Click pe foto sau aici pentru a vizualiza revista în format PDF

Anul VIII, numărul 1

Din cuprins: 

CU OCAZIA SĂRBĂTORILOR DE PAȘTE URĂM TUTUROR 

COLABORATORILOR ŞI CITITORILOR NOŞTRI 

Prima experiență ca jandarm 

Formarea elevilor ca viitori 

jandarmi 

Stagiul scurt de limbă franceză 

de la Rochefort 

File din istoria unității 

Emoţiile primului grad 

“Filmul” evenimentelor 

Pagina artiștilor 

Detalii copertă: 

Pag.3 

Pag.4 

Pag.6 

Pag.8 

Pag.16 

Pag.18 

Pag.22 

PAȘTE FERICIT 

ŞI 

HRISTOS A ÎNVIAT! 

Din numărul următor... 

Colectivul de redacţie: 

Col. Hopu Costel Laurenţiu 

Lt.col. Postelnicu Ionel 

Lt.col. Suliman Doru 

Lt.col. Marian Liviu 

Preot Simion Cătălin 

Mr. Lăcătuşu Tiberiu 

Mr. Nuţu Ilie 

Cpt. Osoianu Liliana 

Lt. Timofte Adriana 

Lt. Ipate Irina Cristina 

Slt. Nistor Anişoara 

Plt. Maniliuc Victor Daniel 

Plt. Mîndrescu Marius 

Plt. Onisie Daniel 

3 aprilie, Ziua Jandarmeriei Române 

Centrul de Pregătire și Perfecționare a Cadrelor Jandarmi Ochiuri 

- etapă în formarea viitorilor jandarmi 

Fotografie din cadrul ceremoniei de acordare a primului grad elevilor Școlii Militare de 

Subofițeri Jandarmi Fălticeni, anul I, seria 2010-2012

În loc de… Editorial 

IMPORTANŢA DIMENSIUNII 

ETNICO-RELIGIOASE ÎN ANALIZA DE 

SECURITATE 

Factori generatori, agravanţi/inflamatori şi 

inhibatori ai conflictelor etnico-religioase 

L 

a începutul mileniului, religia ocupă în continuare un spaţiu 

important în viaţa comunităţilor sociale, în ciuda faptului că 

secularizarea şi raţionalismul au devenit temelii ale modernităţii, 

pe fundalul transformării lor radicale provocate de revoluţiile 

ştiinţifică, informaţională şi biologică pe Terra. 

Religia (asociată cu instituţiile specifice) asigură coeziunea socială, oferă o 

motivaţie în viaţă comunităţilor umane şi individului. Exercită, în numeroase 

cazuri, controlul social şi al funcţiei de educaţie socială. În anumite epoci, 

religia suplineşte chiar ideologia politică, în primul rând acolo unde reprezintă 

şi un element important al identităţii grupului social. 

În sfera fenomenelor şi proceselor religioase de amplitudine globală se pot 

remarca: tendinţe contradictorii de prozelitism religios şi de regrupare a marilor 

religii (creştinism, islamism şi hinduism), dar şi de accentuare a fenomenului 

rezidenţelor sectare, precum și tendinţa de întărire a puterii seculare în raport cu 

religia şi biserica este foarte puternică în Occident. În fostul spaţiu de dominaţie 

sovietică, fenomenul religios a înregistrat o recrudescenţă după prăbuşirea 

comunismului, cu toate că nu se poate vorbi de cristalizarea unui autentic 

fundamentalism religios în aria de predominare a Ortodoxiei. Pe de altă parte, 

religia şi biserica se confruntă cu progresele revoluţionare ale ştiinţei şi 

tehnologiei, care pun la grea încercare explicaţiile universale de natură 

spirituală şi ridică întrebări de natură morală (accentuarea clonării, de exemplu). 

În spaţiul civilizaţiei euro-atlantice se poate afirma, cu precauţie, că 

procesele de extindere a democraţiei şi economiei libere, cu tehnologie 

avansată, au indus un model de societate euro-atlantic în care problemele 

religiei şi credinţei au încetat să mai fie abordate ca " afaceri de stat ". 

În afara spaţiului euro-atlantic religia exercită, în general, funcţii mai 

importante în societate. În statele europene foste socialiste, de pildă, bisericile 

ortodoxe se asociază direct cu administraţiile publice în gestionarea problemelor 

societăţii, având o influenţă notabilă asupra puterii (în F. Rusă, de exemplu). În 

ţările musulmane există: regimuri teocratice (Iran) sau guvernate de "legea 

islamică" (în Asia şi Africa); fenomene de intoleranţă religioasă şi de 

prozelitism agresiv; conflicte şi războaie justificate pe revendicări religioase etc. 

Colonel Laurenţiu Hopu 

Continuare în pagina următoare

Continuare din pagina 1 

Grupuri etno-culturale întregi se 

individualizează prin apartenenţa la o 

religie sau alta şi îşi dispută controlul 

asupra unor " locuri sfinte ", ca în cazul 

Ierusalimului. Liderii spirituali ocupă 

poziţii influente în societate. În a doua 

jumătate a secolului XX, se 

înregistrează numeroase cazuri în 

Africa, unde societăţi în curs de 

modernizare au "căzut" în tribalism şi 

fundamentalism religios. 

Trăim o epocă în care globalizarea şi 

regionalizarea - ca fenomene 

determinante ale epocii - provoacă cele 

mai puternice reacţii contestatare în 

ariile de civilizaţie cu solide relaţii 

sociale tribale şi de clan, cu niveluri 

slabe ale dezvoltării economice, cu rate 

înalte ale creşterii demografice etc. În 

condiţiile uzării discursului comunist şi 

de stânga, compromiterii de către elite a 

discursului democratic capitalizant, 

fundamentalismul religios - îndeosebi 

islamic, dar şi ortodox în Eurasia - oferă 

suport ideologic mişcărilor ultranaţionaliste, 

teroriste şi antiglobaliste. 

Cu toate că majoritatea marilor 

doctrine spirituale promovează pacea, 

religia rămâne pe mai departe un suport 

ideologic al unor conflicte armate. De 

aceea, analizele de securitate 

internaţională nu pot face abstracţie de 

factorul religios (etnico - religios ) în 

estimările specifice. 

Deşi multă vreme factorul etnic, 

alături de cel religios, nu au fost 

considerați adevărate probleme ale 

securităţii naţionale, la momentul în care 

s-a constatat că aveau potenţial de a 

inflama o stare de tensiune sau conflict 

între state, modul de abordare a acestor 

factori a fost reconsiderat. Aparţinând 

dimensiunii culturale a securităţii, 

factorii etnic şi religios capătă o 

importanţă majoră în analiza de 

securitate. Spaţiul de manifestare al 

securităţii culturale se situează la nivelul 

inter-relaţionării securităţii individuale 

cu securitatea naţională, în sensul că 

indivizii sau grupurile substatale, în 

cazul nostru grupurile etnice sau 

religioase, pot deveni o problemă de 

securitate naţională, comportamentul 

acestora degenerând spre acţiuni 

teroriste, separatiste, revoluţionare etc. 

Condiţiile suficient necesare 

pentru transformarea religiei în factor de 

generare a conflictelor armate pot fi: 

existenţa într-un spaţiu, la un moment 

dat, a unor puternice discriminări 

2 

CUVÂNT ŞI FAPTĂ 

Trimestrul I 

religioase; combinarea discriminărilor 

religioase cu cele etnico-culturale şi 

politice şi cu decalajele economicosociale; 

prozelitismul religios agresiv şi 

violent; fundamentalismul religios, cu 

precădere, islamic etc. 

Factorii care stimulează şi 

agravează conflictele religioase: 

polaritatea sistemului politic 

(cristalizarea şi funcţionarea unei puteri 

centrale omnipotente şi exclusiviste); 

instituţii politico-administrative slabe, 

ineficiente, corupte, nefuncţionale; 

gradul slab de materializare a coerenţei 

social-economice (decalaje sociale 

periculoase, grefate pe tribalism, 

regionalism, antagonisme etno-culturale 

şi religioase); diferenţe de status; 

slăbiciunile regimului democratic, ale 

societăţii civile şi anemica dezvoltare a 

spiritului public; un grad sporit de 

inamiciţie între grupările etnoreligioase, 

între frontierele unui stat sau 

între state sau între provincii din state 

diferite; orizonturi de aşteptare lipsite de 

realism ale unor grupuri religioase ori 

etno-culturale şi religioase, cu percepţii 

nejuste ale oportunităţilor şi 

ameninţărilor; degradarea sau prăbuşirea 

aşteptărilor unor grupuri etno-culturale 

şi religioase; intervenţii externe (armate, 

politice, religioase, teroriste, 

fundamentaliste în state sau complexe 

regionale de securitate; tradiţia istorică; 

voinţa de conflict etc. 

Există, însă, şi factori inhibatori ai 

unor potenţiale conflicte etnicoreligioase. 

Dintre aceştia, se cuvine să 

menţionăm: existenţa unui regim politic 

democratic, pluralism etnic, religios şi 

cultural; existenţa unei puteri centrale 

democratice şi, de asemenea, a unei 

administraţii publice eficiente; spirit 

public dezvoltat, societate civilă 

maturizată; coerenţă social-economică; 

status social stabil; grad scăzut de 

inamiciţie între grupurile sociale din stat 

şi dintre state; tradiţia istorică; lipsa 

voinţei de conflict. 

În "Conflicte etnico-religioase din 

Balcani, Caucaz, Asia Centrală şi 

Orientul Apropiat şi Mijlociu", cazurile 

analizate de specialiști se prezintă 

arareori în formă pură. În cele mai multe 

situaţii, scopurile, obiectivele, formele 

de materializare ale conflictelor sunt 

complexe, factorul religios fiind, sau nu, 

preponderent. Atunci când apartenenţa 

la o religie devine element esenţial sau 

important de identificare a unui grup 

social, în special a identităţii naţionale, 

conflictele politico-militare au caracter 

religios pregnant sau preponderent. În 

situaţia în care grupuri sociale 

defavorizate în cadrul unor societăţi se 

identifică cu o religie, conflictele 

violente dintre "favorizaţi" şi 

"defavorizaţi" iau forma conflictelor 

religioase. În societăţile cu nivel redus 

de maturizare a naţiunii moderne, religia 

oferă susţinere ideologică pentru 

realizarea unor platforme politice în 

vederea realizării unor coeziuni statale 

sau regionale, acolo unde predomină 

încă structurile tribale şi de clan. Pe de 

altă parte, anumite grupuri politice 

internaţionale recurg la religie pentru 

a-şi legitima programele şi acţiunile 

"antimondialiste" şi "antiimperialiste", 

spre exemplu fundamentalismul islamic 

de tip Al Qaeda care brodează pe tema 

conflictului civilizaţional împotriva 

Occidentului "materialist" şi "satanic". 

În "competiţia" dintre civilizaţii - 

considerată de S. P. Huntington şi de alţi 

teoreticieni drept trăsătură definitorie a 

epocii noastre - religia se constituie în 

element esenţial de definire a 

"blocurilor civilizaţionale", alături de 

poziţie geopolitică şi geostrategică, rasă, 

putere tehnologică, economică şi 

militară. Ca urmare, noua ordine 

mondială ar trebui să fie o "ordonare de 

valori", viitorul ei depinzând în mod 

dramatic de confruntarea dintre 

civilizaţia occidentală postindustrială şi 

creştină, islam şi civilizaţia sinică. 

Alternativă la acest conflict 

civilizaţional - ce se poate solda cu 

dispariţia Terrei - este însă lumea 

multietnică, multiculturală, multirasială 

şi multireligioasă, structurată pe valorile 

democraţiei, drepturile omului, toleranţă 

religioasă etc. 

Sau, reformulând.... 

Trăim vremuri în care cea mai 

pregnantă tendinţă este de a crea 

elemente politice, militare şi 

economice stabile la scară globală, 

pe fondul unei populaţii diverse din 

punct de vedere geografic, etnic, 

cultural. Avem sub observaţie directă 

procesul de maturizare a două 

identităţi relativ noi, identitatea 

europeană şi identitatea globală. 

Rezultatul acestei maturizări va 

trebui să reprezinte, în final, printre 

altele, şi valorile diversităţii 

ideologice şi culturale.

PRIMA EXPERIENŢĂ CA JANDARM 

Importanța stagiului de practică în formarea viitorilor subofițeri 

T ineri, 

cu poftă de viaţă şi 

cu dorinţă de muncă, aşa 

se prezintă elevii de la 

Şcoala Militară de 

Subofiţeri Jandarmi Fălticeni. 

Această impresie mi-a fost 

confirmată după primele discuţii 

cu cinci dintre viitorii jandarmi, la 

mijlocul stagiului de practică în 

cadrul Inspectoratului de Jandarmi 

Judeţean Iaşi. 

După aproximativ trei săptămâni de activităţi specifice, 

elevii încep să se modeleze ca veritabili jandarmi, având ca 

bază cunoştinţele acumulate în şcoală. Pe timpul desfăşurării 

misiunilor, numai o observare atentă a ecusonului din piept ni-l 

arată pe colegul de lângă noi ca elev, în majoritatea cazurilor 

manifestându-se o bună cunoaştere a viitoarei meserii. 

Elevi jandarmi am întâlnit la instanţele de judecată unde se 

asigură paza şi protecţia, dispozitivul de ordine fiind foarte 

solicitat datorită afluxului mare de persoane, care au nevoie de 

îndrumare şi sprijin. De asemenea, în acelaşi context, trebuie să 

se manifeste o atenţie sporită datorită faptului că în faţa 

completelor de judecată sunt aduşi adesea oameni periculoşi, 

iar în multe cazuri prezenţa jandarmului în sălile de judecată 

este mai mult decât necesară. Un punct cheie pentru formarea 

deprinderilor necesare exercitării misiunii în condiţii optime 

este punctul de control antitero, unde jandarmii fac controlul 

corporal şi al bagajelor persoanelor care intră în instituţie. Şi 

aici tinerii jandarmi caută să 

înveţe cât mai mult de la 

colegii lor care au verificat 

până în prezent mii de 

persoane. 

Un alt punct important 

unde elevii şcolii de subofiţeri 

văd ce înseamnă să fii 

jandarm este Prefectura Iaşi. 

După o observare atentă a 

muncii colegului aflat în 

serviciu, îţi poţi da seama că jandarmul nu este un simplu 

paznic aflat la intrare, el are practic misiunea de a asigura bunul 

mers al instituţiei beneficiare din punct de vedere al ordinii 

publice. Are atribuţii de informare, de înregistrare a persoanelor 

care intră în obiectiv, de facilitare a accesului auto, de 

supraveghere a perimetrului, de rezolvare a unor probleme 

curente pe linia relaţionării cu cetăţenii, de aceea de la început 

această muncă poate fi considerată destul de stresantă. 

Alt obiectiv unde elevii jandarmi desfăşoară stagiul de 

practică este punctul de control acces al unităţii, unde misiunea 

executată este una deosebit de importantă avându-se în vedere 

natura obiectivului. Vigilenţa trebuie să fie maximă, iar în orice 

situaţie trebuie să acţionezi cu tact şi solicitudine în rezolvarea 

problemelor. 

