LEGISLAŢIE ŞI STANDARDIZARE - Editura Standardizarea

NOUTĂŢI LEGISLATIVE APĂRUTE ÎN LUNA FEBRUARIE 2008 

NEW REGULATIONS PUBLISHED IN FEBRUARY 2008 

Steluţa MANOLACHE, jurist, administrator bază date reglementări tehnice, ASRO 

The article refers to the main regulations published in February by the Romanian Official Journal containing references to 

standards: Governmental Decision No. 134/ 06.02.2008 on agricultural products and foodstuffs as traditional specialities 

guaranteed, Order No. 77/ 04.02.2008 of Ministry of Labour, Family and Equal Opportunities approving the List of Romanian 

standards which adopt the harmonized European standards on explosives for civil uses, Order No.14/19.02.2008 

of Ministry of Defence approving instructions on organizing and deploying environmental protection in the Romanian 

Army, Order No. 181/ 13.02.2008 of the Ministry of Transports approving the regulations on requirements for assembling, 

repairing and checking the recording equipment in road transport and on the authorization of economical operators in 

charge with these activities, Order No. 405/ 12.02.2008 of Ministry of Economy and Finances replacing the Annex to the 

Order No. 393/2003 of the Ministry of Economy and Commerce approving the List of Romanian standards regarding safety 

of toys, which adopt the harmonized European standards and the Order No. 94/ 08.02.2008 of Ministry of Labour, Family 

and Equal Opportunities approving the List of Romanian standards which adopt the harmonized European standards for 

the personal protective equipment 

Keywords: standards, agricultural products and foodstuffs, explosives for civil uses, environmental protection, recording 

equipment, road transport, safety of toys, personal protective equipment 

Hotărârea Guvernului României 

nr. 134 din 06.02.2008 privind 

specialităţile tradiţionale 

garantate ale produselor agricole 

şi produselor alimentare, publicată 

în Monitorul Oficial, Partea I nr. 

111 din 12/02/2008. Acest act normativ 

are o importanţă deosebită, 

având în vedere faptul că se referă 

la modul de obţinere a protecţiei 

specificităţii unui produs destinat 

consumului uman, recunoscut în 

cadrul comunitar prin înregistrarea 

lui în conformitate cu prevederile 

Regulamentului Consiliului (CE) 

nr. 509/2006. 

Ordinul nr. 77 din 04.02.2008 

al Ministerului Muncii, Familiei şi 

Egalităţii de Şanse privind aprobarea 

Listei standardelor române 

care adoptă standarde europene 

armonizate referitoare la explozivi 

de uz civil, publicat în Monitorul Oficial, 

Partea I nr. 112 din 12.02.2008. 

Acest act normativ constituie o 

transpunere la nivel naţional a listei 

publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii 

Europene C 221 din 14.09.2006. 

Explozivii sunt definiţi în Hotărârea 

Guvernului României nr. 207 

din 17.03.2005 ca „materii şi articole 

considerate ca fiind explozive în 

recomandările Naţiunilor Unite pri- 

LEGISLAŢIE ŞI STANDARDIZARE 

vind transportul produselor periculoase 

şi care se încadrează în clasa 

1 a acestor recomandări”. Pentru 

introducerea pe piaţă a explozivilor, 

care fac obiectul acestei reglementări, 

trebuie să se respecte cerinţele 

esenţiale de securitate prevăzute în 

anexa nr. 2 a acestei Hotărâri a Guvernului. 

Redăm în continuare cerinţele 

esenţiale cu caracter general: 

1. fiecare exploziv trebuie proiectat, 

fabricat şi furnizat în aşa fel încât 

să prezinte un risc minim pentru securitatea 

vieţii şi sănătăţii oamenilor 

şi să prevină deteriorarea proprietăţii 

şi mediului, în condiţii normale 

Aprilie 2008 • Standardizarea


şi previzibile, în special cu privire 

la regulile de securitate şi practicile 

standard, inclusiv cele referitoare la 

perioada dinaintea utilizării; 

2. fiecare exploziv trebuie să atingă 

performanţele specifice declarate 

de producător, pentru a asigura cel 

mai mare grad de securitate şi de fiabilitate 

posibil; 

3. fiecare exploziv trebuie să fie 

proiectat şi fabricat în aşa fel încât 

să poată fi neutralizat, folosindu-se 

tehnici corespunzătoare, cu 

efecte minime asupra mediului 

înconjurător. 

Pentru fiecare tip de exploziv 

(explozivi minieri, fitile detonante, 

fitile de siguranţă, fitile de aprindere, 

tuburi de şoc, detonatoare, 

inclusiv detonatoare cu întârziere, 

relee, propulsori şi carburanţi pentru 

rachete), sunt stipulate condiţii 

speciale, care trebuie îndeplinite în 

vederea introducerii explozivilor pe 

piaţă. 

În conformitate cu articolul 47 al 

acestei Hotărâri, se admite introducerea 

pe piaţă numai a explozivilor 

care poartă marcajul de conformitate 

CE. 

Hotărârea transpune prevederile 

Directivei europene nr. 93/15/ 

CEE privind armonizarea legislaţiei 

statelor membre referitoare la introducerea 

pe piaţă şi supravegherea 

explozivilor de uz civil, publicată 

în Jurnalul Oficial al Comunităţilor 

Europene (JOCE) nr. L 121 din 15 

mai 1993, ale Directivei 2004/57/ 

CE privind identificarea articolelor 

pirotehnice şi anumitor muniţii din 

Directiva 93/15/CEE privind armonizarea 

legislaţiei statelor membre 

referitoare la introducerea pe piaţă 

şi supravegherea explozivilor de uz 

civil, publicată în Jurnalul Oficial al 

Uniunii Europene (JOUE) nr. L 127 

din 29 aprilie 2004, precum şi ale 

Deciziei 2004/388/CE privind documentul 

de transfer intracomunitar 

al explozivilor, publicată în Jurnalul 

Oficial al Uniunii Europene (JOUE) 

Standardizarea • Aprilie 2008 

nr. L 120 din 24 aprilie 2004. 

Menţionăm că prevederile Hotărârii 

nr. 207 din 17.03.2005 se completează 

cu cele ale Legii 601/2001 

privind evaluarea conformităţii produselor, 

cu modificările şi completările 

ulterioare. 


al Ministerului Apărării pentru 

aprobarea Instrucţiunilor privind 

organizarea şi desfăşurarea activităţii 

de protecţie a mediului în 

Armata României, publicat în Monitorul 

Oficial, Partea I nr. 160 din 

03/03/2008. Acest act normativ referitor 

la protecţia mediului în Armata 

României prezintă ansamblul 

de activităţi instituţionalizate având 

ca scop ameliorarea stării mediului 

şi a calităţii vieţii prin prevenirea şi 

reducerea poluării în zonele de responsabilitate 

sau de acţiune ale armatei, 

în conformitate cu principiile 

care guvernează această activitate. 

În Anexa nr. 7 a Instrucţiunilor, se 

tratează integrarea problemelor de 

mediu în managementul general 

al unei structuri militare, activitate 

care contribuie la implementarea 

eficientă a unui sistem de management 

de mediu, acţiune bazată 

pe aplicarea unui proces dinamic, 

ciclic, de planificare, implementare, 

verificare şi analiză. 

Actul prevede achiziţionarea de 

standarde, implementarea procedurilor 

de sistem cerute de acestea, 

şi, în final, certificarea realizată de 

organismele acreditate. 

Ordinul nr. 181 din 13.02.2008 

al Ministerului Transporturilor 

pentru aprobarea Reglementărilor 

privind condiţiile de montare, 

reparare şi verificare a tahografelor 

şi a limitatoarelor de viteză, 

precum şi de autorizare a operatorilor 

economici care desfăşoară 

astfel de activităţi - RNTR 8, publicat 

in Monitorul Oficial, Partea I nr. 

147 din 27.02.2008. Actul normativ 

prevede că montarea, repararea şi 

verificarea tahografelor se efectuează 

în conformitate cu prevederile 

Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 

3.821/85, cu modificările şi completările 

ulterioare. Autorizarea se 

acordă în urma evaluării de către 

auditori în domeniul calităţii ai RAR 

a capabilităţii tehnice a operatorului 

economic de a presta lucrări de 

montare, reparare şi/sau verificare a 

tahografelor şi/sau a limitatoarelor 

de viteză. Standardul de referinţă 

recomandat pentru audit este SR 

EN ISO 19011:2003. 

 

Ordinul nr. 405 din 12.02.2008 

al Ministerului Economiei şi Finanţelor 

pentru înlocuirea anexei 

la Ordinul ministrului economiei 

şi comerţului nr. 393/2003 privind 

aprobarea Listei cuprinzând 

standardele române din domeniul 

securităţii utilizatorilor de 

jucării, care adoptă standardele 

europene armonizate, publicat în 

Monitorul Oficial, Partea I nr. 150 

din 27.02.2008. Domeniul securităţii 

utilizatorilor de jucării constituie 

unul dintre domeniile reglementate 

prin Legea 601/2001 privind 

evaluarea conformităţii produselor, 

cu modificările şi completările ulterioare. 

După cum se prevede în art. 

2 al Legii 601/2001, produsele din 

domeniile reglementate se introduc 

pe piaţă şi/sau se pun în funcţiune 

numai dacă satisfac cerinţele 

esenţiale, dacă conformitatea lor a 

fost evaluată conform procedurii de 

evaluare aplicabile şi dacă poartă 

marcajul de conformitate potrivit 

prevederilor legislaţiei aplicabile, 

în vigoare. Pentru jucării, actul comunitar 

care stabileşte cerinţele 

esenţiale, procedurile de evaluare a 

conformităţii şi de aplicare a marcajului 

CE este Directiva Parlamentului 

European şi a Consiliului nr.88/378/ 

CEE. Directiva a fost transpusă în 

legislaţia naţională prin Hotărârea 

Guvernului României nr. 396 din 

2.04.2003 privind asigurarea securităţii 

utilizatorilor de jucării, modificată 

şi completată prin Hotărârea 


22.08.2007. În conformitate cu prevederile 

art. 2 din hotărârea nr. 396

din 2.04.2003, utilizatorii jucăriilor, 

precum şi terţele persoane trebuie 

să fie protejate pentru a nu fi puse 

în pericol viaţa, sănătatea şi/sau securitatea 

acestora, atunci când folosesc 

jucăriile conform destinaţiei lor 

sau într-un alt mod previzibil, avându-se 

în vedere comportamentul 

normal al copiilor. Astfel de pericole 

sunt: 

a) pericole care sunt datorate 

concepţiei, construcţiei sau compoziţiei 

materialelor jucăriei; 

b) pericole inerente care apar în 

timpul folosirii unei jucării şi care 

nu pot fi eliminate în totalitate prin 

modificarea construcţiei şi a compoziţiei 

jucăriei fără a-i altera funcţionarea 

sau a o priva de proprietăţile 

esenţiale. 

Legislaţia stipulează că în cazul 

în care se constată că jucăria introdusă 

pe piaţă, care poartă marcajul 

CE şi este utilizată conform destinaţiei 

pune în pericol viaţa, sănătatea 

şi/sau securitatea utilizatorilor ori 

a unor terţe persoane, autorităţile 

responsabile cu supravegherea 

pieţei vor lua toate măsurile necesare 

pentru retragerea jucăriei 

de pe piaţă, interzicerea sau limitarea 

distribuirii sub orice formă a 

acesteia pe piaţă. Se consideră că 

jucăriile care poartă marcajul CE 

sunt conforme cu toate prevederile 

hotărârii nr. 396 din 2.04.2003, 

inclusiv cu procedurile de evaluare 

a conformităţii prevăzute de aceasta. 

Conformitatea jucăriilor cu standardele 

române şi/sau standardele 

naţionale ale statelor membre care 

adoptă standardele europene armonizate, 

ale căror numere de referinţă 

au fost publicate în Jurnalul 

Oficial al Comunităţilor Europene, 

din domeniul securităţii utilizatorilor 

de jucării, conduce la prezumţia 

că sunt respectate cerinţele esenţiale 

de securitate prevăzute în legislaţie. 

Organismele de certificare şi 

laboratoarele de încercări verifică 

conformitatea cu cerinţele esenţiale, 

luând ca referenţiale standardele 

stipulate în noul act normativ care 

conţine 23 de standarde. 


al Ministerului Muncii, Familiei şi 

Egalităţii de Şanse privind aprobarea 

Listei standardelor române 

care adoptă standardele europene 

armonizate referitoare la echipamentele 

individuale de protecţie, 

publicat în Monitorul Oficial, Partea 

I nr. 153 din 28.02.2008. 

Acest act normativ constituie o 

transpunere la nivel naţional a listei 

publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii 

Europene C 221 din 14 septembrie 

2006. 

Echipamentele individuale de 

protecţie constituie şi ele un domeniu 

inclus între cele reglementate 

prin Legea 601/2001 privind evaluarea 

conformităţii produselor, cu 

modificările şi completările ulterioare, 

fiindu-le aplicabile prevederile 

acesteia, precum şi ale Hotărârii 


05.02.2004 privind stabilirea cerinţelor 

esenţiale de securitate ale 

echipamentelor individuale de protecţie 

şi a condiţiilor pentru introducere 

a lor pe piaţă. 

Echipamentele individuale de 

protecţie (EIP) sunt definite ca dispozitive 

sau articole destinate a fi 

purtate ori ţinute cu mâna de către 

o persoană, pentru a asigura protecţie 

împotriva unuia sau mai multor 

riscuri pentru sănătate şi securitate. 

Se consideră, de asemenea, EIP: 

a) un ansamblu constituit din 

mai multe dispozitive sau mijloace 

integrate de către producător în 

scopul asigurării protecţiei unei persoane 

împotriva unuia sau mai multor 

riscuri simultane, potenţiale; 

b) un dispozitiv sau un mijloc 

de protecţie combinat, detaşabil 

ori nedetaşabil, cu un echipament 

individual care nu are rol de protecţie, 

purtat sau ţinut cu mâna de 

o persoană pentru executarea unei 

activităţi specifice; 

c) componente interschimbabile 

ale EIP, esenţiale pentru o 


funcţionare corespunzătoare şi utilizate 

exclusiv pentru un astfel de 

echipament. 

Se consideră că este parte integrantă 

a EIP orice sistem introdus 

pe piaţă împreună cu acesta, pentru 

racordarea acestuia la un alt dispozitiv 

extern, complementar, chiar 

dacă acest sistem nu este destinat a 

fi purtat sau ţinut cu mâna în permanenţă 

de către utilizator, pe întreaga 

durată de expunere la risc. 

Se permite introducerea pe piaţă 

şi punerea în funcţiune a EIP sau 

a componentelor de EIP care sunt 

conforme cu prevederile hotărârii 

nr. 115 din 05.02.2004 şi care poartă 

marcajul european de conformitate 

CE, aplicat de un producător sau de 

reprezentantul autorizat al acestuia. 

În cazul în care EIP fac obiectul şi altor 

reglementări tehnice referitoare 

la alte aspecte şi care prevăd, de 

asemenea, aplicarea marcajului CE, 

acesta atestă că EIP este considerat 

conform cu prevederile tuturor reglementărilor 

tehnice aplicabile. 

Înaintea introducerii pe piaţă 

a unui model de EIP, producătorul 

ori reprezentantul său autorizat are 

obligaţia să întocmească documentaţia 

tehnică prevăzută în reglementările 

tehnice, astfel încât să o 

poată prezenta spre examinare, la 

cerere, organului de control; acesta 

poate solicita, după caz, traducerea 

în limba română a unora dintre documente, 

pentru înţelegerea conţinutului 

lor. 

Menţionăm că Hotărârea Guvernului 

României nr. 115 din 

05.02.2004 transpune prevederile 

Directivei europene 89/686/EEC din 

21 decembrie 1989 privind armonizarea 

legislaţiei statelor membre 

referitoare la echipamente individuale 

de protecţie, modificată prin 

Directivele europene: 93/68/EEC 

din 22 iulie 1993, 93/95/EEC din 29 

octombrie 1993 şi 96/98/EEC din 3 

septembrie 1996. 

Lista standardelor române care 

adoptă standardele europene armonizate 

referitoare la echipamentele 

individuale de protecţie conţine 

329 de standarde. 


STANDARDIZAREA EUROPEANĂ 

IMPORTANŢA STANDARDULUI SR EN ISO 7218:2007, MICROBIOLOGIA ALIMENTELOR 

ŞI A FURAJELOR. CERINŢE GENERALE ŞI GHID PENTRU EXAMENELE MICROBIOLOGICE 

THE IMPORTANCE OF THE STANDARD SR EN ISO 7218:2007, MICROBIOLOGY OF FOOD 

PRODUCTS AND FODDERS. GENERAL REQUIREMENTS AND GUIDE FOR THE MICROBILOGY 

EXAMINATIONS 

Jeni Toma, expert standardizare, Direcţia Publicaţii, ASRO 

The global development of the food industry and of the services networks as part of the food chain determined lately at 

the occurring of some global incidents referring to food safety. This resulted in the massive withdrawal from the market 

of the products with important consequences on human health. That is why the international (ISO) and European (CEN) 

Standardization bodies reached the conclusion that it was absolutely necessary to develop standards on analysis methods 

specific to human and animal food microbiology, as well as a guide on the general requirements for the microbiologic 

examinations 

Key words: food industry, food chain, safety of food chain, products withdrawal, international standards, European standards, 

guide 

Dezvoltarea globală a industriei alimentare, cât şi a 

reţelelor de servicii care fac parte din lanţul alimentar a 

determinat în ultima vreme apariţia unor incidente cu 

caracter global în ceea ce priveşte siguranţa alimentară, 

care au dus atât la retragerea masivă a produselor 

de pe piaţă (de exemplu, iaurtul suspectat de un con- 


ţinut ridicat de dioxină), cât şi la consecinţe însemnate 

asupra sănătăţii oamenilor. 

