6 Examenul clinic si afectiunile chirurgicale ale stomacului

6. Examenul clinic si afectiuni chirurgicale ale stomacului 

1. Greturile si varsaturile 

2. Hematemeza si melena 

3. Examenul clinic in afectiunile gastrice 

4. Ulcerul gastro-duodenal 

5. Cancerul gastric 

6.1 GREŢURILE ŞI VĂRSĂTURILE 

Definiţii 

- Vărsătura reprezintă exteriorizarea parţială sau totală a conţinutului gastric prin orificiul 

bucal, însoţită de efort (ex. stenoza pilorică). 

- De menţionat că senzaţia de greaţă este considerată o formă frustă de vărsătură, practic 

senzaţia care precede vărsătura, motiv pentru care cele două simptome se studiază împreună. 

- ATENŢIE!!!! Regurgitaţia reprezintă exteriorizarea parţială sau totală a conţinutului gastric 

prin orificiul bucal, neînsoţită de efort (ex. achalazia). 

Fiziopatologie 

1

Clasificare 

I. Vărsăturile centrale 

- Droguri, chimioterapice 

- Uremia 

- Hipercalcemia de diferite cauze 

- Infecţiile acute, în special la copii 

- Sarcină 

II. Vărsăturile reflexe 

1. Cauze gastrointestinale 

Fig. 1- Fiziopatologia vărsăturii 

2

Patologie gastrointestinală, incluzând aici şi ingestia de: substanţe iritante, medicamente, 

alcool, otrăvuri, sare, arsenic, fosfor. 

Fig. 2- Patologia tractului gastro-intestinal implicată în etiologia vărsăturilor 

2. Cauze generale 

- Infarct miocardic 

- Patologie ovariană, renală, hepatică, pancreatică, oculară, paratiroidiană 

- Sarcină ectopică 

- Durerea severă (ex. traumatisme testiculare, torsiune testiculară) 

- Tusea severă (TBC, Bordetella Pertussis) 

3

3. Cauze SNC 

- Hipertensiune intracraniană (HIC) 

- Traumatisme cranio-cerebrale 

- Tumori sau abcese cerebrale 

- Hidrocefalie 

- Meningită, Encefalită 

- Hemoragie cerebrală 

- Migrenă 

- Epilepsie 

- Isterie 

- Sdr. Menière 

- “Rău de mişcare” 

- Stimuli puternici olfactivi, vizuali sau gustativi 

“Key points” 

1. Vărsăturile sunt iniţiate în momentul în care centrul din planşeul ventriculului IV 

este stimulat fie direct (vărsăturile centrale) fie pe calea diferitelor fibre aferente (vărsăturile 

reflexe), având de asemenea diferiţi mediatori (noradrenalina, acetilcolina, histamina, dopamina, 

5-hidroxitriptamina numită şi serotonină). 

2. Terapia trebuie “condusă” în funcţie de patologia implicată. 

3. Întotdeauna trebuie să ne gândim la cauzele mecanice, înainte de a începe orice 

tratament. 

4

Fig.3- Cauze generale+SNC 

5

6.2 HEMORAGIA DIGESTIVĂ SUPERIOARĂ (HDS)-HEMATEMEZA, MELENA 

Definiţie 

HDS- reprezintă totalitatea sângerărilor situate la nivelul tractului digestiv de la regiunea faringoesofagiană 

până la ligamentul Treitz. 

Hematemeza- reprezintă evacuarea de sânge proaspăt sau parţial digerat prin orificiul bucal, ca 

simptom al unei HDS (de la regiunea faringo-esofagiană până la ligamentul Treitz). Întotdeauna este 

semn de HDS, niciodată de HDI. 

Melena- reprezintă exteriorizarea de sânge digerat prin orificiul anal. Scaunul melenic apare închis la 

culoare (negru), moale, păstos, aderent de ţesuturi, urât mirositor (de la aproape orice nivel al tractului 

digestiv). Apare în principal în urma unei HDS. Poate apărea şi în urma unei HDI, datorită unui tranzit 

intestinal încetinit. 

HEMATEMEZA 

6

ATENŢIE! 

1. La tineri, marea majoritate a HDS sunt produse de ulcer, teleangiectazii ereditare. 

2. La vârstnici, marea majoritate a HDS sunt produse de tumori. 

CARACTERISTICI IMPORTANTE: 

A. ESOFAG 

1. Reflux esofagian- volum mic, culoare roşie “aprinsă”, se asociază cu regurgitări. 

2. Neoplasm esofagian- apare rar,volum mic, asociat cu simptomatologie caracteristică. 

3. Varice esofagiene- instalare bruscă, fără durere, volum mare, sânge de culoare roşu-închis, APP 

de boală hepatică, semne clinice de hipertensiune portală. 

4. Sdr. Mallory-Weiss- hematemeză care apare ca efect al traumelor esofagiene după efortul de 

vărsătură. Apare după episoade de vărsătură, sânge roşu “aprins”. 

B. STOMAC 

1. Gastrită erozivă- sânge roşu “aprins”, volum mic, apare după ingestia de alcool sai AINS, sdr 

dispeptic în APP. 

2. Ulcer gastric- sângerare de volum mare, nedureroasă, APP de ulcer gastric. 

3. Cancer gastric- rar de volum mare, de obicei primează anemia cronică, asociat cu sdr. dispeptic 

nesistematizat, sdr. de impregnare malignă. 

4. Leiomiom gastric- tumoră benignă, sângerare spontană, volum moderat. 

C. DUODEN 

1. Ulcer duodenal- APP de ulcer, apare mai frecvent hematemeza asociată cu melena, spt. de 

“foame dureroasă”. 

2. Fistulă aorto-duodenală- rar, apare după anevrism de aortă operat (grefă), hematemeză, asociată 

cu rectoragie masivă, de obicei fatală. 

Algoritmul de diagnostic al HDS 

1. Diagnosticul pozitiv: 

Se face prin: 

A. Anamneză- pacientul descrie în cursul anamnezei aspectul vărsăturii şi/sau al scaunului, putând 

descrie şi o stare de lipotimie. De asemenea, ne poate informa asupra unei patologii preexistente care sar 

putea complica cu o HDS. 

ATENŢIE- Nu toate episoadele de melenă sunt însoţite de hematemeză. Dacă pierderile de sânge 

sunt de mică importanţă (50-80 ml) nu apare hematemeza, ci doar melena. Pe de altă parte, pierderea 

unei cantităţi mari de sânge (800-1000ml) duce la apariţia hematemezei şi ulterior a melenei. 

