apariþiileeveniment

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ 

A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI 

Anul IX, Nr. 11-12 (104-105) – nov.- dec. 2008 

Criticã ºi creaþie 

Proasta difuzare, proasta publicitate fãcutã literaturii, dar mai 

ales lipsa de interes a cititorilor (mai exact, a foºtilor cititori, deveniþi, 

între timp, telespectatori, internauþi, comentatori pe bloguri sau pe 

forumuri etc.) fac din manifestãri cum ar fi târgurile de carte 

evenimente chiar mai importante decât sunt. Mulþi oameni, fie ei 

din capitalã sau din provincie, sunt brusc cuprinºi de remuºcãri, 

aducându-ºi aminte de literaturã (ºi de carte, în general) ca de o iubitã 

din tinereþe. ªi îºi fac o zi liberã (sau îºi sacrificã week-endul), încercând 

sã reînvie trecutul ºi chiar reuºind pentru câteva clipe sã redevinã cei 

care au fost cândva. Dar fãrã a recãdea cu adevãrat în braþele fostei 

iubite, astfel încât cei mai mulþi, derutaþi de varietatea ofertelor, se 

întorc, dupã rãtãcirea printre standuri, la ocupaþiunile lor pragmatice 

sau numai rutiniere cu o imagine confuzã sau, în cel mai bun caz, cu 

o melancolie care se stinge în câteva zile. ªi mai rar cu o carte, care 

e, de multe ori, vreun surogat didactic pentru fiul sau fiica din gimnaziu 

sau din liceu, care are un examen de dat. 

Târgul „Gaudeamus” din toamna aceasta a fost din nou un 

asemenea eveniment. M-am amestecat în mulþimea (nu chiar 

numeroasã) ºi am retrãit fascinaþia, deruta, dificultatea opþiunii, 

sentimentul de zãdãrnicie izvorât din gândul cã ar (mai) fi atâtea 

lucruri vrednice de citit ºi cã n-ai sã le poþi citi niciodatã, cã s-a scris 

ºi se scrie atât de mult încât n-are niciun sens sã mai scrii tu însuþi... 

Totuºi eu (ca ºi alþii, probabil) am reuºit sã depãºesc toate aceste 

trãiri ale primului contact ºi sã gândesc la rece. Am observat, bunãoarã, 

cã oferta principalã a Târgului de anul acesta (ca ºi a celui din anii 

precedenþi) a fost cartea strãinã, cãtre care se îndreptau, de fapt, ºi cei 

mai mulþi cumpãrãtori. Nu ºtiu dacã laureatul Nobel, prezent ºi cu 

texte mai pretenþioase, dar ºi cu unul mai pe gustul popular, precum 

biografia mai mult sau mai puþin romanþatã a pictoriþei Frida Kahlo, s-a 

vândut foarte bine. ªtiu însã cã la noi, o serie de inºi, mai mult sau mai 

puþin competenþi, dar convinºi cã sunt ºi îndreptãþiþi sã-ºi dea cu pãrerea, 

l-au decretat numaidecât un scriitor expirat, a cãrui alegere e încã un 

act de discreditare a celebrei instituþii a Nobelului. Ceea ce înseamnã cã 

aceiaºi inºi vor purcede rapid, dupã modelul politicienilor scoºi pe linia 

moartã, care fac, zilnic, guverne în Ciºmigiu, la întocmirea de liste cu 

scriitorii români care meritã, ei, sã ia acest premiu. 

Trecând peste toate, trebuie subliniat faptul cã marele eveniment 

de anul acesta a fost lansarea la Târg a „Istoriei critice a literaturii 

române” de N. Manolescu, tipãritã la editura piteºteanã „Paralela 

45”. A fost un mare succes de public, dar ºi unul comercial. E drept, 

unii dintre cumpãrãtori vor fi dezamãgiþi când vor deschide 

voluminosul tom ºi vor observa cum se desprind filele prost legate 

(lucru care s-a întâmplat ºi cu „Dicþionarul biografic al literaturii 

române” de Aurel Sasu, tipãrit la aceeaºi editurã). Dar nu aceasta ar 

fi problema, ci faptul cã, spre deosebire de ceea ce se întâmplã în 

marile literaturi occidentale, de mai mulþi ani, la noi, apariþiileeveniment 

nu sunt lucrãrile de beletristicã, ci lucrãrile (controversate 

sau nu) de istorie ºi criticã literarã: a lui Marian Popa, în 2001, a lui 

Alex ªtefãnescu, în 2005, a lui N. Manolescu, acum, sau chiar a lui E. 

Negrici („Iluziile literaturii române”), decretatã de „România literarã” 

cartea anului, în competiþie cu mai multe opuri propriu-zis literare. 

E o situaþie care ar trebui sã punã pe gânduri. ªi primii care ar 

trebui sã se neliniºteascã ar fi sã fie tocmai criticii ºi istoricii literari. 

Care sunt în primejdie de a rãmâne fãrã obiectul muncii, ajungând a 

se comenta, la rigoare, doar unii pe alþii. 

Tudor Cristea

CALEIDOSCOP CULTURAL 


Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, 

La Târgul Internaþional „Gaudeamus” 

A XV-a ediþie a prestigiosului Târg internaþional „Gaudeamus 

– carte de învãþãturã”, ediþie gãzduitã, ca ºi cele precedente, de 

marele Pavilion expoziþional „Romexpo” din Capitalã, a înregistrat 

ºi în acest an o impresionantã afluenþã de public doritor de 

cunoaºtere prin intermediul culturii scrise. Este meritoriu faptul 

cã ºi la aceastã ediþie a Târgului, literatori dâmboviþeni, membri ai 

Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni, ºi-au lansat cele mai recente 

apariþii editoriale girate de binecunoscuta Editurã Bibliotheca, care 

a avut pe toatã durata evenimentului (19-23 noiembrie a.c.) propria 

locaþie sub cupola Pavilionului expoziþional. Sã consemnãm, 

pe zile, care a fost oferta scriitorilor dâmboviþeni – o ofertã, de 

altminteri bogatã, variatã ºi reprezentativã – cel care a oficiat 

momentele lansãrilor fiind directorul Editurii Bibliotheca ºi 

preºedinte al Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni, prozatorul Mihai 

Stan. Miercuri, 19 noiembrie, au fost lansate cãrþile: Bibliologie 

româneascã. Idei. Portrete. Controverse (Gheorghe Buluþã, Victor 

Petrescu); Istoria cãrþii. De la semnele mnemotehnice la 

cartea electronicã (Erich Agnes); Târgoviºte – vechi centru 

tipografic românesc (Dan Simonescu, Victor Petrescu, Gheorghe 

Buluþã); Cercetãri literare. Scriitori dâmboviþeni (2); Ion Stãvãruº 

ºi contemporanii sãi. Mãrturii (Nicolae Scurtu); Istoria presei 

militare (Dan Gîju), o premierã în domeniul istoriografiei presei. 

• Joi, 20 noiembrie: Molière a fost deranjat... (Daniela-Olguþa 

Iordache); De la clasici la contemporani (Tudor Cristea); N. 

Porsenna – O viaþã, un destin, o operã (Florentin Popescu), 

Alambicotheca (Dumitru Ungureanu); Ion-Heliade Rãdulescu. 

Panhymniul Fiinþei – (o carte de reconsiderare a marelui polihistor 

târgoviºtean datoratã academicianului Mihai Cimpoi). • Vineri, 21 

noiembrie, a fost ziua de vârf a lansãrilor cu participarea unui 

public numeros. În primul rând, patru cãrþi de prozã au reþinut 

atenþia: ªi pace va fi în inima mea (Dan Gîju); Târgul ºi 

Prepeleacul (Marin Petre Constantin); Tatina (Victor Davidoiu). 

De asemenea, a fost lansatã lucrarea Heliadeana. Ipostaze de 

geocivilizaþie româneascã, semnatã de George Coandã, 

recomandatã de istoricii literari Victor Atanasiu, Florentin Popescu 

ºi Liviu Grãsoiu. Apoi au fost lansate câteva cãrþi de poezie, care se 

impun prin excelenþa textelor lirice. Autorii lor sunt nume deja 

afirmate ºi care, la acest început de secol ºi de mileniu, au readus 

Târgoviºtea acolo unde îi este locul: în prim-planul vieþii lirice 

româneºti. Astfel, George Toma Veseliu, o reapariþie în forþã, dupã 

o vreme de tãcere autoimpusã, ºi-a lansat excelentul volum de versuri 

Sonetele lui Petru Cercel sau Feþele lui Ianus, de o rigoare 

prozodicã exemplarã, situându-l pe autor printre cei mai inspiraþi 

sonetiºti români. Grigore Grigore cu volumul Vis de septembrie ºi-a 

revalidat postura de important poet al Târgoviºtei contemporane. 

Interesantã ºi poezia Vioricãi Pop din Amprente de papagali, un 

volum ai unei poete recent ivite în peisajul literar târgoviºtean. De o 

bunã primire s-a bucurat volumul cu titlul ambivalent Liberus/ 

Centurionul al lui Emil Stãnescu, un poeta vates a cãrui poezie este 

una de impact existenþial. O atenþie aparte a cunoscut antologia 

poeticã Târgoviºte – India, bilingvã, în traducerea inspiratã a 

reputatului om de culturã George Anca, apãrutã sub egida Societãþii 

Scriitorilor Târgoviºteni ºi a editurii târgoviºtene Bibliotheca. Sunt 

antologaþi 15 poeþi târgoviºteni, membri ai Societãþii Scriitorilor 

Târgoviºteni, cât ºi trei întemeietori ai poeziei române moderne, 

Ion-Heliade Rãdulescu, Vasile Cârlova ºi Grigore Alexandrescu. 

Iniþiatorii acestei premiere dâmboviþene sunt scriitorii Mihai Stan ºi 

George Anca. Henri Zalis a lansat excelenta monografie Contur 

Eugen Barbu – prozatorul între hotarele adevãrului, o lucrare 

„contra curentului”, am putea zice, dar o necesarã reconsiderare a 

autorului Princepelui. • Am reþinut câteva prezenþe de marcã: 

venerabilul scriitor Mircea Horia Simionescu, preºedinte de onoare 

al Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni, academicianul Minai Cimpoi, 

preºedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, care, aºa cum am 

amintit, ºi-a lansat ºi o monografie, importanþii oameni de litere 

Radu Cârneci, Paul Carpen, Adrian Mihalache, Florentin Popescu, 

Liviu Grãsoiu, Victor Atanasiu ºi George Anca, preºedintele 

Asociaþiei Culturale Româno-Indiene. • Aºadar, la cea de-a XV-a 

ediþie a Târguri Internaþional „Gaudeamus”, Târgoviºtea culturalã 

a fost o prezenþã densã prin membrii Societãþii Scriitorilor 

Târgoviºteni, o societate care este, de câtva timp încoace, 

principalul ºi dinamicul vector al unui remarcabil fenomen. „Grupul 

Cultural de la Târgoviºte: Pro Millenium”. (G.C.) 