Plecând de la realităţile din ultima perioadă, organizaţiile 

de standardizare internaţionale (ISO) şi europene 

(CEN) au ajuns la concluzia că este absolut necesară 

elaborarea unor standarde care să cuprindă metode de 

analiză specifice microbiologiei alimentelor şi furajelor 

(de exemplu, pentru determinarea salmonellei – 

SR EN ISO 6579:2003, a stafilococilor aurii – 

SR EN ISO 6888-1:2002 etc.), dar şi elaborarea unui ghid 

care să cuprindă cerinţe generale referitoare la examenele 

microbiologice. 

Astfel, de curând, s-a elaborat standardul 

EN ISO 7218:2007, Microbiologia alimentelor şi furajelor. 

Cerinţe generale şi ghid pentru examenele microbiologice 

în urma unei colaborări dintre ISO ISO/TC 34 Produse 

agricole alimentare şi CEN/TC 275 Analiza alimentelor 

- Metode orizontale. Datorită importanţei lui pentru 

laboratoarele ce realizează examene microbiologice, 

standardul a fost adoptat prin metoda anunţului ca 

standard român SR EN ISO 7218:2007. 

Scopul standardului este a asigura faptul că tehnicile 

generale utilizate pentru realizarea examenelor

microbiologice sunt aceleaşi în toate laboratoarele, 

că rezultatele obţinute în diferite laboratoare respectă 

aceleaşi criterii şi că se previn riscurile de infecţie la care 

poate fi expus personalul laboratorului. 

Standardul cuprinde, de asemenea, cerinţe referitoare 

la echipamentul de măsurare, managementul calităţii 

în laboratoare şi la dezvoltarea tehnologică în ceea 

ce priveşte examinarea microbiologică a alimentelor. 

Standardul acoperă examinarea bacteriilor, drojdiilor 

şi mucegaiurilor şi poate fi utilizat, dacă se suplimentează 

cu recomandări specifice, pentru paraziţi şi 

viruşi. 

Când se efectuează o examinare microbiologică, 

este foarte important ca: 

- numai microorganismele care sunt prezente în 

eşantion să fie izolate şi numărate şi 

- microorganismele să nu contamineze mediul. 

Pentru a realiza acest lucru, este necesar să se acorde 

atenţie igienei personalului şi tehnicii de lucru astfel 

încât să se asigure, cat mai bine posibil, excluderea 

contaminărilor externe. Pentru a efectua corect exami- 


narea, este necesar să se ia anumite măsuri de precauţie 

când se construieşte şi se echipează laboratorul. De 

aceea, standardul descrie şi principiile de proiectare şi 

de organizare ale unui laborator microbiologic. 

Trebuie prevăzute anumite măsuri de precauţie, nu 

numai în ceea ce priveşte igiena, ci şi pentru a se asigura 

o bună credibilitate a rezultatelor. Astfel, în cadrul 

standardului, sunt descrise măsurile principale care 

trebuie luate în diverse etape ale procesului de analiză 

microbiologică, de la prelevarea eşantioanelor de către 

laborator, până la conţinutul raportului de încercări şi 

eliminarea eşantioanelor. 

Recomandările din acest standard au rolul ca, atunci 

când sunt respectate, să conducă atât la menţinerea 

sănătăţii şi securităţii personalului şi la satisfacţia clientului 

care comandă executarea respectivelor examene 

microbiologice, cât mai ales la depistarea eficientă a 

surselor care generează incidentele alimentare. 

O mare parte a metodelor de analiză, specifice microbiologiei 

alimentelor şi furajelor, a fost standardizată 

la nivel european şi internaţional, iar standardele au 

fost adoptate ca standarde române. O parte din acestea 

sunt listate mai jos: 

SR ENV ISO 11133-1:2002 Microbiologia alimentelor şi furajelor. Ghid de preparare şi obţinere a mediilor de cultură. 

Partea 1: Ghidul general pentru asigurarea calităţii pentru pregătirea mediilor de cultură în 

laborator 

SR EN ISO 11290-1:2000 Microbiologia alimentelor şi furajelor. Metodă orizontală pentru detectarea şi numărarea 

Listeria monocytogenes. Partea 1: Metodă de detecţie 

SR EN ISO 11290-2:2000 Microbiologia alimentelor şi furajelor. Metodă orizontală pentru detectarea şi numărarea 

Listeria monocytogenes. Partea 2: Metodă de numărare 

SR EN ISO 16654:2002 Microbiologia alimentelor şi furajelor. Metodă orizontală pentru detectarea Escherichia coli 

O 157 

SR EN ISO 6888-1:2002 Microbiologia alimentelor şi furajelor. Metodă orizontală pentru numărarea stafilococilor 

coagulază-pozitivi (Staphilococcus aureus şi alte specii). Partea 1: Tehnică pe mediu de agar 

Baird-Parker 

SR EN ISO 6888-2:2002 Microbiologia alimentelor şi furajelor. Metodă orizontală pentru numărarea stafilococilor 

coagulază-pozitivi (Staphilococus aureus şi alte specii). Partea 2: Tehnică ce utilizează mediu 

de agar cu plasmă de iepure şi fibrinogen 

SR EN ISO 7937:2005 Microbiologia alimentelor şi furajelor. Metodă orizontală pentru numărarea Clostridium 

perfringens. Tehnică de numărare a coloniilor 

SR ISO 15214:2001 Microbiologia alimentelor şi furajelor. Metodă orizontală pentru numărarea bacteriilor 

acidolatice, mezofile. Tehnica numărării coloniilor la 30 grade C 

SR EN ISO 6887-1:2002 Microbiologia alimentelor şi furajelor. Pregătirea probei pentru analiză, a suspensiei iniţiale 

şi a diluţiilor decimale pentru examenul microbiologic. Partea 1: Reguli generale pentru 

pregătirea suspensiei iniţiale şi a diluţiilor decimale 

SR EN ISO 20837:2006 Microbiologia alimentelor şi furajelor. Reacţia în lanţ a polimerazei (PCR) pentru detecţia 

microorganismelor patogene din alimente. Cerinţe referitoare la pregătirea probei pentru 

detecţie calitativă 

SR EN ISO 20838:2006 Microbiologia alimentelor şi furajelor. Reacţia în lanţ a polimerazei (PCR) pentru detecţia 

microorganismelor patogene din alimente. Cerinţe referitoare la replicare şi detecţie pentru 

metodele calitative 



SR EN ISO 21567:2005 Microbiologia alimentelor şi nutreţurilor. Metodă orizontală pentru detecţia Shigella spp. 

SR EN ISO 10272-1:2006 Microbiologia alimentelor şi nutreţurilor. Metodă orizontală pentru detecţia şi enumerarea 

Campylobacter spp. Partea 1: Metodă de detecţie 

SR ISO 16649-1:2007 Microbiologia alimentelor şi nutreţurilor. Metodă orizontală pentru enumerarea coloniilor 

de Escherichia coli beta-glucuronidază pozitive. Partea 1: Tehnică de numărare a coloniilor 

la 44 grade C folosind membrane şi 5-bromo-4-cloro-3-indolil beta-D-glucuronat 

SR ISO 16649-2:2007 Microbiologia alimentelor şi nutreţurilor. Metodă orizontală pentru enumerarea Escherichia 

coli pozitive la beta-glucuronidază. Partea 2: Tehnică de enumerare a coloniilor la 44 grade C 

folosind 5-bromo-4-cloro-3-indolil beta-D-glucuronat 

SR ISO/TS 10272-2:2007 Microbiologia alimentelor şi nutreţurilor. Metodă orizontală pentru detecţia şi enumerarea 

Campylobacter spp. Partea 2: Tehnică de enumerare a coloniilor 

SR EN ISO 21871:2006 Microbiologia alimentelor şi nutreţurilor. Metode orizontale pentru determinarea celui mai 

mic număr de Bacillus cereus prezumtiv. Tehnica numărului celui mai probabil şi metode de 

determinare 

SR ISO 18593:2007 Microbiologia alimentelor şi nutreţurilor. Metode orizontale privind tehnicile de eşantionare 

de pe suprafeţe folosind plăci de contact şi tampoane 

SR EN ISO 6887-4:2005 Microbiologia alimentelor şi nutreţurilor. Pregătirea probelor pentru analiză, a suspensiei 

iniţiale şi a diluţiilor decimale pentru examen microbiologic. Partea 4: Reguli specifice pentru 

pregătirea produselor altele decât lapte şi produse din lapte, carne şi produse din carne, 

peste şi produse din peste 

SR EN ISO 16140:2005 Microbiologia alimentelor şi nutreţurilor. Protocol pentru validarea metodelor alternative 

SR EN ISO 22174:2005 Microbiologia alimentelor. Reacţia polimerizării în lanţ (PCR) pentru detectarea microorganismelor 

patogene în alimente. Cerinţe generale şi definiţii 

SR EN ISO 6579:2003 Microbiologia produselor alimentare şi furajere. Metodă orizontală pentru detectarea bacteriilor 

din genul Salmonella 

SR EN ISO 4833:2003 Microbiologia produselor alimentare şi nutreţurilor. Metodă orizontală pentru enumerarea 

microorganismelor. Tehnică de numărare a coloniilor la 30 grade C 

SR EN ISO 6888-3:2003 Microbiologia produselor alimentare şi nutreţurilor. Metodă orizontală pentru enumerarea 

stafilococilor coagulazo-pozitivi (stafilococcus aureus şi alte specii). Partea 3: Detecţie şi 

tehnică pentru numere mici 

SR 13419:1998 Microbiologie. Determinarea toxinei botulinice în produse alimentare şi furaje 

Standardizarea • Aprilie 2008

CALITATEA APELOR DE SCĂLDAT. ABORDAREA MER®* 

QUALITY OF SWIMMING WATER. MER APPROACH® 

Marie-Claire BARTHET 


Lyonnaise des eaux developed diagnosis, analysis and public information instruments allowing the anticipation of the 

requirements in the new European Directive on the quality of swimming waters. This article makes a presentation of the 

used approach and the analysis method 

Key words: swimming waters, quality, Escherichia coli, Directive, analysis method 

Sporirea activităţilor litorale, mai ales a celor turistice, 

intensifică problema calităţii apelor de scăldat. 

Noua directivă europeană cu privire la apele de scăldat 

introduce principiile de anticipare şi de reactivitate, nu 

de constatare. Adoptat pe 15 februarie 2006, textul a 

fost integrat în dreptul francez în cadrul legii cu privire 

la apă. Franţa se angajează deja să aplice această nouă 

directivă până în 2008. Ea prevede supravegherea calităţii 

apelor de scăldat prin analiza a doi parametri 

microbiologici: Escherichia coli şi entrococii intestinali; 

clasificarea calităţii apelor de scăldat, determinată pe 

baza unei tendinţe pe patru ani; managementul calităţii 

apelor, cu un „profil al apelor de scăldat” pe sit; furnizarea 

către public a unor informaţii accesibile şi uşor de 

înţeles cu privire la calitate, clasificare şi profiluri. 

ÎMBUNĂTĂŢIREA CONTINUĂ 

Pentru a răspunde acestor provocări, Lyonnaise 

des eaux propune colectivităţilor locale un demers în 

trei timpi: înaintea sezonului (diagnostic prealabil), în 

timpul sezonului (supraveghere, managementul crizei, 

informare) şi după sezon (feedback, plan de acţiune). 

Un sistem de supraveghere şi de diagnostic prealabil 

permite anticiparea riscurilor, asigurând cunoştinţele 

referitoare la sistemele de asanare, la curenţii marini 

şi la poluarea difuză de origine agricolă. El trece prin 

selectarea punctelor care trebuie supravegheate şi calibrarea 

mijloacelor pentru o supraveghere optimizată. 

În timpul sezonului, analize şi buletine regulate 

*MER®: metoda enzimatică rapidă 

permit reactivitatea în timpul poluărilor provocate de 

furtuni puternice. Demersul se bazează pe metoda enzimatică 

rapidă Mer® care permite să se obţină într-o 

oră o evaluare fiabilă a concentraţiei de Escherichia coli 

prin măsurarea vitezei de dezvoltare a bacteriilor (a se 

vedea Cuvântul specialistului) şi să se alerteze imediat 

factorii responsabili în caz de problemă. Serviciul denumit 

Aquaspot are sarcina de a informa populaţia şi 

turiştii în cel mai scurt timp (prin afişare, Internet, SMS 

etc) cu privire la calitatea apelor de scăldat. 

După sezonul estival, o analiză aprofundată a episoadelor 

critice permite să se extragă învăţăminte cu 

privire la sezon şi să se îmbunătăţească strategia de 

supraveghere şi protecţia apelor de scăldat (lucrări la 

sistemul de asanare şi controlul poluării difuze). 

UN CENTRU DEDICAT 

Centrul de expertiză dedicat, centrul tehnic litoral 

(CTL), situat la Biarritz (Pyrenées-Atlantiques) urmăreşte 

mai ales lucrările de cercetare cu privire la tehnicile 

de analiză şi modelizarea hidrodinamică a litoralului. El 

ghidează dezvoltarea acestui dispozitiv, sprijinind colectivităţile 

cu privire la informarea publicului, furnizând 

un suport tehnic pentru realizarea de analize şi oferind 

sfaturi cu privire la îmbunătăţirea performanţelor sistemului 

de asanare şi la definirea profilelor de scăldat. 

Dipozitivul „Ape de scăldat” al societăţii Lyonnaise 

des eaux este desfăşurat pe plajele următoarelor zone 

litorale din Franţa: Biarritz, Étretat (Seine Maritime), 

Agde (Hérault) sau Cannes (Alpes Maritimes). 




Cuvântul specialistului 

PEGGY BERGERON 

Doctorand la Centrul tehnic litoral Biarritz 

„Numai un rezultat analitic, fără înţelegerea mediului, nu spune nimic” 

Metoda enzimatică rapidă (Mer®), utilizată de către Lyonnaise des eaux, şi metoda standardizată, de referinţă 

(NF EN ISO 9308**) se sprijină pe acelaşi principiu. Ele detectează o enzimă specifică (β-D-glucoronidaza) a bacteriei Escherichia 

coli prin adăugarea unui substrat care, hidrolizat de enzimă, va elibera un produs care va fi cuantificat. 

Până aici metodele sunt similare. Metoda standardizată oferă un rezultat macroscopic (fluorescenţa este vizibilă cu ochiul 

liber) după o incubare de 36 de ore într-un mediu de cultură. Metoda Mer® nu trece prin această etapă de introducere în cultură. 

Ea pleacă de la un volum mai mare de probe, filtrat într-un mediu-tampon, la care se adaugă substratul, care incubează 

în bain-marie timp de o jumătate de oră. La fiecare 5 minute se procedează la o prelevare de probe şi la măsurarea fluorescenţei 

produse. Fie că este vorba de metoda Mer® sau de cea de referinţă, E. coli detectate sunt viabile. Prezente în intestine în 

mod natural, aceste bacterii devin stresate în mediul marin. Metoda de standardizare detectează bacteriile viabile cultivabile 

Mer®, toate bacteriile, inclusiv pe cele stresate. Din acest motiv, în cazul deversării unei reţele de asanare, cele două tehnici fac 

dovada unei puternice contaminări; peste 4 ore, rezultatele pot fi diferite întrucât E. coli se stresează şi îşi pierd capacitatea 

de a cultiva; peste alte câteva ore, rezultatele redevin omogene. Orice tehnică alternativă rapidă este confruntată cu aceeaşi 

problemă. Trebuie să ştim ce măsurăm. Centrul tehnic litoral este un centru de competenţă dedicat problematicii apelor de 

scăldat. El se înscrie în cadrul unei abordări globale a mediului: numai un rezultat analitic, fără înţelegerea mediului, nu spune 

nimic. 

Asociaţia de Standardizare din România – organismul naţional de standardizare – a adoptat standardul european EN 

ISO 9308, după cum urmează: EN ISO 9308-1:2000, cu indicativul SR EN ISO 9308-1:2004 şi titlul: Detecţia apei. Detecţia şi 

numărarea de Escherichia coli şi de bacterii coliforme. Partea 1: Metoda prin filtrare pe membrană şi EN ISO 9308-3:1998, cu 

indicativul SR EN ISO 9308-3:2004 şi titlul: Calitatea apei. Detecţia şi numărarea de Escherichia coli şi de bacterii coliforme: 

Partea 3: Metoda miniaturizată (numărul cel mai probabil) prin însămânţare în mediu lichid. La acesta din urmă a publicat şi 

o corectură, SR EN ISO 9308-3:2004/AC:2004, cu titlul: Calitatea apei. Detecţia şi numărarea de Escherichia coli şi de bacterii 

coliforme. Partea 3: Metoda miniaturizată (numărul cel mai probabil) prin însămânţare în mediu lichid. 

