sociali ai coexistenţei paşnice. 

1. Problema caracterului de suprastructură a dreptului internaţional 

este în strînsă legătură cu cea mai actuală problemă a vieţii internaţionale: 

problema posibilităţii coexistenţei paşnice şi colaborării dintre statele cu 

orinduire socială diferită. In etapa actuală a dezvoltării istorice dreptul 

internaţional, mai precis miezul lui, aşa numitul drept internaţional universal, 

este chemat să reglementeze relaţiile dintre statele cu orinduire socială 

diferită. 

Deci, atunci cind studiem problema dacă aceste norme juridice constituie 

în aceeaşi măsură părţi ale suprastructurii statelor cu orinduire so- 

* Originalul apărut in ediţia maghiară a buletinului. 

vezi în Jogtudomănyi Kozlony, 1954, nr. 3 şi 4, raportul întitulat „Drept internaţional 

1 

progresist şi drept internaţional democratic", precum şi materialele discuţiilor 

publicate în revista Statul şi dreptul sovietic, anul 195!, nr 7 şi 8 şi anul 1955, nr .3 şi 4.

ciaiă diferită şi dacă îşi îndeplinesc cu succes rolul de a servi baza economică 

a statelor cu orînduire social-economică opusă, în acelaş timp 

căutăm răspuns şi la întrebarea dacă există posibilitatea legăturilor persistente, 

organizate şi de cooperare între asemenea state. 

In ştiinţa juridică socialistă a devenit deja dominantă concepţia conform 

căreia normele dreptului internaţional universal constituie, în măsură 

egală, un element al suprastructurii statelor cu orînduire socială 

diferită şi că ele sînt elementele similare ale suprastructurilor cu caracter 

diferit. De asemenea s-a generalizat în literatura noastră juridică părerea 

că dreptul internaţional universal, adică acele norme juridice şi instituţii 

de drept care reglementează -relaţiile dintre state de pe bazele principiale 

ale egalităţii in drepturi, ale respectării suveranităţii de stat şi 

ale neamestecului în afacerile interne, corespund pe deplin intereselor 

statelor democratice în actuala etapă a dezvoltării lor. Cu toate că o importantă 

parte a principiilor de bază şi a instituţiilor dreptului internaţional 

universal au fost concepute încă de burghezia în ascensiune, totuşi 

statele socialiste si le-au însuşit şi le-au aplicat consecvent în relaţiile 

lor internaţionale. Aici nu este vorba numai de simpla recunoaştere 

a normelor juridice internaţionale, ci şi de activitatea conştientă a statelor 

de tip nou, activitate ce decurge din esenţa socialismului. Este vorba de 

faptul că toate cuceririle progresiste ale trecutului sînt valorificate în procesul 

istoric al construirii unei societăţi superioare. în cazul de faţă deci 

este vorba despre preluarea conştientă a unor asemenea elemente ale 

suprastructurii, care au putut deveni părţi ale suprastructurii societăţii 

noi şi îşi îndeplinesc cu succes misiunea de a servi noua bază economică 

socialistă. 

Politica externă a statelor imperialiste, care calcă în zilele noastre 

repetat regulile elementare ale dreptului internaţional, iar în relaţiile 

dintre state caută să introducă dominaţia forţei şi nu a dreptului, a adus, 

în mod normal, după sine ridicarea problemei: în ce măsură poate să 

corespundă dreptul internaţional universal rolului său de suprastructură, 

faţă de baza economică a statelor capitaliste, în condiţiile imperialismului? 

Tocmai în legătură cu baza economică a societăţii capitaliste, care la 

timpul său i-a conceput principiile de bază şi instituţiile, devine problematic 

rolul de suprastructură al dreptului internaţional. Cercetarea unilaterală 

a politicii internaţionale a guvernelor statelor capitaliste şi în 

primul rînd a Statelor Unite, precum şi interpretarea rigidă, mecanică 

şi dogmatică a legii economice fundamentale a capitalismului monopolist 

contemporan, i-a făcut pe unii să afirme că normele unanim admise 

ale dreptului internaţional, îşi pierd treptat rolul ajutător în raport 

cu baza economică capitalistă. Majoritatea participanţilor la discuţii 

nu şi-au însuşit această concepţie. Nici noi nu o putem accepta, 

căci în mod logic acest lucru ar însemna negarea bazei juridice a coexistenţei 

paşnice şi colaborării între statele cu orînduiri sociale diferite. 

2. Pentru a determina caracterul dreptului internaţional universal, 

trebuie, înainte de toate, să cercetăm şi să scoatem în relief din întreg 

sistemul condiţiilor materiale de existenţă ale societăţii acele elemente,

acei factori economici, care determină formarea normelor dreptului internaţional 

universal şi le asigură eficacitatea în relaţiile internaţionale. 

Cercetînd oricare dintre elementele suprastructurii, trebuie să luăm 

în considerare acele fenomene ale bazei economice a societăţii care se 

reflectă în elementul suprastructurii ce urmează să fie cercetat şi căruia 

el este chemat să-i servească. Este cunoscut că concepţiile juridice şi 

instituţiile de drept alcătuiesc o foarte importantă parte a suprastructurii. 

Ele au un rol deosebit de important pentru consolidarea şi dezvoltarea 

relaţiilor şi proceselor economico-sociale, pe care le reflectă. Dar şi instituţiile 

de drept sînt, în fond tot numai „legi juridice" creiate de voinţa 

omenească, voinţă care — deşi este şi ea supusă unor legi obiective — totuşi, 

sub influenţa unor factori subiectivi, poate să oglindească şi imperfect, 

greşit, ba chiar şi fals, legile obiective. Sarcina principală a 

activităţii de legislaţie este tocmai de a crea asemenea norme juridice, 

care să oglindească cît mai perfect cerinţele legilor obiective, linia progresului 

determinată de ele. Numai în acest fel pot „legile juridice" să-şi 

joace rolul ce le revine în suprastructura societăţii. Numai astfel pot ele 

să contribuie la consolidarea şi dezvoltarea relaţiilor de bază ale societăţii. 

Această teză principală a teoriei dreptului ne indică în acelaşi timp 

şi singura metodă ştiinţifică pe care trebuie s-o folosim la cercetarea caracterului 

fenomenelor juridice şi a rolului lor social. Această metodă ne 

obligă ca, în primul rîhd, să cercetăm relaţiile economice, să descoperim 

legitatea lor, caracterul lor obiectiv, să le descoperim legăturile cu 

relaţiile juridice, să cercetăm dacă instituţiile de drept oglindesc fidel 

procesele spontane ce au loc ; 

în baza economică, dacă normele juridice 

corespund legilor de dezvoltare a societăţii. 

Suprastructura unei orinduiri sociale date oglindeşte in totalitatea ei 

procesele care au loc în bază şi le sprijină pe acestea. Dar elementele 

diferite ale suprastructurii nu sprijină baza „în general", ci anumite procese, 

anumite elemente ale acesteia. Astfel, de exemplu, în şirul elementelor 

juridice ale suprastructurii societăţii socialiste, normele de drept civil 

ce se referă la avutul social exprimă şi reglementează în primul rînd 

principalul element al relaţiilor de producţie: cele mai importante forme 

de proprietate asupra mijloacelor de producţie; de asemenea o parte a 

normelor de drept a muncii exprimă şi reglementează relaţiile ce apar 

între oameni în procesul de producţie, pe cînd o altă parte se ocupă de 

anumite forme ale repartiţiei produselor etc. Deci cercetarea caracterului 

anumitor instituţii de drept nu se poate limita la o cercetare generală a 

bazei şi nici măcar la o cercetare a principalelor caracteristici ale bazei, 

ci trebuie să pătrundă mai adine pînă la cercetarea diferitelor elemente ale 

bazei, pînă la descoperirea acelor factori, a acelor procese, care au avut 

rol primordial in crearea elementului suprastructural cercetat. Este neîndoios 

că această operaţie de pătrundere pînă în adîncimi nu poate fi efectuată 

în toate cazurile, dar ea în general este posibilă la cercetarea elementelor 

de drept. Tocmai ca o urmare a acestei legături care poate îi 

mai uşor descoperită, statul şi dreptul pot servi dezvoltării bazei mult 

mai direct, mai efectiv şi mai consecvent decît alte elemente ale suprastructurii, 

ca de ex. literatura sau arta.

3. Nimic nu justifică să folosim o altă metodă la cercetarea caracterului 

dreptului internaţional universal. Normele acestei ramuri a dreptului 

sînt tot „legi juridice", care însă exprimă voinţa diferitelor ţări, iar 

în perioada de trecere de la capitalism la socialism exprimă voinţa claselor 

dominante din ţările cu orînduiri sociale diferite. Faptul că în cazul 

normelor dreptului internaţional universal este vorba de elemente identice 

ale suprastructurilor cu caracter diferit, impune cercetătorului sarcini 

multiple, dar nu schimbă esenţa metodei de cercetare. Fiind vorba de 

cercetarea unor elemente de suprastructură, sarcina este de a descoperi 

în sistemul diferitelor baze acele elemente, care determină formarea normelor 

dreptului internaţional universal şi eficacitatea lor în relaţiile in-' 

ternaţionale. Eficacitatea normelor de drept internaţional universal este 

asigurată numai atunci cînd în bazele economice ale statelor cu orînduiri 

social-economice diferite există elemente care au determinat formarea acestor 

norme şi care necesită sprijinul dreptului internaţional universal. 

In decursul cercetării caracterului de suprastructură al dreptului internaţional 

universal, abstracţia ştiinţifică trebuie să se ocupe de acele elemente 

ale bazelor cu caracter diferit, care determină statele, clasele dominante 

ale statelor, să întreţină relaţii organizate unele cu altele, să se 

ocupe de acele elemente care determină cu putere de lege obiectivă aceste 

relaţii. 

Aici ajunge problema caracterului de suprastructură a dreptului internaţional 

în legătură foarte strînsă cu problema cea mai esenţială a 

vieţii internaţionale din epoca noastră: problema coexistenţei şi a cooperării 

paşnice a orînduirii socialiste şi capitaliste. Dreptul internaţional 

universal reprezintă baza colaborării paşnice dintre statele cu orînduiri 

sociale diferite. Literatura noastră politică şi juridică s-a ocupat încă 

prea puţin de aspectul social al acestei probleme, a studiat prea puţin 

legile relaţiilor dintre statele cu orînduiri sociale diferite. In general, drept 

bază teoretică a coexistenţei paşnice se indică, de obicei,, legea obiectivă, 

descoperită de Lenin, a dezvoltării inegale a capitalismului. Pe baza 

acesteia se accentuiază în primul rînd dispoziţia statelor socialiste de 

a colabora, precum şi caracterul paşnic al acestor state, caracter ce decurge 

din legile de dezvoltare a orînduirii socialiste. Dar legea obiectivă 

a dezvoltării inegale a capitalismului confirmă numai legea obiectivă a 

existenţei simultane a statelor cu orînduire socială diferită în perioada 

trecerii de la capitalism la socialism, dar nu indică şi legile care determină 

legăturile dintre aceste state. Studierea problemelor coexistenţei 

paşnice numai din punct de vedere al statelor socialiste ne-ar da posibilitatea 

să facem numai constatări unilaterale. E clar că cercetarea caracterului 

paşnic al „coexistenţei" şi a posibilităţii cooperării dintre statele 

cu orînduirea socială diferită poate fi completă si întemeiată din punct 

de vedere ştiinţific numai atunci cînd se cercetează şi legile orînduirii 

capitaliste. 

Factorii sociali care asigură coexistenţa şi cooperarea statelor cu 

orînduiri sociale diferite, sînt în acelaşi timp determinanţii formării dreptului 

internaţional universal şi sprijinul eficacităţii normelor sale.

Putem vorbi despre o .cooperare organizată, paşnică şi trainică intre 

state socialiste şi capitaliste şi, în legătură cu aceasta, despre un drept 

internaţional eficace, numai în cazul cînd in societatea actuală există 

factorii care să determine, cu putere de lege obiectivă, aceste relaţii şi 

caracterul lor paşnic. Trebuie deci să ne concentrăm atenţia asupra acestor 

factori. 

Pînă acum, in discuţiile asupra problemelor dreptului internaţional, 

am întiinit în această privinţă numai referiri generale la „interesele comune" 

ale statelor cu orînduiri sociale diferite, la dezvoltarea în proporţii 

internaţionale a forţelor de producţie, la unitatea economiei mondiale, 

la oarecari relaţii de producţie, internaţionale etc. Dar toate acestea 

nu dau o rezolvare satisfăcătoare, ştiinţifică a problemei, ridicate. Nu 

dă un răspuns satisfăcător — deşi ceea ce susţine e just — nici articolul 

apărut în revista „Statul şi dreptul sovietic" la încheierea dezbaterilor 

sintetizînd discuţiile. Acest articol, în baza cunoscutei învăţături 

a lui Marx, consideră relaţiile internaţionale ca relaţii de producţie derivate 

şi, drept urmare, arată că legătura dreptului internaţional cu bazele 

economice ale diferitelor state se realizează nu direct, ci prin intermediul 

acestor relaţii internaţionale. 

Toate acestea, însă, nu răspund încă la întrebarea cea mai importantă 

pentru noi: ce determină statele şi, în primul rînd statele cu orînduiri 

sociale diferite, ca să intre în relaţii organizate unele cu altele şi, 

creind dreptul internaţional în vederea reglementării acestor relaţii, să-i 

recunoască normele drept obligatorii? 

4. Cercetarea, după cum am amintit mai sus. trebuie mai înainte de 

toate să se concentreze asupra factorilor determinanţi ce pot fi găsiţi în 

bazele economice a statelor cu orînduiri sociale diferite, şi în deosebi 

asupra eventualilor factori identici din bazele cu caracter deosebit, dat 

fiind că elementele suprastructurale identice pot fi generate în primul 

rînd de elementele identice ale bazei. Nu trebuiesc insă neglijate nici trăsăturile 

deosebite, specifice, ale diferitelor baze. In anumite condiţiuni 

şi acestea pot influenţa într-o direcţie identică voinţa claselor dominante 

a diferitelor ţări. Trebuie să dăm o mare atenţie şi tendinţelor contrarii 

ce se manifestă în diferitele baze, adică acelor procese care caută să 

imprime "dezvoltării direcţii contrarii, acelor legi obiective care se opun 

unele altora şi caută să împiedice desfăşurarea altor procese obiective. 

In acelaşi timp, cercetarea noastră nu trebuie să se limiteze numai la 

factorii economici. Factorii economici au o influenţă determinantă asupra 

relaţiilor internaţionale, dar nu sînt singurii determinanţi ai acestora. 

Este cunoscut că suprastructura primeşte o oarecare independenţă 

faţă de bază şi că influenţează asupra acesteia. Manifestările factorilor 

economici pot fi influenţate, în mod pozitiv sau negativ, de asemenea 

elemente ale suprastructurii, factori ideologici, fără analiza cărora cercetarea 

fenomenelor sociale n-ar da nici un rezultat. Clasicii marxismului 

întotdeauna au atras atenţia asupra faptului că, în explicarea fenomenelor 

sociale, factorii economici nu trebuie să-i considerăm ca singurele elemente 

hotărîtoare. „După concepţia materialistă a istoriei — scrie Engels 

— factorul în ultimă instanţă hotărîtor în istorie este producerea şi re-

producerea vieţii reale. Nici Marx, nici eu n-am afirmat vreodată mai 

mult. Şi dacă acum cineva denaturează aceasta afirmînd că factorul economic 

este singurul hotărîtor, preface teza de mai sus într-o frază goală, 

abstractă şi absurdă" 2 . Dacă toate fenomenele vieţii internaţionale le-am 

explica nemijlocit şi numai pe baza factorilor economici, ar însemna să 

vulgarizăm marxismul. Tot vulgarizare a marxismului ar fi, dacă am 

încerca să explicăm dreptul internaţional — care se bazează pe voinţa claselor 

dominante din diferitele state adusă la un numitor comun — şiroiul 

său în relaţiile internaţionale fără să ţinem cont de factorii neeconomici, 

care, în multe cazuri, pot influenţa în mod decisiv manifestările voinţei 

de clasă. 

5. Trăsătura comună a bazei economice a societăţii capitaliste şi socialiste 

o găsim în producţia de mărfuri. Deşi, în ceea ce priveşte scopul, 

producţia socialistă de mărfuri se deosebeşte în mod esenţial de cea capitalistă, 

caracterul activităţii economice în sine este identic. Scopul producţiei 

de mărfuri în capitalism este însuşirea plusvalorii, in socialism 

scopul ei este satisfacerea cit mai deplină a necesităţilor societăţii. Insă, 

din punct de vedere al problemei noastre, important este faptul că în 

ambele sisteme sociale se produce marfă în scopul vînzării sau a schimbului. 

Forma de marfă a produsului cuprinde în sine necesitatea obiectivă 

a vînzării, ceea ce este determinantul întregului proces de schimb al 

mărfurilor. Necesitatea schimbului de mărfuri acţionează la fel de obligatoriu 

asupra activităţii economice a statelor cu orînduiri sociale diferite, 

determinînd-o cu puterea unei legi obiective. 

Dar caracterul comun al producţiei de mărfuri nu acţionează neapărat 

şi in toate împrejurările în mod obligatoriu asupra relaţiilor dintre 

state. Din existenţa producţiei de mărfuri încă nu decurge în mod obligatoriu 

că statele trebuie neapărat să intre în relaţii economice politice 

şi culturale. Producţia de mărfuri devine determinantă a relaţiilor dintre 

state numai atunci cînd ea creşte în aşa măsură încît trece de limitele naţionale, 

statale. Acest lucru însă depinde de gradul de dezvoltare al forţelor 

de producţie în statul respectiv. 

Deci, în afară de caracterul comun, de producător de mărfuri, al 

bazei diferitelor state, trebuie să scoatem în evidenţă, in primul rînd, 

gradul de dezvoltare a forţelor de producţie date, ţinînd in acelaşi timp 

cont de trăsăturile specifice ale bazei fiecărui stat. Tocmai din această 

cauză, dat fiind că dezvoltarea continuă a forţelor de producţie este o lege 

de bază a progresului social, care intensifică mereu necesitatea schimbului 

de mărfuri şi pe tărîm internaţional, putem constata că, avînd în 

vedere înaltul nivel de dezvoltare a forţelor de producţie în momentul de 

faţă, producţia de mărfuri, această trăsătură esenţială a economiei mondiale, 

obligă, cu putere de lege obiectivă, statele, să intre în relaţii organizate. 

Dezvoltarea forţelor de producţie măreşte posibilităţile de export şi 

import, şi, în mod necesar, lărgeşte cercul relaţiilor internaţionale. In 

aceiaşi direcţie acţionează şi alţi factori ce izvorăsc din proprietăţile spe- 

2 

Engels .. . către Bloch, în Marx-E"gels, Opere alese, voi. II. p. 448.

cifice ale bazelor economice a fiecărui stat. Necesitatea dezvoltării anumitor 

ramuri de producţie, lipsa ori surplusul de materii prime, necesitatea 

aprovizionării populaţiei, etc, sînt factori şi legităţi obiective care determină 

în mod hotărîtor întreg procesul activităţii de producţie şi atitudinea 

cercurilor conducătoare ale fiecărui stat în procesul producţiei şi schimbului 

de mărfuri, precum şi în schimbul internaţional de mărfuri. Această 

legitate acţionează şi asupra relaţiilor dintre statele socialiste şi capitaliste, 

călcînd graniţele dintre cele două sisteme. 

Deşi statele socialiste, bazindu-se pe noile relaţii de colaborare şi 

ajutor reciproc, apărute în cadrul lagărului socialist, au reuşit să rezolve 

în mare parte greutăţile provocate de scindarea pieţii mondiale, totuşi 

legea economică fundamentală a socialismului le face să întreţină relaţii 

cu orice stat, indiferent de orînduirea sa socială, care este gata să facă 

schimb de mărfuri respectînd principiul egalităţii şi al avantajelor reciproce. 

Statele socialiste se folosesc cu plăcere, în scopul creşterii capacităţii 

economiei lor, de realizările economice ale statelor capitaliste şi 

de experienţa lor tehnică, asigurînd astfel într-o mai mare măsură satisfacerea 

necesităţilor materiale şi culturale ale societăţii socialiste. 

Cit priveşte statele capitaliste, putem spune că această legitate are 

mult mai mare importanţă pentru lagărul capitalist decît pentru lagărul 

socialist. După cum a dovedit Marx, în condiţiile producţiei capitaliste, 

pentru capitalist „sporirea continuă a capitalului său devine o condiţie 

pentru păstrarea acestuia" 3 . De asemenea circuitul capitalului trebuie să 

se repete, „pentru ca valoarea să se permanentizeze ca valoare-capital şi 

să se valorifice" 4 . In urma acestor legităţi ce acţionează în cadrul orânduirii 

capitaliste, în condiţiile adîncirii continuie a crizei generale a capitalismului 

şi continuei îngustări a pieţii mondiale capitaliste, schimbul 

de mărfuri cu statele socialiste devine o necesitate vitală pentru cercurile, 

capitaliste internaţionale. întreruperea acestui schimb ar duce Ia ascuţirea 

şi mai puternică a contradicţiilor interne ale capitalismului şi la o grăbire 

a procesului de putrezire a sistemului capitalist. 

Deci în baza economică a ambelor orînduiri sociale există factori, 

identici şi deosebiţi, care acţionează în mod obligatoriu asupra relaţiilor 

dintre state şi determină necesitatea acestora. 

6. In acelaşi timp, factorii obiectivi amintiţi mai sus acţionează in 

general — chiar dacă nu în mod obligatoriu — asupra caracterului paşnic 

al relaţiilor internaţionale. In general schimbul de mărfuri cere relaţii 

paşnice, condiţii prielnice în cadrul cărora comerţul internaţional poate 

decurge nestingherit. O importanţă hotărîtoare are în această privinţă 

legea dezvoltării continue a forţelor de producţie, lege care determină 

progresul general al societăţii. Deşi războaiele, în anumite cazuri, pot 

să accelereze dezvoltarea anumitor forţe de producţie, totuşi numai pacea 

poate crea condiţiile cele mai favorabile pentru dezvoltarea lor uniforma 

şi armonioasă. Războiul provoacă în primul rind o mare distrugere a 

forţelor de producţie, pe eînd progresul general al omenirii necesită pacea. 

3 

4 

Karl Marx. Capitalul, voi. II, p. 6/. 

Idem, p, 129.

Dar năzuinţa conştientă spre relaţii internaţionale paşnice caracterizează, 

in orice condiţii, numai atitudinea statelor de tip socialist. Statele 

socialiste, bazate pe principiile marxism-leninismului, concep prin noţiunea 

de relaţii „paşnice" crearea şi păstrarea unor asemenea relaţii între 

state care deservesc reciproc interesele părţilor, le respectă independenţa, 

suveranitatea şi nu le limitează strădaniile naţionale. Acestea sint, in 

general, acele relaţii care-şi găsesc expresia în cele cinci principii de 

bază ale „Pancea Sila": respectarea reciprocă a integrităţii teritoriului şi 

a suveranităţii, neagresiunea, neamestecul în afacerile interne, dezvoltarea 

relaţiilor dintre state pe baza egalităţii şi a avantajelor reciproce, coexistenţă 

paşnică şi cooperare. 

O asemenea interpretare a relaţiilor paşnice presupune existenţa unor 

state între care nu există contradicţii de interese şi care nu se străduiesc 

să-şi asigure avantaje în dauna celorlalţi. Asemenea legături, în totalitatea 

lor, pot să se creeze numai în cadrul relaţiilor internaţionale ale 

statelor socialiste, care luptă şi în raporturile lor externe pentru realizarea 

unor astfel de aspiraţii de clasă care să asigure pentru toate popoarele 

posibilitatea dezvoltării libere. Aspiraţiile statelor socialiste nu pot fi 

în contradicţie cu interesele altor popoare, dat fiind că legile obiective 

care determină dezvoltarea statelor socialiste in direcţia dezvoltării sociale 

generale, acţionează ca un stimulent asupra dezvoltării tuturor 

popoarelor. 

Asemenea relaţii nu pot să apară între statele capitaliste. Interesele 

acestor state sint opuse, dat fiind că în funcţiunile lor externe se manifestă 

numai setea de exploatare a claselor lor conducătoare. Datorită contradicţiilor 

antagoniste, în relaţiile acestor state se oglindesc înainte de toate 

raporturile de forţă ce s-au creat în decursul timpurilor între ele şi care 

se schimbă mereu. Acest lucru înseamnă posibilitatea continuă a ascuţirii 

contradicţiilor, posibilitatea ameninţătoare a războiului. Dar, natural, 

această stare de lucruri nu elimină posibilitatea legăturilor relativ 

paşnice. 

Insă noţiunea de „relaţii paşnice" primeşte cu totul altă interpretare 

în practica statelor capitaliste. Tocmai pentru faptul că raportul de forţe 

este cel care decide, relaţiile „paşnice" dintre statele capitaliste reprezintă 

numai diferite gradaţii ale echilibrului de forţe, adică ale supra- sau 

subordonării. Această caracteristică a relaţiilor dintre statele capitaliste 

se accentuiază în perioada imperialistă a capitalismului. Legile economice 

ce s-au afirmat în diferite perioade de dezvoltare ale capitalismului au 

determinat cercurile conducătoare ale statelor capitaliste să-şi asigure 

însuşirea plusvalorii, profitul maximal, în dauna altor state,' pe calea 

subjugării şi jefuirii popoarelor acelor state sau chiar şi pe calea războaielor. 

Afirmaţia, conform căreia relaţiile dintre statele capitaliste sint 

mai mult relaţii de luptă, că în ele contradicţiile je manifestă, conform 

raportului de forţe, într-o formă mai deschisă sau mai ascunsă, rămîne 

valabilă. De asemenea putem considera drept valabilă acea afirmaţie, conform 

căreia în condiţiile imperialismului năzuinţa sinceră spre o colaborare 

paşnică şi bazată pe egalitate poate fi temporar caracteristică numai 

pentru acele state capitaliste care sint nevoite să-şi apere indepen-

denţa de stat, suveranitatea, împotriva presiunii şi atitudinii agresive a 

unui stat capitalist mai puternic. 

7. Din cele de mai sus reiese că relaţiile dintre state se dezvoltă în 

condiţii foarte complicate, în condiţiile colaborării şi ale luptei. Corespunzător 

acestora s-au format şi se dezvoltă şi no rimele juridice care sînt 

chemate să reglementeze aceste relaţii. Dreptul internaţional este totalitatea 

acelor norme care s-au format în procesul colaborării şi luptei între 

state. O influenţă determinantă asupra formării lor au acele legi obiective 

care determină, în general, relaţiile dintre state. Sistemul dreptului internaţional, 

principiile juridice şi instituţiile de drept, care reglementează 

relaţiile dintre state de pe bazele principiale ale egalităţii, respectului suveranităţii, 

neintervenţiei şi a caracterului obligatoriu al convenţiilor, 

s-au format pe măsură ce dezvoltarea forţelor de producţie a făcut -necesară 

stabilirea relaţiilor între state şi pe măsură ce producţia de mărfuri 

şi necesităţile economice ale diferitelor state au orientat aceste relaţii în 

mod necesar, cu putere de lege, în direcţia colaborării. In acest fel a luat 

naştere dreptul internaţional universal, totalitatea acelor norme care reflectă 

voinţa claselor dominante din diferite state şi procesele obiective 

ce au orientat-o în direcţia cooperării. Acestea sînt norme acceptate de 

majoritatea statelor şi recunoscute de către acestea drept obligatorii. Deci 

aceste norme juridice sînt „legi juridice" care au rădăcini adînci în 

condiţiile materiale de existenţă a societăţii contemporane, care oglindesc 

just legile obiective ce au determinat formarea relaţiilor internaţionale, 

norme juridice care ca elemente identice ale suprastructurilor bazelor cu 

caracter diferit, pot deservi în aceeaşi măsură interesele ambelor baze. 

8. Spre deosebire de dreptul intern, dreptul internaţional nu dispune 

rte un organ central de constrîngere care să asigure, la nevoie, chiar şi 

"u forţa eficacitatea normelor sale. In etapa actuală a dezvoltării societăţii 

nu este şi nici nu poate exista un organ al puterii care, stînd mai 

presus de state, să poată asigura în orice condiţiuni respectarea normelor 

dreptului internaţional 5 . 

Şi normele dreptului intern s-au format pe baza unor legi obiective, 

aceste legi acţionează asupra voinţei clasei dominante. Dar imediat ce 

această voinţă de clasă a devenit, prin intermediul izvoarelor de drept, 

o normă de drept, ea este impusă de întreg aparatul de stat. 

In lipsa unui organ central de constrîngere, normele dreptului internaţional 

se imprimă mai slab în sistemul supra structurii. Chiar şi 

după validarea lor, adică după formularea lor în vreunul din izvoarele 

de drept (tratate, cutumă), ele mai rămîn într-o strînsă dependenţă de 

acei factori obiectivi care le-au determinat procesul de formare. Eficacitatea 

normelor dreptului internaţional, aplicarea lor în raporturile juridice 

concrete şi respectarea lor de către state, depind foarte mult de măsura 

în care continuă să acţioneze şi mai departe acei factori care orientează 

voinţa claselor dominante din diferite state în direcţia cooperării 

bazată pe egalitate. 

5 

Consiliul de securitate încă nu este capabil, datorită activităţii de subminare dusă 

de puterile imperialiste, să-şi îndeplinească sarcinile sale limitate la problemele păcii şi 

securităţii.

Dacă cercetăm, în etapa actuală a dezvoltării noastre, acţiunea în 

aceasta privinţă a legilor obiective ce determină relaţiile internaţionale 

şi caracterul lor paşnic, trebuie să avem, în primul rînd, în vedere, caracterul 

de tendinţă al legilor obiective. Caracterul de tendinţă al legilor 

economice obiective „rezultă în primul rînd din faptul că, în urma legaturilor 

infinit de complexe ale vieţii economice şi din cauza influenţelor 

reciproce ce se maniîestă în acestea, acţiunea tuturor legilor economice 

este inevitabil şi permanent influenţată de acţiunea altor legi" 6 . In perioada 

de trecere de la capitalism la socialism, legile obiective despre 

care am vorbit mai sus acţionează neapărat pozitiv asupra dezvoltării 

unui caracter paşnic al relaţiilor internaţionale, dar în acelaşi timp 

eîectul acestora este slăbit de procesele contrarii care împing cercurile 

conducătoare ale statelor capitaliste spre acţiuni agresive îndreptate împotriva 

altor state, spre război. Conform legii dezvoltării dialectice, în 

lupta proceselor contrarii învinge acea tendinţă care reprezintă noul, 

progresul. Din această cauză faptul că monopolurile capitaliste îndeamnă 

cercurile conducătoare ale statelor imperialiste să calce în picioare cele 

mai elementare norme ale dreptului internaţional, nu poate fi nicidecum 

interpretat în sensul că ar fi pierit condiţiile sociale care pot să asigure 

eficacitatea acestor norme juridice şi că, în urma acestui fapt, aceste 

norme juridice şi-ar pierde treptat rolul suprastructural în raport cu baza 

capitalista. Această manifestare, frecventă azi, a politicii externe a statelor 

capitaliste nu reprezintă altceva decît reacţiunea legii economice 

fundamentale a capitalismului monopolist, încercările exasperate ale monopolurilor 

capitaliste de a irîna progresul, de a împiedeca acţiunea legilor 

obiective ce determină sensul dezvoltării societăţii. Materialismul 

dialectic ne învaţă că apariţia legilor obiective care determină dezvoltarea 

societăţii provoacă împotrivirea acelor forţe sociale care şi-au trăit 

traiul şi trebuie să dispară. Din această cauză legile ştiinţelor sociale au 

nevoie de asemenea forţe sociale care sînt capabile să înfrîngă această 

împotrivire a reacţiunii. Această caracteristică a legilor obiective ale 

societăţii se manifestă şi acum atît în privinţa dezvoltării relaţiilor internaţionale, 

cît şi în privinţa respectării • normelor dreptului internaţional. 

Dar, deşi factorii obiectivi ce izvorăsc din caracterul de marfă al produsului 

social, din caracterul de producător de mărfuri al economiei 

mondiale şi din alte necesităţi economice specifice ale diferitelor state, 

îndeamnă statele la colaborare, totuşi în decursul istoriei au existat totdeauna 

astfel de forţe reacţionare, care s-au opus cooperării şi au încercat 

s-o stăvilească. împotrivirea acestor forţe sociale şi activitatea lor în 

direcţia subminării cooperării şi a bazelor dreptului internaţional a crescut 

şi mai mult în perioada crizei generale a capitalismului, odată cu 

apariţia primului stat socialist şi mai ales după cel de al doilea război 

mondial, în condiţiile destrămării pieţei mondiale unice şi a putrezirii 

crescînde a sistemului capitalist. împotrivirea acestor forţe reacţionare, 

condamnate la moarte de către istorie, se manifestă în exportul forţat 

5 

Vezi: Kohn Hillel, Caracterul de tendinţă al legilor economice. Probleme Economice 

nr. 5—1955, p. 30.

de capital in subordonarea aparatului de stat faţă de monopoluri, în 

năzuinţa spre obţinerea profitului maximal, fie şi pe calea unui al treilea 

război mondial, precum şi în alte acţiuni ale lagărului capitalist. 

Odată cu aceste fenomene apar in ştiinţa juridică burgheză acele 

concepţii, care caută să zdruncine bazele dreptului internaţional. Aceste 

„teorii" merg pînă la negarea caracterului juridic al relaţiilor internaţionale 

şi promovează prioritatea forţei în relaţiile dintre state. Conducătorul 

delegaţiei S.U.A. la O.N.U. a devenit apărătorul acestor concepţii reacţionare 

atunci cînd, la cea de a noua sesiune a acestui for internaţional, 

a declarat: „Trebuie neapărat să recunoaştem că situaţia mondială în 

momentul de faţă cere altceva decît regulile învechite ale dreptului internaţional". 

Toate acestea dovedesc că în anarhia sistemului capitalist acţionează 

forţe noi, destructive, care încearcă să anuleze acele legi obiective care 

determină relaţiile paşnice dintre state. Atît concepţiile care neagă posibilitatea 

coexistenţei şi cooperării paşnice între statele cu orînduiri sociale 

diferite şi care se manifestă în politica blocurilor agresive, adică în 

sistemul slab mascat al aşa numitelor „uniuni defensive" (Uniunea Atlanticului 

de Nord, S.E.A.T.O., Uniunea vest-europeană etc), cît şi acele 

concepţii juridice care neagă valabilitatea normelor de drept internaţional 

şi vor să le înlocuiască fie cu dominaţia făţişă a forţei, fie cu acele „noi" 

norme care sub masca „dezvoltării" dreptului internaţional ar asigura 

în domeniul relaţiilor internaţionale o situaţie monopolistă pentru forţele 

agresive ale S.U.A., deservesc toate aceleaşi scopuri agresive. 

Cercurile guvernamentale ale S.U.A., conduse de monopoluri, în năzuinţele 

lor spre dominaţia mondială au zdruncinat relaţiile tradiţionale 

în economia mondială. Prin intermediul aşa numitului „Plan Marshall" 

şi a „politicii de ajutorare" ce a urmat acestuia, aceste cercuri au subordonat 

intereselor lor economia principalelor state capitaliste, punînd 

şi politica acestor state în slujba tendinţelor lor expansioniste. Tinzînd 

spre izolarea Uniunii Sovietice şi a statelor de democraţie populară, 

guvernul Statelor Unite a interzis ţarilor subordonate lui să iacă comerţ 

cu Răsăritul. Cunoscutul „Battle Act" pune în faţa acelor state care ar 

furniza spatelor socialiste materiale calificate în mod unilateral de către 

guvernul american drept „strategice", posibilitatea retragerii imediate a 

ajutorului american. Toate acestea au dus la destrămarea pieţii mondiale 

unitare, a bazei economice a relaţiilor internaţionale şi în acelaşi timp 

s-au călcat tot mai des regulile celor mai importante convenţii internaţionale, 

s-au ascuţit contradicţiile dintre state. 

Toate acestea nu înseamnă însă că a dispărut posibilitatea coexistenţei 

şi cooperării paşnice între statele cu orînduiri sociale diferite. Nu 

înseamnă că legile obiective care sprijină cooperarea şi-au pierdut definitiv 

valabilitatea şi că, în acest fel, normele dreptului internaţional şi-ar 

fi pierdut importanţa în reglementarea relaţiilor internaţionale. Noile legi 

economice ale capitalismului monopolist pot temporar să slăbească puterea 

acelor legi care determină relaţiile paşnice dintre state fără deosebire 

de orînduiri sociale. Dar aceste legi nu sînt anulate, dat fiind că 

ele se bazează pe condiţii economice mult mai stabile decît cele care

caută să le limiteze valabilitatea. Legitatea ce decurge din caracterul de 

producător de mărfuri al economiei mondiale, determină statele să caute 

formele cooperării paşnice. Necesitatea producţiei şi a schimbului de produse, 

necesitatea participării la comerţul internaţional rămîn legi durabile 

şi esenţiale ale societăţii producătoare de mărfuri. 

9. Politica expansionistă a cercurilor conducătoare din S.U.A. şi supunerea 

economiei celorlalte state capitaliste au zdruncinat economia naţională 

a acestor state. In urma dezvoltării unilaterale spre producţia de 

război a economiei statelor capitaliste mai importante, scade într-o mare 

măsură circulaţia acelor mărfuri care formează baza dezvoltării vieţii 

economice. Militarizarea economiei naţionale a zdruncinat relaţiile comerciale 

ale lumii capitaliste, i-a scăzut circulaţia de mărfuri, s-a accentuat 

caracterul parazitar al comerţului capitalist, iar jefuirea diferitelor 

state a luat dimensiuni tot mai îngrijorătoare. Scăderea capacităţii pieţii 

şi ingreunarea mereu crescîndă a plasării mărfurilor au ascuţit într-o 

mare măsură contradicţiile dintre statele capitaliste. 

Jefuirea economiei statelor capitaliste de către monopolurile americane 

a luat în ultimii ani dimensiuni monstruoase. Bilanţul comerţului 

exterior cu Statele Unite al tuturor statelor capitaliste pe anii 1946—1952 

s-a încheiat cu deficit. Diferenţa a atins suma de 32 miliarde dolari, 

deşi aceşti parteneri cu sila ai monopolurilor americane au cheltuit pentru 

acoperirea lui din rezerva lor de aur şi valută suma de 13 miliarde. 

Cota-parte ce a revenit monopolurilor americane din comerţul general al 

principalelor state capitaliste între 1937—1952 s-a urcat de la 14% la 20,5%, 

din care în statele vest-europene de la 34% la 42%, în ţările Americii 

latine de la 54% la 75%, iar în ţările sud-vestului asiatic de la 23% la 

34%. In acelaşi timp în bilanţul comerţului exterior al S.U.A. diferenţa 

dintre export şi import (activul) a crescut într-un mod necunoscut încă 

în istorie: de la 78 miliarde la 123 miliarde de dolari. 

Cu toate acestea, inundarea pieţelor statelor capitaliste din partea monopolurilor 

americane n-a contribuit la ridicarea nivelului comerţului internaţional. 

Dimpotrivă, întreruperea relaţiilor comerciale normale dintre 

Răsărit şi Apus au dus la scăderea nivelului general al comerţului mondial. 

Se poate constata pe baza datelor biroului statistic al Organizaţiei 

Naţiunilor Unite, că în decursul unui sfert de veac (1928—1952) comerţul 

internaţional în totalitatea sa abia s-a dezvoltat, pe cînd populaţia 

globului a crescut cu 25%. Aceasta înseamnă scăderea cu 12% a comerţului 

internaţional în această perioadă. 

In asemenea condiţii este de la sine înţeles că cercuri tot mai largi 

de capitalişti se ridică împotriva dictatului american şi cu lozinca „comerţ 

— nu ajutoare" cer limitarea restricţiilor americane impuse importului 

şi ridicarea interdicţiei asupra comerţului cu Răsăritul. Aceste cercuri 

capitaliste văd în reluarea relaţiilor comerciale tradiţionale cu statele 

din lagărul socialist singura posibilitate de a-şi remedia situaţia lor 

economică zdruncinată. In această tendinţă se manifestă tot mai mult acea 

forţă despre care a vorbit, deja în decembrie 1921, Lenin la al IX-lea 

Congres al Sovietelor. Vorbind despre posibilitatea relaţiilor comerciale 

cu statele capitaliste, Lenin a spus: „Există o forţă care este mai mare

decît dorinţa, voinţa şi hotărîrea oricărui guvern sau clasă duşmană. 

Această torţă o constituie relaţiile economice mondiale generale, forţă care 

le obligă să păşească pe această cale a relaţiilor cu noi". 

Aceste interese şi năzuinţe capitaliste se manifestă în zilele noastre 

într-o formă tot mai organizată. O comisie engleză, instituită pentru sprijinirea 

comerţului exterior, a publicat date, conform cărora interdicţia 

„Battle Act"-ului a frustat numai în citeva luni cercurile industriale engleze 

de comenzi în valoare de 40 milioane de lire sterline. Cu ocazia 

conferinţei economice internaţionale de la Moscova din 1952 s-a ajuns la 

concluzia că — în anumite condiţii favorabile — schimbul de mărfuri 

dintre cele două pieţe mondiale s-ar putea ridica în decurs de 2—3 ani 

de vreo 2—3 ori şi ar putea atinge suma de 80—100 miliarde de ruble. 

Numai comenzile sovietice ar fi putut da de lucru timp de trei ani unui 

milion şi jumătate—două milioane de muncitori din ţările capitaliste. 

Cu ocazia vizitei unui grup de oameni de afaceri englezi în februarie 

1954 la. Moscova, s-a constatat de asemenea că comenzile Uniunii Sovietice 

în Anglia s-ar putea ridica, în timp de trei ani, pînă la 4'/2 miliarde 

de ruble, adică la mai mult de 400 milioane de lire sterline, ceea ce, după 

corespondentul din Anglia al agenţiei „France Presse", „ar rezolva o 

mare parte din problemele de export ale Angliei". 

Că cercurile capitaliste se interesează tot mai mult de posibilitatea 

dezvoltării legăturilor comerciale cu ţările lagărului socialist o dovedeşte 

şi faptul că, în decursul anului 1953^ două conferinţe economice internaţionale 

s-au ocupat numai cu această problemă: conferinţa specialiştilor 

în economie convocată în aprilie 1953 la Geneva de către Comisia Economică 

Europeană a O.N.U., şi cel de al. 14-lea congres al Camerei Internaţionale 

de Comerţ din Viena. Conform comentariilor de presă apusene 

făcute în legătură cu acest congres, dezvoltarea relaţiilor economice dintre 

Apus şi Răsărit ar avea perspective mult mai favorabile decît dezvoltarea 

legăturilor comerciale ale Apusului. Este grăitoare declaraţia făcută ziarului 

indian „National Herald" de către preşedintele comisiei engleze 

amintite mai sus. El a spus: „Comerţul cu Uniunea Sovietică, ţările din 

estul Europei şi China, ar putea rezolva, în linii mari, problemele economice 

ale Angliei şi ale statelor vest-europene". 

Importanţa legăturilor economice dintre statele cu orînduiri sociale 

diferite, pentru dezvoltarea în continuare a relaţiilor internaţionale, este 

subliniată şi de faptul că această problemă a preocupat mult şi pe conducătorii 

celor patru mari puteri la conferinţa de la Geneva din iulie 1955. 

In această privinţă cel de al treilea punct al directivelor redactate 

la conferinţă prevede măsuri care ,,a) să ducă la înlăturarea treptată a 

piedicilor^ care stau în calea liberei comunicări şi a comerţului paşnic 

dintre popoare", şi ,,b) la realizarea unor contacte şi legături libere reciproc 

avantajoase pentru ţările şi popoarele interesate". 

Relativa destindere ce poate fi constatată în relaţiile internaţionale 

a şi dus deja la o remarcabilă înviorare a schimbului de mărfuri între 

cele două pieţi mondiale. Ziarul londonez „Sunday Pictoral" a exprimat 

dorinţa generală a cercurilor capitaliste cointeresate în lărgirea relaţiilor

comerciale cu ţările socialiste atunci tind propunea pentru începutul lui 

1956 convocarea unei conferinţe economice mondiale cu scopul „de a se 

îndepărta cit mai repede posibil şi ultimele piedici comerciale din faţa 

lărgirii schimbului dintre cele două lagăre". 

Toate aceste fapte dovedesc că şi în lagărul capitalist se ridică tot 

mai multe forţe sociale în sprijinul acelor legi care determină posibilităţile 

cooperării paşnice între statele cu orînduiri sociale diferite. Sub 

presiunea acestor forţe, guvernele unei serii de state capitaliste au fose 

nevoite să ia poziţie tot mai hotărîtă împotriva „politicii de forţă" impusă 

de monopolurile americane şi pentru rezolvarea pe cale de tratative 

a problemelor litigioase. Ideia cooperării pătrunde tot mai mult în diferitele 

organe ale O.N.U. Comisia Economică Europeană a O.N.U. a acceptat 

în cea de a noua sesiune a sa un proiect de hotărîre propus în 

comun de către ^delegaţiile engleză şi sovietică în legătură cu dezvoltarea 

legăturilor comerciale dintre Răsărit şi Apus. Hotărîrea atrage atenţia 

statelor asupra faptului că trebuie să înlăture piedicile ce stau în calea 

dezvoltării comerţului exterior şi le îndeamnă să încheie convenţii 

comerciale şi de plată pe termen lung, să organizeze tîrguri de mostre, 

să comunice date despre situaţia comerţului lor exterior etc. 

Se ridică forţe tot mai puternice pentru a înfrîna foiţele agresive provocate 

de legea economică fundamentală a capitalismului monopolist. 

Aceasta este o consecinţă a recunoaşterii necesare a faptului că dezvoltarea 

unilaterală, militaristă a economiei naţionale duce la ruinarea păturilor 

largi ale populaţiei şi în cele din urmă la prăbuşirea întregii vieţi 

economice. Iată de ce piaţa mondială socialistă exercită o putere de atracţie 

mereu creseîndă şi spre cercurile economice ale statelor care sînt 

încă subordonate monopolurilor americane. 

10. Coexistenţa paşnică a statelor socialiste şi capitaliste şi prin 

aceasta şi eficacitatea normelor dreptului internaţional sînt sprijinite într-o 

măsură foarte mare şi de către acei factori ideologici care primesc un 

rol tot mai important în formarea relaţiilor internaţionale din epoca noastră. 

După cum accentuează raportul CC. al P.C.U.S. prezentat la cel 

de al XX-lea congres, precum şi hotărîrile votate la congres, în viaţa 

internaţională au avut loc transformări adinei de importanţă istorică. 

„Principala trăsătură a epocii noastre — spune raportul — este ieşirea 

socialismului din cadrul unei singure ţări şi transformarea lui într-un 

sistem mondial. Capitalismul s-a dovedit neputincios să împiedice acest 

proces de importanţă istorică mondială". Marea schimbare survenită în 

raportul de forţe din viaţa internaţională în favoarea socialismului, a 

atras după sine schimbări esenţiale şi în acele condiţii în care îşi pot 

manifesta influenţa legile obiective ce influenţează asupra relaţiilor internaţionale. 

Dezvoltarea de neîmpiedicat a forţelor păcii şi socialismului 

creează condiţii tot mai favorabile pentru promovarea factorilor obiectivi 

ce acţionează în direcţia coexistenţei paşnice şi a cooperării şi tinde în 

acelaşi timp să limiteze dezvoltarea tendinţelor contrarii acestora. 

Caracterul organizat al lagărului păcii şi democraţiei, uriaşa mişcare 

de luptă pentru pace ce se întinde în toate statele, popularitatea mereu 

creseîndă a partidelor comuniste şi, în legătură cu aceasta, progresul im-

petuos al mişcării muncitoreşti socialiste, toate acestea au devenit factori 

deosebit de importanţi ai formării relaţiilor internaţionale. La aceştia se 

adaugă factori ca uriaşa mişcare de eliberare din colonii, accentuarea 

mişcărilor antiimperialiste, precum şi răspîndirea ideii de neutralitate 

printre cercurile politice conducătoare dintr-o serie de importante ţări 

capitaliste din Europa şi Asia. Uriaşul curent de idei provocat de aceşti 

factori se transformă intr-adevăr intr-o forţă materială şi influenţează 

in mare măsură desfăşurarea pe mai departe a evenimentelor internaţionale. 

Tăria normelor de drept internaţional este susţinută şi de activitatea 

consecventă a lagărului păcii in domeniul politicii internaţionale. Prestigiul 

Uniunii Sovietice şi influenţa iniţiativelor sale de politică externă 

asupra dezvoltării relaţiilor internaţionale servesc întăririi principiilor 

de bază ale dreptului internaţional. Să comparăm sistemul de uniuni agresive, 

creat ca rezultat al „politicii de forţă", cu sistemul de securitate 

iniţiat de lagărul socialist, sistem care a luat o formă organizată prin 

tratatul de prietenie, colaborare şi ajutor reciproc de la Varşovia. In 

timp ce primul tinzînd spre subminarea prestigiului O.N.U. şi călcînd numeroase 

dispoziţii ale Chartei, slăbeşte dreptul internaţional, sistemul 

de securitate prevăzut în acordul de la Varşovia serveşte refacerii prestigiului 

O.N.U., traducerii în viaţă a instituţiilor de drept prevăzute de 

Chartă şi întăririi normelor dreptului internaţional. Sau să cercetăm propunerile 

Uniunii Sovietice în legătură cu realizarea treptată a dezarmării 

şi interzicerea armelor de ucidere în masă, care promovează traducerea 

în viaţă a dispoziţiunilor cuprinse în art. 26 al Chartei O.N.U. şi ale 

hotărîrilor luate în această privinţă la prima şi a doua sesiune a O.N.U. 

Multe sînt acele iniţiative politice în care se manifestă năzuinţa forţelor 

democratice de a consolida respectarea dreptului internaţional în relaţiile 

internaţionale. 

Normele generale ale dreptului internaţional ca egalitatea, respectarea 

suveranităţii naţionale, inviolabilitatea teritoriului, neamestecul, au 

primit o nouă confirmare în cele cinci principii ale coexistenţei paşnice. 

Răspîndirea ideii „Pancea Sila" într-o serie de state dornice de pace întăreşte 

prestigiul dreptului internaţional. 

Din punct de vedere al întăririi dreptului internaţional, o deosebită 

importanţă au iniţiativele de felul propunerii Uniunii Sovietice pentru 

semnarea unui pact al păcii între Marile Puteri, sau scrisoarea preşedintelui 

Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., N. A. Bulganin, adresată la 23 

ianuarie 1956 lui D. D. Eisenhower, preşedintele Statelor Unite, care cuprinde 

propunerea de a se semna un tratat de prietenie şi colaborare pe 

20 de ani între Lmiunea Sovietică şi Statele Unite, tratat în care să se 

precizeze că cele două state îşi dezvoltă relaţiile în spiritul colaborării 

sincere şi a înţelegerii reciproce, pe baza respectării egalităţii, suveranităţii 

şi a neamestecului şi că îşi vor soluţiona litigiile conform dispoziţiilor 

Chartei O.N.U., numai pe cale paşnică. Deşi propunerea nu cuprinde 

norme noi de drept internaţional, ci accentuează numai principiile fixate 

de Charta O.N.U., totuşi colaborarea dintre cele două mari puteri conducătoare 

în privinţa validitării acestor principii ar contribui într-o mare

măsură la dezvoltarea relaţiilor internaţionale de pe bazele dreptului 

internaţional. 

Documentele Congresului XX al P.C.U.S. au îmbogăţit cu noi mijloace 

ideologice forţele sociale care servesc întăririi dreptului internaţional. 

Dezvoltarea creatoare a învăţăturii leniniste despre coexistenţa 

paşnică prin formularea tezelor despre posibilitatea evitării războaielor 

în etapa actuală şi despre formele paşnice de trecere la socialism, precum 

şi directivele privitoare la realizarea unităţii sindicale şi a unităţii de acţiune 

a partidelor muncitoreşti sînt noi piloni ai dreptului internaţional 

şi contribuie într-o mare măsură la întărirea încrederii reciproce în 

relaţiile internaţionale. In acelaşi timp, ele contribuie la neutralizarea 

acelor arme ideologice prin folosirea cărora cercurile conducătoare ale 

statelor imperialiste caută să întreţină psihoza războiului şi contradicţii 

artificiale între popoare. 

In acest fel cresc şi se întăresc în întreaga lume forţele sociale care 

pot să asigure condiţiile coexistenţei şi colaborării paşnice între popoare 

fără" a ţine cont de orînduirile lor sociale. Aceşti factori slăbesc 

fără încetare poziţiile imperialismului monopolist. In faţa cercurilor monopoliste 

stau astăzi două posibilităţi: sau să meargă mai departe pe 

calea înarmării şi să caute rezolvarea contradicţiilor interne ale sistemului 

capitalist într-un nou război mondial, care ar duce în mod inevitabil 

la prăbuşirea întregului sistem capitalist, —• sau să accepte colaborarea' 

bazată pe egalitate. In evenimentele de azi a politicii mondiale 

putem observa tot mai multe semne care arată că raportul de forţe ce 

se manifestă pe tărîm mondial obligă puterile capitaliste să păşească pe 

acest al doilea drum. 

Din toate cele de mai sus rezultă că principiul coexistenţei paşnice 

şi a colaborării dintre statele socialiste şi capitaliste este bazat pe legi 

obiective, care în epoca noastră determină caracterul relaţiilor internaţionale. 

Ca o consecinţă a acestui fapt, principiile generale ale dreptului 

internaţional şi instituţiile lui care se bazează pe aceste legi obiective, 

sînt „legi juridice" trainice, au un rol pozitiv în etapa actuală a dezvoltării 

şi formează baza juridică a relaţiilor dintre state, indiferent de orînduirea 

lor socială. 

Urmează deci că principiile generale de bază ale dreptului internaţional, 

ca: egalitatea, suveranitatea, autodeterminarea, neamestecul, caracterul 

obligatoriu al tratatelor, colaborarea şi securitatea, care în majoritatea 

lor sînt cuprinse în Charta O.N.U., precum şi acele instituţii juridice 

cu caracter general ca recunoaşterea internaţională, sistemul unanimităţii 

marilor puteri, tutela internaţională etc, sînt singurele principii 

juridice şi instituţii de drept, care pot să constituie baza juridică a actualelor 

relaţii internaţionale. Acele concepţii nihiliste, care neagă caracterul 

juridic al relaţiilor dintre state, precum, şi acele „noi" instituţii de 

drept, care au luat naştere in interiorul lagărului imperialist ca o consecinţă 

a încălcării principiilor fundamentale ale dreptului internaţional, nu 

pot fi viabile, deoarece sînt în contradicţie cu legile care determină progresul 

societăţii.

11. In sfîrşit, cîteva cuvinte despre caracterul de clasă al normelor 

dreptului internaţional. 

Dreptul internaţional universal, deşi exprimă relaţii sociale cu caracter 

universal, este o parte constituantă a suprastructurii fiecărui stat. 

In fiecare ţară dreptul internaţional stă în serviciul propriei baze economice 

şi, în consecinţă, în statele cu orînduiri sociale diferite acţionează 

în mod diferit asupra bazei. 

Relaţiile statelor din lagărul socialist, determinate de către dreptul 

internaţional, sînt chemate să asigure condiţiile necesare pentru construirea 

socialismului, respectiv a comunismului. In socialism, relaţiile economice 

şi comerţul exterior servesc satisfacerea mai completă a necesităţilor 

mereu crescînde ale societăţii, asigură noi izvoare pentru mărirea 

producţiei şi îmbunătăţirea aprovizionării populaţiei cu bunuri de larg 

consum. Statele socialiste respectă în toate privinţele normele dreptului 

internaţional, nu numai între ele, ci şi în relaţiile lor cu statele capitaliste, 

căci aceste norme corespund intereselor construirii comunismului 

şi a socialismului. In relaţiile internaţionale ale statelor socialiste se 

manifestă ideea internaţionalismului proletar. Ca o consecinţă a acestui 

fapt, relaţiile internaţionale ale statelor socialiste consolidează nu numai 

poziţiile propriului stat, ci contribuie într-o mare măsură ,şi la progresul 

altor state. In această privinţă vorbim nu numai despre relaţiile de tip 

nou, bazate pe prietenie şi ajutor reciproc, dintre statele socialiste, ci şi 

despre acele relaţii prin care statele socialiste dau un important ajutor 

material şi tehnic statelor cu altă orînduire socială, statelor capitaliste, 

relaţii prin care ele sprijină năzuinţele de eliberare ale popoarelor asuprite 

şi apără interesele statelor mici faţă de tendinţele agresive ale statelor 

imperialiste. 

Astfel în relaţiile internaţionale a statelor socialiste dreptul internaţional 

se manifestă pe deplin, iar ca element al suprastructurii sprijină 

în cea mai mare măsură baza. 

Relaţiile internaţionale ale statelor capitaliste servesc interesele burgheziei 

dominante. Deci asupra acestor relaţii acţionează legile care determină 

dezvoltarea statelor capitaliste. Din această cauză comerţul exterior 

al statelor imperialiste, conduse de către cercurile monopoliste, stă 

în sluiba profitului maximal. 

Atunci cînd cercetăm problema dacă dreptul internaţional poate, in 

condiţiile imperialismului, să servească dezvoltarea bazei capitaliste, ne 

întîlnim, de obicei, cu obiecţiunea că, în urma acţiunii legii economice 

fundamentale a capitalismului contemporan, aşa ceva nici nu poate fi 

imaginat. Dar această concepţie poate să pornească numai din interpretarea 

rigidă şi dogmatică a legii economice fundamentale. Cercetînd raportul 

dintre dreptul internaţional şi .legea economică fundamentală a 

capitalismului contemporan, trebuie înainte de toate să facem distincţie 

între scopul producţiei capitaliste, exprimat în lege, şi mijloacele folosite 

pentru realizarea acestui scop. In redactarea legii, primordială este indicarea 

scopului producţiei. Acest factor acţionează în toate condiţiile. 

Fără el nu poate fi concepută producţia de mărfuri în limitele orînduirii 

sociale date. In cazul de faţă scopul este obţinerea profitului maxim. In

producţia capitalistă, proprietarul mijloacelor de producţie caută întotdeauna 

să realizeze cel mai mare profit posibil. însă nivelul maxim al 

profitului este determinat de posibilităţi, de împrejurările in care are loc 

procesul de producţie. Şi în acest caz se adevereşte învăţătura despre caracterul 

de tendinţă al legilor economice. In condiţiile capitalismului monopolist, 

năzuinţa spre obţinerea profitului maxim se manifestă* ca o 

tendinţă generală. Măsura în care această tendinţă poate fi realizată în 

cazul dat şi mijloacele de care dispune capitalistul pentru a o realiza, 

depind de condiţiile sociale date. 

Deci enumerarea mijloacelor cuprinsă în definiţia legii economice 

fundamentale, trebuie să o considerăm drept element secundar al legii 

fundamentale. Monopolurile capitaliste se străduiesc să-şi asigure profitul 

maxim „prin exploatarea, ruinarea şi pauperizarea majorităţii populaţiei 

ţării respective, prin aservirea altei ţări, mai ales din ţările înapoiate, în 

sfîrşit, prin războaie şi prin militarizarea economiei naţionale". Dar măsura 

în care pot folosi aceste mijloace depinde de împrejurări. In acest 

sens, acei factori sociali, amintiţi mai sus, care limitează eficacitatea 

legii economice fundamentale a capitalismului contemporan, primesc o 

deosebită importanţă. 

Micşorarea posibilităţilor de însuşire a profitului scade nivelul acestuia. 

Nu-1 poate însă anuia complet, căci în acest caz producţia ar înceta 

să mai fie producţie capitalistă. Totuşi, procesele contrarii pot să limiteze 

în măsură completă anumite mijloace de realizare ,a profitului maxim, 

cum ar fi: subjugarea şi jefuirea popoarelor altor ţări şi războiul, fn 

acest sens, acţiunea factorilor sociali ce servesc progresului poate, _ la un 

moment dat, să oprească manifestarea legii, să o lipsească de posibilitatea 

ca tendinţa exprimată în ea să se realizeze (în direcţia folosirii mijloacelor 

amintite). 

Legea economică fundamentală a capitalismului contemporan, prin 

faptul că determină cercurile capitaliste să recurgă la forţă pentru realizarea 

profitului maxim, slăbeşte eficacitatea dreptului internaţionali si 

duce statele capitaliste la încălcarea lui. Deci limitarea posibilităţilor de 

folosire a forţei serveşte în acelaşi timp şi în relaţiile statelor capitaliste 

la afirmarea prestigiului dreptului internaţional. Aceste efecte pot constrânge 

statele capitaliste să respecte dreptul internaţional. 

Deci, ca urmare a limitării eficacităţii legii economice fundamentale 

a capitalismului monopolist, se crează posibilitatea ca dreptul internaţional 

să servească şi baza economică a statelor capitaliste. Sub influenţa 

acestor factori statele imperialiste sânt nevoite să accepte colaborarea bazată 

pe egalitate şi avantaje reciproce, dat fiind că celelalte posibilităţi 

de asigurare a profitului se restrîng mereu. 

Totodată nu trebuie să uităm că procesul exprimat de legea economică 

fundamentală a capitalismului contemporan nu este un proces de progresare, 

de întărire a sistemului capitalist, ci procesul de decădere, de 

putrefacţie al acestui sistem. Dezvoltarea nelimitală a tendinţelor exprimate 

în legea fundamentală ar grăbi numai acest proces. Recunoaşterea 

acestei legităţi obligă cercurile capitaliste conştiente să contribuie la 

crearea unor astfel de relaţii internaţionale, care să facă posibilă prelun-

girea existenţei sistemului capitalist, relaţii care să facă posibilă desfăşurarea 

paşnică a întrecerii dintre cele două sisteme. 

In asemenea condiţiuni este neîndoios că dăinuirea temporară a regimului 

capitalist poate fi asigurată numai de întrecerea paşnică cu sistemul 

socialist. Dar această întrecere, ca urmare a creşterii uriaşe a 

forţelor socialismului, poaje avea loc numai în condiţiuni reglementate 

de dreptul internaţional. In acest sens putem afirma că dreptul internaţional 

universal serveşte, în actuala fază a dezvoltării istorice, interesele 

bazei capitaliste. 

* 

* * 

Am încercat să schiţăm în linii mari procesul in care dreptul internaţional 

îşi îndeplineşte rolul său de suprastructură. Am văzut că aplicarea 

normelor dreptului internaţional şi dezvoltarea instituţiilor lui are 

loc în condiţiile complicate ale luptei dintre procesele obiective, care se 

manifestă în activitatea forţelor sociale ce servesc pe de o parte, coexistenţa 

paşnică şi colaborarea dintre popoare, pe de altă parte provocării 

contradicţiilor dintre ele. In această luptă un rol foarte important revine 

activităţii conştiente a oamenilor, diferitelor forme ale luptei ideologice. 

Şi în această privinţă, Uniunea Sovietică şi ţările de democraţie 

populară stau în fruntea forţelor progresiste ale lumii care luptă pentru 

apărarea dreptului internaţional. Activitatea lagărului socialist, lupta 

pentru pace şi securitate colectivă, înseamnă şi o continuă întărire a dreptului 

internaţional. _ 

Perspectivele acestei lupte ne permit să constatăm că dreptul internaţional 

are un rol deosebit de important în actuala etapă de dezvoltare 

a societăţii. Principiile şi instituţiile dreptului internaţional trebuie să se 

manifeste tot mai mult în relaţiile internaţionale, dat fiind că în actuala 

etapă de dezvoltare istorică ele oglindesc în mod just acele procese obiective 

care determină dezvoltarea societăţii, progresul întregii omeniri. 

TAKACS LAJOS 

Catedra de drept de stat 


POLITICA EXTERNA A REPUBLICII POPULARE ROMINE 

— POLITICA DE APĂRARE A PĂCII ŞI SUVERANITĂŢII 

ŢĂRII NOASTRE 

Politica externă a statelor democrat-populare, alături de politica externă 

a U.R.S.S. este o politică calitativ deosebită de cea cunoscută pînă 

acuma în istoria relaţiilor internaţionale, ea deosebindu-se în mod radical 

de politica externă a statelor din orînduirile bazate .pe exploatare. 

I 

Politica externă a statelor reprezintă totalitatea scopurilor şi a intereselor 

pe care le urmăreşte şi le apără statul, clasa sa dominantă, în 

relaţiile cu celelalte state, precum si totalitatea mijloacelor şi a metodelor 

pe care le aplică pentru realizarea şi pentru apărarea acestor scopuri şi 

interese (Â. I. Vîşinschi). Din această definiţie a politicii externe a statelor 

rezultă că ea urmăreşte, în cadrul relaţiilor internaţionale, să realizeze 

interesele şi scopurile claselor dominante din aceste state. Astfel 

politica externă a statelor nu reprezintă interesele întregii naţiuni sau 

a poporului dintr-un stat, cum caută s-o prezinte doctrinarii burghezi, ci 

numai a clasei dominante. Politica externă a statelor are un caracter de 

clasă, schimbîndu-se odată cu schimbarea tipului istoric de stat. Totuşi, 

unele schimbări neesenţiale survin în politica externă a statelor şi în 

cadrul aceleiaşi orînduiri soeial-economice. Aceste schimbări se datoresc 

transformărilor din dezvoltarea economică a statelor. 

Aceste schimbări care survin în politica externă a statelor, în urma 

transformărilor survenite în politica lor internă, precum şi în întreaga 

dezvoltare a lor istorică, dovedeşte că între politica externă a statelor şi 

politica, lor internă, există o legătură internă strînsă, organică. Practica 

vieţii internaţionale ne arată că întotdeauna politica externă a statelor 

vine să întregească politica lor internă, în sensul că politica externă are 

ca sarcină centrală să creeze condiţiile favorabile şi necesare pe arena 

internaţională, pentru realizarea funcţiunii interne a statelor. 

Ştiinţa marxist-Jeninistă a arătat pentru prima dară legătura organică 

dintre politica internă şi cea externă a statelor. Ambele aceste_ laturi 

ale politicii unui stat reprezintă politica unei anumite clase dominante, 

•

astfel că intre ele există în primul rind o unitate in ce priveşte caracterul 

de clasă. „Nu există o idee mai greşită şi mai dăunătoare — spune 

V. I. Lenin —, decît ideea separării politicii externe de cea internă" 1 . 

Juriştii burghezi au născocit o serie de teorii false despre o pretinsă 

independenţă a politicii externe a statelor. Prin aceste teorii se urmăreşte 

să se ducă în eroare masele populare şi să prezinte politica externă a 

statelor imperialiste ca o politică care ar sluji interesele întregii naţiuni. 

Aceste teorii antiştiinţifice urmăresc să ascundă caracterul de clasă a 

politicii statelor burgheze. 

Politica externă a statelor este determinată nu numai de politica 

internă a statelor, ci şi de funcţiunea externă a lor. Marxism-leninismul 

arată că statele se deosebesc în ce priveşte funcţiunea lor externă după 

tipul lor istoric. Intre funcţiunile externe ale statelor bazate pc exploatare 

şi cele socialiste există o deosebire radicală,- calitativă. Funcţiunea externă 

a statelor exploatatoare se caracterizează prin tendinţa de a lărgi 

teritoriul propriei sale clase dominante, cotropind teritoriul altor state şi 

prin anexarea lui. Toate acestea determină caracterul agresiv al funcţiunii 

externe şi a politicii externe a statelor exploatatoare. 

Spre deosebire de funcţiunea externă a statelor bazate pe exploatare, 

funcţiunea externă a statelor socialiste nu se caracterizează prin tendinţe 

agresive, ci prin apărarea propriului teritoriu împotriva agresiunii externe. 

Caracterul politicii externe a statelor este determinat de funcţiunea 

lor externă. Acest lucru rezultă în mod evident în condiţiile internaţionale 

actuale în ce priveşte politica externă a statelor imperialiste, care organizează 

o serie de blocuri militare agresive ca N.A.T.O., S.E.A.T.O., pactul 

de la Bagdad etc. De asemenea aceste puteri întreprind o serie de 

acţiuni care ameninţă pacea popoarelor, securitatea internaţională şi urmăresc 

subjugarea popoarelor şi a statelor faţă de anumite grupuri monopoliste, 

mai ales din S.U.A. 

Opus acestei politici, este politica externă de pace şi de apărare a 

legalităţii internaţionale a statelor socialiste. După cum am arătat, funcţiunea 

externă a statelor socialiste nu are un caracter agresiv, de aici 

decurge şi caracterul paşnic al politicii lor externe. Acest lucru se constată 

atît în cazul politicii externe a U.R.S.S., cit şi a R.P.R. şi a celorlalte 

state de democraţie populară; politică care contribuie în mod activ 

la destinderea încordării din relaţiile internaţionale şi prin aceasta la 

apărarea păcii şi la colaborarea democratică dintre state şi popoare, indiferent 

de sistemul lor social-p'olitie. 

Funcţiunea externă a statelor este strîns legată de funcţiunea lor 

internă, iar ambele sînt determinate de caracterul relaţiilor de producţie, 

de baza economică, care a generat statul respectiv. 

Din deosebirea esenţială dintre politica internă a statelor capitaliste 

şi a statelor socialiste, precum şi din deosebirea existentă între funcţiunile 

lor externe, rezultă deosebirile dintre politica lor externă. 

Deosebirea principală'între politica externă a statelor capitaliste şi 

a celor socialiste, în cadrul relaţiilor internaţionale contemporane, se 

1 

V. I. Lenin, Culegerea leninistă, ed. rusă, voi. XXI, p. 66.

manifestă in cele două atitudini opuse a acestor state faţă de dreptul 

internaţional public contemporan şi faţă de securitatea statelor şi popoarelor. 

Atitudinea statelor burgheze — cu excepţia citorva state din acest 

lagăr, care şi-au cucerit independenţa după cel de al doilea război mondial 

—, faţă de dreptul internaţional se caracterizează printr-o politică 

externă de încălcare sistematică a normelor, principiilor şi instituţiilor 

dreptului internaţional; chiar dacă unii guvernanţi din aceste state, în 

vorbe sînt pentru apărarea principiilor dreptului internaţional. Această 

negare a dreptului internaţional public contemporan de către burghezia 

imperialistă rezultă nu numai din politica externă a statelor imperialiste, ci 

şi din doctrina imperialistă de drept internaţional, mai ales din perioada 

postbelică. 

Teoriile actuale imperialiste despre dreptul internaţional public, despre 

normele şi instituţiile sale, au misiunea de a justifica practica statelor 

imperialiste de încălcare a principiilor unanim admise ale dreptului internaţional 

contemporan, dintre care principii unele au fost proclamate 

pentru prima oară în relaţiile internaţionale de către burghezie, în perioada 

ei revoluţionară (principiul suveranităţii naţionale, principiul neamestecului 

în afacerile interne ale statelor etc). Acest lucru dovedeşte că 

burghezia imperialistă a trecut şi pe plan internaţional la negarea, propriei 

sale legalităţi. V. I. Lenin prevăzînd acest proces, a arătat că: 

„Epoca folosirii legalităţii creată de burghezie se înlocuieşte printr-o 

epocă de mari lupte revoluţionare, aceste lupte vor însemna în fond distrugerea 

întregii legalităţi burgheze, a întregii orînduiri burgheze, iar 

ca formă trebuie să înceapă (şi chiar începe) prin eforturile disperate 

depuse de burghezie de a se dispensa de legalitatea creată de ea însăşi 

şi care i-a devenit insuportabilă" 2 . 

Atacul principal al doctrinei imperialiste de drept internaţional este 

îndreptat împotriva principiului suveranităţii de stat; principiu fundamental 

- al dreptului internaţional public contemporan si al ştiinţei sale. 

Acest lucru se datoreşte faptului că suveranitatea statelor şi dreptul naţiunilor 

la autodeterminare reprezintă piedeca principală în realizarea 

planurilor agresive şi de dominaţie mondială ale statelor imperialiste. 

Totodată, acest principiu este baza altor principii juridice importante ale 

relaţiilor internaţionale contemporane, cum este principiul suveranităţii 

teritoriale a statelor, inviolabilitatea teritoriului de stat, etc. Principiul 

suveranităţii statelor este în strînsă legătură cu alte principii de bază 

ale dreptului internaţional, unanim admise şi care au o mare importanţă 

pentru dezvoltarea unor relaţii paşnice şi democratice între state ca principiile: 

egalităţii în drepturi a tuturor statelor din cadrul „comunităţii 

internaţionale"; al neamestecului în afacerile interne ale altor state; al 

neagresiunii şi altele. 

Negarea principiului suveranităţii de stat şi a dreptului naţiunilor la 

autodeterminare reprezintă firul călăuzitor al doctrinei americane de 

drept internaţional public. Recent, în cartea intitulată „Pentru supremaţie 

2 

V. I. Lenin, Opere, voi. 16, ed. rusă, p. 284.

mondială", G. Burham recomandă ca la baza politicii externe a S.U.A. 

să stea următoarele precepte: recunoaşterea că pacea nu este şi nu poate 

fi scopul politicii externe a statelor imperialiste; renunţarea la doctrina 

„egalităţii naţiunilor", Statele Unite ale Americii urmînd să-şi pună ih 

mod deschis candidatura la conducerea politicii mondiale; şi renunţarea 

definitivă la principiul „neamestecului" în treburile interne ale altor naţiuni, 

principiu, care pentru Burham, nu este decît o simplă formulă. 

G. Burham susţine că mijlocul „normal" de soluţionare a problemelor politicii 

mondiale trebuie să fie „amestecul" in afacerile altor state. Toate 

aceste principii de doctrină imperialistă urmăresc negarea suveranităţii 

de stat, în favoarea dominaţiei mondiale a S.U.A. 

In opoziţie cu politica externă a statelor imperialiste, precum şi cu 

doctrina burgheză de drept internaţional; politica externă a statelor socialiste 

şi doctrina socialistă de drept internaţional apără, în primul rînd, 

principiul fundamental al dreptului internaţional contemporan — principiul 

suveranităţii de stat. 

Lupta pentru apărarea principiului suveranităţii de stat dusă de către 

statele socialiste, face parte integrantă din lupta lor pentru pace. 

Doctrina socialistă de drept internaţional apără .principiul suveranităţii 

statelor pornind de la teza importantă că dreptul internaţional 

public contemporan nu este viabil dacă nu se sprijină pe acest principiu. 

Existenţa dreptului internaţional şi a legalităţii internaţionale, în condiţiile 

actuale, nu este posibilă fără recunoaşterea şi apărarea principiului 

suveranităţii şi a egalităţii in drepturi a tuturor statelor. Ori fără respectarea 

şi traducerea în viaţa relaţiilor internaţionale a dreptului internaţional 

nu poate fi asigurată nici pacea, nici colaborarea dintre state şi 

popoare. 

Doctrina sovietică de drept internaţional defineşte principiul suveranităţii 

de stat ca fiind indepedenţa puterii de stat faţă de puterea oricărui 

alt stat, ceea ce îşi găseşte expresia în dreptul statului de a-şi rezolva 

după propria sa apreciere şi în mod liber, treburile sale interne şi externe, 

fără amestecul altor state şi fără violarea drepturilor altor state şi a 

normelor unanim admise ale dreptului internaţional public 3 . 

In condiţiile actuale, suveranitatea; de stat are la baza ei suveranitatea 

naţională, ca expresie a dreptului naţiunilor la autodeterminare. Datorită 

acestui fapt, astăzi, se poate spune că suveranitatea de stat este 

una din formele de realizare a suveranităţii naţionale, care exprimă dreptul 

naţiunilor la autodeterminare. 

Principiul suveranităţii stă la baza tuturor tratatelor internaţionale 

legale. El şi-a găsit consacrarea şi in Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite. In 

articolul 2 pct. 1 din Cartă se arată că Organizaţia Naţiunilor Unite 

„ ... este bazată pe principiul egalităţii suverane a tuturor membrilor ei". 

Sublinierea importanţei hotărîtoare pentru relaţiile internaţionale şi 

legalitatea internaţională a respectării principiului suveranităţii, nu înseamnă 

că statul în relaţiile internaţionale este „absolut" suveran. Statul 

suveran nu poate acţiona în cadrul „comunităţii internaţionale" după 

3 

Statul şi dreptul sovietic, nr. 5/1955.

unul lui plac. El trebuie să respecte principiile unanim admise ale dreptului 

internaţional şi obligaţiile pe care şi le-a asumat prin semnarea 

sau aderarea la diferite tratate internaţionale. Această cerinţă şi obligaţie 

a statelor decurge din principiul egalităţii suverane a tuturor statelor, 

iar încălcarea acestui principiu al dreptului internaţional public contemporan 

duce la subminarea relaţiilor democratice dintre state şi la dominaţia 

forţei în locul dreptului în relaţiile internaţionale. Nici un fel de 

referire la suveranitatea lor nu poate justifica încălcarea sau repudierea 

samavolnică, de către un stat, a obligaţiilor internaţionale, asumate de 

către el în mod liber şi care sînt în concordanţă cu dreptul internaţional. 

Limitarea suveranităţii statelor, dacă ea are un caracter de reciprocitate 

şi este în mod liber consimţită de către state, nu numai că este 

posibilă ci şi necesară, deoarece în alte condiţii nu se pot dezvolta relaţii 

normale între state. In acelaşi timp suveranitatea statelor nu numai că 

nu exclude posibilitatea colaborării intre state — după cum susţin doctrinarii 

imperialişti —, ci dimpotrivă, face ca această colaborare să fie mai 

rodnică. Ea permite statului să dispună în mod liber de drepturile sale, 

să-şi asume în mod liber obligaţiile internaţionale şi să garanteze executarea 

lor. 

Principiul suveranităţii reprezintă un important mijloc de drept internaţional 

pentru apărarea statelor mici sau slabe de încercările de a 

li se impune dictatul marilor puteri imperialiste. De aceea, Carta O.N.U. 

recomandă statelor să pună la baza relaţiilor dintre ele, respectarea principiului 

suveranităţii şi al neamestecului in afacerile interne ale altor 

sxaxe. 

Apărarea principiului suveranităţii constituie o garanţie importantă 

nu numai pentru menţinerea păcii, ci şi pentru dezvoltarea economică şi 

politică a popoarelor şi statelor. Datorită acestui fapt, popoarele întregii 

lumi luptă pentru apărarea acestui principiu important al dreptului internaţional, 

al relaţiilor internaţionale contemporane. 

II 

După cel de al doilea război mondial, ca urmare a victoriei istorice 

a Uniunii Sovietice asupra Germaniei hitleriste, ca urmare a adîncirii 

crizei generale a sistemului capitalist, s-au rupt noi state din lanţurile 

imperialismului — statele de democraţie populară. 

Datorită ajutorului acordat de către U.R.S.S., datorită eliberării acestor 

state de către glorioasa Armată Sovietică, popoarele acestor ţări au 

putut păşi pe un drum nou in ce priveşte dezvoltarea lor istorică. Datorită 

luptei forţelor populare sub conducerea clasei muncitoare şi a Partidelor 

Comuniste, în aceste ţări, la conducerea lor, au ajuns forţele democratice, 

în frunte cu clasa muncitoare. Cucerirea puterii politice, în 

aceste state, de către clasa muncitoare sub conducerea partidului ei revo-. 

luţionar marxist-leninist şi instaurarea dictaturii proletariatului a însemnat 

pentru viaţa popoarelor o cotitură istorică spre drumul construirii 

socialismului.

Ziua de 23 august 1944 are o deosebită însemnătate în viaţa şi istoria 

poporului nostru. „Acest eveniment a constituit — spune tovarăşul Gh. 

Gheorghiu-Dej — un punct de cotitură în întreaga istorie a poporului 

romîn" 4 . 

Actul de la 23 August 1944 a însemnat nu numai scuturarea jugului 

hitlerist şi înlăturarea dictaturii fasciste de către poporul nostru sub conducerea 

P.C.R. şi cu ajutorul Armatei Sovietice, ci şi primul pas spre 

statornicirea unei adevărate independenţe şi suveranităţi a ţării noastre, 

spre o nouă politică internă şi externă. Acest proces s-a cristalizat mai 

ales după venirea la putere a guvernului democrat de sub preşedenţia 

tovarăşului Dr. P. Groza, în care guvern rolul precumpănitor îl are clasa 

muncitoare, P.C.R. 

Proclamarea Republicii Populare Romîne la 30 decembrie 1947 a însemnat 

nu numai triumful politicii revoluţionare a clasei muncitoare aliată 

cu ţărănimea muncitoare sub conducerea P.C.R., ci şi dezvoltarea unei 

politici externe calitativ noi, care a început să se plămădească încă în 

perioada de după actul istoric de la 23 august 1944. Această politică nouă 

externă a Romîniei se caracterizează prin apărarea consecventă a păcii 

şi a suveranităţii patriei noastre. 

Consolidarea şi dezvoltarea noii politici externe a statului nostru 

democrat-popular, s-a desfăşurat odată cu consolidarea şi dezvoltarea regimului 

de democraţie populară în ţara noastră — formă nouă istorică 

ă dictaturii proletariatului. Odată cu consolidarea regimului de democraţie 

populară, statul nostru a abandonat pentru totdeauna politica externă agresivă 

şi de dependenţă faţă de imperialismul străin a Romîniei burghezo-moşiereşti; 

dezvoltînd "o politică de pace şi colaborare democratică cu celelalte 

state'şi popoare, în primul rînd cu cele din lagărul mondial al socialismului, 

cu Uniunea Sovietică. 

Proclamarea Republicii Populare Romîne — stat al dictaturii proletariatului 

— are o deosebită importanţă pentru politica externă a ţării 

noastre. Cucerirea puterii politice de către clasa muncitoare aliată cu 

ţărănimea muncitoare, sub conducerea Partidului, a înlăturat pentru totdeauna 

clasele exploatatoare de la conducerea statului romîn. Acest lucru 

are o deosebită însemnătate pentru politica externă a statului nostru. 

Victoria clasei muncitoare a însemnat înlăturarea de la conducerea vieţii 

poporului şi statului romîn a claselor trădătoare — burghezo-moşierimea 

— care au vîndut bogăţiile ţării şi au trădat suveranitatea şi interesele 

poporului nostru pentru interesele' lor meschine. Astfel au fost înlăturate 

de la conducerea statului romîn, acele clase care erau direct interesate în 

aventuri războinice, pentru obţinerea de profituri mai mari şi în consecinţă 

promovau o politică externă agresivă şi aventurieristă. 

Conducerea statului nostru democrat-popular de către clasa muncitoare 

constituie cea mai sigură garanţie a promovării unei politici externe 

de apărare a păcii şi suveranităţii naţionale politică care corespunde 

întru totul, şi pentru prima oară, cu adevăratele interese ale poporului 

4 

Gh. Gheorghiu-Dej, Glorioasa aniversare a eliberării Romîniei •— Pravda, 23, 

VIII, 1950.

nostru. Acest lucru se datoreşte şi faptului că politica internă şi externă 

a R.P.R. este o politică ştiinţifică, în concordanţă cu legile obiective ale 

dezvoltării societăţii, ea avînd ca fundament teoretic ştiinţa marxist-leninistă 

şi politica Partidului Muncitoresc Romîn. 

Partidul Comunist din Romînia a militat de la începutul existenţii 

sale pentru o politică de pace pe plan extern a ţării noastre. Partidul a 

adoptat această poziţie, călăuzindu-se după învăţătura marxist-Ieninistă, 

care arată că socialismul nu poate fi construit decît în condiţii de pace. 

De asemenea învăţătura marxist-Ieninistă arată că problema orînduirii 

social-politice â fiecărui popor este o problemă a sa internă, iar orice 

amestec în această privinţă constituie o gravă încălcare a suveranităţii 

naţiunilor şi a statelor. 