ZILELE BIBLIOTECII 

Joi, 27, ºi vineri, 28 noiembrie 2008, a avut loc, în sala de 

lecturã a Bibliotecii Orãºeneºti „Aurel Iordache” din Gãeºti, 

manifestarea devenitã tradiþionalã „Zilele Bibliotecii”, în cadrul 

cãreia scriitorii legaþi de oraº îºi prezintã lucrãrile apãrute în anul 

în curs. În prima zi, dupã o consfãtuire metodicã pe tema „Noile 

funcþii ale bibliotecii publice”, coordonatã de Vlãduþ Andreescu, 

metodist la Biblioteca Judeþeanã „Ion Heliade Rãdulescu”, la care 

au luat parte bibliotecari din zonã, au fost prezentate volumele 

„De la clasici la contemporani”, de Tudor Cristea, ºi „Molière a 

fost deranjat”, de Daniela Olguþa Iordache. Au mai fost prezentate 

(în absenþa autorilor „Jurnalul de la Marcona”, de Ion Mãrculescu 

ºi antologia de versuri „Târgoviºte-India”, realizatã de George 

Anca ºi Mihai Stan. Au vorbit scriitorii târgoviºteni Alexandrina 

Dinu, Emil Stãnescu, Corin Bianu, Florea Turiac, precum ºi dna 

Carmen Vãdan, director al Bibliotecii Judeþene. Pe 28.XI., oaspeþi 

au fost scriitorii piteºteni Marin Ioniþã, Denisa Popescu, Cristina 

Onofre, Mariana Dobrin, Catrinel Popescu, Nic. Petrescu, 

Constantin Mândruþã, care au vorbit despre cãrþile lor, au citit 

versuri ºi epigrame, au exprimat gânduri despre autorii gãeºteni. 

Dl. Alex. Toader, primarul oraºului, a adresat un salut celor 

prezenþi ºi a spus câteva cuvinte despre activitatea culturalã din 

oraº. Un grup de recitatoare a prezentat câteva poezii de Nicolae 

Neagu, iar Dumitru Ungureanu a citit din proza sa. Manifestãrile 

au fost urmãrite cu interes de un numeros public, format din elevi 

ºi intelectuali ai oraºului. (Observator) 

2 3



Un remarcabil eveniment cultural 

cu IULIAN FILIP 

La 1 Decembrie a.c. – fericitã coincidenþã –, Iulian Filip, unul 

din marii oameni de culturã români de la Chiºinãu, a oferit 

târgoviºtenilor un eveniment cultural de suflet românesc: un vernisaj 

ºi o lansare de carte. Un vernisaj în care Iulian Filip se înfãþiºeazã ca 

un artist plastic (pictor) de înaltã relevanþã, ºi o lansare de carte – 

volumul duplex de versuri Cartea cea mai a mea (Pãjuriþã Pajura / 

Fii), apãrut la binecunoscuta editurã târgoviºteanã, Bibliotheca. • Au 

þinut sã vorbeascã, cu preþuire, despre multivalentul om de culturã 

Iulian Filip, Ovidiu Cîrstina, directorul Complexului Naþional Muzeal 

„Curtea Domneascã” – gazda, la Muzeul de Istorie a acestui eveniment 

remarcabil –, Ioan-Vasile Ivanoff, secretar al judeþului Dâmboviþa, 

Ion Stan, preot consilier la Arhiepiscopia Târgoviºtei, Mihai Stan, 

preºedintele Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni, Gheorghe Simion, 

artist plastic, scriitorii Emil Stãnescu, Grigore Grigore ºi Florea Turiac. 

Surpriza a venit tot la Iulian Filip, care i-a încântat pe cei prezenþi, 

în numãr mare, cu un recital romantic la pian. (Observator) 

LA MULÞI ANI, 2009! 

Redacþia „Litere” – Revistã lunarã de culturã a Societãþii 

Scriitorilor Târgoviºteni – ureazã cititorilor ºi colaboratorilor, 

cu ocazia Sfintei Sãrbãtori a Crãciunului ºi a 

Anului Nou, împlinirea gândurilor, sãnãtate ºi bucurii. 

Membrilor Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni: Barbu 

Cioculescu, Iulian Filip, Mihai Cimpoi, Nicolae Neagu, George Anca, 

Henri Zalis, Florentin Popescu, Corneliu Popescu, Marin Ioniþã, 

Emil Vasilescu, Sultana Craia, Gheorghe Buluþã, George Corbu, Daniel 

Drãgan, Mircea Anghelescu, Liviu Grãsoiu, Nicolae Dabija, Vasile 

Romanciuc, Ianoº Þurcanu, Corin Bianu, Mihaela Ciocodeicã, Christian 

Crãciun, Gheorghe Petre Bârlea, Ion Bratu, Victor Davidoiu, 

Alexandrina Dinu, Iuliana Paloda Popescu, Sebastian Drãgan, Daniela 

Olguþa Iordache, Dumitru Ungureanu, Ion Mãrculescu, Theodor Iulius 

Nicolin, Nicolae Scurtu, Marin Rãdulescu, Ion Gavrilã, Dan Gîju, 

Nicolae Rãdulescu, Lucian Grigorescu, Mihail Iurcu, Victor Mihalache, 

Erich Kotzbacher, Alexandru Nicolescu, Ion Dumitru, Victor 

Negulescu, Lucian Penescu, George Piteº, ªtefania Viorica Rujan, 

Bucur Serghie, George Sânpetrean, Constantin Voicu, Virgil Voinescu- 

Orãºanu, Ion Iancu Vale, Alexandru Manafu, Andrei Gheorghe, 

Alexandra Tomºa, Andreea Mihaela Gluh, Alin Zaharia (membri 

fondatori), Ioan N. Radu, Ion Sorin Ivaºcu, Nicoleta Cojoianu, Nicolae 

Petrescu, Ion Enescu-Pietroºiþa, Doina Mihaela Dimitriu, Cãlin 

George, Mircea Bãdoiu, Nicolae Iºtoc, Alexandru Vâlcu, Anatol Covali, 

Nicolae Ionel, Ivan Vasile Ivanoff, Neacºu Constantin Predescu, 

Vasile Oneaþã, Dan Viºinescu, George Toma Veseliu, Adrian 

Georgescu, Cristian Buzãþel, Niculae Nãbârjoiu, Manina Cerasela 

Leaºu, Horaþiu Radu Maniþi, Viorica Pop, Marin Petre Constantin, 

Dumitru Radu Luca, Ana Baity, Ion Viºan, George Ioan Canache, 

Flavia Stoica, Valeria Arsene, Titi Damian, Victor Sterom, Emanoil 

Toma, Vasile Barbu, Pavel Gãtãianþu, Ionel Stoiþ, Petru Onciu, Ioþa 

Bulic, Dãnuþ Drãghici, Tiberiu Popovici, Dimitrie Acea, Nicolae 

Gheyu, Victor Atanasiu, comitetul director al SST (Mircea Horia 

Simionescu – preºedinte de onoare, Mihai Stan – preºedinte, 

Tudor Cristea, George Coandã, Victor Petrescu, Emil Stãnescu – 

vicepreºedinþi, Mihai Gabriel Popescu, Grigore Grigore – secretari, 

Dan Þop – consilier juridic, Florea Turiac – trezorier) le ureazã 

pace, prospeþime sufleteascã, liniºte creatoare, concordie ºi 

cãrþi de succes. 

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN 

1.XI.1936 – S-a nãscut Nicolae Petrescu 

3.XI.1929 – S-a nãscut Ion Enescu-Pietroºiþa 

3.XI.1942 – S-a nãscut Mircea Bãdoiu 

3.XI.1962 – S-a nãscut Valentin Eugen Ciocºan 

5.XI.1857 – S-a nãscut Maica Smara (m. 1944) 

5.XI.1951 – A murit I.C. Vissarion (n. 1879) 

5.XI.1997 – A murit Matei Alexandrescu (n. 1906) 

7.XI.1922 – S-a nãscut Veronica Crãciunoiu 

10.XI.1975 – A murit Aurel Iordache (n. 1919) 

10.XI.1980 – A murit Alexandru Popescu-Runcu (n. 1905) 

11.XI.1952 – S-a nãscut Florin Rotaru 

12.XI.1944 – S-a nãscut Ion Mãrculescu 

12.XI.1999 – A murit Alexandru Ciorãnescu (n. 1911) 

14.XI.1953 – S-a nãscut Nicolae ªtefan Drãghici (m. 2000) 

14.XI.1984 – A murit ªtefania Stâncã (n. 1919) 

15.XI.1911 – S-a nãscut Alexandru Ciorãnescu (m. 1999) 

17.XI.1977 – S-a nãscut Alin Zaharia 

18.XI.1939 – S-a nãscut Gloria Gabriela Radu 

19.XI.1945 – S-a nãscut Ion Ruºeþ (m. 1989) 

19.XI.1999 – A murit Alexandru Ciorãnescu (n. 1911) 

19.XI.2002 – A murit Cezar Florescu (n. 1940) 

21.XI.1818 – S-a nãscut Ioan D. Petrescu (m. 1903) 

22.XI.1924 – S-a nãscut Ioan Alexandru Durac (m. 1998) 

23.XI.1925 – S-a nãscut Cornelia Vissarion-Mãnuceanu 

24.XI.1951 – S-a nãscut Vasile Preda (m. 2003) 

24.XI.1942 – S-a nãscut Lucian Grigorescu 

24.XI.1946 – S-a nãscut Dumitru Stancu 

24.XI.1956 – S-a nãscut Marin Neagu 

24.XI.1957 – S-a nãscut Doru Mareº 

25.XI.1885 – A murit Grigore Alexandrescu (n. 1814) 

25.XI.1954 – S-a nãscut Emil Stãnescu 

26.XI.1936 – S-a nãscut Ion Bratu 

26.XI.1956 – S-a nãscut Dãnuþ Cristian Þop 

26.XI.1970 – A murit Vladimir Streinu (n. 1902) 

27.XI.1964 – S-a nãscut Dan Gîju 

27.XI.2000 – A murit Nicolae ªtefan Drãghici (n. 1953) 

28.XI.1952 – S-a nãscut Ecaterina Botoncea 

29.XI.1917 – S-a nãscut Nicolae Hârsescu (m. 1993) 

29.XI.1944 – S-a nãscut Alexandru Nicolescu 

1.XII.1874 – S-a nãscut Ion Ciorãnescu (m.1948) 

2.XII.1972 – A murit Nicolae Untãrescu (n.1903) 

5.XII.1952 – S-a nãscut Ioana Pãuºescu 

6.XII.1875 – S-a nãscut Radu Cosmin (m.1959) 

6.XII.1931 – S-a nãscut Alexandru Stark (m. 1992) 

