Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...
Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...
Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I”<br />
<strong>Centrul</strong> <strong>de</strong> <strong>Studii</strong> <strong>Strategice</strong> <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> <strong>şi</strong> <strong>Securitate</strong><br />
CONFERINŢA ŞTIINŢIFICĂ INTERNAŢIONALĂ<br />
STRATEGII XXI<br />
CU TEMA:<br />
COMPLEXITATEA ŞI DINAMISMUL<br />
MEDIULUI DE SECURITATE<br />
22-23 NOIEMBRIE 2012, BUCUREŞTI<br />
<strong>Vol</strong>. 1<br />
Coordonatori:<br />
Dr. Cristian BĂHNĂREANU<br />
Dr. Mirela ATANASIU<br />
EDITURA UNIVERSITĂŢII NAŢIONALE DE APĂRARE „CAROL I”<br />
BUCUREŞTI, 2012
COMITET ŞTIINŢIFIC<br />
- Prof. univ. dr. Teodor FRUNZETI, Universitatea Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”, România<br />
- Prof. univ. dr. Ion ROCEANU, Universitatea Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”, România<br />
- CS II dr. Petre DUŢU, Universitatea Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”, România<br />
- Lect. univ. dr. Bogdan AURESCU, Universitatea din Bucureşti, România<br />
- Prof. univ. dr. Silviu NEGUŢ, Aca<strong>de</strong>mia <strong>de</strong> <strong>Studii</strong> Economice, România<br />
- Prof. univ. dr. Rudolf URBAN, Universitatea <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong>, Cehia<br />
- Prof. univ. dr. ing. Pavel NECAS, Aca<strong>de</strong>mia Forţelor Armate, Slovacia<br />
- CS II dr. Alexandra SARCINSCHI, Universitatea Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”, România<br />
- CS III dr. Cristian BĂHNĂREANU, Universitatea Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”, România<br />
- CS dr. Mihai-Ştefan DINU, Universitatea Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”, România<br />
- ACS Cristina BOGZEANU, Universitatea Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”, România<br />
- CS II dr. Petre DUŢU<br />
- Dr. Irina TĂTARU<br />
- Dr. Mirela ATANASIU<br />
- Dr. George RĂDUICĂ<br />
- Daniela RĂPAN<br />
- Doina MIHAI<br />
- Marioara PETRE-BĂJENARU<br />
COMITET ORGANIZATORIC<br />
COPYRIGHT: Sunt autorizate orice reproduceri, fără perceperea taxelor aferente, cu<br />
condiţia precizării sursei.<br />
• Responsabilitatea privind conţinutul revine în totalitate autorilor.<br />
ISSN:<br />
ISSN-L: 1844-3087978-973-663-856-5 (varianta CD)<br />
2
CUPRINS<br />
SECŢIUNEA 1: ASPECTE NOI ÎN EVOLUŢIA MEDIULUI<br />
DE SECURITATE INTERNAŢIONAL.................................................... 7<br />
NATO ÎN ACTUALUL MEDIU DE SECURITATE. OBIECTIVE<br />
STRATEGICE ............................................................................................................. 9<br />
Dr. Sorin IOAN<br />
PARADIGME ŞI ABORDĂRI ALE SECURITĂŢII INTERNAŢIONALE.......... 19<br />
Dr. Gabriel GABOR<br />
ŞTIINŢĂ-TEHNOLOGIE-INOVAŢIE ŞI COMPETITIVITATE<br />
PENTRU SECURITATE .......................................................................................... 40<br />
Dr. Alexandra SARCINSCHI<br />
RISCURI ŞI AMENINŢĂRI LA ADRESA MEDIULUI INTERNAŢIONAL<br />
DE SECURITATE ÎN CONTEXTUL CRIZEI ECONOMICE GLOBALE.<br />
OPORTUNITĂŢI PENTRU ROMÂNIA .................................................................. 51<br />
Dr. Iulian POPA<br />
IMPACTUL STATELOR EMERGENTE ASUPRA CENTRELOR<br />
DE PUTERE REGIONALE ŞI INTERNAŢIONALE............................................ 63<br />
Sever ZANC<br />
George SAS<br />
FUNDAMENTELE PROTECŢIEI INFRASTRUCTURILOR CRITICE ............ 76<br />
Dr. Vasile BOGDAN<br />
REALIZAREA PROTECŢIEI INFRASTRUCTURILOR CRITICE ..................... 85<br />
Dr. Vasile BOGDAN<br />
INTEROPERABILITATEA STRUCTURALĂ ŞI ACŢIONALĂ<br />
A SISTEMELOR INFORMAŢIONALE MILITARE LA NIVEL<br />
NAŢIONAL ŞI AL ALIANŢELOR MILITARE....................................................... 94<br />
Neacşu DUMITRU<br />
TENDINŢE ŞI OPŢIUNI DE DEZVOLTARE A SISTEMULUI<br />
INFORMAŢIONAL STRATEGIC PENTRU SPRIJINUL DECIZIONAL<br />
AL ACŢIUNILOR MILITARE MODERNE .......................................................... 109<br />
Neacşu DUMITRU<br />
METODE, TEHNICI ŞI INSTRUMENTE CE POT FI UTILIZATE<br />
PENTRU EFICIENTIZAREA COOPERĂRII ÎN CADRUL<br />
COMUNITĂŢII NAŢIONALE DE INFORMAŢII............................................... 122<br />
Dr. Visarion NEAGOE<br />
Nicuşor MOLDOVAN<br />
3
PROVOCĂRI LA ADRESA MEDIULUI CONTEMPORAN<br />
DE SECURITATE.................................................................................................... 131<br />
Liviu IONIŢĂ<br />
ABORDĂRI DE MARKETING ÎN SISTEMUL RECRUTĂRII<br />
ŞI SELECŢIEI PERSONALULUI MILITAR DIN ARMATA<br />
REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII........................................................... 143<br />
Dr. Mihai Bogdan ALEXANDRESCU<br />
RECRUTAREA ŞI SELECŢIA RESURSELOR UMANE ÎN CADRUL<br />
FORŢELOR MILITARE CANADIENE ................................................................ 151<br />
Dr. Mihai Bogdan ALEXANDRESCU<br />
PUNCTE DE VEDERE PRIVIND DIMENSIUNEA INTELLIGENCE-LUI<br />
SECURITĂŢII INTERNAŢIONALE ŞI NAŢIONALE ........................................ 157<br />
Cristina CHIRIAC<br />
EXPLOATAREA SURSELOR DESCHISE ŞI DEZVOLTAREA<br />
CUNOAŞTERII / ÎNŢELEGERII........................................................................... 163<br />
Mircea MOCANU<br />
NOUL SISTEM DE SALARIZARE DIN ROMÂNIA ÎN CONDIŢIILE<br />
CRIZEI ECONOMICE MONDIALE ..................................................................... 174<br />
Ion VASILE<br />
EXTINDEREA SECURITĂŢII DIN SUD-ESTUL EUROPEI<br />
SUB IMPACTUL INTELLIGENCE-ULUI POLITIC .......................................... 185<br />
Valentin-Bogdan DĂNILĂ<br />
SUBSISTEM SOFTWARE PENTRU ADMINISTRAREA LA DISTANŢĂ<br />
A UNUI ECHIPAMENT CRIPTOGRAFIC .......................................................... 193<br />
Gheorghe GUIMAN<br />
Daniel HRIŢCU<br />
Ionuţ RĂDOI<br />
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢILOR PERSONALULUI MILITAR PE BAZA<br />
FUNDAMENTELOR ERGONOMIEI ................................................................... 200<br />
Dr. Tania STOEAN<br />
EFECTELE APLICĂRII SANCŢIUNILOR DISCIPLINARE<br />
ÎN ORGANIZAŢIA MILITARĂ.............................................................................. 204<br />
Dr. Tania STOEAN<br />
CADRUL JURIDIC DE COOPERARE INTERNAŢIONALĂ<br />
ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI CIVILE ............................................................... 210<br />
Dr. Constantin IORDACHE<br />
Ioan NIŢICĂ<br />
4
CONTEXTUL APARIŢIEI DIPLOMAŢIEI APĂRĂRII<br />
ŞI IDENTIFICAREA ARIEI SALE DE RESPONSABILITATE ........................ 221<br />
Sorin FETIC<br />
ASPECTE COMUNICAŢIONALE ALE BISERICII ORTODOXE ROMÂNE<br />
PRIVIND CONSILIEREA PASTORALĂ ÎN ARMATA ROMÂNIEI ................. 228<br />
Constantin BRATU<br />
SECŢIUNEA 2: ECHILIBRUL DE PUTERE ÎN CONTEXTUL<br />
EVOLUŢIILOR RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE .........................235<br />
PREDICTIBILITATEA ÎN SECURITATE NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI -<br />
DILEMĂ SAU POSIBILITATE?............................................................................ 237<br />
Dr. Vasile ROMAN<br />
PROBLEMA SECURITIZĂRII ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE –<br />
O ABORDARE CONSTRUCTIVISTĂ ................................................................... 249<br />
Dr. Ioan CRĂCIUN<br />
GLOBALIZAREA, NOUA REALITATE MONDIALĂ......................................... 254<br />
Dr. Eugen BĂDĂLAN<br />
Costin-Mădălin ZOTOI<br />
IMPORTANŢA PIEŢELOR EMERGENTE ŞI ROLUL PLATFORMELOR<br />
DE EXPORT ALE ROMÂNIEI PENTRU ZONELE NON-UE ........................... 263<br />
Adrian-Marius DOBRE<br />
„STRATEGIA LIBERTĂŢII” – NOUA STRATEGIE A SUA<br />
PENTRU LUMEA ARABĂ ..................................................................................... 273<br />
Dr. Richardo NEDELA<br />
ARMATA ROMÂNIEI ŞI TRANSFORMAREA EI PENTRU A RĂSPUNDE<br />
EXIGENŢELOR MEDIULUI DE SECURITATE ACTUAL............................... 283<br />
Dr. Dorin – Marinel EPARU<br />
PROGRAMUL NUCLEAR IRANIAN ŞI DINAMICA SECTORULUI<br />
MILITAR ÎN CADRUL COMPLEXULUI DE SECURITATE<br />
AL STATELOR ARABE DIN ZONA GOLFULUI PERSIC................................ 288<br />
Eugen LUNGU<br />
DE LA HARD POWER LA SOFT POWER. PUTEREA INTELIGENTĂ .......... 300<br />
Dr. Silviu NEGUŢ<br />
Dr. Marius-Cristian NEACŞU<br />
5
PROBLEMATICA SECURITĂŢII MEDIULUI CA VARIABILĂ<br />
STRATEGICĂ ÎN EVOLUŢIA MEDIULUI DE SECURITATE<br />
INTERNAŢIONAL .................................................................................................. 311<br />
Dr. Francisc TOBĂ<br />
ARHITECTURA SISTEMULUI DE COMANDĂ ŞI CONTROL<br />
ÎN OPERAŢIILE GRUPĂRILOR DE FORŢE DE NIVEL OPERATIV............. 324<br />
Niculai - Tudorel LEHACI<br />
ORGANIZAREA SISTEMULUI DE COMANDĂ ŞI CONTROL<br />
ÎN CONFLICTELE MILITARE DESFĂŞURATE ÎN TEATRELE<br />
DE OPERAŢII DIN IRAK ŞI AFGANISTAN ....................................................... 334<br />
Niculai - Tudorel LEHACI<br />
AMENINŢĂRI, PROVOCĂRI ŞI RISCURI LA ADRESA SISTEMELOR<br />
DE COMUNICAŢII UNIFICATE PROVENITE DIN SPAŢIUL<br />
CIBERNETIC MODERN....................................................................................... 340<br />
Daniel BRĂTULESCU<br />
CERINŢE ŞI OPORTUNITĂŢI PENTRU ASIGURAREA<br />
INTEROPERABILITĂŢII SISTEMELOR DE COMUNICAŢII UNIFICATE<br />
ÎN OPERAŢIILE MILITARE DE COALIŢIE ...................................................... 344<br />
Daniel BRĂTULESCU<br />
FORME DE VIOLENŢĂ NEREGLEMENTATE ÎN DREPTUL<br />
INTERNAŢIONAL UMANITAR............................................................................ 349<br />
Cristina ŞTEFAN<br />
„PAVILIONUL DE COMPLEZENŢĂ” FACTOR DE RISC ÎN MEDIUL<br />
DE SECURITATE.................................................................................................... 361<br />
Dr. Andrian Sirojea MIHEI<br />
CELE PATRU LIBERTĂŢI ŞI DIMENSIUNEA CONCEPTULUI<br />
DE SECURITATE ÎN EUROPA............................................................................. 371<br />
Dr. Grigore SILAŞI<br />
Ovidiu Laurian SIMINA<br />
INDEX DE AUTORI................................................................................................ 393<br />
6
SECŢIUNEA 1:<br />
Aspecte noi în evoluţia mediului<br />
<strong>de</strong> securitate internaţional<br />
7
NATO ÎN ACTUALUL MEDIU DE SECURITATE.<br />
OBIECTIVE STRATEGICE<br />
Dr. Sorin IOAN *<br />
In this time of uncertainty, a strong NATO is a source of<br />
confi<strong>de</strong>nce. It is an essential contributor to wi<strong>de</strong>r international<br />
security and stability. It means we can face today’s challenges<br />
from a position of strength 1 .<br />
An<strong>de</strong>rs Fogh Rasmussen - NATO Secretary General<br />
Rezumat: Provocările mediului <strong>de</strong> securitate actual impune necesitatea transformării<br />
Alianţei, concomitent cu menţinerea unui nivel ridicat <strong>de</strong> reacţie la stimulii externi în scopul<br />
promovării intereselor <strong>şi</strong> valorilor fundamentale ale organizaţiei. Încă <strong>de</strong> la înfiinţare, NATO a<br />
acţionat cu prioritate pentru asigurarea securităţii ţărilor membre, adaptându-se continuu la<br />
provocările mediului <strong>de</strong> securitate. Astfel, se poate afirma că obiectivele organizaţiei au fost relativ<br />
constante. Ceea ce a diferit, în funcţie <strong>de</strong> epocă, a fost abordarea realizării acestora.<br />
În prezent, pe fondul unei crize economice puternice <strong>şi</strong> prelungite, NATO se află în faţa unor<br />
noi riscuri <strong>şi</strong> ameninţări, care impun, din nou, o revizuire a abordării problemelor <strong>de</strong> securitate, a<br />
mecanismelor funcţionale <strong>şi</strong> structurii organizatorice. Asigurarea capabilităţilor relevante,<br />
cooperarea cu alţi actori, precum <strong>şi</strong> operaţiile Alianţei reprezintă priorităţi curente ale NATO,<br />
priorităţi care impun i<strong>de</strong>ntificarea <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltarea unor direcţii <strong>de</strong> acţiune pragmatice <strong>de</strong><br />
perspectivă în raport cu evoluţia mediului <strong>de</strong> securitate.<br />
Cuvinte-cheie: NATO, transformare, capabilităţi, misiuni, Afganistan, concept strategic<br />
1. Introducere<br />
Încheierea celei <strong>de</strong>-a Doua Conflagraţii Mondiale lăsa în urmă o Europă<br />
răvă<strong>şi</strong>tă <strong>de</strong> atrocităţile unui război total, <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> violent, greu <strong>de</strong> imaginat în zilele<br />
noastre. Spaţiul european postbelic abunda <strong>de</strong> imagini apocaliptice, cu oraşe în care,<br />
printre ruinele încă fumegân<strong>de</strong>, milioane <strong>de</strong> copii orfani înfometaţi î<strong>şi</strong> plângeau<br />
părinţii dispăruţi în cavalcada războiului. Oamenii, la adăpostul taberelor <strong>de</strong> refugiaţi<br />
sau aşteptând în cozi interminabile pentru a primi raţiile sărăcăcioase <strong>de</strong> alimente,<br />
visau, cu efervescenţa <strong>şi</strong> entuziasmul supravieţuitorului, o lume mai bună, vărsând<br />
totodată lacrimi <strong>de</strong> tristeţe pentru cei aproximativ 36 <strong>de</strong> milioane <strong>de</strong> europeni pierduţi<br />
în ororile războiului.<br />
Sub aceste auspicii, autorităţile vremii din ţările europene se găseau în faţa<br />
unor provocări complexe, fireşti etapelor post-conflict, <strong>de</strong>terminate <strong>de</strong> necesităţile<br />
imperioase <strong>de</strong> a sprijini populaţia aflată în mare nevoie, a stabiliza situaţia generală <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong> a pune bazele reconstrucţiei naţiunilor, în unele situaţii <strong>de</strong> la zero. Chiar <strong>şi</strong> în<br />
condiţiile în care Statele Unite al Americii, renunţând la politica izolaţionistă<br />
tradiţională, aveau să se implice activ în reconstrucţia europeană, atât prin Planul<br />
*<br />
General-locotenent profesor universitar, şeful Statului Major al Forţelor Terestre.<br />
1<br />
Rasmussen An<strong>de</strong>rs Fogh, NATO – <strong>de</strong>livering security in the 21st century, 04 July 2012,<br />
http://www.nato.int/cps/en/natolive/opinions_88886.htm accesat la data <strong>de</strong> 12.10.2012.<br />
9
Marshall, cât <strong>şi</strong> prin alte mijloace contribuind substanţial la stabilizarea economică a<br />
Europei. Contextul general era încă <strong>de</strong>parte <strong>de</strong> a fi unul favorabil unui progres rapid,<br />
dată fiind reticenţa naţiunilor <strong>de</strong> a se lansa în iniţiative <strong>de</strong> cooperare economică <strong>şi</strong><br />
politică în absenţa unor garanţii ferme <strong>de</strong> securitate. Traumele războiului se<br />
manifestau la nivelul conştiinţei colective, fiind greu <strong>de</strong> înţeles cum s-ar fi putut ca<br />
ţări, care nu <strong>de</strong>mult se confruntau pe câmpurile <strong>de</strong> luptă, să i<strong>de</strong>ntifice soluţii comune<br />
<strong>de</strong> revenire la normalitate. Mai mult <strong>de</strong>cât atât, politica agresivă a Uniunii Sovietice<br />
<strong>de</strong> a î<strong>şi</strong> impune influenţa <strong>şi</strong> dominaţia asupra Europei, prin mişcările comuniste<br />
locale, a fost percepută ca o ameninţare generală majoră contribuind la accentuarea<br />
climatului <strong>de</strong> insecuritate, marcând totodată zorii Războiului Rece.<br />
În aceste condiţii, câteva din <strong>de</strong>mocraţiile vest-europene au lansat proiecte <strong>de</strong><br />
cooperare militară prin care să promoveze un cadru larg <strong>de</strong> apărare comună în faţa<br />
ameninţărilor venite din est, cel mai relevant fiind cel prin care s-au pus bazele<br />
Uniunii Occi<strong>de</strong>ntale, în anul 1948. Chiar <strong>şi</strong> în aceste condiţii, problemele <strong>de</strong><br />
securitate erau <strong>de</strong>parte <strong>de</strong> a-<strong>şi</strong> fi găsit rezolvarea, la scurt timp fiind i<strong>de</strong>ntificată<br />
nevoia <strong>de</strong> a construi un sistem <strong>de</strong> securitate transatlantic care să <strong>de</strong>scurajeze o<br />
potenţială agresiune a Uniunii Sovietice, concomitent cu interzicerea revenirii la<br />
putere a regimurilor militarist-naţionaliste, <strong>şi</strong> care să asigurare condiţiile <strong>de</strong> integrare<br />
politică.<br />
În consecinţă, după în<strong>de</strong>lungi discuţii <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zbateri, la 4 aprilie 1949 se<br />
semnează Tratatul Atlanticului <strong>de</strong> Nord, actul <strong>de</strong> naştere al NATO, prin care noii<br />
Aliaţi 2 stabileau cu prioritate că un atac armat asupra unuia sau mai multor membri<br />
va fi consi<strong>de</strong>rat un atac împotriva tuturor <strong>şi</strong> se obligau să întreprindă, într-o astfel <strong>de</strong><br />
situaţie, tot ceea ce este necesar pentru a respinge orice agresiune, inclusiv<br />
întrebuinţarea forţelor armate, <strong>de</strong>finind în acest mod funcţia <strong>de</strong> bază a noii<br />
organizaţii: apărarea colectivă.<br />
Evoluţia ulterioară a Alianţei avea să <strong>de</strong>monstreze <strong>de</strong>terminarea acesteia <strong>de</strong> a<br />
promova <strong>şi</strong> proteja valorile <strong>şi</strong> interesele comune ale membrilor, <strong>de</strong> a se adapta<br />
permanent schimbărilor mediului <strong>de</strong> securitate indiferent <strong>de</strong> complexitatea<br />
provocărilor ce s-au manifestat. Beneficiile tratatului au fost vizibile relativ imediat<br />
după semnarea acestuia, naţiunile europene occi<strong>de</strong>ntale, ajutate economic <strong>de</strong> către<br />
SUA <strong>şi</strong> la adăpostul umbrelei <strong>de</strong> securitate oferite <strong>de</strong> NATO, realizând progrese<br />
economice rapi<strong>de</strong> <strong>şi</strong> spectaculoase, concomitent cu <strong>de</strong>zvoltarea dimensiunii politice a<br />
organizaţiei. Maturizarea rapidă a Alianţei a <strong>de</strong>terminat ca trăsătura fundamentală a<br />
acesteia să <strong>de</strong>vină flexibilitatea, atât în raport cu principala ameninţare reprezentată<br />
<strong>de</strong> Blocul Comunist 3 , cât <strong>şi</strong> cu problemele <strong>de</strong> natură internă 4 . Mai mult <strong>de</strong>cât atât, în<br />
relaţia cu principalul adversar, Uniunea Sovietică, NATO a făcut primul pas pentru<br />
<strong>de</strong>tensionarea situaţiei ca urmare a Crizei rachetelor din Cuba. Astfel, începând cu<br />
2<br />
Belgia, Canada, Danemarca, Franţa, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia,<br />
Marea Britanie, Statele Unite.<br />
3<br />
În anul 1955 se înfiinţează Tratatul <strong>de</strong> la Varşovia, în replică la acce<strong>de</strong>rea în NATO a Germaniei<br />
<strong>de</strong> Vest.<br />
4<br />
A se ve<strong>de</strong>a situaţia retragerii Franţei din structurile militare ale NATO în anul 1966, fapt ce a<br />
<strong>de</strong>monstrat că organizaţia poate tolera puncte <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re diferite ale membrilor, comparativ cu<br />
Tratatul <strong>de</strong> la Varşovia.<br />
10
anul 1967, organizaţia începe să acţioneze nu numai pentru menţinerea echilibrului<br />
<strong>de</strong> fapt, ci <strong>şi</strong> pentru a <strong>de</strong>schi<strong>de</strong> căi <strong>de</strong> dialog cu membrii Tratatului <strong>de</strong> la Varşovia,<br />
contribuind astfel la punerea bazelor O.S.C.E.<br />
Semnarea <strong>de</strong> către SUA <strong>şi</strong> Uniunea Sovietică a Tratatului privind Armamentul<br />
Nuclear cu Rază Medie <strong>de</strong> Acţiune în 1987, pier<strong>de</strong>rea <strong>de</strong> către comunismul sovietic a<br />
luptei intelectuale cu Vestul, situaţia din Polonia <strong>de</strong> la sfâr<strong>şi</strong>tul anilor `80 în care<br />
regimul comunist s-a văzut nevoit să facă unele concesii unei formaţiuni <strong>de</strong>mocratice,<br />
precum <strong>şi</strong> <strong>de</strong>clinul economiilor comuniste au reprezentat indicatori clari că Războiul<br />
Rece se apropia implacabil <strong>de</strong> sfâr<strong>şi</strong>t.<br />
Că<strong>de</strong>rea comunismului în anul 1989 a adus odată cu bucuria realizării<br />
condiţiilor pentru instaurarea <strong>de</strong>mocraţiei <strong>şi</strong> păcii în Europa <strong>şi</strong> multe frământări<br />
privind viitorul rol al NATO.<br />
2. NATO în era post Război Rece – noi probleme <strong>de</strong> securitate<br />
În mod evi<strong>de</strong>nt, evenimentele majore petrecute pe arena internaţională în<br />
ultimii 20 <strong>de</strong> ani au influenţat <strong>de</strong>opotrivă fizionomia actualului mediu <strong>de</strong> securitate,<br />
cât <strong>şi</strong> evoluţia NATO. În anul 1991, NATO se găsea într-o poziţie similară cu cea din<br />
anul 1949, aceea <strong>de</strong> element <strong>de</strong> bază în reconstrucţia arhitecturii <strong>de</strong> securitate<br />
europene. Înfiinţarea în anul 1991 a Consiliului <strong>de</strong> Cooperare Nord-Atlantic a permis<br />
<strong>de</strong>schi<strong>de</strong>rea unor canale <strong>de</strong> consultare cu ţările din centrul <strong>şi</strong> estul Europei, precum <strong>şi</strong><br />
Asia Centrală, ţări care ve<strong>de</strong>au realizabile aspiraţiile lor <strong>de</strong> <strong>de</strong>mocratizare, stabilizare<br />
<strong>şi</strong> integrare europeană numai în condiţiile cooperării cu Alianţa. În acela<strong>şi</strong> spirit, 3 ani<br />
mai târziu se pun bazele Dialogului Mediteranean prin care NATO, alături <strong>de</strong> Egipt,<br />
Israel, Iordania, Mauritania, Maroc, Tunisia <strong>şi</strong>, mai târziu Algeria, extin<strong>de</strong> cooperarea<br />
în domeniul securităţii în zona Mării Mediterane.<br />
Urmare a conflictelor din fosta Iugoslavie (în care NATO s-a implicat în<br />
sprijinul eforturilor <strong>de</strong> pace al Organizaţiei Naţiunilor Unite), Nagorno-Karabakh,<br />
Georgia <strong>şi</strong> altele, a fost evi<strong>de</strong>nţiat faptul că vidul <strong>de</strong> putere rămas în urma disoluţiei<br />
Blocului Comunist reprezenta o sursă periculoasă <strong>de</strong> instabilitate, fapt ce reafirma<br />
necesitatea întăririi cooperării, ca instrument <strong>de</strong> promovare a intereselor NATO. O<br />
consecinţă <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> importantă a fost crearea în anul 1994 a Parteneriatului pentru<br />
Pace, forum prin care toate naţiunile, care doreau să se <strong>de</strong>sprindă din izolarea<br />
strategică, puteau să coopereze cu Alianţa pentru reforma <strong>şi</strong> mo<strong>de</strong>rnizarea instituţiilor<br />
<strong>de</strong>mocratice <strong>şi</strong> militare, fiindu-le <strong>de</strong>schis totodată drumul pentru a<strong>de</strong>rarea la<br />
organizaţie. Procesul <strong>de</strong> extin<strong>de</strong>re s-a concretizat la Summitul NATO din anul 1999,<br />
<strong>de</strong>sfăşurat pe fondul evenimentelor din Kosovo, când Polonia, Cehia <strong>şi</strong> Ungaria au<br />
fost admise ca membre <strong>de</strong>pline ale Alianţei, evi<strong>de</strong>nţiind un nou obiectiv fundamental<br />
al organizaţiei necesar pentru consolidarea <strong>de</strong>mocraţiei <strong>şi</strong> securităţii în Europa.<br />
Experienţa NATO în Bosnia <strong>şi</strong> Kosovo a <strong>de</strong>monstrat necesitatea ca Alianţa să<br />
se transforme într-o organizaţie mult mai dinamică <strong>şi</strong> proactivă. Doctrina represaliilor<br />
nucleare specifică Războiului Rece trebuia înlocuită cu o abordare mult mai<br />
pragmatică, guvernată <strong>de</strong> <strong>de</strong>terminarea Aliaţilor <strong>de</strong> a întrebuinţa forţa militară în mod<br />
echilibrat <strong>şi</strong> în cooperare cu elemente specifice diplomaţiei, <strong>de</strong>zvoltării economice <strong>şi</strong><br />
11
ajutorului umanitar, după ce ar fi fost epuizate toate mijloacele paşnice <strong>de</strong> soluţionare<br />
a conflictului, chiar dincolo <strong>de</strong> graniţele tradiţionale ale NATO.<br />
În consecinţă, în conceptul strategic din anul 1999, NATO percepea mediul <strong>de</strong><br />
securitate ca fiind <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> complex, caracterizat <strong>de</strong> noi riscuri în care erau incluse<br />
conflictele etnice <strong>şi</strong> <strong>de</strong> opresiune, sub<strong>de</strong>zvoltarea economică, prăbu<strong>şi</strong>rea sistemelor<br />
politice <strong>şi</strong> proliferarea armelor <strong>de</strong> distrugere în masă. Din nefericire, anul 2001, avea<br />
să confirme temerile organizaţiei în momentul în care SUA a fost atacată <strong>de</strong> gruparea<br />
teroristă al-Qaida, <strong>de</strong>monstrând că <strong>de</strong>zordinea socială din unele zone în<strong>de</strong>părtate ale<br />
lumii poate afecta dramatic securitatea, cu consecinţe teribile pentru cetăţenii<br />
Alianţei. Reacţia lumii civilizate s-a concretizat în intervenţia militară în Afganistan a<br />
unei coaliţii <strong>de</strong> forţe din care au făcut parte <strong>şi</strong> multe naţiuni membre NATO. Lansată<br />
în anul 2001, Operaţia Enduring Freedom a urmărit iniţial lichidarea bazelor <strong>de</strong><br />
operare <strong>şi</strong> capturarea li<strong>de</strong>rilor al-Qaida. Ulterior, prin Rezoluţia nr. 1386 din<br />
<strong>de</strong>cembrie 2001, O.N.U. mandatează Forţa Internaţională <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> <strong>şi</strong> Asistenţă<br />
(ISAF) să sprijine stabilizarea Afganistanului <strong>şi</strong> să asigure condiţiile necesare<br />
instaurării unei păci durabile în zonă, misiune care, începând cu anul 2003, este<br />
preluată <strong>de</strong> NATO.<br />
Concomitent cu <strong>de</strong>sfăşurarea misiunii ISAF, NATO a continuat <strong>de</strong>zvoltarea<br />
politicii <strong>de</strong> cooperare, atât prin iniţierea unor noi parteneriate, cât <strong>şi</strong> prin extin<strong>de</strong>rea<br />
organizaţiei. Astfel, în anul 2002, se înfiinţează Consiliul NATO-Rusia, iar în anul<br />
2004 se pun bazele Iniţiativei <strong>de</strong> Cooperare <strong>de</strong> la Istanbul, prin care se realizau noi<br />
punţi <strong>de</strong> legătură cu ţări din zona extinsă a Orientului Mijlociu. În acela<strong>şi</strong> timp, în<br />
anul 2004 <strong>şi</strong> 2009 sunt admise noi state, printre care <strong>şi</strong> România, numărul membrilor<br />
ajungând astfel la 28.<br />
3. Abordarea NATO a securităţii în secolul XXI<br />
În teatrele <strong>de</strong> operaţii din Afganistan, Bosnia <strong>şi</strong> Kosovo, aliaţii au realizat că<br />
întrebuinţarea numai a instrumentului militar nu este suficientă pentru soluţionarea<br />
unei crize. Menţinerea unui climat <strong>de</strong> pace s-a dovedit la fel <strong>de</strong> dificilă ca impunerea<br />
păcii. Domeniul <strong>de</strong> referinţă al securităţii s-a extins incluzând protecţia individului în<br />
faţa extremismului alimentat <strong>de</strong> instabilitate <strong>şi</strong> <strong>de</strong> eşuarea statelor. Acest fapt a fost<br />
ilustrat <strong>de</strong> criza din Libia, un<strong>de</strong> NATO s-a implicat pentru a asigura protecţia civililor<br />
în faţa atacurilor lansate împotriva acestora <strong>de</strong> propriul guvern, fapt ce a contribuit<br />
substanţial la finalizarea conflictului <strong>şi</strong> realizarea condiţiilor minime pentru<br />
reconstrucţie <strong>şi</strong> reconciliere.<br />
Menţinerea păcii a <strong>de</strong>venit nu doar o problemă prin care trebuie asigurată o<br />
serie <strong>de</strong> elemente ale securităţii, ci trebuie să contribuie în fond la progresul<br />
umanităţii. Aşa cum au <strong>de</strong>monstrat conflictele recente, cele mai multe dintre<br />
ameninţările actuale nu sunt strict militare. Parametrii <strong>şi</strong> trăsăturile acestora sunt mai<br />
<strong>de</strong>grabă <strong>de</strong> natură hibridă, se manifestă multidimensional <strong>şi</strong>, prin urmare, nu pot fi<br />
neutralizate numai prin „setul <strong>de</strong> instrumente” tradiţionale militare ale NATO, fiind<br />
imperios necesară o abordare holistică <strong>şi</strong> cuprinzătoare a acestor ameninţări. „Nici<br />
una dintre aceste ameninţări sau provocări nu pot fi contracarate sau rezolvate doar<br />
12
printr-o acţiune militară. Una dintre principalele lecţii învăţate <strong>de</strong> către NATO din<br />
misiunea sa în Bosnia, este faptul că <strong>de</strong>terminarea <strong>şi</strong> capacităţile militare nu sunt<br />
suficiente atunci când acţionează în state eşuate. Instrumentul militar poate contribui<br />
la restabilirea unui climat <strong>de</strong> siguranţă <strong>şi</strong> securitate, dar pentru gestionarea<br />
problemelor privind guvernarea, statul <strong>de</strong> drept, <strong>de</strong>zvoltarea economică <strong>şi</strong> a<br />
serviciilor civile <strong>de</strong> bază, este nevoie <strong>de</strong> experţi <strong>şi</strong> capacităţi civile specializate care<br />
să acţioneze în complementaritate cu cele militare. Această expertiză civilă trebuie<br />
să fie integrată <strong>de</strong> la început în procesul planificării militare, pentru a maximiza<br />
efectele cooperării civil-militare” 5 . Alianţa nu este <strong>şi</strong> nici nu va putea <strong>de</strong>veni<br />
vreodată o agenţie civilă <strong>de</strong> reconstrucţie, dar poate aduce o importantă contribuţie la<br />
un eventual răspuns internaţional coerent. În acest fel, acţiunile <strong>şi</strong> eforturile <strong>de</strong>puse<br />
<strong>de</strong> NATO vor fi eficiente numai dacă aceasta î<strong>şi</strong> va <strong>de</strong>zvolta capacitatea <strong>de</strong> a lucra<br />
împreună cu alţi actori, ţări sau organizaţii care pot asigura resurse <strong>şi</strong> expertiză în<br />
reconstrucţia mo<strong>de</strong>rnităţii.<br />
Astfel, în Noul Concept strategic adoptat cu ocazia Summitului <strong>de</strong> la Lisabona<br />
(2010), NATO se angajează să acţioneze pentru soluţionarea crizelor în toate fazele<br />
<strong>de</strong> manifestare ale acestora într-o manieră multidimensională, care necesită creşterea<br />
rolului cooperării în domeniul securităţii 6 . Această i<strong>de</strong>e reprezintă tocmai esenţa<br />
conceptului „abordării cuprinzătoare” a problemelor <strong>de</strong> securitate. Instabilitatea<br />
geopolitică impune i<strong>de</strong>ntificarea unor soluţii complexe pentru soluţionarea crizelor,<br />
în care instrumentul militar <strong>şi</strong> cel diplomatic trebuie să fie întrebuinţate în mod<br />
concertat <strong>şi</strong> coerent, alături <strong>de</strong> acţiuni specifice pentru stabilizare.<br />
De asemenea, noul concept strategic, <strong>de</strong>scrie mediul <strong>de</strong> securitate actual fiind<br />
caracterizat <strong>de</strong> existenţa unui set larg <strong>de</strong> oportunităţi <strong>şi</strong> provocări <strong>de</strong> securitate aflate<br />
în evoluţie continuă <strong>şi</strong> care includ ameninţările convenţionale, chiar dacă<br />
probabilitatea <strong>de</strong> apariţie este scăzută. „Interesele strategice actuale transcend<br />
graniţele naţionale. Războaiele viitoare nu vor mai avea ca obiectiv cucerirea <strong>de</strong><br />
teritorii, ci se vor concentra asupra obţinerii accesului la resurse energetice, apă,<br />
resurse materiale <strong>şi</strong> asupra realizării dominaţiei informaţionale <strong>şi</strong> culturale, precum<br />
<strong>şi</strong> asupra realizării condiţiilor <strong>de</strong> prosperitate” 7 . În acest context, Alianţa priveşte cu<br />
îngrijorare unele evoluţii ale mediului <strong>de</strong> securitate, în special cele legate <strong>de</strong><br />
menţinerea activă a unor conflicte regionale, creşterea cheltuielilor <strong>de</strong> apărare în<br />
anumite ţări ale lumii <strong>şi</strong> achiziţiile <strong>de</strong> echipamente militare <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> mo<strong>de</strong>rne <strong>de</strong><br />
către unele puteri emergente. Fenomenul globalizării, noile provocări <strong>de</strong> securitate,<br />
cum ar fi atacurile cibernetice, constrângerile din sfera resurselor <strong>şi</strong> cea <strong>de</strong> mediu,<br />
incluzând riscurile referitoare la cererea tot mai mare <strong>de</strong> energie sau limitarea<br />
5 Massimo PANIZZI, The emerging security challenges un<strong>de</strong>r NATO’s New Strategic Concept, 16<br />
Nov. 2011, http://www.nato.int/cps/en/natolive/opinions_81033.htm, accesat la data <strong>de</strong> 12.10.2012.<br />
6 Strategic Concept for the Defence and Security of the Members of the North Atlantic Treaty,<br />
Lisbon, 2010, http://www.nato.int/lisbon2010/strategic-concept-2010-eng.pdf accesat la data <strong>de</strong><br />
30.05.2012.<br />
7 Ivan DEBONO, The relevance of NATO today, The times, Saturday, May 19, 2012,<br />
http://www.timesofmalta.com/articles/view/20120519/opinion/The-relevance-of-Natotoday.420324.<br />
13
accesului la surse <strong>de</strong> energie, starea <strong>de</strong> sănătate a populaţiei, modificările climaterice,<br />
lipsa apei potabile în anumite zone <strong>şi</strong> apariţia unor noi tehnologii cu potenţial<br />
distructiv reprezintă <strong>de</strong>opotrivă aspecte care vor afecta fizionomia mediului <strong>de</strong><br />
securitate din sfera <strong>de</strong> interes a NATO. Manifestarea continuă a fenomenului <strong>de</strong><br />
creştere a capabilităţilor unor actori non-statali, alături <strong>de</strong> existenţa unor state aflate în<br />
<strong>de</strong>clin reprezintă <strong>de</strong> asemenea potenţiale surse <strong>de</strong> instabilitate care pot evolua rapid în<br />
conflicte. Aceşti factori, la care se adaugă provocările <strong>şi</strong> ameninţările curente,<br />
proliferarea rachetelor balistice <strong>şi</strong> armelor <strong>de</strong> distrugere în masă, pirateria <strong>şi</strong><br />
terorismul, <strong>de</strong>finesc complexitatea mediului <strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> accentuează natura<br />
impredictibilă a acestuia.<br />
Mediul economic actual aduce, prin instabilitatea sa, o serie aparte <strong>de</strong><br />
provocări la adresa securităţii. În primul rând, prin măsurile economice <strong>de</strong> austeritate<br />
adoptate <strong>de</strong> foarte multe naţiuni în scopul atenuării efectelor crizei economice s-au<br />
creat premisele <strong>de</strong> instabilitate internă, chiar în statele membre NATO, cu efecte<br />
indirecte asupra securităţii regionale. Manifestarea acestui fenomen poate avea efecte<br />
negative asupra strategiei <strong>de</strong> ansamblu a Alianţei, efecte <strong>de</strong>terminate <strong>de</strong><br />
imposibilitatea respectării angajamentelor asumate <strong>de</strong> către membri sau <strong>de</strong><br />
îngreunarea procesului <strong>de</strong> luare a <strong>de</strong>ciziei. În particular, reducerea cheltuielilor<br />
pentru apărare, reduceri care vor continua cu siguranţă, reprezintă reale probleme<br />
în menţinerea unor forţe militare convenţionale în parametrii <strong>de</strong> mo<strong>de</strong>rnitate <strong>şi</strong><br />
eficienţă.<br />
Alianţa Nord Atlantică a <strong>de</strong>venit mai mult <strong>de</strong>cât o organizaţie regională <strong>şi</strong><br />
acţionează cu fermitate, într-o manieră din ce în ce mai flexibilă, inovativă <strong>şi</strong><br />
pragmatică, în direcţia construirii <strong>şi</strong> menţinerii păcii, a securităţii la nivel planetar.<br />
Astfel, NATO a i<strong>de</strong>ntificat <strong>şi</strong> acţionează în concordanţă cu legile internaţionale<br />
pentru în<strong>de</strong>plinirea a 3 sarcini esenţiale 8 , necesare în<strong>de</strong>plinirii acestor obiective <strong>şi</strong><br />
anume:<br />
- apărarea colectivă – prin care membrii NATO reafirmă obligativitatea <strong>de</strong> a<strong>şi</strong><br />
acorda asistenţă reciprocă atât în cazul unei agresiuni externe asupra oricărui<br />
membru, cât <strong>şi</strong> în situaţia apariţiei unei ameninţări la adresa securităţii oricărui<br />
membru;<br />
- managementul crizelor – prin care Alianţa se angajează să se implice,<br />
utilizând o varietate <strong>de</strong> meto<strong>de</strong> <strong>şi</strong> mijloace politico-militare, în prevenirea<br />
potenţialelor crize care pot afecta securitatea organizaţiei, în gestionarea celor <strong>de</strong>ja<br />
<strong>de</strong>clanşate <strong>şi</strong> în consolidarea stabilităţii post-conflict, dacă aceasta asigură plusvaloare<br />
securităţii Alianţei;<br />
- securitatea prin cooperare – prin care NATO se va implica în problemele <strong>de</strong><br />
securitate internaţională acţionând atât în direcţia realizării unor parteneriate cu ţări<br />
sau organizaţii internaţionale relevante pentru menţinerea unui mediu <strong>de</strong> securitate<br />
stabil, cât <strong>şi</strong> în direcţia controlului armamentelor, pentru neproliferarea acestora. În<br />
8<br />
Strategic Concept for the Defence and Security of the Members of the North Atlantic Treaty,<br />
Lisbon, 2010, art. 4, http://www.nato.int/lisbon2010/strategic-concept-2010-eng.pdf accesat la data<br />
<strong>de</strong> 30.05.2012.<br />
14
acela<strong>şi</strong> timp organizaţia rămâne <strong>de</strong>schisă tuturor <strong>de</strong>mocraţiilor europene care doresc<br />
să se alăture acesteia.<br />
Obiectivul fundamental al NATO, exprimat în articolul 5 al Tratatului <strong>de</strong> la<br />
Washington, rămâne neschimbat, dar cerinţele pentru respectarea lui s-au<br />
transformat. Noul Concept Strategic subliniază că o agresiune militară convenţională<br />
împotriva Alianţei sau a membrilor săi este puţin probabilă, însă această posibilitate<br />
nu trebuie ignorată. De aceea, pentru a rămâne credibilă, NATO trebuie să elaboreze<br />
planuri <strong>de</strong> contingenţă a<strong>de</strong>cvate, să <strong>de</strong>ţină, prin membrii organizaţiei, forţe militare<br />
pregătite să acţioneze rapid <strong>şi</strong> care să fie susţinute <strong>de</strong> o logistică robustă. De<br />
asemenea, NATO trebuie să i<strong>de</strong>ntifice soluţii pentru a contracara, atât ameninţările la<br />
adresa Alianţei, în sensul articolului 5, cât <strong>şi</strong> pe cele care se pot manifesta în<br />
interiorul organizaţiei, indiferent <strong>de</strong> originea lor.<br />
Pentru asigurarea capabilităţilor necesare acestui <strong>de</strong>zi<strong>de</strong>rat, pe fondul crizei<br />
economice actuale, NATO a <strong>de</strong>zvoltat conceptul <strong>de</strong> „apărare inteligentă” (Smart<br />
Defence) care vizează utilizarea cu maximum <strong>de</strong> eficienţă a resurselor alocate pentru<br />
apărare, în scopul menţinerii capacităţii <strong>de</strong> a-<strong>şi</strong> în<strong>de</strong>plini misiunile <strong>şi</strong>, implicit, nivelul<br />
<strong>de</strong> ambiţie. Conceptul a fost promovat în luna martie 2011, pe timpul reuniunii<br />
informale a miniştrilor apărării din statele membre NATO, <strong>şi</strong> are la bază cooperarea<br />
multinaţională pe trei direcţii <strong>de</strong> acţiune specifice <strong>şi</strong> anume: i<strong>de</strong>ntificarea <strong>şi</strong><br />
ierarhizarea cerinţelor critice <strong>de</strong> capabilităţi, promovarea unei colaborări extinse în<br />
domeniul apărării <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltarea capabilităţilor NATO prin abordări multinaţionale<br />
inovative. În ve<strong>de</strong>rea facilitării procesului <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare <strong>şi</strong> utilizare în comun a<br />
capabilităţilor, proiectele <strong>de</strong>zvoltate sub egida Smart Defence au fost grupate în trei<br />
categorii <strong>şi</strong> anume: pilonul 1 – proiecte recomandate (proiecte care au o naţiune li<strong>de</strong>r<br />
<strong>şi</strong> pot fi implementate în prima fază), pilonul 2 – proiecte posibile (proiecte pentru<br />
care a fost manifestată o dorinţă mo<strong>de</strong>rată <strong>de</strong> participare a naţiunilor <strong>şi</strong> nu a fost<br />
i<strong>de</strong>ntificată o naţiune li<strong>de</strong>r) <strong>şi</strong> pilonul 3 – propuneri (proiecte venite din partea<br />
industriei <strong>şi</strong> a naţiunilor, care nu pot fi <strong>de</strong>zvoltate <strong>de</strong>ocamdată datorită resurselor<br />
insuficiente <strong>şi</strong> a interesului scăzut manifestat <strong>de</strong> naţiuni, dar care prezintă un bun<br />
potenţial pentru <strong>de</strong>zvoltarea ulterioară a ţintelor <strong>de</strong> capabilităţi în cadrul procesului<br />
NATO <strong>de</strong> planificare a apărării). Având în ve<strong>de</strong>re capabilităţile critice agreate în<br />
2010, precum <strong>şi</strong> zonele prioritare <strong>de</strong> completare a <strong>de</strong>ficitelor indicate <strong>de</strong> procesul <strong>de</strong><br />
planificare a apărării NATO, în cadrul reuniunii <strong>de</strong> la Chicago din luna mai a acestui<br />
an, şefii <strong>de</strong> state <strong>şi</strong> <strong>de</strong> guverne au aprobat lansarea proiectelor multinaţionale din<br />
pilonul 1 <strong>şi</strong> au agreat aplicarea politicilor din Pachetul <strong>de</strong> apărare pentru Summit-ul<br />
<strong>de</strong> la Chicago.<br />
România acordă o atenţie <strong>de</strong>osebită cooperării sub auspiciile acestei iniţiative,<br />
implicându-se în 40 din totalul <strong>de</strong> 148 <strong>de</strong> proiecte <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare <strong>şi</strong> utilizare în comun<br />
a capabilităţilor, această cooperare fiind o direcţie <strong>de</strong> acţiune distinctă în Programul<br />
<strong>de</strong> Guvernare 9 , aprobat <strong>de</strong> Parlamentul României în data <strong>de</strong> 07.05.2012.<br />
9<br />
Programul <strong>de</strong> guvernare 2012, http://www.gov.ro/upload/articles/117322/programul-<strong>de</strong>guvernare-2012.pdf.<br />
15
În spiritul creşterii eficienţei forţelor aliate <strong>şi</strong> în complementaritate cu „Smart<br />
Defence”, NATO a <strong>de</strong>zvoltat „Iniţiativa Connected Forces” 10 , prin care se vizează<br />
<strong>de</strong>zvoltarea unor relaţii funcţionale între structurile aliate <strong>de</strong> educaţie <strong>şi</strong> pregătire, în<br />
ve<strong>de</strong>rea creşterii interoperabilităţii (abilitatea forţelor aliate <strong>de</strong> a opera împreună, <strong>de</strong> a<br />
se interconecta). Iniţiativa este construită în jurul a 3 funcţii principale reprezentate<br />
<strong>de</strong> extin<strong>de</strong>rea educaţiei <strong>şi</strong> instruirii, creşterea numărului <strong>de</strong> exerciţii <strong>de</strong>sfăşurate în<br />
comun <strong>de</strong> forţele aliate prin utilizarea cadrului organizaţional asigurat <strong>de</strong> Forţa <strong>de</strong><br />
Răspuns NATO <strong>şi</strong> printr-o mai bună folosire a tehnologiei în sprijinul realizării<br />
interoperabilităţii capabilităţilor tehnice.<br />
Relevanţa iniţiativei este dată în principal <strong>de</strong> perspectiva în care Alianţa î<strong>şi</strong> va<br />
reduce tempo-ul operaţional, acest <strong>de</strong>mers fiind soluţia prin care se va putea menţine<br />
abilitatea forţelor <strong>de</strong> a opera împreună în cadrul operaţiilor viitoare. Prima cerinţă<br />
fundamentală pentru implementarea conceptului este abilitatea <strong>de</strong> a comunica. La<br />
nivelul <strong>de</strong> bază, aceasta presupune capacitatea indivizilor <strong>de</strong> a comunica în aceea<strong>şi</strong><br />
limbă folosind acelea<strong>şi</strong> tehnologii. La un nivel mai înalt, presupune folosirea<br />
acelora<strong>şi</strong> abordări conceptuale, doctrine, concepte <strong>şi</strong> proceduri comune <strong>şi</strong> folosirea<br />
echipamentelor <strong>şi</strong> sistemelor capabile să funcţioneze la distanţe mari <strong>şi</strong> în condiţii<br />
neprielnice. A două cerinţă pentru ca forţele să poată opera împreună o reprezintă<br />
instruirea în comun. Aceasta implică instruire <strong>şi</strong> exerciţii întrunite <strong>şi</strong> multinaţionale,<br />
<strong>de</strong> o complexitate care să pună la încercare aspecte umane, procedurale, logistice <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong> echipamente. În mod firesc această cerinţă va duce la o a treia cerinţă importantă,<br />
nevoia <strong>de</strong> validare a eforturilor <strong>şi</strong> certificare a rezultatelor obţinute.<br />
Operaţiile <strong>şi</strong> misiunile curente ale Alianţei subliniază <strong>de</strong>terminarea acesteia <strong>şi</strong><br />
materializează eforturile subscrise obiectivului privind participarea la managementul<br />
crizelor. Indiscutabil, efortul principal în această direcţie este reprezentat <strong>de</strong><br />
finalizarea misiunii ISAF din Afganistan <strong>şi</strong> pregătirea contribuţiei NATO la<br />
reconstrucţia ţării după acest moment. În 2010 s-a stabilit strategia <strong>de</strong> retragere din<br />
Afganistan care vizează transferul progresiv al responsabilităţii operaţiilor specifice<br />
luptei armate către armata afgană până în 2014.<br />
Analizând situaţia actuală din Afganistan se observă progrese în transferul <strong>de</strong><br />
responsabilităţi către autorităţile afgane, estimându-se că în anul 2013 procesul <strong>de</strong><br />
tranziţie se va finaliza în fiecare district <strong>şi</strong> provincie din Afganistan, permiţând<br />
trecerea misiunii internaţionale <strong>de</strong> la rolul <strong>de</strong> luptă la un rol prepon<strong>de</strong>rent <strong>de</strong> sprijin.<br />
Până la sfâr<strong>şi</strong>tul anului 2014, atunci când se va intra într-o nouă fază a tranziţiei,<br />
probabil vor mai exista situaţii în care vor fi implicate forţele NATO, dar tendinţa va<br />
fi <strong>de</strong> creştere a pon<strong>de</strong>rii activităţilor <strong>de</strong> sprijin în <strong>de</strong>favoarea celor <strong>de</strong> luptă. La<br />
sfâr<strong>şi</strong>tul anului 2014, conform graficului agreat, forţele afgane vor fi <strong>de</strong>plin<br />
responsabile pentru securitate. La Conferinţa Internaţională privind Afganistanul care<br />
a avut loc în <strong>de</strong>cembrie 2011, comunitatea internaţională s-a angajat să sprijine<br />
Afganistanul dincolo <strong>de</strong> anul 2014 11 , iar NATO va participa alături <strong>de</strong> alţi actori în<br />
10<br />
http://www.nato.int/cps/en/natolive/opinions_84865.htm, accesat la data <strong>de</strong> 12.10.2012.<br />
11<br />
The International Afghanistan Conference in Bonn, 5 December 2011,<br />
http://eeas.europa.eu/afghanistan/docs/2011_11_conclusions_bonn_en.pdf<br />
12.10.2012<br />
16<br />
accesat la data <strong>de</strong>
construirea unor forţe afgane suficiente <strong>şi</strong> eficiente capabile să furnizeze securitate<br />
pentru propria lor ţară.<br />
De asemenea, Noul Concept Strategic oferă ţărilor partenere organizaţiei <strong>de</strong> pe<br />
tot cuprinsul globului mai multe oportunităţi pentru dialog <strong>şi</strong> cooperare, un rol<br />
important fiind acordat intensificării cooperării cu Rusia. Acest aspect reflectă<br />
conştientizarea faptului că partenerii sunt esenţiali pentru abordarea provocărilor<br />
globale <strong>de</strong> securitate cu care NATO se confruntă în prezent, precum <strong>şi</strong> existenţa unui<br />
consens larg în cadrul Alianţei că, atât parteneriatele existente, cât <strong>şi</strong> cele <strong>de</strong><br />
perspectivă trebuie să <strong>de</strong>vină eficiente. Noua politică a fost concepută, nu numai<br />
pentru a facilita intensificarea dialogului între partenerii actuali <strong>şi</strong> în cadrele <strong>de</strong><br />
parteneriat existente, ci pentru a crea oportunităţi <strong>de</strong> cooperare, care ar fi fost anterior<br />
disponibile doar într-una din structurile <strong>de</strong> parteneriat NATO consacrate.<br />
În acest sens, în aprilie 2011, miniştrii <strong>de</strong> externe ai NATO s-au întâlnit la<br />
Berlin, un<strong>de</strong> au adoptat o politică <strong>de</strong> parteneriat menită să faciliteze acorduri <strong>de</strong><br />
parteneriat eficiente <strong>şi</strong> mai flexibile cu parteneri din ce în ce mai numero<strong>şi</strong> <strong>şi</strong> mai<br />
diferiţi. Totodată, mişcările arabe din primăvara anului 2011 au subliniat una dintre<br />
principalele provocări pentru promovarea politicii <strong>de</strong> cooperare. Astfel, NATO a fost<br />
nevoită să angajeze discuţii cu unele „state ne<strong>de</strong>mocratice”, dar relevante pentru<br />
soluţionarea crizelor, state ale căror practici politice interne sunt diferite <strong>de</strong> valorile<br />
liberale <strong>de</strong>mocratice pe care NATO s-a angajat să le apere <strong>şi</strong> care rămân la baza<br />
i<strong>de</strong>ntităţii sale - libertatea individuală, <strong>de</strong>mocraţia, drepturile omului <strong>şi</strong> statul <strong>de</strong><br />
drept. Acest fapt va impune analiza viitoare a mijloacelor <strong>de</strong> rezolvare a acestei<br />
dileme.<br />
Concluzii<br />
Alianţa a fost proiectată ca organizaţie politico-militară cu rolul <strong>de</strong> a apăra<br />
<strong>de</strong>mocraţiile fragile din Europa din epoca post război mondial împotriva agresiunii<br />
comuniste reprezentată <strong>de</strong> capabilităţile militare în <strong>de</strong>zvoltare ale fostei Uniuni<br />
Sovietice. După prăbu<strong>şi</strong>rea comunismului, apărarea teritoriului a <strong>de</strong>venit mult mai<br />
puţin importantă <strong>de</strong>cât proiectarea stabilităţii <strong>şi</strong> susţinerea intereselor <strong>de</strong> securitate ale<br />
aliaţilor în alte zone ale lumii. Acţionând preventiv, Alianţa nu a aşteptat ca<br />
ameninţările la adresa securităţii sale să se manifeste în propriul teritoriu, ci a preferat<br />
să se confrunte cu acestea la distanţe strategice, prin stabilizarea unor state <strong>şi</strong> societăţi<br />
în<strong>de</strong>părtate, care în marea lor majoritate nu vor face niciodată parte din Alianţă.<br />
NATO a evoluat dintr-o organizaţie pentru apărare într-o organizaţie <strong>de</strong><br />
securitate – <strong>de</strong> la o singură misiune (<strong>de</strong> apărare) oferă acum membrilor <strong>şi</strong> partenerilor<br />
săi o gamă <strong>de</strong> servicii <strong>de</strong> securitate, <strong>de</strong> la protecţie imediată până la cooperare pe<br />
termen lung. „În aceste vremuri incerte, o Alianţă puternică reprezintă o sursă <strong>de</strong><br />
încre<strong>de</strong>re. Organizaţia este un contribuitor esenţial la menţinerea securităţii <strong>şi</strong><br />
stabilităţii internaţionale. Aceasta înseamnă că ea poate face faţă provocărilor<br />
actuale <strong>de</strong> pe o poziţie <strong>de</strong> forţă”. 12 .<br />
12<br />
An<strong>de</strong>rs Fogh RASMUSSEN, “NATO – <strong>de</strong>livering security in the 21st century”, 4 July 2012,<br />
http://www.nato.int/cps/en/natolive/opinions_88886.htm accesat la data <strong>de</strong> 12.10.2012.<br />
17
NATO colaborează în mod activ cu alţi actori <strong>şi</strong> organizaţii internaţionale în<br />
probleme legate <strong>de</strong> apărare <strong>şi</strong> <strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> încearcă să <strong>de</strong>zvolte această cooperare.<br />
Complexitatea operaţiilor actuale <strong>de</strong> stabilitate <strong>şi</strong> în sprijinul păcii, precum <strong>şi</strong> natura<br />
provocărilor <strong>de</strong> securitate ale secolului XXI necesită o abordare cuprinzătoare, care<br />
să combine în mod eficient instrumentele politice, civile <strong>şi</strong> militare. Asigurarea<br />
securităţii implică însă mult mai mult <strong>de</strong>cât asigurarea apărării – în loc <strong>de</strong> o strategie<br />
<strong>şi</strong> un set unic <strong>de</strong> răspunsuri militare, acum sunt mult mai multe opţiuni posibile <strong>şi</strong> este<br />
necesară o gamă variată <strong>de</strong> capabilităţi militare <strong>şi</strong> civile care trebuie <strong>de</strong>zvoltate <strong>şi</strong><br />
menţinute.<br />
Pentru a reu<strong>şi</strong>, Alianţa va trebui să <strong>de</strong>monstreze capacitatea reală <strong>de</strong> a<br />
contracara noile provocări <strong>de</strong> securitate, să armonizeze poziţiile aliate privind crizele<br />
potenţiale sau reale regionale <strong>şi</strong> să stabilească cât mai multe parteneriate în Africa <strong>de</strong><br />
Nord, Orientul Mijlociu, <strong>şi</strong> regiunea Asia-Pacific pentru a crea o comunitate <strong>de</strong><br />
securitate structurată prin consultări, pregătire <strong>şi</strong> interoperabilitate. 13<br />
Bibliografie:<br />
1. DEBONO, Ivan, The relevance of Nato today, The times, 19.06.2012,<br />
http://www.timesofmalta.com/articles/view/20120519/opinion/The-relevanceof-Nato-today.420324;<br />
2. DOLGHIN, Nicolae, Spaţiul <strong>şi</strong> viitorul războiului, Bucureşti: Editura UNAp<br />
„Carol I”, 2007;<br />
3. FRUNZETI, Teodor, Globalizarea securităţii, Bucureşti: Editura Militară,<br />
2006;<br />
4. PANIZZI, Massimo, The emerging security challenges un<strong>de</strong>r NATO’s New<br />
Strategic Concept, 16 Nov. 2011, http://www.nato.int/cps/en/natolive/opinions<br />
_ 81033.htm, accesat la data <strong>de</strong> 12.10.2012;<br />
5. RASMUSSEN, An<strong>de</strong>rs Fogh, “NATO – <strong>de</strong>livering security in the 21st<br />
century”, 04 July 2012, http://www.nato.int/cps/en/natolive/<br />
opinions_88886.htm accesat la data <strong>de</strong> 12.10.2012.;<br />
6. SHEA, Jamie, Keeping NATO Relevant, Policy Outlook, April 2012;<br />
7. Strategic Concept for the Defence and Security of the Members of the North<br />
Atlantic Treaty, Lisbon, 2010, art. 4, http://www.nato.int/lisbon2010/strategicconcept-2010-eng.pdf<br />
accesat la data <strong>de</strong> 30.05.2012;<br />
8. Summit Declaration on Defence Capabilities: Toward NATO Forces 2020, 20<br />
May. 2012, http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_87594.htm.<br />
13<br />
Jamie SHEA, Keeping NATO Relevant, Policy Outlook, April 2012.<br />
18
PARADIGME ŞI ABORDĂRI<br />
ALE SECURITĂŢII INTERNAŢIONALE<br />
Dr. Gabriel GABOR *<br />
Rezumat: <strong>Securitate</strong>a a fost mereu una dintre temele principale abordate <strong>de</strong> teoria relaţiilor<br />
internaţionale, începând <strong>de</strong> la întrebări fundamentale care nu au fost niciodată epuizate precum<br />
„De ce au loc războaiele?” până la „Care sunt bazele unui sistem <strong>de</strong> pace universală?”. În ultimă<br />
instanţă, diferentele dintre teoreticieni se referă la imperativul acţiunii: poate fi schimbată lumea<br />
prin acţiune politica (ex., cooperarea în domeniul securităţii) sau lumea este guvernată <strong>de</strong> legi<br />
obiective, scăpând controlului individului (sau statului) si la care acesta trebuie să se supună fără<br />
a încerca să le schimbe, dacă doreşte să supravieţuiască <strong>şi</strong> să prospere.<br />
Ne propunem să prezentăm câteva dintre cele mai importante abordări teoretice ale<br />
problematicii securităţii. Criteriul <strong>de</strong> selecţie al acestor meto<strong>de</strong> l-a constituit amplitudinea<br />
câmpului analitic <strong>şi</strong> funcţionalitatea lor metodologică în raport cu cercetarea noastră. Nu dorim să<br />
cercetăm exhaustiv aceste categorii teoretice, ci să evi<strong>de</strong>nţiem acele elemente necesare<br />
reconstituirii imaginii propagate <strong>de</strong> aceste abordări privitoare la problematica securităţii<br />
internaţionale în general <strong>şi</strong> a securităţii europene în special. Ne vom axa pe câteva paradigme:<br />
realistă, liberal-instituţionalistă, globalistă <strong>şi</strong> socio-constructivistă, totodată urmând a raporta<br />
<strong>de</strong>zvoltarea PESC la teoriile integrării.<br />
Cuvinte-cheie: securitate, paradigme, securitate internaţională.<br />
Nu există o <strong>de</strong>finire unanim acceptată a câmpului <strong>de</strong> studiu al teoriei relaţiilor<br />
internaţionale, tot aşa cum nu există <strong>de</strong>cât <strong>de</strong>finiţii convenţionale ale disciplinei din<br />
care face parte. Totu<strong>şi</strong>, aşa cum remarca Chris Brown, principalele concepţii cu<br />
privire la originile teoriei sunt următoarele: (1) s-a <strong>de</strong>zvoltat ca răspuns la<br />
evenimente/schimbări care au avut loc în lumea reală (concepţia convenţională) sau<br />
(2) procesul <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare a teoriei (theory <strong>de</strong>velopment) este un proces intradiscursiv,<br />
un produs al dinamicii din cadrul unei comunităţi particulare (abordarea<br />
revizionistă susţinută <strong>de</strong> unii istorici) 1 . Cele două concepţii evocă mai vechea dilemă<br />
filosofică a relaţiei structură-agent (agenţie), care se poate reduce, <strong>de</strong> fapt, la<br />
următoarea propoziţie: în ce măsură noi suntem produsul mediului în care trăim<br />
raportat la gradul în care ne putem <strong>de</strong>termina viitorul 2 .<br />
De asemenea, cele două perspective nu sunt reciproc exclusive, cum s-ar putea<br />
cre<strong>de</strong>a la prima ve<strong>de</strong>re, cel puţin dacă privim evi<strong>de</strong>nţa empirică atât <strong>de</strong> bogată în<br />
secolul XX <strong>şi</strong> începutul secolului XXI. Teoreticienii au încercat să ofere un răspuns<br />
atât provocărilor reale la adresa politicii statelor, cât <strong>şi</strong> provocărilor intelectuale<br />
lansate <strong>de</strong> ceilalţi teoreticieni.<br />
Ei s-au lăsat a<strong>de</strong>sea influenţaţi sau înşelaţi <strong>de</strong> evenimente <strong>şi</strong> procese <strong>şi</strong> s-au<br />
chiar auto-înşelat în dorinţa lor <strong>de</strong> a simplifica realitatea, <strong>de</strong> a introduce criterii<br />
obiective <strong>de</strong> analiză, care să permită creşterea capacităţii <strong>de</strong> predicţie. Totu<strong>şi</strong>, nu se<br />
*<br />
General-maior, Şeful Direcţiei Personal <strong>şi</strong> Mobilizare, gaborsmg@yahoo.com.<br />
1<br />
Chris BROWN, Un<strong>de</strong>rstanding International Relations, ediţia a 2-a, Palgrave, Londra, 1997,<br />
p. 21.<br />
2<br />
Stuart McANULLA, Structure and Agency, în David Marsh, Gerry Stoker (ed.), Theory and<br />
Methods in Political Science, Palgrave, Houndsmill, New York, p. 272.<br />
19
poate spune că teoriile nu au influenţat <strong>de</strong>loc procesele <strong>de</strong>cizionale atât în instituţiile<br />
guvernamentale, cât <strong>şi</strong> în entităţile nonguvernamentale. Înainte <strong>de</strong> a analiza în<br />
profunzime subiectul, este necesar să clarificăm rolul <strong>şi</strong> funcţiile teoriei relaţiilor<br />
internaţionale. În lucrarea lor, Lepgold <strong>şi</strong> Nincic fac distincţie în primul rând între<br />
două categorii, „relaţii internaţionale” <strong>şi</strong> „teoria relaţiilor internaţionale”. „Relaţiile<br />
internaţionale constau în schimburi politice, economice, militare, sociale <strong>şi</strong> culturale<br />
care au loc între graniţele statelor suverane, atât în contexte instituţionalizate, cât <strong>şi</strong><br />
ad-hoc. De asemenea, studiul relaţiilor internaţionale a angajat mereu participarea<br />
istoricilor, juriştilor, teologilor, filosofilor, psihologilor <strong>şi</strong> economiştilor, alături <strong>de</strong><br />
politologi. Trebuie, prin urmare, să distingem între relaţii internaţionale ca un set <strong>de</strong><br />
procese ale lumii reale <strong>şi</strong> ştiinţa care analizează aceste procese” 3 .<br />
Cei doi autori concep, totodată, teoria în sensul ei mo<strong>de</strong>rn, ca pe o „sumă a<br />
eforturilor întreprinse <strong>de</strong> cercetătorii ştiinţelor sociale <strong>şi</strong> în special <strong>de</strong> politologi, <strong>de</strong> a<br />
relata <strong>de</strong>spre procesele interstatale <strong>şi</strong> trans-statale, probleme <strong>şi</strong> rezultate în general în<br />
termeni <strong>de</strong> cauzalitate” 4 . Fie că vorbim <strong>de</strong> funcţiile lor normative, explicative sau<br />
predictive, teoriile constituie tentative <strong>de</strong> înţelegere a evenimentelor internaţionale<br />
dincolo <strong>de</strong> caracterul lor particular, ceea ce presupune reducţionism <strong>şi</strong> generalizare.<br />
Ele î<strong>şi</strong> propun să creeze „imagini”, „mo<strong>de</strong>le” virtuale ale realităţii politice<br />
internaţionale, pe baza cărora pot fi realizate predicţii cu un anumit grad <strong>de</strong><br />
probabilitate.<br />
Conform lui Paul R. Viotti <strong>şi</strong> Mark V. Kauppi, o teorie este „o construcţie<br />
intelectuală care ajută cuiva să interpreteze ceva într-un mod care să faciliteze<br />
explicaţia <strong>şi</strong> predicţia particularităţilor <strong>şi</strong> recurentelor sau repetiţiilor fenomenelor<br />
observate 5 . A gândi teoretic înseamnă a fi interesat <strong>de</strong> tendinţele centrale, aşa cum se<br />
exprimă James Rosenau 6 . Aceea<strong>şi</strong> tendinţă reducţionistă este reflectată în <strong>de</strong>finiţia pe<br />
care o dă Kenneth Waltz teoriei: „O teorie este o fotografie, formata mental, a unui<br />
domeniu <strong>de</strong>limitat sau domeniu <strong>de</strong> activitate.<br />
Teoria <strong>de</strong>scrie organizarea domeniului <strong>şi</strong> conexiunile între părţile sale” 7 . În<br />
prezent, „superioritatea” generalizării <strong>şi</strong> predicţiei este din ce în ce mai contestată,<br />
odată cu apariţia unor curente precum constructivismul sau post-pozitivismul care<br />
contestă caracterul obiectiv al cunoaşterii ştiinţifice în acest domeniu al ştiinţelor<br />
sociale, relaţiile internaţionale.<br />
Aşa cum am arătat mai sus, răspândirea disciplinei relaţiilor internaţionale <strong>şi</strong><br />
implicită creştere a comunităţii aca<strong>de</strong>mice interesate <strong>de</strong> acest domeniu au transformat<br />
teoriile relaţiilor internaţionale în categorii mai vaste <strong>şi</strong> aparent mai abstracte dar<br />
exprimând în esenţă acela<strong>şi</strong> lucru, cum ar fi meta-teorii, paradigme, programe <strong>de</strong><br />
cercetare sau comunităţi epistemice. În ultima instanţă, preluând metodologia<br />
lakatosiană, la care se raportează a<strong>de</strong>sea teoreticienii în încercarea lor <strong>de</strong> a atribui<br />
3<br />
Joseph LEPGOLD, Miroslav NINCIC, op. cit., p. 4.<br />
4<br />
Ibi<strong>de</strong>m, p. 5.<br />
5<br />
Paul R. VIOTTI, Mark V. KAUPPI, International Relations Theory: Realism, Pluralism,<br />
Globalism, and Beyond, Allyn and Bacon, Boston, Londra etc., 1999, p. 3.<br />
6<br />
James ROSENAU, Thinking Theory Thoroughly, în Paul R. VIOTTI, Mark V. KAUPPI, op. cit.,<br />
pp. 29-37.<br />
7<br />
Kenneth WALTZ, Evaluating theories, American Political Science Review, nr. 91, 1997, p. 913.<br />
20
caracter ştiinţific ipotezelor lor, fiecare teorie (progresivă) încearcă să convingă cât<br />
mai mulţi a<strong>de</strong>pţi, respingând propoziţiile centrale ale celorlalte teorii, încercând să le<br />
substituie prin oferirea unei perspective mai coerente <strong>şi</strong> mai vali<strong>de</strong> în raport cu<br />
evi<strong>de</strong>nţa empirică. De asemenea, teoriile (cu sensul <strong>de</strong> programe <strong>de</strong> cercetare) se<br />
înconjoară cu centura protectivă <strong>de</strong> ipoteze auxiliare 8 . O altă formulă distinge între<br />
teorii <strong>şi</strong> meto<strong>de</strong> sau teorii <strong>şi</strong> abordări.<br />
Problema cu care s-a confruntat <strong>şi</strong> continuă să se confrunte teoria este însă <strong>de</strong><br />
altă natură. Dacă teoreticienii din prima generaţie î<strong>şi</strong> propuneau nici mai mult, nici<br />
mai puţin, <strong>de</strong>cât să continue opera unor autori clasici precum Niccolo Machiavelli <strong>şi</strong><br />
anume cea <strong>de</strong> a oferi consultanţă factorilor <strong>de</strong> <strong>de</strong>cizie, teoreticienii contemporani au<br />
încercat să stabilească graniţele unei noi ştiinţe, pierzând a<strong>de</strong>sea contactul cu<br />
realitatea practică. Barry Buzan <strong>şi</strong> Richard Little au ilustrat acest fapt referindu-se<br />
direct la mo<strong>de</strong>lele formale construite <strong>de</strong> teoreticieni. Conform lor, metaforele<br />
imaginate <strong>de</strong> teoreticieni pentru a <strong>de</strong>scrie natura sistemului global contemporan (bile<br />
<strong>de</strong> biliard, pânze <strong>de</strong> păianjen, caracatiţe etc.) au eşuat sistematic în tentativa lor <strong>de</strong> a<br />
<strong>de</strong>pă<strong>şi</strong> graniţele disciplinei (relaţiilor internaţionale), conceptele cu care au operat ei<br />
rămânând nefamiliare vocabularului popular <strong>şi</strong> chiar pentru vocabularul general al<br />
altor ştiinţe sociale 9 .<br />
<strong>Securitate</strong>a a fost mereu una dintre temele principale abordate <strong>de</strong> teoria<br />
relaţiilor internaţionale, începând <strong>de</strong> la întrebări fundamentale care nu au fost<br />
niciodată epuizate precum „De ce au loc războaiele?” până la „Care sunt bazele unui<br />
sistem <strong>de</strong> pace universală?”. În ultimă instanţă, diferentele dintre teoreticieni se referă<br />
la imperativul acţiunii: poate fi schimbată lumea prin acţiune politică (ex. cooperarea<br />
în domeniul securităţii) sau lumea este guvernată <strong>de</strong> legi obiective, scăpând<br />
controlului individului (sau statului) <strong>şi</strong> la care acesta trebuie să se supună fără a<br />
încerca să le schimbe, dacă doreşte să supravieţuiască <strong>şi</strong> să prospere.<br />
Ne propunem să prezentăm câteva dintre cele mai importante abordări teoretice<br />
ale problematicii securităţii. Criteriul <strong>de</strong> selecţie al acestor meto<strong>de</strong> l-a constituit<br />
amplitudinea câmpului analitic <strong>şi</strong> funcţionalitatea lor metodologică în raport cu<br />
cercetarea noastră. Nu dorim să cercetăm exhaustiv aceste categorii teoretice, ci să<br />
evi<strong>de</strong>nţiem acele elemente necesare reconstituirii imaginii propagate <strong>de</strong> aceste<br />
abordări privitoare la problematica securităţii internaţionale în general <strong>şi</strong> a securităţii<br />
europene în special. Ne vom axa pe câteva paradigme: realistă, liberalinstituţionalistă,<br />
globalistă <strong>şi</strong> socio-constructivistă, totodată urmând a raporta<br />
<strong>de</strong>zvoltarea PESC la teoriile integrării.<br />
8<br />
Conform lui Colin <strong>şi</strong> Miriam Elman (Progress in International Relations Theory: Appraising the<br />
Field, Mass. MIT Press, Cambridge, 2003), aceste propoziţii sunt testate, ajustate <strong>şi</strong> reajustate <strong>şi</strong><br />
înlocuite pe măsura apariţiei <strong>de</strong> noi evi<strong>de</strong>nte. Autorii citează cazul programului <strong>de</strong> cercetare realist,<br />
care distinge între două versiuni <strong>de</strong> centura protectivă: realismul <strong>de</strong>fensiv, în care statele î<strong>şi</strong><br />
maximizează securitatea aparând status-quo-ul; realismul ofensiv, în care statele realizează acela<strong>şi</strong><br />
lucru maximizându-<strong>şi</strong> puterea (p. 19).<br />
9<br />
Barry BUZAN, Richard LITTLE, International Systems in World History: Remaking the Study of<br />
International Relations, Oxford University Press, Oxford, 2000, p. 9.<br />
21
1. Paradigma realistă<br />
Realismul a <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong>t <strong>de</strong> mult graniţele unei simple teorii a relaţiilor<br />
internaţionale. Mai corect ar trebui să vorbim <strong>de</strong> „realisme” (realism politic,<br />
neorealism, realism structural, realism neoclasic, realism ofensiv, realism <strong>de</strong>fensiv<br />
etc.), în funcţie <strong>de</strong> modul în care se fundamentează metodologic <strong>şi</strong> î<strong>şi</strong> apără ipotezele<br />
ştiinţifice. Alţi autori disting între două programe <strong>de</strong> cercetare realiste, „realismul<br />
hegemonic” <strong>şi</strong> „realismul echilibrului puterilor” 10 . Însă tocmai varietatea <strong>şi</strong><br />
adaptabilitatea realiştilor la schimbările majore care au avut loc în cadrul sistemului<br />
internaţional (<strong>de</strong> fapt răspunsul lor la <strong>de</strong>zbaterile cu proponenţii altor teorii <strong>şi</strong><br />
paradigme) au făcut ca realismul să rămână până în prezent şcoala dominantă <strong>de</strong><br />
studiu al relaţiilor internaţionale. Aproape toţi autorii (realişti sau opu<strong>şi</strong> realismului)<br />
recunosc existenţa unui program <strong>de</strong> cercetare realist sau a unei paradigme realiste.<br />
În general, putem afirma că toţi teoreticienii realişti au în centrul preocupărilor<br />
lor rolul puterii în asigurarea securităţii (variabilă cheie explicând comportamentul<br />
(actorilor) <strong>şi</strong> statul ca principal furnizor <strong>de</strong> securitate (ontologie statistă) 11 .<br />
Abordarea realistă reprezintă abordarea tradiţională a studiilor <strong>de</strong> securitate,<br />
centrată aproape exclusiv pe puterea militară ca mijloc <strong>de</strong> realizare a securităţii<br />
naţionale. De fapt, o analiză atentă a istoriei Războiului Rece relevă faptul că<br />
principalele critici aduse realismului (<strong>de</strong> către şcolile globalistă <strong>şi</strong> liberală) au fost<br />
critici mai mult sau mai puţin conjuncturale, legate <strong>de</strong> momentele <strong>de</strong> <strong>de</strong>stin<strong>de</strong>re în<br />
relaţiile americano-sovietice, atunci când se părea că armele î<strong>şi</strong> pier<strong>de</strong>au importanţa<br />
în favoarea altor mijloace <strong>de</strong> acumulare a puterii 12 . În perioa<strong>de</strong>le <strong>de</strong> conflictualitate<br />
ridicată între naţiuni, principiile realiste nu au putut fi combătute cu prea mult succes.<br />
Iar aceste perioa<strong>de</strong>, din păcate, nu au lipsit.<br />
Analiza realistă cu privire la securitate <strong>de</strong>rivă direct din modul în care realiştii<br />
î<strong>şi</strong> imaginează politica internaţională, ca pe o arenă brutală în care statele urmăresc<br />
oportunităţi <strong>de</strong> profit <strong>de</strong> pe urma altor state <strong>şi</strong> prin urmare au prea puţin interesul să<br />
aibă încre<strong>de</strong>re în celelalte.<br />
Viaţa politică normală este văzută ca o luptă pentru putere, în care statul aspiră<br />
la a <strong>de</strong>veni nu numai cel mai important actor din sistem, dar si pentru a se asigura că<br />
nici un alt stat nu î<strong>şi</strong> realizează acest obiectiv 13 . Pentru realiştii clasici (precum Carr,<br />
Niebuhr, Kennan sau Morgenthau), auto-condiţionaţi <strong>de</strong> primatul interesului naţional,<br />
această viziune asupra politicii internaţionale era una <strong>de</strong> nezdruncinat. Puterea apare<br />
aproape ca un scop în sine, interesul naţional <strong>de</strong>finindu-se, în politica internaţională,<br />
10<br />
Jonathan M. DiCICCO si Jack S. LEVY, The Power Transition Research Program: A<br />
Lakatosian Analysis, în Colin Elman, Miriam Fendius Elman (ed.), Progress in International<br />
Relations Theory: Appraising the Field, MIT Press, Cambridge, Londra, 2003, p. 111.<br />
11<br />
Andrei MAKARYCHEV, Alexan<strong>de</strong>r SERGUNIN, International Security, Teaching<br />
International Relations Online, Berlin, 2002.<br />
12<br />
Vezi Jean-Jacques ROCHE, Théories <strong>de</strong>s relations internationales, Editions Montchréstien,<br />
Paris, 2001, pp. 37-38.<br />
13<br />
John J. MEARSHEIMER, The False Promise of Institutions, în Michael E. Brown, Sean M.<br />
Lynn-JONES,; Steven E. MILLER (ed.), The Perils of Anarchy: Contemporary Realism and<br />
International Security, Cambridge MIT Press, 1995, p. 336.<br />
22
în termeni <strong>de</strong> putere 14 . <strong>Securitate</strong>a apare, astfel, la intersecţia între interesele actorilor<br />
internaţionali, iar cea mai naturală formă a ei este, în concepţia realiştilor clasici,<br />
echilibrul <strong>de</strong> putere. Cel care va modifica parţial ordinea gândirii realiste va fi<br />
Kenneth Waltz, părintele neorealismului. Una dintre lucrările care reflectă<br />
perspectiva realistă asupra securităţii este lucrarea acestui autor intitulată Omul, statul<br />
<strong>şi</strong> Războiul, publicată pentru prima dată în 1954.<br />
Cele trei imagini proiectate <strong>de</strong> Waltz pentru a i<strong>de</strong>ntifica cauzele războiului<br />
sintetizează principalele argumente ale realiştilor <strong>şi</strong> prefigurează neorealismul. Astfel,<br />
prima „imagine” corespun<strong>de</strong> viziunii pesimiste a realismului privitoare la natura<br />
umană (dar este inspirată <strong>şi</strong> <strong>de</strong> studiile behavioriste). Firea omului este esenţialmente<br />
rea, supusă unor impulsuri egoiste, aceşti factori psihologici amplificându-se în<br />
prezenţa unei patologii mentale. Cea <strong>de</strong>-a doua imagine i<strong>de</strong>ntifică statul ca unitate la<br />
nivelul căreia se ia <strong>de</strong>cizia, <strong>de</strong>cizie care este a<strong>de</strong>sea rezultatul comportamentului<br />
colectiv, a<strong>de</strong>sea eronat (spre exemplu la nivelul mentalităţii colective se proiectează<br />
imaginea distorsionată a „celuilalt” atunci când două societăţi intră în conflict). A<br />
treia imagine este cea sistemică, a comportamentului statului la nivelul sistemului<br />
internaţional, comportament <strong>de</strong>terminat <strong>de</strong> condiţia anarhiei internaţionale ce induce<br />
dilema securităţii: „Forţa reprezintă un mijloc prin care statele î<strong>şi</strong> ating scopurile<br />
externe, fiindcă nu există nici un proces consistent <strong>şi</strong> eficient <strong>de</strong> reconciliere a<br />
conflictelor <strong>de</strong> interese care apar, inevitabil, între unităţile similare, aflate într-o stare<br />
<strong>de</strong> anarhie” 15 .<br />
Neorealismul iniţiat <strong>de</strong> Kenneth Waltz la mijlocul anilor ‘70 ca o reacţie faţă<br />
<strong>de</strong> behaviorism <strong>şi</strong> teoriile transnaţionaliste, precum <strong>şi</strong> realismul structural <strong>de</strong>zvoltat<br />
<strong>de</strong> autori precum Barry Buzan, Charles Jones sau Richard Little în anii ‘80, se<br />
în<strong>de</strong>părtează <strong>de</strong> tradiţia realistă prin susţinerea unei perspective structuraliste 16<br />
privitoare la sistemul internaţional <strong>şi</strong> unei <strong>de</strong>finiţii mai ample a conceptului <strong>de</strong><br />
securitate, în acest context. <strong>Securitate</strong>a, prepon<strong>de</strong>rent naţională <strong>şi</strong> axată pe puterea<br />
militară la realişti, capătă la neorealişti o dimensiune sistemică. Trebuie să remarcăm<br />
faptul ca neorealismul se naşte într-un context internaţional dominat <strong>de</strong> conflictul<br />
geostrategic dintre superputeri, dar <strong>şi</strong> <strong>de</strong> creşterea tot mai evi<strong>de</strong>ntă a inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţei<br />
economice dintre state, care anulează formula puterii bazate exclusiv pe forţa<br />
armelor.<br />
Totodată, victoria lui Reagan asupra <strong>de</strong>mocraţilor în alegerile din 1980 a<br />
antrenat o revenire la o politică externă a Casei Albe bazată pe conceptul <strong>de</strong> putere <strong>şi</strong><br />
mai puţin pe premisele transnaţionaliste ale viziunii lui Brzezinski sau viziunea<br />
moralistă promovată <strong>de</strong> Jimmy Carter 17 , fapt ce a dat un nou impuls realiştilor<br />
concentraţi în jurul lui Kenneth Waltz. În fapt, (neo-)realismul <strong>de</strong>vine în acest<br />
14<br />
Hans MORGENTHAU, Six principles of political realism, în Politics Among Nations: The<br />
Struggle for Power and Peace, ediţia a 5-a, Alfred A. Knopf, New York, 1978, pp. 4-15.<br />
15<br />
Kenneth N. WALTZ, Omul, statul <strong>şi</strong> războiul, Institutul European, Ia<strong>şi</strong>, 2001, p. 242.<br />
16<br />
Conform structuralismului, realitatea socială este guvernată printr-o interacţiune complexă <strong>de</strong><br />
structuri i<strong>de</strong>ologice, economice <strong>şi</strong> politice relativ autonome una în raport cu alta. Totu<strong>şi</strong>, indivizii<br />
(sau agenţii) nu sunt conştienţi <strong>de</strong> existenţa lor si nu au putere autonomă, ei fiind doar purtători ai<br />
acestor structuri (vezi Stuart McAnulla, art. cit., p. 275).<br />
17<br />
ROCHE, op. cit., p. 38.<br />
23
moment o paradigmă a relaţiilor internaţionale, un punct <strong>de</strong> plecare pentru mai multe<br />
teorii care preiau o parte din premisele sale 18 : realismul structural, realismul liberal<br />
(care evocă posibilitatea cooperării între state, nu numai a conflictului perpetuu<br />
pentru putere), teoria regimurilor 19 (principii, norme, reguli si proceduri care<br />
constrâng comportamentul statelor într-un domeniu dat – vezi regimurile <strong>de</strong><br />
securitate – trecerea <strong>de</strong> la viziunea stat-centrică asupra securităţii la viziunea<br />
sistemică 20 ), societatea anarhică a lui Hedley Bull sau realismul „neoclasic” al lui<br />
Barry Buzan.<br />
Conform neorealiştilor, variabila cheie explicând comportamentul statului nu o<br />
mai constituie puterea ca „scop în sine”, ci „sistemul statelor”, caracterizat prin<br />
anarhie. Sistemul <strong>şi</strong> structura violenţei materiale într-un mediu anarhic <strong>de</strong> state cu o<br />
distribuţie inegală a capabilităţilor militare, provoacă statele să fie veşnic preocupate<br />
cu supravieţuirea <strong>şi</strong> securitatea 21 . Sau după cum se exprima Waltz, într-un mediu<br />
anarhic, securitatea este ţelul cel mai înalt al unui stat. Numai după ce acesta reuşeşte<br />
să-<strong>şi</strong> asigure supravieţuirea, el poate să încerce să atingă obiective subsidiare precum<br />
liniştea, profitul sau puterea 22 . În fapt, statele sunt nevoite să acţioneze pe baza unui<br />
sistem <strong>de</strong> auto-ajutor (self-help), adică să conteze pe capabilităţile materiale proprii,<br />
nu pe cele ale altor entităţi <strong>şi</strong> din acest motiv sunt nevoite să urmărească dobândirea<br />
puterii prin mijloace variate. Sub condiţia anarhiei, statele sunt nevoite să se<br />
echilibreze reciproc mereu, altfel supravieţuirea lor fiind pusă sub semnul întrebării 23 .<br />
Sistemul internaţional este, conform neorealiştilor, compus din trei elemente <strong>de</strong> bază:<br />
principiul ordonator (anarhia), diferenţierea unităţilor (caracterizate prin similaritatea<br />
funcţiunilor <strong>şi</strong> caracteristicilor statului) <strong>şi</strong> distribuţia capabilităţilor 24 . Un concept<br />
cheie al realismului îl constituie „echilibrul puterilor”, mo<strong>de</strong>lul cel mai închegat pe<br />
care îl propun a<strong>de</strong>pţii acestui curent pentru a înţelege securitatea internaţională.<br />
Indiferent dacă puterea este un scop în sine sau un mijloc pentru supravieţuire<br />
într-un mediu anarhic, acumularea ei creează premisele instituirii unui sistem<br />
hegemonic. Statele – actori raţionali - au tendinţa naturală să contracareze tendinţele<br />
hegemonice ale altor state, <strong>de</strong> un<strong>de</strong> <strong>şi</strong> balanţa <strong>de</strong> putere care se instituie între ele <strong>şi</strong><br />
care are caracter permanent, indiferent dacă este recunoscută ca atare sau nu. Altfel<br />
18<br />
În general aceşti teoreticieni recunosc, alături <strong>de</strong> neorealism, rolul primordial al statului în<br />
relaţiile internaţionale, anarhia ca principiu <strong>de</strong> funcţionare <strong>şi</strong> nevoia statelor <strong>de</strong> a supravieţui într-un<br />
mediu anarhic, pe baza principiului <strong>de</strong> self-help, constrângerea sistemului internaţional asupra<br />
unităţilor componente.<br />
19<br />
Asociată mai a<strong>de</strong>sea cu liberalismul instituţional.<br />
20<br />
Autorul care <strong>de</strong>zvoltă i<strong>de</strong>ea regimurilor <strong>de</strong> securitate este Robert JERVIS în lucrarea sa<br />
Perceptions and Misperceptions in International Politics, Princeton, New York, Princeton<br />
University Press, 1976.<br />
21<br />
Edward A. KOLODZIEJ, op. cit., p. 135.<br />
22<br />
Kenneth WALTZ, 1979, apud: Joseph M. GRIECO, Realismo e neorealismo, în G.J.<br />
IKENBERRY, V.E. PARSI (ed.), Teorie e metodi <strong>de</strong>lle Relazioni Internazionali, Editori Laterza,<br />
Roma-Bari, 2001, p. 32.<br />
23<br />
Edward A. KOLODZIEJ, op. cit., p. 137.<br />
24<br />
Vezi Neorealism: EU as an International Actor?, în EU-E learning units. Internet:<br />
http://www.epsnet.org/episteme/Unit2/Unit2%20II.1%20neorealism/unit2_II.1_neorealism_A.htm<br />
(accesat în 10.01.2006).<br />
24
spus, puterea se extin<strong>de</strong> până acolo un<strong>de</strong> întâlneşte o putere pe măsură ei. Este un<br />
principiu natural care poate fi asociat atât politicii domestice, cât si celei<br />
internaţionale. Conform lui Waltz, balanţa <strong>de</strong> putere poate fi explicată ca un rezultat<br />
al constrângerilor sistemului internaţional: „Un sistem <strong>de</strong> auto-ajutor este unul în care<br />
cei care nu se ajută pe ei în<strong>şi</strong><strong>şi</strong> sau o fac mai puţin eficace <strong>de</strong>cât alţii, nu vor prospera,<br />
se vor expune la pericole, vor suferi. Teama <strong>de</strong> asemenea consecinţe nedorite<br />
stimulează statele să se comporte în modalităţi care tind spre crearea <strong>de</strong> echilibre <strong>de</strong><br />
putere” 25 .<br />
Realismul neoclasic sau post-clasic <strong>de</strong>zvoltat <strong>de</strong> Barry Buzan (1983) se<br />
în<strong>de</strong>părtează <strong>de</strong> tradiţia (neo-)realistă cu care se angajează într-o nouă <strong>de</strong>zbatere,<br />
„<strong>de</strong>zbaterea între cele două realisme”. Realismul neoclasic abor<strong>de</strong>ază concepte<br />
precum pacea, puterea <strong>şi</strong> interesul având ca referent conceptul analizat în această<br />
lucrare: securitatea. Buzan contestă caracterul obiectiv al conceptelor care stau la<br />
baza teoriei realiste <strong>şi</strong> neorealiste (putere, interes naţional) dar <strong>şi</strong> a acelor concepte ce<br />
formează infrastructura teoriei transnaţionaliste 26 (spre exemplu, pacea, care nu ar<br />
avea o valoare explicativă superioară puterii) 27 . Autorul contestă chiar posibilitatea <strong>de</strong><br />
a <strong>de</strong>fini un concept atât <strong>de</strong> complex <strong>şi</strong> problematic precum cel <strong>de</strong> securitate,<br />
remarcând faptul că însăţi natura securităţii sfi<strong>de</strong>ază încercarea <strong>de</strong> a da o <strong>de</strong>finiţie<br />
general acceptată 28 . Autorul preia parţial <strong>de</strong> la Waltz analiza la trei nivele, pe care<br />
însă o <strong>de</strong>zvoltă în maniera specifică: raporturile individ-stat (felul în care indivizii î<strong>şi</strong><br />
concep securitatea prin raportare la Stat; statul nu asigură o securitate perfectă<br />
cetăţenilor săi <strong>şi</strong> uneori, în numele securităţii naţionale, face atingeri grave la<br />
securitatea individului – cazul statelor slabe), raporturile stat-stat (felul în care statele<br />
se raportează unele la altele pentru a-<strong>şi</strong> realiza securitatea. Buzan face distincţia între<br />
state puternice - afectate numai <strong>de</strong> ameninţări externe <strong>şi</strong> state slabe – în cazul cărora<br />
apar atât ameninţări interne, cât <strong>şi</strong> externe.<br />
Al treilea element prin care analiză lui Buzan se aseamănă cu cea a lui Waltz<br />
este manieră în care societatea statelor participă la această securitate. Buzan preia <strong>şi</strong><br />
conceptul <strong>de</strong> anarhie, clasificând-o în doua categorii: anarhie imatură, sinonimă cu<br />
starea <strong>de</strong> haos <strong>şi</strong> anarhie matură, recunoaşterea legitimităţii suverane) 29 . Dar ceea ce îl<br />
face pe Barry Buzan un neorealist în a<strong>de</strong>văratul sens al cuvântului este accentul pe<br />
stat ca „obiect referent” al securităţii. De<strong>şi</strong> securitatea umană este cea care contează<br />
în ultima instanţă, statul este singura instituţie capabilă să asigure securitatea în faţa<br />
unui mediu internaţional anarhic <strong>de</strong> state înarmate, susţine autorul britanic 30 .<br />
25<br />
Kenneth WALTZ, Theory of International Politics, Addison-Wesley Press, Reading MA, 1979,<br />
p. 118.<br />
26<br />
Această teorie este <strong>de</strong>zvoltată <strong>de</strong> Robert O. Keohane si Joseph S. Nye în volumul Transnational<br />
Relations and World Politics, Harvard University Press, Cambridge, 1972.<br />
27<br />
Roche, op. cit., p. 56.<br />
28<br />
Barry BUZAN, People, States, and Fear: An Agenda of International Security Studies in the<br />
post-Cold War Era, Longman, 1991, p. 16.<br />
29<br />
Roche, op. cit., p. 58.<br />
30<br />
David MUTIMER, Beyond Strategy, în Craig A. SNYDER, Contemporary Security and<br />
Strategy, Deakim University, 1999, p. 80.<br />
25
Barry Buzan <strong>de</strong>fineşte termenul <strong>de</strong> “complex <strong>de</strong> securitate”, aproximând<br />
conceptul <strong>de</strong> „comunitate <strong>de</strong> securitate” <strong>de</strong>zvoltat <strong>de</strong> Karl Deutsch la sfâr<strong>şi</strong>tul anilor<br />
50 (concept revendicat <strong>şi</strong> <strong>de</strong> programul <strong>de</strong> cercetare liberal). Teoria „clasică” a<br />
complexului <strong>de</strong> securitate <strong>de</strong>zvoltată <strong>de</strong> Buzan în prima ediţie a volumului sau<br />
People, States and Fear (prima ediţie apărută în 1983) porneşte <strong>de</strong> la constatarea că<br />
toate statele sunt cuprinse într-o reţea globală <strong>de</strong> inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa a securităţii. Dar, <strong>de</strong><br />
vreme ce ameninţările politico-militare străbat mai uşor distanţe scurte, insecuritatea<br />
este a<strong>de</strong>sea asociată cu proximitatea 31 . Tiparul normal <strong>de</strong> inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă <strong>de</strong><br />
securitate într-un sistem geografic divers <strong>şi</strong> anarhic este unul al cluster-ilor<br />
regionali 32 , <strong>de</strong>numiţi <strong>de</strong> autor „complexe <strong>de</strong> securitate”.<br />
Teoria complexului <strong>de</strong> securitate (apărând în lucrările „Şcolii <strong>de</strong> la<br />
Copenhaga”) sub iniţialele RSCT, este un exemplu al dialogului în domeniul<br />
securităţii între a<strong>de</strong>pţii a trei curente teoretice: neorealismul, globalismul <strong>şi</strong><br />
constructivismul.<br />
Însumând cele afirmate mai sus, observăm încă o dată principalele puncte <strong>de</strong><br />
reper ale abordării realiste în domeniul securităţii internaţionale: statul ca referent<br />
obiectiv al securităţii rămâne principalul reper comun al realiştilor, fie ca vorbim <strong>de</strong><br />
stat ca actor individual implicat în acumularea puterii (sensul realismului clasic), fie<br />
că vorbim <strong>de</strong> sistemul <strong>de</strong> state (sensul neorealismului). Puterea este percepută fie ca<br />
scop în sine (realismul clasic), fie ca obiectiv maximal după ce se asigură în prealabil<br />
supravieţuirea statelor într-un mediu anarhic (neorealismul sau realismul structural).<br />
Echilibrul puterilor <strong>de</strong>curge din caracterul raţional al actorului, statul-naţiune, pentru<br />
ca statele au tendinţa naturală să se echilibreze reciproc, cu scopul <strong>de</strong> a preveni<br />
dominaţia unuia asupra tuturor celorlalte (hegemonia). Un element important îl<br />
observăm în acest caz faptul ca firmele pot fi înlocuite cu statele constituie anarhia,<br />
fie ca este cauzată <strong>de</strong> comportamentul statului, fie <strong>de</strong> caracterul sistemului<br />
internaţional.<br />
Globalizarea <strong>şi</strong> inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa nu anulează logica neorealistă, după cum<br />
afirma liberalismul instituţional, ci conectează statele într-o reţea globală <strong>de</strong><br />
ameninţări (amintind <strong>de</strong> conceptul <strong>de</strong> societate a riscului) <strong>şi</strong> reţele regionale <strong>de</strong><br />
inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa strategică (complexe <strong>de</strong> securitate). Statul nu poate conta <strong>de</strong>cât pe<br />
sine însu<strong>şi</strong> pentru a-<strong>şi</strong> asigura securitatea, acumulând capabilităţi (militare). Însă, aşa<br />
cum au recunoscut <strong>şi</strong> neorealiştii, aceste capabilităţi sunt mai uşor <strong>de</strong> procurat <strong>de</strong><br />
către statele puternice, cu o coeziune internă mai ridicată, cu relaţii externe mai<br />
<strong>de</strong>zvoltate.<br />
31 Barry BUZAN, Ole WÆVER, Jaap <strong>de</strong> WILDE, Security: A New Framework for Analysis,<br />
Boul<strong>de</strong>r, London: Lynne Rienner Publishers, 1998, pp. 10-11.<br />
32 Expresia, utilizata <strong>de</strong> Buzan <strong>şi</strong> colegii săi, este preluată din limbajul economic. S-ar putea<br />
traduce concentrare regională, însă datorită specificului său, am preferat o traducere aproximativă<br />
care să nu piardă termenul original din limba engleză, proce<strong>de</strong>u <strong>de</strong>ja observat în mai multe lucrări<br />
din domeniul ştiinţelor sociale din România. Un „cluster regional” poate fi <strong>de</strong>finit ca „o concentrare<br />
<strong>de</strong>limitată geografic <strong>de</strong> firme inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nte” (Regional Clusters for Europe, Observatory of<br />
European SMEs, 2002/nr. 3, Comisia Europeană, Bruxelles, p. 13).<br />
26
Realismul si neorealismul, alături <strong>de</strong> instituţionalismul liberal, în tentativa lor<br />
<strong>de</strong> a transforma relaţiile internaţionale într-o ştiinţă, bazată pe normele <strong>şi</strong> canoanele<br />
pozitivismului (paradigma actorului raţional), nu vor reu<strong>şi</strong> să se adapteze<br />
schimbărilor sistemice ample care au avut loc la sfâr<strong>şi</strong>tul Războiului Rece tocmai<br />
datorită faptului că <strong>şi</strong>-au auto-impus nişte limite privind metodologia <strong>şi</strong> evi<strong>de</strong>nţa<br />
empirică acceptată 33 , adică tocmai datorită reducţionismului atât <strong>de</strong> lăudat pentru<br />
utilitatea lui pentru generalizare <strong>şi</strong> predicţie.<br />
Neorealismul a lăudat mo<strong>de</strong>lul bipolar <strong>şi</strong> a crezut în stabilitatea lui, numai<br />
pentru faptul că SUA <strong>şi</strong> URSS dispuneau <strong>de</strong> cele mai mari arsenale strategice din<br />
lume <strong>şi</strong> nu se părea ca aceasta situaţie poate fi schimbata în viitorul apropiat 33 . Waltz<br />
<strong>şi</strong> colegii săi ignorau importanţa colosală a i<strong>de</strong>ilor, culturii, instituţiilor politice,<br />
caracterului guvernării <strong>şi</strong> a birocraţiilor interne concurente care puteau schimba din<br />
interior un regim politic, fără a se supune logicii sistemice.<br />
În concluzie, neorealismul (în special varianta waltziană) a fost aparent<br />
invalidat ca program <strong>de</strong> cercetare chiar prin <strong>de</strong>znodământul Razboiului Rece, ceea ce<br />
nu înseamnă că nu a avut o contribuţie remarcabilă la evoluţia disciplinei relaţiilor<br />
internaţionale. Pornind <strong>de</strong> la metodologia lakatosiană, realiştii nu s-au lăsat<br />
<strong>de</strong>scurajaţi <strong>şi</strong> nu <strong>şi</strong>-au abandonat total premisele în faţa evi<strong>de</strong>nţei empirice aduse <strong>de</strong><br />
alţi teoreticieni, aşa cum cre<strong>de</strong>a că trebuie procedat Karl Popper în a sa teorie a<br />
cunoaşterii.<br />
Realiştii au promovat mo<strong>de</strong>lul „bilei <strong>de</strong> biliard” ce ilustrează anarhia ce<br />
guvernează raporturile dintre state, aşa cum ilustrează <strong>şi</strong> 34 conform lui Richard Ned<br />
Lebow, neorealismul (aşa cum apare în lucrarea lui K. Waltz, Theory of Internaţional<br />
Politics) <strong>şi</strong>-a limitat analiza la două variabile: variabila <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>ntă o constituia<br />
înclinaţia spre război a sistemelor internaţionale (proprietate sistemică), în timp ce<br />
variabila in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>ntă o constituia polaritatea sistemului (caracteristică structurală a<br />
acestuia). Acest caracter reducţionist al teoriei sale l-a făcut pe Waltz să continue să<br />
afirme <strong>şi</strong> după 1990 că sistemul internaţional este unul bipolar, <strong>de</strong>oarece predicţia<br />
neorealistă cum că sistemele multipolare sunt mai înclinate spre război nu se<br />
împlinea. Dezbaterile clasice <strong>şi</strong> contemporane în care este angajat realismul continuă<br />
<strong>şi</strong> în prezent în teoria relaţiilor internaţionale <strong>şi</strong> nu doar în raporturile lor cu<br />
teoreticienii non-realişti. Interesant este faptul că realiştii se prezintă unitar sub<br />
aceasta sintagmă în faţa teoreticienilor liberali <strong>şi</strong> critici cu care polemizează, în timp<br />
ce în interiorul realismului neoclasic s-au <strong>de</strong>taşat două branşe aflate în dispută,<br />
realismul ofensiv <strong>şi</strong> realismul <strong>de</strong>fensiv 35 .<br />
În esenţă disputa lor se centrează în jurul comportamentului actorului principal<br />
al relaţiilor internaţionale, statul: realismul <strong>de</strong>fensiv (teoria dominantă în interiorul<br />
programului <strong>de</strong> cercetare realist) susţine că statele echilibrează puterea sau<br />
33<br />
Edward A. KOLODZIEJ, op. cit., p. 172.<br />
34<br />
Vezi Richard Ned LEBOW, The Long Peace, the end of the Cold War, and the Failure of<br />
Realism, International Organization, vol. 48, nr. 2 (primăvara 1994), pp. 249-277 (JSTOR).<br />
35<br />
O prezentare sintetică, <strong>de</strong><strong>şi</strong> părtinitoare a acestei <strong>de</strong>zbateri poate fi regăsită în articolul semnat <strong>de</strong><br />
Jeffrey W. TALIAFERRO, Security-Seeking Un<strong>de</strong>r Anarchy: Defensive Realism Reconsi<strong>de</strong>red,<br />
International Security, 25, 3, Winter 2000/2001, pp.152-86.<br />
27
ameninţările, în vreme ce realismul ofensiv sugerează că statele se angajează într-un<br />
comportament prădător 36 , adică nu ezită să profite <strong>de</strong> slăbiciunea celorlalte state.<br />
2. Paradigma liberală<br />
Liberalismul nu porneşte <strong>de</strong> la respingerea i<strong>de</strong>ii realiste conform căreia statul<br />
este un actor cheie al relaţiilor internaţionale, dar contestă caracterul unitar <strong>şi</strong> unic al<br />
acestui actor. Pentru paradigma liberal-instituţionalistă, actorii non-statali<br />
(corporaţiile transnaţionale, organizaţiile internaţionale, ONG-urile) sunt tot atât <strong>de</strong><br />
importanţi precum statul-naţiune în <strong>de</strong>finirea securităţii internaţionale. <strong>Securitate</strong>a<br />
internaţională poate fi asigurată mai <strong>de</strong>grabă prin echilibrarea intereselor diferiţilor<br />
actori, prin negocieri <strong>şi</strong> stabilirea <strong>de</strong> regimuri <strong>de</strong> securitate internaţională, <strong>de</strong>cât prin<br />
înarmare <strong>şi</strong> cursa înarmărilor 37 .<br />
Trebuie să precizăm că această teorie nu se confundă cu o anumită i<strong>de</strong>ologie<br />
politica, ci este rezultatul împărtă<strong>şi</strong>rii unor valori <strong>de</strong>mocratice <strong>de</strong> inspiraţie anglosaxonă,<br />
favorabile i<strong>de</strong>ii <strong>de</strong> progres <strong>şi</strong> cooperare internaţională. Aceste i<strong>de</strong>i sunt puse<br />
în opoziţie cu principiile unei gândiri conservatoare, cum este cea specifică<br />
realismului clasic. Dacă ar fi să-l subsumăm unor paradigme teoretice mai ample,<br />
instituţionalismul liberal se înscrie în cadrul paradigmei alegerii raţionale, alături <strong>de</strong><br />
neorealism.<br />
Comunitatea social <strong>de</strong>mocrată occi<strong>de</strong>ntală a lansat i<strong>de</strong>ea “securităţii comune”,<br />
inspirând mai multe concepte cum ar fi parteneriat, securitate cooperativă, securitate<br />
mutuală etc., toate bazate pe principiul reţinerii <strong>de</strong> la utilizarea forţei <strong>şi</strong> cooperarea<br />
între inamici <strong>şi</strong> foşti inamici 38 . Mai târziu, teoriile inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţei complexe (sau<br />
<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţei reciproce) au pornit <strong>de</strong> la ipoteza (confirmată în cazul Occi<strong>de</strong>ntului) ca<br />
gradul înalt <strong>de</strong> interconectare al societăţilor constituie un puternic factor inhibitor<br />
pentru război ca instrument <strong>de</strong> reglementare a relaţiilor internaţionale 39 .<br />
Teoria inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţei complexe (din care s-a <strong>de</strong>zvoltat ulterior<br />
„transnaţionalismul” 40 ) <strong>de</strong>zvoltată <strong>de</strong> Keohane <strong>şi</strong> Nye se opunea paradigmei<br />
dominante în timpul Războiului Rece, cea a securităţii naţionale, în spatele căreia se<br />
aflau consi<strong>de</strong>rente <strong>de</strong> putere <strong>şi</strong> interes naţional. Însă autorii remarca faptul ca<br />
inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nta complexa nu garantează a priori beneficiul reciproc.<br />
36<br />
Stephen M. SAIDEMAN, The Ties That Divi<strong>de</strong>: Ethnic Politics, Foreign Policy, and<br />
International Conflict, Columbia University Press, New York, 2001, p. 18.<br />
37<br />
Sergunin MAKARYCHEV, art. cit.<br />
38<br />
Ibi<strong>de</strong>m.<br />
39<br />
Teoriile <strong>de</strong> inspiraţie liberală, precum şcoala liberală <strong>de</strong> inspiraţie kantiana sau aşa-numita pax<br />
<strong>de</strong>mocratică, i<strong>de</strong>e <strong>de</strong>zvoltată <strong>de</strong> Melvin Small <strong>şi</strong> David Singer, propun o viziune moralistă asupra<br />
relaţiilor internaţionale. Teoria păcii <strong>de</strong>mocratice respinge abordarea realistă, susţinând că „natura<br />
regimurilor” exercită o influenţă mai <strong>de</strong>terminantă <strong>de</strong>cât puterea, interesul sau securitatea asupra<br />
vieţii internaţionale <strong>şi</strong> că este posibilă o pacificare <strong>de</strong> durată a relaţiilor internaţionale asigurându-se<br />
promovarea valorilor <strong>de</strong>mocratice (vezi Roche, op. cit., p. 89).<br />
40<br />
Teoria inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţei complexe sau a transnaţionalismului este <strong>de</strong>zvoltată pentru prima dată,<br />
într-un climat politic internaţional <strong>de</strong> <strong>de</strong>stin<strong>de</strong>re bipolară, în volumul publicat <strong>de</strong> Robert O.<br />
KEOHANE <strong>şi</strong> Joseph S. NYE, Transnational Relations and World Politics, Cambridge: Harvard<br />
University Press, 1972, 428 p.<br />
28
Trebuie remarcat faptul că abordări transnaţionaliste au fost <strong>de</strong>zvoltate <strong>şi</strong> în<br />
cadrul paradigmei globaliste. Dimpotrivă, inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa asimetrică poate fi o sursă<br />
<strong>de</strong> putere, putere gândită ca reprezentând controlul asupra resurselor 41 sau control<br />
asupra rezultatelor unei tranzacţii 42 .<br />
Cele două dimensiuni introduse <strong>de</strong> Keohane <strong>şi</strong> Nye în analiza inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţei<br />
complexe – vulnerabilitate <strong>şi</strong> sensibilitate - pot fi instrumente utile pentru cercetătorul<br />
care î<strong>şi</strong> propune să reconstituie sursele securităţii/insecurităţii care apar în relaţia<br />
dintre doi actori ipotetici. Sensibilitatea implică viteza <strong>şi</strong> amploarea schimbării induse<br />
<strong>de</strong> către un prim stat asupra celuilalt 43 sau, aşa cum se exprimau Keohane <strong>şi</strong> Nye, cât<br />
<strong>de</strong> repe<strong>de</strong> schimbările dintr-o ţară antrenează schimbări în alta <strong>şi</strong> cât <strong>de</strong> mari sunt<br />
efectele <strong>de</strong> cost. Vulnerabilitatea rezidă în disponibilitatea relativă <strong>şi</strong> fără costuri<br />
sporite a alternativelor.<br />
Ea mai poate fi <strong>de</strong>finită ca dispoziţia unui actor <strong>de</strong> a suferi costuri impuse prin<br />
evenimente externe chiar <strong>şi</strong> după ce politicile au fost modificate. Proporţia acestor<br />
costuri <strong>şi</strong> disponibilitatea politică <strong>de</strong> a le suporta constituie măsura vulnerabilităţii 44 .<br />
Programul <strong>de</strong> cercetare instituţionalist propus <strong>de</strong> Keohane <strong>şi</strong> Nye susţine că<br />
interacţiunile internaţionale sunt mai bine sugerate <strong>de</strong> „mo<strong>de</strong>lul pânzei <strong>de</strong> păianjen 45 ”<br />
<strong>de</strong>cât <strong>de</strong> cel al „bilei <strong>de</strong> biliard”.<br />
Aplicaţiile mo<strong>de</strong>lului <strong>de</strong> mai sus <strong>de</strong>păşesc cadrul relaţiilor economice. Cei doi<br />
autori au încercat să imagineze, <strong>de</strong> fapt, un mo<strong>de</strong>l alternativ celui susţinut <strong>de</strong> realişti,<br />
dar care se bazează tot pe raţionalitatea actorului, pe calculul sau utilitar. Între<br />
mo<strong>de</strong>lul balanţei <strong>de</strong> putere <strong>şi</strong> cel al balanţei <strong>de</strong> interese sunt diferente mici. Ele ţin<br />
doar <strong>de</strong> comportamentul aşteptat al actorului.<br />
Mo<strong>de</strong>lul, chiar analizat prin prisma economică î<strong>şi</strong> dove<strong>de</strong>şte limitele, el<br />
presupunând că producătorii <strong>şi</strong> consumatorii ajung la un nivel <strong>de</strong> compromis între<br />
preţ <strong>şi</strong> cantitatea <strong>de</strong> bunuri <strong>de</strong> pe piaţă. În realitate, producătorii pot stoca produsele<br />
atunci când preţul sca<strong>de</strong> pentru a le scoate pe piaţă în perioa<strong>de</strong> <strong>de</strong> sub-producţie 46 .<br />
Liberalii au susţinut în anii 80-90 conceptul <strong>de</strong> securitate prin cooperare, axat<br />
pe următoarele dimensiuni, <strong>de</strong>venite aproape universal acceptate în literatura <strong>de</strong><br />
specialitate a ultimilor ani: securitatea individuală (protecţia internă <strong>şi</strong> externă a<br />
drepturilor omului), securitatea colectiva (menţinerea stabilităţii <strong>şi</strong> păcii în cadrul<br />
spaţiului comun <strong>de</strong> securitate), apărarea colectivă (protecţia reciprocă în faţa<br />
agresiunii externe), stabilitate (promovarea activă a conceptului în teatrele <strong>de</strong> conflict<br />
care pot ameninţa valorile <strong>de</strong> securitate comună, folosind mijloace politice,<br />
economice, informaţionale <strong>şi</strong> dacă e nevoie militare) 47 .<br />
41<br />
Robert O. KEOHANE, Joseph S. NYE, Power and Inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nce, Harper Collins Publishers,<br />
1989, p. 11.<br />
42<br />
Roche, op. cit., p. 84.<br />
43<br />
Ibi<strong>de</strong>m.<br />
44<br />
Robert O. KEOHANE, Joseph S. NYE, op. cit., pp. 12-14.<br />
45<br />
Mo<strong>de</strong>l preluat din ştiinţele economice. Mo<strong>de</strong>lul explica fluctuaţiile ciclice între cerere <strong>şi</strong> ofertă<br />
atunci când există întârzieri între răspunsul producătorilor <strong>şi</strong> schimbarea preţului unui produs.<br />
46<br />
Ibi<strong>de</strong>m.<br />
47 Sergunin MAKARYCHEV, op. cit.<br />
29
Aceasta perspectivă teoretică se regăseşte <strong>şi</strong> în studiile critice asupra securităţii.<br />
Mai mult, o analiză critică asupra securităţii europene pune în evi<strong>de</strong>nţă faptul că<br />
integrarea <strong>şi</strong> construcţia europeană în ansamblul lor au fost bazate pe premisele unei<br />
culturi comune a securităţii care lipsea Europei în secolele în care aceasta era<br />
preocupată <strong>de</strong> menţinerea unui precar echilibru al puterilor. Astfel, procesul<br />
construcţiei europene este <strong>de</strong>numit <strong>de</strong> unii autori „instituţionalizare europeană”,<br />
bazată pe argumentul că o reţea <strong>de</strong> instituţii <strong>de</strong>zvoltate în timpul Războiului Rece a<br />
concentrat statele vest-europene, creând cadre <strong>de</strong> cooperare economică, politică <strong>şi</strong><br />
militară în care politicile naţionaliste au fost <strong>de</strong>scurajate.<br />
Istoria integrării europene (inclu<strong>de</strong>m aici <strong>şi</strong> componenta transatlantică) vine să<br />
ateste faptul că tocmai ceea ce separa Europa <strong>de</strong> alte continente este nivelul fără<br />
prece<strong>de</strong>nt <strong>de</strong> ridicat al cooperării instituţionalizate între nişte state naţiune care au<br />
luptat unele împotriva altora zeci <strong>de</strong> războaie în ultimele secole. În cursul Războiului<br />
Rece, în Europa Occi<strong>de</strong>ntală s-a <strong>de</strong>zvoltat singura alianţă din lume care nu se baza pe<br />
hegemonia totală a unei singure „Mari Puteri”, ci pe valori <strong>şi</strong> interese împărtă<strong>şi</strong>te, iar<br />
începând din anii ’50, statele europene au început să conce<strong>de</strong>ze o parte din<br />
suveranitatea lor naţională instituţiilor comunitare, realizând un management<br />
cooperativ al politicii interne <strong>şi</strong> externe într-un cadru european 48 . Liberalismul<br />
instituţional (datorită <strong>de</strong>zbaterii lor cu neo-realiştii, aceşti teoreticieni se mai<br />
intitulează <strong>şi</strong> neo-liberali) nu î<strong>şi</strong> propunea să înlăture statul din poziţia sa <strong>de</strong> actor<br />
central al relaţiilor internaţionale. Instituţionaliştii î<strong>şi</strong> propun să extindă doar scopul<br />
intereselor statului, dincolo <strong>de</strong> limitele securităţii naţionale, înspre „inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa<br />
multidimensională economic, social <strong>şi</strong> ecologic” 49 .<br />
În privinţa securităţii, instituţionaliştii nu se în<strong>de</strong>părtează prea mult <strong>de</strong> realişti<br />
(în special <strong>de</strong> „şcoala engleză”). Astfel, ei confirmă faptul că puterea militară este<br />
factorul <strong>de</strong>terminant al rezultatelor relaţiilor interstatale, atunci când este invocată<br />
(!), ca li<strong>de</strong>rii (factorii <strong>de</strong> <strong>de</strong>cizie) sunt actori raţionali, adică iau <strong>de</strong>ciziile pe care le<br />
consi<strong>de</strong>ră optime, însă sunt marcaţi <strong>de</strong> incertitudine <strong>de</strong>oarece îţi urmăresc interesele<br />
sub condiţia anarhiei 50 . Asemenea realiştilor, instituţionaliştii sunt preocupaţi <strong>de</strong><br />
problema „dilemei prizonierului”, însă ei susţin că instituţiile <strong>şi</strong> regimurile pot<br />
îmbunătăţi colaborarea dintre state, constrângându-le la un anumit tipar <strong>de</strong> acţiune<br />
predictibil, care reduce gradul <strong>de</strong> incertitudine <strong>şi</strong> neîncre<strong>de</strong>re reciprocă. Totodată, ei<br />
extind, după cum am văzut mai sus, nivelele <strong>de</strong> analiză (reduse la trei <strong>de</strong> realişti <strong>şi</strong><br />
neorealişti).<br />
Totu<strong>şi</strong>, nici şcoala liberală nu este unitară. Am văzut că instituţionalismul<br />
liberal se în<strong>de</strong>părtează mult <strong>de</strong> tradiţia liberală <strong>şi</strong> se apropie metodologic <strong>de</strong><br />
neorealism, teorie cu care polemizează. De fapt, ambele pornesc <strong>de</strong> la premisele<br />
„alegerii raţionale” (rational choice). Dacă logica realistă mai este folosită astăzi<br />
pentru a înţelege securitatea naţională, iar studiile strategice rămân esenţialmente stat-<br />
48 Przemyslaw GRUDZINSKI, Peter van HAM, A Critical Approach to European Security: I<strong>de</strong>ntity<br />
and Institutions, PINTER, Londra, New York, 1999, pp. 3-4.<br />
49 Robert O. KEOHANE, Joseph S. NYE, Power and Inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nce, 2001, p. 246, citaţi în<br />
Edward A. KOLODZIEJ, op. cit., p. 150.<br />
50 Edward A. KOLODZIEJ, op. cit., p. 151.<br />
30
centrice <strong>şi</strong> dominate <strong>de</strong> realişti, trebuie totu<strong>şi</strong> remarcat faptul că <strong>şi</strong> logica<br />
instituţionalist-neoliberală a avut un impact semnificativ asupra studiilor <strong>de</strong><br />
securitate. În primul rând, liberalismul economic promovează câştigul absolut al<br />
tranzacţiilor economice pentru toţi actorii implicaţi (jocul <strong>de</strong> tip win-win), spre<br />
<strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> jocul win-loose promovat <strong>de</strong> realişti. Aceasta este esenţa conceptului <strong>de</strong><br />
„pace perpetuă” la care se referea Immanuel Kant 51 , i<strong>de</strong>ea potrivit căreia comerţul<br />
liber promovează cooperarea între state dar <strong>şi</strong> dilema prizonierului <strong>de</strong>zvoltată în<br />
teoria jocurilor <strong>de</strong>scrie o situaţie <strong>de</strong> luare a <strong>de</strong>ciziei <strong>de</strong> către doi actori raţionali sub<br />
condiţia incertitudinii. Doi prizonieri sunt izolaţi <strong>şi</strong> interogaţi <strong>de</strong> poliţie în legătură cu<br />
implicarea lor într-o crimă. Ambii ar putea fi eliberaţi dacă ar colabora <strong>şi</strong> nu s-ar<br />
<strong>de</strong>nunţă reciproc. Dar daca unul <strong>de</strong>fectează <strong>şi</strong> celalalt nu, atunci primul poate fi<br />
eliberat, în timp ce al doilea primeşte 10 ani <strong>de</strong> închisoare. Dacă cei doi se <strong>de</strong>nunţă<br />
reciproc, ambii vor primi sentinţe mai uşoare (3 ani). Desigur, prima situaţie este cea<br />
mai acceptabilă pentru cei doi, dar intervine neîncre<strong>de</strong>rea <strong>şi</strong> tentaţia <strong>de</strong> a <strong>de</strong>nunţa ceea<br />
ce conduce la un rezultat negativ.<br />
3. Paradigma globalistă<br />
În cadrul acestui subcapitol vom aborda câteva teorii <strong>şi</strong> abordări având ca<br />
obiect referent al securităţii sistemul global. Cu toate că unii autori le adună sub<br />
cupola paradigmei globaliste, unele diferă simţitor <strong>de</strong> globalism, dar împărtăşesc <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltă critica acestuia la adresa realismului. Unele se situează aproape <strong>de</strong><br />
constructivism, abordare teoretică pe care o vom analiza în secţiunea următoare a<br />
lucrării noastre. Pentru a clarifica mai bine punctul nostru <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re, este necesară o<br />
precizare: ne raliem <strong>de</strong>finiţiei globalismului concepută <strong>de</strong> Paul R. Viotti si Mark V.<br />
Kauppi în lucrarea lor magistrală 52 . O altă precizare este că „globalismul”, la fel ca<br />
i<strong>de</strong>alismul (utopismul), are <strong>şi</strong> o conotaţie peiorativă, atribuită în special <strong>de</strong> criticii săi,<br />
care îi atribuie mai ales calitatea unei i<strong>de</strong>ologii, nu a unei paradigme 53 . Viotti <strong>şi</strong><br />
51<br />
Vezi Immanuel KANT, Eseu asupra pacii perpetue (1795). Kant propunea o schema <strong>de</strong> „pace<br />
perpetuă”văzută ca o normă morală care urmează să fie urmărită <strong>de</strong> oamenii sensibili. Propunerea<br />
sa este bazată pe convingerea că sistemul <strong>de</strong> state naţiuni <strong>şi</strong> interese naţionale dominante poate fi<br />
restructurat printr-o ordine politică iluminată, alţi actori (individul căpătând un profil <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong><br />
important). Aşa cum am mai afirmat, cel mai interesant studiu <strong>de</strong> caz îl constituie instituţiile<br />
europene <strong>şi</strong> euro-atlantice. Această „logică liberală” se regăseşte astăzi în limbajul politicodiplomatic<br />
al <strong>de</strong>mocraţiilor <strong>şi</strong> nu se poate nega faptul că a promovat pacea <strong>şi</strong> progresul economic <strong>şi</strong><br />
social, chiar dacă numai într-o anumită parte a lumii.<br />
52<br />
Paul R. VIOTTI, Mark V. KAUPPI, op. cit.<br />
53<br />
Iată o ilustrare a acestei critici: „Globalismul reduce noua complexitate a globalităţii <strong>şi</strong><br />
globalizării la o singură dimensiune economică care este ea însă<strong>şi</strong> concepută în maniera liniară ca o<br />
expansiune constanta a <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţei <strong>de</strong> piaţă mondială. Toate celelalte dimensiuni (globalizarea<br />
ecologică, globalizarea culturală, policentrismul politic, emergenta spaţiilor transnaţionale sunt<br />
tratate, dacă sunt, numai în limitele asumpţiei dominatiei globalizării economice. Societatea<br />
mondiala este astfel trunchiata si falsificata ca societate <strong>de</strong> piata mondiala). În acest sens,<br />
globalismul neo-liberal este o forma <strong>de</strong> gândire si acţiune uni-dimensionala, o viziune economista<br />
mono-cauzala a lumii” (Beck, 2000 apud Maurice MULLARD, The Politics of Globalisation and<br />
Polarisation, Edward Elgar Publishing, Northhampton, 2004, p. 41).<br />
31
Kauppi i<strong>de</strong>ntifică patru asumpţii teoretice ale globalismului, corespunzând unei<br />
viziuni global-centrice <strong>de</strong>spre lume 54 : (1) necesitatea înţelegerii contextului global în<br />
care interacţionează statele <strong>şi</strong> alte entităţi; (2) globaliştii subliniază importanţa<br />
analizei istorice în înţelegerea sistemului internaţional, factorul istoric <strong>şi</strong><br />
caracteristica <strong>de</strong>finitorie al sistemului fiind capitalismul; (3) existenţa unor<br />
mecanisme particulare <strong>de</strong> dominaţie care menţin statele din Lumea a Treia în afara<br />
procesului <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare <strong>şi</strong> contribuie la o <strong>de</strong>zvoltare globală inegală; (4) factorii<br />
economici sunt critici pentru explicarea evoluţiei <strong>şi</strong> funcţionarii sistemului global<br />
capitalist <strong>şi</strong> menţinerea într-o poziţie subordonată a o constituţie republicană, un<br />
sistem statal fe<strong>de</strong>ral <strong>şi</strong> o cetăţenie globală, pentru a fonda o comunitate a umanităţii.<br />
Desigur, critica este mult prea dură <strong>şi</strong> omite existenţa unor teorii critice la<br />
adresa economiei politice internaţionale în cadrul paradigmei statelor Lumii a Treia.<br />
Desigur, această <strong>de</strong>finiţie ar putea conduce la ipoteza ca globalismul este i<strong>de</strong>ntic cu<br />
marxismul, însa chiar <strong>şi</strong> Viotti <strong>şi</strong> Kauppi refuză aceasta asociere, subliniind că există<br />
globalişti non-marxişti. De asemenea, mai putem vorbi <strong>de</strong> un globalism neoliberal<br />
care opune „<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţei” o altă viziune asupra lumii, „inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa”. Aceasta<br />
şcoala a globalismului neoliberal se încadrează însă, din perspectiva studiilor <strong>de</strong><br />
securitate, în paradigma liberal-instituţională.<br />
Conform globalismului, securitatea internaţională poate fi asigurată, însă este<br />
necesar să fie cunoscute sursele insecurităţii (cauzele violenţei <strong>şi</strong> comportamentului<br />
violent). Perspectiva globalistă indică o noţiune extinsă a securităţii, implicând mai<br />
multe domenii: economic, societal, ecologic, cultural etc. Globaliştii concep<br />
securitatea ca ordine socială asigurând condiţii favorabile pentru <strong>de</strong>zvoltarea creativă<br />
<strong>şi</strong> sigură a fiinţei umane, absenţa ameninţărilor permiţând o asemenea <strong>de</strong>zvoltare<br />
(vezi mai sus conceptul <strong>de</strong> securitate societală) 55 .<br />
Globalismul este parte a celei <strong>de</strong>-a treia <strong>de</strong>zbateri clasice în teoria relaţiilor<br />
internaţionale 56 , <strong>de</strong>zbaterea realism-globalism, <strong>de</strong>sfăşurată cu precă<strong>de</strong>re în cursul<br />
anilor ‘80. De<strong>şi</strong> globalismul <strong>şi</strong> liberalismul au foarte multe lucruri în comun (legătura<br />
între cele două programe <strong>de</strong> cercetare fiind asigurată <strong>de</strong> teoria transnaţionalistă<br />
<strong>de</strong>zvoltată <strong>de</strong> Keohane <strong>şi</strong> Nye), totu<strong>şi</strong> există elemente care le diferenţiază. În primul<br />
rând, liberalismul instituţional nu se în<strong>de</strong>părtează foarte mult <strong>de</strong> premisele statcentrice<br />
<strong>şi</strong> pozitiviste ale neorealismului. Globalismul pune sub semnul întrebării<br />
chiar <strong>şi</strong> aceste premise. Mai mult, unii teoreticieni globalişti se întreabă dacă statul nu<br />
este un factor <strong>de</strong> insecuritate pentru individ, nu numai un furnizor <strong>de</strong> securitate al<br />
acestuia. Dacă instituţionaliştii sunt în studiile <strong>de</strong> securitate a<strong>de</strong>pţii unei agen<strong>de</strong><br />
extinse a securităţii („wi<strong>de</strong>ners”, vezi Introducerea), dar având în continuare ca obiect<br />
referent statul, globaliştii sunt a<strong>de</strong>pţii unei agen<strong>de</strong> aprofundate a securităţii. De fapt,<br />
globaliştii susţin o viziune antitetică asupra lumii în raport cu cea realistă, este vorba<br />
<strong>de</strong> una centrată pe „globalizare” <strong>şi</strong> pe „<strong>de</strong>teritorializarea politicii mondiale”, pe<br />
recunoaşterea rolului in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt al entităţilor transnaţionale <strong>şi</strong> se concentrează<br />
54<br />
Paul R. VIOTTI, Mark V. KAUPPI, op. cit., pp. 341-342.<br />
55<br />
Andrei MAKARYCHEV, Alexan<strong>de</strong>r SERGUNIN, op. cit.<br />
56<br />
Prima <strong>de</strong>zbatere a fost cea opunând realismul <strong>şi</strong> i<strong>de</strong>alismul, iar cea <strong>de</strong>-a doua scientism versus<br />
tradiţionalism (revoluţia behaviorist-sistemică).<br />
32
asupra modului în care suveranitatea teritorială, ca principiu ordonator al activităţii<br />
umane, este re<strong>de</strong>finită sau chiar <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong>tă <strong>de</strong> reţele <strong>de</strong> interacţiune care implică multe<br />
categorii <strong>de</strong> actori <strong>şi</strong> multe categorii <strong>de</strong> nivele 57 .<br />
4. Abordarea constructivistă<br />
Cu toate că în ultimul <strong>de</strong>ceniu se remarca o <strong>de</strong>zvoltare tot mai importantă a<br />
teoriilor constructiviste, nu se poate spune că ele se integrează într-o noua paradigmă<br />
a relaţiilor internaţionale, cu toate ca unii autori (chiar rivali) situează<br />
constructivismul între cele trei paradigme dominante ale relaţiilor internaţionale,<br />
alături <strong>de</strong> realism si liberalism 58 . Totu<strong>şi</strong>, chiar constructiviştii (precum Alexan<strong>de</strong>r<br />
Wendt sau Nicholas Onuf) refuză să atribuie această calitate constructivismului.<br />
Conform lui Onuf, „Constructivismul nu este o teorie, este o abordare a cercetării<br />
sociale. Este în mod special relevant <strong>şi</strong> pertinent ca un instrument <strong>de</strong> critică la adresa<br />
teoriilor empirice <strong>şi</strong> normative larg răspândite” 59 . Acela<strong>şi</strong> lucru îl recunoaşte<br />
Alexan<strong>de</strong>r Wendt: „Constructivismul nu este o teorie a politicii internaţionale. Tot<br />
astfel precum teoria alegerii raţionale, (constructivismul, n. tr.) este substanţial<br />
nelimitat si aplicabil oricărei forme sociale – capitalism, familii, state etc. – aşa încât<br />
pentru a spune ceva concret, trebuie să specificam care actori (unităţi <strong>de</strong> analiză) <strong>şi</strong><br />
structuri (nivele) ne interesează” 60 . Iată câteva motive pentru care constructiviştii <strong>şi</strong>au<br />
ajustat răspunsul ca o critică la teoriile existente, nu neapărat ca o imagine nouă a<br />
relaţiilor internaţionale. Mai mult, constructivismului îi lipseşte un set unificat <strong>de</strong><br />
predicţii pentru a putea fi <strong>de</strong>finit ca o teorie, cel puţin în sensul acceptat <strong>de</strong><br />
comunitatea ştiinţifică. Cu toate acestea, ceea ce se poate atribui constructivismului<br />
sau reflectivismului 61 este calitatea lor integrativă. Constructivismul a preluat o mare<br />
parte din i<strong>de</strong>ile şcolilor critice la adresa curentelor principale din teoria relaţiilor<br />
internaţionale. În studiile <strong>de</strong> securitate putem vorbi <strong>de</strong>ja, cre<strong>de</strong>m noi, <strong>de</strong> o paradigmă<br />
constructivistă.<br />
Importanţa constructivismului în <strong>de</strong>zvoltarea studiilor <strong>de</strong> securitate nu rezidă<br />
atât în noutăţile pe care le aduce, ci tocmai în această critică pe care o lansează<br />
paradigmelor dominante. În viziunea lor, atât securitatea individuală, cât <strong>şi</strong> cea statală<br />
(ţinând <strong>de</strong> concepţiile ontologice ale liberalilor <strong>şi</strong> realiştilor) sunt „constructe<br />
sociale”, susceptibile la o reformulare fără limite <strong>de</strong> timp realizată <strong>de</strong> către actori<br />
dispu<strong>şi</strong> sau predispu<strong>şi</strong>, nu ca un concept static, bazat pe condiţii imuabile, după cum<br />
presupun realiştii 62 (spre exemplu condiţia anarhica a sistemului internaţional).<br />
57<br />
Barry BUZAN, Ole WAEVER, Regions and Powers: The Structure of International Security,<br />
Cambridge University Press, Cambridge, 2003, p. 7.<br />
58<br />
Stephen M. WALT, International relations: one world, many theories, în Foreign Policy,<br />
Washington, Spring 1998, pp. 29-46. Conform lui Walt, constructivismul a substituit „marxismul”<br />
ca paradigmă a relaţiilor internaţionale.<br />
59<br />
Onuf apud Edward A. KOLODZIEJ, op. cit., p. 259.<br />
60<br />
Alexan<strong>de</strong>r WENDT, Social Theory of International Politics, Cambridge University Press,<br />
Cambridge, 2001, p.193.<br />
61<br />
Aşa <strong>de</strong>fineşte acest curent Robert O. Keohane.<br />
62<br />
Edward A. KOLODZIEJ, op. cit., p. 260.<br />
33
Constructivismul nu respinge toate asumpţiile teoretice ale paradigmelor<br />
rivale. De pildă, nu respinge i<strong>de</strong>ea existenţei anarhiei, dar contestă impactul ei asupra<br />
comportamentului statelor. Ceea ce critică însă la realişti <strong>şi</strong> liberali este accentul lor<br />
pe factorii materiali, cum ar fi puterea sau comerţul, constructiviştii subliniind în<br />
schimb impactul i<strong>de</strong>ilor 63 . În loc sa accentueze rolul statului <strong>de</strong> maximizator al<br />
interesului, urmărind în primul rând supravieţuirea, constructivismul subliniază că<br />
interesul <strong>şi</strong> i<strong>de</strong>ntitatea statului sunt un produs maleabil al proceselor istorice,<br />
manifestări ale discursurilor dominante reflectând credinţele <strong>şi</strong> normele <strong>de</strong><br />
comportament acceptate la nivel social 64 . În <strong>de</strong>zbaterea sa cu realismul neoclasic<br />
reprezentat <strong>de</strong> Mearsheimer 65 , Wendt nu respinge asumpţiile realiste, dar susţine ca<br />
este necesar să analizăm relaţiile sociale, nu numai capabilităţile materiale 66 . Mai<br />
mult, respingând unele dintre acuzaţiile lui Mearsheimer, Wendt apreciază că<br />
propriul său curent este, ca <strong>şi</strong> neorealismul, un curent structuralist. Însă, în vreme ce<br />
neorealiştii cred că „structura” este formată dintr-o distribuţie <strong>de</strong> capabilităţi<br />
materiale, Alexan<strong>de</strong>r Wendt accentuează rolul „structurilor sociale”. Acest concept<br />
nu îi apartine nici lui <strong>şi</strong> nici constructiviştilor, situându-se în centrul <strong>de</strong>zbaterii<br />
structura-agent din anii ’80 (cunoscută <strong>şi</strong> sub <strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> a 3-a <strong>de</strong>zbatere, realismglobalism)<br />
67 . „Structurile sociale” sunt <strong>de</strong>finite însă altfel <strong>de</strong> constructivişti prin<br />
„înţelegeri, aşteptări sau cunoaştere împărtă<strong>şi</strong>te”. 68 Ele nu sunt doar abstracte sau<br />
teoretice, ci sunt cuprinse în practica politică a statelor 69 .<br />
O altă explicaţie <strong>de</strong>cât cea clasică: „O dilema <strong>de</strong> securitate (...) este o structura<br />
socială compusă din înţelegeri intersubiective în care statele sunt atât <strong>de</strong><br />
neîncrezătoare (unele în celelalte, n.tr.) încât fac cele mai sumbre asumpţii în legătură<br />
cu intenţiile altora <strong>şi</strong> ca rezultat î<strong>şi</strong> <strong>de</strong>finesc interesele în termeni <strong>de</strong> auto-ajutor” 70 .<br />
Similar, o „comunitate <strong>de</strong> securitate” (Wendt abor<strong>de</strong>ază <strong>de</strong> dată aceasta un subiect<br />
favorit al scolii liberale) reprezintă o altă structură socială, „una compusă din<br />
cunoaştere împărtă<strong>şi</strong>tă, în care statele au încre<strong>de</strong>re unele în altele că pot rezolva<br />
disputele fără (a recurge la, n. tr.) război” 71 .<br />
Un alt element important adus în discuţie <strong>de</strong> Alexan<strong>de</strong>r Wendt <strong>şi</strong><br />
constructivişti se referă la problema anarhiei sistemice, concept central al<br />
63<br />
Stephen M. WALT, International relations: one world, many theories, în Foreign Policy,<br />
Washington, Spring 1998, p. 40.<br />
64<br />
Ibi<strong>de</strong>m, p. 41.<br />
65<br />
Dezbaterea a fost provocată <strong>de</strong> articolul lui John J. MEARSHEIMER, The False Promise of<br />
International Institutions, apărut în revista International Security (Winter 1994/95, <strong>Vol</strong>. 19, No. 3),<br />
pp. 5-49. Răspunsul lui Alexan<strong>de</strong>r Wendt l-a reprezentat articolul Constructing International<br />
Politics, apărut tot în International Security (Summer 1995, <strong>Vol</strong>. 21, nr. 1), pp. 71-81.<br />
66<br />
Michael E. BROWN et al. (ed.), op. cit., p. xxx.<br />
67<br />
Alexan<strong>de</strong>r Wendt s-a implicat în această <strong>de</strong>zbatere (vezi Alexan<strong>de</strong>r WENDT, The Agent-<br />
Structure Problem in International Relations Theory, International Organization, vol. 41, nr. 3,<br />
summer 1987, pp. 335-370).<br />
68<br />
Alexan<strong>de</strong>r WENDT, Constructing International Politics, International Security, vol. 20, nr. 1,<br />
summer 1995, pp. 71-81.<br />
69<br />
Michael E. BROWN et al. (ed.), op. cit., p. 418.<br />
70<br />
Alexan<strong>de</strong>r WENDT, Constructing International Politics, loc. cit.<br />
71 Ibi<strong>de</strong>m.<br />
34
neorealiştilor, <strong>de</strong>zbătut totodată <strong>şi</strong> <strong>de</strong> neoliberali. Explicaţia pe care o dă Wendt este<br />
următoarea: „auto-ajutorul <strong>şi</strong> politica <strong>de</strong> putere nu urmează nici logic <strong>şi</strong> nici cauzal<br />
din anarhie <strong>şi</strong> dacă ne regăsim astăzi într-o lume a auto-ajutorului, aceasta se<br />
datorează procesului, nu structurii. Nu există o logică a anarhiei, în afara <strong>de</strong> practicile<br />
care creează <strong>şi</strong> concretizează o structură <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntităţi <strong>şi</strong> interese în locul alteia;<br />
structura nu are existentă sau puteri cauzale în afara proceselor. Auto-ajutorul <strong>şi</strong><br />
politica <strong>de</strong> putere sunt instituţii, nu caracteristici esenţiale ale anarhiei. Anarhia este<br />
ceea ce fac statele din ea” 72 .<br />
Răspunsul autorului la aserţiunea centrală a neorealiştilor trimite la importanţa<br />
pe care o au structurile sociale în politica internaţională. În centrul acestora se află<br />
noţiuni sociologice precum „i<strong>de</strong>ntitate” <strong>şi</strong> „interes” care vor intra <strong>de</strong> acum înainte în<br />
studiul relaţiilor internaţionale într-o nouă lumină. Desigur, aceasta revoluţie<br />
conceptuală nu i se datorează doar lui Wendt, ci multitudinii <strong>de</strong> teorii critice care vor<br />
ataca asumpţiile centrale ale structuraliştilor (neorealişti <strong>şi</strong> neoliberali) mai ales după<br />
eşecul acestora <strong>de</strong> a răspun<strong>de</strong> la întrebarea fundamentală: Cum se va sfâr<strong>şi</strong> Războiul<br />
Rece? Rolul i<strong>de</strong>ilor, culturii, i<strong>de</strong>ntităţii <strong>şi</strong> interesului va fi abordat <strong>de</strong> o pleiadă <strong>de</strong><br />
cercetători, pe care Michael Desch îi <strong>de</strong>fineşte sub sintagma „culturalişti” 73 .<br />
O altă întrebare pe care încearcă să o rezolve constructiviştii este următoarea:<br />
<strong>de</strong> un<strong>de</strong> î<strong>şi</strong> inspiră i<strong>de</strong>ntitatea/i<strong>de</strong>ntităţile actorii politici? În vreme ce realiştii susţin<br />
că interesele statului sunt constante în timp, constructiviştii afirmă că acestea se<br />
schimbă <strong>de</strong>oarece <strong>şi</strong> i<strong>de</strong>ntităţile actorilor se schimbă sau evoluează. Mai mult, chiar<br />
statele pot avea, asemenea fiinţelor umane, mai multe i<strong>de</strong>ntităţi, ele nefiind, la urma<br />
urmelor, <strong>de</strong>cât construcţii sociale 74 . Pornind <strong>de</strong> la aceste constatări, constructivismul<br />
(sau „teoria socială”, cum îl <strong>de</strong>fineşte Alexan<strong>de</strong>r Wendt) î<strong>şi</strong> propune să studieze în<br />
domeniul studiilor <strong>de</strong> securitate relaţia dintre securitate, i<strong>de</strong>ntitate <strong>şi</strong> interese. Cea mai<br />
importantă tentativă <strong>de</strong> acest gen este reprezentată <strong>de</strong> Barry Buzan <strong>şi</strong> asociaţii săi, în<br />
special Ole Waever <strong>şi</strong> Jaap <strong>de</strong> Wil<strong>de</strong>, aşa-zisa „şcoală <strong>de</strong> la Copenhaga”.<br />
Şcoala <strong>de</strong> la Copenhaga (Barry Buzan 75 , Ole Waever, Bjorn M.ller, Jaap <strong>de</strong><br />
Wil<strong>de</strong> etc.) a <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong>t cadrul analitic al realiştilor <strong>şi</strong> globaliştilor, enunţând i<strong>de</strong>ea că<br />
grupările/comunităţile umane trebuie să fie actori ai securităţii, ceea ce a condus la<br />
conceptul <strong>de</strong> securitate societală: abilitatea unei societăţi <strong>de</strong> a-<strong>şi</strong> menţine caracterul<br />
său esenţial în faţa unor condiţii diferite provocându-i i<strong>de</strong>ntitatea <strong>şi</strong> cadrul cultural 76 .<br />
De fapt, această „şcoală” oferă parţial răspunsul <strong>de</strong>zbaterii dintre Mearsheimer <strong>şi</strong><br />
Wendt, nu întâmplător teoreticienii ei fiind sau realişti neoclasici sau constructivişti.<br />
Aceşti autori au reevaluat <strong>şi</strong> conceptul <strong>de</strong> securitate umană, acoperind aspecte<br />
religioase, etnice, <strong>de</strong> gen, <strong>de</strong> mediu etc. O bună parte din conceptele cu care operează<br />
72<br />
Alexan<strong>de</strong>r WENDT, Anarchy is what States Make of it: The Social Construction of Power<br />
Politics, International Organization, vol. 46, nr. 2 (spring, 1992), pp. 391-425. Citatul este <strong>de</strong> la p.<br />
395.<br />
73<br />
DESCH, art. cit.<br />
74<br />
KOLODZIEJ, op. cit., p. 261.<br />
75<br />
De<strong>şi</strong> Barry Buzan este un cunoscut reprezentant al „English School” (şcolii engleze), având în<br />
ve<strong>de</strong>re colaborarea sa cu cercetătorii fostului Institut <strong>de</strong> <strong>Studii</strong> ale Păcii din Copenhaga, este<br />
cunoscut ca făcând parte <strong>şi</strong> din „şcoala <strong>de</strong> la Copenhaga”.<br />
76<br />
Andrei MAKARYCHEV, Alexan<strong>de</strong>r SERGUNIN, op. cit.<br />
35
„Şcoala <strong>de</strong> la Copenhaga” le-am <strong>de</strong>finit în introducerea lucrării noastre, aşa încât nu<br />
consi<strong>de</strong>răm necesară repetarea lor. Se poate spune că „Şcoala <strong>de</strong> la Copenhaga”, dar<br />
<strong>şi</strong> alte şcoli scandinave <strong>de</strong> studiu al relaţiilor internaţionale (ne referim în special la<br />
cele <strong>de</strong> la Oslo si Stockholm) încearcă principala replică în studiile <strong>de</strong> securitate la<br />
<strong>de</strong>zbaterea structură-agenţie care a dominat anii ’90.<br />
Barry Buzan sintetizează în lucrarea sa People, States and Fear... (1983, 1989)<br />
care sunt principalele domenii ale securităţii în viziunea şcolii <strong>de</strong> la Copenhaga.<br />
Astfel, în viziunea lui, securitatea colectivităţilor umane este afectată <strong>de</strong> factorii din<br />
cinci sectoare majore: militar, politic, economic, societal <strong>şi</strong> <strong>de</strong> mediu (ambiental) 77 .<br />
Aceasta abordare sectorială a securităţii s-a regăsit în <strong>de</strong>zbaterile sale ulterioare cu<br />
teoreticienii <strong>de</strong> la Copenhagen Peace Research Institute, al căror rezultat concret a<br />
fost un număr <strong>de</strong> cărţi esenţiale pentru cercetătorii interesaţi <strong>de</strong> studiile <strong>de</strong> securitate<br />
contemporane, unele menţionate în eseul bibliografic din introducerea acestei lucrări.<br />
În viziunea şcolii globaliste, agenda securităţii este extinsă, justificându-se<br />
acum utilizarea termenului <strong>de</strong> securitate globală, <strong>de</strong><strong>şi</strong> accepţiunea utilizată <strong>de</strong><br />
globalişti nu diferă foarte mult <strong>de</strong> cea a şcolii instituţionalist-liberale, i<strong>de</strong>ntificând<br />
„securitatea internaţională” cu cea mai vastă expresie a securităţii 78 . <strong>Securitate</strong>a poate<br />
fi consi<strong>de</strong>rată globală astăzi însă nu prin raportare la instituţii, ci prin raportare la<br />
agenda comună a securităţii <strong>şi</strong> percepţiile comune ale ameninţărilor.<br />
Barry Buzan i<strong>de</strong>ntifică trei dintre cauzele pentru care s-a ajuns la adoptarea<br />
unei asemenea agen<strong>de</strong> astăzi (atât în studiile <strong>de</strong> securitate, cât <strong>şi</strong> în documentele <strong>de</strong><br />
lucru ale organizaţiilor internaţionale): schimbarea priorităţii între problemele <strong>de</strong><br />
securitate, cauzată <strong>de</strong> creşterea <strong>de</strong>nsităţii; calităţile politice utile ale conceptului; <strong>şi</strong><br />
calităţile sale intelectual integrative 79 . Creşterea <strong>de</strong>nsităţii (sistemului internaţional)<br />
creează un puternic joc combinat între anarhie <strong>şi</strong> inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă 80 (autorul combină<br />
două concepte aparţinând paradigmelor analizate mai sus).<br />
Aceea<strong>şi</strong> creştere a <strong>de</strong>nsităţii schimbă profilul ameninţărilor <strong>şi</strong> vulnerabilităţilor<br />
care <strong>de</strong>finesc problema securităţii. Statele mai <strong>de</strong>zvoltate î<strong>şi</strong> pierd tot mai mult<br />
temerea faţă <strong>de</strong> atacuri militare externe, în parte <strong>şi</strong> pentru că ele sunt cuprinse în<br />
„comunităţi <strong>de</strong> securitate” – rezultate în urma unor transformări a normelor sociale,<br />
percepţiilor politice <strong>şi</strong> intereselor economice. Totodată, creşte gradul <strong>de</strong><br />
conştientizare al ameninţărilor non-militare sau non-teritoriale (financiare,<br />
comerciale, societale, ecologice), iar aceste ameninţări cresc în influenta fără a ţine<br />
seama <strong>de</strong> scă<strong>de</strong>rea celor militare.<br />
77<br />
Barry BUZAN, citat <strong>de</strong> David MUTIMER, op. cit., p. 79.<br />
78<br />
<strong>Securitate</strong>a globală în sine se referă la un sistem <strong>de</strong> ordine sau securitate mondială, întruchipând<br />
un program <strong>de</strong> securitate comună al comunităţii globale. Acest concept, conceput <strong>de</strong> Comisia Palme<br />
– Comisia In<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>ntă asupra Dezarmării <strong>şi</strong> Problemelor <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> în 1982, nu <strong>de</strong>scrie<br />
a<strong>de</strong>cvat, conform Helgei HAFTENDORN (art. cit., pp. 11-12) situaţia reala a umanităţii <strong>de</strong>oarece ar<br />
presupune existenţa unor instituţii puternice, dacă nu chiar al unui „guvern mondial”.<br />
79<br />
Barry BUZAN, op. cit., pp. 368-370.<br />
80<br />
Pentru a ilustra acest fapt, este suficient să ne raportăm la numărul <strong>de</strong> state membre ale ONU,<br />
care a <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong>t cifra <strong>de</strong> 190, chiar dacă multe nu sunt relevante pentru procesarea politicii<br />
internaţionale. Dar trăim într-o a<strong>de</strong>varată „galaxie” a actorilor substatali, statali <strong>şi</strong> transnaţionali<br />
implicaţi în diverse gra<strong>de</strong> <strong>şi</strong> la diverse nivele în inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţe <strong>de</strong> securitate.<br />
36
Şcoala <strong>de</strong> la Copehaga a introdus noţiunea <strong>de</strong> „securitizare” – ridicarea unor<br />
probleme <strong>de</strong> securitate <strong>de</strong>asupra politicii, făcându-le să fie acceptate <strong>şi</strong> împărtă<strong>şi</strong>te <strong>de</strong><br />
întreaga societate. Ole Wæver este autorul acestui termen. Wæver remarca faptul că<br />
i<strong>de</strong>ntificarea problemelor <strong>de</strong> securitate a fost <strong>şi</strong> este un privilegiu <strong>de</strong> care se bucură<br />
statele naţiuni prin intermediul elitelor care le guvernează. Doar statele pot reclama<br />
folosirea instrumentului securitizării unei probleme pentru a dobândi controlul asupra<br />
ei. Însă <strong>de</strong> cele mai multe ori tendinţa statelor este <strong>de</strong> a militariza problemele în timp<br />
ce le securitizează (evi<strong>de</strong>nt aceasta reclama costuri care uneori pot <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong> beneficiile<br />
unui asemenea curs <strong>de</strong> acţiune). Soluţia lui Wæver este aceea a <strong>de</strong>securitizării, adică<br />
în<strong>de</strong>părtarea progresivă a problemelor <strong>de</strong> pe agenda <strong>de</strong> securitate, lăsându-le doar pe<br />
cele militare. Scopul final al acestei <strong>de</strong>securitizări ar fi <strong>de</strong>militarizarea vieţii<br />
politice 81 . O altă noţiune, amintită mai sus, este cea <strong>de</strong> „complex <strong>de</strong> securitate<br />
regională”.<br />
Acest concept ilustrează poate cel mai bine fuziunea între două abordări<br />
teoretice atât <strong>de</strong> distincte cum este neorealismul <strong>şi</strong> constructivismul. Este exact ceea<br />
ce î<strong>şi</strong> propun a<strong>de</strong>pţii RSCT 82 , Barry Buzan <strong>şi</strong> Ole Waever, atunci când afirma:<br />
„TCSR foloseşte un amestec <strong>de</strong> abordări materialiste <strong>şi</strong> constructiviste. În partea<br />
materialistă foloseşte i<strong>de</strong>i legate <strong>de</strong> teritorialitate <strong>şi</strong> distribuţia <strong>de</strong> putere care sunt<br />
apropiate <strong>de</strong> cele ale neorealismului (...), dar contrazice tendinţa analizei neorealiste<br />
<strong>de</strong> a se concentra puternic pe structura nivelului global. În partea constructivistă,<br />
TCSR construieşte pe teoria securitizării stabilită în lucrări anterioare (...), care se<br />
concentrează pe procesele politice prin care problemele <strong>de</strong> securitate sunt<br />
construite”. 83<br />
Această analiză a studiilor <strong>de</strong> securitate contemporane este <strong>de</strong>parte <strong>de</strong> a fi<br />
exhaustivă. Alături <strong>de</strong> teoriile, paradigmele <strong>şi</strong> abordările pe care le-am menţionat mai<br />
sus, există un numar imens <strong>de</strong> autori <strong>şi</strong> lucrări ce abor<strong>de</strong>ază problematica securităţii<br />
contemporane <strong>şi</strong> care î<strong>şi</strong> revendică apartenenţa la alte programe <strong>de</strong> cercetare.<br />
Menţionăm aici behaviorismul, feminismul, post-mo<strong>de</strong>rnismul sau poststructuralismul.<br />
Unii teoreticieni sunt catalogaţi sau se auto-cataloghează ca<br />
„teoreticieni critici”, făcând parte din aşa-zisa critical theory, dar pot fi încadraţi <strong>şi</strong> ca<br />
globalişti sau constructivişti. În esenţa, toate aceste teorii se opun paradigmelor<br />
dominante din studiile <strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> în special realismului <strong>şi</strong> neorealismului.<br />
Analiza lor <strong>de</strong>păşeşte obiectivele acestei lucrări. Ceea ce am încercat să indicăm este<br />
faptul că <strong>de</strong>finirea securităţii este o întreprin<strong>de</strong>re dificilă <strong>şi</strong> ca „împrumuturile”<br />
teoretice sunt necesare spre a putea face lumina în acest univers intelectual.<br />
Oricum, remarcăm că dacă am confrunta aceste abordări teoretice cu realitatea,<br />
ar <strong>de</strong>veni mai evi<strong>de</strong>nt faptul că, indiferent <strong>de</strong> polemicile intelectuale, avem <strong>de</strong>-a face<br />
cu două perspective opuse: una tradiţionalistă, stat-centrică, axată pe aspectele <strong>de</strong><br />
putere <strong>şi</strong> interes (corespunzătoare studiilor <strong>de</strong> securitate) <strong>şi</strong> una critică, axată pe o<br />
<strong>de</strong>finiţie mai amplă sau mai aprofundată a securităţii. Dincolo <strong>de</strong> aceste aspecte,<br />
fiecare dintre abordările menţionate are o contribuţie majoră la clarificarea<br />
81<br />
David MUTIMER, op. cit., p. 80.<br />
82<br />
Teoria Complexului <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> Regională.<br />
83<br />
Barry BUZAN, Ole WAEVER, op. cit., p. 4.<br />
37
conceptuală a securităţii: realitatea confirmă faptul că statul-naţiune este un actor<br />
esenţial al securităţii, dar nu <strong>şi</strong> unicul; inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa în materie <strong>de</strong> securitate face<br />
ca statele să fie mai favorabile cooperării <strong>de</strong>cât conflictului, datorită câştigurilor<br />
relative implicate <strong>şi</strong> costurilor induse <strong>de</strong> starea <strong>de</strong> conflict; este necesară o abordare<br />
comprehensivă a securităţii (o perspectivă sectorială). <strong>Securitate</strong>a poate fi gândită în<br />
continuare în termeni <strong>de</strong> actori (<strong>de</strong> pildă statul ca referent analitic), interacţiuni/<br />
tranzacţii (inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţe, sensibilităţi, vulnerabilităţi), efecte sistemice<br />
(globalizarea, fenomenele transnaţionale).<br />
Aşadar, diversele teorii cu privire la securitate ne-au ajutat să stabilim nivelele<br />
<strong>de</strong> analiză relevante pentru lucrarea <strong>de</strong> faţă. Este însă util să raportăm Politica<br />
Externă <strong>şi</strong> <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> Comună a UE la teoriile integrării, nu numai la teorii<br />
generale cu privire la securitate. De ce? În primul rând, teoriile integrării au ca obiect<br />
tocmai actorii, instituţiile <strong>şi</strong> procesele. În al doilea rând, <strong>de</strong><strong>şi</strong> fac parte din paradigma<br />
instituţionalistă, ele au fost influenţate si <strong>de</strong> celelalte paradigme din studiile <strong>de</strong><br />
securitate. Tema integrării politice europene a atras mulţi apologeţi, dar <strong>şi</strong> mulţi<br />
critici.<br />
Bibliografie:<br />
1. BROWN, Chris, Un<strong>de</strong>rstanding International Relations, ediţia a 2-a, Londra:<br />
Palgrave, 1997;<br />
2. BUZAN, Barry, People, States, and Fear: An Agenda of International Security<br />
Studies in the post-Cold War Era, Longman, 1991;<br />
3. BUZAN, Barry; LITTLE, Richard, International Systems in World History:<br />
Remaking the Study of International Relations, Oxford: Oxford University<br />
Press, 2000;<br />
4. BUZAN, Barry; WAEVER, Ole, Regions and Powers: The Structure of<br />
International Security, Cambridge: Cambridge University Press, 2003;<br />
5. BUZAN, Barry; WÆVER, Ole; <strong>de</strong> WILDE, Jaap, Security: A New Framework<br />
for Analysis, Boul<strong>de</strong>r, London: Lynne Rienner Publishers, 1998;<br />
6. DiCICCO, Jonathan M.; LEVY, Jack S., The Power Transition Research<br />
Program: A Lakatosian Analysis, în Colin Elman, Miriam Fendius Elman<br />
(ed.), Progress in International Relations Theory: Appraising the Field,<br />
Londra, Cambridge: MIT Press, 2003;<br />
7. GRUDZINSKI, Przemyslaw; van HAM, Peter, A Critical Approach to<br />
European Security: I<strong>de</strong>ntity and Institutions, New York, Londra: PINTER,<br />
1999;<br />
8. KEOHANE, Robert O.; Nye, Joseph S., Power and Inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nce, Harper<br />
Collins Publishers, 1989;<br />
9. LEBOW, Richard Ned, The Long Peace, the end of the Cold War, and the<br />
Failure of Realism, International Organization, vol. 48, nr. 2 (primăvara 1994);<br />
10. MAKARYCHEV, Andrei, SERGUNIN, Alexan<strong>de</strong>r, International Security,<br />
Berlin: Teaching International Relations Online, 2002;<br />
11. McANULLA Stuart, Structure and Agency, în David MARSH, Gerry<br />
STOKER (ed.), Theory and Methods in Political Science, New York,<br />
Houndsmill: Palgrave;<br />
38
12. MEARSHEIMER, John J., The False Promise of Institutions, în Michael E.<br />
BROWN, Sean M. LYNN-JONES; Steven E. MILLER (ed.), The Perils of<br />
Anarchy: Contemporary Realism and International Security, Cambridge: MIT<br />
Press, 1995;<br />
13. MEARSHEIMER, John J., The False Promise of International Institutions,<br />
International Security (Winter 1994/95), <strong>Vol</strong>. 19, No. 3;<br />
14. MORGENTHAU, Hans, Six principles of political realism, în Politics Among<br />
Nations: The Struggle for Power and Peace, ediţia a 5-a, New York: Alfred A.<br />
Knopf, 1978;<br />
15. MUTIMER David, Beyond Strategy, în Craig A. SNYDER, Contemporary<br />
Security and Strategy, Deakim University, 1999;<br />
16. ROCHE, Jean-Jacques, Théories <strong>de</strong>s relations internationales, Paris: Editions<br />
Montchréstien, 2001;<br />
17. SAIDEMAN, Stephen M., The Ties That Divi<strong>de</strong>: Ethnic Politics, Foreign<br />
Policy, and International Conflict, New York: Columbia University Press,<br />
2001;<br />
18. TALIAFERRO, Jeffrey W., Security-Seeking Un<strong>de</strong>r Anarchy: Defensive<br />
Realism Reconsi<strong>de</strong>red, International Security, 25, 3, Winter 2000/2001;<br />
19. VIOTTI, Paul R.; KAUPPI, Mark V., International Relations Theory: Realism<br />
Pluralism, Globalism, and Beyond, Boston, Londra etc.: Allyn and Bacon,<br />
1999;<br />
20. WALT, Stephen M., International relations: one world, many theories, în<br />
Foreign Policy, Washington, Spring 1998<br />
21. WALTZ, Kenneth N., Omul, statul <strong>şi</strong> războiul, Ia<strong>şi</strong> : Institutul European, 2001;<br />
22. WALTZ, Kenneth, Theory of International Politics, Addison-Wesley Press,<br />
Reading MA, 1979;<br />
23. WALTZ, Kenneth, Evaluating theories, American Political Science Review,<br />
nr. 91, 1997;<br />
24. WENDT, Alexan<strong>de</strong>r, Anarchy is what States Make of it: The Social<br />
Construction of Power Politics, International Organization, vol. 46, nr. 2<br />
(spring, 1992);<br />
25. WENDT, Alexan<strong>de</strong>r, Constructing International Politics, International<br />
Security, vol. 20, nr. 1, summer 1995.<br />
39
ŞTIINŢĂ-TEHNOLOGIE-INOVAŢIE ŞI COMPETITIVITATE<br />
PENTRU SECURITATE<br />
Dr. Alexandra SARCINSCHI *<br />
Rezumat: Ştiinţa-tehnologia-inovaţia <strong>de</strong>ţin un rol fundamental în <strong>de</strong>zvoltarea coerentă a<br />
omenirii, promovarea acestor elemente fiind o condiţie <strong>de</strong> bază în realizarea securităţii naţionale <strong>şi</strong><br />
internaţionale, dar <strong>şi</strong> o tendinţă <strong>de</strong> evoluţie ce are nevoie <strong>de</strong> un mediu caracterizat <strong>de</strong> securitate<br />
pentru a se <strong>de</strong>zvolta. Investind în acest trinom este posibilă, pe <strong>de</strong> o parte, reducerea problemelor<br />
sociale <strong>şi</strong> economice ale unei ţări <strong>şi</strong>, pe <strong>de</strong> altă parte, sporirea competitivităţii <strong>şi</strong> securităţii<br />
aceleia<strong>şi</strong> ţări.<br />
Cuvinte-cheie: ştiinţă, tehnologie, inovaţie, competitivitate, securitate, stat slab, stat eşuat.<br />
Despre dimensiunile securităţii naţionale au fost scrise zeci <strong>de</strong> mii <strong>de</strong> pagini în<br />
care securitatea a fost analizată în relaţie cu toate cadrele vieţii sociale (<strong>de</strong> la cel<br />
geografic la cel psihologic), însă mai puţin spaţiu a fost alocat corelaţiilor cu ştiinţa,<br />
tehnologia <strong>şi</strong> inovaţia, vectori ai <strong>de</strong>zvoltării umane. Problematica pe care o supunem<br />
<strong>de</strong>zbaterii nu se referă la tehnica <strong>şi</strong> tehnologiile militare sau Revoluţia în Domeniul<br />
Militar, după cum ar putea părea la o primă ve<strong>de</strong>re, ci, dimpotrivă, vom aduce în<br />
discuţie aspecte generale, precum provocările <strong>de</strong> securitate ce <strong>de</strong>curg din<br />
marginalizarea, voită sau nu, <strong>de</strong> către un stat a trinomului ştiinţă-tehnologie-inovaţie.<br />
Analiza va inclu<strong>de</strong>, pe lângă un cadru teoretic ce consi<strong>de</strong>răm a fi <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> necesar,<br />
corelaţii între nivelul <strong>de</strong> stabilitate/risc <strong>de</strong> eşec al unui stat <strong>şi</strong> competitivitatea<br />
acestuia, relevând legătura indiscutabilă între capacitatea unei ţări <strong>de</strong> a gestiona acest<br />
trinom <strong>şi</strong> cea <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare/supravieţuire a statului respectiv.<br />
1. <strong>Securitate</strong> <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltare durabilă pe baza trinomului ştiinţă-tehnologieinovaţie<br />
Studiul securităţii la oricare dintre nivelurile sale - <strong>de</strong> la individul uman la<br />
societatea globală – trebuie să ia în consi<strong>de</strong>rare sporirea inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţei mondiale a<br />
cărei principală consecinţă este crearea unui mozaic <strong>de</strong> noi situaţii interne, în care<br />
fiecare individ uman este subiect al tendinţelor globale. Drept consecinţă, se nasc<br />
vulnerabilităţi, în special la influenţele externe, ce variază <strong>de</strong> la ţară la ţară, în funcţie<br />
<strong>de</strong> cadrul istoric, politic, economic <strong>şi</strong> social existent. Ca răspuns la această<br />
inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă globală, comunitatea internaţională <strong>şi</strong>-a propus sporirea securităţii, în<br />
general, prin implementarea unor concepte, politici <strong>şi</strong> strategii <strong>de</strong>stinate diverselor<br />
sfere ale vieţii umane. Unul dintre aceste concepte globalizate <strong>şi</strong> globalizante este<br />
<strong>de</strong>zvoltarea durabilă.<br />
Dezvoltarea durabilă constituie unul dintre principalele <strong>de</strong>zi<strong>de</strong>rate ale omenirii<br />
formulate în ultimul secol. Din păcate, <strong>de</strong><strong>şi</strong> se află pe agen<strong>de</strong>le celor mai importanţi<br />
*<br />
Cercetător ştiinţific gradul II, <strong>Centrul</strong> <strong>de</strong> <strong>Studii</strong> <strong>Strategice</strong> <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> <strong>şi</strong> <strong>Apărare</strong> din<br />
Universitatea Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”, Bucureşti, alex_sarcinschi@yahoo.com.<br />
40
actori internaţionali statali <strong>şi</strong> nonstatali, fiind subiect <strong>de</strong> <strong>de</strong>zbatere al celor mai<br />
renumite think-tank-uri, conceptul pare a fi unul ambiguu, <strong>de</strong> o prea vastă<br />
adresabilitate ce poate dăuna aplicării sale concrete. Legătura strânsă între economie,<br />
societate <strong>şi</strong> mediu propusă <strong>de</strong> acest concept este viabilă din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re teoretic<br />
<strong>şi</strong> practic, însă complexitatea ce <strong>de</strong>rivă <strong>de</strong> aici face dificilă obţinerea rezultatelor<br />
pozitive la scară largă. Mai mult, criza economico-financiară din ultimii ani a<br />
întârziat cu mult respectarea termenelor <strong>şi</strong> atingerea obiectivelor stabilite prin<br />
documentele programatice referitoare la <strong>de</strong>zvoltarea durabilă. În acest context,<br />
problemele <strong>de</strong> securitate sporesc, solicitând din ce în ce mai multe resurse pentru<br />
rezolvarea lor <strong>şi</strong> împiedicând <strong>de</strong>zvoltarea pe coordonatele stabilite <strong>de</strong> către<br />
comunitatea internaţională. 1<br />
Agenda 21, unul dintre documentele <strong>de</strong> bază referitoare la <strong>de</strong>zvoltarea durabilă<br />
adoptat în anul 1992 <strong>de</strong> către 178 <strong>de</strong> guverne, se adresează problemelor sociale <strong>şi</strong><br />
economice (sărăcie, schimbarea mo<strong>de</strong>lelor <strong>de</strong> consum, sănătate, mişcarea populaţiei<br />
etc.), celor referitoare la conservarea <strong>şi</strong> gestionarea resurselor pentru <strong>de</strong>zvoltare<br />
(protecţia atmosferei, combaterea <strong>de</strong>spăduririlor, protejarea mediilor fragile,<br />
conservarea diversităţii biodiversităţii, controlul poluării) <strong>şi</strong> grupurilor principale ale<br />
societăţii (copii <strong>şi</strong> tineri, femei, ONG-uri, autorităţi locale, patronate <strong>şi</strong> sindicate) al<br />
căror rol se doreşte a creşte. De asemenea, Agenda 21 furnizează <strong>şi</strong> modalităţile <strong>de</strong><br />
implementare a obiectivelor prin ştiinţă, transfer tehnologic, educaţie, instituţii<br />
internaţionale <strong>şi</strong> mecanisme financiare 2 . Odată cu Agenda 21, la Summit-ul <strong>de</strong> la Rio,<br />
în cadrul căreia a fost adoptată, au fost propuse <strong>şi</strong> 27 <strong>de</strong> principii ce vin în sprijinul<br />
atât al înţelegerii i<strong>de</strong>ii <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare durabilă, cât <strong>şi</strong> al aplicării Agen<strong>de</strong>i. Unul dintre<br />
aceste principii (nr. 9) face referire directă la importanţa ştiinţei <strong>şi</strong> tehnologiei în<br />
atingerea <strong>de</strong>zi<strong>de</strong>ratelor <strong>de</strong>zvoltării durabile: Statele trebuie să coopereze pentru<br />
întărirea capacităţii administrative interne <strong>de</strong>stinate <strong>de</strong>zvoltării durabile,<br />
îmbunătăţind nivelul <strong>de</strong> înţelegere ştiinţifică prin schimburi <strong>de</strong> cunoştinţe ştiinţifice <strong>şi</strong><br />
tehnologice <strong>şi</strong> prin intensificarea <strong>de</strong>zvoltării, adaptării, diseminării <strong>şi</strong> transferului<br />
tehnologiilor, inclusiv a tehnologiilor noi <strong>şi</strong> inovatoare 3 .<br />
Alături <strong>de</strong> Agenda 21, Obiectivele <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare ale mileniului (ODM),<br />
adoptate în cadrul Summit-ului Mileniului din septembrie 2000, au fost stabilite<br />
pentru a întări eforturile în sensul <strong>de</strong>zvoltării omenirii <strong>şi</strong> asigurării securităţii acesteia.<br />
Simpla lecturare a celor opt obiective (reducerea sărăciei severe; accesul universal la<br />
ciclul primar <strong>de</strong> învăţământ; promovarea egalităţii între sexe <strong>şi</strong> afirmarea femeilor;<br />
reducerea mortalităţii la copii; îmbunătăţirea sănătăţii materne; combaterea<br />
HIV/SIDA <strong>şi</strong> a tuberculozei; asigurarea durabilităţii mediului; crearea unui<br />
1<br />
Pentru mai multe <strong>de</strong>talii, vezi Alexandra SARCINSCHI, Dezvoltarea durabilă – <strong>de</strong>zi<strong>de</strong>rat viabil<br />
într-o lume în criză?, în „Lumea 2011. Enciclopedie politică <strong>şi</strong> militară (<strong>Studii</strong> strategice <strong>şi</strong> <strong>de</strong><br />
securitate)”, Teodor FRUNZETI <strong>şi</strong> Vladimir ZODIAN (coord.), Bucureşti: Ed. CTEA, 2011, 820<br />
pag., pp. 98-117.<br />
2<br />
UN Department of Economic and Social Affairs, Division for Sustainable Development, Agenda<br />
21, 1992, URL: http://www.un.org/esa/dsd/agenda21/res_agenda21_00.shtml.<br />
3<br />
UN General Assembly, Report of the United Nations Conference on Environment and<br />
Development (Rio <strong>de</strong> Janeiro, 3-14 June 1992), Annex I, Rio Declaration on Environment and<br />
Development, URL: http://www.un.org/documents/ga/conf151/aconf15126-1annex1.htm.<br />
41
parteneriat global pentru <strong>de</strong>zvoltare 4 ) trimite la i<strong>de</strong>ea sprijinului trinomului ştiinţătehnologie-inovaţie<br />
în i<strong>de</strong>ntificarea <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltarea mijloacelor necesare realizării lor.<br />
Summit-ul Rio+20, din iunie 2012, a adus în discuţie problema revizuirii ODM<br />
după 2015 (termenul stabilit pentru atingerea celor opt obiective), fiind propusă<br />
sintagma Obiective <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare durabilă (ODD). ODD vor fi stabilite <strong>de</strong> către un<br />
grup <strong>de</strong> lucru ce va fi constituit până la sfâr<strong>şi</strong>tul anului în curs (2012) pe baza câtorva<br />
criterii enunţate în documentul final al Summit-ului, The Future We Want (Viitorul<br />
pe care îl dorim): să fie orientate către acţiune, concise <strong>şi</strong> uşor <strong>de</strong> comunicat, limitate<br />
ca număr, orientate către aspiraţii, globale <strong>şi</strong> universal aplicabile ca natură, orientate<br />
către domeniile prioritare ale <strong>de</strong>zvoltării durabile 5 . I<strong>de</strong>ea formulării ODD a fost rapid<br />
acceptată <strong>de</strong> majoritatea membrilor ONU <strong>de</strong>oarece, la bază, promovează unul dintre<br />
<strong>de</strong>zi<strong>de</strong>ratele universal-valabile, anume bunăstarea umană <strong>şi</strong>, evi<strong>de</strong>nt în strânsă<br />
corelaţie cu aceasta, securitatea la toate nivelurile. Experţii explică conceptul <strong>de</strong><br />
bunăstare umană prin clasica abordare bazată pe relaţiile dintre <strong>de</strong>zvoltarea<br />
economică, sustenabilitatea <strong>de</strong> mediu 6 <strong>şi</strong> incluziunea socială, dar completată printrun<br />
element esenţial, anume buna guvernare la toate nivelurile (local, naţional,<br />
regional <strong>şi</strong> global), <strong>de</strong>oarece <strong>de</strong>zvoltarea durabilă vizează toate ţările lumii <strong>şi</strong> nu ce ar<br />
trebui să facă actorii bogaţi pentru cei săraci, dar mai ales ce ar trebui să facă<br />
împreună toate ţările lumii pentru bunăstarea globală a generaţiei actuale <strong>şi</strong> a celor<br />
care vor veni 7 . De asemenea, nu se poate vorbi <strong>de</strong>spre bunăstare fără a face referire la<br />
componenta ştiinţifică <strong>şi</strong> tehnologică <strong>de</strong>oarece eradicarea sărăciei - principalul scop<br />
atât al <strong>de</strong>zvoltării durabile, cât <strong>şi</strong> al ODM <strong>şi</strong>, cu siguranţă, al viitoarelor ODD – nu<br />
poate fi realizată fără extin<strong>de</strong>rea razei <strong>de</strong> diseminare a tehnologiilor cruciale<br />
(medicină <strong>şi</strong> diagnoză, electrificare, comunicaţii etc.) dinspre ţările cu venituri mari <strong>şi</strong><br />
medii către cele cu venituri reduse. Pentru a se <strong>de</strong>zvolta în sensul dorit <strong>de</strong><br />
documentele enunţate, lumea va avea nevoie <strong>de</strong> noi tehnologii <strong>şi</strong> <strong>de</strong> noi modalităţi <strong>de</strong><br />
organizare a activităţii umane astfel încât standar<strong>de</strong>le <strong>de</strong> viaţă să fie îmbunătăţite fără<br />
a afecta mediul înconjurător. În consecinţă, schimbarea tehnologică <strong>şi</strong> schimbarea<br />
socială sunt consi<strong>de</strong>rate a fi critice atât în ţările bogate, cât <strong>şi</strong> în cele sărace.<br />
Se observă astfel necesitatea accentuării trinomului ştiinţă-tehnologie-inovaţie<br />
în <strong>de</strong>zvoltarea coerentă a omenirii, ca o condiţie <strong>de</strong> bază în realizarea securităţii<br />
4<br />
<strong>Centrul</strong> <strong>de</strong> informare ONU pentru România, Obiectivele <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare ale mileniului, f.a., URL:<br />
http://www.onuinfo.ro/odm/.<br />
5<br />
UN, Agenda item 10. Outcome of the Conference. The Future We Want, A/CONF.216/L.1, Rio <strong>de</strong><br />
Janeiro, 20-22 June 2012, p. 46.<br />
6<br />
Cf. Marcel D. POPA, (coord.), Dicţionar enciclopedic. <strong>Vol</strong>. VI (R-T), Editura Univers<br />
Enciclopedic, Bucureşti, 2006¸ sustenabilitatea reprezintă calitatea unei activităţi antropice <strong>de</strong> a se<br />
<strong>de</strong>sfăşura fără a epuiza resursele disponibile <strong>şi</strong> fără a distruge mediul, <strong>de</strong>ci fără a compromite<br />
posibilităţile <strong>de</strong> satisfacere a nevoilor generaţiilor următoare. Conferinţa Mondială asupra mediului<br />
<strong>de</strong> la Rio <strong>de</strong> Janeiro din 1992 a acordat o atenţie <strong>de</strong>osebită acestui concept, care implică stabilirea<br />
unui echilibru între creşterea economică <strong>şi</strong> protecţia mediului <strong>şi</strong> găsirea <strong>de</strong> resurse alternative. Când<br />
se referă la <strong>de</strong>zvoltarea economică <strong>de</strong> ansamblu a unei ţări sau regiuni, este <strong>de</strong> obicei preferat<br />
termenul sinonim <strong>de</strong>zvoltare durabilă.<br />
7<br />
, Jeffrey D. SACHS, From Millenium Development Goals to Sustainable Development Goals, în<br />
„The Lancet”, <strong>Vol</strong>ume 379, Issue 9832, 9 June 2012, pp. 2206 – 2211, URL:<br />
http://jeffsachs.org/wp-content/uploads/2012/06/From-MDGs-to-SDGs-Lancet-June-2012.pdf.<br />
42
naţionale <strong>şi</strong> internaţionale, dar <strong>şi</strong> ca tendinţă <strong>de</strong> evoluţie ce are nevoie <strong>de</strong> un mediu<br />
caracterizat <strong>de</strong> securitate pentru a se <strong>de</strong>zvolta. Elementele trinomului enunţat<br />
evoluează în permanenţă, fiind influenţate <strong>de</strong> schimbările structurale ce se petrec în<br />
economia globală, <strong>de</strong> globalizarea constantă a activităţii <strong>de</strong> inovare <strong>şi</strong> <strong>de</strong> apariţia unor<br />
noi actori <strong>şi</strong> a unor noi modalităţi <strong>de</strong> inovare <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltare. Ştiinţa, tehnologia <strong>şi</strong><br />
inovaţia sunt componente importante ale strategiilor <strong>de</strong> creştere economică <strong>şi</strong> a<br />
nivelului <strong>de</strong> trai, precum <strong>şi</strong> ale strategiilor pentru reducerea sărăciei, iar acestea sunt<br />
baza sporirii nivelului <strong>de</strong> securitate naţională <strong>şi</strong> internaţională. Aserţiunea este<br />
valabilă atât în cazul ţărilor <strong>de</strong>zvoltate, industrializate, cât <strong>şi</strong> în cazul ţărilor în curs <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltare. Acestea din urmă nu pot prospera dacă nu î<strong>şi</strong> consoli<strong>de</strong>ază capacitatea<br />
ştiinţifică, tehnologică <strong>şi</strong> inovatoare ce le va permite să se încadreze în economia<br />
globală din ce în ce mai competitivă <strong>şi</strong> în sistemul comerţului <strong>de</strong>schis.<br />
Introducem aici <strong>şi</strong> conceptul <strong>de</strong> competitivitate, ce inclu<strong>de</strong>, pe lângă<br />
componente instituţionale (instituţii, infrastructură, sănătate, educaţie, mediu<br />
macroeconomic, piaţa <strong>de</strong> bunuri, piaţa muncii, piaţa financiară etc.) <strong>şi</strong> componente<br />
referitoare la ştiinţă-tehnologie-inovaţie (pregătirea tehnologică <strong>şi</strong> capacitatea <strong>de</strong><br />
inovare) 8 . Acest concept este esenţial <strong>de</strong>oarece securitatea naţională <strong>şi</strong> internaţională<br />
nu pot fi realizate fără centrarea pe iniţiative ce cresc competitivitatea <strong>şi</strong> calitatea<br />
vieţii, concurând, în acelea<strong>şi</strong> timp, pentru întâmpinarea cu succes a provocărilor la<br />
adresa securităţii.<br />
Din cele enunţate mai sus se poate <strong>de</strong>sprin<strong>de</strong> o ipoteză: stabilitatea/riscul <strong>de</strong><br />
eşec a/al unui stat este corelată/corelat cu nivelul <strong>de</strong> competitivitate al acestuia. În<br />
cele ce urmează vom încerca să validăm această ipoteză prin analiza unor statistici<br />
referitoare la aceste două elemente.<br />
2. <strong>Securitate</strong>, state slabe/eşuate <strong>şi</strong> competitivitate<br />
Statul este, în prezent, supus unei presiuni duble: internă, <strong>de</strong> a satisface nevoile<br />
<strong>de</strong> bază ale cetăţenilor <strong>şi</strong> instituţiilor sale, <strong>şi</strong> externă, <strong>de</strong> a face faţă transformărilor ce<br />
se <strong>de</strong>sfăşoară la nivel internaţional 9 . Globalizarea este <strong>de</strong>ja cunoscută ca unul dintre<br />
factorii principali ai erodării suveranităţii statului, pieţele globale, reţelele<br />
transnaţionale, normele internaţionale <strong>şi</strong> valorile cosmopolite reducând semnificativ<br />
rolul <strong>şi</strong> sfera <strong>de</strong> control al/a statelor. În acest context, statul trebuie să î<strong>şi</strong> păstreze <strong>şi</strong><br />
să <strong>de</strong>zvolte capacitatea <strong>de</strong> a furniza unele dintre bunurile politice fundamentale<br />
asociate statalităţii: securitate fizică, instituţii politice legitime, management<br />
economic <strong>şi</strong> bunăstare socială. Eşecul voit sau nu în furnizarea acestor bunuri îl<br />
<strong>de</strong>finesc drept stat slab 10 . Subiectul statelor slabe a <strong>de</strong>venit la modă în relaţiile<br />
8<br />
, Klaus SCHWAB (ed.), Insight Report. The Global Competitiveness Report 2012-2013. Full data<br />
edition, World Economic Forum, Geneva, 2012, pp. 4-8, URL:<br />
http://www3.weforum.org/docs/WEF_GlobalCompetitivenessReport_2012-13.pdf.<br />
9<br />
Pentru mai multe <strong>de</strong>talii, vezi SARCINSCHI, Alexandra, State între slăbiciune, eşec sau colaps,<br />
în „Lumea 2009. Enciclopedie politică <strong>şi</strong> militară (<strong>Studii</strong> strategice <strong>şi</strong> <strong>de</strong> securitate)”, Teodor<br />
FRUNZETI <strong>şi</strong> Vladimir ZODIAN (coord.), Bucureşti: Ed. CTEA, 2009, 1104 pag., pp. 161-178.<br />
10<br />
Stewart PATRICK, Weak States and Global Threats: Fact or Fiction?, în „The Washington<br />
Quarterly”, No. 29:2, Spring 2006, pp. 27-53.<br />
43
internaţionale începând cu a doua parte a anilor ’90, acestea fiind privite ca o<br />
epi<strong>de</strong>mie a sistemului internaţional, ale cărei simptome, născute prin combinarea unei<br />
largi varietăţi <strong>de</strong> factori, lăsate netratate, ar putea contribui la propagarea instabilităţii<br />
în regiuni vaste ale lumii. Cel mai <strong>de</strong>s vehiculat scenariu era cel în care violenţele<br />
dintr-un stat slab ar lua amploare afectând <strong>şi</strong> statele vecine, iar comunitatea<br />
internaţională ar fi nevoită să intervină. 11 Acest scenariu a <strong>de</strong>venit realitate în cazul<br />
<strong>de</strong>strămării Iugoslaviei <strong>şi</strong> în cel al intervenţiilor militare în Orientul Apropiat.<br />
În comparaţie cu alte ţări în curs <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare, există posibilitatea ca statele<br />
slabe să fie mai grav afectate <strong>de</strong> creşterea înceată sau nulă a economiei <strong>şi</strong> să fie foarte<br />
<strong>de</strong>parte <strong>de</strong> atingerea până în anul 2015 a ODM. În cele mai multe cazuri, cetăţenii<br />
acestor state slabe sunt săraci <strong>şi</strong> sub<strong>de</strong>zvoltaţi, suferă <strong>de</strong> boli cronice <strong>şi</strong> au o speranţă<br />
<strong>de</strong> viaţă scăzută, sunt privaţi <strong>de</strong> accesul la educaţie <strong>şi</strong> servicii <strong>de</strong> sănătate<br />
fundamentale, sunt victime ale discriminării <strong>de</strong> gen <strong>şi</strong> nu au acces la tehnologia<br />
mo<strong>de</strong>rnă.<br />
Cauzele slăbiciunii diferă <strong>de</strong> la stat la stat. Este evi<strong>de</strong>nt că sărăcia ero<strong>de</strong>ază<br />
capacitatea statului prin <strong>de</strong>gradarea capitalului uman, împiedicarea <strong>de</strong>zvoltării<br />
instituţiilor <strong>şi</strong> pieţelor eficiente, crearea unui mediu favorabil guvernării corupte,<br />
alimentarea conflictelor. De<strong>şi</strong> sărăcia accentuează slăbiciunea statului, slăbiciunea<br />
este consecinţă <strong>şi</strong> a <strong>de</strong>ficitului altor capacităţi: lipsa <strong>de</strong> legitimitate politică, lipsa <strong>de</strong><br />
competenţă în guvernarea economică <strong>şi</strong> în asigurarea serviciilor esenţiale către<br />
populaţie, dar <strong>şi</strong> prin absenţa securităţii evi<strong>de</strong>nţiată prin prezenţa conflictului <strong>şi</strong> a<br />
instabilităţii. Fiecare dintre aceste probleme <strong>de</strong> capacitate pot, la rândul lor, să<br />
exacerbeze sărăcia 12 .<br />
Când statul nu poate furniza <strong>de</strong>cât o cantitate foarte limitată <strong>de</strong> bunuri politice<br />
esenţiale, se poate vorbi <strong>de</strong>spre stat eşuat. Aceste state î<strong>şi</strong> pierd treptat rolul <strong>de</strong><br />
furnizori principali <strong>de</strong> bunuri politice în favoarea unor actori nonstatali sau chiar a<br />
unor „lorzi ai războiului”. Astfel, un stat eşuat este o formă <strong>de</strong> organizare politică<br />
lipsită <strong>de</strong> conţinut care nu este capabilă sau nu doreşte să î<strong>şi</strong> în<strong>de</strong>plinească obligaţiile<br />
fundamentale ce-i revin ca stat-naţiune în lumea contemporană. Într-un asemenea<br />
stat, instituţiile sunt <strong>de</strong>fectuoase, <strong>de</strong>zbaterea <strong>de</strong>mocratică este absentă, juridicul este<br />
<strong>de</strong>rivat din executiv <strong>şi</strong> nu in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt, cetăţenii ştiu că nu se pot baza pe sistemul<br />
judiciar, birocraţia <strong>şi</strong>-a pierdut simţul responsabilităţii profesionale <strong>şi</strong> este un factor al<br />
oprimării cetăţenilor. Robert Rotberg i<strong>de</strong>ntifică <strong>şi</strong> alte caracteristici ale statului eşuat:<br />
distrugerea infrastructurii (linii telefonice <strong>şi</strong> transport ineficiente, rezerve <strong>de</strong> apă<br />
potabilă secătuite, întreruperi în furnizarea curentului electric, facilităţi educaţionale<br />
<strong>şi</strong> medicale <strong>de</strong>gradate); creşterea analfabetismului; creşterea ratei mortalităţii<br />
infantile; creşterea sărăciei; adâncirea prăpăstiei dintre bogaţi <strong>şi</strong> săraci; <strong>de</strong>zvoltarea<br />
corupţiei; imposibilitatea <strong>de</strong> a proiecta puterea în afara limitelor capitalei<br />
11<br />
Stacy R. CLOSSON, The Nexus of the Weak State and International Security: It All Depends on<br />
the Location of Sovereignty, Paper presented at the British International Studies Association, 2006<br />
Annual Conference, University of Cork, Ireland, p. 2.<br />
12<br />
Lael BRAINARD, Derek CHOLLET (Eds.), Too Poor for Peace? Global Poverty, Conflict, and<br />
Security in the 21<br />
44<br />
st Century, The Brookings Institution, Washington, 2007, p. 34.
