Revista de Igienă şi Sănătate Publică, nr.3 - Revista de Igiena si ...

Secţiunea: 

Workshop sub egida CNCSIS 

„Comportamente cu risc la tineri – 

ameninţare la sănătatea şi securitatea 

societăţii”

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, nr.3/2004, vol.54 5 

PROFILE PSIHOLOGICE ŞI 

COMPORTAMENTE CU RISC 

ÎNTÂLNITE LA TINERI 

REZUMAT 

Petrescu C., Băncilă S.P., Suciu O., Vlaicu B., Doroftei S. 

Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” Timişoara 

Prin studiul efectuat ne-am propus investigarea profilelor psihologice la populaţia tânără 

şi a apariţiei comportamentelor cu risc in gimnaziu, liceu şi facultate. Ca metodă am 

folosit ancheta epidemiologică transversală prin aplicarea chestionarelor de personalitate, a 

testelor proiective şi evaluarea comportamentelor cu risc pe eşantioane formate din elevi şi 

studenţi, omogene şi reprezentative statistic. Am identificat profilele psihologic şi comportamental 

caracteristice populaţiei tinere din Timişoara. În concluzie, am realizat parţial un 

prim profil psihologic şi comportamental la această categorie de vârstă. 

Introducere 

Tipul de personalitate şi mediul familial 

constituie factori predispozanţi în 

apariţia comportamentelor cu risc la tineri 

(1,7,8). Tinerii care sunt stabili din punct de 

vedere emoţional şi provin din familii organizate 

sunt mai puţin expuşi acestor comportamente 

(2,3). Comportamentele considerate 

cu risc sunt: fumatul, consumul de 

alcool, consumul de droguri, comportamentele 

sexual, agresiv, alimentar, sedentarismul, 

etc. (5,9,10,11). 

Scop 

Prin studiul efectuat am urmărit dezvoltarea 

unei noi perspective în abordarea 

unor factori de risc la populaţia tânără. Pornind 

de la premisa că mediul familial şi profilul 

psihologic pot influenţa apariţia comportamentelor 

cu risc am abordat aceste aspecte 

concomitent cu comportamentele cu 

risc apărute la tineri. 

Material şi metodă 

Metoda de lucru a constat în efectuarea 

unui studiu epidemiologic transversal cu 

aplicarea: chestionarelor (Freiburg, Eysenck, 

Personalităţi Accentuate – PA, Beck, Woodworth-Mathewes), 

a testelor proiective (testul 

arborelui, testul Lüscher), a analizei grafologice 

şi a testului chipului desenat schematic, 

a probei Ray (testarea memoriei) şi a 

chestionarului YRBSS (Young Risk Behavior 

Surveillance System). Pentru fiecare 

analiză transversală studiul a fost realizat pe 

eşantioane formate din câte 50 elevi şi studenţi 

(gimnaziu, liceu, facultate), iar distribuţia 

în cadrul eşantionului a fost omogenă 

şi reprezentativă statistic. 

Durata studiului efectuat a fost de 8 

ani (1996-2004), iar locul desfăşurării acestuia 

municipiul Timişoara. 

Rezultate obţinute 

S-au caracterizat prin identificarea 

profilelor psihologice şi a prezenţei comportamentelor 

cu risc la tinerii investigaţi.

6 

Al 9-lea Congres Naţional de Igienă şi Sănătate Publică, 4-6 noiembrie 2004, Timişoara 

A. Profile psihologice identificate 

la tineri 

Prin aplicarea chestionarului Freiburg 

la populaţia tânără (elevi de liceu) am 

remarcat următoarele trăsături de personalitate 

dominante: agresivitate spontană, 

imaturitate (55%), agresivitate reactivă, dominanţă 

şi iritabilitate, sensibilitate la frustrare 

(45%), proastă dispoziţie, nesiguranţă 

de sine (37%). Alte trăsături manifestate cu 

o frecvenţă şi intensitate mai mici au fost: 

labilitatea emoţională (30%), extraversiunea 

(35%), prezenţa tulburărilor psihosomatice 

(35%). 

Investigarea tipurilor temperamentale 

(chestionarul Eysenck) la tineri (studenţi) 

a evidenţiat predominenţa temperamentelor 

sangvinic şi flegmatic la populaţia 

masculină şi a temperamentelor melancolic 

şi coleric la populaţia feminină. 

Aplicarea chestionarului Personalităţi 

Accentuate (PA) a evidenţiat predominenţa 

următorului profil psihologic la 

tineri (studenţi): suspicios – luptător (78%), 

formalist – perfecţionist (57%), instabil 

emotiv-atitudinal (53%). Este interesant de 

precizat faptul că deşi studiul s-a efectuat la 

facultăţi diferite (medicină, psihologie, educaţie 

fizică) profilul psihologic înregistrat a 

fost acelaşi (6). 

Prin aplicarea chestionarului Beck sa 

constatat prezenţa depresiei uşoare (36%) 

şi a depresiei medii (7%). 

Chestionarul Woodworth-Mathewes 

a relevat următoarele tendinţe afective la populaţia 

tânără (studenţi) din Timişoara: 

instabilitate (36%) - zona de alarmă, emotivitate 

simplă (27%) - zona de alarmă, tendinţe 

antisociale (24%) – zona de alarmă, 

tendinţe schizoide (23%) – zona de alarmă, 

tendinţe depresive şi hipocondriace (43%), 

tendinţe impulsive şi epileptiforme (16%). 

Aplicarea testelor proiective a oferit 

noi informaţii privind profilul psihologic la 

populaţia tânără. 

Astfel testul arborelui a evidenţiat 

următoarele trăsături de personalitate: ambiţie, 

tenacitate, voinţă de a reuşi şi entuziasm 

(70%), agresivitate (67%), nesiguranţă, 

teamă de realitate, orgoliu (65%), vivacitate 

intelectuală, interese spirituale (52%), conflicte, 

traume afective, insuccese, frustrări 

(52%), timiditate, introversiune, dificultăţi 

de adaptare (47%); persoane uşor adaptabile, 

scrupuloase, influenţabile (47%). 

Testul proiectiv Lüscher (testul culorilor) 

arată comportamentul general de răspuns, 

atitudinea condiţionată obişnuită, 

atitudinile inconştiente în domeniul emoţiei, 

voinţei, acţiunii şi aspiraţiei, impulsurile şi 

trebuinţele care sunt îngropate adânc în psihicul 

tânărului. Rezultatele obţinute au evidenţiat: 

oboseală, mândrie, nevoie de recunoaştere; 

cooperare, nevoie de înţelegere; 

dorinţa de extindere, teama de piedici; justificare 

de sine nerealistă; joc de rol cu intensitate 

persistentă şi agitată. Se remarcă dorinţa 

de afirmare a tinerilor şi teama de a nuşi 

atinge scopul. Acestea pot determina un 

joc de rol cu intensitate persistentă şi agitată 

care duce la apariţia oboselii. Se evidenţiază 

în plus şi dorinţa de a-şi controla propriul 

destin (6,7). 

Analiza grafologică evidenţiază următoarele 

trăsături de personalitate: spirit 

clar, ordonat şi capacitate de concentrare 

(100%), amabilitate (uneori ipocrită), 

generozitate, sociabilitate (93%), egoism, 

orgoliu (81%), ambiţie, perseverenţă (76%), 

diplomaţie (61%), supleţe de caracter 

(53%), frustrări afective (50%), complexe 

de inferioritate (46%), simţul umorului 

(40%). Testul chipului desenat schematic 

(face parte din analiza grafologică) a relevat 

aptitudini şi preocupări dominante la tineri: 

preocuparea pentru căutarea partenerului 

(100%), materialismul şi aptitudinile comerciale 

(70%), sensibilitatea marcată şi aptitudinile 

intelectuale (30%). 

Proba Ray a oferit date importante 

privind capacitatea de memorare a tinerilor: 

nivel scăzut al memoriei de scurtă durată, 

rolul înţelegerii în procesul de memorare 

este important, repetiţia mecanică diminuează 

memoria de scurtă durată, capacitatea 

de recunoaştere este dezvoltată în detrimentul 

capacităţii de reproducere a materialului 

memorat.

B. Comportamente cu risc evaluate 

la tineri 

FUMATUL 

În urma investigării apariţiei fumatului, 

comportament cu risc în rândul tinerilor, 

s-au obţinut următoarele rezultate: debutul 

fumatului are loc la vârsta de 13-14 ani; 

frecvenţa elevilor care fumează creşte proporţional 

cu anul de şcolarizare; în gimnaziu 

elevii fumează 1 ţigară pe zi, iar la liceu 

numărul de ţigări fumate este cel mai frecvent 

între 2 şi 5/zi; există un procent însemnat 

de elevi de liceu care fumează cu regularitate 

– zilnic (23%); o pondere importantă a 

tinerilor fumează în şcoală; în ultimele 6 

luni 30% dintre tinerii fumători au încercat 

să renunţe la fumat, fără a reuşi însă; s-a 

constatat o diferenţă semnificativă statistic 

în ceea ce priveşte fumatul (t=4.12, p=0.1%) 

între elevii de liceu şi cei de gimnaziu. 

CONSUMUL DE ALCOOL 

Consumul de alcool, comportament 

cu risc investigat la elevii de gimnaziu şi 

liceu, s-a caracterizat prin următoarele elemente 

caracteristice: debutul consumului de 

alcool la elevi are loc la 13-14 ani; în ultima 

lună 35% dintre elevii investigaţi au consumat 

cel puţin 1-2 zile o înghiţitură de alcool; 

elevii de liceu din clasele a XI-a şi a XII-a 

(30%) au consumat cel puţin 6-9 zile câte o 

înghiţitură de alcool; elevii investigaţi au 

afirmat că nu consumă alcool în şcoală; s-a 

constatat o diferenţă semnificativă statistic 

în ceea ce priveşte consumul de alcool 

(t=2.59, p=5%) între elevii de liceu şi cei de 

gimnaziu. 

CONSUMUL DE DROGURI 

Existenţa consumului de droguri, 

comportament cu risc înregistrat la tineri, sa 

caracterizat prin: vârsta la care elevii de 

liceu au încercat pentru prima oară un drog 

este de 15 ani; frecvenţa consumului de droguri 

creşte proporţional cu vârsta; prezenţa 

consumului la 35% dintre elevii din clasa a 

XII-a; oferta de droguri, procentul elevilor 

care afirmă că li s-au dat droguri în şcoală 

este mic. 

COMPORTAMENTUL SEXUAL 

Privit din punctul de vedere al riscului, 

comportamentul sexual neprotejat la ti- 


neri s-a caracterizat prin: debutul vieţii sexuale 

la elevii de liceu este între 15-17 ani; 

elevii de liceu au întreţinut relaţii sexuale cu 

1-3 parteneri şi în câteva cazuri cu 6 parteneri; 

în ultimele 3 luni, majoritatea elevilor 

care au întreţinut relaţii sexuale au avut un 

singur partener; elevii (10-20%) din clasele 

a XI-a şi a XII-a au consumat alcool şi droguri 

înaintea ultimei relaţii sexuale; elevii 

(35%) au folosit ca măsură de contracepţie 

prezervativul la ultima relaţie sexuală; există 

o diferenţă semnificativă statistic (t=6.11, 

p=0.1% între elevii de liceu şi cei de gimnaziu 

în ceea ce priveşte accesul la informaţiile 

despre SIDA. 

COMPORTAMENTUL AGRESIV 

Heteroagresivitatea 

Agresivitatea faţă de alte persoane 

(heteroagresivitatea) reprezintă un comportament 

cu risc întâlnit frecvent la tineri (6). 

Am constatat următoarele elemente caracteristice 

ale grupului luat în studiu: un procent 

însemnat dintre elevii din clasa a XI-a 

(20%) au purtat arme albe, acasă şi la 

şcoală; dintre elevii care s-au bătut 1 dată 

sau de 2-3 ori în ultimele 12 luni, aproximativ 

jumătate dintre aceştia s-au bătut în 

şcoală; comportamentul agresiv al elevilor 

de liceu s-a manifestat în principal în cercul 

de prieteni, cunoştinţe sau în cadrul familiei; 

conflictele cu persoane necunoscute au crescut 

odată cu vârsta, cel mai ridicat procent 

(29%) înregistrându-se în clasa a XII-a; s-a 

constatat o scădere importantă a furturilor şi a 

deteriorării bunurilor personale proporţional 

cu creşterea vârstei (de la 60% în clasa a IX-a 

la 11% în clasa a XII-a). 

Autoagresivitatea (comportamentul 

suicidar) 

Suicidul ca şi comportament cu risc 

frecvent întâlnit la tineri (6,8) s-a caracterizat 

prin următoarele rezultate: cel mai ridicat 

procent al elevilor care s-au gândit la 

sinucidere a fost înregistrat în clasa a XI-a 

(13 %); dintre aceştia majoritatea au făcut 

un plan legat de tentativa de suicid, însă 

doar puţini l-au pus în practică şi fără consecinţe 

grave (nu au necesitat îngrijiri medicale 

de specialitate).

8 


COMPORTAMENTUL ALIMENTAR 

Comportamentul alimentar neadecvat 

reprezintă un risc însemnat pentru starea 

de sănătate, afectând dezvoltarea somatică şi 

neuropsihică a tinerilor, dar în acelaşi timp 

constituie unul din factorii etiologici a unor 

îmbolnăviri metabolice şi cardiovasculare 

(9). Rezultatele obţinute s-au caracterizat 

prin următoarele aspecte: deşi îşi percep 

greutatea corporală ca fiind normală, atât 

elevii de gimnaziu cât şi cei de liceu doresc 

să o modifice (mai ales în sensul diminuării); 

în cadrul dietei elevilor de gimnaziu 

pe primele locuri se situează: produsele de 

tip hamburger şi sandwich, laptele şi produsele 

lactate; peste 50% dintre elevii de 

gimnaziu chestionaţi nu au consumat în ziua 

precedentă fructe sau salată verde; în cadrul 

dietei elevilor de liceu pe primele locuri s-au 

situat pastele făinoase, produsele lactate şi 

produsele de carne de tip sandwich sau hamburger; 

mai mult de jumătate dintre elevii de 

liceu nu au consumat în ziua precedentă 

fructe sau salată verde. 

SEDENTARISMUL 

Diminuarea sau absenţa activităţii fizice 

reprezintă un risc crescut pentru starea 

de sănătate la tineri. Sedentarismul investigat 

ca şi comportament cu risc la tineri s-a 

caracterizat prin următoarele aspecte: 0-40% 

dintre elevii de gimnaziu fac exerciţii fizice 

2 zile pe săptămână şi exerciţii fizice specifice 

pentru dezvoltarea masei musculare 1 zi 

pe săptămână; 11-18% dintre elevii de gimnaziu 

merg cu bicicleta 1 zi/săptămână, iar 

15-18% -7 zile pe săptămână; între 29 –59% 

dintre elevii de liceu nu au făcut deloc exerciţii 

fizice, cei mai mulţi fiind reprezentaţi 

de elevii clasei a XII-a; 17-40% elevi de liceu 

merg cu bicicleta 1-2 zile/săptămână; 

peste 50% dintre elevii de gimnaziu şi liceu 

nu fac exerciţii fizice nici la şcoală, nici în 

timpul liber; 80% dintre elevii clasei a IX-a 

participă 2 zile pe săptămână la orele de 

educaţie fizică şi sport; participarea activă a 

elevilor de liceu la o oră de educaţie fizică 

este de 10-20 de minute sau mai puţin de 10 

minute. 

Concluzii 

1. Profilele psihologice relevate la 

populaţia tânără investigată (studenţi la medicină) 

se caracterizează prin: spirit clar, 

ordonat şi capacitate de concentrare, generozitate, 

sociabilitate, amabilitate (uneori 

ipocrită), ambiţie, tenacitate, voinţa de a reuşi, 

egoism, orgoliu, nevoia de recunoaştere, 

dorinţa de afirmare, dorinţa de a-şi controla 

propriul destin, materialism, preocupări 

pentru căutarea partenerului; agresivitate, 

impulsivitate, nesiguranţă, instabilitate emotiv-atitudinală, 

teama de a nu-şi atinge scopul, 

justificare de sine nerealistă, frustrări şi 

traume afective, tendinţe antisociale, schizoide, 

depresie, dificultăţi de adaptare; joc de 

rol cu intensitate persistentă şi agitată pentru 

a-şi atinge scopurile, fapt care determină 

apariţia oboselii; temperamentele sangvinic 

şi flegmatic predomină la băieţi, iar cel 

coleric şi melancolic la fete. 

Dintre testele de personalitate care 

au oferit informaţiile cele mai complete, similare 

am remarcat chestionarul Freiburg şi 

testul arborelui. Testul culorilor şi analiza 

grafologică au oferit informaţii de mare fineţe 

(analiza grafologică poate sugera chiar 

prezenţa unei dependenţe: fumatul sau consumul 

de alcool). 

2. Toate comportamentele cu risc au 

fost prezente la elevii de gimnaziu (mai puţin 

comportamentul sexual) şi la elevii de 

liceu. Debutul acestor comportamente cu 

risc s-a înregistrat la vârste cuprinse între 

13-15 ani. 

Se constatat o creştere proporţională 

cu vârsta a frecvenţei comportamentelor cu 

risc. Fumatul, consumul de droguri, agresivitatea, 

sedentarismul sunt comportamente 

cu risc care se manifestă în incinta şcolii. 

3. Există trăsături de personalitate 

dominante (agresivitatea, instabilitatea emotiv-atitudinală, 

frustrarea şi traumele afective, 

tendinţele antisociale, depresia, dificultăţile 

de adaptare) care ar putea cauza 

apariţia comportamentelor cu risc la tineri.

Bibliografie selectivă 

1. Bogdan T., Stănculescu I.- Psihologia 

copilului şi psihologia pedagogică. 

EDP Bucureşti,1971. 

2. Brânzei P. (Cosmovici A.) – Adolescenţă 

şi adaptare. Editura Ministerului 

Industriei Chimice, 

Bucureşti 1974. 

3. Caplan G. – Support System and Community 

Mental Health, Ed. 

Basic Books Inc., New York, 

1974. 

4. Debesse M. – Psihologia copilului. Traducere. 

Editura Didactică şi 

Pedagogică, Bucureşti 1970. 

5. Flaherty Carol – Introducere în sexualitatea 

umană. Editura Fundaţia 

Soros, 1992. 

Abstract 


6. Hoffman Adele, Greydanus D. – Adolescent 

Medicine. Stamford: 

Appleton and Lange, 1997. 

7. Katsching H. – Life Events and Psychiatric 

Disorders, Ed. Cambridge 

University Press, 1985. 

8. Kolle K. – Psychiatrie, Ed. Thieme, 

Stuttgart, 1981. 

9. Shapiro Susan – Nutriţia şi sănătatea. 

Traducere. Ed. Fundaţia Soroş, 

1992. 

10. Shapiro Susan – Fumatul. Ed. Fundaţia 

Soroş, 1992. 

11. Tănăsescu G. – Igiena copilului şi adolescentului. 

Lito UMF Bucureşti, 

1979. 

In the effected study we proposed to investigate the psychological profiles of the young 

people and risk behaviors appeared in primary and high school. As method we used the transversal 

epidemiological investigation through personality questionnaires, projective tests applying 

and risk behaviors assessment, on samples formed by pupils and students, statistical 

representative and homogenously. We identified specific psychological and behavioral profile 

of young people from Timisoara city. In conclusion we realized a personality and risk behaviors 

testing methods and a psychological and risk behavioral first partial profile of this age 

group.

10 

Rezumat 


SOMNUL - IMAGINE, SĂNĂTATE, 

COMUNICARE – LA ADOLESCENŢI ŞI 

TINERI 

Petrescu P., Marian A., Toma R. 

Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Sociologie şi Psihologie 

Studiul are la bază următoarea premisă: se înregistrează o scădere a randamentului 

fizic şi intelectual – pe anumite paliere - la persoanele care adoptă o atitudine superficială 

faţă de somn. Aceste persoane nu îşi modifică comportamentul deşi sunt conştiente de neajunsurile 

asociate somnului deficitar sub diferite aspecte. Obiective: Identificarea parametrilor 

somnului din punct de vedere cantitativ şi calitativ. Obiectivarea nivelului de stres asociat 

celor mai frecvente disfuncţii ale somnului. Identificarea corelatelor psihologice dominante 

generate de privarea de somn. Conturarea unor strategii de reajustare ale atitudinii faţă de 

durata somnului. Probe şi metode: Inventar de personalitate Freiburg, Chestionar vizând nivelul 

stresului şi vulnerabilitatea psiho-somatică indusă, test de memorie, Chestionar 

Hamilton, focus-grupuri şi interviuri individuale. Eşantionul cuprinde 100 de subiecţi, media 

de vârstă este 20 de ani, metoda utilizată: randomizare simplă aleatoare. Datele obţinute vor 

fi prelucrate prin intermediul programului SPSS. Rezultate. S-au obţinut corelaţii semnificative 

între parametrii descriptivi ai somnului şi unele corelate somatice (iritabilitate, somnolenţă 

pasivă, cefalee, tulburări de echilibru) şi psihologice (debut de acţiune temporizat, memorie 

deficitară, stări emoţionale exacerbate, dificultăţi de exprimare verbală). Concluzii. În 

rândul tinerilor, privarea de somn se asociază cu exacerbarea tensiunii emoţionale, obiectivată 

prin: iritabilitate, stări depresive în alternanţă cu izbucniri emoţionale de tip afecte şi 

chiar agresivitate, precum şi cu alterarea performanţelor cognitive. Reajustarea atitudinii 

tinerilor faţă de calitatea şi durata somnului presupune în mod necesar conştientizarea importanţei 

şi a efectelor generate de lipsa acestuia. 

Introducere 

Aspecte legate de problematica somnului 

sunt frecvent dezbătute în literatura de 

specialitate, constatându-se însă o relativă 

precaritate a datelor privind strict vârsta 

adolescenţei. Majoritatea studiilor derulate 

pe tema obiceiurilor de somn la adolescenţi, 

indică existenţa unui patern de diminuare a 

timpului total de somn, o tendinţă de amânare 

a sincronizării somnului şi un nivel 

crescut de somnolenţă în timpul zilei. Testele 

de laborator au indicat faptul că adolescenţii 

nu au o nevoie scăzută de somn, dar 

probabil au o nevoie mai crescută decât în 

pubertate. Există un număr de factori care 

influenţează dezvoltarea unui patern al somnului 

la adolescenţi (Carskadon, 1990): 

- Pubertatea aduce cu sine o creştere a 

somnolenţei diurne fără a afecta 

somnul din timpul nopţii. 

- Implicarea părinţilor în stabilirea 

timpului de culcare şi de trezire a 

adolescenţilor. 

- Obligaţiile şcolare, orarul de activităţi 

academice afectează paternul de 

somn al adolescenţilor.

De asemenea, dezvoltarea ritmurilor 

circadiene poate avea o influenţă majoră 

asupra structurării unui patern al somnului. 

Recent, a fost dezvoltat şi un model 

de abordare a somnului în relaţie cu starea 

de sănătate psihică a individului, fiind constituit 

din trei variabile asociate, între care 

există o relaţie structurală: sănătate mentală 

(care face trimitere la stabilitatea emoţională, 

dispoziţională), somn reconfortant (se 

referă la acea dimensiune a somnului care 

corespunde unei nopţi odihnitoare) şi treaz 

in pat (se referă la timpul petrecut în pat sau 

în dormitor înainte de a adormi, citind o 

carte, ascultând muzică, urmărind un film 

etc.). În urma derulării unor studii experimentale 

asupra modelului propus, s-a constat 

faptul că există o relaţie puternică între 

calitatea somnului şi caracteristicile sănătăţii 

mentale, fără a fi semnalată o legătură între 

timpul petrecut în pat şi calitatea somnului 

(Meijer et all, 2001). 

Intrarea în adolescenţă coincide în 

general cu o diminuare a influenţei parentale 

asupra programului de somn al tânărului, 

acesta căpătând mai mult control asupra propriului 

program de viaţă. Acest fapt poate 

conduce la adoptarea unei atitudini superficiale 

faţă de importanţa somnului, având 

ca rezultat insomnia de adormire, dificultăţi 

de trezire şi somnolenţă diurnă (Meijer et 

all, 2001). În cazul în care calitatea somnului 

este afectată o perioadă îndelungată de 

timp, iar tânărul nu se simte odihnit, pot să 

apară anumite tulburări emoţionale sau psihologice 

mai profunde, oboseală accentuată, 


proastă dispoziţie, dificultăţi de concentrare 

a atenţiei, etc (Groeger et al, 2004.). 

În lumina informaţiilor prezentate 

anterior, am derulat un studiu de tip non-experimental, 

explorativ, având următoarele 

obiective: 

- Identificarea parametrilor somnului 

din punct de vederea calitativ şi cantitativ 

la adolescenţi 

- Obiectivarea nivelului de stres asociat 

celor mai frecvente disfuncţii ale 

somnului 

Materiale şi metode 

Eşantionul cuprinde 100 subiecţii, 

selectaţi prin randomizare simplă unistratificată 

aleatoare. Media de vârstă a subiecţilor 

investigaţi este de 20 ani, iar ponderea 

subiecţilor de gen masculin este de 48% din 

total. Ca metode de investigare am utilizat 

următoarele: 

- Chestionar vizând nivelul stresului şi 

vulnerabilitatea psiho-somatică indusă 

- Test de memorie Signoret 

- Chestionar Hamilton 

Rezultatele probelor aplicate au fost 

nuanţate cu ajutorul interviului semi-structurat. 

Rezultate şi discuţii 

Tabelul 1 prezintă aspecte legate de 

calitatea somnului rezultate în urma prelucrării 

datelor colectate din lotul investigat. 

Indici 

Gen 

Tabelul 1. Calitatea somnului 

Calitate somn 

Insomnie 

Adormire Trezire Mijlocul 

Valoare 

Treziri 

somn 

intercurente 

EficienţăPerioadă 

profund 

nopţii 

N1 386,4 

Masculin 19% 9% 32% 43% 83% N2 395,5 26,70% 

N3 407,6 

N1 400,6 

Feminin 38% 6% 27% 32,26% 84,1% N2 406,8 31,30% 

N3 397

12 


Se observă o medie a trezirilor 

suficient de ridicată pentru a constitui un 

factor de risc în rândul adolescenţilor. Valorile 

observate asociate insomniei de adormire 

la subiecţii de gen feminin sunt mai 

ridicate comparativ cu subiecţii de gen masculin, 

fapt confirmat şi de cercetările efectuate 

de Groeger et al, 2004. Dificultăţile de 

adormire semnalate de subiecţii investigaţi 

sunt legate de apariţia unor modificări 

dispoziţionale, precum şi de o serie de 

simptome psihosomatice (dureri de spate 

sau senzaţii de greaţă). O atenţie aparte trebuie 

acordată insomniei de adormire, deoarece 

a sta treaz în pat la vârsta adolescenţei 

poate avea o semnificaţie aparte. Studiile 

derulate în acest sens au reliefat faptul că 

patul şi dormitorul sunt asociate cu o stare 

de trezire, nu cu una de somnolenţă, datorită 

activităţilor desfăşurate de adolescenţi înainte 

de a se culca (citit, ascultare muzică, 

jocuri etc.). În acest fel, pot să apară o serie 

de probleme legate de somn, fără a avea legătură 

cu starea de sănătate mentală a 

subiecţilor (Perlis et all 1997). Având în vedere 

această situaţie, se pot dezvolta o serie 

0 0 

8 0 

6 0 

4 0 

2 0 

0 

59 63 

30 31 

10 

12 21 

cefalee fatigabilitate dureri m usculare pierderea 

apetitului 

Masculin Feminin 

45 

8 

1 

pierdere in 

greutate 

de modificări ale paternului de somn la adolescenţi 

generând disfuncţii ale ciclului 

somn-veghe şi diminuarea timpului de 

somn. 

În ce priveşte ceilalţi parametrii investigaţi, 

nu există diferenţe majore, cu excepţia 

frecvenţei trezirilor intercurente mai 

pregnante la subiecţii de gen masculin. De 

menţionat este faptul că subiecţii de gen feminin 

au tendinţa de a semnala mai multe 

dificultăţi legate de somn decât cei de gen 

masculin, deşi calitatea somnului raportată 

de aceştia este superioară calităţii somnului 

subiecţilor de gen masculin. Studiile de specialitate 

asupra sănătăţii au indicat faptul că 

femeile raportează mult mai frecvent probleme 

de sănătate decât bărbaţii; disponibilitatea 

lor de a semnala problemele de sănătate 

poate fi un factor distorsionant şi în cazul 

studiilor realizate asupra somnului 

(Hibbard, Pope, 1986). 

Figura 1 prezintă aspecte legate de 

anumite simptome somatice generale asociate 

tulburărilor de somn, comparativ pe genuri, 

respectiv la nivelul întregului lot. 

3,4 

15 

2,3 

11 

30 

cefalee fatigabilitate 

dureri musculare 

pierdere in greutate 

pierdere apetit 

Figura 1. Simptome somatice generale asociate tulburărilor de somn 

În cadrul lotului general, se observă 

o prevalenţă a cefaleei, fatigabilităţii şi a 

pierderii apetitului. Analiza acestor simptome 

pe cele două genuri relevă o creştere 

accentuată a pierderii apetitului asociată cu 

scăderea în greutate la subiecţii de gen 

feminin, la care se adaugă şi o uşoară 

creştere a incidenţei cefaleei. 

Tabelul 2 prezintă o serie de indici 

psihologici la subiecţii cu tulburări de somn. 

În rândul adolescenţilor, privarea de 

somn se asociază cu exacerbarea tensiunii 

emoţionale, obiectivată prin: iritabilitate, 

stări depresive în alternanţă cu izbucniri 

emoţionale de tip afecte şi chiar agresivitate, 

precum şi cu alterarea performanţelor cognitive. 

Comparativ pe genuri, subiecţii de 

gen feminin cu tulburări de somn înregistrează 

un nivel al stresului peste medie; dispoziţiile 

depresive şi valorile anxietăţii dis-

crete la subiecţii investigaţi depăşesc valorile 

normale, fiind uşor mai ridicate la femei. 

Aceste date sunt susţinute şi de o serie 

de informaţii furnizate de literatura de specialitate. 

Este semnalat faptul că adolescenţii 

care au dificultăţi ale somnului ocazionale 

sau cronicizate declară că sunt mai depri- 

Indici 

psihologici 

Gen 


Memorie 

Vizuală Verbală 

maţi, au dispoziţii schimbătoare, sunt tensionaţi, 

irascibili, devitalizaţi (Morrison et all 

1992 apud De Valck, E., et all 2004). Senzaţia 

de somn neodihnitor declanşează o serie 

de factori emoţionali ce duc la o igienă neadecvată 

a somnului la vârsta adolescenţei. 

Tabelul 2. Indici psihologici 

Stres 

Anxietate 

discretă 

Masculin 56 75 24 19,3 19,1 

Feminin 71 69 35 22,5 22,3 

Concluzii 

O primă constatare este aceea ca 

adolescenţii investigaţi nu dorm suficient. 

Consecinţele paternului de somn insuficient 

cronic sunt somnolenţă diurnă, vulnerabilitate, 

probleme comportamentale şi dispoziţionale, 

tulburări profunde ale ciclului somnveghe. 

Se înregistrează o scădere a randamentului 

fizic şi intelectual la tinerii care 

adoptă o atitudine superficială faţă de somn. 

Aceste persoane nu îşi modifică comportamentul 

deşi conştientizează neajunsurile 

asociate somnului deficitar. 

Programele educaţionale trebuie să 

pună un accent deosebit pe informarea adolescenţilor 

asupra riscurilor presupuse de 

privarea de somn şi referitor la o igienă 

adecvată a somnului la aceasta vârstă. 

Reajustarea atitudinii tinerilor faţă de calitatea 

şi durata somnului presupune în mod 

necesar conştientizarea importanţei şi a 

efectelor generate de lipsa acestuia. 

Bibliografie 

1. Carskadon M.A., (1990) Patterns of 

sleep and sleepiness in adolescents. 

Pediatrician. 17(1):5-12. 

2. De Valck, E., et all (2004) Effect of cognitive 

arousal on sleep latency, 

somatic and cortical arousal 

following partial sleep depri- 

Depresie 

vation, Journal of Sleep Research, 

1(4): 295 - 307 

3. Groeger J.A., et all, (2004) Sleep quantity, 

sleep difficulties and their 

perceived consequences in a 

representative sample of some 

2000 British adults. Journal of 

Sleep Research 13 (4):359- 

362 

4. Hibbard, J., Pope, C. R. (1986) Another 

look at sex differences in the 

use of medical care: Illness 

orientation and the types of 

morbidities for which services 

are used. Women Health, 11: 

21 36. 

5. Manni, R., et all. (1997) Poor sleep in 

adolescents: a study of 869 17year-olds. 

Italian secondary 

school students. Journal of 

Sleep Research, 869: 44 49. 

6. Meijer A.M., et all (2001) Mental health, 

parental rules and sleep in preadolescents. 

Journal of Sleep 

Research 10 (4): 297-305 

7. Miuţ P., (2000) Psihologie Generală vol. 

1. Timişoara: Editura Eurostampa 

8. National Sleep Foundation. Sleep in 

America Poll, 2003. http:// 

www.sleepfoundation.org

14 

Abstract 


A great number of studies on adolescent’s sleep habits indicate a tendency of decreasing 

total sleep time, delayed timing of sleep, and an increased level of daytime sleepiness. 

This was core information used as a starting point in designing our study. We investigated 

100 adolescents with an age average around 20; using the randomized mono stratification 

technique for sampling. 

One of the core conclusions of the study is that the investigated adolescents do not get 

enough sleep. The consequences of the insufficient sleep are daytime sleepiness, vulnerability, 

mood and behavior problems, and development of major disorders of the sleep/wake cycle. 

Redesigning the adolescents’ attitude towards sleep quality and quantity must be linked with 

increasing the awareness on sleep importance and the effects generated by the lack of it. 

Further educational programs aiming to improve teenagers' sleep patterns should inform 

youngsters and parents about proper sleep hygiene and the risks of poor sleep habits.

Rezumat 


FUMATUL LA UN LOT DE ELEVI DIN 

MUNICIPIUL BUCUREŞTI – 

CORELAŢII COMPORTAMENTAL 

ATITUDINALE ŞI SOCIO-FAMILIALE 

Bucur G.E., Bindea B., Cetnarovici D. M., Cocoş C., 

Georgescu C., Ionescu-Lupeanu M., Mureşan F. 

Direcţia de Sănătate Publică a municipiului Bucureşti 

Prelucrând unele din cele 90 de răspunsuri date de 1.253 elevi din ultimele clase gimnaziale 

şi din primele liceale la un chestionar american G.Y.T.S., adaptat ţării noastre de 

dr.Ileana Mireştean de la Institutul de Sănătate Publică Cluj-Napoca în cadrul unei investigaţii 

naţionale sub egida O.M.S. şi a Ministerului Sănătăţii, autorii au constatat următoarele: 

Elevii proveneau din familii în 2/3 fumătoare (din care la 2 din 5 fumau ambii părinţi), cu o 

influenţă evident negativă asupra copiilor lor. Dacă li s-ar fi oferit o ţigară, circa 15% din 

fetele şi băieţii din gimnaziu şi în jur de 30% din elevii liceeni, preponderent la fete, ar fi acceptat-o. 

Deşi în peste 95% din răspunsuri la ambele sexe şi la toate clasele se recunoaşte 

riscul fumatului asupra sănătăţii, totuşi nu puţini elevi continuă să fumeze. În proporţii asemănătoare 

se cunoştea şi pericolul fumatului pasiv asupra sănătăţii. Procentaje ridicate de 

elevi (circa 35% în gimnaziu şi aproximativ 66% în liceu) au declarat că nici un profesor nu 

le-ar fi predat vreo lecţie cu privire la fumat şi pericolele lui. Relativ la rolul social al fumatului, 

între 60 şi 80% din elevi credeau că băieţii fumători n-au nici mai mulţi nici mai puţini 

prieteni; totuşi elevii, atât din gimnaziu cât şi din liceu au afirmat în proporţie de aproximativ 

15% că elevii fumători ar avea mai mulţi prieteni. Privitor la elevele fumătoare, colegii 

acestora le considerau în proporţie ceva mai mică, de 55 – 75%, că nu le influenţează numărul 

de prieteni; şi la ele, tot în jur de 15% din elevii de ambele sexe din gimnaziu şi din băieţii 

liceeni, dar numai circa 10% din fetele din liceu, îşi considerau colegele fumătoare că ar 

avea mai mulţi prieteni. De notat că 25 – 30% dintre elevii de sex masculin şi 20% dintre cele 

de sex feminin au declarat că băieţii fumători ar fi mai atractivi; pentru fetele fumătoare, 

răspunsurile în acest sens sunt mai reduse: între 7 şi 17% (procentele mai crescute aparţinând 

băieţilor). Respectarea legislativă a interdicţiei ca profesorii să nu fumeze în clase sau 

pe culoarele şcolii nu este respectată după părerea elevilor de către 3/4 din cadrele didactice. 

Fumatul elevilor în incinta şcolii a fost recunoscut de peste 2/3 din elevii din gimnaziu şi de 

aproape 4/5 din liceeni, iar în curtea şcolii de 83,6% din elevii din clasele VII – VIII şi de 

95,2% din cei din clasele IX – X. În final, autorii subliniază necesitatea intensificării activităţii 

educative printre elevi dar şi la cadrele didactice (la care un efect benefic l-ar avea şi aplicarea 

măsurilor coercitive legislative).

16 



Pe lotul de 1.253 elevi din clasele V 

– VIII şi IX – X, autorii au aplicat un chestionar 

american GYTS adaptat pentru ţara 

noastră de dr.Ileana Mireştean de la Institutul 

de Sănătate Publică Cluj-Napoca, vizând 

fumatul la elevi. Din prelucrarea unora din 

cele 90 de întrebări ale chestionarului (aplicat 

în întreaga ţară prin colaborarea 

O.M.S.cu Ministerul Sănătăţii) s-au obţinut 

următoarele constatări: 

40,4 40,9 

18,8 


1. Fumatul la părinţii elevilor 

chestionaţi (Figura1) 

Circa 2/3 din familiile elevilor erau 

fumătoare, din care în 2 din 5 fumau ambii 

părinţi, la 2 din 5 numai tata şi la aproape 1 

din 5 numai mama. 

Ambii părinţi Numai tata Numai mama 

fumători fumător fumătoare 

Figura 1. Fumatul la părinţii elevilor chestionaţi 

2. Tentaţia elevilor de a fuma sau 

de a începe să fumeze (Figura 2 şi 3) 

La întrebarea dacă li s-ar oferi o ţigară 

de către un prieten ar fuma-o sau nu, ¾ 

atât din fete cât şi din băieţi au răspuns “nu”. 

Dacă la băieţi “oferta de a fi acceptată” în 

clasele VII, VIII şi IX era de numai circa 

87 84,6 84,1 

13 15,4 15,9 

15% din elevi, în clasa a X-a proporţia urcă 

puternic semnificativ (p < 0,01) la aproape 

30%, la fete, în mod paradoxal; dublarea 

procentajului de 15% din clasele gimnaziale 

se face, de asemeni foarte puternic semnificativ 

(p < 0,005) încă din clasa a IX-a. 

Cls.VII Cls.VIII Cls.IX Cls.X Toate cls. 

Nu ar fuma-o Ar fuma-o 

70,4 

29,6 

Figura 2. Tentaţia băieţilor de a fuma sau de a începe să fumeze 

76,2 

23,8

81,5 

18,5 


84,6 

15,4 

69,9 69,8 

30,1 30,2 


Nu ar fuma-o Ar fuma-o 

Figura 3. Tentaţia elevelor de a fuma sau de a începe să fumeze 

3. Conştientizarea riscului fumatului 

activ asupra sănătăţii (Figura 4 şi 5). 

Atât la băieţi cât şi la fete riscul este 

recunoscut aproape în totalitate (între 93,8% 

76,6 

23,4 

şi 99,4%). Dar, ne întrebăm, dacă pericolul 

le este evident, de ce unii din elevi, şi nu 

puţini, persistă în a fuma? 

95,2 93,8 97 95,2 95,2 

4,8 6,2 3 4,8 4,8 


Recunosc riscul Nu recunosc riscul 

Figura 4. Conştientizarea riscului fumatului activ asupra sănătăţii, la băieţi 

94,8 97,5 99,4 97,4 97,6 

5,2 2,5 0,6 2,6 2,4 



Figura 5. Conştientizarea riscului fumatului activ asupra sănătăţii, la fete

18 


4. Conştientizarea riscului fumatului 

pasiv asupra sănătăţii (Figura 6 şi 7). 

Exceptând băieţii şi fetele din clasele 

mici (a VII-a), unde 15% – 20% din elevi nu 

cunoşteau pericolul inhalării fumului de ţigară 

de la fumători din aceeaşi încăpere, res- 

84,7 

79,2 

15,3 

tul elevilor în proporţie de aproximativ 90% 

recunoşteau acest pericol (cu toate că între 

17,6% - 28,0% la băieţi şi 28,1% - 34,7% la 

fete nu erau prea siguri asupra pericolului 

fumatului pasiv). 

88,2 87,8 88 87,5 

11,8 12,2 12 12,5 


20,8 


Figura 6. Conştientizarea riscului fumatului pasiv asupra sănătăţii, la băieţi 

89 88,7 90,8 88,1 

11 11,3 9,2 11,9 



Figura 7. Conştientizarea riscului fumatului pasiv asupra sănătăţii, la fete 

5. Li s-a predat elevilor vreo lecţie 

despre pericolele fumatului (Figura 8) 

În clasa a VII-a, jumătate din elevi 

au răspuns afirmativ, iar în clasa a VIII-a 

49,7 

50,3 

76,8 

23,2 

42,6 

trei sferturi din ei; în liceu însă doar 2 din 5 

elevi din clasa a IX-a şi sub 1 din 3 în clasa 

a X-a au dat un răspuns afirmativ. 

57,4 


Da Nu 

Figura 8. Li s-a predat elevilor vreo lecţie despre pericolele fumatului 

28,1 

71,9 

42,8 

57,2

6. Rolul social al fumatului după 

după părerea elevilor 

a) Au băieţii care fumează mai mulţi 

sau mai puţini prieteni (Figura 9 şi 10) 

23,5 

14,1 

62,4 


16,2 16,2 

67,6 

Băieţii între 2/3 şi 4/5 au răspuns că 

fumatul nu influenţează numărul de prieteni 

ai elevilor fumători; între 13% - 15%, că ar 

avea mai mulţi, iar că mai puţini circa 7% 

liceenii şi 16% - 23% elevii din gimnaziu. 

80,3 77,6 

12,9 15,2 14,8 12,9 

6,8 7,2 


Mai mulţi Mai puţini Nici mai mulţi, 

nici mai puţini 

Figura 9. Au băieţii care fumează mai mulţi sau mai puţini prieteni, în opinia 

băieţilor 

Şi fetele, în proporţie de 3/4 - 4/5, 

consideră că fumatul nu le influenţează băieţilor 

fumători numărul de prieteni; între 9% 

şi 17% că au mai mulţi în clasele VII şi VIII 

17 

9,6 

73,4 

9,2 

12,3 

78,5 

14,4 

72,3 

şi între 11% şi 12% în clasele IX şi X iar 

între 9% şi 12% în gimnaziu, şi doar între 

3,4% şi 6,6% că au mai puţini în liceu. 

3,4 

82,2 82,3 80,1 




Figura 10. Au băieţii care fumează mai mulţi sau mai puţini prieteni, în opinia fetelor 

b) Au fetele fumătoare mai mulţi sau 

mai puţini prieteni (Figura11 şi 12) 

La fel ca şi pentru fumătorii băieţi, 

elevii de sex masculin consideră că fetele 

fumătoare în majoritate n-au nici mai mulţi, 

nici mai puţini prieteni, cu toate că propor- 

11,1 

6,6 

12,3 

7,6 

ţiile sunt mai mici: între 56% şi 67%; între 

12% – 16% le consideră cu mai mulţi prieteni, 

iar cu mai puţini între 27% – 32% elevii 

din gimnaziu şi între 17% - 24% cei din 

liceu.

20 

11,8 


31,8 

56,4 

15,1 

26,6 

58,1 

15,9 17,4 

66,7 64 61,4 

12 

24 24,6 

14 




Figura 11. Au fetele fumătoare mai mulţi sau mai puţini prieteni, în opinia 

Elevele de sex feminin le consideră 

pe colegele lor fumătoare în majoritate (dar 

ceva mai redusă de asemeni decât faţă de 

băieţi) ca neinfluenţându-le numărul de prieteni 

adică între 2/3 şi 3/4; ca având mai 

20 

10,5 

69,5 70 

băieţilor 

mulţi prieteni le-au considerat ceva în jur de 

peste 10% în clasele VIII – X, dar aproape 

20% elevele din clasa a VII-a, iar mai puţini 

prieteni între 10% şi 18% la ambele sexe. 

77,1 76,1 73,9 

18,1 

11,9 12,6 10,3 

10,2 

13,7 12,7 13,4 




Figura 12. Au fetele fumătoare mai mulţi sau mai puţini prieteni, în opinia fetelor 

c) Sunt băieţii fumători mai atractivi 

sau nu (Figura13 şi 14) 

78,6 

21,4 20,1 

79,9 

24 

În general, 3/4 - 4/5 din băieţii şi fetele 

chestionate au răspuns că fumatul nu-i 

face mai atrăgători pe elevii fumători. 

76 


Mai atractive Mai puţin atractive 

Figura 13. Sunt băieţii fumători mai atractivi sau nu, în opinia băieţilor 

28,3 

71,7 

23,3 

76,7

26,1 

73,9 


16 

84 

22,4 

77,6 

18,8 

81,2 79,9 



Figura 14. Sunt băieţii fumători mai atractivi sau nu, în opinia fetelor 

d) Sunt fetele fumătoare mai atractive 

sau nu (Figura15 şi16) 

Băieţii din clasele VII – IX le consideră 

pe elevele fumătoare în covârşitoare 

majoritate (cam 9 din 10 elevi chestionaţi) 

ca mai neatractive, iar cei din clasa a X-a 

4/5 dintre ei. 