** Asociaţia de Standardizare din România – organismul naţional de standardizare – a adoptat standardul european EN ISO 9308 după 

cum urmează: EN ISO 9308-1:2000, cu indicativul SR EN ISO 9308-1:2004 şi EN ISO 9308-3:1998, cu indicativul SR EN ISO 9308-3:2004. La 

acesta din urmă a publicat şi o corectură, SR EN ISO 9308-3:2004/AC:2004. Pentru titlurile acestor standarde, a se vedea nota din finalul 

articolului


Standarde adoptate de Asociaţia de Standardizare din România în domeniul calităţii apei 

Indice Titlu 

SR EN 15204:2007 Calitatea apei. Ghid pentru analiza de rutină a a abundenţei şi compoziţiei 

fitoplanctonului prin utilizarea microscopiei inverse (metoda Utermöhl) 

SR EN 26461-1:2002 Calitatea apei. Detectarea şi numărarea sporilor de bacterii anaerobe sufitoreducătoare 

(Clostridia). Partea 1: Metoda îmbogăţirii într-un mediu lichid 

SR EN 26461-2:2002 Calitatea apei. Detectarea şi numărarea sporilor de bacterii anaerobe sufitoreducătoare 

(Clostridia). Partea 2: Metoda prin filtrare prin membrană 

SR EN ISO 11348-1:2003 Calitatea apei. Determinarea efectului inhibitor al membranelor de apă 

asupra luminiscenţei de Vibrio fischeri (testul cu bacterii luminiscente). 

Partea 1: Metoda cu bacterii proaspăt preparate 

SR EN ISO 11348-2:2003 Calitatea apei. Determinarea efectului inhibitor al probelor de apă asupra 

luminiscenţei de Vibrio fischeri (testul cu bacterii luminiscente). Partea 2: 

Metoda cu bacterii deshidratate 

SR EN ISO 11348-3:2003 Calitatea apei. Determinarea efectului inhibitor al probelor de apă asupra 

luminiscenţei de Vibrio fischeri (testul cu bacterii luminiscente). Partea 3: 

Metoda cu bacterii liofilizate 

SR EN ISO 9308-1:2004 Calitatea apei. Detecţia şi numărarea de Escherichia coli şi de bacterii coliforme. 

Partea 1: Metoda prin filtrare pe membrană 

SR EN ISO 9308-3:2004 Calitatea apei. Detecţia şi numărarea de Escherichia coli şi de bacterii coliforme. 

Partea 3: Metodă miniaturizată (numărul cel mai probabil) prin însămânţare 

în mediu lichid 

SR EN ISO 9308-3:2004/AC:2004 Calitatea apei. Detecţia şi numărarea de Escherichia coli şi de bacterii coliforme. 

Partea 3: Metodă miniaturizată (numărul cel mai probabil) prin însămânţare 

în mediu lichid 

SR EN ISO 9509:2007 Calitatea apei. Teste de toxicitate pentru evaluarea inhibării nitrificării produse 

de microorganismele din nămolul activ 

SR EN ISO 20079:2007 Calitatea apei. Determinarea efectului toxic al constituenţilor apei şi a apei 

reziduale asupra lintiţei (Lemna minor). Test de inhibiţie a creşterii lintiţei 

Traducere şi redactare: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 274, mai 2007 



FORAJE DE APĂ: UN NOU STANDARD FRANCEZ, NF X 10 -999 

WATER DRILLING. A NEW FRENCH STANDARD, NF X 10 -999 

Marie-Claire Barthet 

Combining the rules applied for obtaining a quality-drill assuring for the sustainability of its functioning in resource safe 

conditions in the objective of the new standard NF X 10-999 on the performing, maintenance and abandoning the capitation 

of underground water 

Key words: water resource, drilling, quality, safety, French standard 

În Franţa, rezervele subterane furnizează 65% din 

apa destinată consumului uman. În nord, în Alsacia şi 

în Languedoc-Roussillon, aprovizionarea cu apă potabilă 

este asigurată în proporţie de peste 90% din sisteme 

acvifere. Or, forajele de apă – oricare ar fi scopul 

lor, alimentarea cu apă a colectivităţilor, irigaţiile şi 

altele, constituie surse potenţiale de contaminare. 

Captările constituie tot atâtea breşe în 

protecţia naturală oferită de recepţia sistemelor 

acvifere. În plus, în caz de izolare 

defectuoasă, ele pot constitui vectori de 

poluare între pânzele freatice. 

„Un foraj de apă este o lucrare foarte 

sensibilă pentru protecţia mediului. 

Dacă este defectuos executat, el poate 

compromite starea sanitară a pânzelor 

din care se prelevează”, aminteşte 

Claude Mino, responsabil în domeniul 

calităţii şi securităţii la întreprinderea Foraco. 

La sfârşitul anilor ’90, Sindicatul naţional al antreprenorilor 

de puţuri şi foraje de apă (SFE), cu sprijinul 

autorităţilor statului şi al agenţiilor de apă, a elaborat 

„o carte a calităţii puţurilor şi forajelor de apă”, înainte 

de a avea în vedere redactarea unui standard, „document 

de referinţă pentru cererile de ofertă publice şi 

private”, declară Claude Mino. 

O LUCRARE COMPLEXĂ 

Standardul NF X 10-999, publicat în aprilie 2007, descrie 

bunele practici de proiectare, realizare, urmărire şi 

0 Standardizarea • Aprilie 2008 

de închidere a forajelor de apă şi a celor geotermice. 

El se aplică tuturor tipurilor de lucrări de recunoaştere, 

supraveghere şi exploatare (captare sau reinjectare) a 

apelor subterane, inclusiv captărilor termice verticale şi 

acoperă toate tipurile de utilizări (publice, alimentare 

cu apă potabilă, casnice, agricole şi industriale). El va 

fi util antreprenorilor şi şefilor de lucrări 

publice sau private, birourilor de studii, 

hidrogeologilor, perforatorilor, furnizorilor 

de materiale şi echipamente, 

asociaţiilor de consumatori şi autorităţilor 

statului. Obiectivele: să se procedeze 

astfel încât lucrările realizate pentru a 

cunoaşte şi exploata apele subterane 

să se desfăşoare după regulile inginereşti, 

iar întreprinderile de foraj să îşi 

îmbunătăţească practicile şi să devină 

mai performante. 

Standardul detaliază etapele de pregătire contractuală 

şi administrativă, de instalare a şantierului, de 

tehnici de foraj, de control în curs de realizare, recepţie, 

exploatare, supraveghere, mentenanţă, reabilitare şi închidere 

temporară sau definitivă. „Standardul defineşte 

obiectivele pe care 

trebuie să le atingă 

un foraj de apă. El nu 

ne indică cum să pro- 

„Un foraj de apă este o lucrare 

foarte sensibilă pentru 

protecţia mediului.“ 

cedăm, dar face totul pentru a răspunde utilizării şi a 

nu polua sursa. Un foraj de apă este o lucrare complexă”, 

adaugă Claude Mino. Perforatorii au fost vigilenţi cu

privire la probleme tehnice precum cimentarea, etanşeitatea 

lucrării şi protecţia personalului şantierului. 

Adaos la reglementare 

„Standardul precizează condiţiile prealabile ce trebuie 

respectate şi bunele practici de operat. Provocarea 

o constituie protecţia resursei de ape subterane 

contra oricărei alt aport şi contra contaminării directe 

de către scurgerile de suprafaţă”, afirmă Hélène Legrand, 

însărcinată cu misiunea la Direcţia Apei (biroul 

de protecţie a resurselor de apă şi agricultură) al Ministerului 

Ecologiei şi Dezvoltării Durabile. Din 1935, 

reglementarea a instituit crearea de perimetre de protecţie 

în jurul captărilor de alimentare cu apă potabilă. 

Măsurile ce trebuie luate au fost precizate în legile 

referitoare la apă, din 1964 şi 1992 şi în Codul de sănătate 

publică. Perimetrele de protecţie sunt destinate în 

principal suprimării riscurilor de poluare accidentală la 

nivelul lucrărilor de captare şi al zonei afectate de prelevare, 

şi, într-o măsură mai mică, la scara resursei. În 

plus, directiva-cadru 2000/60/CEE fixează un obiectiv 

ambiţios de bună stare a tuturor apelor în 2015, fapt 


care, pentru apele subterane semnifică o bună stare calitativă 

şi cantitativă. Un standard care reuneşte bunele 

practici în domeniul realizării, întreţinerii şi abandonării 

captărilor de apă subterană se înscrie perfect pe linia 

preconizărilor politicilor europene în domeniul limitării 

poluării resursei. „Legea cu privire la apă, din 1992, supune 

autorizării sau declarării, în funcţie de debitul de 

prelevare, forajele care nu au un caracter menajer. Odată 

cu legea din decembrie 2006, acestea din urmă sunt 

supuse şi ele unei proceduri de declarare la primărie”, 

precizează Hélène Legrand. Textele de aplicare, în curs 

de elaborare (ele vor trebui să fie disponibile la sfârşitul 

anului) vor face referire la standardul NF X 10-999. „Decretul 

nu va trebui să fie foarte detaliat, standardul este 

el însuşi destul de detaliat”, adaugă ea. Aceste texte de 

reglementare se vor referi nu numai la noile lucrări, ci şi 

la cele existente şi vor reglementa controalele. 

În domeniul forajului, Asociaţia de Standardizare din 

România a elaborat standardul STAS 1242/4-85 – Teren 

de fundare. Cercetări geotehnice prin foraje executate în 

pământuri 

Standarde elaborate de Asociaţia de Standardizare din România în domeniul apelor subterane 

Indice Titlu 

SR ISO 5667-11:2000 Calitatea apei. Prelevare. Ghid general pentru prelevarea apelor subterane 

SR EN 14968:2007 Semantică pentru schimbul de date referitoare la apele subterane 

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 274, mai 2007 


STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂ 

PESTE 100 DE STANDARDE ISO PENTRU PRODUCŢIA DE ALUMINIU SE AFLĂ PE UN NOU CD 

MORE THAN 100 ISO STANDARDS FOR ALUMINIUM PRODUCTION ON NEW CD-ROM 

ISO has just launched the new ISO Standards collection on CD-ROM - Materials for the production of primary aluminium. 

It contains the full collection of 108 standards for materials used in the production of primary aluminium, including standards 

for alumina, pitch, coke, electrodes, ramming paste and fluorides 

Key words: aluminium production, ISO standards collection, alumina, pitch, coke, electrodes, ramming paste, fluorides 

Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO) a lansat de curând noua Colecţie de standarde ISO pe CD – Materiale 

pentru producţia de aluminiu de primă fuziune. CD-ul cuprinde colecţia completă a 108 standarde ISO referitoare 

la materialele pentru producţia de aluminiu de primă fuziune, mai ales alumina, smoala, cocsul, electrozii, pasta 

de lipit şi fluorurile. 

Producţia mondială de aluminiu de primă fuziune prin electroliză este de 30 milioane de tone pe an, având o 

valoare totală de aproximativ 80 miliarde de dolari americani. Materialele reprezintă aproximativ 60% din costurile 

de producţie. Standardele ISO sprijină profesioniştii din industrie să se asigure de calitatea şi de consistenţa 

cerute de aceste materiale. CD-ul pune la dispoziţie aceste standarde în mod economic şi uşor accesibil, cu un 

index şi o cercetare a textului integral. 

Aluminiul este produs la 960 ºC într-un mediu înalt corosiv. Calitatea şi consistenţa materialelor utilizate în 

producţie sunt esenţiale pentru reuşita procesului. Aceste materiale se schimbă de la furnizori la clienţi pe pieţele 

mondiale pe baza rezultatelor încercărilor. Înainte de lucrările ISO, aceste rezultate se bazau pe metodele de încercare 

ale întreprinderilor sau pe standarde naţionale care puteau furniza, pentru aceleaşi proprietăţi, rezultate 

diferite. 

Obiectul comitetului tehnic ISO/TC 226, Materiale pentru producţia de aluminiu de primă fuziune, este de a oferi 

industriei un ansamblu exhaustiv de metode de încercare standardizate şi armonizate la nivel internaţional, metode 

elaborate cu contribuţia furnizorilor şi a clienţilor. ISO/TC 226 răspunde de cele 108 standarde internaţionale 

(inclusiv două specificaţii tehnice) reunite pe noul CD. 

Metodele de încercare pe care comitetul tehnic le-a standardizat sunt utile pentru controlul calităţii, contractele 

şi lucrările de dezvoltare. Ele au fost pregătite pe baza metodelor întreprinderilor şi a standardelor naţionale 

utilizate de furnizorii de materiale şi de producătorii de aluminiu, cu contribuţiile suplimentare ale laboratoarelor 

de încercări şi ale universităţilor. 

Colecţia de standarde ISO pe CD – Materiale pentru producţia de aluminiu de primă fuziune poate fi achiziţionat 

de la Asociaţia de Standardizare din România, Serviciul Vânzări-Abonamente, str. Mendeleev, nr. 21-25, sector 1, 

Bucureşti, telefon: 316 77 25, fax: 317 25 14; 312 94 88. 


Indicativ Titlu 


Standarde elaborate recent de Asociaţia de Standardizare din România în domeniul aluminiului 

SR EN 3475-514 :2008 Serie aerospaţială. Cabluri electrice utilizate în aeronautică. Metode de încercare. Partea 514 : 

Porozitatea acoperirii de aluminiu pe toroane de aluminiu 

SR EN 573-5 :2008 Aluminiu şi aliaje de aluminiu. Compoziţia chimică şi forma produselor obţinute prin deformare 

plastică. Partea 5 : Codificarea produselor standardizate obţinute prin deformare plastică 

SR EN 18595:2008 Sudare electrică prin presiune. Sudare în puncte a aluminiului şi a aliajelor de aluminiu. Sudabilitate, 

sudare şi încercări 

SR EN 573:2008 Aluminiu şi aliaje de aluminiu. Compoziţia chimică şi forma produselor obţinute prin deformare 

plastică. Partea 3 : Compoziţia chimică şi forma produselor 

SR EN 3999:2008 Serie aerospaţială. Aliaj de aluminiu AL-P2024-T351. Table şi benzi cu prelucrabilitate chimică îmbunătăţită, 

1,6 mm


NOUL GHID ISO/CEI CU PRIVIRE LA VOCABULARUL DIN DOMENIUL METROLOGIEI 

REFLECTĂ EVOLUŢIA ŞTIINŢEI MĂSURĂRILOR 

NEW ISO/IEC GUIDE ON VOCABULARY OF METROLOGY REFLECTS EVOLUTION 

OF SCIENCE OF MEASUREMENT 

International Organization for Standardization (ISO) and its partner IEC International Electrotechnical Commission (IEC) 

have published a new guide on the vocabulary of metrology – the science of measurement and its application 

Key words: metrology, international vocabulary, measurements, ISO/IEC Guide 99 

Organizaţia Internaţională de 

Standardizare (ISO) şi Comisia Electrotehnică 

Internaţională (CEI) publică 

un nou ghid cu privire la vocabularul 

din domeniul metrologiei 

– ştiinţa măsurării şi aplicaţiile sale. 

Ghidul ISO/CEI 99:2007, Vocabular 

internaţional de metrologie. Concepte 

fundamentale şi generale şi termeni 

asociaţi (VIM), o publicaţie bilingvă 

(franceză-engleză), oferă orientări cu 

privire la conceptele şi termenii utilizaţi 

în diverse abordări ale măsurării. 

Înainte de a putea comunica, 

trebuie să cunoaştem şi să înţelegem 

cuvintele pe care dorim să le 

utilizăm. Acest lucru este valabil şi 

în cazul metrologiei: concepte şi 

termeni precum „rezultat al măsurării”, 

„eroare de măsurare” sau „incertitudine 

de măsurare” trebuie să 

facă obiectul unui acord dacă dorim 

ca ele să fie utilizate într-un mod 

coerent. 


Metrologia evoluează la ora actuală 

în ceea ce priveşte alegerea 

celei mai bune abordări (de exemplu, 

abordarea clasică, spre deosebire 

de abordarea incertitudinii). 

Este, deci, deosebit de important să 

dispunem de un vocabular internaţional 

care să permită specialiştilor 

metrologi să comunice clar cu privire 

la abordarea măsurării. 

Ghidul ISO/CEI 99 anulează şi înlocuieşte 

cea de-a doua ediţie a Vocabularului 

internaţional de termeni 

fundamentali şi generali de metrologie 

(VIM). El este echivalent cu cea 

de-a treia ediţie a VIM. 

Necesitatea de a acoperi pentru 

prima dată măsurătorile din chimie 

şi biologia medicală şi de a include 

concepte referitoare la trasabilitatea 

metrologică, incertitudine de 

măsurare şi proprietăţi calitative, a 

condus la publicarea celei de-a treia 

ediţii. Titlul său – Vocabular internaţional 

de metrologie. Concepte fundamentale 

şi generale şi termeni asociaţi 

(VIM) – subliniază rolul esenţial 

al conceptelor în elaborarea unui 

vocabular. 