administrative <strong>şi</strong> <strong>de</strong> a controla periferiile naţionale; creşterea ratei criminalităţii;<br />
creşterea nivelului <strong>de</strong> insecuritate. 13<br />
Se observă că în aceste state, conform <strong>de</strong>finiţiei, ştiinţa, tehnologia <strong>şi</strong> inovaţia<br />
nu numai că nu sunt obiect al politicilor guvernamentale, ci, dimpotrivă, sunt privite<br />
ca elemente negative. Cel mult, într-un astfel <strong>de</strong> stat, acest trinom poate fi promovat<br />
doar pentru <strong>de</strong>zvoltarea unor noi mijloace <strong>şi</strong> instrumente <strong>de</strong> control <strong>şi</strong> opresiune.<br />
Statele slabe/eşuate, în cele mai multe dintre cazuri, nu reuşesc să întrunească<br />
precondiţiile pentru aplicarea mo<strong>de</strong>lelor standard <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare economică promovate<br />
<strong>de</strong> către ONU . În general, acest tip <strong>de</strong> state sunt caracterizate <strong>de</strong> un grad ridicat <strong>de</strong><br />
violenţă internă ce face <strong>şi</strong> mai dificilă ajutorarea lor. Cele mai grave situaţii se<br />
înregistrează în statele eşuate, un<strong>de</strong> eroziunea capacităţii statului a atins cote înalte,<br />
perspectivele economice sunt negative, iar posibilitatea apariţiei unui conflict violent<br />
este foarte mare.<br />
În acest context, corelaţia dintre nivelul <strong>de</strong> nivelul <strong>de</strong> stabilitate/risc <strong>de</strong> eşec al<br />
unui stat <strong>şi</strong> competitivitatea acestuia este evi<strong>de</strong>nt <strong>de</strong>oarece ambele elemente ale<br />
analizei sunt <strong>de</strong>finite în funcţie <strong>de</strong> capacitatea statului <strong>de</strong> a furniza anumite bunuri<br />
cetăţenilor săi.<br />
Competitivitatea este <strong>de</strong>finită drept set <strong>de</strong> instituţii, politici <strong>şi</strong> factori care<br />
<strong>de</strong>termină nivelul <strong>de</strong> productivitate al unei ţări 14 . Acesta din urmă <strong>de</strong>termină nivelul<br />
<strong>de</strong> prosperitate <strong>şi</strong>, în consecinţă, nivelul <strong>de</strong> securitate alături <strong>de</strong> alţi indicatori.<br />
Competitivitatea are la bază 12 coloane: 1) instituţii; 2) infrastructură; 3) mediu<br />
macroeconomic; 4) sănătate <strong>şi</strong> educaţie primară; 5) educaţie superioară <strong>şi</strong> instruire; 6)<br />
eficienţa pieţei <strong>de</strong> bunuri; 7) eficienţa pieţei muncii; 8) <strong>de</strong>zvoltarea pieţei financiare;<br />
9) nivelul <strong>de</strong> pregătire tehnologică; 10) dimensiunea pieţei; 11) sofisticarea<br />
afacerilor; 12) inovaţia 15 . Aceste coloane se susţin una pe cealaltă <strong>şi</strong> o slăbiciune în<br />
oricare dintre domeniile enunţate poate avea un impact negativ asupra celorlalte. De<br />
exemplu, capacitatea puternică <strong>de</strong> inovaţie (coloana 12) nu poate fi realizată fără o<br />
forţă <strong>de</strong> muncă sănătoasă, bine educată <strong>şi</strong> instruită (coloanele 4 <strong>şi</strong> 5) care este<br />
capabilă să absoarbă noi tehnologii (coloana 9), iar fără finanţarea suficientă a<br />
cercetării <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltării (coloana 8) sau fără o piaţă a bunurilor eficientă, nu este<br />
posibilă introducerea pe piaţă (coloana 6) a noilor tehnologii (coloana 9) 16 . Prin<br />
agregarea acestor elemente, sunt i<strong>de</strong>ntificate trei tipuri <strong>de</strong> economii:<br />
- nivelul 1: economii bazate pe factor, ce au drept elemente-cheie coloanele<br />
<strong>de</strong> la 1 la 4 (cerinţe <strong>de</strong> bază);<br />
- nivelul 2: economii bazate pe eficienţă, cu elemente-cheie coloanele 5-10<br />
(promotori ai eficienţei);<br />
- nivelul 3: economii bazate pe inovaţie, în care coloanele 11 <strong>şi</strong> 12 sunt<br />
esenţiale (factori <strong>de</strong> inovare <strong>şi</strong> sofisticare).<br />
13<br />
Robert I. ROTBERG, Nation-State Failure: A Recurring Phenomenon?, NIC 2020 Project, 2003,<br />
p. 3-4.<br />
14<br />
Klaus SCHWAB, (ed.), op. cit., 2012, pp. 4-7.<br />
15 I<strong>de</strong>m, p. 8.<br />
16 Ibi<strong>de</strong>m.<br />
45
În Raportul Forumului Economic Mondial, The Global Competitiveness Report<br />
2012-2013 (Raportul global asupra competitivităţii 2012-2013 - RGC), sunt<br />
i<strong>de</strong>ntificate conform acestei tipologii 38 <strong>de</strong> economii bazate pe factor, 17 economii<br />
aflate în tranziţie <strong>de</strong> la nivelul 1 la nivelul 2, 33 <strong>de</strong> economii bazate pe eficienţă, 21<br />
<strong>de</strong> economii în tranziţie <strong>de</strong> la nivelul 2 la nivelul 3 <strong>şi</strong> 35 <strong>de</strong> economii bazate pe<br />
inovaţie. În cele ce urmează vom corela scorurile câtorva dintre ţările analizate în<br />
Raport, cu scorurile obţinute <strong>de</strong> acestea într-o statistică a statelor eşuate realizată <strong>de</strong><br />
către Fondul pentru Pace.<br />
Fondul pentru Pace, în Failed States In<strong>de</strong>x (In<strong>de</strong>xul statelor eşuate - ISE),<br />
propune 12 indicatori pentru analiza eşecului unui stat: presiuni <strong>de</strong>mografice; mişcări<br />
masive <strong>de</strong> refugiaţi sau persoane dislocate intern, ce creează urgenţe umanitare<br />
complexe; moşteniri ale unor grupări ce doreau răzbunare sau paranoia <strong>de</strong> grup;<br />
emigrare masivă a clasei medii <strong>şi</strong> a elitelor profesionale; <strong>de</strong>zvoltare inegală în cadrul<br />
diverselor grupuri sociale; sărăcie, <strong>de</strong>clin economic sever; pier<strong>de</strong>rea legitimităţii<br />
statului; <strong>de</strong>teriorarea progresivă a serviciilor publice; suspendarea sau aplicarea<br />
arbitrară a statului <strong>de</strong> drept <strong>şi</strong> nerespectarea drepturilor omului; aparat <strong>de</strong> securitate ce<br />
operează ca stat în stat; crearea elitelor divizate; intervenţia altor state sau actori<br />
politici externi 17 . În urma analizei acestor indicatori în 117 ţări, a fost format un<br />
clasament în care valorile mari (maxim 10) semnifică faptul că statul respectiv are<br />
caracteristicile unui stat eşuat, în timp ce valorile mici, apropiate <strong>de</strong> 0, semnifică<br />
absenţa acestor caracteristici. Sunt astfel stabilite patru mari categorii <strong>de</strong> statusuri ale<br />
statelor: alertă, avertizare, stabil <strong>şi</strong> sustenabil.<br />
Pornind <strong>de</strong> la ISE, vom încerca să arătăm existenţa corelaţiilor între nivelul <strong>de</strong><br />
stabilitate/risc <strong>de</strong> eşec al unui stat <strong>şi</strong> competitivitatea acestuia, pe baza analizei unui<br />
eşantion format din primele trei ţări cu cel mai mare punctaj din fiecare categorie <strong>de</strong><br />
status <strong>de</strong> alertă, precum <strong>şi</strong> ţara cu cel mai scăzut punctaj, adică cea cu cel mai mare<br />
nivel <strong>de</strong> sustenabilitate. Întrucât pentru statele cu cel mai mare punctaj, cele aşanumit<br />
eşuate (Somalia, RD Congo <strong>şi</strong> Sudan), nu există date în RGC, am introdus în<br />
eşantion următoarele trei ţări din ISE din categoria alertă pentru care există date<br />
<strong>de</strong>spre nivelul <strong>de</strong> competitivitate (Ciad, Zimbabwe <strong>şi</strong> Haiti).<br />
17<br />
The Fund for Peace, Failed States In<strong>de</strong>x 2012, 2012, URL:<br />
http://www.fundforpeace.org/global/?q=fsi-grid2012.<br />
46
Nr.<br />
crt.<br />
1<br />
2 RD Congo<br />
111,2<br />
fără date<br />
fără date<br />
3<br />
4<br />
5<br />
6<br />
7<br />
8<br />
9<br />
10<br />
11<br />
12<br />
13<br />
14<br />
15<br />
16<br />
Ţară<br />
Somalia<br />
Sudan<br />
Ciad<br />
Zimbabwe<br />
Haiti<br />
Iran<br />
Rwanda<br />
Malawi<br />
România<br />
Kuwait<br />
Mongolia<br />
Australia<br />
Islanda<br />
Olanda<br />
Finlanda<br />
Scor ISD<br />
149,9<br />
109,4<br />
107,6<br />
106,3<br />
104,9<br />
89,6<br />
89,3<br />
88,8<br />
59,5<br />
58,9<br />
58,8<br />
29,2<br />
29,1<br />
28,1<br />
20<br />
Nivel <strong>de</strong> alertă<br />
Alertă<br />
Avertizare<br />
Stabil<br />
Sustenabil<br />
Scor RGC<br />
3,05<br />
3,34<br />
2,90<br />
4,22<br />
4,24<br />
3,38<br />
4,07<br />
4,56<br />
3,87<br />
5,12<br />
4,74<br />
5,50<br />
5,55<br />
Tabel nr. 1 - State eşuate/sustenabile <strong>şi</strong> state necompetitive/ competitive 18<br />
Nivel <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare<br />
1<br />
1<br />
1<br />
Tranziţie 1-2<br />
1<br />
1<br />
2<br />
Tranziţie 1-2<br />
Tranziţie 1-2<br />
Se observă că, în majoritatea cazurilor, un scor ISD înalt este corelat cu un scor<br />
RGC scăzut, cu alte cuvinte, cu cât un stat are un nivel <strong>de</strong> alertă mai ridicat, cu atât<br />
nivelul <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare este mai redus.<br />
În eşantionul <strong>de</strong> mai sus se observă trei cazuri ce pot fi numite excepţii, pentru<br />
care nivelul <strong>de</strong> alertă nu este corelat cu cel <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare: Iran, Kuwait <strong>şi</strong> Mongolia.<br />
Trebuie subliniat faptul că nivelurile <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare nu reprezintă simpla însumare a<br />
indicatorilor reprezentaţi <strong>de</strong> cele 12 coloane ale competitivităţii, ci este vorba <strong>de</strong>spre<br />
pon<strong>de</strong>ri diferite ale acestora în stabilirea nivelului la care se află fiecare ţară<br />
(indicatorii corespunzători coloanelor 1-4: 60%; 5-10: 35%; 11-12: 5% ), astfel că<br />
pot exista discrepanţe între clasificarea crescătoare a ţărilor în funcţie <strong>de</strong> scorul RGC<br />
<strong>şi</strong> nivelele <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare (cum se observă, <strong>de</strong> exemplu, în cazul României care, <strong>de</strong><strong>şi</strong><br />
are un scor inferior Iranului <strong>şi</strong> Rwan<strong>de</strong>i, este încadrată într-o categorie superioară <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltare). Mecanismele acestei situaţii trebuie căutate în cei 12 indicatori ai ISE <strong>şi</strong><br />
cele 12 coloane ale competitivităţii din RGC.<br />
Indicatorii ISE pot fi încadraţi în trei domenii: social (presiuni <strong>de</strong>mografice;<br />
mişcări masive <strong>de</strong> refugiaţi sau persoane dislocate intern, ce creează urgenţe<br />
umanitare complexe; moşteniri ale unor grupări ce doreau răzbunare sau paranoia <strong>de</strong><br />
grup; emigrare masivă a clasei medii <strong>şi</strong> a elitelor profesionale), economic (<strong>de</strong>zvoltare<br />
inegală în cadrul diverselor grupuri sociale; sărăcie, <strong>de</strong>clin economic sever), politic <strong>şi</strong><br />
militar (pier<strong>de</strong>rea legitimităţii statului; <strong>de</strong>teriorarea progresivă a serviciilor publice;<br />
suspendarea sau aplicarea arbitrară a statului <strong>de</strong> drept <strong>şi</strong> nerespectarea drepturilor<br />
18<br />
Conform statisticilor prezentate: Failed States In<strong>de</strong>x 2012 <strong>şi</strong> The Global Competitiveness Report<br />
2012-2013.<br />
47<br />
3<br />
3<br />
3<br />
3
omului; aparat <strong>de</strong> securitate ce operează ca stat în stat; crearea elitelor divizate;<br />
intervenţia altor state sau actori politici externi). Se observă că, în principal, primele<br />
două domenii pot fi corelate cu competitivitatea, ce are la bază o componentă<br />
prepon<strong>de</strong>rent economică, chiar dacă implică <strong>şi</strong> una politică, i<strong>de</strong>ntificată prin instituţii<br />
al căror rol este <strong>de</strong> a favoriza competitivitatea <strong>şi</strong> creşterea. Astfel, în cazul Iranului,<br />
<strong>de</strong> exemplu, scorul ISE ridicat este influenţat <strong>de</strong> indicatorii politici <strong>şi</strong> militari ce<br />
însumează peste 50% din punctajul final, plasând ţara la un nivel ridicat <strong>de</strong> alertă,<br />
<strong>de</strong><strong>şi</strong>, din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al scorului RGC, Iranul (4,22) este mai bine plasat <strong>de</strong>cât<br />
România (4,07). Mai mult, acelea<strong>şi</strong> probleme <strong>de</strong> natură politică <strong>şi</strong> militară<br />
influenţează negativ indicatorii sociali <strong>şi</strong> economici <strong>de</strong> bază, astfel că Iranul este<br />
inclus în categoria ţărilor în tranziţie <strong>de</strong> la economia bazată pe factor la cea bazată pe<br />
eficienţă, <strong>de</strong><strong>şi</strong> <strong>de</strong>ţine un punctaj mai mare <strong>de</strong>cât ţări care se află la primele trei<br />
niveluri <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare: Grecia (nivelul 3, scor RGC 3,86), Slovacia (nivelul 3, scor<br />
RGC 4,14), Argentina (tranziţie <strong>de</strong> la nivelul 2 la 3, scor RGC 3,87), Croaţia<br />
(tranziţie <strong>de</strong> la nivelul 2 la 3, scor RGC 4,04), Muntenegru (nivelul 2, scor RGC<br />
4,14), Ucraina (nivelul 2, scor RGC 4,14) etc. Aceasta se traduce prin aceea că<br />
situaţia politică, socială <strong>şi</strong> economică dificilă a Iranului se reflectă <strong>şi</strong> în ceea ce<br />
priveşte factorii sofisticare <strong>şi</strong> inovare care sunt <strong>de</strong>finitorii pentru un nivel ridicat <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltare a unei ţări (conform unui clasament pe baza acestor doi indicatori, Iranul<br />
se află pe poziţia 77 în lume, spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> poziţia 66 pe care o ocupă în<br />
clasamentul stabilit pe baza in<strong>de</strong>xului global RGC).<br />
Aceea<strong>şi</strong> situaţie se înregistrează <strong>şi</strong> în Kuwait <strong>şi</strong> Mongolia un<strong>de</strong>, <strong>de</strong><strong>şi</strong> scorul<br />
RGC este mai mare <strong>de</strong>cât al unor ţări aflate la niveluri superioare <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare,<br />
probleme sociale <strong>şi</strong> economice se reflectă în scorurile pentru indicatorii referitori la<br />
eficienţă, sofisticare <strong>şi</strong> inovare.<br />
În consecinţă, se poate afirma că există o relaţie biunivocă între nivelul <strong>de</strong><br />
alertă al unei ţări <strong>şi</strong> cel <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare, măsurate cu instrumentele puse la dispoziţie <strong>de</strong><br />
ISE <strong>şi</strong> RGC. Nu numai că slăbiciunea unui stat se reflectă în competitivitate redusă,<br />
dar <strong>şi</strong> aceasta din urmă predispune la eşec în furnizarea <strong>de</strong> bunuri politice esenţiale.<br />
Concluzii<br />
Ştiinţa-tehnologia-inovaţia sunt elemente <strong>de</strong> bază ale <strong>de</strong>zvoltării durabile.<br />
Aceasta înseamnă că investind în acest trinom este posibilă, pe <strong>de</strong> o parte, reducerea<br />
problemelor sociale <strong>şi</strong> economice ale unei ţări <strong>şi</strong>, pe <strong>de</strong> altă parte, sporirea<br />
competitivităţii <strong>şi</strong> securităţii aceleia<strong>şi</strong> ţări. Eşecul în <strong>de</strong>zvoltarea <strong>şi</strong> promovarea în<br />
scopuri benefice omenirii a ştiinţei, tehnologiei <strong>şi</strong> inovaţiei unei ţări poate <strong>de</strong>termina<br />
eşecul statului respectiv întrucât acesta nu va mai fi capabil să ofere cetăţenilor nici<br />
bunăstare, nici motive pentru legitimarea sa. Un stat care nu doreşte sau nu poate să<br />
<strong>de</strong>zvolte trinomul menţionat favorizează intenţionat sau nu sărăcia, migraţia forţei <strong>de</strong><br />
muncă înalt calificate, şomajul, analfabetismul, corupţia, poluarea, discriminarea,<br />
crima organizată, terorismul etc. <strong>şi</strong>, implicit, un nivel scăzut <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare <strong>şi</strong> unul<br />
ridicat <strong>de</strong> insecuritate.<br />
48
Aşadar, stabilitatea/riscul <strong>de</strong> eşec a/al unui stat este corelată/corelat cu nivelul<br />
<strong>de</strong> competitivitate al acestuia. Relaţia este biunivocă, complexă <strong>şi</strong> complicată,<br />
incluzând elemente multiple, ilustrate <strong>de</strong> indicatorii prezentaţi anterior, ce se<br />
influenţează unele pe altele, <strong>de</strong><strong>şi</strong> fac parte din domenii diferite ale vieţii sociale. În<br />
consecinţă, ştiinţa, tehnologia, inovaţia, competitivitatea <strong>şi</strong> securitatea stau la baza<br />
progresului omenirii creându-l, dar fiind <strong>şi</strong> potenţate <strong>de</strong> către acesta.<br />
Bibliografie:<br />
1. <strong>Centrul</strong> <strong>de</strong> informare ONU pentru România, Obiectivele <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare ale<br />
mileniului, f.a., URL: http://www.onuinfo.ro/odm/;<br />
2. The Fund for Peace, Failed States In<strong>de</strong>x 2012, 2012, URL:<br />
http://www.fundforpeace.org/global/?q=fsi-grid2012;<br />
3. UN Department of Economic and Social Affairs, Division for Sustainable<br />
Development, Agenda 21, 1992, URL: http://www.un.org/esa/dsd/agenda21/<br />
res_agenda21_00.shtml;<br />
4. UN General Assembly, Report of the United Nations Conference on<br />
Environment and Development (Rio <strong>de</strong> Janeiro, 3-14 June 1992), Annex I, Rio<br />
Declaration on Environment and Development, 1992, URL:<br />
http://www.un.org/documents/ga/conf151/aconf15126-1annex1.htm;<br />
5. UN, Agenda item 10. Outcome of the Conference. The Future We Want,<br />
A/CONF.216/L.1, Rio <strong>de</strong> Janeiro, 20-22 June 2012;<br />
6. BRAINARD, Lael; Derek CHOLLET (Eds.), Too Poor for Peace? Global<br />
Poverty, Conflict, and Security in the 21 st Century, Washington: The Brookings<br />
Institution, 2007.<br />
7. CLOSSON, Stacy R., The Nexus of the Weak State and International Security:<br />
It All Depends on the Location of Sovereignty, Paper presented at the British<br />
International Studies Association, 2006 Annual Conference, University of<br />
Cork, Ireland;<br />
8. FRUNZETI, Teodor <strong>şi</strong> Vladimir ZODIAN (coord.), Lumea 2011. Enciclopedie<br />
politică <strong>şi</strong> militară (<strong>Studii</strong> strategice <strong>şi</strong> <strong>de</strong> securitate), Bucureşti: Ed. CTEA,<br />
2011, 820 pag., pp. 98-117;<br />
9. FRUNZETI, Teodor <strong>şi</strong> Vladimir ZODIAN (coord.), Lumea 2009. Enciclopedie<br />
politică <strong>şi</strong> militară (<strong>Studii</strong> strategice <strong>şi</strong> <strong>de</strong> securitate), Bucureşti: Ed. CTEA,<br />
2009, 1104 pag., pp. 161-178;<br />
10. PATRICK, Stewart, Weak States and Global Threats: Fact or Fiction?, în<br />
„The Washington Quarterly”, No. 29:2, Spring 2006, pp. 27-53;<br />
11. POPA, Marcel D. (coord.), Dicţionar enciclopedic. <strong>Vol</strong>. VI (R-T), Bucureşti:<br />
Editura Univers Enciclopedic, 2006;<br />
12. ROTBERG, Robert I., Nation-State Failure: A Recurring Phenomenon?, NIC<br />
2020 Project, 2003, URL: http://www.au.af.mil/au/awc/awcgate/<br />
cia/nic2020/panel2_nov6.pdf;<br />
49
13. SACHS, Jeffrey D., From Millenium Development Goals to Sustainable<br />
Development Goals, în „The Lancet”, <strong>Vol</strong>ume 379, Issue 9832, 9 June 2012,<br />
pp. 2206 – 2211, URL: http://jeffsachs.org/wp-content/uploads/2012/06/From-<br />
MDGs-to-SDGs-Lancet-June-2012.pdf;<br />
14. SCHWAB, Klaus (ed.), Insight Report. The Global Competitiveness Report<br />
2012-2013. Full data edition, World Economic Forum, Geneva, 2012, URL:<br />
http://www3.weforum.org/docs/WEF_GlobalCompetitivenessReport_2012-<br />
13.pdf.<br />
50
RISCURI ŞI AMENINŢĂRI LA ADRESA MEDIULUI INTERNAŢIONAL<br />
DE SECURITATE ÎN CONTEXTUL CRIZEI ECONOMICE GLOBALE.<br />
OPORTUNITĂŢI PENTRU ROMÂNIA<br />
Dr. Iulian POPA *<br />
Rezumat: În perioada actuală, situaţia internaţională capătă aspecte <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> complexe<br />
în paralel cu un dinamism specific sferei relaţiilor internaţionale.<br />
<strong>Securitate</strong>a globală trebuie privită din mai multe perspective, respectiv din puncte <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re<br />
politic, militar, economic, ecologic, alimentar sau <strong>de</strong>mografic.<br />
Specificitatea acestei situaţii <strong>de</strong> ansamblu cu totul <strong>de</strong>osebită constă în aceea că se <strong>de</strong>rulează<br />
pe fondul unor crize economice <strong>şi</strong> financiare severe, care accentuează dificultatea în a i<strong>de</strong>ntifica<br />
soluţii la problemele dificile care trebuiesc rezolvate <strong>de</strong> comunitatea internaţională.<br />
La toate acestea, se adaugă <strong>şi</strong> nevoia <strong>de</strong> vigilenţă în ceea ce priveşte fenomenul<br />
terorismului, inclusiv în privinţa României, care nu trebuie să se consi<strong>de</strong>re ferită <strong>de</strong> acest tip <strong>de</strong><br />
ameninţări.<br />
Pe <strong>de</strong> altă parte, în privinţa României, pentru a avea o imagine <strong>de</strong> ansamblu cât mai<br />
aproape <strong>de</strong> acurateţe, trebuie să luăm în discuţie <strong>şi</strong> oportunităţile pe care le are, elemente care pot<br />
oferi un suport în a înfrunta cu succes riscurile <strong>şi</strong> ameninţările.<br />
Toate acestea pot fi privite ca aspecte noi în evoluţia mediului <strong>de</strong> securitate internaţional,<br />
ca elemente ce trebuiesc privite în complexitatea <strong>şi</strong> – mai ales – în simultaneitatea lor.<br />
Cuvinte-cheie: riscuri, ameninţări, criză economică,<br />
Dintot<strong>de</strong>auna, domeniul relaţiilor internaţionale a fost consi<strong>de</strong>rat ca fiind cel<br />
mai dinamic dintre toate ştiinţele. Asta pentru că, <strong>de</strong> exemplu, în domeniul fizicii,<br />
chimiei sau matematicii apar elemente noi odată la câţiva ani sau zeci <strong>de</strong> ani, în timp<br />
ce în sfera relaţiilor internaţionale zilnic apar noi evenimente, noi evoluţii sau<br />
involuţii.<br />
De aceea, pentru a performa în aceste domenii, este necesară o permanentă<br />
informare, o bună putere <strong>de</strong> sinteză <strong>şi</strong> analiză, asemenea unui joc <strong>de</strong> şah, în care<br />
trebuie să anticipezi mutările adversarului. În context, este interesant <strong>de</strong> menţionat că<br />
diplomaţia rusă este consi<strong>de</strong>rată una dintre cele mai redutabilă. Dar o mică parte din<br />
publicul larg ştie că la angajarea în ministerul rus <strong>de</strong> externe, ca probă eliminatorie,<br />
este jocul <strong>de</strong> şah.<br />
Perioada pe care o parcurgem este <strong>de</strong> o complexitate <strong>de</strong>osebită, fiind<br />
caracterizată <strong>de</strong> suprapunerea unui complex <strong>de</strong> riscuri <strong>şi</strong> ameninţări, toate pe fondul<br />
crizelor economice <strong>şi</strong> financiare, care fac <strong>şi</strong> mai complicată situaţia internaţională.<br />
Riscurile <strong>şi</strong> ameninţările existente sunt <strong>de</strong> natură politice, militare, ecologice,<br />
economice, alimentare, cibernetice, teroriste, <strong>de</strong>mografice <strong>şi</strong> probabil că nu le-am<br />
enumerat <strong>de</strong>cât pe cele mai vizibile. Să încercăm să i<strong>de</strong>ntificăm pe cele mai<br />
semnificative dintre acestea, după care să reliefăm – paradoxal la prima ve<strong>de</strong>re - <strong>şi</strong><br />
oportunităţile pentru România în acest context extrem <strong>de</strong> complicat.<br />
*<br />
Doctor în Ştiinţe Politice <strong>şi</strong> absolvent a două cursuri <strong>de</strong> specializare în Germania, în domeniul<br />
cooperării <strong>şi</strong> securităţii europene <strong>şi</strong> euro-atlantice; consilier în Ministerul Apărării Naţionale.<br />
51
1. Riscuri <strong>şi</strong> ameninţări<br />
1.1. Evoluţii din sfera politico-militară<br />
Situaţia din Uniunea Europeană<br />
Criza economică <strong>şi</strong> financiară a contribuit la <strong>de</strong>teriorarea <strong>şi</strong> a situaţiei din<br />
Uniunea Europeană. Evoluţiile economice influenţează direct mişcările din zona<br />
politicului în toate ţările comunitare. Elementele care evi<strong>de</strong>ntele evoluţii sunt acelea<br />
care arată schimbarea <strong>de</strong> guverne în mai multe ţări, regimurile <strong>de</strong> centru-dreapta fiind<br />
înlocuite cu guverne <strong>de</strong> centru-stânga, consi<strong>de</strong>rate mai apropiate <strong>de</strong> interesele claselor<br />
sociale cu venituri mai mo<strong>de</strong>ste.<br />
Se poate pune întrebarea: ce legătură acest aspect cu tema abordată în discuţie?<br />
Corelarea este după cum urmează. În Europa, tendinţa populaţiei este <strong>de</strong> îmbătrânire<br />
(spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> SUA). Este firesc ca aceste comunităţi mai înaintate în vârstă să<br />
aibă orientări politice mai <strong>de</strong> centru-stânga. Este evi<strong>de</strong>nt că nevoile acestor oameni<br />
sunt legate mai curând legate <strong>de</strong> aspecte sociale precum: asistenţă medicală, pensii,<br />
alte ajutoare sociale. Unei populaţii <strong>de</strong> acest tip este mai dificil <strong>de</strong> propus sau promis<br />
bugete mai <strong>de</strong> austeritate, iar apoi să li se promită programe <strong>de</strong> înarmare sau <strong>de</strong><br />
dotare a serviciilor speciale, ale Poliţiei sau ale Armatei.<br />
La sfâr<strong>şi</strong>tul lunii septembrie 2012, la Bruxelles a fost organizată o reuniune cu<br />
tema Schimbarea rolului serviciilor <strong>de</strong> informaţii după 9 septembrie 200, cu lecţii<br />
pentru guverne, industrie <strong>şi</strong> societatea civilă. În cadrul <strong>de</strong>zbaterilor, Lordul George<br />
Robertson (fostul secretar general al NATO) a caracterizat situaţia actuală ca fiind<br />
una complicată, în primul rând datorită lipsei resurselor a<strong>de</strong>cvate, care să poată<br />
susţină măsurile corespunzătoare pentru contracararea riscurilor <strong>şi</strong> ameninţărilor.<br />
Ţinând cont <strong>de</strong> faptul că România are drept partener economic în pon<strong>de</strong>rea cea<br />
mai importantă, este evi<strong>de</strong>nt că <strong>şi</strong> România este afectată <strong>de</strong> aceste evoluţii, inclusiv in<br />
corelarea dintre evoluţiile economice, bugetele naţionale <strong>şi</strong> – implicit – finanţarea<br />
instituţiile din sistemul <strong>de</strong> apărare, ordine publică <strong>şi</strong> siguranţă naţională. Este <strong>de</strong> mare<br />
actualitate – în cazul României – situaţia cu achiziţia avioanelor care să intre în<br />
dotarea Forţelor Aeriene ale Armatei, în contextul în care resursa <strong>de</strong> zbor a flotei<br />
României expiră în 2-3 ani.<br />
Este o situaţie foarte <strong>de</strong>licată, pentru că este complicat <strong>de</strong> explicat publicului<br />
larg că în vremuri atât <strong>de</strong> dificile din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re economic <strong>şi</strong> financiar trebuie să<br />
cumpărăm avioane. Din păcate, acum circa 3 ani chiar un marcant li<strong>de</strong>r politic, fost<br />
premier, a lansat pe piaţă celebra întrebare: „De ce să cumpărăm avioane, că România<br />
nu e în război?”. E trist dacă un li<strong>de</strong>r politic marcant nu înţelege subiectul, ce<br />
pretenţii să mai avem la omul obişnuit, preocupat <strong>de</strong> nevoile <strong>şi</strong> grijile zilnice.<br />
Prin urmare, o ţară fără dotările – în cazul exemplificat necesare Forţelor<br />
Aeriene – este vulnerabilă. Este a<strong>de</strong>vărat, nu suntem în război. Şi este bine că nu<br />
suntem în război. Dar oare e indicat să înceapă un război <strong>şi</strong> abia atunci să începem<br />
procedurile pentru dotare? Majoritatea publicului larg nu ştie că procedurile pentru<br />
achiziţii durează ani <strong>de</strong> zile, în cadrul contractelor mari.<br />
Revenind la situaţia <strong>de</strong> ansamblu la nivel internaţional, trebuie amintit că toate<br />
ţările au fost nevoite să-<strong>şi</strong> restrângă bugetele <strong>de</strong> apărare – în cazul <strong>de</strong> care vorbim.<br />
52
Chestiunea care se pune <strong>şi</strong> cred că ar fi recomandabil în această situaţie dificilă, reală,<br />
serioasă ar trebui să abor<strong>de</strong>ze următoarele elemente:<br />
- stabilirea priorităţilor <strong>şi</strong>:<br />
- gândirea unor dotări prin programe <strong>de</strong>rulate pe mai mulţi ani, pentru a uşura<br />
sarcina bugetară.<br />
În cazul concret al României <strong>şi</strong> ţinând cont <strong>de</strong> concluziile <strong>de</strong> la mai multe<br />
conferinţe internaţionale la care am participat, apreciez că ar trebui modificarea<br />
filosofiei <strong>de</strong> achiziţii, astfel: în prezent, se încep mai multe programe <strong>de</strong> achiziţii <strong>şi</strong> se<br />
alocă anual câte puţin pentru mai multe astfel <strong>de</strong> programe. În Occi<strong>de</strong>nt se optează<br />
pentru formularea priorităţilor <strong>şi</strong> se rezolvă pe rând, dar integral, fiecare program în<br />
parte. Anul următor se alocă bani pentru următoarele programe <strong>de</strong> pe lista <strong>de</strong><br />
priorităţi stabilită. Şi tot aşa.<br />
La nivel european se remarca o stare <strong>de</strong> nervozitate, inclusiv în Parlamentul<br />
European. Acum, aici, dominant este grupul parlamentar popular, dar tendinţa este <strong>de</strong><br />
schimbare anul viitor (2013) către socialişti <strong>şi</strong> liberali, dacă ţinem cont <strong>de</strong> tendinţa<br />
remarcată în ultimii 2-3 ani în alegerile naţionale. Aceasta conduce la o stare <strong>de</strong><br />
incertitudine mai ales în ceea ce priveşte bugetele viitoare, pentru că <strong>de</strong> la bugete<br />
pornesc toate discuţiile, toate calculele în ceea ce priveşte dotarea pentru domeniile<br />
care ţin <strong>de</strong> securitate.<br />
Situaţia din Orientul Mijlociu<br />
În momentul în care scriu aceste rânduri (26 septembrie 2012) elementele din<br />
această parte a lumii se prezentau – în mare – după cum urmează: Iranul <strong>şi</strong>-a<br />
intensificat programul nuclear, ajungând la peste 3.500 <strong>de</strong> centrifuge pentru<br />
îmbogăţirea uraniului, având ambiţia <strong>de</strong>clarată <strong>de</strong> a <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong> cifra <strong>de</strong> 7.000. Li<strong>de</strong>rii<br />
iranieni susţin că este vorba <strong>de</strong> un program civil, care vizează domenii precum cel al<br />
sănătăţii sau cel al obţinerii <strong>de</strong> energie electrică. Israelul acuză că este vorba <strong>de</strong> un<br />
program intensificat pentru obţinerea armei nucleare <strong>şi</strong> insistă să obţină sprijin<br />
internaţional care să le permită să atace instalaţiile nucleare ale Iranului (majoritatea<br />
acestora aflându-se în subteran).<br />
Pe <strong>de</strong> altă parte, lumea arabă ameninţă cu replici foarte dure la adresa<br />
Israelului, toată situaţia riscând să <strong>de</strong>genereze într-un conflict foarte periculos. Unii<br />
li<strong>de</strong>ri arabi vorbesc chiar <strong>de</strong> un al III-lea război mondial.<br />
În altă ordine <strong>de</strong> i<strong>de</strong>i, în luna noiembrie 2012, în SUA vor avea loc alegeri<br />
prezi<strong>de</strong>nţiale. Li<strong>de</strong>rii israelieni încearcă să convingă Administraţia Obama să <strong>de</strong>a<br />
binecuvântarea <strong>de</strong>clanşării atacului asupra Iranului până la alegerile din noiembrie.<br />
Până acum nu au reu<strong>şi</strong>t, iar preşedintele Obama a <strong>de</strong>clarat că va face tot posibilul ca<br />
acest atac să nu aibă loc, cel puţin până la alegeri sau pe durata mandatului său,<br />
acesta preferând calea negocierilor.<br />
Oamenii <strong>de</strong> ştiinţă apreciază că Iranul nu are cum să realizeze bomba nucleară,<br />
din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re tehnic, mai <strong>de</strong>vreme <strong>de</strong> un an <strong>şi</strong> jumătate. Cu alte cuvinte, nu s-ar<br />
justifica graba unui asemenea atac care ar fi extrem <strong>de</strong> riscant din perspectiva<br />
posibilelor evoluţii <strong>şi</strong> consecinţe pentru întreaga comunitate internaţională.<br />
La sfâr<strong>şi</strong>tul lunii septembrie 2012, la New York a avut loc o nouă serie <strong>de</strong><br />
negocieri între Iran <strong>şi</strong> G5 + 1, la nivel <strong>de</strong> miniştri <strong>de</strong> externe. Grupul celor şase mari<br />
53
puteri care negociază cu Teheranul în controversatul dosar nuclear iranian este<br />
constituit din cele 5 ţări membre permanente ale Consiliului <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> al ONU<br />
(China, Franţa, Marea Britanie, Rusia, SUA) plus Germania.<br />
Reprezentanţi ai autorităţilor iraniene afirmă că / în cazul eşuării negocierilor<br />
cu G5 + 1 / Iranul va obţine uraniu îmbogăţit 60%, necesar funcţionării submarinelor<br />
sale. Experţii nucleari occi<strong>de</strong>ntali consi<strong>de</strong>ră că Iranul obţine <strong>de</strong>ja uraniu îmbogăţit<br />
peste nivelul permis, acela <strong>de</strong> 20% (uraniul îmbogăţit 90% serveşte la fabricarea<br />
bombei atomice).<br />
În tot acest joc diplomatic <strong>şi</strong> politic, Fe<strong>de</strong>raţia Rusă se plasează discret <strong>de</strong><br />
partea arabilor, inclusiv prin furnizarea <strong>de</strong> armament.<br />
La toate aceste aspecte prezentate se adaugă situaţia incendiară din nordul<br />
Africii, un<strong>de</strong> în mai multa ţări s-au schimbat regimurile politice <strong>şi</strong> trebuie avut în<br />
ve<strong>de</strong>re predictibilitatea acestor noi guverne, al căror comportament n-a fost încă<br />
neverificat, evoluţiile fiind recente.<br />
În acest moment (începutul lunii octombrie 2012), dosarul Siriei este cel mai<br />
îngrijorător, pentru că se afundă tot mai mult într-un război civil cu multe victime<br />
(peste 31 000, până în octombrie 2012) – în<strong>de</strong>osebi în rândul civililor – iar populaţia<br />
se confruntă cu o criză alimentară din ce în ce mai extinsă. Pe lângă problemele<br />
interne, legate <strong>de</strong> protestele împotriva actualului regim, a apărut <strong>şi</strong> un aspect <strong>de</strong> relaţii<br />
externe. Este vorba <strong>de</strong> faptul că în noaptea <strong>de</strong> 3 spre 4 octombrie 2012, Turcia a fost<br />
bombardată <strong>de</strong> pe teritoriul sirian. În aceea<strong>şi</strong> noapte, la Bruxelles a avut loc o<br />
reuniune a ambasadorilor NATO pentru a evalua situaţia, putându-se invoca art. 5 din<br />
Tratatul NATO, care preve<strong>de</strong> că un atac împotriva unui stat membru NATO este<br />
consi<strong>de</strong>rat atac împotriva tuturor. De cealaltă parte, oficiali sirieni au <strong>de</strong>clarat că vor<br />
<strong>de</strong>clanşa o anchetă pentru a se stabili vinovaţii, sugerând că nu este o acţiune<br />
guvernamentală, ci că ar fi acţiunea unor grupări teroriste sau ale rebelilor, în<br />
încercarea <strong>de</strong> a provoca Turcia împotriva regimului lui Bashar al Ashad. Evoluţiile<br />
sunt într-o continuă <strong>şi</strong> rapidă <strong>de</strong>rulare.<br />
Din toate aceste elemente, se poate concluziona că – pe acest subiect – situaţia<br />
este <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> complexă, dinamică, periculoasă <strong>şi</strong> – cel mai grav – cu totul<br />
imprevizibilă. Asta pentru că se ştie că în orice analiză în acest domeniu, gradul <strong>de</strong><br />
predictibilitate este primul aspect luat în a evalua un actor internaţional, o regiune sau<br />
stare conflictuală.<br />
Nici România nu este în perfectă siguranţă raportat la această regiune, având în<br />
ve<strong>de</strong>re faptul că – potrivit celor mai recente evaluări – rachetele cu rază medie <strong>de</strong><br />
acţiune ale Iranului pot atinge <strong>şi</strong> teritoriile Bulgariei <strong>şi</strong> României. Ne rămâne să<br />
sperăm că diplomaţia românească va proba din nou talentul, tradiţia <strong>şi</strong> buna reputaţie<br />
în a fi mediator eficient în Orientul Mijlociu, inclusiv în interes propriu.<br />
Situaţia din fostul spaţiu iugoslav<br />
Kosovo constituie principalul subiect controversat al acestei regiuni. În<br />
încercarea <strong>de</strong> găsi soluţii, în octombrie 2012, guvernul sârb a stabilit o echipă <strong>de</strong><br />
negociatori care să lucreze cu reprezentanţii provinciei Kosovo.<br />
54
Situaţia din vecinătatea estică a României<br />
Republica Moldova <strong>şi</strong> Ucraina reprezintă două puncte importante pe agenda <strong>de</strong><br />
politică externă a României, inclusiv din perspectiva agen<strong>de</strong>i <strong>de</strong> securitate. În primul<br />
rând pentru ţara noastră, în al doilea rând pentru Uniunea Europeană, ţinând cont <strong>de</strong><br />
faptul că noi am <strong>de</strong>venit graniţa <strong>de</strong> est a UE.<br />
Republica Moldova are <strong>de</strong>zavantajul că este <strong>de</strong> interes <strong>şi</strong> pentru sfera <strong>de</strong> interes<br />
a Fe<strong>de</strong>raţiei Ruse. Din această perspectivă, este <strong>de</strong> înţeles grija cu care trebuie<br />
abordată <strong>de</strong> către diplomaţia română acest subiect.<br />
De exemplu, presiunile Moscovei au condus – indirect – la o <strong>de</strong>cizie care nu<br />
face cinste Republicii Moldova. Este vorba <strong>de</strong> faptul că dialogul Chi<strong>şi</strong>năului cu<br />
Uniunea Europeană se <strong>de</strong>rulează prin Budapesta.<br />
Sau: alt exemplu: în ultima vreme, s-a tot acreditat i<strong>de</strong>ea că se pune la cale<br />
unirea Republicii Moldova cu România, incitând la antiromânism, crescând<br />
sentimentul antiromânesc.<br />
Privitor la Transnitria, această provincie separatistă si-a <strong>de</strong>clarat in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa,<br />
iar Rusia este gata să o recunoască. Aceasta, probabil ca răspuns la preconizata<br />
intenţie a guvernului <strong>de</strong> la Chi<strong>şi</strong>nău <strong>de</strong> a modifica constituţia ţării, astfel aceasta să-i<br />
permită găzduirea <strong>de</strong> baze militare ale NATO pe teritoriul Republicii Moldova.<br />
Ucraina – pe <strong>de</strong> altă parte – rămâne acela<strong>şi</strong> vecin neprietenos cu România, în<br />
toate subiectele <strong>de</strong> interes comun, respectiv: Insula Şerpilor, Canalul Bâstroe,<br />
Combinatul <strong>de</strong> la Krivoi Rog, situaţia românilor din Ucraina (Bucovina). Mai mult,<br />
recent un politician ucrainean a lansat i<strong>de</strong>ea că regiunea Bosniei ar putea <strong>de</strong>veni un<br />
motiv <strong>de</strong> conflict între Ucraina <strong>şi</strong> România. Şi, continua acesta aberaţia, România<br />
fiind stat membru NATO va fi ajutat <strong>de</strong> Alianţă <strong>şi</strong> ar fi o luptă inechitabilă. Iată <strong>de</strong>ci<br />
o situaţie pe care diplomaţia românească trebuie să o gestioneze cu multă răbdare,<br />
tenacitate <strong>şi</strong> înţelepciune.<br />
Iată doar câteva exemple din vasta <strong>şi</strong> complexa problematică a aspectelor ce<br />
pot conduce la factori <strong>de</strong> risc <strong>şi</strong> / sau ameninţări în vecinătatea apropiată din estul<br />
României, care trebuiesc gestionate cu atenţie, privite în ansamblu, ţinând cont <strong>de</strong><br />
intercorelările inerente.<br />
Situaţia din Asia <strong>şi</strong> Asia-Pacific<br />
Acest continent este într-o frenezie crescândă, căpătând o pon<strong>de</strong>re tot mai mare<br />
atât în plan politic, dar <strong>şi</strong> economic. Întreaga regiune beneficiază <strong>de</strong> bogăţii subterane<br />
<strong>de</strong> tot felul. Din păcate, această regiune a lumii este printre cele mai <strong>de</strong>nse, ca zone<br />
conflictuale, <strong>şi</strong> nu rareori tocmai bogăţiile subterane constituie a<strong>de</strong>văratele cauze ale<br />
conflictelor.<br />
Este edificator <strong>de</strong> amintit <strong>de</strong> conflictele din Irak, Afganistan, Cecenia, Osetia<br />
(Georgia / Fe<strong>de</strong>raţia Rusă), Nagorno-Karabach (Armenia / Azerbaidjan), Pakistan /<br />
India.<br />
Mai nou, din septembrie 2012 a apărut <strong>şi</strong> un diferend în Asia-Pacific, între<br />
China <strong>şi</strong> Japonia, obiectul disputei constituindu-l controlul asupra insulelor Senkaku,<br />
<strong>de</strong>spre care se spune că ar avea importante <strong>de</strong> hidrocarburi <strong>şi</strong> peşte.<br />
Aceste insule sunt situate la circa 200 km nord-est <strong>de</strong> Taiwan <strong>şi</strong> 400 km <strong>de</strong><br />
Okinawa, fiind administrate <strong>de</strong> Japonia <strong>şi</strong> revendicate <strong>de</strong> China. Conflictul diplomatic<br />
55
dintre Tokyo <strong>şi</strong> Beijing s-a <strong>de</strong>clanşat după ce statul japonez a semnat un acord prin<br />
care prelua trei din cele cinci insule <strong>de</strong> la un proprietar privat, om <strong>de</strong> afaceri japonezi.<br />
Un eventual conflict militar între aceste două puteri ar putea <strong>de</strong>genera<br />
incontrolabil, cu consecinţe greu <strong>de</strong> estimat, nu doar pentru regiunea respectivă.<br />
O altă chestiune sensibilă în regiunea Asia-Pacific o constituie existenţa<br />
rachetelor balistice nord-coreene, care reprezintă o ameninţare permanentă la adresa<br />
securităţii în regiune, putând <strong>de</strong>clanşa un conflict armat în peninsula coreeană.<br />
Situaţia din Africa<br />
La Adunarea Generală a ONU din octombrie 2012 au fost analizate crizele <strong>şi</strong><br />
conflictele mondiale actuale, precum <strong>şi</strong> riscurile <strong>şi</strong> ameninţările <strong>de</strong> care trebuie să se<br />
ţină cont.<br />
În privinţa Africii, zonele îngrijorătoare – altele <strong>de</strong>cât cele din nordul<br />
continentului, în Siria, <strong>de</strong>spre care am amintit anterior – sunt în Mali, R. D. Congo,<br />
Somalia <strong>şi</strong> Yemen.<br />
În ceea ce priveşte situaţia din Mali, miniştrii europeni ai afacerilor externe, la<br />
data <strong>de</strong> 15 octombrie 2012, <strong>şi</strong>-au dat acordul pentru planificarea unei misiuni militare<br />
a Uniunii Europene, în cadrul Politicii <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> <strong>şi</strong> <strong>Apărare</strong> Comune. Se<br />
urmăreşte reglementarea gravei crize politice <strong>şi</strong> militare din ţară. Practic, se<br />
intenţionează să se ajute armata statului african să se recucerească nordul ţării, ocupat<br />
<strong>de</strong> grupuri islamiste. Justificarea intervenţiei a fost sintetizată <strong>de</strong> ministrul francez al<br />
apărării, apreciind că ţara este pe cale să <strong>de</strong>vină un „sanctuar terorist”, spunând că<br />
integritatea statului Mali înseamnă securitatea Europei.<br />
Somalia se confruntă cu problema pirateriei din apele din vecinătatea sa estică,<br />
dar <strong>şi</strong> cu probleme sociale grave. Chestiunea pirateriei se prelungeşte <strong>şi</strong> comunitatea<br />
internaţională se străduieşte să aducă normalitatea în regiune. Ţara noastră a trimis o<br />
fregată în zonă („Regele Ferdinand”), în cadrul operaţiunii / antipiraterie / „Atalanta”,<br />
din Golful A<strong>de</strong>n.<br />
1.2. Riscuri <strong>şi</strong> ameninţări teroriste<br />
Este contraproductivă i<strong>de</strong>ea potrivit căreia trebuie să ne liniştim în privinţa<br />
ameninţărilor teroriste. Recent, directorul Serviciului Român <strong>de</strong> Informaţii, a <strong>de</strong>clarat<br />
într-un interviu că România nu se poate consi<strong>de</strong>ra în afara riscurilor <strong>şi</strong> ameninţărilor<br />
teroriste, dimpotrivă aceste sunt în creştere – în privinţa României. Mai mult, în luna<br />
octombrie 2012, acest subiect a fost unul dintre subiectele <strong>de</strong>zbătute într-o şedinţă a<br />
CSAT, în contextul recentului atenta <strong>de</strong> la Burgas, în Bulgaria. Să mai amintim <strong>şi</strong><br />
faptul că, recent, un li<strong>de</strong>r terorist afgan a <strong>de</strong>clarat că România <strong>şi</strong> Bulgaria se afla pe<br />
harta ţărilor ce sunt expuse riscului terorist. Prin urmare, se impune o vigilenţă sporită<br />
în privinţa monitorizării eventualelor surse <strong>de</strong> risc.<br />
La nivel global, ameninţările <strong>şi</strong> riscurile teroriste par a fi amplificate <strong>de</strong><br />
contextul internaţional complicat, atât din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al evoluţiilor politice, cât<br />
<strong>şi</strong> economice <strong>şi</strong> financiare. Cu alte cuvinte, criza economică conduce la criza <strong>de</strong><br />
resurse financiare, care la rândul ei conduce la criză <strong>de</strong> resurse pentru instituţiile care<br />
au în atribuţii sarcini ce se ocupă <strong>de</strong> securitatea <strong>şi</strong> siguranţa fiecărei ţări în parte. Se<br />
56
pare că <strong>de</strong> acest context internaţional încearcă să profite <strong>şi</strong> promotorii acestor i<strong>de</strong>i<br />
care consi<strong>de</strong>ră că terorismul reprezintă singura modalitate <strong>de</strong> a se face dreptate.<br />
1.3. Riscuri alimentare<br />
Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie <strong>şi</strong> Agricultură (FAO)<br />
avertizează <strong>de</strong> mai mult timp că mâncarea va <strong>de</strong>veni noul petrol, iar pământul va<br />
<strong>de</strong>veni noul aur.<br />
Este o corelare între schimbările climatice <strong>şi</strong> criza alimentară, pentru că aceste<br />
modificări ale evoluţiilor normale ale climei conduc automat la <strong>de</strong>cimarea culturilor,<br />
la înfometarea animalelor, la creşterea preţurilor pentru alimente, la creşterea<br />
preţurilor pentru combustibili, care antrenează creşterea în lanţ a tuturor cheltuielilor.<br />
De exemplu, pentru România, seceta a condus la reducerea drastică a resurselor<br />
<strong>de</strong> apă, ce a condus la reducerea producţiei agricole – domeniu care constituie un<br />
capitol esenţial în PIB-ul ţării. Mai mult <strong>de</strong>cât atât, lipsa apei a condus la lipsa<br />
resurselor pentru hidrocentrale, <strong>de</strong>ci a însemnat o reducere îngrijorătoare a resurselor<br />
<strong>de</strong> apă, atât <strong>de</strong> necesare inclusiv pentru răcirea centralei nucleare <strong>de</strong> la Cernavodă.<br />
Revenind la schimbările climatice, să trebuie să arătăm că biocombustibilii /<br />
ve<strong>de</strong>ta anilor 2000 / nu mai sunt ceea ce păreau a fi. Asta pentru că în estimarea<br />
iniţială, mai mult combustibili ar fi trebuit să însemne nevoia <strong>de</strong> mai puţine alimente.<br />
Iată că nu se întâmplă aşa. Deci chiar avem nevoie <strong>de</strong> multe alimente, pe măsura<br />
numărului tot mai mare al populaţiei planetei.<br />
O altă problemă recent apărută este aceea care se referă la speculaţia pe bursele<br />
<strong>de</strong> mărfuri agricole, care cresc artificial preţul acestor mărfuri, începând cu anul<br />
2008, când a început criza economică mondială, <strong>de</strong>ci inclusiv criza agricolă.<br />
Soluţia ar constitui-o crearea unei Bănci Centrale pentru Cereale <strong>şi</strong> a unei<br />
Burse Internaţionale a Cerealelor, care ar putea limita comiterea unor abuzuri în ceea<br />
ce priveşte crearea unor speculaţii greu <strong>de</strong> controlat.<br />
Pe <strong>de</strong> altă parte, o altă soluţie ar fi promovarea i<strong>de</strong>ii <strong>de</strong> a schimba obiceiurile<br />
<strong>de</strong> consum, ca <strong>de</strong> exemplu: carnea nu mai este un produs <strong>de</strong> lux. În ultimii 20 <strong>de</strong> ani<br />
s-a dublat consumul. Numai în China, India, Brazilia, Rusia (BRIC) a crescut simţitor<br />
venitul anual pe cap <strong>de</strong> locuitor. An <strong>de</strong> an apare o creştere a consumului <strong>de</strong> alimente.<br />
Oferta este limitată. Ce e <strong>de</strong> făcut?<br />
Prin urmare, o populaţie înfometată este o populaţie greu <strong>de</strong> controlat, uşor <strong>de</strong><br />
manipulat <strong>şi</strong> uşor <strong>de</strong> păcălit, <strong>de</strong>ci <strong>de</strong> a fi în riscuri <strong>şi</strong> ameninţări.<br />
1.4. Riscuri <strong>şi</strong> ameninţări ecologice<br />
Dacă în urmă cu 30-40 <strong>de</strong> ani tematica mediului nu era <strong>de</strong> interes sau era<br />
privită ca fiind un moft, la începutul mileniului III problematica mediului pare a fi<br />
<strong>de</strong>venit a doua, ca preocupare, pentru comunitatea internaţională. Subiectul este vast<br />
<strong>şi</strong> ar necesita volume întregi <strong>de</strong> analize.<br />
Cum spaţiul este restrâns, ne vom limita la a puncta principalele elemente <strong>de</strong><br />
interes <strong>şi</strong> <strong>de</strong> actualitate.<br />
Modificările climatice sunt tot mai îngrijorătoare, <strong>de</strong> la an la an. Încălzirea<br />
accelerată nu mai este un subiect doar pentru seminarii, a <strong>de</strong>venit <strong>de</strong>ja o problemă<br />
57
foarte serioasă pentru sănătatea locuitorilor planetei. Aceste schimbări climatice<br />
conduc chiar la schimbarea anotimpurilor, iar fenomenele extreme – precum<br />
inundaţiile sau că<strong>de</strong>rile abun<strong>de</strong>nte <strong>de</strong> zăpadă – au consecinţe sociale <strong>şi</strong> economice<br />
<strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> serioase. În acest lanţ al logicii se <strong>de</strong>duce că aceste schimbări climatice<br />
afectează indirect economia unei ţări sau situaţia socială a acesteia.<br />
Ţinând cont <strong>de</strong> aceste efecte, li<strong>de</strong>rii europeni au <strong>de</strong>cis în 2007 că se impune<br />
reducerea emisiilor <strong>de</strong> gaze cu efect <strong>de</strong> seră cu 20% până în 2020, cu 30% până în<br />
2030 <strong>şi</strong> cu cel puţin 50% până în 2050, raportat la anul 1990.<br />
De asemenea, a apărut conceptul <strong>de</strong> nevoie <strong>de</strong> adaptare la noile condiţii<br />
climatice, nevoia <strong>de</strong> contracarare a posibilelor inundaţii, cutremure, temperaturi mai<br />
ridicate <strong>de</strong>cât cele normale. Totodată, se impune nevoia <strong>de</strong> a i<strong>de</strong>ntifica modalităţile<br />
<strong>de</strong> a gestiona mai economicos resursele <strong>de</strong> apă, resurse tot mai reduse <strong>şi</strong> mai<br />
preţioase.<br />
Printre motivele <strong>de</strong> preocupare faţă <strong>de</strong> evoluţiile climatice, putem aminti<br />
următoarele:<br />
- creşterea temperaturii medii anuale cu aproape 1 grad Celsius (în anumite<br />
regiuni, această creştere este între 2 – 4 gra<strong>de</strong>;<br />
- criza alimentară poate să se accentueze, pe fondul apariţiei fenomenului <strong>de</strong><br />
secetă;<br />
- starea sănătăţii oamenilor <strong>şi</strong> animalelor se poate agrava datorită<br />
fenomenelor naturale extreme, <strong>de</strong>venite tot mai frecvente;<br />
- presiunea asupra bugetelor creşte, aici înţelegând bugetele <strong>de</strong>stinate<br />
contracarării efectelor asupra climei tot mai ciudate (noi standar<strong>de</strong> la<br />
construcţii, realizarea <strong>de</strong> noi diguri, materiale <strong>şi</strong> mijloace <strong>de</strong> pută împotriva<br />
incendiilor – urmare a căldurilor extreme etc.).<br />
- reducerea PIB-lui fiecărei ţări, ca urmare a afectării unor importante<br />
sectoare <strong>de</strong> activitate, precum: agricultura silvicultura, turismul (în<strong>de</strong>osebi<br />
cel <strong>de</strong> litoral), transporturile <strong>şi</strong> infrastructura etc.<br />
În concluzie, este imperativ ca România să adopte măsurile a<strong>de</strong>cvate pentru a<br />
diminua impactul schimbărilor climatice pe teritoriul său <strong>şi</strong> pentru a proteja populaţia<br />
<strong>de</strong> efectele negative ale schimbărilor climatice.<br />
1.5. Riscuri <strong>şi</strong> ameninţări economice<br />
Din 2008, întreaga comunitate internaţională se confruntă cu o criză economică<br />
severă. Cum toate economiile sunt în scă<strong>de</strong>re <strong>de</strong> formă, este evi<strong>de</strong>nt că <strong>şi</strong> resursele<br />
produse sunt tot mai scăzute. Ca atare, resursele pentru domeniile <strong>de</strong> securitate,<br />
ordine publică <strong>şi</strong> siguranţă naţională sunt <strong>de</strong> la an la an tot mai reduse.<br />
De pildă, situaţia României – domeniul apărării - se prezintă astfel: conform<br />
angajamentelor faţă <strong>de</strong> NATO, bugetul M.Ap.N. ar trebui să fie <strong>de</strong> 2,38% din PIB. În<br />
ultimii 4 ani, bugetele au fost din ce în ce mai mici, ajungându-se / pentru anul 2012<br />
/ la procentul <strong>de</strong> 1,1% din PIB, adică mai puţin <strong>de</strong> jumătate din cât ar fi trebuit. Şi<br />
celelalte instituţii militare au bugetele în scă<strong>de</strong>re. Cel puţin pentru următorii 2-3 ani,<br />
pentru România apare o dificultate suplimentară, din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re economic, <strong>de</strong>ci<br />
<strong>şi</strong> pentru bugetele aferente domeniilor apărării ori securităţii naţionale, în sensul că<br />
58
urmează ani în care ţara noastră are un „vârf <strong>de</strong> sarcină” în ceea ce priveşte serviciul<br />
datoriei externe.<br />
În asemenea circumstanţe, instituţiile statului cu responsabilităţi în asigurarea<br />
securităţii funcţionează la limita <strong>de</strong> jos. De cele mai multe ori, parte din bugetul<br />
acestora care este frecvent aproape <strong>de</strong> zero este cea legată <strong>de</strong> înzestrarea acestora.<br />
Prin urmare, aspectele economice, criza actuală, afectează sever instituţiile<br />
amintite ale statului (<strong>şi</strong> asta e valabil în toate ţările, poate cu excepţia Chinei), care<br />
trebuie să compenseze lipsa resurselor cu o sporire a vigilenţei pentru a contracara<br />
eventuale riscuri <strong>şi</strong> ameninţări la adresa securităţii populaţiei, a infrastructurii, a<br />
statului în general.<br />
Pe <strong>de</strong> altă parte, ca o constrângere suplimentară, factorii <strong>de</strong> <strong>de</strong>cizie români<br />
trebuie să fie pru<strong>de</strong>nţi referitor la gradul <strong>de</strong> îndatorare. O sumă prea mare ajută pe<br />
moment, dar constituie o povară pentru viitor. Ca atare, trebuie găsit un optim.<br />
1.6. Riscuri <strong>şi</strong> ameninţări cibernetice<br />
Extin<strong>de</strong>rea <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltarea sistemelor informaţionale a condus la situaţia că<br />
practic nu mai există domeniu care să utilizeze tehnica <strong>de</strong> calcul, cu toate beneficiile<br />
acesteia.<br />
Tocmai această extin<strong>de</strong>re poate crea vulnerabilităţi ale diferitelor sisteme cu<br />
consecinţe imprevizibile, greu <strong>de</strong> estimat, în funcţie <strong>de</strong> domeniul atacat. A apărut <strong>şi</strong> sa<br />
consacrat <strong>de</strong>ja noţiunea <strong>de</strong> cyberterorism. Interconexiunea dintre mai toate<br />
domeniile vieţii sociale trebuie să în<strong>de</strong>mne autorităţile la maximă pru<strong>de</strong>nţă <strong>şi</strong> atenţie<br />
pentru a se evita atacuri reu<strong>şi</strong>te ale teroriştilor. Serviciile speciale <strong>şi</strong>-au creat <strong>de</strong>ja<br />
<strong>de</strong>partamente speciale care se ocupă <strong>de</strong> acest subiect, ce a <strong>de</strong>venit foarte important.<br />
Să ne imaginăm ce consecinţe ar avea un atac reu<strong>şi</strong>t al unui hacker asupra<br />
sistemului bancar. Ce haos ar apărea, cum ar putea populaţia să-<strong>şi</strong> piardă economiile,<br />
ce brambureală ar apărea la nivelul întregii societăţi.<br />
Complexitatea domeniului, importanţa sa, face ca specialiştii <strong>de</strong> vârf din<br />
domeniul IT să fie foarte căutaţi <strong>şi</strong> foarte bine plătiţi. A<strong>de</strong>sea cei mai buni sunt<br />
recrutaţi chiar <strong>de</strong> pe băncile facultăţilor. În unele ţări, dar <strong>şi</strong> la Pentagon, chiar <strong>şi</strong><br />
hackeri foarte „talentaţi” sunt recrutaţi <strong>şi</strong> folosiţi în scopuri nobile.<br />
În octombrie 2012, în presa internaţională a apărut i<strong>de</strong>ea cum că NATO <strong>şi</strong><br />
Rusia se pregătesc intens pentru un război electronic (Agerpres / 18 octombrie 2012).<br />
De altfel, Moscova nu ascun<strong>de</strong> planurile sale privind elaborarea <strong>de</strong> arme cibernetice.<br />
Astfel, <strong>de</strong> curând Ministerul rus al Apărării a anunţat organizarea unui concurs în<br />
ve<strong>de</strong>rea studierii potenţialului <strong>de</strong> arme informaţionale ofensive.<br />
În perioada 13-16 noiembrie 2012, NATO a organizat un exerciţiu militar<br />
(„NATO Cyber Coalition 2012”). Scenariul preconizat a fost, potrivit unor surse,<br />
gândit astfel: o ţară africană a intrat în conflict cu NATO <strong>şi</strong> a atacat masiv cibernetic<br />
două ţări ale Alianţei, Ungaria <strong>şi</strong> Estonia. Hackerii agresori africani reuşesc, cu<br />
ajutorul unui virus, să scoată din funcţiune aparatele <strong>de</strong> bord ale unui avion militar <strong>de</strong><br />
transport al Alianţei, avion care se prăbuşeşte pe teritoriul Ungariei, eveniment care<br />
are drept consecinţă moartea unor militari NATO <strong>şi</strong> a unor civili paşnici. Simultan,<br />
hackerii <strong>de</strong>sfăşoară o serie <strong>de</strong> atacuri cibernetice în masă asupra unor obiective <strong>de</strong><br />
59
infrastructură din Estonia, fapt care duce la paralizarea activităţii din această ţară.<br />
Într-o reuniune <strong>de</strong> urgenţă a NATO, se <strong>de</strong>ci<strong>de</strong> că prejudiciul adus <strong>de</strong> hackeri este<br />
suficient pentru a pune în aplicare Articolul 5 din Tratatul privind securitatea<br />
colectivă semnat la Washington (la 4 aprilie 1949). Alianţa trebuie să repare<br />
prejudiciul, să-l repereze pe agresor <strong>şi</strong> să propună măsuri pentru un contraatac, prin<br />
mijloace cibernetice <strong>şi</strong> militare.<br />
În pofida faptului că în scenariu este vorba <strong>de</strong> o „ţară africană”, în realitate<br />
agresorii cibernetici (cei mai probabili) sunt consi<strong>de</strong>raţi Rusia, China <strong>şi</strong> Iran. De<br />
altfel, recent, secretarul american al apărării, Leon Panetta, a ameninţat cu „măsuri<br />
preventive eficiente”, în cazul <strong>de</strong>scoperirii unui pericol cibernetic serios la adresa<br />
securităţii naţionale a SUA. Potrivit <strong>de</strong>mnitarului american, consecinţele unor<br />
asemenea atacuri, dacă acestea s-ar produce, pot fi comparate cu atacurile teroriste<br />
din 11 septembrie 2001 <strong>şi</strong> ar putea duce la un „Pearl Harbor cibernetic”.<br />
1.7. Riscuri <strong>şi</strong> ameninţări <strong>de</strong>mografice<br />
La prima ve<strong>de</strong>re, formularea poate părea ciudată <strong>şi</strong> ar putea să apară întrebarea<br />
ce legătură ar putea să aibă factorul <strong>de</strong>mografic cu domeniul securităţii.<br />
Raţionamentul este după cum urmează:<br />
Populaţia în Europa, ca medie, sca<strong>de</strong> numeric <strong>şi</strong> îmbătrâneşte În SUA<br />
fenomenul este invers, adică creşte ca număr <strong>şi</strong> sca<strong>de</strong> – ca medie <strong>de</strong> vârstă.<br />
Pe termen lung, din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re economic, îmbătrânirea populaţiei (<strong>şi</strong><br />
România intră în această categorie) înseamnă <strong>de</strong>formarea pirami<strong>de</strong>i categoriilor <strong>de</strong><br />
vârstă, care se traduce prin scă<strong>de</strong>rea numărul persoanelor active, care trebuie să<br />
întreţină la pensie tot mai multe persoane inactive, ie<strong>şi</strong>te din sistemul economic.<br />
Consecinţele pe termen mediu <strong>şi</strong> lung ale acestei tendinţe pot <strong>de</strong>veni greu <strong>de</strong> estimat<br />
<strong>şi</strong> <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> grave.<br />
Din perspectivă militară <strong>şi</strong> <strong>de</strong> securitate, această tendinţă <strong>de</strong> scă<strong>de</strong>re<br />
<strong>de</strong>mografică are <strong>de</strong> asemenea consecinţe negative, pentru că înaintarea în vârstă – ca<br />
medie – a populaţiei nu este <strong>de</strong> natură să speranţe cu privire la îmbunătăţirea<br />
performanţelor <strong>şi</strong> abilităţilor militare, sportive <strong>şi</strong> <strong>de</strong> altă natură, necesare acestor<br />
meserii specifice, distincte. Eufemistic vorbind, peste 10 – 20 <strong>de</strong> ani tinerii doritori să<br />
lucreze în aceste domenii <strong>de</strong> activitate vor <strong>de</strong>veni tot mai rari <strong>şi</strong> mai preţio<strong>şi</strong>.<br />
2. Oportunităţi pentru România<br />
2.1. Scutul antirachetă<br />
De<strong>şi</strong> este o chestiune criticată <strong>şi</strong> în interior <strong>şi</strong> în exterior, acest subiect poate<br />
<strong>de</strong>veni o oportunitate pentru România, dacă va fi abordată <strong>şi</strong> implementată cu<br />
inteligenţă, cu tact, cu perseverenţă în colaborare cu partenerii americani, dar <strong>şi</strong> cu<br />
ceilalţi aliaţi din NATO.<br />
Decizia acceptării amplasării scutului antirachetă pe teritoriul României a fost<br />
una îndrăzneaţă <strong>şi</strong> cu viziune. Succint, argumentele pot fi amintite astfel:<br />
a) consolidarea parteneriatelor noastre, <strong>de</strong>monstrând prin fapte că putem<br />
<strong>de</strong>pă<strong>şi</strong> cadrul teoretic al colaborării;<br />
60
) sporirea încre<strong>de</strong>rii aliaţilor în modul <strong>de</strong> colaborare cu Armata României;<br />
c) punerea pe harta Europei a ţării noastre din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al<br />
coordonatelor strategice <strong>şi</strong> militare;<br />
d) adăugarea la zestrea naţională a unei noi <strong>şi</strong> bogate experienţe, atât din punct<br />
<strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al colaborării între militari, cât <strong>şi</strong> din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al<br />
schimbului <strong>de</strong> tehnologie;<br />
e) îmbunătăţirea infrastructurii în regiune, similar cu <strong>de</strong>zvoltările apărute în<br />
Dobrogea, în regiunea bazei militare <strong>de</strong> la Mihail Kogălniceanu;<br />
f) crearea <strong>de</strong> noi locuri <strong>de</strong> muncă în regiune.<br />
2.2. Parteneriatul strategic cu SUA<br />
În ciuda faptului că unii analişti ten<strong>de</strong>nţio<strong>şi</strong> consi<strong>de</strong>ră că SUA sunt o<br />
superputere în <strong>de</strong>că<strong>de</strong>re, pentru încă cel puţin 20 – 30 <strong>de</strong> ani acestea vor rămâne cea<br />
mai mare putere politică, economică <strong>şi</strong> militară. Prin urmare, este în interesul<br />
României să aibă o relaţie privilegiată cu SUA.<br />
Este o oportunitate pentru noi <strong>de</strong> a avea o relaţie privilegiată cu această<br />
superputere <strong>şi</strong> această abordare trebuie menţinută indiferent <strong>de</strong> partidul care este la<br />
guvernare, respectiv cine este la Casa Albă, un republican sau un <strong>de</strong>mocrat. Este<br />
important <strong>de</strong> menţionat aceasta, în contextul în care – la momentul scrierii acestui<br />
material nu ştim cine va fi noul preşedinte al SUA (Barak Obama – <strong>de</strong>mocrat – sau<br />
Mitt Romney – republican), după alegerile din 6 noiembrie 2012.<br />
Pe lângă buna colaborare la nivel politic <strong>şi</strong> economic, pentru domeniul militar<br />
două pot fi exemplele în care a fost dovedită buna colaborare dintre România <strong>şi</strong> SUA:<br />
este vorba <strong>de</strong> mo<strong>de</strong>rnizarea bazei militare <strong>de</strong> la Mihail Kogălniceanu <strong>şi</strong> <strong>de</strong> poligonul<br />
<strong>de</strong> la Cincu, jud. Braşov.<br />
În cazul bazei militare americane <strong>de</strong> la Mihail Kogălniceanu, jud. Constanţa nu<br />
ştim valoarea în investiţia în baza militară propriu-zisă, fiind bucătăria internă a SUA,<br />
dar putem constata îmbunătăţirea infrastructurii din regiunea respectivă, ceea ce<br />
reprezintă un bun <strong>de</strong> care se bucură localnicii.<br />
În privinţa poligonului <strong>de</strong> la Cincu, partea română a venit cu locaţia, iar partea<br />
americană a venit cu investiţia, care până în noiembrie 2012 se cifrează în jurul<br />
valorii <strong>de</strong> 21 milioane <strong>de</strong> dolari SUA.<br />
La această colaborare pe teritoriul nostru naţional, se cuvine să amintim <strong>de</strong><br />
foarte buna colaborare din teatrele <strong>de</strong> operaţii, un<strong>de</strong> comandanţii americani îi cotează<br />
pe militarii români ca fiind <strong>de</strong> foarte înalt nivel.<br />
Ca o concluzie la cele prezentate, se poate aprecia că – în cadrul acestui<br />
parteneriat – ambele părţi sunt <strong>de</strong> bună credinţă, acţionează corect <strong>şi</strong> se bucură <strong>de</strong><br />
beneficii reciproce.<br />
2.3. Alte parteneriate strategice<br />
Pe lângă parteneriarul strategic cu SUA, România a semnat documente care au<br />
iniţiat noi parteneriate strategice. Acestea sunt semnate cu: Germania, Marea<br />
Britanie, Franţa, Italia, Polonia, Turcia, Ungaria, Coreea <strong>de</strong> Sud, Azerbaidjan.<br />
61
Practic, doar parteneriatul strategic cu Ajerbaidjanul a căpătat o formă<br />
concretă, fiind conturat plecând <strong>de</strong> la dosarul energetic. Este cunoscut faptul că<br />
Ajerbaidjanul este o ţară bogată în resurse <strong>de</strong> petrol <strong>şi</strong> gaze naturale. Apoi este <strong>de</strong><br />
reţinut faptul că ambele ţări au relaţii foarte bune cu SUA. Pentru a completa<br />
imaginea <strong>de</strong> ansamblu a acestei teme, să mai amintim că Ajerbaidjanul este în război<br />
latent cu Armenia, sprijinită făţiş <strong>de</strong> Rusia.<br />
Cât priveşte celelalte parteneriate, să recunoaştem că acestea se manifestă mai<br />
<strong>de</strong>grabă la nivel <strong>de</strong>clarativ, sau în cadrul unor consultări, conferinţe, seminarii,<br />
eventual exerciţii efectuate în comun. Cel puţin până acum.<br />
Concluzii<br />
Perioada pe care o traversăm este extrem <strong>de</strong> complicată. Riscurile <strong>şi</strong><br />
ameninţările sunt pe cât <strong>de</strong> diverse, pe atât <strong>de</strong> sofisticate, după cum am arătat <strong>de</strong>-a<br />
lungul lucrării. Prin urmare, nu trebuie să ne gândim <strong>de</strong>cât la aspectele militare ale<br />
acestei teme.<br />
Pentru preîntâmpinarea unor eventuale evenimente catastrofice, trebuie să<br />
existe o colaborare foarte bună între toate instituţiile cu responsabilităţi în sectorul<br />
securităţii, ordinii publice <strong>şi</strong> siguranţei naţionale.<br />
La aceste instituţii trebuie să se alăture toate sectoarele importante din<br />
societate, precum învăţământul, infrastructura, sănătatea, mass media. De asemenea,<br />
rezervele statului trebuiesc consolidate, pentru a se putea face faţă la eventuale<br />
catastrofe naturale, dar <strong>şi</strong> în situaţii <strong>de</strong> conflict militar.<br />
Bibliografie:<br />
1. ***Agenţia <strong>de</strong> Presă AGERPRES (18 octombrie 2012).<br />
2. ***Proiectul G2G08 / RM /6/2, Îmbunătăţirea capacităţii efective <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltarea politicii privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice în<br />
România.<br />
3. POPA, Iulian, Contribuţii la înţelegerea operaţiunilor <strong>de</strong> menţinere a păcii,<br />
Bucureşti: Editura <strong>Centrul</strong> Tehnic Editorial al Armatei, 2005.<br />
4. POPA, Iulian, Organizaţii Internaţionale, Bucureşti: Editura CTEA, 2007.<br />
62
IMPACTUL STATELOR EMERGENTE ASUPRA CENTRELOR<br />
DE PUTERE REGIONALE ŞI INTERNAŢIONALE<br />
Sever ZANC*<br />
George SAS**<br />
Rezumat: Având în ve<strong>de</strong>re faptul că lupta pentru putere a fost o permanentă caracteristică<br />
a istoriei umanităţii, <strong>de</strong>ci<strong>de</strong>nţii politici implicându-se în aceasta ori <strong>de</strong> câte ori au încercat să-<strong>şi</strong><br />
în<strong>de</strong>plinească scopurile, consi<strong>de</strong>răm că spiritul <strong>de</strong> competitivitate va rămâne <strong>şi</strong> pe viitor o<br />
caracteristică esenţială a relaţiilor internaţionale. Schimbările majore <strong>de</strong> paradigmă care au<br />
marcat trecerea la noul mileniu <strong>şi</strong> problemele pe care omenirea în ansamblul său trebuie să le<br />
rezolve menţin acest spirit <strong>de</strong> competitivitate <strong>şi</strong> marchează evoluţia configuraţiei politice<br />
internaţionale spre echilibru. Emergenţa unor state în actualul context influenţează în mod <strong>de</strong>cisiv<br />
relaţiile internaţionale fie prin exploatarea unor contexte internaţionale favorabile, fie prin<br />
exploatarea unor situaţii <strong>de</strong> nişă în care o caracteristică proprie <strong>de</strong>ţinută sau <strong>de</strong>zvoltată le ajută în<br />
afirmarea ca centre <strong>de</strong> putere regionale sau chiar internaţionale.<br />
Cuvinte cheie: state emergente, BRICS, centre <strong>de</strong> putere, globalizare, relaţii internaţionale,<br />
multipolaritate.<br />
Noţiuni introductive<br />
Dintot<strong>de</strong>auna, cercetătorii aplecaţi asupra studierii fenomenului relaţiilor<br />
internaţionale <strong>şi</strong> relaţiilor dintre state au fost preocupaţi <strong>de</strong> modul în care acestea vor<br />
evolua pe termen mediu <strong>şi</strong> lung. Deoarece schimbările <strong>de</strong> paradigmă survenite la<br />
finele <strong>de</strong>ceniului opt <strong>şi</strong> respectiv nouă al secolului trecut au marcat schimbări<br />
esenţiale <strong>şi</strong> în cadrul „marii table <strong>de</strong> şah”, tot mai pregnant întrebările referitoare la<br />
modul în care relaţiile internaţionale vor evolua au căpătat o importanţă aparte.<br />
Desigur că acest studiu nu poate analiza toate tendinţele ce se doresc a fi exprimate<br />
pe scena internaţională ale tuturor actorilor politici implicaţi, dar va căuta să prezinte<br />
unele i<strong>de</strong>i <strong>şi</strong> teorii exprimate la nivel politic, precum <strong>şi</strong> realitatea existentă pe scena<br />
politică mondială actuală <strong>şi</strong> opţiunile exprimate sau înţelese ale principalelor<br />
competitoare la <strong>de</strong>zvoltarea influenţelor globale.<br />
Nu există în DEX o <strong>de</strong>finiţie a structurii <strong>de</strong> putere sau a centrelor <strong>de</strong> putere,<br />
dar, analizând noţiunile putem afirma că, structuri <strong>de</strong> putere pot fi state sau<br />
organizaţii care <strong>de</strong>ţin resurse <strong>şi</strong> capacităţi economice, politice, militare, financiare <strong>de</strong><br />
natură să le permită influenţarea altor entităţi mai mici <strong>şi</strong> să le <strong>de</strong>termine pe acestea să<br />
adopte o conduită care să nu lezeze interesele acestora. Putem avea structuri <strong>de</strong> putere<br />
regionale sau mondiale, iar exemplul cel mai elocvent poate fi oferit <strong>de</strong> către Statele<br />
Unite ale Americii sau Fe<strong>de</strong>raţia Rusă.<br />
Făcând o introspecţie în trecutul apropiat pe harta geopoliticii mondiale, <strong>şi</strong> mai<br />
cu seamă în ultimele două secole observăm existenţa a trei perioa<strong>de</strong> distincte <strong>de</strong><br />
manifestare a centrelor <strong>de</strong> putere.<br />
*<br />
Colonel, comandantul Batalionului 811 Infanterie. Dej.<br />
**<br />
Colonel, comandantul Batalionului 817 Artilerie, Prundu Bârgăului.<br />
63
1. În secolul XIX <strong>şi</strong> prima parte a secolului XX, am observat o împărţire<br />
multipolară a puterii la nivel mondial <strong>şi</strong> o luptă permanentă pentru câştigarea sferelor<br />
<strong>de</strong> influenţă cu actori principali, Germania, Franţa, Marea Britanie, Imperiul Ţarist <strong>şi</strong><br />
Statele Unite ale Americii. Lupta pentru putere a condus la două războaie mondiale<br />
cu pier<strong>de</strong>ri <strong>de</strong> resurse imense pentru întreaga omenire, dar a condus la o schimbare a<br />
centrelor <strong>de</strong> putere mondială. A apărut bipolarismul centrelor <strong>de</strong> putere.<br />
2. Astfel, după cel <strong>de</strong>-al doilea război mondial, sferele <strong>de</strong> influenţă <strong>şi</strong> <strong>de</strong> putere<br />
au fost împărţite între SUA <strong>şi</strong> Uniunea Sovietică. Cele două superputeri au căutat, dar<br />
prin mijloace diferite, să obţină hegemonia asupra întregului sistem politic<br />
internaţional. În timp ce Uniunea Sovietică a abordat o i<strong>de</strong>ologie a dreptului maselor<br />
proletare <strong>de</strong> a conduce sistemul politic propriu, asigurat <strong>de</strong> o forţă militară uriaşă,<br />
Statele Unite au <strong>de</strong>zvoltat un sistem economic ce a permis celorlalte state afectate <strong>de</strong><br />
război să se refacă economic, dar într-un sistem politic influenţat <strong>de</strong> americani.<br />
Dezvoltarea economică accentuată a statelor din vestul Europei, crearea Uniunii<br />
Europene, care are la baza sa, raţiuni economice, a condus la accentuarea hegemoniei<br />
SUA în lume <strong>şi</strong> în cele din urmă la colapsul Uniunii Sovietice. Războiul Rece lua<br />
sfâr<strong>şi</strong>t, iar învingătorul erau SUA.<br />
3. Sfâr<strong>şi</strong>tul secolului XX scoate în prim-planul sistemului politic internaţional<br />
o singură super-putere Statele Unite ale Americii. Timp <strong>de</strong> aproape 20 <strong>de</strong> ani SUA a<br />
fost singurul stat care <strong>şi</strong>-a manifestat influenţa peste tot în lume. Astăzi însă, se pare<br />
că această hegemonie se apropie <strong>de</strong> sfâr<strong>şi</strong>t, noi actori căutând să aspire la împărţirea<br />
puterii în sistemul politic mondial.<br />
1. Dispersia puterii în sistemul politic mondial actual<br />
1.1. Teoria nonpolarităţii<br />
La o primă ve<strong>de</strong>re, lumea <strong>de</strong> astăzi pare să fie multipolară. Principalele puteri<br />
(China, Uniunea Europeană, India, Japonia, Rusia <strong>şi</strong> Statele Unite), combinate,<br />
reunesc cam jumătate din populaţia globului, 75% din PIB-ul global <strong>şi</strong> 80% din<br />
cheltuielile <strong>de</strong>stinate apărării.<br />
Totu<strong>şi</strong>, unii analişti consi<strong>de</strong>ră că aparenţele sunt înşelătoare. Lumea <strong>de</strong> astăzi<br />
diferă substanţial <strong>de</strong> ceea ce numim un sistem multipolar clasic, pentru că se observă<br />
o dispersare fără prece<strong>de</strong>nt a puterii către numero<strong>şi</strong> centri <strong>de</strong> putere, dintre care doar<br />
o parte sunt state.<br />
Într-a<strong>de</strong>văr, o emblemă a noii lumi este aceea că statele-naţiuni <strong>şi</strong>-au pierdut<br />
monopolul asupra puterii <strong>şi</strong> capacităţii <strong>de</strong> a influenţa singure dinamicile globale.<br />
Autoritatea <strong>şi</strong> puterea statelor este astăzi împărţită cu actorii principali ai globalizării:<br />
organizaţii globale <strong>şi</strong> regionale, ONG-uri, corporaţii internaţionale.<br />
Primatul Americii este contestat <strong>şi</strong> în domeniul eficienţei militare: a aloca<br />
bugete imense apărării nu înseamnă o securitate absolută. Momentul 11 septembrie<br />
2001 a arătat cum o organizaţie teroristă poate cauza, cu investiţii minimale, niveluri<br />
<strong>de</strong> distrugere <strong>de</strong> mare amploare. Multe dintre inovaţiile tehnologice <strong>de</strong> ultima oră ale<br />
armatei SUA au o utilitate redusă în contextul campaniilor <strong>de</strong> insurgenţă <strong>şi</strong> <strong>de</strong> gherilă<br />
urbană.<br />
64
Totu<strong>şi</strong>, Statele Unite rămân încă cea mai compactă concentrare <strong>de</strong> putere.<br />
Cheltuielile lor militare se ridică la mai mult <strong>de</strong> 500 <strong>de</strong> miliar<strong>de</strong> anual, dispune <strong>de</strong> cea<br />
mai mo<strong>de</strong>rnă armată din lume <strong>şi</strong> <strong>de</strong> cea mai <strong>de</strong>zvoltată economie. Însă această<br />
realitate nu trebuie să ascundă <strong>de</strong>clinul poziţiei Statelor Unite în lume, iar un <strong>de</strong>clin<br />
relativ al puterii atrage o scă<strong>de</strong>re semnificativă a in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţei <strong>şi</strong> a influenţei sale<br />
globale. De<strong>şi</strong> PIB-ul SUA reprezintă încă 25% din cel global, totu<strong>şi</strong>, acest procent va<br />
scă<strong>de</strong>a încet, dar sigur, dacă avem în ve<strong>de</strong>re ritmurile <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare a economiilor<br />
asiatice, cu o rată <strong>de</strong> creştere <strong>de</strong> 2-3 ori mai mare <strong>de</strong>cât cea a Statelor Unite.<br />
În egală măsură, globalizarea sporeşte puterea actorilor nonstatali: exportatorii<br />
<strong>de</strong> energie, organizaţiile teroriste, firmele multinaţionale. Este din ce în ce mai<br />
evi<strong>de</strong>nt faptul că a fi astăzi cel mai puternic stat nu echivalează cu a <strong>de</strong>ţine un<br />
cvasimonopol asupra puterii. Aceasta a crescut volumul, viteza <strong>şi</strong> importanţa<br />
fluxurilor transfrontaliere <strong>de</strong> toate tipurile, <strong>de</strong> la droguri, e-mail-uri, gaze cu efect <strong>de</strong><br />
seră, bunuri <strong>şi</strong> persoane, până la semnale <strong>de</strong> televiziune <strong>şi</strong> radio, virusuri (virtuale <strong>şi</strong><br />
reale) <strong>şi</strong> arme. Multe dintre aceste fluxuri scapă controlului guvernelor <strong>şi</strong> se fac fără<br />
ştirea acestora.<br />
O lume nonpolară înseamnă <strong>şi</strong> absenţa predictibilităţii formulelor instituţionale<br />
<strong>şi</strong> a alianţelor, a structurilor <strong>de</strong> ordine care au <strong>de</strong>finit epocile anterioare. Alianţele î<strong>şi</strong><br />
vor diminua mult din importanţa actuală, fie <strong>şi</strong> pentru faptul că în mod tradiţional<br />
acestea sunt structuri care presupun o predictibilitate a ameninţărilor, a obligaţiilor, a<br />
capacităţii <strong>de</strong> a fi solidari. Raporturile dintre state vor fi din ce în ce mai selective,<br />
mai situaţionale. Va fi mai greu să operăm clasificări riguroase <strong>de</strong> tipul state<br />
adversare /state aliate; vom avea situaţii în care statele vor coopera, dar <strong>şi</strong> momente în<br />
care se vor afla pe poziţii complet divergente. Creşte importanţa consultărilor, dar, în<br />
primul rând, a abilităţii <strong>de</strong> a construi coaliţii flexibile, coaliţii ale contextului. Avem<br />
însă o certitudine: timpul diplomaţiei <strong>de</strong> tipul „sunteţi fie cu noi, fie împotriva<br />
noastră” a trecut. Prin urmare, susţin aceşti analişti, există astăzi, zeci <strong>de</strong> centre <strong>de</strong><br />
putere semnificative, printre care puteri regionale, organizaţii internaţionale,<br />
companii, piaţa media, mişcări religioase, organizaţii teroriste, carteluri ale drogurilor<br />
<strong>şi</strong> ONG-uri care distribuie putere.<br />
1.2. Teoria multipolarităţii<br />
Contrar opiniilor exprimate <strong>de</strong> aceşti analişti <strong>şi</strong> prezentate mai sus, alţi<br />
cunoscători ai spectrului politic mondial opinează că statele-naţiuni au rămas unităţile<br />
politice principale care, prin politica lor externă, <strong>de</strong>termină evoluţia relaţiilor<br />
internaţionale <strong>şi</strong> organizarea globală a societăţii umane. Diversitatea progresului<br />
economic, avansul necruţător al globalizării <strong>şi</strong> acutizarea incertitudinilor în societatea<br />
umană au generat emoţii colective puternice, perspective noi <strong>şi</strong> ambiţii naţionale<br />
intense, care afectează i<strong>de</strong>ntitatea populaţiilor, generează conflicte interne <strong>şi</strong><br />
internaţionale <strong>şi</strong> influenţează <strong>de</strong>ciziile guvernanţilor.<br />
Conform teoriei multipolarităţii, Statele Unite, în baza datelor economice, vor<br />
fi obligate să accepte în „clubul hegemonilor” centrele <strong>de</strong> putere din China, Uniunea<br />
Europeană, Japonia, India <strong>şi</strong> Rusia. Consecinţele politice, economice <strong>şi</strong> militare ale<br />
reîmpărţirii puterii între state sunt imprevizibile. America va trebui să renunţe la rolul<br />
65
<strong>de</strong> hegemon unic <strong>şi</strong> să accepte compromisuri majore. Alte state, conştiente <strong>de</strong><br />
redistribuirea puterii, vor gravita spre noile centre <strong>de</strong> putere <strong>şi</strong> se vor distanţa <strong>de</strong><br />
alianţele anterioare. Ascensiunea economică a altor centre <strong>de</strong> putere va crea<br />
instabilitate. Noile puteri, nesatisfăcute <strong>de</strong> ierarhia anterioară, nu vor mai accepta un<br />
statut „subordonat”. Alianţe si parteneriate mai mult sau mai puţin „naturale” între<br />
centrele <strong>de</strong> putere globală pot duce la o configuraţie multipolară fluidă, plină <strong>de</strong><br />
rivalităţi, suspiciuni <strong>şi</strong> confruntări periculoase. Din nefericire, experienţa din trecut<br />
sugerează că redistribuirea puterii între state tin<strong>de</strong> să creeze conflicte politice <strong>şi</strong><br />
militare.<br />
În timp însă pot apărea pretenţii. State precum China pot ajunge la un PIB<br />
comparabil cu cel al Statelor Unite. Dar, în cazul Chinei, acest rezervor <strong>de</strong> bunăstare<br />
va fi cu siguranţă absorbit, într-o primă fază, <strong>de</strong> imensa sa populaţie <strong>şi</strong> nu va putea fi<br />
utilizat pentru finanţarea unor angajamente globale comparabile cu cele pe care<br />
Statele Unite <strong>şi</strong> le asumă astăzi.<br />
Sfâr<strong>şi</strong>tul unipolarităţii a fost grăbit <strong>şi</strong> <strong>de</strong> erorile strategice ale Statelor Unite.<br />
Atât prin ceea ce au făcut, cât <strong>şi</strong> prin ceea ce nu au reu<strong>şi</strong>t să facă, Statele Unite au<br />
accelerat apariţia unor centre <strong>de</strong> putere alternative în lume, slăbindu-<strong>şi</strong> astfel propria<br />
poziţie.<br />
Prin urmare multipolaritatea centrelor <strong>de</strong> putere este o realitate care pe zi ce<br />
trece î<strong>şi</strong> face simţită tot mai accentuat prezenţa pe scena politică internaţională, iar<br />
fiecare centru <strong>de</strong> putere va trebui să ia in consi<strong>de</strong>rare <strong>şi</strong> intenţiile celorlalte centre<br />
atunci, când î<strong>şi</strong> propun să se manifeste în oricare parte a lumii.<br />
2. Emergenţa structurilor <strong>de</strong> putere reflectată la nivel regional<br />
Pentru a elabora o politică externă competentă, li<strong>de</strong>rii statelor au nevoie <strong>de</strong><br />
acces la informaţii utile, <strong>de</strong> capabilitatea <strong>de</strong> a face analize raţionale <strong>şi</strong> <strong>de</strong> o cultură<br />
politică matură. Ambiţiile, pretenţiile <strong>şi</strong> atitudinea celorlalte state <strong>şi</strong>, mai ales, a<br />
statelor puternice, cu interese majore în regiunea respectivă, au o influenţă directă<br />
asupra celor care iau <strong>de</strong>cizii <strong>de</strong> politică externă. Li<strong>de</strong>rii trebuie să ţină cont <strong>şi</strong> <strong>de</strong><br />
aspiraţiile, opiniile <strong>şi</strong> emoţiile colective ale populaţiilor proprii. În orice sistem social<br />
în care autorităţile servesc interesele naţionale, guvernanţii au nevoie <strong>de</strong> susţinere<br />
politică „acasă”. Politicienii tind să exagereze anumite aspecte politice pe care le<br />
consi<strong>de</strong>ră favorabile <strong>şi</strong> să ignore informaţii reale care le-ar contrazice criteriile<br />
<strong>de</strong>cizionale. Percepţiile publicului autohton, formate în parte <strong>de</strong> promisiunile<br />
nerealiste ale politicienilor, îi pot forţa pe guvernanţi să ia <strong>de</strong>cizii politice eronate.<br />
1. În Statele Unite, Canada <strong>şi</strong> Uniunea Europeană, o parte dintre cetăţeni sunt<br />
alarmaţi <strong>de</strong> ascen<strong>de</strong>nţa altor centre <strong>de</strong> putere care, în timp, ar putea periclita<br />
„civilizaţia occi<strong>de</strong>ntală”. Temându-se că vor fi cople<strong>şi</strong>ţi <strong>de</strong> imigranţi neasimilabili,<br />
vest-europenii se simt timoraţi <strong>de</strong> erodarea propriei i<strong>de</strong>ntităţi. Ei sunt ostili faţă <strong>de</strong><br />
globalizare, care, în percepţia lor, înseamnă reducerea salariilor, pier<strong>de</strong>rea slujbelor <strong>şi</strong><br />
eliminarea beneficiilor sociale.<br />
2. În urma multor eşecuri, o mare parte din populaţia ţărilor musulmane se<br />
simte profund umilită. Resentimentele musulmanilor faţă <strong>de</strong> occi<strong>de</strong>ntali, consi<strong>de</strong>raţi<br />
66
esponsabili pentru insuccesele proprii, s-au exacerbat până la nivel <strong>de</strong> ură. În<br />
consecinţă, o parte importantă din lumea musulmană tin<strong>de</strong> să se coaguleze în jurul<br />
elementelor radicale, să adopte un fundamentalism religios fanatic <strong>şi</strong> să consi<strong>de</strong>re că<br />
actele <strong>de</strong>testabile <strong>de</strong> violenţă împotriva civililor sunt justificabile.<br />
3. Africanii <strong>de</strong> la sud <strong>de</strong> Sahara, având natalitate exuberantă, şomaj exorbitant<br />
<strong>şi</strong> guvernanţi corupţi, se zvârcolesc în sărăcie. Infestaţi <strong>de</strong> maladii, învrăjbiţi <strong>de</strong><br />
războaie interminabile <strong>şi</strong> lipsiţi <strong>de</strong> educaţie, africanii din sudul continentului au<br />
perspective sumbre <strong>de</strong> redresare.<br />
4. Încurajate <strong>de</strong> creşterea economică efervescentă <strong>şi</strong> <strong>de</strong> succesul reformelor<br />
liberalizante, locuitorii din China, India <strong>şi</strong> Asia <strong>de</strong> Sud-Est manifestă optimism,<br />
dinamism <strong>şi</strong> încre<strong>de</strong>re în viitor. Guvernanţii respectivi, simţindu-se acceptaţi <strong>de</strong><br />
public, aspiră să menţină stabilitatea politică, să-<strong>şi</strong> consoli<strong>de</strong>ze imaginea <strong>de</strong><br />
susţinători ai <strong>de</strong>zvoltării economice <strong>şi</strong> să evite temporar conflagraţii majore, care lear<br />
putea periclita legitimitatea. Inevitabil, aceste state vor <strong>de</strong>veni din ce în ce mai<br />
puternice pe arena internaţională <strong>şi</strong> vor afecta evoluţia geopolitică a omenirii.<br />
5. Traumatizată <strong>de</strong> haosul tranziţiei postcomuniste, populaţia Rusiei a acceptat<br />
autoritarismul „ţarului” Putin, în speranţa că ţara î<strong>şi</strong> va redobândi statutul <strong>de</strong> putere<br />
globală, că Rusia î<strong>şi</strong> va ameliora respectabilitatea pe arena internaţională <strong>şi</strong> că Putin<br />
împreună cu Medve<strong>de</strong>v, aşa cum au promis, vor recupera grandoarea din vremea<br />
sovietică. Împuterniciţi cu veniturile <strong>de</strong> la exportul <strong>de</strong> petrol <strong>şi</strong> gaze naturale, li<strong>de</strong>rii<br />
<strong>de</strong> la Kremlin au adoptat o politică externă duplicitară, arogantă <strong>şi</strong> agresivă.<br />
6. Ţările din Europa Centrală <strong>şi</strong> <strong>de</strong> Est încă nu sunt capabile să renunţe la<br />
i<strong>de</strong>ntitatea naţională în favoarea europenismului. Neavând suficientă încre<strong>de</strong>re în<br />
capabilitatea militară <strong>şi</strong> înclinaţiile politice ale autorităţilor <strong>de</strong> la Bruxelles faţă <strong>de</strong><br />
Rusia, noile <strong>de</strong>mocraţii din Europa Centrală <strong>şi</strong> <strong>de</strong> Est sunt convinse că menţinerea<br />
unei alianţe speciale cu NATO <strong>şi</strong> mai ales cu Statele Unite le conferă perspective <strong>de</strong><br />
securitate mai vali<strong>de</strong>.<br />
Existenţa unor resurse uriaşe dublate <strong>de</strong> o economie aducătoare <strong>de</strong> profituri <strong>şi</strong> o<br />
politică echilibrată au propulsat în ultimii ani o serie <strong>de</strong> state în elita sistemului politic<br />
internaţional, acestea putând râvni la statutul <strong>de</strong> mari puteri <strong>şi</strong> ridicând pretenţii<br />
asupra sferelor <strong>de</strong> influenţă. Astfel, poate fi menţionat grupul BRIC format din patru<br />
ţări care cunosc în prezent o creştere economică rapidă <strong>şi</strong> care ar putea urca, în<br />
curând, între cele mai mari puteri mondiale. Este vorba <strong>de</strong>spre Brazilia, Rusia, India<br />
<strong>şi</strong> China. La acestea, ar mai putea fi adăugat cu oarece rezerve <strong>şi</strong> Mexicul. Grupul<br />
american Goldman Sachs a prevăzut că economiile acestor ţări vor eclipsa total<br />
actualele mari puteri ale lumii, până în anul 2050. Împreună, ţările BRIC adună peste<br />
25% din suprafaţa totală a Terrei, 40% din populaţia lumii <strong>şi</strong> însumează un produs<br />
intern brut <strong>de</strong> 15.435 trilioane <strong>de</strong> dolari. Împreună, ar fi o forţă <strong>de</strong> neoprit <strong>şi</strong> ar ocupa<br />
locul 1 în orice clasament, la nivel mondial, mai notează Goldman Sachs. Conştienţi<br />
<strong>de</strong> acest fapt, li<strong>de</strong>rii celor patru ţări au început <strong>de</strong>ja să stabilească relaţii <strong>şi</strong> legături,<br />
făcând alianţe menite, în primul rând, să răstoarne dominaţia SUA atât în domeniul<br />
economic, cât <strong>şi</strong> în cel politic.<br />
Într-o primă fază, China <strong>şi</strong> Rusia au format „Shanghai Cooperation<br />
Organization” (SCO), împreună cu republicile ex-sovietice din zona Asiei Centrale,<br />
67
ogate în resurse energetice. Prin urmare, cele două puteri, cărora li s-a alăturat <strong>şi</strong><br />
India <strong>de</strong> curând, controlează acum rezerve uriaşe <strong>de</strong> petrol, într-o zonă un<strong>de</strong><br />
americanii au încercat în mai multe rânduri să î<strong>şi</strong> extindă influenţa. Nici India <strong>şi</strong><br />
Brazilia nu stau cu mâinile în sân, volumul cooperării economice bilaterale crescând<br />
<strong>de</strong> la an la an. Potrivit unor previziuni ale Băncii Mondiale, China va întrece SUA la<br />
capitolul <strong>de</strong>zvoltare economică până în anul 2027, India va ajunge la nivelul<br />
americanilor în 2050, iar ţările BRIC, per total, vor <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong> G7 până în 2032. Şi cifrele<br />
înaintate <strong>de</strong> Organizaţia Mondială Comerţului (OMC) susţin aceste ipoteze. Astfel,<br />
potrivit OMC, comerţul la nivel mondial a crescut în 2007 cu 15%, iar mai mult <strong>de</strong><br />
jumătate din această creştere se datorează ţărilor aflate în plin avânt economic. Însă,<br />
America are încă o influenţă majoră asupra politicii interne <strong>şi</strong> internaţionale a<br />
celorlalte state, dar rolul <strong>de</strong> hegemon global al acesteia începe să fie contestat <strong>de</strong> către<br />
centrele <strong>de</strong> putere în ascensiune. Pe <strong>de</strong> altă parte, Uniunea Europeană <strong>şi</strong> Japonia,<br />
aliaţi tradiţionali ai Statelor Unite, s-au <strong>de</strong>taşat <strong>de</strong> unele aspecte <strong>de</strong> politica externă a<br />
Washingtonului. De când a renunţat la socialism, India a progresat economic în mod<br />
remarcabil. Această ţară <strong>de</strong>mocrată, având peste un miliard <strong>de</strong> locuitori, promite să<br />
<strong>de</strong>vină un centru <strong>de</strong> putere redutabil. Dar cel mai mare rival al Americii <strong>şi</strong> cel mai<br />
aprig preten<strong>de</strong>nt la hegemonia mondială este China.<br />
Asia <strong>de</strong> sud-est cuprin<strong>de</strong> un teritoriu vast, o regiune cu peste 580 milioane <strong>de</strong><br />
locuitori, cu un PIB combinat în 2010 <strong>de</strong> circa 1,5 trilioane <strong>de</strong> dolari SUA, cu multe<br />
resurse naturale si energetice, fiind, totodată, o piaţa uriaşă <strong>şi</strong> un centru <strong>de</strong> atracţie<br />
pentru investiţiile străine, inclusiv pentru cele provenite din Uniunea Europeană.<br />
Într-o retrospectivă istorică, prima observaţie în <strong>de</strong>finirea <strong>de</strong>zvoltărilor din Asia<br />
<strong>de</strong> sud-est este aceea că aici s-au conturat, cu mulţi ani în urmă <strong>şi</strong> mult mai <strong>de</strong>vreme<br />
în comparaţie cu alte zone, economiile emergente <strong>de</strong>numite „tigri asiatici”. Primii 4<br />
„tigri” au fost Hongkong, Singapore, Coreea <strong>de</strong> Sud si Taiwan, cărora le-au urmat<br />
Indonezia, Malayesia, Thailanda si China. În perioada 1960 – 1995, ritmul <strong>de</strong> creştere<br />
al economiilor acestor ţări a fost în jur <strong>de</strong> 6% pe an, propulsând zona, prin aceste<br />
performanţe, în topul listei creşterii mondiale.<br />
Catalizatorul acestor progrese l-a reprezentat prezenţa masivă a capitalului<br />
străin. A urmat apoi criza financiară din 1997 – 1998, care a lovit în cea mai mare<br />
parte Thailanda <strong>şi</strong> Indonezia, dar a afectat întreaga zonă, ceea ce <strong>de</strong>monstrează că<br />
miracolul asiatic nu a dispus <strong>de</strong> o bază economică naţională sau regională solidă,<br />
pentru a face faţă crizelor <strong>şi</strong> recesiunilor.<br />
Preşedintele Indoneziei, pe timpul vizitei sale în Germania, referindu-se la<br />
efectele crizei din 1997 – 1998 pentru ţara sa, a subliniat că economia Indoneziei s-a<br />
contractat într-un procent <strong>de</strong> 13%.<br />
Asiei <strong>de</strong> sud-est îi revin un loc <strong>şi</strong> un rol aparte, <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> importante, în<br />
contextul „Viitorului Economiei Mondiale”, date fiind <strong>de</strong>zvoltările <strong>şi</strong> evoluţiile spre<br />
integrarea regională, care s-au <strong>de</strong>clanşat, pe viziuni succesive <strong>de</strong> perspectivă, odată<br />
cu formarea Asociaţiei Naţiunilor Asiei <strong>de</strong> Sud-Est – ASEAN, în anul 1967, <strong>şi</strong> care,<br />
în următorii patru ani, mai exact până în 2015, va atinge o etapă semnificativă –<br />
crearea Comunităţii Asean.<br />
68
În anul 2003, în insula Bali, în baza Viziunii ASEAN 2020, şefii <strong>de</strong> stat <strong>şi</strong> <strong>de</strong><br />
guvern din cele 10 ţări membre ale ASEAN – Indonezia, Malayezia, Thailanda,<br />
Filipine, Singapore (cele 5 ţări fondatoare), Vietnam, Brunei, Cambodgia, Laos <strong>şi</strong><br />
Myanmar (al doilea grup acceptat ulterior în organizaţie, prin extin<strong>de</strong>re) au adoptat,<br />
în cadrul Summitului <strong>de</strong> atunci, Declaraţia Bali Concord II.<br />
Declaraţia, cu simbol istoric, a prevăzut crearea Comunităţii ASEAN până în<br />
2020. În 2007, la acela<strong>şi</strong> nivel, s-a stabilit ca proiectul sa fie realizat până în 2015.<br />
3. Structurile actuale <strong>de</strong> putere ale lumii<br />
3.1. Statele Unite Ale Americii<br />
Având o <strong>de</strong>osebită putere militară, economică <strong>şi</strong> politică, Statele Unite ale<br />
Americii au influenţat, timp <strong>de</strong> mai bine <strong>de</strong> 20 <strong>de</strong> ani, politica mondială. Toate<br />
<strong>de</strong>ciziile majore ale lumii au purtat girul marii puteri menţionate. Astăzi, totu<strong>şi</strong>, se<br />
prefigurează tot mai mult i<strong>de</strong>ea că era unipolară, <strong>de</strong> dominaţie americană s-a sfâr<strong>şi</strong>t.<br />
A durat circa două <strong>de</strong>cenii, ceva mai mult <strong>de</strong> un moment în termeni istorici. De ce s-a<br />
încheiat? O explicaţie este istoria, spune Richard Hass, preşedinte al Council on<br />
Foreign Relations.<br />
Ascensiunea noilor centre <strong>de</strong> putere la nivel mondial nu poate fi oprită.<br />
Rezultatul este un număr <strong>şi</strong> mai mare <strong>de</strong> actori capabili sa exercite o influenţă în plan<br />
regional sau global. Aceasta nu înseamnă că SUA au <strong>de</strong>venit mai slabe, ci că multe<br />
alte entităţi au <strong>de</strong>venit mai puternice. Totu<strong>şi</strong>, analizând condiţiile care au condus la<br />
apariţia mai multor structuri <strong>de</strong> putere trebuie să precizăm că unele dintre ele se<br />
regăsesc în sistemul politic american <strong>şi</strong> <strong>de</strong>ciziile luate în ultimii 10 ani. Astfel, putem<br />
preciza că unul din principalele motive pentru care unipolaritatea s-a sfâr<strong>şi</strong>t este<br />
însă<strong>şi</strong> politica SUA. Atât prin ceea ce au făcut, cât <strong>şi</strong> prin ceea ce nu au reu<strong>şi</strong>t să facă,<br />
SUA au accelerat emergenţa unor noi centre <strong>de</strong> putere <strong>şi</strong> <strong>şi</strong>-au slăbit propria poziţie în<br />
relaţia cu ele.<br />
Politica energetică a SUA (sau mai <strong>de</strong>grabă absenţa ei) este un alt motiv aflat<br />
în spatele sfâr<strong>şi</strong>tului unipolarităţii. Încă <strong>de</strong> la primele şocuri petroliere din anii ’70,<br />
consumul <strong>de</strong> petrol al SUA a crescut cu circa 20%, iar importurile <strong>de</strong> produse<br />
petroliere au <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong>t dublul ca volum <strong>şi</strong> s-au dublat aproape ca procent al consumului.<br />
Această creştere a cererii <strong>de</strong> petrol străin a contribuit la creşterea preţului mondial <strong>de</strong><br />
la peste 20 <strong>de</strong> dolari barilul la peste 100 <strong>de</strong> dolari barilul. Rezultatul este un transfer<br />
enorm <strong>de</strong> bunăstare <strong>şi</strong> <strong>de</strong> pârghii către acele state care <strong>de</strong>ţin rezerve energetice. Şi<br />
politica economică a jucat un rol.<br />
Preşedintele George W. Bush a purtat războaie costisitoare în Afganistan <strong>şi</strong><br />
Irak, a permis o creştere a cheltuielilor discreţionare cu 8% pe an <strong>şi</strong> a redus<br />
impozitele. Poziţia fiscală a SUA a scăzut <strong>de</strong> la un surplus <strong>de</strong> peste 100 miliar<strong>de</strong><br />
dolari, în 2001, la un <strong>de</strong>ficit estimat la circa 250 miliar<strong>de</strong> dolari, în 2007. Deficitul <strong>de</strong><br />
cont curent în creştere vertiginoasă este în prezent cu peste 6% mai mare <strong>de</strong>cât PIBul.<br />
Acest lucru presează în jos dolarul, stimulează inflaţia <strong>şi</strong> contribuie la acumularea<br />
<strong>de</strong> bunăstare <strong>şi</strong> putere în alte părţi ale lumii. Slaba reglementare a pieţei ipotecare <strong>şi</strong><br />
criza creditelor ce a <strong>de</strong>curs au exacerbat aceste probleme.<br />
69
Ca urmare, Statele Unite trebuie să se adapteze unei configuraţii multipolare <strong>de</strong><br />
putere. Sistemul politic intern american poate propune mecanismele <strong>de</strong> lucru într-o<br />
lume multipolară.<br />
Conceptul <strong>de</strong> balanţă a puterii reprezintă esenţa gândirii politice americane.<br />
Înţelegerea mecanismului republican al separaţiei puterilor în stat îl va pregăti bine pe<br />
Obama pentru multipolaritate. Nu trebuie să domine noul sistem sau să oprească<br />
ascensiunea statelor emergente, ci doar să le menţină puterea controlabilă, prin<br />
crearea unui echilibru.<br />
3.2. Uniunea Europeană<br />
Uniunea Europeană este o altă structură <strong>de</strong> putere care se manifestă pe plan<br />
internaţional, în special în plan economic, dar nu trebuie uitat faptul că majoritatea<br />
membrilor săi sunt <strong>şi</strong> membri ai Alianţei Nord Atlantice NATO, cea mai însemnată<br />
putere militară a lumii. Capacitatea militară a alianţei este cu mult superioară oricărei<br />
alte forţe militare din lume.<br />
În privinţa puterii mondiale manifeste a Uniunii Europene, trebuie să<br />
menţionăm influenţa majoră într-o organizaţie globală precum OMC, în corpurile<br />
specializate ale ONU, <strong>de</strong> asemenea la întâlnirile la vârf internaţionale privind mediul<br />
<strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltarea durabilă.<br />
Trebuie să recunoaştem însă că <strong>de</strong>viza UE (unitate în diversitate) <strong>şi</strong>-a pus<br />
amprenta asupra luărilor <strong>de</strong> poziţie pe arena mondială: din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re politic <strong>şi</strong><br />
diplomatic, nu s-a ajuns ca statele membre <strong>şi</strong> Uniunea în ansamblul ei, să vorbească<br />
pe o singură voce în probleme <strong>de</strong> importanţă fundamentală precum pacea <strong>şi</strong><br />
stabilitatea, terorismul, Orientul Mijlociu <strong>şi</strong> aprobarea sau <strong>de</strong>zaprobarea politicii SUA<br />
în context, rolul <strong>şi</strong> componenţa Consiliului <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> al ONU, mai nou, problema<br />
in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţei Kosovo.<br />
Desigur, UE are o mai mare influenţă pe scena politică mondială atunci când<br />
vorbeşte cu o singură voce în problemele internaţionale. Negocierile comerciale sunt<br />
un bun exemplu în acest sens. Statutul UE <strong>de</strong> putere mondială se datorează fără<br />
îndoială forţei sale economice. Având o pon<strong>de</strong>re în PIB mondial <strong>de</strong> 23% <strong>şi</strong> fiind<br />
principalul partener comercial al lumii (locul 1 la import cu 18% în totalul mondial<br />
faţă <strong>de</strong> 16% SUA <strong>şi</strong> locul 2 la export), Uniunea Europeană este cu siguranţă o putere<br />
mondială din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re economic, dar <strong>şi</strong> primul importator mondial <strong>de</strong> energie.<br />
Prin crearea Politicii Externe <strong>şi</strong> <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> Comună, Uniunea <strong>şi</strong>-a creat<br />
propria dimensiune politică activă, pe care o adaugă rolului său major ca putere<br />
comercială <strong>şi</strong> economică pe arena mondială. Dar să nu uităm că aici este vorba <strong>de</strong><br />
dimensiunea inter-guvernamentală <strong>şi</strong> nu supra-naţională, integratoare a Uniunii<br />
Europene.<br />
În 1999, după încheierea conflictului din Kosovo, Consiliul <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> al<br />
ONU a autorizat o Misiune Administrativă pentru a începe procesul construirii păcii,<br />
<strong>de</strong>mocraţiei, stabilităţii <strong>şi</strong> auto-guvernării. Unul dintre cei patru piloni ai Misiunii a<br />
intrat în responsabilitatea UE: reconstrucţia economică, refacerea <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltarea. De<br />
fapt, Uniunea Europeană a avut contribuţia cea mai mare din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re<br />
70
financiar <strong>şi</strong> uman în refacerea distrugerilor provocate <strong>de</strong> război <strong>şi</strong> a <strong>de</strong>ceniilor <strong>de</strong><br />
neglijare a provinciei <strong>de</strong> către autorităţile comuniste.<br />
Sfâr<strong>şi</strong>tul războiului rece a diminuat în mare parte <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa europeană <strong>de</strong><br />
garanţiile <strong>de</strong> securitate americane oferite prin intermediul NATO. Dispariţia<br />
pericolului prezentat <strong>de</strong> Uniunea Sovietică a eliminat într-o anumită măsură <strong>şi</strong><br />
coeziunea existentă între statele europene în ceea ce priveşte problemele politicii<br />
externe <strong>şi</strong> apărării. Astfel se poate explica progresul relativ minor înregistrat prin<br />
tratatele <strong>de</strong> la Maastricht <strong>şi</strong> Amsterdam pe linia <strong>de</strong>finirii unei politici europene <strong>de</strong><br />
securitate.<br />
3.3. China<br />
Economia Chinei, a doua <strong>de</strong> pe glob, va creşte cu numai 7,7% în acest an, faţă<br />
<strong>de</strong> 9,3% anul trecut, dar riscul unei aterizări forţate este „redus”, iar creşterea ar urma<br />
să se accelereze în 2013, la 8,1%, a anunţat luni Banca Mondială (BM), preluată <strong>de</strong><br />
AFP.<br />
Creşterea Chinei va încetini în acest an la 7,7%, faţă <strong>de</strong> 9,3% anul trecut, din<br />
cauza reducerii exporturilor <strong>şi</strong> a unei creşteri mai puţin rapi<strong>de</strong> a investiţiilor a<br />
anticipat banca în ultimul său raport privind Asia <strong>de</strong> Est <strong>şi</strong> zona Pacificului, dat<br />
publicităţii la Singapore.<br />
BM se aştepta până în prezent la un avans <strong>de</strong> 8,2% al economiei chineze în<br />
acest an.<br />
Creşterea Produsului Intern Brut (PIB) al Chinei se va accelera din nou în<br />
2013, ajungând la 8,1%, datorită în<strong>de</strong>osebi efectelor măsurilor <strong>de</strong> relansare<br />
economică adoptate <strong>de</strong> guvern <strong>şi</strong> a majorării aşteptate a investiţiilor, a precizat BM.<br />
Încetinirea din acest an a Chinei este semnificativă, iar unii specialişti se tem că<br />
s-ar putea agrava, avertizează BM, menţionând totodată că nu se aşteaptă la o<br />
prăbu<strong>şi</strong>re vertiginoasă a creşterii economice.<br />
Riscul unei aterizări forţate rămâne redus, adaugă BM.<br />
Încetinirea Chinei ar urma să antreneze după sine ansamblul ţărilor în curs <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltare din Asia <strong>de</strong> Est <strong>şi</strong> zona Pacificului, a căror creştere se va plafona în acest<br />
an la 7,2%, cu un punct sub valoarea <strong>de</strong> anul trecut. Ţările din regiune numite „în<br />
curs <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare” nu includ Japonia <strong>şi</strong> Australia, potrivit <strong>de</strong>finiţiei Băncii Mondiale.<br />
Economia regiunii se va relansa în 2013 pentru a ajunge la 7,6%, alimentată <strong>de</strong><br />
cererea internă, însă o agravare a crizei din zona euro, o consolidare a măsurilor <strong>de</strong><br />
austeritate bugetară în Statele Unite sau încetinirea prelungită a creşterii chineze<br />
rămân factori importanţi <strong>de</strong> risc, atrage atenţia BM.<br />
Nicio regiune în curs <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare nu va fi ferită, dacă situaţia din Europa va<br />
continua să se <strong>de</strong>gra<strong>de</strong>ze în mod semnificativ (...) O criză „majoră” va antrena o<br />
că<strong>de</strong>re <strong>de</strong> peste două puncte a creşterii PIB din regiune în 2013, avertizează Banca<br />
Mondială.<br />
Acum, China trebuie luată în seamă <strong>de</strong> către celelalte structuri <strong>de</strong> putere, <strong>şi</strong> nu<br />
mai poate fi izolată, ci integrată în sistemul mondial <strong>de</strong> putere.<br />
71
3.4. Rusia<br />
Rusia, pare un adversar redutabil al SUA, pe teren politic <strong>şi</strong>, mai ales pe teren<br />
economic. Ca întin<strong>de</strong>re, Rusia este cea mai mare ţară din lume, ocupând a opta parte<br />
din suprafaţa totală a globului. Este atât <strong>de</strong> mare, încât are vecini <strong>şi</strong> pe continentul<br />
asiatic (China) <strong>şi</strong> pe cel european (Norvegia, <strong>de</strong> exemplu). De altfel, este situată la o<br />
aruncătură <strong>de</strong> băţ <strong>şi</strong> <strong>de</strong> Statele Unite, dar <strong>şi</strong> <strong>de</strong> Japonia. Ca populaţie, însă, se află abia<br />
pe locul 9 în lume, cu 142 <strong>de</strong> milioane <strong>de</strong> locuitori.<br />
Nu aceste date, însă, plasează Rusia între marile puteri ale lumii, ci resursele<br />
sale <strong>de</strong> energie <strong>şi</strong> rezervele <strong>de</strong> minerale, cele mai mari din întreaga lume. Asta pe <strong>de</strong> o<br />
parte, pentru că, pe <strong>de</strong> altă parte, această ţară este una dintre puterile nucleare<br />
recunoscute <strong>şi</strong> <strong>de</strong>ţine cel mai mare arsenal <strong>de</strong> arme <strong>de</strong> distrugere în masă. După<br />
revenirea la putere a lui Vladimir Putin, Rusia a început să se ridice încet, dar sigur,<br />
economia a crescut, salariile au crescut <strong>de</strong> opt ori, iar rata şomajului s-a înjumătăţit.<br />
Atuurile Moscovei pe plan extern sunt petrolul <strong>şi</strong> gazele, dar <strong>şi</strong> lemnul – acestea,<br />
alături <strong>de</strong> metale, însumează circa 80% din exporturile ţării. Pe lângă <strong>de</strong>zvoltarea<br />
economică, Rusia este recunoscută <strong>şi</strong> pentru educaţia <strong>de</strong> calitate, pentru cercetare <strong>şi</strong><br />
pentru industrie. Potrivit UNESCO, Rusia are cei mai mulţi absolvenţi <strong>de</strong> studii<br />
superioare la nivel european. Referitor la poziţia geostrategică pe care o ocupă Rusia<br />
<strong>şi</strong> la pretenţiile exprimate, în cercurile <strong>de</strong> intelectuali ru<strong>şi</strong> circulă tot mai <strong>de</strong>s i<strong>de</strong>i<br />
legate <strong>de</strong> teoria „eurasiatismului”.<br />
Dacă ne uităm în politica dusă <strong>de</strong> preşedintele Putin observăm că aceste i<strong>de</strong>i se<br />
regăsesc puse în practică într-o anumită măsură în ultimii 5-6 ani <strong>de</strong> către guvernanţii<br />
ru<strong>şi</strong>.<br />
Plină <strong>de</strong> necunoscute este <strong>şi</strong> evoluţia ţărilor din Asia Centrală. Au înalte rate <strong>de</strong><br />
creştere a populaţiei <strong>şi</strong>, în acela<strong>şi</strong> timp, sunt printre cele mai sărace republici ale<br />
fostului spaţiu sovietic. Peste toate aceste state, se întin<strong>de</strong> umbra Rusiei, forţa militară<br />
<strong>şi</strong> resursele <strong>de</strong> care dispune făcând-o prima putere cu rol <strong>de</strong> <strong>de</strong>cizie în zonă.<br />
Încercările altor centre <strong>de</strong> putere <strong>de</strong> a se infiltra în zonă sunt <strong>de</strong>ocamdată <strong>de</strong>stul <strong>de</strong><br />
slab resimţite.<br />
3.5. India<br />
Cu o creştere economică <strong>de</strong> 9% pe an, un program nuclear militar <strong>şi</strong> o<br />
populaţie <strong>de</strong> peste un miliard <strong>de</strong> locuitori, potenţialul Indiei <strong>şi</strong> locul ei pe scena<br />
mondială nu poate fi ignorat. Cel puţin pentru următoarele două <strong>de</strong>cenii, India va fi<br />
foarte dinamică din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re economic <strong>şi</strong> tehnologic. Aici trăieşte o cincime<br />
din populaţia lumii, iar 54% dintre indieni au sub 25 <strong>de</strong> ani. India rămâne al doilea<br />
mare producător <strong>de</strong> specialişti cu calificări înalte din lume – după Statele Unite. În<br />
numai 20 <strong>de</strong> ani <strong>de</strong> aici înainte, India va avea un surplus <strong>de</strong> forţă <strong>de</strong> muncă calificată,<br />
în vreme ce majoritatea ţărilor din lume vor avea un <strong>de</strong>ficit <strong>de</strong> specialişti din cauza<br />
îmbătrânirii populaţiei. În această ţară trăieşte o cincime din populaţia lumii, iar 54%<br />
dintre indieni au sub 25 <strong>de</strong> ani.<br />
Sistemul <strong>de</strong> educaţie este foarte bun, iar India rămâne al doilea mare<br />
producător <strong>de</strong> specialişti cu calificări înalte din lume după Statele Unite. Acum se<br />
cre<strong>de</strong> că India ar trebui să solicite un loc permanent în Consiliul <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> al ONU<br />
72
dacă acesta va fi restructurat. În termeni economici, militari, strategici <strong>şi</strong> diplomatici<br />
nu există nici un dubiu că poziţia Indiei se întăreşte. Este încă imposibil <strong>de</strong> prezis<br />
dacă India va reu<strong>şi</strong> să-<strong>şi</strong> exploateze la maximum potenţialul, dar mulţi indieni<br />
consi<strong>de</strong>ră că ţara lor este finalmente gata să ocupe locul pe care-l merită pe scena<br />
internaţională. De<strong>şi</strong> India va înfrunta o presiune severă ca urmare a schimbărilor<br />
climatice cauzate <strong>de</strong> încălzirea globală, atitudinea Guvernului <strong>de</strong> la New Delhi este<br />
una <strong>de</strong> nepăsare faţă <strong>de</strong> criza ce se iveşte. El a fost totu<strong>şi</strong> <strong>de</strong> acord ca ţările <strong>de</strong>zvoltate,<br />
responsabile pentru marea parte a emisiilor <strong>de</strong> gaze ce cauzează încălzirea globală, să<br />
aibă parte <strong>de</strong> un nivel mai ridicat <strong>de</strong> restricţii.<br />
3.6. Brazilia<br />
Pe locul 5 în topul mondial din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al exporturilor <strong>şi</strong> al<br />
numărului <strong>de</strong> locuitori, cu aproape 190 <strong>de</strong> milioane <strong>de</strong> cetăţeni, se află Brazilia. În<br />
America <strong>de</strong> Sud, însă, această ţară domină ambele clasamente, fiind <strong>şi</strong> cea mai mare<br />
<strong>şi</strong> cea mai populată. Aici reformele economice bine gândite au stat la baza <strong>de</strong>zvoltării<br />
ţării, care a ajuns a zecea economie a lumii <strong>şi</strong> a noua din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al<br />
produsului intern brut, potrivit FMI <strong>şi</strong> Băncii Mondiale. După ce <strong>şi</strong>-au <strong>de</strong>zvoltat<br />
sectoarele interne ale economiei (agricultura, mineritul, serviciile), brazilienii s-au<br />
concentrat pe exporturi, iar în prezent vând peste hotare tot felul <strong>de</strong> produse, <strong>de</strong> la<br />
cafea <strong>şi</strong> soia, la avioane <strong>şi</strong> automobile, <strong>de</strong> la electronice, textile <strong>şi</strong> încălţăminte, la suc<br />
<strong>de</strong> portocale <strong>şi</strong> oţel. În anul 2002, Brazilia a primit <strong>de</strong> la FMI un ajutor record <strong>de</strong> 30<br />
<strong>de</strong> miliar<strong>de</strong> <strong>de</strong> dolari, menit să relanseze economia. Li<strong>de</strong>rii ţării au folosit extrem <strong>de</strong><br />
inspirat banii, astfel că împrumutul a fost returnat înainte cu un an <strong>de</strong> termenul limită,<br />
în anul 2005. Economia s-a pus pe picioare cum nu se poate mai bine, iar apoi<br />
autorităţile s-au gândit la infrastructură.<br />
Agricultura braziliană, în special masivele producţii <strong>de</strong> soia, se orientează spre<br />
cererea statelor din Asia <strong>de</strong> sud-vest, India <strong>şi</strong> China fiind principalele <strong>de</strong>stinaţii.<br />
Exporturile agricole din Brazilia spre China le-au <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong>t pe cele din SUA către<br />
Japonia. Iar Brazilia are încă potenţial agricol, chiar <strong>şi</strong> în condiţiile competiţiei dintre<br />
culturile <strong>de</strong> soia pentru export <strong>şi</strong> trestie pentru etanol: din 440 milioane hectare <strong>de</strong><br />
teren arabil, doar 1% este folosit pentru trestie, 4% pentru soia <strong>şi</strong> 27% pentru<br />
zootehnie. Majoritatea terenurilor aparţin marilor latifundiari locali sau<br />
multinaţionalelor agricole. De aceea, China vrea să investească în agricultura<br />
braziliană <strong>şi</strong> infrastructura aferentă ei, pentru a-<strong>şi</strong> asigura aprovizionarea cu alimente<br />
dincolo <strong>de</strong> cei care o controlează acum. Din 2004, Brazilia <strong>şi</strong>-a dublat anual<br />
exporturile <strong>de</strong> soia în China, până la 11 milioane <strong>de</strong> tone anul trecut. Imensitatea<br />
volumului pune Braziliei două probleme: <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa <strong>de</strong> exportul materiilor prime <strong>şi</strong><br />
diversificarea achizitorilor.<br />
Prin urmare, este clară tendinţa Braziliei <strong>de</strong> a acapara importante pieţe <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>sfacere <strong>şi</strong> <strong>de</strong> a-<strong>şi</strong> spori influenţa economică la nivel mondial în acela<strong>şi</strong> timp cu<br />
emiterea unor pretenţii <strong>de</strong> acce<strong>de</strong>re în Consiliul <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> <strong>şi</strong> totodată <strong>de</strong> creştere a<br />
influenţei sale în arena mondială.<br />
73
Concluzii<br />
Noua structură <strong>de</strong> putere a lumii, indiferent <strong>de</strong> abordările pe care le iniţiază<br />
diverse state este multipolară. Nici o structură <strong>de</strong> putere nu se va putea implica intr-o<br />
altă parte a lumii fără să ţină seama <strong>şi</strong> <strong>de</strong> interesele celorlalte structuri <strong>de</strong> putere.<br />
Vechile structuri <strong>de</strong> putere, Statele Unite <strong>şi</strong> Uniunea Europeană vor trebui să se<br />
adapteze la noul echilibru al puterii. Omisiunea recunoaşterii polilor <strong>de</strong> putere în<br />
ascensiune <strong>şi</strong> integrarea lor în structurile <strong>de</strong> putere existente nu poate conduce <strong>de</strong>cât<br />
fie la un conflict militar mondial, fie la construirea unei noi ordini mondiale în care<br />
vechii poli <strong>de</strong> putere să <strong>de</strong>ţină o influenţă mult redusă. Ultimul set <strong>de</strong> discuţii pe tema<br />
comerţului, la Cancún, a fost oprit <strong>de</strong> Brazilia <strong>şi</strong> în mare parte <strong>şi</strong> <strong>de</strong> India. Impulsul<br />
acestor superputeri este să critice Brazilia <strong>şi</strong> China, dar <strong>de</strong> fapt scopul lor ar trebui să<br />
fie exact opusul. Ar trebui să îi facă să se simtă <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> puternici pentru ca să se<br />
consi<strong>de</strong>re regulatori ai sistemului global. Care este secretul ţărilor ce aspiră la titlul <strong>de</strong><br />
li<strong>de</strong>ri ai lumii? În primul rând, munca <strong>şi</strong> resursele. Atuul lor este numărul mare <strong>de</strong><br />
locuitori apţi <strong>de</strong> muncă, muncitori care nu cer salarii mari, dar sunt dispu<strong>şi</strong> să lucreze<br />
mult <strong>şi</strong> bine, resursele bogate <strong>şi</strong> liberalismul economic promovat <strong>de</strong> guvernanţi. În al<br />
doilea rând, reformele economice bine puse la punct, continuitatea <strong>şi</strong> hotărârea<br />
autorităţilor <strong>de</strong> a pune lucrurile în mişcare pentru creşterea nivelului <strong>de</strong> trai al<br />
populaţiei. Care este rolul <strong>şi</strong> poziţia României între aceste structuri <strong>de</strong> putere?<br />
Interesele României trebuie să corespundă <strong>şi</strong> cu interesele structurilor <strong>de</strong> putere din<br />
care face parte, respectiv Uniunea Europeană <strong>şi</strong> pe plan militar NATO. Politica sa <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltare a influenţei <strong>şi</strong> puterii regionale trebuie să se muleze pe politicile<br />
structurilor menţionate, ţinând seama <strong>de</strong> interesul naţional <strong>şi</strong> <strong>de</strong> situaţia geopolitică<br />
din regiune?<br />
Bibliografie:<br />
1. DaVANZO, Julie Harun; Clifford, DOGO; GRAMMICH, A., China and<br />
India, 2025- A Comparative Assesment, Rand National Defense Institute;<br />
2. MANEA, Octavian, The Age of Nonpolarity-What will follow US Dominance,<br />
Foreign Affairs;<br />
3. SARCINSCHI, A, Rolul actorilor statali în configurarea mediului<br />
internaţional <strong>de</strong> stabilitate, Bucureşti: Editura Universităţii Naţionale <strong>de</strong><br />
<strong>Apărare</strong> “Carol I”, 2010;<br />
4. SMITH, Jack A, BRIC Becomes BRICS: Changes On The Geopolitical<br />
Chessboard, Foreign Policy Journal, ianuarie 2011;<br />
5. Consiliul Naţional <strong>de</strong> Informaţii al SUA, Lumea în 2020 – O schiţă a viitorului<br />
global prezentată <strong>de</strong> Consiliul Naţional <strong>de</strong> Informaţii al SUA, Bucureşti:<br />
Editura Cartier, 2010;<br />
6. http://www.fisd.ro/PDF/mater_noi/Impactul%20crizei%20georgiene.pdf;<br />
7. http://cssas.unap.ro/ro/pdf_carti/sesiune_2011_vol1.pdf;<br />
8. http://ec.europa.eu/regional_policy/international/pdf/external_mo.pdf;<br />
74
9. http://www.stats.gov.cnenglishstatistical/dataother/databrics/2011/P020110412<br />
519;<br />
10. [SURSA] Ambasador George SAVUICA, Preşedinte, Institutul Roman <strong>de</strong><br />
<strong>Studii</strong> Euro-Asiatice.<br />
75
FUNDAMENTELE PROTECŢIEI<br />
INFRASTRUCTURILOR CRITICE<br />
Dr. Vasile BOGDAN *<br />
Rezumat: Declanşarea eforturilor coerente privind asigurarea protecţiei presupune<br />
edificarea unui sistem coerent referitor la fundamentele eforturilor în domeniu. Definirea<br />
fundamentelor asigură înţelegerea unitară a situaţiei infrastructurilor <strong>şi</strong> realizarea nevoilor <strong>de</strong><br />
realizat. Consi<strong>de</strong>răm importantă atingerea aspectelor <strong>de</strong> fundamentare a efortului, cum ar fi<br />
componentele, particularităţile <strong>şi</strong> fizionomia. Respectivele fundamente pot să facă posibilă mai<br />
uşoara înţelegere a corelaţiei dintre măsurile <strong>de</strong> protecţie <strong>şi</strong> reacţia post-atac. Corelaţia respectivă<br />
poate conferi disiparea efortului responsabililor facilităţilor în cuprinsul celor două etape <strong>de</strong> efort<br />
major.<br />
Cuvinte-cheie: infrastructuri critice; protecţia infrastructurilor critice; sub-zona <strong>de</strong><br />
proximitate a facilităţilor; sub-zona <strong>de</strong> influenţă; sub-zona <strong>de</strong> interes.<br />
Introducere<br />
Definim infrastructurile critice ca fiind sisteme sau obiective (<strong>de</strong>rivate ale<br />
acestora) ce dispun <strong>de</strong> funcţionalitate, continuitate <strong>şi</strong> integritate <strong>de</strong> interes vital<br />
pentru organizaţia (sistemului) căruia îi aparţin.<br />
Protecţia infrastructurilor critice (PIC) se referă la măsuri coerente ce au drept<br />
scop asigurarea funcţionalităţii, continuităţii <strong>şi</strong> integrităţii infrastructurilor critice<br />
naţionale <strong>şi</strong> europene, prin reducerea vulnerabilităţilor, <strong>de</strong>scurajarea, diminuarea <strong>şi</strong><br />
neutralizarea acţiunii factorilor <strong>de</strong>stabilizatori.<br />
PIC cuprin<strong>de</strong> activităţile parcurse gradual în scopul <strong>de</strong>terminării<br />
infrastructurilor, <strong>de</strong>semnarea acestora, evaluarea <strong>şi</strong> analiza riscurilor, asigurarea<br />
protecţiei informaţiilor clasificate, realizarea planurilor <strong>de</strong> securitate a operatorilor <strong>de</strong><br />
infrastructură critică, stabilirea elementelor <strong>de</strong> cooperare <strong>şi</strong> sprijinului <strong>de</strong> comunicaţii,<br />
precum <strong>şi</strong> exerciţii, rapoarte, reevaluări <strong>şi</strong> actualizări ale planurilor <strong>de</strong>stinate<br />
securizării. Protecţia poate fi consi<strong>de</strong>rată aşadar ca fiind totalitatea măsurilor <strong>de</strong><br />
contracarare a acţiunilor factorilor distructivi, pentru menţinerea viabilităţii unei<br />
infrastructuri critice.<br />
Măsurile <strong>de</strong> protecţie vor avea ca scop reducerea progresivă, până la un nivel la<br />
care nu prezintă vreun risc major, a acţiunilor factorilor distructivi ce pot afecta<br />
infrastructura critică.<br />
Implementarea măsurilor <strong>de</strong> protecţie va trebui realizată în acord cu valoarea<br />
factorilor <strong>de</strong>stabilizatori ce pot acţiona asupra sistemelor avute în ve<strong>de</strong>re. Protecţia va<br />
trebui să confere condiţii favorabile <strong>de</strong> <strong>de</strong>sfăşurare a activităţii complexe a<br />
sistemelor, să facă posibilă realizarea neîngrădită a funcţiilor <strong>de</strong> bază ale<br />
infrastructurilor în discuţie.<br />
*<br />
Colonel în cadrul structurilor <strong>de</strong> apărare naţională <strong>şi</strong> ordine publică, domeniul apărare<br />
împotriva terorismului, Bucureşti, bogdan_cvasile@yahoo.com.<br />
76
1. Scopul protecţiei<br />
Protecţia se realizează pe durata a cinci faze: semnalarea; pregătirea;<br />
gestionarea crizei; limitarea pier<strong>de</strong>rilor; refacerea.<br />
Protecţia infrastructurilor critice este planificată, organizată <strong>şi</strong> realizată în<br />
scopul menţinerii viabilităţii facilităţilor. Scopul protecţiei se atinge prin instituirea<br />
neîntreruptă a unui ansamblu coerent <strong>de</strong> măsuri dinamice <strong>şi</strong> statice, în măsură să<br />
preîntâmpine producerea <strong>de</strong> acţiuni ostile la adresa securităţii facilităţilor, <strong>de</strong>sfăşurate<br />
<strong>de</strong> factorii <strong>de</strong>stabilizatori.<br />
Timp<br />
iniţial<br />
Faza 1 Faza a 2-a Fazele a 3-4-a Faza a 5-a<br />
Descoperirea factorilor distructivi<br />
Consi<strong>de</strong>răm că în cazul obiectivelor fizice, scopul protecţiei ăl reprezintă<br />
<strong>de</strong>scoperirea prezenţei <strong>şi</strong> acţiunii factorilor distrugători, zădărnicirea acţiunii acestora<br />
<strong>şi</strong> reconfigurarea măsurilor <strong>de</strong> protecţie a populaţiei <strong>şi</strong> facilităţilor. Detalii în fig. 1.<br />
2. Zonarea măsurilor <strong>de</strong> protecţie<br />
Întârzierea / anihilarea factorilor distructivi<br />
Protecţiei populaţiei <strong>şi</strong> facilităţii<br />
Măsurile privind securizarea obiectivelor <strong>de</strong> interes sunt eşalonate pe o<br />
adâncime consi<strong>de</strong>rabilă. Distribuţia acestora este neuniformă în spaţiul adiacent<br />
facilităţii protejate. Trebuie stabilită distanţa <strong>de</strong> la care prezintă interes să fie luate în<br />
calcul măsurile <strong>de</strong> securitate pentru un obiectiv ipotetic. Părerile pot să difere. În<br />
practică este dificil <strong>de</strong> asigurat un punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re unanim acceptat.<br />
Pentru a oferi un reper analitic, consi<strong>de</strong>răm că măsurile operaţionale <strong>de</strong><br />
resortul securizării pot fi structurate <strong>şi</strong> aplicate pe spaţii distincte <strong>de</strong> acţiune. Din<br />
consi<strong>de</strong>rente tactic-aplicative, apreciem că zona operaţională ce caracterizează<br />
obiectivele poate fi împărţită pe mai multe subdiviziuni, astfel:<br />
- perimetrul obiectivului;<br />
- sub-zona <strong>de</strong> proximitate a facilităţii;<br />
- sub-zona <strong>de</strong> influenţă;<br />
- sub-zona <strong>de</strong> interes.<br />
77<br />
Timp<br />
final<br />
Figura nr.1 -Liniile <strong>de</strong> forţă ale protecţiei infrastructurilor
Perimetrul obiectivului reprezintă spaţiul real ce aparţine obiectivului, până la<br />
care securizarea se realizează la dimensiunea necesară. Este <strong>şi</strong> limita până la care se<br />
menţine jurisdicţia autorităţii ce exercită dreptul <strong>de</strong> proprietate asupra facilităţii. După<br />
cum se ştie, sistemul protejat se poate regăsi în proprietate <strong>de</strong> stat sau privată.<br />
Dincolo <strong>de</strong> perimetru, jurisdicţia încetează, intervenind limitări serioase privind<br />
instituirea <strong>de</strong> măsuri sau acţiuni, impuse <strong>de</strong> către proprietarul obiectivului.<br />
Caracteristica spaţiului este omogenitatea măsurilor întreprinse <strong>şi</strong><br />
dimensionarea acestora la un nivel maxim.<br />
Sub-zona <strong>de</strong> proximitate a facilităţii (sub-zona A) este spaţiul ce înconjoară<br />
perimetrul obiectivului, în care acţiunile <strong>de</strong>sfăşurate <strong>de</strong> factorii <strong>de</strong>stabilizatori pot<br />
afecta în mod direct facilitatea. Ca dimensionare spaţială, este <strong>de</strong>limitat <strong>de</strong> distanţa<br />
maximă la care se manifestă capacitatea <strong>de</strong> angajare a facilităţii protejate prin focul<br />
eficace al armamentului <strong>de</strong> infanterie. În acest spaţiu, infrastructurile mai pot fi<br />
angajate <strong>de</strong> la mică distanţă prin încărcături explozive (camioane capcană sau veste<br />
explozive), grena<strong>de</strong> <strong>de</strong> mână, cockteiluri Molotov, sisteme letale <strong>de</strong> aruncare a<br />
vectorilor <strong>de</strong> la distanţă mică (arbalete), aruncătoare <strong>de</strong> grena<strong>de</strong> pentru puşcă, alte<br />
mijloace. În dimensionare matematică, adâncimea acestei fâ<strong>şi</strong>i poate fi <strong>de</strong> 200-300<br />
<strong>de</strong> metri.<br />
Sub-zona <strong>de</strong> influenţă (sub-zona B) se referă la spaţiul până la care facilitatea<br />
poate fi angajată cu focul executat prin ochire indirectă cu guri <strong>de</strong> foc <strong>de</strong> calibru mic<br />
(60-82 mm). Respectivele guri <strong>de</strong> foc se pot regăsi în arsenalul unora dintre factorii<br />
<strong>de</strong>stabilizatori la adresa infrastructurilor critice (Forţele Speciale, trupele <strong>de</strong><br />
comando, elementele insurgente sau chiar diaspora, în anumite condiţii). În<br />
dimensiune matematică, sub-zona poate avea o extin<strong>de</strong>re <strong>de</strong> 2-3 km.<br />
Sub-zona <strong>de</strong> interes (sub-zona C) pentru obiectiv se referă la spaţiul în care<br />
facilitatea poate fi angajată cu focul executat din guri <strong>de</strong> foc cu ochire indirectă, guri<br />
<strong>de</strong> foc artizanale, precum <strong>şi</strong> cu rachete portabile sol-sol. În teren, sub-zona poate<br />
cuprin<strong>de</strong> o <strong>de</strong>zvoltare în adâncime <strong>de</strong> până la 7-10 km faţă <strong>de</strong> obiectiv (5-7 km <strong>de</strong><br />
zona <strong>de</strong> influenţă). La obiectivele cu <strong>de</strong>zvoltare liniară extinsă, zonele <strong>de</strong> interes<br />
operaţional vor anvelopa facilităţile respective pe toată dimensiunea acestora.<br />
Pe mai <strong>de</strong>parte, pot fi adresate mai multe întrebări privind securizarea. Totu<strong>şi</strong>,<br />
precizăm că respectiva dimensionare a spaţiilor <strong>de</strong> angajare cu foc specifice<br />
facilităţilor protejate, în structurarea menţionată anterior, sunt în acord cu concluziile<br />
din <strong>de</strong>rularea conflictelor recente ce au avut loc în lume (fosta Iugoslavie, Orientul<br />
Apropiat, Irak, Afganistan), în care infrastructurile <strong>de</strong> interes major au fost angajate<br />
prin modalităţi distructive.<br />
Dincolo <strong>de</strong> aceste subzone <strong>de</strong> interes operaţional (A,B <strong>şi</strong> C), se menţine zona<br />
<strong>de</strong> interes informaţional, în care pot fi distribuite măsurile a<strong>de</strong>cvate <strong>de</strong> asigurare<br />
informativă. Măsurile vor exce<strong>de</strong> capacităţii <strong>de</strong> suport a facilităţii protejate, pentru<br />
respectiva situaţie fiind instituite măsuri diferenţiate întreprinse <strong>de</strong> agenţiile<br />
specializate.<br />
78
3. Fundamentele protecţiei<br />
3.1. Principiile<br />
Principiile ce caracterizează protecţia obiectivelor critice sunt: prevenţia,<br />
eficienţa, continuitatea, direcţionalitatea, integrarea măsurilor, suficienţa <strong>şi</strong><br />
simplitatea planurilor.<br />
Prevenţia presupune că eforturile privind securizarea facilităţilor sunt<br />
întreprinse pentru preîntâmpinarea <strong>şi</strong> <strong>de</strong>scurajarea producerii unor lovituri care să le<br />
altereze sau distrugă funcţionalitatea.<br />
Eficienţa are în ve<strong>de</strong>re că măsurile realizate trebuie să servească scopului<br />
pentru care au fost instituite, aşadar să zădărnicească producerea <strong>de</strong> atacuri<br />
distructive asupra acestora.<br />
Continuitatea prioritizează că protecţia obiectivelor trebuie să fie instituită cu<br />
caracter permanent, orice întrerupere în administrarea măsurilor respective putând<br />
conduce la producerea unor acte <strong>de</strong>liberate ale unor agenţi distructivi.<br />
Direcţionalitatea presupune că măsurile întreprinse sunt focusate pentru<br />
contracararea unor posibile acţiuni, <strong>de</strong>terminate apriori prin analiza ameninţării.<br />
Integrarea măsurilor se referă la faptul că asigurarea protecţiei facilităţilor nu<br />
poate fi atinsă prin impunerea unei singure posibilităţi, fiind necesară coroborarea<br />
unui set amplu <strong>de</strong> măsuri <strong>şi</strong> acţiuni, elaborate într-o gândire unitară.<br />
Suficienţa presupune că măsurile instituite la facilităţi trebuie să asigure unui<br />
nivel rezonabil al securităţii în raport cu ameninţările probabile, fără a putea atinge<br />
nivelul <strong>de</strong> securizare <strong>de</strong> 100% al acestora.<br />
Simplitatea planurilor impune că pentru asigurarea viabilităţii măsurilor<br />
întreprinse, planurile pentru securizarea obiectivelor trebuie să fie inteligibile, uşor <strong>şi</strong><br />
rapid <strong>de</strong> aplicat.<br />
3.2. Componentele<br />
Componentele sunt constituite din elemente tehnice, armamente, softuri <strong>şi</strong><br />
resursa umană specializată.<br />
Elementele tehnice se referă al mijloacele <strong>de</strong> suport tehnic utilizate pentru<br />
implementarea măsurilor <strong>de</strong> securizare. Poate fi menţionată multitudinea <strong>de</strong><br />
reprezentări avute în ve<strong>de</strong>re: împrejmuirea perimetrală, porţi, dispozitive <strong>de</strong> control<br />
acces, bariere, reţele <strong>de</strong> sârmă ghimpată sau electricitate, sisteme <strong>de</strong> iluminare<br />
perimetrală sau interioară, dispozitive <strong>de</strong> control antiterorist, sisteme <strong>de</strong> supraveghere<br />
în infraroşu sau termice, staţii <strong>de</strong> transformare <strong>şi</strong> generatoare autonome, capcane etc.<br />
Armamentele pot inclu<strong>de</strong> sistemele <strong>de</strong> armamente <strong>şi</strong> muniţii la dispoziţia<br />
elementelor <strong>de</strong> pază, mijloace <strong>de</strong> neutralizare sau semnalizare, mijloacele <strong>de</strong> protecţie<br />
individuală (veste antiglonţ, căşti balistice), sistemele <strong>de</strong> observare <strong>şi</strong> mijloacele <strong>de</strong><br />
comunicaţii, mijloace tehnice speciale adaptate cerinţelor <strong>de</strong> securizare a obiectivului,<br />
alte mijloace.<br />
Elementele soft se referă la totalitatea sistemelor informatice <strong>de</strong> implementare<br />
a securizării (sisteme <strong>de</strong> calculatoare, carduri <strong>de</strong> acces) <strong>şi</strong> a programelor distincte<br />
79
pentru impunerea măsurilor <strong>de</strong>stinate securizării. Locul <strong>de</strong> centralizare a efortului<br />
componentei este dispeceratul <strong>de</strong> securizare.<br />
Componenta umană este reprezentată <strong>de</strong> structurile specializate <strong>de</strong>stinate<br />
asigurării securizării infrastructurii, cât <strong>şi</strong> asigurării intervenţiei în situaţii <strong>de</strong> urgenţă<br />
la obiectiv. Componenta umană va avea în ve<strong>de</strong>re respectarea principiului rezervei, în<br />
situaţiile <strong>de</strong> utilizare a acesteia, rezerva trebuind să fie reconstituită în timp cât mai<br />
scurt.<br />
3.3. Particularităţile<br />
Principalele caracteristici ce privesc protecţia infrastructurilor critice sunt:<br />
coordonarea unitară a măsurilor în plan naţional la nivelul Executivului, menţinerea<br />
unui <strong>de</strong>ficit rezonabil <strong>de</strong> securitate, eforturi interagenţii.<br />
Coordonarea unitară a măsurilor în plan naţional la nivelul Executivului.<br />
Multitudinea <strong>de</strong> facilităţi critice la nivel naţional se regăseşte în subordinea diferitelor<br />
ministere sau agenţii. Pentru asigurarea coordonării unitare a măsurilor la nivel<br />
naţional, elaborarea liniilor directoare, stabilirea politicilor <strong>şi</strong> planurilor, precum <strong>şi</strong><br />
coordonarea efectivă a eforturilor în domeniu trebuie asigurate la nivelul Guvernului,<br />
reprezentat <strong>de</strong> instituţia Primului Ministru.<br />
Menţinerea unui <strong>de</strong>ficit rezonabil <strong>de</strong> securitate. Oricât <strong>de</strong> multe măsuri ar fi<br />
întreprinse <strong>şi</strong> oricât <strong>de</strong> bine structurate ar fi acestea, nici un obiectiv nu poate avea o<br />
securitate asigurată 100%. Important este ca:<br />
- nivelul protecţiei să fie la nivelul aşteptărilor, în acord cu nivelul<br />
ameninţării;<br />
- să fie cunoscute principalele minusuri în asigurarea nivelului securizării,<br />
spre a fi întreprinse măsuri urgente în perioada <strong>de</strong> pre-criză (intensificarea acţiunii<br />
posibil distructive a factorilor <strong>de</strong>stabilizatori).<br />
Calculul nivelului <strong>de</strong> securitate poate fi realizat în variantă matematică. Astfel,<br />
propunem un sistem <strong>de</strong> referinţă în care putem să analizăm cerinţele securizării în<br />
raport cu gradul <strong>de</strong> satisfacere a patru parametri <strong>de</strong> referinţă:<br />
- măsuri <strong>de</strong> protecţia forţei dinamice;<br />
- măsuri <strong>de</strong> protecţia forţei statice;<br />
- sprijin cu informaţii;<br />
- cooperare locală.<br />
Pentru fiecare parametru, pe o scară valorică cu nivelurile crescătoare <strong>de</strong> la 0 la<br />
5, am <strong>de</strong>terminat nivelul <strong>de</strong> asigurare propus sau posibil <strong>de</strong> atins. Astfel, alocarea<br />
nivelurilor valorice, în cazul analizat poate fi astfel:<br />
- măsuri dinamice <strong>de</strong> protecţia forţei, nivelul (2);<br />
- măsuri <strong>de</strong> protecţia forţei statice, nivelul (4);<br />
- sprijin cu informaţii, nivelul (5);<br />
- cooperare locală, nivelul (5).<br />
La calculul necesarului <strong>de</strong> securizare posibil a fi atins <strong>de</strong> infrastructură, calculul<br />
matematic din cazul <strong>de</strong> faţă ne indică satisfacerea a 30 unităţi (însumarea suprafeţelor<br />
în mărime <strong>de</strong> 5, 10, 10, 5). Rezultă că dintr-un total teoretic absolut <strong>de</strong> 50 unităţi<br />
80
posibile <strong>de</strong> atins, avem asigurată o protecţie situată la procent <strong>de</strong> 60% din<br />
posibilităţile maxime.<br />
Efortul analitic trebuie comutat pentru fiecare subindicator din cei patru.<br />
Minusurile fiecărui parametru individual (până la nivelul 5, care semnifică optimul),<br />
trebuie să fie compensate prin intervenţii corective. Setul respectiv <strong>de</strong> măsuri trebuie<br />
stabilit anterior încheierii proce<strong>de</strong>ului <strong>de</strong> securizare. Responsabilii cu securizarea<br />
facilităţii vor trebuie să fundamenteze realist protocolul final, în sensul acoperirii<br />
<strong>de</strong>ficitului <strong>de</strong> securitate prin măsuri a<strong>de</strong>cvate. Vor fi executate simulări pe calculator<br />
sau în teren (mixte) pentru validarea soluţiilor adoptate. Încercăm foarte succint o<br />
trecere în revistă a posibilităţilor <strong>de</strong> creştere a măsurilor evaluate anterior la nivelurile<br />
comensurate în fig.2.<br />
Sprijin informații<br />
Legenda<br />
Trupe proprii<br />
Factorul <strong>de</strong>stabilizator<br />
5<br />
4<br />
3<br />
Măsuri PF dinamice<br />
2<br />
1<br />
1 1<br />
2<br />
2<br />
5<br />
4<br />
3<br />
3<br />
4<br />
5<br />
Măsuri PF statice<br />
Figura nr. 2 - Graficul operaţional al măsurilor securizării<br />
Pentru corectarea măsurilor statice <strong>de</strong> protecţia forţei, apreciate la nivelul (4)<br />
vor fi sporite eforturile pentru asigurarea <strong>de</strong> camere cu supraveghere în infraroşu <strong>şi</strong><br />
termale, va fi realizată optimizarea conexiunii disperat - QRF, va spori valoarea <strong>de</strong><br />
obstacol a elementelor fizice <strong>de</strong> oprire a intruziunii ori va fi îmbunătăţită siguranţa<br />
fizică perimetrală.<br />
81<br />
1<br />
2<br />
3<br />
4<br />
5<br />
Cooperarea<br />
locală
Creşterea măsurilor dinamice <strong>de</strong> protecţia forţei, <strong>de</strong>terminate apriori a fi <strong>de</strong><br />
nivelul (2) pot presupune restudierea variantelor <strong>de</strong> intervenţie, reluarea informării <strong>şi</strong><br />
acţiunii QRF, restudierea variantelor <strong>de</strong> <strong>de</strong>sfăşurare, optimizarea cooperării structurii<br />
proprii cu subunitatea <strong>de</strong>stinată intervenţiei, regândirea planului <strong>de</strong> acţiune,<br />
optimizarea sistemului <strong>de</strong> preluare a QRF prin călăuze, stabilirea semnalelor <strong>de</strong><br />
recunoaştere, a parolelor etc.<br />
Sprijinul cu informaţii, apreciat <strong>de</strong> nivelul (5) este situat pe nivelul optim. Nu<br />
sunt necesare măsuri <strong>de</strong> sporire a supravegherii, analizei <strong>şi</strong> diseminării informaţiilor<br />
<strong>de</strong>spre factorul <strong>de</strong>stabilizator în domeniu. Pentru cazul <strong>de</strong> faţă au fost realizate <strong>de</strong><br />
nivelul corect: <strong>de</strong>finirea factorului <strong>de</strong>stabilizator, analiza posibilităţilor <strong>de</strong> manifestare<br />
a ameninţării, sunt i<strong>de</strong>ntificate posibilităţile adverse privind modul <strong>de</strong> acţiune în<br />
diferite situaţii, sunt prevăzute efecte graduale adverse în timp <strong>şi</strong> spaţiu, fiind propuse<br />
posibilităţi <strong>de</strong> contracarare, măsuri <strong>de</strong> resortul propriu <strong>şi</strong> al eşalonului superior, altele.<br />
Cooperarea locală, apreciată <strong>de</strong> nivelul (5) este optimă. Disfuncţiile proprii<br />
sistemului protejat sunt preluate <strong>şi</strong> executate suplimentar prin participarea forţelor<br />
locale la organizarea, planificarea <strong>şi</strong> realizarea intervenţiei la infrastructura-ţintă. Au<br />
fost stabilite cursurile <strong>de</strong> acţiune pe tipuri <strong>de</strong> ameninţare, este <strong>de</strong>terminat lanţul <strong>de</strong><br />
comandă, sunt cunoscute variantele <strong>de</strong> exterioare <strong>de</strong> lucru, fiind executate suficiente<br />
antrenamente.<br />
Exemplul utilizat pentru ilustrarea asigurări securităţii obiectivului este un<br />
mo<strong>de</strong>l matematic relativ simplu. Pentru acurateţea calculului, implementarea gradului<br />
real <strong>de</strong> protecţie poate fi calculat funcţie <strong>şi</strong> <strong>de</strong> alţi parametri (calificarea personalului<br />
<strong>de</strong>stinat, capacitatea operaţională a structurilor <strong>de</strong> intervenţie, timpii <strong>de</strong> reacţie, gradul<br />
<strong>de</strong> acoperire a variantelor <strong>de</strong> acţiune posibil a fi activate <strong>de</strong> factorii <strong>de</strong>stabilizatori,<br />
riscul acci<strong>de</strong>ntal, forme complexe <strong>de</strong> acţiune.<br />
Se impune a fi luate în calcul eforturile interagenţii în asigurarea protecţiei.<br />
Facilităţile critice au o dispunere aleatoare în teritoriu, securizarea acestora fiind<br />
atributul proprietarului nemijlocit. Pentru uşurarea efortului preventiv sau reactiv,<br />
colaborarea inter-instituţii ale statului trebuie să atenueze disfuncţiile, oferind o<br />
finalitate reciproc benefică.<br />
Pentru atingerea unui nivel ridicat al asigurării informative, este prioritar să fie<br />
armonizat efortul interagenţii responsabile cu asigurarea datelor ce privesc acţiunea<br />
factorilor distructivi la adresa facilităţilor critice.<br />
3.4. Fizionomia<br />
Fizionomia implementării măsurilor <strong>de</strong> protecţie a infrastructurilor critice are<br />
în ve<strong>de</strong>re o succesiune <strong>de</strong> măsuri <strong>şi</strong> acţiuni, astfel:<br />
- stabilirea cadrului general;<br />
- evaluarea factorilor distructivi;<br />
- stabilirea cerinţelor securizării;<br />
- <strong>de</strong>limitarea cadrului <strong>de</strong> funcţionare;<br />
- fundamentarea proiectului <strong>de</strong> protecţie;<br />
- implementarea proiectului.<br />
82
Stabilirea cadrului general <strong>de</strong> implementare reprezintă reperul <strong>de</strong>clanşator în<br />
realizarea protecţiei. Se impun a fi analizate elemente <strong>de</strong> fundamentare a<br />
infrastructurii critice în atenţie: <strong>de</strong>numirea facilităţii <strong>şi</strong> cărei tipologii îi aparţine;<br />
scopul <strong>şi</strong> obiectul <strong>de</strong> activitate (funcţii); beneficiarul facilităţii; evaluarea cerinţelor<br />
<strong>de</strong> securizare (pe o scală <strong>de</strong> la 0 la 5, sau <strong>de</strong> la 0 la 10, după caz); elemente tipodimensionale,<br />
caracteristici tehnice <strong>şi</strong> funcţionale;<br />
încadrarea generală cu personal, precum <strong>şi</strong> structura socio-profesională a<br />
personalului angajat; relaţionarea facilităţii pe verticală <strong>şi</strong> orizontală, în plan local,<br />
naţional <strong>şi</strong> european (global); alte date.<br />
Evaluarea factorilor distructivi se execută în scopul i<strong>de</strong>ntificării prezenţei sau<br />
acţiunii viitoare a factorilor <strong>de</strong> ameninţare asupra facilităţii, mo<strong>de</strong>larea acţiunii <strong>şi</strong><br />
estimarea efectelor produse. In mod evi<strong>de</strong>nt, este una dintre cele mai importante<br />
secvenţe, rezultatele analizei constituind fundamentul măsurilor <strong>de</strong> protecţie adoptate<br />
la infrastructura avută în ve<strong>de</strong>re.<br />
In cadrul evaluării ameninţării vor trebui să fie analizate: existenţa <strong>şi</strong> natura<br />
factorilor distructivi (<strong>de</strong>finirea factorilor, mod <strong>de</strong> existenţă <strong>şi</strong> frecvenţa <strong>de</strong><br />
manifestare, amploarea efectelor generate în mod curent, zonarea acţiunii acestora <strong>şi</strong><br />
a calendarului posibil <strong>de</strong> manifestare); modul <strong>de</strong> interacţiune al factorilor <strong>de</strong> risc cu<br />
infrastructura selectată (efecte produse, funcţii ale facilităţii afectate, amploarea<br />
impactului produs); estimarea acţiunilor viitoare a factorilor distructivi la adresa<br />
infrastructurii vizate; momente sau posibilităţi <strong>de</strong> cumulare/amplificare a efectelor la<br />
adresa infrastructurii vizate.<br />
Concluziile obţinute din analiza ameninţării vor fi materializate sub forma unor<br />
recomandări adresate factorilor implicaţi în securizarea facilităţii.<br />
Stabilirea cerinţelor securizării se referă la i<strong>de</strong>ntificarea parametrilor <strong>şi</strong> a<br />
nivelurilor <strong>de</strong> protecţie estimate a fi atinse în asigurarea securizării. Astfel, caietul <strong>de</strong><br />
sarcini va <strong>de</strong>fini cerinţele <strong>de</strong> atins în securizarea infrastructurii, pe componente ale<br />
acesteia (protecţia fizică, protecţia industrială, sprijinul cu informaţii, intervenţia etc).<br />
I<strong>de</strong>ntificarea cadrului <strong>de</strong> funcţionare va fi direcţionat pe stabilirea elementelor<br />
<strong>de</strong> principiu privind modul <strong>de</strong> constituire, funcţionare a infrastructurii în atenţie. In<br />
afara elementelor enunţate, vor fi i<strong>de</strong>ntificate regulile <strong>de</strong> organizare internă, ierarhia<br />
<strong>de</strong> comandă/control, relaţionarea cu structuri similare.<br />
Fundamentarea proiectului <strong>de</strong> protecţie se realizează printr-un document<br />
distinct, integrator, ce are punctul <strong>de</strong> plecare în reperele furnizate <strong>de</strong> contextul <strong>de</strong><br />
implementare, cadrul <strong>de</strong> funcţionare a infrastructurii, coroborate cu rezultatele<br />
reie<strong>şi</strong>te din evaluarea ameninţării. Realizarea proiectului va fi în acord cu cerinţele<br />
securizării, procedând la punerea în stare <strong>de</strong> funcţionare.<br />
In fundamentarea proiectului se va ţine seama <strong>de</strong> 4 indicatori secvenţiali:<br />
măsuri <strong>de</strong> securizare statice; măsuri <strong>de</strong> securizare dinamice; suportul cu informaţii;<br />
colaborarea locală (regională).<br />
În cadrul măsurilor practice <strong>de</strong> implementare, fiecare indicator va fi <strong>de</strong>finit prin<br />
nivelul <strong>de</strong> potenţial prevăzut. La rându-i, fiecare nivel trebuie să fie <strong>de</strong>finit cu<br />
exactitate prin cuantificarea valorică a potenţialului. Este important să fie <strong>de</strong>terminate<br />
atent pragurile <strong>de</strong> trecere <strong>de</strong> la un nivel inferior la următorul palier valoric. Pentru<br />
83
constituirea proiectului vor fi prevăzute forţe, mijloace, echipamente, planuri,<br />
principii <strong>şi</strong> reguli <strong>de</strong> utilizare a forţelor <strong>şi</strong> mijloacelor.<br />
Implementarea proiectului cumulează măsurile <strong>şi</strong> acţiunile întreprinse pentru<br />
transpunerea în practică a proiectului <strong>de</strong> protecţie a facilităţii. Parcurgerea graduală a<br />
fazelor <strong>de</strong> implementare a proiectului va fi urmată <strong>de</strong> verificarea viabilităţii acestuia,<br />
finalizată <strong>de</strong> certificarea atingerii parametrilor înscri<strong>şi</strong> în caietul <strong>de</strong> sarcini.<br />
Concluzii<br />
In toate situaţiile, responsabilii cu securizarea infrastructurilor critice iau în<br />
calcul, în primul rând, asigurarea protecţiei necesare la nivelul infrastructurii, <strong>de</strong>ci<br />
asigurarea măsurilor <strong>de</strong>fensive. De regulă, la asigurarea securizării obiectivelor este<br />
acordată o atenţie mai redusă dimensiunii reactive, poate mai mult din aspecte<br />
psihologice <strong>de</strong>cât raţionale.<br />
Amplitudine<br />
Protecţia<br />
(iniţială)<br />
Cele două dimensiuni ale securizării sunt complementare. Protecţia sintetizează<br />
dimensiunea <strong>de</strong>fensivă, cu accentuat rol preventiv, <strong>de</strong> <strong>de</strong>scurajare.<br />
Reacţia ulterioară <strong>de</strong>notă o dimensiune reactivă, în care factorul <strong>de</strong>stabilizator<br />
ce a angajat facilitatea critică trebuie stopat din evoluţie, redus potenţialul combativ<br />
al acestuia, eliminat din spaţiul obiectivului, trecându-se la re-securizarea facilităţii.<br />
Re-securizarea va fi realizată la un nivel sporit faţă <strong>de</strong> situaţia anterioară la obiectivul<br />
- ţintă. Detalii în fig. 3.<br />
Bibliografie:<br />
1. BĂDĂLAN, E.; SAVU, Gh.; BOTOŞ, I.; BOGDAN. V.; Tratat <strong>de</strong> criză<br />
teroristă. Bucureşti: Editura Militară, 2011.<br />
2. BOGDAN, V., Protecţia infrastructurilor critice, Bucureşti: Editura Militară,<br />
2012.<br />
84<br />
Protecţia<br />
(ulterioară)<br />
Unităţi <strong>de</strong> măsură Timp<br />
Figura nr.3 - Comparaţia protecţie-reacţie post-angajare - protecţie ulterioară
REALIZAREA PROTECŢIEI INFRASTRUCTURILOR CRITICE<br />
Dr. Vasile BOGDAN *<br />
Rezumat: Executarea acţiunilor specifice pentru afectarea infrastructurilor critice sunt<br />
diverse ca forme <strong>de</strong> <strong>de</strong>sfăşurare. De asemenea, respectivele eforturi ale factorilor distrugători<br />
sunt coroborate cu alte manifestări ce pot afecta stabilitatea facilităţilor. Pentru realizarea<br />
protecţiei infrastructurilor critice, se recomandă <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong>rea formelor individuale <strong>de</strong> protecţie.<br />
Măsurile conjugate, tip reţea, în care responsabilitatea naţională este situată pe prim plan are<br />
şanse <strong>de</strong> împlinire. Racordarea posibilităţilor <strong>şi</strong> a efortului individual trebuie realizată sub<br />
aceea<strong>şi</strong> baghetă, practic la coordonarea GOLD. De asemenea, se impune asigurarea măsurilor<br />
concordante nivelului <strong>de</strong> risc generat, cât <strong>şi</strong> supravegherea verticală. Observarea verticală va fi<br />
conjugată posibilităţilor electrono-optice remarcabile din ultima perioadă, cât <strong>şi</strong> aspectelor<br />
concrete ale asigurării informatice. Datele integratoare din plan vertical, obţinute în timp real,<br />
pot fi edificatoare pentru <strong>de</strong>sfăşurarea operaţiei la criza infrastructurilor critice.<br />
Cuvinte-cheie: securizare; intervenţie; avertizare timpurie; supraveghere; acţiuni limitate.<br />
Introducere<br />
Protecţia infrastructurilor critice este o realitate permanentă a evoluţiei umane,<br />
dar care a căpătat conotaţii <strong>de</strong>osebite în ultimul timp. In mod normal, asemeni<br />
fiecărei acţiuni complexe <strong>de</strong>rulate pe termen lung, protecţia infrastructurilor critice<br />
se realizează în baza unui proces ştiinţific.<br />
Ciclul respectiv conţine două etape distincte:<br />
- planificarea protecţiei;<br />
- execuţia protecţiei. Detalii în fig.1.<br />
Planificare Execuţie<br />
Decizie Implementare Intervenţie Consecinţe<br />
- Informare<br />
- Analiza<br />
factorilor distructivi<br />
- CoA<br />
- Protecţia oferită<br />
- Validarea <strong>de</strong>ciziei<br />
- Pregătirea forţelor<br />
<strong>şi</strong><br />
mijloacelor<br />
- Pregătirea zonei<br />
- Intrarea în<br />
dispozitiv<br />
- Lucrul efectiv,<br />
după planuri<br />
- Decizia<br />
- Realizarea<br />
dispozitivului<br />
- Acţiunea<br />
- Consolidarea<br />
finalităţii<br />
- Stoparea acţiunii<br />
distrugătoare<br />
- Re<strong>de</strong>sfăşurare<br />
- Analiză<br />
- Modificare reguli<br />
interne<br />
- Reluare acţiune<br />
sistem<br />
Figura nr.1 - Implementarea generală a protecţiei<br />
Managementul consecinţelor la infrastructura critică va conduce la reducerea<br />
urmărilor acţiunilor facilităţii distructive asupra facilităţii, eliminarea/reducerea<br />
*<br />
Colonel în cadrul structurilor <strong>de</strong> apărare naţională <strong>şi</strong> ordine publică, domeniul apărare<br />
împotriva terorismului, Bucureşti, bogdan_cvasile@yahoo.com.<br />
85
posibilităţii <strong>de</strong> acţiune în viitor a factorului distrugător <strong>şi</strong> optimizarea măsurilor<br />
protective la obiectiv <strong>şi</strong> în rândul personalului.<br />
2. Măsuri în interiorul infrastructurii<br />
După cum este normal, unele dintre măsuri pot fi efectuate în interiorul<br />
facilităţii <strong>de</strong> interes. Respectivele măsuri sunt în<strong>de</strong>obşte utilizate <strong>de</strong> fiecare facilitate<br />
în modalităţi proprii, în acord cu contextul operaţional <strong>de</strong> dispunere a acesteia,<br />
natura, valoarea, funcţionalitatea, componenta, relaţionarea spaţială <strong>şi</strong> ierarhică. În<br />
mod indubitabil, măsurile <strong>de</strong>pind <strong>de</strong> acuitatea <strong>şi</strong> frecvenţa acţiunilor distrugătoare<br />
ale factorilor <strong>de</strong>stabilizatori.<br />
2.1. Securizarea<br />
Implementarea măsurilor statice trebuie privită cu flexibilitate. Datorită<br />
progreselor obţinute în perfecţionarea preciziei vectorilor <strong>de</strong> lovire, este aberant să<br />
fie gândită asigurarea protecţiei infrastructurilor critice în mod pur izolat. Realizarea<br />
<strong>de</strong>zi<strong>de</strong>ratului protecţie nu începe <strong>de</strong> la împrejmuirea perimetrală <strong>şi</strong> nu se încheie la<br />
intrarea principală în obiectiv.<br />
Cuprin<strong>de</strong> setul unitar <strong>de</strong> factori protectivi prin a căror instituire se reduce<br />
ori stopează tentativele <strong>de</strong> infiltrare a factorului <strong>de</strong>stabilizator în facilitatea critică.<br />
Evi<strong>de</strong>nt că paleta măsurilor statice este extrem <strong>de</strong> diversificată.<br />
Împrejmuirea perimetrală are rol <strong>de</strong> interdicţie a accesului neautorizat <strong>şi</strong>, în<br />
situaţii critice, <strong>de</strong> respingere a acţiunii factorului <strong>de</strong>stabilizator.<br />
Sistemele tehnice <strong>de</strong> supraveghere <strong>şi</strong> control se pot grupa în:<br />
- dispeceratul <strong>de</strong> supraveghere;<br />
- mijloace <strong>de</strong> supraveghere perimetrală;<br />
- sisteme <strong>de</strong> control acces.<br />
Funcţie <strong>de</strong> concepţia <strong>de</strong> securizare a facilităţii, sistemele vor avea<br />
reprezentări diferite. Funcţie <strong>de</strong> suportul financiar alocat, pe cât posibil,<br />
echipamentele vor fi complementare pentru evitarea disfuncţiilor datorate<br />
nefuncţionării sau funcţionării necorespunzătoare.<br />
2.2. Intervenţia<br />
Intervenţia este acţiunea dinamică, prin care structurile <strong>de</strong>semnate sunt în<br />
măsură să acţioneze pentru limitarea acţiunii factorilor perturbatori asupra<br />
infrastructurii critice, limitarea efectelor acestora <strong>şi</strong> refacerea integrităţii sistemului<br />
afectat.<br />
Intervenţia cuprin<strong>de</strong> un pachet sporit <strong>de</strong> factori <strong>şi</strong> măsuri protective prin a<br />
căror instituire se are în ve<strong>de</strong>re contracararea încercărilor <strong>de</strong> intruziune în forţă a<br />
factorului <strong>de</strong>stabilizator în facilitatea critică. Măsurile statice întreprinse sunt<br />
diverse, fiind instituite în raport cu natura ameninţării.<br />
86
3. Măsuri în afara infrastructurii<br />
Ca modalitate expresă, structurile naţionale responsabile vor efectua în mod<br />
permanent studiul apariţiei factorilor distructivi, progresia <strong>şi</strong> gradul <strong>de</strong> risc presupus<br />
<strong>de</strong> potenţialul acestora. Preocuparea respectivă este permanentă, efectuată <strong>de</strong> forţe<br />
specializate <strong>şi</strong> va extin<strong>de</strong> măsurile generale luate în mod in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt la sistemul<br />
protejat.<br />
Tipurile <strong>de</strong> acţiune pot fi direcţionale, reţea, combinate sau etajate. Cele mai<br />
bune rezultate se obţin prin executarea simultană a acestora, funcţie <strong>de</strong> cadrul<br />
operaţional <strong>de</strong> dispunere a sistemelor protejate <strong>şi</strong> <strong>de</strong> analiza factorilor distructivi.<br />
Dintre măsurile dinamice luate în exteriorul facilităţii- ţintă, pot fi amintite:<br />
avertizarea timpurie, supravegherea căilor <strong>de</strong> acces, acţiunile limitate pe direcţii<br />
ameninţate, acţiunile în raioane <strong>de</strong> risc, intervenţia limitată, evacuarea, altele.<br />
3.1. Avertizarea timpurie<br />
Avertizarea timpurie se referă la setul <strong>de</strong> măsuri întreprinse în mod <strong>de</strong>liberat<br />
pentru sesizarea apariţiei factorilor <strong>de</strong>stabilizatori, înainte ca respectivii să acceadă<br />
în zona <strong>de</strong> interes a facilităţii.<br />
Factori distructivi<br />
H1 H2<br />
Mijloc ISR<br />
Blocare<br />
FD1 FD2<br />
Securizare<br />
Anihilare<br />
IC<br />
Scopul avertizării timpurii prioritizează cunoaşterea în avans a momentului<br />
apariţiei <strong>şi</strong> direcţiilor <strong>de</strong> evoluţie a factorilor <strong>de</strong>stabilizatori, în scopul <strong>de</strong>clanşării<br />
măsurilor a<strong>de</strong>cvate <strong>de</strong> contracarare.<br />
Fizionomia presupune alocarea <strong>de</strong> vectori tehnici sau elemente HUMINT<br />
(fig. 2).<br />
Forţele <strong>şi</strong> mijloacele pot fi diferite. Vectorii tehnici pot consta din: sisteme<br />
satelitare, ISR, aerostate staţionare, sisteme TV automate etc. Elementele HUMINT<br />
pot acţiona disimulat sau la ve<strong>de</strong>re. Valoarea forţelor <strong>şi</strong> mijloacelor alocate <strong>de</strong>pin<strong>de</strong><br />
87<br />
Zona <strong>de</strong> interes<br />
5 - 15 km<br />
Figura nr. 2 - Avertizarea timpurie
<strong>de</strong> posibilităţile structurii trimiţătoare, contextul operaţional <strong>şi</strong> natura facilităţii<br />
critice.<br />
Desfăşurare. Vectorii sunt <strong>de</strong>plasaţi la limita exterioară a spaţiului <strong>de</strong> interes<br />
al infrastructurii. Supravegherea se va realiza pe direcţii <strong>de</strong> interes, în ve<strong>de</strong>rea<br />
sesizării apariţiei factorilor distructivi. La <strong>de</strong>scoperire vectorilor distructivi, va fi<br />
avertizat imediat dispeceratul. Elementele informării vor cuprin<strong>de</strong>: <strong>de</strong>finirea<br />
factorului, natura, valoarea, direcţia <strong>de</strong> <strong>de</strong>plasare, estimarea <strong>de</strong>plasării în spaţiu <strong>şi</strong><br />
timp, elemente <strong>de</strong> prognoză <strong>şi</strong> posibilităţi în timp. Supravegherea se va continua pe<br />
toată durata avansării spre facilitatea protejată, fiind transmise date în mod continuu<br />
la dispecerat.<br />
3.2. Supravegherea căilor <strong>de</strong> acces<br />
Supravegherea căilor <strong>de</strong> acces constă în acţiuni executate distinct pentru<br />
monitorizarea apariţiei <strong>şi</strong> manifestării factorilor <strong>de</strong>stabilizatori în zona <strong>de</strong> interes,<br />
anterior apropierii acestora <strong>de</strong> facilitatea critică.<br />
Scopul misiunii vizează <strong>de</strong>terminarea cu exactitate a direcţiilor <strong>de</strong> afluire a<br />
factorilor <strong>de</strong>stabilizatori, i<strong>de</strong>ntificarea parametrilor cantitativi <strong>şi</strong> calitativi, intenţiilor<br />
<strong>şi</strong> posibilităţilor acestora privind afectarea securităţii infrastructurii protejate, cât <strong>şi</strong><br />
pentru impunerea măsurilor eficiente <strong>de</strong> contracarare.<br />
Fizionomia presupune repartizarea <strong>de</strong> elemente HUMINT cu suficienţi vectori<br />
tehnici la dispoziţie. Forţele <strong>şi</strong> mijloacele alocate vor fi distribuite în zona <strong>de</strong> interes.<br />
După caz, supravegherea poate fi fixă sau mobilă. Cele mai bune rezultate se obţin<br />
prin combinarea acestor două modalităţi. Detalii în fig.3.<br />
Factori<br />
FD1 FD2 FD3<br />
H1 H2<br />
Rezervă<br />
(QRF)<br />
IC<br />
Forţele <strong>şi</strong> mijloacele întrebuinţate pot fi relativ asemănătoare cu cele folosite<br />
în cadrul avertizării timpurii. Valoarea forţelor <strong>şi</strong> mijloacelor implicate este<br />
variabilă.<br />
Desfăşurare. Vectorii proprii <strong>de</strong> supraveghere sunt distribuiţi în interiorul<br />
spaţiului <strong>de</strong> interes al infrastructurii. Supravegherea se va realiza pe direcţiile<br />
probabile <strong>de</strong> afluire, monitorizând apariţia factorilor distructivi. Informarea va fi<br />
permanentă, în acord cu progresia factorilor <strong>de</strong> ameninţare spre facilitatea protejată.<br />
88<br />
Figura nr.3 - Supravegherea căilor <strong>de</strong> acces
Se recomandă utilizarea elementelor <strong>de</strong> suport tehnic pentru transmiterea datelor<br />
<strong>de</strong>spre factorii <strong>de</strong>stabilizatori. Elementele informării vor cuprin<strong>de</strong>: natura, tăria <strong>şi</strong><br />
valoarea factorului, direcţia, platformele <strong>şi</strong> ritmul <strong>de</strong> <strong>de</strong>plasare, <strong>de</strong>finirea<br />
parametrilor capabilităţi, estimarea posibilităţii angajării facilităţii protejate, prin ce<br />
proce<strong>de</strong>u <strong>şi</strong> în ce relaţie spaţiu/timp. Supravegherea se va accentua pe măsura<br />
avansării spre facilitatea ţintă, elementele <strong>de</strong> pon<strong>de</strong>re majoră <strong>şi</strong> noutate prezentând<br />
un interes sporit privind informarea.<br />
3.3. Acţiuni limitate pe direcţii ameninţate<br />
Acţiunile limitate pe direcţii ameninţate sunt forme dinamice <strong>de</strong> angajare<br />
executate unitar pentru stoparea/întârzierea afluirii factorilor <strong>de</strong>stabilizatori pe căile<br />
<strong>de</strong> acces ce conduc spre facilitatea critică, cât <strong>şi</strong> pentru monitorizarea evoluţiei<br />
ameninţării.<br />
Scopul acţiunilor vizează oprirea sau întârzierea acţiunilor potenţial ostile<br />
asupra obiectivului protejat.<br />
H1<br />
FD1 FD2<br />
H3<br />
Rezervă<br />
(QRF)<br />
H4<br />
IC<br />
H<br />
Figura nr. 4. Executarea acţiunilor limitate pe direcţii <strong>de</strong> risc<br />
Concepţia misiunii va cuprin<strong>de</strong> referiri la: subunitatea <strong>de</strong>stinată misiunii<br />
(efective, dotare, sprijin); misiunea structurii; repere geografice <strong>şi</strong> <strong>de</strong> timp,<br />
succesiunea abordării acestora; proce<strong>de</strong>e activate, cu referiri <strong>de</strong> timp <strong>şi</strong> spaţiu;<br />
variante în situaţii critice; cooperarea.<br />
Fizionomia presupune utilizarea elementelor HUMINT sau combat, cu vectori<br />
tehnici <strong>de</strong> supraveghere la dispoziţie. Forţele <strong>şi</strong> mijloacele alocate vor fi distribuite<br />
pe direcţiile ameninţate. Acţiunile vor fi executate din poziţii staţionare sau din<br />
mişcare. În mod evi<strong>de</strong>nt, cele două modalităţi pot fi întrebuinţate în manieră<br />
combinată.<br />
Valoarea forţelor <strong>şi</strong> mijloacelor implicate diferă. Detalii în fig. 4.<br />
Desfăşurare. Structurile <strong>de</strong>stinate acţiunii sunt utilizate în interiorul spaţiului<br />
<strong>de</strong> interes al infrastructurii. Acţiunile vor fi canalizate pe direcţiile <strong>de</strong> afluire a<br />
elementelor cu potenţial ostil. Monitorizarea va fi permanentă, fiind efectuate acţiuni<br />
89<br />
FD4<br />
H2
<strong>de</strong> contracarare a factorilor <strong>de</strong> ameninţare. Elementele <strong>de</strong> suport tehnic vor transmite<br />
datelor <strong>de</strong>spre factorii <strong>de</strong>stabilizatori la dispecerat sau la punctul <strong>de</strong> comandă.<br />
Elementele informării vor fi mai intens structurate pe <strong>de</strong>finirea ameninţării.<br />
Acţiunile vor spori în intensitate, pe măsura apropierii <strong>de</strong> facilitatea protejată.<br />
3.4. Acţiuni în raioane <strong>de</strong> risc<br />
Acţiunile în raioane <strong>de</strong> risc sunt forme dinamice, selective <strong>de</strong> angajare,<br />
executate <strong>de</strong>structurarea /afectarea factorilor <strong>de</strong>stabilizatori, aflaţi în raioane <strong>de</strong><br />
dispunere sau pe baza <strong>de</strong> plecare la acţiune, pentru preîntâmpinarea acţiunilor ostile<br />
la adresa facilităţii critice.<br />
Scopul acţiunilor prioritizează oprirea sau întârzierea acţiunilor cu potenţial<br />
ostil la adresa obiectivului protejat.<br />
Concepţia misiunii va <strong>de</strong>talia elemente ce privesc: subunitatea alocată<br />
misiunii (efective, dotare, sprijin); misiunea; repere geografice <strong>şi</strong> <strong>de</strong> timp,<br />
succesiunea atingerii acestora; proce<strong>de</strong>e utilizate, în timp <strong>şi</strong> spaţiu; acţiuni în situaţii<br />
limită; cooperarea. Detalii în fig.5.<br />
Fizionomia presupune folosirea <strong>de</strong> elemente HUMINT sau combat, sprijinite<br />
<strong>de</strong> vectori tehnici <strong>de</strong> supraveghere. Întrebuinţarea forţele <strong>şi</strong> mijloacele se va realiza<br />
în raioanele <strong>de</strong> dispunere a ameninţării. Acţiunile vor fi executate combinat din<br />
staţionare <strong>şi</strong> din mişcare. În anumite situaţii pot fi <strong>de</strong>sfăşurate acţiuni acoperite.<br />
Valoarea forţelor <strong>şi</strong> mijloacelor implicate va fi în acord cu dimensiunea<br />
raionului, natura <strong>şi</strong> valoarea ameninţării, cât <strong>şi</strong> cu finalitatea dorită.<br />
Desfăşurare. Structurile alocate vor fi utilizate pentru acţiuni în interiorul<br />
spaţiului <strong>de</strong> interes. Formele acţionale dinamice vor fi executate în raioanele <strong>de</strong><br />
dispunere a elementelor cu potenţial ostil. Monitorizarea ameninţării va fi<br />
permanentă, fiind accentuată pe durata acţiunilor <strong>de</strong> contracarare întreprinse.<br />
FD1<br />
H1 H2<br />
FD2<br />
H3 QRF<br />
H4<br />
IC H<br />
Parte din forţe vor bloca raionul, iar majoritatea acestora vor executa acţiuni<br />
pe direcţii paralele sau convergente spre sectorul blocat. Între forţele aflate în<br />
90<br />
FD3<br />
Figura nr. 5 - Executarea acţiunilor în raioane <strong>de</strong> risc
staţionare <strong>şi</strong> contingentul ce acţionează pe direcţii paralele va fi legătură radio.<br />
Acţiunea va fi monitorizată cu mijloace aeriene <strong>de</strong> supraveghere.<br />
Datele <strong>de</strong> interes vor fi transmise la punctul <strong>de</strong> comandă, după caz.<br />
3.5. Intervenţia limitată<br />
Intervenţia limitată este o acţiune preventivă ce cuprin<strong>de</strong> acţiuni executate<br />
dinamic, cu obiective scăzute, pentru reducerea sau anihilarea potenţialului factorilor<br />
<strong>de</strong>stabilizatori, aflaţi în raioane <strong>de</strong> dispunere sau pe căile <strong>de</strong> acces.<br />
Scopul acţiunilor vizează în<strong>de</strong>părtarea sau reducerea impactului acţiunilor<br />
potenţial ostile asupra obiectivului protejat.<br />
Concepţia intervenţiei se va referi la: subunitatea angajată (efective, dotare,<br />
sprijin tehnic, informatic <strong>şi</strong> logistic); misiunea structurii; repere geografice, <strong>de</strong> timp,<br />
<strong>şi</strong> succesiunea atingerii lor; proce<strong>de</strong>e utilizate în timp <strong>şi</strong> spaţiu; cooperarea.<br />
Fizionomia presupune folosirea <strong>de</strong> elemente combat cu mobilitate ridicată,<br />
sprijinite <strong>de</strong> vectori tehnici <strong>de</strong> supraveghere. Lovitura preventivă se va realiza în<br />
raioanele <strong>de</strong> dispunere a ameninţării sau pe timpul <strong>de</strong>plasării. Acţiunile vor fi<br />
executate din mişcare, cu intensitate maximă. Monitorizarea aeriană (ISR) este<br />
obligatorie. Detalii în fig.6.<br />
Valoarea forţelor <strong>şi</strong> mijloacelor angajate <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> capacitatea operaţională a<br />
factorilor ostili, cât <strong>şi</strong> cu finalitatea dorită.<br />
FD1<br />
QRF1<br />
H1 H2<br />
IC<br />
QRF 4<br />
QRF2<br />
FD2<br />
Desfăşurare. Structura alocată intervenţiei (combat sau Quick Reaction Force,<br />
QRF) va fi proiectată în raioanele <strong>de</strong> dispunere a elementelor cu potenţial ostil sau<br />
pe căile <strong>de</strong> acces. După caz, <strong>de</strong>plasarea se va realiza cu platforme <strong>de</strong> <strong>de</strong>plasare<br />
aeriană sau terestră. Monitorizarea aeriană a ameninţării va fi permanentă, în<strong>de</strong>osebi<br />
în perioada premergătoare angajării entităţii ostile <strong>şi</strong> pe durata contactului. Datele<br />
misiunii vor fi transmise la punctul <strong>de</strong> comandă în timp util.<br />
91<br />
QRF3<br />
Figura nr.6 - Intervenţia limitată
3.6. Evacuarea<br />
Evacuarea se referă la acţiunile executate în situaţie extremă, pentru<br />
schimbarea locului <strong>de</strong> dispunere a elementelor esenţiale ale facilităţii critice, atunci<br />
când intenţiile <strong>şi</strong> potenţialul factorilor <strong>de</strong>stabilizatori conturează ca iminentă lovirea<br />
<strong>şi</strong> distrugerea obiectivului.<br />
Scopul evacuării au în ve<strong>de</strong>re mutarea obiectivului/componentelor esenţiale<br />
ale acestuia într-un spaţiu geografic dispus în afara acţiunii factorilor distructivi.<br />
Fizionomia are în ve<strong>de</strong>re folosirea <strong>de</strong> elemente proprii sau/<strong>şi</strong> structuri suport<br />
specializate ce vor <strong>de</strong>sfăşura măsuri tehnice (<strong>de</strong>zasamblare a elementelor<br />
componente), e acţiuni privind transportul acestor elemente spre altă locaţie, urmate<br />
<strong>de</strong> reasamblarea acestora <strong>şi</strong> punerea în stare <strong>de</strong> funcţionare.<br />
Valoarea forţelor <strong>şi</strong> mijloacelor utilizate vor fi în acord cu partea <strong>de</strong> obiectiv<br />
evacuată, dimensionarea volumetrică <strong>şi</strong> priorităţile.<br />
FD1<br />
Desfăşurare. Va fi pus în aplicare planul <strong>de</strong> evacuare existent la obiectiv.<br />
Priorităţile vor fi abordate în urgenţa prevăzută în planul evacuării.<br />
Datele misiunii vor fi transmise la punctul <strong>de</strong> comandă.<br />
Concluzii<br />
H1 FD2<br />
H2<br />
ISR<br />
IC<br />
QRF<br />
o<br />
o<br />
După caz, măsurile pot fi realizate sincronizat, static ori dinamic.<br />
Implementarea protecţiei se realizează pe o durată <strong>de</strong> timp în<strong>de</strong>lungată, fiind<br />
una dintre atribuţiile <strong>de</strong> bază ale oricărei instituţii. Fiecare infrastructură va fi în<br />
măsură să aplice regulile specifice în mod constructiv, prin punerea în practică a<br />
sarcinilor din planurile privind securizarea.<br />
92<br />
FD4<br />
Coloana evacuare<br />
Figura nr. 7 - Evacuarea
Permanenţa presupune realizarea acesteia pe toată durata activităţilor<br />
cotidiene, fără afectarea activităţilor zilnice ale sistemului. Pe durata crizei, parte din<br />
activităţi pot fi <strong>de</strong>sfăşurate cu măsuri suplimentare <strong>de</strong> protecţie ori parte dintre<br />
acestea vor fi suspendate.<br />
Diferenţierea are în ve<strong>de</strong>re efectuarea măsurilor <strong>de</strong> protecţie în mod distinct,<br />
funcţie <strong>de</strong> tipologia factorilor în cauză. Amploarea, diversitatea, locul, succesiunea<br />
vor fi realizate conform prognozelor <strong>de</strong> evoluţie a factorilor distructivi.<br />
Respectivelor măsuri vor ţine seama <strong>de</strong> atribuţiile specifice fiecărei funcţii alocate în<br />
tabelul <strong>de</strong> personal ori în diagrama <strong>de</strong> intervenţie.<br />
Robusteţea trebuie să aibă în ve<strong>de</strong>re posibilitatea <strong>de</strong> a contracara în mod<br />
eficient fiecare dintre factorii distrugători. Funcţie <strong>de</strong> gradul <strong>de</strong> acuitate al acţiunilor,<br />
caracteristicile sistemelor trebuie să exprime posibilităţile <strong>de</strong> contracarare a fiecărei<br />
ameninţări posibile.<br />
Multivalenţa măsurilor întreprinse trebuie să aibă în ve<strong>de</strong>re realizarea unor<br />
acţiuni <strong>şi</strong> activităţi care să aibă în ve<strong>de</strong>re acţiuni sincronizate pentru combaterea<br />
factorilor <strong>de</strong> risc ce produc efecte asupra sistemelor- ţintă. Toţi factorii ostili trebuie<br />
contracaraţi în egală măsură.<br />
Bibliografie:<br />
3. BĂDĂLAN, E.; SAVU, Gh.; BOTOŞ, I.; BOGDAN. V.; Tratat <strong>de</strong> criză<br />
teroristă. Bucureşti: Editura Militară, 2011.<br />
4. BOGDAN, V., Protecţia infrastructurilor critice, Bucureşti: Editura Militară,<br />
2012.<br />
93
INTEROPERABILITATEA STRUCTURALĂ ŞI ACŢIONALĂ<br />
A SISTEMELOR INFORMAŢIONALE MILITARE<br />
LA NIVEL NAŢIONAL ŞI AL ALIANŢELOR MILITARE<br />
Neacşu DUMITRU *<br />
Rezumat: The performance of the strategic informational system has a <strong>de</strong>cisive influence in<br />
organizing, commanding and coordination of the military actions and preventing strategic surprise.<br />
An important way to increase the performance of a strategic information system is the<br />
<strong>de</strong>velopment and improvement of his intelligence, computer and communications subsystems which<br />
ensures <strong>de</strong>fense information management taking into consi<strong>de</strong>ration precise objectives of<br />
operativity, optimization, rationalization, efficiency and eficacity.<br />
Informational interoperability represents an important goal at the national and allied level in<br />
the context of the new security challenges. The interoperability is known as a multiplier factor of a<br />
jointed forces witch implies the continuous adaptation to the requirements enforced by the new concepts<br />
of warfare in the mo<strong>de</strong>rn battlefield.<br />
Keywords: interoperability, compatibility, informational system, global information<br />
network, standardization, liaison level, intelligence sharing, intelligence superiority, cooperation.<br />
1. Elementele <strong>de</strong>finitorii ale creşterii performanţei sistemului<br />
informaţional strategic<br />
Realizarea unei conduceri operative <strong>şi</strong> <strong>de</strong> calitate nu poate fi realizată <strong>de</strong>cât în<br />
cadrul unei structuri informaţionale a<strong>de</strong>cvate. Componentă a managementului,<br />
sistemul informaţional exercită o influenţă <strong>de</strong>osebită asupra funcţionării <strong>şi</strong> eficienţei<br />
organizaţiei militare. Sistemul informaţional vehiculează informaţiile între<br />
subsistemele condus <strong>şi</strong> conducător, reprezentând latura dinamică a sistemului<br />
managerial. Suprapus peste structura organizatorică, sistemul informaţional asigură<br />
coeziunea sistemului managerial pe care îl mo<strong>de</strong>lează în întregime.<br />
Abordarea organizaţiei militare ca sistem impune precizarea că, pentru a<br />
funcţiona, aceasta trebuie să în<strong>de</strong>plinească <strong>şi</strong> condiţia existenţei unui schimb<br />
permanent <strong>de</strong> informaţii între elementele sale, precum <strong>şi</strong> între ansamblul său <strong>şi</strong> alte<br />
sisteme din mediul extern.<br />
Majoritatea autorilor care au analizat organizaţiile, teoretic <strong>şi</strong> practic, cât <strong>şi</strong><br />
specialiştii în informatică, cercetări operaţionale <strong>şi</strong> cibernetică consi<strong>de</strong>ră că<br />
ansamblul elementelor cu caracter informaţional dintr-o organizaţie se constituie întrun<br />
sistem <strong>de</strong> sine-stătător – sistemul informaţional (S.I.) 1 .<br />
Evaluând caracteristicile sistemului informaţional se poate aprecia măsura în care<br />
informaţiile furnizate <strong>de</strong> acesta sunt a<strong>de</strong>cvate, fiabile, rapi<strong>de</strong> <strong>şi</strong> eficiente managementului<br />
organizaţiei. Întregul proces managerial apare ca unul <strong>de</strong> însu<strong>şi</strong>re <strong>şi</strong> transmitere a datelor <strong>şi</strong><br />
informaţiilor. Momentul central al procesului este reprezentat <strong>de</strong> situaţia în care se adoptă<br />
<strong>de</strong>cizia, care va consta în alegerea unuia din numeroasele moduri <strong>de</strong> acţiune.<br />
*<br />
Colonel doctorand, U.M.02472 Bucureşti, neacsu_dumitru_army@yahoo.co.uk.<br />
1<br />
Cf. Ion STOIAN, Sisteme informatice militare pentru conducerea trupelor – proiectare <strong>şi</strong><br />
realizare, Editura AÎSM, Bucureşti, 2002, p.34.<br />
94
Adoptarea <strong>de</strong>ciziei generează informaţia <strong>de</strong>cizională, care se transmite la<br />
executanţi sub formă <strong>de</strong> planuri, sarcini, <strong>de</strong>cizii, comenzi <strong>şi</strong> le serveşte ca impuls spre<br />
acţiuni coordonate <strong>şi</strong> orientate spre scopuri manageriale precise.<br />
În organizaţia militară, cadrele <strong>de</strong> conducere <strong>şi</strong> subordonaţii sunt legaţi între ei<br />
prin informaţii, care furnizează o reţea comunicaţională unică. În această reţea o<br />
ie<strong>şi</strong>re informaţională <strong>de</strong> la un organ reprezintă o intrare informaţională pentru altele.<br />
Fiecare conducător reprezintă un nod al reţelei comunicaţionale în care se<br />
întrepătrund o multitudine <strong>de</strong> informaţii. Sursele informaţionale se caracterizează prin<br />
conţinut, intensitate <strong>şi</strong> regim temporal.<br />
Analiştii 2 arată că, din perspectiva asigurării informaţionale, statele majore sunt<br />
predispuse, în <strong>de</strong>rularea planificării acţiunilor militare, la două mari pericole: lipsa <strong>de</strong><br />
informaţii, evi<strong>de</strong>nt <strong>şi</strong> sub aspectul neveridicităţii <strong>şi</strong> sufocarea cu informaţii, (avem în<br />
ve<strong>de</strong>re, în special, blocajul <strong>de</strong> flux, repartiţia neierarhizată, distribuţia<br />
necorespunzătoare între domenii, neesenţializarea <strong>şi</strong> neprelucrarea <strong>de</strong> sinteză etc.).<br />
Dacă, în ceea ce priveşte primul aspect, comandanţii s-au confruntat în permanenţă, cel<br />
<strong>de</strong>-al doilea aspect era sesizabil încă <strong>de</strong> la sfâr<strong>şi</strong>tul celui <strong>de</strong>-al Doilea Război Mondial <strong>şi</strong> <strong>şi</strong>a<br />
accentuat prezenţa în războaiele locale contemporane, fiind pericolul primordial al<br />
nefundamentării ştiinţifice a <strong>de</strong>ciziilor.<br />
În condiţiile războiului cibernetizat, sufocarea informaţională reprezintă o<br />
a<strong>de</strong>vărată catastrofă, fiind, după cum se anticipează, principala cauză a blocărilor<br />
funcţionale ale sistemelor militare <strong>şi</strong>, <strong>de</strong>ci, a neîn<strong>de</strong>plinirii misiunilor. Aceasta este<br />
cauzată, în principal, <strong>de</strong> aşa-numitul stres al lipsei <strong>de</strong> legătură directă cu realitatea <strong>şi</strong> <strong>de</strong><br />
neîncre<strong>de</strong>rea în contactul informaţional realizat <strong>de</strong> sistem. Din acest moment <strong>de</strong>curge, cu<br />
implicaţii semnificative, <strong>şi</strong> dorinţa <strong>de</strong> a «şti tot», irelevantă pentru conducerea mo<strong>de</strong>rnă<br />
<strong>şi</strong> eficientă. Problema concretă care se pune pentru un <strong>de</strong>ci<strong>de</strong>nt nu este <strong>de</strong> «a şti tot», ci<br />
<strong>de</strong> «a şti ce trebuie să ştie» <strong>şi</strong>, mai ales, «când trebuie să ştie». Efectul sufocării<br />
informaţionale se răsfrânge <strong>şi</strong> asupra structurilor <strong>de</strong> execuţie, care vor fi blocate în<br />
<strong>de</strong>mersul lor <strong>de</strong> a-<strong>şi</strong> în<strong>de</strong>plini misiunea încredinţată.<br />
În consecinţă, pe timpul utilizării mijloacelor mo<strong>de</strong>rne este necesară elaborarea<br />
unei noi metodologii informaţionale care să asigure circulaţia a<strong>de</strong>cvată a<br />
informaţiilor, în conformitate cu ordonarea obiectivelor <strong>şi</strong> cu planificarea misiunilor,<br />
obţinând o fluidizare a intrărilor în reţea, termene clare <strong>de</strong> actualizare a stocului <strong>de</strong><br />
date, i<strong>de</strong>ntificarea informaţiilor-cheie pentru momentul în care se <strong>de</strong>sfăşoară lupta <strong>şi</strong>,<br />
astfel, pentru <strong>de</strong>finirea situaţiilor operative, blocarea <strong>şi</strong> eliminarea informaţiilor<br />
redundante <strong>şi</strong>, în fine, facilitarea cu precă<strong>de</strong>re a circulaţiei informaţiilor din aşanumitul<br />
„sistem <strong>de</strong> informaţii critice pentru comandant“.<br />
<strong>Studii</strong>le efectuate asupra diverselor tipuri <strong>de</strong> structuri militare au arătat că se<br />
manifestă încă <strong>de</strong>ficienţe majore în funcţionarea sistemului informaţional ceea ce generează,<br />
la rândul lor, disfuncţionalităţi în celelalte componente ale sistemului <strong>de</strong> management,<br />
calitatea necorespunzătoare a <strong>de</strong>ciziilor etc. Deficienţe ca distorsiunea, filtrajul, redundanţa<br />
sau supraîncărcarea canalelor informaţionale au <strong>de</strong>venit <strong>de</strong> acum clasice.<br />
2<br />
Ion ANGHELOIU, Automatizare <strong>şi</strong> informatizare în domeniul militar, Bucureşti: Editura Militară,<br />
1990, p.47.<br />
95
Distorsiunea presupune o modificare parţială, întâmplătoare a conţinutului<br />
unei informaţii în etapa culegerii <strong>şi</strong> transmiterii ei <strong>de</strong> la emiţător către receptor <strong>şi</strong> este<br />
<strong>de</strong>terminată <strong>de</strong>: manipularea necorespunzătoare a suporţilor <strong>de</strong> date <strong>şi</strong> informaţii în<br />
situaţia transmiterii lor; diferenţa între pregătirea persoanelor implicate în vehicularea<br />
informaţiilor; utilizarea <strong>de</strong> mijloace nepotrivite pentru înregistrarea sau pentru<br />
transmiterea informaţiilor.<br />
Filtrajul reprezintă modificarea intenţionată a fondului unei informaţii prin<br />
intervenţia pe parcursul înregistrării, transmiterii <strong>şi</strong> prelucrării acesteia <strong>de</strong> către<br />
persoane interesate ca beneficiarul să primească un mesaj eronat sau schimbat.<br />
Redundanţa reprezintă pe <strong>de</strong> o parte existenţa în exces a unor informaţii <strong>de</strong>cât<br />
sunt strict necesare pentru realizarea unui anumit scop <strong>şi</strong>, pe <strong>de</strong> altă parte, culegerea,<br />
înregistrarea, transmiterea sau prelucrarea repetată a unui set informaţii. Situaţia<br />
apare ca urmare a absenţei coordonării sau a unei coordonări <strong>de</strong>fectuoase a unor<br />
segmente ale sistemului managerial.<br />
Supraîncărcarea canalelor <strong>de</strong> comunicaţie este acea situaţie în care volumul<br />
informaţiilor vehiculate pe anumite circuite <strong>de</strong>păşeşte capacitatea <strong>de</strong> transmitere<br />
informaţională a acestora. Supraîncărcarea se datorează nerespectării caracterului<br />
piramidal al sistemului informaţional, nedimensionării judicioase a fluxurilor<br />
informaţionale <strong>şi</strong> redundanţelor existente în cadrul sistemului informaţional.<br />
O direcţie importantă pentru creşterea performanţei unui sistem informaţional<br />
strategic este elaborarea <strong>şi</strong> perfecţionarea subsistemelor sale <strong>de</strong> informaţii, informatic<br />
<strong>şi</strong> <strong>de</strong> comunicaţii pentru asigurarea managementului informaţiilor pentru apărare care<br />
trebuie să respecte următoarele obiective: creşterea operativităţii în informarea<br />
conducerii <strong>şi</strong> a calităţii procesului <strong>de</strong>cizional la toate nivelurile ierarhice; optimizarea<br />
sau raţionalizarea activităţilor, cu satisfacerea unor cerinţe funcţionale <strong>şi</strong> <strong>de</strong><br />
performanţă ridicate; perfecţionarea structurilor <strong>de</strong> conducere <strong>şi</strong> <strong>de</strong> execuţie;<br />
organizarea unor fluxuri informaţionale optime <strong>şi</strong> asigurarea prelucrării datelor astfel<br />
încât informaţiile obţinute să satisfacă, din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al operativităţii <strong>şi</strong> al<br />
calităţii, cerinţele sistemului <strong>de</strong> conducere.<br />
Sistemul informaţional militar strategic este un sistem ierarhic <strong>de</strong>schis 3 , cu<br />
unele componente care adoptă structura <strong>de</strong> sistem închis 4 , este structurat pe reţele,<br />
orientat pe procesele <strong>de</strong> asigurare a informaţiilor, comunicaţii <strong>şi</strong> informatice, perfect<br />
adaptabil noilor schimbări în plan structural <strong>şi</strong> acţional <strong>şi</strong> al mediului <strong>de</strong> acţiune.<br />
3<br />
„Un circuit informaţional este <strong>de</strong>schis atunci când informaţia circulă într-un singur sens <strong>şi</strong>, ca<br />
urmare, ea nu generează o informaţie <strong>de</strong> răspuns care să parcurgă circuitul informaţional în sens<br />
invers. Pe aceste circuite informaţionale <strong>de</strong>schise circulă informaţiile care provin <strong>de</strong> la mijloacele<br />
<strong>de</strong> cercetare, mesajele conţin informaţii <strong>de</strong> înştiinţare centralizată sau <strong>de</strong>scentralizată etc. În<br />
funcţie <strong>de</strong> natura informaţiilor, acestea pot fi adresate unuia sau mai multor <strong>de</strong>stinatari”, G.<br />
ALEXANDESCU, I. STOIAN, L. STĂNCILĂ, Sistemul informaţional al managementului<br />
acţiunilr militare, Editura AISM, Bucureşti, 2003, p.91.<br />
4<br />
„În cazul circuitelor informaţionale închise, informaţiile <strong>de</strong> stare furnizate <strong>de</strong> organele <strong>de</strong> execuţie<br />
circulă către organele <strong>de</strong> conducere (<strong>de</strong>cizie) care, în urma prelucrării informaţiilor, iau anumite<br />
hotărâri pe baza cărora elaborează informaţii <strong>de</strong> comandă care circulă <strong>de</strong> la eşalonul superior<br />
către eşalonul inferior. Avem <strong>de</strong>-a face, în acest caz, cu aplicarea principiului conexiunii inverse<br />
(cu buclă <strong>de</strong> reacţie), specific sistemelor cibernetice.”, ibi<strong>de</strong>m, p.92.<br />
96
Sistemul are un rol <strong>de</strong>osebit în fundamentarea <strong>şi</strong> luarea <strong>de</strong>ciziilor la nivel strategic <strong>şi</strong><br />
contribuie la creşterea eficienţei nivelului operaţional al structurilor <strong>de</strong> la acest nivel,<br />
constituind un element principal al structurii războiului bazat pe reţea utilizat în<br />
operaţiile mo<strong>de</strong>rne, componentele sale <strong>de</strong>finind reţeaua informaţională globală a<br />
acestora.<br />
Reţeaua/grila informaţională globală contribuie la cunoaşterea spaţiului <strong>de</strong><br />
confruntare <strong>şi</strong> reprezintă un ansamblu interconectat, <strong>de</strong> la terminal la terminal, <strong>de</strong><br />
capabilităţi informaţionale, procese asociate <strong>şi</strong> personal pentru culegerea, prelucrarea<br />
(procesarea) <strong>şi</strong> managementul informaţiilor la cerere pentru <strong>de</strong>ci<strong>de</strong>ntul militar <strong>şi</strong> politicomilitar,<br />
incluzând sistemele <strong>de</strong> informaţii, comunicaţii <strong>şi</strong> informatică, servicii, software,<br />
baze <strong>de</strong> date, servicii <strong>de</strong> securitate necesare pentru obţinerea superiorităţii informaţionale.<br />
Principalele caracteristici ale unui sistem informaţional mo<strong>de</strong>rn sunt 5 :<br />
- dinamic, complex, ierarhizat, cu funcţionare la timp real, tolerant la erori, cu<br />
structură distribuită, având un număr mare <strong>de</strong> elemente funcţionale pentru culegerea,<br />
transmiterea, memorarea, prelucrarea, afişarea <strong>şi</strong> diseminarea informaţiilor, precum <strong>şi</strong><br />
pentru utilizatori (persoane sau procese care necesită informaţii potrivit competenţelor cu<br />
drept legal <strong>de</strong> acces la sistemul informaţional prin conectare directă <strong>şi</strong> care este<br />
i<strong>de</strong>ntificată univoc prin simboluri sau caractere speciale);<br />
- cuprin<strong>de</strong> resursele <strong>de</strong> date <strong>şi</strong> informaţii, precum <strong>şi</strong> un ansamblu <strong>de</strong> calculatoare<br />
interconectate prin canale <strong>de</strong> comunicaţii proprii eşalonului reprezentat, capabilă să<br />
asigure automatizare a proceselor <strong>de</strong>cizionale, <strong>de</strong> mo<strong>de</strong>lare <strong>şi</strong> optimizare a <strong>de</strong>ciziilor;<br />
- utilizează tehnologia (procese, meto<strong>de</strong>, operaţii) informaţiilor <strong>şi</strong> comunicaţiilor<br />
ca resursă strategică <strong>de</strong> bază a organizării, tratării unitare a informaţiilor <strong>şi</strong> exploatării<br />
sistemului informaţional în contextul evoluţiilor dinamice actuale, precum <strong>şi</strong> pentru<br />
asigurarea unei conectivităţi suficient <strong>de</strong> largi, în condiţiile protecţiei împotriva<br />
atacurilor cibernetice <strong>şi</strong> actualizării în raport cu realizările în domeniu;<br />
- concepţia, structura <strong>şi</strong> funcţionalitatea sistemului informaţional se stabileşte în<br />
concordanţă cu structura organizatorică, obiectivele, funcţiile <strong>şi</strong> dimensiunile<br />
activităţilor planificate, cu complexitatea cerinţelor sale informaţionale pentru<br />
management <strong>şi</strong> execuţie precum <strong>şi</strong> gradul <strong>de</strong> confi<strong>de</strong>nţialitate a datelor vehiculate;<br />
- asigură anticiparea <strong>şi</strong> previzionarea informaţiilor necesare pentru comandă <strong>şi</strong><br />
control <strong>şi</strong> creşterea gradului <strong>de</strong> cunoaştere a mediului comun <strong>de</strong> operare, pe baza<br />
experienţei acumulate <strong>şi</strong> a culturii tehnico-ştiinţifice a personalului încadrat;<br />
- funcţionează pe baza aplicării unor proceduri informaţionale 6 <strong>şi</strong> proceduri <strong>de</strong><br />
operare standard 7 , precum <strong>şi</strong> pe adoptarea unui mo<strong>de</strong>l unic <strong>de</strong> reprezentare a datelor<br />
în formă digitală, indiferent <strong>de</strong> categoria informaţiilor vehiculate, <strong>de</strong>zvoltă intensiv<br />
5<br />
Cf. Constantin ALEXANDRESCU, Gelu ALEXANDRESCU, Gheorghe BOARU, Sisteme<br />
informaţionale – fundamente teoretice, Editura UNAp, Bucureşti, 2009, pp. 198-203.<br />
6<br />
Prin proceduri informaţionale este <strong>de</strong>semnat ansamblul elementelor prin care se stabilesc<br />
modalităţi <strong>de</strong> culegere, înregistrare, transmitere, prelucrare <strong>şi</strong> arhivare a unei categorii <strong>de</strong> informaţii,<br />
cu precizarea operaţiilor <strong>de</strong> efectuat <strong>şi</strong> a succesiunii lor, a suporturilor, formulelor, mo<strong>de</strong>lelor <strong>şi</strong><br />
mijloacelor <strong>de</strong> tratare a informaţiilor folosite, cf. O. NICOLESCU <strong>şi</strong> alţii, Sistemul informaţional<br />
managerial al organizaţiei, 2001, p.35.<br />
7<br />
Procedurile <strong>de</strong> operare standard cuprind o serie <strong>de</strong> meto<strong>de</strong> <strong>şi</strong> instrucţiuni <strong>de</strong>finite anterior, axate<br />
pe rezolvarea aspectelor operaţionale ale acţiunii ce trebuie <strong>de</strong>sfăşurată, AAP-6/2008, pp.3-1-4.<br />
97
diseminarea informaţiilor în format electronic, cu prepon<strong>de</strong>renţă în formă vizuală<br />
(text, grafică) sau combinat (audio-vi<strong>de</strong>o), care asigură un randament mai mare <strong>de</strong><br />
asimilare a acestora în timp scurt <strong>şi</strong> permite exercitarea unui control eficient <strong>şi</strong> eficace<br />
asupra informaţiilor;<br />
- realizează concordanţa dintre categoriile <strong>şi</strong> volumele <strong>de</strong> informaţii ce pot fi<br />
culese <strong>şi</strong> diseminate cu necesităţile <strong>de</strong>cizionale <strong>şi</strong> operaţionale ale eşalonului pentru<br />
care funcţionează potrivit principiului „necesitatea <strong>de</strong> a cunoaşte”, evitând<br />
supraîncărcarea <strong>şi</strong> funcţionarea greoaie a actului <strong>de</strong>cizional;<br />
- <strong>de</strong>termină necesarul <strong>de</strong> resurse <strong>de</strong> date <strong>şi</strong> informaţii din alte sisteme<br />
informaţionale, structuri specializate sau personal propriu în funcţie <strong>de</strong> cerinţele<br />
informaţionale ale eşalonului respectiv prevăzându-se totodată <strong>şi</strong> surse suplimentare<br />
care să fie utilizate în situaţii critice, ce necesită cantităţi mari <strong>de</strong> informaţii diverse,<br />
dobândite în timp foarte scurt;<br />
- asigură unitatea metodologică a tratării informaţiilor <strong>şi</strong> a posibilităţilor <strong>de</strong><br />
utilizare eficientă <strong>şi</strong> legitimă a sistemului informaţional <strong>de</strong> către întregul personal<br />
autorizat <strong>şi</strong> afişarea informaţiilor la punctele <strong>de</strong> lucru ale acestuia, pentru optimizarea<br />
funcţiilor structurii militare;<br />
- asigură <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa cantităţii <strong>de</strong> informaţie vehiculată în sistem <strong>de</strong> organizarea<br />
fluxurilor <strong>şi</strong> circuitelor informaţionale precum <strong>şi</strong> <strong>de</strong> capacitatea canalelor <strong>de</strong> comunicaţii<br />
la dispoziţie; asigură ierarhizarea circulaţiei <strong>şi</strong> transmiterii informaţiilor în funcţie <strong>de</strong><br />
structura piramidală <strong>şi</strong> importanţa acestora;<br />
- asigură adaptarea, în timp real, a ipotezelor <strong>de</strong> lucru ale sistemului<br />
informaţional la condiţiile operaţionale concrete din structura militară pentru a face<br />
faţă unor situaţii neprevăzute <strong>şi</strong> a asigura cerinţele viitoare <strong>de</strong> informaţii necesare<br />
proceselor <strong>de</strong>cizionale <strong>şi</strong> operaţionale;<br />
- flexibil, versatil <strong>şi</strong> transparent din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al accesului <strong>şi</strong> localizării<br />