7.XII.1967 – S-a nãscut Mircea Dinu 

10.XII.1924 – S-a nãscut Virgil Necula 

10.XII.1945 – S-a nãscut Tudor Cristea 

12.XII.1929 – S-a nãscut Marin Bucur (m.1994) 

13.XII.1887 – S-a nãscut Mihail Cruceanu (m.1988) 

13.XII.1953 – S-a nãscut Christian Crãciun 

14.XII.1946 – A murit Ioan Al. Brãtescu-Voineºti (n.1868) 

17.XII.1940 – S-a nãscut Draga Zoica Cega 

18.XII.1950 – S-a nãscut Steliana Soare 

19.XII.1927 – S-a nãscut Grigore Diculescu (m.1989) 

20.XII.1935 – S-a nãscut Daniel Drãgan 

21.XII.1935 – S-a nãscut Constantin Manolescu (m.1990) 

22.XII.1935 – S-a nãscut Eugen Fructer 

23.XII.1923 – S-a nãscut Sandu David (m.2003) 

23.XII.1985 – A murit George Colfescu (n.1920) 

24.XII.1941 – S-a nãscut Eugen Marinescu 

24.XII.1987 – S-a nãscut Ana Baity 

25.XII.1923 – S-a nãscut Spiridon Stãnel (m. 2002) 

26.XII.2006 – A murit Mihail Vlad (n.1947) 

29.XII.1907 – S-a nãscut Petre Iosif (m.1978) 

4 5

6 

ACCENTE 

Alexandru George 

CONVORBIRI DE LA DISTANÞÃ 

Una din puþinele bucurii pe care mi le îngãduie viaþa noastrã 

literarã e aceea de a convorbi cu dl. Tudor Cristea, aflat la micã 

distanþã geograficã de ultima mea reºedinþã pe aceastã planetã, 

dar nu aºa de uºor accesibil, dupã cum s-ar crede. Deºi m-am 

nãscut ºi am trãit o bunã parte din ceea ce s-a numit „Secolul 

vitezei”, în cestãlalt, în care ne aflãm ambii, mi-e mai uºor sã 

ajung cu vreo maºinã (sau poate cu o trãsurã?) la Gãeºti sau la 

Târgoviºte decât la Gara de Nord, aºa cã mã folosesc de Poºtã, o 

instituþie funcþionalã, activã la noi în þarã încã de pe vremea lui 

Ion Ghica ºi Vasile Alecsandri. 

În afarã de aceasta, datoritã vârstei mele, am dobândit avantajul 

(!?) de a constata cã lumea mea dispare treptat dar sigur, rudele, 

prietenii, apropiaþii mi-au luat-o înainte ºi s-au dus pe cealaltã, cu 

care eu, deocamdatã, nu am ajuns sã comunic. 

Cititorii revistei Litere poate-ºi mai aduc aminte cã acum 

câþiva ani, într-o foarte amabilã prezentare a mea, d. Tudor Cristea 

a riscat unele aprecieri la adresa felului în care eu aº fi inapt unei 

discuþii despre femei, sport, filme ºi alte asemenea zãdãrnicii, 

cufundat, cum mã vedea d-sa pe atunci, cu capul în nori sau 

mãcar în praful bibliotecilor mai puþin obturant. ªi i-am replicat 

în mai multe etape la cele invocate despre care eu am scris totuºi 

câte ceva, încã de la debut, în dispute uneori cu unul ºi cu altul, 

în frunte cu rãposatul Al. Paleologu ºi pânã la vivacele Radu 

Cosaºu, perfectul meu coetaneu, toþi binecunoscuþi competenþi. 

Lãsând la o parte primul subiect, care (pentru mine) nu mai e de 

actualitate, sã mãrturisesc fãrã ruºine cã fotbalul ºi filmele 

continuã sã mã intereseze îndulcindu-mi, dacã nu eliminându-mi 

fatalele amãrãciuni. 

ªi încã din copilãrie m-a interesat mai ales fotbalul, dar cu 

posibilitãþi mai mari din care am vãzut mulþime, pânã la intoxicare. 

Aºa cã în vara acestui an, foarte indulgentã din punct de vedere 

climateric, dar încinsã de comentariile ºi aºteptãrile iscate de 

popularul sport, mi-am oprit pana care zgâria rândurile de faþã ºi 

am lãsat rãspunsul meu sã întârzie: nu cumva greºisem atunci 

când proclamasem excluderea neamului românesc de la practicarea 

lui? Afirmarea bravilor noºtri bãieþi m-a impresionat ºi pe mine, 

deºi nu în gradul în care tot felul de amatori de pronosticuri ne 

vedeau propulsaþi în fruntea Europei. 

Cele petrecute la sfârºitul lui noiembrie au spulberat toate 

speranþele, ba mai mult, au însemnat momentul Adevãrului, care 

închide ºi perspectiva unei soluþii fie ea ºi mai îndepãrtatã. Adio 

fotbal! Exclamasem eu într-un articol mult mai vechi, pe care poate 

cititorul revistei Litere îl va fi reþinut pentru cã afla astfel cum 

numeam noi, copiii, în anii ’30, jocul pe care toate ziarele îl 

ortografiau foot-ball, o variantã care pare a se reveni. Mi-era familiar, 

cãci l-am practicat cu tot avântul ºi candoarea pânã în 

pragul adolescenþei. ªi tot de copil l-am vizionat pe stadioane 

(Obor, Venus, mai rar ANEF, rezervat marilor întâlniri 

internaþionale) putând observa unele lucruri de transmis urmaºilor. 

ªi ceea ce am ºi comunicat cititorilor în amintirile mele (risipite, 

dar foarte abundente) este ineficienþa jucãtorilor noºtri din punct 

de vedere fizic, ceea ce îi excludea de-a dreptul de la unele discipline 

sportive, rãmânându-le echitaþia, tirul, ºahul, unele probe de 

alergãri la atletism etc., etc. Nu ºi de la tenis care era pe vremea 

aceea un fel de dans artistic, presupunând agilitate, îndemânare, 

rapiditate ºi mult mai puþinã forþã fizicã brutã (boxerii români care 

s-au afirmat pe plan internaþional nu au depãºit categoria mijlocie). 

Nu suntem o rasã (biologic) proastã, cum spunea Caragiale, ci una 

mijlocie-micã (pirpirie, cu un cuvânt mai adecvat), improprie 

efortului fizic de tip european, deci nici mãcar pentru agriculturã, 

dupã opinia lui Eminescu; aºa cã ar trebui sã ne rezumãm la pãstorit, 

de ce nu la apiculturã, la grãdinãrit ºi pomiculturã, la pisciculturã 

ºi la creºterea viþei-de-vie ºi a viermilor de mãtase, care nu cer mare 

efort fizic ºi sunt foarte rentabile; în plus, unele dintre ele le avem 

nu doar de la strãmoºii noºtri latini, ci chiar de la Burebista sau 

încã mai de demult? 

Fotbalul a devenit un joc „în forþã” ceea ce se simþea încã de la 

sfârºitul anilor ’30; dupã rãzboi, ºcoala italianã a odiosului catenacio 

impus de succesul, condus de argentinianul He, lui Internazionale, 

a urâþit mult jocul bazat pe împiedicarea adversarului de a juca ºi 

pe tot felul de „închideri” ºi blocãri. Faulturile nu se mai numãrã; 

în copilãria mea, numai cei din apãrare recurgeau la duritãþi, 

îndeosebi cei doi beci, pe linia ultimã de apãrare în faþa portarului 

(de la engl. back), înaintaºii nu faultau decât accidental; eu n-am 

vãzut niciodatã vreun jucãtor scos de pe teren pe targã, ceea ce 

acum e spectacol curent. Cel care comitea o asemenea infracþiune 

se ruºina cumva, nu o socotea un titlu de mândrie, chiar dacã îºi 

salva echipa într-o situaþie dificilã. 

Brutalitatea a invadat acum toate sporturile ºi, revenind la 

tenis (de hochei nu mai vorbesc), sã ne gândim la rolul serviciilortorpilã 

care soluþioneazã meciurile prin tie-breakuri, cel mai 

rezistent ºi constant biruind. Chiar ºi la femei, sau cum se spunea 

în trecut la partidele între „doamne”, primeazã forþa, de unde 

promovarea lesbienelor, cãrora, poate, ar trebui sã li se rezerve un 

regim al lor. Mã gândesc la Martina Navratilova, care dacã mi-ar 

aplica mie o scatoalcã, dar poate ºi d-lui Tudor Cristea, ne-ar 

zbura la amândoi fulgii; ºi poate aceeaºi performanþã ar atinge-o ºi 

mai tinerica Mauresmo. 

Cititorii mai în vârstã îºi amintesc de cazul americanului 

Roscoe Tanner care servea ucigãtor de puternic ºi punea în 

dificultate pe marii campioni; el n-a ajuns decât în finalele marilor 

turnee, pentru cã în seturile ultime mai „slãbea” ºi era depãºi de 

ceilalþi, dar la limitã. Acuma un jucãtor de peste 2 m, care serveºte, 

ajutat ºi de braþele lungi de la aproape 3 m înãlþime, are un avantaj 

imens chiar faþã de un adversar de 1.80. 

ªi totuºi, chiar ºi tenisul rãmâne un joc! fapt ce apare mai 

limpede în cazul fotbalului, unde factorii aleatorici sunt mult 

mai activi ºi mai feluriþi. Or, dacã nu admiþi cã Franþa, campioana 

lumii en tître poate fi bãtutã de Senegal, iar Brazilia are nevoie de 

incorectitudinea arbitrului pentru a întrece Turcia, nu are sens sã 

te mai duci la spectacolele fotbalistice unde deliciile surprizei 

sunt indispensabile. 

Spre deosebire de ce era mai înainte, acuma echipele joacã cu 

spatele la adversar, pasând cu maximã abilitate înapoi – artã pe 

care o posedã ºi reprezentanþii noºtri – mai puþin aceea de a 

„deschide” pe înaintaºi, totul e sã-þi împiedici adversarul sã paseze 

înainte sã te „baþi” pentru minge, sã profiþi de erorile lui. Publicul 

aplaudã aceastã performanþã chiar atunci când un jucãtor aleargã 

ca turbatul pentru a nu lãsa sã iasã mingea în aut, deºi astfel îºi 

serveºte adversarul demonstrându-ºi „angajamentul”. Or, pasa la 

adversar era socotitã înainte una dintre cele mai mari erori comise 

într-o partidã de fotbal! A ajuns sã se mãsoare în kilometri ºi 

capacitatea de alergãturã (cu cât folos?) a atleþilor care se prãbuºesc 

în finalul meciurilor ºi trebuie înlocuiþi (marile echipe din Europa 

ºi America de Sud au cel puþin douã garnituri ºi astfel, deficitul 

unuia sau altuia nu prea conteazã...). Dar noi nu-i avem ºi de aceea 

capotãm în final dupã ce am condus, uneori din primele minute. 