În Ghidul ISO/CEI 99, se consideră 

că nu există diferenţe fundamentale 

între principiile de bază ale măsurătorilor 

în fizică, chimie, biologie me- 

dicală, biologie şi ştiinţele inginereşti. 

În plus, documentul va răspunde necesităţilor 

conceptuale în domeniul 

măsurătorilor în sectoare precum: biochimia, 

alimentaţia, expertiza medico-legală 

şi biologia moleculară. 

Ghidul ISO/CEI 99 a fost elaborat 

de un comitet mixt cuprinzând 

reprezentanţi ai Biroului Internaţional 

de Măsuri şi Greutăţi (BIPM), ai 

CEI, ai ISO, ai Federaţiei Internaţionale 

de Chimie Clinică şi de Biologie 

Medicală (IFCC), ai Uniunii Internaţionale 

de Chimie Pură şi Aplicată 

(UICPA); ai Uniunii Internaţionale de 

Fizică Pură şi Aplicată (UIPAP), ai Organizaţiei 

Internaţionale de Metrologie 

Legală (OIML) şi ai Organizaţiei 

de Cooperare Internaţională cu 

privire la Aprobarea Laboratoarelor 

de Încercare (ILAC). 

Ghidul ISO/CEI 99:2007, Vocabular 

internaţionale de metrologie. Concepte 

fundamentale şi termeni asociaţi (VIM) 

poate fi achiziţionat de la Asociaţia de 

Standardizare din România, Serviciul 

Vânzări-Abonamente, str. Mendeleev, 

nr. 21-25, sector 1, Bucureşti, telefon: 

316 77 25, fax: 317 25 14; 312 94 88. 

Traducere: Maria Bratu – 

Comunicat ISO nr. 1106/2008


UN NOU STANDARD ISO REFERITOR LA IMPLANTURILE DE DISCURI INTERVERTEBRALE 

VA AJUTA LA UŞURAREA SUFERINŢELOR PACIENŢILOR CU PROBLEME DE SPATE 

NEW ISO STANDARD FOR SPINAL DISC IMPLANTS WILL HELP REDUCE SUFFERING 

OF BACK PAIN PATIENTS 

A new ISO standard will help ensure that spinal disc prostheses meet requirements for wear resistance, particularly important 

as once implanted these will need to absorb the impact from the body’s daily activities for years to come 

Key words: standardization, spinal disc prostheses, implants for surgery, wear testing, wear performance 

Un nou standard ISO va asigura că protezele de discuri 

lombare satisfac cerinţele referitoare la rezistenţa 

la uzură - o caracteristică importantă, întrucât odată 

implantate, aceste discuri vor trebui să absoarbă dea 

lungul anilor şocurile datorate activităţii corporale 

cotidiene. 

Standardul ISO 18192-1:2008, Implanturi chirurgicale. 

Uzura protezelor totale de înlocuire a discurilor intervertebrale 

lombare. Partea 1: Parametri de încărcare şi de 

deplasare pentru încercările de uzură şi condiţii de mediu 

pentru încercare, furnizează cerinţele pentru compararea 

comportamentului la uzură al protezelor discurilor 

lombare. 

Principalii utilizatori ai acestui standard vor fi fabricanţii 

de dispozitive medicale şi laboratoarele din 

sectorul public şi din cel privat, care furnizează servicii 

de încercări biomecanice pentru dispozitivele medicale. 

Piaţa mondială a protezelor discale este estimată la 

peste 1 miliard de dolari americani până în 2010. 

Discurile intervertebrale lombare sunt un fel de 

perne care absorb şocurile care rezultă din activităţile 

cotidiene. Aceste discuri se pot degrada cu timpul 

sau în urma unui accident şi exercită atunci o presiune 

asupra nervilor spinali, ceea ce poate fi foarte dureros. 

Majoritatea persoanelor vor simţi la un moment dat al 

existenţei lor o durere de spate din cauza discurilor intervertebrale 

degradate. Din păcate, metodele cele mai 

curente pentru a trata durerile de ceafă şi durerile lombare 

eşuează într-un număr mare de cazuri. 

Artroplastia discală constituie o alternativă inovatoare 

cu potenţial important, care ar putea să ajute 

pacienţii care suferă, de exemplu, de spondiloză – o 

boală degenerativă care duce la pierderea structurii şi 

a funcţiei spinale normale. La realizarea protezelor, trebuie 

rezolvate unele probleme. Dispozitivul trebuie să 

permită mişcarea, să asigure stabilitatea şi să aibă o 



rezistenţă puternică pentru a absorbi impacturile datorate 

activităţilor cotidiene ale persoanei. Materialele 

implantului nu vor fi distructive şi se vor caracteriza 

printr-o anduranţă mare. 

Pentru pacienţi, standardul ISO 18192 va favoriza 

fabricarea de proteze sigure şi rezistente, iar pentru industria 

medicală, el va constitui un instrument preţios. 

Această primă parte a standardului descrie o procedură 

de încercare pentru mişcarea unghiulară a componentelor 

articulate şi specifică modelul forţei aplicate, 

viteza şi durata încercării, configuraţia probei şi mediul 

de încercare. 

Standardul ISO 18192-1 va permite uniformizarea 

încercărilor şi a comparaţiilor în această tehnologie 

relativ nouă pentru a garanta comportarea diferitelor 

proteze. Metodologia sa consensuală va constitui o referinţă 

fiabilă şi concesivă. În cadrul industriei medicale, 

el va oferi transparenţă, va îmbunătăţi comunicarea 

şi va uniformiza regulile de joc pentru furnizorii concurenţi. 

Chirurgii vor putea să se bazeze pe informaţii 

comparate întemeiate privind diferitele dispozitive. 

Domnul Christian Kaddich, şef de proiect pentru 

elaborarea standardului, a declarat: „Valoarea acestui 

standard pentru comunitatea medicală constă în faptul 

că el oferă o orientare cu privire la metoda care să 

fie utilizată pentru a evalua comportamentul la uzură 

al unei noi clase de dispozitive medicale. Fără o metodă 


standardizată, este imposibil să se compare datele între 

diferitele laboratoare. Standardul ISO 18192-1:2008 

înlătură, deci, un obstacol potenţial, accelerând şi facilitând 

dezvoltarea tehnologică în acest domeniu”. 

Standardul a fost elaborat de subcomitetul SC 5, 

Osteosinteză şi dispozitive spinale, al comitetului tehnic 

ISO/TC 150, Implanturi chirurgicale. La ora actuală, ISO/ 

TC 150/SC 5 lucrează la cea de-a doua parte a standardului: 

ISO 18192-2, Implanturi chirurgicale. Uzura protezelor 

totale de înlocuire a discurilor intervertebrale lombare. 

Partea 2: Înlocuiri nucleare. 

Standardul ISO 18192-1:2008, Implanturi chirurgicale. 

Uzura protezelor totale de înlocuire a discurilor intervertebrale 

lombare. Partea 1: Parametri de încărcare şi de deplasare 

pentru încercări de uzură şi condiţii de mediu pentru 

încercare, poate fi achiziţionat de la Asociaţia de Standardizare 

din România, Serviciul Vânzări-Abonamente, 

str. Mendeleev, nr. 21-25, sector 1, Bucureşti, telefon: 

316 77 25, fax: 317 25 14; 312 94 88. 

Traducere: Maria Bratu – Comunicat de presă 

ISO 1109/2008


ORGANIZAŢIA INTERNAŢIONALĂ DE STANDARDIZARE ŞI UNIUNEA POŞTALĂ 

UNIVERSALĂ ÎŞI VOR INTENSIFICA COLABORAREA CU PRIVIRE LA STANDARDELE 

PENTRU SERVICII POŞTALE 

ISO AND UNIVERSAL POSTAL UNION TO INTENSIFY COOPERATION ON STANDARDS 

FOR POSTAL SERVICES 

ISO and Universal Postal Union (UPU) have agreed to increase their cooperation in the development of international 

standards for postal services. ISO Secretary-General Alan Bryden and UPU Director General Edouard Dayan signed a memorandum 

of understanding (MoU) to formalize the partnership 

Key words: international standardization, globalization of trade, postal services, processing and distribution of data 

Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO) şi Uniunea Poştală Universală (UPU) au convenit să îşi dezvolte 

cooperarea în vederea elaborării de standarde internaţionale referitoare la serviciile poştale. Secretarul general 

al ISO, Alan Bryden, şi directorul general al UPU, Edouard Dayan, au semnat la Berna pe 31 ianuarie 2008 un 

protocol de acord pentru a oficializa acest parteneriat. 

ISO şi UPU colaborează de multă vreme. UPU are un statut de legătură cu cinci comitete 

tehnice ale ISO care elaborează standarde relevante pentru domeniul serviciilor poştale, 

inclusiv referitoare la hârtie şi carton, ambalaje, prelucrarea informaţiei, schimbul 

informatizat de date (EDI), identificarea prin radiofrecvenţă (RFID), codurile de bare 

şi cele de ţări. 

Alan Bryden a afirmat: „Globa- lizarea şi liberalizarea schimburilor comerciale 

susţinute de către lanţuri- le de aprovizionare mondiale şi de către dezvoltarea 

Internet-ului generează o mu- taţie a serviciilor poştale în lumea întreagă. Standardele 

internaţionale sunt fundamentale pentru asigurarea eficacităţii interoperabilităţii, a prelucrării şi 

a difuzării datelor, a obiectelor şi serviciilor. 

„Protocolul de acord între UPU şi ISO, care rezultă din recenta conferinţă strategică a UPU de la Dubai, îşi propune 

ca serviciile poştale să beneficieze şi mai mult de standarde relevante pe plan mondial, profitând cât mai 

mult de competenţa UPU şi de platforma plurisectorială a ISO, la care participă numeroşi parteneri. 

Coerenţa şi colaborarea în domeniul standardelor de management al calităţii, de securitate şi de management 

de mediu, de tehnologie a informaţiilor, de RFID şi de evaluare a conformităţii vor fi urmărite îndeaproape 

şi stimulate de aplicarea protocolului de acord, care este un nou exemplu concret al colaborării dintre reţeaua 

Naţiunilor Unite şi sistemul ISO”. 

La rândul său, directorul general al Uniunii Poştale Universale, Edouard Dayan, a declarat: „UPU gestionează o 

reţea tridimensională: fizică, electronică şi financiară. Am elaborat deja numeroase standarde pentru prelucrarea 

corespondenţei fizice. Acum trebuie să ne concentrăm eforturile asupra elaborării de standarde pentru servicii 

electronice şi financiare. Acordul de colaborare cu ISO merge în acest sens”. 



Pe măsură ce operatorii poştali îşi diversifică activităţile, integrează comerţul electronic în serviciile pentru 

colete şi logistică şi îşi dezvoltă serviciile financiare, se impune necesitatea de a lucra într-un mediu standardizat. 

În calitate de organism de standardizare, UPU a elaborat deja o sută de standarde pentru sectorul poştal. Acordul 

cu ISO îi va permite UPU să se poziţioneze mai bine pe piaţa mondială şi o va ajuta să elaboreze şi să difuzeze 

mai bine standarde poştale, mai ales pentru serviciile financiare şi cele electronice, care sunt recunoscute la nivel 

mondial nu numai de către experţii din domeniul poştal, ci şi de experţii din domeniul standardizării sau din alte 

sectoare. 

Acordul prevede crearea de către cele două organizaţii a unui Comitet de contact, constituit din şase membri 

care au sarcina de a aplica dispoziţiile acestui acord. 

Traducere: Maria Bratu – Comunicat de presă nr. 1110/2008 

SISTEME DE MANAGEMENT 

GHID PENTRU IMPLEMENTAREA CORECTĂ 

A SISTEMULUI DE MANAGEMENT 

AL SĂNĂTĂŢII ŞI SECURITĂŢII 

OCUPAŢIONALE 

(include şi documentele române 

OHSAS 18001:2004 

şi OHSAS 18002:2004) 

Bucureşti 2007 


GHID PENTRU IMPLEMENTAREA CORECTĂ 

A SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL SĂNĂTĂŢII 

ŞI SECURITĂŢII OCUPAŢIONALE 

Acest ghid explică funcţionarea evoluţiei ciclice a unui sistem OHSAS, politica 

de securitate si sănătate ocupaţională, modul de realizare a planificării 

proceselor, proiectarea sistemului, respectiv structura şi organizarea acestuia. 

Toate aceste sunt însoţite de exemple concrete. 

OHSAS reprezintă seria de evaluare pentru sănătatea şi securitatea muncii pentru 

sisteme de sănătate şi securitate şi s-a dezvoltat ca răspuns la o cerere largă pentru 

un document recunoscut ca şi bază pentru evaluări şi certificări. 

La nivelul uniunii Europene se consideră că promovarea unui sistem sigur şi eficient, 

care să garanteze sănătatea şi securitatea la locul de muncă nu poate fi 

realizată decât printr-un singur mijloc, cel al politicii de sănătate şi securitate în- 

globate în cadrul unui sistem de management: aceasta prezintă legături strânse cu modul de proiectare a echipamentelor 

de muncă, cu politica de angajare, cu politica aplicată persoanelor cu handicap, ca şi cu alte politici cum ar 

fi transporturile şi, desigur, politica de sănătate preventivă sau curativă în general. 

Sistemul de management al sănătăţii şi securităţii ocupaţionale, OHSAS, se adresează tuturor producătorilor sau furnizorilor 

de servicii care doresc să îşi controleze efectiv managementul pro-activ al sănătăţii si securităţii muncii şi să îl 

facă măsurabil. 

În acest context lucrarea de faţă vă oferă un instrument de prevenire a accidentelor şi a bolilor profesionale care se 

poate realiza printr-o politică adecvată care să aibă în vedere îmbunătăţirea continuă a performanţei în domeniu şi integrarea 

managementului securităţii şi sănătăţii ocupaţionale (în muncă) (MSSO) în managementul strategic al firmei. 

MSSO este practic veriga lipsă în elaborarea şi implementarea sistemelor integrate de management: calitate, mediu, 

sănătate şi securitate ocupaţională în conformitate cu tendinţele la nivel european şi internaţional. Implementarea 

sistemelor de management vine în completarea sistemului organizatoric existent la nivelul firmelor şi favorizează aplicarea 

sistematică a legislaţiei în domeniul sănătăţii şi securităţii ocupaţionale, realizând integrarea acestui domeniu 

deosebit de important, în managementul general al organizaţiei. 

Ghidul este uşor de aplicat şi se poate adapta cu uşurinţă oricărei organizaţii, indiferent de mărimea acesteia, de ciclul 

de producţie, de structură etc., cuprinzând modele pentru politica şi obiectivele OH&S, paşii care trebuie parcurşi 

de către o organizaţie pentru implementarea unui astfel de sistem de management, documentaţia necesară implementării 

unui sistem de management OH&S (exemplu de manual şi exemple pentru 11 proceduri diferite), precum şi 

exemple pentru diverse fişe necesare în cadrul implementării sistemului OH&S (fişa de neconformităţi, fişa de evaluare 

a riscurilor, fişa de acţiuni preventive/corective, raport de audit etc.). 

Lucrării i se adaugă cele două documente române OHSAS 18001 şi OHSAS 18002. 

Lucrarea costă 191 lei, cu TVA inclus.


O SECURITATE SPORITĂ A TRANZACŢIILOR FINANCIARE ELECTRONICE GRAŢIE 

NOULUI STANDARD ISO CU PRIVIRE LA TEHNOLOGIILE DE VÂRF ALE AUTENTIFICĂRII 

BIOMETRICE 

SAFER ELECTRONIC FINANCIAL TRANSACTIONS WITH NEW ISO STANDARD 

FOR STATE-OF-THE-ART BIOMETRIC AUTHENTICATION 

ISO has just published a standard to increase the security of financial transactions over electronic media. The new standard, 

ISO 19092:2008, Financial services – Biometrics – Security framework, establishes the security requirements for the 

implementation and management of state-of-the-art biometric identification technology within the financial industry 

Key words: electronic financial transactions, safety, biometric authentication, security framework, international standardization 

Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO) a 

publicat de curând un nou standard pentru a securiza 

şi mai mult tranzacţiile financiare electronice. Noul 

standard, ISO 19092:2008, Servicii financiare. Biometrie. 

Cadru de securitate, stabileşte cerinţele de securitate 

pentru aplicarea şi managementul tehnologiilor de vârf 

pentru identificarea biometrică în domeniul financiar. 

Surse de extraordinare reduceri de costuri şi de eficacitate 

sporită, tehnologiile informatizate au revoluţionat 

acest sector şi au înmulţit tranzacţiile electronice. 

În fiecare zi, fonduri şi capitaluri de trilioane de dolari 

sunt transferate pe sisteme de plăţi şi alte sisteme financiare 

prin telefon, servicii de transmitere şi alte mecanisme 

de comunicare electronică. 

Conform standardului ISO 19092:2008, simplul volum 

şi valoarea unor asemenea tranzacţii expun continuitatea 

financiară şi clienţii săi la grave riscuri de alterare, 

de substituţie sau de distrugere accidentală sau 

deliberată a datelor. Este, deci, necesar, să se dispună 

de o metodă de autentificare „blindată”. 