informaţiilor, replicării <strong>şi</strong> actualizării lor în bazele <strong>de</strong> date distribuite, procedurilor <strong>de</strong><br />
control aplicabile tuturor suporţilor magnetici <strong>şi</strong> transferului <strong>de</strong> date pe aceştia,<br />
asigurând conexiunea inversă pentru compararea continuă <strong>şi</strong> evaluarea a ceea ce s-a<br />
realizat în raport cu ce s-a propus;<br />
- întregul proces informaţional trebuie să fie obiectiv, strict organizat <strong>şi</strong><br />
direcţionat, fără ambiguităţi <strong>şi</strong> acţiuni <strong>de</strong>sfăşurate la întâmplare, iar informaţiile să<br />
aibă <strong>de</strong>stinatari <strong>şi</strong> grad <strong>de</strong> confi<strong>de</strong>nţialitate precum <strong>şi</strong> modalităţi <strong>de</strong> stocare autorizate;<br />
- să dispună <strong>de</strong> meto<strong>de</strong> <strong>şi</strong> tehnici care să împiedice modificarea intenţionată a<br />
conţinutului informaţiei sau schimbarea parţială neintenţionată a acestuia pe timpul<br />
în<strong>de</strong>plinirii funcţiilor informaţionale;<br />
- organizarea sistemului să se facă în strictă concordanţă cu standar<strong>de</strong>le<br />
internaţionale, ale UE <strong>şi</strong> NATO în domeniu, iar protocoalele <strong>de</strong> comunicaţii, <strong>de</strong><br />
transfer al informaţiilor <strong>şi</strong> <strong>de</strong> interfaţare, precum <strong>şi</strong> nivelul structurilor logice ale<br />
informaţiei utilizate să fie strict reglementate pentru a se asigura interconectivitatea<br />
cu structurile militare externe partenere;<br />
- să permită realizarea compatibilităţii tehnice, inclusiv electromagnetice <strong>şi</strong><br />
interoperativităţii funcţionale în interiorul sistemului, precum <strong>şi</strong> cu alte sisteme<br />
98
informaţionale cu care realizează schimb <strong>de</strong> informaţii, pentru asigurarea posibilităţilor<br />
<strong>de</strong> formalizare <strong>şi</strong> transmitere oportună a cererilor <strong>şi</strong> răspunsurilor către <strong>de</strong>stinatari;<br />
- asigurarea raţionalizării <strong>şi</strong> tipizării structurii informaţiilor vehiculate în sistem<br />
în formate esenţializate, uşor <strong>de</strong> completat, transmis, prelucrat <strong>şi</strong> asimilat, asigurarea<br />
generării automate <strong>de</strong> mesaje/documente utilizând informaţiile din bazele <strong>de</strong> date;<br />
- asigură fiabilitatea sistemului informaţional în orice condiţii <strong>de</strong> funcţionare,<br />
inclusiv la scoaterea parţială din funcţiune a unor echipamente sau în caz <strong>de</strong><br />
agresiune informaţională;<br />
- mijloacele tehnice ale acestuia să permită elaborarea rapidă a documentelor<br />
pentru managementul conducerii, prelucrarea textelor, informaţii multimedia, grafică<br />
interactivă <strong>şi</strong> lucrul în reţele Internet <strong>şi</strong> Intranet;<br />
- rolul important <strong>de</strong>ţinut <strong>de</strong> informaţia geografică in cadrul sistemului, ceea ce<br />
presupune asigurarea obţinerii acesteia în timp real <strong>şi</strong> cu înaltă autenticitate, prin<br />
inclu<strong>de</strong>rea în cadrul sistemului informaţional a unui sistem pentru informaţii<br />
geografice (GIS – Geographic Information System 8 ). Datele <strong>de</strong>spre zona <strong>de</strong> interes<br />
pot fi completate, la nevoie, cu imagini din satelit sau din alte surse;<br />
- permite integrarea sistemului <strong>de</strong> poziţionare globală (GPS – Global Positioning<br />
System) pentru i<strong>de</strong>ntificarea cu precizie, în spaţiu, a elementelor organizatorice <strong>şi</strong><br />
tehnice ale sistemului informaţional, a structurilor <strong>de</strong>cizionale <strong>şi</strong> operaţionale pentru<br />
care se asigură date <strong>şi</strong> informaţii;<br />
- asigură protecţia informaţiilor prin secretizarea magistralelor <strong>şi</strong> canalelor <strong>de</strong><br />
comunicaţii, controlul accesului în reţele <strong>şi</strong> utilizarea dispozitivelor <strong>de</strong> protecţie precum <strong>şi</strong><br />
criptarea, prin software, a comunicărilor;<br />
- asigură optimizarea parametrilor <strong>de</strong> exploatare <strong>şi</strong> funcţionare a reţelelor componente<br />
(informaţii, comunicaţii, calculatoare) incluse în infrastructura informaţională;<br />
- permite aplicarea managementului informaţiei, care se bazează pe aplicarea<br />
eficientă <strong>şi</strong> oportună a principiilor conducerii ştiinţifice privind previziunea,<br />
planificarea, organizarea, direcţionarea, coordonarea <strong>şi</strong> controlul activităţilor<br />
informaţionale ale eşalonului vizat;<br />
- să fie constituit dintr-o mulţime <strong>de</strong> surse <strong>de</strong> informaţii <strong>şi</strong> centre <strong>de</strong> prelucrare<br />
dispuse spaţial, legate în reţea, care funcţionează întrunit pentru realizarea unor<br />
proceduri <strong>de</strong> integrare a informaţiilor într-un ansamblu <strong>de</strong> baze <strong>de</strong> date relaţionate <strong>şi</strong><br />
structurate corespunzător, cu posibilităţi <strong>de</strong> extin<strong>de</strong>re, reconfigurare <strong>şi</strong> duplicare a<br />
serviciilor informaţionale atât pe verticală cât <strong>şi</strong> pe orizontală;<br />
- să dispună <strong>de</strong> o logistică performantă care să asigure toate condiţiile tehnicomateriale<br />
<strong>şi</strong> <strong>de</strong> mentenanţă necesare pentru o funcţionare sigură <strong>şi</strong> neîntreruptă.<br />
În contextul geopolitic actual, în stabilirea criteriilor <strong>de</strong> performanţă ale unui sistem<br />
informaţional militar strategic putem aprecia ca fiind <strong>de</strong>terminante următoarele<br />
consi<strong>de</strong>rente:<br />
8<br />
Sistemul pentru informaţii geografice (GIS) este un ansamblu compus din echipamente <strong>de</strong> calcul,<br />
programe, personal, meto<strong>de</strong> <strong>şi</strong> tehnici care permit procesarea <strong>de</strong> date <strong>şi</strong> exploatarea <strong>de</strong> hărţi geotopografice.<br />
GIS este un sistem <strong>de</strong> gestiune unei baze <strong>de</strong> date care, <strong>de</strong> regulă, prezintă utilizatorului<br />
datele într-un mod interactiv, ce poate fi interogată <strong>şi</strong> analizată. www.gis.com<br />
99
- creşterea exponenţială a influenţei fenomenelor <strong>de</strong> globalizare <strong>şi</strong> liberalizare ce<br />
<strong>de</strong>termină amplificarea sistemului <strong>de</strong> transformare a societăţii româneşti spre<br />
tipologii gen „societate informaţională“ <strong>şi</strong>, implicit, a forţelor armate, în calitatea lor<br />
<strong>de</strong> componentă a societăţii româneşti;<br />
- cerinţele <strong>de</strong> interoperabilitate stabilite <strong>de</strong> integrarea în Alianţa Nord-Atlantică<br />
sau Uniunea Europeană <strong>şi</strong> <strong>de</strong> participarea la viitoarele coaliţii anticipate, în contextul<br />
contemporan al mediului <strong>de</strong> securitate internaţională;<br />
- transformările sistemelor militare, în perspectiva evoluţiilor mediului <strong>de</strong><br />
securitate, prin asigurarea asimetrică a dominantei informaţionale;<br />
- necesitatea optimizării mecanismelor interne <strong>de</strong> funcţionare ale sistemului<br />
militar în condiţiile reducerii resurselor tradiţionale, umane <strong>şi</strong> materiale;<br />
- criteriile actuale <strong>de</strong> evaluare a acţiunii militare, <strong>de</strong> exemplu, realizarea<br />
obiectivelor militare cu scă<strong>de</strong>rea spre „zero“ a pier<strong>de</strong>rilor umane;<br />
- acţiunea întrunită – integrarea sinergică a componentelor aeriană, terestră <strong>şi</strong> navală în<br />
spaţiul <strong>de</strong> luptă;<br />
- viitoarele misiuni ale forţei întrunite, care <strong>de</strong>termină sarcini tot mai grele reflectate în<br />
caracteristicile <strong>şi</strong> parametrii angajării: precizie, mobilitate, flexibilitate, letalitate,<br />
sustenabilitate, capacitate <strong>de</strong> supravieţuire, vizualizare, comandă <strong>şi</strong> control etc.;<br />
- proiectele <strong>şi</strong> programele naţionale <strong>de</strong> „operaţionalizare structurală <strong>şi</strong> <strong>de</strong><br />
mo<strong>de</strong>rnizare“, precum <strong>şi</strong> <strong>de</strong> proiectare a forţelor aflate în <strong>de</strong>rulare;<br />
- evaluarea fezabilităţii pornind <strong>de</strong> la premisa diminuării costurilor tradiţionale, viteza<br />
<strong>de</strong> transformare fiind în concordanţă cu capacitatea <strong>de</strong> acomodare a factorului uman;<br />
- adaptarea planificării sistemului naţional <strong>de</strong> conducere în situaţii <strong>de</strong> criză la<br />
ameninţările <strong>şi</strong> vulnerabilităţile informaţionale <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltarea unor capacităţi eficiente<br />
<strong>de</strong> răspuns la potenţialele ameninţări i<strong>de</strong>ntificate;<br />
- reorientarea mo<strong>de</strong>rnizării componentelor militare în sistemul mai larg al<br />
securităţii naţionale, conform principiilor Războiului Bazat pe Reţea.<br />
De asemenea, pare inevitabilă <strong>de</strong>zvoltarea unei reţele informaţionale comune<br />
tuturor entităţilor din sistemul <strong>de</strong> apărare <strong>şi</strong> securitate naţională, care să permită<br />
<strong>de</strong>zvoltarea, achiziţia, intrarea în serviciu <strong>şi</strong> operarea aplicaţiilor, comunicaţiilor <strong>şi</strong> a<br />
capacităţilor <strong>de</strong> procesare, necesare pentru asigurarea succesului misiunilor<br />
multinaţionale, într-un mediu integrat <strong>şi</strong> sincronizat.<br />
2. Capabilităţi <strong>de</strong> realizare a interoperabilităţii sistemului informaţional<br />
strategic la nivelul alianţelor<br />
Pentru Armata României, transformarea reprezintă un sistem <strong>de</strong> activităţi care<br />
permite susţinerea intereselor strategice. Documentul care reglementează acest proces<br />
complex la nivel naţional este Strategia <strong>de</strong> transformare a Armatei României.<br />
Aceasta stabileşte ca obiectiv general realizarea unor structuri mo<strong>de</strong>rne, integral<br />
profesionalizate, cu un nivel sporit <strong>de</strong> mobilitate, eficienţă, flexibilă, dislocabilă <strong>şi</strong><br />
sustenabilă, dispunând <strong>de</strong> capacitatea <strong>de</strong> a opera întrunit <strong>şi</strong> a participa la un larg<br />
spectru <strong>de</strong> acţiuni, atât în spaţiul naţional, cât <strong>şi</strong> în alte zone <strong>de</strong> pe mapamond. 9<br />
9<br />
Cf. Strategia <strong>de</strong> transformare a Armatei României, Bucureşti, 2007, pp.15-16.<br />
100
Pentru stabilirea acestui proces au fost stabilite trei etape: I – Etapa finalizării<br />
înlocuirilor <strong>de</strong> bază (2005 – 2007); II – Etapa integrării operaţionale în NATO <strong>şi</strong> în<br />
UE (2008 – 2015); III – Etapa integrării complete în NATO <strong>şi</strong> în UE (2016 – 2025),<br />
care au asigurat/vor asigura în<strong>de</strong>plinirea obiectivelor transformării pe termen scurt, pe<br />
termen mediu <strong>şi</strong> lung. Etapa a doua, în plină <strong>de</strong>rulare, are ca principale obiective:<br />
continuarea operaţionalizării structurilor <strong>de</strong>stinate NATO <strong>şi</strong> UE; finalizarea<br />
restructurării componentei logistice la nivel strategic <strong>şi</strong> operativ; realizarea<br />
achiziţiilor <strong>de</strong> echipamente mo<strong>de</strong>rne <strong>şi</strong> a programelor necesare <strong>de</strong> înzestrare;<br />
reorganizarea învăţământului militar; evaluarea corectă, sistemică <strong>şi</strong> structurală a<br />
forţelor armate naţionale în cadrul NATO <strong>şi</strong> al UE <strong>şi</strong> fundamentarea rezoluţiilor <strong>de</strong><br />
corecţie <strong>şi</strong> remediere a legilor, proceselor, programelor <strong>şi</strong> planurilor în <strong>de</strong>rulare.<br />
Transformarea militară este un proces continuu <strong>de</strong> creştere <strong>şi</strong> integrare <strong>de</strong> noi<br />
noţiuni, strategii, doctrine <strong>şi</strong> competenţe cu scopul <strong>de</strong> a creşte eficienţa <strong>şi</strong> nivelul <strong>de</strong><br />
interoperabilitate a structurilor <strong>de</strong> forţe <strong>şi</strong> <strong>de</strong> adaptare la noul sistem <strong>de</strong> securitate, aflat în<br />
permanentă schimbare, care pune accent pe necesitatea <strong>de</strong> reevaluare a sistemului<br />
militar ca principal izvor <strong>de</strong> credibilitate. Aceasta impune schimbări la nivelul legilor <strong>şi</strong><br />
doctrinelor, organizării <strong>şi</strong> compunerii forţelor, capabilităţilor, lucrului în domeniul<br />
instruirii, educaţiei <strong>şi</strong> al achiziţiilor, managementului sistemului <strong>de</strong> personal <strong>şi</strong> al<br />
eşalonării pe bază <strong>de</strong> proiecte, care <strong>de</strong>vin cele mai importante domenii <strong>de</strong> realizare a<br />
transformării. Tipurile <strong>de</strong> structuri militare trebuie să se înscrie în cele trei principale<br />
priorităţi: capacitatea <strong>de</strong> dislocare, interoperabilitatea <strong>şi</strong> sustenabilitatea.<br />
Specialiştii militari occi<strong>de</strong>ntali au <strong>de</strong>finit interoperabilitatea ca fiind capacitatea<br />
unor sisteme/entităţi <strong>de</strong> a asigura/accepta servicii către/<strong>de</strong> la alte sisteme/entităţi în<br />
ve<strong>de</strong>rea utilizării acestora pentru o cooperare eficientă.<br />
În domeniul C4I, interoperabilitatea reprezintă capacitatea sistemelor sau<br />
echipamentelor din structură <strong>de</strong> a se interconecta direct <strong>şi</strong> în combinaţii eficiente.<br />
Interoperabilitatea se realizează, în primul rând, prin întrebuinţarea <strong>de</strong> echipamente <strong>şi</strong><br />
sisteme cu performanţe apropiate/comune. Elementele necesare pe care se bazează<br />
interoperabilitatea sunt în principiu: compatibilitatea, standardizarea, nivelul <strong>de</strong> legătură.<br />
Compatibilitatea este dată <strong>de</strong> capacitatea a două sau mai multe elemente/<br />
componente ale unui sistem <strong>de</strong> a exista <strong>şi</strong> lucra în acela<strong>şi</strong> mediu, fără interferenţe<br />
reciproce. Prin compatibilitate, elementele organizatorice care compun o structură<br />
(efective, tehnică, armament, comunicaţii etc.), trebuie să fie organizate după<br />
standar<strong>de</strong>, principii, proceduri apropiate sau similare <strong>şi</strong> care folosesc elemente <strong>de</strong><br />
compatibilitate, în primul rând sistemele informatice, pentru ca eficienţa acţiunilor<br />
comune să fie optimă. Compatibilitatea electromagnetică se ia în consi<strong>de</strong>rare <strong>de</strong> la<br />
primele etape ale proiectării <strong>şi</strong> pe întreaga durata a <strong>de</strong>zvoltării, testării, evaluării <strong>şi</strong><br />
utilizării operaţionale a tuturor sistemelor. O cerinţă esenţială a creşterii eficienţei <strong>şi</strong><br />
eficacităţii managementului informaţiei pentru apărare la nivel strategic o reprezintă<br />
realizarea <strong>de</strong>plinei compatibilităţi între sistemele informaţionale ale componentelor<br />
operaţionale ca subsisteme ale sistemului informaţional strategic întrunit. Această<br />
caracteristică trebuie urmărită a se realiza atât în plan structural, cât <strong>şi</strong> metodologic<br />
pentru a permite o rapidă <strong>şi</strong> eficientă relaţionare pe verticală <strong>şi</strong> orizontală, respectiv un<br />
flux oportun <strong>şi</strong> complet <strong>de</strong> date <strong>şi</strong> informaţii, având la bază o concepţie unitară <strong>şi</strong> un set<br />
101
<strong>de</strong> <strong>de</strong>finiţii, reguli, limbaje, meto<strong>de</strong> etc. comune sau foarte bine cunoscute <strong>de</strong> toate<br />
structurile <strong>şi</strong> întregul personal implicat. Se poate afirma că această compatibilitate este<br />
indisolubil legată <strong>de</strong> complementaritatea sistemelor informaţionale ale tuturor<br />
componentelor <strong>de</strong> forţe.<br />
Standardizarea sistemelor C4I rezultă din obiectivele <strong>de</strong> bază ale Sistemelor <strong>de</strong><br />
Comandă <strong>şi</strong> Control <strong>şi</strong> ale Sistemelor Informatice ale Apărării, care se pot conjuga<br />
sau interconecta cu sistemele operaţionale <strong>de</strong> la nivel operativ <strong>şi</strong> tactic. Sistemul <strong>de</strong><br />
legătură este reprezentat <strong>de</strong> contactul personal sau legătura realizată între elementele<br />
structurilor militare care asigură acordul reciproc <strong>şi</strong> realizarea unor scopuri <strong>şi</strong> acţiuni<br />
unitare. Atributele cele mai importante ale legăturii sunt: monitorizarea permanentă,<br />
coordonarea <strong>şi</strong> consilierea eficientă, asistarea comandantului.<br />
Reu<strong>şi</strong>ta operaţiilor NATO <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> hotărâtor <strong>de</strong> realizarea funcţionării eficiente<br />
a fluxurilor <strong>de</strong> comandă ale forţelor întrunite, mai ales când operaţiile au caracter<br />
multinaţional. Interoperabilitatea reprezintă un element esenţial, recunoscut ca<br />
multiplicator al forţei. Procesul <strong>de</strong> generare a forţelor trebuie să aibă în ve<strong>de</strong>re atât<br />
misiunile forţelor cât <strong>şi</strong> condiţia ca acestea să fie interoperabile.<br />
Scopul politicii NATO pentru interoperabilitate este <strong>de</strong> a <strong>de</strong>fini stările finale,<br />
principiile, responsabilităţile naţiunilor <strong>şi</strong> ale comitetelor superioare ale Alianţei<br />
pentru i<strong>de</strong>ntificarea <strong>şi</strong> în<strong>de</strong>plinirea cerinţelor specifice. Obiectivele <strong>de</strong><br />
interoperabilitate se referă la: abilitatea <strong>de</strong> a comunica – prin utilizarea aceluia<strong>şi</strong><br />
limbaj, a procedurilor comune, a echipamentului interoperabil pentru consultare,<br />
comandă, control, comunicaţi <strong>şi</strong> informatică; abilitatea <strong>de</strong> a opera împreună – preve<strong>de</strong><br />
pregătirea <strong>şi</strong> <strong>de</strong>sfăşurarea cu succes a operaţiilor multinaţionale, utilizând doctrinele,<br />
tacticile <strong>şi</strong> procedurile necesare pentru angajarea forţelor combatante, <strong>de</strong> sprijin <strong>de</strong><br />
luptă <strong>şi</strong> <strong>de</strong> sprijin logistic; abilitatea <strong>de</strong> a oferi/beneficia <strong>de</strong> sprijin - subliniază<br />
necesitatea aplicării procedurilor, standardizării echipamentelor <strong>şi</strong> abilităţii <strong>de</strong> a oferi<br />
echipamente proprii în sprijinul forţelor altor naţiuni.<br />
Instruirea <strong>şi</strong> participarea în comun la exerciţii au un rol important întrucât permit<br />
îmbunătăţirea relaţiilor interumane, a comunicaţiilor, înţelegerea doctrinelor, tacticilor,<br />
tehnicilor <strong>şi</strong> procedurilor precum <strong>şi</strong> verificarea nivelului <strong>de</strong> interoperabilitate a sistemelor<br />
<strong>şi</strong> echipamentelor, indicând, astfel, premergător <strong>de</strong>sfăşurării operaţiilor, domeniile în care<br />
este necesară îmbunătăţirea interoperabilităţii.<br />
Schimbările intervenite în mediul <strong>de</strong> securitate au adus profun<strong>de</strong> transformări<br />
în Alianţa Nord-Atlantică, <strong>de</strong>venind dintr-o alianţă politico-militară într-o alianţă <strong>de</strong><br />
securitate, iar serviciilor <strong>de</strong> informaţii militare i-au revenit noi abordări în<br />
planificarea culegerii, prelucrării <strong>şi</strong> diseminării <strong>de</strong> informaţii strategice. În acest<br />
context, s-a impus necesitatea ca misiunile <strong>de</strong> culegere ale statelor Alianţei să se<br />
diversifice <strong>şi</strong> să evolueze <strong>de</strong> la abordarea unor obiective strict militare către obiective<br />
care pot influenţa major securitatea statelor <strong>şi</strong> chiar regională sau globală.<br />
Superioritatea în sfera informaţiilor trebuie să se execute prin creşterea sprijinului<br />
cu date <strong>şi</strong> informaţii strategice <strong>şi</strong> anume: avertizarea timpurie în zonele <strong>de</strong>finite ca<br />
ameninţări majore la adresa securităţii ţărilor membre; analiza potenţialului <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltare a unor ameninţări dincolo <strong>de</strong> graniţele Alianţei; urmărirea <strong>şi</strong> evaluarea<br />
102
factorilor <strong>de</strong> risc naţionali <strong>şi</strong> transnaţionali, geopolitici, economici <strong>şi</strong> politici, sociologici<br />
<strong>şi</strong> militari pentru a evita transformarea unor riscuri în reale ameninţări.<br />
Furnizarea <strong>de</strong> produse <strong>de</strong> intelligence, în special cele referitoare la ameninţările<br />
cu implicaţii internaţionale, nu se poate realiza folosind în mod exclusiv propriile<br />
capacităţi <strong>de</strong> obţinere <strong>de</strong> informaţii, recurgându-se la schimbul <strong>de</strong> informaţii în cadrul<br />
Alianţei <strong>şi</strong> în cadrul bilateral, al parteneriatelor strategice.<br />
Dezvoltarea <strong>şi</strong> realizarea schimbului <strong>de</strong> date <strong>şi</strong> informaţii în timp oportun <strong>şi</strong><br />
real, la nivel aliat sau naţional, strategic sau tactic-operativ are permanent la bază 10 :<br />
- un sistem sigur, eficient, flexibil <strong>şi</strong> prompt <strong>de</strong> fuziune <strong>de</strong> informaţii credibile,<br />
reale, oportune <strong>şi</strong> relevante;<br />
- <strong>de</strong>zvoltarea forţelor <strong>de</strong> sprijin cu informaţii;<br />
- extin<strong>de</strong>rea posibilităţilor <strong>de</strong> culegere <strong>de</strong> date <strong>şi</strong> informaţii prin extin<strong>de</strong>rea<br />
capacităţilor HUMINT, a celor prin satelit <strong>şi</strong> interceptării legăturilor satelitare clasice<br />
<strong>şi</strong> a unor emisii electromagnetice;<br />
- integrarea unor structuri cu specific nonmilitar în sistemul <strong>de</strong> analiză sau<br />
accesul la cunoştinţele lor în domeniile <strong>de</strong> lucru, precum <strong>şi</strong> acceptarea standardizării<br />
ca mod <strong>de</strong> integrare rapidă a componentelor <strong>şi</strong> <strong>de</strong> asigurare a interoperabilităţii<br />
tehnologice cu structuri similare din zona Alianţei;<br />
- onestitatea în activitatea <strong>de</strong> schimb <strong>de</strong> informaţii pentru evitarea evoluţiei în cerc a<br />
informaţiei. În realizarea schimbului <strong>de</strong> informaţii este necesară oferirea acelor informaţii<br />
culese <strong>şi</strong> procesate cu propriile capabilităţi <strong>şi</strong> nu cele primite <strong>de</strong> la alţi parteneri;<br />
- asigurarea constantă a protecţiei surselor;<br />
- evitarea tendinţelor <strong>de</strong> extin<strong>de</strong>re a secretomaniei excesive.<br />
Cooperarea în domeniul specific intelligence-lui impune o nouă etapă în<br />
conlucrarea dintre structurile <strong>de</strong> specialitate: mutarea centrului <strong>de</strong> greutate din zona<br />
schimbului <strong>de</strong> informaţii cu aspect <strong>de</strong> generalitate spre colaborarea pe cazuri <strong>şi</strong> acţiuni<br />
punctiforme, ca modalitate <strong>de</strong> valorificare corectă a potenţialului oferit <strong>de</strong> cei implicaţi.<br />
Transformarea unităţilor <strong>de</strong> informaţii este un proces amplu <strong>şi</strong> continuu <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltare <strong>şi</strong> însu<strong>şi</strong>re <strong>de</strong> noi concepte, noi strategii <strong>şi</strong> doctrine, tehnici, tactici,<br />
compatibilităţi <strong>şi</strong> proceduri, cu scopul <strong>de</strong> a ridica eficienţa <strong>şi</strong> nivelul <strong>de</strong><br />
interoperabilitate al acestora <strong>şi</strong> <strong>de</strong> acomodare la noul mediu <strong>de</strong> securitate.<br />
Procesul <strong>de</strong> transformare presupune schimbări <strong>de</strong> natură conceptuală în<br />
domeniul doctrinelor, organizării unităţilor <strong>de</strong> informaţii, educaţiei <strong>şi</strong><br />
managementului <strong>de</strong> personal, activităţilor <strong>de</strong> procurare <strong>şi</strong> analiză etc. În plan<br />
conceptual s-a acţionat pentru scurtarea ciclului informaţional, sporirea vitezei <strong>de</strong><br />
culegere, analiză <strong>şi</strong> <strong>de</strong> diseminare a informaţiilor obţinute, creşterea calităţii <strong>şi</strong><br />
reducerea timpului <strong>de</strong> analiză <strong>şi</strong> <strong>de</strong> elaborare a produselor <strong>de</strong> informaţii prin<br />
introducerea sistemelor noi <strong>de</strong> gestiune <strong>şi</strong> pregătire a informaţiilor.<br />
În planul capabilităţilor s-a pus accentul pe asigurarea cu date <strong>şi</strong> informaţii<br />
multisursă în zona <strong>de</strong> operaţii, folosirea propriilor echipe HUMINT, SIGINT <strong>şi</strong> IMINT,<br />
comandate unitar precum <strong>şi</strong> realizarea procesării datelor <strong>şi</strong> informaţiilor prin intermediul<br />
structurilor proprii <strong>de</strong> analiză dislocate în zonă.<br />
10<br />
Sergiu MEDAR, Cooperarea dintre structurile <strong>de</strong> informaţii ale Armatei Române <strong>şi</strong> serviciile<br />
străine <strong>de</strong> informaţii, Infosfera nr.3/2009, p.24.<br />
103
La nivelul Alianţei nord-atlantice, structura responsabilă pe linie <strong>de</strong> informaţii este<br />
Divizia <strong>de</strong> informaţii (Intelligence Division – J2ID). Statul Major Internaţional<br />
(International Military Staff – IMS), prin J2ID, asigură: informarea statelor membre<br />
asupra direcţiilor pe linie <strong>de</strong> informaţii <strong>şi</strong> a termenelor când acestea trebuiesc<br />
soluţionate; coordonează un număr <strong>de</strong> birouri <strong>şi</strong> grupuri <strong>de</strong> lucru cum ar fi: Biroul <strong>de</strong><br />
<strong>Securitate</strong> (Security Office - SO) - responsabil cu securitatea infrastructurii <strong>şi</strong><br />
organizaţională, precum <strong>şi</strong> cu toate problemele <strong>de</strong> siguranţă în cadrul comandamentelor<br />
NATO; Comitetul Special (Special Committee - SC) - <strong>de</strong>zbate toate aspectele legate <strong>de</strong><br />
securitatea NATO; Comitetul pentru Informaţii (Intelligence Committee -IC) - organ <strong>de</strong><br />
consiliere pe probleme <strong>de</strong> spionaj, contraspionaj <strong>şi</strong> alte ameninţări la adresa NATO,<br />
în<strong>de</strong>osebi <strong>de</strong> natură teroristă; Unitatea <strong>de</strong> informaţii pentru ameninţare teroristă<br />
(Terrorist Threat Intelligence Unit - TTIU) care operează un Sistem <strong>de</strong> Informaţii <strong>de</strong><br />
Avertizare (NATO Intelligence Warning System - NIWS); <strong>Centrul</strong> <strong>de</strong> Situaţie<br />
(Situational Centre - SITCEN) – monitorizează toate crizele emergente <strong>de</strong> pe glob <strong>şi</strong><br />
gestionează mesajele sosite; Unitatea PfP <strong>de</strong> legătură pe linie <strong>de</strong> informaţii (Intelligence<br />
Logistic Unit - ILU) – bazată pe planul <strong>de</strong> acţiune partenerial antiterorist (Partnership<br />
Action Plan Terrorism - PAP-T), este un forum pentru informare, consultare <strong>şi</strong> schimb<br />
<strong>de</strong> date.<br />
Divizia Informaţii din IMS răspun<strong>de</strong> <strong>de</strong> toate estimările <strong>şi</strong> informaţiile<br />
strategice, conduce politica <strong>de</strong> informaţii, direcţionează bazele informatice <strong>de</strong> date <strong>şi</strong><br />
furnizează dispoziţii/instrucţiuni pe linie <strong>de</strong> informaţii, tipizate electronice <strong>şi</strong><br />
administrative, precum <strong>şi</strong> orice informaţii utile statelor membre. De asemenea,<br />
elaborează avertizări strategice <strong>şi</strong> sprijină managementul crizelor. Este alcătuită dintro<br />
structură <strong>de</strong> evaluare, o structură <strong>de</strong> informaţii curente <strong>şi</strong> avertizare, precum <strong>şi</strong> o<br />
structură <strong>de</strong> documentare <strong>şi</strong> organizare în domeniu.<br />
ID/IMS consiliază Comitetul Militar (Military Committee – MC) <strong>şi</strong> IMS cu<br />
privire la informaţiile strategice sau alte topici în materie <strong>de</strong> informaţii <strong>şi</strong> sprijină<br />
Comanda Aliată pentru Operaţii (Allied Command Operations – ACO). Este <strong>şi</strong> sediul<br />
în care se întâlnesc şefii structurilor (agenţiilor) <strong>de</strong> informaţii ale statelor membre <strong>şi</strong>,<br />
uneori, chiar <strong>şi</strong> cei ai statelor partenere (PfP). ID este pe <strong>de</strong>plin angajată în<br />
coordonarea informaţiilor în cadrul NATO <strong>şi</strong> furnizează avertizări strategice către<br />
MC <strong>şi</strong> ACO/SHAPE (prin J2). ACO (în<strong>de</strong>plineşte <strong>şi</strong> funcţia <strong>de</strong> SHAPE) se află în<br />
subordinea SACEUR, care are, în calitatea sa <strong>de</strong> comandant al EUCOM, dublă<br />
comandă. SHAPE este comandamentul strategic militar <strong>şi</strong> operaţional <strong>de</strong> cel mai înalt<br />
nivel în NATO.<br />
Structura <strong>de</strong> informaţii J2 a SHAPE este, în mod practic, un birou însărcinat cu<br />
pregătirea informaţiilor la nivel strategic <strong>şi</strong> operaţional pentru toate fazele operaţiilor<br />
în care este implicată Alianţa, gestionează primirea / transmiterea datelor <strong>şi</strong> joacă un<br />
anumit rol în problemele <strong>de</strong> securitate a personalului din cadrul comandamentelor<br />
NATO. SHAPE J2 are o privire <strong>de</strong> ansamblu <strong>şi</strong> supraveghează structurile<br />
J2/G2/A2/N2 ale eşaloanelor inferioare, forţele <strong>de</strong>sfăşurate (întrunite sau combinate)<br />
<strong>şi</strong> menţine, la Mons, o Celulă <strong>de</strong> situaţie pentru domeniul <strong>de</strong> informaţii al NATO<br />
(asistat <strong>de</strong> computer) <strong>şi</strong> care furnizează informaţii pentru NATO prin intermediul<br />
104
BICES 11 . SHAPE J2 susţine, <strong>de</strong> asemenea, un număr <strong>de</strong> grupuri <strong>de</strong> lucru pe probleme<br />
<strong>de</strong> informaţii cum ar fi estimări, tendinţe tehnologice, date specifice domeniului,<br />
securitatea comunicaţiilor, probleme <strong>de</strong> avertizare sau informaţii specifice<br />
categoriilor <strong>de</strong> forţe armate.<br />
NATO menţine trei comandamente <strong>de</strong> forţe întrunite (Joint Forces Command -<br />
JFC) <strong>şi</strong> un număr <strong>de</strong> comandamente <strong>de</strong> sprijin, fiecare dintre acestea având, în funcţie<br />
<strong>de</strong> specialitate <strong>şi</strong> nivel, propria structură <strong>de</strong> informaţii (J2/G2/A2/N2).<br />
Acest nivel este consi<strong>de</strong>rat, în prezent, cheia <strong>de</strong> boltă a informaţiilor în sprijinul<br />
forţelor <strong>de</strong>sfăşurate <strong>şi</strong> întrebuinţate. De regulă, forţele multinaţionale întrebuinţate în operaţii<br />
(cum sunt cele din Afganistan) beneficiază <strong>de</strong> un Centru întrunit <strong>de</strong> informaţii (Joint<br />
Intelligence Center - JIC).<br />
La nivel tactic, fiecare comandant va formula propriile-i cerinţe <strong>de</strong> informare<br />
(Comman<strong>de</strong>r’s Critical Information Requirement - CCIR), în baza cărora, structurile <strong>de</strong><br />
informaţii J2/G2/A2/N2 vor <strong>de</strong>zvolta Cerinţele Prioritare <strong>de</strong> Informare ale Comandantului<br />
(Comman<strong>de</strong>r’s Priority Intelligence Requirement - PIR). Aceste date vor fi disponibile ca<br />
<strong>şi</strong> informaţii <strong>de</strong> bază <strong>şi</strong>/sau curente. Ele includ: estimări <strong>de</strong> informaţii; monitorizări,<br />
evaluări <strong>şi</strong> predicţii; indicaţii <strong>şi</strong> avertizări; informaţii <strong>de</strong> bază; informaţii curente; ordine<br />
<strong>de</strong> luptă; sprijin pentru alte zone <strong>de</strong> luptă; informaţii pentru <strong>de</strong>semnarea ţintelor<br />
(targeting).<br />
Statele membre NATO contribuie la aceste date, comun convenite <strong>şi</strong> publicate<br />
<strong>de</strong> către ID/IMS. Informaţiile curente vor fi obţinute <strong>de</strong> către comandamentele NATO<br />
sau <strong>de</strong> către cele din teatrele <strong>de</strong> operaţii (CJTF HQ) folosind contribuţiile naţionale pe<br />
linie <strong>de</strong> informaţii sau cele culese <strong>de</strong> către forţele din zonele <strong>de</strong> operaţii întrunite<br />
<strong>şi</strong>/sau din apropierea acestora.<br />
În cadrul Alianţei, toate procedurile <strong>de</strong> iniţiere a informaţiilor se bazează pe<br />
gestionarea cerinţelor <strong>de</strong> coordonare a culegerii <strong>de</strong> informaţii (Collection Coordination<br />
Intelligence Requirements Management - CCIRM). Iniţial, în mod tradiţional, culegerea<br />
<strong>de</strong> informaţii era axată pe echipament, tehnologie, doctrină <strong>şi</strong> instrucţie, legislaţie <strong>şi</strong><br />
schimbări structurale <strong>şi</strong> <strong>de</strong> calitate în cadrul comenzii <strong>şi</strong> al trupelor. În prezent, noua<br />
configuraţie a războiului (asimetric, hibrid) a schimbat priorităţile informaţionale astfel<br />
încât procesul <strong>de</strong> culegere – supraveghere - recunoaştere (Intelligence, Surveillance and<br />
Reconnaissance - ISR) este îndreptat asupra terorismului, fanatismului individual <strong>şi</strong><br />
colectiv, forţelor <strong>de</strong> guerilă, clanurilor, comunităţilor mici <strong>şi</strong> izolate, structurilor sociale,<br />
<strong>de</strong>pistării traficului <strong>de</strong> armament uşor <strong>şi</strong> al întrebuinţării dispozitivelor explozive<br />
improvizate (Improvised Explosive Disposal - IED).<br />
Activităţile <strong>de</strong> informaţii din Irak <strong>şi</strong> Afganistan au sprijinit <strong>de</strong>sfăşurarea tuturor<br />
activităţilor specifice dintr-un teatru <strong>de</strong> operaţii (Theatre of Operations - TO),<br />
respectiv: planificarea, asigurarea securităţii <strong>de</strong> orice fel, raportarea în timp util a<br />
datelor <strong>de</strong>spre situaţie <strong>şi</strong> atacuri, indicarea ţintelor, probleme organizaţionale,<br />
planificarea <strong>şi</strong> coordonarea <strong>de</strong> informaţii în câmpul <strong>de</strong> luptă, prevenirea fratricidului,<br />
planificarea transporturilor <strong>şi</strong> a logisticii, interoperabilitatea reţelelor <strong>şi</strong> elementelor<br />
11<br />
BICES (Battlefield Information and Collection Exploitation System) a fost <strong>de</strong>zvoltat în anii 1997-<br />
1998 pentru a face legătura sistemului, bazat pe computere, LOCE (Linked Operational Intelligence<br />
Centers Europe) al USEUCOM, cu 2700 <strong>de</strong> utilizatori.<br />
105
hardware, precum <strong>şi</strong> coordonarea sprijinului aerian. S-a constatat că informaţiile <strong>de</strong><br />
nivel tactic nu se pot baza doar pe cele procurate din surse tehnice (TECHINT –<br />
Technical Intelligence) <strong>şi</strong> că trebuie revigorată exploatarea HUMINT (Human<br />
Intelligence), pe baza principiilor „persoană – la - persoană”, proces cunoscut sub<br />
<strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> „informaţii sociale”.<br />
Domeniul infomaţiilor în cadrul NATO este reglementat <strong>şi</strong> direcţionat <strong>de</strong> către o<br />
multitudine <strong>de</strong> publicaţii <strong>şi</strong> circa 40 <strong>de</strong> STANAG-uri referitoare la: recunoaştere aeriană,<br />
arhitectura C4ISR <strong>şi</strong> C4ISTAR, proceduri pentru legăturile <strong>de</strong> date, ghiduri pentru<br />
activitatea <strong>de</strong> informaţii, reglementări pentru interconectarea software-ului care<br />
gestionează date sensibile din domeniul informaţiilor (CRONOS, Sistemul <strong>de</strong> informare<br />
C2 maritim). Nivelul administrativ coordonează, în conformitate cu <strong>de</strong>ciziile politice <strong>şi</strong><br />
militare, distribuirea datelor <strong>de</strong> informaţii către statele membre <strong>şi</strong> cele partenere (PfP).<br />
Există, încă, o tendinţă naţională <strong>şi</strong> <strong>de</strong> agenţie <strong>de</strong> a păstra informaţii „doar pentru<br />
casă” (în interes propriu), din diferite raţiuni: personale, „gândire <strong>de</strong> grup”, politice,<br />
organizaţionale (politica internă), lipsă <strong>de</strong> încre<strong>de</strong>re reciprocă etc. În ultimii ani, NATO a<br />
cules un volum imens <strong>de</strong> date <strong>şi</strong> informaţii organizate, în prezent, în formate electronice.<br />
Partajarea acestor date se face pe baza politicii, tradiţionale în domeniul informaţiilor, a<br />
„nevoii <strong>de</strong> cunoaştere”, fiind necesară prevenirea oricărei breşe <strong>de</strong> securitate.<br />
SUA <strong>şi</strong>-a adaptat reglementările interne la cele ale Alianţei, mai precis a impus<br />
<strong>şi</strong> în NATO propriile-i reglementări (altfel, ar fi subminat clasificarea documentelor<br />
din cauza standar<strong>de</strong>lor diferite), exemplu urmat <strong>şi</strong> <strong>de</strong> către alte state. Cu toate acestea,<br />
există <strong>şi</strong> reglementări bilaterale, în funcţie <strong>de</strong> parteneriatele încheiate, dar care nu<br />
contravin politicii oficiale a NATO în domeniu. SUA <strong>şi</strong> NATO au preve<strong>de</strong>ri pentru<br />
înregistrarea documentelor, accesul <strong>de</strong> securitate, protecţia informaţiilor <strong>şi</strong> asupra<br />
echipamentului <strong>şi</strong> armamentului special. De acest aspect răspun<strong>de</strong>, în cadrul Alianţei,<br />
Biroul <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> al NATO, iar la nivel naţional, fiecare stat î<strong>şi</strong> <strong>de</strong>semnează o<br />
agenţie proprie care să răspundă <strong>de</strong> menţinerea standar<strong>de</strong>lor <strong>de</strong> securitate convenite.<br />
Schimbul <strong>de</strong> informaţii a <strong>de</strong>venit o necesitate când NATO a început să opereze în<br />
Balcani, în<strong>de</strong>osebi pe timpul operaţiei „Allied Force” din 1999 (Serbia). După acest<br />
conflict, schimbul <strong>de</strong> date a <strong>de</strong>venit efectiv.<br />
Interoperabilitatea rămâne cheia succesului Alianţei. În ciuda discuţiilor <strong>şi</strong><br />
comentariilor pe tema transformării <strong>şi</strong> perfecţionării domeniului <strong>de</strong> informaţii în<br />
cadrul NATO, acesta continuă să rămână o prerogativă naţională.<br />
Unele dintre conceptele <strong>şi</strong> tehnologiile apărute <strong>şi</strong> atribuite Revoluţiei în<br />
afacerile militare (RAM) precum TECHINT, ELINT, sistemele <strong>de</strong> ciber-război, GPS<br />
<strong>şi</strong> J-STARS, au avut un enorm impact asupra domeniului informaţiilor, comparabile<br />
cu ceea ce este, spre exemplu, AWACS (Airborne Warning and Control System),<br />
sistemele <strong>de</strong> transmisii-legături <strong>de</strong> date (Data Link) <strong>şi</strong> armele cu lansare din afara<br />
razei vizuale (Beyond Visual Range - BVR) pentru războiul aerian. Comunicaţiile<br />
furnizează situaţia în timp real, <strong>de</strong> mare valoare <strong>şi</strong> cu maximă autenticitate. GPS<br />
furnizează indicaţii precise pentru lovirea ţintelor. Sistemele <strong>de</strong> senzori integraţi<br />
C4ISR/C4ISTAR furnizează date <strong>de</strong> intrare <strong>şi</strong> ie<strong>şi</strong>re, bazate pe legăturile <strong>de</strong> date <strong>şi</strong><br />
alte reţele, combină <strong>şi</strong> compară imagistica furnizată <strong>de</strong> cercetarea aeriană (MAV,<br />
UAV, elicoptere) <strong>şi</strong> cea satelitară. Interpretarea imaginilor este parţial automată <strong>şi</strong><br />
106
analizată electronic. Radarul cu apertură sintetică (Synthetic Aperture Radar - SAR) a<br />
permis creşterea calităţii imaginilor. Echipamentul <strong>de</strong> sprijin ajută analistul <strong>de</strong><br />
informaţii să i<strong>de</strong>ntifice ţintele, chiar <strong>şi</strong> atunci când nu sunt zărite <strong>de</strong>cât frânturi din<br />
aceasta.<br />
În concluzie, reu<strong>şi</strong>ta operaţiilor NATO <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> hotărâtor <strong>de</strong> realizarea funcţionării<br />
eficiente a fluxurilor <strong>de</strong> comandă ale forţelor întrunite, mai ales când operaţiile au<br />
caracter multinaţional. Interoperabilitatea reprezintă un element esenţial, recunoscut ca<br />
multiplicator al forţei. Procesul <strong>de</strong> generare a forţelor trebuie să aibă în ve<strong>de</strong>re atât<br />
misiunile forţelor cât <strong>şi</strong> condiţia ca acestea să fie interoperabile.<br />
Interoperabilitatea la nivelul sistemului informaţional presupune atât<br />
compatibilizarea <strong>şi</strong> standardizarea elementelor componente ale subsistemelor <strong>de</strong><br />
comunicaţii <strong>şi</strong> informatică dar <strong>şi</strong> subsistemului <strong>de</strong> informaţii, coordonat nemijlocit <strong>de</strong><br />
către serviciul <strong>de</strong> informaţii militare <strong>şi</strong> responsabil cu prevenirea surprin<strong>de</strong>rii<br />
strategice <strong>şi</strong> furnizarea sprijinului <strong>de</strong> informaţii pentru operaţiile militare naţionale<br />
sau la care România participă. Pentru furnizarea <strong>de</strong> produse <strong>de</strong> intelligence se<br />
întrebuinţează atât propriile capacităţi <strong>de</strong> culegere <strong>de</strong> informaţii cât <strong>şi</strong> cele rezultate<br />
din schimbul <strong>de</strong> informaţii în cadrul Alianţei <strong>şi</strong> al parteneriatelor strategice.<br />
Participarea cu trupe la operaţiile multinaţionale reprezintă o obligaţie a<br />
României faţă <strong>de</strong> Alianţa Nord-Atlantică <strong>şi</strong> contribuie substanţial la creşterea<br />
imaginii în lume a Forţelor Armate române ca participant activ <strong>şi</strong> <strong>de</strong> încre<strong>de</strong>re în<br />
efortul colectiv <strong>de</strong> asigurare a stabilităţii regionale <strong>şi</strong> globale <strong>şi</strong> în lupta împotriva<br />
terorismului <strong>şi</strong> ameninţărilor asimetrice.<br />
Transformările continue în domeniul militar, ca răspuns la noile provocări ale<br />
mediului <strong>de</strong> securitate, impun adaptarea continuă a sistemului informaţional pentru a<br />
răspun<strong>de</strong> la capacitatea maximă <strong>de</strong> oportunitate <strong>şi</strong> eficienţă.<br />
Conceptele precum războiul bazat pe reţea <strong>şi</strong> capabilităţi NATO facilitate <strong>de</strong><br />
reţea sunt <strong>de</strong>stinate să <strong>de</strong>zvolte <strong>şi</strong> să extindă capacităţi importante în managementul<br />
informaţilor pentru apărare.<br />
Sistemele C4I <strong>şi</strong>-au dovedit utilitatea în recentele confruntări armate <strong>şi</strong> misiunile<br />
efectuate în teatrele <strong>de</strong> operaţii <strong>şi</strong> se impune extin<strong>de</strong>rea conceptului ISR <strong>de</strong> la nivel tactic<br />
la nivel strategic pentru realizarea conducerii în timp real, indiferent <strong>de</strong> eşalon. Acest<br />
<strong>de</strong>zi<strong>de</strong>rat presupune concentrarea eforturilor pe următoarele direcţii: pregătirea<br />
personalului, introducerea <strong>de</strong> echipamente <strong>şi</strong> proceduri mo<strong>de</strong>rne <strong>de</strong> culegere, prelucrare,<br />
diseminare <strong>şi</strong> stocare a datelor <strong>şi</strong> informaţiilor, interoperabilitatea cu sistemele mo<strong>de</strong>rne <strong>de</strong><br />
la nivelul NATO <strong>şi</strong> UE, <strong>de</strong>zvoltarea, implementarea <strong>şi</strong> interconectarea <strong>de</strong> sisteme integrate<br />
care să asigure continuitatea conducerii, luarea <strong>de</strong>ciziei militare <strong>şi</strong> transmiterea acesteia în<br />
condiţii <strong>de</strong> protecţie <strong>şi</strong> siguranţă.<br />
Evitarea surprin<strong>de</strong>rii în domeniul informaţional va fi una din tendinţele dominante<br />
ale următorilor ani. Stăpânirea informaţiei înseamnă putere reală. Armata României va<br />
trebui să-<strong>şi</strong> perfecţioneze în continuare capacităţile necesare <strong>de</strong>sfăşurării confruntării<br />
informaţionale. În acest sens, realizarea interoperabilităţii sistemului informaţional<br />
strategic, a componentelor sale, sistemul <strong>de</strong> informaţii, <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatic, este<br />
o prioritate în condiţiile efortului conjugat în cadrul alianţelor <strong>de</strong> a i<strong>de</strong>ntifica oportun<br />
ameninţările asupra securităţii naţionale <strong>şi</strong> regionale <strong>şi</strong> a acţiona în consecinţă.<br />
107
Bibliografie:<br />
1. ***Strategia <strong>de</strong> transformare a structurii <strong>de</strong> forţe a Armatei României”,<br />
Bucureşti, 2005.<br />
2. ALEXANDRESCU, C.; ALEXANDRESCU G.; BOARU, Gh., Sisteme<br />
informaţionale – fundamente teoretice, Bucureşti: Editura UNAp., 2009.<br />
3. MEDAR T. S. – coordonator, Capabilităţi ale serviciilor mo<strong>de</strong>rne <strong>de</strong><br />
informaţii militare, Bucureşti: Editura <strong>Centrul</strong>ui Tehnic-Editorial al Armatei,<br />
2007.<br />
4. SAVU, Gh., Informatiile militare <strong>şi</strong> surpin<strong>de</strong>rea strategică, Bucureşti: Editura<br />
U.N.Ap., 2006.<br />
5. TOPOR, S.; CĂLIN I.; NIŢU, C., CRĂCIUN, N., Despre informaţii <strong>şi</strong> sisteme<br />
informaţionale militare, Bucureşti: Editura Bren, 2008.<br />
108
TENDINŢE ŞI OPŢIUNI DE DEZVOLTARE A SISTEMULUI<br />
INFORMAŢIONAL STRATEGIC PENTRU SPRIJINUL DECIZIONAL<br />
AL ACŢIUNILOR MILITARE MODERNE<br />
Neacşu DUMITRU *<br />
Rezumat: The mo<strong>de</strong>rn military conflicts employ the informational technology as a way to<br />
achieve economy of time, human, technical and material resources; hence information becomes<br />
fundamental in achieving success. Through analyzing the latest conflicts, a conclusion can be drawn,<br />
and that is that the main factors that can pose an influence over the battle’s outcome are the<br />
weaponry and the equipment, the military personnel, doctrine and strategy and nevertheless the<br />
information and the communications.<br />
The need for information obtained, analyzed and transmitted “real-time” about the enemy<br />
and terrain led to the increase of the role and importance of information and intelligence products.<br />
The current challenges of the security environment, the accelerated <strong>de</strong>velopment in the<br />
information technology and communications fields, the informational globalization as well as the<br />
nature and diversity of military actions carried out by the armed forces in a more and more<br />
integrated and digitized space, require a reconfiguration and an efficient functioning of a system<br />
capable to respond to the needs for information of all <strong>de</strong>cision-makers, from tactical to strategic<br />
level.<br />
New ten<strong>de</strong>ncies and options in the <strong>de</strong>velopment of strategic informational systems target the<br />
<strong>de</strong>velopment of operational capabilities limiting the costs and orienting towards networking of<br />
information sources, <strong>de</strong>cision-makers and executants, according to the new concepts like Network<br />
Centric Warfare and NATO Network Enabled Capability.<br />
Cuvinte-cheie: Information System, Communications and Computer System, Intelligence<br />
System, strategic surprise preventing, Intelligence Preparation of the Battlefield, <strong>de</strong>cision-making<br />
process, ISR mo<strong>de</strong>l, sharing the products of intelligence, efficiency, process of management.<br />
Ca sistem dinamic complex, cu funcţionare în timp aproape real <strong>şi</strong> cu grad<br />
foarte mare <strong>de</strong> automatizare, sistemul informaţional este rezultatul unei <strong>de</strong>cizii <strong>de</strong><br />
management a structurii militare pentru care trebuie să funcţioneze <strong>şi</strong> se<br />
caracterizează printr-o structură <strong>de</strong>zvoltată <strong>de</strong> reţele interconectate, bazate pe<br />
utilizarea tehnologiei mo<strong>de</strong>rne a informaţiei <strong>şi</strong> comunicaţiilor.<br />
Stabilirea structurii sistemului informaţional se face în concordanţă cu<br />
organizarea, misiunile, dispunerea <strong>şi</strong> cerinţele informaţionale ale proceselor<br />
<strong>de</strong>cizionale (<strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control) <strong>şi</strong> <strong>de</strong> execuţie ale structurii militare pentru care<br />
este creat, cu metodologia adoptată pentru culegerea, transmiterea <strong>şi</strong> prelucrarea<br />
informaţiilor, precum <strong>şi</strong> cu realizările ştiinţifice în domeniu.<br />
Abordând sistemul informaţional din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re militar, acesta se compune<br />
din: personalul pentru organizare <strong>şi</strong> exploatare; infrastructura organizaţională (sisteme <strong>de</strong><br />
informaţii, comunicaţii <strong>şi</strong> informatică); sistemul <strong>de</strong> control <strong>şi</strong> management; structura <strong>de</strong><br />
logistică a sistemului informaţional, incluzând <strong>şi</strong> echipamentele conexe. Cea mai mare<br />
*<br />
Colonel doctorand, U.M.02472 Bucureşti, neacsu_dumitru_army@yahoo.co.uk.<br />
109
importanţă pentru sistemul informaţional o are infrastructura sa 1 , din care componenta<br />
care dă a<strong>de</strong>văratul sens al existenţei acesteia este sistemul <strong>de</strong> informaţii al organizaţiei 2 .<br />
Infrastructura informaţională cuprin<strong>de</strong> ansamblul sistemelor (reţelelor) <strong>de</strong><br />
informaţii, comunicaţii <strong>şi</strong> informatice (calculatoare), împreună cu bazele <strong>de</strong> date,<br />
mijloacele tehnice <strong>şi</strong> produsele software pentru tratarea informaţiilor, integrate într-o<br />
reţea globală <strong>şi</strong> interconectate funcţional, care trebuie să asigure o mare capacitate <strong>de</strong><br />
informare pentru comandă <strong>şi</strong> control (management), disponibilă tuturor utilizatorilor<br />
autorizaţi ai structurii militare, in funcţie <strong>de</strong> nivelul lor <strong>de</strong>cizional. Este o entitate<br />
dinamică <strong>şi</strong> eterogenă, cu o configuraţie versatilă <strong>şi</strong> adaptabilă.<br />
În cadrul sistemului informaţional, infrastructura cuprin<strong>de</strong>: sistemul <strong>de</strong><br />
informaţii, cuprinzând reţeaua informaţională cu resursele <strong>de</strong> date <strong>şi</strong> informaţii,<br />
circuitele <strong>şi</strong> fluxurile informaţionale, procesele <strong>şi</strong> procedurile aferente, precum <strong>şi</strong><br />
utilizatorii; sistemul <strong>de</strong> comunicaţii, care reprezintă ansamblul constituit din centrele <strong>şi</strong><br />
liniile <strong>de</strong> comunicaţii împreună cu componentele acestora <strong>de</strong> ordin tehnic, logic <strong>şi</strong> <strong>de</strong><br />
management, cu diverse <strong>de</strong>stinaţii, la care se adaugă terminalele asociate diferitelor<br />
categorii <strong>de</strong> canale, interconectate corespunzător misiunilor, locului <strong>şi</strong> timpului <strong>de</strong><br />
realizare, organizate într-o structură <strong>de</strong>terminată; sistemul informatic, care reprezintă<br />
ansamblul compus din personal, meto<strong>de</strong> <strong>şi</strong> tehnici <strong>de</strong> lucru, echipamente <strong>de</strong> introducere<br />
<strong>şi</strong> extragere a datelor, <strong>de</strong> calcul, memorare <strong>şi</strong> comunicaţii, produse software <strong>şi</strong> proceduri<br />
având ca <strong>de</strong>stinaţie realizarea funcţiilor <strong>de</strong> culegere, transmitere, prelucrare, stocare <strong>şi</strong><br />
prezentare automată a datelor <strong>şi</strong> informaţiilor, într-un format a<strong>de</strong>cvat pentru folosirea <strong>de</strong><br />
către utilizatori în procesul <strong>de</strong> fundamentare a <strong>de</strong>ciziei.<br />
Direcţia Informaţii Militare (DIM) constituie elementul cheie al procesului <strong>de</strong><br />
asigurare informaţională a organelor strategice <strong>de</strong> <strong>de</strong>cizie (conducerii militare <strong>şi</strong><br />
politico-militare) a statului <strong>şi</strong> <strong>de</strong> execuţie (organele centrale ale Ministerului Apărării<br />
Naţionale, Statului Major General, statele majore ale categoriilor <strong>de</strong> forţe ale armatei,<br />
mari unităţi) <strong>şi</strong> coordonatorul <strong>de</strong> bază al sistemului <strong>de</strong> informaţii din cadrul<br />
sistemului informaţional la nivel strategic.<br />
În cadrul Armatei României structurile <strong>de</strong> informaţii militare organizate în cadrul<br />
Direcţiei Generale <strong>de</strong> Informaţii a Apărării (DGIA) asigură i<strong>de</strong>ntificarea riscurilor interne <strong>şi</strong><br />
externe militare <strong>şi</strong> non-militare, precum <strong>şi</strong> a ameninţărilor la adresa intereselor fundamentale<br />
ale României pentru evitarea surprin<strong>de</strong>rii <strong>de</strong> orice gen <strong>şi</strong> în special a celei strategice 3 .<br />
Informaţiile din zonele <strong>de</strong> operaţii constituie un factor esenţial pentru protecţia<br />
forţelor naţionale <strong>şi</strong> aliate <strong>şi</strong> sunt culese în principal <strong>de</strong> către subunităţile <strong>de</strong> informaţii din<br />
1<br />
Pornind <strong>de</strong> la teoria rolurilor manageriale, G. Mentzas propune următoarele obiective ale<br />
sistemelor informaţionale: sprijinirea procesului informaţional, respectiv culegerea, filtrarea <strong>şi</strong><br />
vehicularea datelor privind organizaţia; sprijinirea procesului <strong>de</strong> comunicaţie care asigură folosirea<br />
simultană a informaţiei <strong>de</strong> către mai mulţi utilizatori; sprijinirea procesului <strong>de</strong>cizional prin utilizarea<br />
sistemului informatic [G. Mentzas, A functional Taxonomy of Computer−based information<br />
systems, International Journal of Information Management, vol. 14, 1994, pp. 397−414].<br />
2<br />
Constantin ALEXANDRESCU, Gelu ALEXANDRESCU, Gheorghe BOARU, Sisteme<br />
informaţionale – fundamente teoretice, Editura UNAp., Bucureşti, 2009, p.209.<br />
3<br />
Surprin<strong>de</strong>re strategică - este forma cea mai amplă, mai complexă <strong>şi</strong> mai cuprinzătoare <strong>de</strong><br />
surprin<strong>de</strong>re, cu efectele cele mai dramatice asupra securităţii, integrităţii <strong>şi</strong> in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţei naţionale.<br />
Sunt puţine cazurile când surprin<strong>de</strong>rea strategică a fost evitată<br />
110
teatrele <strong>de</strong> operaţii. Elementul principal al acestor structuri, în folosul căruia activează<br />
toate celelalte este Direcţia Informaţii Militare (DIM), care are o legătură <strong>de</strong> subordonare<br />
faţă <strong>de</strong> DGIA <strong>şi</strong> mai multe legături <strong>de</strong> asigurare cu date <strong>şi</strong> informaţii militare, cu toate<br />
celelalte componente. La fel ca orice serviciu mo<strong>de</strong>rn <strong>de</strong> informaţii militare, în privinţa<br />
informaţiilor militare strategice, DIM î<strong>şi</strong> reaşează activitatea <strong>şi</strong> materializează treptat o<br />
nouă abordare bazată pe următoarele direcţii principale <strong>de</strong> acţiune, astfel: cunoaşterea<br />
foarte bună a lecţiilor istoriei; <strong>de</strong>zvoltarea mijloacelor <strong>şi</strong> procedurilor <strong>de</strong> culegere a<br />
informaţiilor care provin din surse <strong>de</strong>schise, cu scopul <strong>de</strong> a realiza o cuprin<strong>de</strong>re (acoperire)<br />
informativă globală; exploatarea tuturor capacităţilor naţionale <strong>de</strong> informaţii, prin<br />
aplicarea principiului “all sources intelligence” 4 ; <strong>de</strong>zvoltarea caracterului <strong>de</strong> proactivitate<br />
a DIM la evenimentele <strong>de</strong> interes; creşterea gradului <strong>de</strong> mo<strong>de</strong>rnizare <strong>şi</strong> integrare a<br />
capabilităţilor proprii serviciului, cu serviciile militare din statele membre NATO.<br />
DIM reprezintă principalul furnizor <strong>de</strong> informaţii <strong>şi</strong> sprijin informativ al <strong>de</strong>ciziei<br />
pentru organele strategice <strong>de</strong> <strong>de</strong>cizie (conducerea militară <strong>şi</strong> politico-militară a statului)<br />
<strong>şi</strong> <strong>de</strong> execuţie (organele centrale ale Ministerului Apărării, Naţionale, ale Statului Major<br />
General, ale statelor majore din structura categoriilor <strong>de</strong> forţe, ale marilor unităţi <strong>de</strong> forţe<br />
întrunite <strong>şi</strong> <strong>de</strong> arme/specializări).<br />
DIM <strong>de</strong>sfăşoară o activitate continuă <strong>de</strong> culegere <strong>de</strong> informaţii <strong>şi</strong> <strong>de</strong> informare<br />
a beneficiarilor asupra evoluţiilor fenomenului militar <strong>şi</strong> politico-militar internaţional<br />
care ar putea influenţa interesele externe, suveranitatea <strong>şi</strong> integritatea statului,<br />
aflându-se permanent în stare gata <strong>de</strong> luptă, în<strong>de</strong>plinindu-<strong>şi</strong> permanent misiunile prin<br />
următoarele principale activităţi specifice 5 :<br />
Conducerea <strong>şi</strong> coordonarea cercetării se realizează prin DIM, unicul organism<br />
responsabil în cadrul Armatei României, responsabilitate în<strong>de</strong>plinită prin: stabilirea<br />
nevoilor <strong>de</strong> informaţii strategice <strong>şi</strong> centralizarea acestora <strong>de</strong> la toate structurile <strong>de</strong><br />
cercetare ale Armatei; precizarea misiunilor <strong>de</strong> cercetare <strong>şi</strong> repartizarea acestora pe<br />
organe <strong>de</strong> culegere, forţe <strong>şi</strong> mijloace <strong>de</strong> cercetare; conducerea activităţii <strong>de</strong> cercetare<br />
<strong>de</strong>sfăşurată <strong>de</strong> structurile subordonate nemijlocit (ataşatura apărării, cercetarea<br />
electronică, informaţii geografice <strong>şi</strong> fotografice, cercetarea în dispozitivul<br />
adversarului <strong>şi</strong> alte organe <strong>de</strong> culegere <strong>de</strong> informaţii aflate la dispoziţia DIM).<br />
Centralizarea, prelucrarea <strong>şi</strong> exploatarea într-un sistem informaţional unic a<br />
tuturor informaţiilor furnizate <strong>de</strong> organele <strong>de</strong> cercetare au ca finalitate informaţia militară,<br />
centralizată, prelucrată <strong>şi</strong> exploatată <strong>de</strong> DIM în scopul asigurării sprijinului informaţional<br />
necesar conducerii militare <strong>şi</strong> politico-militare. Concomitent, DIM asigură cunoaşterea în<br />
<strong>de</strong>taliu a situaţiei militare <strong>şi</strong> politico-militare <strong>şi</strong> a forţelor armate din statele studiate în<br />
ve<strong>de</strong>rea pregătirii corespunzătoare a Armatei României atât pentru integrarea <strong>de</strong>plină în<br />
NATO <strong>şi</strong> asigurarea sprijinului informaţional al forţelor naţionale dislocate în teatre, cât <strong>şi</strong><br />
pentru realizarea capacităţilor necesare <strong>de</strong>scurajării <strong>şi</strong> respingerii oricărei agresiuni externe<br />
îndreptate împotriva statului.<br />
4<br />
All Surces Intelligence - produs prin valorificarea tuturor surselor disponibile ale unui serviciu <strong>de</strong><br />
informaţii, la un moment dat.<br />
5<br />
Cf. Gheorghe SAVU, Rolul <strong>şi</strong> misiunile serviciului <strong>de</strong> informaţii militare. Activităţile necesare<br />
executării cercetării strategice, Gândirea Militară Românească, Nr.6/2006.<br />
111
Asigurarea oportună a informaţiei reprezintă punerea la dispoziţie suficient <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>vreme a informaţiei pentru a veni în sprijinul planificării, <strong>de</strong> a influenţa <strong>de</strong>ciziile <strong>şi</strong><br />
modul <strong>de</strong> executare a acţiunilor <strong>şi</strong> a preveni realizarea surprin<strong>de</strong>rii, asigurând<br />
concomitent continuitate, premergător, în timpul <strong>şi</strong> după executarea unei acţiuni militare.<br />
Prevenirea surprin<strong>de</strong>rii unei agresiuni se realizează prin furnizarea unor produse<br />
care conţin informaţii <strong>de</strong> avertizare referitoare la evoluţia fenomenului militar <strong>şi</strong> politicomilitar<br />
internaţional ce ar putea afecta negativ interesele fundamentale ale statului sau ar<br />
putea fi utilizate în luarea <strong>de</strong>ciziilor curente ale politicii militare externe. Aceste produse se<br />
constituie în alerte ce atrag atenţia factorilor <strong>de</strong> <strong>de</strong>cizie militară <strong>şi</strong> politico-militară asupra<br />
evoluţiilor periculoase ale fenomenului militar <strong>şi</strong> politico-militar internaţional, avertizarea<br />
presupunând i<strong>de</strong>ntificarea sau preve<strong>de</strong>rea evenimentelor care ar putea cauza angajarea<br />
forţelor armate sau ar avea efect instantaneu <strong>şi</strong> dăunător asupra obiectivelor politicii<br />
militare externe a statului, cum ar fi loviturile <strong>de</strong> stat, <strong>de</strong>clanşarea unor conflicte armate,<br />
acte teroriste grave, asasinate etc.<br />
Asigurarea informaţională în timp <strong>de</strong> război se constituie într-una dintre cele<br />
mai importante activităţi ale DIM. Pe timp <strong>de</strong> război, la nivel strategic, potrivit<br />
<strong>de</strong>ciziilor autorităţilor naţionale, SMG îi revine responsabilitatea exercitării<br />
conducerii operaţionale, prin şeful acestuia, respectiv a comenzii militare (comanda<br />
totală sau <strong>de</strong>plină - Full Command) a Armatei României <strong>şi</strong> a acţiunilor acestora în<br />
cadrul operaţiilor militare. El ordonă, în situaţii <strong>de</strong> criză majoră <strong>şi</strong> pe timp <strong>de</strong> război,<br />
constituirea <strong>şi</strong> intrarea în acţiune a <strong>Centrul</strong>ui Naţional Militar <strong>de</strong> Comandă 6 , al cărui<br />
comandant este, fiind subordonat direct CSAT. Şeful Statului Major General, cea mai<br />
înaltă autoritate militară, consiliază preşedintele ţării <strong>şi</strong> ministrul apărării naţionale <strong>şi</strong><br />
are responsabilitatea exercitării comenzii asupra forţelor participante la operaţii, prin<br />
structurile specializate.<br />
În scopul în<strong>de</strong>plinirii scopului propus, pentru <strong>de</strong>sfăşurarea acţiunilor militare, se<br />
vor constitui grupări <strong>de</strong> forţe operaţionale a căror valoare <strong>şi</strong> compunere vor fi<br />
<strong>de</strong>terminate <strong>de</strong> dinamicitatea <strong>şi</strong> spaţialitatea acţiunilor militare, nevoile acţionale<br />
generate <strong>de</strong> situaţia strategică <strong>şi</strong> operativă, capacitatea operaţională a forţelor existente,<br />
<strong>de</strong> regenerare <strong>şi</strong> dimensionare a acestora etc. La nivel operativ, conducerea operaţională,<br />
în zona <strong>de</strong> responsabilitate stabilită, este atributul comandantului Comandamentului<br />
Operaţional Întrunit care, la ordinul şefului <strong>Centrul</strong>ui Naţional Militar <strong>de</strong> Comandă, va<br />
constitui o grupare <strong>de</strong> forţe întrunită, sub comanda sa <strong>de</strong>plină. Aceasta exercită comanda<br />
<strong>şi</strong> controlul operaţional (Operational Command - OPCOM/ Operational Control -<br />
OPCON 7 ) asupra marilor unităţi <strong>şi</strong> unităţilor din structura <strong>de</strong> forţe a Armatei României<br />
subordonate, la ordinul şefului Statului Major General, <strong>de</strong> la statele majore ale<br />
categoriilor <strong>de</strong> forţe, prin act <strong>de</strong> predare-primire. Comandanţii marilor unităţi, unităţilor,<br />
precum <strong>şi</strong> cei ai subunităţilor/<strong>de</strong>taşamentelor, exercită conducerea operaţională la nivel<br />
tactic (Tactical Command - TACOM.<br />
Pentru realizarea operaţiilor planificate la nivel strategic, DIM în<strong>de</strong>plineşte şase<br />
misiuni <strong>de</strong> bază, care generează distribuirea produselor informative necesare satisfacerii<br />
cererilor <strong>de</strong> informaţii <strong>şi</strong> sprijinirii misiunilor, respectiv: emiterea avertizării; pregătirea<br />
6<br />
Cf. Strategia <strong>de</strong> transformare a structurii <strong>de</strong> forţe a Armatei României, Bucureşti, 2005, p. 22.<br />
7<br />
AAP-15 „Glossary of Terms”, 2003, p. 109.<br />
112
informativă a spaţiului <strong>de</strong> luptă; estimarea capacităţii <strong>de</strong> luptă a adversarului;<br />
i<strong>de</strong>ntificarea principalelor ţinte <strong>de</strong> distrus; protecţia forţelor proprii; evaluarea<br />
distrugerilor provocate adversarului.<br />
Emiterea avertizării asigură înştiinţarea timpurie a comenzii pentru prevenirea<br />
surprin<strong>de</strong>rii prin anticiparea <strong>şi</strong> reducerea riscului generat <strong>de</strong> acţiunile adversarului.<br />
În conflictul armat <strong>de</strong>schis sau în cadrul altor acţiuni militare, DIM trebuie să<br />
i<strong>de</strong>ntifice în mod oportun acele ameninţări, reale sau posibile, ce ar putea influenţa natura<br />
acţiunilor, cum ar fi: posibilitatea utilizării armelor <strong>de</strong> distrugere în masă; violarea<br />
tratatelor <strong>şi</strong> acordurilor internaţionale; dislocarea neaşteptată a forţelor în zona probabilă<br />
<strong>de</strong> <strong>de</strong>sfăşurare a acţiunilor <strong>de</strong> luptă; modificarea neaşteptată a intenţiilor adversarului;<br />
schimbarea sprijinului populaţiei faţă <strong>de</strong> anumite operaţii.<br />
Pregătirea informativă a spaţiului <strong>de</strong> luptă trebuie să asigure, la nivelul strategic<br />
al conducerii militare <strong>şi</strong> politico-militare, toate informaţiile necesare înţelegerii spaţiului<br />
<strong>de</strong> luptă <strong>şi</strong> a opţiunilor pe care acesta le oferă forţelor proprii, aliate/<strong>de</strong> coaliţie <strong>şi</strong><br />
adverse. Pregătirea informativă a spaţiului <strong>de</strong> luptă reprezintă procesul <strong>de</strong> analiză <strong>şi</strong><br />
integrare a ameninţărilor cu mediul dintr-un spaţiu geografic, tridimensional <strong>şi</strong> în toate<br />
spectrele, <strong>de</strong>sfăşurat continuu <strong>şi</strong> sistematic prin parcurgerea următorilor pa<strong>şi</strong> 8 : <strong>de</strong>finirea<br />
mediului din spaţiul <strong>de</strong> acţiune; <strong>de</strong>scrierea ameninţărilor generate <strong>de</strong> mediu; integrarea<br />
ameninţărilor. Parcurgerea sistematică a acestor etape permite DIM să furnizeze<br />
comenzii strategice informaţiile necesare aplicării selective <strong>şi</strong> maximizării puterii <strong>de</strong><br />
luptă la momentele <strong>şi</strong> în punctele critice în spaţiul <strong>de</strong> luptă.<br />
Estimarea capabilităţilor adversarului are ca scop asigurarea comenzilor cu<br />
informaţia care să asigure o percepţie corectă asupra spaţiului <strong>de</strong> luptă <strong>şi</strong> încărcării<br />
acestuia cu capabilităţi adverse, contribuind astfel prin cunoaştere la reducerea nivelului<br />
riscului <strong>şi</strong> a gradului incertitudinii pe timpul pregătirii <strong>şi</strong> punerii în aplicare a planului.<br />
I<strong>de</strong>ntificarea <strong>şi</strong> supravegherea principalelor ţinte asigură informaţia necesară<br />
capacităţilor <strong>de</strong> lovire pentru angajarea <strong>şi</strong> nimicirea obiectivelor strategice ale inamicului<br />
prin exercitarea forţei cu mijloace <strong>de</strong> foc <strong>şi</strong>/sau electromagnetice. Generic această activitate<br />
are ca bază <strong>de</strong> pornire informaţiile <strong>de</strong>ţinute <strong>de</strong> DIM încă din timp <strong>de</strong> pace <strong>şi</strong> presupune<br />
angajarea unor importante capacităţi <strong>de</strong> cercetare <strong>şi</strong> <strong>de</strong> luptă în zonele <strong>de</strong> interes, în scopul<br />
pregătirii funcţionării eficiente a canalelor informaţionale din structura tuturor vectorilor<br />
informaţionali, în strânsă colaborare cu structurile aliate sau din coaliţie, participante la<br />
viitoarea operaţie militară.<br />
Protecţia forţei constă în i<strong>de</strong>ntificarea, localizarea <strong>şi</strong> urmărirea capacităţilor<br />
inamicului <strong>de</strong> a lovi <strong>şi</strong> afecta forţele, facilităţile <strong>şi</strong> acţiunile proprii sau aliate, DIM<br />
asumându-<strong>şi</strong> următoarele responsabilităţi: i<strong>de</strong>ntificarea <strong>şi</strong> contracararea<br />
capabilităţilor <strong>de</strong> colectare ale adversarului; evaluarea vulnerabilităţii forţelor proprii<br />
<strong>şi</strong> aliate <strong>şi</strong> a capacităţii adversarului <strong>de</strong> a le cunoaşte <strong>şi</strong> exploata în folos propriu;<br />
estimarea percepţiilor adversarului asupra principalelor capacităţi aliate <strong>şi</strong> a modului<br />
în care acesta le va ataca sau influenţa; i<strong>de</strong>ntificarea contramăsurilor esenţiale care să<br />
interzică accesul adversarului la capabilităţile critice ale forţelor proprii <strong>şi</strong> aliate;<br />
<strong>de</strong>sfăşurarea activităţilor <strong>de</strong> evaluare a riscurilor <strong>şi</strong> ameninţărilor.<br />
8<br />
Cf. Intelligence Handbook, Regional Training Centre, Chapter 4, Intelligence Preparation of the<br />
Battlefield (IPB), Process, , Bucureşti 1998, p. 4.<br />
113
Evaluarea pier<strong>de</strong>rilor produse adversarului permite comenzilor să <strong>de</strong>termine<br />
modul în care acţiunile forţelor proprii au avut efectul evaluat în planificare, având ca<br />
scop adaptarea cursului <strong>de</strong> acţiune <strong>şi</strong> <strong>de</strong>clanşarea următoarei faze a acţiunii. În cazul<br />
în care condiţiile operaţionale planificate nu au fost în<strong>de</strong>plinite, imaginea <strong>de</strong> stare a<br />
pier<strong>de</strong>rilor produse adversarului asigură comenzii informaţiile necesare pentru a<br />
<strong>de</strong>ci<strong>de</strong> dacă, cum <strong>şi</strong> când trebuie să adapteze planul ori pentru a relua lovirea<br />
anumitor ţinte ori pentru modificarea cursului acţiunilor viitoare.<br />
Asigurarea informativă la pace <strong>şi</strong> război este <strong>de</strong>finit <strong>de</strong> totalitatea activităţilor <strong>de</strong><br />
culegere <strong>de</strong> informaţii, evaluare, interpretare <strong>şi</strong> diseminare a produselor informative cât<br />
<strong>şi</strong> a modului lor <strong>de</strong> <strong>de</strong>sfăşurare, activităţi care se execută într-o succesiune <strong>şi</strong> cu algoritmi<br />
bine <strong>de</strong>finiţi. Procesul <strong>de</strong> asigurare cu informaţii militare la nivel strategic are un<br />
caracter ciclic, fiind cunoscut generic sub <strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> ciclu informaţional <strong>şi</strong> constând<br />
în totalitatea etapelor specifice activităţii informative, <strong>de</strong> la i<strong>de</strong>ntificarea unei nevoi <strong>de</strong><br />
informaţii până la furnizarea produsului informativ beneficiarului.<br />
Tendinţa actuală în domeniul militar constă în integrarea, la fiecare eşalon<br />
ierarhic, a sistemului <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control cu sistemul informaţional, constituindu-se<br />
sistemul informaţional pentru comandă <strong>şi</strong> control sau sistemul C4ISR (comandă,<br />
control, comunicaţii, calculatoare, informaţii, supraveghere <strong>şi</strong> recunoaştere) cum este<br />
<strong>de</strong>numit în Armata României.<br />
Compatibilitarea <strong>şi</strong> integrarea <strong>de</strong>plină a sistemelor categoriilor <strong>de</strong> forţe ale<br />
armatei împreună cu celelalte componente ale sistemului C4ISR al Armatei României<br />
va duce inevitabil la realizarea obiectivul fundamental, acela <strong>de</strong> a obţine <strong>şi</strong> asigura, în<br />
timp util, informaţii critice <strong>şi</strong> relevante la toate eşaloanele pentru facilitarea<br />
înţelegerii unitare <strong>de</strong> către forţele participante a spaţiului <strong>de</strong> luptă <strong>şi</strong> să le valorifice în<br />
mod eficient pentru în<strong>de</strong>plinirea obiectivelor planificate în toate formele <strong>şi</strong><br />
proce<strong>de</strong>ele acţiunilor militare.<br />
Provocările actuale ale mediului <strong>de</strong> securitate, <strong>de</strong>zvoltarea accelerată în<br />
domeniul tehnologiei informaţiei <strong>şi</strong> comunicaţiilor, globalizarea informaţională<br />
precum <strong>şi</strong> natura <strong>şi</strong> divesitatea acţiunilor militare <strong>de</strong>sfăşurate <strong>de</strong> forţele armate într-un<br />
spaţiu tot mai integrat <strong>şi</strong> digitalizat impun o reconfigurare <strong>şi</strong> o funcţionare eficientă a<br />
unui sistem capabil să răspundă nevoilor <strong>de</strong> informaţii ale tuturor <strong>de</strong>ci<strong>de</strong>nţilor, <strong>de</strong> la<br />
nivel tactic la nivel strategic. Natura, conţinutul <strong>şi</strong> forma misiunilor pe care forţele<br />
armate le în<strong>de</strong>plineşte atât în plan naţional cât <strong>şi</strong> internaţional impun <strong>de</strong>ţinerea<br />
informaţiilor absolut necesare <strong>şi</strong> suficiente pentru atingerea obiectivelor.<br />
Utilizarea noilor tehnologii ale informaţiei în procesul <strong>de</strong> culegere, procesare,<br />
stocare <strong>şi</strong> utilizare a informaţiilor pentru apărare generează o <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă care le face<br />
vulnerabile la operaţiile <strong>de</strong> informaţii inamice, <strong>de</strong> a modifica sau manipula datele, a<br />
ataca infrastructurile esenţiale sau pentru a perturba procesul <strong>de</strong> luare a <strong>de</strong>ciziei sau<br />
capacităţile <strong>de</strong> culegere a informaţiilor. 9<br />
În plină eră informaţională, pe primul plan <strong>de</strong> situează utilizarea tehnologiei<br />
informaţiei <strong>şi</strong> a comunicaţiilor pentru a valoriza potenţialul uriaş al elaborării,<br />
transmiterii <strong>şi</strong> prelucrării rapi<strong>de</strong> a informaţiei. Aceasta generează la rândul ei nevoia<br />
9<br />
Cf. Teodor FRUNZETI, Informaţiile pentru apărare în era societăţii bazate pe cunoaştere, revista<br />
Infosfera nr.3, 2010, p.11.<br />
114
<strong>de</strong> schimbare radicală a principiilor tradiţionale ale managementului <strong>şi</strong> evi<strong>de</strong>nte<br />
transformări în ceea ce priveşte strategia <strong>şi</strong> doctrina, organizarea, dotarea, instruirea,<br />
lupta <strong>şi</strong> operaţia, protecţia <strong>şi</strong> modul <strong>de</strong> soluţionare a conflictelor, influenţe care se<br />
manifestă prin creşterea complexităţii acţiunilor militare datorită împletirii scopurilor<br />
militare cu cele civile, implicării în acţiuni a alianţelor <strong>şi</strong> parteneriatelor, a contopirii<br />
clasicelor niveluri strategice, operative <strong>şi</strong> tactice la nivelul unei singure operaţiuni.<br />
Utilizarea tehnologiei informaţiei <strong>şi</strong> comunicaţiilor are scopul <strong>de</strong> a <strong>de</strong>zvolta<br />
capabilităţi operaţionale limitând costurile <strong>şi</strong> orientând către lucrul în reţea a surselor<br />
<strong>de</strong> informaţii, <strong>de</strong>ci<strong>de</strong>nţilor <strong>şi</strong> executanţilor. Concepte precum războiul bazat pe reţea<br />
<strong>şi</strong> urmaşul său, capabilităţile NATO facilitate <strong>de</strong> reţea (NNEC – NATO Network<br />
Enabled Capability), sunt <strong>de</strong>semnate să <strong>de</strong>zvolte <strong>şi</strong> să extindă capacităţi importante,<br />
spre exemplu: culegerea, prelucrarea <strong>şi</strong> diseminarea informaţiilor; calitatea <strong>de</strong>ciziei <strong>şi</strong><br />
eficienţa comenzii; cooperarea între structuri diferite <strong>şi</strong> între niveluri diferite ale<br />
aceleia<strong>şi</strong> structuri; flexibilitatea utilizării unităţilor <strong>şi</strong> sistemelor <strong>de</strong> apărare. 10<br />
Potrivit specialiştilor în domeniul militar, forţa militară a viitorului trebuie să fie<br />
dislocabilă, cu capabilităţi întrunite, care să-i permită să <strong>de</strong>sfăşoare un spectru complet <strong>de</strong><br />
operaţii, complet interoperabilă cu forţele coaliţiilor din care face parte, dar <strong>şi</strong> cu autorităţile<br />
civile <strong>şi</strong> nonguvernamentale. Această forţă trebuie să fie uşor reconfigurabilă, să dispună<br />
<strong>de</strong> capabilităţi <strong>de</strong> autosusţinere <strong>şi</strong> să poată să opereze într-un mediu în care toate sistemele<br />
tehnice, centrele <strong>de</strong> <strong>de</strong>cizie <strong>şi</strong> vectorii <strong>de</strong> lovire sunt integrate.<br />
Noul tip <strong>de</strong> confruntare armată <strong>de</strong>termină luarea în calcul a următoarelor elemente:<br />
- <strong>de</strong>terminarea raportului <strong>de</strong> forţe nu trebuie să mai fie unilateral (energetic) <strong>şi</strong> nici static,<br />
este necesar să cuprindă <strong>şi</strong> coeficienţi <strong>de</strong> amendare sau <strong>de</strong> multiplicare informaţională;<br />
- dispariţia noţiunii clasice <strong>de</strong> front atrage, în mod normal, <strong>şi</strong> dispariţia<br />
conceptului <strong>de</strong> sector principal <strong>de</strong> luptă, ceea ce a impus atât conceptul <strong>de</strong> „apărare<br />
omnidirecţională“, cât <strong>şi</strong> conceptul <strong>de</strong> „concentrare <strong>de</strong> vectori“, renunţând la<br />
conceptul concentrării clasice sau statice <strong>de</strong> trupe;<br />
- raportul clasic 3:1 ca minim necesar între forţele care atacă <strong>şi</strong> forţele care se<br />
apără va fi puternic amendat <strong>de</strong> viteza <strong>şi</strong> puterea acţională a sistemelor militare <strong>de</strong><br />
luptă angajate în teatrul <strong>de</strong> operaţii;<br />
- rezerva va fi multidimensională, cu viteză <strong>de</strong> reacţie a<strong>de</strong>cvată intervenţiei <strong>şi</strong> cu<br />
un grad sporit <strong>de</strong> compatibilitate acţională <strong>şi</strong> informaţională;<br />
- potenţialul <strong>de</strong> luptă <strong>de</strong> care dispune sistemul militar nu va fi o însumare a<br />
posibilităţilor <strong>de</strong> luptă ale subsistemelor, ci este un factor <strong>de</strong> calitate, cu totul nou,<br />
aproximat pe baza legii pătratice a lui Lancaster;<br />
- contraatacul va rămâne un multiplicator <strong>de</strong> putere, precum în cazul clasic, fiind<br />
privit ca un factor <strong>de</strong> dinamism acţional, în măsură să conducă atât binomul măsuri<br />
inamice – contramăsuri proprii, cât binomul măsuri proprii – contramăsuri inamice,<br />
bineînţeles cu preluarea iniţiativei <strong>de</strong> la adversar;<br />
- victoria trebuie prevăzută, obţinută <strong>şi</strong> evaluată cel puţin în cele trei dimensiuni<br />
(informaţională, structurală <strong>şi</strong> acţională), pentru că altfel se transformă doar în<br />
10<br />
Cf. G. TIMOFTE, R.V. VASILE, Direcţiile <strong>de</strong> evoluţie a sistemelor C4ISR impuse <strong>de</strong> cerinţele<br />
rezultate din conflictele militare contemporane, Sesiunea <strong>de</strong> comunicări ştiinţifice Strategii XXI,<br />
Universitatea Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I“, Bucureşti, 2008, p. 2.<br />
115
succese parţiale sau înşelătoare, în unele cazuri, cu consecinţe mult mai serioase<br />
<strong>de</strong>cât o înfrângere;<br />
- obiectul principal al confruntării nu trebuie să fie distrugerea tehnicii <strong>şi</strong> nimicirea<br />
forţelor vii, ci, mai <strong>de</strong>grabă anihilarea sistemelor militare ale adversarului;<br />
- eşalonarea nu mai trebuie evaluată ca o separare <strong>de</strong> structuri <strong>de</strong> forţe, ci ca o<br />
ierarhizare <strong>de</strong> sisteme militare flexibile <strong>şi</strong> adaptabile cerinţelor teatrului <strong>de</strong> operaţii;<br />
- riscul asumat este un risc operaţional, cu o <strong>de</strong>zvoltare dinamică în timp, mereu<br />
<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt <strong>de</strong> resursele aflate la dispoziţie.<br />
Cel mai semnificativ avantaj în mijloacele <strong>de</strong> ducere a războiului va <strong>de</strong>curge<br />
din cantitatea, calitatea, gradul înalt <strong>de</strong> prelucrare <strong>şi</strong> modul <strong>de</strong> folosire a informaţiilor.<br />
Informaţiile <strong>şi</strong> tehnologiile <strong>de</strong> vârf, dublate <strong>de</strong> concepte doctrinare a<strong>de</strong>cvate,<br />
înseamnă putere. Preţul progresului este enorm, dar, odată efectuat, el oferă<br />
posibilităţi, avantaje <strong>şi</strong> câştiguri extraordinare.<br />
În contextul oferit <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltările tehnologice <strong>şi</strong> informaţionale actuale <strong>şi</strong> <strong>de</strong><br />
perspectivă se remarcă direcţii specifice <strong>de</strong> acţiune în armatele mo<strong>de</strong>rne care vizează<br />
concentrarea activităţilor pentru asigurarea formaţiunilor luptătoare cu sistemele specifice<br />
spaţiului <strong>de</strong> luptă mo<strong>de</strong>rn, asigurarea interoperabilităţii comune prin realizarea sistemelor<br />
C4I ce conlucrează în operaţii comune <strong>şi</strong> combinate, mo<strong>de</strong>rnizarea planurilor <strong>de</strong> sprijin,<br />
digitizarea spaţiului <strong>de</strong> luptă, optimizarea mijloacelor pentru prelucrarea informaţiilor <strong>şi</strong><br />
implementarea securităţii acestora la toate nivelurile, asigurarea supremaţiei<br />
electromagnetice, achiziţia sistemelor integrate folosind tehnologia comercială, utilizarea<br />
mo<strong>de</strong>lării <strong>şi</strong> simulării în pregătirea luptătorilor etc.<br />
Tendinţa actuală în domeniul militar constă în integrarea, la fiecare eşalon<br />
ierarhic, a sistemului <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control cu sistemul informaţional, constituinduse<br />
sistemul informaţional pentru comandă <strong>şi</strong> control (CCIS – Command, Control and<br />
Information System) sau sistemul C4I aşa cum este <strong>de</strong>numit în NATO <strong>şi</strong> în armata<br />
noastră, sistem care admite o arhitectură <strong>de</strong>schisă, constituind o reţea globală care<br />
suportă fluxuri informaţionale orizontale <strong>şi</strong> verticale <strong>şi</strong> asigură interconectarea<br />
virtuală între elementele dispozitivului strategic, operativ <strong>şi</strong> tactic.<br />
Operaţia împotriva Irakului a oferit Pentagonului o primă i<strong>de</strong>e <strong>de</strong>spre războiul<br />
viitorului. Combinând tehnici <strong>de</strong> război electronic, <strong>de</strong> război în domeniul C4I, precum <strong>şi</strong><br />
operaţii psihologice, coaliţia a lansat împotriva sistemului irakian <strong>de</strong> informaţii un atac<br />
care a grăbit sfâr<strong>şi</strong>tul conflictului, întrebuinţând sisteme mo<strong>de</strong>rne <strong>de</strong> comunicaţii,<br />
navigaţie <strong>şi</strong> <strong>de</strong> <strong>de</strong>semnare a ţintelor pentru a asigura interacţiunea concretă <strong>şi</strong> sincronizarea<br />
eforturilor sistemelor <strong>de</strong> recunoaştere <strong>şi</strong> <strong>de</strong> angajare a acestora, într-un nou concept, al<br />
războiului bazat pe reţea. Acest concept conţine şase capacităţi <strong>de</strong> bază 11 : capacitatea <strong>de</strong> a<br />
utiliza reţele reale sau virtuale care sunt echipa cu sisteme C4ISR (similare) dotate cu<br />
echipamente <strong>şi</strong> produse software performante; capacitatea <strong>de</strong> a construi baze <strong>de</strong> date <strong>şi</strong><br />
cunoştinţe corespunzătoare; abilitatea <strong>de</strong> a construi forţe rapi<strong>de</strong> multirol, în special<br />
expediţionare, interoperabile; posibilitatea <strong>de</strong> a produce <strong>şi</strong> conecta sisteme <strong>de</strong> arme;<br />
capacitatea <strong>de</strong> proiecţie a structurilor <strong>de</strong> forţe; o capacitate logistică în reţea.<br />
În scopul valorificării acestor evoluţii ştiinţifice, tehnice <strong>şi</strong> militare <strong>de</strong> pe plan<br />
mondial <strong>şi</strong> în armata noastră s-au întreprins studii <strong>şi</strong> acţiuni <strong>de</strong> analiză a situaţiei actuale<br />
11<br />
Cf. Teodor FRUNZETI <strong>şi</strong> colectiv, Război <strong>şi</strong> haos, Editura CTEA, Bucureşti, 2009, pp. 35-36.<br />
116
în domeniul comenzii <strong>şi</strong> controlului, a comunicaţiilor militare, precum <strong>şi</strong> <strong>de</strong> elaborare a<br />
concepţiei <strong>de</strong> realizare a unor sisteme <strong>de</strong> informaţii, într-o concepţie unitară, cu o mare<br />
capacitate <strong>de</strong> integrare a tuturor elementelor spaţiului <strong>de</strong> luptă.<br />
Analiştii militari evi<strong>de</strong>nţiază rolul superiorităţii informaţionale în contextul<br />
mutaţiilor calitative ce vizează creşterea puterii <strong>de</strong> prelucrare a informaţiilor, prelucrarea<br />
distribuită, creşterea capacităţii <strong>de</strong> prelucrare a software-ului, realizarea superiorităţii în<br />
cunoaştere prin doctrine, instruire, educaţie <strong>şi</strong> utilizarea instrumentelor <strong>de</strong> cunoaştere<br />
superioare, display holografic, mijloace vizuale <strong>de</strong> luare a <strong>de</strong>ciziilor inteligente. Toate<br />
aceste mutaţii vor spori viteza <strong>de</strong> elaborare <strong>şi</strong> prezentare a <strong>de</strong>ciziilor <strong>şi</strong> va reduce durata<br />
ciclului complet <strong>de</strong> luare a <strong>de</strong>ciziei, conducerea tinzând a se realiza în timp real la toate<br />
eşaloanele, <strong>de</strong> la zile <strong>şi</strong> ore la minute <strong>şi</strong> secun<strong>de</strong> prin lucrul simultan, transformând<br />
conducerea dintr-un proces punctual într-unul continuu.<br />
Principalele direcţii <strong>de</strong> acţiune i<strong>de</strong>ntificate în acest sens sunt următoarele:<br />
perfecţionarea pregătirii personalului <strong>şi</strong> eficientizarea echipamentelor, comunicaţiilor<br />
sau procedurilor utilizate în activitatea <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control (C2); perfecţionarea<br />
pregătirii forţelor, mo<strong>de</strong>rnizarea doctrinelor <strong>şi</strong> procedurilor, structurilor <strong>şi</strong><br />
echipamentelor, software-ului <strong>şi</strong> activităţilor <strong>de</strong> comunicaţii care contribuie la<br />
funcţionarea optimă a sistemului <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control ale sistemelor C4I (comandă<br />
<strong>şi</strong> control, comunicaţii <strong>şi</strong> computere, informaţii); obţinerea <strong>şi</strong> procesarea informaţiilor<br />
<strong>de</strong>spre forţele adversarului, <strong>de</strong>spre sistemele <strong>de</strong> armament ale acestuia, performanţele<br />
tehnicii <strong>de</strong> luptă, evoluţia operaţiilor din zona <strong>de</strong> luptă, transmiterea <strong>şi</strong> primirea<br />
misiunilor în timp optim.<br />
Atât în doctrina NATO, cât <strong>şi</strong> în doctrinele naţionale ale armatelor mo<strong>de</strong>rne, se<br />
accentuează necesitatea realizării unor sisteme complexe, integrate. Aceste sisteme<br />
includ doctrine, proceduri, structuri organizatorice, personal, echipamente, utilităţi <strong>şi</strong><br />
comunicaţii <strong>de</strong>stinate să-l sprijine pe comandant în exercitarea comenzii <strong>şi</strong> controlului în<br />
toate fazele acţiunii militare 12 . Acestea formează un „complex <strong>de</strong> sisteme” indispensabil<br />
funcţionării „sistemului nervos militar” care interconectează componentele punctului <strong>de</strong><br />
comandă, punctele <strong>de</strong> comandă între ele <strong>şi</strong> cu executanţii, oferă posibilitatea culegerii,<br />
prelucrării, stocării, analizei <strong>şi</strong> diseminării informaţiilor, asigurând suportul tehnic<br />
necesar executării acestora precum <strong>şi</strong> cunoaşterea spaţiului <strong>de</strong> luptă <strong>şi</strong> a evoluţiei<br />
acţiunilor militare, contribuind <strong>de</strong>finitiv la realizarea succesului. Sistemele integrate sunt<br />
constituite din subsisteme, cu un nivel înalt <strong>de</strong> inter-relaţionare: subsistemul <strong>de</strong> comandă<br />
<strong>şi</strong> control (C2); subsistemul <strong>de</strong> informaţii; subsistemul <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatică;<br />
sistemele <strong>de</strong> conducere a focului, <strong>de</strong> recunoaştere etc.<br />
Principala cerinţă a acestor sisteme integrate o reprezintă interoperabilitatea, aceasta<br />
permiţând interconectarea elementelor structurale <strong>şi</strong> transferul <strong>de</strong> informaţii în mod oportun.<br />
Interoperabilitatea se asigură pe verticală <strong>şi</strong> orizontală, atât în interiorul sistemului cât <strong>şi</strong><br />
între acesta <strong>şi</strong> alte sisteme cu care relaţionează.<br />
Conceptul <strong>de</strong> sistem C4I 13 a fost reprezentat, până la forma actuală, <strong>de</strong> o serie<br />
<strong>de</strong> termeni ce au creat uneori confuzii privind interpretarea. Astfel, sintagma C4I s-a<br />
extins, <strong>de</strong> la conceptul C2 (semnificând comanda <strong>şi</strong> controlul), la conceptul C3<br />
12<br />
Cf. Ion ROCEANU, Fundamente ale sistemelor C4I, Bucureşti, 2004, p.40.<br />
13<br />
Automatic Data Processing (ADP) NATO Glossary, AdatP-2(G), Nov.1994.<br />
117
(comandă, control, comunicaţii), etapă în care rolul sistemelor <strong>de</strong> comunicaţii a<br />
<strong>de</strong>venit tot mai vital în gestionarea noilor sisteme <strong>de</strong> armament 14 .<br />
Prin sporirea pon<strong>de</strong>rii componentei informaţionale s-a impus ca importantă <strong>şi</strong><br />
gestionarea unei noi componente tot mai <strong>de</strong>cisive a operaţiei militare – confruntarea<br />
informaţională care implică producerea <strong>şi</strong> diseminarea datelor <strong>şi</strong> informaţiilor<br />
militare, aspect ce a condus la varianta C3I. Evoluţia sistemelor <strong>de</strong> luptă a impus<br />
necesitatea prelucrării unui volum mare <strong>de</strong> informaţii <strong>şi</strong> luarea <strong>de</strong>ciziilor în timp<br />
<strong>de</strong>osebit scurt. Acest lucru a <strong>de</strong>terminat omniprezenţa aparatelor <strong>de</strong> calcul, ceea ce a<br />
condus la reformularea sistemului din C3I în C4I.<br />
Publicaţiile militare <strong>de</strong> specialitate <strong>şi</strong> majoritatea doctrinelor <strong>şi</strong> regulilor militare<br />
occi<strong>de</strong>ntale promovează conceptul „C4I systems”, iar NATO utilizează conceptul C3I cu<br />
sensul <strong>de</strong> „comandă <strong>şi</strong> control, consultanţă <strong>şi</strong> informaţii”, iar prin CIS apar reprezentate<br />
aparatele <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice ca <strong>şi</strong> sisteme <strong>de</strong> suport informaţional.<br />
Sistemele <strong>de</strong> comandă, <strong>de</strong> control <strong>şi</strong> <strong>de</strong> comunicaţii, computere, informaţii,<br />
supraveghere <strong>şi</strong> recunoaştere – C4ISR care vor sprijini forţele militare ale României<br />
trebuie să aibă capabilitatea <strong>de</strong> a se adapta rapid la cererile luptătorului pentru a face<br />
disponibile informaţiile care sunt importante, pentru a le asigura acolo un<strong>de</strong> sunt necesare<br />
<strong>şi</strong> pentru a garanta că ajung în forma corectă <strong>şi</strong> în timp oportun spre a fi utilizate. În mod<br />
esenţial, obiectivul fundamental al sistemelor C4ISR este <strong>de</strong> a obţine informaţiile critice la<br />
locul corespunzător <strong>şi</strong> la timp pentru a permite forţelor să câştige în oportunitatea<br />
acţiunilor <strong>şi</strong> pentru a în<strong>de</strong>plini obiectivele întregii game <strong>de</strong> operaţii militare.<br />
Pentru prima dată se încearcă <strong>de</strong>zvoltarea sistemelor militare din clasa C4ISR,<br />
prin elaborarea <strong>şi</strong> aprobarea unui document <strong>de</strong> tip strategie, care să ţină cont <strong>de</strong><br />
conjunctura politico-militară naţională <strong>şi</strong> internaţională, precum <strong>şi</strong> <strong>de</strong> un set <strong>de</strong> factori,<br />
printre care: aprobarea concepţiei <strong>de</strong> comandă-control a structurii <strong>de</strong> forţe; activitatea<br />
<strong>de</strong> analiză a stadiului <strong>de</strong> în<strong>de</strong>plinire a obiectivelor forţei asumate faţă <strong>de</strong> NATO;<br />
aprobarea noului concept strategic al NATO <strong>şi</strong> a viziunii NATO pentru domeniul C3<br />
(consultanţă, comandă <strong>şi</strong> control); lecţiile învăţate din teatrele <strong>de</strong> operaţii; apariţia<br />
recentă în cadrul legislaţiei naţionale a unor preve<strong>de</strong>ri referitoare la protecţia<br />
informaţiilor structurilor critice, inclusiv a celor din domeniul tehnologiei informaţiei <strong>şi</strong><br />
comunicaţiilor, sau la apărarea cibernetică; limitarea temporară, generată <strong>de</strong> criza<br />
economico-financiară mondială, a resurselor financiare alocate funcţionării <strong>şi</strong>, mai ales,<br />
<strong>de</strong>zvoltării sistemelor militare <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice. 15<br />
Scopul capabilităţilor CIS/C4ISR ale Armatei României este să asigure<br />
suportul tehnologic <strong>şi</strong> informaţional pentru: consultări politico-militare la nivel<br />
naţional <strong>şi</strong> al NATO, ca un proces <strong>de</strong> schimb <strong>de</strong> informaţii între structurile cu<br />
responsabilităţi, în ve<strong>de</strong>rea <strong>de</strong>finirii opţiunilor <strong>de</strong> răspuns, armonizării poziţiilor <strong>şi</strong><br />
luării unor <strong>de</strong>cizii; <strong>de</strong>zvoltarea, implementarea <strong>şi</strong> interconectarea <strong>de</strong> sisteme integrate<br />
<strong>de</strong> comandă, control, comunicaţii, calculatoare, informaţii, supraveghere <strong>şi</strong><br />
recunoaştere, cu nivel <strong>de</strong> performanţă, interoperabilitate <strong>şi</strong> eficienţă, suficiente pentru<br />
a-i permite structurii <strong>de</strong> forţe să evalueze corect situaţia, să planifice <strong>şi</strong> să execute<br />
14<br />
Cf. Ion ROCEANU, Fundamente ale sistemelor C4I, Bucureşti, 2004, p.49.<br />
15<br />
Ovidiu TÂRPESCU, Constantin POSTOLACHE, Strategia <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare a capabilităţilor<br />
CIS/C4ISR în Armata României în perspectiva anului 2020, G.M.R. 3/2011, p.41.<br />
118
misiuni la toate nivelurile (tactic, operativ <strong>şi</strong> strategic); protejarea sistemelor <strong>şi</strong><br />
informaţiilor prin implementarea conceptelor <strong>de</strong> securitate informaţională, inclusiv <strong>de</strong><br />
apărare cibernetică; planificarea <strong>şi</strong> execuţia misiunilor care necesită cooperarea cu<br />
structuri din cadrul Sistemului <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong>, Ordine Publică <strong>şi</strong> Siguranţă Naţională <strong>şi</strong><br />
cu cele civile, în situaţii <strong>de</strong> criză sau calamităţi naturale.<br />
Principiile care stau la baza acţiunilor din cadrul programelor <strong>de</strong> implementare a<br />
capabilităţilor CIS/C4ISR constau în: asigurarea interoperabilităţii sistemelor vizând<br />
interconectarea facilă <strong>şi</strong> controlată a acestora, transferul <strong>de</strong> informaţii <strong>şi</strong> servicii între<br />
componente <strong>şi</strong> cele similare din alte sisteme; asigurarea compatibilităţii tehnice <strong>şi</strong><br />
funcţionale a subsistemelor componente, precum <strong>şi</strong> a sistemelor, în ansamblu, cu mediul<br />
în care lucrează; realizarea <strong>şi</strong> dotarea echipamentelor tehnice <strong>şi</strong> a produselor software cu<br />
module comune care asigură bazele compatibilităţii din fazele <strong>de</strong> proiectare <strong>şi</strong> <strong>de</strong> realizare<br />
a sistemelor; asigurarea flexibilităţii sistemelor prin standardizare <strong>şi</strong> prin utilizarea<br />
componentelor hardware <strong>şi</strong> software <strong>şi</strong> a subsistemelor fixe <strong>şi</strong> mobile; asigurarea unei<br />
fiabilităţi ridicate prin utilizarea unor echipamente cu rate <strong>de</strong> <strong>de</strong>fectare mici, corecţia<br />
erorilor, standardizarea echipamentelor <strong>şi</strong> a procedurilor <strong>de</strong> lucru, implementarea unor<br />
programe <strong>de</strong> mentenanţă viabile; pregătirea personalului <strong>şi</strong> folosirea proce<strong>de</strong>elor <strong>şi</strong> a<br />
echipamentelor specializate care să asigure un grad ridicat <strong>de</strong> securitate informaţională;<br />
stabilirea <strong>şi</strong> aplicarea măsurilor <strong>de</strong> asigurare <strong>şi</strong> <strong>de</strong> protecţie electronică <strong>şi</strong> fizică.<br />
Armata română dispune <strong>de</strong> o reţea militară naţională <strong>de</strong> comunicaţii care<br />
cuprin<strong>de</strong> atât o infrastructură fixă, cât <strong>şi</strong> capabilităţi dislocabile pe teritoriul naţional<br />
sau în teatrele <strong>de</strong> operaţii, sisteme <strong>de</strong> comunicaţii satelitare <strong>şi</strong> sisteme <strong>de</strong><br />
radiocomunicaţii monocanal. Aplicaţiile <strong>şi</strong> serviciile informatice asigurate în reţelele<br />
existente furnizează un minimum <strong>de</strong> servicii necesare nu doar activităţilor curente, ci<br />
<strong>şi</strong> conducerii exerciţiilor <strong>şi</strong> misiunilor din teatrele <strong>de</strong> operaţii.<br />
Nevoia <strong>de</strong> pregătire <strong>şi</strong> dislocare foarte rapidă, cerinţele stricte <strong>de</strong><br />
interoperabilitate cu partenerii <strong>şi</strong> cooperare cu organizaţiile internaţionale din zonele<br />
<strong>de</strong> responsabilitate, în condiţiile diversificării ameninţărilor directe <strong>şi</strong> indirecte,<br />
reprezintă provocări <strong>de</strong>osebite pentru sistemele <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatică, rolul<br />
acestora fiind acela <strong>de</strong> a facilita la un nivel maxim posibil integrarea tuturor actorilor<br />
acţiunilor militare, asigurând, în acela<strong>şi</strong> timp, capabilităţile tip C4ISR necesare<br />
comenzii <strong>şi</strong> controlului, planificării <strong>şi</strong> ducerii acţiunilor <strong>de</strong> luptă.<br />
La nivel internaţional, acestor provocări li s-a răspuns cu un concept nou,<br />
revoluţionar, cunoscut sub <strong>de</strong>numiri diferite, precum Network Centric Warfare –<br />
NCW, Network Enabled Capabilities – NEC, în funcţie <strong>de</strong> ţara sau organizaţia care a<br />
<strong>de</strong>zvoltat sau implementat conceptul, traduse în mediul militar <strong>şi</strong> ştiinţific românesc<br />
prin echivalentul război bazat pe reţea – RBR.<br />
La nivel strategic, sistemul <strong>de</strong> informaţii se impune a fi integrat sub<br />
coordonarea structurii <strong>de</strong> informaţii militare care asigură o direcţionare <strong>şi</strong> o<br />
conducere unitară a eforturilor <strong>de</strong> culegere, stabilirea nevoilor <strong>de</strong> informaţii strategice<br />
<strong>şi</strong> centralizarea acestora la toate structurile <strong>de</strong> cercetare ale Armatei, precizarea<br />
misiunilor <strong>de</strong> cercetare <strong>şi</strong> repartiţia acestora, conducerea activităţii <strong>de</strong> cercetare a<br />
structurilor subordonate nemijlocit, astfel încât centralizarea, prelucrarea <strong>şi</strong><br />
exploatarea informaţiilor să se realizeze într-un sistem informaţional unic. Acest<br />
119
<strong>de</strong>zi<strong>de</strong>rat presupune o serie <strong>de</strong> direcţii <strong>de</strong> acţiune care să vizeze utilizarea la înalt<br />
nivel a vectorilor informaţionali (imagistic, electromagnetic, <strong>de</strong> semnătură specifică,<br />
tehic, uman, multispectru) precum <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltarea <strong>şi</strong> mo<strong>de</strong>rnizarea acestora în pas cu<br />
noile evoluţii tehnico-ştinţifice. Acumularea, producerea <strong>şi</strong> diseminarea produselor <strong>de</strong><br />
„intelligence” într-o paradigmă sistemică <strong>de</strong> funcţionare a proceselor <strong>de</strong> pregătire<br />
informativă întrunită a spaţiului <strong>de</strong> luptă presupune angajarea <strong>de</strong> resurse cu<br />
proprietăţi calitative sporite, utilizarea acestora cu un înalt grad <strong>de</strong> profesionalism,<br />
asigurarea condiţiilor <strong>şi</strong> modalităţilor <strong>de</strong> generare <strong>şi</strong> regenerare permanentă a<br />
acestora, a mecanismelor a<strong>de</strong>cvate <strong>de</strong> comandă, coordonare <strong>şi</strong> control.<br />
Responsabilitatea componentei care asigură activitatea <strong>de</strong> informaţii trebuie să<br />
se bazeze pe câteva principii care <strong>de</strong>termină, în final, eficienţa acesteia: controlul<br />
centralizat al informaţiilor <strong>de</strong> securitate obţinute (culese), în aşa fel încât să fie evitată<br />
duplicarea acestora <strong>şi</strong> apariţia paralelismelor; exploatarea în totalitate <strong>şi</strong> într-un mod<br />
sistematic a surselor <strong>de</strong> informaţii; interpretarea informativă a datelor; realizarea<br />
accesului la datele relevante pentru cei care au nevoie <strong>de</strong> ele, acestea pierzându-<strong>şi</strong><br />
valoarea dacă nu pot fi folosite <strong>de</strong> cei interesaţi; realizarea unui raport optim între<br />
cererile <strong>de</strong> informare ale <strong>de</strong>ci<strong>de</strong>ntului militar <strong>şi</strong> receptivitatea structurii <strong>de</strong> informaţii<br />
pentru satisfacerea acestora; reve<strong>de</strong>rea permanentă, reevaluarea <strong>şi</strong> reactualizarea<br />
aprecierilor <strong>şi</strong> estimărilor informative.<br />
Asigurarea unui mediu integrat <strong>şi</strong> sincronizat asigură în mod <strong>de</strong>cisiv evitarea surprin<strong>de</strong>rii<br />
strategice, luarea măsurilor preemptive <strong>şi</strong> în<strong>de</strong>plinirea cu succes a misiunilor <strong>şi</strong> ar permite:<br />
avertizarea asupra situaţiei spaţiului <strong>de</strong> luptă folosind o imagine operaţională comună<br />
(aeriană, terestră, navală <strong>şi</strong> spaţială); asigurarea mijloacelor <strong>de</strong> planificare colaborativă cu<br />
participarea tuturor structurilor operaţionale relevante, multifuncţionale, dispersate;<br />
angajarea <strong>şi</strong> dispersarea efectelor <strong>şi</strong> a informaţiei în locul angajării forţelor; <strong>de</strong>zvoltarea<br />
capacităţilor <strong>de</strong> comandă, control <strong>şi</strong> alocare a ţintelor; fuziunea relaţiei senzor-factor <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>cizie cu cea dintre factorul <strong>de</strong> <strong>de</strong>cizie <strong>şi</strong> capacitatea <strong>de</strong>semnată pentru acţiune/ripostă.<br />
În concluzie, reu<strong>şi</strong>ta operaţiilor NATO <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> hotărâtor <strong>de</strong> realizarea funcţionării<br />
eficiente a fluxurilor <strong>de</strong> comandă ale forţelor întrunite, mai ales când operaţiile au caracter<br />
multinaţional. Interoperabilitatea reprezintă un element esenţial, recunoscut ca<br />
multiplicator al forţei. Procesul <strong>de</strong> generare a forţelor trebuie să aibă în ve<strong>de</strong>re atât<br />
misiunile forţelor cât <strong>şi</strong> condiţia ca acestea să fie interoperabile. Asigurarea unui mediu<br />
integrat <strong>şi</strong> sincronizat asigură în mod <strong>de</strong>cisiv evitarea surprin<strong>de</strong>rii strategice, luarea<br />
măsurilor preemptive <strong>şi</strong> în<strong>de</strong>plinirea cu succes a misiunilor.<br />
Interoperabilitatea la nivelul sistemului informaţional presupune atât<br />
compatibilizarea <strong>şi</strong> standardizarea elementelor componente ale subsistemelor <strong>de</strong><br />
comunicaţii <strong>şi</strong> informatică dar <strong>şi</strong> subsistemului <strong>de</strong> informaţii, coordonat nemijlocit <strong>de</strong><br />
către serviciul <strong>de</strong> informaţii militare <strong>şi</strong> responsabil cu prevenirea surprin<strong>de</strong>rii<br />
strategice <strong>şi</strong> furnizarea sprijinului <strong>de</strong> informaţii pentru operaţiile militare naţionale<br />
sau la care România participă. Pentru furnizarea <strong>de</strong> produse <strong>de</strong> intelligence se<br />
întrebuinţează atât propriile capacităţi <strong>de</strong> culegere <strong>de</strong> informaţii cât <strong>şi</strong> cele rezultate<br />
din schimbul <strong>de</strong> informaţii în cadrul Alianţei <strong>şi</strong> al parteneriatelor strategice.<br />
Transformările continue în domeniul militar, ca răspuns la noile provocări ale<br />
mediului <strong>de</strong> securitate, impun adaptarea continuă a sistemului informaţional pentru a<br />
120
ăspun<strong>de</strong> la capacitatea maximă <strong>de</strong> oportunitate <strong>şi</strong> eficienţă. Conceptele precum războiul<br />
bazat pe reţea <strong>şi</strong> capabilităţi NATO facilitate <strong>de</strong> reţea sunt <strong>de</strong>stinate să <strong>de</strong>zvolte <strong>şi</strong> să<br />
extindă capacităţi importante în managementul informaţilor pentru apărare.<br />
Sistemele C4I <strong>şi</strong>-au dovedit utilitatea în recentele confruntări armate <strong>şi</strong> misiunile<br />
efectuate în teatrele <strong>de</strong> operaţii <strong>şi</strong> se impune extin<strong>de</strong>rea conceptului ISR <strong>de</strong> la nivel tactic<br />
la nivel strategic pentru realizarea conducerii în timp real, indiferent <strong>de</strong> eşalon. Acest<br />
<strong>de</strong>zi<strong>de</strong>rat presupune concentrarea eforturilor pe următoarele direcţii: pregătirea<br />
personalului, introducerea <strong>de</strong> echipamente <strong>şi</strong> proceduri mo<strong>de</strong>rne <strong>de</strong> culegere, prelucrare,<br />
diseminare <strong>şi</strong> stocare a datelor <strong>şi</strong> informaţiilor, interoperabilitatea cu sistemele mo<strong>de</strong>rne <strong>de</strong><br />
la nivelul NATO <strong>şi</strong> UE, <strong>de</strong>zvoltarea, implementarea <strong>şi</strong> interconectarea <strong>de</strong> sisteme integrate<br />
care să asigure continuitatea conducerii, luarea <strong>de</strong>ciziei militare <strong>şi</strong> transmiterea acesteia în<br />
condiţii <strong>de</strong> protecţie <strong>şi</strong> siguranţă.<br />
Bibliografie:<br />
1. Intelligence Handbook, Regional Training Centre, Chapter 4, Intelligence<br />
Preparation of the Battlefield (IPB), Process, Bucureşti, 1998;<br />
2. Strategia <strong>de</strong> transformare a structurii <strong>de</strong> forţe a Armatei României”,<br />
Bucureşti, 2005;<br />
3. ALEXANDRESCU, C.; ALEXANDRESCU, G.; BOARU, Gh., Sisteme<br />
informaţionale – fundamente teoretice, Bucureşti: Editura UNAp., 2009;<br />
4. SAVU, Gh., Rolul <strong>şi</strong> misiunile serviciului <strong>de</strong> informaţii militare. Activităţile<br />
necesare executării cercetării strategice, Gândirea Militară Românească,<br />
Nr.6/2006:<br />
5. FRUNZETI, T., Informaţiile pentru apărare în era societăţii bazate pe<br />
cunoaştere, revista Infosfera nr.3, 2010;<br />
6. FRUNZETI, T. <strong>şi</strong> colectiv, Război <strong>şi</strong> haos, Bucureşti: Editura CTEA, 2009;<br />
7. ROCEANU, I., Fundamente ale sistemelor C4I, Bucureşti, 2004;<br />
8. TIMOFTE, G.; VASILE, R.V., Direcţiile <strong>de</strong> evoluţie a sistemelor C4ISR<br />
impuse <strong>de</strong> cerinţele rezultate din conflictele militare contemporane, Sesiunea<br />
<strong>de</strong> comunicări ştiinţifice Strategii XXI, Bucureşti: Universitatea Naţională <strong>de</strong><br />
<strong>Apărare</strong> „Carol I“, 2008;<br />
9. TÂRPESCU, O.; POSTOLACHE, C., Strategia <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare a capabilităţilor<br />
CIS/C4ISR în Armata României în perspectiva anului 2020, G.M.R. 3/2011;<br />
10. TOPOR, S.; CĂLIN, I.; NIŢU, C.; CRĂCIUN, N., Despre informaţii <strong>şi</strong><br />
sisteme informaţionale militare, Bucureşti: Editura Bren, 2008.<br />
121
METODE, TEHNICI ŞI INSTRUMENTE CE POT FI UTILIZATE<br />
PENTRU EFICIENTIZAREA COOPERĂRII ÎN CADRUL COMUNITĂŢII<br />
NAŢIONALE DE INFORMAŢII<br />
Dr. Visarion NEAGOE *<br />
Nicuşor MOLDOVAN **<br />
Rezumat: Cooperation in the National Intelligence Community ensures optimum and<br />
effective use of all intelligence resources, participating in carrying out specific actions and<br />
operations, provi<strong>de</strong>d by the component institutions.<br />
In the intelligence field, efficiency implies the existence of effects in causal relation with<br />
efforts to obtain it, and effectiveness consist in achieving tasks and objectives in such conditions.<br />
Efficiency cooperation within the National Intelligence Community is not an end in itself but<br />
a <strong>de</strong>cisive boost efficiency and effectiveness of intelligence field. Also, it is an objective necessity,<br />
due to the emergence and trends of potential new risks and threats to national security of Romania.<br />
The efficiency process of cooperation within the National Community does not occur<br />
randomly. To be viable there must be a national strategy, which circumscribes similar processes in<br />
the countries members of NATO and the EU, or general global trends and specific protocols for<br />
each field, mission, area of responsibility, period, etc.<br />
Cuvinte-cheie: cooperare, eficienţă, cficacitate, eficientizare, intelligence.<br />
Introducere<br />
Motto:<br />
„Cel mai eficient serviciu <strong>de</strong> spionaj au ţările <strong>de</strong>spre care nici nu<br />
se ştie că ar avea aşa ceva”.<br />
(Victor Martin 1 )<br />
Tot mai <strong>de</strong>s, <strong>şi</strong> cu atât mai mult în ultima perioadă, se foloseşte eficientizarea<br />
atât ca termen cât <strong>şi</strong> ca acţiune. Dar mulţi confundă eficienţa cu eficacitatea <strong>şi</strong> <strong>de</strong><br />
multe ori se confruntă cu numeroase probleme. Eficacitatea înseamnă a face ce<br />
trebuie, eficienţa înseamnă a face cât mai bine. Având în ve<strong>de</strong>re aceste aspecte,<br />
putem spune că eficientizarea ar trebui să fie o combinaţie <strong>de</strong> eficienţă <strong>şi</strong> eficacitate.<br />
Chiar dacă faci ce trebuie, e clar că nu îţi permiţi risipa dar pe <strong>de</strong> altă parte nici<br />
nu poţi face cu randament maxim ceva ce nu trebuie. Teoria afirmă iar realitatea<br />
confirmă faptul că eficientizarea în exces are consecinţe nefaste.<br />
Cooperarea în cadrul Comunităţii Naţionale <strong>de</strong> Informaţii asigură utilizarea<br />
optimă <strong>şi</strong> eficace a tuturor resurselor <strong>de</strong>stinate domeniului intelligence, participante la<br />
<strong>de</strong>sfăşurarea acţiunilor <strong>şi</strong> operaţiilor specifice, puse la dispoziţie <strong>de</strong> către instituţiile<br />
componente.<br />
Eficientizarea cooperării în cadrul Comunităţii Naţionale <strong>de</strong> Informaţii este<br />
principalul „furnizor” <strong>de</strong> performanţe în domeniul intelligence.<br />
*<br />
General maior (r.), profesor universitar asociat, Universitatea Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”,<br />
visarionneagoe@yahoo.com<br />
**<br />
Colonel, doctorand, Serviciul Român <strong>de</strong> Informaţii, mpnicu@yahoo.com.<br />
1<br />
Victor MARTIN, Carte <strong>de</strong> citit la volan (aforisme), Editura MJM, Craiova, 2005.<br />
122
În domeniul intelligence, eficienţa presupune existenţa unor efecte, în raport<br />
cauzal cu eforturile <strong>de</strong>puse pentru obţinerea lor, iar eficacitatea constă în realizarea<br />
sarcinilor <strong>şi</strong> în<strong>de</strong>plinirea obiectivelor în condiţiile stabilite.<br />
Pentru asigurarea securităţii naţionale este necesară obţinerea <strong>de</strong> performanţe<br />
în domeniile apărării, ordinii publice <strong>şi</strong> siguranţei naţionale. Eficientizarea cooperării<br />
în cadrul Comunităţii Naţionale <strong>de</strong> Informaţii nu constituie un scop în sine, ci un<br />
factor <strong>de</strong>cisiv <strong>de</strong> amplificare a eficienţei <strong>şi</strong> eficacităţii domeniului intelligence. Din<br />
acest punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re, se impune un management performant, prestat <strong>de</strong> manageri<br />
profesionişti.<br />
1. Eficienţă – eficacitate – eficientizare<br />
I<strong>de</strong>ea centrală a conducerii organizaţiei constă în realizarea eficientă a<br />
activităţilor acesteia. În mod obişnuit, în acest plan sunt utilizate trei concepte, aflate<br />
în strânsă legătură – eficacitate, eficienţă <strong>şi</strong> eficientizare.<br />
Eficienţa semnifică măsura rezultatelor unei activităţi prin raportare la<br />
eforturile făcute în timpul <strong>de</strong>sfăşurării activităţii respective. Sunt foarte cunoscute <strong>şi</strong><br />
lesne <strong>de</strong> înţeles sensurile eficienţei în fizică <strong>şi</strong> în economie, un<strong>de</strong> aceasta reprezintă<br />
randamentul utilizării energiei (randamentul fiind cu atât mai mare cu cât energia<br />
pierdută între intrare <strong>şi</strong> ie<strong>şi</strong>re este mai mică), respectiv raportul dintre câştigul<br />
economic <strong>şi</strong> cheltuieli (eficienţa fiind ridicată atunci când câştigurile sunt cât mai<br />
mari cu cheltuieli cât mai reduse).<br />
„Eficienţa este fundamentul succesului” sau „Eficienţa este fundamentul<br />
supravieţuirii.” 2<br />
În ştiinţele sociale, în sociologie, în teoria organizaţiilor <strong>şi</strong> în management,<br />
analiza eficienţei este mai dificilă <strong>de</strong>cât în fizică <strong>şi</strong> în economie, în primul rând<br />
datorită dificultăţilor <strong>de</strong> a compara intrările (input-urile) <strong>şi</strong> ie<strong>şi</strong>rile (output-urile),<br />
acestea având, <strong>de</strong> regulă, unităţi <strong>de</strong> măsură, diferite. Drept urmare, atât în ştiinţele<br />
sociale, cât <strong>şi</strong> în limbajul comun, eficienţa înseamnă maximizarea rezultatelor <strong>şi</strong><br />
diminuarea costurilor.<br />
„Eficienţa măsoară cât <strong>de</strong> bine au fost folosite resursele.” 3<br />
În sens general, a fi eficient înseamnă a face un lucru cât mai bine, cu costuri<br />
cât mai reduse. Altfel spus, eficienţa este raportul dintre eficacitate (care constă, cum<br />
arătam, în gradul <strong>de</strong> realizare a obiectivului stabilit, a funcţiei) <strong>şi</strong> cost (cheltuielile <strong>de</strong><br />
resurse <strong>şi</strong> efectele negative ale respectivei activităţi).<br />
Deci:<br />
Eficacitate<br />
Eficienta =<br />
Costuri<br />
2<br />
John C. MAXWELL, Dezvoltă li<strong>de</strong>rul din tine, Editura Amaltea, Bucureşti, 1999.<br />
3<br />
Gh. Gh. IONESCU, Emil CAZAN, Adina Letiţia NEGRUŢĂ, Mo<strong>de</strong>larea <strong>şi</strong> optimizarea<br />
<strong>de</strong>ciziilor manageriale, Editura Dacia, 1999, p. 60.<br />
123
„Praxiologia sau teoria generală a acţiunilor eficiente s-a născut ca o<br />
disciplină filosofică <strong>şi</strong> logico-metodologică din reflecţia sistematică asupra statutului<br />
activităţilor umane. Obiectivul pe care praxiologia <strong>şi</strong> l-a asumat a fost să<br />
construiască un aparat conceptual unitar <strong>şi</strong> un limbaj corespunzător prin care să<br />
poată <strong>de</strong>scrie <strong>şi</strong> califica din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al eficienţei toate tipurile <strong>de</strong> activităţi<br />
umane, oferind norme <strong>şi</strong> criterii pentru raţionalizarea <strong>şi</strong> sporirea eficienţei.” 4<br />
Eficienţa conducerii se bazează pe raportul dintre structurarea <strong>şi</strong> corelarea<br />
optimă a funcţiilor conducerii. Din multitudinea perspectivelor în care pot fi privite<br />
conducerea <strong>şi</strong> funcţiile sale, cea mai utilă este tocmai perspectiva eficienţei, în<br />
temeiul căreia sunt ordonate activităţile vitale ale conducerii, cunoaşterea domeniului<br />
condus, a totalităţii problemelor care sunt supuse soluţionării, prin diagnoză,<br />
<strong>de</strong>tectarea tendinţelor evolutive ale organizaţiei <strong>şi</strong> construirea proiectului <strong>de</strong> evoluţie<br />
a sa pentru rezolvarea noilor probleme cu care se confruntă, prin prognoză <strong>şi</strong><br />
construcţie prospectivă, momentul esenţial al formulării <strong>şi</strong> adoptării <strong>de</strong>ciziei<br />
referitoare la soluţionarea unei probleme sau la viaţa întregii organizaţii, organizarea<br />
implementării <strong>de</strong>ciziei, în primul rând prin planificare <strong>şi</strong> asigurarea cooperării în<br />
interiorul organizaţiei <strong>şi</strong> între organizaţii, motivarea personalului organizaţiei pentru a<br />
se obţine acţiunea eficientă a acestuia, controlul, drept funcţie a conducerii, este<br />
activitatea prin care rezultatele sunt măsurate, sunt comparate cu costurile <strong>şi</strong> se<br />
stabilesc măsurile <strong>de</strong> corecţie corespunzătoare pentru noul ciclu <strong>de</strong> activitate, efectele<br />
controlului influenţând noua diagnoză ş.a.m.d.<br />
„Vom numi eficienţă o acţiune care conduce la un efect intenţionat ca scop.” 5<br />
Deci, în sens praxiologic, eficienţa este concepută ca un raport <strong>de</strong> concordanţă între<br />
rezultatul obţinut prin acţiune <strong>şi</strong> scopul propus.<br />
În practică conceptul <strong>de</strong> eficienţa este întâlnit sub două accepţiuni: ca<br />
performanţă – rezultate cât mai mari <strong>şi</strong> ca efecte cât mai mari în raport cu resursele<br />
alocate. Prima accepţiune are o conotaţie mai restrânsă <strong>şi</strong> se <strong>de</strong>fineşte ca eficacitate<br />
iar cea <strong>de</strong>-a doua accepţiune tratează o activitate prin prisma corelaţiei între nivelul<br />
efectelor <strong>şi</strong> cel al eforturilor <strong>şi</strong> se <strong>de</strong>fineşte ca eficienţă.<br />
Eficacitatea reprezintă măsura în care o activitate satisface o necesitate,<br />
realizează un obiectiv, în<strong>de</strong>plineşte o funcţie. Spre exemplu, eficacitatea Sistemului<br />
securităţii naţionale este dată <strong>de</strong> gradul în care acesta reuşeşte să asigure securitatea<br />
naţională a României <strong>şi</strong>, implicit, să contribuie la asigurarea securităţii regionale <strong>şi</strong><br />
globale.<br />
Eficacitatea unei activităţi poate fi pozitivă (funcţia, activitatea avută în ve<strong>de</strong>re<br />
sunt realizate într-o oarecare măsură), nulă (o activitate <strong>de</strong> propagandă nu convinge<br />
pe nimeni, <strong>de</strong> exemplu) sau negativă (prin activitatea respectivă obţinându-se efecte<br />
contrare celor urmărite). În concluzie, eficacitatea este o caracteristică a funcţiilor<br />
organizaţiei (<strong>şi</strong>, în particular, a funcţiilor conducerii), indicând gradul <strong>de</strong> realizare,<br />
măsurat prin efecte, a acestora.<br />
4<br />
Ofelia VASILESCU, Praxiologia formală <strong>şi</strong> logica acţiunii, suport teoretic al construirii unor<br />
sisteme expert, în Analele Universităţii Spiru Haret nr.4, 2002, p.137.<br />
5<br />
Ta<strong>de</strong>usz KOTARBINSKI, Tratat <strong>de</strong>spre lucrul bine făcut, Editura politică, Bucureşti, 1976, p.148.<br />
124
„Eficacitatea este <strong>de</strong>finită ca nivelul sau pon<strong>de</strong>rea în care obiectivele au fost<br />
realizate.” 6<br />
Eficacitatea unei organizaţii este condiţionată <strong>de</strong> abilitatea managerilor, <strong>de</strong> a<br />
asigura utilizarea resurselor umane, materiale <strong>şi</strong> informaţionale în atingerea<br />
scopurilor. Conţinutul principal al procesului <strong>de</strong>cizional îl reprezintă selectarea unei<br />
alternative din cele aflate la dispoziţia managerilor.<br />
Praxiologia presupune astfel, <strong>de</strong>zvoltarea unor categorii cum sunt cele <strong>de</strong>: act<br />
elementar, autor, impuls intenţionat, operă, produs, unelte <strong>şi</strong> încăperi, mijloace <strong>şi</strong><br />
meto<strong>de</strong>, posibilitatea acţiunii, actul complex, valorile practice ale acţiunii,<br />
eficientizarea acţiunilor, pregătirea acţiunilor, instrumentalizarea acţiunilor,etc.<br />
Eficientizarea reprezintă acţiunea, procesul (complexul <strong>de</strong> măsuri <strong>şi</strong> acţiuni) <strong>de</strong><br />
creştere a eficienţei, sau altfel spus, înseamnă rentabilizare.<br />
2. Eficientizarea cooperării în domeniul intelligence<br />
Eficientizarea cooperării în domeniul intelligence presupune un proces amplu<br />
<strong>şi</strong> complex, ce implică întrebuinţarea unei game largi <strong>de</strong> măsuri <strong>de</strong> natură<br />
<strong>de</strong>cizională, organizatorică, acţională, tehnică, logistică, financiară, educaţională etc,<br />
ce vizează crearea celor mai favorabile condiţii, astfel încât obiectivele, scopurile<br />
comune ale serviciilor <strong>de</strong> informaţii să fie în<strong>de</strong>plinite la timp, cu efortul uman <strong>şi</strong><br />
material cel mai mic posibil.<br />
Procesul <strong>de</strong> eficientizare a cooperării în domeniul intelligence nu poate avea<br />
rezultatele scontate fără o fundamentare temeinică a <strong>de</strong>ciziilor pe toate palierele <strong>de</strong><br />
acţiune, toate acestea circumscrise necesităţii <strong>de</strong> a atinge obiectivele/scopurile<br />
comune. Acest lucru nu se poate realiza fără o precisă <strong>şi</strong> oportună măsurare a<br />
parametrilor sistemului <strong>de</strong> intelligence în dinamica sa, în raport cu referinţele stabilite<br />
iniţial pentru întreaga acţiune.<br />
Procesul <strong>de</strong> eficientizare a cooperării în domeniul intelligence este <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt<br />
<strong>de</strong> criteriile <strong>de</strong> performanţă. Această <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă ţine, atât <strong>de</strong> necesitatea luării celei<br />
mai potrivite <strong>de</strong>cizii cu privire la acţiunea în comun, cât <strong>şi</strong> din nevoia <strong>de</strong> a cuantifica<br />
efectele acesteia, rezultând practic modalitatea prin care, indirect, ele contribuie la<br />
creşterea eficienţei.<br />
Eficientizarea cooperării în domeniul intelligence va trebui fundamentat pe<br />
baza evaluării temeinice a influenţelor pe care le produc, sau le-ar putea produce<br />
dinamica parametrilor acestor variabile, urmărindu-se cu precă<strong>de</strong>re pon<strong>de</strong>rarea lor în<br />
raport <strong>de</strong> obiectivele <strong>şi</strong> scopurile comune ale acţinii.<br />
Procesul <strong>de</strong> eficientizare a cooperării în domeniul intelligence presupune<br />
executarea evaluării pe toate momentele/etapele acţiunii, dar <strong>şi</strong> pe fiecare participant<br />
în parte. În acest context, evaluarea trebuie să plece atât <strong>de</strong> la scopurile acţiunii în<br />
sine, dar <strong>şi</strong> <strong>de</strong> la rolul <strong>şi</strong> locul domeniului intelligence în cadrul Sistemului securităţii<br />
naţionale.<br />
6<br />
Gh. Gh. IONESCU, Emil CAZAN, Adina Letiţia NEGRUŢĂ, Mo<strong>de</strong>larea <strong>şi</strong> optimizarea<br />
<strong>de</strong>ciziilor manageriale, Editura Dacia, 1999, p. 60.<br />
125
Eficientizarea cooperării în domeniul intelligence are ca scop principal<br />
integrarea structurilor participante, asigurarea eficacităţii <strong>şi</strong> oportunităţii acţiunilor,<br />
iar prin aceasta în<strong>de</strong>plinirea misiunilor <strong>şi</strong> atingerea obiectivelor comune în timpul cel<br />
mai scurt cu putinţă, cu pier<strong>de</strong>ri cât mai reduse posibil. Sunt urmărite la acest nivel în<br />
general aspectele calitative ale acţiunilor/operaţiilor <strong>de</strong> intelligence. Practic sunt<br />
valorizate toate capabilităţile acumulate în perioa<strong>de</strong>le anterioare, <strong>de</strong> constituire,<br />
încadrare, dotare, antrenare <strong>şi</strong> evaluare.<br />
Eficientizarea cooperării în domeniul intelligence vizează toate componentele<br />
sistemului, începând cu fundamentele teoretice, strategii, structuri, sisteme <strong>de</strong><br />
selecţie, formare <strong>şi</strong> antrenare a personalului, înzestrare, comanda <strong>şi</strong> controlul, gradul<br />
<strong>de</strong> interoperabilitate, standardizare <strong>şi</strong> integrare în raport cu cerinţele interne <strong>şi</strong> externe<br />
(NATO, UE), nivelul <strong>şi</strong> calitatea susţinerii logistice etc.<br />
Ca <strong>şi</strong> activitatea componentelor Sistemului securităţii naţionale, cea a<br />
structurilor <strong>de</strong> intelligence, <strong>şi</strong> mai ales a Comunităţii Naţionale <strong>de</strong> Informaţii, este<br />
supusă nevoii <strong>de</strong> eficienţă. Realizarea unui nivel cât mai ridicat al eficienţei în<br />
domeniul intelligence, presupune acţiunea conştientă a tuturor structurilor implicate,<br />
aflate în diferite tipuri <strong>şi</strong> situaţii <strong>de</strong> cooperare, sub impulsul unui ansamblu <strong>de</strong> factori<br />
(cauze) obiectivi <strong>şi</strong> subiectivi, precum <strong>şi</strong> a influenţelor directe sau indirecte ale unei<br />
game variate <strong>de</strong> condiţionări ce se manifestă atât în interiorul sistemului cât <strong>şi</strong> în<br />
afara acestuia, prin întrebuinţarea unei palete largi <strong>de</strong> mijloace <strong>şi</strong> proce<strong>de</strong>e <strong>de</strong> acţiune,<br />
toate acestea putând fi înglobate în ceea ce am putem <strong>de</strong>fini drept proces <strong>de</strong><br />
eficientizare.<br />
3. Meto<strong>de</strong>, tehnici <strong>şi</strong> instrumente ce pot fi utilizate pentru eficientizarea<br />
cooperării în cadrul comunităţii naţionale <strong>de</strong> informaţii<br />
Metoda ABC (Activity Based Costing)<br />
Aceasta este o metodă <strong>de</strong> calcul <strong>de</strong> tip absorbant (full-costing) în care<br />
instituţia/serviciul este privit ca o reţea <strong>de</strong> procese transversale. Procesul este <strong>de</strong>finit<br />
ca ansamblu <strong>de</strong> activităţi ce concură la realizarea unui obiectiv. Activitatea este un<br />
ansamblu <strong>de</strong> <strong>de</strong> operaţiuni ordonate <strong>şi</strong> legate între ele. Operaţiunile consumă resurse<br />
iar costul acestora va fi încorporat prin intermediul inductorilor <strong>de</strong> cost (chei <strong>de</strong><br />
repartiţie utilizate pentru afectarea resurselor la activităţi).<br />
Costul complet (costul complet al operaţiunilor <strong>de</strong>sfăşurate în comun) se obţine<br />
astfel: cheltuieli directe (valoarea tehnicii, echipamentelor, mijloace etc.) plus<br />
cheltuieli indirecte ale centrelor <strong>de</strong> regrupare care sunt imputate cu prorata<br />
inductorilor <strong>de</strong> activitate (combustibil, materiale specifice etc.).<br />
Metoda ABC consi<strong>de</strong>ră că toate activităţile sunt principale în <strong>de</strong>terminarea<br />
costurilor operaţiunilor. Pentru metoda ABC activităţile sunt consi<strong>de</strong>rate ca loc un<strong>de</strong><br />
este studiată legea <strong>de</strong> comportament a cheltuielilor în funcţie <strong>de</strong> activităţile<br />
<strong>de</strong>sfăşurate; calculul costului operaţiunilor nu este <strong>de</strong>cât un proces secundar a ceea ce<br />
este primordial: costul activităţilor <strong>şi</strong> procesului. Noţiunea <strong>de</strong> activitate este mai<br />
apropiată <strong>de</strong> preocupările personalului implicat <strong>de</strong>cât noţiunea <strong>de</strong> operaţiune.<br />
Tehnica Benchmarking<br />
126
Benchmarking-ul presupune confruntarea practicilor organizaţionale între<br />
componentele Comunităţii Naţionale <strong>de</strong> Informaţii, sau, altfel spus, compararea<br />
rezultatelor obţinute <strong>de</strong> acestea în cadrul acţiunilor <strong>de</strong>sfăşurate în comun. A practica<br />
benchmarking-ul în intelligence este echivalent cu a merge în căutarea celor mai bune<br />
meto<strong>de</strong> utilizate în domeniu, aceste meto<strong>de</strong> permiţând Comunităţii Naţionale <strong>de</strong><br />
Informaţii să-<strong>şi</strong> amelioreze performanţele.<br />
Benchmarking-ul este o metodă a managementului mo<strong>de</strong>rn, menit să conducă<br />
la creşterea performanţelor Comunităţii Naţionale <strong>de</strong> Informaţii prin „observarea”<br />
între componentele sale <strong>şi</strong> stabilirea performanţelor ce trebuie obţinute.<br />
Serviciul care doreşte să practice benchmarking-ul urmăreşte să realizeze o<br />
superioritate faţă <strong>de</strong> celelalte componente ale Comunităţii Naţionale <strong>de</strong> Informaţii,<br />
măsurând distanţa care le separă <strong>şi</strong> stabilind măsurile <strong>de</strong> întreprins pentru mobilizarea<br />
energiilor sale în ve<strong>de</strong>rea creşterii performanţelor. Scopul benchmarking-ul este <strong>de</strong> a<br />
releva serviciului modul în care altele obţin performanţe. Benchmarking-ul este un<br />
proces <strong>de</strong> management ce se manifestă prin autoîmbunătăţire, <strong>de</strong>ci este un proces care<br />
trebuie să fie realizat în mod continuu pentru a-<strong>şi</strong> dovedi eficienţa.<br />
Tehnica QUARTERBACK<br />
Tehnica Quarterback se concretizează într-o abordare sistemică a colectării <strong>de</strong><br />
informaţii la aplicaţii, exerciţii, conferinţe <strong>şi</strong> sesiuni ştiinţifice, seminarii, expoziţii,<br />
vizite, schimburi <strong>de</strong> experienţă, simpozioane, ateliere etc. Culegerea informaţiilor<br />
este facilitată <strong>de</strong> concentrarea <strong>de</strong>osebită <strong>de</strong> specialişti, <strong>de</strong> <strong>de</strong>zbaterile <strong>şi</strong> confruntările<br />
ştiinţifice sau acţionale, <strong>de</strong> multitudinea documentaţiei, materialelor <strong>de</strong> prezentare,<br />
pliantelor, imaginilor etc.<br />
Principalul atu al culegerii <strong>de</strong> date <strong>şi</strong> informaţii în astfel <strong>de</strong> situaţii îl constituie<br />
confruntarea ştiintifică, consi<strong>de</strong>rată <strong>de</strong> fapt o autentificare a informaţiilor prezentate<br />
<strong>şi</strong>, <strong>de</strong>ci, o garantare a veridicităţii acestora. Aspectul principal al culegerii<br />
informaţiilor în astfel <strong>de</strong> situaţii se referă la încadrarea în strategia generală <strong>de</strong> acţiune<br />
în domeniul intelligence. În acest fel, se realizează o dublă comparare vizând<br />
informaţiile <strong>de</strong>spre mai multe servicii din cadrul Comunităţii Naţionale <strong>de</strong> Informaţii,<br />
pe <strong>de</strong> o parte, precum <strong>şi</strong> informaţiile <strong>de</strong>spre acela<strong>şi</strong> serviciu în diferite intervale <strong>de</strong><br />
timp, pe <strong>de</strong> altă parte.<br />
Metoda schimbului <strong>de</strong> locuri<br />
De multe ori, pentru a înţelege imaginea unui serviciu cu care se cooperează<br />
trebuie sa te situezi în locul acestuia, să vezi cum gân<strong>de</strong>şte, cum simte, cum se<br />
comportă <strong>şi</strong>, mai ales, în acţiunile <strong>de</strong>sfăşurate în comun, cum raţionează. Cea mai<br />
directă cale <strong>de</strong> a te situa în locul partenerului <strong>de</strong> cooperare este sa-i înţelegi scopurile.<br />
Scopurile reprezintă aspecte mai tangibile <strong>de</strong>cât personalitatea acestuia, <strong>de</strong><br />
aceea raspunsul la întrebările: Ce anume încearcă să realizeze partenerul? Cum î<strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong>fineşte acesta succesul? reprezintă o primă treaptă a transferului <strong>de</strong> personalitate.<br />
Scopurile sunt elemente care înlesnesc cunoaşterea raţionalităţii partenerului <strong>şi</strong><br />
reprezintă, <strong>de</strong>ci, o transferabilitate pe un palier static. Pentru a completa acest lucru,<br />
este necesară <strong>şi</strong> cunoaşterea comportamentului acestuia, <strong>de</strong>ci supoziţiile, credinţele <strong>şi</strong><br />
modalităţile <strong>de</strong> acţiune <strong>de</strong>rivate, ale acestuia.<br />
127
Cum este privită? Care este aprecierea proprie? Cum acţioneazî în mediu? sunt<br />
3 intrebari la care răspunsurile asigură a doua treaptă a transferabilităţii <strong>de</strong><br />
personalitate. Conform aprecierilor lui Michael Porter din Strategia afacerilor,<br />
metoda schimburilor <strong>de</strong> locuri sau a transferabilităţii <strong>de</strong> personalitate, se bazează pe<br />
răspunsurile la patru întrebări: Ce urmează să faca partenerul? Care sunt opţiunile<br />
proprii? Cum va reacţiona partenerul? Cât <strong>de</strong> eficientă va fi reacţia partenerului?<br />
Analiza SWOT<br />
Prin analiza SWOT se studiază concomitent caracteristicile cooperării în cadrul<br />
Comunităţii Naţionale <strong>de</strong> Informaţii: puncte tari <strong>şi</strong> puncte slabe, alături <strong>de</strong><br />
oportunităti <strong>şi</strong> ameninţări, care o pot influenţa, ajutând la <strong>de</strong>finirea unor strategii <strong>şi</strong><br />
direcţii corespunzătoare <strong>de</strong> activitate. Punctele tari <strong>şi</strong> punctele slabe se referă la<br />
aspectele din interiorul problemei analizate, iar oportunităţile <strong>şi</strong> ameninţările sunt<br />
factorii externi care se referă la aspecte din afara acesteia.<br />
Puncte tari (Strengths)<br />
Puncte slabe (Weaknesses)<br />
ELEMENTE INTERNE ELEMENTE EXTERNE<br />
• stimulează munca colaborativă;<br />
• se bazează pe generarea <strong>de</strong> i<strong>de</strong>i noi;<br />
• combină i<strong>de</strong>i, se completeză reciproc;<br />
• asigură o bună informare din surse diferite;<br />
• <strong>de</strong>zvoltă capacităţi autoevalutive;<br />
• <strong>de</strong>zvoltă capacităţi cognitive: imaginaţie,<br />
creativitate, investigaţie;<br />
• interrelaţionare pozitivă prin comunicare,<br />
negociere, conflict constructiv;<br />
• <strong>de</strong>zvoltă abilităţi <strong>de</strong> comunicare;<br />
• stimulează atitudini metacognitive;<br />
• utilizează conştient mecanisme <strong>de</strong> gândire<br />
logică, critică.<br />
• promovează competenţele reale;<br />
• toţi partenerii pot oferi alternative valoroase <strong>de</strong><br />
soluţionare a problemelor;<br />
• se pot exprima propriile nemulţumiri, dar <strong>şi</strong><br />
expectaţiile prin exprimarea dorinţelor <strong>şi</strong><br />
satisfacţiilor;<br />
• soluţionarea problemelor este atât profitul<br />
comunităţii cât <strong>şi</strong> al fiecărui participant;<br />
• comunitatea dă posibilitatea testării i<strong>de</strong>ilor.<br />
Oportunităţi /ocazii<br />
(Opportunities)<br />
• posibile opoziţii <strong>de</strong> scopuri <strong>şi</strong><br />
obişnuinţe ale partenerilor;<br />
• dificultăţi <strong>de</strong> comunicare între<br />
parteneri;<br />
• dificultăţi <strong>de</strong> coordonare din<br />
partea celor <strong>de</strong>semnaţi;<br />
• unii parteneri pot încerca să<br />
domine;<br />
• performanţa unor parteneri poate<br />
scă<strong>de</strong>a uneori, atunci când sunt<br />
obligaţi să colaboreze cu alţi<br />
parteneri.<br />
Reengineering<br />
Reengineering-ul reprezintă reproiectarea radicală a proceselor organizaţionale<br />
pentru a se obţine îmbunătăţiri majore cum ar fi: îmbunătăţirea timpului <strong>de</strong> reacţie,<br />
scă<strong>de</strong>rea resurselor alocate, creşterea performanţei.<br />
Procesul <strong>de</strong> reengineering reprezintă o regândire fundamentală a proceselor<br />
unui serviciu din cadrul Comunităţii Naţionale <strong>de</strong> Informaţii <strong>şi</strong> o reproiectare radicală<br />
a acestuia, în ve<strong>de</strong>rea obţinerii unor îmbunătăţiri semnificative a anumitor indicatori,<br />
128<br />
Riscuri /Pericole (Threats)<br />
• <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa excesivă <strong>de</strong> ceilalţi;<br />
• evitarea propriilor<br />
responsabilităţi;<br />
• unii muncesc <strong>şi</strong> pentru alţii;<br />
• impunerea unor i<strong>de</strong>i, soluţii.
consi<strong>de</strong>raţi astăzi critici în evaluarea performanţelor, cum ar fi resursele, performanţa,<br />
viteza <strong>de</strong> reacţie.<br />
Tehnica ORTID<br />
Tehnica ORTID (Obiective, Resurse, Transformare, Integrare, Dezvoltare)<br />
constă în soluţionarea problemelor cu care apar în cadrul acţiunilor <strong>de</strong> cooperare în<br />
funcţie <strong>de</strong> importanţa lor, prin prisma unor criterii reprezentate <strong>de</strong> obiective, resurse,<br />
transformare, integrare, <strong>de</strong>zvoltare.<br />
Această tehnică este utilizată pentru i<strong>de</strong>ntificarea <strong>şi</strong> ierarhizarea problemelor cu<br />
care se confruntă Comunitatea Naţională <strong>de</strong> Informaţii prin: <strong>de</strong>finirea factorilor<br />
<strong>de</strong>terminanţi în soluţionarea problemelor; interpretarea corelată a criteriilor utilizate;<br />
i<strong>de</strong>ntificarea căilor <strong>de</strong> rezolvare a problemelor; stabilirea priorităţilor în soluţionarea<br />
problemelor.<br />
Concluzii<br />
Eficienţa reprezintă o caracteristică obiectivă <strong>şi</strong> necesară a tuturor acţiunilor,<br />
proceselor <strong>şi</strong> fenomenelor circumscrise <strong>de</strong>mersurilor conştiente ale omului, canalizate<br />
în direcţia satisfacerii unor dorinţe, nevoi, aspiraţii, trebuinţe, a unor necesităţi etc.<br />
În acela<strong>şi</strong> timp, eficienţa nu este doar un raport abstract între efecte <strong>şi</strong> resursele<br />
consumate, ci un proces mult mai complex, care incumbă transformarea unor valori<br />
în alte valori.<br />
Fiind prin excelenţă un proces <strong>de</strong> transformare a acumulărilor cantitative<br />
înglobate în sistem în efecte calitative, care permit în<strong>de</strong>plinirea misiunilor mai rapid,<br />
cu eforturi cât mai mici <strong>şi</strong> fără pier<strong>de</strong>ri, procesul <strong>de</strong> eficientizare a cooperării în<br />
cadrul Comunităţii Naţionale <strong>de</strong> Informaţii presupune existenţa atât a unui mecanism<br />
<strong>de</strong> monitarizare a sa, cât <strong>şi</strong> a unuia <strong>de</strong> evaluare.<br />
Eficientizarea cooperării în cadrul Comunităţii Naţionale <strong>de</strong> Informaţii este o<br />
necesitate obiectivă, <strong>de</strong>terminată <strong>de</strong> manifestarea <strong>şi</strong> tendinţele <strong>de</strong> evoluţie a unor<br />
potenţiale noi riscuri <strong>şi</strong> ameninţări la adresa securităţii naţionale a României.<br />
Procesul <strong>de</strong> eficientizare a cooperării în cadrul Comunităţii Naţionale nu se<br />
produce aleator. Pentru a fi viabil trebuie să existe o strategie la nivel naţional, care să<br />
se circumscrie proceselor similare <strong>de</strong>sfăşurate în ţările membre NATO <strong>şi</strong> UE, sau<br />
tendinţelor generale la nivel global, precum <strong>şi</strong> protocoale specifice pe fiecare<br />
domeniu <strong>de</strong> activitate, misiune, zonă <strong>de</strong> responsabilitate, perioadă etc.<br />
Procesul <strong>de</strong> eficientizare a cooperării în cadrul Comunităţii Naţionale <strong>de</strong><br />
Informaţii reprezintă un obiectiv prioritar pentru Sistemul securităţii naţionale a<br />
României. Acesta ar trebui să cuprindă ca arie, pe <strong>de</strong> o parte elementele sistemului <strong>de</strong><br />
intelligence – structură, relaţii, înzestrare, pregătire, etc, iar pe <strong>de</strong> altă parte să vizeze<br />
optimizarea <strong>şi</strong> eficientizarea relaţiilor <strong>şi</strong> proceselor <strong>de</strong>rulate cu celelalte structuri,<br />
ierarhic superioare, aflate pe orizontală sau în alte poziţii ori raporturi, <strong>şi</strong> toate acestea<br />
sincronizate cu procesele similare <strong>de</strong>rulate la nivelul statelor membre NATO <strong>şi</strong> UE.<br />
129
Bibliografie:<br />
1. Strategia <strong>de</strong> securitate naţională a României, Bucureşti, 2007,<br />
http://www.presi<strong>de</strong>ncy.ro;<br />
2. Strategia naţională <strong>de</strong> apărare, Bucureşti, 2010, http://www.presi<strong>de</strong>ncy.ro;<br />
3. Legea nr. 51 din 29 iulie 1991 privind siguranţa naţională a României;<br />
4. Legea 415 privind organizarea <strong>şi</strong> funcţionarea Consiliului Suprem <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong><br />
al Ţării;<br />
5. Lege privind activitatea <strong>de</strong> informaţii, contrainformaţii <strong>şi</strong> securitate, propunere<br />
<strong>de</strong> proiect, http://www.audieripublice.ro;<br />
6. CSAT, Hotărârea nr. 146 din 18.11.2005 privind organizarea <strong>şi</strong> funcţionarea<br />
Comunităţii Naţionale <strong>de</strong> informaţii;<br />
7. Legea securităţii naţionale a României, proiect, 2007, http://www.gov.ro;<br />
8. CSAT, Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate, iunie 2004;<br />
9. DUVAC, Ion, Comunitatea Naţională <strong>de</strong> Informaţii <strong>şi</strong> cultura <strong>de</strong> intelligence a<br />
<strong>de</strong>ci<strong>de</strong>nţilor politici - actualităţi <strong>şi</strong> perspective (suport curs), Facultatea <strong>de</strong><br />
Sociologie <strong>şi</strong> Asistenţă Socială, Bucureşti, 2009;<br />
10. FRUNZETI, Teodor <strong>şi</strong> colectiv, Raţionalizare <strong>şi</strong> eficienţă în acţiunea militară,<br />
Bucureşti: Editura Militară, 2009;<br />
11. MARIN, Ionel, Comunitatea <strong>de</strong> Informaţii - soluţia problemelor <strong>de</strong> securitate,<br />
Bucureşti: Editura ANI „Mihai Viteazul”, 2004;<br />
12. NICOLESCU, Ovidiu, Verboncu, Ion, Metodologii manageriale, Editura<br />
Tribuna Economică, Bucureşti, 2001;<br />
13. PETRESCU Stan, Despre Intelligence Spionaj - Contraspionaj, Bucureşti:<br />
Editura Militară, 2007;<br />
14. RĂDOI, Mireille, Serviciile <strong>de</strong> Informaţii <strong>şi</strong> Decizia Politică, Bucureşti:<br />
Editura Tritonic, 2004;<br />
15. VERBONCU, Ion; ZALMAN, Michael, Management <strong>şi</strong> performanţe,<br />
Bucureşti: Editura Universitară, 2005;<br />
16. Viziunea strategică 2011-2015 „SRI în era informaţională”;<br />
17. Competiţie <strong>şi</strong> cooperare între agenţiile <strong>de</strong> intelligence (naţional <strong>şi</strong><br />
internaţional), http://isop.ro;<br />
18. Intelligence-ul privat, http://andreivocila.wordpress.com;<br />
19. http://www.presi<strong>de</strong>ncy.ro;<br />
20. http://www.gov.ro.<br />
130
PROVOCĂRI LA ADRESA<br />
MEDIULUI CONTEMPORAN DE SECURITATE<br />
Liviu IONIŢĂ *<br />
Rezumat: Provocările la adresa mediului <strong>de</strong> securitate s-au <strong>de</strong>zvoltat <strong>şi</strong> evoluat odată cu<br />
acesta <strong>şi</strong> sunt în inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă cu tendinţele <strong>de</strong> manifestare în plan global a principalilor actori<br />
statali <strong>şi</strong> nonstatali. Aceste provocări sunt strâns legate <strong>de</strong> vulnerabilităţile mediului <strong>de</strong> securitate<br />
<strong>şi</strong> <strong>de</strong> ameninţările generate <strong>de</strong> evoluţia principalelor crize <strong>şi</strong> conflicte <strong>de</strong> la nivel mondial.<br />
Mediul contemporan <strong>de</strong> securitate este rezultatul transformărilor <strong>de</strong>terminate <strong>de</strong> două<br />
evenimente majore, sfâr<strong>şi</strong>tul Războiului Rece <strong>şi</strong> evenimentele <strong>de</strong> la 11 septembrie 2001, care au<br />
produs schimbări radicale în cadrul relaţiilor internaţionale.<br />
O serie <strong>de</strong> fenomene complexe cum ar fi globalizarea, terorismul internaţional,<br />
proliferarea armamentelor, violenţa etnică <strong>şi</strong> religioasă, criminalitatea organizată,<br />
problemele populaţiei <strong>şi</strong> altele, se constituie în provocări majore ale mediului contemporan<br />
<strong>de</strong> securitate.<br />
Cuvinte-cheie: globalizare, terorism, securitate, provocări, conflicte, criză,<br />
proliferare<br />
Introducere<br />
O caracterizare reală a mediului <strong>de</strong> securitate contemporan nu poate fi făcută<br />
fără o analiză a evoluţiilor geopolitice ce au urmat Războiului Rece. Situaţia<br />
geopolitică actuală, precum <strong>şi</strong> situaţia <strong>de</strong> securitate la nivel global au puternice<br />
rădăcini în evoluţiile care au avut loc în ultimele două <strong>de</strong>cenii la nivel mondial.<br />
Putem să apreciem că mediul global <strong>de</strong> securitate actual are ca repere istorice<br />
două evenimente majore: sfâr<strong>şi</strong>tul Războiului Rece <strong>şi</strong> atacurile <strong>de</strong> pe teritoriul SUA<br />
<strong>de</strong> la 11 septembrie 2001. Ambele evenimente constituie puncte <strong>de</strong> cotitură în<br />
evoluţia lumii mo<strong>de</strong>rne, ele marcând începutul unor puternice transformări la nivel<br />
global <strong>şi</strong> a unor schimbări majore în sistemul relaţiilor internaţionale.<br />
În perioada <strong>de</strong> după Războiul Rece, în anii '90, mediul global <strong>de</strong> securitate<br />
putea fi caracterizat prin transformările politice, i<strong>de</strong>ologice, economice <strong>şi</strong> sociale<br />
cauzate <strong>de</strong> dispariţia sistemului bipolar <strong>şi</strong> că<strong>de</strong>rea comunismului. Majoritatea statelor<br />
au fost preocupate <strong>de</strong> propria <strong>de</strong>zvoltare <strong>şi</strong> securitate, cu toate că în acea perioadă nu<br />
se întreve<strong>de</strong>au care vor fi motivele unei noi confruntări la nivel global. Din punctul<br />
<strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al ameninţărilor globale, perioada poate fi caracterizată ca una <strong>de</strong> linişte,<br />
tulburată doar <strong>de</strong> câteva conflicte cu caracter local ale căror consecinţe nu <strong>de</strong>păşeau<br />
spaţiul <strong>de</strong> confruntare <strong>şi</strong> zona adiacentă (războiul din Golf <strong>şi</strong> războiul generat <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>zintegrarea Iugoslaviei).<br />
Perioada <strong>de</strong> după 2001 a fost diferită <strong>de</strong> cea anterioară <strong>şi</strong> prin faptul că<br />
principalul fenomen în plan securitar, războiul global împotriva terorismului, a<br />
cuprins întreaga lume <strong>şi</strong> a produs schimbări profun<strong>de</strong> în cadrul mediului <strong>de</strong> securitate.<br />
*<br />
Consilier, expert în probleme <strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> apărare în cadrul MApN <strong>şi</strong> doctorand în<br />
informaţii <strong>şi</strong> securitate naţională la Universitatea <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> Naţională ”Carol I”, Bucureşti,<br />
România, lionita@mid.ro.<br />
131
Provocările mediului contemporan <strong>de</strong> securitate î<strong>şi</strong> au germenii în perioada <strong>de</strong><br />
dinainte a Războiului Rece, dar cele mai multe din acestea s-au adaptat <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltat<br />
pe parcurs în funcţie <strong>de</strong> factorii <strong>de</strong> mediu <strong>şi</strong> schimbările cauzate <strong>de</strong> evenimentele<br />
importante ale ultimelor două <strong>de</strong>cenii. Printre acestea, evi<strong>de</strong>nţiem:<br />
- Globalizarea, fenomenul cu cea mai puternică <strong>de</strong>zvoltare la nivel mondial <strong>şi</strong><br />
cu cel mai mare efect asupra mediului contemporan <strong>de</strong> securitate, a cunoscut o<br />
amploare <strong>de</strong>osebită după Războiul Rece, când s-a produs ruperea barierelor<br />
i<strong>de</strong>ologice, culturale, politice, economice <strong>şi</strong> tehnologice dintre Vest <strong>şi</strong> Est, dar <strong>şi</strong><br />
expansiunea principiilor <strong>de</strong> liberalizare a pieţei <strong>de</strong> capital.<br />
- Terorismul, o altă provocare majoră a mediului contemporan <strong>de</strong> securitate, a<br />
<strong>de</strong>venit principala ameninţare a lumii civilizate după evenimentele <strong>de</strong> la 11<br />
septembrie 2001, când a început să <strong>de</strong>vină o preocupare majoră pentru toate statele<br />
occi<strong>de</strong>ntale <strong>şi</strong> nu numai.<br />
- Proliferarea armamentelor a constituit întot<strong>de</strong>auna o prioritate pentru<br />
organismele internaţionale cu atribuţii în domeniul securităţii. Asocierea însă, în<br />
ultimul timp, cu actorii statali sau nonstatali care sprijină sau practică terorismul a<br />
promovat fenomenul în fruntea listei provocărilor mediului contemporan <strong>de</strong><br />
securitate.<br />
- Violenţa etnică <strong>şi</strong> religioasă a existat cu mult timp înainte <strong>de</strong> Războiul Rece<br />
<strong>şi</strong> a avut manifestări <strong>şi</strong> pe timpul <strong>de</strong>rulării acestuia, dar amploarea acestui fenomen în<br />
ultimele două <strong>de</strong>cenii a <strong>de</strong>monstrat că lumea mo<strong>de</strong>rnă nu dispune <strong>de</strong> mijloacele<br />
necesare gestionării unor conflicte care au la bază divergenţe pe teme etnice sau<br />
religioase. În această perioadă, s-a intensificat conflictul arabo-israelian, au izbucnit<br />
conflictele interetnice din fostul spaţiu iugoslav, iar violenţele generate <strong>de</strong><br />
exacerbarea radicalismul islamic au cunoscut o <strong>de</strong>zvoltare fără prece<strong>de</strong>nt.<br />
- Problemele majore ale populaţiei cum ar fi sărăcia, foametea, <strong>de</strong>gradarea<br />
educaţiei, bolile etc., s-au intensificat în anumite zone ale lumii, în pofida evoluţiei<br />
ştiinţei, a <strong>de</strong>zvoltării tehnologice <strong>şi</strong> a eforturilor comunităţii internaţionale <strong>de</strong> a le<br />
soluţiona.<br />
Pe <strong>de</strong> altă parte, evoluţiile geopolitice din ultimii ani <strong>şi</strong> efectele globalizării au<br />
creat condiţiile <strong>de</strong>zvoltării economice <strong>şi</strong> sociale pentru o mare parte a lumii dar, în<br />
acela<strong>şi</strong> timp, au generat vulnerabilităţi în domeniul mecanismelor economicofinanciare<br />
ce au dus la <strong>de</strong>clanşarea celei mai mari crize economico-financiare din<br />
ultimii 80 <strong>de</strong> ani.<br />
Lucrarea <strong>de</strong> faţă î<strong>şi</strong> propune să realizeze o prezentare a condiţiilor globale care<br />
au generat apariţia/menţinerea provocărilor actuale la adresa mediului <strong>de</strong> securitate<br />
precum <strong>şi</strong> o caracterizare succintă a acestora.<br />
1. Evoluţia mediului <strong>de</strong> securitate în perioada post Război Rece<br />
1.1. Evoluţia mediului <strong>de</strong> securitate în anii '90<br />
Perioada Războiului Rece a fost dominată <strong>de</strong> confruntarea strategică dintre<br />
SUA <strong>şi</strong> URSS, disputa i<strong>de</strong>ologică dintre capitalism <strong>şi</strong> comunism, situaţia<br />
132
geopolitică ce a ţinut Europa <strong>şi</strong> Germania divizate timp <strong>de</strong> 40 <strong>de</strong> ani <strong>şi</strong> lupta<br />
pentru controlul Lumii a Treia.<br />
Finalul acestei mari confruntări a surprins pe toată lumea, atât prin<br />
rapiditatea <strong>şi</strong> impredictibilitatea cu care s-au <strong>de</strong>sfăşurat evenimentele, cât <strong>şi</strong> prin<br />
transformările majore care s-au produs imediat după 1989, în principal la nivelul<br />
fostului bloc comunist. Analiştii acelor vremuri nu au reu<strong>şi</strong>t să prevadă modul în<br />
care se va încheia Războiul Rece. Ba mai mult, nici acum nu sunt cunoscuţi în<br />
totalitate factorii care au dus la că<strong>de</strong>rea comunismului <strong>şi</strong> dizolvarea blocului<br />
sovietic.<br />
Coordonatele principale ale lumii post Război Rece au fost marcate <strong>de</strong><br />
creşterea dominaţiei SUA la nivel global, refacerea geografică <strong>şi</strong> politică a<br />
Europei prin reunificarea Germaniei <strong>şi</strong> reintegrarea statelor foste comuniste <strong>şi</strong><br />
menţinerea <strong>de</strong>calajului între Nord <strong>şi</strong> Sud. Pe acest fond, din cadrul sistemului<br />
politic internaţional a dispărut i<strong>de</strong>ologia comunistă <strong>şi</strong> statele din estul Europei au<br />
început să pună în practică principiile liberalismului.<br />
Dacă în timpul Războiului Rece <strong>de</strong>zvoltarea geografică a capitalismului a<br />
fost limitată <strong>de</strong> opoziţia comunismului, începând cu anii '90 globalizarea <strong>şi</strong><br />
principiile pieţei libere s-au răspândit cu rapiditate în întreaga lume.<br />
În sfera echilibrului puterii, evoluţia <strong>de</strong> la începutul anilor '90 a fost<br />
marcată <strong>de</strong> dispariţia sistemului bipolar <strong>şi</strong> instalarea unipolarităţii, prin creşterea<br />
hegemoniei SUA. Aceasta s-a datorat unei combinaţii <strong>de</strong> factori care a inclus<br />
<strong>de</strong>strămarea URSS, înfrângerea rapidă a Irakului în 1991, creşterea foarte<br />
puternică a economiei americane <strong>şi</strong>, nu în ultimul rând, nivelului ridicat al<br />
alocărilor bugetare pentru apărare (la finele anilor '90, cheltuielile SUA pentru<br />
asigurarea securităţii se situau la nivelul cheltuielilor însumate ale celorlalte state<br />
ale lumii) 1 .<br />
Pentru Rusia, anii '90 au reprezentat o perioadă <strong>de</strong> <strong>de</strong>clin pe toate<br />
planurile. Chiar dacă a fost principalul moştenitor al URSS, problemele <strong>de</strong> pe<br />
plan intern (economie nefuncţională, lupte politice, corupţia generalizată,<br />
probleme sociale, războiul din Cecenia etc.) <strong>şi</strong> izolarea internaţională au dus la<br />
limitarea opţiunilor Moscovei <strong>de</strong> intervenţie la nivel global.<br />
Pentru Europa, coordonatele principalelor <strong>de</strong>zvoltări ale primului <strong>de</strong>ceniu<br />
<strong>de</strong> după Războiul Rece au fost reprezentate <strong>de</strong>: unificarea Germaniei, extin<strong>de</strong>rea<br />
<strong>şi</strong> reintegrarea europeană, războiul din fosta Iugoslavie <strong>şi</strong> <strong>de</strong>cizia <strong>de</strong> extin<strong>de</strong>re a<br />
NATO.<br />
Pentru Uniunea Europeană, <strong>de</strong>zintegrarea Iugoslaviei a constituit primul<br />
examen major pe care nu a reu<strong>şi</strong>t să-l treacă. Intervenţia militară a SUA/NATO<br />
în spaţiul iugoslav a <strong>de</strong>monstrat că Europa nu poate să-<strong>şi</strong> asigure securitatea <strong>de</strong><br />
una singură <strong>şi</strong> că SUA rămân singurul furnizor <strong>de</strong> securitate în spaţiul european.<br />
Ca o concluzie, perioada <strong>de</strong> după Războiul Rece a fost caracterizată <strong>de</strong><br />
transformări majore în plan securitar, <strong>de</strong>terminate <strong>de</strong> sfâr<strong>şi</strong>tul bipolarităţii,<br />
colapsul comunismului <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zintegrarea URSS, expansiunea SUA (în plan politic,<br />
1<br />
Michael COX, From the cold war on terror, în lucrarea The Globalization of the world politics,<br />
ediţia III-a, Oxford University Press, 2005, p. 134.<br />
133
economic <strong>şi</strong> militar), refacerea <strong>şi</strong> reaşezarea Europei, <strong>de</strong>clinul Rusiei, creşterea<br />
economică a Chinei <strong>şi</strong> <strong>de</strong>clanşarea unor conflicte (Irak, spaţiul fost Iugoslav).<br />
1.2. Evoluţia mediului <strong>de</strong> securitate după 11 septembrie 2001<br />
Există o serie <strong>de</strong> similitudini între evenimentele care au <strong>de</strong>terminat<br />
sfâr<strong>şi</strong>tul Războiului Rece <strong>şi</strong> atacurile împotriva Americii <strong>de</strong> la 11 septembrie<br />
2001: nu au fost prevăzute, nu au fost elucidate în totalitate <strong>şi</strong> au avut efecte<br />
majore în evoluţia geopolitică a lumii, generând transformări majore ale mediului<br />
global <strong>de</strong> securitate.<br />
Atacurile asupra Americii <strong>de</strong> la 11 septembrie 2001 nu ar fi trebuit să<br />
constituie o surpriză. O analiză atentă a factorilor care au favorizat <strong>de</strong>sfăşurarea<br />
evenimentelor <strong>de</strong>monstrează că ceea ce a avut loc la 11 septembrie 2001, sau<br />
ceva asemănător, era foarte probabil să se întâmple. Existau indicii cu privire la<br />
amploarea luată <strong>de</strong> radicalismul islamic, asocierea dintre SUA <strong>şi</strong> Israel,<br />
<strong>de</strong>sfăşurarea anterioară a mai multor atacuri asemănătoare, dar <strong>de</strong> amploare<br />
redusă, legate <strong>de</strong> numele lui Osama ben La<strong>de</strong>n, precum <strong>şi</strong> evoluţiile periculoase<br />
în cadrul elementelor extremist-teroriste din unele state (Pakistan, Arabia Saudită<br />
<strong>şi</strong> Afganistan).<br />
Evenimentul important care a schimbat lumea după 11 septembrie 2001 nu<br />
îl constituie atacurile în sine, ci <strong>de</strong>cizia SUA <strong>de</strong> a <strong>de</strong>clanşa o campanie militară<br />
fără prece<strong>de</strong>nt, la nivel global, împotriva terorismului internaţional. Războiul<br />
împotriva terorismului a generat conotaţii la nivel planetar: a divizat lumea în<br />
state civilizate <strong>şi</strong> state care sprijină terorismul, a alimentat conflictul între<br />
valorile occi<strong>de</strong>ntale <strong>şi</strong> cele ale lumii musulmane, a extins la scară planetară<br />
spaţiul <strong>de</strong> manifestare a ameninţărilor teroriste, a dus la radicalizarea a<strong>de</strong>pţilor<br />
Islamului, a dus la creşterea numărului organizaţiilor teroriste <strong>şi</strong> a membrilor<br />
acestora, a <strong>de</strong>zvoltat fără prece<strong>de</strong>nt fenomenul insurgenţei.<br />
Prima fază a campaniei antiteroriste <strong>de</strong>clanşată <strong>de</strong> SUA a reprezentat-o<br />
ocuparea Afganistanului <strong>şi</strong> eliminarea regimului taliban care l-a sprijinit <strong>şi</strong><br />
găzduit pe li<strong>de</strong>rul (Osama ben La<strong>de</strong>n) organizaţiei teroriste (Al Qaeda), autorul<br />
atacurilor <strong>de</strong> la 11 septembrie. Ulterior, strategia americană s-a îndreptat spre<br />
combaterea terorismului islamic în întreaga lume, în special în statele care au<br />
sprijinit în diferite forme acest fenomen. A apărut astfel aşa numita axă a răului,<br />
reprezentată <strong>de</strong> Iran, Irak <strong>şi</strong> Coreea <strong>de</strong> Nord, <strong>de</strong>finită <strong>de</strong> fostul preşedinte<br />
american, George W. Bush, ca state care sprijină ameninţările la adresa lumii<br />
civilizate. Acuzele directe adresate celor trei state au fost că intenţionează să<br />
<strong>de</strong>ţină arme <strong>de</strong> distrugere în masă (arme nucleare în cazul Iranului <strong>şi</strong> al Coreei <strong>de</strong><br />
Nord <strong>şi</strong> substanţe toxice <strong>de</strong> luptă, în cazul Irakului) sau că sprijină radicalismul<br />
islamic <strong>şi</strong> terorismul internaţional (Iranul <strong>şi</strong> Irakul).<br />
În acest context, administraţia <strong>de</strong> la Washington a <strong>de</strong>clanşat o puternică<br />
campanie mediatică împotriva Bagdadului, acuzând regimul lui Saddam Hussein<br />
că <strong>de</strong>ţine cantităţi mari <strong>de</strong> arme <strong>de</strong> distrugere în masă, că are legături cu Al-<br />
Qaeda <strong>şi</strong> că reprezintă un pericol iminent pentru Umanitate. Chiar dacă nu au<br />
existat probe pentru aceste acuzaţii (care, mai târziu, s-au dovedit false), la acea<br />
134
vreme, Casa Albă susţinea că războiul din Irak nu poate fi evitat, el făcând parte<br />
din războiul global împotriva terorismului.<br />
La 20 martie 2003, a început invazia coaliţiei internaţionale conduse <strong>de</strong><br />
SUA în Irak, care încălca flagrant dreptul internaţional <strong>şi</strong> care nu dispunea <strong>de</strong><br />
aprobare din partea Consiliului <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> al Naţiunilor Unite.<br />
Ca <strong>şi</strong> în Afganistan, obiectivele imediate ale campaniei militare au fost<br />
atinse în foarte scurt timp. Armata irakiană nu a reu<strong>şi</strong>t să facă faţă unui adversar<br />
mult mai bine pregătit <strong>şi</strong> echipat, ceea ce a dus la eliminarea <strong>de</strong> la putere a lui<br />
Saddam Hussein <strong>şi</strong> a regimului pe care acesta îl conducea.<br />
Perioada care a urmat a fost caracterizată <strong>de</strong> angrenarea unor coaliţii<br />
internaţionale conduse <strong>de</strong> SUA sau NATO în conflicte majore (Afganistan <strong>şi</strong><br />
Irak) sau locale (Balcanii <strong>de</strong> Vest), ceea ce a necesitat imense cheltuieli militare,<br />
pier<strong>de</strong>ri umane <strong>şi</strong> materiale <strong>şi</strong> a <strong>de</strong>terminat efecte economice pe termen lung.<br />
Modul în care s-au <strong>de</strong>rulat aceste campanii militare <strong>de</strong>monstrează că<br />
strategiile SUA <strong>de</strong> angajare în conflictele importante au fost bine puse la punct,<br />
operaţiile militare majore fiind încununate cu succes, însă au lipsit cu <strong>de</strong>săvâr<strong>şi</strong>re<br />
strategiile post conflict sau mai bine zis, nu a existat o viziune clară asupra ceea<br />
ce se va întâmpla după intervenţia militară. Din acest motiv, atât Afganistan, cât<br />
<strong>şi</strong> Irak, se află astăzi în colaps din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re politic, social, economic <strong>şi</strong> al<br />
securităţii.<br />
2. Provocări ale mediului <strong>de</strong> securitate contemporan<br />
Principalele provocări la adresa mediului <strong>de</strong> securitate contemporan se<br />
asociază cu procesele economico–sociale în <strong>de</strong>rulare, resursele materiale<br />
existente, condiţiile <strong>de</strong> mediu <strong>şi</strong> multiplele ipostaze ale comportamentului<br />
actorilor statali <strong>şi</strong> nonstatali.<br />
În cele ce urmează vom face o succintă prezentare a domeniilor <strong>de</strong><br />
manifestare <strong>şi</strong> a tendinţelor <strong>de</strong> evoluţie ale principalelor provocări ale mediului<br />
contemporan <strong>de</strong> securitate.<br />
2.1. Globalizarea<br />
Reprezintă fenomenul care generează cele mai multe provocări la adresa<br />
mediului <strong>de</strong> securitate având implicaţii în toate domeniile vieţii sociale (politic,<br />
economic, militar, cultural etc.).<br />
Fenomenul globalizării a evoluat <strong>de</strong>-a lungul timpului ajungând astăzi la<br />
un nivel greu <strong>de</strong> imaginat la mijlocul secolului trecut. Astfel, <strong>de</strong>zvoltarea tot mai<br />
accentuată a legăturilor <strong>de</strong> inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă dintre indivizi la nivel planetar a<br />
făcut ca lumea <strong>de</strong> astăzi să <strong>de</strong>vină un singur sistem social. Legăturile sociale,<br />
economice <strong>şi</strong> politice care traversează graniţele dintre state condiţionează în mod<br />
marcant soarta indivizilor, aceştia <strong>de</strong>venind subiecţi ai sistemului global în<br />
interiorul căruia se <strong>de</strong>zvoltă <strong>şi</strong> evoluează.<br />
Globalizarea se manifestă variat în toate domeniile vieţii sociale. În<br />
domeniul militar, <strong>de</strong> referinţă pentru mediul <strong>de</strong> securitate, globalizarea se<br />
manifestă prin comerţul <strong>de</strong> armament la nivel global, proliferarea armelor <strong>de</strong><br />
135
distrugere în masă, amploarea terorismului internaţional, creşterea semnificativă<br />
a corporaţiilor militare transnaţionale <strong>şi</strong> altele.<br />
Globalizarea favorizează apariţia <strong>de</strong> noi centre <strong>de</strong> putere cum ar fi<br />
companiile transnaţionale <strong>şi</strong> organizaţiile nonguvernamentale internaţionale.<br />
Aceşti noi actori internaţionali folosesc din plin avantajele erei informaţionale,<br />
atât pentru a-<strong>şi</strong> asigura în<strong>de</strong>plinirea obiectivelor propuse, cât <strong>şi</strong> pentru a-<strong>şi</strong> afirma<br />
<strong>şi</strong> consolida prezenţa în noul joc global <strong>de</strong> putere.<br />
Efectele globalizării au adus în centrul atenţiei comunităţii internaţionale<br />
probleme precum: comunicaţiile, armele convenţionale, corupţia, asistenţa pentru<br />
<strong>de</strong>zvoltare, finanţele globale, comerţul internaţional, conflictele intrastatale,<br />
sănătatea, drepturile omului, comunicarea globală, conservarea naturii, armele<br />
nucleare, biologice <strong>şi</strong> chimice, poluarea, refugiaţii, crima organizată<br />
transfrontalieră <strong>şi</strong> terorismul.<br />
Aceste vulnerabilităţi impuse <strong>de</strong> globalizare au creat nu numai noi medii<br />
conflictuale, noi riscuri <strong>şi</strong> ameninţări, dar <strong>şi</strong> dimensiuni inedite <strong>de</strong> răspuns din<br />
partea politicilor <strong>de</strong> securitate, care presupun <strong>de</strong>zvoltarea unor capabilităţi <strong>de</strong><br />
gestionare a crizelor 2 .<br />
Impactul globalizării asupra mediului <strong>de</strong> securitate se manifestă atât prin<br />
consecinţele directe pe care globalizarea le generează, cât <strong>şi</strong> prin rolul acesteia <strong>de</strong><br />
catalizator al celorlalte provocări.<br />
2.2. Terorismul internaţional<br />
Este unul dintre cele mai complexe <strong>şi</strong>, totodată, cele mai complicate fenomene<br />
ale lumii contemporane cu influenţe accentuate asupra mediului <strong>de</strong> securitate.<br />
Terorismul este strâns legat <strong>de</strong> zonele întunecate ale fenomenelor <strong>de</strong> putere, <strong>de</strong><br />
extremele <strong>şi</strong> excesele acesteia, ceea ce face ca termenul <strong>de</strong> terorism să fie foarte greu<br />
<strong>de</strong> <strong>de</strong>finit. Una din <strong>de</strong>finiţiile care caracterizează într-o bună măsură fenomenul<br />
terorist este cea din Enciclopedia Universală Britanică: „utilizarea sistemică a<br />
violenţei pentru a crea un climat general <strong>de</strong> frică în rândul unei populaţii <strong>şi</strong>, prin<br />
aceasta, pentru a în<strong>de</strong>plini un anume obiectiv politic” 3 .<br />
În cartea Sociologie politică, profesorul Virgil Măgureanu analizează<br />
principalii factori care au contribuit la amplificarea <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltarea mişcărilor<br />
teroriste 4 . Potrivit autorului, primul <strong>şi</strong> cel mai important factor îl reprezintă<br />
<strong>de</strong>zvoltarea terorismului <strong>de</strong> stat spre jumătatea secolului trecut, în Germania <strong>şi</strong><br />
Uniunea Sovietică, un<strong>de</strong> regimurile politice extremiste din cele două state au utilizat<br />
pe scară largă violenţa pentru a-<strong>şi</strong> atinge scopurile politice.<br />
Al doilea factor îl reprezintă cel <strong>de</strong>-al Doilea Război Mondial în care cele două<br />
sisteme totalitare au recurs la violenţă pentru a putea stăpâni lumea.<br />
2<br />
Efectele globalizării asupra securităţii statelor, http://studii<strong>de</strong>securitate.wordpress.com/2011/<br />
04/05/ efectele-globalizarii-asupra-securitatii-statelor/, accesat la 14.10.2012.<br />
3<br />
Enciclopedia Universală Britanică, Bucureşti, Editura Litera, 2010, vol. 16, p.183.<br />
4<br />
Virgil, MĂGUREANU, Sociologie politică, Bucureşti, Editura RAO International Publishing<br />
Company, 2006, p. 506.<br />
136
Cel <strong>de</strong>-al treilea factor îl constituie Războiul Rece, acesta însemnând <strong>de</strong> fapt<br />
prelungirea războiului clasic într-un mod fragmentat cu utilizarea tuturor armelor<br />
posibile, inclusiv a celor <strong>de</strong> propagandă. Potrivit profesorului Măgureanu, ”în timpul<br />
Războiului Rece, terorismul revoluţionar a fost susţinut continuu <strong>de</strong> sistemul<br />
comunist, în cea mai bună tradiţie a stângii extremiste, dar nici <strong>de</strong> partea cealaltă nu<br />
au lipsit mijloacele <strong>de</strong> o violenţă extremă” 5 .<br />
Al patrulea factor îl reprezintă că<strong>de</strong>rea comunismului. Chiar dacă sursa<br />
terorismului revoluţionar a secat odată cu că<strong>de</strong>rea sistemelor comuniste din Europa,<br />
diminuarea fenomenului terorist nu a avut loc.<br />
Cauzele terorismului contemporan sunt complexe <strong>şi</strong> se află în dinamica<br />
crizelor economice, culturale <strong>şi</strong> sociale, în politica <strong>de</strong> alienare a tinerilor (în<strong>de</strong>osebi<br />
musulmani) care trăiesc în străinătate, în reacţiile virulente la influenţele intrinseci pe<br />
care le exercită civilizaţia occi<strong>de</strong>ntală asupra zonelor încremenite în fantasme <strong>şi</strong><br />
preju<strong>de</strong>căţi, în recru<strong>de</strong>scenţa anomiei sociale, criminalităţii <strong>şi</strong> traficanţilor 6 .<br />
Principalele surse <strong>de</strong> generare a fenomenului terorist se află în configuraţia<br />
mereu schimbătoare <strong>şi</strong> nesigură a societăţii actuale <strong>şi</strong> în starea <strong>de</strong> haos pe care o<br />
parcurge omenirea. Nu întâmplător, <strong>de</strong>sigur, atacurile teroriste se îndreaptă împotriva<br />
Statelor Unite ale Americii <strong>şi</strong> aliaţilor acestora, a Rusiei, Chinei, Indiei, Europei<br />
Occi<strong>de</strong>ntale <strong>şi</strong> chiar împotriva unor ţări islamice, consi<strong>de</strong>rate trădătoare, cum ar fi<br />
Turcia <strong>şi</strong> Pakistanul.<br />
Ameninţările teroriste sunt <strong>de</strong> mare actualitate. Chiar dacă odată cu lichidarea<br />
li<strong>de</strong>rului Al Qaeda (mai 2011), acţiunile acestei organizaţii s-au împuţinat, pe termen<br />
mediu <strong>şi</strong> lung, ele nu vor dispărea. Atacurile teroriste sunt <strong>şi</strong> vor fi <strong>şi</strong> în continuare<br />
atipice, lipsite <strong>de</strong> orice moralitate <strong>şi</strong> în afara oricăror reguli ale păcii <strong>şi</strong> războiului. Ele<br />
vor viza tot ceea ce este vulnerabil – state, guverne, instituţii publice, organizaţii<br />
internaţionale, aglomerări urbane <strong>şi</strong> locuri publice, infrastructuri, reţele <strong>de</strong><br />
comunicaţii, reţele Internet etc.<br />
2.3. Proliferarea armamentelor<br />
În contextual actual, armele <strong>de</strong> distrugere în masă <strong>şi</strong> sistemele <strong>de</strong> armament<br />
convenţional ultramo<strong>de</strong>rn pot constitui o ameninţare majoră la adresa securităţii<br />
internaţionale, dacă ajung în posesia unor actori statali (ex. Coreea <strong>de</strong> Nord <strong>şi</strong> Iran)<br />
sau nonstatali (organizaţii teroriste) care le pot utiliza împotriva lumii civilizate.<br />
De<strong>şi</strong> proliferarea este susţinută <strong>de</strong> un număr restrâns <strong>de</strong> state <strong>şi</strong> actori<br />
nonstatali, aceasta reprezintă un pericol real prin diseminarea tehnologiilor <strong>şi</strong><br />
informaţiilor, pentru faptul că statele proliferatoare se pot ajuta între ele.<br />
La ora actuală, principala preocupare a comunităţii internaţionale în domeniul<br />
proliferării armelor nucleare o reprezintă aşa zisul Dosar nuclear iranian.<br />
5<br />
Ibi<strong>de</strong>m.<br />
6<br />
Gheorghe VĂDUVA, Terorismul contemporan – factor <strong>de</strong> risc la adresa securităţii <strong>şi</strong> apărării<br />
naţionale, în condiţiile statutului României <strong>de</strong> membru NATO, Bucureşti, Editura Universităţii<br />
Naţionale <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> ”Carol I”, 2005, p. 11.<br />
137
Programul nuclear al Iranului a fost lansat în 1950, cu ajutorul Statelor Unite,<br />
ca parte a programului intitulat „Atomi pentru Pace” 7 . Participarea Statelor Unite <strong>şi</strong><br />
guvernelor din Europa <strong>de</strong> Vest la <strong>de</strong>zvoltarea programului nuclear al Iranului a<br />
continuat până la revoluţia din 1979 din Iran. Ulterior acestui moment, guvernul<br />
iranian a abandonat temporar unele elemente ale programului, după care a continuat<br />
<strong>de</strong>zvoltarea acestuia fără asistenţă din Occi<strong>de</strong>nt. Programul nuclear iranian a inclus<br />
mai multe site-uri <strong>de</strong> cercetare, două mine <strong>de</strong> uraniu, un reactor <strong>de</strong> cercetare <strong>şi</strong><br />
instalaţiile <strong>de</strong> procesare a uraniului (trei facilităţi <strong>de</strong> îmbogăţire a uraniului).<br />
Primul reactor nuclear din cadrul centralei nucleare <strong>de</strong> la Bushehr, construit cu<br />
sprijinul unor companii ruse, a fost dat în folosinţă în septembrie 2011. După aceasta,<br />
autorităţile <strong>de</strong> la Teheran au anunţat că se află în lucru o altă centrală nucleară, <strong>de</strong> 360<br />
MW <strong>şi</strong> că vor continua programul <strong>de</strong> construire a unor noi centrale nucleare <strong>de</strong> putere<br />
medie.<br />
În toată această perioadă, Statele Unite <strong>şi</strong> Israelul au adus acuzaţii regimului <strong>de</strong><br />
la Teheran că utilizează tehnologii duale în scopul realizării <strong>de</strong> armament nuclear.<br />
Urmarea unui raport al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (IAEA), în<br />
noiembrie 2011, Iran a fost acuzat pentru <strong>de</strong>sfăşurarea unor cercetări <strong>şi</strong> experimente<br />
în scopul <strong>de</strong>zvoltării capacităţilor <strong>de</strong> producţie a unor arme nucleare 8 .<br />
Controversele asupra programului nuclear iranian au la bază lipsa <strong>de</strong><br />
transparenţă din partea autorităţilor acestui stat <strong>de</strong> a raporta către IAEA date relevante<br />
cu privire la procesul <strong>de</strong> îmbogăţire a uraniului. Uraniul îmbogăţit poate fi utilizat<br />
drept combustibil pentru centralele nucleare sau pentru arme nucleare (în cel <strong>de</strong>-al<br />
doilea caz, cu un nivel <strong>de</strong> îmbogăţire superior). Iran susţine că <strong>de</strong>zvoltă facilităţi<br />
nucleare în scopuri paşnice, iar gradul <strong>de</strong> îmbogăţire a uraniului <strong>de</strong> sub 5% este<br />
relevant pentru utilizarea acestuia drept combustibil pentru centralele nucleare.<br />
Dosarul Iranian continuă să rămână o problemă controversată la nivel mondial<br />
ce poate oricând să genereze un conflict pe plan regional, cu conotaţii majore la<br />
adresa mediului <strong>de</strong> securitate internaţional.<br />
2.4. Violenţa etnică <strong>şi</strong> religioasă<br />
Recru<strong>de</strong>scenţa fenomenelor etnice <strong>şi</strong> religioase nu este exclusiv un efect al<br />
globalizării. Ea are multiple conotaţii istorice, culturale <strong>şi</strong> economice. Spre <strong>de</strong>osebire<br />
<strong>de</strong> mişcările etnice, mişcările religioase extremiste tind să aibă caracter universal,<br />
consi<strong>de</strong>rând că opiniile pe care le exprimă trebuie să fie însu<strong>şi</strong>te <strong>de</strong> toţi credincio<strong>şi</strong>i<br />
propriei religii. Există tendinţa <strong>de</strong> a crea o motivaţie transfrontalieră, transferând<br />
astfel propria opinie <strong>de</strong>spre legitimitate din sfera i<strong>de</strong>atică spre motivaţia unor acţiuni<br />
politice. Aceste mişcări extremiste au caracter exclusivist <strong>şi</strong> resping orice opţiuni<br />
7<br />
În anul 1950, Statele Unite au lansat programul "Atomi pentru Pace", program care a furnizat<br />
echipamentele <strong>şi</strong> informaţii pentru şcoli, spitale <strong>şi</strong> instituţii <strong>de</strong> cercetare, în Statele Unite <strong>şi</strong> în<br />
întreaga lume. Primele reactoare nucleare din Iran <strong>şi</strong> Pakistan au fost construite în cadrul acestui<br />
program.<br />
8<br />
Raportul directorului general al AIEA „Punerea în aplicare a garanţiilor Acordului <strong>de</strong><br />
neproliferare nucleară, precum <strong>şi</strong> a unor dispoziţii relevante ale rezoluţiilor Consiliului <strong>de</strong><br />
<strong>Securitate</strong> referitoare la Republica Islamică Iran”, postat pe: http://www.isisonline.org/uploads/isis-reports/documents/IAEA_Iran_8Nov2011.pdf,<br />
accesat la 20.05.2012.<br />
138
contrare celor pe care le promovează, atât cele teologice, cât <strong>şi</strong> cele politice sau în<br />
legătură cu ordinea socială. În plan practic, aceasta înseamnă că în societăţile în care<br />
asemenea opinii sunt predominante, orice individ care nu este un a<strong>de</strong>pt sau un<br />
credincios este consi<strong>de</strong>rat un cetăţean „<strong>de</strong> categoria a doua”. În plus, ele au un<br />
caracter militant activ, utilizând cu uşurinţă mijloace coercitive.<br />
De<strong>şi</strong> mişcările religioase extremiste militante nu constituie singurul actor<br />
nonstatal ale cărui activităţi contribuie la propagarea <strong>şi</strong> exacerbarea violenţei, mulţi<br />
experţi consi<strong>de</strong>ră că ele au tendinţa să stimuleze anumite tipuri <strong>de</strong> activităţi<br />
internaţionale <strong>de</strong>stabilizatoare. Între altele, se evi<strong>de</strong>nţiază ire<strong>de</strong>ntismul, adică tendinţa<br />
unor grupuri etnice sau a unor grupări religioase <strong>de</strong> a revendica teritorii într-o zonă<br />
adiacentă, care în unele cazuri a fost pierdută în favoarea unui alt stat care o <strong>de</strong>ţine în<br />
prezent. Pentru a în<strong>de</strong>plini un asemenea obiectiv, <strong>de</strong> cele mai multe ori, este utilizată<br />
forţa armată.<br />
2.5. Criza economico-financiară<br />
Criza economică mondială <strong>de</strong>clanşată în 2008 reprezintă cel mai elocvent<br />
exemplu <strong>de</strong> manifestare a efectelor globalizării în domeniul finanţelor mondiale.<br />
Aceasta este una dintre cele mai mari ameninţări la adresa securităţii mondiale, cu un<br />
puternic impact negativ asupra creşterii economice globale <strong>şi</strong> consecinţe politice,<br />
strategice <strong>şi</strong> sociale.<br />
Recesiunea economică generată <strong>de</strong> haosul din sistemul financiar a produs<br />
panică pe piaţa interbancară, în cercurile <strong>de</strong> afaceri <strong>şi</strong> în mediul politic <strong>şi</strong> social.<br />
Declanşată iniţial în Statele Unite, criza s-a extins foarte rapid în Europa Occi<strong>de</strong>ntală<br />
<strong>şi</strong>, pe fundalul globalizării, s-a răspândit vertiginos în restul lumii.<br />
Începuturile recesiunii s-au manifestat în criza creditelor ipotecare din Statele<br />
Unite, care s-a propagat rapid la nivelul tuturor statelor <strong>şi</strong> a întregului sistem bancar,<br />
culminând cu falimentul băncii <strong>de</strong> investiţii Lehman Brothers.<br />
Ulterior, băncile centrale au fost nevoite să aloce sume uriaşe pentru a salva<br />
alţi giganţi financiari, dar dificultăţile nu s-au oprit aici <strong>şi</strong>, rând pe rând, în 2009,<br />
majoritatea economiilor din Europa, inclusiv Germania, Franţa sau Austria, au intrat<br />
în recesiune.<br />
Pe măsură ce recesiunea s-a instalat în toate ţările, populaţia <strong>şi</strong> companiile au<br />
fost puternic afectate, consumul s-a prăbu<strong>şi</strong>t, iar profiturile au scăzut rapid. Astfel,<br />
efectele globalizării au făcut ca <strong>de</strong> la o criză a sectorului financiar-bancar privat să se<br />
ajungă la o criză publică a statelor care nu au mai putut să î<strong>şi</strong> încaseze veniturile <strong>şi</strong> au<br />
cheltuit prea mult, cel mai discutat caz fiind cel al Greciei.<br />
Modul în care s-a <strong>de</strong>clanşat <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltat această criză precum <strong>şi</strong> efectele pe care<br />
aceasta le-a avut asupra economiei mondiale, a scos în evi<strong>de</strong>nţă vulnerabilităţile lumii<br />
actuale generate în special <strong>de</strong> fenomenul <strong>de</strong> globalizare.<br />
2.6. Criminalitatea organizată<br />
Transformările din economia globală <strong>şi</strong> politica internaţională <strong>de</strong> după<br />
Războiul Rece au dat un impuls puternic activităţii criminale <strong>şi</strong> au consolidat<br />
organizaţiile acesteia.<br />
139
Bazându-se pe creşterea traficului internaţional ilegal <strong>de</strong> bunuri, bani <strong>şi</strong><br />
persoane, organizaţiile criminale <strong>şi</strong>-au extins influenţa <strong>şi</strong> puterea, au <strong>de</strong>venit <strong>şi</strong> mai<br />
bogate comparativ cu guvernele statelor cu care se confruntă. Acest tip <strong>de</strong> acţiune a<br />
<strong>de</strong>venit o ameninţare reală la adresa securităţii naţionale a multor state, precum <strong>şi</strong> la<br />
adresa securităţii internaţionale în general.<br />
În majoritatea ţărilor fost comuniste, violenţa, corupţia <strong>şi</strong> jefuirea fără scrupule<br />
a bogăţiilor <strong>şi</strong> averilor naţionale (a se ve<strong>de</strong>a ţara noastră, în care foarte mulţi directori<br />
<strong>de</strong> întreprin<strong>de</strong>ri <strong>de</strong> stat au reu<strong>şi</strong>t dubla „performanţă” <strong>de</strong> a aduce în stare <strong>de</strong> faliment<br />
întreprin<strong>de</strong>rile pe care le conduceau <strong>şi</strong>, în acela<strong>şi</strong> timp, <strong>de</strong> a se îmbogăţi datorită<br />
firmelor „căpuşă” create în acela<strong>şi</strong> domeniu <strong>de</strong> activitate) asociate cu organizaţiile <strong>de</strong><br />
tip mafiot în formare <strong>şi</strong> în ascensiune pun în pericol reformele <strong>de</strong>mocratice <strong>şi</strong> trezesc<br />
nostalgia pentru regimurile autoritare în zonele cele mai <strong>de</strong>favorizate ale populaţiei.<br />
În multe ţări precum SUA, Japonia, Italia <strong>şi</strong>, mai nou, F. Rusă <strong>şi</strong> Ucraina se<br />
manifestă îngrijorare în legătură cu amploarea crescândă a operaţiilor ilegale ale<br />
grupurilor <strong>de</strong> crimă organizată, cu lărgirea ariei geografice a influenţei acestora <strong>şi</strong> cu<br />
puterea crescândă pe care o <strong>de</strong>ţin. Drept rezultat al activităţii transfrontaliere,<br />
organizaţiile criminale sunt capabile să acumuleze bogăţii <strong>şi</strong> putere într-o asemenea<br />
măsură încât pun în pericol eficacitatea <strong>şi</strong> chiar legitimitatea funcţionării aparatului<br />
<strong>de</strong> stat din unele ţări.<br />
2.7. Problemele populaţiei<br />
Principala problemă a populaţiei este tendinţa <strong>de</strong> creştere ritmică care se<br />
manifestă cu pregnanţă în China, India, Asia <strong>de</strong> Sud–Est, Orientul Apropiat <strong>şi</strong><br />
Mijlociu. Până spre 2050, actuala populaţie, <strong>de</strong> 7 miliar<strong>de</strong> locuitori, probabil că<br />
se va dubla.<br />
În secolul XXI, Asia va rămâne cea mai populată zonă a lumii, în timp ce<br />
populaţia Africii se va tripla, <strong>de</strong> la peste un miliard în 2011 la 3,6 miliar<strong>de</strong> în<br />
2100 (Figura 1) 9 .<br />
Expansiunea <strong>de</strong>mografică (cu urmări economice, şocuri politice <strong>şi</strong> militare)<br />
se intersectează cu îmbătrânirea <strong>şi</strong> reducerea populaţiei în Rusia <strong>şi</strong> chiar în SUA<br />
<strong>şi</strong> UE. Suprapopularea unor ţări <strong>şi</strong> regiuni, coroborată cu accentuarea sărăciei în<br />
spaţiile respective, alimentează valurile <strong>de</strong> imigranţi ce ameninţă să „inun<strong>de</strong>” UE<br />
<strong>şi</strong> SUA.<br />
9<br />
http://esa.un.org/unpd/wpp/Analytical-Figures/htm/fig_2.htm, accesat la 02.05.2012<br />
140
Figura nr. 1 – Proiectarea <strong>şi</strong> estimarea populaţiei în principalele zone ale lumii,<br />
pentru perioada 1950 – 2100 (în miliar<strong>de</strong>) 10<br />
Alte probleme ale populaţiei sunt generate <strong>de</strong> boli, sărăcia extremă <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong>gradarea educaţiei.<br />
Concluzii<br />
Începutul secolului al XXI-lea este marcat <strong>de</strong> transformări profun<strong>de</strong> ale<br />
mediului <strong>de</strong> securitate, <strong>de</strong>venit din ce în ce mai fluid <strong>şi</strong> flexibil, cu posibilităţi<br />
multiple <strong>de</strong> evoluţie, în funcţie <strong>de</strong> predominanţe, tendinţe politice <strong>şi</strong> economice <strong>şi</strong><br />
în special, <strong>de</strong> interesele principalilor actori statali <strong>şi</strong> non statali <strong>de</strong> pe arena<br />
internaţională.<br />
Principalele confruntări militare la nivel global din ultimul <strong>de</strong>ceniu<br />
(campaniile din Irak <strong>şi</strong> Afganistan) au avut ca dominantă constituirea unor<br />
coaliţii <strong>de</strong> state, cu reprezentare mare la nivel planetar, care au acţionat sub<br />
conducerea SUA, pentru a în<strong>de</strong>părta <strong>de</strong> la putere regimuri ne<strong>de</strong>mocrate, a anihila<br />
reţele teroriste <strong>şi</strong> a sprijini funcţionarea instituţiilor fundamentale ale statului.<br />
Ambele conflicte au avut un caracter profund asimetric, iar <strong>de</strong>zvoltarea acestora<br />
a generat alte probleme în planul securităţii, pentru care comunitatea<br />
internaţională nu are în prezent soluţii viabile <strong>de</strong> rezolvare.<br />
La nivel local <strong>şi</strong> regional, există numeroase tensiuni <strong>şi</strong> focare <strong>de</strong> conflict,<br />
<strong>de</strong> la cele latente <strong>şi</strong> îngheţate (Kosovo, Bosnia-Herţegovina, Cipru, Orientul<br />
Mijlociu, Transnistria, Caucazul <strong>de</strong> Nord <strong>şi</strong> <strong>de</strong> Sud, Peninsula Coreea, Kashmir<br />
etc.), până la cele în <strong>de</strong>sfăşurare (Irak <strong>şi</strong> Afganistan).<br />
10<br />
United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division (2011), World<br />
Population Prospects: The 2010 Revision, New York (actualizat la 15.04.2012),<br />
http://www.un.org/esa/population/, accesat la 23.95.2012.<br />
141
Estimăm că <strong>şi</strong> în anii următori, tendinţele <strong>de</strong> insecuritate se vor înscrie în<br />
aria confruntărilor dintre marile puteri, preten<strong>de</strong>nte la supremaţie <strong>şi</strong> resurse, în<br />
cea a confruntărilor dintre lumea civilizată <strong>şi</strong> actori nonstatali din sfera<br />
terorismului, criminalităţii, economiei subterane, traficului <strong>de</strong> droguri <strong>şi</strong> carne<br />
vie, precum <strong>şi</strong> cea a luptei dintre a<strong>de</strong>pţii globalizării forţate <strong>şi</strong> cei ai menţinerii<br />
suveranităţii naţionale, individualităţii <strong>şi</strong> in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţei entităţilor statale.<br />
La fenomenele politice <strong>şi</strong> sociale care au marcat ultimul <strong>de</strong>ceniu, se pot<br />
adăuga cele cu manifestare recentă, aflate încă în <strong>de</strong>sfăşurare, ale căror<br />
consecinţe <strong>şi</strong> finalitate sunt încă greu <strong>de</strong> anticipat: Criza economică mondială <strong>şi</strong><br />
Primăvara Arabă.<br />
Bibliografie:<br />
1. ***Efectele globalizării asupra securităţii statelor, http://studii<strong>de</strong>securitate.<br />
wordpress.com/2011/04/05/efectele-globalizarii-asupra-securitatii-statelor/;<br />
2. ***, Enciclopedia Universală Britanică, Bucureşti: Editura Litera, 2010;<br />
3. ***, The Globalization of the world politics, ediţia a III-a, Londra: OXFORD<br />
UNIVERSITY PRESS, 2005;<br />
4. FRUNZETI, Teodor, Geostrategie, Bucureşti: Editura CTEA, 2009;<br />
5. FRUNZETI, Teodor, Soluţionarea crizelor internaţionale, Ia<strong>şi</strong>: Editura<br />
Institutul European, 2006;<br />
6. FRUNZETI, Teodor, ZODIAN, Vladimir, Lumea 2009. Enciclopedie politică<br />
<strong>şi</strong> militară, Bucureşti: Editura CTEA, 2009;<br />
7. HLIHOR, Constantin, Geopolitica <strong>şi</strong> geostrategia în analiza relaţiilor<br />
internaţionale contemporane, Bucureşti: Editura Universităţii Naţionale <strong>de</strong><br />
<strong>Apărare</strong> „Carol I”, 2005;<br />
8. MĂGUREANU, Virgil, Sociologie politică, Bucureşti: Editura RAO<br />
International Publishing Company, 2006;<br />
9. Raportul directorului general al AIEA, http://www.isis-online.org/uploads/<br />
isis-reports/documents/IAEA_Iran_8Nov2011.pdf;<br />
10. United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population<br />
Division (2011), World Population Prospects: The 2010 Revision, New York<br />
(actualizat la 15.04.2012), http://www.un.org/esa/population/;<br />
11. VĂDUVA, Gheorghe, Terorismul contemporan – factor <strong>de</strong> risc la adresa<br />
securităţii <strong>şi</strong> apărării naţionale, în condiţiile statutului României <strong>de</strong> membru<br />
NATO, Bucureşti: Editura Universităţii Naţionale <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> ”Carol I”, 2005.<br />
142
ABORDĂRI DE MARKETING ÎN SISTEMUL RECRUTĂRII<br />
ŞI SELECŢIEI PERSONALULUI MILITAR DIN ARMATA<br />
REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII<br />
Dr. Mihai Bogdan ALEXANDRESCU *<br />
Rezumat: Problema recrutării oamenilor <strong>de</strong> calitate pare să fie, mai mult sau mai puţin,<br />
una universală. Armatele se confruntă cu dificultăţi în recrutarea <strong>şi</strong> menţinerea personalului<br />
militar. Motivele sunt generate <strong>de</strong> schimbarea valorilor din societatea civilă. Interesul <strong>şi</strong> motivaţia<br />
intrării în armată sunt în scă<strong>de</strong>re, în special printre tineri. Competiţia între piaţa privată <strong>şi</strong> armată<br />
este în creştere, datorită nivelului ridicat <strong>de</strong> educaţie al tinerei generaţii <strong>şi</strong> a ratei scăzute a<br />
şomajului. În acest referat se prezintă succesul <strong>şi</strong> provocările în recrutarea personalului militar<br />
profesionist în cadrul Armatei Britanice.<br />
Cuvinte-cheie: strategie, promovare, profesie militară, recrutare, selecţie, marketing.<br />
În armata britanică, recrutarea <strong>şi</strong> selecţia sunt etape inseparabile ale unui<br />
proces, care are drept scop furnizarea personalului către sistemul <strong>de</strong> formare a<br />
soldaţilor <strong>şi</strong> ofiţerilor.<br />
Din 100 <strong>de</strong> solicitanţi, în medie: 76 se prezintă la selecţie, 40 sunt admi<strong>şi</strong> în<br />
faza <strong>de</strong> pregătire, 32 reuşesc să treacă <strong>de</strong> această fază, iar 30 sunt angajaţi.<br />
Pentru a <strong>de</strong>veni ofiţer al armatei britanice, pot fi parcurse mai multe căi. Dar<br />
indiferent <strong>de</strong> cale sau dacă solicitantul are sau nu studii universitare, dacă este civil<br />
sau soldat, el trebuie să treacă, <strong>de</strong> regulă, prin următoarele trei etape:<br />
1. Biroul <strong>de</strong> Informare privind Cariera;<br />
2. Comisia <strong>de</strong> selecţie (trei zile si jumătate);<br />
3. Aca<strong>de</strong>mia Militară Regală Sandhurst (unica aca<strong>de</strong>mie militară din Marea<br />
Britanie, şcolarizarea durează 11 luni).<br />
Dacă este vorba <strong>de</strong> un soldat, ceea ce se aşteaptă <strong>de</strong> la el nu este o inteligenţă<br />
<strong>de</strong>osebită ci disciplină, simţul datoriei, priceperea în specializarea sa, abilitatea <strong>de</strong><br />
luptător, spiritul <strong>de</strong> grup (nu se cultivă calităţi <strong>de</strong> lea<strong>de</strong>rship) <strong>şi</strong> calitatea <strong>de</strong> a fi<br />
ascultător, uşor <strong>de</strong> condus în timpul unei crize.<br />
Un civil care doreşte să se angajeze ca soldat în Forţele Terestre ale Marii<br />
Britanii, parcurge următoarele etape:<br />
1. Biroul <strong>de</strong> Informare privind Cariera(<strong>de</strong> la câteva luni, la câţiva ani-dacă nu<br />
este eligibil sau nu a terminat studiile universitare);<br />
2. <strong>Centrul</strong> <strong>de</strong> Selecţie (două zile)<br />
3. Regiment <strong>de</strong> Pregătire - faza 2 (durată variabilă, în funcţie <strong>de</strong> specializare);<br />
4. Şcoală - faza 2 (durată variabilă, în funcţie <strong>de</strong> specializare);<br />
5. Şcoală/centru <strong>de</strong> excelenţă - faza 3;<br />
6. Încadrarea în funcţie.<br />
Costurile pentru formarea unui soldat sunt ridicate, <strong>de</strong> aceea există o<br />
preocupare <strong>de</strong>osebită pentru reducerea pier<strong>de</strong>rilor, indiferent <strong>de</strong> motive. De exemplu,<br />
costul recrutării este <strong>de</strong> 3.400 <strong>de</strong> lire sterline <strong>de</strong> persoană, iar costul pentru un<br />
*<br />
Locotenent-colonel economist, <strong>Centrul</strong> Cultural <strong>şi</strong> Asistenţă Socială, Braşov.<br />
143
absolvent al primei faze <strong>de</strong> pregătire este <strong>de</strong> 7.780 <strong>de</strong> lire. O durată <strong>de</strong> pregătire <strong>de</strong> 11<br />
luni <strong>de</strong> la Aca<strong>de</strong>mia Regală Militară Sandhurst costă 37.500 <strong>de</strong> lire, iar formarea<br />
unui subofiţer <strong>de</strong> artilerie, timp <strong>de</strong> 46 <strong>de</strong> săptămâni, 130.200 <strong>de</strong> lire.<br />
Prezenţa femeilor în Forţele Terestre este privită cu multă naturaleţe.<br />
Promovarea profesiei militare nu este orientată pe gen, nu există nici un mesaj special<br />
pentru femei, toate materialele se adresează tuturor. Sunt câteva arme (specialităţi<br />
militare) la care femeile nu au acces: infanterie, blindate, submarine, comando.<br />
Selecţia este mixtă (nu există serii cu fete <strong>şi</strong> serii cu băieţi). Toate probele <strong>şi</strong><br />
standar<strong>de</strong>le sunt comune (stabilite pentru profesie, nu pentru gen). Se consi<strong>de</strong>ră că în<br />
timpul instrucţiei, femeile sunt capabile să atingă acelea<strong>şi</strong> standar<strong>de</strong> <strong>de</strong> performanţă,<br />
dar într-un timp mai în<strong>de</strong>lungat <strong>de</strong>cât bărbaţii.<br />
1. Agenţia <strong>de</strong> Recrutare <strong>şi</strong> Pregătire a Forţelor Terestre (Army Training<br />
& Recruiting Agency - ATRA Upavon, Wiltshire)<br />