Arătînd condiţia necesară pentru promovarea unei politici externe de 

pace de către statul romîn, în rezoluţia plenarei lărgite a Comitetului 

Central al P.C.R. din 13 iulie 1933 se spune că: numai răsturnarea 

dominaţiei moşierilor şi a burghezilor va fi o adevărată garanţie a 

păcii..." 5 . Realizarea acestei condiţii necesare pentru promovarea unei 

politici externe paşnice de către statul romîn, a devenit posibilă numai 

după 23 august 1944, iar pe deplin înfăptuită este după proclamarea Republicii 

Populare Romine la 30 decembrie 1947. 

Totodată, Partidul Comunist din Romînia a educat masele muncitoare 

din ţara noastră în spiritul luptei hotărîte pentru pace, pentru o politică 

externă de pace şi prietenie cu celelalte popoare şi state, în primul rînd 

cu Uniunea Sovietică. Partidul a arătat că numai o astfel de Dolitică 

externă corespunde cu adevărat intereselor poporului romîn. In hotărîrea 

plenarei a V-a lărgită a Comitetului Central al P.C.R. din anul 19~3G, se 

arată că: „O politică externă corespunzătoare intereselor naţionale ale 

poporului romîn poate fi numai o politică hotărîtă şi consecventă de pace, 

care exclude orice posibilitate de aventură războinică..." 6 . 

Politica externă a Republicii Populare Romine, in decursul celor 8 

ani de existenţă a statului democrat-popular, dovedeşte că în centrul 

sarcinilor ei stau indicaţiile Partidului referitoare la lupta pentru pace, 

singura politică externă care corespunde construirii socialismului în ţara 

noastră. „Profund interesat să ducă pînă la capăt opera de construcţie 

paşnică — arată tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej — partidul şi guvernul 

nostru vor duce şi de acum înainte o politică de pace şi de colaborare 

internaţională" 7 . In centrul activităţii P.M.R. şi a guvernului R.P.R. stă 

lupta pentru pace şi colaborare între popoare. Politica externă de pace 

a R.P.R. este reflectarea noilor condiţii social-politice din ţara noastră, 

a conducerii statului democrat-popular de către clasa muncitoare. Totodată 

ea este continuarea firească pe plan internaţional a politicii interne 

de construire a socialismului, de asigurare a bunei stări materiale şi culturale 

a poporului nostril Referindu-se la problema legăturii dintre poli- 

6 

s 

7 

p. 30. 

Documente din istoria P.C.R.. od. P.M.R. 1951, p. 191. 

Ibid., p. 267. 

Gh. Gheorghiu-Dej, Cu privire la politica externă a guv. R.P.R.. ESPLP., 1955,

tica internă şi cea externă a statului nostru democrat-popular, tovarăşul 

Gh. Gheorghiu-Dej spune: „Politica guvernului romîn de pace şi colaborare 

cu toate ţările, indiferent de sistemul lor politic, este expresia firească 

şi continuarea logică a politicii de construcţie paşnică şi de făurire a 

bunei stări a poporului, pe care o duce în interiorul ţării" 8 . 

Politica de pace a Republicii Populare Romîne în relaţiile internaţionale, 

nu este o chestiune tactică, de moment, ci ea decurge din însăşi 

esenţa statului nostru — stat socialist. 

Esenţa politicii noastre externe este definită de însăşi legea fundamentală 

â statului — Constituţia R.P.R. din anul 1952. In capitolul introductiv 

al Constituţiei se spune: „Politica externă a Republicii Populare 

Romîne este o politică de apărare a păcii, de prietenie şi alianţă cu 

Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi cu ţările de democraţie populară, 

o politică de pace şi prietenie cu toate popoarele iubitoare de pace" 9 . 

Din această prevedere a Constituţiei R.P.R. 'rezultă în mod clar că statul 

democrat-popular romîn duce o politică externă de pace. Acest lucru, pe 

plan constituţional, rezultă şi din prevederile constituţiei cu privire la politica 

internă de lichidare a exploatării omului de către om şi de construire 

a socialismului; ceea ce înseamnă lichidarea claselor sociale reacţionare 

(burghezo-moşierimea), care reprezentau baza socială pentru o 

politică externă agresivă. De asemenea, capitolele din Constituţie referitoare 

la orînduirea socială şi de stat reglementează în aşa fel aceste probleme 

încît însăşi structura social-economică şi cea politică a statului 

nostru —• reflectată în aceste capitole — exclude posibilitatea unei politici 

externe agresive. In articolul 13 al Constituţiei se arată că: „Viaţa 

economică a Republicii Populare Romîne se dezvoltă pe baza planului de 

stat al economiei naţionale, în interesul construirii socialismului, creşterii 

neîncetate a bunei stări materiale şi culturale a oamenilor muncii, 

întăririi independenţei naţionale a ţării şi a capacităţii ei de apărare". 

Dezvoltarea planificată a economiei naţionale elimină şomajul şi crizele 

economice, plăgi ale economiei capitaliste şi pe care burghezia încearcă 

să le rezolve prin politica sa agresivă pe plan extern, care duce la dezlănţuirea 

unor războaie sîngeroase şi distrugătoare ca primul şi cel de al 

doilea război mondial. Economia Republicii Populare Romîne nu cunoaşte 

aceste plăgi, ci dimpotrivă ea se dezvoltă ascendent, avînd ca 

obiectiv central satisfacerea maximă a nevoilor materiale şi culturale ale 

poporului. 

Politica externă paşnică a R.P.R. rezultă şi din caracterul ei internaţionalist, 

care reflectă rezolvarea democratică a problemei naţionale 

în interiorul ţării şi învăţătura marxist-leninistă despre internaţionalismul 

proletar. Rezolvarea, democratică a problemei naţionale pe plan intern şi 

caracterul internaţionalist al politicii externe constituie încă o garanţie că 

statul romîn democrat popular duce o politică paşnic-ă şi de colaborare 

cu toate statele iubitoare de pace, indiferent de sistemul lor social-politic. 

8 

9 

Scinteia din 23 august 1954. 

Constituţia Republicii Populare Romine, p, 6.

Caracterul paşnic al politicii externe rezultă şi din prevederile Constituţiei 

referitoare la atribuirea „chestiunilor războiului şi ale păcii", 

Marii Adunări Naţionale (art. 24 pct. 4); şi din acordarea dreptului de 

ratificare şi denunţare a tratatelor internaţionale ale R.P.R., Prezidiului 

M.A.N. (art. 37 pct. m). Astfel cele mai importante probleme ale politicii 

externe a Republicii Populare Romîne sînt date direct în competenţa 

reprezentanţilor autorizaţi ai poporului muncitor din Marea Adunare 

Naţională sau organul ei permanent, Prezidiul M.A.N.; care exprimă 

cu adevărat interesele majorităţii sdrobitoare a poporului romîn care 

niciodată n-a fost şi nu este pentru o politică externă războinică a statului 

său. Astfel şi din punct de vedere constituţional sînt create garanţiile 

unei politici externe de pace şi colaborare democratică a Republicii 

Populare Romîne. 

Un document deosebit de important în ce priveşte precizarea şi trasarea 

principiilor politicii externe a R.P.R. este „Declaraţia Marii Adunări 

Naţionale a Republicii Populare Romîne" din 25 februarie 1955. 

Acest document exprimă dorinţa poporului muncitor din ţara noastră, 

condus de Partid, de a trăi în pace cu toate statele. 

In Declaraţia M.A.N. se arată că: „Poporul romîn este sincer iubitor 

de pace; el îşi concentrează eforturile în vederea dezvoltării economice 

si culturale a patriei sale, în vederea ridicării nivelului de trai al populaţiei" 

10 . 

Declaraţia Marii Adunări Naţionale, cuprinde principiile de bază ale 

politicii externe a R.P.R. Aceste principii sînt: principiul egalităţii în 

drepturi; neamestecului în afacerile interne; neagresiunea şi renunţarea 

la încercările de încălcare a integrităţii teritoriale a altor state; respectarea 

suveranităţii şi independenţei naţionale. Toate aceste principii 

călăuzitoare ale politicii externe a statului nostru exprimă şi constituie o 

garanţie a unei politici iubitoare de pace îndreptată spre întărirea colaborării 

între state. Ele corespund Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, care 

în preambulul ei şi în articolele 1 şi 2 înscrie aceste principii, ca principiile 

de bază ale relaţiilor internaţionale şi ale dreptului internaţional 

public contemporan. Datorită acestui fapt, principiile care stau la baza 

politicii externe a Republicii Populare Romîne sînt legale, precum şi obiectivul 

ei. 

După cum arată Declaraţia Marii Adunări Naţionale a R.P.R., principiile 

pe care statul nostru le pune la baza politicii externe sînt „singurele 

care pot asigura coexistenţa paşnică a statelor, indiferent de orînduirea 

lor socială şi colaborarea prietenească între popoare în condiţiile unei 

vieţi de pace şi progres..." 1 1 . 

Politica externă a Republicii Populare Romîne porneşte de la importantul 

principiu al relaţiilor internaţionale contemporane: principiul coexistenţei 

paşnice a statelor cu sisteme social-politice deosebite. Acest 

principiu a fost recunoscut de peste 30 de state, printre care U.R.S.S., 

R. P. Chineză, celelalte state de democraţie populară, R.P.F. Iugoslavia, 

10 

11 

Declaraţia M.A.N. a R.P.R. — Buletinul Oficial nr. 4 din 25, II. 1955: 

Buletinul Oficial nr. 4 din 25 februarie 1955.

Republica India, Uniunea Birmană, Indonezia şi alte state din Asia şi 

Africa. Principiile după care se călăuzeşte statul nostru în politica externă, 

asigură pe deplin coexistenţa paşnică cu celelalte state ale „comunităţii 

internaţionale", în măsura în care aceste principii sînt respectate 

si de către celelalte state. Referindu-se la atitudinea Republicii Populare 

Romîne faţă de relaţiile ei cu statele capitaliste, tovarăşul Gh. Gheorghiu- 

Dej arată că „Politica Partidului Muncitoresc Romîn şi a Guvernului 

R.P.R. în ceea ce priveşte relaţiile R.P.R. cu ţările capitaliste porneşte 

de ia principiul leninist al coexistenţei paşnice între cele două sisteme şi 

tinde spre realizarea unor legături normale de colaborare cu aceste state, 

în vederea dezvoltării relaţiilor comerciale şi culturale şi a păstrării păcii 

în lume" 12 . 

Pentru traducerea în fapt a acestui principiu, guvernul R.P.R. lărgeşte 

în mod continuu colaborarea internaţională multilaterală, cu toate statele, în 

primul rînd, în ce privesc relaţiile comerciale. O condiţie importantă pentru 

realizarea coexistenţei paşnice, sînt relaţiile internaţionale comerciale 

dintre state cu sisteme social-politice deosebite. Pe baza relaţiilor comerciale 

dintre state se dezvoltă apoi intre ele şi relaţii politice şi de altă 

natură. Urmînd această teză marxist-leninistă, guvernul R.P.R. a dezvoltat 

şi dezvoltă în mod continuu comerţul ţării noastre cu celelalte state. 

Intre anii 1946 şi 1'953 volumul schimburilor comerciale ale R.P.R. a crescut 

de peste 14 ori. Adîncind în mod permanent relaţiile sale de colaborare 

economică cu Uniunea Sovietică şi,cu celelalte state de democraţie populară, 

Republica Populară Romînă dezvoltă relaţii comerciale şi cu ţările 

capitaliste. Acest lucru rezultă din faptul că în prezent R.P.R. face schimburi 

comerciale cu 63 de state din toate continentele, dintre care cu 27 

de state cu care R.P.R. are încheiate acorduri economice, 18 sînt state 

capitaliste. Printre acestea sînt: Franţa, R.F. Germană, Suedia, Turcia, 

India, Indonezia, Elveţia şi altele 13 . 

Toate acestea dovedesc că Republica Populară Romînă este animată 

în mod sincer de dorinţa de a dezvolta relaţii paşnice comerciale şi 3e 

altă natură cu statele „comunităţii internaţionale", indiferent de sistemul 

lor social-politic, cu condiţia ca la baza acestor relaţii să stea principiul 

egalităţii suverane în drepturi a statelor, a neamestecului şi a avantajului 

reciproc. 

Faptul că politica externă a Republicii Populare Romîne are ca principiu 

călăuzitor, principiul coexistenţei paşnice, nu este ceva întîmplător 

şi nici nu este dictat de considerente de moment. Acest principiu face 

parte integrantă din baza teoretică a politicii noastre externe — învăţătura 

marxist-leninistă — precum şi din obiectivul ei central — lupta pentru 

pace. 

Principiul coexistenţei paşnice a statelor cu sisteme social-politice 

deosebite, în condiţiile actualelor relaţii internaţionale, reprezintă unul 

dintre cele mai importante principii ale acestor relaţii. El asigură pacea 

Gh. Gheorghiu-Dei, Cu privire la politica externă a guvernului RPR. % 

ESPLP, 

12 

1955, p. 22. 

13 

Dezvoltarea comerţului exterior al R.P.R., Scînteia din 19, VIII, 1955.

între state; şi de aceea poziţia unui stat faţă de acest principiu este una 

dintre cele mai grăitoare dovezi dacă el luptă pentru pace şi securitatea 

internaţională sau nu. In ce priveşte statul romîn democrat-popular el 

aplică în mod consecvent principiul coexistenţei paşnice. 

Strîns legat de principiul coexistenţei paşnice şi de lupta pentru 

pace este şi problema respectării de către state, în politica lor externă, 

a principiului neamestecului în afacerile interne ale altor state. Traducerea 

în fapt a acestui principiu de către politica externă a P.R.R. este 

o dovadă a caracterului paşnic al acestei politici. Apărarea principiului 

neamestecului în afacerile interne ale celorlalte state, alături de principiul 

egalităţii suverane în drepturi a tuturor statelor, constituie una dintre 

premizele esenţiale ale relaţiilor paşnice şi democratice între state. De 

aceea în Declaraţia Marii Adunări Naţionale a R.P.R. se spune: „Amestecul 

străin în treburile interne ale altor state prejudiciază serios interesele 

păcii. Nimeni nu are dreptul să recurgă la forţă pentru a impune 

altor popoare propriul său „mod de viaţă" 14 . Acest principiu este strîns 

legat de respectarea principiului suveranităţii statelor. 

Republica Populară Romînă, în politica sa externă, nu urmăreşte 

amestecul în afacerile interne ale altor state, însă nici nu admite amestecul 

altor state în afacerile ei interne. 

„In toate acţiunile sale pe tărîm internaţional —• se spune în Declaraţia 

Marii Adunări Naţionale a R.P.R. — Republica Populară Romînă 

urmăreşte în mod consecvent scopul de a-şi duce contribuţia sa activă 

la cauza destinderii internaţionale şi a apărării păcii. Republica Populară 

Romînă acordă o mare însemnătate dezvoltării şi întăririi relaţiilor 

de colaborare şi prietenie cu toate popoarele iubitoare de pace şi consideră 

că intensificarea legăturilor între state şi popoare, dezvoltarea comerţului 

internaţional, înlăturarea barierelor care împiedică schimburile 

economice şi a oricăror discriminări în relaţiile comerciale internaţionale, 

dezvoltarea multilaterală a legăturilor culturale şi înlăturarea oricăror 

piedici în calea unor astfel de legături, sînt menite să ducă la consolidarea 

păcii prin cunoaşterea şi înţelegerea reciprocă" 13 . întreaga politică externă 

a Republicii Populare Romîne dovedeşte că într-adevăr poporul şi statul 

romîn democrat-popular luptă pentru destinderea încordării din relaţiile 

internaţionale, pentru pace şi colaborare între state. Acest lucru rezultă 

şi din conţinutul celor peste 500 de convenţii internaţionale la care participă 

R.P.R. Dintre acestea sînt deosebit de importante: „Tratatul de 

prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre R.P.R. şi U.R.S.S.", precum 

şi tratatul încheiat între cele 8 state europene la Varşovia din 14 

mai 1955. 

Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre R.P.R. 

şi U.R.S.S. este expresia noii politici externe a statului nostru, politică de 

pace, colaborare şi bună vecinătate cu celelalte state şi în primul rînd cu 

Uniunea Sovietică. 

14 

15 

Buletin Oficial, nr. 4 din 25 februarie 1955. 

Ibid.

Acest tratat, spre deosebire de vechile tratate internaţionale încheiate 

de Romînia burghezo-moşierească, nu atrage poporul romîn în aventuri 

războinice, ci întăreşte lupta poporului nostru alături de marele popor 

sovietic, pentru pace şi democraţie. 

Caracterul paşnic al acestui tratat încheiat la 4 februarie 1948, rezultă 

din însăşi conţinutul său, precum şi din esenţa statelor care l-au 

semnat. In preambulul tratatului se arată care este mobilul încheierii lui 

spunîndu-se că el a fost încheiat: „In dorinţa de a întreţine strînsă colaborare 

dintre ele, în interesul întăririi păcii si securităţii generale, în conformitate 

cu scopurile şi principiile Organizaţiei Naţiunilor Unite..." 1 6 . 

Totodată, clauzele cuprinse în tratat au ca obiectiv apărarea părţilor semnatare 

împotriva unei eventuale noi agresiuni din partea Germaniei sau 

a unui alt stat care s-ar uni cu ea. Acest lucru face ca Tratatul de prietenie, 

colaborare şi asistenţă mutuală dintre R.P.R. şi U.R.S.S. să fie 

un tratat de alianţă defensivă, care nu ameninţă pe nimeni şi nu pune 

în pericol securitatea internaţională, ci contribuie la întărirea relaţiilor 

de prietenie dintre ţara noastră şi Uniunea Sovietică şi la întărirea păcii 

între popoare. 

Caracterul paşnic al acestui tratat rezultă şi din făptui că el consfinţeşte 

relaţii internaţionale de tip nou, dintre statele socialiste, care 

duc în mod consecvent o politică de apărare a păcii şi securităţii internaţionale. 

Important pentru viitorul poporului si statului nostru democrat popular, 

precum şi pentru caracterizarea politicii sale externe este şi „Tratatul 

de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală între Republica Populară 

Albania, Republica Populară Bulgaria, Republica Populară Ungaria, Republica 

Democrată Germană, Republica Populară Polonă, Republica 

Populară ,Romînă, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi Republica 

Cehoslovacă" semnat la Varşovia la 14 mai 1955. 

Tratatul de la Varşovia din 14 mai 1955 este un tratat al păcii, al 

alianţei defensive, care nu ameninţă pe nimeni, ci asigură pacea şi securitatea, 

unor state din Estul Europei. Caracterul paşnic, defensiv al tratatului 

rezultă din însăşi conţinutul său. în preambulul tratatului de la 

Varşovia se arată că: „Părţile contractante, reafirmîndu-şi năzuinţa de a 

crea un sistem de securitate colectivă în Europa, bazat pe participarea tuturor 

statelor europene indiferent de orinduirea lor socială şi de stat, 

ceea ce ar permite unirea eforturilor lor in interesul asigurării păcii în 

Europa..." 17 . Din această prevedere a preambulului rezultă în /mod clar 

că acest tratat este rodul acţiunilor pe care le întreprind statele semnatare 

în vederea apărării păcii şi a securităţii statelor şi popoarelor din 

Europa şi lumea întreagă. Faptul că tratatul de la Varşovia este deschis, 

spre aderare, tuturor statelor indiferent de sistemul social sau politic (art. 9) 

este cea mai bună dovadă a caracterului său paşnic, că el nu este îndreptat 

împotriva vreunui stat sau grup de state şi nici nu are ca obiect 

16 

Scînteia din 8 februarie 1948, nr. 1039. 

17 

Conferinţa statelor europene pentru asigurarea păcii şi securităţii in Europa, 

Timpuri Noi, nr. 21 (supliment), p. 56.

organizarea vreunei agresiuni împotriva păcii şi a securităţii statelor, 

cum este cazul cu Pactul Atlanticului de Nord, S.E.A.T.O. şi alte pacte 

agresive, închise, create de către imperialişti. 

Caracterul paşnic al tratatului de la Varşovia rezultă şi din prevederile 

articolului 1 în care se spune: „Părţile contractante se obligă ca 

în conformitate cu Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, să se abţină în 

relaţiile lor" internaţionale de la ameninţarea cu forţa sau de 'la folosirea 

ei şi să rezolve litigiile lor internaţionale prin mijloace paşnice în aşa 

fel încît să nu pericliteze pacea şi securitatea internaţională" 18 . Proclamarea 

în acest articol al tratatului a interzicerii folosirii forţei armate sau 

a ameninţării cu folosirea forţei armate şi rezolvarea tuturor litigiilor 

internaţionale de către statele semnatare prin tratative paşnice, are o 

deosebită însemnătate pentru definirea caracterului paşnic al politicii 

externe a statelor semnatare ale tratatului. Asuimîndu-şi această deosebit 

de importantă obligaţie internaţională, statele semnatare, printre care şi 

Republica 'Populară Romînă, îşi afirmă hotărîrea lor de a considera 

războiul agresiv ca un mijloc ilegal de soluţionare a litigiilor internaţionale 

şi de a apăra pacea şi 'colaborarea dintre state şi popoare. 

Completând prevederile articolului 1 cu privire la politica paşnică a 

statelor semnatare, articolul 2 al tratatului prevede că: „Părţile contractante 

declară că sînt gata să participe în spiritul unei colaborări sincere 

la toate acţiunile internaţionale avînd 'drept scop asigurarea păcii şi securităţii 

internaţionale şi că îşi vor consacra în întregime forţele atingerii 

acestor ţeluri" 19 . 

Subliniind caracterul paşnic al tratatului de la Varşovia şi faptul 

că el este un instrument al securităţii 'internaţionale, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, 

în cadrul expunerii făcute cu ocazia ratificării tratatului de către 

Marea Adunare Naţională a R.P.R., spunea: „Semnînd tratatul de la 

Varşovia, guvernul romin şi-a manifestat din nou hotărîrea de a participa, 

în spiritul colaborării sincere, la toate acţiunile internaţionale care au 

drept scop asigurarea păcii şi securităţii internaţionale, de a depune 

toate eforturile pentru ca organizaţia creată pe baza respectării stricte 

a Cartei O.N.U. să devină un mijloc eficace pentru înfăptuirea acestui 

scop" 20 . 

Prin încheierea tratatelor internaţionale, statul îşi asumă anumite 

obligaţiuni în cadrul relaţiilor internaţionale, care sînt obligatorii pentru 

el, dacă încheierea tratatelor s-au făcut în condiţii de libertate şi cu respectarea 

normelor unanim admise ale dreptului internaţional public contemporan. 

Din caracterul şi conţinutul obligaţiilor internaţionale asumate 

prin tratatele 'încheiate de către un stat reiese şi caracterul politicii sale 

externe. 

Republica Populară Romînă a încheiat o serie de tratate politice 

şi de altă natură, prin care şi-a asumat următoarele obligaţiuni internaţionale: 

' 

1 8 

Conferinţa statelor europene pentru asigurarea păcii şi securităţii in Europa, 

Timpuri Noi, nr. 21 (supliment) p 56. 

19 

Revista citată, p. 56. 

20 Scînteia din 31 mai 1955. nr. 3297.

1. de a acţiona în spiritul consolidării şi dezvoltării relaţiilor de bună 

vecinătate, colaborare şi prietenie cu celelalte state contractante; 

2. de a colabora în interesul consolidării păcii şi a securităţii generale, 

în conformitate cu scopurile şi principiile Cartei Organizaţiei Naţiunilor 

Unite; 

3. de a lua toate măsurile în scopul evitării agresiunii, în lupta împotriva 

unui conflict armat îndreptat împotriva uneia din părţile contractante; 

4. de a nu încheia alianţe; de a nu lua parte la coaliţii îndreptate 

împotriva celeilalte părţi contractante; 

5. de a se consulta cu celelalte state contractante asupra chestiunilor 

internaţionale importante, care interesează părţile contractante; 

6. de a se ajuta reciproc cu statele semnatare, în caz de agresiune; 

7. de a consolida dezvoltarea legăturilor economice şi culturale cu 

celelalte state contractante; 

8. de a respecta în relaţiile cu celelalte state principiul indepentenţei 

şi suveranităţii şi al neamestecului în afacerile interne ale altui stat; 21 

9. de a nu recurge la ameninţarea cu forţa sau la folosirea ei pentru 

rezolvarea litigiilor internaţionale, ci de a rezolva toate litigiile pe calea 

paşnică a tratativelor. 

Din aceste obligaţii generale şi esenţiale pe care şi le-a asumat Republica 

Populară Romînă pe plan internaţional, rezultă de asemenea caracterul 

paşnic al politicii sale externe. R.P.R. urmăreşte în mod consecvent 

apărarea păcii între state şi de aceea pentru ea sînt străine obligaţiile 

internaţionale care periclitează pacea şi securitatea internaţională. 

Aceste obligaţii paşnice asumate de către statul nostru democrat-popular, 

prin încheierea anumitor tratate internaţionale cu celelalte state din lagărul 

socialismului, determina rolul activ al ţării noastre în lupta pentru 

pace şi securitate internaţională. 

Referindu-se la tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală 

dintre R.P.R. şi U.R.S.S., tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej arată că: „Acest 

tratat, cît şi tratatele încheiate cu Polonia, Cehoslovacia, Ungaria şi Bulgaria, 

constituie o importantă contribuţie la cauza păcii în Europa şi în 

întreaga lume" 22 . 

Este o deosebire esenţială între tratatele internaţionale şi obligaţiile 

asumate prin ele de către Republica Populară Romînă şi cele ale Romîniei 

burghezo-moşiereşti. 

Tratatele internaţionale încheiate de către Rominia burghezo-moşierească, 

în fraze confuze şi făţarnice, ascundeau alianţe agresive îndreptate 

împotriva primului stat socialist — U.R.S.S., pentru menţinerea orînduirii 

exploatatoare capitalistă. Aceste alianţe reflectau lupta comună a 

21 

2 2 

p. 22. 

O. Olteanu, Tratatele internaţionale ale R.P.R., Justiţia Nouă. nr. 6/1954. 

Gh. Gheorghiu-Dej, Cu privire la politica externă a guv- R.P.R., ESPLP. 1955,

urgheziei din diferitele state împotriva luptei revoluţionare a proletariatului 

şi a primului său stat. Pentru a ilustra acest lucru este de ajuns să ne 

referim la cîteva din tratatele încheiate de către Romînia burghezo-moşierească. 

Astfel, tratatul de alianţă „defensivă" polono-romîn din 3 martie 

1921, în articolul 1 prevede că: „Polonia şi Romînia se obligă să se 

ajute reciproc în cazul cînd una din ele ar fi atacată fără de provocare 

din parte-i, pe frontierele lor comune de la răsărit", iar în articolul 2 

din tratat se spune că guvernele celor două state au obligaţia de a se 

consulta „în privinţa chestiunilor de politică externă în legătură cu raporturile 

faţă de vecinul de la răsărit" 23 . Deşi tratatul este intitulat „de 

alianţă defensivă", el reprezintă de fapt alianţa între Polonia panilor şi 

Romînia burghezo-moşierească împotriva Uniunii Sovietice. Este semnificativ 

faptul că acest tratat nu cuprinde nici o clauză referitoare la lupta 

comună a celor două state împotriva duşmanului lor principal din primul 

şi cel de al doilea război mondial — Germania imperialistă, care în 

cursul celui de al doilea război (mondial a cotropit din nou cele două 

state. 

Acest tratat agresiv polono-romîn reprezintă o verigă importantă 

în organizarea „cordonului sanitar" de către imperialiştii occidentali împotriva 

Uniunii Sovietice. Totodată, tratatul polono-romîn de alianţă din 

1921 reflectă politica agresivă a guvernanţilor burghezo-moşiereşti din 

Romînia în cadrul „comunităţii internaţionale", politică care pregătea 

atragerea ţării noastre în războiul criminal şi contrar intereselor poporului 

romîn, împotriva U.R.S.S. 

In ce priveşte alianţele încheiate de către Rominia burghezo-moşierească 

în vederea luptei pentru menţinerea rînduielilor internaţionale capitaliste, 

sînt expresive şi „Convenţia de amiciţie şi arbitraj între Franţa 

şi Romînia" încheiată la 10 iunie 1926 şi „Pactul de prietenie şi colaborare 

cordială între Italia şi Romînia", încheiat la 17 septembrie 1926. 

In convenţia franco-romînă, articolul 5 prevede că părţile contractante 

sînt de acord să se consulte în ce priveşte atitudinea pe care urmează 

s-o ia „în eventualitatea unei modificări sau a unei încercări de modificare 

a statutului politic al ţărilor Europei" 24 . In pactul italo-romin, articolul 1 

prevede că: „înaltele Părţi se obligă reciproc să-şi dea sprijinul mutual 

şi colaborarea cordială pentru păstrarea orclinei internaţionale... " 25 . 

Aceste prevederi ale celor două tratate dovedesc alianţa burgheziei romîne 

cu burghezia celor două state în vederea luptei în comun împotriva mişcării 

revoluţionare a proletariatului, pentru apărarea sistemului capitalist. 

Apărarea sistemului capitalist, care generează războaie, înseamnă apărarea 

acestui izvor de conflicte internaţionale; iar în ce priveşte metodele de 

apărare a lui, pentru burghezie există una singură, aceea a războiului. 

Tratatele internaţionale încheiate de către Romînia burghezo-moşierească 

în anii următori şi mai ales cu Germania hitleristă şi celelalte 

2 3 

Interesele si drepturile României în texte de drept internaţional. Univ. Mihaileană 

din Iaşi, 1936, p. 409. 

2 4 

o. c, p. 423. 

* 3 Idem, p. 425—426,

state fasciste constituie o expresie clară a politicii agresive a guvernelor 

burghezo-moşiereşti. 

Această prezentare succintă a obligaţiunilor internaţionale, care decurgeau 

din tratatele internaţionale pentru Romînia burghezo-moşierească 

şi cele pe care şi le-a asumat Republica Populară Romînă, dovedeşte caracterul 

diametral opus al politicii externe a guvernului R.P.R. şi a guvernanţilor 

burghezo-moşiereşti, şi totodată caracterul paşnic al politicii 

externe a R.P.R. 

* 

La baza politicii externe a Republicii Populare Romîne stă şi principiul 

neagresiunii. In declaraţia Marii Adunări Naţionale a 'R.P.R. se 

spune: „Poporul romîn nu ameninţă pe nimeni şi nu se teme de ameninţări. 

El este ferm hotărit să apere munca sa paşnică, libertatea şi independenţa 

sa naţională împotriva oricărui agresor" 26 . 

Ca o dovadă a acestei politici externe paşnice şi neagresive este 

Hotărîrea guvernului romîn de a reduce pînă la 1 decembrie 1955 efectivul 

forţelor armate ale R.P.R. cu 40 000 de oameni. Totodată poporul 

şi guvernul romîn se pronunţă categoric împotriva armei atomice şi 'termonucleare. 

Dînd curs voinţei poporului nostru, guvernul R.P.R. a sprijinit 

şi sprijină propunerile Uniunii Sovietice cu privire la reducerea înarmărilor, 

interzicerea armei atomice şi înlăturarea primejdiei unui nou 

război, făcute la 10 mai 1955. In Declaraţia M.A.N. se arata că „Laolaltă 

cu toate popoarele, poporul romin se pronunţă cu hotărîre împotriva pregătirii 

războiului atomic şi cere interzicerea armelor nucleare şi a celorlalte 

arme de exterminare în masă" 27 . 

Această poziţie a guvernului şi statului nostru democrat-popular îaţă 

de agresiune şi problema dezarmării si interzicerii armei atomice, se intemeiază 

pe considerentul că stabilirea unui climat de pace''în cadrul relaţiilor 

internaţionale contemporane şi restabilirea încrederii intre state 

şi popoare nu este posibilă decît renunţindu-se la agresiune ca metodă 

a politicii externe, renunţîndu-se la cursa înarmărilor şi la folosirea armelor 

atomice. 

Politica externă de pace a unui stat nu este compatibilă cu cursa 

înarmărilor şi cu ameninţarea cu folosirea armei atomice. 

Poziţia statelor faţă de aceste probleme deosebit de importante pentru 

relaţiile internaţionale contemporane, constituie un important criteriu 

al caracterului politicii lor externe. Şi în această privinţă se poate afirma 

cu toată hotărîrea că politica externă a R.P.R. este o politică de pace, 

de întărire a colaborării democratice între state şi de apărare a securităţii 


Politica externă a Republicii Populare Romîne, este o politică de apărare 

activă a păcii. Ea nu are un caracter formal, declarativ. Acest lucru 

rezultă în primul rînd din normalizarea relaţiilor diplomatice, comerciale 

2 6 

27 

Buletin Oficial, nr. 4 din 25 februarie 1955, 

Ibid.

şi- de altă natură ale ţării noastre cu R.P.F. Jugoslavia, Grecia şi alte 

state. Această acţiune a ţării noastre constituie o importantă contribuţie 

a statului şi poporului nostru la destinderea încordării din relaţiile internaţionale 

şi la întărirea păcii. Aceluiaşi scop pacific serveşte şi Decretul 

Prezidiului Marii Adunări Naţionale a R.P.R. din 7 martie 1955 cu privire 

la încetarea stării de război cu Germania. 

Pentru asigurarea păcii în Europa şi în înireaga lume, prezintă o 

deosebită importanţă organizarea unui sistem de securitate colectivă a 

tuturor statelor europene indiferent de sistemul lor social şi politic. De 

aceea, guvernul Republicii Populare Romîne, a militat şi militează, alături 

de U.R.S.S. şi celelalte state de democraţie populară, pentru realizarea 

securităţii colective a statelor europene. 

Atitudinea statului nostru faţă de această problemă rezultă din participarea 

R.P.R. la Conferinţa de la Moscova din noembrie-decembrie'1954, 

din participarea la conferinţa de la Varşovia şi semnarea tratatului din 

14 mai 1955, precum şi din „Declaraţia guvernului Republicii Populare 

Romîne cu privire la asigurarea securităţii colective în Europa", precum 

şi din alte documente. 

In Declaraţia guvernului R.P.R. cu privire la securitatea colectivă "în 

Europa se arată că: „Guvernul Republicii Populare Romîne, exprimînd 

dorinţa poporului romîn profund ataşat cauzei păcii, se pronunţă hotărît 

pentru înfăptuirea securităţii colective a ţărilor europene, împotriva divizării 

Europei şi a refacerii focarului agresiv al imperialismului german" 28 . 

Statul romîn democrat-popular a participat la conferinţele internaţionale 

care au avut ca obiect discutarea problemei securităţii colective în Europa 

şi a semnat şi ratificat tratatul de la Varşovia, care reprezintă un însemnat 

pas pe drumul organizării sistemului de securitate colectivă în Europa. 

Poziţia Republicii Populare Romîne în problema securităţii colective 

în Europa şi a organizării ei, porneşte de la învăţămintele istoriei, care 

arată că ori de cîte ori Europa a lost scindată în grupări militare ostile, 

războiul a devenit inevitabil. De asemenea experienţa istorică arată că 

imperialismul şi militarismul german reprezintă unul dintre factorii cel 

mai periculoşi pentru pacea şi securitatea statelor europene şi din întreaga 

lume. 

Iată de ce poporul şi guvernul R.P.R. sprijină întru totul proiectul 

Tratatului general pentru securitatea colectivă în Europa, propus de către 

Uniunea Sovietică .tratat care corespunde cerinţelor realizării securităţii 

colective şi întăririi păcii, în Europa. Guvernul R.P.R. s-a declarat gata 

să semneze un asemenea tratat, care va organiza securitatea colectivă în 

Europa şi care va elimina posibilitatea conflictelor militare între statele 

europene. Semnarea unui asemenea tratat cu privire la securitatea colectivă 

în Europa corespunde politicii de pace a ţării noastre, precum 

şi obligaţiilor internaţionale asumate de ea prin semnarea altor tratate 


: 

» Scinteia din 25 martie 1954, nr. 2929.

Guvernul Republicii Populare Romîne, apreciază încheierea unui tratat 

general european de securitate colectivă — după cum rezultă din 

Declaraţia sa din 25 martie 1954 — ca un lucru folositor tuturor statelor. 

Apreciind importanţa luptei popoarelor europene pentru securitatea 

colectivă în Europa, Declaraţia Marii Adunări Naţionale a R.P.R. spune: 

„A nu admite refacerea militarismului german, a nu admite scindarea 

Europei în grupări militare ostile, a milita pentru securitatea colectivă 

în Europa este misiunea nobilă a popoarelor... La îndeplinirea acestei 

misiuni este decis să participe activ şi poporul romîn, care n-a uitat jertfele 

şi suferinţele ce i-au fost pricinuite în ambele războaie mondiale de către 

militarismul german" 29 . 

Politica militantă de pace pe care o duce Republica Populară Romînă 

în cadrul „comunităţii internaţionale" rezultă şi din atitudinea poporului 

şi guvernului ei faţă de conferinţa de la Geneva a şefilor guvernului 

U.R.S.S., S.U.A., Marii Britanii şi Franţei din iulie 1955, precum 

şi din atitudinea ei faţă de problemele principale ale relaţiilor internaţionale 

care încă nu sînt soluţionate ,ca: problema securităţii colective 

în Europa, problema germană, problema dezarmării şi a 'interzicerii 

armei atomice, problema legăturilor între Răsărit şi Apus şi 

problemele păcii în Asia. 

Toate acţiunile întreprinse de către guvernul R.P.R., pe plan interţional, 

urmăresc de a contribui la rezolvarea acestor probleme litigioase. 

întreaga politică externă' de pace a Republicii Populare Romîne reprezintă 

o contribuţie a poporului şi statului nostru la realizarea climatului 

necesar pentru rezolvarea pe calea paşnică, a tratativelor, a tuturor 

problemelor internaţionale litigioase. Afirmînd poziţia guvernului şi 

a poporului nostru faţă de aceste probleme internaţionale nerezolvate încă, 

tovarăşul Gh. Gheorgh'iu-Dej spune: „In ce ne priveşte, poporul romîn 

şi guvernul Republicii Populare Romîne sînt pătrunşi de hotărîrea de 

a-şi aduce contribuţia la rezolvarea acestor probleme, cit şi altor 

probleme internaţionale. Conştienţi de răspunderea deosebită care revine 

marilor puteri în opera de consolidare a păcii, noi considerăm că fiecare 

ţară, mare sau mică, este în măsură să-şi dea contribuţia la atingerea 

acestui scop" 30 

Politica externa de pace a Republicii Populare Romîne corespunde 

întrutotul intereselor şi progresului material şi cultural al poporului romîn. 

In această luptă nobilă, pentru pace şi securitate internaţională, poporul 

romîn — după cum se arată în Declaraţia Marii Adunări Naţionale a 

R.P.R. — se bizuie pe prietenia şi alianţa frăţească cu Uniunea Sovietică 

şi cu celelalte state ale lagărului socialismului, care cuprinde 900 

milioane de oameni, pe simpatia şi solidaritatea tuturor popoarelor iubitoare 

de pace 31 . 

Buletin Oficial din 25 februarie 1955, nr. 4. 

29 

Gh. Gheorghiu-Dej, Cuvîntare rostită la adunarea festivă pentru sărbătorirea celei 

3 0 

de a 11-a aniversare a eliberării Republicii Populare Romîne, ESPLP, 1955, p. 33. 

Buletin Oficial, nr. 4 din 25 februarie 1955. 

31

III 

Politica externa de pace a Republicii Populare Romîne este totodată 

şi o politică de apărare a independenţei şi suveranităţii statului nostru democrat-popular 

şi de respectare a suveranităţii celorlalte state. 

Lupta pentru apărarea independenţei şi suveranităţii ţării noastre 

face parte integrantă din politica de pace a R.P.R. In condiţiile actuale 

nu se poate separa lupta pentru pace a popoarelor şi statelor de lupta 

pentru apărarea şi respectarea dreptului lor la independenţă şi suveranitate 

de stat. Nu se poate duce o politică cu adevărat de pace, în 

cadrul relaţiilor internaţionale contemporane, fără respectarea dreptului 

la autodeterminare a tuturor popoarelor şi fără respectarea suveranităţii 

statelor. Toate atentatele împotriva dreptului la autodeterminare a popoarelor 

şi împotriva suveranităţii statelor, constituie atentate împotriva securităţii 

internaţionale şi în consecinţă pun în pericol pacea lumii. 

In articolul 17 al Constituţiei Republicii Populare Romîne din 1952 

se arată că statul romîn democrat-popular este un stat unitar, suveran 

şi independent, care apără independenţa şi suveranitatea ' poporului 

romîn. 

Proclamarea independenţei şi suveranităţii Republicii Populare Romîne, 

în Constituţia din 1952, nu înseamnă o proclamare formală a 

acestui lucru — cum este cazul constituţiilor burghezo-moşiereşti —, 

ci ea reflectă o realitate. Totodată, Constituţia R.P.R. prevede şi garanţiile 

juridice cu privire la existenţa şi apărarea suveranităţii statului 

nostru. 

Consacrarea în Constituţie că puterea politică în Republica Populară 

Romînă aparţine oamenilor muncii, în frunte cu clasa muncitoare, constituie 

cea mai importantă garanţie a suveranităţii statului nostru. 

Clasa muncitoare ajunsă la conducerea statului, apără cu consecvenţă 

independenţa şi suveranitatea lui. Pentru apărarea acestui principiu 

clasa muncitoare din ţara noastră, în frunte cu cei mai buni fii ai 

ei, comuniştii, a militat încă din timpurile grele ale ilegalităţii P.C.R. 

Partidul Comunist din Romînia a luptat de la începutul existenţei 

sale şi luptă şi în prezent pentru apărarea suveranităţii poporului romîn 

şi al statului său. In rezoluţiile şi hotărîrile plenarei a V-a lărgită a 

Comitetului Central al P.C.R., din august 1936, se arată că garanţia unei 

reale independenţe şi suveranităţi a statului romîn, sînt relaţiile de prietenie 

cu U.R.S.S., primul stat socialist, care a proclamat ca un principiu 

de stat şi al politicii sale externe, dreptul la autodeterminare a tuturor 

popoarelor şi respectarea independenţei şi suveranităţii celorlalte state 

şi popoare. 

In rezoluţia intitulată „Pentru pace, pîine, pămînt şi libertate" la 

punctul 12 se spune: „Existenţa Uniunii Sovietice este garanţia unităţii 

şi a independenţei Romîniei... Numai Revoluţia din Octombrie 

a eliberat popoarele din Rusia... Fiind duşmanul neîmpăcat al oricărei 

subjugări, Uniunea Sovietică apără dreptul de autodeterminare naţională 

a popoarelor şi independenţa popoarelor miei, şi este inamicul cel

mai hotărît şi consecvent al subjugării unui popor de către celălalt" 32 . 

Totodată Partidul Comunist din Romînia a demascat atitudinea Rominiei 

burghezo-moşiereşti faţă de Uniunea Sovietică şi a arătat că această 

atitudine înseamnă de fapt o trădare a independenţei şi suveranităţii poporului 

şi statului romîn. „Cine ridică mîna contra Uniuni] Sovietice — 

se spune în aceeaşi rezoluţie din 1936 — sapă groapa independenţei naţionale 

şi politice a Rominiei şi pregăteşte împărţirea imperialistă a poporului 

tomín. Interesele naţionale ale Rominiei cer stabilirea re 1 aţiilo'- 

de strînsă prietenie cu Uniunea Sovietică .. ." 33 . 

Evoluţia ulterioară a evenimentelor din istoria poporului nostru, 

precum şi a celor internaţionale, a confirmat întru totul justeîea poziţiei 

adoptate de Partidul Comunist din Romînia cu privire la suveranitatea şi 

unitatea statului romîn. Trădarea suveranităţii Rominiei de către guvernanţii 

burghezo-moşiereşti prin subordonarea ei imperialismului internaţional 

şi în deosebi imperialismului german, a avut drept consecinţă dictatul 

ilegal de la Viena din 1940, care a însemnat împărţirea teritoriului 

statului romîn, prin cotropirea unei părţi din Ardeal. 

Poporul romîn şi-a cîştigat suveranitatea de stat la 9 mai 1877, care 

a fost recunoscută de către celelalte state europene cu ocazia Congresului 

internaţional de la Berlin din 1878, cînd statul romîn este recunoscut ca 

subiect al dreptului internaţional public, ca stat suveran. 

Totuşi independenţa câştigată la 9 mai 1877 a însemnat numai desfiinţarea 

relaţiilor de vasalitate a Romîniei faţă de imperiul otoman ;nu 

insă şi posibilitatea de a avea o viaţă economică şi politică independentă, 

orientată numai după interesele naţionale ale poporului romîn. 

Datorită înapoierii sale economice, noul stat „suveran" Romînia, a 

avut pînă la 23 august Í944 o situaţie de ţară dependentă, semicolonială. 

Acest lucru s-a datorat politicii trădătoare a guvernelor burghezo-moşiereşti, 

care fiind infeudate imperialismului internaţional, au vîndut 

străinilor bogăţiile ţării şi totodată suveranitatea ei. 

încă înaintea primului război mondial ieşeau din ţara noastră sub 

forma de beneficii şi dobînzi ale capitalurilor străine, sau sub forma de 

datorie publică externă, între 100—120 milioane de lei aur anual; aceste 

sume reprezentau un tribut plătit monopoliştilor străini mai rnare decît 

tributul plătit turcilor înainte de 1877. Infeudarea Romîniei capitahştilor 

străini şi vînzarea suveranităţii sale şi-a găsit baza juridică în tratatele 

internaţionale încheiate de către guvernanţii burghezo-moşiereşti. Prin 

aceste tratate, monopoliştii străini au primit dreptul de control asupra finanţelor 

publice, Băncii naţionale şi a căilor ferate pe lingă care erau 

numiţi experţi străini. De asemenea, au fost concesionate imperialiştilor 

străini chibriturile, sarea, distribuirea tutunului, brichetele, telefoanele, 

construcţiile de şosele etc. Ramuri întregi din industria ţărfi noastre erau 

în stăpânirea monopoliştilor străini. 

Concomitent cu infeudarea economică a Romîniei burghezo-moşierească 

capitaliştilor străini, începe şi amestecul acestora în afacerile iri- 

3 2 

3 3 

Documente din istoria P.C.R., edit, P.M.R. 1951, p. 268. 

Ibid., p. 269.

terne ale ţării şi dictarea politicii ei interne şi externe. Amestecul făţiş 

şi grosolan al monopoliştilor străini în afacerile interne ale ţării noastre 

rezultă şi din cazul „afacerea Skoda". 

Reprezentantul uzinelor „Skoda" în Romînia, Seletzki, care s-a dove* 

dit a fi un spion internaţional şi care a organizat o întreagă reţea de 

spionaj în ţara noastră a condiţionat îndeplinirea obligaţiilor care decurgeau 

pentru uzinele „Skoda" din convenţia incheiată cu guvernul naţional-ţărănist, 

de acordarea de satisfacţii morale pentru toţi ofiţerii romîni 

care şi-au trădat ţara, vînzînd secrete de stat acestuia. Cu un tupeu 

demn de un reprezentant al rechinilor imperialişti Seletzki cerea: „să 

am asigurarea 'din partea dvs., din partea comandamentului Corpului II 

de Armată, din partea domnului ministru al armatei, că fapta acestor 

ofiţeri (este vorba de ofiţerii romîni care au făcut spionaj în favoarea uzinelor 

„Skoda" n.a.) nu va fi privită ca spionaj, nici nu va fi trecută în 

foaia calificativă şi nici mutarea din garnizoana Bucureşti nu va fi determinată 

de acest fapt" 34 . Astfel imperialiştii străini şi reprezentanţii lor 

dictau guvernelor reacţionare şi trădătoare modul cum să aprecieze faptele 

unor ofiţeri ai armatei române care îşi trădaseră ţara. 

încălcarea suveranităţii Romîniei s-a accentuat şi mai mult in perioada 

dictaturii carliste şi a celei antonesciene. 

Pentru a abate atenţia poporului de la această politică trădătoare şi 

ca urmare firească a acestei politici, guvernanţii burghezo-moşiereşti ai 

Romîniei au dus o politică externă agresivă, de pregătire a războiului 

anti-sovietic, ceea ce constituia un atentat direct la independenţa şi suveranitatea 

poporului şi statului nostru. 

Referindu-se la situaţia Romîniei in ce priveşte independenţa şi suveranitatea 

ei, din timpul regimului burghezo-moşieresc, tovarăşul Gh. 

Gheorghiu-Dej spune: „ .. . România burghezo-moşierească era obiect de 

tîrguială in mîinile puterilor imperialiste, expusă oricând presiunilor şi 

atacurilor acestora. Tratatele de alianţă cu puterile imperialiste nu însemnau 

pentru Romînia altceva decît procedura prin care ea urma să fie 

înrobită de aceste puteri.. ," 35 . 

Odată cu proclamarea Republicii Populare Romîne, suveranitatea 

ţării noastre a primit un nou conţinut, fiind vorba de suveranitatea poporului 

muncitor, care a luptat şi a adus jertfe pentru cucerirea ei şi care 

este hotărât s-o apere pînă la capăt. Prin aceasta suveranitatea României 

s-a transformat dintr-o formulă juridică lipsită de conţinut, într-o realitate 

de care trebuie să ţină seama, în primul rînd, vechii ei uzurpatori 

imperialişti. 

Dezvoltarea şi consolidarea independenţei şi suveranităţii noastre 

naţionale a avut loc odată cu dezvoltarea şi consolidarea regimului nostru 

de democraţie populară. 

Tovarăşul V. M. Molotov arată că „ ... în urma zdrobirii fascismului 

german, Romînia a căpătat posibilitatea de a-şi duce o politică independentă 

şi de a stabili relaţiile sale cu alte state în conformitate cu intere- 

34 

35 

Revista „Studii", nr. 4/1955, pp. 20—21. 

Sánteia din 31 mai 1955, nr. 3297.

sele reale ale poporului romîn". Numai în noile condiţii de construire 

a socialismului, cînd la conducerea statului se află clasa muncitoare care 

promovează pe plan internaţional o politică de pace şi de colaborare cu 

toate statele, in primul rîn'd cu Uniunea Sovietică şi celelalte state de 

democraţie populară, ţara noastră are o reală independenţă şi suveranitate. 

O dovadă a independenţei şi suveranităţii Republicii Populare Romîne 

sînt, alături de dezvoltarea liberă şi de întărirea economiei noastre 

naţionale, tratatele internaţionale pe care le încheie statul nostru. In cadrul 

acestor tratate ale R.P.R., un rol deosebit îl are Tratatul de prietenie, 

colaborare şi asistenţă mutuală cu U.R.S.S. De asemenea un rol 

important îl au şi tratatele încheiate cu statele de democraţie populară în 

ce priveşte existenţa şi apărarea suveranităţii poporului şi statului nostru. 

Acest rol deosebit decurge din faptul că aceste tratate consfinţesc 

pentru prima oară în istoria poporului nostru, relaţii internaţionale de 

tip nou. 

Relaţiile internaţionale de tip nou, care se dezvoltă între R.P.R. şi 

statele lagărului socialismului, precum şi cu alte state, au un rol deosebit 

de important în apărarea suveranităţii statului nostru şi a celorlalte state. 

Acest lucru se datoreşte caracterului nou, calitativ deosebit al acestor 

relaţii faţă de relaţiile existente în decursul istoriei între statele bazate 

pe exploatare; relaţiile ţărilor cu orînduirii bazate pe exploatare se caracterizează 

prin inegalitatea în drepturi dintre state şi pe jefuirea statelor 

mici sau slabe. „Recunoaşterea şi traducerea în fapt a deplinei egalităţi 

în drepturi a tuturor statelor mari şi mici, precum şi ajutorul moral şi 

material pe care şi-1 dau reciproc ţările lagărului socialist — spune tovarăşul 

Gh. Gheorghiu-Dej —, constituie piatra unghiulară a acestor relaţii 

de tip nou" 37 . 

Relaţiile internaţionale de tip nou contribuie la ridicarea economică 

şi culturală a ţărilor slab dezvoltate la nivelul celor înaintate şi la întărirea 

independenţei şi suveranităţii lor. Aceste relaţii au la baza lor 

principiile: egalităţii depline în drepturi a statelor, respectării suveranităţii 

de stat şi a neamestecului în afacerile interne ale celorlalte state 

şi ajutorul reciproc frăţesc în condiţii de avantagii reciproce. Aceste principii 

călăuzitoare a relaţiilor internaţionale din lagărul socialismului, 

precum şi faptul că statele care le aplică nu urmăresc obţinerea unor 

profituri maxime şi nu acţionează sub impulsul legii concurenţei, ci urmăresc 

satisfacerea eît mai deplină a nevoilor mereu crescinde ale oamenilor 

muncii; determină conţinutul nou al acestor relaţii şi faptul că 

ele reprezintă una dintre premizele şi garanţia independenţei şi suveranităţii 

statelor şi popoarelor. 

Statelor socialiste, le este străină tendinţa de intervenţie în afacerile 

altor state, principiul neamestecului în treburile interne ale altor stafe 

este unul dintre principiile de bază ale politicii lor externe. Acest lucru 

rezultă din faptul că la baza politicii externe a statelor socialiste stă in- 

3 6 

3 7 

V. M. Molotov, Probleme de politică externă, Ed. de Stat. 1951, p. 598. 

Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvintări, ESPLP, 1953, p. 585.

văţătura mafxist-leninistă. încă în anul 1879, Fr. Engels sublinia că: 

„proletariatul victorios nu poate impune nici unui popor nici un fel de 

fericire fără să-şi pericliteze pentru aceasta propria sa victorie" 38 . Această 

teză a marxismului are o deosebită importanţă pentru înţelegerea politicii 

externe a statelor socialiste care au ca bază teoretică ştiinţa marxistleninistă. 

Această teză reprezintă fundamentul teoretic al politicii de 

apărare de către statele socialiste a propriei lor suveranităţi, precum şi 

de respectare a suveranităţii celorlalte popoare. 

Aceste cîteva considerente generale asupra relaţiilor de tip nou, care 

îşi găsesc consacrarea juridică în tratatele de tip nou, sînt necesare pentru 

înţelegerea deplină a importanţei tratatelor internaţionale de tip nou 

încheiate de Republica Populară Romînă, referitor la apărarea independenţei 

şi suveranităţii ţării noastre. 

La 4 februarie 1948, Republica Populară Romînă a încheiat tratatul 

de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală cu Uniunea Republicilor 

Sovietice Socialiste. 

Acest tratat a consfinţit relaţiile de tip nou, de prietenie şi colaborarea 

frăţească, între statul romîn democrat-popular şi Uniunea Sovietică, 

eliberatoarea şi prietena noastră. El a creat baza juridică pentru dezvoltarea 

legăturilor politice, economice şi culturale între cele două state. 

Acest tratat, prin clauzele pe care le conţine, nu încalcă suveranitatea 

Republicii Populare Romîne, ci dimpotrivă el o apără împotriva 

acelora care folosind forţele agresive germane, ar încerca din nou să 

tenteze la ea. Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre 

R.P.R. şi U.R.S.S. nu prevede obligaţii pentru cele două state care ar 

fi contrare suveranităţii lor. Dimpotrivă, în articolul 5 al tratatului se 

prevede că: „înaltele Părţi Contractante declară că vor acţiona in spiritul 

prieteniei şi al colaborării, în scopul dezvoltării mai departe şi al întăririi 

legăturilor economice şi culturale dintre ambele state, urmînd principiile 

respectului reciproc faţă de independenţa şi suveranitatea lor, precum 

şi al neamestecului în treburile interne ale celuilalt stat" 39 . 

Relaţiile dintre Republica Populară Romînă şi Uniunea Sovietică, in 

decursul celor 8 ani de la semnarea tratatului de prietenie, colaborare 

şi asistenţă mutuală dintre ele, confirmă traducerea în fapt a principiilor 

prevăzute în tratat, ca norme principale, pe baza cărora se dezvoltă şi se 

reglementează relaţiile dintre cele două state. 

Relaţiile economice dintre R.P.R. şi U.R.S.S. n-au nimic comun cu 

relaţiile economice dintre statele lagărului imperialist. 

Aceste relaţii contribuie la dezvoltarea rapidă a economiei noastre 

naţionale şi în primul rlnd a industriei grele, care reprezintă garanţia 

cea mai importantă a independenţei şi suveranităţii unui stat. Ajutorul 

tehnico-material primit de către statul romîn din partea Uniunii Sovietice, 

nu implică nici un fel de condiţii politice, care ar ştirbi suveranitatea 

R.P.R. Dimpotrivă, el contribuie la transformarea Romîniei dintr-o 

ţară agrară înapoiată, într-o ţară industrial-agrară înaintată. 

3 8 

Analele Romîno-Sovietice, seria Filozofie nr. 1/1955. 

3 9 

„Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală între R.P.R. şi U.R.S.S." — 

Scînteia din 8 februarie 1948, nr. 1039.

Relaţiile economice dintre R.P.R. şi U.R.S.S. sînt relaţii de tip nou 

care se bazează pe egalitatea deplină a părţilor contractante şi pe avantajul 

reciproc; pe respectarea suveranităţii de stat; pe ajutorul reciproc 

frăţesc şi pe caracterul planificat şi organizat al tuturor legăturilor economice. 

Datorită legilor economice noi, care acţionează în cadrul relaţiilor 

economice de tip nou dintre statele lagărului mondial al socialismului; în 

relaţiile dintre aceste state nu există şi nu poate exista expansiune economică, 

care să ducă la ştirbirea suveranităţii statelor; schimb neechivalent; 

concurenţă; exploatare şi înrobirea statelor slabe de către cele mai 

puternice. 

Relaţiile internaţionale de tip nou înlesnesc lichidarea înapoierii economice 

a statelor democrat-populare, lichidarea caracterului unilateral al 

dezvoltării economice moştenite de la regimul capitalist şi crează condiţiile 

favorabile pentru industrializarea economiei naţionale şi creşterea 

bunei stări a populaţiei. 

Relaţiile dintre statele lagărului socialist sînt o întruchipare a principiilor 

internaţionalismului proletar, a solidarităţii internaţionale a oamenilor 

muncii 40 . 

Apreciind rolul deosebit al ajutorului economic dat de Uniunea Sovietică, 

pentru statele de democraţie populară, în ce priveşte întărirea 

suveranităţii acestor state, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej spune: „Fără 

ajutorul U.R.S.S., fără experienţa ei, ar fi imposibilă construirea socialismului 

în ţările de democraţie populară" 41 . Ori, construirea socialismului 

în aceste state înseamnă temelia de granit a independenţei şi suveranităţii 

lor. 

In ce priveşte relaţiile politice dintre R.P.R. şi U.R.S.S., ele contribuie 

la întărirea suveranităţii statului romin democrat-popular. 

Uniunea Sovietică, în decursul anilor a dat nenumărate dovezi de 

apărare frăţească a independenţei şi suveranităţii statului nostru. Aşa, în 

cadrul conferinţei de pace de la Paris din 1945, delegaţia sovietică a 

apărat suveranitatea şi integritatea teritorială a statului romîn, opunîndu-se 

planurilor imperialiste cu privire la modul de plătire a reparaţiilor 

de către Romînia, planuri care urmăreau subjugarea ţării noastre faţă de 

statele imperialiste occidentale. Totodată delegaţia sovietică la conferinţa 

de pace s-a opus introducerii clauzei „naţiunii celei mai favorizate" şi 

planului puterilor imperialiste de a menţine dictatul ilegal de la Viena 

cu privire la partea din Ardeal luată prin acest dictat. 

De asemenea, in cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, cînd în anul 

1948 statele imperialiste au pornit o campanie de defăimare a Republicii 

Populare Romîne, acuzînd-o de nerespectarea prevederilor tratatului de 

pace cu privire la drepturile fundamentale ale omului; delegaţia sovietică 

a apărat suveranitatea statului nostru, demascînd caracterul intervenţionist 

al acestor acţiuni ale imperialiştilor. 

40 

4: 

Manualul de economie politică, E.S.P.L.P., 1955. pp. 727—738. 

Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvintări, E.S.P.L'P., 1953, p. 586.

întotdeauna, Republica Populară Ronună s-a bucurat de sprijinul 

diplomatic al Uniunii Sovietice în ce priveşte apărarea suveranităţii sale. 

De aceea, tovarăşul Qh Gheorghiu-Dej spune că: „Popoarele din ţările 

de democraţie populară consideră prietenia irăţească cu Uniunea Sovietică 

drept chezăşia independenţei şi libertăţilor naţionale, drept factor 

de căpetenie al dezvoltării lor pe calea socialismului" 42 . 

Faptul că între politica externă şi acţiunile diplomatice ale Republicii 

Populare Romîne şi Uniunea Sovietică există o concordanţă deplină 

şi aceste state se ajută reciproc în lupta lor comună pentru apărarea 

păcii şi a legalităţii internaţionale, nu este rezultatul vreunei subordonări 

a unui stat faţă de altul, nici a vreunui dictat în relaţiile dintre ele, 

si în consecinţă nu este expresia vreunei ştirbiri a suveranităţii unuia 

dintre state. 

Republica Populară Romînă se bucură de o deplină egalitate în 

drepturi, ceea ce asigură respectarea suveranităţii de stat în cadrul relaţiilor 

internaţionale de tip nou, precum şi in general in cadrul „comunităţii 

internaţionale", ca urmare a întăririi sale economice şi a apărării 

suveranităţii ei de către clasa muncitoare care conduce statul romîn 

democrat-popular. 

Concordanţa dintre politica externă şi acţiunile diplomatice ale Republicii 

Populare Romîne şi ale Uniunii Sovietice, decurge din însăşi 

esenţa comună a acestor state socialiste, forme ale dictaturii proletariatului. 

Clasa muncitoare după cum arată clasicii învăţăturii marxist-leniniste 

nu poate promova decit o singură politică externă şi anume aceea 

de apărare a păcii şi suveranităţii statelor şi de apărare a tuturor principiilor 

democrate ale dreptului internaţional. 

Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre R.P.R. şi 

U.R.S.S., care consfinţeşte noile relaţii dintre cele două state şi unitatea 

lor de acţiune pe plan internaţional in vederea asigurării păcii, prezintă 

importanţă nu numai pentru cele două state, în ce priveşte apărarea suveranităţii 

lor, ci şi o importanţă internaţională. „Tratatul Sovieto-Romîn 

de prietenie şi asistenţă mutuală va constitui — spune tovarăşul V. M. 

Molotov — o nouă barieră puternică în calea oricăror planuri ale unei noi 

agresiuni şi ale imperialismului cotropitor 43 . Prin aceasta tratatul sovieto-romîn 

contribuie la întărirea securităţii internaţionale şi a păcii, 

la apărarea suveranităţii statelor. 

Pentru Republica Populară Romînă el reprezintă pavăza cea mai 

sigură a suveranităţii şi integrităţii ei teritoriale. Toate faptele, cu privire 

la relaţiile de prietenie dintre R.P.R. şi Uniunea Sovietică, dovedesc 

justeţea aprecierii făcute de primul congres al Partidului Muncitoresc 

Romîn, care în rezoluţia adoptată arată că: „Relaţiile diplomatice şi economice 

cu U.R.S.S. au contribuit şi contribuie la consolidarea independenţei 

noastre politice şi economice". 

Politica de apărare a independenţei şi suveranităţii R.P.R. este consfinţită 

şi în celelalte, tratate internaţionale încheiate de ţara noastră. 

4 2 

4 3 

Gh. Gheorghiu-Dej, Articole şi cuvintări, ESPLP 1953, p. 591. 

V. M. Molotov, Probleme de politică externă, Ed. de Stat, 1951, p. 599.

Printre tratatele politice mai recent încheiate de către R.P.R. este 

..Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală de la Varşovia" 

din 14 mai 1955. In articolul 8 al acestui tratat se prevede că „Părţile 

contractante declară că vor acţiona într-un spirit de prietenie şi colaborare 

în scopul dezvoltării continuie a legăturilor economice şi culturale 

dintre ele, călăuzindu-se după principiile respectării reciproce a independenţei 

şi suveranităţii lor şi neamestecului în treburile lor interne" 44 . Tratatul 

de la Varşovia nu cuprinde nici o prevedere care să ducă la încălcarea 

independenţei şi suveranităţii statelor semnatare şi nici nu reprezintă 

vreun pericol pentru suveranitatea celorlalte state. Dimpotrivă tratatul 

de la Varşovia reprezintă o importantă garanţie juridică a independenţei 

şi suveranităţii statului romîn democrat-popular şi a celorlalte state 

semnatare. 

Republica Populară Romînă participă numai la tratate internaţionale 

care-i asigură pe deplin suveranitatea ei şi a celorlalte state contractante. 

Acţiunile întreprinse de Republica Populară Romînă pe plan internaţional 

n-au niciodată ca obiect încălcarea suveranităţii altor state. Statul 

romîn democrat-popular apără suveranitatea poporului nostru şi respectă 

intru totul suveranitatea celorlalte state. Politica sa externă are ca principiu 

călăuzitor, principiul neamestecului în afacerile interne ale altor 

state. „Noi nu ne amestecăm în treburile interne ale nici unui stat — 

spune tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej — şi sîntem fermi în hotărîrea noastră 

de a nu admite vreun amestec în treburile noastre interne" 45 . Astfel, Republica 

Populară Romînă ducînd o politică externă de apărare a independenţei 

şi suveranităţii proprii, ea apără totodată suveranitatea celorlalte 

state şi sprijină lupta popoarelor asuprite pentru cucerirea independenţei 

şi suveranităţii lor de stat. 

* 

* * 

Politica externă a Republicii Populare Romîne de pace şi colaborare 

democratică cu toate statele, indiferent de sistemul lor social-politic, precum 

şi politica de apărare a propriei suveranităţi şi respectare a suveranităţii 

celorlalte state, corespunde pe deplin Cartei Organizaţiei Natiuniloi 

Unite. 

Prevederile preambulului şi a articolelor 1 şi 2 din Carta Organizaţiei 

Naţiunilor Unite cu privire la principiile care trebuie să stea la baza 

relaţiilor internaţionale contemporane, sînt respectate şi aplicate întru totul 

in cadrul politicii externe a Republicii Populare Romîne. 

Concordanţa dintre principiile politicii externe a R.P.R. şi principiile 

Cartei O.N.U., precum şi traducerea în fapt a lor de către statul romîn 

democrat-popular în cadrul relaţiilor internaţionale, dovedeşte caracterul 

legal al acestei politici externe şi conformitatea ei cu normele dreptului 

internaţional contemporan. 

Revista „Timpuri Noi", nr. 21 (supliment), p. 57. 

44 

Gh. Gheorghiu-Dej. Cuvîntare rostită la adunarea festivă pentru sărbătorirea 

4 5 

Leiei de-a 11-a aniversare a eliberării Romîniei, ESPLP., 1955, p. 37.

Politica externă a Republicii Populare Romîne, în decursul anilor, a 

dovedit că statul nostru înţelege să-şi aducă întreaga contribuţie la cauza 

păcii şi a destinderii internaţionale. 

IV 

Politica de pace şi de' apărare a principiului suveranităţii dusă de 

către Republica Populară Romînă, reprezintă contribuţia poporului nostru 

la cauza tuturor popoarelor şi statelor democratice: apărarea păcii. 

In Raportul de activitate al CC. al P.M.R. la cel de al doilea Congres 

al Partidului se arată că: „Statul nostru democrat-popular duce cu fermitate 

o politică conform cu interesele lagărului păcii şi socialismului, contribuind 

la întărirea continuă, la strîngerea şi dezvoltarea marii prieteniiîntre 

popoarele noastre" 46 . 

Republica Populară Romînă prin politica sa externă se dovedeşte a fi 

un factor activ în lupta pentru pace, pentru respectarea dreptului internaţional 

contemporan în relaţiile internaţionale; prin aceasta contribuind 

la întărirea legalităţii internaţionale. 

Forţa politicii externe a R.P.R. constă în justeţea obiectivului pe care-1 

urmăreşte, în faptul că ea este sprijinită de poporul romîn, deoarece ea 

corespunde cu adevărat intereselor sale naţionale. De asemenea forţa acestei 

politici externe constă şi în sprijinul de care se bucură ea din partea 

tuturor popoarelor şi statelor care luptă pentru pace. 

Cunoaşterea, însuşirea şi apărarea politicii externe a Republicii Populare 

Romîne de către masele largi ale poporului nostru, prezintă o deosebită 

importanţă deoarece ea constituie izvorul principal al tăriei acestei 

politici. V. I. Lenin arată că „Burghezia consideră un stat puternic numai 

atunci cînd acesta este în stare, folosind întreaga putere a aparatului guvernamental 

să arunce masele încotro vor guvernanţii burghezi. Noi 

concepem alt fel forţa. In concepţia noastră un stat este _puternic prin 

conştiinţa maselor. El este puternic atunci cînd masele ştiu totul, cînd 

sînt în stare să judece totul şi cînd fac totul în mod conştient". Pornind 

de la această concepţie marxist-leninistă asupra forţei statului şi a politicii 

sale, statele socialiste duc o politică internă şi externă pusă în slujba 

poporului. 

Politica de pace a R.P.R. nu este însă expresia vreunei slăbiciuni a 

statului nostru, ci ea exprimă interesele şi voinţa de pace a poporului 

nostru. „Poporul romîn nu ameninţă pe nimeni — se spune in Declaraţia 

Marii Adunări Naţionale a R.P.R. şi nu se teme de ameninţări. El este 

ferm hotărît să apere munca sa paşnică, libertatea şi independenţa sa naţională 

împotriva oricărui agresor" 47 . 

O victorie şi o recunoaştere internaţională a politicii externe paşnice" 

şi de apărare a legalităţii internaţionale dusă de către statul nostru de- 

4 6 

Gh. Gheorghiu-Dej, Raportul de activitate al CC. al P.M.R. la Congresul al 

11-lea al Partidului, E.S.P.L.P., 1955, p. 17. 

47 

Buletinul Oficiat, nr. 4/1955.

mocrat-popular, o constituie admiterea Republicii Populare Romîne ca 

membră a Organizaţiei Naţiunilor Unite. 

Ocuparea locului ce i se cuvine de drept ţării noastre în O.N.U. reprezintă 

şi un nou succes al politicii de coexistenţă paşnică între popoare 

şi o întărire a caracterului universal al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 

Reaîirmînd hotărîrea statului nostru de a-şi duce contribuţia la cauza 

păcii şi în noile condiţii, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, la cel de al doilea 

Congres al Partidului a spus: „Ca membru al O.N.U., Republica Populară 

Romînă va continua neabătut să-şi ducă contribuţia la dezvoltarea 

colaborării paşnice între popoare, la apărarea şi consolidarea păcii şi securităţii 

internaţionale" 48 . 

In lupta pentru pace, securitate internaţională şi suveranitatea poporului 

romîn, statul nostru se bizuie pe forţa de neînvins a lagărului 

•mondial al socialismului, care numără 900 milioane de oameni, şi pe 

prietenia frăţească cu Uniunea Sovietică şi cu celelalte popoare care luptă 

pentru pace din întreaga lume. 

MARŢIAN NICIU 

Catedra de teoria statului şi dreptului 

Universitatea ,,V. Babeş". 

4 8 

Gh. Gheorghiu-Dej, Raportul de activitate a! CC. al P.M.R. la Congresul al 11-lea 

al partidului, E.S.P.L.P, 1950, p. 20.

BHEinHllil IIOJIÎTHKA P. H. P. - 

IIOJffiTMKA 3A1HHTH MMPA 

II CFBEPEHHTETA HAIHFJÌ CTPAHbl 


B grafi cTâTBe aBTop HHTaeTca anaaH3H])OBaTi, Me ocHOBHbie neipti BHenineii 

HO-THTHKJI P. H. P. : eg MHPOJIIOÓHBBIH xapaKTep H 3aiiraTy cyBepeHHTeTa 

cxpaHBi. 

UoR'iépKHBafl HOBBIH xapa-KTcp H npeBocxoHcTBO BHeinHeft HOJIHTHKH 

îiapoHHo-jţeMOKpaTHMecKiix cTpaH uaS BHeiiiHe/i HOJHTHKOH HMnepuanHCTHMecKHx 

cxpsH, aBTOp noKa3BiBaeT TecHyro CBH3B, cymecTByioiuyio MejKRy BHyTpeHHeft H 

BHeraHett HOIHTHKOH P. H. P. 

BHeniHtffl noiHTHKa P. H. P. na nporaateHHH BOCLMH aeT cyniecTBOBaHHa 

HapoRHO-SeMOKpaTHiecKoro rocyâpcTBa noKa3MBaeT, »ITO B iiSHTpe eé 3aflaf 

.TOJKHT yKa3aHHe PPLI B CBH3H C 3aniHTofi MHpa a MeajayHapoSHofl 3ftK0HH0CTH. 

Buenniaa Mnpoaio6HBaH nonHTHKa P H. P. ne aBJifleica TarcranecKHM npnéMOM, 

SHKTyeMBiM MoaieHTOM. OHa BBiTeKaeT H3 cynţHoeTH HapoJlHo-fleMOKpaTHiecKoro 

pyM BiHCKoro rocyAapcTBa. 

BHeranaa nojHTHKa P. H. P., iiaupaBjreHHaa na 3ain,HTy MHpa H 

cyBepe 

HHTeTa, 3aKj)eraeHa (ycTaHOBaeua) H BBiTeKaeT KHK HS KoHCTHTyirHH P. H. P. 

H Hpyrnx 3aKonoflaTe:ibHBix HOKyjieHTOB, TaK H H3 MejRRyHapoflHBix HoroBopoB H 

oSasaHHocTefl, B3STBIX Ha ceoa Hameii CTpaHOir B MeH$,yHapo3,Hbix oraoineHnax. 

Ana.]iH3Hpya raaBHBie MeatJiyHapoaHBie JtoroBopBi, saKaioHeHHBrè P. H. P., 

c TO'irai 3peHHH sauiHTBi MHpa II cyBepeHHTexa, aBTop HOKasBiBaeT pa3HHiţy 

nejKfly coBpeivieHHBiMH MejKHyHapoiuiBiMH HoroBopaMH pyMHHCKoro rocySapcTBa H 

,loroBopaMH 6ypaîya3Ho-noMein;HqLeft PyjiBiiiHH. BinecTe c Ten H0Ka3BiBaeT, KaK 

iiejKHyHapoHHBie OTHomeraa óypacya3Ho-H0MeiH,Hibefi PyMBiiiHH HPHBORHJIH K 

HapyineHHH) cyBepeHHTeTa, Tor/la Kaic MeHtHyHapo/tabie OTHomenna uoBoro mua 

P. H. P. HpeflHo.iaraioT, B uepByio oiepeSB, coGaioReHHe H 3aiHHTy cyBepeHHTeTa. 

B óopboe sa aaiHHTy MHpa H cyBepeHHTeTa P. H. P. HMCJia H mieeT 6ecKopbicTHyro 

HOMOHib CCCP H CTpaH HapoHuofl HeMOKpaTHH. 

Bueimiaa MHpojiioOHBan uo.iHTiiKa P. H. P., cTpejjamaaca K ;ţejiOKpaTH- 

'iecKOMy co3,pya;ecTBy co BcesviH cTpaHaMH, HesaBHCHMo OT HX oămecTBeHHoro 

«Tpon, H K 3am,HTe HpHHiţHna cyBepeHHTeTa, noiHocTbio cooTBeTCTByeT KapTe 

O. O. H. BaiecTe c Ten 9Ta uo-THTHKa aBiaeTca BiaiaôM pyMHHCKoro HapoSa 

B Jleao Bcex HapofloB n. JţeMOKpaTHiecKHx crpaH: Heio 3ain,HTbi MHpa H MeatRy- 

HapoHHofl 6e3onacHocTH.

LA POLITIQUE EXTÉRIEURE DE LA RÉPUBLIQUE 

POPULAIRE 

ROUMAINE — UNE POLITIQUE DE DÉFENSE DE LA PAIX 

ET DE LA SOUVERAINETÉ DE NOTRE PAYS 

(RÉSUMÉ) 

L'auteur se propose d'examiner deux traits essentiels de lia politique 

extérieure de la République Populaire Roumaine: son caractère pacifique 

et de défense de la souveraineté du pays. 

En insistant sur le caractère nouveau et supérieur de la politique 

extérieure des états de démocratie populaire, en opposition avec celle des 

états impérialistes, l'auteur souligne le rapport étroit existant entre la 

politique intérieure et extérieure de la R.P.R. 

La politique extérieure de la R.P.R. durant les huit années d'existence 

de l'état démocratique-populaire, prouve qu'à sa base se trouvent les 

indications du Parti Ouvrier Roumain concernant la défense de la paix 

et de la légalité internationale. La politique extérieure de défense de la 

paix menée par la R.P.R. n'a pas un caractère tactique ou de moment, 

car elle découle de l'essence même de l'état démocratique-populaire roumain. 

Cette politique est consacrée par la Constitution de la R.P.R. et 

résulte des actes législatifs et des traités internationaux assumés par notre 

pays dans le domaine des relations internationales. 

L'auteur examine ensuite, sous leur aspect de défense de la paix et 

de la souveraineté, les principaux traités internationaux conclus par notre 

pays et met en évidence la différence entre ces traités et ceux que concluait 

autrefois l'état bourgeois-agrarien. Il est montré également qu'un 

des caractères essentiels des relations internationales du régime bourgeois-agrarien 

était d'empiéter .sur la souveraineté, alors que les relations 

internationales de la R.P.R. supposent, en premier lieu, le respect et la 

défense de la souveraineté. 

Dans la lutte qu'elle mène pour la défense de la paix et de la souveraineté, 

la R.P.R. jouit de l'aide inestimable et désintéressée de l'Union 

Soviétique et des états de démocratie populaire. 

La politique extérieure de la R.P.R. de paix et de collaboration démocratique 

avec tous les états, indifféremment de leur système social, et 

de défense du principe de la souveraineté correspond en tout à la Charte 

de l'O.N.U. Cette politique représente en même temps la contribution du 

peuple roumain à la cause commune de tous les peuples et des états démocratiques: 

la défense de la paix et de la sécurité internationale.

ISTORIE 

/ 

RAMURA NORDICĂ A DACILOR — COSTOBOCf I 

Izvorul cel mai de preţ, care ne oferă informaţiile cele mki ample, 

referitoare la situaţia geografică şi etnografică a Daciei din ultimii ani 

de dinainte de cotropirea romană — care, cu toate contrazicerile şi echivocurile, 

păstrează totuşi o reală valoare documentară —, rămîne, pînă 

acum, scrierea lui Marinus din Tyr, ale cărui relatări sint păstrate în cunoscuta 

geografie a lui CI. Ptolemaeus'. Marinus din Tyr, contemporan 

cu cele două războaie dacice şi cu primii ani de organizare i Daciei în 

provincie romană 2 , în scrierea sa, amestecă realităţile geografice în aşa 

fel, încît în capitolul despre Dacia, din lucrarea lui Ptoilemaieus, găsim 

referinţe, care se potrivesc, atît pentru epoca de dinainte de ocupaţia romană, 

cît şi din vremea mai tîrzie de după anul 106. Cît priveşte enumerarea 

localităţilor dacice, cele cu nume roman probabil /că se datoresc, 

în cea mai mare măsură, adnotărilor lui Ptolemaeus, pare era contemporan 

cu acţiunea romanizării acestei provincii, din vrerrtea celor mai 

reprezentativi împăraţi din familia Antoninidor. Pentru epoc/i de dinainte 

de cotropire, sfîrşitul sec. I şi începutul sec. II, mulţumitji Geographiei 

lui Ptolemaeus, cunoscută şi păstrată în întregime pînă în/zilele noastre, 

se cunosc numele a 15 neamuri, probabil denumirea unor triburi mai mari, 

sau chiar uniuni de triburi, care locuiau întinsul spaţiu al 1 Daciei libere, 

cuprins între hotarele naturale, pe care le fixau cei doi gşografi. Izvorul 

de căpetenie, după care se ghidează Marinus din Tyr, în enumerarea şi 

localizarea acestor neamuri de pe cuprinsul Daciei, pînă astăzi nu a ajuns 

să fie cunoscut istoricilor ce se ocupau de aceste probleme/ După forma în 

care apar numele a nouă neamuri dacice, cu terminaţii/de aspect latin, 

în — ensioi, ca ITPEAAYHNCIOI, KAYKOHNCIOI, B^YPIAAYHNCIOI, 

KOTHNCIOI, învăţaţii au dedus că la baza materialului / informativ a stat 

un izvor latin. Izvorul, ori izvoarele, de care s-a folosit / Marinus din Tyr 

la alcătuirea capitolului referitor la populaţia Dacieij, e de conceput 

1 

C. Mullerus, Claudii Ptolemaei Geographia, part. I, Paris, 1883, p. 442 şi urm. 

2 

E. Honigmann, art. Marinos von Tyros (Geograph), în RE, Pauly—Wissowa— 

Kroll, XIV, 2, col. 1767 şi urm.

că prezentau pe acea vreme informaţii deosebit de ample, alături de 

care \ n-ar fi imposibil a se presupune şi utilizarea acelui comentariu 

al luf Traian, cunoscut celor vechi sub numele: de bellis Dacicls. Nu se 

poatel exclude însă nici folosinţa unor izvoare mai vechi, care relevau 

anumite situaţii din trecut, cu un secol în urmă, căci printre cele 15 

neamijtri locuitoare pe pămîntul Daciei, două de origine celtică, anarţii 

şi teunscii, reapar acum pentru ultima oară, după ce izvoarele îi uitaseră 

mai bine de un veac. Despre teuriscii celţi (uneori taurisci), cei din -vecinătatea 

de NV a Daciei, datorită lui Strabo (VII, 3, 11), care era» 

aproape contemporan cu evenimentele şi despre care credem că e cel mai 

în măsură să ne transmită realitatea, ştim că au fost nimiciţi de către 

Burebis|a. De atunci încoace, numele lor nu mai apare pomenit nicăieri. 

Cit despre anarţi, după anul 19 î.e.n. cînd sînt amintiţi în inscripţia 

lui M. V'inucius 3 , numele lor nu se mai întîlneşte nici la Plinius, nici la 

Tacitus ţşi nici pe inscripţia miliariului de la Almaşul Mare (CIL III 

8060), utide cuvîntul ultimului rînd, cum a arătat V. Pîrvan, nu poate 

fi întregit prin lectura ulcus Anar [torutn], cum se credea pînă nu demult 

4 . Nici arheologic produsele materiale tîrzii celtice nu sînt întîlnite 

în N Daciei din sec. I e.n. De asemenea şi lipsa unor toponime celtice 

(în afară Ide un singur caz: Rucanium) arată că stăpînirea şi întiietatea 

politicei a triburilor celtice se încheiase de multă vreme în această 

regiune. \ 

A treimi populaţie din N Daciei, aşezată de Ptolemaeus la E de teurisci, 

este heamul costobocllor, întîlnit sub acest nume de cele mai multe 

ori în literatura d

în N Daciei, unde se găsesc costobocii în sec. II e. n., caracterul de trib 

sarmatic al cotobacchilor faţă de traco-daeii costoboci, precum şi forma: 

Chottobacchi, Cotobacchi sau Cotobacci în manuscrisele operei lui Plinius, 

ne împiedică să acceptăm corectura umanistului italian. Identificarea cotobacchilor 

cu costobocii, acceptată pe vremuri de învăţatul german K- 

Zeuss 6 , este respinsă de învăţatul italian G. Mancini 7 şi acum în zilele 

noastre de istoricul sovietic Ó. V. Cudriavţev 8 . Rămîne deci, să socotim, 

drept primă menţiune a costobocilor, paragraful din geografia (lui Ptolemaeus 

(III, 8, 3), care îi cunoaşte ca locuitori în N.E Daciei, numiţi 

KOICTOBQKOI în ediţiile mai recente, deşi cele mai multe manuscrise 

îi transmit cu numele ' KICTOBQKOI (KICTOBÓKOI şi KICTQBQKOI). 