Din discuţiile purtate cu viitorii jandarmi a reieşit concluzia 

că în orice post în care ai fi repartizat să execuţi misiunea, în 

calitate de om al legii trebuie să îţi îndeplineşti misiune la 

standarde cât mai ridicate, pentru ca beneficiarul serviciilor 

noastre, cetăţeanul, să se simtă în siguranţă şi să manifeste 

încredere în Jandarmeria Română. 

O discuţie atât de serioasă nu se putea desfăşura fără şi o 

abordare mai personală a modului în care viitorii absolvenţi îşi 

văd îndeplinite unele idealuri. Astfel, marea majoritate au 

precizat că intenţionează să vină la Iaşi după finalizarea şcolii, 

deoarece consideră că la acest inspectorat este un colectiv de 

oameni bine închegat, profesionist, care a răspuns prompt la 

solicitările lor şi care i-a ajutat să se integreze pentru o scurtă 

perioadă în familia Jandarmeriei. 

Căpitan Mihai Cojocariu, ofițer relații publice 

Inspectoratul de Jandarmi Județean Iași 

CUVÂNT ŞI FAPTĂ 3

4 

F ormarea 

Formarea elevilor ca viitori jandarmi 

Importanţa prezentării aspectelor practice în domeniul pregătirii juridice 

tinerilor elevi ca viitori 

jandarmi presupune înainte de toate o 

foarte bună pregătire de specialitate, 

pregătire care nu poate fi dobândită 

decât printr-un efort intens şi susţinut atât din partea 

elevilor, cât şi a instructorilor militari. 

Un rol important în cadrul pregătirii de 

specialitate îl are şi pregătirea juridică generală, 

concentrată pe trei domenii: contravenţional, penal 

şi criminalistică, domenii pe care le vom prezenta 

succint în cele ce urmează. 

Cel mai important domeniu al pregătirii 

juridice, în care jandarmii au competenţa materială 

şi teritorială prevăzută de actele normative, este 

domeniul contravenţionalului. În cadrul acestuia 

elevii învaţă modalităţile, activităţile şi operaţiunile 

necesare pentru constatarea şi sancţionarea faptelor 

contravenţionale săvârşite de către persoanele care 

încalcă dispoziţiile actelor normative. 

Competenţa în domeniul penalului este mai 

restrânsă şi este axată în general pe cunoaşterea 

elementelor constitutive ale faptelor infracţionale, 

probleme generale de procedură penală necesare 

constatării infracţiunilor flagrante. Astfel, jandarmii 

întocmesc actele premergătoare şi le înaintează 

procurorului pentru a dispune în condiţiile Codului 

de procedură penală. 

În domeniul criminalistic competenţa 

jandarmilor este inexistentă, activitatea 

concentrându-se în special pe efectuarea unor 

operaţiuni tehnico-criminalistice în legătură cu 

urmele descoperite în cazul unor infracţiuni 

flagrante, operaţiuni care, în general, presupun 

măsuri de pază a locului faptei, conservarea urmelor 

existente în câmpul infracţional şi realizarea planşei 

fotografice ce cuprinde fotografiile judiciare 

operative efectuate. 

Toate aceste activităţi sunt asigurate ca urmare 


Trimestrul I 

a conţinutului ştiințific şi educativ al temelor din 

cadrul disciplinelor de specialitate în domeniul 

juridic. Realizarea integrală a scopurilor de 

învăţământ, a obiectivelor didactice stabilite pentru 

elevi, precum şi dezvoltarea şi modernizarea bazei 

materiale didactice asigură o pregătire de calitate 

elevilor. 

Alături de existenţa bazei materiale adecvate 

cerinţelor de pregătire a elevilor, se înscrie rolul şi 

importanţa practicii judiciare, a cazuisticii 

diversificate, a speţelor de lucru dezbătute cu elevii 

şi date spre rezolvare acestora cu ocazia activităţilor 

de seminar. Pentru aceasta, la nivelul şcolii s-au 

încheiat o serie de Protocoale de colaborare cu 

organe ce au atribuţii în înfăptuirea justiţiei în 

România, respectiv Curtea de Apel Suceava, 

Judecătoria Fălticeni, Parchetul de pe lângă 

Judecătoria Fălticeni şi Inspectoratul Judeţean de 

Poliţie Suceava. 

Prin prezenţa în cadrul şcolii a unor judecători, 

procurori, procurori militari ai acestor instituţii ale 

statului cu atribuţii în combaterea infracţionalităţii, 

pregătirea de specialitate a elevilor a devenit mai 

performantă, a stârnit curiozitatea elevilor în a 

cunoaşte mai mult, a îmbogăţit nivelul de cunoştinţe 

şi i-a determinat pe elevi să gândească mai matur. 

Prezentarea unor aspecte reale din practica 

judiciară, alături de transmiterea cunoştinţelor şi 

problemelor, a avut ca efect consolidarea şi 

Locotenent colonel Florin Moloci 

sistematizarea cunoştinţelor teoretice, ceea ce a 

determinat ca acestea să fie mai uşor înţelese şi 

percepute de către elevi. Aceștia au dat dovadă de 

interes, au participat activ la discuţii, au formulat 

întrebări atunci când au avut neclarități şi au dat 

răspunsuri corecte şi complete, fiind apreciaţi de 

către invitaţi. 

Uneori prezentarea unor aspecte de cazuistică 

judiciară, aşa cum a fost în cazul întâlnirii cu 

domnul colonel magistrat Pînzariu din cadrul 

Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar 

Iaşi, a avut şi un rol de prevenţie pentru elevi şi 

cadrele militare, din care s-au tras concluzii şi 

învăţăminte concrete ale factorilor generatori, astfel 

încât aceste cazuri să fie evitate în viitor şi de către 

personalul şcolii. 

Cu siguranţă că la obţinerea performanţelor 

şcolare şi, implicit, la formarea unui bun jandarm 

pregătit şi profesionist, nu se poate ajunge fără un 

studiu continuu şi aprofundat al materialului 

bibliografic indicat de către profesori, fără o 

pregătire asiduă şi responsabilă, iar după 

terminarea şcolii, fără o pregătire profesională 

continuă la locul de muncă. 

Specificul activităţii şi profesia de jandarm are 

un caracter şi un tipic aparte, fiind complexă, 

dinamică şi puternic specializată pe domenii. Pentru 

a fi jandarm trebuie să ai cunoştinţe solide de 

specialitate - juridice, dar şi aptitudini specifice: 

atenţie la detalii, abilităţi de comunicare, uneori de 

negociere, de prezentare, capacitatea de a te face 

înţeles şi de a-ţi expune ideile şi punctul de vedere. 

Ori toate acestea se formează încă de pe băncile 

şcolii militare. 

Pregătirea şi formarea jandarmului nu înseamnă 

doar un deziderat personal, ci şi o obligaţie stabilită 

prin ordine, instrucţiuni şi dispoziţii care-i conferă 

acestuia posibilitatea de a executa sarcinile şi 

misiunile complexe pe care le are de executat 

conform legii. 

Prin urmare, implicarea concretă a fiecărui 

jandarm în activitate şi acţiunea profesiei şi meseriei 

potrivit sarcinilor şi misiunilor încredinţate prin lege 

devin manifestări ale interesului particular în 

concurs cu interesul general al menţinerii ordinii de 

drept în cadrul societăţii.

Acordarea primului ajutor 

în caz de accidente rutiere 

n condiţiile nivelului actual de 

Î 

dezvoltare a transporturilor auto, 

problema siguranţei traficului rutier 

a depăşit cu mult frontierele de stat 

devenind o problemă de importanţă globală. 

Anual în urma accidentelor rutiere sunt 

înregistrate circa 1 300 000 persoane 

decedate şi zeci de milioane de traumatizaţi, 

fără a lua în considerare membrii de familie 

şi apropiaţii acestora afectaţi nemijlocit de 

efectele nefaste ale tragediilor rutiere. 

Infrastructura insuficientă şi neadaptată 

din ţara noastră, corelată cu explozia 

parcului de automobile, reprezintă în 

majoritatea cazurilor o explicaţie la 

problemele mari de insecuritate rutieră. 

Ca în orice accidentare, şi în cazul 

accidentelor rutiere, deteriorarea stării de 

sănătate este întotdeauna bruscă, brutală, 

caracterizată printr-o stare generală 

alarmantă şi prin pericolul pierderii vieţii 

victimei dacă întârzie ajutorul 

necesar, competent, raţional şi de urgenţă. 

Promptitudinea acordării primului 

ajutor solicită, în primul rând, cunoaşterea 

temeinică a acestor măsuri. În urma unui 

accident se pot produce răniri cu hemoragii 

grave, luxaţii şi fracturi mutilante, arsuri 

violente, şocuri traumatice care 

duc la tulburări grave şi în final, 

la un posibil deznodământ fatal. 

De aceea este necesar ca la 

locul accidentului să se acorde 

minimum de măsuri de prim 

ajutor astfel încât, înainte de a se 

face bine, să nu se facă rău. 

Primul ajutor medical trebuie 

acordat cu mult calm, pricepere şi 

într-o ordine logică a manevrelor. 

Potrivit celor arătate mai sus şi în 

conformitate cu Curriculumul pentru 

Pregătirea Subofiţerilor de Jandarmi şi a 

protocolului încheiat între Şcoala Militară 

de Subofiţeri Jandarmi Fălticeni şi 

Inspectoratul Pentru Situaţii de Urgenţe 

„BUCOVINA” a judeţului Suceava, în ziua 

de 15.02.2011, între orele 13.30 - 14.30, 

elevii din seria de învăţământ 2010-2012 au 

participat la o şedinţa practică organizată şi 

condusă de către personal specializat din 

cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de 

Urgenţă „BUCOVINA” al judeţului 

Suceava pe tema „Reguli şi tehnici de 

acordare a primului ajutor” cu problemele 

alăturate. 

Astfel, elevii 

jandarmi au avut 

posibilitatea să 

cunoască modul în 

care este folosită 

trusa de prim ajutor, 

în care se stabilesc 

urgenţele la locul 

accidentului, 

precum şi modul în 

care se acordă 

primul ajutor în 

diferite situaţii. 

PROBLEME ATINSE 

1. Componentele trusei de prim ajutor. 

a) Prezentare generală. 

b) Modul de utilizare. 

2. Stabilirea urgenţelor la locul 

accidentului, măsuri care trebuie luate 

după accident sau un eveniment 

asemănător. 

a) Scoaterea răniţilor din autovehiculele 

angajate în accident. 

b) Stabilirea urgenţelor de gradul I 

(accidentaţii în stare de comă sau de şoc). 

c) Stabilirea urgenţelor de gradul II 

(accidentaţii cu hemoragii). 

d) Stabilirea urgenţelor de gradul III 

(accidentaţii cu fracturi). 

3. Acordarea primului ajutor la locul 

accidentului. 

a) Acordarea primului ajutor 

accidentaţilor în comă (stop cardiac, stop 

respirator). 

b) Acordarea primului ajutor 

accidentaţilor cu hemoragii. 

c) Acordarea primului ajutor 

accidentaţilor cu fracturi. 

d) Transportarea accidentaţilor. 

Acordarea primului ajutor în timpul 

transportării accidentaţilor. 

Maior Cătălin Ungureanu 


Trimestrul I 5

O experiență inedită... 

6 

O pledoarie pentru limba franceză 

n contextul internațional actual, 

Î 

relațiile diplomatice, economice 

și culturale, precum și 

colaborările în multiple domenii 

de activitate favorizează din ce în ce mai 

mult schimburile lingvistice între 

interlocutori de diferite naționalități, 

limbi și culturi. Iată de ce, în zilele 

noastre, se pune accent pe necesitatea 

unei competențe de comunicare în cel 

puțin o limbă de circulație internațională. 

Dar ce înțelegem prin «limbă de 

circulație» sau de «comunicare 

internațională»? O limbă răspândită pe 

mai multe continente și vorbită de un 

mare număr de persoane; o limbă folosită 

de personalități din cele mai diverse 

domenii pentru a comunica în afara 

oricăror frontiere; o limbă ce deschide 

celor care o practică drumul spre o bogată 

cultură și civilizație. 

Din punct de vedere al numărului de 

locuitori, franceza ocupă locul nouă în 

lume, după chineză, engleză, rusă, 

spaniolă, portugheză, japoneză, germană 

și arabă. 

Totuși, importanța unei limbi nu 

depinde neapărat de numărul celor care o 

vorbesc, ci mai degrabă de răspândirea ei 

pe glob. Astfel, folosirea unora dintre 

limbile mai sus-menționate este limitată 

la o singură regiune, desigur, foarte vastă 

ca suprafață, iar cele mai multe nu au 

uniformitatea necesară pentru a putea fi 

considerate instrumente universale de 

comunicare. 


Trimestrul I 

Stagiul scurt de limbă franceză 

de la Rochefort 

Motto: ,, O altă limbă este o viziune diferită de viaţă.” 

Se știe că limba franceză a început să 

joace un rol internațional important în 

secolul XVI, când a înlocuit treptat latina, 

la început în teologie, apoi în armată, în 

diplomație și chiar în domeniul bancar și 

comercial. Era deja, după cum se știe, 

limba bunelor maniere, vorbită la curțile 

regale europene. Ulterior, «Secolul 

luminilor» a făcut din franceză limba 

științei și a tehnicii; suverani și despoți, 

mai mult sau mai puțin luminați, nu 

aveau ochi decât pentru Paris. Soldații lui 

Napoleon o vor extinde în străinătate, 

peste Mediterană și peste Atlantic. În 

secolul XIX, franceza, folosită în 

literatură, drept, diplomație și în tratatele 

internaționale, contribuie la menținerea 

«ordinii în lume». 

Franceza este, alături de engleză, 

limba oficială și limba de lucru efectivă a 

tuturor organismelor internaționale de 

vocație mondială și interregională. Ea 

este una din cele șase limbi oficiale și una 

din cele două limbi de lucru la ONU 

(New York), precum și în cadrul 

organismelor sale specializate – 

UNESCO (Organizația Națiunilor Unite 

pentru Cultură și Educație) cu sediul la 

Paris, OIT (Organizația Internațională a 

Muncii), OMS (Organizația Mondială a 

Sănătății). Franceza este, de asemenea, 

alături de engleză, limba oficială și de 

lucru a N.A.T.O. (Bruxelles și 

Luxembourg). De asemenea, limba 

franceză este folosită și de jandarmii 

români ca mijloc de comunicare în cadrul 

participării la schimburi de experiențe în 

Franța. 

Unitate lingvistică și diversitate 

culturală la Rochefort 

P erfecționarea 

Federico Fellini 

cunoștințelor 

de limbă franceză a fost și 

rămâne liantul dintre 

Jandarmeria franceză și cea 

română, în cadrul stagiului lung și scurt 

de la Rochefort. Cooperarea Școlii 

militare de subofițeri jandarmi Fălticeni 

cu Jandarmeria franceză s-a concretizat 

prin oferta stagiului scurt de limbă 

franceză în perioada 21 iunie -21 iulie 

2010 la Rochefort. În urma unui test 

lingvistic de limbă franceză am fost 

selecționată să particip la cursurile 

propuse de Centrul de pregătire în 

domeniul limbilor străine de la 

Rochefort, un fost orășel militar situat în 

sud-estul Franței, în departamentul 

Charente-Maritime, pe malul drept al 

fluviului Charentes. 