7,4 

92,6 90,9 87 

9,1 

13 

20,1 

Fetele chestionate, din toate clasele, 

în proporţie tot de 9 din 10, consideră elevele 

fumătoare ca fiind mai neatractive. Se 

remarcă totuşi că băieţii din clasa a X-a şiau 

considerat colegele fumătoare ca mai 

atractive în proporţie dublă decât elevii din 

gimnaziu. 



Figura 15. Sunt fetele fumătoare mai atractive sau nu, în opinia băieţilor 

88,2 91,1 89,6 92,2 90,7 

11,8 8,9 10,4 7,8 9,3 



Figura 16. Sunt fetele fumătoare mai atractive sau nu, în opinia fetelor 

17,1 

82,9 

11,7 

88,3

22 


7. Respectă profesorii şi elevii interdicţia 

de a fuma în spaţii interzise din 

unităţile şcolare? 

a) Fumează profesorii în spaţii interzise 

din şcoli? (Figura 17) 

74,2 

25,8 

Da Nu 

Aproape 3/4 din elevi au răspuns că 

profesorii fumează în clădirea şcolii, în spaţii 

nepermise. Această situaţie denotă dispreţul 

multor cadre didactice faţă de legislaţia 

privind fumatul în şcoli. 

Figura 17. Fumează profesorii în spaţii interzise din şcoli? 

b) Fumează elevii în clădirea şcolii? 

(Figura18) 

O analiză comparativă între răspunsurile 

date de elevii mici din gimnaziu şi cei 

mai mari din licee, a arătat o diferenţă confirmată 

foarte puternic statistico-matematic 

(p < 0,005): liceenii au declarat, 4/5 dintre ei 

69,4 

30,6 

78,7 

21,3 

Cls.VII şi VIII Cls.IX şi X 

c) Fumează elevii în curtea şcolii? 

(Figura19) 

Dacă elevii din gimnaziu au răspuns 

afirmativ în proporţie de peste 4 din 5, în liceu 

răspunsul de acest tip a fost aproape în 

că elevii fumează în curtea şcolii, în vreme 

ce elevii din gimnaziu au făcut această 

afirmaţie în proporţie mai redusă (7 din 10). 

Aceste răspunsuri denotă indiferenţa conducerilor 

multor unităţi şcolare faţă de fumatul 

elevilor. 

Da Nu 

Figura 18. Fumează elevii în clădirea şcolii? 

totalitate (peste 95%), diferenţa dintre răspunsurile 

elevilor din cele două cicluri fiind 

foarte puternic statistico-matematic confirmată 

(p < 0,001).

83,6 

16,4 


95,2 

4,8 

Cls.VII + VIII Cls.IX + X 

Da Nu 

Figura 19. Fumează elevii în curtea şcolii? 

Concluzii 

1. Elevii chestionaţi proveneau din 

familii preponderent fumătoare, la care 

aproape în jumătate din cazuri fumau ambii 

părinţi. 

2. Aproape un sfert din elevii 

chestionaţi ar fi fumat o ţigară dacă le-ar fi 

fost oferită de un prieten. 

3. Riscul fumatului activ asupra sănătăţii 

era conştientizat aproape de toţi elevii, 

iar cel al fumatului pasiv de marea majoritate 

(circa 88%), inclusiv de cei mai 

mulţi elevi fumători. 

4. Lipsa unor lecţii predate cu privire 

la riscurile fumatului, recunoscută de o bună 

parte din elevi (2 din 5 la tot lotul), cu 

precădere în liceu (3 din 5 elevi), subliniază 

necesitatea implicării mult mai active a personalului 

didactic, dar şi a celui medico-sanitar 

şcolar în educaţia elevilor în această 

privinţă. 

Abstract 

5. După părerea elevilor chestionaţi, 

elevii fumători nu ar avea nici mai mulţi, 

nici mai puţini prieteni şi nu sunt mai atractivi 

pentru că fumează, atât fetele cât şi băieţii. 

6. Profesorii şi elevii nu respectă 

prevederile legislative referitoare la interdicţia 

fumatului în şcoli sau curţile acestora, 

ceea ce atrage atenţia asupra ineficienţei 

educative privind fumatul, dar şi asupra 

necesităţii aplicării la recidivişti a măsurilor 

coercitive legislative în vigoare de către cei 

îndrituiţi să le aplice (inclusiv reprezentanţii 

Inspecţiei Sanitare de Stat din cadrul direcţiilor 

de sănătate publică judeţene). 

Bibliografie 

1. Bucur Gh.E., Popescu O., Educaţia pentru 

sănătate în familie şi în 

şcoală, ediţia a III-a, Editura 

Fiat Lux, Bucureşti, 2004. 

Processing some of the 90 answers given by 1,253 last grade gymnasium and first 

grade high-school pupils in a Romanian adaptation of an American G.Y.T.S. questionnaire 

designed by dr. Ileana Mireştean from the Institute of Public Health Cluj-Napoca as part of a 

national investigation conducted under WHO and Ministry of Health guidance, the authors 

found the following: Pupils came from 2/3 smokers’ families (in 2 of 5, both parents were 

smokers, with an obvious negative influence on their children). If offered a cigarette, about 

15% of gymnasium girls and boys and around 30% of high-school students, with a predominance 

of girls , would have accepted it. Even though in over 95% of answers in both genders 

and in all grades, the health risk of smoking is acknowledged, still the number of smokers is 

not low. In similar proportions, the risk of passive smoking was known. High percents of pupils 

(about 35% in gymnasium and about 66% in high-school) declared that no teacher gave

24 


them any lecture concerning smoking and smoking-related hazards. Related to social roles of 

smoking, between 60 and 80% of pupils thought that the number of friends of boys who smoke 

is not influenced by their smoking; still, 15% of both gymnasium and high-school pupils 

stated that smoker pupils had more friends. Concerning girls who smoke, a slightly lower 

proportion of 55-75% of their colleagues considered this did not influence the number of 

friends they had; also in girls, about 15% of both genders in gymnasium and high-school pupils 

but only 10% of high-school girls, thought their smoker female colleagues had more 

friends. We must observe that 25-30% of male and 20% of female pupils stated that smoker 

boys were more attractive; concerning smoker girls, these answers were given in a lower 

number: between 7 and 17% (the highest percents belonging to boys). Pupils think that the 

legal interdiction of teachers’ smoking in classrooms and on school corridors is not respected 

by ¾ of teachers. Smoking within school premises was admitted by 2/3 of gymnasium and by 

almost 4/5 of high-school pupils, and as for smoking in the school’s courtyard it was admitted 

by 83.6% of VII th -VIII th grade and by 95.2% of IX th -X th grade pupils. Finally, the authors underline 

the need for augmenting educational activities among both pupils and teachers (with a 

benefit from coercitive legal actions).

Rezumat 


FUMATUL LA ELEVII DIN ULTIMILE 

CLASE GIMNAZIALE ŞI DIN PRIMELE 

CLASE LICEALE – CONSIDERAŢII 

STATISTICO-MATEMATICE 

Bucur G.E., Bindea B., Cetnarovici D. M., Cocoş C., 

Georgescu C, Ionescu-Lupeanu M., Mureşan F. 

Direcţia de Sănătate Publică a municipiului Bucureşti 

Pe un lot de 1253 elevi din clasele VII – VIII şi IX – X, autorii au aplicat un chestionar 

american G.Y.T.S. adaptat pentru ţara noastră de dr.Ileana Mireştean de la Institutul de 

Sănătate Publică Cluj-Napoca, în cadrul unei investigaţii naţionale sub egida O.M.S. şi a 

Ministerului Sănătăţii, vizând fumatul la elevi. Pentru interpretarea rezultatelor s-au utilizat 

tehnici statistico-matematice (testul chi pătrat). La băieţi, au fumat cel puţin o dată în viaţă 

23,3 – 49,9% în gimnaziu şi 47,1 – 58,9% în liceu, iar la fete 39,3 – 48,5% în gimnaziu şi 

51,5 – 53,5% în liceu, cu diferenţe statistico-matematice semnificative între sexe doar în clasa 

a VII-a (p

26 



Plecând de la investigaţia desfăşurată 

în mai multe ţări sub egida Organizaţiei 

Mondiale a Sănătăţii şi deviza “O Europă 

fără tutun”, constând din aplicarea unui 

chestionar (“Global Youth Tobacco Survey”) 

alcătuit de Oficiul asupra fumatului şi 

sănătăţii, Centrul Naţional pentru Prevenirea 

Bolilor Cronice şi Promovarea Sănătăţii şi 

Centrele pentru Controlul Bolii şi Prevenţie 

din Georgia, S.U.A., şi adaptat pentru ţara 

noastră de d-na dr.Ileana Mireştean de la 

Institutul de Sănătate Publică din Cluj- 

Napoca, responsabil naţional al acţiunii, s-a 

aplicat acest chestionar în 25 unităţi şcolare, 

la un lot de 1.253 elevi din 86 clase 

terminale gimnaziale (VII şi VIII) şi primele 

liceale (IX şi X), la sfârşitul anului şcolar 

2003/2004. Atât şcolile, cât şi clasele şi numărul 

de elevi chestionaţi au fost selecţionaţi 

printr-o metodă randomizată de 

investigatorii americani din Georgia. Deoarece 

lotul de elevi nu era suficient de numeros 

pentru a trage concluzii ferme, am aplicat 

metoda statistică matematică prin testul 

70 

60 

50 

40 

30 

20 

10 

0 

23,3 

48,5 

49,9 

39,3 

de contingenţă χ2 (chi pătrat) în interpretarea 

rezultatelor. 


Din cele 90 întrebări ale acestui 

chestionar complex, am ales doar unele din 

ele pentru a le prelucra şi interpreta. Redăm 

mai jos constatările noastre cu menţiunea, 

deloc de neglijat, că fiind vorba de chestionare, 

există riscul unor răspunsuri nesincere, 

imposibil de dovedit însă. 

1. Elevii care au fumat cel puţin o 

dată în viaţă (Figura1) 

La întreg lotul, băieţii au declarat, 

48,5%, că au fumat măcar o singură dată, în 

vreme ce proporţia fetelor a fost foarte apropiată 

(şi paradoxal, uşor dar nesemnificativ 

mai mare), 49,2%. Pe clase alăturate, doar la 

băieţii din clasa a VII-a procentajul a fost 

semnificativ (p < 0,01) mai redus, 23,3%, 

atât faţă de fetele din aceeaşi clasă, 48,5%, 

cât şi faţă de clasa alăturată a VIII-a, 49,9%. 

La fete diferenţe statistic semnificative (p < 

0,05) s-au stabilit doar între elevele din clasa 

a VIII-a, 39,3%, şi cele dintr-a IX-a ,51,5%. 

53,151,5 

58,9 

53,5 

48,549,2 

Cls.VII p0,05 Cls.IX p>0,05 Cls.X p>0,05 Toate cls. 

P>0,05 

Băieţi Fete 

Figura 1. Elevii care au fumat cel puţin o dată în viaţă 

2. Elevii care fumează în prezent 

(Figura 2) 

La întreg lotul de elevi, procentajul 

fumătorilor la ambele sexe a fost de aproximativ 

23%. Dacă în clasa a VII-a doar 1 din 

10 elevi, fete sau băieţi, au declarat că fumează 

în prezent, proporţie care se menţine 

oarecum şi la fetele din clasa a VIII-a, la băieţii 

din această clasă ca şi la elevii de ambele 

sexe din liceu, circa 3 din 10 elevi au 

recunoscut că sunt fumători. Diferenţele între 

sexe au fost confirmate statistico-matematic 

relativ (p < 0,05) doar la clasa a VIIIa, 

iar între clase alăturate numai, şi puternic

semnificativ (p < 0,01), la băieţii din clasele 

VII şi VIII precum şi la fete, şi relativ semnificativ 

(p 0,05 Cls.VIII p0,05 Cls.X p>0,05 Toate cls p>0,05 

Băieţi Fete 

Figura 2. Elevii care fumează în prezent 

3. Elevii fumători iniţial dar care 

au renunţat pe parcurs (Figura 3) 

Circa trei sferturi din elevii de ambele 

sexe fumători în trecut au renunţat la 

fumat, cumulat la toate clasele. Pe măsură 

ce elevii trec la o clasă mai mare, proporţia 

celor care s-au lăsat de fumat era mai mică: 

de la 90,0% băieţi şi 94,1% fete în clasa a 

VII-a, la 66,6% băieţi şi 74,9% fete în clasa 

100 

80 

60 

40 

20 

0 

90 

94,1 

87,6 

82,8 

a X-a. Deşi procentele la fete erau ceva mai 

mari decât la băieţi, totuşi diferenţele nu au 

fost confirmate statistico-matematic (p > 

0,05). Între clase alăturate, această confirmare 

s-a constatat doar între proporţia mai 

mică de elevi care au renunţat la fumat în 

clasa a IX-a, la băieţi, comparativ cu clasa a 

VIII-a (p < 0,01). 

75,3 74,9 76,5 78,4 

69,1 66,6 

Cls.VII p>0,05 Cls.VIII p>0,05 Cls.IX p>0,05 Cls.X p>0,05 Toate cls. P>0,05 

Băieţi Fete 

Figura 3. Elevii fumători iniţial dar care au renunţat pe parcurs 

4. Intenţia elevilor fumători de a se 

lăsa de fumat în viitor (Figura 4) 

Unul din 5 elevi fumători în prezent 

au declarat că nu vor renunţa la fumat în viitor, 

cu un procentaj nesemnificativ mai mare 

(p > 0,05) la fete faţă de băieţi. 

Pe clase, proporţia acestor elevi, a 

variat la băieţi între 37,5% la clasa a VII-a şi 

15,8% la clasa a X-a, iar la fete între 37,5% 

la clasa a VIII-a şi 13,3% la clasa a X-a, 

ceea ce ar putea constitui un element pozitiv: 

când elevii devin mai maturi conştienti-

28 


zează mai bine pericolul fumatului. Din păcate, 

proporţia elevilor fumători în prezent 

contrazice această speranţă. Nu s-au stabilit 

însă confirmări statistico-matematice (p > 

40 

35 

30 

25 

20 

15 

10 

5 

0 

37,5 

30 

18,6 

37,5 

0,05) între două clase alăturate şi nici între 

sexe la aceeaşi clasă, cu excepţia băieţilor şi 

fetelor din clasa a VIII-a. 

20 

22,6 

15,8 

13,3 

21,8 

19,3 

Cls.VII p>0,05 Cls.VIII p0,05 Cls.X p>0,05 Toate cls. P>0,05 

Băieţi Fete 

Figura 4. Intenţia elevilor fumători de a se lăsa de fumat în viitor 

5. Motivele care au determinat elevii 

să se lase de fumat (Figura 5 şi 6) 

La băieţi, pe măsura creşterii în vârstă, 

motivul principal al renunţării la fumat a 

fost “lipsa plăcerii”; în schimb conştientizarea 

pericolului fumatului asupra sănătăţii în 

hotărârea de a se lăsa de fumat a scăzut, paradoxal, 

cu vârsta (de la 1 din 2 elevi în 

clasa a VII-a, la 1 din 5 elevi foşti fumători 

60 

50 

40 

30 

20 

10 

0 

33,3 

50 

44,9 

38,5 

11,1 11,5 

5,6 5,1 

46,8 

27,8 

în clasa a X-a). Influenţa familiei în această 

decizie a fost recunoscută ca neglijabilă (1 

din 25 foşti fumători). 

La fete, la toate clasele, 1 din 2 foste 

fumătoare au renunţat la fumat datorită “lipsei 

plăcerii” şi doar 1 din 4 atari eleve din 

cauza riscului fumatului asupra sănătăţii. Şi 

la fete, rolul familiei era insignifiant recunoscut 

(1 din 20 foste fumătoare). 

14,8 

10,6 


Lipsa plăcerii Risc asupra sănătăţii Influenţa familiei Alte motive 

Figura 5. Motivele care au determinat băieţii să se lase de fumat 

53,9 

19,2 

1,9 

25 

50 

24,1 

4,2 

20,7

70 

60 

50 

40 

30 

20 

10 

0 

60,4 

25 

6,3 8,3 


49 

26,4 

0 

24,6 

43,7 

52,9 

54,1 

27,5 

23,3 23 24,1 

19,5 

5,5 4,6 5,6 


Lipsa plăcerii Risc asupra sănătăţii Influenţa familiei Alte motive 

Figura 6. Motivele care au determinat fetele să se lase de fumat 

6. Vârsta la care elevii au încercat 

prima ţigară (Figura 7 şi 8) 

Cumulat, la toate clasele investigate, 

băieţii au pus prima ţigară în gură în proporţie 

de 57,8%, foarte semnificativă (p < 

0,001) la o vârstă mică (sub 12 ani), comparativ 

cu fetele, 31,7%, şi consecutiv, fetele 

50 

40 

30 

20 

10 

0 

60 

50 

40 

30 

20 

10 

0 

54,9 

41,9 

3,2 

57,1 

27 

15,9 

0 0 

15,9 

în proporţie peste dublă, 39,2%, faţă de băieţi, 

18,5%, au încercat prima ţigară la vârste 

ceva mai mari (14 ani şi peste), diferenţa 

foarte puternic semnificativă (p < 0,001). 

S-a mai stabilit că la ambele sexe, în 

clasa a X-a, doar 1 din 10 elevi au început să 

fumeze la 16 ani şi peste. 

53,6 

22 

22 

2,4 

33,3 32,3 

25,3 

Cls.VII Cls.VIII Cls.IX Cls.X 

Sub 12 ani 12 – 13 ani 14 – 15 ani 16 ani şi peste 

Figura 7.Vârsta la care băieţii au încercat prima ţigară 

46,2 

41,6 42,3 

37,2 

12,3 

20,5 

0 0 

38,3 

30,9 

25,4 

5,4 

23,3 

20,9 

Cls.VII Cls.VIII Cls.IX Cls.X 

Sub 12 ani 12 – 13 ani 14 – 15 ani 16 ani şi peste 

Figura 8.Vârsta la care fetele au încercat prima ţigară 

7. Intensitatea fumatului la elevii 

fumători 

45,4 

10,4 

9,1

30 


a) Numărul de zile în care au fumat 

elevii fumători în ultimele 30 de zile (Figura 

9 şi 10) 

În clasa a VII-a toţi băieţii fumători 

au declarat că fumează sporadic într-o lună 

(1 – 5 zile), în clasa a VIII-a uşor peste 50%, 

iar în liceu mult mai puţini, circa 25%; la 

fetele fumătoare proporţia celor care fumau 

sporadic nu diferea semnificativ de la o 

clasă la alta, proporţia fiind între 30% şi 

45%. 

O constatare alarmantă o reprezintă 

proporţia elevilor fumând aproape regulat, 

adică peste 20 de zile pe lună. Astfel, la bă- 

120 

100 

80 

60 

40 

20 

0 

60 

50 

40 

30 

20 

10 

0 

100 

0 

0 

51,1 

13,3 

35,6 

ieţii fumători, dacă în clasa a VII-a nu s-a 

înregistrat nici un caz, în clasa a VIII-a 1 

din 3 elevi fumători fumau peste 20 de zile 

pe lună, iar în clasele liceale 1 din 2 elevi 

fumători. La fete, în clasa a VII-a chiar 

existau atari eleve fumătoare (1 din 5 eleve), 

în clasa a VIII-a 1 din 3, pentru ca în liceu, 

la fel ca la băieţi, 1 din 2 fumătoare. 

Global, cumulat la toate clasele, deşi 

neconfirmat statistico-matematic (p > 0,05), 

se pare că fetele au fost mai puţin numeroase 

în privinţa fumatului sporadic şi ceva 

mai numeroase referitor la fumatul frecvent. 

54,8 

48,7 

41,9 41,9 

32,6 

22,6 22,6 18.ian 16,2 


1 – 5 zile 6 – 19 zile 20 zile şi peste 

Figura 9. Numărul de zile în care au fumat băieţii fumători în ultimele 30 de zile 

42,9 

35,7 

21,4 

46,2 

15,4 

38,4 

38,2 

9,1 


1 – 5 zile 6 – 19 zile 20 zile şi peste 

Figura 10. Numărul de zile în care au fumat fetele fumătoare în ultimele 30 de zile 

b) Numărul de ţigări/zi fumate de 

elevii fumători în zilele în care au fumat în 

ultimele 30 de zile (Figura 11 şi 12) 

Considerând la vârsta elevilor 

investigaţi că peste 10 ţigări/zi reprezintă un 

prag alarmant pentru sănătatea acestora, 

faptul că global, cumulat la toate clasele şi 

la ambele sexe, aproape 1 din 5 elevi fumători 

se aflau în această situaţie, reprezintă o 

52,7 

29,8 

13,6 

56,6 

35,1 

14,6 

50,3 

constatare îngrijorătoare. Dacă în clasa a 

VII-a fumătorii de peste 10 ţigări/zi sunt absenţi 

la băieţi şi nesemnificativi, 7,1%, la 

fete, ca de altfel şi în clasa a VIII-a (aproximativ 

1 elev din 10 fumători la ambele 

sexe), în clasele liceale proporţia este ridicată: 

în jur de 1 elev fumător, fată sau băiat, 

din 4 elevi fumători.

100 

80 

60 

40 

20 

0 

100 

80 

60 

40 

20 

0 

92,3 


82,2 

7,7 6,7 

11,1 

0 

40,6 

31,1 28,1 

53,5 

23,3 23,2 


1 – 5 ţigări/zi 6 – 10 ţigări/zi 11 ţigări/zi şi peste 

Figura 11. Numărul de ţigări/zi fumate de băieţii fumători în zilele în care au fumat 

în ultimele 30 de zile 

85,8 

76 

17,1 16 

7,1 8 

47,3 

25,5 27,2 

49,4 

63,9 

55,6 

18,1 

18 

27,2 

23,4 23,4 21 


1 – 5 ţigări/zi 6 – 10 ţigări/zi 11 ţigări/zi şi peste 

Figura 12. Numărul de ţigări/zi fumate de fetele fumătoare în zilele în care au 

fumat în ultimele 30 de zile 

Concluzii 

1. Proporţia elevilor rămaşi fumători 

din cei aproximativ jumătate din întreg lotul 

chestionat care recunoscuseră că fumaseră 

măcar o dată, a fost de puţin cu jumătate mai 

redusă, aproape 23%, cu minimum în clasa a 

VII-a, sub 10%, la ambele sexe şi cu un maxim 

în liceu, 30%, de asemeni la fete şi băieţi. 

2. Băieţii fumători în proporţii mai 

crescute s-au înregistrat începând cu o clasă 

mai devreme (din clasa a VIII-a) faţă de fete 

(din clasa a IX-a). 

3. Motivele principale pentru care 

elevii foşti fumători au renunţat la fumat au 

fost “lipsa plăcerii”, îndeosebi fetele, urmată 

de “conştientizarea pericolului asupra sănă- 

tăţii” şi, într-o proporţie insignifiantă, “intervenţia 

familiei”. 

4. Deşi elevii mai mari din liceu fumători 

au răspuns că ar intenţiona să renunţe 

la fumat în proporţie mai crescută decât elevii 

fumători din clasele gimnaziale, totuşi în 

prezent primii fumau în proporţii mai ridicate 

decât ultimii, mai ales la fete. 

5. Prima ţigară fumată de elevi a fost 

cel mai des, îndeosebi la băieţi, încercată la 

vârste foarte mici (sub 12 ani). 

6. Pe măsura trecerii într-o clasă superioară, 

creştea şi proporţia elevilor fumători 

20 de zile şi peste dintr-o lună, mai cu 

seamă la fete, această categorie de elevi reprezentând 

la ambele sexe în liceu 1 din 2 

fumători. 

7. La elevii liceeni fumători, proporţia 

celor care fumau peste 10 ţigări zilnic,

32 


fete sau băieţi, era relativ importantă: 1 din 

4 fumători. 

8. Aspectele îngrijorătoare privind 

fumatul la elevi subliniază ca fiind de maximă 

stringenţă găsirea unor mijloace educative 

mai convingătoare pentru prevenirea 

sau pentru renunţarea la fumat. 

Abstract 

Bibliografie 

2. Bucur Gh.E., Popescu O., Educaţia pentru 

sănătate în familie şi în 

şcoală, ediţia a III-a, Editura 

Fiat Lux, Bucureşti, 2004. 

The authors applied a questionnaire adapted by Dr. Ileana Mireştean, from the Institute 

of Public Health Cluj-Napoca, after an American G.Y.T.S. questionnaire, as a part of a 

national investigation on smoking in pupils, conducted by WHO and the Ministry of Health. 

Results were analyzed by statistical and mathematical techniques (chi-square test). Boys 

smoked at least once in a percent between 23.3 - 49.9 during gymnasium and 47.1 – 58.9% 

during high-school, and in girls 39.3 – 48.5% during gymnasium and 51.5 – 53.5% during 

high-school, with statistically significant differences between genders only in VII th grade pupils 

(p

Rezumat 


OBICEIUL FUMATULUI LA COPII ŞI 

ADOLESCENŢI DIN CÂTEVA ŞCOLI 

CLUJENE 

Laza V., Irimie C., Lotrean L. 

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu-Haţieganu” Cluj-Napoca 

Fumatul a devenit o „boală a copiilor”, 90% dintre noii fumători fiind copii şi adolescenţi. 

Ţigara este utilizată adesea ca un mijloc de contact social, ca un suport pe care se sprijină 

tinerii în condiţii de stres, ca un „paşaport” spre vârsta adultă. Folosită la început din 

curiozitate, ţigara dezvoltă rapid dependenţă, renunţarea fiind dificilă, mai ales în absenţa 

unor motivaţii puternice. Studiul a fost realizat pe 462 de elevi de la 3 şcoli clujene (două 

centrale şi una periferică) şi a cuprins 190 de elevi de gimnaziu şi 272 elevi de liceu. S-a utilizat 

un chestionar întocmit pe baza datelor din literatura de specialitate, folosind şi chestionare 

utilizate la nivel internaţional. Rezultatele arată că procentul de fumători, ca şi numărul 

de ţigarete fumate zilnic, cresc pe măsura înaintării în vârstă. Debutul fumatului se situează 

în jurul vârstei de 10-11 ani, dar circa ¼ dintre elevi au fumat prima ţigară înaintea vârstei 

de 7 ani. Renunţarea la fumat este dificilă în condiţiile în care anturajul sau familiile sunt 

permisive, reclamele la ţigări sunt agresive şi comercianţii nu respectă prevederile legale. 

Introducere 

In lume există peste 1 miliard de fumători 

sau foşti fumători, situaţie responsabilă 

anual de circa 4 milioane de decese. 

Dacă această stare continuă, numărul deceselor 

provocate de fumat ar putea ajunge în 

2025 la 10 milioane pe an, depăşind rata 

deceselor provocate de SIDA, TBC, accidente 

rutiere, crime, sinucideri şi moartea la 

naştere, la un loc. Un mare procent (70%) 

din această evoluţie se va înregistra în lumea 

în curs de dezvoltare, acolo unde sistemele 

de îngrijire a sănătăţii sunt insuficiente pentru 

a veni în întâmpinarea nevoilor curente 

(Barnea 1985, Klausner 1997). Un aspect 

îngrijorător este amploarea acestui fenomen 

în rândul adolescenţilor, în ultimii 15 ani 

înregistrându-se o incidenţă crescută a numărului 

de fumători tineri. Aceştia sunt încurajaţi 

să fumeze prima ţigară, de reclamele 

şi promoţiile organizate de companiile 

producătoare de ţigări, de prietenii lor, de 

preţurile mici şi de posibilitatea de a le procura 

foarte uşor, mulţi comercianţi ignorând 

reglementările în vigoare. Studiile din ultimii 

ani au demonstrat că fumatul a devenit „o 

boală a copiilor”, 90% dintre noii fumători 

fiind copii şi adolescenţi (Cholat 1998, 

Ehrlich 1992, Ferreol 2000, Fichtenberg 

2002, Glantz 2000, Gold 1993). In România, 

ca şi în alte ţări, vârsta debutului fumatului 

este tot mai fragedă, fetele recuperând, încetul 

cu încetul, decalajul negativ mare pe care 

îl aveau faţă de băieţi (Bronnum 2003, 

Brown 2003, Ciofu 2002). Intr-un mediu din 

ce în ce mai stresant, tânăra generaţie simte 

nevoia unui suport pe care adesea îl găseşte 

în ţigară. Pentru adolescenţi, ţigareta devine, 

din ce în ce mai mult, un „paşaport” spre vârsta 

adultă, un mijloc de contact social, un 

limbaj comun care favorizează raporturile 

amicale în societate şi chiar pe cele comerciale.

34 


Folosită la început din curiozitate, 

din dorinţa permanentă de nou (caracteristică 

vârstei), din teribilism, din dorinţa de aşi 

depăşi sau masca frustrările, complexele 

şi inhibiţiile, ţigara dezvoltă rapid dependenţă, 

renunţarea fiind anevoioasă mai ales 

în absenţa unor motivaţii puternice (Breslau 

1993, CMR 2001, Fauci 2002, Gherasim 

2001, Olinic 2002). Dependenţa comportamentală 

este şi ea puternică, fumatul devenind 

un obicei ritual, parte integrantă a vieţii 

cotidiene (Moore 2003, Terry 2003, Zeana 

1998, Zhang 1993). Cu toate că este unanim 

recunoscut că fumatul are efecte nefaste, 

numărul fumătorilor este în continuă creştere. 

S-a vorbit chiar de o „epidemie tabagică’, 

fumatul fiind comparat cu o maladie 

contagioasă prin puterea exemplului şi prin 

atingerea multiviscerală. El poate afecta şi 

pe cei care nu-l utilizează: cei din jur sau 

cei nenăscuţi încă. Pentru prefigurarea unor 

măsuri profilactice eficiente, este necesar a 

înţelege şi a evalua, din perspectiva adolescenţilor, 

problema fumatului şi motivele 

care-l fac pe un nefumător să înceapă să fumeze 

şi apoi să persevereze. Este adevărat, 

fiecare are dreptul la propriile decizii, la 

propriile greşeli, avem libertatea de a alege, 

dar libertatea de a fuma este iluzorie. Cei 

mai mulţi dintre fumători şi-ar dori să renunţe 

la fumat, însă constată că nu-şi mai 

permit luxul de a alege. Dependenţa de tutun 

este o capcană subtilă în care cad cei care 

cred că pentru a te lăsa de fumat este necesară 

doar puţină voinţă. In realitate, drumul 

este lung, anevoios şi presărat cu eşecuri. 

Având în vedere proporţiile luate în ultimul 

timp, numărul tot mai mare de tineri acaparaţi 

de mirajul fumatului şi costurile tot mai 

mari ale tratamentului consecinţelor, tabagismul 

nu mai poate fi considerat un obicei 

anodin. Lucrarea îşi propune să evalueze 

prevalenţa fumatului în rândul elevilor de 

gimnaziu şi liceu, să elucideze motivele 

complexe ce-i fac pe tineri să încerce experienţa 

fumatului, precum şi să aprecieze 

gradul de conştientizare a riscului reprezentat 

de acest obicei nefast. 


In vederea culegerii datelor s-a folosit 

metoda chestionarului. Au fost interogaţi 

462 de elevi din 3 şcoli clujene: 2 şcoli centrale 

- Liceul E. Racoviţă şi Liceul A. Iancu 

şi una periferică - Liceul Agricol. Din cele 

două şcoli centrale au fost chestionaţi elevi 

atât din ciclul gimnazial (la fiecare şcoală 

câte 2 clase a V-a şi 2 clase a VIII-a) cât şi 

din ciclul liceal (câte 2 clase a IX-a şi 2 clase 

a XII-a), în timp ce la Liceul Agricol au fost 

investigaţi doar elevi de liceu (de asemenea, 

două clase a IX-a şi 2 clase a XII-a). In alegerea 

claselor, acolo unde au existat mai multe 

clase paralele, s-a ţinut cont de criteriul „cea 

mai bună”, respectiv „cea mai slabă clasă” de 

acelaşi nivel, aprecierea fiind făcută de către 

directorul şcolii respective. Chestionarele 

folosite au fost întocmite pe baza datelor din 

literatura de specialitate şi au fost distribuite 

la toţi elevii prezenţi la şcoală în ziua respectivă, 

în clasele alese. 

Rezultate 

Din cei 462 de elevi, 190 sunt la ciclul 

gimnazial (42% fete, 58% băieţi) şi 272 

la liceu (57% fete şi 43% băieţi). 

Mai întâi am încercat să corelăm 

practica fumatului cu religia elevilor, ştiind 

că unele culte religioase dezavuează acest 

obicei, factorul religios putând influenţa, 

într-o anumită măsură, comportamentul tinerilor. 

Rezultatele arată că, deşi cei mai 

mulţi dintre subiecţi sunt ortodocşi (82%), 

procentul cel mai mare de fumători (50%) îl 

dau elevii reformaţi, urmaţi de romano-catolici 

şi de greco-catolici (cu 25%, respectiv 

23%), la ortodocşi ponderea fumătorilor fiind 

de 16%. La celelalte religii (martorii lui 

Iehova, baptiştii, Oastea Domnului, Protestanţi) 

nu se înregistrează nici un fumător. 

Rezultatele trebuie însă privite cu rezervă 

din cauza numărului mic de subiecţi pe fiecare 

eşalon. 

Din numărul total de elevi chestionaţi, 

în prezent fumează 74 de elevi (16%). 

Dintre elevii de gimnaziu s-au înregistrat 

4% fumători, iar dintre elevii de liceu, unul

din 4 elevi este fumător. Procentul celor 

care au fost tentaţi şi au fumat cel puţin o 

ţigară este mai mare: 30% din elevii de gimnaziu 

şi 45% din cei de liceu. (Figura 1). 

După cum se poate observa, numărul fumă- 


torilor şi al foştilor fumători este de circa 1/3 

în şcoala generală şi peste 2/3 la liceu, ceea 

ce, în ansamblu, reprezintă 50% din totalul 

fetelor şi 60% din totalul băieţilor. 

Figura 1. Repartiţia elevilor în funcţie de statutul de 

F,NF,FF 

45% 

30% 

Dintre cele 3 licee selectate, cele mai 

bune sunt considerate şcolile centrale, cel 

mai slab cotat fiind liceul periferic. Cum era 

de aşteptat, procentul cel mai ridicat de fumători 

se înregistrează la şcoala periferică 

35% 

30% 

25% 

20% 

15% 

10% 

5% 

0% 

32% 

4% 

66% 

25% 

gimnaziu liceu 

30% 

F 

NF 

FF 

(32%), la şcolile centrale incidenţa fumatului 

fiind mult mai mică (Figura 2). Dacă 

luăm în considerare doar elevii de liceu, ordinea 

se menţine, dar diferenţa între şcoli se 

reduce (Figura 3). 

Figura 2. Situaţia fumătorilor, în ansamblu pe 

şcoli. 

14% 

9% 

Lic Agricol Lic.E.Racovita Lic.A.Iancu

36 


Figura 3. Situaţia fumătorilor în rândul liceenilor 

35% 

30% 

25% 

20% 

15% 

10% 

5% 

0% 

32% 

Analizând situaţia pe sexe s-a constatat 

că la gimnaziu există puţine fete fumătoare 

(2,5%) şi foste fumătoare (16,5%), 

ponderea băieţilor fiind de circa două ori 

mai mare (4,5% fumători şi 40% foşti fumători), 

fetele fiind, fie mai docile, fie mai 

fricoase decât băieţii. Adepte ale principiului 

egalităţii între sexe, fetele „recuperează” 

handicapul şi la liceu procentul fumătoarelor 

(22%) şi al fostelor fumătoare (44,5%) se 

apropie de al băieţilor (cu 28, respectiv 

44,5%). 

Pe măsura avansării în vârstă, procentul 

fumătorilor şi al foştilor fumători 

22% 

17% 

L.Agricol L. E.Racovita L.A.Iancu 

creşte progresiv, cei mai mulţi înregistrându-se 

în anii finali de liceu. 

La clasele a V-a şi a VI-a luate în 

studiu, nici un elev nu s-a declarat fumător, 

dar există mulţi foşti fumători, ceea ce sugerează 

faptul că elevii au încercat prima ţigară 

în şcoala primară. 

Dintre elevii de gimnaziu, 1/3 au fumat 

cel puţin o ţigaretă până în prezent, 

pentru cei mai mulţi (30%) debutul fumatului 

situându-se la 10-11 ani, dar pentru circa 

1/5 dintre ei, prima ţigară a fost luată în gură 

înaintea vârstei de 7 ani (Figura 4). Situaţia 

este identică pe sexe, dar numărul băieţilor 

este de 3 ori mai mare decât al fetelor. 

Figura 4. Varsta la care elevii de gimnaziu au 

fumat pentru prima dată 

28% 

30% 

21% 

21% 

sub 7 ani 

8-9 ani 

10 - 11 ani 

12 -13 ani

La elevii de liceu (Tabelul 1) debutul 

fumatului este mai tardiv cu 2 ani (la 12-13 

ani). Se mai poate nota, de asemenea, că 


proporţia celor care încep să fumeze la vârste 

foarte fragede, este mult mai mare decât 

la generaţiile anterioare. 

Tabelul 1. Debutul fumatului la liceeni 

Vârsta < 7 ani 8-9 ani 10-11 ani 12-13 ani 14-15 ani 16-18ani 

Număr 13 11 16 60 50 38 

% 7% 6% 8,5% 32% 26,5% 20% 

Este adevărat, cei mai mulţi dintre 

elevii mici recunosc că au fumat doar câteva 

zile în ultima lună şi doar câteva ţigarete 

6% 

7% 

(Figura 5), în timp ce elevii mari au fumat 

aproape zilnic (Figura 6) şi mai mult (până 

la 10 ţigarete). 

Figura 5. Cate ţigarete aţi fumat pe zi, in ultima lună? 

(gimnaziu) 

20% 

20% 

53% 

Figura 6. Cate ţigarete aţi fumat pe zi in ultima lună? 

(liceu) 

7% 

12% 

12% 

19% 

Întrebaţi despre modul în care au 

procurat ţigaretele în ultima lună, numărul 

repondenţilor a fost mai mare decât numărul 

44% 

sub 1 ţigară 

1 ţigară 

2 -5 ţigări 

6 -10 ţigări 

sub 1 ţigara 

1 ţigara 

2 -5 ţigări 



peste 20 ţigări 

fumătorilor, ceea ce ne determină să 

presupunem că nu arareori nefumătorii sunt 

puşi în situaţia de a le procura ţigări fumăto-

38 


rilor, fie ei prieteni, colegi, fraţi sau chiar 

părinţi. 

Majoritatea elevilor de gimnaziu şiau 

achiziţionat ţigările prin cumpărare sau 

împrumut (Figura 7), în timp ce liceenii (Figura 

8) mai recurg şi la furt (3% din cei 111 

elevi de liceu respondenţi). 

Figura 7. Cum ţi-ai procurat ţigarete in ultima lună? 

(gimnaziu) 

17% 

11% 

11% 

Fetele mici preferă să împrumute sau 

să roage pe altcineva să le cumpere ţigările, 

dar majoritatea băieţilor şi le cumpără singuri 

(Figura 9). 

La liceu, fetele scapă de inhibiţii (Figura 

10), peste jumătate dintre ele nu se mai 

23% 

5% 

5,50% cumpărat 

55,50% 

dat bani altei persoane 

altele 

am împrumutat 

am primit de la o 

persoana mai în varstă 

jenează să-şi cumpere singure ţigările. De 

remarcat că toţi subiecţii care recurg la furat 

(probabil de la părinţi) aparţin sexului feminin. 

Figura 8. Cum ţi-ai procurat ţigarete in ultima 

lună? (liceu) 

3% 

6% 3% 

60% 

cumpărat 

dat bani altei persoane 

altele 

am împrumutat 

am primit de la o 

persoană mai în varstă 

le-am furat


Modul în care elevii de gimnaziu îşi procură ţigarete 

le-am furat 

împrumutat 

dat bani altuia 

le-au furat 

cumpărat 

primit 

împrumutat 

altele 

dat bani altuia 

cumpărat 

primit 

altele 

0% 

0% 

0% 

0% 

1% 

8% 

7,00% 

15% 

20% 

19% 

60% 

70% 

0% 20% 40% 60% 80% 

Figura 9 

Modul în care elevii de liceu îşi procură ţigarete 

5% 

0% 

6% 

6% 

0% 

3% 

2% 

8% 

Vânzarea produselor de tutun către 

minori este interzisă de lege, dar realitatea 

practică arată că în marea lor majoritate, elevii 

nu au întâmpinat probleme, puţini elevi 

23% 

24% 

55% 

68% 

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 

Figura 10 

fete 

băieţi 

fete 

băieţi 

(16% din elevii de gimnaziu şi 7% din cei 

de liceu) fiind refuzaţi de către comercianţi 

(Figura 11).

40 


90% 

80% 

70% 

60% 

50% 

40% 

30% 

20% 

10% 

0% 

0% 16% 

Locurile preferate de elevi pentru a 

fuma sunt evenimentele sociale (petreceri, 

discoteci, concerte), locurile publice (străzi, 

parcuri), dar şi şcoala sau chiar propriile locuinţe. 

Figura 11. Elevi de gimnaziu care au încercat să 

cumpere ţigări 

87% 84% 

13% 

refuzaţi au reuşit nu raspund 

0% 

fete 

băieţi 

Pe măsura înaintării în vârstă, creşte 

disponibilitatea elevilor de a accepta o ţigară 

oferită de un prieten (Figura 12 şi 13), elevii 

fiind tot mai puţin siguri că vor rezista în 

faţa acestei tentaţii. 

Figura 12 

Ai accepta o ţigară oferită de un 

prieten? (gimnaziu) 

14% 

2% 

10% 

La petreceri, elevii mici fumători se 

simt mai stânjeniţi decât nefumătorii, dar la 

74% 

liceu dispare această senzaţie neplăcută (Figura 

14).


18% 

Figura 13. Ai accepta o ţigară oferită de un 

prieten? (liceu) 

22% 

10% 

Atracţia pentru fumat la cei mici, ar 

putea fi influenţată de senzaţia acestora că 

fumatul ar putea să le afecteze numărul de 

prieteni şi că ar putea părea mai interesanţi 

decât nefumătorii. 

In general, elevii ştiu că fumatul este 

dăunător sănătăţii, bolile grave corelate cu 

100% 

90% 

80% 

70% 

60% 

50% 

40% 

30% 

20% 

10% 

0% 

46% 

25% 

30% 

62% 

50% 

categoric NU 

categoric DA 

poate NU 

poate DA 

fumatul fiind recunoscute de peste jumătate 

dintre ei, cunoştinţele fiind mai bine 

consolidate în rândul elevilor de liceu, în 

urma dezbaterilor de la şcoală sau a discuţiilor 

din familie. 

Figura 14. Fumătorii se simt mai in largul lor la 

petreceri decat nefumătorii? 

24% 

13% 

da nu fără diferenţe 

liceu 

gimnaziu

42 


Pe măsura înaintării în vârstă, 

anturajul copiilor este dominat de fumători, 

faţă de care devin tot mai nepăsători (Figura 

15). Totuşi, elevii nu asociază imaginea fu- 

80% 

70% 

60% 

50% 

40% 

30% 

20% 

10% 

0% 

37% 

nici unul 

2% 

unii 

55% 

72% 

mătorului cu cea a unui tip inteligent sau de 

succes, cei de la gimnaziu având chiar păreri 

negative despre fumători (Figura 16). 

Figura 15. Caţi dintre prietenii tăi fumează? 

7% 

aproape toţi 

26% 

1% 

toţi 

0,30% 

gimnaziu 

liceu 

Figura 16. Ce parere aveţi despre un bărbat care fumează? 

60% 

50% 

40% 

30% 

20% 

10% 

0% 

53% 

fraier 

22% 

18% 

Copiii întâlnesc fumători şi acasă: 

25% dintre elevi au ambii părinţi fumători, 

23% au tata fumător, iar la 10% dintre ei 

mama este cea care fumează. Procentul cel 

mai mare de fumători este recrutat din rân- 

gimnaziu 

stupid 

6% 

interesant 

0% 

inteligent 

0% 

succes 

0% 

dul familiilor în care ambii părinţi fumează 

(Figura 17).


Figura 17. Influenţa pe care o are statutul de fumător sau nefumător al părinţilor 

asupra copiilor 

Copii F 

13% 

9% 

Copii F 

Figura 18. Incercarea de a renunţa la fumat şi eficienţa pe care a avut-o acest 

gest în rândul elevilor 

Liceu: 

60% 

Nu au incercat 

Gimnaziu: 

65% 

Nu au incercat 

91% 

Copii NF 

Mama şi tata NF 

Copii F 

77% 

Copii NF 

23% 

40% 

35% 

42% 

92% 

Au incercat 

71% 

Au incercat 

Mama F 

10% 

25% 

8% 

23% 

Mama şi tata F 

Au reusit 

Tata F 

Nu au reusit 

29% 

Nu au reusit 

87% 

79% 

Au reusit 

Copii NF 

21% Copii F 

Copii NF

44 


Fumatul pasiv este un fenomen mai 

puţin cuantificat de studiile de specialitate. 

Deşi majoritatea elevilor ştiu că şi fumatul 

pasiv este periculos, circa 1/3 dintre ei recunosc 

că acasă sunt supuşi zilnic acestui risc. 

Mulţi copii afirmă că şi în afara casei sunt 

frecvent supuşi fumatului pasiv, ceea ce îi 

nemulţumeşte şi optează pentru interzicerea 

fumatului în locurile publice. 

La gimnaziu, toţi elevii fumători ar 

dori să renunţe la fumat, dar numai 1/3 au 

încercat şi din aceştia, doar 29% au reuşit 

(Figura 18). 

La liceu, doar 60% din elevi şi-au 

manifestat dorinţa de a abandona fumatul, 

din aceştia 40% au încercat deja, dar prea 

puţini au reuşit, 8%. 