într-un alt capitol al Geografiei (III, 5, 9) costobocii sînt amintiţi în S 

Sarmaţiei europene şi poartă numele de KOICTOBQKOI TRANOMON- 

TANOL Ultimul cuvânt pe bună dreptate a fost corectat în TRANCMON- 

TANOI atestînd şi de data. aceasta că informaţia a fost culeasă dirrtr-un 

izvor latin. Alte manuscrise transmit şi forma KOICTQBQKOI, sau KICTO 

BQKOI, ori KYCTOBQKOÎ. Periegetul Pausanias (Graeciae Descriptio, X, 

5) din sec. II e. n. îi cunoaşte sub numele de KOCTOBQKQN (în gen. 

pl.), iar Dio Cassius (LXX, 12), istoric de mai tîrziu, îi cunoaşte sub numele 

KOCTOYBQKQN (la gen. pl.). In Historia Augusta (Vita Mărci, 

22) acelaşi neam apare cu numele Costoboci. Ultima lor menţiune se datoreşte 

descrierii Sciţiei de către Ammianus Matrcellinus, cînd apar sub 

numele Costobocae (XXII, 42). Aceeaşi variaţie o găsim şi în inscripţiile 

latine. O inscripţie din Roma (CIL VI 1801) ne face cunoscut numele 

unui conducător al acestora, cu titlul de rex Coisstobocensis, pe cînd altă 

inscripţie tot din Roma (CIL VI 31856) îi face cunoscuţi în forma Castabocas 

(în ace. pl.). In Africa (CIL VIII 14667) un cetăţean roman 

care a trăit printre costoboci, poartă drept signum numele Costobocio. In 

provinciile vecine lor numele costobocilor nu apare decît în Moesia Inferior 

(CIL III 14214), aici fiind cunoscuţi sub numele Castabocis (la abl. 

pl.). Forma, cea mai apropiată de pronunţarea adevărată, ar fi Castaboci, 

aşa cum rezultă din rostirea lapicidului inscripţiei dobrogene, deşi ou putem 

exclude nici formele: Costoboci sau Coistoboci, care sînt cele mai 

frecvente. 

Părerile în legătură cu originea etnică, precum şi localizarea lor undeva prin 

N Daciei, sună şi astăzi destul de discordant în lucrările şi studiile istoricilor moderni. 

Dintre vechii autori, care în lucrările lor amintesc despre patria şi originea costobocilor, 

primul, care pune problema în mod ştiinţific, este K. Mannert Acesta arătase încă în 

anul 1820, că neamul dacic era împărţit în mai multe triburi (cele amintite de Ptolemaeus), 

însă Kistoboki sînt mai curînd de neam sarmatic, fiind identici cu cei amintiţi 

de Plinius. dacă nu chiar germanici. Mai departe ei sînt prezentaţi ca locuind prin 

partea de N a Moldovei. Rămîne totuşi ca un fapt inexplicabil pentru Mannert locali- 

6 

7 

8 

Die Deutschen und ihre Nachbar stamme (1837), Heidelberg, 1925, p. 696. 

In Dizionàrie epigraphico di antichità romane, vol. II, Spoleto, 1910, p. 1253—4. 

In Vestnic drevnei istorii, 3 (1950), p. 65

zarea lor pe Tunáis de către Plinius 9 . Ideea, că patria costobocilor trebuie căutată pe 

cursul superior al Vistulei, a fost pusă în lumină de către J. K. 2euss, atribuindu-le, 

după felul cum se prezintă numele lor, o origine tracică 10 ). Ceva mai tîrziu, P. S. Schafarik, 

cel dinţii istoric al slavilor vechi, le atribuia o origine slavă, limitînd patria lor 

la actualul teritoriu din jurul localităţii Cernigov, îni N Ucrainei şi S Belorusiei, la V de 

mlaştinile Pripetului 11 . F. A. Ukert, bazîndu-se pe informaţia lui Plinius, îi socoteşte ca 

făcînd parte din triburile sarmatice de la Tanais. Mai jos însă, revenind cu descrierea 

la populaţiile din Sarmaţia europeană, le deduce denumirea din numele rîului Kosta şi 

cuvîntul slav (respectiv rusesc) boki, ca însemnînd „ţ.ărm, mal, coastă", deci „slavii 

de pe rîul Kosta", în regiunea localităţii Cernigov 12 . A Forbiger plasa o parte din 

neamul costobocilor prin părţile de N ale Moldovei, pe cînd ramura nordică a acestora, 

prin părţile de SV ale Sarmaţiei europene, adică între izvoarele rîului Borystenes 

(după Forbiger, Nistrul) şi Munţii Peuce (după autor identici cu Carpaţii Galiţiei din 

veacul trecut) 13 . Germanistul C. V. Müllenhoff, pentru prima dată, îi aşeza în N provinciei 

Dacia, pe cursul superior al Tisei, recornandînd ca şi Zeuss o origine tracică 14 . Părerea 

lui Müllenhoff a fost în de aproape urmată de învăţaţii germani şi austriaci, printre 

care arheologul G. Kosina 15 şi istoricii germanişti R. Much 16 şi L. Schmidt 17 . 

W. Tomaschek, cel dintîi tracolog, îi socoteşte ca făcînd parte din ramura nordică a 

tracilor 18 . Istoricul şi arheologul romîn Gr. G. Tocilescu, încercînd să localizeze acest 

neam pe baza informaţiilor lăsate de Ptolemaeus, ajunge la concluzia că, în urma războaielor 

purtate de Traían, costobocii părăsesc Dacia, se aşează în partea de NE, în 

afara provinciei, despărţiţi fiind de bastarni, care îi separă de hotarele noii Dacii. Ca 

etnic, după Tocilescu, ei nu pot fi altceva decît numai daci 19 . C. Müller, în atlasul său 

geografic, întocmit după relatările lui Ptolemaeus, îi aşeza în partea de N a cursului superior 

al Nistrului şi pe afluenţii din stînga lui 20 . Istoricul geograf H. Kiepert îi fixa la 

N. de Carpaţii Păduroşi, pe la izvoarele rîului San, corespunzînd actualei regiuni de 

S a R. P. Polone, socotindu-i nişte triburi nomade, iar ca apartenenţă etnică o subdiviziune 

sarmatică, trăind sub conducerea şefilor lor, ca şi alanii, iagygii şi roxolanii 21 . Istoricul 

maghiar P. Király aşeza ţara costobocilor pe rîurile Tyras (Nistru) şi Hypanis 

(Bug), aici învecinîndu-se cu gelonii 22 . Numismatul maghiar Ödön Göhl, plecînd de la 

analiza tezaurului monetar aflat la Medieşu Aurit (reg. Baia Mare, rai. Satu Mare), 

compus din 107 monede „barbare" de argint şi observînd aria de răspîndire a acestui 

tip de monedă, numită de el „tip costoboc", ajunge la concluzia că acest oeam locuia, 

prin sec. II î. e. n., regiunea Sătmarului, întinzîndu-se şi peste judeţele Bereg (Ungaria) 

şi Solnoc-Dobîca. Respingînd teoria originii slave a costobocilor (a căror nume după 

unii ar deriva din cisto-pole, „locuitorii de pe cîmpia liberă"), pe baza acestui tip de 

monedă, Göhl recomandă o origine celtică sau dacică, deoarece monedele au mai multă 

K. Mannert, Geographie der Griechen und Römer, vol. IV., Leipzig, 1820, 

9 

p. 198, 270. 

K. Zeuss, a.'c, p. 696. 

10 

P. S. Schafarik, Slawische Alterthümer, vol. I, Leipzig, 1843, p. 122; vezi Şi 

11 

C. Müllerus, o. c, p. 426 şi A. Premerstein, art. Kostoboken, în Real-Encyclopädie, 

Pauly—Wissowa—Kroll, XI, 2, col. 1505. 

F. A. Ukert. Geographie der Griechen und Römer von den frühesten Zeiten bis 

12 

auf Ptolemaeus, part. III, Weimar 1826—46, p. 353, 453. 

A. Forbiger, Handbuch der alten Geographie, Leipzig, 1842—48, p. 1105, 1112, 

13 

1115—6, 1123—4. 

14 

După Premerstein, o. c, col. 1504—5. 

1 5 

Id., o. c, col. 1505. 

16 

Id., o. c, col. 1504. 

L. Schmidt, Geschichte der deutschen Stämme bis zum Ausgang der Völkerwanderung. 

17 

Die Ostgermanen, München, 1934, p. 94—5, 103; Premerstein, o. c, col. 1504. 

'S W. Tomaschek, Die alten Thraker, II, 2, înStfe. — 6er, Akad. Wien, 131, (1894), 

p. 20, 27, 35; Premerstein, o. c, col. 1505. 

Gr. G. Tocilescu, Dacia inainte de romani, Bucureşti, 1880, p. 72, 99. 

19 

C. Müller, Claudii Ptotemaei Geographiae tabulae, Paris, 1901, pl. 17. 

2 0 

H. Kiepert, Manuel de géographie ancienne (trad. E. Ernault), Paris, 1887, 

21 

p. 196; id., Attas Antiquus. Zwölf Karten zur alten Geschichte, Berlin, 1902, pl. 11. 

P. Király, Dacia Provincia Augusti, vol. I, Becicherecul Mare, 1893, p. 286. 

2 2

asemănare cu cele celtice, căci spre apus costobocii se învecinau cu celţii cotini şi osi, de 

'a care, după părerea învăţatului maghiar, ar ii primit acest model -de monedă 23 . 

Th. Moniimsen, bazîndu-se, probabil pe textul lui Plinius, îi aşeza pe coastele de NV ale 

Mării Negre, aici îndeletnicindn-se cu pirateria şi jefuirea oraşelor de pe coastă 24 . 

A. Domaszewski, bazat pe informaţia lui Dio Cassius, îi aminteşte în Carpaţii 

Păduroşi 25 . Istoricul francez A. J. Reinach, datorită asemănării cu numele gallilor triboci, 

presupune şi pentru oostoboci o origine celtică 26 . Pentru prima dată G. Schütte arată, că 

numele neamului costobocilor apare în două capitole diferite din Geographia lui Ptolemaeus, 

de unde deduce că existau două ramuri, una locuind în vecinătatea Daciei, iar a 

doua mult mai la N, dincolo de Carpaţii Păduroşi, pe cursul mijlociu al Vistulei. Ca 

etnic se precizează că sînt de origine dacică 27 . Teoria originii slave, răspmdită de către 

Schafarik, a fost din nou susţinută, ceva mai tîrziu, de către istoricul antichităţilor 

slave, cehul L. Niedenle 28 . Istoricii germani şi austriaci susţineau însă, şi pe mai departe, 

teoria originii nord-tracice, printre care, cel mai de seamă, învăţatul 

A. Premerstein care le atribuia teritoriul Moldovei străbătut de rîurile Şiret şi Prut, 

unde, după cum constata el, în antichitate se găseau localităţi cu determinativul dava 2S . 

Istoricii polonezi, printre care Lusthaus şi Bronislaw Bilinski, sînt de părere că acest 

neam a trăit pe ambele povîrnişuri ale Carpaţilor Păduroşi, romanii luptîndu-se cu ei 

atît Ia N cît şi la S de aceşti munţi 30 . Cercetătorul romîn C. C. Diculescu, în una din 

lucrările sale privitoare Ia neamurile germane din Dacia, îi socoteşte de asemenea daci, 

aşezîndu-i prin părţile de NV ale Tisei superioare 31 . V. Pîrvan, urmînd în de aproape 

pe G. Schütte, îi socoteşte daci, dintre care, o ramură a lor locuia în N Daciei (înţele^gînd 

şi regiunea muntoasă din N Moldovei), aici avînd o vechime ce merge înapoi pîna 

în sec. V î. e. n. A doua ramură e dincolo de Carpaţii Păduroşi, pe rîul Oder şi 

Vistula de jos, prezenţa lor acolo datorindu-se unei mari mişcări de migraţie în direcţia 

NV. Ca criteriu de sprijin în favoarea teoriei unei răspîndiri nordice a dacilor costoboci, 

Pîrvan aduce drept mărturie cele două dave — Setidavu şi Susudava — de prin 

centrul Poloniei 32 . După Pîrvan cele două ramuri ale costobocilor, departe una de alta, 

sînt despărţite de un teritoriu de aproximativ 520 km socotit în lungime. Pentru balcanologul 

N. Jokl, acest „trib tracic" este plasat în extrema nordică a ariei de răspîndire 

a acestui neam şi anume pe graniţa de N a provinciei Dacia 33 . C. Patsch aşează neamul 

costobocilor tot în N provinciei Dacia 34 . Prof. M. Macrea îi localiza în N. Daciei, regiunea 

corespunzătoare cu Maramureşul, alcătuind aici o puternică seminţie dacică liberă 35 . 

După N. Iorga costobocii sînt celţi, deoarece numele lor prezintă asemănare cu cel al 

galliior orientali KOSTOBOI, dar stînd în contact cu tracii, vor avea un rege care 

aminteşte de aceştia 36 . Asupra originii acestora cu totul de altă părere se declara, nu de 

mult, istoricul ceh Zdenec Needli, care, după ce îi plasează vag, undeva pe pămîntul 

de azi a R.P. Cehoslovace, le acordă din nou o origine slavă, ca şi pentru burii lugi 37 . 

Ö. Göhl, în Numizmaiikai Közlöny. II (1903), p. 57—61. 

2 3 

Th. Mommsen, Römische Geschichte, vol. V, Berlin, 1909, p. 221 şi harta VI. 

24 

După Premerstein, o. c, cai. 1505. 

2 5 

A. J. Reinach, în Bull, de corr. hell, XXXIV (1910), p. 325, nota 5. 

2 6 

G. Schutte, Ptolemy's maps of Northern Europe a reconstructwn of the prototypes % 

2 7 

Copenhaga, 1917, p. 100—1. 

2 8 

Citat după Premerstein , o. c, col. 1505. 

Tn Klio. Beiträge zur alten Geschichte, XII (1912), p. 147. 

2 9 

Citaţi după Cudriavţev, o. c, p. 64. 

3 0 

C. C. Diculescu, Die Wandalen und die Goten in Ungarn und Rumänien, Leipzig, 

31 

1923, p. 2 

3 2 

V. Pîrvan, o. c, p. 41, 221—3, 281. 

N. Jokl, art. Thraker, în Reallexikon der Vorgeschichte, în redactarea lui Max 

3 3 

Ebert, vol. XIII. p. 280 (vezi şi vol. XV, p. 87). 

C. Patsch, Der Kampf um den Donauram unter Domitian und Trajan (Beiträge 

3 4 

zur Völkerkunde von Südosteuropa, V/2), în Sitzungsberichte der Akademie de Wissenschoften 

in Wien, Philosophisch-historiche Klasse, 217, p. 155—6. 

M. Macrea în Anuarul Institutului de studii clasice, I, 1 (1928—32), p. 134. 

3 5 

N. Iorga, Istoria Romînilor, val. I, part. I, Bucureşti 1936, p. 239. 

3 6 

Z. Nedli, Istoria ceşcogo naroda, tom. I. Moscova 1952, pp. 212—3. 

3 7

Total deosebite, fată de istoricii amintiţi, sînt vederile istoricului sovietic O. V. Cudriavţev, 

care crede, că prima patrie a costobocilor a fost la E de Carpaţii păduroşi; mai 

tîrziu apoi, ei, plecînd de aici, înconjoară aceşti munţi şi pătrund în partea de NE a 

Daciei, ca apoi să ocupe teritoriul cuprins între Dunăre şi graniţa răsăriteană a provinciei 

Dacia. In privinţa etnicului, Cudriavţev emite două ipoteze: fie o origine celto-tracică 

şi deci, după autor,' o înrudire cu bastarnii, fie o ramură traco-dacică, deşi pînă la urmă, 

recunoaşte tot el, nici una nici alta, nu pot fi. susţinute 38 . Arheologul sovietic M. I. 

Smiszko presupune drept patrie a costobocilor teritoriul de la N de Carpaţii Păduroşi, 

pe cursul superior al Nistrului, întinzîndu-se spre N pînă în împrejurimile oraşului actual 

Lvov. Ca neam ei aparţin ramurii de N a tracilor (geţii după autor) şi ei sînt purtătorii 

culturii Lipicka, prezentă în rnai multe localităţi din această regiune şi identică cu cultura 

materială dacică din ultima fază a epocii La Tene de pe teritoriul R.P.R. 39 . Mai 

tîrziu însă, arheologul Smiszko încearcă să arate, că prin denumirea de costoboci trebuie 

să se înţeleagă o parte din neamul dacilor, dar că prin apelativul de daci, liberi, ce se 

dădea populaţiilor din N provinciei Dacia, trebuie să înţelegem un conglomerat de triburi 

de diferite origini şi variate componenţe etnice, printre care şi strămo'şii triburilor 

slave răsăritene, triburi pe care dacii le uneau vremelnic în lupta lor împotriva romanilor 

40 , încheiem acest capitol de scurtă expunere a părerilor învăţaţilor moderni, cu o 

reconsideraţie recentă, datorită Acad. C. Daicoviciu, care vede în Costoboci Trunsmontani, 

un neam dacic din N Moldovei, respingînd părerea lui Pîrvan, care îi plasa prin 

Polonia centrală 41 . 

* Cu tot echivocul izvoarelor antice, vom încerca să sugerăm, care a fost 

regiunea din N Daciei, ce poate fi considerată adevărata patrie a acestui 

neam, către sfîrşitul sec. I şi anii sec. II e. n., timpul în care îi amintesc 

documentele vremii. Izvorul principal îl constituie scrierea lui Ptolemaeus 

şi anume cap. (III, 5, 9 şi 8, 3 din Geographia sa, unde vorbeşte despresituaţia 

geografică a Sar/naţiei europene şi a Daciei. Cap. III, 8, 3 începe cu 

enumerarea locuitorilor Daciei nordice de la V spre E, înşirînd pe anarţi, 

ieurisci şi costoboci. Despre anarţi şi teurisci, acum la începutul sec. II, 

cum am încercat să arătăm mai sus, cred că nu se mai poate pune problema. 

Localizarea costobocilor în NE Daciei, anterior cotropirii romane, 

va rămine valabilă şi după anul 106, cînd vor fi amintiţi în acelaş loc, 

căzînd însă în afara provinciei. Locuinţele lor vor fi fost la N de linia 

Someşului 1 

Mare, prin apropierea căruia trece frontiera provinciei, ocupînd, 

probabil, masivul muntos format de dealurile şi munţii Rodnei, munţii Bîrgăului, 

munţii Ţibleşului, ai Lăpuşului şi ai Maramureşului, pînă înspre 

Carpaţii Păduroşi, ale cărui culmi formau limita de N a Daciei preromane. 

In alt capitol (III, 5, 9) Ptolemaeus, înşirînd neamurile din Sarmaţiaeuropeană, 

enumera de la N la S mai multe nume etnice. Pornind cu enumerarea 

populaţiilor locuitoare pe ţărmurile Mării Baltice, ajunge spre S pină 

la muntele Carpătes, care desparte Dacia de Sarmaţia europeană. Nearnu>rile 

mai importante — "E0NH ME-TICTA —, ce locuiesc această Sarmaţie, 

sînt după Ptolemaeus şapte la număr şi anume: la N, VENEDAE 

('OYENE/IAI), la S de ei, deasupra Daciei — YITHP THN AAK1AN — 

O. V. Cudriavţev, o. c, pp. 64—5. 

3 8 

M. I. Smiszko, Kultury wczesnego okresu epoki cesarstwa rzymskiego w Malopolsce 

3 9 

wschodniej, Lvov, 1932, pp. 177—82. 

Id., în Kratkie soobscenia, XLIV (1952). pp. 67—82. 

4 0 

C. Daicoviciu în Steaua, Revista Uniunii Scriitorilor din R.P.R. an. VI (1955), 

41 

p. 116.

(prin Dacia el inţelegînd şi regiunea cuprinsă de bazinul cursului superior 

al rîului Jf/ras-Nistru), peucinii şi bastarnii; la E apoi plasează neamurile 

iraniene: iazygii, rhoxolanii, amaxobii şi sciţii alani. Printre neamurile 

mai mărunte - 'EAÂTTONA >'E0NH — Ptolemaeus înşiră de la N 

spre S, urmînd cu stricteţe de data aceasta linia cursului Vistulei şi anume, 

Ia miazăzi de slavii Venedae, neamurile GYTHONES (adică goţii), apoi 

în aceeaşi ordine, FINNI, SULONES ( COYAQNEC), PHRUGUNDDON ES 

si AVARINI, iar la S de avarini, între izvoarele Vistulei si muntele KAPflA- 

TEC, neamurile: OMBRONES, ANARTOPHRACTI, BURGIONES, AR 

ŞI ET A E, SABOCI, PIENGITAE şi BIESSI . In paragraful următor Ptolemaeus 

aminteşte alte cinci neamuri din Sarmaţia europeană, ce se găsesc 

la E de cele 12 menţionate în paragraful anterior, înşirîndu-le în 

aceeaşi ordine şi anume, la S de marele neam slav al venedilor, neamul 

GALINDAE, la miazăzi de aceştia SUD1NI, apoi STAVANI, aceştia învecinîndu-se 

spre răsărit cu alanii. Mai la S de stavani se amintesc TGYLLIO- 

NES si ultimii, cei mai de miazăzi KOICTOBQKOI KAI TPANCMON- 

TANOÎ MEXPI TQN JTEYKINQN 'OPEQN, adică costobocii şi transmontanii 

(care se întind) pînă ta munţii peucinilor. Este meritul învăţatului 

danez G. Schütte 42 , care, pentru prima dată, corectează expresia KOIC 

TOBQKOI KAI TRANCMONTANOI, în KAI KOICTOBQKOI TPANCMON- 

TANOI, adică, ,,şi costobocii de dincolo de munţi", deoarece ar fi greu de 

admis despre un neam — TO ) r E0NOC — din afara imperiului roman, 

indicat prin cuvintul latin transmontani, luat in sens de nume propriu, 

Localizarea costobocilor de peste munţi, din partea celor mai mulţi autori 

moderni, printre care cei mai de seamă G. Schütte şi V. Pîrvan, s-a făcut 

dincolo de Carpaţii Păduroşi, peste Tatra şi Munţii Beskizi, în regiunea 

transcarpatică şi spre teritoriul central al R. P. Polone, răspîndiţi 

pe cursul superior şi mijlociu al Vistulei, unde se găseau cele două 

daoe. Urmînd însă expunerea lui Ptolemaeus, dincolo de Carpaţii Păduroşi, 

care la geograful antic corespund muntelui Carpâtes, se găsea populaţia 

dacică a biessilor şi nu a costobocilor. Pe cursul Vistulei costobocii 

nu pot fi localizaţi, căci după informaţiile furnizate de Ptolemaeus, aşa 

cum am văzut, locuiesc cele 13 neamuri amintite, iar populaţiile localnice 

de pe acest parcurs sînt bine cunoscute de către informatorii geografilor 

romani, deoarece pe valea Vistulei mergea drumul principal — calea 

ambrei — ce unea imperiul cu porturile de la Marea Baltică 43 . Din textul 

lui Ptolemaeus reiese însă, că neamul costobocilor se întinde de la N 

spre S pe o linie ce se găsea mult mai la E de Vistula, mărginindu-se 

spre S cu munţii peucinilor. Fixarea pe hartă şi identificarea acestor munţi 

prezintă destule dificultăţi, căci după coordonatele geografului antic, acest 

JTEYKH >'OPOC se găseşte în poziţia 51° long., 51° lat. In acest caz aceşti 

munţi ar fi să-i căută(m prin părţile de E ale Niprului mijlociu, în Ucraina 

de NE, unde astăzi însă nu există ceva, ce ar putea fi asemănat cu^'OPOC, 

Ptolemeu- 

4 2 

o. c, pp. 100—1. 

4 3 

In acest sens a se vedea monografia lui Bronislav Bilinski, Kalisia 

sîova, extr. din Arheologia, V (1952—53), passim.

adică munte. E adevărat că alte manuscrise dau 58° long. şi 50° lat., dar 

toate aceste cifre însă, fie datorită lui Ptolemaeus însuşi, fie mai curînd 

copiştilor de mai tirziu, par să fie greşite, căci TÂ "OPH nEYKÎNQN adică 

munţii peucinilor, nu pot fi separaţi de populaţia bastarnică a peucinilor. 

Peucinii la rîndul lor, după indicaţia dată de Strabo (VII, 3, 15), îşi trag 

numele de la Delta Dunării 44 , cunoscută întotdeauna în izvoarele antice, nu 

cu un nume epihoric, ci cu unul grecesc — ca şi gurile Dunării de altfel 

— iar Peuce, numele antic al Deltei dunărene,' este cuvîntul grecesc ( H 

nEYKH, care înseamnă: pin marin (specie de conifer) 45 , din abundentă pe 

această insulă, ale cărui ramuri, grecii de la Histria, cum atestă corespondenţa 

guvernatorului Flavius Sabinus, le foloseau ca facle pentru 

iluminat 46 . De altfel toţi munţii citaţi de Ptolemaeus pentru partea Sarmaţiei 

europene îşi iau numele după populaţiile pe care-i locuesc; astfel TÂ 

AMAAOKA >'OPH- munţii amadochilor, TO > AAANON >'OPOC — muntele 

olanilor, >'0 KAP EIATEC >'OPOC —muntele carpilor şiTO BSAÎNON 

"OPOC — muntele budinilor. Munţii peucinilor trebuie deci, coborîţi mult 

mai spre S, înspre Moldova şi puşi în legătură cu regiunile locuite de bastarnii 

peucini, care încă în sec. I î. e. n., după indicaţia lui Strabo, locuiau 

Delta Dunării, iar ceva mai tîrziu, după Ptolemaeus, încă se găseau în 

vecinătatea Daciei. Printr-o extensiune a acestui termen etnic, numele de 

peucini se va generaliza pentru toţi bastarnii din S Moldovei, primind 

numele de munţi ai peucinilor şi Car păţii din S Moldovei. Acest fapt e 

confirmat şi de Tabula Peutingeriana> care numeşte munţii din vecinăta- 

E. Polaschek, art. Peucini, în Reat-Encyclopădie, Paully—Wissowa—Kroll, XIX, 

4 4 

2, col. 1391—2. Majoritatea învăţaţilor istorici germanişti sînt de părere că peucinii erau 

o populaţie de origine şi limbă germanică, deşi poartă numele grecesc al Deltei dunărene; 

vezi R. Much, art. Peucini. în Reallexikon der germanischen Altertumskunde, în 

îngrijirea lui Joh. Hoops, vol. III, Strassburg, 1915—16, p. 403, unde se citează CIL 

VI 4344, Nereus nat(ione) German(us) Peucennus. La fel a se vedea şi R. Vulpe, Le 

problème des Bastarnes à la lumière des découvertes archéologiques en Moldavie, extr. 

din Nouvelles études d'histoire, Bucureşti, 1955, p. 8—10. Prezenţa populaţiei germanice 

bastarno-peucine în Moldova e atestată şi de cîteva descoperiri arheologice (id., o. c. şi 

în Materiale arheologice, I (1953), p .213 şi urm). Autorii citaţi în cele două lucrări ale 

prof. R. Vulpe, pentru" analogia materialului din Moldova cu cel de pe Oder şi 

Vistula, nu sînt tocmai bine aleşi, deoarece nici unul nu atribuie, în mod categoric, 

acest material populaţiei, aşa zise, bastarnice. Singurul autor, care clasează, mai cu 

seamă materialul ceramic funerar, descoperit pe teritoriul germano-polon, ca fiind bastarnic 

şi întru totul asemănător cu cel din necropola de la Poieneşti, omis însă de prof. 

Vulpe, este R. Tackenberg. Die Bastarnen, extr. din Volk und Rasse. lllustrierte 

Vierteljahrschrift fur deutsches Volkstum, Heft 4 (1929), p. 232—44 (cu deosebire 

tig, 7—15). Lingvistul francez Ed. Philipon, Les peuples primitifs de l'Europe méridionale, 

Paris, 1925, p. 15, atît numele Peuce a Deltei dunărene cît şi etnicul Peucini, le 

consideră nume tracice; la fel N. Jokl, o. c, p. 287 şi D. Decev, Harakteristica na trakiiskija 

ezik (Charakteristik der thrakischen Sprache), Sofia, 1952, p. 13, 37, 73, 98. 

Em. Boisacq, Dictonnaire étymologique de la langue grecque dans ses rapports 

4 5 

avec les autres langues indo-européennes, Heidelberg—Paris, 1913, p. 777. 

V. Pîrvan, Histria IV. Inscripţii găsite în 1914 si 1915, în Analele Acad. Rom., 

4 6 

Mem. secţ. ist., ser. II, tom. XXXVIII, p. 556 şi urm.; SEG I 329; L. Halkin, în 

L'Antiquité classique, tom. III, fasc. 1 (1934), p. 124; R. Vulpe. Histoire anciene de la 

Dobroudja, în La Dobroudja, col. Académie Roumaine. Connaissance de la terre et 

de la pensée toumaines, IV, Bucureşti 1938, p. 118.

tea Daciei, Alpes Bastarnicae, fiind vorba de unul şi acelaş neam, care, 

în trecut, ţinuseră vreme îndelungată, în stăpînirea lor, regiunile de la 

răsărit de Carpaţii orientali.. In consecinţă, costobocii transmontara, care 

se întind pînă la munţii peucinilor, sînt de localizat în jumătatea de N a 

Moldovei, întinzîndu-se către miazănoapte pînă pe cursul superior al Nistrului, 

în regiunea Cameneţ-Podolsc şi Regiunea Transcarpatică, aici ei 

fiind purtătorii culturii Lipicka 47 şi unde se întîlnesc cu populaţia Igylliones 

şi Stavani (termen pe care Schafarik încearcă să-1 corecteze în 

CAAYANOÍ) şi care puteau să formeze două ramuri înaintate ale slavilor 

de răsărit. 

Al doilea izvor luat în ordinea importanţei, îl constituie rezumatele 

bizantine ale istoriei lui Dio Cassius (LXX, 12) şi anume pasagiul referitor 

la luptele şi relaţiile diplomatice duse de guvernatorul Daciei Sex. 

Cornelius Clemens, între anii 170—172, cu neamurile dacice, germanice 

şi, probabil, şi slave, din NV şi N provinciei, cu scopul de a te desface 

din coaliţia germano-sarmatică, pornită împotriva imperiului. Cu ocazia 

acestui eveniment, aflăm că la N provinciei Dacia, exista o Iară a costobocilor 

— THN TQN KOCTOYBÓKQN XQPAN —, care probabil că în urma 

defecţiunii costobocilor din anul 170 e. n., la îndemnul lui Corn. Clemens, 

ţara acestor vecini, deveniţi acum atît de supărători, este ocupată prin 

război de către tribul vandalic al hasdingilor. Din textul lui Dio Cassius 

se vede însă, că odată cu ocuparea ţării costobocilor, hasdingii vor jefui şi 

provincia Dacia. Din această informaţie deducem din nou acelaşi lucru, că 

această „ţară a costobocilor" era învecinată cu linia de N a provinciei, 

deci dincolo de linia de apărare a castrelor: Porolissum-Tihău-Căşei-Ilişua- 

Orheiul Bistriţei şi nu trebuie căutaţi prea departe tocmai prin Polonia, 

pe malurile Vistulei, cum procedează V. Pîrvan 48 . 

4 7 

M. Smiszko, Kultury wczesnego okresu, p. 26 şi urm. un număr de 60 de morminte 

de incineraţie şi 7 de inhumaţie, descoperite încă în 1889 pe teritoriul localităţii 

Lipica Gorna, raion Rohatyn. Inventarul ceramic este cel cunoscut din aşezările La 

tène dacice de pe cuprinsul teritoriului romînesc (pl. VI—XII: ceaşcă dacică, vase 

cenuşii cu picior înalt şi cu buze evazate. vase de tradiţie hallstattiană de forme bitronconic'e, 

etc.) şi trebuie să recunoaştem că pînă în prezent, sînt singurele descoperiri 

arheologice, care atestă ritul de înmormîntare în necropolele dacice în sec. I—II e. n. 

Alte descoperiri de morminte şi urme de aşezări aparţinînd culturii Lipicka au fost descoperite 

la Hryniov (r. Bobrka), Dzwinogrod (r. Bobrka), MalecbQ'w (r. Lvov), Strutyn 

Nizny (r. Dolina). Uneori alături de cimitire s-au găsit şi crematoriile p, 26 şi urm., 

vezi şi harta de la sfîrşit). Această cultură e prezentată şi în monografia întocmită 

de Smiszko, T. Sulimirski şi K. Myczkowski, Przyczynki do pozmania epoki cesartwa 

rzymkiego potudniowow-schodniej Polski (Matériaux de l'époque romaine au sudest 

de Pologne), Lvov, 1934, după recenzia prof. R. Vulpe, în Revista istorică romînă, 

IV (1934), p.320, unde se enumera peste 21 de localităţi cu urmele acestei culturi, dintre 

care la unele cu interesante urme de locuinţe. 

' 8 O. c, p. 221—2. Sex. Cornelius Clemens a fost dux trium Daciarum între anii 

170—172 (vezi A. Stein, Die Reichsbeamten von Dazien, în Dissertâtiones Pannonicae.. 

ser. 1, nr. 12, Budapesta 1944, p. 44). Că ţara costobocilor transmontani a 

fost ocupată de vandalii hasdimgi a arătat-o şi Smiszko, o. c- .p. 177—82, a căror 

cimitire s-au găsit şi pe teritoriul culturii Lipicka. Prof. K. Horedt îmi atrage însă 

atenţia, că urme vandalice din sec. II s-au sesizat şi în N provinciei Dacia; vezi

Unul din puţinele izvoare literare care aminteşte de acţiunea costobocilor 

dusă împotriva imperiului roman, este un paragraf din Historia 

Augusta şi anume biografia împăratului Marcus Aurelius (Vita Mărci 

Aurelii). In cap. 22, printre neamurile (gentes) care au luat parte la 

războaiele sarmato-marcomanice din anii 167—180, atacînd graniţele imperiului, 

ultimii amintiţi sînt costobocii. In acest caoitol, popoarele care 

luptă împotriva Romei sînt enumerate în grupuri, de ¡la V spre E şi textul 

începe cu marcomanii, hermundurii şi variştii, care prin poziţia lor geografică 

atacă frontierele Reţiei şi ale Noricului, apoi quazii, suebii şi sarmatii 

(adică iazygii) ce atacă frontierele celor două Pannonii şi Moesia 

Superior. După aceste şase neamuri biografia vorbeşte de un grup mai 

mare, cu nume care atestă variatele lor origini — daci, germani, slavi şi 

probabil încă şi celţi — anume, Lacringes, Burei, Vandali, Victuali, Osi, 

Bessi şi Cobotes. In alte ediţii mai noi, din cauza unei erori de copiere 

strecurată în manuscrise, în textul refăcut apar numele numai a cinci neamuri 

şi anume: Lacringes, Burei, Victuali, Sosibes şi Sicobotes* 9 . Dar orice 

lectură am accepta, ordinea enumerării îi plasează în NV, N şi NE Daciei, 

deci vecinii provinciei din acel moment. In al patrulea rînd autorul 

biografiei enumera neamurile ultimului grup, format din: Roxolani, Bastamae, 

Halani, Peucini şi Costoboci. Nu încape îndoială că aceste neamuri 

au atacat provincia Moesia Inferior, căci, dacă roxolanii în această vreme, 

cu anumite rezerve, pot fi localizaţi în S Moldovei, cu tendinţa de a gravita 

înspre regiunea de cîmpie a Munteniei, apoi sălaşele bastarnilor şi 

ale peucinilor sînt de căutat numai în Moldova şi R.S.S. Moldovenească, 

iar alanii, în acest timp, tot pe aici undeva. Teritoriul costobocilor e de 

căutat deci, în vecinătatea acestor patru neamuri, a roxolanilor, bastarnilor, 

peucinilor şi alanilor şi anume în regiunea muntoasă din jumătate? 

de N a Moldovei (masivul Domelor, cu valea Bistriţei, cu podişul Sucevei 

şi dealurile de pe podişul central moldovenesc), unde încă nu pătrunseseră 

triburile iraniene sau cele germano-bastarnice. Credem că această informaţie 

din Historia Augusta e a doua menţiune a costobocilor transmontani 

şi numai în felul acesta putem înţelege menţiunea lor alături de bastarni, 

sarmaţi şi alani şi atacul pe care-1 pornesc în Moesia Inferior prin 

Dobrogea, ajungînd pină în Grecia 60 . 

In urma acestei scurte analize, afirmaţiile lui G. Schütte şi V. Pîrvan, 

care îi fixau prea la N, în actuala R. P. Polonă, cu greu mai pot fi susţinute. 

Căci existenţa localităţilor Setidava (pe care Pîrvan se grăbeşte 

K- Torma, în Erdélyi Măzeum-Egylet Evköyvei, III (1864—65), pl. XI, nr. 11, un pinten 

de fier de tip „vandalic", găsit în castrul de la Ilişua şi C. Gooss, în Archiv des 

Vereins für siebenbärgische Landeskunde, XIII (1877), p. 480, un pinten de bronz de 

acelaş tip, găsit în castrul de la Orheiul Bistriţei: cf. M. Jahn. Der Reitersporn: seine 

Entstehung und früheste Entwicklung, în Mannus Bibliothek, nr. 21, Leipzig 1921, p. 39 şi 

unu. Aceeaşi formă de pinteni de fier s-au găsit şi în mormintele „vandalice" de pe 

teritoriului culturii Lipicka, publicate de Smiszko, o. c, p. 83. 

Scriptores Historiae Augustae, Vita Mărci, Ed. E. Hohl, Leipzig—-Teubner, 1927. 

49 

Pausaniae Graeciae descriptio, ed. H. Hitzig şi H. Biluemmer, vol. III, Leipzig 

5 0 

1910, cap. X, 5; CIL VI 31856; A. Plassart, Une levée de volontaires sous Marc Aurele, 

în Melange Glotz, tom. II, Paris 1932, p. 731 şi urm.

sa o Corecteze in Getidaua) şi Susudaua — după localizarea lui Pîrvan, 

prima pe rîul W'arthe, iar a doua pe Oder 51 , indică mai curînd, cum a arătat 

prof. C. Daicoviciu, cel mult o cale mai veche a traco-dacilor din N 

spre S şi o veche patrie a lor, înainte de a ajunge in bazinul carpato-danubian 

şi Peninsula Balcanică 52 . Pentru vremea sec. I—II, cînd costobocii 

apar in documente, ca şi mai tîrziu, popoarele manifestă tendinţa de migrare 

de la N spre S şi nu invers. Un caz întrucîtva similar, poate, fi şi 

localitatea antică Ascaucalis din Silezia, care, după unii învăţaţi, e un 

toponim corespunzător pentru alte două localităţi omonime din regiunile 

illirice 53 , de unde se deduce şi pentru illyrii balcanici, vecinii de V ai tracilor, 

aceeaşi origine nordică. 

In concret din cele arătate se poate vedea că nu erau două ramuri 

deosebite ale costobocilor, ci unul şi acelaş neam dacic, locuind regiunea 

muntoasă din N şi NE provinciei Dacia, teritoriu corespunzînd cujegiunea 

muntoasă şi deluroasă, cuprinsă de Munţii Rodnei, Munţii Bîrgăului, 

Munţii Ţibleşului, ai Lăpuşului, ai Maramureşului şi culmea meridională 

a Carpaţilor Păduroşi, depăşind spre E culmile Carpaţilor şi răspîndiţi pe 

cursul superior al Nistrului şi în jumătatea de N a Moldovei. întăriţi în 

acest spaţiu, formînd aici o puternică reuniune de triburi, în frunte cu o 

aristocraţie războinică, cărora romanii le acordau titlul de „reges", au 

reuşit să-şi menţină independenţa politică aproape un secol, înfruntînd cu 

O. c, p. 212 şi urm. 

51 

C. Daicoviciu, în rev. Transilvania (Sibiu), an. 72, nr. 5—6 (1941), p. 363. Ern. 

5 2 

Simek, Velkă Germanie Klaudia Ptolemaia. part. I, în Spisy Masarijkovy University v 

Brne, Filosofickâ Fakulta, nr. 47, Brno 1949, p. 117—9, rezumind părerile lui R. Much 

şi Smejkal, arată, că autorii au văzut în localităţile Arsonion. Setidava şi Ascaucalis, 

trei dublete după Arsikua, Setuia şi Asanka. Simek crede câ Arsonion e o localitate dt 

origine sarmatică şi respinge totodată ipoteza celor trei dublete exprimată de cei doi 

învăţaţi. Mai departe Simek crede în existenţa a două lacalităţi cu nume deosebite, 

Setuia şi Setidava şi aceasta ultima, ca fiind o localitate dacică, sprijinindu-se şi pe 

faptul că, mss X ptolemeic, o transcrie Cetidava. După Simek. depărtarea mare la 

care se găseşte Setidava de ţara dacilor, nu trebuie să constituie un impediment, 

deoarece înainte de apariţia iazygilor în Cîmpia Tisei şi a quazilor în Moravia, dacii 

au fost aceia, care stăpîneau aceste teritorii. Impedimentul constă însă, după autor, 

în fixarea în timp a datei cînd a fost întemeiată această localitate, care, din lipsă 

de date precise în legătură cu izvoarele lui Ptolemaeus, nu se poate face. Mai departe 

autorul încearcă totuşi să arate că Setidava era de fapt o colonie dacică din sec. I 

î. e, n., ori mai curînd o staţiune comercială dacică, respingînd părerile eronate ale lui 

Schaîarik, care o socotea de origine slavă, sau a lui Steche, care vedea în 

Setidava un nume de origine germană dedus din germ. ahwa „rîu", „fluviu". In concluzie 

Simek se vede totuşi nevoit să admită pentru vremea mai tîrzie, începînd cu 

sec_ I e. n., că deşi localitatea purta un nume dacic, locuitorii nu mai erau daci şi 

că probabil ei se slavizaseră. Ca poziţie geografică, localitatea e nlasată pe rîul 

Warthe, la un vad al acestui rîu, nu departe de localitatea modernă Konin. 

Acad. C. Daicoviciu, în rev. Steaua, an, VI (1955), p. 116 şi urm., crede totuşi 

că cele două localităţi cu nume dacic (Setidava şi Susudava) din Germania, par a fi 

dublete „ale unor localităţi din Dacia, rătăcite prin acele locuri dintr-o eroare a geografului" 

antic. Tot în acest articol revine asupra părerii mai vechi, prin care susţinea 

că aceste două localităţi prezintă urmele protodacilor, deoarece „direcţia din care au 

venit protodacii pe la anul 2000 î. e. n. e cea estică şi nord estică şi nu cea nordică, 

respectiv nord vestică". 

5 3 

G. Kossinna, în Mannus, IV (1912), p. 295 şi urm,, citat după I. Andriesescu, in 

închinare tui Nicolae Iorga cu prilejul împlinirii vîrstei de 60 de ani Cluj, 1941, p. 11.

succes încercările romanilor de a-i aduce într-o situaţie de stat clientelar, 

precum şi mişcarea triburilor vandalice care manifestau tendinţa de a 

ajunge în contact cu frontiera romană şi n-ar fi exclus ca cetăţile dacice, 

din Regiunea Autonomă Maghiară şi de la Piatra Neamţ, să fie cuiburile 

puternicilor conducători costoboci. 

Referitor la originea etnică a costobocilor, izvoarele nu spun aproape 

nimic. Teritoriul lor se întinde pe cuprinsul populaţiilor de limbă tracodacică, 

irano-sarmatică, germano-bastarnică, iar mai tîrziu slavă. Această 

constatare a făcut pe unii învăţaţi moderni să le atribuie, de cele mai multe 

ori, origine tracică, deşi unii s-au gîndit şi la o eventuală origine slavă, 

ba chiar celtică. Numele sub care apar ei în izvoarele antice, prezintă asemănare 

cu numele altui trib dacic, Saboci, contemporani lor, din N provinciei. 

Aceeaşi asemănare de nume se poate face şi cu un al doilea trib, 

tot de prin vecinătatea Daciei, COBOTES — sau după corectarea lui 

E. Hohl, mai curînd SICOBOTES — de nu cumva aceştia sînt identici cu 

CABQKOI din textul lui Ptolemaeus 54 . Un al treilea neam, cel mai de N, 

cu un nume în care al doilea element pare să prezinte acelaşi fonem, e 

seminţia amadocilor. Neamul amadocilor (AMAAOKOI) după toate aparenţele, 

pare a fi un trib nord-tracic,căci numele personal Amadocos este 

frecvent şi la tracii din S Dunării, ca şi Amedocos, Medocos, Sadocos, 

Cabadocos, Sparadocos, etc. Din acest motiv este greu de admis noua, 

ipoteză a savantului maghiar J. Harmatta care vede în populaţia nordică 

a amadocilor un vechi popor de origine ugro-finică 55 . Onomastica costobocilor 

nu oferă prea multe exemple, datorită cărora să ne dăm seama de 

inrudirea lor, sub raportul limbii, cu alte neamuri. O inscripţie din Roma 

(CIL VI 1801) ne-a păstrat numele căpeteniei costoboce PIEPORUS, 

unde al doilea element — porus — e dintre cele mai frecvente la tracii 

balcanici. Nepotul acestuia, NATOPORUS, la fel poartă un nume în care 

se întîlneşte din noii acelaşi element, porus, iar prima parte e de regăsit 

tot în onomastica tracică, ca bunăoară Nata (nume femenin),ori compusul 

Natuspardo. Nepoata lui Pieporus poartă numele DRILGIS(S)A, care la 

fel prezintă cîteva asemănări cu exemplele oferite de _ onomastica tracică, 

în nume ca Diurpagissa. Clagis(s)a, Diagiza, KAirEICOC şi numele tribului 

dacic KEIÂriCOI . De aceea credem că trebuie exclusa, pînă la alte 

dovezi mai palpabile, atribuirea unei origini slave şi cu atît mai puţin 

celtice. Autorii romani din această vreme deosebeau însă neamul costobocilor 

de celelalte triburi dacice, căci în aceeaşi inscripţie, soţia costobocului 

Pieporus este o oarecare ZIAIS, fiica unui TIATUS, căreia precizîndu-i-se 

etnicul 1 se zice Dacei' 6 , ceeace denotă că, acum în sec. II existau 

anumite deosebiri, poate chiar în limbă — serioase diferenţieri dialectale, 

uşor de sesizat — ceeace făcea ca acest neam să fie separat apreciat de 

acei AAKOI ITPOCOPOI cum îi numeşte Dio Cassius (LXXII, 3, 3). Prin 

S-ar putea însă, ca etniconul SICOBOTES din Historia Augusta să nu fie altceva 

5 4 

decît o coruptelă din *COSTOBOCES, ca şi CABOKOI din Geographia lui Ptole 

maeus. 

J. Harmatta, în Acta Academiae Scientiarum Hungaricae, tom. II, fasc. 3—4, 

5 5 

(1954). pp. 291—303. 

5 6 

Pentru tracismul acestor nume vezi Q. G. Mateescu, în Ephem. Daco-rom., 1 

(1923) p. 99 şi urm. şi I. I. Russu, în An. Inst. de şt. cls., IV (1941—43) pp. 220—2.

poziţia lor geografică însă, ei reprezintă ramura cea mai dinspre NE a 

traco-dacilor şi sînt primii care au intrat în contact cu triburile slave răsăritene, 

împinse şi ele înspre SV de alte populaţii mai puternice. 

Data anului 170 e. n., ca an al pătrunderii costobocilor în imperiul 

roman, afacînd şi jefuind provincia Moesia Inferior, a fost stabilită în mod 

cert, în. urma analizei izvoarelor literare şi epigrafice, din partea învăţaţilor 

A. Premerstein 57 . A. Plassart 58 , Radu Vulpe 59 şi istoricul sovietic O. V. 

Cudriavţev 60 . Ei sînt aceia care in această vreme aprind furtuna în provinciile 

est balcanice, în iureşul lor prădînd templele şi oraşele clasicei Hellade. 

In această incursiune — care a rămas de neuitat ca şi veacul lui 

Brennus şi a cetelor sale — auxiliarii costobocilor au fost neamurile prădalnice 

de la Dunărea de jos printre care Historia Augusta aminteşte pe 

roxolani, bastarni, peucini şi alani. In felul acesta putem explica termenul 

de sarmaţi, atribuit de unele izvoare contemporane, acestor cete, ce jefuiră 

Grecia în anul 170. Conducătorii acestei expediţii au fost însă „regişorii" 

costoboci, căci aşa ne explicăm frecvenţa acestui etnic în izvoarele literare 

şi epigrafice, care amintesc de incursiunea sau de acţiunile represive 

pornite din partea romaniilor împotriva acestei mişcări de la Dunărea 

de jos. 

Dar după acest eveniment din anul 170, numele lor nu mai este 

amintit de vechile izvoare. O parte pieriră prin Grecia şi Macedonia, mulţi 

au fost luaţi prizonieri, printre care şi familia regelui Pleporus, a cărui 

soţie se stinge în captivitate la Roma. Ţara lor din N Daciei, la îndemnul 

lui Corn. Clemens, cade în prada neamurilor germanice şi e ocupată de 

vandalii hasdingi şi lacringi. Dio Cassius (LXXI, 11) în cursul expunerii 

acestor evenimente arată, că unii „barbari", ce purtară război cu romanii, 

au fost aşezaţi prin provinciile Dacia, Pannonia, Moesia, Germania şi 

chiar Italia. Printre aceşti „barbari", colonizaţi în imperiu în calitate de 

„dediticii", mulţi vor fi fost şi daci de dincolo de frontierele provinciei 61 . 

Barbarii care sînt aşezaţi pe teritoriul oraşului Ravenna,-continuă Dio 

Cassius, se vor răscula încercînd să ocupe cu forţa oraşul. în lumina unor 

astfel de informaţii trebuie elucidată şi enclava grupului de daci din Moesia 

Inferior, care încalcă acel territorium cioitatis Ausdec(ensis), de lîngă 

Tropaeutn Trataţii (CIL III 14437 2 ), prin anii 177—179. Ei sînt daci din 

afara provinciei, printre ei, probabil şi costoboci, deportaţi în urma acestor 

evenimente şi nu autohtoni întîrziaţi aici, aşa cum de obicei se afirmă în 

istoriografia noastră. 

S-ar putea însă ,ca o mică parte din costobocii transmontani cu locuinţele 

în regiunea muntoasă din jumătatea de N a Moldovei, mai puţin 

în atingere cu graniţa provinciei Dacia şi totodată mai feriţi de căile de 

pătrundere spre S ale vandalilor, să-şi fi menţinut independenţa un timp 

oarecare, pînă pe timpul împăratului Commodus (180—192), cînd popu- 

O. c, col. 1606—7. 

57 

O. c, p. 60 şi urm. 

58 

O. c, Histoire ancienne de la Dobroudja, Bucureşti 1938, p. 247, 

59 

O. c., p. 56 şi urm. 

60 

G. Gavet şi G. Humbert, art. Dediticii, în Dictionnaire des antiquités grecques 

6 1 

et romaines, Daremberg—Saglio—Pottier, dom. Il, part. I, p. 45.

laţiile de la răsărit de Carpaţi sînt ameninţate de o puternică mişcare, a 

triburilor ce veneau de prin părţile de NE ale Europei. Frămîntarea şi 

teama, de care erau cuprinse neamurile locuitoare ale acestor regiuni, 

sînt dovedite de îngroparea mai multor tezaure, toate sîîrşind cu monede 

de la împăratul Commodus şi anume: trei în împrejurimile Moscovei, două 

în Belorusia, şase în Ucraina, unul la S de Lvov, altul mai la S în împrejurimile 

oraşului Rovno, altul în regiunea Cameneţ-Podolsc 62 , iar patru în 

R.P. Polonă 63 . De pe cuprinsul Moldovei se cunosc pînă acum 11 tezaure 

ce sfîrşesc cu monede emise sub împăratul Commodus, în următoarele localităţi: 

Costeşti-Ruginoasa 154 , Eedeleşeni (raion Tîrgu Frumos) 65 , Socea 

(raion Buhuşi) 66 , Văleni (raion Roman) 67 , Ciumaşi (raion Bacău) 68 , Ezer 

(raion Bîrlad) 69 , Sascut 70 , Adjud 71 , Oituz (raion Tîrgu Ocna) 72 , Poiana 

Sărată (în Pasul Oituzului) 73 

şi la Bărboşi (lingă Galaţi) 74 . Tezaurele de 

monede ascunse tocmai la Oituz şi în Pasul Oituzului arată că acum la 

sîîrşitul sec. II, avutul vechilor locuitori de pe teritoriul Moldovei era serios 

ameninţat de primejdia ce nu înceta să se apropie. Temerile au fost 

simţite şi la periferiile celor două provincii, căci un tezaur sfîrşind cu 

Commodus s-a găsit şi la Histria 75 , iar altul la Dumbrăvioara (r. Tîrgu 

Mureş) 76 . Chiar castrul roman de la Breţcu pare să fi fost părăsit în legătură 

cu aceste evenimente" 7 . In învălmăşeala acestor îrămîntări, urmată 

de dislocările vechilor seminţii, dispare şi unitatea politică a neamurilor 

dacice, pe care o creeaseră costobocii în masivul muntos din N Transilvaniei 

şi Moldovei. E adevărat că Ammianus Marcellinus, istoric roman 

tîrziu (sec, IV), încă mai aminteşte în descrierea Sciţiei, printre neamurile 

numite de el Europaei, alături de alani şi pe costoboci, dar aceasta e o 

realitate din trecut, pasajul relevînd doar importanţa şi gloria de mult 

apusă a acestui neam dacic. 

V. V Kropotkin în Vestnik drevnei istorii, 4 (1951), p. 254, nr. 31, 32; p. 255, 

6 2 

nr. 33 34, 35, 39, 45, 46; p. 256, nr. 47, 48: id., Vestnik, 3 (1954), p. 162, nr. 27 b; 

p. 163,' nr. 45; p. 164, nr. 57 a, 72; p. 165, nr. 85; p. 166, nr. »77. 

A. Gupieniec. Przcwodmc po dziale numizmattjcznyin Muzeum archeologicznego 

6 3 

w Lodzi, I, Lodz 1954. pp. 10, 45—6, 47, 51. 

64 D. Tudor, SCS Iaşi, V, nr. 3—4 (1954), p. 386. 

N. Gostar, în monografia arheologică Hăbăşeşti, edit. Acad. RPR., 1954 

6 5 

pp. 576—7. 

6 6 

D. Tudor, o. c, p. 386, după informaţiile primite din partea Prof. B. Mitrea şi 

C. Mătasă. 

V. Pîrvan, în Arch. Anzeiger, 1914, col. 431. 

6 7 

Inf. Prof. B. Mitrea. 

f s 

69 Muzeul Naţional de antichităţi, Dosar 1935, 283, nr. 9. 

G. Severeanu, în Bucureşti, Revista Muzeului municipiului Bucureşti, nr. 2 

7 0 

(1935), pp. 218—32. 

71 

C. Secăşanu, în Cronica Numismatică şi Arheologică, XV (1940), p. 288. 

P. Polnic, Ms., 22/940, 3, 24 (citat după macheta Repertoriului Arheologic). 

7 2 

C. Gooss, în Archăologisch-epigrapische Mitteltungen, I (1877), p. 125. S-au 

7 3 

putea însă ca acest (tezaur să fie identic cu cel amintit în ms. Polonic. 

B. Mitrea, în Ephemeris Dacoromâna, X (1945), p. 91. 

7 4 

In SC1V, an. IV., nr. 1—2 (1953) p. 110. 

7 5 

In Arch. £rt, III (1870), p. 28. 

7 S 

r 

< ci. M. Macrea, în SC/V, an. II, nr. 1 (1951), pp. 295—6.

TERITORIUL COSTOBOCILOR IN SECI-I E.N. 

• Localităţi şi castre romane; x urmele culturii Lipicka; ^ morminte „vandalice"; 1 Aquincum (Budapesta); 2 Seghedin; 3 Cenad; 

4 Buciumi; 5 Bologa; 6 Tihău; 7 Porolissum (Moigrad); 8 Unguraş; 9 Optatlana (Zutor); 10 Gilău; 11 Alburnus Maior 

(Roşia Montană); 12 Abrud; 13 Ampelum (Zlatna); 14 Micia(Veţel); 15 Romita; 16 Samum (Căşei); 17 Gherla; 18 Napoca 

(Cluj); 19 Potaissa (Turda); 20 Apulum (Alba Iulia); 21 Ilişua; 22 Orheiul Bistriţei; 23 Inlăceni; 28 Mărtiniş; 29 Păuleni; 

30 Hoghiz; 31 Olteni; 32 Angustia (Breţcu); 33 Tyras (Belgorod Dnestrovski).

198 Nicolae Gastar 

Odată cu dispariţia costobocilor, o bună parte din teritoriul Daciei 

libere din N provinciei, in urma uneltirilor romanilor, cade sub 

sfăpînirea 

neamurilor vandale germanice. Această situaţie nu pare insă să dureze 

multă vreme, deoarece neamul dacic al carpilor, care dintr-un trib 

neînsemnat, 

locuind prin văile munţilor din N Daciei, se va ridica pe la începutul 

sec. III, va uni sub puterea lui resturile triburilor dacice din N 

provinciei, de unde va porni să ocupe şi să supună 

populaţiile din regiunile 

limitrofe provinciei, ducînd mai departe lupta împotriva 

romane în spaţiul dacic de la N Dunării. 

stăpînirii 

NICOLAE GOSTAR 

Catedra de istoria R.P.R 

Universitatea „V. Babeş 

CEBEPHAU BETBb JţAKOB: KOCTCEOKH. 


C I b. flo h. 9. no II b. h. a., KorRa o KOCToCoKax ynoMHHacTCH b aoiry- 

Memax Toro BpesieHH, OHH atnin b ropHOM niaccHBe ceBepHofl npoBHHmra JJ^KW. 

EaK cBHêTeabCTByeT reorpaip K. nroioMeH, OHH 6hih pa3«ejreHH Ha toe 

rpynnti 

codcTBeHHo KOCTOSOKH HaxofffflHCb Ha ceBepe JţaKHH (/ţaKna b reorpa^HMeeKo&i 

eMHCie, T. e. /ţaKHfl So pHMCKoro 3axBaTa) Ho ropH Kapnaiee (HBIHC .HecHCTtie 

KapnaTu", oTjiejflBniHe /ţaKHio OT eBponeficKofi CapMaTHn). 3a 9THMH ropaMH b 

oSjiacTH BepxHero TeieHHH JţHecTpa, IIpyTa h CapeTa, JKMH HO cBHHeTe,ii>CTBy 

nmiioMeH, 3aropHHe KOCTOOOKH (Costoboci Transmontani), ôxoflHBEiHe k ror 

flo rop HeyiiHHOB. BTH ropH ne Moryr 6HTI» flpyrHMH KaK KteKHBie KapnaTti 

MoaflaBHH, 

nojiyTOBHiHe Ha3BaHHe OT 6acTapHCKoro HacejieHHH neynHHOB, npoain- 

BaromHx ceBepHee KejibTbi flyHaH-lIeyiţe, OTKySa h HX na3BaHHe. Hx aiaiepHaabHaa 

KyibTypa 6bi.ua BHHBJieHa Hepe3 BCKpbiTHe noceaeHHH h rpooHHir 

upHHaJţaeataHţHx KyjbType JlnnHUKa (Lipicka), b BepxHeM oaccefiHe ,H,HecTpa. 

C 3THHieCK0H T01KH 3peHHH OHH CKOpee BCeTO ilBJtaiOTCH CeBepHOfi 

BeTbBH) 

(ppaKOB, TaK KaK HX aHiHbie HMeHa (Pieporas, Natoporus, Drillgissa) oieHB 

0SH3KH K OHOMaCTHKe (JajIKaHCKHX (ppaKOB. 

Hcry HaKHficKoe mieMH 

KapnoB, uepeMenraa, TaKHM o6pa30M, npeatHHe raeMeHa ceBepHofl HPOBHHHHH: 

h CeBepHofl MojrJţaBHH,

LA BRANCHE NORDIQUE DES DACES: LES COSTOBOQUES 

(RÉSUMÉ) 

Au 1er et Ile siècle de notre ère, les Costoboques mentionées par les 

documents de l'époque, habitaient le /massif montagneux du nord de la 

Dacie. Ainsi que l'atteste Claude Ptolémée, ils étaient divisés en 

deux groupes. Les Costoboques proprement dits occupaient le nord de 

la Dacie (la Dacie au sens géognaphique, c'est-à-dire la Dacie préromaine) 

jusqu'au Mont Oarpaies (les Carpathes Boisés d'aujourd'hui), qui 

séparait la Dacie de la Sarmatie européenne. Au delà de ces montagnes, 

sur le cours supérieur des fleuves Dniestr, Pruth et Siret, habitaient les 

Costoboci Transmontani, qui s'étendaient au sud jusqu'aux Monts PeucLns. 

Ces montagnes ne peuvent être que les Carpathes du sud de la Moldavie, 

dont le nom est emprunté à la population hastarnique des Peucins qui 

habitaient Peuce, au nord du delta du Danube. La culture matérielle de 

cette population a été découverte dans les établissements et les tombes 

à incinération, et appartient à la culture Lipicka du bassin supérieur du 

Dniestr. 

Par ses caractères ethniques, cette population semble être une branche 

nordique des Thraces, étant donné que les noms personnels (Pieporus, 

Natoporus, Drilgissa) présentent des affinités très proches de l'onomastique 

des Thraces balkaniques, 

La disparition des Costoboques de l'histoire après l'an 170 est due en 

premier lieu à la pénétration dans l'espace nord-ciarpathique des tribus 

vandales (les Hasdinges), qui, à leur tour, repousseront vers le sud 

le peuple dacique des Carpes et disloqueront de cette manière les anciennes 

unités tribales du nord de la province et du nord de la Moldavie.

BRAŞOVUL LA MIJLOCUL SECOLULUI AL XVI-LEA 

'şi ÎNCERCAREA DE RĂZVRĂTIRE DIN 1557 

Profunde transformări au loc în Europa, în secolul al XVI-lea. Hotarele 

vechii lumi sînt sparte şi lumea de fapt descoperită; drumuri şi centre 

comerciale sînt părăsite şi altele noi inaugurate; monarhii naţionale se 

constituie pe cenuşa anarhiei feudale, centrifugale; acumularea primitivă 

a capitalului este însoţită de descompunerea raporturilor vechi; apariţia 

şi consolidarea burgheziei se conjugă cu opoziţia ei faţă de sistemul feudal 

în toate compartimentele vieţii; banul destramă baza feudală din punct de 

vedere social, umanismul, reforma, renaşterea artistică îi surpă piloanele 

spirituale. 

Procesul de dezvoltare al ţărilor europene nu era uniform. Unele se 

aflau în perioada de tranziţie de la feudalism la capitalism, transformînd 

întregul lor sistem economic. Altele, printre ele şi Transilvania, au rămas 

încă multă vreme feudale, cu o economie predominant agricolă, adaptată 

la condiţii noi. Deşi la sfîrşitul secolului al XV-lea şi în secolul al XVI-lea 

se părea că suflul nou pătrunse şi aci cu destulă vigoare, manifestîndu-se 

prin succese în domeniul economic: creşterea greutăţii specifice a rentei 

în bani, dezvoltarea pieţii interne, creşterea şi întărirea unor importante 

centre urbane ca Braşovul, Clujul, Sibiul, Bistriţa şi altele, renaştere şi 

reformă pe plan suprastructural, — condiţii politice externe vitrege au 

oprit avîntul iniţial al ţării, frîngîndu-i aripile. 

în lupta de la Mohâcs (1526) monarhia feudală ungară îşi găsi sfîrşitul. 

Transilvania deveni o unitate statală separată peste mai puţin de 

două decenii. Principatul nou constituit s-ar fi putut dezvolta în condiţii 

favorabile, dacă n-ar fi trebuit să-şi plătească scump autonomia. Strîns 

între imperiul otoman şi stăpînirile casei habsburgice, ce-şi manifestau 

făţiş dorinţa de a subjuga o ţară atît de bogată, cu toate măsurile pozitive 

luate de unii principi (de ex. Ştefan Bâthory în secolul al XVI-lea. sau 

un Gabriel Bethlen, în secolul următor) pentru promovarea meşteşugurilor şi 

a comerţului, Transilvania ajunse treptat la stagnare şi chiar regres, iar pe 

plan politic — arena unor necontenite lupte şi invazii, pradă a războaielor, 

molimilor, foametei, sleită de tributul in continuă creştere faţă de turci'. 

Totuşi această situaţie din secolele XVII—XVIII a cunoscut anterior 

faze de vădit progres, de avînt şi succese. După o oarecare stagnare în 

1 

Acesta a crescut în anii 1534—1634 de la 25 dinari de poartă la cea 22 florini 

de poartă, iar în anul 1667 la 15 taleri de poartă (cf. Grimm, Die politische Verwaltung 

im Grossfürstenthum Siebenbürgen, III, Sibiu, 1857, p. 9).

prima jumătate a veacului al XVI-lea, din cauza luptelor pentru tron, a 

disputelor interne dintre partidele lui Zâpolya şi Ferdinand, a invaziilor 

germane şi turceşti, viaţa ardeleană îşi revine începînd cu deceniul al 

V-lea al secolului al XVI-lea. In această perioadă producţia sporită în 

domeniul meşteşugurilor şi comerţul intens, menţionate încă înainte de 

trimisul napolitan Petru Ransano 2 se reafirmă. Graţie stării înfloritoare 

a meşteşugurilor şi aşezării geografice favorabile din punct de vedere a 

relaţiilor cu ţările europene mai avansate, Transilvania continuă să exercite 

o influenţă preponderentă asupra regiunilor înconjurătoare 3 . Transilvănenii 

exportă produsele lor şi mărfuri de tranzit şi importă produse 

străine: circuitul comercial atinge o deosebită intensitate pe la mijlocul 

şi în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, cu toate obstacolele ce i se 

pun în cale de evenimente. 

Dintre oraşele importante ale Transilvaniei în secolul al XVI-lea unele, 

de pildă Clujul, îşi îndreaptă munca migăloasă spre obţinerea unei poziţii 

importante în domeniul producţiei şi al schimbului prin subordonarea 

şi dominarea unei întinse pieţe interne. Creşterea puterii saje economice 

şi cea demografică denotă augmentarea rolului său în satisfacerea necesităţilor 

în produse industriale şi produse străine a populaţiei unei întinse 

regiuni din ţară, cît şi în consumarea unei bune părţi din produsele agricole 

ale acelei regiuni. Altele, ca Bistriţa, Braşovul şi Sibiul, produceau 

mai puţin pentru piaţa Transilvaniei şi mai mult pentru Ţările R*6mîne. 

Ele exportau aci produse meşteşugăreşti proprii sau din alte oraşe ale 

Transilvaniei, produse străine din Occident, din Levant, uneori mijlocite 

de Occident, şi din Europa Centrală şi importau materii prime şi mărfuri 

necesare meşteşugurilor sau exportului în Apus. Aceste centre comerciale 

şi meşteşugăreşti dominau pieţele Ţării Romîneşti şi în parte a Moldovei, 

exercitând o adevărată supremaţie meşteşugărească şi comercială asupra 

•Ţărilor Romîne 4 . 

Braşovul ocupă primul loc între oraşele Transilvaniei pentru care 

aşezarea geografică favorabilă, respectiv puterea de consum a Ţărilor 

Romîne a constituit principalul factor de prosperitate 5 . Influenţa sa comercială 

se exercita aproape asupra întregii Ţări Romîneşti. Cu oarecare 

dreptate susţine Iorga că pentru Romînia munteană cele două oraşe „reprezintă 

ceea ce reprezintă pentru Romînia moldoveana cetăţile... Poloniei: 

Lembergul şi Cracovia" 6 . Or, influenţa Braşovului se făcea simţită 

Cf. Grimm, op. cit., p. 10: . .. quidquid est in regno Hungariae laudedignum 

2 

atque excellens, quod attineat ad nobiles et honorata adpellatione opijices atque ad eas 

partes, quas adpellant mechanicas, id totum apud Transsilvanas habetur..." 

Moga I., L'Orientation économique de la Transsylvanie, Bucureşti, 1940, p. 19. 

3 

Idem, op. cit., p. 20. 

4 

Cronici, socoteli, documente şi regeste privind istoria Braşovului sau cea a relaţiilor 

5 

sale cu Ţările Romîne au fost publicate de I. Bogdan, Gr. Tocilescu, N. Iorga 

sau de istoricii saşi în colecţia Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, etc. E 

regretabil că pînă azi nu s-a scris o monografie ştiinţifică a acestui important centru 

urban şi nici măcar studii mai reduse ca proporţie despre situaţia sa social-economică 

în diferite faze ale orînduirii feudale. 

Iorga N., Braşovul şi Romînii, în Studii şi documente cu privire la Istoria Romlnilor, 

6 

X, Bucureşti, 1905, p, 

5.

pe un teritoriu şi la distanţe cu mult mai mari, ca cea a Sibiului. Cu toate 

că Bistriţa deţinea o importantă poziţie în circuitul comercial al Moldovei, 

Braşovul nu rămîne cu mult în urmă: comerţul cu Moldova, cu scurte 

întreruperi, constituia şi el în secolul al XVÎ-lea pentru oraşul Braşov un 

factor vital 7 . 

Toate acestea au imprimat Braşovului Un caracter precumpănitor 

comercial, aşa cum îl şi descriu de altfel contemporanii. Gheorghe Reichersdorfer, 

în descrierea sa din 1550 a Transilvaniei, spune următoarele 

despre Braşov: „Oraşul Braşov este vestit prin mărfurile sale turceşti... 

tîrgurile săptămînale, la care vin în fiecare săptămînă sătenii, sînt aşa de 

frecventate, încît prin cantitatea de mărfuri oferite ele pot fi numite adevărate 

iarmaroace. Oraşul este piaţa comercială principală a vecinilor şi 

în acelaşi timp atelierul comun pentru orice obiecte. Aci se întîlneşc romini, 

armeni şi greci şi prin mărfurile turceşti care sînt aduse atît din 

Moldova cît şi din Ţara Romînească creşte avuţia sa.. ." 8 . Peste 14 ani 

Giovanandrea Gromo, comandantul gărzii italiene a lui Ioan Sigismund 

din anii 1564—65, aminteşte şi el într-un raport către ducele Florenţei, 

Cosimo Medici, că în ce priveşte comerţul, Braşovul este „cel mai înfloritor" 

dintre oraşele Transilvaniei, unde „se adună toate popoarele 

vecine, ca la un depozit comun de mărfuri" 9 . Socotelile oraşului cuprind 

mii de nume de negustori romîni, saşi, unguri, greci, armeni şi 

alţii din Transilvania, Ţara Romînească şi Moldova şi alte părţi, care-şi 

desfăceau mărfurile sau achiziţionau mărfuri la Braşov 10 . Braşovul primea 

şi exporta mărfuri de „peste mare" îndeosebi mirodenii şi ţesături aduse 

de negustori saşi, moldoveni, munteni, greci ş. a.; mărfuri din Transilvania 

şi din ţările vecine — vite, cai, vinuri, brînzeturi, ceară ş. a. şi postavuri 

aduse din Ţările de Jos, de la Rin, din Boemia, Silezia, din Italia, produse 

meşteşugăreşti fine din oraşele coroanei habsburgice şi produse meşteşugăreşti 

proprii, mai ales ale argintarilor, pielarilor, blănarilor, armurierilor, 

cuţitarilor, căruţarilor, turnătorilor în cositor, postăvarilor. Cea mai 

mare parte din mărfurile sale meşteşugăreşti şi cele aduse din Occident 

sau din Levant lua drumul Ţărilor Romîne. Valoarea mărfurilor duse prin 

Braşov în Moldova şi Ţara Romînească (postav, blănuri, îrîie, hamuri, 

încălţăminte, giuvaeruri, cuţite, vase, secere, coase, arme, trăsuri, mobilă, 

vin, bere, deseori pînă şi pîine albă şi turtă) se ridicau în medie, după 

calculele noastre, la 50.000—100.000 de florini anual. 

Evoluţia oraşului liber regesc Braşov poate îi urmărită şi pe plan 

demografic, urbanistic, al organizării interne. El reprezintă în secolul al 

XVI-lea cel mai populat centru urban din Transilvania": numărul locuitorilor 

săi se ridica la începutul acestui secol la aproximativ 9.000 de 

Nistor ].. Die auswärtigen Handelsbeziehungen der Moldau im XIV., XV, und 

7 

XVf. Jahrhundert, Gotha, 1911, p. !53; d. ţi p. 136—170. 

Seraphin Fr. W., Kronstadt zur Zeit des Hontems, in Aus der Zeit der Reformation, 

8 

Festschrift, 1898, p. 296—297. 

Cf. Archiv des Vereins, f. Siebenb. L-kunde, N. F., II, Braşov, 1855, pp. 30—31. 

9 

Cf. Kronstadts Handelsbeziehungen mit dem Schwarzen Meer, în Korrespondemblatt, 

1 0 

XXXV, nr. 9, 1912, p. 116 et passim. 

11 

Seraphin, op. cit., p. 296—297, reproduce cuvintele lui Gh. Reichersdorfer: „Nici 

unul din oraşele Transilvaniei, potrivit mărturiei multora, nu este mai populat."

suflete 12 , intrecînd cu peste o mie numărul locuitorilor din Cluj. Populaţia 

din oraşul interior era săsească. Numai saşii aveau drept la proprietate 

funciară, imobilă şi cetăţenie. In suburbia superioară locuiau şi romîni, 

bulgari, iar in Blumăna, mulţi unguri 13 . Oraşul era împrejmuit cu ziduri, 

turnuri şi 32 de bastioane, avea 13 biserici şi capele, o primărie cu o sală 

a centumvirilor, un han, două băi, o casă de comerţ (Kaufhaus) — ridicată 

în 1545 de văduva judelui Luca Hirscher, pentru suma de 8.000 de 

florini, în care erau expuse spre vînzare produsele braşovenilor; avea mori, 

brutării, trei spitale, o farmacie, un bordel, magazii de lemne, în sfîrşit 

tot ce se putea găsi într-un oraş medieval mai important 14 . Populaţia era 

pestriţă nu numai sub raport etnic, dar şi sub raport social. 

Diviziunea dintre producţie şi circulaţie, constituirea unei puternice 

pături negustoreşti era impusă de condiţiile favorabile de dezvoltare ale 

acestui centru urban. Se formase o negustorime, a cărei activitate comercială 

se transformase înfr-o profesie independentă, legată mai ales de 

piaţa externă, dar într-o oarecare măsură şi de cea internă. Negustorii 

saşi practicau îndeosebi comerţul cu ridicata, desfăceau produse şi erau 

în relaţii strînse cu negustorii romîni şi străini din Ţările Romîne şi Imperiul 

Otoman, cu Viena şi alte oraşe din Germania. Ei deţineau o poziţie 

economică dominantă în oraş, funcţiile principale în organele sale de 

autoadministrare. Baza populaţiei o constituiau meşteşugarii, în parte organizaţi 

în bresle. Faptul că comerţul se alia în bună măsură în mîinile 

negustorilor, care desfăceau şi produse meşteşugăreşti, ne explică de ce la 

Braşov, un oraş cu atîtea ramuri meşteşugăreşti în secolul al XYI-lea, 

numărul breslelor era relativ redus, mai mic ca la Cluj sau Sibiu. Din secolul 

al XVI-lea ni s-au păstrat acte referitoare la 19 bresle 15 . Chiar dacă 

unele documente s-au pierdut cu prilejul incendiului din 21 aprilie 1689 16 , 

cifra aceasta adăugită chiar, e palidă: negustorul a înfrînt într-o oarecare 

măsură tendinţa meşteşugarilor de a fi totodată si comercianţi, iar oligarhia 

de la conducere a îngreunat organizarea in bresle a meşteşugarilor braşoveni. 

Cele mai importante bresle erau ale argintarilor, blănarilor, curelarilor, 

turnătorilor în cositor, cizmarilor ş. a. Calfele şi ucenicii erau 

încadraţi corespunzător cu interesele meşterilor, în relaţii patriarhale, 

conservatoare, legaţi prin multe fire de ordinea existentă. Aparţinind sistemului 

de breaslă, nemulţumirile lor nu-şi găseau manifestări care să 

fi periclitat existenţa acestuia. Plebea neorganizată: zileri şi inquilini, argaţi, 

slujitori şi slujitoare, grăjdari şi doici, indivizi străini pătrunşi în 

oraş, nu constituiau o forţă de temut faţă de autoritatea urbană organi-' 

zată, bine înarmată. Această autoritate rezolva problemele interne, de autoconducere 

ale oraşului, problemele relaţiilor cu putere centrală (rege, 

Aceasta rezultă din înmulţirea cifrei de 1883 de unităţi impozabile la 1512 sau 

12 

1?40, cu cifra 4,5—5 (cf. Teutsch G. D., Ober Honterus und Kronstadt zu seiner leit, în 

Arch. des Vereins. f. Siebenb. L.-Kunde, N. F., 13, Sibiu, 1876, p. 120—121). 

Seraphin, op. cit., p. 377. 

13 

Idem, op. cit., p. 298—371; Philippi Fr. Aus Kronstadts Vergangenheit und Gegenmart 

14 

(Braşov, 1874), p. 25—27, 30—36 şi 66; Das Burzenland, v. III 1, Kronstadt, 

Braşov, 1928, p. 163—174. 

Verzeichnis der Kronstcidter Zunţt-Urkunden, Braşov, 1886, passim. 

15 

Ibidem, p. V. 

16

voievod sau mai tirziu principe), cu celelalte oraşe ale Transilvaniei, cu 

Ţările Romîne. Ea administra veniturile oraşului constituite din bunuri 

imobile (păduri, păşune, mori, ogoare, case, etc.) impozite directe, vigésima, 

desfacerea vinului, a berii, a miedului, etc., cheltuielile legate de întreţinerea 

edificiilor publice, de siguranţa în oraş, de întreţinerea solilor 

străini, a oaspeţilor, de organizarea sărbătorilor, a procesiunilor, de plata 

salariilor funcţionarilor urbani, de sprijinirea spitalelor, a orfelinatului, 

cheltuielile edilitare, de organizare a apărării militare a oraşului şi participare 

la expediţiile militare ş.a.m.d. Pentru acest scop exista un aparat 

de slujbaşi urbani care conducea şi administra treburile oraşului şi cele 

ale „provinciei", adică a celor 13 comune ce ţineau de Braşov 17 . Un serios 

aparat de conducere onorific sau plătit, mai numeros ca în oricare alt 

oraş al Transilvaniei, îndeplinea aceste funcţiuni: în fruntea magistratului 

constituit din seniori stătea judele (judex, magister civium, primarius) 

ales din rîndul seniorilor (juraţi); alături de el puterea era exercitată de 

doi administratori (Honn, oillicus) ai oraşului şi „provinciei" — intendenţi, 

uneori răspunzători şi de ordinea internă, la începui aleşi de obştea 

urbană, apoi funcţionari administrativi numiţi; doi procuratori răspunzători 

de buna administrare a oraşului, curatori speciali pentru diferitele ramuri 

de venituri ale oraşului, centumviratul — organul consultativ şi 

deliberativ auxiliar 18 , de un aparat administrativ auxiliar care includea 

notarul, lectorii, curierii urbani, etc. 19 . 

Conducerea oraşului era departe de a îi democratică. Populaţia de 

rînd — meşteşugarii săraci, calfele, ucenicii, plebea urbană era îndepărtată 

de la conducerea oraşului, care se afla în mîinile unei oligarhii înstărite. 

Din acest grup făceau parte în primul rînd negustorii şi proprietarii 

de bunuri imobile. Ei constituiau patriciatul urban. Acest grup 

concentra în mîinile sale administraţia oraşului. Unii din patriciat deţineau 

cu anii funcţii de conducere, transmiţîndu-le apoi urmaşilor lor, 

împreună cu averea. Dintr-o decizie din 12 ianuarie 1555 a municipalităţii 

din Braşov- rezultă condiţiile de alegere a organelor de conducere, 

prin care se împiedeca populaţia de rînd să participe la administrarea oraşului. 

1. Se menţin „treptele de stări" (Stuffen der Stände) în alegerea 

sfatului, adică poate fi ales jude numai cel care a fost villicus; villicus 

poate fi numai cel care a fost jurat, iar jurat numai un membru al centumviratului. 

2. Juzii se alegeau de către delegaţi — „bărbaţi distinşi, virtuoşi, 

care să ştie scrie" designaţi de fiecare cartier. 3. După alegerea judelui 

şi a villicus-ului se alegeau cei patru seniori din fiecare din cele 

patru cartiere. 4. Nici o pricină „uşuratică nu poate scoate pe aceştia din 

funcţia hărăzită lor de dumnezeu, conducere şi de obşte". 5. Din fiecare 

cartier se aleg de sfat 25 de persoane — „bărbaţi cinstiţi şi onorabili" 

Cf. Teutsch Fr., Der städtische Haushalt Kronstadts am Anfang des 16. Jh., în 

17 

Korrespondenzblatt, XV, 1892, nr. 1, p. 2, 3—8, Korrespondenzblatt, XV. 1892, nr. 2, 

p. 17—22 şi Korrespondenzblatt, XV, 1892, nr.. 3, p. 33—38. 

Cf. Idem op. cit., p. 2; Stenner, Fr., Die Beamten der Stadt Brassö (Kronnstadf, 

18 

von Anfang der städtischen Verwaltung bis auf die Gegenwart. Braşov, 1916, p. V—XL 

Cf. de ex. Villicats (Honnen) Rechnungen, 1575—1578, III e/12. Arh. Stat. Or. 

1 9 

Stalin, pentru salariile achitate unor asemenea slujbaşi în 1578.

(ehrbare und eines löblichen Lebens Männer vom Rath erwählt), care 

constituie centumvir atul 20 . 

E explicabil astfel de ce funcţiunile de conducere puteau fi_ concentrate 

în mîinile patriciatului, de ce anumite familii deţineau zeci de ani 

de-a rîndul firele vieţii economice, politice, juridice şi militare ale oraşului. 

Atotputernice pe la mijlocul secolului al XVI-lea sînt familiile: Benckner, 

Hirscher, Fronius, Greissing, Fuchs, Schunkabunk, Roth, s.a. Familia 

Greissing, originară din Rîşnov, de origine meşteşugari, iar în secolul al 

XVI-lea negustori 21 , în companie cu membrii ai familiilor Fronius şi Felmer 

încheie serioase transacţii comerciale în ţară şi peste hotarele ei 22 . Ştefan 

Greissing deţine funcţia de jurat timp de 32 de ani (1539—15721", e procurator, 

jude de Noul (Naydorf), castelan de Bran, villicus, jude, etc. 23 . 

Luca cel Mic, Luca cel Mare şi Christian II Hirscher, sînt ani de-a rîndul 

juraţi, încasatori de vigesimă, villici, castelani de Bran, seniores senatus, 

juzi. Numai Luca cel Mare Hirscher a fost jude timp de 24 de ani? 4 . 

Bencknerii, una din familiile de patricii cele mai vechi din Braşov 25 , au 

pe la mijlocul secolului al XVI-lea ca reprezentant principal în organele 

de conducere ale oraşului pe Ioan cel Tînăr V. Acesta este jurat în anii 

1535—1540, intendent al spitalului (prooisor hospitalis) în 1541, efor 

(Kirchenvater) si administrator al viilor (Weinherr) în 1542—1543, villicus 

în 1543—46, jude în anii 1547, 1548, 1550—52, 1555—1560, castelan de Bran 

în 1549, 1562—65, consilier aulic tainic din 1556, etc. 2 ?. El e coproprietarul 

primii mori de hîrtie din Transilvania ridicată la 1546 27 , face comerţ cu 

cele mai variate mărfuri (postav, cuţite, seceri, etc.) 28 . 