Stagiul a reunit participanți din 10 

țări: Zambia, Sierra Leone, Ucraina, 

Albania, Georgia, Bosnia, Cehia, 

Armenia, România și Egipt, favorizânduse 

astfel schimbul intercultural și 

profesional, în acest colectiv eterogen, 

factorul de coeziune fiind instrumentul 

lingvistic comun: limba franceză. De 

menționat este faptul că centrul de la 

Rochefort a găzduit și alte cursuri în 

paralel cu cel la care au participat cei 11 

formatori de limbă franceză, fiecare 

dintre cursuri având durată variabilă (6 

luni, 4 luni, 3 luni).

Cele 110 ore de curs s-au axat pe 

patru paliere: terminologie militară, 

istorie și civilizație franceză, 

metodologie/pedagogie și gramatică 

franceză. Elementul inedit a fost 

abordarea materialului de studiu dintr-o 

perspectivă comunicativă și pedagogică, 

stagiarii familiarizându-se cu o gamă 

variată de metode de predare a limbii 

franceze, dintre care menționăm: Taxi, 

Festival, Alter Égo, Clé International. 

Acestea îmbină activități diferite centrate 

pe cele patru deprinderi esențiale în 

învățarea unei limbi străine (scris, citit, 

vorbit, ascultat), în deplină 

concordanță cu CEF - Cadrul 

european comun de referinţă 

pentru limbi străine. 

De asemenea, profesorii 

francezi care au susținut cursurile 

au folosit o gamă largă de mijloace 

audio-vizuale, exploatând lexical, 

gramatical și fonetic unele melodii 

renumite franceze, utilizând și 

filme didactice, planșe, hărți, 

prezentări PPT, precum și articole 

din presa franceză. Mai mult, s-au 

accesat din laboratorul multimedia 

site-uri destinate formatorilor de 

limbă franceză, bogate în exerciții 

lingvistice ș i indicaț ii 

metodologice, analizându-se dintr- 

o perspectivă pedagogică cele 6 nivele 

propuse de DELF—Diplôme d’études en 

langue française și DALF- Diplôme 

approfondi de langue française. 

Pe lîngă activitățile desfășurate în 

clasă, în fiecare joi seara, în cadrul 

programului ,,Animations”, toți 

formatorii se reuneau în jurul unor ghizi 

turistici din Rochefort, pentru a 

descoperi frumusețile nebănuite ale 

orășelului de pe malul fluviului 

Charentes, dar și vestigiile sale istorice. 

Pe parcursul a patru weekend-uri, 

stagiarii au avut prilejul să participe la 

vizite ghidate în câteva sate și orașe 

franceze: Blaye, Saint Emilion, 

Bordeaux, Poitiers, La Rochelle, 

îmbogățindu-și astfel cunoștințele de 

cultură și civilizație franceză. 

Materialele acumulate în urma acestui 

stagiu s-au concretizat în: articole din 

presa scrisă franceză, prezentări PPT și 

filme didactice referitoare la Jandarmeria 

franceză, culegeri de exerciții lexicale și 

gramaticale, materiale ce au fost și vor fi 

folosite la orele de limbă franceză din 

cadrul modulului 2: Comunicare 

profesională într-o limbă modernă. 

Pentru a concluziona cele 

menționate anterior, pot 

afirma că acest stagiu a fost 

benefic dezvoltării mele 

profesionale ca didact, 

ajutându-mă să împărtășesc 

experiența personală elevilor 

școlii noastre, cărora, cu 

certitudine, le-am stimulat 

interesul pentru 

aprofundarea cunoștințelor 

de limbă franceză care le vor 

fi cu siguranță utile în 

activitatea profesională 

ulterioară, în cadrul 

schimburilor de experiență 

cu Jandarmeria franceză. 


Trimestrul I 7

P ericolul 

bolşevic, care ameninţa să cuprindă 

întreaga Europa, avându-l ca exponent pe 

liderul ungar Béla Kun, s-a intensificat la 

începutul lunii iunie 1919. Înfrângerea 

Cehoslovaciei şi ocuparea unei părţi a teritoriului acesteia 

de către trupele bolşevice ungare au constituit un excelent 

argument pentru Béla Kun, folosit în scopul de a pune din 

nou în discuţie, în cadrul Comisiei de Pace, graniţele 

Ungariei şi un nou cadru politic pentru a ridica noi pretenţii 

la adresa guvernului de la Bucureşti. 

În urma negocierilor din cadrul Conferinţei de Pace, 

guvernul maghiar a încheiat un armistiţiu cu Cehoslovacia 

la 23 iunie 1919 şi şi-a retras armata la sud de vechea linie 

de demarcaţie. La rândul ei, România şi-a retras trupele 

din poziţiile înaintate din Pocuţia şi Slovacia, dar în faţa 

atitudinii agresive şi lipsită de credibilitate a guvernului 

ungar, trupele române au rămas pe linia Tisei cu riscul 

ruperii relaţiilor cu Antanta. 

Guvernul ungar, încurajat de succesele militare şi 

politice obţinute, a încercat în continuare prin acţiunile 

sale să anuleze deciziile Conferinţei de Pace şi, astfel, să 

refacă fostele graniţe ale Ungariei Habsburgice. Intenţiile 

ungare de realizare a acestei utopii se izbeau însă de 

interesele justificate ale României în Transilvania. 

Anticipând faptul că o nouă campanie împotriva 

României ar fi mult mai dificilă decât cea împotriva 

Cehoslovaciei, Béla Kun a început reorganizarea şi 

formarea unei noi armate roşii ungare, care să fie capabilă 

să strivească armata română din Transilvania. 

În numai două luni, puterea bolşevică de la 

Budapesta a reuşit formarea unei armate regulate, 

instruită, echipată şi dotată corespunzător. Forţa ei 

operaţională se ridica la aproximativ 80.000 de oameni 

organizaţi în 8 divizii de infanterie, 2 brigăzi 

independente, un regiment de cavalerie precum şi o 

importantă cantitate de artilerie, peste 900 de piese. 

Pentru a opri aceste importante forţe militare ungare, 

armata română din Transilvania opunea 8 divizii de 

infanterie, 2 divizii de cavalerie, o companie de 

aerostaţie, 4 companii trecere fluvii şi 392 de piese de 

artilerie. Frontul de pe Tisa pe care urmau să-l apere 

trupele române era destul de lung şi se situa de la 

localitatea Csap la gura Mureşului spre nord şi însemna în 

8 

FILE DIN ISTORIA UNITĂȚII 

De la Fălticeni la Budapesta. 

Regimentul 16 Dorobanţi din Fălticeni în 

a doua campanie împotriva Ungariei 

(iulie – octombrie 1919) 

Regimentul 16 Dorobanţi din Fălticeni în cazarma „Ferentz I” din Budapesta, septembrie 1919 


Trimestrul I 

lungime aproximativ 300 km. Forţele care urmau să se 

confrunte erau aproximativ egale dar, ca şi în campania din 

aprilie 1919 din Munţii Apuseni, trupele române au fost net 

superioare în cavalerie. 

Fără a se înainta nicio declaraţie de război la adresa 

României de către Republica Populară Socialistă Federativă 

Ungară, armata acesteia a atacat prin surprindere la data de 

20 iulie 1919 trupele române în sectoarele Szolnok, Tokay, 

Poroszlo şi Csongrád. Anticipând ofensiva ungară, 

Comandamentul militar român din Transilvania şi-a 

eşalonat marile unităţi în adâncime, concentrând 3 divizii în 

rezervă (diviziile 1, 6 infanterie şi a 2-a cavalerie) în zona 

Karczag-Puspök-Ladany, ca masă de manevră, pentru a fi 

gata în orice moment să atace flancul şi spatele armatei 

ungare aflată în plină ofensivă. După patru zile de ofensivă, 

trupele ungare au reuşit să străpungă apărarea română în 

centru la Szolnok, înaintând aproximativ 60 km în 

adâncime şi pe un front de 80 km în lăţime. În celelalte 

sectoare, frontul a fost stabilizat de trupele româneşti. 

Deoarece Marele Cartier General al Armatei Române, 

avându-l în frunte pe generalul Prezan, şi-a dorit întărirea 

rezervei armatei române din Transilvania, Divizia a 7-a 

Infanterie concentrată în Nordul Moldovei a primit ordin în 

ziua de 22 iulie 1919 de a trece pe picior de război şi de a 

începe deplasarea spre zonele de operaţii din Transilvania 

din regiunea Madaras.

Regimentul 16 Dorobanţi „Suceava”, cu un efectiv de 

2.174 de ofiţeri şi trupă, a ajuns în zona Madaras în jurul 

datei de 29 iulie 1919, cantonându-se în situaţie de alarmă 

în localitatea Abad-Szalok, în apropierea zonei de 

concentrare a restului Divizii a 7-a Infanterie la Püspök- 

Ladany. Între timp, grupul de manevră constituit pentru a 

flanca armata ungară în plină ofensivă a fost pus sub 

comanda generalului Traian Moşoiu şi a trecut la contra 

atac în ziua de 24 iulie 1919. 

Cu toate că armata ungară a luptat cu mult avânt, 

trupele române au înregistrat victorii după victorii, iar după 

numai patru zile de la declanşarea ofensivei ungare, trupele 

acesteia au fost aruncate dincolo de Tisa în dezordine. 

Bătălia de pe Tisa în care armata română a dobândit 

un succes răsunător a arătat că aceasta era disciplinată, 

omogenă, cu o experienţă bogată de luptă, iar entuziasmul 

cu care intrase în război în 1916 se păstrase nealterat până 

în iulie 1919. 

În urma succesului repurtat pe Tisa, guvernul şi 

armata României erau hotărâte să nu mai repete eroarea 

strategică din aprilie 1919, atunci când trupele române au 

fost oprite de Consiliul Suprem Aliat din înaintarea lor spre 

Budapesta. Eliminarea pericolului reprezentat de 

Guvernului bolşevic condus de Béla Kun la adresa 

integrităţii teritoriale a României şi la adresa stabilităţii 

politico-militare din zonă a devenit următorul obiectiv al 

armatei şi al puterii politice de la Bucureşti. „Inamicul 

trebuie urmărit, fără nici o zăbavă, până la completa lui 

distrugere. Vom căuta să dobândim, prin continuarea şi 

desăvârşirea biruinţei de la Tisa, liniştea noastră şi a 

Europei centrale, precum şi garanţia drepturilor noastre 

naţionale”, îndemnau oamenii politici români. 

Sosirea în zona de operaţii de pe Tisa, în ziua 

de 29 iulie 1919, a întregii Divizii a 7-a Infanterie, care 

participase într-un mod strălucit la 

luptele din aprilie 1919 din Munţii 

Apuseni, a oferit comandamentului 

militar român din Transilvania plusul de 

efective şi materiale necesar dezvoltării 

ofensivei. 

Fără a mai aştepta aprobarea 

aliaţilor, însă cu acordul întregii suflări 

româneşti, trupele noastre au trecut Tisa 

în ziua de 29 iulie 1919, având ca 

obiectiv clar Budapesta şi eliminarea 

guvernului roşu care guverna Ungaria. 

Lupta pentru trecerea Tisei 

La ordinul Brigăzii 14 Infanterie, 

regimentele 16 şi 14 Dorobanţi, făcând 

parte din grupul de trupe general 

Demetrescu, au forţat trecerea Tisei sub 

protecţia artileriei în dimineaţa zilei de 

30 iulie 1919, în dreptul localităţii 

Dynyshat, în sectorul central de rupere a 

frontului ungar Fegyvernek-Kis Kore. Prima subunitate 

care a trecut Tisa, organizând şi capul de pod, a fost 

Batalionul 2 din Regimentul 16 Dorobanţi, condus personal 

de comandantul interimar al regimentului, maiorul Vasiliu 

Gheorghe. 

Trupele ungare de pe malul drept al Tisei au opus o 

rezistenţă slabă, regimentul neînregistrând astfel nicio 

pierdere. După trecerea Tisei de către ambele regimente şi 

consolidarea capului de pod, Batalionul 1 din Regimentul 

14 şi Batalionul 2 din Regimentul 16 au trecut la ofensivă 

în direcţia fermei Haszahat, întâmpinând şi aici o slabă 

rezistenţă. Unităţile şi subunităţile regimentului au înaintat 

cu repeziciune către vest, până în seara zilei de 31 iulie 

1919 ocupând succesiv localităţile Kis-Köre, Varfeneki- 

Hazak , Tisa-Nouă şi Tarna-Szt-Miclos. 

A doua zi, la 1 august 1919, conform ordinului de 

operaţii nr. 6 al Diviziei a 7-a Infanterie, Regimentul 16 

Dorobanţi „Suceava” şi-a început deplasarea din Kis-Köre, 

unde se cantonase pentru odihnă, spre Iasz-Apaty prin 

Kömlö. Marşul s-a executat în condiţii grele din cauza 

vântului puternic care tocmai se dezlănţuise şi a distanţelor 

foarte mari între halte. Până în data de 3 august, obiectivele 

de etapă au fost atinse, după care a fost reluat marşul pe 

direcţia Nord-Vest ocupând, în ziua de 4 august 1919, 

localităţile Zsambok şi Tö-Atmas. Mişcările executate de 

regiment s-au înscris în strategia generală a 

comandamentului militar român de a încercui trupele roşii 

ungare şi a de împiedica retragerea acestora spre 

Budapesta. 

Luptele pentru înfrângerea Diviziei 1 roşii 

Zilele de 3 şi 4 august 1919 au însemnat nimicirea 

totală a armatei roşii ungare şi doborârea oricărui obstacol 

între armata română şi Budapesta. Regimentul 16 Infanterie 

„Suceava”, luptând în cadrul grupului de trupe Demetrescu, 

a continuat înaintarea spre nord şi nord-vest dezarmând 

resturile armatei ungare (Divizia 1 roşie), arestându-i pe 

liderii comunişti capturaţi din Erlau şi ocupând întregul 

teritoriu până la graniţa cu Cehoslovacia. Celelalte mari 

unităţi ale Diviziei a 7-a Infanterie au continuat şi ele 

înaintarea către vest şi nord-vest ocupând prin luptă 

întreaga regiune Hatvan-Godolo-Koka. Tot în această 

perioadă a fost îndepărtat de la comanda regimentului 

maiorul Vasiliu Gheorghe (a fost numit comandant al 

Batalionului 3 al aceluiaşi regiment n.n.) şi confirmat în 

funcţie în locul său locotenent-colonelul Altinovici Agapie. 

Pe centrul dispozitivului ofensiv al armatei române, 

Comandantul Regimentului 16 

Lt.col. Altinovici Agapie 

grupul de trupe general Holban a înaintat impetuos şi a 

intrat în capitala Ungariei, Budapesta, la 4 august 1919. 

După ocuparea Budapestei, transformată în „(...) 

centrul de rezistenţă politică al comuniştilor şi focarul 

anarhiei şi tiraniei bolşevice”, comandamentul militar 

român a trecut la dezarmarea tuturor bandelor de dezertori 

din fosta armată ungară, care au început să jefuiască şi să 

tâlhărescă populaţia locală. Regimentul 16 Dorobanţi, 

comandat de locotenent-colonelul Altinovici 

Agapie, a trecut imediat la executarea acestui 

ordin şi a intervenit pentru restabilirea ordinii în 

localităţile: Isaszeg, Volko, Heves, Kysterenye, 

Pal-falva, Kisterenye, Pynogyos, Aszad, Gödölö, 

Rakeskaba şi Kis-Ferenye, misiune care s-a 

prelungit până în data de 12 septembrie 1919. 