Motivele renunţării la fumat sunt variate, 

dar cei mai mulţi invocă motive de 

sănătate, urmate la distanţă, de dezaprobarea 

familiei. 

Renunţarea este însă dificilă în condiţiile 

în care suntem agresaţi de reclame 

publicitare şi de promoţiile fabricilor producătoare 

de ţigări şi în condiţiile în care mari 

actori, idoli ai copiilor cu mare putere de 

exemplu, sunt văzuţi adesea fumând. 

Concluzii 

Studiul efectuat confirmă datele din 

literatura de specialitate: fumatul devine tot 

mai mult o boală a tinerilor, în continuă expansiune, 

diferenţele între sexe devenind tot 

mai neînsemnate. Motivele începerii fumatului 

sunt foarte variate, dar dominantă este 

dorinţa de emancipare, de nesupunere, de a 

părea mai „cool”. Atâta vreme cât elevii nu 

vor avea alte alternative de răspuns la provocările 

vieţii, cât ideea fumatului este tolerată 

de societate şi familie, cât reclamele şi 

publicitatea oferă tentaţii facile unui organism 

în formare, cât nu mai există puterea 

exemplului, sperăm degeaba în reducerea 

fumatului. Educaţia anti-fumat trebuie să 

înceapă precoce, pentru ca la 10-11 ani copilul 

să ştie de ce e mai bine să se abţină în 

faţa dilemei „să încerc sau nu ceva nou?”. 

Bibliografie 

1. BARNEA, E. – Fumatul – tentaţie şi urmări, 

Editura Albatros, Bucureşti, 

1985, pp: 9-17, 31-34, 

100-122. 

2. BRESLAU, N.; KILBEY, M.M.; 

ANDRESKY, P. – “Nicotine 

dependance and major depression”, 

Arch. Gen. Psychiatry, 

1993, vol. 50, pp: 31-36. 

3. BRONNUM-HAUSEN, H.; JUEL, K. – 

“Smoking expands expected 

lifetime with musculoskeletal 

disease”, European J. of Epidemiol., 

2003, nr. 18, pp: 37- 

43. 

4. BROWN, P. – “Smoking increases 

among teenagers in eastern 

Europe”, BMJ, 23 feb. 2003, 

pp: 35-39. 

5. CIOFU, E.; CIOFU, C. – Esenţialul în 

pediatrie, Editura Almatea, 

Bucureşti, 2002, pp: 172-175. 

6. CHOLLAT, C. – Evaluation de la lutte 

antitabac, Editura Traquet, 

OMS, Geneva, 1998. 

7. COLEGIUL MEDICILOR DIN 

ROMANIA – Ghiduri de practică 

medicală, Editura Infomedica, 

Bucureşti, 2001, vol.2, 

pp: 77-100. 

8. EHRLICH, R.; KATTAN, M.; 

GODBOLD, J. – “Childhood 

asthma and passive smoking. 

Urinary cotinine as a biomarker 

of exposure”, Am. Rev. 

Resp. Dis., 1992, vol. 145, pp: 

594-599.FAUCI, S.A. 

9. FAUCI, S.A.; BRAUNWALD, E.; 

ISSELBACHER, K.J. – 

Harrison - principiile medicinii 

interne, Editura Teora, 

Bucureşti, 2002, pp: 1485- 

1517, 1770-1774. 

10. FERREOL, G. – Adolescenţii şi toxicomania, 

Editura Polirom, Bucureşti, 

2000, pp:56-61.

11. FICHTENBERG, C.M.; GLANTZ, S.A. 

– “Effect of smoke-freee 

workplaces on smoking behaviour”, 

BMJ, iulie 2002, nr. 

325, pp: 42-50. 

12. GHERASIM, L. – Bolile cardiovasculare 

şi metabolice, Editura 

Medicală, Bucureşti, 2001, pp: 

80-81, 532-533, 776, 1324. 

13. GHERASIM, L. – Bolile digestive, 

hepatice şi pancreatice, Editura 

Medicală, Bucureşti, 

2001, pp: 56, 139, 1073-1074. 

14. GLANTZ, S.A.; JAMIESON, P. – 

“Atitudes toward secondhand 

smoke, smoking and quitting 

among young people”, Pediatrics, 

vol. 106, no. 6, dec. 

2000. 

15. GOLD, E.B.; LEVITON, A.; LOPEZ, R. 

– “Parental smoking and risk 

of childhood brain tumors”, 

Am. J. Epidemiol., 1993, vol 

137, nr. 6, pp: 620-628. 

16. KLAUSNER, R. – Changes in Cigarette 

Related Disease Risks and 

Their Implication for Prevention 

and Control, National 

Abstract 


Cancer Institute, SUA, 1997, 

pp: 305-330. 

17. MOORE, B. – “RJ Raynolds relative 

helps in fight against smoking”, 

The Courrier Journal, 

Louisville, Kentuky, 24 sept 

2003. 

18. OLINIC, N.; OLINIC, D.; BLAGA, S. – 

Cardiologie, Editura Medicală 

şi Universitară “Iuliu Haţieganu”, 

Cluj-Napoca, 2002, pp: 

97-179. 

19. TERRY, P.D.; MILLER, A.B.; JONES, 

J.G.; ROHAN, T.E. – “Cigarette 

smoking and the risk of 

invasive epithelial ovarian 

cancer in a prospective cohort 

study”, European J. of Cancer, 

mai, 2003, pp: 176-183. 

20. ZEANA, C. – Sănătate şi comportament, 

Editura Medicală, Bucureşti, 

1998, pp:87-97. 

21. ZHANG, J.; RATCLIFFE, J. – “Paternal 

smoking and birthweight in 

Shanghai”, Am. J. Publ. 

Health, 1993, vol. 83, nr. 2, 

pp: 207-210. 

Smoking has become a so-called “children’s disease,” children and adolescents 

making up for 90% of the new smoking population. The cigarette is often used as a facilitator 

of social contact, as a strategy for coping with stress and also as a “passport” towards 

adulthood. Even though smoking can initially be taken-up out of curiosity, the rapid 

development of addiction makes quitting very difficult, especially in the case of a lack of 

strong motivation. The study has been conducted on 462 pupils from 3 schools in Cluj-Napoca 

(2 central schools and a peripheral one). The measurement instrument used is a 

questionnaire developed in accordance to data from the scientific literature, and other 

questionnaires used at an international level. The results show that the percentage of smokers 

increases with age, as well as the percentage of daily smoked cigarettes per person. The 

average age of smoking debut is 10-11 years old, but approximately ¼ of the pupils have 

smoked the first cigarette before the age of 7. There is a negative correlation between quitting 

smoking and factors such as permissive families or immediate caregivers, aggressive 

cigarettes advertising, and a lack of strict and rigid application of legal norms by the sales 

persons.

46 

Rezumat 


STUDIU COMPARATIV PRIVIND 

CONSUMUL DE ALCOOL LA ELEVII 

DE LICEU DIN TIMIŞOARA ŞI DIN 

ALTE REGIUNI ALE LUMII 

Caraion-Buzdea C. 1 , Ursoniu S. 1 , Vernic C. 2 , 

Silberberg K. 3 , Korbuly B. 3 

1. Universitatea de Medicină şi Farmacie Timişoara, Disciplina de Sănătate Publică şi 

Management 

2. Universitatea de Medicină şi Farmacie Timişoara, Disciplina de Informatică 

Medicală şi Biostatistică 

3. Direcţia de Sănătate Publică Timiş, Serviciul de Promovare a Sănătăţii 

Folosirea alcoolului şi tutunului la vârste fragede sporeşte riscul de utilizare a altor 

droguri în anii care urmează. Unii tineri experimentează şi evită sau continuă folosirea lor 

ocazional, fără probleme semnificative. Alţii vor dezvolta dependenţă, orientându-se către 

droguri mai periculoase şi producând evenimente dăunătoare pentru ei însişi şi pentru alţii. 

Fenomenul este cu atât mai periculos cu cât la vârstele tinere se formează tendinţe comportamentale 

pentru o lungă perioadă de timp şi chiar pentru tot restul vieţii. Acestea pot fi influenţate 

prin programe de publicitate la nivel naţional, dar evaluarea eficienţei şi impactului 

metodelor utilizate precum şi formarea modelelor comportamentale vis-a-vis de consumul lor 

nu pot fi cunoscute şi urmărite decât prin intermediul studiilor epidemiologice. 

În prezentarea care urmează vom face referiri comparative la situaţia consumului de 

alcool în mediul şcolar din Timişoara (ciclul de studii CAST) şi din alte regiuni ale lumii, 

pentru a surprinde cu maximă obiectivitate aspectele care conteaza în mai mare măsură în 

determinarea modelului comportamental vis-a-vis de consumul de alcool. 

CAST este un ciclu de studii transversale, derulate în perioada 2001-2003, cu frecvenţă 

anuală şi bazate pe autoadministrarea de chestionare anonime, cu întrebări centrate pe 

stilul de viaţă şi pe folosirea produselor psihoactive, într-un anumit context al existenţei, de 

către tineri cu vârste cuprinse între 14 şi 20 de ani, elevi ai şcolilor timişene. Obiectivul 

acestor studii transversale este acela de a oferi evaluări ale consumului de substanţe potenţial 

toxice ce prezintă pericol de dependeţă la vârste tinere şi de a trasa tendinţa comportamentelor 

de consum. 

Rezultatele comparative expuse indică faptul că, deşi pentru băieţi modelele de consum 

sunt relativ apropiate pentru diverse zone ale lumii, în cazul fetelor acestea prezintă caractere 

specifice care impun o analiză mai amănunţită a lor. 

Introducere 

Studii naţionale din Statele Unite indică 

faptul că prevalenţa consumului exage- 

rat de alcool (de obicei definit ca cinci sau 

mai multe unităţi de alcool consumate consecutiv) 

de către adolescenţi nu s-a redus în

ultima decadă. [1,2]. Rezultate din anul 

2001 ale studiului “Monitorizarea Viitorului” 

au indicat faptul că 13% dintre elevii 

claselor a 8-a, 25% dintre cei de clasa a 10-a 

şi 30% dintre cei de clasa a 12-a au declarat 

un consum exagerat de alcool în cele două 

săptămâni premergătoare studiului, valori 

considerate ca îngrijorătoare.[1] 

Folosirea alcoolului şi tutunului la 

vârste fragede sporeşte riscul de utilizare a 

altor droguri în anii care urmează. Unii tineri 

experimentează şi evită sau continuă 

folosirea lor ocazional, fără probleme semnificative. 

Alţii vor dezvolta dependenţă, 

orientându-se către droguri mai periculoase 

şi producând evenimente dăunătoare pentru 

ei înşişi şi pentru alţii. Prin urmare, ţinerea 

sub control a situaţiei tinerilor necesită o 

informare detaliată a tendinţelor consumului 

de substanţe psihoactive, determinarea mecanismelor 

care duc la accidente şi consecinţe 

nefaste şi contracararea lor prin programe 

bine orientate şi fixate pe obiectiv. 

Din nefericire, în ţara noastră 

urmărirea consumului substanţelor psihoactive 

a fost neglijată sau chiar ignorată o 

lungă perioadă de timp, fapt ce a dus la 

formarea de modele culturale dăunătoare 

sănătăţii şi securităţii populaţiei. Fenomenul 

este cu atât mai periculos cu cât la vârstele 

tinere se formează tendinţe comportamentale 

pentru o lungă perioadă de timp şi chiar 

pentru tot restul vieţii. Acestea pot fi influenţate 

prin programe de publicitate la nivel 

naţional, dar evaluarea eficienţei şi impactului 

metodelor utilizate precum şi formarea 

modelelor comportamentale vis-a-vis de 

consumul substanţelor psihoactive nu pot fi 

cunoscute şi urmărite decât prin intermediul 

studiilor epidemiologice. 

La nivel internaţional asemenea studii 

se limitează de obicei la un singur oraş 

sau regiune, folosind eşantioane reprezentative, 

datorită costurilor relativ ridicate. În 

ţările industrializate dezvoltate există însă 

programe naţionale de supraveghere a stării 

de sănătate a populaţiei care includ şi urmărirea 

consumului de substanţe psihoactive la 

vârstele tinere. Realizarea de studii naţionale 

vizând acest subiect este consecinţă a politi- 


cii de sănătate publică a fiecărui stat în 

parte. 

În prezentarea care urmează vom 

face referiri comparative la situaţia consumului 

de alcool în mediul şcolar din Timişoara 

(studiul CAST) şi din alte regiuni ale 

lumii, pentru a surprinde cu maximă obiectivitate 

aspectele care contează în mai mare 

măsură în determinarea modelului comportamental 

vis-a-vis de subiectul vizat (vezi 

titlu). 

CAST („Consumul de Alcool, Stupefiante 

şi Tutun”) este un ciclu de studii 

transversale locale derulate în perioada 

2001-2003, cu frecvenţă anuală şi bazate pe 

autoadministrarea de chestionare anonime, 

cu întrebări centrate pe stilul de viaţă şi pe 

folosirea produselor psihoactive într-un anumit 

context al existenţei, la tineri cu vârste 

cuprinse între 14 şi 20 de ani, elevi ai şcolilor 

timişene. Obiectivul acestor studii transversale 

este acela de a oferi evaluări ale consumului 

de substanţe potenţial toxice ce prezintă 

pericol de dependenţă la vârste tinere 

şi de a trasa tendinţa comportamentelor de 

consum. S-a urmărit cu precădere identificarea: 

- vârstei primului consum de alcool, tutun 

şi droguri 

- tipurilor de băuturi alcoolice şi droguri 

consumate 

- locului, anturajului şi motivaţiei 

consumului de alcool şi droguri 

- frecvenţei şi cantităţii de alcool, tutun şi 

droguri consumate 

- toleranţei vis-a-vis de consumul de alcool 

şi ţigări 

- calea de administrare a drogurilor utilizată 

de consumatori 

Ciclul de studii CAST a fost inspirat 

de modelul american al Sistemului de Supraveghere 

a Comportamentelor cu Risc la 

Tineri (YRBSS), care este un sistem de supraveghere 

epidemiologică realizat de Centrul 

pentru Prevenţie şi Control al Bolilor 

(CDC) din SUA în intenţia de a monitoriza 

prevalenţa comportamentelor ce influenţează 

în mai mare măsură starea de sănătate. 

Pentru studiul CAST s-a dezvoltat 

un design de eşantionare asemănător celui al

48 


YRBSS, în cuiburi stratificate, în două faze, 

pentru a produce un eşantion reprezentativ 

de elevi timişeni ai claselor 9-12. Într-o 

primă etapă, dintr-un efectiv de 732 de unităţi 

primare de eşantionare (clase), au fost 

selectate în mod aleator doar o mică parte 

(26 clase în anul 2001; 42 clase din 755 în 

anul 2002; 49 clase din 777 în anul 2003). 

Clasele selectate au fost stratificate apoi 

proporţional, în conformitate cu nivelul de 

studiu şi tipul de liceu (teoretic, industrial, 

confesional sau şcoală profesională). S-a 

obţinut astfel câte un număr specific de 

„cuiburi” pentru fiecare aplicaţie (reamintim 

faptul că efectivele studiilor au fost diferite 

de la un studiu la altul, fenomen determinat 

de finanţarea atribuită: 496 elevi în anul 

2001; 801 elevi în anul 2002; 1056 elevi în 

anul 2003). 

Într-o etapă ulterioară s-a dezvoltat 

un chestionar cu 42 de întrebări, pentru a 

cărui verificare a validităţii s-a realizat un 

studiu pilot. Elevii au avut nevoie, în medie, 

Procente 

60 

50 

40 

30 

20 

10 

0 

40 

niciodatã 

de 25 de minute pentru completarea chestionarului. 

Doar elevii prezenţi în ziua investigaţiei 

au fost eligibili pentru participarea în 

studiu, completând chestionarul individual 

în clasa afectată şi în absenţa cadrelor didactice. 

Chestionarele au fost apoi clasificate 

funcţie de numărul de identificare a clasei 

studiate, în felul acesta anonimitatea elevilor 

fiind asigurată. 

Analiza statistică s-a realizat cu programele 

EpiInfo 2002, SPSS 11,5 şi Microsoft 

Excel. 


Consumul de alcool este considerat 

ca regulat începând cu 10 unităţi pe lună. În 

cazul de faţă am considerat ca şi consum 

regulat utilizarea a cel puţin unei unităţi de 

alcool timp de minim 10 zile în ultima lună. 

În aceste condiţii, consumul regulat de alcool 

este estimat, pentru toate cele trei studii 

CAST, la un efectiv de 9% (Figura 1). 

50 

intre 1 si 9 zile 

peste 10 zile 

Consum de alcool în ultima lunã, CAST 2002 

Figura 1. Consumul de alcool funcţie de numărul de zile de consum a cel puţin 

unei unităţi pe zi în ultima lună; CAST 2002 

Deoarece media de vârstă este de 17 

ani în toate cele trei studii CAST, iar analiza 

datelor pentru această vârstă ne permite o 

apreciere comparativă cu situaţia înregistrată 

în acelaşi an de studiul ESCAPAD (Franţa), 

ne vom limita la aceasta. Selectăm astfel 

9 

259 de elevi de 17 ani din studiul CAST 

2002 (Tabelul 1; Figura 2). Acest lucru ne 

permite de asemenea aprecierea mai corectă 

a rezultatelor în cadrul eşantionului ales, 

distribuţia sexelor corespunzând ansamblului 

general.


Tabelul 1. Consumul de alcool, în ultima lună, la elevii de 17 ani de ambele sexe, 

pentru anul 2002 

Număr 

fără absolut 

răspuns % din 

Sexul 

Număr 

Sexul 

absolut 

feminin % din 

Sexul 

Număr 

absolut 

masculin % din 

Sexul 

Total Număr 

absolut 

% din 

Sexul 

Numar absolut 

140 

120 

100 

80 

60 

40 

20 

0 

niciodată 

Consumul de alcool în ultima lună 

1-2 

zile 

3-9 

zile 

10-29 

zile 

in fiecare 

zi 

Total 

5 1 0 0 0 6 

83,3% 16,7% ,0% ,0% ,0% 100,0% 

56 43 14 4 0 117 

47,9% 36,8% 12,0% 3,4% ,0% 100,0% 

34 31 47 18 3 133 

25,6% 23,3% 35,3% 13,5% 2,3% 100,0% 

95 75 61 22 3 256 

37,1% 29,3% 23,8% 8,6% 1,2% 100,0% 

Sexul 

F 

M 

Consumul de alcool 

in fiecare zi 

10-29 zile 

3-9 zile 

1-2 zile 

niciodata 

Figura 2. Consumul de alcool în ultima lună, la elevii de 17 ani de ambele sexe; 

CAST 2002 

În Figura 2 se poate observa diferenţa 

marcată dintre cele două sexe în ce 

priveşte consumul ocazional de alcool (3-9 

zile în ultima lună) şi consumul regulat 

(peste zece zile în ultima lună).

50 

100% 

90% 

80% 

70% 

60% 

50% 

40% 

30% 

20% 

10% 

0% 


Figura 3. Consumul de alcool pentru ultima lună, la elevii de 17 ani, comparativ între studiile 

CAST (Timişoara) şi ESCAPAD (Franţa), pentru anul 2002 

3,4 

12 

36,8 

47,9 

15,8 

35,3 

23,3 

25,6 

CAST 2002 feminin masculin ESCAPAD 2002 feminin masculin 

Am codificat: consum accidental = 

1-2 zile de consum a cel puţin unei unităţi 

de alcool în ultima lună; consum ocazional 

= 3-9 zile; consum regulat = peste 10 zile în 

ultima lună. 

Dacă pentru băieţi nu se remarcă 

diferenţe foarte mari între elevii timişeni şi 

cei francezi în privinţa comportamentului 

faţă de alcool, în cazul fetelor diferenţele 

înregistrate sunt semnificative. Astfel, proporţia 

fetelor care declară că nu au consumat 

nici o unitate de alcool în ultima lună este de 

două ori mai mare în favoarea elevelor 

timişene, în timp ce consumul ocazional şi 

cel regulat de alcool este net superior în cazul 

mediei feminine de 17 ani din Franţa. 

In anul 2003, media consumului regulat 

de alcool la vârsta de 17 ani, în Franţa, 

a fost apreciată la 14% pentru băieţi şi la 5% 

pentru fete (sursa, INSERM, Observatoire 

français des drogues et des toxicomanies, 

preluat de REUTERS). In cazul elevilor 

timişoreni, această rată se ridică la 19,6% în 

cazul băieţilor şi la 1,9% în cazul fetelor. 

Chiar dacă în anul precedent (2002) 

numărul fetelor dependente de alcool era 

mai redus decât media franceză (3,4%, conform 

CAST 2002, faţă de 6,1%, conform 

studiului ESCAPAD 2002), proporţia băieţilor 

ce declarau un consum regulat de alcool 

pare să fi crescut (de la 15,8% în 2002 

6,1 

28 

42,7 

23,2 

18,7 

34,7 

31,2 

15,3 

consum regulat 

consum ocazional 

consum accidental 

niciodata 

la 19,6% în 2003, proporţia francezilor de 

aceeaşi vârstă fiind de 18,7% în anul 2002, 

conform studiului ESCAPAD,). 

Aceste evoluţii se petrec, în 

România, în condiţiile unei puternice campanii 

naţionale care avertizează asupra riscurilor 

consumului de alcool în exces. O 

campanie similară are loc şi în Franţa, fapt 

care poate explica, în parte, modificarea 

comportamentului faţă de alcool la această 

vârstă (17 ani), cu specificarea că anumite 

grupuri pot fi mai receptive la avertismentele 

emise de autorităţi. Trebuie să remarcăm 

totuşi larga paletă de fenomene cu potenţial 

de influenţare a consumului de alcool 

şi necesitatea urmăririi periodice a tendinţelor 

de consum. 

Dacă pentru înregistrările franceze 

dubiile privind eşantionul în lucru sunt reduse 

(anchete realizate pentru cel puţin 

16 000 de elevi cu vârste cuprinse între 12 şi 

18 ani), pentru studiul CAST se pot face 

unele comentarii în ce priveşte efectivul 

eşantionului (802 elevi cu vârste cuprinse 

între 14 şi 21 de ani în 2002) şi modul de selecţie 

vizat. Totodată, semnalăm modificarea 

probabilă a distribuţiei elevilor după tipurile 

de licee, în anul 2003, în cadrul studiului 

CAST (proporţiile diferite ale sexelor pe tipurile 

de licee). Media consumului regulat de 

alcool pentru ambele sexe din studiile CAST

ămâne totuşi neschimbată la 9% din 

efectivul ambelor sexe. 

În aceste condiţii, pentru a spori 

exactitatea comparaţiei între studiile româ- 

100% 

80% 

60% 

40% 

20% 

0% 

100% 

90% 

80% 

70% 

60% 

50% 

40% 

30% 

20% 

10% 

0% 


neşti şi cele franceze, vom urmări în continuare 

grupa de vârstă de 17-19 ani pentru 

comportamentul elevilor faţă de alcool. (Figurile 

4 şi 5) 

Figura 4 Consumul de alcool in ultima lună, pentru elevele de 17-19 ani, 

comparativ pentru studiile ESCAPAD 2002 şi CAST 2002 

5 

27.5 

41.7 

24.8 

2,8 

12,7 

35,85 

48,1 

ESCAPAD 2002, fete CAST 2002, fete 

nu a consumat 1-2 zile 3-9 zile 10-19 zile 20-29 zile in fiecare zi 

Figura 5 Consumul de alcool din ultima lună, pentru baieţii de 17-19 

ani, comparativ pentru studiile ESCAPAD 2002 şi CAST 2002 

2 2,25 

2.9 

3,0 

13.7 

34.3 

30.3 

16.9 

Se poate constata cu uşurinţă o 

emancipare mai accentuată a tinerelor din 

Franţa cu vârste cuprinse între 17 şi 19 ani. 

10,9 

33,8 

21,05 

28,9 

ESCAPAD 2002, baieti CAST 2002, baieti 

nu a consumat 1-2 zile 3-9 zile 10-19 zile 20-29 zile in fiecare zi 

Concluzii 

Cunoaşterea nivelului de experimentare 

şi de consum la finele adolescenţei este 

strategică de vreme ce acestea sunt vârstele 

cheie în ce priveşte iniţierea şi trecerea la

52 


consumul regulat, în această perioadă 

formându-se, cu cea mai mare probabilitate, 

modelul comportamental pentru anii ce vor 

urma, cu posibilitatea transferării lui în mediul 

universitar. 

Conform unei recenzii a literaturii 

medicale realizate de către Dowdall şi 

Wechslerm în anul 2002, [3] cele mai multe 

studii care tratează problemele legate de 

consumul de alcool la studenţi abordează 

aspecte clinice, psihologice şi de dezvoltare 

limitându-se la o singură unitate de învăţământ 

şi la o perioadă scurtă de timp. Marea 

lor majoritate nu abordează influenţa tipului 

de instituţie şi ambientul său legat de alcool. 

Trebuie să examinăm totodată acei 

factori proprii instituţiei de învăţământ necesari 

pentru a înţelege mai bine de ce studenţii 

par a fi expuşi unui risc mai ridicat pentru 

abuzul episodic de alcool decât semenii lor 

care nu urmează studii în învăţământul superior.[4] 

De exemplu, Dowdall şi colab. 

(1998) au raportat diferenţe importante în ce 

priveşte comportamentul de consum dintre 

acele femei care urmează cursurile facultăţilor 

şi cele care urmează cursuri postliceale 

în unităţi paralele de învăţământ. [5] 

De asemenea, eşantionarea întregii 

diversităţi a formelor de organizare instituţională 

devine un imperativ. Trebuie acordată 

o atenţie sporită modului în care studenţii 

îşi aleg instituţiile specifice de învăţământ 

şi, inclusiv, mai bunei înţelegeri a 

modului în care experienţa anterioară modelează 

viaţa universitară.[3] 

Un element important pare să-l 

reprezinte nivelul de stres la care este supus 

fiecare individ în parte, cu caracteristicile lui 

personale. Prin urmare, este de aşteptat ca şi 

comportamentul de consum să varieze funcţie 

de elev şi unitatea de învăţământ în care 

studiază. 

În ce priveşte eşantionarea, deşi reprezentativitatea 

este de importanţă majoră 

în selecţie, dimensiunea păstrează un rol important. 

Eşantioanele valide din punct de vedere 

statistic ce prezintă dimensiuni suficient 

de mari pentru a detecta erori mici la 

medii sunt de mare importanţă. Este foarte 

probabil ca procesele complexe ce intervin 

în comportamentul de consum să fie mai 

bine înţelese ca un set larg de mai mulţi 

factori, fiecare cu efecte relativ reduse. [6] 

Utilizarea întrebărilor retrospective 

în studii transversale poate oferi o vedere de 

ansamblu în ce priveşte modificările în timp 

deşi este dificil a folosi întrebări despre 

comportamente complexe (cum ar fi cel al 

consumului de alcool), pentru perioade îndepărtate 

în timp, mai mult decât în termeni 

generali. 

Există multe cercetări care atestă 

faptul că aceste chestionare aplicate la 

adolescenţi şi care se referă la consumul de 

alcool, tutun şi alte droguri ilicite produc, în 

circumstanţe corecte, informaţii valide şi de 

încredere.[6-8] Totuşi, rapoartele consumului 

recent sunt mult mai uşor validate decât 

întrebările ce se referă la modelele de consum 

mai îndepărtate în timp. 

O urmărire mai largă şi mai corectă a 

consumului de alcool promite o înţelegere 

avansată şi o prevenţie superioară care ar 

permite executarea de intervenţii în relaţie 

directă cu comportamentele şi factorii de 

risc, în scopul de a inhiba progresia posibilă 

către utilizarea excesivă de droguri legale şi 

ilegale, recunoscute a fi adictive şi dăunătoare 

atât individului cât şi mediului său de 

viaţă.[3] 

Bibliografie 

1. Johnston LD, O’Malley PM, Bachman 

JG. Monitoring the Future: National 

Survey Results on Drug 

Use, 1975–2001, Vol 1. Secondary 

School Students. Bethesda, 

MD: National Institute on 

Drug Abuse, National Institutes 

of Health, 2002 (NIH 

Publication No. 02-5106). 

2. Substance Abuse and Mental Health 

Services Administration. Office 

of Applied Studies. Summary 

of Findings from the 

1999 National Household Survey 

on Drug Abuse Rockville, 

MD: U.S. Department of 

Health and Human Services,

2000 (DHHS Publication No. 

[SMA] 00-3466). 

3. Dowdall GW, Wechsler H. Studying 

College Alcohol Use: Widening 

the Lens, Sharpening the 

Focus. J. Stud. Alcohol, Supplement 

No. 14: 14-22, 2002 

4. Clark WB, Hilton ME. (Eds.) Alcohol in 

America: Drinking Practices 

and Problems, Albany, NY: 

State Univ. of New York 

Press, 1991. 

5. Dowdall GW, Coawford M. Wechsler H. 

Binge drinking among American 

college women: A comparison 

of single-sex and coeducational 

institutions. Psychol. 

Women Q. 22: 705-715, 1998. 

6. Cohen, J. A power primer. Psychol. 

Bull. 112: 155-159, 1992. 

Kupitz, K., Klagsbrun, M., 

Wisoff, D., LaRosa, J. and 

Abstract 


Davis, D.I. The acceptance 

and validity of the Substance 

Use and Abuse Survey 

(SUAS). J. Drug Educ. 9: 163- 

188, 1979. 

7. Rachal, J.V., Guess, L.L., Hubbard, 

R.L., Maisto, S.A., Cavanaugh, 

E.R., Waddell, R. and 

Benrud, C.H. Adolescent 

Drinking Behavior, Vol. 1: 

The Extent and Nature of 

Adolescent Alcohol and Drug 

Use: The 1974 and 1978 National 

Sample Studies, Research 

Triangle Park, NC: Research 

Triangle Institute, 

1980. 

8. Cooper, A.M., Sobell, M.B., Sobell, 

L.C. and Maisto, S.A. Validity 

of alcoholics' self-reports: Duration 

data. Int. J. Addict. 16: 

401-406, 1981. 

Alcohol and tobacco consumption in young ages increases the risk for later use of 

other drugs. Certain youngsters test and then avoid or continue using these substances occasionally, 

without significant complications. Others will develop dependency searching for 

stronger and more dangerous products which will provoke harmful events for them and for 

theirs environments. The phenomena is as much dangerous as the consumer is younger, for 

the reason that in young ages the behavior model will be settle for a long period of time and 

even for the rest of one’s life. These conducts may be influenced by media promotions at a 

national level, but the efficacy and impact assessment of the used methods, and the change in 

the behavior model can’t be known or follow-up but by the use of epidemiological studies. 

In the following display we will make comparative references to the alcohol consumption 

models in Timişoara (CAST studies) and other regions of the world for revealing with 

most objectivity the features that count more in determining the conduct model for the alcohol 

use. 

CAST is a succession of cross-sectional studies developed each year for the following 

period: 2001-2003, using a stratified cluster samples design. The samples consisted of randomly 

selected classes, stratified proportionally according to grades 9-12 and high school 

profile (theoretical, industrial, vocational and confessional). The questionnaires were administered 

in conditions of total anonymity, the items being focused on the life style and use of 

psychoactive products, checking for the existential context. The ages involved included the 

interval of 14 to 20 years. The objective of these cross-sectional studies is to offer assessments 

for the potentially toxic substances which demonstrated dangerous dependencies for young 

ages and to line up trends for the conduct models. 

The comparative results displayed in this work point to that, even for the boys the consumption 

behaviors seem to be very close of each other, for girls they show specific characteristics 

which send to a more thorough analysis.

54 


VIAŢA STUDENŢEASCĂ ŞI CONSUMUL 

DE ALCOOL 

Şomcutean A. A. 1 , Ciobanu L. M. 1 , Goţia S. R. 1 , 

Goţia C.S 2 . 

1. Catedra de Fiziologie, UMF “Victor Babeş” Timişoara 

2. Catedra de Sociologie – Antropologie, Universitatea de Vest, Timişoara 

Rezumat 

O actualitate alarmantă în viaţa tinerilor este reprezentată de consumul de alcool. Cu 

scopul evaluării consumului de alcool, s-a realizat un studiu în rândul studenţilor din Timişoara. 

A fost elaborat un chestionar, distribuit studenţilor cu vârste cuprinse între 18 şi 28 

ani. Prelucrarea chestionarelor a relevat câteva elemente îngrijorătoare ale consumului de 

alcool. Deşi majoritatea studenţilor se declară consumatori ocazionali, pentru o parte din 

aceştia, motivaţia consumului de alcool o reprezintă nevoia alcoolului. Tinerii consideră alcoolul 

ca un remediu eficient împotriva timidităţii, un mod rapid de a evada de propriile inhibiţii, 

sau un mijloc practic de a se integra şi a fi acceptat într-un grup. Dar, principalele ocazii 

ale consumului de alcoolul sunt cele festive şi oficiale, urmate de ieşirile cu prietenii în 

oraş. O mare parte dintre studenţi aleg să consume peste 2 sticle de bere, aceasta fiind şi 

prima opţiune în topul preferinţelor pentru băuturi alcoolice. Alarmant este faptul că unii 

studenţi recunosc că au condus maşina după ce au consumat alcool. În condiţiile în care riscul 

de accidente auto se dublează după consumul unui singur pahar de vin, ne putem uşor 

închipui pericolul la care se expun aceşti tineri. Considerăm că informarea tinerilor despre 

consecinţele consumului de alcool şi educarea lor spre un consum moderat de alcool, sunt 

deosebit de importante pentru ca, în final, fiecare tânăr să ştie când să spună NU alcoolului. 

Introducere 

O actualitate din ce în ce mai mare 

în viaţa tinerilor este reprezentată de consumul 

de alcool (Ballie R, 2001). Deprinderile 

consumului de alcool apar în copilărie 

şi adolescenţă, instalându-se iniţial o 

dependenţă psihică, apoi fizică de alcool, 

care duce în timp la ruinarea organismului 

şi dereglarea intelectuală a personalităţii 

(Marcu T, 2003). 

Alcoolul, fie că este consumat rar în 

cantităţi mari, sau în doze mici, zilnice, produce 

o serie de modificări patologice care 

vor avea ca rezultat perturbarea funcţionalităţii 

normale, fiziologice a organismului 

(Cocârlă D, 1997, Klatsky AL, 2003). 

Alcoolul are impact negativ asupra 

tuturor aparatelor şi sistemelor. Afectarea 

sistemul nervos central de către consumul 

de alcool, se manifestă prin modificări ale 

caracterului, nervozitate, iar oboseala şi 

tulburările de concentrare, duc la un randament 

scăzut al muncii şi risc de accidente, 

atât de muncă cât şi de maşină 

(Ballie R, 2001). 

La bărbaţii tineri, care abuzează de 

alcool, poate apărea impotenţa, iar la femeile 

care exagerează în consumul alcoolului, 

riscul avorturilor spontane şi a naşterilor 

premature este mai mare. Consumul de alcool 

pe perioada sarcinii constituie o greşeală 

enormă a viitoarei mame. Acest lucru

poate determina disfuncţionalităţi structurale 

şi funcţionale, cunoscute sub denumirea 

de sindromul alcoolului la făt, cu dificultăţi 

de ordin intelectual şi motor al copilului 

după naştere (Marcu T, 2003). 

Toxicitatea etanolului se răsfrânge 

şi asupra sistemului cardiovascular, alcoolul 

având un rol important în dezvoltarea 

cardiomiopatiei etanolice. 

Pe lângă modificările cutanate 

(Neagoe D, 2001), există o legătură direct 

proporţională între dezvoltarea diferitelor 

tipuri de cancere, mai ales la nivelul 

tractului digestiv superior şi cantitatea consumul 

de alcool. Riscul este dependent de 

cantitatea de alcool consumată şi asocierea 

cu tutunul (Blot W, 1992, Debakey S, 1996, 

Lieber C, 1995, Franceschi, S, 1990). 

Alcoolul determină tulburări ale 

funcţiei mucoasei digestive, substanţele 

nutritive nu mai pot fi absorbite, fiind eliminate. 

Organismul, lipsit de proteine şi 

vitamine, are o rezistenţă scăzută, se află 

dezarmat împotriva oricărei infecţii (Marcu 

T, 2003, Imhof A, 2001). 

Una dintre cele mai importante şi 

frecvente consecinţe ale alcoolului este cea 

asupra ficatului. Ciroza alcoolică apare 

după 10 – 15 ani de consum exagerat de 

alcool, ficatul trecând prin trei forme de 

leziuni histologice majore, reprezentate de 

ficatul gras alcoolic, hepatita alcoolică şi 

ciroza alcoolică. Dacă în cazul primelor 

două forme, întreruperea consumului de 

alcool poate duce la vindecare, ciroza hepatică 

alcoolică este caracterizată prin modificări 

ireversibile, cu o evoluţie grevată 

de multiple complicaţii care reduc durata şi 

calitatea vieţii pacienţilor suferinzi (Şerban 

V, 2003, Klatsky AL, 2003). 

Pe baza datelor din literatură s-a 

realizat un studiu, care a avut ca scop evaluarea 

consumului de alcool în rândul studenţilor 

din Timişoara. 


A fost elaborat un chestionar, 

distribuit aleator unui număr de 105 studenţi, 

cu vârste cuprinse între 18 şi 28 ani. 

Chestionarele au fost anonime şi au cu- 


prins 30 de întrebări referitoare la cantitatea 

şi frecvenţa consumului de alcool, ocaziile 

şi motivaţia tinerilor de a consuma 

băuturi alcoolice, dar şi întrebări care să ne 

informeze asupra deprinderilor alimentare 

şi asupra asocierii alcoolului cu tutunul. 

Studiul s-a realizat în perioada septembrie 

2003 – februarie 2004. Rezultatele 

chestionarelor au fost prelucrate statistic, 

folosindu-se programul SPSS. 


Prelucrarea statistică a chestionarelor 

a relevat câteva elemente îngrijorătoare 

ale consumului de alcool. Majoritatea 

studenţilor se declară consumatori ocazionali, 

deşi procentul consumatorilor de alcool, 

în general, este mult mai mare. Un 

sfert dintre tinerii chestionaţi au declarat că 

nu consumă alcool. Studenţii consumă alcoolul 

în ocazii festive şi oficiale (67%), 

dar şi când ies în oraş cu prietenii (61%), 

motivaţiile consumului fiind diverse (Figura 

1). Dar, trist este faptul că pentru o 

parte din aceşti tineri, motivaţia consumului 

de alcool o reprezintă însuşi nevoia alcoolului. 

Studenţii consideră alcoolul ca un 

remediu eficient împotriva timidităţii, un 

mod rapid de a evada de propriile inhibiţii, 

sau un mijloc practic de a se integra şi a fi 

acceptat într-un grup. 

Există o corelaţie puternic negativă 

între cei care au afirmat că sunt consumatori 

de alcool şi cei care au declarat că nu 

se înţeleg bine cu părinţii. Acest lucru presupune 

faptul că, neînţelegerile cu părinţii 

nu constituie deloc un factor în determinarea 

creşterii consumului de alcool în rândul 

tinerilor. Anturajul este cel care favorizează 

consumul de alcool la o parte dintre 

studenţii chestionaţi. 

În ceea ce priveşte cantitatea consumată, 

studenţii aleg să consume peste 2 sticle 

de bere (42%) şi sub 2 pahare de vin 

(36%). Prima opţiune în topul preferinţelor 

pentru băuturi alcoolice este reprezentată 

de bere (59%), urmând aproape la egalitate 

cu berea, vinul, iar pe ultimul loc se 

situează băuturile cu concentraţie alcoolică 

crescută (Figura 2).

56 


100% 

90% 

80% 

70% 

60% 

50% 

40% 

30% 

20% 

10% 

0% 

100% 

90% 

80% 

70% 

60% 

50% 

40% 

30% 

20% 

10% 

0% 

26% 

61% 

Cand consumati alcool? 

13% 13% 13% 13% 

20% 

67% 

70% 

16% 

87% 

cu prietenii de sarbatori cand simt nevoia cand ma cert 

da nu nu e cazul 

Figura 1. Ocaziile consumului de alcool 

59% 55% 

Ce bauturi alcoolice preferati? 

13% 13% 13% 13% 

28% 

31% 

0% 

80% 80% 

7% 7% 

bere vin tarii lichior 

da nu nu e cazul 

Figura 2. Preferinţele studenţilor în privinţa băuturilor alcoolice 

Alarmant este faptul că unii studenţi 

recunosc că au condus maşina după 

ce au consumat alcool, corelat cu declaraţiile 

a peste jumătate dintre studenţii chestionaţi, 

care afirmă că nu se opresc după 

primul pahar, ci urmează şi altele. În condiţiile 

în care riscul de accidente auto se 

dublează după consumul unui singur pahar 

de vin, ne putem uşor închipui pericolul la 

care se expun aceşti tineri. 

Un alt comportament al studentului 

consumator de alcool, este de a merge 

la şcoală după consum de bere, o treime 

afirmând că acest lucru s-a întâmplat de 

câteva ori. 

Ţigările reprezintă un alt dezavantaj 

asupra sănătăţii, iar când acestea sunt 

asociate alcoolului, evoluţia spre o deteriorare 

a funcţionalităţii normale a organismului 

este cu atât mai dramatică. Din 

completarea întrebărilor chestionarului, s-a 

observat că asocierea tutunului cu alcoolul 

este prezentă la o foarte mare parte dintre 

studenţii care fumează (88%). 

Tipului alimentaţiei şi deprinderilor 

alimentare le-au fost rezervate câteva întrebări. 

Analizând problema alimentaţiei, am

observat că numărul de mese pe zi este în 

majoritatea cazurilor de 3, însă acestea sunt 

haotice. De vină pentru aceasta s-a dovedit 

a fi orarul de la şcoală, alimentaţia 

realizându-se în funcţie de el. Astfel, am 

sugera încercarea unei optimizări a orarului 

didactic, încât să permită o pauză de masă, 

indispensabilă, în cadrul unei alimentaţii 

sănătoase şi corespunzătoare nevoilor 

nutriţionale ale studenţilor. 

Cercetând problema nivelului de 

informare privitor la consumul de alcool, sa 

putut observa o corelaţie puternic pozitivă 

între cei care declară că sunt cunoscători 

ai riscurilor pe termen lung al consumului 

de alcool şi cei care cunosc efectele 

imediate ale consumului. 

Concluzii 

Din studiul realizat reiese că, studenţii 

cunosc riscurile şi consecinţele consumului 

de alcool, atât pe termen lung cât 

şi pe cele imediate. În cele din urmă, doar 

tinerii sunt cei care, conform educaţiei, 

conştiinţei morale proprii şi voinţei, vor 

alege sănătatea în locul consumului de alcool 

şi a consecinţelor negative ale acestuia. 

Studiul efectuat ne permite să enunţăm 

câteva recomandări profilactice. 

Educarea tinerilor spre evitarea consumului 

de alcool pentru a scăpa de timiditate, 

anxietate, depresie sau stres, este importantă 

deoarece ei trebuie să înţeleagă că 

acesta este doar primul pas spre dependenţa 

psihică, iar apoi spre dependenţa fizică. 

Dacă s-ar depista din timp şi s-ar discuta 

despre problemele existenţiale cu care 

se confruntă adolescentul, s-ar putea realiza 

o îndrumare şi sprijinire a acestuia, 

oferindu-i suportul psihic necesar rezolvării 

dificultăţilor şi depăşirii obstacolelor pe 

care el le întâmpină. 

Informarea tinerilor despre consecinţele 

consumului de alcool şi educarea 

lor spre un consum moderat de alcool, spre 

evitarea tutunului asociat sau nu alcoolului 

şi spre o alimentaţie echilibrată sunt deosebit 

de importante pentru ca, în final, fiecare 

tânăr să ştie când să spună NU alcoolului. 


Bibliografie 

1. BALLIE R, Teen drink more dangerous 

than previously thought, 

Monitor on Psychology, 

2001, 32, 5 

2. MARCU T, Abuzul de alcool şi consecinţele 

sale, Din nou despre 

alcool şi băuturile alcoolice, 

2003 

3. COCÂRLĂ D, GOŢIA R. S, JURCĂ 

D, Etiopatogenia hepatopatiei 

etanolice, Editura Mirton, 

1997, pg 34 – 63 

4. KLATSKY AL, Drink to your health?, 

Sci Am, 2003, 288 (2), pg 74 

– 81 

5. NEAGOE D, IANOŞI S, TOLEA I, 

FLOREA I, CHIURTU A, 

SIMIONESCU L, 

ROMÂNESCU F, Câteva 

observaţii clinico – evolutive 

privind unele manifestări cutanate 

în ciroza hepatică de 

diverse etiologii, Clinica de 

Dermatologie Craiova 

6. BLOT W.J, Alcohol and cancer, Cancer 

Research, 1992, 52, 

2119s – 2123s 

7. DEBAKEY S.F, STINSON F.S, 

GRANT B.F, DUFOR M.C, 

Liver Cirrhosis Mortality in 

the United States, Alcohol 

and the Liver: Research Update, 

National Institute on 

Alcohol Abuse and Alcoholism, 

1996, #41 

8. LIEBER C.S, Medical disorders of 

alcoholism, 1995, The New 

England Journal of Medicine, 

16, 1058 – 1065 

9. FRANCESCHI S, TALAMINI R, 

BARRA S, BARON A.E, 

NEGRI E, BIDOLI E, SER- 

RAINO D, LA VECCHIA C, 

Smoking and drinking in relation 

to cancers of the oral 

cavity, pharynx, larynx, and 

esophagus in Northern Italy, 

Cancer Research, 1990, 50

58 


10. IMHOF A, FROEHLICH M, BREN- 

NER H, BOEING H, Effect 

of alcohol consumption on 

systemic markers of inflammation, 

Lancet, 2001, 357, 

pg 763 – 767 

11. ŞERBAN V, SPOREA I, GOLDIŞ A, 

Bazele medicinei interne, 

Summary 

Aparatul digestiv, LITO 

U.M.F.T, 2003, vol III, pg 

128 – 160 

12. KLATSKY AL, FRIEDMAN GD, 

ARMSTRONG MA, KIPP 

H, Wine, liquor, beer and 

mortality, Am J Epidemiol, 

2003, 158 (6), pg 585 - 59 

Alcohol consumption is a reality among teenagers. To estimate the alcohol consumption, 

a study was made among Timisoara’s students. Therefore a questionnaire was distributed 

to 18 – 28 years old students. 