Prezenţa sporadică în această perioadă în funcţiuni de conducere a 

unor meşteşugari ca Martin Draudt, Ioan Kemmel, Simion Goldschmidt, 

Ioan Fleischer şi alţii, puţini la număr, de multe ori în funcţii minore, "denotă 

şi ea că Braşovul se afla sub o stăpînire oligarhică. Aceasta rezultă 

Cf. Trausch J. Fr., Collectanea zu einer Particulär-Historie von Cronstadt, II, 

2 0 

1320, ms. p. 41, Arh. Stat. Or. Stalin. Datele sînt excerptate de Trausch dintr-un manuscris 

pierdut, intitulat Decretate Coronensium hoc est liber senatus consultorum seu 

plebicistorum civitatis Coronensis, per senatum et centumviros retractorum. Anno a restituia 

salute humana 1555". 

Tartier Th., Ober einige alte Kronstädter Familien, în Mittheilungen des Burzenlănder 

2 1 

Sachs. Museum, Braşov, 1938, 3—4, p. 184. 

Cî. de ex. scrisorile din 4 august 1576 şi 24 aprilie, 14 iunie, 13 august, 20 august 

2 2 

şi 2 octombrie 1578 ale raguzanului Piero di Giovanni, expedüate din Ţara 

Romînească pe adresa lui Iacob şi Sebastian Felmer, Matia Fronius et comp., Chirii 

Greissing sau tuturor împreună, f. Acte în depozit, II, ,nr. 13, 14, 15, 16, 17, 18 şi 19, 

Arh. Stat. Or. Stalin. Documentele se pregătesc spre publicare de Fr. Pali. 

Stenner, op. cit., p. 57; cf. şi Villicats (Honnen) Rechnungen, 1549—53, III, e/9, 

2 3 

1554—1560, III, e/10, Arh. Stat. Or Stalin, ş. a. 

Idem, op. cit, p. 68—69. 

2 4 

Tartler, op. cit, p. 182. 

2 8 

Idem, op. cit, p. 9—10. 

2 6 

Teutsch G. D., Geschichte der Siebenbürger Sachsen, I, Sibiu, 1925, p. 310; A 

2 7 

Brassöi papirmalom eladdsa 1568-ban în M. G. Sz.. V, 1898, p. 91—92; /. Kemeny. 

Deutsche Fundgruben der Geschichte Siebenbärgens, Cin], 1839, p. 31; Trausch I., Wo 

und wann wurde die erste Buchdruckerei in Siebenbürgen errichtet?, în Magazin für 

Geschichte, Litteratur .. . Siebenbürgens, II. 1, Braşov, 1846, p. 351—354. 

Cf. Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt in Siebenbürgen, II, Brasov. 

2 8 

1889 şi III, Brasov, 1896, index, sub voce.

şi din răspîndirea reformei în rindurile locuitorilor oraşului în deceniul 

al V-lea al secolului al XVI-lea, şi din caracterul ei. Reforma pătrunde la 

Braşov şi este introdusă apoi în universitatea săsească (1544) în urma 

activităţii lui Ioan Honterus (1498—1549) 29 , în forma ei moderată, luterană, 

corespunzînd intereselor unei populaţii libere, păturilor ei înstărite, 

fără a ajunge la o formă radicală ca cea unitariană, de mai tîrziu, din 

Cluj — oraş sbuciumat de mult mai profunde contradicţii sociale în a 

doua jumătate a secolului al XVI-lea. 

* * 

Adînci îrămîntări politice au zguduit Transilvania pe la mijlocul secolului 

al XVI-lea. Partidele şi trupele lui Ferdinand, sprijinite de oraşele 

săseşti şi cele ale Isabellei îşi disputau teritoriul şi puterea. Acordul de 

la Qilău nu rezolvase problema puterii şi ocupaţia habsburgică, exercitată 

de incapabilul Castaldo, se spulberă destul de repede: imperiul otoman nu 

era dispus să cedeze nici o palmă din pămîntul Transilvaniei şi cerea 

restabilirea drepturilor Isabellei şi a fiului ei, Ioan Sigismund. Melchior 

Balassa, aflat la conducerea armatei ardelene, cu asentimentul dietei, recheamă 

îh ţară pe Isabella, care se afla în Polonia. Ea se întoarce în 

septembrie 1556, după ce dieta de la Sebeş Alba (8 martie 1556) alese pe 

Ioan Sigismund ca principe al ţării. Transilvania este recunoscută ca 

principat electiv. Isabella şi Ioan Sigismund îşi fac intrarea în Transilvania, 

iar la 22 octombrie 1556 i se încredinţează, pînă la majoratul fiului 

său, deplină putere în toate treburile de conducere a principatului nou 

constituit. Ferdinand pierduse toată partea de răsărit a fostului regat ungar, 

pînă la Kosice 30 . Ajunsă la cîrma ţării, Isabella luă măsuri pentru 

consolidarea puterii centrale, pentru încurajarea prietenilor şi îndepărtarea 

treptată a duşmanilor. Dintre delegaţii universităţii săseşti, care-i făgăduiesc 

supunere, face parte şi Ioan Tartler (din Prejmer), delegatul Braşovului. 

In aceste condiţii, de frămintări şi lupte în care saşii au avut afîţea 

greutăţi pentru a fi promovat o politică străină, în ambientul contradicţiilor 

sociale interne din Braşov — între meşteşugarii organizaţi în bresle, 

cei nebreslaşi şi plebe pe de o parte şi patriciatul de la conducere pe de 

alta, are loc în anul 1557, la un an după răscoala din Sibiu, în care judele 

Ioan Roth căzuse victimă poporului răzvrătit şi era să-i cadă jertfă întreaga 

conducere a acestui oraş 31 , — tentativa de răzvrătire împotriva oligarhiei 

braşovene a lui Gheorghe blănarul. 

Cf. Aus der leit der Reformation, passim; Trauch J., Geschichte des Burzenlănder 

2 3 

Capituls, Braşov, 1852, p. 5—6; Teutsch. Q. D., op. cit., p. 252—267. 

Cf. Veress E., Izabella Kirătyne 1519—1559, în Magy. tort. eletrajzok, Budapesta, 

3 0 

1901, p. 421—433; Szentrnârtom K-, Jănos Zsigmond erdelyi ţejedeiem elet es jellemrajza, 

[Odorhei], 1934, p. 88—97; Makkai L., Histoire de Transytvanie, Paris, 1946. 

p. 138—141; Pascu Şt., Transilvania în epoca principatului, 1948, p. 50—54. 

Cf. Chronicon Fuchsio—Lupino—Oltardinum sive annales hungarici et i'anssilvanici, 

31 

ed. J. Trausch, Braşov; 1847, p. 59—60; Arch. des Ver. fur Siebenb. L.-Kunde, 

III, Sibiu, 1848, articolul lui J. K. Schuller, Handschriftliche Vormerkungen aus Kalendern 

des sechzehnten und siebzehnten Jahrhundert, p. 357; Cronica lui H. Ostermayer

Numărul mişcărilor urbane din Transilvania -medievală pină in secolul 

al XVII-lea e redus, fapt de altfel explicabil: păturile sărace, plebea 

urbană pestriţă erau lipsite de obicei de orice putere în faţa „autorităţii 

[urbane, S. G.] organizate, bine înarmate, care le supraveghea cu gelozie" 

32 . Din acest considerent analiza tentativei de răzvrătire a lui Gheorghe 

blănarul prezintă un interes deosebit. E unica „mişcare" din Braşov 

atestată documentar pină in secolul al XVII-lea. încercarea noastră de 

a reconstitui evenimentele va fi lacunară ca şi sursele documentare contemporane 

pe care le-am avut la îndemînă; trei acte ale reginei Isabelia, 

din 19 martie şi 18 aprilie 1557 33 , două pagini din cronica lui Hieronimus 

Ostermayer, însemnări laconice din socotelile villicilor şi alte cîteva surse 

de informaţie. 

Georgius pellio (rar menţionat ca Joerg Kyrsner) era blănar, după 

cum dovedeşte şi apoziţia latină, legată de pronumele său aproape in 

toate izvoarele care-1 menţionează 34 , tl făcea parte din numărul relativ 

redus de meşteşugari admişi la unele funcţiuni de conducere în oraş, după 

un îndelungat stagiu ca centumvir sau jurat. Pentru prima dată îl găsim 

menţionat în anul 1532, cînd face parte din rîndul centumvirilor^ şi apoi 

din 1533, ca jurat (civis juratus) 36 . In anul 1542 Gheorghe blănarul e administrator 

al viilor şi procurator (Schaffner), în 1545 jude de Şercaia şi 

Pîrîu (Sarkan et Porro), la 1549 vigesimator, peste trei ani administrator 

(provisor) al moşiei Noul 37 , în 1553 villicus 38 şi in anul 1555 castelan de 

Bran 39 . Din anul 1555 nu-1 mai găsim în rindurile slujbaşilor oraşului: 

socotelile procuratorilor din 1556—67, protocoalele sfatului (liber aciuarius) 

din 1558—1580 şi socotelile villicilor după 1557 nu-i mai menţionează 

numele. 

Incepînd cu anul 1533 Gheorghe blănarul îndeplineşte şi diferite sarcini 

publice mai mult sau mai puţin importante. El e trimis de municipalitate 

cu diferite însărcinări la Turda, la cămăraşul Fr. Dobo, la executarea 

sentinţei împotriva unor hoţi de cai de la Feldioara, cu daruri de nuntă 

la Francisc Lazar, la Dumitru Majlath, Mihail Hegyes ş. a. — slujbaşi ai 

voievodului sau fruntaşi din alte oraşe; întîmpină pe negustorii braşoveni 

(1520—1561) la Kemeny, op. cit., p. 57—58. Teutsch, G. D., op. cit., p. 278—279, remarcă 

pe bună dreptate: „Se pare că în această mişcare sîngeroasă a ieşit totodată la 

iveală îndîrjirea breslelor împotriva stăpînirii oligarhice (Geschlechterherrschaft)" (p. 279). 

Marx-Engels, Die deutsche Ideologie, Berlin, 1953, p. 50; cf. pentru chestiunea 

3 2 

luptei interne din oraşele regatului maghiar în sec. XV: Sziics J., Ceh es vâros a XV., 

szăzadban, în Az Edtvds Lorând tudomânyegyetem evkonyve, Budapesta, 1953, 

p. 116—145 şi idem, Vărosok es kezmăvesseg a XV. szăzadi Magyarorszăgon, Budapesta, 

1955, passim. 

1 

Cf. Privilegii, nr. 467—468 şi 469, Arh. Stat. Or. Stalin; menţionate de I. Veress, 

3 3 

op. cit., p. 463, n. I. 

3 4 

Lipsa din Arhivele Statului Or. Stalin a registrului din 1424—1624, cu lista membrilor 

breslei blănarilor (menţionat în Verzeichms cler Kronstădter Zunft-Urkunden, 

p. 19—20, nir. 2) nu ne-a permis să identificăm poziţia pe care Gheorghe blănarul o 

ocupa în această breaslă. 

Quellen, II, p. 282. 

3 5 

Stenner, op. cit., p. 81. 

3 6 

Ibidem. 

37 

3 

» Cf. Villicats (Honnen) Rechnungen 1549—53, III, e/9. Arh. Stat. Or. Stalin. 

Stenner, op. cit., p. 81. 

3 9

care se întorc de la iarmaroace, duce vin şi pîini soţiei spătarului Stroie, 

e martor la preluarea unor sume de bani, ş. a. 40 ; decontează sume încasate 

sau cheltuite pentru obiecte achiziţionate pentru nevoile publice (uşori 

de uşe, ferestre, suliţe, cai, etc. 41 , e trimis în anii 1535, 1539, 1540, 1542, 

1545, 1546 şi 1549, în diferite misiuni la domnul Moldovei „ratiane pacis", 

la voievodul Transilvaniei „spre a-i fi de ajutor" sau spre a-i aduce mirodenii 

şi orez; îl vedem „în solie" la Majlath; la Sibiu, cu contribuţia bănească 

a Braşovului; la voievodul Ţării Romîneşti „în treburile oraşului 

şi ale Ţării Bîrsei"; la dietele din Turda, Gilău, Tg. Mureş, Sebeş cu daruri 

(cai, covoare, lămîi, etc); la regina Isabella, la 4 

adunarea generală 

a saşilor din Sibiu, etc. 42 . Abea după douăzeci de ani de activitate publică 

Gheorghe blănarul e ales villicus în anul 1553. Socotelile villicilor au 

păstrat veniturile şi cheltuielile oraşului înregistrate de Gheorghe blănarul, 

precum şi sumele pe care le decontează succesorului său Ştefan Greissing, 

in bani gata şi cupe de argint zălogite temporar pentru restanţe 43 . 

Ne-am fi aşteptat, după alegerea sa ca villicus, ca Gheorghe blănarul, 

deja în vîrstă, să revină în aceeaşi funcţie sau să urce pe scara 

ierarhiei urbane ceea ce însă nu se întîmplă: interveniseră evenimentele 

din 1557. 

Din cronica lui Hiernonimus Ostermayer rezultă că într-o duminecă, 

la 28 martie 1557, la îndemnul lui Gheorghe blănarul au venit la Braşov 

„împotriva slobozeniei oraşului, şapte juzi regali (7 Königs Richter) 

spre a judeca sfatul, pentru că el [Gheorghe blănarul, S. G.] a fost 

dat afară din sfat.. ." 44 . Juzii regali sosiţi, după cum spune Ostermayer, 

la Braşov, pentru judecarea unui diferend dintre Gheorghe blănarul ş; 

conducerea oraşului, „au trebuit să plece în curînd cu mare spaimă, fără 

a fi isprăvit ceva" 45 . In ziua următoare, adică luni 46 , Gheorghe blănarul 

a fost închis. Totodată sosi de la regina Isabella ordinul de a-1 pedepsi 

cu moartea 47 . Miercuri în 31 martie, Gheorghe 'blănarul este condamnat 

la moarte, se trag clopotele in dungă, se pregăteşte coşciugul şi groapa 48 . 

Acestea sînt datele pe care le oferă Ostermayer despre cazul lui 

Quellen, II, p. 282, 291, 321, 328, 344, 393, 427, 602, 606 608, 663, 665—667; 

4 0 

669; III p. 159, 160, 268, 271. 

Quellen, II, p. 387, 388, 402, 422, 435, 438, 490, 535, 608, 642; III, p. 66, 184" 

41 

288, 484. 

4 2 

Quellen, II, p. 417 (1535), 632—633 (1559), 663 (1540), 670 (1540); III, p. 154, 

(1542), 169 (1542), 204 (1545), 269 (1545). 279 (1545). 282 (1545), 353 (1546), 358 

(1546), 495 (1549), 497 (1549), 499 (1549), 502 (1549), 512 (1549). 

Villicats (Honnen) Rechnungen, 1549—1553, p. 411, 413, 489, 493, 494; Rationarius 

4 3 

villicorum Brassouiensium anno domini 1554 (1554—1560), III, e/10, Arh. Stat. Or. 

Stalin. 

Cf. Kemeny, Deutsche Fundgruben... p. 61: „...wieder der Stadt Freythum 

4 4 

auff Bewegung Herrn Georg Kirschners, weil er aussm Rath gestosen worden, dassebe 

zu richten". 

Kemeny, /. c, „... sind alsbald weggiehen müssen unverrichteter Sachen mit 

4 5 

grosser Furcht". 

28 martie 1551 cade duminicä (Letare). La Ostermayer: „am Montag dernach..." 

4 6 

Kemeny, op.cit., p. 62: „...ist Georg Kirschner gefangen worden und von der 

4 7 

Königin Befehl kommen, ihm mit dem Häuft zu straffen". 

Ibidem: „am Mittwoch ist H. Georg Kirschner verurtheilt worden, und die 

4 8 

Glock gestürmt, die Baar vorhanden, das Grab bereitet".

Gheorghe blănarul, pînă la condamnarea sa la moarte. Confruntarea acestora 

cu materialul cuprins în scrisorile din 19 martie 1557 ale reginei 

Isabella, adresate consiliului municipal din Braşov 49 şi lui Pavel Daczo 

de Zenthgyorgy, căpitanul scaunelor secuieşti Sepsi, Kezdi şi Orbai 50 , 

poate contribui la elucidarea, e drept parţială, a problemei. Care este cuprinsul 

celor două acte? 

In scrisoarea reginei către judele şi juraţii Braşovului se spune: „Intrucît 

aflăm, că un oarecare concetăţean de al vostru, Gheorghe blănarul, 

s-a apucat să lovească prin anumite uneltiri ale sale în liniştea şi pacea 

publică şi drepturile, voastre regeşti, introducind in scaunul vostru de judecată 

juzi străini, ţine de dregătoria noastră ca să ocrotim pe supuşii 

noştri credincioşi în drepturile şi slobozeniile hărăzite lor de răposaţii 

regi de odinioară ai Ungariei şi astfel să [-i] păzim şi de răscoalele care 

s-ar putea de aici ivi..." 51 . 

In actul, cu aceeaşi dată, adresat căpitanului Pavel Daczo, Isabella 

spune: „După cît am înţeles din plingerile credincioşilor noştri, un oarecare 

Gheorghe blănarul, concetăţeanul lor, a cerut din partea universităţii 

săseşti, juzi străini,- pentru nişte treburi ale sale private, care să fie 

ţinuţi. să judece pe acel jude şi cetăţeni juraţi, într-o oarecare pricină pe 

care acesta o avea împotriva lor, spre păgubirea drepturilor lor regeşti 

şi turburarea liniştii şi păcii publice" 52 . 

Ce rezultă din confruntarea acestor ştiri? 

In primul rînd este necesară o mică corectare a datelor. JJupă Ostermayer, 

Gheorghe blănarul ar fi fost arestat la 29 martie şi tot atunci ar fi 

sosit scrisoarea reginei Isabella, conţinînd condamnarea sa la moarte. 

Ostermayer arată că cei şapte juzi regali au venit la Braşov în ziua de 

28 martie, ori cele două acte ale Isabellei, din care rezultă că ea ştie 

că „juzi străini" au fost chemaţi la Braşov spre a judeca în diferendul 

dintre Gheorghe blănarul şi sfatul oraşului, datează din 19 martie. Deci, 

data de 28 martie din cronica lui Ostermayer pare a îi greşită. 

Din desfăşurarea ulterioară a evenimentelor rezultă că Gheorghe blănarul 

a încercat să-şi îndrepte lovitura împotriva conducerii oraşului. Dacă 

totul s-ar fi rezumat la judecarea unui simplu diferend dintre conducere 

şi Gheorghe blănarul sau la simpla încălcare a prerogativelor conducerii, 

prin aducerea la judecată a unor juzi regali, lucrurile nu ar fi luat o 

întorsătură atît de tragică. Reprezentînd probabil interesele meşteşugarilor 

şi poate ale plebei urbane, Gheorghe blănarul urmărea rnai mult decît 

Orig. ined. în 1. lat. î. Privilegii, nr. 467, Arh. Stat. Or. Stalin. 

4 9 

Orig. inedit., f. în 1. lat. f. Privilegii, nr. 468, Arh. Stat Or. Stalin. 

5 0 

Quum intelligamus, quendam concivem vestrum Georgium pellionem, factionibus 

51 

quibusdam suiş tranquilitatem et quietem publicam turbaret ac iura vestra regia 

(in sedem vestram iudiciariam alienos iudices introducendo) injringere cepisset, officique 

noştri sit ut fideles subditos nostros in suiş iuribus ei liberlatibus, eisdem a divis 

quondam Hungarie regibus concessis, tueamur, quo sic et seditiones que hinc suboriri 

possent, caveamur ..." 

„Quia intelleximus quoad querelis fidelium nostroruin quendam Georgium pellionem, 

52 

concivem ipsorum in quibusdam privatis negotiis suiş quosdam iudices extraneos, 

qui ipsos iudicem et iuratos cives in causa quadam, quam ipse in eosdem pretendit, 

vddicare deberent in preiudicium iurium eorundem regalium et quetis ac publice, tranquillitatis 

perturbationern ab universitate saxonum impetrasset."

epunerea sa in drepturile sale. Numai astfel putem explica termenii de 

„turburare a liniştii şi păcii publice", „uneltiri", folosiţi in actele Isabellei. 

Din nefericire, nu cunoaştem nici un fel de amănunte despre complotul 

pregătit de acest original Marino Falier din 1557 al Braşovului. 

După Ostermayer, a cărui cronică se referă la anii 1520—1561, motivul 

acestei „răzvrătiri" ar fi scoaterea lui Gheorghe blănarul, jurat, din rândurile 

sfatului. Dar acest lucru, după cum arată însuşi cronicarul, s-a 

întîmplat cu un an in urmă, în martie 1556 53 , tocmai în luna cînd la Sibiu 

are loc răscoala plebei şi a meşteşugarilor împotriva, patriciatului din oraş. 

Să fi fost în legătură cu această mişcare alungarea din sfat a lui Gheorghe 

blănarul şi tocmai atunci să se fi manifestat pentru prima dată opoziţia 

sa faţă de oligarhie? In orice caz, cronicarul evită să declare cauzele 

scoaterii din sfat a lui Gheorghe blănarul,' a căror expunere în cronică 

ar fi suscitat proteste şi le ascunde într-o propoziţiune nebuloasă: „cauzele 

sînt multiple". 

De ce aşteaptă însă Gheorghe blănarul aproape un an pentru a apela 

la „juzii regali" ai universităţii săseşti? Să fi aşteptat oare întoarcerea 

Isabellei şi a fiului ei pentru a încerca lovitura? Desfăşurarea evenimentelor 

impune ipoteza că Isabella luase de la început cunoştinţă de această 

mişcare îndreptată împotriva unei oligarhii, ce făcuse parte din lagărul 

duşman. Curioasă e utilizarea termenului „juzi străini" în scrisorile Isabellei, 

pentru juzii regali trimişi de universitatea săsească: să fie întîmplătoare 

utilizarea sa sau Isabella avusese vreun amestec, sprijinind la început 

această acţiune a lui Gheorghe blănarul, iar acum camufla acest lucru? 

De asemenea iese din comun atitudinea oligarhiei braşovene faţă de juzii 

regali veniţi pentru rezolvarea diferendului dintre ea şi Gheorghe blănarul. 

Dacă aceşti juzi, precum se arată în scrisorile Isabellei, erau juzi ai universităţii 

săseşti, cum de a îndrăznit oligarhia braşoveană să-i repudieze, 

făcîndu-i să plece „în mare spaimă", cînd aceştia au venit la Braşov 

pentru a ţine scaun de judecată, trimişi fiind de un for superior, căruia 

Braşovul îi era subordonat din punct de vedere politic şi de care era 

legat prin mii de fire? 

In orice caz, pericolul pe care-1 prezenta „uneltirea" lui Gheorghe 

blănarul pentru conducerea oraşului trebuia să fi fost mare, de vreme ce 

municipalitatea ia măsuri urgente pentru a-1 face inofensiv. Scrisorile 

Isabellei din 19 martie 1557 au fost adresate una judelui şi juraţilor Braşovului, 

iar cealaltă, căpitanului Pavel Daczo. In actul adresat judelui 

şi juraţilor Braşovului, Isabella îi înştiinţează că va trimite la ei pe Pavel 

Daczo, care „trimis în chip osebit de noi în acest scop la voi, să-I judece 

pentru pomenitele treburi pe Gheorghe blănarul şi să facă dreptate şi, 

ceea ce acesta va hotărî prin sentinţă, [ei] să facă bine şi să fie ţinuţi 

să execute în chip cuvenit, fără o amin are pe mai tîrziu..." 54 . în scrisoarea 

Kemeny, op. cit., p. 57: Eodem mense f — martie 1556, S. G.J ist Herr Georg 

5 3 

Kirschner ein Rathsherr aus dem Rath gestossen worden, die Ursach. 4st mancherley. 

,,. .. ad id per nos specialiter plena auctoritate în persona nostra isthuc ad vos 

54 

expedito, de prefato Georgio pellione causas ob prescriptas iudicium facere et iustitiam 

administrare atque id quod sententionaliter determinatum ţuerit. debite executioni, 

sine ulteriori dilationi, presente ibidem homine nostro prefato, demandare debeatis et 

teneamini..."

ei către Pavel Daczo, Isabella, subliniind că „...voim să păstrăm pe 

acei credincioşi ai noştri juzi şi sfatul şi toată obştea oraşului nostru 

Braşov în slobozeniile şi drepturile sale hărăzite lor de cucernicii regi ai 

Ungariei... împotriva oricăror încălcători ale acestora, pentru statornicirea 

liniştii şi păcii publice... ", îi porunceşte să plece luni după duminica 

Letare (29 martie) la Braşov, pentru ca ,, ...stînd, dimpreună cu 

juraţii sus-zisului oraş Braşov în scaun de judecată [în pricina] pomenitului 

Gheorghe blănarul, să ţină judecată ..." şi să nu ptlece „ ... pînă 

cînd, după ce sentinţa va fi pronunţată de voi, nu veţi cere executarea 

[ei] ..." şi pînă ce turburătorului păcii şi liniştei publice şi dătătorului 

la răzvrătire împotriva conducerii* nu i se va tăia capul..." 55 (sublinierea 

noastră, S. G.). 

Din cele arătate, rezultă că „răzvrătirea" lui Gheorghe blănarul. prezenta 

un mare pericol pentru conducerea oligarhică a oraşului,. dar că 

aceasta s-a dovedit a fi în stare să-i preîntîmpine urmările. E posibil, 

deşi nu avem dovezi peremptorii, ca această încercare de răzvrătire să fi 

fost cunoscută de la început şi chiar sprijinită de Isabella, dar că, in faţa 

eşecului ei, a fugii juzilor „străini" şi a arestării lui Gheorghe blănarul, 

ea să fi intervenit printr-o hotărîre radicală în favoarea oligarhiei braşovene. 

La 28 martie Pavel Daczo soseşte la Braşov cu scrisoarea reginei 

Isabella 56 . Conducerea oraşului îl întîmpină cordial, pregătindu-i mese bogate 

şi daruri, între care şi o cupă de argint în valoare de 17 florini 12 1 / 2 

aspri 57 . Conducerea oraşului trimisese în prealabil la regina Isabella 

pe notarul ei cu daruri (mirodenii, peşte, lămîi, cupe de argint, covoare, 

etc.) pentru regină şi marii demnitari: Ioan Bornemisza, Fr. Kendi, cancelarul 

Csâki şi alţii 58 . Rezultatele acestei acţiuni s-au făcut imediat simţite: 

Gheorghe blănarul a fost condamnat la moarte şi totul pregătit pentru 

execuţie. Intervine însă un factor nou, pe care Ostermayer îl designează 

cu următoarele cuvinte: „ ... deoarece amîndouă, [atît] întreaga obşte, cît 

şi provincia s-au rugat cu stăruinţă pentru dînsul, [execuţia] a fost amînată 

pentru a se cere din nou părerea reginei.. ," 59 . Explicaţia laconică 

a amînării execuţiei, despuiată de adevăratul ei cuprins, este redusă de 

cronicar la cuvintele „rugămintea obştii şi a provinciei". înţelesul lor 

adevărat este altul: Gheorghe blănarul se bucura de simpatia poporului 

* In documentele urbane medievale dini Transilvania prin respublka se înţelegea 

oraşul, conducerea sa. 

„ . .. pro iudicio cum senaioribus prefate civitatis Brassoviensis considens, de 

6 5 

prefato Georgia peltione, auctoritate nostra presentibus Ubi in hac parte atributa, iudicium 

facere neque interim isthinc discendere debeas, donec sententia per vos pronuntiata, 

executioni demandata fuerit et tanquam quietis et tranquilitatis publice perturbator 

et in reipublice seditionem concitator capite plectatur .." 

Rationarius villicorum Brassoviensium anno domini 1554 (1554—60), III, e/10. 

5 3 

Arh. Stat. Or. Stalin. 

Ibidem, la domineca Letare. 

57 

- 8 Rationarius villicorum ... 

La Kemény, op cit., p. 62: „weil aber beyder die ganze Gemein und das Land 

5 9 

embsig umb ihn gebetten, also ist ein Auffschub mit ihm, bis man von neuen die Königin- 

ersuchen mögt, gemacht worden".

de rînd. Executarea sentinţei ar îi complicat si mai mult contradicţiile 

dintre oligarhie şi bresle, reprezentate în conducere şi de Qheorghe blănarul. 

In acest sens, pare probabil ca amânarea executării sentinţei să se 

fi făcut sub presiunea maselor. Dar nu numai atit. Isabella îşi schimbă din 

nou atitudinea faţă de cazul lui Qheorghe blănarul. 

In răspunsul ei din 18 aprilie 1557, după ce cu o lună înainte se 

declarase de acord cu condamnarea la moarte a lui Qheorghe blănarul, 

Isabella laudă conducerea oraşului pentru faptul că a amînat executarea sentinţei. 

E posibil, astfel, ca Isabella să fi influenţat o asemenea hotărâre a 

municipalităţii, căci Pavel Daczo apare din nou la Braşov in 5 aprilie 1557, 

probabil in aceeaşi chestiune 60 , la fel şi Nicolae Csikovszki, „magister 

curiae", care stătu aici din 10 pînă la 15 aprilie, însoţit de un detaşament 

de 58 de călăreţi 61 . Braşovenii motivează amînarea executării sentinţei prin 

faptul că „în săptămâna patimilor domnului nu se obişnuieşte să fie pedepse 

publice în acest oraş al nostru Braşov" 62 , iar Isabella laudă gestul 

lor „de a păstra neîncălcată vechea voastră datină" 63 

şi comunică judelui 

loan Bencker să vină de îndată la dînsa, ea fiind gata să-i asculte cu plăcere 

dorinţele şi rugăminţile 64 . La 12 aprilie Gheorghe blănarul este închis 

în turnul argintarilor şi ţinut acolo pînă în octombrie cînd, la cererea reginei 

Isabella, el este adus la Cluj 65 . De aici Gheorghe blănarul e dus şi 

închis in cetatea Gilău. La sfârşitul anului Gheorghe blănarul e eliberat 

din închisoare şi, după Ostermayer, el „merge către Braşov" 66 . 

Gheorghe blănarul dispăru de pe arena istoriei: documentele din Braşov 

din anii următori nu-1 mai menţionează ân nici o funcţiune şi e puţin 

probabil ca el să se fi stabilit din nou în acest oraş. In schimb loan Benckner, 

Luca Hirscher, loan Graef şi alţii din oligarhia braşoveană deţin în continuare 

funcţii de conducere în oraş. 

Cu aceasta se termină singura încercare cunoscută de răsturnare de 

la conducere a patriciatului din Braşov, singurul atentat la prerogativele 

oligarhiei braşovene în secolul al XVI-lea. Centru mai mult comercial decit 

meşteşugăresc, in care grupul cel mai influent din oraş era reprezentat de 

Rationarius villicoruni. . 

6 0 

Ibidem. 

61 

Orig. ined. în 1. lat., f. Privilegii, nr. 469, Arh. Stat. Or. Slalin: ,,... quod hat 

6 2 

hebdómada Passionis Christi, punitiones publice in ista civitate nostra Brassoviensi fieri 

non soleant.. ." 

Ibidem: „ ... antiquam consuetudinem vesiram inculcatam observări ..." 

6 3 

Ibidem: „Poteritis autem ad nos primoquouue tempore venire et vestras suplicationes 

6 4 

ac postulationes libenter audiemus". Veress în lucrarea sa despre regina Isabella 

(p. 463), prezentînd într-o lumină favorabilă figura Isabellei, notează într-o fugitivă 

menţiune recunoştinţa ei faţă de faptul că braşovenii au hotărît să amîne executarea 

sentinţei. Veress explică aceasta prin „natura ei religioasă, sufletul ei milostiv, fericit 

de a-şi exercita dreptul de graţiere". Se pare că autorul lui „Izabella királyné" a uitat 

de asasinarea lui Fr. Bebek, Fr. şi A. Kendi în 1558. E posibil ca vizitele lui Pavel 

Daczó la Braşov şi ceva mai tîrziu ale judelui loan Benckner la Alba Iulia (24 aprilie 

1557, cf. Rationarius. ..) să fie în legătură cu dorinţa Isabellei de a-1 scăpa pe 

Gheorghe blănarul. 

Kemény, op. cit., p. 63. 

6 5 

Ibidem: „ . . . kommt gegen Cronen ..." 

6 6

negustori şi proprietari de bunuri imobile, iar breslele nu dobîndiseră 

acea importanţă socială pe care o aveau în alte oraşe ale Transilvaniei, 

Braşovul rămase încă .mulţi ani în mîinile unei conduceri oligarhice. Ca 

şi înainte, orice funcţiune în oraş va putea fi deţinută numai de „cetăţenii" 

Braşovului, cu domiciliul şi avere în oraş, aleşi dintre „bărbaţii vrednici 

şi cinstiţi", adică din membrii familiilor înstărite, uniţi intre ei prin atîtea 

legături de ordin pecuniar, politic sau matrimonial. 

SAMUIL GOLDENBERG 

Catedra de istorie generală 


EPAHIOB B CEPE^BHE XVI BEKA II HOntlTKA BOCCTAHHff 

b 

1577 ro/ţy 

(P e 3 io e) 

B 8Toii cTaT&e aBTop HbiTaeTca RaTb cHares o6meeTBeHno-.3KOHOMHqecKoiI 

HCTopHH EpauioBa XVI-ro Bena, paccMarpHBaa ycaoBHa, upa KOTOPHX pa3Bep- 

HyaacB nonHTKa BocciaiiHa Teopre feHapyji — opHrHHajrbHbifi MapHHo $ajniep 

1557 r. EpanroBa. 

Ilocae KpaTKoro aHaiH3a ;KH3HH TpaHCMbBaHHH STOR anoxa, ray6oKHx 

iipeo6pa30BaHHft B EBpone, flaeTca iia6pocoK HIHPOKOH KapTHHti HSH3HH BpanioBa, 

BajKHoro ToproBoro ueHTpa TpaBCMBBaHHH B jţaHHyro anoxy, noaiepKHBaeTCH 

ero ToproBoe B.iHHHHe na PyMHHCKiie CTpaHbi H ero post B ita'iecTse pesiecaeH- 

HHêcKoro iţeiiTpa, HSJiaraeTCH ero aejiorpaipHiecKoe, yp6aHjicTHiecKoe pa3BHTHe 

II KapTiiHa BuyTpeHnett opraHH3au.Hn ropoXa, 

naTpHHHaTa KOHcepBaTHBHoro H TOTamTapHoro. 

naxoSHBHieroca iioX pyKOBoJţeiBoji 

Ha ocHOBe aHaan3a BoiHeiinft H BHyTpeimeM 6op6bH TpaHCMbBamiH, a 

Tanate BpauiOBa, nepBoft HOJIOBHHH XVI B^KX, naiaraeTCH rcipTima JIOHWTKH 

BOccTaHna noff HpeflBOJtHTejibeTBOM Teopre 6\iraHapyji, eKHHCTBeHHoe „HBiijseHHe" 

BpanioBa, 3ae.BHAeTeabCTB0BaHHoe B HoKyMeHiax 3,0 XVII B. Ha ocnoBe noBecTBOBaTe.in.Horo 

H JtoKyMeHTajiLHoro MarepHajra, naueqaTannoro H nenaueiaTaHnoro, 

BoecTaHaBJiHBaeTcji KapraHa 9Toro „BoccTaHim", yrpomaiomero npeporaTH- 

Baai H cynrecTBOBaHHio 6paraoBCKoft orarapxHH. npeJţeTaBjraa iiaBepnoe mirepecH 

KycTapeft, eHOB KopnopanHH H, MoateT OHTB, ropoflcKoro miedea, Teopre 

6.i9Hapy3r BHCTynra npoTHB opauiOBCKoro naTpaiiHaTa, KOTopbiii ate 0Ka3aacfl 

SocTaTO'iHO CHjbHHM, HToSbi o6e3raaBHTb „RBHateHHe". Peopre 6.!i3Hapya Hpnro- 

BopHan K cMepTHofl Ka3HH, no HcnoaHeHHe npuroBopa BCKOpe 6HS0 OTMeHeHO 

uoa HâTHCKOM >iacc H, HaBepHoe, c coraacHa KopoaeBbi H3a6e.rabi, HineBraeii 

HenocaeHoBaTejibHoe oraonieHne B Heae Teopre 6aaHapy.i. 

HpeKoTBpaTHB ftBHSKeHae 1557 r., (IpamoBCKHfi naTpnunaT oc.Ta.ica H BnpeSb 

X03BHHOM BO.ioseHHa H npo«o,iaîaJi ynpaBiHTb 

ropoAOM.

BRAŞOV AU MILIEU DU XVI- e SIECLE ET LA TENTATIVE 

D'ÉMEUTE DE 1557 

(RÉSUME) 

Dans ce travail l'auteur fait une synthèse de l'histoire sociale et économique 

de la ville de Braşov au XVI e 

siècle, cadre dans lequel se situe 

la tentative d'émeute de 1557 dirigée par Gheorghe blănarul („le pelletier"), 

— un Marino Palier original de Braşov. 

Après une analyse succinte de la vie en Transylvanie pendant cette 

époque de profondes transformations, l'auteur brosse un ample tableau de 

lia vie de Braşov, important centre commercial transylvain, insiste sur 

l'influence commerciale qu'exerçait cette ville dans les Principautés Roumaines 

et sur son rôle en tant que centre artisanal. Il expose ensuite son 

évolution démographique et urbanistique et décrit l'organisation interne 

de lia ville, qui était dirigée par un patriciat urbain, conservateur et totalitaire. 

Dans le cadre des troubles intestins qui agitaient la Transylvanie et 

Braşov dans la première moitié de XVI e 

siècle, l'auteur retrace le tableau 

de ía tentative d'émeute de Gheorghe blănarul, le seul „mouvement" de 

Braşov attesté par les documents jusqu'au XVII e 

siècle. A base de matériel 

narratif et documentaire, en partie inédit, il reconstitue le tableau 

de cette émeute, qui mettait en danger les préogatives et l'existence 

rnème de l'oligarchie de Braşov. Représentant, selon toute probabilité, les 

intérêts des corps de métiers et peut-être aussi ceux de la plèbe .urbaine, 

Gheorghe blănarul s'était soulevé contre le patriciat de la ville, qui 

s'avéra réanmoins assez puissant pour réprimer le „mouvement". Gheorghe 

blănarul fut condamné à mort, mais bénéficia d'un sursis à l'exécution 

de la peine, sous la pression des masses et, probablement, avec l'assentiment 

de la reine Isabelle, qui adopta en ce cas une conduite inconséquente. 

Par la répression de ce mouvement, le patriciat de Braşov demeura 

maître de la situation et continua à détenir les fonctions dirigentes dans 

la ville.

DESPRE LEGATURILE DINTRE RĂSCULAŢII SECUI 

ŞI DINTRE SAŞI IN 1562* 

Lucrările burgheze de istorie ce se ocupau de marea răscoală secuiască 

din anul 1562 abia au atins problema legăturilor dintre răsculaţi şi saşi. E 

adevărat că izvoarele amintesc destul de rar despre înfiriparea acestor relaţii, 

dar datele ce ne stau la dispoziţie, cu toate lacunele lor, ne prezintă 

un aspect al răscoalei, interesant din punct de vedere istoric şi ne ajută 

în clarificarea unor probleme legate de mişcarea maselor populare secuieşti 

care au ridicat armele împotriva asupririi feudale. 

Cu descrierea răscoalei secuieşti din 1562, s-a ocupat dintre saşi Kristian 

Schaeseus (1540—1585) în cronica sa versificată, scrisă în limba 

latină: „Ruinae Pannonicae" (Căderea Panoniei), care respectă adevărul 

istoric şi aminteşte şi de raporturile săseşti ale răscoalei. In cea de a doua 

jumătate a secolului următor, istoria răscoalei este prezentată de Mathias 

Miles în lucrarea sa „Siebenburgischer Wurg-Engel", bazată în întregime 

pe manuscrisul lui Schaeseus, dar pe care îl completează cu o serie de 

date în unele locuri. Cu toate că cele două texte corespund aproape perfect 

atît prin conţinut, cît şi prin ordinea ideilor, totuşi compararea lor este 

folositoare. 

Acel capitol al cronicii lui Schaeseus care se ocupă de răscoala din 

1562 şi care este mai amănunţit şi mai demn de încredere decît însemnările 

din celelalte izvoare săseşti cu caracter narativ, a fost editat în traducere 

maghiară abia în anul 1955 1 . Publicarea acestui text are o mare 

însemnătate şi prin faptul că lămureşte unele probleme, care pînă acum, 

din cauza inexactităţii sau a denaturării intenţionate din partea lui Miles, 

nu erau clarificate.. Astfel, spre deosebire de Miles, Schaeseus precizează 

că răsculaţii secui au intrat în legături directe, nemijlocite, cu masele 

săseşti: 

„De asemenea, adeseori au trimis soli prin oraşele săseşti, 

unde îndemnau la luptă masele de rînd, dornice de libertate: 

să se mişte şi ei, să li se asocieze, căci lovitura ce s-a dat poporului 

vecin arată că şi pe ei îi poate ajunge una asemănă- 


1. Gereb Lâszlo, A hazai osztălyharcok irodalma 1525—1660 (Bibliografia luptei de 

clasă din patria noastră. 1525—1660), Budapesta, 1955, p. 101—106.

toare. Le spuneau că de nu se vor ridica cu armele acuma, de 

îndată, în acelaşi gînd, împotriva îndrăznelii ucigaşilor, atunci 

pe bună dreptate îşi va plînge mai tîrziu neamul săsesc soarta 

amară şi tristă, dacă va trebui să îndure la fel îngîmfarea nobilimii 

trufaşe, care provoacă ura" 2 

Deci răsculaţii secui au căutat să atragă atenţia maselor săseşti asupra 

faptului că duşmanul lor comun, nobilimea, primejduieşte şi privilegiile 

neamului săsesc, pe care le poate ciunti tot aşa cum a ciuntit deja 

drepturile de libertate ale poporului secui. Singura formă de apărare este 

împotrivirea cu arma în mină. (Schaeseus numeşte în mod corect nobilimea 

drept duşman, cît timp Miles, din neglijenţă sau intenţionat, foloseşte 

în acest loc termenul de „maghiari" („Ungern") 3 . 

In izvoarele ardelene găsim doar în mod sporadic referiri la atitudinea 

maselor săseşti. Insă Ioan Belsius, „umanist maghiar" 4 , om de încredere 

al Habsburgilor, care trăia la curtea Moldovei în anturajul lui Despot- 

Vodă, scria într-o scrisoare adresată lui Ferdinand (datată din 6 iunie 

1562) „despre rebeliunile saşilor" (de rebellione Saxonum) şi despre străduinţele 

secuilor, a căror veste a ajuns în Moldova prin 18 mai. 5 

într-un 

alt loc al scrisorii sale 6 , precum şi într-un alt raport 7 

el scrie despre posibilitatea 

unui atac simultan din partea secuilor, saşilor şi al trupelor 

împărăteşti. Natural, pe Belsius şi curtea Moldovei îi interesa această problemă 

numai din punct de vedere politic şi strategic, din punctul de vedere 

al partidei Habsburgilor, care era împotriva lui Ioan Sigismund. 

Belsius a exagerat în mod evident atunci cînd a declarat în scrisoarea 

amintită, că toate oraşele ardelene şi că întreaga secuime s-a ridicat împotriva 

lui (omnes enim Transsylvanicae vrbes a filio Regis defecisse et 

totam Sieuliam... in dictum îilium Regis Ioannis conuertisse) 8 . Cu toate 

exagerările însă, rapoartele lui Belsius, pentru care el culegea informaţii 

de la delegaţi ce au trecut prin Ardeal sau de la ardelenii sosiţi în Moldova, 

nu sînt pe deplin lipsite de temei. După cum vom vedea, şi alte 

izvoare ne permit să presupunem că atitudinea maselor săseşti din oraşe 

şi sate faţă de răsculaţii secui nu era atît de hotărîtă şi de conştientă ca 

atitudinea păturii conducătoare a oraşelor săseşti şi mai ales a sfatului 

oraşului Sibiu. 

Trimişii răsculaţilor secui au vizitat şi pe conducătorii („Obrigkeitt") 

oraşelor săseşti 9 . La început au dus tratative cu mai marii oraşelor Mediaş, 

Sighişoara şi Braşov. In decursul acestor tratative solia secuiască se 

referea la faptul că saşii au oraşe mari, cetăţi puternice, au bani mulţi 

şi multe alte bunuri, deci dacă ar lua cu curaj armele în mîini „pentru liber- 

2. Loc. cit. pag. 101. (Sublinierea mea). 

3. Miles Mathias, Siebenburgischer Wurg-Engel, p. 87. 

4. Veress Endre îl numeşte oe „Ioannes Belsius Eperiesinus" drept un eminent umanist 

maghiar: Veress, Documente.... I, p:223. Tnsă stilul său latin este atît de 

complicat, încît abia se poate înţelege sensul rapoartelor sale. 

5. Hurmuzachi, II, nr. 34, p. 424. 

6. Loc. cit., p. 426- 

7. Loc. cit., nr 396, p. 432. 

8 Loc. cit., nr. 394, p. 423.

tatea patriei" (vor die Freyheit des Vatterlandes), lupta lor ar fi, cu siguranţă, 

încununată de succes 10 . Rîndurile lui Schaeseus ne prezintă în 

mod convingător atitudinea conducătorilor oraşelor săseşti faţă de răsculaţii 

secui: 

.,I-au întrebat: Cine-i conducătorul luptei începute? Cine 

sprijină tabăra răsculaţilor? — Ei au răspuns că: Dumneizeu le 

este apărător, el le conduce oastea, căci ei îşi vreau vechea libertate 

şi vechile legi, iar dacă nu pot realiza aceasta, atunci 

las' să piară, dar măcar cu glorie"". 

Deci conducerea oraşelor săseşti, după cum era si natural, dată fiind 

situaţia sa de clasă, de la bun început privea cu neîncredere, ba chiar cu 

duşmănie mişcarea, cutezătoarea hotărîre a secuilor de rînd şi voia să 

afle ce forţe stau în spatele acestei mişcări. 

Conducerea oraşelor ducea tratativele pe un ton blînd, prietenos, temîndu-se 

ca nu cumva răsculaţii să atace satele săseşti 12 . 

în cele din urmă conducătorii oraşelor săseşti au declarat că răsculaţii 

pot primi răspuns definitiv, în numele întregii comunităţi săseşti, 

numai din partea magistratului oraşului Sibiu, care este deopotrivă interesat 

in această chestiune 13 . 

In contradicţie cu alte izvoare săseşti, Schaeseus condamnă conducerea 

oraşelor săseşti pentru răspunsul său evaziv: 

„Solul trebui să pornească la drum ducînd un asemenea 

răspuns şiret. Prin cuvinte înşelătoare ei au lăsat chestiunea 

nereznlvată, iar între timp urmăreau unde se va ajunge, cum 

se va sfîrşi totul 14 . 

Datele furnizate de izvoarele cu caracter narativ sînt completate de o 

însemnare scrisă în acele timpuri în cartea de socoteli a oraşului Sibiu 

şi de cîteva documente (din păcate foarte puţine). Acestea semnalează 

unele momente ale relaţiilor dintre secuii răsculaţi si saşi. 

Oraşele săseşti, în special conducerea oraşului Sighişoara, ca cel mai 

apropiat de locul răscoalei, s-au grăbit să trimită rapoarte centrului din 

Sibiu despre desfăşurarea mişcării. La 9 mai, magistratul din Sibiu a trimis 

un curier la [udele regesc din Cluj, Peter Haller, pentru a-i comunica 

izbucnirea răscoalei secuieşti (Siculos surrexisse et tumultuari), a cărei 

veste fusese adusă de către trimisul magistratului din Sighişoara, un giuvaergiu 

cu numele de Gergely' 5 . După spusele cronicarului sas Mihail 

Siegler, răscoala secuilor a început la întîi aprilie 16 . După toate probabi- 

9. Miles, op. cil., p. 87. 

10. Loc. cit., Schaeseus, Pannonia romlăsa (Căderea Panoniei); Vezi: Qereb Lâszlo, 

op. cit., p. 101—102. 

11. Schaeseus. op. cit., p. 102. 

12. Miles, op. cit., p. 87; Chronica Civitatis Schaesburgensis; Vezi: Kemeny .1.. Deutsche 

Fundgruben, II, p. 93. 

13. Schae6eus, op. cit., p. 102, Vezi Miles, op. cit., p. 87. 

14. Schaeseus, op, cit., p. 102. 

15. Diplomatarul Secuiesc (Szekely Okleveltăr). II, nr. 335. p. 160 (De aci înainte D.S.) 

16. Michael Siegler, Chronologiae Rerum Hungaricarum, Transylvanicarum.; Vezi: Bel 

Mathias, Adparatus . . . Posonii, 1735, p. 85.

lităţile, insă, magistratul din Sibiu a primit anunţul de la Sighişoara probabil 

prin 9 mai, pe care 1-a şi transmis in grabă judelui regesc. Aceasta 

înseamnă că masele secuieşti au trecut pe lingă Sighişoara, probabil în 

primele zile ale lunii mai, îndreptîndu-se spre tabăra lor principală de la 

Hoghileag pe Tîrnava Mare. Altfel magistratul Sighişoarei ar fi anunţat 

mai de vreme Sibiul despre acest lucru. Trebuie că vestea răscoalei a înspăimîntat 

pe conducătorii oraşului Sîbiu, căci au dat imediat ordine în 

vederea apărării oraşului şi au trimis şi lui Peter Haller un raport în acest 

sens ( forte populo nostro iam emisso expedito opus haberemus 

domi.. .") 1 7 . 

Incepînd de la această dată, magistratul Sibiului a trăit săptămîni 

pline de nelinişte. înainte de toate a căutat să se informeze asupra răscoalei. 

La 10 şi din nou, la 18 mai a trimis emisari la Sighişoara, în 

apropierea căreia era principala tabără a răsculaţilor, pentru a le afla scopurile 

(quo tendant quidue incipiant tumultuantes Siculi) 18 . Pe lingă problemele 

amintite, care interesau conducerile oraşelor săseşti, magistratul 

Sibiului, în calitatea de organ conducător al întregii universităţi săseşti, 

dorea desigur să afle şi care este comportarea răsculaţilor secui faţă de 

oraşele săseşti. E foarte probabil că-i interesa şi răsunetul răscoalei în 

masele săseşti din provincie. 

Deci magistratul din Sibiu căuta încă să se informeze asupra răscoalei, 

dar în acelaşi timo a luat în modul cel mai hotărît atitudine împotriva 

ei, făcînd tot posibilul să izoleze pe saşi de secuii răsculaţi şi indemnindu-i 

la supunere faţă de puterea de stat. La 14 mai, scaunele săseşti 

superioare au fost vizitate de emisari ai Sibiului, care le-a comunicat 

ordinul lui Ioan Sigismund de a prinde şi duce în faţa domnului pe secuii 

trimişi la ei cu scopul de a-i aţîţa la răscoală 19 . A doua zi, din nou a fost 

trimis un curier la Peter Haller, tot „racione Siculorum Tumultuantium" 20 . 

Intre timp, magistratul oraşului Bistriţa raporta Sibiului că răsculaţii 

secui, referindu-se la tratativele anterioare de la Sibiu, au cerut bîstriţenilor 

să li se alăture. Magistratul oraşului Sibiu le-a răspuns la 17 mai 

printr-o scrisoare pătrunsă de o evidentă nervozitate. In această scrisoare 

se declară că pe la Sibiu nu a fost încă nici o delegaţie secuiască şi dacă 

ar trece pe acolo atunci magistratul din Sibiu s-ar conforma ordinului 

principelui, pe care desigur 1-a primit şi Bistriţa. In continuare se amintea 

bistriţenilor că ţara are o conducere căreia sînt datori să i se supună, 

pe cînd răscoala este făcută împotriva puterii de stat şi a voinţei dumnezeeşti. 

Dacă s-ar mai prezenta la Bistriţa trimişi ai secuilor, să procedeze 

conform ordinului principelui 21 , adică să-i aresteze şi să-i ducă în faţa 

principelui. 

însuşi magistratul oraşului Sibiu voia să dea în această privinţă un 

bun exemplu. La 26 mai i-a adresat lui Ioan Sigismund o scrisoare, in 

care i se raportează că la Sibiu a sosit o delegaţie secuiască (Antalfy 

17. D. S. II, nr. 335, p. 160. 

18. Loc. cit., p. 160. 

19. Loc. cit., p. 160. 

20. Loc. cit., p. 160. 

21. D. S. III, nr. 636, pp. 319—320

Mâtyâs de la Odorhei, Ember Jânos din Ciue şi Kovâcs Gyorgy din scaunul 

Sepsi). Răsculaţii cereau conducerii din Sibiu să trimită în tabăra lor o 

delegaţie pentru a duce tratative 22 . Despre acest lucru scrie şi Siegler, 

luîndu-se după această însemnare din cartea de socoteli şi notînd că secuii 

cereau să li se trimită doi senatori din Sibiu. Deci Siegler cunoştea bine 

treburile interne ale oraşului, totuşi datele lui care se referă nemijlocit la 

răscoala secuilor au foarte multe lacune, ba sînt chiar greşite 23 . Magistratul 

din Sibiu a arestat pe trimişii secuilor şi punîndu-i în lanţuri i-a trimis 

lui Ioan Sigismund 24 . (După spusele lui Bethlen F'arkas, principele le-a redat 

libertatea, însărcinîndu-i să se întoarcă în tabără pentru a-i convinge pe 

răsculaţi să depună armele) 25 . 

Unele izvoare amintesc că răsculaţii secui au încercat şi prin ameninţări 

să-i determine pe saşi să se alăture răscoalei. De exemplu Siegler 

scrie: „Secuii trimit soli in oraşele şi scaunele săseşti, fac cunoscută cauza 

răscoalei şi ameninţă că vor distruge totul, fără a cruţa, nici femeile, nici 

copii, dacă saşii nu li se vor alătura cu trupele lor şi nu vor începe lupta 

pentru recîştigarea privilegiilor" 26 . (Şi alte izvoare amintesc atitudinea 

ameninţătoare a secuilor) 27 . 

însemnările pe anul 1562 din cartea de socoteli de la Sibiu întăresc 

această afirmaţie. La 27 mai magistratul din Sibiu a trimis la Cluj, la 

Peter Haller, un delegat cu ştirea că după cele comunicate de magistratul 

din Sighişoara răsculaţii le-au cerut ajutoare 28 . Această cerere trebuie că 

a fost făcută pe un ton ameninţător, căci după părerea magistratului din 

Sibiu, această problemă trebuia discutată cu principele, ca nu cumva secuii 

să-i atace pe sighişoreni. (Sighişoara, singură, n-a încercat să lupte 

împotriva secuilor. După cronica din Sighişoara a lui Goebel şi Wachsmann, 

Ioan Sigismund sosind în acest oraş după înfrîngerea răscoalei, a cerut, 

foarte supărat, socoteală sighişorenilor pentru faptul că nu s-au opus duşmanilor 

lui, secuilor răsculaţi. Insă după ce i s-au înmînat cheile oraşuluş 

a intrat îmbunat în Sighişoara) 29 . 

La 3 iunie, Ioan Sigismund, care se afla la Turda (locul de adunare 

al armatelor princiare), a fost înştiinţat de către magistratul din Sibiu 

că secuii au cerut „cu îngrozitoare ameninţări", trupe de ajutor de la conducerea 

scaunului Cohalmului (a dominis Rupensibus) 30 . 

Se poate presupune că Reghinul a fost atacat la sfîrşitul lunii mai de 

către trupele secuieşti ce-şi aveau tabăra lingă Tirgul Mureş tocmai pen- 

22. D. S. II, p. 161. 

23. Siegler Mihăly, Magyarorszâg, F.rdely es a szomszedos iartomănyok kronologiâja. 

(Cronologia Ungariei, Transilvaniei şi a ţinuturilor învecinate). Vezi: Gereb L. op. cit., 

p. 100; Bel Mathias, op. cit., p. 86 (De exemplu după el, Maylâth s-a retras la 

Odorhei. In realitate el s-a retras la Tîrgul Mureş). 

24. Siegler M., op. cit., p. 99. 

25. Bethlen W., Historia de rebus Transsylvanicis, Cibinii 1782, II, p. 20. 

26. Siegler, op. cit., Vezi: Bel Mathias, Adoaratus, p. 86. 

27. Bethlen W., op. cit., II. p. 20; Siegler. oo. cit., Vezi: Bel Mathias, op. cil., p 86. 

28. D. S., II. p. 161. 

29. Kemenv J., Deutsche Fundgruben, II, p. 93. 

30. D. S., 'II, p. 161.

\ 

tru a exercita şi in acest fel o presiune asupra saşilor, adică pentru a-i 

obliga să li se alăture. 

Cartea de socoteli face, prin însemnarea sa din 11 iunie, mărturie 

despre pregătirea oraşelor săseşti pentru lupta împotriva răsculaţilor. Magistratul 

de la Sibiu a trimis un delegat la Mediaş şi Sighişoara „racione 

Siculorum", comunicînd că principele adună oaste şi judele scăunal 

s-a şi alăturat acesteia 31 . 

Oraşele săseşti au contribuit şi cu bani la cheltuielile militare ale 

principelui. Peter Haller, care şi el se găsea deja la Turda (locul de adunare 

al oastei principelului), a eliberat, la 8 iunie o chitanţă pentru suma 

de aproximativ 500 florini, primită din partea oraşului Bistriţa pentru 

trupele de mercenari ale princepelui 32 . 

Prin această participare a saşilor la pregătirile de luptă se poate explica 

şi faptul că pentru perioada înfrîngerii răscoalei tocmai în izvoarele 

săseşti găsim cele mai multe date. După mult citatul Schaeseus: 

„Acestea se întimplară în timpul cînd soarele se mişca pe 

partea cea mai de sus a boitei cereşti şi, prăjind lumea de jur 

împrejur dădea ghies ţăranului" 33 . 

Miles (se poate că bazat numai pe cele scrise de Schaeseus şi pe 

cunoştinţele sale de astronomie), fixează data bătăliei hotărîtoare pentru 

22 iunie 34 . (Insă la 20 iunie, adunarea de la Sighişoara a dietei ce trebuia 

să se ocupe de lichidarea răscoalei, începuse deja, ceea ce înseamnă 

că ultima lupta nu mai era de fel bătălia decisivă, ci însemna măcelărirea 

sau prinderea maselor demoralizate de secui). 

Cu toate că imaginea, furnizată de izvoare, asupra relaţiilor dintre 

secuii răsculaţi şi saşi este schematică şi plină de lacune, totuşi este suficientă 

ca să încercăm a trage unele concluzii. 

Marea răscoală secuiască din 1562 a fost în fond ultima încercare 

exasperată de împotrivire faţă de clasa conducătoare feudală „a ţărănimii 

secuieşti, privată de drepturile sale, distrusă econorniceşte şi pornită pe 

calea deplinei îniobăgiri. (O mare parte a răsculaţilor erau ţărani liberi). 

Urmările înfrîngerii răscoalei au scos în evidenţă motivele care i-au determinat 

pe secui să pornească la luptă pe viaţă şi pe moarte. 

Ţăranii secui, răsculaţi pentru a-şi apăra vechile drepturi de libertate, 

în momentele critice nu au căutat sprijin la iobagii din comitate, 

faţă de care nu simţeau, ca şi în 1437 sau 1514, nici un fel de apropiere, 

ci s-au adresat celuilalt popor privilegiat, saşilor, care — în urma dezvoltării 

lor specifice — şi-au păstrat privilegiile mult mai bine decît 

secuimea. 

Principalul scop „diplomatic şi tactic" al secuilor răsculaţi era alianţa 

cu saşii. Ei sperau că, pentru a-şi apăra privilegiile, saşii, care dispuneau 

de mari forţe materiale, Ii se vor alătura. Răsculaţii au şi făcut tot po- 

31. Loc. cit. 

32. Arhiva oraşului Bistriţa, 43/1562. 

33. Schaeseus, op. cit., p. 104. 

34. Miles, op. cit., p. 87.

sibilul pentru realizarea acestui scop. Ei căutau: 1) Să ciştige sprijinul 

maselor săseşti. 2) Să convingă pe conducătorii oraşelor săseşti de necesitatea 

luptei comune. 3) Să obţină alianţă prin ameninţări. In cele din 

urmă răsculaţii au folosit într-o oarecare măsură şi forţa. Desigur nu întîmplarea 

a făcut ca răsculaţii să-şi aleagă Hoghileagul, o regiune locuită 

de saşi, drept loc pentru principala lor tabără. Prin aceasta ei puteau exercita 

o oarecare presiune asupra regiunilor săseşti vecine cu secuimea, şi 

mai ales asupra Sighişoarei, a cărei legături economice cu secuii nu erau 

lipsite de importanţă în această perioadă 35 . S-ar putea ca şi atacul asupra 

Reghinului să fi fost în legătură cu scopurile tactice ale răsculaţilor. 

încercările răsculaţilor secui de a găsi un aliat au rămas însă fără nici 

un rezultat. Saşii, care, cu formele lor specifice de viaţă economică, se 

încadrau în mod organic în sistemul feudal, nu au acceptat această alianţă 

(între timp conducătorii lor au şi luat măsurile preventive necesare). 

Din conţinutul izvoarelor care amintesc de relaţiile dintre secuii răsculaţi 

şi oraşele săseşti, reiese diferenţa de nivel dintre cetăţeanul orăşean 

sas, mai instruit, prudent, cu un simţ pronunţat al realităţii, şi simplul 

ţăran secui, mai primitiv, lipsit de o perspectivă mai largă şi înclinat 

spre violenţă. Insă, nu se poate afirma că masele săseşti s-ar fi opus, în 

mod unitar, secuilor răsculaţi. Dimpotrivă, din izvoare reiese faptul că 

în timp ce conducerea oraşelor (mai ales a Sibiului) lua măsuri febrile 

şi, între timp, urmărea cu duşmănie mersul răscoalei, masele săseşti 

priveau cu simpatie eforturile poporului secui. Nu întîmplător populaţia 

săsească ,n-a pornit nicăieri în mod voluntar să lupte împotriva secuilor, 

nici măcar în perioada înfrîngerii răscoalei. Desigur că Schaeseus, umanist 

în adevăratul înţeles al cuvîntului, atît prin faptul că se pricepea la 

versificarea clasică, cît şi pentru simpatia şi obiectivitatea cu care a urmărit 

soarta răscoalei, nu a exprimat numai părerile sale subiective, ci 

şi părerile multor saşi ardeleni contemporani lui. 

CSELENYI BÉLA 

Catedra de istoria R.P.R. 


35. Vezi: Schaeseus, op. cit., p. 105.

ARON FLORIAN 

(1805- 1887) 

După Qheorghe Lazăr, Aron Rlorian este dascălul ardelean de seamă 

care trece Carpaţii şi dă un nou şi puternic impuls învăţământului din 

Ţara Romînească. Sub acest raport, el poate fi considerat ca cel mai 

vrednic continuator al operei de luminare a neamului întreprinsă cu atîta 

căldură, sinceritate şi devotament de Lazăr. 

Aron Florian s-a născut în satul Rod din părţile Sibiului, în anul 

1805. Era din aceleaşi părţi de loc ca şi Lazăr, a cărui exemplu îl va 

urma. Şcoala a făcut-o la Sibiu, Blaj şi Pesta, fiind unul din elevii şi 

studenţii cei mai sîrguincioşi la studiu. Ca element dintins, ca şi Lazăr, 

Aron Florian a atras atenţia marelui logofăt Dinicu Golescu din Ţara 

Romînească, care se gândi să-1 ducă dascăl la şcoala de pe moşia sa. Din 

cauza sentimentelor şi ideilor sale, ca şi din cauza împrejurărilor nefavorabile 

din Ardeal, ascultând de Îndemnul conştiinţei sale şi de chemarea 

lui Dinicu Golescu, Aron Florian trecu din Ardeal în Ţara Românească, 

unde, dobândind şi împămîntenirea, îşi va petrece cea mai mare 

parte a vieţii şi unde, în 1887, la 90 de ani, va şi muri. Ardealul nu va fi 

însă uitat. Fiu al celor două patrii, Aron Florian va căuta scăpare şi 

adăpost cînd în una, cînd în cealaltă, atunci cînd împrejurările îl vor 

sili s-o facă. 

Ca fugit de sub o urmărire continuă, — şi, din nenorocire, lucrurile 

stăteau astfel — Aron Florian va fi cunoscut multă vreme ân Ţara 

Romînească sub numele de Aaron, ca nume de familie (cu grafia Aron 

sau Aaron) şi nu sub numele de Floriatij cum era in realitate 1 . Semnătura 

lui: ,,F. Aaron", in acte sau lucrări, a indus pe unii ân eroare, crezînd 

acest nume ca cel adevărat. In Ardeal, Aron Florian nu semnează 

niciodată alt fel decît cu numele lui adevărat de familie: Florian. 

Aron Florian şi-a desfăşurat activitatea între anii 1826—1871, adică 

în perioada descompunerii feudalismului şi a afirmării noului mod de 

1 

Matricola botezaţilor din Rod, registrul căsătoriţilor (pe 1814—1865) şi necrologul 

familiei, la moartea lui Aron Florian, confirmă pe deplin acest fapt. Printre cei dinţii 

care restabilesc adevăratul nume a lui A. Florian este şi D. Şt. Petruţiu (Aron Florian 

şi orientarea literară a „Telegrafului Romîn", în rev. „Gind Rominesc", 1933, p. 17).

producţie, capitalist, în perioada în care burghezia porneşte lupta pentru 

răsturnarea regimului feudal şi pentru preluarea puterii politice din mîinile 

boierimii. Trăind şi muncind în această vreme, Aron Florian este 

astfel martorul unora din cele mai însemnate evenimente din secolul al 

XlX-lea din istoria modernă a tării noastre: Pacea de la Adrianopol 

(1829), Regulamentul Organic (1831—1832), Revoluţia din 1848, Unirea 

Principatelor (1859), Legea rurală (1864), Războiul'pentru Independenţă 

(1877), etc, evenimente care se vor reflecta în munca şi opera sa. 

Pfin ideile sale social-politice, Aron Florian se apropie în mare măsură 

de ideile burgheziei înaintate din Ţara Romînească, ale acelei burghezii 

care luptă pentru desfiinţarea iobăgiei şi împroprietărirea ţăranilor, 

pentru luminarea lor prin învăţătură, prin cultură. Pe tărîmul dezvoltării 

învăţămîntului, al culturii şi ştiinţei, Aron Florian stă alături de 

Gheorghe Lazăr, Eliade Rădulescu, Petru Poenaru, Eftimie Murgu, Ion 

Maiorescu, Kogălniceanu, etc. 

1. Activitatea didactică 

Aron Florian şi-a început cariera de profesor la şcoala din Goleşfi- 

Muscel, în 1826, unde a funcţionat atît ca dascăl sau învăţător, cît şi ca 

director sau „seolarh". Din „înştiinţarea" pe care o adresează părinţilor 

şi elevilor, la deschiderea şcolii, aflăm înţelegerea intervenită între el şi 

Dinicu Golescu, studiile şi funcţiile lui: didactică şi administrativă. In 

„înştiinţarea" lui, Aron Florian spune: „isprăvind cursurile învăţăturilor 

în limba latinească la crăiască Universitate din Pesta, întărit cu testimoniurile 

profesorilor şi ca un neaoş romîn, avînd ştiinţă în limba romînească, 

învoindu-mă cu d-lui boerul Dinicu Golescu, m-am orînduit 

învăţător"" 2 . 

La şcoala din Goleşti, Aron Florian organiză două cursuri: unul 

„gimnazicesc" şi unul „filosoficesc", pentru băieţi şi fete, cursuri la care 

se preda, între altele, „limba romînească, latinească şi italienească". La 

aceste cursuri, adaugă „înştiinţarea" lui Dinicu Golescu, „pot merge 

fiii nobleţii, ai norodului şi măcar şi robi, pămînteni şi streini" 3 . 

Apropierea dintre Aron Florian şi Dinicu Golescu, caracterul şcolii, 

starea socială a elevilor — „fii ai norodului şi măcar şi robi", alături 

„de fiii nobleţii" — sînt fapte foarte semnificative. Ele ne arată ideile 

lor, adînc şi sincer umane, îndreptate spre un anumit scop; ne arată năzuinţele, 

aspiraţiile şi lupta lor în vederea deşteptării şi ridicării, prin 

lumina şcolii, a poporului şerbit şi înrobit de putreda boierime a ţării. 

Spre a dobîndi încrederea părinţilor şi elevilor, spre a determina pe 

părinţi să-şi înscrie copiii la şcoală, iar pe elevi să vină la şcoală, Aron 

Florian aduce în „înştiinţarea" sa şi garanţiile necesare: studiile sale, 

origina şi ştiinţa sa „în limba romînească" şi metoda sa de muncă cu 

şcolarii. „Strădania mea cea mai mare va fi — spune Aron Florian —• 

2 

3 

C. Golescu, însemnare a călătoriei mele, Bucureşti, 1915, p. XIII. 

C. Golescu, op. cit., p. XIII.

ca după sistema scolasticească a altor înalte şcoli, să întrebuinţez toate 

acelea care întipăresc în minţile tinerilor dreapta creştere, iubirea adevărului 

şi propăşirea spre fericirea virtuţii". 

La şcoala din Goleşti, Aron Florian a stat vreo 4 ani: din 1826 

pînă în 1830. La 31 martie 1830, făcea examenul de sîîrşit de an. De 

aici el trecu, în cursul aceluiaşi an, la Craiova ca „profesor de istorie 

universală, supleant de ritorică şi inspector al şcolii centrale", unde nu 

stătu decît doi ani. Bariţ, prietenul lui, ne spune că Alexandru Ghica, 

domnul regulamentar, 1-a. luat pe Aron Florian de la bătrînul logofăt 

Dinicu Golescu, fără voia lui şi 1-a dus la Craiova pentru înfiinţarea colegiului 

de aici 4 . Conform prevederilor Regulamentului Organic, urmau 

să se înfiinţeze o serie de şcoli în tot principatul şi, în primul rînd, gimnazii 

în centrele mai importante cum era, Craiova. Dar afirmaţia lui 

Bariţ nu o putem considera valabilă decît probabil pentru mutarea lui 

din Craiova la Bucureşti şi nici aceasta în calitatea sa de domn, deoarece 

Alexandru Ghica ocupă tronul Ţării Româneşti abia în 1834. Oricum 

ar sta lucrurile, un fapt este cert: rezultatele obţinute, munca şi 

priceperea lui l-au impus atenţiei domnitorului. In august 1833, Aron 

Florian este profesor la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti 5 , iar prin iulie 

1832 el mai era încă la Craiova. 

Ca profesor la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti, Aron Florian predă 

tot istoria universală, la clasele V şi VI, umaniore. In 1847 este numit, 

alături de Laurian şi I. Maiorescu, revizor şcolar al şcolilor din judeţele: 

Ilfov, Dîmboviţa, Muscel, Argeş, Olt şi Teleorman 6 . In anul următor, 

însă, 1848, Aron Florian este scos din învăţămînt împreună cu alţi 

dascăli ardeleni, pentru că a luat parte la revoluţie şi urmărit. „Departamentul 

[Credinţei], spune documentul, luînd în consideraţie îndeletnicirile 

ce-au avut profesorii de prin şcolile principatului, s-a văzut că profesorii 

ce prin alăturata listă se însemnează, aflîndu-se Transilvăneni, în 

loc să se mărginească a preda şcolarilor moralul şi învăţăturile trebuincioase, 

s-au abătut din datorii cu luare de parte la cauza revoluţiei, întrebuinţînd 

propaganda; prin urmare, Departamentul pentru o asemenea 

faptă ce a adus turburări îndeobşte, chibzuieşte a se îndepărta din posturile 

ce au ocupat aceşti profesori şi a se orîndui în locu-le Romîni pămînteni... 

care să nu poată fi abătuţi din creştineasca datorie a omului" 7 . 

In urma înnăbuşirii revoluţiei, Aron Florian trece în Ardeal, la Sibiu. 

Aici, după înfiinţarea „Comitetului Naţional Romîn", pe care ţărănimea 

începe a-1 considera ca pe un „guvern romînesc", atunci cînd la acest 

Comitet sau „guvern" încep să curgă tot mai mult suplicile celor asupriţi 

spre a li se face dreptate, cînd îndatoririle Comitetului creşteau din 

zi în zi, iar unii dintre membrii lui erau ocupaţi cu tot felul de atribuţiuni 

şi trebuiau să alerge în toate părţile, „Comitetul Naţional Romîn", spre 

4 

5 

6 

7 

Gh. Bariţ, Părţi alese din Istoria Transilvaniei, voi. II, Sibiu, 1890, p. 564. 

Şt. Pop. Colegiul Sf. Sava din Bucureşti, în Boabe de grlu, Bucureşti 1933, p. 399 

V. A. Ureche, Istoria Şcoalelor, voi. II, Bucureşti 1892, p. 317. 

Anul 1848, Documente, voi. V. p. 158—159

a face faţă sarcinilor, se văzu nevoit să ceară ajutor. Astfel, Comitetul 

ceru de îndată ajutorul lui Aron Florian, sosit de curînd din Ţara Romînească, 

foarte cunoscut în rîndurile luptătorilor ardeleni, a lui Bariţ, 

Gavril Munteanu, David. Almăşanu şi al altora. 

Din acest moment, Aron Florian ia parte activă, cu rol conducător, 

la revoluţia romînilor din Ardeal. Chiar de la începutul lunii octombrie 

el semnează, în calitate de secretar, alături de Bărnuţiu, preşedinte, ordinile, 

dispoziţiunile şi instrucţiunile date de „Comitetul Naţiunii Romîne" 

prefecţilor şi tribunilor legiunilor. 

După ocuparea Sibiului de trupele generalului Bem (11 martie 1849), 

odată cu ceilalţi membrii ai Comitetului, Aron Florian, pe la Turnu-Roşu, 

e nevoit să treacă în Ţara Romînească, de unde fugise. Aici, spre sfîrşitul 

lunii martie, este arestat. După un arest de mai multe săptămîni, 

pus în libertate, prin Bucovina, se întoarce din nou la Sibiu. 

Odată intrat în viitoarea luptelor revoluţionare din Ardeal, Aron 

Florian nu încetă lupta pentru satisfacerea revendicărilor naţionale decît 

atunci cînd văzu că nimic nu mai este de făcut. In anul 1850, alături 

de Bărnuţiu, Iancu, Sever şi alţii, îl vedem trimis in delegaţie la Viena, 

iar mai apoi, împreună cu I. Maiorescu lucrează la întocmirea raportului 

lui Iancu, Balint şi Sever. 

După terminarea revoluţiei din Ardeal şi a tuturor acţiunilor întreprinse 

în legătură cu ea, Aron Florian fu numit redactor al gazetei „Telegraful 

Romîn", pe la sfîrşitul lunii decembrie 1852. Aici nu stătu însă 

decît cîteva luni: ianuarie—martie (1853), cînd apoi plecă la Viena ca 

redactor al „Foii legilor imperiale" (1853—1856). 

In anul 1856 Aron Florian e chemat din nou în Ţara Romînească: 

mai întîi ca profesor la Colegiul Sf. Sava, devenit Academie — unde 

predă istoria universală Ia clasa VIII, apoi în urmă, în 1864—1865, ca 

profesor de istorie universală la Facultatea de Litere şi Filozofie din 

Bucureşti, facultate recent înfiinţată. 

Aron Florian ajunge astfel cel dinţii profesor de istorie universală 

de la Universitatea din Bucureşti. Lui i-a urmat Petre Cernătescu, iar 

acestuia uriaşa personalitate a lui Nicolaie Iorga. 

In calitatea sa de revizor şcolar, de director al Aşezămintelor Brîncoveneşti, 

de consilier superior şi permanent al ministerului, etc, Aron 

Florian a purtat o deosebită grije organizării şi reorganizării învăţămîntului, 

înfiinţării de şcoli gratuite. La îndemnul şi stăruinţele sale, o 

serie de aşezăminte religioase au fost transformate în şcoli, pentru că, 

spunea Aron Florian: „oricît de lăudabile au fost scopurile ce le-au 

avut fericiţii fondatori, trebuinţele de acum ale ţării... cer ca aceste fundaţiuni 

religioase ...să fie productive de foloase reale şi pentru ţară şi 

pentru societate" 8 , înîiinţîndu-se astfel şcoli în mai toate districtele cu 

proprietăţi ale Aşezămintelor. 

Pentru şcoa'ă, Aron Florian a întocmit programe, regulamente, 

proiecte de legi, etc. Dar acestea nu erau de ajuns. După părerea lui — 

8 

V. A. Ureche, Istoria şcoalelor, voi. III, Bucureşti, 1894, p. 190.

şi aceasta era problem.! fundamentală a şcolii din această vreme — întregul 

invăţămînt trebuia modificat, trebuia aşezat pe temelii noi, corespunzătoare. 

Pentru acest motiv, Aron Florian preconizează şi lupta pentru 

o reformă radicală a şcolii: „Cea dintîi pricină a şcoalei este —• 

scria el lui Bariţ — pentru o reformă... şi noi ne-am apucat cu o căldură 

nebunească de o reformă şcolară..." 9 . 

Grija lui Aron Florian pentru şcoală era mare. Gîndul că Adunarea 

Obştească a ţării nu se va preocupa de problemele şcolii ia noua sesiune 

(1844), îl cutremura. „Toate le trec cu vederea Adunării, scria el aceluiaşi 

prieten, toate le iert, dar de nu vor apuca şcolile în rnînă, apoi osîndă, 

blestem, anatemă" 10 . 

Aron Florian lupta sincer pentru luminarea poporului, pentru înfiinţarea 

de şcoli în toate districtele ţării, dar nu înţelege de ce Adunarea 

Obştească nu se grăbea s-o facă; el nu înţelegea că un atare lucru 

primejduia interesele de clasă ale boierimii reacţionare reprezentate de 

această Adunare. 

Un mare neajuns al învăţămîntului din această vreme îl constituia 

lipsa de manuale şcolare. Aron Florian, ca şi "Lazăr, Eliade şi alţii, căută 

să împlinească şi această lipsă, întocmind manuale de istorie, geografie 

şi morală, fără a uita un singur moment scopul pe care trebuia să-1 urmărească 

acestea. 

Educaţia tineretului era o altă lăture a învăţămîntului care preocupa 

într-un grad înalt pe Aron Florian. In spiritul anarhic ce domnia acum 

în rîndurile tineretului din şcoală el vedea o adevărată primejdie pentru 

viitorul ţării, deoarece aceşti elevi sînt cetăţenii de mîine ai ţării. Educaţiei 

trebuia să i se dea o nouă orientare, o nouă direcţie, un nou conţinut, 

deoarece, spunea el: „tinerimea noastră cea fără temere de d-zeu, 

fără ruşine de oameni, obrasnică şi desfrînată, ajungînd odată bărbaţi, 

vor da foc ţării de la toate căpătîiele" 11 . 

Preocupările educative-instructive ale lui Aron Florian nu s-au limitat 

însă numai la tineretul ţării, la „junimea" ei, ci ele au fost extinse 

— pe cit s-a putut — asupra poporului întreg, asupra ţării întregi. 

Şcoala mulţimii, de această dată, trebuia să fie gazeta. Aron Florian 

s-a folosit deci de gazetă, de presă, ca de un mijloc principal de educare 

şi cultivare a poporului. II găsim astfel colaborator la „Curierul Romînesc", 

la „Gazeta Teatrului Naţional", la „Gazeta Transilvaniei", la, 

„Foaia pentru minte, inimă şi literatură", etc. 

Dar, deoarece gazete erau acum, atît în prima jumătate a secolului 

al XIX-lea, cît şi în cea de a doua, puţine, iar munca de colaborator nu-1 

îndestula, Aron Florian hotărî să scoată el însuşi o gazetă. Scoase astfel 

mai întîi, în Ţara Romînească, „Muzeul Naţional" (februarie 1836 —f 

martie 1838), gazetă literară şi industrială, iar apoi, în Transilvania, îm-^ 

9 

Scrisoare către Bariţ, din ianuarie 1844, publicată de N. Bănescu în „Neamul 

Romînesc" an 1908, no. 93, pp. 1471—1472. 

10 Ibid. 

»' Ibid.

preună cu episcopul Andrei Şaguna, „Telegraful Romîn" (1853), gazetă 

politică, industrială, comercială şi literară. 

Scopul urmărit de Aron Florian prin înfiinţarea acestor gazete rezultă 

limpede din „Prenumeraţiunea" la „Telegraful Romîn" din 8 decembrie 

1852: „...am hotărît, scrie el, a da la lumină o gazetă care să 

contribuie la învăţătura şi folosul poporului romîn... la înaintarea şi dezvoltarea 

sa..." 12 . Aron Florian n-a încetat un moment ca în gazetele lui 

„să atingă şi să desbată", cu deosebire, „interesele şi trebuinţele de căpetenie 

ale poporului romîn...", să-1 convingă că numai prin îmbunătăţirea 

stării "sale poate ajunge la cultură şi fericire. 

Afirmaţia că Aron Florian s-a preocupat în mod deosebit de luminarea 

poporului nu este o afirmaţie goală: „Telegraful Romîn", în vederile 

lui A. Florian şi A. Şaguna, trebuia să fie Telegraful „popular", deci 

scris pentru popor, lucru neîngăduit de autorităţi 13 , iar în cuprinsul lui 

(în nr. 7—8) A. Florian se întreabă, printr-un articol: „Ce s-a scris si 

s-a tipărit pentru poporul romîn?" 

In afară de acestea, Aron Florian mai are meritul deosebit de a fi 

întemeiat, împreună cu Hill, cel dinţii ziar din Ţara Romînească, ziarul 

„Romînia". ~(1838), ziar ce purta, aşa cum observa I. C. Filitti, un titlu 

„deschizător de orizonturi". Din nenorocire însă, acest ziar a avut o 

viaţa scurtă: de abia un an. Motive de ordin material i-au oprit apariţia. 

Munca îndărătnică şi stăruitoare închinată şcolii in perioada de început 

a învăţămîntului din Ţara Romînească ca şi aceia Închinată deşteptării 

şi luminării poporului, muncă isvorită dintr-o sinceră şi caldă iubire 

pentru popor, face din Aron Florian una din figurile cele mai frumoase 

şi reprezentative din istoria învăţămîntului muntean şi-1 aşează, 

cu cinste, alături de cei mai de seamă întemeietori ai lui. 

Aron Florian, ca şi Qheorghe Lazăr, a fost un dascăl neostenit şi 

iubit al neamului său. 

2. Opera istorică 

Opera istorică a lui Aron Florian nu este prea vastă. După el au 

rămas relativ puţine lucrări; totuşi, în acel timp, ele au reprezentat foarte 

mult. Printre acestea amintim doar cîteva şi anume: „Idee repede de 

istoria Ţării Româneşti" (1835—1838), „Elemente de istoria lumii" (1845), 

„Manual de Istoria' Principatului Romîniei" (1839) şi „Patria, patriotul 

şi patriotismul", (apărută probabil, în prima sa ediţie, în anul 1843, iar 

in ultima în 1857). Această lucrare este un adevărat manual de educaţie 

cetăţenească atît pentru evenimentele din 1848, cit şi pentru cele din 

1859. O importanţă deosebită reprezintă şi „Cursul de istoria Romanilor" 

ţinut la Academie, păstrat numai în nişte însemnări. 