Victoria armatei române împotriva armatei roşii 

ungare a fost sărbătorită cu fast în data de 12 

septembrie 1919, eveniment organizat în 

Budapesta pe bulevardul Andrassy, la care 

Regimentul 16 Dorobanţi „Suceava” a participat 

în dispozitivul de defilare cu Batalionul 3 şi cu o 

companie de mitraliere. După încheierea defilării, 

la care au fost prezenţi şi înalte oficialităţi aliate, 

subunităţile regimentului participante la 

eveniment au fost cazate în cazarma „Maria 

Tereza” din Budapesta. Alături de Batalionul 3, a 

doua zi s-a alăturat în Budapesta şi Statul Major al 

regimentului împreună cu Batalionul 2 care, la 

rândul lor, au fost cazaţi în cazarma „Ferentz I”. 

În Budapesta, Regimentul 16 Dorobanţi „Suceava”, 

întregit între timp şi cu Batalionul 1, a fost pus sub 

comanda directă a generalului Holban şi a trecut la 

executarea de misiuni de pază şi asigurare a liniştii publice 

în capitala Ungariei. Până în data de 20 octombrie 1919, 

regimentul a participat la numerose misiuni de pază şi de 

menţinere a liniştii publice. De asemenea, a executat 

misiuni de dezarmare a populaţiei din Budapesta, cum ar fi 

şi cea executată pe durata a două zile între 8 şi 9 octombrie 

1919 pe strada Luiza. 

În urma negocierilor din cadrul Consiliului Suprem 

Interaliat, guvernul României a hotărât evacuarea în două 

etape a teritoriului Ungariei situat la vest de Tisa, acţiune 

care s-a încheiat în data de 23 noiembrie 1919. Prin urmare, 

şi efectivele Regimentului 16 Dorobanţi cantonate în 

Budapesta au început evacuarea spre Bucureşti în jurul 

datei de 18 octombrie 1919. 

A doua campanie dusă de armata română împotriva 

armatei roşii ungare, organizată de guvernul de la 

Budapesta și condus de Béla Kun, a fost un succes al 

întregii Românii. Prezenţa armatei române în Budapesta a 

asigurat cadrul politic necesar încheierii conflictelor din 

centrul Europei. De asemenea, campania victorioasă dusă 

de trupele române a pus capăt planurilor utopice ale 

guvernului ungar bolşevetizat, de a crea o republică 

comunistă agresivă, care ar fi ameninţat permanent 

graniţele de vest ale României, cele de sud ale 

Cehoslovaciei şi cele de nord ale Regatului Serbiei. Prin 

acţiunile României la adresa Ungariei roşii, aliaţii noştri 

tradiţionali au fost nevoiţi să recunoască prevederile 

tratatului semnat de ei şi România în august 1916. Victoria 

armatei române pe câmpurile de bătălie din vara lui 1919 la 

est şi vest de Tisa au contribuit decisiv la consolidarea 

statului unitar român şi păstrarea integrităţii teritoriale pe 

durata a aproximativ două decenii. 

Maior doctorand Ilie Nuţu 


Trimestrul I 9

Decoraţiile ne vorbesc despre război 

DEZLEGARE… 

F ondatorul 

acestei 

mişcări, Lordul 

Baden Powell, s-a 

născut la Londra în 

1857. După terminarea 

şcolii, Baden Powell alege 

cariera militară. Pleacă în 

India în 1876 unde cîştigă cel mai râvnit 

trofeu printre ofiţerii britanici, faimosul 

„Kadir Cup“ (vânătoare de mistreţi cu o lance 

lungă). 

În regimentul său el încearcă să reformeze 

metodele de pregătire militară, introducând 

activităţi distractive pentru ridicarea moralului 

trupelor. Între 1899 şi 1900 este 

şef al garnizoanei Mafeking din 

Africa de Sud. 

În urma unui succes de 

excepţie, dat fiind faptul că a 

reuşit să apere acest oraş în timpul 

războiului cu burii, este distins, la 

Londra, de către regina Victoria, 

cu Ordinul Bath şi avansat la 

gradul de general-maior. Această 

avansare marchează finalul 

strălucitei sale cariere militare, 

urmând ca Sir Robert Baden 

Powell să îşi dedice viaţa 

promovării păcii şi toleranţei. 

În 1907, între 27 iulie şi 8 

august, organizează pe coasta de 

sud a Angliei (insula Brownsea), o 

tabără pentru 20 de tineri în care 

promova prin educaţie nonformală 

spiritul de aventură, lucrul 

în echipă şi progresul personal 

prin forţele proprii. 

Acesta este momentul când ia 

naştere Cercetăşia, o mişcare care 

în scurt timp va lua o amploare 

deosebită în toate regiunile lumii. 

Cercetăşia a fost fondată de către tinerii 

care au răspuns ideilor şi idealurilor formulate 

în lucrarea “Scouting for Boys”, scrisă de 

Baden Powell în 1908. Ideea iniţială nu a fost 

aceea de a crea o organizaţie pentru tineret, ci 

mai degrabă de a promova nişte idei pentru 

educarea caracterului aşa-zis “de cercetaş” – 

pe care apoi, organizaţii deja existente (ca 

Boys Brigade, spre exemplu) să le preia şi să 

le adapteze programului propriu. 

Amintiri din război... 

Cercetăşia, de la începuturi până în prezent 

Oarecum neaşteptat însă, imediat după 

aceasta, pe întreg cuprinsul Marii Britanii, 

grupuri de tineri au început să se organizeze 

singuri în patrule, pe baza materialului 

conceput de Baden Powel. 

Astfel, încă de la începuturile sale, odată 

cu organizarea primei patrule, Cercetăşia a 

fost organizată şi condusă de către tineri. 

Gheorghe Munteanu-Murgoci, un om de 

ştiinţă român, aflat în vizită în Anglia, ia 

contact cu cercetăşia de aici. Întorcându-se la 

Bucureşti, el va deveni principalul iniţiator şi 

conducător al primelor grupuri de cercetaşi 

români. 

În România 

În 1912 apăreau primele grupuri de 

cercetaşi români (Blaj, Braşov, Bucureşti) 

pentru ca în 1914, datorită activităţii lor 

creative, să ia fiinţă Asociaţia Cercetaşii 

României, recunoscută oficial. 

În timpul Primului Război Mondial, 

cercetaşii români au dat o mână de ajutor în 

spatele liniei frontului, fiind prezenţi acolo 

unde era nevoie, înlocuind sanitari, 

curieri, telegrafişti… În memoria 

celor ce au murit atunci, la Tecuci 

a fost ridicat un monument, 

singurul din lume dedicat 

cercetaşilor. 

În 1922 Asociaţia Cercetaşii 

României devine membru fondator 

al Organizaţiei Mondiale a 

Mişcării Cercetăşeşti. În 1937, anul 

desfiinţării sale, Organizaţia se afla 

peste tot unde era nevoie de 

ajutorul ei. 

În urma ordinului de abolire dat de 

Carol al II-lea, Asociaţia îşi 

suspendă orice activitate. 

Renăscută în 1990, Organizaţia 

Naţională „Cercetaşii României“, 

cea mai mare mişcare 

neguvernamentală de tineret din 

România, se face repede cunoscută 

atât în ţară cât şi în străinătate. 

În 1993, Organizaţia Naţională „Cercetaşii 

României“ este singura mişcare cercetăşească 

din România reprimită în Organizaţia 

Mondială a Mişcării Scout care numără în 

prezent peste 28.000.000 membri activi în 216 

ţări şi teritorii. În România, peste 2.500 de 

membri îşi desfăşoară activitatea în 63 de 

filiale. 

Rubrică realizată de 

Plutonier adjutant Nelu Aldea 

Făt-Frumos a pus primului întâlnit următoarea întrebare: „Dacă ţi-aş cere să-mi arăţi drumul spre apa vie, încotro m-ai îndrepta?” 

În cazul în care cel întrebat spune adevărul, el arată, firesc, drumul cel bun. Dar să vedem ce se întâmplă dacă fiinţa întâlnită este dintre acelea care dau 

răspunsul tocmai pe dos. 

Dacă Făt-Frumos ar întreba simplu: „Care este drumul spre apa vie?” - acesta l-ar îndruma greşit. În cazul când spre apa vie drumul ar porni-o, bunăoară, 

spre dreapta, fiinţa i-ar spune, dimpotrivă, că trebuie s-o ia la stânga. Însă Făt-Frumos nu întreabă aşa, ci spune „Dacă ţi-aş cere să-mi arăţi drumul spre apa vie, 

încotro m-ai îndrepta?” La această întrebare fiinţa care răspunde tocmai pe dos nu poate indica drumul spre stânga, deoarece ar însemna să recunoască că l-ar fi 

trimis spre stânga în cazul întrebării simple „Care-i drumul spre apa vie?” Iar această recunoaştere ar însemna un adevăr. Deci ea va răstălmăci acest adevăr şi va 

spune „spre dreapta”, adică tocmai drumul cel bun! 

10 


Trimestrul I 

Insigne - Cercetășia României 

Colecția proprie a autorului

nalt Prea Sfinţitul Părinte 

Î 

Pimen s-a născut la data de 

25 august 1929, în satul 

Herăşti, comuna Grebănu 

(judeţul Buzău). Este tuns în 

monahism la Mănăstirea Neamţ, la 

10 martie 1951, sub numele Pimen, 

fiind hirotonit ierodiacon (1951) şi 

apoi ieromonah (1957). După 

absolvirea Facultăţii, este numit 

egumen, apoi stareţ la Mănăstirea 

Putna (1957-1961). În perioada 

1976-1977 urmează studiile de 

specializare la Universitatea din 

Köln. De asemenea, a făcut studii 

la Institutul de Arte Plastice din 

Bucureşti, obţinând diploma de 

calificare în muzeografie. A slujit 

la Arhiepiscopia Ortodoxă din 

America şi Canada şi a fost 

reprezentant al Patriarhiei Române 

la Jerusalim. 

al Bisericii Şcolii Militare de Subofiţeri Jandarmi Fălticeni 

„Rugaţi-vă neîncetat” (I Tes. 5,17) 

Î.P.S. Pimen 

La 10 ianuarie 1982, 

arhimandritul Pimen Zainea este 

ales de către Sf. Sinod al Bisericii 

Ortodoxe Române ca episcop-vicar 

al Arhiepiscopiei Iașilor, cu titlul 

“Suceveanul”. Este hirotonit întru 

arhiereu, cu prilejul hramului 

Mănăstirii “Sf. Ioan cel Nou” de la 

Suceava, la 24 iunie 1982, de către 

Înaltpreasfinţitul Mitropolit 

Teoctist Arăpaşu al Moldovei şi 

Sucevei, împreună cu Preasfinţitul 

Episcop Eftimie Luca al 

Romanului şi Huşilor şi cu 

Preasfinţitul Roman Ialomiţeanul, 

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei 

Bucureştilor. La data de 24 ianuarie 

1991, Preasfinţitul Pimen 

Suceveanul a fost ales Arhiepiscop 

al Sucevei şi Rădăuţilor, fiind 

instalat ca Episcop la Suceava la 3 

martie 1991. Se împlinea astfel o 

veche dorinţă a clerului şi 

credincioşilor din nordul Moldovei, 

(continuare în pagina 12) 

Preot militar Cătălin Simion 


Trimestrul I 11

12 

(continuare din pagina 11) 

din Bucovina, de a avea o eparhie 

proprie în locul fostei Mitropolii a 

Moldovei şi fostei Mitropolii a 

Bucovinei, creată sub Imperiul 

Habsburgic, cel care a stăpânit un 

secol şi jumătate şi nordul Moldovei. 

Înalt Prea Sfinţitul Părinte Pimen 

a împlinit, la data de 3 martie 2011, 

20 de ani de la întronizarea în 

demnitatea de Arhiepiscop al 

Sucevei şi Rădăuţilor. 

Cu acest prilej, la Catedrala 

arhiepiscopală din Suceava a fost 

săvârşită Sfânta Liturghie de către 

Înalt Prea Sfinţitul Pimen, înconjurat 

de un sobor de preoţi şi diaconi de la 

Centrul eparhial Suceava. Răspunsurile la strană au 

fost date de elevii Seminarului Teologic Liceal 

Ortodox “Sfântul Dosoftei” din Suceava. După Sfânta 

Liturghie, la sediul Arhiepiscopiei, Înalt Prea 

Sfinţitul, în prezenţa diferitelor autorităţi judeţene, 

oamenilor de afaceri, preoţi consilieri, protopopi, 

stareţi, apropiaţi ai Bisericii, a simţit nevoia să pună în 

evidenţă idei, pilde, fapte, întâmplări emblematice 

pentru cei 20 de ani de păstorire a Bisericii din 

Bucovina. Printre altele, a spus: “Hurmuzachi a avut 

curajul să apere Bucovina în Parlamentul de la Viena. 

Mulţi ar putea învăţa de la el. Pe unii nu-i doare 

zădărnicia cu care îşi trăiesc viaţa?” 

În cei 20 de ani de arhipăstorire la Suceava, Înalt 

Prea Sfinţitul Pimen a desfăşurat o activitate foarte 

bogată, cu realizări remarcabile. 

Câteva din realizări ar fi: organizarea Centrului 

Eparhial prin numirea de titular, înfiinţarea de parohii 

şi posturi noi de preot, înfiinţarea şi reînfiinţarea de 

mănăstiri şi schituri; pictarea, repictarea, restaurarea 


Trimestrul I 

de picturi murale la bisericile monument istoric, cele 

parohiale, filiale şi mănăstiri, un strălucit exemplu în 

acest sens îl constituie Mănăstirea Putna, a cărui 

pictură interioară a fost sfinţită pe 15 august 2010; 

reeditarea revistei bisericeşti Candela; înfiinţarea şi 

instalarea unei tipografii la Mănăstirea Sfântul Ioan 

cel Nou de la Suceava; înfiinţarea Editurii 

Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, prin care au 

văzut lumina tiparului numeroase lucrări de teologie, 

istorie, cărţi de rugăciune, broşuri; înfiinţarea 

Seminarului Teologic Ortodox Sf. Mitropolit Dosoftei 

din Suceava, construirea de noi biserici, construirea 

de sedii noi la protopopiate, construirea de mănăstiri 

şi schituri. Ierarhul este un iubitor, promotor şi 

sprijinitor al artei, fiind foarte cunoscute activităţile 

culturale organizate sub patronajul Arhiepiscopiei. 

Înalt Prea Sfinţitul Pimen este un apropiat al Şcolii 

Militare de Subofiţeri Jandarmi Fălticeni. În luna 

octombrie 1999 a pus piatra de temelie pentru biserica 

unităţii, pe care avea să o sfinţească pe data de 21 mai 

2001, vizitând-o apoi în mai 

multe rânduri. A răspuns de 

fiecare dată invitaţiei de a 

participa la depunerea 

jurământului militar, la 

deschiderea anului şcolar şi la 

alte manifestări şi activităţi 

culturale desfăşurate în cadrul 

şcolii, sprijină şcoala cu material 

de protocol (revistele “Tinerii 

Azi”, “Biserica din sufletul 

copilului”, “Presa Ortodoxă”, 

“Familia Ortodoxă”) şi cu tot 

cuvântul şi sfatul, atunci când 

este solicitat. 