ATENŢIE- Anamneza trebuie atent condusă, cu excluderea ingestiei unor alimente cu conţinut 

bogat de sânge (sângerete),a vinului roşu, sau a alimentelor care pot colora scaunul (sfeclă roşie, 

spanac, afine). De asemenea, trebuie exclusă ingestia unor medicamente care pot colora scaunul în 

negru (preparate de fier, bismut). 

- Ulterior trebuie excluse şi sângerările buco-faringiene (hemoragii dentare,epistaxis), 

precum şi sângerările din tractul respirator. 

B. Examenul obiectiv al pacientului. 

- Semne de anemie acută posthemoragică. 

- Semne periferice de ciroză hepatică, neoplasm gastric, etc. 

- Tuşeul rectal evidenţiază prezenţa melenei. 

- Aspiraţia nazo-gastrică evidenţiind prezenţa sângelui în stomac. 

7

2. Diagnosticul de gravitate: 

- Se apreciază prin examen clinic (TA, AV, semne clinice ale unei anemii acute, diureză, PVC) şi 

paraclinic (Ht, Hb). 

Clasificare Orfanidi 

CLINIC LABORATOR 

HDS mică Pierdere sub 500 ml (8-10% din volemie) 

Ht>35% 

HDS 

mijlocie 

TA şi AV normale 

Pierdere între 500-1000ml (10-20% din volemie) 

TA>100, AV50% din volemie) 

TA1,5 

Hb 10-12 mg/dl 

Ht 25-30% 

Hb 8-10 mg/dl 

3. HDS s-a oprit sau mai continuă? 

- Aprecierea se poate face atât clinic (accentuarea semnelor clinice de anemie acută), dar mai 

ales paraclinic, prin efectuarea unei endoscopii digestive superioare, examinare care poate fi atât 

diagnostică cât şi terapeutică. 

- Endoscopia digestivă superioară este mai dificilă în urgenţă, dar în mâinile unui endoscopist 

experimentat, aceste inconveniente pot fi înlăturate. 

Clasificarea Forrest 

FIa Sângerare în jet, cu origine arterială 

FIb Scurgere lentă, nepulsatilă a sângelui dintr-o leziune 

FIIa Vase vizibile 

FIIb Cheag aderent 

FIIc Bază de culoare neagră a leziunii 

FIII Stigmat de sângerare 

4. Etiologia HDS 

Endoscopia digestivă superioară stabileşte diagnosticul etiologic în proporţie mare. Excepţia o 

constituie cazurile grave, cu sângerare masivă. 

8

ACTIVITĂŢI 

- Participaţi activ la anamneza unui pacient cu suspiciunea de hemoragie superioară, 

precum şi la manvrele de resuscitare necesare. 

- Examinaţi lichidul de hematemeză. 

- Faceţi tuşeul rectal pentru a evidenţia o posibilă melenă. 

- Însoţiţi pacientul în cabinetul de endoscopie, participând la examinare. 

- Participaţi la intervenţia chirurgicală, dacă este cazul. 

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 

1. Hemoragia digestivă superioară reprezintă totalitatea sângerărilor situate la nivelul tractului 

digestiv de la regiunea faringo-esofagiană până la nivelul: 

a. Esofagul medio-toracic 

b. Cardiei 

c. Pilorului 

d. Porţiunii a-III-a a duodenului 

e. Ligamentul Treitz 

R: E. 

2. Care dintre următoarele semne clinice se întâlneşte doar în hemoragia digestivă superioară? 

a. Hematemeza 

b. Melena 

c. Rectoragia 

d. Hematochezia 

e. Toate răspunsurile sunt corecte 

9

R: A. 

3. În cadrul algoritmului de diagnostic al unei hemoragii digestive superioare, în primul rând 

trebuie stabilit: 

a. Diagnosticul pozitiv 

b. Diagnosticu de gravitate 

c. Dacă sângerarea continuă sau nu 

d. Diagnosticul etiologic 

e. Niciun răspuns nu este corect 

R: A. 

4. Care din următoarele afecţiuni esofagiene pot evolua cu HDS: 

a. Neoplasm esofagian 

b. Sindrom Mallory-Weiss 

c. Esofagita de reflux 

d. Ulcer Dieulafoy 

e. Niciun răspuns nu este corect 

R: A,B,C,D. 

10

6.3 EXAMENUL CLINIC ÎN AFECŢIUNILE GASTRICE 

A. ANAMNEZA 

Simptomele relatate cel mai frecvent de pacienţii cu afecţiuni gastro-duodenale sunt: durerea, 

vărsăturile, hematemeza şi/sau melena, regurgitările şi pirozisul (senzaţia de arsură retrosternală), 

inapetenţa şi anorexia, scăderea ponderală, astenia şi fatigabilitatea. 

Analiza semiologică a durerii în afecţiunile gastro-duodenale are în vedere următoarele criterii: 

caracterul durerii, sediul (localizarea, topografia) durerii, iradierea durerii, intensitatea durerii, 

condiţiile de apariţie şi condiţiile de ameliorare a durerii. 

Caracterul durerii: durerea poate fi descrisă de pacienţi ca 

-arsură 

-senzaţie de foame dureroasă 

-durere violentă, bruscă (“lovitură de pumnal”) (de obicei acest tip de durere apare în 

momentul perforaţiei unui ulcer şi concide cu momentul perforaţiei) 

-”crampă”, “împunsătură”, “sfredelire” 

Modul în care pacientul descrie durerea depinde de natura afecţiunii gastro-duodenale, 

de eventualele complicaţii ale acesteia, de pragul de sensibilitate la durere al pacientului şi de 

nivelul său de instruire. 

Sediul durerii poate fi 

-în epigastru 

-localizat pe o arie restrânsă, precisă - uneori punct dureros – (de ex. în ulcerul duodenal 

necomplicat) sau pe o arie largă (de ex. în neoplasmul gastric avansat) sau chiar la nivelul 

întregului abdomen (de ex. ulcerul perforat cu peritonită generalizată) 

Iradierea durerii poate fi spre 

-hipocondrul drept 

-spre coloana vertebrală lombară 

-regiunea retrosternală 

Circumstanţele de apariţie aduc infomaţii valoroase, care orientează asupra etiologiei. Durerea poate 

să fie declanşată de alimentaţie, poate să aibă un caracter sezonier sau poate să apară spontan (fără a se 

putea identifica un factor declanşator). 