Biometria este considerată din ce în ce mai mult un 

mijloc de autentificare fiabilă. Ea cuprinde tehnologii 

precum luarea amprentei digitale, identificarea vocii, 

scanarea ochiului şi imageria facială. Avantajul şi partea 

atrăgătoare ţin de facilitatea sa de utilizare, de nivelul 

său de securitate aparentă, de eficacitatea sa şi de caracterul 

său neinvaziv. 

Standardul ISO 19092:2008 descrie cazul de securitate 

pentru utilizarea biometriei în scopuri de autenti- 

ficare a persoanelor în serviciile financiare. El prezintă 

tipurile de tehnologii biometrice şi se referă la problemele 

de aplicare. 

Standardul prezintă arhitecturile pentru implementare, 

specifică cerinţele minime de securitate pentru un 

management eficace şi propune recomandări şi obiective 

de control aplicate de către profesionişti. El stimulează 

integrarea biometriei în domeniul financiar şi managementul 

informaţiilor biometrice în cadrul programului 

general de management al securităţii informaţiei 

întreprinderii. 

Standardul ISO 19092:2008 tratează, de asemenea, 

următoarele subiecte: 

utilizarea biometriei pentru autentificarea angajaţilor 

şi a persoanelor care solicită servicii financiare prin: 

- verificarea unei identităţi declarate; 

- identificarea unui individ; 

validarea referinţelor prezentate la înrolarea biometrică 

pentru a sprijini autentificarea cerută de managementul 

riscurilor; 

 

managementul informaţiei biometrice de-a lun- 

gul întregului său ciclu de viaţă alcătuit din înrolarea, 

transmitere şi stocare, verificare, identificare şi încetarea 

înrolării; 

 

securitatea informaţiei biometrice în timpul ciclului 

său de viaţă, cuprinzând integritatea datelor, autentifi- 



carea originii şi confidenţialitatea; 

aplicarea biometriei la controalele de acces logice 

şi fizice; 

supravegherea care vizează protejarea instituţiei 

financiare şi a clienţilor săi; 

securitatea echipamentului informatic utilizat 

în timpul întregului ciclu de viaţă al informaţiei 

biometrice. 

„Standardul ISO 19092:2008 propune domeniului 

financiar un instrument preţios, bazat pe consens internaţional, 

care va încuraja aplicarea sigură a biometriei 

ca metodă de autentificare în acest sector. Acest 

standard de avangardă pregăteşte viitoarea generaţie 

de tranzacţii financiare. Ele vor fi mai sigure şi mai fia- 

Produsul este realizat în format electronic, uşor de utilizat, cu legături electronice 

între diferitele elemente prezentate şi vine în sprijinul dumneavoastră 

cu detalii referitoare la: 

• abordarea tematică şi pragmatică a managementului calităţii; 

• cerinţele standardului SR EN ISO 9001:2001; 

• etapele implementării unui sistem de management al calităţii în organizaţia 

dumneavoastră prin prisma lui SR EN ISO 9001:2001; 

• modul de desfăşurare a auditului intern în cadrul organizaţiei dumneavoastră 

conform SR EN ISO 19011:2003; 

• modul de realizare a manualului calităţii (inclusiv politica în domeniul 

calităţii, cu exemple practice), cerinţă expresă a SR EN ISO 9001:2001; 

• modul de realizare a procedurilor de sistem cerute de 

SR EN ISO 9001:2001 (cu exemple practice). 

0 Standardizarea • Aprilie 2008 

bile şi importanţa lor creşte în era electronică actuală”, 

a declarat domnul Mark Lundin, preşedinte al subcomitetului 

ISO care a elaborat standardul (subcomitetul 

SC 2, Managementul securităţii şi operaţii bancare generale, 

al comitetului tehnic ISO/TC 68, Servicii financiare). 

Standardul ISO 19092:2008, Servicii financiare. Biometrie. 

Cadru de securitate, poate fi achiziţionat de la 

Asociaţia de Standardizare din România, Serviciul Vânzări-Abonamente, 

str. Mendeleev, nr. 21-25, sector 1, 

Bucureşti, telefon: 316 77 25, fax: 317 25 14; 312 94 88. 

Traducere: Maria Bratu – Comunicat de presă 

nr. 1111/2008 

Cerinţele familiei ISO 9000 privind implementarea unui sistem 

de management al calităţii în organizaţie. 

Ghid pentru realizarea documentaţiei de sistem 

Pentru a comanda acest produs, vă rugăm să ne contactaţi: 

editura@asro.ro sau 316.77.23, 316.77.25 sau fax: 312.94.88/317.25.14 

Pentru a facilita procesul costisitor de implementare a cerinţelor SR EN ISO 9001:2001 şi a celorlalte standarde 

din familia ISO 9000 şi pentru a vă uşura eforturile de pregătire a documentaţiei necesare, ASRO a realizat o soluţie 

practică, un CD ce conţine tot ceea ce este necesar să cunoaşteţi pentru a vă realiza singuri documentaţia 

de sistem, a vă pregăti singuri auditurile interne şi a vă implementa singuri, fără ajutor specializat, un sistem de 

management al calităţii care ulterior să poată fi certificat fără probleme. 

Pe lângă întreaga gamă de standarde (14 standarde) indispensabile implementării 

unui sistem de management al calităţii necesar unei organizaţii aflate la început de drum, în acest nou produs se 

oferă exemple concrete, cu numeroase observaţii şi explicaţii amănunţite, referitoare la documentaţia unui sistem de management 

al calităţii (SMC) – manualul calităţii, proceduri de sistem, politica în domeniul calităţii. 

DORIŢI SĂ REALIZAŢI CU UŞURINŢĂ DOCUMENTELE NECESARE ÎN VEDEREA CERTIFICĂRII ORGANIZAŢIEI DVS.? 

NIMIC MAI SIMPLU! 

PREZENTUL GHID VĂ OFERĂ ÎN VARIANTA ELECTRONICĂ FORMATUL NECESAR ŞI INFORMAŢIA DORITĂ! 

Exemplele de manual al calităţii şi de proceduri de sistem, editate în formatul word, vă permit modificarea şi prin urmare 

adaptarea uşoară la cerinţele specifice organizaţiei dumneavoastră.


ATELIERUL 2008 CU PRIVIRE LA AUTOMOBILUL INTEGRAL CONECTAT 

FULLY NETWORKED CAR 2008 BRINGS FORMULA 1 FLAVOUR 

This year’s Fully Networked Car event at the Geneva International Motor Show will take on a motor sport theme as well 

as tackle the pressing issue of global climate change. For the third year running, ISO teamed up with ITU and IEC under 

the World Standards Cooperation (WSC) banner to host the Fully Networked Car workshop and exhibition at the Geneva 

International Motor Show, 5-7 March 2008 

Key words: fully networked car, information and telecommunication technologies, international standards, environmental 

aspects 

În acest an, Atelierul cu privire la automobilul integral conectat, la Salonul internaţional al automobilului, de la 

Geneva, a fost plasat sub semnul sportului automobilistic; el a tratat, de asemenea, problema arzătoare a schimbării 

climei. Pentru al treilea an consecutiv, ISO a făcut echipă cu UIT şi cu CEI, sub egida Cooperaţiei Mondiale a 

Standardizării (WSC) pentru a organiza între 5 şi 7 martie 2008 Salonul Internaţional al Automobilului de la Geneva, 

atelier şi expoziţie consacrate 

automobilului integral conectat. 

Această expoziţie s-a axat pe 

locul tehnologiei informaţiei şi 

comunicării (ITC) în construcţia 

vehiculelor cu motor şi, mai precis, 

în cadrul standardelor care 

vor facilita convergenţa acestor 

industrii. În contextul noilor iniţiative 

luate de către UIT pentru 

a imagina soluţii pe termen lung 

care pun ICT-ul în serviciul luptei 

contra schimbării climatice şi a 

încălzirii planetei, problema centrală 

va consta în modul în care 

utilizarea ICT-ului la bordul vehiculelor 

poate ajuta la urmărirea 

evoluţiei schimbării climei şi la 

atenuarea efectelor acestora. 

Expoziţia a prezentat în exclusivitate 

noul model de Formula 

1 al echipei Honda Racing 

F 1 2008, înscriindu-se în cadrul 

proiectului „Earthdreams car”, 

care pune accentul pe protecţia 

mediului şi pe tehnologiile 



ecologice de mâine. După părerea experţilor, sistemele îmbunătăţite de management al traficului şi de asistenţă 

la condus pot contribui la reducerea consecinţelor traficului asupra mediului. 

În acest an, programul 2008 al Atelierului cu privire la automobilul integral conectat a fost marcat de o alocuţiune 

rostită de Max Mosley, preşedinte al Federaţiei Internaţionale a Automobilului – FIA, organul director al 

sporturilor automobilistice din întreaga lume – inclusiv al campionatului mondial de Formula 1 – care se ocupă la 

nivel mondial de diverse probleme legate de automobil, automobilism şi mobilitate. 

Tehnologia informaţiei şi a comunicării la bordul vehiculelor reprezintă pentru consumator un plus de securitate, 

confort şi mobilitate. Potrivit previziunilor, piaţa ar putea să atingă mai multe milioane de dolari. După părerea 

generală, dezvoltarea tehnologiilor noi trece prin standardizare şi coordonarea între fabricanţii de vehicule, 

organismele de standardizare şi profesioniştii din domeniul ICT. 

Expunerile prezentate au permis să se clarifice unele probleme complexe şi fascinante care se pun în domeniul 

automobilistic. De exemplu: 

care sunt modelele operaţionale de adoptat pentru îmbinarea domeniului automobilistic cu cel al 

telecomunicaţiilor? 

care sunt cerinţele de ordin juridic şi politic ? 

cum se abordează provocările la nivel tehnic şi ingineresc ? 

cum se garantează adoptarea standardelor corespunzătoare pentru a răspunde complexităţii numeroaselor componente 

electronice şi a permite dezvoltarea întregului potenţial al pieţei ? 

ce măsuri se vor lua pentru protecţia mediului? 

Aceste întrebări, precum şi multe altele au fost examinate detaliat. Obiectivele atelierului sunt să se reflecteze 

asupra acestor întrebări, să se stabilească un dialog constructiv între toate părţile interesate, să se îmbunătăţească 

înţelegerea între domeniul ITC şi cel automobilistic şi să se îmbine eforturile şi competenţele pentru a se 

elabora standarde în folosul tuturor. Manifestarea a reunit părţi interesate din întreaga lume, pentru a promova 

inovaţia şi a asigura că tehnologia comunicaţiilor progresează în ritm rapid. 

Două comitet tehnice ale ISO sunt active în domeniul problemelor tratate de acest atelier: ISO/TC 22, Vehicule 

rutiere, care a publicat 677 de standarde şi al cărui domeniu de lucru se referă la toate problemele de standardizare 

privind compatibilitatea, interschimbabilitatea şi securitatea, ocupându-se în mod deosebit de terminologie şi 

metodele de încercare (inclusiv caracteristicile instrumentelor) care permit evaluarea performanţelor următoarelor 

tipuri de vehicule rutiere şi echipamente: vehicule cu motor, automobile, remorci, remorci uşoare, ansambluri 

de vehicule şi vehicule articulate. 

ISO/TC 204, Sisteme inteligente de transport, care a publicat 63 de standarde, şi al cărui domeniu de lucrări se 

referă la standardizarea sistemelor de comandă, de comunicare şi informare în domeniul transporturilor urbane 

şi rurale de suprafaţă, inclusiv aspectele intermodale şi multimodale, informarea călătorului, managementul circulaţiei 

rutiere, transporturile publice, serviciile de urgenţă şi cele comerciale în domeniul sistemelor inteligente 

de transport. 

În plus, ISO/TC 207, Managementul de mediu, a elaborat 22 de standarde în domeniul sistemelor de management 

de mediu şi al instrumentelor de sprijin al dezvoltării durabile. Printre aceste standarde figurează cele trei 

standarde ISO 14064 referitoare la contabilizarea şi verificarea gazelor cu efect de seră, precum şi ISO 14065:2007, 

care furnizează cerinţele pentru acreditarea organismelor care desfăşoară aceste activităţi. Aceste standarde, care 

vor ajuta întreprinderile în domeniul schimbării climei, sprijină programele de schimb de drepturi de emitere. 

Traducere: Maria Bratu – Comunicat de presă nr. 1116/2008 


STANDARDIZAREA ROMÂNĂ 

SISTEMUL DE MANAGEMENT AL SĂNĂTĂŢII ŞI SECURITĂŢII OCUPAŢIONALE LA NIVELUL 

UNIUNII EUROPENE ŞI NOUL STANDARD SR OHSAS 18001: 2008 

OCCUPATIONAL HEALTH AND SAFETY MANAGEMENT SYSTEM OF THE LEVEL 

OF THE EUROPEAN UNION AND THE NEW STANDARD SR OHSAS 18001:2008 

Dr. ing. Speranţa Stomff 

The subject of occupational health and safety has occurred systematically at international level ever since the period after 

the II-nd World War when found an impulse in the ’50; all these considered, yet it still can be noticed a lack of consensus 

in approaching this problem. 

Facing the difficulties in adopting a consensus in this matter, several national standardization bodies in Europe, Australia, 

South Africa and Asia, as well as international certification bodies made the decision to create a referential: OHSAS 18001. 

The new version of OHSAS 18001, this time as a standard (published on 31-st of July 2007) is more compatible with 

ISO 9001:2000 and ISO 14001:2004, keeping the same order of subclauses and most of the changes in ISO 14001:2004, 

fact that will encourage its integration in an unitary management system quality-environment-health and occupational 

safety 

Key words: occupational health and safety, management system, legislation 

Subiectul sănătăţii şi securităţii la locul de muncă 

s-a întâlnit în mod sistematic, la nivel internaţional, încă 

din perioada imediată de după cel de al doilea război 

mondial, găsindu-şi impulsul în anii ’50. 

La nivelul Uniunii Europene, securitatea şi sănătatea 

în muncă constituie acum una din cele mai substanţiale 

şi mai importante sectoare din politica socială 

a acesteia. Încă din 1951, Comunitatea Europeană a 

Cărbunelui şi Oţelului s-a ocupat de securitatea angajaţilor, 

preocuparea aceasta extinzându-se prin Tratatul 

de la Roma asupra tuturor persoanelor angajate. Drept 

urmare, a fost dezvoltat un corpus substanţial de legislaţie 

menit ridicării standardelor de securitate şi sănătate 

începând cu sfârşitul anilor ’70 şi, în special, după 

adoptarea Actului European Unic în 1987. 

Chiar dacă politicile comunitare 

de armonizare a 

diferitelor legislaţii au avut 

drept scop depăşirea diversităţilor 

şi a rezistenţelor în 

procesul de căutare a unei 

apropieri comune la nivel 

european, interpretările di- 

ferite pe care fiecare ţară a Uniunii Europene le-a oferit 

în momentul acordării aceloraşi directive cu legile naţionale 

au dus la apariţia unor referenţiale diferite, cu 

specific naţional, nereuşindu-se până în acest moment 

o abordare unitară la nivelul Uniunii Europene a legislaţiilor 

naţionale sau a standardelor europene. Tocmai 

aceste problematici au constituit până acum piedici în 

introducerea sistemelor organizatorice în domeniul securităţii 

şi siguranţei în muncă, structurate astfel încât 

să poată fi supuse unor controale independente (sisteme 

certificate). 

Cu toate schimbările preconizate de întrunirea Consiliului 

European de la Lisabona şi de apariţia Agenţiei 

Europene pentru Securitate şi Sănătate în Muncă, nu 

pot fi mascate realităţile situaţiei prezente: încă există 

Încă există la nivelul Uniunii Europene rate foarte crescute ale accidentelor 

de muncă în anumite sectoare, care reprezintă majoritatea accidentelor 

înregistrate în UE. Patru sectoare (pescuit, agricultură, construcţii, sănătate 

şi servicii sociale) au o rată a accidentelor cu 30% peste medie. Alte patru 

sectoare (industria extractivă, industria meşteşugărească, hoteluri – restaurante 

şi transport) au o rată cu aproximativ 15% peste medie. 



la nivelul Uniunii Europene rate foarte crescute ale accidentelor 

de muncă în anumite sectoare, care reprezintă 

majoritatea accidentelor înregistrate în UE. Patru 

sectoare (pescuit, agricultură, construcţii, sănătate şi 

servicii sociale) au o rată a accidentelor cu 30% peste 

medie. Alte patru sectoare (industria extractivă, industria 

meşteşugărească, hoteluri – restaurante şi transport) 

au o rată cu aproximativ 15% peste medie. 

Aceste cifre sunt şi mai mari dacă luăm în considerare 

numai întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) şi 

întreprinderile foarte mici: în construcţii, de exemplu, 

rata medie a accidentelor este cu 41% peste medie, 

ajungând să depăşească media cu 124% în cazul firmelor 

care au între unul şi nouă angajaţi şi cu 130% pentru 

acelea care au între 10 şi 49 de angajaţi. 