Preot militar Cătălin Simion

CUVÂNT DIN PROLOAGE 

Pelerin în Bucovina 

Cuvânt despre faptă bună 

S 

unt patru fapte bune de care se ţine seama la 

mântuirea omului: postul, a se ruga adeseori 

Domnului, lucrarea mâinilor şi curăţia 

trupească. La acestea patru se împotriveşte 

diavolul. Prin cea dintâi, adică prin mâncare, a ispitit pe 

Adam în Rai. Prin a doua, nerugându-se Domnului, i-a 

dat lui Adam ruşine şi teamă de Dumnezeu şi l-a făcut a 

se ascunde şi a nu veni înaintea Lui, ca nu cumva, 

închinându-se lui Dumnezeu, Adam, să primească 

iertăciune de păcatul său. Iar după ce a fost izgonit 

Adam gol din Rai, încă şi prin goliciunea aceea voia 

diavolul să-l surpe pe om în alt păcat, adică în 

deznădejde voia să-l ducă pe el. Dar iubitorul de oameni 

Dumnezeu, ştiind mai dinainte facerea de rău a 

diavolului, a dat lui Adam lucrul, aşezându-l pe om în 

Rai, ca să-l păzească şi să-l lucreze, zicându-i: „Lucrează 

pământul din care ai fost luat!” Iar Adam, îngrijindu-se 

MĂNĂSTIREA SUCEVIŢA 

Proloagele, vol I, Craiova, 1991, pag.156-157 

de lucru, a lepădat meşteşugirea cea rea a diavolului. 

Deci, fiind biruit în aceasta, diavolul a semănat gând rău 

şi în curăţia trupească, că a făcut a se împodobi fetele lui 

Cain şi a făcut să cadă în desfrânare cu dânsele pe fiii lui 

Set şi a spurcat curăţia trupească. Drept aceea şi 

Scriptura zice: „Intrat-au fiii lui Dumnezeu în fiicele 

oamenilor.” Că atunci când omul îşi păzeşte trupul curat, 

fiu al lui Dumnezeu este, nespurcând făptura mâinii lui 

Dumnezeu. Drept aceea, sârguiţi-vă la lucrul mâinilor, ca 

nu în nelucrare să ne afle pe noi diavolii şi să ne înşele. 

Iar de va păzi cineva aceste patru fapte bune: postul, 

rugăciunea, lucrul mâinilor, curăţia trupească, arătat este 

ca fiu al Luminii şi moştean al Împărăţiei cerurilor este, 

întru Hristos Iisus Domnul nostru, căruia i se cuvine 

slava. 

E 

ste mănăstire de maici, cu 60 de vieţuitoare şi viaţă de obşte. Se 

află în comuna Suceviţa, judeţul Suceava. Hramul bisericii este 

„Învierea Domnului”. Mănăstirea Suceviţa este ctitoria 

Movileştilor. Gheorghe Movilă, în vremea în care era episcop de 

Rădăuţi, a zidit (1581) şi sfinţit (1584) biserica mănăstirii. Fratele său, 

domnitorul Ieremia Movilă, a adăugat bisericii câte un pridvor deschis la nord şi 

sud, case impunătoare, zidurile masive ale incintei şi turnurile de apărare. Ca 

foarte multe biserici moldoveneşti, ctitoria Movileştilor este în plan trilobat şi are 

în interior următoarele încăperi: pridvor, pronaus, încăperea mormintelor, naos şi 

altar. Pictura interioară şi exterioară, într-o cromatică variată, pe un fond 

predominant de verde, a fost 

executată de doi moldoveni: 

Ioan Zugravul şi fratele său 

Sofronie, între anii 1595 şi 1596. În 1801 a fost executată actuala catapeteasmă. 

Aproape întregul complex monastic s-a păstrat în forma sa originală, cu 

excepţia locuinţelor din latura estică: acestea, după 1840, în timpul ocupaţiei 

austriece au fost transformate. Ultima şi cea mai importantă restaurare a acestui 

aşezământ s-a făcut între anii 1960-1970. Mănăstirea are un muzeu de obiecte 

donate de familia Movileştilor: broderii, manuscrise, ferecături în argint aurit, 

obiecte de cult, etc. De asemenea, aici se află depozitul de icoane vechi din 

judeţul Suceava. Este monument UNESCO. Are posibilităţi de cazare. 

Mihai Vlasie „Ghidul aşezămintelor monahale din România”, Bucureşti, 2005) 


Trimestrul I 13

14 


Trimestrul I 

10 ANI DE ASISTENŢĂ RELIGIOASĂ 

ÎN STRUCTURILE MINISTERULUI ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR 

În zilele de joi şi vineri, 25-26 noiembrie 2010, a avut loc, la Inspectoratul de Jandarmi Judeţean 

Braşov, întâlnirea preoţilor militari din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu prilejul 

împlinirii a 10 ani de asistenţă religioasă în structurile ministerului. Preoţii militari îşi desfăşoară activitatea 

în baza Legii nr. 195 din 6 noiembrie 2000 privind constituirea și organizarea clerului militar, publicată în 

Monitorul Oficial, Partea I, nr. 561, din 13 noiembrie 2000. Vă prezentăm în continuare preoţii, lăcaşurile 

de cult şi locurile de închinăciune din structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor, urmând ca în 

numărul viitor să aducem în discuție locaţia bisericilor, capelelor şi troiţelor din cadrul ministerului. 

PREOŢII DIN STRUCTURILE MINISTERULUI ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR 

1. Pr. NICULAE CONSTANTIN 

Şeful Secţiei Asistenţă Religioasă 

(Bucureşti) 

2. Pr. ALEXANDRU-RĂZVAN 

MORARIU 

Secţia Asistenţă Religioasă (Bucureşti) 

3. Pr. FELIX RADU 

Secţia Asistenţă Religioasă (Bucureşti) 

4. Pr. LIVIU TUDOR 

Inspectoratul General al Jandarmeriei 

Române (Bucureşti) 

5. Pr. DANIEL ACHIM 

Inspectoratul de Jandarmi Judeţean 

Maramureş (Baia Mare) 

6. Pr. CRISTIAN FLORIN RĂDUICĂ 

Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Timiş 

(Timişoara) 

7. Pr. PETRIŞOR CRISTEA 


Prahova (Ploieşti) 

8. Pr. CRISTIAN NICOLAE BĂLĂ 

Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Dolj 

(Craiova) 

9. Pr. RADU ŞERBAN NICOLAU 


Suceava 

10. Pr. IULIAN ICHIM 


Bacău 

11.Pr. LAURENŢIU CRISTINEL 

OPREA 


Constanţa 

12. Pr. NICOLAE ION PETRIŞOR 

Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Caraş 

-Severin (Reşiţa) 

13. Pr. CRISTIAN NICOLAE 

SILAGHI 

Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Satu 

Mare 

14. Pr. ION EPAMINOND BOROŞ 


LĂCAŞURI DE CULT ŞI LOCURI DE ÎNCHINĂCIUNE 

ÎN STRUCTURILE MINISTERULUI ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR 

ARMA Preoţi 

În funcţiune 

Braşov 

15. Pr. BENONE TĂNASE 

Centrul de Pregătire şi Perfecţionare 

Jandarmeria Montană Sinaia 

16. Pr. GHEORGHE CĂTĂLIN 

SIMION 

Şcoala Militară de Subofiţeri Jandarmi 

Fălticeni 

17. Pr. MARIN DRĂGUŢ 

Şcoala Militară de Subofiţeri Jandarmi 

„Grigore Alexandru Ghica“, Drăgăşani 

18 Pr. VASILICĂ BÂRLEANU 

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă 

„Dealul Spirii“ Bucureşti 

19. Pr. LAURENŢIU NICULESCU 

Centrul Naţional de Perfecţionare a 

Pregătirii Managementului Situaţiilor de 

Urgenţă Ciolpani, Ilfov 

20. Pr. OVIDIU IACOB 

Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de 

Urgenţă „Bucovina“ Suceava 

Biserici Capele Troiţe 

În construcţie 

sau 

în proiect 

În 

funcţiune 

S.A.R., Garnizoană 3 – – – – 

Jandarmeria Română 14 8 3 9 6 

Inspectoratul General 

pentru Situaţii de Urgenţă 

3 3 2 13 6 

Poliţia de Frontieră – 2 1 – 1 

Poliţia Română – 2 – 1 – 

TOTAL 20 15 6 23 13 

Preot militar Cătălin Simion

Invitaţie 

Atunci când gâştele îşi fâlfâie aripile, fiecare 

dintre ele creează o portanţă suplimentară 

pentru gâsca din spate ei. Zburând în formaţie în 

formă de V, întreg stolul de gâşte are o portanţă 

cam cu 71% mai mare decât dacă gâştele ar 

zbura singure. 

Lecţia nr. 1: 

Având aceeaşi direcţie cu ceilalţi şi acţionând 

împreună, ajutându-ne şi bazându-ne unul pe 

celălalt, ne putem atinge scopurile mai uşor decât 

dacă am acţiona pe cont propriu. 

_____________________ 

Munca în echipă 

5 lecţii de... gâscă 

D 

e multe ori oamenii sunt atât de conştienţi de superioritatea rasei lor, 

încât sunt puţin înclinaţi să înveţe lucruri simple despre modul de 

convieţuire şi organizare a altor specii. Gustav Le Bon remarca în 

cartea sa „Psihologia mulţimilor” lipsa de comportament raţional şi 

tendinţa de a reacţiona instinctual la grupul de oameni spre deosebire de individul 

separat de grup. Astfel, indivizii luaţi separat pot fi rezonabili şi inteligenţi în gândire 

şi conduită, însă în mulţime ei se comportă „ca un adevărat imbecil”. 

Revenind la ce avem de învăţat de la alte specii, vă invit să ne oprim un moment 

la banalele păsări de curte asociate adeseori în limbajul popular cu prostia. Se spune 

“prost/proastă ca o gâscă”. Dar sunt oare gâştele nişte animale chiar atât de stupide? 

Putem învăţa câte ceva de la gâşte, pornind de la următoarele fapte: 

Beneficiul lucrului în echipă 

Un volum mai mare de cunoştinţe şi informaţii: 

Suma cunoştinţelor tuturor membrilor unei 

echipe este de obicei mai mare decât suma 

cunoştinţelor oricărui membru luat separat. De 

aceea, ori de câte ori este nevoie de un volum mare 

de cunoştinţe diverse pentru rezolvarea unei situaţii 

este de preferat lucrul în echipă. 

Mai multe căi de abordare a problemei: 

Indivizii devin conservatori în modul lor personal de a gândi. Mi-este greu 

să renunţ la o ideea care este “a mea”, chiar dacă s-a dovedit greşită şi prefer 

căile “bătătorite”. Echipa oferă avantajul confruntării cu alte moduri de a gândi, 

stimulează gândirea prin dezbateri care duc la moduri noi de rezolvare a 

problemei. 

Creşterea implicării personale: 

Soluţiile de echipă presupun efortul concertat al mai multor oameni. Dacă 

se lucrează în echipă la rezolvarea problemei, probabilitatea ca fiecare membru 

al echipei să accepte şi să susţină soluţia respectivă creşte. 


Locotenent Adriana Timofte, ofiţer psiholog 

Când o gâscă iese din stol, simte imediat 

dificultatea de a zbura singură, din cauza 

rezistenţei aerului. De aceea se întoarce repede în 

formaţie pentru a profita de forţa portantă 

produsă de gâsca din faţa ei. 

Lecţia nr. 2 

Dacă avem măcar atâta minte cât o gâscă, stăm “în 

formaţia” în care am început să zburăm” pentru a 

profita de “forţa portantă” creată de ceilalţi. 

Acceptăm ajutorul lor şi, la rândul nostru, oferim 

celorlalţi din echipă ajutor. 

_____________________ 

Când gâsca din capul stolului oboseşte, părăseşte 

pentru un timp locul, reintrând în formaţie şi 

lasă locul alteia mai odihnite, care să poată 

conduce stolul în bune condiţii. 

Lecţia nr. 3 

Merită să ne asumăm cu rândul conducerea echipei 

şi sarcinile grele. Ca şi gâştele, oamenii depind 

unul de celălalt. Fiecare are propriile lui talente, 

calităţi şi resurse, cu care poate contribui la efortul 

comun. 

_____________________ 

… la autoanaliză 

Gâştele din formaţie o încurajează pe cea din 

capul stolului şi o ajută sa păstreze o viteză 

constantă. 

Lecţia nr. 4 

Trebuie să ne arătăm în mod deschis încurajarea. 

Acolo unde există încurajare, productivitatea 

sporeşte. Încurajarea este totodată şi manifestarea 

încrederii şi preţuirii celorlalţi, şi aceasta ne 

produce satisfacţie. Încrederea şi preţuirea 

coechipierilor ne ajută să ne simţim mai siguri pe 

noi înşine, mai încrezători şi să fim mai motivaţi. 

_____________________ 

Când o gâscă este rănită sau doborâtă, două 

gâşte ies din formaţie şi coboară pe sol împreună 

cu ea pentru a o ajuta şi proteja. Ele stau 

împreună cu ea până la moartea ei, sau până ea 

este capabilă să zboare din nou. Abia atunci 

caută să se alăture stolului lor sau unui alt stol. 

Lecţia nr. 5 

Dacă avem măcar atâta înţelepciune câtă au 

gâştele, suntem solidari cu ceilalţi nu numai la bine, 

ci şi la greu. 

_____________________ 

Creşterea motivaţiei: 

Cei care lucrează în echipă se “alimentează” din motivaţia celorlalţi. 

Stimularea obţinută în activitatea de grup este mai mare decât cea care se 

obţine în activitatea individuală. 

Îmbunătăţirea comunicării: 

Prin participarea tuturor la luarea unei decizii creşte gradul de înţelegere a 

acesteia de către fiecare membru în parte. Aceasta reduce problemele care apar 

în comunicarea dintre cei care iau decizia şi cei care trebuie să o execute. 

Creşterea coeziunii şi solidarităţii: 

Participând împreună la decizie şi la rezolvarea problemelor, membrii 

echipei se cunosc mai bine şi se respectă. Satisfacţia de a fi contribuit la efortul 

comun şi de a fi preţuit pentru aceasta de către ceilalţi dezvoltă un sentiment de 

apartenenţă la echipă. 


Trimestrul I 15 

Pagina psihologului

Emoţiile primului grad 

Joi, 3 martie 2011, începând cu ora 14.30, la Şcoala de Subofiţeri Jandarmi Fălticeni 

s-a desfăşurat ceremonialul de avansare a elevilor jandarmi 

Elevii din anul I, seria 2010-2012 au fost avansaţi la gradul 

de elev fruntaş. Este primul grad pe care aceştia îl au în calitate 

de elev jandarm, urmând ca până la absolvire să fie avansaţi la 

gradul de elev caporal, elev sergent şi, odată cu absolvirea 

şcolii, – la gradul de sergent major. 

În perioada 5 martie - 15 aprilie a.c., elevii fruntaşi vor 

desfăşura primul stagiu de practică la unităţile Jandarmeriei 

Române, reluând cursurile în data de 2 mai, după o binemeritată 

vacanţă. 