În funcţie de relaţia cu alimentaţia şi de apariţia durerii în anumite perioade ale anului, în 

ulcerul gastric şi în ulcerul duodenal se descriu 

-ritmicitatea alimentară a durerii (sau mica periodicitate) 

şi 

-periodicitatea durerii (sau marea periodicitate) 

Ritmicitatea durerii: 

-în ulcerul gastric: 

- durerea apare precoce postprandial (actul alimentaţiei declanşează secreţia gastrică, 

care acţionează rapid şi direct asupra ulcerului) 

-în ulcerul duodenal: 

- durerea apare “pe foame” (tardiv – 3-4 ore - după alimentaţie sau nocturn) 

când stomacul este “gol” şi aciditatea nu mai este tamponată de alimente 

Periodicitatea durerii: în boala ulceroasă durerea apare primăvara şi toamna în perioade de 2-6 

săptămâni. 

Alt factor semnificativ incriminat în declanşarea durerii la pacienţii cu ulcer gastric sau 

duodenal este utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene. 

11

Intensitatea durerii: 

- în general durerea din ulcer, gastrită este descrisă de către pacienţi ca o durere intensă 

pragul de toleranţă la durere diferă însă de la pacient la pacient, astfel încât acest element 

are un caracter orientativ; modificarea intensităţii durerii atrage însă atenţia asupra evoluţiei 

bolii; astfel intensificarea recentă a durerii la un pacient cunoscut cu boală ulceroasă traduce 

o complicaţie (penetraţia sau perforaţia); în ulcerul duodenal stenozat dimpotrivă 

intensitatea durerii diminuă treptat iar în prim-planul simptomatologiei trec vărsăturile. 

- în cancerul gastric durerea lipseşte sau este vagă, de intensitate redusă; intensitatea durerii 

creşte în stadiile avansate ale neoplaziei 

Condiţiile de ameliorare a durerii: 

- durerea ulceroasă se ameliorează la ingestia de alcaline 

- în ulcerul duodenal alimentaţia ameliorează durerea 

- în boala ulceroasă modificarea condiţiilor de ameliorare a durerii sugerează o complicaţie 

evolutivă a bolii ulceroase 

Analiza semiologică a vărsăturilor se face în funcţie de următoarele criterii: conţinutul 

vărsăturilor, volumul şi frecvenţa vărsăturilor. 

Conţinutul vărsăturilor care apar în afecţinile gastro-duodenale poate fi 

- alimentar (vărsăturile pot conţine alimente recent ingerate sau alimente ingerate cu mult timp înainte - 

chiar zile) 

- bilios (conţinutul bilios este consecutiv refluxului duodenal în stomac) 

- mucos, apos (aspect clar) 

- hemoragic (caz în care vorbim de hematemeza, vărsătura cu conţinut sanguinolent) 

Volumul vărsăturilor este o informaţie orientativă, mai ales că pacienţiiau tendinţa spre exagerare sau 

folosesc comparaţii exagerate, nerealiste 

Frecvenţa vărsăturilor variază în funcţie de afecţiunea care le determină şi de stadiul evolutiv al 

acesteia. 

Hematemeza şi melena sunt modalităţi de exteriorizare a unei hemoragii digestive superioare. 

Hemoragia digestivă superioară este hemoragia care se produce la nivelul segmentelor 

superioare ale tubului digestiv (esofag, stomac şi duoden); hemobilia (hemoragia care se produce la 

nivelul arborelui biliar) este de asemenea o formă de HDS (extrem de rară) 

La momentul examinării hemoragia poate fi activă sau oprită. 

Hematemeza este vărsătura cu conţinut sanguinolent 

- teoretic poate fi simptom (când este relatată de pacient) sau semn clinic (când producerea vărsăturii şi 

conţinutul ei hemoragic sunt constatate de examinator); atunci când este relatată de pacient trebuie 

diferenţiată de un eventual epitaxis înghiţit 

-după aspectul sângelui evacuat hematemeza poate fi 

-hematemază cu sânge proaspăt (în acest caz avem de-a face cu o hemoragie activă sau 

recentă) 

-hematemeză cu sânge digerat (aspect de zaţ de cafea) – în acest caz avem de-a face cu 

hemoragie oprită, veche 

Melena este eliminarea sângelui digerat (provenit dintr-o hemoragie digestivă superioară) prin 

scaun; datorită prezenţei sângelui digerat scaunul are un aspect negru, lucios (“ca păcura”). Pentru ca 

scaunul să aibă aspect melenic e nevoie de o hemoragie de minim 60 ml de sânge care să stagneze în 

tubul digestiv minim 8 ore. 

Melena este diferită de rectoragie. Rectoragia este hemoragia produsă în segmentele terminale 

ale tubului digestiv şi exteriorizată prin rect. Diferenţierea melenei de rectoragie se face pe seama 

aspectului scaunului: cu conţinut de sânge roşu în rectoragie şi aspect de păcură în melenă. 

12

Atenţie: la un pacient care are simptomatologia unei hemoragii digestive superioare 

(hematemeză, melenă) este obligatorie efectuarea tuşeului rectal; acesta poate obiectiva prezenţa 

resturilor de scaun melenic în ampula rectală. 

În neoplasmul gastric hemoragiile sunt mici şi repetate (hemoragii oculte); ele nu se 

exteriorizează sub forma hematemezei sau melenei, ci pot fi detectate în scaun prin teste de laborator 

(reacţia Adler-Gregersen); în timp conduc la anemie. 

Modificările apetitului sunt inapetenţa, anorexia, greaţa. 

Inapetenţa reprezintă scăderea apetitului (“poftei de mâncare”). 

Anorexia reprezintă refuzul alimentaţiei; poate fi neselectivă (pentru toate alimentele) sau 

selectivă (pentru anumite alimente). 

Greaţa nu are o definiţie precisă; cea mai corectă descriere a sa este aceea a unei senzaţii 

dezagreabile de vărsătură iminentă; senzaţia este de obicei accentuată de mirosul sau vederea 

alimentelor şi duce la refuzul alimentaţiei. 

Inapetenţa, senzaţia de greaţă şi anorexia se întîlnesc într-o multitudine de afecţiuni digestive şi 

extradigestive, încât apartenenţa lor la o afecţiune gastrică este greu de stabilit. Interpretate împreună 

cu alte simptome pot sugera însă diagnosticul. De exemplu anorexia (mai ales cea selectivă pentru 

carne şi grăsimi) într-un context clinic de scădere ponderală, astenie, paloare sugerează un neoplasm 

gastric (urmând ca acesta să fie obiectivat la endoscopia digestivă superioară sau tranzitul baritat). 