Unele din lucrările lui Aron Florian sînt lucrări de istorie universală 

iar altele de istorie naţională. 

12 

13 

„Telegraful Romîn", 1887, nr. 74. 

I. Lupaş, Contribuţiuni la istoria ziaristicii romîneşti ardelene, Sibiu, 1926, p. 78.

„Ideea repede de istoria Ţării Romîneşti" este o operă concepută în 

opt volume. Din acestea însă, din cauza lipsei de mijloace materiale, n-au 

putut apărea deoît trei. Apărută cu sprijinul oamenilor de bine, ea se 

adresa „acelor cetitori buni care vor să dobîndească o idee întreagă de 

întîmplările Ţării Romîneşti de la început pînă în zilele noastre" 14 . 

„Ideea repede de istoria Ţării Romîneşti" reprezintă astfel o merituoasă 

încercare a istoricului Aron Florian de a da publicului o sinteză; 

a istoriei Romînilor. Cu mai mult succes face el acest lucru în „Cursul' 

de istoria Romînilor". Aici, dorinţa istoricului de a îmbrăţişa evenimentele 

din cele trei ţări, de a face sinteza lor, de a se referi la toţi romînii, 

este tot atit de vădită şi tot atît de fierbinte. 

„Elementele de istoria lumii" — o lucrare aproximativ complectă 

pentru acea vreme — cuprinde o serie de date şi observaţii interesante 

şi juste. Astfel istoricul Aron Florian observă că „revoluţia franceză a 

fost un eveniment important care a schimbat faţa Europei şi mai pentru 

toată lumea a avut nişte urmări mari..."; că „desfiinţarea greutăţilor feudale, 

drepturilor şi privilegiilor nobleţii şi clerului reprezintă o mare prefacere..." 

15 . 

Expunerea evenimentelor istorice se face pe temeiul unei precise îrrw 

părţire în epoci, „împărţire cuminte şi foarte nouă" — observă N. Iorga.^ 

Istoria universală a fost împărţită în două părţi: în istoria vedhe şi nouă, 

fiecare cuprinzînd cîte şase perioade, iar istoria Romînilor în trei părţi: 

istoria veche, de mijloc şi nouă, cuprinzînd în total tot şase perioade. ; 

Prin aceasta, Aron Florian apare ca cel dintîi dintre istoricii vechi, 

care dă o periodizare precisă istoriei, nu însă şi ştiinţifică. 

Concepţia lui Aron Florian asupra istoriei este o concepţie idealistă. 

Fără să nege dezvoltarea omenirii, Aron Florian admite că această dezvoltare 

se face sub forma unei evoluţii lente şi continue. Pentru acest 

motiv o şi tratează în mod descriptiv. 

După Aron Florian „istoria lumii este o povestire... de evenimentele 

sau întîmplările şi faptele cele mai mari şi mai însemnate care au făcut 

schimbări asupra omenirii şi asupra pămîntului.. ." ie , iar „istoria Romînilor 

e o înfăţişare sau înşirare sistematică de toate evenimentele care au avut 

mai multă sau mai puţină influenţă asupra schimbării Romînilor..." 1 : 7 '. 

Ideea dezvoltării evolutive ' a lumii şi societăţii este o idee fundamentală 

în opera istorică a lui Aron Florian. Aceasta explică faptul că 

schimbarea, prefacerea, înaintarea neîntreruptă a societăţii este urmărită 

în mod consecvent. 

Dar, deşi Aron Florian observă că schimbarea şi prefacerea romînilor 

este supusă acelei „legi veşnice a lumii care nu lasă nimic şă ră- 

F. Aaron, Idee repede de istoria Principatului Tării Romîneşti, Bucureşti, 1838. 

1 4 

p. III. 

F. Aaron, Elemente de istoria lumii. Bucureşti, 1845, pp. 156—158. 

1 5 

Ibid., p. 5. 

16 

N. Iorga, Cursul de istoria Romînilor a lui A. Florian, Rev, Istorică, An.'1927, 

17 

(an. III), Nr. 7—8, pp. 256—272.

mină cum a fost..." 18 , totuşi el nu poate şi nici nu se străduieşte să cunoască 

şi să stabilească adevărata cauză a dezvoltării istorice — modul 

de obţinere a mijloacelor de trai necesare existenţei oamenilor, modul de 

producţie a bunurilor materiale. Lipsit de cunoaşterea legilor de dezvoltare 

a societăţii, de o concepţie ştiinţifică despre lume şi societate, Aron 

Florian atribuie in mod greşit dezvoltarea istorică „personalităţilor istorice, 

geniilor sau unor „împrejurări fatale" 19 . 

Informaţia lui Aron Florian este bogată şi de cele mai multe ori 

precisă. Totul se bazează pe isvoare istorice, monumente, inscripţii, cronici, 

lucrări de specialitate. Isvoarele sînt confruntate, privite în mod critic: 

„dintr-o mulţime de hronografufi ce se află pe la unii, pe la alţii — 

observă el — nu se potrivesc nici două", iar „istoriile streine se contrazic 

adeseori". 

Atitudinea critică faţă de isvoare, faţă de evenimente, argumentarea 

logică, de bun simţ, rezervă cînd lipsesc dovezile, sînt foarte evidente 

în opera istorică a lui Aron Florian. „Nu sîntem obligaţi să. credem toi 

(ce cetim la Greci şi Romani despre Daci" 20 , spunea el; cit despre orij;ginea 

noastră, nu putem zice că e curată, precum ne-a adus Traian, căci 

taoate nici., legiunile lui n-au fost romane" 21 . La 271, peste Dunăre s-au 

Retras numai legiunile şi „familiile avute", poporul a rămas pe loc: 

„Aceasta, scrie el, cată să o aducem de exemplu chiar din zilele noastre: 

cînd Turcii făceau invasiuni în Romînia şi Moldova... clasele nobile îşi 

încărcau carele şi luau drumul către Sibiu, dară poporul nu se strămuta 

pentrucă lui ştie că n-are ce să-i ia. Va să zică aşa s-a putut întîmpla şi 

în timpul lui Aurelian . . ." 22 . 

întreaga operă istorică a lui Aron Florian este străbătută de un cald 

patriotism. Libertatea, independenţa şi suveranitatea naţională, etc, idei 

dragi lui Aron Florian, îşi găsesc expresia în diferite personagii istorice: 

Vlad Ţepeş este luptătorul „pentru libertatea şi independenţa ţării", iar 

Mihai Viteazul, eroul care „a prefăcut glasul durerii romînilor in strigări 

de dreptate şi de slobozenie...". Aron Florian se ridică cu o neîmpăcată 

ură împotriva acelora care „batjocoresc sfinţenia neatîrnării şi pe un preţ 

deşert vînd drepturile cele mai scumpe ale romînilor..." 23 . 

Factorii interni şi externi ocupă un loc deosebit în evoluţia societăţii. 

Probilitatea este un alt element distinctiv al operei istorice a lui Aron 

Florian. Indicind laturile pozitive ale domnilor fanarioţi, istoricul Aron 

Florian observă că „dreptatea cere ca pomenirea lor să se facă cu laude 

meritate.. ," 24 . 

Opera istorică a lui Aron Florian a cuprins idei noi şi a corespuns 

nevoilor vremii: a fost pusă în slujba transformării societăţii, a creşterii 

1 8 

V. A. Ureche, „Cuvîntul lui F. Aron" la serbarea de fine de an (1838), la Colegiul 

Sf. Sava, în Istoria şc. II, Buc, 1892, p. 14. 

'9 Ibid., pp. 18—19. 

2 0 

Iorga, op. cit, pp. 259—260. 

2' Ibid., p. 258. 

2 2 

Ibid., p. 261. 

2 3 

V. A. Ureche, op. cit., pp. 20—21. 

2 4 

Ibid., p. 24.

unei stări materiale a ţării şi a unirii principatelor. Acest lucru apare 

cu învederare din „Cursul de istoria Romînilor" şi din „Patria, patriotul 

şi patriotismul". 

In „Cursul de istoria Romînilor" ţinut la Academie în anii 1857— 

1859, ideea unirii revine adeseori. Ea este pusă cu deosebită stăruinţă cînd 

e vorba de luptele dintre Munteni şi Moldoveni: „fu ocaziune , de a forma un singur stat din cele două principate. 

Dară timpul trecu fără să se facă ceva. Căci dacă era vre-un geniu — 

şi aici se observă bine ideea despre rolul personalităţii — putea încă de 

pe atunci să facă acela ce noi voim a face astăzi" 25 . Tot aici apare ideea 

secularizării averilor minăştirilor închinate Athosului sau celor din Orient, 

pentrucă, zice Aron Florian: „atunci Romînia n-avea necesitate de avere 

multă; astăzi are: prin urmare trebuie a opri averea care îmbuibeaz^ 

streinii spre a întîmpina trebuinţele proprii..." 26 . 

Noţiunea de patriotism — în lucrarea „Patria, patriotul şi patriotismul" 

—, dobîndeşte la Aron Florian- un conţinut înalt. Patriotismul cetăţenilor 

este, după el, în funcţie de asigurarea libertăţii individuale şi publice, 

de participarea la viaţa politică a ţării, de asigurarea bunei stări 

materiale şi morale a cetăţeanului, de asigurarea tuturor drepturilor cetăţeanului 

şi consfinţirea lor printr-o legiuire, printr-o constituţie, prin garantarea 

lor de către aşezămintele şi instituţiile ţării. „Orice cetăţean, 

spune A. Florian, îşi va iubi patria numai atunci cînd va şti că instituţiile 

şi aşezămintele patriei sale sînt cele mai sigure chezăşuiri pentru 

cea-mai mare îmbunătăţire a sa materială şi morală..." 2 7 . 

Patriotismul, care este unul din factorii de bază ai progresului social-politic 

al unui stat, nu se poate dezvolta — după A. Florian — decît 

în republicile democrate: „Un patriotism înfocat, de care să fie însufleţiţi 

foţi cetăţenii'.de 'obşte, fără deosebire, şi care să fie în activitate neprecurmată, 

nu se poate găsi decît în republicele adevărate aşezate pe 

principii populare, pentru că numai aici oricare cetăţean se află în cea 

mai deaproape relaţie cu patria sa... luînd parte... la toate treburile şi 

interesele patriei sale" 28 . 

Patriotismul nu se poate dezvolta „în statele cu formă monarhică", 

spune el, în monarhiile absolute, deoarece „aici se pare că sînt nişte 

întocmiri publice aşezate într-adins spre a face să se răcească rîvna şi 

activitatea de obşte...". In monarhii, observă Aron Florian, „trebile şi interesele 

publice sînt proprietatea unui mic număr de oameni... care înfăţişează 

mai mult puterea stăpînirii decît voinţa poporului. Aici numirea 

de patriot se ia adeseori de o numire primejdioasă, sinonimă cu demagog, 

revoluţionar şi iacobin" 29 . 

Patriotismul nu poate fi un factor de progres, de întărire a statului, 

afirmă Aron Florian, nici în statele unde există două clase de oameni, 

2 5 

Iorga, op. cit., p. 271. 

2 6 

Ibidem. 

2 7 

F. Aron, Patria, patriotul şi patriotismul. Bucureşti, 1857. 

2 8 

Ibid., p. 29. 

*> Ibid., pp. 33—34.

unii bogaţi iar alţii săraci. Aici, zice el, „este lucru primejdios a întemeia 

ţinerea statului pe patriotismul poporului întreg, pentrucă clasa cea mai 

numeroasă se va alcătui mai numai din proletari... cari sînt depărtaţi de 

la drepturile politice..." 30 . 

In sfîrşit, o altă piedică în dezvoltarea patriotismului, după Aron 

Florian, este demoralizarea şi corupţia clasei stăpînitoare, care contaminează 

şi poporul de jos. Amîndouă aceste piedici îşi au isvorul în bogăţie. 

Pentru a învinge şi această piedică, Aron Florian, sub influenţa 

unor idei din Apus, spune că se pare că singurul mijloc constă în ,,potrivirea 

cea mai cu putinţă a bogăţiilor între cetăţeni". Dar, adaugă el, 

„cei mai mulţi politici ai Europei sînt cu totul dimpotrivă: ca bogăţia şi 

averea să se moştenească nestrămutat în unele familii sau să rămînă 

numai la un mic număr de cetăţeni" 31 . 

Ideile lui Aron Florian, mai ales cele cuprinse în „Patria, patriotul 

şi patriotismul", idei sugestive, interesante, sînt în bună parte ideile 

•burgheziei înaintate din Ţara Romînească, din anul revoluţionar 1848. 

Unele din ele, ideea libertăţii, egalităţii, fraternităţii, ideea republicii democrate 

populare, a suveranităţii poporului, a unei constituţii, etc, arată, 

între altele, şi o influenţă a revoluţiei franceze din 1789, a unor iluminişti 

ca Rousseau, o influenţă a celorlalte revoluţii burghezo-democratice din 

Apusul Europei, după cum ideea „potrivirii bogăţiilor" se pare că ne 

arată influenţa „egalitariştilor extremişti" din Anglia. (Ca profesor de 

istorie generală, ca redactor al ziarului „Romînia", sau colaborator la 

diferite gazete, Aron Florian era în curent cu cele mai importante evenimente 

de pretutindeni). 

Cu toate acestea, condiţiile economice-sociale ale Ţării Româneşti 

(Moldovei şi Transilvaniei), duc pe Aron Florian la atari idei şi fac 

din el un militant activ al prefacerilor sociale-politioe nu numai din Ţara 

Romînească, ci şi din Transilvania şi Moldova. Fără a fi cel mai tipic 

reprezentant al acestor idei, se poate totuşi afirma că el nu se afla la o 

prea mare depărtare de principalii reprezentanţi ai acestor idei înaintate. 

Călăuzit de ideea progresului ţării, a propăşirii ei, pe tărîmul economic, 

social şi politic, şi dorind să antreneze pe acest drum pe toţi cetăţenii 

patriei, Aron Florian socoteşte că cel mai puternic mobil al acestei 

acţiuni nobile este patriotismul. Şi el credea orbeşte în atotputernicia 

educaţiei, a ideilor, a patriotismului ca mijloace de folosit în acest scop. 

In chip obiectiv ,aşa cum s-a văzut, el condiţiona patriotismul de asigurarea 

bunei stări materiale şi morale a cetăţenilor. Prin aceasta noţiunea 

'de patriotism dobîndea un conţinut nou şi o fundamentare justă. 

Privită în ansamblul ei, opera istorică a lui Aron Florian este o 

operă de valoare, căci, aşa cum observa N. Iorga, ea este „plină de probleme 

văzute bine şi discutate serios". Prin ea, Aron Florian a contribuit 

într-o largă măsură la dezvoltarea vechei noastre istoriografii, la aşezarea 

ei pe baze ştiinţifice şi la răspîndirea cunoştinţelor istorice în mase. 

3 0 

31 

Ibid., pp. 57—58. 

Ibid., pp. 55—56.

întemeiată pe isvoare bogate, sigure şi precise, pe o metodă raţională 

şi ştiinţifică, pe spirit critic şi discernământ, opera istorică a Iui 

Aron Florian, prin obiectivele pe care le-a urmărit şi rolul pe care 1-a 

avut, a dobândit în acea vreme — vremea revoluţiei din 1848, a unirii 

din 1859, etc. — o însemnată valoare morală, practică, socială şi politică 

şi nu mai puţin ştiinţifică. 

3. Activitatea revoluţionara 

In calea progresului Ţării Româneşti, înainte de 1848, se ridica o 

grea stavilă: era vechea boierime coruptă, trândavă, înapoiată şi reacţionară, 

care asuprea şi exploata crunt poporul. In această vreme Regulamentul 

Organic reprezenta însă, în ochii lui Aron Florian, un instrument 

de progres: „Regulamentul Organic, zicea el, afară de vreo cîteva 

întocmiri barbare, este o carte sfîntă în care este brăzdat drumul fericirii 

ţării româneşti" 32 . Dar el nu putea fi aplicat, in laturile lui pozitive, fiind 

în mîna acestei boierimi, care legiferează şi execută legile în folosul ei. 

Aron Florian îi arată lui Bariţ că boierimea din Ţara Romînească 

este o castă stricată, urîtă şi inrăită care tiraniseşte ţara, poporul şi pe 

patrioţi, o castă care „abia învaţă, după idee, slobozenia, dreptatea şi 

patriotismul"; o castă plină de vicii, imorală la care „ocara îi este cinste, 

nedreptatea dreptate, tirania slobozenie, iar virtutea tot felul de vicii...", 

o castă sărăcită, datoare vândută, 

0 

castă pentru care Viena, Londra şi 

Parisul lucrează ca s-o îndestuleze; o castă care „îşi vinde cinstea, vinde 

dreptatea, vinde ţara; o castă care trăieşte în lux, petreceri şi desfriu, in 

vreme ce „ţara românească întreagă locuieşte in bordei, umblă desculţă, 

mănâncă mămăligă de mei ca să îndestuleze luxul aristocraţiei noastre 

care n-are soţ nici intr-o parte a Europei—" 33 . 

Această castă care Împiedecă progresul, care tiraniseşte ţara, care 

asupreşte şi exploatează sălbatic poporul, trebuie doborîtă, iar progresul 

înfăptuit. 

In vederea acestui scop, Aron Florian alege două mijloace: cel 

dinţii mijloc ar fi formarea unei nobilimi mici, unei „aristocraţii secundare" 

— ca în Anglia — care să „derepene pe cea mare". Dar acest 

mijloc nu poate isbuti din cauza nobilimei mari. „Cel de al doilea mijloc, 

cel mai sigur şi mai drept — spune el — este ca poporul... să-şi cunoască 

drepturile sale, şi să ia, sau să-şi facă singur ceiace aristrocraţia 

nu vrea să-i dea sau nu vrea să-i facă..." 34 . 

Ca şi socialiştii utopişti, în mod naiv, crezuse şi Aron Florian că 

boerimea va contribui la progresul social şi politic al ţării. Convins că 

acest lucru nu se poate, preconizează un mijloc violent: răscoala poporului, 

revoluţia. 

Deşi Aron Florian se teme de răscoala poporului, se teme ca nu 

cumva această răscoală să ducă la pierderea şi brumei de independenţă 

3 2 

Scrisoare lui Bariţ, din 1838, publicată de Bogdan-Duică, în Tribuna 

Arad, 1903, nr. 18. 

3 3 

Ibidem. 

3 4 

Ibidem, 

Poporului,

pe care o mai are ţara, totuşi ii scrie lui Bariţ că „toţi Romînii dintraceastă 

tară aşteaptă încremeniţi ceasul cînd să se sfîrsească durerile 

lor...". 

Şi ceasul acesta mult aşteptat, în 1848 şi veni, iar Aron Florian se 

dovedi a fi acum nu numai învăţătorul „junimei ţării", revizorul şcolar, 

profesorul de Academie sau istoricul, ci şi omul revoluţiei... 

Isbucnirea revoluţiei din 1848 nu-1 surprinde pe Aron Florian. In 

primul moment are o atitudine de rezervă. Mai mult chiar, o atitudine 

critică. Dar aceasta nu din cauză că era împotriva ei, ci din cauză că nu 

o vedea organizată aşa cum trebuia. Situaţia lui Ion Cîmpineanu şi alţii, 

îl făcea prudent. 

A doua zi după isbucnirea revoluţiei, în 10 iunie, Aron Florian scria 

lui Bariţ: „Ştii că la noi era să isbucnească un complot, o conspiraţie, o 

revoluţie, nu ştiu cum s-o numesc pe nume bun. Nu mi-a plăcut de la 

început pentrucă n-avea cap, decît multe coade. Tot lucrul era închipuit 

fără plan...", de aceea „lucrarea energică a poliţiei a paralizat mişcarea 

conjuraţilor..." 35 . 

In zilele următoare lucrurile s-au schimbat cu totul şi s-au clarificat. 

Aron Florian a intrat cu tot dinadinsul în viitoarea revoluţiei, aşa cum 

cereau năzuinţele lui. Zi şi noapte a fost în mişcare, în fierbere. 

In ziua de 12 iunie 1848 adresează lui Bariţ o altă scrisoare în care 

se menifesta tot entuziasmul său revoluţionar, toată bucuria victoriei, patriotismul 

său înflăcărat şi spiritul revoluţionar. 

„Ziua de ieri, scria el, 11 iunie 1848, este o zi de la care începe o 

epocă nou în Analeile Ţării Romîneşti. Deviza popoarelor civilizate: libertate, 

egalitate şi fraternitate este şi deviza Romînilor de-aici. Constituţia, 

această zicere fermecătoare, această faptă priitoare, s-a proclamat şi la 

noi. Administraţia naţională dinlăuntrul ţării, după cum o cuprind tratatele, 

nu va mai fi o vorbă goală. Noi sîntem emancipaţi şi ne vom 

bucura de aici înainte de toate drepturile de care sîntem vrednici. înaltei 

Porţi îi vom rămînea credincioşi, îi vom plăti tributul. Rusia ne va proteja 

cînd Turcii ne vor supăra şi cînd noi nu vom fi în stare a ne apăra; 

dar în administraţia dinlăuntrul ţării nu vom suferi ca să se amestece 

nimeni. 

Constituţia proclamată eri va fi un adevăr şi noi vom şti a muri 

pentru dînsa..." 36 . 

Chiar de la început Guvernul Provizoriu se gîndi să încredinţeze lui 

Aron Florian un post de răspundere. II numi astfel, mai întîi „administrator 

al districtului Ilfov", în care calitate conduse una din cele mai 

frumoase deputaţiuni populare pentru felicitarea guvernului. Deputaţiunea, 

impunătoare, a provocat un entuziasm indescriptibil în tot poporul 

capitalei. Entuziasmul general a ajuns la culme atunci cînd în mijlocul 

Curţii palatului se plantă arborele libertăţii adus în carul judeţului. 

3 5 

3 6 

1848, Documente, vol. I, p. 56. 

Ibid., pp. 540—541.

La Ilfov nu stătu prea mult, căci guvernul îl mută ca administratoi 

la Craiova, centrul boerimii reacţionare din Oltenia. Aici a stat ca ad«- 

ministrator al districtului Dolj, din 7 august pînă în 23—26 sept. 1848. 

Situaţia la Craiova era deosebit de grea. Generalul Magheru îl îndemna 

mereu pe Aron Florian: „Sileşte-te, scumpe amice, a sparge complotul 

ce urzesc aceşti oameni pierduţi..." 37 , iar Vasile Maiorescu scria 

fratelui său Ion Maiorescu: „Nenea Aron se plînge rău asupra Craiovenilor. 

Zice că nu e în stare să spargă şi să stîrpească cu totul cluburile 

reacţionare şi secrete ale aristocraţilor..." 38 . 

Dar însuşi Aron Florian se plîngea de starea lucrurilor, lui Magheru: 

„M-am speriat de încurcăturile şi secăturile ce întîmpin în oraşul şi districtul 

acesta... Şi în districtul Ilfov aveam a face cu proprietari şi 

arendaşi, dar cei de aici sînt de o mie de ori mai împrilostiţi..." 39 . 

Dar Aron Florian nu era omul care să dea înapoi în -faţa acestor 

greutăţi. „Nădăjduiesc, spunea el, că peste puţin Craiova nu va fi înapoia 

Bucureştilor şi districtul Dolj va fi cel dinţii din Romînia". Şi Aron 

Florian deschise o luptă aprigă contra reacţionarilor. înlocui mai întîi 

funcţionarii administrativi, înlocui poliţia, funcţionarii de la judecătorii 

şi curţile apelative., etc, şi puse în locul lor funcţionari noi, devotaţi revoluţiei. 

Totul fu schimbat, înlocuit. 

„Era de trebuinţă, zicea el, a începe prin a da Craiovei şi districtului 

o faţă revoluţionară..." 40 . 

După ce isprăvi cu amploiaţii şi cu poliţia, Aron Florian începu 

lupta înverşunată cu boerimea reacţionară. El luptă acum pentru a scăpa 

poporul de abuzul clădi şi de ticăloasa iobăgie, pentru sfînta cauză a 

Constituţiei, pentru revoluţie. 

Dar la Craiova şi în district, în acel moment, problema care provoca 

mai multă agitaţie, turburare în spirite şi neorînduială în popor, era problema 

robilor — emancipaţi de constituţie prin despăgubire. Emancipaţii 

îşi pretindeau cu îndîrjire libertatea, ilar proprietarii lor se împotriveau 

cu toată tăria. Fierberea era mare. „Curţile posesorilor, scria Aron Florian, 

răsunau de ţipetele emancipanţilor, care erau din nou băgaţi în fiare 

şi sufereau bătăi; chiar şi în poliţie am găsit emancipanţi osîndiţi pentrucă 

nu voiau a reprimi jugul de care scăpaseră odată...". 

Şi Aron Florian, împotriva proprietarilor, a boierimii reacţionare, 

rezolvă şi problema robilor, asigurîndu-le libertatea, „Cea dintîi lucrare a 

mea, în funcţia ce mi s-a încredinţat, a fost ca să asigurez emancipanţilor 

libertatea..." 41 . 

Acest act revoluţionar arată sinceritatea şi devotamentul lui Aron 

Florian pentru cauza eliberării sociale a ţărănimii iobage, a robilor, pentru 

emanciparea lor de sub jugul exploatării boerimii reacţionare.- Este 

un act frumos, măreţ, care simbolizează şi ilustrează lupta revoluţionară, 

1848, III, pp. 682—683. 

» Ibid., pp. 661—662. 

Ibid., pp. 460—461. 

Ibidem. 

Ibid., pp 481—482. 

37 

39 

4 0 

41

credincioasă, închinată ideii şi năzuinţii spre fericirea patriei şi a cetăţenilor 

ei... 

Mai există şi alte fapte care ilustrează activitatea revoluţionară a lui 

Aron Florian. Un slujbaş care a comis nişte abuzuri, Dumitrache sin 

Căpitan Vasile, este prins şi pedepsit aspru: „spre învăţul tuturor care 

vor îndrăsni a păta, prin nelegiuirile lor, sacra cauză a constituţiei..." 42 . 

In momentul în care prinde de veste că reacţionarii din Craiova au 

întocmit o suplică către Soliman-Paşa, Aron Florian ia toate măsurile 

pentru prinderea lor şi zădărnicirea acţiunii. 

Dar activitatea revoluţionară a lui Aron Fîoriah la Craiova şi în 

districtul Dolj a fost curmată de trimiterea de trupe turceşti împotriva 

Olteniei, care persevera în orînduielite revoluţiei şi după intrarea turcilor 

în Bucureşti şi chiar şi după înlocuirea Locotenentei domneşti cu 

Căimăcămia. 

Căimăcămia, curînd după preluarea puterii, dispuse isgonirea slujbaşilor 

constituţionali. Această măsură a provocat mare alarmă în rîndurile 

locuitorilor din Oltenia. Ei erau decişi să împiedice prin forţă instalarea 

noilor funcţionari. Spre a izola Oltenia de Ţara Romînească au întrerupt 

comunicaţia dintre ele. Nu se mai putea trece decît pe podul de la 

Slatina, păzit de revoluţionarii din districtul Dolj şi din Slatina. Departamentul 

din lăuntru se plîngea către Căimăcămie că aceşti revoluţionari 

„opresc trecerea Oltului şi ameninţă că vor omorî pe acela care 

ar îndrăsni să propue sau să executeze vre-o urmare împotriva proclamatei 

de dînşii Constituţii..." 43 şi cerea trimiterea unei trupe turceşti 

contra lor. 

Aceşti revoluţionari, paznici ai podului de la Slatina, erau colaboratorii 

lui Aron Florian, trimişi de el, de Pleşoianu şi Magheru. 

Ordinul de destituire a lui Aron Florian din funcţia de administrator 

de Dolj, trimis de Căimăcămie, înainte de 18 Sept. 1848, nu este 

executat de Aron Florian. împreună cu populaţia, este decis să reziste. 

Apropierea trupelor turceşti îl făcu însă să plece. Plecarea a avut loc, 

după toate probabilităţile, între 23 şi 26 Septembrie. In 28 Septembrie 

el obţinea paşaportul de trecere în „imperiul Austriei" pe la Sibiu, împreună 

cu Pleşoianu, Magheru, Creţulescu şi alţii. 

In locul lui a fost aşezat vechiul administrator, Dimitrie Filişanu. 

Acesta, la 27 Septembrie era deja instalat. 

Spiritul revoluţionar al locuitorilor din Oltenia şi îndeosebi al celor 

din districtul Dolj, devotamentul lor pentru sacra cauză a Constituţiei, 

ura lor împotriva boierilor reacţionari, ca şi simpatia lor pentru administratorul 

lor, se mai poate vedea şi dintr-o altă împrejurare petrecută chiar 

in ziua de 27 Sept. 1848. Anume, în această zi, la porţile oraşului Craiova, 

apare un mare număr de oameni înarmaţi, cu un comisar de propagandă 

în frunte, încereînd să pătrundă în oraş.' Căpeteniile acestei mulţimi 

fiind prinse, au declarat „că sfîrşitul pornirii lor era să doboare ad'rni- 

4 2 

Ibid., pp. 567—568. 

« 1848, IV, pp. 431—432.

nistraţia de astăzi şi să restabilească pe cel de mai înainte administrator, 

profesorul Aron..." 44 . 

Activitatea revoluţionară a lui Aron Florian dovedeşte dragostea lui 

sinceră pentru cauza poporului iobag, dovedeşte sinceritatea cuvintului 

şi operei sale, măreţia lui morală. Aron Florian n-a rămas în domeniul 

declaraţiilor patriotarde. Intre gîndirea, cuvîntul şi fapta sa, între opera 

sa teoretică şi activitatea sa practică, revoluţionară, există o armonie desăvârşită, 

o legătură indisolubilă. Aron Florian a iubit sincer, cu adevărat, 

poporul şi a luptat pentru el, pentru buna lui stare materială şi 

morală, pentru luminarea lui, pentru libertatea lui socială, împotriva 

vechiului regim, feudal, pentru o nouă ordine socială, împotriva boierimii 

corupte şi exploatatoare, pentru progresul general al ţării. Aron Florian 

este un patriot adevărat, iar prin ideile sale, un gînditor înaintat. 

Despre lupta lui Aron Florian contra boierimii şi pentru eliberarea 

socială a ţăranului de sub exploatarea acesteia, Filitti scria următoarele: 

„Aron Florian era criticul cei mai aprig al boierimii... Clasei conducătoare 

îi opunea pe nenorocitul sătean, locuind în bordeie şi umblînd desculţ. 

Aron are un tovarăş de idei, străin, care se întreabă tot cam pe 

atunci (Ami: Boue), cum s-ar putea cere săteanului să se lumineze cînd 

boierul îl ţine sub biciu şi ignoranţă; cum ar putea săteanul să-şi iubească 

ţara, cînd tot şerbit este; cum ar putea fi moral, cînd de sus îi vine pilda 

trădării, şireteniei şi căutării de procopseală prin orice mijloace" 45 . 

Prin activitatea sa didactică, istorică şi revoluţionară, prin întreaga 

sa operă, privită prin prisma valorificării moştenirii progresiste din trecut, 

Aron Florian este una din figurile cele mai luminoase din trecutul învăţămîntului 

şi istoriografiei noastre; este luptătorul revoluţionar, patriotul 

înflăcărat, exemplul măreţ al unui dascăl de seamă care a ştiut să-şi 

pună toate puterile sale de muncă în folosul patriei şi poporului. 

VICTOR POPA 

Catedra de istoria R.P.R 


4 4 

1848, V, pp. 1—2. 

4 5 

I C. Filitti, Domnule Romine sub Reguiameniui Organic, Bucureşti, 1913 

pp. 254—255.

24Ö Victor Popa, Aron Florian (1805—1887) 

APOH JIOPH5IH 

(1805-1887) 

(P e 3 to M e) 

ApOH JIOpHHH 6bIJI OflHHM H3 CaMHX BHAHHX y^HTCtteH PyMblHCKOft 

CTpaHH B XIX-OM BeKC 

FIpoCBemeHHHH, o6pa30BaHHbiñ neôBeK, niyóOKO 3HaroiiiHH odmecT- 

BeHHyíO, 8KOHOMH4eCKyiO H noJMTHHeCKyiO fleflCTBHTeJlbHOCTb PyMHHCKOÍÍ 

CtfpaHbi, a TaiOKe H EBponbi, ApoH jiopHaH ynopHo H nJiaAieHHO dopcncH 

3a npocBeuieHHe Hapoaa, 3a pa3BHTHe HCTopHorpaKAeHHe Rpenocraoro KpecrbaHCTBa OT Hra (Jieo- 

AaJiBHOñ 8KcnôaTaiiHH, ocBodwKAeHne, KOTopoe He Aiorao ocyuíecTBHTbca 

K3K ^HUib nepe3 „ABHH

ÎN LEGĂTURA GU PROBLEMA ÎNTINDERII, APĂRĂRII 

ŞI ÎMPĂRŢIRII DACIEI ROMANE* 

Autorul pune întrebarea: ce poate însemna afirmaţia lui Dio Cassius, 

că romanilor le-a reuşit să cucerească întreg teritoriul statului dac al lui 

Decebal? El consideră că contradicţia ce iese la iveală comparînd afirmaţia 

citată a lui Dio Cassius, cu datele lui CI. Ptolemaeus şi datele arheologice 

provenite din aceste regiuni cucerite, trebuie bine judecată: nu cumva 

teritoriile statului lui Decebal s-au întins numai prin regiunile ocupate 

mai tîrziu de romani? 

_ 

El spune, în continuare, că linia unitară de apărare formată din castrele 

înşirate de-a lungul limes-ului dacic, a fost construită folosind posibilităţile 

naturale. Ardealul central, ieşit departe spre nord în faţa 

limjes-ului dunărean, arăta, în raport cu imperiul, ca şi turnul de veghe 

din faţa unei cetăţi. 

Bazîndu-se pe linia castrelor de graniţă, autorul contestă afirmaţia, 

conform căreia întreg teritoriul Banatului ar fi ajuns sub dominaţie romană. 

In sprijinul acestei păreri aduce o serie de argumente geografice 

şi dovezi arheologice. 

Provincia se sprijinea pe cetatea muntoasă a Ardealului, iar legătura 

cu restul imperiului o făcea teritoriul de azi al Olteniei şi Banatului 

de est, care erau apărate prin două linii duble de castre. La est erau 

limes Alutanus şi limes Transalutanus. După părerea autorului, ultima 

a fost creiată încă de Hadrian. 

La vest provincia era apărată tot printr-o linie dublă de castre. Cea 

exterioară trecea printre Lederà ta-Micia, constituind graniţa dintre teritoriu 

mlăştinos şi regiunea deluroasă. Cea interioară era formată de 

linia castrelor din văile Cernei şi a Timişului. Această linie dublă de tabere 

a fost creiată în timpul primului şi celui 'de al doilea război dacic ale lui 

Traian. In continuare autorul se ocupă de problema apărării regiunii văii 

Mureşului, acoperirea lor şi sistemul special de apărare al Porolissumului, 

indică primejdia deosebită existentă aici. 

Trecînd la problema împărţirii Daciei, autorul este de părere că în 

urma atacului sarmato-roxolanic s-a ajuns la concluzia că în vederea respingerii 

unor noi atacuri este mai bine ca forţele militare să fie împărţite 

* Rezumat după lucrarea apărută în original în ediţia maghiară a buletinului.

în două corpuri de armată. Această divizare a forţelor armate a avut drept 

consecinţă şi împărţirea administrativă a provinciei. In urma examinării 

cărămizilor stampilate şi a castrelor de graniţă, autorul conclude că teritoriul 

Daciei Superior era compus din Ardealul central şi partea răsăriteană 

a Banatului, iar Dacia Inferior se compunea din Oltenia, o fîşie îngustă 

de la vest a Munteniei şi porţiunea din jurul Oltului a Ardealului 

de sud-est. 

Triburile de daci liberi de la nordul provinciei s-au întărit atît politiceşte, 

cit şi dîn punct de vedere economic şi militar. Acest lucru este dovedit 

de atacurile din 144 şi mai ales cele dintre 156—158. Din această 

cauză, pe baza experienţelor de pînă atunci, apărarea graniţei 'Daciei Superior 

este împărţită în două porţiuni. Vechea linie „contra iazygilor" este 

reorganizată sub forma frontului „iazygu" şi a „dacilor-liberi". Cele două 

noi provincii create din Dacia Superior, primesc denumirile de Dacia 

Porolissensis şi Dacia Apulensis, iar fosta Dacia Superior este denumită 

Dacia Maluensis. Banatul forma desigur parte componentă a Daciei 

Apulensis, 

Graniţele interioare ale noilor provincii, adică graniţele comune ale 

Daciei Apulensis şi ale Daciei Maluensis, pot fi indicate prin graniţele vechilor 

Dacia Superior şi Dacia Porolissensis, trebuie, în general, să considerăm 

porţiunile cu direcţie est-vest ale văilor Mureşului şi Arieşului, 

sau să o căutăm mai la sud în valea Nîrajului sau a Tîrnavei Mici. 

FERENCZI ISTVAN 



CITEVA DOCUMENTE ARDELENE IN LEGĂTURĂ 

CU RĂSCOALA DECEMBRIŞTILOR 

In introducere autorul arată că scopul său este de a contribui, pe 

baza unor izvoare de arhivă, necunoscute pină acum, la clarificarea problemei 

răsunetului avut în Ardeal de răscoala decembriştilor izbucnită în 

Rusia în decembrie 1825. 

Autorul, după ce ne informează despre neglijenţa manifestată pînă 

acum în legătură cu această problemă, comunică datele referitoare la răsunetul 

în Ardeal al răscoalei amintite. Cea mai mare parte a datelor provin 

de la Wesseleny Miklos iunior, unul dintre conducătorii de mai tîrziu 

ai mişcării ardelene de reformă, care a primit informaţiile despre evenimentele 

din Rusia în timpul sesiunii dietei de la Pozsony. In acest fel părerile 

lui exprimă, mai mult sau mai puţin, şi atitudinea conducătorilor 

mişcării reformiste, care era atunci in curs de formare. Din scrisorile sale 

putem afla că Wesseleny privea cu simpatie lupta dusă de decembrişti împotriva 

autocraţiei ţariste, pentru progres. El a observat şi faptul că nu 

numai armata, dar şi însuşi poporul „este într-o stare de foarte mare nemulţumire". 

Cealaltă persoană din epoca reformei care ne serveşte date 

este ofiţerul imperial austriac Wass Păi, care pomeneşte în jurnalul său 

de turburările în legătură cu schimbarea de tron din Rusia, de „concurenţă"; 

el însă aminteşte cu părere de rău de moartea ţarului Alexandru I. 

In lucrare se arată apoi atitudinea curajoasă a reformiştilor în parlamentul 

de la Pozsony, din 1825—1827, care nu-i exclus să se fi datorit 

într-o oarecare măsură şi răsunetului mişcării decembriste. 

CSETRI ELEK 

Catedra de istoria R.P.R. • 


* Rezumat după lucrarea apărută îri original în ediţia maghiară a buletinului.

LUPTELE COMUNE ALE POPORULUI ROMIN 

ŞI ALE NAŢIONALITĂŢILOR CONLOCUITOARE 

' PENTRU LIBERTATE ŞI PROGRES SOCIAL* 

Prietenia şi frăţia între poporul romîn şi naţionalităţile conlocuitoare 

are rădăcini adinei în istorie. Masele populare romîne şi cele de altă naţionalitate 

din patria noastră unite prin comunitatea de interese, au găsit 

în mod natural, în cursul secolelor, drumul înţelegerii în luptele revoluţionare 

împotriva asupritorilor dinăuntru şi în apărarea pămîntuiui natal, 

împotriva cotropitorilor din afară. 

Deosebirile de limbă şi de obiceiuri n-au fost ziduri despărţitoare, — 

precum nici hotarele n-au însemnat ziduri de netrecut. Poporul romîn şi 

masele populare maghiare, germane, sîrbe şi altele din patria noastră, cu 

fiecare cotitură mare a istoriei s-au străduit să-şi unească forţele. 

Tradiţiile progresiste ale poporului romîn şi ale naţionalităţilor conlocuitoare 

sînt tradiţii comune. învăţămintele trase din aceste tradiţii sînt 

o puternică armă în lupta oamenilor muncii din ţara noastră, care luîndu-şi 

soarta în propriile mîini, construiesc o patrie nouă, liberă, patria 

tuturora, fără deosebire de naţionalitate. 

Tradiţiile de luptă comună a poporului romîn şi a naţionalităţilor 

conlocuitoare interesează pe drept cuvînt pe toţi oamenii muncii din patria 

noastră. Este în interesul lor să cunoască suferinţele comune ale strămoşilor 

lor exploataţi şi asupriţi, şirul lung al luptelor purtate în comun, care 

au dus la eliberarea lor socială şi naţională, la regimul nostru de democraţie 

populară, la construirea unei lumi noi, socialiste. 

* 

* * 

Istoriografia naţionalistă romînă şi maghiară încerca să proclame 

aşa zisa „veşnică" şi „firească" învrăjbire dintre cele două popoare, punînd 

accentul în acest scop pe acele momente istorice, cînd poporul romîn 

şi poporul maghiar s-au găsit puse în tabere vrăjmaşe. In realitate însă. 

luptele fratricide au fost o consecinţă a tendinţelor de expansiune ale cla- 

* Schiţa unei lucrări în pregătire. Originalul în ediţia maghiară a buletinu'.ui.

selor dominante sau a uneltirilor puterilor străine cotropitoare în dauna 

dezvoltării ambelor popoare. 

Concepţia istorică naţionalistă maghiară în problema Transilvaniei, 

de pildă, a stat mai întîi pe poziţiile privilegiilor stăpînului feudal, iar 

pe urmă pe poziţiile privilegiilor burgheziei mai dezvoltate. In acelaşi 

timp, concepţia istorică burgheză romînă a denaturat în sens şovinist năzuinţele 

iuste de e liber are şi de unire naţională a maselor populare romîne 

asuprite din Transilvania. 

Rîuri de cerneală s-au consumat în această polemică pseudo-stiinţifică, 

în timp ce luptele comune pentru libertate, ca şi colaborarea-multiseculară 

a maselor populare romîne, maghiare şi germane din Transilvania în făurirea 

istoriei, în crearea bunurilor materiale şi culturale, au fost trecute 

sub tăcere. 

In concepţia istorică feudală maghiară, nobilimea a fost prezentată 

drent urmaşa directă a „descălecătorilor" unsuri, iar naţionalităţile, precum 

si iobăgimea maghiară drept urmaşii popoarelor învinse, sortite doar robiei 

sau cel mult toleranţei. Burghezia maghiară a încercat să salveze 

această concepţie orgolioasă, Tansînid teoria aşa zisei „superiorităţi culturale". 

In acelaşi timp, burghezia romînă, fluturînd teze despre originea 

poDorului: rornîn de-a-dreptul din cuceritorii romani, considera masele maghiare 

din Transilvania, dună o convieţuire de aproape o mie de ani, ca 

pe nişte venetici. în această concepţie, iobagul a 'fost pus pe acelaşi plan 

cu moşierul nobil, iar muncitorul cu capitalistul, desconsiderînd comunitatea 

permanentă de interese a celor exploataţi şi asupriţi de orice naţionalitate. 

La asa zisele „argumente" ale „priorităţii cuceririi" sau al „originii 

mai alese" s-a adăugat argumentul aşa zisei „superiorităţi de rasă" cu 

frazeologia împrumutată din arsenalul imperialiştilor colonizatori, argument 

răspîndit mai ales în perioada fascizării ţării şi sub dictatura hitler'stă. 

..Superioritatea de rasă", enunţată de ambele oărţi air determina, 

chipurile, imposibilitatea convieţuirii paşnice a maselor de naţionalităţi 

diferite. 

Istoriografia naţionalistă săsească din Transilvania a manifestat un 

fel de separatism orgolios, alimentîndu-se din amintirile privilegiilor acordate 

de habsburgi, din pangermanismul wilhelmian şi din rasismul sinistru 

! ,; tlerist. Această istoriografie a vrut să sădească în populaţia germană 

din ţara noastră de asemenea ideea „superiorităţii" ei. 

Realitatea istorică dovedeşte însă că atunci, cînd era vorba de oprimarea 

revoltei maselor populare, reacţiunea romînă, maghiară şi germană 

s-au înţeles uşor pe spatele acestor mase. Realitatea istorică dovedeşte 

totodată existenţa unor bogate tradiţii de muncă şi luptă comună, a unor 

legături trainice, de ordin economic, politic şi cultural, între poporul romîn 

şi naţionalităţile conlocuitoare în ciuda concurenţei deşănţate a claselor 

dominante, în ciuda uneltirilor puterilor cotropitoare 1 . 

1 

Cf. Victor Cheresteşiu, Romîni şi unguri, Bucureşti, 1947.

Odată cu formarea Munteniei şi Moldovei, Transilvania făcind parte 

atunci din regatul ungar, stabileşte relaţii economice trainice cu acestea. 

Una dintre căile comerciale cele mai importante din estul Europei trece 

prin Transilvania spre gurile Dunării. Negustorii din Braşov, Sibiu şi 

Bistriţă, oraşe înfloritoare apropiate de frontiera Muntenei şi Moldovei, 

au fost dăruiţi cu privilegii speciale din partea domnitorilor romîni, începînd 

cu cel acordat de Vlaicu Vodă la 1368, prin care se întăreşte şi „legămîntul 

unei păci veşnice" între Muntenia şi aceste centre ardeleneşti 2 . 

Regele Sigismund întăreşte de asemenea privilegiile comerciale ale Braşovului 

şi Sibiului în Muntenia 3 . 

Legăturile comerciale între cele două versante ale Carpaţilor constituiau 

şi în următoarele secole o tradiţie vitală pentru Moldova, Muntenia 

şi Transilvania. 

Păstorii transilvăneni mînau anual milioane de oi la iernat în regiunile 

Deltei dunărene. Secuii, aşezaţi la graniţa de răsărit a Transilvaniei, 

precum şi saşii şi romînii din teritoriile ardelene vecine Munteniei şi 

Moldovei s-au aprovizionat cu produse agricole din aceste principate. Cele 

mai bune pieţe de desfacere pentru produsele industriale din Transilvania 

au fost Muntenia şi Moldova. Aceste fapte, contribuie la dezvoltarea interdependenţei 

economice în evul mediu a acestor trei principate. 

Ca urmare a înăspririi exploatării feudale, precum şi a persecutării 

bisericii ortodoxe orientale şi a mişcărilor eretice — solidaritatea iobagilor 

romîni şi maghiari se manifestă cu multă putere în prima mare revoltă 

a ţărănimii din Transilvania în 1437. Urmînd exemplul mişcării husite din 

Boemia 4 , iobagii răsculaţi romîni şi unguri susţinuţi de meşteşugari în 

majoritate germani, iar în unele părţi şi de nobili mici, zdrobesc ostile 

voievodului şi îşi impun hotărîrea comună la conventul de la Cluj-Mănăştur. 

Atunci se naşte idea primei reprezentanţe comune a maselor populare 

romîne şi maghiare, prin revendicarea răsculaţilor ca „în fiecare an în 

viitor... să se adune pe sus-pomenitul deal Bobîlna din fiecare sat, moşie 

sau oraş, cîte doi bătrîni mai înţelepţi şi mai vrednici de încredere, împreună 

cu numiţii căpitani..." 5 . 

Cuceririle răscoalei au fost însă smulse poporului de coaliţia nobililor, 

a privilegiaţilor secui şi a patricienilor saşi, care au .încheiat faimoasa 

„Unium Trium Nationum", ceea ce în realitate nu reprezenta alianţa a trei 

naţiuni, ci a celor trei pături dominante din Transilvania. Această alianţă 

a format constituţia de bază a Transilvaniei feudale şi a fost îndreptată 

împotriva poporului de jos, compus în majoritate din ţărani romîni 6 . 

Dar sîngele vărsat de răsculaţii de la Bobîlna a pecetluit pentru totdeauna 

o altă unitate: unitatea de luptă a maselor populare romîne, ma- 

Hurmuzaki—larga, Documente, XV, 1, pp. 1—2. 

2 

Ibidem, pp. 5—6. 

3 

Cf. Demeny Lajos—Pataki Jozsef: A huszita forradalmi mozgalom elterjedese 

4 

hazănkban es hatâsa a parasztok 1437/38. evi felkelesere. Cartea memorială a Universităţii 

Bolyai din Cluj. Cluj, 1956. 

Hurmuzaki—Densuşiamu, Documente, I, 2, p. 614—619. 

5 

Cf. Szekely—Gereb. A magyar paraszthăboru irodalma 1437—1514, Budapest, 

6 

1950.

ghiare, şi germane din Transilvania pentru libertatea comună. Această 

unitate se reafirmă cu tărie, in războiul ţărănesc din 1514 condus de 

Dozsa Gyorgy. Pătrunzînd dinspre cîmpia Ungariei în Transilvania pe 

valea Mureşului, răsculaţii cuprind şi o parte a Munţilor Apuseni, ataşîndu-li-se 

deopotrivă iobagii romîni şi unguri din Ardeal, mica nobilime 

romînă din Maramureş, precum şi păturile plebeiene din Cluj, Dej, Turda 

şi minerii din Trascău şi Rodna, în bună parte germani 6 . In Banat, răsculaţilor 

li s-a ataşat „mare mulţime de popor sîrbesc" 7 . 

Răscoala de sub conducerea lui Dozsa este crunt reprimată, dar lupta 

iobagilor romîni şi maghiari din Transilvania nu se stinge. 

In această perioadă zbuciumată, populaţia diferitelor ţinuturi ale ţării 

noastre nu odată îşi oferea adăpost una celeilalte. Cea dinţii biblie ungurească 

a fost tradusă în Moldova de către husiţii maghiari refugiaţi în 

valea Trotuşului, în prima jumătate a sec. al XV-lea 8 . Tot acolo s-au refugiat 

mai târziu şi mulţi dintre secuii, în revoltă continuă pentru redobîndîrea 

libertăţilor lor strămoşeşti şi învinşi de fiecare dată de puterea centrală 

crescîndă a principilor Transilvaniei. 

* 

* * 

Legăturile poporului romîn cu masele populare maghiare şi germane 

din ţara noastră, se întăresc, apoi, în faţa pericolului comun: năvălirile 

otomane. In această luptă împotriva cotropitorilor turci, ostile Munteniei, 

Moldovei şi Transilvaniei se găsesc deseori împreună. In 1395 banul din 

Severin, Losonczy Istvân, precum şi corniţele secuilor Kanizsai Istvân, 

in frunte cu ostile lor dau ajutor substanţial lui Mircea cel Bătrîn pentru 

eliberarea Ţării Romineşti de sub ocupaţia turcească. „Dacă s-ar intîmpla 

să piară Ţara Romînească, aţi pieri şi voi" — scrie în 1431 Alexandru 

Aldea, unul dintre fiii şi urmaşii lui Mircea cel Bătrîn către oraşul Sibiu 9 . 

Acelaşi scop — întărirea rezistenţei împotriva pericolului otoman — 

a fost urmărit şi prin tratatul de alianţă încheiat la 1450 între Bogdan, 

domnul Moldovei şi Ioan Hunyadi, prin care cele două parii se legau să 

fie „prieteni prietenilor şi duşmani duşmanilor lor" 10 . Poporul de jos din 

Transilvania formează nucleul central al oştilor aceluiaşi neînfricat luptător 

împotriva turcilor care a fost Ioan Hunyadi guvernatorul Transilvaniei, 

legat şi prin persoana lui atît de poporul romîn cît şi de poporul 

maghiar 11 . 

Cît de strînsă a fost solidaritatea între cele trei principate în acel timp, 

o arată scrisoarea braşovenilor, adresată lui Ştefan cel Mare, domnitorul 

Cf. Şt. Pascu: Contribuţii noi privitoare la răscoala ţăranilor din 1514 în Transilvania, 

6 

Studii 1955, nr. 5—6. 

Mon. Hung. Hist. Scriptores, I, p. 63. 

7 

Cf. Kardos Tibor, A huszita biblia keletkezese, Bp. 1953. 

8 

Hurmuzaki—Dansuşianu, Documente, I, 2, pp. 394—395 şi 431. 

9 

M. Castăchescu, Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, II, pp 

10 

757—758. 

11 

Cf. Elekes Lajos, A delkelet-europai nepek dsszefogăsa a torok hoditok ellen 

Hunyadi hăboruiban în Szăzadok, 1952, nr. 1. '

Moldovei in 1472: „...Te rugăm pe măria ta ca să faci bunătatea să te 

apropii de această ţară, spre a o ieri de acei turci nespus de crînceni" 12 . 

Cu prilejul eroicii lupte de la Podul înalt în 1475, Ştefan cel Mare a 

avut la fel sprijinul ardelenilor. „Dar Ştefan voievodul moldovean — 

spune cronica de la Dubniţ (Chronicon Dublicens) — cu secuii noştri şi 

cu valahii şi rutenii adunaţi în grabă, punîndu-se în fruntea lor, s-a împotrivit 

turcilor în mijlocul ţării sale, ca un bun părinte al patriei şi a 

neamului său" 13 . 

După bătălia de la Mohács din 1526, turcii ocupă cetatea Buda şi şesul 

Ungariei, iar Transilvania devine principat autonom, tributar puterii otomane, 

ajungînd într-o comunitate de soartă strînsă cu Muntenia şi Moldova, 

expuse şi mai mult invaziilor turceşti. 

Ajutorul ostaşilor maghiari din Transilvania, sub conducerea lui 

Király Albert şi Horváth Mihály, a fost eficace cu prilejul luptei pe care 

Mihai Viteazul a cîştigat-o la Călugăreni în 1595. După cum redă în 

versuri cronicarul maghiar contemporan Jacobinus, — acestora le adresa 

Mihail Viteazul următorul îndemn de luptă: „Fiţi viteji, urmaţi-mă pe 

mine, — Purta-mă voi nainte, alăturea de voi..." (Legyeíek vitézek, engem 

kovessetek, — En îejemet ele viszem tü veletek...) 14 . 

Mihai Viteazul, domnitorul Munteniei, ajuns să fie ales în 1599 şi 

domnitor al Transilvaniei, găseşte sprijin atît în sînul populaţiei romîneşti 

din Transilvania, cit şi printre secui şi saşi. Nobilimea maghiară îl sprijină 

de asemenea un timp, însă pe urmă se aliază generalului Gheorghe 

Basta, trimisul împăratului Rudolf al II-lea şi rivalul de moarte a lui 

Mihai. Habsburgii, la fel ca şi Poarta Otomană vor să zădărnicească formarea 

unei unităţi politice şi militare puternice în regiunea Carpaţilor 

de sud şi pun la cale uciderea lui Mihai Viteazul în 1601. 

Domnitorul, care a consolidat cel mai mult puterea Transilvaniei, 

Bethlen Găbor, întăreşte de asemenea alianţa cu Moldova şi Muntenia 

pentru a contrabalansa presiunea turcilor şi a Habsburgilor. El preconizează 

întemeierea unei Dacii protestante, iar realizarea planului său o 

începe prin încercarea convertirii romînilor ardeleni la protestantism. 

Pentru aceasta el cere aprobarea patriarhului Chirii Lucaris din Constantinopol. 

Acesta din urmă, în răspunsul lui, arată obstacolul de neînlăturat 

ce stă în calea acestei încercări: „înainte de toate ar trebui ruptă legătura 

de sînge şi de simţiri care trăieşte, deşi în mod tainic, dar cu atît mai 

puternic între romînii din ţara Transilvaniei şi între locuitorii ţării A4unteniei 

şi Moldovei" 15 . 

Ideea reconstituirii vechii Dacii pnn coeziunea bisericii ortodoxe sau 

protestante, ceea ce a preocupat pe Mihai Viteazul şi Bethlen Gábor, pe 

Radu Mitinea şi Rákóczi Gyorgy al II-lea, era expresia necesităţii unei 

12 

Analele Acad. Memoriile Secţiunii istorice seria II. tom. XXVII, pp. 118—119 

13 

Anuarul Inst. de ist. nat- din Cluj, voi. V, p. 348. 

14 

A Veress, Cîntece vechi istorice* ungureşti despre rornini în Anal. Acad. Rom. 

Mern. Sec. ist. III, 1925, pp. 10—20. 

15 

Torok-magyarkori ăllami okmănytăr Pest, 1869, voi. II, pp. 137—140.

apărări comune în faţa năvălirilor turceşti şi în faţa politicii de expansiune 

a Habsburgilor. 

_ Intre domnitorii Transilvaniei, Munteniei şi Moldovei, solidaritatea 

de interese se concretizează prin numeroase tratate de prietenie şi ajutor 

reciproc în această epocă. Un astfel de tratat se încheie la 1605, între Radu 

Şerban, domnitorul Munteniei şi Bocskay Istvân domnitorul Transilvaniei. 

„Această învoială a noastră ... scria Radu Şerban, referindu-se la tratatul 

amintit — ca să fie mai statornică şi mai veşnică am hotărît cu obşteasca 

înţelegere, ca oricine o ar strica şi ar pricinui zdruncinarea păcii dintre 

aceste două ţărj... acela să fie pedepsit... cu pierderea vieţii şi averii 

sale" 16 . Asemenea tratate de prietenie şi ajutor reciproc s-au mai încheiat 

între Bethlen Qâbor, principele Transilvaniei şi Gavrilă Movilă domnul 

Moldovei, la 1619; între Râkoczi Gyorgy II şi Constantin Şerban la 1655, 

legîndu-se de amîndouă părţile să fie „adevăraţi şi deplini binevoitori; 

duşmanilor şi răuvoitorilor să le fie duşmani" 17 . în această perioadă scrie 

poetul maghiar Listius (Liszti) Lâszto în 1633 „Moldova pe de o parte, 

Muntenia pe de alta, cuprind între ele Ardealul. Ca nişte straşnici viteji, 

cele două ţări romîneşti îi vin în bun ajutor, — să nu cadă năvălirii şi 

pustirii duşmanului" ("Moldova egy felol, Havasalj mas felol Erdelyt 

îoglaljâk koriil. — Mint eros Bainoksâgh, a ket olan orszâgh vadnak jo 

segitsegul, — Hogy be rohanâsa, avagy pusztitâsa, ne essek ellensegto') 18 . 

* 

* * 

Spre 'sfîrşitul sec. XVII Transilvania cedează în faţa presiunii Habsburgilor, 

odată cu slăbirea rezistenţei Munteniei şi Moldovei faţă de Poarta 

Otomană. 

In primăvara anului 1688 sfetnicii domnitorului transilvănean, Apaffy 

Mihâly, semnează la Sibiu o declaraţie dictată de generalul austriac Caraffa, 

prin care stăpînirea habsburgică în Transilvania devenea un fapt 

împlinit. In 1691 apare Diploma Leopoldinum, care pecetluieşte soarta 

Transilvaniei ca provincie austriacă. După această dată Transilvania se 

izolează tot mai mult de celelalte două principate. 

In 1688 breslaşii germani din Braşov se răscoală împotriva armatei 

imperiale de mercenari a călăului Caraffa 19 . Războiul de eliberare condus 

de Râkoczi Ferenc al II-lea a fost un prilej de înfrăţire în luptă a maselor 

asuprite maghiare şi romîne din Transilvania împotriva jugului habsburgic. 

Cîntecele curuţilor maghiari şi romîni răsunau împreună în văile 

Transilvaniei. Marcu Haţeganu, de la Oradea, colonel în armata austriacă, 

a trecut de partea curuţilor. In părţile Chioarului, a Băii Mari, cel mai 

vestit căpitan curuţ a fost haiducul Grigore Pintea — Pintea Viteazul, 

Ion Lupa§, Documente istorice, transilv

cum i-a rămas amintirea în popor 20 . Misiunea negustorului romîn. braşovean 

Teodor Corbea trimisul lui Răkoczi-în Rusia, la Petru I şi misiunea 

boierului făgărăşean Ioan Talaba la Constantinopol, constituie de asemenea 

un moment simbolic al colaborării romino-maghiare 21 . 

Zadarnic ameninţa dieta nobililor din Alba Iulia în martie 1703 că 

cel ce se va alătura mişcării lui Răkoczi, va cădea în crima de trădare 

a patriei. Patria nobililor era departe să fie şi a poporului. 

In perioada de descompunere a feudalismului din sec. XVIII şi prima 

jumătate a sec. XIX n-a fost deceniu în care masele populare din Transilvania 

fără deosebire de naţionalitate, să nu se fi ridicat împotriva 

jugului habsburgic şi a stăpînirii feudale. 

Brutalităţile generalului austriac Bucow pentru înrolarea forţată 

în regimentele grănicereşti, au provocat două răscoale populare identice 

in Transilvania. Una la 1762 în regiunea Năsăud, locuită de romîni în 

frunte cu bătrînul de 120 ani, Teodor Todoran, care cerea poporului să 

„alunge afară pe păgîni din hotarele noastre", spunînd că „ce dă guberniul 

şi cancelaria din Beciu (Viena) e nimica, î-s minciuni goale de azi pînă 

mîină..." 22 . Cealaltă răscoală a izbucnit printre secui în 1763—1764, care 

se împotrivea cu arma înrolării lor în armata austriacă. Tunurile plimbate 

la Năsăud pentru a înspăimînta pe ţăranii romîni răsculaţi, la Madéfalva 

iu fost puse în acţiune, măcelărind astfel sute de răsculaţi secui 23 . 

In marea răscoală a ţăranilor romîni din 1784 condusă de Horia, 

participă şi maghiari din Abrud şi din Trăscău. La Trăscău. iobăgimea 

maghiară a avut drept conducător pe Kovâcs Istvân, care îndemna poporul 

prin cuvintele: „Haideţi, că niciodată nu vor mai fi domni în Sîngiorzul 

Ţrascăului..." 24 . Un alt conducător al iobagilor maghiari din 

Trăscău, Găspâr Miklós, după înăbuşirea răscoalei a fost condamnat la 

moarte, alături de fraţii lui romîni. 

In ajunul revoluţiei din 1848 mişcarea condusă de luptătoarea maghiară 

Varga Katalin, pentru satisfacerea revendicărilor ţăranilor romîni 

din domeniile fiscale Zlatna, în ajunul revoluţiei din 1848, este una din 

cele mai pilduitoare momente de colaborare dintre asupriţii romîni şi 

maghiari 25 . 

* 

Către mijlocul sec. al XIX-lea s-au produs importante schimbări in 

relaţiile Munteniei şi Moldovei cu Turcia, in urma politicii Rusiei în 

-Varkonyi Âgnes, A Răkoczi szabadsăgharc kibontakozăsa Erdélyben, în Szăzadok, 

20 

1954, nr. 1. 

Cf. Nicoîae Iorga, Francisc Răkoczi al li-lea şi rominii, în Analele Acad. Rom 

21 

secţia Istorie, seria II-a, voi. 33, p. 5. 

Virgil Şotropa, înfiinţarea graniţei militare năsăudene. Arhiva somesană, 1938, 

2 2 

nr, 21, pp. 70, 79. 

2 3 

Cf. Vagò Béla, Osztălyviszonyok és osztălyharcok a Székelyfoldòn a hatărorseg 

szervezésének éveiben. A Kolozsvâri Bolyai Tudomânyegyetem emlékkónyve. Cluj, 

1956, p. 235. 

D. Prodan, Răscoala lui Horia in comit. Cluj si Turda, Bucureşti, 1938. pp. 

2 4 

163—165. 

8 8 

Cf. Z. Tóth, Mişcările ţărăneşti din Munţii Apuseni pînă la 1848, Ed. Acad. 1955.

Balcani, care a contribuit Ia slăbirea jugului turcesc şi la dezvoltarea relaţiilor 

capitaliste în aceste principate. 

In Transilvania dominia absolutismul habsburgic. Curtea imperială 

vieneză nu-şi putea simţi poziţia consolidată decît, pe lîngă concesiile făcute 

burgheziei germane, prin întărirea privilegiilor magnaţilor feudali 

în provinciile cucerite şi prin divizarea popoarelor subjugate 

In Moldova şi Muntenia boierimea liberală şi burghezia născîndă 

tinde să-şi asigure independenţa economică, să-şi lărgească piaţa prin 

unirea celor două ţări, să desfiinţeze privilegiile feudale. 

In Transilvania, nobilimea liberală şi burghezia tînără a diferitelor 

naţionalităţi pe lîngă îmbrăţişarea comună a unor reforme antifeudale, 

căutau drumuri diferite pentru promovarea intereselor lor. Burghezia 

şi nobilimea liberală maghiară activa pentru unirea cu Ungaria. Burghezia 

romînă luptând pentru drepturi naţionale nutrea totodată iluzii cu 

privire la „împăratul înţelegător". Absolutismul austriac însă nu a ezitat 

niciodată să reprime mîna in mină cu aristocraţia maghiară, orice mişcare 

ce ameninţa orînduirea feudală. 

Latifundiarii din Transilvania, Muntenia şi Moldova, puşi în faţa 

alternativei: o ţară independentă şi fără privilegii feudale, ori o> ţară feudală 

şi avînd în armata sultanului, sau a Habsburgilor un sprijin sigur 

împotriva maselor ţărăneşti în revoltă neîncetată, au ales totdeauna alternativa 

a doua. 

In 1848 intrigile habsburgice au reuşit să împingă naţionalităţile din 

Transilvania într-un război fratricid. Dar chiar şi în aceste momente de 

grea cumpănă, mărturiile de înfrăţire şi colaborare a elementelor progresiste 

romîne şi germane cu revoluţia maghiară nu lipsesc. Scriitorul german 

din Braşov, Anton Kurz şi sute de luptători maghiari şi romîni şi-au 

dat viaţa alături de poetul revoluţionar maghiar Petofi, pentru libertatea 

comună în armata revoluţionară a generalului Bem, care în proclamaţia 

sa dată din Braşov la 21 martie 1849 adresată populaţiei din Transilvania, 

a spus: „Unguri, saşi şi romîni, întindeţi-vă frăţeşte mîinile unii altora, 

puneţi capăt neînţelegerii naţionale şi în faţa voastră se va deschide un 

viitor fericit". 

A4arele democrat revoluţionar romîn, Nicolae Bălcescu, exponentul cel 

mai consecvent al luptei antifeudale a maselor populare din ţara noastră 

din 1848—49, arată conducătorilor romîni din Transilvania că nu se poate 

lupta pentru libertate sub steagul Habsburgilor, sub steagul „celui mai 

rnîrşav, mai cumplit şi mai învechit despotism", iar capilor revoluţiei maghiare 

arată că supremaţia naţională şi democraţia nu se împacă una 

cu alta 26 . 

Avram Iancu însuşi, care la început nutrea iluzia că se poate lupta 

împotriva nobilimii feudale cu armele primite de la împărat, şi-a dat 

seama în ultima perioadă a revoluţiei de necesitatea luptei comune a romînilor 

şi ungurilor. De acea, într-o scrisoare către maghiari din 15 iulie 

1849, spunea: „Intre noi şi voi, armele niciodată nu pot hotărî" 27 . 

Cf. Studii şi referate despre N. Bălcescu, voi. I, Bucureşti, 1953. 

Textele privind dezvoltarea gîndirii social-politice în Romînia, I, p. 269.

Generalul Bem, împreună cu Bălcescu, plănuia lărgirea revoluţiei ungare 

într-o mare luptă pentru libertatea popoarelor din estul Europei, 

înglobînd în această acţiune împreună cu legiunile lui Iancu şi patrioţii 

din Moldova şi Muntenia. Nu peste mult, parlamentul ungar refugiat ia 

Szeged, adoptă legea naţionalităţilor, preconizată de Kossuth şi Bălcescu 28 . 

Insă această atmosferă de împăcare creată de revoluţionarii romîni şi maghiari 

cei mai clarvăzători, n-a mai putut salva revoluţia. Poporul romîn 

ca şi poporul maghiar căzuse pradă absolutismului. 

Absolutismul habsburgic cotropeşte fără deosebire popoarele din provinciile 

subjugate. Conducătorii revoluţiei -maghiare, care n-au putut să se 

refugieze în străinătate, sînt executaţi sau osîndiţi la ani grei de închisoare. 

Chiar şi Avram Iancu este deţinut ca ,,aţîţător" şi dus ferecat în 

închisoarea cetăţii din Alba Iulia. In această perioadă romînii şi ungurii 

din Transilvania se manifestă prin numeroase acţiuni de solidarizare împotriva 

asupririi habsburgice comune. 

* 

* * 

In urma unirii principatelor şi în urma războiului de independenţă 

din 1877, dus alături de armatele ruseşti, Romînia se eliberează de sub 

jugul turcesc şi se constituie într-un stat naţional de sine stătător. Dar 

faptul că conducerea tînărului stat naţional ajunsese în mîinile hrăpăreţe 

ale Hohenzollernilor şi a „monstruoasei coaliţii" a moşierilor şi capitaliştilor, 

împiedică dezvoltarea democratică a ţării. 

In 1867, Transilvania trece de sub stăpinirea austriacă în stăpinirea 

magnaţilor şi capitaliştilor maghiari, cari în schimbul unei pseudo-ihdependenţe 

a Ungariei, au obţinut mină liberă din partea claselor dominante 

ale Austriei pentru oprimarea naţionalităţilor din Ungaria de atunci. 

Dar tradiţiile luptei pentru libertatea comună şi frăţie, n-au dispărut. 

Deputatul romîn, Vincenţiu Babeş arată în şedinţa din 2 martie 1872 a 

parlamentului din Budapesta că „... nu există dispoziţii, care lovind în 

naţionalităţi, să nu lovească in acelaşi timp şi în poporul maghiar, de 

asemenea, pe de altă parte, nu există dispoziţii care dacă lovesc în poporul 

maghiar, să nu jignească şi naţionalităţile". 

Spre sfîrşitul secolului, la 2 ianuarie 1892, Mocsâry Lajos, deputat 

al circumscripţiei Caransebeş, declară în faţa alegătorilor săi romîni următoarele: 

„Faptul că raporturile noastre naţionale de acum apar in culori 

atît de nefavorabile, se datoreşte din partea maghiară exclusiv conducătorilor 

şi nu majorităţii poporului; majoritatea naţiunii rămîne nesimţitoare 

în ceea ce priveşte ura de rasă, dar simţitoare în ceea ce priveşte 

dreptatea" 29 . 

Avertismentul acestor reprezentanţi credincioşi ai ideilor revoluţionare 

din 1848 a fost însă respins de clasele stăpînitoare. 

Cf. I. Toth Zoltăn, A Szemere-kormâny nemzetisegi politikâja (1834), A Magyar 

2 8 

Tudomânyos Akademia târsadalomt&rteneti tudomâniyok osztâlyănak kozlemenyei, voi. 

II, nr. 1, Budapest, 1952. 

Cf. Keraeny G. Gâbor, Adalekok a magyar uralkodo osztălyok nemzeiisigi politikăjăhoz... 

2 9 

A Magyar Torteneszkongresszus, Budapest, 

1954.

In această perioadă, legăturile seculare economice între Ardeal şl Romînia 

veche'slnt rupte în mod artificial prin politica vamală a capitalului 

ăustro-ungar. Degeaba opiniază Camera de comerţ din Cluj că legăturile 

comerciale cu Romînia au o deosebită importanţă nu numai pentrucă este 

vorba de o ţară vecină ci în interesul vieţii economice a Transilvaniei 30 . 

Războiul vamal provoacă masive imigraţiuni ale secuilor, care erau 

nevoiţi să-şi cîştige viaţa în Romînia veche. Numai în anii 1888—1890 s-au 

eliberat 29.465 paşapoarte în judeţele Ciuc, Trei Scaune, Mureş-Turda şi 

Odorhei, nemai vorbind de miile de ţărani, fugiţi prin potecile munţilor 31 . 

# 

* * 

Din contrazicerile crescînde şi tot mai apăsătoare ale regimului 

burghezo-moşieresc, clasa muncitoare arată adevăratul drum de ieşire. 

După apariţia proletariatului pe arena politică a ţării noastre, tradiţia 

frăţiei maselor populare romîne şi a celor de altă naţionalitate se leagă 

tot mai mult de lupta proletariatului, păşind în fruntea maselor populare 

pentru desăvîrşirea revoluţiei burghezo-democratice, pentru eliberarea socială 

şi naţională a poporului. In grevele şi manifestaţiile în organizaţiile 

ei profesionale de, luptă şi în partidul ei politic se afirmă de la început 

internaţionalistmul clasei muncitoare. Apelul din 1869 scris în 

patru limbi, romînă, maghiară, germană şi sîrbă, al asociaţiei muncitoreşti 

din Timişoara, afiliată Internaţionalei I-a, subliniază însemnătatea luptei 

unite a tuturor muncitorilor 32 . . ; 

Clasa muncitoare a însufleţit şi a sprijinit lupta comună a ţărănimii 

pentru pămînt şi drepturi democratice. La începutul secolului nostru, în 

timpul grevelor de seceriş din fostele judeţe Bihor şi Arad, ii găsim împreuna 

pe muncitorii agricoli şi pe ţăranii săraci romîni şi maghiari 33 . 

Sîngele lor a curs şi in lupta comună de la Aleşd din 1904, împotriva 

asupririi şi exploatării lor nemiloase 34 . 

La începutul sec. al XX-lea, teritoriul patriei noastre devine tot mai 

mult prada capitalului monopolist, terenul de ciocnire al diferitelor puteri 

imperialiste pentru sferele de influenţă. Valurile de lupte desfăşurate Tn 

perioada crizei economice de la începutul secolului şi sub influenţa revoluţiei 

populare din Rusia din 1905, au cuprins atît Transilvania cît şi 

Romînia veche. Grevele generale şi luptele de stradă cu caracter revoluţionar 

ale muncitorilor, mişcările ţărăneşti, mişcarea de rezistenţă a 

naţionalităţilor asuprite, duc la întărirea unităţii de luptă a tuturor asupriţilor. 

A Kolozsvâri Kereskedelmi es Iparkamara veiemenye jelentese a kotott 1876-i 

3 0 

kereskedelmi szerzodes felett, Kolozsvâr, 1885, p. 9. 

A marosvăsărhely ker. es iparkamara jelentese az 1891-ik evben, p. 21. 

31 

A magyar munkăsmozgalom tortenetenek vălogatott dokumentumai voi; I, Budapest, 

3 2 

planşa Vll-a. 

3 3 

Simon Peter, A szăzadţordulo foldmunkăs- es szegenyparaszt-mozgaimai, Budapest, 

1953, pp. 203—210. 212—218. 

Egyed Akos, Lupta ţăranilor romîni si maghiari din Alesd în anul 1904, Studii 

3 4 

1955, nr. 2. ' '

Ineepînd cu această perioadă revoluţionară, legăturile intre mişcarea 

muncitorească din Transilvania şi cea din Romînia veche sînt de asemenea 

tot mai strînse. I. C. Frimu, Gh. Bujor şi alţi conducători ai muncitorimii 

din Romînia, au luat parte în mod obişnuit la congresele secţiei romîne 

a Partidului Social-democrat din Ungaria 35 . 

In cursul primului război mondial, fiii ţării noastre au îost tîrîţi în 

cele două tabere imperialiste vrăjmaşe, într-un război deopotrivă de nedrept. 

Insă pe ambele, versante ale Carpaţilor deopotrivă se desfăşoară 

lupta antimilitarista a maselor. Influenţa Marei Revoluţii Socialiste din 

Rusia a dat un puternic avînt acestei lupte împotriva politicii aventuriste 

a claselor stăpînitoare, înfeudate celor două tabere imperialiste, pentru 

încetarea războiului, pentru libertăţi democratice şi împroprietărirea ţăranilor, 

pentru eliberarea naţională. 

In monarhia austro-ungară mocnea revolta, iar muncitorimea din partea 

răsăriteană a Romîniei s-a solidarizat cu regimentele revoluţionare 

ruseşti. 

Monarhia habsburgică sfîşiată de contraziceri sociale şi naţionale, 

ascuţite prin războiul imperialist, se prăbuşeşte alături de aliatul ei protector, 

imperialismul german wilhelmian. Valul revoluţionar mătură dominaţia 

habsburgică bazată pe compromisul dintre capitaliştii şi moşierii 

austrieci şi unguri. Mişcarea de eliberare naţională a maselor romineşti 

din Transilvaniia, care formează marea majoritate a acestei provincii, a 

contribuit la prăbuşirea putredului imperiu austro-ungar, a doua închisoare 

a popoarelor. 

Tot atunci în Romînia veche participarea la împărţirea prăzii în tabăra 

imperialistă învingătoare a Antantei, contribuie Ia salvarea dictaturii burghezo-moşiereşti, 

la aservirea şi mai intensă a ţării intereselor capitalului 

monopolist internaţional. 

Sprijinit de puterile imperialiste ale Antantei, guvernul burgheziei 

şi moşierimii romîne încearcă să înăbuşe mişcarea revoluţionară din ţară. 

La 13 decembrie 1918, guvernul ordonă să se tragă în muncitorimea din 

Bucureşti, care lupta pentru revendicările juste ale poporului muncitor 

şi se solidariza: cu revoluţia proletară din Rusia. Acelaş guvern în Transilvania 

unită cu Romînia introduce un regim de teroare împotriva mişcării 

revoluţionare a maselor muncitoreşti şi ţărăneşti. Apoi, în vara 1919 

la ordinele Antantei, atacă revoluţia proletară maghiară, deşi Republica 

Maghiară a Sfaturilor recunoaşte dreptul naţionalităţilor la autodeterminare 

pină la despărţirea de stat. 

Călcind peste sentimentele de solidaritate a oamenilor muncii din Romînia 

cu revoluţia proletară maghiară, afirmate prin proteste şi demonstraţii, 

reacfiunea romînă contribuie alături de contrarevoluţionarii maghiari 

la restaurarea dominaţiei doborîte de popor a magnaţilor, fabricanţilor 

şi bancherilor în Ungaria. 

Regimul reacţionar al lui Horthy, ajuns la putere, între altele, şi cu 

ajutorul baionetelor reacţiunii române, înăbuşe în sînge forţele revoluţio- 

3 5 

Vezi Dián Eva, Magyar-român munkásmozgalmi kapcsolatok (1900—1918). 

A Magyar Torténészkongresszus, Budapest, 1954.

256 Bânyai Ldszlo 

nare maghiare şi devine prin agitaţia lui revizionistă un focar al politicii 

aventuriste antisovietice a imperialismului agresiv în sud-estul european. 

* 

* * 

Pentru a-şi asigura dominaţia lor cotropitoare internă şi pentru a 

izola pe oamenii muncii romîni de cei de altă naţionalitate, clasele stăpînitoare 

romîne au introdus o politică permanentă de învrăjbire şovină, 

de asuprire şi desnaţionalizare forţată a minorităţilor naţionale. In asuprirea 

poporului muncitor, guvernele reacţionare romîne au mers de la 

început mînă în mînă cu clicile conducătoare reacţionare ale minorităţilor 

naţionale, cu care au împărţit acţiunile băncilor şi întreprinderilor 

industriale, şi au făcut nenumărate pacte electorale îndreptate împotriva 

poporului. 

Faţă de teroarea deslănţuită de puterea burghezo-moşierească contrarevoluţionară, 

masele populare, fără deosebire de naţionalitate, duc o 

luptă grea şi neîntreruptă. 

Prin făurirea Partidului Comunist din România, în 1921, şi lupta pentru 

întărirea frăţiei între oamenii muncii romîni şi cei de altă naţionalitate 

a primit un conţinut nou. In locul unităţii spontane de luptă, realizată 

în diferite momente istorice importante, Partidul Comunist din Romînia 

luptă pentru închegarea unei unităţi conştiente şi trainice a poporului 

muncitor romîn şi a maselor muncitoare de alte naţionalităţi. 

Partidul Comunist s-a călăuzit în lupta lui pentru rezolvarea problemei 

naţionale de învăţătura marxist-leninistă, de ideologia internaţionalismului 

proletar. El s-a inspirat din pilduitoarele înfăptuiri ale Uniunii 

Sovietice şi a ridicat pe o treaptă superioară tradiţiile de luptă comună 

a maselor populare romîne şi a celor de altă naţionalitate din ţară. 

Partidul Comunist a fost singura forţă politică care a luptat consecvent 

pentru deplina egalitate în drepturi a minorităţilor naţionale şi pentru 

înfrăţirea oamenilor muncii de toate naţionalităţile din ţară. 

încă de la întemeierea sa, partidul a arătat că politica de oprimare a 

minorităţilor naţionale loveşte deopotrivă în interesele tuturor celor ce 

muncesc, fără deosebire de naţionalitate. Diferitele congrese ale P.C.R. au 

arătat limpede că singura cale de isbăvire de asuprirea socială şi naţională 

este lupta unită pentru răsturnarea regimului burghezo-moşierese şi instaurarea 

puterii poporului. 

Apărînd principiul solidarităţii internaţionale a oamenilor muncii, Partidul 

Comunist a demascat cîrdăşia capitaliştilor şi moşierilor romîni, 

maghiari, germani, evrei în exploatarea crîncenă şi asuprirea oamenilor 

muncii de toate naţionalităţile şi a dus o luptă neobosită împotriva tuturor 

variantelor naţionalismului burghez, dezvăluind conţinutul lor diversionist 

şi antipopular. 

Conducînd luptele eroice ale minerilor din Valea Jiului, ale muncitorilor 

forestieri de pe Mureş, ale muncitorilor ceferişti şi petrolişti, partidul 

a mobilizat totodată la luptă masele largi ţărăneşti romîne, maghiare

şi de altă naţionalitate din ţară. Memorabilă este lupta comună a ţăranilor 

din Valea Ghimeşului în 1934, condusă de Partidul Comunist 36 . 

La iniţiativa, partidului s-a încheiat, în perioada de pregătiri febrile 

pentru războiul antisovietic şi pentru instaurarea dictaturii fasciste, alianţa 

de luptă între „Frontul Plugarilor" şi „Madosz 37 , organizaţie de luptă a 

maselor populare maghiare din ţară. In programul lor comun elaborat în 

anul 1935, cele două organizaţii se angajau să lupte „împotriva tuturor 

tendinţelor de a provoca un conflict armat între popoare şi de a aţîţa 

ura de rasă . . ." Js . 

Unitatea de luptă a celor mai buni fii ai poporului romîn şi ai minorităţilor 

naţionale nu s-a clintit nici în anii de grea încercare în care sub 

oblăduirea patronilor lor hitlerişti, fascismul maghiar şi cel romînesc au 

desfăşurat o criminală acţiune de învrăjbire a popoarelor romîn şi maghiar 

în problema Ardealului. 

Teroarea dictaturii fasciste, ororile tîlhăiescului război hitlerist iau arătat 

consecinţele adevărate ale politicii şi ideologiei naţionaliste a regimului 

burghezo-moşieresc. 

Forţele patriotice din ţara noastră s-au călit împreună, fără deosebire 

de naţionalitate în lupta dusă sub conducerea partidului pentru scuturarea 

jugului fascist şi alungarea cotropitorilor hitlerişti. 

Eliberarea ţârii noastre de către Armata Sovietică a însemnat o cotitură 

hotărîtoare în istoria poporului muncitor, deschizînd totodată perspectivele 

rezolvării democratice a problemei naţionale, ale realizării unităţii 

şi frăţiei de nezdruncinat dintre poporul romîn şi naţionalităţile conlocuitoare. 

Partidul Comunist a organizat lupta comună a maselor muncitoare 

pentru sprijinirea frontului antihitlerist, pentru exproprierea pămînturilor 

moşierilor, pentru înfăptuirea reformei agrare în folosul ţăranilor muncitori, 

fără deosebire de naţionalitate. 