Prima ligã englezã cuprinde un numãr enorm de echipe, datoritã 

valului uriaº pe care îl deþin acolo pariurile, adicã tocmai previzibilul 

imprevizibil. Cele care urmeazã sã retrogradeze înving uneori pe 

lideri, deoarece ele, fiind alcãtuite din jucãtori mai bãtrâni sau 

foarte tineri, dar nu fãrã o realã capacitate profesionalã, pot prinde 

o zi bunã, în timp ce adversarii lor, una proastã ºi rezultatele 

inexplicabile apar spre mirarea tuturor, mai ales a celor ce ºi-au 

pierdut banii. Faptul cã de multe ori Cupa Angliei sau a Ligii e 

câºtigatã de codaºi nu se explicã altfel, dovedind ºi prin asta cã e 

vorba de un joc. 

(continuare la pagina 21) 

7

8 

LITERATURÃ DUS-ÎNTORS 

Mircea Horia Simionescu 

Lexicale ce dãinuiesc 

o jumãtate din viaþã 

Dicþionar alcãtuit pentru stricta mea folosinþã, conþinând 300-400 

de titluri. Pânã a avea magnetofon ºi mai apoi reportofon (acesta 

din urmã, dupã 1992), conservarea lor, parþiala punere în circulaþie 

în cercul familiei au stat sub zodia capriciului ºi întâmplãrii. Pe 

unele le-am notat la trezirea din somn, le-am reþinut ca originale, 

pe altele le-am recunoscut ca fiind implantate în mine de alþii ºi de 

multã vreme (le-am editat ca atare), pe cele mai multe le-am uitat, 

nu m-ar mira sã revinã în alte vise sau sã treacã dincolo clandestin, 

sã mã întâmpine sunând din coadã pe tãpºanul raiului. 

La C.C., în timp ce gravul meu ºef, înfundat în biroul lui, 

descifra ºi traducea în româneºte mulþimea de teze ºi lozinci dictate 

mai înainte de neasemuitul conducãtor ºi se chinuia amarnic 

sã le confere oarecare cursivitate, înþeles, patos ºi – pe alocuri – 

lirism revoluþionar (mulþumesc lui Dumnezeu cã nu i-a trecut 

niciodatã prin minte sã mã cheme sã-l ajut), în camera alãturatã, eu 

fumam de dimineaþã pânã noaptea târziu, aplecat asupra hârtiei 

milimetrice, desenând planul unei case la þarã ºi însemnând pe 

manºeta proiectului cuvinte ºi expresii ce au intrat mai târziu în 

prezentul dicþionar. Mã îndemnau la aceastã trudã sentimentul 

curat cã astfel împãrtãºesc colegial imensa rãspundere ºi chinul 

scribului (leat cu mine) de care mã despãrþeau douã uºi capitonate, 

ºi imperativul de-a contribui, dupã capacitatea ºi puterea mea de 

muncã, la edificarea societãþii socialiste multilateral dezvoltate. 

Din când în când, mã mai ridicam de la birou ca sã-mi 

dezmorþesc picioarele, sã-mi îndrept coloana, sã-i consult prin 

telefon pe prietenii mei, mai toþi buni filologi, asupra unor 

etimologii curioase, dimensiuni stas ale profilurilor pentru beton 

armat, tipuri ºi mãrci de þiglã pentru acoperiºuri, evaluãri ale 

ariei probabile de difuziune a unor cuvinte ca: ºuºulinã, 

pãpuºoaicã, guvid, iconoplast, chiþcopasãre, matracucã, 

conjuncturã, buzguroi, ºarpantã ºi dacã e corect sã se spunã, la 

îmbucarea conductelor, cã ele se pupã, la umflarea cofrajului cã 

panoul s-a hãisit. 

Uneori, mã inoportuna cu telefonul îmblânzitoarea de lei ºi 

urºi carpatini (dresurã mixtã premierã în lume) Niculina Buzduga, 

plângându-se partidului cã leii ei sunt rãi, „niºte mãgari”, bãtrânul 

ºi simpaticul domn Axinte, care depunea zilnic câte o copie scrisã 

propria manu dupã discursurile în Parlament ale lui Tache Ionescu, 

Marghiloman ºi alþii („Nu vã opriþi, tovarãºi, numai la forma 

elegantã a discursurilor, luaþi seama ºi la fondul ideilor!), care, 

dupã o absenþã de o sãptãmânã, îngrijorãtoare, m-a sunat la telefon: 

„Mi-a fost imposibil sã ies din casã, drumul pânã la bibliotecã 

m-ar fi dat gata. Vã rog sã-i transmiteþi tovarãºului secretar cauza 

dezertãrii mele: am fost constipat.” 

Agreabil, prietenos la ore târzii, apãrea ministrul Culturii, 

distinsul arhitect Pompiliu Macovei, purtând sub braþ dosare 

enorme; ºeful nu-l putea primi imediat (în laboratorul lui tocmai 

se introduceau ultimele observaþii în discursul sau raportul la a 

ºaisprezecea plenarã sau al patrulea congres, unul al 

matematicienilor); refuza sã se aºeze în fotoliul pe care i-l ofeream, 

se grãbea sã mã întrebe cum stau cu planul, cum înþeleg sã 

construiesc scara, la ce înãlþime de la sol m-am decis sã torn primul 

planºeu ºi sã-ºi manifeste nemulþumirea faþã de felul în care 

distribuisem camerele, anexele, uºile ºi luminatorul livingului. Cu 

o mânã finã, frumoasã, ºi cu un creion bine ascuþit, opera, pe plan, 

corecturi atent gândite, casa se ridica vãzând cu ochii, dar ne 

încurcau în proiectare douã necunoscute: pe ce teren ºi-n ce zonã 

a þãrii urmeazã sã construiesc ºi de unde bani pentru. Silueta clãdirii 

arãta încântãtoare, nici cea a cântãreþei Luki Marinescu, altfel. 

Tânãra, atunci vedetã, încercase sã fugã din þarã peste Dunãre, 

cerea cu insistenþã sã fie primitã la secretar ca sã o reintegreze în 

teatrul „Vasilescu”, fusese iertatã de închisoare, postul însã blocat 

pentru totdeauna. N-am putut face nimic pentru ea, ºeful n-a avut 

un minut de rãgaz sã o asculte, tocmai intrase în preparativele 

scriptice ale congresului patruzeci ºi cinci. 

Dicþionarul cuprinde, printre altele, titluri ca: Preco („o 

personalitate preco”), Ghirlandul („ghirlandul Bavaria, Saxonia 

Inferioarã” etc.), Elastic climateric, Bimbaºa Sava („bloc modern 

în stil Bimbaºa Sava”), Zurbageam („derbedeu spãrgãtor de geamuri, 

vitrofob”), Semidop („specialist care acoperã în întregime problema 

sa”), Priponat (devotat: „Un oarecare priponat de sediu”), Furnaci 

(persoanã prezentabilã; spec. bocanci: „Individul se prezentã la 

slujbã în octoloni maro, hainã Haynã, cravacã metalicã, furnaci 

alpini ºi, pe deasupra, plenipotenþial de gabardicã lejerã”), 

Gaiacolitã („Cârâie ca o gaiacolitã domesticã ºi suferã deopotrivã 

de ea”), Eftimic („Un procedeu, act, gest eftimic”) – toate obþinute 

în laboratorul vecin Laboratorului, dupã cum se poate deduce, în 

stare de moþãiala ºi plictis, nu din adâncul somnului, precum douã 

recente Menumorut (un ingredient alimentar, vezi în altã parte 

înþelesul lui) ºi Ritoºetor (îl visasem pe Sebi, l-am rugat sã „ia la 

plecare ºi ceasul ritoºetor”) – acestea, imprimate în octombrie pe 

reportofon, cam pe la trei dimineaþa. 

Din alte surse, culese tot din vise, urmãtoarele (termenul e 

însoþit de inventatorul sau colportorul sãu): Lãticica. Tata ne 

amuza în prima copilãrie cu construcþia poeticã: 

Lãticica, plãticica, pipopolnicica 

Face puii lãticei, plãticei, pipopolnicei, 

Tot ca Puia, latica, platica, pipopolnica. 

– consideratã la primele audiþii simplã glumã, mai târziu una 

din cheile cu care se desfac cuferele poeziei. Multã vreme am 

rãmas convins cã producþia aparþine lui Creangã, culeasã de tata 

într-o pauzã a luptelor de la Mãrãºeºti, necunoscutã specialiºtilor. 

Cuvintele pituºcã, cocodabil ºi incocodabil, miºchifiþã, 

majordomn proveneau din vorbirea curentã, se refereau mai ales 

la orãtãniile curþii (strada Pârvan Popescu 34), în timp ce Manole 

(pentru chiloþi ºi izmene) fusese invenþia mamei. La intrarea fiicei 

mele Nana în spectacolele lingvistice, au mai apãrut construcþii 

precum pixipanã (condei pentru scriitori alcãtuit dintr-un pix ºi o 

panã de guguºtiuc), cãrþãraie (bibliotecã supusã admiraþiei dintâi: 

„o, ce mai cãrþãraie de cãrþi!”), foicel ºi tigrulici (antebraþele bufante 

ale copilului, la ora dorlotelilor ºi chicotelilor). 

Din colecþia lui Tityre: felani, tifelani, catifelaþii, care 

desemneazã cele trei dimensiuni ale ºoarecilor – pe mãsurã ce 

exemplarele se micºoreazã, devin mai simpatice ºi de acceptat, 

singurã mãrirea e inacceptabilã, chiar oribilã, catifelanii reprezentând 

normalitatea ºi graþiosul. 

De provenienþã incertã, expresia: „Sã te pupe popa ªapcã” e 

o imprecaþie ale cãrei sonoritãþi (încercaþi sã pronunþaþi cu voce 

tare) se înmoaie pânã la a deveni mângâiere. 

Orice insectã strecuratã între gât ºi guler se numeºte gherghenar. 

Construcþii mai savante, reþin douã: ienisei („a cãlãtori pe 

ienisei”), adicã pluralul neatestat al lui ieniseu, animal de 

dimensiunile unui bursuc, moale-moale, confortabil ca un hamac 

din momentul când e alãturat altora, cel puþin doi. 

Cãlãtoria pe ienisei se face întins pe spate în blãniþa 

cãlduroasã, obligatoriu pe spate, cu ochii admirând cerul înstelat, 

cu braþele petrecute sub cap, poziþie a strãmoºilor cocoþaþi pe 

claia de fân trasã de perechea de boi; a doua – tancã, feminin de 

la tanc, extracþie din distihul encomiastic franþuzesc în care apãreau 

sonoritãþi noi: autant que (o tancã), inclus într-una din listele 

inventarului de faþã. 