Eructaţiile, regurgitările, prirozisul 

Eructaţia este eliminarea gazelor din stomac în esofag şi de aici în exterior prin faringe şi 

cavitatea bucală. 

Regurgitarea este trecerea conţinutului gastric acid din stomac în esofag. 

Pirozisul este senzaţia de arsură resimţită de pacient în regiunea retrosternală consecutivă 

refluxului acid în esofag. 

Eructaţiile, regurgitările şi pirozisul apar în afecţiunile cu reflux gastro-esofagian (de ex. hernia 

hiatală). 

Simptomele generale: care pot apărea în afecţiunile gastro-duodenale sunt scăderea ponderală, 

astenia, fatigabilitatea. 

Scăderea ponderală trebuie evaluată ca număr de kilograme pierdute într-un interval precizat 

de timp. Poate apărea în variate afecţiuni gastro-duodenale precum neoplasmul gastric (!!), perioadele 

dureroase ale ulcerului, stenoza pilorică ulceroasă şi altele. 

Astenia este starea de oboseală permanentă resimţită de pacient. 

Fatigabilitatea este apariţia rapidă (la eforturi mici) a senzaţiei de oboseală. 

Astenia şi fatigabilitatea însoţesc de obicei scăderea ponderală; sunt consecinţa anemiei şi 

deficitului alimentar. 

Cercetarea condiţiilor de viaţă şi muncă poate evidenţia obiceiuri şi condiţii alimentare (mese 

neregulate, alimentaţie condimentată, abuz de alcool), fumatul, profesiuni cu suprasolicitare nervoasă, 

care sunt condiţii favorizante pentru apariţia unui ulcer . 

Interogarea pacienţilor asupra antecedentelor personale patologice (sau mai bine cercetarea 

documentaţiei medicale) poate duce la descoperirea unor afecţiuni gastro-duodenale diagnosticate 

anterior (gastrită, gastro-duodenită, ulcer gastric sau duodenal) sau a unor condiţii fiziopatologice care 

pot conduce la afecţiuni gastro-duodenale (de ex. anemia Biermer, aclorhidria sunt condiţii de apariţie a 

cancerului gastric). 

13

Atenţie! Un diagnostic stabilit anterior poate să nu mai fie actual. Acceptarea necritică a 

diagnosticelor formulate anterior poate conduce la greşeli; dacă diagnosticul nu explică 

simptomatologia, el va trebui revizuit. 

Consemnarea istoricului bolii se face după criteriile obişnuite. În cazul pacienţilor cu afecţiuni 

gastro-duodenale vechi (de ex. un ulcer) istoricul bolii poate evidenţia modificarea de dată recentă sau 

relativ recentă a simptomatologiei; aceasta marchează de obicei o complicaţie evolutivă. De exemplu: 

la un vechi ulceros intensificarea durerii, care nu se mai ameliorează la alcaline şi care nu mai respectă 

ritmicitatea alimentară şi periodicitatea sezonieră sugerează penetraţia ulcerului. 

-B. EXAMENUL OBIECTIV ÎN AFECŢIUNILE GASTRICE include: 

I. Examenul obiectiv general 

II. Examenul obiectiv al stomacului 

Înainte de a dezvolta examenul clinic în afecţiunile gastrice, trebuie cunoscută împărţirea 

topografică a abdomenului. Clasic abdomenul este împărţit în 9 zone delimitate prin două linii 

orizontale şi tot atâtea linii verticale. 

-Liniile orizontale sunt reprezentate de o linie numită şi subcostală, care trece prin extremitatea distală 

a coastei a-X-a; precum şi o linie numită bicretă, care trece prin punctele cele mai înalte ale crestelor 

iliace. 

-Liniile verticale pleacă de la jumătatea distanţei dintre spinele iliace antero-superioare şi spina 

pubiană. 

-Se descriu astfel următoarele zone: hipocondrul drept (1) şi stâng (3), regiunea epigastrică (2), flancul 

drept (4) şi sâng (6), regiunea periombilicală (sau mezogastrul-5), fosa iliacă dreaptă (7) şi stângă (9) şi 

regiunea hipogastrică (8). 

Fig.1- Regiunile abdomenului 

I. Examenul obiectiv general 

-După efectuarea anamnezei sau în timpul acesteia se efectuează un examen obiectiv general, încercând 

să evidenţiem elemente patologice. 

-Astfel, se pot evidenţia următoarele situaţii patologice: 

a.Atitudine antalgică- pacientul având o postură ghemuită, apăsând cu pumnul în regiunea epigastrică. 

Aceasă situaţie poate fi întâlnită la pacienţii cu ulcer gastric sau duodenal în fază dureroasă, sau în 

complicaţii ca perforaţia sau penetraţia ulceroasă. 

14

Fig.2- Poziţie antialgică 

b.Faciesul zigomatic -se întâlneşte în special la pacienţii cu stenoză ulceroasă. Faţa apare suptă, de 

aspect teros, cu oase malare proeminente şi şanţurile nazolabiale adânci. De asemenea, comisurile 

labiale sunt coborâte, aspectul general exprimând tristeţe. 

-se întâlneşte din ce în ce mai rar având în vedere eficienţa tratamentului 

antiulceros actual. 

c.Paloarea- se întâlneşte fie în afecţiunile benigne, cum ar fi de exemplu un ulcer gastric/duodenal 

hemoragic (HDS exteriorizată prin hematemeză şi/sau melenă), fie în cele maligne, cum ar fi 

neoplasmul gastric. 

d.Icterul sclero-tegumentar- reprezentat de colorarea în galben a tegumentelor şi a sclerelor. Întâlnit 

frecvent în neoplasmul gastric, când poate avea fie un caracter restrictiv (dat de prezenţa a multiple 

metastaze hepatice) fie compresiv (dat de compresia asupra căilor biliare de către o adenopatie 

voluminoasă situată în hilul hepatic). 

e.Emacierea/caşexia- dată fie de un ulcer duodenal stenozant, fie de un neoplasm gastric în fază 

avansată. 

II. Examenul obiectiv al stomacului 

-Se suprapune pe examenul obiectiv al abdomenului, concentrându-ne în special asupra 

hemiabdomenului superior. 

-Se împarte în: Inspecţie, Palpare, Percuţie şi Ascultaţie. 