ATRA s-a constituit în 1997 prin fuzionarea structurii <strong>de</strong> pregătire cu cea <strong>de</strong><br />
recrutare, din necesitatea <strong>de</strong> a conferi unitate <strong>şi</strong> maximum <strong>de</strong> coerenţă procesului <strong>de</strong><br />
recrutare, selecţie <strong>şi</strong> pregătire a tinerilor care doresc să se alăture Forţelor Terestre ale<br />
Marii Britanii.<br />
Începând <strong>de</strong> la primul contact cu un birou <strong>de</strong> informare privind cariera militară<br />
<strong>şi</strong> până la angajarea în rândul Forţelor Terestre, totul este condus dintr-un singur loc.<br />
ATRA este cea mai mare agenţie non-profit guvernamentală <strong>şi</strong> cea mai mare<br />
agenţie <strong>de</strong> acest fel din Europa.<br />
ATRA face parte integrantă din „Comandamentul Personalului <strong>şi</strong> Pregătirii”<br />
(unul dintre comandamentele Forţelor Terestre, aflat în subordinea Generalului<br />
Aghiotant-locţiitor al şefului Forţelor Terestre).<br />
Misiunea ATRA este aceea <strong>de</strong> a furniza Armatei Britanice numărul necesar <strong>de</strong><br />
militari bine instruiţi <strong>şi</strong> motivaţi, pentru satisfacerea cerinţelor sale operaţionale.<br />
Obiectivele ATRA sunt:<br />
● Să furnizeze clienţilor săi, personalul <strong>de</strong> care au nevoie, în numărul, cu<br />
<strong>de</strong>prin<strong>de</strong>rile, la standar<strong>de</strong>le <strong>şi</strong> la momentul cerut;<br />
● Să se încadreze în resursele alocate.<br />
Domeniile <strong>de</strong> responsabilitate ale ATRA:<br />
Recrutare (inclusiv activitatea <strong>de</strong> marketing);<br />
Selecţie;<br />
Faza 1 <strong>de</strong> pregătire-pregătirea <strong>de</strong> bază a soldaţilor <strong>şi</strong> ofiţerilor-ca<strong>de</strong>ţi;<br />
Faza 2 <strong>de</strong> pregătire - pregătirea specialiştilor în diverse arme, pentru primul<br />
serviciu în cadrul regimentelor sau corpurilor;<br />
Faza 3 <strong>de</strong> pregătire - pregătire avansată, continuarea pregătirii <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltării<br />
profesionale, în scopul avansării (oferă o carieră).<br />
ATRA primeşte <strong>de</strong> la structurile Generalului Aghiotant: strategia, nevoia <strong>de</strong><br />
pregătire („ce?” <strong>şi</strong> „câţi?”) <strong>şi</strong> standar<strong>de</strong>le <strong>de</strong> pregătire necesare pentru fiecare armă<br />
din Forţele Terestre (validate <strong>de</strong> directorii armelor/serviciilor).<br />
ATRA are aproximativ 11.700 <strong>de</strong> angajaţi, din care 43% sunt civili.<br />
144
Pentru anul 2000-2001, alocaţia bugetară a ATRA a fost <strong>de</strong> 700 milioane lire.<br />
Anual, în medie, 12 500 <strong>de</strong> recruţi se află într-o formă sau alta <strong>de</strong> pregătire.<br />
2. Sistemul britanic <strong>de</strong> promovare, recrutare, selecţie <strong>şi</strong> pregătire<br />
În Armata Britanică, recrutarea <strong>şi</strong> selecţia sunt strâns legate una <strong>de</strong> cealaltă,<br />
inseparabile, etape care se întrepătrund, ale aceluia<strong>şi</strong> proces, chiar dacă se <strong>de</strong>sfăşoară<br />
în două locuri: birouri <strong>de</strong> informare privind cariera <strong>şi</strong> centre <strong>de</strong> selecţie. Recrutorii nu<br />
aplică doar criterii, ei încep procesul <strong>de</strong> selecţie, participă la el. De aceea centrele <strong>de</strong><br />
selecţie nu sunt „sufocate” <strong>de</strong> „nechemaţi”, consumându-se resurse, inutil. De fapt,<br />
recrutorii sunt cel mai mult timp în contact cu potenţialii recruţi, chiar <strong>şi</strong> după<br />
încheierea selecţiei.<br />
Procesul <strong>de</strong> recrutare <strong>şi</strong> selecţie se <strong>de</strong>sfăşoară astfel: solicitantul vine la biroul<br />
<strong>de</strong> informare privind cariera <strong>şi</strong> poartă prima discuţie la recepţie. Dacă în<strong>de</strong>plineşte<br />
criteriile <strong>de</strong> recrutare, primeşte informaţiile <strong>şi</strong> formularele pentru completare. Un<br />
medic apreciază, în funcţie <strong>de</strong> antece<strong>de</strong>ntele medicale ale candidatului, dacă acesta<br />
este apt sau nu pentru serviciul militar. Potenţialul recrut susţine testul <strong>de</strong> aptitudini<br />
„BARB” (pe calculator), pentru evaluarea capacităţii <strong>de</strong> învăţare. Dacă nu obţine<br />
scorul minim la test sau medicul apreciază că nu este apt din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re<br />
medical, este respins. Dacă este admis, candidatul participă la un interviu <strong>de</strong> evaluare.<br />
În urma acestui interviu, poate fi respins. Dacă este admis, candidatul trebuie să se<br />
hotărască pentru un anumit post (armă/specialitate).<br />
La centrul <strong>de</strong> selecţie, potenţialul recrut trece printr-o examinare medicală<br />
eliminatorie, apoi prin testarea fizică (eliminatorie), testarea aptitudinilor tehnice,<br />
testarea aptitudinilor militare, testarea reacţiilor <strong>şi</strong> atitudinii faţă <strong>de</strong> viaţa militară <strong>şi</strong><br />
instrucţie, aprecierea maturităţii, motivaţiei <strong>şi</strong> hotărârii, iar în final, participă la<br />
interviul <strong>de</strong> evaluare (în continuarea celui <strong>de</strong> la recrutare) <strong>şi</strong>, dacă este admis <strong>şi</strong> este<br />
cazul, se face <strong>şi</strong> orientare profesională.<br />
Toţi potenţialii recruţi trebuie să susţină, la recrutare, un test (BARB)<br />
computerizat, care evaluează capacitatea <strong>de</strong> învăţare. BARB este asemănător unui<br />
test <strong>de</strong> inteligenţă, dar cu un grad <strong>de</strong> dificultate <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> scăzut <strong>şi</strong> are semnificaţia<br />
unui test <strong>de</strong> aptitudini pentru profesia militară, fiind eliminatoriu.<br />
Britanicii acordă importanţă fiecărui potenţial recrut, făcând eforturi <strong>de</strong>osebite<br />
pentru menţinerea interesului <strong>şi</strong> motivarea acestora. Ei se consi<strong>de</strong>ră în competiţie cu<br />
marile firme <strong>de</strong> recrutare a forţei <strong>de</strong> muncă <strong>şi</strong> cu cele mai importante <strong>şi</strong> cunoscute<br />
societăţi private. De aceea, probabil, dau o importanţă atât <strong>de</strong> mare conceptului <strong>de</strong><br />
„nurturing”. Semnifică atitudinea <strong>de</strong> permanentă grijă, menţinerea contactului,<br />
întreţinerea interesului, încre<strong>de</strong>rii, manifestată <strong>de</strong> recrutori, faţă <strong>de</strong> candidaţii care nu<br />
au putut fi recrutaţi/selecţionaţi din unul dintre următoarele motive:<br />
- nu au încă o vârstă eligibilă;<br />
- nu sunt hotărâţi;<br />
- au fost respin<strong>şi</strong> din motive medicale sau fizice, care se pot remedia într-un<br />
interval anume <strong>de</strong> timp;<br />
- nu sunt încă suficient <strong>de</strong> maturi pentru a fi recrutaţi.<br />
145
Menţinerea interesului <strong>şi</strong> încre<strong>de</strong>rii este foarte importantă mai ales pentru<br />
viitorii ofiţeri, pentru că, în timpul celor câţiva ani <strong>de</strong> studii universitare (civile), pot<br />
fi recrutaţi <strong>de</strong> diverse firme.<br />
"Creşterea" potenţialilor recruţi începe cu câţiva ani înainte <strong>de</strong> absolvirea unei<br />
forme <strong>de</strong> învăţământ. Recrutorii nu caută candidaţii abia în ultimul lor an <strong>de</strong> studiu,<br />
pentru că atunci este, <strong>de</strong> obicei, prea târziu.<br />
Aproximativ 10% din personalul Forţelor Terestre este alcătuit din femei. La<br />
Şcoala <strong>de</strong> Artilerie, 16-19% dintre cursanţi sunt femei, în toate specialităţile: tehnice,<br />
logistice, <strong>de</strong> luptă. Femeile sunt consi<strong>de</strong>rate, în medie, chiar mai bune <strong>de</strong>cât bărbaţii.<br />
Problema este <strong>de</strong> a le păstra.<br />
Pregătirea instructorilor (caporali, sergenţi, subofiţeri) se bazează pe insuflarea<br />
principiului „lead not drive”, adică „a călăuzi”, „a influenţa”, nu „a mâna”.<br />
Instructorii pot fi militari sau civili, femei sau bărbaţi.<br />
Stilul <strong>de</strong> instruire practicat în Armata Britanică se bazează pe disciplină severă,<br />
menţinerea unor înalte standar<strong>de</strong> <strong>de</strong> performanţă, încurajarea în <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong>rea propriilor<br />
limite, fair-play, simţul umorului, compasiune pentru cei mai puţin capabili, mai<br />
slabi.<br />
Viitorii militari trebuie să fie fermi, drepţi <strong>şi</strong> sensibili.<br />
Există o grijă <strong>de</strong>osebită pentru minorităţi <strong>şi</strong> respectarea i<strong>de</strong>ntităţii <strong>şi</strong><br />
obiceiurilor lor culturale, religioase, alimentare etc. Sunt interzise orice forme <strong>de</strong><br />
hărţuire sau <strong>de</strong> discriminare.<br />
Toţi instructorii primesc <strong>şi</strong> poartă asupra lor, broşura intitulată „Codul practic<br />
al instructorului”, care este un ghid, un îndrumar comun pentru toţi instructorii din<br />
şcolile Agenţiei <strong>de</strong> Recrutare <strong>şi</strong> Pregătire a Forţelor Terestre. Codul abor<strong>de</strong>ază, sub<br />
formă <strong>de</strong> principii, probleme ca: ethos-ul pregătirii, conducerea instruirii, evoluţia,<br />
<strong>de</strong>zvoltarea pregătirii, filozofia ATRA în domeniul pregătirii, principiile ATRA în<br />
domeniul angajării, principiile după care ATRA se ghi<strong>de</strong>ază în problemele care<br />
privesc grupurile minoritare.<br />
ATRA organizează cursuri <strong>de</strong> câteva săptămâni, pentru personalul recrutor<br />
(ofiţeri <strong>şi</strong> subofiţeri). Scopul cursului este <strong>de</strong> a <strong>de</strong>zvolta acele <strong>de</strong>prin<strong>de</strong>ri, cunoştinţe <strong>şi</strong><br />
aptitudini ale instructorilor, care să <strong>de</strong>termine trecerea cât mai multor recruţi <strong>de</strong> la<br />
Faza 1 la Faza 2 <strong>de</strong> instrucţie, bine pregătiţi, la standar<strong>de</strong>le cerute. Recrutorii sunt<br />
ale<strong>şi</strong> dintre cei mai capabili foşti recruţi, consi<strong>de</strong>rându-se că aceştia pot reprezenta cel<br />
mai bine profesia militară.<br />
Centrele <strong>de</strong> selecţie funcţionează 40 <strong>de</strong> săptămâni pe an, 4 zile pe săptămână.<br />
Procesul <strong>de</strong> selecţie este complex <strong>şi</strong> vizează: examinarea medicală, testarea<br />
aptitudinilor tehnice, testarea fizică, testarea aptitudinilor militare, reacţii <strong>şi</strong> aptitudini<br />
faţă <strong>de</strong> viaţa <strong>de</strong> militar <strong>şi</strong> instruire, interviul final <strong>de</strong> evaluare. Timp <strong>de</strong> două zile, cât<br />
durează selecţia, potenţialii recruţi au un program <strong>şi</strong> sunt trataţi ca <strong>şi</strong> când ar fi<br />
soldaţi, pentru a şti ce-i aşteaptă mai <strong>de</strong>parte. Unii se hotărăsc să renunţe după această<br />
experienţă.<br />
Evaluarea se încheie cu calificativul „admis” sau „respins”.<br />
Prin testarea aptitudinilor militare se doreşte aflarea capacităţii candidaţilor <strong>de</strong><br />
a lucra în echipă, <strong>de</strong> a urma instrucţiunile. Testele cuprind, printre altele, lecţii <strong>de</strong><br />
146
în<strong>de</strong>mânare (aruncarea grena<strong>de</strong>i), parcurgerea unui traseu cu obstacole, în sală, teste<br />
situaţionale. La final, participanţii la teste sunt notaţi astfel: „selecţionat”, „prezintă<br />
risc” sau „amânat”.<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re statistic, rezultatele procesului <strong>de</strong> selecţie se prezintă<br />
astfel:<br />
Din totalul celor care prticipă la selecţie, sunt admi<strong>şi</strong> 59%;<br />
Situaţia celorlalţi 41% este următoarea:<br />
- 4% respin<strong>şi</strong> din motive medicale;<br />
- 24% amânaţi din motive medicale (ei se pot întoarce după rezolvarea<br />
problemei);<br />
- 7% amânaţi la testul fizic;<br />
- 1% se retrag (î<strong>şi</strong> dau seama că au făcut o alegere gre<strong>şi</strong>tă, nu rezistă);<br />
- 5% amânaţi în urma interviului final <strong>de</strong> evaluare, <strong>de</strong> către ofiţerul responsabil<br />
<strong>de</strong> selecţie (<strong>de</strong> exemplu, din cauza imaturităţii);<br />
După cum se poate observa, procentul celor respin<strong>şi</strong> categoric este foarte mic,<br />
marea majoritate a respin<strong>şi</strong>lor fiind, <strong>de</strong> fapt, amânaţi. Ei sunt ţinuţi sub observaţie,<br />
având şansa <strong>de</strong> a participa la o altă selecţie, după rezolvarea problemelor sau o mai<br />
bună pregătire.<br />
3. Strategia <strong>de</strong> promovare a profesiei militare în Regatul Unit<br />
Activităţile care sprijină strategia <strong>de</strong> marketing a ATRA, includ:<br />
♦ <strong>Studii</strong> <strong>de</strong> piaţă;<br />
♦ Publicitate;<br />
♦ Activităţi promoţionale;<br />
♦ Literatură.<br />
Din bugetul <strong>de</strong> 55 milioane lire, alocat promovării, 35% revine activităţii <strong>de</strong><br />
marketing (19 milioane lire).<br />
<strong>Studii</strong>le <strong>de</strong> piaţă se fac la nivel naţional <strong>şi</strong> regional <strong>şi</strong> evi<strong>de</strong>nţiază percepţiile <strong>şi</strong><br />
aspiraţiile grupului-ţintă. Aceste studii trebuie să i<strong>de</strong>ntifice grupul-ţintă (un<strong>de</strong> se află<br />
<strong>şi</strong> care este comportamentul său). Unele părţi ale grupului-ţintă necesită o campanie<br />
<strong>de</strong> promovare specifică. <strong>Studii</strong>le <strong>de</strong> piaţă includ campanii publicitare.<br />
Populaţia-ţintă, în Marea Britanie, numără 6,4 milioane <strong>de</strong> persoane. Dintre<br />
aceştia, 77% nu sunt interesaţi <strong>de</strong> o carieră în armată, 7% solicită înscrierea, iar 16%<br />
ar putea fi interesaţi într-o oarecare măsură. Interesul va fi concentrat asupra atragerii<br />
acestor 16%.<br />
Majoritatea femeilor nu sunt atrase <strong>de</strong> profesia militară. Dintre cele interesate,<br />
10% ar dori o carieră <strong>de</strong> soldat, iar 15-20% , o carieră <strong>de</strong> ofiţer. În Forţele Terestre<br />
ale Marii Britanii, 9-10% sunt femei.<br />
Cheia viitorului se află în calitate <strong>de</strong> aceea, britanicii nu sunt interesaţi <strong>de</strong> cei<br />
care nu au un loc <strong>de</strong> muncă sau cei care nu urmează o formă <strong>de</strong> învăţământ.<br />
Activităţile promoţionale ale strategiei naţionale <strong>de</strong> marketing <strong>şi</strong> efortul <strong>de</strong><br />
recrutare, se <strong>de</strong>sfăşoară în afara campaniei principale <strong>de</strong> recrutare. Acestea includ<br />
activităţi care implică planul naţional <strong>de</strong> învăţământ.<br />
147
Atât în timpul recrutării <strong>şi</strong> selecţiei, cât <strong>şi</strong> la începutul Fazei 1 <strong>de</strong> pregătire,<br />
potenţialul soldat sau ofiţer trebuie să simtă „gustul” armatei, „aroma” milităriei,<br />
pentru a lua <strong>de</strong>cizia în cunoştinţă <strong>de</strong> cauză, să ştie cel aşteaptă <strong>şi</strong> dacă poate face faţă<br />
unei asemenea schimbări în viaţa lui.<br />
Pentru a le da candidaţilor gustul milităriei, se folosesc diverse mijloace.<br />
Astfel, tinerii care doresc, sunt du<strong>şi</strong> <strong>de</strong> către recrutori, o zi <strong>şi</strong> o noapte într-o bază<br />
militară, un<strong>de</strong> au acela<strong>şi</strong> program cu cel al soldaţilor. Dacă le-a plăcut, urmează o<br />
„tabără” <strong>de</strong> 5 zile, iar dacă mai vor, li se oferă chiar mai multe zile. În aceea<strong>şi</strong> i<strong>de</strong>e,<br />
programul zilelor în care se <strong>de</strong>sfăşoară selecţia candidaţilor este conceput în stilul<br />
programului unei unităţi militare, acesta fiind un "test" relevant pentru capacitatea <strong>de</strong><br />
adaptare la viaţa militară.<br />
Un principiu respectat în toate etapele prin care trece candidatul, este acela <strong>de</strong> a<br />
îi pune la dispoziţie diverse materiale (casete-vi<strong>de</strong>o, broşuri), care să ofere o imagine<br />
cât mai completă asupra a ceea ce îl aşteaptă, fie că este vorba <strong>de</strong>spre testele <strong>de</strong> la<br />
recrutare <strong>şi</strong> selecţie, fie că este vorba, mai <strong>de</strong>parte, <strong>de</strong>spre programul <strong>de</strong> pregătire <strong>şi</strong><br />
viaţa <strong>de</strong> militar, în general. De exemplu, potenţialii recruţi primesc o broşură cu cele<br />
5 variante ale testului eliminatoriu (BARB Tests) pe care trebuie să îl susţină la<br />
recrutare, înaintea interviului.<br />
În afara materialelor <strong>şi</strong> explicaţiilor pe care le primesc direct, potenţialii<br />
candidaţi î<strong>şi</strong> pot procura din magazine, contra cost, produse informatice conţinând<br />
pachete software interactive, produse <strong>de</strong> ATRA, foarte atractive, cu prezentarea<br />
selecţiei, instrucţiei <strong>de</strong> bază <strong>de</strong> la regimente, diverse lecţii(cum ar fi citirea unei<br />
hărţi), trecerea în revistă a facilităţilor din bazele <strong>de</strong> pregătire, adresele <strong>de</strong> Internet ale<br />
tuturor Regimentelor <strong>de</strong> Pregătire etc.<br />
În materie <strong>de</strong> promovare, britanicii consi<strong>de</strong>ră că esenţial este rolul recrutorului.<br />
Este foarte importantă <strong>şi</strong> influenţa pe care o exercită „foştii”-soldaţi sau ofiţeri care<br />
au ie<strong>şi</strong>t din sistem <strong>şi</strong> care fac parte din familiile sau grupul <strong>de</strong> prieteni, cunoştinţe ale<br />
potenţialilor recruţi.<br />
Campaniile publicitare sunt orientate spre două mari categorii <strong>de</strong> populaţie:<br />
- populaţia pre-eligibilă (13-16 ani);<br />
- populaţia eligibilă (16-24 ani <strong>şi</strong> peste).<br />
Se utilizează campanii integrate <strong>de</strong> publicitate, care includ toate formele<br />
media. Acestea generează interesul pentru cariera militară.<br />
Publicitatea naţională este realizată <strong>şi</strong> organizată în colaborare cu agenţia <strong>de</strong><br />
publicitate Saatchi and Saatchi <strong>şi</strong> cu Biroul Central <strong>de</strong> Informaţii.<br />
Există mai multe modalităţi <strong>de</strong> a spori interesul, încre<strong>de</strong>rea potenţialilor recruţi,<br />
eligibili sau pre-eligibili, începând chiar <strong>de</strong> la vârste foarte mici. De exemplu:<br />
● număr <strong>de</strong> telefon la care se pot obţine informaţii <strong>de</strong>spre cariera militară;<br />
● pentru toate şcolile dintr-o anumită regiune, există un număr <strong>de</strong> ofiţeri <strong>de</strong><br />
legătură - consilieri pentru probleme privind cariera în Forţele Terestre<br />
(„Army Carears Adviser”), a căror sarcină principală este aceea <strong>de</strong> a îi<br />
convinge pe elevi, dar <strong>şi</strong> pe profesorii lor, <strong>de</strong>spre multiplele oportunităţi ale<br />
unei cariere militare; elevii ştiu cui să se adreseze <strong>şi</strong> cu cine pot discuta<br />
148
<strong>de</strong>spre cariera militară, <strong>de</strong> la cine pot obţine toate informaţiile <strong>de</strong> care au<br />
nevoie;<br />
● au fost proiectate broşuri (manuale) <strong>de</strong> educaţie cetăţenească<br />
(„citizenship”), adresate copiilor <strong>de</strong> 10-11 ani; lecţiile sunt susţinute <strong>de</strong><br />
către profesorii din şcoli; abor<strong>de</strong>ază diverse teme, cum ar fi drepturile<br />
omului; copiii sunt pregătiţi pentru a <strong>de</strong>veni buni cetăţeni, iar ca buni<br />
cetăţeni britanici, vor dori să intre în armată;<br />
● tot pentru tinerii pre-eligibili sau aflaţi în primii ani <strong>de</strong> eligibilitate (13-17<br />
ani), se tipăreşte o revistă <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> atractivă, „Camouflage”, distribuită<br />
gratuit tinerilor înscri<strong>şi</strong> în clubul „Camouflage”; acest club are 62.150 <strong>de</strong><br />
membri, dintre care, 22.800 au 15 ani, 28% sunt <strong>de</strong> sex feminin, iar 21% au<br />
e-mail;<br />
● în orice moment, tinerii au posibilitatea <strong>de</strong> a accesa paginile <strong>de</strong> Internet ale<br />
armatei; ei pun întrebări, sunt încurajaţi <strong>de</strong> faptul că nu se află faţă în faţă<br />
cu recrutorul; prin intermediul Internetului au acces la diverse informaţii<br />
<strong>de</strong>taliate, materiale vi<strong>de</strong>o, reclame TV; pentru potenţialul candidat este mai<br />
simplu, mai plăcut <strong>şi</strong> mai uşor aşa, <strong>de</strong>cât să vină la Biroul <strong>de</strong> Informare<br />
privind Cariera.<br />
Internetul este consi<strong>de</strong>rat mijlocul <strong>de</strong> publicitate cel mai frecvent folosit în<br />
prezent, atât pentru difuzarea <strong>de</strong> spoturi publicitare TV, campanii narative <strong>şi</strong> vi<strong>de</strong>o,<br />
cât <strong>şi</strong> pentru dialogul cu potenţialii recruţi.<br />
Reclamele TV sunt concepute în aceea<strong>şi</strong> notă <strong>de</strong> captare a interesului. Pentru<br />
aceasta, ele sunt foarte amuzante, gândite <strong>şi</strong> realizate în spiritul mentalităţii,<br />
comportamentului <strong>şi</strong> limbajului adolescenţilor. Unele fac referire chiar la<br />
„preocupări” specifice vârstei, cum este interesul faţă <strong>de</strong> sexul opus. Un exemplu <strong>de</strong><br />
spot publicitar, ar fi cel pe tema: „Te afli faţă-n faţă cu inamicul. Ce armă foloseşti<br />
mai întâi? Dacă vrei să afli răspunsul, sună la ….. sau vino la biroul <strong>de</strong> informare<br />
privind cariera …..”. Alt gen <strong>de</strong> spot publicitar poate să nu aibă absolut nici o<br />
legătură cu Armata, să fie mai "trăznit" până la ultimul cadru, în care apar, pentru<br />
câteva secun<strong>de</strong>, adresa <strong>şi</strong> numărul <strong>de</strong> telefon la care se pot obţine informaţii <strong>de</strong>spre<br />
Forţele Terestre.<br />
Mesajele sunt comune ambelor sexe, nu există nici o particularizare sau referire<br />
explicită la gen. În imagini apar femei <strong>şi</strong> bărbaţi <strong>de</strong> etnii diferite.<br />
Sloganurile Forţelor Terestre ale Marii Britanii sunt: „Fii cel mai bun” <strong>şi</strong><br />
„Forţele Terestre-cariera primei opţiuni”.<br />
Pentru viitorul apropiat, armata britanică î<strong>şi</strong> propune să facă faţă competiţiei cu<br />
ceilalţi angajatori care operează pe piaţa forţei <strong>de</strong> muncă, să obţină mai multă calitate<br />
cu costuri mai mici, să reducă pier<strong>de</strong>rile înregistrate în rândul potenţialilor ofiţeri,<br />
între comisia <strong>de</strong> selecţie <strong>şi</strong> ocuparea postului (cei care î<strong>şi</strong> continuă studiile sunt, între<br />
timp, recrutaţi <strong>de</strong> alte firme), să <strong>de</strong>zvolte parteneriatul public - privat în domeniul<br />
recrutării etc.<br />
149
Bibliografie:<br />
1. ALEXANDRESCU, M.B., Marketing recruitment and selection of human<br />
resources in some of the most <strong>de</strong>veloped countries members of North-Atlantic<br />
Treaty Organization(NATO), Fiveth International Conference „Mechanics and<br />
Machine Elements”, 5-7 november 2009, Sofia, Bulgaria;<br />
2. ALEXANDRESCU, M.B., Marketingul resurselor umane în Armata<br />
României. Politici <strong>şi</strong> strategii, Bucureşti: Editura Militară, 2010;<br />
3. BELU, D., Politicile <strong>de</strong> recrutare, selecţie <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltare a carierei în domeniul<br />
militar, Braşov: Editura Universităţii „Transilvania”, 2002;<br />
4. BELU, D., Concepţii <strong>şi</strong> practici privind managementul resurselor umane în<br />
domeniul militar, Braşov: Editura Universităţii „Transilvania”, 2002;<br />
5. BELL, M., Marketing: Concepts and Strategy Ed. a 2-a, Houghton Miffein,<br />
1972;<br />
6. MARIN, I., Recrutarea <strong>şi</strong> selecţia resurselor umane, Bucureşti: Editura<br />
Aca<strong>de</strong>miei <strong>de</strong> <strong>Studii</strong> Economice, 2001;<br />
7. www.army.forces.gc.ca;<br />
8. www.army.mil;<br />
9. www.army.mod.uk;<br />
10. www.goarmy.com;<br />
11. www.mod.uk.<br />
150
RECRUTAREA ŞI SELECŢIA RESURSELOR UMANE<br />
ÎN CADRUL FORŢELOR MILITARE CANADIENE<br />
Dr. Mihai Bogdan ALEXANDRESCU *<br />
Rezumat: Forţele canadiene trebuie să anticipeze condiţiile pieţei forţei <strong>de</strong> muncă înainte<br />
<strong>de</strong> a începe procesul <strong>de</strong> recrutare, transformând astfel ameninţările în oportunităţi. Necesitatea <strong>de</strong><br />
a recruta pentru a asigura necesarul <strong>de</strong> militari, cere ca structurile responsabile <strong>de</strong> această<br />
activitate, să atragă un număr mai mare <strong>de</strong> candidaţi <strong>de</strong>cât cei înrolaţi pentru a furniza un număr<br />
suficient <strong>de</strong> candidaţi <strong>de</strong> calitate care să asigure necesarul Forţelor Armate. În consecinţă<br />
materialul <strong>de</strong> faţă î<strong>şi</strong> propune să prezinte sintetic organizarea <strong>şi</strong> <strong>de</strong>sfăşurarea procesului <strong>de</strong><br />
recrutare <strong>şi</strong> selecţie a resurselor umane în cadrul Forţelor Armate Canadiene.<br />
Cuvinte-cheie: strategie, promovare, profesie militară, recrutare, selecţie.<br />
Canada este o ţară întinsă, dar marea majoritate a populaţiei este concentrată pe<br />
100 mile <strong>de</strong>-a lungul graniţei <strong>de</strong> sud. Există 40 <strong>de</strong> Centre <strong>de</strong> Recrutare <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong>taşamente, care sunt distribuite pe o suprafaţă ce acoperă aproximativ 15 milioane<br />
km 2 . Concentraţia populaţiei variază mult <strong>de</strong> la o zonă a ţării la alta. Trei sferturi din<br />
populaţia Cana<strong>de</strong>i locuieşte în provinciile din estul Manitobei (provincie localizată în<br />
preria din centrul Cana<strong>de</strong>i la sud-vest <strong>de</strong> golful Hudson având capitala la Winnipeg).<br />
Restul populaţiei din vest este rar distribuită pe cealaltă jumătate a ţării.<br />
Forţele militare canadiene trebuie să reflecte <strong>de</strong>mografia Cana<strong>de</strong>i. În acest sens<br />
oportunitatea semnificativă o reprezintă noii candidaţi pe piaţa forţei <strong>de</strong> muncă ce<br />
provin din următoarele categorii sociale: femei, popoare aborigene si minorităţi.<br />
Succesul recrutării din aceste categorii <strong>de</strong>mografice ţintă, reflectă eficacitatea<br />
măsurilor întreprinse <strong>de</strong> Departamentul Recrutării din cadrul Forţelor Canadiene<br />
(DRCF) ca instituţie reprezentativă a statului. Înlocuirea celor mai experimentaţi<br />
soldaţi, navigatori, piloţi bărbaţi <strong>şi</strong> femei înseamnă că abilitatea, potenţialul<br />
conducerii ca <strong>şi</strong> maturitatea ei <strong>de</strong>vin criteriile esenţiale în atragerea <strong>şi</strong> înrolarea<br />
persoanei potrivite <strong>şi</strong> <strong>de</strong> calitate pentru organizaţie.<br />
1. Elemente <strong>de</strong> marketing strategic în planul operaţional <strong>de</strong> recrutare al<br />
Forţelor Canadiene<br />
Planul operaţional este emis sub autoritatea Comandantului Departamentului<br />
<strong>de</strong> Recrutare din cadrul Forţelor Canadiene (DRFC). Acest document constituie<br />
Dispoziţia Şefului <strong>de</strong> Personal pentru operaţionalizarea recrutării în Forţele Militare<br />
Canadiene. Planul conţine îndrumări la nivel strategic <strong>şi</strong> indicaţii la nivel operaţional<br />
pentru staff-ul DFRC <strong>şi</strong> pentru comandanţii Centrelor <strong>de</strong> Recrutare din cadrul<br />
Forţelor Canadiene pentru anul fiscal următor.<br />
Mediul extern (piaţa forţei <strong>de</strong> muncă) în care forţele canadiene î<strong>şi</strong> <strong>de</strong>sfăşoară<br />
activitatea <strong>de</strong> recrutare, este caracterizat <strong>de</strong> către angajatori ca fiind foarte competitiv<br />
pentru candidaţi. Această competiţie este <strong>de</strong>terminată <strong>de</strong> abilitatea sectorului privat<br />
*<br />
Locotenent-colonel economist, <strong>Centrul</strong> Cultural <strong>şi</strong> Asistenţă Socială, Braşov.<br />
151
<strong>de</strong> a se adapta <strong>şi</strong> <strong>de</strong> a fi inovativ. Acesta reprezintă un avantaj competitiv distinct<br />
pentru sectorul privat.<br />
Pentru eficienţa activităţii <strong>de</strong> recrutare, Departamentul <strong>de</strong> Recrutare din cadrul<br />
Fortelor Canadiene (DRFC) conlucrează cu generatorii <strong>de</strong> forţă <strong>de</strong> muncă, pentru a<br />
evita poziţia agresivă <strong>de</strong> pe piaţa muncii <strong>şi</strong> a <strong>de</strong>zvolta o poziţie fermă în relaţia cu<br />
ceilalţi competitorii.<br />
Ghidul Guvernului Cana<strong>de</strong>i cuprin<strong>de</strong> indicaţiile pentru <strong>de</strong>zvoltarea Forţelor<br />
Armate, obiective strategice, oportunităţi, elemente forte <strong>şi</strong> ameninţări.<br />
Ameninţarea, care este luată în consi<strong>de</strong>rare este reprezentată <strong>de</strong> factorii externi<br />
cu care DRFC se confruntă pe parcursul exercitării misiunii sale, cum ar fi:<br />
1. Percepţia publică asupra Forţelor Canadiene. Demografia indică faptul<br />
că resursa numită bază <strong>de</strong> candidaţi este în continuă reducere. În ultimii<br />
ani DRFC a avut succes pentru în<strong>de</strong>plinirea misiunii, ca urmarea unei<br />
imagini favorabile a societăţii civile <strong>de</strong>spre Forţe Canadiene. Pe <strong>de</strong> altă<br />
parte dacă evenimente naţionale sau internaţionale schimbă percepţia<br />
publicului <strong>de</strong>spre Forţele Canadiene sau misiunea lor, aceasta va limita<br />
capacitatea DRFC <strong>de</strong> a reface baza <strong>de</strong> candidaţi.<br />
2. Competiţia <strong>de</strong> pe piaţa forţei <strong>de</strong> muncă. Economia puternică din prezent<br />
este rezultatul previzionării din ultimii ani. Cum natalitatea este în<br />
creştere în următorii ani, numărul <strong>de</strong> oameni ai muncii va creşte, astfel<br />
că va creşte <strong>şi</strong> provocarea <strong>de</strong> a îi atrage în armată.<br />
Creativitatea este caracteristica <strong>de</strong> bază a activităţii specialiştilor în marketing<br />
<strong>şi</strong> publicitate ca elemente cheie care vor asigura succesul misiunii <strong>şi</strong> al sistemului <strong>de</strong><br />
recrutare.<br />
Planul Strategic <strong>de</strong> Recrutare a Forţelor Canadiene (SIP) conţine 4 direcţii <strong>de</strong><br />
operare utilizate ca axe <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare:<br />
• Marketing, care inclu<strong>de</strong> atragerea, publicitatea, planificarea <strong>şi</strong> prospectarea<br />
pieţei muncii pentru acoperirea necesarului <strong>de</strong> recruţi;<br />
• Procesarea, care inclu<strong>de</strong> producţia, selecţia <strong>şi</strong> mo<strong>de</strong>lul procesării<br />
candidaţilor pentru înrolare;<br />
• Managementul capacităţii <strong>de</strong> recrutare – inclu<strong>de</strong> cunoaşterea, <strong>de</strong>zvoltarea<br />
doctrinelor, instruire, standar<strong>de</strong>lor <strong>şi</strong> cuantificarea performanţei;<br />
• Managementul forţei – inclu<strong>de</strong> toate activităţile specifice altele <strong>de</strong>cât cele<br />
<strong>de</strong> recrutare, managementul carierei resurselor umane, Comanda Controlul<br />
<strong>şi</strong> Comunicaţiile, Tehnologia Informaţiei, Controlul <strong>şi</strong> Logistica.<br />
Prioritatea DRFC este <strong>de</strong> a asigura Forţele Canadiene cu recruţi <strong>de</strong> calitate în<br />
scopul realizării forţei <strong>de</strong> susţinere <strong>şi</strong> cerinţelor <strong>de</strong> extin<strong>de</strong>re aşa cum sunt stabilite <strong>de</strong><br />
SIP. Altă prioritate este creşterea numărului candidaţilor pentru Forţele Canadiene<br />
din grupurile ţintă cu prioritate pe minorităţile <strong>de</strong> indigeni, pentru a reflecta mai bine<br />
diversitatea societăţii canadiene. Simplificarea procesului <strong>de</strong> recrutare reduce<br />
întârzierile inerente prin asigurarea celui mai bun serviciu clientului. Aceste trei<br />
aspecte domină în ultimii ani activităţile DRFC.<br />
Conducerea operaţiunilor. Pentru operaţionalizarea recrutării sunt parcurse trei<br />
faze: orientarea, conducerea <strong>şi</strong> evaluarea.<br />
152
Faza 1 - Faza <strong>de</strong> orientare va inclu<strong>de</strong> reanalizarea resurselor, angajamentul cu<br />
alte instituţii cointeresate <strong>şi</strong> comunicarea planului la toate nivelele intern <strong>şi</strong> extern în<br />
DFRC.<br />
Faza 2 - Prin faza <strong>de</strong> conducere se exploatează toate resursele cercetărilor <strong>de</strong><br />
marketing pentru a orienta echipa <strong>de</strong> recrutare în piaţă <strong>şi</strong> a câştiga războiul pentru<br />
talent. Cele patru linii <strong>de</strong> operare trebuie sincronizate pentru a în<strong>de</strong>plini obiectivele<br />
propuse. În<strong>de</strong>plinirea obiectivelor prioritare pe toate liniile <strong>de</strong> operare reprezintă o<br />
activitate critică pentru succesul misiunii. Planul trebuie să fie în<strong>de</strong>ajuns <strong>de</strong> flexibil<br />
pentru a schimba resursele aşa cum se solicită.<br />
Faza 3 - Faza <strong>de</strong> evaluare, prin măsurarea performanţei <strong>şi</strong> cunoaşterea<br />
structurii <strong>de</strong> management, sunt revizuite rezultatele DFRC <strong>şi</strong> sunt i<strong>de</strong>ntificate orice<br />
ajustări necesare pentru operaţiunile viitoare.<br />
2. Campania naţională <strong>de</strong> marketing privind recrutarea în Armata<br />
Canadiană<br />
Campania naţională <strong>de</strong> marketing este o campanie publicitară, care are ca scop<br />
sprijinirea eforturilor <strong>de</strong> recrutare într-o anumită perioadă a anului. Strategia <strong>de</strong><br />
comunicare reflectă priorităţile prezentate <strong>de</strong> către Grupul Canadian al Forţelor <strong>de</strong><br />
Recrutare (CFRG) <strong>şi</strong> respectă normele <strong>şi</strong> orientările Guvernul Cana<strong>de</strong>i.<br />
ADM (PA) Advertising Group (AD Grup) sprijină efortul Forţelor Canadiene<br />
<strong>de</strong> a înlocui retragerea anuală <strong>de</strong> personal (<strong>de</strong> aproximativ 10.000), la care se adaugă<br />
resursa umană necesară, în ve<strong>de</strong>rea creşterii numărului <strong>de</strong> forţă <strong>de</strong> muncă activă <strong>şi</strong> <strong>de</strong><br />
rezervă.<br />
Obiectivul campaniei <strong>de</strong> marketing este acela <strong>de</strong> a în<strong>de</strong>plini planul strategic<br />
prin aportul cu personal <strong>de</strong> calitate, pentru ocuparea funcţiilor vacante <strong>şi</strong> creşterea<br />
necesarului <strong>de</strong> personal. Creşterea gradului <strong>de</strong> încre<strong>de</strong>re al populaţiei faţă <strong>de</strong> armată<br />
<strong>şi</strong> sublinierea rolului <strong>de</strong> angajator care alege, se conectează cu tinerii canadieni,<br />
pentru stimularea dorinţei acestora <strong>şi</strong> atragerea lor spre profesia militară.<br />
Grupuri ţintă<br />
Grupul <strong>de</strong>mografic ţintă se împarte în două subgrupuri:<br />
‐ subgrupul orientat spre acţiune: predominant <strong>de</strong> sex masculin cu vârsta între<br />
18-24 ani, absolvenţi <strong>de</strong> liceu <strong>şi</strong> colegiu; Cerinţele actuale <strong>de</strong> recrutare ale<br />
Forţelor Canadiene subliniază necesitatea pentru un număr mai mare <strong>de</strong><br />
personal orientat către acţiune, pentru a servi în forţele combatante.<br />
Publicitatea, este orientată către grupul axat spre acţiune din piaţa ţintă, dar în<br />
acela<strong>şi</strong> timp inclu<strong>de</strong> femeile <strong>şi</strong> toate minorităţilor naţionale;<br />
‐ subgrupul social concentrat: bărbaţi <strong>şi</strong> femei, absolvenţi <strong>de</strong> colegiu <strong>şi</strong><br />
învăţământ universitar, în principal, având vârsta între 22-34 ani; absolvenţi <strong>de</strong><br />
învăţământ universitar, colegiu, <strong>şi</strong>/sau <strong>de</strong> liceu ce intră într-o fază <strong>de</strong> căutare a<br />
carierei.<br />
Pieţele geografice ţintă, sunt <strong>de</strong>terminate <strong>de</strong> interesele strategice ale armatei,<br />
pentru pieţele engleză <strong>şi</strong> franceză, din întreaga Canada, sau pe anumite zone<br />
geografice cum ar fi coridorul Quebec-Windsor, Prairies, Columbia Britanică,<br />
153
Atlantic Canada. Principalele aspecte ale campaniei pot fi axate pe anumite regiuni<br />
geografice, pentru a maximiza contactul cu comunităţile etnice, cum ar fi<br />
comunităţile chineze din Vancouver <strong>şi</strong> Toronto.<br />
Strategia campaniei <strong>de</strong> recrutare. Strategia pe mai multe nivele este proiectată<br />
pentru a ajunge la o audienţă selectivă a potenţialilor recruţi care reprezintă<br />
aproximativ 3-5% din populaţia canadiană <strong>şi</strong> motivarea acestora în a solicita mai<br />
multe informaţii <strong>de</strong>spre o carieră în armată prin vizitarea site-ului <strong>de</strong> recrutare al<br />
Forţelor Canadiene.<br />
Frecvenţa <strong>şi</strong> repetiţia sunt esenţiale, pentru <strong>de</strong>zvăluirea noului concept <strong>de</strong>spre<br />
Armată.<br />
Agenţia Ad Group exploatează diversele evenimente din viaţa populaţiei<br />
studiate, analizând poziţia massmediei, realizarea expunerii maxime în timpul<br />
perioa<strong>de</strong>lor <strong>de</strong> vârf. Agenţia ia în consi<strong>de</strong>rare evenimente precum: sărbătorile <strong>de</strong><br />
iarnă, vacanţe (turism, pregătirea pentru absolvire), evenimente sportive (Olimpiada,<br />
NHL Playoffs, Campionatele Hockey World) <strong>şi</strong> face recomandări a<strong>de</strong>cvate în ceea ce<br />
priveşte creativitatea <strong>şi</strong> eficienţa costurilor legate <strong>de</strong> publicitate.<br />
Sunt folosite următoarele mijloace mass-media, pentru a crea oportunităţi <strong>de</strong><br />
ocupare a forţei <strong>de</strong> muncă:<br />
- Imprimate: ziarele şcolii, ziarele etno-culturale, cotidienele gratuite (Dose,<br />
24, Metro), reviste pentru tineret <strong>şi</strong> ziare <strong>de</strong> divertisment, profesional sau reviste<br />
comerciale <strong>şi</strong>/sau o revistă pentru grupuri <strong>de</strong> ocupare a forţei <strong>de</strong> muncă menţionate<br />
mai sus(<strong>de</strong> exemplu: <strong>de</strong> sănătate, <strong>de</strong> inginerie profesii, capelani, piloţi,);<br />
- Internet<br />
• suma alocată: aproximativ $ 200.000,<br />
• orientat către segmentul <strong>de</strong> piaţă format din tineri având vârsta între 17-24 ani,<br />
• segment pentru grupul etno-cultural,<br />
• publicitate pe site-ul privind ocuparea forţei <strong>de</strong> muncă pentru grupurile<br />
menţionate (<strong>de</strong> exemplu: sănătate, profesii inginereşti, capelani, piloţi);<br />
- TV<br />
• <strong>de</strong> înaltă frecvenţă cu ajutorul massmediei specializate,<br />
• dacă nu se poate, <strong>de</strong> înaltă frecvenţă numai în principalele centre urbane;<br />
- Radio<br />
• pentru comunităţile mici <strong>şi</strong> pentru comunităţile etnice <strong>şi</strong>/sau comunităţile<br />
aborigene;<br />
- Out-of-Home sau Out Door<br />
• postate pe universităţi <strong>şi</strong> colegii sau în apropierea acestora,<br />
• indicatoare <strong>şi</strong> afişe pe panouri în campus,<br />
• dacă este imposibil accesul în campus, afişarea posterelor pe rute <strong>de</strong> autobuz<br />
care călătoresc la/<strong>de</strong> la colegiu/universitate,<br />
• furnizarea <strong>de</strong> sugestii privind raportul cost-eficienţă în ceea ce înseamnă<br />
publicitatea pe mijloacele <strong>de</strong> transport în comun;<br />
- Evenimente cum ar fi Cal<strong>de</strong>r sau Stanley Cup, <strong>şi</strong> alte evenimente care să<br />
vizeze ţinta <strong>de</strong>mografică;<br />
154
- Plasarea <strong>de</strong> produse - sunt solicitate sugestii cu privire la eficienţa costurilor<br />
pentru plasarea <strong>de</strong> produse în spectacolele <strong>de</strong> succes ale Televiziunii Canadiene.<br />
Tacticile <strong>de</strong> publicitate<br />
Utilizarea conceptului „Prezenţă puternică <strong>şi</strong> mândru creativ”<br />
Obiectivul este acela <strong>de</strong> a menţine publicitatea în perioada anterioară<br />
prezentării noului concept creativ, în principal prin medii, cum ar fi Internet,<br />
imprimate <strong>şi</strong>, posibil prin cinematografe.<br />
Universitatea / Campanie Profesională<br />
Deoarece recrutarea pentru serviciile <strong>de</strong> sănătate este prioritară, pentru<br />
promovarea oportunităţii carierei în acest domeniu apelează la concepte creative<br />
susţinute <strong>de</strong> conceptul generic al serviciilor <strong>de</strong> sănătate „Recunoaşterea face toată<br />
diferenţa” sau „Opţiunile fac toată diferenţa”.<br />
Listarea <strong>de</strong> anunţuri în ziarele campusurilor <strong>şi</strong> pe indicatoarele din campus<br />
(folosind atât publicitate generală cât <strong>şi</strong> specifică) va fi folosită pentru stu<strong>de</strong>nţii din<br />
ultimul an. Se pot posta reclame în registrele stu<strong>de</strong>nţilor pentru anul şcolar în curs, cu<br />
condiţia să nu se <strong>de</strong>păşească termenele <strong>de</strong> rezervare, astfel(toate universităţile):<br />
• imprimate în campus,<br />
• indicatoare în campus (Zoom, New Ad),<br />
• reclame pe autobuzele din campus sau din afara campusului (aproape <strong>de</strong><br />
instituţie <strong>şi</strong> în drumul către aceasta),<br />
• Internet,<br />
• reviste etnice/diverse(revista SAY, Ziua Internaţională a Femeii etc.).<br />
Colegiul Universitar <strong>şi</strong> Campania Absolvenţilor. Obiectivul este acela <strong>de</strong><br />
conştientizarea absolvenţilor <strong>şi</strong> a stu<strong>de</strong>nţilor din cadrul anumitor specialităţi, că<br />
Forţele Canadiene au un proces <strong>de</strong> recrutare activ prin stimulente sau prin programe<br />
subvenţionate <strong>de</strong> educaţie. Pentru a ajunge la segmentul <strong>de</strong> stu<strong>de</strong>nţi, se folosesc în<br />
campus indicatoare(postere) <strong>şi</strong> anunţuri în ziarele stu<strong>de</strong>nţeşti.<br />
Marina <strong>şi</strong> Armata Out-of-Home:<br />
Pentru a ajunge la publicul ţintă, sunt utilizate în afara universităţilor <strong>şi</strong><br />
colegiilor importante sau în alte locaţii un<strong>de</strong> se poate ajunge uşor la publicul ţintă<br />
orientat spre acţiune, astfel: postere, autobuze (reclame pe autobuze, indicatoare<br />
interioare sau exterioare, sau ambalaje în cazul în care acestea sunt accesibile).<br />
Bugetul total pentru aceste campanii naţionale este aproximat la suma <strong>de</strong> $<br />
3,000,000 din care: cinema 25%, mass-media 65%, Internet 5%, media populare 5%.<br />
Campania se <strong>de</strong>rulează în cele mai importante centre canadiene.<br />
Bibliografie:<br />
1. ALEXANDRESCU, M.B., Marketing recruitment and selection of human<br />
resources in some of the most <strong>de</strong>veloped countries members of North-Atlantic<br />
Treaty Organization(NATO), Fiveth International Conference „Mechanics<br />
and Machine Elements”, 5-7 november 2009, Sofia, Bulgaria;<br />
2. ALEXANDRESCU, M.B., Marketingul resurselor umane în Armata<br />
României. Politici <strong>şi</strong> strategii, Bucureşti: Editura Militară, 2010;<br />
155
3. *** Procesul <strong>de</strong> recrutare în cadrul Forţelor Armate profesionalizate ale<br />
NATO, Bucureşti, septembrie, 2005;<br />
4. www.army.forces.gc.ca.<br />
156
PUNCTE DE VEDERE PRIVIND DIMENSIUNEA INTELLIGENCE-LUI<br />
SECURITĂŢII INTERNAŢIONALE ŞI NAŢIONALE<br />
Cristina CHIRIAC *<br />
Rezumat: The international security could be analysed from functional (systemic) and<br />
structural points of view. From the systemic point of view, the global security is characterized by<br />
five major systems: political, economical, social (socio-<strong>de</strong>mographic), cultural and ecological.<br />
From structural point of view, besi<strong>de</strong>s the above systems there are another ones: military,<br />
intelligence, communications and infrastructure (the critic infrastructure, health, culture, education<br />
and research).<br />
The economic aspect is the basis for the national security of each state and represents, first<br />
of all, the economic capability to support the state sovereignty and its geopolitical stand in the<br />
world and also to in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>ntly establish the state economic policy and to adapt to the new<br />
<strong>de</strong>velopment conditions.<br />
Without minimizing the other aspects of security, the intelligence (resources, products) one<br />
is also important.<br />
In conclusion, the national security, seen as a system or a structure, is running through a<br />
reform and mo<strong>de</strong>rnization process in or<strong>de</strong>r to adapt to the challenges of the 21st Century and the<br />
requirements triggered by NATO and EU memberships.<br />
In this context there is a need for security politics and strategy which could ground and<br />
assess the national security condition.<br />
Cuvinte-cheie: international/global security, national security, political aspect of security,<br />
economical aspect of security, the social (socio-<strong>de</strong>mographic), cultural, ecological and military<br />
aspect of security, intelligence aspect (security intelligence).<br />
1. Consi<strong>de</strong>raţii teoretice<br />
Agenda <strong>de</strong> securitate a actorilor statali <strong>şi</strong> nonstatali inclu<strong>de</strong> astăzi dimensiunile<br />
consacrate ale securităţii internaţionale 1 , securitatea economică, militară, politică, dar<br />
<strong>şi</strong> pe cele ale securităţii umane <strong>şi</strong> dimensiunile nonmilitare ale acesteia 2 , cum sunt<br />
cele: alimentară (a hranei), <strong>de</strong>mografică, mediului, comunităţii, securitatea personală,<br />
individuală.<br />
Re<strong>de</strong>finirea conceptului <strong>de</strong> securitate 3 se <strong>de</strong>sfăşoară într-un context în care<br />
actorii statali <strong>şi</strong> nonstatali au viziuni diferite asupra provocărilor la adresa securităţii,<br />
în conformitate cu tradiţionala distincţie între Nord <strong>şi</strong> Sud din relaţiile internaţionale:<br />
Nordul <strong>şi</strong>-a centrat atenţia pe terorism <strong>şi</strong> armele <strong>de</strong> distrugere în masă, în timp ce<br />
Sudul este preocupat <strong>de</strong> sărăcie <strong>şi</strong> sub<strong>de</strong>zvoltare.<br />
Elaborarea unei viziuni comune asupra securităţii este posibilă numai prin<br />
conştientizarea faptului că multe dintre actualele provocări sunt <strong>de</strong> fapt rezultatul<br />
*<br />
Doctorand al Aca<strong>de</strong>miei Române, cristina.chiriac2010@yahoo.com.<br />
1<br />
Numită <strong>şi</strong> „colectivă“ - Marian SANDU, Eugen SITEANU, <strong>Securitate</strong>a Naţională prin<br />
<strong>Securitate</strong>a Colectivă, Editura CTEA, Bucureşti, 2007.<br />
2<br />
Teodor FRUNZETI, Vladimir ZODIAN (coordonatori), Lumea 2009, Enciclopedie Politică <strong>şi</strong><br />
militară (studii strategice <strong>de</strong> securitate).<br />
3<br />
Pentru <strong>de</strong>finiţiile <strong>şi</strong> evoluţia conceptului <strong>de</strong> securitate se poate consulta <strong>şi</strong> Marian SANDU, Eugen<br />
SITEANU, op. cit., pp. 238- 244.<br />
157
existenţei unor vulnerabilităţi, riscuri, pericole <strong>şi</strong> ameninţări comune, ce necesită<br />
soluţii <strong>de</strong> aceea<strong>şi</strong> natură. De aceea au apărut concepte noi sau re<strong>de</strong>finite cele mai<br />
vechi cum ar fi securitate internaţională/colectivă 4 securitate comună/securitate prin<br />
cooperare 5 , securitate naţională 6 , securitatea teritoriului/spaţiului <strong>de</strong> interes 7 . În<br />
documentele americane este <strong>de</strong>finit <strong>şi</strong> conceptul <strong>de</strong> securitate a spaţiului <strong>de</strong> interes,<br />
adică Homeland Security 8 . Aceste concepte accentuează fie dimensiunea militară, fie<br />
pe cele nonmilitare predominante.<br />
Specialiştii fac totu<strong>şi</strong> distincţia între abordarea tradiţionalistă în studiile <strong>de</strong><br />
securitate, cu o viziune centrată pe stat 9 <strong>şi</strong> pe dimensiunea militară <strong>şi</strong> noul tip <strong>de</strong><br />
abordare multiconceptuală a securităţii <strong>şi</strong> a dimensiunilor sale, care extind sfera<br />
agen<strong>de</strong>i <strong>de</strong> securitate <strong>de</strong> la analiza problemelor militare la analiza, în paralel, a celor<br />
nonmilitare 10 .<br />
2. Dimensiunile securităţii<br />
<strong>Securitate</strong>a este condiţia esenţială a <strong>de</strong>mocraţiei, rezultată din esenţa pactului<br />
social, care obligă statul, ca expresie organizată a unor trebuinţe ale unei populaţii sau<br />
naţiuni, să protejeze <strong>şi</strong> să promoveze interesele colectivităţii (comunităţi sociale <strong>şi</strong><br />
cetăţeni), care î<strong>şi</strong> asumă obligaţia <strong>de</strong> a veghea asupra tuturor <strong>şi</strong> a fiecăruia.<br />
<strong>Securitate</strong>a internaţională <strong>şi</strong> naţională pot fi analizate atât din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re<br />
funcţional (sistemic) cât <strong>şi</strong> structural.<br />
Dacă din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re sistemic, securitatea globală poate fi caracterizată <strong>de</strong><br />
cinci subsisteme majore: politic, economic, social (socio-<strong>de</strong>mografic, cultural <strong>şi</strong><br />
ecologic 11 , din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al structurii, acesta poate fi caracterizată <strong>de</strong><br />
dimensiunile sale consacrate economică, socială, politică, militară, dar <strong>şi</strong> ecologică,<br />
4<br />
Marian SANDU, Eugen SITEANU, op. cit., p. 208.<br />
5<br />
Cf. Richard CHOEN, Micael MIHALKA, <strong>Securitate</strong> prin cooperare conţine patru componente:<br />
securitatea individuală, colectivă, apărarea colectivă <strong>şi</strong> promovarea activă <strong>şi</strong> proiectarea<br />
stabilităţii, <strong>şi</strong> ar trebui să mai includă <strong>şi</strong> securitatea naţională (apud: Eugen BĂDĂLAN, Laurian<br />
ZAHARESCU, Sisteme Globale <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> - curs, Editura CTEA, Bucureşti, 2006, p. 126).<br />
6<br />
Conceptul securitate naţională în conformitate cu textul Doctrinei naţionale a informaţiilor pentru<br />
securitate.<br />
7<br />
Conform Teodor FRUNZETI <strong>şi</strong> Alexandra SARCINSCHI, <strong>Securitate</strong>a internaţională.<br />
Dimensiuni, strategii, politici în Teodor FRUNZETI, Vladimir ZODIAN (coordonatori), Lumea<br />
2009, Enciclopedie Politică <strong>şi</strong> militară (studii strategice <strong>de</strong> securitate), Editura CTEA, Bucureşti,<br />
2009, pp. 33-76, traducerea ad litteram a conceptului „Homeland Security” este „securitatea<br />
patriei”, însă ea nu poate cuprin<strong>de</strong> toate caracteristicile prezentate <strong>de</strong> teoriile americane <strong>şi</strong> europene<br />
în domeniu. O astfel <strong>de</strong> sferă <strong>de</strong> <strong>de</strong>finire este mult prea îngustă pentru a putea reflecta complexitatea<br />
conceptului. Deci este vorba <strong>de</strong>spre securitatea a ceea ce numim “casă”, fie că acest spaţiu este<br />
teritoriul naţional, fie cel al Uniunii Europene, fie cel transatlantic.<br />
8<br />
The National Strategy for Homeland Security, Office of the Homeland Security, USA, 2002, p. viii,<br />
apud: Teodor FRUNZETI, <strong>şi</strong> Alexandra SARCINSCHI, op. cit., în Teodor FRUNZETI, Vladimir<br />
ZODIAN (coordonatori), op. cit., 2009, pp. 33-76,, p. 61.<br />
9<br />
Edward A. KOLODZIEIJ, <strong>Securitate</strong>a <strong>şi</strong> relaţiile internaţionale, Editura Polirom, 2007, p. 41.<br />
10<br />
I<strong>de</strong>m, op. cit., p. 391, aceste analize ar trebui integrate (n.n.).<br />
11<br />
Apud: Teodor FRUNZETI <strong>şi</strong> Alexandra SARCINSCHI, op. cit., în Teodor FRUNZETI, Vladimir<br />
ZODIAN (coordonatori), op. cit., 2009, pp. 33-76, p. 36.<br />
158
<strong>de</strong> sănătate, cultură, educaţiei <strong>şi</strong> cercetare, comunicaţională, <strong>şi</strong> <strong>de</strong> intelligence<br />
(informaţiilor <strong>de</strong> securitate).<br />
Informaţia <strong>de</strong> securitate (produsul <strong>de</strong> intelligence) reprezintă un element<br />
important al securităţii naţionale. Există chiar o dimensiune informaţională (din punct<br />
<strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re funcţional sistem/subsistem informaţional) a securităţii naţionale, care<br />
cuprin<strong>de</strong> totalitatea sistemelor <strong>de</strong> culegere, stocare, prelucrare, transmitere <strong>şi</strong> utilizare<br />
a informaţiilor ce au tangenţă cu securitatea naţională, zonală, regională, globală (se<br />
au în ve<strong>de</strong>re sistemele <strong>de</strong> calcul electronic, utilizarea Internetului, a noilor tehnologii<br />
ale informaţiei <strong>şi</strong> comunicaţiei în beneficiul mediului <strong>de</strong> securitate). Elementele<br />
funcţionale ale acestei dimensiuni (funcţional - subsistem) sunt: informaţii, suporţi ai<br />
acesteia, centre <strong>de</strong> culegere, stocare, prelucrare, analiză <strong>şi</strong> difuzare a informaţiilor,<br />
reţele <strong>şi</strong> căi <strong>de</strong> transmisie sau distribuie a informaţiilor; sisteme informatice,<br />
mijloace <strong>de</strong> informare în masă (presă scrisă, radio, radioteleviziune etc.) întrebuinţate<br />
în folosul securităţii naţionale; reguli <strong>de</strong> operare cu informaţia în acest scop;<br />
structuri specializate în domeniile informaţiilor, contrainformaţiilor, protecţiei<br />
psihologice etc. 12<br />
Fiecare dimensiune a securităţii este profund <strong>şi</strong> semnificativ <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>ntă <strong>de</strong><br />
dimensiunea <strong>de</strong> intelligence (informaţională), <strong>de</strong> volumul <strong>şi</strong> calitatea informaţiilor<br />
achiziţionate, stocate, procesate <strong>şi</strong> utilizate. Dar <strong>şi</strong> securitatea internaţională <strong>şi</strong><br />
naţională la rândul lor, prin indicatorii lor <strong>de</strong> stare <strong>şi</strong> prin evaluări periodice,<br />
influenţează fiecare dimensiune în parte, inclusiv dimensiunea <strong>de</strong> intelligence<br />
(informaţională).<br />
De aceea orice strategie economică, politică, militară, culturală etc. prin care se<br />
urmăreşte atât <strong>de</strong> către fiecare stat în parte, cât <strong>şi</strong> <strong>de</strong> grupuri <strong>de</strong> state, membre sau nu<br />
ale unor alianţe politico-militare, economice sau <strong>de</strong> altă natură, menţinerea stării <strong>de</strong><br />
normalitate a securităţii, nu este posibilă fără existenţa unei informaţii pertinente,<br />
obiective, veridice <strong>şi</strong> oportune <strong>de</strong>spre fiecare dimensiune a aceştia. Desigur, accesul<br />
la aceste informaţii <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> într-o mare măsură <strong>şi</strong> <strong>de</strong> statutul <strong>şi</strong> rolul pe care fiecare<br />
stat îl are într-o zonă, regiune sau în lume. La rândul lor, acestea două atribute - statut<br />
<strong>şi</strong> rolul - sunt <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nte <strong>de</strong> informaţiile securitate din dimensiunea economică <strong>şi</strong><br />
militară, privind resursele <strong>de</strong>mografice, tehnologice <strong>şi</strong> din celelalte dimensiuni ale<br />
securităţii naţionale.<br />
Orice ameninţarea la adresa securităţii poate fi caracterizată <strong>de</strong> valoarea acestor<br />
informaţii, din dimensiunea intelligence-ului naţional <strong>şi</strong> internaţional.<br />
În concluzie, între dimensiunile securităţii există raporturi <strong>de</strong> inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă.<br />
De aceea, orice modificare ce apare într-una din componente sau la nivelul unei<br />
dimensiuni influenţează starea celorlalte, fie în sens pozitiv, fie negativ, în funcţie <strong>de</strong><br />
caracterul acţiunii exercitate <strong>şi</strong>, implicit, în ansamblu, <strong>de</strong> starea <strong>de</strong> securitate.<br />
Un exemplu în acest sens sunt <strong>şi</strong> constrângerile economice resimţite <strong>de</strong> individ<br />
ori <strong>de</strong> comunităţile sociale acutizate <strong>de</strong> sărăcie, corupţie sau crizele economice ce<br />
12 Vezi pe larg, Tiberiu TĂNASE, Sistemul naţional <strong>de</strong> securitate sau sistemul securităţii naţionale<br />
- necesitatea folosirii unei terminologii unitare în domeniul securităţii naţionale, a X-a Sesiune <strong>de</strong><br />
comunicări ştiinţifice, Editura ANI, 2004, p. 247.<br />
159
trebuie prevenite prin obiectivele strategiilor <strong>şi</strong> politicilor economice, sociale <strong>şi</strong>, în<br />
final, <strong>de</strong> securitate naţională.<br />
După cum am prezentat un rol <strong>de</strong>osebit revine <strong>şi</strong> dimensiunii <strong>de</strong> intelligence, în<br />
care rolul <strong>de</strong> a gestiona informaţiile <strong>de</strong> securitate revine serviciilor <strong>de</strong> informaţii.<br />
În acest sens, actuala Strategie <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> Naţională susţine că activitatea<br />
serviciilor <strong>de</strong> informaţii, contrainformaţii <strong>şi</strong> securitate reprezintă o componentă<br />
esenţială a sistemului securităţii naţionale, având ca scop principal prevenirea <strong>şi</strong><br />
avertizarea oportună privind riscurile <strong>şi</strong> ameninţările care creează sau pot crea<br />
pericole la adresa valorilor <strong>şi</strong> intereselor fundamentale ale României, precum <strong>şi</strong><br />
protecţia a<strong>de</strong>cvată împotriva unor astfel <strong>de</strong> pericole.<br />
Priorităţile acestei activităţii vor viza: lupta împotriva terorismului<br />
internaţional, a proliferării armelor <strong>de</strong> distrugere în masă <strong>şi</strong> a celorlalte riscuri<br />
transnaţionale; monitorizarea eficientă a conflictelor locale care pot pune în pericol<br />
securitatea României, a aliaţilor <strong>şi</strong> partenerilor, sau drepturile fundamentale ale<br />
omului; contracararea criminalităţii transfrontaliere organizate, a corupţiei <strong>şi</strong> a<br />
altor activităţi ilicite care pot pune în pericol securitatea naţională. 13<br />
În aceste condiţii, misiunile <strong>şi</strong> atribuţiile structurilor <strong>de</strong> intelligence se află în<br />
permanentă adaptare <strong>şi</strong> diversificare.<br />
Din perspectiva României, asigurarea securităţii internaţionale <strong>şi</strong> naţionale<br />
necesită:<br />
- accelerarea procesului <strong>de</strong> transformare <strong>de</strong>mocratică a societăţii româneşti <strong>şi</strong><br />
realizării obiectivelor privind integrarea în spaţiul <strong>de</strong> securitate euroatlantică.Ca<br />
naţiune interesată să se integreze în spaţiul <strong>de</strong> securitate euroatlantic, mo<strong>de</strong>lul <strong>de</strong><br />
urmat <strong>de</strong>curge din valorile <strong>şi</strong> normele asumate <strong>de</strong> comunitatea euroatlantică <strong>şi</strong> din<br />
capacitatea <strong>de</strong> a ne afirma ca parteneri. Pentru a <strong>de</strong>veni parteneri în noua arhitectură<br />
<strong>de</strong> securitate euroatlantică este nevoie <strong>de</strong> o guvernare flexibilă <strong>şi</strong> adaptabilă, care să<br />
reprezinte cetăţenii <strong>şi</strong> în care aceştia să aibă încre<strong>de</strong>re; poziţia României <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong><br />
capacitatea factorilor politici <strong>şi</strong> a societăţii civile <strong>de</strong> a construi un sistem <strong>de</strong>mocratic,<br />
viabil;<br />
- crearea <strong>şi</strong> susţinerea mecanismelor legale privind combaterea corupţiei,<br />
expresia <strong>de</strong>gradării puterii <strong>şi</strong> a capacităţii <strong>de</strong> gestionare (afectarea actului conducerii);<br />
în cadrul acestui <strong>de</strong>mers, o atenţie <strong>de</strong>osebită trebuie acordată prevenirii <strong>şi</strong> combaterii<br />
crimei organizate, care constituie unul dintre pilonii majori ai corupţiei;<br />
- abordarea globală a ameninţărilor transfrontaliere, în mod <strong>de</strong>osebit a<br />
terorismului, care constituie ameninţarea comună pentru toate statele <strong>de</strong>mocratice;<br />
- forţele <strong>de</strong> securitate ale României trebuie să se reformeze continuu, pentru a<br />
face faţă noilor ameninţări.<br />
Sistemul <strong>de</strong> securitate românesc se află într-un proces <strong>de</strong> reformă <strong>şi</strong><br />
mo<strong>de</strong>rnizare, pentru a se adapta provocărilor secolului al XXI-lea <strong>şi</strong> cerinţelor ce<br />
<strong>de</strong>curg din calitatea <strong>de</strong> stat membru NATO.<br />
<strong>Securitate</strong>a naţională trebuie construită printr-un management integrat,<br />
procesându-se informaţii multiple, informaţia fiind <strong>de</strong>finitorie în construirea<br />
13<br />
Cf. Strategiei <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> Naţională - adoptat în şedinţa Consiliului Suprem <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> a Ţării<br />
din 17 aprilie 2006, prin Hotărârea nr. 62.<br />
160
sistemului integrat al securităţii naţionale. In acest context, apare necesitatea unor noi<br />
metodologii <strong>şi</strong> forme <strong>de</strong> acţiune pentru armonizarea eforturilor tuturor organismelor<br />
abilitate în contracararea acestora.<br />
Prin realizarea obiectivelor integrării europene se poate asigura o calitate a<br />
vieţii superioare tuturor cetăţenilor români, o securitate naţională corespunzătoare<br />
statutului <strong>de</strong> stat membru al NATO <strong>şi</strong> UE.<br />
Bibliografie:<br />
1. ***Strategia <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> Naţională - România Europeană, România Euro-<br />
Atlantică: pentru o viaţă mai bună într-o ţară <strong>de</strong>mocratică, mai sigură <strong>şi</strong><br />
prosperă, Bucureşti, 2006, adoptat în şedinţa Consiliului Suprem <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> a<br />
Ţării din 17 aprilie 2006, prin Hotărârea nr. 62;<br />
2. ALEXANDRESCU, Grigore, Ameninţări la mediul <strong>de</strong> securitate în studii <strong>de</strong><br />
securitate <strong>şi</strong> apărare, volumul I, Bucureşti: Editura UNAP, 2005;<br />
3. BARI, I., Probleme globale contemporane, Bucureşti: Editura Economică,<br />
2003;<br />
4. BĂDĂLAN, Eugen; ZAHARESCU, Laurian, Sisteme Globale <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> -<br />
curs, Bucureşti: Editura CTEA, 2006;<br />
5. DOLGHIN, Nicolae; SARCINSCHI, Alexandra; Dinu, Mihai-Ştefan, Riscuri<br />
<strong>şi</strong> ameninţări la adresa securităţii României. Actualitate <strong>şi</strong> perspectivă,<br />
Bucureşti: Editura Universităţii Naţionale <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong>, 2004;<br />
6. DUŢU, Petre, Populaţia Mondială <strong>şi</strong> securitatea internaţională, Bucureşti:<br />
Editura UNAP, 2005,<br />
7. DUŢU, Petre, <strong>Securitate</strong>a umană <strong>şi</strong> calitatea vieţii în contextul integrării<br />
europene a României, "Impact Strategic", nr. 1 [22]/2007;<br />
8. FRUNZETI, Teodor; ZODIAN, Vladimir (coordonatori), Lumea 2009,<br />
Enciclopedie Politică <strong>şi</strong> militară (studii strategice <strong>de</strong> securitate).<br />
9. KOLODZIEIJ, Edward A., <strong>Securitate</strong>a <strong>şi</strong> relaţiile internaţionale, Ia<strong>şi</strong>: Editura<br />
Polirom, 2007;<br />
10. MEDAR, Sergiu T., Diplomaţia Apărării, Bucureşti: Editura CTEA, 2006.<br />
11. NICHIPORUK, Brian, The Security Dynamics of Demographic Factors,<br />
RAND Corporation, 2000;<br />
12. SANDU, Marian; SITEANU, Eugen, <strong>Securitate</strong>a Naţională prin <strong>Securitate</strong>a<br />
Colectivă, Bucureşti: Editura CTEA, 2007;<br />
13. SMITH, D., World at War, în "The Defense Monitor", voi. XXXV, nr. 3,<br />
May/June 2006, Center for Defense Information.<br />
14. TĂNASE, Tiberiu, Sistemul naţional <strong>de</strong> securitate sau sistemul securităţii<br />
naţionale - necesitatea folosirii unei terminologii unitare în domeniul<br />
securităţii naţionale, a X-a Sesiune <strong>de</strong> comunicări ştiinţifice, Editura ANI,<br />
2004;<br />
15. Office of the Homeland Security, The National Strategy for Homeland<br />
Security, USA, 2002;<br />
16. TOMA Andrei, Globalizarea: provocări, riscuri <strong>şi</strong> pericole, Chi<strong>şi</strong>nău: ASEM,<br />
2005;<br />
161
17. TOMA, Andrei; GALAJU, Ion. <strong>Securitate</strong>a economică internaţională -<br />
consecinţă a globalizării, Conferinţă internaţională: „Ştiinţa, businessul,<br />
societatea: evoluţii <strong>şi</strong> intercorelări în condiţiile integrării în spaţiul economic<br />
european” din 12-14 februarie 2004, <strong>Vol</strong>. I, Chi<strong>şi</strong>nău: ASEM, 2004;<br />
18. World Meteorological Organization <strong>şi</strong> UN - Climate Change 2001: Summary<br />
for Policymakers. A Report of Working Group of the Intergouvemmental Panel<br />
on Climate Change, 2001;<br />
19. ZAINEA, Eugen, Surse <strong>de</strong> conflict ale secolului XXI, în “Geopolitica” nr. 7-<br />
8/2004.<br />
162
EXPLOATAREA SURSELOR DESCHISE<br />
ŞI DEZVOLTAREA CUNOAŞTERII / ÎNŢELEGERII<br />
Mircea MOCANU ∗<br />
Rezumat: Cerinţele <strong>de</strong>cizionale ale mediului <strong>de</strong> securitate contemporan impun valorificarea<br />
tuturor informaţiilor disponibile, atât din surse protejate, cât <strong>şi</strong> din surse <strong>de</strong>schise. Creşterea<br />
exponenţială a volumului <strong>de</strong> informaţii publice a dus la consacrarea noţiunilor <strong>de</strong> «intelligence din<br />
surse <strong>de</strong>schise» (OSINT), «expertiză din surse <strong>de</strong>schise» <strong>şi</strong> «mediu informaţional total». Pentru<br />
exploatarea surselor <strong>de</strong>schise au fost înfiinţate structuri specializate, doctrine <strong>şi</strong> reglementari<br />
specifice.<br />
În anul 2008, teoreticienii militari au <strong>de</strong>zvoltat conceptul «Knowledge <strong>de</strong>velopment», în<br />
conexiune cu Operaţiile bazate pe efecte <strong>şi</strong> Războiul bazat pe reţea. Dezvoltarea <strong>şi</strong> implementarea<br />
conceptului au <strong>de</strong>curs simultan <strong>şi</strong> rezultatele nu au răspuns aşteptărilor pentru că au introdus<br />
confuzie <strong>şi</strong> complicaţii practice, între care stabilirea responsabilităţilor <strong>şi</strong> explozia cerinţelor<br />
informaţionale. În consecinţă, conceptul <strong>de</strong> Operaţii bazate pe efecte <strong>şi</strong> alte concepte asociate au<br />
fost suspendate.<br />
La scurt timp a fost iniţiat conceptul <strong>de</strong> «Înţelegere», concretizat, în anii 2010 - 2011, în<br />
documente doctrinare care separă activităţile cognitive din domeniul <strong>de</strong>cizional <strong>de</strong> «mediul unic <strong>de</strong><br />
intelligence». Noul concept renunţă la abordarea exhaustivă a exploziei informaţionale <strong>şi</strong> ia în<br />
consi<strong>de</strong>rare limitările operaţionale, logistice <strong>şi</strong> umane.<br />
Pentru activitatea <strong>de</strong> sprijin informativ, învăţămintele conduc la necesitatea menţinerii unui<br />
echilibru pragmatic între <strong>de</strong>zvoltările teoretice <strong>şi</strong> posibilităţile concrete <strong>de</strong> implementare a i<strong>de</strong>ilor<br />
novatoare în condiţiile complexe ale mediului operaţional contemporan.<br />
Cuvinte-cheie: OSINT, mediul informaţional, <strong>de</strong>zvoltarea cunoştinţelor, înţelegerea.<br />
Introducere<br />
Domeniul intelligence nu este singurul actor în spaţiul <strong>de</strong> confruntare<br />
informaţional contemporan. Informaţiile obţinute din realitatea mediului <strong>de</strong> securitate<br />
<strong>de</strong> către compartimentele <strong>de</strong> culegere ale serviciilor <strong>de</strong> informaţii nu sunt numai<br />
informaţii secrete, ci <strong>şi</strong> informaţii publice, obţinute din surse <strong>de</strong>schise. La rândul lor,<br />
factorii <strong>de</strong> <strong>de</strong>cizie obţin informaţii din realitate <strong>şi</strong> prin alte căi <strong>de</strong>cât structurile <strong>de</strong><br />
intelligence: informaţii <strong>de</strong>spre forţele proprii, <strong>de</strong>spre actori aliaţi sau neutri, <strong>de</strong>spre<br />
spaţiul <strong>de</strong> con-fruntare, cât <strong>şi</strong> date ştiinţifice, istorice, orice informaţii publice <strong>de</strong><br />
documentare generală.<br />
1. Complexitatea mediului informaţional contemporan<br />
Recent, spaţiul informaţional extins, în care nu se mai vorbeşte <strong>de</strong>spre<br />
«informaţii din surse <strong>de</strong>schise» pur <strong>şi</strong> simplu, ci <strong>de</strong>spre «expertiză din surse<br />
∗<br />
Colonel inginer, analist principal în Direcţia Generală <strong>de</strong> Informaţii a Apărării / MApN,<br />
doctorand în ştiinţe militare <strong>şi</strong> informaţii la Universitatea Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”,<br />
Bucureşti, România, e-mail: mirceamocanu@yahoo.com.<br />
163
<strong>de</strong>schise», a fost <strong>de</strong>numit, în ansamblu, „mediu informaţional total” 1 , iar informaţiile<br />
din surse <strong>de</strong>schise au <strong>de</strong>venit un multiplicator <strong>de</strong> forţă <strong>şi</strong> modalitate <strong>de</strong> economisire<br />
<strong>de</strong> resurse pentru domeniul militar <strong>şi</strong> pentru domeniul securităţii, în general.<br />
În condiţiile Erei informaţionale, spaţiul <strong>de</strong> confruntare informaţional prezintă<br />
câteva tendinţe importante 2 , între care:<br />
- explozia informaţională generată <strong>de</strong> extin<strong>de</strong>rea folosirii Internetului, a<br />
televiziunilor <strong>de</strong> ştiri («efectul CNN») <strong>şi</strong> telefoniei mobile, precum <strong>şi</strong> <strong>de</strong><br />
capacităţile enorme <strong>de</strong> prelucrare ale reţelelor <strong>de</strong> calculatoare;<br />
- <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>rea către accesul public a unor domenii informaţionale care erau<br />
anterior protejate <strong>şi</strong> <strong>de</strong>stinate unui acces privilegiat;<br />
- creşterea importanţei informaţiilor <strong>de</strong> natură culturală în operaţiile militare<br />
– aşa-numitul «teren uman», mai ales în cazul campaniilor expediţionare<br />
<strong>de</strong>sfăşurate în zone <strong>de</strong>parte <strong>de</strong> regiunile <strong>de</strong> interes evi<strong>de</strong>nt, în cazul<br />
operaţiilor umanitare (<strong>de</strong> exemplu pentru înlăturarea urmărilor <strong>de</strong>zastrelor<br />
naturale) sau neconvenţionale (cum operaţiile împotriva pirateriei);<br />
- creşterea rolului instituţiilor interguvernamentale <strong>şi</strong> al organizaţiilor<br />
neguvernamentale, atât în rezolvarea crizelor, cât <strong>şi</strong> în operaţii militare.<br />
Toate aceste tendinţe <strong>de</strong>termină utilizarea masivă a informaţiilor nesecrete<br />
relevante pentru gestionarea situaţiei <strong>de</strong> securitate sau pentru <strong>de</strong>sfăşurarea operaţiilor<br />
militare. Pon<strong>de</strong>rea imensă a informaţiilor publice utilizate <strong>de</strong> serviciile <strong>de</strong> intelligence<br />
a fost confirmată <strong>de</strong> directorul CIA 3 , care a <strong>de</strong>clarat în faţa unui comitet al<br />
Congresului că „mai mult <strong>de</strong> 80% (din informaţiile folosite <strong>de</strong> CIA) sunt obţinute din<br />
surse <strong>de</strong>schise” 4 . Procentajul nu a fost niciodată infirmat sau corectat <strong>de</strong> către<br />
serviciile <strong>de</strong> informaţii. Totodată, sursele <strong>de</strong> informaţii publice manifestă o<br />
extraordinară dinamică: în anul 2002, „unul dintre cataloagele Internet primea zilnic<br />
22.000 <strong>de</strong> noi înscrieri” 5 <strong>de</strong> site-uri.<br />
La acestea se adaugă noile posibilităţi <strong>de</strong> informare <strong>de</strong>numite generic «new<br />
media», care marchează o <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>re a spaţiului informaţional către cetăţeanul <strong>de</strong><br />
rând, <strong>de</strong>venit nu numai consumator, dar <strong>şi</strong> generator spontan <strong>de</strong> informaţii, dintre care<br />
multe sunt <strong>de</strong> interes pentru mediul <strong>de</strong> securitate. Acest vast domeniu, cu un întreg<br />
cortegiu <strong>de</strong> particularităţi, nu intervine însă în ecuaţia consumului <strong>de</strong> informaţii <strong>de</strong><br />
către autorităţile relevante din mediul <strong>de</strong> securitate, întrucât exploatarea lor judicioasă<br />
necesită specializarea <strong>şi</strong> procedurile specifice serviciilor <strong>de</strong> informaţii. De aceea,<br />
1<br />
Apud dr. William M. NOLTE, Rethinking War and Intelligence, în compendiul Rethinking the<br />
Principles of War, editat <strong>de</strong> Anthony McIvor, la Institutul Naval al SUA, Annapolis, Maryland,<br />
2006, p 432.<br />
2<br />
Primele două menţionate <strong>şi</strong> în NATO Open Source Intelligence Handbook, Comandamentul Aliat<br />
Suprem Atlantic (SACLANT), Norfolk, SUA, noiembrie 2001, p 3.<br />
3<br />
Allen Welsh DULLES, director al Agenţiei Centrale <strong>de</strong> Informaţii din SUA (CIA) în perioada<br />
1953 – 1961.<br />
4<br />
Richard S. FRIEDMAN, Review Essay – Open Source Intelligence, în compendiul NATO Open<br />
Source Intelligence Rea<strong>de</strong>r, editat <strong>de</strong> Comandamentul Suprem Atlantic (SACLANT), Norfolk,<br />
SUA, februarie 2002, p 17.<br />
5<br />
Mats BJORE, Open Source – Lessons Learned, în compendiul NATO Open Source Intelligence<br />
Rea<strong>de</strong>r, citat, p 82.<br />
164
«new media» nu influenţează logica exploatării surselor <strong>de</strong>schise în cadrul sprijinului<br />
informativ.<br />
Informaţiile din surse <strong>de</strong>schise pot fi împărţite în trei categorii 6 :<br />
- literatura «albă» (ziare, cărţi, emisiuni radio <strong>şi</strong> TV, Internetul, diferite<br />
publicaţii);<br />
- literatura «efemeră» (publicaţii <strong>de</strong> interes extrem <strong>de</strong> scurt – orare <strong>de</strong><br />
funcţionare, agen<strong>de</strong> ale unor manifestări publice), precum <strong>şi</strong><br />
- literatura «gri» (materiale disponibile prin canale specializate <strong>şi</strong> care nu intră în<br />
sistemele obişnuite <strong>de</strong> distribuţie publică).<br />
În logica mediului informaţional extins este esenţial transferul <strong>de</strong> informaţii<br />
pentru a realiza <strong>de</strong>zvoltarea cunoştinţelor <strong>şi</strong> atingerea înţelegerii: „Nu este suficient<br />
să transformi informaţia în cunoştinţe, este necesar să comunici cu cei care primesc<br />
cunoaşterea, pentru a ajunge la implementarea sa. Dar înţelepciunea nu se<br />
transferă” 7 , ea rămânând proprie nivelului cognitiv individual. Butada care reflectă<br />
aceste niveluri cognitive spune că „intelligence (cunoaşterea) înseamnă să ştii că<br />
ro<strong>şi</strong>a este un fruct, în timp ce înţelegerea (înţelepciunea) înseamnă să nu pui ro<strong>şi</strong>i în<br />
salata <strong>de</strong> fructe” 8 . Nivelul superior al înţelegerii a fost adăugat pentru a atinge<br />
înţelepciunea <strong>şi</strong> „triada «informaţie – cunoaştere - înţelepciune» va caracteriza<br />
societatea secolului al XXI-lea. Va <strong>de</strong>fini, pe termen lung, provocările extraordinare<br />
ale erei informaţionale” 9 . Acest progres în profunzimea domeniului cognitiv nu vine,<br />
însă, fără complicaţii, după cum s-a putut ve<strong>de</strong>a.<br />
În mod inevitabil, factorii <strong>de</strong> <strong>de</strong>cizie vin în contact cu informaţii din surse<br />
<strong>de</strong>schise pe două căi: pe <strong>de</strong> o parte, prin produsele informative realizate din<br />
informaţii all-source, care includ <strong>şi</strong> astfel <strong>de</strong> informaţii, iar pe <strong>de</strong> altă parte pe cale<br />
directă, prin posibilităţile <strong>de</strong> informare nemijlocită sau prin sistemul informaţional<br />
realizat <strong>de</strong> structurile <strong>de</strong> management al cunoştinţelor. Această dublare parţială nu ar<br />
trebui să constituie o problemă, ubicuitatea informaţiei publice fiind o realitate la care<br />
trebuie să se adapteze toţi actorii activi în spaţiul informaţional.<br />
Complexitatea fluxului contemporan <strong>de</strong> informaţii corespun<strong>de</strong> mo<strong>de</strong>lelor<br />
semiotice ale teoriei comunicării. Totodată, problema managementului cunoştinţelor<br />
corespun<strong>de</strong> viziunii Şcolii <strong>de</strong> la Palo Alto, care compară comunicarea, ca „proces<br />
social permanent, în care diferite sisteme <strong>de</strong> comportament concură la producerea<br />
sensului” 10 , cu manifestarea unei orhestre: „Comunicarea nu poate fi concepută <strong>de</strong>cât<br />
ca un sistem… în care actorul social participă în fiecare moment, fie că vrea sau<br />
6<br />
Mason H. SOULE, R. Paul RYAN, Grey Literature, în NATO Open Source Intelligence Rea<strong>de</strong>r,<br />
citat, p 24.<br />
7<br />
George Cristian MAIOR, Editorial în revista Intelligence a Serviciului Român <strong>de</strong> Informaţii, nr<br />
21, martie – mai 2012.<br />
8<br />
Cu variantele din paranteze, citatul preia un text prezentat în instrucţiunea JDP 04 Un<strong>de</strong>rstanding<br />
(Joint Doctrine Publication 04), Shrivenham, Marea Britanie, <strong>de</strong>cembrie 2010, p 2-1, un<strong>de</strong> <strong>Centrul</strong><br />
<strong>de</strong> Dezvoltare, Concepte <strong>şi</strong> Doctrină al Ministerului britanic al Apărării reinterpretează un citat din<br />
Peter Kay: List of Universal Truths, 2010.<br />
9<br />
George Cristian MAIOR, Op.cit.<br />
10<br />
Dorina SĂLĂVĂSTRU, Psihologia educaţiei, seria Collegium. Psihologie, Editura Polirom, Ia<strong>şi</strong>,<br />
2004, p 181.<br />
165
nu… el face parte din fenomenul comunicării, aşa cum muzicianul face parte din<br />
orchestră. Dar în această vastă orchestră culturală nu există nici dirijor, nici<br />
partitură. Fiecare cântă acordându-se la ceilalţi. Doar un observator extern… poate<br />
să i<strong>de</strong>ntifice partitura ascunsă <strong>şi</strong> să o transcrie, fapt care, evi<strong>de</strong>nt, se va dovedi<br />
extrem <strong>de</strong> complex <strong>şi</strong> <strong>de</strong> dificil” 11 .<br />
2. Problematica domeniului intelligence din surse <strong>de</strong>schise<br />
Serviciile speciale colectează <strong>şi</strong> procesează informaţii nesecrete alături <strong>de</strong><br />
informaţiile secrete <strong>şi</strong> pot realiza produse informative folosind numai informaţii<br />
publice, domeniul aferent constituind disciplina <strong>de</strong> intelligence numită OSINT –<br />
culegerea <strong>de</strong> informaţii direct din surse <strong>de</strong>schise (Open Source INTelligence).<br />
Produsele OSINT sunt folosite, în general, în relaţiile cu organismele <strong>şi</strong><br />
misiunile ONU <strong>şi</strong> cu organizaţii neguvernamentale, precum <strong>şi</strong> în activitatea <strong>de</strong> relaţii<br />
publice. În afară <strong>de</strong> aceste <strong>de</strong>stinaţii, producerea <strong>de</strong> OSINT <strong>de</strong> către structurile <strong>de</strong><br />
intelligence are o justificare limitată, <strong>de</strong> exemplu pentru a se asigura o diseminare<br />
generalizată - cazul <strong>Studii</strong>lor <strong>de</strong> ţară (Country Books) sau al documentarelor <strong>de</strong><br />
informare culturală. În principiu însă, beneficiarii obişnuiţi din domeniul securităţii<br />
sau din domeniul militar au nevoie <strong>de</strong> informaţii integrate din toate sursele posibile<br />
(all-source intelligence).<br />
Prin integrarea informaţiilor din toate sursele disponibile, structurile <strong>de</strong><br />
intelligence „generează cunoştinţe <strong>de</strong> intelligence”, care asigură necesarul factorilor<br />
<strong>de</strong> <strong>de</strong>cizie pentru domeniul informativ, văzută ca activitate continuă a procesului <strong>de</strong><br />
intelligence (alături <strong>de</strong> analiză, evaluare <strong>şi</strong> diseminare) 12 .<br />
O categorie aparte <strong>de</strong> OSINT sunt OSINT validate (OSINT-V), <strong>de</strong>finite, în<br />
doctrina NATO, ca fiind informaţii din surse <strong>de</strong>schise cărora li se poate atribui un<br />
grad înalt <strong>de</strong> certitudine 13 . Valoarea sporită a OSINT-V este conferită prin<br />
confirmarea acestora <strong>de</strong> către analistul <strong>de</strong> intelligence, care nu adaugă informaţii<br />
secrete dar vali<strong>de</strong>ază informaţiile provenite din surse <strong>de</strong>schise după verificarea<br />
credibilităţii surselor <strong>şi</strong> informaţiilor.<br />
De altfel, chiar produsele OSINT realizate <strong>de</strong> structuri <strong>de</strong> intelligence implică o<br />
anumită validare, pentru că analiştii <strong>de</strong> intelligence nu pot ignora cunoaşterea <strong>de</strong><br />
informaţii <strong>şi</strong> evaluări clasificate atunci când întocmesc evaluări pentru produsele<br />
OSINT. Structurile <strong>de</strong> intelligence all-source nu pot realiza produse «autentic<br />
nesecrete» pentru subiectele în care au cunoştinţă <strong>de</strong>spre informaţii secrete, pentru că<br />
aplică intenţia specifică, procedurile analitice <strong>şi</strong> expertiza specializată <strong>şi</strong>, mai ales, au<br />
în ve<strong>de</strong>re <strong>şi</strong> evaluări prealabile clasificate. De aceea, opiniile publice ale<br />
reprezentanţilor unor structuri <strong>de</strong> intelligence sau a unor oficiali care sunt <strong>de</strong>serviţi <strong>de</strong><br />
11<br />
Yves WINKIN (editor, La nouvelle communication, Paris, Seuil, 1981, citat în Dorina Sălăvăstru,<br />
Op.cit., pp 181 - 182.<br />
12<br />
Apud: ATP 2-22.9 Open Source Intelligence, instrucţiune a Departamentului Forţelor Terestre ale<br />
SUA, Washington, 10 iulie 2012, pp. 1-2, 1-3.<br />
13<br />
Apud: NATO Open Source Intelligence Handbook, citat, p. 3.<br />
166
servicii <strong>de</strong> informaţii sunt mai valoroase chiar atunci când se referă la evenimente<br />
cunoscute.<br />
Pe <strong>de</strong> altă parte, pentru informaţii nesecrete care trebuie tratate cu mai multă<br />
atenţie există categorii <strong>de</strong> tipul „Numai pentru uz oficial”, iar reglementările din<br />
Forţele Armate ale SUA introduc sintagmele „informaţie nesecretă controlată” sau<br />
„informaţie sensibilă dar nesecretă” 14 .<br />
Pentru exploatarea domeniului OSINT există practici diferite, în abordare<br />
holistică sau organizate pe sub-domenii <strong>de</strong> informaţii publice.<br />
De exemplu, în Statele Unite funcţionează <strong>Centrul</strong> pentru Surse Deschise 15 , în<br />
componenţa CIA, structură care <strong>de</strong>serveşte întreg guvernul SUA. Totodată, în anul<br />
2010, Pentagonul a stabilit 16 responsabilităţi privind domeniul OSINT chiar la nivelul<br />
sub-secretarului apărării pentru intelligence. De asemenea, prin reglementări din iulie<br />
2012, Departamentul Forţelor Terestre al SUA a stabilit arhitectura <strong>de</strong> OSINT<br />
coborând <strong>de</strong> la nivel naţional până la nivel <strong>de</strong> brigadă 17 . Dincolo însă <strong>de</strong> structuri,<br />
reglementările stabilesc funcţionalitatea domeniului OSINT <strong>şi</strong> fundamentarea<br />
tehnologică prin reţele, produse software specializate <strong>şi</strong> servicii IT. Structurile<br />
constituite au un caracter combinat, ele realizând, în acela<strong>şi</strong> timp, atât culegerea<br />
informaţiilor din surse <strong>de</strong>schise, cât <strong>şi</strong> analiza <strong>şi</strong> diseminarea lor. Specificitatea<br />
domeniului a generat <strong>şi</strong> termeni noi. Astfel, operatorii din structurile OSINT sunt<br />
analişti dar ei lucrează ca «<strong>de</strong>zvoltatori» pentru situaţia operaţională sau pentru ţinte,<br />
culeg dar <strong>şi</strong> «achiziţionează» informaţii prin «documentare» (research) <strong>şi</strong> produc<br />
inclusiv «studii» 18 .<br />
La rândul ei, Alianţa Nord-atlantică a formulat, în anii 2001 <strong>şi</strong> 2002, un set <strong>de</strong><br />
trei documente ce fundamentează doctrina Alianţei în acest domeniu: NATO Open<br />
Source Intelligence Handbook (noiembrie 2001), NATO Open Source Intelligence<br />
Rea<strong>de</strong>r (februarie 2002) <strong>şi</strong> Intelligence Exploitation of the Internet (octombrie 2002).<br />
O soluţie alternativă <strong>de</strong> exploatare a surselor <strong>de</strong>schise este privatizarea<br />
domeniului OSINT, prezentată chiar pentru structuri cum este Uniunea Europeană,<br />
un<strong>de</strong> ar aduce beneficii prin <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong>rea reţinerilor în schimbul <strong>de</strong> intelligence <strong>şi</strong> prin<br />
economisirea <strong>de</strong> resurse. Privatizarea OSINT este studiată 19 în domeniile ţinte, surse,<br />
meto<strong>de</strong> <strong>şi</strong> costuri.<br />
14<br />
ATP 2-22.9 Open Source Intelligence, citată, pp. 2-9.<br />
15<br />
În anul 1941, Comisia Fe<strong>de</strong>rală <strong>de</strong> Comunicaţii a SUA a constituit Serviciul <strong>de</strong> Monitoizare a<br />
Difuziunilor Străine (FBMS - Foreign Broadcast Monitoring Service). La sfâr<strong>şi</strong>tul celui <strong>de</strong>-al<br />
Doilea Război Mondial, aceasta a trecut în subordinea Pentagonului, iar prin Legea Securităţii<br />
Naţionale din 1947 s-a transformat în Serviciul <strong>de</strong> Informare din Difuziuni Străine (FBIS – Foreign<br />
Broadcast Information Service), în subordinea CIA, până în noiembrie 2005, când a fost anunţată<br />
schimbarea numelui în <strong>Centrul</strong> pentru Surse Deschise (Open Source Center). Sursa:<br />
http://en.wikipedia/wiki/Foreign_Broadcast_Information_Service, accesată la 31.08.2012.<br />
16<br />
Prin Instrucţiunea 3115.12 din 24 august 2010, a Departamentului Apărării al SUA, publicată la<br />
adresa www.dtic.mil/whs/directives/corres/pdf/311512p.pdf, accesată la data <strong>de</strong> 31.08.2012.<br />
17<br />
*** ATP 2-22.9 Open Source Intelligence, citată, pp. 1-2, 2-6, E-4 – E-7.<br />
18<br />
*** ATP 2-22.9 Open Source Intelligence, citată, pp. 2-13 – 2-16, 3-3 – 3-4, 4-1.<br />
19<br />
Dr. Andrew RATHMELL, The Privatisation of Intelligence: A Way Forward for European<br />
Intelligence Cooperation – “Towards a European Intelligence Policy”, în volumul NATO Open<br />
Source Intelligence Rea<strong>de</strong>r, citat, pp. 74 - 79.<br />
167
La nivel naţional <strong>şi</strong> la nivel operaţional, prezintă interes raţionamentul pentru<br />
care capacităţile analitice OSINT sunt integrate în capacităţile analitice generale (allsource),<br />
în doctrina britanică: „acelea<strong>şi</strong> competenţe analitice <strong>şi</strong> procese manageriale<br />
sunt necesare atât pentru informaţii din surse <strong>de</strong>schise, cât <strong>şi</strong> pentru informaţii<br />
clasificate” 20 . Această abordare diferenţiază domeniul OSINT <strong>de</strong> celelalte discipline<br />
<strong>de</strong> intelligence, în care specificitatea informaţiilor impune analiza specializată a<br />
datelor, informaţiilor, mostrelor culese, înaintea analizei all-source.<br />
Prin specificul domeniului, în special autonomia conferită <strong>de</strong> distanţa faţă <strong>de</strong><br />
activităţi ce implică informaţii secrete, operatorii OSINT în<strong>de</strong>plinesc sarcini specifice<br />
tuturor etapelor ciclului informativ, începând cu direcţionarea activităţilor curente,<br />
managementul culegerii, evaluarea <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltarea surselor, culegerea / documentarea,<br />
procesarea, analiza, producţia <strong>şi</strong> chiar diseminarea.<br />
De<strong>şi</strong> este privită ca «ruda săracă» în familia intelligence, pentru nu operează cu<br />
informaţii secrete, disciplina OSINT se dove<strong>de</strong>şte a fi extrem <strong>de</strong> dinamică, mai ales<br />
după extin<strong>de</strong>rea ramurii new media <strong>şi</strong> este, probabil, domeniul care integrează cel mai<br />
avansat activităţile din etapele ciclului informativ, ştergând barierele dintre<br />
direcţionare, culegere, analiză <strong>şi</strong> diseminare.<br />
3. Soluţii <strong>de</strong> gestionare a mediului informaţional total<br />
După cum am menţionat, informaţiile din surse <strong>de</strong>schise, tot mai numeroase,<br />
sunt folosite în mod direct <strong>şi</strong> <strong>de</strong> către factorii <strong>de</strong> <strong>de</strong>cizie, politicieni <strong>şi</strong> planificatori<br />
civili, comandanţi <strong>şi</strong> ofiţeri <strong>de</strong> stat major. Sistematizarea întregului proces<br />
informaţional este realizată, în prezent, prin activitatea numită managementul<br />
cunoştinţelor la nivel <strong>de</strong>cizional, care inclu<strong>de</strong> <strong>şi</strong> produsele informative după<br />
diseminarea lor.<br />
În doctrina forţelor armate ale SUA, managementul cunoştinţelor este <strong>de</strong>finit<br />
ca fiind „actul <strong>de</strong> creare, organizare, aplicare <strong>şi</strong> transferare a cunoştinţelor pentru a<br />
facilita înţelegerea situaţiei <strong>şi</strong> luarea <strong>de</strong>ciziilor” 21 . În esenţă, <strong>de</strong>finiţia nu diferenţiază<br />
managementul cunoştinţelor <strong>de</strong> activitatea domeniului intelligence <strong>de</strong>cât prin absenţa<br />
oricărei referiri la caracterul informaţiilor vizate. Tot în viziunea Pentagonului,<br />
cunoştinţele generale procesate în sprijinul factorilor <strong>de</strong> <strong>de</strong>cizie sunt împărţite în<br />
cunoştinţe explicite <strong>şi</strong> cunoştinţe tacite, ultimele constând în „înţelegere dobândită<br />
prin studiu, experienţă, practică <strong>şi</strong> interacţiune umană” 22 . Diferenţierea este similară<br />
ierarhizării din intelligence, în date, informaţii <strong>şi</strong> cunoştinţe, <strong>şi</strong> trimite la nivelurile <strong>de</strong><br />
operare în domeniul cognitiv al confruntării, în logica Războiului bazat pe reţea<br />
(RBR).<br />
20<br />
JDP 2-00 Un<strong>de</strong>rstanding and Intelligence Support to Joint Operations (Joint Doctrine<br />
Publication 2-00), <strong>Centrul</strong> <strong>de</strong> Dezvoltare, Concepte <strong>şi</strong> Doctrină al Ministerului britanic al Apărării,<br />
Shrivenham, Marea Britanie, august 2011, pp. 5-18.<br />
21<br />
FM 6-01.1 Knowledge Management Section, Departamentul Forţelor Terestre ale SUA,<br />
Washington, 2008, p. 1-1.<br />
22<br />
I<strong>de</strong>m, pp. 1-2.<br />
168
Pentru rezolvarea managementului cunoştinţelor la nivel <strong>de</strong>cizional, pe baza<br />
eforturilor grupului <strong>de</strong> lucru constituit în anul 2007 la nivelul celor două<br />
comandamente strategice, în anul 2008, Alianţa Nord-atlantică a <strong>de</strong>finitivat 23<br />
conceptul <strong>de</strong> «<strong>de</strong>zvoltare a cunoştinţelor» (KD), menit să ducă la „menţinerea unei<br />
cunoaşteri comune a situaţiei bazată pe o înţelegere cuprinzătoare a spaţiului <strong>de</strong><br />
angajare, în special în domeniul militar” 24 . Potrivit concepţiei NATO, „<strong>de</strong>zvoltarea<br />
cunoştinţelor este integrarea datelor izolate într-un corp util <strong>de</strong> informaţii <strong>şi</strong><br />
relaţionări <strong>şi</strong> sprijină planificarea, execuţia <strong>şi</strong> evaluarea prin asigurarea unei viziuni<br />
holistice a spaţiului <strong>de</strong> angajare … Această înţelegere permite comandantului <strong>şi</strong><br />
statului major să i<strong>de</strong>ntifice cele mai eficace instrumente politice, militare, civile <strong>şi</strong><br />
economice disponibile pentru atingerea efectelor dorite” 25 .<br />
Operând în spaţiul informaţional, noul domeniu KD a preluat mulţi termeni,<br />
precum <strong>şi</strong> structuri <strong>şi</strong> proceduri din domeniul intelligence, care a ajuns la maturitate<br />
din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re conceptual. Ca etape ale ciclului KD au fost <strong>de</strong>finite culegerea,<br />
analiza <strong>şi</strong> facilitarea accesului / accesul. Ultima etapă evi<strong>de</strong>nt reprezintă diseminarea<br />
din ciclul intelligence, iar cuvântul «acces» subliniază extin<strong>de</strong>rea domeniului<br />
informaţional <strong>şi</strong> atitudinea pro-activă a factorilor <strong>de</strong> <strong>de</strong>cizie pentru obţinerea<br />
informaţiilor necesare.<br />
Similar evoluţiei altor concepte complexe <strong>şi</strong> sisteme mari, <strong>de</strong>zvoltarea <strong>şi</strong><br />
implementarea conceptului KD a avut loc treptat, datorită necesităţii practice,<br />
înaintea formalizării conceptului <strong>şi</strong> verificării soluţiilor organizaţionale.<br />
Nivelul <strong>de</strong> ambiţie al conceptului este asumat explicit în documentul<br />
constitutiv: „una dintre utilizările operaţionale cele mai imediate ale acestui<br />
document va fi pavarea drumului pentru <strong>de</strong>zvoltarea capabilităţilor KD necesare<br />
pentru implementarea, într-un final, a conceptului Operaţiilor bazate pe efecte 26 în<br />
structura militară a NATO” 27 .<br />
De altfel, ca o „activitate continuă, adaptivă <strong>şi</strong> interconectată în reţea, care<br />
presupune o «comunitate <strong>de</strong> interes» operând într-un «mediu colaborativ»” 28 , KD<br />
presupune realizarea superiorităţii informaţionale, printr-o „înţelegere cuprinzătoare<br />
a spaţiului <strong>de</strong> angajare (militară) într-un context multinaţional <strong>şi</strong> inter<strong>de</strong>partamental<br />
… cu consi<strong>de</strong>rarea tuturor funcţiilor Operaţiilor bazate pe efecte (OBE), adică<br />
planificarea bazată pe efecte, execuţia bazată pe efecte <strong>şi</strong> evaluarea bazată pe<br />
efecte” 29 .<br />
În afară <strong>de</strong> aceasta, prin aplicarea principiilor RBR, conceptul KD implică<br />
«analiza unor sisteme <strong>de</strong> sisteme» (SoSA) 30 <strong>şi</strong> gestionarea unui număr <strong>de</strong> reţele<br />
23<br />
Knowledge Development Concept, Comandamentul Aliat pentru Transformare <strong>şi</strong> Comandamentul<br />
Aliat pentru Operaţii (document NATO Bi-SC), SHJ5PLANS/7740-033/08 – 205080 din<br />
12.08.2008.<br />
24<br />
I<strong>de</strong>m, p 3.<br />
25<br />
Ibi<strong>de</strong>m.<br />
26<br />
Operaţii bazate pe efecte / OBE (Effects Based Operations / EBO).<br />
27<br />
Knowledge Development Concept, citat, p. 3.<br />
28<br />
I<strong>de</strong>m, p. 8.<br />
29<br />
Apud: Knowledge Development Concept, citată, p. 5.<br />
30<br />
SoSA – system-of-systems-analysis: analiza sistemului <strong>de</strong> sisteme.<br />
169
extinse, <strong>de</strong> diferite categorii, cu baze <strong>de</strong> date voluminoase interconectate <strong>şi</strong><br />
standardizări complicate, <strong>şi</strong> implică, <strong>de</strong> asemenea, schimbul extins <strong>de</strong> informaţii,<br />
traversând multiple domenii, eşaloane <strong>şi</strong> chiar frontiere. Implementarea conceptului<br />
KD a impus efortul <strong>de</strong> coordonare a unor activităţi fragmentate în cadrul structurilor<br />
operaţionale <strong>şi</strong> <strong>de</strong> transformare a modului <strong>de</strong> lucru pe palierele <strong>de</strong> management al<br />
informaţiilor, <strong>de</strong> management al cunoştinţelor <strong>şi</strong> <strong>de</strong> stocare selectivă a datelor, toate<br />
într-un proces combinat <strong>şi</strong> în condiţiile unor operaţii militare în <strong>de</strong>sfăşurare. Mai mult<br />
chiar, toate aceste complicaţii cibernetice se extind semnificativ (estimat 70%) în<br />
afara sistemelor proprii comandamentelor militare, în mediul informaţional global.<br />
4. Dificultăţile implementării conceptului Knowledge Development<br />
În practică însă, conceptul OBE, generat în intenţia iniţială <strong>de</strong> a optimiza<br />
managementul ţintelor în loviturile aeriene <strong>şi</strong> „injectat prematur” în operaţii întrunite,<br />
nu a dat rezultatele scontate pentru că amploarea activităţilor aferente a suprasolicitat<br />
capacităţile <strong>de</strong> planificare <strong>şi</strong> <strong>de</strong> culegere <strong>de</strong> informaţii, a introdus confuzie în<br />
în<strong>de</strong>plinirea misiunilor <strong>şi</strong> a indus aşteptări <strong>de</strong> predictibilitate mult peste posibilităţile<br />
estimate rezonabil 31 . Critica timpurie a analistului Milan Vego la adresa OBE (2006)<br />
se reflectă inevitabil <strong>şi</strong> situaţia KD: „tendinţa <strong>de</strong> utiliza unităţi <strong>de</strong> măsură pentru a<br />
evalua aspecte esenţialmente necuantificabile ale războiului întăreşte viziunea<br />
nerealistă potrivit căreia războiul ar fi o ştiinţă <strong>şi</strong> nu o artă <strong>şi</strong> o ştiinţă” 32 .<br />
Semieşecul conceptului OBE a fost semnalat <strong>de</strong> Forţele terestre ale SUA în<br />
anul 2007 33 <strong>şi</strong> marcat <strong>de</strong> către generalul James Mattis, care a subliniat că trebuie să ne<br />
concentrăm atenţia „asupra inamicului, <strong>şi</strong> să reducem, nu să agravăm fricţiunile<br />
noastre interne. Căutăm să reducem fricţiunea (în structura) proprie <strong>şi</strong> nu să<br />
injectăm terminologie dificil <strong>de</strong> înţeles <strong>şi</strong> procese care necesită personal tot mai<br />
numeros… <strong>şi</strong> care tin<strong>de</strong> să inhibe fluxul <strong>de</strong> informaţii <strong>şi</strong> să împiedice <strong>de</strong>cizia<br />
rapidă” 34 . În consecinţă, generalul Mattis a interzis folosirea conceptului OBE <strong>şi</strong> a<br />
conceptelor asociate 35 , în Comandamentul Forţelor Întrunite ale SUA 36 .<br />
Asocierea KD la principiile OBE atrage după sine neajunsurile strădaniei<br />
<strong>de</strong>terministe <strong>de</strong> «supramatematizare» a procesului <strong>de</strong> planificare operaţională <strong>şi</strong><br />
complică luarea <strong>de</strong>ciziilor prin birocratizarea complexităţii mediului operaţional;<br />
altfel spus prin încercarea <strong>de</strong> organizare a haosului clausewitzian, prin stabilirea <strong>şi</strong><br />
urmărirea unor obiective operaţionale multidisciplinare greu <strong>de</strong> atins, situate inclusiv<br />
31 Apud Gl. James N. MATTIS, USJFCOM Comman<strong>de</strong>r's Guidance for Effects-Based Operations,<br />
Comandamentul Forţelor Întrunite, Departamentul Apărării al SUA, Norfolk, SUA, 14.08.2008,<br />
publicată la adresa www.carlisle.army.mil/USAWC/parameters/Articles/08autumn/mattis.pdf,<br />
accesată la data <strong>de</strong> 12.10.2012, p. 20.<br />
32 Milan N. VEGO, Effects-Based Operations: A Critique, Joint Forces Quarterly 41, aprilie 2006,<br />
p. 51.<br />
33 Gl. James N. MATTIS, Op.cit., p. 22.<br />
34 I<strong>de</strong>m, p 24.<br />
35 „Evaluarea reţelei operaţionale” (Operational Net Assessment / ONA) <strong>şi</strong> „analiza sistemului <strong>de</strong><br />
sisteme” (System of Systems Analysis / SoSA).<br />
36 Gl. James N. MATTIS, op.cit., p. 23.<br />
170
în afara mediului militar <strong>şi</strong> cu consi<strong>de</strong>rarea în amănunţime a unei multitudini <strong>de</strong><br />
factori nemilitari dificil <strong>de</strong> măsurat.<br />
Conceptul KD î<strong>şi</strong> asumă elucidarea matematicistă a complexităţii inclusiv prin<br />
abordarea <strong>şi</strong> analizarea sistemelor <strong>de</strong> sisteme (SoSA), în condiţiile dinamicii mediului<br />
<strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> operaţional contemporan <strong>şi</strong> al haosului clausewitzian tipic războiului.<br />
Acest lucru implică nu numai un volum imens <strong>de</strong> informaţii <strong>şi</strong> o viteză <strong>de</strong> calcul<br />
extraordinară, nu numai coordonarea cibernetică a unor sisteme diferite, ci chiar<br />
creşterea exponenţială a cererii <strong>de</strong> informaţii <strong>de</strong> toate categoriile, inclusiv<br />
intelligence. Astfel, conceptul KD impune structurilor informaţionale, implicit <strong>şi</strong><br />
celor <strong>de</strong> intelligence, o presiune enormă atât asupra culegerii, cât <strong>şi</strong> analizei, ambele<br />
într-un ritm operaţional tot mai intens.<br />
Prin <strong>de</strong>finirea domeniului KD ca fiind o responsabilitate generală a fiecărui<br />
comandament <strong>şi</strong> prin încercarea <strong>de</strong> implementare a conceptului la această scară,<br />
complexitatea problematicii KD a provocat dificultăţi <strong>şi</strong> în privinţa locului structurii<br />
organizatorice în arhitectura sistemului militar. Ca locaţii propozabile au fost<br />
consi<strong>de</strong>rate J2, J3, J5, centrele <strong>de</strong> situaţie <strong>şi</strong> centre <strong>de</strong> fuziune <strong>de</strong> intelligence externe<br />
sau <strong>de</strong>asupra tuturor acestora, având în ve<strong>de</strong>re că „implementarea programului ar<br />
trebui să includă <strong>de</strong>zvoltarea <strong>de</strong> sisteme analitice, doctrine <strong>şi</strong> proceduri, precum <strong>şi</strong><br />
socializarea, educarea <strong>şi</strong> pregătirea diferitelor niveluri <strong>de</strong> beneficiari (comandanţi,<br />
state majore, analişti)” 37 . În oricare situaţie, dificultăţile amplasării organismelor <strong>de</strong><br />
instrumentare a cunoştinţelor în cadrul comandamentelor militare reflectă importanţa<br />
<strong>şi</strong> sensibilitatea nivelului cognitiv superior, un<strong>de</strong> produsele <strong>de</strong> intelligence au un rol<br />
esenţial. Ca rezultat, serviciile <strong>de</strong> informaţii trebuie să se adapteze pentru a asigura<br />
eficacitatea sprijinului informativ, iar etapa <strong>de</strong> «viaţă» a produselor <strong>de</strong> intelligence<br />
după diseminarea lor <strong>de</strong>vine tot mai importantă pentru serviciile <strong>de</strong> informaţii.<br />
Se pare că metafora orhestrei, imaginată în anul 1981, ilustrează dificultăţile<br />
manifestate la începutul mileniului III în formalizarea conceptului KD. Acesta s-a<br />
dorit o abordare birocratică a unui fenomen cu prea multe variabile <strong>şi</strong> mult prea<br />
încărcat <strong>de</strong> natură umană pentru a se preta unui <strong>de</strong>terminism prea simplificator <strong>şi</strong>,<br />
totodată, prea ambiţios pentru a servi în mod eficient cerinţele operaţionale în<br />
condiţiile RBR.<br />
5. Conceptul <strong>de</strong> «Înţelegere» – un compromis?<br />
Serviciul <strong>de</strong> informaţii militare din Marea Britanie a generat reglementări<br />
naţionale care abor<strong>de</strong>ază cu pragmatism conceptul KD, introducând termenul suprem<br />
<strong>de</strong> «înţelegere», pe care îl asociază comenzii: „înţelegerea este… abilitatea <strong>de</strong> a<br />
plasa cunoştinţele într-un context mai larg, pentru a oferi opţiuni procesului <strong>de</strong> luare<br />
a <strong>de</strong>ciziei… Astfel, înţelegerea este un element obligatoriu al <strong>de</strong>ciziei” 38 . În această<br />
abordare însă 39 , înţelegerea nu este inclusă în «mediul unic <strong>de</strong> intelligence», cu care<br />
comunică prin elemente specifice etapelor <strong>de</strong> diseminare <strong>şi</strong> direcţionare ale ciclului<br />
37<br />
Knowledge Development Concept, citată, p. 14.<br />
38<br />
JDP 04 Un<strong>de</strong>rstanding (Joint Doctrine Publication 04), citată, p iii.<br />
39<br />
JDP 2-00 Un<strong>de</strong>rstanding and Intelligence Support to Joint Operations, citată, pp., 5-3.<br />
171
informativ. În acest fel, mediul unic <strong>de</strong> intelligence este asociat strict domeniului<br />
epistemic, sub jurisdicţia structurii <strong>de</strong> intelligence, în timp ce înţelegerea este asociată<br />
strict spaţiului <strong>de</strong> responsabilitate al <strong>de</strong>ci<strong>de</strong>ntului, în domeniul <strong>de</strong>ontic.<br />
Definirea nivelului <strong>de</strong> înţelegere ca fiind proprie conducerii subliniază legătura<br />
directă a înţelegerii cu <strong>de</strong>cizia <strong>şi</strong> întăreşte distincţia acesteia faţă <strong>de</strong> analiza <strong>de</strong><br />
intelligence, care asigură construcţia superiorităţii informative în sprijinul înţelegerii.<br />
Totodată, înţelegerea ar trebui, totu<strong>şi</strong>, să fie consi<strong>de</strong>rată <strong>şi</strong> parte a «mediului unic <strong>de</strong><br />
intelligence», datorită conţinutului <strong>de</strong> substanţă informativă acţionabilă, precum <strong>şi</strong><br />
datorită participării directe la atingerea înţelegerii <strong>şi</strong> interesului major al structurii <strong>de</strong><br />
intelligence faţă <strong>de</strong> aplicarea înţelegerii, anume <strong>de</strong>cizia <strong>şi</strong> acţiunea subsecventă.<br />
Doctrina britanică scoate în evi<strong>de</strong>nţă <strong>şi</strong> două sensuri ale achiziţiei <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltării<br />
cunoştinţelor pentru a realiza înţelegerea, anume în direcţia profunzimii cunoştinţelor<br />
(insight), prin cunoaşterea situaţiei <strong>şi</strong> analiză, <strong>şi</strong> în direcţia anticipării evenimentelor<br />
viitoare (foresight), care presupune cunoştinţe <strong>şi</strong> ju<strong>de</strong>cată 40 . Detaliind «procesul <strong>de</strong><br />
luare a <strong>de</strong>ciziei <strong>de</strong> nivel avansat» (enhanced <strong>de</strong>cision-making), ju<strong>de</strong>cata este apreciată<br />
ca fiind „cel mai important element al <strong>de</strong>ciziei <strong>şi</strong> cere experienţă <strong>şi</strong> practică”,<br />
implicând gândirea creativă (mai precis intuiţia), comunicarea, exploatarea reţelelor,<br />
revizuirea permanentă, prioritizarea <strong>şi</strong> alocarea <strong>de</strong> misiuni <strong>şi</strong> sarcini, dar <strong>şi</strong> asumarea<br />
<strong>de</strong> riscuri 41 . Tot doctrina britanică preve<strong>de</strong> înfiinţarea <strong>de</strong> «grupuri <strong>de</strong> sprijin<br />
operaţional <strong>de</strong> intelligence» care să constituie, mai mult <strong>de</strong>cât capabilităţi <strong>de</strong><br />
intelligence cu analiză din toate sursele, „un think-tank pentru comandant, care să<br />
exploreze i<strong>de</strong>i <strong>şi</strong> concepte” 42 .<br />
Consi<strong>de</strong>rând înţelegerea ca fiind în egală măsură o atitudine mentală <strong>şi</strong> o<br />
activitate, au fost i<strong>de</strong>ntificate implicaţii comune ale înţelegerii, pentru comandanţi <strong>şi</strong><br />
structurile <strong>de</strong> intelligence 43 , la nivel operaţional. În privinţa atitudinii mentale au fost<br />
i<strong>de</strong>ntificate implicaţii în etos <strong>şi</strong> în filozofia propriei activităţi, prin datoria <strong>de</strong> a<br />
împărtă<strong>şi</strong> cunoştinţele în mod pro-activ, în modul <strong>de</strong> producere a viziunii <strong>şi</strong> intenţiei,<br />
în planificare <strong>şi</strong> în luarea <strong>de</strong>ciziilor, precum <strong>şi</strong> în <strong>de</strong>xteritatea lucrului cu probleme<br />
complexe <strong>şi</strong> ambigue. Ca activităţi necesare au fost luate în consi<strong>de</strong>rare cerinţa<br />
sporită <strong>de</strong> înţelegere a aliaţilor, adversarilor, a actorilor neutri <strong>şi</strong> a noastră în<strong>şi</strong>ne, cât<br />
<strong>şi</strong> necesitatea monitorizării <strong>şi</strong> evaluării consecinţelor <strong>de</strong>ciziilor luate, pentru a învăţa,<br />
a ne adapta <strong>şi</strong> a lua <strong>de</strong>cizii tot mai bune.<br />
Concluzie<br />
Asocierea comandanţilor cu operatorii din structurile <strong>de</strong> intelligence cu privire<br />
la implicaţiile înţelegerii ca nivel suprem al domeniului cognitiv subliniază integrarea<br />
esenţială a conţinutului produselor informative în <strong>de</strong>cizie. Astfel, <strong>de</strong>stinul<br />
informaţiilor după diseminare este o responsabilitate <strong>de</strong> cel mai înalt grad a<br />
40<br />
JDP 04 Un<strong>de</strong>rstanding (Joint Doctrine Publication 04), citată pp, 2-1, 2-2.<br />
41<br />
I<strong>de</strong>m, pp. 4-3 – 4-8.<br />
42<br />
I<strong>de</strong>m, pp. 5-19.<br />
43<br />
Apud: JDP 2-00 Un<strong>de</strong>rstanding and Intelligence Support to Joint Operations, citată, pp., 1-9.<br />
172
structurilor <strong>de</strong> intelligence, susţinând astfel inclu<strong>de</strong>rea construcţiei superiorităţii<br />
informative ca etapă esenţială a ciclului informativ.<br />
Poate că valorile conceptului KC nu sunt total epuizate, însă, pentru activitatea<br />
<strong>de</strong> intelligence, învăţămintele privind soarta KD conduc la necesitatea menţinerii unui<br />
echilibru pragmatic între <strong>de</strong>zvoltările teoretice <strong>şi</strong> posibilităţile concrete <strong>de</strong><br />
implementare a i<strong>de</strong>ilor novatoare în condiţiile complexe ale mediului operaţional<br />
contemporan.<br />
Astfel, în Era informaţională, atât stabilirea cerinţelor informative cât <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltarea <strong>de</strong> arhitecturi OSINT <strong>şi</strong> all-source trebuie prioritizate cu realism, pentru a<br />
asigura fezabilitatea sarcinilor <strong>de</strong> culegere <strong>şi</strong> analiză în condiţiile RBR, precum <strong>şi</strong><br />
calitatea produselor <strong>de</strong> intelligence potrivit intenţiei comandantului.<br />
Bibliografie:<br />
1. ***, ATP 2-22.9 Open Source Intelligence, instrucţiune a Departamentului Forţelor Terestre<br />
ale SUA, Washington, 10 iulie 2012;<br />
2. ***, FM 6-01.1 Knowledge Management Section, Departamentul Forţelor Terestre ale SUA,<br />
Washington, DC, SUA, august 2008;<br />
3. ***, JDP 04 Un<strong>de</strong>rstanding (Joint Doctrine Publication 04), <strong>Centrul</strong> <strong>de</strong> Dezvoltare,<br />
Concepte <strong>şi</strong> Doctrină al Ministerului britanic al Apărării, Shrivenham, Marea Britanie,<br />
<strong>de</strong>cembrie 2010;<br />
4. ***, JDP 2-00 Un<strong>de</strong>rstanding and Intelligence Support to Joint Operations (Joint Doctrine<br />
Publication 2-00), <strong>Centrul</strong> <strong>de</strong> Dezvoltare, Concepte <strong>şi</strong> Doctrină al Ministerului britanic al<br />
Apărării, Shrivenham, Marea Britanie, august 2011;<br />
5. ***, Knowledge Development Concept, Comandamentul Aliat pentru Transformare <strong>şi</strong><br />
Comandamentul Aliat pentru Operaţii, SHJ5PLANS/7740-033/08 – 205080 din 12.08.2008.<br />
6. ***, NATO Open Source Intelligence Handbook, Comandamentul Suprem Atlantic<br />
(SACLANT), Norfolk, SUA, noiembrie 2001;<br />
7. ***, NATO Open Source Intelligence Rea<strong>de</strong>r, editat <strong>de</strong> Comandamentul Suprem Atlantic<br />
(SACLANT), Norfolk, SUA, februarie 2002;<br />
8. MAIOR, George Cristian, Editorial, în revista Intelligence a Serviciului Român <strong>de</strong><br />
Informaţii, nr. 21, Bucureşti, România, martie – mai 2012;<br />
9. MATTIS, James N. (Gl.), USJFCOM Comman<strong>de</strong>r's Guidance for Effects-Based<br />
Operations, Comandamentul Forţelor Întrunite, Departamentul Apărării al SUA, Norfolk,<br />
SUA, 14 August 2008, publicată la adresa www.carlisle.army.mil/USAWC/<br />
parameters/Articles/08autumn/mattis.pdf;<br />
10. McIVOR, Anthony (editor), Rethinking the Principles of War, Institutul Naval al SUA,<br />
Annapolis: Maryland, 2006;<br />
11. SĂLĂVĂSTRU, Dorina, Psihologia educaţiei, seria Collegium. Psihologie, Ia<strong>şi</strong>: Editura<br />
Polirom, 2004;<br />
12. VEGO, Milan N., Effects-Based Operations: A Critique, Joint Forces Quarterly 41, aprilie<br />
2006.<br />
173
NOUL SISTEM DE SALARIZARE DIN ROMÂNIA<br />
ÎN CONDIŢIILE CRIZEI ECONOMICE MONDIALE<br />
Ion VASILE *<br />
Rezumat: Declanşată, oficial, în 2007, criza economică mondială a avut efecte <strong>de</strong>favorabile<br />
asupra creşterii economice globale, a avut consecinţe politice, strategice <strong>şi</strong> sociale. Pe fundalul<br />
globalizării, criza s-a extins din Statele Unite ale Americii în Europa Occi<strong>de</strong>ntală <strong>şi</strong> apoi,<br />
vertiginos, în restul lumii. Evi<strong>de</strong>nt, economia României a suferit <strong>şi</strong> suferă din plin efectele crizei<br />
internaţionale, pachetele <strong>de</strong> măsuri adoptate <strong>de</strong> diferite economii neputând fi aplicate în mod<br />
mecanic. Deficitul <strong>de</strong> cont curent mare indică <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa economiei româneşti <strong>de</strong> finanţarea<br />
externă. Presa <strong>de</strong> specialitate a anului 2009 vorbea <strong>de</strong>spre necesitatea întăririi semnificative a<br />
politicii fiscale <strong>şi</strong> a celei salariale. În acest context, în anul 2009, începea activitatea <strong>de</strong> reformare<br />
a sistemului <strong>de</strong> salarizare a personalului din sectorul bugetar. Noua reformă a salarizării<br />
preconiza armonizarea sistemului <strong>de</strong> salarizare susţinut din fondurile publice, prin utilizarea <strong>de</strong><br />
principii <strong>şi</strong> criterii unitare <strong>de</strong> stabilire <strong>şi</strong> ierarhizare a salariilor <strong>de</strong> bază. Guvernul, în Acordul<br />
Stand – By cu Fondul Monetar International, se angaja să adopte legea salarizării unice până la 30<br />
octombrie 2009, să unifice <strong>şi</strong> să simplifice grila <strong>de</strong> calcul a salariilor, precum <strong>şi</strong> sistemul <strong>de</strong><br />
bonusuri aplicate în sectorul public. Discutată luni <strong>de</strong> zile <strong>de</strong> către sindicate, patronate <strong>şi</strong><br />
specialişti din diverse minsitere, legea salarizării unitare din sistemul bugetar a avut cel puţin 13<br />
variante înaine <strong>de</strong> a fi asumată <strong>de</strong> executivul condus <strong>de</strong> premierul Emil Boc în luna septembrie<br />
2009. Ulterior, o comisie bipartită a propus Guvernului o nouă Lege – cadru, asumată, <strong>de</strong><br />
asemenea, <strong>de</strong> către acesta, în <strong>de</strong>cembrie 2010. Astfel unul dintre cele mai controversate <strong>de</strong>mersuri<br />
legislative din ultimii ani a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010, având ca principal scop eliminarea<br />
discrepanţelor salariale din sistemul bugetar.<br />
Cuvinte cheie: economie, globalizare, criză, salariu, bugetar, armonizare, lege.<br />
Introducere<br />
Într-un univers cu mecanisme <strong>şi</strong> evoluţii precise, dar insuficient disecate <strong>de</strong><br />
umanitate, cu semne <strong>şi</strong> predicţii pe care nu le putem <strong>de</strong>scifra, evoluţia comunităţii<br />
internaţionale, accentuată în ultimele <strong>de</strong>cenii, stă sub semnul globalizării, al<br />
inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţelor <strong>şi</strong> interacţiunii. Întregul mediu internaţional <strong>de</strong> securitate este<br />
afectat <strong>de</strong> <strong>de</strong>teriorarea economiei globale datorită crizei, una din cele mai mari<br />
ameninţări la adresa securităţii mondiale. Sărăcia, resentimentele oamenilor răma<strong>şi</strong><br />
fără locuri <strong>de</strong> muncă - grevele, numărul crescut <strong>de</strong> îmbolnăviri, foametea,<br />
influenţează negativ sistemele <strong>de</strong> securitate socială.<br />
În trecut, SUA <strong>şi</strong> Europa Occi<strong>de</strong>ntală erau principalele surse <strong>de</strong> capital privat,<br />
ceea ce a dus la o <strong>de</strong>osebită influenţă, care se va diminua în viitor. Guvernele<br />
comunităţii euro – atlantice vor ezita să se mai implice în costisitoarele activtiăţi<br />
externe. Cu certitudine, guvernele se vor confrunta cu dificultăţi financiare care vor<br />
slăbi voinţa <strong>de</strong> a implementa politici care să permită evitarea adâncirea diviziunilor<br />
pe plan mondial. Alegerile pe care le vor face, dincolo <strong>de</strong> obiectivele <strong>şi</strong> interesele<br />
naţionale <strong>de</strong>clarate, vor <strong>de</strong>termina evoluţia lumii în următorii zece ani.<br />
*<br />
Colonel, doctorand în Ştiinţe Militare, Universitatea Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> “Carol I”,<br />
Bucureşti, România, ivasile@mapn.ro<br />
174
Din păcate, analizele publice, <strong>de</strong>zbaterile, chiar <strong>şi</strong> ştiinţele economice nu au<br />
capacitatea reală <strong>de</strong> a explica ce se întâmplă, <strong>de</strong> a prezice evenimentele importante,<br />
<strong>de</strong> a oferi soluţii viabile, practici economice a<strong>de</strong>cvate. Recomandările specialiştilor<br />
sunt <strong>de</strong> multe ori contradictorii cu privire la măsurile care trebuiesc luate astfel încât<br />
să fie posibilă restabilirea încre<strong>de</strong>rii în sistemul financiar, să aplaneze <strong>de</strong>presiunea<br />
economică actuală.<br />
Politicul, interesul meschin al parti<strong>de</strong>lor, guvernează nefast dimensiunea<br />
economică. Alianţe, interese <strong>de</strong> grup, alegeri, etc. <strong>de</strong>vin piedici in interiorul unei<br />
naţiuni. Într-o lume în care cele mai cele mai probabile ameninţări pentru următorii<br />
zece ani sunt neconvenţionale <strong>şi</strong> ar inclu<strong>de</strong>, în principal, atacuri cu rachete balistice<br />
(cu sau fără încărcătură nucleară), atacuri ale unor grupuri teroriste internaţionale,<br />
atacuri cibernetice <strong>de</strong> diferită intensitate precum <strong>şi</strong> alte ameninţări (întreruperi ale<br />
fluxurilor energetice sau liniilor <strong>de</strong> aprovizionare maritime, consecinţele schimbărilor<br />
climatice, etc), criza financiară s-a dovedit a fi una dintre ameninţările puternice la<br />
adresa securităţii.<br />
1. Conceptul <strong>de</strong> securitate<br />
Concept larg, complex, securitatea naţională este greu <strong>de</strong> <strong>de</strong>finit pentru<br />
specialişti. Etimologic, termenul <strong>de</strong> „securitate” provine din latinescul securitas, -atis<br />
este <strong>de</strong>finit ca fiind „faptul <strong>de</strong> a fi la dăpost <strong>de</strong> orice pericol; sentiment <strong>de</strong> încre<strong>de</strong>re <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong> linişte pe care îl dă cuiva absenţa oricărui pericol” 1 .<br />
Lucrări consi<strong>de</strong>rate fundamentale pentru <strong>de</strong>zvoltarea conceptului <strong>de</strong> securitate<br />
sunt cele ale lui John Hertz, Robert Jervis, Arnold Wolfers. Începuturile conceptuale<br />
au fost marcate <strong>de</strong> dominaţia i<strong>de</strong>ii <strong>de</strong> securitate naţională <strong>şi</strong> <strong>de</strong> interpretarea<br />
militarizată. Abordarea noţiunii <strong>de</strong> securitate restrânsă la nivelul statelor individuale,<br />
la cel al problemelor militare, a fost criticată <strong>şi</strong> privită ca extrem <strong>de</strong> îngustă. Sfâr<strong>şi</strong>tul<br />
anilor 80 a dus la reconsi<strong>de</strong>rarea conceptului.<br />
În abordarea problemelor securităţii sunt luate în consi<strong>de</strong>rare inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţele<br />
ce se manifestă în cadrul unui sistem global <strong>şi</strong> multidimensional. Aceste<br />
inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţe au generat, la rândul lor, efecte precum: necesitatea unui efort<br />
internaţional <strong>de</strong> soluţionare a unor probleme din sfera securităţii naţionale, tendinţa<br />
<strong>de</strong> creştere a importanţei regionalizării în <strong>de</strong>favoarea statului naţional, transformarea<br />
alianţelor politico-militare în organizaţii <strong>de</strong> securitate regionale sau inclu<strong>de</strong>rea unor<br />
pârghii <strong>şi</strong> obiective economice în cadrul strategiilor <strong>de</strong> securitate naţională.<br />
Cu siguranţă, datorită multiplelor accepţiuni ale conceptului <strong>de</strong> securitate,<br />
respectiv securitate naţională, în sine, dar <strong>şi</strong> datorită plurivalenţelor temporale, pentru<br />
a putea obţine o <strong>de</strong>finiţie <strong>de</strong> sinteză trebuie să ţinem cont <strong>de</strong> o multitudine <strong>de</strong> factori<br />
interni <strong>şi</strong> internaţionali, fără a ţine cont <strong>de</strong> frontiere, printre care: globalizarea,<br />
evoluţia <strong>de</strong>mografică, schimbările climatice, nevoia <strong>de</strong> surse durabile <strong>de</strong> energie,<br />
noile ameninţări <strong>şi</strong> riscuri.<br />
1<br />
Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. Aca<strong>de</strong>mia Română. Institutul <strong>de</strong> lingvistică „Iorgu<br />
Iordan”, Bucureşti, Ediţia aII-a, Editura Univers Enciclopedic, pp.1195 – 1196.<br />
175
Huntington <strong>de</strong>finea securitatea naţională ca fiind „un produs <strong>de</strong> localizare<br />
geografică a politicii europene”. Richard Smoke 2 consi<strong>de</strong>ră „că nici o <strong>de</strong>finiţie a<br />
securităţii naţionale nu a fost general acceptată. <strong>Securitate</strong>a naţională cuprin<strong>de</strong>, în<br />
general, studiul problemelor <strong>de</strong> securitate ale unei naţiuni, politicile <strong>şi</strong> programe <strong>de</strong><br />
rezolvare a acestor probleme <strong>şi</strong>, <strong>de</strong>asemenea, procesul guvernamental prin care aceste<br />
procese <strong>şi</strong> programe sunt formulate <strong>şi</strong> realizate”.<br />
Barry Buzan în cartea sa „Popoarele, statele <strong>şi</strong> teama” <strong>de</strong>fineşte <strong>şi</strong><br />
argumentează sectoarele principale ale securităţii: militar, politic, economic, social <strong>şi</strong><br />
mediu, fiecare <strong>de</strong>finind un punct central în cadrul problematicii securităţii.<br />
Un alt element <strong>de</strong> mare interes pentru <strong>de</strong>zbaterea <strong>de</strong> specialitate este securitatea<br />
umană, axată, evi<strong>de</strong>nt, în mod exclusiv, pe individ, pe nevoia <strong>de</strong> a proteja viaţa la<br />
nivelul <strong>de</strong> bază. Denumită <strong>de</strong> ONU „freedom from want” (eliberarea <strong>de</strong> nevoie), în<br />
cercurile aca<strong>de</strong>mice a fost restrânsă la „freedom for fear” (eliberarea <strong>de</strong> teamă) – din<br />
perspectiva violenţei înăuntrul <strong>şi</strong> în afara statului, statul apare ca prim factor potenţial<br />
<strong>de</strong>stabilizator al securităţii individului.<br />
Ruxandra Stoicescu 3 , „parafrazându-l pe Alexan<strong>de</strong>r Wendt, securitatea este<br />
ceea ce fac statele din ea”, enumeră câteva elemente <strong>şi</strong> criterii <strong>de</strong>finitorii pentru<br />
studiul securităţii: „statul rămâne principala entitate în atenţie; securitatea se referă la<br />
capacitatea unui sistem <strong>de</strong> a procesa elementele <strong>de</strong> diferenţă cu alte sisteme, având<br />
astfel legătură cu i<strong>de</strong>ntitatea sa politică, socială <strong>şi</strong> militară; necesitatea studiilor <strong>de</strong> caz<br />
empirice pentru a <strong>de</strong>fini securitatea la un nivel mai complex <strong>de</strong>cât un al unui singur<br />
stat. În opinia domniei sale, noţiunea <strong>de</strong> securitate î<strong>şi</strong> dove<strong>de</strong>şte utilitatea <strong>şi</strong><br />
necesitatea în situaţia în care statul însu<strong>şi</strong> <strong>de</strong>vine un pericol la adresa umanităţii<br />
(individ sau grup)”. Tocmai <strong>de</strong> aceea ple<strong>de</strong>ază pentru teoria că securitatea nu trebuie<br />
luată ca o stare imuabilă, ci ca un proces, o practică politică care variază, <strong>de</strong> aici,<br />
rezultând necesitatea studiilor <strong>de</strong> caz.<br />
Complicarea a intervenit prin chestiunea terorismului, care a <strong>şi</strong> permis o<br />
anumită remilitarizare a securităţii, nu neapărat în stil tradiţional.<br />
La nivelul statului, concepţia <strong>de</strong>spre securitatea naţională o regăsim, în primul<br />
rând, în strategia sau doctrina <strong>de</strong> securitate naţională, elaborată <strong>de</strong> administraţia<br />
respectivă. Regăsim astfel, stabilite, principalele priorităţi, ameninţări <strong>şi</strong> pericole<br />
i<strong>de</strong>ntificate <strong>şi</strong> paternul propriu, propria viziune <strong>de</strong>spre securitate.<br />
Am putea concluziona că securitatea este un sistem funcţional multietajat,<br />
extrem <strong>de</strong> complex, cu <strong>de</strong>terminări date <strong>de</strong> <strong>de</strong>sfăşurarea continuă a proceselor <strong>de</strong><br />
interacţiune <strong>şi</strong> contrapunere între interesele persoanei, ale societăţii, ale statului <strong>şi</strong><br />
ameninţările la adresa acestora, indiferent dacă au caracter intern sau extern.<br />
2<br />
Richard SMOKE, National Security and the Nuclear Dillema, ed. a II-a, Random House, New<br />
York, p.301.<br />
3<br />
Ruxandra STOICESCU, Conceptul <strong>de</strong> securitate, în « Politica <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> Naţională. Concepte,<br />
instituţii, proces », Editura Polirom, Bucureşti 2007, pp. 96 – 97.<br />
176
2. Dimensiunea economică a securităţii. Urmările crizei economice<br />
mondiale<br />
2.1. Dimensiunea economică a securităţii<br />
Economică prin excelenţă, societatea umană are <strong>de</strong> gestionat resurse – actual<br />
din ce în ce mai limitate, grefate <strong>de</strong> o criză economică al cărui spectru nu se grăbeşte<br />
să ne părăsească. Răsfoind orice dicţionar juridic, găsim <strong>de</strong>finiţia securităţii<br />
economice. Aflăm astfel că avem un element esenţial al securităţii oricărui stat<br />
concretizat în existenţa condiţiilor <strong>de</strong> exercitare <strong>de</strong>plină a dreptului statului respectiv<br />
<strong>de</strong> a dispune în mod absolut liber <strong>de</strong> resursele naţionale – materiale, umane <strong>şi</strong><br />
financiare. Deci, securitatea economică este o componentă importantă a securităţii<br />
naţionale, ce <strong>de</strong>semnează starea economiei fundamentată pe prosperitate, legalitate,<br />
echilibru <strong>şi</strong> stabilitate. Este bazată pe principiile economiei <strong>de</strong> piaţă, exprimată prin<br />
ordinea <strong>de</strong> drept <strong>şi</strong> asigurată prin acţiuni <strong>de</strong> natură economică, juridică, politică,<br />
socială, etc. Putem spune că valorile <strong>de</strong> interes major, specifice acesteia, aşa cum sunt<br />
ele statuate constituţional sunt următoarele: economia <strong>de</strong> piaţă, concurenţa loială,<br />
resursele naturale, echilibrul ecologic, <strong>de</strong>zvoltarea economică, proprietatea, libertatea<br />
economică, sistemul financiar, activitatea bancară, protecţia socială, cercetarea<br />
ştiinţifică, tehnologia naţională, dreptul <strong>de</strong> autor.<br />
Teoretic, problematica securităţii economice este relativ uşor <strong>de</strong> schiţat;<br />
contradicţiile apar la nivelul strategiilor pe care statele ar trebui să le adopte pentru a<br />
obţine securitatea economică. Şi ne reîntoarcem la una dintre temele pe care le-am<br />
abordat în referatele anterioare, respectiv opoziţia dintre poziţia liberală <strong>şi</strong> cea<br />
mercantilă. Barry Buzan 4 sintetizează opoziţia: „Liberalii tind să vadă sistemul<br />
economic cu ochii consumatorului. Ei vor să maximizeze posibilităţile <strong>de</strong> producţie <strong>şi</strong><br />
sînt pregătiţi să nu ţină cont <strong>de</strong> chestiunile <strong>de</strong> vulnerabilitate în urmărirea eficienţei <strong>şi</strong><br />
a abun<strong>de</strong>nţei. Mercantiliştii tind să vadă sistemul economic cu ochii producătorului <strong>şi</strong><br />
sînt pregătiţi să sacrifice presupusele eficienţe pentru a menţine un puternic element<br />
<strong>de</strong> in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă ... Astfel, la liberali, elementul <strong>de</strong> securitate este acela că o<br />
activitatea relativ nestînjenită a pieţei ori rezolvă, ori elimină multe dintre problemele<br />
legate <strong>de</strong> resurse <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltare ... Argumentul mercantilist pune interesele securităţii<br />
naţionale înainte, consi<strong>de</strong>rînd consecinţele vulnerabilităţii drept o capitulare absolut<br />
inacceptabilă în faţa pieţei”.<br />
Dincolo <strong>de</strong> <strong>de</strong>zbateri conceptuale, asigurarea securităţii economice este<br />
rezultatul interacţiunii dintre factorii interni <strong>şi</strong> cei externi care potenţează sau nu<br />
întreg procesul <strong>de</strong> producţie, repartiţie <strong>şi</strong> consum al bunurilor <strong>şi</strong> serviciilor realizate<br />
într-o economie naţională. Actorii statali <strong>şi</strong> nonstatali joacă un rol <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong><br />
semnificativ în realizarea securităţii economice atât la nivel naţional, cât <strong>şi</strong> regional <strong>şi</strong><br />
global. Noile vulnerabilităţi, riscuri <strong>şi</strong> ameninţări cu care se confruntă astăzi omenirea<br />
impun, la începutul acestui secol, ca, în mod obligatoriu, conceptul <strong>de</strong> securitate să se<br />
articuleze în jurul principiilor securităţii internaţionale, al securităţii naţionale <strong>şi</strong> al<br />
securităţii umane. Această relaţie va permite satisfacerea simultană a nevoilor<br />
globale, statale, ale popoarelor <strong>şi</strong> ale persoanelor. Liantul acestei relaţiei se găseşte în<br />
4<br />
Barry BUZAN, Popoarele, statele <strong>şi</strong> teama, Editura Cartier, 2000, p.248.<br />
177
securitatea economică, în calitatea sa <strong>de</strong> dimensiune a securităţii internaţionale <strong>şi</strong><br />
statale, precum <strong>şi</strong> <strong>de</strong> resursă a securităţii umane.<br />
2.2. Urmările crizei economice mondiale<br />
În 2007 – izbucnea criza financiară <strong>şi</strong> economică globală. Inevitabil, criza a<br />
avut efecte <strong>de</strong>favorabile asupra creşterii economice globale, a avut consecinţe<br />
politice, strategice <strong>şi</strong> sociale. Pe fundalul globalizării, criza s-a extins din Statele<br />
Unite ale Americii în Europa Occi<strong>de</strong>ntală <strong>şi</strong> apoi, vertiginos, în restul lumii, în<br />
funcţie <strong>de</strong> expunerea avută <strong>de</strong> ţara respectivă pe piaţa americană. Sume uriaşe au fost<br />
investite <strong>de</strong> către guvernanţii din Europa Occi<strong>de</strong>ntală în structurile financiare interne.<br />
În ţări precum Germania, Franţa, Anglia, producţia industrială a scăzut cu 20 – 25 %.<br />
Încercând să prevină falimentarea masivă <strong>şi</strong> consecinţele drastice ale crizei,<br />
li<strong>de</strong>rii politici din multe tari, <strong>şi</strong>-au fixat ca obiectiv prioritar prevenirea prăbu<strong>şi</strong>rii<br />
sistemului financiar internaţional. Europa, confruntată cu recesiunea economică, a<br />
investit sume uriaşe în structurile financiare interne. A scăzut producţia, a crescut<br />
şomajul <strong>şi</strong> lipsa <strong>de</strong> neîncre<strong>de</strong>re a consumatorilor, nesiguranţa cetăţenilor.<br />
Cel mai bine se pare că a rezistat China – cu rezerve valutare uriaşe, surplus<br />
comercial, cu o capacitate <strong>de</strong> stimulare a produsului intern. În 2008, balanţa<br />
comercială externă a Chinei a rămas pozitivă.<br />
Rusia a trecut <strong>şi</strong> ea printr-o perioadă foarte grea. Putin a <strong>de</strong>cis să combată<br />
criza, spun specialiştii, prin controlul informaţiilor <strong>şi</strong> prin represiuni politice.<br />
Pe durata crizelor financiare internaţionale scad cerinţele pentru resursele<br />
naturale, servicii <strong>şi</strong> produse, <strong>de</strong>terminând efecte negative pentru ţările cu economii<br />
bazate pe export.<br />
Se vorbeşte <strong>de</strong>spre o reluare a crizei financiare care s-a produs în anii 1929 –<br />
1933. Este consi<strong>de</strong>rată astfel ca urmare a faptului că <strong>şi</strong> acum au fost <strong>de</strong>pistaţi o serie<br />
<strong>de</strong> factori premergători i<strong>de</strong>ntici celor <strong>de</strong> acum 80 <strong>de</strong> ani, ca urmare a faptului că a<br />
cuprins mai multe sectoare din economie.<br />
Expansiunea creditului ipotecar, încurajat <strong>de</strong> micşorarea repetată a politicii<br />
dobânzii <strong>de</strong> FED, <strong>de</strong> modificarea legislaţiei bancare, reprezintă, în viziunea<br />
specialiştilor sursa crizei actuale.<br />
Din păcate, ştiinţele economice nu pot oferi explicaţii totale pentru ceea ce se<br />
întâmplă, predicţii sigure pentru evenimente importante sau soluţii vali<strong>de</strong>.<br />
Declanşarea <strong>şi</strong> evoluţia critei actuale nu au fost anticipate <strong>de</strong> specialiştii în economie.<br />
Cu toate eforturile, vitalitatea pieţelor <strong>de</strong> capital va fi cu greu recuperată.<br />
Criza datoriilor suverane – relaţiile dintre state/guverne <strong>şi</strong> creditorii lor - a<br />
apărut odată cu criza provocată <strong>de</strong> începutul prăbu<strong>şi</strong>rii economiei. Soluţiile <strong>de</strong><br />
urgenţă s-au concretizat în tratamentul <strong>de</strong>venit standard: pier<strong>de</strong>rile uriaşe din pasivul<br />
băncilor private au fost transferate în pasivul acelora<strong>şi</strong> bănci, cumpărate însă <strong>de</strong> stat.<br />
Soluţia <strong>de</strong>vine credibilă pentru ţările puternice, care pot tipări hârtie monetară pe care<br />
nici o bancă, nici o tranzacţie cu mărfuri ori monedă nu o ocolesc. Dar <strong>de</strong>vine lipsită<br />
<strong>de</strong> substanţă în ţări ca Grecia – problema datoriilor <strong>de</strong>vine europeană, apoi globală.<br />
În ultimii ani austeritatea a încercat să îngră<strong>de</strong>ască răspândirea crizei datoriilor<br />
<strong>şi</strong> să nu adâncească situaţia internaţională. Dar economiile reale au fost distruse –<br />
178
milioane <strong>de</strong> oameni au sărăcit, mii <strong>de</strong> afaceri au dat faliment. Guvernele resimt lipsa<br />
măsurilor <strong>de</strong> relansare economică.<br />
Numero<strong>şi</strong> analişti văd în fondul <strong>de</strong> salvare din zona euro, constituit sub numele<br />
<strong>de</strong> Mecanismul European <strong>de</strong> Stabilitate (MES), o modalitate <strong>de</strong> salvare a ţărilor <strong>de</strong><br />
criza datoriilor suverane. Noile instrumente <strong>de</strong> salvare au fost avizate <strong>de</strong> Curtea<br />
Constituţională <strong>de</strong> la Karlsruhe. MES va funcţiona ca <strong>şi</strong> orice altă organizaţie<br />
financiară, conducerea fiind asigurată <strong>de</strong> şeful Fondului European <strong>de</strong> Salvare<br />
Financiară, Klaus Regling. Pentru asigurarea stabilităţii financiare, MES are prevăzut<br />
un buget <strong>de</strong> 700 miliar<strong>de</strong> EURO – 80 miliar<strong>de</strong> plătite <strong>de</strong> cele 17 state ale zonei euro,<br />
620 <strong>de</strong> miliar<strong>de</strong> – garanţii <strong>de</strong> stat. O sumă mobiliă <strong>de</strong> 500 <strong>de</strong> miliar<strong>de</strong> poate fi<br />
împrumutată. Experţii în domeniu au păreri împărţite asupra posibilităţilor reale <strong>de</strong><br />
acoperire a necesităţilor financiare în condiţiile în care ar avea loc explozii în Spania<br />
sau Italia. Planurile <strong>de</strong> austeritate implementate <strong>de</strong> guvern, efectele crizei datoriilor,<br />
respectiv gradul uriaş <strong>de</strong> îndatorare, competitivitatea redusă, au făcut din cea a treia<br />
mare economie a zonei euro, Italia, una dintre verigile slabe ale Europei. Spania<br />
trebuie să anunţe un nou pachet structural <strong>de</strong> reforme până la sfâr<strong>şi</strong>tul lui septembrie.<br />
Ministrul pañol <strong>de</strong> finanţe insista, conform presei internaţionale, că programul actual<br />
<strong>de</strong> reforme <strong>şi</strong> <strong>de</strong> reducere a <strong>de</strong>ficitului este pe calea cea bună. Grecia a căpătat timp,<br />
mai mulţi miniştrii <strong>de</strong> finanţe lăsând să se înţeleagă că Atena poate beneficia <strong>de</strong> mai<br />
mult timp pentru implementarea reformelor. În acest timp, exporturile <strong>şi</strong> importurile<br />
Chinei au crescut în luna august mai puţin <strong>de</strong>cât erau prognozate, ducând la<br />
accentuarea temerilor că are loc o încetinire bruscă a economiei.<br />
Prima întâlnire a Consiliului guvernatorilor MES a avut loc pe 8 octombrie,<br />
întâlnirea echivalând cu intrarea în vigoare a noului sistem <strong>de</strong> salvare a Zonei Euro.<br />
Olivier Blanchard 5 , economistul şef al Fondului Monetar Inernaţional,<br />
comentând pe marginea crizei datoriilor, <strong>de</strong>clara recent că “nu este un <strong>de</strong>ceniu<br />
pierdut.... Dar cu siguranţă este nevoie <strong>de</strong> cel puţin zece ani <strong>de</strong> la <strong>de</strong>butul crizei<br />
pentru ca economia mondială să revină la o stare <strong>de</strong>centă....”. Aserţiunea publicistului<br />
francez Jean – Marie Colombani 6 <strong>de</strong>fineşte, în opinia mea, a<strong>de</strong>vărata problemă a<br />
anului 2012:”Găsirea drumului corect, a dozei corecte între ceea ce este obligatoriu<br />
pentru a scăpa <strong>de</strong> datoriile publice care paralizează <strong>şi</strong> măsurile <strong>de</strong> recuperare necesare<br />
pentru a găsi calea creşterii <strong>şi</strong> a reda speranţa este astăzi lucrul cel mai greu <strong>de</strong><br />
făcut.” 7 Lăudata austeritate europeană trebuie să lase locul unei noi strategii <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltare globală.<br />
3. Reformarea cadrului legislativ care reglementează salarizarea în<br />
România<br />
Pe fondul efectelor crizei economice mondiale, fostul ministru al finanţelor,<br />
Daniel Dăianu, avertiza, încă din 2008, asupra accentuării <strong>de</strong>rapajului inflaţionist <strong>şi</strong> a<br />
adâncirii <strong>de</strong>ficitului extern, dar mai ales asupra pier<strong>de</strong>rii încre<strong>de</strong>rii în leu.<br />
5<br />
Interviu acordat site-ului Portfolio.hu, citat <strong>de</strong> Reuters, 4 octombrie 2012.<br />
6<br />
Fost director al cotidianului „Le Mon<strong>de</strong>” în perioada 1994 – 2007.<br />
7<br />
Articol apărut în cotidianul spaniol „El Pais”.<br />
179
Deficienţele structurale <strong>şi</strong> instituţionale ale României au fost cu atât mai<br />
vizibile în accentuarea efectelor crizei. Odată cu integrarea în spaţiul european,<br />
România a renunţat la formule economice tipice anilor 90, scoţând la lumină noi<br />
<strong>de</strong>ficienţe.. Nepregătită să înfrunte criza, România a <strong>de</strong>venit una dintre cele mai<br />
afectate ţări, efectele crizei resimţindu-se către toate zonele: social, instituţional.....<br />
Să ne amintim <strong>de</strong> închi<strong>de</strong>rea fabricii Nokia <strong>de</strong> la Cluj. Pentru România, unul dintre<br />
pericole a fost <strong>şi</strong> este atât cel al retragerii investitorilor, cât <strong>şi</strong> cel al retragerii<br />
capitalului străin al băncilor străine. O consecinţă directă pe plan intern a crizei<br />
mondiale a fost, începând cu 2009, stoparea investiţiilor străine. S-au adăugat<br />
reducerea consumului intern, schimbarea normelor <strong>de</strong> creditare, scă<strong>de</strong>rea continuă a<br />
exporturilor, substanţierea importurilor. Principalele provocări la adresa stabilităţii<br />
financiare, i<strong>de</strong>ntificate în „Raportul asupra stabilităţii financiare-ediţia 2012” 8 ,<br />
elaborat <strong>de</strong> Banca Naţională a României, rămân riscul <strong>de</strong> credit (în special provenind<br />
din stocul <strong>de</strong> credite în valută acordate anterior <strong>de</strong>bitorilor neacoperiţi la riscul<br />
valutar) <strong>şi</strong> riscul asociat reînnoirii substanţiale a finanţării externe a instituţiilor<br />
bancare autohtone cu capital majoritar străin.<br />
2009 a fost anul în care Guvernul a încheiat un acord cu Fondul Monetar<br />
Internaţional, Banca Mondială <strong>şi</strong> Comisia Europeană, ca soluţie în faţa crizei.Un<br />
obiectiv asumat <strong>de</strong> Guvern a fost cel al reformării cadrului legislativ care reglementa<br />
salarizarea în sectorul bugetar. În anul 2009, salariile <strong>de</strong> bază ale personalului din<br />
sectorul bugetar erau stabilite prin 39 <strong>de</strong> acte normative, cu următoarele principii<br />
generale:<br />
i) între o limită minimă <strong>şi</strong> una maximă pentru personalul contractual din<br />
sectorul bugetar <strong>şi</strong> personalul militar;<br />
ii) valorile punctuale pe tranşe <strong>de</strong> vechime pentru personalul din învăţământ;<br />
iii) niveluri unice pentru funcţiile <strong>de</strong> <strong>de</strong>mnitate publică <strong>şi</strong> asimilate acestora;<br />
iv) niveluri punctuale pentru funcţionarii publici.<br />
Cele peste 400 <strong>de</strong> niveluri <strong>de</strong> salarizare ultilizate nu mai corespun<strong>de</strong>au<br />
ierarhizării iniţiale între funcţii <strong>şi</strong> domenii <strong>de</strong> activitate. Ca urmare a situaţiei create,<br />
raportul dintre salariul minim din sectorul bugetar <strong>şi</strong> salariul maxim din acela<strong>şi</strong> sector<br />
era, în anul 2009, <strong>de</strong> 1/29.<br />
Proiectul legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri<br />
publice a fost elaborat prin consultări <strong>şi</strong> negocieri între Guvern <strong>şi</strong> partenerii sociali,<br />
<strong>de</strong>sfăşurate, începând cu luna martie 2009, la sediul Ministerului Muncii, Familiei <strong>şi</strong><br />
Protecţiei Sociale. La baza acestui <strong>de</strong>mers legislativ s-au avut în ve<strong>de</strong>re principiile<br />
convenite cu partenerii sociali <strong>şi</strong> parti<strong>de</strong>le politice, <strong>şi</strong> anume:<br />
a) reglementarea unitară a salarizării personalului din sectorul bugetar, plătit<br />
din fonduri publice;<br />
b) raportul între salariul <strong>de</strong> bază minim <strong>şi</strong> salariul <strong>de</strong> bază maxim al<br />
personalului din sectorul bugetar era preconizat <strong>de</strong> la 1 la 12, apropiindu-se <strong>de</strong><br />
practicile europene;<br />
8<br />
Banca Naţională a României, Raportul asupra stabilităţii financiare, Ediţia 2012.<br />
180
c) se proiecta armonizarea sistemului <strong>de</strong> salarizare a personalului plătit din<br />
fonduri publice, ţinând cont <strong>de</strong> importanţa, răspun<strong>de</strong>rea, complexitatea activităţii <strong>şi</strong><br />
nivelul studiilor necesare pentru <strong>de</strong>sfăşurarea activităţii;<br />
d) se recomandau creşteri salariale necesare realizării acestui obiectiv prin<br />
luarea în consi<strong>de</strong>rare a indicatorilor macroeconomici <strong>şi</strong> evoluţia indicatorilor sociali;<br />
e) ipoteza <strong>de</strong> aplicare preve<strong>de</strong>a faptul că salariul <strong>de</strong> bază, sol<strong>de</strong>le sau<br />
in<strong>de</strong>mnizaţiile lunare <strong>de</strong> încadrare, după caz, vor <strong>de</strong>veni principalul element al<br />
câştigului salarial, prin inclu<strong>de</strong>rea în acestea a unor sporuri <strong>şi</strong> in<strong>de</strong>mnizaţii, dup caz,<br />
care au un caracter general;<br />
f) se proiecta crearea unei noi ierarhii a salariilor <strong>de</strong> bază, atât între domeniile<br />
<strong>de</strong> activitate, cât <strong>şi</strong> în cadrul aceluia<strong>şi</strong> domeniu, în funcţie <strong>de</strong> complexitatea <strong>şi</strong><br />
importanţa activităţii <strong>de</strong>sfăşurate;<br />
g) construcţia noului act normativ urmărea ca, la trecerea <strong>de</strong> la vechiul sistem<br />
<strong>de</strong> salarizare la noul sistem <strong>de</strong> salarizare, nici o persoană să nu înregistreze o<br />
diminuare a salariului brut <strong>de</strong> care beneficia potrivit reglementărilor în vigoare la 31<br />
<strong>de</strong>cembrie 2009.<br />
Legea-cadru nr.330/2009 propunea ca raportul între salariul minim brut <strong>şi</strong><br />
câştigul salarial mediu brut să crească astfel încât în anul 2015 să se apropie <strong>de</strong> ţinta<br />
<strong>de</strong> 50%. Se proiecta ca salariul <strong>de</strong> bază, sol<strong>de</strong>le sau in<strong>de</strong>mnizaţiile lunare <strong>de</strong><br />
încadrare, după caz, vor <strong>de</strong>veni principalul element al câştigului salarial, prin<br />
inclu<strong>de</strong>rea în acestea a unor sporuri care au un caracter general.<br />
Legea-cadru nr.330/2009 a prevăzut ca sporurile pentru condiţii <strong>de</strong> muncă să se<br />
acor<strong>de</strong> în continuare separat. Suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru<br />
fiecare ordonator principal <strong>de</strong> credite nu putea <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong> , în medie 30% din salariile <strong>de</strong><br />
bază, sol<strong>de</strong>le la funcţia <strong>de</strong> bază sau in<strong>de</strong>mnizaţiile lunare <strong>de</strong> încadrare, după caz.<br />
Suma sporurilor <strong>şi</strong> in<strong>de</strong>mnizaţiilor individuale nu putea <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong> 30% pentru fiecare<br />
angajat din sectorul bugetar. Guvernul avea posibilitatea aprobării <strong>de</strong> <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong>ri ale<br />
acestei limite pentru anumite categorii <strong>de</strong> personal <strong>şi</strong> pentru condiţii temporare <strong>de</strong><br />
muncă care fac necesară acordarea unei plăţi suplimentare, cu respectarea limitei <strong>de</strong><br />
30% pentru fiecare ordonator principal <strong>de</strong> credite. Legea-cadru nr.330/2009 a fost în<br />
vigoare <strong>de</strong> la 1 ianuarie la 31 <strong>de</strong>cembrie 2009.<br />
Pentru clarificarea mecanismului <strong>de</strong> calcul al drepturilor salariale cuvenite în<br />
anul 2010, s-a adoptat Ordonanţa <strong>de</strong> urgenţă a Guvernului nr.1/2010 privind unele<br />
măsuri <strong>de</strong> reîncadrare în funcţii a unor categorii <strong>de</strong> personal din sectorul bugetar <strong>şi</strong><br />
stabilirea salariilor acestora. Această ordonanţă <strong>de</strong> urgenţă preve<strong>de</strong>a, în principal,<br />
acordarea în anul 2010 a drepturilor salariale la nivelul stabilit la 31 <strong>de</strong>cembrie 2009.<br />
Începând cu 3 iulie 2010, data aplicării preve<strong>de</strong>rilor Legii nr.118/2010 privind<br />
unele măsuri necesare în ve<strong>de</strong>rea restabilirii echilibrului bugetar, cuantumul brut al<br />
salariilor/ sol<strong>de</strong>lor, inclusiv sporuri, in<strong>de</strong>mnizaţii <strong>şi</strong> alte drepturi salariale, stabilite în<br />
conformitate cu dispoziţiile Legii-cadru nr.330/2009 <strong>şi</strong> Ordonanţa <strong>de</strong> urgenţă a<br />
Guvernului nr.1/2010, s-au diminuat cu 25%.<br />
În conformitate cu art.41 alin.(1) din Legea-cadru nr.330/2009, începând cu<br />
1 ianuarie 2011 <strong>şi</strong> până la 31 <strong>de</strong>cembrie 2012 sistemul public <strong>de</strong> salarizare <strong>şi</strong><br />
ierarhizare trebuia reformat <strong>şi</strong> simplificat printr-un proiect <strong>de</strong> lege, care să prevadă<br />
181
inclusiv: reducerea numărului <strong>de</strong> funcţii din sectorul bugetar, trecerea treptată la<br />
salarii nominale, îmbunătăţirea ierarhiilor în cadrul domeniilor bugetare <strong>şi</strong> a<br />
sistemului <strong>de</strong> gra<strong>de</strong>, gradaţii <strong>şi</strong> trepte salariale.<br />
În ve<strong>de</strong>rea reformării sistemului unitar <strong>de</strong> salarizare a personalului din sectorul<br />
bugetar, în perioada <strong>de</strong>cembrie 2009 – 30 iunie 2010 <strong>şi</strong>-a <strong>de</strong>sfăşurat activitatea în<br />
cadrul Ministerului Muncii, Familiei <strong>şi</strong> Protecţiei Sociale o comisie bipartită formată<br />
din specialişti ai Ministerului Muncii, Familiei <strong>şi</strong> Protecţiei Sociale, ai Ministerului<br />
Finanţelor Publice, ai Ministerului Administraţiei <strong>şi</strong> Internelor, ai Ministerului<br />
Justiţiei <strong>şi</strong> Libertăţilor Cetăţeneşti, ai Ministerului Afacerilor Externe, ai Ministerului<br />
Apărării Naţionale, ai Ministerului Sănătăţii <strong>şi</strong> ai Ministerului Educaţiei, Cercetării <strong>şi</strong><br />
Inovării <strong>şi</strong> câte un reprezentant <strong>de</strong>semnat <strong>de</strong> către confe<strong>de</strong>raţiile sindicale<br />
reprezentative la nivel naţional.<br />
Comisia bipartită a elaborat noul act normativ fundamentat pe evaluarea<br />
eşantionului <strong>de</strong> posturi din sectorul bugetar pe baza celor şapte criterii <strong>de</strong> evaluare<br />
agreate <strong>şi</strong> pe extrapolarea rezultatelor obţinute din evaluarea posturilor la nivelul<br />
tuturor funcţiilor din sectorul bugetar. Criteriile care stau la baza ierarhizării<br />
funcţiilor în cadrul noului sistem sunt următoarele:<br />
a) cunoştinţe <strong>şi</strong> experienţă;<br />
b) complexitate, creativitate <strong>şi</strong> diversitatea activităţilor;<br />
c) ju<strong>de</strong>cata <strong>şi</strong> impactul <strong>de</strong>ciziilor;<br />
d) influenţa, coordonarea <strong>şi</strong> supervizare;<br />
e) contacte <strong>şi</strong> comunicare;<br />
f) condiţii <strong>de</strong> muncă;<br />
g) incompatibilităţi <strong>şi</strong> regimuri speciale.<br />
La baza elaborării Legii-cadru nr.284/2010 s-au avut în ve<strong>de</strong>re principiile<br />
enunţate în cadrul art.41 alin.(2) din Legea-cadru nr.330/2009:<br />
a) stabilirea unui sistem reformat <strong>şi</strong> simplificat <strong>de</strong> ierarhizare în sectorul<br />
bugetar, care să cuprindă grupuri ocupaţionale <strong>şi</strong> gra<strong>de</strong> <strong>şi</strong> care să se bazeze pe o<br />
metodologie <strong>de</strong> evaluare pe bază <strong>de</strong> ocupaţie <strong>şi</strong> responsabilităţi, astfel încât să<br />
promoveze remuneraţia egală pentru muncă egală;<br />
b) stabilirea unei grile unice pentru toate instituţiile publice care fac obiectul<br />
acestei legi, care să <strong>de</strong>finească nivelul salariului <strong>de</strong> bază pentru toate poziţiile din<br />
toate grupurile ocupaţionale;<br />
c) competitivitatea în raport cu piaţa muncii, în cadrul constrângerilor bugetare,<br />
pentru a atrage <strong>şi</strong> a menţine personal calificat.<br />
Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din<br />
fonduri publice, cu modificările ulterioare, î<strong>şi</strong> propune realizarea unui nou sistem <strong>de</strong><br />
salarizare a personalului plătit din fonduri publice, introducerea unui sistem coerent<br />
<strong>de</strong> ierarhizare a posturilor, o nouă viziune legislativă unitară, pe termen mediu <strong>şi</strong><br />
lung. Vizează conversia <strong>de</strong> la sisteme <strong>de</strong> salarizare neomogene la unul unitar pentru<br />
tot personalul plătit din fonduri publice. Operaţiunea tehnică <strong>de</strong> conversie <strong>de</strong> la<br />
sistemele <strong>de</strong> salarizare neomogene la unul unitar pentru tot personalul plătit din<br />
fonduri publice este util să aibă în ve<strong>de</strong>re preve<strong>de</strong>rea evoluţiei viitoare a transformării<br />
metodologiei <strong>de</strong> calculare a sol<strong>de</strong>lor <strong>şi</strong> salariilor, în raport cu noul sistem coerent <strong>de</strong><br />
182
ierarhizare a posturilor. Noul sistem <strong>de</strong> salarizare a personalului plătit din fonduri<br />
publice are în ve<strong>de</strong>re stabilirea sol<strong>de</strong>lor <strong>de</strong> funcţie <strong>şi</strong> salariilor <strong>de</strong> bază prin înmulţirea<br />
coeficienţilor <strong>de</strong> ierarhizare corespunzători claselor <strong>de</strong> salarizare cu valoarea <strong>de</strong><br />
referinţă.<br />
Concluzii<br />
Experienţa anilor 2009-2011 ne-a <strong>de</strong>monstrat că <strong>de</strong>mararea reformării cadrului<br />
legislativ pentru reglementarea salarizării în sectorul bugetar, etapele succesive <strong>şi</strong><br />
apoi asumarea legii au constituit un subiect extrem <strong>de</strong> controversat în societatea<br />
românească, mai ales în condiţiile generate <strong>de</strong> efectele crizei mondiale. Motivul<br />
întregului <strong>de</strong>mers a fost armonizarea sistemului <strong>de</strong> salarizare a personalului plătit din<br />
fonduri publice. Implementarea noului sistem <strong>de</strong> salarizare se preconiza a fi realizată<br />
etapizat. Suntem în octombrie 2012 <strong>şi</strong> actualul climat macroeconomic din România<br />
nu permite, încă, <strong>de</strong>zvoltarea unor proiecţii financiare care să asigure <strong>de</strong>finirea unor<br />
marje salariale sustenabile.<br />
În perioada ianuarie – iulie 2012 9 , în România, contul curent al balanţei <strong>de</strong> plăţi<br />
a înregistrat un <strong>de</strong>ficit <strong>de</strong> 2.436 milioane euro, în scă<strong>de</strong>re cu 35,4 la sută faţă <strong>de</strong><br />
perioada ianuarie – iulie 2011, pe fondul evoluţiei balanţei veniturilor (+743 milioane<br />
euro), serviciilor (+314 milioane euro) <strong>şi</strong> transferurilor curente (+310 milioane euro).<br />
Deficitul contului curent în perioada ianuarie – iulie 2012 a fost finanţat în<br />
proporţie <strong>de</strong> 37,2 la sută prin investiţii directe ale nerezi<strong>de</strong>nţilor în România, care au<br />
totalizat 907 milioane euro (faţă <strong>de</strong> 963 milioane euro în perioada ianuarie – iulie<br />
2011), din care participaţiile la capital consolidate cu preve<strong>de</strong>rea netă estimată au<br />
însumat 107 milioane euro, iar creditele intra – grup (creditele dintre investitorului<br />
străin <strong>şi</strong> firma rezi<strong>de</strong>ntă) 800 milioane euro.<br />
Datoria externă pe termen mediu <strong>şi</strong> lung a însumat 78.189 milioane euro la<br />
31 iulie 2012 (79,6 la sută din total datorie externă), în creştere cu 3,4 la sută faţă <strong>de</strong><br />
31 <strong>de</strong>cembrie 2011.<br />
Datoria externă pe termen scurt a înregistrat la 31 iulie 2012 nivelul <strong>de</strong> 2005<br />
milioane euro (20,4 la sută din total datorie externă), în scă<strong>de</strong>re cu 12,2 la sută faţă <strong>de</strong><br />
31 <strong>de</strong>cembrie 2011.<br />
Apreciez că <strong>şi</strong> în anul 2013 vom asista la menţinerea cuantumului brut al<br />
salariilor <strong>de</strong> bază/ sol<strong>de</strong>lor funcţiei <strong>de</strong> bază/ salariilor funcţiei <strong>de</strong> bază/<br />
in<strong>de</strong>mnizaţiilor <strong>de</strong> încadrare la acela<strong>şi</strong> nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din<br />
fonduri publice pentru luna <strong>de</strong>cembrie 2012. De asemenea, în anul 2013, cuantumul<br />
sporurilor, in<strong>de</strong>mnizaţiilor, compensaţiilor <strong>şi</strong> al celorlalte elemente ale sistemului <strong>de</strong><br />
salarizare, consi<strong>de</strong>r că se va menţine la acela<strong>şi</strong> nivel pentru luna <strong>de</strong>cembrie 2009.<br />
În concluzie, consi<strong>de</strong>r că numai reducerea discrepanţelor sociale <strong>şi</strong> economice<br />
<strong>şi</strong> implicit o creştere economică sustenabilă <strong>de</strong>termină poate permite aplicarea<br />
preve<strong>de</strong>rilor legii-cadru.<br />
9<br />
Banca Naţională a României, comunicat <strong>de</strong> presă – 11.09.2012, Balanţa <strong>de</strong> plăţi <strong>şi</strong> datoria externă<br />
– iulie 2012.<br />
183
Bibliografie:<br />
1. Banca Naţională a României, Raportul asupra stabilităţii financiare, Ediţia<br />
2012.<br />
2. Banca Naţională a României, comunicat <strong>de</strong> presă – 11.09.2012, Balanţa <strong>de</strong><br />
plăţi <strong>şi</strong> datoria externă – iulie 2012.<br />
3. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. Ediţia a II-a, Aca<strong>de</strong>mia Română.<br />
Institutul <strong>de</strong> lingvistică „Iorgu Iordan”, Bucureşti: Editura Univers<br />
Enciclopedic;<br />
4. BUZAN, Barry, Popoarele, statele <strong>şi</strong> teama, Editura Cartier, 2000;<br />
5. SMOKE, Richard, National Security and the Nuclear Dillema, ed. a II-a,<br />
Random House, New York;<br />
6. STOICESCU, Ruxandra, Conceptul <strong>de</strong> securitate, în « Politica <strong>de</strong><br />
<strong>Securitate</strong> Naţională. Concepte, instituţii, proces », Bucureşti: Editura<br />
Polirom, 2007.<br />
184
EXTINDEREA SECURITĂŢII DIN SUD-ESTUL EUROPEI<br />
SUB IMPACTUL INTELLIGENCE-ULUI POLITIC<br />
Valentin-Bogdan DĂNILĂ *<br />
Rezumat: Cu toate că transformările înregistrate în mediul internaţional <strong>de</strong> securitate au ca<br />
viziune consolidarea păcii <strong>şi</strong> securităţii mondiale <strong>şi</strong>, implicit reducerea tensiunilor conflictuale <strong>de</strong><br />
orice natură <strong>şi</strong> a cauzelor generatoare <strong>de</strong> divergenţe internaţionale majore nu pot fi ignorate<br />
conflictele Israel – Iran, Siria – Turcia sau Turcia – Cipru.<br />
În ceea ce priveşte mediul internaţional <strong>de</strong> securitate acesta este încărcat <strong>de</strong> riscuri <strong>şi</strong><br />
ameninţări grave – terorism <strong>şi</strong> teroare a armelor <strong>de</strong> distrugere în masă, dispute interetnice <strong>şi</strong><br />
rivalităţi religioase, crimă organizată transfrontalieră, stări <strong>de</strong> tensiune <strong>şi</strong> conflict întreţinute <strong>de</strong><br />
forţe <strong>de</strong>stabilizatoare în multe zone ale lumii, tulburări interne, ca <strong>şi</strong> unele evenimente neprevăzute.<br />
De asemenea, multiplele vulnerabilităţi interne <strong>şi</strong> colective ce se regăsesc în Europa <strong>de</strong> Sud<br />
- Est, în special în Peninsula Balcanică sau în spaţiul Caucazo-Caspic, dar <strong>şi</strong> în altele, pot<br />
<strong>de</strong>termina situaţii imprevizibile, în funcţie <strong>de</strong> caracterul riscurilor la adresa securităţii statelor din<br />
zonă.<br />
Necontrolarea acestor riscuri care aduc atingere securităţii statelor din această zonă<br />
generează acte <strong>de</strong>stabilizatoare <strong>şi</strong> crize politico-militare ori la proliferarea crimei organizate în<br />
domeniile economic, social, ştiinţific, cultural, civic etc., la care se adaugă migraţia clan<strong>de</strong>stină <strong>şi</strong><br />
fluxurile masive <strong>de</strong> refugiaţi.<br />
În condiţiile date este evi<strong>de</strong>nt că ţările din zona Mării Negre rămân conectate la mediul<br />
internaţional <strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> orice transformare majoră intervenită va fi resimţită <strong>şi</strong> aici, dar <strong>şi</strong><br />
viceversa.<br />
În altă ordine <strong>de</strong> i<strong>de</strong>i, nu întot<strong>de</strong>auna <strong>de</strong>finiţiile ştiinţifice se află la baza politicilor <strong>de</strong><br />
securitate, ci studiile întemeiate pe reprezentarea socială a securităţii, pe imaginea pe care<br />
<strong>de</strong>ci<strong>de</strong>nţii politici o au <strong>de</strong>spre anumite probleme <strong>de</strong> securitate.<br />
Cuvinte-cheie: cooperare, organizaţii, spaţiu <strong>de</strong> interes, actori-cheie, globalizare,<br />
integrare.<br />
Introducere<br />
Extin<strong>de</strong>rea Alianţei Nord – Atlantice <strong>de</strong> la Marea Baltică la Marea Neagră<br />
confirmă preocupările Statelor Unite ale Americii pentru controlul regiunii <strong>de</strong><br />
margine sau a „bordurii maritime” a Eurasiei, un<strong>de</strong> se regăseşte cea mai mare parte<br />
din resursele energetice ale lumii, fapt ce îi conferă acesteia o dimensiune<br />
geostrategică, geopolitică <strong>şi</strong> geo-economică aparte.<br />
În acela<strong>şi</strong> timp, politica Rusiei este activă <strong>şi</strong> are ca obiectiv să limiteze curentul<br />
american dar prin menţinerea unui dialog între Moscova <strong>şi</strong> Washington.<br />
Folosind aceste criterii <strong>de</strong> selecţie, se observă că, în Europa, cele mai importante<br />
organizaţii internaţionale care activează sau au activat în trecutul apropiat sunt:<br />
Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), Organizaţia Tratatului Atlanticului <strong>de</strong> Nord<br />
(NATO), Uniunea Europeană (UE), Organizaţia pentru <strong>Securitate</strong> <strong>şi</strong> Cooperare în<br />
*<br />
Doctorand, programul <strong>de</strong> doctorat „Ştiinţe militare <strong>şi</strong> informaţii” din cadrul Aca<strong>de</strong>miei<br />
Naţionale <strong>de</strong> Informaţii „Mihai Viteazul” din Bucureşti, danila.valentin.bogdan@gmail.com.<br />
185
Europa (OSCE), Pactul <strong>de</strong> Stabilitate pentru Europa <strong>de</strong> Sud-Est <strong>şi</strong> fosta Uniune a<br />
Europei Occi<strong>de</strong>ntale (WEU).<br />
În Europa post-Război Rece, configurarea soluţiilor pentru menţinerea păcii <strong>şi</strong><br />
stabilităţii reprezintă o misiune nu tocmai uşoară. Chiar <strong>şi</strong> înainte <strong>de</strong> momentul<br />
că<strong>de</strong>rii Zidului Berlinului, la începutul secolului trecut, Europa a fost nevoită să se<br />
confrunte cu situaţii <strong>de</strong> criză ce au vizat atât teritoriul naţional al statelor implicate,<br />
cât <strong>şi</strong> lupta pentru alte spaţii.<br />
Una din raţiunile pentru care regiunea Mării Negre este tot mai percepută ca<br />
parte a unui continuum geografic ce implică interese occi<strong>de</strong>ntale majore, este energia.<br />
Regiunea Mării Negre este pe punctul <strong>de</strong> a <strong>de</strong>veni o filieră mult mai importantă <strong>de</strong>cât<br />
se estima iniţial pentru fluxurile <strong>de</strong> petrol rusesc sau caspic către Europa.<br />
Deoarece capacitatea <strong>de</strong> tranzit a strâmtorilor turceşti tin<strong>de</strong> să fie <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong>tă <strong>de</strong><br />
exporturile sporite <strong>de</strong> ţiţei, în principal din Rusia <strong>şi</strong> Kazahstan, se proiectează, în<br />
prezent, noi oleoducte ocolitoare pornind din porturile <strong>de</strong> pe litoralul vestic al Mării<br />
Negre către pieţele europene.<br />
Natura sistemică a principalelor riscuri <strong>şi</strong> instabilităţi, provocată <strong>de</strong> cauze<br />
structurale, moşteniri din trecut, diversitatea etnică <strong>şi</strong> religioasă a spaţiului, conţinutul<br />
social eterogen <strong>şi</strong> cultura politică joasă, precum <strong>şi</strong> politicile unor state aparte necesită<br />
un sistem complex <strong>de</strong> strategii inter-relaţionale ale Uniunii Europene cu un sofisticat<br />
management <strong>de</strong> implementare.<br />
De<strong>şi</strong> nu există o accepţiune uniformă a <strong>de</strong>limitării geografice a regiunii extinse a<br />
Mării Negre, având în ve<strong>de</strong>re strict criteriul geografic, ea inclu<strong>de</strong> cele 6 state riverane<br />
(România, Ucraina, Rusia, Georgia, Turcia <strong>şi</strong> Bulgaria).<br />
Cu toate acestea ternul <strong>de</strong> „extins” se referă mai <strong>de</strong>grabă la o regiune politicoeconomică,<br />
<strong>de</strong>cât la una geografică, astfel încât trebuie luată în calcul importanţa<br />
politică, economică <strong>şi</strong> strategică a unor ţări precum Republica Moldova, Armenia,<br />
Azerbaidjan <strong>şi</strong> Grecia.<br />
Dacă extin<strong>de</strong>m discuţia la regiunea Mării Negre, avem Republica Moldova ca<br />
ţară neutră <strong>şi</strong> aspirantă la integrarea europeană (fără o soluţie <strong>de</strong> securitate stabilă),<br />
Azerbaidjanul alt aspirant la NATO <strong>şi</strong> cu dorinţe <strong>de</strong>clarate – chiar dacă nu<br />
formalizate - în direcţia UE, <strong>şi</strong> Armenia, încă <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>ntă militar <strong>şi</strong> strategic <strong>de</strong><br />
Moscova, dar aspirantă spre aceea<strong>şi</strong> perspectivă a bunăstării europene.<br />
Astfel, Marea Neagră nu mai poate fi o mare închisă – cu atât mai mult cu cât<br />
toate statele riverane <strong>şi</strong> cele din WBSR sunt membre ale Parteneriatului pentru Pace.<br />
Un alt argument ţine <strong>de</strong> sectarismul <strong>şi</strong> limitele manifestate <strong>de</strong> organizaţiile strict<br />
regionale, lipsite <strong>de</strong> eficienţă – Cooperarea Economică la Marea Neagră, Blackseafor,<br />
etc. – din cauza limitării participării la zona <strong>de</strong> cooperare a instituţiilor din care<br />
statele fac parte – NATO <strong>şi</strong> Uniunea Europeană 1 .<br />
1<br />
Iulian CHIFU, Decizia <strong>de</strong> securitate în Republica Moldova, Editura Curtea Veche, Bucureşti,<br />
2009, p. 37.<br />
186
1. Activitatea NATO <strong>şi</strong> a Rusiei în Sud –Estul Europei<br />
Un alt subiect unanim acceptat este nevoia <strong>de</strong> a proteja rutele energetice din<br />
regiune, fie că este vorba <strong>de</strong>spre conductele pe ruta Baku-Tbilisi-Ceyhon, fie <strong>de</strong>spre<br />
proiectele TRACECA, fie <strong>de</strong>spre traseele Bako-Tbilisi Soupsa sau cele pe cale ferată<br />
Tbilisi-Poti <strong>şi</strong> Tbilisi-Bathumi, fie <strong>de</strong>spre traseul Nabucco sau planificatul White<br />
Stream cu variantele Soupsa – Constanţa prin Crimeea <strong>şi</strong> ramificaţia O<strong>de</strong>ssa Brody<br />
Gdansk, pentru transportul <strong>de</strong> gaz în nordul Europei 2 .<br />
Statele <strong>de</strong> pe litoralul vestic dau dovadă <strong>de</strong> control eficient al celor două<br />
fenomene în special al terorismului, în timp ce statele din zona caucaziană se<br />
confruntă cu o instabilitate politică ce permite refugierea pe teritoriul lor a unor reţele<br />
afiliate la reţelele internaţionale teroriste.<br />
Pe fondul acestei situaţii, României i-a revenit sarcina atât <strong>de</strong> a asigura malul<br />
vestic al Mării Negre alături <strong>de</strong> Bulgaria, cât <strong>şi</strong> <strong>de</strong> a trimite trupe în Afganistan <strong>şi</strong><br />
Irak.<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al crimei organizate, reţine atenţia faptul că binomul<br />
Afganistan-Turcia este, fără îndoială, la momentul actual cel mai cunoscut <strong>şi</strong> mai<br />
periculos tan<strong>de</strong>m al drogurilor <strong>de</strong> mare risc, în special al heroinei. Afganistanul este<br />
principalul producător <strong>de</strong> opiacee (<strong>de</strong>ţinând în 2007 o pon<strong>de</strong>re <strong>de</strong> 92% din producţia<br />
mondială <strong>de</strong> profil) <strong>şi</strong> are un cuvânt greu <strong>de</strong> spus în economia ilicită mondială.<br />
În regiunea extinsă a Mării Negre, conflictele etnice, societăţile post-conflictuale<br />
<strong>şi</strong> <strong>de</strong>vastarea economică reprezintă acelea<strong>şi</strong> condiţii <strong>de</strong> confruntări întâlnite în<br />
Orientul Mijlociu extins.<br />
De asemenea, ameninţările din regiunea Mării Negre î<strong>şi</strong> au originea atât în<br />
exterior cât <strong>şi</strong> în interior, cele mai importante dintre aceste fiind:<br />
- intensificarea influenţei geopolitice a instituţiilor internaţionale <strong>şi</strong> a altor state<br />
care, în încercarea <strong>de</strong> a-<strong>şi</strong> rezolva diferen<strong>de</strong>le <strong>şi</strong> <strong>de</strong> a-<strong>şi</strong> satisface propriile interese<br />
ajung să le ignore pe cele locale;<br />
- incapacitatea regională <strong>de</strong> a crea noi structuri <strong>şi</strong> maceanisme eficiente <strong>de</strong><br />
întărire a securităţii <strong>şi</strong> apărării, precum <strong>şi</strong> incapacitatea instituţiilor internaţionale <strong>de</strong> a<br />
veni cu soluţii eficiente <strong>şi</strong> coerente în cazul unor conflicte acute;<br />
- instabilitatea politică naţională observată într-o serie <strong>de</strong> state din regiune;<br />
- competiţie regională externă <strong>şi</strong> internă pentru căile <strong>de</strong> transport <strong>şi</strong> acces la<br />
resursele energetice din regiunea caspică 3 .<br />
Organizaţiile voluntare internaţionale (mai <strong>de</strong>grabă ilegale) <strong>de</strong>vin mai active în<br />
special atunci când anumite păţi ale regiunii rămân în afara controlului membrilor<br />
legitimi – statele – ai comunităţii internaţionale. Domeniile lor <strong>de</strong> expertiză pornesc<br />
<strong>de</strong> la terorism <strong>şi</strong> introducere frauduloasă a armelor <strong>de</strong> distrugere în masă până la<br />
prostituţie <strong>şi</strong> trafic <strong>de</strong> persoane, iar agenţiile lor, ca <strong>şi</strong> narcoticele <strong>şi</strong> armele pe care le<br />
exportă, reprezintă un real pericol pentru Europa, SUA <strong>şi</strong> întreaga lume.<br />
2<br />
I<strong>de</strong>m.<br />
3<br />
Ioana Monica ILIE, Ameninţări <strong>şi</strong> oportunităţi la Marea Neagră. Probleme <strong>de</strong> securitate în<br />
regiunea extinsă a Mării Negre, Lucrare <strong>de</strong> masterat, Aca<strong>de</strong>mia <strong>de</strong> <strong>Studii</strong> Economice, Bucureşti,<br />
2006, pp.41-42.<br />
187
Aşa cum răspun<strong>de</strong> Sergei Konoplyov (Directorul Programului <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> la<br />
Marea Neagră <strong>şi</strong> al Programului <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> SUA-Rusia, în cadrul Universităţii<br />
Harvard) într-un interviu prezentat <strong>de</strong> Supliment la Pulsul Geostrategic 109, „Zona<br />
Extinsă a Mării Negre este <strong>de</strong>ja parte din interesul <strong>de</strong> a consi<strong>de</strong>ra această regiune nu<br />
doar una <strong>de</strong> litoral estic, ci care să includă <strong>şi</strong> Caucazul <strong>şi</strong> ţări ca Azerbaidjan <strong>şi</strong><br />
Moldova, fără ie<strong>şi</strong>re la mare” 4 .<br />
Pe <strong>de</strong> altă parte, interesele Rusiei sunt evi<strong>de</strong>nte în zonă: Belarus-ul <strong>şi</strong> Ucraina<br />
sunt statele slave ce <strong>de</strong>săvârşesc unitatea slavă, zona <strong>de</strong> influenţă pan-slavistă,<br />
simbolul vechiului Imperiu. Totu<strong>şi</strong>, originea comună nu este suficientă pentru a<br />
şterge memoria ucrainenilor <strong>de</strong>spre foametea <strong>şi</strong> pauperitatea la care a fost damnată în<br />
epoca stalinistă. Moldova reprezintă avanpostul rus la Uniunea Europeană, iar<br />
Georgia (Caucazul) este avanpostul Mării Negre <strong>şi</strong> traiectul conductelor <strong>de</strong> livrări <strong>de</strong><br />
energie către Europa, alături <strong>de</strong> Belarus.<br />
În context, Moscova a utilizat diplomaţia energetică pentru a supune <strong>şi</strong> a<br />
„pe<strong>de</strong>psi” ecourile pro-occi<strong>de</strong>ntale ale vecinilor. Invitaţia pe care aceştia au adresat-o<br />
UE <strong>şi</strong> NATO au fost percepute ca ostile la Moscova. Replica a constat în sistarea<br />
livrărilor <strong>de</strong> hidrocarburi către vecinii ostili, <strong>şi</strong> chiar ducerea la în<strong>de</strong>plinirea<br />
prognozelor. Tactica a fost una <strong>de</strong> succes pe termen scurt, întrucât Europa a somat<br />
statele victimizate la reconsi<strong>de</strong>rarea poziţiei, în timp ce tonalitatea vis-a-vis <strong>de</strong><br />
furnizor este una docilă, sfătuind, cel mult, Moscova la o regândire <strong>de</strong> poziţii <strong>şi</strong><br />
sugerând o remediere a litigiilor. Europa ve<strong>de</strong>a prin aceasta o ameninţare directă la<br />
securitatea energetică europeană.<br />
Intervenţia în Georgia a fost una <strong>de</strong> amploare, <strong>şi</strong> cu implicaţii multiple.<br />
Războiul <strong>de</strong> cinci zile care a supus regimul <strong>de</strong> la Tbilisi a fost o <strong>de</strong>claraţie răspicată<br />
că Rusia nu va asista tacit la expansiunea NATO în zona ei <strong>de</strong> influenţă, însă a relevat<br />
slăbiciunile sale militare, lipsa <strong>de</strong> coeziune a atacului, armamentul <strong>de</strong> generaţie<br />
<strong>de</strong>suetă.<br />
În privinţa Ucrainei, putem afirma că acest litigiu ruso-ucrainean este unul <strong>de</strong><br />
fond; poziţiile Ucrainei sunt intransigente în ceea ce priveşte flota Mării Negre, baza<br />
militară <strong>de</strong> la Sevastopol (simbolul crucia<strong>de</strong>i ruse în Ucraina), posesiunea Crimeei.<br />
Belarus-ul se află într-un mariaj formal cu Moscova. La 26 mai, 1995 a fost<br />
încheiată Uniunea Vamală Rusia-Belarus, la 2 aprilie, 1996 a fost creată Uniunea<br />
Republicilor Suverane, iar la 2 aprilie, 1997 a luat fiinţă Uniunea Rusia-Belarus. În<br />
pofida acordurilor, există disensiuni în plan practic. Ca exemplu, <strong>de</strong>claraţiile<br />
Belarusului sunt <strong>de</strong>parte <strong>de</strong> a fi pozitive faţă <strong>de</strong> Kremlin, iar în privinţa republicilor<br />
separatiste osetine, Belarus nu a recunoscut in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa Abhaziei <strong>şi</strong> Osetiei.<br />
În tot acest timp, majoritatea locuitorilor din Balcani î<strong>şi</strong> arată pesimismul faţă<br />
<strong>de</strong> viitorul ce îi aşteaptă punându-<strong>şi</strong> încre<strong>de</strong>rea în a<strong>de</strong>rarea la Uniunea Europeană,<br />
fapt relevă inclusiv <strong>de</strong> un sondaj Gallup dat publicităţii, pe 2 iulie 2012, <strong>de</strong> către<br />
agenţia Reuters.<br />
Potrivit sondajului, principalele motive <strong>de</strong> pesimism sunt sărăcia, şomajul,<br />
lipsa <strong>de</strong> încre<strong>de</strong>re în politicieni <strong>şi</strong> teama <strong>de</strong> posibile conflicte în viitor. În aceste<br />
4 http://www.ingepo.ro/materiale/485.<br />
188
condiţii, aproape o treime din tinerii din ţările participante la sondaj ar dori să plece<br />
din ţară.<br />
2. Reprezentarea securităţii în regiunea Mării Negre<br />
Conflictele interetnice continuă să reprezinte un motiv <strong>de</strong> preocupare pentru<br />
locuitorii din Balcani: 41% dintre macedoneni sunt <strong>de</strong> părere că în următorii cinci ani<br />
va mai exista un astfel <strong>de</strong> conflict în regiune, ca <strong>şi</strong> 18% dintre sârbi <strong>şi</strong> 15% dintre<br />
muntenegreni. Circa 27% dintre macedoneni se aşteaptă ca acest conflict să aibă loc<br />
chiar în ţara lor.<br />
Cei mai pesimişti s-au dovedit a fi etnicii albanezi din Kosovo, 73% dintre ei<br />
afirmând că viaţa în străinătate ar fi cu siguranţă mai bună. Urmează macedonenii, cu<br />
68%, muntenegrenii <strong>şi</strong> sârbii, cu 52%.<br />
Bulgarii, care au <strong>de</strong>venit cetăţeni UE anul acesta, sunt cei mai optimişti, doar<br />
35 la sută preferând să lucreze în străinătate. Locuitorii Croaţiei, probabil următorul<br />
stat care va a<strong>de</strong>ra la UE, s-au arătat la rândul lor <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> optimişti, numai 38%<br />
apreciind că în străinătate le-ar fi mai bine.<br />
În privinţa situaţiei economice, doar 11% dintre macedoneni <strong>şi</strong> 15% dintre<br />
sârbi, muntenegreni <strong>şi</strong> bulgari au calificat-o drept bună. Uşor mai optimişti în această<br />
privinţă sunt croaţii <strong>şi</strong> albanezii, cu 17% <strong>şi</strong> respectiv 18% dintre opinii.<br />
Toţi participanţii la sondaj au afirmat că principala problemă care trebuie<br />
reglementată pentru a stimula <strong>de</strong>zvoltarea este corupţia, urmată <strong>de</strong> libera circulaţie a<br />
bunurilor <strong>şi</strong> persoanelor <strong>şi</strong> <strong>de</strong> a<strong>de</strong>rarea la UE” 5 .<br />
De altfel, întreaga regiune caucaziană are îndreptată asupra sa privirile<br />
analiştilor politici care nu încetează să facă previziuni asupra aspectelor <strong>de</strong> ordin<br />
militar, politic sau al resurselor din această zonă, în special din Caucazul <strong>de</strong> Sud.<br />
Importanţa acestei regiuni este dată, în mod special <strong>de</strong> competiţia dintre trei principali<br />
actori: Rusia, SUA, Turcia, la care se mai adaugă Iranul <strong>şi</strong> Israelul 6 . „Primăvara arabă<br />
<strong>şi</strong> mai ales ultimele evoluţii din Siria, programul nuclear iranian, dar <strong>şi</strong> situaţia din<br />
Caucaz, sunt numai câteva din problemele geopolitice actuale în care Turcia are <strong>şi</strong><br />
poate juca un rol important”. 7<br />
Dintre toţi actorii menţionaţi, Turcia poartă cea mai mare răspun<strong>de</strong>re pentru<br />
situaţia din Siria. Semnificativ în acest sens este numărul mare a refugiaţilor din Siria,<br />
aproximativ 13.500 <strong>de</strong> oameni ce s-au retras în regiunile Hatay, Gaziantep <strong>şi</strong><br />
Şanhurfa.<br />
În privinţa situaţiei din Siria, Turcia joacă <strong>şi</strong> poate juca în continuare un rol<br />
foarte important, iar poziţiile adoptate până acum <strong>de</strong> Ankara pot fi apreciate ca fiind<br />
<strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> echilibrate <strong>şi</strong> precaute. Reţine atenţia că întreaga zona orientală a fost <strong>şi</strong><br />
este recunoscută pentru tradiţia pe care o poartă în situaţiile <strong>de</strong> conflict. Astfel, se<br />
poate vorbi <strong>de</strong> state mari, cu oarecare influenţă, ca <strong>şi</strong> Turcia, Iran, India, Afganistan,<br />
însă istoria a <strong>de</strong>monstrat că un focare <strong>de</strong> conflict în areal a <strong>de</strong>terminat, <strong>de</strong> cele mai<br />
5<br />
http://www.divers.ro/documentar_ro?wid=37456&func=viewSubmission&sid=7492.<br />
6<br />
http://www.ingepo.ro/materiale/553/editorial-la-pulsul-geostrategic-124.<br />
7<br />
http://www.ingepo.ro/materiale/529/punct-<strong>de</strong>-ve<strong>de</strong>re-la-118.<br />
189
multe ori, reacţii în lanţ în perimetru. Elementul <strong>de</strong> adversitate regional pleacă <strong>de</strong> la<br />
diferenţele cultural-regionale, opunând musulmanii arabilor sau evreilor.<br />
De asemenea, potrivit lui L. Karl Brown, regiunea a fost, permanent, un sistem<br />
penetrat, supus unui nivel ridicat <strong>de</strong> intervenţie externă, ceea ce a alimentat, în<br />
funcţie <strong>de</strong> interesele terţilor, ostilitatea arabo-israeliană. Aceasta s-a datorat resurselor<br />
consi<strong>de</strong>rabile <strong>de</strong> petrol <strong>şi</strong> aşezării geografice, la confluenţa intereselor NATO (prin<br />
Turcia), Rusiei, Chinei <strong>şi</strong>, mai nou, UE.<br />
Războiul din Iraq-2003 a fost maniera SUA <strong>de</strong> a <strong>de</strong>monstra Rusiei că nu ţin<br />
cont <strong>de</strong> ambiţiile sale <strong>de</strong> li<strong>de</strong>r mondial <strong>şi</strong> <strong>de</strong> mare putere, atrăgând divergenţe din<br />
partea Moscovei, dar <strong>şi</strong> din partea UE. Cu toate acestea, Rusia nu s-a implicat în<br />
reglementarea conflictului, lăsând această misiune Germaniei <strong>şi</strong> Franţei. Neajunsul<br />
Rusiei produs <strong>de</strong> conflictul iraqian consta în faptul că instabilitatea regională aducea<br />
cu sine pier<strong>de</strong>rea datoriei <strong>de</strong> câteva miliar<strong>de</strong> <strong>de</strong> dolari a Irakului faţă <strong>de</strong> Moscova <strong>şi</strong> a<br />
contractelor economico-militare între ru<strong>şi</strong> <strong>şi</strong> regimul Hussein. În 2004, Moscova a<br />
anulat 90% din datoria externă <strong>şi</strong> a promis investiţii <strong>de</strong> patru miliar<strong>de</strong> <strong>de</strong> dolari<br />
pentru reconstrucţia ţării. Rusia a condamnat intervenţia americană, erijându-se în<br />
apărător al cauzei arabe.<br />
În 2003, Rusia a participat la Organizaţia Conferinţei Islamice, în virtutea<br />
moştenirii musulmane <strong>de</strong> la fosta URSS. A obţinut, în 2005, statusul <strong>de</strong> observator al<br />
OCI 8 .<br />
În relaţia cu Israel, Rusia are o bună cooperare antiteroristă, serviciile secrete<br />
israelite pregătind un număr <strong>de</strong> spioni ru<strong>şi</strong> în instituţiile <strong>şi</strong> spiritul proprii. În 2006,<br />
Rusia a găzduit o întreve<strong>de</strong>re cu li<strong>de</strong>rii Hamas pentru a negocia poziţia <strong>de</strong> forţă (chiar<br />
<strong>şi</strong> soft) a Rusiei, moment intens criticat <strong>de</strong> SUA <strong>şi</strong> statele UE.<br />
Relaţia cu Iran este una cu totul <strong>de</strong>osebită; continuând linia Elţîn, Rusia a ales<br />
să livreze Teheranului armament <strong>şi</strong> tehnologie nucleară <strong>şi</strong> balistică, în ciuda reacţiilor<br />
ostile ale SUA, UE <strong>şi</strong> Israelului. Discursul Rusiei este echilibrat; Lavrov <strong>şi</strong> Putin au<br />
cerut Teheranului o mai mare transparenţă în dosarul nuclear – <strong>şi</strong> totu<strong>şi</strong>, a susţinut în<br />
Consiliul ONU, G8 <strong>şi</strong> OCS cauza iraniană, subliniind că experimentele <strong>şi</strong> <strong>de</strong>mersurile<br />
nucleare 9 ale Iranului sunt strict industriale. Rusia a investit în Iran pentru construirea<br />
reactorului nuclear <strong>de</strong> la Buşrer <strong>şi</strong> iniţiază negocierile pentru construirea altor<br />
reactoare. Politica Moscovei vizează <strong>şi</strong> apropierea energetică; se observă că Rusia a<br />
fost <strong>şi</strong> „răsplătită” în acest sens prin acordarea accesului la un bazin petrolifer iranian<br />
(care a fost vizat <strong>de</strong> proiectul Nabucco al Uniunii Europene). Cooperarea rusoiraniană<br />
s-a materializat <strong>şi</strong> pe palierele submarine, echipamente industriale. În 2001,<br />
acestea au semnat Pactul <strong>de</strong> Cooperare Civilă <strong>şi</strong> Militară, prin care se reglementa<br />
problema <strong>de</strong>stinaţiei civile-militare a instalaţiilor nucleare iraniene <strong>de</strong> îmbogăţire a<br />
uraniului.<br />
Mai mult, Rusia a invitat Iranul să participe ca observator al OCS,<br />
prefigurându-se <strong>şi</strong> o eventuală a<strong>de</strong>rare la organizaţie. Aliaţii importanţi regionali ai<br />
Rusiei (chiar <strong>şi</strong> circumstanţiali) sunt Siria, Iran, dar a orientat eforturi <strong>şi</strong> către Israel.<br />
8<br />
H. Carrere d`ENCAUSSE, URSS a murit, trăiască Rusia!, Bucureşti, Editura Artemis, 2010.<br />
9<br />
http://www.cadranpolitic.ro/?p=2844 accesat la 7 iulie 2011.<br />
190
Cel mai important <strong>de</strong> reţinut este faptul că în timp ce Rusia încearcă să<br />
<strong>de</strong>zvolte relaţia economică cu Turcia, Alianţa Nord Atlantică pune accent pe<br />
înzestrarea armatei din această ţară, renunţând chiar <strong>şi</strong> la unele datorii <strong>de</strong> ordin<br />
financiar înregistrate pe parcursul cooperării, toate acestea creionând portretul unui<br />
li<strong>de</strong>r regional <strong>de</strong> statutul celor două mari puteri.<br />
În aceea<strong>şi</strong> ordine <strong>de</strong> i<strong>de</strong>i, nu gre<strong>şi</strong>m dacă afirmăm că SUA <strong>şi</strong> NATO „s-au<br />
mutat” în aşa zisul Orient Mijlociu Mare, inclusiv în România, Bulgaria, Caucaz.<br />
Concluzii<br />
Lumea <strong>de</strong> astăzi trece printr-o perioadă <strong>de</strong> transformări fundamentale, care<br />
îi va <strong>de</strong>termina <strong>de</strong>zvoltarea <strong>şi</strong> configurarea generală a relaţiilor dintre cei mai<br />
importanţi jucători în următorul <strong>de</strong>ceniu. De<strong>şi</strong> similară cu prece<strong>de</strong>ntele perioa<strong>de</strong>cheie,<br />
<strong>de</strong> această dată, poate fi <strong>de</strong>scrisă ca „haos ordonat”. Deci, acum putem<br />
ve<strong>de</strong>a dimensiunile „mişcărilor tectonice” ale sistemelor globale <strong>şi</strong> regionale, aşanumitele<br />
„cutremure” periodice. Este dificil <strong>de</strong> prezis durata exactă a acestei<br />
perioa<strong>de</strong>, dar cel mai probabil, respectivul proces va continua până la sfâr<strong>şi</strong>tul<br />
<strong>de</strong>ceniului în curs, atunci când configuraţia <strong>de</strong> bază a noului sistem va fi în cele din<br />
urmă cristalizată <strong>şi</strong> ferm stabilită.<br />
Complexitatea acestei perioa<strong>de</strong> constă în faptul că procesul <strong>de</strong> schimbare<br />
a balanţelor globale impune schimbarea matricei socio-economice, în care au<br />
loc schimb diferite pentru mult mai mult timp. Există o concurenţă sporită între cei<br />
mai importanţi jucători din geopolitica globală, atât între ei, cât <strong>şi</strong> pentru cele mai<br />
valoroase resurse (în acest caz, cele naturale joacă rolul principal). Foarte <strong>de</strong>s, acest<br />
lucru duce la o situaţie <strong>de</strong> „război al tuturor împotriva tuturor”, în care regula<br />
principală este „fără reguli”.<br />
Creşterea importanţei regiunii Mării Negre este <strong>de</strong>terminată <strong>de</strong> potenţialul<br />
rutelor <strong>de</strong> tranzit, în special a conductelor pentru transportul resurselor energetice din<br />
zona caspică <strong>şi</strong> Asia Centrală <strong>şi</strong> este, în acela<strong>şi</strong> timp, în apropierea zonelor <strong>de</strong> interes<br />
special pentru Statele Unite (Balcani, Orientul Mijlociu <strong>şi</strong> Asia Centrală). Pentru<br />
accesul la resurse energetice sunt în competiţie parteneri noi, dar <strong>şi</strong> vechi, puteri<br />
regionale <strong>de</strong> nivel 2 <strong>şi</strong> 3, precum <strong>şi</strong> cei globali (SUA), care întrebuinţează toată gama<br />
instrumentelor <strong>de</strong> putere pentru promovarea intereselor specifice.<br />
În condiţiile actuale, globalizarea <strong>şi</strong> regionalizarea sunt laturi ale aceluia<strong>şi</strong><br />
proces: ceea ce se întâmplă în Asia Centrală <strong>şi</strong> în Caucaz, precum <strong>şi</strong> în jurul Mării<br />
Negre, afectează în mod direct marile puteri, pentru că, graniţele lor nu mai<br />
constituie obstacole <strong>de</strong> netrecut pentru terorismul global, pentru efectele lipsei <strong>de</strong><br />
protecţie <strong>şi</strong> măsurilor <strong>de</strong> reabilitare a mediului.<br />
Desigur că securitatea energetică nu este ameninţată doar <strong>de</strong> terorism, tulburări<br />
politice, conflicte armate, piraterie ci este vulnerabilă <strong>şi</strong> la uragane, inundaţii,<br />
cutremure sau la distrugeri provocate <strong>de</strong> „mâna omului".<br />
191
Bibliografie:<br />
1. ASMUS, Ronald D.; DIMITROV, Konstantin; FORBRIG, Joerg, O nouă<br />
strategie euro-atlantică pentru regiunea Mării Negre, Bucureşti: Editura IRSI,<br />
2004;<br />
2. CHIFU, Iulian, Decizia <strong>de</strong> securitate în Republica Moldova, Bucureşti: Editura<br />
Curtea Veche, 2009;<br />
3. D'ENCAUSSE, H. Carrere, The USSR is <strong>de</strong>ad, long live Russia!, Bucharest:<br />
Ed. Artemis, 2010;<br />
4. ILIE, Ioana Monica, Ameninţări <strong>şi</strong> oportunităţi la Marea Neagră. Probleme <strong>de</strong><br />
securitate în regiunea extinsă a Mării Negre, Lucrare <strong>de</strong> masterat, Bucureşti:<br />
Aca<strong>de</strong>mia <strong>de</strong> <strong>Studii</strong> Economice, 2006;<br />
5. LITEANU, Traian; ONIŞOR, Constantin; MIHALACHE, Veronica, NATO.<br />
<strong>Securitate</strong> integrată, Bucureşti: Editura A.N.I, 2006;<br />
6. SARCINSCHI, Alexandra; DINU, Mihai, Crize <strong>şi</strong> instabilitate în Europa,<br />
Bucureşti: Ed. UNAp., 2010;.<br />
7. VOCILĂ, Andrei, http://andreivocila.wordpress.com/2010/09/20/mediul-<strong>de</strong>securitate-in-zona-extinsa-a-Marii-Negre.<br />
192
SUBSISTEM SOFTWARE PENTRU ADMINISTRAREA<br />
LA DISTANŢĂ A UNUI ECHIPAMENT CRIPTOGRAFIC<br />
Gheorghe GUIMAN *<br />
Daniel HRIŢCU **<br />
Ionuţ RĂDOI ***<br />
Rezumat: Scopul sub-sistemului propus în aceasta prezentare este <strong>de</strong> a permite administrarea<br />
la distanţă a unui echipament criptografic care asigură servicii <strong>de</strong> criptare/<strong>de</strong>criptare<br />
situat între nivelele reţea <strong>şi</strong> transport ale mo<strong>de</strong>lului OSI. I<strong>de</strong>ea administrării la distanţă a<br />
echipamentelor <strong>de</strong> reţea nu este nouă <strong>şi</strong> a apărut ca o necesitate datorită numărului mare <strong>de</strong> astfel<br />
<strong>de</strong> echipamente si a numărului mare <strong>de</strong> parametri funcţionali care trebuie configuraţi pentru<br />
acestea. Efortul <strong>de</strong>zvoltării unor astfel <strong>de</strong> sisteme <strong>de</strong> administrare a condus <strong>şi</strong> la apariţia unor<br />
protocoale <strong>şi</strong> standar<strong>de</strong> care să permită interconectarea echipamentelor <strong>şi</strong> sistemelor <strong>de</strong> la<br />
producători diferiţi. Baza <strong>de</strong>zvoltării acestor sisteme este astăzi asigurată <strong>de</strong> protocolul Simple<br />
Network Management Protocol Version 3 (SNMPv3) care <strong>de</strong>fineşte o nouă arhitectură <strong>şi</strong> introduce<br />
caracteristici <strong>de</strong> securitate la nivel <strong>de</strong> mesaj (confi<strong>de</strong>nţialitate <strong>şi</strong> integritatea pachetelor, autentificarea<br />
surselor mesajelor), autorizare <strong>şi</strong> controlul accesului la servicii <strong>şi</strong> informaţii. Arhitectura<br />
propusă <strong>de</strong> SNMPv3 este <strong>de</strong> asemenea flexibilă permiţând coexistenţa simultană a mai multor<br />
mo<strong>de</strong>le <strong>de</strong> securitate. Lucrarea se axează în principal pe prezentarea arhitecturii sub-sistemului<br />
software, mo<strong>de</strong>lului <strong>de</strong> securitate ales <strong>şi</strong> câteva consi<strong>de</strong>raţii generale <strong>de</strong>spre implementare.<br />
Cuvinte-cheie: software, subsistem, echipament criptografic, SNMPv3.<br />
1. Introducere<br />
1.1. Arhitectura unui sistem pentru administrarea la distanţă a<br />
echipamentelor <strong>de</strong> reţea<br />
Arhitectura unui sistem pentru administrarea la distanţă a echipamentelor <strong>de</strong><br />
reţea conţine 4 componente esenţiale: echipamentele administrate, agenţii software<br />
care rulează <strong>de</strong> obicei chiar pe echipamentele administrate, un sistem <strong>de</strong> management<br />
constituit din aplicaţii software care rulează pe o staţie <strong>de</strong> lucru <strong>şi</strong> un protocol <strong>de</strong><br />
comunicaţie între agenţii software <strong>şi</strong> sistemul <strong>de</strong> management.<br />
Sistem <strong>de</strong><br />
management<br />
Agent Cfg 1<br />
Echipament<br />
Agent Cfg 2<br />
Echipament<br />
Agent Cfg n<br />
Echipament<br />
ROUTER<br />
WAN<br />
Figura nr. 1 - Arhitectura unui sistem pentru administrarea echipamentelor <strong>de</strong> reţea<br />
*<br />
CP II, inginer, Agenţia <strong>de</strong> Cercetare pentru Tehnică <strong>şi</strong> Tehnologie Militară – ACTTM,<br />
România.<br />
**<br />
Locotenent inginer, Agenţia <strong>de</strong> Cercetare pentru Tehnică <strong>şi</strong> Tehnologie Militară – ACTTM,<br />
România.<br />
***<br />
Inginer, Agenţia <strong>de</strong> Cercetare pentru Tehnică <strong>şi</strong> Tehnologie Militară – ACTTM, România.<br />
193
Administrarea se face <strong>de</strong> la o staţie <strong>de</strong> lucru prin intermediul unui sistem <strong>de</strong><br />
management care schimbă mesaje cu agenţii care acţionează ca interfeţe între<br />
echipamentele <strong>de</strong> reţea <strong>şi</strong> sistemul <strong>de</strong> administrare. Tipurile <strong>de</strong> mesaje, conţinutul<br />
informaţional, succesiunea acestora, sunt <strong>de</strong>scrise <strong>de</strong> protocolul SNMPV3.<br />
1.2. Protocolul SNMPV3<br />
Protocolul SNMPV3 (Simple Network Management Protocol) este standardul<br />
care guvernează comunicarea între sistemul <strong>de</strong> management <strong>şi</strong> agenţii echipamentelor<br />
<strong>de</strong> reţea.<br />
Descris în modul cel mai simplu SNMP este un protocol <strong>de</strong> tipul<br />
cerere/răspuns. Sistemul <strong>de</strong> management transmite o cerere către un sub-sistem<br />
software care rulează pe dispozitivele <strong>de</strong> gestionat iar acesta transmite un răspuns.<br />
Suplimentar un sub-sistem poate transmite asincron sistemului <strong>de</strong> management<br />
informaţii <strong>de</strong> stare. Această funcţionare este implementată prin <strong>de</strong>finirea unui set <strong>de</strong><br />
operaţii după cum urmează: GET, GET-NEXT, RESPONSE, SET, TRAP, GET-<br />
BULK, INFORM. Cererile pentru executarea acestor operaţii precum <strong>şi</strong> datele<br />
asociate sunt transmise sub forma unor mesaje care conţin diverse câmpuri aşa este<br />
prezentat în Figura nr. 2 <strong>şi</strong> Figura nr. 3.<br />
Versiune<br />
mesaj<br />
ID<br />
mesaj<br />
Lungime<br />
maximă<br />
mesaj<br />
Flag‐uri<br />
mesaj<br />
Figura nr. 2 - Structura hea<strong>de</strong>r-ului SNMPV3<br />
194<br />
Mo<strong>de</strong>l<br />
securitate<br />
Parametri<br />
securitate<br />
Context Tip PDU Câmpuri<br />
ID Nume GET, GET‐NEXT, SET,<br />
TRAP, INFORM<br />
ID<br />
cerere<br />
ID Nume GET‐BULK ID<br />
cerere<br />
ID Nume RESPONSE ID<br />
cerere<br />
PDU + informații<br />
context<br />
0 0 variabile<br />
(OID) +<br />
valori<br />
Număr <strong>de</strong><br />
variabile<br />
(primele în listă)<br />
cu o singură<br />
valoare<br />
Număr <strong>de</strong><br />
variabile (după<br />
primele în listă) cu<br />
valori multiple<br />
variabile<br />
(OID) +<br />
valori<br />
variabile<br />
(OID) +<br />
valori<br />
Figura nr. 3 - Structura PDU a SNMPV3<br />
Câmpul <strong>de</strong>numit variabile este constituit în realitate <strong>de</strong> o listă <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntificatori<br />
(OID) <strong>şi</strong> valorile asociate acestora. Fiecare variabilă i<strong>de</strong>ntificată prin OID este unică<br />
<strong>şi</strong> este <strong>de</strong>finită într-o bază <strong>de</strong> informaţii standardizată numită MIB (Management<br />
Information Base) pe baza căreia se face translatarea <strong>şi</strong>rurilor numerice OID într-o<br />
<strong>de</strong>numire (etichetă) standard, care poate fi citită <strong>de</strong> om, a acelei variabile (obiect).<br />
Pentru a face eficientă căutarea etichetei unui OID, mulţimea <strong>de</strong> OID-uri este<br />
structurată ierarhic sub formă <strong>de</strong> arbore (ex: 1.3.6.1.2.1......), pe nivelul cel mai <strong>de</strong> jos<br />
se află variabilele, nivelul imediat superior fiind un grup.