La nivelul Uniunii Europene, se consideră că promovarea 

unui sistem sigur şi eficient, care să garanteze 

sănătatea şi securitatea la locul de muncă nu poate fi 

realizată decât printr-un singur mijloc, cel al politicii de 

sănătate şi securitate: aceasta prezintă legături strânse 

cu modul de proiectare a echipamentelor de muncă, 

cu politica de angajare, cu politica aplicată persoanelor 

cu handicap, ca şi cu alte politici cum ar fi transporturile 

şi, desigur, politica de sănătate preventivă sau curativă, 

în general. 

siguranţa şi sănătatea în muncă trebuie să se constituie 

într-un element important în cadrul strategiei 

europene de angajare, dată fiind importanţa acesteia 

în termenii promovării calităţii personalului şi ai utilizării 

potenţialului productiv al Uniunii. Această strategie 

avansează o serie de propuneri noi care permit o întărire 

a acestei legături; 

trebuie întărită raportarea la normele comunitare 

referitoare la fabricarea şi vânzarea echipamentelor 

tehnice şi a produselor chimice. Aceasta poate fi favorizată 

printr-un efort sistematic de colectare a datelor 

privind efectele pe care aceste echipamente şi produse 

le au asupra sănătăţii în muncă, precum şi consecinţele 

asupra consumatorilor activi sau pasivi. În acest sens, 

practicile de etichetare voluntară pot avea o contribuţie 

importantă; 

trebuie întărite legăturile dintre noua strategie a 

UE privind securitatea şi sănătatea în muncă şi strategia 

privind sănătatea publică, printr-o mai strânsă cooperare. 

Experienţa dobândită în prevenirea unor pericole 

majore ale sănătăţii publice – în special diferitele tipuri 

de dependenţe - poate fi utilizată în adoptarea de măsuri 

preventive la locul de muncă. Pe de altă parte, sănătatea 

în muncă trebuie recunoscută ca un determinant 

important al stării globale de sănătate. 

La nivel internaţional, se remarcă o lipsă de con- 


sens în abordarea acestei probleme. Nu s-a reuşit încă 

realizarea unor standarde comparabile şi compatibile 

cu cele din familia ISO 9000 sau ISO 14000. În această 

privinţă au acţionat deja comitetele internaţionale 

ISO/TC 176 şi ISO/TC 207, dar eforturile lor nu au fost 

încununate de succes, cel puţin până în acest moment: 

o primă consultare realizată la Geneva în 1996 s-a soldat 

cu un vot negativ din partea membrilor ISO, a doua 

consultare, care a avut loc în aprilie 2000, s-a soldat cu 

un vot pozitiv (52 pentru, 29 împotrivă) dar, din păcate, 

insuficient pentru a trece (hotărârile se iau cu 2/3 din 

numărul de membri al comitetului tehnic). Şi în prezent 

se lucrează la elaborarea unui standard internaţional 

în domeniul managementului securităţii şi sănătăţii 

în muncă care să fie compatibil şi cu ISO 9001 şi cu 

ISO 14001. 

Pe de altă parte, Secretariatul General al ISO a decis 

în perioada respectivă să ofere Organizaţiei Internaţionale 

a Muncii posibilitatea să vină cu propriul proiect, 

un ghid numit ILO-OSH:2001, Principii directoare privind 

sistemele de gestiune a securităţii şi sănătăţii în muncă. 

În faţa dificultăţilor în adoptarea unui consens în 

această problemă, mai multe organisme naţionale de 

standardizare din Europa, dar şi din Australia, Africa de 

Sud, Asia, precum şi organisme de certificare de nivel 

internaţional au luat hotărârea de a crea un referenţial: 

OHSAS 18001, ghid difuzat sub sigla BSI. Acest ghid are 

la bază, în principal, standardul britanic BS 8800:1996, 

dar şi standarde norvegiene, italiene, australiene etc.; 

încă din momentul apariţiei, 1999, a cunoscut un succes 

real, un mare număr de organizaţii adoptându-l în 

scurt timp şi certificându-se după acest referenţial. Bineînţeles 

că, în viitor, acest ghid va sta la rândul lui la 

baza prefiguratei familii ISO 18000, familie după care se 

va certifica, la nivel internaţional, managementul securităţii 

şi sănătăţii ocupaţionale . 

Noua versiune a BS OHSAS 18001, de data aceasta 

ca standard (publicare: 31 iulie 2007) este mai compatibilă 

cu ISO 9001:2000 şi ISO 14001:2004, păstrând 

aceeaşi ordine a clauzelor şi majoritatea schimbărilor 

din ISO 14001:2004, ceea ce va încuraja integrarea lui 

într-un sistem de management unitar calitate-mediusănătate 

şi securitatea ocupaţională. 

Principalele schimbări faţă de ediţia anterioară a 

ghidului OHSAS 18001, sunt: 

• „sănătăţii” i se acordă o mai mare importanţă; 

• OHSAS 18001 este acum un standard, nu o specificaţie 

sau un document, ca în ediţia anterioară. Acest 

lucru reflectă interesul crescând faţă de adoptarea lui 

OHSAS 18001 ca standard naţional privind sistemul de 

management al sănătăţii şi securităţii ocupaţionale; 

• modelul „Planifică – Efectuează – Verifică – Acţionează” 

este dat doar în capitolul Introducere, în tota-

litate, nu ca secţiuni de diagrame la începutul fiecărei 

clauze ca în ediţia anterioară; 

• publicaţiile de referinţă din Clauza 2 se limitează 

doar la documentele internaţionale; 

• au fost adăugate noi definiţii, iar definiţiile existente 

au fost revizuite; 

• există îmbunătăţiri semnificative în alinierea 

cu standardul ISO 14001:2004 şi a fost îmbunătăţită 

compatibilitatea cu ISO 9000:2000; 

• termenul „risc tolerabil” a fost înlocuit cu termenul 

„risc acceptabil” (a se vedea 3.1); 

• termenul „accident” este acum inclus în termenul 

„incident” (a se vedea 3.9); 

• definiţia termenului „pericol” nu se mai referă la 

„dauna adusă proprietăţii sau daună adusă mediului de 

lucru” (vezi 3.6); 

• acum este considerat că astfel de „daune” 

nu sunt direct legate de managementul sănătăţii 

şi securităţii ocupaţionale, care reprezintă scopul 

prezentului standard, ci este inclus în domeniul 

managementului evaluării riscurilor. În schimb, riscul 

unei astfel de „daune” cu efect asupra sănătăţii 

şi securităţii ocupaţionale trebuie identificat prin 

intermediul procesului de evaluare a riscurilor din 

cadrul organizaţiei şi ţinut sub control prin aplicarea 

unui control al riscurilor adecvat; 

• articolele 4.3.3 şi 4.3.4 au fost îmbinate, aliniindu-se 

cu ISO 14001:2004; 

• o nouă cerinţă a fost introdusă pentru a ierarhiza 

controlul riscului ca parte a planului OH&S (a se 

vedea 4.3.1); 

• managementul schimbării este acum prezentat 

mai explicit (a se vedea 4.3.1 şi 4.4.6); 

• a fost introdusă o nouă clauză: „Evaluarea conformităţii” 

(a se vedea 4.5.2); 

• au fost introduse noi cerinţe privind participarea 

angajaţilor la dezvoltarea şi revizuirea managementul 

OH&S şi consultarea contractorilor (a se vedea 

4.4.3.2); 


• au fost introduse noi cerinţe pentru investigarea 

incidentelor (a se vedea 4.5.3.1). 

Organizaţiile deja certificate pe OHSAS 18001 în 

versiunea anterioară au la dispoziţie o perioadă de 

tranziţie de doi ani spre noua versiune. 

Standardul SR OHSAS 18001:2008, care a apărut la 

31 martie 2008, din seria Evaluarea Sănătăţii şi Securităţii 

Ocupaţionale (OHSAS) împreună cu OHSAS 18002 – Linii 

directoare pentru implementarea OHSAS 18001, a fost 

elaborat ca răspuns la cererea insistentă a clienţilor cu 

privire la un standard recunoscut al sistemului de management 

al sănătăţii şi securităţii ocupaţionale, faţă 

de care pot să fie evaluate şi certificate sistemele lor de 

management. 

Cea de-a doua ediţie a OHSAS 18001 este focalizată 

pe clarificări asupra primei ediţii şi a luat în considerare 

prevederi din ISO 9001, ISO 14001, ILO-OSH, precum şi 

din alte standarde din domeniul sistemului de management 

OH&S sau alte publicaţii, pentru a spori compatibilitatea 

acestor standarde în beneficiul utilizatorilor. 

SR OHSAS 18001:2008 este compatibil cu standardele 

pentru sisteme de management SR EN ISO 9001:2001 (calitate) 

şi SR EN ISO 14001:2004 (mediu), pentru a facilita 

integrarea sistemelor de management al calităţii, mediului 

şi al sănătăţii şi securităţii ocupaţionale de către 

organizaţii, în cazul în care se doreşte acest lucru. 

Standardul SR OHSAS 18001:2008, care acoperă 

sistemul de management OH&S, intenţionează să asigure 

organizaţiei elementele necesare unui sistem de 

management OH&S efectiv, care să poată fi integrat cu 

alte sisteme de management şi să ajute organizaţia în 

realizarea obiectivele OH&S precum şi a obiectivelor 

economice. 

Pe ansamblu, standardul SR OHSAS 18001:2007 nu 

reprezintă soluţia tuturor problemelor de securitate şi 

sănătate ocupaţională ale unei organizaţii, dar oferă o 

modalitate practică de a realiza un sistem de muncă mai 

sănătos şi mai sigur şi de a îmbunătăţi continuu performanţele 

printr-un sistem integrat de management. 



ADITIVI ALIMENTARI (CONTINUARE DIN NUMĂRUL TRECUT) 

FOOD ADDITIVES (SEQUEL FROM FORMER ISSUE) 

GABRIELA CAZAN, expert principal standardizare, Departament Neelectric, ASRO 

MIOARA VISTIG, expert principal standardizare, Departament Neelectric, ASRO 

This article is a small guide allowing us to „read” the dangers hiding in our daily food. It is better to know the E’s indicative 

and its pharmaceutical designation in order to be able to choose the food product depending on the effects these E-s can 

have over the human body 

Key words: food additives, food products, indicative, pharmaceutical designation, effects, human body 

Unul dintre alimentele cele mai 

studiate şi mai contestate de medicină, 

fie clasică, fie naturistă, este 

zahărul. Zahărul este un aliment 

foarte concentrat, acesta fiind unul 

dintre alimentele care uzează pur şi 

simplu anumite organe, tot aşa cum 

un combustibil care are cifra octanică 

prea mare uzează un motor. Şi totuşi 

... datorită imunităţii 1 ), organis- 

1 Imunitate – Totalitate a mecanismelor 

de apărare a organismului împotriva elementelor 

străine de organism, în particular 

împotriva agenţilor infecţioşi (virusuri, bacterii 

sau paraziţi). Imunitatea pune în joc 

mecanisme împotriva agenţilor exteriori: 

a) imunitate mediată humoral (pe cale 

sangvină), în care anumite globule albe, 

Expert standardizare 

ing. GABRIELA CAZAN, adresa: 

Calea Victoriei, nr. 118, etaj 4, 

camera 18, tel. şi fax: 310.43.09, 

e-mail: gabriela.cazan@asro.ro 

Expert standardizare 

ing. MIOARA VISTIG, adresa: 

Calea Victoriei, nr. 118, camera 406, 

tel. şi fax: 312.47.44, 

e-mail: mioara.vistig@asro.ro 


mul uman are o mare rezistenţă faţă 

de acţiunea microbilor patogeni 

sau a produşilor toxici ai acestora. 

Pentru a putea înţelege mai bine 

cum se produc dezechilibre în lanţ 

prin consumarea unei mari cantităţi 

de zahăr, trebuie să reamintim că 

glicemia reprezintă nivelul glucozei 

din sânge. Deci, mulţumită mai 

multor mecanisme de reglare, glicemia 

este menţinută constantă (în 

jur de 1 gram la litru) cu scopul de a 

aduce organelor şi ţesuturilor cantităţi 

constante de glucoză sangvină. 

Reglarea nivelului sangvin al glucozei 

este asigurată ca urmare a unui 

echilibru permanent între substanţe, 

de natură mai ales hormonală, 

care micşorează glicemia (insuli- 

denumite limfocite B, se transformă în plasmocite 

care se transformă în anticorpi; 

b) imunitate mediată celular, în care alte 

globule albe, denumite limfocite T, intervin 

mulţumită secreţiei diferitelor proteine, denumite 

citokine, şi îşi exercită proprietăţile 

lor citotoxice. 

(Definiţie şi comentariu conform LAROUSSE 

– Dicţionar de Medicină, editura Univers enciclopedic) 

na 2 ) şi cele care o cresc (glucagon, 

adrenalină, hormonul de creştere 

etc. Pentru un organism adaptat de 

milioane de ani să se hrănească cu 

zaharuri complexe din fructe, miere, 

cereale şi legume, ingerarea unei 

2 Insulină – Hormon hipoglicemiant care 

micşorează nivelul glucozei în sânge, secretat 

de către pancreas şi a cărei insuficienţă 

provoacă diabetul. Insulina este produsă în 

pancreas de către celulele beta ale insulelor 

lui Langerhans sub formă de proinsulină, o 

formă inactivă de înmagazinare. În funcţie 

de nevoile organismului, proinsulina se împarte 

în 2 părţi: peptidul C şi insulina. Insulina 

eliberată în sânge se fixează pe receptorii 

specifici situaţi pe membranele celulelor, în 

ficat, în muşchi şi în ţesutul adipos. Insulina 

este singurul hormon al organismului cu 

acţiune hipoglicemiantă, acesta făcând ca 

glucoza din sânge să intre în celule, care o 

folosesc pentru producerea de energie. Totuşi, 

atunci când insulina se fixează în ficat, 

aceasta favorizează constituirea rezervei 

de glucoză sub formă de glicogen. De altfel, 

acest hormon favorizează sinteza proteinelor 

şi împiedică distrugerea lipidelor. 

Reglarea secreţiei de insulină este directă: o 

hiperglicemie (creşterea nivelului sangvin al 

glucozei) stimulează sintetizarea sa (definiţie 

şi comentariu conform LAROUSSE – Dicţionar 

de Medicină, editura Univers enciclopedic)

ciocolate sau a altor dulciuri concentrate 

este un adecvat şoc, care 

produce dezechilibre în lanţ: 

• zahărul străbate cu uşurinţă 

intestinul subţire ajungând în 

sânge, unde provoacă o stare de 

hiperglicemie 3 ); 

• această stare de hiperglicemie 

va determina o stare de excitare 

fizică şi nervoasă; 

• în acest moment, pancreasul 

fiind alertat peste măsură, secretă 

mai multă insulină decât normal, 

ceea ce are ca rezultat scăderea zahărului 

din sânge sub medie, astfel 

încât în scurt timp se instalează o 

stare de hipoglicemie 4 ); 

• ficatul îşi face datoria şi 

transferă o parte din rezervele sale 

de glucide în sânge. 

Aceste alternanţe dereglează 

întreg metabolismul 5 ) şi în timp, 

3 Hiperglicemia apare ca urmare a creşterii 

glicemiei şi este unul dintre simptomele 

caracteristice ale diabetului zaharat. (Comentariu 

conform LAROUSSE – Dicţionar 

de Medicină, editura Univers enciclopedic) 

4 Hipoglicemia apare ca urmare a diminuării 

glicemiei şi riscă să ducă la o pierdere a 

cunoştinţei dacă scăderea este importantă 

(comentariu conform LAROUSSE – Dicţionar 

de Medicină, editura Univers enciclopedic) 

5 Metabolism – Totalitatea reacţiilor biochimice 

care se produc în organism. Metabolismul 

cuprinde două mari procese: 

a) anabolismul care este totalitatea reacţiilor 

chimice care conduc la o sinteză sau la o 

fabricare; anabolismul necesită, în general, 

un consum de energie; 

b) catabolismul care este totalitatea reacţiilor 

care conduc la o degradare; catabolismul 

antrenează, în general, o eliberare de 

energie. 

Metabolismul energetic este totalitatea 

reacţiilor metabolice ale organismului: în 

cursul unui lanţ de reacţii foarte lung şi 

complex, denumit ciclul lui Krebs, energia 

provenind de la nutrimente (proteine, lipide 

şi glucide) este mai întâi transformată 

şi stocată (anabolism) sub formă de adenozintrifosfat 

(A.T.P), moleculă prezentă în 

celule. Această energie este apoi eliberată 

prin degradarea (catabolismul) A.T.P – ului 

pentru a acoperi cheltuielile energetice: 

creştere, activitate fizică, cheltuieli de întreţinere 

şi reparaţie, metabolismul bazal (este 

obosesc şi uzează organismul (mai 

ales pancreasul), epuizând în acelaşi 

timp sistemul nervos. 

Organismul uman are o mare 

capacitate de adaptare, astfel încât 

la cei mai mulţi aceste fenomene 

noi sunt suportate o bună perioadă 

de timp, după care, într-un târziu, 

apar problemele de sănătate. Faptul 

că aceste probleme apar ceva 

mai târziu nu înseamnă însă că nu 

apar sau că sunt mai puţin grave. 

Iată care sunt principalele tulburări 

cu care se confruntă consumatorii 

de zahăr: 

• pancreasul suprasolicitat se 

dereglează pur şi simplu, normalizând 

tot mai greu glicemia, ceea ce 

duce la diabetul zaharat 6 ), cu toate 

consecinţele sale cumplite: de la 

orbire până la tulburări circulatorii 

majore sau boli cardiace fatale. În 

România se estimează că peste şase 

sute de mii de oameni suferă, în diferite 

stadii, de diabet. 