1. Inspecţia 

-Pe lângă unele elemente descrise la examenul general, cum ar fi paloarea, icterul tegumentar, 

emacierea/caşexia sau prezenţa unei contracturi musculare, la inspecţia abdomenului mai pot fi puse în 

evidenţă următoarele aspecte patologice: 

a.Bombarea regiunii epigastrice- se poate întâlni fie în afecţiuni benigne (stenoza pilorică ulceroasă, 

dilataţia acută gastrică) fie în cele maligne (neoplasm gastric). 

Fig.3- Bombarea abdomenului în neoplasmul gastric 

b.Retracţia regiunii epigastrice- se descrie în gastroptoză, fiind mai evident în ortostatism. 

c.Bombarea pulsatilă a regiunii epigastrice- se evidenţiază în tumorile gastrice care vin în contact 

direct cu aorta abdominală, fiind mai evidente la persoanele emaciate. 

ATENŢIE!- O bombare pulsatilă a regiuni epigastrice poate fi dată şi de un anevrism de aortă, care 

trebuie diferenţiat de afecţiunile gastrice. 

15

d.Mişcările peristaltice- sunt întâlnite cel mai frecvent în stenoza pilorică ulceroasă, mai precis în faza 

compensată, când hiperactivitatea motorie a stratului muscular neted al stomacului încearcă să 

depăşească obstacolul. Astel, aceste mişcări (unde Kernig ) au o direcţie de sus în jos şi de la stânga la 

dreapta- semnul lui Kussmaul. 

-Uneori pot apărea şi mişcări antiperistaltice de la dreapta la sânga şi de jos în sus, acestea putând fi 

confundate cu mişcările peristaltice ale intestinului gros. 

Fig 4- a-Mişcările peristaltice ale stomacului 

b-Mişcările antiperistaltice ale stomacului 

c- Mişcările peristaltice ale colonului 

e.Contractura musculară- poate fi moderată în fazele dureroase ale ulcerului gastric sau poate evolua 

spre aşa numitul „abdomen de lemn”, care se întâlneşte în perforaţia ulceroasă. Este reprezentată de 

contractura musculară reflexă, dată de iritaţia foiţei peritoneale care vine în contact cu conţinutul acid 

al stomacului. 

ATENŢIE!- În “abdomenul de lemn”, abdomenul nu mai participă la mişcările rspiratorii. 

2. Palparea 

Principii generale: 

-Pacientul trebuie să fie aşezat în decubit dorsal, relaxat, cu membrele inferioare uşor flectate pentru a 

relaxa musculatura abdominală. 

-Examinatorul trebuie să fie plasat pe partea dreaptă a pacientului 

-Palparea se face cu faţa volară a degetelor, palma având contact intim cu tegumentul abdominal. 

-Palparea poate fi mono-sau bimanuală. 

-Palparea poate fi superficială sau profundă. 

-Palparea superficială este utilizată pentru aprecierea elementelor peretelui abdominal. 

-Palparea profundă se realizează rin aplicarea palmei pe peretele abdominal, creând o presiune 

progresivă. 

ATENŢIE!- Palparea se efectuează cu blândeţe, pentru a exclude datele false obţinute prin contactura 

musculară reflexă. 

Fig.5- Palparea abdomenului 

a.Sensibilitatea dureroasă provocată 

-Poate apărea şi în afecţiuni benigne şi în cele maligne, putând fi difuză sau circumscrisă. 

-Durerea poate fi viscerală- durere surdă, greu de localizat şi dificil de caracterizat de către pacient. 

16

-Durerea somatică- durere vie, ascuţită, violentă, cu debut brusc, bine localizată, care indică interesarea 

unei structuri somatice (peritoneu parietal, perete abdominal). 

-Diferenţierea dintre cele două tipuri de durere se face prin manevra Carvett- pacientul în clinostatism 

este rugat să-şi contarcte musculatura abdominală, timp în care examinatorul continuă palparea, mărind 

progresiv presiunea asupra peretelui abdominal. Dacă durerea se intensifică, este de origine mai 

probabil somatică. Dacă durerea scade în intensitate, este mai probabil de origine viscerală. 

-Punctul epigastric- situat la unirea treimii superioare cu cea mijlocie a liniei xifo-ombilicale. 

-Punctul duodenal-situat pe linia paramediană dreaptă, aproximativ la intersecţia muşchiului drept 

abdominal cu orizontala care trece prin ombilic. 

b.Tumorile stomacului 

-Se apreciază sediul, forma, dimensiunea, consistenţa, sensibilitatea, conturul, mobilitatea faţă de 

planurile superficiale şi profunde 

-Sunt situate în principal în regiunea epigastrică, au o consistenţă dură, contur net (afecţiuni benigne) 

sau neregulat (neoplasm), fixe/mobile faţă de planurile supra-subiacente, dureroase/nedureroase, nu se 

mobilizează cu respiraţia. 

c. Împăstarea epigastrică 

-Apare în special în prezenţa unui ulcer gastric/duodenal cu perigastrită/periduodenită. Este o leziune 

imprecis delimitată, frecvent dureroasă, situată în regiunea epigastrică. 

d. Clapotajul gastric 

-Semn palpatoric caracterizat de prezenţa unui zgomot hidroaeric de tonalitate joasă, provocat prin 

prinderea între degete a plicii cutanate la acest nivel şi efectuarea unor mişcări de „scuturare”. Poate fi 

un semn fiziologic, apărut în special postprandial, sau poate fi patologic, întâlnit cel mai frecvent în 

stenoza pilorică. În acest ultim caz, el trebuie căutat fie dimineaţa, înainte de masă, fie la opt ore 

postprandial. 

e. Adenopatii superficiale palpabile 

-Întâlnite în neoplasmul gastric, reprezintă prezenţa unor determinări secundare la acest nivel. 

-Semnul Virchow-Troisier-adenopatie palpabilă situată supraclavicular stâng, la nivelul confluentului 

venos Pirogoff (format de unirea venei subclaviculare cu jugulara internă), unde se varsă ductul toracic. 

3. Percuţia 

Fig.6- Palparea regiunii supraclaviculare 

17

Fig.7- Percuţia abdomenului 

a.Matitate- în regiunea epigastrică şi periombilical, în cazul unei stenoze pilorice vechi. 

Fig.8- Poziţia normală a stomacului (negru) 

- Poziţia stomacului în stenoza pilorică (linia puncată) 

b.Hipersonoritate- în epigastru în caz de dilataţie acută gastrică. 

c.Dispariţia matităţii hepatice şi înlocuirea ei cu timpanism (în ulcerul gastric sau duodenal perforat, 

datorită pneumoperitoneului care însoţeşte peritonita) 

4. Ascultaţia 

a. Zgomotele hidro-aerice- date de undele de luptă din stenoza pilorică. 

b. Dispariţia zgomotelor hidro-aerice într-o peritonită prin perforaţie ulceroasă. 