Carenţa versiunile anterioare ale SNMPV3 o constituie lipsa securităţii în<br />
transmiterea informaţiilor, singurul element fiind o trivială autentificare pe baza<br />
<strong>şi</strong>rului <strong>de</strong> caractere din câmpul “Community” care acţiona ca o parolă. Protocolul<br />
SNMPV3 corectează această <strong>de</strong>ficienţă prin introducerea unor caracteristici <strong>de</strong><br />
securitate care acţionează la nivelul pachetelor SNMP <strong>şi</strong> la nivelul controlului<br />
accesului la informaţiile MIB:<br />
- User-based Security Mo<strong>de</strong>l (USM) - <strong>de</strong>scrie modul cum se face<br />
autentificarea (pe baza algoritmului MD5, SHA) <strong>şi</strong> criptarea/<strong>de</strong>criptarea (pe<br />
baza algoritmului 3DES, AES) pachetelor SNMP;<br />
- View-based Access Control Mo<strong>de</strong>l (VACM) - controlează tipul <strong>de</strong> acces la<br />
un anumit obiect MIB<br />
Raportat la mo<strong>de</strong>lul OSI SNMPV3 este un protocolul <strong>de</strong> tip aplicaţie situat <strong>de</strong>asupra<br />
nivelului transport aşa cum este arătat în Figura nr. 4.<br />
SISTEMUL DE<br />
MANAGEMENT<br />
SUBSISTEM<br />
mesaje SNMPV3<br />
SNMPV3 SNMPV3<br />
TRANSPORT<br />
REŢEA<br />
LEGĂTURĂ DE DATE<br />
195<br />
Figura nr. 4 - SNMP <strong>şi</strong> arhitectura OSI<br />
Pachetul SNMPV3 este încapsulat într-o datagramă UDP ca înFigura 5,<br />
sistemul <strong>de</strong> management folosind portul UDP 161 pentru a transmite cereri <strong>şi</strong> a<br />
recepţiona date <strong>şi</strong> portul UDP 162 pentru a recepţiona evenimente <strong>şi</strong> alarme <strong>de</strong> la<br />
subsistem. În Figura 5 se poate observa că porţiunea PDU + context este criptată <strong>şi</strong><br />
întregul pachet SNMPV3 este autentificat.<br />
DATA LINK IP UDP<br />
2. Arhitectura funcţională a sub-sistemului<br />
TRANSPORT<br />
REŢEA<br />
LEGĂTURĂ DE DATE<br />
obiecte<br />
MIB<br />
SNMPV3 Hea<strong>de</strong>r SNMPV3 PDU + context<br />
Autentificat<br />
Criptat<br />
Figura 5 - Structura unui pachet SNMPV3 încapsulat<br />
Arhitectura funcţională a sub-sistemului prezentată în Figura nr. 1Figura nr. 6<br />
este formată din diverse blocuri care implementează arhitectura funcţională <strong>şi</strong> <strong>de</strong><br />
reţea a protocolului SNMPV3 după cum urmează:<br />
• Nivelul hardware este reprezentat <strong>de</strong> controlerul <strong>de</strong> reţea;<br />
• Drivere reprezintă o componentă software special <strong>de</strong>zvoltată pentru<br />
programarea <strong>şi</strong> accesul la controlerul <strong>de</strong> reţea. Nivelul hardware <strong>şi</strong> driverele<br />
controlerului <strong>de</strong> reţea implementează nivelul legătură <strong>de</strong> date din mo<strong>de</strong>lul<br />
OSI;<br />
• Pe nivelul reţea sunt implementate serviciile <strong>de</strong> bază IPV4 cum sunt ARP,<br />
IP, ICMP;
• Pe nivelul transport sunt implementate serviciile protocolului UDP;<br />
• Modulul procesare mesaje:<br />
o filtrează mesajele în concordanţă cu nivelul <strong>de</strong> securitate, mo<strong>de</strong>lul <strong>de</strong><br />
securitate, mo<strong>de</strong>lul <strong>de</strong> procesare, implementate;<br />
o prepară pentru transmisie mesajele în concordanţă cu mo<strong>de</strong>lul <strong>de</strong><br />
procesare, nivelul <strong>de</strong> securitate, mo<strong>de</strong>lul <strong>de</strong> securitate implementate;<br />
o înregistrează pentru statistici caracteristicile mesajelor recepţionate,<br />
transmise;<br />
Modul<br />
execuţie <strong>şi</strong><br />
generator<br />
răspunsuri<br />
<strong>şi</strong><br />
notificări<br />
Servicii UDP<br />
Servicii IPV4<br />
Drivere<br />
Module MIB<br />
Modul control<br />
acces<br />
Modul securitate<br />
Modul procesare mesaje SNMPV3<br />
Nivel hardware<br />
Figura nr. 6 - Arhitectura funcţională a subsistemului<br />
• Modulul <strong>de</strong> securitate implementează mo<strong>de</strong>lul “User-based Security<br />
Mo<strong>de</strong>l” (USM) <strong>de</strong>scris <strong>de</strong> specificaţiile protocolului în RFC 3414 <strong>şi</strong> RFC 3826. Prin<br />
acest mo<strong>de</strong>l <strong>de</strong> securitate protocolul adaugă caracteristici esenţiale <strong>de</strong> securitate<br />
pentru mesajele schimbate <strong>de</strong> entităţile SNMP prin medii necontrolate: integritatea,<br />
autentificarea originii <strong>şi</strong> confi<strong>de</strong>nţialitatea mesajelor. Pentru în<strong>de</strong>plinirea acestora au<br />
fost alese meto<strong>de</strong>le HMAC-SHA-96 (integritate, autentificare) <strong>şi</strong> CFB128-AES-128<br />
pentru confi<strong>de</strong>nţialitate;<br />
• Modulul <strong>de</strong> control al accesului la obiectele MIB implementează mo<strong>de</strong>lul<br />
„View-based Access Control Mo<strong>de</strong>l” (VACM) <strong>de</strong>scris în RFC 3415. Controlul<br />
accesului apare în cererile <strong>de</strong> citire <strong>şi</strong> scriere a obiectelor MIB precum <strong>şi</strong> în<br />
notificările care se transmit unui sistem <strong>de</strong> management. Scopul modului este <strong>de</strong> a<br />
verifica dacă un anumit tip <strong>de</strong> acces este permis asupra unui anumit obiect (sau<br />
instanţă) pentru un anumit sistem <strong>de</strong> management.<br />
• Modulul <strong>de</strong> execuţie <strong>şi</strong> generator <strong>de</strong> răspunsuri <strong>şi</strong> notificări implementează<br />
două din tipurile <strong>de</strong> aplicaţii <strong>de</strong>scrise <strong>de</strong> RFC 3413 “Command Respon<strong>de</strong>r<br />
Applications” <strong>şi</strong> “Notification Originator Applications”:<br />
o execută operaţiile cerute prin mesajele <strong>de</strong> tip SNMP “Read-Class” <strong>şi</strong>/sau<br />
„Write-Class” <strong>şi</strong> generează răspunsurile corespunzătoare<br />
o monitorizează dispozitivul criptografic pentru diverse condiţii <strong>şi</strong><br />
evenimente <strong>şi</strong> generează mesaje <strong>de</strong> tip “Notification-Class”<br />
196
Executarea operaţiilor cerute <strong>şi</strong> generarea răspunsurilor <strong>şi</strong> notificărilor sunt<br />
condiţionate <strong>de</strong> aplicarea serviciilor <strong>şi</strong> restricţiilor implementate <strong>de</strong> modulul<br />
<strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> modulul <strong>de</strong> control al accesului.<br />
• Blocul <strong>de</strong> module MIB implementează următoarele module MIB:<br />
o setul (MIB-II parţial) esenţial <strong>de</strong> variabile specifice dispozitivelor <strong>de</strong><br />
reţea <strong>de</strong> tip TCP/IP <strong>de</strong>scris <strong>de</strong> RFC 1213 : system, interfaces, ip, icmp,<br />
tcp, udp, snmp;<br />
o MIB privat pentru managementul variabilelor specifice dispozitivului<br />
criptografic;<br />
o MIB privat pentru managementul sistemului <strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> acces;<br />
Componente implementate pe nivelurile legătură <strong>de</strong> date, reţea <strong>şi</strong> transport sunt<br />
comune <strong>şi</strong> echipamentului <strong>de</strong> criptare.<br />
4. Consi<strong>de</strong>raţii legate <strong>de</strong> implementare<br />
Sub-sistemul pentru managementul la distanţă al dispozitivului criptografic este<br />
în curs <strong>de</strong> implementare pe o platformă hardware <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare <strong>de</strong> tipul XILINX<br />
ML507 cu procesor Power PC 440. Serviciile <strong>de</strong> reţea până la nivelul transport<br />
(comune <strong>şi</strong> echipamentului criptografic) sunt asigurate <strong>de</strong> o librărie (lwIP-1.3.0) care<br />
implementează protocolul TCP/IP, completată <strong>şi</strong> modificată corespunzător.<br />
Componentele software care implementează protocolul SNMPV3 au fost<br />
<strong>de</strong>zvoltate folosind limbajul <strong>de</strong> programare C.<br />
5. Arhitectura unui sistem pentru administrarea <strong>de</strong> la distanţă a unui<br />
echipament criptografic<br />
Arhitectura sistemului pentru administrarea la distanţă a echipamentelor<br />
criptografice este prezentată în Figura nr. 7.<br />
ROUTER<br />
B<br />
IPCRIPTO<br />
BLACK<br />
RED<br />
AGENT<br />
SNMPV3<br />
A<br />
MNG<br />
WAN<br />
ROUTER<br />
ROUTER<br />
Figura nr. 7 - Arhitectura unui sistem pentru administrarea la distanţă a echipamentelor<br />
criptografice<br />
În Figura nr. 7 se pot i<strong>de</strong>ntifica următoarele componente:<br />
197<br />
BLACK<br />
IPCRIPTO<br />
RED<br />
AGENT<br />
SNMPV3<br />
IPCRIPTO<br />
BLACK<br />
RED<br />
AGENT<br />
SNMPV3<br />
LAN 1<br />
LAN N
- staţia <strong>de</strong> management pe care rulează aplicaţia software prin care operatorul<br />
realizează managementul la distanţă <strong>şi</strong> local;<br />
- echipamentul criptografic IPCRIPTO care inclu<strong>de</strong> 2 interfeţe <strong>de</strong> reţea<br />
(WAN către reţele la distanţă <strong>şi</strong> LAN către reţeaua locală) <strong>şi</strong> sub-sistemul<br />
software SNMPV3 prin intermediul căruia se realizează managementul;<br />
- infrastructură tipică <strong>de</strong> reţea pentru transportul pachetelor <strong>de</strong> date: routere,<br />
echipamente WAN etc.;<br />
- reţele locale pentru care se asigură comunicaţia criptată prin echipamentele<br />
IPCRIPTO.<br />
Analizând Figura nr. 7 se pot observa următoarele caracteristici importante:<br />
- în punctul A situat în reţeaua locală staţiei <strong>de</strong> management structura<br />
pachetului SNMPV3 este cea prezentată în Figura 5;<br />
- în punctul B situat după echipamentul criptografic IPCRIPTO (în reţeaua<br />
WAN) întreg pachetul SNMPV3 este criptat <strong>şi</strong> autentificat suplimentar <strong>de</strong><br />
echipamentul criptografic (<strong>de</strong> asemenea adresa IP a staţiei <strong>de</strong> lucru este<br />
ascunsă);<br />
- mai mult, datorită introducerii echipamentului criptografic, aplicaţii pentru<br />
managementul la distanţă bazate pe versiuni anterioare ale protocolului<br />
SNMP (V1, V2) pot gestiona la distanţă echipamente ( situate în LAN1, ...<br />
LANn) în condiţii <strong>de</strong> securitate îmbunătăţită mesajele fiind criptate <strong>şi</strong><br />
autentificate <strong>de</strong> echipamentul criptografic.<br />
Concluzii<br />
I<strong>de</strong>ea managementului la distanţă a echipamentelor <strong>de</strong> reţea nu este nouă dar<br />
aduce beneficii substanţiale reducând costurile <strong>de</strong> administrare prin eliminarea<br />
necesităţii <strong>de</strong>plasării la locaţiile echipamentelor, administrare <strong>şi</strong> control centralizat,<br />
posibilităţi <strong>de</strong> automatizare. Introducerea cerinţelor <strong>de</strong> securitate, începând cu<br />
versiunea a treia a protocolului SNMP, a transformat serviciul <strong>de</strong> management la<br />
distanţă într-un serviciu <strong>de</strong> încre<strong>de</strong>re prin asigurarea confi<strong>de</strong>nţialităţii <strong>şi</strong> integrităţii<br />
mesajelor <strong>şi</strong> autentificarea originii. În concluzie orice echipament <strong>de</strong> reţea, inclusiv<br />
unul criptografic, trebuie să implementeze un astfel <strong>de</strong> serviciu.<br />
Bibliografie:<br />
1. RFC 3411 - An Architecture for Describing Simple Network Management<br />
Protocol (SNMP) Management Frameworks;<br />
2. RFC 3412 Message Processing and Dispatching for the Simple Network<br />
Management Protocol (SNMP);<br />
3. RFC 3413 Simple Network Management Protocol (SNMP) Applications;<br />
4. RFC 3414 User-based Security Mo<strong>de</strong>l (USM) for version 3 of the Simple<br />
Network Management Protocol (SNMPv3);<br />
5. RFC 3415 View-based Access Control Mo<strong>de</strong>l (VACM) for the Simple Network<br />
Management Protocol (SNMP);<br />
198
6. RFC 3826 The Advanced Encryption Standard (AES) Cipher Algorithm in the<br />
SNMP User-based Security Mo<strong>de</strong>l;<br />
7. RFC 1213 Management Information Base for Network Management of<br />
TCP/IP-based internets: MIB-II.<br />
199
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢILOR PERSONALULUI MILITAR<br />
PE BAZA FUNDAMENTELOR ERGONOMIEI<br />
Dr. Tania STOEAN *<br />
Rezumat: Consi<strong>de</strong>răm că este necesar a analiza impactul reprezentat <strong>de</strong> această tânără<br />
ştiinţă i<strong>de</strong>ntificată ca element <strong>de</strong>finitoriu în structura activităţilor <strong>de</strong> management a personalului.<br />
Amploarea teoretică a ergonomiei <strong>şi</strong>-a regăsit aplicabilitatea cu generozitate în sectorul <strong>de</strong><br />
activitate <strong>de</strong>finit <strong>de</strong> aria militară.<br />
Cuvinte cheie: ergonomie, activitate lucrativă, sector <strong>de</strong> activitate.<br />
Ergonomia este consi<strong>de</strong>rată ca fiind „ştiinţa adaptării locurilor <strong>de</strong> muncă la<br />
caracteristicile lucrătorilor” 1 . Ergonomia – ştiinţa organizării locurilor <strong>de</strong> muncă<br />
potrivit cerinţelor instituţiei, capacităţilor <strong>şi</strong> capabilităţilor angajaţilor – a fost<br />
dintot<strong>de</strong>auna în atenţia managerilor.<br />
Ergonomia este o ştiinţă a organizării muncii în funcţie <strong>de</strong> condiţiile <strong>de</strong> mediu,<br />
<strong>de</strong> cerinţele postului <strong>şi</strong> <strong>de</strong> posibilităţile reale <strong>de</strong> implementare. Are în ve<strong>de</strong>re<br />
i<strong>de</strong>ntificarea <strong>şi</strong> utilizarea acelor procese care să permită să minimizarea efortului<br />
<strong>de</strong>pus concomitent cu maximizarea efectului dorit, raţionalizarea consumurilor <strong>şi</strong><br />
creşterea calităţii serviciilor sau produselor, în general, a efectelor finale ale muncii.<br />
Americanii utilizează termenul <strong>de</strong> inginerie a factorilor umani, concomitent<br />
cu cel <strong>de</strong> ergonomie. Europenii, cu excepţia bulgarilor (care întrebuinţează termenul<br />
<strong>de</strong> antropotehnică) <strong>şi</strong> <strong>de</strong> germani (care folosesc termenul <strong>de</strong> ştiinţa muncii –<br />
Arbeitswissenshaft), utilizează generic termenul <strong>de</strong> ergonomie.<br />
În aceste moment nu există o <strong>de</strong>finiţie unanim acceptată a conceptului <strong>de</strong><br />
ergonomie. Aurel Manolescu 2 , citându-l pe Maurice <strong>de</strong> Montmollin (care a publicat,<br />
în 1986, la editura La Découverte din Paris, lucrarea L’Ergonomie), arată că, în lume,<br />
există „două mari curente complementare care caracterizează ergonomia”:<br />
- ergonomia utilizează ştiinţele pentru ameliorarea condiţiilor <strong>de</strong> muncă;<br />
- ergonomia reprezintă studiul efectiv al muncii în ve<strong>de</strong>rea ameliorării acesteia.<br />
Primul curent s-a <strong>de</strong>zvoltat în<strong>de</strong>osebi în Statele Unite ale Americii, iar cel <strong>de</strong> al<br />
doilea curent pe continentul european. Atât cele două curente <strong>de</strong> opinie cât <strong>şi</strong> toate<br />
<strong>de</strong>finiţiile agreate <strong>de</strong> autori situează în plan central individul în corespon<strong>de</strong>nţă cu<br />
mediul.<br />
Ergonomia poate fi privită ca o ştiinţă a efectului sau a rezultatului muncii<br />
omului, concretizată în creşterea productivităţii, dar <strong>şi</strong> ca o ştiinţă a ameliorării<br />
efortului <strong>de</strong>pus <strong>de</strong> individ în cadrul activităţilor lucrative.<br />
*<br />
Asistent universitar, Universitatea Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”, tania_stoean@yahoo.com.<br />
1<br />
MANOLESCU A., Managementul resurselor umane, Ediţia a patra, Editura Economică,<br />
Bucureşti, 2003, p. 89, citat din De CENZO, A. DAVID, P. Stephen ROBBINS, Personnel/Human<br />
Resource Management, Englewood Clifs, Pretince Hall, 1988, p. 7, 603 <strong>şi</strong> 604.<br />
2<br />
MANOLESCU A., Managementul resurselor umane, Ediţia a patra, Editura Economică,<br />
Bucureşti, 2003, p. 99.<br />
200
Din acest motiv, ergonomia se constituie, <strong>de</strong>opotrivă, pe o dimensiune<br />
multidisciplinară <strong>şi</strong> pe una interdisciplinară, întrucât întrebuinţează, pentru a-<strong>şi</strong> <strong>de</strong>fini<br />
scopul <strong>şi</strong> obiectul o paletă foarte largă <strong>de</strong> domenii conexe.<br />
Mo<strong>de</strong>lul pluridisciplinar al ergonomiei ar putea fi reprezentat astfel:<br />
Cerinţe ale situaţiei, presiuni <strong>de</strong>mografice, economice, exigenţe impuse <strong>de</strong><br />
NATO <strong>şi</strong> <strong>de</strong> UE, alte presiuni exterioare, <strong>de</strong>terminări interioare specifice<br />
organizaţiei militare<br />
Psihologia militară<br />
Sociologia militară<br />
Ştiinţa militară<br />
Medicina muncii<br />
Igiena muncii<br />
Ştiinţele tehnice<br />
Ştiinţele economice<br />
Fiziologia<br />
Antropometria<br />
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE DIN ARMATĂ<br />
Figura nr. 1 – Un mo<strong>de</strong>l pluridisciplinar al ergonomiei<br />
Ergonomia pluridisciplinară este o construcţie radială, cu efecte complexe. În<br />
acela<strong>şi</strong> timp ergonomia bazată pe o dimensiune pluridisciplinară este una <strong>de</strong> tip<br />
flexibil dar, în acela<strong>şi</strong> timp, pasiv. Se prezintă ca o interfaţă între domeniul ştiinţelor<br />
(medicină, psihologie, sociologie, fiziologie, antropometrie, igiena muncii, ştiinţele<br />
tehnice etc.) <strong>şi</strong> activitatea <strong>de</strong>sfăşurată <strong>de</strong> individ având menirea <strong>de</strong> a o îmbunătăţi.<br />
Scopul final îl constituie „mărirea longevităţii profesionale <strong>şi</strong> biologice” 3 .<br />
Cel mai a<strong>de</strong>sea, se constituie într-un instrument al calităţii actului managerial,<br />
dar, în acela<strong>şi</strong> timp, prin intermediul efectelor multiple <strong>şi</strong> complexe pe care le<br />
produce, poate <strong>de</strong>veni o modalitate indirectă (ca interfaţă) <strong>de</strong> optimizare a<br />
managementului resurselor umane. Este, însă, un suport foarte important,<br />
indispensabil chiar, întrucât <strong>de</strong>fineşte cerinţa ştiinţifică în acţiune concretă, ajutând la<br />
optimizarea efortului <strong>şi</strong> la creşterea eficienţei acţiunii umane, fiind cu alte cuvinte, un<br />
generator <strong>de</strong> capabilitate. Această capabilitate este condiţionată <strong>de</strong> evoluţia mentală a<br />
indivizilor, <strong>de</strong> progresul tehnic <strong>şi</strong> ştiinţific. Cu siguranţă ştiinţa a evoluat, mentalitatea<br />
umană a evoluat, ceea ce înseamnă progres. Datorită acestui concept am asistat la<br />
3<br />
Ghe. POPA, Ş. POPESCU, A. DOROBANŢ, Ergonomie. Aplicaţii în domeniul militar, Editura<br />
Militară, Bucureşti, 1981, p. 19.<br />
201<br />
ERGONOMIA<br />
Studiul factorilor <strong>de</strong> solicitare a omului<br />
EFECT<br />
Optimizarea MRU
evoluţii spectaculoase în evoluţia obiectelor. Cauza acestor modificări <strong>de</strong> parametri<br />
calitativi a fost <strong>de</strong>terminată <strong>de</strong> competiţia între organizaţii, <strong>de</strong> cererea utilizatorilor,<br />
<strong>de</strong> dorinţa <strong>de</strong> crea obiecte silenţioase.<br />
O altă abordare <strong>de</strong> arhitectură a ergonomiei o reprezintă sinteza. Există un tip<br />
<strong>de</strong> ergonomie <strong>de</strong>finită pe intersecţia domeniilor ştiinţelor enunţate. Consi<strong>de</strong>răm<br />
aceasta ca fiind o ergonomie activă, a cărei funcţie principală este aceea <strong>de</strong> a<br />
optimiza. Astfel, ergonomia activă este o modalitate <strong>de</strong> conducere a sistemelor <strong>şi</strong><br />
proceselor acţiunii umane la o formă minimală care poate asigura cel mai înalt grad<br />
<strong>de</strong> eficienţă.<br />
În instituţia militară impactul revoluţiei tehnologice a produs transformări<br />
substanţiale <strong>şi</strong> în ceea ce priveşte solicitarea personalului <strong>de</strong> la toate eşaloanele, dar<br />
în<strong>de</strong>osebi a celor care încadrează comandamentele <strong>şi</strong> unităţile luptătoare.<br />
Apreciem că există solicitări profesionale care se manifestă, în toate armele <strong>şi</strong><br />
specialităţile din organizaţia militară, precum <strong>şi</strong> în toate compartimentele, pentru<br />
toate posturile <strong>şi</strong> pentru toate funcţiile. De exemplu, pentru un ofiţer care lucrează<br />
într-un comandament <strong>de</strong> mare unitate sau într-un stat major, solicitarea profesională a<br />
evoluat, în principiu, astfel:<br />
NC Caracteristicile<br />
solicitării<br />
1 Forţa (elaborarea<br />
manuală)<br />
2 Energia<br />
(consumul <strong>de</strong><br />
energie)<br />
3 În<strong>de</strong>mânarea<br />
(priceperea)<br />
4 Observaţia<br />
5 Atenţia<br />
6 Rezistenţa la<br />
monotonie<br />
7 Stresul<br />
(responsabilitate)<br />
Elaborarea<br />
empirică <strong>şi</strong><br />
transmiterea<br />
documentelo<br />
r <strong>de</strong><br />
conducere<br />
Elaborarea<br />
tipizată <strong>şi</strong><br />
transmiterea<br />
documentelor<br />
<strong>de</strong> conducere<br />
202<br />
Elaborarea<br />
standardizată<br />
<strong>şi</strong><br />
transmiterea<br />
documentelor<br />
<strong>de</strong> conducere<br />
Folosirea sistemelor<br />
C4<br />
(Comandă, Control,<br />
Comunicaţii<br />
Computere) <strong>şi</strong> a<br />
reţelei în elaborarea<br />
<strong>şi</strong> transmiterea<br />
documentelor <strong>de</strong><br />
conducere<br />
Tabelul nr.1- Solicitarea profesională<br />
Un alt exemplu ar fi cel cu privire la conceperea <strong>şi</strong> redactarea unui ordin <strong>de</strong><br />
operaţii care a impus, cel mai a<strong>de</strong>sea, un consum ridicat <strong>de</strong> energie <strong>şi</strong> <strong>de</strong> timp.<br />
Uneori, la documentele necesare <strong>de</strong>clanşării unei operaţii, se lucra timp în<strong>de</strong>lungat<br />
ceea ce conducea, a<strong>de</strong>sea, la epuizarea fizică a personalului comandamentului. Odată<br />
cu apariţia documentelor tipizate, cu introducerea sistemelor <strong>de</strong> comunicaţii digitale,<br />
cu standardizarea <strong>şi</strong> echiparea corespunzătoare a sistemelor C4 (Comandă, Control,
Comunicaţii, Computere), activitatea ofiţerului <strong>de</strong> stat major a cunoscut transformări<br />
radicale, accentul trecând pe elaborarea unor variante posibile ale cursului acţiunii, pe<br />
planificarea <strong>de</strong>taliată, pe analizarea <strong>şi</strong> cunoaşterea efectelor.<br />
Managementul activităţii <strong>de</strong> stat major s-a <strong>de</strong>plasat semnificativ spre latura<br />
creativă, pentru găsirea celor mai potrivite soluţii, în funcţie <strong>de</strong> scopurile fixate, dar <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong> efectele previzibile. Personalitatea ofiţerului din comandament a crescut, cultura<br />
organizaţională specifică statului major a evoluat, importanţa procesului <strong>de</strong> concepere<br />
a cursului acţiunilor <strong>şi</strong> <strong>de</strong> asigurare complexă a acestuia a crescut, activităţile <strong>de</strong><br />
rutină au fost trecute pe seama ma<strong>şi</strong>nii, iar personalul care <strong>de</strong>sfăşoară activităţi în<br />
statul major î<strong>şi</strong> regăseşte din ce în ce mai mult vocaţia <strong>de</strong> „inginerie” tactică,<br />
operativă sau strategică.<br />
Concluzii<br />
Fără un suport ergonomic puternic, fără sprijinul direct sau indirect, integrat<br />
sau particular al ştiinţelor fundamentale enunţate, dar <strong>şi</strong> al experienţei acumulate în<br />
procesul <strong>de</strong> pregătire a armatei, în teatrele <strong>de</strong> operaţii, în mo<strong>de</strong>rnizarea instituţiei,<br />
managementul resurselor umane nu poate fi altceva <strong>de</strong>cât o încercare empirică <strong>de</strong><br />
soluţionare a unor probleme organizatorice <strong>şi</strong> <strong>de</strong> relaţii interumane.<br />
Particularizând, afirmăm că ergonomia este o ştiinţă a optimizării activităţilor<br />
lucrative. De aceea managementul resurselor umane este, din ce în ce mai mult, o<br />
ştiinţă, o experienţă <strong>şi</strong> o artă <strong>de</strong> asamblare <strong>şi</strong> integrare a resursei inteligente, creative,<br />
în sisteme dinamice <strong>şi</strong> complexe, coerente <strong>şi</strong> consistente <strong>de</strong> exprimare <strong>şi</strong> punere în<br />
valoare a vocaţiei, capacităţii <strong>şi</strong> capabilităţii umane, în folosul fiinţei umane, <strong>de</strong>venirii<br />
societăţii omeneşti <strong>şi</strong> civilizaţiei umane.<br />
Opinez că ergonomia este unul dintre cele mai eficiente instrumente <strong>de</strong><br />
optimizare a managementului resurselor umane <strong>şi</strong>, în acela<strong>şi</strong> timp, un efect al<br />
unui foarte bun act managerial.<br />
Bibliografie:<br />
1. BURLEA ŞCHIOPIU, A., Relaţia om-calculator. Consi<strong>de</strong>raţii ergonomice.<br />
Craiova: Editura CERTI, 1999.<br />
2. ROŞCA, C. (coordonator), BURLEA SCHIOPIU, A., Dicţionar <strong>de</strong> ergonomie,<br />
Craiova: Editura CERTI, 1997.<br />
3. POPA, Ghe., POPESCU, Ş., DOROBANŢ, A., Ergonomie. Aplicaţii în<br />
domeniul militar, Bucureşti: Editura Militară, 1981.<br />
4. MANOLESCU, A., Managementul resurselor umane, Ediţia a patra,<br />
Bucureşti: Editura Economică, 2003.<br />
5. SPERANDIO, J.C., L'Ergonomie du travail mental, Collection <strong>de</strong> Psychologie<br />
Appliquée. Paris: Masson, 1984.<br />
6. LEFETER, V., MANOLESCU, A., DEACONU, A., Ergonomie, Bucureşti:<br />
Editura Economică, 2010.<br />
7. http://www.nclabor.com/osha/etta/indgui<strong>de</strong>/ig9.pdf.<br />
203
EFECTELE APLICĂRII SANCŢIUNILOR DISCIPLINARE<br />
ÎN ORGANIZAŢIA MILITARĂ<br />
Dr. Tania STOEAN *<br />
Rezumat: Rolul acestei lucrări este, în primul rând, <strong>de</strong> a clarifica anumite aspecte privind<br />
modul <strong>de</strong> raportare al şefului/comandantului în luarea unei <strong>de</strong>cizii cu efect disciplinar, dar <strong>şi</strong> <strong>de</strong> a<br />
reliefa posibilele riscuri, disfuncţii sau erori ce pot apărea ca urmare a aplicării/neaplicării<br />
corecte a sancţiunii disciplinare.<br />
Cuvinte-cheie: disciplină, sancţiune, infracţiune, responsabilitate personală <strong>şi</strong> profesională.<br />
Din cele mai vechi timpuri, coerciţia, sub toate formele sale, a reprezentat o<br />
modalitate <strong>de</strong> reglare sistemică, <strong>de</strong> corectare a <strong>de</strong>vianţelor <strong>de</strong> la norme, legi <strong>şi</strong><br />
regulamente; zicerile populare „frica păzeşte bostanul” sau „bătaia e ruptă din rai” au<br />
relevanţă atât la nivelul celulei familiei, cât <strong>şi</strong> în cultura organizaţională a tuturor<br />
structurilor, indiferent <strong>de</strong> nivelul ierarhic. Astfel, cutumele bătrânilor, orice formă <strong>şi</strong><br />
tip <strong>de</strong> contract social, lege sau regulament <strong>de</strong> orice natură au inserate în conţinut<br />
preve<strong>de</strong>ri care vin să întărească prin sancţiuni sau pe<strong>de</strong>pse, încălcările <strong>de</strong> la normele<br />
acceptate iniţial.<br />
Prin esenţa sa, armata este o instituţie care se bazează pe respectarea întrutotul<br />
a tuturor prescripţiilor care reglementează activitatea specifică, disciplina <strong>şi</strong> ordinea<br />
guvernând orice activitate, indiferent <strong>de</strong> nivelul <strong>de</strong> angrenare sau reprezentare. În<br />
acest sens, societatea civilă asociază organismul militar cu noţiunile <strong>de</strong> onoare,<br />
<strong>de</strong>mnitate, respect, loialitate, responsabilitate, sacrificiu <strong>şi</strong> respect al legii. Imaginea<br />
individului îmbrăcat în haine cazone <strong>de</strong>vine un factor <strong>de</strong> echilibru, <strong>de</strong> încre<strong>de</strong>re, <strong>de</strong><br />
respect <strong>şi</strong> <strong>de</strong> apartenenţă la naţiune.<br />
Regulamentele prevăd moduri <strong>de</strong> acţiune clare <strong>şi</strong> concise în toate împrejurările<br />
în care se poate regăsi militarul; este prevăzut modul în care se echipează, locul în<br />
care se odihneşte, aspecte privitoare la alimentaţie, drepturile <strong>şi</strong> obligaţiile care îi dau<br />
individualitate în organizaţie sau în exteriorul ei. „Toate aceste reguli se<br />
subordonează unei cerinţe fundamentale - asigurarea ordinii <strong>şi</strong> disciplinei militare” 1 .<br />
În general, conştiinţa formată a militarului este suficientă pentru a canaliza<br />
individul pe traseul corect al unei conduite ireproşabile; alteori, din păcate, datorită<br />
unor cauze obiective sau subiective, intervenţia şefului/comandantului este absolut<br />
necesară în îndreptarea unor stări <strong>de</strong> fapt sau <strong>de</strong> drept. Necesitatea menţinerii<br />
climatului specific impune luarea unor măsuri <strong>de</strong> îndreptare, <strong>de</strong> coerciţie, asupra<br />
acelor militari care se abat <strong>de</strong> la normalitatea organizaţională.<br />
În instituţia militară rolul disciplinei a fost consemnat, în principal, ca un<br />
mijloc <strong>de</strong> atragere a răspun<strong>de</strong>rii membrilor săi în eventualitatea comiterii unei abateri<br />
*<br />
Asistent universitar, Universitatea Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”, tania_stoean@yahoo.com.<br />
1<br />
Gheorghe NISTOREANU (coordonator), Vasile DOBRINOIU, Alexadru BOROI, Ilie PASCU,<br />
Ioan MOLNAR, Valerică LAZĂR, Dreptul penal – partea specială, Editura Europa Nova,<br />
Bucureşti, 1999, p. 617.<br />
204
<strong>de</strong> la cutumele prestabilite. Disciplina 2 trebuie înţeleasă <strong>şi</strong> ca un mijloc prin care<br />
membrii unei comunităţi respectă un act normativ care implică o stare <strong>de</strong> armonie în<br />
disonanţă totală cu starea <strong>de</strong> anarhie, conflictogenă. De cele mai multe ori disciplina a<br />
fost înţeleasă ca un act <strong>de</strong> educare la nivel <strong>de</strong> micro-comunitate sau <strong>de</strong> macrocomunitate,<br />
dacă ne raportăm la arealul naţional.<br />
În ceea ce priveşte disciplina impusă <strong>de</strong> regulamentele militare, acestea sunt<br />
prevăzute în reglementări juridice <strong>de</strong> ordin intern, dar cu impact <strong>de</strong>osebit în legislaţia<br />
naţională, <strong>de</strong> pildă în Codul penal se prezintă un capitol important <strong>de</strong>dicat<br />
infracţiunilor 3 comise atât <strong>de</strong> cadrele militare cât <strong>şi</strong> <strong>de</strong> personalul civil. Sub inci<strong>de</strong>nţa<br />
acestui act normativ <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> important se regăsesc următoarele fapte: absenţa<br />
nejustificată, <strong>de</strong>zertarea, încălcarea <strong>de</strong> consemn, insubordonarea, lovirea superiorului,<br />
lovirea inferiorului, punerea în mişcare a acţiunii penale, capitularea, părăsirea<br />
câmpului <strong>de</strong> luptă, zborul neautorizat etc. Actul normativ menţionează <strong>de</strong>lictele<br />
săvâr<strong>şi</strong>te <strong>de</strong> personalul civil printre care se evi<strong>de</strong>nţiază sustragerea <strong>de</strong> la recrutare,<br />
neprezentarea la încorporare etc. 4<br />
Măsura <strong>de</strong> stipulare în cuprinsul Codului penal a unor posibile fapte care intră<br />
sub inci<strong>de</strong>nţa infracţiunilor săvâr<strong>şi</strong>te <strong>de</strong> cadrele militare sau civile a fost posibilă<br />
datorită numeroaselor fapte săvâr<strong>şi</strong>te, cu consecinţe <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> grave asupra statului,<br />
organizaţiei <strong>şi</strong> individului.<br />
Au fost i<strong>de</strong>ntificate mai multe tipuri <strong>de</strong> sancţiuni pentru persoanele care nu se<br />
încadrează în limitele <strong>de</strong> disciplină impuse precum mustrarea verbală, mustrarea<br />
scrisă, avertisment etc.<br />
De cele mai multe ori măsurile impuse <strong>de</strong>termină apariţia unor situaţii mai<br />
puţin agreate <strong>de</strong> cei care sunt beneficiarii unor astfel <strong>de</strong> măsuri. Se pot evi<strong>de</strong>nţia<br />
diverse situaţii cu impact negativ care, în cele mai frecvente situaţii, reprezintă cauza<br />
care a <strong>de</strong>clanşat indisciplina respectivului militar. De regulă, actul <strong>de</strong> indisciplină se<br />
găseşte în situaţie <strong>de</strong> inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă cu activitatea <strong>de</strong>sfăşurată.<br />
În acest sens am încercat să i<strong>de</strong>ntificăm factorii care influenţează negativ<br />
efectul sancţiunii disciplinare:<br />
- factori <strong>de</strong>cizionali:<br />
- exercitarea <strong>de</strong>fectuoasă a actului <strong>de</strong> comandă;<br />
- lipsa <strong>de</strong> experienţă;<br />
- inconsecvenţă în luarea <strong>de</strong>ciziei <strong>de</strong> sancţionare;<br />
- necunoaşterea legislaţiei în vigoare;<br />
- necunoaşterea personalului din subordine;<br />
- lipsa <strong>de</strong> transparenţă organizaţională;<br />
- lipsa <strong>de</strong> fermitate <strong>şi</strong> exigenţă;<br />
2<br />
Disciplina (DEX) - 1.totalitatea regulilor <strong>de</strong> conduită <strong>şi</strong> <strong>de</strong> ordine obligatorii pentru membrii unei<br />
colectivităţi; supunere a membrilor unei colectivităţi faţă <strong>de</strong> dispoziţiile date <strong>de</strong> conducere etc. ◊<br />
spirit <strong>de</strong> ordine, <strong>de</strong>prin<strong>de</strong>re cu o ordine strictă. 2. ramură a unei ştiinţe; domeniu, specialitate.<br />
3<br />
Infracţiune (DEX) - Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în<br />
săvârșirea, cu vinovăție, a unei abateri <strong>de</strong> la legea penală, și care este sancționată <strong>de</strong> lege.<br />
4<br />
Legea 140/1996 privind Codul Penal, Partea specială, Titlul X Infracţiuni contra capacităţii <strong>de</strong><br />
apărare a României, Infracţiuni săvâr<strong>şi</strong>te <strong>de</strong> militari, Infracţiuni săvâr<strong>şi</strong>te <strong>de</strong> militari sau <strong>de</strong> civili,<br />
Infracţiuni săvâr<strong>şi</strong>te <strong>de</strong> civili, art.331-361.<br />
205
- promovarea unui sistem motivaţional incorect;<br />
- factori executivi:<br />
a) nerespectarea întocmai a legilor <strong>şi</strong> regulamentelor militare;<br />
b) necunoaşterea normelor care reglementează domeniul <strong>de</strong> activitate;<br />
c) lipsa <strong>de</strong> profesionalism;<br />
d) neasumarea răspun<strong>de</strong>rii pentru faptele săvâr<strong>şi</strong>te;<br />
e) nivelul <strong>de</strong> trai.<br />
Rolul şefului/comandantului este esenţial în realizarea climatului disciplinar<br />
la nivelul structurii; în acest sens, datorită factorilor mai sus menţionaţi, pot apărea<br />
erori semnificative în proiectarea unui sistem corect privind autoritatea militară.<br />
Discutând <strong>de</strong>spre conceptul <strong>de</strong> disciplină se impune a prezenta modalitatea<br />
prin care aceasta se împlineşte, <strong>şi</strong> anume autoritatea managerială. Prevalând<br />
înţelesul semantic vom înţelege cadrul <strong>de</strong> manifestare: personal <strong>şi</strong> profesional.<br />
Autoritatea profesională este conferită <strong>de</strong> ansamblul cunoştinţelor profesionale<br />
pe care un individ le posedă <strong>şi</strong> le exercită. Putem aprecia că nu este suficient a poseda<br />
o pregătire <strong>de</strong>stoinică în profesia pe care ne-am ales-o. A<strong>de</strong>sea, această formă <strong>de</strong><br />
manifestare este necesar a fi dublată <strong>de</strong> carisma individului, întărită <strong>de</strong><br />
principialitatea <strong>şi</strong> <strong>de</strong> consecvenţa asumată.<br />
Autoritatea personală este acordată prin concursuri profesionale sau prin<br />
numiri în funcţii. Există situaţii când un individ posedă suficientă autoritate personală<br />
dar nu <strong>de</strong>ţine o autoritate profesională recunoscută. I<strong>de</strong>alul, este acela <strong>de</strong> a cumula<br />
autoritatea personală cu autoritatea profesională. Acesta este angajatul <strong>de</strong> succes.<br />
Astfel <strong>de</strong> circumstanţe nu vor cauza inci<strong>de</strong>nte care să impună eventuale sancţiuni<br />
disciplinare.<br />
În general, în momentul în care optează pentru cariera militară, individul<br />
acceptă aprioric rigorile specifice. Astfel, putem vorbi <strong>de</strong> un „nou-născut” care are<br />
<strong>de</strong>ja, într-o formă primară, i<strong>de</strong>ea disciplinei militare. De asemenea, rolul testelor<br />
psihologice este <strong>şi</strong> acela <strong>de</strong> a i<strong>de</strong>ntifica personalităţile incompatibile cu cariera<br />
militară <strong>şi</strong> <strong>de</strong> a alege subiectul în funcţie <strong>de</strong> cerinţele sistemice. Aceste premise sunt<br />
pozitive <strong>şi</strong> ar trebui să genereze o selecţionare viabilă cu efecte pozitive din toate<br />
punctele <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re. Totu<strong>şi</strong>, realitatea <strong>de</strong>monstrează că sunt situaţii, <strong>şi</strong> nu puţine, în<br />
care personalul militar, în toate etapele formării <strong>şi</strong> <strong>de</strong>venirii sale, <strong>de</strong>vine subiectul<br />
încălcării normelor sistemului în care a intrat, săvâr<strong>şi</strong>nd o gamă largă <strong>de</strong> abateri<br />
disciplinare <strong>şi</strong> nu numai.<br />
În acest sens, având în ve<strong>de</strong>re cele mai sus menţionate, e normal să ne întrebăm<br />
care sunt cauzele care <strong>de</strong>termină transformarea individului în generator <strong>de</strong> „probleme<br />
<strong>de</strong> disciplină”:<br />
a) selecţia <strong>de</strong>fectuoasă; datorită unor motivaţii obiective sau subiective,<br />
nu <strong>de</strong> puţine ori, intră în sistem, indivizi care sunt incompatibili cu viaţa<br />
militară;<br />
b) formatori neprofesionişti, nemotivaţi, coruptibili;<br />
c) absenţa motivaţiei în carieră-promovarea, uneori, a incompetenţei,<br />
„nepotism”;<br />
d) absenţa unui mo<strong>de</strong>l profesional;<br />
206
FAMILIA<br />
e) rolul familiei, societăţii civile.<br />
SOCIETATE<br />
COMPETENT<br />
DA<br />
PROMOVAT<br />
ANGAJAT<br />
Figura nr. 1 - Rolul individului în <strong>de</strong>sfăşurarea actului profesional<br />
Combaterea actelor <strong>de</strong> indisciplină se poate efectua prin <strong>de</strong>structurarea<br />
factorilor cauzatori. În principal, la nivel <strong>de</strong> microstructură până la nivel <strong>de</strong><br />
macrostructură este recomandată coabitarea profesională. Este necesară medierea<br />
stărilor conflictogene încă <strong>de</strong> la primele semne ale apariţiei unui astfel <strong>de</strong> semnal.<br />
Apreciez că un rol semnificativ în diminuarea stărilor <strong>de</strong> stres <strong>şi</strong> <strong>de</strong> indisciplină îl<br />
<strong>de</strong>ţin şefii/comandanţii în principal prin atitudinea cu care reuşesc să disimuleze acte<br />
dăunătoare întregului colectiv. Existenţa unor grupări în cadrul aceleia<strong>şi</strong><br />
microstructuri <strong>de</strong>termină apariţia partizanatului sau a subiectivismului din partea<br />
superiorilor în tratarea corectă a <strong>de</strong>ficienţelor semnalate.<br />
Prin natura sa omul este menit să răspundă solicitărilor cu prioritate în situaţiile<br />
care presupun prezenţa unui mijloc <strong>de</strong> coerciţie: imperativul din tonalitatea vocii,<br />
diverse măsuri <strong>de</strong> constrângere, controlul social <strong>şi</strong> profesional, reamintirea măsurilor<br />
<strong>de</strong> pe<strong>de</strong>apsă în caz <strong>de</strong> necoabitare etc. Este greu <strong>de</strong> crezut că, omul <strong>de</strong> astăzi poate<br />
înţelege <strong>şi</strong> poate agrea exprimarea elegantă, cu atât mai mult într-un mediu cazon.<br />
207<br />
ANGAJATOR<br />
DESFĂŞOARĂ ACTIVITATE<br />
DA<br />
ÎNDREPTARE<br />
INCOMPETENT<br />
SANCŢIONAT<br />
NU<br />
DEMITERE
Aceasta este principala motivaţie pentru care au fost realizate regulamente: <strong>de</strong><br />
ordine interioară, <strong>de</strong> disciplină militară, <strong>de</strong> <strong>de</strong>ontologie <strong>şi</strong> etică profesională, etc. În<br />
sprijinul punerii în practică a măsurilor executorii privind abaterile disciplinare au<br />
fost stabilite organisme cu rol <strong>de</strong> constatare.<br />
Nerespectarea <strong>de</strong>ontologiei profesionale, a eticii morale, sunt acţiuni menite să<br />
aducă prejudiciu însemnat profesionistului cât <strong>şi</strong> organizaţiei. Sunt multiple situaţiile<br />
în care un individ care î<strong>şi</strong> <strong>de</strong>sfăşoară activitatea într-o instituţie este <strong>şi</strong> membru al<br />
unui organism profesional este sancţionat atât <strong>de</strong> instituţia în care activează cât <strong>şi</strong> <strong>de</strong><br />
organismul profesional care i-a eliberat certificatul <strong>de</strong> liberă practică (<strong>de</strong> exemplu un<br />
psiholog). Sancţiunile pe care organismul profesional le poate lua sunt măsuri simple<br />
sau extrem <strong>de</strong> dificile pentru practician care merg până la exclu<strong>de</strong>rea din profesie. În<br />
acest sens se poate înţelege că dacă organismul profesional i-a retras sprijinul<br />
profesional excluzându-l din profesie nu mai poate practic profesia respectivă în<br />
instituţia în care lucrează. Codul Muncii 5 actualizat preve<strong>de</strong> specificaţii concrete în<br />
acest sens în capitolul referitor la încetarea <strong>de</strong> drept a contractului individual <strong>de</strong><br />
muncă prin art. 56 lit. g) <strong>de</strong> la data retragerii <strong>de</strong> către autorităţile sau organismele<br />
competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea<br />
profesiei; cât <strong>şi</strong> la lit. h) ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei<br />
funcţii, ca măsură <strong>de</strong> siguranţă ori pe<strong>de</strong>apsă complementară, <strong>de</strong> la data rămânerii<br />
<strong>de</strong>finitive a hotărârii ju<strong>de</strong>cătoreşti prin care s-a dispus interdicţia.<br />
Nu trebuie omise situaţiile prin care stările conflictogene <strong>şi</strong>, implicit, <strong>de</strong><br />
indisciplină apar ca urmare a lipsei <strong>de</strong> respect faţă <strong>de</strong> un individ care se situează pe<br />
un grad sau pe o treaptă profesională inferioară <strong>şi</strong> care <strong>de</strong>ţine <strong>şi</strong> exprimă opinii.<br />
Dreptul la liberă exprimare pentru toţi cetăţenii ţării este un act consimţit prin<br />
Constituţie, indiferent <strong>de</strong> nivelul <strong>de</strong> pregătire profesională, vârstă, experienţă etc.<br />
Astfel, art.23 alin.(1) <strong>şi</strong> (2) prevăd „Libertatea <strong>de</strong> exprimare a gândurilor, a opiniilor<br />
sau a credinţelor <strong>şi</strong> libertatea creaţiilor <strong>de</strong> orice fel, prin viu grai, prin scris, prin<br />
imagini, prin sunete sau prin alte mijloace <strong>de</strong> comunicare în public, sunt inviolabile.<br />
Cenzura <strong>de</strong> orice fel este interzisă”. 6 Aşadar, exprimarea unei opinii nu înseamnă a<br />
impune reguli, a stabili pârghii sau linii directoare.<br />
În concluzie, putem afirma că „organizarea unui proces <strong>de</strong> lucrativ implică<br />
respectarea unor reguli sau norme <strong>de</strong> conduită <strong>de</strong> către participanţii la munca în<br />
grup” 7 . Astfel, disciplina muncii trebuie înţeleasă nu doar prin prisma obligaţiei<br />
contractuale, ci <strong>şi</strong> prin natura relaţiilor sociale, iar aplicarea sancţiunilor disciplinare<br />
în cadrul răspun<strong>de</strong>rii disciplinare trebuie văzută ca un mijloc corectiv benefic.<br />
Bibliografie:<br />
1. ***Codul penal, Codul <strong>de</strong> procedură penală, Editura Hamangiu, 2011;<br />
2. ***Constituţia României, 2003;<br />
5<br />
Legea nr. 40/2011 pentru modificarea <strong>şi</strong> completarea Legii nr. 53/2003 — Codul Muncii, art.56 -<br />
Cazuri <strong>de</strong> încetare <strong>de</strong> drept a contractului individual <strong>de</strong> muncă.<br />
6<br />
Constituţia României, 2003.<br />
7<br />
Constantin BELU, Dreptul muncii – ediţie revăzută <strong>şi</strong> adăugită, Editura Universitaria, Craiova,<br />
2005, p. 224.<br />
208
3. ***Legea 140/1996 privind Codul Penal, Partea specială, Titlul X Infracţiuni<br />
contra capacităţii <strong>de</strong> apărare a României;<br />
4. ***Legea nr. 40/2011 pentru modificarea <strong>şi</strong> completarea Legii nr. 53/2003 —<br />
Codul Muncii;<br />
5. ***Legea nr.53/2003 - Codul Muncii;<br />
6. BELU Constantin, Dreptul muncii – ediţie revăzută <strong>şi</strong> adăugită, Craiova:<br />
Editura Universitaria, 2005;<br />
7. COJOCARU Dragoş, Infracţiuni contra capacităţii <strong>de</strong> apărare, Bucureşti:<br />
Editura Ştiinţifică <strong>şi</strong> Enciclopedică, 1975;<br />
8. http://www.revistaclipa.com/4587/2010/11/vitralii/arta-<strong>de</strong>-a-retrai-istoria;<br />
9. NISTOREANU Gheorghe (coordonator), DOBRINOIU Vasile, BOROI<br />
Alexandru, PASCU Ilie, MOLNAR Ioan, LAZĂR Valerică, Dreptul penal –<br />
partea specială, Bucureşti: Editura Europa Nova, 1999.<br />
209
CADRUL JURIDIC DE COOPERARE INTERNAŢIONALĂ<br />
ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI CIVILE<br />
Dr. Constantin IORDACHE *<br />
Ioan NIŢICĂ **<br />
Rezumat: În condiţiile unui mediu <strong>de</strong> securitate plin <strong>de</strong> provocări la adresa securităţii<br />
umane, pusă în pericol <strong>de</strong> riscurile <strong>şi</strong> ameninţările <strong>de</strong> natură militară sau datorate terorismului, <strong>de</strong><br />
riscurile naturale, tehnologice sau biologice, cu efecte pe arii tot mai extinse, cooperarea în<br />
domeniul protecţiei civile între organizaţiile internaţionale, bazată pe un cadru juridic bine<br />
articulat <strong>şi</strong> instrumente specializate, constituie soluţia succesului pentru protecţia vieţii, bunurilor<br />
materiale, valorilor culturale <strong>şi</strong> mediului. Ca în toate domeniile ce ţin <strong>de</strong> securitatea internaţională,<br />
<strong>şi</strong> în acesta, ONU are rolul <strong>de</strong>terminant în obţinerea unei sinergii a eforturilor organizaţiilor<br />
internaţionale, între care cele ale NATO <strong>şi</strong> UE sunt cele mai consistente.<br />
Cuvinte-cheie: protecţie civilă, afaceri umanitare, urgenţe civile, mecanism <strong>de</strong> protecţie<br />
civilă, instrument <strong>de</strong> protecţie civilă.<br />
Introducere<br />
Mediul internaţional <strong>de</strong> securitate are în centru securitatea individului uman, ca<br />
punct <strong>de</strong> referinţă în întreaga evoluţie a societăţii. De aceea, atunci când viaţa<br />
individului uman a fost ameninţată <strong>de</strong> riscurile naturale, <strong>de</strong> cele datorate activităţilor<br />
umane sau <strong>de</strong> conflictele militare, au fost i<strong>de</strong>ntificate măsuri <strong>de</strong> protejare, care, pe<br />
măsura <strong>de</strong>zvoltării societăţii <strong>şi</strong> sporirii riscurilor <strong>şi</strong> ameninţărilor, au fost<br />
instituţionalizate sub <strong>de</strong>numirea generică <strong>de</strong> protecţie civilă.<br />
Influenţa puternică <strong>şi</strong> <strong>de</strong>terminantă a fenomenului <strong>de</strong> globalizare asupra<br />
mediului <strong>de</strong> securitate are un impact semnificativ <strong>şi</strong> asupra protecţiei civile, din<br />
fericire unul pozitiv.<br />
O manifestare a fenomenului <strong>de</strong> globalizare în domeniul protecţiei civile o<br />
constituie adoptarea legislaţiei internaţionale în domeniul umanitar, cu referiri la<br />
problematica apărării vieţii, valorilor culturale <strong>şi</strong> bunurilor, precum <strong>şi</strong> apariţia<br />
organizaţiilor internaţionale cu rol în asigurarea protecţiei civile.<br />
Un aspect <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> important al globalizării în domeniul protecţiei civile îl<br />
constituie asistenţa furnizată <strong>de</strong> organizaţiile internaţionale cu atribuţii în acest<br />
domeniu, bazată pe cooperarea <strong>şi</strong> sprijinul reciproc dintre acestea.<br />
Având în ve<strong>de</strong>re rolul unic la nivel internaţional al ONU, <strong>de</strong> prim actor în<br />
menţinerea păcii <strong>şi</strong> securităţii internaţionale, precum <strong>şi</strong> statutul euroatlantic al ţării<br />
noastre, în analiza cadrului juridic <strong>de</strong> cooperare internaţională în domeniul protecţiei<br />
civile vom face referire la instrumentele ONU, NATO <strong>şi</strong> UE pentru realizarea<br />
protecţiei civile, precum <strong>şi</strong> la mecanismele cooperării dintre aceste organizaţii.<br />
*<br />
Colonel profesor universitar, Universitatea Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”.<br />
**<br />
Colonel doctorand în „Ştiinţe militare <strong>şi</strong> informaţii”, Universitatea Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong><br />
„Carol I”.<br />
210
1. Instrumente ale ONU pentru realizarea activităţilor protecţiei civile<br />
Principalele instrumente ale ONU care contribuie la realizarea protecţiei civile<br />
– protecţia vieţii, bunurilor, valorilor culturale <strong>şi</strong> a mediului – vizează menţinerea<br />
păcii, prevenirea proliferării nucleare, ajutorarea victimelor conflictelor armate,<br />
eliminarea minelor antipersonal, reducerea efectelor <strong>de</strong>zastrelor naturale, protecţia<br />
mediului, prevenirea epi<strong>de</strong>miilor <strong>şi</strong> interzicerea substanţelor toxice.<br />
Operaţiunile ONU <strong>de</strong> menţinere a păcii au evoluat, <strong>de</strong> la trimiterea <strong>de</strong> personal<br />
neînarmat sau purtând arme uşoare între cele două forţe armate aflate în conflict, la o<br />
abordare multidimensională a acestora care a început să includă tot mai multe<br />
elemente non-militare, pentru a asigura durabilitatea păcii, în special în conflictele<br />
armate interne. Astfel, sunt avute în ve<strong>de</strong>re cooperarea cu organizaţiile regionale <strong>şi</strong><br />
protejarea civililor în faţa conflictului, evi<strong>de</strong>nţiind astfel faptul că activităţile <strong>de</strong><br />
protecţie civilă trebuie avute în atenţie în orice situaţie <strong>de</strong> conflict armat.<br />
Sediul materiei în ceea ce priveşte protejarea civililor în conflictele armate<br />
interne este reprezentat <strong>de</strong> Rezoluţia Consiliului <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> nr. 1296 din 19 aprilie<br />
2000 care preve<strong>de</strong>, ca misiuni <strong>de</strong> protecţie civilă, <strong>de</strong>minarea, prevenirea producerii<br />
epi<strong>de</strong>miilor <strong>şi</strong> asigurarea asistenţei umanitare.<br />
Prin Rezoluţia nr. 1674 din 28 aprilie 2006, Consiliul <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> cere tuturor<br />
părţilor implicate în conflicte armate să respecte <strong>şi</strong> Convenţiile <strong>de</strong> la Geneva din 1949<br />
<strong>şi</strong> Protocoalele adiţionale din 1977 privind protecţia victimelor conflictelor armate,<br />
precum <strong>şi</strong> dreptul războiului prevăzut în Convenţiile <strong>de</strong> la Haga din 1899 <strong>şi</strong> 1907.<br />
Prevenirea proliferării nucleare este una dintre misiunile Agenţiei<br />
Internaţionale pentru Energie Atomică (IAEA) care, prin intermediul sistemului său<br />
<strong>de</strong> control, verifică respectarea <strong>de</strong> către state a angajamentelor asumate, prin Tratatul<br />
<strong>de</strong> neproliferare a armelor nucleare <strong>şi</strong> acordurile similare, <strong>de</strong> a folosi materialele <strong>şi</strong><br />
instalaţiile nucleare numai în scopuri paşnice.<br />
O contribuţie importantă la protecţia victimelor conflictelor armate <strong>şi</strong> a celor<br />
ale situaţiilor <strong>de</strong> urgenţă revine, Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor<br />
Unite (UNHCR). Acesta întocmeşte, pentru fiecare dintre ţările în care î<strong>şi</strong> va<br />
în<strong>de</strong>plini misiunile, un plan <strong>de</strong> operaţii (Country Operations Plan) în care sunt<br />
stipulate, clar <strong>şi</strong> concis, obiectivele <strong>şi</strong> priorităţile ajutorului umanitar <strong>de</strong> furnizat.<br />
Aceste planuri <strong>de</strong> operaţii includ <strong>şi</strong> o inventariere a nevoilor <strong>de</strong> ajutor <strong>şi</strong> a<br />
parteneriatelor, existente sau necesare, cu alte agenţii ONU, organizaţii internaţionale<br />
sau ONG-uri.<br />
Un alt actor important al ONU în domeniul umanitar, care asigură în<strong>de</strong>plinirea<br />
unor misiuni <strong>de</strong> protecţie civilă în situaţii <strong>de</strong> urgenţă, este Biroul Naţiunilor Unite<br />
pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (UNOCHA/OCHA). Acţiunea OCHA are<br />
la bază un cadru strategic ce asigură în<strong>de</strong>plinirea la timp a sarcinilor umanitare, în<br />
conformitate cu mandatul ce-i este încredinţat.<br />
Un pilon <strong>de</strong> bază al cadrului strategic al OCHA este constituit <strong>de</strong> parteneriate.<br />
Acestea vizează lărgirea coaliţiei pentru acţiuni umanitare multilaterale. Scara <strong>şi</strong> sfera<br />
<strong>de</strong> aplicare a provocărilor globale necesită lucrul împreună, în moduri noi, cu<br />
parteneri noi. Parteneriatul a fost întot<strong>de</strong>auna parte integrantă a eforturilor OCHA.<br />
211
Unul dintre cele mai importante instrumente ale OCHA pentru acordarea<br />
sprijinului în situaţii <strong>de</strong> urgenţă este Sistemul Naţiunilor Unite pentru Evaluare <strong>şi</strong><br />
Coordonare în Caz <strong>de</strong> Dezastre (UNDAC) care are rolul <strong>de</strong> a asigura ONU<br />
capacitatea <strong>de</strong> a sprijini un stat membru afectat <strong>de</strong> o situaţie <strong>de</strong> urgenţă <strong>şi</strong> <strong>de</strong> a asigura<br />
cooperarea între nivelurile <strong>de</strong> răspuns statal, regional <strong>şi</strong> internaţional. UNDAC<br />
asigură ONU nevoile <strong>de</strong> informaţii imediate <strong>şi</strong> calificate pe timpul primei faze a<br />
situaţiilor <strong>de</strong> urgenţă cu <strong>de</strong>but brusc <strong>şi</strong> coordonarea ajutorului internaţional spre<br />
nivelul naţional <strong>şi</strong>/sau direct în zona afectată <strong>de</strong> <strong>de</strong>zastru. UNDAC poate <strong>de</strong>sfăşura<br />
echipe <strong>şi</strong> experţi oriun<strong>de</strong> în lume, în foarte scurt timp <strong>de</strong> la notificare (12-24 <strong>de</strong> ore).<br />
În caz <strong>de</strong> cutremure, echipele UNDAC sunt mandatate să înfiinţeze <strong>Centrul</strong> <strong>de</strong><br />
coordonare a operaţiunilor în teren (OSOCC) pentru a sprijini coordonarea<br />
Echipelor <strong>de</strong> căutare <strong>şi</strong> salvare urbană (USAR), conform conceptului „Consolidarea<br />
efectivă <strong>şi</strong> coordonarea asistenţei internaţionale privind căutarea <strong>şi</strong> salvarea<br />
urbană”, adoptat prin Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr. 57/150 din 16<br />
<strong>de</strong>cembrie 2002.<br />
Un instrument operaţional al ONU în domeniul protecţiei civile este <strong>şi</strong> Grupul<br />
consultativ internaţional <strong>de</strong> căutare <strong>şi</strong> salvare (INSARAG), o reţea <strong>de</strong> ţări expuse<br />
<strong>de</strong>zastrelor <strong>şi</strong> ţări care asigură sprijin în caz <strong>de</strong> <strong>de</strong>zastre, precum <strong>şi</strong> <strong>de</strong> organizaţii<br />
<strong>de</strong>dicate căutării <strong>şi</strong> salvării urbane <strong>şi</strong> coordonării operaţionale în teren, înfiinţat în<br />
1991 la iniţiativa echipelor internaţionale SAR (căutare <strong>şi</strong> salvare) care au acţionat la<br />
cutremurul din Armenia din 1988.<br />
Pentru a se asigura participarea internaţională <strong>şi</strong> coordonarea echipelor <strong>de</strong><br />
căutare <strong>şi</strong> salvare, ONU a <strong>de</strong>cis ca secretariatul INSARAG să funcţioneze în cadrul<br />
Secţiunii <strong>de</strong> suport a coordonării în teren a OCHA, Sucursala din Geneva.<br />
INSARAG a creat o reţea mondială <strong>de</strong> echipe <strong>de</strong> căutare <strong>şi</strong> salvare urbană<br />
(USAR), a <strong>de</strong>zvoltat ghidul specific <strong>şi</strong> un sistem <strong>de</strong> clasificare a echipelor USAR <strong>şi</strong><br />
este mandatată să facă pregătirea pentru intervenţia în situaţii <strong>de</strong> urgenţă <strong>şi</strong> răspunsul<br />
mai eficiente <strong>şi</strong>, prin urmare, să salveze mai multe vieţi, să reducă suferinţa <strong>şi</strong> să<br />
minimalizeze consecinţele negative, să îmbunătăţească cooperarea între echipele<br />
internaţionale USAR care lucrează în clădirile prăbu<strong>şi</strong>te, să promoveze activităţile<br />
menite să îmbunătăţească pregătirea echipelor USAR în ţările expuse <strong>de</strong>zastrelor,<br />
acordând prioritate ţărilor în curs <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare, să <strong>de</strong>zvolte proceduri <strong>şi</strong> sisteme <strong>de</strong><br />
cooperare eficientă între echipele USAR care cooperează la acţiuni internaţionale,<br />
precum <strong>şi</strong> să întocmească proceduri specifice <strong>şi</strong> ghiduri <strong>de</strong> bune practici.<br />
Având în ve<strong>de</strong>re experienţa acţiunilor umanitare <strong>şi</strong> participarea a numeroase<br />
agenţii, organizaţii <strong>şi</strong> tipuri <strong>de</strong> structuri la astfel <strong>de</strong> misiuni, ONU a creat un cadru al<br />
coordonării dintre civili <strong>şi</strong> militari. Coordonarea civili-militari în acţiunile umanitare<br />
ale ONU (UN-CMCoord) facilitează dialogul <strong>şi</strong> interacţiunea între actorii civili <strong>şi</strong><br />
militari, esenţiale pentru protejarea <strong>şi</strong> promovarea principiilor umanitare, pentru a<br />
evita concurenţa, a reduce inconsecvenţa <strong>şi</strong>, atunci când este cazul, a urmări obiective<br />
comune.<br />
UN-CMCoord este un cadru care îmbunătăţeşte o mai largă înţelegere a<br />
acţiunilor umanitare <strong>şi</strong> ghi<strong>de</strong>ază actorii politici <strong>şi</strong> militari înspre o mai bună susţinere<br />
a acestei acţiuni. UN-CMCoord este esenţială în situaţiile <strong>de</strong> urgenţă complexe <strong>şi</strong> în<br />
212
mediile cu risc ridicat, pentru a facilita accesul ajutorului umanitar, a proteja civilii <strong>şi</strong><br />
pentru a asigura securitatea personalului organizaţiilor umanitare.<br />
Una dintre misiunile <strong>de</strong> protecţie civilă <strong>de</strong>sfăşurate <strong>de</strong> ONU este <strong>de</strong>minarea, a<br />
cărei coordonare este în sarcina Serviciului ONU pentru Deminare (UNMAS),<br />
înfiinţat în anul 1997 prin comasarea <strong>şi</strong> reorganizarea Unităţii <strong>de</strong> <strong>de</strong>minare din<br />
Departamentul pentru operaţiuni <strong>de</strong> menţinere a păcii (DPKO) <strong>şi</strong> Unitatea <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>minare a OCHA. UNMAS are un rol unic în misiunile <strong>de</strong> menţinere a păcii, dar <strong>şi</strong><br />
în cele umanitare <strong>şi</strong> în în<strong>de</strong>plinirea acestuia execută scoaterea <strong>şi</strong> distrugerea minelor<br />
terestre <strong>şi</strong> a elementelor explozive rezultate în urma războiului, marcarea zonelor<br />
minate, educarea populaţiei cu privire la riscurile la care se expune <strong>şi</strong> la<br />
comportamentul preventiv care trebuie adoptat pentru a evita pericolul, asigură<br />
asistenţă medicală <strong>şi</strong> socială pentru victime, <strong>de</strong>sfăşoară campanii pentru renunţarea la<br />
producţia, comerţul, transportul <strong>şi</strong> folosirea minelor, dar <strong>şi</strong> pentru drepturile<br />
persoanelor mutilate <strong>şi</strong>, <strong>de</strong> asemenea, sprijină ţările pentru a-<strong>şi</strong> distruge stocurile <strong>de</strong><br />
mine antipersonal, conform Convenţiei asupra interzicerii folosirii, <strong>de</strong>pozitării,<br />
producerii <strong>şi</strong> transportului minelor antipersonal <strong>şi</strong> asupra distrugerii lor, intrată în<br />
vigoare la 1 martie 1999.<br />
Cel mai important instrument operaţional al ONU în ceea ce priveşte apărarea<br />
împotriva <strong>de</strong>zastrelor – Cadrul <strong>de</strong> acţiune 2005-2015: Dezvoltarea capacităţii <strong>de</strong><br />
rezistenţă a naţiunilor <strong>şi</strong> comunităţilor în faţa <strong>de</strong>zastrelor, cunoscut drept „Cadrul <strong>de</strong><br />
Acţiune Hyogo” – a fost adoptat la Conferinţa mondială privind reducerea<br />
<strong>de</strong>zastrelor, <strong>de</strong>sfăşurată în perioada 18-22 ianuarie 2005, la Kobe, Hyogo, Japonia.<br />
Cadrul <strong>de</strong> acţiune Hyogo (HFA) este primul plan care explică, <strong>de</strong>scrie <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong>taliază ce trebuie făcut în toate sectoarele <strong>şi</strong> <strong>de</strong> către toţi actorii pentru a reduce<br />
pier<strong>de</strong>rile cauzate <strong>de</strong> <strong>de</strong>zastre. Acesta a fost <strong>de</strong>zvoltat <strong>şi</strong> convenit cu numero<strong>şi</strong><br />
parteneri <strong>de</strong> care era nevoie pentru a reduce riscul <strong>de</strong> <strong>de</strong>zastre - guverne, agenţii<br />
internaţionale, experţi în <strong>de</strong>zastre <strong>şi</strong> mulţi alţii -, aducându-i într-un sistem comun <strong>de</strong><br />
coordonare. HFA evi<strong>de</strong>nţiază cinci priorităţi <strong>de</strong> acţiune 1 oferind principiile directoare<br />
<strong>şi</strong> mijloacele practice <strong>de</strong> realizare a rezistenţei în faţa <strong>de</strong>zastrelor. Scopul său este <strong>de</strong> a<br />
reduce substanţial pier<strong>de</strong>rile în caz <strong>de</strong> <strong>de</strong>zastre până în 2015, prin <strong>de</strong>zvoltarea<br />
rezistenţei naţiunilor <strong>şi</strong> a comunităţilor în faţa acestora. Aceasta înseamnă reducerea<br />
pier<strong>de</strong>rilor <strong>de</strong> vieţi <strong>şi</strong> <strong>de</strong> bunuri <strong>şi</strong> protejarea mediului atunci când <strong>de</strong>zastrele lovesc.<br />
2. Protecţia civilă în cadrul planificării cooperării pentru urgenţe civile a<br />
NATO<br />
În timp ce ONU î<strong>şi</strong> păstrează rolul principal în coordonarea ajutorului<br />
internaţional în caz <strong>de</strong> <strong>de</strong>zastre, NATO oferă un cadru eficient în care resursele<br />
militare <strong>şi</strong> cele civile pot fi utilizate pentru atingerea unui obiectiv dorit. Politica<br />
Alianţei <strong>de</strong> gestionare a crizelor a fost adaptată în raport cu natura complet diferită a<br />
riscurilor cu care aceasta se confruntă în prezent <strong>şi</strong> unul din elementele pe care se<br />
1<br />
Hyogo Framework for Action 2005-2015: Building the Resilience of Nations and Communities to<br />
Disasters, Extract from the final report of the World Conference on Disaster Reduction<br />
(A/CONF.206/6), International Strategy for Disaster Reduction, United Nations.<br />
213
azează este cooperarea. Având în ve<strong>de</strong>re această nevoie <strong>de</strong> cooperare, planificarea<br />
pentru urgenţe civile din NATO, vizează, în ceea ce priveşte protecţia civilă sprijinul<br />
pentru autorităţile naţionale în situaţii <strong>de</strong> urgenţă, sprijinul autorităţilor naţionale<br />
pentru protecţia populaţiei împotriva efectelor armelor <strong>de</strong> distrugere în masă <strong>şi</strong><br />
cooperarea cu ţările partenere în prevenirea <strong>şi</strong> gestionarea <strong>de</strong>zastrelor.<br />
Planurile pentru urgenţe civile reprezintă un amplu program nemilitar <strong>de</strong><br />
activităţi în cooperare, incluzând seminarii, ateliere <strong>de</strong> lucru, exerciţii, cursuri <strong>de</strong><br />
perfecţionare <strong>şi</strong> schimburi <strong>de</strong> informaţii cu un accent din ce în ce mai evi<strong>de</strong>nt pe<br />
misiunile <strong>de</strong> protecţie civilă, în special datorită creşterii în intensitate, frecvenţă <strong>şi</strong><br />
urmări a <strong>de</strong>zastrelor naturale.<br />
Pregătirea pentru cazuri <strong>de</strong> <strong>de</strong>zastre <strong>şi</strong> protecţia populaţiei sunt elementele<br />
comune ale majorităţii activităţilor din cadrul Parteneriatului pentru Pace în domeniul<br />
planurilor pentru urgenţe civile. O atenţie specială este acordată avalanşelor,<br />
acci<strong>de</strong>ntelor chimice, cutremurelor, inundaţiilor, acci<strong>de</strong>ntelor nucleare <strong>şi</strong><br />
transportului <strong>de</strong> produse periculoase. În aceste activităţi sunt implicaţi toţi partenerii,<br />
la diferite nivele ale administraţiei locale <strong>şi</strong> naţionale, precum <strong>şi</strong> la nivelul<br />
organizaţiilor neguvernamentale.<br />
Grupul NATO pentru Transport a stabilit mecanisme <strong>de</strong> coordonare a<br />
resurselor naţionale civile <strong>de</strong> transport pentru a fi utilizate <strong>de</strong> Alianţă în domenii<br />
precum evacuarea în masă <strong>şi</strong> evacuarea medicală. De asemenea, NATO a <strong>de</strong>zvoltat<br />
un memorandum privind facilitarea transportului transfrontalier <strong>de</strong> resurse civile<br />
vitale, accelerând <strong>şi</strong> simplificând asistenţa internaţională furnizată în caz <strong>de</strong> inci<strong>de</strong>nt<br />
major.<br />
Ţările partenere <strong>şi</strong>-au adus o contribuţie semnificativă la planificarea pentru<br />
urgenţe civile a NATO <strong>şi</strong> la pregătirea capacităţilor <strong>de</strong> intervenţie în caz <strong>de</strong> <strong>de</strong>zastre.<br />
Ţările Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic sunt reprezentate în structurile <strong>de</strong><br />
planificare pentru urgenţe civile ale alianţei <strong>şi</strong> sunt implicate în activităţi <strong>de</strong> educaţie<br />
<strong>şi</strong> formare profesională.<br />
În urma summit-ului <strong>de</strong> la Riga din 2006, au fost luate măsuri pentru a spori<br />
capacitatea forţelor NATO <strong>de</strong> a sprijini eforturile <strong>de</strong> stabilizare <strong>şi</strong> reconstrucţie în<br />
toate fazele crizelor. Responsabilităţile principale pentru stabilizare <strong>şi</strong> reconstrucţie<br />
revin în mod normal altor actori precum organizaţiile locale <strong>şi</strong> internaţionale <strong>şi</strong><br />
organizaţiile nonguvernamentale. Cu toate acestea, problemele <strong>de</strong> securitate pot<br />
împiedica aceşti actori să-<strong>şi</strong> în<strong>de</strong>plinească responsabilităţile.<br />
Expertiza civilă, provenind din experienţa naţională, poate fi solicitată în viitor<br />
pentru a asigura consilierea militarilor în contextul sprijinului pentru stabilizare <strong>şi</strong><br />
reconstrucţie, în coordonare cu ţara gazdă. Expertiza civilă ar putea asigura<br />
consultanţă pe probleme precum reconstrucţia industriei locale, reţele <strong>de</strong> transport,<br />
relansarea producţiei agricole, reconstrucţia infrastructurii <strong>de</strong> sănătate <strong>şi</strong> a celei civile<br />
<strong>de</strong> comunicaţii.<br />
214
3. Mecanismul european <strong>de</strong> protecţie civilă<br />
Cooperarea în domeniul protecţiei civile în cadrul UE are la bază Decizia<br />
Consiliului din 8 noiembrie 2007 <strong>de</strong> instituire a unui mecanism comunitar <strong>de</strong><br />
protecţie civilă (reformă) (2007/779/CE, EURATOM) <strong>şi</strong> vizează protecţia populaţiei,<br />
mediului înconjurător, bunurilor <strong>şi</strong> patrimoniului cultural în situaţii <strong>de</strong> <strong>de</strong>zastre<br />
naturale sau tehnologice, acte <strong>de</strong> terorism, inclusiv poluări marine, produse pe<br />
teritoriul Uniunii sau în afara acestuia.<br />
Mecanismul <strong>de</strong> protecţie civilă astfel instituit constă într-o serie <strong>de</strong> elemente <strong>şi</strong><br />
acţiuni 2 , care cuprind i<strong>de</strong>ntificarea <strong>şi</strong> instruirea echipelor <strong>de</strong> intervenţie, activităţi <strong>de</strong><br />
pregătire pentru intervenţie, constituirea <strong>şi</strong> trimiterea <strong>de</strong> echipe <strong>de</strong> evaluare <strong>şi</strong>/sau<br />
coordonare, instituirea <strong>şi</strong> gestionarea <strong>Centrul</strong>ui <strong>de</strong> monitorizare <strong>şi</strong> <strong>de</strong> informare<br />
(MIC), instituirea <strong>şi</strong> gestionarea unui Sistem comun <strong>de</strong> comunicare <strong>şi</strong> informare în<br />
situaţii <strong>de</strong> urgenţă (CECIS) pentru a permite comunicarea <strong>şi</strong> schimbul <strong>de</strong> informaţii<br />
între MIC <strong>şi</strong> punctele operaţionale <strong>de</strong> contact din statele membre, <strong>de</strong>zvoltarea<br />
sistemelor <strong>de</strong> <strong>de</strong>tectare <strong>şi</strong> <strong>de</strong> alertă timpurie în caz <strong>de</strong> <strong>de</strong>zastre, suplimentări <strong>de</strong><br />
transport pentru situaţii <strong>de</strong> urgenţă majora, asistenţă consulară s.a.<br />
Conform CPM, statele membre furnizează, în mod voluntar, informaţii<br />
generale relevante cu privire la echipele <strong>de</strong> intervenţie, experţii care pot fi chemaţi să<br />
lucreze în cadrul echipelor <strong>de</strong> evaluare <strong>şi</strong>/sau coordonare, modulele <strong>şi</strong> alte mijloace<br />
<strong>de</strong> intervenţie pe care le pot pune la dispoziţie, actualizându-le prompt atunci când<br />
este necesar. Statele membre care doresc pot furniza informaţii <strong>şi</strong> <strong>de</strong>spre capacităţile<br />
militare care ar putea fi folosite prin CPM pentru asistenţă în domeniul protecţiei<br />
civile.<br />
Statele membre trebuie să asigure transportul oportun al asistenţei <strong>de</strong> protecţie<br />
civilă pe care o oferă prin intermediul mecanismului. Dacă solicită, pot beneficia, în<br />
anumite condiţii, <strong>de</strong> sprijinul Comisiei Europene pentru transportul forţelor <strong>şi</strong><br />
mijloacelor.<br />
Statul membru care este afectat <strong>de</strong> o situaţie <strong>de</strong> urgenţă <strong>şi</strong> anticipează o<br />
posibilă solicitare <strong>de</strong> sprijin prin intermediul CPM, notifică imediat acest fapt prin<br />
MIC pentru a permite Comisiei să informeze statele membre <strong>şi</strong> să activeze serviciile<br />
competente.<br />
Statele membre care primesc cererile <strong>de</strong> asistenţă prin CPM trebuie să <strong>de</strong>cidă<br />
în cel mai scurt timp dacă le pot da curs <strong>şi</strong> să informeze statul solicitant, direct sau<br />
prin intermediul MIC, menţionând <strong>şi</strong> aria <strong>de</strong> acoperire <strong>şi</strong> condiţiile asistenţei pe care<br />
o poate acorda. În cazul în care este informat numai statul membru solicitant, acesta<br />
va informa MIC pentru a se evita suprapunerea inutilă a eforturilor.<br />
Conducerea intervenţiilor <strong>de</strong> asistenţă în situaţii <strong>de</strong> protecţie civilă este<br />
responsabilitatea statului solicitant care va stabili concepţia generală <strong>şi</strong> sarcinile<br />
diferitelor forţe <strong>de</strong> intervenţie, inclusiv a celor asigurate prin CPM. În cazul în care<br />
sunt solicitate <strong>şi</strong> trimise în teren echipe <strong>de</strong> evaluare <strong>şi</strong>/sau intervenţie, acestea vor<br />
2<br />
Decizia Consiliului din 8 noiembrie 2007 <strong>de</strong> instituire a unui mecanism comunitar <strong>de</strong> protecţie<br />
civilă (reformă) (2007/779/CE, Euratom), în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.<br />
215
facilita coordonarea între echipele <strong>de</strong> intervenţie <strong>şi</strong> vor asigura legătura cu autorităţile<br />
competente ale statului membru solicitant.<br />
Intervenţiile în afara teritoriului UE, în caz <strong>de</strong> situaţie <strong>de</strong> urgenţă majoră, se pot<br />
<strong>de</strong>sfăşura autonom sau ca o contribuţie la o intervenţie condusă <strong>de</strong> o organizaţie<br />
internaţională. Dacă solicitarea <strong>de</strong> asistenţă este transmisă prin MIC, „statul membru<br />
care <strong>de</strong>ţine Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene asigură coordonarea generală<br />
a intervenţiilor <strong>de</strong> asistenţă în domeniul protecţiei civile, respectând rolul<br />
operaţional <strong>de</strong> coordonare al Comisiei” 3 .<br />
Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene asigură coordonarea politică <strong>şi</strong><br />
strategică a utilizării CPM, în special când se pune problema facilitării <strong>şi</strong> gestionării<br />
crizelor prin intermediul acestuia <strong>şi</strong> când se solicită intervenţia în afara teritoriului<br />
UE.<br />
Coordonarea operaţională a asistenţei prin CPM revine Comisiei, în strânsă<br />
cooperare cu Preşedinţia.<br />
Cu acordul Preşedinţiei, Comisia poate să în<strong>de</strong>plinească <strong>şi</strong> alte sarcini<br />
operaţionale. În strânsă cooperare cu Preşedinţia, Comisia poate să <strong>de</strong>semneze<br />
echipele <strong>de</strong> evaluare <strong>şi</strong>/sau coordonare.<br />
Comisiei îi revine responsabilitatea instituirii normelor <strong>de</strong> punere în aplicare a<br />
CPM, privind resursele disponibile pentru intervenţie, MIC, CECIS, echipele <strong>de</strong><br />
evaluare <strong>şi</strong>/sau coordonare, programul <strong>de</strong> instruire, modulele, sistemele <strong>de</strong> <strong>de</strong>tectare<br />
<strong>şi</strong> alertă timpurie, resursele medicale, precum <strong>şi</strong> privind intervenţiile pe teritoriul UE<br />
sau în afara acestuia.<br />
La propunerea Comisiei <strong>şi</strong> cu avizul Parlamentului European, Consiliul a<br />
adoptat, pe 5 martie 2007, ca manifestare a solidarităţii europene faţă <strong>de</strong> ţările<br />
afectate <strong>de</strong> urgenţe majore, Decizia <strong>de</strong> instituire a unui instrument financiar <strong>de</strong><br />
protecţie civilă (2007/162/CE, Euratom) cu scopul <strong>de</strong> a îmbunătăţi eficienţa reacţiei<br />
în caz <strong>de</strong> urgenţe majore, măsurile <strong>de</strong> prevenire <strong>şi</strong> pregătire pentru toate tipurile <strong>de</strong><br />
urgenţe, precum <strong>şi</strong> pentru a facilita cooperarea între statele membre în domeniul<br />
protecţiei civile. La adoptarea <strong>de</strong>ciziei, Comisia a avut în ve<strong>de</strong>re principiile<br />
economiei, eficienţei <strong>şi</strong> eficacităţii, precum <strong>şi</strong> faptul că asistenţa financiară poate fi<br />
acordată inclusiv persoanelor fizice.<br />
Pentru realizarea protecţiei civile la nivelul UE, a fost instituit pentru perioada<br />
1 ianuarie 2007 – 31 <strong>de</strong>cembrie 2013 un instrument financiar <strong>de</strong> protecţie civilă, cu<br />
un buget iniţial <strong>de</strong> 189.800.000 euro, în temeiul căruia să se poată acorda asistenţă<br />
financiară, atât ca o contribuţie la îmbunătăţirea eficacităţii reacţiei în caz <strong>de</strong> urgenţe<br />
majore, în special în contextul Deciziei 2001/792/CE, Euratom, cât <strong>şi</strong> ca o contribuţie<br />
la îmbunătăţirea măsurilor <strong>de</strong> prevenire <strong>şi</strong> pregătire pentru toate tipurile <strong>de</strong> urgenţă,<br />
cum sunt <strong>de</strong>zastrele naturale <strong>şi</strong> cele provocate <strong>de</strong> om, actele teroriste, inclusiv<br />
terorismul cu mijloace chimice, biologice, radiologice <strong>şi</strong> nucleare, precum <strong>şi</strong><br />
acci<strong>de</strong>ntele tehnologice, radiologice <strong>şi</strong> ecologice. Protecţia pe care trebuie să o<br />
asigure mecanismul financiar vizează în special persoanele, dar <strong>şi</strong> mediul <strong>şi</strong> bunurile,<br />
inclusiv patrimoniul cultural, în interiorul sau în afara UE, luând în consi<strong>de</strong>rare, <strong>de</strong><br />
3 Ibi<strong>de</strong>m, art. 8, pct. (2).<br />
216
asemenea, nevoile specifice ale regiunilor izolate, ultraperiferice, insulare sau ale<br />
altor regiuni din UE.<br />
I<strong>de</strong>ntificând o serie <strong>de</strong> probleme în funcţionarea celor două mecanisme<br />
europene în domeniul protecţiei civile – mecanica reactivă <strong>şi</strong> ad hoc a cooperării în<br />
materie <strong>de</strong> protecţie civilă la nivelul UE limitează eficienţa, eficacitatea <strong>şi</strong> coerenţa<br />
răspunsului european în caz <strong>de</strong> <strong>de</strong>zastre; nu sunt disponibile capacităţi esenţiale <strong>de</strong><br />
răspuns (lacune în materie <strong>de</strong> capacitate); soluţiile limitate <strong>şi</strong> procedurile anevoioase<br />
în domeniul transportului reprezintă impedimente pentru o capacitate optimă <strong>de</strong><br />
răspuns; nivelul <strong>de</strong> pregătire din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al formării <strong>şi</strong> exerciţiilor este<br />
limitat; nu există o integrare a politicilor în materie <strong>de</strong> prevenire – Comisia<br />
Europeană a <strong>de</strong>pus la Parlamentul European <strong>şi</strong> la Consiliul Uniunii Europene, pe data<br />
<strong>de</strong> 20.12.2011, o propunere <strong>de</strong> Decizie privind un mecanism <strong>de</strong> protecţie civilă al<br />
Uniunii prin care se doreşte înlocuirea Deciziei Consiliului privind mecanismul <strong>de</strong><br />
protecţie civilă <strong>şi</strong> a Deciziei Consiliului privind instrumentul financiar <strong>de</strong> protecţie<br />
civilă cu o Decizie care reuneşte cele două documente într-un singur act juridic.<br />
Propunerea vizează: sprijinirea, coordonarea <strong>şi</strong> completarea acţiunilor statelor<br />
membre în materie <strong>de</strong> protecţie civilă, cu scopul sporirii eficienţei sistemelor <strong>de</strong><br />
prevenire, pregătire <strong>şi</strong> răspuns în caz <strong>de</strong> <strong>de</strong>zastre naturale <strong>şi</strong> provocate <strong>de</strong> om, <strong>de</strong> orice<br />
tip, în interiorul <strong>şi</strong> în afara Uniunii; creşterea securităţii cetăţenilor UE <strong>şi</strong> consolidarea<br />
capacităţii <strong>de</strong> rezistenţă la <strong>de</strong>zastrele naturale <strong>şi</strong> provocate <strong>de</strong> om; sprijinirea <strong>şi</strong><br />
promovarea măsurilor <strong>de</strong> prevenire a <strong>de</strong>zastrelor pentru reducerea costurilor suportate<br />
<strong>de</strong> economia UE în caz <strong>de</strong> <strong>de</strong>zastre <strong>şi</strong>, în consecinţă, diminuarea obstacolelor care<br />
afectează creşterea economică; reducerea la minimum a impactului advers în plan<br />
social, economic <strong>şi</strong> <strong>de</strong> mediu al <strong>de</strong>zastrelor care pot afecta regiunile <strong>şi</strong> persoanele cele<br />
mai vulnerabile, contribuind astfel la o creştere mai sustenabilă <strong>şi</strong> favorabilă<br />
incluziunii; simplificarea prin reunirea într-un singur text a dispoziţiilor care privesc<br />
funcţionarea mecanismului <strong>şi</strong> cele care privesc finanţarea activităţilor din cadrul<br />
acestuia; punerea în aplicare a clauzei <strong>de</strong> solidaritate.<br />
4. Cooperarea între ONU, NATO <strong>şi</strong> UE în domeniul protecţiei civile<br />
Pentru a obţine o sinergie a eforturilor <strong>şi</strong> a maximiza rezultatul acţiunilor <strong>de</strong><br />
protecţie civilă, a elimina sincopele în acţiunile <strong>de</strong> prevenire <strong>şi</strong> <strong>de</strong> salvare, a evita<br />
dublarea eforturilor <strong>şi</strong>, implicit, a costurilor, pentru a evita blocajele <strong>şi</strong> reacţia<br />
necorespunzătoare, precum <strong>şi</strong> nemulţumirile salvatorilor <strong>şi</strong> celor asistaţi, ONU a<br />
<strong>de</strong>zvoltat mecanisme <strong>de</strong> cooperare în domeniul afacerilor umanitare/protecţiei civile<br />
ce sunt respectate <strong>de</strong> toţi actorii implicaţi în astfel <strong>de</strong> misiuni.<br />
Cel mai important dintre acestea, <strong>de</strong>zvoltat <strong>de</strong> UNOCHA, este Sistemul<br />
Naţiunilor Unite pentru Evaluare <strong>şi</strong> Coordonare în Caz <strong>de</strong> Dezastre (UNDAC).<br />
Conform acestuia, cele mai bune rezultate ale coordonării se ating dacă aceasta este<br />
participativă, în sensul că trebuie să aibă la bază implicarea actorilor <strong>şi</strong> consensul<br />
acestora asupra structurii <strong>şi</strong> conţinutului ajutorului, este imparţială, <strong>de</strong>ci procesul <strong>de</strong><br />
coordonare nu trebuie să favorizeze o organizaţie sau alta ci să i<strong>de</strong>ntifice corect<br />
competenţele acestora <strong>şi</strong> a le armoniza în cadrul misiunilor, transparentă, bazată pe<br />
217
încre<strong>de</strong>re, un flux <strong>de</strong> informaţii partajate <strong>şi</strong> un proces <strong>de</strong>cizional public <strong>şi</strong> onest,<br />
precum <strong>şi</strong> utilă, în sensul <strong>de</strong> a se obţine rezultatele scontate, într-un cuvânt dacă în<br />
astfel <strong>de</strong> misiuni vorbim <strong>de</strong> cooperare.<br />
Există două niveluri <strong>de</strong> coordonare, interconectate, cel strategic <strong>şi</strong> cel<br />
operaţional. Coordonarea strategică urmăreşte atingerea scopului programului <strong>de</strong><br />
asistenţă <strong>şi</strong> constă în întocmirea unui plan strategic ce inclu<strong>de</strong> sarcini <strong>şi</strong><br />
responsabilităţi, în conformitate cu mandatele <strong>şi</strong> capacităţile organizaţiilor<br />
participante. Coordonarea operaţională vizează două cerinţe, prima se referă la<br />
coordonarea <strong>de</strong> fond, pe zone geografice <strong>şi</strong> categorii <strong>de</strong> populaţie, într-un mod<br />
complementar, a acţiunii actorilor umanitari iar cea <strong>de</strong> a doua se referă la asigurarea<br />
suportului comun, <strong>de</strong> securitate, logistic <strong>şi</strong> <strong>de</strong> comunicaţii, pentru forţele dislocate în<br />
zona afectată <strong>de</strong> <strong>de</strong>zastre.<br />
În ve<strong>de</strong>rea realizării coordonării operaţionale în domeniul protecţiei civile,<br />
UNOCHA poate solicita sprijinul altor organisme ale ONU care au sarcini umanitare,<br />
astfel: <strong>Centrul</strong> <strong>de</strong> informare în probleme umanitare, <strong>Centrul</strong> întrunit <strong>de</strong> logistică al<br />
Naţiunilor Unite, Departamentul pentru siguranţă <strong>şi</strong> securitate al Naţiunilor Unite,<br />
Coordonarea civili-militari în acţiunile umanitare ale ONU, Serviciile umanitare<br />
aeriene ale Naţiunilor Unite etc.<br />
Întot<strong>de</strong>auna, atunci când la acţiunile <strong>de</strong> asistenţă internaţională în situaţii <strong>de</strong><br />
urgenţă participă resurse ale ONU, NATO <strong>şi</strong> UE, coordonarea se realizează <strong>de</strong> către<br />
structurile specializate ale ONU, după procedurile ONU. Astfel, conform CPM,<br />
Articolul 8, punctul (7) „Coordonarea operaţională se integrează <strong>de</strong>plin în cadrul<br />
coordonării generale asigurate <strong>de</strong> UNOCHA, când acesta este prezent, cu<br />
respectarea rolului său <strong>de</strong> conducere” iar în cazul situaţiilor <strong>de</strong> urgenţă majoră,<br />
produse în afara teritoriului UE, „posibila utilizare a mijloacelor <strong>şi</strong> capacităţilor<br />
militare în ve<strong>de</strong>rea sprijinirii protecţiei civile ar trebui să respecte principiile<br />
orientărilor relevante ale ONU”.<br />
<strong>Centrul</strong> Euro-Atlantic <strong>de</strong> Coordonare a Răspunsului în caz <strong>de</strong> Dezastre<br />
(EADRCC), ca instrument operaţional al Comitetului <strong>de</strong> Planificare pentru Urgenţe<br />
Civile (CEPC) din cadrul NATO, menţine o legătură permanentă cu UNHCR,<br />
UNOCHA, UE <strong>şi</strong> alte organizaţii implicate în efortul umanitar internaţional.<br />
Sub „umbrela” Organizaţiei Naţiunilor Unite funcţionează Sistemul Global <strong>de</strong><br />
Alertă <strong>şi</strong> Coordonare în caz <strong>de</strong> Dezastre (Global Disaster Alert and Coordination<br />
System – GDACS). Acesta este un cadru <strong>de</strong> cooperare între Naţiunile Unite, Comisia<br />
Europeană, manageri pentru situaţii <strong>de</strong> <strong>de</strong>zastru <strong>şi</strong> sisteme <strong>de</strong> monitorizare a<br />
<strong>de</strong>zastrelor din lumea întreagă <strong>şi</strong> î<strong>şi</strong> propune completarea informaţiilor <strong>şi</strong> înlăturarea<br />
lipsei <strong>de</strong> coordonare, imediat după producerea <strong>de</strong>zastrelor majore.<br />
GDACS oferă acces în timp real, prin Internet, la sistemul <strong>de</strong> informaţii în caz<br />
<strong>de</strong> <strong>de</strong>zastre, precum <strong>şi</strong> la instrumentele aferente pentru coordonare.<br />
GDACS asigură alertarea <strong>şi</strong> estimarea impactului în urma <strong>de</strong>zastrelor majore<br />
prin intermediul unui serviciu <strong>de</strong> evaluare multi-risc a impactului <strong>de</strong>zastrelor,<br />
administrat <strong>de</strong> <strong>Centrul</strong> Comun <strong>de</strong> Cercetare al Comisiei Europene (JRC). Pentru acest<br />
scop, JRC stabileşte parteneriate ştiinţifice cu organizaţii care monitorizează riscurile<br />
la nivel global. Datele pertinente sunt integrate automat în GDASC.<br />
218
O activitate importantă <strong>de</strong>sfăşurată <strong>de</strong> GDACS o constituie elaborarea<br />
standar<strong>de</strong>lor <strong>şi</strong> liniilor directoare pentru schimbul <strong>de</strong> informaţii în caz <strong>de</strong> <strong>de</strong>zastre<br />
internaţionale. De asemenea, GDACS oferă managerilor pentru situaţii <strong>de</strong> <strong>de</strong>zastru<br />
din întreaga lume o platformă <strong>de</strong> coordonare în timp real „VirtualOSOCC”<br />
(http://vosocc.gdacs.org).<br />
GDACS coordonează crearea <strong>şi</strong> difuzarea <strong>de</strong> hărţi <strong>şi</strong> imagini prin satelit în caz<br />
<strong>de</strong> <strong>de</strong>zastre. Acest serviciu este facilitat <strong>de</strong> Institutul pentru Formare <strong>şi</strong> Cercetare al<br />
Naţiunilor Unite (UNITAR) <strong>şi</strong> Programul <strong>de</strong> Aplicaţii Operaţionale prin Satelit<br />
(UNOSAT). Hărţile relevante sunt integrate în mod automat în VirtualOSOCC. La<br />
fel, prognozele meteo <strong>de</strong>taliate sunt furnizate rapid, la cerere, <strong>de</strong> către SARWeather<br />
(Search and Rescue Weather) <strong>şi</strong> integrate în VirtualOSOCC.<br />
Multe guverne <strong>şi</strong> organizaţii <strong>de</strong> răspuns în caz <strong>de</strong> <strong>de</strong>zastre se bazează pe<br />
alertele <strong>şi</strong> estimările automate <strong>de</strong> impact furnizate <strong>de</strong> GDACS, pentru a solicita<br />
asistenţă internaţională.<br />
Concluzii<br />
Intervenţiile <strong>de</strong> asistenţă în domeniul protecţiei civile constituie o necesitate<br />
impusă <strong>de</strong> inci<strong>de</strong>nţa tot mai mare, pe fondul schimbărilor climatice, a <strong>de</strong>zastrelor<br />
naturale, <strong>de</strong> amploarea transfrontalieră a unor <strong>de</strong>zastre tehnologice, <strong>de</strong> imperativul<br />
protejării mediului înconjurător, precum <strong>şi</strong> <strong>de</strong> nevoile <strong>de</strong> asigurare a supravieţuirii<br />
pentru populaţiile afectate <strong>de</strong> conflictele locale, care presupune o foarte bună<br />
cooperare între instituţiile internaţionale ce în<strong>de</strong>plinesc <strong>şi</strong> atribuţii umanitare specifice<br />
protecţiei civile, cooperare bazată pe un cadru juridic coerent, pus în aplicare <strong>de</strong><br />
structuri specializate, pe proceduri adaptate continuu la realităţile situaţiilor ce<br />
reclamă asistenţa <strong>de</strong> protecţie civilă <strong>şi</strong>, mai ales, pe un schimb continuu <strong>de</strong> informaţii<br />
relevante.<br />
Cooperarea ONU, NATO <strong>şi</strong> UE, articulată pe cadrul <strong>de</strong>zvoltat <strong>de</strong> ONU, are un<br />
rol esenţial în succesul misiunilor <strong>de</strong> asistenţă internaţională în domeniul protecţiei<br />
civile.<br />
Bibliografie:<br />
1. *** Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite;<br />
2. *** Convenţia <strong>de</strong> la Ottawa din 1997 privind interzicerea utilizării, stocării,<br />
producţiei <strong>şi</strong> transferului minelor antipersonal <strong>şi</strong> privind distrugerea lor;<br />
3. *** Convenţia ONU din 1980 privind interzicerea sau restricţionarea utilizării<br />
unor anumite arme convenţionale care pot fi consi<strong>de</strong>rate ca având efecte<br />
traumatice sau nediscriminate;<br />
4. *** Decizia Consiliului din 5 martie 2007 <strong>de</strong> instituire a unui instrument<br />
financiar <strong>de</strong> protecţie civilă (2007/162/CE, Euratom);<br />
5. *** Decizia Consiliului din 8 noiembrie 2007 <strong>de</strong> instituire a unui mecanism<br />
comunitar <strong>de</strong> protecţie civilă (reformă) (2007/779/CE, Euratom);<br />
6. *** IAEA–EU JOINT ACTION Partnership in Improving Nuclear Security,<br />
IAEA, Viena, <strong>de</strong>cembrie 2011;<br />
219
7. *** INSARAG Pregătire – Răspuns, Biroul ONU <strong>de</strong> Coordonare a Afacerilor<br />
Umanitare;<br />
8. *** Manualul NATO, Office of Information and Press NATO – 1110, Brussels<br />
– Belgium, 2001;<br />
9. *** MINE Action Programming Handbook, Serviciului ONU pentru<br />
Deminare, ianuarie 2012;<br />
10. *** UNDAC Handbook, Biroul ONU <strong>de</strong> Coordonare a Afacerilor Umanitare;<br />
11. ***Convenţia din 1972 privind interzicerea <strong>de</strong>zvoltării, producerii sau stocării<br />
armelor bacteriologice (biologice) <strong>şi</strong> toxice <strong>şi</strong> privind distrugerea lor;<br />
12. ***Tratatul Atlanticului <strong>de</strong> Nord din 04/04/1949, Publicat in Monitorul<br />
Oficial, Partea I nr. 185 din 03/03/2004;<br />
13. CLOŞCĂ, Ionel; SUCEAVĂ, Ion, Dreptul internaţional umanitar, Bucureşti:<br />
Casa <strong>de</strong> editură <strong>şi</strong> presă „Şansa” – S.R.L., 1992;<br />
14. DRAGOMAN, Ion, Drept internaţional umanitar, Constanţa: Editura<br />
Fundaţiei „Andrei Şaguna”, 1999;<br />
15. IORDACHE, Constantin, Cadrul juridic <strong>de</strong> limitare a efectelor războiului<br />
asupra mediului natural <strong>şi</strong> populaţiei civile, Bucureşti: Editura Universităţii<br />
Naţionale <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”, 2005;<br />
16. IORDACHE, Constantin; COMAN, Daniela; BODESCU, Alin, Drept<br />
internaţional umanitar, Bucureşti: Editura Universităţii Naţionale <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong><br />
„Carol I”, 2009.<br />
220
CONTEXTUL APARIŢIEI DIPLOMAŢIEI APĂRĂRII<br />
ŞI IDENTIFICAREA ARIEI SALE DE RESPONSABILITATE<br />
Sorin FETIC ∗<br />
Rezumat: Diplomaţia apărării este un subiect care merită atenţie <strong>de</strong>oarece poate avea<br />
capacitatea să coordoneze un nou mod <strong>de</strong> gândire, un nou mecanism <strong>de</strong> răspuns la noile provocări,<br />
riscuri <strong>şi</strong> ameninţări generate <strong>de</strong> fenomenul globalizării. În timp ce globalizarea provoacă seisme<br />
în modul <strong>de</strong> gândire a noii arhitecturii <strong>de</strong> securitate internaţională, diplomaţia apărării oferă<br />
mecanismul necesar înfruntării efectelor negative generate <strong>de</strong> transformările la nivel global.<br />
Cuvinte-cheie: diplomaţie, diplomaţia apărării, controlul armamentelor.<br />
1. Aspecte teoretice ale diplomaţiei<br />
În mediul <strong>de</strong> securitate contemporan, diplomaţia 1 cunoaşte un nivel <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltare fără prece<strong>de</strong>nt. Aflându-se într-o vitală legătură cu cercetarea ştiinţifică<br />
avansată în domeniul ştiinţelor politice, teoriilor <strong>de</strong>spre stat <strong>şi</strong> suveranitate, cu<br />
<strong>de</strong>zvoltarea tehnologiilor <strong>de</strong> producţie din toate ramurile economiei, cu posibilităţi <strong>de</strong><br />
comunicare în timp real, cu gradul <strong>de</strong> educaţie al oamenilor, diplomaţia a început să<br />
reprezinte un ansamblu complex <strong>de</strong> variabile <strong>şi</strong> constante inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nte <strong>şi</strong> din<br />
domenii ştiinţifice cât mai diferite, care poate <strong>de</strong>veni cel mai eficient instrument al<br />
politicii externe a unui stat suveran sau a unei organizaţii interguvernamentale pentru<br />
a-<strong>şi</strong> realiza obiectivele strategice.<br />
Diplomaţia mai poate fi consi<strong>de</strong>rată un spaţiu conceptual un<strong>de</strong> se întâlnesc să<br />
negocieze sau să stabilească doar un simplu contact două sau mai multe părţi care<br />
sunt mandatate, într-o situaţie normală, <strong>de</strong> aparţinătorii legitimităţii, să susţină poziţia<br />
sau să impună voinţa trimiţătorilor sau statelor acreditante.<br />
De<strong>şi</strong> nu este un subiect cuantificabil, diplomaţia este un indicator calitativ<br />
asupra nivelului <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare a unei societăţi <strong>de</strong>oarece diplomaţia, prin<br />
complexitatea <strong>de</strong> care este caracterizată, poate fi accesată într-un moment istoric în<br />
care poate fi necesară îmbinarea informaţiilor din mai multe domenii precum istoria,<br />
ştiinţele politice, teoriile relaţiilor internaţionale, geopolitică, economie.<br />
Diplomaţia din zilele noastre are la bază proto-diplomaţia comunităţilor umane<br />
din cele mai vechi timpuri care, în sălbăticia <strong>şi</strong> barbarismul lor, găseau câteodată<br />
calea <strong>de</strong> mijloc fie pentru că se speriau <strong>de</strong> prea multă vărsare <strong>de</strong> sânge <strong>şi</strong> prea multe<br />
pier<strong>de</strong>ri umane <strong>şi</strong> materiale, fie pentru că reuşeau să î<strong>şi</strong> cumpere pacea <strong>şi</strong> liniştea prin<br />
intermediul unor bunuri materiale sau chiar pentru că aveau inteligenţa <strong>de</strong> a opri lupta<br />
în speranţa pornirii unor negocieri.<br />
∗ Locotenent, doctorand în domeniul „Informaţii <strong>şi</strong> securitate naţională”, Universitatea<br />
Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> “Carol I”, feticsorin@yahoo.com.<br />
1 „Formă distinctă a raporturilor bilaterale <strong>şi</strong> multilaterale dintre state, caracterizată prin întreţinerea<br />
unor raporturi <strong>şi</strong> activităţi oficiale <strong>şi</strong> căutarea, prin intermediul negocierilor, a unei acomodări a<br />
intereselor statelor prin înţelegeri directe”. Dicţionar diplomatic, Editura Politică, Bucureşti, 1979,<br />
p. 356.<br />
221
Modul <strong>de</strong> <strong>de</strong>sfăşurare al diplomaţiei din zilele noastre este rezultatul unui<br />
proces <strong>de</strong> câteva sute <strong>de</strong> ani în care au avut loc multe transformări cauzate <strong>de</strong><br />
modificările prin care au trecut marile imperii, <strong>de</strong> evoluţia relaţiilor dintre acestea, <strong>de</strong><br />
războaiele care au avut loc pentru câştigarea supremaţiei în anumite regiuni ale<br />
Europei, Asiei, Orientului În<strong>de</strong>părtat, <strong>de</strong> relaţiile economice dintre diferite ţări, <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltarea tehnologică, industrială <strong>şi</strong> ştiinţifică.<br />
Secolul al XXI-lea, este un secol al evoluţiei fireşti <strong>şi</strong> al progresului inevitabil<br />
în care diplomaţia î<strong>şi</strong> accentuează rolul <strong>de</strong> promotoare a păcii <strong>şi</strong> al dialogului<br />
perpetuu <strong>şi</strong> eficient pentru mijlocirea negocierilor <strong>şi</strong> găsirea soluţiilor paşnice. Dar cu<br />
toate acestea, în secolul al XXI-lea, încă mor oameni fie în războaie, fie în confruntări<br />
interne între facţiuni, fie <strong>de</strong> foame, fie din extremism religios ceea ce <strong>de</strong>monstrează<br />
că avansul tehnologic, nivelul educaţional, inteligenţa <strong>şi</strong> meto<strong>de</strong>le sofisticate <strong>de</strong><br />
negociere nu pot opri vărsarea <strong>de</strong> sânge <strong>şi</strong> starea <strong>de</strong> insecuritate.<br />
Secolul al XXI-lea este un secol nou cu ameninţări <strong>şi</strong> riscuri noi, dar <strong>şi</strong> unele<br />
moştenite, în special din ultima <strong>de</strong>cadă a secolului trecut, amplificate <strong>de</strong> alte<br />
ameninţări <strong>şi</strong> riscuri generate <strong>de</strong> o serie <strong>de</strong> factori cum sunt: globalizarea, proliferarea<br />
armelor <strong>de</strong> distrugere în masă, <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa oamenilor <strong>şi</strong> statelor <strong>de</strong> cyberspaţiu (care<br />
atacat <strong>de</strong> viru<strong>şi</strong> informatici sau hakeri poate afecta serios securitatea statelor),<br />
mutarea centrelor <strong>de</strong> putere, <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa <strong>de</strong> resurse, sărăcia, foametea, oscilaţiile<br />
antagonice dintre consum <strong>şi</strong> producţie, modificările <strong>de</strong> climă cu influenţele asupra<br />
agriculturii, extremismul religios, extremismul naţionalist, separatismul etnic, crizele<br />
<strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntitate a statelor, gradul <strong>de</strong> alfabetizare al populaţiei, bolile incurabile,<br />
oscilaţiile antagonice ale natalităţii <strong>şi</strong> mortalităţii în diferite regiuni <strong>de</strong> pe glob.<br />
2. Contextul apariţiei diplomaţiei apărării<br />
După încheierea Războiului Rece, mediul <strong>de</strong> securitate internaţional a intrat<br />
într-o nouă etapă prin schimbarea raporturilor <strong>de</strong> putere dintre cei mai importanţi<br />
actori statali internaţionali. În acest caz, se poate afirma că echilibrul <strong>de</strong> putere, atât<br />
<strong>de</strong> important în timpul Războiului Rece, a fost <strong>de</strong>teriorat <strong>de</strong> falimentul blocului<br />
comunist. Au început să apară în avalanşă noi schimbări în relaţiile dintre state, au<br />
apărut chiar <strong>şi</strong> state noi dar, cele mai evi<strong>de</strong>nte transformări le-a suferit conceptul <strong>de</strong><br />
securitate.<br />
Delimitat în timp <strong>şi</strong> spaţiu, Războiul Rece, a adus faţă în faţă două i<strong>de</strong>ologii<br />
care până la urmă au reu<strong>şi</strong>t să traseze frontiere liniare pe harta lumii în a doua<br />
jumătate a secolului al XX-lea. Aceste frontiere au <strong>de</strong>spărţit ţările <strong>şi</strong> popoarele,<br />
vinovate doar că se aflau aşezate în anumite spaţii geografice care trebuiau să fie în<br />
zona <strong>de</strong> influenţă a unui anumit actor statal.<br />
Războiul Rece a fost un rezultat al neîncre<strong>de</strong>rii între state <strong>şi</strong> al lăcomiei <strong>de</strong><br />
influenţă. Neîncre<strong>de</strong>rea din acea perioadă era alimentată <strong>de</strong> faptul că fiecare dintre cei<br />
doi poli <strong>de</strong> putere îl suspecta pe celălalt <strong>de</strong> rea-voinţă, <strong>de</strong> acţiuni subversive care<br />
puteau provoca mişcări <strong>de</strong> mase <strong>şi</strong> revoluţii, <strong>de</strong> spionaj tehnologic <strong>şi</strong> economic.<br />
Neîncre<strong>de</strong>rea mai era alimentată <strong>de</strong> impredictibilitatea intenţiilor părţilor care î<strong>şi</strong><br />
mascau excesiv activităţile <strong>şi</strong> numărul mare <strong>de</strong> spioni <strong>şi</strong> reţele <strong>de</strong> spionaj care<br />
222
acţionau pe teritoriile celor două blocuri, care în realitate reprezentau indicatorii<br />
existenţei unor strategii <strong>de</strong> cunoaştere a adversarului pentru a-l putea învinge într-o<br />
eventuală confruntare, nu pentru a pune bazele unei eventuale cooperări.<br />
În perioada Războiului Rece s-a inoculat oamenilor, printr-o propagandă<br />
sofisticată, sentimentul fricii, o frică permanentă ce producea insecuritatea care<br />
asigura libertate <strong>de</strong> acţiune guvernelor <strong>şi</strong> dă<strong>de</strong>a legitimitate măsurilor extreme cum a<br />
fost începerea unor războaie.<br />
În perioada <strong>de</strong> timp în care a avut loc Războiului Rece a fost evi<strong>de</strong>ntă<br />
competiţia pentru înarmare, alimentată <strong>de</strong> ambiţia fiecăreia dintre cele două<br />
superputeri <strong>de</strong> a <strong>de</strong>ţine cele mai bune <strong>şi</strong> cele mai performante arme. Această<br />
competiţie a fost extrem <strong>de</strong> costisitoare pentru ambele puteri dar în special pentru<br />
economia URSS a cărei filozofie <strong>de</strong> economie planificată <strong>şi</strong> centralizată s-a dovedit a<br />
fi ineficientă, <strong>de</strong>oarece cheltuielile uriaşe solicitate <strong>de</strong> complexul militaro-industrial<br />
au condus-o către un <strong>de</strong>ficit bugetar foarte mare.<br />
Terminarea Războiului Rece a <strong>de</strong>terminat apariţia unui sistem internaţional în<br />
care raporturile, principiile, ierarhizarea <strong>şi</strong> relaţiile dintre noii actori statali au<br />
cunoscut o transformare importantă. Atenţia <strong>de</strong> la conceptul <strong>de</strong> securitate colectivă<br />
promovat <strong>de</strong> cele două alianţe politico-militare (Tratatul <strong>de</strong> la Varşovia <strong>şi</strong> Alianţa<br />
Nord-Atlantică), a început să fie <strong>de</strong>turnată spre securitatea internaţională <strong>şi</strong> regională.<br />
Indiferent dacă a avut în intenţie sau nu, că<strong>de</strong>rea URSS a modificat arhitectura <strong>de</strong><br />
securitate europeană <strong>şi</strong> internaţională.<br />
Existenţa unei mase critice <strong>de</strong> armament nuclear <strong>şi</strong> chimic pentru care nu s-au<br />
mai găsit fonduri pentru conservare <strong>şi</strong> păstrare în <strong>de</strong>plină securitate <strong>şi</strong> care, în unele<br />
cazuri, a scăpat <strong>de</strong> sub controlul statelor, reforma în armatele statelor foste comuniste,<br />
reducerea numărului <strong>şi</strong> cantităţilor <strong>de</strong> armament <strong>şi</strong> muniţie convenţională au fost<br />
problemele <strong>de</strong> importanţă majoră după 1990.<br />
Încheierea Războiului Rece nu a răspuns afirmativ la toate aşteptările<br />
oamenilor, <strong>de</strong>oarece aceasta nu a însemnat instaurarea păcii internaţionale, nu a pus<br />
capăt confruntărilor, violenţelor <strong>şi</strong> ameninţărilor, ci a fost doar începutul unei noi<br />
etape a vieţii internaţionale neocolite <strong>de</strong> frământări serioase. Unele dintre noile<br />
entităţi statale <strong>şi</strong> nestatale care s-au creat, uneori lipsite <strong>de</strong> legitimitate, au fost după<br />
caz fie promotoarele unor acţiuni teroriste, fie victimele terorismului. După 1990, mai<br />
mult ca oricând, s-au înmulţit conflictele generate <strong>de</strong> separatism, <strong>de</strong> secesionism, <strong>de</strong><br />
revendicări etnice <strong>şi</strong> conflicte religioase care au avut în primul rând ca efect<br />
fărâmiţarea statelor <strong>şi</strong> în al doilea rând <strong>de</strong>zvoltarea fără prece<strong>de</strong>nt a fenomenului<br />
terorist.<br />
Pentru satisfacerea tuturor acestor necesităţi a apărut la nivel internaţional un<br />
nou domeniu al diplomaţiei care a fost <strong>de</strong>numit diplomaţia apărării.<br />
223
3. Aria <strong>de</strong> responsabilitate a diplomaţiei apărării<br />
Conceptul <strong>de</strong> „diplomaţia apărării” a apărut pentru prima dată în Strategic<br />
Defence Review 2 , elaborat în iulie 1998 <strong>şi</strong> prezentat Parlamentului Marii Britanii <strong>de</strong><br />
către Secretarul <strong>de</strong> Stat pentru apărare, George Robertson, care va <strong>de</strong>veni în 1999<br />
Secretarul General al NATO.<br />
Lansându-se acest nou concept, statele, în marea lor majoritate, l-au acceptat <strong>şi</strong><br />
au înţeles că lumea este într-o continuă schimbare, iar lipsa <strong>de</strong> predictibilitate <strong>şi</strong><br />
instabilitatea politică <strong>şi</strong> economică, alături <strong>de</strong> noile riscuri <strong>şi</strong> provocări necesită<br />
strategii <strong>şi</strong> moduri <strong>de</strong> gândire noi care să poată controla, respectându-se o viziune<br />
<strong>de</strong>mocratică, fenomenele generatoare <strong>de</strong> insecuritate.<br />
Diplomaţia apărării a fost consi<strong>de</strong>rată, în Strategic Defence Review din iulie<br />
1998, ca fiind una dintre cele 8 misiuni stabilite pentru ca armata britanică să î<strong>şi</strong><br />
în<strong>de</strong>plinească rolul <strong>de</strong> a apăra statul englez. Diplomaţia apărării a <strong>de</strong>venit o misiune<br />
<strong>de</strong> sine stătătoare din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al Armatei Marii Britanii <strong>de</strong>oarece, printre<br />
altele, aceasta avea rolul <strong>de</strong> a construi <strong>şi</strong> a menţine încre<strong>de</strong>rea între state, a preveni<br />
conflictele, a interveni în operaţiunile în sprijinul păcii <strong>şi</strong> <strong>de</strong> ajutor umanitar <strong>şi</strong> se<br />
referea în special asupra spaţiului european 3 .<br />
De<strong>şi</strong> <strong>de</strong>spre activităţile, care dă<strong>de</strong>au substanţă diplomaţiei apărării, nu s-a<br />
discutat prima oară în acest Strategic Defence Review, a fost pentru întâia dată când<br />
au fost <strong>de</strong>numite astfel. Mai exact, <strong>de</strong>spre unele activităţi incluse în diplomaţia<br />
apărării cum ar fi prevenirea conflictelor, ajutorul umanitar, operaţiunile în sprijinul<br />
păcii, s-a mai discutat <strong>şi</strong> după 1990 sau chiar în timpul Războiului Rece dar <strong>de</strong> data<br />
aceasta ele au fost introduse într-un domeniu mai larg, mai complex <strong>şi</strong> mai bine<br />
organizat <strong>şi</strong> sistematizat care printr-o sumă <strong>de</strong> activităţi sincronizate puteau produce<br />
stabilitate, echilibru <strong>şi</strong> pace în mediul internaţional contemporan.<br />
Printre reperele mai importante lansate <strong>de</strong> Strategic Defence Review cu privire<br />
la componenţa diplomaţiei apărării se găseau 4 : controlul armamentelor <strong>şi</strong><br />
neproliferarea armelor <strong>de</strong> distrugere în masă (care inclu<strong>de</strong>au tehnici <strong>de</strong> inspecţie <strong>şi</strong><br />
monitorizare a respectării acordurilor încheiate în ve<strong>de</strong>rea reducerii armamentelor <strong>şi</strong><br />
sistemelor <strong>de</strong> armament), Programul <strong>de</strong> Outreach (care se referea la ţările din Europa<br />
<strong>de</strong> Est cărora li s-a asigurat asistenţă, în special pentru introducerea controlului civil<br />
asupra armatei), iniţiativele <strong>de</strong> educaţie <strong>şi</strong> instrucţie (care au facilitat accesarea unui<br />
sistem <strong>de</strong> burse la instituţii <strong>de</strong> prestigiu din Marea Britanie, pentru formarea unor<br />
competenţe în domeniul managementului civil al apărării necesar angajaţilor din<br />
domeniul apărării din ţările Europei <strong>de</strong> Est).<br />
Un loc important în operaţionalizarea diplomaţiei apărării revine ataşaţilor<br />
apărării militari, aero <strong>şi</strong> navali, care participă la procesul <strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> cooperare<br />
internaţională, facilitează <strong>şi</strong> promovează dialogul între state pe probleme <strong>de</strong> apărare <strong>şi</strong><br />
2 Strategic Defence Review, Ministerul Apărării, Marea Britanie, iulie 1998,<br />
http://www.mod.uk/NR/rdonlyres/65F3D7AC-4340-4119-93A2-<br />
20825848E50E/0/sdr1998_complete.pdf , accesat la 26 februarie 2012.<br />
3 Ibi<strong>de</strong>m.<br />
4 Ibi<strong>de</strong>m.<br />
224
securitate, se documentează atent (folosind meto<strong>de</strong> licite) cu privire la problemele<br />
sociale <strong>şi</strong> politico-militare din ţările un<strong>de</strong> sunt acreditaţi <strong>şi</strong> totodată se documentează<br />
cu privire la cantitatea <strong>de</strong> forţe armate <strong>şi</strong> tehnică militară concentrată într-o zonă <strong>şi</strong> la<br />
capabilităţile acesteia (folosind tot meto<strong>de</strong> licite), astfel putând participa la<br />
negocierile diplomatice prin intermediul expertizei pe care au acumulat-o <strong>de</strong>spre un<br />
conflict sau <strong>de</strong>spre alt fenomen care ameninţă securitatea din regiune.<br />
Diplomaţia apărării este un subdomeniu al diplomaţiei care s-a născut din<br />
necesitatea <strong>de</strong> a se evita escaladarea conflictelor <strong>şi</strong> interzicerea utilizării forţei, însă<br />
nu exclu<strong>de</strong> existenţa forţei armate ca argument în negocierile diplomatice. Diplomaţia<br />
apărării, ca <strong>de</strong> altfel diplomaţia în general, nu foloseşte forţa ca argument în<br />
negocieri, ci foloseşte puterea argumentului potrivit <strong>şi</strong> bine documentat pentru a<br />
<strong>de</strong>scuraja folosirea forţei <strong>de</strong> către generatorii <strong>de</strong> crize <strong>şi</strong> conflicte. Partea care<br />
accesează diplomaţia apărării, pentru a fi credibilă, trebuie să dispună <strong>de</strong> o serioasă<br />
capacitate <strong>de</strong> a mobiliza forţa armată <strong>şi</strong> a o proiecta cu oportunitate într-o arie <strong>de</strong><br />
operaţii. Cu alte cuvinte, forţa armată sprijină diplomaţia apărării în operaţii <strong>de</strong><br />
stabilitate, în misiuni <strong>de</strong> impunerea embargourilor, în misiuni <strong>de</strong> menţinere a zonelor<br />
tampon, în misiuni <strong>de</strong> menţinere a păcii. Când diplomaţia apărării eşuează <strong>şi</strong> situaţia<br />
conflictuală escala<strong>de</strong>ază rapid <strong>şi</strong> incontrolabil, forţa armată poate interveni pentru a<br />
impune pacea.<br />
Diplomaţia apărării susţine controlul armamentelor confirmând totodată<br />
necesitatea statelor <strong>de</strong> a menţine arme însă doar pentru a le constitui ca un element <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>scurajare credibilă <strong>şi</strong> ca elemente care să le asigure suveranitatea statală în<br />
momentul în care se porneşte o ofensivă împotriva lor. Controlul armamentelor se<br />
realizează prin intermediul unor tratate <strong>şi</strong> înţelegeri care sunt rezultatele negocierilor<br />
diplomatice, care la rândul lor se înscriu în aria <strong>de</strong> responsabilitate a diplomaţiei<br />
apărării. Controlul armamentelor <strong>şi</strong> în special reducerea numărului <strong>de</strong> armamente<br />
contribuie la creşterea încre<strong>de</strong>rii între state <strong>şi</strong> la edificarea unui mediu internaţional<br />
<strong>de</strong> securitate mai relaxat în care tensiunile încep să <strong>de</strong>vină nejustificate în momentul<br />
când statele din bună credinţă <strong>şi</strong> proprie iniţiativă renunţă la cantităţi mari <strong>de</strong><br />
armament <strong>şi</strong> muniţii a cărei păstrare <strong>şi</strong> întreţinere în condiţii <strong>de</strong> siguranţă <strong>de</strong>vine<br />
costisitoare (apărând chiar riscul sustragerii din <strong>de</strong>pozite <strong>de</strong> către traficanţii <strong>de</strong> arme<br />
prin diferite meto<strong>de</strong> <strong>de</strong> la corupţie până la furt). Uneori, acest armament este<br />
<strong>de</strong>pozitat în enclave, în apropierea graniţelor dintre state sau în raza <strong>de</strong> interes<br />
strategic pentru în<strong>de</strong>plinirea unor misiuni ulterioare pe un teritoriu ţintă având un<br />
scop uşor i<strong>de</strong>ntificabil ameninţător <strong>şi</strong> provocator.<br />
Tot în aria <strong>de</strong> responsabilitate a diplomaţiei apărării, poate fi inclus subiectul<br />
care aduce în prim plan necesitatea <strong>de</strong> regândire a modului <strong>de</strong> organizare a armatelor<br />
statelor. Odată cu terminarea Războiului Rece s-a schimbat raportul <strong>de</strong> forţe între<br />
unele state <strong>şi</strong> s-a ajuns la concluzia că progresul tehnologic înregistrat <strong>de</strong> omenire în a<br />
doua jumătate a secolului al XX-lea are efecte <strong>de</strong> necontestat <strong>şi</strong> toate organizaţiile<br />
sociale, inclusiv armata, trebuie obligatoriu supuse proceselor <strong>de</strong> transformare.<br />
Secolul al XX-lea a fost un secol al <strong>de</strong>scoperirilor ştiinţifice continue, al luptei pentru<br />
doborârea recordurilor în toate domeniile existenţei <strong>şi</strong> a lăsat ca moştenire secolului<br />
al XXI-lea o cantitate importantă <strong>de</strong> cunoştinţe <strong>şi</strong> informaţii, o capacitate tehnologică<br />
225
<strong>şi</strong> ştiinţifică nemaiîntâlnită, iar specia umană a <strong>de</strong>venit în mod contradictoriu mai<br />
puternică dar <strong>şi</strong> mai vulnerabilă ca oricând. La început <strong>de</strong> secol XXI, umanitatea prin<br />
actorii statali <strong>şi</strong> cei nestatali are rolul <strong>de</strong> a gestiona ceea ce a moştenit din secolul al<br />
XX-lea. Începând <strong>de</strong> la gestionarea spaţiului virtual, care are tendinţa <strong>de</strong> a face<br />
oamenii cât mai <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţi <strong>de</strong> calculatoare <strong>şi</strong> <strong>de</strong> fluxurile informaţionale <strong>şi</strong> până la<br />
gestionarea spaţiul abstract al economiei care a pus bazele inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţelor,<br />
statelor dar mai ales organismelor internaţionale le-a revenit rolul <strong>de</strong> a conserva<br />
securitatea la toate nivelurile ei (individuală, naţională, regională <strong>şi</strong> internaţională).<br />
Cum costurile noilor sisteme <strong>de</strong> armament sunt direct proporţionale cu nivelul<br />
lor <strong>de</strong> performanţă <strong>şi</strong> cum ameninţările, vulnerabilităţile <strong>şi</strong> riscurile au căpătat valenţe<br />
<strong>de</strong> neimaginat, statelor nu le-a trebuit o matrice <strong>de</strong>cizională prea complicată să î<strong>şi</strong> <strong>de</strong>a<br />
seama că singure nu î<strong>şi</strong> pot asigura securitatea naţională. Pentru a înfrunta în mod<br />
organizat <strong>şi</strong> eficient provocările <strong>şi</strong> noile ameninţări vehiculate în mediul internaţional<br />
contemporan, statele prin intermediul instrumentului diplomaţiei, ca factor principal,<br />
<strong>şi</strong> prin intermediul diplomaţiei apărării, ca factor specializat <strong>şi</strong> cu expertiză în<br />
domeniul securităţii <strong>şi</strong> apărării, au reu<strong>şi</strong>t să construiască relaţii trainice <strong>şi</strong> <strong>de</strong> încre<strong>de</strong>re<br />
fie prin intermediul alianţelor care s-au constituit în urma unor tratate (<strong>şi</strong> care au<br />
obiective <strong>şi</strong> clauze precise <strong>şi</strong> se întind pe o perioadă mai lungă <strong>de</strong> timp), fie prin<br />
intermediul coaliţiilor care se constituie conjunctural <strong>şi</strong> temporar pentru un singur<br />
scop.<br />
Concluzii<br />
În prezent, se poate afirma că alianţele <strong>şi</strong> coaliţiile sunt un rezultat concret al<br />
diplomaţiei apărării care prin valenţele pe care le <strong>de</strong>ţine a reu<strong>şi</strong>t să polarizeze<br />
entităţile statale <strong>şi</strong> să găsească numitorul comun al intereselor <strong>de</strong> securitate ale<br />
grupurilor <strong>de</strong> state care au <strong>de</strong>cis că, însumându-<strong>şi</strong> resursele <strong>de</strong> care dispun, î<strong>şi</strong> pot<br />
promova interesele naţionale <strong>şi</strong> asigura securitatea, apărarea <strong>şi</strong> pacea.<br />
Prin diplomaţia apărării s-a creat un canal <strong>de</strong> comunicare <strong>şi</strong> un cadru în care<br />
statele au ca numitor comun asigurarea securităţii naţionale, regionale <strong>şi</strong><br />
internaţionale folosind cooperarea militară, manifestată în primul rând prin punerea în<br />
comun a capabilităţilor militare pentru satisfacerea unor necesităţi <strong>şi</strong> în<strong>de</strong>plinirea<br />
unor obiective care coincid. În mediul <strong>de</strong> securitate contemporan, majoritatea statelor<br />
nu î<strong>şi</strong> permit susţinerea din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re financiar a unei forţe armate care să fie<br />
pregătită să în<strong>de</strong>plinească toate misiunile solicitate pentru a răspun<strong>de</strong> diversităţii <strong>de</strong><br />
ameninţări <strong>şi</strong> riscuri.<br />
Consi<strong>de</strong>răm că diplomaţia apărării se evi<strong>de</strong>nţiază prin două dimensiuni<br />
importante: prima este faptul că aceasta foloseşte protocolul diplomatic pentru a<br />
facilita fie un proces <strong>de</strong> luare a unor <strong>de</strong>cizii, fie o negociere diplomatică, iar a doua<br />
dimensiune relevă faptul că diplomaţia apărării reprezintă un cadru în care se adună<br />
reprezentanţii statelor, mandataţi să transmită poziţia ţării lor în legătură cu un<br />
eveniment internaţional, însoţiţi <strong>de</strong> <strong>de</strong>ţinătorii <strong>de</strong> expertiză pe anumite probleme<br />
militare, <strong>de</strong> apărare <strong>şi</strong> securitate <strong>de</strong> care în mod teoretic ar trebui să se ţină seama în<br />
luarea <strong>de</strong>ciziilor politico-militare.<br />
226
Pentru ca diplomaţia apărării să fie credibilă, trebuie susţinută, aşa cum<br />
aminteam <strong>şi</strong> mai sus, <strong>de</strong> o forţă credibilă asigurată <strong>de</strong> instrumentele <strong>de</strong> putere ale<br />
statului. De<strong>şi</strong> poate părea un nonsens ca diplomaţia să fie susţinută <strong>de</strong> forţă,<br />
paradoxul este iniţiat <strong>de</strong> natura umană care <strong>de</strong>-a lungul istoriei a arătat că <strong>de</strong>ciziile <strong>de</strong><br />
importanţă strategică au fost luate <strong>de</strong> statele care au <strong>de</strong>ţinut forţa cea mai mare. În<br />
mediul internaţional contemporan, pentru ca un actor statal să fie ascultat, trebuie să<br />
dispună <strong>de</strong> putere, ceea ce îi permite în cadrul negocierilor să folosească toleranţa <strong>şi</strong><br />
compromisul, dar îi asigură <strong>şi</strong> posibilitatea <strong>de</strong> a pretin<strong>de</strong> sau <strong>de</strong> a ceda.<br />
Bibliografie:<br />
1. *** Dicţionar diplomatic, Bucureşti: Editura Politică, 1979;<br />
2. *** Strategic Defence Review, Ministerul Apărării, Marea Britanie, iulie 1998.<br />
3. *** Policy Paper No 1. Defence Diplomacy, Ministerul Apărării, Marea<br />
Britanie, 2000;<br />
4. ANGHEL, Ion M., Dreptul diplomatic. Relaţiile, privilegiile <strong>şi</strong> imunităţile<br />
diplomatice, Bucureşti: Editura Ştiinţifică <strong>şi</strong> Enciclopedică, 1984;<br />
5. ANGHEL, Ion M., Dreptul diplomatic. Diplomaţia ad-hoc <strong>şi</strong> diplomaţia<br />
multilaterală, Bucureşti: Editura Ştiinţifică <strong>şi</strong> Enciclopedică, 1987;<br />
6. CHUTER, David, Defense Transformation, Pretoria: Published by the Institute<br />
for Security Studies Studies, 2000;<br />
7. DOHOTARU, Ion (coord.), Direcţia Informaţii Militare între ficţiune <strong>şi</strong><br />
a<strong>de</strong>văr, Bucureşti: Editura <strong>Centrul</strong>ui Tehnic Editorial al Armatei, 1994;<br />
8. DUŢU, Petre, BOGZEANU, Cristina, Interesele naţionale <strong>şi</strong> folosirea<br />
instrumentelor <strong>de</strong> putere naţională pentru promovarea <strong>şi</strong> apărarea acestora,<br />
Bucureşti: Editura Universităţii Naţionale <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”, 2010;<br />
9. FRUNZETI, Teodor, Diplomaţia apărării, Bucureşti: Editura Universităţii<br />
Naţionale <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol”, 2011;<br />
10. FRUNZETI, Teodor, Buşe, Dorel, Relaţii internaţionale, Bucureşti: Editura<br />
Universităţii Naţionale <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol”, 2010;<br />
11. http://www.mod.uk/;<br />
12. http://www.<strong>de</strong>fense.gov;<br />
13. http://www.state.gov;<br />
14. http://www.whitehouse.gov;<br />
15. http://www.<strong>de</strong>fensa.gob.es;<br />
16. http://www.lamoncloa.gob.es.<br />
227
ASPECTE COMUNICAŢIONALE ALE BISERICII ORTODOXE ROMÂNE<br />
PRIVIND CONSILIEREA PASTORALĂ ÎN ARMATA ROMÂNIEI<br />
Constantin BRATU *<br />
Rezumat: Biserica Ortodoxă Română a reu<strong>şi</strong>t să fie <strong>de</strong>-a lungul timpului un factor <strong>de</strong><br />
stabilitate <strong>şi</strong> <strong>de</strong> comuniune în societatea românească. A adoptat o atitudine realistă faţă <strong>de</strong><br />
tensiunile sociale care ameninţă stabilitatea <strong>şi</strong> coeziunea comunităţii, <strong>de</strong> scă<strong>de</strong>rea calităţii vieţii, <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong> dificultăţile tranziţiei economice prelungite. Prin membri ei s-a implicat în problemele societăţii,<br />
alcătuind forme noi <strong>de</strong> pastoraţie, sprijinind orice efort <strong>de</strong> a combate nedreptatea, <strong>de</strong> a reduce<br />
violenţa, <strong>de</strong> a <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong> conflictele prin dialog, <strong>de</strong> a mo<strong>de</strong>la personalităţi <strong>şi</strong> comportamente, fiind<br />
îndreptată spre slujirea omului.<br />
Studiul <strong>de</strong> faţă î<strong>şi</strong> propune să integreze elemente specifice consilierii pastorale în mediul<br />
militar. Consilierea pastorală în mediul militar presupune o activitate responsabilă, fiindcă<br />
foloseşte resurse spirituale <strong>şi</strong> psihologice pentru a ajuta la vin<strong>de</strong>carea <strong>şi</strong> confortul psihic al<br />
militarului.<br />
Consilierea pastorală constituie o perspectivă <strong>de</strong> studiu, <strong>de</strong>oarece mecanismele <strong>şi</strong> tehnicile<br />
comunicaţionale mo<strong>de</strong>rne pot aduce o lumină inovatore asupra modului <strong>de</strong> a acorda asistenţă<br />
religioasă în situaţiile <strong>de</strong> criză din vieţile militarilor.<br />
Cuvinte cheie: consiliere pastorală, biserică, armată, comunicare.<br />
Introducere<br />
Biserica <strong>şi</strong> Armata fac parte din categoria instituţiilor chemate să mo<strong>de</strong>leze<br />
fiinţa umană, fiinţa unui neam. Prin autonomia pe care <strong>şi</strong>-au <strong>de</strong>finit-o pe plan naţional<br />
în <strong>de</strong>cursul istoriei, Biserica <strong>şi</strong> Armata, au <strong>de</strong>venit o a<strong>de</strong>vărată motrice a societăţii<br />
româneşti , „aşa cum olarul, sculptorul sau fierarul, frământând lutul, piatra, lemnul<br />
sau fierul, materializează i<strong>de</strong>ile pe care le au în imaginaţia lor, tot astfel, fiecare<br />
credincios <strong>şi</strong> slujitor al Bisericii trebuie să mo<strong>de</strong>leze mereu chipul <strong>şi</strong> fiinţa umană <strong>de</strong><br />
la naştere până la mormânt, ca să treacă dincolo <strong>de</strong> pragul acesta în veşnicie, ca fiinţă<br />
divino-umană.” 1<br />
Biserica <strong>şi</strong> Armata, ca actanţi sociali au creat imagini <strong>şi</strong> mo<strong>de</strong>le, au elaborat<br />
moduri <strong>de</strong> concepere <strong>şi</strong> <strong>de</strong> raportare în societate, au impus mo<strong>de</strong>le generale <strong>de</strong><br />
conduită socială, norme <strong>şi</strong> valori, au contribuit la unitatea oamenilor, organizându-i în<br />
jurul unor valori <strong>de</strong> importanţă majoră, – <strong>de</strong>mnitatea, principialitatea, patriotismul,<br />
onoarea, loialitatea faţă <strong>de</strong> ţară, curajul, spiritul <strong>de</strong> sacrificiu, camara<strong>de</strong>ria,<br />
comunicarea, generozitatea, respectul, responsabilitatea – elemente <strong>de</strong> originalitate <strong>şi</strong><br />
importante suporturi i<strong>de</strong>ntitare ce solidarizează fiinţele umane într-un public<br />
specializat.<br />
Deschi<strong>de</strong>rea Bisericii Ortodoxe Române faţă <strong>de</strong> lumea <strong>de</strong> azi s-a concretizat în<br />
principii <strong>şi</strong> forme noi <strong>de</strong> pastoraţie <strong>şi</strong> <strong>de</strong> angajare faţă <strong>de</strong> societatea în care ea î<strong>şi</strong><br />
*<br />
Doctorand al Universităţii Naţionale <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”.<br />
1<br />
Patriarhul Teoctist, Mesajul Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe<br />
Române adresat trupelor <strong>de</strong> uscat ale Armatei Române, la Sărbătoarea ocrotitorului lor spiritual<br />
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, 23 aprilie 2000, în Revista Trupelor <strong>de</strong> Uscat Nr.2/2000,<br />
Bucureşti, Editura Statul Major al Trupelor <strong>de</strong> Uscat, 2000.<br />
228
<strong>de</strong>sfăşoară activitatea. Datorită evoluţiei permanente a omului <strong>şi</strong> îmbrăţişarea<br />
conceptului <strong>de</strong> noutate, s-a simţit nevoia tot mai acută a Bisericii <strong>de</strong> a se implica <strong>şi</strong><br />
oferi un ajutor omului în ve<strong>de</strong>rea împlinirii normelor morale. „Biserica Ortodoxă a<br />
adoptat o atitudine realistă <strong>şi</strong> în acela<strong>şi</strong> timp naturală <strong>şi</strong> teologică: aceea a unui<br />
apostolat social al clerului ortodox <strong>şi</strong> al laicilor care corespun<strong>de</strong> slujirii practice a<br />
Bisericii în societate, bazată pe mandatul său divin; mai exact se înţelege preocuparea<br />
Bisericii <strong>de</strong> viaţa socială a membrilor săi, slujirea aspiraţiilor societăţii umane.” 2<br />
Armata constituie forţa principală, coloana vertebrală a întregului sistem<br />
naţional <strong>de</strong> apărare, rolul său constând în apărarea poporului, a in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţei <strong>şi</strong><br />
suveranităţii naţionale, a integrităţii teritoriale <strong>şi</strong> a dreptului poporului nostru la<br />
libertate <strong>de</strong>plină. Responsabilitatea pe care o impune instituţia militară membrilor ei,<br />
presupune înalte abilităţi profesionale. Abilitatea caracteristică militarului dobândită<br />
prin procesul <strong>de</strong> formare <strong>şi</strong> perfecţionare este supusă unor reguli stricte. Relaţiile<br />
dintre militari sunt puternic influenţate <strong>de</strong> societate. Întrucât <strong>şi</strong> militarii trăiesc în<br />
societate trec prin diferite probleme <strong>de</strong> viaţă, confruntându-se cu grijile zilnice,<br />
solicitările tranziţiei, crizele multiple, cât <strong>şi</strong> erorile personale <strong>şi</strong> <strong>de</strong> relaţie, suferinţă,<br />
doliu. Potenţialul Bisericii pentru rezolvarea acestor conflicte interioare <strong>şi</strong><br />
exterioare, atât pentru schimbările comportamentale individuale cât <strong>şi</strong>, prin<br />
implicarea colectivă a indivizilor, pentru schimbările sistematice, oferă promisiuni<br />
semnificative pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii, prin acţiunea <strong>de</strong> consiliere<br />
pastorală.<br />
2. Conceptul <strong>de</strong> „consiliere pastorală”.<br />
Omul <strong>şi</strong>-a conştientizat calitatea sa <strong>de</strong> fiinţă socială, precum <strong>şi</strong> faptul că el nu<br />
reprezintă o simplă verigă din componenţa unui lanţ <strong>de</strong> entităţi, ci o existenţă menită<br />
să faciliteze <strong>şi</strong> să înfrumuseţeze vieţile semenilor săi prin tot ceea ce face. Acţiunea<br />
prin care î<strong>şi</strong> împlineşte acest rol este <strong>şi</strong> cel <strong>de</strong> consiliere. În acest sens, „consilierea<br />
constituie o modalitate aparte <strong>de</strong> comunicare interumană, bazată pe încre<strong>de</strong>re<br />
reciprocă, sinceritate <strong>şi</strong> disponibilitate, născută din dorinţa cuiva <strong>de</strong> a veni în ajutorul<br />
unui alt semen <strong>de</strong>-al său <strong>şi</strong> constând într-un transfer <strong>de</strong> experienţă <strong>şi</strong> <strong>de</strong> cel în<br />
competenţă spre cel aflat în nevoie, prin acordarea spontană a unor în<strong>de</strong>mnuri <strong>şi</strong><br />
sfaturi. Altfel spus constituie un <strong>de</strong>mers <strong>de</strong> comunicare cu caracter interactiv <strong>şi</strong><br />
permisiv prin care se oferă călăuzire unui semen într-o problemă care <strong>de</strong>păşeşte<br />
competenţele <strong>şi</strong> puterea <strong>de</strong> rezolvare a celui căruia i se adresează.” 3<br />
Consilierea pastorală este „specializarea în slujire pastorală oferită persoanelor<br />
individuale, cuplurilor sau familiilor care trec prin suferinţă, necaz <strong>şi</strong> durere, capabile<br />
să-<strong>şi</strong> prezinte situaţia, cu dorinţa <strong>de</strong> a căuta ajutor pastoral creştin pentru a face faţă<br />
2<br />
Pr. dr. Mihail POPESCU, Clerul ortodox <strong>şi</strong> responsabilitatea moral-politică a laicilor în<br />
societate, în revista „Ortodoxia”, nr. 3-4, Bucureşti, Editura Institutului Biblic <strong>şi</strong> <strong>de</strong> Misiune al<br />
Bisericii Ortodoxe Române, 2000, p. 105.<br />
3<br />
Psiholog dr. Maria PAŞCA, preot dr. Teofil TIA, Psihologie pastorală, Alba Iulia, Editura<br />
Reîntregirea, 2007, p. 104.<br />
229
acestei situaţii.” 4 Termenul pastoral înseamnă relaţia păstorului <strong>de</strong> suflete (preotul)<br />
cu credincio<strong>şi</strong>i săi, atât în sensul responsabilităţii, cât <strong>şi</strong> al atitudinii. Datorită acestui<br />
tip <strong>de</strong> slujire, comportamentul fiecărei fiinţe se concentrează în jurul unor valori,<br />
întrupându-se în fapte concrete <strong>de</strong> viaţă.<br />
1.1. Vechimea preocupărilor pentru consiliere pastorală<br />
Rădăcinile istorice ale consilierii î<strong>şi</strong> trag seva din trecutul imemorial al<br />
practicilor colective <strong>şi</strong> individuale vin<strong>de</strong>cătoare în aşa-numitul „sfat al bătrânilor”<br />
din comunităţile religioase. Sfatul duhovnicesc practicat în matricea spirituală<br />
creştină, practicile <strong>de</strong> vin<strong>de</strong>care sufletească <strong>şi</strong> trupească au oferit soluţii persoanelor<br />
aflate în suferinţă. În mod exclusiv clericii au fost aceia care s-au ocupat, timp <strong>de</strong><br />
secole, <strong>de</strong> problemele oamenilor, oferindu-le ajutorul celor confruntaţi cu o<br />
diversitate <strong>de</strong> situaţii ale vieţii. Această instituţie a sfătuirii era văzută ca mijloc <strong>de</strong><br />
stabilizare socială <strong>şi</strong> ca modalitate <strong>de</strong> conservare a ordinii într-o anumită comunitate.<br />
Consilierea pastorală a avut o evoluţie etapizată: „Folosirea religiei <strong>şi</strong> a<br />
psihologiei în scopuri psihoterapeutice a început în anul 1930, prin colaborarea dintre<br />
Norman Vincent Peale, un preot celebru, <strong>şi</strong> Smiley Blanton, un psihiatru <strong>de</strong> mare<br />
calibru, care au format împreună Fundaţia Americană <strong>de</strong> Religie <strong>şi</strong> Psihiatrie astăzi<br />
institutul Blanton-Peale. Cu trecerea anilor, rolul consilierii pastorale a evoluat <strong>de</strong> la<br />
consilierea religioasă sau spirituală la psihoterapie pastorală, care integrează teologia<br />
<strong>şi</strong> ştiinţele comportamentale. Asociaţia Americană a Consilierilor Pastorali<br />
(A.A.C.P.) a fost fondată în 1963 ca organizaţie ce autorizează consilieri pastorali,<br />
acreditează centrele <strong>de</strong> consiliere pastorală <strong>şi</strong> aprobă programele <strong>de</strong> pregătire. Este o<br />
organizaţie inter-religioasă, reprezentând peste 80 <strong>de</strong> grupuri profesionale, incluzând<br />
protestanţii, catolicii <strong>şi</strong> evreii. Nu admit secte, dar respectă angajamentele spirituale <strong>şi</strong><br />
tradiţiile religioase ale acelora care doresc asistenţă, fără să impună consiliatului<br />
convingerile religioase ale consilierului.” 5<br />
La nivel psihosocial „sfătuirea apare ca un mecanism reglator social <strong>şi</strong> <strong>de</strong><br />
reducere a influenţei negative a psiho-traumelor <strong>şi</strong> a consecinţelor lor, a suferinţei <strong>şi</strong><br />
chiar a <strong>de</strong>vianţei sociale. În general, linia propusă este menită să conserve valorile<br />
culturii respective, reprezentate prin obiceiuri, reguli, concepţii, instituţii… prin<br />
sfătuire a fost încurajat comportamentul prosocial, care are o mai mare eficacitate în<br />
rezolvarea problemelor esenţiale ale existenţei <strong>şi</strong> asigură securitatea membrilor<br />
grupului. În ve<strong>de</strong>rea eliminării oricăror surse <strong>de</strong> confuzie, fiecare societate elaborat<br />
propriul set <strong>de</strong> criterii <strong>de</strong> valoare ale comportamentului normal versus <strong>de</strong>vianţă,<br />
precum <strong>şi</strong> un mod <strong>de</strong> rezolvare a situaţiilor cu risc” 6 Ajutând oamenii să-<strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvolte<br />
caracteristici personale – amabilitate, preocupare, sensibilitate, răbdare – vor reu<strong>şi</strong> să<br />
stabilească relaţii interpersonale mult mai bune care presupun aptitudini, inclusiv<br />
abilitatea <strong>de</strong> a asculta, <strong>de</strong> a comunica <strong>şi</strong> <strong>de</strong> a înţelege.<br />
4<br />
Sorin SĂNDULACHE, Consiliere <strong>şi</strong> psihoterapie pastorală, Bucureşti, Editura Institutului<br />
Teologic Adventist, 2006, p. 25.<br />
5<br />
Psiholog dr. Maria PAŞCA, preot dr. Teofil TIA, op. cit, pp. 111-112.<br />
6<br />
Constantin OANCEA, Tehnici <strong>de</strong> sfătuire/consiliere, Bucureşti, Editura Vavila Edinf, 2002, p. 47.<br />
230
1.2. Persoanele implicate în actul consilierii pastorale<br />
Consilierea este un proces în care un profesionist stabileşte o relaţie bazată pe<br />
încre<strong>de</strong>re cu o persoană care are nevoie <strong>de</strong> sprijin. Această relaţie asigură exprimarea<br />
i<strong>de</strong>ilor <strong>şi</strong> sentimentelor în legătură cu o problemă <strong>şi</strong> oferă sprijin în clarificarea<br />
sensurilor fundamentale, în i<strong>de</strong>ntificarea unor pattern-uri valorice pe baza cărora se<br />
pot formula soluţii. „Consilierea pastorală este o formă unică <strong>de</strong> consiliere care<br />
foloseşte în egală măsură resurse spirituale <strong>şi</strong> psihologice pentru a ajuta la vin<strong>de</strong>carea<br />
<strong>şi</strong> confortul psihic al oamenilor. Ea este oferită <strong>de</strong> un consilier pastoral autorizat, care<br />
nu este doar un specialist în tulburări mintale, ci are <strong>şi</strong> o pregătire religioasă<br />
profundă.” 7<br />
În structurile armatei, preotul militar asigură procesul <strong>de</strong> consiliere pastorală,<br />
oferind sprijin moral problemelor din viaţa militarilor <strong>şi</strong> celorlalte categorii <strong>de</strong><br />
personal din serviciul instituției militare. Preotul militar, folosind eficient principiile<br />
moralei creştine <strong>şi</strong> elemente <strong>de</strong> psihologie pastorală <strong>şi</strong> sociologie, specifice mediului<br />
militar, poate contribui împreună cu alţi factori <strong>de</strong> răspun<strong>de</strong>re, la reu<strong>şi</strong>ta activităţilor<br />
<strong>şi</strong> programelor <strong>de</strong>stinate îmbunătăţirii aspectelor specifice vieţii militare.<br />
1.3. Obiectivele consilierii pastorale<br />
În activitatea <strong>de</strong> consiliere pastorală scopul este sprijinirea celor aflaţi în<br />
suferinţă <strong>şi</strong> probleme în a-<strong>şi</strong> rezolva situaţiile neplăcute din viaţă prin resurse proprii,<br />
prin adoptarea atitudinilor, concepţiilor <strong>şi</strong> comportamentelor manifestate în contexte<br />
existenţiale specifice, învăţând să facă faţă problemelor vieţii prin <strong>de</strong>zvoltarea<br />
integralităţii spirituale <strong>şi</strong> etice a fiinţei umane.<br />
Promovarea sănătăţii <strong>şi</strong> a stării <strong>de</strong> bine caracterizată prin funcţionarea optimă<br />
din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re somatic, fiziologic, intelectual, emoţional, social <strong>şi</strong> spiritual este<br />
obiectivul principal al consilierii pastorale.<br />
În viziunea lui Corey 8 , obiectivele consilierii sunt următoarele: restructurarea<br />
personalităţii, <strong>de</strong>scoperirea inconştientului, generarea unor interese sociale,<br />
conştientizarea semnificaţiei vieţii, rezolvarea <strong>şi</strong> vin<strong>de</strong>carea unor tulburări<br />
emoţionale, examinarea unor hotărâri <strong>şi</strong> <strong>de</strong>cizii mai vechi <strong>şi</strong> înlocuirea cu altele noi,<br />
<strong>de</strong>zvoltarea încre<strong>de</strong>rii în sine, cultivarea asertivităţii, reducerea anxietăţii, diminuarea<br />
comportamentului mal-adaptativ <strong>şi</strong> învăţarea unor mo<strong>de</strong>le adaptative noi, câştigarea<br />
unui control eficient asupra propriei vieţi.<br />
7<br />
Psiholog dr. Maria PAŞCA, preot dr. Teofil TIA, op. cit., p. 112.<br />
8<br />
Sorin SĂNDULACHE, op. cit, apud Corey G, Manual for theory and practice of counseling and<br />
psychotherapy, 4<br />
231<br />
th ed, Pacific Grove, CA:Brooks/Cole, 1996, p.137.
Asistarea în procesul <strong>de</strong> autocunoaştere <strong>de</strong>zvoltă în comportamentul persoanei<br />
înţelegerea propriilor simţăminte <strong>şi</strong> relaţii, eliberarea <strong>de</strong> dominaţia experienţelor<br />
trecute, conştiinţa <strong>de</strong> sine, abandonarea faţa<strong>de</strong>lor sau măştilor protectoare care îi<br />
împiedică să-<strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvăluie în mod autentic originalitatea <strong>şi</strong> umanitatea proprie, să<br />
experimenteze relaţii reciproce complete <strong>şi</strong> <strong>de</strong>pline. Dobândirea abilităţilor pentru a<br />
relaţiona într-o manieră care conduce la <strong>de</strong>zvoltare reciprocă, oferă încre<strong>de</strong>rea în<br />
propria persoană, cu dimensiunile sale biologice, psihice, sociale, culturale <strong>şi</strong> moralspirituale<br />
aşa cum a fost creată <strong>de</strong> Dumnezeu, cu conştiinţă <strong>şi</strong> valori.<br />
3. Exercitarea procesului <strong>de</strong> consiliere pastorală în spaţiul militar<br />
S-a ajuns ca în zilele noastre, consilierea pastorală să se <strong>de</strong>sfăşoare nu doar în<br />
biserică, ci <strong>şi</strong> în comunitate, respectiv în ONG –uri, spitale, armată, penitenciare.<br />
Activitatea procesului <strong>de</strong> explorare împreună a elementelor cheie îl ajută pe consiliat<br />
să conştientizeze mai a<strong>de</strong>cvat <strong>şi</strong> mai complet propriile nevoi, aşteptări <strong>şi</strong> posibilităţi<br />
<strong>de</strong> a face faţă sau <strong>de</strong> a rezolva <strong>şi</strong> <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong> problemele personale. În opinia doamnei<br />
prof. univ. dr. Iolanda Mitrofan acest proces se realizează conform următoarelor<br />
etape: 9<br />
• Evaluarea completă a cazului în contextul situaţiei <strong>de</strong> viaţă cu care se<br />
confruntă.<br />
• I<strong>de</strong>ntificarea problemei <strong>de</strong> bază <strong>şi</strong> a celor <strong>de</strong>rivate din perspectiva<br />
clientului <strong>şi</strong> a consilierului.<br />
• Schiţarea obiectivelor consilierii împreună cu clientul <strong>şi</strong> acceptarea<br />
contractuală a cadrului consilierii (durata <strong>şi</strong> frecvenţa şedinţelor,<br />
locaţia, clarificarea intenţiilor, aşteptărilor mutuale <strong>şi</strong> maniera <strong>de</strong><br />
colaborare pe parcursul consilierii, asigurarea clientului <strong>de</strong> respectarea<br />
principiului <strong>de</strong> confi<strong>de</strong>nţialitate).<br />
• Realizarea relaţiei <strong>şi</strong> stimularea alianţei terapeutice, a contactului<br />
facilitator muncii <strong>de</strong> explorare <strong>şi</strong> clarificare.<br />
• Explorarea problemei, analiza răspunsurilor emoţionale, cognitive <strong>şi</strong><br />
comportamentale ale clientului la problema i<strong>de</strong>ntificată <strong>şi</strong> conectarea lor<br />
cu obiectivele iniţiale.<br />
• Reformularea obiectivelor <strong>de</strong> lucru în funcţie <strong>de</strong> evoluţia relaţiei <strong>şi</strong> <strong>de</strong><br />
reactivitatea clientului în procesul <strong>de</strong> consiliere.<br />
• Facilitarea insight-urilor <strong>şi</strong> <strong>de</strong>scoperirea împreună a soluţiilor posibile.<br />
• Conceperea <strong>şi</strong> alegerea personală a noilor răspunsuri, comportamente<br />
<strong>şi</strong> scenarii <strong>de</strong> viaţă, proiectarea <strong>şi</strong> luarea noilor <strong>de</strong>cizii.<br />
• Implementarea <strong>de</strong>ciziilor <strong>şi</strong> strategiilor alternative în propria viaţă.<br />
• Susţinerea consilierului <strong>şi</strong> validarea soluţiilor rezolutive <strong>de</strong> viaţă<br />
practicate <strong>de</strong> către client.<br />
• Evaluarea finală a rezultatelor consilierii.<br />
9<br />
Iolanda MITROFAN, Adrian NUŢĂ, Consilierea psihologică: cine, ce <strong>şi</strong> cum?, Bucureşti,<br />
Editura SPER, 2005, pp.23-24.<br />
232
• Încetarea <strong>de</strong> comun acord a consilierii cu menţinerea unui contact<br />
catamnestic <strong>de</strong> confirmare a evoluţiei, ca <strong>şi</strong> <strong>de</strong> reluare a unui nou ciclu în<br />
caz <strong>de</strong> nevoie.<br />
Metodologia <strong>şi</strong> tehnica, talentul, atitudinea, motivaţia interioară <strong>şi</strong> comunicarea<br />
sunt elementele ce mo<strong>de</strong>lează credinţa <strong>şi</strong> starea spirituală a persoanei. Comunicarea<br />
este mijlocul principal prin care se reglează raporturile interpersonale, se creează <strong>şi</strong> se<br />
întreţine atmosfera prielnică muncii rodnice, se previn, iar când este cazul, se<br />
<strong>de</strong>tensionează stările conflictuale. Prin intermediul comunicării „se formează noi<br />
convingeri, se consoli<strong>de</strong>ază cele anterioare cu caracter pozitiv, se înlătură<br />
mentalităţile <strong>şi</strong> practicile perimate, în discordanţă cu exigenţele organismului militar.<br />
Mai pe scurt, când comunicarea este bine concepută <strong>şi</strong> <strong>de</strong>sfăşurată, se obţine<br />
mo<strong>de</strong>larea <strong>şi</strong> remo<strong>de</strong>larea personalităţilor militarilor, sintalitatea organizaţiei militare<br />
în ansamblul său pentru ca la nevoie, să poată în<strong>de</strong>plini misiunile încredinţate <strong>de</strong><br />
conducerea statului” 10 . Relaţiile sănătoase reprezintă siguranţa sănătăţii mentale,<br />
emoţionale <strong>şi</strong> spirituale.<br />
Militarii, oricât <strong>de</strong> diferiţi ar fi din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re cultural, nu rămân<br />
indiferenţi în faţa fluxului <strong>de</strong> evenimente, ci <strong>de</strong>zbat – chiar cu tărie – asupra direcţiei<br />
schimbării potrivite pentru ei în<strong>şi</strong><strong>şi</strong>, pentru comunitatea lor, reflectând că perpetuarea<br />
sistemului <strong>de</strong> valori propriu armatei – patriotismul, onoarea, <strong>de</strong>mnitatea, loialitatea<br />
faţă <strong>de</strong> ţară, curajul, spiritul <strong>de</strong> sacrificiu, camara<strong>de</strong>ria – alcătuiesc realizarea unui<br />
simţ al perfecţiunii comune. Procesul <strong>de</strong> consiliere pune „accentul pe dimensiunea <strong>de</strong><br />
prevenţie a tulburărilor emoţionale <strong>şi</strong> comportamentale, pe cea a <strong>de</strong>zvoltării personale<br />
<strong>şi</strong> pe cea a rezolvării <strong>de</strong> probleme” 11 .<br />
Concluzii<br />
Prin procesul <strong>de</strong> consiliere se poate ajunge la o înţelegere mai profundă a<br />
gândurilor, a trăirilor emoţionale care asigură şansele unui nivel optim <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare<br />
a resurselor personale. „Consilierea încearcă să furnizeze încurajare <strong>şi</strong> călăuzire<br />
pentru cei care se confruntă cu pier<strong>de</strong>ri, <strong>de</strong>cizii sau <strong>de</strong>zamăgiri. Poate stimula<br />
personalitatea pentru creştere <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltare, poate ajuta oamenii să facă faţă în mod<br />
eficient problemelor vieţii, conflictelor lăuntrice, emoţiilor care par să-i copleşească,<br />
asistă persoane individuale, membrii unor familii, cupluri <strong>şi</strong> rezolvă tensiuni<br />
interpersonale sau tulburări <strong>de</strong> relaţie” 12 .<br />
Consilierea pastorală ne fortifică, ne conferă supleţea adaptării, ne capacitează<br />
să ne bucurăm <strong>de</strong> pace, fericire <strong>şi</strong> echilibru, ne face stăpânii <strong>şi</strong> slujitorii înţelepciunii<br />
profun<strong>de</strong>, a spiritualităţii autentice, care vine <strong>de</strong> Sus. Acest proces necesar al<br />
cercetării <strong>şi</strong> <strong>de</strong>scoperirii <strong>de</strong> sine ne aşează în raporturi scripturistice <strong>şi</strong> ştiinţifice cu<br />
noi în<strong>şi</strong>ne, cu Dumnezeu, cu semenii <strong>şi</strong> cu mediul natural <strong>şi</strong> social.<br />
10 General <strong>de</strong> divizie (r) dr. Gheorghe ARĂDĂVOAICE, Comunicarea în mediul militar, Bucureşti,<br />
Editura Aca<strong>de</strong>miei <strong>de</strong> Înalte <strong>Studii</strong> Militare, 1997, p.4.<br />
11 Psiholog dr. Maria PAŞCA, preot dr. Teofil TIA, op. cit, p. 110.<br />
12 Sorin SĂNDULACHE, op. cit, p. 28.<br />
233
Bibliografie:<br />
1. ARĂDĂVOAICE, Gheorghe, Comunicarea în mediul militar, Bucureşti:<br />
Editura Aca<strong>de</strong>miei <strong>de</strong> Înalte <strong>Studii</strong> Militare, 1997;<br />
2. MITROFAN, Iolanda, NUŢĂ, Adrian, Consilierea psihologică: cine, ce <strong>şi</strong><br />
cum? Bucureşti: Editura SPER, 2005;<br />
3. OANCEA, Constantin, Tehnici <strong>de</strong> sfătuire/consiliere, Bucureşti: Editura<br />
Vavila Edinf, 2002;<br />
4. PAŞCA, Maria, TIA, Teofil, Psihologie pastorală, Alba Iulia: Editura<br />
Reîntregirea, 2007;<br />
5. POPESCU, Mihail, Clerul ortodox <strong>şi</strong> responsabilitatea moral-politică a<br />
laicilor în societate, în revista „Ortodoxia”, nr. 3-4, Bucureşti: Editura<br />
Institutului Biblic <strong>şi</strong> <strong>de</strong> Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2000;<br />
6. SĂNDULACHE, Sorin, Consiliere <strong>şi</strong> psihoterapie pastorală, Bucureşti:<br />
Editura Institutului Teologic Adventist, 2006;<br />
7. TEOCTIST Patriarhul, Mesajul Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul<br />
Bisericii Ortodoxe Române adresat trupelor <strong>de</strong> uscat ale Armatei Române, la<br />
Sărbătoarea ocrotitorului lor spiritual Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, 23<br />
aprilie 2000, în Revista Trupelor <strong>de</strong> Uscat Nr.2/2000, Bucureşti: Editura Statul<br />
Major al Trupelor <strong>de</strong> Uscat, 2000.<br />
234
SECŢIUNEA 2:<br />
Echilibrul <strong>de</strong> putere în contextul<br />
evoluţiilor relaţiilor internaţionale<br />
235
236
PREDICTIBILITATEA ÎN SECURITATE NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI -<br />
DILEMĂ SAU POSIBILITATE?<br />
Dr. Vasile ROMAN *<br />
“Istoria este chintesenţa biografiilor marilor oameni care au populat universul,<br />
suma a vieţii unice a oamenilor excepţionali care au dat un sens <strong>şi</strong> o direcţie omenirii.”<br />
Thomas Carlyle<br />
Rezumat: O abordare a securităţi naţionale, prin analiza social comportamentală, ar putea<br />
porni <strong>de</strong> la trei piloni <strong>de</strong> bază: istoria statului (ca reflectare a comportamentului social),<br />
trebuinţele individului (după teoria lui Maslow) <strong>şi</strong> obiectivele generale ale comunităţilor din cele<br />
mai vechi timpuri: supravieţuire, prosperitate <strong>şi</strong> securitate (într-un anumit mod legate <strong>de</strong> teoria<br />
necesităţilor individuale).<br />
Istoria a dovedit două lucruri extrem <strong>de</strong> importante privind diferenţa dintre predictibilitate<br />
<strong>şi</strong> comportamentul statal în relaţie cu garantarea securităţii statale: schimbarea strategiei în<br />
funcţie <strong>de</strong> conjunctură (interesele primează) <strong>şi</strong> acţiunea în raport cu interesele <strong>de</strong> moment (în<br />
anumite momente este mai indicat să aştepţi <strong>de</strong>cât să te angajezi).<br />
Maslow susţine că un individ are cinci trebuinţe <strong>şi</strong> anume: fiziologice, <strong>de</strong> securitate <strong>de</strong><br />
apartenenţă, <strong>de</strong> stimă <strong>şi</strong> <strong>de</strong> actualizare, iar acestea se vor reflecta , prin comportamentul<br />
popoarelor <strong>şi</strong> la nivel atitudinii statului.<br />
Dacă supravieţuirea, prosperitatea <strong>şi</strong> securitatea sunt <strong>de</strong>zi<strong>de</strong>ratele societăţii atunci cu<br />
certitudine ultima trebuie să fie analizată numai în raport <strong>de</strong> inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă cu primele două.<br />
Cuvinte-cheie: securitate, trebuinţe, istorie, prosperitate, interese, proces, dimensiuni.<br />
1. Consi<strong>de</strong>raţii generale<br />
Lumea în întregul ei, ca expresie geografică pământ, ca expresie a vieţuirii<br />
populaţie, nu este un dat conservat ci mai sigur un element transformat <strong>şi</strong><br />
transformator, atât prin dorinţa <strong>şi</strong> puterea oamenilor cât <strong>şi</strong> prin apariţia unor şocuri 1<br />
pe care mintea umană nu le-a previzionat.<br />
Omul doreşte să modifice solul <strong>şi</strong> subsolul <strong>şi</strong> în marea majoritate a timpului<br />
reuşeşte. Amenajările reliefului, mo<strong>de</strong>rnizarea acestuia în funcţie <strong>de</strong> nevoi se<br />
realizează pentru <strong>de</strong>zvoltarea confortului <strong>şi</strong> se bazează pe planuri cu finalitate. Ceea<br />
ce omul nu va reu<strong>şi</strong> să realizeze este prevenţia în raport cu atitudinea naturii, reacţiile<br />
solului, apei, efectul vântului, manifestări care pun în pericol sau distrug, cu efecte<br />
catastrofale, ceea ce omul construieşte.<br />
Încercam să construim clădiri <strong>şi</strong> şosele care să reziste la un anumit grad al<br />
cutremurelor dar nu putem şti care va fi următoarea intensitate a acestora. Gândim<br />
sisteme duble, triple, cvadruple <strong>de</strong> securitate dar realizam că se poate întâmpla ca<br />
toate acestea să fie afectate concomitent.<br />
Şocurile fizice nu pot fi predictibile, pentru că ele sunt un dat <strong>de</strong> la Dumnezeu<br />
sau natură. Gândind la şocurile pe care le pot produce vieţuitorii planetei suntem în<br />
*<br />
General <strong>de</strong> brigadă, Comandant al Brigăzii 15 Mecanizată „Podu Înalt”.<br />
1<br />
Termen uzitat în limba engleză - wild cards - tradus ca eveniment neprevăzut care prin<br />
manifestare produce un <strong>de</strong>zechilibru major.<br />
237
aceea<strong>şi</strong> situaţie, adică în imposibilitatea <strong>de</strong> a previziona cum se vor manifesta<br />
oamenii mâine în raport cu astăzi.<br />
Omul prin natura sa, prin educaţie, dar mai ales prin nevoia <strong>de</strong> a-<strong>şi</strong> satisface<br />
trebuinţele personale baleiază <strong>de</strong> la pasivitate la acţiune <strong>şi</strong> <strong>de</strong> la altruism la egoism.<br />
Se poate consi<strong>de</strong>ra că istoria se repetă, că are ciclu <strong>de</strong> manifestare <strong>şi</strong> <strong>de</strong>ci<br />
putem anticipa următoarele comportamente ale statelor în raport cu un anumit gen <strong>de</strong><br />
premise, <strong>de</strong>ci putem să vorbim <strong>de</strong> predictibilitate. Putem vorbi cu predictibilitate <strong>şi</strong><br />
dacă analizăm teoriile geopolitice ale lui M.D. Mackin<strong>de</strong>r 2 sau A.T. Mahan 3 privind<br />
tendinţa statelor puternice, în special SUA, pentru controlul Hertland-ului.<br />
Astăzi aceste teorii, par să se manifeste în strategia marilor puteri dar<br />
comportamentul actorilor sociali, dar mai ales economici <strong>şi</strong> financiari, pare să fie<br />
totu<strong>şi</strong> impredictibil.<br />
Îndoielile <strong>de</strong>terminate <strong>de</strong> modul în care comunităţile sociale au evoluat atât ca<br />
nivel <strong>de</strong> cunoaştere dar mai mult ca <strong>şi</strong> pretenţii sociale ne obligă să avem un anumit<br />
grad <strong>de</strong> reticenţă.<br />
Educaţia <strong>şi</strong> progresul societăţii, pornind <strong>de</strong> la individ <strong>şi</strong> mergând până la<br />
comunitatea internaţională, trecând prin naţiune <strong>şi</strong> stat, nu reprezintă certitudinea că<br />
se poate realiza o predicţie a comportamentului social civilizat, constructiv,<br />
pacificator.<br />
O analiză făcută în jurul anilor 1970 în SUA 4 <strong>de</strong>monstrează că la o investiţie<br />
anualã <strong>de</strong> 45 miliar<strong>de</strong> <strong>de</strong> dolari în învăţământ, în special în cel <strong>de</strong> stat, rezultatele la<br />
teste <strong>de</strong> aptitudini au dovedit o scă<strong>de</strong>re <strong>de</strong> 49 puncte la aptitudinile verbale <strong>şi</strong> cu 32<br />
<strong>de</strong> puncte la cele matematice.<br />
Studiul a <strong>de</strong>monstrat <strong>de</strong> asemenea trei lucruri importante <strong>şi</strong> anume opoziţia<br />
crescută a celor educaţi faţă <strong>de</strong> <strong>de</strong>ciziile guvernului, prin contestaţii, <strong>de</strong>monstraţii <strong>şi</strong><br />
greve, creşterea numărului <strong>de</strong> persoane care nu mai doreau să se angajeze în<br />
producţie ci doar în zona activităţii serviciilor <strong>şi</strong> consultaţiilor <strong>şi</strong> nu în ultimul rând<br />
creşterea ratei criminalităţii <strong>şi</strong> violenţei familiale <strong>şi</strong> comunitare.<br />
Acest paradox poate fi observat <strong>şi</strong> în evoluţia societăţii actuale care prin oferta<br />
tehnologică dar <strong>şi</strong> prin apartenenţa la anumite organizaţii <strong>şi</strong> comunităţi economice,<br />
financiare <strong>şi</strong> politice (<strong>de</strong> genul Uniunii Europene) nu mai doresc să fie încadrate zone<br />
<strong>de</strong> producţie ci doar <strong>de</strong> proiectare, consum <strong>şi</strong> servicii. Astfel producţia se doreşte a fi<br />
plasată în lumea slab <strong>de</strong>zvoltată (Africa) sau zone cu forţe <strong>de</strong> muncă ieftină (Asia)<br />
fără a fi urmărită vulnerabilitatea istorică a acestui mod <strong>de</strong> viaţă. Istoria a dovedit că<br />
societăţile, imperiile care s-au <strong>de</strong>zvoltat prin efortul coloniilor au fost sortite<br />
dispariţiei (exemplu regatul spaniol sau portughez), <strong>şi</strong> că astăzi coloniile vin <strong>şi</strong><br />
investesc în fostele imperii.<br />
2<br />
Amiral al Flotei SUA, autor a unor studii <strong>de</strong> geopolitică (The interest of America in Sea Power,<br />
etc.).<br />
3<br />
Profesor <strong>de</strong> geografie la Universitatea Oxford, autor a unor studii <strong>de</strong> geopolitică (Pivotul geografic<br />
al istoriei etc.).<br />
4<br />
Paul JOHNSON, O istorie a lumi mo<strong>de</strong>rne 1920-2000, Editura Humanitas, Bucureşti, 2003,<br />
p.622.<br />
238
În acest context este <strong>de</strong> dorit ca în analizele <strong>de</strong> securitate să ia în consi<strong>de</strong>raţie<br />
trecutul ca lecţie <strong>de</strong> istorie iar prezentul ca element comparativ al istoriei.<br />
O abordare a securităţi naţionale, prin analiza social comportamentală, ar putea<br />
porni <strong>de</strong> la trei piloni <strong>de</strong> bază: istoria statului (ca reflectare a comportamentului<br />
social) teoria trebuinţelor individului (după teoria lui Maslow) <strong>şi</strong> obiectivele generale<br />
ale comunităţilor din cele mai vechi timpuri.<br />
2. Perspectiva istorică<br />
Analizând, în aceste condiţii, securitatea naţională a României constatăm că,<br />
în istoria celor peste 2000 <strong>de</strong> ani, a fost în marea ei majoritate o problemă <strong>de</strong> politică<br />
<strong>şi</strong> că a fost influenţată într-o mai mică măsură, în perioada secolului I –XVIII, <strong>de</strong><br />
dorinţa maselor.<br />
O trecere rapidă prin istorie dove<strong>de</strong>şte că masele populare <strong>şi</strong>-au coagulat<br />
energiile la ,,ordin” atunci când domnul sau voievodul a i<strong>de</strong>ntificat, fie nevoia, fie<br />
oportunitatea istorică pentru poziţionarea provinciei, ţării sau voievodatului într-un<br />
anumit plan politic sau militar.<br />
Până în secolul XVIII provinciile Româneşti <strong>şi</strong>-au garantat suveranitatea prin<br />
alianţele stabilite <strong>de</strong> domnii în raport cu pretenţiile suzerane ale imperiilor <strong>de</strong> vest,<br />
nord sau sud, iar populaţia a acceptat atât lupta cât <strong>şi</strong> tributul în funcţie <strong>de</strong> dorinţa<br />
boierilor sau în funcţie <strong>de</strong> capacităţilor fizice sau psihice ale domnilor.<br />
Mijlocul secolului XIX aduce, în comportarea elitei politice în formare, i<strong>de</strong>ea<br />
<strong>de</strong> putere prin unire dar <strong>şi</strong> aceea <strong>de</strong> securitate prin apropiere <strong>de</strong> anumite curente, în<br />
special cele specifice vestului <strong>şi</strong> care aveau ca bază nu doar teoria realistă a faptului<br />
că securitatea este egală cu puterea militară a ţării <strong>şi</strong> a alianţei, dar <strong>şi</strong> experienţa<br />
acestor ţări sau alianţe.<br />
<strong>Securitate</strong>a Regatului României este garantată <strong>şi</strong> predictibilă prin aducerea<br />
dinastiei germane HOHENZOLLER-SIGMARINGEN în anul 1866 la conducerea<br />
statului. Ea reprezenta legătura cu puterile occi<strong>de</strong>ntale <strong>şi</strong> prin aceasta garanţia că<br />
puterile estice (Rusia Ţaristă) <strong>şi</strong> sudică (Imperiul Otoman) vor constrânge mai puţin<br />
<strong>de</strong>ciziile economice, politice <strong>şi</strong> <strong>de</strong> securitate ale Regatului României.<br />
Istoria celor două războaie mondiale, a dovedit două lucruri extrem <strong>de</strong><br />
importante privind diferenţa dintre predictibilitate <strong>şi</strong> comportamentul statal în relaţie<br />
cu garantarea securităţii statale.<br />
<strong>Securitate</strong>a României nu a fost predictibilă nici în alianţe <strong>şi</strong> nici în acţiune,<br />
pentru că <strong>de</strong><strong>şi</strong> pe termen scurt România s-a alăturat unor alianţe (Antanta, în primul<br />
război mondial) beneficiile preve<strong>de</strong>rilor tratatului nu au fost analizate atent iar<br />
implicarea a fost incoerentă dovedind un grad ridicat <strong>de</strong> inconsecvenţă.<br />
Revenirile teritoriale după primul războiul mondial (Basarabia, Bucovina,<br />
Transilvania) justifică pentru unii faptul s-a trecut <strong>de</strong> partea Antantei dar, nu poate fi<br />
cel mai important argument, având în ve<strong>de</strong>re faptul că în finalul războiului toate<br />
popoarele au primit, prin efortul lui W.Wilson, consensul marilor puteri <strong>şi</strong> acţiunile<br />
ferme ale <strong>de</strong>legaţiei României (<strong>de</strong>mne <strong>de</strong> apreciat), dreptul la auto<strong>de</strong>terminare.<br />
România a avut beneficii dar <strong>şi</strong> pier<strong>de</strong>ri pentru că aliaţii <strong>de</strong> la est dincolo <strong>de</strong> acţiunea<br />
239
ostilă au prejudiciat poporul român <strong>de</strong> tezaurul naţional (azi obiect al recomandărilor<br />
Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, fără ecou în Fe<strong>de</strong>raţia Rusă).<br />
Cel <strong>de</strong> al doilea război mondial a adus pier<strong>de</strong>ri teritoriale, solicitări enorme<br />
pentru <strong>de</strong>spăgubiri <strong>de</strong> război, alipirea blocul comunist (distrugerea elitei <strong>şi</strong> economiei<br />
româneşti) cu acordul foştilor noştri aliaţi din vest.<br />
Suferinţa României în opinia mea, în urma celor două războaie mondiale nu<br />
este doar materială ci una <strong>de</strong> imagine în memoria colectivă, <strong>de</strong> impredictibilitate în<br />
relaţia cu aliaţii <strong>şi</strong> <strong>de</strong> tendinţă în schimbarea taberei în funcţie <strong>de</strong> anumite conjuncturi<br />
– împreună la victorie <strong>şi</strong> singuri la înfrângere.<br />
Germania <strong>şi</strong> poporul german, indiferent <strong>de</strong> regim s-a bazat pe România <strong>şi</strong> pe<br />
români, dar au primit dovada neîncre<strong>de</strong>rii, Rusia <strong>şi</strong> poporul rus care <strong>de</strong> foarte multe<br />
ori au fost priviţi ca buni prieteni, (<strong>de</strong><strong>şi</strong> avem o teamă viscerală faţă <strong>de</strong> acţiunile lor)<br />
pornesc, <strong>de</strong> fiecare dată, <strong>de</strong> la premisa că vom trăda aliaţii (alţii <strong>de</strong>cât ei) <strong>şi</strong> ne vom<br />
alătura lor oricât <strong>de</strong> negativ ar fi rezultatul.<br />
Alianţele postbelice, fie tratatul <strong>de</strong> la Varşovia (impus în blocul comunist) în<br />
care România <strong>şi</strong>-a stabilit un anumit grad <strong>de</strong> in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă (interesant faptul că<br />
aceasta este în mentalul nostru <strong>şi</strong> al conducătorilor) precum <strong>şi</strong> dorinţa finalizată <strong>de</strong><br />
acce<strong>de</strong>re la NATO sunt dovezi al analizelor făcute sub imperiul realităţilor istorice<br />
trecute, teama <strong>de</strong> a nu fi singuri, teama <strong>de</strong> revirimentul Rusiei (iată că aceasta se<br />
produce!) precum <strong>şi</strong> dorinţa <strong>de</strong> a aparţine, cel puţin în alianţa, occi<strong>de</strong>ntului.<br />
Dorinţa a fost mai presus <strong>de</strong> calcul costurilor <strong>de</strong> predictibilitate a viitorului, <strong>de</strong><br />
alternative strategice, dar <strong>şi</strong> <strong>de</strong> posibile alianţe, înţelegeri cu ţările vecine (bazate pe<br />
relaţiile istorice - spre exemplu a<strong>de</strong>rarea pentru început la grupul <strong>de</strong> la Visegrad<br />
alături <strong>de</strong> mai vechiul aliat - Polonia).<br />
Mai mult <strong>de</strong>cât atât tendinţa generală <strong>de</strong> a face parte din orice tip <strong>de</strong> structură<br />
ce apare la orizont fără a analiza atât beneficiile cât <strong>şi</strong> eforturile fac, în opinia mea,<br />
România puţin credibilă în analize <strong>de</strong> oportunitate dar <strong>şi</strong> în procesul <strong>de</strong> negociere al<br />
securităţii.<br />
3. Perspectiva psihologică<br />
A doua perspectivă în domeniul securităţii se referă la analiza<br />
comportamentului uman <strong>şi</strong> reflectarea acestuia în predictibilitatea securităţi naţionale.<br />
Poporul Român poate fi <strong>de</strong>finit (fără lipsă <strong>de</strong> mo<strong>de</strong>stie) un neam eroic atunci<br />
când istoria îl provoacă la apărare, este un neam unit atunci când nevoia îi<br />
<strong>de</strong>monstrează că singur individul nu reprezintă nimic <strong>şi</strong> este greu <strong>de</strong>terminat spre<br />
efort fizic atunci când prin sprinteneala minţi găseşte soluţii facile.<br />
Maslow 5 susţine că un individ are cinci trebuinţe <strong>şi</strong> anume: fiziologice, <strong>de</strong><br />
securitate <strong>de</strong> apartenenţă, <strong>de</strong> stimă <strong>şi</strong> <strong>de</strong> actualizare.<br />
Trecerea în revistă a trebuinţelor fiziologice <strong>de</strong> hrană, locuinţă, activitate <strong>şi</strong><br />
odihnă ne în<strong>de</strong>amnă să afirmăm că românii nu sunt un popor prea pretenţios. În<br />
istorie, a <strong>de</strong>monstrat că <strong>şi</strong>-a apărat ,,sărăcia <strong>şi</strong> nevoile”. Evoluţia socio-economică a<br />
5<br />
Psiholog umanist american, cunoscut astăzi pentru propunerea sa privind bazele teoriei ierarhiei<br />
nevoilor umane.<br />
240
omânilor, în pofida resurselor solului, a fost înceată <strong>şi</strong> a trecut cu greu (în ultima<br />
parte a secolului XX) <strong>de</strong> la agrarian spre industrial. Dezvoltarea tehnologică a<br />
României nu este una extraordinară <strong>şi</strong> nici procesul know-how nu este punctul său<br />
forte.<br />
Astăzi problema care se pune este dată mai mult <strong>de</strong> dorinţa muncii <strong>şi</strong> aici<br />
observăm că încă suntem în doua tabere: cei care vor să muncească <strong>şi</strong> să fie plătiţi <strong>şi</strong><br />
care pleacă în occi<strong>de</strong>nt sau angajaţi în domeniul privat, angajaţi serios în activitate <strong>şi</strong><br />
o altă categorie a celor care aşteaptă ca statul să le rezolve toate problemele. Există <strong>şi</strong><br />
o categorie a angajaţilor statului care consi<strong>de</strong>ră că implicarea lor trebuie să fie minoră<br />
atât în gestionarea resurselor, cât <strong>şi</strong> în valoarea rezultatelor. Acest comportament<br />
<strong>de</strong>vine periculos dat fiind faptul că oprobriul privind incompetenţa <strong>şi</strong> neangajarea nu<br />
se adresează persoanelor sau grupurilor ci statului ca instituţie.<br />
Trebuinţa securităţii, reflectă în protecţia împotriva ameninţării, privării <strong>de</strong> un<br />
drept sau <strong>de</strong> arbitrariu se reflectă în filonul naţional prin reacţia <strong>de</strong> ultim moment.<br />
Românul este contemplativ la pericol se gân<strong>de</strong>şte că nu i se poate întâmpla lui, iar<br />
dacă i se întâmplă seamănului este mai puţin important. <strong>Securitate</strong>a este lăsată pe<br />
seama organelor statului iar spiritul civic este puţin <strong>de</strong>zvoltat.<br />
Agresiunea verbală <strong>şi</strong> fizică astăzi a <strong>de</strong>venit comportament naţional, cultivată<br />
fiind prin limbaj atât pe verticală cât <strong>şi</strong> pe orizontala societăţi.<br />
Românul nu a fost slugarnic dar a fost educat obedient prin credinţă <strong>şi</strong> religie<br />
(împăcarea cu soarta nu este o virtute, Dumnezeu ajută pe cel care se ajută), prin<br />
atmosfera şcolii, prin libertatea <strong>de</strong> <strong>de</strong>cizie a vechilului, prin credinţa în puterea divină<br />
a domnului (fie el venetic sau pământean).<br />
Obţinerea securităţii individuale a pendulat între concesie sau compromis <strong>şi</strong><br />
traficul <strong>de</strong> influenţă, (<strong>de</strong> cumpărare a poziţiei <strong>de</strong> domn sau nemazilire, până la plata<br />
pentru dreptul <strong>de</strong> a exista) <strong>de</strong> sus <strong>şi</strong> până jos. A fost <strong>şi</strong> este mai uşor să-ţi garantezi<br />
securitatea prin apartenenţa la grup <strong>de</strong> interese sau prin protector <strong>de</strong>cât prin spirit<br />
civic, prin luptă împotriva privării, atacării ameninţării în perioada <strong>de</strong> prefigurare a<br />
acestora.<br />
Trebuinţa apartenenţei, cu laturile ei <strong>de</strong> prietenie <strong>şi</strong> dragoste, alături <strong>de</strong> asociere<br />
sunt paradoxul românului.<br />
Poporul român este extrem <strong>de</strong> cald, primitor, iubitor <strong>de</strong> oameni <strong>şi</strong> poate chiar<br />
să plângă atunci când se produce o catastrofă chiar dacă aceasta nu-l afectează în plan<br />
personal. Paradoxul este reţinerea în a <strong>de</strong>sfăşura activităţi în comun, lipsa dorinţei <strong>de</strong><br />
asociere, <strong>de</strong> a construi împreună cu alţii.<br />
Suspiciunea legată <strong>de</strong> sentimentul neîncre<strong>de</strong>rii îl poartă <strong>de</strong> la lupta împotriva<br />
patronilor, care se pare că se îmbogăţesc pe nedrept <strong>şi</strong> nu acordă salarii corecte, până<br />
la a urâ sistemul <strong>de</strong> asociere a resurselor (fermele, spre exemplu, necesare realizării<br />
atât a unui grad sporit <strong>de</strong> productivitate cât <strong>şi</strong> un sistem <strong>de</strong> <strong>de</strong>sfacere performant).<br />
Fuga <strong>de</strong> cooperare <strong>de</strong> la individ merge spre fuga <strong>de</strong> cooperare, sau mai mult<br />
spre concurenţa între instituţii, fără a ve<strong>de</strong>a că rezultatul sumei eforturilor<br />
individuale este mai mic <strong>de</strong>cât rezultatul eforturilor însumate.<br />
241
Analizând a patra trebuinţă, a încre<strong>de</strong>rii <strong>şi</strong> stimei <strong>de</strong> sine precum <strong>şi</strong> a dorinţei<br />
<strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare personală, putem spune ca românul se situează într-o zonă <strong>de</strong>stul <strong>de</strong><br />
apreciată atunci când vorbim <strong>de</strong> cultură.<br />
Stima <strong>de</strong> sine <strong>şi</strong> încre<strong>de</strong>rea în propriile forţe este <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> mioritică (în sensul<br />
acceptării sorţii) neavând <strong>şi</strong> neclamând potenţialul propriu. Există o frică a poporului<br />
(poate <strong>şi</strong> pentru că se înţelege gre<strong>şi</strong>t conceptul <strong>de</strong> laudă <strong>de</strong> sine) <strong>de</strong> a se prezenta <strong>şi</strong><br />
manifesta mândru, cunoscător, încăpăţânat, doritor <strong>de</strong> mai mult, perseverent, <strong>de</strong><br />
cuvânt <strong>şi</strong> conştient <strong>de</strong> propria valoare.<br />
Sunt apreciaţi vecinii polonezi că au spirit catolic, nemţii că sunt punctuali în<br />
tot ceea ce fac, sunt criticaţi francezii că sunt prea plini <strong>de</strong> ei în<strong>şi</strong><strong>şi</strong>, sunt ju<strong>de</strong>caţi unii<br />
că sunt excesiv <strong>de</strong> duri dar nu vrem să ne situăm în nici o categorie. Românii se<br />
mândresc cu ospitalitatea <strong>şi</strong> cu <strong>de</strong>ţinătorii <strong>de</strong> premii Nobel dar când discută sau când<br />
negociază cu alte seminţii sunt reticenţi să se manifeste ca oameni care au încre<strong>de</strong>re<br />
în potenţialul propriu <strong>şi</strong> sunt conştienţi că <strong>de</strong>ţin acest potenţial.<br />
Riscant <strong>şi</strong> ru<strong>şi</strong>nos este <strong>şi</strong> comportamentul celor care odată plecaţi din ţară î<strong>şi</strong><br />
caracterizează semenii cu cele mai urâte epitete scoţând în evi<strong>de</strong>nţă negativul, făcând<br />
abstracţie <strong>de</strong> valori, comportamente <strong>şi</strong> calităţi, situându-ne astfel într-un grup <strong>de</strong>finit<br />
ca paria.<br />
Sunt celebre cuvintele lui Petru Rareş care spune că „vom fi iară<strong>şi</strong> ce am fost <strong>şi</strong><br />
mai mult <strong>de</strong>cât atât”, pentru că miza pe un popor mândru. Acest dicton trebuie să fie<br />
<strong>de</strong>viză naţională pentru că potenţial există dar trebuie cultivat.<br />
Dorinţa <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare trebuie conştientizată social <strong>şi</strong> educată instituţional.<br />
Şcoala <strong>şi</strong> familia trebuie să acţioneze la unison pentru calitate conştiente că<br />
reformele în educaţie făcute în pripă, ambigue <strong>şi</strong> eterne distrug filonul cultural al unei<br />
naţiuni.<br />
Educaţia este o responsabilitate personală dar <strong>şi</strong> una naţională. Sintagma „cea<br />
mai importantă resursă a societăţii este omul” fără suport educaţional rămâne<br />
utopică. Fuga <strong>de</strong> cultură, fuga <strong>de</strong> efort intelectual, fuga după diplome fără bază <strong>de</strong><br />
cunoaştere nu trebuie să fie acceptate sau tolerate. Noua generaţie nu se poate educa<br />
în faţa televizorului <strong>şi</strong> nici în reţele <strong>de</strong> socializare ci în cadru instituţional.<br />
Dezvoltarea individului nu se poate face coborând standar<strong>de</strong>le <strong>de</strong> evaluare ci<br />
prin efort <strong>de</strong> convingere <strong>şi</strong> <strong>de</strong> ce nu <strong>de</strong> constrângere sau triere pentru a respecta un set<br />
<strong>de</strong> valori umane.<br />
Şcolile nu pot funcţiona pentru bani sau pentru corpul didactic ci trebuie să<br />
funcţioneze pentru a furniza societăţii produsul finit – omul cunoscător, specialist în<br />
domeniu <strong>şi</strong> nici<strong>de</strong>cum ignorantul sau indolentul cu diplomă. Educaţia nu este meserie<br />
ci vocaţie, este dragoste pentru neam.<br />
Ultima trebuinţă, cea <strong>de</strong> actualizare, ne duce spre înaltul nivel al excelenţei, al<br />
creaţiei, al maximizării potenţialului, ne duce spre elite.<br />
Românii au avut <strong>şi</strong> au elite, numai că uneori ori acestea nu au fost în măsură să<br />
se facă înţelese sau au fost eclipsate <strong>de</strong> falsele elite. Parafrazându-l pe Napoleon în<br />
legătură cu bastonul <strong>de</strong> mareşal, se poate spune că în fiecare individ există un mare<br />
talent, o mare capacitate, un li<strong>de</strong>r extraordinar dar, <strong>şi</strong> aici există un mare dar, totul<br />
este dat <strong>de</strong> dorinţa individului <strong>de</strong> a <strong>de</strong>veni <strong>şi</strong> a societăţii <strong>de</strong> a-l cultiva.<br />
242
La români competiţia corectă este vizibilă în sport <strong>şi</strong> pe băncile şcolilor<br />
(ciclurie primare) <strong>şi</strong> este înlocuită <strong>de</strong> interese meschine urcând treptele sociale.<br />
Descurajarea instituţiilor, falsa percepţie că valorile se <strong>de</strong>zvoltă doar în afara<br />
ţării, i<strong>de</strong>ea că omul <strong>de</strong> valoare nu este căutat, îi <strong>de</strong>termină pe români să caute<br />
împlinirea profesională <strong>şi</strong> realizarea materială în afara graniţelor.<br />
Faptul că inventatorii români <strong>şi</strong>-au materializat i<strong>de</strong>ile în afară, <strong>de</strong>ţinătorii <strong>de</strong><br />
Nobel s-au <strong>de</strong>zvoltat în afara României, elitele interbelice s-au şcolit în occi<strong>de</strong>nt sunt<br />
invariabilele argumente că în România este imposibil să se realizeze valori autentice.<br />
Falsul teoriei face ca poporul să aştepte <strong>şi</strong> să accepte i<strong>de</strong>ea că nu putem<br />
produce dar putem importa. Importul este benefic atunci când se pretează domeniului<br />
<strong>şi</strong> este periculos când el nu se poate racorda realităţilor.<br />
Este benefic atunci când un individ care excelează într-un domeniu se <strong>de</strong>zvoltă<br />
în instituţii din afara ţării, dar se impune condiţia <strong>de</strong>zvoltării pentru ţară, <strong>de</strong>zvoltării<br />
pentru valorile naţionale, pentru societatea românească.<br />
Importul <strong>de</strong> teorii care nu se aplică socialului sau economicului românesc<br />
alături <strong>de</strong> experimente făcute <strong>de</strong> neexperimentaţi vor opri mersul social normal, îl vor<br />
convulsiona <strong>şi</strong> îl vor trage înapoi.<br />
Dezvoltarea elitelor trebuie făcută la bază prin atitudine <strong>şi</strong> apoi progresiv în<br />
piramida profesiei. Omul înţelept se pune în slujba semenilor <strong>şi</strong> societăţii, face efort<br />
pentru punerea în mişcare a energiilor <strong>şi</strong> are viziunea viitorului ţării. El este vector<br />
pentru mase, este exemplu pentru generaţii <strong>şi</strong> catalizator pentru energii.<br />
4. Perspectiva socio-umană<br />
Trecând <strong>de</strong> la individ la umanitate se constată că acţiunile din toate timpurile,<br />
spaţiile <strong>şi</strong> evoluţiile s-au centrat pe trei mari componente: supravieţuire, prosperitate<br />
<strong>şi</strong> securitate 6 .<br />
Analizând istoria României (succint în primele pagini ale articolului) am<br />
prezentat o opinie asupra modului în care am tratat securitatea prin prisma alianţelor<br />
dar fără a analiza comportamentul socio-uman.<br />
Abordând i<strong>de</strong>ea <strong>de</strong> continuitate, ca popor, constatăm că filonul românesc este<br />
dăinuitor în istorie (peste 2000 <strong>de</strong> ani aproape în acelea<strong>şi</strong> graniţe terestre).<br />
Supravieţuirea ca obiectiv central a unit triburile geţilor <strong>şi</strong> dacilor sub Burebista <strong>şi</strong><br />
Decebal, nevoia supravieţuirii a dus la pârjolirea ţării în epoca medievală <strong>de</strong> către<br />
locuitorii acestei ţări, în<strong>de</strong>mnul sau ordinul domniilor. Dorinţa supravieţuirii a<br />
mobilizat masele <strong>de</strong> militari <strong>şi</strong> a canalizat energiile umane în eforturile războiului <strong>de</strong><br />
in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă, primului <strong>şi</strong> celui <strong>de</strong>-al doilea război mondial. Supravieţuirea astăzi este<br />
pusă în pericol <strong>de</strong> două elemente extrem <strong>de</strong> importante: migraţia <strong>şi</strong> natalitatea.<br />
„Ubi bene ibi patria” – acest dicton latin, <strong>de</strong> altfel foarte iubit <strong>de</strong> lumea<br />
globalizată, suscită o analiză a comportamentului uman care trebuie să asigure<br />
suportul supravieţuirii.<br />
6<br />
Gheorghe VĂDUVA, Întoarcere la izvoarele <strong>de</strong> mâine, în Impact Strategic nr.2, Editura<br />
Universităţii Naţionale <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”, Bucureşti, 2012.<br />
243
Fuga după confort <strong>şi</strong> civilizaţie, educaţia familiei în ţara în care este asigurat un<br />
loc <strong>de</strong> muncă <strong>şi</strong> o remuneraţie consistentă, asimilarea unor valori individualiste, dau<br />
nota îndoielii în angajamentul popular. De asemenea egoismul cu care indivizii î<strong>şi</strong><br />
protejează propria afacere, <strong>de</strong>zinteresul pentru interes naţional (exemplu sunt<br />
preţurile cerute <strong>de</strong> proprietari pentru bunuri necesare <strong>de</strong> expropriat în interes public)<br />
trebuie să <strong>de</strong>a <strong>de</strong> gândit atunci când se fac predicţii privind securitatea naţională.<br />
Analizând natalitatea cred că este binevenită explicaţia unui ţăran în vârstă vis<br />
a vis <strong>de</strong> migraţie: „nu este a<strong>de</strong>vărat că avem mulţi tineri care migrează <strong>şi</strong> se goleşte<br />
ţara, ci avem mame care nasc prea puţini copii”. Scă<strong>de</strong>rea natalităţii, rata crescută a<br />
migraţiei ne <strong>de</strong>termină să ne punem întrebarea legată <strong>de</strong> cine vor fi cei pentru care<br />
construim securitatea <strong>şi</strong> cum vor arăta cei care încadrează instituţiile securităţii.<br />
Un popor nu poate supravieţui dacă nu este legat conştient <strong>şi</strong> motivat <strong>de</strong> solul<br />
ţării sale <strong>şi</strong> mai mult un popor nu poate supravieţui dacă mamele nu nasc copii.<br />
Egoismul carierist, frica <strong>de</strong> viitor, dorinţa <strong>de</strong> a menţine confortul, <strong>de</strong>zinteresul<br />
părinţilor <strong>de</strong> a creşte copii <strong>şi</strong> a bunicilor <strong>de</strong> a creşte nepoţi, precum <strong>şi</strong> inconsecvenţa<br />
instituţiilor statului în a <strong>de</strong>zvolta o strategie pentru perpetuarea neamului reprezintă<br />
un mare risc în supravieţuire. Mai mult <strong>de</strong>cât atât, lipsa educaţiei patriotice <strong>şi</strong><br />
transferul responsabilităţii supravieţuirii în graniţe, către instituţii profesionalizate<br />
(armata, structuri <strong>de</strong> securitate) mai mult sau mai puţin finanţate, sunt argumente care<br />
trebuie luate în calculul în analiza <strong>de</strong> securitate.<br />
Dorinţa <strong>de</strong> a prospera este un alt element al acţiunii umane care caracterizează<br />
existenţa. Prosperitatea este, în general, în dorinţa celui educat, a celui puternic, a<br />
celui care conştientizează cât <strong>de</strong> uşoară <strong>de</strong>vine existenţa atunci când profitul din orice<br />
activitate este maxim.<br />
Prosperitatea la români nu a fost niciodată obiectiv existenţial, ea a apărut <strong>şi</strong> a<br />
dispărut în funcţie <strong>de</strong> regimul politic. Pentru români prosperitatea este <strong>de</strong>finită <strong>de</strong><br />
occi<strong>de</strong>nt în plan internaţional <strong>şi</strong> <strong>de</strong> cei care au înşelat statul, pe plan intern.<br />
Lupta pentru resurse nu este caracteristică românilor, ei au luptat să le<br />
protejeze pe cele pe care solul <strong>şi</strong> subsolul le oferă. Românii vând ieftin <strong>şi</strong> cumpără<br />
scump, nu cunosc preţul real <strong>şi</strong> sunt prea mândri pentru a se consulta cu alţii.<br />
Dezinteresul pentru prosperitate în acţiunea globalizată, pentru acces la resurse,<br />
sunt date <strong>de</strong> lipsa politicilor <strong>şi</strong> strategiilor necesare pentru a fi acceptaţi la masa<br />
negocierilor. În acest sens este relevant faptul că România nu are câştiguri materiale<br />
semnificative, <strong>de</strong><strong>şi</strong> s-a alăturat coaliţiilor statelor participante cu forţe atât în<br />
Afghanistan cât <strong>şi</strong> în Irak.<br />
Simţul prosperităţii se cultivă, nu se moşteneşte, iar în acest sens primul<br />
exemplu trebuie să fie dat <strong>de</strong> educaţia individului pentru bună stare <strong>şi</strong> fără a nega<br />
nevoia <strong>de</strong> „comoară în ceruri”.<br />
A trăi bine, a trăi civilizat nu este condamnabil ci <strong>de</strong> dorit. A avea<br />
infrastructură, a avea un nivel <strong>de</strong>cent <strong>de</strong> muncă <strong>şi</strong> <strong>de</strong> odihnă, a beneficia <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltarea tehnologică trebuie să <strong>de</strong>vină ţel în viaţa omului dar <strong>şi</strong> cea a statului.<br />
244
5. Perspectiva concluzivă<br />
Ultimul domeniu <strong>de</strong> analiză, cel al securităţii ca acţiune umană, doresc să se<br />
constituie ca o concluzie a acestui material, cu scop <strong>de</strong> coroborare a celor enunţate<br />
anterior <strong>şi</strong> care ar putea <strong>de</strong>fini o politică <strong>de</strong> securitate naţională predictibilă.<br />
Pornind <strong>de</strong> la trecutul <strong>şi</strong> reflectând la prezentul alianţelor <strong>şi</strong> uniunilor fie ele<br />
militare sau economice, atunci când cercetăm un spaţiu care să aparţină ca strategie a<br />
ţării noastre trebuie să fundamentăm analiza raţională pe următoarele consi<strong>de</strong>rente:<br />
a) pericolul pentru securitatea României a fost în istorie omnidirecţional (mai<br />
puţin Marea Neagră) dar s-a manifestat cu prepon<strong>de</strong>renţă din zona estică;<br />
b) în aceea<strong>şi</strong> situaţie cu România, s-au aflat în marea majoritate a timpilor<br />
istorici <strong>şi</strong> alte state (spre exemplu, Polonia) <strong>şi</strong> <strong>de</strong> aceea este indicat să le urmărim<br />
comportamentul în toate domeniile - politic, economic, social <strong>şi</strong> să căutăm cu acestea<br />
o relaţie bazată pe cooperare <strong>şi</strong> efort comun în plan politic, diplomatic <strong>şi</strong> economic<br />
dar mai ales militar;<br />
c) majoritatea alianţelor din care România a făcut parte s-au manifestat doar în<br />
momentul în care statele componente au avut un interes <strong>şi</strong> mai puţin când România a<br />
avut nevoie (gestul nu este condamnabil pentru că sintagma prieteniei între state este<br />
<strong>de</strong>finită <strong>de</strong> cuvântul interes <strong>şi</strong> <strong>de</strong> aceea interesul României trebuie să fie element <strong>de</strong><br />
bază în stabilirea relaţiilor strategice);<br />
d) parteneriatul strategic cu o putere globală garantează securitatea atât timp<br />
cât acest interes este garantat. Dacă România ştie să-<strong>şi</strong> dove<strong>de</strong>ască utilitatea <strong>şi</strong> dacă<br />
atrage interesul acestei puteri atunci putem conta pe un grad ridicat <strong>de</strong> sprijin. Aici<br />
trebuie urmărite teoriile geopolitice care ne <strong>de</strong>monstrează că i<strong>de</strong>ile lui M.D.<br />
Mackin<strong>de</strong>r sau A.T. Mahan sunt actuale ca mod <strong>de</strong> manifestare a marilor puteri;<br />
e) vecinii românilor au fost în istorie prieteni <strong>şi</strong> duşmani în funcţie <strong>de</strong><br />
propriile interese <strong>şi</strong> nu <strong>de</strong> teorii sau apeluri politice. Lumea se schimbă, dar studiul<br />
geopolitic ne dove<strong>de</strong>şte că interesul pentru pivotul lumii - Eurasia rămâne acela<strong>şi</strong>. În<br />
această luptă pentru control trebuie să se i<strong>de</strong>ntifice interesul, să fie negociat <strong>şi</strong> să se<br />
aleagă tabăra care are acela<strong>şi</strong> interes cu al Românie;<br />
f) pe scena Europei marii actori au fost <strong>şi</strong> rămân aceea<strong>şi</strong> (Rusia, Germania,<br />
Franţa Marea Britanie, Turcia). Relaţiile dintre aceştia rămân paşnice dar modul <strong>de</strong><br />
urmărire în atingerea intereselor proprii sunt în permanentă schimbare.<br />
g) Turcia nu este primită în UE (poate pe moment) dar se manifestă ca un<br />
actor important în Orientul Mijlociu (România se află în proximitate <strong>şi</strong> poate fi un<br />
liant cu lumea islamică);<br />
h) Rusia manifestă aceia<strong>şi</strong> relaţie pe care a avut-o, în perioada interbelică, cu<br />
principalele ţări europene <strong>şi</strong> în special cu Germania;<br />
i) se constată o extin<strong>de</strong>re a comunităţilor (NATO/UE) <strong>şi</strong> prin aceasta<br />
consensul, dar mai mult angajamentele, sunt extrem <strong>de</strong> greu <strong>de</strong> <strong>de</strong>terminat iar ajutorul<br />
poate veni mult prea târziu. De<strong>şi</strong> membre NATO/UE, ţările care în istorie au avut<br />
prejudicii din cauza unui actor european (în special din partea <strong>de</strong> est a Europei) <strong>şi</strong>-au<br />
creat instrumente zonale/regionale <strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> aceste gesturi nu sunt<br />
condamnabile (grupul Visegrad, pactul Nordic);<br />
245
j) <strong>de</strong>militarizarea Europei (soluţia soft-<strong>de</strong>zinteresul pentru investiţie în forţele<br />
<strong>de</strong> securitate, căutând mai mult investiţii comune în producţia <strong>de</strong> armament vandabil<br />
pe pieţele externe), transferul interesului militar al SUA din Europa în Asia <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltarea economică <strong>şi</strong> militară a Rusiei sunt factori <strong>de</strong> influenţă în analiza <strong>de</strong><br />
securitate;<br />
k) politicile <strong>de</strong> securitate sunt o obligaţie a statului, dar se constată că acestea<br />
sunt a<strong>de</strong>seori influenţate <strong>de</strong> factorul economic, care trece peste vulnerabilităţile pe<br />
care le generează cu scop <strong>de</strong> profit. Prezenţa banilor <strong>şi</strong> a companiilor ruseşti în<br />
economia statelor UE (export <strong>de</strong> gaze naturale, import <strong>de</strong> tehnologie, civilă <strong>şi</strong><br />
militară) sunt dacă nu o ameninţare atunci cu siguranţă o vulnerabilitate la adresa<br />
securităţii;<br />
l) mutarea conflictelor în Asia nu este o certitudine că acestea nu vor migra în<br />
Europa. Parcurgem criză financiară care <strong>de</strong>termină masele să fie violente, care<br />
transformă regimurile politice, care tind să aducă în avanscenă radicalismul.<br />
Minorităţile solicită tot mai multe <strong>şi</strong> mai aberante drepturi care <strong>de</strong> multe ori le sunt<br />
satisfăcute <strong>de</strong> dragul păcii sociale. Perseverenţa cu care minorităţile urmăresc<br />
autonomia <strong>şi</strong> corelarea acţiunilor revendicative cu situaţii <strong>de</strong> criză socio-economică,<br />
reprezintă pentru România un element <strong>de</strong> vulnerabilitate;<br />
m) în general alianţele garantează stoparea conflictelor <strong>şi</strong> nu neapărat refacerea<br />
graniţelor. Supravieţuirea românilor ca popor în acela<strong>şi</strong> teritoriu (<strong>şi</strong> poate chiar extins<br />
în vechile graniţe) se poate realiza având o politică <strong>de</strong> securitate care să pornească <strong>de</strong><br />
la analiza <strong>şi</strong> <strong>de</strong>finirea: interesului naţional vital, a celor principale <strong>şi</strong> <strong>de</strong> asemenea a<br />
celor secundare.<br />
Interesului naţional vital trebuie să fie reprezentat <strong>de</strong> permanenţa existenţei<br />
statului român în actualele graniţe.<br />
Interesele naţionale principale <strong>de</strong> urmărit pentru a asigura interesul vital trebuie<br />
să fie:<br />
- protejarea resurselor solului <strong>şi</strong> subsolului, urmărind exploatarea raţională<br />
a acestora;<br />
- <strong>de</strong>zvoltarea economică prin aport <strong>de</strong> capital autohton (garantarea<br />
împrumuturilor <strong>de</strong> către stat), dar <strong>şi</strong> prin import <strong>de</strong> capital străin condiţionând accesul<br />
prin garantarea longevităţii investiţiei. Experienţa ne-a dovedit că marile concerne<br />
internaţionale nu au legătură cu ţările ci doar cu preţul forţei <strong>de</strong> muncă <strong>şi</strong> cu gradul <strong>de</strong><br />
profit;<br />
- obţinerea, menţinerea <strong>şi</strong> garantarea accesului la piaţa externă a resurselor<br />
<strong>şi</strong> importului <strong>de</strong> înaltă tehnologie;<br />
- <strong>de</strong>zvoltarea relaţiilor cu statele în care este prezentă diaspora<br />
românească. Scopul acestor relaţii trebuie să fie acela <strong>de</strong> a ne proteja co-sangvinii, <strong>de</strong><br />
a exploata imaginea bună pe care aceştia au creat-o ţării noastre sau în caz <strong>de</strong> nevoie<br />
în a <strong>de</strong>termina pe concetăţenii noştri să se adapteze la cerinţele acestor state.<br />
Problemele concetăţenilor care muncesc în afara graniţelor trebuie să fi o problemă a<br />
statului <strong>şi</strong> nu doar a comunităţii respective;<br />
246
- creşterea numerică a populaţiei până la nivelul care garantează<br />
potenţialul necesar pentru <strong>de</strong>zvoltarea economică, socială <strong>şi</strong> <strong>de</strong> securitate necesar<br />
unui stat <strong>de</strong> dimensiune medie;<br />
Interesele secundare necesar <strong>de</strong> urmărit sunt:<br />
- integrarea graduală în uniuni <strong>şi</strong> alianţe (dacă nu suntem <strong>de</strong>plin integraţi<br />
nu înseamnă că nu existăm) în funcţie <strong>de</strong> transformările pe care acestea le suferă.<br />
Statutul <strong>de</strong> membru NATO <strong>şi</strong> UE trebuie să fie exploatat în a propune soluţii care ne<br />
avantajează, în a ne ralia opiniilor <strong>şi</strong> mo<strong>de</strong>lelor care aduc câştig economic <strong>şi</strong> <strong>de</strong><br />
securitate;<br />
- angrenarea în acţiuni în zone <strong>de</strong> reconstrucţie cu scopul clar <strong>de</strong> a sprijini<br />
populaţiile în situaţii dificile (crize interne, conflicte interetnice), dar urmărind<br />
permanent echilibrul dintre cheltuieli <strong>şi</strong> beneficii politice, diplomatice sau<br />
economice;<br />
- <strong>de</strong>zvoltarea unui statut <strong>de</strong> vector regional <strong>de</strong> securitate în zona mării<br />
Negre <strong>şi</strong> bazinului Dunării.<br />
Protejarea intereselor <strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> predictibilitatea în acţiunile contra<br />
insecurităţii este necesar să se bazeze pe :<br />
- <strong>de</strong>zvoltarea valorilor naţionale, cinste, corectitudine, unitate, respect<br />
pentru muncă <strong>şi</strong> celor ştiinţifice, printr-o politică <strong>de</strong> educaţie naţională. Este nevoie<br />
<strong>de</strong> inteligenţa care să producă noi i<strong>de</strong>i <strong>şi</strong> soluţii pentru noi tehnologii, <strong>de</strong> forţa <strong>de</strong><br />
muncă educată pentru producţie economică (industrie <strong>şi</strong> agricultură), <strong>de</strong> personal<br />
calificat pentru sănătate <strong>şi</strong> educaţie, <strong>de</strong> oameni cultivaţi care să dove<strong>de</strong>ască gradul<br />
înalt <strong>de</strong> civilizaţie al ţării;<br />
- <strong>de</strong>zvoltarea unor relaţii economice, culturale <strong>şi</strong> <strong>de</strong> securitate în ţările din<br />
proximitatea graniţelor (Turcia, Polonia, Cehia, Ucraina, Serbia) care au iniţiative în<br />
acest sens. Baza relaţiilor trebuie să fie analizele profun<strong>de</strong> în care pericolul nu este<br />
nici utopic, nici imaginar <strong>şi</strong> nici generalizat;<br />
- <strong>de</strong>zvoltarea structurilor <strong>de</strong> securitate în raport cu riscurile <strong>şi</strong><br />
vulnerabilităţile la adresa securităţii <strong>şi</strong> nu în raport cu posibilităţile financiare (în<br />
istorie s-a dovedit că resurse nu s-au găsit <strong>de</strong>cât rar <strong>şi</strong> târziu). Criza nu poate fi o<br />
permanentă scuză ci o provocare pentru a gândi eficient, holistic în interesul statului<br />
<strong>şi</strong> corelat cu interesul naţional <strong>şi</strong> modul <strong>de</strong> securizare a acestuia.<br />
Realitatea birocratizării societăţilor, dar mai ales a structurilor <strong>de</strong> conducere<br />
unionale si a alianţelor (nu trebuie să contestăm valoarea profesională ci doar să<br />
manifestăm reţineri legate <strong>de</strong> viziune, înţelegerea culturii, capacitatea <strong>şi</strong> dorinţa <strong>de</strong><br />
motivare a comunităţilor) coroborată cu semnificaţia motto-ului acestui articol ne<br />
duce spre i<strong>de</strong>ea că România poate <strong>şi</strong> trebuie să fie o ţară sigură <strong>şi</strong> cu viitor previzibil.<br />
Condiţiile <strong>de</strong>terminante sunt date <strong>de</strong> realizarea unităţii energiilor intelectuale <strong>şi</strong><br />
volitive într-o manieră altruistă, constituirea acestora într-un real think-thank care să<br />
persua<strong>de</strong>ze <strong>de</strong>ci<strong>de</strong>nţii dimensiunilor politice, sociale <strong>şi</strong> economice pentru a realiza<br />
ceea ce ne dorim – predictibilitatea unui viitor sigur al ţării noastre.<br />
Sintagma că „securitatea înseamnă orice dar nu orice înseamnă securitate”<br />
trebuie să ne <strong>de</strong>termine să gândim că problema strategiei existenţei <strong>şi</strong> continuităţii<br />
României nu trebuie să fie o problemă tratată în subsidiar.<br />
247
Bibliografie:<br />
1. TAMAŞ, Sergiu, Geopolitica, Bucureşti: Editura Noua Alternativă;<br />
2. VĂDUVA, Gheorghe, Întoarcere la izvoarele <strong>de</strong> mâine, în „Impact Strategic”<br />
nr.2, Bucureşti: Editura Universităţii Naţionale <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> Carol I, 2012.<br />
248
PROBLEMA SECURITIZĂRII ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE –<br />
O ABORDARE CONSTRUCTIVISTĂ<br />
Dr. Ioan CRĂCIUN *<br />
Rezumat: The post Cold War security agenda has been moved towards more interpretative<br />
mo<strong>de</strong>s of analysis by including referent objects other than state, as well as sectors of security other<br />
than military. One of the most interpretative mo<strong>de</strong>s of analysis has been proposed by the so called<br />
Copenhagen School of taught, who <strong>de</strong>veloped securitization theory as an analytical framework to<br />
broa<strong>de</strong>n the security agenda and framing of a security problem as a speech-act. While, the focus of<br />
securitization literature is almost exclusively on: <strong>de</strong>scribing the process of securitization,<br />
explaining why it occurs, and examining, in a normative way, whether it is legitimate or not the<br />
purpose of this paper is to is to address some of its implications, especially in the strategic thinking.<br />
This is why the subject of this paper calls for an incursional study into what securitization does<br />
based on the main i<strong>de</strong>as <strong>de</strong>veloped by the main scholars of the Copenhagen School Barry Buzan,<br />
Ole Waever & Jaap <strong>de</strong> Wil<strong>de</strong>.<br />
Cuvinte-cheie: RI, abordare constructivistă, securitizare, sistem internaţional.<br />
În mod tradiţional studiile <strong>de</strong> securitate au fost dominate <strong>de</strong> concepţiile realiste<br />
<strong>şi</strong> neo-realiste care <strong>de</strong>fineau securitatea în condiţiile existenţei unei ameninţări <strong>şi</strong> a<br />
folosirii controlate a forţei <strong>de</strong> către state ca principali actori într-un sistem<br />
internaţional anarhic 1 . Dar în perioada post Război Rece studiile <strong>de</strong> securitate, în<br />
special teoriile critice au <strong>de</strong>terminat schimbarea acestei viziuni prin plasarea agen<strong>de</strong>i<br />
<strong>de</strong> securitate într-un cadru analitic mult mai elaborat. Prin introducerea altor obiecte<br />
<strong>de</strong> referinţă în afara statelor, precum <strong>şi</strong> a sectoarelor securităţii alături <strong>de</strong> cel militar 2<br />
s-a re<strong>de</strong>finit atât cadrul analitic cât <strong>şi</strong> modul <strong>de</strong> interpretare al agen<strong>de</strong>i <strong>de</strong> securitate.<br />
Unul dintre cele mai interpretative moduri <strong>de</strong> analiza a securităţii a fost<br />
promovat <strong>de</strong> către Şcoala <strong>de</strong> la Copenhaga care a <strong>de</strong>zvoltat teoria securitizării ca un<br />
mecanism <strong>de</strong> analiză lărgită a agen<strong>de</strong>i <strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> care cataloghează problemele<br />
<strong>de</strong> securitate drept acte persuasive 3 . Teoria securitizării nu <strong>de</strong>fineşte securitatea ca pe<br />
o condiţie obiectivă ci ca pe o construcţie socială care rezultă în urma unui proces<br />
social specific <strong>şi</strong> care <strong>de</strong> fapt constituie cel mai elaborat cadru <strong>de</strong> analiză al<br />
problemelor <strong>de</strong> securitate contemporane. Chiar dacă teoria securitizării a <strong>de</strong>venit una<br />
dintre strategiile cele mai apreciate în abordarea practică a problemelor <strong>de</strong> securitate,<br />
au apărut <strong>şi</strong> o serie <strong>de</strong> critici la adresa ei, în special referitoare la incapacitatea Şcolii<br />
<strong>de</strong> la Copenhaga <strong>de</strong> a contextualiza procesul <strong>de</strong> securitizare <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zinteresul în<br />
abordarea înţelesului <strong>şi</strong> conţinutului securităţii. Una dintre consecinţe, spre exemplu,<br />
*<br />
Comandor profesor universitar, Universitatea Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”.<br />
1<br />
Stephen M. WALT, The Renaissance of Security Studies, in International Studies Quarterly<br />
35/1991, p. 212.<br />
2<br />
For example, Barry BUZAN, States and Fear and Barry BUZAN, Ole WAEVER & Jaap <strong>de</strong><br />
WILDE, Security a New Framework for Analysis.<br />
3<br />
Ole WAEVER, Securitization and De-securitization, in Ronnie Lipschutz (ed) On Security, 1995,<br />
New York: Columbia University Press, pp. 46-86.<br />
249
este că teoria nu conceptualizează legătura directă dintre pârghiile securităţii <strong>şi</strong><br />
finalităţile politicii externe.<br />
Cu toate acestea, majoritatea celor interesaţi <strong>de</strong> construcţia problemelor <strong>de</strong><br />
securitate specifice politicii internaţionale contemporane folosesc din ce în ce mai<br />
mult teoria securitizării ca instrument principal <strong>de</strong> analiză.<br />
În timp ce atenţia literaturii <strong>de</strong> specialitate este aproape în totalitate concentrată<br />
pe <strong>de</strong>scrierea procesului <strong>de</strong> securitizare, explicând <strong>de</strong> ce sa întâmplă aşa cum se<br />
întâmplă <strong>şi</strong> examinând <strong>de</strong> o manieră normativă legitimitatea procesului, scopul<br />
acestui articol este <strong>de</strong> a analiza securitizarea dintr-o perspectivă diferită <strong>şi</strong> anume <strong>de</strong> a<br />
analiza câteva din implicaţiile acestei teorii la nivelul gândirii strategice specifică<br />
comunităţii <strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> apărare. De aceea acest articol reprezintă <strong>de</strong> fapt o<br />
reflecţie referitoare la efectele securitizării asupra gândirii strategice specifice<br />
comunităţii <strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> apărare bazată pe i<strong>de</strong>ile <strong>de</strong>zvoltate <strong>de</strong> cei mai proeminenţi<br />
reprezentanţi ai Şcolii <strong>de</strong> la Copenhaga Barry Buzan, Ole Waever <strong>şi</strong> Jaap <strong>de</strong> Wil<strong>de</strong>.<br />
1. Ce este securitizarea?<br />
Există o opinie general acceptată referitoare la faptul că Şcoala <strong>de</strong> la<br />
Copenhaga are o contribuţie substanţială în <strong>de</strong>zvoltarea teoriei securitizării.<br />
Conceptele <strong>de</strong> bază <strong>de</strong>zvoltate <strong>de</strong> către această şcoală sunt cele referitoare la<br />
sectoarele securităţii, complexele regionale <strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> securitizarea. De<strong>şi</strong>,toate<br />
aceste concepte sunt general acceptate, totu<strong>şi</strong> se consi<strong>de</strong>ră că teoria securitizării<br />
reprezintă contribuţia <strong>de</strong> bază a acestei şcoli.<br />
Conceptul securitizării a fost introdus in relaţiile internaţionale la mijlocul<br />
anilor 1990 fiind pentru prima oară menţionat <strong>de</strong> către Ole Wæver ca un mod<br />
discursiv 4 <strong>de</strong> construcţie a ameninţărilor <strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> apoi pe <strong>de</strong>plin tratat în cartea<br />
“<strong>Securitate</strong>a: Un nou cadru <strong>de</strong> analiză”, publicată în 1998 <strong>de</strong> către cei mai<br />
proeminenţă exponenţi ai Şcolii <strong>de</strong> la Copenhaga: Barry Buzan, Ole Wæver and Jaap<br />
<strong>de</strong> Wil<strong>de</strong>. În primele lor luări <strong>de</strong> poziţii Buzan et comp. <strong>de</strong>finesc securitatea ca pe un<br />
act persuasiv prin care se cataloghează o anumită chestiune ca reprezentând o<br />
ameninţare iar securitizarea ca pe o transpunere a unor fenomene din lumea politicii<br />
reale într-o zonă <strong>de</strong> urgenţă, a hiper-politicii. Securitizarea este în totalitate <strong>de</strong> natură<br />
constructivistă 5 susţinea Buzan <strong>şi</strong> Wæver <strong>de</strong><strong>şi</strong> teoriile constructiviste sunt <strong>de</strong>stul <strong>de</strong><br />
diversificate, <strong>de</strong> aceea teoria securitizării trebuie foarte bine evaluată <strong>şi</strong> înţeleasă.<br />
Într-o explicaţie simplă securitizarea examinează în principiu modul în care<br />
problemele <strong>de</strong> securitate apar, evoluează <strong>şi</strong> dispar <strong>şi</strong> s-a dovedit a fi un instrument<br />
analitic extrem <strong>de</strong> util, o provocare pentru înţelegerea obiectivă a ameninţărilor<br />
tradiţionale ale securităţii. În acest mod, concepţiile realiste centrate pe securitatea<br />
statelor <strong>şi</strong> orientate pe o abordare militară a chestiunilor <strong>de</strong> securitate este provocată<br />
<strong>de</strong> Şcoala <strong>de</strong> la Copenhaga prin insistenţa cu care logica securităţii este explorată<br />
4 nd<br />
P.D. WILLIAMS, Security Studies an Introduction, 2 edition, Routledge Taylor & Francis<br />
Group, London and New York, 2008, p. 72.<br />
5<br />
I<strong>de</strong>m.<br />
250
pentru a pune în evi<strong>de</strong>nţă diferenţele dintre securitate interpretat ca un concept<br />
teoretic <strong>şi</strong> procesul securitizării, un proces aproape politizat 6 .<br />
Eleganţa acestui mo<strong>de</strong>l analitic a generat un interes aca<strong>de</strong>mic imens, în acela<strong>şi</strong><br />
timp atrăgându-<strong>şi</strong> <strong>şi</strong> o serie <strong>de</strong> critici. În principal <strong>de</strong>zbaterile aveau ca scop principal<br />
<strong>de</strong>zvoltarea acestui nou cadru <strong>de</strong> analiză <strong>şi</strong> îmbunătăţirea coerenţei noii meto<strong>de</strong>. Pe <strong>de</strong><br />
altă parte, controversele se bazau pe inconsistenţa conceptuală i<strong>de</strong>ntificată în cadrul<br />
teoriei securitizării. Pe <strong>de</strong> o parte teoria sugerează înţelegerea securitizării ca un<br />
proces concentrat pe puterea actului persuasiv iar pe <strong>de</strong> altă parte pretin<strong>de</strong> că<br />
securitatea este rezultatul unui proces inter-subiectiv.<br />
Aşa cum am arătat <strong>de</strong>ja, literatura <strong>de</strong> specialitate este în special orientată către<br />
<strong>de</strong>scrierea procesului <strong>de</strong> securitizare, iar teoria securitizării este bine primită <strong>de</strong> către<br />
comunitatea <strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> apărare <strong>de</strong><strong>şi</strong> nici în cadrul acestei comunităţi nu lipsesc<br />
controversele <strong>de</strong> tipul celor expuse mai sus. Dar scopul acestui articol nu este <strong>de</strong> a<br />
ilustra aceste controverse ci acela <strong>de</strong> a trata unele implicaţii ale teoriei pentru<br />
gândirea strategică specifică acestei comunităţi. Plecând <strong>de</strong> la i<strong>de</strong>ea că ştim la ce ne<br />
referim când folosim conceptul <strong>de</strong> securitate este foarte important să înţelegem<br />
efectele produse <strong>de</strong> actul <strong>de</strong>clarării unei chestiuni ca problemă <strong>de</strong> securitate printr-un<br />
act persuasiv public acceptat. În acest context este interesant <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntificat ce efecte<br />
produce securitizarea în domeniul gandirii strategice specifice comunităţii <strong>de</strong><br />
securitate <strong>şi</strong> apărare.<br />
2. Ce face securitatea?<br />
Înţelesul securităţii rezidă din discursul persuasiv care i<strong>de</strong>ntifică o ameninţare<br />
<strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> reclamă măsuri <strong>de</strong> urgenţă. Spunând “securitate” reprezentanţii<br />
statelor <strong>de</strong>clară existenţa unei situaţii <strong>de</strong> urgenţă <strong>şi</strong> î<strong>şi</strong> asumă dreptul <strong>de</strong> a folosi orice<br />
mijloace ce sunt necesare pentru a împiedica evoluţia ameninţării 7 . Dacă acest fapt<br />
este a<strong>de</strong>vărat atunci <strong>de</strong>cizia <strong>de</strong> a securitiza este una politică iar procesul <strong>de</strong><br />
securitizare nu este unul “inocent sau neutru” 8 , ci unul care <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> gradul <strong>de</strong><br />
acceptare sau respingere a actului persuasiv <strong>de</strong> către o comunitate <strong>şi</strong> <strong>de</strong> contextul<br />
social în care securitizarea se produce. În consecinţă, încadrarea unei probleme <strong>de</strong><br />
securitate <strong>de</strong>clarate trebuie contextualizată <strong>şi</strong> foarte bine înţeleasă. Spre exemplu întro<br />
situaţie <strong>de</strong> incertitudine sau criză comunitatea <strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> apărare va fi mult mai<br />