• sistemul imunitar este parţial 

inactivat vreme de câteva ore 

după ingerarea zahărului printr-un 

lanţ de procese hormonale prea 

complexe pentru a fi descris în acest 

articol. Aceasta duce la o expunere 

periculoasă şi inutilă la gripă, boli 

de plămâni, infecţii urinare şi intestinale, 

rinită, sinuzită etc. 

• lipsa de calciu se instalează 

cu timpul, mai ales dacă consumul 

regulat de zahăr în diferite forme 

energia necesară pentru a menţine temperatura 

corpului, ritmul cardiac, funcţionarea 

plămânului şi a altor funcţiuni de bază etc.) 

(definiţiile şi comentariile conform LAROUS- 

SE – Dicţionar de Medicină, editura Univers 

enciclopedic) 

6 Diabet zaharat – Afecţiune cronică care 

se caracterizează printr-o glicozurie (prezenţă 

de zahăr în urină) provenind dintr-o 

glicemie (exces de zahăr în sânge). Diabetul 

zaharat este cauzat de o insuficienţă sau o 

încetinire a secretării insulinei de către pancreas, 

hormonul necesar utilizării glucozei 

pentru a răspunde necesităţilor energetice 

celulare (definiţie şi comentariu conform 

LAROUSSE – Dicţionar de Medicină, editura 

Univers enciclopedic) 


este însoţit şi de un stres puternic. 

• caria dentară apare la 94 % 

din populaţia care consumă produse 

cu zahăr (de şase ori mai mult decât 

în urmă cu 200 de ani, înainte de 

descoperirea zahărului). În urmă cu 

zece ani, se credea că o carie dentară 

rezultă ca urmare a faptului că 

zahărul şi dulciurile favorizează dezvoltarea 

bacteriilor pe dinţi, şi totuşi 

nu aceasta este cauza. Cercetări recente 

au demonstrat că o carie dentară 

apare ca urmare a perturbării 

unui lanţ de procese metabolice ale 

calciului. 

• obezitatea se instalează 

frecvent la marii consumatori de 

dulciuri. Obezitatea apare nu ca urmare 

a faptului că zahărul este atât 

de bogat în calorii pe cât se crede, 

ci pentru că perturbă echilibrul hormonal, 

ceea ce duce la creşterea 

apetitului şi la dezvoltarea în exces 

a ţesutului adipos. 

• o serie de alte boli cum ar fi: 

reumatismul, anemia, astenia, degenerescenţa 

osoasă, cancerul, scleroza 

multiplă, sinuzita şi rinita cronică, 

precum şi tulburările hormonale se 

agravează, ca o consecinţă a consumului 

de zahăr şi se vindecă ca prin 

farmec o dată ce am renunţat la el. 

Ţinând seama de cele menţionate 

mai sus, vă propunem ca pentru 

o perioadă să renunţaţi la zahăr 

… să zicem timp de o lună. De ce vă 

propunem acest lucru ? … Pentru a 

verifica în practică efectul miraculos 

al renunţării la „moartea albă”, după 

cum este denumit zahărul de către 

naturiştii occidentali. 

ÎNLOCUITORII NATURALI 

AI ZAHĂRULUI 

Cel mai potrivit înlocuitor natural 

al zahărului este mierea de albine, 

care nu este numai un amestec 

foarte complex de zaharuri naturale, 

ci şi un produs viu, care conţine 

substanţe special făcute să ajute 



organismul să asimileze fără probleme acest aliment. În perioada de vară, un înlocuitor şi mai bunt sunt fructele 

proaspete care atunci se vor găsi din abundenţă. Sucurile, salatele de fructe, fructele consumate ca atare sunt 

o adevărată relaxare pentru organism, ducând la normalizarea glicemiei, la reglarea funcţiilor pancreasului, la 

rafinarea gustului, precum şi a percepţiilor olfactive. Iarna, fructele uscate: stafidele, smochinele, curmalele, caisele 

deshidratate etc. sunt un excelent înlocuitor al zahărului. Acestea sunt foarte dulci, foarte bogate în zaharuri 

(aproape 80 % din masa acestora), dar sunt mult mai uşor de suportat de organism decât zahărul alb. 

Există anumite plante care au proprietatea de a corecta într-o bună măsură efectele nefaste ale consumului 

de zahăr şi de alimente îndulcite cu zahăr. Cele mai cunoscute şi la îndemână antidoturi de acest fel sunt: 

• tijele şi frunzele proaspete de păpădie - consumate ca atare sau sub formă de salată; 

• frunzele de dud, de afin, de nuc - se ia o linguriţă pulbere de plantă uscată de patru ori pe zi, la două ore 

după masă, cu puţină apă; 

• afinele proaspete şi sucul de afine. 


După cum am spus 

şi în articolele anterioare, 

E-urile sunt substanţe 

care intră în componenţa 

tuturor produselor alimentare 

pe care le găsim 

în rafturile magazinelor. 

Cum aditivii alimentari 

sunt utilizaţi în scopul 

menţinerii îndelungate 

a calităţii produselor, 

pentru îmbunătăţirea 

gustului, menţinerea 

culorii şi a consistenţei 

produselor, dar şi în scopul 

controlării acidităţii 

şi a alcalinităţii produselor, 

numărul trecut după 

E trebuie să reprezinte şi 

categoria din care E-ul 

respectiv face parte. 

După afirmaţiile 

specialiştilor, consumul 

zilnic al aditivilor alimentari 

duce – mai devreme 

sau mai târziu – la 

deteriorarea sănătăţii. În 

ultimii ani, cercetările 

ştiinţifice efectuate au 

dus la concluzia că unele 

E-uri prezintă un grad 

mare de nocivitate, dar 

nu toate. 

Profesorul Gheorghe 

Mencinicopschi ne 

avertizează că organismul 

uman este lipsit 

de apărare împotriva


E-urilor, pentru că nu le poate depista prin intermediul simţurilor. Specialiştii din domeniul chimiei alimentare 

se străduiesc, de zeci de ani, să descopere soluţii pentru conservarea alimentelor, îmbunătăţirea gustului sau a 

aspectului acestora. 

Rezultatele muncii specialiştilor sunt E-urile. Contribuţia acestora poate fi benefică organismului, dar poate 

fi şi extrem de nocivă. Din acest motiv, trebuie să ne punem întrebarea: Care sunt aditivii pe care trebuie să-i 

evităm? 

Marea majoritate dintre noi suntem preocupaţi de calitatea alimentelor îngurgitate în viaţa de fiecare zi. În 

marile laboratoare ale lumii, cercetătorii caută soluţii eficiente la obsedantele întrebări ale acestui secolul al vitezei: 

ce, cum, când, cât şi unde mâncăm, pentru a ne menţine cât mai sănătoşi şi cât mai în formă. Factorii esenţiali 

care contribuie la menţinerea sănătăţii, la prevenirea bolilor şi încetinirea procesului de îmbătrânire sunt hrana 

corectă şi stilul de viaţă pentru care optăm. Ar fi foarte bine dacă am putea răspunde la următoarea întrebare: ce 

înseamnă „hrană corectă”? 

Chiar dacă suntem sceptici în această privinţă, adevărul este că nu ne dăm seama …deci, contează ce 

mâncăm. 

Autorul cărţii „Biblia alimentară”, profesorul Gheorghe Mencinicopschi, precizează în prefaţa acestui valoros 

volum câteva principii privind alimentaţia corectă. Cercetătorii în domeniul fiziologiei au demonstrat, de mai mulţi 

ani, că la nivel molecular, suntem cu adevărat ceea ce mâncăm şi ceea ce au mâncat părinţii sau strămoşii noştri. 

Dar cum noi suntem fiinţe unicat, stă în puterea noastră să îmbunătăţim zestrea genetică printr-o dietă corectă şi 

strict personalizată. În calculul dietei contează întotdeauna calitatea nutriţională a alimentului. Organismul „ştie” 

să aleagă alimentele după efectul benefic pe care acestea îl au. Şi totuşi … de când s-au înmulţit E-urile, a apărut 

o mare problemă: corpul uman nu mai poate alege corect, pentru că este indus în eroare de aditivii alimentari. 

Dar ce-i drept … mulţi dintre aceştia tocmai de aceea au fost creaţi. 

Pentru a asigura consumatorilor o alimentaţie fără riscuri, ţările membre ale Uniunii Europene fac eforturi 

imense pentru a rescrie lista cu aditivi alimentari clasificaţi în funcţie de nocivitatea acestora. Există aditivi care 

sunt consideraţi cancerigeni, alţii sunt doar „periculoşi”, dar sunt şi E-uri fără grad de risc. Oricare ar fi categoria 

din care fac parte, aditivii alimentari trebuie să fie folosiţi conform legislaţiei Uniunii Europene, care face toate 

eforturile pentru a pune ordine în acest domeniu. 

Comisia Europeană este instituţia care va gestiona lista cu produsele aprobate, care vor constitui subiectul 

unor analize de risc din partea Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară (AESE). 

Ceea ce urmează este un mic ghid care să vă permită să descifraţi pericolele care se ascund în hrana noastră 

cea de toate zilele. Legenda indicată în Tabelul 8 este valabilă pentru toate tabelele din acest articol. 

Aditivii alimentari sau, după cum mai sunt denumiţi, E-uri, în ultimul timp, sunt consideraţi de mulţi dintre 

consumatori ca fiind cele mai controversate ingrediente. Deci, mulţi consumatori consideră aditivii alimentari ca 

fiind substante ciudate, cu nume complicate, fără rol în hrănirea noastra şi totodată potenţial vătămătoare. Poate 

că ar fi timpul să ne gândim dacă este sau nu justificată această abordare. 

Aditivii au fost folosiţi în prepararea şi păstrarea alimentelor din cele mai vechi timpuri ... dar, în ultimul secol, 

odată cu dezvoltarea fără precedent a industriei alimentare, aceştia au căpătat un rol primordial în procesarea 

alimentelor. 

Aditivii alimentari autorizaţi a fi folosiţi în alimente diferă de la ţară la ţară. Lista aditivilor autorizaţi într-o ţară 

este în permanenţă schimbare. De-a lungul anilor multor aditivi li s-au atribuit efecte nocive asupra sănătăţii care 

nu au fost cunoscute în momentul autorizării lor şi au fost scoşi de pe listă. De asemenea, mereu apar substanţe 

noi care sunt autorizate a fi folosite în industria alimentară. 

În Tabelul 8 se indică aditivii nenumerotaţi, denumirea farmaceutică şi un scurt comentariu asupra acestora. 

Tabelul 8 – Aditivii nenumerotaţi 

Denumire Comentarii 

Albumină* - 

Ambră cenuşie* Derivat din balenă 

Acid arahidonic* Derivat din ficat, creier, glande sau uleiuri de origine animală 

Aronia Derivat din Aronia arbutifolia; folosit ca extensor de gust la jeleuri, budinci, diverse prafuri 

pentru prepararea deserturilor, iaurt, deserturi cu lapte, brânzeturi omogenizate, dulciuri 

de cofetărie, prăjituri crocante, creme cu fructe, îngheţate, băuturi instant 

Acid aspartic* Derivat din aspartam (a se vedea E 951) 



Betaină* Derivat din ulei 

Biotină Vitamină cristalină incoloră care face parte din complexul B, care se găseşte în special în 

drojdie, ficat şi gălbenuş de ou. Nu se cunosc reacţii adverse. Produsul a fost testat 

Cafeină Alcaloid care există în mod natural în ceai, nucă de cola şi cafea; absolut toxic în doze mari, poate 

cauza palpitaţii, hipertensiune arterială, vărsături, convulsii, dureri de cap, diaree, urinare frecventă, 

deshidratare, insomnie, crampe abdominale, tremurături ale mâinilor, spasme musculare; acţionează 

ca laxativ; consumă calciul din organism; se foloseşte ca stimulant mediu, cu moderaţie 

Caseină Fosfoproteină a laptelui, cu o structură moleculară foarte asemănătoare cu a glutenului 

Catalază* Derivat din ficat de vită 

Colesterin* - 

Scorţişoară Condiment preparat din scoarţă; poate provoca alergii 

Roşu citric nr. 2 Cauzează cancer la animale; se foloseşte pentru a usca coaja portocalelor 

Zibetă* Derivat animal 

Ulei de muguri de cuişoare Ulei esenţial natural distilat din muguri de cuişoare (syzygium atmaticum); poate cauza 

alergii 

Colin bitartrat* Ţesut de origine animală 

Colagen* - 

Enzime* - 

Eritritol* Produs prin fermentare care începe cu dextroza (zahăr simplu derivat din porumb); de 

asemenea, derivat din stomac de viţel; utilizat ca îndulcitor pentru băuturi şi produse de 

cofetărie 

Etil vanilină Aromă artificială de vanilie; este de 3 ½ ori mai puternică decât vanilia naturală şi mult mai 

ieftină; aceasta explică de ce fabricanţii o folosesc în băuturi răcoritoare, îngheţate, aluaturi 

coapte; în general, se consideră sigură 

Albastru CI albastru direct 53 Dermatite de contact 

Verde FD&C nr. 3 Tumori ale vezicii urinare 

Roşu FD&C nr. 102 Alergen; nu este permis în uzul alimentar 

Galben FD&C nr. 11 Dermatite de contact 

Fructoză Carbohidrat şi zahăr simplu (monozaharidă) există în mod natural în miere şi fructele proaspete; 

se utilizează ca adaos la prăjituri, pâine, fursecuri, pentru a le da o culoare maronie 

Violet de genţiană CI, violet nr. 3 Dermatite de contact 

Glucuronolacton, acid glucuronic* Substanţă existentă în mod natural în organism, în ficat, produsă din glucoză; ajută la stimularea 

metabolismului şi la dezintoxicarea organismului; există şi în plante, în principal în 

răşinoase; componenţa importantă a ţesuturilor fibroase şi conjunctive, la toate animalele 

Gliceride Componente ale grăsimilor; folosite ca stabilizatori la cârnaţi, slănină, uleiuri vegetale, margarină; 

cel mai frecvent utilizat este monogliceryde citrate, deşi FDA impune limite stricte 

Glicogen* - 

Gliadin Ingredient foarte important în pâine şi produse de panificaţie, patiserie, prăjituri, majoritatea 

aluaturilor 

Guaiacol Este utilizat ca expectorant 

Proteine vegetale hidrolizate (HVP) Gluten cerealier; glutenul este o proteină existentă într-o subclasă de plante din familia 

monocotiledonatelor; aceste plante sunt membre ale familiei păioaselor (grâu, ovăz, secară 

etc.); şi derivatele lor conţin acest produs (malţul, amidonul); persoanele care suferă de boala 

celiacă trebuie să-l evite (este o boală cronică în care absorbţia defectuoasă a substanţelor 

nutritive este cauzată de o leziune caracteristică a mucoasei intestinale); se foloseşte la 

alimente preambalate şi conservate; de asemenea, este prezent în excipienţii din preparatele 

farmaceutice, mai ales în suplimentele de vitamine şi minerale 

Proteine hidrolizate din plante (HPP) La fel ca HVP 

Keratină* Derivat din unghii sau păr 

Lipide, lipoide* - 

Lysin-L*, Lysin-DL* La fel ca eritritol 

Maltodextrin Natural, carbohidrat complex, nu este un zahăr simplu (dextroză, fructoză, zaharoză etc.); 

poate fi un derivat din cartofi sau porumb; se foloseşte în industria alimentară la dulciuri, 

băuturi, bere, îngheţată, fructe conservate, lapte praf, prăjituri, biscuiţi, pâine, dar şi în medicină, 

industria textilă, la vopsele, hârtie etc.; în general se consideră sigur 

0 Standardizarea • Aprilie 2008


Mentol Alcool cristalin existent in special in uleiul de mentă; are un parfum puternic şi proprietăţile 

răcoritoare ale mentei; poate provoca alergii 

Metionină* Derivat din proteine 

Roşu neutru Dermatite de contact 

Acid nucleic* Derivat din celule 

Oleamină, acid oleic* - 

Rennet* Derivat din stomac de viţel 

Fenilalanină, fenilanină Aminoacid esenţial; organismul îl foloseşte pentru a produce unii hormoni (epinefrina, 

norepinefrina, tiroxina, colecistochinina) şi melanină (pigment); colecistochinina determină 

scăderea apetitului (poate fi utilă pentru persoanele care doresc să slăbească); efectele analgezice 

ale fenilalaninei pot fi, de asemenea, utile pentru persoanele care suferă de dureri 

musculare, de ligamente, articulaţii şi tendoane, rezultate din efort fizic intens 

Phenylephrine Descongestionant care ameliorează congestiile nazale; se utilizează în industria farmaceutică; 

efectele secundare sunt: greaţa, indigestii, pierderea apetitului, nervozitate, agitaţie, 

ameţeli, dureri de cap, dureri în piept, accelerarea pulsului, anxietate, teamă, urinare dificultoasă 

sau dureroasă, insomnie 

Polivinilpolipirolidon (PVPP) Pudră albă care se adaugă în bere pentru îndepărtarea compuşilor fenolici; ca urmare, 

berea este limpede şi poate fi păstrată mai mult timp 

Salicilat Sare a acidului salicilic; utilizat la dulciuri, plăcinte, băuturi răcoritoare, rulade etc 