The results revealed some concerning aspects. Although most students are occasional 

drinkers, for some of them, the motivation of alcohol consumption is the need of alcohol. 

Youths drink alcohol to get free from their shyness, to escape from their own inhibitions and 

consider it as a good way to be accepted in a group. The main occasions of alcohol consumption 

are the social, official and religious events, followed by going out with friends. 

In the top of students’ preferences, beer is the first choice, and they usually drink over 

2 bottle of it. 

Alarming is the fact that some students admit that they drove after they drank alcohol. 

While car crashes risks are double after one glass of wine, we can easily imagine, the danger 

they are assuming. 

Informing teenagers about the consequences of alcohol abuse and educate them for a 

moderate consume of alcohol, are very important, because they have to know, when to say 

NO to alcohol.

Rezumat 


CONSUMUL DE DROGURI ÎN 

COLECTIVITĂŢILE STUDENŢEŞTI 

Vasile M.¹, Cordeanu A.², Nicolescu R.¹, Chitu A.¹, 

Petrescu Huidumac C.¹, Christescu M.¹ 

1. Institutul de Sănătate Publică Bucureşti 

2. Universitatea deMedicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti 

Existenţa consumului de droguri la studenţi, evidenţiată de procentajul crescut de 

consumatori, este un fenomen deosebit de îngrijorător, încât alcătuirea programelor de informare 

asupra consecinţelor consumului de droguri, de prevenire şi combatere a utilizării 

drogurilor devine o necesitate. 

Fenomenul consumului de droguri prin amploarea şi efectele negative consemnate, 

impune continuarea studiilor, abordarea problemelor nerezolvate precum şi extinderea programelor 

de prevenire şi combatere a acestui comportament cu risc major pentru sănătatea 

tinerilor. 

Introducere 

Lucrarea pe care o prezentăm nu este 

un studiu de circumstantă. Prin profesionalism, 

importanţa lucrării, noutatea şi ceea ce 

ne-am propus să realizăm nu am urmărit actualitatea 

cu orice preţ (deşi a fost un aspect 

rezolvat), ci mai ales substratul fenomenului, 

cauzalitatea şi abordarea fundamentală a 

problematicii. Studiul de faţă reprezintă rodul 

unei activităţi îndelungate nu numai în 

sensul că timp de peste doi ani au fost gândite, 

dezbătute şi modificate întrebări care 

compun chestionarele, ci mai ales în sensul 

ca ea este consecinţa unei munci care s-a 

desfăşurat cu mari dificultăţi dat fiind 

subiecţii abordaţi şi delicateţea problemei în 

sine. Refuzul subiecţilor la cooperare precum 

şi măsurile de precauţie luate de aceştia 

au impus eforturi multiple pentru găsirea a 

noi căi pentru realizarea obiectivelor propuse. 

Obiective 

Lucrarea are ca obiectiv cunoaşterea 

cauzelor pentru care tinerii consumă droguri 

precum şi efectele consumului de droguri 

asupra stării de sănătate şi a 

comportamentului social al tinerilor consumatori 

de droguri. Studiul formulează ipoteza 

că starea de sănătate şi comportamentul 

tinerilor consumatori de droguri se înrăutăţeşte 

ajungându-se uneori la situaţii limită, 

iar utilizarea drogurilor capătă o amploare 

din ce în ce mai mare, extinzându-se cu precădere 

la tinerii cu vârste din ce în ce mai 

mici, dar ajungând şi în mediul studenţesc. 

Metodologie 

Studiul s-a efectuat pe un lot de studenţi 

care frecventează cursurile universitare 

în Bucureşti şi alte centre universitare din 

ţară şi care prezumtiv nu consumă droguri. 

Studiul a fost abordat multidisciplinar: medical, 

psihologic şi social. Datele referitoare 

la starea de sănătate şi datele socio-familiale 

au fost înregistrate din informaţiile obţinute 

în urma aplicării chestionarelor. În acest 

scop a fost alcătuit un chestionar cuprinzând 

32 de întrebări care vizează răspunsul afirmativ 

sau negativ cu privire la consumul de

60 


droguri, cauzele pentru care tinerii se droghează, 

date referitoare la nivelul informaţiilor 

cu privire la efectele consumului de 

droguri, precum şi unele aspecte legate de 

starea de sănătate şi comportamentul consumatorului 

de droguri. 


Extinderea fenomenului consumului 

de droguri la studenţi. 

Lotul de studiu. Studenţii cuprinşi 

în lucrare au însumat un număr de 4146. 

Dintre aceştia 2117 studiază în cadrul universităţilor 

din Bucureşti şi 2029 în centrele 

universitare Braşov, Craiova, Timişoara, 

Arad, Brăila, Galaţi, Iaşi, Constanţa, Hunedoara, 

Caraş-Severin, Tg. Jiu, Slatina, Prahova, 

Dâmboviţa, Giurgiu, constituind primul 

grup de lucru. 

Înainte de a consemna rezultatele şi 

concluziile cercetării efectuate suntem datori 

să precizăm următoarele: am inclus în 

această categorie studenţii care la chestionarul 

aplicat au răspuns categoric că au consumat 

droguri precum şi pe cei care au răspuns 

că au fost tentaţi să consume droguri. 

a. Distribuţia procentuală pe ani 

calendaristici a studenţilor consumatori 

de droguri. 

Din analiza datelor furnizate în urma 

aplicării chestionarului a rezultat că din cei 

4146 de studenţi chestionaţi, 446 s-au drogat. 

Dintre aceştia, în anul universitar 

1998/1999 procentul studenţilor consumatori 

de droguri a fost de 22,42% şi a scăzut 

cu 4 procente în anul universitar 2000/2001, 

ca apoi să crească vizibil în anul universitar 

2002-2003, ajungând la 58,74%. 

Figura 1. Distributia procentuala a studentilor consumatori de 

droguri raportata la anul universitar 

22% 

b. Distribuţia procentuală a consumatorilor 

de droguri în funcţie de anul de 

studiu a avut o evoluţie ascendentă de la 

anul I de studiu la anul II, de la 21,46% la 

26,48%, ca să scadă pentru anul III de studiu 

la 20,31%, apoi să revină cu acelaşi procent 

pentru studenţii anului IV ca cei din anul II 

de studiu (26,48%), apoi să se constate o 

scădere procentuală vizibilă pentru studenţii 

anului V şi VI de studiu (3,19% şi 2,05%). 

Dacă pentru studenţii anilor I – IV distribuţia 

procentuală a consumatorilor de droguri 

se situează între 20,31% şi 26,48% pentru 

19% 

59% 

anul 2000-2001 

anul 2002-2003 

anul 1999 

studenţii anilor V şi VI scăderea consumului 

de droguri este evidentă de la 20,31%; 

26,48% la 3,19% şi 2,05%. Explicăm acest 

fenomen în primul rând, pentru studenţii 

începători, ca o provocare la curiozităţile 

statutului de student cu plusurile şi minusurile 

sale, ca apoi maturitatea să-şi spună cuvântul 

şi comportamentele greşite să se elimine 

în timp. Susţinem acest punct de vedere 

şi prin aceea că la spitalele de dezintoxicare 

numărul celor care solicită asemenea 

servicii este redus.


Figura 2. Distributia procentuala a studentilor consumatori de droguri in functie de 

anul de studiu 

27% 

20% 

3% 

2% 

c. Distribuţia procentuală a studenţilor 

consumatori de droguri în funcţie de sex. 

Din eşantionul de 441 studenţi consumatori 

de droguri, 52,83% reprezintă procentul 

băieţilor utilizatori de droguri şi 

47,16% cel al fetelor. Se constată o creştere 

procentuală a băieţilor consumatori de droguri 

faţă de fete, dar trebuie menţionat că şi 

47% 

21% 

27% 

anul I 

anul II 

anul III 

anul IV 

anul V 

anul VI 

. 

procentul fetelor utilizatoare de droguri este 

crescut, diferenţa între cele două sexe în privinţa 

consumului de droguri fiind de numai 

5,67 procente. Rezultatele obţinute în lucrarea 

de faţă sunt similare cu cele înregistrate 

cu prilejul altor investigaţii, efectuate de către 

alţi autori. 

Figura 3. Distributia procentuala a studentilor consumatori de droguri 

in functie de sex 

d. Distribuţia procentuală a studenţilor 

consumatori de droguri raportată la oraşele 

unde studiază şi la facultăţile la care 

studiază. 

Din rezultatele obţinute la chestionarele 

aplicate s-a constatat că centrele universitare 

din Bucureşti (18%), Arad (18%), Timişoara 

(16,91%), Constanţa (11,1%), Prahova 

(9,11%) deţin cele mai ridicate procente 

de studenţi consumatori de droguri. 

53% 

masculin 

feminin 

Urmează apoi Dâmboviţa (10,6%), Caraş- 

Severin (8,33%), Hunedoara (7%), Brăila 

(5,31%), Târgu Jiu şi Slatina (5%), Craiova 

(4,95%) şi Giurgiu (1%). 

Aceste date au fost obţinute ca urmare 

a aplicării chestionarelor în anul 2003 

studenţilor din oraşele menţionate. Le considerăm 

de actualitate deşi nu se diferenţiază 

prea mult de cele obţinute prin estimarea 

generală din cei patru ani de studiu.

62 


Figura 4. Distributia procentuala a consumatorilor de droguri raportata la 

orase (2003) 

5,31 

5 

5 

11 

18 

10,6 

8,33 

Configuraţia procentuală a consumatorilor 

de droguri pe oraşe ar avea o posibilă 

explicaţie în aceea că reţelele traficului şi 

distribuţiei instituite în acest mod nu este întâmplătoare. 

Atât Bucureştiul, Aradul, Timişoara 

şi Constanţa sunt centre urbane importante 

atât ca număr de populaţie, cât şi ca 

centre economice, culturale, comerciale şi 

de afaceri. De asemenea, poziţionarea lor 

geografică şi turistică permite cu mai multă 

uşurinţă traficul şi distribuţia drogurilor în 

rândul populaţiei şi al tinerilor în special. 

În ceea ce priveşte ierarhia facultăţilor 

cu cei mai mulţi consumatori de droguri 

este ilustrată de figura nr.5. 

Se constată că din 445 studenţi consumatori 

de droguri 19,6% sunt de la Academia 

de Ştiinţe Economice, 14,9% de la 

Arhitectură, 11% de la Politehnică. Cu mult 

mai scăzute sunt procentele studenţilor care 

studiază la Medicină şi Farmacie (2,9%, 

respectiv 2,2%), Ştiinţe Juridice 3,5%, şi 

Sport 3,7%, dar mai crescute decât la o bună 

parte dintre celelalte facultăţi care nu întru- 

1 

18,2 

16,91 

11 

7,5 

4,95 

Bucuresti 

Constanta 

Craiova 

Hunedoara 

Timisoara 

Caras-Severin 

Arad 

Tg.Jiu 

Braila 

Slatina 

Prahova 

Dambovita 

Giurgiu 

nesc 1%: Psihologie – Sociologie 0,4%, Litere 

– Teologie 0,2%, Actorie 0,2%, Fizică 

0,2%, Chimie industrială 0,2%, Agricultură 

0,6%, Matematică 0,4%, Teologie 0,2%, 

Stomatologie 0,9%. Menţionăm acest aspect 

întrucât ni s-a părut interesant; studenţii de 

la aceste facultăţi, prin profilul pe care îl au, 

prin informaţiile pe care le primesc, în mod 

firesc nu ar trebui să consume droguri. 

Preocuparea pentru sănătatea omului, 

a comportamentelor sociale adecvate şi 

statutul de sportiv contravin cu utilizarea 

drogurilor. 

e. Distibuţia procentuală a studenţilor 

consumatori de droguri în funcţie de vârsta 

la care au început să utilizeze droguri. 

O bună parte din studenţii chestionaţi 

au afirmat că debutul consumului de 

droguri a fost la 15 ani şi mai puţin de 15. În 

proporţie de 5% au încercat inhalante la 

această vârstă, 4,7% amfetamine, 4,2% 

crack, 4% heroină şi 3,7% halucinogene.


Figura 5. Valorile procentuale ale consumatorilor de droguri raportate la 

facultati 

4,5 

3,5 

4,3 

1,7 

3,5 

11 

2,2 

2,9 

Valorile scad pentru vârstele următoare 

(16 – 23 de ani), cu excepţia vârstei de 

18 ani când se înregistrează o uşoară creştere 

procentuală comparativ cu celelalte vârste, 

dar cu mult mai mică ca la 15 ani. 

9% 

3% 

1% 

5% 

5% 

14,9 

19,6 

Figura 6. Varsta la care au incercat marijuana sau hasis 

6% 

2% 

2% 

2% 

arhitectura 

A.S.E. 

politehnica 

geologie 

litere 

sport 

geografie 

st. juridice 

farmacie 

medicina 

În privinţa debutului consumului de 

marijuana şi haşiş valorile sunt puţin modificate. 

Frecvenţa cea mai mare se înregistrează 

la 18 ani: 8%, 6,2% la 20 de ani şi 

5,5% dintre studenţi încep utilizarea la 15 

ani şi mai puţin. 

65% 

niciodata 

15 sau < ani 

16 ani 

17 ani 

18 ani 

19 ani 

20 ani 

21 ani 

22 ani 

23 ani

64 


Cu toată această mică schimbare trebuie 

subliniat că vârstele de început ale utilizării 

pentru aproape toate tipurile de droguri 

sunt din ce în ce mai mici, aspect îngrijorător 

pentru evoluţia fenomenului. 

Concluzii 

Consumul de droguri în rândul studenţilor 

cunoaşte un traseu ascendent în ultimii 

patru ani, cu valori procentuale mai scăzute 

(14%) pentru anul universitar 2000 – 

2001. 

Raportat la anii de studiu se remarcă 

valori procentuale crescute pentru anii I şi II 

şi evident scăzute pentru anii terminali V şi 

VI (de la 21,46% şi 26,48% - anii I şi II la 

3,19% şi 2,05% pentru anii V şi VI de studiu). 

Se constată o creştere procentuală 

nesemnificativă a băieţilor consumatori de 

droguri faţă de fete (diferenţa de 5,67 procente) 

pentru primul lot de studiu, dar cu 

mult mai mare la lotul al II-lea – tineri aflaţi 

în tratament de dezintoxicare. 

Centrele universitare Arad, Bucureşti, 

Timişoara, Constanţa şi Prahova deţin 

valorile cele mai crescute în privinţa consumatorilor 

de droguri, oraşele menţionate furnizând, 

prin numărul crescut de locuitori, 

prin statutul economic, cultural, turistic şi de 

afaceri, condiţii propice în acest sens. 

Cei mai mulţi consumatori de droguri 

se încadrează la facultăţile de ştiinţe 

economice, arhitectură şi politehnică. În 

procentaj scăzut s-au identificat şi la facultăţile 

de ştiinţe juridice, medicină şi sport, 

facultăţi care, prin profilul deţinut, ar 

exclude în mod normal utilizarea drogurilor. 

Pentru lotul al doilea de studiu, tinerii 

dependenţi de droguri sunt din cadrul 

universităţilor particulare sau tineri care au 

abandonat cursurile (liceale, universitare). 

Debutul consumului de droguri se 

efectuează la vârste din ce in ce mai mici – 

mai puţin de 15 ani. 

Permanenţa consumului de droguri 

la studenţi, evidenţiată de procentajul crescut, 

devine un fenomen deosebit de 

îngrijorător, încât alcătuirea programelor de 

informare asupra consecinţelor consumului 

de droguri, de prevenire şi combatere a utilizării 

drogurilor devine o necesitate. 

Fenomenul consumului de droguri, 

prin amploarea şi efectele negative consemnate, 

impune continuarea studiilor, abordarea 

problemelor nerezolvate precum şi extinderea 

pe un grup de studenţi din cadrul 

facultăţilor particulare. 

Bibliografie 

1. *** Raportul naţional privind problematica 

drogurilor în România - 

1998, (iunie 1999) - Punctul 

focal România, Brigada de 

Combatere a Crimei Organizate. 

2. Carruthers, S.J. (2003). The ins and outs 

of injecting in Western Australia. 

Journal of Substance Use, 

8, (1), pp. 11-18. 

3. Carruthers, S.J. and Loxley, W. (2002). 

Attitudes of novice heroin injectors 

to non-injecting routes 

of administration. International 

Journal of Drug Policy, 

13, pp. 69-74. 

4. Carruthers, S.J., Loxley, W. and Bevan, 

J. (1998). Changing the Habit 

- why and how do users 

change their drug consumption 

patterns? Journal of Substance 

Misuse, 3, (1), pp. 50-54. 

5. Christmond K. Luckey I. Is early fatherhood 

associated with alcohol 

and other drug use. Journal of 

Substance Abuse. 6(3): 337- 

43, 1994. 

6. Compton WM. Lamb RJ, Flether BW. 

Results of the NIDA treatment 

demonstration grants′ cocaine 

workgroup: characteristics of 

cocaine users and HIV risk 

behaviors. Drug & Alcohol 

Dependence. 37(1): 1-6 1995 

Jan. 

7. Davidson ES., Schenk S. Variability in 

subjective responses to marijuana: 

initial experiences of 

college students. Addictive

Behaviors. 19(5): 531-8, 1994 

sep-oct. 

8. Hargreaves, K.M., Lenton, S., Phillips, 

M. and Swensen, G. (2002). 

Potential impacts on the incidence 

of fatal heroin-related 

overdose in Western Australia: 

A time series analysis. Drug 

and Alcohol Review, 21, (4), 

pp. 321-327. 

Abstract 


9. Hawks, D.V. (1990). Heroin: The implications 

of legislation. Modern 

Medicine, Feb, pp. 34-39. 

[UJ3] 

10. Hawks, D.V. (1991). The risks and costs 

of decriminalizing drugs: A response 

to Robert Marks. Policy, 

7, (2), pp. 25-27. 

The existence of drug consumption at students rendered evident by the increased percentage 

of consumers is a distinct alarming phenomenon, so the structure of the informing 

programs about the consequences of drug consumption, prevention and control becomes an 

important necessity. Through its ampleness and registered negative effects, the phenomenon 

of drug consumption calls for continued studies, broaching of the unsettled question, as well 

as the extension of the prevention and control programs of this behavior with an increased 

risk for the young people’s health.

66 

Rezumat 


CONSUMUL DE DROGURI LA 

STUDENŢI DIN CÂTEVA CENTRE 

UNIVERSITARE 

Laza V., Alexoaie C., Lotrean L. 


Stilul de viaţă al fiecăruia dintre noi, tributar unor factori socio-economici sau cultural-educativi, 

este responsabil de peste jumătate din anii de viaţă pierduţi prematur. Oamenii 

îşi dezvoltă un stil de viaţă, în mare parte, prin încercare şi eroare, adoptând acele comportamente 

care le oferă o mai mare satisfacţie la un moment dat. Din curiozitate sau teribilism, 

din imaturitate sau plictiseală, din cauza singurătăţii sau a complexelor, tinerii, incapabili de 

a face faţă singuri provocărilor vieţii, se angajează deseori în acţiuni şi practici cu posibile 

consecinţe negative asupra sănătăţii. In România, ţară care după 1989 a înregistrat profunde 

schimbări sociale şi politice, consumul de droguri ilicite a devenit considerabil, adolescenţii 

şi tinerii fiind cei mai vulnerabili în faţa acestei tentaţii considerată de unii ca o modalitate 

de evadare din lumea plină de probleme. Lucrarea de faţă şi-a propus să investigheze nivelul 

de informaţii al studenţilor din 4 centre universitare despre droguri şi efectele lor, precum şi 

amploarea fenomenului în mediul universitar, cu ajutorul unui chestionar întocmit pe baza 

datelor din literatura de specialitate. Studiul, realizat pe 611 studenţi, arată că, în ciuda unor 

informaţii corespunzătoare privind drogurile, peste jumătate dintre subiecţi îşi recunosc vulnerabilitatea 

în faţa tentaţiei de a încerca o senzaţie nouă, iar aproape 9% dintre ei sunt consumatori 

sau foşti consumatori, peste 50% dintre aceştia apelând de mai multe ori la un drog. 

Mai mult, 20% dintre studenţi cred sau sunt siguri că în viitor vor deveni consumatori de 

droguri. De aceea, se impune formarea unei populaţii responsabile, prin elaborarea unor 

mesaje informative şi educaţionale adecvate şi susţinute, pentru a ajuta tinerii să lupte împotriva 

tentaţiilor nesănătoase şi de a găsi alte modalităţi de rezolvare a problemelor specifice 

vârstei lor. 

Introducere 

Stilul de viaţă al fiecăruia dintre noi 

este un factor important pentru sănătate, un 

factor controlabil şi care este responsabil de 

peste ½ din anii de viaţă pierduţi prematur 

(Bartoş 2002, Tihan 2002). Stilul de viaţă 

reprezintă strategia de viaţă pentru care individul 

optează şi are la bază anumite credinţe, 

imagini, reprezentări ale individului 

despre lume şi viaţă, în virtutea cărora el 

alege, se comportă, acţionează, ia hotărâri 

ce-l conduc spre reuşită ori eşec (Borzan 

2002). Fiecare individ îşi dezvoltă un stil de 

viaţă, în mare parte, prin încercare şi eroare, 

adoptând ca obiceiuri acele comportamente 

care le oferă cea mai mare reuşită şi satisfacţie 

(Laza 2001, Lupu 1999). Din curiozitate 

sau teribilism, din imaturitate sau plictiseală, 

din cauza singurătăţii sau a complexelor, 

tinerii, incapabili să facă faţă provocărilor 

vieţii, se angajează deseori în acţiuni 

şi practici cu posibile consecinţe negative 

asupra sănătăţii (Drăgan 2000).

După unii autori (Hâncu, 1995) următorii 

2 factori determină un stil de viaţă 

negativ, cu risc: 

- Factorii socio-economici – atât prosperitatea 

cât şi precaritatea economică se 

pot transforma în factori de risc; 

- Factorii culturali-educativi – lipsa unei 

educaţii specifice la nivelul populaţiei, 

asociată cu mentalităţi nesănătoase, care 

pot fi greu influenţate. 

În România de dinaintea anului 1989, 

sistemul sanitar a reuşit, în limitele organizatorice 

ale acelei perioade şi prin izolarea forţată 

la care am fost supuşi, să menţină o bună 

stare de sănătate, prin accentul acordat unei 

educaţii sanitare obligatorii şi printr-o informare 

dirijată, cenzurată, care nu permitea accesul 

informaţiilor legate de folosirea metodelor 

contraceptive, de droguri, ş.a. În ultimii 

15 ani, avalanşa de informaţii libere care ne-a 

copleşit ne-a găsit prea puţin pregătiţi să le 

triem şi sa le discernem. Alături de informaţii, 

deschiderea graniţelor a facilitat nu doar 

ieşirea din ţară, dar şi pătrunderea pe plaiul 

mioritic a unor noi tentaţii, care mai de care 

mai irezistibile. Din ţară de tranzit, România 

a devenit în scurt timp o piaţă de desfacere 

pentru droguri. Mediul a fost foarte propice 

răspândirii acestui flagel: lipsa crasă de informaţii 

privitoare la droguri (sau, în cel mai 

bun caz, informaţii insuficiente, defectuoase 

sau eronate); familiile, stresate în goana lor 

pentru supravieţuire în condiţiile dure ale 

economiei de piaţă, au adoptat atitudini mai 

permisive faţă de copii; şcoala a pierdut din 

autoritatea pe care o avea în faţa tinerilor; tinerii, 

nemulţumiţi de vremurile pe care le-au 

suportat părinţii lor şi nemulţumiţi de vremurile 

actuale, simt nevoia de răzvrătire şi sunt 

în continuă căutare de experienţe noi. Mediul 

propice fiind astfel creat, apar tentaţii pentru 

tânărul contemporan, sub forma unei ţigări 

„revigorante”, oferite cu total dezinteres întro 

pauză de un coleg sau un prieten al acestuia, 

pe care-l va mai întâlni apoi la o petrecere 

când, tot întâmplător, i se va oferi o altă 

ţigară, pentru ca în final să ajungă să-l caute 

cu disperare, după ce în prealabil a recurs la 

diferite tertipuri financiare. Drogurile au fost 

folosite în întreaga lume pentru diferite sco- 


puri medicinale, religioase sau recreaţionale. 

În societatea contemporană, consumul de 

droguri este în continuă creştere şi reprezintă 

o problemă de sănătate publică, cu numeroase 

implicaţii medicale, sociale şi juridice. 

Principala caracteristică a consumatorilor de 

droguri este tinereţea, tinerii reprezentând 

categoria cea mai expusă efectelor nocive ale 

drogurilor. În SUA, în anul 2002, 8,3% din 

populaţia de peste 12 ani era consumatoare 

de droguri ilicite. Numărul consumatorilor 

creşte odată cu vârsta, atingând un maxim la 

18-20 de ani şi apoi scade constant cu înaintarea 

în vârstă (Fulga 2000, Overview 2002). 

În România, ca urmare a contextului geo-politic 

internaţional şi a schimbărilor sociale şi 

politice interne, consumul de droguri ilicite a 

crescut considerabil. Marea majoritate a toxicomanilor 

români se află la vârsta tinereţii şi 

a adolescenţei, media de vârstă înregistrând o 

continuă scădere: de la 18-20 de ani în 1997, 

la 15-18 ani în prezent (Simache 2001). Rezultatele 

studiului ESPAD realizat în România 

în 1999 pe 2394 de elevi în vârstă de 16 

ani, din 140 de licee din întreaga ţară arată că 

de-a lungul vieţii, 10% au folosit cel puţin un 

drog ilegal. Cele mai utilizate sunt heroina şi 

marijuana. Deşi ponderea băieţilor este în 

continuare mai mare decât a fetelor, se constată 

o tendinţă clară de reducere a acestui 

decalaj, de la un raport de 3:1 în ’96-’97, 

ajungându-se la un raport de 2:1 în prezent 

(Bumbac 2000, Duţescu 2000, Simache 

2001). „Moartea albă” loveşte în tăcere şi 

face din ce în ce mai multe victime. Pentru a 

se apăra de toţi factorii de vulnerabilitate din 

jurul lor (18,19), tinerii trebuie să fie corect şi 

complet informaţi. Pentru dezvoltarea de mesaje 

informative şi educative adecvate este 

necesar să se cunoască modul în care tinerii 

percep fenomenul respectiv, precum şi caracteristicile 

de atitudine şi comportament, 

generatoare de risc pentru sănătate. 

Material şi metodă de lucru 

Studiul s-a derulat pe parcursul 

anului universitar 2002-2003 şi s-a desfăşurat 

în mai multe centre universitare: Cluj- 

Napoca, Iaşi, Bucureşti şi Constanţa. De

68 


fapt, studiul a urmărit evaluarea nivelului de 

cunoştinţe, atitudinile şi comportamentul 

declarat al studenţilor referitor la mai multe 

aspecte ale stilului de viaţă (folosirea drogurilor, 

consumul de alcool, fumatul, comportamentul 

alimentar, practicile sexuale şi 

comportamentul violent), dar complexitatea 

informaţiilor obţinute face imposibilă prezentarea 

lor concomitentă. De aceea, în cele 

ce urmează vom prezenta doar rezultatele 

obţinute în privinţa consumului de droguri. 

A fost folosit un chestionar cu 208 întrebări, 

majoritatea cu răspunsuri preformulate, dar 

şi cu răspunsuri redacţionale. La baza întocmirii 

chestionarului au stat datele din literatura 

de specialitate, dar ne-am orientat şi 

după modelul unor chestionare utilizate la 

nivel internaţional. Pentru completarea 

chestionarului studenţii au avut la dispoziţie 

circa 1 oră, tuturor garantându-li-se anonimatul. 

Lotul ales pentru investigare a cuprins 

611 studenţi cu vârsta între 18 şi 29 de 

ani: 402 din Cluj-Napoca (de la principalele 

universităţi din oraş, cei mai mulţi aparţinând 

Universităţii de Medicină şi Farmacie), 

161 din Iaşi, 33 din Bucureşti şi 15 din Constanţa. 

Dintre persoanele chestionate 399 

sunt de sex feminin şi 212 de sex masculin. 


Pentru 3/4 dintre studenţii chestionaţi, 

drogurile reprezintă substanţe toxice 

Figura 1. Surse de informare despre droguri 

70,00% 

60,00% 

50,00% 

40,00% 

30,00% 

20,00% 

10,00% 

0,00% 

59,74% 

54,50% 

17,35% 15,88% 

pentru organismul uman şi pentru starea de 

spirit, iar aproape 60% dintre ei consideră 

drogurile o tentaţie deosebit de periculoasă, 

ceea ce înseamnă totodată faptul că-şi recunosc 

vulnerabilitatea în faţa drogurilor, dar 

sunt şi conştienţi de efectele lor nocive. 

Unul din 10 studenţi crede că drogurile te 

ajută să evadezi din lumea plină de probleme. 

Mult mai puţini sunt cei care caută în 

droguri forţa de muncă, încrederea în sine şi 

liniştea. 

Pentru 2/3 dintre studenţi renunţarea 

la droguri este dificilă sau chiar imposibilă. 

Jumătate din studenţi cred că pentru a renunţa 

la droguri este nevoie de tratament 

medical specializat, 1/3 dintre ei conştientizează 

suferinţele fizice şi/sau psihice pe care 

le implică, iar sub 1% dintre subiecţi cred că 

se poate renunţa foarte uşor şi oricând la 

consumul de droguri. 

Majoritatea studenţilor ştiu, în mod 

corect, că dacă drogurile se combină cu 

alcoolul, acesta are capacitatea de a accentua 

efectele drogurilor. 

Principalele surse de informare privind 

drogurile sunt filmele, ziarele, revistele, 

campaniile de informare, apoi cadrele 

didactice, prietenii, internetul şi, pe ultimul 

loc, părinţii, care, să recunoaştem, nici nu 

sunt cei mai în măsură să informeze despre 

un astfel de subiect (Figura 1). 

32,73% 

25,20% 

50,41% 

filme 

ziare/reviste 

internet 

parinti 

prieteni 

cadre didactice 

campanii de 

informare

Dacă ar avea probleme legate de 

consumul de droguri, cei mai mulţi dintre 

studenţi ar prefera să discute cu cadrele medicale 

specializate (Figura 2), cu prietenii 

sau părinţii, iar 3% dintre ei nu ar spune nimănui. 

70,00% 

60,00% 

50,00% 

40,00% 

30,00% 

20,00% 

10,00% 

0,00% 

70,00% 

60,00% 

50,00% 

40,00% 

30,00% 

20,00% 

10,00% 

0,00% 


Peste jumătate dintre studenţi nu cunosc 

persoane consumatoare de droguri, dar 

cei care cunosc, le-au întâlnit la discoteci, la 

facultate printre colegi, în grupul de prieteni 

sau în cămin (Figura 3). 

Figura 2. Cu cine ai prefera sa discuti daca ai avea 

probleme legate de consumul de droguri? 

29,13% 

10,64% 

33,39% 

62,52% 

5,24% 3,27% 

parinti 

frati 

prieteni 

cadre 

medicale… 

cansumatori de 

droguri 

nu ai spune 

nimanui 

Figura 3. Ai cunoscut persoane care consumau droguri... 

57,61% 

17,51% 

9,49% 11,46% 

7,20% 5,73% 3,44% 

Întrebaţi direct dacă prietenii lor 

consumă droguri, 12% dintre studenţi recunosc 

că au astfel de prieteni, iar 22% afirmă 

că nu ştiu (Figura 4). Nu ştiu sau nu le pasă? 

Există în rândul tinerilor o idee foarte bine 

înrădăcinată, că fiecare om are un liber arbitru 

şi poate să facă ce vrea cu viaţa lui, 

la discoteca/petreceri 

in grupul de prieteni 

la facultate 

in camin 

in cartier… 

in parc 

nu am cunoscut… 

indiferent dacă alege o cale bună sau rea. In 

zilele contemporane, această nepăsare sau 

respect pentru opţiunea celuilalt, face ca tinerii 

să accepte mult mai uşor şi mai firesc 

decât părinţii lor alte orientări (cum ar fi 

cele ale homosexualilor, de exemplu).

70 


11,70% 

Figura 4. Prietenii tai consuma droguri? 

21,91% 

Cei mai mulţi dintre studenţi afirmă 

că nu ar încerca un drog chiar dacă ar avea 

posibilitatea, dar 13% dintre ei se recunosc 

vulnerabili în faţa acestei tentaţii (Figura 5), 

curiozitatea feminină nefiind mai mare decât 

a băieţilor. 

66,39% 

nici unul 

unii dintre ei 

nu stiu 

In procent asemănător sunt şi studenţii 

care au primit oferte directe spre 

cumpărare (Figura 6), de data aceasta numărul 

băieţilor abordaţi fiind mai mare decât al 

fetelor. 

Figura 5. Ai incerca un drog daca ai avea posibilitatea? 

12,81% 

Numărul celor care au primit droguri 

spre consum este şi mai mare, repartiţia pe 

sexe fiind foarte apropiată (Figura 7). 

Dintre cei care au venit astfel în 

contact cu drogul, 19% recunosc că au fost 

87,19% 

da 

nu 

tentaţi să-l încerce, fără însă să facă acest lucru 

(Figura 8). Tentaţia a avut ca motiv curiozitatea 

şi, la distanţă, dorinţa de a încerca 

ceva nou.


Figura 6. Ti-au fost oferite droguri spre cumparare? 

13,61% 

86,39% 

Figura 7. Ti-au fost oferite droguri pentru consum? 

22,79% 

77,21% 

Figura 8. Ai fost tentat sa consumi droguri, fara sa faci 

insa acest lucru? 

19,18% 

80,82% 

da 

nu 

da 

nu 

da 

nu

72 


Principalele piedici în a se lăsa pradă 

tentaţiei au fost teama de efectele negative 

pe care drogurile le-ar putea avea, conştientizarea 

faptului că drogurile nu reprezintă o 

60,00% 

50,00% 

40,00% 

30,00% 

20,00% 

10,00% 

0,00% 

soluţie pentru rezolvarea problemelor lor, 

dar şi lipsa posibilităţii de procurare a drogurilor 

în viitor (Figura 9). 

Figura 9. Alte motive pentru care nu ati consumat droguri, 

desi ati fost tentat 

6,84% 

11,11% 

50,43% 

Din populaţia totală a studenţilor investigaţi, 

91% nu au consumat niciodată 

droguri (Figura 10). Dintre cei 9% care au 

consumat, aproape jumătate au consumat o 

91,21% 

24,79% 

4,27% 

13,68% 

nu ai avut banii… 

nu ai reusit sa procuri… 

teama de efectele 

negative.. 

drogurile nu sunt o 

solutie… 

ti-ai rezolva 

problemele… 

alte motive… 

singură dată, restul, în procente egale, de 2-3 

ori sau de mai multe ori (Figura 11). 

Figura 10. Consumul de droguri 

8,79% 

nu ai consumat 

ai consumat


Figura 11. Frecventa consumului de 

droguri 

28,30 

43,40 

Consumatorii unici de droguri sunt 

în majoritate fete, în timp ce consumul oca- 

28,30 

o data 

de 2-3ori 

de mai multe ori 

zional sau constant se întâlneşte mai ales la 

băieţi (Tabelul 1). 

Tabelul 1. Repartiţia pe sexe a consumatorilor de droguri 

Frecvenţa consumului Fete Băieţi 

O dată 60.87% 39.13% 

De 2- 3 ori 40.00% 60.00% 

De mai multe ori 20.00% 80.00% 

Anturajul tinerilor este foarte important, 

marea majoritate a studenţilor care au 

consumat droguri au făcut-o în compania 

prietenilor, deşi insistenţa acestora a fost 

mai puţin invocată ca şi cauză a tentaţiei. 

Pentru mulţi dintre cei care au consumat 

80,00% 

70,00% 

60,00% 

50,00% 

40,00% 

30,00% 

20,00% 

10,00% 

0,00% 

droguri, prietenii au fost nu numai părtaşi la 

consum ci şi sursa de droguri (Figura 12). 

Alţii şi-au procurat drogurile din cămin sau 

din discoteci şi baruri. Sunt însă şi studenţi 

care au făcut rost de droguri din şcoală sau 

din apropierea acesteia. 

Figura 12. De unde ti-ai procurat drogurile? 

3,77% 1,89% 

11,32% 11,32% 

69,81% 

5,66% 5,66% 

din scoala 

din zona scolii 

din camin 

din zona caminului 

de la prieteni 

de la discoteci,baruri 

din alte locuri

74 


Locurile unde se consumă droguri 

mai frecvent sunt cele în care tinerii pot fi 

întâlniţi în grupuri: la petreceri, în baruri şi 

discoteci, la prieteni acasă, în cămine, dar şi 

acasă şi, foarte grav, chiar la şcoală (Figura 

13). 

Motivul principal al consumului a 

fost curiozitatea (Figura 14), urmată de do- 

35,00% 

30,00% 

25,00% 

20,00% 

15,00% 

10,00% 

5,00% 

0,00% 

90,00% 

80,00% 

70,00% 

60,00% 

50,00% 

40,00% 

30,00% 

20,00% 

10,00% 

0,00% 

32,08% 

rinţa de nou şi plictiseala, aceleaşi motive 

care au fost invocate şi de cei care au fost 

tentaţi doar să consume. Insistenţa prietenilor 

nu este recunoscută ca determinantă, dar 

anturajul influenţează nu atât prin presiunea 

verbală cât prin puterea exemplului şi prin 

nevoia resimţită de a fi acceptat şi de a se 

integra grupului respectiv. 

Figura 13. Unde ai consumat droguri? 

22,64% 

13,21% 11,32% 

1,89% 

18,87% 

9,43% 

la petreceri 

in baruri,discoteci 

la scoala 

in camin 

acasa 

la prieteni 

Figura 14. Motivele pentru care ai cunsumat droguri 

83,02% 

Dintre drogurile consumate, pe primul 

loc se află marijuana, apoi haşişul, 

amfetaminele şi cocaina. Nici un student nu 

a consumat heroină. 

La ora completării chestionarului, 

doar un singur student a recunoscut că este 

24,53% 

9,43% 

3,77% 3,77% 5,66% 3,77% 7,55% 

in alte locuri 

curiozitatea 

insistenta prietenilor 

plictiseala 

stresul 

dorinta de a incerca… 

probleme familiale 

probleme sentimentale 

alte motive 

consumator de droguri. Pentru 20% dintre 

studenţi există îndoiala că în viitor vor reuşi 

să se abţină şi să nu consume (Figura 15), 

recunoscând indirect că există tentaţia şi că 

ar putea să cadă pradă acesteia.


Figura 15. Vei consuma droguri in viitor? 

1,15% 

4,44% 

Concluzii 

14,14% 

Studiul subliniază, nu atât amploarea 

consumului de droguri în rândul studenţilor 

chestionaţi (procentul consumatorilor este 

sub cel existent în alte eşantioane de vârstă 

sau în alte ţări), ci importanţa anturajului şi 

disponibilitatea procurării drogurilor, în 

condiţiile în care 1 din 5 studenţi se teme 

sau nu este sigur că ar putea rezista tentaţiei. 

Ajunse în organism drogurile dau dependenţă 

şi abandonarea consumului poate fi 

foarte dificilă (Garfein 1996, Miu 1999, 

Sidney 1997). De aceea, este necesar (1) să 

se intensifice acţiunile educative care să reducă 

cererea de droguri pe piaţă prin informarea 

constantă a tinerilor, mai ales în perioadele 

în care aceştia sunt expuşi şi prin 

informarea corectă a familiilor şi a cadrelor 

didactice care ar putea fi ajutoare preţioase 

pentru tineri; (2) să se studieze condiţiile 

psiho-sociale care pot duce la o instabilitate, 

la o inadaptare a tinerilor, cu o conduită 

asocială sau antisocială şi să se elaboreze 

programe pentru rezolvarea acestor probleme; 

(3) să se exercite un control mai sever 

asupra producţiei şi comerţului de droguri 

ilegale. 

Bibliografie 

1. Bartos Daniela – Tutunul şi alcoolul: riscuri 

pentru sănătate, Viaţa Medicală, 

nr. 22, 2002, pag. 1. 

80,26% 

categoric nu 

probabil ca nu 

probabil ca da 

categoric da 

2. Borzan Cristina-Maria, Mocean Floarea – 

Sănătate Publică, Editura Medicală 

Universitară „Iuliu 

Haţieganu”, Cluj-Napoca, 2002, 

pag. 37-17. 

3. Bumbac A. – National Report on drugs 

problem in Romania, report 

published by European 

Comission, 2000. 

4. Drăgan J. – Dicţionar de droguri, Editura 

Naţional, Bucureşti, 2000, 

pag. 78. 

5. Duţescu Rodica – Controlul drogurilor - o 

evaluare recentă, Viata Medicala, 

nr. 41, 2000, pag. 12. 

6. Fulga I. – Canabis, haşiş, iarba, marijuana-între 

farmacologie, cultură 

şi lege, Medicina Modernă, nr. 

6, vol. 10, pag. 322-333. 

7. Garfein R.S., Vlahov D., Galai N., Doherty 

M.C., Nelson K. E. – Viral 

infection in short-term injection 

drug users: The prevalence 

of the hepatitis C, hepatitis 

B, Human Immunodeficiency 

and Human T-Lymphotropic 

Viruses, American 

Journal of Public Health, nr. 

86, 1996, pag. 665-661. 

8. Hancu N.,Capâlneanu R. şi colab. – 

Factorii de risc cardio-vasculari, 

Ed. Dib. Man., Cluj-Napoca, 

1995.

76 


9. Laza Valeria, Ionut Carmen – Sănătatea 

mediului-context şi provocare, 

Editura Medicală Universitară 

„Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, 

2001, pag. 13-38. 

10.Lupu I., Zanc I. – Sociologie medicală. 

Teorie şi aplicaţii, Editura 

Polirom, Iaşi, 1999, pag. 20- 

28. 

11. Miu N. – Tratat de Medicina Adolescentului, 

Editura Universitară Medicală 

„Iuliu Haţieganu”, Cluj- 

Napoca, 1999, pag. 54-58. 

12. *** OMS – Rapport sur la Sante dans le 

Monde, 1998. 

13. *** Overview of Findings from the 2002 

National Survey on Drug use 

and Health; www.health.org 

14. Sidney S., Beck J.E., Tekawa I.S., 

Quesenberry C.P., Friedman 

G.D. – Marijuana Use and 

Mortality, American Journal 

Abstract 

of Public Health, nr. 87, 1997, 

pag. 585-590. 

15. Simache Daniela – Situaţia actuală a 

consumurilor de droguri ilicite 

în România, Starea tineretului 

din România în 2001, 

www.antidrog.braila.net 

16. Tihan E., M. Sc. (sub redacţia), Ghiza 

Laura, M. Sc. – Conceptul de 

sănătate, parte integrantă in 

sistemul de ecologie socială şi 

protecţie umană, Editura Institutului 

de Ecologie Socială şi 

Protecţie umană - Focus, 

Bucureşti, 2002, pag.132-133. 

17. Vlaicu Brigitha – Elemente de igiena copiilor 

şi adolescenţilor, Editura 

Solness, Timişoara, 2000, pag. 

65-67. 

18. www.anti-droguri.ro 

19. www.sanatos.ro/text11.html 

Out of ignorance or curiosity, bravado or immaturity, boredom or loneliness, desire to 

overcome or disguise frustrations and/or complexes, some youngsters engage in risk 

behaviors with potential negative outcomes for their health. 

In Romania, the drastic social and political changes have favored a wide spread of 

illicit drug use among adolescents, the average age of drug consumers being in a continuous 

decrease. 

The study has been conducted on 611 students from 4 university centers, and it used a 

complex questionnaire developed with support from the scientific literature. 

The results show not as much the spread of the drug-abuse phenomenon, as the 

importance played by the vulnerability factors, entourage and the students’ readiness to seek 

and engage in new experiences. This study argues for the need to reinforce the education 

programs meant to reduce the drug demand on the market and to increase the control over 

the illicit drug production and commercialization.

Rezumat 


CAST 2003: ANCHETĂ PRIVIND 

CONSUMUL DE BĂUTURI ALCOOLICE, 

FUMATUL ŞI CONSUMUL DE 

DROGURI LA LICEENII DIN 

TIMIŞOARA 

Ursoniu S. 1 , Vernic C. 2 , Silberberg K. 3 , Korbuly B. 3 

1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara, Disciplina de 

Sănătate Publică 

2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara, Disciplina de 

Informatică Medicală şi Biostatistică 

3. Direcţia de Sănătate Publică Timiş, Promovarea Sănătăţii 

Lucrarea prezintă rezultatele unui studiu transversal făcut în rândul elevilor de la liceele 

şi şcolile profesionale din Timişoara pentru evaluarea consumului de băuturi alcoolice, 

fumat şi consum de droguri. Ancheta a avut loc în anul 2003 şi s-a bazat pe aplicarea unor 

chestionare anonime. 

Introducere 

Consumul de băuturi alcoolice, de 

droguri şi fumatul pot constitui importanţi 

factori de risc pentru starea de sănătate a 

tinerilor [1,2,3,6,7,12]. 

Scop 

Evaluarea comportamentului elevilor 

liceeni timişoreni referitor la consumul de 

alcool, fumat şi droguri. 


Am făcut o anchetă transversală prin 

aplicarea de chestionare anonime unui eşantion 

reprezentativ de elevi din liceele şi grupurile 

şcolare industriale din municipiul Timişoara. 

S-a folosit eşantionarea stratificată 

în cuiburi, dintr-un număr total de 777 de 

clase fiind alese în mod aleator un număr de 

49 de cuiburi (clase de elevi). Au fost selectate 

16 clase de la liceele teoretice, 20 clase 

de la liceele industriale, 2 clase de la liceele 

confesionale şi 11 clase de la şcolile profesionale. 