Datorez acest câºtig lexical pãrinþilor mei, pentru care limba 

românã însemna foarte mult, celorlalþi citaþi mai sus, ºi nu în 

cele din urmã partidului, sub streºinile cãruia am putut 

sistematiza materialul. 

9

10 

BREVIAR 

Barbu Cioculescu 

EUGEN BARBU REVINE* 

Prevenit sã nu scrie despre Eugen Barbu, ca ins nefrecventabil 

ºi autor controversat, dl. Henri Zalis a fost atras tocmai de ideea 

de a înota contra curentului. „Cred – afirma dânsul, în monografia 

intitulatã Contur Eugen Barbu, prozatorul între hotarele 

adevãrului (Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2008) – cã este vremea 

sã las deoparte psihoza unor comentatori incapabili sã înþeleagã ce 

datorãm marelui scriitor.” ªi ca sã o 

facã, alege, cu expresia sa, un unghi 

de cuprindere mergând dincolo de 

cuvânt. Lectorul va urmãri 

demonstraþia ce urmeazã înzestrat 

cu acest paºaport. 

Punctul de vedere auctorial este 

limpede: „Din ce orizont îl privim 

socot cã are dreptul la redemarare 

în actualitate, anume din cãinþã 

sentimentalã, iar nu în ultimul rând 

din urgenþa integrãrii sale în peisajul 

nostru viu”. În privinþa cãinþei 

sentimentale, autorul vorbeºte, 

desigur, dintr-un foiºor lãuntric, 

atitudine care nu ne implicã, pe când readucerea în realitate, solid 

argumentatã, a unei opere literare, cu variatele-i urcuºuri ºi 

coborâºuri, nu poate decât fi binevenitã. Nici relaþia dintre autor ºi 

operã nu ridicã dispute. 

Odatã creatã ºi livratã publicului, opera în chestiune se 

desparte ferm de pãrintele purtãtor, cu care nu va mai avea, în 

viitor, cea mai micã legãturã, necum responsabilitate. Chiar 

când îl reprezintã în chip strigãtor. Autorul, în schimb, rãmâne 

legat de operã, existând în publicul cititor aceastã tendinþã de 

a-l salva din naufragiul existenþial petrecut ºi omologat prin 

valenþele operei, odatã ce aceasta reflectã – oribil cuvânt – 

conturul sãu moral, pledoaria în faþa eternitãþii. Pânã acolo unde 

se considerã opera ca C.V.-ul autorului. O anume îngãduinþã va 

caracteriza, mai adesea, viaþa unui scriitor dotat, atunci când ea 

nu a respectat canonul social stabilit. Monografistul va gãsi 

expresia eufemisticã prin care va acoperi stuprul, incestul, crima, 

frauda marelui artist, condiþia fiind sublima elevaþie a operei. 

Un dicton antic referitor la ce drepturi are Zeus prieºte 

autenticului artist. 

Mai pe pãmânt, pusã în serviciul realismului socialist, 

opera de artã pãleºte. Primul punct pe care-l marcheazã dl. Zalis 

în cercetarea operei lui Eugen Barbu aceasta chiar vizeazã: „Însã 

ºi dacã sunt de semnalat eºecuri cvasitotale, ca în «ªoseaua 

Nordului» ori doar parþiale, precum am depistat în «Facerea 

lumii», un fapt, dintre cele mai importante, trebuie semnalat: 

scriitorul nu plãteºte tribut realismului socialist.” Unei afirmaþii 

tranºante îi succede minutul de reflecþie: „Practic suntem în faþa 

unei fracturi în adâncime: Eugen Barbu, din pãcate pentru el, 

pentru balanþa scrisului sãu atât de cutreierat de efluvii durabile, 

nu ºi-a temperat propriile incoerenþe opþionale.” Fericit termen 

depunând într-o bolgie minorã apartenenþa scriitorului la cea mai 

stângistã aripã a scriitorilor comuniºti, concentraþi în redacþia 

„Sãptãmânii culturale”, de însuºi Eugen Barbu dirijatã. 

* Henri Zalis, Contur Eugen Barbu – prozatorul între hotarele 

adevãrului, Editura Bibliotheca, 2008. 

Incontestabilã opþiune pe care dl. Zalis nu o ascunde: „Cum 

producþia sa a inclus reportaje, piese de teatru, cãrþi de reportaj, 

cronici sportive, eseuri, scenarii de film, note, interviuri, 

diversitatea încorporatã în atâtea ape curgãtoare va fi fost 

insaþiabilã, orgolios acaparatoare.” Recte: „Fatal, unele fire s-au 

destrãmat, altele, mai rãu, l-au aruncat pe scenarist în delir.” O 

ºansã va fi fost, însã, aceea cã beletristul Eugen Barbu nu a intrat 

în contradicþii grave cu proiectul lãuntric, luat în întreg. Cã a 

urmat, altfel spus, sfatul dat de Polonius fiului sãu, de a-ºi fi, 

mai presus de toate, fidel sieºi. Într-o vãluritoare frazare: „Cu 

atât mai mult gãsesc imperativ sã-mi îndeplinesc cerinþele faþã de 

cel care a patronat revista «Sãptãmâna culturalã», s-a folosit de 

ea, a exaltat în coloanele ei forþa primarã a urii, denunþului 

calomnios, a falsificãrii memoriei în scopuri distrugãtoare la adresa 

adversarilor.” Clar: „De acest Eugen Barbu mã delimitez cu toatã 

energia. Din lama mai 1980 am rupt orice formã de dialog între 

noi.” O rupturã, bunãoarã, care nu s-a produs niciodatã între 

mine ºi Eugen Barbu – fiindcã n-avea ce. 

Dacã am deduce cã în restul monografiei va fi vorba numai 

de celãlalt Eugen Barbu, îndrãgit de muze, am greºi mult. Firea 

dualã sãlãºluia într-un om puternic caracterizat, urmãrindu-ºi în 

forþã þelurile, în galeria altor prozatori de aprigã arghirofilie, 

precum Zaharia Stancu, Petru Dumitriu, cu care face un nedorit 

trio. Nu sentimentalismul l-a condus în viaþã, încât, atât cât ºi 

cum l-am cunoscut, a nu fi fost ºi iubit nu l-a stingherit, necum 

sã-l arunce în vreo neagrã melancolie. Deºi, structural, era un 

melancolic coleric. A existat, iatã, o excepþie, exegetul sãu, care-i 

întinde, în veºnicie, o rozã, un semnal de iubire. E drept cã prin 

vizorul operei literare. 

Acceptându-i premizele, îl urmãm pe dl. Henri Zalis în efortul 

de reconstituire a etapelor de creaþie barbice (termenul de barbilian 

s-a statornicit la Ion Barbu!), cu debutul în acea penibilã perioadã 

„nãpãditã de producþii mediocre, ba nu, submediocre”, ai cãror 

autori îi enumera: A.G. Vaida, V. Em. Galan, Radu Theodoru, 

Vasile Bãran, într-o primã listã, iar într-o a doua Dumitru Mircea, 

Sergiu Fãrcãºan, Dragoº Vicol, C. Ignãtescu, Dinu Sãraru. Nu fãrã 

sã numeascã producþiile unor G. Cãlinescu, Petru Dumitriu, Marin 

Preda, din aceeaºi etapã. Criticul investigheazã cu luciditate calitãþile 

autorului preferat: „Dar va trebui sã repetãm cã optica sa, 

inteligenþa, creativitatea fãrã astâmpãr i s-au potrivit mai degrabã 

în desenul nuvelisticii, unde forþa epicã, amplificatã de miºcarea 

subiectului/subiectelor – dispune de calitãþi abia atinse în Princepele 

ºi în Sãptãmâna nebunilor. Intervin în viaþa scriitorului ºi perioade 

de slabã creativitate: „Între 1957 ºi 1983 dominã scena cu o 

productivitate inegalã, imprevizibilã, nu de puþine ori la limita 

posibilitãþilor rezonabile”. 

Considerat global, scriitorul se vãdeºte multivalent, de un 

incontestabil talent, de prim ordin, în optica d-lui Henri Zalis. 

Nu-l vom contrazice pe un mult mai bun cunoscãtor al operei 

lui Eugen Barbu decât noi ºi într-o literaturã care nu dã pe 

dinafarã de mari scriitori. ªi nici nu ne vom lega de accidentele 

sale în carierã – ele aparþin deja istoriei. Ceea ce ne-a pus pe 

gânduri a fost portretul omului, pe care ºi noi l-am studiat 

oarecum îndeaproape, nu puþinã vreme. Omul ni s-a pãrut 

mofluz, mefient, morocãnos, suspicios, cu comisura buzelor 

mereu coborâtã a nemulþumire ºi refuz. Cu o privire tãioasã. 

Posac, ciufut, ursuz, omul nu se dãruia: dispunea de subalterni, 

nu ºi de prieteni. Aliaþi de ocazie, o droaie de adversari 

neîmpãcaþi duc cu gândul la un câmp de luptã. 

Pe omul complex, demn de admiraþie ºi dragoste l-a cunoscut 

dl. Zalis, într-o altã planetã – a tinereþilor sale. Concep cã este 

posibil sã ne înºelãm amândoi ºi anume, pe ici, pe colo, în punctele 

esenþiale, admit cã a existat un Eugen Barbu fermecãtor ºi suav, în 

conclavuri de strictã observanþã, din care profanii erau excluºi, dar 

de crezut cred în existenþa dublului. Dl. Zalis a întâlnit o altã 

persoanã decât noi ºi a scris o carte de judicioasã fervoare – iatã 

cum, între hotarele adevãrului contrariile îºi trimit semnale, generând 

complimentare culori. 

11

CRONICÃ LITERARÃ 

Tudor Cristea 

Între eseul speculativ 

ºi istoria literarã (1 – remake)* 

APARIÞIA integralã a „Istoriei critice a literaturii române” 

de N. Manolescu, lansatã cu fast, în prezenþa unui public numeros, 

alcãtuit, în parte, din personaje ale ultimei secvenþe a lucrãrii, în 

cadrul Târgului de Carte „Gaudeamus”, este consideratã, pe bunã 

dreptate, un eveniment. În general, însã, asemenea lucrãri, oricum 

ar fi ele, nu lasã indiferentã lumea literarã, mai ales dacã prelungesc 

discuþia pânã în contemporaneitate, 

ori o limiteazã la aceasta, aºa cum 

s-a întâmplat cu „Istoriile” tipãrite 

anterior de Marian Popa (în 2001) 

sau de Alex ªtefãnescu (în 2005). 

Cât priveºte lucrarea dlui N. 

Manolescu, o primã parte a acesteia, 

mai restrânsã, a apãrut pentru întâia 

oarã în 1990 (ºi a fost reeditatã în 

1997 ºi în 2002), oferind o imagine 

aproximativã (dar azi confirmatã) a 

ceea ce ar fi fost sã devinã întregul. 