ACTIVITĂŢI 

- Efectuaţi cât mai multe examene obiective la pacienţi cu afecţiuni gastrice 


5. Faciesul zigomatic se întâlneşte în: 

f. Neoplasmul gastric 

g. Dilataţia acută gastrică 

h. Ulcerul duodenal necomplicat 

i. Ulcerul gastric necomplicat 

j. Stenoza pilorică ulceroasă 

R: E. 

6. La inspecţia abdomenului, în afecţiunile gastrice se pot evidenţia: 

18

a. Bombarea regiunii epigastrice 

b. Retracţia regiunii epigastrice 

c. Contractura abdominală 

d. Împăstare epigastrică 

e. Mişcări peristaltice 

R:A,B,C,E. 

7. La palparea abdomenului, în afecţiunile gastrice se pot evidenţia: 

a. Sensibilitate dureroasă provocată 

b. Tumorile gastrice 

c. Contractura abdominală 

d. Clapotajul gastric 

e. Matitate 

R: A,B,C,D. 

8. Semnul Virchow-Troisier reprezintă: 

a. Adenopatie palpabilă situată supraclavicular stâng 

b. Zgomot hidroaeric întâlnit cel mai frecvent în stenoza pilorică 

c. Prezenţa unei leziuni imprecis delimitată, frecvent dureroasă, situată în regiunea epigastrică 

d. Durere în punctul epigastric 

e. Durere în punctul duodenal 

R: A. 

19

ANATOMIE 

5.4 ULCERUL PEPTIC 

Fig.1- stânga- peretele gastric, dreapta- glanda gastrică 

DEFINIŢIE 

Leziunea ulceroasă care apare la nivelul epiteliului esofagului, a stomacului sau a duodenului 

datorită acţiunii secreţiei gastrice la acel nivel. 

20

ETIOLOGIE 

- Dezechilibru între factorii de agresiune şi cei protectori ai mucoasei gastrice/duodenale. 

FACTORII DE AGRESIUNE FACTORII PROTECTORI 

1. HCl 1. Mucusul gastric 

2. Pepsina 2. Prostaglandinele 

3. Gastrina 3. Vascularizaţia 

4. Fumat 4. Bicarbonatul 

5. Alcool 

6. Helicobacter pylori 

“You get ulcer, not from what you eat, 

but from what’s eating you..!” 

7. Stress 

8. AINS 

9. Corticosteroizi 

Fig.2- Etiologia ulcerului peptic 

21

a. ULCER GASTRIC- dezechilibru este dat de o scădere accentuată a fatorilor de protecţie (ex. 

Helicobacter pylori afectează stratul protector de mucus gastric), potenţând astfel efectul acidului 

clorhidric şi al gastrinei. Cu toate acestea, pe locul I se află AINS, uneori cele două asociindu-se. 

- Mai poate intra în discuţie întârzierea în evacuarea gastrică, precum şi refluxul duodeno-gastric. 

b. ULCER DUODENAL- predomină factorii de agresiune (infecţia cu Helicobacter pylori- 

95%). HP scindează ureea, cu producere de amoniac, care afectează stratul protector de mucus. 

- AINS- loc II. 

Fig.3- Helicobacter pylori (toludine blue stain) 

ATENŢIE!! 

-În sidromul Zollinger-Ellison există o hipersecreţie de gastrină. 

Clinic- sindromul dispeptic ulceros 

- Cel mai frecvent simptom întâlnit - DUREREA. 

ATENŢIE!! 

- În ulcerul duodenal, este întâlnită aşa-numita „foame dureroasă”, care apare postprandial 

tardiv, fiind ameliorată de alimentaţie. Frecvent trezeşte pacientul în jurul orei 2-3 a.m. Având în 

vedere că aceşti pacienţi mănâncă pentru a calma durerea, devin obezi. 

- În ulcerul gastric, durerea apare postprandial precoce. Apare “frica de alimentaţie”, pacienţii 

scăzând uneori mult în greutate. 

Simptome asociate: 

- balonări postprandiale,greţuri,vărsături,inapetenţă,scădere ponderală. 

22

ATENŢIE!! 

Faceţi diferenţa între SDR. DISPEPTIC ULCEROS şi SDR. DISPEPTIC DUREROS 

NESISTEMATIZAT!!!! 

În sdr. dispeptic ulceros, durerea este caracterizată de: 

a. RITMICITATE (funcţie de alimetaţie) 

b. PERIODICITATE (funcţie de anotimp) 

Diagnostic 

1. Endoscopia 

Fig.4- Ulcer gastric- endoscopie. 

Avantaje- 1. Evidenţiază clar leziunea ulceroasă. Endoscopic, în ulcerul gastric, pliurile ajung până 

la nivelul leziunii ulceroase. În cancerul gastric există semnul pliului „mort în picioare”- pliurile 

gastrice se opresc la distanţă faţă de leziune. 

Fig.5- Ulcer gastric (stânga), cancer gastric (dreapta) 

23

2. Posibilitatea recoltării materialului bioptic. Astfel, anatomopatologic se face diferenţa 

între ulcerul gastric şi cancerul gastric. 

2. Examenul radiologic- TRANZITUL BARITAT 

Fig.5- Ulcer gastric – aspect de “nişă” 

ATENŢIE!! 

Faţă de nişa malignă, care este cu “minus de substanţă”, în ulcerul gastric, nişa este cu „plus de 

substanţă”, care iese din conturul gastric. 

Dezavantaje- Nu evidenţiază uneori leziuni superficiale (post ingestie de AINS) 

- Nu există posibilitatea recoltării materialului bioptic. 

Complicaţii 

I. Perforaţia=> AAC de tip peritonitic 

II. Penetraţia 

III. Stenoza=> sdr. de insuficienţă evacuatorie gastrică 

IV. Hemoragie=> HDS 

Tratament 

O. Profilactic 

I. Medical 

II. Chirurgical 

O. Tratament profilactic 

- Renunţare la fumat, evitare alcool, dietă echilibrată, cu evitarea substanţelor acide, administrare 

AINS/glucocorticoizi NUMAI la indicaţia medicului. 

I. Tratament medicamentos 

- Antiacide, antisecretorii, inhibitori ai pompei de protoni, anticolinergice, protectoare de 

mucoasă gastrică. 

ATENŢIE!! 