În aceeaşi zi, elevii anului II, seria 2009-2011 au fost avansaţi la gradul de elev sergent, ultimul grad pe care îl obţin ca elevi 

jandarm. În perioada următoare vor finaliza modulele cuprinse în curriculum şi vor desfăşura ultimele stagii de practică 

gândindu-se la examenul de absolvire, ceremonia de acordare a gradului de sergent major şi repartiţia în unităţile Jandarmeriei. 

16 


Trimestrul I

Se numeşte Coşar 

Claudiu Constantin, 

are 20 de ani şi este 

din Buzău. S-a 

născut în 6 iulie 

1990, în localitatea 

Vintilă-Vodă. 

Este un tânăr 

dinamic căruia îi plac 

provocările şi îi place 

să profite de orice 

şansă. Practică 

atletismul şi e 

încântat de munte şi 

excursiile cu 

prietenii. 

Elev fruntaș Claudiu Coșar, clasa 105 

A absolvit liceul 

teoretic Beceni în 

anul 2009, când s-a hotărât să participe la concursul Şcolii 

Militare de Subofiţeri Jandarmi Fălticeni. 

“Am crezut că mi se potriveşte o carieră în 

Jandarmerie şi după 6 luni de şcoală militară m-am convins 

că aşa este. Mă bucur că am ales această şcoală pentru că 

avem condiţii bune şi m-am acomodat foarte repede.” 

În mijlocul colegilor şi instructorilor s-a regăsit în 

cadrul unei noi familii şi consideră că asta face ca timpul să 

treacă în mod util şi rapid până la absolvire. 

Clasa 203 

Diriginte: locotenent Irina Ipate 

Elev sergent ALEXA MIHAI – ALIN 

Elev sergent ANDREI DUMITRU -ADRIAN 

Elev sergent BASUC ALIN-IONUŢ 

Elev sergent BOLOŞ VIOREL - IONEL 

Elev sergent BURŢILĂ VICTOR -ADRIAN 

Elev sergent CAPOTA BOGDAN – IOAN 

Elev sergent COJOCARIU CLAUDIA - SÎNZIANA 

Elev sergent COŞARCĂ CRISTIAN – DUMITRU 

Elev sergent COTOC VIRGIL - COZMIN 

Elev sergent DÂRŢU SILVIU – IONUŢ 

Elev sergent GAFON FLORIN 

Elev sergent HATNEANU PAUL - IULIAN 

Elev sergent IANOŞ ALEXANDRU – GABRIEL 

Elev sergent MARDALI ADRIAN – NICU 

Elev sergent MAXIM IOAN-GEORGIAN 

Elev sergent MESAROŞ ŞTEFAN – ANDREI 

Elev sergent MIHALACHE IONUŢ 

Elev sergent NĂSTASĂ RAMONA – ELENA 

Elev sergent NIGA TEODOR 

Elev sergent PURCARI PETRU – CRISTIAN 

Elev sergent SÎRBU MARIAN – CĂTĂLIN 

Elev sergent SOGOR CAROL 

Elev sergent SUCIU COSMIN 

Elev sergent SUCIU VALENTIN – ADRIAN 

Este o bistriţeancă 

ambiţioasă născută în Bistrița la 

01.05.1991 

Compania 2 / Batalionul 2 

“Am păşit în această etapă 

deosebită a vieţii pe un drum 

ales cu mulţi ani în urmă... A 

fost o perioadă plină de emoţii 

şi speranţe, vroiam cu orice preţ 

să urmez o şcoală militară. Deşi 

eram hotărâtă să fac acest pas, 

au existat multe impedimente 

din partea celorlalţi, aşa că miam 

propus să reuşesc orice ar fi, 

să-mi demonstrez că reuşesc în 

ceea ce-mi doresc. N-a fost 

deloc usor, dar a meritat. 

Rezultatul? 

În prezent... elevă a Şcolii Militare de 

Subofiţeri Jandarmi Fălticeni, ceea ce a însemnat pentru mine începutul 

unei noi etape de realizări, încredere în forţele proprii, o carieră potrivită 

caracterului meu, un domeniu care înseamnă dedicaţie, disciplină, respect… 

adică... exact ce-mi doream.” 

Clasa 204 

Elev fruntaş Ghic Dana, clasa 102 

Se bucură că a găsit aici oameni dedicaţi meseriei, profesionişti demni de 

respect şi apreciere de la care poate “fura” meseria de jandarm. 

Diriginte: sublocotenent Radu Anania 

Elev sergent ASOFIEI MARIUS 

Elev sergent BUJOREANU ALEXIS – GEORGE 

Elev sergent CIOBOTĂ DORIN – ALEXANDRU 

Elev sergent DODIŢOIU DANIEL – BOGDAN 

Elev sergent DRAGOŞ VLAD-BOGDAN 

Elev sergent DUMITRESCU LUCIAN - FLORIN 

Elev sergent ENIU MĂDĂLIN 

Elev sergent ERDOS MIHAI – IOAN 

Elev sergent FEDELEŞ IOAN 

Elev sergent FEDELEŞ ŞTEFAN – LUCIAN 

Elev sergent GĂBUROI COSMIN – IULIAN 

Elev sergent HANDÎC BOGDAN -ADRIAN 

Elev sergent IALOVEI ŞTEFAN 

Elev sergent LIUŢE ANDREI – NICOLAE 

Elev sergent MOROŞANU IRINA- ELENA 

Elev sergent MORUZ IOAN 

Elev sergent OLARU NICULINA 

Elev sergent POENARIU NECULAI 

Elev sergent POPA IONUŢ - RĂZVAN 

Elev sergent STĂNILĂ ALEXANDRU – VALENTIN 

Elev sergent TIMOFTI ŞTEFAN – ALEXANDRU 

Elev sergent VATAMANU OVIDIU - NICOLAE 

Elev sergent VĂTAVU CONSTANTIN - COSMIN 

Elev sergent VÎLCAN RADU – ALEXANDRU 

Elev sergent VOICU DUMITRU – RĂZVAN 


Trimestrul I 17 

Elevii se prezintă

18 

Elevi jandarmi participând în garda port 

drapel la festivitățile prilejuite de 

Ziua Națională a României 


Trimestrul I 

“Filmul” evenimentelor 

Corul Școlii a încântat audiența la diferite activități 

prilejuite de Nașterea Domnului 

Decembrie 2010 — martie 2011 

În perioada 15 - 26.11.2010, Asociaţia Clubul Sportiv „ŞOMUZ” Fălticeni* 

a organizat şi desfăşurat competiţia sportivă şi militar-aplicativă „Cupa 1 

Decembrie – EDIŢIA 2010” la tenis de masă, minifotbal şi volei. 

Sâmbătă, 11 decembrie 2010, cadre şi elevi ai Şcolii Militare de Subofiţeri 

Jandarmi Fălticeni s-au întâlnit cu copiii din Tămăşeni şi Adjudeni care au 

petrecut câteva zile în tabără în garnizoana noastră. 

Am avut onoarea să îi revedem pe cei care ne-au fost copii de suflet în vara 

anului trecut. 

Prilejul l-a constituit cea de-a treia ediţie a Festivalului „Grai şi dans 

strămoşesc pe Valea Siretului” organizat în localitatea Tămăşeni, la care au 

participat şi copii din Adjudeni. Am fost onoraţi să deschidem acest festival 

interjudeţean pregătind atmosfera de 

sărbătoare cu farmecul colindelor 

interpretate de corul de elevi jandarmi 

condus de preotul militar Cătălin Simion. 

Momentele de regăsire au fost 

emoţionante atât pentru copii, cât şi pentru 

noi, cadrele care ne-am ocupat 

îndeaproape de programul lor de tabără. A 

fost încă o dovadă a faptului că atunci 

când ceva este făcut cu inima deschisă şi 

cu pasiune aduce cea mai mare satisfacţie 

în privirile sincere şi îmbrăţişările strânse 

ale sufletelor pure de copii. 

La funeraliile colonelului Gheorghe Bujor, fost comandant al 

unității, stins din viaţă vineri, 10 decembrie 2010, la vârsta 

de 60 de ani, după o carieră de peste 34 de ani.

22 decembrie 2010 — o zi de aducere aminte a 

sacrificiului suprem făcut în preajma Revoluţiei spre 

apărarea valorilor democratice ale ţării. Cu acest 

prilej, cadre şi elevi jandarmi au asigurat buna 

desfăşurare a manifestărilor din municipiul Fălticeni 

Activități prilejuite de Unirea Principatelor Române 

15.02.2011, vizita a doi absolvenți ai școlii 

08.03.2011, detalii - pagina 4 

Informare cu reprezentanți ai 

Inspectoratului de Poliție al Județului Suceava 

03.03.2011, detalii—pagina 16 

Înaintarea elevilor jandarmi în gradul următor 

Joi, 20 ianuarie a.c.,cadre si elevi 

jandarmi au participat la lansarea 

celei de-a doua ediţii a „Cărţii 

Fălticenilor de la A la Z” scrisă de 

Cătălin Ciolca, activitate ce a avut loc 

în Sala „Pictor Aurel Băeşu” a 

Muzeului de Artă „Ion Irimescu”. 

Doamnele și 

domnișoarele au 

fost sărbătorite 

de Mărţişor și 

Ziua Femeii 

15.02.2011, detalii—pagina 5 

Acordarea primului ajutor în cazul accidentel 

Joi, 6 ianuarie 2011, 

preotul militar al 

unităţii a oficiat 

Liturghia Sfântului 

Ioan Gură de Aur și la 

Slujba Aghezmei mari, 

în prezența multor 

cadre și elevi jandarmi, 

precum şi alţi enoriaşi 

din municipiul 

Fălticeni.. 


Trimestrul I 19

20 

Care mai sunt pionerii automobilului? 

Primul mecanism cu aburi a fost 

construit de James Watt şi a fost 

folosit în minele de cărbuni la 

funcţionarea pompelor ? 

Prima experimentare a unui vehicul 

electric pe şine a fost efectuată de 

R. Davidson în 1840? Prima 

exploatare comercială datează din 

1879, când inginerul şi industriaşul 

german Wemervon Siemens a 

construit prima linie experimentală 

de tramvai la Expoziţia de la Berlin. 

Ulterior, tramvaiul electric s-a 

răspândit în oraşe, oferind o soluţie 

pentru transportul public urban. 

Locomotiva de manevră, Alco, 

apare în anul 1923, în Statele 

Unite? Ulterior, locomotive diesel 

de manevră s-au fabricat şi în 

Franţa, Canada, fosta U.R.S.S., 

România ş.a. 


Trimestrul I 

Din lumea automobilului 

n rândul pionierilor se înscriu şi Louis Renault, care, în 

Î 

1899, înfiinţează „Societatea Fraţii Renault”, şi care vor 

construi, în 1903, primele doua taxiuri, iar în 1906, 

primul autobuz. 

În SUA, primul automobil este construit în 1895 de către 

Charles Daryea, „Strămoşul automobilului modern este 

considerat automobilul Mercedes 1901, model care, 

abandonând forma veche, a stârnit o deosebită senzaţie, 

utilizând 

radiatorul tip 

fagure, motorul 

plasat în faţă, 

schimbătorul 

de viteze, 

arborele 

cardanic şi 

rulmenţii cu 

bile pentru 

lagăre”. 

România a 

introdus 

automobilul în 

Testele Ramhill erau acele teste 

prin care se verifica viteza 

locomotivelor în Anglia, în 1829? 

De la câteva zeci de locomotive 

diesel existente, după cel de-al 

doilea război mondial, efectivul de 

locomotive s-a dezvoltat enorm? În 

S.U.A., aproape întreaga reţea de 

căi ferate este deservită de 

locomotive diesel, spre deosebire de 

Germania sau Franţa, unde peste 

trei sferturi din trafic utilizează 

tracţiunea electrică. 

Automotorul este un vehicul de cale 

ferată autopropulsat, ce este folosit 

pentru transportul călătorilor? La 

apariţia sa, se diferenţia foarte puţin 

de tramvai, dar a evoluat ca un 

mijloc de transport modern. 

Joseph Swan a creat în 1848 o 

lampă primitivă cu filament, apoi o 

circulaţie 

printre primele 

ţări din Europa, 

în anul 1890: 

un Peugeot de 4 

C.P., iar în 

1900 a importat 

din Franţa 

primul camion 

cu abur 

(Gardner - Serpollet) pentru transportul gunoaielor. 

În anul 1904 se înfiinţează Automobil Club Român, care 

număra 27 membri, printre care şi două femei celebre în epocă: 

Martha Bibescu şi Yvonne Cămărăşescu. 

România a fost printre primele 6 ţări din lume care a 

organizat curse de automobile (după Franţa, SUA, Germania, 

Anglia si Italia), iar în 1805 a inaugurat turismul automobilistic 

internaţional (cursa Galați - Ispahan). 

Ar mai fi de adăugat, tot din surse, că România s-a înscris 

printre primele țări în domeniul inventării automobilului: 

automobilul cu aburi „Văsescu”, construit la Paris în 1880; 

automobilul „Persu” în formă aerodinamică, precum şi 

convertizorul sonic-mecanic realizat de Gogu Constantinescu. 


Maior Cătălin Ungureanu 

lampă cu arc electric? El făcea 

becuri cu benzi de hârtie 

carbonizată. 

Becul a fost perfecţionat în 1898, de 

germanul Auer von Welsbach? El a 

descoperit că osmiul, un material cu 

temperatură de topire foarte 

ridicată, constituie un material ideal 

pentru reproducerea luminii zilei. 

În 1936, firma OSRAM introduce 

primul tub cu emisie fluorescentă? 

În ultimii ani, s-a inventat lampa cu 

halogeni ? Halogenii (fluor, clor şi 

iod), introduşi în balon se combină 

cu wolframul vaporizat, pe care-i 

transportă înapoi la filamentul de 

wolfram. Se asigură o intensitate 

luminoasă mai mare, economii de 

energie electrică şi mărirea duratei 

de viaţă a lămpii de 5 ori. 

Profesor Cristina Boambă 

Colegiul Tehnic “Mihai Băcescu” Fălticeni

Ce înseamnă securitatea muncii? 

SĂ NE OPRIM DOAR… 

...TREI MINUTE! 

A 

vem tendinţa ca atunci când spunem şcoală, să ne gândim la ceea ce 

reprezintă ea din punct de vedere educaţional, prin prisma complexului 

de activităţi desfăşurate pentru a forma la un înalt nivel viitoarele cadre 

ale Jandarmeriei Române. 

Acest articol încearcă să se constituie într-o invitaţie de a reflecta, pe lângă 

îmbunătăţirea calităţii pregătirii de specialitate, şi la riscurile inerente la care poate fi 

expus întregul personal. 

Fie că este vorba de militari sau de personal contractual, care aparţin şcolii sau 

care sunt sosiţi în scopul desfăşurării de activităţi ordonate, prevenirea accidentelor 

sau a evenimentelor negative constituie principala activitate a compartimentului de 

resort. 

De fiecare dată când desfăşurăm o activitate, indiferent de natura acesteia, nu 

realizăm concret riscurile de accidentare la care ne expunem. 

Lucruri care par a fi banale ascund de multe ori riscuri majore. Protecţia nu 

reprezintă doar o sintagmă de care uneori putem face abstracţie. 