Este ºi motivul pentru care, dupã 

ce am petrecut, vorba lui Mircea Cãrtãrescu din cadrul lansãrii, 

câteva nopþi cu voluminoasa carte, ajungând la concluzia cã 

aceasta nu contrazice mai nimic din textul pe care i l-am dedicat 

în 1990 (reþinându-l apoi în volumul meu „Partea ºi întregul”, 

din 1999), îmi încep comentariul (care va continua în alte douã 

numere ale revistei) prin reproducerea unei variante uºor remixate 

a celui de atunci. 

ISTORIA LITERARÃ acum (în 1990 ºi în 2008) apãrutã 

confirmã strategia pe termen lung a lui Nicolae Manolescu, 

devenitã limpede odatã cu „Arca lui Noe”, eseul despre romanul 

românesc, unde tipologia narativã preluatã, în linii mari, de la 

americanul Wayne C. Booth (din „Retorica romanului”) este 

depãºitã prin fineþea ºi caracterul destul de aplicat al analizelor. 

Criticul s-a menþinut, dintru începuturi, într-o permanentã 

legãturã cu fenomenul curent al literaturii, consumându-se în 

miile de cronici pe care nici nu le-a strâns – pânã în 2001, când au 

apãrut într-o ediþie selectivã, sub titlul „Literatura românã 

postbelicã (Lista lui Manolescu)”, la editura braºoveanã Aula – 

în volum (dar pe care „beneficiarii”, chiar ºi atunci când erau, de 

fapt, contestaþi, le-au colecþionat cu grijã ºi chiar cu sfinþenie), 

însã nu ºi-a neglijat nici contribuþia „solidã” ºi „serioasã”, inclusiv 

cea teoreticã. „Metamorfozele poeziei” (1968), „Contradicþia 

lui Maiorescu” (1970), „Introducere în opera lui Alexandru 

Odobescu” (1976), „Sadoveanu – Utopia cãrþii” (1976) ºi „Arca 

lui Noe” (I-III, 1980-1983) se adaugã, astfel, cronicilor literare 

sau textelor agreabil-speculative reunite în cele ºapte volume de 

„Teme”, pe care eu însumi le-am caracterizat cândva drept exerciþii 

agile ale unui miniaturist care ambiþioneazã sã picteze ºi fresce. 

Menþionând ºi activitatea de mentor al unui cenaclu în anii ’80, 

dupã modelul lui Maiorescu ori Lovinescu, este limpede cã întâiul 

volum al „Istoriei critice...” (iar acum întregul acesteia) ar 

reprezenta, în intenþia autorului sãu, cheia de boltã a unui demers 

de anvergurã. 

* Nicolae Manolescu, Istoria criticã a literaturii române. 5 secole 

de literaturã, Editura Paralela 45, Piteºti, 2008, 1528 pag. 

Cum era de aºteptat, prima parte a acestei lucrãri în care 

autorul ia în discuþie literatura naþionalã de la începuturile ei 

(identificate cu limba românã – criteriu de validare esenþial) ºi 

pânã la romanul postpaºoptist (poezia paºoptistã rãmânând 

pentru rest), debuteazã cu o introducere-program, în care N. 

Manolescu îºi defineºte scopurile ºi explicã felul în care înþelege 

obiectul preocupãrilor sale. E greu de spus dacã introducerea, 

documentatã ºi elegantã, se constituie într-o veritabilã contribuþie 

teoreticã, este sigur însã cã ea este o încercare (acum, în 2008, 

uºor retuºatã, vom vedea în numãrul urmãtor în ce sens) de a 

justifica propriul demers ºi, eventual, de a preîntâmpina unele 

aºteptate obiecþii. Trecând peste evocarea cunoscutei aporii a 

lui Wellek („Cele mai multe dintre marile istorii ale literaturii 

sunt fie istorii ale civilizaþiei, fie colecþii de eseuri critice. Primele 

nu sunt istorii ale artei, celelalte nu sunt istorii ale artei”), 

principalul reper, întru identificare ºi detaºare, rãmâne G. 

Cãlinescu, care, în prefaþa „Istoriei...” sale din 1941, clasifica 

istoricii literari în trei categorii (istorici – lingviºti/ profesori/ 

critici – publiciºti – cronicari literari), care are meritul de a fi 

stabilit „tabla de valori cu care operãm” ºi a cãrui contribuþie 

teoreticã n-a fost amelioratã, între timp, aproape deloc. Este 

amintitã metoda narativã (de care N. Manolescu se desparte), ca 

ºi „lectura inversã” (pe care, reformulând-o, aproape cã o 

absolutizeazã, vom vedea cu ce rezultate), se observã cã dupã 

G. Cãlinescu „istoria literarã este forma cea mai largã de criticã”, 

dar ºi cã el „a creat o tensiune între istoric ºi estetic tocmai 

crezând cã le împacã”, ceea ce a contribuit, cu sprijinul neaºteptat 

al noii critici, de facturã structuralistã ºi semioticã, antiistoricã 

prin natura ei, la amânarea scrierii unor alte istorii literare la noi. 

Nu se pierde momentul de a se mai da un bobârnac 

protocronismului, orientare diacronicã, dar „curent de esenþã 

romanticã, nostalgic ºi retardatar”. 

Dincolo de apelul la contribuþia diverºilor teoreticieni 

strãini (Wellek, Gadamer, F. Braudel, Genette), e de reþinut 

întãrirea ºi reformularea prin Jauss, care ia în considerare relaþia 

cu implicaþii estetice ºi istorice dintre operã ºi cititori (deci ºi 

dintre operã ºi critic), a principiului „lecturii inverse” 

cãlinesciene în regimul unei „interglosãri infinite”, bazate pe 

„diacronia intertextualã”. Nicolae Manolescu face loc, totodatã, 

ºi altor pãreri critice în istoria sa, ceea ce dã paginii sale un 

neaºteptat, surprinzãtor (dar nu totdeauna convingãtor) aspect 

de cronicã literarã care ia în discuþie diversele tratate ale 

altora. Tratate care, conspectate, înlocuiesc, nu o datã, opinia 

proprie. Altminteri, N. Manolescu a scris despre toate istoriile 

literare ºi studiile mai importante apãrute în ultimele decenii. 

În ceea ce priveºte istoria sa literarã, ea e conceputã, programatic 

– deºi o atare declaraþie poate fi numai un simplu alibi – ca o 

expresie a propriei subiectivitãþi creatoare: nu „o operã 

perfectã...ºi stereotipã, ci una vie ºi contradictorie”, iar, pe de 

altã parte, nu „un manual destinat instruirii, ci, cel mult, o 

încercare menitã sã placã celor instruiþi”. 

Peste fineþea deducþiilor ºi coerenþa argumentaþiei, e de remarcat 

apariþia, încã din prefaþã, a unui stil curios, întrucâtva foiletonistic, 

presãrat cu expresii precum „sã mã explic”, „pãrerea mea este cã” 

sau cu afectãri preþioase de tipul „chiar în vremea studenþiei mele 

etc.”. Acest stil, care vine în contradicþie cu (totuºi!) necesara 

etichetã a unei lucrãri pretenþioase, cum trebuie sã rãmânã orice 

istorie literarã, chiar ºi una pentru delectarea celor instruiþi, se 

menþine, din pãcate, pe tot parcursul cãrþii, subminându-i (dar nu 

doar el singur) apartenenþa la domeniul revendicat. 

CÂT PRIVEªTE materia supusã, spre a folosi termenii 

autorului, interpretãrii ºi valorizãrii, era de aºteptat la un critic 

prea puþin ortodox cum este N. Manolescu, autor de „lecturi 

infidele”, cãruia nu-i place sã meargã pe cãi bãtãtorite (decât dacã 

sunt bãtãtorite de tãlpi prestigioase), ca unele lucruri privind, de 

pildã, ordonarea pe capitole sau unghiul de lecturã sã intrige, dacã 

nu chiar sã scandalizeze. Aºa, o problemã discutabilã rãmâne 

12 13

excluderea, dupã modelul cãlinescian (dar argumentatã în prefaþã), 

a textelor vechi concepute în alte limbi (în principal, în slavonã), 

cum ar fi, bunãoarã, „Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu 

Teodosie”. Sã admitem cã nu e, în legãturã cu opera respectivã, 

chiar „o chestiune homericã” (privind paternitatea, fireºte), aºa 

cum se exprima un comentator prea patetic. Dar cultura românã 

veche, destul de sãracã, nu-ºi poate permite luxul de a ignora 

asemenea texte. De altminteri, istoricii literari strãini, care se 

pronunþã despre literatura lor medievalã în limba latinã, procedeazã 

cu totul altfel. Prestigiul enorm al lui G. Cãlinescu nu e suficient 

pentru a întreþine azi o asemenea atitudine. Tot aºa, discutabilã 

rãmâne etichetarea drasticã a scrierilor noastre umaniste din secolele 

al XVI-lea – al XVIII-lea drept „literaturã medievalã”, fãrã 

necesarele nuanþãri ºi fãrã a admite existenþa unor (fie ºi slabe) 

punþi cãtre contemporaneitatea europeanã, pe care alþi istorici 

literari le semnaleazã. 

Dacã ne referim la autorii luaþi în parte, aceºtia sunt discutaþi 

în stilul eseistic binecunoscut al criticului, imaginea unora fiind 

agrementatã prin caracterizãri ºocant-memorabile, precum 

aceasta, referitoare la Neculce (ºi impusã, între timp); „un 

Procopius care plãteºte contemporanilor toate poliþele, 

încondeindu-i pentru posteritate”. Deºi, ca sã fim corecþi, 

caracterizarea cu pricina este croitã dintr-un clin al mantalei 

cãlinesciene, adicã din fundamentalele fraze ale „divinului critic” 

despre cronicarul moldovean. Existã însã în cartea lui N. 

Manolescu (mã refer, pentru moment, doar la prima ei parte) 

numeroase aspecte care nu pot sã nu punã pe gânduri, mai ales 

cã unele oferã dovada cã autorul, în numele unei „lecturi inverse” 

niþel reformulate, îºi extinde politica sa literarã (ºi uneori 

chiar politica!) la scara întregii noastre literaturi. Este cazul 

capitolului destul de amplu (mai ales în comparaþie cu spaþiul 

acordat altor autori însemnaþi) dedicat lui Budai-Deleanu (autor, 

sã ne înþelegem, absolut remarcabil), unde, ignorându-se cu bunã 

ºtiinþã textul propriu-zis, adicã versurile, este supralicitat 

subsolul, ceea ce duce la concluzia cã Þiganiada „este mai 

degrabã o epopee a literaturii decât una a þiganilor ºi o comedie 

a literaturitãþii decât una a limbajului (...) probabil una dintre 

cele mai perfecte (sic!) ilustrãri ale literaturii de gradul al doilea 

de la Don Quijote încoace, comparabilã cu performanþele 

moderne ale unor Joyce, Borges ºi Nabokov...”. Lãsând la o 

parte enormitatea unor astfel de apropieri, trebuie sesizat cã 

N. Manolescu scrie despre Budai-Deleanu nici mai mult nici 

mai puþin ca despre Mircea Cãrtãrescu (cel din „Levantul”). Pe 

de altã parte, se minimalizeazã un text (cel poetic) cu adevãrat 

admirabil (în favoarea altuia, mai indigest, deºi de tot interesul 

– subsolul) ºi i se contestã scriitorului intenþia alegoricã (pe 

care el însuºi o afirmã), izolându-l, pe aceastã cale, de ambianþa 

iluminismului ardelean. În plus, Micu, ªincai ºi Maior, socotiþi 

drept „reprezentanþii aºa-zisei ªcoli Ardelene” (sic!) sunt 

executaþi în nici douã pagini, criticul izbutind (greu de înþeles 

cu ce intenþie) sã escamoteze obiectul real al demersului lor. 