După eliberarea Transilvaniei de Nord, spre deosebire de armata 

cotropitoare a regelui Ferdinand, aservită reacţiunii internaţionale şi care 

a contribuit în 1919 la sugrumarea revoluţiei proletare din Ungaria, armata 

romînă antihitleristă, luptînd cot la cot cu Armata Sovietică, contribuie 

la eliberarea Ungariei de sub robia fascistă. 

Luptînd împotriva şovinismului partidelor reacţionare, forţele democratice-populare 

conduse de P.C.R. au considerat egalitatea şi înfrăţirea 

poporului romîn şi a minorităţilor naţionale, ca un element esenţial de 

consolidare şi de dezvoltare a cuceririlor revoluţionare ale poporului. 

Guvernul democrat-popular, instaurat la 6 martie 1945, sub conducerea 

lui dr. Petru Groza, a pus capăt pentru totdeauna încercărilor de reînviere 

a politicii de discriminare şi de ură şovină. Masele largi ale naţionalităţilor 

conlocuitoare urmau cu încredere, alături de poporul romîn, guver- 

3 6 

Vezi L. Bănyai, Lupta ţăranilor din Valea Ghimeşului din octombrie 1934. Analele 

Inst. de ist. a partidului, nr. 3, 1955. 

37 

Magyar Dolgozok Szdvetsege. 

E8 

Vezi L. Bânyai, Despre activitatea Uniunii oamenilor muncii maghiari din Romînia 

(Madosz), Studii, 1931, nr. 4.

nul democrat-popular, care a înfăptuit importante transformări revoluţionare. 

Cucerirea puterii întregi de către oamenii muncii, a marcat o nouă 

piatră de hotar şi în ce priveşte politica de stat faţă de minorităţile naţionale, 

creînd condiţiile depline ale rezolvării leniniste a problemei naţionale. 

Regimul democrat-popular asigură oamenilor muncii de toate naţionalităţile 

posibilităţi egale de a participa la conducerea treburilor obşteşti. 

Alături de fiii poporului romîn, găsim şi pe fiii minorităţilor naţionale 

în guvern, în Prezidiul Marii Adunări Naţionale, în funcţiile de răspundere 

ale aparatului de stat şi economic. Compoziţia Marei Adunări Naţionale, 

precum şi a Sfaturilor Populare regionale, raionale şi locale, oglindesc 

compoziţia naţională a populaţiei. 

Şcoli, ziare, edituri, teatre, emisiuni de radiodifuziune, mii de cămine 

culturale servesc dezvoltarea culturală a minorităţilor naţionale. O largă 

dezvoltare iau arta şi literatura lor, contribuind la îmbogăţirea tezaurului 

comun al culturii întregului nostru popor muncitor. 

O ilustrare grăitoare a înfăptuirii consecvente de către partidul nostru 

a principiilor marxist-leniniste în problema naţională, este crearea Regiunii 

Autonome Maghiare. Grija deosebită a partidului şi guvernului se 

manifestă în sprijinul pe care-1 acordă ridicării economice şi dezvoltării 

culturale în limbă maternă a regiunilor locuite de minorităţile naţionale, 

regiuni deosebit de vitregite de stăpînirea burgheziei. 

In patria noastră liberă, egalitatea şi frăţia oamenilor muncii de diferite 

naţionalităţi a devenit o forţă motrică a dezvoltării societăţii. Succesele 

dobîndite în rezolvarea democratică a problemei naţionale, în educarea 

internaţionalistă a celor ce muncesc, nu trtebuie să ducă însă la 

incetarea vigilenţei împotriva manifestărilor naţionalismului burghez, la 

auto-mulţumirea în ce priveşte realizările de pînă acum. Partidul nostru 

cheamă pe toţi oamenii muncii să combată orice încercări de subminare a 

frăţiei poporului romin cu minorităţile naţionale, să promoveze şi să extindă 

între ei diferitele forme de colaborare socialistă, să contribuie peste 

tot la asigurarea egalităţii reale a minorităţilor naţionale, lichidînd lipsurile 

în aplicarea politicii leniniste în problema naţională a partidului 

şi guvernului nostru. 

Patriotismul socialist îmbină armonios tradiţiile istorice ale poporului 

romîn şi ale naţionalităţilor conlocuitoare. Adîncirea egalităţii şi a frăţiei 

lor este un nesecat izvor al coeziunii interne a statului nostru democrat 

popular, al construirii socialismului în patria noastră comună, al contribuţiei 

noastre la consolidarea păcii între popoare. 

BANYAI LASZLO 



FILOLOGIE 

Rom. ORIŞ, ORIŞ, ORIŞA, ORĂŞA, ORAŞANI, ORĂŞENI 

< Magh. VARJAS 

Orăşa sau Orişa este numele unui' aîluent de stînga al Tazlăului Mare 

(regiunea Bacău). Pîrăul Orăşa, numit şi Coman, îşi are obîrşia la locul 

cu izvoare numit al-Orăşului. De la acest pîrău şi-au primit numele localităţile 

Orăşa, Orăşa Mare, Orăşa-Avram sau 'Orâşica, rostite şi scrise şi 

Orişa, Orişa Mare etc. (regiunea Bacău, raionul Tîrgu-Ocna) 1 . 

Gustav Weigand a căutat — toarte just — să explice acest toponimic 

din maghiară 2 . într-adevăr, in Valea Tazlăului sînt şi alte toponimice care 

provin de la ceangăii care odinioară erau mult mai numeroşi în acest 

ţinut 3 . Astfel, un alt afluent de stînga al Tazlăului, Nadişa, are la bază 

magh. nddas „(valea) cu stuf; stufăriş", cf. în Ardeal numele de pîraie şi 

de sate Nadăş, în fostele judeţe Arad, Cluj 4 , Timiş, Nădăşel (Nădăşelulunguresc), 

sat în f. jud. Cluj, Nadeş (Nadeşul-săsesc), f. jud. Tîrnava- 

Mică, Nadăşa, f. jud. Mureş, Nadiş, trei sate în fostele judeţe Sălaj (Nadişul-Hododului, 

Nadişul-romîn) şi Cluj (Nadişul-romin) 5 . Pîrăul Nadişa 

de pe Tazlău apare în documente înoepînd cu anul 1424 6 . De la pîrău 

şi-a primit numele şi satul Nadişa. 

Tot de origine maghiară este şi numele de vale şi de sat Ludaşul 

(scris şi Ludaşif < magh. Ludas < ludas „de gîscă, al gîştelor" (cf. în 

Ardeal numele de văi şi de sate Luduş, Ludoş în fostele judeţe Sibiu şi 

Turda) 8 . 

Vezi D. Frunzescu, Dicţionar topografic şi statistic al Rominiei, Buc, 1872. 

1 

p. 333, 334, 512; Marele dicţionar geografic al Rominiei, vol. IV, p. 596, 597. 

Vezi G. Weigand, Jahresbericht des Instituts für rumänische Sprache zu Leipzig, 

2 

XXVI—XXIX, p. 87. 

3 

Chiar pe pîrăul Orăşa, satul Stufu (comuna Sănduleni) estt locuit de ceangăi. 

Vezi Kniezsa Istvăn, Erdely viznevei, Cluj, 1942, p. 12. 

4 

Vezi S. Moldovan şi N. Togan, Dicţionarul numirilor de localităţi cu poporaţiune 

5 

romînă din Ungaria, Sibiu, 1909, p 150, 151; I. Iordan, Nume de locuri romînesti in 

R.P.R., I, Edit. Acad. R.P.R., 1952, p. 78. 

Vezi M. Costăchescu, Documentele moldoveneşti înainte de Stefan cel Mare, Iaşi. 

6 

1932, I, p. 167. 

M. Dicţ. geogr. al Rom., IV., p. 192. 

7 

Ludoşul-de-Murăş (Murăş-Luduş), Ludoşul-mare < magh. Marosludas, Nagyludas, 

8 

vezi Moldovan—Togan, op. cit., p. 132; Kniezsa, op. cit., p. 

22.

Nume de persoană maghiare stau la baza numelor de sate din Valea 

Tazlăului Ardeoani, Bîrneşti, Lucăceşti, Şolomoneşti, Timareşti şi Verşeşti 

(atestat la anul 1546 sub forma Vereşeşti, sat care a fost al lui 

Oană Vereş) 3 , Toponimicul Ardeoani e format, ca Săbăoani ( < nume de 

pers. magh. Szabo < szabo „croitor" rom. săbău + sufixul ani), dintr-un 

nume de persoană Ardeu ( oraş, ogaş, Oradea, Oşorhei etc.) şi care se termină în -s (-ş). De 

9 

Vezi Costăchescu, Doc. mold., op. cit., I, p. 106. 

10 

In ceea ce priveşte numele de persoană Erdo şi toponimicul Erdofalva (> rom. 

Ardeova, raionul Huedin), vezi Kniezsa, op. cit., p. 224. 

11 

Weigand, loc. cit. 

1 2 

Un Coste Orîş sau Orişescul e amintit ca boier de divan începînd din anul 1448 

(vezi Costăchescu, op. cit., I, p. 314. 353, II, 453—458). După un Orîş Vlad a fost numit 

satul Vlădenii de pe Şiret (vezi I. Bogdan, Documentele, lui Ştefan cel Mare, Buc, 

1913, voi. I, p. 376, 379). 

13 

Vezi Costăchescu, op. cit., II, p. 458.

asemenea cuvintul maghiar trebuie să se întîlnească in maghiară atît ca 

nume de persoană, cit şi ca toponimic. O astfel de formă maghiară este 

adjectivul varjas, derivat cu sufixul -s de la. substantivul varju „cioară". 

Varjas este destul de frecvent ca nume de persoană şi ca toponimic. Un 

afluent de dreapta al Oltului şi un sat de pe acest pîrău se numeşte 

Vargyas, cu trecerea lui rj ila rgy, obişnuită în graiurile maghiare. 

Forma romînească a acestui toponimic este Vărghiş, Vîrghiş. De asemenea, 

in fostul jud. Arad toponimicul Variaş, Variaşul are la bază magh. Varjas. 

Păstrarea lui va- iniţial netrecut la o- precum şi grupul de consoane ry 

(< magh. rgy) arată că sîntem în prezenţa unor împrumuturi recente 14 . In 

împrumuturile mai vechi, unui va- maghiar îi corespunde în limba romînă 

o- neaccentuat (în cazul că este accentuat, va- este redat prin oa). De asemenea 

elementului sufixai -os, -as, -es în foarte multe cazuri îi corespunde 

în limba romînă -iş, îş de ex. Akos > Acîş (sat, f. jud. Sălaj' 5 , Arhos > Archiş 

(sat, f. jud. Bihor), Cintos (forma mai veche era Acynthus: 1352) 

> Aţintişi (nume de sat, f. jud. Alba), Egres > Agriş (sate, f. jud. Bihor, 

Satu Mare, Someş, Turda), H6dos> Hodiş (sat, f. jud. Arad, Bihor) şi 

Hodişa (sat, f. jud. Satu Mare), Râkos > Racîş (sat, f. jud. Sălaj), Vargyas 

> Vărghiş, Vîrghiş (afluent de dreapta al Oltului şi sat în î. jud. 

Odorhei) etc. In ceea ce priveşte pe a final al formei Orişa, cf. Farhas^> Fărcaşa 

(pîrău şi sat în f. jud. Bacău), Gâres > Ghirişa (sat, f. jud. Satu 

Mare), Kekes l > Chichişa (sat, f. jud. Sălaj), Komlos > Comlăuşa (sat, f. 

jud. Satu Mare), Meggyes (Aranyosmeggyes) > Medişa (sat, f. jud. Satu 

Mare), Nădas > Nadăşa (sat, f. jud. Mureş), Sebeş (Kissebespatak) > Săbişa 

(sat, f. jud. Satu Mare), etc. 17 . 

Numele de persoană Oriş apare şi sub forma Oriş u . Aceasta a fost 

poate forma mai veche a acestui nume. Forma Oriş se explică prin depaîatalizarea 

lui r, caracteristică îndeosebi graiului moldovenesc, dar frecventă 

şi în celelalte graiuri în cuvinte de origine slavă şi maghiară. După 

r depalatalizat apare î, ă, a în Ioc de i, e, ea: a pîrî, pîrăşte, pîra, pîriş, 

a tîri, tîrîş, a hotărî, hotărăşte, hotăra, rit (răt) < rât etc. 

Toponimicul Orăşeni (rostit de moldoveni Orăşani) este format din 

numele de familie Oriş, Orăş + sufixul -eni. Felul acesta de derivare al 

numelor de localităţi este foarte frecvent mai ales în Moldova şi nordul 

Privitor la tratamentul lui v în elementele maghiare ale limbii romîne, vezi 

14 

E. Petrovici, O particularitate a fonetismului maghiar oglindită in elementele maghiare 

ale limbii romîne, în Studii si cercetări ştiinţifice, Academia R.P.R., Filiala Cluj. anul V 

(1954), fasc. 3—4, p. 439 urm.; id., Egy magyar hangtani saiâtsăg tukrdzddese a roman 

nyelv magyar kolcsonszavalban, în Magyar Nyelv, LII (1956), fasc. 1 (400), p. 60 urm. 

Vezi Kniezsa Istvân, Keletmagyarorszăg helynevei, în Deer Jozsef—Gâldi Lâszlo, 

15 

Magyarok es romănok, Budapest, 1943. I, p. 268; Moldovan—Togan, op. cit., p. 3. 

Vezi Kniezsa Istvân, op. cit., p. 177. 

16 

După informaţiile pe care le-am primit de la Sfatul popular al comunei Sănduleni 

17 

(raionul Tîrgu Ocna), se pare că populaţia maghiară a comunei nu mai întrebuin 

ţează vechea formă maghiară a numelui văilor Orăşa %\ Orăşica, ci a format alte 

toponimice care au la bază forma romînească. Satele Orăşa, Orăşa Avram, Orăşica 

sînt numite de ceangăi: Oroşo Folu, Noghi Oroşo Folu, Orăşa Avram Folu, Oroşica 

potoc foluio (Grafia este cea întrebuinţată de Sfatul popular din Sănduleni). 

'* Vezi I. Bogdan, op. cit., p. 376, 379.

262 E. Petrovici 

Ardealului. Cî. Armaseră (cf. Armăşeşti), Avrămeni (ei. Avrămeşti, Băiceni, 

Başoteani, Bâbiceni, Brâtuleni (cf. Brătuleşti), Costeni (cî. Costeşti), 

Creţeni (cî. Creţeşti), Drăgoteni (ci. Dragoteştij, Fedeleşeni, Giurgeni (cf. 

Giurgeşti), Iepureni, Mărăşeni (cf. Mărăşeşti), Murgoceni 19 etc. Deoarece 

in Muntenia după consoana ş sufixul -eni al toponimicelor apare sub forma 

-ani .(ci. Borduşani, Gimbăşani, Frumuşani, Căldăruşani etc.) formele 

moldoveneşti, ca de altfel şi cele ardeleneşti şi olteneşti, in -ş -j- eni (-ani) 

au fost „literarizate" înlocuind pe -e (ă) cu a: Botoşani 20 . Orăşani, Petroşani 

21 , Peştişorii 22 , etc. 

Aşadar numele de persoană Oriş, Oriş şi toponimicele Orişa, Orăşa, 

Orăşani trebuie adăugate la lista atît de numeroasă a elementelor maghiare 

din limba romînă care dovedesc că u maghiar, in graiurile maghiare 

cu care romîna a fost în contact, prin urmare şi în graiul ceangăilor, a 

avut un caracter bilabial. Şi alte toponimice de origine maghiară din Moldova 

presupun o pronunţare bilabială a lui v, de ex. Aoaşa şi Cuieşdiu 2S . 

De altfel în graiul ceangăilor o se pronunţă bilabial chiar şi astăzi. însuşi 

cuvîntul varju din graiul ceangăilor, all cărui derivat varjas stă la baza 

formelor Oriş, Oriş, Orişa, Orăşa. a fost transcris fonetic de Benko Lorând 

ilarju 24 (în transcrierea întrebuinţată de mine uoriu). 

Acad. E. PETROVICI 

Catedra de limba rusă 


19 

2 0 

21 

2 2 

2 3 

2 4 

Vezi Costăfjiescu, op. cit., II, p. 888 urm. 

Moldovenii rostesc Botoşani. 

Localnicii din Valea Jiului pronunţă acest toponimic Petroşeni. 

Comună în raionul Tîrgu-Jiu. Localnicii rostesc Peştiseni. 

Vezi Studii şi cercetări ştiinţifice, Acad. R.P.R. Fii. 'Cluj, V, p. 449, 458. 

Vezi Magyar Nyelv, LII (1956). iasc. I. p. 23.

pyMHHCKOE OPHLU, OPLIHI, OFOIHAHb, OP8HIEHB < BEHrEPCKOrO 

BAPBOIII (VARJAS) 

(P e 3 H) M e) 

ABTOP oóMCHaeT TOHOHHMHIO Opaina HIH Opuina, npaBoro npaTOKa pera Tarraya 

Mape (OÓJI. Eaisay) OT Opam (Opunr, OpamJ, tymnsvLíi ceMBH MosJíaBCKHX djeo- 

JlaaoB BeHrepeKoro npoHCxojKKeHua. 9TOT Oprnn (KOTopHfi nepe3 3ienaffi>ra¡iH3ainiH) 

„p" cTaa OpHin, Opam), npeKcraBJiaeT BeHrepcKoe Bopboin (Varjas), KOTopoe 

noflBjraeTca B TOIIOHHMHKG H B Hpyrnx pyMHHCKHX ofijiacTax < BeHrepeKoro 

Bvarjú" — BopoHa. 

#opma Opuní (Optun, Opaní), B KOTopofl BeHrepcKoe va -nepeflaHO pyMHHKHM 

0e3yji;apHHM o, (HanpaMep, varos >> oras, Varad > Oradea), yi¡a3HBaeT Ha 

SraaÓHaTtHHñ xapaKTep coraacHoro v B HpeBHeM BeniêpcKOM astiite (Kau H B 

HeKOToptix coBpeMeHHHx BeHrepcKHx roBopax, HanpHMep, y HapoflHOCTH qaHrañ), 

rnoKa3aHHfl aBTopoaí B HpyroM MeeTe. 

— a H3 Óptima (Opina) noaBaaeía H B Jipyrax iiasBamiax MecTHoeTa, 

BeHrepeKoro npoHcxoaíjteHHa: (Jopuania apKani, repeina < repem H. T. a. 

TonoHHMHiecKoe OpaineHb (OpamaHb), H3 pafioHa BoToinaHB, npoHcxoKHT OT 

TOTO ¡Ke HMeHH 0p9in naioc cydpdpaKc -eHb (-aHb). 

ROUM, ORIŞ, ORIŞ, ORĂŞA, ORĂŞANI, ORĂŞENI < HONGR. VARJAS 

(RÉSUMÉ) 

L'auteur explique le toponynie Orăşa ou Orlşa, affluent droit du Tazlăul 

Mare (departament de Bacău) d'Oriş (Oriş, Orăş), nom d'une famille 

féodale moldave d'origine hongroise. Oriş (qui par la dépalatalisation 

de r est devenu Oriş, Orăş) représente ie hongr. Varjas (qui apparaît 

comme toponyme aussi dans d'autres régions roumaines) < hongr. varjû 

,,corneille". 

La forme Oriş (Oriş, Orăş), dans laquelle le hongr. va- est rendu 

par le roum. o- atone (cf. văros > oraş, văr ad > Oradea), atteste elle aussi 

le caractère bilabial de la consonne v de l'ancien hongrois (comme dans 

certains parlers magyars contemporains, tel celui des Ceangăi, ainsi que 

l'a prouvé l'auteur dans un travail antérieur. 

-a de Orîşa (Orăşa) apparaît aussi dans d'autres noms de lieu d'origine 

hongroise: Fărcaşa < Farkas, Ghirişia

NOŢIUNEA DE „LIMBĂ ANALITICĂ" ŞI PROBLEMA 

VALORII TIPURILOR DE LIMBI 

Observaţiile care urmează vor să aducă noi precizări despre conţinutul 

noţiunii de limbă analitică şi, prin opoziţie, de limbă sintetică; drept 

corolar au şi menirea practică de a înlătura primejdia a ceea ce s-a numit 

„şovinism lingvistic" şi de a ajuta în această privinţă pe profesorii de 

limbi străine, a căror activitate va lua în curînd o nouă dezvoltare graţie 

măsurilor recente ale partidului şi guvernului. In predarea unei limbi 

străine moderne, profesorul foloseşte în mod normal, mai ales în clasele 

superioare ale învăţămîntului mediu şi la universitate, metoda comparaţiei 

cu limba maternă şi cu alte limbi, moarte sau vii. Aplicînd însă această 

metodă legitimă şi necesară, el este ispitit nu odată să exprime judecăţi 

de valoare subiective sau nu îndeajuns de obiective, în legătură cu o serie 

de aspecte ale limbilor, aspecte care nici astăzi nu sînt cu totul lămurite, 

ca: muzicalitatea, sonoritatea, armonia, bogăţia, precizia, claritatea, eficacitatea 

sau randamentul, simplitatea, caracterul înaintat, frumuseţea şi 

altele. Se naşte astfel pericolul de a transmite studenţilor vederi pripite 

şi nejuste, şi de a le sugera atitudini părtinitoare neştiinţifice, fie de dispreţ, 

fie de preţuire exclusivă, faţă de alte limbi. 

Noţiunea de limbă analitică sau sintetică este tocmai în mînuirea ei, 

una din cele mai delicate, şi aceasta din mai multe pricini. Mai întîi, o 

limbă dată nu este niciodată analitică ori sintetică în sine, în mod absolut, 

ci numai în mod relativ, prin raportare la o altă limbă, adică este fie mai 

analitică, fie mai sintetică decît alta. In al doilea rînd trăsătura aceasta 

iese la iveală aproape la fiecare pas, fiind strîns legată de întregul sistem 

al limbii, pe care îl şi caracterizează într-un mod esenţial; se înmulţesc 

astfel ocaziile de interpretare greşită. în afară de relativitatea şi de 

însemnătatea caracterului analitic, trebuie subliniată şi natura lui dialectică 

anume faptul că este rezultatul — el însuşi în devenire — al unei dezvoltări 

milenare, de la stadii mai sintetice ale limbii pînă la stadii mai analitice, 

sub impulsul unei tendinţe puternice care împinge în mod necesar 

toate limbile, deşi într-un ritm felurit, în aceeaşi direcţie; această forţă 

este aceea care propulsează progresul general al societăţilor umane şi 

care a elaborat în decursul mileniilor cadrele gîndirii intelectuale, logice

şi abstracte, iar într-o epocă mai recentă, temeliile ştiinţei şi ale tehnicilor 

grandioase ce se reíazirna pe ştiinţă. 

Din acest punct de vedere, familiile de limbi de pe glob arată în 

structura lor trepte de dezvoltare inegală: de pildă limbile izolante, în 

frunte cu limba chineză 1 , sînt mai analitice decît limbile indo-europene; 

după acestea vin in ordine descrescîndă, limbile hamito-semitice, pe urmă 

limbile zise aglutinante, ca cele fino-ugrice, în sfîrşit limbile incorporante 

şi polisintetice. Nu este deloc sigur că toate limbile lumii au urmat sau 

tind să urmeze ordinea de dezvoltare care reiese din enumerarea de mai 

sus, anume că toate ar fi fost la început polisintetice şi s-ar fi îndreptat 

pe urmă către faza izolantă; într-adevăr căile ce duc de la sinteză la analiză 

sînt multiple. Se poate admite însă că tendinţa către o structură din 

ee în ce mai analitică este generală şi că evoluţia în sensul opus este excepţională, 

fiind o urmare a unor condiţii trecătoare. 

Aceleaşi observaţii sînt valabile şi în interiorul familiei indo-europene: 

diferite grupuri ale ei se situează într-adevăr pe trepte inegale de dezvoltare 

analitică, cele mai sintetice fiind mai cu seamă unele limbi moarte ca 

sanscrita, greaca, latina, gotica, slavona; apoi, in ordine descrescîndă, 

limbile baltice, slave (afară de bulgară şi întru cîtva de sîrbo-croată), 

germanice (afară de daneză şi engleză), în sfîrşit romanice. Această denivelare 

provine numai din împrejurări istorice, care au făcut ca unele 

popoare să intre mai tîrziu decît altele in cercul de influenţă al culturii 

mediteranene, astfel încît unele idiome s-au constituit în limbi literare şi 

s-au stabilizat oarecum, într-un timp cînd structura lor păstra încă mai 

multe trăsături arhaice. Acest fenomen însă nu este legat cîtuşi de puţin 

de o denivelare corespunzătoare în ceea ce priveşte putinţa de a exprima 

mai adecvat diversele aspecte intelectuale şi practice ale civilizaţiei moderne. 

Toate limbile de cultură, astăzi, inclusiv cele extra-europene, ca 

chineza, japoneza, hindi, etc., dar şi cele europene răspîndite pe o arie mai 

redusă ca lituana, albaneza, basca, cu toată divergenţa mijloacelor lor de 

expresie, ştiu tot atît de bine să dispună de aceste mijloace pentru a comunica 

în mod identic şi egal de desăvirşit, de pildă legile naturii şi ale 

societăţii, sau aspiraţiile maselor către pace, dreptate şi fericire. 

Gîndirea este indiferentă faţă de formele pe care le foloseşte pentru a 

se exprima, iar raţiunea, care se confundă cu „bunul simţ" al lui Descartes, 

este egal împărţită între toţi oamenii. De aceea toate limbile menţin timp 

de secole, fără să pară stingherite, unele categorii depăşite de progresul 

gîndirii; este suficient să amintim că limbile romanice, ca şi mai toate 

limbile europene, păstrează o opoziţie încă viguroasă între masculin şi feminin, 

opoziţie care provine dintr-un mod de activitate mintală cu totul 

arhaic şi nu mai prezintă nici un interes pentru gîndirea modernă. Progresul 

gîndirii, progresul cultural în genere, este de altă natură decît aşa 

zisul „progres lingvistic" şi ar fi un adevărat joc de cuvinte dacă s-ar 

stabili o sinonimie între ele. Mai mult chiar decît nedrept, ar fi ridicol să 

Pare demonstrat astăzi, după cercetările unor sinologi ca Bernhard Karlgren, 

1 

că limba chineză a trecut mai de mult printr-o fază mai sintetică, flexionară ori 

aglutinantă.

se considere drept înapoiate unele limbi ca germana sau rusa, de pildă, 

purtătoare de culturi naţionale bogate, şi egale cu surorile lor ca instrumente 

ale ştiinţei şi ale artei literare, sub pretextul că au păstrat pînă 

astăzi unele trăsături de sintetism arhaic în declinare sau în conjugare. 

De această confuzie se temea Nicolai Marr cînd condamna metoda istoricocomparativă 

în lingvistică: el credea, greşit, că această metodă trebuia inevitabil 

să ajungă la concluzii şovine sau rasiste despre pretinsa superioritate 

a unor limbi şi popoare asupra altora. 

Aceeaşi confuzie, dar de data aceasta voită, o fac unii imperialişti 

englezi şi mai ales americani, cînd prezintă limba lor, care într-adevăr a 

ajuns la un grad înaintat de analitism, drept mai matură, mai „eficientă", 

pe scurt mai perfectă decît celelalte limbi. Marele lingvist danez O. Jespersen 

susţinea şi el această teză; dair propagandiştii imperialişti trag şi 

concluzii politice, afirmînd dreptul limbii engleze de a deveni, mai curînd 

ori mai tîrziu, limba supranaţională de intercomunicaţie între toţi oamenii, 

mai întîi printr-un bilingvism generalizat, apoi limba unică vorbită pe 

întregul pămînt. Această tendinţă a început să fie schiţată discret după primul 

război mondial; acum însă se declară făţiş, iar o seamă de lingvişti, 

gramaticieni, profesori, oameni politici, lucrează metodic pentru a impune 

globului limba lor. Bine cunoscutul basic English nu este decît o unealtă 

prealabilă a acestei politici. In cursul de Introducere în lingvistică redactat 

sub conducerea tov. acad. Al. Graur şi de curînd apărut (ed. Il-a, Bucureşti, 

1956), tov. C. Poghîrc (p. 450 şi urm.) subliniază şi el această pretenţie 

a anglo-saxonilor şi aminteşte între altele argumentul că superioritatea 

pretinsă a limbii engleze ar proveni în parte din caracterul ei 

analitic: ar fi, se zice, cea mai analitică dintre toate limbile europene; dar 

cu drept cuvînt tov. C Poghîrc afirmă că structura analitică a unei limbi 

nu este numai decît un indiciu de superioritate. In ce ne priveşte, sîntem 

mai radicali: nici un caracter, oricît de tipic ar fi pentru o anumită limbă, 

nu stă şi nu a stat niciodată, in realitatea concretă, la temelia valorii acestei 

limbi; un astfel de caracter, dacă s-ar dovedi teoreticeşte avantajos, ar 

fi contrabalansat de fapt prin unele deficienţe legate solidar de propria lui 

acţiune; de alt fel în limbile rivale n-ar fi greu de găsit caractere de altă 

natură, dar cu acţiune compensatoare egal de avantajoasă. Toate aceste 

observaţii sînt aplicabile, bine înţeles, unor limbi care trăiesc în acelaşi 

cerc cultural şi care slujesc aceleiaşi forme de civilizaţie. 

Odată părăsit planul judecăţilor de valoare ca fiind iluzoriu, ne rămîne 

să arătăm că termenul „analitic" trebuie luat într-un înţeles mai larg 

şi mai complet decît se face de obicei, şi că din acest punct de vedere o 

limbă ca limba engleză, de pildă, nu se poate prevala cu o structură analitică 

mai dezvoltată decît limbile romanice, între altele. 

In înţeles strimt, care este înţelesul curent, o limbă analitică — prin 

opoziţie cu limbile sintetice — este o limbă care foloseşte termeni speciali, 

cuvinte-unelte, pentru a exprima raporturile gramaticale dintre diferitele 

cuvinte ale frazei 2 . Termenul „analitic" se justifica prin faptul că o astfel 

2 

Cf. J. Marouzeau, Lexique de la terminologie linguistigue, ed. II, Paris, 1943, 

s. v. Analytique.

de limbă pare a descompune, a analiza datele globale ale gîndirii in elementele 

sale logice, dintre care unele sînt mai abstracte şi mai generale, 

pentru a le exprima, fiecare dacă se poate, printr-un cuvînt special; de ex. 

propoziţia latinească Romani uenit este sintetică, deoarece pe lingă noţiuni 

mai concrete ca „oraşul Roma - ' şi „acţiunea de a sosi", exprimă şi unele 

noţiuni mai abstracte şi mai generale ca direcţia mişcării, timpul trecut, 

persoana gramaticală a agentului, prin fonemele -m, -e- lung, -t, care sint 

totodată morfeme alipite celor două cuvinte. Propoziţia romînească echivalentă 

el a uenit la Roma exprimă aceste ultime noţiuni prin cuvintele separate 

el, a, la, care au aceeaşi valoare funcţională. Altfel zis, morfemelor 

aderente limba analitică le substituie morfeme libere. 

Din acest punct de vedere limba engleză este neîndoielnic o limbă 

analitică, chiar mai analitică decît limbile romanice, poate, căci a şi redus 

la minimum numărul rnorfemelor sale aderente, anume: 

în conjugare: -s la pers. 3 ind. prez. 

-ed la preferit 

-ing la participiul prezent şi gerunziu 

în declinare: -s zis „posesiv" (genitiv, care poate exprima şi timpul, 

distanţa, etc.) 

-5 la plural. 

Dacă se adaugă terminaţiile -er şi -est pentru comparativ şi superlativ, -ly 

pentru adverbele de mod, avem aproape completă morfologia limbii engleze. 

Excepţiile sînt însă numeroase; dar, mai ales, această simplificare nu este 

propriu zis un caracter analitic, ci mai curînd faza finală de descompunere 

a sintetismului, fază care de altfel poate fi anevoioasă pentru 

gîndirea în genere, căci, prin. sincretismul funcţional (cazul lui -s), se 

pot ivi confuzii. Notăm în treacăt că perfectul simplu, timp verbal sintetic, 

este încă foarte viu in englezeşte, pe cînd în mai toate limbile romanice, 

mai ales în romînă şi în franceză, el tinde să dispară, făcînd loc 

unor forme analitice. 

Observăm cu acest prilej, în ce priveşte limbile romanice, că nu au 

ajuns toate pe aceeaşi treaptă de analitism: de ex. romîna şi spaniola nu 

explicitează încă în mod obişnuit pronumele subiect al verbului; iar romîna 

este chiar considerată uneori ca semi-analitică din pricina vestigiului 

ei de declinare, fenomen solidar cu encliza articolului hotărît. 

Se poate manifesta şi în lexicologie caracterul analitic al unei limbi, 

anume prin renunţarea ei treptată la folosirea sufixelor, în special a sufixelor 

diminutivale, şi prin desfacerea în mai multe cuvinte a cuvîntului 

încărcat altă dată cu sufixe. Pe cînd în limbile romanice sufixele de derivare 

tind să dispară, derivaţia efectuîndu-se din ce în ce mai des prin intermediul 

limbii latine, uneori al limbii greceşti, aceste sufixe trăiesc încă 

normal în englezeşte: de ex. milk dă milky, night dă nightly, pe cînd lui 

lapte îi corespunde lactat (pe lîngă lăptos) in rom., iar lui lait, Iade şi 

lactaire în fr. (pe lîngă laiteux), sau lui noapte şi nuit le corespund respectiv 

nocturn şi nocturne, pe lîngă construcţii analitice ca de noapte sau 

de nuit; un cuvînt latinesc astfel adaptat în limbile romanice nu mai este

simţit de ele ca un complex sintetic radical + sufix, ci ca un adevărat termen 

simplu. 

Folosirea sufixelor diminutivale este frecventă in romină şi in spaniolă; 

mai ales italiana posedă o gamă întreagă de astfel de sufixe, utilizabile 

fiecare cu o nuanţă de sens precisă şi cu posibilitatea de a se combina 

între ele: e vorba aici de un fel de gramaticalizare a diminutivelor, 

ca de altfel şi a augumentativelor. Limba franceză, începînd cu secolul al 

XVil-lea, nu mai întrebuinţează decît excepţional sufixele diminutivale; 

limba engleză manifestă aceeaşi tendinţă. Unde romîna spune de pildă 

măsuţă, scăunel sau scăunaş, franceza şi engleza vor spune respectiv petite 

table, petite chaise, little table, little chair — formaţii analitice care 

permit să se precizeze, la nevoie, dacă e vorba de o petite table, table 

basse, table étroite, table légère, etc., pe cînd romîna se mulţumeşte cu 

măsuţă sau mescioară. 

Engleza cunoaşte totuşi diminutive sintetice, mai întîi pentru realităţile 

din odaia copiilor (Ammensprache); pe urmă pentru prenume, uneori pentru 

numele de animale: Johnny, Annie, doggie, etc., în sfîrşit pentru citeva 

cuvinte care capătă astfel, în uzul familiar, o nuanţă afectivă, de glumă, 

de ironie, uneori de simpatie: de ex., sermonette „predică", widowette 

„văduvioară", booklet „cărţulie", r'mglet „ineluş", duckling „răţuşcă", etc. 

Pînă aici am constatat că engleza se menţine pe o linie de egalitate 

cu limbile romanice. Situaţia se schimbă însă în detrimentul ei dacă, fără 

să ieşim din lexicologie, abordăm capitolul cuvintelor compuse: aici relevăm 

caracterul evident mai analitic al limbilor romanice. 

Se ştie că engleza, ca celelalte limbi germanice, ca limbile slave — 

acestea mai ales din epoca modernă —, limba maghiară sau.limbile clasice 

(sanscrita şi greaca mai ales, latina mult mai puţin), posedă facultatea 

de a construi un număr nelimitat de cuvinte compuse, de obicei din 

alte două cuvinte. Recunoaştem că în materie de ştiinţă — unde se folosesc 

noţiuni care sînt totodată şi complexe şi unitare — această proprietate 

este foarte folositoare. Dar limbile romanice nu sînt deloc împiedicate 

în această privinţă, căci dispun de resursele limbii latine şi mai ales de 

ale limbii greceşti. Ori tendinţa ştiinţei internaţionale este tocmai de a 

folosi astfel de termeni. Limbile care se străduiesc — germana (prin 

Entwelschung sau „desromanizare"), maghiara, ceha — să calchieze, adică 

să transpună prin calcuri in limba maternă, elementele componente ale 

neologismelor greco-latine, aceste limbi n-au apucat calea bună, după părerea 

noastră. într-adevăr, avantajul acestor neologisme este tocmai de a 

reda noţiunile în starea lor mai abstractă, purificată de orice nuanţă concretă 

şi afectivă: în faţa lui oxigen, hidrogen, telegraf, amintim de ex. 

germ. Sauerstoff, Wasserstoff, sau în maghiară tăoiro. Engleza, din acest 

punct de vedere, este alături de limbile romanice, de rusă, de polonă, etc. 

Pentru viaţa de toate zilele însă ea foloseşte sau creează mereu cuvinte 

compuse, cu o libertate şi o dezinvoltură extraordinară. 

Evident, o asemenea însuşire este prin natura sa antianalitică; ea 

poate să dea naştere şi la echivocuri sau obscurităţi, în dauna eficacităţii 

comunicării, dacă nu în compusele admise, curente, înregistrate în dic-

ţionare cu sensul lor bine definit, cel puţin în nenumăratele creaţii de cuvinte 

compuse care se ivesc în englezeşte în fiecare clipă, atît în limba 

scrisă, cît şi în limba vorbită. 

Şi greaca veche a cunoscut uneori această primejdie: de ex. cuv. 

7iaipoxTOvoç e susceptibil de două sensuri exact opuse; dar greaca avea 

la îndemină un accent tonic relativ mobil, aşa încît 7taTpoxT6voç înseamnă 

„paricid", iar TCOCT^XTOVOC „ucis de tatăl său". 

Acelaşi echivoc există de ex. şi în germ. Schleppboot: schlepp- exprimă 

ideea de a tîrî, de a trage, iar boot este „vas": deci, vas care trage, sau 

vas care e tras? remorcher, sau şlep propriu zis? Desigur aceste cazuri 

sînt cazuri extreme; dar şi cazul obişnuit al unui nou cuvînt compus pune 

mai totdeauna o mică problemă de interpretare, provoacă o îndoială, măcar 

de cîteva clipe: aceasta, pentru că raportul dintre cei doi termeni ai 

compusului rămine implicit şi poate da loc la mai multe interpretări. în 

viaţa lor cotidiană, limbile romanice se feresc de astfel de alcătuiri şi preferă 

să expliciteze relaţia dintre noţiunile componente cu ajutorul unor 

prepoziţii. Pentru a ilustra cît de puternic e acest aspect al tendinţei sintetice 

şi ce forţă are presiunea sistemului (Systemszwang), cităm galicismul 

englezesc, de structură analitică, point of uiew ,,point de vue, punct de 

vedere"; tendinţa actuală este de a-1 înlocui cu un termen sintetic, cuprinzînd 

aceleaşi elemente, dar sudat între ele, anume viewpoint. 

Ultimul aspect al limbii care, după părerea noastră, exprimă tendinţa 

analitică sau tendinţa sintetică este topica sau ordinea cuvintelor. Topica 

joacă un rol la toate nivelurile arhitecturii limbilor: ordinea elementelor 

componente în cuvîntul compus, ordinea cuvintelor în membrul complex al 

propoziţiei, de ex. substantiv + adjectiv, ordinea cuvintelor în propoziţie, 

ordinea propoziţiilor în frază şi în perioadă. Pentru ca această ordine să 

fie analitică, trebuie să fie conformă cu formula generală: 

determinat + determinant, 

aceşti doi termeni fiind luaţi aici în înţelesul lor cel mai larg. Ordinea 

este sintetică cînd o parte oarecare a enunţului, a cărei înţelegere depinde 

de o altă parte, precede pe aceasta în loc s-o urmeze; altfel zis, cînd avem 

ordinea inversă faţă de cea de mai sus. Ordinea analitică este numită 

uneori directă, logică, lineară sau progresivă; cea sintetică este atntilineară, 

antieipativă sau regresivă. Limba engleză realizează, ca şi limbile romanice, 

„secvenţa progresivă" 3 

în ce priveşte construcţia propoziţiei, în care 

în mod normal grupul subiectului precede grupul predicatului, fie verbal, 

fie nominal. La fel pentru construcţia frazei, în care de obicei propoziţia 

principală precede propoziţiile secundare. 

In alcătuirea grupurilor de cuvinte care sînt membre complexe ale 

propoziţiei, engleza urmează dimpotrivă ordinea sintetică a cuvintelor: e 

deajuns să comparăm a black bird cu o pasăre neagră sau un oiseau noir, 

ca să ne dăm seama de fenomen. Dar şi în alcătuirea cuvintului 

elementele sînt aşezate în ordine regresivă: să se compare de pildă 

compus 

headache 

3 

Ch. Bail, Linguistique générale et linguistique française, Paris, 1932, p. 173. 

Ultima ediţie a acestei lucrări a fost tradusă de curînd în limba rusă.

(head -f- ache) cu rom, durere de cap sau tr. mal de tête. Este uşor de 

văzut de ce aceste construcţii sînt zise sintetice: în cazul echivalentelor 

romanice ale lui black + bird, ca pasăre neagră etc. avem o epiteză, adică 

atribuirea unei calităţi, esenţiale ori trecătoare, unei fiinţe desemnată 

printr-un substantiv; această operaţie este prin esenţă intelectuală, şi este 

analitică, căci presupune despărţirea prealabilă a calităţii de substanţă, 

iar fiecare auditor sau cititor, prin însăşi ordinea cuvintelor, este invitat 

să reînceapă această operaţie logică de analiză. Nimic din aceasta nu se 

întîlneşte în englezeşte, unde ni se prezintă imediat şi ca într-un bloc 

adjectivul cu substantivul; acest caracter reiese de altfel şi din prezenţa 

unui accent unic ce loveşte puternic nu termenul substanţial, ci elementul 

oarecum secundar, adjectivul, care exprimă o simplă calitate a substanţei. 

Subliniem încă odată "faptul că nu criticăm astfel de fenomene, le constatăm 

numai; adăugăm de altfel că ceea ce este pierdut, în englezeşte, pentru 

spiritul analitic al logicii, este cîştigat în schimb pentru puterea de 

evocare concretă. Avem de a 'face şi aici cu unul din acele cazuri de compensaţie 

de care am vorbit mai sus. 

Cei dinţii lingvişti, mai ales cei germani, de la Bopp şi de la Schlegel 

pînă la Schleicher, considerau cu un fel de milă bietele noastre limbi moderne: 

în ochii lor, éle nu erau decât rezultatul descompunerii unor 

maiestoase sisteme lingvistice primitive, extrem de sintetice. Mai tîrziu, părerile 

s-au răsturnat: s-a declarat că progresul spre analiză conferă un merit 

eminent limbilor moderne. Astăzi, fără să negăm realitatea acestei evoluţii, 

sîntem mai rezervaţi in ce priveşte evaluarea meritului diferitelor 

tipuri lingvistice. Credem că colaborarea paşnică între popoare are numai 

de cîştigat din această atitudine. 

HENRI JACQUIER 

Catedra de limbi străine 


IIOHHTHE „AHAJIHTHHECKOrO H3LIKA" M BOIIPOC 0 THIKMOrH- 

HECKOË OIţEHKE H3HKOB 


Boiipoe o TunoiiorirqecKoă oueiiKe HSHKOB, paccMaTpuBaeMufi iieTopHiecKH, 

xeono CBH3&H co cnopHHM BonpocoM o H3HK0B0M nporpeece (Jespersen). BHR- 

BHHyToe ssecB noioaseHne, ocHOBaHHoe Ha HtraeniHefi esponeËCKoft xeflcTBHTeai.- 

Hoera, 3aKaH)iaeTCH B TOM, ÏTO BCC H3HKH (JKHBH B onpeêaëHHBifl MOMCHT B 

OSHOM H TOM sue KyntTypHOM Kpyry) oôaaaaioT npH6aH3HTej[bHO TeMH .ase BO3- 

MOJKHocTflMH BtipajKeBHfl, oOmeHira H «eflcTBHH B ofjniecTBe ' nanpHMep, pyCCKHË 

H3HK JHH HeMeirKHft A3HK, KOTOpHe HB-IfllOTefl 6oaee CHHTeTHHeCKHMH, HMeiOT 

re ate H3HK0BHe uaiecTBa, KaK H aBTJiHflcKHfl HJTH poMaHCKHe H3HKH, HBIHIOnţHeca 

Coaee aHaaaTHHecKHMH. 

Heo6xo3,HMO ôopoTbca IIDOTHB ofipasoBaHHfl HSHKOBHX npeapaccy/ţKOB H 

H3HKOBoro moBHHH3Ma y y«mnţHxcH HIKOJT H yHHBepcHTeroB. HaRo TaKase 6opoT&cfl 

npoTHB HcnoaB30BaHHs (ocoôeHHo npHcnemHHKaMH aHrao-caKCOHCKoro HMiiepHa-

272 ¡'1- Jacquier, Noţiunea de „limbă analitică" şi problema valorii tipurilor de limbi 

airajia) HeKOTopHx 3ajieyaHHfi, oTHocHiuHxca 

K THnaM 6o.nee MII Menée aiiajiMTHl 

ieCKHM H K 9BOII0THBHOË Cia^HH HeKOTOpHX H3HK0B, C IţejTBTO OnpaBJIftHHH 

npeieH3HË 9THX s3HKOB Ha MHpoByro rereMOHHio. 

BO BTOpOH ţaCTH TOBOpHTCfl O TOM, 1TO eCIH IIOHflTIie aHajTHTHieCKOI'O 

pa3BMTHfl B3HT0 B UOJIHOM erO CMHCie, TO DOTOHîeHHfl HeKOTOpHX eneirHaJIHCTOB 

no aHr.TIHfiCKOË IHHrBHCTHKe, COraaCHO KOTOpHM aiiraHËCKHË H3BIK aBiaeTCH 

c'iuiHM aHaaHTHieeKHM HS eBponeficKHx H3HKOB, He TOIHH. ^ţaaee otepeBaioTca 

pa3HM6 CTOpOHH, B KOTOpHX M0JK6T UpOHBJIflTiCa aHaaHTHHeCKHif CTpOfi fl3HKa : 

Mop(j)0.iorHfl, cjioBooCpaaoBauHe, ciOBOconeTaHne ; npayëM JtoôaBjraeTca CHHT&KCKnecKHfl 

xapaKiep, KOTOPBIM upeHeôperajnr Jfo CHX nop, ajieiueHT anairaTiiiecKoro 

eTpoH, a HMeHHo: TounKa, T. e. iiopaJtoK cocTaBHHx aieareHTOB oiOBa, iiopaAOK 

CIOB B cjroBocoieTaiiHax H B iir-ejţjroHteHHax, upeRaoateHHË B CTOIKHOM npeRJoîKeHHH. 

IIopafl,oK „onpeReaaeMoe mnoc onpeaejtflioniee" mai rrporpeccHBHaa nocuie- 

SoBaieatHOCTb (Ch. Bally) AeflcTBHTe/ibiio aHainTmecKaa. 9TOT nopaJtoK aBiae-rca 

CHHTeTHHeCKHM B aHrJIHËCKOM H3HKC KâK B COCTaBe CIOB, TaK H B C30B0C0'ie- 

TaHnax. 

LA NOTION DE „LANGUE ANALYTIQUE" ET LE PROBLEME 

DE LA VALEUR DES TYPES DE LANGUE 

(RÉSUMÉ) 

Le problème de la valeur des types de langue, considéré diachroniquement, 

est étroitement lié au problème très discuté du progrès linguistique 

(Jespersen). La thèse adoptée ici et qui se fonde sur la réalité contemporaine, 

est que toutes les langues vivant à un moment donné dans un cercle 

commun de civilisation possèdent sensiblement la même capacité d'expression, 

de communication et d'action sociale: le russe et l'allemand, langues „ 

encore très synthétiques, sont linguistiquement égaux en valeur à l'anglais 

ou aux langues romanes, langues dites analytiques. Il est 

nécessaire de lutter contre la formation des préjugés linguistigues - 

et contre le chauvinisme linguistique dans la jeunesse studieuse; de lutter 

également contre l'utilisation, par les auxiliaires de l'impérialisme anglosaxon 

en particulier, d'observations relatives aux types plus ou moins ana- , 

lytiques et au stade évolutif de certaines langues, en vue de légitimer les 

prétentions de ces langues à l'universalité. 

Dans la seconde partie il est démontré que, si l'on donne son sens 

complet à la notion de développement analytique, les thèses de certains 

anglistes selon lesquelles l'anglais serait la plus analytique des langues 

européennes, sont loin d'être justifiées; on passe ainsi en revue les différents 

aspects sous lesquels peut se manifester la structure analytique d'une lan- ';, 

gue: morphologie, dérivation, composition; on ajoute un caractère syntacti- : 

que qui à été négligé jusqu'ici en tant qu'élément de la structure analytique, 

à savoir la topique ou ordre des éléments constitutifs du mot, des mots 

dans le groupe et dans la proposition, des propositions dans la phrase. 

Seul l'orde „determine -F déterminant" ou séquence progressive est vraiment 

analytique. Cet ordre est synthétique en anglais tant dans la composition 

des mots que dans la structure des groupes de mots.

O CONTRIBUŢIE VALOROASĂ LA DEZVOLTAREA 

LIMBII ROMÎNE LITERARE: CAZANIA LUI VARLAAM 

Epoca în care trăieşte mitropolitul Varlaam al Moldovei, autorul Cazaniei 

de la Iaşi, nu este prea departe de începuturile literaturii romîneşti 

scrise şi se încadrează în perioada, destul de amplă, de formare a limbii 

romîne literare. De aceea, limba operelor sau, cel puţin, a principalei opere 

a lui Varlaam nu poate fi înţeleasă decît dacă o privim în cadrul acestui 

larg şi destul de neorganizat proces de zămislire şi de cizelare a limbii 

romîne literare. 

Problema originilor limbii romîne literare a fost în ultimul timp mult 

dezbătută, fără ca învăţaţii noştri să cadă de acord nici asupra epocii de 

formare, nici asupra rolului pe care 1-a putut avea literatura în general 

(orală şi scrisă) în dezvoltarea acestei limbi literare. Unii continuă să 

confunde limba literară cu limba scrisă, alţii nu observă caracterul relativ 

unitar pe care 1-a avut limba romînă din sec. XVI şi exagerează rolul elementelor 

„dialectale", iar un al treilea grup de specialişti supraestimează 

roiul primelor traduceri romîneşti, adesea extrem de stîngace. 

Indicii variate, dintre care menţionăm aici numai caracterul popular 

ai limbii roniine literare din epoca primelor noastre scrieri, ne dovedesc 

că originile limbii romîne literare trebuie căutate nu în întîile cărţi scrise, 

ci în creaţia populară orală. 

Pentru amănunte cu privire la această problemă, a se vedea: 

N. IORGA, Istoria literaturii româneşti. Introducere sintetică. 

Buc, 1929, p. 11—28; L. ONU, In legătură cu problemele 

limbii romîne literare, în Steaua, 1955, nr. 6, p. 117—121; nr. 7, 

p. 99—103; nr. 9, p. 100—106; nr. 12, p. 107—111; I. COTEANU, 

Există limbă literară nescrisă? în Gazeta literară, an. II, (1955), 

nr. 49, p. 5; AL. GRAUR, Teoria şi practica în studiul limbii 

literare, în Gazeta literară, an. III (1956), nr. 22, p. 4. 

Primele cărţi romîneşti surprind tocmai procesul de închegare a limbii 

romîne literare şi nu contribuie direct, decît în proporţii reduse, la dezvoltarea 

ei. Rolul secundar pe care 1-a jucat literatura romînă scrisă în 

dezvoltarea limbii romine literare din sec. XVI se datoreşte unor factori 

multipli: a) literatura aceasta, în cea inai mare parte a ei, este o literatură 

18 — Buletinul Univ. „V. Bafceş" şi „Bolyai". Seria şt. socicle, I, V—2, 1966.

tradusă; b) tălmăcirile cunoscute, prin numeroasele erori de interpretare 

şi de limbă, nu oglindesc fidel toate posibilităţile de expresie ale limbii 

romîne de atunci; c) numărul foarte restrîns, ca titluri şi tiraj, al operelor 

scrise; d) răspîndirea anevoioasă a cărţii scrise în epoca veche; e) lipsa 

unei strîns'e unităţi spirituale a poporului; f) dezvoltarea anarhică a culturii 

şi lipsa unei acţiuni organizate de culturalizare a maselor. 

Cu toate greşelile pe care le au, puţinele cărţi romîneşti din sec. 

XVi au constituit, în schimb, premiza dezvoltării ulterioare a literaturii 

scrise, premiza dezvoltării unei literaturi scrise în bună măsură originale 

(literatură istorică, religioasă, artistică etc), a cărei limbă este viguroasă 

şi mult mai îngrijită decit în scrierile sec. XVI. 

Dacă problema originilor şi a vechimii limbii romîne literare, limba 

romînă din sec. XVI şi unele aspecte ale limbii romîne literare moderne au 

fost totuşi cercetate mai temeinic sau măcar discutate larg, asupra rolului 

pe care 1-a avut literatura sec. XVII în evoluţia limbii romîne literare s-a 

scris în general puţin la noi. Ne lipsesc nu numai monografii lingvistice 

sistematice asupra principalelor opere literare (istorice, religioase, artistice 

etc.) din această perioadă, ci şi lucrări de sinteză pe baza observaţiilor 

directe. Lipseşte, de altfel, o istorie ştiinţifică a limbii romîne literare. 

In vederea elaborării unei istorii a limbii romîne literare, vom prezenta, 

în cele ce urmează, cîteva observaţii privitoare la contribuţia pe care a 

dat-o, în acest sens, unul dintre cei mai .prodigioşi activişti pe tărîmul vechii 

culturii romîneşti: Varlaam, mitropolitul Moldovei. 

Nu avem pretenţia de a expune aici în toată amploarea problema rolului 

lui Varlaam în dezvoltarea limbii romîne literare. Faptele de limbă 

ce deosebesc pe Varlaam de înaintaşii săi, locul pe care-! ocupă el în epoca 

sa şi legăturile dintre scriitorii următori şi Varlaam sînt probleme care nu 

pot fi atacate cu succes decît după ce vom avea monografii sau sondaje 

asupra tuturor acestor scriitori, monografii sau sondaje făcute cu ajutorul 

metodelor ştiinţifice de cercetare a limbii literare. 

Ne mulţumim să prezentăm doar cîteva elemente, privind în mod 

special limba cărţilor lui Varlaam, şi să demonstrăm că acest cărturar de 

seamă a continuat şi dezvoltat tocmai trăsătura specifică a limbii romîne 

literare din perioada ei de constituire: caracterul ei popular. Aceste elemente, 

alături de cele pe care ni le oferă contemporanii şi urmaşii săi, vor putea 

servi, mai târziu, şi pentru alte generalizări. 

Introducerea tiparului în Moldova şi primul efort susţinut al >uoui cărturar 

moldovean de răspîndire a cuvântului romînesc tipărit se datoresc lui 

VARLAAM. 

Originar din părţile Putnei, în tinereţe egumen al mănăstirii Secul, 

Varlaam — prin cultura sa teologică — ajunge foarte repede mitropolit al 

Moldovei (1632), calitate pe care şi-o menţine pină în ultimul an de domnie 

a lui Vasile Lupu (1653). Pentru nivelul pregătirii sale temeinice şi 

pentru cunoaşterea limbii greceşti, pe lîngă a celei slavone, este semnificativ 

faptul că, în 1639, mitropolitul moldovean candidează, alături de alţi 

doi concurenţi chiar la scaunul patriarhiei ecumenice din Constantinopol.

In literatura eclesiástica romînească Varlaam este cunoscut prin următoarele 

lucrări tipărite: 

Carte romînească de învăţătură, Iaşi, 1643; Şeapte taine a besericii, 

Iaşi, 1644; Paraclisul născătoarei de dumnezeu, Iaşi [probabil 1645]; Răspunsul 

împotriva catihismusului calvinesc, [probabil Mănăstirea Dealului, 

în Ţara. Romînească] 1 1645. 

Prima din aceste cărţi, cunoscută mai ales sub numele de Cazanie, 

este o traducere sau o compilaţie personală. Şeapte taine este tradusă în 

colaborare cu Eustratie Logofătul. Paraclisul conţine — după toate probabilităţile 

— o parte tradusă: începutul (paraclisul propriuzis), apoi 48 de 

versuri originale (despre pedepsirea necredincioşilor) şi două povestiri (pe 

teme din Vechiul Testament) expuse „într-o formă artistică personală" 

(Dan Simonescu). Iar Răspunsul este o lucrare originală 

Asupra cărţilor lui Varlaam, a se vedea: BRV. (= Bibliografia 

romînească veche), I 137—143, 536—537, IV 190 (Cazania); 

I 147—150 (Şeapte taine); I 150—151, IV 190—194 (Răspunsul), 

— unde se dau şi indicaţii bibliografice; DAN SIMO 

NESCU, Contribuţii la Bibliografia romînească veche, în Studii 

şi cercetări de bibttologie, I, (1955), p. 247—248 şi G. ŞTREM- 

PEL, Sprijinul acordat de Rusia tiparului romînesc in secolul 

al XVII-lea, în aceeaşi revistă, voi. cit., p. 29—30 (Paraclisul). 

In legătură cu activitatea lui Varlaam (inclusiv bibliografia 

respectivă), vezi în special: N. IORGA, Istoria literaturii româneşti, 

I, ed. II, Buc, 1925, p. 262—276; id„ Istoria bisericii 

romînesti si a vieţii religioase a romtnilor, I, ed. II, Buc, 1929, 

p. 302—326, 337—339; D. RUSSO, Studii istorice greoo-romine, 

I, Buc, 1939, p. 229—236; N. CARTOJAN, Istoria literaturii 

romîne vechi, II, Buc, 1942, p. 109—113, 115; FL. MURESANU, 

Cazania lui Varlaam, Cluj, 1944; P. CONSTANTINESCU-IAŞI, 

Relaţiile culturale romîno-ruse din trecut, Buc, Ed. Acad. R.P.R.. 

1954, p. 132—133. 

Dintre operele publicate ale lui Varlaam, cea mai importantă pentru 

istoria limbii romîne literare, este, fără îndoială, Cazania. 

Din titlul acestei lucrări, precum şi din prefeţe, ne dăm seama că autorul 

urmăreşte nu numai consolidarea bisericii romînesti, ci şi scopuri 

didactice. întîia prefaţă, Cuvîntul inpreună câtrâ toată semenţiia romenească, 

de fapt o închinare adresată poporului romîn — scrisă de sigur 

de Varlaam ca din partea domnitorului Vasile Lupu, este preţioasă pentru 

că mărturiseşte deschis străduinţa autorului versiunii romînesti a Cazaniei 

de a scrie pe înţelesul tuturor romînilor şi de a folosi o limbă cît mai 

aleasă: autorul prefeţei e conştient de faptul că, prin Carte romînească de 

învăţătură, el oferă un „dar limbii romînesti". In preîaţa a doua, adresată 

cititorului, Varlaam arată motivele principale care l-au determinat să 

redacteze şi să publice cartea: 1) „limba noastră romînească ... n-are ciarte 

Exemplarul cunoscut nu poartă indicaţia locului de apariţie.

276 Livtu Ónú 

pre limba sa", — bineînţeles: carte de învăţătură bisericească —, şi, de 

aceea „cu nevoe iaste a înţelege cartea alţii [= altei] limbi"; 2) „lipsa 

dascălilor ş-a< învăţăturei", deoarece „cit au rost învăţînd rraai de multă 

vreme, acum nice atîta nime nu învaţă". 

Conţinutul Cazaniei lui Varlaam este în primul rînd o m i 1 e t i c 

(partea întîia şi, mai puţin, partea a doua cuprinzînd îndeosebi predici), 

dar şi liturgic (predicile sînt însoţite, de obicei, de evangheliile respective), 

hagiografic (cîteva vieţi de sfinţi, numai în partea a doua) 

şi artistic literar (trei compoziţii versificate, foarte scurte: una la 

început, alta după partea întîia şi ultima — la sîîrşitul cărţii). 

Cercetările întreprinse pînă în prezent n-au putut stabili care este 

contribuţia originală a lui Varlaam în redactarea lucrării şi ce aparţine 

izvoarelor utilizate de el. Chiar în titlul 1 ucrării s« le, cărturarul moldovean 

menţionează: „din multe scripturi tălmăcită din limba slovenească 

pre limba romînească", iar în prefaţa sa către cititori el afirmă ceva mai 

precis; „adunat-am din toţi tîlcovnicii [= interpreţii] sventei evanghelii, 

dascălii besericii noastre". Izvoarele principale pe care le-a folosit mitropolitul 

moldovean n-au fost încă identificate. S-au constatat numai unele 

asemănări cu Evangheliarul (1561) şi Cazania (1581) lui Coresi şi cu 

Cazania (1642) de la Govora. E posibil insă ca unele din aceste asemănări 

să se datorească unui izvor sau unor izvoare comune. De aceea, consideraţiile 

noastre în privinţa creaţiei stilistice vor fi rezervate. 

In problema izvoarelor Cazaniei, vezi: I. BĂLAN, Limba 

cărţilor bisericeşti, Blaj, 1914, p. 129—130; GR. S CORP AN, 

Locul Cazaniei lui Varlaam in vechea noastră literatură omiletică 

din secolele XVj şi XVII, în Cercetări istorice, an. XIII— 

XVI (1940, Iasi), nr. 1—2, p. 545—596 si în Studii si cercetări 

istorice, an. XVII (1943, Iasi), voi. XVII, p. 89—120; AT. POPA, 

Cazania lui Varlaam 1643, Timişoara, 1944, p. 108—117; FL. 

MUREŞANU, Cazania lui Vaarlam, Cluj, 1944, p. f.102—103, 127. 

Nu putem considera, deci, întemeiată afirmaţia că această Cazanie 

„în mare măsură este o operă originală" (P. CONSTAN- 

TINESCU-IASI, Relaţiile culturale romino-ruse din trecut, Buc, 

1954, p. 133).' 

Fie şi în ipoteza că de ila un capăt la altul, ar fi traduse sau compilate, 

cele peste 1.000 de pagini de text 2 aie Cazaniei oglindesc, în mod 

realist, cea mai îngrijită formă pe care o avea limba romînă literară 

în prima jumătate a secolului al XVlI-lea. 

Sinteză a normelor limbii romîne literare din această epocă, limba 

lui Varlaam este foarte unitara pe plan fonetic, lexical, morfologic şi sintactic, 

Puţine la număr şi periferice în sistemul limbii-romîne, abaterile de 

la normele în vigoare se datoresc nu nesiguranţei lui Varlaam în mînuirea 

materialului lingvistic ci faptului că însăşi limba romînă literară de atunci 

nu era unitară.

Fonetisme ca buăr (f. I v°) 3 . bucin (f. 2 v°) „bucium", cărtulari (f. 

174 r°), dascălii (f. III v°), de ca (î. 167 v°)si deaca (1. 171 /-°)„dacă", făcătoriu 

(î. I v°), înblă (f. II v°), nedirepţi (f. 1 v°), să poc (î. III v°), putredeşte 

(f. 29 v°), samă (î. 2 r°), smentească (f. II v°), yamaş (î. 1 r°), 

viiaţa (f. II v°), vonicii (f. 1 v°) etc — sînt curente în acea epocă. 

Substantivele feminine în -e au în mod obişnuit terminaţia de gendat 

sg. in -ei (mărei f. II v°, chemărei i. II v°j; în schimb, terminaţia, 

pentru aceleaşi cazuri, acelaşi număr, a unor substantive feminine în -ă, 

ca ţară, nu e încă cristalizată. Se scrie mai ales ţărăi (domnul Ţărăi Moldovei 

f. I r°), dar şi ţărăei (dat. ţărăei Machedoniei, U/i. 16 v°), probabil 

.o contaminare grafică ce reprezintă pronunţarea ţârei*. 

Metafonia lui e şi o, în cazurile tipice în care s-a revenit la e şi o, se 

menţine în foarte puţine cuvinte, dar aceste excepţii sînt curente (de exemplu: 

3 sg. grăiaşte î. II v°, 3 sg. iaste f. 169 v°, nral. noaă f. 1 r° etc). De 

asemenea e frecventă forma cu o nemetafonizat, în' cîteva împrumuturi 

mai noi (ca: groznic f. 379 v° etc), care — pe urmă — au diftongat şi ele 

această vocală. 

Pe lîngă aceste aspecte fonetice curente, uzuale şi relativ vechi, intîlnim 

şi: 

1) unele a rhaism e 5 , mai puţin frecvente, ca — de pildă — păstrarea 

sporadică a lui -u după un grup de două consoane (un domnu f. III v°, 

simtu f .1 r° „sînt" etc); menţinerea unor consoane în grupuri consonantice 

de mult simplificate (gen. pl. bezdnelor f. 198 r°, 3 pl. dvarbăsc f. 94 v°, 

3 pl. dvorbiră f. 250 r°) etc. 

2) unele fonetisme noi, populare, care nu s-au generalizat nici 

astăzi în limba literară (sâmn f. I v°, să să scape f. II v°, 3 sg. să margă 

f. II v°, singur f. ÎII v°, pl. ai f. 150 v° — de la sg. an etc); 

3) unele false analogii (jeate f. II v° etc); 

4) unele aspecte arhaice şi regionale, în acelaşi timp, ca: 

a) prezenţa lui dz, faţă de z din alte regiuni (astădzi f. 36 v°, s. pl. 

dosădzi f. 36 v°, dzisa f. 37 r°, dzi f. 36 v° si dzuă f. 167 \°, îngreuiadză 

f. 36 r° etc); 

b) prezenta lui gi (sau g, fată de / din alte regiuni (agiunge.ni f. 35 \°, 

adiutoriul f. Îl' r°, fjiudecă f. 4 v°, diudeţ f. 65 r°, dosi 63 v° etc); 

5) unele fenomene regionale mai noi, ca — de exemplu — palatalizarea 

labialei f în h (aceii hieri f. I v°, hiecine f. III r°, hiţi f. II r°, 

are hi f. II v°, „ar fi" etc), proces care însă nu e generalizat (există unele 

alternanţe ca: fiecărui f. 30 r°, tuturor fierilor f. II v°, din fire f. II v° etc). 

O menţiune deosebită merită o serie de fonetisme speciale. Bunăoară: 

1) prezenţa lui i in locul lui î (care e general în limba literară a epocii): 

sint (f. III v°j, 3 sg. să osindească (f. 3 r°), să ne osindim (î.3v°),dinsul 

3 

Trimiterile la originalul Cazaniei au ca bază numerotarea toilor adoptate in ed. 

critică din 1943 (Bucureşti. Fundaţia pentru lit. şi artă). 

4 

In schimb, în cazuri ca dat. Lucăei (f. 128°), de la Luca, dacă avem in vedere 

situaţia de azi, e posibil ca realitatea fonetică să fi fost Lucăi. 

5 

Care ar putea fi, uneori, şi arhaisme grafice.

(t 152 v°), dzua simbetei (f. 153 r°/v°), pi. simbete (f. 133 r°), atitea oameni 

(f. 379 v°), singe (11 fi. 71 v°), sintem (f. 169 v°, H/f. 17 v°) etc; 

2) prezenţa lui e în locul lui î sau ă: 3 pl. nedejduesc (f. 6 v°), să-l 

ospetedze (î. 379 v°), pepientesc (î. II r°), romenească (î. II r°), vedzuse 

(i. 168 r°) etc. 

3) tendinţa de extindere a trecerii lui i (sau ă) în £t (sau ăi), şi la 

alte cazuri (în afară de mtine, pline etc): demlineată (Il/f. 35 r°), rămîine 

(f. II v°), /oi/ey tătiine-său (II/l r°) etc. 

E interesant de remarcat că s/nr alternează cu simt (f. 3 v°) şi chiar 

cu sîmtu (f. 1 r°), despre care am vorbit, iar romen'ească şi pementesc — 

cu romînească (f. II r°) şi pămînt (f. 170 v°). 

Aceste fonetisme particulare ar putea aparţine şi unui culegător tipograf 

a cărui limbă maternă va fi fost rusa, ucraineana sau greaca, cu atît 

mai mult cu cit le întîlnim şi în Răspunsul inpotriva catihismusului calvinesc, 

tipărit în 1645, după toate indiciile, la Mănăstirea Dealului, unde 

de asemenea aiu lucrat meşteri tipografi străini. De exemplu: au nedejduit 

(f. 4 v°), singe (f. 5 r°), sinteţi (î. 2 r°), 3 sg. spementeadză (f. 4 v°), 

svintă (f. 4 r°) 6 . Si acolo aceste fonetisme au alternante: sînt (f. 5 v°), 

scînta (f. 2 v°) 7 . 

Dată fiind însă răspîndirea mare a acestor fonetisme nu numai în 

sec. XVII, ci şi mai tîrziu, ba chiar şi-n sec. XVI, credem că avem de-a 

face, mai de grabă, cu particularităţi fie regionale, fie individuale, care 

s-au putut dezvolta atît din cauze interne, cit şi sub influenţa unor vorbitori 

străini sau a unor maniere grafice străine. In orice caz însă ele nu 

s-au generalizat şi constituie abateri de la normele în vigoare ale limbii 

literare. 

In legătură cu fonetismele regionale şi cu concepţia lui Vadaam 

despre limba literară, nu putem neglija faptul că în Răspunsul inpotriva 

catihismusului calvinesc autorul — din prqprie iniţiativă sau la sugestia 

lui Udrişte Năsturel — renunţă la aspectele cu / palatalizat. In prefaţa 

acestei cărţi apar, consecvent, forme ca: ar fi (f. 5 r°), să fim (f. 5 v°), 

ar fi (f. 2 v°), să fie (f. 3 r°), mai de-a firea (î. 3 r°), firea mea (f. 3 v°), 

fieştecine (f. 4 r°), va fi (î. 4 v°) 8 . Acest fapt confirmă, pe de o parte, ipoteza 

că tipăritura s-a executat in Ţara Romînească, pe de altă parte, părerea 

că Varlaam era conştient de necesitatea unei limbi literare unitare. 

Indicaţii sumare asupra structurii fonetice a cuvintelor Cazaniei 

se găsesc în AL. ROSETTI, Varlaam, în Cum vorbim, 

an. I, (1949), nr. 8, p. 13. 

6 

BRV, I 191—193. 

7 

Id. ib. In favoarea tezei că meşterul tipograf a modelat uneori structura fonetică 

a cuvintelor după propriul său grai sau după cunoştinţele sale de limbă roniînă, ar 

pleda confundarea, în unele cazuri, a terminaţii'.or conjunctivului prezent cu cele ale 

indicativului prezent, confuzie specifică străinilor care nu şi-au însuşit bine limba romînă: 

3 sg. să scapă (f. II v°), pe aceeaşi pagină cu să scape (f. II v°). sau 3 pl. să-,, 

tremite (f. l'v°) „să trimită" 

8 

BRV. I 191—193.

Varlaarn foloseşte numeroase cuvinte de origine latină sau expresii 

compuse cu demente latine, care astăzi sînt total dispărute sau mai există 

în arii izolate, ca arhaisme, sau care s-au păstrat cu alte sensuri: alalţi 

(f. 1 r°) „ceilalţi", [3pl. grăia] ande-sine (f. 141 v°) „ei între ei, între sine", 

ascultoi (f. 309 r° — de 3 ori) „ascultători", aşeaş (f. III r°) „astfel", căci 

că (f. III r°) „pentru că; deoarece", să cerce (f. 378 v°) „să caute", chiar 

(f. 226 v°, f. 278 v° etc.) „clar", cineş (î. III r°) „fiecare", ctndai (f. 39 r°) 

„cîndva; poate", cursără (11/33 v°) „alergară", 3 sg. să caste (f. 275 r°) 

„să trăiască", despuitoriul (f. 379 r°) „stăpînitorul", să va dezveaşte (f. 

97 v°), „se va dezbrăca", dumnedzoe (Il/f. 62 r°) „zeiţă", flămînâiunea 

ii. 251 v°) „foamea",âudeţ (11/34 r°) „judecător", pr-ins (f. II v°) „pe el, 

pe dînsul". spr-ins (f. 167 v°) „spre el, spre dânsul", inmă (11/27 v°) 

„mamă", 3 sg. învise (f. 79 r°) „învie", mai (f, 3 r°) „mai mult", mainte 

(f. II r°) „mai nainte", mişel (Il/f 99 r°) „sărac, nenorocit" (cf. sărac, pe 

aceeaşi pagină), nice dănăoară (f. 101 v°, f, 78 r°) „niciodată", cu nus 

(f. 22 v°) „cu dînsul", imperat. pasi (II/f. 32 r°: scoală şi pasi!) „mergi, 

pleacă, du-te", să (f. II r°) „dacă", săvai că (f. III r°) „măcar că", 3 sg. 

să şerbască (II/, 1 v°) „să servească", şerbul (Il/f. 2 v°) „robul, sclavul", 

tind ... tind ... (f. 63 r°) ,,ba ... ba acum ... acum ...", pl, tunure (f. 379 v°) 

„tunete", virtucoşii (f. 298 r°) „cei puternici" etc. Majoritatea acestor cuvinte 

sau sensuri sînt curente în epoca respectivă. 

A se vedea si listele sumare din N. CARTOJAN, Ist. lit. romine 

vechi, II, 194*2, p. 111—112; FL. MUREŞANU, Cazania 

lui Varlaarn, 1944, p. 111. 

Mitropolitul moldovean s-a debarasat de majoritatea slavonismielor 

bisericeşti, curente în cărţile religioase romineşti din secolul XVI (tipărituri 

şi manuscrise) şi în primele decenii ale secolului XVII (manuscrise). 

N. Cartojan remarcă just că aceste elemente slave „se întîlnesc rar, la distanţe 

mari" şi că, „înţelese într-o vreme cînd cultul divin se săvîrşea în 

limba slavă 9 , ele dau azi scrisului său un uşor caracter arhaic, mai ales 

că ele se împerechează uneori cu elemente latine, azi dispărute din circulaţia 

limbii" 10 . 

Iată citeva slavonisme obişnuite şi mai tîrziu, fixate în limbă (unele 

cu structura fonetică simplificată): gen. pl. bezdnelor (f. 198 i*°), blagoslovită 

(f. II v°) „binecuvîntată", boiarin (f. 379 v°) „boier" cu pl. (art.) 

boiarii (II/f. 16 v°), 3 pl. bueciră (f. 347 V) ,,rodiră din belşug (holdele)" 

etc. 

Iată acum unele slavonisme curente în limba literaturii eclesiastice a 

vremii, dar care mai tîrziu au dispărut din limba romînă: blagocestiv 

(f. III v°) „evlavios, pios", bodzii (II/f. 17 r°) „zeii", ciudesa (ari; f. 

167 r°) „minunea,", cu pl.ciudese (f. 171 v°), isţeleniia (f. b v°) „vindecarea", 

au isţelit (f. 175 v°) „au vindecat", liubovul (U/t 16 r° „iubirea" 

măceniia (II?f. 16 r°) „suferinţa", oblastiia (Il/f. 16 v°) „ţinutul, ţara", 

oteţi (f. 2 v°) „părinţi (în sensul bisericesc)", 3 pl. răpştiia (f. 378 v°) 

10 

9 

Recte: slavonă bisericească. L. O. 

N. Cartojan, Ist. lit. romine vechi, II, 1942, p. 111.

„murmurau, cîrteau", 3 pl. să scărăndivăsc (î. 379 v°) „se scîrbesc", spăsenie 

(f. II r°) „ispăşire", stepenă (f. 3 r°) „treaptă", 3 sg. să stidiia (i. 

379 v°) „se ruşina", tilcovnicii (î. III v°) „interpreţii, comentatorii", ivoreţ 

(î. II v°) „făcător" etc. Cea mai mare parte a acestor siavonisme sint legate 

de viaţa religioasă, exprimă noţiuni din domeniul religiei. Prin natura 

lucrurilor, într-o carte de predici, de evanghelii şi vieţi de sfinţi, unele noţiuni 

cu conţinut religios, mistic, moral, se repetă foarte des. Frecvenţa 

mare a unor cuvinte ca ciudesă „minune" (de 136 de ori), liubov (de 85 de 

ori), spăsenie etc. se explică, deci, prin caracterul mistic, religios, al cărţii, 

şi nu oglindeşte cîtuşi de puţin circulaţia şi răspîndirea lor în limba comună 

a poporului. 

Pentru slavonismele lui Varlaam, a se vedea şi listele sumare 

pe care le dau (cu unele erori) I. BĂLAN, Limba cărţilor 

bisericeşti, 1914, p. 132 şi N. CARTOJAN, Ist. Ut. romîne vechi, 

II, 1942, p. 111. O preţioasă listă completă, cu toate trimiterile 

la original, se află în FL. MUREŞANU, Cazania lui Varlaam, 

1944, p. 106—1 f0 (trebuie scoase însă de aici: adăvăsi, înpeliţă, 

săvai, aciuedzi, măgură); glosarul de la p.217—227 conţine numeroase 

interpretări lingvistice greşite (de exemplu: etimologia 

lui iubire: lat. lubere! etc). 

Foarte puţine sint cuvintele de alte origini, obişnuite în limba epocii, 

dar dispărute mai tîrziu sau cu sensuri dispărute: 

1) preromane: moşi „strămoşi, străbuni" (f. III v°: gen. pl. moşilor). 

2) maghiare: 3 sg. adăvăsise (f. 336 r°) „cheltuise", 3 pl. tiiuruesc 

(). 2 r°) „promit", guruirea (Il/f. 26 v°) „promisiunea", hotnog (f. 229 v°) 

„comandant militar, sutaş", 3 sg. leşuia (11/17 v°) „pîndea", vicole (f. 

36 r°) „viscole", 3 sg. vigăduia (f. 350 r°) „petrecea, se veselea" etc. 

3) neogreceşti: amăgeul (f. 126 r°) „şarlatanul", 3 sg. schizmeşte (f. 

[ v°) „separă, dezbină", (derivat pe teren rominesc, din temelie) 3 sg. 

tcmeliuiaşte (f. I v°) „întemeiază, stabileşte" etc. 

4) turceşti: aslam (f. 296 v°) „dobîndă, camătă" etc. 

5) sîrbeşti: marmăziu (TI/f. 46 r°) „vin de Malvazia" etc. 

6) necunoscute sau cu origini discutabile: cuconie (11/16 v°) „copilărie", 

3 pl. să impomciişadză (f. 237 v°) „se împotrivesc", în pomciş (f. 3 r°) 

„împotrivă", 3 sg. ticăiţeşte (f. II v°) „încearcă", etc. 

O listă foarte sumară a cuvintelor de alte originii, vezi in 

FL. MUREŞANU, Cazania lui Varlaam, 1944, p. 111 (cu riteva 

erori de interpretare; de exemplu: căthanele f. 183 r° trebuie 

citit caftanele Tde la turc. kaftan], nu câtanele [de la magh. 

katona] etc). 

Bogăţia şi varietatea vocabularului, trăsături importante ale limbii 

literare, se pot observă mai bine din cazurile de sinonimie, care sînt destul 

de frecvente în Cazania lui Varlaam. Astfel, întîlnim cuvinte ca: 

1) Vendecanea [orbului] (f. 167 r°), isţeleniia (lui] (f. b r°) şi tămăduirea 

(f. b v°).

2) pi. s. vendecă-l (f. 171 v°), l-au istelit (i. 175 v°) si au tămăduit 

[pre un orb] (f. 167 r°). 

3) făcătorul (f. II r°) şi tooreţ (f. II v°). 

4) împotrivă (f. c v°) şi în pomciş (f. 3 r 0 ). 

5) ciudesâ (f. 251 r°) şi minune (f. 171 v°). 

6) 3 sg. adăvăsise (f. 336 r°) si 3 sg. cheltuise (f. 338 r°). 

7) liubov (f. 228 r°), iuboste (11/45 r°) şi dragostea (f. 344 r°). 

8) nice dănăoarâ (f. 101 v°) şi nice odată (11/27 r°). 

9) dezvăscură (f. 104 r°) si dezbrăcară (f. 104 r°). 

10) rob (f. 268 r°) si serb (î. 94 r°). 

11) maică (Il/f. 25 v°) şi înmă (U/27 v°) etc. etc. 

Dar Varlaam foloseşte şi tautologii, precum sînt: 

1) ciudese şi minuni (Il/f. 26 r°; multe ciudese şi minuni au fost pre 

lume...). 

2) liubovul şi dragostea (f. 374 r°); liubov şi iubire (f. 18 v°). 

3) idoli şi bodzi (f. 322 r°; ne închinam idolilor şi bodzilor). 

4) voroavele şi cuventele (11/29 r°). 

Aceste tautologii acordă stilului un colorit negativ şi nu trebuie confundate 

cu cazurile de aparentă tautologie, ca mişel şi sărac, unde există 

totuşi o diferenţă de nuanţă. Mişel este folosit în sensul de „nenorocit, 

neajutorat care, de obicei, ajunge şi să fie lipsit de avere, de bani"; iar 

sărac înseamnă „lipsit de avere, lipit pămîntului". Pasajul următor este 

concludent: [el] era smearin şi sărac şi mişel. Sărac, că din dumnedzău 

fu om, din-părat slugă, din bogat sărac. Mişel, că nice de o dzi n-avea 

hrană şi bucate (II/î. 99 r°). 

Există şi o serie de cazuri în care Cazania prezintă în anumite părţi, 

se piare traduse, erori de tălmăcire: imp. foloseşteşte-mi! (f. 257 v° „ajutămi!", 

stricaţi (f. 220 v°) „leproşi", stricăciunea (f. 363 v°) „lepra", [vameşul] 

să ucidea [în piept] (f. 5 v°/6 r°) „se lovea" etc. Majoritatea nu pot 

fi decît decalcuri sau traduceri aproximative ale cuvintelor corespunzătoare 

din original. 

O listă de asemenea „cuvinte cu înţeles schimbat", cu citate 

şi trimiterile necesare, fără să le interpreteze, dă FL. MURE- 

ŞANU, Cazania lui Varlaam, Cluj, 1944, p. 111—113. Cuvinte 

ca: dănăoară „niciodată", vonicii „vitejii", nu-şi au locul aici. 

Din domeniul morfologiei menţionăm doar cîteva fenomene specifice: 

1) forma veche de plural mînule (U/p. 30 r°) „mîinile". 

2) genitivul cu de: Mitropolitul de Ţara Moldovei (f. I r°), fedor de 

domnu de Muldova (f. III v°) etc. 

3) alternarea acuzativului numelor de persoană şi al prenumelor personale 

fără pre cu acuzativul cu pre, care este predominant: pînă am umblat 

în pustie pre tine aţn avut aâutoriu (Il/f. 14 r°), nu părăsi pre mene 

(II/f- 14 r°), dar mene nu mă trage inima să mai întru în casa mea 

(Il/f. 5 v°). 

4) vocative de tipul: sg. oame! (f, 217 r°) si sg. orne! (II/f. 89 v°), 

învăţătoriu! (Í. 167 v°) etc.

5) articolul pronominal uniform a: toate faptele ceriului si a pămintului 

(f. II v°). 

6) prezenţa particulei -a la pronumele demonstrative acest, acel, 

cînd acestea au funcţie atributivă şi precedă euvîntul determinat: întracasia 

limbă (f. II r°), acela sămn (f. II v°), spre acesta lucru (f. III v°), 

intr-acela chip (f. 2 r°), acesta împărat (11/16 r°), pre-acestea nuări (f. 

27 r°) etc. 

7) forme puţin obişnuite de numeral: ai treii (f. III r°) „cei de-al 

treilea". 

8) aspectul vechi al conjunctivului prezent al verbului a avea: să aiub 

(f. 275 v°) „să am". 