Studiul a fost aprobat de Inspectoratul 

Şcolar al judeţului Timiş. 

Chestionarul a cuprins un număr de 

36 de întrebări referitoare la consumul de 

băuturi alcoolice, fumat şi droguri. Instrumentul 

a fost pretestat în prealabil. Elevii au 

completat chestionarele în timpul orelor de 

dirigenţie. Studiul a avut loc în perioada 

mai-iunie 2003. Analiza statistică s-a făcut 

cu ajutorul programelor EpiInfo 2002 şi 

SPSS 10. S-a calculat un factor de corecţie 

pentru fiecare elev care să permită ajustarea 

datelor în funcţie de probabilitatea de selecţie 

şi absenteism. În acest fel se realizează o 

estimare mai buna a prevalenţei folosirii diferitelor 

substanţe în cadrul populaţiei din 

care a fost extras eşantionul.

78 



Rata de participare a fost de 81,2%. 

Un număr total de 1056 de elevi (45,8% băieţi 

şi 54,2% fete) au fost incluşi în studiu. 

Mai mult de jumătate dintre elevii de liceu 

(56,4%; ponderat 58,1%) au afirmat că au 

40,00% 

35,00% 

30,00% 

25,00% 

20,00% 

15,00% 

10,00% 

5,00% 

0,00% 

80% 

70% 

60% 

50% 

40% 

30% 

20% 

10% 

consumat băuturi alcoolice în cele 30 de zile 

premergătoare studiului. Consumul zilnic de 

alcool a fost recunoscut de 1,0% dintre elevi. 

Prevalenţa consumului de alcool a fost 

de 71,3% la băieţi comparativ cu 47,7% la fete 

(OR=2,44; 95%CI:1,88-3,17; p

Mai gravă este proporţia crescută a 

celor care consumă cantităţi mari de alcool 

în timp scurt (cei care au consumat cel puţin 

o dată în ultimele 30 de zile 5 sau mai multe 

porţii de alcool într-un interval de câteva 

ore). Calculul pentru o porţie de alcool are 

în vedere regula potrivit căreia o halbă de 

bere de mărime medie este echivalentă cu 

un pahar mediu de vin sau un păhărel de bă- 


uturi spirtoase in ceea ce priveşte cantitatea 

de alcool absolut (circa 12 grame). 

Printre elevii din primul an de liceu 

această proporţie este de 16,1%, în anul al 

doilea de 23,4%, în anul al treilea de 24,1%, 

pentru ca în ultimul an să atingă 35,1% 

(Mantel Haenszel χ2 pentru trend=16,52, 

p

80 


eliminarea factorilor nesemnificativi din 

punct de vedere statistic şi după ajustarea 

pentru vârstă şi sex, principalii factori de 

confuzie, am obţinut modelul prezentat în 

Tabelul 3. Variabilele independente asociate 

consumului de droguri au fost: vârsta, sexul 

(sexul masculin), mediul de provenienţă 

(urban), existenţa de consumatori de droguri 

în familie, existenţa în anturaj a prietenilor 

consumatori de droguri şi fumatul. Rezultate 

asemănătoare au fost obţinute şi de alţi 

autori [11]. Valoarea Nagelkerke R2 [13], 

care estimează variaţiile variabilei dependente 

(consumul de droguri) explicate de 

modelul de regresie logistică a fost de 0,414, 

indicând că 41,4% din varianţă a fost explicată 

de model. 

Tabelul 3. Factori de predicţie ai consumului de droguri determinaţi prin 

regresie logistică multivariată 

Variabila 

Odds Ratio 

Coef. B (ES) Valoare p 

ajustată 

95% CI 

Vârstă 0,335 (0,139) 0,016 1,40 1,07-1,84 

Sex 1,780 (0,345)

cents. European Journal of 

Epidemiology, 16(1), 33-42. 

3. Fleming, R., Leventhal, H., Glynn, K., & 

Ershler, J. (1989). The role of 

cigarettes in the initiation and 

progression of early substance 

use. Addictive Behavior, 14, 

261-272. 

4. Golub, A. L., & Johnson, B. D. (1994). 

The shifting importance of alcohol 

and marijuana as gateway 

substances among serious 

drug abusers. Journal of Studies 

on Alcohol, 55, 607-614. 

5. Golub, A. L., & Johnson, B. D. (2001). 

Variation in youthful risks of 

progression from alcohol and 

tobacco to marijuana and to 

hard drugs across generations. 

American Journal of Public 

Health, 91, 225-232. 

6. Hibell, B., Andersson, B., Bjarnason, T., 

Ahlström, S., Kokkevi, A., & 

Morgan, M. (2000). The 1999 

ESPAD Report. Alcohol and 

Other Drug Use Among Students 

in 30 European Countries. 

The Swedish Council for 

Information on Alcohol and 

Other Drugs, Stockholm, 

Sweden. 

7. Iliescu, R., Suditu, L., Mihalcea, M., & 

Laurentiu, I. (2002). Roma- 

Abstract 


nian National Report 2001 – 

Drug Situation, Bucharest. 

8. Kandel, D. B. (1975). Stages in adolescent 

involvement in drug use. 

Science, 190, 912-914. 

9. Kandel, D. B., Yamaguchi, K., & Chen, 

K. (1992). Stages of progression 

in drug involvement from 

adolescence to adulthood: 

further evidence for the gateway 

theory. Journal of Studies 

on Alcohol, 53, 447-457. 

10. MacKay, A.P., Fingerhut, L.A., & 

Duran, C.R. (2000). Adolescent 

Health Chartbook. 

Health, United States, 2000. 

Hyattsville, Maryland: National 

Center for Health Statistics. 

11. Menares, J., Thiriot, E., & Aguilera-Torres, 

N.. (1997) Factors related 

to the potential risk of trying 

an illicit drug among high 

school students in Paris. European 

Journal of Epidemiology, 

13(7), 787-793. 

12. Ministry of Education and Health 

(2002). Romania – National 

Report on Drugs. – 2000, Bucharest,. 

13. Nagelkerke, N. J. D. (1990) A note on a 

general definition of the coefficient 

of determination. Biometrika, 

78, 691-692. 

We conducted a cross sectional study using a stratified cluster sample design to produce 

a representative sample of students for the city of Timişoara, Romania. The aim of this 

study was to examine high school students’ behaviour related to drinking, smoking and drug 

use to find potential risk factors associated to drinking, current smoking and illegal drug use. 

The risk factors suggested by this study may be used to set preventive measures among adolescent 

specified populations.

82 

Rezumat 


CONSUMUL DE ALCOOL, DROGURI ŞI 

TUTUN AL ELEVILOR DIN 

TÂRNĂVENI 

Dănilă M., Ureche R., Abram Z., Finta H. 

Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş 

Premise şi obiective: În această lucrare am urmărit evaluarea unor aspecte ale stilului 

de viaţă în cazul liceenilor din oraşul Târnăveni. Am avut în vedere în principal tabagismul, 

consumul de alcool şi consumul de droguri. 

Material şi metodă: Am intervievat 212 elevi din clasele IX-X dintr-un liceu teoretic şi 

un liceu de chimie, din Târnăveni. Am utilizat trei chestionare care se refereau la datele personale, 

la relaţia cu părinţii, la consumul de droguri, băuturi alcoolice şi fumat. 

Rezultate: Din datele obţinute de noi am remarcat faptul că procentajul fumătorilor 

este de 88,20%, iar cel al nefumătorilor este de 11,8%. 2,35% dintre elevii intervievaţi fumează 

peste 20 ţigări pe zi. Procentajul fumătorilor este mai mic la fete decât la băieţi. În 

cazul eşantionului pe care l-am luat în studiu am constatat că 21,22% din liceeni preferă băuturile 

tari, 40,09% preferă berea, iar 19, 81% preferă vinul. Locurile preferate pentru consumul 

de băuturi alcoolice sunt discotecile şi barurile (39,15%), urmate de petreceri 

(31,15%). Din cei 212 liceeni interogaţi, 82% şi-ar fi dorit să încerce stupefiante dacă ar fi 

avut posibilitatea, respectiv la 65% dintre ei le-au fost deja oferite droguri spre consum. 

40,56% afirmă că nu au consumat droguri niciodată, iar dintre cei care consumă, cei mai 

mulţi au avut ca motiv curiozitatea (24,52% ) sau dorinţa de a trăi experienţe „plăcute” 

(12,35%), iar 46,62% au fost influenţaţi de prieteni. Cea mai frecventă modalitate de drogare 

este consumul de alcool cu tranchilizante. Locurile cele mai accesibile din care tinerii îşi pot 

procura droguri sunt: barurile şi discotecile sau la petreceri, iar 22,22% afirmă că le pot obţine 

chiar din apropierea şcolii la care învaţă. 

Concluzii: Este necesară perfecţionarea programelor de informare asupra fenomenului, 

colaborarea tuturor organismelor implicate în prevenirea şi reducerea cererii de drog. 

Se impune organizarea instituţiilor antidrog, de profilaxie primară, secundară şi terţiară. 

Introducere 

Atât în cazul femeilor, cât şi în cazul 

bărbaţilor, răspândirea multor afecţiuni 

respiratorii cronice (bronşită, astm) este 

strâns legată de obiceiul fumatului. Bolile 

bronho-pulmonare obstructive cronice sunt 

de 5-8 ori mai frecvente la fumători. Fumatul 

scade durata medie de viaţă cu 5-10 ani. 

Fumatul este, de asemenea, cauza principală 

în apariţia cancerului laringian, al cavităţii 

bucale şi al esofagului. Contribuie la apariţia 

cancerului vezicii urinare, al pancreasului şi 

al rinichilor. La fumători (peste 10 ţigări pe 

zi) apare cancerul bronho-pulmonar de 10- 

30 de ori mai frecvent decât la nefumători. 

Efecte nocive asupra organismului are 

şi alcoolul. Consumul excesiv de alcool favorizează 

apariţia proceselor maligne la nivelul 

ficatului, cavităţii bucale, faringelui, laringelui 

şi al esofagului. De asemenea, alcoolismul 

produce şi ciroză hepatică. În afara bolilor

somatice, alcoolul cauzează importante probleme 

psihologice, psihiatrice şi sociale. 

În cele mai multe ţări ale lumii numărul 

consumatorilor de stupefiante este în creştere. 

Vârsta medie a toxicomanilor a scăzut şi 

este pusă în pericol vârsta copilăriei şi a adolescenţei, 

aceasta fiind perioada optimă pentru 

formarea şi cultivarea interesului pentru 

problematica sănătăţii. Este foarte importantă 

prevenirea în scopul dezvoltării atitudinii responsabile 

şi implicate în protejarea sănătăţii 

corporale şi mintale, în formarea unui stil de 

viaţă corespunzător normelor igienei mintale. 


În scopul evaluării consumului de 

băuturi alcoolice, a fumatului şi consumului 

de droguri la liceenii din oraşul Târnăveni 

am intervievat 212 elevi din clasele IX-X 

dintr-un liceu teoretic şi un liceu de chimie. 

Am utilizat trei chestionare care se 

refereau la datele personale (sex, vârstă), la 

relaţia cu părinţii, la consumul de droguri, 

băuturi alcoolice şi fumat. Chestionarele au 

fost completate anonim şi autoînregistrativ. 

În lucrarea de faţă am prelucrat 

informaţiile referitoare la datele personale, 

la consumul de alcool, droguri şi la fumat. 

Rezultate 

Eşantionul ales a fost reprezentativ 

pentru elevii celor două licee din Târnăveni, 

luate în studiu pentru comparaţie, respectiv 

107 elevi de la liceul Teoretic (din care 56% 

erau fete) şi 105 elevi de la liceul de Chimie 

(din care 54,28% erau fete) 

Repartiţia lotului investigat a fost făcut 

pe licee, pe clase şi pe sexe, după cum se 

poate observa în Tabelele 1 şi 2, grupele fiind 

similare ca şi caracteristici principale. 

Tabelul 1. Repartiţia pe clase a 

elevilor chestionaţi 

Clasa Lic. Teoretic Lic. de Chimie 

IX 28 28 

X 27 25 

XI 26 27 

XII 26 25 

Total 107 105 


Tabelul 2. Repartiţia pe sexe a 

elevilor chestionaţi 

Liceul Teoretic Liceul de Chimie 

Clasa Fete Băieţi Fete Băieţi 

IX 16 12 15 13 

X 17 10 16 9 

XI 12 14 15 12 

XII 15 11 11 14 

Total 

60 

(56%) 

47 

(44%) 

57 

(54,28%) 

48 

(45,71%) 

În continuare am expus principalele 

atitudini şi cunoştinţe descoperite prin chestionar, 

la elevii din Târnăveni, pe baza răspunsurilor 

primite. Le-am structurat pe factori de 

risc comportamentali şi anume: consumul de 

alcool, fumatul şi consumul de droguri. 


Am urmărit ponderea elevilor care 

au recunoscut consumul de băuturi alcoolice, 

cu frecvenţă diferită şi am observat că 

aproape o ¼ din ei apelează ocazional la 

acestea pentru ambele licee, iar cei care consumă 

zilnic sunt în număr mai mare la liceul 

de chimie (cu un procent destul de ridicat de 

12%) (Figura 1). Comparativ, dintre cei care 

nu consumă obişnuit alcool, dar au încercat 

cel puţin o dată, elevii de la liceul teoretic au 

de această dată o pondere mai ridicată (65% 

faţă de 58%). 

Repartizând pe categorii de vârstă tinerii 

care consumă alcool, fie ocazional, fie 

cotidian, am observat că cei mai fervenţi 

sunt cei cu vârsta între 13 şi 16 ani, fără diferenţe 

notabile pe licee (Tabelul 3). Dintre 

băuturile preferate de tineri pe primele locuri 

se află berea (pentru 32% dintre elevii 

de la liceul teoretic şi 41% pentru cei de la 

chimie), urmată de distilate (26%) pentru cei 

de la teoretic şi vinul (20%) pentru cei de la 

chimie (Figura 2). Ne-am interesat şi de modalităţile 

de procurare a băuturilor alcoolice, 

ştiind că nu este permisă comercializarea 

acestora pentru minori, iar răspunsurile ne-au 

evidenţiat faptul că majoritatea elevilor le 

procură prin cumpărare (3/4), ceea ce ne ridică 

semne de întrebare şi sugestii pentru 

programele de supraveghere şi prevenire ce 

se impun (Figura 3).

84 

Lic. 

Teoretic 

Lic. de 

Chimie 


70 

60 

50 

40 

30 

20 

10 

0 

22 

Consumul de alcool... 

8 

65 

13 

26 

12 

58 

Lic. Teoretic Lic. de Chimie 

ocazional cotidian nu, dar am încercat niciodată 

Figura 1. Ponderea consumului de alcool la elevi 

Tabelul 3. Clasificarea pe vârste a elevilor consumatori de alcool 

80 

70 

60 

50 

40 

30 

20 

10 

0 


Modalităţi de procurare a băuturilor alcoolice 

73 

75 

2 

cumpăr împrumut sustrag de la 

părinţi 

2 

Lic. Teoretic Lic. de chimie 

6 8 

3 

altfel 

Figura 3. Modalităţi de procurare a băuturilor alcoolice la elevi 

Dintre locurile preferate de elevi 

pentru consumul de alcool, pe primele locuri 

sunt barurile şi discotecile (pentru 37% dintre 

elevi), urmate de petreceri, locuri unde 

anturajul influenţează aceste obiceiuri 

nesanogene şi de risc comportamental. Nu 

sunt diferenţe pe licee (Figura 4). 

Locuri preferate pentru consumul de băuturi 

alcoolice 

40 

30 

20 

10 

0 

30 

3 4 

36 

6 5 

27 

5 3 

38 


la petreceri la şcoală acasă 

baruri, discoteci afară, cu prieteni oriunde 

7 4 

Figura 4. Locuri preferate de elevi pentru consumul de alcool 

O influenţă aparte o are tradiţia şi 

obiceiurile din familie, în cazul nostru, în jur 

de 40% dintre părinţii elevilor consumă bă- 

uturi alcoolice, iar aproape un sfert dintre ei au 

cel puţin un părinte în familie (mai ales tatăl) 

care le dau exemple negative (Figura 5). 

3

86 


50 

40 

30 

20 

10 

0 

Consumul băuturilor alcoolice în familie 

Datele obţinute ne arată că există totuşi 

o pondere importantă a celor care cu- 


tata mama ambii părinţi fraţii nu se consumă 

Figura 5. Consumul băuturilor alcoolice în familie 

nosc efectele nocive ale alcoolului asupra 

organismului (73%). 

Părerea tinerilor din Lic. Teoretic despre 

efectele alcoolului asupra sănătăţii 

22% 

Motivele elevilor pentru consumul 

de alcool sunt, pe primul loc, dorinţa de a fi 

integraţi într-un grup de prieteni cu acelaşi 

comportament, mai precis influenţa antura- 

5% 

da nu nu ştiu 

73% 

Figura 6. Cunoştinţele tinerilor despre alcool 

jului (la 39,15%), iar imediat pe locul doi 

urmează senzaţiile de plăcere pe care le obţin 

prin consum (la 25,47% dintre ei). 

Tabelul 4. Motivele pentru care elevii consumă alcool (%) 

Nr. elevi Procentaj 

Nu am consumat niciodată 22 10,37% 

Am vrut să mă simt bine 54 25,47% 

Nu am vrut să fiu aparte de comunitate 83 39,15% 

Nu am avut altceva de făcut 12 5,66% 

Am fost curios 28 13,2% 

Am vrut să uit de probleme 7 3,3% 

Nu-mi aduc aminte 6 2,83%

Consumul de droguri 

Consumul de droguri tari este în 

creştere ca frecvenţă, din păcate, şi la noi în 

ţară în ultimii ani, cu toate repercusiunile pe 

care le implică. Cei mai expuşi acestui comportament 

riscant sunt adolescenţii. 

Am inclus în chestionar şi întrebări 

legate de obiceiurile, atitudinea şi cunoştinţele 

tinerilor despre droguri. 

Am vizat aspecte cât mai diferite, de 

exemplu cum ar fi sursele de informare pe 

Îngrijorător, 82% dintre cei intervievaţi 

ar dori să experimenteze consumul de 

droguri (Figura 7). 


care le au la dispoziţie tinerii de unde pot 

afla cât mai multe despre riscul de expunere 

la consumul de droguri, iar cele mai multe 

răspunsuri au indicat prietenii (32,54%), 

urmaţi de emisiunile televizate (17%) şi 

mass-media (13,67%) (Tabelul 5). Din păcate 

familia şi şcoala nu au impactul care se 

cere, iar informaţiile de anturaj sunt incorecte 

poate chiar cu influenţă negativă. 

Procentul tinerilor cărora deja li s-au 

oferit droguri este acelaşi, respectiv 84%. 

Tabelul 5. Surse de informare privind drogurile 

Surse de informare Nr. elevilor ( % ) 

Filme 14 ( 6,6% ) 

Literatură 5 ( 2,35% ) 

Emisiuni TV 36 ( 16,98% ) 

Emisiuni radio 13 ( 6,13% ) 

Lecţii de educaţie sanitară 17 ( 8,01% ) 

Părinţi 8 ( 3,77% ) 

Prieteni 69 ( 32,54% ) 

Ziare, reviste 29 ( 13,67% ) 

Internet 21 ( 9,9% ) 

Procentul tinerilor care ar dori să încerce droguri 

18% 

da nu 

82% 

Figura 7. Ponderea tinerilor care ar incerca drogurile tari

88 


Procentul elevilor cărora li s-au oferit droguri 

84% 

da nu 

16% 

Figura 8. Procentul elevilor cărora li s-au oferit droguri 

Recunoaşterea consumului de droguri 

tari nu este întotdeauna sinceră, răspunsurile 

pot fi influenţate de personalitatea adolescentului 

(care va răspunde ceea ce “trebuie să 

răspundă” sau va ascunde consumul personal 

de drog sau, dimpotrivă, va bifa răspunsul de 

100 

80 

60 

40 

20 

0 

86 

80 

confirmare de consum pentru a brava), totuşi 

din rezultatele noastre am ajuns la cifre care 

ne arată că doi elevi consumă zilnic droguri, 

10 apelează săptămânal la acestea (4,7%), iar 

30 spun că au încercat cel puţin o dată 

(14,15%) (Figura 9). 

Elevii consumatori de droguri 

1 

niciodată am încercat o dată ocazional săptămânal zilnic 

Vârsta de debut în comportament riscant 

este importantă, cu cât este mai mică cu 

atât creşte riscul de a continua şi de a crea 

dependenţă mai uşor. În lotul nostru de elevi 

cei mai mulţi au început la 17-18 ani 

38 

Figura 9. Elevii consumatori de droguri 

6 

2 

(10,84% dintre cei de la liceul teoretic şi 8% 

dintre cei de la chimie) sau la 19 ani (8,49% 

respectiv 7,54%), deci în ultimii ani de liceu, 

fără diferenţe între licee; au existat şi 

experienţe de debut de la 13 ani ( Tabelul 6).


Tabelul 6. Vârsta la care liceenii au încercat pentru prima oară un drog ( % ) 

Vârsta Liceul Teoretic Liceul de Chimie 

13-14 ani 1 ( 0,47% ) 2 ( 0,94% ) 

15-16 ani 10 ( 4,71% ) 12 ( 5,66% ) 

17-18 ani 23 ( 10,84% ) 17 ( 8,01% ) 

19 ani 18 ( 8,49% ) 16 ( 7,54% ) 

>19 ani 12 ( 5,66% ) 15 ( 7,7% ) 

Drogurile preferate de adolescenţii 

din Târnăveni sunt: mixturile alcool-medicamente 

(la 34% dintre ei), apoi haşişul (la 

80 

60 

40 

20 

0 

1 

20 

11,32%) şi chiar cocaina (la 9,43%) (Figura 

10). 

Drogurile preferate de elevi 

1 4 3 1 

heroină marijuana haşiş 

cocaina LSD amfetamina 

1 

sedative aurolac alcool şi medicamente 

Indiferent de consum sau nu, 1/4 

dintre elevi au cunoştinţe care se droghează, 

iar 3 dintre ei cunosc chiar mai mult de 10 

persoane care se droghează (probabil fiind 

deja incluşi într-un grup de consum de droguri 

(Tabelul 7). 

Tabelul 7. Persoanele cunoscute de 

elevi ca fiind consumatoare de droguri 

(%) 


Nu ştiu 74 (69,15%) 66 (62,85%) 

1-5 28 (26,16%) 31(29,52%) 

6-10 4 (3,73%) 6 (5,71%) 

>10 1 (0,93%) 2 (1,9%) 

24 

Figura 10. Drogurile preferate de elevi 

0 

72 

Locurile preferate de elevi pentru 

consumul de droguri sunt aceleaşi ca şi 

pentru fumat şi consum de băuturi alcoolice, 

prin asociere, şi anume baruri/discoteci 

(35%), la prieteni (31%) sau la petreceri 

(24,6%). 

Majoritatea, 71%, dintre cei care 

apelează la droguri le obţin de la dealeri, 

15% de la prietenii din anturaj, dar, de 

subliniat, 28% dintre tinerii care se droghează 

apelează la “sursele” din zona şcolii 

unde învaţă. (Figura 12).

90 


50 

40 

30 

20 

10 

0 

Locurile preferate de elevi pentru consumul de 

droguri 

31 

2 4 3 

petreceri la şcoală în cămin acasă la prieteni baruri, 

discoteci 

39 

44 

3 

alte locuri 

Figura 11. Locuri preferate de elevi pentru consumul de droguri 

de altundeva 

de la prieteni 

din zona căminului 

din cămin 

din zona şcolii 

din şcoală 

Unul din motivele de consum 

menţionate este “încrederea în sine” care se 

obţine prin consumul de droguri ( 41% dintre 

elevii de la liceul teoretic şi 47% dintre 

cei de la chimie). La polul opus, 40% dintre 

Sursele de droguri 

2 

4 

6 

15 

28 

Figura 12. Sursele de droguri pentru tineri 

71 

elevii de la liceul teoretic şi 49% dintre cei 

de la chimie susţin efectul nociv al drogurilor 

asupra organismului (Figura 13).

60 

50 

40 

30 

20 

10 

0 


Părerea elevilor despre efectele drogurilor 

41 

14 

6 

40 

Fumatul 

Din datele obţinute prin chestionare 

în lotul ales, am dedus, fără diferenţe semnificative 

între cele două licee, că un sfert 

120 

100 

80 

60 

40 

20 

0 


47 

îţi dau încredere în tine te liniştesc 

îţi dau forţă de muncă dăunează grav sănăţii 

Figura 13. Părerea elevilor despre efectele drogurilor 

25 

29 

60 

54 

11 

7 

49 

dintre ei fumează ocazional, iar peste 57% 

fumează zilnic, mai ales cei de la liceul de 

chimie (Figura 14). 

tutun.... 

11 

8 

ocazional cotidian nu, dar am 

încercat 


9 

16 

niciodată 

Figura 14. Numărul elevilor fumători şi atitudinea lor faţă de fumat 

Debutul în obiceiul fumatului a avut 

loc, în medie, la 14/16 ani (peste 20%), dar 

unii au avut chiar 8 ani (8,4%) când au fu- 

mat pentru prima oară o ţigară în întregime 

(Figura 15).

92 


35 

30 

25 

20 

15 

10 

5 

0 

Vârsta la care elevii au fumat prima dată o ţigară 

întreagă 

9 

7 8 

8 ani 9-10 ani 11-12 

ani 

5 

6 

8 

12 

29 

13-14 

ani 

27 

16 

15-16 

ani 

1413 

12 

10 

17-18 

ani 


Figura 15. Repartizarea pe varsta de debut a liceenilor fumători 

“Marii” fumători (peste 15 ţigări pe 

zi) au o pondere de 5,1% (procent ridicat 

pentru zona noastră), iar “micii” fumători 

90 

80 

70 

60 

50 

40 

30 

20 

10 

0 

25 

21 

15 

19 ani niciodată 

una de 17,9% (respectiv sub 6 ţigări zilnic) 

(Figura 16). 

Nr. ţigărilor fumate zilnic de elevi 

83 

nici una mai 

puţin de 

una 

11 

Motivele declarate de elevi, care au 

dus la debutul în fumat, sunt: influenţa anturajului 

(la aproape 40% dintre ei) urmată de 

curiozitate (24,52%). 

Tinerii chestionaţi îşi procură ţigările 

prin cumpărare (47% respectiv 50% dintre 

27 

42 

13 

6 5 

una 2-5 6-10 11-15 15-20 >20 

Figura 16. Numărul ţigărilor fumate zilnic de elevi 

tineri) deşi sunt minori, dar există şi procente 

importante de elevi care împrumută 

sau sustrag de la părinţi (20% şi 21%) (Figura 

17).

50 

40 

30 

20 

10 

0 


Tabelul 8. Motivele pentru care liceenii aleg fumatul 

Motive Numărul elevilor 

Nu am încercat niciodată 25 ( 11,79% ) 

Am vrut să mă simt bine 33 ( 15,56% ) 

Nu am vrut să fiu altfel decât prietenii mei 84 ( 39,62% ) 

Nu am avut altceva de făcut 11 ( 5,18% ) 

Am fost curios 52 ( 24,52% ) 

Am vrut să uit de probleme 2 ( 0,94% ) 

Nu-mi amintesc 5 ( 2,35% ) 

47 50 

18 

24 23 19 

cumpăr împrumut sustrag de la 

părinţi 

Locurile preferate de elevi pentru fumat 

sunt petrecerile (82%), urmate de baruri/discoteci 

(47%), dar şi la şcoală (15%) 

oriunde 

pe stradă 

baruri, discoteci 

Modul de procurare al ţigărilor 


3 3 

altfel 

Figura 17. Modul de procurare a ţigărilor de liceeni 

sau pe stradă (11% dintre adolescenţi) (Figura18). 

Locuri preferate de elevi pentru fumat 

acasă 

la şcoală 

la petreceri 

13 

11 

19 

15 

47 

82 

0 20 40 60 80 100 

Figura 18. Locuri preferate de elevi pentru fumat

94 


Concluzii şi discuţii 

În această lucrare am urmărit evaluarea 

unor aspecte ale stilului de viaţă în cazul 

liceenilor din oraşul Târnăveni. Am avut în 

vedere în principal tabagismul, consumul de 

alcool şi consumul de droguri. Cunoscând 

efectele dăunătoare ale acestora, devine evident 

faptul că profilaxia are un rol foarte important. 

Tabagismul şi consumul de alcool 

sunt factori favorizanţi ai unor afecţiuni ale 

sistemului nervos central, ale aparatului gastrointestinal, 

ale sistemul hematopoetic, ale 

sistemului cardiovascular. Pot produce, de 

asemenea, modificări ale aparatului urogenital, 

ale activităţii sexuale şi ale dezvoltării 

fetale. 

Provenind din culturi străine unde 

există de milenii, drogurile inspiră teamă şi 

fascinaţie. Mulţi dintre noi au tendinţa de a 

recurge la ajutoare exterioare atunci când 

suntem confruntaţi cu dificultăţi, oricare ar 

fi ele. Nevoia de consum e o „ajustare” a dorinţelor 

personale (visuri, idealuri) în scopul 

de a ne fi mai bine, de a ne elimina problemele 

personale, colective sau familiale. 

Consumate iniţial din curiozitate sau datorită 

influenţei nefaste a anturajului, drogurile 

determină treptat apariţia dependenţei fizice 

şi psihice. Ele creează modificări de comportament 

(indiferenţă, agresivitate, depresie, 

izolare), creează probleme de ordin financiar, 

care uneori sunt foarte greu de depăşit. 

Pot compromite situaţia şcolară şi pot 

influenţa negativ atmosfera familială, activitatea 

profesională. Pot provoca tensiuni şi 

rupturi în relaţiile sociale. Pe scurt, consecinţele 

dăunătoare ale abuzului de droguri 

afectează nu numai pe subiectul care le consumă, 

ci întreaga societate în care acesta 

trăieşte. 

Fumatul 

Fumatul este principala cauză a bolilor 

prevenibile, a infirmităţii şi a morţii premature 

constante în SUA. Cu toate acestea 

în fiecare an, mai mult de un milion de copii 

şi adolescenţi americani încep să fumeze, iar 

majoritatea fumătorilor au mari dificultăţi în 

a renunţa la fumat. Efectele de dependenţă 

ale nicotinei sunt responsabile pentru 

această dilemă de sănătate personală şi publică. 

Fumătorii îşi reglează doza de nicotină 

pentru a obţine efectele dorite, acestea 

includ atât efecte pozitive, cum ar fi plăcerea 

şi nivelul de performanţă ridicat, cât şi 

evitarea fenomenului de abstinenţă. 

Consumul de tabac este un comportament 

complex, asimilat, care se infiltrează 

în viaţa de zi cu zi şi care este legat de capacitatea 

fumătorului de a face faţă lumii. Diverse 

activităţi zilnice, gânduri şi emoţii 

sunt motive puternice pentru a fuma. Trăsăturile 

personale, cum sunt nivelul educaţional, 

credinţa în capacitatea proprie de a se 

schimba şi copierea stilului altora sunt determinante 

ale consumului de tutun. În mod 

similar, factorii de mediu, cum ar fi acceptarea 

fumatului în casă, în grupuri de prieteni 

şi la serviciu, ca şi normele comunitare influenţează 

comportamentul fumătorului. 

Informaţiile provenite din studii asupra 

populaţiei din diverse ţări au arătat că 

fumătorii au o rată mai mare de 70% a 

mortalităţii decât nefumătorii. Cam jumătate 

din fumătorii de ţigarete în mod regulat vor 

deceda eventual datorită fumatului. Efectul 

asupra mortalităţii este proporţional mai 

mare în grupele de vârstă mai tânără. Efectul 

asupra mortalităţii la femeile fumătoare a 

fost ceva mai mic decât la bărbaţii fumători, 

dar s-a mărit recent. 

Din datele obţinute de noi am remarcat 

faptul că procentajul fumătorilor este de 

88,20%, iar cel al nefumătorilor este de 

11,8%. În cadrul eşantionului pe care l-am 

utilizat din cei 187 de fumători, 91 sunt 

elevi ai liceului teoretic, iar 96 sunt elevi ai 

liceului industrial. 

În cazul liceenilor intervievaţi din 

Târnăveni raportul mici fumători/mari fumători 

este 2,1. 

2,35% dintre elevii intervievaţi fumează 

peste 20 ţigări pe zi. 

Am observat că procentajul fumătorilor 

este mai mic la fete decât la băieţi: 

17.4% din fetele intervievate fumează, spre 

deosebire de băieţi care deţin un procentaj 

de 63.7% fumători.

De asemenea, am constatat că numărul 

fumătorilor mari este de aproximativ 4.7 

ori mai mare la băieţi decât la fete, iar 

numărul micilor fumători este de aproximativ 

3.7 ori mai mare la băieţi decât la fete. 

38,81% dintre elevii fumători au încercat 

ţigara pentru prima dată înainte să împlinească 

vârsta de 14 ani, deci înainte de liceu. 

27,1% din elevii Liceului Teoretic şi 

23,8% din elevii Liceului de Chimie au afirmat 

că sunt de acord cu fumatul ocazional; 

în timp ce doar 14,95% respectiv 8,57% 

susţin că nu au fumat niciodată. 

83,01% din elevi consideră că fumatul 

a unuia sau mai multor pachete pe zi 

afectează sănătatea, iar 11,79% consideră că 

nu o afectează deloc, iar 5,18% declară că 

nu cunosc efectele fumatului asupra organismului 

uman. 


90% din oameni consumă băuturi alcoolice, 

40-50% din bărbaţi au probleme 

temporare determinate de alcool, iar 10-20% 

din bărbaţi şi 3-10% din femei dezvoltă probleme 

importante şi persistente legate de alcool 

(dependenţa sau abuzul de alcool – 

alcoolism). 

Riscul din timpul vieţii pentru a dezvolta 

dependenţa de alcool este în multe ţări 

vestice de aproximativ 10% pentru bărbaţi şi 

3-5% pentru femei. Când este luat în considerare 

abuzul de alcool, rata se dublează. 

Spre deosebire de ţările dezvoltate, 

unde consumul de alcool stagnează sau 

scade, în Europa Centrală şi în Rusia problemele 

datorate consumului de alcool sunt 

din ce în ce mai grave. 

Consumul excesiv de alcool are importante 

consecinţe: afectează sistemul nervos 

central, poate determina neuropatie periferică, 

sindrom Wernicke şi Korsakoff, produce 

degenerare cerebrală, probleme cognitive 

severe, scăderi de memorie recente şi 

îndepărtate. Produce halucinaţii auditive, 

idei delirante paranoide. Afectează de asemenea 

aparatul gastrointestinal, creşte de 10 

ori riscul de carcinom, afectează sistemul 

hematopoetic, sistemul cardiovascular, pro- 


duce miopatie alcoolică acută, sindrom alcoolic 

fetal. În rândul tinerilor toxicitatea 

alcoolului este mare. 

În cazul eşantionului pe care l-am 

luat în studiu am constatat că 39,52% din 

liceeni preferă băuturile tari, 68,94% preferă 

berea, 34,92% preferă vinul. Am constatat 

că nu există diferenţe semnificative între 

preferinţele elevilor de la liceul teoretic şi 

preferinţele elevilor de la liceul de chimie. 

Cele mai preferate locuri pentru consumul 

de băuturi alcoolice sunt petrecerile 

(38,67%), discotecile şi barurile (22,16%). 

25,23% din elevii intervievaţi afirmă 

că nu au fost niciodată în stare de ebrietate, 

însă 30,66% au fost o dată, 8,49% de două 

ori, 25,94% au fost în stare de ebrietate de 

mai multe ori, 9,90% afirmă că zilnic consumă 

băuturi alcoolice. 

Drogurile tari 

Dependenţa sau abuzul de droguri 

pot fi întâlnite la cel puţin trei tipuri de pacienţi. 

Primul grup cuprinde un grup de persoane 

cu sindroame cronice dureroase (de 

exemplu afecţiuni musculare la nivelul spatelui 

şi articulaţiilor) ce pot abuza de drogurile 

prescrise. 

Al doilea grup cu risc ridicat sunt 

medicii, asistentele medicale şi farmaciştii 

în primul rând datorită accesului lor facil la 

substanţe. Al treilea şi cel mai evident grup 

sunt cei care îşi cumpără drogurile de pe 

stradă. 

Studiile arată că cel puţin 25% din 

cei care abuzează de opiacee vor muri probabil 

în cursul a 10-20 ani de abuz activ, 

decesul producându-se prin sinucidere, accidente, 

afecţiuni infecţioase cum ar fi tuberculoza, 

hepatita şi SIDA. Rata de mortalitate 

a crescut în ultimii ani ca răspuns la 

răspândirea SIDA printre toxicomanii ce 

folosesc droguri intravenos, 60% din aceşti 

bărbaţi şi femei fiind purtători de virus HIV. 

Mai mult de 50% din bărbaţi şi 25% din femeile 

dependente de opiacee se întorc la alcool 

când drogul lor de prim interes nu este 

disponibil. 

În foarte multe ţări ale lumii numărul 

consumatorilor de stupefiante este în creş-

96 


tere. Se impune prevenţia eficientă având în 

prim plan perioada copilăriei şi a adolescenţei, 

mai ales datorită faptului că vârsta 

medie a toxicomanilor a scăzut. 

Din cei 212 liceeni interogaţi, 81,6% 

şi-ar fi dorit să încerce stupefiante dacă ar fi 

avut posibilitatea; la 15,5% dintre ei le-au 

fost oferite droguri spre consum. 

Tipurile de droguri disponibile într-o 

anumită regiune diferă în funcţie de preţ, de 

moda pieţei în momentul respectiv, de amplasarea 

geografică etc. Cea mai frecventă 

modalitate de drogare este consumul de alcool 

cu tranchilizante (33,96% elevi). Liceenii 

preferă drogurile mai slabe, cum ar fi 

marijuana, haşişul sau sedativele. 

Făcând o comparaţie între cele două 

licee, am constatat că procentajul consumatorilor 

de stupefiante este mai mare în cazul 

elevilor liceului de chimie decât în cazul 

elevilor liceului teoretic. 

Consumul de droguri începe la o vârstă 

fragedă 0,47% din elevii liceului teoretic 

şi 0,94% din elevii liceului de chimie afirmă 

că au consumat pentru prima oară droguri la 

vârsta de 13-14 ani. 

40,56% din elevi afirmă că nu au 

consumat droguri niciodată, iar dintre cei 

care consumă, cei mai mulţi au avut ca motiv 

curiozitatea (26,41% din elevi), dorinţa 

de a trăi experienţe noi (10,37%), 11,39% 

influenţa de prietenilor. 

Locurile cele mai accesibile din care 

tinerii îşi pot procura droguri sunt în ordine 

descrescătoare: barurile şi discotecile, locuinţele 

prietenilor, petrecerile. 0,94% din 

elevi afirmă că droguri se pot obţine chiar şi 

de la şcoală. 

Liceenii consideră că nu este foarte 

dificil să obţină ceea ce vor. Băuturile alcoolice 

şi ţigările se pot procura foarte uşor, în 

ciuda inscripţiilor „nu vindem băuturi minorilor”. 

Chiar şi tranchilizantele, somniferele 

şi alte medicamente psihotrope sunt destul 

de uşor de procurat. 

10,2% din elevi afirmă că nu le-ar fi 

greu să obţină marijuana, haşiş. Se pare însă 

că drogurile mai tari sunt mai puţin accesibile, 

atât datorită preţului mai mare cât şi 

datorită mărimii oraşului Târnăveni şi a localizării 

sale geografice. 

Totuşi, dacă un adolescent va dori să 

consume în mod ilegal droguri, este foarte 

probabil că va reuşi până la urmă să găsească 

pe cineva care să i le furnizeze. 

Datele sunt îngrijorătoare şi este evident 

că trebuie să facem tot posibilul ca tânăra 

generaţie să devină conştientă de pericolul 

consumului de droguri. Şcoala – ca instituţie 

educaţională – trebuie să-şi propună 

în această direcţie obiective clare şi conţinuturi 

adecvate etapei, cu rigurozitate şi orientare 

fermă spre formarea tinerei generaţii. 

Este necesară o riguroasă educaţie pentru 

sănătate a tinerei generaţii, iar educatorii 

care au această sarcină trebuie să aibă în vedere 

nu atât interzicerea, cât mai ales lămurirea 

în scopul prevenirii consumului de 

droguri. 

Este necesară perfecţionarea programelor 

de informare asupra fenomenului, colaborarea 

tuturor organismelor implicate în 

prevenirea şi reducerea cererii de drog. Se 

impune organizarea instituţiilor antidrog, de 

profilaxie primară, secundară şi terţiară. 

Sunt necesare în toate oraşele linii telefonice 

unde consumatorii de drog pot primi sprijin 

moral acordat de un psiholog. De asemenea, 

ar fi bine să se organizeze periodic campanii 

naţionale în care să fie implicată mass media 

şi audio-vizualul şi care să aibă ca scop 

informarea asupra riscului consumului de 

droguri. 

O sarcină urgentă ar fi crearea posibilităţilor 

de analize epidemiologice. Se presupune 

a fi necesară şi o bază materială, dar 

nu este o condiţie sine qua-non. 

Bibliografie 

1. Albert Lorincz: Unele aspecte ale drogomaniei 

în România; volumul 

de rezumate Conferinţa “O 

viaţă fără droguri”, Tg Mureş, 

1998;11 

2. Albert Lorincz: Drogomania, ca formă 

de dezadaptare la adolescenţi; 

Simpozionul „Perspectivele 

educaţiei sanitare”, Tg-Mureş, 

1997; vol.rez, 11-12

3. Aubert J. : Evaluation la politique de reduction 

des risque lies a la toxicomanie; 

La Revue du Practicien, 

Paris, 1997; 164(2): 

134-135 

4. Banja John D., Adler Richard K., 

Stringer Anthony Y.: Dimensions 

of caring for defiant patients: 

a case study; Journal of 

head trauma rehabilitation, 

SUA, 1998; 135 (6) : 149-153 

5. Bouvenot G., Devulder B.: Patologia 

medicală; vol VI, Editura Institutului 

European, Bucureşti, 

2001; 283-291 

6. Brook J.S. : The Risk for Late Adolescence 

of Early Adolescent 

Marijuana Use; American 

Journal of Public Health, 

SUA, 1999; 28(12): 13-16 

7. Bucur Gh., Popescu O. : Educaţia pentru 

sănătate în şcoală; editura Fiat 

Lux, Bucureşti, 1999; 260-271 

8. Bucur Gh. : Asistenţa medicală studenţească 

şi reforma; Viaţa medicală, 

Bucureşti, 1997; 13: 1-6 

9. Campbell R.: Copiii noştri şi drogurile; 

Editura Cartea Veche, Bucureşti, 

2001; 3-161 

10. Ciofu Eugen, Ciofu Carmen: Esenţialul 

în pediatrie; Ediţia a II-a, 

Editura Medicală Amaltea, 

Bucureşti, 2002; 16:530-567 

11. Ciufescu C., Haber G., Vrânceanu L. : 

Educaţia pentru sănătate – tabagism 

– testarea cunoştinţelor 

şi a comportamentelor unor 

grupuri socio-profesionale, 

Bacteriologie. Virusologie. Parazitologie. 

Epidemiologie, 

Bucureşti, 1997; 42(3): 135- 

142 

12. Copeman M.: Drug Supply and Drug 

Abuse; CMAJ, USA, 2003; 

168(9):1113 

13. Draconnier A.: Copilul tău de la 10 la 25 

ani; Editura Teora, Bucureşti, 

2001; 287 

14. Eisch A. J., Barrot M. : Opiates Inhibit 

Neurogenesis in the Adult Rat 


Hippocampus; Proc. Nati. 

Acad. Sci. USA, 2000; 97(13): 

7579-7584 

15. Fried P. : Current and Former Marijuana 

Use : Preliminary Findings of 

a Longitudinal Study of Effects 

on IQ in Young Adults; 

CMAJ, USA, 2002; 166(7): 

887-891 

16. Gagnon L. : MP-MD Angry after Marijuana 

Bill Goes Up in Smoke; 

CMAJ, USA, 2002; 166(11): 

1452 

17. Gheorghe A., Dănilă M. : Observaţii privind 

consumul de stupefiante 

în rândul tinerilor; Volumul de 

rezumate Conferinţa “O viaţă 

fără droguri”, Tg Mureş 1998; 

17 

18. Hajela B. : Much Ado about Marijuana; 

CMAJ, USA, 2001; 165(5): 

523 

19. Harper C.: Dicţionar medical ilustrat; 

Editura Orizonturi, Bucureşti, 

2000; 128, 143 

20. Harrison T.R. : Principiile medicinei interne; 

Ediţia a 14-a, editura 

Teora, Bucureşti, 2001; 

2:1675-1680 

21. Huffman J. W. : Inhibition of Skin Tumor 

Growth and Angiogenesis 

in Vivo by Activation of Cannabinoid 

Receptors; J. Clin. 

Invest. USA, 2003; 111(1) : 

43-50 

22. Hughes Jan, Gutkin Terry: Legal and 

ethical issues in conducting research 

on alcohol and drug use 

with children: a reaction to 

Havey and Dodd; CMAJ, 

SUA, 1999;121 (2): 87-89 

23. Lazaroniu Gh.: Sarcina şi Cocaina; Viaţa 

Medicală, Bucureşti,1996; 

42(1):91-96 

24. Lieber C.: Medical Disorders of 

Alcoholism; N. Engl. J. Med, 

1995; 165(6): 234-243 

25. Mac Donald T.H.: Health Promotion – 

its relationship to health education 

and its implications; J

98 


Roy Soc Health, SUA, 1999; 

116: 219-222 

26. Marton D., Ábrám Z.: Fumatul şi consumul 

de alcool în judeţul Mureş 

şi Harghita;Revista de Medicină 

şi Farmacie, Tg Mureş, 

1999; 45(supl 1): 209 

27. Miu N. : Tratat de medicină a adolescentului; 

Editura Casa Cărţii de 

Ştiinţă, Cluj Napoca, 1999; 

578-582 

28. Monea M.: Curs de farmacologie; Vol I., 

Litografia U.M.F. Tg-Mureş, 

2001; 28-32 

29. Motluk Alison : Is it possible to predict 

whether children will become 

drug users?; New scientist, 

SUA,1999; 65(1):14-16 

30. Neri E. , Toscana T.: Cocain Induced intramural 

Hematoma of the Ascending 

Aorta; Tex. Heart. 