Subminatã, ca istorie literarã (cel puþin în prima ei parte, 

dar mã tem cã ºi ca întreg), de stilul eseistic-speculativ ºi de 

caracterul hazardat al unor interpretãri (cãci istoria literarã trebuie, 

totuºi, sã rãmânã domeniul lucrurilor credibile ºi solid argumentate, 

nu al supoziþiilor ºocante), prima parte a lucrãrii lui N. Manolescu 

realizeazã totuºi o serie de profiluri scriitoriceºti când doar 

corecte, când remarcabile ºi presarã nu puþine observaþii de 

amãnunt pline de miez. Ea oferã, totodatã, ºi opinii de-a dreptul 

nãucitoare, cum ar fi apropierea fãcutã fãrã urmã de zâmbet (dar 

de un imens umor involuntar) între Iordache Golescu ºi Jorge 

Luis Borges din „Ficciones”. Asemenea relaþionãri sunt, oricât 

ar pãrea de ciudat, emanaþia unei surprinzãtoare atitudini 

protocroniste la un autor ce se declarã un înverºunat adversar al 

acestui curent. Protocroniºtii vedeau în moara cu fãcaie strãmoaºa 

turbinei Fulton, Nicolae Manolescu vede în obscura farsã 

„Occisio Gregorii” ludicul ºi parodicul caracteristice, cum se 

ºtie, poeziei de la Cenaclul de Luni. 

ALAMBICOTHECA 

Dumitru Ungureanu 

MEMORIA CA POVESTE 

Nu ºtiu alþii cum au fost, dar eu când eram elev în clasele 

primare mã purtam ca un copil ºi preferam sã mã joc în felurite 

feluri. Învãþãtura mi-era puþin mai dragã decât pãscutul vacii, la 

ambele având „educator” pe tata-mare, Taica, al cãrui baston þinea 

loc de stimulent pentru mãrit adrenalina! Date fiind condiþiile, am 

uitat dacã numele poetei Nina Cassian, alãturi de-al Otiliei Cazimir, 

al Veronicãi Porumbacu sau al Emiliei Cãldãraru, figura în paginile 

cãrþilor de citire la rubrica „favorite” sau, dimpotrivã, la „nesuferite”. 

Pentru cã la acea vârstã eu luam învãþãtura drept o neplãcere 

suplimentarã. Poate asta sã fie cauza cã nu reþin niciun vers dintr-o 

poezie cititã ºi învãþatã „pe dinafarã” pentru ºcoalã, ci am întipãrite 

în minte strofe învãþate de la bunicã-mea, al cãrei glas încã îmi 

rãsunã în urechi. 

S-a întâmplat cã primul scriitor cu care am luat contact sã fie 

Nina Cassian. Þinuse o prelegere la biblioteca municipalã Bucureºti, 

în februarie 1973 sau 1974. La data aceea mâzgãlisem destule 

pagini ºi, frecventând bibliotecile (cea americanã, între altele!), 

cãutam drumul meu spre nu ºtiam bine ce. I-am pus vreo douã 

întrebãri poetei, iar dânsa m-a remarcat public, fãcând sã mi se 

înroºeascã obrajii ºi fruntea. Habar n-aveam însã cine-i persoana, 

nu-i vãzusem numele pe afiº, intrasem întâmplãtor în sala de 

conferinþe. Auzindu-i vocea, am crezut cã este... Lucia Demetrius! 

De ce? Reþinusem timbrul vocal dintr-o emisiune radio, dar nu 

fusesem atent la numele posesoarei! 

Am fãcut o parte din armatã la 2 Mai, chiar în lunile de varã, 

deasupra plajei nudiºtilor! Sã spun cã am vãzut-o pe Nina Cassian 

goalã, ar fi o indecenþã? Nu-mi amintesc dacã era goalã, filmul în 

care înota departe în larg ºi-a pierdut claritatea. N-am participat la 

vreo petrecere din cele despre care se povesteºte cu invidie. Nici 

nu pot afirma cã ne-am scãldat în aceeaºi mare. Dar fiecare a iubit 

în felul sãu plaja aceea, ºi marea ce ne-a reînsufleþit, ne-a dat 

bucurii de neînþeles celor care nu le-au trãit. Nu-i un motiv de 

laudã, nici n-are legãturã cu poeta; e simplã realitate... 

Zece ani dupã întâlnirea de la bibliotecã, am debutat cu prozã. 

În acel numãr de revistã a fost ºi un interviu cu Nina Cassian, unde 

se restabileau niºte amãnunte ale istoriei recente, la nivelul permis 

de cenzura epocii. Tripla coincidenþã m-a fãcut sã-i port un interes 

neutru poetei despre care aflasem între timp destule chestii de 

senzaþie. Nu i-am cãutat compania, nu veneam din ºi nu frecventam 

aceeaºi lume. ªi nu eram de – cum s-ar spune – nasul ei! (Spusa 

asta nu-i deloc impietate: însãºi posesoarea nasului dantesc ºi-l 

recunoaºte drept efigie ºi-l preamãreºte în desene!) Lecturi din 

operã am fãcut pe sãrite, oarecum împins de meteorologie, nu 

metodologie. Iar muzica încã n-am apucat s-o ascult. 

M-a interesat imediat „Memoria ca zestre” – jurnalul adnotat, 

actualizat ºi publicat la ICR. Interesul nu-i doar al meu. Vâlva 

stârnitã în mediile culturale e justificatã de aºa-zise „dezvãluiri 

erotice incendiare”. Dacã asta-i o gãselniþã de reclamã, atunci bravo 

cui a gãsit-o! Pentru cã, fãrã a minimaliza domeniul în chestie, 

interesul paginilor vine din altã parte. Sau, altfel vorbind, erotismul 

presupus pune în umbrã destinul unui artist autentic. Afirmaþia 

mea poate sã parã una paradoxalã. Mã aºtept chiar la reproºuri. În 

fond, Nina Cassian are faima unei comuniste nimfomane, a cãrei 

literaturã a fost supradimensionatã artificial. Cum sã combaþi aceastã 

fixaþie, fãrã sã dai impresia cã eºti dezinteresat? La urma urmelor, 

pentru ce sã demonstrezi cã Nina Cassian e un artist adevãrat, mai 

complex decât prolixul Breban, mai realist decât proletcult-realistul 

Marin Preda ºi mai fantezist decât oniricul Þepeneag? 

14 15

ESEU 

Mihai Cimpoi 

GIGANTISM ªI INFINISM 

(HOMERIZARE ªI VOLNEYZARE) 

Grigore Alexandrescu a cultivat programatic o po(i)eticã a 

homerizãrii, a supradimensionãrii, fiind congenerul lui Heliade 

Rãdulescu în acest sens. 

Gigantismul, obþinut prin hiperbolizarea figurilor trecutului ºi 

prin întreþinerea unei atmosfere de epopee a evenimentelor 

întâmplate, se uneºte contrapunctic cu infinismul, cu reducerea lumii 

la dimensiuni neimportante (urme, umbre, ruine) ºi a oamenilor 

prezentului la „mici inimi” (expresia e din Unirea Principatelor). 

Fireºte, Eminescu va fi cel care va excela, cu superioritate artisticã 

indiscutabilã, în ambele viziuni. Grigore Alexandrescu îi pregãteºte 

solul cu mijloacele mai modeste ale preromantismului. 

Trecând în revistã modalitãþile de tematizare a ruinelor – de la 

Torquato Tasso, tradus de Alexandrescu, la Volney, Chateaubriand, 

Byron ºi Lamartine, care are un efect formativ asupra poetului nostru, 

George Cãlinescu remarcã cele douã sentimente pe care le stârneºte 

tema: „cel de deºertãciune, în sufletele ascetice, ºi speranþa, la oamenii 

Renaºterii, întrucât priveºte Roma, a ridicãrii Urbei din decãderea ei” 

(G. Cãlinescu, Gr. M.Alexandrescu, Bucureºti, 1969, p. 126). Printre 

aceºti poeþi uriaºi, conchide criticul, Cârlova e un colegian, dar introduce 

ºi la noi „jalea ruinelor, fãcând din Târgoviºte o Palmirã, o Romã 

localã: „O, ziduri întristate! O, monument slãvit! / În ce mãrime-naltã 

ºi voi aþi strãlucit, / Pe când un soare dulce ºi mult mai fericit / Îºi 

revãrsa lumina p-acest pãmânt robit! // Dar în sfârºit Saturnu, cum i 

s-a dat de sus, / În negura uitãrii îndatã v-a supus. / Ce jale vã coprinde! 

Cum totul v-a perit! / Subt osândirea soartei de tot aþi înnegrit”. 

Ruinele, readuse prin suvenire, produc, la Alexandrescu 

sentimentul „mãreþiei”, inspirator de „nãdejde ºi credinþã, virtuþi 

mântuitoare”, care-l anihileazã pe cel al caducitãþii. Locaºurile sfinte 

de la Drãgãºani sunt „mãreþe suvenire din vremi ce-au încetat”; 

„mãreþ” ºi „trist martur e-al nostru trist apus” este Turnul Chindiei 

de la Mãnãstirea Dealului; Mircea cel Bãtrân apare ca „o mare 

fantomã”; Tismana nocturnã înfãþiºeazã „scena colosalã de mãrire”; 

umbrele de mãreþi eroi care ies din mormintele lui Bogdan ºi Mircea 

sunt evocate cu ocazia Unirii Principatelor. Epicureu într-o parte 

a poezii sale (observã Cãlinescu), nu are puternic manifestat 

sentimentul deºertãciunii, propriu poetului care mediteazã asupra 

caducitãþii gloriei omeneºti. 