receptivă la problemele <strong>de</strong> securitizare <strong>şi</strong> la iniţierea diferitelor strategii <strong>de</strong> securitate.<br />
Cu alte cuvinte catalogarea unei probleme <strong>de</strong> securitate ca o chestiune <strong>de</strong><br />
politică specială împreună cu oferirea unei motivaţii pentru activarea unor măsuri<br />
speciale <strong>de</strong> gestionare a acesteia reprezintă ceea ce securitatea face în termeni practici<br />
în afara actului persuasiv propriu-zis. Dar ce înseamnă acest lucru pentru gândirea<br />
6<br />
Barry BUZAN, Ole WAEVER & Jaap <strong>de</strong> WILDE, Security a New Framework for Analysis.<br />
Boul<strong>de</strong>r, CO: Lynne Rienner, 1998, p. 6.<br />
7<br />
O.WAEVER, op .cit., p. 88.<br />
8<br />
J. HUYSMANS, Language and the Mobilization of Security Expectations: The Normative<br />
Dilemma of Speaking and Writing Security, Paper presented at the ECPR Joint Sessions, Manheim,<br />
26-31 March 1999, p. 26.<br />
251
strategică? Are acest fapt vreun efect asupra strategilor din domeniul securităţii <strong>şi</strong><br />
apărării? Răspunsul este bineînţeles afirmativ; securitatea interconectează sisteme <strong>de</strong><br />
cunoaştere, practici reprezentative <strong>şi</strong> forme instituţionale care formulează viziuni,<br />
orientează procese <strong>şi</strong> acţionează în diferite moduri 9 . Strategii vor începe prin a<br />
reflecta asupra problemelor <strong>de</strong> securitate, în special asupra implicaţiilor acestora <strong>şi</strong> a<br />
posibilelor soluţii inclusiv cele militare. Rezultatele vor fi apoi oferite practicienilor<br />
pentru a fi comparate cu realităţile existente <strong>şi</strong> ajustate cu strategiile oferite <strong>de</strong> alte<br />
comunităţi din afara domeniului <strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> apărare. În cele din urmă va fi<br />
analizat gradul <strong>de</strong> urgenţă al problemelor <strong>de</strong> securitate în discuţie urmând ca acestea<br />
să fie încadrate într-o agendă a priorităţilor. La finalul acestui ciclu chestiunile <strong>de</strong><br />
securitate invocate vor fi scoase din zonă gândirii strategice <strong>şi</strong> mutate la nivele<br />
executive mai joase.<br />
Strategii analizează situaţiile <strong>şi</strong> evenimentele aşa cum le percep ei în contextul<br />
social în care le i<strong>de</strong>ntifică. Percepţiile <strong>şi</strong> concluziile lor <strong>de</strong>pind foarte mult <strong>de</strong> modul<br />
în care aceste probleme sunt încadrate îi reprezentate în contextul social existent.<br />
Acest articol încearcă <strong>de</strong> fapt să întărească i<strong>de</strong>ea că încadrarea unei chestiuni <strong>de</strong><br />
securitate are o relevanţă extrem <strong>de</strong> ridicată în analizele specifice relaţiilor<br />
internaţionale.<br />
Concluzie<br />
Ameninţările <strong>de</strong> securitate vor exista întot<strong>de</strong>auna iar securitizarea va fi pe<br />
<strong>de</strong>plin justificată <strong>şi</strong> probabil benefică. <strong>Securitate</strong>a nu este nici pozitivă dar nici<br />
negativă ci este <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>ntă <strong>de</strong> chestiunea <strong>de</strong> securitate în cauză 10 . Bineînţeles,<br />
percepţiile <strong>şi</strong> contextul social se schimbă permanent dar dat fiind efectul încadrării<br />
problemelor <strong>de</strong> securitate în acest context securitizarea va rămâne o teorie valabilă iar<br />
efectele sale asupra gândirii strategice extrem <strong>de</strong> importante.<br />
<strong>Securitate</strong>a este o practică, un mod special <strong>de</strong> a încadra o problemă 11 .<br />
Bibliography:<br />
1. BUZAN, Barry, WAEVER Ole & Jaap <strong>de</strong> WILDE, Security a New<br />
Framework for Analysis. Boul<strong>de</strong>r, CO: Lynne Rienner, 1998;<br />
2. BUZAN, B.; WÆVER, O. Slippery? Contradictory? Sociologically<br />
Untenable? The Copenhagen School Replies, Review of International Studies,<br />
23, 1997;<br />
3. BURKE, A., Aporias of Security. Alternatives, 2002;<br />
9<br />
A. BURKE, Aporias of Security. Alternatives, 2002, p.2.<br />
10<br />
R. FLOYD, Towards a consequentialist evaluation of security: bringing together the<br />
Copenhagen and the Welsh Schools of security studies, Review of International Studies, 33, 2007,<br />
pp. 338.<br />
11<br />
O. WAEVER, Insecurity, security and asecurity in the West European non-war community,<br />
Cambridge, 1998, p.80.<br />
252
4. HUYSMANS, J., Language and the Mobilization of Security Expectations:<br />
The Normative Dilemma of Speaking and Writing Security, Paper presented at<br />
the ECPR Joint Sessions, Manheim, 26-31 March 1999;<br />
5. WALT, Stephen M, The Renaissance of Security Studies, in International<br />
Studies Quarterly 35/1991;<br />
6. WAEVER, Ole, Securitization and De-securitization, in Ronnie Lipschutz (ed)<br />
On Security, 1995, New York: Columbia University Press;<br />
7. WILLIAMS, P.D., Security Studies an Introduction, 2 nd edition, London and<br />
New York : Routledge Taylor & Francis Group, 2008.<br />
253
GLOBALIZAREA, NOUA REALITATE MONDIALĂ<br />
Dr. Eugen BĂDĂLAN *<br />
Costin-Mădălin ZOTOI **<br />
Rezumat: Urmare cooperării tradiţionale între state, în principal prin <strong>de</strong>zvoltarea<br />
comerţului, mileniul al III-a a <strong>de</strong>butat sub semnul interconectării globale a economiilor naţionale.<br />
Pe <strong>de</strong> o parte, această realitate a reprezentat baza consolidării fără prece<strong>de</strong>nt a relaţiilor dintre<br />
state, organizaţii internaţionale <strong>şi</strong> conglomerări economice, iar, pe <strong>de</strong> altă parte, o premisă ce<br />
prefigura materializarea celor mai pesimiste prognoze, respectiv cele care se refereau la extin<strong>de</strong>rea<br />
fenomenelor asociate amplificării criminalităţii organizate transfrontaliere, terorismului,<br />
proliferării armelor <strong>de</strong> distrugere în masă, intensificării traficului <strong>de</strong> droguri, precum <strong>şi</strong> la apariţia<br />
unor crize economico-financiare globale. Având în ve<strong>de</strong>re că, în perspectivă istorică, globalizarea<br />
se va <strong>de</strong>rula din ce în ce mai repe<strong>de</strong>, actorii internaţionali se află într-o cursă contra cronometru<br />
<strong>de</strong> fructificare a oportunităţilor oferite <strong>de</strong> proces <strong>şi</strong> <strong>de</strong> evitare/combatere a efectelor negative ce<br />
rezultă din acesta.<br />
Cuvinte-cheie: globalizare, dimensiune, securitate, economic, politic, social, naţional.<br />
Introducere<br />
Globalizarea, noţiune care apare cu o frecvenţă din ce în ce mai mare la<br />
începutul secolului al XXI-lea, <strong>de</strong>semnează un angrenaj complex <strong>de</strong> procese<br />
dinamice <strong>de</strong> uniformizare mondială, aflate într-o permanentă evoluţie, care integrează<br />
toate sferele existenţei umane - economice, sociale, politice, culturale, administrative<br />
<strong>şi</strong> <strong>de</strong> securitate, a căror <strong>de</strong>sfăşurare <strong>de</strong> ansamblu se întin<strong>de</strong> pe perioa<strong>de</strong> istorice <strong>şi</strong> în<br />
care actorii mondiali, regionali, locali <strong>şi</strong> individuali cooperează sau, dimpotrivă,<br />
<strong>de</strong>sfăşoară activităţi antagonice în ve<strong>de</strong>rea asimilării, în diferite moduri, la nivel<br />
global, regional sau local a unor sub-sisteme sau valori naţionale. Cu alte cuvinte,<br />
globalizarea <strong>de</strong>semnează, pe <strong>de</strong> o parte capacitatea unui fenomen <strong>de</strong> a produce efecte<br />
în altă parte a lumii, iar, pe <strong>de</strong> altă parte, procesul <strong>de</strong> eliminare a disparităţilor<br />
existente între state.<br />
În materia globalizării, <strong>de</strong>zvoltarea socială <strong>şi</strong>-a spus cuvântul <strong>de</strong>oarece<br />
protagoniştii acesteia nu fac parte neapărat din rândul statelor, entităţi care î<strong>şi</strong> găsesc<br />
tradiţional locul în relaţii mondiale, ci pot fi <strong>şi</strong> organizaţii internaţionale, companii<br />
naţionale sau mari corporaţii <strong>şi</strong> trusturi globale care au dobândit sau, după caz,<br />
<strong>de</strong>pă<strong>şi</strong>t, cel puţin pe plan economic, puterea unor ţări din lumea a treia.<br />
Efectele globalizării pot fi observate în fiecare zi <strong>de</strong> orice locuitor al<br />
Pământului care are acces la sursele <strong>de</strong> informare publică ce conţin date transmise<br />
instantaneu din toate colţurile lumii <strong>şi</strong> care relevă, într-un anumit grad,<br />
inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţe globale. Relaţia tradiţională cauză–efect a suferit o transformare<br />
fundamentală în condiţiile în care, în prezent, transcen<strong>de</strong> nivelul naţional. Rezultatele<br />
*<br />
General (r.) profesor universitar, conducător <strong>de</strong> doctorat în cadrul Universităţii Naţionale <strong>de</strong><br />
<strong>Apărare</strong> “Carol I”, Bucureşti, România.<br />
**<br />
Doctorand în Ştiinţe Militare în cadrul Universităţii Naţionale <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”,<br />
Bucureşti, România, zotoi_mada@yahoo.co.uk.<br />
254
sale, pozitive sau nu, pot fi percepute prin fiecare dintre simţurile umane cu toate că,<br />
nu întot<strong>de</strong>auna, pot fi clasificate ca fructe ale globalizării.<br />
Procesul <strong>de</strong> globalizare, aflat în plină <strong>de</strong>rulare la scară mondială, precum <strong>şi</strong><br />
principalii săi actori, marchează în mod direct <strong>şi</strong> indirect atât viaţa tuturor locuitorilor<br />
Pământului, cât <strong>şi</strong> raportul securitate globală – securitate naţională. Globalizarea duce<br />
inevitabil către uniformizare, tendinţă care exce<strong>de</strong> graniţelor naţionale <strong>şi</strong> care<br />
presupune, în mod obligatoriu, promovarea unor mo<strong>de</strong>le <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare. Astfel, lupta<br />
care se poartă în prezent între state se traduce, pe <strong>de</strong> o parte, în competiţia pentru<br />
fructificarea efectelor benefice ale procesului, iar, pe <strong>de</strong> altă parte, în promovarea<br />
agresivă a propriului mo<strong>de</strong>l <strong>de</strong> globalizare – izvor <strong>de</strong> bunăstare socială <strong>şi</strong> în<br />
combaterea repercusiunilor negative ale aceluia<strong>şi</strong> proces care pot împărţi statele lumii<br />
în două categorii distincte: câştigători <strong>şi</strong> faliţi.<br />
1. Dimensiunile globalizării<br />
Globalizarea se manifestă pe toate palierele activităţii sociale – <strong>şi</strong>, implicit,<br />
existenţei umane, având vizibilitate în special pe planurile comunicaţiilor <strong>şi</strong><br />
economic. Cu toate că, pentru simplificare, este acceptată aserţiunea potrivit căreia<br />
globalizarea a apărut după cel <strong>de</strong>-al doilea război mondial, competiţia dintre state<br />
pentru resurse <strong>şi</strong> <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa acestora <strong>de</strong> comerţul internaţional, efecte specifice ale<br />
globalizării, au apărut în formă organizată imediat după evul mediu. Se poate afirma,<br />
fără temerea <strong>de</strong> a gre<strong>şi</strong>, că istoria internaţională a comerţului dintre actorii inter <strong>şi</strong><br />
intrastatali reprezintă, în acela<strong>şi</strong> timp, <strong>de</strong>venirea globalizării în fiecare dintre fazele<br />
<strong>de</strong>terminante ale acesteia. Astfel, pot fi i<strong>de</strong>ntificate în prim-plan următoarele<br />
dimensiuni arhetipale ale acestui fenomen <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> complex ce inclu<strong>de</strong> elemente<br />
<strong>de</strong> istoric, realităţi <strong>şi</strong> tendinţe: economică, politică, <strong>de</strong> securitate, socială,<br />
administrativă <strong>şi</strong> culturală.<br />
Dimensiunea economică a globalizării constituie cea mai reprezentativă faţetă<br />
a acestui complex fenomen fiind, totodată <strong>şi</strong> cea mai vizibilă. Expresie a intereselor<br />
financiare comune ale persoanelor fizice, juridice, comunităţilor sau statelor,<br />
<strong>de</strong>zvoltarea economică transcen<strong>de</strong> frontierele naţionale, neputând suferi îngrădiri<br />
artificiale. Cu toate acestea, se poate observa că <strong>de</strong>calajele economice intrastatale -<br />
între straturile sociale <strong>şi</strong> interstatale se adâncesc, ducând la „sărăcirea <strong>şi</strong> mai<br />
accentuată <strong>şi</strong> la creşterea instabilităţii în ţările <strong>de</strong>ja sărace” 1 .<br />
Printre procesele care concură la realizarea dimensiunii economice a<br />
globalizării putem enumera: atenuarea protecţionismului economic la nivel statal <strong>şi</strong>,<br />
implicit, <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>rea, într-o oarecare măsură, a pieţii naţionale în exterior în toate<br />
segmentele ei, libera circulaţie a bunurilor, a serviciilor, a persoanelor <strong>şi</strong> a<br />
capitalurilor (incluzând, la nivel european, uniunea vamală, cooperarea vamală <strong>şi</strong><br />
interzicerea restricţiilor cantitative între statele membre), globalizarea cooperării <strong>şi</strong><br />
producţiei <strong>de</strong> bunuri, precum <strong>şi</strong> existenţa <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltarea marilor corporaţii care <strong>de</strong>vin<br />
actori ai globalizării prin ei în<strong>şi</strong><strong>şi</strong>. De asemenea, dimensiunea economică a<br />
1<br />
Eugen BĂDĂLAN, Laurian ZAHARESCU <strong>şi</strong> Vasile BOGDAN, Sisteme globale <strong>de</strong> securitate,<br />
Bucureşti, Editura <strong>Centrul</strong>ui Tehnic-Editorial al Armatei, 2009, pp. 111.<br />
255
globalizării este favorizată <strong>şi</strong> <strong>de</strong> „dispariţia privilegiului informaţional global” 2 (cea<br />
mai mare parte a ştirilor <strong>de</strong> interes public se difuzează <strong>şi</strong> se recepţionează, aproape<br />
simultan, în întreaga lume graţie sateliţilor <strong>şi</strong> a celorlalte componente ale<br />
infrastructurii informaţionale), promovarea concurenţei loiale <strong>şi</strong> a <strong>de</strong>zvoltării<br />
durabile, inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa economiilor naţionale în contextul economiei globale,<br />
existenţa organizaţiilor mondiale cu vocaţie în asigurarea globalizării economice<br />
(Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Banca Europeană <strong>de</strong> Investiţii etc.),<br />
implicarea proactivă a marilor puteri în atenuarea efectelor crizei economicofinanciară<br />
globală (China <strong>şi</strong>-a anunţat intenţia <strong>de</strong> a asista financiar statele din zona<br />
euro în ve<strong>de</strong>rea <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong>rii crizei economico – financiare globale, în condiţiile în care<br />
acestea reprezintă „principala piaţă <strong>de</strong> export a Chinei <strong>şi</strong> cea mai importantă sursă <strong>de</strong><br />
import tehnologic” 3 ), precum <strong>şi</strong>, nu în ultimul rând, criza economico-financiară<br />
globală. Criza mondială contribuie la realizarea dimensiunii economice a globalizării<br />
<strong>de</strong>oarece, pentru <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong>rea ei, după cum rezultă <strong>şi</strong> din poziţiile oficiale exprimate <strong>de</strong><br />
principalii actori <strong>de</strong> pe scena economiei globale, este nevoie <strong>de</strong> efortul continuu<br />
conjugat a numeroase naţiuni <strong>şi</strong> organizaţii financiare internaţionale.<br />
Palierul politic al globalizării este constituit <strong>de</strong> totalitatea <strong>de</strong>ciziilor politice cu<br />
privire la integrarea politică a statelor, la procesul <strong>de</strong> conducere politică globală a<br />
acestora prin intermediul structurilor <strong>de</strong> putere internaţionale, precum <strong>şi</strong> <strong>de</strong><br />
concretizarea proiectelor politice transnaţionale.<br />
Dimensiunea <strong>de</strong> securitate a globalizării constituie cea mai problematică parte<br />
integrantă a acesteia <strong>de</strong>oarece realizarea ei trebuie să facă faţă mai multor provocări,<br />
dintre care enumerăm: suveranitatea statelor, globalizarea ameninţărilor asimetrice,<br />
interesele antagonice ale principalilor actori statali care se pot manifesta la nivel<br />
mondial <strong>şi</strong> ineluctabila coliziune între tipurile <strong>de</strong> globalizare promovate <strong>de</strong> marile<br />
puteri. Pe acest palier, globalizarea se manifestă prin extin<strong>de</strong>rea sferelor <strong>de</strong> influenţă<br />
a unor ţări prin intermediul promovării alianţelor internaţionale din care fac parte <strong>şi</strong><br />
lărgirea acestora prin admiterea <strong>de</strong> noi membri, concomitent cu fragmentarea<br />
entităţilor statale multinaţionale <strong>şi</strong> cu crearea unei noi arhitecturi <strong>de</strong> securitate<br />
internaţională stabile. Treptat, se creează o nouă ordine mondială axată pe<br />
fundamentele globalizării, iar securitatea naţională se metamorfozează având tendinţa<br />
<strong>de</strong>plasării către securitatea individului.<br />
Globalizarea militară reprezintă un sub-proces subsecvent globalizării <strong>de</strong><br />
securitate <strong>de</strong>finit <strong>de</strong> interconectarea, pe diverse niveluri, a capabilităţilor militare ale<br />
entităţilor politice pe fundamentele unor scopuri comune, cu răsfrângere asupra<br />
raporturilor militare <strong>de</strong> pe întreg mapamondul. Aceasta se manifestă pe trei<br />
coordonate principale: amplificarea mondială a operaţiunilor specifice luptei armate,<br />
<strong>de</strong> sprijin sau <strong>de</strong> stabilitate; dinamica globală a armamentului <strong>şi</strong> tehnologiilor cu<br />
aplicabilitate militară <strong>şi</strong> implicit a pieţelor <strong>de</strong> <strong>de</strong>sfacere a acestuia, prin intermediul<br />
alianţelor militare sau punctual, în funcţie <strong>de</strong> interesele i<strong>de</strong>ntificate; expansiunea<br />
2<br />
John NAISBITT, Megatendinţe, Bucureşti, Editura Politică, 1989, p. 101.<br />
3<br />
Wall Street Journal, 06.02.2012, China Takes on Skeptics of Aid to Euro Zone, articol accesat în<br />
data <strong>de</strong> 23.04.2012 la http://online.wsj.com/article/SB10001424052970203315804<br />
577204760639996168.html.<br />
256
geoguvernării în problemele militare <strong>şi</strong> <strong>de</strong> securitate. Această ultimă dimensiune<br />
reprezintă expresia abordării realismului politic, potrivit căreia politica externă a unui<br />
stat este bazată pe putere, iar echilibrul <strong>de</strong> putere este privit ca mecanism <strong>de</strong> asigurare<br />
a ordinii mondiale.<br />
Dimensiunea socială a globalizării se răsfrânge nemijlocit asupra individului -<br />
membru al unei colectivităţi prin promovarea la nivel internaţional a drepturilor <strong>şi</strong><br />
libertăţilor fundamentale ale omului <strong>şi</strong> garantarea lor, a <strong>de</strong>mocraţiei, a valorilor<br />
umane, a protecţiei sociale a categoriilor <strong>de</strong>favorizate, precum <strong>şi</strong> prin schimbul <strong>de</strong><br />
resurse educaţionale. Suplimentar, se constată că „globalizarea oferă un grad <strong>de</strong><br />
libertate individual pe care nici un stat nu-l poate asigura” 4 .<br />
În context, constatăm că o formă <strong>de</strong> manifestare a globalizării social-juridice<br />
este reprezentată chiar <strong>de</strong> dreptul internaţional public, pe palierul actelor juridice<br />
încheiate între mai mult <strong>de</strong> două entităţi care au calitatea <strong>de</strong> subiect <strong>de</strong> drept<br />
internaţional public.<br />
Din nefericire, chiar în <strong>de</strong>butul secolului al XXI-lea se poate afirma că pe<br />
mapamond există <strong>de</strong>calaje incredibil <strong>de</strong> mari în ceea ce priveşte gradul <strong>de</strong> civilizaţie<br />
atins <strong>de</strong> indivizi, distanţare în timp care îi plasează pe unii dintre aceştia, în raport cu<br />
ceilalţi, în plină epocă premergătoare formării unităţilor statale.<br />
Dimensiunea culturală a globalizării se manifestă prin acţiuni culturale amplu<br />
popularizate, sub egida unor importanţi actori internaţionali <strong>de</strong> genul United Nations<br />
Educational, Scientific and Cultural Organization – UNESCO <strong>şi</strong> UE, realizându-se<br />
astfel circulaţia valorilor culturale naţionale pe plan mondial, acceptarea valorilor<br />
globale comune <strong>şi</strong> edificarea unui sistem comun <strong>de</strong> valori. Dimensiunea culturală a<br />
globalizării nu se poate realiza <strong>de</strong>cât prin acceptarea <strong>şi</strong> îmbrăţişarea unităţii în<br />
diversitate. În caz contrar, dacă statele <strong>şi</strong> culturile lor se resping reciproc <strong>şi</strong> nu<br />
interferează se poate ajunge relativ uşor la discriminare, calea fiind <strong>de</strong>schisă astfel<br />
spre conflict.<br />
2. Factori care amplifică sau încetinesc globalizarea<br />
Printre factorii care frânează globalizarea putem aminti: lupta mondială pentru<br />
resursele naturale exploatabile necesare economiilor naţionale <strong>şi</strong> pentru pieţele <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>sfacere – expresie a interesului statal primordial; <strong>de</strong>calajele economice greu <strong>de</strong><br />
recuperat; divergenţele istorice între state; exprimarea exacerbată a i<strong>de</strong>ntităţii<br />
culturale <strong>şi</strong> naţionale, precum <strong>şi</strong> a suveranităţii statelor; teama <strong>de</strong> reacţiile în lanţ<br />
provocate <strong>de</strong> globalizare; anumite tendinţe <strong>de</strong> regionalizare.<br />
Lupta globală pentru resursele naturale <strong>şi</strong> pieţele <strong>de</strong> <strong>de</strong>sfacere a <strong>de</strong>venit o<br />
competiţie acerbă continuă a cărei intensitate aduce aminte <strong>de</strong> un război, un rezultat<br />
previzibil al manifestării regulilor economice, în care subiecţii <strong>de</strong> drept internaţional<br />
public <strong>şi</strong> privat (state, organizaţii internaţionale, companii naţionale ori mari<br />
corporaţii transnaţionale) încearcă să dobân<strong>de</strong>ască cât mai ieftin <strong>şi</strong> cu cât mai puţine<br />
condiţii, unii <strong>de</strong> la alţii, materii prime sau diverse alte resurse necesare <strong>de</strong>zvoltării<br />
4<br />
Teodor FRUNZETI, Geostrategie, Bucureşti, Editura <strong>Centrul</strong>ui Tehnic – Editorial al Armatei,<br />
2009, p. 122.<br />
257
statale <strong>şi</strong>/sau economice. Acumularea <strong>de</strong> resurse stă la baza oricărui proces economic,<br />
este indispensabilă pentru întreţinerea circuitului economic într-un sistem dat <strong>şi</strong><br />
presupune stabilirea unor relaţii <strong>de</strong> inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă între entitatea sursă <strong>şi</strong><br />
consumator.<br />
Decalajele economice semnificative între state sunt <strong>de</strong> natură a genera în<br />
rândul ţărilor sărace poziţii contrare globalizării, proces care este perceput ca<br />
gravitând în jurul exploatării săracilor <strong>de</strong> către bogaţi. De altfel, globalizarea va<br />
împarte statele în două categorii: învingători <strong>şi</strong> învin<strong>şi</strong>.<br />
Divergenţele istorice între state, <strong>de</strong> regulă riverane, precum <strong>şi</strong> exprimarea<br />
exacerbată a i<strong>de</strong>ntităţii culturale <strong>şi</strong> naţionale, precum <strong>şi</strong> a suveranităţii statale<br />
generează la nivel naţional, în rândul populaţiei <strong>şi</strong> al <strong>de</strong>ci<strong>de</strong>nţilor, o percepţie eronată<br />
asupra calităţii <strong>şi</strong> a intereselor manifestate <strong>de</strong> potenţiali parteneri <strong>de</strong> cooperare. De<br />
multe ori cooperarea, ca palier al globalizării, între diver<strong>şi</strong> subiecţi <strong>de</strong> drept<br />
internaţional nu s-a putut materializa ori nu a <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong>t un nivel incipient din cauza<br />
preju<strong>de</strong>căţilor subiective manifestate în relaţiile stabilite <strong>şi</strong> care au <strong>de</strong>terminat în locul<br />
unei <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>ri internaţionale <strong>de</strong>zirabile, introvertirea.<br />
Teama <strong>de</strong> reacţiile în lanţ generate <strong>de</strong> anumite intervenţii punctuale în ţesătura<br />
<strong>de</strong> relaţii globale a indus o anumită rezervă actorilor cu manifestare mondială care au<br />
căutat, întot<strong>de</strong>auna, să prevadă cele mai insignifiante efecte ale propriilor acţiuni<br />
înainte <strong>de</strong> a materializa orice iniţiativă. Analiza efectuată în context global implică<br />
costuri importante <strong>de</strong> timp iar rezultatele sale pot <strong>de</strong>termina modificări conceptuale<br />
ale oricărei iniţiative sau chiar împiedicarea acesteia.<br />
Regionalizarea poate fi <strong>de</strong>finită ca o modalitate prin care statele, ca urmare a<br />
dimensiunilor sau capacităţilor relativ reduse, se pot asocia în ve<strong>de</strong>rea <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong>rii<br />
dificultăţilor întâmpinate pe plan mondial. Aceasta poate reprezenta, totodată, atât un<br />
instrument <strong>de</strong> protecţie împotriva efectelor nedorite ale globalizării cât <strong>şi</strong> o etapă a<br />
<strong>de</strong>venirii acesteia. Astfel, unii autori consi<strong>de</strong>ră că politica Uniunii Europene nu este<br />
suficient <strong>de</strong> <strong>de</strong>schisă spre globalizare „cu excepţia primului-ministru englez,<br />
conducătorii europeni nu au argumentat public că interesele europene sunt nesigure<br />
într-o lume nesigură sau că Europa ar trebui să globalizeze responsabilităţile <strong>de</strong><br />
securitate într-o eră a globalizării” 5 .<br />
În context, putem aprecia că mo<strong>de</strong>lul contemporan <strong>de</strong> regionalizare este<br />
constituit <strong>de</strong> entitatea sui generis numită Uniunea Europeană.<br />
Elementele care favorizează globalizarea sunt: consolidarea pieţei economice<br />
globale, accentuarea inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţei economice, <strong>de</strong>zvoltarea fulminantă a<br />
tehnologiilor <strong>şi</strong> a comunicaţiilor, libera circulaţia a bunurilor, serviciilor, capitalurilor<br />
<strong>şi</strong> persoanelor, existenţa <strong>şi</strong> activitatea organizaţiilor internaţionale cu vocaţie proglobalizare<br />
sau integrantă (ex. Organizaţia Naţiunilor Unite, Uniunea Europeană,<br />
Organizaţia Mondială a Comerţului), precum <strong>şi</strong> abordarea integrată a problemelor<br />
globale în ve<strong>de</strong>rea realizării efectului <strong>de</strong> sinergie.<br />
5<br />
David C. GOMPERT, What does America want of Europe în Shift or Rift – Assesing UE-EU<br />
relations after Iraq, European Union Institute for Security Studies, Ed. Gustav Lindstrom -<br />
Transatlantic Book, Paris, 2003, p. 50.<br />
258
Consolidarea pieţei economice globale încurajează <strong>şi</strong> facilitează în mod direct<br />
cooperarea economică între actorii internaţionali, constituind un veritabil izvor <strong>de</strong><br />
globalizare. Chiar <strong>şi</strong> în prezent, existenţa pe plan internaţional este condiţionată <strong>de</strong><br />
prezenţa <strong>şi</strong> menţinerea pe piaţa economică globală. De asemenea, cooperarea<br />
economică generează inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă între actorii cu manifestare internaţională, care<br />
au nevoie unii <strong>de</strong> alţii, atât pentru asigurare <strong>de</strong> sprijin nepatrimonial (intermediere<br />
relaţii internaţionale, oferirea <strong>de</strong> garanţii suplimentare etc.), cât <strong>şi</strong> pentru furnizarea<br />
<strong>de</strong> resurse rare, în ve<strong>de</strong>rea augmentării <strong>de</strong>zvoltării proprii.<br />
Prăbu<strong>şi</strong>rea blocului sovietic a <strong>de</strong>terminat sfâr<strong>şi</strong>tul erei sistemului economiei<br />
centralizate <strong>şi</strong> a regimului politic clasic comunist <strong>şi</strong> a însemnat, totodată, relansarea<br />
legăturilor internaţionale nerestricţionate ale statelor care se aflau, odinioară, în sfera<br />
exclusivă <strong>de</strong> influenţă a URSS. Odată cu prăbu<strong>şi</strong>rea URSS, Europa s-a reîntregit.<br />
Dezvoltarea fulminantă a tehnologiilor <strong>şi</strong> comunicaţiilor a <strong>de</strong>terminat, pe lângă<br />
<strong>de</strong>zvoltarea pieţei internaţionale <strong>şi</strong> accentuarea competiţiei pe acest segment,<br />
relansarea legăturilor între actorii internaţionali, facilitând, totodată, schimbul<br />
instantaneu <strong>de</strong> informaţii. Avansul tehnologic în acest domeniu a permis, spre<br />
exemplu, apariţia burselor în care sunt listate persoane juridice <strong>de</strong> diverse<br />
naţionalităţi <strong>şi</strong> un<strong>de</strong> tranzacţiile se efectuază în timp real.<br />
Libera circulaţia a bunurilor, serviciilor, capitalurilor <strong>şi</strong> persoanelor, ridicată la<br />
rang <strong>de</strong> politică în unele zone ale globului, permite, în stadiu experimental, <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong>rea<br />
graniţelor tradiţionale ale aşa-numitei ficţiuni juridice care este statul, generând<br />
globalizare întrucât, <strong>de</strong><strong>şi</strong> se realizează în anumite regiuni, <strong>de</strong>clanşează în mod<br />
automat intensificarea interacţionării cu restul lumii.<br />
3. Determinările globalizării la nivelul securităţii statelor<br />
Globalizarea, proces complex aflat în plină <strong>de</strong>sfăşurare, generează reverberaţii<br />
pe toate palierele activităţii umane, inclusiv în dimensiunea securităţii naţionale.<br />
Statul nu mai reprezintă o entitate singulară ci o entitate singulară între altele,<br />
asemenea ei, interconectate. Inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa, cu oportunităţile <strong>şi</strong> restricţiile ei,<br />
<strong>de</strong>termină reevaluarea permanentă a premiselor securităţii naţionale. În consecinţă,<br />
securitatea unui stat se realizează, în prezent, prin gestionarea eficientă, pe fondul<br />
globalizării, a riscurilor, ameninţărilor <strong>şi</strong> vulnerabilităţilor i<strong>de</strong>ntificate.<br />
<strong>Securitate</strong>a statelor reprezintă condiţia sine qua non a existenţei acestora, starea<br />
<strong>de</strong> echilibru concret necesară prosperităţii cetăţenilor proprii <strong>şi</strong>/sau garanţia<br />
menţinerii, <strong>de</strong>zvoltării <strong>şi</strong> afirmării pe scena mondială.<br />
Într-o exprimare relativ neconvenţională, securitatea unui stat poate fi<br />
comparată cu starea <strong>de</strong> sănătate a unui organism viu, reprezentând mai exact „starea<br />
<strong>de</strong> abilitate fizică, emoţională, mentală, precum <strong>şi</strong> capacitatea socială <strong>de</strong> a face faţă<br />
mediului” 6 . Astfel, securitatea poate fi privită ca starea <strong>de</strong> echilibru care permite<br />
statului exercitarea nestingherită <strong>şi</strong> completă a tuturor atribuţiilor funcţionale în<br />
cadrul strict <strong>de</strong>finit <strong>de</strong> aspiraţiile <strong>şi</strong> interesele naţionale. Asemănările nu se opresc<br />
aici; ca <strong>şi</strong> sănătatea, securitatea este ameninţată permanent <strong>de</strong> o serie <strong>de</strong> factori:<br />
6<br />
Enciclopedia Universală Britannica, vol. 14, Editura Litera, Bucureşti, 2010, p. 13.<br />
259
interni <strong>şi</strong> externi, voluntari <strong>şi</strong> involuntari, individuali, colectivi sau chiar globali etc.<br />
care se pot adresa unei anumite stări <strong>de</strong> vulnerabilitate a acesteia <strong>şi</strong> care pot conduce,<br />
în lipsa unei gestionări corespunzătoare, in extremis, la <strong>de</strong>zagregarea entităţii statale.<br />
<strong>Securitate</strong>a unui stat reprezintă o abordare conceptuală integrată a securităţii<br />
fiecărei dimensiuni <strong>de</strong> activitate în parte, toate privite, atât pe plan intern, cât <strong>şi</strong> pe<br />
plan extern – în relaţie cu alte state sau, după caz, organizaţii internaţionale – în<br />
contextul generos al <strong>de</strong>zvoltării durabile. Astfel, se poate vorbi <strong>de</strong>: securitate<br />
economică, securitate politică, securitate energetică, securitate ecologică, securitate<br />
<strong>de</strong>mografică, securitate militară etc.<br />
Conceptul naţional <strong>de</strong> securitate a fiecărui stat este <strong>de</strong>finit fie <strong>de</strong> Strategia <strong>de</strong><br />
securitate naţională, fie <strong>de</strong> un alt document similar, inclusiv prin Cartă albă,<br />
accesibil publicului larg, care afirmă fără echivoc angajamentul oficial al unui stat<br />
pentru siguranţa <strong>şi</strong> prosperitatea cetăţenilor, aliaţilor <strong>şi</strong> partenerilor săi. De pildă,<br />
securitatea naţională a României este <strong>de</strong>finită prin: „condiţia fundamentală a<br />
existenţei naţiunii <strong>şi</strong> a statului român <strong>şi</strong> un obiectiv fundamental al guvernării; ea are<br />
ca domeniu <strong>de</strong> referinţă valorile, interesele <strong>şi</strong> obiectivele naţionale” 7 , sau ca „drept<br />
imprescriptibil care <strong>de</strong>rivă din suveranitatea <strong>de</strong>plină a poporului, se fundamentează<br />
pe ordinea constituţională <strong>şi</strong> se înfăptuieşte în contextul construcţiei europene,<br />
cooperării euroatlantice <strong>şi</strong> al evoluţiilor globale” 8 . Altfel spus, în accepţiune teoretică,<br />
securitatea naţională a unui stat <strong>de</strong> drept poate fi percepută ca starea <strong>de</strong> legalitate<br />
constituţională (existentă <strong>şi</strong> menţinută) concentrată pe ocrotirea valorilor, intereselor<br />
<strong>şi</strong> obiectivelor naţionale, iar, la nivel subiectiv, individual, ca drept <strong>de</strong>clarativ moral<br />
al fiecăruia dintre cetăţenii săi <strong>şi</strong>, implicit, ca obligaţie corelativă indivizibilă a<br />
angrenajului instituţional naţional.<br />
Diferenţa dintre dimensiunea teoretică <strong>şi</strong> cea concretă a securităţii este dată <strong>de</strong><br />
imparitatea dintre tiparul i<strong>de</strong>al <strong>şi</strong> mo<strong>de</strong>lul real marcat <strong>de</strong> riscuri, vulnerabilităţi,<br />
ameninţări <strong>şi</strong> agresiuni, i<strong>de</strong>ntificate sau nu la un anumit moment, aflat într-o<br />
permanentă transformare. În context se impune o precizare relevantă, anume că<br />
mediul internaţional, în special prin existenţa unor organizaţii colective în a căror<br />
activitate se implică activ statele membre, î<strong>şi</strong> pune din ce în ce mai pregnant<br />
amprenta asupra securităţii naţionale eliminând, adăugând sau chiar augmentând<br />
categoriile <strong>de</strong> riscuri, vulnerabilităţi, pericole, ameninţări <strong>şi</strong> agresiuni.<br />
Proce<strong>de</strong>ele <strong>de</strong> analiză a securităţii unei entităţi (stat sau chiar organizaţie<br />
internaţională) pot releva analize complete <strong>şi</strong> fundamentate a riscurilor,<br />
vulnerabilităţilor, ameninţărilor <strong>şi</strong> agresiunilor prezente la adresa securităţii entităţii,<br />
stadiul <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare a acesteia, precum <strong>şi</strong> eventuale previziuni cu privire la <strong>de</strong>venirea<br />
subiectului, putând servi la adoptarea anticipativă <strong>de</strong> măsuri preventive a<strong>de</strong>cvate <strong>de</strong><br />
către <strong>de</strong>ci<strong>de</strong>nţii politici.<br />
Orice abordare a studiului unui stat sau unei organizaţii presupune obligatoriu<br />
<strong>şi</strong> atingerea dimensiunilor securităţii acestora, cel puţin la nivel contextual. Mai mult,<br />
fenomenele specifice securităţii î<strong>şi</strong> pun amprenta într-o anumită măsură asupra<br />
fiecărei activităţi întreprinse individual sau în mod organizat <strong>de</strong> oameni.<br />
7 Strategia <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> Naţională a României, Bucureşti, 2007, p. 7.<br />
8 I<strong>de</strong>m, p. 7.<br />
260
În altă ordine <strong>de</strong> i<strong>de</strong>i, asigurarea securităţii naţionale a unui stat revine,<br />
proporţional, atât instituţiilor specializate, cât <strong>şi</strong> fiecărui cetăţean, iar riscurile,<br />
vulnerabilităţile, ameninţările <strong>şi</strong> agresiunile, toate apreciate ca pericole la adresa<br />
acesteia, afectează direct sau indirect interesele <strong>şi</strong> valorile naţionale <strong>şi</strong> se răsfrâng, în<br />
egală măsură, asupra fiecărui individ în parte.<br />
Concluzii<br />
În lumina realităţii, în varianta extinsă a noţiunii, globalizarea apare ca<br />
ansamblu complex <strong>de</strong> procese dinamice cu <strong>de</strong>sfăşurare paralelă în toate domeniile <strong>de</strong><br />
activitate umană, a căror evoluţie se întin<strong>de</strong> pe perioa<strong>de</strong> istorice, <strong>şi</strong> în care actorii<br />
mondiali, regionali, locali <strong>şi</strong> individuali cooperează sau, dimpotrivă, <strong>de</strong>sfăşoară<br />
activităţi antagonice în ve<strong>de</strong>rea integrării, în diferite moduri, la nivel global, regional<br />
sau local a unor sub-sisteme sau valori naţionale. Rezultatele globalizării, <strong>de</strong>opotrivă<br />
pozitive <strong>şi</strong> negative, precum <strong>şi</strong> parcursul <strong>de</strong>sfăşurat <strong>şi</strong> preconizat al acestui proces, fac<br />
obiectul analizei permanente a actorilor internaţionali implicaţi, respectiv state,<br />
corporaţii <strong>şi</strong> organizaţii internaţionale, care se află într-o continuă competiţie în<br />
ve<strong>de</strong>rea fructificării <strong>şi</strong>/sau provocării consecinţelor benefice <strong>şi</strong> a combaterii efectelor<br />
maligne ale procesului.<br />
Cu toate că globalizarea a fost iniţiată <strong>de</strong> activităţile comunităţilor umane,<br />
modalitatea <strong>de</strong> <strong>de</strong>rulare a acesteia la nivel macro nu mai poate fi controlată, prevăzută<br />
<strong>şi</strong> direcţionată cu acurateţe la nivelul statelor tradiţionale, acestea putând aborda, în<br />
schimb, doar episoa<strong>de</strong> punctuale, fără a avea capacitatea <strong>de</strong> a influenţa major întregul<br />
proces.<br />
Globalizarea a permis, pentru prima dată în istoria omenirii, apariţia,<br />
<strong>de</strong>zvoltarea <strong>şi</strong> materializarea (parţială) conceptului <strong>de</strong> securitate globală. Stare<br />
complementară securităţii naţionale, securitatea globală î<strong>şi</strong> atinge obiectivul ambiţios<br />
<strong>de</strong> asigurare a unui climat sporit <strong>de</strong> stabilitate <strong>şi</strong> predictibilitate la nivel mondial, pe<br />
baza realizărilor securităţii naţionale <strong>şi</strong> regionale.<br />
Globalizarea <strong>de</strong>termină în permanenţă evoluţii previzibile sau nu, atât pe plan<br />
naţional, cât <strong>şi</strong> pe plan mondial. Având în ve<strong>de</strong>re că asigurarea securităţii proprii<br />
reprezintă pentru un stat prioritatea zero, instituţiile <strong>de</strong> resort ale acestuia analizează,<br />
pe <strong>de</strong> o parte, evoluţia obiectivă a fenomenului pe plan mondial, iar, pe <strong>de</strong> altă parte,<br />
efectele globalizării care pot aduce prejudicii pe plan naţional <strong>şi</strong> i<strong>de</strong>ntifică<br />
concomitent direcţiile a<strong>de</strong>cvate <strong>de</strong> acţiune care permit limitarea repercusiunilor<br />
negative.<br />
Bibliografie:<br />
1. ***Enciclopedia Universală Britannica, vol. 14, Editura Litera, Bucureşti,<br />
2010;<br />
2. ***Strategia <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> Naţională a României, Bucureşti, 2007;<br />
3. ***China Takes on Skeptics of Aid to Euro Zone, articol publicat în ediţia<br />
electronică a Wall Street Journal din data <strong>de</strong> 06.02.2012, disponibilă la adresa<br />
261
http://online.wsj.com/article/SB10001424052970203315804577204760639996<br />
168.html;<br />
4. BĂDĂLAN, Eugen; ZAHARESCU, Laurian; BOGDAN, Vasile, Sisteme<br />
globale <strong>de</strong> securitate, Bucureşti: Ed. <strong>Centrul</strong>ui Tehnic-Editorial al Armatei,<br />
2009;<br />
5. FRUNZETI, Teodor, Geostrategie, Bucureşti: Ed. <strong>Centrul</strong>ui Tehnic – Editorial<br />
al Armatei, 2009;<br />
6. GOMPERT, C. David, What does America want of Europe în Shift or Rift –<br />
Assesing UE-EU relations after Iraq, European Union Institute for Security<br />
Studies, Paris: Ed. Gustav Lindstrom - Transatlantic Book, 2003;<br />
7. NAISBITT, John, Megatendinţe, Bucureşti: Ed. Politică, 1989.<br />
262
IMPORTANŢA PIEŢELOR EMERGENTE ŞI ROLUL PLATFORMELOR<br />
DE EXPORT ALE ROMÂNIEI PENTRU ZONELE NON-UE<br />
Adrian-Marius DOBRE *<br />
Rezumat: In the last years, this world’s paradox has been focused on the discrepancy<br />
between the slippery slope the european countries have entered and the rapid and surprising<br />
economic growth of emerging markets.<br />
Easily can be seen that emerging markets already have an important role in rebalancing the<br />
global economy, or its redirection. The contrast between the spectacular growth of emerging<br />
markets and the <strong>de</strong>bt level of European countries enhanced the perception of a bloc of emerging<br />
states, although reality shows that there are <strong>de</strong>ep fissures, specific to a fierce competition in a<br />
world of interests. Emerging countries are ground by an increasing distrust, primarily towards<br />
Europe, the "sick man" of the global economy, but especially towards themselves.<br />
Moreover, competition also creates opportunities and value, while <strong>de</strong>cline and/or stagnation<br />
in Europe <strong>de</strong>lays reinventing mechanisms, entities, strategies and approaches. Distrust,<br />
opportunism and populism in the European level are increasingly oppressive and put pressure on<br />
the future of the "old continent".<br />
Cuvinte-cheie: pieţe emergente, platformă <strong>de</strong> export, UE, non-UE.<br />
Introducere<br />
Încă i<strong>de</strong>ntificăm o dificultate în a <strong>de</strong>fini <strong>şi</strong> a explicita conceptul <strong>de</strong> economie<br />
emergenta, cu atât mai mult cu cât exemplele îmbracă forme distincte <strong>de</strong> evoluţie <strong>şi</strong><br />
manifestare.<br />
Unele aprecieri <strong>de</strong>zvăluie că economiile emergente sunt economiile aflate în<br />
tranziţie sau acele economii care, prin reforme structurale, părăsesc faza <strong>de</strong> economie<br />
închisă pentru a îmbrăţişa economia <strong>de</strong> piaţă 1 . Totu<strong>şi</strong>, nu putem consi<strong>de</strong>ra aceasta<br />
<strong>de</strong>finiţie ca fiind cea mai exactă, în special când trecem la etapa <strong>de</strong> operaţionalizare a<br />
conceptului <strong>şi</strong> transpunerea lui în realitate.<br />
Mai multe instituţii <strong>şi</strong> publicaţii precum Fondul Monetar Internaţional,<br />
Standard&Poor’s, The Economist, Platforma Media Online Dow Jones, au realizat<br />
liste ale economiilor emergente care cuprind <strong>de</strong> la 150 <strong>de</strong> state la 6, având drept<br />
indicatori o diversitate <strong>de</strong> factori <strong>şi</strong> care <strong>de</strong>curg din interpretările lor asupra<br />
termenului <strong>de</strong> „economie emergentă”.<br />
Cele mai cunoscute „liste”, constituite în grupuri <strong>şi</strong> alianţe ale economiilor<br />
emergente sunt BRICS (Brazilia, Rusia, India, China <strong>şi</strong> Africa <strong>de</strong> Sud), „Următorii<br />
Unsprezece” (Bangla<strong>de</strong>sh, Egipt, Indonezia, Iran, Mexic, Nigeria, Pakistan, Filipine,<br />
Coreea <strong>de</strong> Sud, Turcia <strong>şi</strong> Vietnam) sau „Ţările Generatoare <strong>de</strong> Creştere Globală”<br />
(Bangla<strong>de</strong>sh, China, Egipt, India, Indonezia, Irak, Mongolia, Nigeria, Filipine, Sri<br />
Lanka <strong>şi</strong> Vietnam).<br />
*<br />
Secretar general, Fundaţia Europeană “Titulescu”, adrian-marius.dobre@addo.ro.<br />
1<br />
Philip NICHOLAS, Legal Theory of Emerging Economies, University of Pennsylvania Press,<br />
1999, p. 230.<br />
263
O temă importantă discutată cumulativ în <strong>de</strong>zbaterile privind economiile<br />
emergente, o constituie legătura dintre evoluţia acestora <strong>şi</strong> stimularea creşterii<br />
comerţului mondial, care conform unor statistici OCDE a crescut cu 8% în 2012 faţă<br />
<strong>de</strong> 2011, ţările BRICS fiind responsabile pentru 45% din creşterea actuală. 2<br />
Astfel, supremaţia G7 cunoaşte <strong>de</strong>ja un „adversar” în competiţia economică<br />
acerbă din întreaga lume.<br />
Impactul pieţelor emergente asupra configurării sistemului internaţional <strong>de</strong>vine<br />
important în contextul crizei economico-financiare <strong>de</strong> pe pieţele americane <strong>şi</strong><br />
europene.<br />
1. Pieţele emergente: Care este reţeta creşterii economice?<br />
Majoritatea studiilor realizate în ultimul an au un punct comun, clasa mijlocie<br />
reprezintă fundamentul creşterii economice <strong>de</strong> pe pieţele emergente, în principal din<br />
China, Brazilia, India, dar <strong>şi</strong> din alte state ale Americii Latine. 3 Creşterea veniturilor a<br />
<strong>de</strong>clanşat o creştere a consumului intern foarte mare, într-un timp relativ scurt, cât <strong>şi</strong><br />
o cerere a serviciilor <strong>de</strong> creditare. Pe lângă creşterea cererii interne, datele<br />
<strong>de</strong>mografice optimiste din aceste ţări, ce sunt favorabile stimulării forţei <strong>de</strong> muncă,<br />
<strong>de</strong>vin un atu pentru atragerea investiţiilor străine.<br />
Pe termen lung se preconizează că statele emergente din Asia (China, India,<br />
Indonezia) <strong>şi</strong> America Latină vor asigura 40% din consumul planetei. 4 În acest<br />
context, pieţele emergente au un grad <strong>de</strong> absorbţie extrem <strong>de</strong> mare al unor game<br />
variate <strong>de</strong> produse, cererea fiind implicit mult mai mare. Mergând pe un astfel <strong>de</strong><br />
raţionament, orientarea exporturilor pe structura cererii din aceste state poate<br />
reprezenta un element <strong>de</strong> creştere economică <strong>şi</strong> pentru statele exportatoare.<br />
Cu precă<strong>de</strong>re, economiile emergente exce<strong>de</strong>ntare din Asia tind să se bazeze pe<br />
cererea internă ca factor <strong>de</strong> creştere <strong>şi</strong> vor susţine această tendinţă prin reforme<br />
structurale. Un exemplu în acest sens îl observăm în Indonezia, care a adoptat la<br />
începutul acestui an (2012) legi privind securitatea socială. 5<br />
Abun<strong>de</strong>nta relativă a resurselor naturale este un factor întâlnit în economiile<br />
emergente mari, în special cele <strong>de</strong> petrol <strong>şi</strong> gaze naturale: Iran, Irak, Brazilia, Mexic,<br />
Egipt, Indonezia, China sunt printre primele 30 <strong>de</strong> tari cu rezerve consi<strong>de</strong>rabile <strong>de</strong><br />
petrol din lume. 6<br />
2<br />
Statistici Organizaţia pentru Cooperare <strong>şi</strong> Dezvoltare Economică, consultat online la<br />
http://stats.oecd.org/<br />
3<br />
D. NAYYAR, China, India, Brazil, and South Africa in the World Economy: Engines of Growth?,<br />
in Discussion Paper Nr. 05, World Institute for Development Economics Research, United Nations<br />
University, 2008.<br />
4<br />
Ernst&Young, Slowdown in rapid-growth markets to be short-lived, iulie 2012.<br />
5<br />
Marleen DIELEMAN, Jean J. BODDEWYN, Using Organization Structure to Buffer Political<br />
Ties in Emerging Markets: A Case Study, National University of Singapore, NUS Business School,<br />
Singapore, 2012.<br />
6<br />
Andrei LEVCHENKO, Jing ZHANG, “The Evolution of Comparative Advantage: Evolution and<br />
Welfare Implications”, in NBER Working Paper, Nr. 16806, 2011.<br />
264
O populaţie mare este consi<strong>de</strong>rată un activ economic important, mai ales în<br />
contextul unei cereri din cadrul ţării, cum ar fi <strong>de</strong> exemplu India, tara cu cea mai<br />
mare populaţie activa din lume. Pe <strong>de</strong> altă parte, economiile <strong>de</strong>zvoltate <strong>şi</strong> majoritatea<br />
statelor europene se confrunta cu o îmbătrânire a populaţiei. 7<br />
Diversificarea sectoarelor economice <strong>şi</strong> consolidarea lor, cu precă<strong>de</strong>re sectorul<br />
serviciilor, dar <strong>şi</strong> sectorul industrial. Acestea au fost, <strong>de</strong> exemplu, principalul motor al<br />
creşterii economice din China. În contrapon<strong>de</strong>re, importanta agriculturii a scăzut, dar<br />
rămâne în ritmul evolutiv economic 8 .<br />
Atragerea <strong>de</strong> investiţii străine <strong>şi</strong> în special investiţiile <strong>de</strong> capital uman au un rol<br />
esenţial în mo<strong>de</strong>larea sustenabilităţii creşterii economice 9 .<br />
Creşterea productivităţii <strong>şi</strong> urbanizarea sunt factori care au contribuit într-o<br />
pon<strong>de</strong>re consi<strong>de</strong>rabilă la efortul <strong>de</strong> creştere, iar acest lucru îl putem observa cel mai<br />
bine în India. 10<br />
Pe lângă aceste aprecieri pozitive <strong>şi</strong> constructive, regăsim <strong>şi</strong> perspective<br />
sceptice care atrag atenţia asupra existenţei unor factori inconştienţi (intrări masive <strong>de</strong><br />
capital, explozia creditelor, creşterea economiei <strong>de</strong> consum în manieră nesustenabilă,<br />
boom-ul materiilor prime), precum <strong>şi</strong> a unor vulnerabilităţi ce pot cauza fisuri<br />
ritmului alert <strong>de</strong> creştere economică din aceste ţări. 11<br />
Câteva dintre scenariile ce pun în lumină <strong>de</strong>ficienţele economiilor emergente<br />
fac referire la inegalităţile profun<strong>de</strong> din societate, lipsa infrastructurii, un grad scăzut<br />
al forţei <strong>de</strong> muncă calificată, exploatarea materiilor prime în exces <strong>şi</strong> înstrăinarea lor<br />
în schimbul produselor manufacturate, legile rigi<strong>de</strong> ale pieţei <strong>de</strong> muncă, lipsa<br />
inovaţiei <strong>şi</strong> investiţii insuficiente în domeniul educaţiei publice. Sunt aspecte ce se<br />
regăsesc în mai multe dintre economiile emergente, consi<strong>de</strong>rate vulnerabilităţi pentru<br />
un scenariu viabil al creşterii sustenabile.<br />
Totu<strong>şi</strong>, nu putem conchi<strong>de</strong> că aceste <strong>de</strong>ficienţe nu vor fi remediate în timp,<br />
drept urmare oportunităţile oferite <strong>de</strong> aceste pieţe ar trebui fructificate atât timp cât<br />
oferă plus valoare.<br />
2. Statele emergente reclamă mai multă putere<br />
În cadrul Summit-ului Los Cabos din 18 iunie 2012 12 , economiile BRICS au<br />
convenit <strong>de</strong>clanşarea unui proces <strong>de</strong> creare a unui fond <strong>de</strong> rezerve internaţionale la<br />
7<br />
P. BALAKISHNAN, Economic Growth in India: History and Prospect, Oxford University Press,<br />
New Delhi, 2010.<br />
8<br />
James HARRIGAN, Hayan DENG, “China’s Local Compartive Advantage”, in Robert C.<br />
FEENSTRA, Shang-Jin WEI, ed., China’s Growing Role in World Tra<strong>de</strong>, University of Chicago<br />
Press, Chicago, 2010, pp. 109-136.<br />
9<br />
D. NAYYAR, op.cit.<br />
10<br />
P. BALAKISHNAN, Economic Growth in India: History and Prospect, Oxford University Press,<br />
New Delhi, 2010.<br />
11<br />
Joon-Ho HAHM, Fre<strong>de</strong>ric S. MISHKIN, Hyun SONG SHIN, Kwanho SHIN, “Macropru<strong>de</strong>ntial<br />
policies in open emerging economies”, in NBER Working Paper, Nr. 17780, 2012.<br />
12<br />
Declaraţiile Summitului G20, Los Cabos, Mexic, 18 iunie 2012, consultat online la:<br />
http://www.g20.utoronto.ca/2012/2012-0619-loscabos.html<br />
265
care s-ar putea adăuga un acord swap (schimb valutar) între statele grupului. Un<br />
<strong>de</strong>mers ce evi<strong>de</strong>nţiază intenţia BRICS <strong>de</strong> a-<strong>şi</strong> consolida structura financiară, <strong>de</strong> a-<strong>şi</strong><br />
îmbunătăţi imaginea la nivel mondial prin crearea unei solidarităţi interne puternice<br />
cu scopul <strong>de</strong> a induce percepţia formării unui grup puternic în economia mondială.<br />
Încă <strong>de</strong> la formare, BRICS a primit eticheta <strong>de</strong> grup formal al unor ţări aflate<br />
într-un proces dinamic <strong>de</strong> creştere economică. Nu <strong>şi</strong>-au interconectat interesele <strong>şi</strong> nu<br />
au <strong>de</strong>zvoltat platforme comune <strong>de</strong> cooperare într-o manieră solidă.<br />
Influenţa lor economică nu poate fi contestată, însă puterea politică da. În<br />
ultimul an s-au înregistrat <strong>de</strong>claraţii <strong>şi</strong> iniţiative ce arată ambiţia acestor state <strong>de</strong> a<br />
reforma instituţiile mondiale <strong>şi</strong> <strong>de</strong> a contesta divizările tradiţionale ale sistemului<br />
internaţional.<br />
În principal ele au intervenit în accelerarea reformei Fondului Monetar<br />
Internaţional <strong>şi</strong> a Băncii Mondiale, poziţie precizată într-un comunicat publicat după<br />
Summitul <strong>de</strong> la New Delhi din 29 martie 2012. 13<br />
Miza principală a criticilor <strong>şi</strong> a cerinţelor o reprezintă obţinerea dreptului la<br />
mai multe voturi în cadrul FMI, astfel că Declaraţia <strong>de</strong> la Delhi pleacă <strong>de</strong> la premisa :<br />
capacitatea <strong>de</strong> creditare a FMI ar trebui să se bazeze pe faptul că toate statele membre<br />
au drepturi egale.<br />
Într-un avânt <strong>de</strong> a se poziţiona în actor <strong>de</strong>cisiv nu se conştientizează că astfel ar<br />
trebui să se asume, în mod implicit, <strong>şi</strong> responsabilitatea globală. Totu<strong>şi</strong>, mesajul<br />
transmis <strong>de</strong> BRICS nu poate fi ignorat, iar importanta pieţelor în curs <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare<br />
rapidă se traduce inevitabil prin pon<strong>de</strong>rea lor în economia globală. Cer o reprezentare<br />
proporţională cu greutatea economiilor lor în instituţiile internaţionale.<br />
Divizarea “Nord bogat” versus “Sud sărac” este prima critică adusă Băncii<br />
Mondiale care nu <strong>şi</strong>-a în<strong>de</strong>plinit rolul <strong>de</strong> mediator <strong>şi</strong> nu a respectat spiritul<br />
principiilor, <strong>de</strong> parteneriat egal, pe care le promovează. Reclamă formarea unui tip <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă bazat pe mecanismul <strong>de</strong> „donatori <strong>şi</strong> <strong>de</strong>stinatari”.<br />
Primul pas către consolidarea BRICS apare o dată cu „Declaraţia <strong>de</strong> la<br />
Delhi” 14 <strong>şi</strong> astfel se pot evi<strong>de</strong>nţia o serie <strong>de</strong> iniţiative <strong>şi</strong> schimbări:<br />
- Se reclamă o reprezentare la vot în cadrul FMI proporţională cu influenţa<br />
economiilor lor;<br />
- Consi<strong>de</strong>ră oportună candidatura ţărilor BRICS la preşedinţia Băncii Mondiale,<br />
în condiţiile unui proces <strong>de</strong> selecţie <strong>de</strong>schis, transparent <strong>şi</strong> bazat pe merite;<br />
- Au <strong>de</strong>clanşat <strong>de</strong>mersuri în crearea unui sistem valutar multipolar, prin<br />
intermediul căruia instituţiile financiare BRICS să se crediteze reciproc în<br />
mone<strong>de</strong>le lor naţionale, scăzând astfel pon<strong>de</strong>rea dolarului în plăţile lor<br />
reciproce <strong>şi</strong> izolîndu-se <strong>de</strong> fluctuaţiile dolarului pe pieţele bursiere<br />
internaţionale;<br />
13<br />
Planul <strong>de</strong> Acţiune <strong>de</strong> la Delhi, Al 4lea Summit BRICS, New Delhi, 29 martie 2012, consultat<br />
online la: http://www.brics.utoronto.ca/docs/120329-<strong>de</strong>lhi-<strong>de</strong>claration.html#actionplan.<br />
14<br />
Declaraţia celui <strong>de</strong>-al 4lea Summit BRICS <strong>de</strong> la New Delhi, 29 martie 2012, consultat online la:<br />
http://www.bricsindia.in/<strong>de</strong>lhi-<strong>de</strong>claration.html.<br />
266
- Consolidarea cooperării financiare prin crearea unei Bănci <strong>de</strong> Dezvoltare ce<br />
poate mobiliza resursele necesare <strong>de</strong>sfăşurării <strong>de</strong> proiecte <strong>de</strong> infrastructură <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltare durabilă între statele BRICS <strong>şi</strong> alte economii emergente.<br />
Procesul <strong>de</strong> consolidare a BRICS seamănă până acum cu dorinţa <strong>de</strong> a prelua<br />
lea<strong>de</strong>rship-ul în ceea ce înseamnă pieţe emergente <strong>şi</strong> <strong>de</strong> a reprezenta interesele<br />
comune prin intermediul unei singure voci.<br />
În mod inevitabil ne întrebăm dacă pieţele emergente sunt pregătite să preia<br />
responsabilitatea lea<strong>de</strong>rship-ului creşterii economice mondiale.<br />
A fi un actor economic cheie implică mai multe roluri cu multiple faţete ce ar<br />
putea ajuta economia globală în combaterea <strong>de</strong>zechilibrelor grave. Amintim politicile<br />
interne soli<strong>de</strong>, o cooperare regională cu un aport politic semnificativ, o creştere a<br />
schimburilor comerciale, a investiţiilor, o integrare mai bună a cooperării<br />
macroeconomice <strong>şi</strong> financiare cu scopul <strong>de</strong> a asigura stabilitatea economică<br />
regională, precum <strong>şi</strong> un rol mai puternic <strong>de</strong> conducere în cadrul discuţiilor privind<br />
evoluţiile economice globale actuale, cum ar fi reforma sistemului monetar<br />
internaţional.<br />
Asumarea guvernanţei economice <strong>de</strong> către pieţele emergente poate reprezenta o<br />
provocare pe care lumea cu greu ar accepta-o. Cu siguranţă aceasta trebuie să reflecte<br />
realităţile economiei globale, ceea ce presupune o mai bună reprezentare a pieţelor<br />
emergente în instituţiile financiare internaţionale, dar până la preluarea lea<strong>de</strong>rshipului<br />
mondial, în mod evi<strong>de</strong>nt, exista o mare distanţă.<br />
3. Strategii <strong>de</strong> export orientate pe pieţele emergente<br />
Cine exportă?, Ce exportă? <strong>şi</strong> Un<strong>de</strong> exportă? sunt doar câteva din preocupările<br />
<strong>de</strong> top ale guvernelor sau ale unor guverne ce <strong>şi</strong>-au propus să implementeze un plan<br />
<strong>de</strong> creştere economică, bazat pe extin<strong>de</strong>rea exporturilor, în special pe pieţele<br />
emergente, un<strong>de</strong> prezenţa unor state lipseşte cu toate că accesul este facil sau cel<br />
puţin posibil.<br />
Ţările care s-au gândit primele la o astfel <strong>de</strong> strategie sunt statele G7 care au<br />
<strong>de</strong>zvoltat programe, au creat instituţii <strong>şi</strong> relaţii pentru a facilita exporturile către<br />
pieţele emergente.<br />
În acest capitol, voi supune atenţiei câteva strategii <strong>de</strong> export orientate către<br />
pieţe mai puţin accesate, în special ignorate <strong>de</strong> unii europeni. De asemenea, putem<br />
remarca <strong>şi</strong> un apetit crescut al statelor <strong>de</strong>zvoltate <strong>de</strong> a învesti în economiile<br />
emergente, cu toate că riscul este pe măsură potenţialului lor.<br />
Un prim exemplu <strong>de</strong> sistem funcţional <strong>de</strong> export luat în consi<strong>de</strong>rare este cel<br />
francez, un sistem bine structurat <strong>şi</strong> organizat, cu instituţii puternice <strong>şi</strong> flexibile<br />
printre care Ministerul Economiei <strong>şi</strong> Ministerul Comerţului Exterior, misiunile<br />
economice, instituţii <strong>de</strong> pe lângă misiunile diplomatice ale Franţei, Camerele <strong>de</strong><br />
Comerţ Franceze în străinătate <strong>şi</strong> Agenţia Ubifrance. Aceşti actori clar <strong>de</strong>finiţi au la<br />
baza principii <strong>şi</strong> obiective clar <strong>de</strong>finite iar activitatea <strong>de</strong> export capăta astfel o<br />
dimensiune strategică foarte eficientă.<br />
267
Aspectele cele mai interesante i<strong>de</strong>ntificate în strategia <strong>de</strong> export franceză, pe<br />
lângă cele <strong>de</strong>ja menţionate, sunt, la acest moment, Agenţia UbiFrance <strong>şi</strong> rolul IMMurilor<br />
15 în politica <strong>de</strong> export a Hexagonului.<br />
De ce este importantă Agenţia UbiFrance 16 ? Răspunsurile pot fi diverse, <strong>de</strong> la<br />
rolul său în <strong>de</strong>zvoltarea internaţională a companiilor franceze, a organizării <strong>şi</strong><br />
informării în domeniul exportului <strong>şi</strong> a cooperării economice internaţionale, până la<br />
sistemul <strong>de</strong> tip reţea prin care realizează interacţiunea cu actorii economici privaţi sau<br />
publici, armonizând astfel posibilităţile <strong>de</strong> producţie cu cerinţele <strong>de</strong> pe pieţele <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>sfacere.<br />
Cu alte cuvinte, Agenţia este nucleul unei diplomaţii economice, comerciale,<br />
care are imprimată o abordare a exportului <strong>şi</strong> a relaţiilor economice internaţionale<br />
orientată către statele emergente. Promovează parteneriatele tehnologice, creează<br />
reţele sociale, ţine cont <strong>de</strong> particularităţile culturale ale partenerilor externi, plasează<br />
întot<strong>de</strong>auna clientul în centrul strategiei economice.<br />
În ceea ce priveşte IMM-urile <strong>şi</strong> rolul lor în politica <strong>de</strong> export franceză, este<br />
important <strong>de</strong> menţionat că programul propus <strong>de</strong> guvern implică studii <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntificare<br />
a noilor pieţe potenţiale, companiile sunt sprijinite să realizeze parteneriate cu scopul<br />
<strong>de</strong> a rezista pe piaţa exporturilor <strong>şi</strong> se <strong>de</strong>rulează campanii <strong>de</strong> informare <strong>şi</strong> orientare în<br />
procesul <strong>de</strong> export.<br />
Acela<strong>şi</strong> accent pus pe IMM-uri în politica <strong>de</strong> export 17 îl regăsim <strong>şi</strong> la germani,<br />
care au lansat un proiect viabil, astfel încât fiecare a doua înterprin<strong>de</strong>re ÎMM <strong>de</strong>vine<br />
un produs inovativ <strong>de</strong>dicat exportului, prin garanţii la creditele <strong>de</strong> export, prin<br />
finanţarea activităţilor, precum <strong>şi</strong> alte instrumente funcţionale.<br />
Pentru promovarea economiei germane <strong>şi</strong> a intereselor germane în străinătate,<br />
Germania prezintă o strategie în cinci puncte: promovarea exporturilor, promovarea<br />
investiţiilor interne <strong>şi</strong> externe, diplomaţia publică, diplomaţia convenţională <strong>şi</strong><br />
diplomaţia economică.<br />
Datorită performanţei puternice a sectorului <strong>de</strong> export german, guvernul a<br />
acordat o atenţie <strong>de</strong>osebită politicii comerciale prin sprijinirea politicilor <strong>de</strong><br />
liberalizare comercială <strong>şi</strong> a accesului liber <strong>şi</strong> echitabil la acorduri <strong>de</strong> liber schimb. 18<br />
Unul din principiile <strong>de</strong> bază ale strategiei guvernamentale este evitarea<br />
acordării sprijinului orientat către întreprin<strong>de</strong>ri individuale, aceasta preve<strong>de</strong> mijloace<br />
limitate pentru promovarea economică externă în comparaţie cu alte ţări, cum ar fi<br />
Franţa. 19<br />
Chiar dacă Germania a înregistrat performanţe economice în timpul crizei<br />
financiare, guvernul este criticat. Politicile <strong>de</strong> liberalizare sunt contestate în mare<br />
15<br />
Ajutarea IMMurilor pentru implicarea în exporturi, consultat online la:<br />
http://www.ubifrance.fr/<strong>de</strong>buter-a-l-export.html<br />
16<br />
UbiFrance, consultat online la: http://www.ubifrance.fr/<strong>de</strong>fault.html.<br />
17<br />
Deutsche Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit, Small and Mediul Enterprises<br />
Financing and Development, consultat online la: http://www.giz.<strong>de</strong>/themen/en/11163.htm.<br />
18<br />
Andreas FALKE, Der Export(vize)weltmeister im Welthan<strong>de</strong>lssystem <strong>de</strong>s 21 Jahrhun<strong>de</strong>rts, in<br />
Deutsche Außenpolitik, VS Verlag, 2010.<br />
19<br />
Ministerul German al Economiei <strong>şi</strong> Inovaţiei, consultat online la:<br />
http://www.bmwi.<strong>de</strong>/English/Navigation/root.html.<br />
268
parte <strong>de</strong> populaţie din cauza impactului social. Succesul sectorului <strong>de</strong> export este pus<br />
pe seama unui fenomen microeconomic <strong>de</strong> jos în sus, care a inclus mo<strong>de</strong>rarea<br />
salarială <strong>şi</strong> restructurarea, <strong>şi</strong> nu pe reformele structurale ale guvernului german. 20<br />
Marea Britanie <strong>şi</strong>-a consolidat o diplomaţie comercială puternică, bazată pe trei<br />
piloni importanţi: informare comercială (colectarea <strong>şi</strong> difuzarea <strong>de</strong> informaţii<br />
comerciale relevante <strong>şi</strong> cercetarea <strong>de</strong> piaţă bazată pe reţeaua <strong>de</strong> oficii din ţările<br />
gazdă); conexiuni comerciale (<strong>de</strong>zvoltarea <strong>de</strong> reţele între întreprin<strong>de</strong>ri <strong>şi</strong> contacte<br />
guvernamentale atât în Marea Britanie cât <strong>şi</strong> în ţările gazdă) <strong>şi</strong> promovare comercială<br />
(promovarea <strong>de</strong> bunuri <strong>şi</strong> servicii din Marea Britanie în ţările gazdă, prin organizarea<br />
<strong>de</strong> târguri <strong>şi</strong> publicitate). 21<br />
Pe acest suport solid <strong>de</strong>zvolta programe aplicate, incluse în Agenda UKTI <strong>de</strong><br />
Promovare a Exportului <strong>şi</strong> evaluate prin Sondajul <strong>de</strong> Monitorizare a Performanţei <strong>şi</strong><br />
Impactului (PIMS - realizează interviuri cu beneficiarii programelor UKTI pe o bază<br />
trimestrială printr-o companie in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>ntă <strong>de</strong> cercetare <strong>de</strong> piaţă) 22 .<br />
Statele Unite ale Americii <strong>şi</strong> China duc o luptă acerbă în ceea ce priveşte pieţele<br />
<strong>de</strong> <strong>de</strong>sfacere pentru export, se întrec în investiţii <strong>şi</strong> în capturarea <strong>de</strong> materii prime.<br />
Orientarea lor către pieţele emergente este <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> evi<strong>de</strong>ntă, atât din punct <strong>de</strong><br />
ve<strong>de</strong>re politic <strong>şi</strong> <strong>de</strong> securitate cât <strong>şi</strong> economic.<br />
SUA s-au întors în Asia, <strong>şi</strong>-au stabilit „pivotul” politicii externe în Asia<br />
Centrală <strong>şi</strong> <strong>de</strong> Est, au o strategie concretă pentru Africa 23 iar în America Latină au<br />
fost mereu prezenţi.<br />
Cei mai mari parteneri pentru cooperare ai SUA sunt cele 34 <strong>de</strong> ţări ale<br />
Organizaţiei pentru Cooperare Economică <strong>şi</strong> Dezvoltare (OCDE), precum Franţa <strong>şi</strong><br />
Germania, aliaţii din America <strong>de</strong> Nord, Canada, sau puteri economice est-asiatice,<br />
inclusiv Japonia <strong>şi</strong> Coreea <strong>de</strong> Sud. Aceste ţări sunt unite prin angajamentul lor pentru<br />
<strong>de</strong>mocraţie <strong>şi</strong> faţă <strong>de</strong> un mediu pentru o economie liberă <strong>de</strong> piaţă.<br />
Cele mai mari economii emergente, precum Brazilia, Rusia, India <strong>şi</strong> China sunt<br />
atât state concurente cât <strong>şi</strong> partenere ale SUA, China fiind un bun exemplu al acestui<br />
tip <strong>de</strong> parteneriat hibrid.<br />
BRICS reprezintă atât o provocare cât <strong>şi</strong> o oportunitate pentru creşterea<br />
economică din SUA <strong>de</strong>oarece acestea concurează direct unele cu altele în producţie <strong>şi</strong><br />
servicii. În timp ce aceste ţări încep să pătrundă rapid în economia globală, lor le<br />
lipsesc multe dintre resursele <strong>şi</strong> capacitatea necesară pentru a sprijini această creştere.<br />
În plus, colaborarea economică cu aceste ţări oferă beneficii enorme, precum <strong>şi</strong> o<br />
oportunitate pentru SUA <strong>de</strong> a face incursiuni în economia lor <strong>şi</strong> <strong>de</strong> a exercita mai<br />
multă putere <strong>şi</strong> influenţă.<br />
20 Kenneth DYSON, Germany’s Gathering Crisis, Palgrave Macmillan, Londra, 2009.<br />
21 Donna LEE, “The Growing Influence of Business in U.K. Diplomacy”, in International Studies<br />
Perspectives, Nr. 5, 2004, pp. 50‐54.<br />
22 UKTI, What is PIMS?, 2010, consultat online la: http://www.ukti.gov.uk/uktihome/aboutukti/<br />
item/115854.html.<br />
23<br />
Strategia SUA pentru Africa Sub-Sahariană, 14 iunie 2012, consultat online la:<br />
http://www.whitehouse.gov/sites/<strong>de</strong>fault/files/docs/africa_strategy_2.pdf.<br />
269
Este important <strong>de</strong> reţinut că America Latină, Africa <strong>şi</strong> Orientul Mijlociu sunt<br />
mai mult regiuni partenere <strong>de</strong>cât concurente pentru Statele Unite ale Americii. De<br />
exemplu, în timp ce exporturile americane către Orientul Mijlociu <strong>şi</strong> Africa <strong>de</strong> Nord<br />
(MENA) au crescut <strong>de</strong> la 19.4 milioane dolari în 2000 la 50 miliar<strong>de</strong> dolari în 2007,<br />
alte câteva ţări, în special China, au reu<strong>şi</strong>t să î<strong>şi</strong> crească exporturile cu un ritm mai<br />
rapid. Astfel, pentru a fi mai competitivă, Statele Unite ale Americii are drept scop<br />
crearea mai multor parteneriate în aceste regiuni.<br />
China î<strong>şi</strong> consoli<strong>de</strong>ază prezenţa în Africa <strong>şi</strong> nu pier<strong>de</strong> nicio ocazie <strong>de</strong> a „cuceri”<br />
Europa <strong>şi</strong> <strong>de</strong> a juca un rol important în regiune.<br />
Strategia sa cuprin<strong>de</strong> regiuni precum naţiunile vestice, statele vecine <strong>şi</strong><br />
regionale <strong>şi</strong> Africa.<br />
În ceea ce priveste naţiunile vestice, China încearcă să transfere centrul<br />
comerţului global <strong>de</strong> la Wall Street la Shanghai (Pudong District). Pentru a face acest<br />
lucru, China trebuie să atragă investiţii <strong>de</strong> capital <strong>de</strong> peste mări <strong>şi</strong> să creeze un mediu<br />
<strong>de</strong> afaceri favorabil ţărilor pentru a-<strong>şi</strong> transfera start-up-urile <strong>şi</strong> sediile. China se<br />
concentrează pe ţările occi<strong>de</strong>ntale pentru atragerea <strong>de</strong> capital prin crearea impresiei<br />
că este un actor economic responsabil <strong>şi</strong> un loc atractiv pentru a învesti.<br />
Pe măsură ce China continuă să-<strong>şi</strong> intensifice dominaţia economică, vecinii săi<br />
regionali au început să reacţioneze cu ezitare, <strong>şi</strong>, în unele cazuri, cu ostilitate, la unele<br />
dintre neregulile financiare din China (<strong>de</strong> exemplu, manipularea mone<strong>de</strong>i). Pentru a<br />
combate această reacţie, China a încercat să-<strong>şi</strong> folosească iniţiativele diplomaţiei<br />
economice pentru a calma emoţiile regionale prin prezentarea sa ca o ţară liniştită,<br />
interesată numai <strong>de</strong> creşterea economică <strong>şi</strong> integrarea regională stabilă, spre <strong>de</strong>osebire<br />
<strong>de</strong> percepţia comună, gre<strong>şi</strong>tă, <strong>de</strong> viitor hegemon.<br />
China caută respectarea suveranităţii sale <strong>şi</strong> relaţii paşnice cu statele vecine. În<br />
plus, China î<strong>şi</strong> foloseşte puterea economică din regiune pentru a înlătura orice temeri<br />
legate <strong>de</strong> poziţia sa dominantă prin crearea unei relaţii comerciale, energetice <strong>şi</strong> <strong>de</strong><br />
afaceri trans-naţionale.<br />
China este foarte interesată <strong>de</strong> Africa, nu din motive altruiste, ci în primul rând<br />
pentru că Africa este un continent bogat în minerale <strong>şi</strong> produse <strong>de</strong> bază pe care ea le<br />
caută cu disperare. Acest lucru a <strong>de</strong>terminat China să încheie acorduri dubioase cu<br />
state precum Sudanul pentru drepturi petroliere. Cu toate acestea, China a folosit<br />
diplomaţia economică în Africa pentru a crea impresia că este un partener <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltare alternativ. China a folosit credite preferenţiale, credite concesionale,<br />
credite fără constrângeri <strong>şi</strong> a refuzat în mod constant să abor<strong>de</strong>ze problema<br />
drepturilor omului în Africa în chestiuni <strong>de</strong> afaceri; în schimb China este văzută ca un<br />
promotor al <strong>de</strong>zvoltării Africii <strong>şi</strong> încheie acorduri energetice <strong>şi</strong> <strong>de</strong> afaceri.<br />
4. Ce înseamnă o „Platformă <strong>de</strong> Export”?<br />
Statele europene au nevoie <strong>de</strong> un nou mo<strong>de</strong>l <strong>de</strong> creştere economică, un mo<strong>de</strong>l<br />
<strong>de</strong> creştere durabil, echilibrat, cu o atenţie mai mare acordată finanţării interne <strong>şi</strong><br />
construirii sau reconstruirii sectoarelor <strong>de</strong> export.<br />
270
Ţările baltice <strong>şi</strong> o parte din statele din Europa Centrală au înţeles acest lucru <strong>şi</strong><br />
procesul se afla <strong>de</strong>ja în <strong>de</strong>sfăşurare, exporturile recuperează din ritm, iar orientarea<br />
externă a exporturilor cunoaşte o diversitate ce nu era întâlnită nici înainte <strong>de</strong> criza<br />
globală.<br />
Astfel că, Platforma <strong>de</strong> Export este un element <strong>de</strong> bază al noului mo<strong>de</strong>l <strong>de</strong><br />
creştere, este o abordare complexă <strong>şi</strong> completă transpusă într-o strategie, într-un<br />
proiect naţional, este o formă <strong>şi</strong> o componentă în acela<strong>şi</strong> timp a diplomaţiei<br />
economice din România.<br />
În contextul modificărilor <strong>de</strong>curse din criza economico-financiară <strong>şi</strong><br />
constituirea unei contrapon<strong>de</strong>ri a economiilor <strong>de</strong>zvoltate, concretizate în economiile<br />
emergente, se impun abordări diferite în ve<strong>de</strong>rea alegerii celor mai eficiente politici<br />
economice naţionale.<br />
Având în ve<strong>de</strong>re exemplele din capitolul anterior, România î<strong>şi</strong> poate <strong>de</strong>zvolta o<br />
astfel <strong>de</strong> politică cu scopul <strong>de</strong> a crea premisele unei creşteri economice reale <strong>şi</strong> soli<strong>de</strong><br />
<strong>şi</strong> implicit, <strong>de</strong> a-<strong>şi</strong> contura un rol mai important în noua dinamică internaţională.<br />
Politica internaţională a <strong>de</strong>venit din ce în ce mai economică, astfel că o nouă<br />
abordare a poziţionării în raport cu cele mai mari centre <strong>de</strong> putere, sau cele mai noi (<br />
generate în mare măsură, în acest moment <strong>şi</strong> <strong>de</strong> puterea economică), <strong>de</strong>vine o<br />
prioritate în politica externă a unui stat, cu atât mai mult european sau <strong>de</strong> oriun<strong>de</strong> <strong>de</strong><br />
pe glob.<br />
Bibliografie:<br />
1. ***Declaraţia celui <strong>de</strong>-al 4lea Summit BRICS <strong>de</strong> la New Delhi, 29 martie<br />
2012;<br />
2. ***Declaraţiile Summitului G20, Los Cabos, Mexic, 18 iunie 2012;<br />
3. ***Strategia SUA pentru Africa Sub-Sahariană, 14 iunie 2012;<br />
4. ***Planul <strong>de</strong> Acţiune <strong>de</strong> la Delhi, Al 4lea Summit BRICS, New Delhi, 29<br />
martie 2012;<br />
5. ***Statistici Organizaţia pentru Cooperare <strong>şi</strong> Dezvoltare Economică;<br />
6. Ernst&Young, Slowdown in rapid-growth markets to be short-lived, iulie<br />
2012;<br />
7. BALAKISHNAN, P., Economic Growth in India: History and Prospect, New<br />
Delhi: Oxford University Press, 2010;<br />
8. DIELEMAN, Marleen, BODDEWYN, Jean J., Using Organization Structure<br />
to Buffer Political Ties in Emerging Markets: A Case Study, National<br />
University of Singapore, NUS Business School, Singapore, 2012;<br />
9. DYSON, Kenneth, Germany’s Gathering Crisis, Londra: Palgrave Macmillan,<br />
2009;<br />
10. FALKE, Andreas, Der Export(vize)weltmeister im Welthan<strong>de</strong>lssystem <strong>de</strong>s 21<br />
Jahrhun<strong>de</strong>rts, in Deutsche Außenpolitik, VS Verlag, 2010;<br />
11. FEENSTRA, Robert C., WEI, Shang-Jin, China’s Growing Role in World<br />
Tra<strong>de</strong>, Chicago: University of Chicago Press, 2010;<br />
271
12. HAHM, Joon-Ho; MISHKIN, Fre<strong>de</strong>ric S.; SONG; SHIN, Hyun; SHIN,<br />
Kwanho, Macropru<strong>de</strong>ntial policies in open emerging economies, in NBER<br />
Working Paper, Nr. 17780, 2012;<br />
13. LEE, Donna, The Growing Influence of Business in U.K. Diplomacy, in<br />
International Studies Perspectives, Nr. 5, 2004;<br />
14. LEVCHENKO, Andrei; ZHANG, Jing, The Evolution of Comparative<br />
Advantage: Evolution and Welfare Implications, in NBER Working Paper,<br />
Nr. 16806, 2011;<br />
15. NAYYAR, D., China, India, Brazil, and South Africa in the World Economy :<br />
Engines of Growth?, in Discussion Paper Nr. 05, World Institute for<br />
Development Economics Research, United Nations University, 2008;<br />
16. NICHOLAS, Philip, Legal Theory of Emerging Economies, Pennsylvania:<br />
University of Pennsylvania Press, 1999;<br />
17. www.bmwi.<strong>de</strong>;<br />
18. www.giz.<strong>de</strong>;<br />
19. www.ubifrance.fr;<br />
20. www.ukti.gov.uk.<br />
272
„STRATEGIA LIBERTĂŢII” – NOUA STRATEGIE A SUA<br />
PENTRU LUMEA ARABĂ<br />
Dr. Richardo NEDELA ∗<br />
Motto:<br />
„În lume nu există <strong>de</strong>cât două puteri: sabia <strong>şi</strong> mintea,<br />
iar pe termen lung sabia este întot<strong>de</strong>auna învinsă <strong>de</strong> minte”.<br />
Napoleon<br />
Rezumat: Mişcările populare <strong>de</strong> emancipare care au bulversat ţările arabe începând <strong>de</strong><br />
anul trecut, cunoscute sub numele <strong>de</strong> „Primăvara arabă”, au fost stimulate, încurajate <strong>şi</strong> susţinute<br />
în mod oficial <strong>de</strong> Statele Unite ale Americii, iar în cazul Libiei inclusiv militar. Acest fenomen ale<br />
cărui ecouri încă mai reverberează, după cum ne arată situaţia din Siria, indică o schimbare<br />
majoră în strategia SUA în ceea ce priveşte regiunea geo-politică a lumii arabe.<br />
Noua strategie, care ar putea fi numită „Strategia libertăţii”, <strong>şi</strong> ale cărei prime semne pot fi<br />
urmărite încă în Strategia naţională pentru combaterea terorismului din 2003, comportă multiple<br />
consecinţe – inclusiv noi riscuri <strong>şi</strong> ameninţări – pentru mediul <strong>de</strong> securitate regional <strong>şi</strong> global pe<br />
care îl remo<strong>de</strong>lează.<br />
Marea provocare a acestei strategii este aceea <strong>de</strong> a promova conceptul central al<br />
civilizaţiei occi<strong>de</strong>ntale – libertatea, cu diversele ei forme – în mediul eterogen arab, această<br />
provocare adresându-se în egală măsură <strong>şi</strong> serviciilor <strong>de</strong> intelligence.<br />
Cuvinte-cheie: strategia S.U.A, „Primăvara Arabă”, geo-politică, libertate, analiză<br />
strategică.<br />
Introducere<br />
Pentru zeci <strong>de</strong> ani, Statelor Unite ale Americii au fost mai interesate <strong>de</strong> statele<br />
arabe <strong>de</strong>cât <strong>de</strong> popoarele acestor state.<br />
O vreme, Statelor Unite le-au păsat mai mult ca dictaturile din ţările arabe să<br />
nu le afecteze pe ele <strong>de</strong>cât pe popoarele care au suferit <strong>de</strong> pe urma acestor regimuri.<br />
De exemplu, Hosni Mubarak, preşedintele Egiptului, a fost multă vreme<br />
susţinut <strong>de</strong> Statele Unite ale Americii doar pentru că prin politica sa externă asigura<br />
stabilitatea în Orientul Mijlociu. Politica internă a lui Hosni Mubarak a fost trecută,<br />
dacă nu cu ve<strong>de</strong>rea, atunci pe planul doi. Doar pentru că Hosni Mubarak oferea<br />
mo<strong>de</strong>raţie în contextul relaţiilor arabo-israeliene <strong>şi</strong> sprijin împotriva ameninţărilor<br />
fundamentalismului islamic, Statele Unite l-au sprijinit, inclusiv financiar. Iată cum<br />
era <strong>de</strong>scrisă relaţia SUA-Egipt <strong>de</strong> Washington Post în 2006: „Egiptul, un aliat<br />
puternic al Statelor Unite, primeşte un ajutor <strong>de</strong> 2 miliar<strong>de</strong> <strong>de</strong> dolari anual din partea<br />
Statelor Unite” 1 . Sprijinul Egiptului lui Hosni Mubarak în Războiul din Golf ca <strong>şi</strong><br />
poziţia acestuia în timpul Războiului din Irak au fost mai importante <strong>de</strong>cât faptul că<br />
Hosni Mubarak se folosea <strong>de</strong> o Lege extraordinară – în vigoare încă din 1967 –<br />
∗<br />
Lector universitar, Aca<strong>de</strong>mia Naţională <strong>de</strong> Informaţii „Mihai Viteazul”, Bucureşti, România,<br />
ne<strong>de</strong>la.richardo@gmail.com.<br />
1<br />
http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2006/04/30/AR2006043001039.html,<br />
accesat la 05.09.2012.<br />
273
pentru a guverna, pentru a păstra <strong>şi</strong> a-<strong>şi</strong> consolida puterea. Or, această lege avea un<br />
puternic caracter anti-<strong>de</strong>mocratic permiţând încălcarea drepturilor <strong>şi</strong> libertăţilor:<br />
potrivit legii „puterile poliţiei sunt extinse, drepturile constituţionale sunt suspendate,<br />
iar cenzura este legalizată. Legea circumscrie foarte precis orice activitate politică<br />
neguvernamentală <strong>şi</strong> <strong>de</strong>monstraţiile <strong>de</strong> stradă, organizaţiile politice neguvernamentale<br />
<strong>şi</strong> donaţiile financiare ne<strong>de</strong>clarate sunt formal interzise” 2 . Sub pretextul acestei legi<br />
autorităţile puteau să reţină cetăţeni în închisoare fără a fi ju<strong>de</strong>caţi pe o perioadă<br />
ne<strong>de</strong>terminată, astfel că, potrivit unelor surse 3 apropiate opoziţiei, ca urmare a<br />
aplicării acestei legi fiind reţinute în jur <strong>de</strong> 17.000 <strong>de</strong> persoane, numărul<br />
condamnaţilor din motive politice estimându-se la 30.000. Abia în 2005, adică după<br />
evenimentele din 9/11, preşedintele Statelor Unite, George W. Bush, cerea Egiptului<br />
„să facă pa<strong>şi</strong> spre promovarea libertăţii <strong>de</strong> exprimare <strong>şi</strong> asociere ca parte a proiectului<br />
Statelor Unite <strong>de</strong> <strong>de</strong>mocratizare a Orientului Mijlociu” 4 .<br />
La fel, Statele Unite n-au fost <strong>de</strong>ranjate atât <strong>de</strong> regimul autoritar impus <strong>de</strong><br />
Muammar Gaddafi propriului popor, cât <strong>de</strong> problemele pe care Gaddafi le punea<br />
Statelor Unite <strong>şi</strong> Occi<strong>de</strong>ntului, în general. Iar când au încercat să-l înlăture <strong>de</strong> la<br />
putere 5 au făcut-o doar ca răspuns la acţiunile anti-americane 6 <strong>şi</strong> anti-occi<strong>de</strong>ntale 7 ale<br />
conducătorui libian, nu ca reacţie la guvernarea anti-<strong>de</strong>mocratică, dictatorială, din<br />
propria ţară. În mod ironic, după 9/11 unii li<strong>de</strong>ri occi<strong>de</strong>ntali ve<strong>de</strong>au în Muammar<br />
Gaddafi chiar un aliat în războiul împotriva terorismului 8 .<br />
Pentru a rezuma, multă vreme politica externă a guvernului american a fost<br />
<strong>de</strong>terminată <strong>de</strong> axioma – firească, naturală, în fond – <strong>de</strong> a salvgarda valorile,<br />
libertăţile <strong>şi</strong> bunăstarea doar pentru propriul popor.<br />
Această strategie egoistă avea să se schimbe în mod dramatic.<br />
1. 9/11 <strong>şi</strong> „Războiul împotriva terorii”<br />
După 9/11 lumea nu a mai fost la fel.<br />
La şapte ani după aceea, preşedintele Statelor Unite spunea: „Mulţi ani,<br />
naţiunea noastră a văzut în aceste atacuri inci<strong>de</strong>nte izolate, <strong>şi</strong> am răspuns cu măsuri<br />
limitate. Aceasta s-a schimbat pe 11 septembrie 2001. În acea dimineaţă, americanii<br />
s-au trezit cu ştirile <strong>de</strong>spre un avion prăbu<strong>şi</strong>ndu-se în Turnul <strong>de</strong> Nord al World Tra<strong>de</strong><br />
Center. În intervalul a 90 <strong>de</strong> minute, un al doilea avion lovea Turnul Sudic, un al<br />
2 http://en.wikipedia.org/wiki/Emergency_law_in_Egypt, accesat la 05.09.2012.<br />
3 http://weekly.ahram.org.eg/2005/759/eg8.htm, accesat la 05.09.2012.<br />
4 http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2006/04/30/AR2006043001039.html,<br />
accesat la 05.09.2012.<br />
5 http://www.history.com/this-day-in-history/us-bombs-libya, accesat la 05.09.2012.<br />
6 http://www.nytimes.com/2001/11/14/world/4-guilty-in-fatal-1986-berlin-disco-bombing-linked-<br />
to-libya.html, accesat la 05.09.2012.<br />
7 http://www.bbc.co.uk/news/uk-scotland-south-scotland-12552587, accesat la 05.09.2012.<br />
8 http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/politics/3566545.stm, accesat la 05.09.2012.<br />
274
treilea străpungea cercurile Pentagonului, iar un al patrulea dispărea <strong>de</strong> pe cer<br />
<strong>de</strong>asupra Pennsylvaniei. La lăsarea serii, soarele apunea într-o lume foarte diferită” 9 .<br />
Impactul atacului asupra Statelor Unite ale Americii a fost teribil, iar<br />
consecinţele sale au atins cote planetare, în spaţiu, <strong>şi</strong> istorice, în timp.<br />
De<strong>şi</strong> importante, nu atât pier<strong>de</strong>rile <strong>de</strong> vieţi omeneşti <strong>şi</strong> pagubele materiale au<br />
fost cele care au şocat poporul american <strong>şi</strong> o lume întreagă, cât faptul că atacul a<br />
arătat că Statele Unite ale Americii – cel mai avansat <strong>şi</strong> mai puternic stat din lume –<br />
sunt vulnerabile. Iar pentru ca acest mesaj să fie înţeles <strong>de</strong> toţi – în primul rând <strong>de</strong><br />
americani – au fost atacate simboluri ale SUA, adică lucruri <strong>de</strong> cea mai mare<br />
însemnătate, lucruri cu semnificaţie <strong>de</strong>osebită pentru toţi americanii <strong>şi</strong> binecunoscute<br />
<strong>de</strong> toţi ne-americanii.<br />
În discursul prin care s-a adresat Camerelor reunite <strong>şi</strong> naţiunii, preşedintele<br />
SUA a menţionat în mod expres intenţia <strong>şi</strong> efectul atacului: „Naţiunea noastră a fost<br />
avertizată: Nu suntem imuni la un atac” 10 . Şi, într-a<strong>de</strong>văr atacul a avut rezultatul<br />
scontat, a fost perceput ca o <strong>de</strong>claraţie <strong>de</strong> război <strong>şi</strong> i s-a răspuns ca atare. La 26 <strong>de</strong> zile<br />
<strong>de</strong> la atac 11 , Statele Unite ale Americii <strong>de</strong>clanşau „Războiul împotriva terorismului”<br />
sau „Războiul global împotriva terorismului” prin bombardarea Afganistanului<br />
condus <strong>de</strong> regimul taliban. Astfel a fost numită informal <strong>şi</strong> popularizată chiar <strong>de</strong><br />
preşedintele SUA reacţia promptă, hotărâtă a Statelor Unite la agresiunea din<br />
septembrie 2001, iar această <strong>de</strong>numire este semnificativă pentru modul cum au<br />
înţeles Statele Unite situaţia <strong>şi</strong> cum au ales să-i răspundă.<br />
Pornim <strong>de</strong> la presupunerea rezonabilă că omul a încercat întot<strong>de</strong>auna să<br />
folosească cuvintele cele mai a<strong>de</strong>cvate pentru a-<strong>şi</strong> face cunoscute gândurile, pentru a<br />
a-<strong>şi</strong> comunica mesajul pe care vrea să-l comunice.<br />
Aşadar, avem trei elemente-cheie care constituie cadrul conceptual analitic al<br />
strategiei Statelor Unite ale Americii după 9/11.<br />
1.1 . Teroarea/Terorismul<br />
Cuvântul folosit cel mai a<strong>de</strong>sea <strong>de</strong> americani a fost acela <strong>de</strong> „teroare”, mai<br />
<strong>de</strong>grabă <strong>de</strong>cât acela <strong>de</strong> „terorism”: „Război împotriva terorii”. Nu e diferenţă foarte<br />
mare, însă e o nuanţă care merită subliniată. Adică, ceea ce au perceput SUA prin<br />
atacul <strong>de</strong> la 9/11 a fost teroare <strong>şi</strong> <strong>de</strong> la această percepţie, <strong>de</strong> la acest sentiment teribil a<br />
pornit răspunsul ulterior al Statelor Unite <strong>şi</strong> tot <strong>de</strong> aici trebuie începută orice analiză,<br />
psihologică, socială sau politică a acestuia.<br />
Acest sentiment, <strong>de</strong> teroare, nu este o frică, o spaimă oarecare <strong>şi</strong> nici măcar o<br />
angoasă obişnuită, ci frică, spaimă <strong>şi</strong> angoasă la cea mai mare intensitate <strong>şi</strong> la nivelul<br />
unei întregi naţiuni.<br />
Acestei realităţi urmau instituţiile statului să-i găsească o abordare a<strong>de</strong>cvată <strong>şi</strong><br />
un răspuns optim. Lupta avea să fie una cum nu mai fusese nici o alta în toată istoria<br />
omenirii: împotriva terorii. Adică, nu doar împotriva teroriştilor, ci împotriva<br />
9<br />
http://georgewbush-whitehouse.archives.gov/news/releases/2008/12/20081217-6.html, accesat la<br />
05.09.2012.<br />
10<br />
http://www.britannica.com/presi<strong>de</strong>nts/article-9398253, accesat la 06.09.2012.<br />
11<br />
http://nymag.com/news/articles/wtc/1year/numbers.htm, accesat la 06.09.2012.<br />
275
oricăreisurse <strong>de</strong> teroare, fie individ, organizaţie non-statală, stat sau a oricărei alte<br />
entităţi care o sprijină. Statele Unite aveau să confrunte mai mult <strong>de</strong>cât indivizi sau<br />
state, aveau să confrunte un fenomen.<br />
1.2 . Războiul<br />
Au mai fost <strong>şi</strong> alte atacuri teroriste în trecut, dar nici unul n-au <strong>de</strong>terminat o<br />
<strong>de</strong>claraţie <strong>de</strong> război din partea Statelor Unite. Atacul din 9/11 n-a fost consi<strong>de</strong>rat un<br />
„simplu” atac terorist, o agresiune izolată căreia Statele Unite să-i răspundă punctual.<br />
Atacul din 9/11 a fost perceput ca un act <strong>de</strong> război: „În 11 septembrie, duşmanii<br />
libertăţii au comis un act <strong>de</strong> război împotriva ţării noastre”, spunea preşedintele<br />
Statelor Unite în discursul menţionat mai sus 12 .<br />
Iată <strong>de</strong> ce răspunsul Statelor Unite a fost pe măsură: nu un atac, nu o bătălie, nu<br />
o acţiune secretă, ci război. Aceasta întrucât aceşti „duşmani ai libertăţii” nu erau<br />
doar persoane, ci <strong>şi</strong> organizaţii internaţionale <strong>şi</strong> chiar state. Răspunsul Statelor Unite<br />
nu era o chestiune care să privească doar forţele <strong>de</strong> poliţie, forţele speciale sau<br />
serviciile secrete, ci <strong>şi</strong>, în primul rând, forţele armate regulate ale Statelor Unite.<br />
După şapte ani, în discursul său ţinut la forumul Consiliului Atlanticului,<br />
directorul C.I.A. accentua acela<strong>şi</strong> lucru: „Acest război – <strong>şi</strong> daţi-mi voie să subliniez<br />
asta – n-ar trebui să faceţi greşeala să cre<strong>de</strong>ţi că acesta este altceva <strong>de</strong>cât un război.<br />
Acest război este <strong>de</strong>parte <strong>de</strong> a se fi încheiat” 13 .<br />
1.3 . Caracterul global. Al treilea război mondial<br />
„Războiul împotriva terorii” nu avea să fie un război obişnuit.<br />
În primul rând, Statele Unite înfruntau un inamic atipic a cărui ameninţare era<br />
asimetrică. Înlăturarea regimului taliban n-a fost <strong>de</strong>cât o etapă din acest război. Dar<br />
chiar <strong>şi</strong> în Afganistan războiul este neconvenţional: inamicul nu are o i<strong>de</strong>ntitate bine<br />
conturată, atacă în ambuscadă, izolat, <strong>de</strong> cele mai multe ori prin atacuri sinucigaşe<br />
greu <strong>de</strong> prevăzut. Apoi, acest război urma să fie purtat pretutin<strong>de</strong>ni un<strong>de</strong> s-ar fi găsit<br />
terorişti sau un<strong>de</strong> ei ar fi găsit adăpost <strong>şi</strong> sprijin. Tocmai <strong>de</strong> aceea „Războiul<br />
împotriva terorii” a mai fost numit <strong>şi</strong> „Războiul global împotriva terorii”.<br />
În al doilea rând, Statele Unite s-au angajat în acest război cu o foarte mare<br />
<strong>de</strong>terminare: „Vom dirija orice resursă disponibilă – orice mijloc diplomatic, orice<br />
instrument al intelligence-ului, orice instrument <strong>de</strong> impunere a legii, orice influenţă<br />
financiară <strong>şi</strong> orice armă <strong>de</strong> război ar fi necesară – pentru <strong>de</strong>zmembrarea <strong>şi</strong> înfrângerea<br />
reţelei terorii globale... Răspunsul nostru implică mult mai mult <strong>de</strong>cât represalii<br />
imediate <strong>şi</strong> lovituri izolate. Americanii n-ar trebui să se aştepte la o bătălie, ci la o<br />
lungă campanie, cum n-am mai văzut alta niciodată. Ar putea să cuprindă lovituri<br />
dramatice, vizibile la televizor <strong>şi</strong> operaţiuni secrete, secrete chiar <strong>şi</strong> în succes. Îi vom<br />
înfometa pe terorişti financiar, îi vom întoarce pe unul împotriva altuia, îi vom hăitui<br />
dintr-un loc în altul, pînă nu vor mai avea un<strong>de</strong> să se adăpostească sau să se<br />
odihnească. Şi vom urmări naţiunile care acordă ajutor <strong>şi</strong> refugiu terorismului.<br />
12<br />
http://www.britannica.com/presi<strong>de</strong>nts/article-9398253, accesat la 06.09.2012.<br />
13<br />
https://www.cia.gov/news-information/speeches-testimony/speeches-testimony-archive-<br />
2008/directors-remarks-at-the-atlantic-council.html, accesat la 10.09.2012.<br />
276
Fiecare naţiune, în fiecare regiune, are acum <strong>de</strong> luat o <strong>de</strong>cizie. Fie sunteţi cu noi, fie<br />
sunteţi cu teroriştii. Din această zi înainte, orice naţiune care continuă să găzduiască<br />
sau să sprijine terorismul va fi văzut <strong>de</strong> Statele Unite ca un regim ostil” 14 .<br />
În al treilea rând, „Războiul global împotriva terorii”, avea să cuprindă<br />
numeroase alte războaie purtate fie doar <strong>de</strong> Statele Unite, fie <strong>de</strong> Statele Unite<br />
împreună cu partenerii săi din NATO. Iată <strong>de</strong>numirea oficială a acestor războaie:<br />
„Operaţiunea Străduinţă Neobosită”, „Operaţiunea Libertate Durabilă” („Operaţiunea<br />
Libertate Durabilă – Afganistan”, „Operaţiunea Libertate Durabilă – Filipine”,<br />
„Operaţiunea Libertate Durabilă – Cornul Africii”, „Operaţiunea Libertate Durabilă –<br />
Trans-Sahara”), „Zone <strong>de</strong> interdicţie a zborului în Irak”, „Operaţiunea Libertate în<br />
Irak”, „Operaţiunea Zori Noi”, la care se adaugă luptele din Pakistan, Yemen <strong>şi</strong><br />
Kaşmir.<br />
Un război <strong>de</strong> o asemenea anvergură, care să implice resurse atât <strong>de</strong> importante,<br />
să fie purtat la scară globală <strong>şi</strong> să antreneze atâtea naţiuni, nu poate fi numit <strong>de</strong>cât un<br />
război mondial: Al treilea război mondial.<br />
2. Structura terorii <strong>şi</strong> războiul i<strong>de</strong>ilor<br />
Dar „Războiul împotriva terorii” era un război diferit <strong>şi</strong> dintr-o altă perspectivă.<br />
Pentru că, <strong>de</strong><strong>şi</strong> răspunsul armat avea să fie prompt, prin atacarea Afganistanului, lupta<br />
armată nu era totul, <strong>şi</strong> aceasta a fost <strong>de</strong>cizia politică care a urmat analizei strategice<br />
ulterioare atacului: „[...] în acele prime săptămâni <strong>de</strong> incertitudine nu a existat nici un<br />
prece<strong>de</strong>nt indiscutabil <strong>de</strong> urmat. Eram confruntaţi cu o alegere printre multe evoluţii<br />
diferite a evenimentelor. La un capăt al spectrului, am fi putut răspun<strong>de</strong> printr-o<br />
strategie pur <strong>de</strong>fensivă – chirchindu-ne în spatele graniţelor noastre <strong>şi</strong> retregându-ne<br />
<strong>de</strong> pe scena lumii. La celălalt capăt al spectrului, puteam să căutăm răzbunare prin<br />
represalii imediate – atacând naţiunile care sprijină teroarea, fără nici o strategie mai<br />
largă cu care să abordăm a<strong>de</strong>văratele cauze ale problemei. Am respins ambele<br />
extreme în favoarea unei abordări <strong>de</strong>liberate <strong>şi</strong> cuprinzătoare – una în care am folosit<br />
toate elementele puterii naţionale pentru a păstra America în siguranţă acasă,<br />
înţelegerea faptului că trebuia să purtăm bătălia cu inamicul peste hotare <strong>şi</strong> i<strong>de</strong>ea <strong>de</strong> a<br />
promova libertatea ca alternativă la teroare” 15 .<br />
Analiza ameninţării teroriste făcute în Strategia Naţională pentru Combaterea<br />
Terorismului din 2003 a dus la următoarea structură a terorii 16 :<br />
14<br />
http://www.britannica.com/presi<strong>de</strong>nts/article-9398253, accesat la 06.09.2012.<br />
15<br />
http://georgewbush-whitehouse.archives.gov/news/releases/2008/12/20081217-6.html, accesat la<br />
05.09.2012.<br />
16<br />
https://www.cia.gov/news-information/cia-the-war-on-terrorism/Counter_Terrorism_<br />
Strategy.pdf, p. 6, accesat la 10.09.2012.<br />
277
Această structură a terorii va <strong>de</strong>termina o strategie complexă pentru reducerea<br />
<strong>şi</strong> anihilarea ei, care să se adreseze în mod difeirt fiecărui nivel al ameninţării în<br />
parte.<br />
La nivelul organizaţiilor <strong>şi</strong> al li<strong>de</strong>rilor, strategia a fost aceea <strong>de</strong> confruntare<br />
directă, violentă în ve<strong>de</strong>rea anihilării ameninţării.<br />
La nivel <strong>de</strong> state, al statelor care sprijină direct sau indirect terorismul, strategia<br />
a fost aceea a constrângerii multiple <strong>şi</strong> graduale: sancţiuni politice, economice <strong>şi</strong>, în<br />
cele din urmă, acţiuni militare: război. Aşa s-a întâmplat în Afganistan <strong>şi</strong> aşa s-a<br />
întâmplat în Irak.<br />
Însă la primul nivel, cel mai larg, la nivelul condiţiilor fundamentale <strong>de</strong> apariţie<br />
a terorismului, abordarea a fost diferită. Căci aici altele sunt realităţile <strong>de</strong>cât la<br />
nivelurile superioare: „La bază, condiţii fundamentale ca sărăcia, corupţia, conflictul<br />
religios <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zbinarea etnică creează oportunităţi <strong>de</strong> exploatare pentru terorişti. Unele<br />
din aceste condiţii sunt reale iar unele sunt fabricate. Teroriştii folosesc aceste<br />
condiţii pentru a-<strong>şi</strong> justifica acţiunile <strong>şi</strong> a avea susţinere mai largă. Credinţa că<br />
teroarea este o modalitate legitimă <strong>de</strong> a aborda asemenea condiţii <strong>şi</strong> a înfăptui<br />
schimbări politice este o problemă fundamentală care permite terorismului să se<br />
<strong>de</strong>zvolte <strong>şi</strong> să crească” 17 .<br />
La acest nivel, se impune altă strategie: pe lângă eforturile Statelor Unite <strong>de</strong><br />
rezolvare a disputelor regionale, <strong>de</strong> a susţine <strong>de</strong>zvoltarea economică, socială <strong>şi</strong><br />
politică, bazată pe economia <strong>de</strong> piaţă, buna guvernare <strong>şi</strong> statul <strong>de</strong> drept, diminuarea<br />
acestor condiţii <strong>de</strong> bază necesită <strong>şi</strong> câştigarea, împreună cu aliaţii Statelor Unite, a<br />
războiului i<strong>de</strong>ilor, pentru susţinerea valorilor <strong>de</strong>mocratice <strong>şi</strong> promovarea libertăţii<br />
economice. Iar în această misiune Statele Unite nu se simte obligată să acţioneze<br />
singură, întrucât „lupta împotriva terorismului nu este doar lupta Americii. Prietenii <strong>şi</strong><br />
aliaţii noştri se confruntă cu multe din aceste ameninţări. Pentru America este esenţial<br />
să lucreze în această campanie împreună cu prietenii <strong>şi</strong> aliaţii săi” 18 . Pentru câştigarea<br />
războiului i<strong>de</strong>ilor, Strategia menţiona că „Statele Unite va urmări să sprijine<br />
17 Ibi<strong>de</strong>m.<br />
18 Ibi<strong>de</strong>m, p. 23.<br />
278
guvernele mo<strong>de</strong>rate <strong>şi</strong> mo<strong>de</strong>rne, mai ales în lumea musulmană. Vom continua să<br />
asigurăm musulmanii că valorile americane nu sunt împotriva islamului” 19 .<br />
Nimic nu este mai convingător pentru schimbarea strategiei Statelor Unite,<br />
<strong>de</strong>cât înse<strong>şi</strong> cuvintele preşedintelui Statelor Unite, care au reconfirmat schimbarea<br />
adusă <strong>de</strong> Strategia din 2003: „După 11 septembrie, ne-am refăcut strategia <strong>de</strong><br />
protejare a poporului american în jurul a trei principii” 20 . Este semnificativ faptul că<br />
unul din aceste principii se referă la i<strong>de</strong>i, la valori, la libertate: „Al treilea, am<br />
recunoscut că războiul împotriva terorii este mai mult <strong>de</strong>cât o bătălie a armelor. Este<br />
o luptă i<strong>de</strong>ologică pentru inimi <strong>şi</strong> pentru minţi. Şi, pentru a învinge, trebuie să<br />
contrapunem i<strong>de</strong>ologiei urii a teroriştilor o alternativă plină <strong>de</strong> speranţă bazată pe<br />
libertate <strong>şi</strong> dreptate. Astfel, după în<strong>de</strong>părtarea regimurilor periculoase din Afganistan<br />
<strong>şi</strong> Irak, am refuzat să luăm calea uşoară a schimbării unui li<strong>de</strong>r puternic cu altul. În<br />
schimb, am rămas pentru a ajuta tinerele <strong>de</strong>mocraţii să apară ca faruri călăuzitoare ale<br />
speranţei pentru popoarelor din Orientul Mijlociu. Am sporit sprijinul nostru pentru<br />
reformatorii <strong>de</strong>mocraţiei <strong>şi</strong> dizi<strong>de</strong>nţi în toată lumea. Ne-am extins eforturile pentru a<br />
combate condiţiile <strong>de</strong> disperare <strong>şi</strong> lipsă a speranţei care au dat naştere la ură <strong>şi</strong><br />
radicalism” 21 .<br />
În acest context, al războiului i<strong>de</strong>ilor – parte a „Războiului împotriva terorii” –<br />
pot fi situate <strong>şi</strong> evenimentele cunoscute sub numele <strong>de</strong> „Primăvara arabă”.<br />
3. Promovarea libertăţii. Susţinerea „Primăverii arabe”.<br />
De ce să renunţe Statele Unite un aliat „credincios” ca Hosni Mubarak? De ce<br />
i-a cerut preşedintele Statelor Unite lui Hosni Mubarak să renunţe la putere 22 ? De ce<br />
să vrea să-l <strong>de</strong>a jos <strong>de</strong> la putere pe Muammar Gaddafi, cu ajutorul aliaţilor NATO,<br />
când acesta î<strong>şi</strong> arătase <strong>de</strong>terminarea împotriva Al-Qaida, ba chiar începuse să câştige<br />
încre<strong>de</strong>rea occi<strong>de</strong>ntalilor?<br />
La aceste întrebări nu poate fi <strong>de</strong>cât un singur răspuns: pentru că Statele Unite<br />
– <strong>şi</strong> partenerii săi occi<strong>de</strong>ntali – au fost <strong>de</strong> partea oponenţilor acestora, au fost <strong>de</strong><br />
partea majorităţii popoarelor care s-au răzvrătit împotriva dictaturilor lor.<br />
Statele Unite au ales să renunţe la un aliat fi<strong>de</strong>l <strong>şi</strong> să rişte o turnură<br />
nefavorabilă a evenimentelor – cum ar fi succesiunea la putere a islamismului<br />
fundamentalist – pentru că <strong>de</strong> data aceasta au <strong>de</strong>cis să consi<strong>de</strong>re mai valoroasă<br />
libertatea popoarelor musulmane, chiar dacă în aceste regiuni <strong>de</strong>mocraţia nu<br />
înseamnă acela<strong>şi</strong> lucru ca în Occi<strong>de</strong>nt, datorită combinării cu elemente ale religiei<br />
islamice.<br />
19 Ibi<strong>de</strong>m, p. 24.<br />
20 http://georgewbush-whitehouse.archives.gov/news/releases/2008/12/20081217-6.html, accesat la<br />
05.09.2012.<br />
21 http://georgewbush-whitehouse.archives.gov/news/releases/2008/12/20081217-6.html, accesat la<br />
05.09.2012.<br />
22 http://www.youtube.com/watch?v=WLa3QudS1GM, accesat la 14.09.2012.<br />
279
Putem remarca, <strong>de</strong> altfel, că <strong>şi</strong> în latura militară a „Războiului împotriva<br />
terorii” se face referire la conceptul <strong>de</strong> libertate: numele oficial al acestei operaţiuni<br />
fiind „Libertate Durabilă” („Enduring Freedom”).<br />
Şi, chiar dacă Statele Unite n-au fost la originea „Primăverii Arabe”, ele au<br />
susţinut-o puternic, cel puţin la nivel oficial. E ca <strong>şi</strong> cum Statele Unite ar vrea ca<br />
popoarele musulmane să-<strong>şi</strong> asume responsabilitatea pentru ceea ce fac <strong>şi</strong> pentru ceea<br />
ce doresc. Să nu mai <strong>de</strong>a vina pe dictatorii din ţările lor sau pe Statele Unite care le-ar<br />
conveni asemenea dictatori, cum s-a întâmplat în trecut.<br />
În războiul i<strong>de</strong>ilor, ceea ce este important este convingerea popoarelor<br />
musulmane că valorile Statelor Unite <strong>şi</strong> ale Occi<strong>de</strong>ntului pot nu doar coexista cu cele<br />
musulmane, dar <strong>şi</strong> că sunt <strong>de</strong>zirabile. La 11 ani <strong>de</strong> la 9/11, preşedintele Statelor Unite<br />
face în continuare apel la lumea arabă pentru a asigurarea libertăţilor. În discursul<br />
ţinut la Organizaţia Naţiunilor Unite, el <strong>şi</strong>-a folosit cea mai mare parte a cuvântării <strong>de</strong><br />
30 <strong>de</strong> minute vorbind <strong>de</strong>spre mişcarea <strong>de</strong>mocratică arabă <strong>şi</strong> urmările sale: „Noi facem<br />
asta [valorizăm Primul Amendament, nota noastră], <strong>de</strong>oarece într-o societate diversă,<br />
eforturile <strong>de</strong> a restrânge dreptul la opinie poate <strong>de</strong>veni un mijloc pentru a reduce la<br />
tăcere cricicile sau pentru a oprima minorităţile. Noi facem asta <strong>de</strong>oarece dată fiind<br />
puterea credinţei în vieţile noastre <strong>şi</strong> pasiunea pe care diferenţele religioase o poate<br />
inflama, cea mai puternică armă împotriva discursului urii nu este represiunea, este<br />
mai mult vorbire – vocile toleranţei care se strâng împotriva bigotismului <strong>şi</strong><br />
blasfemiei <strong>şi</strong> susţin valorile înţelegerii <strong>şi</strong> respectului mutual. Nu există discurs care să<br />
justifice violenţa oarbă. Nu există cuvinte care să scuze uci<strong>de</strong>rea inocenţilor. Nu<br />
există înregistrare vi<strong>de</strong>o care să justifice un atac asupra unei ambasa<strong>de</strong>. Nu există<br />
<strong>de</strong>mfăimare care să ofere o scuză unor oameni pentru a da foc la un restaurant în<br />
Liban sau pentru a distruge o şcoală în Tunis sau pentru a provoca moarte <strong>şi</strong><br />
distrugere în Pakistan” 23 .<br />
Că Statele Unite au <strong>de</strong>zvoltat o nouă strategie a fost remarcat <strong>şi</strong> <strong>de</strong> analişti ai<br />
politicii internaţionale. În articolul intitulat „Noua doctrină a Statelor Unite”, George<br />
Friedman notează că „în conformitate cu noua doctrină, absenţa unui interes<br />
semnificativ din partea SUA înseamnă că soarta unui stat precum Siria stă în mâinile<br />
poporului sirian <strong>şi</strong> ale statelor vecine. (...). Statele Unite au intrat într-o perioadă în<br />
care trebuie să facă transferul <strong>de</strong> la dominaţia militară la o manipulare mai subtilă.<br />
(...). Este vorba <strong>de</strong>spre o maturizare a politicii externe a SUA, nu o <strong>de</strong>gradare a ei.<br />
(...). Un punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re important este acela că nimeni nu a <strong>de</strong>cis adoptarea aceste<br />
noi doctrine, ea a părut în conformitate cu realitatea cu care se confruntă SUA.<br />
Acesta este modul <strong>de</strong> apariţie a unei doctrine puternice” 24 .<br />
La rândul său, Thomas L. Friedman ajunge la concluzii similare, întrebându-se<br />
„Cum poate să aibă impact Statele Unite într-o regiune întretăiată <strong>de</strong> atâtea conflicte<br />
<strong>şi</strong> agen<strong>de</strong>? Începem prin a spune clar că noile guverne arabe sunt libere să-<strong>şi</strong> aleagă<br />
calea pe care o doresc, dar le vom sprijini doar pe acelea care sunt <strong>de</strong> acord că ţările<br />
care prosperă azi: 1) î<strong>şi</strong> educă poporul la cele mai mo<strong>de</strong>rne standar<strong>de</strong>; 2) le dau<br />
23<br />
http://www.nytimes.com/2012/09/26/world/obamas-speech-to-the-united-nations-generalassembly-text.html?pagewanted=all,<br />
accesat la 28.09.2012.<br />
24<br />
http://www.stratfor.com/weekly/emerging-doctrine-united-states, accesat la 10.10.2012.<br />
280
putere femeilor; 3) îmbrăţişează pluralismul religios; 4) au mai multe parti<strong>de</strong>, alegeri<br />
regulate <strong>şi</strong> o presă liberă; 5) î<strong>şi</strong> menţin angajamentele din tratate <strong>şi</strong> 6) îi ţin sub<br />
control pe extremiştii lor cu ajutorul forţelor <strong>de</strong> securitate guvernate <strong>de</strong> domnia<br />
legii” 25 .<br />
Concluzii<br />
Vechea strategie a Statelor Unite î<strong>şi</strong> are originea în politica <strong>de</strong> relaţii<br />
internaţionale care aparţinea lumii mo<strong>de</strong>rne, a cărei ordine „este dată <strong>de</strong><br />
recunoaşterea principiului suveranităţii <strong>şi</strong>, în paralel <strong>de</strong> separarea clară dintre<br />
afacerile interne <strong>şi</strong> cele externe ale statului, cu menţiunea că interferenţa externă în<br />
treburile interne este interzisă” 26 . Această strategie <strong>şi</strong>-a dovedit limitele în Europa.<br />
Sistemul <strong>de</strong> forţe care a înlocuit sistemul lumii mo<strong>de</strong>rne este cel postmo<strong>de</strong>rn, „bazat<br />
pe <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>re <strong>şi</strong> transparenţă”, caracteristica fundamentală a lumii postmo<strong>de</strong>rne fiind<br />
aceea că „distincţia dintre politica internă <strong>şi</strong> afacerile externe încep să dispară” 27 . Iar<br />
într-o astfel <strong>de</strong> lume postmo<strong>de</strong>rnă, trebuie avut în ve<strong>de</strong>re faptul că „Războiul se referă<br />
la schimbarea modului <strong>de</strong> a gândi al oamenilor, sau cel puţin la schimbarea<br />
comportamentului lor. Dacă armele mo<strong>de</strong>rne creează iluzia că îi poţi gestiona pe<br />
străini <strong>de</strong> la distanţă, atunci aceste arme sunt la fel <strong>de</strong> periculoase pentru cei care le<br />
<strong>de</strong>ţin ca <strong>şi</strong> pentru victimele lor. [...]. Dacă <strong>de</strong>scoperim că suntem eficienţi la purtarea<br />
războiului <strong>şi</strong> inepţi în ceea ce priveşte pacea atunci înseamnă că ne întoarcem la<br />
abordarea lui Ginghis-Han sau Timur Lenk” 28 .<br />
Statele Unite ar putea oricând să zdrobească o ţară musulmană sau chiar o<br />
regiune. Însă „ceea ce faci după încheierea conflictului este elementul care aduce<br />
stabilitate <strong>şi</strong> permite refacerea. [...]. Napoleon pare să fi spus: ’Nimic permanent nu<br />
poate fi fundamentat pe forţă’”.<br />
Dincolo <strong>de</strong> războiul armelor, ca să învingă cu a<strong>de</strong>vărat, Statele Unite au nevoie<br />
să câştige <strong>şi</strong> războiul i<strong>de</strong>ilor. Iar noua sa strategie vine tocmai cu această importantă<br />
complementaritate. Căci <strong>de</strong>cizia politică <strong>de</strong> schimbare a strategiei pentru lumea arabă<br />
pare să fi fost luată în urma unei analize strategice din care a rezultat că este mai bine,<br />
atât pentru Statele Unite cât <strong>şi</strong> pentru statele arabe, ca libertatea <strong>şi</strong> beneficiile ei să nu<br />
fie apărate <strong>şi</strong> circumscrise doar unei părţi a lumii, ci – mai ales sub exigenţa<br />
globalizării – să fie împărtă<strong>şi</strong>te <strong>şi</strong> extinse la cât mai multe popoare.<br />
Bibliografie:<br />
1. COOPER, Robert, Destrămarea naţiunilor, Bucureşti: Editura Univers<br />
Enciclopedic, 2007;<br />
2. http://georgewbush-whitehouse.archives.gov;<br />
3. http://global.nytimes.com;<br />
25<br />
http://www.nytimes.com/2012/10/10/opinion/friedman-what-romney-didnt-say.html, accesat la<br />
14.10.2012.<br />
26<br />
Robert COOPER, Destrămarea naţiunilor, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2007, p. 48.<br />
27 Ibi<strong>de</strong>m, pp. 55-56.<br />
28 Ibi<strong>de</strong>m, p. 127.<br />
281
4. http://nymag.com;<br />
5. http://weekly.ahram.org.eg;<br />
6. http://www.bbc.co.uk;<br />
7. http://www.britannica.com;<br />
8. https://www.cia.gov;<br />
9. http://www.history.com;<br />
10. http://www.washingtonpost.com;<br />
11. http://www.wikipedia.org;<br />
12. https://www.youtube.com.<br />
282
ARMATA ROMÂNIEI ŞI TRANSFORMAREA EI<br />
PENTRU A RĂSPUNDE EXIGENŢELOR<br />
MEDIULUI DE SECURITATE ACTUAL<br />
Dr. Dorin – Marinel EPARU *<br />
Rezumat: În ultimul <strong>de</strong>ceniu, organismul militar a parcurs un amplu proces <strong>de</strong> reformă <strong>şi</strong><br />
mo<strong>de</strong>rnizare în scopul creării unor capacităţi <strong>de</strong> apărare credibile <strong>şi</strong> eficiente, adaptate noului<br />
mediu <strong>de</strong> securitate. Acest proces a fost permanent corelat cu cerinţele a<strong>de</strong>rării la Alianţa Nord<br />
Atlantică <strong>şi</strong> a beneficiat <strong>de</strong> sprijin din partea NATO <strong>şi</strong> a statelor membre.<br />
Statutul <strong>de</strong> membru al Alianţei <strong>şi</strong> al UE impune asigurarea capacităţilor ce vor fi puse la<br />
dispoziţie pentru întreaga gamă <strong>de</strong> misiuni ale Alianţei, inclusiv apărarea colectivă, exercitarea<br />
unui rol important în <strong>de</strong>zvoltările conceptuale apărute în noul context <strong>de</strong> securitate, precum <strong>şi</strong><br />
participarea activă la procesul <strong>de</strong> transformare <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltare a noi capabilităţi. Această schimbare<br />
fundamentală <strong>de</strong> perspectivă, ce a impus <strong>şi</strong> translaţia <strong>de</strong> la apărarea teritorială statică către o<br />
perspectivă globală a angajamentelor militare, influenţează transformarea forţelor armate ale<br />
României.<br />
Cuvinte-cheie: mediul <strong>de</strong> securitate, transformarea militară, politici <strong>de</strong> securitate,<br />
remo<strong>de</strong>larea forţelor, eficientizarea folosirii resurselor.<br />
La momentul actual, mediul <strong>de</strong> securitate al României este mo<strong>de</strong>lat <strong>de</strong> cerinţe<br />
cu caracter transformaţional profund pentru organismul militar, ce sunt accentuate <strong>de</strong><br />
atenuarea <strong>de</strong>limitărilor între domeniile <strong>de</strong> acţiune militar, economic, diplomatic <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong>terminate <strong>de</strong> progresul tehnologic, revoluţia în afacerile militare <strong>şi</strong> efectele<br />
globalizării. Premisele fundamentale ale politicii <strong>de</strong> securitate au fost adaptate prin<br />
încorporarea unor noi misiuni ale forţelor armate în domeniul securităţii <strong>şi</strong> prin<br />
<strong>de</strong>finirea parametrilor <strong>de</strong> adaptare a structurilor militare la acestea.<br />
În prezent, „politica <strong>de</strong> securitate inclu<strong>de</strong> noi misiuni pentru forţele armate,<br />
pornind <strong>şi</strong> <strong>de</strong> la premisa că acestea sunt pregătite pentru a veni în sprijinul altor<br />
instituţii cu atribuţii în domeniul securităţii" 1 .<br />
Implicarea forţelor armate inclusiv în acţiuni cu caracter non-militar răspun<strong>de</strong><br />
unor cerinţe <strong>de</strong> asigurare a eficienţei acţiunii <strong>şi</strong> capacităţii <strong>de</strong> răspuns rapid. În acest<br />
sens, va fi îmbunătăţită capacitatea Forţelor Armate ale României <strong>de</strong> angajare în<br />
misiuni <strong>de</strong> stabilizare <strong>şi</strong> reconstrucţie <strong>şi</strong> în operaţii cu o dimensiune civilă mai<br />
pronunţată, inclusiv în operaţii <strong>de</strong> intervenţie la <strong>de</strong>zastre. De aceea România va<br />
urmări accentuarea coordonării între instituţiile din domeniile militar, diplomatic, al<br />
informaţiilor <strong>şi</strong> economic.<br />
Procesul <strong>de</strong> transformare militară va fi intercorelat cu transformarea la nivelul<br />
Alianţei Nord-Atlantice <strong>şi</strong> al componentei <strong>de</strong> apărare al UE la viitoarele evoluţii la<br />
nivelul politicii europene <strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> apărare <strong>şi</strong> cu alte procese similare ale unor<br />
* Colonel profesor militar, Comisia didactică nr.1 – Ştiinţe militare. <strong>Studii</strong> strategice <strong>şi</strong> <strong>de</strong><br />
apărare, Departamentul operaţii întrunite, studii strategice <strong>şi</strong> <strong>de</strong> securitate, Universitatea<br />
Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”.<br />
1 Teodor FRUNZETI, colectiv, Lumea 2011, Editura CTEA, Bucureşti, 2011, p.78.<br />
283
aliaţi strategici ai României, în ve<strong>de</strong>rea asigurării conectării la evoluţiile relevante.<br />
România va continua să sprijine amplul proces <strong>de</strong> transformare a NATO, care va<br />
permite Alianţei să răspundă mai eficient la noile ameninţări, să dispună <strong>de</strong> capacitate<br />
<strong>de</strong> acţiune globală <strong>şi</strong> <strong>de</strong> reacţie rapidă, a<strong>de</strong>cvate întregului spectru <strong>de</strong> misiuni<br />
asumate.<br />
Transformarea militară reprezintă un instrument <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> eficient în<br />
consolidarea rolului apărării în cadrul politicii <strong>de</strong> securitate. România urmăreşte<br />
crearea unor forţe expediţionare mo<strong>de</strong>rne, flexibile <strong>şi</strong> eficiente, avansate tehnologic,<br />
capabile să asigure credibilitatea apărării <strong>şi</strong> în<strong>de</strong>plinirea angajamentelor asumate pe<br />
plan internaţional.<br />
Transformarea oferă oportunitatea structurării, echipării <strong>şi</strong> instruirii forţelor<br />
militare astfel încât să poată în<strong>de</strong>plini <strong>şi</strong> noile misiuni impuse <strong>de</strong> actualul context <strong>de</strong><br />
securitate, in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt <strong>şi</strong> în cadru multinaţional, în organizaţii sau coaliţii. Pentru<br />
sprijinul angajamentelor internaţionale ale României, reforma <strong>şi</strong> mo<strong>de</strong>rnizarea<br />
forţelor armate va evolua în direcţia constituirii <strong>de</strong> forţe <strong>şi</strong> capabilităţi dislocabile, cu<br />
capacitate <strong>de</strong> auto-susţinere în teatrele <strong>de</strong> operaţii <strong>şi</strong> cu capacitate <strong>de</strong> reacţie în timp<br />
scurt. Va fi urmărită îmbunătăţirea capacităţii <strong>de</strong> operare întrunită <strong>şi</strong> în cadru<br />
multinaţional, sporirea eficacităţii procesului <strong>de</strong> generare a forţelor <strong>şi</strong> utilizării<br />
resurselor alocate pentru apărare. Va continua cooperarea multinaţională pentru<br />
<strong>de</strong>zvoltarea unor capabilităţi mo<strong>de</strong>rne, inclusiv în domeniul <strong>de</strong>ţinerii <strong>şi</strong> operării în<br />
comun a acestora, în cadrul NATO <strong>şi</strong> UE.<br />
Creşterea vitezei <strong>de</strong> reacţie în operaţii necesită sporirea capacităţii <strong>de</strong> adaptare<br />
<strong>şi</strong> reacţie instituţională, corelată cu îmbunătăţirea cooperării interagenţii <strong>şi</strong><br />
perfecţionarea mecanismelor <strong>de</strong> control civil <strong>şi</strong> <strong>de</strong>mocratic asupra organismului<br />
militar. De asemenea, va fi acordată o atenţie <strong>de</strong>osebită capacităţii forţelor militare <strong>de</strong><br />
a opera cu organizaţiile non-guvernamentale, care joacă un rol tot mai important în<br />
actualele operaţiuni <strong>şi</strong> <strong>de</strong> a interacţiona eficient cu populaţia civilă din teatrele <strong>de</strong><br />
operaţii.<br />
În domeniul conceptual, procesul <strong>de</strong> transformare militară vizează revizuirea<br />
doctrinelor, a sistemului <strong>de</strong> instruire a forţelor <strong>şi</strong> modului <strong>de</strong> ducere a acţiunilor<br />
militare. Va fi accentuată introducerea graduală a abordării operaţiilor bazată pe<br />
efecte, pornind <strong>de</strong> la capacităţile necesare, <strong>de</strong>plasând accentul <strong>de</strong> pe mo<strong>de</strong>lul bazat pe<br />
consum ridicat <strong>de</strong> forţe <strong>şi</strong> resurse pe creşterea capacităţii distructive <strong>şi</strong> a precizie<br />
utilizării forţei, inclusiv prin <strong>de</strong>zvoltarea unor forţe care implementează conceptul<br />
războiului bazat pe reţea, utilizând tehnologia informaţiei, <strong>de</strong>scentralizarea <strong>de</strong>ciziilor<br />
la nivel tactic <strong>şi</strong> operativ <strong>şi</strong> utilizarea în timp real a informaţiilor.<br />
În domeniul planificării militare, noile misiuni ale forţelor armate necesită<br />
perfecţionarea sistemului <strong>şi</strong> re<strong>de</strong>finirea conceptelor <strong>şi</strong> strategiilor <strong>de</strong> planificare a<br />
apărării, în scopul creşterii capacităţii <strong>de</strong> adaptare la dinamica provocărilor<br />
contemporane <strong>şi</strong> din perspectiva utilizării mai eficiente a resurselor, atât a celor<br />
alocate pentru apărare, cât <strong>şi</strong> altor resurse din domeniul securităţii. România va<br />
continua armonizarea procedurilor <strong>de</strong> planificare cu cele existente în cadrul Alianţei<br />
Nord Atlantice <strong>şi</strong> UE.<br />
284
Transformarea militară este un proces continuu, extrem <strong>de</strong> complex. Pentru<br />
realizarea transformării vor fi folosite resurse materiale, financiare <strong>şi</strong> organizaţionale,<br />
potenţialul intelectual al resursei umane <strong>şi</strong>, nu în ultimul rând, resursele politice <strong>şi</strong><br />
sprijinul din partea societăţii româneşti. Eficientizarea folosirii resurselor va fi<br />
asigurată prin respectarea principiilor referitoare la aplicarea unui management pe<br />
bază <strong>de</strong> programe integrate <strong>şi</strong> coordonării instituţiilor implicate în utilizarea<br />
resurselor, precum <strong>şi</strong> prin măsuri <strong>de</strong> consolidare a transparenţei utilizării fondurilor<br />
publice în folosul contribuabililor.<br />
În <strong>de</strong>rularea sa, transformarea trebuie să includă două componente vitale:<br />
inovaţia <strong>şi</strong> mo<strong>de</strong>rnizarea, pentru a menţine cultura schimbării în scopul asigurării <strong>de</strong><br />
avantaje în competiţia specifică erei informaţionale precum <strong>şi</strong> în scopul remo<strong>de</strong>lării<br />
conducerii, educaţiei, proceselor <strong>şi</strong> organizaţiilor <strong>şi</strong> al menţinerii echilibrelor<br />
organizaţionale.<br />
Din această perspectivă, cerinţa fundamentală a transformării este<br />
continuitatea, care impune crearea <strong>şi</strong> anticiparea viitorului, relaţionând co-evoluţia<br />
conceptelor, proceselor, organizaţiilor/structurilor <strong>şi</strong> tehnologiilor. Prin urmare,<br />
transformarea militară trebuie privită ca un proces căruia îi este subsumat un set <strong>de</strong><br />
semnificaţii, aflate în relaţii <strong>de</strong> inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă.<br />
Transformarea înţeleasă ca mod <strong>de</strong> adaptare – presupune remo<strong>de</strong>larea forţelor<br />
armate în conformitate cu noile caracteristici ale mediului <strong>de</strong> securitate.<br />
Transformarea înţeleasă ca reformă a domeniului apărării – implică mo<strong>de</strong>rnizarea<br />
infrastructurii militare, îmbunătăţirea meto<strong>de</strong>lor <strong>şi</strong> practicilor <strong>de</strong> management al<br />
resurselor pentru apărare (în special în ceea ce priveşte achiziţiile <strong>de</strong> armamente,<br />
logistică, politică <strong>de</strong> personal) <strong>şi</strong> reevaluarea eficientei PPBS în noul context,<br />
reducerea mărimii forţelor, schimbarea modului <strong>de</strong> planificare prin trecerea <strong>de</strong> la<br />
planificarea bazată pe ameninţări la cea bazată pe capabilităţi.<br />
Transformarea înţeleasă ca efect al revoluţiei în afacerile militare – presupune<br />
adoptarea <strong>şi</strong> implementarea noilor doctrine <strong>de</strong> utilizare a forţelor armate în condiţiile<br />
<strong>de</strong>zvoltării tehnologice a armamentului <strong>şi</strong> echipamentelor militare, restructurării<br />
forţelor armate în concordanţă cu cerinţele erei informaţionale (unităţi <strong>de</strong> luptă reduse<br />
numeric, cu grad ridicat <strong>de</strong> in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă <strong>şi</strong> mare putere <strong>de</strong> lovire), flexibilităţii<br />
ierarhiei <strong>de</strong> comandă, punerii accentului pe capacitatea <strong>de</strong> a <strong>de</strong>sfăşura operaţii în reţea<br />
(nu pe platforme <strong>de</strong> luptă) <strong>şi</strong> interoperabilităţii diferitelor categorii <strong>de</strong> forţe.<br />
„Transformarea militară implică schimbări la nivelul doctrinelor, organizării<br />
<strong>şi</strong> structurii forţelor, capabilităţilor, activităţii <strong>de</strong> informaţii, instruirii, educaţiei <strong>şi</strong><br />
achiziţiilor, managementului personalului <strong>şi</strong> programării bugetare, care <strong>de</strong>vin astfel<br />
principalele domenii <strong>de</strong> aplicare a transformării în domeniul militar” 2 .<br />
Privit ca un proces strategic, începând cu 2012, transformarea Armatei<br />
României trebuie asociată celei <strong>de</strong> transformare a Alianţei Nord-Atlantice <strong>şi</strong><br />
componentei <strong>de</strong> apărare a UE.<br />
În acest context, obiectivul fundamental al transformării constă în a asigura<br />
capacitatea necesară Armatei României <strong>de</strong> a promova <strong>şi</strong> proteja interesele naţionale<br />
2<br />
F. REPEZ. Gh. DEACONU, <strong>Securitate</strong> <strong>şi</strong> insecuritate în epoca globalizării, Editura Universităţii<br />
Naţionale <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”, Bucureşti, 2011, p 127.<br />
285
în faţa ameninţărilor curente <strong>şi</strong> a celor viitoare. Realizarea obiectivului menţionat<br />
impune câştigarea abilităţii <strong>şi</strong> flexibilităţii <strong>de</strong> a proiecta rapid forţele <strong>şi</strong> apoi <strong>de</strong> a le<br />
susţine în orice teatru <strong>de</strong> operaţii un<strong>de</strong> trebuie să fie în măsură să acţioneze în întregul<br />
spectru <strong>de</strong> conflicte <strong>şi</strong> misiuni: conflicte <strong>de</strong> mică intensitate; operaţii <strong>de</strong> răspuns la<br />
criză; acţiuni <strong>de</strong> asistenţă umanitară; operaţii <strong>de</strong> tip Articol V <strong>şi</strong> Non-Articol V.<br />
Aceasta este <strong>de</strong> fapt esenţa transformării: trecerea <strong>de</strong> la o „armată <strong>de</strong> apărare” la o<br />
„armată <strong>de</strong> stabilitate”, cu accent pe maximizarea eficienţei forţelor <strong>şi</strong> dobândirea<br />
capabilităţii <strong>de</strong> a preve<strong>de</strong>a evoluţia mediului strategic <strong>şi</strong>, implicit, <strong>de</strong> a găsi, în timpul<br />
oportun, calea <strong>de</strong> adaptare la acesta.<br />
Există o serie <strong>de</strong> raţiuni care impun abordarea cu prioritate a transformării<br />
Armatei României, printre care: schimbări esenţiale în tipologia războaielor;<br />
necesitatea adaptării concepţiei <strong>de</strong> ducere a operaţiilor <strong>şi</strong> a capabilităţilor Armatei la<br />
noile riscuri <strong>şi</strong> ameninţări; adaptarea structurii <strong>de</strong> forţe la exigenţele noilor tehnologii;<br />
necesitatea existenţei unui timp suficient pentru implementarea schimbărilor/<br />
transformărilor. Desigur, Armata României se va transforma gradual, în măsură să<br />
acopere toate domeniile <strong>şi</strong> să dobân<strong>de</strong>ască întreaga gamă <strong>de</strong> capabilităţi <strong>de</strong> care<br />
NATO <strong>şi</strong> UE au nevoie, corespunzător acţiunii întrunite <strong>şi</strong> efortului multinaţional, în<br />
concordanţă cu filozofia conceptului „Războiului bazat pe reţea”.<br />
Forţele militare trebuie să fie pregătite diferenţiat <strong>şi</strong> diversificat, pe baza<br />
doctrinelor <strong>de</strong> luptă mo<strong>de</strong>rne, pentru o gamă largă <strong>de</strong> misiuni clasice <strong>şi</strong><br />
neconvenţionale, orientate spre obiective, corespunzător noilor modalităţi <strong>de</strong> ducere a<br />
războiului, în rândul cărora misiunile antiteroriste, contra-proliferare, contrainsurgenţă<br />
<strong>şi</strong> <strong>de</strong> reconstrucţie post-conflict vor avea o pon<strong>de</strong>re însemnată. Vor fi<br />
<strong>de</strong>zvoltate capacităţi a<strong>de</strong>cvate <strong>de</strong> intervenţie umanitară <strong>şi</strong> stabilizare, <strong>de</strong> sprijinire a<br />
autorităţilor publice în cazul unor urgenţe civile generate <strong>de</strong> factori geo-fizici, meteoclimatici<br />
sau <strong>de</strong> altă natură, precum <strong>şi</strong> pentru misiuni <strong>de</strong> securitate publică, în<br />
conformitate cu preve<strong>de</strong>rile constituţionale, ale legilor ţării <strong>şi</strong> obligaţiilor asumate în<br />
cadrul organizaţiilor <strong>de</strong> securitate la care România este parte. O atenţie <strong>de</strong>osebită va<br />
fi acordată transformărilor în domeniul planificării apărării, în care scop se va finaliza<br />
procesul <strong>de</strong> armonizare a procedurilor naţionale <strong>de</strong> planificare cu procedurile<br />
standard care funcţionează în cadrul Alianţei Nord-Atlantice, Uniunii Europene <strong>şi</strong><br />
parteneriatelor strategice. În acest context, va fi perfecţionat procesul <strong>de</strong> planificare a<br />
forţei, vor fi adoptate noi principii <strong>şi</strong> concepte operaţionale <strong>şi</strong> va fi elaborată o nouă<br />
strategie militară.<br />
Transformarea apărării nu reprezintă un scop în sine, ci răspunsul a<strong>de</strong>cvat la<br />
evoluţia mediului <strong>de</strong> securitate, la transformarea NATO , a UE <strong>şi</strong> la angajamentele pe<br />
care România <strong>şi</strong> le-a asumat pe plan internaţional.<br />
România trebuie să <strong>de</strong>zvolte cu prioritate programe prin care vor fi sporite<br />
capabilităţile naţionale <strong>şi</strong> regionale <strong>de</strong> monitorizare, intervenţie rapidă pentru<br />
prevenirea <strong>şi</strong> contracararea riscurilor provenite din spaţiul maritim. De asemenea, vor<br />
fi susţinute iniţiativele prin care va fi crescută capacitatea regională <strong>de</strong> răspuns la<br />
crize <strong>şi</strong> <strong>de</strong> contracarare a proliferării, precum <strong>şi</strong> cele prin care va fi îmbunătăţit cadrul<br />
legislativ pentru sporirea încre<strong>de</strong>rii la nivel regional.<br />
286
Abordarea coerentă presupune, interagenţii la nivel naţional <strong>şi</strong> promovarea<br />
i<strong>de</strong>ntităţii regionale (atât la nivelul aliaţilor, cât <strong>şi</strong> al partenerilor). Se va urmări<br />
evitarea paralelismelor <strong>şi</strong> folosirea eficientă a resurselor, respectiv o abordare<br />
concertată <strong>şi</strong> coordonată a proiectelor naţionale <strong>şi</strong> a celor în format multilateral. La<br />
nivel executiv, vor fi realizate planuri <strong>de</strong> acţiune interagenţii cu stabilirea clară a<br />
responsabilităţilor ce revin instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii. Pentru<br />
promovarea i<strong>de</strong>ntităţii regionale, România trebuie să se sprijine pe o strategie <strong>de</strong><br />
comunicare focalizată la nivelul comunităţii euro-atlantice. În acest sens, vor fi<br />
folosite relaţiile <strong>de</strong> parteneriat special ale României cu alte ţări.<br />
Bibliografie:<br />
1. CLAUSEWITZ, K. V., Despre război, Bucureşti: Editura Militară, 1982.<br />
2. FRUNZETI T., colectiv, Lumea 2011, Bucureşti: Editura CTEA, 2011;<br />
3. FRUNZETI T., BĂDĂLAN E., Simetria <strong>şi</strong> idiosincrasia în acţiunile militare,<br />
Bucureşti: Editura <strong>Centrul</strong>ui Tehnic Editorial al Armatei, 2004;<br />
4. MARTIN, Hans-Peter, SCHUMANN, Harald, Capcana globalizării,<br />
Bucureşti: Editura Economică, 2001;<br />
5. MUREŞAN, M., VĂDUVA, Gh., Războiul viitorului, viitorul războiului,<br />
Bucureşti: Editura Universităţii Naţionale <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong>, 2004;<br />
6. REPEZ, F., DEACONU, Gh., <strong>Securitate</strong> <strong>şi</strong> insecuritate în epoca globalizării,<br />
Bucureşti: Editura Universităţii Naţionale <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”, 2011;<br />
7. ONIŞOR Constantin, Teoria strategiei militare - realitatea XX, perspective<br />
XXI, Bucureşti: Editura Aca<strong>de</strong>miei <strong>de</strong> Înalte <strong>Studii</strong> Militare, 1999;<br />
8. TOFFLER A. <strong>şi</strong> H., Război <strong>şi</strong> antirăzboi. Supravieţuirea în zorii secolului XXI,<br />
Bucureşti: Editura Antet, 1996;<br />
9. TZÎ Sun, Arta războiului, Bucureşti: Editura Aurelia, 1996;<br />
10. *** Colectiv <strong>de</strong> autori, Tratat <strong>de</strong> Ştiinţă Militară, vol. 1 <strong>şi</strong> vol. 2, Bucureşti:<br />
Editura Militară, 2001.<br />
287
PROGRAMUL NUCLEAR IRANIAN ŞI DINAMICA SECTORULUI<br />
MILITAR ÎN CADRUL COMPLEXULUI DE SECURITATE AL STATELOR<br />
ARABE DIN ZONA GOLFULUI PERSIC<br />
Eugen LUNGU *<br />
Rezumat: The Iranian nuclear program is one of the important issues in current<br />
international relations. The possibility that Iran could produce nuclear weapons in the near future<br />
has created concern among the Gulf nations. These Arab countries are now faced with a security<br />
dilemma and have started to <strong>de</strong>velop mo<strong>de</strong>rn <strong>de</strong>fense capabilities in partnership with the U.S. If a<br />
diplomatic solution for the Iranian nuclear program is not reached, probably the Persian Gulf<br />
region will be the stage of a continuous armament race. The participation of major international<br />
state actors in solving this very sensitive issue could lead to a diplomatic solution and avoiding a<br />
new armed conflict in the Middle East.<br />
Cuvinte-cheie: Iranian nuclear program, nuclear weapons, Gulf nations, security, <strong>de</strong>fense<br />
capabilities.<br />
Introducere<br />
În ultimii ani agenda securităţii globale a făcut mereu referire la dosarul<br />
nuclear iranian, comunitatea internaţională manifestând îngrijorare faţă <strong>de</strong><br />
consecinţele grave pe care le-ar putea avea eşecul negocierilor cu Iranul <strong>şi</strong> înarmarea<br />
acestui stat cu arma nucleară. Posibila realizare a armei atomice <strong>de</strong> către iranieni, în<br />
situaţia în care comunitatea internaţională nu va acţiona eficient <strong>şi</strong> ferm în această<br />
problemă, pune în gardă statele <strong>de</strong>mocratice, inclusiv statele arabe 1 din regiunea<br />
Golfului Persic, aflate în vecinătatea marelui stat islamic din Orientul Mijlociu.<br />
Conform raportului anual SIPRI pentru anul 2011 „armele nucleare rămân un atribut<br />
al puterii la nivel internaţional” 2 <strong>şi</strong> din perspectiva acestui lucru, putem afirma, din<br />
păcate, că se menţine tentaţia producerii sau <strong>de</strong>ţinerii <strong>de</strong> arme nucleare <strong>de</strong> către unele<br />
regimuri ne<strong>de</strong>mocratice din diferite zone ale lumii în scopul <strong>de</strong> a-<strong>şi</strong> amplifica puterea<br />
<strong>şi</strong> influenţa în acele arii geopolitice.<br />
Opinia specialiştilor cu privire la stadiul la care a ajuns Iranul în domeniul<br />
<strong>de</strong>zvoltării programului său nuclear în scopuri militare este, oarecum, diferită.<br />
Conform ultimelor date comunicate public <strong>de</strong> către o serie <strong>de</strong> analişti in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţi,<br />
precum <strong>şi</strong> pe baza rapoartelor unor institute <strong>de</strong> cercetare în domeniul securităţii<br />
Orientului Mijlociu, se apreciază că nu va mai trece mult timp până când Iranul va<br />
putea fabrica primele arme nucleare. Dacă israelienii 3 susţin că regimul <strong>de</strong> la Teheran<br />
*<br />
Lector universitar doctorand, Universitatea Europei <strong>de</strong> Sud –Est „LUMINA”.<br />
1<br />
Vom avea în ve<strong>de</strong>re, în cadrul analizei, acele state arabe riverane la Golful Persic, care fac parte<br />
din Consiliul <strong>de</strong> Cooperare al Golfului: Arabia Saudită, Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Oman,<br />
Kuweit <strong>şi</strong> Qatar.<br />
2<br />
Dan ZAVALEANU, Raport: Pericolul nuclear ameninţă omenirea, cotidianul.ro, 14 octombrie<br />
2012, http://www.cotidianul.ro/raport-pericolul-nuclear-ameninta-omenirea-184920/.<br />
3<br />
Iran's nuclear program, The New York Times, October 9, 2012, http://topics.nytimes.com/<br />
top/news/international/countriesandterritories/iran/nuclear_program/in<strong>de</strong>x.html.<br />
288
poate produce prima armă nucleară în primăvara, sau vara anului 2013, un raport 4 al<br />
unui institut american din domeniul securităţii internaţionale, publicat în SUA în<br />
octombrie 2012, precizează că Iranul ar putea avea arme nucleare într-un interval <strong>de</strong><br />
10-14 luni. De asemenea, <strong>de</strong> cealaltă parte, oficialităţile regimului <strong>de</strong> la Teheran<br />
neagă acuzele care se aduc Iranului referitor la programul său nuclear în scopuri<br />
militare <strong>şi</strong>, pe diverse canale diplomatice încercă să convingă comunitatea<br />
internaţională <strong>de</strong> faptul că acest stat nu a încălcat legislaţia internaţională, <strong>de</strong>zvoltând<br />
doar un program nuclear civil pentru obţinerea energiei electrice. De exemplu, la o<br />
recentă <strong>de</strong>zbatere 5 pe problematica dosarului nuclear iranian la care a participat <strong>şi</strong><br />
ambasadorul Iranului la Bucureşti, acesta se întreba retoric cu privire la „termenele”<br />
care vor fi lansate, mereu, din spaţiul occi<strong>de</strong>ntal privind „inevitabilitatea înarmării<br />
Iranului cu arma nucleară”, date care niciodată nu se vor a<strong>de</strong>veri. Acesta sesiza un<br />
fapt care, oricât am fi <strong>de</strong> „euroatlantici”, nu se poate să nu ne facă să rămânem pe<br />
gânduri ţinând seama <strong>de</strong> faptul că presa <strong>de</strong> la noi, ca <strong>şi</strong> cea din Occi<strong>de</strong>nt mai puţin a<br />
insistat pe acest lucru atunci când s-a abordat dosarul iranian: începând din 1992 când<br />
Benjamin Netanyahu, pe atunci parlamentar israelian, a lansat pentru prima dată<br />
i<strong>de</strong>ea înarmării Iranului cu arma nucleară în câţiva ani; au urmat <strong>de</strong> atunci numeroase<br />
<strong>de</strong>claraţii ale unor li<strong>de</strong>ri israelieni sau americani care au indicat „cu precizie” anul<br />
când Iranul va avea primele arme nucleare, termene care din fericire nu s-au a<strong>de</strong>verit.<br />
Ambasadorul iranian se întreba, poate îndreptăţit, câte astfel <strong>de</strong> termene „inevitabile”<br />
vor fi indicate în anii următori referitor la agresivitatea programului nuclear iranian?<br />
La începutul acestui an Robert Fisk, spunea ceva asemănător: „Preşedintele israelian<br />
ne avertizează acum că Iranul este pe punctul <strong>de</strong> a produce o armă nucleară. Cu toate<br />
acestea, noi reporterii nu menţionăm că Shimon Peres, în calitate <strong>de</strong> prim-ministru<br />
israelian, a spus exact acela<strong>şi</strong> lucru în 1996. Asta a fost acum 16 ani. <strong>şi</strong> nu ne amintim<br />
că actualul prim-ministru israelian, Benjamin Netanyahu, a <strong>de</strong>clarat în 1992 că Iranul<br />
ar avea o bombă nucleară până în 1999. Asta ar fi cu 13 <strong>de</strong> ani în urmă. Aceea<strong>şi</strong><br />
poveste veche 6 .<br />
Statele arabe din zona Golfului Persic, ale căror opţiuni proocci<strong>de</strong>ntale sunt<br />
binecunoscute, reprezentând un complex subregional <strong>de</strong> securitate, au început să<br />
perceapă tot mai mult, în ultimii ani, pericolul iranian datorită programului său<br />
nuclear care, conform <strong>de</strong>claraţiilor li<strong>de</strong>rilor occi<strong>de</strong>ntali, continuă să fie <strong>de</strong>zvoltat în<br />
ascuns <strong>de</strong> regimul <strong>de</strong> la Teheran. În acest sens, suntem <strong>de</strong> acord cu faptul că ”Un<br />
adversar echipat cu un număr mare <strong>de</strong> arme nucleare <strong>şi</strong> <strong>de</strong> sisteme a<strong>de</strong>cvate <strong>de</strong><br />
lansare poate constitui o ameninţare prin capacitatea <strong>de</strong> distrugere rapidă a unei<br />
societăţi, lucru care nu este valabil pentru un adversar care nu posedă arme <strong>de</strong><br />
4<br />
Paul CIOCOIU, Rapot american: Iranul poate produce bomba nucleară într-un an, evz.ro,<br />
09.10.2012, http://www.evz.ro/<strong>de</strong>talii/stiri/Raport-american-Iranul-poate-produce-bomba-nuclearntr-un-an-1004850.html.<br />
5<br />
Dezbaterea s-a intitulat ”Programul nuclear iranian. Strategii <strong>de</strong> securitate regională”, organizată<br />
<strong>de</strong> Geopolitica Club Cafe <strong>şi</strong> ASGRI, în data <strong>de</strong> 13.10.2012 la Biblioteca Metropolitană din<br />
Bucureşti.<br />
6<br />
Robert FISK, We've been here before-and it suit Israel that we never forget ”Nuclear Iran”,<br />
http://www.in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt.co.uk/voices/commentators/fisk/robert-fisk-weve-been-here-before--and-itsuits-israel-that-we-never-forget-nuclear-iran-6294111.html,<br />
accesat la data <strong>de</strong> 12.10.2012.<br />
289
distrugere în masă. În mod similar mărimea <strong>şi</strong> echipamentele forţelor armate<br />
<strong>de</strong>termină tipul <strong>de</strong> ameninţare pe care acestea le prezintă” 7 . Rămâne <strong>de</strong> văzut, însă,<br />
dacă se va dovedi cu date indubitabile că Iranul are un program nuclear în scopuri<br />
militare.<br />
Pornind <strong>de</strong> la scenariile pesimiste privind schimbarea echilibrului geopolitic în<br />
plan regional în situaţia înarmării Iranului cu mijloace nucleare, grupul <strong>de</strong> state arabe,<br />
membre ale Consiliului <strong>de</strong> Cooperare al Golfului (CCG), au început, în mod<br />
in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt, să-<strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvolte o serie <strong>de</strong> strategii în domeniul apărării, urmărind să-<strong>şi</strong><br />
întărească sectorul militar al securităţii pentru a putea contracara un potenţial pericol<br />
care ar putea apărea din partea Iranului. În acela<strong>şi</strong> timp, prezenţa <strong>şi</strong> influenţa în<br />
regiunea Orientului Mijlociu a unor actori statali importanţi- SUA <strong>şi</strong> cele mai<br />
puternice state occi<strong>de</strong>ntale, pe <strong>de</strong> o parte, China <strong>şi</strong> Fe<strong>de</strong>raţia Rusă, pe <strong>de</strong> altă parte,<br />
<strong>de</strong>monstrează interesul major faţă <strong>de</strong> această regiune a principalilor puteri ale lumii<br />
actuale. O serie <strong>de</strong> specialişti în studii <strong>de</strong> securitate nu s-au ferit să afirme că <strong>de</strong> fapt,<br />
„dosarul nuclear iranian” este pretextul pentru re<strong>de</strong>senarea zonelor <strong>de</strong> influenţă în<br />
Regiunea Orientului Mijlociu, pentru unii dintre cei mai puternici actori statali din<br />
lume. Se poate spune, astfel, că această <strong>de</strong>nsitate <strong>de</strong> actori statali extraregionali<br />
prezenţi în Orientul Mijlociu, rivalităţile geopolitice dintre aceştia pentru creşterea<br />
influenţei în cea mai bogată regiune în hidrocarburi din lume, creează îngrijorare din<br />
perspectiva dinamicii securităţii acestei zone <strong>şi</strong> <strong>de</strong>termină fiecare stat arab din<br />
regiunea Golfului să privească cu mult mai mare atenţie problema securităţii militare<br />
pentru viitorii ani. De altfel, în ceea ce priveşte regiunea Golfului Persic „interesul<br />
puterilor externe faţă <strong>de</strong> resursele <strong>de</strong> petrol este <strong>de</strong> natură să facă din această zonă una<br />
în care o implicare continuă a marilor puteri poate fi garantată” 8 .<br />
1. Programul nuclear iranian-un potenţial pericol pentru securitatea<br />
globală?<br />
Multe dintre analizele geopolitice din spaţiul occi<strong>de</strong>ntal privind situaţia actuală<br />
din Orientul Mijlociu au ajuns la concluzia că, prin modul în care Iranul a evitat să se<br />
conformeze Rezoluţiilor adoptate <strong>de</strong> ONU cu privire la programul său nuclear, acest<br />
stat a <strong>de</strong>monstrat că intenţionează în anii următori să modifice, în favoarea sa,<br />
distribuţia puterii în această regiune. O serie <strong>de</strong> specialişti în studii <strong>de</strong> securitate<br />
opinează că balanţa <strong>de</strong> putere regională s-ar schimba, categoric, în situaţia în care<br />
puterea <strong>de</strong> la Teheran ar reu<strong>şi</strong> să ducă la în<strong>de</strong>plinire programul să nuclear în scop<br />
militar, ceea ce ar însemna o modificare fundamentală a situaţiei generale <strong>de</strong><br />
securitate din Orientul Mijlociu <strong>şi</strong> din regiunile apropiate, inclusiv pe continentul<br />
european. De fapt, nu constituie o necunoscută faptul că, cu câteva <strong>de</strong>cenii în urmă,<br />
Iranul î<strong>şi</strong> propunea să <strong>de</strong>vină cel mai puternic stat din Orientul Mijlociu. De exemplu,<br />
acum câţiva ani, un tânăr profesor universitar iranian, Ali Bagheri, adjunct al<br />
Consiliului Suprem pentru <strong>Securitate</strong> Naţională spunea cu încre<strong>de</strong>re, referindu-se la<br />
7<br />
Barry BUZAN, Ole WAEVER, Jaap <strong>de</strong> WILDE, <strong>Securitate</strong>a. Un nou cadru <strong>de</strong> analiză, Editura<br />
CA Publishing, Cluj Napoca, 2011, p.90.<br />
8<br />
Ibi<strong>de</strong>m, p.103.<br />
290
epoca post Război Rece că „Lumea urmează să aibă mai multe puteri, iar printre<br />
acestea se va număra <strong>şi</strong> Iranul” 9 . Acest tip <strong>de</strong> <strong>de</strong>claraţie, dar mai ales unele venite în<br />
ultimele <strong>de</strong>cenii din partea unor reprezentanţi ai puterii <strong>de</strong> la Teheran, pot fi<br />
interpretate ca făcând parte dintr-o strategie pe terme lung a Iranului <strong>de</strong> a <strong>de</strong>veni stat<br />
li<strong>de</strong>r în regiunea Orientului Mijlociu. Dacă avem în ve<strong>de</strong>re evenimentele majore<br />
petrecute <strong>de</strong> mai bine <strong>de</strong> un an <strong>şi</strong> jumătate în cadrul Primăverii Arabe, în Orientul<br />
Mijlociu <strong>şi</strong> Africa <strong>de</strong> Nord, trebuie să remarcăm faptul că modificarea situaţiei<br />
geopolitice la nivelul acestor două regiuni a <strong>de</strong>terminat ca principalii actori<br />
extraregionali – SUA, Fe<strong>de</strong>raţia Rusă, China, cele mai puternice state <strong>de</strong> pe<br />
continentul european, UE - să-<strong>şi</strong> sporească influenţa, cu scopul „resetării”, cât mai<br />
avantajos cu putinţă, a relaţiilor cu statele arabe care au răsturnat regimurile<br />
autocratice <strong>şi</strong> intensificării cooperării cu statele arabe care <strong>de</strong>ţin cele mai importante<br />
rezerve <strong>de</strong> hidrocarburi.<br />
Îngrijorarea privind <strong>de</strong>zvoltarea <strong>de</strong> către Iran a unui program nuclear în scopuri<br />
militare a fost remarcată în textul <strong>de</strong>claraţiei finale a Summitului NATO <strong>de</strong> la<br />
Chicago: „Împărtă<strong>şi</strong>m serioasa îngrijorare a Consiliului <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> al Organizaţiei<br />
Naţiunilor Unite privind programul nuclear al Iranului <strong>şi</strong> facem apel la Iran să<br />
respecte pe <strong>de</strong>plin toate obligaţiile internaţionale, inclusiv toate rezoluţiile relevante<br />
ale Consiliului <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> al Organizaţiei Naţiunilor Unite <strong>şi</strong> Consiliului<br />
Guvernatorilor Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică. Facem apel la Iran,<br />
în continuare, să coopereze cu comunitatea internaţională pentru a promova<br />
încre<strong>de</strong>rea în natura exclusiv paşnică a programului său nuclear, în conformitate cu<br />
obligaţiile sale din tratatele internaţionale” 10 . Este clar faptul că analizând din<br />
perspectiva realismului politic, problema dosarului nuclear iranian s-a transformat, în<br />
primul rând, într-o dispută între principalii actori extraregionali din Orientul Mijlociu<br />
care au interese divergente cu privire la menţinerea actualului echilibru <strong>de</strong> putere în<br />
plan regional, ceea ce echivalează cu poziţionarea acestora, din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re<br />
politic, în raport cu cele mai bogate state din regiune din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al resurselor<br />
<strong>de</strong> hidrocarburi.<br />
În afara puternicilor actori extraregionali, problema posibilei înarmări a<br />
Iranului cu arma nucleară a început să preocupe tot mai mult statele din regiunea<br />
Golfului, îngrijorate <strong>de</strong> posibilitatea modificării balanţei <strong>de</strong> putere în plan regional,<br />
ceea ce ar însemna o schimbare fundamentală a situaţiei <strong>de</strong> securitate în această arie<br />
geopolitică. Referindu-se la raţionamentul care stă la baza acţiunii unei mari puteri<br />
pentru a-<strong>şi</strong> conserva sau amplifica influenţa într-o arie geopolitică John J.<br />
Mearsheimer afirma: „O mare putere nu va căuta doar să obţină puterea pe seama<br />
altor state, ci încercă <strong>şi</strong> să combată rivalii hotărâţi să câştige puterea ei. Astfel, o mare<br />
putere va apăra balanţa <strong>de</strong> putere atunci când schimbările ce se întrevăd favorizează<br />
un alt stat <strong>şi</strong> va încerca să submineze această balanţă dacă direcţia schimbării este în<br />
9<br />
Corneliu VLAD, Iranul la rece, Edituta Top Form, Bucureşti, 2011, p.159.<br />
10<br />
Chicago Summit Declaration, http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_87593.htm?<br />
mo<strong>de</strong>=pressrelease, accesat la data <strong>de</strong> 17.10.2012.<br />
291
favoarea sa” 11 . Acest principiu al realismului politic este aplicat întocmai în cazul<br />
Orientului Mijlociu, dosarul nuclear iranian căpătând o miză extrem <strong>de</strong> importantă<br />
pentru principalii actori extraregionali care î<strong>şi</strong> „încrucişează” interesele în această<br />
regiune, fiind expresia faptului că lumea actuală a început să se manifeste, tot mai<br />
mult, drept una multipolară, în care nu este greu <strong>de</strong> observat o diminuare a rolului <strong>de</strong><br />
hegemon global al SUA în sistemul relaţiilor internaţionale, comparativ cu ultimul<br />
<strong>de</strong>ceniu al secolului trecut.<br />
Scenariile privind evenimentele care ar urma în cazul în care Teheranul ar reu<strong>şi</strong><br />
să fabrice arma nucleară sunt dintre cele mai pesimiste, atât in ceea ce priveşte<br />
securitatea regională, cât <strong>şi</strong> al impactului asupra mediului global <strong>de</strong> securitate. Iată,<br />
cum î<strong>şi</strong> imaginează un autor, o parte din consecinţele producerii armei atomice <strong>de</strong><br />
către Iran: „Ar creşte riscul producerii unui război, atât convenţional cât <strong>şi</strong> atomic, în<br />
Orientul Mijlociu; mai multe state din regiune <strong>şi</strong>-ar putea dori, <strong>de</strong> asemenea, să<br />
<strong>de</strong>vină puteri nucleare; echilibrul geopolitic din Orientul Mijlociu s-ar altera, iar<br />
eforturile <strong>de</strong> a opri răspândirea armelor nucleare ar fi compromise; apariţia unui Iran<br />
nuclear - chiar si unul care este mulţumit să aibă doar materialele <strong>şi</strong> infrastructura<br />
necesare pentru a asambla o bombă pe termen scurt, mai <strong>de</strong>grabă <strong>de</strong>cât un arsenal<br />
nuclear - ar fi văzute ca o înfrângere diplomatică majoră pentru Statele Unite ale<br />
Americii” 12 .<br />
Conform unor surse publice <strong>de</strong> informare, în scopul întăririi capacităţii sale <strong>de</strong><br />
apărare Arabia Saudită nu exclu<strong>de</strong>, în viitor, posibilitatea achiziţionării <strong>de</strong> arme<br />
nucleare <strong>şi</strong> alte arme <strong>de</strong> distrugere în masă, drept măsură <strong>de</strong> contracarare a<br />
arsenalului nuclear <strong>de</strong>ţinut <strong>de</strong> statul evreu precum <strong>şi</strong> în scopul întăririi securităţii sale<br />
în situaţia în care Iranul s-ar dota cu armament nuclear. Acest lucru a fost subliniat în<br />
<strong>de</strong>cembrie 2011 <strong>de</strong> către prinţul saudit Turky al-Faysal, un influent membru al<br />
familiei regale din Arabia Saudită:” „În cazul în care eforturile noastre <strong>şi</strong> eforturile<br />
<strong>de</strong>puse <strong>de</strong> comunitatea internaţională nu reuşesc să lichi<strong>de</strong>ze arsenalul nuclear,<br />
chimic <strong>şi</strong> biologic israelian <strong>şi</strong> să prevină Iranul <strong>de</strong> la dobândirea acelora<strong>şi</strong> arme,<br />
atunci <strong>de</strong> ce nu ar trebui să studiem serios toate opţiunile disponibile, inclusiv<br />
achiziţionarea <strong>de</strong> arme <strong>de</strong> distrugere în masă, astfel încât generaţiile viitoare să nu<br />
<strong>de</strong>a vina pe noi pentru că am neglijat cursurile <strong>de</strong> acţiune, referitoare la proliferarea<br />
pericolelor care ne privesc” 13 .<br />
Temerea că programului militar nuclear iranian ar avea succes a <strong>de</strong>terminat o<br />
serie <strong>de</strong> specialişti în studii <strong>de</strong> securitate să afirme să acest lucru ar putea <strong>de</strong>clanşa o<br />
cursă a înarmărilor nucleare în regiune, competiţie la care <strong>şi</strong> statele arabe din Golf vor<br />
trebui să <strong>de</strong>zvolte relaţii <strong>de</strong> securitate cu actori statali care au <strong>de</strong>zvoltate capacităţi în<br />
acest domeniu <strong>şi</strong> să găsească soluţii pentru întărirea sectorului securităţii militare. În<br />
11<br />
John J. MEARSHEIMER,Tragedia politicii <strong>de</strong> for ă, Editura AntetXX Press, Filipe tii <strong>de</strong> Târg,<br />
2001, p.8.<br />
12<br />
James M. LINDSAY <strong>şi</strong> Ray TAKEYH, After Iran gets the bomb, Foreign Affairs,<br />
http://www.foreignaffairs.com/articles/66032/james-m-lindsay-and-ray-takeyh/after-iran-gets-thebomb,<br />
accesat la data <strong>de</strong> 08.10.2012.<br />
13<br />
Arabia saudită nu se lasă mai prejos-se dotează cu arme nucleare,<br />
http://www.ziare.com/international/stiri-externe/arabia-saudita-nu-se-lasa-mai-prejos-se-doteazacu-arme-nucleare-1137948,<br />
accesat pe 17.10.2012.<br />
292
acest context, al posibilelor evoluţiile nefavorabile în „problema iraniană”, conform<br />
unor <strong>de</strong>claraţii venite din zona statelor arabe din Golf se afirmă că aceste state vor fi<br />
nevoite să apeleze la „umbrela nucleară” a unor actori statali care au <strong>de</strong>zvoltate<br />
capacităţi nucleare în cadrul structurilor militare, cum ar fi SUA, Pakistan sau chiar <strong>şi</strong><br />
Israel. Iată cum ne prezintă profesorul iranian Ezzatollah Ezzati modul cum<br />
reacţionează unele state arabe din zonă atunci când percep că securitatea lor poate fi<br />
ameninţată: „Teama <strong>de</strong> vecinii radicali a făcut ca unele state bogate în petrol să<br />
prefere să stabilească relaţii <strong>de</strong> securitate cu Occi<strong>de</strong>ntul, <strong>de</strong>cât să aibă încre<strong>de</strong>re în<br />
oricare dintre organismele <strong>de</strong> securitate internaţionale arabe” 14 . Chiar dacă afirmaţia<br />
aparţine unui specialist iranian în geopolitică, consi<strong>de</strong>răm că este corect formulată,<br />
reflectând strategia <strong>de</strong> acţiune pe care au adoptat-o statele arabe din CCG pentru a-<strong>şi</strong><br />
proteja propria securitate împotriva pericolului care ar putea apărea din partea unui<br />
actor regional cu o putere superioară.<br />
Relaţiile politice <strong>şi</strong> militare pe care SUA le-a <strong>de</strong>zvoltat în ultimele <strong>de</strong>cenii cu<br />
statele arabe din Consiliul <strong>de</strong> Cooperare al Golfului stau la baza <strong>de</strong>zvoltării unei noi<br />
arhitecturi <strong>de</strong> securitate în zona Golfului, un obiectiv extrem <strong>de</strong> important pentru<br />
Washington din perspectiva diminuării creşterii influenţei iraniene în regiune după<br />
retragerea trupelor americane combatante din Irak, la finele anului 2011. Se<br />
preconizează că, în următorii ani, în spiritul promovat <strong>de</strong> Iniţiativa <strong>de</strong> Cooperare <strong>de</strong> la<br />
Istanbul (ICI), <strong>de</strong>marată în anul 2004, precum <strong>şi</strong> a relaţiilor <strong>de</strong> securitate pe care le<br />
promovează, <strong>de</strong>opotrivă, monarhiile arabe din zona Golfului cu SUA <strong>şi</strong> alte puteri<br />
occi<strong>de</strong>ntale, urmează se va <strong>de</strong>zvolta o arhitectură militară <strong>de</strong> securitate în această<br />
subregiune a Orientului Mijlociu care va duce la îmbunătăţirea percepţiei populaţiei<br />
privind nivelul <strong>de</strong> securitate atins împotriva unei posibile ameninţări iraniene, sau<br />
altui actor puternic din regiune. Aşa cum se cunoaşte, Iniţiativa <strong>de</strong> Cooperare <strong>de</strong> la<br />
Istanbul a fost lansată în scopul întăririi cooperării între statele Alianţei Nord-<br />
Atlantice <strong>şi</strong> cele ale Orientului Mijlociu, interesate să a<strong>de</strong>re la acest cadru<br />
instituţionalizat <strong>de</strong> acţiune comună pentru întărirea securităţii regionale. Până în<br />
prezent au a<strong>de</strong>rat la această iniţiativă patru state din zona Golfului Persic-Kuweit,<br />
Bahrein, Qatar <strong>şi</strong> Emiratele Arabe Unite, ceea ce justifică interesul <strong>şi</strong> preocuparea<br />
majorităţii statelor Consiliului <strong>de</strong> Cooperare al Golfului în problema prezervării<br />
securităţii faţă <strong>de</strong> posibilele ameninţări care ar putea apărea la nivel regional. De<strong>şi</strong><br />
criticată <strong>de</strong> către adversarii Occi<strong>de</strong>ntului pentru faptul că puterile occi<strong>de</strong>ntale au făcut<br />
un nou „pas” pentru a-<strong>şi</strong> apăra interesele în regiunea Orientului Mijlociu, sub<br />
„generoasa” umbrelă euroatlantică, privită din perspectiva securităţii militare a<br />
regiunii această iniţiativă NATO are menirea <strong>de</strong> a <strong>de</strong>scuraja, momentan, dar <strong>şi</strong> <strong>de</strong> a<br />
preîntâmpina un <strong>de</strong>zechilibru <strong>de</strong> forţe în regiune în situaţia în care Iranul s-ar dota cu<br />
armament nuclear. Astfel, <strong>de</strong>claraţia finală a Summitului NATO <strong>de</strong> la Chicago,<br />
referindu-se la parteneriatele cu statele care au a<strong>de</strong>rat la ICI preciza faptul că NATO<br />
”Este gata să ia în consi<strong>de</strong>rare furnizarea, la cerere, pentru a sprijini partenerii noştri<br />
din regiune în domenii cum ar fi securitatea <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltarea instituţională,<br />
mo<strong>de</strong>rnizarea apărării, <strong>de</strong>zvoltarea capacităţilor militare, precum <strong>şi</strong> relaţiile civil-<br />
14<br />
Ezzatollah EZZATI, Geopolitica în secolul XXI, Editura Top Form, Bucureşti, 2010, p.150.<br />
293
militar. Programele individualizate ne va permite să ne concentrăm asupra<br />
priorităţilor convenite pentru fiecare ţară parteneră” 15 .<br />
2. Programul nuclear al Teheranului <strong>şi</strong> dinamica sectorului militar <strong>de</strong><br />
securitate al statelor arabe din Golful Persic<br />
Conform informaţiilor difuzate în mass-media, precum <strong>şi</strong> a <strong>de</strong>claraţiilor unor<br />
oficiali ai Teheranului, problema dosarului nuclear iranian a fost „lansată” în sfera<br />
internaţională începând cu anul 1992 când Benjamin Netanyahu, pe atunci membru al<br />
parlamentului israelian, atrăgea atenţia că într-un interval <strong>de</strong> 3-5 ani Iranul va obţine<br />
arma nucleară. Ulterior, o serie <strong>de</strong> personalităţi politice israeliene <strong>şi</strong> americane, au<br />
indicat alte termene referitoare la momentul în care se vor materializa intenţiile<br />
agresive ale Iranului <strong>de</strong> a fabrica arme nucleare: în 1992, ministrul <strong>de</strong> externe<br />
israelian Shimon Peres a indicat anul 1999, Donald Rumsfeld a afirmat în anul 1998<br />
că Iranul va putea fabrica arme nucleare începând cu anul 2003 etc. Conform<br />
afirmaţiilor unor înalte oficialităţi americane, preluate <strong>de</strong> mass-media, începând cu<br />
1994, Washingtonul abor<strong>de</strong>ază în cadrul relaţiilor internaţionale posibila înarmare a<br />
Iranului cu arma nucleară. Într-un studiu apărut sub egida Air University Press<br />
(Alabama), în <strong>de</strong>cembrie 1999, se arăta că după primul Război din Golf (1991)<br />
„Iranul s-a concentrat <strong>şi</strong> <strong>şi</strong>-a <strong>de</strong>zvoltat cu atenţie capacităţile militare. Grupările<br />
masive <strong>de</strong> infanterie <strong>şi</strong> artilerie, forţele dominante în războiul dintre Iran <strong>şi</strong> Irak, sunt<br />
înlocuite <strong>de</strong> forţe care să se concentreze pe misiuni specifice. Acest stat a <strong>de</strong>zvoltat o<br />
capacitate militară substanţială care ameninţă transportul maritim prin Strâmtoarea<br />
Hormuz <strong>şi</strong> în restul Golfului <strong>şi</strong> a <strong>de</strong>zvoltat o capacitate <strong>de</strong> război neconvenţional, care<br />
se poate proiecta în Golf <strong>şi</strong> <strong>de</strong>-a lungul regiunii. Au crescut constant rachetele sale,<br />
capabilităţile sale <strong>de</strong> război chimic <strong>şi</strong> biologic <strong>şi</strong> caută să obţină arme nucleare” 16 .<br />
Aşadar, problema unui posibil arsenal nuclear iranian <strong>de</strong>venise o chestiune care<br />
preocupa încă din anii '90 mediul politic, dar <strong>şi</strong> cel aca<strong>de</strong>mic, începând să<br />
neliniştească tot mai mult opinia publică americană.<br />
Totu<strong>şi</strong>, trebuie luate în seamă <strong>şi</strong> alte puncte <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re atunci când se vorbeşte<br />
<strong>de</strong> iminenta producere a armei nucleare <strong>de</strong> către Iran, mai ales că multe dintre<br />
semnalele <strong>de</strong> alarmă pe această temă provin din mediul politic, israelian sau<br />
american. Un punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re, în acest sens, aparţine lui Shannon Kile, şeful <strong>de</strong><br />
proiect privind armele nucleare al institutului SIPRI care afirma, nu <strong>de</strong> mult,<br />
următoarele: "Eu încă mai cred că putem vorbi <strong>de</strong> mai mulţi ani <strong>de</strong> acum înainte legat<br />
<strong>de</strong> faptul că ... Iranul ar putea <strong>de</strong>zvolta o armă nucleară <strong>şi</strong>, <strong>de</strong>sigur, înainte <strong>de</strong> putea<br />
avea o armă nucleară care ar putea fi lansată" 17 . Este <strong>de</strong>claraţia a unui specialist care<br />
vine să contrazică faptul că Iranul ar avea capacitatea, din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re tehnic, <strong>de</strong><br />
15<br />
Chicago Summit Declaration, http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_87593.htm?<br />
mo<strong>de</strong>=pressrelease.<br />
16<br />
Barry R. SCHNEIDER, Middle East Security Issues. In the shadow of weapons of mass<br />
<strong>de</strong>struction proliferation, Air University Press, Library of Congress Cataloging-in-Publication Data,<br />
1999, p.30.<br />
17<br />
Fredrik DAHL, Iran may still be years away from any nuclear-armed missile, Reuters,<br />
02.10.2012, http://in.mobile.reuters.com/article/worldNews/idINDEE89107S20121002.<br />
294
a realiza o armă nucleară capabilă să fie lansată spre o anumită ţintă. În aceea<strong>şi</strong><br />
direcţie se înscrie <strong>şi</strong> afirmaţia ambasadorului Iranului la Bucureşti, excelenţa sa<br />
domnul Prof.dr. Bahador Aminian, în data <strong>de</strong> 13.10.2012, care preciza că „Iranul nu<br />
are scopuri nucleare în domeniul militar” 18 .<br />
Dincolo <strong>de</strong> informaţiile care ne parvin din spaţiul occi<strong>de</strong>ntal privind „stadiul”<br />
la care a ajuns programul nuclear iranian în scopuri militare, <strong>de</strong> măsurile restrictive<br />
luate <strong>de</strong> instituţii internaţionale împotriva statului Iranian, nu putem să nu ne<br />
întrebăm dacă cealaltă „parte” a acestei dispute - cei care susţin ca Iranul nu are un<br />
program nuclear care sa vizeze construcţia armelor atomice - susţin sau nu lucruri<br />
a<strong>de</strong>vărate. Dacă ne referim la cazul Irakian, la faptul că acuzaţiile administraţiei Bush<br />
referitoare la <strong>de</strong>ţinerea <strong>de</strong> către Saddam Hussein a armelor <strong>de</strong> distrugere în masă nu<br />
s-au a<strong>de</strong>verit după invazia Irakului <strong>de</strong> către forţele americane <strong>şi</strong> engleze în 2003,<br />
rezultă două aspecte evi<strong>de</strong>nte: comunitatea internaţională va fi mult mai atentă la<br />
acest gen <strong>de</strong> acuze, ca în cazul Iranului, iar o acţiune militară împotriva regimului <strong>de</strong><br />
la Teheran în condiţiile în care nu sunt probe concrete <strong>de</strong>spre realizările nucleare<br />
iraniene în domeniul militar ar fi lipsită <strong>de</strong> legitimitate <strong>şi</strong> nu ar beneficia <strong>de</strong> un sprijin<br />
substanţial la nivel internaţional.<br />
În încercarea <strong>de</strong> a contrabalansa puterea foarte mare a Iranului, dacă acest stat<br />
s-ar dota în viitorii ani cu arme nucleare, o serie <strong>de</strong> li<strong>de</strong>ri din statele CCG au propus o<br />
serie <strong>de</strong> proiecte politice subregionale care includ diferite formule <strong>de</strong> integrare<br />
economică, industrială, aerospaţială, în domeniul educaţiei dar <strong>şi</strong> al apărării comune.<br />
Astfel, prinţul saudit Turki al-Faisal afirma la finele anului 2011: „Putem crea un<br />
sistem unificat în Peninsula Arabică, un Consiliu ales, o forţă armată unificată, cu o<br />
industrie <strong>de</strong> apărare unificată. Putem realiza, <strong>de</strong> asemenea, un sistem economic cu o<br />
monedă unică, am putea înfiinţa o agenţie aerospaţială unificată, un sistem unificat al<br />
industriei IT, o industrie auto, un sistem <strong>de</strong> învăţământ cu o curriculă unitară” 19 . Se<br />
poate observa din această <strong>de</strong>claraţie, ca <strong>şi</strong> din altele referitoare la problematica<br />
apărării comune, dorinţa evi<strong>de</strong>ntă a unor li<strong>de</strong>ri arabi din regiunea Golfului <strong>de</strong> a găsi<br />
soluţii viabile în domeniul securităţii militare care să contracareze un potenţial pericol<br />
major din partea Iranului sau a unui alt stat puternic din regiune. De asemenea<br />
programele în domeniul apărării care au început să fie <strong>de</strong>zvoltate <strong>de</strong> către statele<br />
arabe din Golf, cu sprijinul SUA, dove<strong>de</strong>sc faptul că sectorul militar al securităţii<br />
acestei subregiuni a Orientului Mijlociu are o dinamică <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> accentuată.<br />
Conform informaţiilor furnizate <strong>de</strong> mass-media 20 , statele din Golf au <strong>de</strong>clanşat<br />
unul dintre cele mai ambiţioase programe <strong>de</strong> întărire a capacităţilor militare, avânduse<br />
în ve<strong>de</strong>re cumpărarea <strong>de</strong> armament din SUA, în următorii ani, în valoare <strong>de</strong> 123<br />
miliar<strong>de</strong> <strong>de</strong> dolari. Contractul <strong>de</strong> furnizare a unui „pachet” <strong>de</strong> arme americane către<br />
Arabia Saudită este estimat la 67 miliar<strong>de</strong> <strong>de</strong> dolari care va conţine 85 <strong>de</strong> avioane <strong>de</strong><br />
18<br />
Afirmaţia a fost făcută în cadrul <strong>de</strong>zbaterii ”Programul nuclear iranian. Strategii <strong>de</strong> securitate<br />
regională”, organizată <strong>de</strong> Geopolitica Club Cafe <strong>şi</strong> ASGRI.<br />
19<br />
Katerina NICOLAS, Saudi Prince urges GCC to consi<strong>de</strong>r acquiring nuclear weapons, Digital<br />
Journal, December 6, 2011, http://digitaljournal.com/article/315627, accesat pe 15.10.2012.<br />
20<br />
Alan PURKISS, Gulf States Or<strong>de</strong>r $123 Billion of U.S. Weaponry to Counter Iran, FT Says,<br />
http://www.bloomberg.com/news/2010-09-21/gulf-states-or<strong>de</strong>r-123-billion-of-u-s-weaponry-tocounter-iran-ft-says.html,<br />
accesat la data <strong>de</strong> 10.10.2012.<br />
295
luptă F 15 iar alte 70 <strong>de</strong> avioane vor fi mo<strong>de</strong>rnizate în conformitate cu cerinţele<br />
operaţionale actuale. De asemenea în cadrul acordului cu SUA, urmează să fie<br />
modificate sistemele <strong>de</strong> radar saudite, sistemele <strong>de</strong> rachete <strong>de</strong>fensive <strong>şi</strong> mo<strong>de</strong>rnizată<br />
flota Arabiei Saudite. Alte state din Golf, conform Institutului pentru Analiza Militară<br />
a Orientului Apropiat <strong>şi</strong> Golfului, au convenit contracte <strong>de</strong> cumpărare <strong>de</strong> echipamente<br />
militare americane. Emiratele Arabe Unite vor <strong>de</strong>zvolta contracte <strong>de</strong> cumpărare a<br />
unui sistem <strong>de</strong> apărare pe baza <strong>de</strong> rachete <strong>de</strong> înaltă altitudine <strong>şi</strong> unul <strong>de</strong> mo<strong>de</strong>rnizare a<br />
sistemelor <strong>de</strong>fensive pe baza <strong>de</strong> rachete Patriot, ambele în valoare <strong>de</strong> 35-40 miliar<strong>de</strong><br />
<strong>de</strong> dolari. Kuweitul <strong>şi</strong> Omanul urmează că aloce 7 miliar<strong>de</strong> <strong>de</strong> dolari, respectiv 12<br />
miliar<strong>de</strong> <strong>de</strong> dolari, până în 2014, pentru noi sisteme <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control dar <strong>şi</strong><br />
pentru cumpararea sau mo<strong>de</strong>rnizarea unor avioane <strong>de</strong> luptă. De asemenea planul<br />
Washingtonului <strong>de</strong> a instala un scut antirachetă 21 în statele din zona Golfului Persic<br />
se înscrie pe linia <strong>de</strong>zvoltării sectorului militar al securităţii statelor care alcătuiesc<br />
complexul subregional <strong>de</strong> securitate din această zonă <strong>şi</strong> justifică, dacă mai era nevoie,<br />
interesul enorm al SUA faţă <strong>de</strong> această regiune un<strong>de</strong> interesele economice ale marilor<br />
corporaţii americane sunt enorme.<br />
Concluzii<br />
Statele din zona Golfului, la fel ca întreaga comunitate internaţională au motive<br />
serioase <strong>de</strong> nelinişte atât timp cât se va tergiversa clarificarea problemelor privind<br />
dosarul nuclear al Teheranului. În acest sens, dosarul iranian ar putea duce la o serie<br />
<strong>de</strong> consecinţe <strong>de</strong>osebit grave în planul securităţii atât în cazul în care Iranul ar reu<strong>şi</strong><br />
producerea armelor nucleare, precum <strong>şi</strong> în situaţia în care s-ar <strong>de</strong>ci<strong>de</strong> <strong>de</strong>sfăşurarea<br />
unei acţiuni militare preventive împotriva Iranului <strong>de</strong> către Israel sau SUA. Conform<br />
aprecierii lui Ray Takeyh, specialist în problema dosarului atomic iranian „Fiecare<br />
ţară are potenţialul <strong>de</strong> a <strong>de</strong>veni un stat <strong>de</strong>ţinător <strong>de</strong> arme nucleare. Unele ţări -<br />
Japonia, <strong>de</strong> exemplu, ar putea avea un program scurt <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare a acestui sector<br />
militar, datorită avansului <strong>de</strong>ţinut în domeniul <strong>de</strong>zvoltării programului nuclear civil.<br />
Alte ţări, cum ar fi Arabia Saudită, Egiptul, Brazilia, Australia <strong>şi</strong> Nigeria nu au<br />
acelea<strong>şi</strong> capacităţi nucleare civile <strong>şi</strong> astfel ar avea un parcurs mai lung, dar acestea ar<br />
putea realiza cu siguranţă acest lucru în cele din urmă. Iranul se află un<strong>de</strong>va la<br />
mijloc” 22 . Având in ve<strong>de</strong>re reputaţia <strong>şi</strong> experienţa autorului citat, atât în problemele<br />
programului nuclear iranian cât <strong>şi</strong> în <strong>şi</strong> cele privind geopolitica regiunii Golfului, nu<br />
putem să nu observăm că sunt indicate două state din Orientul Mijlociu care au<br />
capacitatea <strong>de</strong> a produce arme nucleare, chiar daca acest lucru nu s-ar realiza într-un<br />
timp scurt. Iar Arabia Saudită, aşa cum am arătat în capitolul anterior, este un stat din<br />
regiunea Golfului care are temeri serioase privind pericolul pe care l-ar reprezenta un<br />
Iran posesor al armei nucleare. Cu siguranţă că, aşa cum susţin o serie <strong>de</strong> experţi în<br />
21<br />
Mohamaud HABBOUSH, Gulf states struggle to agree on missile shield, Reuters,<br />
http://www.reuters.com/article/2012/04/30/us-gulf-missile-<strong>de</strong>fence-idUSBRE83T0QB20120430,<br />
accesat pe data <strong>de</strong> 16.10.2012.<br />
22<br />
Ray TAKEYH, Introduction-What do we know? (Iran: The nuclear challenge),<br />
http://www.cfr.org/iran/ iran-nuclear-challenge/p28330?excerpt=1, accesat pe 08.10.2012.<br />
296
domeniul studiilor <strong>de</strong> securitate, înarmarea Iranului cu mijloace <strong>de</strong> atac nuclear ar<br />
<strong>de</strong>clanşa o cursă a înarmărilor în plan regional, iar înscrierea Arabiei Saudite pe lista<br />
<strong>de</strong>ţinătorilor <strong>de</strong> arme nucleare ar fi doar o chestiune <strong>de</strong> câţiva ani, având în ve<strong>de</strong>re<br />
capacităţile acestui stat <strong>de</strong> a se <strong>de</strong>zvolta <strong>şi</strong> în acest domeniu.<br />
Conform <strong>de</strong>claraţiei unui oficial saudit, publicată in mass-media la jumătatea<br />
anului 2011, acest stat arab urmează să-<strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvolte 23 importante capacităţi nucleare<br />
civile în următoarele două <strong>de</strong>cenii. În acest sens vor fi investiţi aproximativ 80 <strong>de</strong><br />
miliar<strong>de</strong> <strong>de</strong> dolari pentru construcţia a 16 reactoare nucleare până la sfâr<strong>şi</strong>tul anului<br />
2030, investiţie care se doreşte să acopere circa 20% din necesarul <strong>de</strong> energie<br />
electrică al Arabiei Saudite. Este evi<strong>de</strong>nt că, în aceste condiţii, Arabia Saudită va<br />
avea acces la cele mai mo<strong>de</strong>rne tehnologii nucleare civile <strong>şi</strong> va putea să-<strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvolte<br />
acest sector al economiei în condiţii apropiate <strong>de</strong> nivelul atins în unele economii<br />
avansate ale lumii. În acela<strong>şi</strong> timp, <strong>de</strong>clanşarea acestui program ambiţios <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltare a domeniului energiei nucleare <strong>de</strong> către regatul saudit, poate fi consi<strong>de</strong>rat<br />
un pas important al oficialităţilor <strong>de</strong> la Riad în direcţia scă<strong>de</strong>rii <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţei<br />
energetice faţă <strong>de</strong> petrol, dar <strong>şi</strong> o contramăsură în ve<strong>de</strong>rea protejării faţă <strong>de</strong> potenţiala<br />
ameninţarea nucleară din partea unor state din Orientul Mijlociu care <strong>de</strong>ţin sau s-ar<br />
putea înarma, în viitor, cu mijloace atomice.<br />
Dosarul nuclear al Iranului rămâne una dintre problemele <strong>de</strong>licate în<br />
domeniului relaţiilor internaţionale actuale. Complexitatea problemei <strong>de</strong>rivă mai ales<br />
din faptul că în jurul acestei subiect se află câteva dintre cele mai puternice state ale<br />
planetei, „grupate” în două tabere divergente. Spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> Irakul anului 2003<br />
când situaţia geopolitică regională era diferită iar SUA era, poate, la apogeul puterii<br />
sale, în anul 2012 lucrurile sunt mult schimbate în Orientul Mijlociu. Nu puţini sunt<br />
specialiştii în studii <strong>de</strong> securitate care afirmă că o soluţie militară în cazul Iranului, fie<br />
că ar fi vorba <strong>de</strong> o acţiune militară a Israelului sau una condusă <strong>de</strong> SUA, ar fi <strong>de</strong> un<br />
risc incomparabil mai mare cu cel asumat <strong>de</strong> forţele anglo-americane care au condus<br />
invazia din Irak. De altfel nu putem să nu fim <strong>de</strong> cord cu Cris Martenson care afirma<br />
în acest an că acum „Iranul are mult mai mulţi aliaţi puternici, <strong>şi</strong> anume Rusia <strong>şi</strong><br />
China, faţă <strong>de</strong> izolarea extraordinară a Irakului, la începutul războiului din Irak” 24 .<br />
Este un a<strong>de</strong>văr pe care Washingtonul nu-l poate ignora, motiv pentru care cre<strong>de</strong>m că<br />
varianta unei soluţii diplomatice va trebui să fie avută în ve<strong>de</strong>re în continuare pentru<br />
rezolvarea crizei iraniene.<br />
O altă faţetă a acestei subiect actual, <strong>de</strong>venit tot mai vizibil în cadrul<br />
problematicii securităţii globale, se referă la onestitatea informaţiilor privind<br />
existenţa, cu a<strong>de</strong>vărat, a unui program militar nuclear al Iranului. Experienţa<br />
războiului din Irak din anul 2003 când s-a invocat faptul că Irakul construieşte arme<br />
<strong>de</strong> distrugere în masă, fapt infirmat după în<strong>de</strong>părtarea <strong>de</strong> la putere a lui Saddam<br />
Hussein, pune pe gânduri orice om care este animat <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ea <strong>de</strong> stabilitate <strong>şi</strong> pace în<br />
23<br />
Katerina NICOLAS, Clean energy plan for Saudi as it announces 16 nuclear reactors to be built,<br />
http://news.helium.com/news/13474-clean-energy-plan-for-saudi-as-it-announces-16-nuclearreactors-to-be-built,<br />
accesat pe 09.10.2012.<br />
24<br />
Cris MARTENSON, Iran: Oh, No; Not Again, http://lewrockwell.com/martenson/<br />
martenson15.1.html, accesat la data <strong>de</strong> 13.10.2012.<br />
297
lumea <strong>de</strong> astăzi. Robert Fisk, cunoscut jurnalist englez specializat pe problemele<br />
Orientului Mijlociu, se întreba la începutul acestui an, <strong>şi</strong> probabil muţi oameni oneşti<br />
reflectează la acest lucru „De fapt, noi nu ştim cu a<strong>de</strong>vărat dacă Iranul lucrează la<br />
fabricarea unei arme nucleare” 25 .<br />
Dorinţa Iranului <strong>de</strong> a fi cea mai mare putere regională din Orientul Mijlociu,<br />
i<strong>de</strong>e susţinută <strong>şi</strong> <strong>de</strong> geopoliticieni iranieni, alimentată <strong>de</strong> multitudinea informaţiilor<br />
apărute în mass-media privind capacitatea acestui stat <strong>de</strong> a produce arme nucleare<br />
într-un timp relativ scurt, va continua să creeze nelinişte în rândul statelor arabe din<br />
regiunea Golfului. În raport cu Iranul, principalul stat din Orientul Mijlociu care este<br />
perceput drept un pericol potenţial la adresa securităţii lor, statele arabe din Golf<br />
„trăiesc” binecunoscuta dilemă a securităţii ceea ce face ca politicile lor militare să<br />
fie diferite <strong>de</strong> alte perioa<strong>de</strong> istorice, fiind catalogate <strong>de</strong> unii specialişti ca făcând parte<br />
dintr-o primă etapă a unei „noi curse a înarmărilor” în plan regional. Este, <strong>de</strong>sigur,<br />
dificil <strong>de</strong> pronosticat cum va evolua mediul <strong>de</strong> securitate în regiunea Golfului, dată<br />
fiind complexitatea situaţiei din această subregiune a Orientului Mijlociu (prezenţa<br />
bazelor militare ale SUA, existenţa unor „filiale” ale reţelei teroriste Al Qaeda,<br />
activităţile comune ale unor state arabe cu Alianţa Nord-Atlantică pe baza<br />
preve<strong>de</strong>rilor Iniţiativei <strong>de</strong> Cooperare <strong>de</strong> la Istanbul etc), dar <strong>şi</strong> o serie <strong>de</strong> diferenţe <strong>de</strong><br />
ordin cultural <strong>şi</strong> religios (statele membre ale CCG sunt arabe iar Iranul este un stat cu<br />
o majoritate <strong>şi</strong>ită). Cu toate acestea, comunitatea internaţională are speranţe că, în<br />
viitorul nu prea în<strong>de</strong>părtat, poate se vor găsi soluţii diplomatice <strong>şi</strong> pentru clarificarea<br />
dosarului nuclear iranian pentru ca Orientul Mijlociu să nu mai cunoască ororile<br />
războiului, ca acum nouă ani când a fost <strong>de</strong>clanşat războiul împotriva Irakului lui<br />
Saddam Hussein.<br />
Bibliografie:<br />
1. Barry BUZAN, Ole WAEVER, Jaap <strong>de</strong> WILDE, <strong>Securitate</strong>a. Un nou cadru <strong>de</strong><br />
anailiză, Cluj Napoca: Editura CA Publishing, 2011;<br />
2. Paul CIOCOIU, Rapot american: Iranul poate produce bomba nucleară întrun<br />
an, evz.ro, http://www.evz.ro/<strong>de</strong>talii/stiri/Raport-american-Iranul-poateproduce-bomba-nuclear-ntr-un-an-1004850.html;<br />
3. Dahl FREDRIK, Iran may still be years away from any nuclear-armed missile,<br />
Reuters, http://in.mobile.reuters.com/article/worldNews/idINDEE89107S2<br />
0121002;<br />
4. Ezzati EZZATOLLAH, Geopolitica în secolul XXI, Bucureşti: Editura Top<br />
Form, 2010;<br />
5. FISK, Robert, We've been here before-and it suit Israel that we never forget<br />
”Nuclear Iran”, http://www.in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt.co.uk/voices/commentators/fisk/<br />
robert-fisk-weve-been-here-before--and-it-suits-israel-that-we-never-forgetnuclear-iran-6294111.html<br />
25<br />
Robert FISK, We've been here before-and it suit Israel that we never forget ”Nuclear Iran”,<br />
http://www.in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt.co.uk/voices/commentators/fisk/robert-fisk-weve-been-here-before--and-itsuits-israel-that-we-never-forget-nuclear-iran-6294111.html,<br />
accesat la data <strong>de</strong> 12.10.2012.<br />
298
6. FISK, Robert, We've been here before-and it suit Israel that we never forget<br />
”Nuclear Iran”, http://www.in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt.co.uk/voices/commentators/fisk/<br />
robert-fisk-weve-been-here-before--and-it-suits-israel-that-we-never-forgetnuclear-iran-6294111.html;<br />
7. HABBOUSH, Mohamaud, Gulf states struggle to agree on missile shield,<br />
Reuters, http://www.reuters.com/article/2012/04/30/us-gulf-missile-<strong>de</strong>fenceidUSBRE83T0QB20120430;<br />
8. LINDSAY, M James <strong>şi</strong> Ray TAKEYH, After Iran gets the bomb, Foreign<br />
Affairs, http://www.foreignaffairs.com/articles/66032/james-m-lindsay-andray-takeyh/after-iran-gets-the-bomb;<br />
9. MEARSHEIMER, J. John, Tragedia politicii <strong>de</strong> forţă, Filipeştii <strong>de</strong> Târg:<br />
Editura AntetXX Press, 2001;<br />
10. MARTENSON, Cris, Iran: Oh, No; Not Again, http://lewrockwell.com/<br />
martenson/martenson15.1.html;<br />
11. NICOLAS, Katerina, Saudi Prince urges GCC to consi<strong>de</strong>r acquiring nuclear<br />
weapons, Digital Journal, December 6, 2011, http://digitaljournal.com/<br />
article/315627;<br />
12. PURKISS, Alan, Gulf States Or<strong>de</strong>r $123 Billion of U.S. Weaponry to Counter<br />
Iran, FT Says, http://www.bloomberg.com/news/2010-09-21/gulf-states-or<strong>de</strong>r-<br />
123-billion-of-u-s-weaponry-to-counter-iran-ft-says.html;<br />
13. SCHNEIDER, R. Barry, Middle East Security Issues. In the shadow of<br />
weapons of mass <strong>de</strong>struction proliferation, Air University Press, Library of<br />
Congress Cataloging-in-Publication;<br />
14. TAKEYH, Ray, Introduction-What do we know? (Iran: The nuclear<br />
challenge), http://www.cfr.org/iran/iran-nuclear-challenge/p28330? excerpt=1;<br />
15. VLAD, Corneliu, Iranul la rece, Edituta Top Form, Bucureşti, 2011;<br />
16. Zavaleanu, Dan, Raport: Pericolul nuclear ameninţă omenirea, cotidianul.ro,<br />
14 octombrie 2012, http://www.cotidianul.ro/raport-pericolul-nuclearameninta-omenirea-184920/;<br />
17. Chicago Summit Declaration, http://www.nato.int/cps/en/natolive/<br />
official_texts_87593.htm?mo<strong>de</strong>=pressrelease.<br />
299
DE LA HARD POWER LA SOFT POWER. PUTEREA INTELIGENTĂ<br />
Dr. Silviu NEGUŢ *<br />
Dr. Marius-Cristian NEACŞU **<br />
Rezumat: Power, the most perennial human phenomenon, one that has transgressed the<br />
entire human history, relied for millennia on the use of force, thus receiving the name hard power.<br />
Lately, two concepts have started circulating, introduced by American analyst Joseph Nye Jr.: the<br />
soft power and the intelligent/smart power. Soft power is represented by such elements of influence<br />
that are neither violent, nor coercive, it is greatly <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt on three resources (culture, political<br />
values and foreign policy) and it implies attraction, persuasion and the primary use of diplomacy.<br />
Intelligent power is based on the preferably simultaneous use of the two previous concepts. These<br />
two new concepts (soft power and intelligent power) have gradually captivated the attention of<br />
political administrations around the world. This study is aimed to be a comparative and<br />
interpretative analysis of the currently used concepts that are part of power’s semantic family.<br />
Cuvinte cheie: power, hard-power, soft-power, intelligent power, smart power<br />
1. Introducere sau Despre putere<br />
Puterea este cel mai peren fenomen uman, fenomen care s-a manifestat<br />
constant din cele mai vechi timpuri – <strong>de</strong> la primii oameni ai cavernelor, ce î<strong>şi</strong><br />
disputau adăpostul <strong>şi</strong> hrana – până în vremurile mo<strong>de</strong>rne. Sau, cum spunea un<br />
geopolitician brazilian contemporan: „Puterea este unica modalitate eficace<br />
cunoscută <strong>de</strong> societatea omenească aptă să-i asigure perpetuarea <strong>şi</strong> supravieţuirea. În<br />
societatea concurenţială din ultimele şase milenii, puterea reprezintă încununarea<br />
altor două mari aspiraţii ale fiinţei umane: bogăţia <strong>şi</strong> prestigiul. Bogăţia, prestigiul <strong>şi</strong><br />
puterea străbat timpurile împreună. Un<strong>de</strong> se află una dintre ele, vor apărea inevitabil<br />
<strong>şi</strong> celelalte două” 1 .<br />
Nimeni nu a <strong>de</strong>finit mai bine dorinţa <strong>de</strong> putere, mijloacele <strong>de</strong> a acce<strong>de</strong> la ea <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong> a o păstra <strong>de</strong>cât florentinul Niccolo Machiavelli (1469-1527), în lucrarea<br />
„Principele”, scrisă în 1513. Doctrina sa politică nu se reduce la ceea ce, în mod<br />
curent, se numeşte machiavelism: scopul scuză mijloacele. El a introdus, <strong>de</strong> fapt, o<br />
nouă concepţie politică: „suveranul nu trebuie să fie preocupat <strong>de</strong> binele comun (cum<br />
susţinea filozoful grec Aristotel, în faimoasă sa lucrare Politica) <strong>şi</strong> nici să se afle în<br />
slujba lui Dumnezeu <strong>şi</strong> a Bisericii (cum pretin<strong>de</strong>a teologul <strong>şi</strong> filozoful latin Aurelius<br />
Augustinus, mai cunoscut drept Sfântul Augustin), ci trebuie să-<strong>şi</strong> stabilizeze puterea<br />
<strong>şi</strong> să ştie să utilizeze forţa <strong>şi</strong>, mai ales, aparenţele” 2 .<br />
Dicţionarele, enciclopediile <strong>şi</strong> alte lucrări <strong>de</strong> referinţă sunt relativ sărace în<br />
<strong>de</strong>finirea termenului „putere”, precum <strong>şi</strong> a celor <strong>de</strong> „mare putere” <strong>şi</strong> „superputere”, în<br />
*<br />
Profesor universitar, Aca<strong>de</strong>mia <strong>de</strong> <strong>Studii</strong> Economice, geograf <strong>şi</strong> geopolitician, Bucureşti,<br />
România, silviu.negut@gmail.com.<br />
**<br />
Lector universitar, Aca<strong>de</strong>mia <strong>de</strong> <strong>Studii</strong> Economice, geograf <strong>şi</strong> geopolitician, Bucureşti,<br />
România, marius.neacsu@biblioteca.ase.ro.<br />
1<br />
José NIVALDO Junior, Machiavelli, Puterea. Istorie <strong>şi</strong> marketing, Editura Economică, Bucureşti,<br />
2001, p. 24.<br />
2<br />
Niccolo MACHIVELLI, Principele, Editura Antet, Filipeştii <strong>de</strong> Târg, fără an.<br />
300
sensul care ne interesează, cel geopolitic. În schimb, astfel <strong>de</strong> lucrări sunt mai<br />
generoase în privinţa puterii ca fenomen social: „Putere: fenomen social fundamental<br />
care consistă în capacitatea <strong>de</strong> a lua <strong>de</strong>cizii <strong>şi</strong> a asigura în<strong>de</strong>plinirea lor prin utilizarea<br />
diferitelor mijloace <strong>de</strong> persuasiune <strong>şi</strong> constrângere; puterea se exprimă într-o relaţie<br />
asimetrică (conducere – supunere <strong>şi</strong>/sau dominare – subordonare) între factorii la<br />
nivelul cărora ea se manifestă” 3 . Unii analişti pun semnul egal între putere <strong>şi</strong><br />
influenţă, edificatoare în acest sens fiind <strong>de</strong>finiţia lui Robert Dahl: „Puterea lui A<br />
asupra lui B este capacitatea lui A <strong>de</strong> a obţine ca B să facă ceva ce n-ar fi făcut fără<br />
intervenţia lui A”. Iată că <strong>de</strong>ja apare i<strong>de</strong>ea <strong>de</strong> presiune, <strong>de</strong> forţă.<br />
Puterea politică (formă a puterii sociale) „inclu<strong>de</strong> puterea suverană a statului<br />
(menţinută nu numai prin , ci <strong>şi</strong> prin )” 4 ; se<br />
manifestă prin utilizarea celorlalte „puteri” (economică, militară etc.) drept bază <strong>şi</strong><br />
instrumente ale sale, în conformitate cu ţelurile către care tin<strong>de</strong>. Există o relaţie foarte<br />
strânsă între puterea politică <strong>şi</strong> puterea economică: fără a fi în mod direct generată <strong>de</strong><br />
către puterea economică, puterea politică î<strong>şi</strong> datorează, în bună măsură, atât<br />
fundamentul cât <strong>şi</strong> instrumentele sale, acesteia.<br />
Putere internaţională: concept potrivit căruia „exercitarea puterii <strong>de</strong> către unul<br />
sau mai multe state (mari puteri, imperii) tin<strong>de</strong> în esenţă să în<strong>de</strong>plinească în viaţa<br />
internaţională un rol analog celui al statului în viaţa internă a societăţii” 5 .<br />
Importantă, în context, este <strong>şi</strong> relaţia dintre politică <strong>şi</strong> putere. Politica în mai<br />
multele sale sensuri: a) suprastructură a sistemului social, incluzând conştiinţa<br />
politică, relaţiile politice, instituţiile <strong>şi</strong> organizaţiile politice; b) tactica, strategia,<br />
meto<strong>de</strong>le <strong>şi</strong> mijloacele folosite <strong>de</strong> organele puterii în ve<strong>de</strong>rea realizării obiectivelor<br />
fixate; c) arta <strong>de</strong> a guverna un stat; formă <strong>de</strong> organizare <strong>şi</strong> conducere a comunităţilor<br />
umane, prin care se instituie <strong>şi</strong> menţine ordinea internă <strong>şi</strong> se garantează securitatea<br />
externă a comunităţilor respective. Un aspect important al politicii, prin prisma<br />
domeniului pe care îl abordăm, este politica externă, respectiv totalitatea meto<strong>de</strong>lor <strong>şi</strong><br />
mijloacelor pe care le foloseşte un stat în ve<strong>de</strong>rea atingerii anumitor obiective pe plan<br />
internaţional. Dar, atât pe plan extern, cât <strong>şi</strong> pe plan intern, obiectivele puterii sunt<br />
dirijate <strong>şi</strong> atinse printr-o politică a puterii.<br />
Actorii scenei internaţionale aplică puterea în relaţiile cu ceilalţi în două feluri:<br />
„Primul este utilizarea puterii în mod direct pentru a impune schimbarea<br />
comportamentului competitorului. Ceea ce înseamnă utilizarea forţei militare, în<br />
principal, pentru a impune voinţa proprie asupra inamicului/competitorului. Cea <strong>de</strong>-a<br />
doua modalitate <strong>de</strong> aplicare a puterii este cea indirectă sau cooptivă (a doua faţă a<br />
puterii), care utilizează atracţia culturală <strong>şi</strong> instituţională a unui actor asupra celorlalţi,<br />
în scopul schimbării comportamentului acestora din urmă” 6 .<br />
3<br />
***, Mică enciclopedie <strong>de</strong> politologie, Editura Ştiinţifică <strong>şi</strong> Enciclopedică, Bucureşti, 1977,<br />
p. 373.<br />
4<br />
I<strong>de</strong>m, p. 374.<br />
5<br />
I<strong>de</strong>m, p. 375.<br />
6<br />
Mihai E. IONESCU, După hegemonie, Editura Scripta, Bucureşti, 1993, p. 13.<br />
301
Încă din vechi timpuri, sursa politicii puterii a fost dată <strong>de</strong> inegalitatea dintre<br />
state. În literatura <strong>de</strong> specialitate este citat un exemplu <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> relevant în acest<br />
sens, menţionat <strong>de</strong> marele istoric, <strong>şi</strong>, totodată, politician antic atenian, Tucidi<strong>de</strong> (460–<br />
396 î.Hr.) în opera sa fundamentală „Istoria războiului peloponeziac”, care înfăţişează<br />
lupta pentru supremaţie în lumea greacă, dintre Sparta <strong>şi</strong> Atena, între 431 <strong>şi</strong> 411 î.Hr.<br />
Acesta ne spune că, în anul 416 î.Hr., atenienii au pornit o expediţie <strong>de</strong> pe<strong>de</strong>psire a<br />
melienilor (locuitorii insulei Melos/Milos), aliaţi ai Spartei, care refuzau să se supună<br />
Atenei. Potrivit obiceiului încetăţenit, atenienii au trimis o solie care să-i convingă pe<br />
melieni să se supună <strong>de</strong> bună voie, mesajul fiind mai mult <strong>de</strong>cât clar: „Atât noi, cât <strong>şi</strong><br />
voi, ştim că în treburile oamenilor problema dreptăţii intervine numai dacă presiunea<br />
necesităţii este egală asupra ambelor părţi <strong>şi</strong> că cel puternic stoarce ce poate <strong>şi</strong> cel<br />
slab dă ceea ce trebuie” (melienii n-au cedat <strong>şi</strong>, ca urmare, au fost masacraţi).<br />
Concluzia, <strong>de</strong>loc greu <strong>de</strong> tras: „discuţia <strong>de</strong>spre drepturi nu are sens <strong>de</strong>cât între egali;<br />
în condiţii <strong>de</strong> inegalitate domnesc legile puterii, dreptul celui mai tare. Şi tocmai<br />
astfel <strong>de</strong> «legi» guvernează <strong>şi</strong> relaţiile dintre state încă <strong>de</strong> la începuturile existenţei<br />
lor, pentru că între popoare <strong>şi</strong> state s-au creat, încă în perioada formării lor, inegalităţi<br />
din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al teritoriului, populaţiei, resurselor naturale, <strong>de</strong>zvoltării<br />
materiale <strong>şi</strong> spirituale” 7 .<br />
Superioritatea <strong>de</strong> acest fel a unor puteri a generat în <strong>de</strong>cursul timpului un alt fel<br />
<strong>de</strong> superioritate: cea a cetăţenilor acelor state, care se consi<strong>de</strong>ră <strong>de</strong>asupra celorlalţi. Şi<br />
avem exemple din Antichitate <strong>şi</strong> până astăzi. De pildă, când un locuitor al Romei<br />
antice încălca regulile dintr-o regiune stăpânită <strong>de</strong> romani, <strong>şi</strong> i se atrăgea atenţia,<br />
răspun<strong>de</strong>a civis romanus sum – „sunt cetăţean roman”, aşadar că el se supune numai<br />
legilor Romei, nu <strong>şi</strong> celor locale. După cel <strong>de</strong>-al Doilea Război Mondial, în ţările<br />
comuniste, cetăţenii sovietici (<strong>de</strong> la militari la civili) se consi<strong>de</strong>rau <strong>şi</strong> se manifestau<br />
superiori localnicilor; <strong>de</strong> altfel <strong>şi</strong> în multe din manifestările <strong>de</strong> la Moscova după<br />
<strong>de</strong>strămarea Uniunii Sovietice, în 1991, nostalgia după „Mama Rusie” era <strong>şi</strong> este<br />
acompaniată <strong>de</strong> dispreţul faţă <strong>de</strong> cei care au ales o altă cale. Chiar <strong>şi</strong> americanii au, în<br />
unele cazuri, manifestări <strong>de</strong> dispreţ pentru alte naţii ori se consi<strong>de</strong>ră a fi <strong>de</strong>asupra<br />
legilor internaţionale.<br />
Foarte bine a surprins asemenea atitudini analistul american Karl Deutsch:<br />
„Dar cu cât o ţară este mai mare <strong>şi</strong> mai puternică, cu atât conducătorii, elitele <strong>şi</strong><br />
a<strong>de</strong>sea chiar <strong>şi</strong> populaţia ei î<strong>şi</strong> ridică nivelul aspiraţiilor în afacerile internaţionale. Cu<br />
alte cuvinte, ele se văd tot mai mult pre<strong>de</strong>stinate sau obligate să pună treburile lumii<br />
în ordine, sau cel puţin să le ţină într-o anumită ordine care li se pare lor sănătoasă”.<br />
Pe Terra există, în prezent, numeroase state, aproape 200, mai exact 194,<br />
ultimul care <strong>şi</strong>-a dobândit in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa fiind Sudanul <strong>de</strong> Sud (2011). Unele mici,<br />
altele <strong>de</strong> mari dimensiuni. Unele ce dăinuie <strong>de</strong> sute sau chiar mii <strong>de</strong> ani ca formă<br />
statală, uneori circumscriindu-se aproape aceluia<strong>şi</strong> spaţiu geografic, altele,<br />
majoritatea <strong>de</strong> fapt, fiind produsul unor evenimente cvasirecente.<br />
Aproape în tot <strong>de</strong>cursul istoriei au existat state care s-au impus mai mult <strong>de</strong>cât<br />
altele, <strong>şi</strong> nu <strong>de</strong> puţine ori în dauna altora. În trecut se vorbea <strong>de</strong> imperii, mari imperii:<br />
7<br />
Corneliu BOGDAN, Eugen PREDA, Sferele <strong>de</strong> influenţă, Editura Ştiinţifică <strong>şi</strong> Enciclopedică,<br />
Bucureşti, 1986, pp. 16-17.<br />
302
oman, part, persan, chinez <strong>şi</strong> altele, în Antichitate, mongol, otoman, portughez,<br />
spaniol, britanic <strong>şi</strong> altele în Evul Mediu (unele <strong>şi</strong> mai târziu), ţarist (rus), austro-ungar<br />
<strong>şi</strong> altele. În vremurile mo<strong>de</strong>rne, <strong>şi</strong> mai ales în secolul al XX-lea <strong>şi</strong> în prezent, se<br />
vorbeşte <strong>de</strong> mari puteri.<br />
Statutul lor <strong>de</strong> forţe proeminente ale lumii <strong>şi</strong> l-au menţinut – nu <strong>de</strong> puţine ori<br />
chiar extins – în trecut mai ales prin cuceriri, iar în zilele noastre prin dominaţie: o<br />
dominaţie militară, economică, i<strong>de</strong>ologică ori chiar prin toate acestea la un loc.<br />
Imperiile în trecut, marile puteri în timpurile mo<strong>de</strong>rne <strong>şi</strong> în prezent, au intrat în<br />
conflict pentru a-<strong>şi</strong> spori ariile <strong>de</strong> influenţă. Dar, în acela<strong>şi</strong> timp, nu <strong>de</strong> puţine ori, au<br />
ajuns la înţelegeri în privinţa sferelor <strong>de</strong> influenţă, neţinând în nici un fel seama <strong>de</strong><br />
statele <strong>şi</strong> popoarele circumscrise <strong>de</strong> acestea, <strong>de</strong> interesele <strong>şi</strong> dorinţele acestora.<br />
Statutul <strong>de</strong> mare putere a fost raportat, dintot<strong>de</strong>auna, la capacitatea <strong>de</strong> a purta<br />
război, aşadar la puterea dură. Aceasta fiind, <strong>de</strong> altfel, o reflectare în mare parte a<br />
forţei economice. În <strong>de</strong>cursul timpului, celor două (forţa militară, <strong>de</strong> regulă terestră,<br />
<strong>şi</strong> cea economică), li s-au alăturat <strong>şi</strong> altele (forţa navală <strong>şi</strong>/ori aeriană, <strong>de</strong>ţinerea armei<br />
nucleare, sau capacitatea <strong>de</strong> a o avea rapid, putere cosmică, membru permanent al<br />
Consiliului <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> al ONU) 8 .<br />
Este interesant că manifestările <strong>de</strong> putere ca forţă dură nu mai presupun<br />
neapărat folosirea mijloacelor militare, ci <strong>şi</strong> intervenţii <strong>de</strong> alt fel, nu mai puţin<br />
eficiente, cum este cazul „robinetului petrolului” <strong>şi</strong> „războiului gazelor” utilizate <strong>de</strong><br />
Rusia în ultima vreme.<br />
Toate acestea ne amintesc <strong>de</strong> aserţiunea unui analist american, cum că „totul<br />
are un preţ, iar acest lucru este cu siguranţă a<strong>de</strong>vărat în cazul puterii” 9 .<br />
2. Puterea dură<br />
Se poate spune că aproape întreaga istorie a omenirii a fost dominată <strong>de</strong> forţă,<br />
concretizată în conflicte, războaie: un analist a i<strong>de</strong>ntificat în ultimele trei milenii doar<br />
circa 190 <strong>de</strong> ani fără războaie – poate vor fi avut loc <strong>şi</strong> în acei ani, dar n-a reu<strong>şi</strong>t să le<br />
i<strong>de</strong>ntifice. Aşadar s-a folosit puterea dură (hard power). Foarte bine punctează, în<br />
acest sens, analistul francez Frédéric Encel: „Puterea conferă putere asupra celorlalţi<br />
(…). Din momentul în care i<strong>de</strong>ntificăm câmpul relaţiilor internaţionale drept<br />
, presupunem că statele care evoluează pe aceasta se comportă, intrinsec,<br />
ca fiarele sau ca gladiatorii, altfel spus, că acţionează ca nişte prădători (…). Când<br />
împrejurările <strong>de</strong>vin favorabile în ceea ce priveşte raporturile <strong>de</strong> forţă, rare sunt statele<br />
care să reziste tentaţiei <strong>de</strong> a-<strong>şi</strong> spori puterea” 10 .<br />
Chiar <strong>şi</strong> un renumit om <strong>de</strong> ştiinţă <strong>şi</strong> filozof francez, Blaise Pascal – preocupat<br />
în partea a doua a scurtei sale vieţi (a murit la vârsta lui Eminescu) <strong>de</strong> „grandoarea”<br />
omului ca privilegiu al gândirii <strong>şi</strong> conştiinţei – afirma că „Esenţialul pe pământ este<br />
8<br />
Pentru mai multe <strong>de</strong>talii privind conceptele „putere”, „mare putere”, „superputere” vezi Silviu<br />
Neguţ (2008), Geopolitica. Universul puterii, Editura Meteor Press, Bucureşti, pp. 43-59.<br />
9<br />
Jeffry PFEFFER, Puterea. De ce unii reuşesc să o obţină, iar alţii nu, Editura Polirom, Ia<strong>şi</strong>, 2011,<br />
p. 161.<br />
10<br />
Frédéric ENCEL, Orizonturi geopolitice, Editura Cartier, Chi<strong>şi</strong>nău, 2011, p. 106.<br />
303
puterea (sublinierea noastră), iar în ceruri, credinţa”. În acela<strong>şi</strong> spirit, un analist<br />
român afirmă: „Violenţa, forţa, banii, bogăţia, secretele tehnologice, relaţiile <strong>şi</strong><br />
informaţiile sunt principalele elemente ale puterii. Cu aceste instrumente folosite cu<br />
abilitate conduc lumea împăraţii, regii, preşedinţii <strong>de</strong> ţară sau militarii <strong>şi</strong> li<strong>de</strong>rii<br />
economici. Istoria a arătat că puterea, <strong>de</strong> cele mai multe ori, a călcat în picioare <strong>şi</strong> va<br />
distruge fiinţe umane mai slabe sau slab organizate social” 11 .<br />
S-a scris enorm <strong>de</strong> mult <strong>de</strong>spre război 12 – <strong>de</strong>finit, <strong>de</strong> regulă, drept conflict<br />
armat între două sau mai multe grupuri, clase sociale sau state, pentru realizarea unor<br />
interese economice <strong>şi</strong> politice – începând cu filozoful antic chinez Lao Zi (secolul VI<br />
î. Hr.) <strong>şi</strong> continuând cu cărţile (mai ales memoriile) atâtor faimo<strong>şi</strong> conducători<br />
militari, între care Caesar (Comentarii <strong>de</strong> bello Gallico, Comentarii <strong>de</strong> bello civili),<br />
Napoleon Bonaparte (Oeuvres <strong>de</strong> Napoleon à Sainte-Hélène, tradusă sub titlul <strong>de</strong><br />
Memoriile lui Napoleon), Karl von Clausewitz (Von Kriege/Despre război), Bernard<br />
Law Montgomery (Foreward to Victory), Dwight Eisenhower (Crusa<strong>de</strong> in Europe),<br />
Charles <strong>de</strong> Gaulle (Mémoires <strong>de</strong> guerre) etc.<br />
Faimosul Von Clausewitz, ce afirma în urmă cu aproape 200 <strong>de</strong> ani, că<br />
„războiul nu este altceva <strong>de</strong>cât politica <strong>de</strong> stat continuată cu alte mijloace” <strong>şi</strong> îl<br />
<strong>de</strong>finea drept „un act <strong>de</strong> violenţă, pentru a sili adversarul să ne în<strong>de</strong>plinească voinţa<br />
(…). Violenţa, adică violenţa fizică (<strong>de</strong>oarece violenţa morală nu există în afara<br />
conceptului <strong>de</strong> stat <strong>şi</strong> a celui <strong>de</strong> lege) este <strong>de</strong>ci mijlocul, iar a-i impune inamicului<br />
voinţa noastră, scopul” 13 . Acesta, scopul, a făcut atât <strong>de</strong> multe victime în <strong>de</strong>cursul<br />
timpului, a dus la dispariţia nu numai a mii, milioane, zeci <strong>de</strong> milioane <strong>de</strong> oameni, ci<br />
<strong>şi</strong> a atâtor <strong>şi</strong> atâtor state 14 .<br />
Omenirea a cunoscut tot felul <strong>de</strong> războaie, <strong>de</strong> o varietate aproape incredibilă, ca<br />
motivaţii <strong>şi</strong> durată: <strong>de</strong> numai „şase zile” (iunie 1967, Israel vs. Egipt, Siria <strong>şi</strong><br />
Iordania), dar <strong>şi</strong> <strong>de</strong> „şapte ani” (1756-1763, între Anglia, Prusia <strong>şi</strong> Portugalia, pe <strong>de</strong> o<br />
parte, <strong>şi</strong> Franţa, Austria, Rusia, Suedia, Saxonia <strong>şi</strong> Spania, pe <strong>de</strong> altă parte), <strong>de</strong><br />
„treizeci <strong>de</strong> ani” (1618-1648, între principii protestanţi din Imperiul Romano-<br />
German, pe <strong>de</strong> o parte, <strong>şi</strong> principii catolici <strong>şi</strong> împărat, pe <strong>de</strong> altă parte, transformat<br />
apoi într-un război european generalizat) <strong>şi</strong> chiar <strong>de</strong> „o sută <strong>de</strong> ani” (1337-1453,<br />
conflict armat între Anglia <strong>şi</strong> Franţa pentru teritoriile franceze stăpânite <strong>de</strong> dinastia<br />
engleză <strong>şi</strong> pentru Flandra). O tipologie mai amănunţită am prezentat în capitolul<br />
afectat conflictelor, în lucrarea „Geooplitica. Universul puterii” (2008). Important <strong>de</strong><br />
subliniat este faptul că, acum la începutul mileniului III, conflictele/războaiele nu<br />
sunt <strong>de</strong> domeniul trecutului, ci o prezenţă vie. După prăbu<strong>şi</strong>rea comunismului în<br />
Europa <strong>şi</strong> implozia Uniunii Sovietice se cre<strong>de</strong>a că va veni pacea a<strong>de</strong>vărată, dar n-a<br />
11 Victor DUŢĂ, Religie <strong>şi</strong> putere. Noua ordine internaţională, Editura Ştefan, Bucureşti, 2008, p.<br />
5.<br />
12 Vezi, în acest sens, <strong>şi</strong> capitolul „Stare conflictuală-conflict-război” din Silviu NEGUŢ (2008), op.<br />
cit., pp. 216-252.<br />
13 Carl von CLAUSEWITZ, Despre război, Editura Antet XX Press, Filipeştii <strong>de</strong> Târg, fără an, p. 6,<br />
respectiv p. 9.<br />
14<br />
O i<strong>de</strong>e asupra zonelor periculoase, nesigure, din lume oferă lucrarea lui Robert PELTON, The<br />
world's most dangerous places, 4<br />
304<br />
th edition, Harper Collins Publisher, New York, 2000.