Inst. J., USA, 2001; 28(3): 

218-219 

31. Nesfântu I. : Moartea albă – bate la uşile 

românilor; Viaţa Medicală, 

Bucureşti, 1997 

32. Nireşteanu A.: Curs de Psihiatrie; Litografia 

U.M.F.Tg-Mureş, 

2001;121-127 

33. Patton G. C., Carlin J. B. : Cannabis use 

and Mental Health in Young 

People: Cohort Study; BMJ, 

2002; 325(7374): 1195-1198 

34. Prelipceanu D.: Ghid de tratament în 

abuzul de substanţe psihoactive; 

Editura Infomedica, Bucureşti, 

2001; 89-93 

35. Ramsey J. D.: A New Method to Monitor 

Drugs at Dance Venues; 

BMJ, 2001; 323(7313): 603 

36. Schechter M. T. : Injection Drug Use 

and Dispair through the Lens 

of Gender Spittal PM; CMAJ, 

USA, 2001; 164(6): 802-803 

37. Schifano F. : Review of Death Related 

to Taking Ecstasy, England 

and Wales; BMJ, 2003; 

326(7380): 80-81 

38. Schuckit M.A. : Drug and Alcohol 

Abuse: A Clinical Guide to 

Diagnosis and Treatment; 

New York, Planum, 1995; 

131(3): 346-347 

39. Schuckit M.A. : Educating Yourself 

About Alcohol and Drugs : A 

People’s Primer; New York, 

Planum, 1995;132(1): 354-356 

40. Sibbald B. : Hawaii First to Pass Medical 

Marijuana Bill; CMAJ, 

USA, 2000; 163(5): 588 

41. Strat M. : Drogurile – drama sfârşitului 

de mileniu; Actualitatea medicală, 

Bucureşti, 1996; 41:11 

42. Straus S.E.:Immunoactive Cannabinoids: 

Therapeutic prospects 

for marijuana constituents; 

Proc. Natl. Acad Sci USA, 

2000; 97(17) 

43. Teleman A. D. : Consumul de droguri, 

băuturi alcoolice şi ţigări la liceenii 

din oraşul Piatra- 

Neamţ; Revista de Medicină şi 

Farmacie, supl. (Marisiensis – 

Rezumatele lucrărilor), editat 

de Liga Studenţilor Tg-Mureş, 

2003; 36 

44. Tenenbein M.: Recent Advancements in 

Pediatric Toxicology; Ped. 

Clin. North. Amer., USA, 

1999; 46, 6: 1179-1187 

45. Trinkhaus J., Nathan J., Beane L., Meltzer 

B. : Acetaminophen (Tylenol): 

Johnson & Johnson and 

consumer safety; Journal of 

Law, medicine & ethics, 

SUA,1998; 213(4):32-56 

46. Ţuculescu A.: Consumul “epidemic” de 

amfetamine; Viaţa Medicală, 

Bucureşti, 1997;3:12 

47. Tutunaru I. : Sindromul de abstinenţă; 

Actualitatea medicală, Bucureşti, 

1996;18:6 

48. Voth E. A. : Much Ado about Marijuana; 

CMAJ, USA, 2001; 

165(5): 524 

49. Wharry S.: CMPA Warns Doctors of 

Risk Associated with Prescribing 

Marijuana; CMAJ, 

USA, 2002; 166(1):83

50. Yong P. J. : Effects of Marijuana on 

Young Adults; CMAJ, USA, 

2002; 167(3):233 

51. xxx American Psychiatric Association : 

Practical Guidelines for the 

Treatment of Substance Use 

Disorders; Am J Psichiatry, 52 

(suppl), SUA, 1995;13-15 

52. xxx Project Match Research Group : 

Matching Alcoholism Treat- 

Abstract 


ments to Client Heterogenity; 

J. Stud. Alcohol, SUA, 1997; 

21(2):12-34 

53. xxx Marijuana: Federal Smoke Clears, a 

Little; CMAJ, USA, 2002; 

164(10): 1397. 

Premises and objectives: In this paper we monitored the evaluation of some life-style 

aspects in Târnăveni high-school pupils. We mainly aimed at tobacco, alcohol and drugs 

consumption. 

Material and method: We interviewed 212 IXth-Xth grade pupils in a general culture 

high-school and a chemsitry high-school in Târnăveni. We used three questionnaires 

describing personal data, relationships with parents, drug and alcohol consumption and 

smoking. 

Results: Data we obtained showed that the percent of smokers is 88.20% and that of 

non-smokers is 11.8%. Out of the interviewed pupils, 2.35% smoke over 20 cigarettes a day. 

The percent of smokers is lower in girls than in boys. In the sample we studied we found that 

21.22% of high-school pupils prefer strong alcohol, 40.09% prefer beer and 19.81% prefer 

wine. The chosen places for alcohol consumption are discoteques and bars (39.15%), 

followed by private parties (31.15%). Of the 212 interviewed high-school pupils, 82% would 

have wanted to try drugs if given the possibility, and 65% had already been offered drugs for 

consumption, respectively. A proportion of 40.56% state that they have never consumed 

drugs, and curiosity (24.52%) and the wish to experience „pleasant” sensations (12.35%) 

were the reasons for starting in most of those who do consume drugs, while 46.62% were 

influenced by friends. The most frequent method for drug consumption is combining alcohol 

with tranquilizers. The most accessible places where youngsters can obtain drugs are: bars 

and discoteques or private parties, and 22.22% say they can even obtain drugs in the area 

around the school they attend. 

Conclusions: There is a need for completing information programmes on the 

phenomenon, with cooperation of all organizations involved in the prevention and decrease of 

the request for drugs. Organizing anti-drug institutions for primary, secondary and tertiary 

prevention is mandatory.

100 

Rezumat 


COMPORTAMENTUL ALIMENTAR IN 

RANDUL STUDENTILOR 

Laza V., Fulea I., Lotrean L. 


Însuşirea unor comportamente alimentare sanogene începe încă din copilărie, ele fiind 

apoi perpetuate până la vârsta adultă, când devin obişnuinţe, intră în „normal”.Studiul 

urmăreşte evaluarea comportamentelor alimentare la un lot de 611 studenţi din 4 centre universitare, 

folosind un chestionar complex ce urmăreşte şi alte comportamente cu risc asupra 

stării de sănătate. Rezultatele demonstrează că obişnuinţa şi slaba gestionare a timpului îi 

determină pe studenţi să „sară” peste micul dejun, în timp ce dorinţa de a slăbi îi determină 

să renunţe la cină, ¼ dintre ei prezentând perturbări ale poftei de mâncare. Unităţile de tip 

fast-food au devenit tot mai populare în viaţa studenţilor, dulciurile şi cipsurile fiind preferate 

fructelor sau produselor lactate. În plus, 16% dintre studenţi desfăşoară foarte rar activităţi 

fizice (sau deloc), iar peste jumătate dintre ei petrec mai mult de 2 ore pe zi în faţa 

televizorului sau calculatorului. Este deci necesară corectarea unor comportamente care, pe 

termen lung, pot să ameninţe sănătatea unei naţiuni. 

Introducere 

Principiile unei alimentaţii sănătoase 

sunt cunoscute încă din scrierile Hipocratice, 

dar aplicarea lor în viaţa cotidiană diferă 

în limite foarte largi de la o zonă la alta 

(Koivusilta, 1999). Aportul alimentar corespunzător 

reprezintă un factor important în 

menţinerea eutrofiei şi a stării de sănătate a 

populaţiei (Badea 1997, Bucur 2001, Bucur 

1999, Cassens 1992, Ionuţ 2001, Ionuţ 2004, 

Ness 1997), 7 din cei 10 factori principali de 

risc pentru sănătate fiind în relaţie cu alimentaţia 

omului (European Comission 

2000, Feron 1999, Ionuţ 2002, Law 2002). 

Acoperirea nevoilor alimentare zilnice depinde 

de foarte multe variabile, dintre care 

fac parte numeroşii factori psiho-culturali 

(Iamandescu 1997, Laza 2001, WHO 2002, 

www.health.fi) sau socio-economici, dar un 

element crucial îl reprezintă obiceiurile alimentare 

însuşite din familie. Familia, nucleul 

oricărei societăţi, al cărei scop principal 

era de creştere sănătoasă şi de educare a 

tinerei generaţii, a trecut pe plan secund 

aceste aspecte, obiectivul său primordial fiind 

acela de a asigura existenţa financiară şi 

de a supravieţui schimbărilor profunde din 

viaţa socială. În acest context, femeilemame 

(uneori părinţi unici) au fost nevoite 

să-şi caute un loc de muncă, lăsând copiii 

singuri sau în grija bunicilor. Într-o lume 

veşnic grăbită şi lipsiţi de ochii supraveghetori 

ai părinţilor, copiii pot adopta comportamente 

şi deprinderi neigienice şi nesănătoase, 

care se perpetueazaă până la vârsta 

adultă şi care , pe termen lung, pot să influenţeze 

profund starea lor de nutriţie (Green 

1994, Ionuţ 2002, Mullen 1993, Vlaicu 

2001, Woolf 1996). Sănătatea unei naţiuni 

este cartea de vizită cu care aceasta se prezintă 

lumii. În România zilelor noastre, larga 

democraţie şi permisivitatea sistemelor educaţionale, 

au favorizat răspândirea unor 

comportamente cu risc la adresa stării de sănătate. 

Din păcate, şcoala nu mai are forţa 

morală şi respectul de care se bucura odi-

nioară şi nici nu se mai implică în măsură 

importantă în educarea tinerei generaţii şi în 

pregătirea ei pentru viaţă, din toate punctele 

de vedere, şi nu doar prin transmiterea de informaţii 

sterpe. Anumite obiceiuri alimentare 

moştenite din familie, necorectate pe 

parcurs, ajung, prin repetare, să intre în cotidian, 

fiind cu timpul considerate „normale”. 

Perpetuarea acestor comportamente este facilitată 

şi de faptul că, de cele mai multe ori, 

consecinţele asupra stării de sănătate se manifestă 

tardiv, relaţia cu factorul cauzal fiind 

dificil de cuantificat (Garrow 1993, Harrison 

2001, Miu 1999, Olinescu 2000, Passmore 

1986). De altfel, percepţia redusă a riscului 

legat de factorii de mediu este caracteristică 

fiinţei umane, tinerii, prin excelenţă, adoptând 

mult mai uşor atitudini şi deprinderi 

riscante. În condiţiile în care se încearcă alinierea 

standardelor româneşti la cele occidentale, 

siguranţa şi securitatea alimentelor 

reprezintă alţi factori care vor influenţa sănătatea 

copiilor noştri, prin dezvoltarea unor 

valori morale etice şi sociale juste şi echitabile 

în producţia şi consumul alimentelor. 


În vederea aprecierii comportamentelor 

cu risc la vârsta studenţiei, am folosit 

un chestionar întocmit pe baza datelor din 

literatura de specialitate, care se referă la 

obiceiule alimentare, consumul de tutun, 

consumul de alcool, practicile sexuale, consumul 

de droguri şi comportamentele violente. 

În elaborarea chestionarelor s-a folosit 

şi modelul unor chestionare utilizate la nivel 

intenaţional: Global Youth Tobacco Survey 

şi Youth Risk Behaviour Survey. Majoritatea 

întrebărilor au avut răspunsuri multiple, 

la alegere, însă unele au necesitat completări 

personale. Multitudinea informaţiilor obţinute 

ne obligă să detaliem în lucrarea de faţă 

doar rezultatele cu privire la comportamentul 

alimentar. Lotul de studiu a cuprins 611 

studenţi cu vârsta cuprinsă între 18 şi 29 de 

ani, din 4 centre universitare: Cluj-Napoca, 

Iaşi, Bucureşti şi Constanţa. Selecţia lotului 

s-a făcut aleator, apelând la toţi studenţii 

care se găseau în cămin în perioada studiului. 

Completarea chestionarelor a necesitat 


aproximativ 1 oră, studenţilor fiindu-le asigurat 

anonimatul. 


Cei mai mulţi studenţi (402) provin 

din Cluj-Napoca, de la UMF „Iuliu- 

Haţieganu”, Universitatea Babeş-Bolyai, 

Universitatea Tehnică şi Universitatea de 

Stiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. Din 

Iaşi au fost luaţi în studiu 161 de studenţi, de 

la UMF „Gr. Popa”, Universitatea Al.I.Cuza 

şi Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”. Cei 

33 de studenţi din Bucureşti aparţin Universităţii 

Bucureşti, iar cei 15 studenţi din Constanţa 

vin de la Universitatea „Ovidius”. In 

total, din cei 611 studenţi chestionaţi, 2/3 

sunt fete. 

Aproape jumătate dintre studenţi sar 

adesea sau întotdeauna peste micul dejun 

(masă ce ar trebui să refacă suportul energetic 

de care au nevoie la cursuri şi la examene), 

ceea ce poate reduce eficienţa şi randamentul 

în orele dimineţii (Figura 1). Principalul 

motiv invocat este obişnuinţa (cu 

care vin de acasă), dar şi proasta gestionare 

a timpului (Figura 2). 

Orarul încărcat de la şcoală îi determină 

pe 12% dintre studenţi să renunţe frecvent 

şi la masa de prânz (Figura 3). Şi aici, 

pe lângă lipsa de timp, obişnuinţa (?) este 

adesea invocată ca şi motiv determinant. 

Cina este sărită de 1 din 5 studenţi 

(20%), de această dată motivul principal fiind 

dorinţa de a slăbi (Figura 4). 

Cei mai mulţi studenţi servesc cele 

trei mese principale acasă, dar unităţile de 

tip fast-food încep a deveni tot mai populare 

în viaţa studenţilor, venind în întâmpinarea 

celor prea grăbiţi pentru a pierde vremea cu 

mâncarea, inclusiv a celor de la medicină, 

care ar trebui să ştie mai bine ca alţii că 

mâncarea de tip fast-food este bogată în sodiu 

şi cu conţinut scăzut de calciu şi de vitamine. 

Peste 60% dintre studenţi deseori îşi 

prepară singuri mâncarea, aceasta în condiţiile 

în care 77% dintre ei locuiesc în cămin 

sau gazdă şi doar 23% cu părinţii. 

Sărind peste una sau două mese principale, 

studenţii îşi completează raţia calo-

102 


rică prin gustări luate pe tot parcursul zilei, 

dar mai ales după-masa (Figura 5). E bine că 

servesc gustări, dar aceste gustări au în topul 

preferinţelor minuturile, dulciurile, cipsurile 

40,00% 

35,00% 

30,00% 

25,00% 

20,00% 

15,00% 

10,00% 

5,00% 

0,00% 

aşa obişnuiesc 

27,82% 

nu mă trezesc 

suficient de devreme 

vreau să slăbesc 

nu am suficienţi bani 

nu am timp 

Figura 1. Serveşti micul dejun? 

24,88% 

şi mai puţin produsele lactate şi fructele (Figura 

6). La studenţii de la Medicină, locul I 

este ocupat de fructe, dar dulciurile vin imediat, 

cu procente apropiate. 

37,48% 

9,82% 

întotdeauna adesea rar niciodată 

Figura 2. De ce nu serveşti micul dejun? 

0.70% 

5,30% 

21,91% 

30,39% 

41,70% 

0,00% 10,00% 20,00% 30,00% 40,00% 50,00%

asa obişnuiesc 

nu mă trezesc 

suficient de devreme 


Figura 3. De ce nu serveşti masa de prânz? 

3% 

vreau să slăbesc 

7% 

30% 

1% 

altele 

55% 

4% 


Figura 4. De ce nu serveşti cina? 

aşa 

obişnuiesc 

1% 

nu mă trezesc suficient 

de devreme 

altele 

34% 

1% 

6% nu am timp 

3% 

55% 

nu am timp 


vreau să slăbesc

104 


60,00% 

50,00% 

40,00% 

30,00% 

20,00% 

10,00% 

0,00% 

Figura 5. Obişnuieşti să iei gustări în afara 

meselor principale? 

28.89% 

8.68% 

52,00% 

44.07% 43.59% 

18.36% 

11,83% 

33.34% 

2,83% 

30.95% 

8.99% 

16.47% 

dimineaţa după-amiaza seara 

Situaţia materială a studenţilor îi împiedică 

uneori să-şi asigure nevoile alimentare 

zilnice, 15% dintre ei declarând că în 

ultima lună au existat zile în care nu au avut 

suficientă mâncare sau bani suficienţi pentru 

a-şi procura hrana necesară. 

Obsesia de a slăbi şi orarul neregulat 

al meselor au generat la un sfert dintre studenţi, 

tulburi ale poftei de mâncare (Figura 7). 

În timp ce îngrijorarea legată de propria 

imagine se întâlneşte la aproape jumătate 

dintre fete, la băieţi se manifestă doar la 

un sfert (Figura 8). Ca urmare, 75% dintre 

fete încearcă să slăbească sau măcar să rămână 

la greutate constantă, băieţii fiind mai 

degrabă nepăsători, unii dorind chiar să câştige 

în greutate. 

În încercarea de a-şi păstra greutatea 

sau chiar de slăbi, studenţii recurg cel mai 

frecvent la exerciţii fizice şi la restricţii alimentare, 

dar şi la ceaiuri şi saună. Pastilele 

intotdeauna 

adesea 

rar 

niciodata 

dietetice şi provocarea vomei sunt alese de 

un procent mic de subiecţi. 

Sunt şi studenţi care nu desfăşoară 

deloc activităţi fizice (16%), sau acest lucru 

se întâmplă destul de rar. Şi cei care practică 

diverse activităţi fizice dedică acestei acţiuni 

mai puţin de 1 oră, în timp ce la televizor 

sau în faţa calculatorului îşi petrec peste 2 

ore zilnic. 

O altă întrebare cerea studenţilor să 

declare ce alimente şi cu ce frecvenţă sunt 

ele consumate. Alimentele consumate cel 

mai frecvent (de mai multe ori pe zi) sunt, în 

ordine, pâinea albă, cafeaua, sucurile şi 

ceaiurile, fructele şi dulciurile, care sunt preferate 

produselor lactate. 

Consumul zilnic de lapte şi de produse 

lactate este recunoscut de doar 10% 

dintre studenţi, cei mai mulţi folosind preparate 

de lapte doar de câteva ori pe săptămână.

fructe 

produse 

lactate 

dulciuri 

cipsuri 

minuturi 


Figura 6. În ce constau gustările? 

19,48% 

31,10% 

47,46% 

71,52% 

79,38% 

0,00% 20,00% 40,00% 60,00% 80,00% 100,00% 

Figura 7. Ai probleme cu pofta de mâncare? 

Da, în general nu prea am poftă de mâncare 

13% 

12% 

Da, am senzaţie de foame aproape tot timpul 

75% 

Nu

106 


Eşti îngrijorat de greutatea 

ta ? (fete) 

NU 

56% 

44% 

Figura 8. Percepţia propriei greutăţi 

DA 

Carnea de peşte este folosită mult 

mai rar decât ar trebui, cei mai mulţi consumând 

peşte doar o dată pe lună sau chiar 

şi mai rar. 

Pâinea semi-albă, mămăliga, cerealele, 

orezul, fasolea şi pastele făinoase se 

consumă destul de rar, unele niciodată. 

Greutăţile materiale şi cele generate 

chiar de procesul instructiv urmat, frustrările 

3,93% 

5,07% 

Esti îngrijorat de greutatea 

ta?(băieţi) 

NU 

75% 

Figura 9. În ultimul timp te simţi: 

16,86% 

14,40% 

20,95% 

28,97% 

DA 

25% 

şi complexele posibile la vârsta lor, dezamăgirile 

pe care le-au trăit şi probabil multe 

alte motive nedeclarate, îi fac pe studenţi să 

se simtă singuri şi trişti, peste 26% dintre ei 

considerând că viaţa este grea, deşi se află la 

vârsta celor mai frumoşi ani ( Figura 9 şi 

10). 

37,15% 

0,00% 10,00% 20,00% 30,00% 40,00% 

nervos 

bine dispus 

încrezător 

plângi fără motiv 

inutil 

singur 

trist

1,80% 

2,29% 


Figura 10. Consideri ca viaţa este: 

24,71% 

26,51% 

65,14% 

0,00% 20,00% 40,00% 60,00% 80,00% 

Concluzii 

Ca şi alte grupe mai mici de vârstă, 

şi la studenţi se poate constata o perpetuare 

a unor obiceiuri nesănătoase. Ei consumă în 

cantităţi exagerate dulciuri, băuturi răcoritoare 

gazoase, gumă de mestecat, cipsuri. 

Ele nu sunt deloc hrănitoare, distrug dantura 

şi favorizează apariţia obezităţii şi a diabetului 

zaharat. 

Tinerii servesc micul dejun sau chiar 

prânzul în restaurante de tip fast-food. Problema 

este alegerea alimentelor şi nu faptul 

că servesc masa în astfel de locuri, produsele 

fiind bogat calorigene, cu un conţinut 

scăzut de calciu şi vitamine şi bogate în sodiu. 

De asemenea, tinerii consumă cu mare 

plăcere mezelurile (cremvurşti, parizer) datorită 

gustului plăcut, saţietăţii crescute şi 

modului foarte rapid de preparare. Ele conţin 

însă aditivi alimentari (nitriţi de sodiu 

care au efect methemoglobinizant sau pot 

forma nitrozamine cu rol in carcinogeneză), 

sare, hidrocarburi policiclice aromatice cu 

rol în carcinogeneză (în afumături). 

Studenţii renunţă la mese, în special 

la micul dejun, datorită lipsei timpului, 

nesupravegherii de către părinţi sau neglijă- 

nu merită trăită 

merită trăită 

frumoasă 

grea 

uşoară 

rii importanţei acestei mese. Acest obicei 

este nesănătos, deoarece micul dejun trebuie 

să fie consistent, bogat în proteine, pentru a 

compensa efortul intelectual şi fizic din cursul 

dimineţii. 

Anorexia şi bulimia nervoasă sunt 

tulburări în comportamentul alimentar, apărute 

la femei tinere, anterior sănătoase, care 

dezvoltă o teamă paralizantă de îngrăşare. 

Forţa motrice este silueta, toate celelalte aspecte 

ale vieţii sunt secundare. 

Se impune deci continuarea eforturilor 

în vederea deprinderii de către copii şi 

tineri a unor obiceiuri, inclusiv alimentare, 

care să le permită o bună stare de nutriţie, 

factor important în prevenirea bolilor cronice 

legate de factorul alimentar. 

Bibliografie 

1. Badea E. - Caracterizarea dinamică a copilului 

şi adolescentului, Editura 

Tehnică, Bucureşti, 1997. 

2. Bucur E.G – Bilanţuri preliminare privind 

starea de sănătate a elevilor, 

Viaţa Medicală, 1999, 

26:1.

108 


3. Bucur E.G – Monitorizarea sănătăţii 

copiilor şi a tinerilor din colectivităţi, 

Viaţa Medicală 2001; 

nr.20:1. 

4. Cassens B.J. – Preventive Medicine and 

Public Health, ed. Harvard 

Publishing, USA, 1992. 

5. European Commission – Health and Human 

Nutrition. Element for 

European Action, report published 

by European Commission 

and French Health Ministry, 

2000. 

6. Feron C., Narring F., Cauderay M., 

Michaud P. – Sport activity in 

adolescence: associations with 

health perceptions and experimental 

behaviours, Health 

Education Research 1999; 

vol.14, nr.2:225-233. 

7. Garrow J.S., James W.P.T. – Human 

Nutrition and Dietetics, ed. 

Churchill Livingstone, London, 

1993. 

8. Green L.W., Ottoson Judith – Community 

Health, ed. Donnelley & 

Sons, USA, 1994. 

9. Harrison – Principiile Medicinei Interne, 

Editura Teora, Bucureşti 2001; 

483-532; 2756-2762; 2770- 

2775. 

10. Iamandescu B. – Psihologie medicală, 

Info Medica, Bucureşti, 1997. 

11. Ionuţ Carmen – Igiena alimentaţiei şi 

nutriţiei – noţiuni practice, 


“Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, 

2001. 

12. Ionuţ Carmen – Noţiuni de Igienă în 

profil stomatologic, Editura 

Medicală Universitară “Iuliu 

Haţieganu”, Cluj-Napoca, 

2002. 

13. Ionuţ Carmen (sub red.) – Compendiu 

de Igienă, Editura Medicală 

Universitară “Iuliu Haţieganu”, 

Cluj-Napoca, 2004. 

14. Koivusilta L.K., Rimpela A.H. and Rimpela 

M.K. - Health-related 

lifestyle in adolescence – origin 

of social class differences 

in health? Health Education 

Research 1999; vol 14 

nr.3:339-355. 

15. Law M.R, Wald.N.J. – Risk factor 

thresholds existence under 

scruting, BMJ 2002, 324: 

1570-6. 

16. Laza Valeria, Ionuţ Carmen – Sănătatea 

mediului-context şi provocare- 


“Iuliu Haţieganu ”, Cluj-Napoca, 

2001. 

17. Miu N. – Tratat de Medicina Adolescentului, 


“Iuliu Haţieganu”,Cluj- 

Napoca,1999. 

18. Mullen D., Gold S.R., Mcdermott J.R. – 

Connections for Health, ed. 

Wm. C.Brown Communications 

Inc., USA, 1993. 

19. Ness AR, Powles JW. – Fruits and 

vegetables and cardiovascular 

disease: a review. International 

Journal of Epidemiology 1997, 

26:1-13. 

20. Olinescu R.M. – Totul despre alimentaţia 

sănătoasă, ed.Niculescu, 

Bucureşti, 2000. 

21. Passmore R., Eastwood M.A. – Human 

Nutrition and Dietetics, ed. 

Churchill Livingstone, London, 

1986. 

22. Vlaicu Brigitha – Elemente de igiena 

copiilor şi adolescenţilor, editura 

Solness, Timişoara, 2001. 

23. WHO – Obesity: preventing and 

managing the global epidemic. 

Geneva 2002. WHO Tehnical 

Report Series, No 894. 

24. Woolf S.H., Jonas S., Lawrence R.S., - 

Health Promoting and Disease 

Prevention in Clinical Practice, 

ed. Wiliams&Wilkins, 

Baltimore, Maryland, 1996. 

25. ***www.health.fi

Abstract 


Internalizing a healthy eating behavior begins already in childhood and continues 

throughout adulthood, eventually turning into habit. The study assesses the eating behaviors 

of a sample of 611 students from 4 university centers, using a complex questionnaire that 

looks at eating and other behaviors with potential negative outcomes on health. The results 

show that habit and bad time-management are responsible for the students’ skipping of 

breakfast, while wanting to lose weight results in skipping dinner, ¼ of the students experiencing 

appetite perturbations. The fast-food restaurants are becoming more and more popular 

among students and the fruits and the dairy-products are being replaced by sweets and 

potato chips. Moreover, 16% of the students perform sports very rarely or never, and more 

than a half of them spend 2 or more hours a day in front of the television or computer. This 

study argues for the necessity of correcting certain behaviors, which in the long run threaten 

a whole nation’s health.

110 

Rezumat 


OBICEIURILE ALIMENTARE, 

IMPACTUL MEDICAMENTELOR LA 

STUDENŢI 

Ciobanu L. M. 1 , Şomcutean A. A. 1 , Goţia S. R. 1 , 

Goţia C. S. 2 

1. Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” Timişoara, Catedra de 

Fiziologie 

2. Universitatea de Vest, Timişoara, Catedra de Sociologie – Antropologie, România. 

Pentru menţinerea homeostaziei normale a organismului este foarte importantă alimentaţia, 

dar trebuie să cunoaştem şi efectele negative ale medicamentelor asupra organismului. 

S-a realizat un chestionar, cu 28 de întrebări privind consumul de medicamente, de 

alcool şi obiceiurile alimentare. Acesta s-a adresat studenţilor din Timişoara. O mare parte 

dintre cei chestionaţi nu iau masa la ore fixe, dar procentul celor care mănâncă de trei ori pe 

zi este satisfăcător. Cei mai mulţi mănâncă în funcţie de programul zilnic dar, din păcate 

majoritatea mănâncă pe fugă. S-a observat existenţa unui procent majoritar, care afirmă că 

utilizează antibiotice fără prescripţie medicală. Consumul de antibiotice poate avea consecinţe 

negative asupra tubului digestiv: dureri de stomac, lipsa poftei de mâncare, senzaţie de 

vomă şi distrugerea florei microbiene normale a intestinului, urmată de diaree. În timpul unei 

răceli respondenţii apelează la paracetamol, urmând aspirina, care produce tulburări digestive 

ca şi antibioticele, la majoritatea persoanelor chestionate. În cazul unei răceli majoritatea 

apelează la antibiotice ca automedicaţie. O importanţă majoră are stabilirea unei relaţii 

medic – pacient bazată pe încredere, respect şi înţelegere, care să permită o comunicare 

adecvată, deoarece doar astfel pot fi prevenite complicaţiile digestive. 

Introducere 

În homeostazia imună a tubului digestiv 

intervin factori umorali, celule imune, 

celule prezentatoare de antigen, fagocitoza 

şi saliva. La nivelul mucoasei tubului digestiv 

mecanismele imune asigură apărarea 

specifică şi nespecifică.(Solovan, 2004). 

Flora microbiană saprofită a tubului 

digestiv sintetizează absorbţia de vitamine, în 

special din grupul B şi K, participă la mecanismele 

imune locale. Pe acest fond se poate 

grefa flora patogenă, care produce o serie de 

reacţii inflamatorii intestinale.(Papilian, 

1998). 

Mediatorii inflamatori intervin major 

în inflamaţia acută şi cronică a ţesuturilor 

tubului digestiv. Mediatorii inflamatori iniţiază, 

întreţin şi eventual, încheie răspunsul 

inflamator la o injurie (Rosenberg 1999). 

Mediatorii inflamatori cuprind o mare varietate 

de molecule interconectate ca: sistemul 

citokinelor, proteinaze, activatori ai proteinazelor, 

trombina, histamina, prostaglandine, 

leucotriene, factori sanguini şi tisulari ca: 

factorul Hageman, factori ai coagulării, sistemul 

complement (Potempa 2000). 

În bolile inflamatorii ale tubului digestiv 

administrarea de antibiotice este utilă, 

având drept scop distrugerea florei patogene

şi menţinerea în parametrii normali a bacteriilor 

care alcătuiesc flora microbiană 

saprofită a tubului digestiv (Finkel, 2000). 

Obiectivele lucrării au fost: 

- studiul asupra obiceiurilor alimentare 

în rândul studenţilor; 

- analiza modului în care respondenţii 

apelează la medicamente; 

- relaţia respondenţilor cu medicul, 

în diferite situaţii. 


În vederea efectuării acestei lucrări 

s-a realizat un chestionar care urmăreşte 

studiul şi înregistrarea tulburărilor digestive 

secundare consumului de medicamente, la 

studenţi. Chestionarul a cuprins 28 de întrebări 

cu privire la consumul de medicamente 


Percent 

Percent 

100 

60 

50 

40 

30 

20 

10 

80 

60 

40 

20 

0 

0 

87 

nu 

(în special antibiotice şi antiinflamatoare), 

consumul de alcool şi obiceiurile alimentare. 

Acest chestionar a fost distribuit la un număr 

de 105 studenţi, de la diferite facultăţi 

din Timişoara, în perioada 2003-2004. Vârsta 

celor chestionati a fost cuprinsă între 18 

şi 28 ani. Rezultatele chestionarelor au fost 

prelucrate statistic folosindu-se programul 

SPSS. 


Un prim obiectiv al lucrării a fost 

studiul obiceiurilor alimentare în rândul studenţilor. 

Astfel, am observat că marea majoritate 

(87%) dintre cei chestionaţi nu iau 

masa la ore fixe, (Figura 1), dar totuşi procentul 

celor care mănâncă de trei ori pe zi 

este satisfăcător (53%) (Figura 2). 

13 

da 

Figura 1. Orarul alimentar. 

p 

o data 

33 

de 2 ori 

53 

de 3 ori 

12 

peste 3 ori 

Figura 2. Numărul de mese pe zi.

112 


De asemenea, am remarcat că cei 

mai mulţi dintre cei chestionaţi mănâncă în 

funcţie de programul zilnic dar, din păcate o 

mare parte dintre studenţi mănâncă pe fuga. 

Este foarte mic procentul celor care respectă 

orele de masă. 

Acest obicei alimentar este dăunător 

organismului şi în primul rând, tubului digestiv, 

deoarece pot apărea o serie de tulburări 

dintre care cele mai frecvente sunt durerile 

abdominale postprandial. 

De remarcat este faptul că un număr 

impresionant de tineri preferă alimentaţia 

mixtă. Este foarte bine, deoarece acest tip de 

alimentaţie permite aportul de proteine şi vi- 

Percent 

60 

50 

40 

30 

20 

10 

0 

48 

nu 

tamine necesar bunei funcţionări a organismului 

(Roberfroid M.B., 2000). 

Am dorit să identificăm modul în 

care tinerii reacţionează la medicamente. 

Astfel, s-a observat că majoritatea nu sunt 

alergici la medicamente, iar dintre cei care 

sunt alergici şi cei care nu mai consumă medicamente 

care le-au produs tulburări digestive, 

există o corelaţie pozitivă semnificativă. 

Un alt obiectiv a fost analiza modului 

în care respondenţii apelează la medicamente. 

Astfel, s-a observat că un procent 

majoritar (52%) dintre cei chestionaţi afirmă 

că obişnuiesc să utilizeze antibiotice fără 

prescripţie medicală. 

Figura 3. Procentul consumului de antibiotice fără prescripţie medicală. 

Din punct de vedere medical, consumul 

de antibiotice fără prescripţie poate 

avea consecinţe negative asupra tubului digestiv, 

dintre care cele mai frecvente sunt: 

dureri de stomac, lipsa poftei de mâncare, 

senzaţie de vomă. Deloc de neglijat este 

faptul că un consum empiric de antibiotice 

duce la distrugerea florei microbiene normale 

a intestinului, urmată de diaree 

(Gibson G. R.,Bealty E.B., Wang X., 1995). 

Un alt inconvenient al antibioterapiei, 

neavizata de medic, este acela că produce 

selectarea de tulpini bacteriene chiar şi la 

antibioticele de generaţie mai nouă, ceea ce 

face ca în momentul în care trebuie utilizate 

acele antibiotice, acestea să nu ofere rezultatele 

dorite. În aceasta situaţie este necesar 

să se apeleze la un antibiotic cu spectru larg 

sau la o asociere de antibiotice, care deter- 

52 

da 

mină în timp scăderea imunităţii (Saadia R. 

Lipman J.,1996). 

Ideal este ca antibioticele să se utilizeze 

doar în funcţie de rezultatele antibiogramei. 

În cazul unei răceli, chestionarele au 

arătat că majoritatea tinerilor apelează la 

antibiotice ca automedicaţie. 

De asemenea, s-a găsit o corelaţie 

negativă strânsă între cei care iau antibiotice 

şi anul de studiu astfel că, cu cât avansează 

în an, cu atât scade tendinţa de consum a 

antibioticelor. 

Referindu-ne la medicamentele luate 

în timpul unei răceli, repondenţii au indicat, 

în cele mai multe cazuri, paracetamol, urmând 

aspirina. Aceasta produce tulburări digestive 

ca şi antibioticele la majoritatea persoanelor 

chestionate: dureri de stomac, 

pirozis, respectiv crampe abdominale.

Un alt scop al cercetării a fost relaţia 

repondenţilor cu medicul, în diferite situaţii. 

Procentul celor care se adresează medicului 

pentru o simpla răceală este mic, dar totuşi 

s-a observat că cei mai mulţi respectă cele 

spuse de medic. În cazul unei boli digestive, 

majoritatea celor chestionaţi afirmă că vor 

da importanţă acesteia. Acest lucru se poate 

datora nivelului de informare al populaţiei. 

Din această relatare reiese că de o importanţă 

majoră este stabilirea unei relaţii medic-pacient 

bazată pe încredere, respect şi 

înţelegere, care să permită o comunicare 

adecvată. Doar astfel pot fi prevenite complicaţiile 

care pot surveni în urma unei afecţiuni 

digestive (deshidratare, ulcer gastroduodenal 

complicat cu hemoragie digestivă, 

carenţe de vitamine şi minerale ale organismului). 

Concluzii 

Pentru buna funcţionare a organismului 

doresc să fac câteva recomandări profilactice: 

- Necesitatea imperioasă de a realiza 

educaţia sanitară a populaţiei, pentru a 

se consuma medicamente, indiferent de 

tip, numai cu avizul medicului. 

- Informarea populaţiei despre efectele 

negative, ale utilizării neavizate de către 

un medic, ale medicamentelor. 

- Necesitatea ca informarea să se realizeze 

pe diverse căi: ziare, reviste pentru tineret, 

reviste şcolare, televiziune, broşuri şi 

cărţi la care să aibă acces toţi tinerii, 

indiferent de provenienţă şi statut social. 

- Asigurarea unui orar de masă adecvat 

studenţilor în cursul anului universitar. 

- Educarea tinerilor pentru o alimentaţie 

sănătoasă cu scopul de a asigura necesarul 

nutritiv al acestora. 

- Evitarea consumului de alcool, tutun, 

sau droguri. 

- Aspirina datorită faptului că produce 

arsuri la stomac este indicat să se 

administreze după masă şi niciodată 

seara înainte de culcare. 

- În cazul unei coexistenţe patologice, se 

recomandă instituirea unui regim alimentar 

optim, personalizat, care sa 


permită o evoluţie cât mai favorabilă a 

stării de sănătate a pacientului. 

- Datorită faptului că marea majoritate a 

studenţilor chestionaţi utilizează medicamente 

fără avizul medicului este 

necesară instituirea unor campanii de 

informare în vederea abordării 

medicamentelor, chiar dacă par banale, 

în conformitate cu importanţa acestora, 

ele neputând fi administrate decât de o 

persoană înalt specializată, aceasta fiind 

medicul. 

Bibliografie 

1. Finkel T, Holbrook Nj. Oxidants, oxidative 

stress and the biology of 

ageing. Nature 2000, 408, 

239-246. 

2. Goţia Sr, Cocârlă D. Fagocitoza, Edit. 

Mirton Timişoara, 1998. 

3. Papilian V. Anatomia omului - vol 2 – 

1998, 120. 

4 Potempa J, Banbula A, Travis J. Role of 

bacterial proteinases in matrix 

destruction and modulation of 

host responses. In Periodontology 

2000, vol 24, 2000, 153- 

190. 

5. Rosenberg Hf, Gallin Ji. Inflammation, 

Fundamental Immunology. 

Fourth Edition, edited by 

William E. Paul, Lippincott 

Raven Publishers, Philadelphia 

1999, 1051-1063. 

6. Solovan C, Goţia Sr. Patologia mucoasei 

orale, Edit. Mirton Timişoara, 

2004. 

7. Saadia R. Lipman J.- Antibiotics and the 

gut, Europe J.of Surgery 1996, 

suppl, 576: 39-41. 

8. Gibson G.R., Bealty E.B., Wang X- Selective 

stimulation of 

bifidobacteria in the human 

colon by oligofructose and 

inulin, Gastroenterology 1995, 

108: 975-982. 

9. Roberfroid M.B. – Prebiotics and 

probiotics: are threy functional 

foods? Am J Clin Nutr, 2000, 

71(suppl): 1682s – 1687s.

114 


10. Schreiber, S, et al, The role of the 

mucosal immune system in 

inflammatory bowel disease. 

Abstract 

Gastroenterol. Clin. North, 

1992. Am 21: 451- 503. 

The alimentation is very important to preserve a normal homeosthasy of the body, but 

we have to know the negative effects of medication on it. Timisoara′s students answered to a 

questionnaire, which included 28 questions about drug and alcohol consumption, and about 

alimentary manners. 

A lot of the students don′t have a stable food timetable, but what is satisfying is that 

they are eating three times daily. Most of them are eating relating to their everyday timetable, 

but sadly the majority are eating in a hurry. 

A majority percent of the students are using antibiotics without a medical prescription. 

The antibiotics consumption can have negative effects on digestive tract such as: 

stomach pain, lost of the appetite, nausea and the distruction of the normal microbiological 

flora of the bowel, followed by diaree. 

For their coldness the students take paracetamol, and then aspirin, which produces digestive 

disorders, like antibiotics, on most of the questioned persons. 

The antibiotics are mostly used by the students when they are having a cold. 

The relation physician – patient is very significant, and has to be based on trust, respect 

and comprehension, to allow a proper comunication, because only in this way the digestive 

complications can be prevented.

Rezumat 


CONSUMUL DE ALCOOL ŞI VIOLENŢA 

DOMESTICĂ 

Rada C., Glavce C. 

Centrul de Cercetări Antropologice al Academiei Române, Bucureşti 

Obiective. Determinarea frecvenţei unor disfuncţii în familie: consumul de alcool, 

infidelitatea, implicarea defectuoasă în creşterea copiilor, bătăi între membrii familiei, administrarea 

defectuoasă a bugetului, lipsuri, certuri, agresiuni asupra copiilor ş.a. 

Metodologia cercetării. A fost aplicat un chestionar asupra a 84 de femei victime ale 

violenţei şi altul asupra a 33 de persoane, considerate lot martor. S-au prelucrat datele în 

programul SPSS11.5 şi s-au utilizat: testul hi pătrat, testul t, analiza de cluster în doi paşi. 

Rezultate. Principala cauză incriminată ca generatoare a comportamentului violent a fost 

consumul de alcool. Circa trei sferturi din victime au declarat despre consumul de alcool că a 

fost ,,mult” şi ,,foarte mult”, cauza care a determinat comportamentul violent al agresorului. 

Pe poziţiile doi şi trei s-au situat cu proporţii aproape egale lipsurile materiale şi anturajul. 

Întrebarea deschisă privind cauzele implicate în violenţă a relevat că principalele piedici în 

calea unei vieţi normale alături de partener sunt: consumul de alcool în proporţie de 54% şi 

lipsurile materiale în proporţie de 20,2%. Soluţiile propuse pentru împăcare se înscriu în 

aceeaşi arie: în primul rând renunţarea la alcool, apoi speranţa într-o schimbare a victimei 

şi pe locul trei rezolvarea problemelor materiale. Am luat spre comparaţie familia de origine 

a agresorului şi a victimei privind frecvenţa unor abateri de la conduita de rol marital. Dintre 

acestea s-au detaşat ca pondere consumul de alcool, bătăile între membrii familiei şi certurile. 

Între frecvenţa consumului de alcool în familia de provenienţă a victimei şi familia de 

provenienţă a agresorului, testul χ2 a indicat o diferenţă semnificativă, consumul de alcool 

fiind mai frecvent în familia de origine a agresorului. 

Introducere 

În perioada 2003-2004 Centrul de 

Cercetări Antropologice al Academiei Române-Bucureşti 

a realizat GAR-ul cu tema 

,,Violenţa domestică-o perspectivă antropologică”. 

Obiective propuse 

Obiective generale 

- Identificarea şi explicarea cauzelor 

sociale şi individuale care favorizează violenţa 

în familie. 

- Evidenţierea principalilor factori de 

risc la nivelul familiei care generează vio- 

lenţa intrafamilială. 

- Propuneri pentru optimizarea 

politicilor de ocrotire a familiei şi minorilor 

şi de prevenire a violenţei în familie. 

Obiective speciale, relevante pentru 

prezentul articol 

- Determinarea frecvenţei unor tipuri 

de violenţă: violenţa verbală (ameninţări, 

limbaj vulgar, violenţa psihologică (şantaj, 

umilire, izolare, interdicţia contactului cu 

copiii, rude, prieteni etc., violenţa sexuală, 

violenţă fizică moderată, violenţă fizică 

gravă (răniri, vătămări corporale), violenţă 

economică.

116 


- Investigarea familiilor de origine, 

evaluarea comparativă privind amploarea 

unor disfuncţii în familie: consumul de alcool, 

infidelitatea, implicarea defectuoasă în 

creşterea copiilor, bătăi între membrii familiei, 

administrarea defectuoasă a bugetului, 

lipsuri, certuri, agresiuni asupra copiilor, 

despărţiri ale părinţilor. 

- Determinarea gradului de religiozitate 

a victimelor şi a agresorilor. 

- Estimarea stării de sănătate a victimei: 

bolile diagnosticate de medic, suferinţele 

de sănătate nediagnosticate de medic, 

frecvenţa cu care victima ia medicamente, 

vârsta la prima relaţie sexuală, numărul copiilor, 

sarcinilor nedorite, avorturilor, utilizarea 

contraceptivelor, vârsta primei 

menstre, ciclul menstrual (frecvenţă, durată, 

volum). 

- Constituirea unui profil psihologic 

al agresorului şi al victimei. 

- Determinarea unor categorii de atitudini 

post violenţă. 

Metodologia 

A fost aplicat un chestionar asupra a 

84 de femei victime ale violenţei şi un 

chestionar asupra a 33 de persoane, considerate 

lot martor. S-au prelucrat statistic datele 

în programul SPSS11.5 şi s-au interpretat 

rezultatele finale folosindu-se testul hi pătrat, 

testul t, analiza de cluster în doi paşi. 

Rezultate 

Din Tabelul 1 observăm că în familia 

de origine a victimei, ponderea cea mai 

mare în rândul unor probleme care apar 

,,des” şi ,,foarte des” o ocupă în ordine descrescătoare 

următoarele comportamente: 

administrarea defectuoasă a bugetului, lipsurile 

(33%), certurile (27%), implicarea defectuoasă 

în creşterea copiilor, dezinteres 

(25%), consumul de alcool (20%), bătăi între 

membrii familiei (17%) etc. 