9) aspecte vechi de prezent optativ: 3 sg. are hi (f. II v°), 3 pl. are 

putea (f. III r°). 

10) imperativul prohibitiv de pers. 2 pl.. în forma lungă: nu uitare ti 

(f. II r°). 

11) menţinerea unor forme vechi de imperativ, de la lat. ambulare 

(care altfel n'e-a dat a îmbla > a umbla): bleml (U/î. 77 r°: De veri vrea, 

inpărate, blem în beserscă să-f vădz dumnedzăii tăi!) „să mergem, hai, 

ha idem!" şi blemaţi! (f. 78 v°: Blemaţi iară în jidovi! „Mergeţi [duceţi-vă], 

iar la jidovi!"), refăcut după blem. 

Ca 

Pentru faptele de morfologie, vezi şi FL. MUREŞANU, 

zania lui Varlaam, 1944, p. 113. 

In sintaxă sînt de semnalat: 

1) regimul acuzatival al unor prepoziţii care Cu timpul au fost înlocuite 

de alte formaţii: veni oastea predur cetate (f. 173 r°), veni derept 

acela loc (f. 378 v°).' 

2) folosirea conjuncţiei de cu funcţie copulativă şi cu sens consecutiv 

— final (dusu-,m-ăm de m-am spălat î. 168 r°) sau cu funcţie pronominală 

relativă (acolo era un om de avea treidzeci şi opt de ai întru boala sa 

f. 150 v°), — trăsături ale graiurilor populare. 

3) tendinţa de a nu începe fraza sau propoziţia cu cuvinte auxiliare, care 

se realizează prin inversiunea particulelor auxiliare ale construcţiilor verbale: 

dusă-să şi să spălă (f. 168 r°), dusu*m-am de m-am spălat (f. 168 r°). 

4) tendinţa, populară în unele cazuri şi mai tîrziu, de a aşeza construcţia 

nominală „nume propriu de persoană + atribut apoziţional" în această 

topică, cu numele de persoană înainte: întru toată olastia lui Maximilian 

tnpărat (II f. 16 v°), de-acasta ne învaţă Pavel apostol (f. 129 v° — 130 r°). 

Avînd în vedere numai topica, nu se poate afirma cu certitudine că 

lucrarea lui Varlaam ar fi o traducere. Fraza se desfăşoară, în general, 

liber, foarte natural şi e mult deosebită de fraza forţată a traducerilor romîneşti 

din secolul XVI 11 . „Fraza lui [Varlaam], observa N. Cartojan, — 

bogată în comparaţii pitoreşti şi expresii plastice, se desfăşoară în tipare 

sintactice care nu se prea deosebesc de cele de azi" 12 . 

11 

Cf. N. Cartojan, Ist. Ut. romine vechi, II, 1942, p. 112. 

12 Id. ib.

E adevărat însă că nu se poate contesta nici ceea ce remarcase N. Iorga: 

„mlădierea unor perioade construite după slavona medievală, care şi ea 

împrumutase ţesătura de frază a vechii limbi greceşti" 13 . Şi acest fapt se 

explică nu numai prin izvoarele slavone sau ruse pe care le-a folosit Varlaam, 

ci — in primul irînd — prin practica relativ îndelungată pe care o 

avea mitropolitul moldovean în oficierea serviciului divin în slavonă, limba 

liturgică a bisericii romîneşti de atunci. 

Fie că e traducere, compilaţie sau compilaţie cu părţi originale, limba 

Cazaniei lui Varlaam, cu toate impurităţile ei — care nu sînt prea numeroase 

-- e mult mai precisă decît a Cazaniei lui Coresi din 1581 14 . 

In foarte puţine cazuri străduinţa autorului versiunii romîneşti a 

Cazaniei din 1643 spre o expunere simplă şi clară a ajuns la o formulă 

negativă, adică la o frază artificială, greoaie, încâlcită. De exemplu: în 

partea de început a prefeţei către cititori, începutul predicii din dumineca 

întîia a „postului mare" etc. Iată începutul prefeţei către cititori: 

De mare jeale şi de mare minune lucru iaste, o, iubite cetitoriu, cind 

toate faptele ceriului şi a pămîntului înblă şi mărg toate careaş la sorocul 

şi la marginea sa, la carea înţelepciunea cea vecnică le-du făcut şi nice 

puţin nu smentesc, nice greşesc sămnul său. Numai singur amăritul om 

ce-i făcut pre obrazul şi pre chipul tvoreţului său, cu mente şi cu graiu de 

la dinsul cinstit domn şi biruitoriu pămîntului şi mărei, paserilor şi dobitoacelor, 

peştilor şi tuturor fierilor, cum grăiaşte şi prorocul că „cu puţinei 

îl mic şură pr-ins mai mic decît îngerii", adecă pre om, numai căci-i 

cu trup, iară cu sufletul iaste fără de moarte, ca şi îngerii. La care margine 

şi La care soroc iaste făcut de dumnedzău să margă, în loc cedare hi 

să grijască şi să neuoiască, nice leac să nu smentească, nice să să scape 

de acela sămn. Iară el departe rămîine şi ticăiţeşte să scapă, că şi din fire 

de va socoti omul şi din scriptură nu va afla alt săvîrşlt chemărei sale 

sau altă margine, fără numai viiaţa acea vestită şi cu năroc şi blagoslovită, 

carea, săvai că o şi doresc şi o pohtesc toţi oamenii, iară în care lucru 

stă şi să ţine aceea viiaţă unii cu totul nu-ş ştiu, nice vor să ştie; alţii 

are putea să şi ştie, iară ei de bună voia lor căotînd nu văd şi audzind 

nu înţeleg; al treii, săvai că şi ştiu şi văd şi cu drag o pohtes, iară lucrurile 

cele de treabă ce duc la aceea viiaţă nu vor să le facă 

(f. II v° — III r°). 

Iar atunci cînd vrea să se ridice, în Cazanie, lia un limbaj poetic, la 

poezie propriu-zisă, Varlaam nu reuşeşte decît să ne dea versuri lungi, inegale 

ca dimensiune şi fără ritm, fără armonie, doar cu rimă feminină împerecheată. 

Cele trei compoziţii versificate ale Cazaniei (f. I v°, f. 382 r° 

şi U/p. 116 r°), însumînd 28 de versuri, reprezintă: prima — un imn de 

laudă adresat puterii domneşti, iar celelalte două — imnuri cu caracter 

religios. 

N. Iorga, Ist. bisericii romîneşti, I, ed. II, 1929, p. 322. 

13 

Vezi şi I. Bălan, Limba cărţilor bisericeşti, 1914, p. 130; Gr. Scorpan, Locul 

14 

Cazaniei lui Varlaam.... în Cercet. istorice, an. XIII—XVI (1940). p. 545—596 şi an. 

XVII (1943), p. 89—120,

Cu titlu informativ reproducem două din aceste compoziţii versificate: 

Stihuri in stema domniei Moldovei 

Deşi vedzi cândva sămn groznic, 

să nu te miri când să arată puternic 

Că puternicul puterea-1 inchipuieşte 

şi slăvitul podoaba-l schizmeşte. 

Cap de buăr şi la domnii moldoveneşti 

ca puterea aceii hieri să o socoteşti. 

De unde mari domni spre laudă ş-au făcut cale, 

de-acolo şi Vasilie-vodă au ceput lucrurile sale. 

Cu învăţături ce în ţara sa temeliuiaşte 

nemuritoriu nume pre lume sie zideşte. 

(f. I v°) 

[Epilog] 

Valuri multe rădică furtuna pre mare 

mai vîrtos gindul omului întru lucru ce are. 

Ne atîta grijea şi frica începutului, 

cit grijea şi primejdaa svîrşitului. 

Hiece început de folos nevoinţa-1 arată, 

iară svîrşitul a tot lucrul ia plată. 

Lăudată să hie ia lui dumnedzău putere, 

carea după început au dat si svîrsire. 

(partea II, f. 116 r°) 

Versurile despre pedepsirea necredincioşilor Începătura stihurilor, (48 

de versuri) din cartea sa recent descoperită Paraclisul născătoarei de 

dumnezeu, tipărită la Iaşi, probabil în 1645, — par a fi mult mai degajate, 

în schimb. Iată singurele versuri citate de unul din cercetătorii care s-au 

ocupat cu această carte: 

Jitie această prea frumoasă 

Şi din Biblie veche scoasă, 

La oameni să le cetească 

Şi în veci să se pomenească 15 . 

Versurile reproduse au rimă feminină împerecheată şi chiar o structură 

ritmică aproximativ asemănătoare. 

In domeniul versificaţiei, Varlaam nu s-a putut ridica la un limbaj 

poetic. Versurile sale sînt prozaice, neîngrijite, inexpresive. 

Sub raportul limbii literare mult mai valoroasă este insă expunerea 

sa în proză, unde Varlaam reuşeşte să ne dea adevărate pagini de naraţiune 

artistică. Aici autorul foloseşte o limbă viguroasă, închegată, 

bogată, foarte expresivă, plină de naturaleţe. Iată cîteva exemple: 

[începutul predicii din dumineca a treia:] 

15 

G. Ştrempel, Sprijinul acordat de Rusia . . ., • în Studii şi cerc. de bibliologie. 

I (1955), p. 29.

Cînd petrece omul in fum, atunci-i lăcrărnadzâ ochii şi de iuţimea 

fumului doru-l ochii şi orbăsc; iară deaca iase la văzduh curat şi la vreme 

cu senin, de să prinblă pre Ungă izvoară de ape curatoare, atunce sîmtu 

mai veseli ochii si mai curaţi, si sănătate dobindesc din văzduh curat 

(f. 225 v°—226 r°) 

[Evanghelia din dumineca a 28-a:]' 

Dzise domnul pilda acasta: 

Un om oarecarele făcu cină mare şi chemă pre mulţi şi tremisă robii 

săi in caşul cinei să dzică chemaţilor: „Veniţi, că iată simt gata toate". 

Şi începură depreună a să lepăda toţi. Cel dinţii dzise lui: „Un sat am 

cumpărat şi am treabă să mă duc să-i vădz. Rogu-te să mă aibi lepădat". 

Şi altul dzise: „Cinci pluguri de boi am cumpărat şi mă duc să-i socotesc. 

Rogu-te să mă aibi lepădat". Şi altul dzise: „Mutare am luat şi pentr-acea 

nu poc veni". Şi veni robul acela şi spuse demnului său acestea. Atunce 

să mînie domnul casei şi dzise robului său: ,Eşi de sirg prin răspîntii şi 

pre uliţele cetăţei, şi calicii şi orbii şi şchiopii şi nevolnicii adă încoace". 

Şi dzise robul: „Doamne, făcut-am cum ai dzis, ce încă mai iaste loc". Şi 

dzise domnul cătră rob: „Eşi pre căi şi pre cărări şi-i îmbie să între ca 

să împle casa mea". Că vă grăesc voaâ că nice un om de-acei chemaţi nu 

va gusta de cina mea, că mulţi simt chemaţi, iară putini-s aleşi. 

(f. 356 v°—357 r°). 

[Viaţa sfintului Nicolaie. începutul şi un fragment din partea de la 

inceput: ] 

Acesta svînt şi mare lumină lumii şi adutoriu de sîrg tuturor creştinilor, 

svîntul Nicolae, era dintr-o cetate de la Anadol, ce să chiamă Patara; 

născut din părinţi creştini, nice prea bogaţi, nice foarte iară săraci, ce 

atîta avea cit le sosiia pentru sine şi pentru săraci fi] ce cerea. Alt fecor 

n-au avut fără de-acesta, că nice mainte d-ins, nice apoi alt fiiu n-au născut 

înmă-sa. Numai pre-acesta ce avea şi iniîiu ş-apoi. De mitiutel arătă cum 

va hi si deaca va creste mare 

(partea II, f. 28 v°). 

Intr-aceea vreme era un om bogat foarte, şi avea trei fete frumoase 

foarte şi nemăritate. Iară pentru o nevoe oarece, să tîmplă de sărăci, şi 

în sărăcie ca aceea cddzu, cit nu mai avea ce face şi cu ce să hrăni 

(partea II, f. 29 v°). 

[Din predica la „adormirea maicii domnului":] 

Era ufnj-npărat mare şi puternic, şi avea doi robi. Deci audzi 

că în cutare loc să face tîrg mare şi mare neguţăiorie şi dobîndă acolo. 

Şi chemă robii săi şi le dzise: „Luaţi avuţie multă şi vă duceţi în cutare 

ioc, unde să adună tîrg. Şi faceţi acolo neguţătorie, şi într-o lună iară să 

vă întoarceţi. Iară carele va zăbăvi mai mult, numai cu capul va plăti". 

Deci-ş/iJ luară amîndoi robii aceia avuţie şi să dusără. Deci unul, ca un 

nebun şi rrău ce era, nu cunpără lucruri ce iubita inparatul şi să să întoarcă 

curund, ce cunpără case şi dugheane şi ocine, şi ctte înpăraiului nu-i trebuia, 

nice-i făcea lui dobîndă. Şi pînă a direge robul acela casele şi dugheariele, 

ocinele, trecură trei-patru luni şi mai mult. Iară celălalt rob, ca un-

286 Liviu 6nit 

ţetept ce era, cumpără pietri scumpe şi de ce trebuia înpăratului. Şi să 

duse la înpăratul, şi înpăratul cinsti-l pr-ins şi-l mări, căci să arătă credincos. 

Iară pre celalalt tremise cuvînt şi-i tăiară capul ca unui vrăjmaş 

inpărătutui 

(partea II, f. 106 r°—106 v°). 

Caracterul oral al acestor naraţiuni şi lirismul de care sînt pătrunse, 

cu tot conţinutul teologic al textului, le conferă valoarea de aleasă proză 

artistică. Avem a face cu primele pagini de proză artistică 

în limba romînă. Chiar şi în cazul că textele respective sînt traduse, 

valoarea lor în procesul de dezvoltare a limbii romîne literare şi a literaturii 

romîne nu scade cu nimic. 

N. Iorga afirma despre limba Cazaniei lui Varlaam că „nu e alta decît 

limba de la ţară" 16 . Natural, nu putem identifica limba tipăriturilor mitropolitului 

moldovean cu graiul popular moldovean din acea epocă. Cu toate 

alternanţele sau inconsecvenţele sale şi cu toate elementele regionale, nu 

putem susţine că această limbă oglindeşte cu fidelitate limba populară. 

Limba cărţilor lui Varlaam este o limbă literară cu caracter popular, cu 

anumite trăsături regionale, dar şi cu unele influenţe ale frazei slavone 

medievale. Numărul faptelor regionale de limbă este foarte redus şi — cu 

excepţia palatizării lui f în // — nu e semnificativ: cîteva rostiri (d pentru 

/, dz pentru z, h pentru ţ — în anumite situaţii), nici acelea generalizate, 

şi, probabil, cîteva cuvinte. Majoritatea vocabularului, întreaga structură 

gramaticală şi aproape întreg sistemul fonetic sînt comune limbii majorităţii 

cărţilor romîneşti scrise de romîni în jumătatea a doua a secolului al 

XVI-lea şi în prima jumătate a secolului al XVII-lea. 

De această realitate îşi dă seama, mai tîrziu, şi.N. Iorga, într-o altă 

lucrare a sa, în care — vorbind de limba Cazaniei lui Varlaam — scoate 

pe primul plan „adevărul graiului romînesc" al cărturarului moldovean, 

(expresie prin care trebuie să înţelegem: autenticitatea şi naturaleţea limbii 

romîne comune a poporului), fără să conteste influenţa puternică a 

limbii populare şi influenţa originalelor slavone care i-au servit ca izvoare 17 . 

Caracterul literar al limbii Cazaniei nu constă atît în slavonismele 

savante pe care le conţine, şi acelea — am văzut — puţine la număr, şi 

nici în relativ multele sau puţinele decalcări ale frazei izvoarelor slavone, 

cît în calităţile artistice ale materialului lingvistic, în vocabularul ales, 

in fraza, îngrijită, în intenţia evidentă şi mărturisită de a scrie pe înţelesul 

tuturor romînilor. De sigur, pentru aceasta, Varlaam apelează, întîi de 

toate, la bogăţia de mijloace de expresie a limbii populare, a graiurilor 

populare, fără să neglijeze nici limba cărturarilor. 

Cum nu se poate admite că limba aceasta este o „limbă populară", 

nu se poate admite deci nici teza unor învăţaţi romîni că limba lui Varlaam 

ar reprezenta un „dialect literar" al limbii romîne 18 . Din particulari- 

N. Iorga, Istoria Ut. romaneşti, I. ed. II, 1925, p. 264. 

16 

N. Iorga, Ist. bisericii romîneşti, I, ed. II, 1929, ,p. 322. 

17 

Vezi, în special: G. Ivănescu. Problemele capitale ale vechii rotnine literare, Iaşi, 

18 

1948; id., Problemele fundamentale ale limbii literare romîneşti, în laşul literar, 1956, 

nr 1, p. 73—79,

tăţile semnalate de noi mai sus se poate uşor observa că nici nu avem 

elemente suficiente pentru a considera limba cărţilor lui Varlaam drept un 

grai, necum un „dialect" 19 . 

In ce priveşte stilul Cazaniei, avînd în vedere cuprinsul ei variat, nu 

putem vorbi de un „stil omiletic", de un „stil liturgic", de un „stil hagiografic" 

şi de un „stil literar", — corespunzător cu conţinutul expunerii 20 . 

De asemenea nu putem împărtăşi teza că în acest caz avem de a face cu 

„stilul literaturii religioase", în sensul de: limba literaturii religioase, datorită 

caracterului cărţii. Deoarece stilul unei comunicări priveşte, 

în primul rînd, modul de expunere, modul de formulare a gîndirii, în 

cazul nostru trebuie să admitem că stilul Cazaniei lui Varlaam este — 

întîi de toate — oral, deci cu calităţi artistice literare şi — pe alocuri — 

r e t or i c - de s cr i p t i v, livresc, fără calităţi artistice. 

In aprecierea rolului Cazaniei lui Varlaam în procesul de dezvoltare 

a limbii romine literare, nu trebuie să se neglijeze nici răspîndirea ei, 

circulaţia ei. Tipărită într-un tiraj mare şi în condiţii tehnice superioare 

pentru vremea aceea, cartea lui Varlaam s-a răspîndit în toate regiunile 

locuite de romîni. Fără să mai vorbim de Moldova, peste care autorul 

era mitropolit, au fost aflate numeroase exemplare la diferite biserici sau 

la particulari in Crişana, Transilvania, Maramureş, Oltenia, Muntenia şi 

— mai puţine — chiar în Banat. Bibliotecile Academiei R.P.R. (centrală 

şi ale filialelor), bibliotecile universitare, bibliotecile institutelor teologice, majoritatea 

bibliotecilor publice din marile oraşe, diferite muzee regionale, au 

colecţionat numeroase asemenea exemplare. 

Dar cartea lui Varlaam nu s-a răspîndit numai în ediţia tipărită cu 

grija autorului, ci şi în copii manuscrise făcute de diferiţi cărturari în secolele 

al XVII-lea (încă din primii ani după apariţia ei), al XVIII-lea şi 

chiar al XlX-lea. Unele din aceste copii se află depozitate astăzi în diferite 

biblioteci; cele mai multe continuă să fie păstrate la diferite biserici sau 

de particulari. 

De asemenea, Cartea rom'mească de învăţătură a lui Varlaam a fost 

folosită efectiv în multe cazanii tipărite. Astfel, redactorii ediţiei a doua a 

Cazaniei de la Govora, tipărită la Mînăstirea Dealului (1644), iau de 

la Varlaam multe descrieri de vieţi de sfinţi, iar Chiriacodromionul de la 

Bălgrad (1699) şi cele de la Bucureşti (1732, 1765, 1768 etc) nu sînt 

decît reeditări ale cărţii mitropolitului moldovean. 

Informaţii la: N. IORGA, Ist. bisericii romineşti, I, ed. II, 

1929, p. 323—324 (despre copii şi folosirea cărţii in ediţii următoare) 

şi, în special, în AT. POPA, Cazania lui Varlaam, 

1944, p. 11—12 (despre copii), 108—117 (despre folosirea 

19 

Vezi şi N. Cartojan, Ist. Ut. romîne vechi, II, 1942, p. 111—112. Cu atît mai 

puţin întemeiată este teza că limba Cazaniei reprezintă „limba moldovenească". P. Constantinescu-Iaşi, 

Ral. culturale romîno-ruse din trecut, 1954, p. 133, afirmă că „traducerea 

lui Varlaam... este prima carte în limba moldovenească" (sublinierea noastră. 

L. O.). Ceva mai departe, însă, acelaşi autor afirmă că această carte, Cazania, este 

„scrisă într-o limbă romînească literară" (id. ib.; sublinierea noastră. L. O.). 

2 0 

Cf. A. I. Efimov, Istoriia russkogo literaturnogo iazîka, M., 1954, pag. 77 ş. u.

cărţii în ediţii următoare); FL. MURESANU, Cazania lui Mat' 

taa'm, 1944, p. XII—XIII, 119; 124—127, 202—216, 228—229 

(despre răspîndirea geografică a cărţii), 183—201 (despre 

copiile manuscrise), XIV, 128—181 (despre folosirea cărţii în 

ediţii următoare); GR. SCORPAN, Locul Cazaniei lui Varlaajm..., 

în Cercei, istorice, an. XIII—XVI (1940), p. 545—596, 

şi an. XVII (1943), p. 89—120. 

Această mare răspîndire şi circulaţie a cărţii, în forma tipărită la 

Iaşi (1641—1643), şi în copii manuscrise, şi utilizarea sau reeditarea ei 

in diferite cazanii de mai tîrziu, ne îndreptăţesc să afirmăm că Varlaam 

a contribuit, într-o măsură considerabilă, în comparaţie cu alţi cărturari 

romîni din epoca veche, la consolidarea şi unificarea limbii romîne literare. 

Doar cronicarii şi anumite cărţi populare au mai avut, printre iubitorii de 

carte ai epocii, o asemenea priză. 

Cu toate că pare a îi, în cea mai mare parte a sa, o traducere sau 

o compilaţie, Cazania lui Varlaam răspunde — în primul rînd — unor 

necesităţi teologice şi didactice, dar dă — în acelaşi timp — un impuls 

excepţional dezvoltării limbii romine literare, punînd în valoare bogăţia 

limbii populare, limba traducerilor romîneşti mai vechi şi, în deosebi, priceperea 

cărturarului moldovean în mînuirea cuvîntului. 

Indicaţii sumare şi consideraţii în legătură cu limba cărţilor 

lui Varlaam şi, in special, în legătură cu limba Cazaniei, se 

găsesc la N. IORGA, Ist. lit. româneşti, I, ed. II, 1925, p. 263— 

267; id., Ist. bisericii romîneşti, I, ed. II, 1929, p. 321—323; 

I. BĂLAN, Limba cărţilor bisericeşti, 1914, pag. 127—135; N. 

CARTOJAN, Ist. lit. romîne vechi, II, 1942, p. 111—112; AL. 

ROSETTI, Varlaam, în Cum vorbim, I (1949), nr. 8, p. 13—14. 

Pentru textul Cazaniei, vezi ediţia critică: VARLAAM, Cazania 

1643, [ed. J. Byck], Buc, Fundaţia pentru literatură şi artă, 1943. 

Contribuţia lui Varlaam la dezvoltarea limbii romîne literare nu 

poate fi apreciată pe deplin., insă, decît in urma unei largi şi aprofundate 

comparaţii cu contemporanii, înaintaşii şi continuatorii săi. Sîntem convinşi 

că, după ce sondajele asupra literaturii vechi se vor fi înmulţit, cercetătorii 

noştri vor îi în măsură să evalueze mai de aproape rolul pe care 

1-a avut Varlaam în procesul general de îmbogăţire, perfecţionare şi cristalizare 

a limbii romîne literare. 

LIVIU ONU 

Catedra de limba romină 

Universitatea „V. Babeş"

llEHHLlft BKXAfl B PA3BHTHE PyMLIHCKOrO MTEPATYPHOrO 

S3LIKA: „nPOnOBE^H BAPJIAAMA" 

(P e 3 m M e) 

OftHa H3 caMBix pacnpocTaHëHHBix KHOT y pyMHH B XVII B. „KapTfl 

P0MHHHCK3 He HHBaitaTypa" (SCCBI, 1641—1643J aia „nponoBe,T;H'' („Ka3aHHfl a ) 

MoaRaBCKoro MHiponojiHTa BapjiaaMa peasHCTHiecitH oipaataer cainyio OTHUTH- 

(JpoBaHHyio (popuy, KOTopyio nms pyMHHCKHfl SHTepaiypHHË H3BIK B nepBofi 

noaoBHHe XVII BeKa, H cocTaBiaeT nepBBie CTpaHHn,Bi xyHoaKecTBeHHOft nposBi 

Ha pyMBIHCKOM H3BIKe. 

CBOHM ôoraiCTBOM, aKcnpeccHBHOCTBio, macTHraocTwo H iipocTOTOfi wripoHo 

Be;ffl a , XOTH H oTBeiaeT, B nepsyio oiepe^B, TeoaonraecKHM H SHâKTniecKHM 

Iie.3HM, âëT MOIH,HBIË TOSqOK p33BHTHH) JHTepaTypHOIX) pyMBIHCKOrO H3BIKa, 

BHflBJtHH oorarcTBO HapoKHoro JIBBIKH, H3HKa npeatHHx pyMBiHCKHx nepeBoffoB, 

H, ocoOeHno, MacTepcTBo MOJAaBCKoro KHaatHHKa B oôpanieHHH CO CJOBOM. 

B HaHHOfi CTaTte âëTca aHajiH3 jJIponoBeaeË" c TOIKH 3peHHH HCTOPHH 

jiHTepaiypHoro H3BiKa, HPHBOKHTCH MHoroiHCJieHHBie iraraTH c uejiBio BSHBJIBHH 

pojin BapaaaMa B pa3BHTHH pysiHHCKoro aniepaTypHoro H3BiKa. 

UNE CONTRIBUTION PRÉCIEUSE AU DÉVELOPPEMENT DE LA 

LANGUE ROUMAINE LITTERAIRE: LES SERMONS DE 

VARLAAM 

(RÉSUMÉ) 

Un des livres les plus répandus au XVII siècle parmi les e Roumains, 

Cartea romîneascâ de învataturâ (Iiassy, 1641—1643) ou „Cazania" (Sermons) 

du métropolite moldave Varliaam reflète de manière réaliste la forme 

la plus soignée qu'avait la langue roumaine littéraire dans la première 

moitié du XVII e siècle et contient les premières pages de prose artistique 

roumaine. 

Par la vigueur, la richesse, l'expressivité, la plasticité et la simplicité 

de leur langue, les Sermons — bien que répondant surtout à des nécessités 

d'ordre théologique et didactique — donnent une impulsion au développement 

du roumain littéraire et mettent en valeur la richesse de la langue 

populaire — langue des traductions roumaines plus [anciennes — et, en 

particulier, lia maîtrise de l'érudit moldave en l'art d'écrire. 

Notre étude représente une analyse sùccinte de la langue des Sermons 

au point de vue de l'histoire de la langue littéraire et comprend de nombreuses 

citations illustratives, ayant pour but de mettre en évidence le rôle 

de Varlaam dans le développement de la langue roumaine littéraire. 

19 — Buletinul Univ. „V. Battes" şi „fiolyai". Şefia şt. sociale, 1, 1—2, \ffl>,

O COPIE ARDELEANA A „PSALTIRII ÎN VERSURI' 

A MITROPOLITULUI DOSOFTEI 

„Psaltirea in versuri", cea mai de seamă operă literară a Mitropolitului 

Dosoftei, cu reale virtuozităţi poetice 1 , s-a bucurat de la început 

de o destul de largă circulaţie. Ca şi „Cartea romînească cu învăţătură" 

a celuilalt mare ierarh cărturar al Moldovei —Varlaam —, această operă, 

curînd după apariţie, a trecut peste hotarele provinciei în care s-a tipărit, 

devenind, poate nu chiar în aceeaşi măsură, hrana sufletească „a 

toată seminţia romînească". Unii dintre psalmi, atrăgători mai alles prin 

forma nouă în care sînt turnaţi, formă influenţată pe alocuri de factura 

versului popular, au pătruns in patrimoniul spiritual al poporului 2 , au 

circulat în copii şi se întâlnesc adesea în manuscrisele secolului al XVIIIlea 

şi în unele manuscrise din secolul următor 3 . 

0 copie fragmentară a „Psaltirii în versuri" a Mitropolitului Dosoftei 

se găseşte într-un manuscris, necatalogat (pînă în 1945), din Biblioteca 

Centrală Raională (fostă a Asociaţiunii) din Sibiu. Manuscrisul a fost 

descoperit de către „clericul" Dandea, care îl dăruieşte Astrei, la „economul" 

Nicolae Bîrla din Sohodul (raionul Câmpeni, reg. Cluj), cum ne 

lămuresc notiţele descoperitorului lui. 

Manuscrisul, de formatul 18X11.5 cm., are 91 foi. (Numărătoarea 

lor e făcută de copist dela 1—89; foaia dintîi e nenumerotată, iar a 84-a 

lipseşte, repetîndu-se în schimb paginarea foilor 34 şi 35). E scris frumos 

şi s-a păstrat destul de bine, fiind compactat în carton. El cuprinde „vreo 

cîtva psalmi din Psaltirea versovană" (f. Ir.) — asa numeşte copistul 

Psaltirea lui Dosoftei —, în total 43, şi anume: 3—14,'18—20, 23, 26—27, 

Calităţile poetice ale acestei opere au fost puse în lumină, recent, într-un studiu 

1 

judicios al lui Victor Kernbach, Un poet uitat: Dosoftei, publicat în Limbă şi literatură, 

Buc, 1955, p. 142—164. 

Cf. N. Cartojan, Cărţile populare în literatura romînească, II, Buc, 1938, p. 

2 

193—194 şi, mai ales, p. 214—215: S. Drăgoi, 303 colinde cu text şi melodie, cules 

de —, Craiova, f. a., p. 37. Aici ni se dă o colindă din Săvîrşin, reg. Timişoara, care 

nu e decît psalmul 48 din Psaltirea lui Dosoftei („Auziţi acestea toate. Neamuri, popoare 

şi gloate..."), cu oarecare modificări; Gh. Pavelescu, Versuri la morţi de Nicolae Filimon. 

Extras dxa.Apulu.rn, II (1943—1945), Alba Iulia, 1945, p. 11. 

Cf. I. Bianu—R. Caracas, Catalogul manuscriptelor romîneşti, I, p. 135, 301; 

3 

II, p. 288; L. Morariu, Constantin Morariu şi „Codicele Pătrăuţean", în făt Frumos, 

XIII (1938), p. 51—53; R. Todoran, Poezii populare într-un manuscris ardelean din 

1831, în Anuarul Arhivei de folclor, VII, p. 134.

35—38, 41—42, 46—48, 50, 57. 70. 31, 83, 87, 89. 90—91, 93, 101, 108, 

111 — 112, 139 şi 115. 

Despre copist nu avem nici o inlormaţie precisă. Atit doar ştim că 

„această cărticică" este a lui „Nicolae Nelega din Sohodol", care „fiind 

in robie s-a silit a-şi ciştigia aceşti plini de dulceaţă şi de mingăiere sufletească 

psalmi, ca să se desfăteze in domnul". Ştim de asemenea că manuscrisul 

s-a copiat în temniţa din Zlatna, după cum reiese din rîndurile 

următoare, ce ţin loc de prefaţă: „Aceşti psalmi s-au scris in casa robii 

din Zlagna, in uricioasa temniţă, intre oameni carii sânt cei mai mulţi ca 

răii draci, pentru că nu vreau să aibă simţire despre poruncile lui dumnezeu, 

ci singuri aleargă pe calea cea de zminteală si rătăcită, fiindcă nu se 

aude din gurile lor cuvint bun, fără numai sudalme şi tot feliu de scirnăvii 

şi huliri asupra lui dumnezău şi asupra tuturor sfinţilor şi a tuturor 

făpturilor lui dumnezău celor bune şi frumoase, pre care le-au rinduit 

dumnezău spre folosul tuturor oamenilor. Iară cei mai mulţi nu numai 

că-s nemulţămitori, ci încă şi bajocuresc pre prea bunul dumnezău şi 

toate darurile lui, incit nici dracii nu îndrăsnesc a face împotriva lui dumnezău 

sudalme şi huliri. Iară oareciţi oameni sînt mai lepădaţi şi şi mai 

potrivnici asupra lui dumnezău decit dracii, despre carii nu avem putere 

a-i arăta aci cu scrisoare, ci lăsăm". 

Rezultă de aici, cît şi dintr-o însemnare scrisă de altă mină, cu alfabet 

latino-chirilic, pe foaia 67 („Această carte este a mia: Nelega Nicolae 

din Sohodol"), că Nicolae Nelega este numai proprietarul cărţii. Pentru 

el, eventual la dorinţa lui, s-au copiat „aceşti plini de dulceaţă şi de mingăiere 

psalmi". Copistul, desigur întemniţat şi el, cunoscînd Psaltirea 

Mitropolitului Dosoftei, îl va fi făcut pe moţul din Sohodol să simtă frumuseţea 

psalmilor versificaţi. La îndemnul acestuia s-a silit, poate, Nelega 

Nicolae „a-şi ciştiga" acolo, „în casa robii din Zlagna", psaltirea aceasta, 

pentru desfătarea sufletului său. Judecind după grafie, de bună seamă 

copistul nu a fost un om de rînd, ci a avut oarecare cultură. Conţinutul 

rîndurilor de început ne face să credem că ar fi putut să fie preot. 

Data copierii manuscrisului nu e indicată nicăieri. După scris, după 

hirtie şi după anumite particularităţi de limbă, se poate constata că manuscrisul 

e o copie tîrzie de pe la începutul secolului al XlX-lea. In nici un 

caz vechimea lui nu coboară sub 1800. însemnarea următoare de pe pagina 

89 v., „La anu 1813, luna aprilie 31 (sic!) s-iau născut Nelega Nicolae", 

scrisă mult mai tirzu, cu creionul, rudimentar, credem că nu se poate 

lua in considerare. 

Făcind o comparaţie intre psalmii din manuscris şi cei corespunzători 

din Psaltirea lui Dosoftei, constatăm deosebiri. E adevărat că ele nu 

sint prea mari. 

Amintim mai intîi pe cele de natură fonetică, morfologică şi lexicală. 

Copistul modifică anumite particularităţi ale limbii secolului al XVTIlea: 

astfel nu mai notează pe u final: lăudind (f. 53 r.),* tot omul (f. 54 

r.), împăratulf. 30 r.) etc, pentru lăudînd'i. (p. 153), tot î, omulu (p. 155), 

4 

întrebuinţez „Psaltirea in versuri" a lui Dosoftei in ediţia Academiei, publicată 

de I. Bianu (Buc, 1887).

împăratul % (p. 62) etc.; schimbă pe dz cu z: pierzare (i. 57 v.), razăm 

(f. 62 v) pentru pierdzare (p. 160), radzâmu ( p. 230), pe g cu /: juruită 

(î. 54 v.), judeţ (f. 56 v.), pentru giuruită (p. 154), giudeţ (p. 158); întîlnim 

apoi t pentru i: şiruri (i. 67 r.), jîgânii (î. 10 v.) pentru şiruri 

(p. 128), jigănii (p. 28), o pentru u: coconească (î. 64 r.) pentru cuconească 

(p. 232) etc. înlocuieşte forme şi cuvinte arhaice cu altele noi: veniţi 

(f. 63 r.), dureri (f. 21 r.), de acum (f. 63 r.), mişăl (f. 24 v.) pentru blamaţi 

(p. 231), durori (p. 38), de acum (p. 231), miaser (p. 41). 

Cuvintele de origine străină, fără circulaţie, întrebuinţate de Dosoftei, 

copistul le redă adesea stîlcit, cu aproximaţie: pomazalnic (f. 29 r.), pârăsinţă 

(f. 34 r.) pentru pomazanicu (p. 61), aposcorachunţă (p. 83). 

Mai însemnate decît aceste deosebiri sînt modificările în versificaţie. 

Dăm cîteva exemple dintre cele mai caracteristice: 

Psalmul 11 

Ridică-te, doamne, de ne sprejineaşte 

Tntr-a ta putiare şi ne mîntuiaşte. 

Că scădzură cei buni şi să-mpuţînară, 

De nu-i dereptate nice într-o ţară. 

Foloseaşte-m, doamne, 

şl mă sprijineaşte 

Cu a ta puteare 

de mă mîntueaşte. 

Că scăzură cei buni 

şi să-mpuţinară... 

(Dosoftei, p. 37) 

(Manuscris, f. 20 r.) 

Psalmul 23 

A ta iaste, doamne, lumia şi pămîntul, 

Că tu l-ai ţăcutu-l numai cu cuvîntul. 

Toate ce-s în lume de tine-s tăcute 

Şi cîte-s cu suflet şi Uamnele mute, 

Urdzît-ai pămîntul cu mări şi cu ape, 

L-ai înterneiatu-1 ca să nu se scape.., 


A ta iaste, Doamne, 

lumea şi pămîntul, 

Ce le-ai împlut singur 

dintîi cu cuvîntul. 

Şt toate din lume 

de tine-s făcute

Şi i-ai dat podoabă 

de noroade multe, 

i-ai pus aşezare 

pre mări şi pre ape. 

I-ai făcut temeiul 

tare să nu-l sape ... 

(Manuscris, î. 76 v.) 

Psalmul 26 

In sfînta ta casă să petrecu cu bine. 

Şi-n dzilele vieţii să-ţi vădzu sfînta slavă 

Să-ţi slujescu în casă fără de gîlceavă. 


In sfînta ta casă 

să petrec cu bine. 

Şi-n zilele vieţii 

să-ţ văz de frumuseaţe, 

Slujindu-ţ în casă 

pînâ-n bătrineaţă. 

(Manuscris, f. 34 v. — f. 35 r.) 

Psalmul 27 

Sfinţia, ta, doamne, eşti bună tărie, 

Besiaricii tale, şi-i eşti bucurie. 

Eşti pavăţă tare, şi-i eşti sprejineală 

Unsului tău, doamne, la ceas de năvală. 

Izbindă-i tremiie şi o mîntuiaşte 

Gloata ta cea sfînta ş-o blagosloviaşte. 

Ca să să rădice şi să să mulţască 

Şi-n viăei pre păşunia cea bună să crească. 

Sfinţia ta, doamne, 

eşti bună tărie, 

Besiaricii tale, 

şi-i eşti bucurie. 

Eşti şi scut tare 

'n toiu de sprijineală 

Unsului tău, doamne, 

la ceas de năvală. 

Mîntuiaşte, doamne, 

a ta sfînta gloată 

Şi blagosloveaşte 

ocina ta toată. 

(Dosoftei p. 86).

Pe păşune bună 

creşte şi o 'nalţă, 

Să-ţ mărturisească 

în veci cu dulceaţă. 

(Manuscris, f. 36 v. — f. 37 r.) 

Psalmul 70 

Să-mi hii domnii şi sprejineală 

Şi stîncă despre năvală, 

Şi radzăm

Dosoitei: Ce folosiaşte de cinste... 

(p.'iei) 

Manuscris: Ce folos iaste de cinste ... 

(f. 58 r.) 

Dosoitei: Aibă ei nădiajde pre cai pre teliage .. . 

(p. 61) 

Manuscris: Aibă ei nădeajde 

pre cai, preste liage . . . 

(f. 29 r.) 

Apoi transcrierea lui munci (Dosoitei, p. 157) prin cumci (!) (î. 56 

r.) şi a lui voi li-a din versul Şi-n voi li-a slobodzî-le (p. 26) prin voite 

(!) le-a (î. 8 v.) ar putea face dovada că aceste cuvinte n-au fost înţelese 

de către copist în copia pe care, probabil, a întrebuinţat-o. 

Am semnalat acest manuscris pentru a se evidenţia încă o dată că 

bunurile spirituale destinate „seminţiei" romîneşti de pretutindenea, în trecutele 

veacuri, n-au cunoscut graniţele politice dintre fraţi, fapt, de mult 

şi de repetate ori afirmat, care explică unitatea culturii noastre naţionale. 

El face mărturia interesului ce s-a arătat „Psaltirii în versuri" a Mitropolitului 

Dosoftei pînă tîrziu, în pragul epocii moderne a culturii noastre 5 . 

ROMULUS TODORAN 

Catedra de limba roniină 


5 

Afirmaţia lui I. Bianu (în Dosoftei, Psaltirea in 'versuri. Buc 1887, p. XXXIII) 

că „psalmii lui Dosoftei n-au avut nici un răsunet" şi că ,,ei au fost în curînd uitaţi" 

trebuie aşadar rectificată. Pentru «nfluenţa lui Dosoftei asupra literaturii de după el, 

cf D. Găzdaru, Contribuţii privitoare la originea, limba şi influenţa Mitropolitului 

Dosoftei, Iaşi, 1927, p. 29—30.

TPAHCMJIbBAHCKAS KOEHü „nCAJITtlPH B CTHXAX" 

MHTPOüOJfflTA /JOCOÍTEÍI 

(P e 3 K) M e) 

ABTOp rOBOpüT O TpaHCMaLBaHCKOt KOHHH „ÜCaJITEipH B CTHXaX" MHTpOnoaHTa 

/Joco^Tea, naäfleHHOn B 3anaRHHx KapnaTax (ceao CoxoÄoa, paËoii 

KtiMneHB, KJTVJKCKOË oÖjracTii), — HHHe npHHasaeataua,et IleHTpaibHofi PaflHHOü 

BnÔraoTeKe (oHBnreË ônéinoTeKe AccoiraairaH) ropoÄa',CHôHy. B pyKonncH 

iraxoRaTca 43 ncama B CTHxax. Tarasi o6pa30M aro HenojrHaa Konna. 9ia 

KOHHH ôHia cTOiaHa MS HnKoiaa Hejrera R H3 CoxoÄoaa BO Bpeiia ero 3aKaioqeHHa 

B TioptMe ropoHa äjaraa (pafoH Aaóa, oßjracTb XyrreÄoapa). CyHa no 

6yMare, no iracbMy H no HeKOTopBiM a3HKOBHM ocooemiocraM, MOHÍHO npHÓJiH3H- 

TeaBHO OTHecTH 3Ty pyKOHHCB K Haiaiy XIX Beica. MeacHy Können H UOÄJIHH- 

HHKOM ecTb 4>oHeTHiecKHe, MopchoiormecKHe H jeKcmecKae OTJIHIHH B CTHXOcjroateaHH. 

9TH ominina npHBOâr K BHBoAy, HTO nepenacHHK He Hcnoat30Baa 

HaneiaTaHHHö Teuer UcaaTBipn /{ocothiea, a eë KOHHK». 

KonHa, o KOTopoË roBopHM, c OÄHOE CTopoHH CBHAeTeartcTByeï o pacnpocTpa- 

HeHHH CTapBIX pyMBIHCKUX KHHr BO BC€X npOBHHHHHX, HaCeaëHHblX pyMbIHaMH, 

a c Äpyrot CTopoHtr, — 06 HHTepeee, npoaBjreHHOM BHIOTB HO coBpeMeHHOË 

3H0XH, K OÄHOMy H3 IiepBBIX UOaTHTOCKHX npOHSBeSeHHË pyMHHCKOË anTepaTypn. 

UNE COPIE TRANSYLVAINE DU „PSAUT1ER EN VERS" 

DU MÉTROPOLITE DOSOFTEI 

(RÉSUMÉ) 

L'auteur signale une copie transylvaine du „Psautier en vers" du 

métropolite Dosoftei, trouvée dans les Monts Apuseni (commune Sohodol, 

district Cîmpeni, département de Cluj). Elle appartient aujourd'hui à 

la Bibliothèque Centrale de Sibiu (ancienne bibliothèque de l'Association). 

Le "manuscrit est une copie fragmentaire ne comprenant que 43 psaumes 

versifiés, qui a été établie pour Nicolae Nelega de Sohodol pendant sa 

réclusion dans la prison de Zlatna (district Alba, département de Hunedoara). 

A en juger d'après le papier, la graphie et certaines particularités 

linguistiques, le manuscrit semble remonter au commencement du XIX e 

siècle. Les différences phonétiques, morphologiques, lexicales et de versification 

qui existent entre la copie et l'original permettent de conclure que 

le copiste du manuscrit ne s'est pas servi du texte imprimé du ,.Psautier" 

de Dosoftei, mais d'une copie de celui-ci. 

La copie que nous signalons dans le présent travail montre, d'une 

part, la circulation de nos anciens textes dans toutes les provinces habitées 

par des Roumains et, d'autre part, l'intérêt dont jouit jusqu'au début 

de l'époque moderne l'une des premières oeuvres poétiques de la littérature 

roumaine.

CONTRIBUŢII LA ISTORIA TEATRULUI ROMÎNESC 

DIN TRANSILVANIA 

1, Âc tori maghiari care joacă teatru romînesc 

Rominii.din Transilvania n-au putut avea un teatru stabil, decit incepînd 

din anul 1919, cînd s-a întemeiat Teatrul Naţional din Cluj. O asemenea 

instituţie nu s-ar îi putut întemeia, decît cu sprijinul statului, acest 

sprijin a fost refuzat însă sistematic de statul de atunci al, nemeşilor şi 

al burghezilor. Iată de ce teatrul romînesc de dincoace de Carpaţi a tînjit 

pînâ la această dată în faza spectacolelor de amatori, mai mult sau mai 

puţin organizate, printre care se amesteca uneori şi cîte un actor profesionist. 

Teatru adevărat, teatru jucat de actori profesionişti, în limba naţională, 

romînii din Ardeal n-au văzut, la ei acasă, decît în a doua jumătate 

a veacului al XlX-lea, cu prilejul turneelor făcute în principalele oraşe 

ale Transilvaniei si Banatului, de ansamblurile conduse de marii actori 

din Ramînia, Fany Tardini (1864, 1865), Mihail Pascaly (1868, 1871) şi 

Matei Millo (1870). 

In întîia jumătate a acestui veac au încercat însă să dea teatru romînesc 

cîţiva actori maghiari. Iniţiativele lor reprezintă un capitol interesant 

din istoria teatrului romînesc din Transilvania şi a relaţiilor romînomaghiare. 

Cercetători romîni şi maghiari au dat pînă acum contribuţii importante 

pentru scrierea lui. In cele ce urmează vom face o sinteză a acestor 

cercetări şi vom aduce cîteva date noi, fără de a putea spune încă ultimul 

cuvînt, întrucît ne lipsesc unele documente esenţiale. 

Pentru a înţelege aceste iniţiative, credem necesar să spunem cîteva 

cuvinte despre mişcarea teatrală din Transilvania pînă în primele decenii 

ale veacului al XlX-lea. 

Pînă către sfîrşitul veacului al XVII Mea in mişcarea teatrală a maghiarilor 

şi a saşilor din Transilvania a dominat teatrul şcolar. Şcoalele 

conduse de biserică ale acestor naţionalităţi (catolice, protestante), aveau 

în programul lor şi pe autorii dramatici latini (Plaut, Terenţiu etc). Cu 

diverse ocazii festive, elevii acestor scoale jucau sub conducerea profesorilor 

bucăţi din aceşti autori, sau imitaţii după ele sau după Eclogele lui 

Virgiliu, clasic care de asemenea ocupa un loc covîrşitor în învăţămintul 

de atunci. Se mai dădeau apoi şi spectacole cu subiecte biblice. Limba

.spectacolelor era cea latină. Limba naţională era folosită însă şi ea în 

! prologurile sau intermedium-urile acestor piese, care aveau de obicei un 

caracter distractiv sau chiar grotesc. Se pare că atît elevii, cît şi publicul 

'gustau mai mult aceste intermedium-uri. Iată cum s-a ajuns la reprezentarea 

unor farse în care aceste intermedium-uri dominau şi în care, ca în commedia 

del arte, interpreţii aveau o mare libertate de improvizare. Speriate 

de spiritul îndrăzneţ, adeseori sarcastic, din aceste intermedium-uri şi farse, 

autorităţile bisericeşti au încercat adeseori să le suprime. Ele au dăinuit 

însă, fiind mult gustate pentru seva lor critică şi populară. Tocmai din 

această pricină ar merita să li se dea o importanţă mai mare, decît cea de 

care s-au bucurat pînă acum. 

Asemenea spectacole şcolare au existat la saşii şi maghiarii din Ardeal 

încă din sec. XVI. 

Abia către sfîrşitul sec. XVIII, sub influenţa ideilor luminării şi a mişcării 

pentru cultura naţională, teatrul acesta şcolar primeşte un conţinut 

nou. 

Puţinii tineri romîni care au frecventat colegiile maghiare şi săseşti, 

au cunoscut aceste spectacole, au luat parte la ele şi cu siguranţă că le-au 

gustat. Iată de ce, de abia la un an după întemeierea celui dintîi colegiu 

romînesc, ei.încearcă să facă ceva asemănător. într-adevăr, elevii şcoalelor 

din Blaj (întemeiate în 1754) organizează, sub conducerea unor profesori, 

în vacanţa de iarnă a anului şcolar 1755/56, spectacole cu o piesă 

cu subiect biblic, asortată cu numeroase improvizaţii, luate din folclor 

!sau actualitate. Ei o reprezintă nu numai la Blaj, ci şi la Alba-Iulia, Sebeş 

:;şi comunele apropiate, bucurîndu-se de un succes aşa de mare, încit autorităţile 

bisericeşti s-au umplut de groază 1 . Textul acestei piese nu ni s-a 

păstrat; în schimb avem manuscrisul unei farse, jucată de elevii aceleiaşi 

scoale prin 1780. Ea se numeşte Occisio Gregorii Vodae şi, aşa cum arată 

titlul, porneşte de la cunoscutul sfîrşit tragic al voevodului moldovean, 

decapitat de turci, eveniment de mare răsunet, comentat pînă şi în cronicile 

în versuri care circulau prin Ardeal. Asasinarea lui Ghica este însă 

numai un pretext. Autorul compunerii a brodat în jurul lui multe scene 

beleşti, lipsite de legătură, luate în parte din folclor şi viaţa populară, 

de o expresie uneori trivială. Textul este în cea mai mare parte romînesc, 

indicaţiile sînt însă latineşti. Din ele se vede că actorii aveau o mare 

libertate de improvizare 2 . 

Spectacolele de acest fel vor îi întîmpinat cu siguranţă multe dificultăţi 

şi în cadrul vieţii şcolare romîneşti. Dacă Occisio a putut fi jucată, 

către sfîrşitul domniei Măriei Terezia, este pentrucă într-adevăr, sub această 

împărăteasă şi sub fiul ei Iosif al II-lea, frîna bisericii catolice a slăbit 

puţin. 

A. Lupeanu, Un început de teatru romînesc ambulant în Transilvania la 1755, 

1 

în Societatea de Mîine, I (1924), p. 520—521. reprodus şi în Evocări din viata Blajului, 

Blaj, 1937, p. 36 şi urm. de acelaş autor. 

2 

Manuscrisul acestei farse se găseşte acum în Biblioteca Filialei Cluj a Academiei 

R.P.R. şi ar merita o analiză mai amplă decît cea făcută de Al. Ciorănescu în Occisio 

Gregorii Vodae, cea mai veche piesă de teatru în romineste în Revista Fundaţiilor, 

IV (1937), nr. 8, p. 423—438.

Au continuat însă, cu siguranţă, spectacolele in limba latină. De altfel 

învăţămîntul în şcoalele din Blaj se făcea pînă prin 1830 aproape exclusiv 

în această limbă (ca în toate şcoalele catolice). 

Teatrul şcolar blăjean primeşte un conţinut nou de-abia după această 

dată, o dată cu introducerea treptată a limbii romîneşti în învăţămîntul de 

aici, cu lupta pentru cultura naţională, inaugurată, pe urmele fruntaşilor 

Şcolii Ardelene, de un Timotei Cipariu, Simeon Bărnuţiu, Ion Rusu, Gheorghe 

Bariţiu. 

De fapt, la această răscruce de veac, destrămarea feudalismului şi 

ridicarea burgheziei, revoluţia franceză şi războaiele napoleoniene, aruncă 

într-o mare frămîntare imperiul habsburgic. Ideile luminării, ideea naţio- 1 

nală, trezesc conştiinţa popoarelor, le îndeamnă la lupta pentru cultura, 

naţională. In această luptă, teatrul ocupă un loc însemnat. Mişcarea teatrală, 

lînoedă pînă acum, a saşilor şi a maghiarilor, ia un nou avînt. Se 

întemeiază teatrele în limba naţională. Lucrurile s-au petrecut în acelaşi 

fel şi la romînii din Principate. 

De prin 1770, numeroase trupe germane, venite din Viena, cutreieră 

Ardealul, avîntîndu-se uneori şi dincolo de Carpaţi. Nu amintesc dintre ele 

decît pe a lui Chr. L. Seipp, cu un repertoriu de peste 100 piese, dintre care 

nu lipsesc Shakespeare, Moliere, Lessing, Schiller, Goethe. Fireşte că aceste 

spectacole urmăresc să contribuie la opera de germanizare a imperiului, 

începută de Iosif al Il-lea. Ele au stimulat însă mişcarea teatrală săsească; 

In 1788 se deschide la Sibiu întîiul teatru german din Ardeal, datorit ma| 

ales luministului sas Hochmeister 3 . 

Aproape concomitent cu această mişcare, începe lupta pentru teatruij 

maghiar din Ardeal. In 1792 se întemeiază la Tg. Mureş, la iniţiativa luif 

Gh. Aranka, Societatea pentru cultivarea limbii maghiare. Pentru atingerea 

scopului urmărit, ea crede că este neapărată trebuinţă de un teatru 

în limba naţională 4 . 

Ia avînt apoi lupta pentru limba naţională în şcoalele reformate 

şi unitariene. In 1792 se întemeiază, pe lîngă liceul reformat din Aiud, 

Societatea de lectură a elevilor, în programul căreia figurează traduceri 

de piese din marii clasici greci, latini, francezi şi interpretarea lor. Chiar 

în acest an, tinerii de la Aiud dau pe Brutus de Voltaire şi alte piese. Ei 

fac turnee la Turda şi la Deva. Societăţi de lectură cu un program asemănător 

iau fiinţă pe lîngă liceul reformat din Tg. Mureş şi cel unitarian 

din Cluj. Datorită lor, teatrul şcolar maghiar primeşte un conţinut nou şi 

contribuie esenţial la dezvoltarea teatrului maghiar din Ardeal. Cei dinţii 

actori ai; viitorului teatru stabil se vor recruta mai ales din rîndul elevilor 

care au activat în aceste societăţi. 

In aceste împrejurări, Clujul devine centrul unei mişcări epocale pentru 

dezvoltarea, nu numai a teatrului din Ardeal, ci a întregului teatru maghiar. 

Hotărîtoare a fost pentru aceasta mutarea capitalei Ardealului de la 

Eug. Filtsch. Geschichte des deutsches Theaters in Siebenbürgen, în Arch. für 

3 

Sieb. Landeskunde, XXI (1888), p. 515 şi urm. 

Un amplu studiu asupra acestei societăţi ne-a dat recent prof. Jancsd Elemer, 

4 

Az Erdâlyi Magyar Nyelvmivelö Tărsasăg iratai, (Actele societăţii ardelene pentru cultivarea 

limbii), Bucureşti, 1955.

Sibiu la Cluj (în 1780). Aceasta are, drept consecinţă, creşterea numărului 

nobililor care locuiesc permanent sau temporar in oraş, precum şi a funcţionarilor 

care formează, deocamdată, grosul clasei de mijloc. 

îndeosebi cu prilejul dietelor, se concentrează aici şi numeroşi nobili 

şi funcţionari din provincie. Cu excepţia cîtorva nobili aserviţi cu totul 

Vienei, toţi aceştia sînt cuceriţi de ideea culturii naţionale. Lupta pentru 

ea constituie una din principalele forme de rezistenţă, apoi de independenţă 

faţă de Habsburgi, iar teatrul o instituţie minunată pentru atingerea acestui 

scop. Astfel se întemeiază la Cluj, în 1792, cea dintîi societate de actori 

maghiari. Se face deci un pas important spre teatrul stabil. Societatea se 

bucură de sprijinul guvernului ardelean, al dietei şi al comitatelor. Dieta 

însărcinează o comisie care să se ocupe cu problema ridicării unui teatru. 

Se fac colecte în acest scop. In fruntea celor care subscriu sume importante 

sînt .marii nobili: Weselenyi, Bănffy, Teleki, Cserei. In 1803 se pune piatra 

de temelie a clădirii. Din pricina crizei economice ciare a urmat războaielor 

napoleoniene, ea nu se va termina decît in 1821. Clujul se poate mînjdri 

astfel cu cel dintîi teatru stabil maghiar. Clădirea are o capacitate de 

aproximativ 1200 de locuri, scena ei e spaţioasă, garderoba bine înzestrată, 

îndată după inaugurare, spectacolele de teatru alternează cu cele 

de operă. 

Această mişcare a permis mai întîi formarea unei pleiade de actori 

de seamă. Actorii din Ungaria sînt atraşi şi ei la Cluj. 

Fireşte că aceşti actori n-au fost retribuiţi după cuviinţă; mulţi dintre 

ei au sfîrşit în mizerie. Cu tot interesul crescut pentru teatru, nobilimea 

şi burghezia consideră pe actor un comediant sau un aventurier, care trebue 

ţinut la periferia societăţii lor. Iată de ce, pentru a-şi a sigur a__ existenţa, 

ă£toriiê_corig.tituie uneori în diverse grupări "care fac turnee în oraşele 

şi-orăşelele, de piovincie. ULIfiCg^t aceste turnee s-au mărginit la centrul 

si nprd-eşjij _Ardealuluij maiăpiîl s--au întins pina itrsM^^JjTWăşbv' şi 

Sibiu, răspindind" interesul pentru teatru în întregul' Ardeal. Aceste turnee 

aujost jKDsibile jş! datorită creşterii populaţiei urbane în noua fază istorică. 

""Teatrul stabil din Cluj a creat apoi un climat favorabil dezvoltării 

'literaturii dramatice. Pe scena lui se dau marii clasici ai literaturii unijversale. 

încă în 1794 se reprezintă Hamlet în traducerea lui Kazinczy; au 

urmat apoi alte piese ale lui Shakespeare. Se prezintă şi mult Moliere. 

Schiller. Se fac numeroase localizări, în care intră mult din realităţile locale. 

Literatura originală nu se lasă nici ea prea mult aşteptată. Pentru 

teatrul din Cluj scrie Jozsef Katona Bănk-băn, cea dintîi capodoperă a literaturii 

dramatice maghiare (reprezentată la Cluj în 1834). 

Mişcarea teatrală maghiară din Ardeal scade din importanţă după 

1837, cînd se întemeiază teatrul stabil din Pesta 5 . 

Această mişcare are, de bună seamă, numeroase părţi pozitive. Din 

nefericire, chiar de la început se resimte, atît în spatele ei, cît şi a luptei 

5 

Cu privire la mişcarea teatrală maghiară din Ardeal, avem o bogată bibliografie. 

Problema a fost reluată de prof. Jancso într-un studiu pe care-1 pregăteşte în cadrul 

Secţiei de Istorie literară şi Folclor a Filialei din Cluj a Academiei R.P.R. Am utilizat 

aici manuscrisul, în întîia îormă, al acestei lucrări, pe care prof. Jancso a avut bunăvoinţă 

de a mi-1 pune la dispoziţie.

pentru limba şi cultura naţională, naţionalismul burghez. Acest naţionalism 

îşi va arăta şi mai mult colţii după 1840, cînd se încearcă impunerea 

prin legiuiri de stat a limbii maghiare şi celorlalte naţionalităţi din Ardeal. 

Teatrul era considerat un mijloc foarte eficace pentru a introduce 

această limbă îţi sinul clasei de mijloc care se ridica. 

Teatrul german şi maghiar din Ardeal au contribuit cu siguranţă la; 

formarea culturii teatrale a romînilor din Transilvania şi le-a crescut do-< 

rinţa de a avea un teatru naţional. Spuneam mai sus că tinerii romîni care 

făceau studiile în şcoalele germane şi maghiare, urmăreau cu interes teatrul 

şcolar. Ei asistă apoi la spectacolele trupelor germane şi maghiare, chiar 

cîn3 autorităţile şcolare le pun oprelişti. „Apucasem a merge de cîte treipatru 

ori la teatru, în Cluj, însă numai pe furiş, mai ales toamna, cam peţ 

la începutul cursurilor, pentrucă pe atunci mergerea la teatru era oprită 

studenţilor ( = elevilor) sub pedepse grele, cum carcere, note rele, etc." 

— spune Bariţiu, care şi-a făcut studiile la liceul catolic din Cluj 6 . 

Asistă apoi la aceste spectacole publicul rominesc d ; n oraşele din 

centrul şi sudul Ardealului, care a crescut şi el în număr, mai ales prin 

ridicarea burgheziei. 

Oraşul ardelean cu cel mai numeros public romînesc, cu cea mai 

puternică burghezie este Braşovul. încă din primele decenii ale veacului 

al XlX-lea, trupele germane şi maghiare caută, în diverse forme, să atragă 

favoarea spectatorilor romîni de aici.- Astfel, încă în 1818, trupa germană: 

a lui J. Gerger reprezintă aici, în, limba romînă, Vecinătatea periculoasă\ 

de Kotzebue 7 . 

Publicul romînesc al Braşovului creşte în mod considerabil după 1821, 

cînd se refugiază aici un mare număr (mai multe mii!) de boieri din Ţara 

Romînească, speriaţi de răscoala lui Tudor şi represiunea care i-a urmat. 

Ei aduc, în carele şi pungile lor, mari bogăţii, stoarse din sudoarea clăcaşilor 

şi, cu toate că sint îngrijoraţi de situaţia în care au ajuns şi oftează 

mereu după averile lăsate dincolo de munţi, nu se pot lipsi de petreceri 

şi distracţii. Vine cu ei şi opera italiană care i-a distrat la Bucureşti. 

Intre 3. V şi 15. VI 1821 ea dă la Braşov 11 spectacole 8 . Se pare că au, 

organizat aici şi spectacole de diletanţi în limba greacă 9 . Şi cujm sînt nevo-' 

iţi să rămînă mai mulţi ani aici, trupele germane şi maghiare continuă 

să le caute favoarea. Astfel, la 28. IX 1822, trupa germană a Iosephinei 

Uhlich improvizează, gîndindu-se cu siguranţă la aceşti băjenari, sceneta 

(sau tabloul) Die Flucht der Bojaren; iar în 14. XI se dă sceneta Horia 

ut'id Kloschka in der Schenke, care de bună seamă nu ena o apoteoză a celor 

doi eroi populari, pentrucă nici boierii n-aveau poftă de aşa ceva şi nici 

Gheorghe Bariţiu, Thalia şi Melpomena in Transilvania, în Transilvania, 1^70, 

6 

nr. 11, p. 132. 

7 

Afişul reprodus în facsimil în Ştefan Mărcuş, Thalia romînă. Contribuţiuni la 

istoricul teatrului romînesc din Ardeal şi Banat şi părţile ungurene, Timişoara, 1945 

(între p. 80—81). El a fost semnalat mai întîi de Horia Petre-Petrescu în Revista 

teatrală, I (1913) care-1 datează însă din 1815, de sigur greşit. 

I. Lupaş, Cum trăiau la Braşov refugiaţii din Ţara Romînească în cursul revoluţiei 

8 

lui Tudor Vladimirescu, în Ţara Bîrsei, IV (1932), p. 200—202. 

Bariţiu, op. cit., p. 1433. 

9

severa cenzură a iui Metternich n-ar ii îngăduit-o. Se fac afişe germattoromîne. 

Cel din 28. XII anunţă spectacolul Scăparea Ţării romineşti, „tablou 

în 4 chipuri". Concomitent cu trupa germană, joacă cea maghiară a 

actorilor dela Cluj, condusă dé Pergo Czelesztin, care de asemenea invită, 

prin afişele ei, în mod special, pe boieri la spectacole 10 . In, 1822/1823, ansamblul 

acesta revine în Braşovul, care geme încă de refugiaţi. Actorul 

maghiar Gode István, în memoriile lui scrise la bătrîneţe, vorbeşte — cu 

siguranţă exagerat •— de 40.000! 11 . Un afiş din 1823, anunţă reprezentarea 

în limbă romînă a piesei Vecinătatea periculoasă de Kotzebue 12 . 

In 1826, ansamblul clujean, în frunte cu celebra cîntăreaţă din Ungaria 

Déryné, găseşte încă un mare număr de boieri aici. El dă, între 18. VII 

şi 25. XI 70 de spectacole de operă şi vodevil în limba maghiară şi germană 

13 . In savuroasele ei memorii, Déryné se plînge de primirea rece, sau 

chiar de boicotul burghezilor saşi, în schimb, boierii romîni o adoră. Familia 

Alexandrescu ţine neapărat să o cunoască; o invită la ea acasă, 

unde îi serveşte mîncări necunoscute de cîntăreaţă înainte, se plînge de greutăţile 

pe care le întîmpină la Braşov, insistă să o viziteze la Bucureşti, cind 

se va întoarce în ţară. La un spectacol, dat în beneficiul ei, prinţul Ghica 

subscrie o sumă importantă. El o invită la un garden-party în locuinţa lui, 

unde cîntăreaţă distrează publicul cu minunata ei voce 14 . 

Ansamblurile maghiare vizitează Braşovul şi după ce boierii se reîntorc 

în Principate. In 1830, o trupă maghiară reprezintă aici Pădurea 

Sibiului sau Elisena din Bulgaria, la sfîrşitul căreia se joacă dansuri romîneşti 

din Haţeg. Piesa e dată şi în 1837 15 . 

Astfel Braşovul devine un mare punct de atracţie, nu numai pentru 

•actorii germani şi maghiari din Ardeal, ci şi pentru cei din Ungaria. Unii 

ilin ei jinduesc să atingă Bucureştii, să vadă deci la ei acasă pe acei boieri, 

aşa de iubitori de distracţie, cu pungile doldora de galbeni. 

De ce n-ar încerca apoi să cucerească publicul romînesc chiar cu spectacole 

în limba romînă? Am văzut că asemenea spectacole s-au încercat. 

Ele se vor repeta, în mod mai sistematic, de ansamblurile conduse de Pály 

Elek (1840) şi .Farkas Jozsej (1847). Vom prezenta, în cele ce urmează, 

îndrăzneţele lor iniţiative. 

Pály Elek este un actor din Ungaria. El s-a născut în 1796 în Papa. 

După terminarea studiilor, îmbrăţişează cariera de preot şi învăţător. Cum 

are o voce bună, directorul de trupă Kjlényi David îl convinge să intre în 

ansamblul lui. îşi dezvoltă apoi educaţia -muzicală la Viena. In 1825 e 

Orbân Lâszlo, Adalekok a brassoi magyar szineszet tortenetehez 1849-ig (Contribuţii 

1 0 

la istoria teatrului maghiar din Braşov, pînă la 1849), in Emlekkonyv Kristoj 

Gydrgy hatvanadik szăletesnapjăra, Cluj, 1939, p. 191 şi urm. 

K. Pap Miklos, A magyar szineszet tortenetehez. (In legătură cu istoria teatrului 

11 

maghiar), în Torteneti Lapok, II (1875), nr. 6. 

Orbân, op. cit., cf. şi G. Bogdan Duică, Ioan Barac, Bucureşti, 1938, p. 27. El 

1 2 

crede că spectacolul s-ar datora trupei germane a lui Kreibig. 

13 

Orbân, op. cit. 

Deryne naploja (Jurnalul doamnei Dery), ed. lui J. Bayer, Budapesta,. voi. II, 

14 

p. 230 şi urm. 


15

în ansamblul din Cluj. Face apoi parte din diverse trupe ambulante. A 

ajuns astfel, în 1826, şi la Braşov, cu ansamblul lui Deryne. Conduce apoi 

el însuşi asemenea trupe ambulante, cu care colindă mereu Ungaria şi Ardealul, 

poposind mai îndelung la Pesta, Cluj, Oradea, Caşovia (Kosice) 

şi în alte oraşe. A contribuit mult la răspândirea muzicii între maghiari, 

nu numai prin reprezentaţiile trupei conduse de el, ci şi prin traducerea 

în limba maghiară a câtorva din operele clasice (Mozart, Weber, Rossini, 

etc), prin prelucrarea ia numeroase vodeviluri şi cultivarea melodiilor 

populare. A decedat in 1846, la Cluj 16 . 

In 1840, Pâly face o mare expediţie teatrală in centrul şi sudul Ardealului, 

cu o trupă de teatru, operă şi vodevil, compusă aproximativ din 

20 de persoane. Joacă la Zlatna, Orăştie, Deva, Sibiu 17 . In 10 mai e la Braşov. 

Gazeta Transilvaniei îi semnalează prezenţa (nr. 20 din 12. V). Aici . 

ansamblul organizează cea mai lungă stagiune de teatru maghiar, pînă 

la acea dată. Ea durează de la începutul lui miai pînă la începutul lui octombrie. 

La 18 octombrie ansamblul lui Pâly e la Bucureşti, unde rămîne 

pînă la 28 a lunii. La întoarcere, mai face un scurt popas la Braşov. 

E foarte probabil că, încă de la începutul stagiunii, ansamblul — din 

care făceau parte şi actori buni (ca, de ex., cîntăreaţa Kântor) — a atras 

şi publicul romînesc din Braşov. Poate aşa se şi explică rămînerea lui 

mai îndelungată în acest oraş. Pentru a cîştiga simpatia acestor spectatori, 

afişul reprezentaţiei din 2 iunie: Alina sau Braşovul in altă parte a 

lumii, e redactat şi în limba romînă. Ansamblul dă apoi cîteva spectacole 

în limba romînă. E probabil că Pâly nu a avut, în planul turneului, asemenea 

spectacole, căci ele nu sînt incluse în prospectul, tipărit de bună 

seamă înainte de a pleca la drum, cu trupa lui. Dacă piesele ar fi fost 

pregătite de mai înainte, ele ar fi fost jucate şi în alte oraşe cu public 

romînesc, prin care a trecut trupa. Convingerea noastră este că Pâly a pus 

la cale aceste reprezentaţii numai după ce s-a stabilit la Braşov, pentru l 

o perioadă aşa de lungă. El a cunoscut aici pe poetul popular Ioan Barac, I 

traducător neobosit din limba germană şi maghiară. Va fi cunoscut apoi | 

şi pe Bariţiu, care totdeauna a purtat un interes deosebit teatrului. Probabil v 

şi la îndemnul acestuia, Barac traduce, pentru trupa lui Pâly, două din 

piesele aşa de mult jucate atunci de trupele germane şi maghiare ale lui 

Aug. de Kotzebue, cunoscutul fabricant de vodeviluri, melodrame şi comedii: 

Cetăţuia de pe drumul ţării, „dramă veselă în două perdele" şi Pustnicul 

din insula Fromentera, „privelişte simţitoare, cu cîntece, în trei perdele". 

Intîia s-a reprezentat la Braşov la 30 septembrie, iar a doua la 10 

octombrie. Istoricul literar G. Bogdan-Duică a publicat afişele acestor re- 

Cf. despre el Szinyei I., Magyar irok (Scriitori maghiari), voi. X, p. 246—247, 

16 

Bayer Jozsef, A magyar jătekszin tortenete (Istoria teatrului maghiar), Budapesta, 1887, 

voi. II, p. 241 şi urm.; Ferenczi Zoltâni, A kolozsvdri szineszet es szinhăz tortenete 

(Istoria teatrului din Cluj), Cluj, 1891, passim; Tdth Denes, A magyar nepszinmu zenei 

kialakulăsa (Formarea muzicii teatrului popular maghiar), Budapesta, 1953, p. 31—34. 

Pentru compoziţia şi itinerarul trupei cf. şi Jakab Istvân, Magyar jătekszini 

17 

emleny, Braşov, 1840.

prezentanţii, astfel că cunoaştem şi actorii. Ei sînt: Ajtay, Albisy, Fony, Udvar'y, 

Szilăgyi, Csiszer, Taco (Tako?), Dome (născută Da'ncs Rozalia) 18 . 

Dar acestea n-au fost singurele reprezentaţii romîneşti date de Pâly 

la Braşov. La 4 octombrie se mai joacă aici vodevilul Fetele din Siklos, 

sau visul regelui Sigismund de Bornstein, tradus şi adaptat în limba maghiară 

de Komlossy, cu muzica de Rozer Ferencz. Cercetătorul maghiar 

Orbân Lâszlo, care ne comunică informaţia, după afişele din colecţia Trausch 

dela Braşov, nu indică traducătorul în romîneşte al vodevilului 19 . Să 

fie tot Barac? E posibil. In cazul acesta, traducerile şi prelucrările poligrafului 

braşovean s-ar înmulţi cu încă una, cu totul necunoscută. 

Acest repertoriu romînesc îl va fi îndemnat pe Pâly să-şi încerce norocul 

la Bucureşti. E probabil că în momentul venirii la Braşov, nu nutrea 

asemenea planuri. Astfel de modificări de itinerar sînt foarte obişnuite 

la aceste trupe ambulante. 

La începutul lui septembrie Pâly e decis deci să treacă Carpaţii. O 

ştim aceasta din Gazeta de Transilvania (nr. 37 din 8 septembrie), care 

publică, probabil şi la stăruinţele lui, această informaţie: 

„Saţietatea ungurească, supt direcţia dsale Alecse Pali, care în anul 

acesta petrecu mai multă vreme şi în Braşov şi, după cea din Pesta, este 

întîia, avînd mădulări care vorbesc nu numai ungureşte dar şi romîneşte 

şi nemţeşte, are de gînd a trece la Bucureşti, spre a da acolo opere şi alte 

bucăţi, în toate limbile. Această soţietate, în ţara noastră, a jucat cu 

mulţămire; în ţara vecină e nădejde că, scoţînd afară ce este a curiozităţii, 

va avea şi acolo amatorii săi" 

La cîteva zile după plecarea ansamblului în Ţara romînească, urmează 

şi aprecierea spectacolelor romîneşti de la Braşov, datorită probabil lui 

Bariţiu. E sgîrcită, dar binevoitoare. O reproducem în întregime: 

„Societatea actorilor unguri, care în zilele acestea ne dădu şi nouă 

aici trei bucăţi jucate în limba romînească (lucru nemaipomenit în patria 

noastră o asemenea urmare, de la o soţietate de limbă streină), primită 

de cătră publicul romînesc, însetat de a auzi ceva oricum produs în limba 

sa, cu destulă plăcere, plecă, în săptămina trecută la Bucureşti. Să vedem 

urechile Bucureştenilor cele dedate cu tonuri, cum au zice mai de levant, 

cum vor asculta la ty, gy, ny, şcl. modificaţii cu pronunţie curat ungurească, 

trecută şi în limba romînească, într-o mare parte a patriei noastre. 

D Păli, directorul, avem nădejde că se va păzi a începe sa puie în ispită 

publicul de acolo cu bucăţi prea mari şi grele" 20 . 

E evident că Bariţiu nu va fi fost prea mulţumit de limba romînească 

a actorilor. Nu cu asemenea pronunţie teatrul poate contribui la 

cultivarea limbii. De aceea, cu toate că apreciază încercarea trupei, priveşte 

cu oarecare teamă repetarea la Bucureşti a experienţei de la Braşov. 

Despre reprezentaţiile de la Bucureşti ale ansamblului condus de Pâly, 

18 

G. Bogdan-Duică, op. cit,, p. 87 şi urm., unde se analizează şi piesele. întîia este 

o farsă, iar a doua o melodramă cu oarecare influenţe iluministe. Se condamnă în ea 

fanatismul şi se pledează pentru toleranţa religioasă. 

19 


2 0 

Gaz. Transilvaniei, 1840, nr. 40 din 29 septembrie st. v.

cercetătorii romîni şi maghiari au scris puţin 21 . Iată de ce credem necesar 

să contribuim, cu cîteva date mai precise privitoare la ele, utile poate 

pentru acea istorie mai dezvoltată a teatrului romînesc care n-a fost încă, 

din nefericire, scrisă. 

Spectacolele au început la, 18 octombrie cu Fetele din Siklos, în limba 

romînă. Asistă la reprezentaţie şi prinţul Al. Ghica, cu curtea. La 20 octombrie 

urmează, în limba maghiară, comedia cu cîntece Lumpaci vagabundus, 

prelucrare din nemţeşte după Nestroy. Ghica asistă din nou, 

La 22 octombrie:'Cetăţuia din drumul ţării, de Kotzebue, în romîneşte, şi 

Două văduve în limba, maghiară. La 23 octombrie Doi uituci, de Kotzebue, 

în limba germană, şi Terno, în limba maghiară. Intre acte s-au cîntat 

terţete şi cvartete, în limba italiană. Spectacolul a fost încheiat cu un 

duet în limba, maghiară. La 26 octombrie Pustnicul din Fromentera de 

Kotzebue, în romîneşte. Da 27 octombrie, aniversarea urcării pe tron a 

lui Ghica, se joacă Serbare cimpenească de I. Heliade Rădulescu şi un 

tablou vivant, în care se preamăreşte intenţia lui Ghica de a dezrobi pe 

ţigani şi de a răspîndi învăţămîntul lancasterian în ţară. Ultimul spectacol 

are loc la 28 octombrie cu arii din Tancred, Andronico, Italiana în Algir, 

două scene cu ţigani din comedia Cserni Gyorgy, de Balogh, cu muzică 

de Hesmann, în romîneşte. La reprezentaţia aceasta a colaborat şi trupa 

franceză din Bucureşti, cu Passe midi 22 . 

Repertoriul bucureştean al lui Pâly ne oferă o nouă dovadă despre 

caracterul cosmopolit al societăţii înalte din Bucureştiul epocii. 

Curierul Romînesc, singura gazetă rominească ce apărea atunci la 

Bucureşti, probabil prin condeiul lui Heliade, relatează elogios despre 

Fetele din Siklos, întîiul spectacol al ansamblului. Scopul principal al 

reprezentaţiilor în limba romînă, spune autorul, a fost ca societatea dramatică 

maghiară „să-şi arate sentimentele de bună vecinătate şi cinstire 

cătră o naţie, unde viind o felicită de înaintările ei". Şi cronica continuă, 

cu aceeaşi curtoazie, amintind despre relaţiile de prietenie care au existat 

totdeauna între celle două popoare. Costumele istorice ale actorilor i-au 

făcut pe spectatorii romîni să-şi amintească cu emoţie de costumele şi 

armele purtate odată de marele voievod Mihai Viteazul. Sînt apreciate 

apoi eforturile actorilor de a-şi însuşi o limbă străină. De altfel accentul 

lor străin e foarte potrivit cu subiectul — spune în continuare cronicarul, 

în excesul său de zel curtenitor. El îi dă lacestuia o culoare locală mai 

pronunţată: 

C. Ollănescu, Teatrul la romîni, voi. II, Bucureşti, 1897, p. 103, îi rezervă o notă 

21 

după Curierul rom. Cf. Szinyei. op. cit, p. 246 (cu greşeli însă); Tóth Dénes, op. cit., 

p. 31—32 e ceva mai precis; Sulica Szilárd, Román szinjátszás (Teatru romînesc), în 

Szinészeti Lexikon aminteşte şi el vag despre turneul bucureştean al lui Pâly, nimic însă 

despre reprezentaţiile de la Braşov. 

Honmüvész, Budapesta, nr. 90 din 8 noiembrie 1840, p. 728 şi nr. 93 din 19 nioembrie, 

2 2 

p, 752—3. Informaţiile sînt comunicate acestei reviste de Pâly însuşi, care adaugă 

că, cu toate că preţurile locurilor au fost urcate şi asistenţa numeroasă, a avut cheltuieli 

aşa de mari încît veniturile n-au fost suficiente pentru acoperirea lor şi ansamblul a 

trebuit să-şi scurteze turneul.

şi dacă accentul lor n-ar fi putut fi după placul auzuiui romînului, 

însă sujetul dramei fiind cu tctul unguresc, nu era nici decum nefiresc, 

nici sădea rău a vedea cineva şi a auzi pe ungur lucrînd în firea şi idioma 

sa. încît putem zice că această dramă de s-ar fi jucat chiar de actori 

pămînteni, arată singură ce ai fi cerut ca actorul să imite obiceiurile, 

costumele şi idioma de peste Carpaţi. .." 

Curierul nu mai dă apoi o cronică mai dezvoltată despre reprezentaţii. 

Menţionează doar faptul că ele au continuat şi insistă puţin asupra Serbării 

cîmpeneşti, descriind amănunţit tabloul care a urmat după acest 

spectacol festiv, cu cele 7 „poziţii" ale lui. E probabil că* Heliade a contribuit 

la compunerea lui 23 . 

Se încerca, poate, prin reprezentarea acestei pastorale a lui Heliade 

si a tabloului, în care se face aluzie la reforme umanitare şi iluministe, 

să se înlăture puternica impresie produsă de complotul lui Mitică Filipescu 

şi • ai lui Bălcescu şi Murgu, descoperit chiar atunci. Şi Domnul, 

pe care complotiştii urmăreau să-1 înlăture ar avea adică la inimă cauza 

celor mulţi, care sufăr în robie şi întuneric: „Cu multe s-a însemnat Domnia 

de acum — spune ziarul — însă aceste două fapte: a întocmirii şcoalelor 

prin toate satele şi desrobirea ţiganilor statului sînt singure care 

vor face epohă, în istoria ţării" 24 . 

Se prea poate apoi ca tocmai turburarea-provocată de complot să fi silit 

trupa lui Pâly să-şi scurteze stagiunea bucureşteană. De fapt, Domnitorul 

nu mai asistă la ultimele spectacole, deci nici la cel dat în cinstea lui 25 . 

La întoarcere, trupa lui Pâly mai dă citeva spectacole la Braşov, 

printre care şi Serbarea cimpenească a lui Heliade (ia 2 decembrie) 26 . 

Iată cum s-a încheiat îndrăzneaţă iniţiativă a lui Pâly Elek! Ea venea 

în momentul cînd teatrul de dincolo de Carpaţi intra într-o 

.noua fază, prin instaurarea lui Negruzzi, Kogălniceanu şi Alecsandri la 

conducerea teatrului din Iaşi. Bariţiu reproduce textual, cu multă satisfacţie, 

înştiinţarea prin care cei trei directori îşi anunţă programul lor 

revoluţionar 27 . Turneul lui Pâly, apoi această veste, cu siguranţă că a 

crescut dorul după un teatru romînesc în Ardeal. 

Cu toate că experienţa lui Pâly nu s-a soldat cu un cîştig material 

deosebit, actorii maghiari nu renunţă la planul de a cîştiga simpatiile 

şi, cu siguranţă, şi paralele spectatorilor romîni, cu reprezentarea unor 

piese în limba romină. 

Cea mai îndrăzneaţă iniţiativă de acest fel a fost a lui Farkas 

din 1847. 

lozsef, 

Curierul Rominesc, nr. 79 din 9 octombrie 1840. 

2 3 

ibid. nr. 82 din 29. X. sub titlul Teatru. Complotul tui Filipescu e urmărit şi 

2 4 

comentat în mai multe numere ale Gaz. Transilvaniei. 

In nota informativă din Honmuvesz, p. 753, Pâly aîirmă că, a doua zi după spectacolul 

2 5 

din 23 octombrie, Domnitorul a plecat la Craiova. La 24 octombrie s-au făcut 

primele arestări în complotul Filipescu. 

2 6 

Orbân, op. cit., p. 218. Ardelenii cunoşteau „pastorala" lui Heliade încă din 

Foae literară, nr. 26 din 1838, deci la un an după publicarea ei în Curier. 