fost aşa, s-a instalat Pacea Rece (Cold Peace, Janusz Bugajski, 2005). Mai mult, s-a<br />
văzut că pacea uci<strong>de</strong> (Peace Kills, P. J. O'Rourke, 2004).<br />
Ultimul analist amintit, americanul P. J. O'Rourke, prezent în mai multe teatre<br />
<strong>de</strong> război din lume, sesizează antinomia lumii <strong>de</strong> azi – o lume în care primează încă<br />
forţa dură – dintre hegemonul american <strong>şi</strong> contestatarii săi.<br />
După aprecieri pertinente privind alţi principali actori contemporani, cu<br />
slăbiciunile lor ca puteri (Rusia, China, Uniunea Europeană), O'Rourke afirmă: „(…)<br />
Cheltuielile militare ale Marii Britanii, Franţei, Germaniei <strong>şi</strong> Italiei la un loc nu ating<br />
nici o treime din bugetul pentru apărare al Statelor Unite. SUA cheltuiesc pentru<br />
apărare mai mult <strong>de</strong>cât ţările pomenite mai sus, plus Rusia, plus China, plus<br />
următoarele şase ţări din topul celor care alocă cei mai mulţi bani în acest scop”. Şi<br />
continuă foarte plastic: „Orice efort militar sau diplomatic multilateral care inclu<strong>de</strong><br />
Statele Unite e ca o echipa <strong>de</strong> canotaj în care Arnold Schwarzenegger este cârmaciul,<br />
iar Nadia Comăneci trage la rame. Când celelalte ţări cer un rol în exercitarea puterii<br />
globale, America poate pune o altă întrebare americană fundamentală: ” 15 .<br />
3. Puterea blândă (soft power)<br />
Conceptul este <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> nou, fiind lansat, în 2004, <strong>de</strong> către profesorul<br />
universitar <strong>şi</strong> analistul american Joseph Nye Jr. într-un articol publicat în revista<br />
„Public Affairs” 16 <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltat, ulterior, într-o carte 17 . Potrivit acestuia puterea blândă<br />
corespun<strong>de</strong> „elementelor <strong>de</strong> influenţă nici violente, nici coercitive” <strong>şi</strong>, în cazul unei<br />
ţări, <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> în mare măsură <strong>de</strong> trei resurse <strong>de</strong> bază:<br />
• cultura – aspectele prin care aceasta este atractivă pentru alţii;<br />
• valorile sale politice – când se ridică la nivelul acestora pe plan intern <strong>şi</strong><br />
extern;<br />
• politicile externe – când alţii le consi<strong>de</strong>ră legitime <strong>şi</strong> <strong>de</strong>ţinătoare <strong>de</strong><br />
autoritate morală. 18<br />
Puterea blândă presupune atracţie, persuasiune, folosirea prioritară a<br />
diplomaţiei.<br />
Un analist francez – interesant că nu unul american – vorbeşte <strong>de</strong> „capacitatea<br />
extraordinară <strong>de</strong> a atrage a Statelor Unite” într-o mare parte a lumii, mai ales după cel<br />
<strong>de</strong>-al Doilea Război Mondial: „Chiar <strong>şi</strong> astăzi, cea mai consumată băutură din lume<br />
este Coca-Cola, limba cea mai utilizată din toată lumea, pe lângă limbile vernaculare,<br />
este engleza (în realitate, o formă aproximativă <strong>de</strong> ,<br />
întrebuinţând vocabularul <strong>de</strong> bază), cea mai purtată haină rămân blugii, cele mai<br />
15<br />
P. J. O'ROURKE, Pacea uci<strong>de</strong>. O nouă perspectivă asupra imperialismului american, Editura<br />
Antet, Filipeştii <strong>de</strong> Târg, 2004, p. 14.<br />
16<br />
Joseph NYE Jr., Soft Power. The Means to Succes in World Politics, în „Public Affairs”, nr. 147,<br />
2004<br />
17<br />
Joseph NYE Jr., The Future of Power (tradusă în limba română Viitorul puterii, în 2012), Ed.<br />
Polirom, Ia<strong>şi</strong>, 2010.<br />
18 I<strong>de</strong>m, p. 103.<br />
305
văzute filme sunt produse la Hollywood, cele mai prestigioase universităţi se află în<br />
Statele Unite, mo<strong>de</strong>lul arhitectural dominant <strong>şi</strong> înfloritor este buildingul (inaugurat la<br />
New York în 1902 o dată cu Flatiron Building), cele mai importante tendinţe <strong>şi</strong><br />
şlagăre muzicale se nasc în States, sporturile americane, precum basseball-ul, <strong>de</strong>vin<br />
cele mai populare etc.” 19 . Este interesantă concluzia pe care o trage Encel, <strong>şi</strong> anume<br />
aceea că societatea americană este cea care creează, într-o măsură mai mare <strong>de</strong>cât<br />
statul american, norma la scară planetară. Şi se pare că are dreptate.<br />
I<strong>de</strong>ea care transpare din cele <strong>de</strong> mai sus este aceea că valorile culturale –<br />
cultura 20 în sensul său cel mai larg (totalitatea valorilor materiale <strong>şi</strong> spirituale create<br />
<strong>de</strong> omenire <strong>şi</strong> a instituţiilor necesare pentru comunicarea acestora) – pot da unui stat<br />
mai multă putere <strong>de</strong>cât forţa militară. Sunt în cauză elemente proeminente din<br />
domeniile artei, literaturii, religiei, ştiinţei, sportului etc.<br />
Potrivit a<strong>de</strong>pţilor conceptului <strong>de</strong> putere blândă, statele care o folosesc au mult<br />
<strong>de</strong> câştigat, mai mult <strong>de</strong>cât în cazul utilizării puterii dure. Exemplul cel mai<br />
conclu<strong>de</strong>nt este cel al Chinei comuniste, al cărei prestigiu internaţional a crescut<br />
foarte mult graţie unor evenimente, precum: găzduirea Jocurilor Olimpice <strong>de</strong> Vară<br />
(2008) <strong>şi</strong> Expoziţia Universală (Shanghai, 2010), consi<strong>de</strong>rate a fi cele mai bine<br />
organizate <strong>şi</strong> spectaculoase dintre toate <strong>de</strong> până acum; atribuirea premiului Nobel<br />
pentru literatură scriitorului Mo Yan (2012); fondarea câtorva sute <strong>de</strong> Institute<br />
Confucius pentru promovarea culturii chineze în lume; extin<strong>de</strong>rea transmisiunilor <strong>de</strong><br />
radio <strong>şi</strong> televiziune internaţionale; atragerea stu<strong>de</strong>nţilor străini în universităţile sale;<br />
câştigarea titlului <strong>de</strong> Miss World pentru prima dată <strong>de</strong> o chinezoaică, Zhang Zilin, în<br />
2007, repetat după numai cinci ani, <strong>de</strong> o altă reprezentantă a Chinei (Yu Wenxia,<br />
2012).<br />
Numai că aceste „punctări” ale Chinei pe scena internaţională, au fost<br />
contracarate, în bună măsură – în ciuda faptului că preşedintele Hu Jintao <strong>de</strong>clarase,<br />
în octombrie 2007, intenţia Chinei <strong>de</strong> a-<strong>şi</strong> spori puterea blândă –, <strong>de</strong> unele măsuri<br />
aparţinând puterii dure: persecuţiile recente din Tibet <strong>şi</strong> din Regiunea Autonomă<br />
Xinjiang-Uyghur <strong>şi</strong> împotriva unor activişti pentru drepturile civile, cazul cel mai<br />
cunoscut fiind cel al lui Liu Xiabao, căruia i s-a interzis chiar <strong>şi</strong> aprticiparea la<br />
festivitatea <strong>de</strong> înmânare a Premiului Nobel pentru Pace (2011).<br />
Şi România a beneficiat, uneori, în perioada comunistă, <strong>de</strong> elemente ale puterii<br />
blân<strong>de</strong>, chiar dacă, în cazul celor politice, realitatea era, în fapt, diferită <strong>de</strong> cea<br />
vehiculată: Nicolae Ceauşescu a <strong>de</strong>terminat un val <strong>de</strong> apreciere <strong>şi</strong> simpatie în lumea<br />
occi<strong>de</strong>ntală (pentru el <strong>şi</strong>, implicit, România), în urma evenimentelor din august 1968,<br />
când România nu numai că nu a participat la invadarea Cehoslovaciei <strong>de</strong> către ţările<br />
19<br />
Frédéric ENCEL (2011), op. cit., pp. 122-123.<br />
20<br />
După cum se ştie nu există o unitate <strong>de</strong> păreri în cea ce priveşte <strong>de</strong>finirea culturii <strong>şi</strong> diferenţierea<br />
ei <strong>de</strong> civilizaţie. Au fost <strong>de</strong>ja i<strong>de</strong>ntificate aproape 200 <strong>de</strong> <strong>de</strong>finiţii. Unii autori folosesc noţiunea <strong>de</strong><br />
cultură pentru a <strong>de</strong>semna doar domeniul spiritual <strong>şi</strong> pe cea <strong>de</strong> civilizaţie pentru ansamblul<br />
mijloacelor cu care omul se adaptează la mediu (fizic <strong>şi</strong> social), sinonim cu cultura materială. În<br />
consecinţă, există tot atâtea culturi <strong>şi</strong> civilizaţii câte popoare (Ovidiu Drimba, Istoria culturii <strong>şi</strong><br />
civilizaţiei, 1984) . Potrivit altor autori există mii <strong>de</strong> culturi (mai exact 10 000!), dar o singură<br />
civilizaţie (Mircea Maliţa, Zece mii <strong>de</strong> culturi, o singură civilizaţie, 1998). Alţi autori consi<strong>de</strong>ră cei<br />
doi termeni sinonimi.<br />
306
membre ale Tratatului <strong>de</strong> la Varşovia, la iniţiativa Uniunii Sovietice, dar Ceauşescu a<br />
<strong>şi</strong> criticat dur această intervenţie. 21 Gestul conducătorului român a fost interpretat ca<br />
o distanţare faţă <strong>de</strong> Moscova – <strong>de</strong> un<strong>de</strong> <strong>şi</strong> „cultivarea” sa ulterioară <strong>de</strong> către li<strong>de</strong>rii<br />
occi<strong>de</strong>ntali (în principal cei americani, nu mai puţin <strong>de</strong> trei preşedinţi ai Statelor<br />
Unite – Richard Nixon, Gerald Ford <strong>şi</strong> Jimmy Carter –, vizitând România) –, în fapt<br />
el urmărindu-<strong>şi</strong> doar proiectul său personal dictatorial <strong>de</strong> preamărire.<br />
În schimb, în domeniul culturii, în sensul <strong>de</strong>finit mai înainte, România a<br />
punctat pozitiv graţie unor creatori <strong>de</strong> excepţie (unii stabiliţi în străinătate <strong>şi</strong><br />
recunoscuţi/„recuperaţi” abia după moarte), precum: Constantin Brâncu<strong>şi</strong> (sculptor),<br />
George Enescu (compozitor, violonist, pianist), Sergiu Celibidache (dirijor), Mircea<br />
Elia<strong>de</strong> (scriitor <strong>şi</strong> istoric al religiilor), Henry Coandă (pionier al aviaţiei mondiale) <strong>şi</strong><br />
atâţia alţii. Un domeniu în care România <strong>şi</strong>-a afirmat puterea blândă cu un mare efect<br />
este sportul, la multe Jocuri Olimpice <strong>de</strong> Vară, campionate mondiale <strong>şi</strong> europene,<br />
sportivii români ocupând, per ansamblu, un loc cu mult superior poziţiei României<br />
(ca suprafaţă <strong>şi</strong> populaţie) pe Glob sau pe continent. De<strong>şi</strong> mulţi sportivi s-au remarcat<br />
(mai ales în domenii precum gimnastica, scrima, caiac-canoe, tenis, atât <strong>de</strong> câmp, cât<br />
<strong>şi</strong> <strong>de</strong> masă, lupte greco-romane, handbal ş.a.) s-au impus prin efectul propagat în<br />
toată lumea (vorbindu-se <strong>de</strong> români, <strong>de</strong> România), sportivi precum: Nadia Comăneci<br />
(prima în istoria sportului în cauză, care obţinut nota maximă, 10.00, la Olimpiada <strong>de</strong><br />
la Montreal din 1976, <strong>şi</strong> graţie „momentului <strong>de</strong> suspans” <strong>de</strong> la Jocurile Olimpice <strong>de</strong> la<br />
Moscova, din 1980) <strong>şi</strong> tenismenilor Ilie Năstase <strong>şi</strong> Ion Ţiriac, graţie în principal<br />
disputării a trei finale ale Cupei Davis (1969, 1971, 1972; în plus, Ilie Năstase fiind<br />
câştigător al multor mari turnee <strong>de</strong> tenis, precum <strong>şi</strong> al Turneului Campionilor).<br />
4. Puterea inteligentă (intelligent power/smart power)<br />
Cum în timpurile noastre – <strong>şi</strong> predictibil că <strong>şi</strong> în viitor –, puterea blândă nu este<br />
soluţia tuturor problemelor, soluţia este puterea inteligentă (intelligent power/smart<br />
power), care presupune combinaţia dintre puterea dură (hard power), a coerciţiei <strong>şi</strong><br />
plăţilor, cu puterea blândă (soft power), a persuasiunii <strong>şi</strong> atracţiei. 22 De la aparent un<br />
concept oarecare vehiculat <strong>de</strong> analişti, acesta a intrat în atenţia guvernanţilor. Astfel,<br />
Hillary Clinton, Secretarul <strong>de</strong> Stat (Ministrul Afacerilor Externe) al celei mai mari<br />
puteri, Statele Unite, <strong>de</strong>clara, sugestiv în acest sens, în 2008, cu ocazia instalării lui<br />
Barack Obama ca preşedinte: „America nu poate să rezolve problemele cele mai<br />
presante <strong>de</strong> una singură, iar lumea nu poate să le rezolve fără America. Trebuie să ne<br />
folosim <strong>de</strong> ceea ce se numeşte (sublinierea noastră), <strong>de</strong> toată<br />
seria <strong>de</strong> instrumente <strong>de</strong> care dispunem”. Cu un an mai înainte, Secretarul Apărării,<br />
Robert Gates, ceruse Congresului, contrar pre<strong>de</strong>cesorilor săi, nu mai mulţi bani<br />
pentru armată, ci pentru instrumente ale puterii blân<strong>de</strong> (diplomaţia, asistenţa<br />
21<br />
Inclusiv în ţară a <strong>de</strong>terminat un mare val <strong>de</strong> simpatie.<br />
22<br />
Joseph NYE Jr. (2004), op. cit.<br />
307
economică, comunicaţiile), argumentând „necesitatea <strong>de</strong> a consolida capacitatea <strong>de</strong> a<br />
recurge la puterea blândă <strong>şi</strong> <strong>de</strong> a o integra mai bine cu puterea dură” 23 .<br />
Rusia, în schimb, nu pare încă dispusă să combine cele două tipuri <strong>de</strong> putere,<br />
apelând în continuare la puterea dură: intervenţia militară din Georgia, august 2008<br />
(în contrast cu China, care, în acea vreme, impresiona lumea prin organizarea<br />
exemplară a Jocurilor Olimpice <strong>şi</strong> marele număr <strong>de</strong> medalii câştigate), reprimarea<br />
manifestărilor antiguvernamentale <strong>şi</strong> antiprezi<strong>de</strong>nţiale, cu ocazia alegerilor<br />
parlamentare (2011) <strong>şi</strong> prezi<strong>de</strong>nţiale (2012) etc. De altfel, invazia rusă în Georgia a<br />
avut un efect negativ incomensurabil mai mare <strong>de</strong>cât realitatea conflictului, ceea ce<br />
i-a făcut pe unii analişti, între care Edward Lutwak, să aprecieze că puterea blândă<br />
este irelevantă.<br />
În cazul Statelor Unite, putem afirma că acestea au început să folosească<br />
puterea inteligentă încă imediat după cel <strong>de</strong>-al Doilea Război Mondial.<br />
Un prim pas a fost Planul Marshall, iniţiat <strong>de</strong> George Catlett Marshall (1880-<br />
1959; general, şeful statului major al armatei americane între 1947-1949), <strong>şi</strong> om<br />
politic (Secretar <strong>de</strong> Stat, 1947-1949), plan <strong>de</strong> sprijinire a refacerii <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltării<br />
economiei ţărilor europene după a doua mare conflagraţie mondială, în perioada<br />
aplicării acestuia (1948-1952) guvernul american acordând ţărilor din Europa <strong>de</strong> Vest<br />
credite <strong>şi</strong> subvenţii <strong>de</strong> circa 15 miliar<strong>de</strong> <strong>de</strong> dolari (sumă imensă pentru acea vreme).<br />
Un alt pas a fost Programul Fulbright (Fulbright scholarship), iniţiat în 1946<br />
<strong>de</strong> juristul <strong>şi</strong> omul politic (senator vreme <strong>de</strong> 30 <strong>de</strong> ani, 1945-1975), program, încă în<br />
<strong>de</strong>rulare, <strong>de</strong> care au beneficiat <strong>şi</strong> încă beneficiază <strong>şi</strong> în prezent, anual, mii <strong>de</strong> tineri<br />
stu<strong>de</strong>nţi, masteranzi, doctoranzi, cercetători, profesori.<br />
Au urmat:<br />
- prima aselenizare (20 iulie 1969), în cadrul misiunii navei cosmice „Apollo<br />
11” care, graţie transmisiei televizate în direct în toată lumea (inclusiv în România <strong>şi</strong><br />
alte ţări comuniste), a punctat enorm pentru Statele Unite. Primii pa<strong>şi</strong> făcuţi pe solul<br />
lunar <strong>şi</strong> cuvintele rostite <strong>de</strong> către astronautul Neil Armostrong (1930-2012) – „Un pas<br />
mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire” – vor face înconjurul lumii,<br />
<strong>de</strong>terminând, vrând-nevrând, un val <strong>de</strong> simpatie faţă <strong>de</strong> cei care au realizat o<br />
asemenea performanţă, chiar dacă nu întot<strong>de</strong>auna <strong>şi</strong> pentru marea putere americană.<br />
- prima navetă spaţială (vehicul spaţial cu echipaj uman care se lansează în<br />
spaţiul cosmic cu ajutorul unei rachete puternice <strong>şi</strong> revine pe Pământ cu mijloace<br />
proprii <strong>de</strong> bord), respectiv Columbia, care a zburat în perioada 12-14 aprilie 1981 (cu<br />
astronauţii John Young <strong>şi</strong> Robert Crippen), repetat în intervalul 11-16 noiembrie<br />
1982 (cu patru cosmonauţi: Vance Brandt, Robert Overmyer, Joseph Allen <strong>şi</strong> William<br />
Lenoir); au urmat alte navete, precum: Challenger, Discovery, Atlantis, En<strong>de</strong>avour.<br />
Se pot i<strong>de</strong>ntifica, <strong>de</strong>sigur, <strong>şi</strong> alte exemple…<br />
Este interesantă punerea în antiteză a unor manifestări ale puterii blân<strong>de</strong> <strong>şi</strong>,<br />
respectiv, dure, aşa cum a făcut-o, în 2008, analistul francez Dominique Moisi, care<br />
aprecia că, în acel an, „în timp ce China dorea să seducă <strong>şi</strong> să impresioneze lumea<br />
prin numărul <strong>de</strong> medalii olimpice câştigate, Rusia vrea să impresioneze<br />
23<br />
Thom SHANKER, Defense Secretary Urges More Spending for U.S. Diplomacy, în „New York<br />
Times”, 27 noiembrie 2007.<br />
308
<strong>de</strong>monstrându-<strong>şi</strong> superioritatea militară – puterea blândă a Chinei versus puterea dură<br />
a Rusiei” 24 . În plus, aşa cum remarcă Joseph Nye jr., recurgerea <strong>de</strong> către Rusia la<br />
puterea dură, în 2008, i-a schimbat profund pretenţiile <strong>de</strong> legitimitate <strong>şi</strong> a semănat<br />
frica <strong>şi</strong> neîncre<strong>de</strong>rea în cea mai mare parte a lumii, vecinii europeni <strong>de</strong>venind mai<br />
precauţi – una dintre consecinţele imediate fiind revenirea Poloniei asupra <strong>de</strong>ciziei <strong>de</strong><br />
a se opune instalării scutului antirachetă –, iar ceilalţi membri ai Organizaţiei <strong>de</strong><br />
Cooperare <strong>de</strong> la Shanghai, nu i-au oferit sprijin. 25<br />
Concluzii<br />
Analiza fenomenului puterii din perspectivă geopolitică <strong>şi</strong>, în special, a<br />
translaţiei acestuia dinspre dimensiunea „hard” spre cea „soft”, conduce la o serie <strong>de</strong><br />
concluzii pe care le vom reda succint:<br />
Puterea este un fenomen social. De<strong>şi</strong> cu o amprentă biologică (motiv pentru<br />
care s-a <strong>de</strong>zvoltat un a<strong>de</strong>vărat curent <strong>de</strong> gândire în şcoala realistă a relaţiilor<br />
internaţionale orientat spre studiul <strong>de</strong>terminismului biologic în manifestarea puterii),<br />
fenomenul puterii se înscrie cu precă<strong>de</strong>re în registrul uman, consi<strong>de</strong>rabilă fiind<br />
dominaţia nu a individului faţă <strong>de</strong> un alt individ, ci a unei structuri geopolitice asupra<br />
alteia. Perspectiva geopolitică aduce în discuţie rolul pe care îl joacă realitatea<br />
spaţială (geografică) în manifestarea puterii, dominaţiei sau influenţei.<br />
Prevalenţa „puterii dure” în istorie. Întreaga evoluţie a societăţii umane a fost<br />
marcată <strong>de</strong> manifestările <strong>de</strong> putere, miile <strong>de</strong> ani scurse înregistrând o predispoziţie<br />
spre manifestarea puterii dure, punitive, coercitive, militare în dauna celei blân<strong>de</strong>,<br />
non-violente. Conflictul/războiul a marcat întreaga evoluţie geopolitică <strong>de</strong> la cele mai<br />
vechi mega-structuri – imperiile antice –, <strong>şi</strong> până în prezent, ultimul stat apărut pe<br />
harta politică lumii, în 2011, Sudanul <strong>de</strong> Sud, realizându-se sub acelea<strong>şi</strong> auspicii ale<br />
manifestărilor violente.<br />
De la „puterea dură” la „puterea blândă” sau <strong>de</strong> la diplomaţia puterii<br />
(puterea forţei) la puterea diplomaţiei (forţa puterii). Mutaţiile geopolitice ce s-au<br />
produs pe scena internaţională odată cu sfâr<strong>şi</strong>tul Războiului Rece – multiplicarea<br />
actorilor geopolitici non-statali <strong>şi</strong> diminuarea atribuţiilor statului, multă vreme<br />
singurul actor geopolitic pe „marea tablă <strong>de</strong> şah”, fragmentarea teritorială dublată <strong>de</strong><br />
extin<strong>de</strong>rea blocurilor regionale supra-statale, efectul global al mass-mediei etc. –, au<br />
generat un transfer dinspre puterea dură (a cărei utilizare nu mai este atât la<br />
în<strong>de</strong>mână) spre puterea blândă. Este o radicală schimbare <strong>de</strong> sens: în cazul primei<br />
forme, sensul este dinspre „hegemon” spre „sateliţi” (invaziile militare, manifestările<br />
<strong>de</strong> forţă ş.a.m.d.), în timp ce în cazul puterii blân<strong>de</strong> sensul este inversat, dinspre<br />
„sateliţi” (care doresc să achieseze la anumite valori sau se simt atra<strong>şi</strong> <strong>de</strong> un anumit<br />
mod <strong>de</strong> viaţă superior) spre „hegemon” (ce domină prin forţa exemplului pozitiv).<br />
Puterea inteligentă sau mix-ul <strong>de</strong> putere. Realitatea prezentului confirmă<br />
tendinţa <strong>şi</strong> predilecţia spre utilizarea nuanţată <strong>şi</strong> simultană a formelor puterii: a forţei<br />
(când este cazul, dar cu o tendinţă vădită <strong>de</strong> „umanizare” a războiului) în paralel cu<br />
24<br />
Dominique MOISI, Russia’s Neurotic Invasion, în „Project Syndicate”, 21 august 2008.<br />
25<br />
Joseph NYE Jr. (2004), op. cit., p. 10.<br />
309
forma blândă a puterii (influenţa prin cultură, programe educaţionale etc.). Această<br />
utilizare combinată a formelor puterii <strong>de</strong>finesc „puterea inteligentă”.<br />
Bibliografie:<br />
1. BOGDAN, Corneliu; Preda, Eugen, Sferele <strong>de</strong> influenţă, Bucureşti: Editura<br />
Ştiinţifică <strong>şi</strong> Enciclopedică, 1986;<br />
2. CLAUSEWITZ, Carl von, Despre război, Filipeştii <strong>de</strong> Târg: Editura Antet XX<br />
Press, fără an;<br />
3. DRIMBA, Ovidiu, Istoria culturii <strong>şi</strong> civilizaţiei, Bucureşti: Editura Ştiinţifică<br />
<strong>şi</strong> Enciclopedică, 1984;<br />
4. DUŢĂ, Victor, Religie <strong>şi</strong> putere. Noua ordine internaţională, Bucureşti:<br />
Editura Ştefan, 2008;<br />
5. ENCEL, Frédéric, Orizonturi geopolitice, Chi<strong>şi</strong>nău: Editura Cartier, 2011;<br />
6. IONESCU, Mihai, După hegemonie, Bucureşti: Editura Scripta, 1993;<br />
7. MACHIVELLI, Niccolo, Principele, Filipeştii <strong>de</strong> Târg: Editura Antet, fără an;<br />
8. MALIŢA, Mircea, Zece mii <strong>de</strong> culturi, o singură civilizaţie: spre<br />
geomo<strong>de</strong>rnitatea secolului XXI, Bucureşti: Editura Nemira, 1998;<br />
9. NEGUŢ, Silviu, Geopolitica. Universul puterii, Bucureşti: Editura Meteor<br />
Press, 2008;<br />
10. NIVALDO Junior, José, Machiavelli, Puterea. Istorie <strong>şi</strong> marketing, Bucureşti:<br />
Editura Economică, 2001;<br />
11. NYE Jr., Joseph, Viitorul puterii, Ia<strong>şi</strong>: Ed. Polirom,. 2012;<br />
12. NYE Jr., Joseph, Soft Power. The Means to Succes in World Politics, în<br />
„Public Affairs”, nr. 147, 2004;<br />
13. O'ROURKE, P. J., Pacea uci<strong>de</strong>. O nouă perspectivă asupra imperialismului<br />
american, Filipeştii <strong>de</strong> Târg: Editura Antet, 2004;<br />
14. PELTON, Robert, The world's most dangerous places, 4 th edition, New York:<br />
Harper Collins Publisher, 2000;<br />
15. PFEFFER, Jeffry, Puterea. De ce unii reuşesc să o obţină, iar alţii nu, Ia<strong>şi</strong>:<br />
Editura Polirom, 2011;<br />
16. SHANKER, Thom, Defense Secretary Urges More Spending for U.S.<br />
Diplomacy, în „New York Times”, 27 noiembrie, 2007;<br />
17. ***, Mică enciclopedie <strong>de</strong> politologie, Bucureşti: Editura Ştiinţifică <strong>şi</strong><br />
Enciclopedică, 1977.<br />
310
PROBLEMATICA SECURITĂŢII MEDIULUI CA VARIABILĂ<br />
STRATEGICĂ ÎN EVOLUŢIA MEDIULUI DE SECURITATE<br />
INTERNAŢIONAL<br />
Dr. Francisc TOBĂ *<br />
Rezumat: Mediul internaţional <strong>de</strong> securitate <strong>de</strong>vine tot mai complex <strong>şi</strong> asistăm la un<br />
fenomen dinamic <strong>de</strong> emergenţă a unor dimensiuni noi ale sferei securităţii naţionale, regionale sau<br />
internaţionale. România, prin caracteristicile sale naturale, <strong>de</strong>vine tot mai preocupată <strong>de</strong> domeniul<br />
securităţii mediului, domeniu care impune reconsi<strong>de</strong>rări conceptuale <strong>şi</strong> instituţionale cu maximă<br />
urgenţă, mai ales că problematica reducerii dramatice a resurselor <strong>de</strong>vine una din variabilele<br />
strategice în managementul conflictelor locale sau regionale. Pe parcursul a trei ani, autorul în<br />
calitate <strong>de</strong> consilier al comisarului general al Gărzii Naţionale <strong>de</strong> Mediu, a realizat o documentare<br />
solidă având ca finalitate elaborarea unui proiect <strong>de</strong> „Strategie Naţională pentru <strong>Securitate</strong>a<br />
Mediului“. Lucrarea î<strong>şi</strong> propune să evi<strong>de</strong>nţieze principalele concluzii ale acestui <strong>de</strong>mers.<br />
Cuvinte-cheie: securitatea mediului, securitatea naţională, <strong>de</strong>zvoltare durabilă, resurse<br />
naturale.<br />
Introducere<br />
În ultima perioadă tot mai mulţi experţi susţin că activităţile umane generează<br />
o presiune asupra mediului natural, stare care induce efecte tot mai semnificative în<br />
sfera securităţii naţionale sau internaţionale. Definirea domeniului securităţii<br />
mediului impune corelarea unor multitudini <strong>de</strong> domenii subsecvente mai ales dacă se<br />
<strong>de</strong>fineşte securitatea, în mod generic, ca interacţiunea dintre economic, social <strong>şi</strong><br />
bunăstarea generală.<br />
Problematica gestionării resurselor <strong>şi</strong>, mai ales, accesul <strong>şi</strong> exploatarea lor din<br />
perspectiva <strong>de</strong>zvoltării durabile <strong>de</strong>vine tot mai mult o problemă <strong>de</strong> management al<br />
securităţii naţionale, ele fiind clar incluse în ceea ce <strong>de</strong>finim a fi resursele <strong>de</strong><br />
securitate. Fostul secretar <strong>de</strong> stat al SUA, Colin Powell, afirma (2002) 1 că<br />
<strong>de</strong>zvoltarea durabilă este o problemă simultan <strong>de</strong> moralitate <strong>şi</strong> umanitarism dar, în<br />
acela<strong>şi</strong> timp, este un imperativ <strong>de</strong> securitate. Sărăcia, <strong>de</strong>gradarea mediului <strong>şi</strong><br />
disperarea indivizilor sau a unor comunităţi umane întregi constituie factori<br />
distructivi ai societăţilor <strong>şi</strong> naţiunilor iar cumularea acestor factori pot <strong>de</strong>stabiliza<br />
state <strong>şi</strong> chiar regiuni întregi.<br />
Soluţionarea acestor probleme constituie una din cele mai mari dileme a lumii<br />
contemporane iar varietatea opţiunilor, prin care se rezolvă problema sărăcirii<br />
resurselor, este direct <strong>de</strong>terminată <strong>de</strong> caracteristicile economice, sociale, politice <strong>şi</strong><br />
culturale ale fiecărei naţiuni. 2 Din păcate predicţiile <strong>şi</strong> managementul sistemelor<br />
ecologice – având ca obiectiv evitarea reducerii dramatice a resurselor naturale – se<br />
dove<strong>de</strong>sc a fi procese extrem <strong>de</strong> complexe ca rezultat al prezenţei unei familii variate<br />
*<br />
Conferenţiar universitar, Universitatea Spiru Haret, Bucureşti.<br />
1<br />
http://www.un.org/jsummit/html/media_info/pressreleases_factsheets/unep_press_release_508.pdf<br />
2<br />
Thomas F. HOMER-DIXON, Environment, Scarcity, and Violence, Princenton University Press,<br />
SUA, 1999, ISBN-13:978-0-691-08979-9, p.26.<br />
311
<strong>de</strong> factori, a coexistenţei mai multor tipuri <strong>de</strong> echilibre <strong>şi</strong> a comportamentului haotic<br />
al factorului uman.<br />
Devine tot mai evi<strong>de</strong>nt că sistemele naturale – <strong>de</strong> la clima globală la pescuitul<br />
regional sau păduri – sunt dinamice <strong>şi</strong> inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nte. Supra-extracţia (sau<br />
<strong>de</strong>teriorarea) unei resurse într-un asemenea sistem generează un lanţ <strong>de</strong> efecte <strong>şi</strong><br />
reducerea resurselor în întregul mediu ecologic înglobant. Pădurile, spre exemplu, nu<br />
constituie doar sistemul care oferă lemn pentru combustibil, construcţii sau hârtie. Ele<br />
reduc amplitudinea variaţiilor ciclului hidrologic reducând efectele precipitaţiilor<br />
absorbind apa <strong>şi</strong> reintroducând-o în circuit prin transpiraţie, stabilizează solul <strong>şi</strong> reduc<br />
eroziune, absorb <strong>şi</strong> fixează bioxidul <strong>de</strong> carbon în atmosferă (care poate <strong>de</strong>termina<br />
încălzirea globală) <strong>şi</strong>, nu în ultimă instanţă, oferă habitatul pentru o mare varietate <strong>de</strong><br />
organisme. Fiecare din aceste funcţiuni ajută <strong>şi</strong> susţin alte componente ale sistemelor<br />
ecologice.<br />
Ca atare <strong>de</strong>spăduririle pot genera mai mult <strong>de</strong>cât reducerea cantităţii <strong>de</strong> lemn<br />
pentru comunităţile locale <strong>de</strong>terminând diminuarea potenţialului solului, al<br />
precipitaţiilor, a potenţialului hidrologic al naţiunii <strong>şi</strong> implicit al generării <strong>de</strong> energie<br />
curată cu ajutorul hidrocentralelor sau al transportului fluvial precum <strong>şi</strong> reducerea<br />
potenţialului <strong>de</strong> irigare a culturilor agricole. Dacă reducerea potenţialului forestier<br />
este semnificativă se poate afecta sever biodiversitatea care oferă resurse pentru<br />
medicină <strong>şi</strong> diferite ramuri industriale. Unul din efectele tot mai îngrijorătoare este <strong>şi</strong><br />
modificarea parametrilor climatici. 3<br />
Bruce Babbit, fost secretar pentru Afaceri Interne al SUA (1993-2001) <strong>şi</strong> actual<br />
preşedinte al Consiliului <strong>de</strong> Directori al Fondului Mondial pentru Viaţă Sălbatică,<br />
afirma că „dacă vrei să trimiţi o ţară pe drumul <strong>de</strong>zastrului, principala resursă <strong>de</strong> care<br />
ai nevoie nu e petrolul, aurul sau diamantele, ci altceva puţin mai prozaic – pomii” <strong>şi</strong><br />
„Banca Mondială apreciază că veniturile <strong>şi</strong> resursele pierdute costă anual circa zece<br />
miliar<strong>de</strong> <strong>de</strong> dolari – <strong>de</strong> opt ori cantitatea <strong>de</strong> ajutoare oferită pentru managementul<br />
sustenabil al pădurilor”. 4 La ora actuală este recunoscut public că din fondul forestier<br />
al României dispar zilnic 3 ha <strong>de</strong> pădure!<br />
Am prezentat, cu titlu <strong>de</strong> exemplificare, doar una din faţetele domeniului<br />
cunoscut sub numele <strong>de</strong> securitatea mediului. Ca efect al conştientizării necesităţii<br />
obiective a gestionării a<strong>de</strong>cvate a resurselor naturale la nivelul Ministerului Mediului<br />
<strong>şi</strong> Pădurilor, prin Garda Naţională <strong>de</strong> Mediu, în anul 2011 a fost <strong>de</strong>marat un proces <strong>de</strong><br />
realizare a unui document intitulat „Strategia Naţională pentru <strong>Securitate</strong>a Mediului”.<br />
Prin ordinul ministrului a fost constituit un grup <strong>de</strong> lucru coordonat <strong>de</strong> comisarul<br />
general al Gărzii Naţionale <strong>de</strong> Mediu. Secretariatul tehnic <strong>şi</strong> operaţional a fost<br />
coordonat <strong>de</strong> autorul acestui material. Din păcate schimbarea echipei <strong>de</strong> guvernare<br />
din luna mai 2012 a <strong>de</strong>terminat stoparea acestui <strong>de</strong>mers. Vom prezenta unele aspecte<br />
i<strong>de</strong>ntificate în generarea variantei <strong>de</strong> lucru <strong>şi</strong> al bazei <strong>de</strong> date. Datele au fost furnizate<br />
<strong>de</strong> direcţiile <strong>de</strong> specialitate ale ministerului iar grupul <strong>de</strong> lucru a inclus <strong>şi</strong> un grup<br />
reprezentativ pentru mediul ştiinţific <strong>şi</strong> aca<strong>de</strong>mic.<br />
3<br />
Ibi<strong>de</strong>m, pp.40-41.<br />
4<br />
Foreign Policy Romania, iulie/august 2010, p.58.<br />
312
1. <strong>Securitate</strong>a mediului ca variabilă strategică<br />
1.1.Definiri conceptuale<br />
În urma experienţei acumulate consi<strong>de</strong>răm că o posibilă <strong>de</strong>finire a conceptului<br />
<strong>de</strong> securitate naţională poate avea următoarea formă:<br />
<strong>Securitate</strong>a naţiunii este, simultan, un parametru <strong>de</strong> stare <strong>şi</strong> o procesualitate<br />
pe care naţiunea a moştenit-o, a acumulat-o în evoluţia ei istorică <strong>şi</strong> o poate genera în<br />
complementaritate cu potenţialul tuturor capabilităţilor naţionale <strong>şi</strong> internaţionale<br />
colective, având ca finalitate i<strong>de</strong>ntificarea <strong>şi</strong> gestionarea performantă a<br />
vulnerabilităţilor, riscurilor, ameninţărilor <strong>şi</strong> agresiunilor <strong>de</strong> orice formă, interne <strong>şi</strong><br />
externe.<br />
Teza 1 – Instituţiile statului, comunităţile <strong>şi</strong> fiecare cetăţean vor acţiona în<br />
domeniul securităţii naţiunii în conformitatea cu principiul precauţiei <strong>şi</strong> al echilibrului<br />
între obiective <strong>şi</strong> resursele disponibile având ca finalitate prezervarea aspectelor<br />
fundamentale ale i<strong>de</strong>ntităţii <strong>şi</strong> valorilor naţionale precum <strong>şi</strong> generarea<br />
premiselor favorabile <strong>de</strong>zvoltării durabile.<br />
Teza 2 – <strong>Securitate</strong>a naţiunii nu mai este monopolul exclusiv al statului iar<br />
gestionarea sa efectivă are la bază parteneriatul public-privat <strong>şi</strong> comunicarea<br />
performantă, în baza unor reglementări mo<strong>de</strong>rne privind colaborarea cu mediul<br />
aca<strong>de</strong>mic <strong>şi</strong> ştiinţific, mediul <strong>de</strong> afaceri, societăţile furnizoare <strong>de</strong> servicii <strong>de</strong> securitate<br />
<strong>şi</strong> societate în ansamblul ei.<br />
Avansăm <strong>şi</strong> o posibilă <strong>de</strong>finire a conceptului <strong>de</strong> securitate a mediului, astfel:<br />
<strong>Securitate</strong>a mediului este o procesualitate politică, socială <strong>şi</strong> economică care<br />
permite securizarea mediului biotic si abiotic si, mai ales, menţinerea echilibrului<br />
între ele ca rezultat al activităţii umane. Ecosistemele naturale <strong>şi</strong> socio-economice<br />
trebuie gestionate din perspectiva <strong>de</strong>zvoltării durabile care asigură bunăstarea<br />
generală actuală <strong>şi</strong> a generaţiilor viitoare <strong>şi</strong> generarea resurselor <strong>de</strong> securitate pentru o<br />
naţiune. <strong>Securitate</strong>a mediului este una din dimensiunile securităţii naţionale.<br />
1.2. <strong>Securitate</strong>a mediului<br />
În mediile aca<strong>de</strong>mice internaţionale se afirmă că cine va rezolva problema<br />
securităţii mediului poate candida la două premii Nobel, unul pentru pace <strong>şi</strong> unul<br />
pentru ştiinţă. Într-o lume globalizată soluţia <strong>de</strong> supravieţuire a civilizaţiei este<br />
<strong>de</strong>zvoltarea durabilă care susţine paradigma economică mondială actuală: cu tot mai<br />
puţine resurse să se realizeze valoare adăugată tot mai mare. Doar în acest mod se<br />
poate realiza a<strong>de</strong>vărata „flotabilitate economică” iar civilizaţia trebuie să opteze<br />
pentru soluţiile naturii <strong>şi</strong> să treacă <strong>de</strong> la confruntarea cu natura la coabitarea cu ea.<br />
Constituţia României (2004) preve<strong>de</strong> la art.35 (1) faptul că „statul recunoaşte<br />
dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos <strong>şi</strong> echilibrat ecologic” iar<br />
art.35 (2) afirmă că „statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept”.<br />
Demn <strong>de</strong> reţinut este <strong>şi</strong> art.135 (2b) care susţine că statul trebuie să asigure<br />
„exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional”.<br />
În timpul războiului rece, politica mare a dominat agenda securităţii naţionale<br />
<strong>şi</strong> a vizat problematicile păcii <strong>şi</strong> războiului, <strong>de</strong>scurajarea nucleară <strong>şi</strong> managementul<br />
313
crizelor, diplomaţia consfătuirilor, controlul armamentului <strong>şi</strong> alianţele politice. În<br />
contrast, politica mică – mediul, managementul resurselor sărace sau efortul <strong>de</strong><br />
constrângere a creşterii populaţiei – au fost a<strong>de</strong>sea percepute ca surse <strong>de</strong> dispute dar<br />
foarte rar ca ameninţări la adresa securităţi naţionale.<br />
La ora actuală, agresiunile la adresa biodiversităţii, mai ales <strong>de</strong>frişările<br />
pădurilor tropicale, specifice unor regiuni sau teritorii, pot distruge în timp<br />
„moştenirea comună a umanităţii”. Defrişările distrug habitatele faunei – pădurile<br />
tropicale găzduiesc jumătate din speciile cunoscute – <strong>şi</strong> au efecte climatice regionale<br />
întrucât copacii constituie legătura fundamentală în circuitul apei între sol <strong>şi</strong><br />
atmosferă, prin procesul evaporării. Copacii fixează solurile controlând eroziunea<br />
împotriva alunecărilor <strong>de</strong> teren <strong>şi</strong> a inundaţiilor.<br />
Problemele <strong>de</strong> mediu globale/regionale generează uneori probleme locale acute<br />
<strong>şi</strong>, în egală măsură, <strong>de</strong>teriorarea locală a mediului poate produce consecinţe <strong>de</strong> mediu<br />
la nivel regional sau global.<br />
Problematica mediului a <strong>de</strong>venit un domeniu <strong>de</strong> maxim interes <strong>şi</strong> pentru<br />
<strong>de</strong>ci<strong>de</strong>nţii strategici militari aceştia centrându-se tot mai mult asupra posibilelor<br />
consecinţe ale utilizării arsenalelor nucleare, chimice sau biologice. Deteriorarea<br />
mediului <strong>de</strong>terminată <strong>de</strong> fabricarea, întreţinerea <strong>şi</strong> amplasarea echipamentelor<br />
militare trebuie avute în ve<strong>de</strong>re din perspectiva securităţii mediului.<br />
Cei care susţin că resursele, mediul <strong>şi</strong> problemele generate <strong>de</strong> creşterea<br />
populaţiei trebuie incluse pe agenda securităţii naţionale susţin, uneori simplist, că<br />
<strong>de</strong>zvoltarea globală ameninţă sănătatea <strong>şi</strong> bunăstarea, atât a indivizilor, cât <strong>şi</strong> a<br />
statelor <strong>şi</strong>, ca atare, pot fi consi<strong>de</strong>rate ca ameninţări la adresa securităţii naţionale.<br />
La ora actuală analiştii în sfera intelligence vorbesc tot mai mult <strong>de</strong>spre<br />
„blestemul resurselor”, cel mai uşor <strong>de</strong>celabil în situaţia <strong>de</strong> instabilitate cronică a<br />
unor state sub<strong>de</strong>zvoltate, <strong>şi</strong> nu numai. Producţia <strong>de</strong> gaz, petrol sau minerale<br />
acţionează ca un magnet pentru cursa înarmărilor sau intervenţiile externe. 5<br />
Agresiunile actuale nu vizează cucerirea teritorială ci acapararea exploatării<br />
resurselor, spolierea bogăţiilor unor naţiuni cu consecinţe ireversibile, <strong>de</strong> cele mai<br />
multe ori, asupra echilibrelor naturale.<br />
Problematica securităţii mediului a început să fie recunoscută la mijlocul<br />
<strong>de</strong>ceniului al optulea când în raportul final al Comisiei Brundtland a fost inclus un<br />
capitol referitor la acest domeniu. Raportul semnala că „problemele <strong>de</strong> mediu ale<br />
săracilor vor afecta în egală măsură <strong>şi</strong> pe cei bogaţi, într-un orizont <strong>de</strong> timp nu prea<br />
în<strong>de</strong>părtat, generând instabilitate politică <strong>şi</strong> turbulenţe”. Demn <strong>de</strong> remarcat este fraza<br />
cu care începe raportul Comisiei Brundtland: „Pământul nostru este unic, lumea<br />
noastră nu este”. A fost, <strong>şi</strong> va fi, o invitaţie lansată întregii comunităţi planetare <strong>de</strong> a<br />
soluţiona problematica securităţii mediului în beneficiul întregii civilizaţii umane.<br />
În anul 1989, Mihail Gorbaciov afirma că „ameninţările viitoare venite din cer<br />
nu sunt <strong>de</strong>terminate atât <strong>de</strong> rachetele nucleare cât <strong>de</strong> <strong>de</strong>teriorarea stratului <strong>de</strong> ozon <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong> încălzirea globală”. Tot el propunea, la acel moment, realizarea unui Consiliu<br />
pentru <strong>Securitate</strong>a Mediului la nivelul ONU.<br />
5<br />
George Cristian MAIOR, Incertitudine. Gândire strategică <strong>şi</strong> relaţii internaţionale în secolul<br />
XXI”, editura RAO International publishing company, 2009.<br />
314
În ultimele <strong>de</strong>cenii mediului politic internaţional a conştientizat importanţa<br />
fundamentală a relaţiilor dintre mediu <strong>şi</strong> securitatea umană <strong>şi</strong> a naturii în ansamblul<br />
ei. <strong>Studii</strong>le elaborate în sfera securităţii mediului au evi<strong>de</strong>nţiat că:<br />
• mediul este problema care <strong>de</strong>ţine cele mai semnificative specificităţi<br />
transnaţionale;<br />
• în următorii o sută <strong>de</strong> ani o treime din suprafaţa uscată globală se va<br />
transforma în cadrul unor procese care vor obliga umanitatea să opteze<br />
între consum, serviciile ecosistemelor, refacerea mediului natural,<br />
conservarea <strong>şi</strong> managementul acestuia;<br />
• securitatea mediului este elementul central al securităţii unei naţiuni,<br />
incluzând procesele dinamice <strong>şi</strong> inter-<strong>de</strong>terminările între baza existentă a<br />
resurselor naturale, configuraţia socială a statului <strong>şi</strong> potenţialul economic<br />
specific, <strong>de</strong>terminante pentru stabilitatea locală <strong>şi</strong> regională, <strong>şi</strong><br />
• mediul natural joacă un rol tot mai important în menţinerea păcii,<br />
emergenţa conflictelor, <strong>de</strong>stabilizarea <strong>şi</strong> insecuritatea comunitară <strong>şi</strong><br />
umană.<br />
Se poate susţine că securitatea mediului, într-un sens larg, poate afecta<br />
umanitatea <strong>şi</strong> instituţiile actuale oriun<strong>de</strong> <strong>şi</strong> oricând. Abilitatea <strong>de</strong>ci<strong>de</strong>nţilor (sau<br />
inabilitatea uneori) <strong>de</strong> a i<strong>de</strong>ntifica <strong>şi</strong> realiza arhitecturi instituţionale novatoare,<br />
simultan cu promovarea unor tehnologii orientate spre <strong>de</strong>zvoltarea durabilă care să<br />
permită gestionarea performantă a provocărilor în acest domeniu, va permite<br />
potenţarea, sau vulnerabilizarea, securităţii mediului la nivel global.<br />
Conceptual se poate realiza o diferenţiere între serviciile oferite <strong>de</strong> mediul<br />
natural <strong>şi</strong> resursele naturale precum mineralele, petrolul sau gazele naturale. În<br />
realitate, exploatarea acestor resurse naturale poate <strong>de</strong>termina <strong>de</strong>gradarea severă a<br />
mediului natural prin poluare, infrastructură, corupţie sau conflicte violente – pe<br />
scurt, se insecurizează mediul natural.<br />
Gestionarea problematicii securităţii mediului este în atenţia unor instituţii <strong>de</strong><br />
prestigiu la nivel internaţional, precum „Institutul pentru <strong>Securitate</strong>a Mediului” 6 , care<br />
au realizat un studiu intitulat „Horizon 21”. Profesorul Norman Myers a realizat un<br />
studiu <strong>de</strong> înalt nivel ştiinţific privind elementele <strong>de</strong> continuitate <strong>şi</strong> <strong>de</strong> noutate în sfera<br />
securităţii mediului. 7 El pune accentul pe potenţialul <strong>de</strong> generare a unor conflicte<br />
semnificative din raţiuni <strong>de</strong> acces la resursele naturale vitale, precum apa, spre<br />
exemplu. În ultima jumătate <strong>de</strong> secol au avut loc peste 450 <strong>de</strong> conflicte din această<br />
cauză. Cel puţin 261 din marile cursuri <strong>de</strong> apă la nivel global <strong>de</strong>limitează teritorii<br />
naţionale: 176 curg între două state, 48 <strong>de</strong>limitează trei state <strong>şi</strong> 37 <strong>de</strong>limitează patru<br />
6<br />
Institute for Environmental Security – www.envirosecurity.org . Acest Institut a fost fondat în anul<br />
2002, este o organizaţie neguvernamentală internaţională <strong>şi</strong> are ca obiectiv creşterea atenţiei<br />
politice asupra securităţii mediului ca modalitate <strong>de</strong> a sigura condiţiile menţinerii păcii <strong>şi</strong> a<br />
<strong>de</strong>zvoltării durabile.<br />
7<br />
Norman MYERS, Environmental Security:What's New and Difere, el a fost consultantul special al<br />
Conferinţei pentru Mediu, <strong>Securitate</strong> <strong>şi</strong> Dezvoltare Durabilă, Haga, mai 2004. Studiul s-a bazat pe o<br />
documentare realizată în cadrul Universităţii Păcii, 2002.<br />
315
sau mai multe state. Deşertificarea <strong>şi</strong> seceta, la nivel global, ameninţă existenţa a<br />
peste unui miliard <strong>de</strong> oameni din mai bine <strong>de</strong> 110 state.<br />
În opinia profesorului Norma Myers, în rezumat, securitatea mediului poate fi<br />
<strong>de</strong>finită ca arhitectura relaţională care se referă la factorii <strong>de</strong> mediu – apă, sol,<br />
vegetaţie, climă <strong>şi</strong> alte componente <strong>de</strong> bază care constituie fundamentul natural al<br />
unei naţiuni – care pot perturba toate activităţile socio-economice <strong>şi</strong> vulnerabiliza<br />
stabilitatea politică. Din această perspectivă atunci când resursele mediului sunt<br />
<strong>de</strong>gradate, sau epuizate, creşte <strong>şi</strong> gradul <strong>de</strong> insecuritate al unei naţiuni. Abordarea<br />
a<strong>de</strong>cvată trebuie să vizeze obiectivul general: securitate pentru toţi, securitate pentru<br />
tot<strong>de</strong>auna.<br />
Fundaţia pentru <strong>Securitate</strong>a Mediului & Sustenabilitate 8 avansează următoarea<br />
<strong>de</strong>finiţie: securitatea mediului poate fi consi<strong>de</strong>rată o condiţie specifică unei naţiuni<br />
sau regiune, bazată pe o guvernare performantă, management capabil <strong>şi</strong> utilizarea<br />
durabilă a propriilor resurse naturale <strong>şi</strong> a mediului, necesară evoluţiei prin stabilitate<br />
socială, economic <strong>şi</strong> politică pentru asigurarea bunăstării populaţiei.<br />
Utilizarea durabilă a resurselor naturale <strong>şi</strong> a mediului <strong>de</strong>vin variabile critice<br />
pentru stabilitatea politică <strong>şi</strong> economică <strong>şi</strong> a bunăstării sociale. „Guvernarea<br />
mediului” poate fi <strong>de</strong>finită ca totalitatea tradiţiilor <strong>şi</strong> instituţiilor prin care este<br />
exercitată puterea, responsabilitatea <strong>şi</strong> autoritatea în domeniul resurselor naturale ale<br />
unei naţiuni. În mediile aca<strong>de</strong>mice internaţionale este agreată următoarea <strong>de</strong>finiţie:<br />
securitatea mediului este relaţia dintre problemele <strong>de</strong> securitate, precum conflictele<br />
armate, <strong>şi</strong> mediul natural. Acest domeniu s-a impus mai ales în urma examinării<br />
relaţiilor dintre potenţialul scăzut al resurselor naturale <strong>şi</strong> conflicte.<br />
Organizaţiile internaţionale relevante nu au avansat o <strong>de</strong>finire a conceptului<br />
care să permită elaborarea politicilor în domeniul mediului. Spre exemplu, Programul<br />
Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) <strong>şi</strong> Organizaţia Mondială a Sănătăţii (WHO)<br />
nu au adoptat o <strong>de</strong>finiţie privind securitatea mediului. UNEP a făcut unele precizări<br />
în raportul din anul 1994 privind <strong>de</strong>zvoltarea umană (pg.28) consi<strong>de</strong>rând<br />
„ameninţările <strong>de</strong> mediu la adresa ţărilor sunt o combinaţie a <strong>de</strong>gradării ecosistemelor<br />
locale <strong>şi</strong> ca atare a sistemului global. Acestea constituie ameninţări la adresa<br />
securităţii mediului”.<br />
2. Strategia naţională pentru securitatea mediului<br />
2.1. Strategie – <strong>de</strong>finiri conceptuale<br />
În cadrul acestui document, o premieră în domeniul mediului în România, se<br />
fac câteva precizări privind conceptul <strong>de</strong> strategie. Există, <strong>de</strong> foarte multe ori, o<br />
confuzie între politica într-un domeniu <strong>şi</strong> strategia din sfera respectivă. Politica este<br />
format dintr-un set <strong>de</strong> obiective care <strong>de</strong>finesc ceea ce se doreşte a se realiza la nivelul<br />
unei naţiuni în acel domeniu. Strategia este, în esenţă, o activitate practică <strong>şi</strong><br />
pragmatică <strong>şi</strong> realizează integrarea politicii cu acţiunea.<br />
Dacă ne referim la „marea strategie”, adică la un document <strong>de</strong> nivel strategic<br />
naţional, atunci va fi elaborat un document care permite coordonarea <strong>şi</strong> orientarea<br />
8 www.fess-global.org.<br />
316
tuturor resurselor naţionale, sau a unui grup <strong>de</strong> acţiuni, pentru atingerea unor<br />
obiective politice. Orice strategie trebuie abordată dintr-o perspectivă<br />
interdisciplinară <strong>şi</strong> reprezintă un proces, o adaptare constantă la condiţiile <strong>şi</strong><br />
circumstanţele existente într-o lume în care şansa, incertitudinea <strong>şi</strong> ambiguitatea sunt<br />
dominante.<br />
Strategia urma a fi un instrument operaţional pentru <strong>de</strong>ci<strong>de</strong>nţii <strong>de</strong> nivel<br />
naţional <strong>şi</strong> local, prin i<strong>de</strong>ntificarea setului <strong>de</strong> probleme, din domeniul mediului, ce pot<br />
constitui riscuri <strong>şi</strong> ameninţări la adresa securităţii naţionale, principalele direcţii <strong>de</strong><br />
acţiune, etapizarea acestora, <strong>de</strong>finirea responsabilităţilor <strong>şi</strong> alocare resurselor<br />
a<strong>de</strong>cvate pentru avertizarea timpurie, prevenirea <strong>şi</strong> gestionarea situaţiilor <strong>de</strong> urgenţă.<br />
Strategia viza securizarea performantă a resurselor mediului natural <strong>şi</strong>, în final,<br />
permitea statului să gestioneze performant resursele <strong>de</strong> securitate pe care le <strong>de</strong>ţine <strong>şi</strong><br />
să genereze premisele <strong>de</strong>zvoltării durabile <strong>şi</strong> creşterii bunăstării generale a populaţiei.<br />
Pentru realizarea unei perspective unitare <strong>de</strong> abordare a domeniilor incluse în<br />
strategia naţională pentru securitatea mediului a fost elaborată o metodologie care a<br />
permis generarea elementelor <strong>de</strong> input <strong>şi</strong> integrarea acestora într-un document cu<br />
valenţe naţional-strategice. Metodologia a fost pusă la dispoziţia celor implicaţi în<br />
procesul <strong>de</strong> elaborare a documentului final.<br />
2.2. Filosofia documentului<br />
După constituirea grupului <strong>de</strong> lucru coordonatorul grupului tehnic <strong>şi</strong><br />
operaţional a avansat elementele constitutive ale filosofiei <strong>de</strong> realizare a proiectului<br />
pentru a exista o coerenţă a viziunii <strong>de</strong> realizare atât a documentării, cât <strong>şi</strong> a realizării<br />
documentului final. Principalele orientări au fost următoarele:<br />
• se va evi<strong>de</strong>nţia intercondiţionarea securităţii mediului cu domeniul securităţii<br />
naţionale <strong>şi</strong>, mai ales, se va accentua faptul că mediul natural oferă resursele<br />
necesare securităţii unei naţiuni;<br />
• vulnerabilităţile vor fi evi<strong>de</strong>nţiate analizând fiecare componentă în parte –<br />
apele, aerul, pădurile, biodiversitatea, ecosistemele, resursele naturale, ş.a.;<br />
• se va i<strong>de</strong>ntifica <strong>şi</strong> potenţialitatea reală a ţării din perspective economicofinanciare<br />
pentru a se evita elaborarea unui document care să nu poată fi<br />
implementat din lipsa resurselor financiare – se va evita abordarea pur teoretică<br />
fără finalitate practică;<br />
• după ce se va realiza această „captare a stării” actuale se vor propune<br />
principalele modalităţi <strong>de</strong> acţiune pentru menţinerea echilibrelor naturale în<br />
limitele care să permită <strong>de</strong>zvoltarea durabilă;<br />
• modalităţile <strong>de</strong> acţiune se vor baza pe abordarea integratoare/holistică <strong>şi</strong> pe<br />
utilizarea eficientă a resurselor disponibile la nivel naţional – se va pune<br />
accentul pe principala resursă (practic inepuizabilă) care este cetăţeanul,<br />
beneficiar dar <strong>şi</strong> furnizor <strong>de</strong> securitate atât la nivel personal, comunitar, cât <strong>şi</strong><br />
naţional;<br />
• se va pune accentul, în modalităţi explicite, pe direcţiile vizionare precum<br />
economia ver<strong>de</strong>, producţia <strong>şi</strong> consumul durabile;<br />
317
• abordarea va oferi <strong>şi</strong> soluţii privind reconfigurarea/adaptarea instituţională care<br />
să permită, pe <strong>de</strong> o parte, racordarea la mo<strong>de</strong>lele internaţionale <strong>şi</strong>, pe <strong>de</strong> altă<br />
parte, implementarea cu succes a preve<strong>de</strong>rilor strategiei naţionale pentru<br />
securitatea mediului – se vor i<strong>de</strong>ntifica mecanismele <strong>de</strong> monitorizare <strong>şi</strong> va fi<br />
prevăzut intervalul <strong>de</strong> timp în care se va realiza o evaluare a rezultatelor <strong>şi</strong> se<br />
va îmbunătăţi documentul în ansamblul său;<br />
• documentul va preve<strong>de</strong>a, în mod clar, care sunt resursele necesare finalizării<br />
acţiunilor <strong>şi</strong> în responsabilitatea căror instituţii este fiecare acţiune –<br />
responsabilizarea explicită constituie una din premisele favorabile<br />
implementării strategiei naţionale pentru securitatea mediului.<br />
• se va urmări corelarea raţională a obiectivelor <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare, inclusiv a<br />
programelor investiţionale, în profil intersectorial <strong>şi</strong> regional, cu potenţialul <strong>şi</strong><br />
capacitatea <strong>de</strong> susţinere a capitalului natural;<br />
• documentul va susţine, prin abordarea sa, menţinerea, consolidarea, extin<strong>de</strong>rea<br />
<strong>şi</strong> adaptarea continuă a configuraţiei structurale <strong>şi</strong> potenţialului <strong>de</strong> funcţionare<br />
optimă a capitalului natural ca premisă fundamentală <strong>de</strong> contracarare a<br />
presiunii <strong>de</strong>zvoltării sociale <strong>şi</strong> creşterii economice <strong>şi</strong>, mai ales, în raport cu<br />
impactul imprevizibil al modificărilor climatice;<br />
• acest document este parte integrantă a procesului <strong>de</strong> reevaluare complexă a<br />
documentelor programatice, strategiilor <strong>şi</strong> programelor naţionale prevăzute în<br />
„Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013-<br />
2020-2030”.<br />
2.3. Structura strategiei naţionale pentru securitatea mediului<br />
Pentru a fi implementată filosofia generării documentului final a fost propusă<br />
<strong>şi</strong> validată o structură a documentului final având următoarea formă:<br />
a. Preambul/argument<br />
a.1. Nevoia <strong>de</strong>finirii acestui domeniu din perspectiva Strategiei <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong><br />
Naţională a României <strong>şi</strong> a altor documente din sfera securităţii naţionale sau<br />
internaţionale;<br />
a.2. Finalitatea acestei strategii.<br />
b. Precizări conceptuale<br />
b.1.Modalitatea în care problematica mediului este reflectată în principalele<br />
documente la nivel naţional <strong>şi</strong> internaţional;<br />
b.2. <strong>Studii</strong> privind <strong>de</strong>finirea securităţii mediului;<br />
b.3. Avansarea unei posibile <strong>de</strong>finiţii a securităţii mediului din perspectiva<br />
României.<br />
c. Strategia pentru fiecare domeniu vizat – factorii <strong>de</strong> mediu - în care se<br />
i<strong>de</strong>ntifică, conform metodologiei, riscurile <strong>şi</strong> ameninţările la adresa mediului <strong>şi</strong> a<br />
securităţii naţionale ca efect al unor probleme actuale i<strong>de</strong>ntificate sau a unor posibile<br />
inci<strong>de</strong>nte naturale sau umane <strong>de</strong> mediu. Se vor i<strong>de</strong>ntifica 3-5 riscuri <strong>şi</strong> ameninţări<br />
specifice, se va propune un minim plan <strong>de</strong> acţiune, intervalul <strong>de</strong> timp, cine are<br />
responsabilitatea în<strong>de</strong>plinirii planului <strong>de</strong> acţiune <strong>şi</strong> cu ce costuri.<br />
c.1. <strong>de</strong>zvoltarea durabilă;<br />
318
c.2. aerul;<br />
c.3. solul;<br />
c.4. apele;<br />
c.5. pădurile;<br />
c.6. biodiversitatea <strong>şi</strong> ecosistemele;<br />
c.7. schimbările climatice;<br />
c.8. <strong>de</strong>şeurile – inclusiv cele radioactive;<br />
c.9. resursele strategice;<br />
c.10. modificările genetice.<br />
d. Adaptare legislativă <strong>şi</strong> instituţională<br />
d.1. situaţia din perspectiva stării actuale;<br />
d.2. posibile adaptări legislative ca efect al unor fenomene naturale sau posibile<br />
inci<strong>de</strong>nte <strong>de</strong> mediu consi<strong>de</strong>rate ameninţări la adresa securităţii mediului;<br />
d.3.propuneri <strong>de</strong> reconfigurarea instituţională.<br />
e. Realizarea unui sistem naţional <strong>de</strong> monitorizare <strong>şi</strong> avertizare timpurie<br />
e.1. imageria satelitară;<br />
e.2. imageria aeriană – folosirea potenţialului avionului King Air <strong>de</strong> la INCAS<br />
– Bucureşti;<br />
e.3. monitorizarea cu ajutorul avioanelor uşoare fără pilot – UAV;<br />
e.4. realizarea unui sistem naţional integrat <strong>de</strong> monitorizare <strong>şi</strong> avertizare<br />
timpurie – realizarea unei integrări cu platforma naţională pentru situaţii <strong>de</strong> urgenţe<br />
civile;<br />
e.5. cooperarea transfrontalieră;<br />
e.6. utilizarea produselor intelligence;<br />
e.7. utilizarea sistemului <strong>de</strong> informaţii geografice (SIG).<br />
f. Proceduri specifice <strong>de</strong> implementare – după avizarea documentului <strong>de</strong><br />
către CSAT se vor <strong>de</strong>talia pe diferite domenii din sfera securităţii mediului<br />
g. Revizuirea <strong>şi</strong> adaptarea documentului – se va preve<strong>de</strong>a intervalul <strong>de</strong> timp<br />
în care acest document va fi revizuit <strong>şi</strong> adapta, cine va realiza acest proces <strong>şi</strong> în ce<br />
interval <strong>de</strong> timp.<br />
2.4. Metodologia <strong>de</strong> elaborare a strategiei<br />
În urma studierii unei semnificative literaturi din sfera securităţii <strong>şi</strong> a<br />
posibilelor metodologii <strong>de</strong> elaborare a documentului final a fost propusă, <strong>şi</strong> aprobată<br />
<strong>de</strong> conducerea ministerului, următoarea metodologie <strong>de</strong> elaborare a strategiei<br />
naţionale pentru securitatea mediului, astfel:<br />
a. Definirea situaţiei actuale<br />
- va fi realizată în baza celor mai recente informaţii disponibile;<br />
- se impune claritatea ca o condiţie esenţială pentru realizarea unei strategii eficiente;<br />
- va fi <strong>de</strong>finită din perspectiva documentelor <strong>de</strong> bază precum Programul <strong>de</strong><br />
Guvernare; Programul Naţional <strong>de</strong> Reformă; Strategia <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> Naţională a<br />
României; Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României. Orizonturi<br />
2013-2020-2030; documente specifice ale UE <strong>şi</strong> ONU etc.<br />
319
. I<strong>de</strong>ntificarea problemelor<br />
- după <strong>de</strong>veloparea stării actuale poate fi <strong>de</strong>finit foarte clar setul <strong>de</strong> probleme reale;<br />
- se impune realism <strong>şi</strong> nu exagerarea calitativă sau cantitativă;<br />
- a se evita interpretarea realităţii din perspectiva propriilor percepţii;<br />
- problemele pot fi actuale <strong>şi</strong> <strong>de</strong> perspectivă (termen scurt, mediu <strong>şi</strong> lung), acestea<br />
din urmă pot fi generate <strong>de</strong> nesoluţionarea problemelor actuale;<br />
- se va realiza o listă <strong>de</strong> priorităţi a problemelor, care are la bază opţiunile bazate pe<br />
potenţialul real <strong>de</strong> gestionare a problemelor.<br />
c. I<strong>de</strong>ntificarea obiectivelor<br />
- după i<strong>de</strong>ntificarea problemelor <strong>şi</strong> prioritizarea lor se vor alege obiectivele pe<br />
termen scurt, mediu <strong>şi</strong> lung la nivel regional, naţional <strong>şi</strong> transnaţional;<br />
- obiectivele vor fi abordate din perspectivă holistică, avându-se în ve<strong>de</strong>re<br />
intercondiţionările la nivel naţional <strong>şi</strong> internaţional;<br />
- se va realiza analiza potenţialelor opţiuni <strong>de</strong> soluţionare a problemelor – prin<br />
realizarea obiectivelor – <strong>şi</strong> se va face apel la întregul spectru <strong>de</strong> politici specifice<br />
domeniului <strong>de</strong> referinţă (<strong>de</strong>zvoltare durabilă, economia ver<strong>de</strong>, poluare, <strong>de</strong>şeuri,<br />
silvicultură, ape, biodiversitate etc.);<br />
- fiecare obiectiv va fi <strong>de</strong>finit SMART (S - Specific, M - Măsurabil, un<strong>de</strong> este posibil<br />
chiar prin indicatori, A - ce poate fi Atins, R - Relevant, realist, T – încadrat în Timp,<br />
cu un orizont <strong>de</strong> Timp în care trebuie realizat)<br />
c. I<strong>de</strong>ntificarea altor interese concurente<br />
- i<strong>de</strong>ntificarea obiectivelor <strong>şi</strong> problemelor altor actori, naţionali sau transnaţionali,<br />
este vitală în cadrul abordării strategice;<br />
- un caz semnificativ este Ro<strong>şi</strong>a Montană (<strong>şi</strong> cele din sfera resurselor strategice).<br />
d. I<strong>de</strong>ntificarea <strong>şi</strong> analiza opţiunilor<br />
- i<strong>de</strong>ntificarea opţiunilor/soluţiilor posibile <strong>şi</strong> fezabile în realizarea obiectivelor<br />
propuse;<br />
- analiza fiecărei opţiuni/set <strong>de</strong> opţiuni din perspectiva costurilor <strong>şi</strong> riscurilor<br />
asociate;<br />
- la nivelul strategiei naţionale opţiunile vor inclu<strong>de</strong> unul sau mai multe<br />
mijloace/instrumente ale strategiei naţionale (politice, economice, psihologice,<br />
informaţionale, militare, etc.);<br />
- opţiunile pot apela la două sau mai multe mijloace, simultan sau secvenţial;<br />
- exemple: mijloacele politice pot fi utilizate pentru adaptarea legislaţiei <strong>şi</strong> buna<br />
guvernare, mijloacele diplomatice pentru promovarea poziţiei <strong>şi</strong> intereselor României<br />
în cadrul unor organisme/organizaţii internaţionale ( UE, ONU – a se ve<strong>de</strong>a RIO+20);<br />
- în această etapă se impune creativitate profesională din partea celor care fac parte<br />
din grupul <strong>de</strong> lucru <strong>şi</strong> consiliul ştiinţific;<br />
- trebuie admisă ipoteza că unele probleme nu se pot rezolva, nu au soluţii imediate<br />
(<strong>de</strong> regulă din consi<strong>de</strong>rente obiective).<br />
e. Selectarea opţiunilor<br />
- este etapa finală a procesului <strong>de</strong> realizare a strategiei;<br />
- fiecare opţiune, analizată raţional în termeni <strong>de</strong> costuri <strong>şi</strong> riscuri, va fi examinată<br />
din perspectiva probabilităţii <strong>de</strong> a soluţiona problemele <strong>şi</strong> <strong>de</strong> realizare a obiectivelor;<br />
320
- în această etapă trebuie avută în ve<strong>de</strong>re <strong>şi</strong> întrebarea: „dar dacă procesul nu<br />
evoluează conform planului care sunt alternativele posibile?”;<br />
- pentru implementarea soluţiilor alese se vor elabora proceduri specifice domeniilor<br />
<strong>şi</strong> se va promova apelul la un sistem integrat <strong>de</strong> monitorizare <strong>şi</strong> avertizare timpurie<br />
(nu pot fi neglijate serviciile oferite <strong>de</strong> imageria spaţială sau soluţia avansată <strong>de</strong>ja <strong>de</strong><br />
INCAS „Elie Carafoli” privind monitorizarea calităţii aerului <strong>şi</strong> solului prin utilizarea<br />
ATMOSLAB).<br />
f. Procesualitatea activităţilor<br />
- o strategie este o procesualitate care nu se încheie odată cu implementarea soluţiilor<br />
alese;<br />
- în realitate, fiecare opţiune privind utilizarea mijloacelor impune reoptimizarea<br />
acestora din perspectiva dinamicii evenimentelor <strong>şi</strong> a evaluării performanţelor<br />
acţiunilor <strong>de</strong> implementare, care vizează soluţionarea problemelor <strong>şi</strong> realizarea<br />
obiectivelor (în raport cu situaţia actuală precum <strong>şi</strong> a celor pe termen scurt, mediu <strong>şi</strong><br />
lung);<br />
- se vor impune modificări, ajustări <strong>şi</strong> adaptări iar acestea vor impune noi evaluări,<br />
într-o procesualitate continuă, atunci când se constată abateri semnificative <strong>de</strong> la<br />
planul iniţial;<br />
- abordările unei strategii naţionale trebuie să fie flexibile <strong>şi</strong> integratoare, până când<br />
vor fi realizate obiectivele vizate.<br />
3. Generarea bazei <strong>de</strong> date<br />
În baza metodologiei <strong>de</strong> elaborare a strategiei naţionale pentru securitatea<br />
mediului <strong>şi</strong> a filosofiei documentului final compartimentele <strong>de</strong> specialitate din<br />
Ministerului Mediului <strong>şi</strong> Pădurilor, reprezentanţii altor ministere (Ministerul<br />
Administraţiei <strong>şi</strong> Internelor, Ministerul Economiei, Comerţului <strong>şi</strong> Mediului <strong>de</strong><br />
Afaceri, Ministerul Apărării Naţionale, Serviciul Român <strong>de</strong> Informaţii) <strong>şi</strong> ai mediului<br />
aca<strong>de</strong>mic <strong>şi</strong> ştiinţific (Aca<strong>de</strong>mia <strong>de</strong> Ştiinţe Agricole <strong>şi</strong> Silvice) au înaintat documente<br />
relevante pentru fi integrate în proiectul strategiei.<br />
Au fost înaintate analize <strong>şi</strong> propuneri în domeniile ape, biodiversitate, <strong>de</strong>şeuri,<br />
<strong>de</strong>zvoltare durabilă, păduri, schimbări climatice, zona montană, global information<br />
system <strong>şi</strong> legislaţie. În aceste domenii specialităţii care au făcut parte din grupul <strong>de</strong><br />
lucru au realizat o <strong>de</strong>velopare a stării actuale (la nivelul lunii martie 2012) <strong>şi</strong> au<br />
înaintat propuneri privind viitoarele acţiuni care să permită gestionarea a<strong>de</strong>cvată a<br />
resurselor naturale.<br />
În baza acestor date secretariatul tehnic <strong>şi</strong> operaţionale a <strong>de</strong>marat procesul <strong>de</strong><br />
realizare a draftului strategiei naţionale pentru securitatea mediului. După summitul<br />
Rio+20, din luna iunie 2012, urma ca <strong>şi</strong> documentele aprobate la această reuniune <strong>de</strong><br />
nivel global să fie avute în ve<strong>de</strong>re la <strong>de</strong>finirea proiectului strategiei.<br />
Reconfigurarea politică din luna mai 2012 a stopat acest <strong>de</strong>mers.<br />
321
Concluzii<br />
În finalul acestui material apreciez oportună prezentarea unora din opiniile<br />
avansate <strong>de</strong> membrii grupului <strong>de</strong> lucru, mai ales în ceea ce privesc riscurile la adresa<br />
securităţii mediului.<br />
Referitor la domeniul ape au fost sesizate riscurile pe care le prezintă<br />
securitatea construcţiilor hidrotehnice (baraje, diguri, sisteme <strong>de</strong> hidroamelioraţii,<br />
etc.), asigurarea apei în cantităţile <strong>şi</strong>/sau calităţile necesare pentru populaţie,<br />
industrie, agricultură, urbanism, acvacultură, navigaţie sau sistemul hidroenergetic<br />
naţional. Una din problemele sesizate <strong>de</strong> specialităţii din direcţia ape a fost <strong>şi</strong><br />
siguranţa <strong>şi</strong> stabilitatea terenurilor aferente construcţiilor <strong>şi</strong> amenajărilor hidrotehnice<br />
întrucâît prin realizarea acestor construcţii strategice se pot genera premisele punerii<br />
în instabilitate a unor prismuri <strong>de</strong> rocă din fundaţie <strong>şi</strong>/sau din versanţi.<br />
În domeniul biodiversităţii „Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a<br />
României Orizonturi 2010-2020-2030” vizează obiective pentru menţinerea, consolidarea,<br />
extin<strong>de</strong>rea <strong>şi</strong> adaptarea continuă a configuraţiei structurale <strong>şi</strong> a capacităţii<br />
funcţionale a biodiversităţii ca fundament pentru menţinerea <strong>şi</strong> sporirea potenţialului<br />
naţional <strong>de</strong> suport în corelare cu presiunea <strong>de</strong>zvoltării sociale, al creşterii economice<br />
<strong>şi</strong> impactul previzibil al modificărilor climatice. Pe teritoriul României se află un<br />
număr mare <strong>de</strong> regiuni biogeografice <strong>şi</strong> o varietate largă <strong>de</strong> habitate naturale <strong>şi</strong> specii<br />
sălbatice <strong>de</strong> interes comunitar aflate în mare parte într-o stare <strong>de</strong> conservare<br />
favorabilă. Cu toate acestea, indicatorul conservarea biodiversităţii pentru România<br />
are cea mai mică valoare în comparaţie cu celelalte state membre, <strong>şi</strong> anume 4,2.<br />
Suprafaţa ariilor naturale protejate, <strong>de</strong> interes naţional, reprezintă 7% din suprafaţa<br />
ţării iar suprafaţa totală a siturilor Natura 2000 reprezintă 22,68% din suprafaţa<br />
teritoriului României. O importanţă aparte trebuie acordată biodiversităţii din<br />
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării care <strong>de</strong>ţine un habitat <strong>de</strong> excepţie.<br />
Diferenţierea spaţiului <strong>de</strong>ltaic, <strong>de</strong> la prima bifurcaţie către ţărmul mării <strong>şi</strong> <strong>de</strong> la<br />
braţele principale spre interior, este rezultatul evoluţiei în timp, care a dus la<br />
formarea grindurilor, lacurilor, gârlelor <strong>şi</strong> terenurilor amfibii <strong>şi</strong> respectiv, a<br />
ecosistemelor. Deoarece ecosistemele din <strong>de</strong>ltă sunt în strânsă interacţiune <strong>şi</strong> toate<br />
<strong>de</strong>terminate <strong>de</strong> fluviul Dunărea <strong>şi</strong> <strong>de</strong> energia primită <strong>de</strong> la soare, acest angrenaj<br />
abiotic este consi<strong>de</strong>rat ca un sistem, un nivel supra-eco-sistemic <strong>de</strong> organizare a<br />
materiei. O importanţă <strong>de</strong>osebită o reprezintă <strong>de</strong>semnarea ca sit <strong>de</strong> importanţă<br />
comunitară, care adăposteşte 29 tipuri <strong>de</strong> habitate în bioregiunea stepică <strong>şi</strong> 3 tipuri <strong>de</strong><br />
habitate în bioregiunea pontică, în cadrul reţelei ecologice europene Natura 2000.<br />
Având în ve<strong>de</strong>re configuraţia morfo-hidrografică, asociaţiile floristice <strong>şi</strong> faunistice,<br />
impactul activităţilor antropice în <strong>de</strong>cursul timpului, în Rezervaţie, au fost i<strong>de</strong>ntificate<br />
două categorii <strong>de</strong> ecosisteme <strong>şi</strong> anume: ecosisteme naturale parţial modificate <strong>de</strong><br />
om <strong>şi</strong> ecosisteme antropice. Au fost <strong>de</strong>scrise 23 <strong>de</strong> ecosisteme naturale parţial<br />
modificate <strong>de</strong> om distribuite pe toată suprafaţa Rezervaţiei, <strong>de</strong> la braţele Dunării până<br />
la plajele marine precum <strong>şi</strong> 7 ecosisteme antropice ce includ amenajările agricole,<br />
piscicole <strong>şi</strong> silvice sau aşezările umane (urbane <strong>şi</strong> rurale).<br />
322
O altă dimensiune a strategiei naţionale pentru securitatea mediului o constituie<br />
aurul ver<strong>de</strong> – pădurile. Ca atuuri la acest domeniu specialiştii au semnalat calitatea<br />
superioară a pădurilor, gestionarea durabilă în baza amenajamentelor silvice<br />
întocmite pentru majoritatea pădurilor din România, existenţa unui corp <strong>de</strong> specialişti<br />
cu înaltă calificare <strong>şi</strong> experienţă precum <strong>şi</strong> existenţa unor structuri silvice <strong>de</strong><br />
administrare cu stabilitate în timp care pot asigura continuitate în gospodărirea <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltare durabilă a fondului forestier.<br />
Printre riscurile în acest domeniu la adresa securităţii mediului au fost<br />
semnalate, printre altele, fragmentarea exagerată a fondului forestier aflat în<br />
proprietate privată (există la ora actuală peste 80.000 <strong>de</strong> proprietari <strong>de</strong> păduri),<br />
neacordarea susţinerii financiare <strong>de</strong> la bugetul <strong>de</strong> stat pentru proprietarii <strong>de</strong> păduri,<br />
accesibilitatea redusă în condiţiile unei reţele <strong>de</strong> drumuri forestiere insuficiente (mult<br />
sub media din Uniunea Europeană - 5,6 ml/ha faţă <strong>de</strong> 30ml/ha) <strong>şi</strong> amplificarea<br />
graduală a presiunilor exercitate asupra pădurilor.<br />
Propuneri extrem <strong>de</strong> valoroase pentru realizarea proiectului strategiei naţionale<br />
pentru securitatea mediului au fost înaintate <strong>de</strong> prof. dr. Radu Rey, preşedintele<br />
Forumului Montan din România în condiţiile în care zona montană reprezintă 32%<br />
din suprafaţa teritoriului naţional <strong>şi</strong> inclu<strong>de</strong> 3,2 milioane ha agricole (2,5 milioane ha<br />
păşuni <strong>şi</strong> fâneţe), 3,6 milioane locuitori (2,1 milioane agricultori montani), 27 <strong>de</strong><br />
ju<strong>de</strong>ţe cu munţi (7 regiuni <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare) din care 744 localităţi ( 84 <strong>de</strong> oraşe mici,<br />
656 <strong>de</strong> comune cu 3.320 <strong>de</strong> sate).<br />
La ora actuală baza <strong>de</strong> date <strong>şi</strong> o primă variantă a proiectului Strategiei<br />
Naţionale pentru <strong>Securitate</strong>a Mediului se află în posesia autorului acestui material,<br />
care a elaborat atât filosofia documentului, cât <strong>şi</strong> metodologia <strong>de</strong> elaborare a sa. În<br />
luna iunie, ca rezultat al lipsei <strong>de</strong> interes al <strong>de</strong>ci<strong>de</strong>nţilor politici din minister <strong>de</strong> a<br />
continua acest <strong>de</strong>mers, autorul s-a retras din funcţia <strong>de</strong> consilier al comisarului<br />
general al Gărzii Naţionale <strong>de</strong> Mediu. Poate că după alegerile din luna <strong>de</strong>cembrie<br />
acest <strong>de</strong>mers va fi reluat întrucât este <strong>de</strong> domeniul evi<strong>de</strong>nţei că securitatea mediului<br />
<strong>de</strong>vine tot mai mult una din variabilele strategice ale mediului naţional, regional <strong>şi</strong><br />
internaţional <strong>de</strong> securitate.<br />
Bibliografie:<br />
1. HOMER-DIXON, Thomas F.,Environment, Scarcity, and Violence, Princenton<br />
University Press, SUA, 1999;<br />
2. MAIOR, George Cristian, Incertitudine. Gândire strategică <strong>şi</strong> relaţii<br />
internaţionale în secolul XXI”, editura RAO International publishing company,<br />
2009;<br />
3. MYERS, Norman, Environmental Security:What's New and Difere, 2002;<br />
4. Foreign Policy Romania, iulie/august 2010;<br />
5. Institute for Environmental Security – www.envirosecurity.org;<br />
6. www.fess-global.org;<br />
7. http://www.un.org/jsummit/html/media_info/pressreleases_factsheets/unep_pre<br />
ss_release_508.pdf.<br />
323
ARHITECTURA SISTEMULUI DE COMANDĂ ŞI CONTROL<br />
ÎN OPERAŢIILE GRUPĂRILOR DE FORŢE DE NIVEL OPERATIV<br />
Niculai - Tudorel LEHACI *<br />
Rezumat: Noul context geopolitic <strong>şi</strong> geostrategic impune optimizarea <strong>şi</strong> sincronizarea<br />
mecanismelor <strong>şi</strong> proce<strong>de</strong>elor <strong>de</strong> acţiune cu cele existente la nivelul alianţelor pentru a menţine o<br />
capacitate militară a statului a<strong>de</strong>cvată, care să răspundă pe <strong>de</strong>plin misiunilor ce revin armatei. Pe<br />
<strong>de</strong> altă parte, asigurarea capacităţii optime <strong>de</strong> reacţie în orice situaţie se poate realiza doar prin<br />
implementarea unui sistem naţional integrat <strong>de</strong> management al riscurilor, ce trebuie să articuleze<br />
într-o reţea mo<strong>de</strong>rnă <strong>şi</strong> funcţională toate structurile civile <strong>şi</strong> militare, din administraţia centrală <strong>şi</strong><br />
locală, cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale astfel încât să se asigure coordonarea eficientă<br />
a resurselor umane, materiale, financiare <strong>şi</strong> <strong>de</strong> altă natură folosite pentru prevenirea pericolelor,<br />
controlul <strong>şi</strong> înlăturarea manifestărilor negative, lichidarea consecinţelor <strong>şi</strong> restabilirea sau<br />
reconstrucţia stării <strong>de</strong> normalitate.<br />
Cuvinte-cheie: sistem, comandă, control, operativ, interoperabilitate.<br />
Începutul noului mileniu cunoaşte transformări profun<strong>de</strong> a situaţiei geopolitice<br />
la nivel mondial, <strong>de</strong>terminate <strong>de</strong> evoluţia unor procese <strong>şi</strong> fenomene <strong>de</strong> natură militară<br />
<strong>şi</strong> nonmilitară, care au un impact major atât asupra stării <strong>de</strong> securitate a statelor, cât <strong>şi</strong><br />
asupra politicii <strong>de</strong> protejare a intereselor lor naţionale.<br />
Reconfigurarea relaţiilor dintre componentele specifice securităţii mondiale<br />
obligă statul român să-<strong>şi</strong> adapteze strategia proprie <strong>de</strong> securitate la evoluţiile care se<br />
produc în mediul internaţional, impunându-se în acest sens abordarea unei viziuni<br />
sistemice pentru consolidarea capabilităţilor <strong>de</strong> contracarare a riscurilor <strong>şi</strong><br />
ameninţărilor asimetrice ce pot afecta interesele naţionale ale României.<br />
Calitatea <strong>de</strong> membru al Alianţei Nord-Atlantice oferă oportunităţi dar impune<br />
noi obligaţii pentru Armata României. Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al asigurării securităţii,<br />
România nu mai este singură. Ca membră NATO, România se bazează pe forţa<br />
aliaţilor în apărarea teritoriului <strong>şi</strong> a intereselor sale naţionale. În acela<strong>şi</strong> timp România<br />
participă la efortul colectiv <strong>de</strong> apărare în cadrul Alianţei Nord-Atlantice <strong>şi</strong> î<strong>şi</strong><br />
în<strong>de</strong>plineşte angajamentele militare asumate. Pentru aceasta, ţara noastră trebuie să-<strong>şi</strong><br />
optimizeze <strong>şi</strong> sincronizeze mecanismele <strong>şi</strong> proce<strong>de</strong>ele <strong>de</strong> acţiune cu cele existente la<br />
nivelul alianţei pentru a menţine o capacitate militară a<strong>de</strong>cvată, care să răspundă pe<br />
<strong>de</strong>plin misiunilor ce revin armatei în noul context geopolitic <strong>şi</strong> geostrategic. În acest<br />
context, abordările teoretice privind sistemul <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control al grupărilor <strong>de</strong><br />
forţe <strong>de</strong> nivel operativ trebuie să vizeze evaluarea integrată a modului <strong>de</strong> manifestare<br />
<strong>şi</strong> a consecinţelor probabile ale unor scenarii în situaţii <strong>de</strong> criză, conflict <strong>şi</strong><br />
postconflict, în mediul intern <strong>şi</strong> internaţional.<br />
1. Dimensiunea conceptuală a comenzii <strong>şi</strong> controlului<br />
Conducerea trupelor s-a exercitat din cele mai vechi timpuri, însă conceptul <strong>de</strong><br />
comandă <strong>şi</strong> control a prins contur <strong>şi</strong> a fost clar <strong>de</strong>limitat în ultimele <strong>de</strong>cenii, odată cu<br />
*<br />
Maior, Universitatea Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> “Carol I”.<br />
324
activitatea intensă <strong>de</strong> cercetare ştiinţifică <strong>de</strong>sfăşurată <strong>de</strong> armatele mo<strong>de</strong>rne pentru<br />
automatizarea amplă a proceselor <strong>de</strong> luare a <strong>de</strong>ciziei <strong>şi</strong> a tehnicii <strong>de</strong> luptă.<br />
În vocabularul militar românesc termenii <strong>de</strong> ,,comandă”, ,,control” <strong>şi</strong> sintagma<br />
<strong>de</strong> ,,comandă <strong>şi</strong> control” au intrat relativ recent, mai precis la începutul anilor 1990,<br />
odată cu a<strong>de</strong>rarea ţării noastre la ,,Programul Parteneriatului pentru Pace”. Preluarea<br />
directă a conceptului din publicaţiile NATO <strong>şi</strong> introducerea lui în doctrinele,<br />
instrucţiunile <strong>şi</strong> regulamentele militare nu au fost însoţite <strong>de</strong> o elaborare suficientă a<br />
conţinutului acestora, situaţia nefiind specifică doar mediului militar românesc. Pe<br />
multe meridiane, <strong>de</strong>zbaterile privind natura <strong>şi</strong> semnificaţia comenzii <strong>şi</strong> controlului<br />
tind să clarifice confuzia care persistă atât asupra modului, cât <strong>şi</strong> asupra<br />
circumstanţelor în care aceştia sunt folosiţi.<br />
Comanda <strong>şi</strong> controlul reprezintă esenţa acţiunii militare mo<strong>de</strong>rne <strong>şi</strong> constituie<br />
motorul <strong>şi</strong> factorul <strong>de</strong>cisiv în obţinerea succesului în confruntările militare ale acestui<br />
început <strong>de</strong> mileniu. Inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa comenzii <strong>şi</strong> controlului face ca aceste două<br />
procese să nu poată fi analizate <strong>de</strong>cât împreună, chiar dacă, până la un anumit punct<br />
acestea ar putea fi tratate <strong>şi</strong> separat.<br />
Comanda 1 este autoritatea pe care un comandant în serviciul militar o exercită,<br />
conform legii, asupra subordonaţilor în virtutea unui grad sau a unei funcţii. Ea<br />
inclu<strong>de</strong> autoritatea <strong>şi</strong> responsabilitatea folosirii eficiente a resurselor la dispoziţie<br />
pentru planificarea, organizarea, îndrumarea, coordonarea <strong>şi</strong> controlul forţelor în<br />
scopul în<strong>de</strong>plinirii misiunilor încredinţate. Inclu<strong>de</strong> <strong>de</strong> asemenea responsabilitatea<br />
pentru starea <strong>de</strong> sănătate, bunul trai, moralul <strong>şi</strong> disciplina personalului subordonat.<br />
Controlul 2 reprezintă utilizarea forţelor <strong>şi</strong> sistemelor operaţionale din spaţiul <strong>de</strong><br />
luptă în scopul în<strong>de</strong>plinirii misiunii în concordanţă cu intenţia comandantului. Acesta<br />
inclu<strong>de</strong> colectarea, procesarea, afişarea, stocarea <strong>şi</strong> diseminarea informaţiilor<br />
relevante pentru crearea imaginii operaţionale comune <strong>şi</strong> folosirea acestora, în mod<br />
<strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> către statul major, pe timpul <strong>de</strong>sfăşurării operaţiilor. Controlul permite<br />
comandanţilor să conducă execuţia acţiunilor subordonaţilor pentru a se conforma<br />
intenţiei acestuia.<br />
Spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> funcţiunile <strong>de</strong> comandă, care rămân relativ asemănătoare la<br />
toate eşaloanele <strong>de</strong> comandă, funcţiile controlului cresc în complexitate la fiecare<br />
eşalon superior. Totu<strong>şi</strong>, indiferent <strong>de</strong> eşalonul la care se manifestă comanda <strong>şi</strong><br />
controlul se condiţionează reciproc. În timp ce comanda constă în autoritate,<br />
elaborarea <strong>de</strong>ciziilor <strong>şi</strong> conducere, controlul reprezintă modul în care comandanţii<br />
exercită comanda. Comandanţii nu pot comanda eficient forţele fără control. În mod<br />
similar, controlul nu este funcţional fără actul <strong>de</strong> comandă. Comanda <strong>de</strong>ţine<br />
primordialitatea, dar este insuficientă fără control. Procesul <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control nu<br />
este unilateral orientat <strong>de</strong> sus în jos, orientare care impune controlul subordonaţilor,<br />
ci este un proces multidirecţional prin feedback-ul realizat atât pe orizontală, cât <strong>şi</strong> pe<br />
verticală.<br />
1<br />
FM 6-0, Command and Control of Army Forces, Department of the Army, Washington DC, 2003,<br />
p. 2-2.<br />
2<br />
FM 6-0, Command and Control of Army Forces, Department of the Army, Washington DC, 2003,<br />
p. 3-1.<br />
325
Înţelegând funcţionarea sistemului <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control putem afirma că<br />
acesta reprezintă o combinaţie <strong>de</strong> artă <strong>şi</strong> ştiinţă. În timp ce comanda este <strong>de</strong> obicei o<br />
artă, dar uneori poate fi <strong>şi</strong> o ştiinţă, controlul este mai mult o ştiinţă, dar este în<br />
acela<strong>şi</strong> timp <strong>şi</strong> artă. Ştiinţa analizează procese <strong>şi</strong> fapte pe baza unor principii fizice <strong>şi</strong><br />
materiale, în timp ce arta, în contrast cu ştiinţa, necesită anumite <strong>de</strong>prin<strong>de</strong>ri bazate pe<br />
calităţi, obţinute prin instruire, care nu pot fi dobândite <strong>de</strong>cât prin studiu sau ca<br />
rezultat al educaţiei.<br />
Analiza <strong>şi</strong> studierea domeniului comenzii <strong>şi</strong> controlului presupune în primul<br />
rând analiza <strong>şi</strong> înţelegerea mediului global în care au loc acţiunile. Mediul global <strong>de</strong><br />
ducere al acţiunilor militare presupune existenţa a trei domenii distincte <strong>de</strong><br />
manifestare a confruntării între părţi: domeniul fizic, informaţional <strong>şi</strong> cognitiv 3 .<br />
Domeniul fizic, este locul în care componentele energetice ale acţiunii militare<br />
se confruntă <strong>şi</strong> tind să influenţeze situaţia existentă la acel moment dat. Este locul<br />
un<strong>de</strong> are loc lovirea, protecţia <strong>şi</strong> manevra în toate mediile (dimensiunile) fizice ale<br />
spaţiului <strong>de</strong> luptă (terestru, aerian, naval, cosmic) iar în i<strong>de</strong>ea acestui autor, chiar <strong>şi</strong><br />
în mediul virtual. Tot în acest domeniu se regăsesc componentele hardware <strong>şi</strong><br />
software, precum <strong>şi</strong> infrastructura <strong>de</strong> comunicaţii necesare asigurării sprijinului<br />
comenzii <strong>şi</strong> controlului.<br />
Domeniul informaţional este, aşa cum îi sugerează <strong>şi</strong> numele, locul un<strong>de</strong><br />
informaţia ocupă locul primordial. Acest domeniu reprezintă spaţiul <strong>de</strong>limitat<br />
exclusiv imaginar <strong>şi</strong> niciodată fizic, un<strong>de</strong> informaţia este creată, manipulată,<br />
distribuită <strong>şi</strong> un<strong>de</strong> <strong>de</strong> altfel se manifestă rezultatele proceselor <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control.<br />
Acest domeniu nu este asociat exclusiv componentei informaţionale a acţiunii<br />
militare <strong>şi</strong> poate fi mult mai larg ca spectru <strong>de</strong> referinţă, poate inclu<strong>de</strong> după unele<br />
păreri, chiar <strong>şi</strong> aspecte ale confruntării în spaţiul virtual, psihotronic, cibernetic care<br />
combină elemente <strong>şi</strong> din celelalte domenii.<br />
Domeniul cognitiv, este în mintea oamenilor <strong>şi</strong> cuprin<strong>de</strong> percepţiile,<br />
cunoştinţele, înţelegerea, credinţele <strong>şi</strong> valorile <strong>şi</strong> este locul un<strong>de</strong> se iau <strong>de</strong>ciziile. Din<br />
perspectiva comenzii <strong>şi</strong> controlului, acest domeniu este locul un<strong>de</strong> se regăsesc acele<br />
valori ale artei militare: arta conducerii, morala, coeziunea, nivelul instruirii,<br />
experienţa, nivelul cunoştinţelor. Acesta este domeniul care poate conduce la victorii<br />
strălucite sau la înfrângeri dureroase, acesta este domeniul care trebuie mo<strong>de</strong>lat <strong>şi</strong><br />
sprijinit.<br />
Totu<strong>şi</strong>, în pofida utilizării <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> frecvent a sintagmei, ,,comanda <strong>şi</strong><br />
controlul” par a nu fi suficient <strong>de</strong> bine <strong>de</strong>finite <strong>şi</strong> înţelese, stârnind uneori dispute <strong>şi</strong><br />
controverse, care <strong>de</strong>notă atât complexitatea proceselor pe care le <strong>de</strong>finesc, dar <strong>şi</strong><br />
caracterul lor evolutiv.<br />
Încercând să <strong>de</strong>limiteze cei doi termeni, John Boyd <strong>de</strong>scria comanda ca fiind<br />
,,acţiunea <strong>de</strong> a direcţiona, a ordona, în timp ce controlul înseamnă a reglementa, a<br />
restrânge, a păstra ceva în limitele unui standard” 4 . În general, comanda <strong>şi</strong> controlul<br />
sunt termeni militari utilizaţi în gestionarea personalului <strong>şi</strong> a resurselor. Referindu-se<br />
3<br />
Ion Roceanu, Sisteme C4I comandă <strong>şi</strong> control, comunicaţii, computere <strong>şi</strong> informaţii, 2004, p.70<br />
4<br />
John Boyd, An Organic Design for Command and Control, A Discourse on Wining and Losing,<br />
lectures notes, 1987, pp. 47-54.<br />
326
la inclu<strong>de</strong>rea controlului în conţinutul comenzii <strong>şi</strong> la faptul că fără control nu se poate<br />
exercita comanda, Greg Todd sublinia inseparabilitatea comenzii <strong>de</strong> control - ,,dacă<br />
atomul poate fi divizat, atunci <strong>şi</strong> actul <strong>de</strong> comandă poate fi separat” 5<br />
Dincolo <strong>de</strong> abordarea conceptuală amintită, specialiştii NATO, în special<br />
comunitatea <strong>de</strong>dicată strict studiului comenzii <strong>şi</strong> controlului, atribuie sintagmei<br />
,,comandă <strong>şi</strong> control” o înţelegere mai largă, <strong>de</strong>zvoltând astfel o <strong>de</strong>finiţie <strong>de</strong> lucru<br />
care ne ajută să înţelegem mai bine sfera <strong>de</strong> cuprin<strong>de</strong>re <strong>şi</strong> domeniul <strong>de</strong> acţiune.<br />
Astfel, ,,comanda <strong>şi</strong> controlul reprezintă o funcţie a comandantului, a statului major<br />
<strong>şi</strong> a altor elemente <strong>de</strong> comandă, <strong>de</strong>stinată menţinerii unui nivel ridicat <strong>de</strong><br />
operativitate, pregătirii operaţiilor <strong>şi</strong> conducerii trupelor în ve<strong>de</strong>rea în<strong>de</strong>plinirii<br />
misiunii. Conceptul inclu<strong>de</strong> achiziţia continuă a informaţiilor, fuziunea, reve<strong>de</strong>rea,<br />
reprezentarea, analiza <strong>şi</strong> evaluarea acestora, elaborarea planurilor <strong>de</strong> conducere,<br />
stabilirea misiunilor pentru forţe, planificarea operaţională, organizarea <strong>şi</strong><br />
menţinerea cooperării, asigurarea sprijinului <strong>de</strong> luptă <strong>şi</strong> a sprijinului logistic,<br />
organizarea comenzii <strong>şi</strong> controlului la eşaloanele subordonate, precum <strong>şi</strong><br />
conducerea trupelor pe câmpul <strong>de</strong> luptă 6 ”.<br />
2. Impactul noilor tehnologii asupra sistemelor <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control<br />
Fizionomia luptei mo<strong>de</strong>rne conferă sistemului <strong>de</strong> conducere noi dimensiuni <strong>şi</strong><br />
caracteristici vizând, în mod special, dominarea acestora <strong>de</strong> către elementul<br />
informaţional <strong>şi</strong> <strong>de</strong>cizional prin coordonarea permanentă a tuturor categoriilor <strong>de</strong><br />
forţe armate <strong>şi</strong> a genurilor <strong>de</strong> arme, atât pe orizontală cât <strong>şi</strong> pe verticală, în toate<br />
mediile <strong>de</strong> confruntare.<br />
Teatrul <strong>de</strong> operaţiuni al viitorului, complet cibernetizat, va constitui o realitate<br />
în următoarele <strong>de</strong>cenii, confirmată <strong>de</strong> cel puţin două aspecte. Primul aspect se referă<br />
la procesul integrării sistemelor <strong>de</strong> automatizare a conducerii trupelor cu sistemele <strong>de</strong><br />
armament <strong>de</strong> înaltă precizie precum <strong>şi</strong> la apariţia <strong>şi</strong> utilizarea roboţilor, vehiculelor<br />
telecomandate <strong>şi</strong> muniţiilor inteligente. Al doilea aspect este <strong>de</strong>finit <strong>de</strong> metodologia<br />
conducerii acţiunilor militare în condiţiile cibernetizării, care schimbă complet<br />
conţinutul procedurilor <strong>de</strong> acţiune.<br />
Ca urmare, pe plan mondial, există o preocupare constantă pentru<br />
perfecţionarea sistemelor <strong>de</strong> conducere <strong>de</strong> la toate eşaloanele care să aducă un avantaj<br />
substanţial <strong>şi</strong> chiar <strong>de</strong>cisiv în cazul unei confruntări. <strong>Studii</strong>le realizate până în prezent<br />
arată că atunci când potenţialul <strong>de</strong> luptă al părţilor este sensibil egal, realizarea<br />
superiorităţii asupra inamicului este posibilă numai în conducere, domeniu foarte<br />
greu <strong>de</strong> cuantificat în raportul <strong>de</strong> forţe, dar cu o influenţă hotărâtoare asupra<br />
<strong>de</strong>znodământului operaţiei. Acest aspect ne conduce la i<strong>de</strong>ea că <strong>de</strong>zvoltarea <strong>şi</strong><br />
perfecţionarea sistemului <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control reprezintă un important factor <strong>de</strong><br />
putere al comandamentelor <strong>şi</strong> structurilor luptătoare, care <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> implementarea<br />
unor doctrine noi în concordanţă cu calitatea personalului, instruirea forţei,<br />
modularitatea, flexibilitatea, eficienţa <strong>şi</strong> tehnologiile mo<strong>de</strong>rne.<br />
5<br />
Greg Todd, Catharis, Washington National Defense University Press, 1986, p. 14.<br />
6<br />
Definiţie disponibilă pe: http//www.nato.int/nsa/.<br />
327
Câmpul <strong>de</strong> luptă al viitorului încă nu a fost <strong>de</strong>finit unanim <strong>de</strong> către specialişti,<br />
continuă să fie controversat în privinţa raportului om-sistem, iar uneori este etichetat<br />
ca o „aventură tehnică" 7 . În acest context, se <strong>de</strong>sprind unele tendinţe specifice <strong>de</strong><br />
evoluţie a spaţiului <strong>de</strong> confruntare al secolului XXI 8 , care, în esenţă, surprind<br />
următoarele aspecte:<br />
foarte important, la nivel strategic <strong>şi</strong> operativ, va fi ritmul într-un spaţiu<br />
<strong>de</strong> confruntare cu <strong>de</strong>nsitate redusă; acest lucru impune întrebuinţarea unor forţe <strong>de</strong><br />
dimensiuni mai mici, mai mobile, a sistemelor <strong>de</strong> comandă-control, <strong>de</strong> supraveghere,<br />
<strong>şi</strong> <strong>de</strong> cercetare avansate;<br />
ameninţările asimetrice vor <strong>de</strong>termina cerinţele operaţionale pentru<br />
protecţia multidimensională a forţelor <strong>şi</strong> mijloacelor faţă <strong>de</strong> întreaga gamă <strong>de</strong> atacuri,<br />
incluzând armele <strong>de</strong> distrugere în masă <strong>şi</strong> terorismul;<br />
<strong>de</strong>zvoltarea tehnologică va impune atenuarea diferenţelor dintre focul<br />
direct <strong>şi</strong> cel indirect, dintre capacităţile <strong>de</strong> luptă <strong>şi</strong> cele <strong>de</strong> sprijin <strong>de</strong> luptă sau<br />
logistice;<br />
doctrinele <strong>şi</strong> conceptele operaţionale trebuie să fie dinamice <strong>şi</strong><br />
interactive, recunoscut fiind faptul că multe arme <strong>şi</strong> sisteme vor fi folosite <strong>şi</strong> în alte<br />
scopuri, pentru care nu au fost <strong>de</strong>stinate iniţial;<br />
mediul urban va fi, probabil, foarte frecvent folosit pentru conflictele<br />
secolului XXI;<br />
exploatarea spaţiului cosmic, dominaţia informaţională, digitalizarea <strong>şi</strong><br />
spectrul electromagnetic vor asigura o nouă bază, mo<strong>de</strong>rnă, pentru realizarea unor<br />
avantaje importante în ceea ce priveşte precizia, rapiditatea în <strong>de</strong>cizii, viteza <strong>de</strong><br />
manevră <strong>şi</strong> masarea efectelor la distanţe mult mai mari;<br />
standardizarea <strong>şi</strong> interoperabilitatea vor avea o importanţă crescută în<br />
realizarea simultaneităţii pe timpul operaţiilor întrunite sau multinaţionale;<br />
necesitatea schimbării structurii forţelor <strong>de</strong>vine indubitabilă <strong>şi</strong> <strong>de</strong>curge<br />
din schimbările care vor avea loc în mediul <strong>de</strong> securitate, din complexitatea<br />
operaţiilor întrunite <strong>şi</strong> multinaţionale, din impactul tehnologiilor avansate <strong>şi</strong> naturii<br />
conflictelor asupra fizionomiei acţiunilor, precum <strong>şi</strong> din limitarea continuă a<br />
resurselor la dispoziţie.<br />
Având în ve<strong>de</strong>re tendinţele probabile <strong>de</strong> evoluţie a fizionomiei acţiunilor<br />
militare, este posibil ca <strong>şi</strong> componentele capacităţii operaţionale a forţelor să sufere<br />
modificări. În acest sens, noile tehnologii vor influenţa direct sistemele <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong><br />
control, care vor urmări să asigure următoarele probleme:<br />
conducerea <strong>şi</strong> coordonarea forţelor subordonate prin realizarea unui<br />
sistem <strong>de</strong> management al acţiunilor în timp real, în condiţiile distanţelor mari până la<br />
forţele subordonate <strong>şi</strong> ale unui mediu electromagnetic ostil;<br />
7<br />
Marin SĂLAJAN, Impactul câmpului <strong>de</strong> luptă al viitorului asupra pregătirii <strong>şi</strong> <strong>de</strong>sfăşurării<br />
acţiunilor militare întrunite, Colegiul <strong>de</strong> Război, Universitatea Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „CAROL<br />
I", Bucureşti, 2003, p. 20.<br />
8<br />
Organizaţia pentru Cercetare <strong>şi</strong> Tehnologii a NATO, LAND OPERATIONS IN THE YEAR<br />
2020, Bruxelles, 1999, pp. 12-13.<br />
328
executarea acţiunilor specifice războiului <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control (C2),<br />
care presupune abilitatea <strong>de</strong> a <strong>de</strong>tecta, i<strong>de</strong>ntifica sisteme C2 ale adversarului, folosind<br />
toate mijloacele <strong>şi</strong> proce<strong>de</strong>ele la dispoziţie, precum <strong>şi</strong> <strong>de</strong> a proteja <strong>şi</strong> apăra propriile<br />
sisteme C2, prin cunoaşterea <strong>şi</strong> înţelegerea vulnerabilităţilor acestora, i<strong>de</strong>ntificarea <strong>şi</strong><br />
luarea contramăsurilor necesare;<br />
<strong>de</strong>terminarea cursului optim al acţiunilor printr-o planificare dinamică <strong>şi</strong><br />
flexibilă, cunoaşterea permanentă a situaţiei <strong>şi</strong> realizarea capacităţilor necesare pentru<br />
în<strong>de</strong>plinirea <strong>de</strong>ciziilor comandanţilor;<br />
obţinerea <strong>şi</strong> punerea la dispoziţie a datelor <strong>şi</strong> informaţiilor<br />
corespunzătoare, în timp real <strong>şi</strong> în volumul, forma <strong>şi</strong> locul necesare cursurilor<br />
acţiunilor, satisfăcând nevoile <strong>de</strong> informaţii ale comandanţilor în legătură cu misiunea<br />
încredinţată, forţele adversarului, trupele proprii, terenul <strong>şi</strong> starea vremii;<br />
avertizarea asupra situaţiei prin procurarea rapidă, prelucrarea oportună<br />
a datelor <strong>şi</strong> informaţiilor necesare <strong>şi</strong> diseminarea acestora în forma <strong>şi</strong> cantitatea<br />
corespunzătoare fiecărui nivel <strong>de</strong> comandă;<br />
gestionarea informaţiilor publice, astfel încât să existe capacităţi <strong>de</strong><br />
prezentare proactivă a informaţiei, pentru a obţine sprijinul opiniei publice <strong>şi</strong> a<br />
coordona eficient, în timp util, difuzarea informaţiilor cu imaginile <strong>de</strong>spre situaţie,<br />
atât către mass-media cât <strong>şi</strong> către forţe.<br />
Dinamica evoluţiei tehnologice a <strong>de</strong>terminat, în ultimele <strong>de</strong>cenii, mutaţii<br />
majore în toate domeniile activităţii socio-umane, dar cele mai spectaculoase - sau<br />
poate doar cele mai vizibile - au fost cele din domeniul militar, uneori schimbând<br />
profund esenţa acţiunilor militare. Conceptele clasice cu care operau majoritatea<br />
specialiştilor - spaţiul <strong>şi</strong> timpul - au fost dramatic alterate prin digitalizare,<br />
consecinţele acestui proces fiind materializate în creşterea letalităţii, rapidităţii în<br />
<strong>de</strong>cizii <strong>şi</strong> a dinamicii acţiunilor militare.<br />
Pe <strong>de</strong> altă parte, spectaculoasa <strong>de</strong>zvoltare a comunicaţiilor <strong>şi</strong> în<strong>de</strong>osebi<br />
combinarea acestora cu sistemele informatice avansate au <strong>de</strong>terminat scurtarea<br />
drastică a timpului <strong>de</strong> culegere, i<strong>de</strong>ntificare, transmitere, prelucrare <strong>şi</strong> diseminare a<br />
datelor <strong>şi</strong> informaţiilor, precum <strong>şi</strong> necesitatea informării <strong>şi</strong> conducerii în timp real, în<br />
concordanţă cu rata înaltă a schimbărilor ce au loc pe câmpul <strong>de</strong> luptă. Aceste aspecte<br />
au <strong>şi</strong> ele, la rândul lor, efecte asupra structurilor <strong>de</strong> conducere, fluxurilor<br />
informaţionale <strong>şi</strong> atribuţiilor ce revin statelor majore pe linia planificării, organizării<br />
<strong>şi</strong> coordonării operaţiilor. În aceste condiţii timpul necesar pentru planificarea<br />
acţiunilor se reduce foarte mult, impunându-se luarea unor <strong>de</strong>cizii rapi<strong>de</strong> <strong>şi</strong><br />
elaborarea oportună a planurilor <strong>şi</strong> ordinelor <strong>de</strong> multe ori concomitent cu ducerea<br />
acţiunilor.<br />
Trecând la o analiză ceva mai <strong>de</strong>taliată a implicaţiilor <strong>şi</strong> tendinţelor <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltare tehnologică în perspectiva următoarelor două <strong>de</strong>cenii, constatăm o serie<br />
largă <strong>de</strong> opinii, majoritatea convergente spre acelea<strong>şi</strong> concluzii. Potrivit unui studiu<br />
efectuat <strong>de</strong> specialişti ai ţărilor membre NATO 9 , impactul tehnologiilor mo<strong>de</strong>rne<br />
asupra fenomenului militar va fi profund, cu consecinţe <strong>şi</strong> schimbări semnificative în<br />
9<br />
Organizaţia pentru Cercetare <strong>şi</strong> Tehnologii a NATO, LAND OPERATIONS IN THE YEAR<br />
2020, Bruxelles, 1999, pp. 15-16.<br />
329
planificarea <strong>şi</strong> <strong>de</strong>sfăşurarea acţiunilor militare sau non militare. Unele din aceste<br />
aspecte sunt prezentate în continuare.<br />
Digitalizarea câmpului <strong>de</strong> luptă reprezintă o problemă extrem <strong>de</strong> actuală <strong>şi</strong><br />
complexă care va permite cunoaşterea permanentă, în timp real, a situaţiei, luarea <strong>şi</strong><br />
transmiterea în timp util a măsurilor corespunzătoare. Acest proces permite, totodată,<br />
conectarea tuturor sistemelor <strong>de</strong> pe câmpul <strong>de</strong> luptă într-un singur sistem, aşa numitul<br />
"sistem <strong>de</strong> sisteme", inclusiv a senzorilor <strong>şi</strong> armamentelor. În acest mod, procesul <strong>de</strong><br />
coroborare a datelor <strong>şi</strong> <strong>de</strong> luare a <strong>de</strong>ciziilor va facilita punerea la dispoziţia<br />
comandantului a informaţiilor, inclusiv a schimbărilor care survin pe parcursul<br />
<strong>de</strong>sfăşurării acţiunilor, într-o manieră cât mai apropiată <strong>de</strong> nevoile acestuia.<br />
De asemenea, digitalizarea va permite comandanţilor <strong>de</strong> la toate eşaloanele să<br />
aibă la dispoziţie, în timp real, imaginea clară <strong>şi</strong> completă a câmpului <strong>de</strong> luptă, cu<br />
reprezentarea atât a situaţiei adversarului cât <strong>şi</strong> a trupelor proprii, concomitent cu<br />
posibilitatea <strong>de</strong> a transmite ordine grafice ori scrise, semnale <strong>de</strong> prevenire <strong>şi</strong> alarmare,<br />
date referitoare la starea trupelor, executarea focului, planificarea acţiunilor <strong>şi</strong><br />
asigurarea logistică.<br />
Fără pretenţia <strong>de</strong> a fi epuizat analiza problemelor la care ne-am referit,<br />
consi<strong>de</strong>răm că am reu<strong>şi</strong>t o trecere în revistă a principalelor elemente ale tehnologiei<br />
mo<strong>de</strong>rne care au o influenţă majoră <strong>şi</strong> un impact direct asupra schimbărilor în<br />
domeniul comenzii <strong>şi</strong> controlului la începutul mileniului trei. Concluzia care se<br />
<strong>de</strong>sprin<strong>de</strong> este aceea că schimbarea/transformarea conceptuală (în gândire, în<br />
concepţii, în i<strong>de</strong>i, în planificare etc.) este la fel <strong>de</strong> necesară <strong>şi</strong> trebuie să ţină pasul cu<br />
noile transformări în domeniul tehnologic. Generalul Henry H. Arnold, fost şef al<br />
Forţelor Aeriene ale SUA, referitor la acest aspect spunea că „principiile valabile ieri<br />
nu se mai aplică... ... trebuie să gândim în termenii viitorului" 10 .<br />
3. Sistemul <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control al structurilor <strong>de</strong> nivel operativ<br />
Inovaţiile majore produse în domeniul tehnologiei la mijlocul secolului al XIXlea<br />
au fost calea ferată <strong>şi</strong> telegraful. Prima a crescut mobilitatea armatelor, în timp ce<br />
introducerea telegrafului a însemnat creşterea controlului exercitat <strong>de</strong> la distanţă.<br />
Pentru toate forţele, mobilitatea <strong>şi</strong> acţiunile <strong>de</strong> luptă centrate pe reţea sunt elemente<br />
fără <strong>de</strong> care nu se pot găsi soluţii la provocările actuale. În acest context, statele<br />
occi<strong>de</strong>ntale, cu armate mo<strong>de</strong>rne, au înţeles că un factor generator <strong>de</strong> superioritate în<br />
domeniul militar este reprezentat <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltarea capacităţilor <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control.<br />
Astfel, acestea au <strong>de</strong>zvoltat sisteme tehnice <strong>şi</strong> proceduri capabile să sprijine comanda<br />
<strong>şi</strong> controlul trupelor <strong>de</strong> la nivel strategic până la nivel tactic oferind informaţii <strong>şi</strong><br />
radiografii complete <strong>şi</strong> în timp real asupra zonelor <strong>de</strong> <strong>de</strong>sfăşurare a acţiunilor.<br />
La eşaloanele operative, pentru <strong>de</strong>finirea în mod sintetic a conducerii este<br />
utilizată tot mai mult sintagma comandă <strong>şi</strong> control. Aceasta exprimă esenţa<br />
procesului <strong>de</strong> comandă, modul în care comandanţii, împreună cu structurile aferente,<br />
asigură <strong>de</strong>sfăşurarea organizarea, conducerea, coordonarea, îndrumarea <strong>şi</strong> controlul<br />
pentru în<strong>de</strong>plinirea misiunii ordonate.<br />
10<br />
William A. COHEN, Înţelepciunea generalilor, Editura Antet, Filipeştii <strong>de</strong> Târg, 2001, p. 19.<br />
330
Înţelegerea domeniului comenzii <strong>şi</strong> controlului presupune în primul rând<br />
studierea <strong>şi</strong> analiza mediului global în care au loc acţiunile militare în<br />
contemporaneitate <strong>şi</strong> probabil în viitor.<br />
O arhitectură eficientă a sistemului <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control a grupărilor <strong>de</strong> forţe<br />
<strong>de</strong> nivel operativ în operaţii <strong>şi</strong> nu numai, trebuie să acopere <strong>şi</strong> să răspundă cerinţelor<br />
celor trei domenii <strong>de</strong>finite în primul capitol (fizic, cognitiv <strong>şi</strong> informaţional).<br />
Potrivit experienţei armatelor occi<strong>de</strong>ntale <strong>şi</strong> standar<strong>de</strong>lor NATO, sistemele <strong>de</strong><br />
comandă <strong>şi</strong> control pentru grupările <strong>de</strong> forţe întrunite cu rol operativ trebuie să<br />
cuprindă următoarele sisteme interconectate tehnic <strong>şi</strong> funcţional: sistemul <strong>de</strong><br />
comandă <strong>şi</strong> control; sistemul <strong>de</strong> asigurare a informaţiilor; sistemul <strong>de</strong> comunicaţii;<br />
sistemul reţelelor <strong>de</strong> calculatoare.<br />
Sistemul <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control reprezintă un ansamblu <strong>de</strong> activităţi <strong>de</strong><br />
management al informaţiilor, proceduri, echipamente <strong>şi</strong> mijloace auxiliare utilizate <strong>de</strong><br />
comandant pentru conducerea acţiunilor militare. Sistemul <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control îl<br />
sprijină pe comandant prin realizarea a trei funcţii importante: crearea <strong>şi</strong> actualizarea<br />
imaginii operaţionale comune; accelerarea procesului <strong>de</strong> elaborare a <strong>de</strong>ciziilor prin<br />
creşterea vitezei <strong>şi</strong> preciziei acestuia; <strong>de</strong>sfăşurarea activităţii <strong>de</strong> pregătire <strong>şi</strong><br />
transmitere a ordinelor <strong>de</strong> acţiune.<br />
Sistemul <strong>de</strong> asigurare a informaţiilor realizează toate funcţiile privind<br />
procurarea, analiza, sinteza <strong>şi</strong> fuziunea tuturor datelor purtătoare <strong>de</strong> informaţii pentru<br />
comandă <strong>şi</strong> control. Prin sinteza <strong>şi</strong> fuziunea informaţiilor obţinute pe câmpul <strong>de</strong> luptă,<br />
trebuie să se asigure crearea imaginii grafice comune, care va fi afişată simultan la<br />
toate componentele din compunerea grupării <strong>de</strong> forţe întrunite.<br />
Sistemul <strong>de</strong> comunicaţii reprezintă un ansamblu <strong>de</strong> echipamente, meto<strong>de</strong>,<br />
proceduri <strong>şi</strong> personal specializat, organizat pentru în<strong>de</strong>plinirea funcţiilor <strong>de</strong> transfer al<br />
informaţiilor.<br />
Sistemul reţelelor <strong>de</strong> calculatoare încorporează reţelele locale <strong>de</strong> calculatoare<br />
ale punctelor <strong>de</strong> comandă (<strong>de</strong> bază, <strong>de</strong> rezervă, înaintat), ale punctelor <strong>de</strong> comandă<br />
similare <strong>şi</strong> ale componentelor subordonate. Ceea ce <strong>de</strong>fineşte sistemul reţelelor <strong>de</strong><br />
calculatoare este caracterul său <strong>de</strong>schis, structura ierarhică distribuită <strong>şi</strong> organizarea<br />
modulară, care permit atât funcţionarea integrată în cadrul grupării <strong>de</strong> forţe întrunite<br />
cu rol operativ, cât <strong>şi</strong> in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>ntă în cadrul fiecărei componente, asigurându-se<br />
schimbul reciproc <strong>şi</strong> oportun <strong>de</strong> informaţii în orice condiţii.<br />
Analizând structura sistemului <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control al unei grupări <strong>de</strong> forţe <strong>de</strong><br />
nivel operativ putem afirma că este constituit din mai multe sisteme, modularizate,<br />
integrate <strong>şi</strong> inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nte, care din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re arhitectural pot fi grupate în trei<br />
componente:<br />
arhitectura operaţională care realizează o <strong>de</strong>scriere a proceselor <strong>şi</strong><br />
activităţilor precum <strong>şi</strong> a fluxurilor informaţionale, necesare pentru a în<strong>de</strong>plini sau a asista<br />
activităţile militare;<br />
arhitectura <strong>de</strong> sistem ce reprezintă structura logică <strong>şi</strong> principiile <strong>de</strong> operare<br />
ale unui ansamblu, specific sistemului <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control. Acesta din urmă inclu<strong>de</strong><br />
servicii, funcţii <strong>şi</strong> standar<strong>de</strong> <strong>de</strong> interfaţă pentru a atinge performanţele cerute, în condiţiile<br />
constrângerilor specificate;<br />
331
arhitectura tehnică care reprezintă i<strong>de</strong>ntificarea elementelor fizice ale<br />
arhitecturii <strong>de</strong> sistem, precum <strong>şi</strong> a dispunerii acestora într-un mod ce <strong>de</strong>scrie structura<br />
fizică, funcţiile tehnice, caracteristicile <strong>de</strong> proiectare <strong>şi</strong> atributele tehnice care pot fi<br />
realizate <strong>de</strong> către fiecare componentă în parte 11 .<br />
Sistemele <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control existente la nivel naţional, precum <strong>şi</strong> sistemele<br />
informaţionale pe care le conţin se află în acest moment într-o perioadă <strong>de</strong> tranziţie.<br />
A<strong>de</strong>rarea României la NATO <strong>şi</strong> participarea structurilor cu atribuţii în domeniul siguranţei<br />
naţionale la misiuni alături <strong>de</strong> structuri similare ale altor state au impus modificarea <strong>şi</strong><br />
adaptarea sistemelor <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control, atât doctrinar cât <strong>şi</strong> fizic, tehnologic, <strong>de</strong> la<br />
nivel strategic până la nivelul tactic.<br />
Având la bază cerinţa NATO <strong>de</strong> a face faţă tuturor ameninţărilor, precum <strong>şi</strong><br />
natura responsabilităţilor ce revin armatei prin <strong>de</strong>sfăşurarea operaţiilor pe teritoriul<br />
naţional, în aria <strong>de</strong> responsabilitate a NATO, precum <strong>şi</strong> într-un mediu strategic mai<br />
extins, influenţat permanent <strong>de</strong> factori care impun schimbarea, România a început<br />
<strong>de</strong>zvoltarea unei concepţii noi privind comanda <strong>şi</strong> controlul structurilor <strong>de</strong> forţe din<br />
Armata României. Noua concepţie pune bazele unei arhitecturi <strong>de</strong> comandă-control a<br />
Armatei României suplă, în care numărul eşaloanelor sistemului <strong>de</strong> comandă-control<br />
se reduce semnificativ, având loc o <strong>de</strong>limitare clară a structurilor cu sarcini<br />
operaţionale <strong>de</strong> cele cu sarcini prepon<strong>de</strong>rent administrative, care să-i permită<br />
realizarea unui flux informaţional-<strong>de</strong>cizional eficient în măsură să asigure timpul<br />
necesar pentru reacţie în contextul noii fizionomii a războiului.<br />
Sistemele <strong>de</strong> comandă, control, comunicaţii, computere, informaţii,<br />
supraveghere <strong>şi</strong> recunoaştere (C4ISR) care sprijină forţele militare ale României<br />
trebuie să aibă capabilitatea <strong>de</strong> a se adapta rapid la cererile luptătorului, pentru a face<br />
disponibile informaţiile care sunt importante, a le asigura acolo un<strong>de</strong> sunt necesare, <strong>şi</strong><br />
pentru a garanta că ajung în forma corectă <strong>şi</strong> în timp oportun pentru a fi utilizate.<br />
Obiectivul fundamental al sistemelor C4ISR este <strong>de</strong> a obţine informaţiile critice la<br />
locul corespunzător <strong>şi</strong> la timp pentru a permite forţelor să câştige în oportunitatea<br />
acţiunilor <strong>şi</strong> pentru a în<strong>de</strong>plini obiectivele întregii game <strong>de</strong> operaţii militare.<br />
La nivelul Statului Major General s-a consi<strong>de</strong>rat că realizarea conducerii<br />
forţelor impune existenţa unui sistem C4ISR integrat la toate eşaloanele. Sistemele<br />
C4ISR trebuie să asigure, în condiţiile dinamismului <strong>de</strong>osebit al acţiunilor militare <strong>şi</strong><br />
al fluidităţii dispozitivelor, acoperirea cu posibilităţi <strong>de</strong> conducere a întregului spaţiu<br />
<strong>de</strong> responsabilitate, a realizării comenzii <strong>şi</strong> a controlului în timp real al forţelor <strong>şi</strong><br />
mijloacelor la dispoziţie, precum <strong>şi</strong> sprijin logistic. 12<br />
La nivel mondial, din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re evolutiv, sistemele <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong><br />
control au cunoscut transformări majore, în pas cu dinamica tehnologică fără<br />
prece<strong>de</strong>nt, la nivelul armatelor mo<strong>de</strong>rne simţindu-se nevoia implementării unor<br />
sisteme care să răspundă tuturor provocărilor mediilor <strong>de</strong> confruntare, <strong>de</strong> tipul<br />
C5I2SR (sistemul <strong>de</strong> sisteme modularizat <strong>de</strong> comandă, control, comunicaţii,<br />
11<br />
Gruia TIMOFTE, Sistemul strategic <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control al Armatei României, Ed. A.Î.S.M.,<br />
Bucureşti, 2001, pp.24 – 25.<br />
12<br />
Concepţia C4ISR pentru Armata României, SMG, Bucureşti, 2004, p. 15<br />
332
computere, cooperare, informaţii, interoperabilitate, supraveghere, recunoaştere). O<br />
abordare <strong>de</strong>taliată a acestor mo<strong>de</strong>le <strong>de</strong> sisteme va fi realizată într-un material următor.<br />
Concluzionând, putem afirma că, la nivel operativ, sinergia trebuie să fie<br />
focusată pe integrarea componentelor sistemului <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control, astfel încât<br />
efortul lor total să poată duce forţele la capacitatea <strong>de</strong> a exercita într-un mod <strong>de</strong>cisiv<br />
în<strong>de</strong>plinirea obiectivelor.<br />
Bibliografie:<br />
1. BOYD John, An Organic Design for Command and Control, A Discourse on<br />
Wining and Losing, lectures notes, 1987.<br />
2. COHEN A. William, Înţelepciunea generalilor, Filipeştii <strong>de</strong> Târg: Editura<br />
Antet, 2001.<br />
3. ROCEANU Ion, Sisteme C4I comandă <strong>şi</strong> control, comunicaţii, computere <strong>şi</strong><br />
informaţii, 2004.<br />
4. SĂLAJAN Marin, Impactul câmpului <strong>de</strong> luptă al viitorului asupra pregătirii <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong>sfăşurării acţiunilor militare întrunite, Colegiul <strong>de</strong> Război, Bucureşti:<br />
Universitatea Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I", 2003.<br />
5. TIMOFTE Gruia, Sistemul strategic <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control al Armatei<br />
României, Bucureşti: Ed. A.Î.S.M., 2001.<br />
6. TODD Greg, Catharis, Washington: National Defense University Press, 1986.<br />
7. Concepţia C4ISR pentru Armata României, Bucureşti: SMG, 2004.<br />
8. FM 6-0, Command and Control of Army Forces, Washington DC: Department<br />
of the Army, 2003.<br />
9. Organizaţia pentru Cercetare <strong>şi</strong> Tehnologii a NATO, Land operations in the<br />
year 2020, Bruxelles, 1999.<br />
10. http//www.nato.int/nsa/<br />
333
ORGANIZAREA SISTEMULUI DE COMANDĂ ŞI CONTROL<br />
ÎN CONFLICTELE MILITARE DESFĂŞURATE<br />
ÎN TEATRELE DE OPERAŢII DIN IRAK ŞI AFGANISTAN<br />
Niculai - Tudorel LEHACI *<br />
Rezumat: Strategiile <strong>şi</strong> cu atât mai mult strategii nu <strong>de</strong>ţin soluţii perfecte, algoritmi<br />
universali, a căror aplicare să garanteze succesul unei campanii militare, capitalizarea experienţei<br />
celor care au în<strong>de</strong>plinit misiuni în diferite teatre <strong>de</strong> operaţii reprezintă un <strong>de</strong>zi<strong>de</strong>rat în plan practic,<br />
lecţiile învăţate trebuie să rămână permanent în atenţia noastră ca lecţii <strong>de</strong> învăţat.<br />
Cuvinte-cheie: sistem, comandă, control, operativ, conflict.<br />
Comanda <strong>şi</strong> controlul structurilor militare <strong>de</strong> coaliţie sunt a<strong>de</strong>sea insuficient<br />
<strong>de</strong>zvoltate, echipele <strong>de</strong> comandă fiind conduse mai mult <strong>de</strong> cerinţe politice <strong>de</strong>cât <strong>de</strong><br />
dorinţa <strong>de</strong> a forma un staff eficient <strong>şi</strong> integrat. Inclu<strong>de</strong>rea <strong>şi</strong> integrarea punctelor <strong>de</strong><br />
ve<strong>de</strong>re ale tuturor participanţilor la coaliţie <strong>de</strong>termină faptul că fiecare coaliţie va<br />
avea propriul său specific în ceea ce priveşte comanda <strong>şi</strong> controlul. Dificultatea <strong>de</strong> a<br />
forma o forţă militară eficientă <strong>şi</strong> coerentă cu trupe ale diverselor state contribuitoare<br />
este un lucru recunoscut la nivelul statelor, acesta constituind un factor principal pe<br />
agenda li<strong>de</strong>rilor pentru soluţionare rapidă <strong>şi</strong> eficientă.<br />
Operaţiile multinaţionale <strong>de</strong>sfăşurate până în prezent au scos în evi<strong>de</strong>nţă o serie<br />
<strong>de</strong> neajunsuri care necesită a fi eliminate, în scopul eficientizării grupărilor <strong>de</strong> forţe,<br />
cum ar fi: realizarea <strong>de</strong>ficitară a comenzii <strong>şi</strong> controlului cauzate <strong>de</strong> loialitatea dublă a<br />
structurilor <strong>de</strong> forţe naţionale, agenda ascunsă, dualitatea sistemului <strong>de</strong> comandă,<br />
precum <strong>şi</strong> constrângerile naţionale sau multinaţionale; lipsa <strong>de</strong> experienţă a<br />
personalului unor structuri naţionale în gestionarea conflictelor <strong>şi</strong> lipsa unor<br />
cunoştinţe fundamentale privind teoria <strong>şi</strong> practica conflictelor armate mo<strong>de</strong>rne;<br />
tendinţa SUA <strong>de</strong> a domina coaliţiile din care face parte.<br />
În ceea ce priveşte conflictele din Irak, faţă <strong>de</strong> primul conflict din 1991, în care<br />
efortul a fost concentrat în special pe mijloacele militare <strong>şi</strong> pe trupe, în al doilea<br />
conflict s-a urmărit <strong>de</strong>capitarea regimului lui Saddam Husein prin ţintirea bazelor<br />
puterii instituţionale ale regimului <strong>de</strong> la Bagdad, inclusiv a palatelor prezi<strong>de</strong>nţiale, a<br />
bazelor <strong>şi</strong> cazărmilor militare <strong>şi</strong> a celor <strong>de</strong> poliţie <strong>şi</strong> securitate.<br />
În acest context, dacă pe timpul <strong>de</strong>sfăşurării operaţiei ,,Desert Storm”,<br />
generalul Norman Schwarzkopf a <strong>de</strong>cis să nu aibă în subordine un comandant al<br />
componentei terestre care să integreze operaţiile acesteia, alegând să coman<strong>de</strong><br />
personal operaţiile terestre, pentru operaţia ,,Iraqi Freedom”, generalul Tommy<br />
Franks a hotărât să stabilească un comandament combinat al componentei terestre<br />
(CFLCC – Combined Forces Land Component Command) care să-<strong>şi</strong> asume comanda<br />
<strong>şi</strong> controlul tuturor forţelor care urmau să execute operaţii terestre, indiferent dacă<br />
aparţineau componentei terestre, ori <strong>de</strong> infanterie marină ale SUA sau forţelor terestre<br />
ale Coaliţiei. La 20 noiembrie 2002, generalul Franks a <strong>de</strong>stinat comandamentul<br />
Armatei a 3-a a Statelor Unite ale Americii pentru a constitui comandamentul<br />
*<br />
Maior, Universitatea Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> “Carol I”.<br />
334
componentei terestre, dislocat la vremea respectivă la Fort McPherson, Georgia,<br />
SUA. Acest ordin a constituit baza legală pentru organizarea <strong>şi</strong> încadrarea <strong>de</strong> manieră<br />
combinată a comandamentului respectiv. În iarna lui 2001 <strong>şi</strong> în primăvara lui 2002,<br />
comandamentul Armatei a 3-a a funcţionat CFLCC pentru Operaţia Enduring<br />
Freedom, din Afganistan, majoritatea personalului funcţionând în Camp Doha,<br />
Kuweit.<br />
În urma acestei reorganizări a statului major, generalul locotenent McKierman<br />
a urmărit să renunţe la aşa zisa structură tradiţională, organizată pe module specifice<br />
domeniilor <strong>de</strong> activitate: administrativ, informaţii, operaţii <strong>şi</strong> logistică, structură <strong>de</strong><br />
sorginte napoleoniană, <strong>şi</strong> a adoptat o nouă structură specifică funcţiilor pe care le va<br />
în<strong>de</strong>plini comandamentul: operaţii, manevră, efecte, informaţii, protecţie <strong>şi</strong> susţinere,<br />
acesta fiind consi<strong>de</strong>rat un mo<strong>de</strong>l funcţional. „Această nouă organizare a necesitat<br />
reanalizarea sistemului <strong>de</strong> relaţii <strong>de</strong> comandament, noi procese, o nouă arhitectură a<br />
sistemului digitalizat”. 1<br />
Operaţionalizarea arhitecturii organizatorice <strong>şi</strong> cea a sistemului specific <strong>de</strong><br />
comunicaţii presupunea ca procesul <strong>de</strong> planificare <strong>de</strong>liberată, precum <strong>şi</strong> cel <strong>de</strong><br />
execuţie să fie eficiente. De<strong>şi</strong> forţele terestre au început să realizeze aceste elemente<br />
încă din tipul operaţiei „Desert Storm”, eforturile au ajuns să fie fructificate cu ocazia<br />
operaţiei „Iraqi Freedom”.<br />
Referitor la lecţiile învăţate din operaţia ,,Iraqi Freedom”, raportul postacţiune<br />
al Diviziei 3 Infanterie a SUA, face referire la următoarele <strong>de</strong>ficienţe pe linie <strong>de</strong><br />
comandă <strong>şi</strong> control constatate pe timpul <strong>de</strong>sfăşurării operaţiilor 2 :<br />
echipamentele radio <strong>de</strong> abonat mobil nu satisfac cerinţele <strong>de</strong> comunicaţii<br />
pentru conducerea acţiunilor <strong>de</strong> luptă pe timpul <strong>de</strong>plasărilor pe distanţe mari a<br />
punctelor <strong>de</strong> comandă. De aceea, este necesar un nou sistem <strong>de</strong> comunicaţii capabil<br />
să asigure conexiuni <strong>de</strong> voce <strong>şi</strong> date în întregul spaţiu <strong>de</strong> luptă al diviziei, la distanţe<br />
mari <strong>şi</strong> pe timpul <strong>de</strong>plasărilor;<br />
trupele <strong>de</strong> uscat trebuie să-<strong>şi</strong> sprijine unităţile prin asigurarea accesului la<br />
sistemele <strong>de</strong> comunicaţii prin satelit, atât pe timpul instruirii cât <strong>şi</strong> pe timpul<br />
<strong>de</strong>sfăşurării operaţiilor (conform principiului „instruieşte-te ca în luptă”);<br />
compartimentul G6 trebuie să <strong>de</strong>termine necesităţile <strong>de</strong> comunicaţii prin<br />
satelit, iar comandantul corpului <strong>de</strong> armată să stabilească priorităţile <strong>de</strong> utilizare a<br />
acestora;<br />
compartimentul G6 va menţine conectarea telefoanelor <strong>şi</strong> calculatoarelor<br />
prin fir la punctele <strong>de</strong> comandă ale diviziei numai dacă se menţin configuraţii <strong>de</strong> tipul<br />
centrului operaţional tactic;<br />
divizia trebuie să aibă un acces facil la frecvenţele pentru sistemul radio <strong>de</strong><br />
abonat mobil care trebuie coordonate, analizate pentru a elimina conflictele <strong>şi</strong> alocate<br />
<strong>de</strong> către un manager al frecvenţelor <strong>de</strong> la eşalonul superior, dispus în apropierea<br />
dispozitivului diviziei;<br />
1<br />
http://call.army.mil/links/lessons.asp.<br />
2<br />
Third Infantry Division (Mechanized) After Action Report Operation IRAQI FREEDOM, Fort<br />
Hood, Texas, 2004, pp. 2-5, 183-196, 265-268.<br />
335
securitatea comunicaţiilor <strong>şi</strong> procedurile <strong>de</strong> operare standard trebuie<br />
revalidate, repetate <strong>şi</strong> distribuite tuturor eşaloanelor pentru a se asigura că unităţile<br />
cunosc procedurile corecte pentru securitatea comunicaţiilor <strong>şi</strong> aplicarea coordonată a<br />
planurilor. Transmiterea cheilor <strong>de</strong> criptare <strong>de</strong> grup prin reţeaua radio <strong>de</strong> abonat<br />
mobil reprezintă o măsură <strong>de</strong> rezervă faţă <strong>de</strong> transmiterea normală a acestora, mai<br />
ales atunci când există constrângeri generate <strong>de</strong> distanţele mari;<br />
în timp ce în cazul telefoanelor din sistemul <strong>de</strong> sateliţi „Iridium” au fost<br />
sesizate unele dificultăţi în utilizarea lor <strong>şi</strong> fiabilitatea relativ scăzută a acestora,<br />
sistemul <strong>de</strong> comunicaţii prin satelit INMARSAT <strong>şi</strong>-a <strong>de</strong>monstrat eficienţa în<br />
asigurarea conectivităţii limitate în voce <strong>şi</strong> date pentru vehiculele C2 pe timpul<br />
<strong>de</strong>plasării, însă terminalele din acest sistem au fost aduse prea târziu în cadrul<br />
diviziei;<br />
la nivelul diviziei se constată nevoia <strong>de</strong> mai multe mijloace radio<br />
monocanal prin satelit, chiar dacă lucrează numai în trei reţele (comandă <strong>şi</strong> control,<br />
operaţii <strong>şi</strong> cercetare, sprijin <strong>de</strong> foc), în scopul asigurării mijloacelor radio pentru<br />
elemente sau cerinţe neprevăzute <strong>şi</strong> echipele <strong>de</strong> luptă ale brigăzilor la distanţe foarte<br />
mari.<br />
Spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> cele prezentate anterior, în ceea ce priveşte conflictele din<br />
spaţiul ex-Iugoslav, după încheierea misiunilor, specialiştii NATO au analizat modul<br />
<strong>de</strong> ducere a operaţiilor <strong>şi</strong> au ajuns la anumite concluzii <strong>şi</strong> învăţăminte, din care redăm<br />
în continuare câteva:<br />
conducerea NATO ar fi trebuit să-<strong>şi</strong> <strong>de</strong>finească cu claritate modul <strong>de</strong> acţiune<br />
încă <strong>de</strong> la începutul misiunii, atât din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re militar cât <strong>şi</strong> civil;<br />
pe timpul planificării / configurării forţei ar fi trebuit prevăzută o forţă <strong>de</strong><br />
rezervă;<br />
Comandamentul Aliat <strong>de</strong> Reacţie Rapidă ar fi trebuit să <strong>de</strong>ţină OPCOM<br />
pentru această operaţie;<br />
NATO trebuie să-<strong>şi</strong> re<strong>de</strong>finească conceptul aranjamentelor <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong><br />
control în sensul <strong>de</strong> al eficientiza;<br />
pe timpul ducerii operaţiei pot apare contradicţii pe linie <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong><br />
control, atunci când nu corespund reglementările naţionale cu cele ale NATO, mai<br />
ales în privinţa controlului operaţional, datorită diferenţelor <strong>de</strong> interpretări ale acestei<br />
relaţii <strong>de</strong> autoritate <strong>de</strong> comandă.<br />
În ceea ce priveşte operaţia ,,Enduring Freedom” din Afganistan, <strong>de</strong>clanşată la<br />
data <strong>de</strong> 7 octombrie 2001, aflată încă în <strong>de</strong>sfăşurare, operaţiunea a început cu o<br />
campanie aeriană ofensivă în care au fost întrebuinţate aproximativ 350 aeronave din<br />
toate categoriile <strong>de</strong> aviaţie, majoritatea aparţinând SUA, la care s-au adăugat cele<br />
britanice, franceze, germane <strong>şi</strong> ale altor state. Chiar dacă operaţia încă nu s-a încheiat<br />
<strong>şi</strong> nu au fost încă publicate rapoarte complete post acţiune, vom încerca vom încerca<br />
totu<strong>şi</strong> o ,,radiografie” a campaniei. Campania aeriană poate fi consi<strong>de</strong>rată <strong>de</strong><br />
amploare medie, atât din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al volumului <strong>de</strong> tehnică întrebuinţată, cât<br />
<strong>şi</strong> din cel al întin<strong>de</strong>rii în timp. Au fost executate 15.000 <strong>de</strong> ie<strong>şi</strong>ri <strong>de</strong> aviaţie, din care<br />
7.100 aparţin Forţelor Aeriene ale SUA, iar diferenţa, aviaţiei celorlalte state<br />
partenere. Forţele aeriene ale SUA au executat 450 ie<strong>şi</strong>ri <strong>de</strong> aviaţie în misiuni <strong>de</strong><br />
336
ecunoaştere, <strong>de</strong> supraveghere <strong>şi</strong> cercetare <strong>şi</strong> 3.150 ie<strong>şi</strong>ri <strong>de</strong> aviaţie în misiuni <strong>de</strong> atac<br />
la sol <strong>şi</strong> bombardament, lansând un total <strong>de</strong> 6.500 tone <strong>de</strong> muniţie. Până la data <strong>de</strong> 07<br />
<strong>de</strong>cembrie 2001, s-au lovit <strong>şi</strong> distrus trei sferturi din obiectivele planificate la<br />
începutul campaniei.<br />
Atunci când NATO prelua sarcina coordonării Forţei Internaţionale <strong>de</strong><br />
Asistenţă <strong>de</strong> <strong>Securitate</strong> (ISAF) din Afganistan în vara anului 2003, Alianţa î<strong>şi</strong> asuma<br />
un angajament politic pe termen lung pentru sprijinirea guvernului <strong>şi</strong> a poporului<br />
afgan. În acela<strong>şi</strong> timp, angajamentul NATO reprezenta un indiciu clar al modului în<br />
care Alianţa se adapta la cerinţele securităţii secolului XXI – o Alianţă pregătită <strong>şi</strong><br />
dornică să contribuie la lupta împotriva terorismului <strong>şi</strong> la eforturile mai ample ale<br />
comunităţii internaţionale vizând asigurarea securităţii în zonele aflate în afara<br />
spaţiului euroatlantic.<br />
Spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> alte misiuni ale NATO, <strong>de</strong> aproape trei ani, misiunea din<br />
Afganistan prezintă în continuare provocări <strong>de</strong>osebite pentru Alianţă. Prin<br />
intermediul ISAF, NATO în<strong>de</strong>plineşte un rol cheie <strong>de</strong> asigurare a asistenţei în<br />
domeniul securităţii <strong>şi</strong> realizează o revoluţie conceptuală. În în<strong>de</strong>plinirea principalei<br />
sale misiuni, cea <strong>de</strong> a asigura asistenţă autorităţilor afgane, Alianţa <strong>şi</strong>-a asumat noi <strong>şi</strong><br />
complexe sarcini <strong>de</strong> stabilizare într-un mediu <strong>de</strong> <strong>de</strong>parte mai solicitant <strong>de</strong>cât cel al<br />
altor operaţii conduse <strong>de</strong> NATO. De aceea, din multe puncte <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re, Afganistanul<br />
a <strong>de</strong>venit un caz-test pentru transformarea NATO. ISAF <strong>şi</strong> NATO sunt supuse în<br />
fiecare zi unor teste care vizează, începând <strong>de</strong> la capacitatea lor <strong>de</strong> acţiona în zone<br />
în<strong>de</strong>părtate <strong>şi</strong> <strong>de</strong>seori periculoase, până la posibilitatea <strong>de</strong> a genera forţele necesare<br />
pentru în<strong>de</strong>plinirea cerinţelor militare ale unei misiuni care se <strong>de</strong>sfăşoară la o mare<br />
distanţă. Asigurarea succesului continuu al acestei misiuni este în egală măsură<br />
importantă pentru NATO <strong>şi</strong> Afganistan.<br />
Îmbunătăţirea <strong>şi</strong> aplicarea pe scară largă a conceptului „Războiului Bazat pe<br />
Reţea” (Network Centric Warfare) fundamentat <strong>şi</strong> îmbunătăţit în urma lecţiilor<br />
învăţate din războiul din Golf (1990-1991- Operaţiunea ,,Desert Storm”) <strong>şi</strong> din<br />
campania din Kosovo, (1999- Operaţiunea ,,Allied Forces”) este un concept aplicat în<br />
timpul acestei operaţii. Principiul general care stă la baza acestui concept este cel al<br />
interconectivităţii dintre echipamentele <strong>de</strong> cercetare <strong>şi</strong> comunicaţii instalate pe<br />
diferite platforme, cum ar fi: sateliţi, avioane fără pilot, avioane <strong>de</strong> vânătoarebombardament,<br />
bombardiere strategice sau ,,pe oameni”, respectiv, echipe <strong>de</strong><br />
cercetare în adâncimea dispozitivului inamicului.<br />
Acest transfer neîngrădit al informaţiilor <strong>de</strong> la o platformă la alta (realizat<br />
inclusiv prin mijloace <strong>de</strong> cercetare spaţială), s-a dovedit a fi extrem <strong>de</strong> util, mai ales<br />
în lovirea ţintelor <strong>de</strong> oportunitate, cum ar fi trupe <strong>şi</strong> tehnică în mişcare, convoaie ale<br />
li<strong>de</strong>rilor Al-Qaeda <strong>şi</strong> talibani aflate în <strong>de</strong>plasare. A fost reconsi<strong>de</strong>rat rolul aviaţiei <strong>de</strong><br />
bombardament strategic, majoritatea misiunilor executate <strong>de</strong> către aceasta fiind <strong>de</strong><br />
nivel tactic. Avionul fără pilot RQ-1 ,,Predator”, echipat cu rachete antiblindate<br />
dirijate prin laser <strong>de</strong> tipul ,,Hellfire”, a fost întrebuinţat în premieră în acţiuni <strong>de</strong> luptă<br />
pentru lovirea unor ţinte terestre, sistemul fiind comandat <strong>de</strong> la mare distanţă.<br />
Prin operaţia Enduring Freedom, SUA <strong>şi</strong> aliaţii săi <strong>şi</strong>-au în<strong>de</strong>plinit cele mai<br />
multe dintre scopurile stabilite <strong>şi</strong> urmărite în Afganistan. Operaţia a pus în evi<strong>de</strong>nţă<br />
337
importanţa forţei aeriene, flexibilitatea, puterea distructivă, siguranţa <strong>şi</strong> oportunitatea<br />
acesteia, a creat posibilitatea experimentării unor categorii <strong>de</strong> tehnică militară,<br />
utilizate sau nu până la momentul <strong>de</strong>clanşării acesteia, precum <strong>şi</strong> aplicarea unor<br />
concepte <strong>şi</strong> proce<strong>de</strong>e noi <strong>de</strong> acţiuni militare.<br />
Desfăşurarea operaţiilor în condiţiile geoclimatice <strong>şi</strong> militare <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> dure<br />
din Afganistan au constituit un test <strong>de</strong> anduranţă, atât pentru personalul participant,<br />
cât <strong>şi</strong> pentru tehnica <strong>şi</strong> echipamentele din înzestrare. Participarea la operaţii a<br />
<strong>de</strong>taşamentelor din cadrul Forţelor Terestre ale armatei României <strong>şi</strong> în<strong>de</strong>plinirea cu<br />
succes a diversităţii <strong>de</strong> misiuni încredinţate a pus în evi<strong>de</strong>nţă evoluţia ascen<strong>de</strong>ntă a<br />
sistemului <strong>de</strong> pregătire <strong>şi</strong> instruire a militarilor români, iar experienţa acumulată în<br />
cadrul misiunilor internaţionale a reliefat importanţa procesului <strong>de</strong> selecţie a<br />
personalului participant în scopul generării unor <strong>de</strong>taşamente bine închegate, cu un<br />
nivel ridicat <strong>de</strong> coeziune.<br />
Din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al suportului tehnic al sistemului <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control,<br />
acest conflict a <strong>de</strong>monstrat valabilitatea principiului exprimat prin cine <strong>de</strong>ţine<br />
superioritatea informaţională <strong>de</strong>ţine un avantaj enorm în planificarea <strong>şi</strong> <strong>de</strong>sfăşurarea<br />
acţiunilor militare <strong>şi</strong> a evi<strong>de</strong>nţiat faptul că digitalizarea este forţa motrice către<br />
inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa operaţiei întrunită.<br />
În ceea ce priveşte forţele participante, admitem că subordonarea directă către<br />
comandantul forţei este mai importantă <strong>de</strong>cât legătura cu autorităţile naţionale, care<br />
nu ar trebui să exercite comanda zilnică. Comanda naţională ar trebui exercitată doar<br />
pentru rapoarte <strong>de</strong> informare periodice, diverse situaţii administrative, etc. Noţiunea<br />
<strong>de</strong> forţe multinaţionale transce<strong>de</strong> operativ importanţa autorităţilor naţionale.<br />
Tensiunile dintre <strong>de</strong>ciziile multinaţionale <strong>şi</strong> cele naţionale persistă <strong>şi</strong> în zilele noastre<br />
<strong>şi</strong> nu se întrezăreşte o soluţie care să convină ambelor părţi în viitorul apropiat.<br />
Extensia comenzii naţionale în <strong>de</strong>trimentul celei multinaţionale este dată <strong>şi</strong> <strong>de</strong><br />
existenţa unui acord agreat <strong>de</strong> ambele părţi. Pe <strong>de</strong> altă parte, existenţa unei misiuni<br />
clare a forţelor multinaţionale, legală, având obiectivele clar <strong>de</strong>finite, <strong>de</strong>termină<br />
autorităţile naţionale să aloce structurile <strong>de</strong> forţe la dispoziţia acestora. Prin contrast,<br />
dacă termenii misiunii sunt neclari, ambigui, autorităţile naţionale nu vor pune la<br />
dispoziţia forţei structurile <strong>de</strong> forţe necesare sau se vor eschiva cât pot <strong>de</strong> mult.<br />
Pentru înţelegerea <strong>de</strong>plină a modului cum acţionează comanda forţelor multinaţionale<br />
trebuie să subliniem faptul că, atunci când violenţa mediului <strong>de</strong> securitate este<br />
scăzută, constrângerile care acţionează asupra comandantului forţei sunt minime. În<br />
contradicţie, pe măsură ce ostilitatea violentă a populaţiei creşte, autoritatea<br />
comandantului forţei sca<strong>de</strong>, crescând din nou pe măsură ce situaţia generală tin<strong>de</strong><br />
către <strong>de</strong>clanşarea războiului.<br />
În concluzie, putem subscrie pe <strong>de</strong>plin afirmaţiilor autorilor lucrării ,,Potenţialul<br />
<strong>de</strong> luptă al forţelor armate”, care <strong>de</strong>finesc comanda <strong>şi</strong> controlul ca fiind ,,un proces atât<br />
<strong>de</strong> pregnant, încât toate acţiunile esenţiale din luptă provin din el, exceptând acţiunea<br />
naturii. Acest proces trebuie să faciliteze libertatea <strong>de</strong> acţiune, <strong>de</strong>legarea autorităţii <strong>şi</strong> a<br />
conducerii în orice punct critic <strong>de</strong> pe câmpul <strong>de</strong> luptă.” 3 Eficacitatea forţelor militare<br />
3<br />
Col.dr.Ion BĂLĂCEANU, lt.col.dr. Daniel DUMITRU, col.(r)dr. Ion IOANA, Potenţialul <strong>de</strong><br />
luptă al forţelor armate, Editura Top Fort, Bucureşti, 2006, p.178.<br />
338
multinaţionale <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> capacitatea lor <strong>de</strong> a opera eficient împreună. Operaţiile<br />
militare trebuie să fie pregătite <strong>şi</strong> executate cu toate categoriile <strong>de</strong> forţe, întrunit <strong>şi</strong> cu<br />
eforturi concentrate, realizând utilizarea maximă a puterii statelor <strong>şi</strong> forţelor participante<br />
<strong>şi</strong> în <strong>de</strong>plin acord cu factorii situaţiei. La nivel operativ, sinergia trebuie să fie focusată<br />
pe integrarea componentelor naţionale, astfel încât efortul lor total să poată duce forţele<br />
la capacitatea <strong>de</strong> a exercita într-un mod <strong>de</strong>cisiv în<strong>de</strong>plinirea obiectivelor.<br />
Acţiunile militare mo<strong>de</strong>rne sunt <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> complexe, sistemul complex<br />
propriu intrând permanent într-o competiţie acerbă cu sistemul complex al<br />
inamicului. Fiecare sistem are numeroase elemente care la rândul lor pot fi sisteme<br />
complexe care interferează <strong>şi</strong> intră în relaţie cu multe alte sisteme. Rezultatele acestor<br />
interacţiuni sunt, <strong>de</strong> regulă, greu <strong>de</strong> prevăzut <strong>şi</strong> probabil greu <strong>de</strong> controlat.<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al dimensiunii, aşa cum au <strong>de</strong>monstrat <strong>de</strong>ja conflictele<br />
recente, războaiele viitorului sunt prefigurate a se <strong>de</strong>sfăşura într-un spectru foarte larg<br />
al acţiunii <strong>şi</strong> reacţiunii, într-un spaţiu multidimensional pe care se <strong>de</strong>finesc, între<br />
altele, <strong>şi</strong> următoarele tipuri <strong>de</strong> războaie: cosmic, cibernetic, psihologic, mediatic,<br />
economic, cultural, genetic, geofizic <strong>şi</strong> cel purtat prin mijloace militare 4 .<br />
Schimbările cele mai profun<strong>de</strong> în fizionomia acţiunilor militare probabil că vor<br />
veni nu din partea sistemelor clasice <strong>de</strong> arme (care vor continua, totu<strong>şi</strong>, să evolueze în<br />
precizie, complexitate <strong>şi</strong> bătaie), ci din cea a aplicării tot mai largi a tehnologiei<br />
neconvenţionale a informaţiei, esenţa acestor evoluţii constând în efectele combinării<br />
armelor <strong>de</strong> precizie la mare distanţă cu reţelele <strong>de</strong> senzori <strong>şi</strong> <strong>de</strong> procesare a datelor în<br />
timp real, integrând în sisteme digitale echipamente <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntificare, vehicule aeriene,<br />
terestre <strong>şi</strong> navale fără echipaj, sisteme <strong>de</strong> informaţii, supraveghere <strong>şi</strong> cercetare<br />
mo<strong>de</strong>rne 5 .<br />
Bibliografie:<br />
1. BĂLĂCEANU, I.; DUMITRU, D.; IOANA, I., Potenţialul <strong>de</strong> luptă al forţelor<br />
armate, Bucureşti: Editura Top Fort, 2006.<br />
2. MITULEŢU, I.; STANCU M. Conflicte militare. Lecţii învăţate, curs,<br />
Bucureşti: Editura U.N.Ap. ,,Carol I”, 2010.<br />
3. MUREŞAN, M.; VĂDUVA, Gh.; Războiul viitorului, viitorul războiului,<br />
Bucureşti: Editura U.N.Ap. ,,Carol I”, 2007.<br />
4. PAUL, V.; COŞCODARU, I., Centrele <strong>de</strong> putere ale lumii, Bucureşti: Editura<br />
ştiinţelor sociale <strong>şi</strong> politice, 2003.<br />
5. Third Infantry Division (Mechanized) After Action Report Operation IRAQI<br />
FREEDOM, Fort Hood, Texas, 2004.<br />
6. http://call.army.mil/links/lessons.asp<br />
4<br />
M. MUREŞAN, Gh. VĂDUVA, Războiul viitorului, viitorul războiului, Editura U.N.Ap.<br />
,,Carol I”, Bucureşti, pp. 494-495.<br />
5<br />
V. PAUL, I. COŞCODARU, Centrele <strong>de</strong> putere ale lumii, Editura ştiinţelor sociale <strong>şi</strong> politice,<br />
Bucureşti, 2003, pp. 186-187.<br />
339
AMENINŢĂRI, PROVOCĂRI ŞI RISCURI<br />
LA ADRESA SISTEMELOR DE COMUNICAŢII UNIFICATE<br />
PROVENITE DIN SPAŢIUL CIBERNETIC MODERN<br />
Daniel BRĂTULESCU *<br />
Rezumat: Ameninţările, provocările <strong>şi</strong> riscurile la adresa sistemelor <strong>de</strong> comunicaţii<br />
unificate (SCU) provenite din spaţiul cibernetic mo<strong>de</strong>rn sunt reprezentate <strong>de</strong> posibilităţile <strong>de</strong><br />
proiectare, organizare <strong>şi</strong> realizare a transferului informaţional neautorizat, ca urmare a<br />
<strong>de</strong>zvoltărilor tehnologice generate <strong>de</strong> societatea contemporană informaţională. Diminuarea<br />
efectelor acestora poate fi realizată prin proceduri <strong>de</strong> protecţie <strong>şi</strong> securizare a serviciilor <strong>de</strong><br />
comunicaţii <strong>şi</strong> informatice asigurate <strong>de</strong> SCU, care impun corelarea coerentă a standar<strong>de</strong>lor,<br />
politicilor <strong>şi</strong> aplicaţiilor specifice <strong>de</strong> criptare informaţională a comunicaţiilor cu grupurile<br />
corespunzătoare <strong>de</strong> interese, în conformitate cu relaţiile stabilite în baza cerinţelor operaţionale<br />
ale misiunii între utilizatorii participanţi la operaţiile <strong>de</strong> coaliţie, în funcţie <strong>de</strong> rolurile <strong>de</strong>ţinute <strong>de</strong><br />
aceştia în structurile organizatorice.<br />
Produsele informaţionale generate <strong>şi</strong>/sau transferate <strong>de</strong> SCU trebuie să în<strong>de</strong>plinească,<br />
conform nevoilor <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control ale teatrului <strong>de</strong> operaţii, cerinţe specifice <strong>de</strong> integritate <strong>şi</strong><br />
confi<strong>de</strong>nţialitate, care sunt implementate <strong>şi</strong> reprezentate la nivelul coaliţiei în funcţie <strong>de</strong> politicile<br />
<strong>de</strong> securitate agreate la nivelul teatrului <strong>de</strong> operaţii.<br />
Cuvinte-cheie: cerinţe <strong>de</strong> schimb informaţional, high-tech, hardware, spaţiul cibernetic.<br />
Ameninţările, provocările <strong>şi</strong> riscurile la adresa sistemelor <strong>de</strong> comunicaţii<br />
unificate (SCU) provenite din spaţiul cibernetic mo<strong>de</strong>rn sunt reprezentate <strong>de</strong><br />
posibilităţile <strong>de</strong> proiectare, organizare <strong>şi</strong> realizare a transferului informaţional<br />
neautorizat, ca urmare a <strong>de</strong>zvoltărilor tehnologice generate <strong>de</strong> societatea<br />
contemporană informaţională. Diminuarea efectelor acestora poate fi realizată prin<br />
proceduri <strong>de</strong> protecţie <strong>şi</strong> securizare a serviciilor <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice<br />
asigurate <strong>de</strong> SCU, care impun corelarea coerentă a standar<strong>de</strong>lor, politicilor <strong>şi</strong><br />
aplicaţiilor specifice <strong>de</strong> criptare informaţională a comunicaţiilor cu grupurile<br />
corespunzătoare <strong>de</strong> interese, în conformitate cu relaţiile stabilite în baza cerinţelor<br />
operaţionale ale misiunii între utilizatorii participanţi la operaţiile <strong>de</strong> coaliţie, în<br />
funcţie <strong>de</strong> rolurile <strong>de</strong>ţinute <strong>de</strong> aceştia în structurile organizatorice.<br />
Dezvoltarea societăţii tehnologice contemporane poate genera ameninţări la<br />
adresa SCU, utilizate pe perioada <strong>de</strong>rulării operaţiilor <strong>de</strong> coaliţie, situaţie care poate<br />
cauza ineficienţă în <strong>de</strong>rularea corespunzătoare a procesului <strong>de</strong> luare a <strong>de</strong>ciziei<br />
specific teatrului <strong>de</strong> operaţii <strong>şi</strong> poate influenţa, în mod negativ, transferul<br />
informaţional configurat în funcţie <strong>de</strong> cerinţele <strong>de</strong> schimb informaţional (IER) ale<br />
misiunii. Caracteristicile ameninţărilor provenite din spaţiul cibernetic mo<strong>de</strong>rn sunt<br />
următoarele 1 :<br />
• cauzalitatea complexă rezultată din incompatibilităţile conceptuale <strong>şi</strong><br />
informaţionale existente între sistemele <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice;<br />
*<br />
Colonel doctorand, şef birou/Ministerul Apărării Naţionale, danbratulescu@yahoo.com.<br />
1<br />
T. FRUNZETI, M. MUREŞAN, Gh. VĂDUVA, Război <strong>şi</strong> haos, Editura <strong>Centrul</strong>ui Tehnic -<br />
Editorial al Armatei, Bucureşti, 2009, pp.27-29.<br />
340
• amprenta pusă asupra noilor conflicte militare <strong>de</strong> <strong>de</strong>calajele imense<br />
existente între civilizaţia high-tech <strong>şi</strong> TIC (tehnologia informaţiei <strong>şi</strong> comunicaţiilor),<br />
comparativ cu civilizaţiile tradiţionale, diversificate, cu obiceiuri <strong>şi</strong> valori ancestrale;<br />
• efectul tehnologic dat <strong>de</strong> diferenţele tehnologice;<br />
• intensitate variabilă a acţiunilor <strong>de</strong> protecţie a comunicaţiilor <strong>şi</strong> război<br />
electronic, acţiuni <strong>de</strong> dominare/control absolut sau monitorizare secvenţială a<br />
spectrului informaţional, configurat în funcţie <strong>de</strong> aria <strong>de</strong> responsabilitate a operaţiilor<br />
<strong>de</strong> coaliţie contemporane;<br />
• disimetria <strong>şi</strong> asimetria;<br />
• omniprezenţa binomului acţiune – reacţie <strong>şi</strong> apariţia unui nou tip <strong>de</strong> binom<br />
terorism – antiterorism, precum <strong>şi</strong> modul în care societatea informaţională previne,<br />
clarifică <strong>şi</strong> nuanţează aceste acţiuni;<br />
• prevenţia <strong>şi</strong> caracterul primitiv sau represiv;<br />
• caracterul în mozaic <strong>şi</strong> imprevizibilitatea.<br />
Produsele informaţionale generate <strong>şi</strong>/sau transferate <strong>de</strong> SCU trebuie să<br />
în<strong>de</strong>plinească, conform nevoilor <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control ale teatrului <strong>de</strong> operaţii,<br />
cerinţe specifice <strong>de</strong> integritate <strong>şi</strong> confi<strong>de</strong>nţialitate, care sunt implementate <strong>şi</strong><br />
reprezentate la nivelul coaliţiei în funcţie <strong>de</strong> politicile <strong>de</strong> securitate agreate la nivelul<br />
teatrului <strong>de</strong> operaţii.<br />
Provocările la adresa SCU provenite din spaţiul cibernetic mo<strong>de</strong>rn sunt<br />
reprezentate ca reacţii adverse, pe perioada <strong>de</strong>rulării conflictelor militare actuale<br />
<strong>de</strong>sfăşurate în Irak <strong>şi</strong> Afganistan, la capabilităţile mediului informaţional<br />
contemporan, datorită <strong>de</strong>zvoltărilor <strong>de</strong> tehnologie <strong>de</strong> înalt nivel <strong>şi</strong> a TIC asimilate,<br />
fapt pentru care acestea pot fi materializate prin următoarele capacităţi esenţiale 2 :<br />
• capacitatea <strong>de</strong> a realiza <strong>şi</strong> folosi reţele reale <strong>şi</strong> virtuale, precum <strong>şi</strong> modalitatea<br />
<strong>de</strong> echipare a acestora cu sisteme <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control dotate cu aplicaţii hardware<br />
<strong>şi</strong> software specifice;<br />
• capacitatea <strong>de</strong> a configura baze <strong>de</strong> date informaţionale;<br />
• abilitatea <strong>de</strong> a dispune în timp oportun organizarea unor forţe rapi<strong>de</strong> <strong>şi</strong><br />
flexibile, în<strong>de</strong>osebi expediţionare, interoperabile, care dispun în timp real <strong>de</strong> servicii<br />
oportune <strong>şi</strong> eficiente <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice;<br />
• capacitatea <strong>de</strong> a organiza <strong>şi</strong> integra sisteme <strong>şi</strong> echipamente diferite;<br />
• capacitatea <strong>de</strong> proiecţie <strong>şi</strong> reconfigurare dinamică a forţelor <strong>şi</strong> mijloacelor <strong>de</strong><br />
comunicaţii <strong>şi</strong> informatice;<br />
• asigurarea capacităţii logistice în reţea.<br />
Mediul informaţional contemporan reiterează nevoia, permanent crescândă, <strong>de</strong><br />
comunicare, plecând <strong>de</strong> la nivel individual până la necesitatea <strong>de</strong> comunicare la nivel<br />
strategic. Informaţia transferată <strong>de</strong> la emiţător către receptor <strong>şi</strong> modul în care aceasta<br />
polarizează atenţia celor cărora li se adresează, trebuie să <strong>de</strong>monstreze eficienţă <strong>şi</strong><br />
utilitate. Complementar valenţelor transmiţătorului apare <strong>şi</strong> modul prin care<br />
infrastructura tehnică precum <strong>şi</strong> echipamentele <strong>şi</strong> mijloacele <strong>de</strong> suport, pot asigura<br />
oportun <strong>şi</strong> în volum complet transmiterea semnalului util. În acest sens,<br />
2<br />
T. FRUNZETI, M. MUREŞAN, Gh. VĂDUVA, op. cit., pp.37-38.<br />
341
caracteristicile esenţiale ale unui sistem <strong>de</strong> comunicaţii specific unui mediu<br />
informaţional contemporan sunt următoarele:<br />
• capabilităţi multiple <strong>de</strong> comunicare, atribuite unuia sau mai multor sisteme<br />
sau mijloace tehnice <strong>şi</strong> utilizarea acestora cu scopul <strong>de</strong> persuasiune <strong>şi</strong>/sau informare;<br />
• existenţa <strong>şi</strong> folosirea canalelor <strong>de</strong> comunicaţii cu posibilităţi <strong>de</strong> distribuire a<br />
informaţiei la nivel global;<br />
• planificarea <strong>şi</strong> asigurarea unor standar<strong>de</strong> <strong>de</strong> performanţă ridicate, privind atât<br />
posibilităţilor <strong>de</strong> realizare a transferului informaţional, în timp real, cât <strong>şi</strong> a<br />
arhitecturilor tehnice utilizate sau al soluţiilor terminale <strong>de</strong> publicare a informaţiilor;<br />
• posibilitatea <strong>de</strong> diminuare sau eliminare totală a factorilor perturbatori sau<br />
mediilor <strong>de</strong> interferenţă, care nu trebuie să afecteze calitativ posibilităţile <strong>de</strong> transfer<br />
informaţional;<br />
• adoptarea unor posibilităţi diversificate <strong>de</strong> interconectare <strong>şi</strong>/sau convergenţă a<br />
sistemelor <strong>şi</strong> echipamentelor, prin implementarea unor standar<strong>de</strong> <strong>de</strong> interoperabilitate<br />
comune;<br />
• menţinerea în funcţiune a sistemelor pe o perioadă în<strong>de</strong>lungă <strong>de</strong> timp, prin<br />
adoptarea posibilităţilor multiple <strong>şi</strong> diversificate <strong>de</strong> surse <strong>de</strong> energie;<br />
• implementarea, dacă este necesar, a unor versiuni multiple <strong>de</strong><br />
securizare/criptare a informaţiilor vehiculate, specifice atât fluxului informaţional cât<br />
<strong>şi</strong> echipamentelor terminale.<br />
Apreciem că un risc la adresa SCU provenit din spaţiul cibernetic mo<strong>de</strong>rn îl<br />
reprezintă <strong>de</strong>zvoltarea site-urile reţelelor <strong>de</strong> socializare 3 (SNS). Acestea au ca<br />
potenţial fundamental schimbarea caracterului <strong>de</strong> viaţă <strong>şi</strong> au rol <strong>de</strong> socializare, găsire<br />
a i<strong>de</strong>ntităţii individuale <strong>şi</strong> clasei <strong>de</strong> apartenenţă, în conformitate cu nevoile spirituale<br />
proprii fiecărui individ. La nivel <strong>de</strong> grup <strong>de</strong> entităţi, SNS mo<strong>de</strong>lează <strong>şi</strong> pot fi<br />
direcţionate spre configurarea unui anumit tip <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntitate, în funcţie <strong>de</strong> interesele <strong>şi</strong><br />
preocupările celor care gestionează reţeaua.<br />
Prezintă importanţă modul cum site-urile <strong>de</strong> socializare evoluează <strong>şi</strong> cum, în<br />
mod special, efectele acestora au implicaţii inclusiv în domeniul militar care pot fi<br />
anticipate, controlate <strong>şi</strong> coordonate. Întrebările actuale care necesită răspuns privind<br />
SNS sunt următoarele:<br />
• i<strong>de</strong>ntificarea proce<strong>de</strong>elor <strong>şi</strong> formelor prin care aceste site-uri pot <strong>de</strong>sfăşura<br />
activităţi specifice <strong>de</strong> mobilizare ale indivizilor sau <strong>de</strong> modificare a<br />
comportamentelor acestora, precum <strong>şi</strong> modul specific <strong>de</strong> întrebuinţare în<br />
conformitatea cu interesele organizaţiei militare;<br />
• atragerea <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltarea în interesul organizaţiei militare a nevoilor <strong>de</strong><br />
colaborarea <strong>şi</strong> socializare ale militarilor, pentru ca ulterior, beneficiind <strong>de</strong> o<br />
capacitatea fizică <strong>şi</strong> mentală refăcută, să permită utilizarea acesteia pe perioada<br />
<strong>de</strong>rulării acţiunilor militare.<br />
Necesitatea asigurării în cadrul SCU a unor capabilităţi <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong><br />
informatice oportune, eficiente <strong>şi</strong> diversificate, conform particularităţilor <strong>şi</strong> nevoilor<br />
3<br />
Nicole B. ELLISON, Cliff LAMPE, Charles STEINFIELD, Social Network Sites and Society:<br />
Current Trends and Future Possibilities, Michigan State University, 2009, pp.1-3.<br />
342
specifice <strong>de</strong> relaţionare ale mediului operaţional, se confruntă cu ameninţările <strong>şi</strong><br />
riscurile reprezentate <strong>de</strong> scurgerile <strong>de</strong> informaţii, interferenţele electromagnetice <strong>şi</strong><br />
bruiajul generat <strong>de</strong> forţele <strong>şi</strong> sistemele inamice tot mai performante, situaţie în care<br />
pentru echilibrarea balanţei privind asigurarea unor comunicaţii protejate, managerii<br />
<strong>de</strong> sistem, specialiştii <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatică <strong>şi</strong> utilizatorii terminalelor<br />
arhitecturii <strong>de</strong> CU, concură atât la implementarea normelor cât <strong>şi</strong> la respectarea<br />
procedurilor <strong>de</strong> securitate agreate la nivelul coaliţiei, prin <strong>de</strong>zvoltarea <strong>şi</strong> acceptarea<br />
condiţiilor impuse <strong>de</strong> nivelurile specifice <strong>de</strong> clasificare a informaţiilor.<br />
Bibliografie:<br />
1. FRUNZETI, T.; MUREŞAN, M.; VĂDUVA, Gh., Război <strong>şi</strong> haos, Bucureşti:<br />
Editura <strong>Centrul</strong>ui Tehnic - Editorial al Armatei, 2009;<br />
2. ELLISON, Nicole B.; LAMPE, Cliff; STEINFIELD, Charles, Social Network<br />
Sites and Society: Current Trends and Future Possibilities, Michigan State<br />
University, 2009.<br />
343
CERINŢE ŞI OPORTUNITĂŢI PENTRU ASIGURAREA<br />
INTEROPERABILITĂŢII SISTEMELOR DE COMUNICAŢII UNIFICATE<br />
ÎN OPERAŢIILE MILITARE DE COALIŢIE<br />
Daniel BRĂTULESCU *<br />
Rezumat: Cerinţele <strong>şi</strong> oportunităţile serviciilor <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice pentru<br />
asigurarea interoperabilităţii sistemelor <strong>de</strong> comunicaţii unificate (SCU), pe perioada <strong>de</strong>sfăşurării<br />
operaţiilor militare <strong>de</strong> coaliţie, sunt reprezentate <strong>de</strong> capabilităţile informaţionale ale diferitelor<br />
categorii <strong>de</strong> echipamente, mijloace <strong>şi</strong> aplicaţii software <strong>şi</strong> hardware din compunerea acestor<br />
sisteme care, prin proceduri specifice <strong>de</strong> interconectare <strong>şi</strong> interfaţare tehnică, generează<br />
infrastructuri arhitecturale unificate, ce pot asigura un transfer informaţional oportun, în<br />
conformitate cu cerinţele <strong>şi</strong> nevoile <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control operaţionale specifice teatrului <strong>de</strong><br />
operaţii.<br />
Capabilităţile tehnice informaţionale ale sistemelor <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice actuale<br />
trebuie să în<strong>de</strong>plinească standar<strong>de</strong>le <strong>şi</strong> procedurile specifice <strong>de</strong> compatibilitate <strong>şi</strong> interoperabilitate<br />
sistemică, în ve<strong>de</strong>rea planificării, organizării <strong>şi</strong> realizării unui flux informaţional eficient, asigurat<br />
în folosul forţelor participante la misiune.<br />
Cuvinte-cheie: comunicaţii unificate, mobilitate, interconectare sistemică.<br />
Cerinţele <strong>şi</strong> oportunităţile serviciilor <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice pentru<br />
asigurarea interoperabilităţii sistemelor <strong>de</strong> comunicaţii unificate (SCU), pe perioada<br />
<strong>de</strong>sfăşurării operaţiilor militare <strong>de</strong> coaliţie, sunt reprezentate <strong>de</strong> capabilităţile<br />
informaţionale ale diferitelor categorii <strong>de</strong> echipamente, mijloace <strong>şi</strong> aplicaţii software<br />
<strong>şi</strong> hardware din compunerea acestor sisteme care, prin proceduri specifice <strong>de</strong><br />
interconectare <strong>şi</strong> interfaţare tehnică, generează infrastructuri arhitecturale unificate,<br />
ce pot asigura un transfer informaţional oportun, în conformitate cu cerinţele <strong>şi</strong><br />
nevoile <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control operaţionale specifice teatrului <strong>de</strong> operaţii.<br />
Posibilitatea <strong>de</strong> integrare a capabilităţilor informaţionale ale diferitelor<br />
categorii <strong>de</strong> echipamente <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice în CU reprezintă o tendinţă<br />
reală a sistemelor actuale, care se materializează prin standardizarea <strong>şi</strong> convergenţa<br />
IP a formatelor informaţionale <strong>de</strong> date transferate, prin implementarea posibilităţilor<br />
hardware <strong>şi</strong> software <strong>de</strong> interfaţare specifice CU <strong>şi</strong> prin în<strong>de</strong>plinirea capabilităţilor <strong>de</strong><br />
lucru colaborativ, în ve<strong>de</strong>rea configurării unei singure arhitecturi tehnice care să pună<br />
la dispoziţia utilizatorilor servicii <strong>de</strong> comunicaţii <strong>de</strong> voce, date <strong>şi</strong> vi<strong>de</strong>oteleconferinţă<br />
(VTC), criptate <strong>şi</strong> în clar, asigurate în timp real.<br />
Capabilităţile tehnice informaţionale ale sistemelor <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong><br />
informatice actuale trebuie să în<strong>de</strong>plinească standar<strong>de</strong>le <strong>şi</strong> procedurile specifice <strong>de</strong><br />
compatibilitate <strong>şi</strong> interoperabilitate sistemică, în ve<strong>de</strong>rea planificării, organizării <strong>şi</strong><br />
realizării unui flux informaţional eficient, asigurat în folosul forţelor participante la<br />
misiune.<br />
Cerinţele tehnice pentru asigurarea interoperabilităţii SCU sunt asigurate <strong>de</strong><br />
următoarele capabilităţi informaţionale (figura nr. 1), care trebuie să fie în<strong>de</strong>plinite <strong>de</strong><br />
echipamentele <strong>şi</strong> mijloacele <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice ce alcătuiesc arhitectura<br />
*<br />
Colonel doctorand, şef birou/Ministerul Apărării Naţionale, danbratulescu@yahoo.com.<br />
344
sistemelor <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice, pe perioada <strong>de</strong>sfăşurării operaţiilor <strong>de</strong><br />
coaliţie <strong>de</strong> nivel operativ:<br />
Mobilitate<br />
Disponibilitate<br />
Modularitate<br />
Capabilităţi<br />
informaţionale<br />
Eficienţă<br />
Fiabilitate<br />
Flexibilitate<br />
Figura nr. 1 - Inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa capabilităţilor informaţionale ale mijloacelor <strong>de</strong><br />
comunicaţii <strong>şi</strong> informatice în operaţiile <strong>de</strong> coaliţie<br />
• disponibilitate – reprezintă capacitatea elementelor tehnice arhitecturale <strong>de</strong> a<br />
fi capabile să asigure servicii <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice <strong>de</strong> voce, date VTC, la<br />
momentul oportun, în funcţie <strong>de</strong> cerinţele <strong>şi</strong> nevoile operaţionale specifice misiunii.<br />
Prezenta cerinţă impune <strong>de</strong>rularea coerentă a activităţilor privind planificarea,<br />
organizarea <strong>şi</strong> menţinerea unui grad ridicat <strong>de</strong> operativitate a elementelor componente<br />
ale sistemelor <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice 1 , în ve<strong>de</strong>rea asigurării permanente <strong>şi</strong> în<br />
volum complet a serviciilor specifice;<br />
• mobilitate – <strong>de</strong>fineşte capacitatea mijloacelor <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice<br />
<strong>de</strong> a fi uşor transportabile, dislocabile <strong>şi</strong> <strong>de</strong>sfăşurabile astfel încât, în funcţie <strong>de</strong> cursul<br />
<strong>de</strong>rulării operaţiilor <strong>de</strong> coaliţie, să poată fi interconectate în sistem, cu respectarea<br />
cerinţelor specifice <strong>de</strong> interoperabilitate <strong>şi</strong> a politicilor specifice <strong>de</strong> securitate. Cerinţa<br />
menţionată oferă posibilitatea elementelor tehnice <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice <strong>de</strong> a<br />
fi utilizate cu rapiditate, la locul potrivit <strong>şi</strong> la momentul oportun, fiind <strong>de</strong>finită ca o<br />
capabilitate care este influenţată <strong>de</strong> capacităţile <strong>de</strong> transport în interiorul teatrului <strong>de</strong><br />
operaţii;<br />
• eficienţa – reprezintă capacitatea atât a personalului specializat <strong>de</strong> a proiecta,<br />
organiza <strong>şi</strong> realiza arhitectura sistemului, cât <strong>şi</strong> a elementelor/echipamentelor tehnice<br />
componente ale acestuia <strong>de</strong> a asigura servicii <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice <strong>de</strong> bună<br />
calitate, care prin intermediul fluxului informaţional vehiculat să producă efectul<br />
aşteptat <strong>de</strong> transmitere <strong>şi</strong> recepţionare oportună a informaţiilor;<br />
• flexibilitatea – <strong>de</strong>fineşte capacitatea mijloacelor <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice<br />
<strong>de</strong> a dovedi disponibilitate, prin caracteristicile tehnico-tactice constructive, faţă <strong>de</strong><br />
1<br />
Unified Communications: Top 10 Architecture Consi<strong>de</strong>rations, Adamo White Paper, Cupertino,<br />
USA, June 2007, pp.3-9.<br />
345
nevoile <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control operaţionale ale misiunii. Această cerinţă se manifestă<br />
prin capabilităţile echipamentelor tehnice <strong>de</strong> a oferi posibilităţi multiple <strong>de</strong> servicii <strong>de</strong><br />
comunicaţii <strong>şi</strong>, totodată, <strong>de</strong> a accepta versiuni diferite <strong>de</strong> interconectare <strong>şi</strong> interfaţare,<br />
în sensul asigurării unor modalităţi multiple <strong>de</strong> reconfigurare sistemică. Soluţia aleasă<br />
<strong>de</strong> configurare/reconfigurare arhitecturală trebuie să urmărească utilizarea<br />
elementelor tehnice <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice astfel încât, în conformitate cu<br />
particularităţile mediului operaţional, capabilităţile specifice să poată fi transferate cu<br />
uşurinţă, în scopul diminuării sau suplimentării serviciilor specifice alocate<br />
utilizatorilor;<br />
• modularitatea – reprezintă capacitatea mijloacelor <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong><br />
informatice <strong>de</strong> a fi constituite sub forma unor elemente componente <strong>de</strong>limitate fizic<br />
<strong>de</strong>numite module, care <strong>de</strong>finesc în integralitatea lor elementul tehnic respectiv prin<br />
interconectarea acestora <strong>şi</strong> oferă oportunităţi <strong>de</strong> executare, cu uşurinţă, a procedurilor<br />
specifice <strong>de</strong> îmbunătăţire sistemică sau soluţionare a eventualelor <strong>de</strong>fecţiuni;<br />
• fiabilitatea – reprezintă capacitatea echipamentelor <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong><br />
informatice <strong>de</strong> a fi utilizate o perioadă <strong>de</strong> timp în<strong>de</strong>lungată. Prezenta cerinţă<br />
generează, în mod suplimentar faţă <strong>de</strong> durata <strong>de</strong> funcţionare specifică, necesitatea<br />
elementelor tehnice menţionate <strong>de</strong> a permite sub diferite forme interfaţări <strong>şi</strong><br />
interconectări <strong>şi</strong> <strong>de</strong> a asigura posibilităţi suplimentare <strong>de</strong> îmbunătăţire <strong>şi</strong> mo<strong>de</strong>rnizare<br />
sistemică.<br />
Oportunităţile i<strong>de</strong>ntificate în asigurarea interoperabilităţii SCU sunt<br />
reprezentate prin posibilităţile <strong>de</strong> integrare a sistemelor <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice<br />
tradiţionale în SCU <strong>şi</strong> vizează îmbunătăţirea serviciilor <strong>de</strong> comunicaţii asigurate prin<br />
suplimentarea capacităţilor <strong>de</strong> trafic realizate <strong>şi</strong> prin creşterea calităţii serviciilor <strong>de</strong><br />
comunicaţii <strong>şi</strong> informatice puse la dispoziţie, coroborate cu posibilitatea <strong>de</strong><br />
organizare a transferului informaţional, în timp real, către utilizatorii dislocaţi în<br />
diferite zone operaţionale, ce au <strong>de</strong>venit specifice acţiunilor militare contemporane<br />
tot mai variate.<br />
În acest sens, apreciem că la nivelul Armatei României (AR) capabilităţile<br />
informaţionale i<strong>de</strong>ntificate anterior <strong>şi</strong> inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa generată între acestea<br />
reprezintă consi<strong>de</strong>rente <strong>de</strong>finite în Dispoziţia <strong>de</strong> organizare <strong>şi</strong> funcţionare a<br />
sistemelor <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice ale AR (SCIAR), care reprezintă capacitatea<br />
echipamentelor <strong>şi</strong> mijloacelor tehnice specifice <strong>de</strong> a asigura, conform cerinţelor <strong>de</strong><br />
comandă <strong>şi</strong> control operaţionale, servicii oportune <strong>şi</strong> eficiente <strong>şi</strong> oferă posibilitatea ca,<br />
prin intermediul asimilării <strong>de</strong>zvoltărilor tehnologice actuale specifice societăţii<br />
contemporane, să permită transferul <strong>şi</strong> integrarea sistemelor tradiţionale în SCU.<br />
Oportunităţile specifice operaţiilor <strong>de</strong> coaliţie pentru asigurarea<br />
interoperabilităţii SCU sunt generate <strong>de</strong> proceduri <strong>şi</strong> standar<strong>de</strong> specifice <strong>de</strong> interfaţare<br />
<strong>şi</strong> interconectare sistemică a diferitelor categorii <strong>de</strong> mijloace, care <strong>de</strong>finesc<br />
infrastructura arhitecturală <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatică, care trebuie să<br />
în<strong>de</strong>plinească următoarele cerinţe tehnice semnificative:<br />
• accesul funcţiilor <strong>de</strong> bază <strong>şi</strong> serviciilor <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice să poată<br />
fi facilitate prin îmbunătăţirea proceselor <strong>şi</strong> fenomenelor specifice privind securitatea<br />
tehnologiilor Web;<br />
346
• asigurarea sprijinului adaptiv al sistemului <strong>şi</strong> reţelelor configurate să fie<br />
generate printr-o comunitate <strong>de</strong> aplicaţii hardware <strong>şi</strong> software <strong>şi</strong> reprezentate, <strong>de</strong><br />
furnizorii <strong>şi</strong> beneficiarii <strong>de</strong> informaţii vehiculate, prin intermediul fluxul<br />
informaţional operaţional;<br />
• criptarea informaţiilor să se organizeze <strong>şi</strong> realizeze în conformitate cu nivelul<br />
<strong>de</strong> clasificare al acestora, iar partajarea lor, prin corelarea nivelului <strong>de</strong> clasificare cu<br />
atribuţiile, responsabilităţile <strong>şi</strong> drepturile privind accesul la informaţii al utilizatorilor;<br />
• reprezentarea capabilităţilor resurselor informaţionale <strong>şi</strong> a serviciilor <strong>de</strong><br />
comunicaţii <strong>şi</strong> informatice <strong>de</strong> voce, date <strong>şi</strong> VTC, să fie planificate, organizate <strong>şi</strong><br />
asigurate astfel încât să justifice cererea acestora, în scopul în<strong>de</strong>plinirii cerinţele <strong>de</strong><br />
schimb informaţional <strong>şi</strong> în conformitate cu nevoile <strong>de</strong> comandă <strong>şi</strong> control<br />
operaţionale;<br />
• distribuirea informaţiilor în cadrul structurilor participante la operaţiile <strong>de</strong><br />
coaliţie să se bazeze pe meto<strong>de</strong> <strong>şi</strong> proceduri specifice, care să asigure atât reducerea<br />
sau diminuarea supraîncărcării informaţionale, prin capabilităţi <strong>de</strong> rutare dinamică a<br />
transferului informaţional, cât <strong>şi</strong> vehicularea, cu uşurinţă, a informaţiilor între<br />
utilizatori;<br />
• asigurarea interoperabilităţii tehnice <strong>şi</strong> procedurale să poată fi organizată <strong>şi</strong><br />
realizată prin specificaţiile serviciilor funcţionale, puse <strong>de</strong> acord conform<br />
standar<strong>de</strong>lor acceptate la nivelul Alianţei. Specificaţiile serviciilor <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong><br />
informatice pot fi publicate într-un registru comun la nivelul Comandamentului<br />
Multinaţional Întrunit (JTF HQ) 2 , conform unui standard agreat la nivelul coaliţiei<br />
sau pot fi distribuite în reţea.<br />
Interoperabilitatea <strong>şi</strong> compatibilitatea echipamentelor <strong>şi</strong> mijloacelor <strong>de</strong><br />
comunicaţii <strong>şi</strong> informatice în comunicaţiile unificate (CU) <strong>şi</strong> posibilitatea <strong>de</strong><br />
organizare <strong>şi</strong> realizare a transferului sistemelor <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice<br />
tradiţionale spre SCU reprezintă o tendinţă actuală a sistemelor specifice, care se<br />
poate realiza prin următoarele cerinţe 3 :<br />
• <strong>de</strong>sfăşurarea coerentă a investiţiilor privind proiectarea arhitecturală a unei<br />
singure infrastructuri tehnice, care să beneficieze <strong>de</strong> posibilităţile <strong>de</strong> transfer<br />
informaţional IP;<br />
• i<strong>de</strong>ntificarea capabilităţilor tehnice necesare, implementarea <strong>şi</strong> asimilarea<br />
acestora în sistemul tehnic arhitectural, conform aplicaţiilor hardware <strong>şi</strong> software <strong>de</strong><br />
interfaţare <strong>şi</strong> a porţilor <strong>de</strong> intrare specifice CU;<br />
• în<strong>de</strong>plinirea condiţiilor specifice <strong>de</strong> conectivitate <strong>şi</strong> utilizarea echipamentelor<br />
care procesează semnal IP;<br />
• proiectarea <strong>şi</strong> organizarea unor reţele <strong>de</strong> înaltă disponibilitate;<br />
• în<strong>de</strong>plinirea condiţiilor <strong>de</strong> interoperabilitate <strong>şi</strong> compatibilitate tehnică <strong>şi</strong><br />
procedurală;<br />
2<br />
NC3A, Notification of Intent new NATO Headquarters Active Network Infrastructure, Brussels,<br />
Belgium, August 26, 2011, pp.1-5.<br />
3<br />
Microsoft Unified Communications Network Architectures, March 27, 2012,<br />
http://ebookbrowse.com/microsoft-unified-communications-network-architectures-pdf-d327648648<br />
accesat la data <strong>de</strong> 10.08.2012.<br />
347
• utilizarea arhitecturală a configurărilor <strong>de</strong> tip drop-insert;<br />
• implementarea <strong>şi</strong> utilizarea directoarelor active <strong>de</strong> migrare a fluxurilor<br />
informaţionale.<br />
În<strong>de</strong>plinirea condiţiilor <strong>de</strong> interoperabilitate <strong>şi</strong> compatibilitate a echipamentelor<br />
<strong>şi</strong> mijloacelor <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice reprezintă cerinţa esenţiale a SCU<br />
utilizate în operaţile <strong>de</strong> coaliţie contemporane. Aceasta este generată <strong>de</strong> nevoile<br />
operaţionale specifice <strong>de</strong>sfăşurării misiunii <strong>şi</strong> este caracterizată ca tendinţă<br />
contemporană a acestor sisteme, prin cuantificarea beneficiilor utilizării unei singure<br />
infrastructuri tehnice arhitecturale, în organizarea <strong>şi</strong> realizarea transferului<br />
informaţional al serviciilor diversificate <strong>de</strong> comunicaţii <strong>şi</strong> informatice, criptate <strong>şi</strong><br />
necriptate, transmise în timp real, în conformitate cu cerinţele <strong>şi</strong> nevoile <strong>de</strong> comandă<br />
<strong>şi</strong> control.<br />
Bibliografie:<br />
1. NC3A, Notification of Intent new NATO Headquarters Active Network<br />
Infrastructure, Brussels, Belgium, August 26, 2011;<br />
2. Unified Communications: Top 10 Architecture Consi<strong>de</strong>rations, Adamo White<br />
Paper, Cupertino, USA, June 2007;<br />
3. Microsoft Unified Communications Network Architectures, March 27, 2012,<br />
http://ebookbrowse.com/microsoft-unified-communications-networkarchitectures-pdf-d327648648<br />
accesat la data <strong>de</strong> 10.08.2012.<br />
348
FORME DE VIOLENŢĂ<br />
NEREGLEMENTATE ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL UMANITAR<br />
Cristina ŞTEFAN *<br />
Rezumat: În vreme ce unele tipuri <strong>de</strong> ameninţări convenţionale au fost contracarate <strong>şi</strong><br />
ulterior în<strong>de</strong>părtate, altele noi, neconvenţionale, le-au luat locul dovedindu-se a fi mai periculoase.<br />
Mediul <strong>de</strong> securitate internaţional se află într-o continuă <strong>şi</strong> rapidă schimbare.<br />
Apare astfel, o nouă categorie <strong>de</strong> riscuri, asimetrice, neconvenţionale, neoclasice, ce pot<br />
consta în acţiuni armate <strong>şi</strong> nearmate, <strong>de</strong>liberate, având ca obiectiv afectarea securităţii <strong>şi</strong> apărării<br />
naţionale prin provocarea <strong>de</strong> consecinţe directe sau indirecte asupra vieţii social-economice a<br />
ţării. Între riscurile <strong>şi</strong> ameninţările <strong>de</strong> acest tip se pot enumera: terorismul transnaţional <strong>şi</strong><br />
internaţional, criminalitatea organizată, traficul <strong>de</strong> droguri <strong>şi</strong> <strong>de</strong> carne vie, spălarea <strong>de</strong> bani,<br />
contrabanda cu arme, proliferarea armelor <strong>de</strong> distrugere în masă, ameninţări <strong>de</strong> natură ecologică,<br />
războiul mediatic, războiul cibernetic, războiul informaţional, războiul psihologic, corupţia,<br />
extremismul <strong>de</strong> dreapta <strong>şi</strong> religios, etc.<br />
Cuvinte-cheie: ameninţare, terorism, extremism, crima organizată, război cibernetic,<br />
război mediatic.<br />
1. Noi ameninţări la adresa securităţii <strong>şi</strong> apărării<br />
1.1 Conceptul <strong>de</strong> ameninţare<br />
Conceptul <strong>de</strong> „ameninţare”, în opinia sociologul german G. Bechmann, a<br />
<strong>de</strong>venit o funcţie <strong>de</strong> alarmă în raport cu reprezentarea nesiguranţei. 1 Conştientizarea<br />
riscurilor <strong>şi</strong> pericolelor facilitează transformarea acestora în ameninţare. Ameninţările<br />
<strong>şi</strong>, în mod <strong>de</strong>osebit înţelegerea esenţei acestora, au cunoscut în timp abordări diferite.<br />
Investigaţiile ştiinţifice din ultima vreme acordă o mare atenţie acestei problematici<br />
având în ve<strong>de</strong>re faptul că ameninţările sunt într-o permanentă schimbare <strong>de</strong> formă.<br />
Acceptarea sau neacceptarea ameninţărilor nu poate fi făcută fără a cunoaşte<br />
dimensiunile multiple ale acestora <strong>şi</strong> în primul rând cea socială <strong>şi</strong> temporală. În felul<br />
acesta ameninţările se subsumează caracteristicilor societăţii mo<strong>de</strong>rne.<br />
Au apărut astfel o serie <strong>de</strong> noţiuni cu ar fi: „ameninţare cu forţa” (acţiunea prin<br />
care un stat sau mai multe state săvârşesc acte politice, economice, militare sau <strong>de</strong><br />
altă natură, cu scopul <strong>de</strong> a impune altui stat sau altor state să renunţe la <strong>de</strong>plina<br />
exercitare a drepturilor <strong>şi</strong> atributelor suverane) 2 sau „ameninţarea militară externă”,<br />
pe care analiştii o înţeleg ca fiind ameninţarea ce priveşte securitatea pe plan militar<br />
<strong>şi</strong> a cărei sursă se situează în afara frontierelor naţionale. Ea poate să aibă ca origine<br />
„revendicări teritoriale, o ingerinţă în problemele interne ale unei ţări, prezenţa unor<br />
focare <strong>de</strong> conflict armat în<strong>de</strong>osebi aproape <strong>de</strong> frontierele unui stat sau <strong>de</strong> cele ale<br />
*<br />
Doctorand în Ştiinţe militare, Universitatea Naţională <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong>, anul I, Bucureşti, România,<br />
stefan_cristina73@yahoo.ro.<br />
1<br />
G.BECHMANN (coord.), Opla<strong>de</strong>n Wesr<strong>de</strong>utscher Verlag, 1993, p.242.<br />
2<br />
M.Ap.N., Culegere <strong>de</strong> termeni, concepte <strong>şi</strong> noţiuni <strong>de</strong> referinţă din domeniile politici militare,<br />
securităţii naţionale <strong>şi</strong> apărării armate, Ed. Militară, Bucureşti, 2000, p.30.<br />
349
aliaţilor săi sau <strong>de</strong>sfăşurarea <strong>şi</strong> amplificarea puterii grupărilor <strong>de</strong> forţe susceptibile <strong>de</strong><br />
a bulversa echilibrul <strong>de</strong> forţe existent în zonă 3 ”.<br />
În planul abordării problematicii securităţii există tendinţa <strong>de</strong> a consi<strong>de</strong>ra<br />
sinonimi, acordându-li-se aceea<strong>şi</strong> valoare, termenilor <strong>de</strong> pericol, risc, ameninţare,<br />
vulnerabilitate.<br />
2. Tipuri <strong>de</strong> ameninţări <strong>şi</strong> forme <strong>de</strong> violenţă<br />