Tabelul 1. Frecvenţa unor comportamente în familia de origine a victimei 

Frecv. unor comportamente în 

fam. de origine a victimei 

Niciodată, 

foarte rar 

Rar 

Des, 

foarte des 

Nu ştiu 

Non 

răspuns Total 

Consumul de alcool 42 24 17 0 1 84 

Infidelitatea 66 7 6 1 4 84 

Implicarea defectuoasă în 

creşterea copiilor, dezinteres 

51 8 21 0 4 84 

Bătăi între membrii familiei 45 22 15 0 2 84 

Administrarea defectuoasă a 

42 13 28 0 1 84 

bugetului, lipsuri 

Certuri 36 23 23 0 2 84 

Agresiuni asupra copiilor 65 9 7 0 3 84 

Despărţiri ale părinţilor 67 6 8 0 3 84 

Reveniri la domiciliu 68 5 8 0 3 84 

Climat normal 30 15 33 2 4 84 

Alte probleme 64 0 1 0 19 84 

Aceste aspecte nu sunt însă caracteristice 

pentru familia de origine a victimei 

deoarece măsura în care ele au loc 

,,niciodată” şi ,,foarte rar” este mai mare decât 

cea ,,des” şi ,,foarte des”. Este posibil ca 

situaţia să fie reală sau ca autoaprecierea familiei 

de origine a victimei să fie mai indulgentă, 

şi /sau ca acestea să nu aibă suficient 

de bine definite limitele gradelor de violenţă. 

Din Tabelul 2 observăm că în familia 

de origine a agresorului, ponderea cea mai 

mare în rândul unor probleme care apar ,,des” 

şi ,,foarte des”, o ocupă în ordine descrescătoare 

următoarele comportamente: certurile 

(48%), consumul de alcool (46%), administrarea 

defectuoasă a bugetului, lipsurile (36%),

ătăi între membrii familiei (27%), implicarea 

defectuoasă în creşterea copiilor, dezinteres 

(26%). Aşadar în familia de origine a victimei 

remarcăm o altă ierarhie. Semnalăm că în 

cazul familiei de origine a agresorului certurile 


şi consumul de alcool devin aproape 

caracteristici, deoarece măsura în care ele au 

loc ,,des” şi ,,foarte des” este aproape dublă 

faţă de ,,niciodată” şi ,,foarte rar”. 

Tabelul 2. Frecvenţa unor comportamente în familia de origine a agresorului 

Frecv. unor comportamente în 

fam. de origine a agresorului 

Niciodată, 

foarte rar 

Rar 

Des, 

foarte des 

Nu ştiu 

Non 



Infidelitatea 55 8 9 6 6 84 

Implicarea defectuoasă în 42 17 22 1 2 84 

creşterea copiilor, dezinteres 

Bătăi între membrii familiei 30 26 23 3 2 84 

Administrarea defectuoasă a 

bugetului, lipsuri 

28 20 31 2 3 84 

Certuri 22 18 41 0 3 84 

Agresiuni asupra copiilor 57 12 12 0 3 84 

Despărţiri ale părinţilor 55 15 9 2 3 84 

Reveniri la domiciliu 56 11 12 2 3 84 

Climat normal 32 23 23 3 3 84 

Alte probleme 58 0 2 1 23 84 

Ilustrăm frecvenţa mult mai ridicată 

a consumului de alcool în familiile de origine 

ale agresorilor (46%, ,,des” şi ,,foarte 

des”), faţă de familiile de origine ale victimelor 

(20%, des şi foarte des), în Figura 1. 

Tabelul 3 relevă că principala cauză 

incriminată drept cauză generatoare a comportamentului 

violent este consumul de alcool. 

Aproape trei sferturi din victime declară 

despre consumul de alcool că a fost ,,mult” şi 

Frecvente 

50 

40 

30 

20 

10 

0 

,,foarte mult” cauza care a determinat comportamentul 

violent al agresorului. Pe poziţiile 

doi şi trei se situează cu proporţii aproape 

egale lipsurile materiale şi anturajul. Mai mult 

de jumătate din victime consideră lipsurile 

materiale şi anturajul că au fost ,,mult” şi 

,,foarte mult” cauza care a determinat comportamentul 

violent al partenerului. 

Consumul de alcool apare, aproape 

obsesiv, ca piedică în calea unei vieţi normale. 

Figura 1. Consumul de alcool in familiile de origine ale victimei 

si ale agresorului 

Niciodata, 

foarte rar 

Rar Des, foarte 

des 

Nu stiu Non 

raspuns 

Intensitatea consumului de alcool 

Victima 

Agresor

118 


Tabelul 3. Cauze care au determinat comportamentul violent al agresorului 

Cauze care au det.comportamentul 

violent în familia victimei 

Deloc, 

foarte puţin Puţin 

Mult, 

foarte mult 

Nu ştiu 

Non 



Infidelitatea agresorului 58 11 15 0 0 84 

Infidelitatea agresatului 73 5 5 0 1 84 

Insatisfacţiile sexual-afective 48 16 17 1 2 84 

Lipsurile materiale 18 8 58 0 0 84 

Anturajul 13 13 57 0 1 84 

Nemulţumiri la locul de muncă 39 18 27 0 0 84 

Educaţia rea primită în familie 27 19 37 0 1 84 

Nivelul scăzut de şcolarizare 35 25 24 0 0 84 

Alte cauze 66 1 2 0 15 84 

Tabelul 4. Piedicile în calea unei vieţi normale alături de partener 

Piedicile în calea unei vieţi normale alături de partener Frequency Percent 

Lipsa de respect, mentalitatea 3 3,6 

Consumul de alcool 46 54,8 

Renunţarea la gelozie 4 4,8 

Lipsa comunicării 1 1,2 

Infidelitatea 2 2,4 

Lipsurile materiale 17 20,2 

Anturajul 1 1,2 

Certurile din cauza soacrei 1 1,2 

Locuinţa 2 2,4 

Non raspuns 7 8,3 

Total 84 100,0 

Pentru a obţine cât mai multe informaţii 

privind cauzele implicate în violenţă 

am folosit şi o întrebare deschisă care să 

permită victimelor să-şi exprime liber opinia. 

Consumul de alcool în proporţie de 

54,8% şi lipsurile materiale în proporţie de 

20,2% sunt apreciate ca fiind principalele 

piedici în calea unei vieţi normale alături de 

partener, ceea ce se observă din Tabelul 4. 

Soluţiile propuse pentru împăcare 

(întrebare deschisă care permitea victimelor 

să propună liber o varietate de soluţii) se 

înscriu în aceeaşi arie şi constau în contracararea 

cauzelor, piedicilor şi motivelor semnalate. 

În primul rând renunţarea la alcool, 

apoi speranţa într-o schimbare a victimei şi 

apoi rezolvarea problemelor materiale 

(Tabelul 5). 

Tabelul 5. Soluţii pentru împăcare 

Soluţii pentru împăcare Frequency Percent 

Renunţarea la alcool 10 11,9 

Speranţa că se va schimba 8 9,5 

Asigurarea unui loc de muncă 1 1,2 

Condiţii de trai mai bune 2 2,4 

Toleranţă, comunicare 2 2,4 

Non răspuns 1 1,2 

Nu e cazul 60 71,4 

Total 84 100,0

Cu scopul de a determina dacă între 

valorile de sondaj şi între acestea şi valorile 

populaţiei sunt diferenţe semnificative şi nu 

sunt doar efectul întâmplării, am procedat la 

o serie de corelaţii simple şi corelaţii bazate 

pe testul statistic hi-pătrat. 

Prin procesele de imitare şi identificare, 

copii îşi însuşesc anumite tipare comportamentale 

pe care le vor reproduce în 

propria familie şi în societate. Am luat spre 


comparaţie cele două familii de origine, 

agresor-victimă, privind frecvenţa unor 

abateri de la conduita de rol marital. Dintre 

acestea se detaşează prin diferenţă consumul 

de alcool, bătăile între membrii familiei şi 

certurile. În cele ce urmează vom prezenta şi 

analiza doar acele rezultate care sunt semnificative 

în raport cu problema consumului 

de alcool. 

Tabelul 6.În familia de origine victimă-agresor, consumul de alcool 

In familia de origine victima-agresor, consumul de alcool Victima Agresor Total 

Niciodată, foarte rar 42 18 60 

Rar 24 27 51 

Des, foarte des 17 39 56 

Total 83 84 167 

Chi-Square Tests 

Value df Asymp. Sig. (2-sided) 

Pearson Chi-Square 18,414(a) 2 ,000 

Likelihood Ratio 18,925 2 ,000 

Linear-by-Linear Association 18,167 1 ,000 

N of Valid Cases 167 

a 0 cells (,0%) have expected count less than 5. The minimum expected count is 25,35. 

Între frecvenţa consumul de alcool în 

familia de provenienţă a victimei şi familia 

de provenienţă a agresorului testul Pearson 

Chi-Square indică o diferenţă semnificativă. 

Consumul de alcool în familia de provenienţă 

a agresorului este semnificativ mai 

mare (Tabelul 6). 

Concluzii, teorii explicative ale violenţei 

De multe ori conflictul conjugal 

patogen îşi are originea în decalajele dintre 

parteneri la nivelul trebuinţelor, aspiraţiilor, 

comportamentelor bio-afective, tipului de 

comunicare şi stilului parental educativ. 

Aceste decalaje generatoare de conflict 

conjugal patogen se propagă în întregul sistem 

familial şi are repercusiuni negative 

asupra tuturor funcţiilor familiei, generând 

disfuncţii mai ales asupra funcţiei de educare 

a copiilor. ,,Un copil problemă este un 

simptom al unui eşec parental care la rândul 

său, este consecinţa nefastă a unei disfuncţii 

profunde interpersonale diadice maritale” 

(Mitrofan Iolanda, Ciupercă Cristian, 1998, 

p.281-285). 

Veniturile personale şi ale familiei în 

care s-a comis agresiunea sunt foarte mici. 

Mai mult unele din victime nu au venituri 

proprii iar în unele situaţii şi agresorii sunt 

fără ocupaţie. Corelând percepţia tuturor 

cauzelor incriminate de victimă pentru violenţă, 

cu veniturile familiei, în eşantionul 

studiat nu am constatat în general corelaţii 

semnificative statistic. În cazul percepţiei 

consumului de alcool ca şi cauză a comportamentului 

violent semnalăm totuşi o relativă 

legătură. Percepţia consumului de alcool 

ca generatoare în ,,mare măsură” şi 

,,foarte mare măsură” a violenţei înregistrează 

ponderea cea mai mare în familiile cu 

venituri mici. 

Lipsurile materiale, şomajul, generează 

şi menţin o stare tensională în cuplu. 

Apoi sunt cupluri în care numai soţii exercită 

controlul asupra bugetului familiei. 

Consumul de alcool combinat cu probleme 

conjugale, consumul de alcool combinat cu

120 


anumite trăsături de personalitate sau boli 

psihice, este generator de violenţă 

În relaţie cu consumul de alcool s-au 

pus în evidenţă de către N. Shainess trei 

categorii de personalitate violentă: obsesivcompulsivă, 

pasiv agresivă şi sadică. 

(Shainess N., 1977). 

Bohman, Cloninger ş.a. au remarcat 

că actele antisociale agresive se asociază cu 

alcoolismul de tipul 2 (exclusiv masculin), 

riscul comportamentelor antisociale agresive 

găsindu-şi explicaţia în transmiterea genetică 

la băieţi a acestui fenotip alcoolic. În 

cazul familiilor cu criminalitate (delicvenţă) 

neviolentă sunt segregate acte antisociale 

neagresive. Datele statistice arată, în cazul 

delincvenţei, un indice relativ ridicat de 

eritabilitate. Studiile efectuate pe adoptaţi au 

evidenţiat şi rolul mediului prin 

mecanismele de învăţare (Predescu V., 

Christodorescu D., 1989, p.420-422.). 

Studiile familiale, cum ar fi cele făcute 

de Amark pe fratriile probanzilor, privind 

alcoolismul şi abuzul de alcool au pus 

în evidenţă contribuţia factorilor genetici la 

astfel de comportamente (Tabelul 7). 

Tabelul 7. Riscurile pentru alcoolism, sociopatie şi criminalitate după Amark 

Alcoolism la Sociopatie la fraţi şi su- Delicvenţă la 

fraţi 

rori 

fraţi 

Nici unul din părinţi 

alcoolici 

17,1 12,8 16,3 

Unul din parinţi alcoolici 33,3 20,8 18,6 

Predescu V., Christodorescu D., Cap.V., 1989, p. 422.). 

Tot prin studiile familiale s-a observat 

că alcoolismul feminin este mai puţin 

genetic şi că se remarcă tendinţa ,,mariajul 

asortativ”. 

Alte concepţii accentuează rolul 

socializării. Familia de origine care transmite 

copiilor valori, convingeri conform cărora 

folosirea violenţei este modalitatea de rezolvare 

a problemelor personale, va induce 

copilului în familia conjugală şi în relaţiile 

extrafamiliale, practicarea comportamentului 

violent. 

Teoria învăţării sociale, asemănătoare 

concepţiei socializării, consideră că orice 

comportament este rezultatul unor presiuni 

pozitive sau negative. Prin imitaţie, învăţare, 

identificare şi prin experimentarea unor 

comportamente violente individul îşi 

însuşeşte comportamente favorabile violenţei, 

pe care ulterior le perpetuează. Comportamentul 

violent este în principal rezultatul 

condiţionării şi socializării în acest sens. Cyr 

Caroline (Correctional Service Canada) a 

arătat că mulţi deţinuţi, care erau închişi 

pentru acte de violenţă gravă, au avut în 

copilărie şi adolescenţă experienţe negative 

fiind maltrataţi de proprii părinţi (Rădulescu 

M.S., 2001, p. 14). Ca orice comportament, 

comportamentul violent se învaţă în familie 

(modelul oferit de părinţi, alte rude) şi în 

societate (de ex. mesajele mass-media). 

Studiile de specialitate au pus în 

evidenţă că violenţa în familie este mai 

frecventă în rândul familiilor cu venituri 

mici şi nivel de instrucţie scăzut în principal 

din două motive: a. Familiile favorizate ţin 

sub tăcere cazurile de violenţă exercitate în 

familie. b. Familiile defavorizate apelează la 

violenţă ca un mijloc de rezolvare a frustrărilor. 

Referitor la rolul mass mediei, în 

special al televiziunii şi presei, Rădulescu 

M. apreciază că mesajele acesteia ,,nu sunt 

periculoase pentru că induc violenţă (în 

fond, nu există aici un efect direct de la cauză 

la efect), ci pentru că desensibilizează 

publicul faţă de actele violente şi efectele 

acestora” (Rădulescu M. Sorin, 2001, p. 7). 

Tot în acelaşi sens este şi punctul de vedere 

al lui Drăgan I. care evidenţiază că ,,Tinerii 

au tendinţa de a reproduce în viaţă actele de 

violenţă de pe marile sau micul ecran” mai 

ales atunci când modelele de comportament 

sunt prezentate personajele agresive (Drăgan 

Ioan, 1996). Adolescenţii care urmăresc

filme în care se consumă alcool sunt mai 

tentaţi să bea decât ceilalţi tineri. 

Consumul de alcool nu este o cauză 

în sine ci o condiţie care precipită agresiunea. 

Alcoolul provoacă reacţii exagerate, 

confuzie în gândire şi neperceperea consecinţelor 

asumării comportamentelor violente. 

Cele mai multe conflicte au loc pe 

fondul consumului de alcool. 

Băutura în exces provoacă probleme 

cerebrale care afectează abilitatea de îndeplinire 

a treburilor cotidiene, pierderea capacităţilor 

mnezice, diminuarea capacităţilor 

cognitive şi afectarea analizatorului vestibular, 

sunt numai câteva din consecinţele 

imediate, pe termen mediu şi lung. Abuzul 

de alcool are consecinţe negative asupra 

întregului comportament, afectând viaţa de 

familie, relaţiile interumane, relaţiile socioprofesionale, 

sănătatea ş.a. Consumul de 

alcool este o problemă socială, o problemă 

de sănătate publică, cu atât mai mult cu cât 

România este o ţară cu tradiţie în fabricarea 

băuturilor alcoolice în gospodărie şi din 

acest motiv o parte a producţiei şi 

consumului de alcool, rămâne necunoscută. 

Abstract 


Bibliografie 

1. Drăgan I., Paradigme ale comunicării de 

masă, Bucureşti, Casa de Editură 

Şansa, 1996. 

2. Mitrofan I., Ciupercă C., Incursiune în 

psihosociologia şi psihosexologia 

familiei, Bucureşti, Editura 

Press Mihaela S.R.L., 

1998. 

3. Predescu V., Christodorescu D., Cap.V., 

Genetica bolilor psihice în V. 

Predescu, coord, Psihiatrie, 

Bucureşti, Editura Medicală, 

1989. 

4. Rădulescu M.S., Sociologia Violenţei (Intra) 

Familiale, Victime şi agresori 

în familie, Bucureşti, Editura 

Lumina Lex, 2001. 

5. Shainess N., Psychological Aspects of 

Wifebattering, în Battered 

Women: A Psychosociological 

Study of Domestic Violence 

(Roy M.-edit). New York, Van 

Nostrand Reinhold Co., 1977. 

Objectives. Assessing the frequency of some family dysfunctions: alcohol consumption, 

infidelity, lack of involvement in child education, physical violence between family members, 

improper administration of the budget, hardships, quarrels, child abuse, etc. Research methodology: 

A questionnaire was applied to 84 female violence victims and another one to 33 

persons considered as a control group. Data were processed with the SPSS11.5 programme 

and the chi-square test, t test and the two-step cluster analysis were used. Results. The main 

incriminated cause for generation of violent behaviours was alcohol consumption. About 

three quarters of the victims declared that alcohol consumption was to a „high” and a „very 

high” degree the determinant cause for the violent behaviour of the aggressor. On the second 

and third places, in almost equal proportions, came material hardships and peer influence. 

The open question on the causes involved in violence revealed that the main obstacles against 

a normal life beside the partner are: alcohol consumption in 54% and material hardships in 

20.2% of cases. The solutions proposed for reconciliation belong to the same area: first, 

quitting alcohol consumption, followed by the victim’s hope for a change and, on the third 

place, solving of material problems. We compared the family background of the aggressor 

and that of the victim with respect to marital behaviour faults. Among these, the highest 

frequency was represented by alcohol consumption, physical violence between family members 

and quarrels. Comparing the frequency of alcohol consumption in the family of the victim 

and in that of the aggressor, the chi-square test pointed out a significant difference, alcohol 

consumption being more frequent in the family of the aggressor.

122 

Rezumat 


ASPECTE ANTROPO-PSIHOLOGICE 

ALE AGRESORILOR ŞI ALE 

VICTIMELOR 

Glavce C., Rada C. 

Centrul de Cercetări Antropologice al Academiei Române, Bucureşti 

Obiective. Constituirea unui profil antropo-psihologic al agresorului. Metodologie. A 

fost aplicat un chestionar cu 77 de itemi asupra a 84 de femei victime ale violenţei. Profilul 

psihologic al agresorilor s-a putut contura ca urmare a unor itemi care cereau victimei: să 

caracterizeze agresorul şi pe ea însăşi prin alegerea unor trăsături din 9 perechi de trăsături 

dihotomice, să descrie agresorul când comite actele de violenţă: calmă, furioasă, alta, care. 

Datele s-au prelucrat în programul SPSS11.5 .Rezultate. Agresorul este perceput: posac, 

autoritar, indiferent, necontrolat şi delăsător. Victima se declară: veselă, supusă, interesată, 

controlată şi harnică. Pe o scală care ar măsura însuşirile autoritate/supunere, la un 

capăt s-ar afla agresorul-autoritar şi la celălalt capăt victima-supusă. Pe o scală care ar măsura 

însuşirile control/lipsă de control, la un capăt s-ar situa agresorul-necontrolat şi la celălalt 

capăt victima-controlată. Victima se declară mai mult statornică şi mai statornică decât 

agresorul. 

După opinia victimelor, ponderea celor care sunt calmi, calculaţi şi care îşi planifică 

actele de agresiune este doar de 1,2%, predominând cei furioşi, necontrolaţi, ,,demenţi”, 

,,nebuni” aşa cum i-am găsit în descrierea victimelor. Fiecare temperament are puncte forte 

şi puncte slabe. Littauer Florence numeşte pentru coleric 20 de puncte slabe, dintre care mai 

mult de jumătate s-au regăsit în aprecierile făcute de victimă agresorului. Luând în considerare 

punctele slabe ale colericului şi faptul că starea agresorilor, când au comis actele, a fost 

în proporţie de 91,7% aceea de furioasă, putem presupune că aceştia au un temperament coleric 

cu puncte slabe exacerbate. 

Introducere 

GAR-ul cu tema ,,Violenţa domestică-o 

perspectivă antropologică” a constituit, 

în perioada 2003-2004, una din preocupările 

Centrului de Cercetări Antropologice 

al Academiei Române Bucureşti. 

Obiective propuse 

Obiective generale 

- Identificarea şi explicarea cauzelor 

sociale şi individuale care favorizează violenţa 

în familie. 

- Evidenţierea principalilor factori de 

risc la nivelul familiei care generează violenţa. 

intrafamilială. 

Obiective speciale relevante pentru 

prezenta lucrare 

- Identificarea aspectelor socio-economice 

ale victimelor şi agresorilor. 

- Determinarea frecvenţei unor tipuri 

de violenţă. 

- Investigarea familiilor de origine, 

evaluarea comparativă privind amploarea 

următoarelor disfuncţii în familie: consumul 

de alcool, infidelitatea, implicarea defectuoasă 

în creşterea copiilor, bătăi între

membrii familiei, administrarea defectuoasă 

a bugetului, lipsuri, certuri, agresiuni asupra 

copiilor şi despărţiri ale părinţilor. 

- Constituirea unui profil psihologic 

al agresorului şi al victimei. 

- Determinarea unor categorii de atitudini 

post violenţă. 

Metodologia cercetării 

A fost aplicat un chestionar asupra a 

84 de femei victime ale violenţei care a cuprins 

77 de itemi. Un profil psihologic al 

victimelor şi al agresorilor s-a putut contura 

ca urmare a unor itemi care cereau victimei: 

- să-şi exprime atitudinea pentru 

agresiunea suferită: 1) Aşa a fost să fie, 2) 

Sunt revoltată dar nu am ce să fac, 3) Nu voi 

mai accepta; 

- să descrie agresorul când comite 

actele de violenţă: 1) Calmă, 2) Furioasă, 3) 

Alta, care; 


- să caracterizeze agresorul şi pe ea 

însăşi prin alegerea unor trăsături din 9 perechi 

de trăsături dihotomice; 

Alţi itemi au pus în evidenţă nivelul 

stimei de sine, integrarea socio-profesională, 

relaţiile cu familia şi cu cei din jur (vecini, 

colegi) precum şi modelul familiei de origine. 

S-au prelucrat statistic datele în programul 

SPSS 11.5 şi s-au interpretat rezultatele 

finale folosindu-se testul chi pătrat şi 

testul t. 

Rezultate 

I. Atitudinea post violenţă 

Observăm în Tabelul 1 faptul că 

atitudinea care predomină, faţă de agresiunea 

suferită, este aceea că, deşi sunt 

revoltate sunt nevoite să accepte. Celelalte 

răspunsuri se distribuie egal în categoria fatalistelor, 

care dau vina pe soartă (aşa a fost 

să fie) şi a celor revoltate care declară că 

sunt hotărâte să nu mai accepte. 

Tabelul 1. Care este atitudinea faţă de agresiunea suferită 

Care este atitudinea faţă de agresiunea suferită Frequency Percent 

Aşa a fost să fie 25 29,8 

Sunt revoltată, dar nu am ce sa fac 34 40,5 

Nu voi mai accepta 25 29,8 

Total 84 100,0 

II. Opinia victimelor privind starea 

agresorilor în momentul comiterii violenţelor 

Starea agresorilor când comit actele 

este în proporţie de 91,7% aceea de furioasă. 

După opinia victimelor, ponderea celor care 

sunt calmi, calculaţi şi care îşi planifică actele 

de agresiune este foarte mică (1,2%), 

predominând cei furioşi, necontrolaţi, 

,,demenţi”, ,,nebuni”, aşa cum i-am găsit 

descrişi la câteva victime. (Tabelul 2) 

Tabelul 2. Starea agresorului când comite actele 

Starea agresorului când comite actele Frequency Percent 

Calmă 1 1,2 

Furioasă 77 91,7 

Dementă 2 2,4 

Total 80 95,2 

Non răspuns 4 4,8 

Total 84 100,0 

III. Trăsături ale victimelor şi ale 

agresorilor 

Nici una din însuşirile propuse pentru 

descriere nu au fost intens caracteristice 

pentru victimă şi agresor (vezi Tabelele 3- 

8). Totuşi semnalăm unele diferenţe între 

agresor şi victimă cum sunt:

124 


- Agresorul este perceput mai degrabă: 

posac, autoritar, indiferent, necontrolat 

şi delăsător în timp ce victima se declară 

mai degrabă: veselă, supusă, interesată, 

controlată şi harnică. 

- De asemenea pe o scală care ar măsura 

însuşirile autoritate/supunere la un capăt 

s-ar afla agresorul-autoritar şi la celălalt 

capăt victima-supusă (Tabelele 3 şi 6). Pentru 

a observa mai bine diferenţele între agresor 

şi victimă la însuşirile autoritate/ 

supunere ilustrăm aceasta în Figurile 1 şi 2. 

- Totodată pe o scală care ar măsura 

însuşirile control/lipsă de control, la un ca- 

păt s-ar situa agresorul necontrolat şi la celălalt 

capăt victima-controlată (Tabelele 5 şi 

8). Pentru a observa mai bine diferenţele 

între agresor şi victimă la însuşirile control/lipsă 

de control, autoritate/supunere, 

ilustrăm aceasta în Figurile 3 şi 4. 

- Statornicia/nestatornicia caracterizează 

în mod egal agresorul, în timp ce victima 

se declară mai mult statornică decât 

nestatornică şi mai statornică decât agresorul 

(Tabelele 3 şi 6). Ilustrăm aceste diferenţe 

în Figurile 5 şi 6. 

Tabelul 3. Însuşiri agresor (I) 

Însuşiri Frecvenţe Însuşiri Frecvenţe Însuşiri Frecvenţe 

Posac 21 Statornic 10 Supus 3 

Vesel 9 Nestatornic 10 Autoritar 37 

Nu e caracteristic 54 Nu e caracteristic 64 Nu e caracteristic 44 

Total 84 Total 84 Total 84 

Tabelul 4. Însuşiri agresor (II) 


Indiferent 19 Retinut 12 Potolit 1 

Interesat 7 Expansiv 12 Vioi 11 



Tabelul 5. Însuşiri agresor (III) 


Retras 7 Controlat 7 Delăsător 27 

Sociabil 16 Necontrolat 41 Harnic 14 



Tabelul 6. Însuşiri victimă (I) 


Posacă 5 Statornică 28 Supusă 38 

Veselă 31 Nestatornică 3 Autoritară 6 



Tabelul 7. Însuşiri victimă (II) 


Indiferentă 0 Reţinută 18 Potolită 13 

Interesată 22 Expansivă 14 Vioaie 23 


Total 84 Total 84 Total 84


Tabelul 8. Însuşiri victimă (III) 


Retrasă 7 Controlată 22 Delăsătoare 1 

Sociabilă 31 Necontrolată 4 Harnică 39 



Missing 



Insusiri agresor 


Supus 

Autoritar 


Insusiri victima 

Figura 1-2. Însuşiri agresor/ victimă 

Controlat 

Necontrolat 



Supusa 

Autoritara 

Figura 3-4. Însuşirile control/lipsă de control agresor şi victimă 


Statornic 

Nestatornic 



Figura 5-6. Însuşirile statornicie/ nestatornicie agresor şi victimă 

Controlata 

Necontrolata 

Statornica 

Nestatornica

126 


Concluzii 

Littauer Fl. precizează că nu există 

temperamente bune sau rele fiecare dintre 

ele având puncte slabe şi puncte forte. 

Littauer Florence numeşte pentru coleric 20 

de puncte slabe, dintre care mai mult de jumătate 

s-au regăsit în aprecierile făcute de 

victimă agresorului. Cele 20 de puncte slabe 

ale colericului sunt: despotic, nepăsător, 

ranchiunos, franc, intolerant, interiorizat, 

încăpăţânat, trufaş, certăreţ, înfipt, dependent 

de muncă, lipsit de tact, poruncitor, inflexibil, 

manipulator, încăpăţânat, dominator, 

arţăgos, pripit şi viclean (Littauer Fl., 

1999, p. 20). Luând în considerare punctele 

slabe ale colericului şi faptul că starea agresorilor 

când au comis actele a fost în proporţie 

de 91,7% aceea de furioasă, putem 

presupune că aceştia au un temperament 

coleric cu puncte slabe exacerbate. 

Din această perspectivă considerăm 

că agresorul are punctele slabe ale temperamentului 

coleric duse la extremă şi se caracterizează 

prin următoarele: refuză să 

creadă că are trăsături de caracter neplăcute; 

consideră că are întotdeauna dreptate; nu 

admite slăbiciunile celorlalţi; nu permite 

nimănui să-i stea în cale; se simt bine numai 

atunci când deţine poziţii în care are controlul; 

consideră că toţi ceilalţi sunt slabi şi 

proşti; tinde să se uite la ceilalţi ca şi cum ar 

fi marionete (Littauer Fl., 1999, p. 135-140). 

Teorii explicative ale violenţei domestice 

Numărul mai mare al agresiunilor 

comise de bărbaţi comparativ cu femeile a 

dus la conturarea câtorva explicaţii. Violenţa 

este abordată de Roy M. în asociere cu conceptul 

de putere. Pe de o parte poziţia de autoritate 

a bărbatului faţă de femeie, copii, 

batrâni şi pe de altă parte conştiinţa lipsei de 

putere care prin sentimentul de frustrare este 

generatoare de violenţă (Roy Maria, 1982, 

p. 3). 

Concepţiile psihologice consideră că 

bărbatului agresor îi sunt specifice anumite 

trăsături de personalitate (cu deosebire 

caracteriale şi temperamentale). Sunt acei 

indivizi pentru care furia, duritatea, sunt 

comportamente fireşti. 

De cele mai multe ori agresorii nu 

recunosc că au probleme de comunicare şi 

nu sunt conştienţi de consecinţele actelor lor 

de violenţă. Ei apreciază că folosirea forţei, 

abuzul emoţional şi sexual asupra soţiei sunt 

nu numai dreptul dar chiar datoria lor de 

,,cap de familie”. 

Din perspectivă psihiatrică după 

cum remarcă Predescu V. şi Christodorescu 

D., indivizii care dezvoltă o patologie a personalităţii 

din cauza căreia suferă ei sau alte 

persoane sunt denumiţi psihopaţi sau indivizi 

cu personalitate antisocială, sau 

sociopaţi (V. Predescu, D. Christodorescu, 

1989, p. 420-422.). Schulsinger, precizează 

aceeaşi autori, a analizat registrul adopţiilor 

din Copenhaga şi a constatat că personalitatea 

sociopată apare de cinci ori mai frecvent 

la rudele biologice decât la cele adoptive şi 

că sociopatia este preponderentă la bărbaţi. 

Cu toată componenta ereditară, nu putem 

vorbi despre un creier agresiv aşa cum nu 

putem spune nici că instinctele provoacă 

violenţa. 

Teoriile feministe apreciază că bărbatul 

este violent în mod premeditat pentru a 

controla şi domina femeia conform prejudecăţii 

că aceasta este inferioară bărbatului. 

Sandra Lipsitz Bem elaboreză Inventar 

Bem pentru rolul sexual, care conţine 

şaizeci de trăsături, câte douăzeci pentru trei 

categorii de trăsături: dezirabile pentru femei, 

dezirabile pentru bărbaţi şi trăsături 

neutre. Stereotipurile social culturale privind 

rolurile diferite pe sexe pot fi responsabile 

de propagarea comportamentelui violent/ 

nonviolent (Rădulescu M. Sorin, 2001.p.3- 

18). După cum a remarcat psihologa americană 

Sandra Lipsitz Bem, masculinitaţii îi 

sunt specifice atribute precum: agresivitate, 

duritate, autoritate, curaj ş.a. iar feminităţii îi 

sunt specifice caracteristici cum ar fi: 

pasivitate, delicateţe, docilitate, prudenţă 

ş.a., socializarea băieţilor şi a fetelor 

făcându-se conform cu aceste stereotipuri. 

Astfel se întăreşte tendinţa natural agresivă a 

băieţilor şi tendinţa pasiv dependentă a 

fetelor (Căţoi Florentina, 2001.p.31).

Toate studiile au pus în evidenţă tendinţa 

mai mare spre agresivitate a bărbaţilor. 

Deşi diferenţele temperamentale pe sexe 

apar de timpuriu, înainte ca procesul de socializare 

să se exercite concret, specialiştii 

sunt de părere că bărbatul tinde să se comporte 

agresiv ca urmare a atributelor masculinităţii 

induse de status-rolul de bărbat. 

De cele mai multe ori victima continuă 

să rămână cu agresorul datorită dependenţei 

financiare, datorită fricii de singurătate, 

speranţei îndreptării agresorului; este 

ceea ce Maria Roy numeşte ,,teoria întăririi 

intermitente” în sensul că viaţa lângă 

agresor are şi perioade de acalmie care dau 

speranţe victimei. (Maria Roy, 1982, p.4) 

Deşi sunt supuse la un tratament violent 

multe femei nu se adresează autorităţilor, 

nu se despart şi nu divorţează de agresor, 

unele dintre ele manifestând chiar ataşament 

pentru victimă. În continuare vom 

prezenta câteva posibile explicaţii ale ataşamentului 

victimei faţă de agresor. 

1. Violenţa li se pare firească deoarece 

au crescut într-un mediu familial caracterizat 

de violenţă. Cu toate acestea, ca şi 

la eşantionul nostru, datele statistice din mai 

multe ţări arată că în rândul victimelor sunt 

mai puţine cele care în familia de origine au 

fost supuse agresiunii (Correctional Service 

Canada, Breaking The Cycle of Family 

Violence. A resource Handbook, written and 

produced by Bonnie Hutchinson Enterprises 

Inc., Ottava, Ontario, 1988, p. 20). 

2. Din perspectivă freudiană psihanalitică 

victima suportă violenţa datorită 

unor tendinţe masochiste, le face plăcere. 

Teoria nu explică însă de ce victima nu este 

dispusă să accepte agresiunea doar de la 

partenerii lor şi nu şi de la alte persoane. 

3. Lipsa de control asupra situaţiei 

scade motivaţia pentru schimbare astfel încât 

acestea se resemnează, devin pasive. 

Dacă analizăm însă mai atent constatăm că 

aceste femei victime sunt capabile să re- 


zolve situaţii conflictuale din afara căminului 

iar în familie se simt neajutorate. 

4. Frecvenţa cu care se comit 

agresiunile. De multe ori între perioadele de 

agresivitate sunt perioade bune, agreabile, 

care întreţin relaţia emoţională a victimei cu 

agresorul. 

5. Distribuţia puterii şi percepţia 

aceteia. De cele mai multe ori agresorul este 

autoritar şi victima este supusă. 

Bibliografie 

1. Littauer Florence, Personalitate.Plus, 

Cum să-i înţelegi pe ceilalţi 

înţelegându-te pe tine însuţi, 

Bucureşti, Editura Business 

Tech International Press, 

1999. 

2. Roy Maria, The Abusive Partner. An 

Analysis of Domestic Battering. 

New York, Van Nostrand 

Reinhold Company, 1982. 

3. Predescu V., Christodorescu D., Cap.V., 

Genetica bolilor psihice în V. 

Predescu, coord, Psihiatrie, 

Bucureşti, Editura Medicală, 

1989. 

4. Rădulescu M. Sorin, Violenţa (intra) 

familială din perspectivă sociologică 

şi criminologică, în 

Revista Română de Sociologie, 

anul XII, serie nouă, 

nr.1-2, 2001.p.3-18, Bucureşti, 

Editura Academiei Române 

5. Sorin M. Rădulescu, Sociologia Violenţei 

(Intra) familiale, Victime şi 

agresori în familie, Bucureşti, 

Editura Lumina Lex, 2001. 

6. Căţoi Florentina, Studii şi cercetări în domeniul 

violenţei familiale, în 

Revista Română de Sociologie, 

anul XII, serie nouă, nr.1- 

2, 2001.p.31, Bucureşti, Editura 

Academiei Române.

128 

Abstract 


Objectives. Designing an anthropo-psychological profile of the aggressor. Methodology. 

A 77 item questionnaire was applied to 84 female violence victims*. The psychological 

profiles of aggressors could be designed on the basis of items which requested the victim: to 

characterize the aggressor and herself by choosing out of 9 pairs of dichotomical features, to 

describe the state of mind of the aggressor while performing aggressive acts as „calm, furious, 

other – which one”.Data were processed by the SPSS 11.5 programme. Results. The aggressor 

is perceived as: adust, masterful, indifferent, out of control and careless. The victim 

describes herself as: joyful, obeying, interested, controlled and hardworking. On a scale 

measuring the authority-obeyance features, the aggressor would be situated at one end and 

the obeying victim at the other. On a scale measuring the control-lack of control features, the 

aggressor would be situated at one end and the controlled-victim at the other. The victim declares 

herself steady and more stable than the aggressor. In the victims’ opinion, the proportion 

of calm, calculated aggressors who plan their acts of aggression is of only 1.2%, with a 

predominance of furious, uncontrolled, „demented”, „crazy” as we have found them described 

by the victims. Each nature has strong and weak points. Littauer Florence describes 

20 weak points for the choleric temper, of which more than half have been found in the aggressor’s 

descriptions made by victims. Considering the weak points of the choleric temper 

and the fact that the state of the aggressor during the acts was described as furious in 91.7% 

of cases, we may assume that they have a choleric temper with exacerbated weak points.

Rezumat 


CHESTIONAR CORT 2004 

Vlaicu B. 1,2 , Fira-Mlădinescu C. 1 , Ursoniu S. 1 , 

Petrescu C. 1 , Putnoky S. 1 , Suciu O. 1 , Ciobanu V. 1 , 

Silberberg K. 3 , Korbuly B. 3 , Vernic C. 1 , Radu I. 1 , 

Porojan G. 3 , Caraion C. 1 

1. Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” Timişoara 

2. Institutul de Sănătate Publică Timişoara 

3. Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Timiş 

Un management bun al comportamentelor cu risc necesită, în primul rând, cunoaşterea 

dimensiunilor fenomenului şi a particularităţilor bio-psiho-sociale ale populaţiei. Ancheta 

medico-socială este metoda de culegere a informaţiilor necesare pentru descrierea cunoştinţelor, 

opiniilor, atitudinilor şi comportamentelor oamenilor. Formularul de anchetă 

conţine date obiective care reflectă unele caracteristici ale anchetaţilor şi date de comportament. 

Chestionarul s-a administrat prin interviu direct. Pretestarea chestionarului s-a făcut 

prin intervievarea unei populaţii similare de 50 persoane, acest lot nefiind reprezentativ. 

Scopul pretestării a fost verificarea aspectelor legate de dimensiunea chestionarului, de secvenţa 

logică a răspunsurilor, de vocabular, topica frazei, de codificare, de instruirea operatorilor. 

S-a efectuat evaluarea fiabilităţii prin test-retest, fiabilitatea între evaluatori şi a 

validităţii prin compararea cu studii anterioare. Modificarea chestionarului s-a făcut pe baza 

rezultatelor obţinute la pretestare. Chestionarul după pretestare cuprinde 126 de itemi grupaţi 

pe date obiective, date de comportament şi date de opinie. 

Introducere 

Evaluarea comportamentelor cu risc 

reprezintă o deschidere asupra unor probleme 

majore cu care se confruntă societatea 

umană şi lumea medicală, cu abordarea unui 

domeniu de vârf în ceea ce priveşte eficienţa 

preventivă. Un management bun al comportamentelor 

cu risc necesită, în primul 

rând, cunoaşterea dimensiunilor fenomenului 

şi a particularităţilor bio-psiho-sociale 

ale populaţiei (Vlaicu, B., 2000). 

Am ales chestionarea directă ca fiind 

cea mai bună metodă de culegere a datelor 

pentru studiul comportamentelor cu risc. 

Chestionarul se aplică unei populaţii şcolare 

şi universitare reprezentative din judeţul Timiş, 

în cadrul Proiectului CNCSIS tip A, 

cod 1167, intitulat „Evaluarea dimensiunii 

comportamentelor cu risc la liceeni şi tineri 

din învăţământul profesional, postliceal şi 

universitar din judeţul Timiş” şi care este 

derulat de colectivul nostru în perioada 

2003-2005. 

Etapele elaborării chestionarului 

CORT 2004 

Am stabilit o listă a comportamentelor 

cu risc care urmează a fi acoperite: 

fumatul, consumul de alcool, consumul de 

droguri, comportamentul sexual, comportamentul 

alimentar, sedentarismul şi exerciţiile 

fizice, comportamentul agresiv, automedicaţia, 

comportamentul imprudent care 

duce la accidente de circulaţie.

130 


Am formulat întrebările, pornind 

de la alte chestionare folosite pentru 

investigarea comportamentelor cu risc: 

- ESPAD 2003 – Studiul European în 

Şcoli privind Alcoolul şi alte Droguri al 

Consiliului Suedez de Informare asupra 

Alcoolului şi altor Droguri, Pompidou 

Group, de cooperare în lupta împotriva 

abuzului şi traficului ilicit de stupefiante 

- Chestionarul american YRBSS - Youth 

Risk Behavior Surveillance System 

- Nutrition Questionaire – Senior Peoples’ 

Resources in North Toronto Inc. 

- Chestionar CAST 2002 - DSP Timiş, 

UMF Timişoara 

Am stabilit secvenţa întrebărilor: 

logică, să motiveze repondentul, răspunsul 

la o întrebare să nu fie influenţat de 

întrebarea precedentă. 

Am ales forma răspunsurilor: închise, 

cu răspunsuri ordonate (pot fi uşor 

prelucrate din punct de vedere statistic, sunt 

utile pentru determinarea intensităţii sentimentelor, 

a gradului de implicare, a frecvenţei 

paticipării). 

Am numit chestionarul privind 

studiul COmportamentelor cu Risc la 

Tineri: CORT 2004. 

Am optat pentru interviu direct ca 

metodă de administrare a chestionarului, 

pentru că prezintă avantajele: 

- se obţine o rată mare de răspuns, 

- se obţin informaţii privind caracteristicile 

nonrepondenţilor şi a motivelor 

nonrăspunsurilor, 

- permite flexibilitate în realizarea 

chestionarului în ce priveşte lungimea 

acestuia, formularea întrebărilor, 

- reduce rata nonrăspunsurilor la întrebări. 

Pretestarea chestionarului s-a făcut 

prin intervievarea unei populaţii de 50 de tineri. 

Acest lot nu este reprezentativ. Scopul 

pretestării a fost verificarea aspectelor legate 

de dimensiunea chestionarului, de secvenţa 

logică a răspunsurilor, de vocabular, de topica 

frazei, de codificare, de instruirea operatorilor. 

Modificarea chestionarului s-a realizat 

în urma rezultatelor obţinute la pretestare. 

Structura chestionarului CORT 

2004 

Chestionarul CORT 2004 cuprinde 

126 itemi care investighează comportamentele 

cu risc şi 212 itemi care evaluează 

trăsăturile de personalitate. 

1. Introducerea se adresează repondentului 

şi cuprinde date privind studiul şi 

utilitatea sa. Se dau asigurări privind confidenţialitatea 

şi se prezintă scurte instrucţiuni 

vizând completarea chestionarului. Se mulţumeşte 

pentru colaborare. 

2. Datele obiective care reflectă 

unele caracteristici ale tinerilor supuşi anchetei 

medico-sociale sunt: vârsta, sexul, 

înălţimea, greutatea, naţionalitatea, posesia 

sau nu a permisului de conducere. 

3. Mediul familial şi grupul de prieteni 

Familia exercită cea mai persistentă 

şi mai importantă influenţă în viaţa copilului, 

oferindu-i acestuia protecţie, afecţiune şi 

modele adecvate de socializare şi de integrare 

socială. Familia lipsită de funcţionalitate 

normală este o familie dezorganizată 

(Vlaicu,B., 2003). Cea mai mare parte a tulburărilor 

de comportament şi caracteriale ale 

adolescentului rezultă din perturbarea evoluţiei 

sale, perturbare apărută datorită carenţelor 

familiale, conflictelor parentale şi 

destrămării familiei. 

Grupul de prieteni răspunde nevoii 

fireşti de socializare a adolescenţilor şi tinerilor. 

Ei aderă la anumite grupuri pentru că 

descoperă interese comune, dorinţe comune, 

pentru că simt nevoia să li se ofere securitate 

şi confort psihic (uneori mai mult decât primesc 

din partea grupului familial sau şcolar).

Chestionarul CORT 2004 cuprinde 

18 itemi care investighează, la tinerii supuşi 

anchetei medico-sociale, următoarele aspecte: 

- Structura familiei şi persoanele care 

fac parte din anturajul familial. 

- Nivelul de instruire al părinţilor. 

- Aprecierea relaţiilor cu părinţii şi, 

dacă există, cu fraţii. 

- Stricteţea supravegherii tânărului, 

exercitată de părinţi. 

- Modelele comportamentale oferite 

de tată, mamă şi, dacă sunt, fraţi/ 

surori. 

- Aprecierea relaţiilor cu colegii de 

şcoală. 

- Aprecierea relaţiilor cu prietenii actuali. 

- Modele comportamentale oferite de 

prieteni. 

- Situaţia şcolară (rezultate şcolare, 

absenteism). 

4. Fumatul 

Fumatul tutunului reprezintă unul 

dintre comportamentele cu riscul cel mai 

crescut pe termen lung pentru sănătate. Numărul 

fumătorilor cotidieni adolescenţi şi 

adulţi tineri este în creştere, iar vârsta 

începerii fumatului este tot mai mică. 