Chinină dihidroclorid, sulfat de chinină Alcaloid toxic extras din scoarţa arborelui de chinină; utilizat ca aromatizant în băuturi carbonatate 

(în principal în apa tonică şi bitter lemon); se întrebuinţează ca tratament pentru 

malarie; efectele secundare sunt: dureri de cap, greaţă, sunete în urechi, vedere înceţoşată; 

cantitatea permisă este strict limitată 

Taurină Aminoacid neesenţial; produs prin sinteza aminoacizilor metionina şi cisteina din ficat; vitamina 

B 6 ajută la acest proces; diabeticii şi persoanele hipoglicemice folosesc taurina sub 

supraveghere medicală, pentru că acţionează asupra activităţii insulinei; consumul excesiv 

poate da naştere la diaree şi la formarea ulcerului peptic 

Tiamină Sursă de vitamina B 1; funcţionează ca o coenzimă în metabolismul energetic; menţine 

sănătatea tractului digestiv şi a sistemului nervos; la doze mari, se constată reacţii adverse, 

cum ar fi dureri de cap, irascibilitate, puls rapid, tremurături, slăbiciune 

Timerosal Conservant foarte eficient care conţine mercur; este utilizat la unele vaccinuri şi alte produse; 

FDA estimează că este folosit în peste 30 de vaccinuri; mercurul este excretat de corp; 

sistemul nervos este foarte sensibil la toate formele de mercur; metilmercurul şi vaporii de 

metal sunt mai dăunătoare decât alte forme; însă expunerea la nivele ridicate de mercur 

poate provoca probleme ireversibile la rinichi, creier, dezvoltarea fetusului; efectele asupra 

funcţionării creierului se pot traduce prin irascibilitate, timiditate, tremurături, probleme de 

vedere sau de auz, probleme de memorie 

Torulă Proteină derivată din zahărul din lemn; subprodus utilizat în fabricarea hârtiei; tipul S este 

utilizat în alimentele pentru copii şi în cereale, tipul F este utilizat în suplimente alimentare 

pentru peşti şi păsări; reprezintă un alergen pentru febra fanului (rinită alergică) şi astm 

bronşic 

Zinc Element esenţial pentru organismul uman; există în mod natural în carne (mai ales ficat), 

peşte, linte, legume cu frunze verzi, cereale integrale (inclusiv germeni de grâu), drojdie de 

bere, brânzeturi, lapte, arahide, floarea-soarelui, seminţe de susan; dozele toxice de zinc pot 

cauza vărsături, diaree, agitaţie, iritare a stomacului, anemie; dozele excesive de zinc pot 

scădea nivelul de colesterol HDL (colesterol „bun”) şi creşte riscul de boli de inimă 

Legendă 

*= aditivul respectiv este probabil sau sigur derivat animal (mai cu seamă din porc). 

1) HACSG = Hyperactive Children Support Group. 

În numărul viitor al revistei se va întocmi un top al aditivilor care sunt cei mai cancerigeni sau cei mai periculoşi 

pentru sănătatea noastră. De asemenea, se va arăta de ce considerăm că eticheta produsului alimentar este 

cartea de vizită a acestuia, se va da un exemplu despre cum se poate stabili doza maximă admisă sau acceptată 

pentru un aditiv alimentar şi care trebuie să fie doza zilnică recomandată. 



STANDARDELE LUNII 

STANDARDS OF THE MONTH 

This article briefly presents the standards published last month by the Romanian Association for Standardization 

NUTREŢURI 

SR CEN ISO/TS 17764-1:2008, Nutreţuri. Determinarea conţinutului de acizi graşi. Partea 1: Prepararea esterilor 

metilici 

Prezentul document specifică două metode de preparare a esterilor metilici ai acizilor graşi din grăsimi animale 

şi vegetale, uleiuri şi amestecuri de acizi graşi, folosite ca materii prime pentru nutreţuri combinate, şi acizi 

graşi proveniţi din extracte de grăsime de nutreţuri pentru animale, inclusiv amestecuri de grăsimi şi acizi graşi 

care conţin acid butiric 

Clasificare alfanumerică: N01-Metode de analiză; 

Clasificare ICS: 65.120-Nutreţuri 

SR CEN ISO/TS 17764-2:2008, Nutreţuri. Determinarea conţinutului de acizi graşi. Partea 2: Metoda prin cromatografie 

în fază gazoasă 

Standardul se aplică la investigarea grăsimilor, a uleiurilor şi a amestecurilor de acizi graşi de origine animală 

şi vegetală folosite pentru încorporare în nutreţurile pentru animale, şi din extractele de grăsime din nutreţurile 

pentru animale şi materiile prime furajere destinate nutreţurilor combinate, inclusiv amestecuri de grăsimi şi acizi 

graşi care conţin acid butiric 

Clasificare alfanumerică: N01-Metode de analiză; 

Clasificare ICS: 65.120-Nutreţuri 

SISTEME DE CANALIZARE EXTERNE 

SR EN 1123-2+A1:2008, Tuburi şi racorduri de tub pentru reţele de canalizare de oţel galvanizat la cald, sudate longitudinal, 

cu mufă şi capăt drept. Partea 2: Dimensiuni 

Standardul se aplică la tuburi şi racorduri sudate longitudinal, de oţel galvanizat la cald, cu mufă şi capăt drept 

pentru reţele de evacuare din clădiri şi stabileşte dimensiunile şi toleranţele pentru tuburile, piesele de legătură, 



îmbinările de tuburi şi conţine un sistem de notare a diverselor tipuri de tuburi şi racorduri pentru a simplifica 

identificarea fiecărei componente 

Clasificare alfanumerică: G54-Alimentări cu apă şi canalizări; 

Clasificare ICS: 93.030-Sisteme de canalizare externe 

BETON ŞI PRODUSE DIN BETON 

SR EN 12794+A1:2007, Produse prefabricate din beton. Piloţi de fundaţie 

Acest standard, care include în text amendamentul A1, stabileşte terminologia, cerinţele, criteriul performanţelor 

minime, metodele de verificare şi evaluare a conformităţii care vor fi aplicate piloţilor de fundaţie prefabricaţi 

din beton, produşi în fabrică pentru lucrări de construcţii civile şi instalaţi in situ prin impact, vibraţii, presare 

sau alte tehnici adecvate. Acest document poate fi, de asemenea, aplicat produselor fabricate în instalaţii provizorii 

in situ, unde producţia este controlată în conformitate cu prevederile articolului 6 şi este protejată în mod 

adecvat împotriva condiţiilor meteo nefavorabile. Acest standard se aplică piloţilor de fundaţie produşi în fabrică 

ca elemente de beton armate sau precomprimate. Secţiunea transversală poate fi masivă sau prevăzută cu un gol 

de formă prismatică sau cilindrică. Secţiunea transversală poate fi constantă pe întreaga lungime, conică în întregime 

sau parţial de-a lungul pilotului sau elementului de pilot. Standardul se referă la piloţii de fundaţie fabricaţi 

monolitic sau prin îmbinarea elementelor turnate. Piloţii de fundaţie pot avea un picior lăţit sau un sabot de pilot. 

Standardul se aplică la betonul obişnuit, aşa cum este definit în SR EN 206-1, compactat astfel încât să nu conţină 

cantităţi apreciabile de aer în afara celui oclus. 

Clasificare alfanumerică: G46-Prefabricate de beton; 

Clasificare ICS: 91.100.30-Beton şi produse din beton; 93.020-Lucrări de terasament. Excavaţii. Fundaţii. Lucrări 

subterane 

SR EN 13224+A1:2007, Produse prefabricate din beton. Elemente de planşeu cu nervuri 

Acest standard, care include în text amendamentul A1, stabileşte condiţiile, criteriile referitoare la performanţele 

de bază şi evaluarea conformităţii pentru elementele nervurate prefabricate din beton armat sau precomprimat, 

cu agregate obişnuite, utilizate pentru planşee sau acoperişuri. Elementele sunt compuse dintr-o dală 

superioară şi din una sau mai multe (în general) două nervuri, care conţin armătura longitudinală principală. Pot 

fi, de asemenea, prezente o dală inferioară şi nervuri transversale. Acest standard cuprinde terminologia, criteriile 

de performanţă, toleranţele, proprietăile fizice importante, metodele de încercare, precum şi aspectele referitoare 

la transport şi la punere în operă. În anexa A informativă sunt prezentate câteva exemple din elementele 

prefabricate tratate în acest document 

Clasificare alfanumerică: G46-Prefabricate din beton; 

Clasificare ICS: 91.100.30-Beton şi produse din beton 

SISTEME DE ALIMENTARE CU APĂ 

SR EN 14154-1+A1:2007, Contoare de apă. Partea 1: Condiţii generale 

Acest document se aplică la contoarele de apă destinate utilizării în zone rezidenţiale, comerciale, în industria 

uşoară şi stabileşte condiţiile şi procedurile de certificare, independent de tehnologia de construcţie, pentru 

contoarele de apă utilizate la măsurarea volumului real de apă potabilă curată şi rece sau de apă caldă ce curge 

printr-o conductă închisă şi complet plină. Aceste contoare de apă trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să 

indice volumul contorizat 

Clasificare alfanumerică: P36-Mijloace de măsurare a debitului; 

Clasificare ICS: 91.140.60-Sisteme de alimentare cu apă 



SR EN 14154-2+A1:2007, Contoare de apă. Partea 2: Instalaţii şi condiţii de utilizare 

Acest document specifică criteriile de alegere a contoarelor de apă, condiţiile de instalare şi pentru prima punere 

în funcţiune a contoarelor noi sau reparate pentru a asigura o măsurare cu o exactitate constantă şi o citire 

sigură a contorului 

Clasificare alfanumerică: P36-Mijloace de măsurare a debitului; 

Clasificare ICS: 91.140.60-Sisteme de alimentare cu apă 

PRODUSE PENTRU CONSTRUCŢII DE TERACOTĂ 

SR EN 539-2:2006, Ţigle de argilă arsă pentru acoperiri discontinue. Determinarea caracteristicilor fizice. Partea 2: 

Încercarea rezistenţei la îngheţ 

Documentul specifică cinci metode de încercare pentru determinarea rezistenţei la îngheţ a ţiglelor şi accesoriilor 

de argilă arsă. Primele patru metode (metodele A, B, C şi D) sunt aplicate în conformitate cu cerinţele 

descrise în SR EN 1304. Cea de-a cincea metodă (E) este aplicabilă în toate statele membre CEN, în conformitate cu 

cerinţa fiecărui stat membru. Pe teritoriul României se aplică metoda B. Metoda E se aplică experimental pentru 

acumulare de date. 

Clasificare alfanumerică: H51-Ceramică brută; 

Clasificare ICS: 91.100.25-Produse pentru construcţii de teracotă 

PRODUSE DE CIMENT ARMATE CU FIBRE 

SR EN 15057:2006, Plăci profilate de fibrociment. Metoda de încercare a rezistenţei la impact 

Acest standard specifică o metodă de încercare la impact cu un corp moale pentru plăcile profilate de fibrociment 

pentru învelitoare de acoperiş. Standardul se aplică plăcilor profilate de fibrociment conforme cu SR EN 494 

şi cu o lungime mai mare sau egală cu 1,04 m. El se aplică numai produselor în stare de livrare. 

Clasificare alfanumerică: H33-Produse pentru învelitori şi pereţi; 

Clasificare ICS: 91.100.40-Produse de ciment armate cu fibre 

LIANŢI. MATERIALE PENTRU ETANŞARE 

SR EN 534:2006, Foi bitumate ondulate. Specificaţii de produse şi metode de încercări 

Standardul specifică proprietăţile tehnice şi stabileşte metode de încercare şi inspecţie pentru foi bitumate 

ondulate finisate la ieşirea din fabrică. De asemenea, el conţine prevederi referitoare la evaluarea conformităţii 

produselor cu cerinţele acestui standard 

Clasificare alfanumerică: H71-Materiale pentru izolaţii; 

Clasificare ICS: 91.100.50-Materiale pentru etanşare 

SR EN 544:2006, Şindrile bituminoase cu armături minerale şi/sau sintetice. Specificaţie de produs şi metode de 

încercare 

Acest document se aplică la şindrile bituminoase pentru care etanşeitatea la apă a sistemului este asigurată 

de hidroizolarea acoperişului prin suprapunere, prin diferite sisteme adezive sau prin combinarea acestora, în 

conformitate cu instrucţiunile de instalare ale producătorului, şi care sunt destinate să fie montate ca învelitoare 

pentru acoperişuri înclinate şi/sau placarea pereţilor. Acest standard se aplică numai şindrilelor bituminoase cu 

material mineral de armare, armătură sintetică sau un amestec din cele două 



Clasificare ICS: 91.100.50-Lianţi. Materiale pentru etanşare 


SR EN 12691:2006, Foi flexibile hidroizolante. Foi hidroizolante bituminoase de material plastic şi de cauciuc pentru 

hidroizolarea acoperişului. Determinarea rezistenţei la impact 

Acest standard descrie o încercare pentru determinarea rezistenţei la impact a foilor pentru hidroizolarea 

acoperişului. Domeniul eforturilor mecanice exercitate pe foi cuprinde de la sarcini statice pe termen lung până la 

sarcini dinamice pe termen scurt. Această metodă reprezintă categoria dinamică de sarcină în care străpungerea 

poate fi provocată prin impact. Acest standard european poate fi aplicat şi în alte scopuri de hidroizolare 


Clasificare ICS: 91.100.50-Lianţi. Materiale pentru etanşare 

SR EN 14909:2006, Foi flexibile pentru hidroizolaţii. Foi hidroizolante de material plastic şi cauciuc de etanşare la 

umiditate. Definiţii şi caracteristici 

Standardul stabileşte caracteristicile foilor flexibile de material plastic şi de cauciuc destinate utilizării ca foi de 

etanşare la umiditate pentru clădiri. El specifică cerinţele şi metodele de încercare şi este folosit pentru evaluarea 

conformităţii produselor cu cerinţele acestui standard 

Clasificare alfanumerică: H72-Materiale pentru etanşări; 

Clasificare ICS: 01.040.91-Construcţii şi materiale de construcţii (Vocabulare); 91.100.50-Lianţi. Materiale pentru 

etanşare 


CUM PUTEM CÂŞTIGA 

CU SISTEMELE DE MANAGEMENT 

Autor: Dr. Ing. TRAIAN TEODORU 

Cartea pe care o lansăm propune o abordare ieşită din canoanele cu care ne-a familiarizat certificarea sistemelor 

de management. 

Într-adevăr, suntem îndrumaţi către un mod de gândire neconvenţional pentru preocuparea încă larg răspândită 

a implementării de sisteme de management certificabile. 

„Premiul” care ni se oferă la capătul celor peste o sută de pagini cu un conţinut extrem de condensat, dar 

uşor de citit, este un punct de vedere provocator asupra sistemelor de management care aduc valoare, alta 

decât certificatul de conformitate cu referenţiale internaţional recunoscute. 

În primul capitol suntem invitaţi să reflectăm la trecerea de la eficacitate şi organizaţie aflate în centrul cerinţelor 

pentru sistemele de management, la eficienţă şi întreprindere, mai apropiate de ceea ce realmente 

vizează conducătorii firmelor. 

Cartea ne propune, apoi, un inventar al atuurilor implementării sistemelor de management, desigur incomplet. 

O invitaţie la reflecţie. 

Sunt prezentate, în capitolele 2, 3 şi 4, „produsele” de bază pe care le are de realizat managerul şi pentru care familiile 

de standarde/ documente internaţionale asociate cu cele trei sisteme de management abordate în carte 

furnizează un suport solid şi uşor accesibil: politicile, obiectivele-ţintele-indicatorii de performanţă, procesele 

(documentate în proceduri) pentru implementarea/ realizarea acestora. Găsim în carte exemple concrete de 

asemenea „produse”, metodologii pentru conceperea lor. 

Capitolul 5 introduce un instrument care sintetizează, prin 

prisma principiilor managementului, elemente ale proceselor 

celor trei sisteme de management abordate în carte – fişa de 

proces. Acest instrument poate fi valorificat pentru înţelegerea 

culturii manageriale şi pentru elaborarea documentelor sistemului 

de management integrat. 

Reguli referitoare la valorificarea procesului de auditare a sistemului 

de management integrat sunt date în Capitolul 6. 

Bibliografia care încheie cartea prezintă surse de informaţii 

pentru valorificarea sistemelor de management. 

În concluzie, cartea este: 

• un instrument util celor interesaţi de implementarea sistemelor 

de management incluzând, alături de cerinţele pentru 

certificare, îndrumările internaţional recunoscute; 

• o invitaţie la reflecţie asupra unor teme de maximă actualitate, 

chiar mai ample decât domeniul strict al cărţii; 

• lectură incitantă, agreabilă. 

Preţ: 47,6 lei (TVA inclus) 

ASRO 

CUM PUTEM CÂŞTIGA 

CU SISTEMELE DE MANAGEMENT 

TRAIAN TEODORU 

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA 

SISTEME DE MANAGEMENT 

Bucureşti 2007

LEGISLAŢIE ŞI STANDARDIZARE - Editura Standardizarea

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?