1. Etiologie HP- este necesară o triplă asociere!!! 

24

(Ex. Omeprazol, Amoxicilină, Claritromicină) 

2. Etiologie AINS- antisecretorii/ inhibitori ai pompei de protoni/ protectoare de mucoasă 

gastrică. 

II. Tratament chirurgical 

ATENŢIE!! 

- Tratamentul chirurgical în ziua de astăzi este limitat la cazurile cu ulcer complicat sau la cele 

care nu răspund la tratamentul medicamentos. 

1. Rezecţia gastrică 

Fig.6- Rezecţie gastrică cu anastomoză Billroth I(stânga) şi II (dreapta) 

2. Vagotomia (tronculară, selectivă, supraselectivă) 

Fig.7- Vagotomie tronculară (stânga), supraselectivă (dreapta) 

25

ACTIVITĂŢI 

- Faceţi anamneza unui pacient cu suspiciunea de ulcer gastric. Urmăriţi pacientul din 

momentul internării, notând în caietul de stagiu examinările paraclinice efectuate, modul în care s-a 

stabilit diagnosticul pozitiv, diagnosticul diferenţial, precum şi intervenţia chirurgicală suferită, dacă a 

fost cazul. 

- Participaţi activ la o anamneză a unui pacient virtual, cu diagnosticul de ulcer duodenal. 

Lucraţi în echipe, studentul “de examinat” primind în prealabil de la asistentul de grupă 

simptomatologia pe care trebuie să o mimeze. 

- Însoţiţi pacientul în cabinetul de endoscopie, participând la gastroscopie cu biopsie. 

- Participaţi la intervenţia chirurgicală. 

- Vizitaţi site-ul Pubmed şi căutaţi articole de tip recenzie „review” având ca subiect ulcerul 

peptic. 

- Vizitaţi pagina de web- http://www.authorstream.com/presentation/pattersonby-94563-Peptic- 

Ulcer-Disease-di-Education-ppt-powerpoint/ 

- Căutaţi pe “motorul” Google lucrări având ca subiect ulcerul peptic, cu extensia „ppt”. 


1. Care sunt celulele glandei gastrice care secretă HCl? 

a. Celulele G 

b. Celulele “mucoase” 

c. Celulele endocrine 

d. Celulele principale 

e. Celulele parietale 

R: E 

2. Care din factorii de mai jos sunt consideraţi “de agresiune” în patologia ulcerului peptic?: 

a. HCl 

b. Pepsina 

c. AINS 

d. Helicobacter pylori 

e. Prostaglandinele 

R: A,B,C,D 

3. Care din factorii de mai jos sunt consideraţi “de agresiune” în patologia ulcerului peptic?: 

a. HCl 

b. Pepsina 

c. AINS 

d. Helicobacter pylori 

e. Prostaglandinele 

R: E 

4. În etiologia ulcerului duodenal, pe primul loc se află: 

a. AINS 

b. Glucocorticoizii 

c. Fumatul 

d. Alcoolul 

e. Helicobacter pylori 

R: E 

26

5.5 CARCINOMUL GASTRIC 

Definiţie 

- Leziunea malignă a epiteliului stomacului. 

Epidemiologie 

- Mai frecvent între 50-70 ani 

- B/F- 2-3/1 

- Distribuţie geografică variabilă 

Etiologie 

- Etiologia neoplaziilor este multifactorială. 

- Factorul genetic este responsabil de aproximativ 4% din cancerele gastrice. Oncogenele şi 

genele supresoare controlează starea normală de proliferare celulară. Diverse alterări la acest nivel 

conduc la apariţia cancerului. 

Fig.1- Napoleon Bonaparte 

- Dieta joacă un rol important. Risc crescut: alimente conservate prin sărare, afumare. 

Efect protector: legume, fructe. 

- Fumatul reprezintă un factor de risc prin carcinogenii care-i conţine. 

- Alţi factori implicaţi: gastrita cronică atrofică HP+, anemia Biermer, polipii gastrici 

adenomatoşi, rezecţiile gastrice în antecedente. 

Patologie 

Macroscopic: Clasificarea Bormann 

I. Proliferativ 

II. Ulcerat 

27

III. Ulcerativ-infiltrativ 

IV. Infiltrativ 

Microscopic: 90% din neoplaziile gastrice sunt reprezentate de adenocarcinoame, care se 

dezvoltă pe seama epiteliului glandular al mucoasei gastrice. 

Extensie: 

- Modalităţile de extensie ale carcinomului gastric sunt reprezentate de extensia directă, 

limfatică, hematogenă şi peritoneală. 

Fig.6- Extensia prin contiguitate a cancerului gastric 

- Cel mai des, carcinomul gastric se descoperă în faza de “advanced gastric cancer”, în 

momentul în care tumora depăşeşte submucoasa. Descoperirea unui “early gastric cancer” este 

întâmplătoare. 

28

- Localizarea cea mai frecventă este reprezentată încă de regiunea antro-pilorică, cu toate că în 

ultimele decenii a crescut mult frecvenţa localizărilor înalte. 

Prezentare clinică 

1. Sindromul dispeptic dureros nesistematizat- caracterizat de prezenţa durerilor epigastrice 

care nu mai respectă ritmicitatea sau periodicitatea. 

2. Sindromul de impregnare malignă- care cuprinde mai multe simptome: astenia, 

fatigabilitatea, inapetenţa/anorexia, scăderea ponderală. 

3. Complicaţii: stenoză, perforaţie, hemoragie. 

- Cel mai frecvent, carcinomul gastric se prezintă clinic sub forma primelor două sindroame 

amintite, cu toate că proporţia neoplasmelor gastrice complicate, ca primă manifestare a bolii, nu 

trebuie neglijată. 

Diagnostic 

I. Ex. de laborator- ridică suspiciunea de neoplasm prin VSH mărit, existenţa unei anemii 

microcitare, feriprive, testul „Haemocult” pozitiv. 

- ACE nu are specificitate de organ sau de boală, fiind utilizat mai mult în 

urmărirea postoperatorie. 

II. Examinări endoscopice + imagistice 

A. Diagnosticul pozitiv- se stabileşte prin efectuarea unei gastroscopii, coroborate cu obţinerea 

de material bioptic din leziunea suspectă. De remarcat este faptul că o biopsie negativă nu exclude 

diagnosticul de neoplasm gastric, această situaţie ncesitând repetarea biopsiei. 