În chestionar am folosit 10 itemi 

pentru a aprecia: 

- Prezenţa fumatului, ca obicei nesănătos. 

- Vârsta la care adolescenţii au fumat 

pentru prima dată o ţigară în 

întregime. 

- Motivele pentru care tinerii fumează. 

- Frecvenţa fumatului ( numărul de 

zile în care au fumat, din ultima 

lună, cea premergătoare anchetei). 

- Numărul de ţigări fumate în medie 

pe zi. 

- Locurile unde fumează şi comportamentul 

anturajului. 

- Modul de obţinere a ţigărilor. 

- Existenţa în antecedente a unor tentative 

de renunţare la fumat. 


- Modelul comportamental oferit de 

anturaj (familie, colegi, prieteni, 

cunoscuţi). 

5. Consumul de băuturi alcoolice 

Alcoolul este cea mai folosită 

substanţă psihoactivă. Probabilitatea ca un 

individ să dezvolte cândva, în cursul vieţii, o 

afecţiune legată de consumul de alcool este 

cu atât mai mare cu cât vârsta la care a început 

să bea este mai mică. Consumul excesiv 

de alcool are legături clare cu violenţa, comportamentul 

sexual cu risc, accidente de circulaţie 

şi alte tipuri de accidente. 

Chestionarul evaluează consumul de 

băuturi alcoolice prin 12 itemi: 

- Prezenţa consumului de alcool, ca 

obicei nesănătos. 

- Vârsta la care adolescenţii au consumat 

alcool pentru prima dată (mai 

mult decât câteva înghiţituri). 

- Motivele pentru care tinerii consumă 

băuturi alcoolice. 

- Băuturile alcoolice preferate. 

- Frecvenţa consumului de alcool 

(numărul de zile în care au băut cel 

puţin o porţie de alcool, în ultima 

lună, cea premergătoare anchetei). Sa 

făcut menţiunea că 1 porţie de 

alcool înseamnă: 25 ml tărie=1 pahar 

de tărie; 100 ml vin=1 pahar de vin; 

250 ml bere= 1/2 sticlă de bere. 

- Numărul episoadelor de beţie acută 

în antecedente. 

- Locurile unde consumă băuturi alcoolice 

şi comportamentul anturajului. 

- Modul de obţinere a băuturilor alcoolice. 


de renunţare la consumul de 

alcool. 

- Modelul comportamental oferit de 

anturaj (familie, colegi, prieteni, 

cunoscuţi). 

6. Consumul de droguri 

Folosirea drogurilor este asociată cu 

negativismul tinerilor care sunt în căutare de 

noi experienţe. Vârsta medie a toxicomani-

132 


lor a scăzut, iar politoxicomania a devenit o 

obişnuinţă. 

Consumul de droguri este cercetat cu 

ajutorul a 15 itemi: 

- Prezenţa consumului de droguri la 

cei chestionaţi. 

- Vârsta la care au consumat droguri 

pentru prima dată. 

- Motivele consumului de droguri. 

- Tipurile de droguri consumate. 

- Consumul recent (în ultimele 30 de 

zile) de droguri. 

- Frecvenţa consumului şi calea de 

administrare. 

- Locurile unde se consumă droguri şi 

comportamentul anturajului. 

- Modul de obţinere a drogurilor. 


de renunţare la droguri. 

- Existenţa unor probleme în relaţia cu 

părinţii, prietenii, colegii, profesorii, 

datorită consumului de droguri. 

- Opinia celor chestionaţi despre riscul 

pentru sănătate pe care îl presupune 

consumul de droguri. 

7. Comportamentul agresiv 

Comportamentul heteroagresiv 

Registrul de manifestare al agresivităţii 

este foarte vast, întinzându-se de la atitudinea 

de pasivitate şi indiferenţă, refuz de 

ajutor, ironie, tachinare până la atitudinea de 

ameninţare şi acte de violenţă propriu-zisă 

(Ferreol,G., 2003). 

Chestionarul cuprinde 7 itemi care 

vizează: 

- Portul unor arme albe (cuţite, bâte, 

spray-uri lacrimogene, paralizante). 

- Frecvenţa portului şi utilizării armelor 

albe în incinta şcolii. 

- Prezenţa sentimentului de nesiguranţă 

la şcoală, datorită agresivităţii 

unor colegi. 

- Frecvenţa certurilor, agresiunilor 

verbale, bătăilor, rănirilor în incinta 

şcolii şi în afara ei. 

- Abuzul sexual. 

- Manifestări agresive verbale. 

Comportamentul autoagresiv (suicidar) 

Suicidul rămâne un act de conduită 

imprecis de identificat în cadrul comportamentului 

autoagresiv, mai ales la copii şi 

adolescenţi. Reuşita poate să nu constituie 

expresia autentică a unui suicid, după cum 

suicidul nereuşit poate fi cu totul diferit ca 

semnificaţie, de o tentativă suicidară 

(Covaciu, M., 1997). 

Studiul comportamentului suicidar 

se realizează cu ajutorul a 7 itemi: 

- Existenţa, la tinerii chestionaţi, în 

ultimele 12 luni, a unor stări de 

tristeţe exagerată, a unor stări 

depresive. 

- Frecvenţa gândurilor şi ideilor suicidare. 


de suicid, care au necesitat sau 

nu îngrijiri medicale de specialitate. 

- Existenţa unor cazuri de suicid în 

familia celui chestionat. 

8. Comportamentul cu risc de implicare 

în accidente de circulaţie 

Accidentele de circulaţie sunt principala 

cauză de deces în adolescenţă şi sunt 

efectul absenţei unui comportament preventiv 

corespunzător. Făcând din nerespectarea 

regulilor de circulaţie un act de „curaj” şi 

nesupunere, conducând cu viteză excesivă, 

fără protecţie minimă (centura de siguranţă) 

şi adesea sub influenţa alcoolului şi drogurilor, 

tinerii îşi riscă chiar şi viaţa 

(Grădinaru,C., 1997). 

Chestionarul cuprinde 6 itemi: 

- Frecvenţa purtării căştii de protecţie 

în timpul mersului pe bicicletă sau 

cu motocicleta, scuterul. 

- Frecvenţa purtării centurii de siguranţă 

în autovehicul. 

- Frecvenţa călătoriilor cu maşina 

condusă de o persoană aflată sub 

influenţa alcoolului. 

- Frecvenţa consumului de alcool la 

volan de către cei chestionaţi. 

- Vârsta la care au învăţat să conducă. 

- Locul de traversare al străzii.

9. Comportamentul sexual 

Libertatea sexuală după instalarea 

pubertăţii ar părea să fie foarte naturală, dar 

lipsa experienţei de viaţă, dependenţa 

materială de părinţi, şcolaritatea prelungită 

ar contraindica o începere prea devreme a 

vieţii sexuale. Nu pentru că ea nu ar fi naturală, 

ci pentru că implică riscuri pentru sănătate: 

boli transmise pe cale sexuală, sarcini 

nedorite urmate de avort sau naşterea 

unui copil care, în cele mai multe cazuri, 

este abandonat. Pe lângă implicaţiile în starea 

de sănătate, aceste probleme pot influenţa 

cariera şcolară, relaţiile cu familia, îşi 

pot pune amprenta pe toată evoluţia ulterioară 

a tânărului (Vlaicu, B., 2000). 

În chestionar sunt 12 itemi care 

urmăresc: 

- Începerea sau nu a vieţii sexuale. 

- Vârsta începerii vieţii sexuale. 

- Numărul de persoane existente în 

antecedentele sexuale ale tinerilor 

chestionaţi. 

- Frecvenţa raporturilor sexuale. 

- Metodele contraceptive folosite. 

- Existenţa unui partener sexual stabil. 

- Existenţa unor relaţii sexuale întâmplătoare. 

- Protecţia faţă de bolile cu transmitere 

sexuală. 

- Existenţa unor sarcini nedorite în 

antecedente. 

- Existenţa unor boli cu transmitere 

sexuală în antecedente. 

10. Comportamentul alimentar 

Fiecare om, fiecare familie, chiar fiecare 

societate îşi are tipul său alimentar. 

Obiceiurile şi gusturile alimentare transmise 

prin tradiţie sunt uneori aproape imposibil 

de schimbat într-o singură generaţie. O problemă 

importantă de sănătate o constituie 

anumite comportamente alimentare ale copiilor 

şi tinerilor, fie prin aport insuficient de 

alimente, fie ca urmare a unui regim alimentar 

neechilibrat. Obiceiurile alimentare 

dobândite în copilărie şi adolescenţă au repercusiuni 

importante asupra stării de 


sănătate, atât pe termen scurt cât şi pe termen 

lung. 

Chestionarul cuprinde 30 itemi: 

- Aprecierea subiectivă a propriei greutăţi. 

- Atitudinea faţă de propria greutate. 

- Tentative şi modalităţi de a preveni 

îngrăşarea. 

- Frecvenţa consumului de fructe şi 

legume proaspete, sucuri proaspăt 

preparate. 

- Frecvenţa consumului de lapte. 

- Frecvenţa consumului de derivate de 

lapte. 

- Frecvenţa consumului de carne albă. 

- Frecvenţa consumului de carne roşie. 

- Frecvenţa consumului de mezeluri. 

- Frecvenţa consumului de margarină. 

- Frecvenţa consumului de grăsimi 

animale. 

- Frecvenţa consumului de ouă. 

- Frecvenţa consumului de dulciuri. 

- Frecvenţa consumului de băuturi răcoritoare. 

- Frecvenţa consumului de cafea şi 

băuturi energizante. 

- Frecvenţa consumului de chips-uri, 

snacks-uri, cartofi prăjiţi, hamburgheri, 

pizza. 

- Frecvenţa consumului de pâine, 

paste făinoase, cereale. 

- Numărul meselor într-o zi. 

- Consumul micului dejun. 

- Preferinţa pentru alimente preparate 

într-un anumit mod (prăjite, fierte, 

coapte, crude etc). 

11. Sedentarismul 

În ultimul timp, adolescenţii şi tinerii 

nu mai apelează la exerciţii fizice, sporturi, 

plimbări în aer liber ca să se recreeze, ci îşi 

petrec timpul liber în faţa calculatorului sau 

prin baruri, discoteci, cluburi. Ajung, astfel, 

să fie tipic sedentari: muncă sedentară, 

odihnă de tip sedentar şi excluderea sportului, 

sistarea oricăror exerciţii fizice şi chiar a 

mersului pe distanţe mai lungi.

134 


Chestionarul investighează sedentarismul 

la tineri cu ajutorul a 5 itemi: 

- Timpul petrecut zilnic în faţă televizorului 

sau calculatorului. 

- Numărul de zile dintr-o săptămână 

când fac educaţie fizică, la şcoală. 

- Numărul de minute de exerciţii fizice 

practicate într-o oră obişnuită de 

educaţie fizică. 

- Frecvenţa practicării exerciţiilor de 

forţă sau pentru tonus muscular. 

- Frecvenţa practicării exerciţiilor de 

rezistenţă. 

12. Automedicaţia 

Automedicaţia reprezintă un comportament 

cu risc pentru sănătate dacă devine 

obicei cotidian. Medicamentele luate pe 

cale orală sau injectabilă, fără recomandarea 

unor persoane autorizate, pot prejudicia serios 

starea de sănătate a tinerilor. 

Chestionarul cuprinde 1 item care se 

referă la frecvenţa folosirii în ultimele 12 

luni, a unor medicamente, fără recomandarea 

medicului sau farmacistului. 

13. Grija pentru propria sănătate şi 

nivelul educaţiei pentru sănătate 

Cu ajutorul a 4 itemi am urmărit: 

- Frecvenţa vizitelor preventive la 

medicul generalist. 

- Frecvenţa vizitelor preventive la 

medicul stomatolog. 

- Folosirea unor loţiuni cu factor de 

protecţia faţă de UV, la expunerea la 

soare. 

- Conţinutul orelor de educaţie sanitară 

de la şcoală, în principal dacă au 

fost informaţi cu privire la efectele 

fumatului, efectele consumului de 

alcool, efectele consumului de droguri, 

SIDA sau infecţia HIV, modalităţile 

de prevenire a sarcinii, modalităţile 

de prevenire a bolilor transmise 

sexual, alimentaţia raţională, efectele 

sedentarismului. 

Bibliografie 

1. Grădinaru, C., Aspecte medico – sociale 

ale accidentului rutier, Ed. 

Sport-Turism, Bucureşti, 1977, 

p.94-195 

2. Ferreol, G., Neculau, A., Violenţa, aspecte 

psihosociale, Ed. Polirom 

Iaşi 2003 

3. Covaciu, M., Familia şi suicidul la 

adolescent, Revista Medical 

Update, 1997, vol 3. nr.4 

4. Covaciu, M., Tentativa de suicid la adolescent, 

Revista Medical 

Update, 1997, vol 3. nr.1 

5. Vlaicu, B., Doroftei,S., Petrescu,C., 

Putnoky,S., Fira Mlădinescu, 

C., Elemente de Igiena 

copiilor şi adolescenţilor, Editura 

Solness, Timişoara, 2000, 

pagină web 

6. Vlaicu B., Putnoky S., Motoc M., Adolescenţii 

din România sfârşitului 

de secol XX. Trăsături de maturizare 

pubertară şi comportament 

sexual, Editura Solness, 

Timişoara, 2000, pagină web 

7. Vlaicu,B. (coordonator), Petrescu,C., 

Putnoky,S., Fira Mlădinescu 

C., Capitol “Noţiuni de sănătate 

şi factori de risc ai reproducerii 

umane” în Tratat de Sănătate 

Publică, Vol II, sub redacţia 

Vulcu L, Editura Hermannstadt, 

2003, pg 141-312 

8. *** ESPAD 2003 – Studiul European în 

Şcoli privind Alcoolul şi alte 

Droguri al Consiliului Suedez 

de Informare asupra Alcoolului 

şi altor Droguri, Pompidou 

Group, de cooperare în lupta 

împotriva abuzului şi traficului 

ilicit de stupefiante 

9. *** Chestionarul american YRBSS – 

Youth Risk Behavior Surveillance 

System 

10. *** Nutrition Questionaire – Bringing 

Nutrition Screening To 

Seniors in Canada 

11. DSP Timiş, UMF Timişoara - Chestionar 

CAST 2002

Abstract 


A good management of risk behaviours requires, first of all, knowledge on size of the 

phenomenon and of populational bio-psycho-social peculiarities. Medical and social investigation 

is the method for collecting of necessary information for describing human knowledge, 

opinions, attitudes and behaviours. The investigation form contains objective data, which reflect 

some characteristics of investigated subjects and behaviour data. The questionnaire was 

applied by direct interview. The questionnaire was pre-tested by interviewing a similar 

population of 50 persons, this group being non-representative. The aim of pre-testing was to 

verify aspects concerning the size of the questionnaire, the logical sequence of answers, the 

vocabulary, the sentence topic, the encoding, the training of operators. Test-pretest fiability 

evaluation, fiability between evaluators, validation by comparison with previous studies were 

performed. The questionnaire was changed based upon results obtained on pre-testing. The 

post-testing questionnaire includes 126 items, grouped by objective, behaviour and opinion 

data.

136 

Rezumat 


PROFILUL DE PERSONALITATE LA 

ELEVI ŞI STUDENŢI. STUDIU 

COMPARATIV 

Petrescu C. 1 , Putnoky S. 1 , Ciobanu V. 1 , Suciu O. 1 , Fira- 

Mlădinescu C. 1 , Ursoniu S. 1 , Vernic C. 1 , Caraion C. 1 , 

Radu I. 1 , Silberberg K. 2 , Porojan G. 2 , Korbuly B. 2 , 

Vlaicu B. 1 

1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara 

2. Direcţia de Sănătate Publică Timiş 

Cercetătorii abordează personalitatea din diferite puncte de vedere în funcţie de părerile 

lor despre oameni. Trăsăturile de personalitate ale elevilor de liceu şi tinerilor reprezintă 

o premisă a apariţiei comportamentelor cu risc. Intr-un proiect mai larg despre comportamentele 

cu risc vom folosi Inventarul de Personalitate Freiburg – FPI, un chestionar 

multifazic extras din nosologia psihiatrică. Chestionarul a fost aplicat pe două eşantioane 

reprezentative, formate din elevi de liceu şi studenţi. În profilele de personalitate identificate 

s-au descoperit diferenţe şi asemănări. Polarizarea trăsăturilor de personalitate a fost mai 

mare la elevii de liceu decât la studenţi. În concluzie, există un profil de personalitate important 

în caracterizarea populaţiei tinere la diferite grupe de vârstă. 

Premise 

Cercetătorii pot aborda personalitatea 

din puncte de vedere diferite, în funcţie 

de presupunerile lor despre oameni. Astfel 

de abordări au fost realizate de Freud, Adler, 

Leury, Murray, Allport, Eysenck, Skinner, 

Rotter, Bandura, Mischel, Rogers, Maslow, 

Berne. 

Trăsăturile de personalitate la liceeni 

şi tineri sunt o premisă a apariţiei comportamentelor 

cu risc. 

Scop 

Prin studiul efectuat am urmărit dezvoltarea 

unei noi perspective în abordarea 

comportamentelor cu risc la populaţia tânără. 

Abordarea personalităţii ca factor predispozant 

în apariţia comportamentelor cu 

risc reprezintă elementul de noutate (2,5). O 

comparare a profilelor de personalitate la 

elevii de liceu şi studenţi ne dă posibilitatea 

observării unei evoluţii în procesul de 

structurare al acesteia (4). Menţionăm faptul 

că acest studiu este parte componentă a unui 

proiect mai larg – grant tip A de investigare 

a comportamentelor cu risc apărute la populaţia 

tânără din judeţul Timiş. 


Populaţia luată în studiu a fost reprezentată 

de liceenii şi tinerii (şcoli postliceale 

şi învăţământul universitar de stat şi particular) 

din mediul urban al judeţului Timiş. 

Pentru investigarea trăsăturilor de 

personalitate folosim acelaşi eşantion (186

clase) stabilit pentru investigarea comportamentelor 

cu risc la liceeni şi tineri, în cadrul 

studiului nostru. La acest eşantion testarea 

personalităţii s-a realizat concomitent cu 

aplicarea chestionarului pentru investigarea 

comportamentelor cu risc. 

Printre metodele de evaluare a personalităţii 

au fost folosite: observaţia (evaluarea 

directă a unor aspecte ale personalităţii); 

interviul (informarea obţinută prin 

consultarea punctului de vedere propriu al 

persoanei); testele de personalitate (căi standardizate 

şi avantajoase din punct de vedere 

economic pentru a oferi informaţii numeroase 

asupra personalităţii). 

Testele de personalitate folosite au 

îndeplinit standardele de fiabilitate şi validitate. 

Testele de personalitate sunt obiective 

şi proiective. 

Noi am utilizat un test obiectiv de 

personalitate (inventarul de personalitate 

Freiburg – FPI) care este un chestionar 

multifazic construit prin combinarea a două 

sisteme psihologice: unul clasic cu unul 

extas din nosologia psihiatrică. 

În continuare redăm o scurtă descriere 

a Inventarului de personalitate Freiburg. 

FPI cuprinde 212 itemi grupaţi în 9 

scări, la care pentru a obţine o imagine cât 

mai completă a personalităţii persoanei investigate 

s-au mai adăugat încă 3 scări. 

Cele 12 scări ale FPI – G (212 itemi) sunt: 

FPI 1 (nervozitate) – 34 itemi, 1 item este 

polat -; 

FPI 2 (agresivitate) – 26 itemi, 2 itemi polaţi -; 

FPI 3 (depresie) – 8 itemi, 1 este polat -. 

FPI 4 (excitabilitate) – 20 itemi, 1 polat -; 

FPI 5 (sociabilitate) – 28 itemi, dintre care 

16 polaţi -; 

FPI 6 (calm) – 20 itemi, 1 este polat -; FPI 7 

(tendinţă de dominare) conţine 20 itemi, 1 

este polat -, 


FPI 8 (inhibiţie) – 20 itemi, dintre care 5 

sunt polaţi -; 

FPI 9 (sinceritate) conţine 14 itemi, toţi pozitivi. 

14 sunt polaţi -; 

FPI E (extraversiune) conţine 24 itemi, dintre 

care 5 sunt polaţi -; 

FPI N (labilitate emoţională) conţine 24 de 

itemi, dintre care 3 sunt polaţi –; 

FPI M (masculinitate) conţine 26 itemi, 

dintre care 14 sunt polaţi -. 

Pornind de la forma completă a 

chestionarului (FPI – G) au mai fost construite 

cu scopul trierii rapide sau de examinare 

repetată a unei persoane încă trei forme 

paralele: FPI – K (76 itemi), FPI –HA (114 

itemi) şi FPI – HB ( 114 itemi). În 1982 

Konig şi Schmidt au realizat o formă prescurtată 

a FPI (54 itemi). 

Trebuie menţionat faptul că denumirile 

scărilor reprezintă doar nişte etichete. O 

interpretare mai nuanţată a chestionarului 

FPI se realizează prin studierea intercorelaţiilor 

dintre acestea. 

FPI – G (212 itemi) se adresează 

persoanelor cu nivel de instruire şi dezvoltare 

intelectuală medii, aceste persoane 

având capacitatea să surprindă semnificaţia 

itemilor. Pentru corectarea fişei de răspuns 

se foloseşte o grilă. Conţinutul întrebărilor 

chestionarului se referă la stări psihice şi 

comportamente, la atitudini, obiceiuri şi 

simptome psihosomatice. 

FPI G (212 itemi) a fost pretestat pe 

un grup de liceeni (50 subiecţi) şi un grup de 

studenţi (50 subiecţi), din Timişoara. Nu au 

apărut probleme legate de înţelegerea întrebărilor, 

iar timpul de lucru a fost foarte 

apropiat de cel optim. 

În cadrul Grantului CNCSIS vom 

folosi chestionarul FPI G (212 itemi). 

Vom administra FPI – ul individual, 

fără limită de timp (în mod obişnuit completarea 

chestionarului durează 30-40 de 

minute). Pe grila de răspuns subiectul va

138 


nota cu Da sau Nu, în dreptul numărului întrebării 

adresate. 


La elevii de liceu investigaţi la 

pretest prin aplicarea FPI s-au întâlnit cel 

mai frecvent următoarele trăsături de personalitate 

(profilul 1): lipsa agresivităţii spontane, 

stăpânire de sine (30%); proastă dispoziţie, 

nesiguranţă (27%); linişte, toleranţă 

crescută la frustrare (26%); sociabilitate, 

vioiciune (23%); uşoară agresivitate reactivă 

(26%); detaşare, capacitate de contact 

(30%); uşoară deschidere şi autocritică 

(30%); uşoară labilitate emoţională (26%) 

(1,3,4). 

Profilul de personalitate la studenţii 

pretestaţi s-a caracterizat prin (profilul 2): 

- absenţa tulburărilor psihosomatice 

(26%); 

- sociabilitate, vioiciune (27%); 

- încredere în sine, bună dispoziţie 

(32%); degajare, capacitate de contact 

(26%); 

- deschidere, autocritică (33%); 

- uşoară introversie (53%); stabilitate 

emoţională (26%). 

Se constată un profil al personalităţii 

studenţilor mai apropiat de standardul stabilit 

pentru populaţia românească, adultă 

comparativ cu elevii de liceu. O explicaţie o 

constituie procesul de formare a personalităţii, 

neîncheiat încă la liceeni (6,7). 

Concluzii 

1. La elevii de liceu se constată următoarele 

trăsături de personalitate: stăpânire 

de sine, proastă dispoziţie, nesiguranţă, 

linişte, insensibilitate, sociabilitate, vioiciune, 

uşoară agresivitate reactivă, degajare, 

capacitate de contact, uşoară deschidere şi 

autocritică, labilitate emoţională. 

2. La studenţi profilul de personalitate 

se caracterizează prin: bună dispoziţie, 

sociabilitate, vioiciune, încredere în sine, 

degajare, capacitate de contact, deschidere, 

autocritică, uşoară introversie, stabilitate 

emoţională. 

3. Polarizarea trăsăturilor de personalitate 

este mult mai intensă la liceeni 

comparativ cu studenţii. Polarizarea trăsăturilor 

de personalitate la tineri (elevi şi studenţi) 

este mai accentuată faţă de populaţia 

adultă, la care există un echilibru între cele 

două extreme. 

Bibliografie selectivă 

1. Antal A. – Igiena şcolară. Editura Medicală, 


2. Beloiu M. – Cercetarea potenţialului 

biologic la tineri. Editura Medicală. 


3. Gottlieb BH. – Social Networks and Social 

Support. Ed. Beverly 

Hills, California Sage 

Publishers, 1982. 

4. Hoffman Adele, Greydanus D. – 

Adolescent Medicine. 

Stamford: Appleton and 

Lange, 1997. 

5. Nenderson S. – Measuring social 

relationship: The interviw 

Schedule for social interaction. 

Psychology Med., 10, 723- 

734. 

6. Pamfil E., Ogodescu D. - Persoană şi 

devenire. Editura Ştiinţifică şi 

Enciclopedică, Bucureşti, 

1987. 

7. Şchiopu Ursula, Verza E. – Psihologia 

vârstelor. Ciclurile vieţii. 

Editura Didactică şi Pedagogică, 

Bucureşti 1981.

Scara 

FPI 1 

FPI 2 

FPI 3 

FPI 4 

FPI 5 

FPI 6 

FPI 7 

FPI 8 

FPI 9 

FPI E 

FPI N 

FPI M 

Profil 

ul 

Frec 

venţa 

(%) 

20% 

30% 

26% 

26% 

23% 

30% 

26% 

30% 

30% 

63% 

26% 

1. 


Profilul 1. Trăsături de personalitate la elevii liceeni 

Trăsături de 

personalitate 

Fără tulburări 

psihosomatice 

Neagresiv, stăpânit 

Mulţumit, sigur de sine 

Liniştit, toleranţă 

crescută la frustrare 

Nesociabil, reţinut 

Iritabil, şovăitor 

Îngăduitor, moderat 

Degajat, capabil de 

contact 

Închis, necritic 

Introvertit 

Emoţional stabil 

Autocaracterizare tipic 

feminină 

1 

x 

x 

x 

1 

2 

2 

3 

3 

4 

x 

4 

5 

x 

x 

5 

6 

x 

x 

x 

6 

7 

x 

7 

8 

8 

9 

x 

x 

9 

Trăsături de personalitate 

Cu tulburări 


Agresiv spontan, 

imaturitate emoţională 

Prost dispus, nesigur de 

sine 

Iritat, sensibil la frustrare 

Sociabil, vioi 

Încrezător în sine, bine 

dispus 

Agresiv-reactiv, se 

impune 

Inhibat, încordat 

Deschis, autocritic 

Extravertit 

Emoţional labil 


masculină

140 

Scara 

FPI 1 

FPI 2 

FPI 3 

FPI 4 

FPI 5 

FPI 6 

FPI 7 

FPI 8 

FPI 9 

FPI E 

FPI N 

FPI M 

Profil 

ul 

Abstract 


Frec 

venţa 

26% 

40% 

40% 

34% 

27% 

32% 

40% 

26% 

33% 

53% 

26% 

26% 

2. 

Profilul 2. Trăsături de personalitate la studenţi 

Trăsături de 

personalitate 

1 2 3 4 5 6 7 8 9 Trăsături de personalitate 

Fără tulburări 


Neagresiv, stăpânit 

Mulţumit, sigur de sine 

Liniştit, insensibil 

Nesociabil, reţinut 

Iritabil, şovăitor 

Îngăduitor, moderat 

Degajat, capabil de 

contact 

Închis, necritic 

Introvertit 

Emoţional stabil 


feminină 

1 

Researchers approach personality from different points of view, in function of their 

suppositions about peoples. The personality features of high school and young people represent 

a premise of the risk behaviours appearance. In a large project about risk behaviours we 

use an objective personality test Freiburg (Freiburg Personality Inventory - FPI), a multiphase 

questionnaire extracted from psychiatric nosology. The questionnaire was applied in 

two students samples, homogenously and statistical representative, from college and high 

school. In identified personality profiles we discovered differences and similarities. The polarisation 

of the personality features was higher in the college than in high school students. In 

conclusion, there is a personality profile, important to characterise young people at different 

age’s groups. 

2 

x 

x 

3 

x 

x 

x 

4 

x 

x 

x 

5 

x 

x 

6 

x 

7 

x 

8 

9 

Cu tulburări 

psihosamatice 

Agresiv spontan, 

imaturitate emoţională 

Prost dispus, nesigur de 

sine 

Iritat, sensibil la frustrare 

Sociabil, vioi 

Încrezător în sine, bine 

dispus 

Agresiv-reactiv, se 

impune 

Inhibat, încordat 

Deschis, autocritic 

Extravertit 

Emoţional labil 


masculină

Rezumat 


CORT 2004: METODE DE 

EŞANTIONARE ŞI TESTAREA 

CHESTIONARELOR 

Ursoniu S. 1 , Vernic C. 2 , Petrescu C. 3 , Fira- 

Mlădinescu C. 3 , Putnoky S. 3 , Suciu O. 3 , Ciobanu V. 1 , 

Caraion-Buzdea C. 1 , Radu I. 1 , Silberberg K. 4 , 

Korbuly B. 4 , Porojan G. 4 , Vlaicu B. 3 

1. Universitatea de Medicină şi Farmacie Victor Babeş Timişoara, Disciplina de 

Sănătate Publică 

2. Universitatea de Medicină şi Farmacie Victor Babeş Timişoara, Disciplina de 

Informatică Medicală şi Biostatistică 

3. Universitatea de Medicină şi Farmacie Victor Babeş Timişoara, Disciplina de Igienă 

4. Direcţia de Sănătate Publică Timiş, Promovarea Sănătăţii 

Lucrarea prezintă metodele de eşantionare şi testarea chestionarului făcut în rândul 

elevilor de la liceele şi şcolile profesionale din judeţul Timiş, precum şi în rândul studenţilor 

pentru evaluarea comportamentelor cu risc la adolescenţi şi tineri. Ancheta a avut loc în anul 

2004 şi s-a bazat pe aplicarea unor chestionare anonime. 

Premise şi obiective 

Studiul comportamentelor cu risc 

pentru sănătate la adolescenţi şi tineri 

constituie o prioritate prin efectul pe care îl 

au asupra sănătăţii imediate, cât şi în perioada 

adultă. Prezentul studiu face parte din 

cadrul unui grant de tip A, finanţat de 

CNCSIS şi aflat în desfăşurare. Lucrarea îşi 

propune să prezinte metodele de eşantionare 

şi testarea chestionarului. 

Metode 

Pentru aplicarea chestionarelor au 

fost alese pe criteriul vârstă 2 populaţii: una 

formată din elevii de liceu şi elevii de la de 

la şcolile profesionale şi alta formată din 

elevii de la şcolile postliceale şi studenţii din 

învăţământul universitar din judeţul Timiş. 

Au fost apoi alese 2 eşantioane reprezentative 

pentru cele 2 populaţii. În acest scop s-a 

determinat mărimea eşantionului minim necesar 

cu ajutorul programului Epiinfo versiunea 

6.04d, 2001. 

S-a optat pentru un eşantion stratificat 

în cuiburi. Pentru testarea chestionarelor 

s-a folosit un grup de 25 de subiecţi la care 

instrumentul a fost aplicat de două ori la un 

interval de 3 săptămâni. Fidelitatea chestionarului 

a fost determinată cu ajutorul 

coeficientului de consistenţă internă alfa a 

lui Cronbach. 


Eşantionarea în cuiburi este frecvent 

folosită în locul eşantionării simple, pe de o 

parte din motive financiare şi pe de altă 

parte datorită răspândirii populaţiei din care

142 


va fi extras eşantionul, fapt care face imposibilă 

alegerea individuală a subiecţilor care 

vor fi interogaţi. Eşantionarea în cuiburi măreşte 

varianţa şi lărgeşte intervalele de încredere. 

Acest lucru se întâmplă deoarece 

membrii aceluiaşi cuib tind să aibă un comportament 

asemănător. Membrii aceluiaşi 

cuib furnizează mai puţine informaţii despre 

populaţie decât cei care provin din cuiburi 

diferite. Datorită acestui fapt valorile obţinute 

tind să fie estimări mai puţin precise 

decât în situaţia în care s-ar folosi un eşantion 

randomizat simplu [4-6]. 

Pierderea “eficacităţii” prin utilizarea 

unui eşantion stratificat în cuiburi în locul 

unuia simplu randomizat se numeşte 

efect de design. Acesta variază de la un studiu 

la altul şi chiar în cadrul aceluiaşi studiu 

de la o întrebare la alta şi depinde de mărimea 

prevalenţei. 

În general se observă că efectul de 

design depinde de prevalenţa unui fenomen. 

Cu cât prevalenţa este mai redusă, cu atât 

efectul de design este mai mic, pe când o 

prevalenţă crescută măreşte acest efect. 

S-a plecat de la o populaţie de 

28.366 de elevi, luându-se în calcul o precizie 

dorită a rezultatelor de ± 3%, un interval 

de încredere de 95%, o prevalenţă estimată 

de 50% şi un efect de design de 3. A rezultat 

un eşantion de 3086 de elevi. Ţinând cont că 

la alte studii desfăşurate în condiţii similare 

rata de participare a elevilor a fost de circa 

80%, eşantionului stabilit iniţial i s-a aplicat 

următoarea corecţie: 3086/0,8 rezultând un 

eşantion minim de 3858 de elevi. 

Unităţile primare de eşantionare sunt 

acele unităţi care sunt alese dintr-o listă de 

cuiburi. 

Unitatea primară de eşantionare (cuibul) 

a fost stabilită ca fiind clasa de elevi. 

Alegerea s-a făcut proporţional, pe straturi, 

în funcţie de clasă, an de studiu, mediu urban 

şi rural. 

În mod similar s-a determinat mărimea 

eşantionului minim necesar pentru cea 

de-a doua populaţie formată din elevii de la 

şcolile postliceale şi studenţi. S-a plecat de 

la o populaţie de 43.000 de studenţi şi 3105 

de elevi de la şcolile profesionale. Luând în 

calcul parametrii amintiţi anterior a rezultat 

un eşantion minim de 3129 de studenţi şi 

elevi. Mizându-se pe o rată de participare de 

60%, eşantionului iniţial i s-a aplicat următoarea 

corecţie: 3129/0,6 rezultând un eşantion 

minim de 5215 persoane. 

Unitatea primară de eşantionare (cuibul) 

a fost stabilit ca fiind grupa de studenţi, 

respectiv clasa de elevi. Datorită variaţiilor 

foarte mari ale numărului studenţilor dintr-o 

grupă cuprinsă între 7 şi 25 de studenţi, s-a 

optat pentru o eşantionare în cuiburi stratificată 

multistadială. 

Înainte de aplicarea unui instrument 

(chestionarul) trebuie să studiem proprietăţile 

acestuia. În primul rând el trebuie să dea 

aceleaşi rezultate la măsurători repetate ale 

aceluiaşi fenomen sau la aceleaşi populaţii, 

adică să fie fiabil. Avem următoarele tipuri 

de fiabilitate: 

- test-retest – măsoară stabilitatea în 

timp; este evaluată prin aplicarea repetată a 

chestionarului la diferite intervale de timp. 

Intervalul trebuie să fie suficient de mare 

pentru ca repondenţii să nu îşi amintească 

răspunsurile de la prima testare, dar nici 

prea mare ca să nu apară modificări reale. 

- fiabilitatea formelor echivalente/ 

alternante – este evaluată prin administrarea 

a două teste echivalente în acelaşi timp sau 

la perioade foarte scurte de timp. 

- consistenţa internă estimează omogenitatea 

testului. Ea reprezintă măsura în 

care întrebările specifice unei anumite dimensiuni 

(probleme) se corelează între ele. 

Din această ultimă categorie face 

parte şi coeficientul alfa a lui Cronbach care 

arată concordanţa diferitelor părţi ale testului 

[1,3]. Cronbach alfa măsoară corelaţia 

pătratică între scorurile observate şi scorurile 

reale. Poate avea valori cuprinse între 0 

şi 1. Cu cât valoarea este mai apropiată de 1, 

cu atât consistenţa internă este mai mare. Se 

recomandă ca valorile minime să fie mai 

mari decât 0,5 sau 0,7 ca un criteriu minim 

pentru o consistenţă internă adecvată. 

Noi am determinat valorile coeficientului 

alfa pentru principalele capitole ale 

chestionarului la prima şi respectiv la a doua 

aplicare: climat familial, anturaj extrafami-

lial, fumat, consum de băuturi alcoolice, 

consum de droguri, comportament heteroagresiv, 

comportament suicidar, conduită 

preventivă în circulaţia stradală, comportament 

sexual, comportament alimentar, sedentarism 

şi asistenţă medicală. Rezultatele 

obţinute sunt prezentate în Tabelul 1. Diferenţele 

care există între cele două momente 

ale aplicării se datorează şi faptului că o 

parte din întrebări se referă la ultimele 30 de 

zile dinaintea aplicării chestionarului, iar 

între cele două momente a existat un interval 

de 21 de zile. 

Validitatea este o a doua proprietate 

importantă care constă în capacitatea chestionarului 

de a măsura exact ceea ce trebuie 

să măsoare. 

Validitatea de conţinut – se referă la 

măsura în care întrebările care compun ches- 


tionarul ating toate aspectele relevante ale 

atributelor pe care acesta trebuie să le măsoare. 

În acest caz nu există unităţi de măsură. 

Aprecierile se fac pe baza literaturii de 

specialitate sau cu ajutorul unui grup de experţi 

în domeniul studiat [9,10]. 

Noi am utilizat ca puncte de plecare 

chestionarele Youth Risk Behavior Survey 

(YRBS) şi European School Study Project 

on Alcohol and Other Drugs (ESPAD) 

[2,7,8]. Chestionarul ESPAD are o variantă 

în limba română care a fost utilizată în timpul 

anchetei care a avut loc în ţara noastră în 

anul 2003. În cazul chestionarului american 

YRBS am făcut traducerea în limba română 

şi apoi chestionarul a fost retradus în limba 

engleză pentru a identifica eventuale neconcordanţe. 

Validitatea unui test este limitată 

de fiabilitatea sa. 

Tabelul 1.Valorile lui Cronbach alfa la prima şi la a doua aplicare 

Capitolul Alfa 1 Alfa 2 

Climat familial 0,78 0,76 

Anturaj extrafamilial 0,74 0,77 

Fumat 0,78 0,79 

Consum băuturi alcoolice 0,69 0,80 

Consum de droguri 0,77 0,89 

Comportament heteroagresiv 0,91 0,86 

Comportament suicidar 0,54 0,74 

Conduită preventivă în circulaţia stradală 0,63 0,61 

Comportament sexual 0,79 0,72 

Comportament alimentar 0,76 0,63 

Sedentarism 0,40 0,64 

Asistenţă medicală 0,66 0,53 

Concluzii 

Rezultatele obţinute cu ajutorul acestei 

metodologii permit o mai corectă evaluare 

a comportamentelor cu risc pentru sănătatea 

adolescenţilor şi tinerilor, factor important 

pentru realizarea unor măsuri preventive 

eficiente. 

Bibliografie 

1. Bland, J.M., Altman D.G. (1997). Cronbach’s 

alpha. British Medical 

Journal; 314:572. 

Brener, N. D., Kann, L., McManus, T., Kinchen, 

S. A., Sundberg, E. C., 

& Ross, J. G. (2001). 2. Reliability 

of the 1999 youth risk 

behavior survey questionnaire. 

Journal of Adolescent Health, 

31, 336-342. 

3. Cronbach LJ. Coefficient alpha and the 

internal structure of tests. Psychometrika 

1951;16:297-333. 

4. Harrell, A. V. (1997). The validity of selfreported 

drug use data: the accuracy 

of responses on confidential 

self-administered an-

144 


swer sheets. In: The validity of 

self-reported drug use: improving 

the accuracy of survey 

estimates. (pp. 37-58). NIDA 

Research Monograph 167. 

Rockville, MD. 

5. Harrison, L. D. (1995). The validity of 

self-reported data on drug use. 

Journal of Drug Issues, 25, 91- 

111. 

6. Harrison, L. (1997) The validity of selfreported 

drug use in survey research: 

an overview and critique 

of research methods. In: 

The validity of self-reported 

drug use: improving the accuracy 

of survey estimates. (pp. 

17-36). NIDA Research Monograph 

167. Rockville, MD. 


Kokkevi, A., Morgan, M., & 

Narusk, A. (1997). The 1995 






Abstract 




Ahlström, S., Kokkevi, A., & 

Morgan, M. (2000). The 1999 








9. O’Malley, P. M., Bachman, J. G., & 

Johnston, L. D. (1983). Reliability 

and consistency in selfreports 

of drug use. International 

Journal of the Addictions, 

18, 805-824. 

10. Winters, K. C., Stinchfield, R. D., 

Henly, G. A., & Schwartz, R. 

H. (1990). Validity of adolescent 

self-report of alcohol and 

other drug involvement. International 

Journal of the Addictions, 

25, 1379-1395. 

We present sampling and questionnaire testing methods in a survey investigating high 

school students’ and undergraduate students’ risk behaviour. The study was carried out during 

2004 among adolescents residing in Timis county. Anonymity was assured.

CUPRINS 


Secţiunea: Workshop sub egida CNCSIS 

„Comportamente cu risc la tineri – ameninţare la sănătate şi securitatea societăţii” 

PROFILE PSIHOLOGICE ŞI COMPORTAMENTE CU RISC ÎNTÂLNITE LA TINERI 

Petrescu C., Băncilă S.P., Suciu O., Vlaicu B., Doroftei S.......................................................5 

SOMNUL - IMAGINE, SĂNĂTATE, COMUNICARE - LA ADOLESCENŢI ŞI TINERI 

Petrescu P., Marian A., Toma R..........................................................................................10 

FUMATUL LA UN LOT DE ELEVI DIN MUNICIPIUL BUCUREŞTI – CORELAŢII 

COMPORTAMENTAL ATITUDINALE ŞI SOCIO-FAMILIALE 

Bucur G.E., Bindea B., Cetnarovici D. M., Cocoş C., Georgescu C., 

Ionescu-Lupeanu M., Mureşan F.........................................................................................15 

FUMATUL LA ELEVII DIN ULTIMILE CLASE GIMNAZIALE ŞI DIN PRIMELE 

CLASE LICEALE – CONSIDERAŢII STATISTICO-MATEMATICE 

Bucur G.E., Bindea B., Cetnarovici D. M., Cocoş C., Georgescu C, 

Ionescu-Lupeanu M., Mureşan F.........................................................................................25 

OBICEIUL FUMATULUI LA COPII ŞI ADOLESCENŢI DIN CÂTEVA ŞCOLI CLUJENE 

Laza V., Irimie C., Lotrean L. .............................................................................................33 

STUDIU COMPARATIV PRIVIND CONSUMUL DE ALCOOL LA ELEVII DE LICEU 

DIN TIMIŞOARA ŞI DIN ALTE REGIUNI ALE LUMII 

Caraion-Buzdea C., Ursoniu S., Vernic C., Silberberg K., Korbuly B. ..............................46 

VIAŢA STUDENŢEASCĂ ŞI CONSUMUL DE ALCOOL 

Şomcutean A. A., Ciobanu L. M., Goţia S. R., Goţia C.S. .................................................54 

CONSUMUL DE DROGURI ÎN COLECTIVITĂŢILE STUDENŢEŞTI 

Vasile M., Cordeanu A., Nicolescu R., Chitu A., Petrescu Huidumac C., 

Christescu M. ......................................................................................................................59 

CONSUMUL DE DROGURI LA STUDENŢI DIN CÂTEVA CENTRE UNIVERSITARE 

Laza V., Alexoaie C., Lotrean L........................................................................................66 

CAST 2003: ANCHETĂ PRIVIND CONSUMUL DE BĂUTURI ALCOOLICE, 

FUMATUL ŞI CONSUMUL DE DROGURI LA LICEENII DIN TIMIŞOARA 

Ursoniu S., Vernic C., Silberberg K., Korbuly B................................................................77 

CONSUMUL DE ALCOOL, DROGURI ŞI TUTUN AL ELEVILOR DIN TÂRNĂVENI 

Dănilă M., Ureche R., Abram Z., Finta H. ..........................................................................82 

COMPORTAMENTUL ALIMENTAR IN RANDUL STUDENTILOR 

Laza V., Fulea I., Lotrean L. ...........................................................................................100

146 


OBICEIURILE ALIMENTARE, IMPACTUL MEDICAMENTELOR LA STUDENŢI 

Ciobanu L. M., Şomcutean A. A., Goţia S. R., Goţia C. S............................................... 110 

CONSUMUL DE ALCOOL ŞI VIOLENŢA DOMESTICĂ 

Rada C., Glavce C............................................................................................................. 115 

ASPECTE ANTROPO-PSIHOLOGICE ALE AGRESORILOR ŞI ALE VICTIMELOR 

Glavce C., Rada C............................................................................................................. 122 

CHESTIONAR CORT 2004 

Vlaicu B., Fira-Mlădinescu C., Ursoniu S., Petrescu C., Putnoky S., Suciu O., 

Ciobanu V., Silberberg K., Korbuly B., Vernic C., Radu I., Porojan G., Caraion C........ 129 

PROFILUL DE PERSONALITATE LA ELEVI ŞI STUDENŢI. STUDIU COMPARATIV 

Petrescu C., Putnoky S., Ciobanu V., Suciu O., Fira-Mlădinescu C., Ursoniu S., 

Vernic C., Caraion C., Radu I., Silberberg K., Porojan G., Korbuly B., Vlaicu B.......... 136 

CORT 2004: METODE DE EŞANTIONARE ŞI TESTAREA CHESTIONARELOR 

Ursoniu S., Vernic C., Petrescu C., Fira-Mlădinescu C., Putnoky S., Suciu O. , Ciobanu V., 

Caraion-Buzdea C., Radu I., Silberberg K., Korbuly B., Porojan G., Vlaicu B............... 141

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, nr.3 - Revista de Igiena si ...

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?