Un simplu cablu conectat la reteaua electrică, întins pe jos şi peste care accidental 

punem piciorul de la un scaun metalic, nu «aşteaptă» decât să-i fie deteriorat învelişul 

de protecţie!...mai departe el îşi va face treaba, dar pentru noi este posibil să fie… 

prea târziu! 

Traversarea unei străzi în zilele noastre reprezintă de multe ori un adevărat test de 

curaj şi îndemânare. Dar câţi dintre noi suntem conştienţi în acel moment de riscul la 

care ne expunem? Probabil ne-am da seama, dar ar putea fi… 

prea târziu! 

Mereu grăbiţi şi copleşiţi de activităţile covârşitoare specifice mediului militar (şi 

nu numai), uitam să urcăm sau să coborâm scările sau nişte banale trepte. Abia ,,după 

aceea” conştientizăm că am fi putut să prevenim lucrul neplăcut care ni s-a întâmplat, 

printr-o simplă şi realistă reflexie, dar poate e… 

prea târziu! 

Lucrul la sistemul de calcul, specific mai ales muncii de birou, ne determină la un 

moment dat să facem scurte pause (fireşti). Acestea trebuie să aibă efectul benefic 

scontat asupra noastră, dar trebuie să avem în vedere că, trecerea bruscă de la 

inactivitate la activitate poate genera anumite stângăcii, implicit riscuri neevaluate, cu 

consecinţe majore, pe care le vom putea conştientiza, puţin … 

mai târziu! 

Nu ne propunem scenarii apocaliptice care să aibă rolul de a creea panică sau de a 

speria pe cei ce vor citi aceste rânduri dar, conştientizarea lor se poate face inclusiv 

prin prezentări de acest gen. 

Suntem mult prea vulnerabili în faţa realităţilor de tot felul! 

Stresul cotidian, alimentaţia de proastă calitate, condimentată din plin cu substanţe 

chimice sunt doar câţiva dintre indicii esenţiali ai regresului sănătăţii noastre. 

Paradoxal este faptul că nu putem să le evităm decât într-o foarte mică măsură. 

Dar să ne protejam de căzături, electrocutare, accidente auto (chiar şi în postura de 

pieton), expuneri la câmpuri electromagnetice, determinate de echipamentele 

generatoare, afecţiuni musculo-scheletale cauzate de manipularea maselor etc., nu este 

foarte greu. Trebuie să conştientizăm rolul nostru în viaţă şi în acelaşi timp să ne 

acordăm doar aproximativ trei minute să citim acest articol şi să întelegem adevăratul 

mesaj pe care vrea să-l transmită. 

,, AUTOPROTECŢIA ÎNSEAMNĂ VIAŢĂ” 

Plutonier Cristinel Irimescu 

Securitatea şi sănătatea în muncă reprezintă 

ansamblul de acţiuni şi măsuri întreprinse în 

scopul asigurării integrităţii anatomo – 

funcţionale şi sănătăţii oamenilor în procesul 

muncii. 

Securitatea şi sănătatea în muncă: 

Generator al calităţii vieţii 

Disciplină autonomă 

Generator al “stării de bine la locul de 

muncă” 

Factor de performanţă economică 

Obiectivul securităţii şi sănătăţii în muncă: 

înlăturarea tuturor pericolelor ce apar în procesul 

muncii, susceptibile să provoace accidente de 

muncă şi îmbolnăviri profesionale. 

De ce este importantă securitatea şi sănătatea 

în muncă: 

Vă învaţă cum să vă protejaţi sănătatea 

astfel încât să vă puteţi bucura pe deplin 

de viaţă; 

Vă informează cu ceea ce trebuie să ştiţi 

pentru a lucra fără să vă expuneţi colegii 

la pericol. Gândiţi-vă cum v-aţi simţi dacă 

un coleg ar suferi un accident tragic din 

cauza a ceva ce aţi făcut, chiar dacă nu a 

fost vina voastră. 


Trimestrul I 21

Pagina artiştilor 

Remember 

Altar 

Ecclesia se 

reazemă de 

nori: 

Este albă, 

hieratică, 

sfântă, 

Loc de 

închinare, Casă 

a Domnului. 

Caut ceva fără 

nume, care sămi 

schimbe 

Starea de 

vacuum 

interior. 

Păşesc cu sfială 

pe trepte fierbinţi. 

Aş vrea să mă strecor neauzită, 

Dar tot se aude ropotul inimii, 

Tic- tac-ul greu al paşilor, 

Respiraţia, foşnetul rochiei de mătase, 

Şi, pe suflet, sunetul de gheaţă 

Al copitelor inorogului alb, nestrunit, 

Fără şa, fără frâu, fără ţintă... 

În fiecare dimineată 

Mi-apari în gând, te văd în ceață 

Doar un moment, o amintire 

Un dulce ceas,o melodie. 

O melodie despre noi 

Ce timpul nu-l va da-napoi 

Chiar de-am rămas doar eu cu 

mine 

De-mi va fi rău, de-mi va fi bine 

Imi amintesc ultima oară 

Aprind și ultima țigară 

Cafeaua-mi pare prea amară. 

Nu este loc pentru dorințe 

Ori pentru alte clipe stinse 

Furtuni de vise...interzise. 

Nu-i nimeni ... Ecclesia mă aşteaptă 

Împodobită, curată mireasă eternă. 

Aprinde doar pentru mine şi astăzi, 

Candelabrele grele cu trup de cristal, 

Şi mă înveleşte cu o ţesătură 

luminiscentă: 

Veşmânt princiar în tonuri de albastru 

deschis. 

Un curcubeu inundă altarul, alunecă 

în abside, 

Pe fresce, chipuri frumoase de sfinţi 

înviind. 

Pe firele argintii de păianjen, 

De la altar, în liniştea împietrită, 

Se rostogolesc undele ecoului 

Dinspre minus infinit spre mine: 

Se aud crepitând oasele lui Isus, 

Ca atunci când, brutal, 

Braţele i-au fost întinse, ca să ajungă 

la găurile făcute în lemnul crucii. 

Timpul nu mai există, e doar o 

convenţie 

Care mă învăluie, între a fi şi a nu fi. 

Închid ochii, mă rog. Aripi uşoare 

mă acoperă, 

Cu moliciunea unei mantii de catifea. 

Gânduri de primăvară... 

Un vis de viaţă 

Primăvara ai apărut 

Era frumos, era plăcut 

Iar tu erai la început. 

Voiai să zbori spre infinit 

Să te înalţi ai reuşit 

Visai, tu… îţi doreai ceva 

Era vară în viaţa ta. 

Ai plecat plin de speranţă 

Aveai un cer senin în faţă 

Priveai doar în viitor 

Iar toamna se-apropia uşor. 

Ai început să oboseşti 

Drumul mai greu să îl găseşti 

Te-ai rătăcit în al tău zbor. 

De tot ce-a fost... acum ţi-e 

dor. 

Cerul senina s-a-ntunecat 

Lacrimi de frunze au secat 

Duios înspre trecut priveşti 

Dar iernii nu poţi să-i zâmbeşti. 

Inspir...de parcă ar fi pentru ultima 

oară. 

O aromă de pâine caldă şi mir mă 

atrage, 

Ca şi cum ar fi vie, entitate benefică, 

Matrice mişcătoare, fără contururi. 

Clipele mele licăresc intermitent, 

Unduindu-se lent în lumină. 

S-au înnodat deasupra clepsidrei... 

Stau în genunchi sub cupolă, 

Şi când, miraculos, lumina transcede 

Dinspre altar spre naos, în străvezii 

odăjdii, 

Ochii mei închişi se deschid în 

interior, 

Şi văd pe marama de raze, ceea ce 

este creat 

După chipul şi asemănarea 

Domnului. 

Mirajul unei existenţe paralele mi se 

desluşeşte, 

Şi cele două entităţi care mă compun 

Sunt, pentru o clipă, în cea mai intimă 

armonie: 

Sufletul este fericit în casa lui de 

carne, 

Elev sergent Georgian Ioan Maxim, 

anul II, clasa 203 

Te-a pedepsit c-ai îndrăznit 

Chiar de-ai ajuns la asfinţit 

Ai reuşit sau te-ai minţit 

Un vis de-o viaţă s-a sfârşit. 

Cosmin BOAMBĂ, 10 ani 

Iar ea i se supune fărâmei de divin, 

Înmărmurind într-o aşteptare fără 

hotar. 

Sunt o jertfă vie cu inima palpitând 

dureros, 

Aşteptând ca din Iubirea crucificată, 

Să-mi curgă pe frunte, pe inimă şi pe 

buze, 

Şuvoaie reci şi curate de sânge şi apă, 

Ca să-i facă din firele de praf şi 

cenuşă, 

Un templu veşnic luminii nestinse. 

Pământul ce sunt a devenit translucid, 

Trei raze egale şi albe se-îndreaptă 

spre mine: 

Se văd pâlpâirile paradisiace ale 

sufletului, 

Glob luminos presărat cu pulbere 

opalină, 

În palme ţinut de îngerul alb. 

E clipa de taină şi pot desluşi ca-n 

oglindă, 

Reliefuri, dureri, idealuri şi chipuri. 

Se face altar inima...se întâmplă ceva: 

Chipul lui Dumnezeu se reflectă în 

ea. 

Maria M. Cassian, muzeograf la 

Casa Memorială “Mihai Eminescu” Ipoteşti 

PAŞTELE 

Paştele este sărbătoarea, 

În care primăvara ne-aduce 

floarea 

Indiferent unde suntem: la ţară, 

la bloc, 

Iepuraşul ne-aduce oul roş ţop 

-ţop. 

Nu e bine să stai acasă, 

Ia-ţi ultima lumânare rămasă 

Împreună cu familia şi prietenii, 

Vom merge la Sărbătoarea Învierii. 

Lumina pe care o vom primi, 

Călăuză ne va fi, 

Şi rugăciunile spuse, 

Sunt daruri lui Dumnezeu aduse. 

De închinat ne-am închinat, 

De jucat noi ne-am jucat, 

Floricele pe câmpii, 

Paştele-i pentru copii. 

Caricaturist de serviciu - elev sergent Cosmin Vătavu, anul II, clasa 204

L eca 

Să nu-l uităm pe EMINESCU 

Morariu scrie în ,,Frăţinii Eminovici” (cf. 

relatării lui Matei) că Vasile a murit la un an 

şi jumătate. 

Ion Creţu în ,,Mihai Eminescu – Biografie documentară” 

susţine că ,,trei dintre fraţii poetului n-au depăşit vârsta 

copilăriei”. Leca Morariu, George Călinescu, G. Munteanu 

şi alţii relatează din mărturisirile lui Matei, al zecelea fiu al 

familiei Eminovici. 

Ion Roşu, despre care profesorul Cervatiuc de la 

Arhivele Statului din Botoşani spunea că ,,a stat multă 

vreme şi a răsfoit printre vechi documente…”, nu a găsit 

acte referitoare la Vasile. Nici alţi biografi. Uneori, însă, 

faptele se pot lega logic, aşa încât, chiar dacă actele lipsesc, 

faptul demonstrat poate să rămână în picioare, sprijinit fiind 

de restul evenimentelor petrecute în perioada respectivă 

despre care sunt date certe. George Călinescu scrie că 

Vasile ,,a încetat din viaţă la vârsta fragedă de un an şi 

jumătate, născându-se şi murind nu se ştie când…” 

Implicându-ne sufleteşte, putem porni la drum pentru a 

înnoda evenimentele petrecute între 1856 – 1860… 

Matei s-a născut în noiembrie, 1856. Ştim că Vasile s-a 

născut după Matei. Socotind, aflăm că Raluca nu putea să-l 

nască pe Vasile mai devreme de 1857 şi nici mai târziu de 

1860,deoarece Matei spune: ,,abia mi-l amintesc…” 

Am demonstrat că stolnicul a murit în 1857: căminarul a 

trebuit să amâne călătoria sau chiar să se întoarcă din drum. 

Bunicul poetului putea să fie în agonie şi moartea să fi 

survenit ceva mai târziu astfel încât, dând la o parte planurile 

căminarului, Mihai nu a mai mers la şcoală la Cernăuţi în 

anul şcolar 1857 – 1858 (fiind ori prea târziu, ori cheltuielile 

făcute cu înmormântarea au schimbat hotărârea tatălui 

poetului). Raluca putea să fie însărcinată sau pe cale de a 

naşte chiar, în toamna anului 1857. Era în dificultate şi de 

aceea prezenţa căminarului era necesară la Ipoteşti. 

Dacă Matei spune că abia îşi aminteşte de Vasile, 

putem presupune că la data morţii lui Vasile avea trei sau 

patru ani (aprox.1860). 

Este posibil ca Raluca, având proaspătă în minte 

durerea provocată de moartea tatălui ei, Vasile Iuraşcu, să 

dorească pentru fiul ei abia născut numele acestuia. Am în 

familie un caz asemănător. Este un lucru foarte des întâlnit, 

acesta făcând parte din tradiţia strămoşească: copilul 

primeşte la naştere numele tatălui sau al bunicului, mai ales 

când acesta trece din viaţa pământească. 

Poate că ultimul vlăstar al Ralucăi se născuse în 

preajma sărbătorilor Crăciunului sau ale Anului Nou, când 

prăznuirea Sfântului Vasile era aproape. Când a murit 

stolnicul, în 1857, Raluca îşi purta fiul în trup şi, într-o 

promisiune mută, alese patronimicul Vasile pentru acesta. Se 

gândea că, dacă micuţul va fi băiat, numele bunicului care 

dusese o viaţă exemplară, avea să fie pentru el benefic. Şi tot 

posibil este ca însuşi stolnicul să-i fi şoptit fiicei sale, la 

moşia căreia alesese să-şi petreacă ultimii ani de viaţă, 

pentru delicateţea şi sensibilitatea de care dădea mereu 

dovadă: „– Ralucă, de-o da Domnul ca pruncul să fie băiat, 

pune-i numele Vasile…” Băiatul, născut după moartea 

stolnicului, a primit numele Vasile. Toate acele feţe 

monahale care participaseră la înmormântarea lui Vasile 

Iuraşcu (călugăriţe şi călugări, surorile şi fraţii Ralucăi) 

doreau acest lucru, văzând în el semnul continuităţii 

neamului Iuraşcu. În clasa a IV-a, în 1860, pe vremea când 

Mihai era elev la Cernăuţi, pe semestrul al doilea, în dreptul 

său, se vede o lipsă de 10 zile. După informaţiile pe care le 

avem de la Matei, ştim că Mihai a mers atunci pe jos, 

voiniceşte, peste 100 km, de la Cernăuţi până la Ipoteşti 

Denigratorii lui Eminescu, suspectând orice gest sau act al 

poetului, care rămăsese fără mărturii scrise, iau acest fapt 

drept dovadă sigură de inadaptare, dezordine interioară, 

semne prevestitoare ale ,,bolii” de mai târziu. Când am citit 

cartea apărută la Editura Semnele Timpului, ,,Recurs 

Eminescu – Suprimarea Gazetarului” de Călin L. Cernăianu, 

am şters, fără să vreau, un semn de întrebare pe care şi-l 

pune autorul la un moment dat... Un pic de atenţie, puţină 

bunăvoinţă şi…gestul lui Eminescu de a cere douăzeci de 

ouă crude atunci când a fost prins la baia publică din 

Bucureşti mi s-a părut aşa cum a fost cu adevărat – normal, 

şi nu cum a fost interpretat – ca gest al unui dezaxat, semn 

sigur de nebunie (ciudat ar fi fost dacă ar fi cerut douăzeci 

de ouă fierte). Eminescu avea ulceraţii pe picioare, 

consecinţă a hranei insuficiente, a ruperii de mediul natural, 

sănătos, în care trăise în copilărie. Ştia de la Raluca mai 

multe leacuri empirice. O baie fierbinte şi la sfârşit alta, 

schimbând apa şi punând conţinuturile unor ouă crude, are 

un efect imediat, benefic. Ouăle puse la sfârşit, în apă curată, 

aveau să hrănească pielea cu ajutorul substanţelor pe care le 

conţineau gălbenuşurile şi să o usuce, vindecând-o, prin 

acţiunea albuşurilor, care se ştie, uneori se folosesc în arsuri 

de grade mici… 

Iertată să îmi fie această paranteză, dar tot atât de uşor 

au fost făcute observaţii nefondate referitoare la Eminescu în 

multe puncte care ţin de istoria literară; am vrut să arăt că nu 

trebuie neapărat acte atunci când unele lucruri se pot explica, 

gândind pur şi simplu. Vai de cei care, judecând lumea după 

conformaţia lor interioară malefică, interpretează eronat, 

umbrind bunul nume al celor care nu mai pot să se apere! De 

mortuis nisi bene…Iar dacă nu poţi să spui nimic bun, taci 

ori acordă circumstanţe atenuante, căci există o singură 

entitate care poate să judece drept. 