2.2. Ameninţări transfrontaliere <strong>şi</strong> actualii factori <strong>de</strong> risc la adresa<br />
securităţii <strong>şi</strong> apărării<br />
Un număr consi<strong>de</strong>rabil <strong>de</strong> ameninţări convenţionale au fost în<strong>de</strong>părtate, dar<br />
numai pentru a fi înlocuite <strong>de</strong> altele noi, neconvenţionale, care se dove<strong>de</strong>sc a fi mai<br />
periculoase. <strong>Securitate</strong>a este din ce în ce mai puţin o problemă militară, aspectele <strong>de</strong><br />
ordin militar <strong>şi</strong> strategic în ecuaţia securităţii fiind atenuate <strong>de</strong> cele <strong>de</strong> ordin politic,<br />
economic, ecologic, social.<br />
Ameninţările non-clasice la adresa securităţii unei regiuni sau chiar a celei<br />
globale s-au multiplicat după sfâr<strong>şi</strong>tul Războiului Rece. Astfel, acţiunile teroriste,<br />
crima organizată, fundamentalismul religios, traficul <strong>de</strong> droguri, epi<strong>de</strong>miile etc. sunt<br />
<strong>şi</strong> manifestări grave ale secolului XX.<br />
Se poate spune că extin<strong>de</strong>rea NATO <strong>şi</strong> extin<strong>de</strong>rea UE au influenţat în sens<br />
pozitiv <strong>şi</strong> în mod semnificativ stabilitatea <strong>şi</strong> securitatea europeană. Mediul <strong>de</strong><br />
securitate european s-a consolidat, ca urmare a multiplicării eforturilor statelor<br />
<strong>de</strong>mocratice pentru edificarea unei noi arhitecturi <strong>de</strong> securitate europene. Condiţiile<br />
favorabile existente în actualul mediu <strong>de</strong> securitate oferă posibilitatea unei <strong>de</strong>stin<strong>de</strong>ri<br />
reale în care elementele <strong>de</strong>finitorii ale relaţiilor între state sunt cooperarea, dialogul,<br />
consultarea <strong>şi</strong> întrajutorarea.<br />
Cu toate acestea, chiar <strong>şi</strong> în condiţiile dialogului politic <strong>şi</strong> ale diplomaţiei<br />
preventive se menţin încă puncte <strong>de</strong> divergenţe. Amplificarea <strong>şi</strong> diversificarea<br />
riscurilor <strong>şi</strong> direcţionarea acestora în condiţiile existenţei unor vulnerabilităţi interne<br />
<strong>şi</strong> a unor conjuncturi favorizante pot genera ameninţări la adresa mediului<br />
internaţional <strong>de</strong> securitate, care impun adoptarea unor noi modalităţi <strong>de</strong> acţiune<br />
flexibile <strong>şi</strong> eficiente.<br />
2.2.1 Terorismul. Abordare psihologică<br />
Fenomenul terorist a <strong>de</strong>venit o realitate cu implicaţii globale greu <strong>de</strong> prevenit <strong>şi</strong><br />
gestionat. El reprezintă o acţiune îndreptată împotriva ordinii <strong>de</strong> drept, <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong><br />
violentă, <strong>de</strong>sfăşurată în afara <strong>şi</strong> contra normelor internaţionale. Evoluţia societăţilor<br />
în diversitatea lor confirmă că, la nivel internaţional, s-a produs o interferare a<br />
elementelor <strong>de</strong> specificitate ale fenomenului terorist cu cele ale crimei organizate,<br />
reprezentată prin:<br />
- mijloacele financiare obţinute <strong>de</strong> grupările teroriste din comiterea unor<br />
activităţi specifice crimei organizate, care facilitează <strong>de</strong>zvoltarea oportunităţilor<br />
3 Dictionaire interarmes, op. cit., p.147.<br />
350
organizatorice <strong>şi</strong> operative ale acestora, precum <strong>şi</strong> consolidarea <strong>şi</strong> extin<strong>de</strong>rea<br />
structurilor la nivel mondial;<br />
- implicarea terorismului în activităţile specifice crimei organizate conduce la<br />
generarea unor conflicte <strong>de</strong> interese grave, pentru a căror rezolvare se folosesc<br />
meto<strong>de</strong> ce conduc la acte săvâr<strong>şi</strong>te cu grad sporit <strong>de</strong> violenţă;<br />
- interferenţa dintre faptele <strong>de</strong> terorism <strong>şi</strong> cele care intră în sfera crimei<br />
organizate conduce la creşterea capacităţii <strong>de</strong> execuţie a acesteia din urmă, fiind<br />
<strong>de</strong>terminată <strong>şi</strong> mo<strong>de</strong>lată <strong>de</strong> accesul la infrastructura <strong>şi</strong> experienţa organizaţiilor<br />
teroriste.<br />
Acţiunile teroriste contemporane se înfăţişează sub diferite forme concrete <strong>de</strong><br />
manifestare, pornind <strong>de</strong> la clasicele asasinate, răpiri, atacuri asupra unor clădiri, acte<br />
<strong>de</strong> piraterie, sabotaje, terorism ecologic, până la noi forme noi <strong>de</strong> terorism precum<br />
ciber-terorismul sau terorismul NBC.<br />
Terorismul în sine foloseşte <strong>de</strong>liberat si sistematic mijloace violente ori<br />
ameninţări care trebuie sa aibă ca rezultat provocarea <strong>de</strong> neîncre<strong>de</strong>re, teamă, panică,<br />
nesiguranţă, ignorând orice norme umanitare. Scopul acestuia este <strong>de</strong> a afecta grav<br />
atât structura socială cât <strong>şi</strong> individul, luat separat, prin distorsionarea cadrului <strong>de</strong><br />
percepţie a imaginii societăţii <strong>de</strong> care membrii acesteia <strong>de</strong>pind <strong>şi</strong> in care î<strong>şi</strong> pun toată<br />
încre<strong>de</strong>rea.<br />
Ca actul terorist să fie cât mai perturbat, el trebuie sa se remarce printr-o<br />
acţiune masivă <strong>de</strong> groază, care sa producă rapid o mare ruptură psihologică <strong>şi</strong><br />
afectivă între conducerea societăţii <strong>şi</strong> membrii ei; să genereze o explozie <strong>de</strong><br />
comentarii in mass-media cu un impact social paralizant si <strong>de</strong>stabilizator.<br />
Motivat politic, terorismul presupune tot<strong>de</strong>auna un pronunţat simt al frustrării,<br />
al unei nedreptăţi sau injustiţii sociale ori politice. El blamează <strong>de</strong> fiecare data o<br />
instanţă sau o autoritate politică, consi<strong>de</strong>rând ca injustiţia nu poate fi înlăturată <strong>de</strong>cât<br />
printr-o metodă violentă. Din această cauză, fenomenul s-a <strong>şi</strong> auto<strong>de</strong>finit ca fiind<br />
„tactica ultimei soluţii”.<br />
Analizând organizarea, observăm că ea are o structură piramidală. În primul<br />
rând se află li<strong>de</strong>rul sau conducătorul organizaţiei. Locul al II- lea este ocupat <strong>de</strong><br />
cadrele active si executanţii, bărbaţi <strong>şi</strong> femei, care participă la antrenarea celorlalţi,<br />
dar <strong>şi</strong> la executarea atacurilor. Cel <strong>de</strong> al treilea rând este ocupat <strong>de</strong> susţinătorii activi.<br />
În ultimul rând se află susţinătorii pasivi sau complicii.<br />
Încercând o abordare din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re psihologic a i<strong>de</strong>ii <strong>de</strong> terrorism putem<br />
spune că pentru a putea înţelege psihologia „teroriştilor”, trebuie să ne aşteptăm la<br />
variaţii esenţiale între indivizii implicaţi. Nu există o cale spre terorism. A <strong>de</strong>veni<br />
terorist este pentru cei mai mulţi oameni un proces. Nu este <strong>de</strong> obicei ceva care se<br />
întâmplă repe<strong>de</strong> sau uşor.<br />
I<strong>de</strong>ea <strong>de</strong> terorist <strong>şi</strong> terorism stă la baza multor mituri, unul dintre cele mai<br />
comune este cu siguranţă acela că teroriştii sunt fanatici nebuni: psihopaţi complet<br />
imuni la suferinţa victimelor lor <strong>şi</strong> întot<strong>de</strong>auna apărându-<strong>şi</strong> cauza într-un mod crud.<br />
Comportamentul extremist, <strong>de</strong> orice tip, invită la opinii extreme în ceea ce-l<br />
priveşte pe individ. În consecinţă, a <strong>de</strong>venit periculos <strong>de</strong> uşor pentru societate să<br />
eticheteze teroriştii ca fanatici alienaţi mintal.<br />
351
Terorismul e o problemă veche <strong>şi</strong> persistentă, el iese la suprafaţă mereu pentru<br />
că natura umană e ceea ce este, <strong>şi</strong> circumstanţele care îl produc continuă să apară <strong>de</strong>-a<br />
lungul timpului. De obicei, terorismul violent este simptomul unor probleme<br />
fundamentale.<br />
Putem doar spera că evenimente precum cele din 11 septembrie 2001 sau<br />
recent cele <strong>de</strong> la Moscova (29 martie 2010, atentatul kamikaze <strong>de</strong> la metrou soldat 38<br />
<strong>de</strong> victime) vor încuraja o apreciere mai mare a informaţiilor pe care le avem, <strong>şi</strong> vor<br />
duce la o clarificare a miturilor <strong>şi</strong> zvonurilor care persistă <strong>şi</strong> continuă să domine acest<br />
început <strong>de</strong> secol.<br />
2.2.2. Criminalitatea organizată transfrontalieră<br />
Criminalitatea reprezintă o realitate cotidiană, <strong>de</strong> o gravitate extremă, atât prin<br />
prejudiciile pe care le cauzează valorilor umane <strong>şi</strong> materiale ale societăţii în<br />
ansamblul ei, cât <strong>şi</strong> prin forţa cu care este capabilă să penetreze <strong>şi</strong> să altereze climatul<br />
economic, social, politic <strong>şi</strong> chiar militar, afectând nu numai ordinea <strong>de</strong> drept, cât <strong>şi</strong><br />
fiinţa naţională, în diversele sale forme <strong>de</strong> manifestare. Criminalitatea organizată nu<br />
<strong>şi</strong>-a făcut nici o problemă din a acţiona dincolo <strong>de</strong> ceea ce, până nu <strong>de</strong>mult, erau<br />
consi<strong>de</strong>rate drept graniţe naţionale, exploatând regimul <strong>de</strong> liberă circulaţie a<br />
mărfurilor, mijloacelor financiare <strong>şi</strong> a persoanelor. Organizaţiile criminale mo<strong>de</strong>rne<br />
au împrumutat <strong>de</strong> la mafia clasică modalităţi <strong>de</strong> acţiune, comportându-se ca o putere<br />
totalitară, înregimentând, în scopul rezolvării intereselor proprii, oameni politici,<br />
funcţionari din administraţia publică, ju<strong>de</strong>cători, poliţişti, ziarişti etc. La ora actuală,<br />
se poate remarca tendinţa globalizării, organizaţiile criminale evoluând <strong>de</strong> la<br />
ermetismul etnic original, spre o a<strong>de</strong>vărată internaţionalizare. Privită la scară<br />
planetară, criminalitatea transfrontalieră ar putea <strong>de</strong>veni instrument politic <strong>şi</strong> vector<br />
<strong>de</strong> dominaţie <strong>şi</strong> control pe areale importante.<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re juridic, prin crima organizată se înţelege „activităţile<br />
<strong>de</strong>sfăşurate <strong>de</strong> orice grup constituit din cel puţin trei persoane, între care există<br />
raporturi ierarhice ori personale, care permit acestora să se îmbogăţească sau să<br />
controleze teritorii, pieţe sau sectoare ale vieţii economice <strong>şi</strong> sociale interne sau<br />
străine, prin folosirea şantajului, intimidării, violenţei sau coruperii, urmărind fie<br />
comiterea <strong>de</strong> infracţiuni, fie infiltrarea în economia reală”<br />
Organizaţii teroriste internaţionale, care practică asasinatele, <strong>de</strong>turnările <strong>de</strong><br />
avioane, răpirile <strong>de</strong> persoane, etc. sub diferite motivaţii (politice, militare, religioase<br />
sau rasiale).<br />
Terorismul internaţional constituie o formă <strong>de</strong> manifestare a crimei organizate<br />
transnaţionale ale căror consecinţe dramatice sunt resimţite <strong>de</strong> întreaga comunitate<br />
mondială.<br />
2.2.2.1. Traficul <strong>de</strong> droguri, substanţe psihotrope <strong>şi</strong> precursori ai acestora<br />
Organizaţiile criminale, a căror preocupare, este traficul <strong>de</strong> droguri sunt<br />
interesate <strong>de</strong> amplificare conflictelor locale, starea <strong>de</strong> continuă instabilitate fiindu-le<br />
propice activităţii lor. Speculând în mod <strong>de</strong>osebit lacunele <strong>de</strong> ordin legislativ, precum<br />
<strong>şi</strong> situaţia economică, politică <strong>şi</strong> socială din fostele state comuniste, traficanţii <strong>de</strong><br />
352
droguri nu pierd prilejul <strong>de</strong> a-<strong>şi</strong> amplifica aria lor <strong>de</strong> acţiune, urmărind pe <strong>de</strong> o parte<br />
lărgirea pieţei, iar pe <strong>de</strong> altă parte, găsirea <strong>de</strong> noi rute <strong>de</strong> transport către distribuitorii<br />
<strong>şi</strong> consumatorii „tradiţionali”. Narco-traficul reprezintă însă doar una din afacerile<br />
crimei organizate, o infracţiune <strong>de</strong> referinţă, <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> profitabilă. Acest flagel al<br />
secolului XXI prin gradul <strong>de</strong> periculozitate pe care îl incumbă, impune tratarea cu<br />
prioritate <strong>şi</strong> exhaustivă, <strong>de</strong>oarece el este resimţit în egală măsură <strong>de</strong> statele lumii.<br />
2.2.2.2. Migraţia ilegală <strong>şi</strong> traficul <strong>de</strong> carne vie<br />
Deschi<strong>de</strong>rea graniţelor, eliminarea vizelor <strong>şi</strong> respectarea principiului prevăzut<br />
în Carta ONU care stipulează dreptul la libera circulaţie a persoanelor, au asociat <strong>şi</strong><br />
interese negative, între care o a<strong>de</strong>vărată expansiune a intenţiilor <strong>de</strong> <strong>de</strong>plasare a<br />
persoanelor înspre statele <strong>de</strong>zvoltate, sub interese diverse <strong>şi</strong> prin mijloace ilegale.<br />
Actualmente, migraţia ilegală este alimentată <strong>de</strong> resortisanţi, mai ales din ţări africane<br />
<strong>şi</strong> asiatice sub<strong>de</strong>zvoltate, care se află, în majoritatea lor, în drum spre ţările <strong>de</strong>zvoltate<br />
din Europa Occi<strong>de</strong>ntală sau chiar <strong>de</strong> dincolo <strong>de</strong> ocean.<br />
Este din ce în ce mai evi<strong>de</strong>nt că migraţia ilegală atrage după sine <strong>şi</strong> un a<strong>de</strong>vărat<br />
import <strong>de</strong> insecuritate, reprezentând o a<strong>de</strong>vărată pepinieră pentru criminalitatea<br />
organizată transfrontalieră. În paralel cu fenomenul migraţiei ilegale, o conotaţie<br />
aparte o are emigraţia <strong>de</strong>ghizată, reprezentată <strong>de</strong> prostituate, proxeneţi <strong>şi</strong> traficanţi <strong>de</strong><br />
fiinţe umane- foarte frecvent, <strong>de</strong> copii – care aduce după sine pericole nebănuite,<br />
precum răspândirea virusului HIV, boli venerice, tuberculoză, <strong>şi</strong> chiar folosirea<br />
copiilor vânduţi drept bancă <strong>de</strong> organe.<br />
2.2.2.3. Spălarea <strong>de</strong> bani<br />
Spălarea <strong>de</strong> bani se poate <strong>de</strong>fini prin preocuparea <strong>de</strong> a disimula provenienţa,<br />
natura, dispoziţia, mişcarea sau proprietarul fondurilor provenite din infracţiuni din<br />
domeniul infracţionalităţii organizate, incluzând mişcarea sau convertibilitatea prin<br />
proce<strong>de</strong>e electronice <strong>de</strong> transmitere, cu scopul <strong>de</strong> da acestor fonduri aspectul că sunt<br />
rezultate din activităţi legale. Într-o ţară cu o situaţie financiară precară, scoaterea a<br />
milioane sau miliar<strong>de</strong> <strong>de</strong> dolari anual din procesul normal <strong>de</strong> creştere economică<br />
reprezintă un real pericol.<br />
2.2.2.4. Contrabanda cu arme, muniţii <strong>şi</strong> explozivi<br />
Schimbarea <strong>de</strong>stinaţiei finale a exporturilor <strong>de</strong> produse strategice contribuie<br />
substanţial la creşterea potenţialului militar al unor state, la proliferarea armamentelor<br />
<strong>şi</strong>, prin urmare, la creşterea instabilităţii <strong>şi</strong> tensiunilor pe plan regional <strong>şi</strong><br />
internaţional. Conexat a<strong>de</strong>sea cu terorismul, acest comerţ ilicit este apanajul crimei<br />
organizate. Reţelele clan<strong>de</strong>stine internaţionale activează, <strong>de</strong> multe ori, cu acceptarea<br />
tacită a unor state, care sunt interesate să alimenteze focarele <strong>de</strong> război din diferite<br />
colţuri ale planetei pentru a-<strong>şi</strong> vin<strong>de</strong> armele din stoc, consi<strong>de</strong>rate <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong>te sau uzate<br />
moral. În acest sens securitatea naţională ar putea fi afectată <strong>de</strong>: proliferarea<br />
<strong>de</strong>ţinătorilor <strong>de</strong> arme <strong>de</strong> foc procurate prin intermediul traficanţilor; apariţia unor<br />
ban<strong>de</strong> organizate <strong>de</strong> infractori care pot utiliza în acţiunile lor armele <strong>de</strong> foc; apariţia<br />
în unele zone ale ţării a formaţiunilor paramilitare <strong>şi</strong> a unor <strong>de</strong>pozite clan<strong>de</strong>stine <strong>de</strong><br />
353
armament <strong>şi</strong> muniţie; şantajul <strong>şi</strong> ameninţarea cu arme <strong>de</strong> foc; comerţul ilicit cu arme<br />
ar putea favoriza apariţia unor „organizaţii” autohtone <strong>de</strong> tip terorist sau întări unele<br />
nuclee <strong>de</strong> acest gen.<br />
2.2.3. Proliferarea armelor <strong>de</strong> distrugere în masă<br />
Proliferarea reprezintă un proces prin care un nou tip <strong>de</strong> armament este<br />
introdus într-un stat sau într-o zonă în care, până atunci nu a fost prezent, obiectul<br />
acesteia constituindu-l sistemele <strong>de</strong> armament <strong>de</strong> înaltă tehnologie <strong>şi</strong> armele <strong>de</strong><br />
distrugere în masă, <strong>de</strong> natură nucleară, biologică <strong>şi</strong> chimică, cât <strong>şi</strong> mijloacele <strong>de</strong><br />
transport la ţintă a acestora, precum <strong>şi</strong> rachetele.<br />
În condiţiile în care regionalizarea constituie principala tendinţă a puterii <strong>şi</strong><br />
strategiei militare în lumea ulterioară a războiului rece, se produce o proliferare a<br />
armelor, inclusiv a celor <strong>de</strong> distrugere în masă, în regiuni care, până în acel moment,<br />
nu prezentau îngrijorare pentru comunitatea internaţională, din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al<br />
acumulărilor excesive <strong>de</strong> arme.<br />
Proliferarea armelor <strong>de</strong> distrugere în masă reprezintă o ameninţare <strong>de</strong> maximă<br />
importanţă la adresa păcii <strong>şi</strong> securităţii internaţionale. De<strong>şi</strong> există instrumentele<br />
juridice <strong>de</strong> control, stabilite prin tratate <strong>şi</strong> acorduri internaţionale, care au ca obiect <strong>de</strong><br />
reglementare neproliferarea armelor <strong>de</strong> distrugere în masă (ADM), în prezent,<br />
proliferarea ADM cunoaşte o dublă <strong>de</strong>terminare. Prima se referă la exportul ilegal a<br />
unor echipamente, tehnologii, materii prime, licenţe referitoare la producerea <strong>de</strong> arme<br />
nucleare, biologice, chimice sau balistice.<br />
2.2.4. Ameninţări <strong>de</strong> natură ecologică cu caracter transnaţional<br />
<strong>Securitate</strong>a mondială este un concept generat <strong>de</strong> relaţia dintre condiţiile <strong>de</strong><br />
mediu <strong>şi</strong> interesele <strong>de</strong> securitate, care a <strong>de</strong>venit catalizator al stabilităţii socio-politice<br />
cu valenţe internaţionale. Intervenind în ecuaţia securităţii în special în momentele<br />
critice ale <strong>de</strong>zvoltării sociale, ameninţarea <strong>de</strong> natură ecologică conduce <strong>de</strong> fapt la<br />
producerea unei stări <strong>de</strong> insecuritate a unei regiuni sau ţări.<br />
Transformările <strong>de</strong> mediu pot afecta sistemul <strong>de</strong> securitate. În anumite condiţii,<br />
ameninţările <strong>de</strong> acest fel pot <strong>de</strong>veni cauze ale unor confruntări militare. Se<br />
anticipează că o ţintă a activităţilor teroriste o va constitui mediul înconjurător sau,<br />
mai bine zis, afectarea în mod imprevizibil a ambientului cotidian al unei comunităţi,<br />
context în care asigurarea securităţii ecologice va <strong>de</strong>veni o prioritate. Derularea cu<br />
intenţie, sub masca activităţilor economice, a unor activităţi ce au ca rezultat<br />
<strong>de</strong>teriorarea mediului înconjurător, constituie cele mai noi provocări la adresa<br />
securităţii, fiind atacuri asimetrice care constau în acţiuni nearmate, <strong>de</strong>liberate,<br />
urmărind inducerea panicii <strong>şi</strong> distrugerea unor simboluri ale stabilităţii regionale sau<br />
mondiale.<br />
2.2.5. Războiul mediatic<br />
Războiul mediatic este confruntarea dintre mass-media aparţinând unor tabere<br />
aflate în stare <strong>de</strong> conflict armat, pentru a impune atât propriei opinii publice, cât <strong>şi</strong><br />
celei internaţionale, propria versiune privind cauzele, <strong>de</strong>sfăşurarea <strong>şi</strong> consecinţele<br />
354
ăzboiului în sine. În sens larg, războiul mediatic cuprin<strong>de</strong> întreg spectru <strong>de</strong><br />
confruntări, purtate exclusiv <strong>de</strong> mass-media, atât între presa provenind din taberele<br />
adverse aflate în conflict, cât <strong>şi</strong> cele dintre diferitele organe ale mass-media<br />
aparţinând aceleia<strong>şi</strong> părţi, referitoare la războiul în cauză, pentru impunerea propriilor<br />
puncte <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re 4 .<br />
Guvernul iugoslav a publicat pe o pagină <strong>de</strong> Internet în primăvara anului 1999<br />
următoarea <strong>de</strong>finiţie: Războiul mediatic constă într-un repertoriu <strong>de</strong> tehnici <strong>şi</strong><br />
presiuni psihologice aplicate <strong>de</strong> lobby-ul internaţional, organizaţii <strong>şi</strong> indivizi pentru<br />
atingerea scopurilor lor politice, prin utilizarea mass-media împotriva unor grupuri<br />
ţintă din propria ţară sau în străinătate pe perioa<strong>de</strong> extinse <strong>de</strong> timp 5 .<br />
Confruntarea nu este sesizată <strong>de</strong> majoritatea populaţiei din cauza insuficentei<br />
pregătiri a ei în domeniu. Meto<strong>de</strong>le <strong>de</strong> luptă sunt adaptate armelor cu care se poartă<br />
confruntarea: informaţia, cuvântul, imaginea. Acţiunile vizează scopuri greu <strong>de</strong><br />
urmărit pentru un om obişnuit.<br />
Războiul mediatic are că ţintă <strong>de</strong> cele mai multe ori, o naţiune, un stat <strong>şi</strong> acest<br />
lucru duce la o confruntare <strong>de</strong> mari dimensiuni cu repercusiuni pe plan mondial.<br />
Atacatorul este la rândul lui, <strong>de</strong> cele mai multe ori, un alt stat. Confruntarea nu prea<br />
apare în nici o strategie sau doctrina militară. O astfel <strong>de</strong> menţiune ar însema automat<br />
recunoaşterea implicării armatei în mass-media ceea ce ar pune sub semnul întrebării<br />
libertatea <strong>şi</strong> in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa presei.<br />
2.2.6. Războiul cibernetic<br />
Uşor <strong>de</strong> organizat, ieftin <strong>de</strong> implementat <strong>şi</strong> dificil <strong>de</strong> prevăzut, atacurile<br />
cibernetice au crescut în ultimii ani ca număr, diversitate <strong>şi</strong> intensitate, dovedind că<br />
spaţiul cibernetic este un mediu dinamic, în care pot avea loc variate game <strong>de</strong> acţiuni,<br />
evi<strong>de</strong>nţiind vulnerabilităţile sistemelor <strong>şi</strong> infrastructurilor cibernetice.<br />
Multe vulnerabilităţi ale reţelelor <strong>de</strong> comunicaţii sunt uşor <strong>de</strong> exploatat, iar<br />
oamenii <strong>şi</strong> organizaţiile <strong>de</strong> pretutin<strong>de</strong>ni se pot conecta la aceste reţele, dincolo <strong>de</strong><br />
graniţele naţionale. De asemenea, tehnologia informaţiei permite cu uşurinţă<br />
ascun<strong>de</strong>rea locului <strong>şi</strong> i<strong>de</strong>ntităţii persoanelor <strong>şi</strong> organizaţiilor care profită <strong>de</strong> aceste<br />
vulnerabilităţi.<br />
Instrumente <strong>şi</strong> resurse <strong>de</strong> atac pot fi găsite chiar <strong>şi</strong> pe Internet. Totodată, sunt<br />
<strong>de</strong>scoperite <strong>şi</strong> exploatate permanent noi vulnerabilităţi ale reţelelor. Mai mult <strong>de</strong>cât<br />
atât, interconectarea reţelelor <strong>şi</strong> <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa tot mai crescută <strong>de</strong> aceste infrastructuri<br />
fac din activitatea în reţea o perspectivă tot mai atractivă pentru hackeri <strong>şi</strong> pentru cei<br />
care se ocupă cu culegerea <strong>de</strong> informaţii 6 .<br />
În timp, a luat naştere un nou spaţiu – „ciberspaţiul” – în care există noi tipuri<br />
<strong>de</strong> vulnerabilităţi, noi vectori <strong>de</strong> atac <strong>şi</strong> în care atacatorii nu mai sunt limitaţi <strong>de</strong><br />
locaţia lor geografică. Ciberspaţiul se extin<strong>de</strong> pe glob oriun<strong>de</strong> există calculatoare <strong>şi</strong><br />
Internet sau orice alt mijloc <strong>de</strong> comunicare. Mai mult, conflictele umane mo<strong>de</strong>rne s-<br />
4<br />
Cătalin HENTEA, Propaganda fără frontiere, Bucureşti, Editura Nemira, 2002, p. 24.<br />
5<br />
http:/.gov.yu/mediawar/mediawar.htm - luna februarie 1999.<br />
6<br />
Gabriel CURCULESCU, Mircea ŞTEFAN, Capabilitatea CERT vs. agresiunea cibernetică în<br />
spaţiul euro-atlantic, Revista Intelligence, nr. 19, Bucureşti, 2011, p. 46.<br />
355
au extins din spaţiul fizic <strong>şi</strong> în ciberspaţiu prin intermediul atacurilor cibernetice.<br />
Astfel <strong>de</strong> atacuri afectează datele, procesele <strong>şi</strong> mediul <strong>de</strong> reţea. Când astfel <strong>de</strong> atacuri<br />
sunt motivate politic, ele fac parte din aşa-numitul război cibernetic (cyberwarfare).<br />
Gradul <strong>de</strong> atractivitate al războiului cibernetic, ce se prefigurează, paradoxal, în<br />
timp <strong>de</strong> pace, este în plină creştere <strong>şi</strong> este justificat <strong>de</strong> raţiuni <strong>de</strong> ordin politic,<br />
strategic <strong>şi</strong> economic: costul redus al unui astfel <strong>de</strong> război/atac, anonimitatea sa,<br />
pier<strong>de</strong>rile minime <strong>de</strong> vieţi omeneşti, in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa <strong>de</strong> timp <strong>şi</strong> loc <strong>de</strong> <strong>de</strong>sfăşurare 7 .<br />
Războiul cibernetic în sine este <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> vechi, numai termenul este relativ<br />
nou. Termenul este <strong>de</strong>rivat din „cibernetică” <strong>şi</strong> a început să se folosească la începutul<br />
secolului XX, pentru a <strong>de</strong>scrie relaţia dintre oameni <strong>şi</strong> diferite sisteme. „Cyber” este<br />
termenul grecesc pentru pilot. Atunci când au apărut computerele, la sfâr<strong>şi</strong>tul anilor<br />
`40, cibernetica era un cuvânt la modă, iar „cyber“ a <strong>de</strong>venit un prefix pentru orice<br />
avea legătură cu computerele. Până la sfâr<strong>şi</strong>tul anilor `90 puteam auzi termeni noi,<br />
precum cyber-management, cyber-şcoală <strong>şi</strong> cyber-război. Dar termenul <strong>de</strong> război<br />
cibernetic se află încă la început, Mai simplu spus, războiul cibernetic se referă la<br />
utilizarea tuturor instrumentelor electronice sau <strong>de</strong> calculator disponibile pentru a<br />
opri aparatura electronică <strong>şi</strong> comunicaţiile inamicului 8 .<br />
2.2.7. Războiul informaţional – Operaţii informaţionale.<br />
Termenul <strong>de</strong> E-Defence, prin analogie cu e-business, <strong>de</strong>fineşte interconectarea<br />
afacerilor militare, noua revoluţie a afacerilor militare. Prin afacere militară se<br />
înţelege orice activitate din cadrul organizaţiei militare care susţine un obiectiv<br />
specific acesteia.<br />
Societatea informaţională este societatea care se bazează pe utilizarea, cu<br />
prioritate, a informaţiei.<br />
Societatea informatică este o parte a societăţii informaţionale care utilizează,<br />
pentru culegerea, stocarea, prelucrarea, transmiterea <strong>şi</strong> utilizarea informaţiilor,<br />
tehnologiilor informaţiei <strong>şi</strong> comunicaţiilor IT&C (Information Technology and<br />
Communications).<br />
Războiul <strong>şi</strong> operaţiile informaţionale sunt realităţi <strong>de</strong>ja consacrate în spaţiul<br />
euroatlantic, <strong>şi</strong> nu numai. Capacităţile în acest domeniu constituie, pentru ţări cum<br />
este <strong>şi</strong> România, soluţii <strong>de</strong> contrabalansare a asimetriilor <strong>de</strong> putere.<br />
Acţiunile <strong>de</strong> natură informaţională (în practică, operaţii informaţionale) au <strong>şi</strong><br />
vor avea loc pe tot parcursul ciclului pace – criză – conflict - pace. Este, aşadar,<br />
esenţial ca România să dispună <strong>de</strong> capacităţi permanente <strong>de</strong> avertizare, evaluare,<br />
analiză <strong>şi</strong> ripostă, precum <strong>şi</strong> să întreţină o stare continuă <strong>de</strong> ajustare structurală <strong>şi</strong><br />
doctrinară, care să-i permită realizarea intereselor naţionale în acest mediu<br />
informaţional.<br />
În societatea informaţională, informaţia ca armă, ţintă <strong>şi</strong> materie primă<br />
strategică stă la baza tuturor <strong>de</strong>ciziilor. Adaptarea la acest nou mediu (în care fluxul<br />
<strong>de</strong> informaţii, în timp real, este în continuă creştere) presupune înţelegerea unor<br />
7<br />
Interviu cu prof. dr. Victor-Valeriu Patriciu, Bucureşti, Aca<strong>de</strong>mia Tehnică Militară, 2011, pp. 1-2,<br />
disponibil la: http://mta.ro/interviuCWpatriciu.pdf.<br />
8<br />
James F. DUNNIGAN, op. cit., p. 36.<br />
356
iscuri în zona managementului informaţional. O exemplificare a acestui lucru este<br />
faptul că operaţiile informaţionale, aşa cum sunt ele conceptualizate în doctrinele<br />
euro-atlantice, au ca ţintă <strong>de</strong> bază ciclul <strong>de</strong>cizional.<br />
Din perspectivă civilă, conceptul <strong>de</strong> război informaţional atrage după sine o<br />
multiplicare a raporturilor <strong>de</strong> forţă, în timp ce în plan militar există o aparentă<br />
limitare a acestora (restrângerea puterii militare, datorită reducerii caracterului violent<br />
al confruntărilor).<br />
În contextul războiului informaţional, securitatea informaţională (INFOSEC-<br />
Information Security) reprezintă protecţia <strong>şi</strong> apărarea informaţiilor <strong>şi</strong> sistemelor<br />
informaţionale împotriva accesului neautorizat, a modificării conţinutului<br />
informaţiilor aflate în faza <strong>de</strong> stocare, prelucrare sau transport <strong>şi</strong> pentru asigurarea<br />
accesului utilizatorilor autorizaţi către aceste informaţii. INFOSEC cuprin<strong>de</strong> acele<br />
măsuri <strong>de</strong>stinate pentru <strong>de</strong>scoperirea, informarea <strong>şi</strong> contracararea acestor tipuri <strong>de</strong><br />
acţiuni.<br />
2.2.8. Războuil psihilogic - agresiuni subliminale<br />
Războiul psihologic este o parte componenta a războiului mo<strong>de</strong>rn. El a <strong>de</strong>venit<br />
o generalizare <strong>şi</strong> permanentizare a violenţei, un nou gen <strong>de</strong> arma: arma psihologica.<br />
El se circumscrie conceptului mai larg <strong>de</strong> influenţă socială. Influenţa reprezintă un<br />
fenomen fundamental al vieţii individuale <strong>şi</strong> sociale, vizând modificarea atitudinilor<br />
<strong>şi</strong> comportamentelor unor grupuri sau persoane.<br />
Influenţarea psihologică <strong>de</strong>sfăşurată <strong>de</strong> către agresor este un tip special <strong>de</strong><br />
influenţă care se poate numi manipulare.<br />
Numeroasele lucrări <strong>de</strong> specialitate n-au clarificat încă raportul exact dintre<br />
manipulare <strong>şi</strong> război psihologic. Părerile merg <strong>de</strong> la sinonimia termenilor până la<br />
opoziţia lor. Mai mult <strong>de</strong>cât atât: în loc <strong>de</strong> război psihologic (termen la care se tin<strong>de</strong> a<br />
se renunţa), se folosesc <strong>şi</strong> alte concepte, cu acela<strong>şi</strong> înţeles: lupta sau agresiune<br />
psihologică, operaţii/acţiuni psihologice sau chiar război informaţional.<br />
Indiferent <strong>de</strong> <strong>de</strong>numire, aceasta noua formă <strong>de</strong> război a <strong>de</strong>venit tot mai<br />
eficientă iar i<strong>de</strong>ea că victoria poate fi obţinută <strong>şi</strong> fără arme, doar prin convingere – nu<br />
este noua, ea a însoţit fenomenul militar dintot<strong>de</strong>auna.<br />
Ca urmare, s-a simţit nevoia creării <strong>şi</strong> la noi <strong>de</strong> structuri specializate pentru a<br />
oferi protecţie psihologică <strong>şi</strong> a se specializa în domeniul acţiunilor psihologice. Este<br />
relevanta apariţia recenta a Manualului <strong>de</strong> operaţii psihologice <strong>şi</strong> creşterea gradului<br />
<strong>de</strong> interoperabilitate cu structurile similare ale NATO.<br />
Conflictul militar este, în sine, un teren propice fenomenului manipulării.<br />
Factorii <strong>de</strong> risc ai câmpului <strong>de</strong> lupta <strong>şi</strong> situaţia–limita în care se afla militarul care<br />
trebuie să trăiască atât pacea, cât <strong>şi</strong> războiul, ca doua stări distincte <strong>de</strong> normalitate, fac<br />
<strong>de</strong>ja vulnerabilă starea psihică a luptătorului.<br />
Dacă agresiunea psihologică mai urmăreşte <strong>şi</strong> punctele sensibile, nevralgice ale<br />
adversarului, perspectiva <strong>de</strong> a provoca panică, <strong>de</strong>rută, confuzie, capitulare, este foarte<br />
mare.<br />
357
Acţiunile <strong>de</strong> subminare a stării psihomorale a adversarului, reducerea<br />
capacităţii <strong>de</strong> rezistenţă psihică <strong>şi</strong> a voinţei <strong>de</strong> a luptă pot începe înainte <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>clanşarea acţiunii armate, uneori, nemaifiind nevoie să se ajungă aici.<br />
2.2.9. Corupţia – ameninţare la adresa securităţii naţionale<br />
Corupţia reprezintă folosirea gre<strong>şi</strong>tă a oficialităţilor pentru motive neoficiale.<br />
Din ierarhia actelor <strong>de</strong> corupţie fac parte: mita, escrocarea, folosirea influenţelor,<br />
nepotismul, frauda, alocarea gre<strong>şi</strong>tă a resurselor etc. Corupţia reprezintă un a<strong>de</strong>vărat<br />
fenomen care s-a răspândit sub cele mai diverse forme, în toate domeniile <strong>şi</strong><br />
sectoarele <strong>de</strong> activitate, întâlnindu-se ca mobil sau scop în activităţi infracţionale,<br />
fapte <strong>de</strong> sine stătătoare sau momente în angrenajul unor infracţiuni complexe<br />
aparţinătoare crimei organizate. Stimulii negativi sunt percepuţi <strong>de</strong> majoritatea<br />
populaţiei, care nu mai are încre<strong>de</strong>re în instituţiile statului, în libertatea <strong>şi</strong><br />
corectitudinea <strong>de</strong>ciziilor, dispărând încre<strong>de</strong>rea în actul justiţiar, în inviolabilitatea<br />
statului <strong>şi</strong> a instituţiilor sale. Aceste consecinţe în forme <strong>de</strong> evoluţie gravă a corupţiei<br />
constituie factori <strong>de</strong> ameninţare pentru securitatea naţională.<br />
2.2.10. Extremismul<br />
Extremismul <strong>de</strong> dreapta. Extremismul „constituie atât o cauză, cât <strong>şi</strong> o<br />
consecinţă a conflictului, adâncind neîncre<strong>de</strong>rea în cadrul comunităţilor <strong>şi</strong> între<br />
acestea, contribuind a<strong>de</strong>sea la izbucniri <strong>de</strong> violenţă <strong>şi</strong> la acte <strong>de</strong> terorism”, potrivit<br />
TransConflict, un centru <strong>de</strong> formare pentru managementul conflictului. Extremismul,<br />
în special manifestările sale violente, obstrucţionează relaţiile etnice în Balcanii <strong>de</strong><br />
Vest.<br />
Persistenţa sărăciei, marginalizarea, percepută sau reală, a anumitor grupuri <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong>ficienţele eforturilor <strong>de</strong> după război în înfruntarea trecutului au adâncit rupturile<br />
dintre comunităţi.<br />
În Europa fascismul, <strong>de</strong>zvoltat sub diverse forme in Italia, Spania, Germania,<br />
dar <strong>şi</strong> în alte ţări fără a ajunge la putere, a rămas o pata <strong>de</strong> neşters în istoria acestui<br />
continent. Şi cu toate că aceste evenimente nu s-au întâmplat cu foarte multă vreme în<br />
urma, extremismul <strong>de</strong> dreapta în Europa î<strong>şi</strong> recapătă forţele, întorcându-se la putere,<br />
sau măcar cu un număr suficient <strong>de</strong> voturi încât să se facă auzit.<br />
După cum s-a întâmplat mereu în istorie, odată cu o criza economică, socială<br />
sau <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntitate cresc foarte mult şansele ca o formaţiune cu o i<strong>de</strong>ologie extremă să<br />
câştige voturi multe, sau chiar să preia conducerea.<br />
Extremismului religios. „Crimă în numele lui Dumnezeu” - aceasta este<br />
formula prin care europarlamentari, li<strong>de</strong>ri politici <strong>şi</strong> religio<strong>şi</strong>, dar <strong>şi</strong> profesori <strong>şi</strong><br />
cercetători din întreaga lume <strong>şi</strong>-au propus să atragă atenţia asupra intensificării fără<br />
prece<strong>de</strong>nt a fenomenului extremismului religios în diferite părţi ale globului.<br />
Extremismul religios î<strong>şi</strong> are rădăcinile într-o interpretare distorsionată a religiei<br />
- fie aceasta islamică, creştină sau <strong>de</strong> alt fel - <strong>şi</strong> urmăreşte justificarea morală a ceea<br />
ce este, <strong>de</strong> fapt, crimă cu sânge rece, în numele divinităţii. Acest lucru este valabil<br />
atât în cazurile când conexiunea cu elementul religios se face în mod <strong>de</strong>schis <strong>şi</strong> direct,<br />
cât <strong>şi</strong> atunci când legătura este mai subtilă <strong>şi</strong>, aparent, <strong>de</strong> importanţă secundară.<br />
358
Acest fenomen reprezintă astăzi cea mai mare ameninţare la adresa securităţii<br />
mondiale, prin aceea că în astfel <strong>de</strong> cazuri „inamicul” nu poate fi localizat, ori<br />
i<strong>de</strong>ntificat cu o ţară, un guvern sau grup dintr-un anumit spaţiu geografic. Pur <strong>şi</strong><br />
simplu, nu ştii cine-ţi este duşmanul.<br />
Într-o altă opinie, rădăcinile extremismului religios sunt, în primul rând, <strong>de</strong><br />
natură i<strong>de</strong>ologică. Astfel, tinerii musulmani sunt atra<strong>şi</strong> <strong>de</strong> mesaje bine structurate <strong>şi</strong><br />
foarte eficient distribuite prin intermediul reţelelor <strong>de</strong> socializare online, mesaje care<br />
prezintă Jihadul drept culmea cea mai înaltă a experienţei religioase.<br />
Uniunea Europeană trebuie să arate clar, în cadrul relaţiilor sale diplomatice<br />
internaţionale, că libertatea religioasă reprezintă un drept esenţial, a cărui încălcare <strong>de</strong><br />
către statele partenere nu poate fi acceptată. De asemenea, statele în cauză trebuie<br />
stimulate să aplice legislaţii care să prevadă sentinţe dure pentru încălcarea acestui<br />
drept. Pe termen lung, însă, este necesară <strong>de</strong>zvoltarea unei strategii educaţionale care<br />
să promoveze respectul reciproc între cetăţeni aparţinând unor tradiţii religioase <strong>şi</strong><br />
culturale diferite.<br />
Bibliografie:<br />
1. ***Discursul rostit <strong>de</strong> G. W. Bush cu ocazia vizitei sale în Irak, în ziua <strong>de</strong> 27<br />
noiembrie 2003;<br />
2. CEARAPIN, Tudor, Terorismul internaţional – Repere juridice, istorice <strong>şi</strong><br />
forme <strong>de</strong> manifestare, Ed. Fundaţia Revista Jandarmeriei, 2005;<br />
3. GRAHAM, Bob, Intelligence matters, The CIA, the FBI, Saudi Arabia and the<br />
Failure of America’s War on Terror; POSNER Gerald: „De ce dormea<br />
America: Eşecul prevenirii lui 11 septembrie“ (Why America slept: The<br />
Failure to Prevent 9/11);<br />
4. MICLEA, Damian, Combaterea crimei organizate-istoric, evoluţie,<br />
caracteristici, <strong>Vol</strong>. I, Bucureşti: Ed. MAI, 2004;<br />
5. PITULESCU, Ion, Al 3-lea război mondial. Crima organizată, Editura<br />
Naţional, 1997;<br />
6. LASCU, Ioan, Prevenirea <strong>şi</strong> combaterea criminalităţii organizate, Revista<br />
“Dreptul” nr.9/2003;<br />
7. MICLEA, Damian, Cunoaşterea crimei organizate, Ploieşti: Ed. Pygmalion,<br />
2001;<br />
8. SUCEAVA, Ion; COMAN, Florian, Criminalitatea <strong>şi</strong> organizaţiile<br />
internaţionale, ed. "Romcartexim", 1997;<br />
9. JURA Cristian, Rolul organizaţiilor nonguvernamentale pe plan internaţional,<br />
Bucureşti: Editura ALL Beck, 2003;<br />
10. NICIU, I. Martian, Organizaţiile internaţionale (Guvernamentale), Ia<strong>şi</strong>: Ed.<br />
Fundaţiei « Chemarea », 1994;<br />
11. POPESCU, I. Jinga, Organizaţii europene si euroatlantice, Bucureşti: Editura<br />
Lumina Lex;<br />
12. CURCULESCU, Gabriel; ŞTEFAN, Mircea, Capabilitatea CERT vs.<br />
agresiunea cibernetică în spaţiul euro-atlantic, Revista Intelligence, nr. 19,<br />
Bucureşti, 2011;<br />
359
13. DUNNIGAN, James F., Noua ameninţare mondială, Bucureşti: Editura Curtea<br />
Veche, 2010;<br />
14. Interviu cu prof. dr. Victor-Valeriu Patriciu, Bucureşti, Aca<strong>de</strong>mia Tehnică<br />
Militară, 2011, pp. 1-2, disponibil la: http://mta.ro/interviuCWpatriciu.pdf;<br />
15. CATHALA, Henri-Pierre, Epoca <strong>de</strong>zinformării, Bucureşti: Editura militară,<br />
1994;<br />
16. CRACSNER, C. E., Elemente <strong>de</strong> psihologie militară, Bucureşti: Editura<br />
Aca<strong>de</strong>miei <strong>de</strong> Înalte <strong>Studii</strong> Militare, 2003.<br />
360
„PAVILIONUL DE COMPLEZENŢĂ”<br />
FACTOR DE RISC ÎN MEDIUL DE SECURITATE<br />
Dr. Andrian Sirojea MIHEI *<br />
Rezumat: După atacurile din 11 septembrie 2001, s-au exprimat la nivel mondial<br />
îngrijorări <strong>şi</strong> temeri cu privire la problemele <strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> riscul ca nave înregistrate sub<br />
pavilioane <strong>de</strong> convenienţă să poată fi utilizate în acţiuni teroriste sau la finanţarea acestora.<br />
A<strong>de</strong>sea, i<strong>de</strong>ntificarea <strong>şi</strong> responsabilizarea proprietarilor navei este ascunsă sub vălul <strong>de</strong><br />
încorporare a mai multor structuri corporative <strong>de</strong> tip off-shore, răspândite peste un număr <strong>de</strong><br />
jurisdicţii diferite. Înregistrarea navelor sub pavilioane <strong>de</strong> complezenţă, fără a necesita o<br />
conexiune vizibilă între nave <strong>şi</strong> proprietarii lor reali, împiedică divulgarea oricăror posibile active<br />
teroriste. Mai mult <strong>de</strong>cât oricând, este necesar să se elimine riscul <strong>de</strong> insecuritate creat <strong>de</strong><br />
pavilioanele iresponsabile în guvernarea internaţională a Mării.<br />
Cuvinte- cheie: crimă organizată, contrabandă, trafic <strong>de</strong> armament, terorism, sancţiuni<br />
Introducere<br />
În <strong>de</strong>cursul evoluţiei industriei transporturilor maritime, pentru limitarea<br />
efectelor răspun<strong>de</strong>rii juridice a navelor aparţinând aceluia<strong>şi</strong> armator 1 , dar <strong>şi</strong> pentru<br />
optimizarea profitului acestora, au apărut societăţile <strong>de</strong> unică navă înregistrate în<br />
jurisdicţii mai permisive, care oferă confi<strong>de</strong>nţialitate <strong>de</strong>plină asupra i<strong>de</strong>ntităţii<br />
acţionarilor, acordând facilităţi fiscale foarte atractive investitorilor.<br />
Într-o lume din ce în ce mai globalizată în care fluiditatea capitalurilor se<br />
manifestă agresiv pe piaţa liberă, tot mai multe state încearcă să găsească soluţii<br />
pentru atragerea sau păstrarea acestora. Ca o consecinţă a creşterii competiţiei<br />
economice, multe state oferă facilităţi fiscale avantajoase prin înfiinţarea <strong>de</strong> registre<br />
maritime <strong>de</strong>schise înregistrării <strong>de</strong> nave indiferent <strong>de</strong> naţionalitatea acţionarilor sau <strong>de</strong><br />
sediul lor administrativ real. În schimbul unor taxe foarte competitive, indiferent <strong>de</strong><br />
profitul obţinut, navele înregistrate în astfel <strong>de</strong> registre obţin dreptul <strong>de</strong> arborare a<br />
pavilionului statului respectiv. Marea majoritate a acestor state oferă <strong>şi</strong> o <strong>de</strong>plină<br />
confi<strong>de</strong>nţialitate asupra operaţiunilor financiare protejând i<strong>de</strong>ntitatea beneficiarilor<br />
reali ai navelor astfel înregistrate, dar <strong>şi</strong> o mai mare lejeritate în respectarea<br />
standar<strong>de</strong>lor <strong>de</strong> siguranţă <strong>şi</strong> securitate în activitatea <strong>de</strong> transport maritim <strong>şi</strong> fără<br />
restricţii în angajarea forţei <strong>de</strong> muncă.<br />
Ca urmare a progresului tehnologic revoluţionar al ultimilor ani, pe lângă<br />
întemeiata abordare a investitorilor <strong>de</strong> bună credinţă <strong>de</strong> a găsi noi soluţii în protejarea<br />
<strong>şi</strong> majorarea capitalului lor în contextul unei concurenţe tot mai încrâncenate, a fost<br />
posibilă internaţionalizarea reţelelor <strong>de</strong> crimă organizată <strong>şi</strong> terorism care a dus la<br />
apariţia unor organizaţii transfrontaliere mo<strong>de</strong>rne. Acestea au acumulat o putere<br />
*<br />
Profesor universitar cleric, profesor titular la Aca<strong>de</strong>mia Navală “Mircea cel Bătrân”,<br />
Facultatea <strong>de</strong> Marină Civilă, Departamentul Arhitectură navală, management naval <strong>şi</strong> portuar,<br />
Constanţa, România; Doctor în Ştiinţe Militare <strong>şi</strong> Informaţii; Master în Optimizarea<br />
Transporturilor Navale; Căpitan <strong>de</strong> Lungă Cursă, andrian@mihei.ro.<br />
1<br />
Persoană care echipează <strong>şi</strong> exploatează o navă. / Proprietar al unei nave. Sursa: NODEX 2002.<br />
361
financiară consi<strong>de</strong>rabilă care le permite implicarea <strong>de</strong> resurse umane <strong>şi</strong> <strong>de</strong> capital în<br />
operaţiuni din ce în ce mai diversificate. Venituri consi<strong>de</strong>rabile necesare finanţării<br />
acţiunilor lor sunt obţinute prin intermediul unor activităţi ce par legale, dar care<br />
speculează imperfecţiunile legislative <strong>şi</strong> maschează <strong>de</strong> fapt operaţiuni ilegale, <strong>de</strong><br />
spălare <strong>de</strong> bani din contrabandă, trafic <strong>de</strong> armament, <strong>de</strong> droguri, <strong>de</strong> persoane, etc.<br />
Prin implicarea <strong>de</strong> multiple <strong>şi</strong> diverse jurisdicţii, dimensiunea globală a<br />
activităţilor ilegale face aproape imposibilă i<strong>de</strong>ntificarea <strong>şi</strong> blocarea la timp a<br />
eventualelor active ale crimei organizate sau ale organizaţiilor teroriste. A<strong>de</strong>sea,<br />
investigatorii aflaţi pe urmele activelor teroriste nu au reu<strong>şi</strong>t să pătrundă secretul<br />
corporativ oferit <strong>de</strong> legislaţia pavilioanelor <strong>de</strong> complezenţă, lovindu-se <strong>de</strong><br />
confi<strong>de</strong>nţialitatea sistemului ce î<strong>şi</strong> protejează <strong>de</strong> fapt propriul interes economic.<br />
1. Navele fantomă, factor <strong>de</strong> risc în transportul maritim<br />
După atacurile din 11 septembrie 2001, s-au exprimat temeri la nivel mondial<br />
cu privire la riscul ca nave înmatriculate sub pavilioane <strong>de</strong> complezenţă să fie<br />
utilizate în acţiuni teroriste sau în finanţarea acestora.<br />
Este cunoscut că grupările teroriste pot opera nave individuale sau flote pentru<br />
a genera fonduri <strong>şi</strong> pentru a î<strong>şi</strong> susţine operaţiunile. Traficul <strong>de</strong> droguri, cel <strong>de</strong><br />
persoane <strong>şi</strong> cel <strong>de</strong> armament au fost folosite frecvent ca mijloace <strong>de</strong> asigurare<br />
financiară <strong>de</strong> către grupuri teroriste precum LTTE 2 .<br />
Velupillai Prabhakaran, fostul li<strong>de</strong>r LTTE, <strong>de</strong>clara 3 în 2005 că „geografic,<br />
securitatea Tamil Eelam este interconectată cu cea a mărilor sale. Doar când suntem<br />
puternici pe mare <strong>şi</strong> distrugem dominaţia pe care inamicii noştri o au, vom putea<br />
păstra zonele <strong>de</strong> pământ eliberate <strong>şi</strong> să ne izgonim duşmanii <strong>de</strong> pe pământul nostru”,<br />
subliniind astfel importanţa pe care puterea navală o are pentru gruparea sa.<br />
Aceştia au <strong>de</strong>zvoltat o aripă maritimă „Sea Tigers”, dotată cu nave mici,<br />
ambarcaţiuni rapi<strong>de</strong> pentru atentate sinucigaşe, cu care a lansat atacuri asupra navelor<br />
militare <strong>şi</strong> comerciale din Sri Lanka, care în septembrie 1997 a atacat cu mitraliere un<br />
petrolier sub pavilion panamez ucigând-i pe cei 33 <strong>de</strong> membri ai echipajului, iar în<br />
iulie 1997 a fost implicată 4 în răpirea navei “Stillus Limmasul” care transporta circa<br />
32400 rachete pentru lansatoarele <strong>de</strong> 81 mm <strong>de</strong>stinate armatei sri-lankeze. Estimările 5<br />
arătau că structura organizatorică <strong>şi</strong> bunurile maritime ale Sea Tigers „sunt cu<br />
a<strong>de</strong>vărat capabile <strong>şi</strong> pot concura cu facilităţile maritime ale unui stat insulă mic”,<br />
incluzând o flotă <strong>de</strong> 12-15 nave maritime comerciale, cu capacităţi <strong>de</strong> 1000-1500<br />
TDW, un număr consi<strong>de</strong>rabil <strong>de</strong> pescadoare, ambarcaţiuni cu motor, <strong>de</strong> mare viteză <strong>şi</strong><br />
personal bine instruit. O mare parte a mărfurilor transportate sunt legitime, navele<br />
operând oficial pe piaţa maritimă mondială, iar fondurile generate sunt utilizate<br />
pentru a susţine lupta organizaţiei împotriva guvernului din Sri Lanka. Totu<strong>şi</strong>, navele<br />
2<br />
Liberation Tigers of Tamil Eelam, http://en.wikipedia.org/wiki/<br />
Liberation_Tigers_of_Tamil_Eelam.<br />
3<br />
http://www.ipcs.org/article_<strong>de</strong>tails.php?articleNo=1757.<br />
4<br />
http://www.lankalibrary.com/pol/LTTE.htm.<br />
5<br />
http://www.tamilguardian.com/tg323/p9.pdf .<br />
362
espective transportă <strong>şi</strong> arme, muniţie <strong>şi</strong> alte echipamente militare necesare<br />
operaţiunilor <strong>şi</strong> acţiunilor teroriste <strong>de</strong>sfăşurate <strong>de</strong> LTTE. Reţeaua <strong>de</strong> procurare <strong>de</strong><br />
arme a acestora este extinsă <strong>şi</strong> sofisticată, uzând <strong>de</strong> cunoştinţe extinse în ce priveşte<br />
practicile <strong>şi</strong> procedurile comerciale maritime.<br />
Navele <strong>de</strong>turnate, capturate sau răpite <strong>de</strong> către terorişti sau chiar <strong>de</strong> către piraţi,<br />
sunt înregistrate din nou sub pavilioane <strong>de</strong> complezenţă <strong>şi</strong> utilizate pentru transportul<br />
<strong>şi</strong> contrabanda cu armament, muniţie sau echipamente militare, pentru a lansa atacuri<br />
asupra porturilor sau facilităţilor portuare ori pentru transportul <strong>de</strong> arme <strong>de</strong> uci<strong>de</strong>re în<br />
masă către sau pentru organizaţii teroriste.<br />
De<strong>şi</strong> Organizaţia Maritimă Internaţională a elaborat un pachet <strong>de</strong> „Măsuri<br />
pentru prevenirea înregistrării navelor fantomă” 6 , acestea sunt <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> permisive,<br />
iar specialiştii recomandă 7 ca dacă un stat nu poate da asigurarea că navele<br />
înregistrate sub pavilionul său sunt legitime, atunci toate navele înregistrate în acel<br />
stat să fie puse pe lista neagră <strong>şi</strong> să le fie interzis accesul în apele teritoriale ale altor<br />
state, iar dacă acest lucru nu se întâmplă la nivel internaţional, statele ar putea<br />
întocmi individual astfel <strong>de</strong> liste.<br />
2. Numărul IMO <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntificare<br />
În 1987, IMO 8 a adoptat rezoluţia A.600(15) prin care a introdus numărul <strong>de</strong><br />
i<strong>de</strong>ntificare a navei ca măsură <strong>de</strong> „îmbunătăţire a siguranţei maritime <strong>şi</strong> prevenirii<br />
poluării mediului înconjurător <strong>şi</strong> pentru a facilita prevenţia frau<strong>de</strong>i maritime” iar<br />
utilizarea acestui număr a <strong>de</strong>venit obligatorie din 1996 pentru toate navele.<br />
Obiectivul urmărit a fost <strong>de</strong> a facilita i<strong>de</strong>ntificarea navei prin alocarea unui<br />
număr permanent fiecărei navei. Indiferent <strong>de</strong> schimbarea numelui navei, a<br />
pavilionului <strong>şi</strong> a proprietarului navei, acela<strong>şi</strong> număr IMO alocat prima dată este<br />
inserat în toate certificatele navei <strong>şi</strong> rămâne neschimbat până la <strong>de</strong>zmembrarea ei.<br />
În <strong>de</strong>cembrie 2002, alături <strong>de</strong> o serie <strong>de</strong> alte modificări aduse convenţiei<br />
SOLAS 9 menite să sporească securitatea navelor <strong>şi</strong> facilităţilor portuare,<br />
reglementarea XI-1/3 a fost modificată, prevăzând ca numerele <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntificare ale<br />
navelor să fie marcate permanent într-un loc vizibil „fie pe pupa navei sau pe o parte<br />
a corpului navei la jumătatea distanţei dintre prova <strong>şi</strong> pupa, <strong>de</strong>asupra celei mai joase<br />
linii <strong>de</strong> încărcare stabilite sau pe o parte a suprastructurii, prova sau pupa sau pe<br />
partea din faţă a suprastructurii”. Pasagerele trebuie să aibă marcajul <strong>şi</strong> pe o<br />
suprafaţă orizontală, vizibilă din aer. De asemenea, navele trebuie să fie marcate cu<br />
numerele <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntificare <strong>şi</strong> în spaţiile interioare.<br />
Numărul IMO <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntificare a navei este format din cele trei litere „IMO”<br />
urmate <strong>de</strong> 7 caractere numerice alocate tuturor navelor maritime comerciale cu<br />
6<br />
IMO Rezoluţia A.923(22) din 29 noiembrie 2001.<br />
7<br />
Gal Luft, Anne Korin, Terrorism Goes to Sea, Foreign Affairs, 2004.<br />
8<br />
Abrevierea pentru „International Maritime Organization” (Organizaţia Maritimă Internaţională),<br />
www.imo.org.<br />
9<br />
Abrevierea pentru „International Convention for the Safety of Life at Sea” (Convenţia<br />
Internaţională pentru Salvarea Vieţii pe Mare), din 1974 cu amendamentele ulterioare.<br />
363
propulsie <strong>de</strong> 100 tone brute <strong>şi</strong> peste, <strong>de</strong> către Lloyd's Register Fairplay 10 , cu excepţia<br />
navelor <strong>de</strong> pescuit, navelor fără mijloace <strong>de</strong> propulsie, iahturilor personale, navelor<br />
utilizate pentru servicii speciale, şalan<strong>de</strong>lor <strong>de</strong> nămol, navelor <strong>de</strong> război, navelor din<br />
lemn, docurilor plutitoare <strong>şi</strong> structurilor clasificate similar.<br />
În mai 2005, Organizaţia Maritimă Internaţională a adoptat o nouă<br />
reglementare, SOLAS XI-1/3-1, privind introducerea numărului <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntificare a<br />
companiei <strong>şi</strong> a proprietarului înregistrat, precum <strong>şi</strong> amendamente la reglementarea<br />
XI-1/5 asupra obligativităţii adoptării numărului <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntificare a companiei <strong>şi</strong> a<br />
proprietarului înregistrat, cu intrare în vigoare <strong>de</strong> la 1 ianuarie 2009.<br />
Reglementarea 3-1 preve<strong>de</strong> ca „fiecare Companie <strong>şi</strong> proprietar înregistrat va<br />
<strong>de</strong>ţine un număr <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntificare care să corespundă schemei IMO <strong>de</strong> alocare a unui<br />
număr unic <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntificare companiei <strong>şi</strong> proprietarului înregistrat”, adoptate <strong>de</strong><br />
Organizaţie prin rezoluţia MSC 11 .160(78) intitulată „Adoptarea numărului unic <strong>de</strong><br />
i<strong>de</strong>ntificare a companiei <strong>şi</strong> proprietarului înregistrat”. O serie <strong>de</strong> alte amendamente<br />
prevăd adăugarea acestui număr unic certificatelor <strong>şi</strong> documentelor relevante din<br />
codul internaţional <strong>de</strong> management al siguranţei (ISM) <strong>şi</strong> din codul ISPS 12 .<br />
Administraţiile care <strong>de</strong>cid implementarea acestor numere sunt obligate să le<br />
aloce companiilor <strong>şi</strong> proprietarilor înregistraţi <strong>şi</strong> să le insereze în certificatele<br />
acestora, comunicându-le la IMO pentru a fi cunoscute <strong>şi</strong> altor Administraţii. Şi acest<br />
număr unic este alocat doar <strong>de</strong> Lloyd’s Register Fairplay, singura autoritate pentru<br />
i<strong>de</strong>ntificarea <strong>şi</strong> alocarea numărului IMO pentru nave, companii <strong>şi</strong> proprietari.<br />
Tot convenţia SOLAS preve<strong>de</strong> la capitolul XI-1/5 ca fiecare navă să aibă la<br />
bord un „Continuos Synopsis Record”, pe scurt CSR 13 , din care să reiasă istoria<br />
continuă a navei, în mod cronologic, <strong>de</strong> când a fost construită până la radierea <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong>zmembrarea ei. Orice schimbare <strong>de</strong> nume, port <strong>de</strong> înmatriculare, pavilion, clasă,<br />
proprietar, manager, trebuie să fie operată în synopsis-ul navei astfel încât să<br />
evi<strong>de</strong>nţieze orice modificare intervenită.<br />
Navele care sunt construite înainte <strong>de</strong> 1 iulie 2004 sunt obligate să fie în<br />
posesia unui istoric al navei CSR care să înceapă cel puţin <strong>de</strong> la data <strong>de</strong> 1 iulie 2004.<br />
Istoricul fiecărei nave, „Continuos Synopsis Record”, trebuie să se afle în<br />
permanenţă la bordul ei <strong>şi</strong> să poată fi disponibil oricărei inspecţii sau control din<br />
partea autorităţilor.<br />
10<br />
http://www.imonumbers.lrfairplay.com.<br />
11<br />
Abrevierea pentru Maritime Safety Committee (Comitetul pentru Siguranţa Maritimă) din cadrul<br />
IMO.<br />
12<br />
Abrevierea pentru „The International Ship and Port Facility Security Co<strong>de</strong>” (Codul Internaţional<br />
pentru <strong>Securitate</strong>a Navei <strong>şi</strong> a Facilităţii Portuare).<br />
13<br />
CSR – înregistrare synopsis continuu – istoria navei în mod cronologic: numele statului <strong>de</strong><br />
pavilion al navei, data la care a fost înregistrată nava, numărul IMO alocat navei pentru i<strong>de</strong>ntificare,<br />
numele navei, portul <strong>de</strong> înregistrare, numele <strong>şi</strong> adresa armatorului, numele <strong>şi</strong> adresa navlositorului<br />
în bare-boat (locaţie <strong>de</strong> gestiune) - dacă este cazul, numele <strong>şi</strong> adresa companiei <strong>de</strong> management care<br />
se ocupă <strong>de</strong> activităţile <strong>de</strong> management al siguranţei, numele societăţii <strong>de</strong> clasificare care a eliberat<br />
certificatul <strong>de</strong> clasa al navei, numele Administraţiei guvernamentale care a eliberat certificatul ISM,<br />
eventual cine a executat inspecţia în numele Administraţiei, numele Administraţiei guvernamentale<br />
sau organizaţia care a executat inspecţia ISPS, <strong>şi</strong> data la care nava a fost radiată din registrul<br />
Administraţiei respective.<br />
364
3. Pavilionul <strong>de</strong> complezenţă<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re istoric, folosirea pavilionului <strong>de</strong> complezenţă a apărut în a<br />
doua <strong>de</strong>cadă a secolului trecut. Odată cu înăsprirea legislaţiei în domeniul<br />
transporturilor maritime, a legislaţiei muncii, dar <strong>şi</strong> a creşterii costurilor <strong>de</strong> exploatare<br />
a navelor din Statele Unite ale Americii, armatorii au început să-<strong>şi</strong> transfere navele<br />
sub pavilion Panama, stat care a oferit condiţii mult mai competitive la costuri foarte<br />
reduse, arătând flexibilitate în aplicarea normelor legislative.<br />
Fe<strong>de</strong>raţia Internaţională a lucrătorilor din Transporturi (ITF) 14 a iniţiat în 1948<br />
o campanie sindicală internaţională la nivelul industriei transporturilor maritime, cu<br />
ocazia Congresului Mondial <strong>de</strong> la Oslo, Norvegia, în scopul <strong>de</strong> a proteja navigatorii<br />
care servesc pe navele sub pavilionul <strong>de</strong> convenienţă, indiferent <strong>de</strong> naţionalitatea lor,<br />
împotriva exploatării <strong>de</strong> către armatori. Acţiunea ITF a fost dublată <strong>de</strong> o campanie<br />
politică internaţională la nivelul guvernelor în ve<strong>de</strong>rea eliminării pavilionului <strong>de</strong><br />
complezenţă ca sistem.<br />
În 1974, ITF a <strong>de</strong>finit pavilionul <strong>de</strong> complezenţă (FOC) 15 astfel: “în cazul în<br />
care beneficiarul proprietăţii navei <strong>şi</strong> controlului acesteia este găsit în altă parte<br />
<strong>de</strong>cât ţara al cărui pavilion îl arborează nava, ea este consi<strong>de</strong>rată că navigă sub un<br />
pavilion <strong>de</strong> complezenţă.” În acest sens, Comitetul <strong>de</strong> bune practici, din cadrul<br />
campaniei ITF împotriva FOC, a <strong>de</strong>clarat următoarele ţări ca pavilioane <strong>de</strong><br />
complezenţă: Antigua <strong>şi</strong> Barbuda; Bahama; Barbados; Belize; Bermuda (UK);<br />
Bolivia; Burma; Cambodia; Cayman Islands; Comoros; Cyprus; Equatorial Guinea;<br />
French International Ship Register (FIS); German International Ship Register (GIS);<br />
Georgia; Gibraltar (UK); Honduras; Jamaica; Lebanon; Liberia; Malta; Marshall<br />
Islands (SUA); Mauritius; Mongolia; Netherlands Antilles; North Korea; Panama;<br />
Sao Tome and Principe; St. Vincent; Sri Lanka; Tonga; Vanuatu.<br />
4. Flota iraniană în căutarea pavilionului pierdut<br />
Primele sancţiuni asupra Iranului au fost impuse <strong>de</strong> Statele Unite ale Americii<br />
în urma revoluţiei islamice din 1979. Ulterior numeroase alte state <strong>şi</strong> organizaţii<br />
internaţionale au impus sancţiuni Iranului datorită programului său nuclear, a<br />
rachetelor balistice, a traficului ilegal <strong>de</strong> armament, a finanţării reţelelor teroriste<br />
islamice, dar <strong>şi</strong> a atitudinii sale repetate <strong>de</strong> a ignora rezoluţiile ONU.<br />
Ca o măsură <strong>de</strong> contracarare a sancţiunilor internaţionale asupra flotei sale<br />
comerciale, Iranul a recurs la o aşa zisă privatizare a navelor <strong>şi</strong> înregistrare a lor sub<br />
diverse pavilioane <strong>de</strong> complezenţă. Începând cu anul 2008, în încercarea lor <strong>de</strong> a se<br />
14<br />
International Transport Workers’ Fe<strong>de</strong>ration - ITF este una dintre cele mai mari fe<strong>de</strong>raţii<br />
sindicale la nivel global, cu 779 <strong>de</strong> sindicate membre, reprezentând peste 4668950 <strong>de</strong> lucrători din<br />
transporturi din 155 <strong>de</strong> ţări. ITF este aliată cu Confe<strong>de</strong>raţia Sindicală Internaţională (CSI). Orice<br />
sindicat in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt cu membri din industria transportului este eligibil pentru statutul <strong>de</strong> membru al<br />
ITF. Sindicatul Liber al Navigatorilor (SLN) din România este membru ITF.<br />
15<br />
Flag of Convenience (FOC) - Navă înregistrată în temeiul legislaţiei maritime al unui stat care nu<br />
este statul <strong>de</strong> origine a proprietarilor <strong>de</strong> nave, <strong>de</strong>oarece statul <strong>de</strong> înmatriculare oferă tarife reduse <strong>de</strong><br />
impozitare <strong>şi</strong>/sau <strong>de</strong> clemenţă în cerinţe <strong>de</strong> echipaj <strong>şi</strong> siguranţă.<br />
365
sustrage embargoului economic la care erau supuse, fostele nave ale celei mai mari<br />
flote <strong>de</strong> stat NITC 16 au schimbat pavilionul iranian cu pavilioane <strong>de</strong> complezenţă,<br />
precum Cipru <strong>şi</strong> Malta.<br />
În loc să răspundă constructiv temerilor internaţionale, regimul <strong>de</strong> la Teheran a<br />
continuat să escala<strong>de</strong>ze starea conflictuală generând insecuritate regională cu<br />
implicaţii la nivel global. Pe 17 iulie 2012, la Phenian, înalţi oficiali din Coreea <strong>de</strong><br />
Nord <strong>şi</strong> Iran s-au întâlnit pentru a pune la punct „un front comun împotriva<br />
imperialismului <strong>şi</strong> a hegemoniei" 17 . De mai mulţi ani, cele două state consi<strong>de</strong>rate<br />
„axa răului <strong>şi</strong> state problemă” 18 sunt supuse sancţiunilor internaţionale pentru<br />
activităţile lor nucleare, dar <strong>şi</strong> pentru finanţarea terorismului. Este <strong>de</strong> notorietate că<br />
guvernele <strong>de</strong> la Teheran <strong>şi</strong> Phenian împărtăşesc o ostilitate profundă pentru Statele<br />
Unite ale Americii <strong>şi</strong> nu numai.<br />
La rândul ei, Uniunea Europeană a impus restricţii privind cooperarea cu Iranul<br />
în comerţul exterior, în servicii financiare, în sectorul energetic <strong>şi</strong> al tehnologiei,<br />
precum <strong>şi</strong> interzicerea societăţilor <strong>de</strong> asigurare <strong>şi</strong> reasigurare din statele membre să<br />
furnizeze servicii Iranului sau companiilor controlate <strong>de</strong> iranieni. Din 23 ianuarie<br />
2012, UE a impus un embargo asupra petrolului iranian <strong>şi</strong> <strong>de</strong> asemenea, a convenit<br />
îngheţarea activelor băncii centrale a Iranului <strong>şi</strong> <strong>de</strong>conectarea <strong>de</strong> la SWIFT 19 a<br />
celorlalte bănci iraniene i<strong>de</strong>ntificate ca instituţii care încalcă sancţiunile.<br />
Sub presiunea sancţiunilor, fostele nave iraniene ce navigau sub pavilion<br />
cipriot ori maltez s-au văzut nevoite să caute în afara UE alte pavilioane <strong>de</strong><br />
complezenţă. Folosirea <strong>de</strong> companii paravan, revopsirea navelor <strong>şi</strong> înregistrarea<br />
acestora sub alte pavilioane nu a putut scăpa vigilenţei SUA <strong>şi</strong> a UE, în dorinţa lor <strong>de</strong><br />
a impune respectarea sancţiunilor <strong>şi</strong> forţarea autorităţilor iraniene <strong>de</strong> a se conforma<br />
rezoluţiilor ONU.<br />
Chiar dacă nu sunt încă consi<strong>de</strong>rate pavilioane <strong>de</strong> complezenţă, Tanzania,<br />
Tuvalu <strong>şi</strong> Moldova au facilitat înregistrarea navelor, fără a le cunoaşte a<strong>de</strong>vărata<br />
i<strong>de</strong>ntitate, în intenţia lor <strong>de</strong> a atrage noi surse <strong>de</strong> venit la buget. Numai presiunea<br />
internaţională a <strong>de</strong>terminat guvernele acestor state să retragă dreptul <strong>de</strong> arborare a<br />
pavilionului său <strong>şi</strong> să radieze înregistrarea navelor. În urma acestui inci<strong>de</strong>nt, primul<br />
ministru al Republicii Moldova, Vlad Filat, <strong>de</strong>clara: „Pentru viitor orice înregistrare<br />
va fi cu avizul obligatoriu din partea ministerului Afacerilor Externe. Procedura<br />
existentă este una vicioasă. Nu poate un funcţionar <strong>de</strong> la Ministerul Transporturilor<br />
să ia <strong>de</strong>cizii care în rezultat pot să creeze dificultăţi în relaţiile cu partenerii noştri<br />
externi”<br />
5. Pavilionul românesc în bătaia vântului tranziţiei<br />
Dispariţia flotei româneşti este încă un subiect <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> fierbinte <strong>şi</strong> ciclic,<br />
16<br />
National Iranian Tanker Company.<br />
17<br />
Conform agenţiei <strong>de</strong> presă oficială nord-coreeană KCNA, citată <strong>de</strong> AFP.<br />
18<br />
Concept <strong>de</strong>zvoltat <strong>de</strong> fostul preşedinte american George W. Bush.<br />
19<br />
Abreviere pentru Society for Worldwi<strong>de</strong> Interbank Financial Telecommunication – organizaţie<br />
care efectuează transferuri electronice <strong>de</strong> fonduri între banci din ţări diferite.<br />
366
naşte controverse. Cert este că la începutul anilor 1990, România dispunea <strong>de</strong> o flotă<br />
complexă, <strong>de</strong> la nave <strong>de</strong> mic tonaj până la nave <strong>de</strong> mare tonaj, cuprinzând mai toate<br />
tipurile <strong>de</strong> cargouri, vrachiere, petroliere <strong>şi</strong> alte nave specializate, toate acestea<br />
însumând mai mult <strong>de</strong> 300 <strong>de</strong> nave maritime, comerciale <strong>şi</strong> <strong>de</strong> pescuit oceanic,<br />
clasificate <strong>de</strong> către Registrul Naval Român <strong>şi</strong> care arborau pavilionul românesc.<br />
Pe parcursul anilor <strong>de</strong> după 1989, România a încercat să facă faţă dificultăţilor<br />
tranziţiei la o piaţă liberă. Flota românească, supusă unei concurenţe din ce în ce mai<br />
acerbă în piaţă, a încercat să găsească tot felul <strong>de</strong> forme <strong>de</strong> supravieţuire, <strong>de</strong> la<br />
amanetarea managementului unor nave prin acordarea acestora în locaţie <strong>de</strong> gestiune<br />
unor investitori autohtoni, până la parteneriate străine <strong>şi</strong> înregistrarea navelor sub<br />
pavilioane <strong>de</strong> complezenţă, după reclasificarea navelor cu alte societăţi <strong>de</strong> clasificare.<br />
Din această colaborare <strong>de</strong> tip “joint-venture”, România a rămas <strong>şi</strong> fără flotă,<br />
dar <strong>şi</strong> fără societate <strong>de</strong> clasificare. Marea majoritate a specialiştilor din cadrul<br />
Registrului Naval Român au fost asimilaţi în alte registre străine concurente, iar<br />
societatea noastră <strong>de</strong> clasificare s-a transformat într-un inspectorat tehnic din cadrul<br />
Autorităţii Navale Române.<br />
Pentru a salva ce se mai putea salva, Guvernul Român a hotărât înfiinţarea unui<br />
Regim Maritim Special în care companiile înregistrate să fie scutite <strong>de</strong> la plata<br />
impozitului pe profit, iar navele aflate în proprietatea acestor societăţi înregistrate să<br />
plătească o taxă pe tonaj similară celor din ţări cu tradiţie, în registre <strong>de</strong>schise sau<br />
pavilioane <strong>de</strong> complezenţă. În acest sens a fost emisă OUG nr. 116 din 1998 care a<br />
avut drept scop „acordarea unor facilităţi <strong>şi</strong> a unui sprijin financiar pentru<br />
mo<strong>de</strong>rnizarea <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltarea parcului <strong>de</strong> nave sub pavilion român, pentru creşterea<br />
prestigiului pavilionului român pe piaţa internaţională a transportului naval,<br />
atragerea <strong>de</strong> noi venituri la bugetul <strong>de</strong> stat <strong>şi</strong> asigurarea liberei circulaţii a forţei <strong>de</strong><br />
muncă angajate în transportul naval”.<br />
Datorită schimbării guvernului <strong>şi</strong> a instabilităţii legislative prin neînţelegerea<br />
fenomenului internaţionalizat al transportului maritim, din păcate, această ordonanţă<br />
supusă unor amputări <strong>de</strong> articole <strong>şi</strong> modificări consistente <strong>de</strong> conţinut <strong>şi</strong>-a pierdut<br />
interesul <strong>şi</strong> nu <strong>şi</strong>-a atins scopul.<br />
După 14 ani <strong>de</strong> la prima încercare <strong>de</strong> a crea un registru maritim internaţional,<br />
Autoritatea Navală Română a iniţiat un nou proiect <strong>de</strong> înfiinţare a Registrului<br />
Maritim Internaţional al României. Iniţiativa nu a scăpat presei care a semnalat-o <strong>şi</strong> a<br />
comentat, consemnând următoarele: „Pe data <strong>de</strong> 8 august 2012, Autoritatea Navală<br />
Română a postat pe site-ul Uniunii Europene anunţul pentru contractarea serviciilor<br />
agentului privat care va atrage nave străine în noul registru <strong>şi</strong> care îl va gestiona.<br />
…………………..<br />
Autoritatea Navală Română intenţionează să acor<strong>de</strong> un contract exclusiv <strong>de</strong> agenţie<br />
pentru serviciile <strong>de</strong> intermediere a înregistrării navelor străine sub pavilion<br />
românesc, unui partener privat pentru o perioadă <strong>de</strong> 30 <strong>de</strong> ani.<br />
……………………<br />
Termenul limită pentru <strong>de</strong>punerea candidaturilor a fost 28 august 2012. Până la<br />
367
acea dată, s-a prezentat un singur ofertant, respectiv o firmă germană...” 20<br />
Dorinţa <strong>de</strong> a atrage nave sub pavilion românesc este salutară din punct <strong>de</strong><br />
ve<strong>de</strong>re a revigorării unui sector economic important într-o economie globalizată. Ea<br />
poate reprezenta o nouă sursă <strong>de</strong> venit la buget, dar <strong>şi</strong> o oportunitate <strong>de</strong> a crea noi<br />
locuri <strong>de</strong> muncă <strong>şi</strong> a pune în valoare învăţământul universitar românesc <strong>de</strong> marină.<br />
Problemele apar în momentul în care această activitate <strong>de</strong> înmatriculare <strong>şi</strong><br />
gestionare a registrului <strong>şi</strong> nu numai, ce ar trebui să revină exclusiv autorităţii statului,<br />
urmează să fie atribuită printr-un contract <strong>de</strong> exclusivitate unui agent economic.<br />
Este cunoscut că din ce în ce mai multe state î<strong>şi</strong> <strong>de</strong>leagă marea majoritate a<br />
îndatoririlor lor tehnice, dar nu <strong>de</strong> înregistrare, unor societăţi <strong>de</strong> clasificare, <strong>de</strong><br />
preferat a celor din IACS 21 , a căror integritate profesională <strong>şi</strong> corectitudine este dată<br />
<strong>de</strong> renumele lor internaţional.<br />
Cu toate acestea, nu trebuie uitat că până la urmă, orice societate <strong>de</strong> clasificare<br />
este o organizaţie economică privată care este guvernată <strong>de</strong> obţinerea profitului într-o<br />
piaţă concurenţială. Dorinţa <strong>de</strong> a-<strong>şi</strong> menţine un portofoliu <strong>de</strong> clienţi <strong>şi</strong> <strong>de</strong> a obţine<br />
profit cu orice preţ pot constitui vulnerabilităţi ale sistemului.<br />
După 11 septembrie 2001, Organizaţia Maritimă Internaţională a trebuit să ia<br />
în consi<strong>de</strong>rare riscurile ce pot apare ca urmare a actelor <strong>de</strong> terorism îndreptate <strong>şi</strong><br />
asupra navelor <strong>şi</strong> facilităţilor portuare. De asemenea, autorităţile au fost atenţionate să<br />
acor<strong>de</strong> o mai mare importanţă i<strong>de</strong>ntificării corecte a proprietarilor reali ai navelor <strong>şi</strong> a<br />
tranzacţiilor lor financiare.<br />
Interpunerea unui agent economic privat între autoritatea statului <strong>de</strong> pavilion <strong>şi</strong><br />
armator poate constitui o sursă <strong>de</strong> risc în mediul <strong>de</strong> securitate. Gestionarea registrului<br />
maritim <strong>de</strong> o altă entitate, diferită <strong>de</strong> autoritatea competentă a statului, poate facilita<br />
înregistrarea <strong>de</strong> nave cu probleme sau care pot genera în viitor probleme ce pot afecta<br />
statul <strong>de</strong> pavilion. Registrul Maritim Internaţional trebuie să fie gestionat <strong>de</strong> către<br />
autoritatea statului <strong>de</strong> pavilion, fiind <strong>de</strong>schis tuturor celor care respectă reglementările<br />
<strong>şi</strong> standar<strong>de</strong>le impuse.<br />
Mai presus <strong>de</strong> obţinerea unui venit la buget este asigurarea unui mediu <strong>de</strong><br />
securitate corespunzător statutului <strong>de</strong> ţară membră NATO <strong>şi</strong> a Uniunii Europene prin<br />
respectarea tuturor acordurilor <strong>şi</strong> convenţiilor internaţionale la care România este<br />
parte.<br />
Concluzii<br />
Articolul 91 din UNCLOS 22 menţionează necesitatea existenţei unei legături<br />
reale <strong>şi</strong> vizibile între navă <strong>şi</strong> statul al cărui pavilion îl arborează.<br />
20<br />
Ion TIŢA-CĂLIN, Registrul maritim internaţional al României va fi administrat <strong>de</strong> o firmă<br />
privată, Cuget Liber, Constanţa, ştire on line publicată 30 august 2012.<br />
21<br />
International Association of Classification Societies – Asociaţia Internaţională a Societăţilor <strong>de</strong><br />
Clasificare.<br />
22<br />
United Nations Convention on the Law of the Sea - Convenţia Naţiunilor Unite asupra Dreptului<br />
Mării.<br />
368
În acest sens, statele <strong>de</strong> pavilion trebuie să se asigure că proprietarii reali <strong>şi</strong><br />
managerii navei sunt corect i<strong>de</strong>ntificaţi <strong>şi</strong> constant monitorizaţi prin ridicarea<br />
voalului 23 corporativ. De asemenea, instituţiile administrative <strong>şi</strong> financiare ale statului<br />
<strong>de</strong> pavilion au obligaţia să înregistreze <strong>şi</strong> să păstreze evi<strong>de</strong>nţa tuturor tranzacţiilor <strong>şi</strong><br />
modificărilor <strong>de</strong> proprietate, garantând autenticitatea lor.<br />
Cu toate acestea, numărul navelor care navigă sub un pavilion străin, altul<br />
<strong>de</strong>cât cel naţional, în loc să scadă, se află într-o permanentă creştere. Dacă în 1989<br />
doar 41,5 % din tonajul mondial 24 era înregistrat sub un pavilion străin, altul <strong>de</strong>cât<br />
naţionalitatea acţionarilor, în anul 2011, procentul a ajuns la peste 68 %.<br />
Pentru creşterea siguranţei <strong>şi</strong> securităţii transporturilor maritime <strong>şi</strong> protecţiei<br />
mediului înconjurător, mai mult ca niciodată se pune problema eliminării <strong>de</strong>ficitului<br />
<strong>de</strong> securitate creat <strong>de</strong> pavilionul <strong>de</strong> complezenţă al statelor iresponsabile în<br />
guvernarea internaţională a mărilor <strong>şi</strong> oceanelor lumii.<br />
Pe lângă respectarea tuturor reglementărilor actuale <strong>de</strong> impunere a unor<br />
standar<strong>de</strong> minime obligatorii <strong>de</strong> siguranţa navigaţiei <strong>şi</strong> <strong>de</strong> securitatea transporturilor<br />
maritime <strong>şi</strong> <strong>de</strong> protejare a mediului înconjurător, este necesară o abordare globală <strong>şi</strong><br />
unitară a tuturor aspectelor <strong>de</strong> fiscalitate din activitatea <strong>de</strong> transport maritim.<br />
Eliminarea concurenţei neloiale datorate tratării diferenţiate a problemelor<br />
economico-financiare la nivelul fiecărui stat, pentru o activitate internaţionalizată,<br />
trebuie să reprezinte o prioritate a organismelor internaţionale, o condiţie esenţială în<br />
creşterea securităţii transporturilor maritime internaţionale.<br />
Autoritatea unui stat nu se <strong>de</strong>leagă, ea se impune <strong>şi</strong> se exercită în folosul <strong>şi</strong> în<br />
beneficiul său pentru asigurarea unui mediu <strong>de</strong> securitate corespunzător intereselor<br />
sale <strong>şi</strong> ale aliaţilor săi.<br />
Bibliografie:<br />
1. MIHEI, Andrian S., “Vulnerabilitatea pavilionului <strong>de</strong> complezenţă”, articol<br />
publicat în revista “Crima organizată <strong>şi</strong> terorismul azi”, Cluj-Napoca: Editura<br />
Risoprint, 2012;<br />
2. MIHEI, Andrian S., “Optimizarea profitului în transportul maritim”,<br />
Constanţa: Editura Muntenia, 2011;<br />
3. MARIN, Gheorghe; MIHEI, Andrian S., “Terorismul maritim, mit <strong>şi</strong><br />
realitate”, Bucureşti: Editura CTEA, 2010;<br />
4. MURPHY, Martin N., “Small Boats, Weak States, Dirty Money, Piracy and<br />
Maritime Terrorism in the Mo<strong>de</strong>rn World”, New York: Columbia University<br />
Press, 2009;<br />
5. http://en.wikipedia.org/wiki/Liberation_Tigers_of_Tamil_Eelam;<br />
23<br />
Voalul corporativ reprezintă un concept juridic care separă personalitatea unei corporaţii <strong>de</strong><br />
personalitatea acţionarilor săi <strong>şi</strong> îi protejează <strong>de</strong> a fi personal răspunzători pentru datoriile<br />
companiei <strong>şi</strong> alte obligaţii. Această protecţie nu este nelimitată sau impenetrabil. În cazul în care o<br />
instanţă stabileşte că activitatea societăţii nu a fost efectuată în conformitate cu dispozi iile<br />
legislaţiei corporative sau că a fost doar o fatadă pentru activităţi ilegale, aceasta poate atrage<br />
răspun<strong>de</strong>rea personală a acţionarilor pentru obligaţiile societăţii în cadrul conceptului juridic <strong>de</strong><br />
ridicare a voalului corporativ.<br />
24<br />
UNCTAD – Review of Maritime Transport 2011.<br />
369
6. http://www.imo.org/OurWork/Security/PiracyArmedRobbery/Guidance/Docu<br />
ments/A.923.pdf;<br />
7. http://www.itfglobal.org;<br />
8. www.un.org/Depts/los/convention_agreements/texts/unclos/unclos_e.pdf<br />
9. www.unctad.org/en/docs/rmt2011_en.pdf;<br />
10. http://english.ahram.org.eg/NewsContent/2/8/47968/World/Region/Iran<strong>de</strong>legation-in-N-Korea-for-talks-state-media-.aspx;<br />
11. www.asiadailywire.com/2012/09/north-korea-finds-ally-in-iran/;<br />
12. www.irregulartimes.com/axisanagram.html;<br />
13. www.rnw.nl/africa/bulletin/zanzibar-<strong>de</strong>register-iranian-oil-tankers;<br />
14. www.cncb.com/id/48747781/Iran_Forced_to_Reflag_Oil_Tankers;<br />
15. www.ft.com/cms/s/0/386c28e0-eb97-11e1-9356-<br />
00144feab49a.html#axzz26kpoh6GN;<br />
16. www.iranwatch.org/update/in<strong>de</strong>x.html;<br />
17. www.rferl.org/content/moldova-briefly-registered-12-iranianships/24675309.html;<br />
18. www.cotidianul.ro/12-nave-iraniene-au-ramas-fara-pavilion-moldovenesc-<br />
191375/;<br />
19. www.businesswire.com/news/home/20120920006443/en/UANI-Calls-<br />
Moldova-Stop-Reflagging-Iranian-Vessels;<br />
20. www.ziuanews.ro/<strong>de</strong>zvaluri-investigatii/romaanian-mai-are-o-singura-navasub-pavilion-propriu-82220;<br />
21. www.cugetliber.ro/stiri-economie-registrul-maritim-international-al-romanieiva-fi-administrat-<strong>de</strong>-o-firma-privata-143997;<br />
22. www.businessdictionary.com/<strong>de</strong>finition/corporate-veil.html#ixzz2AaZAO9Nz.<br />
370
CELE PATRU LIBERTĂŢI ŞI DIMENSIUNEA<br />
CONCEPTULUI DE SECURITATE ÎN EUROPA<br />
Dr. Grigore SILAŞI *<br />
Ovidiu Laurian SIMINA **<br />
Motto:<br />
„Lumea nu este nici unipolară, nici multipolară <strong>şi</strong> nici haotică<br />
– ci toate trei în acela<strong>şi</strong> timp.”<br />
Rezumat: Topic of political, media and aca<strong>de</strong>mic <strong>de</strong>bates, the security is ubiquitous in<br />
everyday concerns of individuals as well as states and other actors of international relations, both<br />
in Europe and in other areas. Touching all aspects of life, security is a complex and<br />
multidimensional concept. European Union, an economic union whose essence is the Single<br />
Market, is based on ensuring the four freedoms of movement: of persons (including employees),<br />
services, capital and goods. Exercise of freedom generates multiple effects on security, particularly<br />
on the economic and social ones, creating a vicious circle. The freedoms inclu<strong>de</strong> the freedom of<br />
movement for (il)legal migrants or persons involved in serious cross-bor<strong>de</strong>r crime such as human<br />
trafficking or terrorism. And free movement of capital or the establishing of transnational<br />
companies within the EU can generate criminal activity or other negative manifestations. The<br />
paper aims to highlight the manifestation of this vicious circle and its implications on the<br />
functioning of the EU as an area of freedom, security, justice and welfare, in the global security<br />
environment: we do not intend to suggest solutions but to put issues un<strong>de</strong>r scientific <strong>de</strong>bate, using a<br />
new approach.<br />
Cuvinte-cheie: Uniunea Europeană; liberă circulaţie; libertate, securitate <strong>şi</strong> justiţie;<br />
bunăstare <strong>şi</strong> funcţionalitate; cerc vicios.<br />
Introducere. <strong>Securitate</strong> – Libertate – <strong>Securitate</strong><br />
Subiect a numeroase <strong>de</strong>zbateri politice, mediatice <strong>şi</strong> aca<strong>de</strong>mice, conceptul <strong>de</strong><br />
securitate este omniprezent în preocupările cotidiene ale indivizilor ca <strong>şi</strong> ale statelor<br />
<strong>şi</strong> altor actori ai relaţiilor internaţionale, atât în Europa cât <strong>şi</strong> în alte spaţii. Atingând<br />
toate aspectele vieţii, securitatea a <strong>de</strong>venit un concept complex <strong>şi</strong> multidimensional.<br />
Dar în mod paradoxal, în timp ce toată lumea vorbeşte <strong>de</strong>spre securitate 1 , doar un<br />
număr foarte mic este format din cei ce se întreabă „ce este securitatea în realitate?”.<br />
Încă nu există o <strong>de</strong>finiţie consensuală a securităţii. Definirea securităţii poate<br />
îmbrăca două moduri: într-un mod foarte general <strong>şi</strong> con<strong>de</strong>nsat, respectiv conferindu-i<br />
un conţinut larg <strong>şi</strong> fără îndoială mai complex. Aceasta a doua semnificaţie a fost<br />
adoptată în măsura în care conceptualizarea securităţii a permis să se exploreze<br />
<strong>de</strong>zbaterile <strong>de</strong>clanşate <strong>de</strong> politica <strong>de</strong> securitate a Uniunii Europene, care este <strong>de</strong>finită<br />
*<br />
Profesor universitar doctor, Profesor Jean Monnet, Profesor Emerit, Universitatea <strong>de</strong> Vest din<br />
Timişoara, <strong>Centrul</strong> European <strong>de</strong> Excelenţă „Jean Monnet”.<br />
**<br />
Comisar <strong>de</strong> poliţie, Ministerul Administraţiei <strong>şi</strong> Internelor, Direcţia Generală Management<br />
Operaţional, <strong>şi</strong> doctor în economie, Universitatea <strong>de</strong> Vest din Timişoara, Facultatea <strong>de</strong> Economie<br />
<strong>şi</strong> Administrare a Afacerilor; contact: ovidiu.simina@migratie.ro.<br />
1<br />
<strong>Securitate</strong> – termen preluat din domeniul politico-militar = siguranţa, lipsa <strong>de</strong> teamă.<br />
371
prin Tratatul <strong>de</strong> la Amsterdam ca fiind un spaţiu 2 <strong>de</strong> libertate, securitate <strong>şi</strong> justiţie.<br />
Conceptul <strong>de</strong> securitate, <strong>de</strong><strong>şi</strong> este foarte utilizat în prezent, este foarte puţin analizat,<br />
<strong>de</strong>oarece el antrenează o serie <strong>de</strong> dificultăţi analitice. În primul rând pentru că el este<br />
un termen dual: securitatea înseamnă nu numai că eşti liber (ai scăpat, te–ai eliberat)<br />
<strong>de</strong> un pericol, dar sugerează <strong>şi</strong> faptul <strong>de</strong> a avea un mijloc, instrument <strong>de</strong> a evita sau<br />
limita pericolul. <strong>Securitate</strong>a economică 3 , socială, a locurilor <strong>de</strong> muncă, <strong>de</strong> mediu,<br />
energetică sau alimentară, constituie diferite aplicaţii ale conceptului <strong>de</strong> securitate la<br />
diferite domenii <strong>şi</strong> nu concepte distincte.<br />
Se susţine faptul că întărirea măsurilor <strong>de</strong> securitate reduce libertăţile <strong>şi</strong><br />
drepturile. Dar tot<strong>de</strong>auna s-a argumentat <strong>şi</strong> nu fără îndreptăţire că întărirea măsurilor<br />
<strong>de</strong> securitate nu se face <strong>de</strong> dragul securităţii, ci tocmai pentru a putea proteja <strong>şi</strong><br />
promova libertatea. Montesquieu este citat ca afirmând faptul că „libertatea este<br />
dreptul <strong>de</strong> a face ceea ce permit legile”. Dar securitatea în sine înseamnă libertate?<br />
Răspunsul la această întrebare trece prin funcţiile securităţii. <strong>Securitate</strong>a ne învaţă să<br />
i<strong>de</strong>ntificăm un pericol (o ameninţare), cum ar fi <strong>de</strong> exemplu: terorismul, gripa aviară<br />
sau cea porcină, <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa energetică, dar <strong>şi</strong> să <strong>de</strong>finim, în acela<strong>şi</strong> timp, mijloacele<br />
necesare pentru a face faţă pericolului apărut.<br />
<strong>Securitate</strong>a este <strong>de</strong>finită <strong>şi</strong> prin opoziţie cu insecuritatea, având astfel o<br />
conotaţie negativă când se opune insecurităţii, dar <strong>şi</strong> un sens pozitiv, când este<br />
consi<strong>de</strong>rată un mijloc <strong>de</strong> a menţine integritatea teritoriului naţional <strong>şi</strong> a instituţiilor<br />
acceptate. Alţii <strong>de</strong>finesc securitatea în legătură cu ameninţările asupra indivizilor <strong>şi</strong><br />
asupra instituţiilor. De asemenea este <strong>de</strong>finită ca o lipsă (absenţă) a ameninţărilor<br />
asupra valorilor fundamentale. Un asemenea punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re este consi<strong>de</strong>rat a fi un<br />
punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re obiectiv. O privire subiectivă tratează securitatea ca absenţă a fricii<br />
(lipsa temei, adică nu apare teama) că aceste valori pot fi ameninţate, <strong>de</strong>ci nu există<br />
insecuritate.<br />
Conceptul <strong>de</strong> securitate este contestat <strong>şi</strong> în măsura în care el face obiectul<br />
contestării se cunosc mai multe semnificaţii: securitatea naţională presupune<br />
existenţa statului <strong>şi</strong> capacitatea acestuia <strong>de</strong> a-<strong>şi</strong> exercita puterea pe un anumit<br />
teritoriu; securitatea colectivă, bazată pe cooperare interstatală <strong>şi</strong> inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă<br />
în relaţiile internaţionale; securitate umană, care priveşte satisfacerea nevoilor<br />
primare ale indivizilor <strong>şi</strong> pune în cauza primordialitatea acordată statului <strong>şi</strong><br />
2<br />
Spaţiu – într-un limbaj împrumutat din topologie, spaţiul economic se <strong>de</strong>fineşte prin relaţiile<br />
economice care există între elemente economice (Fr. Perroux). Potrivit lui Perroux, spaţiul<br />
economic se caracterizează prin trei elemente: stabileşte prin plan, programe <strong>şi</strong> acţiuni (conţinut <strong>de</strong><br />
plan sau <strong>de</strong> spaţiu plan); exprima o putere – este un câmp <strong>de</strong> forţe (spaţiu ca un câmp <strong>de</strong> forte); este<br />
un ansamblu omogen (spaţiu ca un ansamblu omogen). Diversele grupuri care constituie acest<br />
spaţiu trebuie să se simtă integrate în acest spaţiu atât în ceea ce priveşte activităţile, cât <strong>şi</strong> oamenii<br />
(limbă, rasă, etc.). Prin aceste trei caracteristici, spaţiul economic este un ansamblu coerent <strong>de</strong><br />
funcţii economice pe un teritoriu. Noţiunea <strong>de</strong> spaţiu economic se poate aplica unei întreprin<strong>de</strong>ri,<br />
unui oraş sau unei naţiuni <strong>şi</strong> unui spaţiu integrat plurinaţional. Spaţiul economic naţional nu<br />
coinci<strong>de</strong> în mod necesar cu teritoriul naţional juridic.<br />
3<br />
<strong>Securitate</strong>a economică – menţinerea anumitor nivele ale bunăstării <strong>şi</strong> puterii, prin acces la resurse,<br />
finanţe <strong>şi</strong> pieţe. Azi, securitatea <strong>şi</strong> bunăstarea sunt interconectate. Integrarea urmăreşte bunăstarea <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltarea regională. O integrare reu<strong>şi</strong>tă solicită o politică economică bine coordonată.<br />
372
apărarea sa pentru a realiza securitatea societală care se referă la i<strong>de</strong>ntitate, cultură<br />
<strong>şi</strong> la supravieţuirea societăţii în faţa condiţiilor schimbătoare <strong>şi</strong> la ameninţările reale<br />
sau probabile. Rezultă astfel că securitatea are mai multe semnificaţii, având o<br />
valoare relativă, tributară culturii naţionale, tradiţiilor, concepţiilor <strong>şi</strong> opţiunilor<br />
politice precum <strong>şi</strong> opţiunilor teoretice adoptate <strong>de</strong> către diferiţi autori. De aici rezultă<br />
<strong>şi</strong> răspunsul la întrebarea privind congruenţa securităţii <strong>şi</strong> libertăţii. Conform<br />
abordării lui Baruch Spinoza <strong>şi</strong> Georg W.F. Hegel (exprimare preluată ulterior <strong>de</strong><br />
Karl Marx <strong>şi</strong> Georgi Valentinovich Plehanov <strong>şi</strong> dobândind putere <strong>de</strong> aforism),<br />
„libertatea este necesitatea înţeleasă”, iar libertatea ca necesitate înţeleasă implică <strong>şi</strong><br />
i<strong>de</strong>ea <strong>de</strong> securitate: „sunt liber în spaţiul acoperit <strong>de</strong> securitate; sunt liber <strong>şi</strong> nu sunt<br />
ameninţări asupra mea”.<br />
Sistemul <strong>de</strong> securitate europeană <strong>de</strong>ţine elemente constitutive interconectate,<br />
printre care se numără cu rol major cele economice, politico-militare, energetice <strong>şi</strong><br />
climatice. Uniunea Europeană, ca uniune economică a cărei esenţă este Piaţa Unică,<br />
este fundamentată pe asigurarea celor patru libertăţi <strong>de</strong> circulaţie: a persoanelor<br />
(inclusiv a lucrătorilor), libertatea <strong>de</strong> stabilire – libertatea <strong>de</strong> a oferi servicii, libera<br />
circulaţie a bunurilor <strong>şi</strong> libera circulaţie a capitalurilor. Problematica modului în care<br />
funcţionează cele patru libertăţi fundamentale vizează modul <strong>de</strong> <strong>de</strong>rulare a<br />
proceselor: cercul virtuos sau cercul vicios al libertăţilor.<br />
Cercul virtuos al celor patru libertăţi presupune o libertate <strong>şi</strong> mobilitate care are<br />
ca rezultat <strong>de</strong>rularea unor fenomene cu beneficii superioare, libertatea duce la mai<br />
bine <strong>şi</strong> mai bine. Din contră, cercul vicios al celor patru libertăţi constată faptul că<br />
situaţia se înrăutăţeşte în urma utilizării libertăţilor, economia stagnează sau este în<br />
regresie, în timp ce oamenii (lucrătorii) pleacă, aleg emigraţia ca soluţie <strong>de</strong> viaţă.<br />
Exercitarea libertăţilor generează multiple efecte asupra securităţii, în mod <strong>de</strong>osebit<br />
asupra celei economice <strong>şi</strong> sociale, creându-se un cerc vicios: cele patru libertăţi<br />
înseamnă <strong>şi</strong> libertatea <strong>de</strong> circulaţie a migranţilor (i)legali sau a persoanelor implicate<br />
în activităţi infracţionale grave cu caracter transfrontalier, cum ar fi traficul <strong>de</strong><br />
persoane sau terorismul. Iar libera circulaţie a capitalurilor sau stabilirea companiilor<br />
transnaţionale pe teritoriul comunitar pot genera activităţi infracţionale sau alte<br />
manifestări cu caracter negativ, propagate global, transfrontalier.<br />
Lucrarea î<strong>şi</strong> propune tocmai a scoate în evi<strong>de</strong>nţă manifestarea acestui cerc<br />
vicios <strong>şi</strong> implicaţiile lui asupra funcţionării Uniunii Europene 4 ca spaţiu <strong>de</strong> libertate,<br />
securitate, justiţie <strong>şi</strong> bunăstare, în contextul global al mediului <strong>de</strong> securitate:<br />
securitatea în condiţiile libertăţii <strong>de</strong> circulaţie a lucrătorilor <strong>şi</strong> persoanelor, a libertăţii<br />
<strong>de</strong> stabilire <strong>şi</strong> <strong>de</strong> prestări <strong>de</strong> servicii, respectiv raportul dintre atribuirea <strong>de</strong><br />
suveranitate <strong>şi</strong> dinamica capacităţii Uniunii Europene <strong>de</strong> a asigura (proteja)<br />
securitatea economică a statelor membre într-un spaţiu lărgit (ecuaţia Spaţiu –<br />
<strong>Securitate</strong> – Putere).<br />
Subliniem faptul că la acest moment nu intenţionăm i<strong>de</strong>ntificarea (oferirea)<br />
unor soluţii general valabile pentru problematica distorsiunilor implicate <strong>de</strong> cercul<br />
4<br />
Uniunea Europeană – o uniune <strong>de</strong> 27 <strong>de</strong> state cu aproape 500 milioane <strong>de</strong> cetăţeni: un actor<br />
regional ce urmăreşte îmbunătăţirea capacităţii <strong>de</strong> a asigura securitatea economică naţionala,<br />
regională <strong>şi</strong> internaţională (securitate statală <strong>şi</strong> securitate umană).<br />
373
vicios al celor patru libertăţi <strong>şi</strong> relaţia cu conceptul european al securităţii, <strong>de</strong>mersul<br />
nostru urmărind doar stimularea <strong>de</strong>zbaterii ştiinţifice asupra unui subiect pe care îl<br />
consi<strong>de</strong>răm <strong>de</strong> maxim interes, dar care reprezintă totodată o noutate ca abordare în<br />
mediul aca<strong>de</strong>mic.<br />
1. Libertatea <strong>şi</strong> securitatea în Uniunea Europeană, în ecuaţia SPAŢIU –<br />
PUTERE<br />
Libertatea este aşadar o necesitate înţeleasă. Înţelegerea libertăţii este în strânsă<br />
legătură cu existenţa <strong>şi</strong> înţelegerea securităţii, care poate fi realistă sau i<strong>de</strong>alistă.<br />
1.1. Înţelegerea realistă <strong>şi</strong> i<strong>de</strong>alistă a securităţii<br />
Înţelegerea realistă a securităţii este centrată spre stat. Statul este obiectul<br />
vizat <strong>de</strong> securitate, care se reduce <strong>de</strong> fapt la o problemă <strong>de</strong> protecţie <strong>şi</strong> <strong>de</strong> apărare. În<br />
această modalitate, securitatea este concepută ca un răspuns la ameninţările existente<br />
<strong>şi</strong> la care statul trebuie să răspundă (acesta este obligat să răspundă). Legată <strong>de</strong><br />
înţelegerea realistă este înţelegerea geostrategică <strong>şi</strong> geopolitică, care studiază în mod<br />
esenţial legăturile între spaţiu <strong>şi</strong> raporturile <strong>de</strong> forţă (inclusiv militară) permiţând<br />
statului să asigure controlul spaţiului său atât în interior, cât <strong>şi</strong> în exterior, pe plan<br />
internaţional. În acest concept securitatea este consi<strong>de</strong>rată ca <strong>de</strong>rivând din puterea<br />
statului <strong>şi</strong> ca un indicator al succesului strategic al statelor în competiţia lor<br />
economică <strong>şi</strong> militară. Dar într-o lume în care numărul companiilor multinaţionale<br />
este în continuă creştere <strong>şi</strong> în care Internetul dă naştere unor „comunităţi virtuale”<br />
extinse, puterea tin<strong>de</strong> să <strong>de</strong>vină pluridimensională, iar factorii altă dată <strong>de</strong>cisivi, cu ar<br />
fi forţele armate (puterea dură) sau resursele economice locale 5 , î<strong>şi</strong> pierd importanţa.<br />
Înţelegerea i<strong>de</strong>alistă a securităţii este centrată pe individ. Această înţelegere<br />
s-a <strong>de</strong>zvoltat după al Doilea Război Mondial <strong>şi</strong> acordă primordialitate individului,<br />
drepturilor sale <strong>şi</strong> libertăţilor sale, evi<strong>de</strong>nţiind natura umană conflictuală în mod<br />
natural, <strong>de</strong> un<strong>de</strong> <strong>de</strong>curge nevoia <strong>de</strong> securitate. Susţinătorii acestui <strong>de</strong>mers (<strong>de</strong>numit<br />
„<strong>Studii</strong>le Păcii”) sunt convin<strong>şi</strong> <strong>de</strong> posibilitatea progresului pe calea cooperării<br />
internaţionale între state în cadrul instituţiilor internaţionale pentru securitatea<br />
indivizilor.<br />
După „vârsta <strong>de</strong> aur” <strong>de</strong> la începutul Războiului Rece, importanţa teoriei<br />
securităţii a cunoscut o fază <strong>de</strong> <strong>de</strong>clin la momentul când a început <strong>de</strong>stin<strong>de</strong>rea între<br />
cele două blocuri (superputeri). Problematica s-a relansat la începutul anilor `70 când<br />
<strong>de</strong>stin<strong>de</strong>rea s-a sfâr<strong>şi</strong>t. După încetarea Războiului Rece, s-a crezut că va apărarea o<br />
relaxare în domeniul cercetărilor pentru securitate, dar rapid au apărut alte<br />
ameninţări: globalizarea, companiile transnaţionale, terorismul, emergenţa unor noi<br />
temeri (sfâr<strong>şi</strong>tul civilizaţiilor, balcanizarea), toate acestea au favorizat relansarea<br />
studiilor <strong>de</strong>spre securitate, dar într-un nou context.<br />
5<br />
Alături <strong>de</strong> politică, economia reprezintă puterea blândă, la care <strong>şi</strong> putem adăuga, în contextul<br />
conceptului extins <strong>de</strong> securitate, <strong>şi</strong> noua mobilitate a forţei <strong>de</strong> muncă în context comunitar.<br />
374
1.2. <strong>Securitate</strong>a, obiectiv politic. <strong>Securitate</strong>a absolută <strong>şi</strong> relativă.<br />
<strong>Securitate</strong>a economică <strong>şi</strong> a spaţiului. Uniunea Europeana – SPAŢIU <strong>şi</strong> PUTERE<br />
<strong>Securitate</strong>a a <strong>de</strong>venit un obiectiv politic specific la concurenţă cu alte obiective,<br />
mai ales <strong>de</strong>pă<strong>şi</strong>rea crizei <strong>de</strong> resurse, respectiv lupta pentru resurse energetice. Se<br />
consi<strong>de</strong>ră că nu există <strong>de</strong>cât securitate relativă, dar <strong>şi</strong> că securitatea este o problemă<br />
prin ea însă<strong>şi</strong> <strong>şi</strong> datorită unei ameninţări. Dacă securitatea se bazează pe percepţia<br />
unei ameninţări la care răspun<strong>de</strong> o voinţă <strong>de</strong> a se proteja, atunci o provocare din acest<br />
domeniu pentru Uniunea Europeană, din partea oricui ar veni, este aceea <strong>de</strong> a face<br />
faţă ameninţării 6 .<br />
Dimensiunea arhitecturală a securităţii europene se axează pe stabilirea<br />
coerenţei fiecărei componente a securităţii, precum <strong>şi</strong> pe complementaritatea<br />
acestora. Uniunea Europeană este o uniune <strong>de</strong> state <strong>şi</strong> nu <strong>de</strong> persoane, fiind o<br />
organizaţie internaţională <strong>şi</strong> totodată supranaţională <strong>şi</strong> interguvernamentală, primind<br />
<strong>de</strong>numirea curentă prin Tratatul <strong>de</strong> la Maastricht (1993) care completează <strong>şi</strong> cuprin<strong>de</strong><br />
Comunitatea Europeană (CE), <strong>de</strong>numită anterior Comunitatea Economică<br />
Europeană (CEE) <strong>şi</strong> cunoscută <strong>de</strong> asemenea ca Piaţă Comună. Uniunea Europeană<br />
este o construcţie fără prece<strong>de</strong>nt în timp <strong>şi</strong> spaţiu care a început în anii `50 ai<br />
secolului XX <strong>şi</strong> nu a încetat să evolueze în virtutea tratatelor adoptate. De la origini,<br />
două procese <strong>de</strong> fond – unul <strong>de</strong> adâncire (sporirea competenţelor Uniunii Europene)<br />
<strong>şi</strong> altul <strong>de</strong> extin<strong>de</strong>re în sensul sporirii numărului <strong>de</strong> membrii au marcat-o. Statele<br />
fondatoare <strong>şi</strong> cele care li s-au alăturat <strong>de</strong>-a lungul proiectului european (începând cu<br />
anul 2007, Uniunea Europeană numără 27 <strong>de</strong> membri, punând în discuţie problema<br />
asigurării securităţii într-un spaţiu lărgit) au consimţit să înlocuiască în parte<br />
tradiţionala cooperare interguvernamentală, în cadrul căreia fiecare stat este suveran<br />
în <strong>de</strong>cizii, cu organizarea unor instituţii supranaţionale cu propriile lor reguli juridice,<br />
construcţia europeană rămânând totu<strong>şi</strong> o structură politică bazată pe interese naţionalstatale.<br />
Libertăţile rezultă din pace, unitate <strong>şi</strong> egalitate (Borchardt 2010: 22). Conform<br />
Tratatului <strong>de</strong> la Amsterdam, Uniunea Europeană trebuie menţinută <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltată ca<br />
un Spaţiu <strong>de</strong> Libertate, <strong>Securitate</strong> <strong>şi</strong> Justiţie. Ulterior s-a adăugat <strong>şi</strong> calitatea <strong>de</strong><br />
Spaţiu <strong>de</strong> Bunăstare. Crearea unui spaţiu <strong>de</strong> libertate, securitate <strong>şi</strong> justiţie a fost<br />
<strong>de</strong>cisă pentru a permite cu a<strong>de</strong>vărat libera circulaţie a persoanelor pe teritoriul<br />
Uniunii Europene <strong>şi</strong> pentru a se putea întreprin<strong>de</strong> acţiuni mai eficiente în lupta<br />
împotriva crimei organizate <strong>şi</strong> a frau<strong>de</strong>i. Pornind <strong>de</strong> la principiul economic al liberei<br />
circulaţii a forţei <strong>de</strong> muncă, legislaţia comunitară a implementat o serie <strong>de</strong> preve<strong>de</strong>ri<br />
care ţin în aceea<strong>şi</strong> măsură <strong>de</strong> sfera drepturilor omului <strong>şi</strong> <strong>de</strong> problematica securităţii<br />
(Rădulescu 2005: 73). Prin Tratatul <strong>de</strong> la Maastricht, domeniile legate <strong>de</strong> justiţie <strong>şi</strong><br />
afaceri interne au fost incluse în Titlul VI al Tratatului (numit al III-lea Pilon), ceea<br />
ce însemna că <strong>de</strong>ciziile erau luate conform procedurilor inter-guvernamentale. Prin<br />
6<br />
În acest context este importantă discuţia cu privire la informare <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zinformare, în scopul<br />
eliminării psihozei cu referire la o serie <strong>de</strong> pericole, care poate avea ca efect final coborârea<br />
nivelului <strong>de</strong> <strong>de</strong>zbatere <strong>şi</strong> analiză a aspectelor securizării/securităţii la un nivel scăzut (respectiv<br />
aruncarea în <strong>de</strong>rizoriu a problematicii securităţii <strong>şi</strong> eliminarea subiectului <strong>de</strong> pe agenda<br />
publică/politică a celor însărcinaţi cu asigurarea securităţii).<br />
375
Tratatul <strong>de</strong> la Lisabona (intrat în vigoare la 1 <strong>de</strong>cembrie 2009), sistemul celor trei<br />
Piloni este anulat, iar cooperarea poliţienească <strong>şi</strong> judiciară în materie penală este <strong>şi</strong> ea<br />
comunitarizată, fără să dispară protagonismul statelor membre în materie. Pentru<br />
aceste sectoare este posibilă intervenţia statelor mai mult <strong>de</strong>cât este <strong>de</strong> obicei permis<br />
altor sectoare comunitarizate. Tratatul <strong>de</strong> la Lisabona ameliorează capacitatea Uniunii<br />
Europene <strong>de</strong> a acţiona în diverse domenii <strong>de</strong> prioritate majoră pentru Uniunea <strong>de</strong> azi<br />
<strong>şi</strong> pentru cetăţenii săi, precum libertatea, securitatea <strong>şi</strong> justiţia (combaterea<br />
terorismului sau lupta împotriva criminalităţii). De asemenea promovează Europa<br />
drepturilor, valorilor, libertăţii, solidarităţii <strong>şi</strong> siguranţei, precum <strong>şi</strong> valorile<br />
fundamentale ale Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale în dreptul<br />
primar european <strong>şi</strong> preve<strong>de</strong> noi mecanisme <strong>de</strong> solidaritate, încercând să asigure o mai<br />
bună protecţie cetăţenilor europeni în spaţiul <strong>de</strong> libertate <strong>şi</strong> <strong>de</strong> securitate.<br />
Începând cu anul 1985, un număr <strong>de</strong> state membre ale Uniunii Europene 7 au<br />
convenit să anuleze controalele persoanelor care treceau frontierele dintre<br />
respectivele state, frontiere interne în cadrul Europei unite. Acest teritoriu a <strong>de</strong>venit<br />
un spaţiu fără frontiere interne, căpătând <strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> Spaţiu Schengen. Statele<br />
membre ale Acordului Schengen au introdus o politica comună în domeniul vizelor <strong>şi</strong><br />
au convenit stabilirea unor controale eficiente la frontierele externe, iar sistemul<br />
Schengen a <strong>de</strong>venit parte integrantă a Tratatului Uniunii Europene.<br />
Extin<strong>de</strong>rea din 2004 <strong>şi</strong> 2007 a pus din nou în <strong>de</strong>zbatere problema frontierelor<br />
unei Uniuni Europene (acum cu 27 <strong>de</strong> state membre 8 ), dar <strong>şi</strong> sensul, durabilitatea <strong>şi</strong><br />
sustenabilitatea proiectului european: conţinutul conceptului <strong>de</strong> frontieră europeană,<br />
mecanismul <strong>de</strong> asigurare a securităţii Uniunii Europene, capacitatea instituţiilor<br />
supranaţionale cu privire la securitatea externă a Uniunii, dar <strong>şi</strong> relaţiile specifice<br />
dintre ţările membre cu privire la libera circulaţie a persoanelor 9 . Privită din punctul<br />
<strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al securităţii economice, putem aprecia faptul că extin<strong>de</strong>rea Uniunii<br />
Europene nu a sporit securitatea, ci dimpotrivă a facilitat îngustarea conceptului <strong>de</strong><br />
securitate la nivelul statelor membre 10 . Astfel că potenţialul <strong>de</strong> protecţie al politicilor<br />
comune este pus în discuţie, nu mai este eficient 11 .<br />
7<br />
Franţa, Germania, Belgia, Luxemburg <strong>şi</strong> Olanda, cărora li s-au alăturat progresiv alte state,<br />
inclusiv cele care au <strong>de</strong>venit state membre ale Uniunii Europene în anul 2004.<br />
8<br />
Croaţia urmează a se alătura ca cel <strong>de</strong>-al 28-lea stat membru al Uniunii Europene la mijlocul<br />
anului 2013, în condiţiile ratificării până la acel moment a Tratatului <strong>de</strong> A<strong>de</strong>rare <strong>de</strong> către toate<br />
Parlamentele celor 27 <strong>de</strong> state membre actuale.<br />
9<br />
în condiţiile în care relaţiile diplomatice dintre aceste state, în ciuda calităţii lor <strong>de</strong> state membre al<br />
Uniunii Europene, sunt <strong>de</strong> tip clasic cu ambasa<strong>de</strong> în fiecare dintre ele ceea ce complică asigurarea<br />
securităţii.<br />
10<br />
A se ve<strong>de</strong>a problematica securităţii economice <strong>şi</strong> financiare a statelor membre <strong>şi</strong> noua abordare a<br />
conceptului posibilităţii falimentului statelor.<br />
11<br />
Dar Uniunea Europeană, la rândul său, mai este ea eficientă? Se consi<strong>de</strong>ră că Uniunea Europeană<br />
trebuie să răspundă la trei imperative majore: necesitate, eficienţă <strong>şi</strong> legitimitate. Legitimitatea, în<br />
contextul crizei economice <strong>şi</strong> a necesităţii instituţionale <strong>de</strong> regândire a modului <strong>de</strong> funcţionare al<br />
Uniunii, pare să fie pierdută. Pe <strong>de</strong> altă parte, eficienţa Uniunii Europene pare să fie foarte scăzută<br />
(dacă se pune problema ca unele state membre să intre în faliment, fiind nevoie <strong>de</strong> sprijinul<br />
Uniunii). Dacă legitimitatea este pierdută iar economia sa nu este eficientă, se pune întrebarea: mai<br />
este Uniunea Europeană necesară?<br />
376
Construcţia europeană s-a <strong>de</strong>rulat <strong>de</strong> la început sub umbrela protectoare <strong>de</strong><br />
securitate a SUA (la adăpostul asigurării americane <strong>de</strong> securitate materializate<br />
începând din 1949 în NATO: SUA – garant al securităţii europene?). Cu dispariţia<br />
riscului confruntărilor militare în Europa la sfâr<strong>şi</strong>tul războiului din Iugoslavia <strong>şi</strong> în<br />
contextul general al relaţiilor geopolitice la nivel regional/european la începutul<br />
noului mileniu, garanţia <strong>de</strong> securitate americană (via NATO) nu a încetat să existe,<br />
dar nu mai joacă acela<strong>şi</strong> rol <strong>şi</strong> nu mai ocupă acela<strong>şi</strong> spaţiu 12 . Rolul <strong>de</strong> garant a <strong>de</strong>venit<br />
rezidual pentru statele europene, care se află într-un proces <strong>de</strong> re<strong>de</strong>finire a statutului<br />
propriu <strong>de</strong> garant al securităţii, similar celui <strong>de</strong> garant al libertăţii <strong>şi</strong> al bunăstării<br />
pentru statele din sfera <strong>de</strong> interes geopolitic (statele acoperite <strong>de</strong> Politica Europeană<br />
<strong>de</strong> Vecinătate <strong>şi</strong> din ce în ce mai pregnant cele cărora li se adresează misiunile <strong>şi</strong><br />
operaţiunile civile vizate <strong>de</strong> Uniunea Europeană prin a sa Politică Comună <strong>de</strong><br />
<strong>Securitate</strong> <strong>şi</strong> <strong>Apărare</strong>).<br />
2. Raportul dintre atribuirea <strong>de</strong> suveranitate <strong>şi</strong> dinamica capacităţii<br />
Uniunii Europene <strong>de</strong> a asigura securitatea economică <strong>şi</strong> socială a ţărilor membre<br />
Mecanismul <strong>de</strong> adâncire al Uniunii Europene amintit anterior nu este altceva<br />
<strong>de</strong>cât <strong>de</strong>legarea <strong>de</strong> suveranitate. Statele membre consimt la <strong>de</strong>legarea <strong>de</strong> suveranitate<br />
în favoarea instituţiilor in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nte supranaţionale, care reprezintă interesele<br />
comunitare prin Comisia Europeană, interesele naţionale prin Consiliul Uniunii<br />
Europene (un<strong>de</strong> sunt reprezentate statele) <strong>şi</strong> interesele cetăţenilor prin Parlamentul<br />
European, adâncirea constând în aplicarea a două principii (<strong>şi</strong> tocmai această<br />
combinaţie a jucat <strong>şi</strong> joacă un rol esenţial în procesul <strong>de</strong> integrare 13 europeană:<br />
Aplicarea uniformă a dreptului european: dreptul european (Tratatele Uniunii<br />
Europene <strong>şi</strong> legile adoptate <strong>de</strong> către instituţiile comunitare) are o aplicabilitate<br />
directă, uniformă pe tot teritoriul european, aplicarea normelor europene fiind<br />
efectuată <strong>de</strong> către magistraţii (ju<strong>de</strong>cătorii) naţionali, pentru asigurarea<br />
respectării reglementărilor europene;<br />
Supremaţia dreptului european: tratatele <strong>şi</strong> celelalte reglementări europene<br />
sunt superioare dreptului statelor membre (dacă o reglementare naţională este<br />
contrară unei reglementări europene, cea naţională trebuie adaptată sau<br />
12<br />
Cu atât mai mult cu cât NATO <strong>şi</strong>-a îndreptat atenţia către oferirea „garanţiei <strong>de</strong> securitate”<br />
statelor care au intrat relativ recent în sfera <strong>de</strong> interes geostrategic (a se citi „pur interes economic”)<br />
din Asia Centrală, Orientul Mijlociu <strong>şi</strong> Nordul Africii, prin iniţierea sau susţinerea unor „conflicte<br />
pacificatoare”, urmate <strong>de</strong> susţinute eforturi <strong>de</strong> „stabilizare <strong>şi</strong> reconstrucţie” post-conflict, noul<br />
concept îmbrăţişat <strong>de</strong> NATO după mo<strong>de</strong>lul european.<br />
13<br />
Integrare – termen preluat din ştiinţele exacte (matematică) = regrupare, unificare sau articulare <strong>şi</strong><br />
coordonare <strong>de</strong> elemente anterior separate, în ve<strong>de</strong>rea constituirii unui ansamblu coerent. Noţiunea<br />
este folosită în mai multe contexte diferite.<br />
377
suprimată) 14 . În această logică, dreptul comunitar nu poate fi incompatibil cu<br />
cel naţional.<br />
Supremaţia dreptului comunitar este progresivă, pe măsura transferului <strong>de</strong><br />
competenţe <strong>de</strong> la state la Uniune (Caseta 1). Dreptul Uniunii Europene <strong>şi</strong> dreptul<br />
intern al diferitelor state membre apar ca sisteme autonome <strong>şi</strong> distincte, chiar dacă<br />
sunt condiţionate <strong>de</strong> repartizarea competenţelor stabilită <strong>şi</strong> garantată <strong>de</strong> Tratate.<br />
Caseta 1<br />
Supremaţia dreptului comunitar<br />
Relaţia dintre dreptul comunitar <strong>şi</strong> dreptul naţional nu se bazează doar pe<br />
principiul ierarhiei, ci <strong>şi</strong> pe cel al competenţelor. Aşa stau lucrurile cel puţin în<br />
doctrină, în practică funcţionând însă diferit, <strong>de</strong>oarece nu apar cu claritate<br />
repartizate competenţele între Uniunea Europeană <strong>şi</strong> Statele membre; <strong>de</strong>ciziile<br />
adoptate <strong>de</strong> instituţiile comunitare trebuie <strong>de</strong>zvoltate în conformitate cu ordinea<br />
juridica naţională (ex. directivele europene). Deciziile adoptate <strong>de</strong> către instituţiile<br />
comunitare se pun în practică prin administraţiile naţionale, conform ordinii lor<br />
juridice; acquis-ul comunitar se pune în aplicare în interiorul fiecărui stat membru<br />
prin norme naţionale <strong>de</strong> aplicare a acestuia. În practică, relaţiile dintre dreptul<br />
comunitar <strong>şi</strong> cel naţional se bazează, în principal, pe principiul competentei, <strong>de</strong><strong>şi</strong> ar<br />
trebui să se bazeze <strong>şi</strong> pe cel al ierarhiei. Instituţia comunitară căreia îi revine<br />
aplicarea dreptului comunitar este Comisia, iar Consiliul este instituţia care adoptă<br />
actele normative ce <strong>de</strong>zvoltă dreptul primar 15 .<br />
Inexistenţa unei administraţii comunitare teritoriale, <strong>de</strong><strong>şi</strong> există una centrală,<br />
face să se recurgă la aplicarea indirectă a dreptului comunitar <strong>de</strong> către<br />
administraţiile naţionale. Când aplicarea dreptului comunitar corespun<strong>de</strong><br />
administraţiilor naţionale, principiul este acela că acestea îl aplică prin instituţiile<br />
proprii în acord cu normele lor procedurale. Acesta este principiul „autonomiei<br />
instituţionale <strong>şi</strong> procedurale”. Neexistând un drept propriu <strong>de</strong> procedură, dreptul<br />
comunitar se aplică în fiecare stat după propriile norme procedurale. Acest aspect<br />
poate da naştere la paradoxuri, mai precis ca un drept comunitar omogen să aibă<br />
14<br />
În cazul unei contradicţii între dreptul comunitar <strong>şi</strong> vreun articol din Constituţiile statelor<br />
membre, dreptul comunitar va fi suveran faţă <strong>de</strong> cel naţional, conform Sentinţei 6(64)(29) a TJCE<br />
din 15 iulie 1964. Pentru a evita astfel <strong>de</strong> probleme, prin <strong>de</strong>claraţia Comisiei europene,<br />
Parlamentului european din 1977 <strong>şi</strong> <strong>de</strong>claraţia Şefilor <strong>de</strong> stat <strong>şi</strong> <strong>de</strong> guverne a statelor membre din<br />
1978, se recunoaşte că nivelul <strong>de</strong> protecţie a drepturilor fundamentale pe care îl acordă dreptul<br />
comunitar nu poate fi inferior celui pe care îl acordă constituţia statelor membre.<br />
15<br />
În acest sens, art. 145 <strong>şi</strong> 155 TCE arată: „Consiliul va atribui Comisiei competenţa <strong>de</strong> a executa<br />
normele pe care le stabileşte”. „UE respectă egalitatea statelor membre în faţa tratatelor precum <strong>şi</strong><br />
i<strong>de</strong>ntitatea naţională, inerentă structurilor lor fundamentale politice <strong>şi</strong> constituţionale, inclusiv în<br />
ceea ce priveşte autonomia locală <strong>şi</strong> regională”. Tratatul asupra Uniunii Europene (TUE), în<br />
versiunea sa consolidată, Tratatul <strong>de</strong> la Lisabona, afirmă principiul potrivit căruia „Uniunea<br />
Europeană se angajează să respecte autonomia locală <strong>şi</strong> regională în calitate <strong>de</strong> element <strong>de</strong><br />
i<strong>de</strong>ntitate naţională a Statelor membre”.<br />
378
aplicări eterogene <strong>şi</strong> <strong>de</strong>ci situaţii diferite în Uniunea Europeană, ceea ce apare<br />
incompatibil cu preve<strong>de</strong>rile articolului 7 TCE. Aplicarea dreptului comunitar prin<br />
intermediul normelor procedurale naţionale este posibilă <strong>şi</strong> corectă atâta vreme cât<br />
nu se produc aplicări neuniforme ale acestuia (<strong>de</strong>ci lipsa discriminărilor).<br />
Sila<strong>şi</strong> et al.(2006)<br />
2.1. Dezvoltarea relaţiei dintre natura juridică comunitară <strong>şi</strong> dreptul<br />
internaţional, dreptul comunitar <strong>şi</strong> dreptul internaţional, <strong>şi</strong> efectele politicilor<br />
economice europene în statele membre<br />
Uniunea Europeană se bazează pe Tratate internaţionale <strong>şi</strong> este supusa<br />
dreptului internaţional <strong>şi</strong> convenţional, respectiv pe pluralitatea <strong>de</strong> relaţii juridice a<br />
raporturilor dintre statele membre. Statele membre – state suverane – atribuie<br />
sectoare importante ale suveranităţii lor naţionale instituţiilor comunitare dotate cu<br />
autonomie organică <strong>şi</strong> funcţională, dar influenţată <strong>de</strong> statele membre. Statele membre<br />
sunt suverane, exprimând contradicţia fundamentală a Uniunii Europene: <strong>de</strong> o parte,<br />
„menţinerea suveranităţii statelor”, pe <strong>de</strong> altă parte, asocierea prin „transfer <strong>de</strong><br />
suveranitate” în ve<strong>de</strong>rea realizării acţiunilor comune. Atribuirea exercitării unor<br />
drepturi suverane în favoarea Uniunii europene nu prejudiciază trăsăturile esenţiale<br />
ale statelor, nici nu estompează apartenenţa acestora la comunitatea internaţională.<br />
Respectul faţă <strong>de</strong> suveranitate <strong>şi</strong> in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa constituie o componentă esenţială a<br />
relaţiilor dintre statele membre <strong>şi</strong> Uniunea Europeană 16 . Aceasta nu se substituie<br />
regulilor dreptului internaţional <strong>şi</strong> nici statelor membre. Uniunea Europeană este o<br />
uniune <strong>de</strong> state <strong>şi</strong> nu o Uniune <strong>de</strong> comunităţi infrastatale.<br />
Procesul construcţiei europene, conform tratatelor, implică continuarea<br />
existenţei statului naţional. Uniunea Europeană preia o parte importantă a funcţiilor<br />
specifice puterii statale fără să le pună în pericol existenţa acestora ca state. Membrii<br />
Uniunii European întreţin între ei însă relaţii bazate pe dreptul internaţional (a se<br />
ve<strong>de</strong>a relaţiile diplomatice dintre statele membre Uniunii Europene). Uniunea se<br />
bazează pe tratate <strong>şi</strong> nu numai pe Constituţie. Nefiind subiect <strong>de</strong> drept internaţional în<br />
<strong>de</strong>trimentul statelor membre, ci alături <strong>de</strong> acestea, Uniunea Europeană nu este<br />
investită cu „competenţa <strong>de</strong> a stabili competenţe”. Instituţiile comunitare au doar<br />
competenţe <strong>de</strong> atribuţii, astfel că nu pot exercita <strong>de</strong>cât competenţele atribuite <strong>de</strong> state,<br />
nu au „atribuţii generale”. Uniunea Europeană nu poate favoriza autorităţile locale în<br />
dauna celor centrale, pentru că nu ar respecta suveranitatea. În cazul Uniunii<br />
Europene nu este vorba <strong>de</strong> neutralitate, ci <strong>de</strong> respect faţă <strong>de</strong> suveranitatea statelor<br />
membre, respectul repartiţiei competenţelor este fundamental (Caseta 2).<br />
16<br />
Uniunea Europeană este în acela<strong>şi</strong> timp un uriaş proces <strong>de</strong> negociere, toate problemele se<br />
negociază: o arenă <strong>de</strong> negociere care asigură atât interesele europene cât <strong>şi</strong> cele naţionale. Uniunea<br />
Europeană este astfel o formă foarte intensă <strong>de</strong> multilateralism: cu cât mai mulţi actori, cu atât mai<br />
multe probleme, cu atât mai complex procesul multilateral. Cu cât integrarea europeană este mai<br />
strânsă, cu atât mai frecvente sunt conflictele potenţiale dintre integraţi. Preferinţele guvernelor<br />
naţionale, ale actorilor subnaţionali <strong>şi</strong> ale instituţiilor comunitare sunt transformate în politici<br />
comune.<br />
379
În domeniul <strong>de</strong>ciziilor economice care afectează în mare măsură suveranitatea<br />
naţională, cum ar fi fiscalitatea, redistribuirea veniturilor sau politica socială, Uniunea<br />
Europeană joacă doar un rol <strong>de</strong> susţinere a politicilor statelor membre, competenţa<br />
rămânând <strong>de</strong> resortul ţărilor membre. Politicile europene <strong>de</strong> integrare (cum ar fi cele<br />
în domeniul imigraţiei) pot doar să stabilească fundamentul cooperări dintre state în<br />
domeniile <strong>de</strong> mare sensibilitate la nivelul politicilor sociale. Uniunea Europeană<br />
sprijină acţiunile statelor membre <strong>de</strong> manierea <strong>de</strong> a face sistemele compatibile pentru<br />
a permite marii pieţe comune să funcţioneze. În acest domeniu, Uniunea Europeană<br />
nu urmăreşte armonizarea ci compatibilizarea.<br />
Caseta 2<br />
Accentuarea fenomenului: înlănţuirea politicilor economice comune în<br />
Uniunea Europeană sau „Cine face ce?”<br />
Arhitectura instituţională <strong>şi</strong> <strong>de</strong>cizională a Uniunii Europene oscilează între<br />
confe<strong>de</strong>raţie <strong>şi</strong> fe<strong>de</strong>raţie, între supranaţionalitate <strong>şi</strong> cooperare interguvernamentală.<br />
Acest mo<strong>de</strong>l „original” nu favorizează în mod <strong>de</strong>osebit înţelegerea<br />
repartizării competenţelor între statele membre <strong>şi</strong> Uniunea Europeană. În fapt,<br />
Uniunea Europeană este un spaţiu în interiorul căruia politicile economice ale<br />
ţărilor membre sunt strâns corelate între ele <strong>şi</strong> răspund la întrebarea „Cine face<br />
ce?”, presupunând referirea la tratatele europene apărute succesiv, precum <strong>şi</strong> la<br />
jurispru<strong>de</strong>nţa Curţii <strong>de</strong> Justiţie. Anumite politici sunt comunitare sau<br />
„comunitarizate”, adică aparţin direct <strong>de</strong> Uniunea Europeană <strong>şi</strong> se interzice, în<br />
consecinţă, orice intervenţie naţională (competenţa statelor membre este reziduală).<br />
Este cazul politicilor monetară, agricolă, comercială <strong>şi</strong> politicii concurenţei.<br />
Paralel, alte politici (socială <strong>şi</strong> <strong>de</strong> sănătate, <strong>de</strong> ocupare, <strong>de</strong> cercetare-<strong>de</strong>zvoltare,<br />
coeziune economică <strong>şi</strong> socială, <strong>de</strong> transport <strong>şi</strong> altele) sunt atât politici care au<br />
rămas sub responsabilitatea statelor membre, cât <strong>şi</strong> a instituţiilor comunitare, ceea<br />
ce înseamnă competenţe împărţite <strong>şi</strong> responsabilităţi comune. Anumite politici au<br />
rămas în exclusivitate la nivelul statelor naţionale membre, acţiunile europene fiind<br />
sub formă <strong>de</strong> sprijin. Această înlănţuire a politicilor nu este <strong>de</strong> natură să<br />
<strong>de</strong>natureze complexitatea sistemului politicilor europene, pentru că anumite politici<br />
ţin <strong>de</strong> mai multe categorii.<br />
Sila<strong>şi</strong> et al (2006), <strong>Vol</strong>. II. Politicile economice. Uniunea Economică <strong>şi</strong><br />
Monetară<br />
2.2. Uniunea Europeană <strong>şi</strong> securitatea economică <strong>şi</strong> politică a statelor<br />
membre<br />
Uniunea Europeană a fost fondată pentru a consolida securitatea economică <strong>şi</strong><br />
politică a fiecărei naţiuni europene ce va face parte din proiectul european. Economia<br />
nu este <strong>de</strong>cât un instrument pus în serviciul unui obiectiv politic – integrarea politică<br />
<strong>şi</strong> constituirea naţiunii europene.<br />
380
Nevoia <strong>de</strong> apartenenţă la o zonă, la un spaţiu economic, social <strong>şi</strong> politic mai<br />
mare <strong>şi</strong> mai puternic se manifestă cu intensitate diferită la fiecare ţară. Acest lucru<br />
este direct proporţional în cele mai multe cazuri cu mărimea <strong>şi</strong> forţa ţării respective.<br />
Istoria a dovedit că <strong>de</strong>zvoltarea nu se realizează numai în spaţiul naţional, ci într-un<br />
cadru mult mai larg. Economiile <strong>de</strong>schise sunt întot<strong>de</strong>auna mai dinamice. Încadrarea<br />
unui spaţiu naţional în circuitul <strong>de</strong> valori specifice, regional <strong>şi</strong> internaţional, chiar în<br />
cazul în care aceasta s-a realizat în mod forţat a condus în final la o creştere a<br />
securităţii, a bunăstării sociale <strong>şi</strong> economice, întărindu-<strong>şi</strong> prin aceasta poziţia. Pentru<br />
a-<strong>şi</strong> valorifica mai bine propriul potenţial economiile naţionale au căutat întot<strong>de</strong>auna<br />
la nivelul instinctiv parteneri pe o scară obiectiv lărgită. Uniunea Europeană este<br />
nucleul unei macro-regiuni ce ar trebui să răspundă cel mai bine unei asemenea<br />
tendinţe. Indiferent <strong>de</strong> apartenenţa economiei naţionale la subsistemele economiei<br />
mondiale, voinţa naţiunilor este afirmată, nu numai direct ci <strong>şi</strong> intermediar în<br />
procesul <strong>de</strong> regionalizare ca o cale <strong>de</strong> globalizare a vieţii economice. Indiferent <strong>de</strong><br />
interesele tactice ale participării României în alte organisme, subzistă realitatea unei<br />
economii conectate <strong>de</strong>finitiv la structurile europene într-o modalitate atât <strong>de</strong> certa<br />
încât ea nu poate fi concepută în prezent în afara acestei structuri.<br />
3. Analiza modului în care funcţionează cele patru libertăţi: Cercul vicios<br />
al celor patru libertăţi, boala <strong>şi</strong> sfâr<strong>şi</strong>tul Uniunii Europene?<br />
Aşa cum menţionam <strong>şi</strong> în partea introductivă a lucrării, problematica modului<br />
în care funcţionează cele patru libertăţi fundamentale vizează modul <strong>de</strong> <strong>de</strong>rulare a<br />
proceselor: cercul virtuos sau cercul vicios al libertăţilor. Alături <strong>de</strong> libera circulaţie a<br />
bunurilor, libertatea <strong>de</strong> stabilire – libertatea <strong>de</strong> a oferi servicii <strong>şi</strong> libera circulaţie a<br />
capitalurilor, libera circulaţie a persoanelor (libera circulaţie a lucrătorilor) constituie<br />
una dintre cele patru libertăţi din cadrul pieţei interne <strong>şi</strong> a politicilor comunitare la<br />
nivelul Uniunii Europene. Aceste libertăţi fundamentale garantează oamenilor <strong>de</strong><br />
afaceri libertatea <strong>de</strong>ciziilor, muncitorilor libertatea <strong>de</strong> a-<strong>şi</strong> alege locul <strong>de</strong> muncă <strong>şi</strong><br />
consumatorilor libertatea <strong>de</strong> a alege între o cea mai largă varietate posibilă <strong>de</strong> produse<br />
(Borchardt 2010: 22). Libera circulaţie a persoanelor în cadrul Comunităţilor<br />
Europene a fost <strong>de</strong>finită în Acordul Unic European (1987) drept una din cele patru<br />
libertăţi fundamentale ale Pieţei Interne. Libera circulaţie a persoanelor <strong>şi</strong> eliminarea<br />
controalelor la frontierele interne constituie o parte a unui concept mult mai larg, cel<br />
<strong>de</strong> Piaţă Internă – ce nu poate fi realizată în condiţiile existenţei unor frontiere interne<br />
<strong>şi</strong> a restricţionării circulaţiei indivizilor.<br />
3.1. Libertatea <strong>de</strong> circulaţie a forţei <strong>de</strong> muncă – împiedicarea <strong>de</strong>zvoltării<br />
statelor <strong>de</strong> origine a fluxurilor migratorii<br />
Libertatea <strong>de</strong> mişcare ţine <strong>de</strong> legalitatea fenomenului. Dar am constatat că<br />
migraţia legală generează o serie <strong>de</strong> riscuri atât pentru statele Uniunii Europene 17 :<br />
impactul <strong>de</strong>mografic, evoluţiile pe piaţa locurilor <strong>de</strong> muncă, dar <strong>şi</strong> întărirea<br />
17<br />
Observaţia este valabilă <strong>şi</strong> pentru România, inclusiv în ceea ce priveşte siguranţa statului, mai<br />
ales după a<strong>de</strong>rare, prin efectele perturbatoare asupra principalelor domenii ale societăţii româneşti.<br />
381
economiei subterane, respectiv proliferarea criminalităţii. Exercitarea libertăţilor<br />
generează aşadar multiple efecte asupra securităţii, în mod <strong>de</strong>osebit asupra celei<br />
economice <strong>şi</strong> sociale, creându-se un cerc vicios. Pentru că manifestarea celor patru<br />
libertăţi înseamnă <strong>şi</strong> libertatea <strong>de</strong> circulaţie a migranţilor (i)legali sau a persoanelor<br />
implicate în activităţi infracţionale grave cu caracter transfrontalier, cum ar fi traficul<br />
<strong>de</strong> persoane sau terorismul (infiltrarea în statele europene a unor persoane implicate<br />
în acţiuni extremist-teroriste ori racolarea migranţilor – datorită în special situaţiei<br />
financiare critice a acestora – în activităţi infracţionale <strong>de</strong> acest gen). De asemenea,<br />
libera circulaţie a capitalurilor sau stabilirea companiilor transnaţionale pe teritoriul<br />
comunitar pot genera la rândul lor activităţi infracţionale sau alte manifestări cu<br />
caracter negativ.<br />
Cercul virtuos al celor patru libertăţi ţine <strong>de</strong> mecanismul <strong>de</strong> ansamblu am<br />
Uniunii Europene, presupunând o libertate <strong>şi</strong> mobilitate care au ca rezultat <strong>de</strong>rularea<br />
unor fenomene cu beneficii superioare, libertatea duce la mai bine <strong>şi</strong> mai bine. Din<br />
contră, cercul vicios al celor patru libertăţi constată faptul că situaţia se înrăutăţeşte<br />
în urma utilizării libertăţilor, economia stagnează sau este în regresie, în timp ce<br />
oamenii (lucrătorii) pleacă, aleg emigraţia pentru muncă ca soluţie <strong>de</strong> viaţă.<br />
În studiul său, Hanson (2000) vorbeşte <strong>de</strong>spre prosperitatea <strong>şi</strong> libertatea<br />
economică, ca un cerc virtuos, scoţând în evi<strong>de</strong>nţă legătura dintre libertatea<br />
economică pentru întreprinzători, în funcţie <strong>de</strong> regimul politic, <strong>şi</strong> prosperitatea<br />
naţiunilor, respectiv venitul per capita. Afluenţa promovează libertate economică, în<br />
timp ce sărăcia incubă revoluţii <strong>şi</strong> manifestări anti-piaţă (Hanson 2000: 525).<br />
Cercetările pe care se bazează studiul amintit fac <strong>de</strong> asemenea referire la o spirală<br />
virtuoasă a libertăţii economice <strong>şi</strong> venitului în lumea în <strong>de</strong>zvoltare. Iar limitările cu<br />
privire la libertatea pieţelor <strong>şi</strong> modul <strong>de</strong> <strong>de</strong>sfăşurare a activităţilor economice în<br />
favoarea intervenţionismului statului în piaţă duce la riscul întreruperii acestui ciclu<br />
virtuos al libertăţii economice <strong>şi</strong> prosperităţii, înlocuindu-l în cel mai rău caz, cu un<br />
ciclu vicios al represiunii <strong>şi</strong> sărăciei (Hanson 2000: 526-527).<br />
Libertatea <strong>de</strong> circulaţie a lucrătorilor (în context european/internaţional)<br />
sprijină statele să elimine presiunea <strong>de</strong> pe piaţa muncii locală, sca<strong>de</strong> rata şomajului,<br />
pune o presiune în sensul creşterii veniturilor <strong>şi</strong> creşte rata remisiilor pentru statele <strong>de</strong><br />
origine a fluxurilor <strong>de</strong> migraţie pentru muncă. Dar totodată apar influenţe negative în<br />
sensul lipsei ocupării, apariţia problemelor <strong>de</strong> ordin <strong>de</strong>mografic <strong>şi</strong> creşterea migraţiei<br />
creierelor (brain drain) (Thaut, 2009). Măsura libertăţii este cel mai bine <strong>de</strong>scrisă <strong>de</strong><br />
calitatea investiţiilor, climatul <strong>de</strong> afaceri, taxele scăzute, politici monetare soli<strong>de</strong>,<br />
<strong>de</strong>schi<strong>de</strong>re către pieţele internaţionale, respectiv orice acţiuni care promovează <strong>şi</strong><br />
susţin creşterea <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zvoltarea. Cu cât mai liberal este regimul economic, cu atât mai<br />
rapidă este creşterea economică subsecventă (Hanson 2000: 528). Relaţia implică o<br />
creştere a veniturilor în respectivele state cu politici economice liberale. Problema<br />
apare în situaţiile în care politicul nu reuşeşte să evolueze la fel <strong>de</strong> rapid precum<br />
pieţele <strong>şi</strong> economia, sistemele politice nu reacţionează la fel <strong>de</strong> repe<strong>de</strong> condiţiilor<br />
economice apărute precum pieţele în cazul liberalizării politicilor (Hanson 2000:<br />
528). De asemenea, mai este subliniat faptul că în momentul apariţiei unor restricţii,<br />
în i<strong>de</strong>ea <strong>de</strong> a reduce efectele crizei economice, restricţiile nu fac altceva <strong>de</strong>cât să<br />
382
adâncească criza economică, să o intensifice <strong>şi</strong> să o prelungească (Hanson 2000:<br />
529).<br />
Analiza situaţiei economice la nivelul Uniunii Europene în contextul crizei<br />
globale <strong>şi</strong> implicaţiile acesteia cu privire la fluxurile <strong>de</strong> migraţie, respectiv a<br />
consecinţelor sociale <strong>şi</strong> economice pentru statele europene, inclusiv pentru România,<br />
este la acest moment foarte importantă, având în ve<strong>de</strong>re faptul că securitatea<br />
economică este diminuată pentru fiecare dintre membrii Uniunii Europene. În cadrul<br />
cercetării noastre am încercat să aflăm cărei categorii <strong>de</strong> ciclu trebuie să ne raportăm<br />
dacă analizăm migraţia <strong>şi</strong> echilibrul geostrategic actual la nivel Uniunii Europene<br />
(incluzând situaţia <strong>şi</strong> relaţiile economice, situaţia <strong>şi</strong> relaţiile politice, poziţia în<br />
ierarhia statelor <strong>şi</strong> importanţa României în Uniunea Europeană) în relaţie cu macrospaţiile<br />
Euroatlantic <strong>şi</strong> Eurasiatic. Am constatat aşadar că Europa străbate o perioadă<br />
în care nu se mai aplică regulile clasice ale economiei migraţiei forţei <strong>de</strong> muncă<br />
(tendinţele <strong>de</strong> migraţie pe traseele migraţie sud – nord, semnificând dinspre statele<br />
sărace spre statele bogate) 18 . Migraţia lucrătorilor nu mai este rezultat al diferenţei<br />
dintre cerere <strong>şi</strong> ofertă pe piaţa forţei <strong>de</strong> muncă, doar o problemă <strong>de</strong> echilibrare a<br />
cererii cu oferta, <strong>de</strong>zechilibrul pieţei muncii nu mai este condiţia fundamentală: în<br />
Europa, spaţiu <strong>de</strong> libertate, securitate, justiţie <strong>şi</strong> bunăstare, oamenii merg după<br />
bunăstare, nu după salariu. Un<strong>de</strong> merge forţa <strong>de</strong> muncă apar tendinţe <strong>de</strong> scă<strong>de</strong>re a<br />
salariilor, dar în prezent, în lumea globalizată, forţele care influenţează mişcarea<br />
migratorie sunt altele. Globalizarea introduce o mare contradicţie: internaţionalizarea<br />
muncii nu ţine pasul cu internaţionalizarea capitalului (Ureche, 2009).<br />
În economia clasică, teoria susţine faptul că munca pleacă un<strong>de</strong> pleacă<br />
mărfurile (Ricardo), muncitorii urmează bunurile, munca fiind o forţă <strong>de</strong> echilibru.<br />
Dar ţările sărace, neavând minereuri <strong>şi</strong> bunuri, exportă forţă <strong>de</strong> muncă. În condiţiile<br />
actuale, nu mai este doar o problemă <strong>de</strong> echilibrare a cererii cu oferta, <strong>de</strong>zechilibrul<br />
pieţei muncii nu mai este condiţia fundamentală pentru migraţie. În contextul<br />
globalizării <strong>şi</strong> mai ales a crizei, locuitorii caută locuri <strong>de</strong> muncă, iar statele lor caută<br />
lucrători. Iar ciclul continuă, cercul care pare că se închi<strong>de</strong> este <strong>de</strong> fapt o spirală<br />
ascen<strong>de</strong>ntă care nu face <strong>de</strong>cât să ridice nivelul distorsiunilor din economie, adâncind<br />
<strong>de</strong>zechilibrele <strong>şi</strong> sărăcia.<br />
Observaţiile la nivel empiric arată că în perioada actuală spaniolii se mută în<br />
alte ţări (în timp ce un milion <strong>de</strong> români au emigrat către Peninsula Iberică); la ie<strong>şi</strong>rea<br />
la pensie, britanicii aleg tot mai mult Spania ca <strong>de</strong>stinaţie finală pentru petrecerea<br />
bătrâneţilor; italienii au început să migreze spre nordul Europei; la fel <strong>şi</strong> grecii care<br />
au început să caute locuri <strong>de</strong> muncă în Peninsula Scandinavă, în contextul crizei acute<br />
din Grecia. Uniunea Europeană – este spaţiul un<strong>de</strong> toate aceste fluxuri se întretaie.<br />
Criza globală a redus extrem <strong>de</strong> mult posibilitatea <strong>de</strong> ocupare. Oamenii caută acum<br />
locuri <strong>de</strong> muncă pur <strong>şi</strong> simplu, nu caută (doar) salarii mai mari.<br />
Ceea ce se presupunea că se întâmpla în cazul migraţiei româneşti, se petrece<br />
acum la nivel european. Se estima că românii emigrează pentru că nu găsesc locuri <strong>de</strong><br />
18<br />
La nivel global se remarcă tendinţe <strong>de</strong> migraţie <strong>de</strong> tip sud-sud (din state sărace către state sărace,<br />
cum ar fi state aflate în centrul Africii către cele aflate în Nordul continentului african, la rândul lor<br />
state <strong>de</strong> origine a unor importante fluxuri <strong>de</strong> migraţie).<br />
383
muncă. Dar ei emigrau pentru salarii mai mari. Activităţile pe care le făceau „afară”<br />
se puteau face <strong>şi</strong> în România: chiar <strong>şi</strong> acum există disponibilitate <strong>de</strong> locuri <strong>de</strong> muncă<br />
pe piaţa românească în activităţi casnice, în agricultură sau în construcţii. Doar că se<br />
oferă salarii mult sub nivelul celor din străinătate 19 . Cu alte cuvinte, românii au plecat<br />
pentru că erau în căutarea unor salarii mai mari, nu neapărat pentru că nu găseau<br />
locuri <strong>de</strong> muncă (încă înainte <strong>de</strong> criză, şantierele româneşti î<strong>şi</strong> <strong>de</strong>sfăşurau activitatea<br />
cu cetăţeni turci, chinezi, din Bangla<strong>de</strong>sh sau alte zone; existau locuri <strong>de</strong> muncă <strong>şi</strong><br />
pentru români, dar români au refuzat să le ocupe, preferând să emigreze pentru salarii<br />
mai mari). Pe <strong>de</strong> altă parte, la acest moment, migrarea cetăţenilor europeni din sudul<br />
spre nordul Europei nu ţine <strong>de</strong> căutarea unor salarii mai mari, ci <strong>de</strong> căutarea propriuzisă<br />
a locurilor <strong>de</strong> muncă: datorită crizei, s-au închis o serie <strong>de</strong> unităţi <strong>de</strong> producţie,<br />
locurile <strong>de</strong> muncă a dispărut, astfel că migraţia a fost consi<strong>de</strong>rată o soluţie <strong>de</strong> salvare.<br />
Condiţia globalizării impune ca <strong>şi</strong> forţa <strong>de</strong> muncă să se mişte la nivel planetar.<br />
Migraţia forţei <strong>de</strong> muncă este rezultat al globalizării, dar în acela<strong>şi</strong> timp munca ajută<br />
la integrare <strong>şi</strong> la adâncirea globalizării. Teoria clasică a lui Smith si Ricardo trebuie<br />
adusă la zi, având în ve<strong>de</strong>re faptul că ea nu mai corespun<strong>de</strong> din perspectiva<br />
globalizării.<br />
În epoca Uniunii Europene, bunurile <strong>şi</strong> producţia s-au <strong>de</strong>plasat spre Asia. În<br />
mod normal, conform teoriei economice amintite, cetăţenii europeni, producători <strong>şi</strong><br />
consumatori ai bunurilor respective, până la un moment produse <strong>şi</strong> consumate în<br />
cuprinsul graniţelor europene, ar trebui să se <strong>de</strong>plaseze după bunuri <strong>şi</strong> după capitalul<br />
care a dus bunurile pe alte pieţe. Europenii nu ar pleca după bunuri pentru că în altă<br />
piaţă s-ar oferi venituri mai mari, ar urma bunurile pentru că producţia acestora s-a<br />
<strong>de</strong>plasat, a avut <strong>de</strong>localizarea unităţilor <strong>de</strong> producţie. Astfel că europenii au rămas<br />
fără locuri <strong>de</strong> muncă, ei nu mai sunt producători ai bunurilor europene, ei sunt doar<br />
consumatori ai bunurilor europene care sunt produse <strong>de</strong> fapt în Asia. Dar Asia, la<br />
rândul său, este suprapopulată, nu permite migrarea europenilor aflaţi în căutarea<br />
locurilor <strong>de</strong> muncă. Avem astfel <strong>de</strong> a face cu o contradicţie: pentru prima oară nu se<br />
mai respectarea regulilor economice clasice. Oamenii (lucrătorii) nu pot migra după<br />
piaţă/economie pentru că existe bariere – <strong>de</strong>mografice, piaţa forţei <strong>de</strong> muncă a Asiei<br />
este supra-aglomerată, iar competiţia pe respectiva piaţă este acerbă. Competitivitatea<br />
pieţei asiatice – care a dus la transferul producţiei în acea zonă – ţine <strong>şi</strong> <strong>de</strong> costul<br />
redus al forţei <strong>de</strong> muncă. Dacă ar migra, în condiţiile în care ar putea ocupa locuri <strong>de</strong><br />
muncă în economia Asiei, în dauna celor <strong>de</strong>ja prezenţi în zonă, europenii ar trebui să<br />
accepte salarii mult prea mici comparativ cu normele europene, chiar <strong>şi</strong> pentru pieţele<br />
din ţările mai sărace ale Europei, care se confruntă la acest moment cu valori mari ale<br />
19<br />
În prezent – cel puţin la nivelul municipiului Bucureşti – mass-media semnalează căutarea <strong>de</strong><br />
îngrijitoare <strong>şi</strong> bone pentru familii cu venituri medii <strong>şi</strong> ridicate. Româncele preferă însă să lucreze ca<br />
îngrijitoare <strong>şi</strong> bone în ţări precum Italia <strong>şi</strong> Spania, astfel că pe piaţa românească s-a ajuns la situaţia<br />
angajării bonelor filipineze. Acestea primesc circa 300 euro pe lună (mult peste venitul pe care îl<br />
pot obţine în Filipine), salariu consi<strong>de</strong>rat totu<strong>şi</strong> scăzut pentru românce, care în Spania obţin sume<br />
mai mult <strong>de</strong>cât duble (efectuând în fond aceea<strong>şi</strong> activitate). La mod plastic, se poate spune că<br />
bonele românce din Spania „nu ies din casă” pentru doar 300 <strong>de</strong> euro, cât obţin la Bucureşti bonele<br />
filipineze.<br />
384
şomajului, respectiv cu puţine oportunităţi <strong>de</strong> angajare. Europenii din ţările bogate ar<br />
urma capacităţile <strong>de</strong> producţie din ţările sărace, dacă ar fi posibil.<br />
Mijloacele <strong>de</strong> producţie/firmele au părăsit pieţele europene <strong>şi</strong> s-au <strong>de</strong>plasat<br />
către Asia nu doar pentru că toate costurile care compun costul <strong>de</strong> producţie,<br />
respectiv preţul final al produsului, cu implicaţii asupra profitului firmelor, sunt mai<br />
mici în spaţiul Asiatic iar mâna <strong>de</strong> lucru este foarte ieftină, abun<strong>de</strong>ntă <strong>şi</strong> pregătită<br />
relativ bine. Dar politicile sociale <strong>de</strong> la nivelul Uniunii Europene, care au impus o<br />
serie <strong>de</strong> restricţii privind salariul minim garanta, asigurări sociale, taxe mari, au dus la<br />
limitarea libertăţii economice, respectiv la intrarea în ciclul / cercul vicios care nu<br />
poate aduce, conform teoriei, <strong>de</strong>zvoltare <strong>şi</strong> creştere economică.<br />
Europenii – urma<strong>şi</strong>i popoarelor migratoare originare în majoritate din spaţiul<br />
asiatic – sunt pregătiţi, peste milenii – să se întoarcă către Asia, urmând acelea<strong>şi</strong><br />
stimulente: dacă pe vremea marilor migraţii, triburile căutau pământuri pentru a le<br />
lucra <strong>şi</strong> păşuni pentru animale, pentru câştigarea traiului zilnic, în zilele noastre<br />
oamenii (europenii) caută pieţe un<strong>de</strong> să folosească tehnologiile <strong>de</strong> producţie mo<strong>de</strong>rne<br />
<strong>şi</strong> locuri <strong>de</strong> muncă pentru câştigarea traiului zilnic. Veniţi din Asia pentru o viaţă mai<br />
bună, conform standar<strong>de</strong>lor <strong>de</strong> atunci, populaţiile timpului prezent s-ar întoarce în<br />
Asia, pentru o viaţă mai bună, conform standar<strong>de</strong>lor <strong>de</strong> acum.<br />
În acela<strong>şi</strong> timp, este important să analizăm ce se întâmplă cu forţa <strong>de</strong> muncă<br />
care beneficiază <strong>de</strong> libertate <strong>de</strong> circulaţie, stabilire, conform normelor Uniunii<br />
Europene. Nu toate statele Uniunii Europene sunt la acela<strong>şi</strong> nivel al <strong>de</strong>zvoltării<br />
economice, o parte dintre ele sunt statele importante, puternice, <strong>de</strong>zvoltate, ale<br />
Europei, celelalte sunt state mai sărace, mai slabe, mai puţin importante (mai ales<br />
dintre cele care au a<strong>de</strong>rat la Uniunea Europeană în ultimele valuri <strong>de</strong> a<strong>de</strong>rare, 2004-<br />
2007, între care <strong>şi</strong> România). Trebuie să remarcăm că a<strong>de</strong>rarea la Uniunea Europeană<br />
nu înseamnă altceva <strong>de</strong> fapt <strong>de</strong>cât acceptarea unor limitări, restricţii impuse<br />
sistemului economic <strong>şi</strong> politic, pentru (euro)conformarea la normele comunitare,<br />
obligaţii suplimentare pe care <strong>şi</strong> le iau statele premergător dar mai ales ulterior<br />
a<strong>de</strong>rării, inclusiv renunţarea la politicile liberale economice, utilizarea mone<strong>de</strong>i<br />
pentru a-<strong>şi</strong> balansa, ajusta eventualele <strong>de</strong>zechilibre. O serie din măsurile luate <strong>de</strong><br />
către stat au ca efect chiar închi<strong>de</strong>rea unor companii, respectiv intrarea lucrătorilor în<br />
şomaj <strong>şi</strong> creşterea interesului pentru migraţie.<br />
În urma migraţiei – rezultat al libertăţii <strong>de</strong> alegere a locului <strong>de</strong> muncă pentru<br />
lucrători pe piaţa europeană, resursele pentru <strong>de</strong>zvoltare se transferă către statul <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>stinaţie al migraţiei. Astfel resursele pentru <strong>de</strong>zvoltare – resursa umană, capitalul,<br />
bunurile – sunt absorbite <strong>de</strong> către statele puternice, care sunt state <strong>de</strong> <strong>de</strong>stinaţie a<br />
fluxurilor <strong>de</strong> migraţie, în dauna statelor <strong>de</strong> origine (state dominate). Efectul acestui<br />
transfer <strong>de</strong> resurse este o în principal o hemoragie a resurselor umane (creiere), care<br />
poate duce până la punerea în discuţiei a păstrării i<strong>de</strong>ntităţii naţiunilor. Muncitorii<br />
pleacă un<strong>de</strong> găsesc locuri <strong>de</strong> muncă, se stabilesc acolo, <strong>de</strong>punând eforturi pentru<br />
integrarea în noua piaţă, noua patrie, în timp ce rupe legăturile cu ţara <strong>de</strong> origine.<br />
Statele mari manifestă o viziune <strong>de</strong> natură colonială, acaparând nu doar resurse<br />
materiale, dar <strong>şi</strong> resursele umane. Spaţiile dominate ca efect al libertăţii (statele mici,<br />
slabe) <strong>de</strong>vin <strong>de</strong>şert din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al <strong>de</strong>zvoltării. Nu este vorba doar <strong>de</strong> câştigul<br />
385
material, respectiv profituri, ci <strong>şi</strong> locuri <strong>de</strong> muncă, securitate, distrugerea relaţiilor<br />
sociale. Ţările (slabe, dominate) vor pier<strong>de</strong> continuu resursă umană <strong>şi</strong> nu vor mai fi în<br />
stare să beneficieze <strong>de</strong> economia cunoaşterii, noua economie a cărei <strong>de</strong>zvoltare este<br />
bazată pe inovaţie, având în ve<strong>de</strong>re faptul că resursele umane – care sunt motorul<br />
inovaţiei – sunt pierdute. În lipsa cercetării ştiinţifice, care nu poate fi susţinută <strong>de</strong><br />
către statele slabe, sub<strong>de</strong>zvoltate economic sau în plină criză, inovaţia se pier<strong>de</strong> în<br />
beneficiul statelor puternice, care absorb toate resursele (umane <strong>şi</strong> materiale) <strong>de</strong> la<br />
statele slabe. Statele <strong>de</strong>zvoltate absorb totul, iar cel mai bun exemplu este cel al<br />
României, care nu mai dispune <strong>de</strong> creiere 20 . Pe fondul globalizării, libertatea distruge<br />
<strong>de</strong>zvoltarea.<br />
Dar România – sau oricare stat din Uniunea Europeană în situaţia ţării<br />
noastre – nu mai este în măsură nici să recupereze investiţia în oameni, lucrătorii<br />
studiază <strong>şi</strong> se specializează în România, pe banii statului, dar nu întorc nimic statului,<br />
prin emigrare România pier<strong>de</strong> ceea ce a investit în oameni. Se pierd inclusiv cadrele<br />
didactice, astfel că noile generaţii <strong>de</strong> lucrători ie<strong>şi</strong>ţi <strong>de</strong> pe băncile şcolii, indiferent <strong>de</strong><br />
nivelul <strong>de</strong> calificare obţinut, nu mai sunt la fel <strong>de</strong> bine pregătite. Statele ne<strong>de</strong>zvoltate<br />
rămân tot ne<strong>de</strong>zvoltate. Analizele empirice arată că emigranţii trimit acasă (în ţările<br />
<strong>de</strong> origine) din ce în ce mai puţin bani, ca urmare a procesului <strong>de</strong> migraţie, aspect în<br />
legătură <strong>şi</strong> cu modificarea proiectului <strong>de</strong> migraţie iniţial. Constatând că ţările din care<br />
au plecat (<strong>şi</strong> ca urmare a nivelului mai scăzut <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare faţă <strong>de</strong> ţările <strong>de</strong> <strong>de</strong>stinaţie<br />
a fluxului <strong>de</strong> migraţie) rămân în continuare ne<strong>de</strong>zvoltate (nu ne pot <strong>de</strong>zvolta fără<br />
lucrători, care sunt emigraţi), emigranţii acceptă <strong>de</strong>cizia stabilirii permanente în statul<br />
în care se află, mai ales că între timp se obişnuiesc cu nivelul <strong>de</strong> viaţă, condiţiile <strong>de</strong><br />
muncă, noile reţele sociale în care au intrat, familia li s-a alăturat, copii beneficiază<br />
<strong>de</strong> şcolarizare în noul stat în care se stabilesc. Nerevenind acasă, nu mai aduc fonduri<br />
financiare – rezultat al migraţiei – care să fie folosite pentru a creşte consumul,<br />
producţia, investiţia, pentru a susţine creşterea economică în statul <strong>de</strong> origine. Cu alte<br />
cuvinte, parte a sistemului cercului vicios, statele mai sărace <strong>şi</strong> mai ne<strong>de</strong>zvoltate<br />
rămân în continuare mai sărace <strong>şi</strong> mai ne<strong>de</strong>zvoltate.<br />
Liberalizarea comerţului scoate mai mult în evi<strong>de</strong>nţă diferenţa dintre ţările<br />
<strong>de</strong>zvoltate <strong>şi</strong> cele sub<strong>de</strong>zvoltate. Apreciem că măsurile <strong>de</strong> restricţionare a pieţei <strong>şi</strong><br />
mai ales măsurile dure contra migraţiei ilegale, atrag migraţia ilegală în piaţă, cu tot<br />
ceea ce presupune existenţa formelor ilegale <strong>de</strong> <strong>de</strong>plasare a persoanei <strong>şi</strong> forţei <strong>de</strong><br />
muncă, inclusiv implicarea în fenomene infracţionale, care pun în pericol echilibrul<br />
<strong>de</strong> securitate internă al statelor (<strong>şi</strong> al Uniunii Europene). Forţa <strong>de</strong> muncă flexibilă <strong>şi</strong><br />
20<br />
Dar, pe <strong>de</strong> altă parte, România se mândreşte că cetăţenii săi ocupă poziţii <strong>de</strong> vârf în economia<br />
cunoaşterii în statele <strong>de</strong>zvoltate, fiind totodată premianţi ai olimpia<strong>de</strong>lor internaţionale, câştigători<br />
ai burselor la cele mai prestigioase universităţi din lume, ocupă poziţii <strong>de</strong> responsabilitate în marile<br />
companii multinaţionale. Aceştia însă nu se întorc acasă… România nu mai dispune <strong>de</strong> doctori<br />
(conform statisticilor, au emigrat câteva mii, atât doctori cât <strong>şi</strong> personal sanitar mediu, asistente),<br />
ingineri sau alte categorii <strong>de</strong> specialişti. România nu mai are forţă <strong>de</strong> muncă, nici personal calificat<br />
la nivel înalt, în lipsa infrastructurii <strong>de</strong> cercetare, dar nici personal cu calificări limitate sau personal<br />
necalificat/subcalificat: migraţia a atras spre exterior toate categoriile <strong>de</strong> personal (<strong>de</strong>ja la nivel<br />
oficial se acceptă că peste 3 milioane <strong>de</strong> români locuiesc legal, muncesc, consumă <strong>şi</strong> plătesc taxe în<br />
străinătate, estimările empirice urcând însă numărul total al românilor migranţi la circa 4 milioane).<br />
386
ieftină <strong>de</strong> care eu nevoie economiile europene post-industriale este <strong>de</strong> multe ori<br />
facilitată <strong>de</strong> muncă ne<strong>de</strong>clarată, clan<strong>de</strong>stină. Migranţii ilegali, pe <strong>de</strong>-o parte, găsesc<br />
cu uşurinţă ocupaţii care le corespund – cel puţin în faza iniţială – planurilor <strong>de</strong><br />
migraţie (Maroukis, Iglicka <strong>şi</strong> Gmaj 2012).<br />
De asemenea, ca efect al migraţiei nu se mai pot susţine procesele <strong>de</strong> protecţie<br />
socială (securitate socială 21 : pensiile, asigurările sociale <strong>şi</strong> altele), se pier<strong>de</strong> populaţia<br />
tânără <strong>şi</strong> activă pe piaţa muncii (populaţia capabilă <strong>de</strong> munca – securitatea locului <strong>de</strong><br />
muncă) <strong>şi</strong> creşte în respectiva piaţă pon<strong>de</strong>rea celor neocupaţi, neîncadraţi în muncă,<br />
cum sunt pensionarii. Cele patru libertăţi <strong>de</strong> fapt întreţin o pier<strong>de</strong>re permanentă <strong>de</strong><br />
resurse, pornind <strong>de</strong> la resursele umane, poate cele mai importante, cu efecte majore<br />
asupra conceptului <strong>de</strong> securitate la nivelul Uniunii Europene.<br />
Serviciile productive se instalează în ţările <strong>de</strong>zvoltate, cercetarea nu se mai<br />
realizează în statele mai puţin <strong>de</strong>zvoltate, pentru că investiţiile în cercetare vor merge<br />
tot acolo un<strong>de</strong> sunt cercetătorii, pentru a le finanţa cercetare, respectiv tot către statele<br />
<strong>de</strong>zvoltate care au fost în măsură să înfiinţeze, doteze <strong>şi</strong> să susţine centre <strong>de</strong> cercetare.<br />
În acest fel se menţine o <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă permanenţă <strong>de</strong> import. Lipsa forţei <strong>de</strong> muncă<br />
duce imposibilitatea producerii chiar a bunurilor <strong>de</strong> folosinţă elementară, astfel că<br />
acestea trebuie importate: <strong>de</strong> la cele mai simple bunuri <strong>şi</strong> servicii la cele care impun<br />
calificări avansate <strong>şi</strong> investiţii. Balanţa <strong>de</strong> plăţi <strong>de</strong>ficitară î<strong>şi</strong> păstrează caracterul<br />
<strong>de</strong>ficitar, asemenea celei comerciale, care se bazează pe o permanentă îndatorire.<br />
De altfel, criza datoriilor suverane din ţările Uniunii Economice <strong>şi</strong> Monetare<br />
este exemplul cel mai elocvent posibil, dat fiind repercusiunile majore la nivelul<br />
asigurării securităţii economie (bunăstării) Uniunii Europene (Caseta 3). Cele patru<br />
libertăţi, în mod poate absurd, duc la falimentul statelor (ex. Grecia, Italia, Spania <strong>şi</strong><br />
poate altele care vin la rând). Actuala criză din Uniunea Monetara – criza euro – este<br />
<strong>de</strong> fapt o consecinţă a acestor libertăţi <strong>şi</strong> a pier<strong>de</strong>rilor <strong>de</strong> către statele membre a<br />
pârghiilor economice necesare pentru ajustarea <strong>de</strong>zechilibrelor, precum <strong>şi</strong> a politicilor<br />
comerciale, monetare, <strong>de</strong> sprijin din partea statului (<strong>de</strong> remarcat că sprijinul din<br />
partea statului este absolut interzis, cu riscul intrării în faliment al companiilor chiar<br />
dacă sunt <strong>de</strong> importanţă strategică naţională, iar în urma dispariţiei din piaţă rezultă<br />
un număr ridicat <strong>de</strong> şomeri atât din compania/industria respectivă cât <strong>şi</strong> din industriile<br />
21<br />
<strong>Securitate</strong> socială – în plan conceptual = garanţie a unui minim social pentru orice persoana<br />
(Declaraţia Universală a Drepturilor Omului); în mod instituţional = ansamblul organismelor sau<br />
operaţiunilor <strong>de</strong> redistribuţie economică cu scopul <strong>de</strong> a garanta indivizilor asistenţă medicală, <strong>de</strong> a-i<br />
proteja împotriva riscurilor <strong>de</strong> diminuare sau <strong>de</strong> pier<strong>de</strong>re a venitului din cauză <strong>de</strong> boală, maternitate,<br />
invaliditate, bătrâneţe, <strong>de</strong>ces <strong>şi</strong> <strong>de</strong> a-i sprijinii în asumarea sarcinilor familiale.<br />
387
subsecvente, parteneri, furnizori etc. 22 ). Limitările impuse în cadrul Uniunii Europene<br />
<strong>de</strong> statele puternice statelor slabe sunt <strong>de</strong> cele mai multe ori împotriva <strong>de</strong>zvoltării<br />
statelor slabe.<br />
Iată astfel cum libertatea <strong>de</strong> <strong>de</strong>plasare în afara graniţelor naţionale a<br />
muncitorilor duce la aspecte cu relevanţă majoră inclusiv pentru securitatea naţională<br />
– lipsa factorului muncă (mai ales în ceea ce priveşte forţa <strong>de</strong> muncă calificată)<br />
implicând imposibilitatea realizării obiectivelor economice ale statului, respectiv<br />
asigurarea securităţii economice.<br />
Caseta 3<br />
Uniunea Europeană <strong>şi</strong> transformarea ţarilor în regiuni.<br />
Ţările <strong>de</strong> azi – regiunile <strong>de</strong> mâine. Integrarea politică<br />
Apariţia mone<strong>de</strong>i unice în cadrul Uniunii Europene a produs schimbări<br />
fundamentale la nivelul ţărilor membre, în special a celor care au adoptat moneda<br />
unică. Prin <strong>de</strong>finiţie, moneda unică face să dispară <strong>de</strong>osebirea dintre schimbul intern<br />
<strong>şi</strong> schimbul extern <strong>şi</strong> ca atare balanţele <strong>de</strong> plăţi la nivelul ţărilor î<strong>şi</strong> pierd<br />
valabilitatea, <strong>şi</strong> odată cu aceasta <strong>şi</strong> problema <strong>de</strong>zechilibrului extern, la scară<br />
naţională. Situaţia schimburilor într-o ţară <strong>şi</strong> restul membrilor Uniunii Europene<br />
<strong>de</strong>vine similară celei unui schimb între regiunile unei ţări, ceea ce înseamnă că în<br />
condiţiile integrării în Uniunea Monetară, bazată pe moneda unică, o ţară <strong>de</strong>vine o<br />
regiune internă a Uniunii. Balanţele <strong>de</strong> plăţi ale ţărilor se unesc într-o singură<br />
balanţă unională. Acest lucru cere <strong>şi</strong> punerea în comun a rezervelor <strong>de</strong> <strong>de</strong>vize care<br />
permite reglementarea soldului global la scara Uniunii. Moneda unică relaxează<br />
consi<strong>de</strong>rabil constrângerea externă. Ţările nu mai sunt obligate, dacă nu există alte<br />
condiţionări, să intervină pe pieţele <strong>de</strong> schimb pentru a stabili ratele <strong>de</strong> schimb între<br />
mone<strong>de</strong> însă prin moneda unică statele membre pierd un instrument important <strong>de</strong><br />
politică economică <strong>şi</strong> anume rată <strong>de</strong> schimb <strong>de</strong>oarece în condiţiile mone<strong>de</strong>i unice,<br />
acest instrument î<strong>şi</strong> pier<strong>de</strong> eficacitatea atât în realizarea echilibrului intern cât <strong>şi</strong><br />
extern. De fapt, însă<strong>şi</strong> constrângerea financiară prin balanţă <strong>de</strong> plăti este eliminată.<br />
22<br />
Cel mai bun exemplu s-a petrecut chiar recent, când la începutul anului 2012 compania aeriană<br />
maghiară (<strong>de</strong> stat) MALEV a intrat în faliment, fiind obligată să se retragă din afaceri, după<br />
momente în care intenţiona să <strong>de</strong>vină principala forţă aeriană din centrul Europei. Motivul<br />
falimentului a fost obligativitatea respectării <strong>de</strong>ciziilor venite din partea organismelor concurenţiale<br />
din Europa, care ai sancţionat compania din cauza primirii unui ajutor din partea statului maghiar,<br />
astfel că în urma returnării în termen scurt a fondurilor echivalente ajutorului <strong>de</strong> stat (acordat <strong>de</strong><br />
altfel ca sprijin/împrumut pentru relansare, <strong>de</strong>zvoltare, similar situaţiei care a permis între 2010 <strong>şi</strong><br />
2010 companiei japoneze <strong>de</strong> stat JAL să iasă din faliment <strong>şi</strong> să <strong>de</strong>vină recent compania aeriană cu<br />
cea mai mare creştere economică din lume, cu cel mai mare randament economic). Returnând banii<br />
dintr-o dată, MALEV a rămas fără fonduri <strong>de</strong> rulaj, nu au mai fost bani pentru plăţile curente,<br />
avioanele au fost ”arestate” pe diferite aeroporturi, aspect care a dus la întreruperea unor zboruri <strong>şi</strong> a<br />
legăturilor aeriene <strong>şi</strong> respectiv adâncirea crizei, sfâr<strong>şi</strong>tă printr-un faliment răsunător. Practic, în 3-4<br />
zile compania a mai încetat să existe. Urmare: rutele aeriene <strong>şi</strong> locul companiei în piaţă a fost luat<br />
urgent, instantaneu chiar, <strong>de</strong> alte companii. Inclusiv <strong>de</strong> companii <strong>de</strong>ţinute <strong>de</strong> stat. Bineînţeles, <strong>de</strong><br />
către alte state…<br />
388
Ţările membre ale Uniunii Europene realizează o parte esenţială a schimburilor <strong>de</strong><br />
bunuri, servicii <strong>şi</strong> capitaluri cu alte ţări membre ale Uniunii prin moneda unică <strong>şi</strong> pe<br />
baza politicii comerciale comune. Schimburile reglate prin monedă unică fac ca<br />
fiecare ţară sa-<strong>şi</strong> plătească importurile sale în această monedă, care este <strong>şi</strong> propria<br />
sa moneda.<br />
În afara Uniunii Monetare, o ţară care trebuie să-<strong>şi</strong> regleze <strong>de</strong>ficitul său<br />
exterior în <strong>de</strong>vize străine trebuie să realizeze exce<strong>de</strong>nte ale balanţei sale <strong>de</strong> plăţi<br />
curente pentru a obţine <strong>de</strong>vizele necesare. În condiţiile Uniunii Monetare, în care se<br />
foloseşte moneda unică <strong>şi</strong> dispar mone<strong>de</strong>le naţionale, această necesitate dispare.<br />
Problema care se ridică este că ţara respectivă nu poate să-<strong>şi</strong> creeze monedă <strong>şi</strong> în<br />
consecinţa <strong>de</strong>ficitul va trebui finanţat prin îndatorirea agenţilor naţionali. Această<br />
datorie va fi rambursată în monedă unică, care este <strong>de</strong> fapt moneda proprie <strong>şi</strong> a ţării<br />
a cărei agenţi s-au îndatorat. În aceste condiţii, agenţii nu sunt constrân<strong>şi</strong> să<br />
realizeze un exce<strong>de</strong>nt al schimburilor externe pentru a rambursa datoria externă. Ei<br />
vor putea acumula capacitate <strong>de</strong> finanţare în propria lor monedă, <strong>de</strong>zvoltând<br />
<strong>de</strong>buşeele <strong>şi</strong> veniturile interne. În plus, <strong>de</strong>venind monedă internaţională, moneda<br />
unică EURO poate contribui la extin<strong>de</strong>rea schimburilor externe cu alte ţări<br />
nemembre ale Uniunii Europene. Integrarea monetara ca <strong>şi</strong> cea economica<br />
presupune trecerea <strong>de</strong> la organizarea intra-naţională, comună ţărilor, la organizarea<br />
intra-comunitară, specifică unui ansamblu <strong>de</strong> state membre. Această adaptare<br />
dimensională este dictată <strong>de</strong> faptul că într-un spaţiu integrat – ţările <strong>de</strong> azi <strong>de</strong>vin<br />
regiunile <strong>de</strong> mâine. Procesul <strong>de</strong> integrare monetară regională presupune o serie <strong>de</strong><br />
avantaje: securizarea tranzacţiilor comerciale, financiare <strong>şi</strong> al libertăţilor <strong>de</strong><br />
circulaţie, mărfuri, capitaluri <strong>şi</strong> persoane. Practica a dovedit însă că un sistem<br />
integrat funcţionează eficient în condiţiile omogenităţii <strong>de</strong> structură, ceea ce nu este<br />
cazul cu Uniunea Europeană în cadrul căreia există mari diferenţe economice între<br />
ţările membre, şocurile externe au efecte asimetrice <strong>şi</strong> măsurile <strong>de</strong> politici comune nu<br />
au eficacitate. Criza actuală a datoriilor suverane o dove<strong>de</strong>şte cu prisosinţă. Soluţia<br />
care se întreve<strong>de</strong> este adâncirea integrării prin trecerea la integrarea politică.<br />
Sila<strong>şi</strong> (1998)<br />
Introducerea în discursul politic a elementului <strong>de</strong> posibilitate a intrării în<br />
faliment al statelor, nu doar a agenţilor economici, care este echivalentul <strong>de</strong>sfiinţării<br />
statului prin datorii. Libertatea pe care o au statele le face să piardă pârghiile<br />
economice <strong>de</strong> autoreglare, astfel statele se (auto)<strong>de</strong>sfiinţează. Banii statelor (slabe)<br />
sunt (pre)luaţi <strong>de</strong> băncile statelor puternice, rezultând pier<strong>de</strong>rea suveranităţii <strong>şi</strong><br />
implicit falimentul statelor.<br />
3.2. Libertatea între inegali – dictatura celor puternici<br />
„Între puternici <strong>şi</strong> slabi, libertatea este cea care oprimă”<br />
(Condarcet,1770)<br />
Libera mişcare între inegali transformă libertatea în dominaţie <strong>şi</strong> o nouă formă<br />
<strong>de</strong> asuprire. Toate resursele merg spre zonele <strong>de</strong>zvoltate <strong>şi</strong> sărăcesc mai mult ţările<br />
sub<strong>de</strong>zvoltate. Astfel libertatea se transformă în tiranie, având în ve<strong>de</strong>re că cel care<br />
nu poate concura nu poate participa la afaceri, iar mărfurile (bunurile) fug spre cei cu<br />
389
posibilităţi. Se cunoaşte că în istoria economică liberalismul nu a adus neapărat<br />
<strong>de</strong>zvoltare, spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> protecţionism care permite stabilitate, utilizarea<br />
resurselor interne, atrăgând capitalul. În prezent agricultura este sub<strong>de</strong>zvoltată, pentru<br />
a se permite consumul alimentelor produse în spaţiul european conform politicii<br />
agricole (respectiv produse ale statelor puternice care sprijină agricultura).<br />
Între inegali, libertatea este ce care naşte dominaţia celor puternici asupra celor<br />
mai puţin puternici. Apreciem că la nivelul Uniunii Europene <strong>şi</strong> în Zona Euro, doar<br />
state puternice precum Germania au câştigat <strong>şi</strong> câştigă în contextul crizei economice,<br />
rezultat direct al Cercului vicios al celor patru libertăţi. Fără a intra în polemică în<br />
legătură cu situaţia politică existentă în România <strong>şi</strong> fără a aminti ecourile verii 2012,<br />
ne exprimăm părerea că atitudinea foarte dură a Germaniei pentru asigurarea în<br />
România a statului <strong>de</strong> drept 23 , are <strong>de</strong> fapt legătură cu nevoia <strong>de</strong> apărare a<br />
consecinţelor celor patru libertăţi, a căror exprimare „euro-conformă” este sintagma<br />
stat <strong>de</strong> drept.<br />
Ne exprimăm părerea că principala problemă a relaţiei dintre <strong>de</strong>zvoltarea<br />
statelor mai puternice în dauna statelor mai slabe, mai puţin <strong>de</strong>zvoltate rezidă în chiar<br />
conştientizarea acestei relaţii. Inclusiv migraţia ilegala este o consecinţă a celor patru<br />
libertăţi, ţările puternice din Uniunea Europeană având interesul <strong>de</strong> a menţine<br />
mecanismele, politicile <strong>de</strong> producere a migraţiei ilegale 24 , ca instrumente <strong>de</strong> presiune<br />
asupra ţărilor <strong>şi</strong> oamenilor, în scopul menţinerii acestora în stare <strong>de</strong> subordonare<br />
totală, pentru a-i plăti cât mai puţin pe muncitori 25 .<br />
Cercul vicios al libertăţilor fundamentale, intereselor individuale <strong>şi</strong> ale statelor,<br />
precum <strong>şi</strong> al strategiilor <strong>de</strong> viaţă, scoate în evi<strong>de</strong>nţă legătura dintre migraţia ilegală <strong>şi</strong><br />
economia informală. Libertatea circulaţiei forţei <strong>de</strong> muncă duce la atragerea<br />
imigranţii ilegali în piaţa secundară a muncii, în ciuda politicilor ”răsunătoare” <strong>de</strong><br />
migraţie care vizează îmbunătăţirea contextului economic dar <strong>şi</strong> eliminarea din piaţă<br />
a migranţilor clan<strong>de</strong>stini. Economia subterană <strong>şi</strong> migraţia ilegală sunt în strânsă<br />
legătură, mai ales în sudul, centrul <strong>şi</strong> estul Europei (Maroukis, Iglicka <strong>şi</strong> Gmaj<br />
2012) 26 .<br />
În loc <strong>de</strong> concluzii: <strong>Securitate</strong>a economică a României. Importul <strong>şi</strong><br />
exportul <strong>de</strong> securitate economică<br />
În sens larg, aşa cum am subliniat, securitatea economica <strong>şi</strong> – legat <strong>de</strong> aceasta –<br />
cea socială <strong>şi</strong> politică a unei ţări este dată <strong>de</strong> stocul <strong>de</strong> resurse, <strong>de</strong> accesul la pieţe <strong>şi</strong><br />
<strong>de</strong> nivelul <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare. <strong>Securitate</strong>a economică a României este/era acoperită din<br />
punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al dotării cu factori primari, ştiut fiind faptul că ţara noastră<br />
dispune/a dispus <strong>de</strong> o paletă largă <strong>de</strong> resurse naturale ce-i permite/permitea să-<strong>şi</strong><br />
23<br />
Respectiv a respectării tuturor normelor <strong>şi</strong> regulilor impuse <strong>de</strong> supra-structurile europene pentru<br />
statele membre, mai ales pentru cele slabe care nu au voce <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> puternică pentru a-<strong>şi</strong> impune<br />
punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re.<br />
24<br />
De exemplu în SUA se construieşte <strong>de</strong> zor Zidul la graniţa cu Mexicul, care se doreşte a fi o<br />
pavăză împotriva migraţiei ilegale, dar zidul în sine nu face <strong>de</strong>cât să întreţină fenomenul migraţia<br />
ilegale.<br />
25<br />
Respectiv pentru a nu împărţi cu aceştia imensele beneficii financiare ale diferenţei <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare<br />
economică dintre statele bogate <strong>şi</strong> sărace din Uniunea Europeană.<br />
26<br />
Subliniem faptul că aprecierile noastre nu au absolut nici o legătură cu vreo teorie<br />
conspiraţionistă. Pur <strong>şi</strong> simplu, reiterăm ceea ce am mai afirmat: totul este economie!<br />
390
asigure 66% din necesarul <strong>de</strong> resurse primare <strong>şi</strong> energetice. La acestea se<br />
adaugă/adăuga aparatul industrial <strong>de</strong> producţie, chiar dacă sub aspect tehnologic<br />
este/era sub cel al ţărilor europene mai <strong>de</strong>zvoltate. O altă componentă importantă a<br />
securităţii sale economice o constituie/constituia forţa <strong>de</strong> muncă <strong>şi</strong> nivelul ei <strong>de</strong><br />
pregătire peste media europeană. În România, peste 70% din populaţia sub 44 <strong>de</strong> ani<br />
este/era cu un grad <strong>de</strong> formare profesională peste media Uniunii Europene cu 15 state<br />
membre (EU-15).<br />
Gradul <strong>de</strong> combinare al factorilor <strong>de</strong> producţie este o componenta a securităţii<br />
economice <strong>şi</strong> sociale. <strong>Securitate</strong>a economică, ca <strong>şi</strong> cea socială, poate fi diminuată sau<br />
crescută în funcţie <strong>de</strong> modul <strong>de</strong> combinare a factorilor <strong>de</strong> producţie în cadrul unor<br />
scheme <strong>de</strong> producţie <strong>şi</strong> distribuţie, <strong>de</strong> coerenţa <strong>şi</strong> fragilitatea sistemului legislativ ce<br />
permite <strong>de</strong>zvoltarea unor structuri economice <strong>şi</strong> sociale neperformante. La acestea se<br />
mai pot adăuga lipsa <strong>de</strong> experienţă în administrarea afacerilor în compatibilitate cu<br />
cerinţele economiei <strong>de</strong> piaţă sau aplicarea unor tehnici <strong>de</strong> management rigi<strong>de</strong><br />
neeficiente.<br />
Tendinţa spre integrare în spaţii multidimensionale este dată <strong>şi</strong> <strong>de</strong><br />
vulnerabilitatea unei economii, care este <strong>de</strong>finită pe baza raportului dintre avantajele<br />
<strong>şi</strong> <strong>de</strong>zavantajele economiei naţionale în raport cu mediul internaţional (regional), cu<br />
mediul social <strong>şi</strong> politic intern, respectiv cu capacitatea acestuia <strong>de</strong> a face faţă cu forţe<br />
proprii <strong>şi</strong> asociate la şocurile interne <strong>şi</strong> externe. În sens larg vulnerabilitatea se<br />
raportează la resursele <strong>de</strong> care dispune societatea <strong>şi</strong> pe care aceasta le poate aloca<br />
pentru a-<strong>şi</strong> păstra valorile <strong>şi</strong> principiile fundamentale <strong>şi</strong> pentru a asigura cetăţenilor ei<br />
un nivel <strong>de</strong> trai în conformitate cu aşteptările lor. În sens restrâns, vulnerabilitatea se<br />
referă la relaţia dintre puterea economică <strong>şi</strong> capacitatea acesteia <strong>de</strong> a realiza<br />
obiectivele naţionale. O ţară vulnerabilă din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re economic este expusă<br />
pericolului scă<strong>de</strong>rii securităţii ei economice <strong>şi</strong> <strong>de</strong>ci <strong>şi</strong> sociale, politice <strong>şi</strong> militare.<br />
Economia românească „bântuită” <strong>de</strong> multiple crize a <strong>de</strong>venit foarte vulnerabilă. Prin<br />
integrarea în Uniunea Europeana România, ca <strong>şi</strong> alte state membre, a sperat la un plus<br />
<strong>de</strong> securitate, aducându-<strong>şi</strong> în acela<strong>şi</strong> timp un aport la securitatea comunitară prin<br />
potenţialul său uman <strong>şi</strong> material. De regulă, o ţară, indiferent <strong>de</strong> dimensiunea<br />
geografică, <strong>de</strong>mografică <strong>şi</strong> economică, prin intrarea într-o „alianţă” nu numai că<br />
„importă”, dar <strong>şi</strong> „exportă” securitate. Modul <strong>de</strong> funcţionare în prezent a „Alianţei”<br />
europene, aşa cum am prezentat mai sus, nu îndreptăţesc o concluzie pozitivă în<br />
sporul <strong>de</strong> securitate multidimensională „importată” <strong>de</strong> România ca <strong>şi</strong> alte ţări membre<br />
din partea Uniunii Europene.<br />
Bibliografie:<br />
1. BORCHARDT, Klaus-Dieter, The ABC of European Union Law, European<br />
Commission, Luxembourg: Publications Office of the European Union, 2010;<br />
2. HANSON II, John R., Prosperity and Economic Freedom. A Virtuous Cycle,<br />
The In<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt Review, v.IV, nr.4, Spring, 2004;<br />
3. Institutul European din România, <strong>Studii</strong> <strong>de</strong> Impact II – Politica Europeană <strong>de</strong><br />
<strong>Securitate</strong> <strong>şi</strong> <strong>Apărare</strong> – Element <strong>de</strong> Influenţare a acţiunilor României în<br />
domeniul politicii <strong>de</strong> securitate <strong>şi</strong> apărare – Studiul 4, Bucureşti: Editura IER,<br />
2004;<br />
4. Institutul European din România, <strong>Studii</strong> <strong>de</strong> Impact III – România <strong>şi</strong> Republica<br />
Moldova – Între politica europeană <strong>de</strong> vecinătate <strong>şi</strong> perspective extin<strong>de</strong>rii<br />
Uniunii Europene – Studiul 5, Bucureşti: Editura IER, 2005;<br />
391
5. Institutul European din România, <strong>Studii</strong> <strong>de</strong> Strategii <strong>şi</strong> Politici, Studiul nr.4.<br />
Mo<strong>de</strong>lul social european. Implicaţii pentru România, Bucureşti: Editura IER,<br />
2007;<br />
6. MAROUKIS, Thanos; IGLICKA, Krystyna; GMAJ, Katarzyna, Irregular<br />
Migration and Informal Economy in Southern and Central-Eastern Europe:<br />
Breaking the Vicious Cycle? International Migration, <strong>Vol</strong>. 49, Issue 5, 2012;<br />
7. RĂDULESCU, Mugurel, Europa în mişcare. Libera circulaţie a persoanelor<br />
în contextul extin<strong>de</strong>rii Uniunii Europene, Bucureşti: Tritonic, 2005;<br />
8. ROSENOW, Kerstin, The Europeanisation of Integration Policies,<br />
International Migration, <strong>Vol</strong>.47(1) 2009, International Organisation for<br />
Migration, Oxford: Blackwell Publishing. doi:10.1111/j.1468-<br />
2435.2008.00499.x, 2009;<br />
9. SILAŞI, Grigore, Uniunea Europeană sau “Noua Comèdie Divină”,<br />
Timişoara: Editura Orizonturi Universitare, 2004;<br />
10. SILAŞI, Grigore Integrarea monetară între teorie <strong>şi</strong> politică, Timişoara:<br />
Editura Orizonturi Universitare, 1998;<br />
11. SILAŞI, Grigore et al, Economia Uniunii Europene: O poveste <strong>de</strong> succes?<br />
<strong>Vol</strong>umul I <strong>şi</strong> II, Ediţia a II-a, Timişoara: Editura Universităţii <strong>de</strong> Vest<br />
Timişoara, 2006;<br />
12. SILAŞI, Grigore et al, Teoria integrării, <strong>Vol</strong>. I (2004) <strong>şi</strong> <strong>Vol</strong>. II (2006),<br />
Timişoara: Editura Universităţii <strong>de</strong> Vest din Timişoara, 2004;<br />
13. SILAŞI, Grigore; ŞOŞDEAN, Corina; SÎRGHI, Nicoleta, Diplomaţia<br />
comunitară. Diplomaţia artă <strong>şi</strong> ştiinţă, Ediţia I-a, Cluj-Napoca: Editura<br />
Fundaţiei pentru <strong>Studii</strong> Europene, 2001;<br />
14. SILAŞI, Grigore; SIMINA, Ovidiu (edit.), Migration, Mobility and Human<br />
Rights at the Eastern Bor<strong>de</strong>r of the European Union – Space of Freedom and<br />
Security, Timişoara: Editura Universităţii <strong>de</strong> Vest din Timişoara, 2008;<br />
15. SILAŞI, Grigore; SÎRGHI, Nicoleta, Diplomaţia comunitară. Diplomaţia artă<br />
<strong>şi</strong> ştiinţă, Ediţia a II-a, Timişoara: Editura Universităţii <strong>de</strong> Vest din Timişoara,<br />
2006;<br />
16. SILAŞI, Grigore <strong>şi</strong> VĂDĂSAN, Ioana, Le Traite <strong>de</strong> Lisbonne et les risques <strong>de</strong><br />
la non-coordonation <strong>de</strong>s politiques economiques dans l`UE. Global Jean<br />
Monnet / ECSA – World Conference 2010 ”The European Union after Treaty<br />
of Lisbon”, Brussels, 25-26 May, 2010;<br />
17. THAUT, Laura, EU Integration & Emigration Consequences: The Case of<br />
Lithuania. International Migration, <strong>Vol</strong>.47(1) 2009, International Organisation<br />
for Migration, Oxford: Blackwell Publishing. doi:10.1111/j.1468-<br />
2435.2008.00501.x, 2009.<br />
18. URECHE, Diana, E pluribus unum? Prezentul imigraţiei în lume, Migrant în<br />
România, nr.3, 2009.<br />
392
ALEXANDRESCU, Mihai Bogdan, 143, 151<br />
BĂDĂLAN, Eugen, 254<br />
BOGDAN Vasile, 76, 85<br />
BRATU, Constantin, 228<br />
BRĂTULESCU, Daniel, 340, 344<br />
CHIRIAC, Cristina, 157<br />
CRĂCIUN, Ioan, 249<br />
DĂNILĂ, Valentin-Bogdan, 185<br />
DOBRE, Adrian-Marius, 263<br />
DUMITRU, Neacşu, 94, 109<br />
EPARU, Dorin – Marinel, 283<br />
FETIC, Sorin, 221<br />
GABOR, Gabriel, 19<br />
GUIMAN, Gheorghe, 193<br />
HRIŢCU, Daniel, 193<br />
IOAN, Sorin, 9<br />
IONIŢĂ, Liviu, 131<br />
IORDACHE, Constantin, 210<br />
LEHACI, Niculai – Tudorel, 324, 334<br />
LUNGU, Eugen, 288<br />
INDEX DE AUTORI<br />
393<br />
MIHEI, Andrian Sirojea, 361<br />
MOCANU, Mircea, 163<br />
MOLDOVAN, Nicuşor, 122<br />
NEACŞU, Marius-Cristian, 300<br />
NEAGOE, Visarion, 122<br />
NEDELA, Richardo, 273<br />
NEGUŢ, Silviu, 300<br />
NIŢICĂ, Ioan, 210<br />
POPA, Iulian, 51<br />
RĂDOI, Ionuţ, 193<br />
ROMAN, Vasile, 237<br />
SARCINSCHI, Alexandra, 40<br />
SAS, George, 63<br />
SILAŞI, Grigore, 371<br />
SIMINA, Ovidiu Laurian, 371<br />
STOEAN, Tania, 200, 204<br />
ŞTEFAN, Cristina, 349<br />
TOBĂ, Francisc, 311<br />
VASILE, Ion, 174<br />
ZANC, Sever, 63<br />
ZOTOI, Costin-Mădălin, 254
EDITURA UNIVERSITĂŢII NAŢIONALE DE APĂRARE „CAROL I“<br />
Tehnoredactor: Mirela ATANASIU<br />
Hârtie: A3 Format: A5<br />
Coli <strong>de</strong> tipar: 24,625 27,37 Coli editură: 12,31213,68<br />
Lucrarea conţine 394 <strong>de</strong> pagini.<br />
Tipografia Universităţii Naţionale <strong>de</strong> <strong>Apărare</strong> „Carol I”<br />
Şoseaua Panduri, nr. 68-72, sector 5, Bucureşti<br />
e-mail: editura@unap.ro<br />
Tel.: 319.48.80/453<br />
Fax: 021/319.59.69<br />
0162/596/09 215/09<br />
0162/1128/2012 C.257/2012<br />
394