Gazeta Transilvaniei, nr. 32 din 4 sept. 1840 reproduce textual înştiinţarea 

27 

teatrală, prin care cei trei directori îşi anunţă programul.

Spre deosebire de Păly, Farkas îşi propune -să-şi compună repertoriul 

numai din piese romîneşti; el îşi asociază şi „actori" romîni şi sîrbi; vizitează 

apoi toate centrele de dincoace de Carpaţi cu o populaţie romanească 

mai numeroasă, cu popasul cel miai important la Braşov. Ţinta lui ultimă 

a fost tot Bucureştii. Din nefericire însă ou-şi va putea-o atinge 28 . 

/T^ Dar să vedem mai întîi cine este acest Farkas Iozsef? 

* S-a. născut în 1803, la Gyongyos, în Ungaria. A intrat de tînăr în 

trupele de actori dîn Ungaria şi Ardeal, remarcîndu-se mai ales ca dansator. 

A dansat jocuri ungureşti şi în străinătate, la Viena şi la Paris 29 . Se 

pare că lui se datoreste compunerea celui dintîi balet maghiar, reprezentat 

la Buda în 1829 şi 1834 30 . 

In 1821, al găsim in trupa maghiară din Cluj. în 1822 pleacă în turneu 

cu ea, la Aiud, Alba-Iulia, Sibiu, Braşov. Aici, în oraşul care geme 

de refugiaţi din Ţara Romînească, de abia poate găsi un adăpost într-o 

mansardă, pe un preţ excesiv. Actorii sînt bine retribuiţi însă de boierii 

romîni. Prinţul Ghica, boierii Filipescu şi Văcărescu îi invită la locuinţele 

lor, unde actorii îi distrează cu cîntece, iar Farkas cu dansuri ungureşti, 

primite cu multă simpatie 31 . 

In 1823, Farkas e iarăşi la Braşov, cu acelaşi ansamblu clujean. 

Joacă în Ceasul de seară, reprezentaţia în limba romînă a trupei. Şi-a 

însuşit deci limba romînă. La sfîrşitul spectacolului joacă un dans ma- - 

ghiar 32 . Reţinem pentru cele ce unmează că, în 1838, e la Seghedin, cu o 

trupă condusă de el, iar în 1839 la Arad, într-un ansamblu al lui Pergo 33 . 

In 1841, Farkas face, din Pesta, un apel pentru organizarea unui nou ansamblu 

condus de el. Afirmă că dispune, în acest scop, de o bibliotecă şi 

o garderobă corespunzătoare 34 . In 1843 şi 1844 îl întîlnim din nou la 

Braşov, cu trupa de operă a lui Kjlenyi. In 1846 e la Seghedin şi Arad. 

In anul următor organizează trupa sa „romînească" de care vom! vorbi 

mai jos. Moare în 1850. 

Farkas e deci un bun cunoscător al oraşelor cu populaţie romînească. 

Nu este un actor de întîiul plan. Se pricepe ia toate, dar mai ales la dans. 

Cunoaşte limba romînă. Duce şi el viaţa de aventură şi adeseori de mizerie 

a actorilor ambulanţi, foarte numeroşi în Ungaria de atunci. 

Cel dintîi care a semnalat .turneul lui Farkas a fost G. Bogdan-Duică, Un episod 

2 8 

din istoria teatrului rominesc, în Semănătorul, 1906, p. 409—413. El revine apoi cu noi 

informaţii asupra lui în articolele: Un afiş teatral, în Transilvania, 1928, p. 823—824 

şi Din istoria teatrului romln în Braşov, în Ţara Bîrsei, I (1924), p. 113—122, unde 

dă, după colecţia? de afişe Trausch, lista spectacolelor. Articolul lui Sept. Popa, Un turneu 

teatral rominesc prin Ardeal în 1847, m Adev. Ut. şi artistic, IX (1928) nr. 400, se hrăneşte 

din ziarele contemporane, fără să dea nimic în plus faţă de Bogdan-Duică. Cf. şi 

Orbân, op. cit., Ştefan Mărcuş, op. cit., p. 83 şi 87—91 dă şi unele informaţii noi, însă 

mai mult încurcă lucrurile decît le lămureşte. 

Schopflin, Szineszeti Lexicon. Cf. Baver, op. cit., voi. I p. 471 şi voi. II, p. 100, 

2 9 

107, 137. 

3 0 

Toth Denes, op. cit., p. 29. 

3 1 

K. Pap-Miklos, op. cit. 

3 2 

Orbân, op. cit., p. 193. 

Honmuvesz, 1839. pp. 38, 80, 119. El reprezintă aici şi baletul Carnavalul venetian. 

3 3 

Printre actori e şi Roza, pe care vom regăsi-o în trupa lui. 

Ibid. 1841, p. 221, 

3 4

Ideea de a organiza o trupă care să dea numai, sau aproape numai 

reprezentaţii romîneşti, 1-a ademenit, poate, mai de mult, a pus însă stăpînire 

pe eli în 1846, cu prilejul turneului de la Arad, amintit mai sus. 

Trupa condusa de Kilényi şi Chabay, din care face parte şi Farkas, 

se angajează adică să dea o serie de spectacole la Seghedin, în iunie şi 

iulie ale acestui an. încasările sînt însă foarte anemice; actorii de-abia îşi 

duc viaţa de la o zi la alta. Directorii propun atunci unui grup de artişti, 

printre care e şi Farkas, să-şi încerce norocul la Arad, unde se ştie 

că, cu prilejul târgului de vară, se concentrează multă lume din provincie. 

S-ar realiza deci venituri frumoase. 

Socoteala de acasă arareori se potriveşte însă cu cea din ... tîrgul 

Aradului. Oraşul acesta a fost vizitat în primăvara şi vara anului de 4 

trupe maghiare ambulante. Chiar atunci se găsea acolo ansamblul condus 

de Komâromi şi Mâtray care nu şi-au putut cîştiga nici măcar pîinea de 

toate zilele, încît gazeta locală Aradi Hirdetò a deschis o colectă publică 

în sprijinul actorilor. Concurenţa cea mai serioasă au făcut-o însă actorilor 

de la Seghedin prestidigitatorul italian, Bosco, celebru atunci în toată 

Europa. Se vede că şi el ştia de tîrgul de la Arad... Pentru a înfrânge 

această concurenţă, actorii maghiarii organizează un spectacol cu Falsul 

Bosco (Al-Bosco), in care unul din ei imită destul de bine pe Bosco cel 

adevărat, explică apoi scamatoriile lui. Speriat de această demascare, pr3Stidigitatóruil 

o şterge din Arad. Dar, între timp, tîrgul a trecut; mulţi provinciali 

au plecat din localitate. Cîţiva dintre actorii veniţi de la Seghedin 

au hotărât atunci să dea un spectacol în limba română. într-adevăr, ei 

ştiau bine că Aradul are o populaţie romînească numeroasă, care dacă 

asistă uneori la reprezentaţiile trupelor germane şi maghiare, ar îi totuşi 

extrem de încântată dacă i s-ar da teatru românesc. Dar să dăm cuvântul 

actorului maghiar Szuper Kâroly, care pomeneşte de acest episod în memoriile 

lui: 

„ ... Prea mult n-am putut cîştiga nici după tîrg, cu toată îndepărtarea 

acestuia (a lui Bosco). Cel mai mare venit ni 1-a adus reprezentaţia ultimă 

(din 8 Iulie), jumătatea căruia l-am dat actorului bătrîn Farkas József, 

care se retrăgea dini teatru. Pentru a atrage un public mai numeros, s-a 

dat un spectacol în limba romînă, traducîndu-se piesa lui Kotzebue Doi 

uituci şi deoarece Farkas, Futó B., dşoara Roza şi. .. cunoşteau bine 

limba romînă, ei patru au dat o reprezentaţie romînească Astfel au adus 

pe compatrioţii romîni la teatru." 

Istoricul teatrului maghiar din Arad, Vâly Bela, care publică aceste 

memorii, adaugă că piesa ar fi fost tradusă în romîneşte de'avocatul arădari 

Ioan Popovici şi ar fi fost cea dintâi reprezentaţie românească din 

acest oraş 35 . 

Probabil succesul acestei iniţiative i-a determinat pe Farkas să întemeieze 

un ansamblu, pe care 1-a numit „Soţietate cîntătoare teatrală" 

Vali Béla, Az aradi szinészet tórténete (Istoria teatrului din Arad), Budapesta, 

3 5 

1889, p. 44—49; Szuper Kăroly szinészeti naplója (Jurnalul teatral al lui Szuper 

Kâroly) 1830—1850, publicat de Vali Béla Budapesta, 1889, p. 53—55; G. Bogdan- 

Duică, Un afiş teatral, op. cit. Probabil că acest Ioan Popovici este identic cu viitorul 

director al Preparandiei din Arad. avocat de profesie. Reprezentaţia de la Arad. menţionată 

şi în Arader Kundschaftsblatt. 1846, nr. 27 din 4. VII, p. 167.

(pe alte afişe „Soţietate teatrală romînească"), cu care, la începutul anului 

următor, a vizitat oraşele din Banat şi sudul ardelean. 

E foarte probabil că „Soţietatea" nu s-ar fi putut alcătui, dacă nu 

s-ar fi găsit la Seghedin un negustor grec (sau aromin?), Fotie, care să-i 

pună la dispoziţie fondurile necesare, în speranţa că şi le va recupera 

cu o dobîndă considerabilă. 

Societatea s-a constituit, în Banat, la JLugg[. Acest oraş era cel mai 

puternic centru romînesc din Ungaria timpului, cu o numeroasă burghezie 

romînească, compusă mai ales din negustori, meseriaşi şi intelectuali. 

Lugojul reprezenta pentru Ungaria ceea ce reprezenta Braşovul pentru 

Ardeal. Exista acolo şi o viaţă culturală romînească, nestudiată încă suficient. 

Din cadrul ei nu lipsesc spectacolele de diletanţi. Numai aşa se 

explică faptul că Farkas şi-a constituit „Soţietatea" aici. într-adevăr, 

actorul maghiar şi-a dat seama că nu poate face faţă cerinţelor publicului 

romînesc numai cu cîţiva actori maghiari, care ştiu romîneşte şi la care, 

cu siguranţă, se observa accentul străin. Avea nevoie apoi de un repertoriu 

mai mare, interpretarea căruia cerea de asemenea actori mai numeroşi. 

Şi-a completat deci trupa cu cîţiva romîni sau sîrbi, care ştiau romîneşte 

36 . 

Iată compoziţia societăţii lui Farkas, după afişele spectacolelor date 

de ea: 37 . 

Bărbaţi: Farkas, Venter, Balog, Gyurman, Jakab, Seracin, Popovici, 

Marin, Bocşa, Bredicean (sau Bercean?), Stoicici, Linca, Istrătescu, Barbu. 

Femei: dna D. (Dăncs?) Rozalia, dna Seracin,. dna Iakab, dş. Serenca 

(sau Serena). 

Iakab şi Venter făceau şi pe suflerii. Ei au mai cutreierat înainte 

Ardealul în această calitate 38 . Istrătescu, Linca şi Barbu nu apar decît pe 

afişele de la Braşov. Probabil au fost recrutaţi temporar dintre diletanţii 

de aici. Istrătescu e sigur braşovean. El va juca şi în Regulus de Collin, 

dat de diletanţii de aici, în acelaşi an 39 . 

Marin şi Seracin sînt bănăţeni. Ei. sînt singurii interpreţi romîni de nădejde 

ai ansamblului. Calitatea lor e o dovadă că mişcarea teatrală lugojană 

e mai veche. Din Banat vor fi şi Popovici şi Bredicean. Bariţ apreciază 

astfel compoziţia trupei: 

Despre constituirea la Lugoj a ansamblului, subvenţionarea lui de către Fotie şi 

3 6 

existenţa unor sîrbi printre membrii lui, ci. Teatru in Braşov, în G. Trans. 1847, nr. 81 

(adaus), apoi Organul Luminării, 1847, p. 46 („Academia acestor actori a fost Lugojul...") 

şi 1848, p. 297. C. Brediceanu, Date şi reminiscenţe pentru istoria Reuniunii romine de 

cîniări şi muzică din Lugoj pină la Ion Vidu, ed. II, Lugoj, 1942, p. 3 reproduce afişul 

ultimului spectacol, dat de Farkas la Lugoj, în 18. II. 1847. 

Cf. Bogdan-Duică, Un afiş teatral şi Din Istoria teatrului rom. in Braşov, Orbăn, 

3 7 

op. cit, Şt. Mărcuş, op. cit., p. 83' dă şi el facsimilul unui afiş. 

Jakab (uneori în colaborare cu Venter) tipăreau mici broşuri, prospecte ale turneelor, 

3 8 

în care se indicau numele actorilor, piesele şi localităţile pe care le vor vizita. Ei 

le asortau cu cîteva versuri glumeţe sau anecdote. Cu siguranţă că aceste broşuri erau 

vîndute la spectacole. Un asemenea prospect au tipărit şi pentru turneul lui Farkas 

şi încă în limba romînă: Cărticică teatrală fiilor patriei o predă sufleurii societăţii 

Dl. Ştefan Iakab şi Venter Florian, Braşov, 1847. Nu cunoaştem broşura decît din Veress, 

Bibliografie romlno-ungară, Buc. 1935, voi. III, nr. 1484 

G. Trans., 1847, nr. 24, spune că trupa se compune din 16 persoane, 

39

„Un director ungur, vreo cîtva sîrbi, cîţva unguri, ceilalţi romîni, din 

cari abia doi avea o cunoştinţă ţărmurită de propăşirea literaturii noastre 

de douăzeci de ani încoace." 40 

Principalele roluri femenine sînt încredinţate actriţei D. Rozalia. Să 

fie identică oare cu acea Dâncs Rozalia, soţia lui Dome, pe care am întîlnit-o 

în spectacolele din 1840 ale lui Pâly? E probabil, cum probabil 

este că avem de a face cu o romîncă, o Rozalia Danciu. Ea va juca şi in 

Regulus, alăturea de diletanţii romîni din Braşov. O „Rozalia" interpretează 

de asemenea multe roluri femenine în repertoriul din 1852—54 al 

aceloraşi diletanţi. Dacă presupunerea noastră se adevereşte, atunci Rozalia 

Danciu este cea dinţii actriţă romîncă din Ardeal. 

Repertoriul romînesc al „societăţii" lui Farkas se compune din următoarele 

piese: 

1. Iorgu de la Sadagura, comedie în 3 acte de V. Alecsandri. 

2. Arderea amorului, tragedie de Vasile Maniu (s-au dat numai scene 

din actul I şi IV)., 

3. Doi caimaci (sic! = găimaci) sau uituci, „joc voios" într-un act 

de A. Kotzebue, tradus de I. Popovici. 

4. Contele Beniowski, dramă în 5 acte de Kotzebue, tradusă de Buttian 

(probabil după versiunea maghiară a lui Lâng). 

5. Elisena din Bulgaria sau Pădurea Sibiului, „joc romantic cu cîntări", 

de Johanna Franul Weissenturm, tradus de Bercean, după versiunea 

maghiară a lui Lâng. 

6. Preciosa, melodramă de Wölf, tradusă de Buttian, după versiunea 

maghiară a lui Komlosi. 

7. Căciula sunătoare, „comedie magică cu cântări", în 3 acte de Schikaneder, 

tradusă de Botta (textul) şi Popovici (cântecele), probabil după 

versiunea maghiară a lui Müller Venczel. 

8. Şapte fete-n uniformă, „joc voios cu cîntări", în 2 acte, după Angeli, 

muzica de Glotzer, tradusă de Maniu. 

9. Fiica regimentului, „joc voios cu cîntări", în 2 acte, de St. Georges 

şi Bayard, muzica de Donizetti şi Malibran, tradusă de Popovici. 

10. Femeile viclene in Serail, „joc original cu cîntări", tradusă de 

Popovici (probabil după vreo versiune maghiară). 

11. Soldatul fugit, „joc original cu cîntări" de Szigligeti, tradusă de 

Maniu. 

Repertoriul se compune deci din două piese originale romîneşti, dintre 

care numai Iorgu de la Sadagura a lui Alecsandri merită să fie luată în 

considerare, căci „tragedia" lui Vasile Maniu — din care s-au dat numai 

scene — nu era mare lucru, dacă ţinem seamă de celelalte lucrări dramatice 

ale acestuia 41 . E demn de remarcat însă faptul că cunoscuta comedie 

a lui Alecsandri, cea dinţii lucrare dra|matică a lui, jucată cu succes, mai 

intîi la Iaşi în 1844, apoi la Bucureşti în 1845, se joacă aşa de curînd 

4 0 

G. Trans., 1847, nr. 81, art. cit. 

41 

'„Tragedia" va fi publicată în 1849 la Bucureşti. N-am putut consulta 

lucrare. 

această

— dacă ţinem seama de împrejurările de atunci — în Ardeal. E probabil 

că ea a fost luată în repertoriu numai la Braşov, la stăruinţele lui Bariţiu, 

care urmărea de aproape, în toile lui, mişcarea teatrală de dincolo de 

Carpaţi 42 . 

Din repertoriul original maghiar n-a fost tradusă decît Soldatul fugit, 

una din cele mai reuşite comedii ale lui Szigligeti Ede. Scrisă în 1843, 

ea s-a impus repede pe întâiul plan, atît al teatrelor permanente, cît şi 

al celor ambulante, prin caracterul ei popular, prin verva ei sprintenă, psin 

critica ce o aducea barbarelor metode de recrutare în armată, practicate 

de regimul feudal. Comedia a fost tradusă de Vasile Maniu. Regretăm 

că nu ni s-a păstrat — sau nu s-a descoperit încă — manuscrisul acestei 

traduceri, care trebuie să fi pus la grea încercare pe tînărul scriitor bănăţean, 

pentru limbajul ei popular şi oral aşa de savuros. 

Majoritatea celorlalte piese a fost luată din repertoriul german, trecut 

în limba maghiară. Toate aceste piese figurau de mult (unele de la sfîrşitul 

sec. XVIII) în repertoriul teatrelor maghiare 43 . 

Fireşte că nu putea să lipsească Aug. de Kotzebue cu comediile şi 

melodramele lui, sentimentale sau senzaţionale, adeseori bine construite, 

jucate mult nu numai pe scenele germane şi maghiare, dar şi pe cele romînesti 

44 . Din aceeaşi categorie lacrimogenă face parte si Preciosa lui 

Wolf.' 

Nu putea să lipsească din repertoriu apoi Elisena din Bulgaria sau 

Pădurea Sibiului de Johanna Weissenthurm Franul, mult jucată pe scenele 

din Austria, Ungaria şi Ardeal, probabil din momentul în care prelucrătorul 

ei maghiar, Lâng Adam, a avut inspiraţia de a o asorta cu cîteva 

dansuri romîneşti din Haţeg 45 . 

Cu excepţia lui Iorgu de la Sadagura şi a Soldatului fugit, repertoriul 

este compus deci mai mult din piese de succes ieftin, cu multe elemente 

de farsă şi melodramă, cu cîntece şi jocuri. E mai mult o coborîre la nivelul 

unui public despre care se credea că e încă foarte naiv, decît o încercare 

de ridicare a lui. 

Şi, totuşi, publicul nu umple sălile, aşa cum aştepta directorul trupei, 

care-şi încercase repertoriul în numeroasele lui turnee, cu trupele maghiare. 

Pricina este traducerea rea a pieselor şi interpretarea cu totul 

nesatisfăcătoare. Dar asupra acestei probleme vom reveni. 

Turneul societăţii, condusă de Farkas, a început la Lugoj în ianuarie 

sau februarie 1847. Aici trebuie să fi fost pregătit cea mai mare parte 

din repertoriu. Din nefericire, nu ni s-a păstrat decît afişul ultimului spec- 

G. Trans., semnalează elogios reprezentarea comediei la Iaşi şi Bucureşti, şi 

4 2 

publicarea ei în volum. 

4 3 

Cf. pe larg despre acest repertoriu în Bayer, op. cit., şi Toth Denes, op. cit. 

Despre răspîndirea lui Kotzebue la noi cf. G. Bogdan-Duică, Traducătorii romîni 

4 4 

ai lut Aug. de Kotzebue, în Lui Titu Maiorescu, Omagiu, Bucureşti, 1900, p. 188—204. 

Regretăm, că n-am putut ajunge pînă acum la textul german sau la prelucrarea 

4 5 

maghiară a acestei piese, pentru a ne da seama de pricina adevărată a popularităţii 

ei în Ardeal. Bariţiu consideră jocul „Haţeganul" drept cel mai caracteristic şi mai 

frumos joc din Ardeal, popular şi printre unguri (cf. Saltul (danţul, jocul), în Foae 

pentru Minte, 1850, nr. 23). E probabil deci că acest dans a contribuit mult la popularitatea 

piesei.

tacol, dat aici la 18 febr. cu Elisena din Bulgaria. E foarte probabil că 

trupa a făcut un popas şi la Arad, căci nu ne putem închipui cum Farkas 

ar fi putut ocoli acest oraş, unde se bucurase de un succes atît de promiţător, 

cu un an înainte. Tot aşa de probabil este că trupa s-a oprit şi în 

ţ' alte centre cu populaţia romînească, în drumul ei spre sudul ardelean (Li- 

; pova?, Deva?, Orăştie?) Ne lipsesc însă informaţii pentru confirmarea 

acestei ipoteze. In martie, ansamblul e la Sibiu, unde la 7 ale lunei reprezintă 

Căciula sunătoare, iar la 9, Preciosa. S-au mai jucat apoi Elisena 

in Bulgaria şi Soldatul fugit 46 . Spectacolele s-au dat în sala Redutei. Sînt, 

probabil, cele dintîi spectacole de teatru romînesc din acest oraş. De aceea 

ele au stîrnit multă vîlvă, atît printre romîni, cît şi printre saşi şi maghiari. 

Ion Puşcariu, atunci student la Academia de drept din Sibiu, scrie 

lui Bariţiu că apariţia trupei a fost un adevărat „fenomen"; că ea a provocat 

„mişcare, curiozitate, neîncredere ochilor, bucurie, amărăciune, speranţă 

şi temere". Unii se mirau de afişele teatrale în limba romînă, scrise 

cu litere latine, alţii se întrebau dacă limba romînă va fi oare capabilă să 

înfrunte scena. Un bătrîn sas e purtat de supţiori să vadă şi el această 

minune: „teatru romînesc pe redoutul Sabiniului, apoi să moară". Sala n-a 

putut cuprinde lumea care a alergat atît din oraş, cît şi de la ţară: „Aici 

se vedea, luarea aminte şi privirea tuturor — scrie Puşcariu — peste cei 

ce se îmbulzeau la intrare după toate satele, vineţi şi albi (cu cojoace), 

a căror curiozitate se părea că-i mină cu biciul de dindărăpt, la redout..." 47 . 

O apreciere critică asupra spectacolelor de la Sibiu a dat ziarul 

Siebenburger Bote (nr. 20 din 11. III). Cronicarul dramatic al gazetei începe 

prin a recunoaşte că, într-adevăr, teatrul ar fi un bun mijloc pentru 

cultivarea limbii romîneşti, se îndoieşte însă că o societate dramatică 

străină poate să-şi ia asupra ei această sarcină. El insistă apoi asupra reprezentării 

Preciosei, la care a asistat. Se fereşte de a face o analiză mai amplă 

a jocului actorilor, deoarece a rămas cu impresia că spectacolul n-a fost 

suficient pregătit. Constată totuşi că Gyurman şi Maniu au fost mult 

aplaudaţi. Se arată însă foarte nemulţumit de limba actorilor: 

,,întreg publicul care, în majoritatea lui cunoştea perfect limba 

valahă, de abia a putut înţelegea limbajul actorilor. S-a uzat de atîtea 

cuvinte streine bizare, incît probabil că nimenea n-ar fi înţeles piesa, dacă 

aceasta n-ar fi fost de mult cunoscută de public, din reprezentaţiile ei în 

limba germană. Nu ştim — spune cu ironie cronicarul — dacă aceasta este 

noua limbă literară valahă, dar putem asigura direcţiunea societăţii că, 

în Moldova şi Muntenia, unde intenţionează să dea reprezentaţii, această 

limbă, —• cel puţin de vechii boeri — nu va fi agreată. Este fără îndoială 

un scop lăudabil să îmbogăţeşti şi să perfecţionezi o limbă, dar dacă zelul 

exagerat ne face să uităm măsura şi necesitatea şi dacă procedăm împotriva 

geniului limbii, atunci nu se dezvoltă decît un jargon." 

Se critică şi punerea în scenă. Acţiunea piesei se petrece în Spania, 

ţiganii din ea însă sînt mai de grabă de la Dunăre. Dar nici localizarea 

n-a fost bine făcută: 

Sieb. Bote, 1847, nr. 20, p. 82. CE. şi Organul Luminării, 1847, p. 46. G. Bogdan- 

4 6 

Duică, Un afiş teatral reproduce textual afişul spectacolului Preciosa. 

Scrisoarea, datată Sibiu, 6/18 martie 1847, în Bibi. Academiei R.P.R., manuscrisul 

4 7 

1000, fila 238.

„Voievodul ţiganilor arăta ca un cîrpaci de căldări de pe la noi, iar 

soţia sa ca ţigăncile de pe la noi care practică o anumită meserie. In realitate 

însă nu aşa se îmbracă ţiganii nomazi de pe la noi şi cu aţît mai 

puţin voievodul lor. Ţiganii „minorum gentium" arătau foarte bizari. Erau 

- figuri întunecate, unii erau mascaţi ca neşte sfinţi inchizitori sau ca alte 

fiinţe fioroase, dar nu ca ţigani." 

Nici costumele celorlalţi actori n-aveau o culoare cit de cit corespunzătoare. 

O actriţă e criticată că întoarce prea mult spatele publicului şi, 

cînd nu-şi cunoaşte rolul, rîde ea însăşi de acest lucru. 

Am insistat mai mult asupra cronicii din Siebenburger Bote, pentrucă 

e cea mai dezvoltată, din cîte s-au făcut spectacolelor lui Farkas. Ea pare 

scrisă de un sas care a petrecut şi dincolo de Carpaţi — ziarele săseşti 

din Ardeal publică în acest timp temeinice corespondenţe din Principate 

—, bun cunoscător al limbii romîne şi al problemelor legate de cultivarea 

ei, discutate atunci în cercurile romîneşti de pe ambele laturi ale Carpaţilor. 

Ion Puşcariu e mai îngăduitor în aprecierile pe care le face în corespondenţa 

amintiră. Nici el nu e mulţumit de limbajul supraîncărcat de 

latinisme, neadaptate spiritului limbii romîneşti, sau de maghiarismele, tot 

aşa de numeroase şi indigeste; versurile iau fost traduse apoi din cuvint 

în cuvînt, fără nici o considerare pentru prozodie — „toate acestea — 

spune el — ne lupeau citeodată urechile".;. Cu toate acestea, e bine că 

spectacolul a avut loc. El a stimulat interesul pentru studiul limbTi noastre, 

nu numai la romini, ci şi la saşi. 

Corespondentul gazetei lui Cipariu, Organul Luminării, afirmă că mai 

reuşite au fost reprezentaţiile pieselor Preciosa, Elisena clin Bulgaria şi 

Soldatul fugit. In toate s-a remarcat, în mod deosebit, actorul Vasiie 

Maniu 48 . El ne mai informează că, de la Sibiu, trupa va merge la.Făgăraş, 

apoi la Braşov şi, în fine, în Ţara Românească. 

De fapt, la 18 martie, trupa lui Farkas e la Făgăraş, după cum ne 

anunţă corespondentul din acest oraş al ziarului maghiar din Cluj Mult 

es Jelen (nr. 29 din 11 apr.). Sosirea actorilor — spune acest corespondent 

— a fost aşteptată cu multă nerăbdare de către puţinii unguri din 

Făgăraş, care se plictiseau de moarte. Cînd colo, spre marea surpriză nu 

numai a lor, ci şi a rominilor, se trezesc cu nişte afişe romîneşti. Aşa ceva 

nu s-a mai văzut în Făgăraş! Iată de ce sălile sînt şi aici arhipline. Se 

reprezintă: Soldatul fugit, Preciosa, Căciula sunătoare, Elisena în Bulgaria 

şi Şapte fete-n uniformă, toate în limba romînă. Corespondentul maghiar 

e mulţumit de frumuseţa costumelor şi de jocul actorilor, nu însă şi de 

limba traducerilor. Pentru a o înţelege — spune el — e necesar să cunoşti 

bine limba latină 49 . 

La începutul lui aprilie „societatea teatrală" a lui Farkas e la Braşov. 

E popasul ei cel mai lung, proba ei cea mai grea. Spectacolele încep 

4 8 

B. C, Teatru rominesc, în Org. Lum., 1847. nr. 10 din 8. III. O scurtă 

menţiune despre spectacolele de la Sibiu, şi în G. Trans. 1847, p. 75, unde cronica 

din Siebenburger Bote e considerată prea, „aspră". 

4 9 

Cronica din Mult es Jelen e semnalată şi în Org. Lum. nr. 15 din 5. IV. 1847.

cu Căciula sunătoare şi continuă pînă la 13 mai, dîndu-se toate piesele 

amintite mai sus. Căciula şi lorgu de la Sadagura, s-au reprezentat de 

două ori. „Societatea" a făcut aici şi abonamente pentru 12 spectacole. 

In afară de ele, s-au dat trei reprezentaţii în beneficiul actriţei Rozalia 

şi a actorilor Balog, Bocşa şi Maniu. La sfîrşitul stagiunii sale braşovene, 

ansamblul a dat două piese în limba maghiară. 

Spectacolele au fost primite, la început, cu aceeaşi curiozitate şi interes 

pe care l-am constatat şi în celelalte oraşe prin care a trecut ansamblul. 

Gazeta de Transilvania, de bună seamă prin condeiul lui Bariţ, cu 

toate că era informată asupra unor lipsuri ale „societăţii", o întîmpină 

cu multă bunăvoinţă. Ea spune (nr. 24 din 24. III): 

„Soţietatea actorilor teatrali în limba romînă, carea mai întii s-au format 

în părţile Banatului, pre cît am înţeles supt călduroasa protecţie a unui 

neguţătoriu grec din S. şi prin recomandarea mai multora, sosi la Braşov, 

în zilele trecute. Aceeaşi,, luni îşi începu producţiile ,>ale cu o comedie vodevilă, 

titulată Căciula sunătoare. Soţietatea, răzimată pe generozitatea publicului 

din Braşov, mai numeros decît oricare altul în această patrie, crede 

că va fi norocită a cîştiga favorul tuturor binevoitorilor, prin toată silinţa 

cîtă îi stă în putinţă. Nu e adevărată vestea că cei mai mulţi actori ar fi 

de alt neam, ci din contră mai mulţi (cu toţii 16 bărbaţi şi dame)^ sînt 

romîni; însă publicul n-are a şti de naţionalitatea actorilor, ci are să pretinză 

joc bun şi plăcut, pe cît se poate aştepta după împrejurări. Pînă acum 

luarea aminte a tuturor e încordată asupra zisei soţietăţi; toţi aşteaptă 

seara de luni cu nerăbdare" 

Nu peste mult au urmat însă deziluziile. Ele răbufnesc pînă şi pe afişele 

reprezentaţiilor. Astfel, în afişul reprezentaţiei din 20. IV. al piesei 

Şapte ţete-n uniformă, directorul Farkas face apel la sprijinul publicului, 

pentru că cu încasările ultimelor două spectacole nu şi-a putut acoperi 

nici măcar cheltuielile; în acest fel nu-şi va putea respecta angajamentul 

luat faţă de abonaţi, de a da 12 piese. Afişul cu forgu de la Sadagura se 

plînge şi el de lipsa de sprijin a publicului. Cel din 5. V. cu Femeile 

viclene din Serail anunţă pur şi simplu că directorul va fi nevoit să restituie 

abonaţilor costul biletelor a 3 reprezentaţii. După această dată, ansamblul 

a mai dat numiai două reprezentaţii, dintre care ultima, la 13 

mai, în beneficiul lui Vasile Maniu. «Constrînsă de împrejurări, trupa îşi 

va încheia turneul braşovean cu două spectacole în limba maghiară (la 

16 şi 20 mai). Nici vorbă ca ansamblul să-şi conţinute turneul la Bucureşti, 

cum anunţase pretutindeni în drumul lui prin Ardeal. 

Explicaţia acestui eşec ne-o dă — cel puţin în parte — un articol din 

Gazetă, nesemnat, dar datorit cu siguranţă lui Gh. Bariţiu. De fapt, după 

ce am văzut cu cîtă bunăvoinţă a primit ansamblul lui Farkas, la sosirea 

lui în Braşov, Gazeta nu mai scoate un cuvînt despre el, pînă tîrziu, în 

adaus la nrul 81 din 9 octombrie st. v., cînd publică zdrobitorul articol 

Teatru în Braşov. Să se fi opus cenzura comentării spectacolelor? E posibil. 

Acuzaţiile lui Bariţiu sînt deosebit de grave, tonul muşcător; se vede 

că articolul izvoreşte dintro mare indignare: 

„...Aşa, mulţămită lui Dumnezeu, că limba, literatura şi scena romînă 

scăpă de astă dată de ruşine, deşi numai ca printre pene. Cum nu? Un 

director ungur, vreo cîţva sîrbi, cîţva unguri ceilalţi romîni, din care abia

doi avea o cunoştinţă ţărmuritâ de propăşirea, literaturii noastre de 20 de 

ani încoace, porniră multă lume împărăţie, dtla Lugoj pîn'aci, încărcaţi 

de datorie, spre a străpune pe romîni în Parnas, cu 5 bucăţi, învăţate 

rău; adaugă aici înfumurarea, cerbicia direcţiei, de a nu vrea să primească 

alte bucăţi tipărite, mult mai bine traduse decît ale ei şi mult mai conforme 

trebuinţelor publicului, pînă ce nu o arse lumina la deget. Atunci însă era 

prea tîrziu. Publicul, desgustat foarte, mai întii fiindcă afară de două dame 

şi doi bărbaţi, ceilalţi îşi învăţa rolurile mai rău decît studenţii vagabonzi 

şi telţiaşi (sic!), apoi că fu înşelat cu o abonaţie, pe carea se adunară bani, 

iară a se juca nici V2 din abonamentul de 12 bucăţi — începu a părăsi 

teatrul. Luntrea soţietăţii, numai înseilată din atîtea eterogenităţi, se sparse 

în 15 bucăţi; capitalul neguţătorului Fotie din Seghedin, care avu neauzitul 

capriţ de a prăda cîteva mii pe asemenea soţietate, deveni suflat în vînt." 

Unii dintre actori — continuă Bariţiu — au început să reproşeze romurilor 

că n-au simţ pentru teatru. Pentru a spulbera această .calomnie", cineva a 

sfătuit pe Farkas să dea cîteva reprezentaţii in limba maghiară pentru a 

constata dacă simţul maghiarilor e mai dezvoltat. Ele s-au terminat cu 

un fiasco mai penibil d^cit reprezentaţiile romîneşti. A trebuit să vie Fotie 

să-şi salveze trupa din datorii. După plecarea lui, în august, ansamblul 

s-a destrămat. O parte din membri au format o trupă maghiară, doi aa 

trecut Carpaţii. „Acesta e rezultatul unei întreprinderi oarbe, nesocotite; 

măcar de ar servi şi altora spre învăţătură că, de un public compact, care 

ştie romîneşte, Iară pericolul propriu, nu-ţi poţi bate joc' 

Pentru a înţelege asprimea aprecierii, trebuie să ţinem seama de 

împrejurările politice în care s-a făcut acest turneu. In Ardeal s-a înteţit,, 

de vreo 5 ani încoace, lupta pentru limba naţională. Saşii, maghiarii, foloseau 

din plin teatrul în această luptă. Romînii, care erau cei mai încolţiţi, 

ar fi dorit şi ei să întrebuinţeze acest mijloc pentru cultivarea limbii 

lor. Bariţiu, care ocupă un loc de frunte în acţiunea aceasta, şi-a dat 

seama, încă de pe băncile şcoalei, de rolul teatrului în cultivarea limbii şi, 

111 general, în forjmarea culturii naţionale şi în educaţia socială 50 . De aceea 

a luat mereu iniţiative în acest domeniu. Din nefericire, romînii nu se 

puteau prezenta, în această luptă, decît cu un anemic teatru de diletanţi 

lată că vine însă o trupă de actori profesionişti pentru a-i ajuta în acţiunea 

ior. Emoţia a fost imare, mai ales că era întîia trupă de acest fel. Dar şi 

deziluzia a fost cumplită. Am văzut că ansamblul lui Farkas n-a reuşit 

să mulţumească, cu limba traducerilor şi prelucrărilor sale şi cu pronunţia 

actorilor, nici măcar pe rnaghiarii şi saşii cunoscători ai limbii noastre 

din Sibiu şi Făgăraş. Traducerile trebuie să fi fost indigeste, pline de 

barbarisme şi decalcuri, pronunţia un amestec de fonetism banato-maghiar, 

care trebuie să fi sunat deosebit de strident pentru urechile braşovenilor, 

graiul cărora este aşa de apropiat de cel muntenesc. Cel puţin o parte 

din publicul braşovean cunoaştea apoi limba literară, aşa cum se prezenta 

ea în publicaţiile ultimelor două decenii. Dintre toţi braşovenii, mai dureros 

va fi simţit această stîlcire a limbii Qh. Bariţiu, care îşi dădea aşa 

de bine seama de dezvoltarea limbii romîneşti, atît în publicaţii, cit şi pe 

scenă. De bună seamă că el a încercat să repare întrucîtva greşeala lui 

Farkas, propunîndu-i să-şi 'modifice sau îmbogăţească repertoriul cu piese 

mai bine traduse, sau chiar cu cele cîteva piese romîneşti originale. N-a 

Cf. studiul meu Gh. Bariţ şi mişcarea teatrală rominească din Transilvania, în 

5 0 

• Studii şi cerc. de Ist. artei, III, (1956), nr. 1—2, p. 225 şi urm.

fost ascultat însă decît tîrziu, cind trupa s-a compromis în faţa publicului. 

.Nici conţinutul repertoriului tradus nu era făcut să-1 mulţumească pe acest 

admirator al marilor clasici, care punea atita greutate pe rolul educativ 

ial teatrului. Se pare apoi (cronica din Siebenburger Bote o dovedeşte) 

că şi jocul actorilor lăsa foarte mult de dorit. Doar 4—5 dintre ei îşi 

luau meseria în serios. 

Probabil pentru a da o replică reprezentaţiilor lui Farkas, diletanţii 

braşoveni joacă la 24 mai Regulus de Collin, în traducerea lui Iancu Văcărescu. 

Singurul rol feminin din piesă a fost încredinţat Rozaliei, una 

dintre puţinele interprete bune ale trupei lui Farkas. 

Replica adevărată a venit însă de abia prin seria de reprezentaţii date 

de aceiaşi diletanţi braşoveni între 1852—1854, cu un repertoriu alcătuit 

din cele mai bune piese originale şi traduceri pe care le aveam atunci, 

din rîndul cărora nu lipseau Moliere, Schiller, V. Hugo. 

Afirmaţia lui Bariţiu că, după eşecul de la Braşov, „societatea" lui 

.Farkas s-ar fi destrămat, nu este întru totul exactă. Corespondentul din 

i Praştie) al gazetei Organul Luminării vorbeşte despre două popasuri în 

" ace5t~oraş ale trupei, în cursul cărora s-ar îi dat şase piese rdmîneşti şi 

maghiare. La prima oprire s-a reprezentat Preciosa şi Căciula sunătoare, 

iar la a doua Iorgu de la Sadagura, Femeile viclene din Serail şi Soldatul 

fugit 51 . Corespondentul acesta se bucură şi el că limba romînească a pătruns 

pe scenă, regretă însă calitatea proastă a traducerilor. Reproşează 

luarea in repertoriul trupei a FempMor vesele din Serail, o bucată demodată, 

de o moralitate dubioasă. Are însă cuvinte de laudă pentru Soldatul 

fugit. Aminteşte şi el de subvenţia „sîrbului Fotti", care ar îi cheltuit 

pînă atunci 14.000 fl. cu trupa. Nu e mulţumit cu jocul actorilor, nici 

cu purtarea lor în societate. Ar trebui trimişi la puşcă şi la sapă. Din 

nefericire, acest corespondent nu indică data la care s-au ţinut reprezentaţiile, 

nici numele interpreţilor. Dacă spectacolele au avut într-adevăr 

loc în jurul datei corespondenţelor (17. XI. şi 27. XII. 1847), atunci însemnează 

că trupa lui Farkas şi-a păstrat încă multă vreme coeziunea, după 

eşecul de la Braşov. E aproape sigur că, după plecarea din acest oraş, nu 

a dat reprezentaţii numai la Praştie. 

Bariţiu mai spune, în articolul său, că doi din actorii „societăţii" au 

trecut Carpaţii, în Ţara Romînească. Nu le dă numele. Din cronicile dramatice 

ale Curierului romînesc ştim însă că aceştia sînt bănăţenii Vasile 

Maniu şi Gh. Seracin. 

Se pare că aceşti doi tineri, formaţi în atmosfera culturală a Lugojului, 

s-.au gindit ou toată seriozitatea să se facă actori. Numiai astfel se explică 

angajarea lor în „societatea" lui Farkas, în care s-au remarcat printre 

puţinii interpreţi serioşi. Maniu avea şi înclinări literare, căci a tradus 

Şapte fete-n uniformă şi Soldatul fugit pentru ansamblu, ba mai e şi autorul 

„tragediei" originale Amelia sau victima amorului, din care s-au 

reprezentat cîteva scene la Braşov. De bună seamă că ei s-au alăturat 

trupei lui Farkas şi fiindcă sperau să ajungă cu ea în capitala Ţării Ro- 

61 

Org. Lum., nr. 46 din 15 nov. 1847 şi nr. 53 din 3, I, i 848. Ambele corespondenţe 

sînt datate Orăştie şi semnate Tibur.

mîneşti, care exercita atunci o mare atracţie pentru tinerii intelectuali de 

dincoace de CarpaţiL Numai acolo sperau să-şi desăvârşească şi continue 

cariera actoricească. Ajunşi la Bucureşti, ei sînt angajaţi curînd în trupa 

lui Costache Caragiale. La 10 octombrie 1847, amîndoi joacă în Dreptatea 

lui Dumnezeu, dramă de Bourgeois, tradusă de I. D. Negulici, alături de 

Anesti Cronibace şi Stoeneasca, actori de seamă. I. Gănescul, cronicarul 

dramatic al Curierului, le apreciază în mod pozitiv jocul şi felicită direcţiunea 

trupei pentru angajarea lor. Fireşte că nu se poate împăca nici el 

cu pronunţia lor ardelenească-bănăţească „sîsîitoare". Le reproşează apoi 

că sînt afectaţi. Gănescul e sigur că Seracin va ajunge un bun interpret al 

rolurilor serioase. Cît despre Vasile Maniu: ,,el este tot ce poate fi mai 

înfocat, este aceea ce trebuia trupei noastre pentru rolurile de amorez... 

A întrecut aşteptarea noastră" 52 . Un alt cronicar al ziarului, poetul G. Creţianu, 

este şi el de părere că: „D. Manliu (sic) şi Seracin şi-au împlinit 

rolurile destul de bine pentru neşte diletanţi" 53 . Tot el îi laudă pentru felul 

în care au jucat in Omul din codrul negru, care s-a reprejaentat la 28 nov., 

cu Caragiale, Mihăileanu şi Cronibace, în rolurile principale. E probabil 

că cei doi bănăţeni au mai jucat şi în alte piese. La 28 aprilie 1848 se 

joacă „tragedia" lui Vasile Maniiu, Amelia sau victima amorului Cînd 

moare, în februarie 1848, actorul Anesti Cronibace, Vasile Maniu rosteşte 

lingă mormîntul lui un panegiric înfocat, pe care Curierul îl reproduce la 

loc de frunte 54 . 

Cariera lui dramatică, aşa de promiţătoare, este înîrîntă de revoluţie, 

căreia i se ataşează cu tot entuziasmul său înfocat. Cîrid aude că armata 

turcească e gata să intre în ţară pentru a suprima revoluţia, Vasile Maniu 

exaltează poporul la rezistenţă, printr-o cuvîntare, pe care o ţine în faţa ; 

teatrului naţional 55 . îl găsim apoi făcînd pe agentul de legătură între Băl-s 

cescu şi Murgu 56 . lată de ce, după înfrîngerea revoluţiei, e nevoit să se refugieze 

în Ardeal, unde îşi continuă activitatea politică. Cum avea studii 

serioase (terminase filozofia şi dreptul la Pesta), Comitetul naţional din 

Sibiu 1-a numit notar la Făgăraş. Ocupă apoi diverse funcţii administrative, 

în Banat. In 1858 trece iar Carpaţii, — de astădată definitiv. Vasile 

Maniu ajunge apoi unul dintre avocaţii cunoscuţi ai Bucureştiului. Scrie 

cîteva studii istorice, care îl înalţă printre membrii Academiei Romîne, 

I. Gănescu, Revistă teatrală, în Curierul rom., nr. 32 din 16. X. 1847. Cî. şi 

5 2 

Ollănescu, op. cit., p. 122—124 şi G. Bogdan-Duică, art. cit. din Semănătorul._ 

G. Creţeanu, Teatru naţional, în Curierul rom. nr. 33 din 20 oct. 184/. 

6 3 

Curierul rom., nr. 16 din 26. II. 1848, relatînd despre înmormîntarea lui Cronibace, 

54 

spune că au vorbit la catafalc C. A. Rosetti şi Vernescu, iar în momentul cînd 

sicriul urma să fie aşezat în mormînt, a vorbit Vasile Maniu, ,.un june care promite 

mult, atît in arta dramatică, cîi şi în literatura noastră". Cuvîntarea lui apare în 

Curier, nr. 17 din 1. III. 1848. Maniu îl elogiază pe Cronibace, între altele, pentru că 

a avut drept model „naturalul" şi a urmat tradiţia Scolii Filarmonice. 

Anul 1848 în Principatele romîne, Buc, 1902," voi. II, p. 668. 

5 5 

Ibid., voi. IV. p. 131: C. Roman cere lui Bălcescu să-1 ajute cu bani pe V. Maniu, 

56 

trimis- în Ardeal cu o misiune politică. G. Bogdan-Duică, Eftimie Murgu, Buc, 1936, 

p. 170—172, reproduce textual frumoasa scrisoare pe care Murgu o trimite iui Bălcescu. 

In post scriptumul ei citim: „Prin încrezutul meu d. Vasile Maniu, te rog scrie-mi cele 

de cuveninţă şi io din parte-mi voiu căuta să pregătesc adunarea (de la Lugoj) spre 

a păşi la o alianţă cu Moldoromînii."

mai de grabă ca reprezentant al Banatului, decît pentru pregătirea lui 

ştiinţifică.Face apoi multă gazetărie. Nu se va rupe însă definitiv de 

vechea lui dragoste din tinereţe: teatrul. Alături de studii istorico-juridice, 

el publică şi cîteva piese, în care vibrează încă actorul „înfocat" de la 

1848. Amelia sau victima amorului (Buc. 1849), trebuie să fie o melodramă. 

Moniimentul de la Călugăreni (Buc. 1871), dramă într-un act, 

este o preamărire a lui Mihâi Viteazul ca domnitor popular şi o înfierare 

a boierimii care vrea să-1 răpună, în înţelegere cu cîţiva nemeşi maghiari. 

Conjuraţiunea lui Catilina, dramă istorică în 5 acte, pe care a început să 

o publice în Columna lui Troian (1872, nr. 18 şi urm.) ,ia fost întreruptă 

la scena III din actul II. In schimb Proscrisul romin, dramă originală în 

5 acte, a fost scoasă în volum (Buc. 1880). Ea se petrece la Cluj, în ajunul 

revoluţiei din 1848 şi e plină de exilaţi romini şi poloni, falşi conţi maghiari, 

cămătari evrei, crime şi otrăviri — tot atîtea rămăşiţe ale melodramelor 

romantice. Retorismul abundă în toate aceste încercări dramatice, 

limba e pătată de numeroase latinisme şi franţuzisme, încît uneori ai impresia 

că-1 auzi vorbind pe Rică Venturiiano al lui Garagiade. 

Celălalt actor romîn de seamă al societăţii lui Farkas, George Seracin, 

după revoluţie s-a întors şi el la Lugoj, unde şi-a continuat activitatea 

dramatică 57 . 

Cu tot eşecul ei, încercarea lui Farkas Iozseî, de a juca teatru romînesc, 

a dat cîteva rezultate pozitive: 

a stimulat interesul pentru teatrul naţional la romînii ardeleni; 

a lansat întîii actori romîni de dincoace de Carpaii, care chiar dacă 

nu şi-au putut continua, din motive ştiute, cariera dramatică, s-au folosit 

de experienţa turneului din 1847 pentru a străluci o dipă pe scenele romîneşti 

de la Bucureşti, din Ardeal şi Banat. 

2. Teatrul diletanţilor braşoveni (1852—54) 

Spuneam mai sus că cea mai serioasă „replică" dată îndrăzneţei încercări 

a lui Farkas, de a juca teatru romînesc cu actori streini, a venit 

de la diletanţii braşoveni. 

Teatrul romînesc de amatori a fost inaugurat în acest oraş de Gh. 

Bariţiu, în 1838. El a continuat apoi, cu mari întreruperi şi la un nivel 

foarte inegal, pînă în 1852, cînd, dintr-odată, se consolidează, într-un mod 

cu totul neaşteptat, dacă ţinem seamă de condiţiile de atunci, înscriind 

o frumoasă pagină in dezvoltarea teatrului romînesc din Transilvania. 

Sîntem în timpul cruntei reacţiuni a lui Bach. Orice mişcare politică 

e suprimată. Bariţiu însuşi e nevoit să se retragă de la conducerea foilor 

braşovene, de care şi-a legat viaţa şi să încerce alte mijloace de existenţă 

sau de acţiune, în folosul poporului său. Acţiunea politică e înlocuită cu 

cea culturală, de . termen lung. în foile braşovene, singurele organe de 

Cf. C. Brediceanu, op. cit., p. 8—9 şi Şt. Măreuş, op. cit. p. 109 unde se reproduce 

5 7 

în facsimil afişul piesei Ciutura gimjată. o localizare, jucată la Lugoj^ în ian. 

1849, printre actorii căreia se găseşte şi George Seracin. Brediceanu spune că era un 

„vestit cîntăreţ tenorist". O ştire dini Lugoj, publicată în G Trans. 1851, îl aminteşte 

de asemenea printre diletanţii din acest oraş.

20. VI.: Preţioasele, comedie într-un act de Molière, trad. de I. Ghica. 

Doi ţărani şi cinci ariani, de C. Negruzzi a (doua oră). 

4. X.: lorgu de la Sadagura de V. Alecsandri. 

23. X.: Piatra din casă şi Ştefu nerodul (a doua oară). 

Actorul fără voe, de Vinterhalter. 

24. XI.: Nunta ţărănească, de Alecsandri (a doua oră). 

1854 

12. I.: Muza de la Burdujeni, de C. Negruzzi (a doua oară). 

16. I.: Robert şeful bandiţilor, prelucrarea franceză după Hoţii lui 

Schiller, trad. de A. Vasiliu. 

S-au dat deci, în total, 19—20 de piese 63 . Repertoriul e deosebit de 

bogat, dacă ne gîndim că e reprezentat de un grup de diletanţi, care cu 

siguranţă că aveau şi alte ocupaţii decît repetiţiile de teatru. 

De bună seamă că alegerea repertoriului a fost determinată, în mare 

parte, de forţele pe care Emilian putea să conteze. Totuşi e demn de remarcat 

faptul că Molière figurează în el cu 4 comedii, că îl întîlnim în 

el pe Schiller şi pe Hugo cu revoluţionarele lor piese Hoţii şi Angelo, că 

repertoriul naţional contribuie cu cei mai buni autori moldoveni (patru 

piese de Alecsandri şi trei — toate — ale lui C. Negruzzi) şi munteni 

(C. Caragiale). De altfel singurele piese care se repetă, fac parte din. 

acest repertoriu naţional. Nu puteau, fireşte, să lipsească melodramele 

— „piesele simţămîntale" — ale lui Kotzebue şi a altor fabricanţi de 

asemenea produse lacrimogene, foarte gustate atunci. 

O grea problemă trebuie să fi fost cîştigarea acestui repertoriu. Cenzura 

lui Bach punea dificultăţi foarte mari trecerii cărţilor din Principate 

în Ardeal. Se va fi recurs cu siguranţă la bibliotecile particulare, 

mai ales a lui Bariţiu. Multe din aceste piese au fost publicate în periodice 

sau broşuri 64 . 

O problemă şi mai greu de rezolvat trebuie să fi fost partea muzicală 

a unora din piese, la care diletanţii braşoveni n-au putut şi n-au voit să 

renunţe. Notele muzicale ale acestor cîntece se găseau, în manuscris, în 

bibliotecile teatrelor de dincolo de Carpati, sau la compozitorii lor (mai 

ales Flechtenmacher). Ejmilian a făcut demersuri pe lîngă teatrul din Bucureşti 

să-i pună la dispoziţie aceste note. I s-a cerut insă 40 de galbeni 

— sumă considerabilă pentru anemica pungă a unor diletanţi. Cum se 

pricepea la muzică, a compus atunci el partea muzicală pentru vodevilurile 

lui Alecsandri şi Negruzzi 65 . 

G. Bogdan-Duică, op. cit., nu menţionează decît 9 spectacole, Broşura anonimă, 

6 3 

scrisă probabil de Emilian, Istoricul renaşterii jocurilor (danturilor) noastre naţionale, 

Romana. Romanul şi Bătuta, precum şi a musicei şi a teatrului rominesc în Transilvania. 

Descris de uh martor ocular, Iaşi, 1886, p. 13, spune; ...... în curs de 2 ani s-a 

dat 20 de reprezentaţiund 'teatrale, drame, comedii şi vodeviluri..." Despre pregătirea 

lui Angelo de Hugo „care va pune la probă hărnicia diletanţilor", cf. G. Trans. 1853, 

nr. 30 din 15 apr. 

Unele au apărut încă de pe vremea Societăţii Filarmonica. Nunta ţărănească, 

6 4 

a lui Alecsandri a fost retipărită din foiletonul Zimbrului, în G. Trans., 1852, nr. 35—38, 

poate tocmai în vederea acestor spectacole. 

Istoricul. . ,op. cit., p. 13. spune: „Atunci Emilian a compus muzica pentru 

6 0 

Muza dela Burdujeni, Piatra din casă. Doi ţărani şi cinci cîrlani. Carantina şi altele."

Interpreţii sint recrutaţi dintre tinerii profesori şi fii de negustori braşoveni. 

Fireşte că nu poate lipsi Emilian. bl joacă in cele mai multe piese. 

£ frecvent apoi un oarecare Niavrea, numele căruia il întilnim mereu in 

spectacolele de diletanţi de la Braşov, începînd cu 1838, — Ucenescu, elevul 

lui Anton Pann (el va fi cîntat în vodeviluri); dascălii Cioflec şi Belissimus. 

Fluştureanu, Orghidan, Verzea, Popea sînt cunoscute nume braşovene. 

In Robert şeful bandiţilor, rolul principal e jucat de un oarecare 

Raţ. O grea problemă trebuie să fi fost găsirea de interprete pentru rolurile 

femenine. Gazeta Transilvaniei nu dă, în cronicele ei, nume de femei. Pe 

afişele din colecţia Trausch întîlnim însă pe „Rozalia" şi „Şarlota". Să fie, 

oare cea dinţii identică cu Rozalia care a jucat, în 1847, în Regulus şi 

în ansamblul lui Farkas? E posibil. In acest caz, se pare că ea s-a 

stabilit la Braşov. 

Ansamblul pare a fi destul de bine închegat. Numai astfel a putut 

să atingă realizări aşa de serioase. Emilian a compus şi un „Cadril al 

diletanţilor". Grupul acestor tineri — veseli ca toţi tinerii — trebuie să 

se fi remarcat deci şi pe la balurile Reuniunii, in primele rînduri. 

Calitatea spectacolelor? Emilian ne spune, în această privinţă, următoarele: 

„Executarea pieselor a succes, spre deplina mulţumire nu numai a 

publicului romin, dar şi a streinilor, care au cercetat teatrul romînesc, şi încă 

nu în număr mic. Pe timpul băilor, veneau delà Vâlcele (Elôpatak) oaspeţi, 

veniţi de pe la Bucureşti, care oaspeţi ne-au dat verdictul în favorul micii 

trupe, zicînd că mai bine joacă decit diletanţii din Bucureşti. Explicând însă 

că aceşti sînt într-adevăr numai diletanţi, iară nu actori de profesiune, ca 

cei din Bucureşti (E vorba de trupa lui C. Caragiale), uimirea oasipeţilor 

a fost cu atît mai mare." 66 

Gazeta Transilvaniei e ceva mai zgîrcită în aprecierile ei. In toamna 

lui 1852, Gh. Bariţiu era plecat, în marea lui călătorie din Occident. La 

întoarcere, va îi avut apoi multă bătaie de cap cu punerea pe roate a fabricii 

de hîrtie de la Zărneşti, al cărei codirector va deveni. G. Munteanu, 

celălalt colaborator permanent al Gazetei, va fi fost şi el ocupat peste 

măsură cu gimnaziul, a cărui răspundere o avea. Iaeob Mureşanu de abia 

biruia cu redacţia celor două foi braşovene. De altfel, de la condeiul lui sec, 

pedant, nici nu ne putem aştepta la mare ilucru. Acest important moment 

al teatrului braşovean n-a avut deci norocul unui cronicar priceput, care 

sa ne îi păstrat o oglindă fidelă a lui şi să fi ajutat pe interpreţi în jocul 

lor. Dar e probabil că o cronică dra|matică mai dezvoltată ar fi avut de 

furcă şi cu cenzura iui Bach. Cum să admită ea comentarea lui Angelo 

sau a Hoţilor? 

Sprijinul cel mai serios al interpreţilor trebuie să fi venit de la Emilian, 

care a văzut teatru serios la Viena şi Bucureşti. Cum se pricepea la 

arhitectură, artele plastice, muzică şi dans, putea îndeplini foarte bine 

funcţiunea de regizor. 

Şi, totuşi, Gazeta Transilvaniei, dă cîteva informaţii şi comentarii 

asupra acestor spectacole, pe care nu le putem trece cu vederea, 

6 : 

Ibid., p. 14.

Foiletonul Diletanţii teatrului rominesc in Braşov, din 27 septembrie 

1852 (nr. 76), pare scris de Bariţiu însuşi. El era atunci încă la Braşov. 

De abia la 14 octombrie va pleca în călătoria din Occident. 

Articolul începe prin menţionarea, în treacăt, a spectacolelor de diletanţi, 

care au avut loc la Braşov de vreo 14 ani încoace. La reprezentaţiile 

trupelor germane — spune autorul — romînii nu prea asistă bucuros, 

fie pentrucă mi cunosc limba, fie pentru că nu gustă repertoriul. Ei ar 

prefera: 

comediile neasemănatului Molière, al cărui Tartufai, Sgircitul, 

Bădăranul boierit, Pursoniac au un farmec asupra romînului pentru că piese 

ca acestea sînt curată oglindă a acelei stări morale şi înţelesuale de care 

şi lui îi vine a-şi bate joc." 

Sînt gustate apoi vodevilurile romîneşti: 

„ale căror cîntece naţionale, oricînd se auziră pe scenă, prefăcură bucuria 

şi plăcerea în zgomot". 

Articolul înşiră apoi spectacolele pe care le-au dat diletanţii pina la 

acea dată, oprindu-se la succesul deosebit de care s-a bucurat Bădăranul 

boierit. Comedia izbea în plin în parvenitismul care bîntuia serios şi in 

sînul burgheziei braşovene: 

„Această piesă se reprezintă la Braşov a treia oară, ea însă fu cerută 

de însuşi publicul nostru, care nu se mai satura a-şi bate joc şi a rìde cu 

plăcere de atîţia bădărani boieriţi, care pînă astăzi strigă ca Jurdan al lui 

Molière că, mai bine să-i fi făcut Dumnezeu fără mîini şi îără picioare, 

decît să fie lipsiţi de rang şi boierie; căror însă publicul le răspunde cu 

glume romîneşti, aprige dar sănătoase, că este rău cînd prinde mămăliga 

coajă, că boieria şi nobleţă cumpărată, ori pe bani, ori pe ifitrigă, ori pe 

vînzare, iar nu pe merite adevărate, deşteaptă numai urgie şi dispreţ, iar 

nu respect şi reverinţă." 

După ce condamnă prejudecăţile care mai persistă încă, în legătură 

cu teatrul, articolul subliniază marea menire socială a acestuia, bineînţeles 

dacă i se păstrează caracterul realist şi va fi smuls din mîna speculanţilor: 

„înţelepţii l-au menit dela început ca să fie numai şcoala şi oglinda, 

năravurilor, ci nebunii l-au degradat la un mijloc de scandal, iar neşte traşiîmpinşi 

l-au făcut loc de speculă. Teatrul este pentru ca să desfăşuri şi 

să dai pe faţă patimile şi blestămăţiile omeneşti, în icoană vie, pentru ca 

să Ie înfrunţi şi să le ruşinezi, să le pedepseşti aspru, bătîndu-ţi joc de 

ele şi, sfărîmîndu-le prin fermecătoarea putere a ironiei şi a satirei, iară 

nu pentru ca să le lauzi şi să le îngraşi. Dacă se va ţine acest scop bine 

înaintea ochilor, atunci vrăjmaşii teatrului trebue să amuţească." 

Acest obiectiv l-au avut înainte moldovenii: un Alecsandri, un Negruzzi, 

un Mi tio, atunci cînd au dat pe scenă unele piese naţionale. „Unele 

ca acestea — spune cronicarul — oaunenii noştri le pricep prea bine". 

O critică mai amănunţită a spectacolelor braşovene nu va face însă, 

cu toate că ar avea multe de spus; în tot cazul ea trebuie să ţină seamă 

de faptul că totul se datorează unor diletanţi. 

Gazeta nu mai revine asupra reprezentaţiilor, decit la 15 apr. 1853 

(nr. 30). Aflăm acum că, între timp, s-au mai dat Pursoniac. Viaţa pasto-

ească— care a" plăcut mult —, Soare ta mahala a lui Costache Caragiale, 

care n-a prea trezit interes, căci prea era legată de viaţa bucureşteană. 

In sîîrşit, la 15 apr. se dă Şcoala femeilor de Moliere. Din venitul 

realizat s-a putut face o „capelă de muzică", o bibliotecă teatrală/o colecţie 

de note muzicale şi o garderobă. Ce a mai rămas, s-a dat şcoalelor 

romîneşti. 

Cîteva notiţe mai scurte anunţă unele din spectacolele următoare 67 . 

Gazeta nu mai publică apoi un articol mai dezvoltat 'decît la 5 dec. 1853 

"(nr. 97): Cttev\a aieptări în priuinţa teatrului, datorat, probabil, tot lui Gh. 

Bariţiu. 

Chiar de la întemeierea lor — spune autorul — foile braşovene au 

avut în program lupta pentru un teatru romînese, considerat drept o şcoală 

a moravurilor, un mijloc de cultivare a limbii şi de combatere a prejudecăţilor. 

Din nefericire n-a putut a fi îndeplinit pînă acum decît puţin din 

acest program. La Blaj, Braşov şi Lugoj, ideea .teatrului a găsit numeroase 

simpatii. Dar numai cu diletanţi nu se poate face teatru stabil. Avem 

nevoie de actori şi, mai ales, de actriţe. Sînţ lăudaţi apoi diletanţii braşoveni: 

„care se însărcinară, de bună voe, a reprezenta cel puţin 12—16 

piese pe an". Pînă acum s-au şi ţinut de cuvînt. E o întrebare dacă vor 

putea-o face şi în viitor. Cu toate că sălile sînt mereu pline, iniţiativa începe 

să tînjească. Ei se izbesc mai ales de lipsa unui repertoriu, potrivit cu 

trebuinţele şi pregătirea publicului braşovean. E adevărat — spune autorul 

— că s-au tradus multe farse şi vodeviluri franceze, dar acestea sînt 

„numai neşte secături, frivolităţi, mişelii şi — cum le zic pe turceşte — 

caraghiozlîcuri". Bucureştenii şi Ieşenii au greşit, cînd le-au dat prea mare 

atenţie. Romînii au nevoe de o hrană mai solidă, atît pentru spiritul, cît 

şi pentru fantezia lor vie, şi adică de: comedii, care fără a-i atinge şi scandali 

cît de puţin simţul moral, să-1 înveţe cu plăcere — ducendo delectat —, 

de drame şi tragedii, în care lupta patimilor să ajungă la culme, crima 

însă totdeauna să rămînâ umilită, înfrîntă şi pedepsită, după merit". Să 

luăm exemplu de la greci şi de la romani: „teatru mai rar, fie măcar numai 

de 24 ori în an, însă piesele cele mai clasice, studiate pînă în fund, apoi 

şi reprezentate cu întrebuirea tuturor puterilor din partea actorilor". Ori 

aşa, ori nimic. Noi, romînii, nu avem timp de perdut cu nimicuri". 

Cu toate aceste greutăţi, să nu ne lăsăm 

teatru mai ales pentru cultivarea limbii. 

Cea din urmă informaţie, pe care o dă Gazeta 

despre spectacolele braşovene 

este din 6 ian. 1854 (nr. 2). O reproducem textual: 

In încheere, autorul cere 

„Diletanţii romîni iarăşi mai produseră vreo trei piese, în curs de 

4 săptămîni. Drama titulată Robert şeful bandiţilor, o imitaţie după Lotrii 

lui Schiller, produsă în 4/16 ian., deşi prea grea de produs pentru începători, 

totuşi a ieşit spre îndestularea publicului, care era mai numeros decît 

la celelalte reprezentaţii. Rola principală, jucaiă de dn. Raţ, a produs o 

impresiune rară pe la noi." 

Să fi fost tocmai această „impresiune rară" a acestei piese revoluţionare, 

una din cauzele care să fi pricinuit sfîrşitul ansamblului de diletanţi 

de la Braşov? E posibil. Poliţia lui Bach cu siguranţă că nu vedea cu ochi 

buni asemenea 

spectacole. 

6 7 

Despre Nunta ţărănească se spune, (G. Trans. nr. 42 din 27, V. 1853) că „a 

aflat mult aplauz înaintea publicului",

In tot cazul, nu mai avem nici o ştire despre soarta acestei trupe de 

diletanţi, care se închegase binişor, şi-a format un patrimoniu, o mică tradiţie. 

Arhivele braşovene poate că ne vor da unele lămuriri despre avatarele 

ei. 

Făcînd în Calendar, pe 1856, o cronică a evenimentelor Transilvaniei, 

începînd cu revoluţia, pînă la acea dată, Qh. Bariţiu scrie la anul 1852, 

martie 1: 

„Teatrul naţional unguresc din Cluj îşi reîncepe lucrările sale. acum 

întîia oră, după revoluţie. 

Pe aceleaşi timpuri, în Braşov, se formă o soţietate de diletanţi romîni. 

cu scopul de a juca 12 piese pe an, care se ţinu pînă la 1854. 

Bariţiu avea tot dreptul să consemneze într-o cronică sgîrcită o asemenea 

încercare. Ea reprezintă un moment de seamă în dezvoltarea teatrului 

romînesc din Ardeal, poate cel mai de seamă pînă la turneele actorilor 

din vechea ţară şi întemeierea, în 1870, a Societăţii pentru fond de 

teatru. 

ION BREAZU 

Catedra de literatura romînă 


K HCTOPHH PyMHHCKOrO TEATPA 

TPAHCffilBAHIffl 

(P e 3 H) M e) 

M3-3a uosHTHiecKHx ycaoBHfl, B KOiopHx OHU aerau, pyMHHH TpaHCHJIb- 

Bâuini ue CMorjiH co3AaTb nocTOHHHbift TeaTp So 1919 rofla. J{o STOTO OHH 6UZU 

BHnyjKjteHH AoBOjriCTBOBaTbca SraeTaHTCKHM TeaTpoM. 

TeaTpaJtbHhie HpeJteTaBJieHHa Ha pyMbracKOM a3HKe iiaiaMeb BO BTOPOH 

uoaoBHHe XVIII Bena npn mKo.iax II Hsreror xapamep inKojrbHoro TeaTpa. B Haâae 

XLX Bena pywbiHCKoe HacejeHiie ropoAoB TpaHCHJibBaHHH Tatî B03poc.uo, HTO 

Hepe^BHatHHe HeiieiiKHe xpyimbi, a ocoSemio BeHrepcKae, HbiTaioTca 3aBoeBaTb 

ero pacnojioaseHHe, opraHHaya cneKTaKM Ha pyMHHCKOM H3biKe. B nepBOft qacra 

craTbH noRpofiHO paccMaTpHBaiOTca racTpoan anix Tpynn. 

IlepBbie raeTpojH cocroajincb CiaroSapa BeHrepcKOMy aKTepy Ilajib RTOK 

(Pâly Elek), oJtHoro m OCHOBOHOJIOHÎHHKOB BeHrepcKoro onepHoro TeaTpa. AHcaiioib, 

B03raaBjieHHbiîi HM, cbirpai B 1840 roHy B BpainoBe, — ropoK c caMHM M Horo- 

•{HCJieHHBIM H 3aaîHT0HHHM pyMHHCKHM HaeeJieHHeM, — 4 HbeCH Ha pyMHHCKOM 

H3HKe, «Be H3 Koxopbix HB.naH)TCH nepeBoSaMH H3 Kon,e6y. H3 BpanioBa Tpynna 

oinpaBJiaeTca B ByxapecT c TeM ase penepTyapost, rAe uyfaHua H npeeca 

paflyniHo ee BCTpanaioT. 

BTopbie racTpora eocToa-iHCb B 1847 r. BeHrepcKiiil aKxep #apKam Hoaiei}» 

(Farkas Jozsef) opraHH30Baji B 3TOM roSy c noMonibio Kyuua H3 Cerefla. anpiiKo- 

ApaMaTHHecKoe o6meeTBo, B KOTOPOM, Kpone BeHrepeKHx aKTepoB, yâeTByioT 

RHseTaHTH pyMHHH H cep6bi. Tpynna noeenraeT ropoRa BaHaTa H IOJKHOB 

TpaHCHabBaHHH, Bcjofly B036ysKAaa KHBOH HHTepec. Ee penepxyap cocroajr na 

1 

Calendariu pentru poporul romînesc, 1856, p. 53.

sérieux KOMeHHH H BOffeBH.iei'1, nepeBeaeHHHx e BeHrepcKoro astma Jtaase H 

Torâ, Koraa HX aBTopbi 6um Heaaţti H.TH $paHu;y3H. H" BO Bpewa 3THX racTpoaeii 

HcnoaHeeti imoro ntec Kou,e6y. 

EUHHCTBeiiHiie ueimbie iitecH 3TO „Hopry H3 CaHarypH" — Bacaie Aae- 

KcaHSpH, nepBoro Hamero B&iHKoro Rpauaiypra H „Ecrana eoaaaT" BeHrepcKoro 

nucaTe-ira CnraHreTH E;ţe, 06e HOJTHH KpHTHiecKHMH HaMëKaMH no aJipecy 

(peoHasbHoro pearnivia. Ho enesiaraH ÔHJtn pesKO pacKpHTHKOBaHH Kait pyMHHasiH 

TaK H B6BTpaMH H CâKC&MH H3-3a HJIOXOrO KaieCTBa UepeBOffOB H UOBepXHOCTHOÎi 

HXpH HeKOTOpHX aKTëpOB. 

Bo BTopofl lacra asTop HSJiaraeT BaacHHii MOMem m 

HCTopaii pyjibiHCKoro 

UMeTaHTCKoro TeaTpa TpaHCMtBaHHH. B 1852 roHy noflBaaeTCH B EpamoBe 

aHcaM6JB JteJieTaHTOB, B03raaBJiaeMHtt UlTeijtaHOM EMEJHDIHOM, apxœreKropoM, 

dyayniHM upoêceopoM SCCKOTO yHHBepcHTeTa, aHcaMÔJtb, KOTOPHË 3a 2 rofla 

nocTaBHji 20 nsec, cpeâ KOTOPBIX HaxoXîrrca H caMbie .lyiinHe upon3BeaeHHa 

pyMUHCKoro penepiyapa (AaeKcaHSpH, KocraKe HerpyoH, KoeTaKe KapaSatajie), 

IIOTOM K0Me«HH H jipaMbi Moabepa, LUMjrepa H Troro — nocaeteHe no.ïB30Ba.ïHCb 

ocoôeHHHM ycnexoM 3a oÔmecTBeHHyio KpHTHKy, coHepatamyroca B HHX. 

CONTRIBUTIONS A L'HISTOIRE DU THEATRE ROUMAIN 

DE 

TRANSYLVANIE 

(RÉSUMÉ) 

Les conditions politiques dans lesquelles vécurent les Roumains de 

Transylvanie ne leur permirent de fonder un théâtre permanent. qu'en 1919. 

Ils avaient dû se borner jusqu'à cette date au théâtre de dilettantes. 

Les premières représentations de théâtre en langue roumaine datent 

de la deuxième moitié du XVIII e 

siècle et ont lieu uniquement dans les milieux 

scolaires. Ce n'est qu'au commencement du XIX e 

siècle, grâce à l'accroissement 

de la population roumaine de Transylvanie, que les troupes 

ambulantes allemandes et surtout les troupes hongroises, cherchent «à gagner 

la faveur des Roumains par des spectacles en langue roumaine. 

L'auteur étudie en détail deux tournées que firent ces troupes. 

La première est due à l'acteur Pâly Elek, de Hongrie, un des fondateurs 

du théâtre magyare d'opéra. L'enseimble qu'il dirige joue en 1840 à 

Braşov — ville où la populaton roumaine était nombreuse et aisée—quatre 

pièces en roumain, dont deux sont des traductions de Kotzebue. De Braşov, 

la troupe gagne Bucarest, où elle jouit d'un accueil favorable auprès 

du public et de la presse. 

La deuxième tournée date de 1847. L'acteur hongrois Farkas Jôzset, 

également de Hongrie, fonde là même année, avec l'aide d'un commerçant 

de Szeged, une société lyrico-dramatique composée d'acteurs hongrois et 

de dilettantes roumains et serbes. La troupe visite les villes du v 

Banat et 

du sud de la Transylvanie, en y éveillant un intérêt considérable. Son répertoire, 

composé de comédies et de vaudevilles légers, est traduit du hongrois 

(même les pièces allemandes ou françaises); Kotzebue y tient de

nouveau une place importante. Les sentes pièces dont la valeur mérite 

d'être soulignée sont Iorgu de la Sadûgura de Vasile Alecsandri, le premier 

grand dramaturge roumain, et Soldatul fugit de l'écrivain hongrois Szigligeti 

Ede, qui abondent toutes deux en allusions critiques à l'adresse du 

régime féodal. Les représentations furent néanmoins vivement critiquées, 

tant par les Roumains que par les Hongrois et les Saxons, en raison de la 

qualité très médiocre des traductions et du jeu superficiel de certains 

interprètes. 

L'auteur examine ensuite un moment important de l'histoire du théâtre 

roumain de dilettantes de Braşov. En 1852 est fondé à Braşov un ensemble 

d'amateurs, dirigé par Ştefan Emilian, architecte, futur professeur à l'Université 

de Iassy, — qui joue pendant deux ans 20 pièces, dont quelquesunes 

parmi les meilleures du répertoire roumain (Alecsandri, Costiache 

Negruzzi, Costache Caragiale) et des comédies et drames de Molière, 

Schiller et Victor Hugo — ces derniers étant très appréciés pour leur 

critique sociale.

„GYERMEKLO" (textual: „COPIL DE CAL") 

ŞI ÎNRUDIRILE SALE* 

In lucrarea sa, bazată pe multe date culese din arhive, autorul cercetează 

terminologia maghiară referitoare la creşterea animalelor în secolele 

XVI—XVIII. In această lucrare el se ocupă de cuvîntul compus gyermeklo 

(„copil de cal"), gyermek==copll, /d=cal), cunoscut pină acum de cercetătorii 

limbii maghiare cu sensul de „mînz" (csiko), „cal tînăr" (fiatal 16) 

sau „cal neînvăţat" (tanulatlan 16). Autorul arată că în această expresie 

componentul „gyermek=copil" păstrează sensul de „băiat" (magh. fiu), 

sens pe care 1-a avut în trecut şi pe care în limba populară îl are şi astăzi. 

In trecut acest cuvînt se referea numai la calul mascul de 1—SV2 ani. După 

această constatare cu caracter semantic, autorul arată că ultima indicaţie 

istorică privitoare la termenul gyermeklo datează din 1798. Dat fiind că, 

pe la mijlocul sec. XVI., pe Mngă termenul gyermeklo, apare termenul csiko 

(„mînz"), e probabil ca acest cuvînt {csiko, csitko) să fi ajuns, încă de 

la începutul secolului XVI, să elimine cuvîntul uehem, care avea sensul de 

„mînz". Autorul arată că în unele locuri, deja pe la mijlocul sec. XVII, cuvîntul 

csiko, csitko („mînz") cîştigă teren şi că el începe să se răspîndeâscă 

nu numai în dauna vechiului uehem, ci şi în dauna termenului gyermeklo. 

Partea a doua a procesului a avut loc însă numai la începutul secolului âl 

XlX-Iea. Avînd în vedere că datele autorului, aproape fără excepţie, provin 

din Ardeal, el consideră ca o sarcină de viitor adunarea şi cercetarea materialelor 

de arhivă referitoare la economia animală din Pusta Ungară. 

Numai după culegerea materialului istoric şi a materialului din actuala 

limbă populară, s-ar putea face constatări cu privire la răspîndirea şi înrudirile 

termenului gyermeklo pe întregul teritoriu al limbii maghiare. 

La sfîrşitul lucrării sale, autorul menţionează şi unele date istorice şi contemporane 

ce se referă la alte înţelesuri ale termenului gyermeklo. Insă 

aceste date sînt sporadice şi sensurile sînt nesigure. De aceea, el vede posibilă 

rezolvarea definitivă a problemei numai pe bază de noi cercetări. 

Totuşi, constatările sale asupra trecutului ardelean al cuvîntului par a fi 

definitive, dată fiind bogăţia materialului de arhivă pe care se bazează. 

SZABO T. ATTILA 

Catedra de limba maghiară 


ACTIVITATEA DE CERCETĂRI DIALECTOLOGICE, 

ÎN REGIUNEA AUTONOMA MAGHIARA, A' CATEDREI 

DE LIMBA MAGHIARA DE LA UNIVERSITATEA „BOLYÂP 

După culegerea materialului pentru atlasul dialectului Ciangăilor din 

Moldova şi al dialectului maghiar din valea Crişului Negru, colectivul de 

cercetări dialectologice de la Catedra de limba maghiară a Universităţii 

„Bolyai", a început, în anul 1954, studierea dialectului secuiesc de pe teritoriul 

Regiunii Autonome Maghiare. Scopul cercetărilor este alcătuirea 

atlasului regional al dialectului secuiesc. Materialul pentru acest atlas se 

culege de către doi cercetători cu ajutorul unui chestionar redus ce conţine 

724 întrebări. Majoritatea întrebărilor privesc sistemul fonetic şi, într-o 

măsură mai limitată, vocabularul şi morfologia. Reţeaua de puncte 

a atlasului dialectal secuiesc are o densitate absolută. 

Alţi patru cercetători se deplasează în punctele care, în urma anchetei 

cu chestionarul redus, par mai caracteristice. Doi dintre ei anchetează 

cu un chestionar fonetic, lexical şi morfologic, de întrebări privitoare 

la structura gramaticală, iar cel de al patrulea studiază, cu ajutorul unei 

liste de cea 400 de chestiuni, stratificarea limlbii locale. Aceasta serveşte 

la culegerea materialului pentru redactarea monografiei dialectului secuiesc. 

Cu primul chestionar s-a adunat, pînă acum, material din 94 de localităţi, 

din Trei Scaune şi Ciuc. Celălalt grup a adunat material, în aceeaşi 

regiune, din 22 de localităţi. Avînd în vedere pregătirea şi desfăşurarea 

lucrărilor, metoda folosită şi unele învăţăminte importante scoase din materialul 

adunat pînă acum, consideră că lucrările de culegere a materialului 

lingvistic din secuime constituie un eveniment important în cercetările 

de dialectologie maghiară din patria noastră. 

GÂLFFY MOZES şi MARTON GYULA 



OBSERVAŢII ASUPRA DELIMITĂRII DECLINĂRII 

ŞI A FLEXIUNII MORFOLOGICE A NUMELOR* 

Problema noţiunilor de declinare şi flexiune morfologică a numelor 

nu poate fi pe deplin lămurită. In literatura lingvistică ce se ocupă cu 

această problemă, intîlnim definiţii contradictorii. Scopul lucrării de faţă 

nu este de a clarifica această problemă, ci numai de a cerceta particularităţile 

specifice ce deosebesc limba maghiară (care are o flexiune morfologică 

a numelor), de limbile rusă şi romînă, (care au o declinare), in ce 

priveşte structura cuvintului în propoziţie. 

Necesitatea discutării acestei probleme are un caracter practic: încă 

in şcoala medie, în predarea limbilor maghiară, rusă şi romînă, contradicţiile 

dintre exemplele practice şi cele învăţate în mod teoretic despre 

caracteristicile ce deosebesc limba maghiară de limba rusă şi romînă, dau 

naştere adesea la neînţelegeri. 

In lucrare se constată, înainte de toate, că flexiunea (schimbarea vocalei 

sau consoanei din rădăcină) nu poate servi drept criteriu delimitator, 

deoarece, pe de o parte, nici in limba rusă, nici in limba romînă, ea nu 

exprimă singură o relaţie în interiorul frazei, pe de altă parte, pentru că 

acelaşi fonem există şi în limba maghiară. Singurul criteriu de delimitare 

a declinării de flexiunea morfologică a numelor este enumerarea deosebirilor 

dintre ele: 

1. In limba maghiară sufixul se adaugă la o rădăcină care însăşi 

are un înţeles de sine stătător şi care poate exista şi singură. In limba 

romînă şi rusă terminaţia cazului se adaugă de regulă unei rădăcini care 

singură nu totdeauna are înţeles şi care nici nu prea se foloseşte fără 

terminaţii. 

2. Nominativul, expresia relaţiei de subiect, în limba maghiară, de 

cele mai multe ori, nu este desemnat; in limbile rusă şi romînă, în care 

numele se declină, uneori nominativul este desemnat, alteori nu. 

3. In general, sufixul morfologic serveşte la exprimarea unei singure 

funcţii, pe cînd terminaţia cauzală poate să exprime mai multe relaţii în 

frază. 

4. Terminaţiile cazurilor sînt suficiente numai pentru exprimarea anumitor 

relaţii, iar exprimarea celorlalte relaţii se face mai ales cu ajutorul 

prepoziţiilor. Sistemul de sufixe morfologice ale limbii maghiare poate 

exprima în general toate relaţiile. In limba maghiară relaţia dintre sufixul

morfologic şi adverbul postpus nu este identică cu relaţia dintre terminaţia 

cazului şi prepoziţie in limba rusă şi romină. 

5. In limbile cu declinare, terminaţiile cazurilor de la singular nu 

se repetă la plural. In flexiunea morfologică a numelor din limba maghiară, 

indicatorul relaţiei respective din frază este acelaşi la singular şi la plural. 

6. Sufixul morfologic poate fi folosit alături de oricare cuvînt, cît timp 

terminaţiile cauzale pot fi folosite numai pentru cuvinte care aparţin unor 

grupuri lexicale-gramaticale bine determinate. 

SZABO ZOLTAN

1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?