În 1860 Mihai a fugit acasă stând doar două zile până la 

22 mai 1860 (atât cât i-a permis căminarul care, a spus: 

,,Câte treburi am Ralucă…şi trebuie să-l duc…”). A mers pe 

jos, voiniceşte, peste 100 km, de la Cernăuţi până la 

Ipoteşti... Nu era „dorul de Ipoteşti” ci de fiinţa plăpândă pe 

care o cunoscuse destul de puţin, dar de care se simţea foarte 

legat. Natura era într-adevăr în plină floare, dar nu vine un 

copil de 10 ani şi jumătate 100 km, pe jos, degeaba. 

Adevărul este dureros: erau necazuri mari acasă: murise 

ultimul născut, Vasile. Avea doi ani şi jumătate. Copilul nu a 

trăit mult, dar Mihai se bucurase de gingăşia micii fiinţe. Iată 

de ce a făcut Eminescu acest drum lung şi obositor. 

Epilog 

”... conture triste şi umbre-au mai rămas.” 

La Ipoteşti, în ţărână, dorm somn lin şapte persoane din 

familia domnului Eminescu: bunicul poetului Vasile Iuraşcu 

(1780 – 1857), tatăl – Gheorghe Eminovici (1812 – 1884), 

mama – Raluca Eminovici, născută Iuraşcu (1816 – 1876), 

un frate mai mare, Nicolae (1843 – 1884), Iorgu, fratele care 

a fost ofiţer – (1844 – 1873), Maria – sora sa (1848 – 1856), 

Vasile, ultimul născut ( 1858 – 1860). 

Eminescu spunea, amintindu-şi de Ipoteşti: „în ţărâna 

aceea doarme ce-am avut mai scump în lume”. Cele mai 

Serial realizat de doamna Maria M. Cassian, 

muzeograf la Casa Memorială “Mihai Eminescu” Ipoteşti 

Capitolul III 

la 161 de ani de la naştere 

Vasile, fratele lui Mihai Eminescu 

,,Cum oare din noianul de neguri să te rump…?” 

scumpe îi erau amintirile, familia, copilăria. 

Pentru persoana care urcă ori coboară zilnic Dealul Crucii 

mergând spre Ipoteşti, toate evenimentele copilăriei lui 

Eminescu nu par o poveste inventată. Citind mereu şi 

lucrând în apropierea casei şi grădinii de altădată, capeţi un 

fel de apartenenţă, devii un fiu adoptiv al acestor locuri. Îţi 

cresc rădăcini şi, fără să vrei, constaţi că oamenii care făceau 

parte din familia lui sunt, într-un anume mod, şi persoane 

dragi ţie. Dacă te implici sufleteşte, lumina ţi se strecoară în 

suflet şi descoperi că fiecare fiinţă are pe pământ un scop 

precis pentru care trebuie să trăiască. Lumina descreşte când 

fiinţa este prinsă în negurile viciilor sau a lipsei de iubire 

pentru cei din jur. 

În Anul Eminescu, prin iunie 2000 – un călugăr înalt, cu 

barbă lungă, şi o maică subţiratică, păşeau sfios, cu pioşenie, 

pe aleile pietruite ale Memorialului. Condusesem nişte 

vizitatori şi ajungând în zona bisericii familiei poetului am 

aprins o lumânare de ceară curată la morminte... 

Descoperisem chiar în acea zi alte lucruri: săpăturile făcute 

pentru alei şi postamente lăsau să iasă la suprafaţă peceţile 

timpului apus (o monedă de la 1884, nasturi albaştri, mari, 

cu păsări flamingo, bronzul timpului uitat, oase…). 

Mesagerii mănăstirii păşeau neauzit. Au intrat în mica 

biserică veche, s-au închinat cu evlavie mare şi au ieşit 

urmăriţi de privirea blândă a mamei lui Isus. ,,Suntem de la 

mănăstirea Agafton. Noi am venit să ţinem o slujbă”, mi-au 

spus ei, mergând cu paşi hotărâţi spre cimitir…şi trecând 

prin mine cu privirea…Nu apucasem să le povestesc despre 

osemintele descoperite... Lumina caldă a soarelui le mângâia 

după atâta vreme, pătrunzând prin firidele micii grote 

deschise lângă mormintele familiei poetului Eminescu... 

Călugărul cânta. Era un psalm desprins din cartea timpului 

biblic. Cu voce domoală călugăriţa dădea răspunsurile…Iam 

rugat apoi să cânte ,,Lumină lină’’. Deodată timpul luă 

alte dimensiuni, necunoscute mie. „Ieri şi azi” şi-au pierdut 

identitatea şi, pentru o clipă, am înţeles sensul cuvintelor : 

trup, suflet, moarte, viaţă…Aşa am ajuns să vorbesc despre 

„ochii plini de suferinţi”… ,,Nu afirmăm divinul pentru că îl 

cunoaştem, ci îl cunoaştem pentru că el este prezent 

deja’’ (G. Călinescu – Istoria credinţelor şi ideilor 

religioase). Celor care mă vor acuza de prea multă fantezie 

le voi spune, citându-l pe Călinescu, că ea, fantezia,, nu este 

facultatea de a deforma realitatea, ci de a vedea limpede şi 

exact, dând cel puţin o evidenţă anume… În arta cuvântului 

se găseşte „rezultatul luptei dintre raţiunea umană şi natură, 

dintre premeditaţie şi spontaneitate, o clarificare a unei 

ordine întrevăzute. Imaginaţia ne ajută să vedem concret 

universul”. (,,Cronicile optimistului”). 

În pământul binecuvântat al Ipoteştilor, aşteaptă lumina 

Învierii, şapte persoane din familia Eminescu. Trupurile lor 

au fost casa sufletelor (fiind nemuritoare, se află acum într-o 

stare pur spirituală cu cele două funcţii ale lor: inteligenţa 

liberă şi voinţa liberă). Sufletele imateriale au devenit acum 

conştiente de ele însele. Cunosc acum, printr-un act al 

inteligenţei, tot ce divinul permite. Moartea aduce, ciudat, 

cunoaşterea şi descoperă, mai bine decât orice psihanaliză, 

tot ce este în inconştient şi tot ce există în noi, fără a mai 

exista nimic ascuns, iar sufletele văd lumina printr-o favoare 

gratuită din partea Adevărului Absolut. După întoarcerea în 

trup, sufletul va anima trupul şi nu-şi va mai pierde 

conştiinţa clară de sine pe care o câştigă în clipa morţii. Vom 

alege atunci între bine şi rău, comunicarea se va face astfel – 

va fi un limbaj spiritual. Până atunci, trebuie să recunosc, 

actele noastre, oricât suflet am pune în ele, rămân 

contingente şi este loc mereu pentru mai mult, mai bine, mai 

adevărat. „Lumina…un gând de aur…” 


Trimestrul I 23

Hrană pentru... 

A 

fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar 

povesti... Plecase Făt-Frumos la drum lung să găsească 

izvorul apei vii. Tot mergând şi iarăşi mergând, fără 

odihnă, ajunse la o adâncă fântână lângă care stătea un 

moşneag însetat. Coborî inimosul în fântână, îi dădu moşului să bea, 

iar drept răsplată acesta îi arătă încotro să se îndrepte pentru a ajunge 

unde voia. Şi îl mai povăţui moşneagul pe fecior să aibă mare grijă 

când va trece prin Pădurea Fermecată, întrucât acolo va fi în mare 

primejdie să se rătăcească. 

- Întreba-voi pe unul pe altul, om sau lighioană - răspunse degrabă 

Făt-Frumos. 

- Degeaba vei întreba - i-o întoarse moşneagul. În acea pădure sunt 

două feluri de vietăţi. Unele îţi vor arăta calea cea bună, iar altele, 

slujitoarele zmeului, vor încerca să te rătăcească, răspunzându-ţi 

tocmai pe dos la întrebarea pusă. Or, n-ai de unde şti care-s fiinţe bune 

şi care-s rele... 

E 

ra odată un bărbat care şedea la 

marginea unei oaze la intrarea unei 

cetăţi din Orientul Mijlociu. Un tânăr 

se apropie într-o bună zi şi îl întreabă: 

- Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt 

locuitorii acestei cetăţi? 

Bătrânul îi răspunse printr-o întrebare: 

- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii? 

- Egoişti şi răi. De aceea mă bucur că am putut 

pleca de acolo. 

- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse 

bătrânul. 

Puţin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul 

24 


Trimestrul I 

Bucătarul nostru vă recomandă... 

PUI INVOLTINI 

CU SOS GORGONZOLA 

...minte! 

Făt-Frumos mulţumi moşului şi porni mai departe la drum până 

ce ajunse la Pădurea Fermecată. 

- Încotro este drumul spre izvorul apei vii? - întrebă Făt-Frumos 

pe prima fiinţă. 

- Iată, într-acolo! - îi spuse aceasta. 

Dar Făt-Frumos nu ştia pe unde s-o apuce. Dacă-i fiinţă bună, 

atunci mi-a arătat drumul adevărat - socoti el. Dar dacă-i din cele 

rele, atunci mi-a răspuns tocmai pe dos. Aşa că s-a aşezat pe o 

buturugă să chibzuiască. 

N-a zăbovit prea mult însă, pentru că pe dată i-a venit în minte 

ce anume întrebare să pună următorului întâlnit, astfel încât - fie că 

acesta spune adevărul, adevărat, fie că-l întoarce tocmai pe dos - să 

afle totuşi drumul cel bun. 

Care este întrebarea cu tâlc? 

Preluat de pe www.invatasingur.ro 

Mod de preparare 

Pieptul de pui se tranşează şi se bate bine, apoi se 

adaugă şunca şi caşcavalul. Se rulează în folie de aluminiu 

tip rulou şi se fierbe în ulei 10-15 min. Cartoful se 

bagă în folie la cuptor 60 min. 

Sosul Gorgonzola 

Brânza Gorgonzola se pune la topit, apoi se 

adaugă smântâna dulce şi mărarul. 

Ruloul se serveşte cu sosul Gorgonzola şi cartoful 

copt la cuptor. 

POFTĂ BUNĂ! 


Plutonier Florin Roşu 

nostru şi îi puse aceeaşi întrebare: 

- Abia am sosit în acest ţinut. Cum sunt locuitorii 

acestei cetăţi? 

Omul nostru răspunse cu aceeaşi întrebare: 

- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii? 

- Erau buni, mărinimoşi, primitori, cinstiţi. 

Aveam mulţi prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit. 

- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse 

bătrânul. 

Un negustor care îşi aducea pe acolo cămilele la 

adăpat auzise aceste convorbiri şi pe când cel de-al 

doilea tânăr se îndepărtă, se întoarse spre bătrân şi îi 

zise cu reproş: 

...trup! 

Ingrediente: 

- piept de pui 150 g 

- şuncă presată 20 g 

- caşcaval 20 g 

- brânză gorgonzola 30 g 

- smântână dulce 100 g 

- ulei 200 g 

- cartofi 1 buc 

- mărar 

...suflet! 

- Cum poţi să dai două răspunsuri cu totul diferite 

la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-o adresează 

două persoane? 

- Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. 

Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi 

nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi 

în alt oraş prieteni va găsi şi aici tovarăşi credincioşi 

şi de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt 

altceva decât ceea ce ştim noi să găsim în ei. 

“Meniu” propus de elev fruntaş Dana Ghic, clasa 102 

Dacă eşti prea grăbit…, caută dezlegarea între paginile revistei

Link-uri utile: 

www.jandarmeriaromana.ro 

www.mai.gov.ro 

Dacă vrei să afli detalii despre activitatea noastră, 

contactează-ne! 

Ai decis să te înscrii la 

Sudoku este unul din cele mai cunoscute 

jocuri de perspicacitate din lume. 

Termenul provine din japoneză, unde 数, sû, 

înseamnă—cifră şi 独, doku—unică. 

Grila jocului este un pătrat de nouă pe nouă căsuţe, 

subdivizat în tot atâtea pătrate identice, numite regiuni 

(vedeţi figura). Regula jocului este simplă: fiecare rând, 

coloană sau regiune nu trebuie să conţină decât o dată 

cifrele de la unu la nouă. Formulat altfel, fiecare 

ansamblu trebuie să conţină cifrele de la unu la nouă o 

singură dată. 

Cifrele nu reprezintă decât o convenţie, relaţiile 

aritmetice între ele nefiind de nici un folos. 

Sudoku este recomandat ca antrenament la gândirea 

logică. Răspundeţi şi voi provocării! SUCCES! 

Şcoala Militară de Subofiţeri Jandarmi Fălticeni? 

1.Mergi la unitatea de jandarmi din judeţul tău, (în fiecare judeţ există cel puţin o unitate) şi adresează-te 

ofiţerului de resurse umane. El îţi va spune ce ai de făcut, te va consilia, îţi va spune ce documente trebuie să 

cuprindă dosarul tău de candidat şi îţi va da să completezi formularele. Toate acestea se vor întâmpla doar dacă 

îndeplineşti CRITERIILE DE RECRUTARE. Le poți consulta pe site-ul școlii, www.jandarmeriafalticeni.ro. 

2.Completează-ţi dosarul cu documentele cerute în cel mai scurt timp. Păstrează legătura cu ofiţerul care te-a 

recrutat, el este singurul care te poate informa corect şi îţi poate oferi detalii despre concursul de admitere. 

3.Continuă să te pregăteşti temeinic la disciplinele de concurs. 

La noi sunt admişi doar cei mai buni! 

Datele noastre de contact sunt: 

Adresa: Fălticeni, str. Armatei, nr. 1-3, 725200 

Tel. 0230 541660, 0749 276522 

Fax. 0230 545791 

E-mail: relatii_publice@jandarmeriafalticeni.ro 

Web: www.jandarmeriafalticeni.ro

Click pe foto sau aici pentru a vizualiza revista în format PDF

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?