- Gastroscopia poate fi utilizată ca şi metodă de screening, urmărindu-se depistarea precoce a 

maladiei la persoanele cu risc crescut de a dezvolta această boală. Procentul ridicat de neoplasme 

gastrice precoce descoperite în Japonia se datorează tocmai programului naţional de screening prin 

gastroscopie. 

Fig.7- Formaţiune tumorală vegetantă gastrică 

- De asemenea, pe lângă scopul diagnostic al examinării există în cazuri atent alese şi un scop 

terapeutic, reprezentat de rezecţia endoscopică a mucoasei la pacienţii cu „early gastric cancer”. 

- În cadrul dianosticului potiziv de cancer gastric ar mai putea intra şi tranzitul baritat, 

punctele negative ale acestei examinări fiind reprezentate de lipsa materialului bioptic şi deci a 

diagnosticului cert de neoplasm gastric, precum şi sensibilitatea şi specificitatea scăzută a metodei în 

decelarea fazelor precoce ale bolii. 

29

Fig.8- Imagine lacunară antro-pilorică Fig.9- Schir gastric 

B. Diagnosticul stadial- se stabileşte în urma unei baterii de teste care cuprinde: ultrasonografia 

gastrică, ecoendoscopia, hidrosonografia gastrică, CT/PET, RMN, radiografia toracică. 

- În cadrul cuantificării “T-ului”, adică a tumorii primare, ecoendoscopia este considerată ca 

cea mai performantă metodă. 

- Hidrosonografia gastrică este o metodă cu sensibilitate şi specificitate în aprecierea “T-ului” 

apropiată de a ecoendoscopiei, avantajele fiind reprezentate de lipsa invazivităţii, precum şi costul 

redus al examinării. 

- 

30

- În cadrul cuantificării “N-ului” şi a “M-ului”, intră în discuţie CT/PET ca cea mai 

performantă metodă, urmată de RMN, ecografia abdominală şi radiografia toracică. 

Fig.10-Neoplasm gastric antro-piloric 

- Laparoscopia diagnostică joacă un rol din ce în ce mai important în managementul pacienţilor 

cu neoplasm gastric, identificând metastazele la distanţă care nu au putut fi evidenţiate în cadrul 

examinărilor imagistice mai sus amintite, evitând astfel laparotomiile inutile. 

Principii de tratament 

- Tatamentul cancerului gastric este un tratament multimodal, incluzând chirurgia, 

chimioterapia şi radioterapia. 

- Tratamentul chirurgical reprezintă singurul tratament care în anumite situaţii poate asigura 

vindecarea cazului, sau în alte cazuri poate asigura o prelungire substanţială a vieţii pacientului. În 

cazurile potenţial curative se aplică principiul chirurgiei de “teritoriu limfatic”. Acesta include 

suprimarea formaţiunii tumorale în limitele de siguranţă oncologică şi extirparea teritoriului limfatic 

eferent tumorii. 

- Tratamentul chirurgical poate fi cu viză curativă sau doar paliativă. 

- Radioterapia şi/sau chimioterapia pot fi utilizate atât ca tratament adjuvant celui chirurgical, 

în cazurile intervenţiilor chirurgicale potenţial curative, cât şi ca tratament paliativ. 

Prognostic 

- Supravieţuirea la cinci ani după intervenţiile potenţial curative se situează în jurul cifrei de 

20%, pe când supravieţuirea globală nu depăşeşte 5%. 

SARCOAMELE GASTRICE 

Definiţie 

Reprezintă totalitatea tumorilor maligne gastrice de origine mezenchimală. 

Clasificare 

- După originea acestora, se clasifică în limfoame, leiomiosarcoame, liposarcoame, 

fibrosarcoame, angiosarcoame, neurofibrosarcoame. 

Limfomul gastric ocupă locul al doilea după carcinom, repezentând 4,5% din totalitate tumorilor 

maligne gastrice şi 60% din sarcoamele gastrice. Are origine în celulele limfoide şi reticulare, având un 

prognostic mult mai bun decât al carcinomului. Astfel, în cazurile rezecabile, supravieţuirea la cinci ani 

atinge 40-50%. 

- Limfomul gastric poate fi primitiv sau secundar unei afecţiuni sistemice, cum ar fi 

limfogranulomatoza malignă, cunoscută şi sub numele de boala Hodgkin. 

- Tratamentul optim în cazul limfomului gastric este reprezentat de gastrectomia totală cu 

splenectomie, urmată de radioterapie. 

31

ACTIVITĂŢI 

- Faceţi examenul obiectiv al unui pacient cu suspiciunea de neoplasm gastric. Urmăriţi 

pacientul din momentul internării, notând în caietul de stagiu examinările paraclinice efectuate, modul 

în care s-a stabilit diagnosticul pozitiv de neoplasm gastric, precum şi intervenţia chirurgicală suferită, 

dacă a fost cazul. 

- Participaţi activ la o anamneză a unui pacient virtual, cu diagnosticul de neoplasm gastric. 

Lucraţi în echipe, studentul “de examinat” primind în prealabil de la asistentul de grupă 

simptomatologia pe care trebuie să o mimeze. 

- Însoţiţi pacientul în cabinetul de endoscopie, participând la gastroscopie cu biopsie. 

- Participaţi la intervenţia chirurgicală. 

- Vizitaţi site-ul Pubmed şi căutaţi articole de tip recenzie „review” având ca subiect 

neoplasmul gastric. 


5. Care este cea mai frecventă formă microscopică de cancer gastric? 

f. Limfomul 

g. Leiomiosarcomul 

h. Carcinomul 

i. Angiosarcomul 

j. Fibrosarcomul 

R: C 

6. Diagnosticul pozitiv în cazul neoplasmului gastric se stabileşte prin: 

f. Gastroscopie 

g. Hidrosonografie 

h. Computer tomografie 

i. Endoscopie cu biopsie 

j. Ecoendoscopie 

R: D 

7. Sindromul de impregnare malignă cuprinde următoarele simptome: 

f. Astenia 

g. Fatigabilitatea 

h. Durerile neritmate de alimentaţie 

i. Inapetenţa 

j. Greaţa 

R: A,B,D 

8. Limfomul gastric: 

f. Reprezintă a treia tumoră ca şi frecvenţă după carcinom şi leiomiosarcom 

g. Poate fi secundar unei limfogranulomatoze Hodgkin 

h. Tratamentul optim este reprezentat de gastrectomie totală cu splenectomie 

i. Radioterapia face parte din protocolul de tratament 

j. Are originea în seroasa gastrică 

R: B,C,D. 

32

6 Examenul clinic si afectiunile chirurgicale ale stomacului

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?