Gigantismul preromanticilor români, dupã cum remarca acelaºi 

critic, are o motivaþie istoricã: „ Acest gigantism, devenit la alþi 

scriitori români mãrunþi ca Pelimon ºi Aricescu o obsesie, nu este 

fãrã motivarea sa istoricã. Preromanticii reevocând viaþa patriarhalã 

homerizau vãzând-o în dimensiuni mai mari, astfel cum eroii din 

epopei sunt în chip obiºnuit deasupra anatomiei comune. Un autor 

de cãpãtâi al lui Grigore Alexandrescu a fost cavalerul de Florian, din 

care a tradus Eliazer et Nephtaly. Florian era un Chateaubriand în 

format elzévit pentru uzul saloanelor: totuºi, tabloul biblic din scrierea 

citatã tinde spre grandios. Romulus din nuvela Numa Pompiliu 

sãvârºeºte isprãvi de uriaº, poartã în braþe un stejar pe care l-a tãiat 

ºi în care sunt atârnate armele regelui Acron. Enorma greutate nu-l 

oboseºte. ªi Tell din Guillaume Tell au la Suisse este un Samson, un 

Hercul” (Ibidem, p. 133). 

Grigore Alexandrescu valorificã, însã, ºi o altã coardã a sensibilitãþii 

sale care vibreazã totuºi la trecerea timpului ºi reînnoirea „schimbãtoarei 

lumi”: „O! cum vremea cu moartea cosesc fãrã-ncetare! / Cum 

schimbãtoarea lume fugind o reînnoiesc! / Câtã nemãrginitã pun ele 

depãrtare / Între cei din morminte ºi acei ce doresc”. Sunã acum, 

reactualizatã, interogaþia nihilistã „Ubi sunt?” 

Viziunea, homerizatã sub impulsuri patriotice, se volneyzeazã 

acum, refuzând gigantizarea ºi acceptând infimizarea. Prin volneyzare 

înþelegem ºi lamartinizare. Viziunea nu se mai metacentrizeazã, nu se 

focalizeazã într-un punct de vârf – cosmic, alpin (poetul are obiºnuinþa 

de a privi „de sus”, din munþi, din perspectiva înaltului ºi departelui –, ci 

se nihilocentrizeazã, se fixeazã punctul zero al Nimicului. 

Volney descrie toate ravagiile devenirii într-o tonalitate 

melancolicã medievalã ºi cu sentimentul acut romantic al 

ireversibilului. Palmira ce simboliza forþa este acum un „schelet 

lugubru”; vasta dominaþie s-a preschimbat într-o amintire obscurã ºi 

vanã; în strãlucitele porticuri a pãtruns solitudinea morþii; liniºtea 

augustã a fost înlocuitã de zgomotul locurilor publice; opulenþa 

comerþului s-a transformat într-o sãrãcie hâdoasã; palatele regale au 

devenit gazde ale sãlbãtãciunilor; sanctuarele zeieºti sunt populate de 

reptile imunde. „Ah, conchide el, cum s-a eclipsat atât de mult gloria? 

Cum s-au aneantizat atât de mult lucrurile? De asemenea, deci s-au 

stins lucrãrile oamenilor: de asemenea au dispãrut imperiile ºi 

naþiunile!” (Les ruines au mèditations sur les révolutions des empices). 

Cuvântul-cheie, în aceastã descriere antiteticã, antiteza fiind 

pivotul gândirii romantice, este aneantizarea. 

E ceea ce se întâmplã în discursul liric al lui Grigore Alexandrescu: 

o îngustare a perspectivei viziunii, o reducere la un punct stagnant, 

mortificator. Se contureazã, acum, o tendinþã de subdimensionare. 

Sunt valorizate acum toate figurile anentizãrii: putrefierea, 

cadaverizarea, pietrificarea (mineralizarea în genere), îngheþarea, 

amorþirea, uscarea (= secarea), alterarea. E un proces de 

depersonalizare a eului liric, care apare ºi la Eminescu ºi care a fost 

analizat cu perspicacitate de Cãlinescu. „Aºezarea conºtiinþei în afara 

cercului terestru, în dependenþã de momentul cosmic primar, aduce 

la Eminescu – gloseazã criticul – o fireascã alterare a sentimentului 

de personalitate, sau cel puþin o preferinþã pentru motivele literare 

exprimând aceste alterãri. Cea mai comunã formã de distrucþie a 

eului o gãsim în denaturarea ideilor de timp ºi spaþiu. Noþiunile propriuzise 

nu sunt sfãrâmate, dar se scot din ele relaþii care pun fenomenul 

om în funcþie de macrocosm. Uriaºa rãsturnare de valori spaþiale din 

Umbra mea, ºi Sãrmanul Dionis stã dovadã” (G. Cãlinescu, Opere, 

13, Bucureºti, 1970, p. 315). 

Alexandrescu nu se raporteazã la macrocosm, ci la destin, la 

propriul curs al vieþii. Procesele de alterare sunt determinate de 

momentele biografice, tensionate dramatic: „Dupã suferiri multe 

inima se-mpietreºte; / Lanþul ce-n veci ne-apasã uitãm cât e de greu; 

/ Rãul se face fire, simþirea amorþeºte, / ªi trãiesc în durere ca-n 

elementul meu” (Anul 1840). Dispariþia pãrinþilor genereazã o senzaþie 

de îngheþare: „De când pierdui pãrinþii-mi trei ierni întregi trecurã, / 

Trei ierni, cãci dupã ierni viaþa-mi socotesc, / Cãci zilele-mi ca iarna 

de viscoloase-mi furã, / Copaci din miezul iernii ce vânturi îl clãtesc” 

(Miezul nopþii). 

Sentimentul deºertãciunii aduce închiderea oricãror perspective: 

„Cãci ºtiu eu viitorul… el nu poate sã fie / Decât ca anu-acesta, 

ca anul cel trecut; / Bogat de chinuire, deºert de bucurie, / Pustiu, fãrã 

nãdejde, sãlbatec ºi tãcut” (Un ceas e de când anul trecu). 

Conºtiinþa cãderii gloriei ºi a pierii „mãririi” nu mai pot lãsa loc 

unei speranþe de a redobândi valoarea lor pierdutã: „Când tot ce 

e-nalt cade ºi când mãrirea piere, / Mãrirea, înãlþarea, la ce le mai 

doriþi?” (Meditaþie). 

Primul care observã dualismul structural al poetului este Eugen 

Lovinescu: „Mai toate poeziile lirice ale lui Alexandrescu sunt, dupã 

cum am arãtat, expresia contaminãrii a celor douã personalitãþi 

contradictorii ale poetului: un Alexandrescu avântat, iluzionist, 

meliorist, ce-ºi aruncã blestemul asupra prezentului pentru a preamãri 

viitorul, cântãreþ al anului 1840, poet al nãdejdii inepuizabile, ºi 

succesiv, un Alexandrescu cãlãuzit de un spirit critic, ce-i curmã 

zborul, un Alexandrescu cu plumb în aripã, un Alexandrescu circumspect, 

minuþios, dezamãgit înainte de a fi înºelat. Dupã ce a vestit, a 

preamãrit, evocat, inspiraþia i se curmã brusc; crezând c-a mers prea 

departe, bãnuiala îl roade. Plumbul din aripã atârnã greu ºi vulturul 

cade din înãlþimea speranþelor pe pãmântul bãnuielilor… Nu numai 

cugetãtor, Alexandrescu mai e ºi un analist; de la gândire sinteticã, ºi 

deci poeticã, se scoboarã deseori la analizã ºi la consideraþiuni prozaice” 

(E. Lovinescu, Opere, III, ed. de Mircea Simionescu ºi Alexandru 

George, Bucureºti, 1984, p. 119). 

Este un dualism, pe care criticul Zburãtorului îl crede expresie 

a celor douã personalitãþi ale poetului. Din perspectivele zilei de 

azi el ne apare ca un dualism de sorginte existenþialã, care e o 

manifestare a celor douã faþete ale fiinþei: înãlþarea la un metacentru 

perspectivic ºi cãderea în nihilocentru retrospectivic sau total 

zeroperspectivic. În registru stilistic, este vorba de preschimbarea 

epopeicului în elegiac, care atrage dezlocarea modelului Homer cu 

modelul Volney / Lamartine. 

16 17

LECTURI 

Margareta Bineaþã 

IZGONIREA DIN PARADIS* 

Cel mai recent volum al prozatorului, poetului ºi jurnalistului 

Dan Gîju, „ªi pace va fi în inima mea”, apãrut anul acesta la 

Editura Bibliotheca, este (aºa cum reiese din succinta, dar pertinenta 

prezentare fãcutã cãrþii de Mihai Stan) parte componentã din 

„Labirintul hienei”, un proiectat ciclu romanesc care mai cuprinde 

„Moºtenirea Cãlãului” (publicat tot în 2008) ºi „Casaputra. Arta 

supliciului”, aflat încã în lucru. 

Deºi diferite ca facturã (chiar ºi cele care fac parte din ciclul 

„Labirintul hienei”) romanele autorului („Diribiºtii”, „Pumnul de 

fier”, „Zodia Capului de mort”, „Moºtenirea Cãlãului”, „Duelul 

condamnaþilor”) trateazã ºi dezvoltã 

probleme legate de istorie, filozofie, 

politicã, ºtiinþe oculte, integrându-le 

mai mult sau mai puþin ingenios în 

materia epicã. Astfel, „Duelul 

Condamnaþilor”, respectiv „ªi pace 

va fi în inima mea” sunt întrucâtva 

„înrudite”, de vreme ce al doilea roman 

conþine trimiteri la scrierea 

primului, reluând ºi nuanþând 

problematica legionarilor, a 

serviciilor secrete, a lojelor 

masonice, a atentatelor politice. 

Omniprezenta „Gardã a Zeului 

Zamolxis”, diriguitã de colonelul Vicki Pãdureanu în „Duelul 

Condamnaþilor”, îºi face simþitã prezenþa în „ªi pace va fi în inima 

mea” prin înfiinþarea cuibului legionar „Traian Genaru”, la ale cãrui 

întâlniri conspirative în vila Lupului Sur participã ºi Bogdan Zlatcu, 

unul dintre protagoniºti. 

Pe lângã aceste aspecte, cele douã romane sunt preocupate 

de surprinderea vieþii cotidiene, cu tot ceea ce presupune ea: 

serviciu, familie, relaþii sociale, animozitãþi ºi amiciþii, mici mizerii 

ori ºicane, idealuri contrazise. Punctul forte al scrierilor lui Gîju îl 

reprezintã tocmai reconstituirea acestor „felii de existenþã”. 

Romanul „ªi pace va fi în inima mea” se deschide cu o 

introducere-confesiune cu rol explicativ, urmatã de trei pãrþi care 

constituie miezul epic al cãrþii ºi un epilog. Naraþiunea este 

structuratã oarecum dupã principiul clasicelor „povestiri în ramã”: 

ziaristul Lary Ferecatu relateazã aventura existenþialã a unui vechi 

prieten al sãu, Bogdan Zlatcu, fost militar de carierã devenit între 

timp anticar, un aventurier erotic cu o viaþã conjugalã dezastruoasã 

ºi nesfârºite frustrãri generate de incompatibilitatea dintre spiritul 

sãu liber ºi constrângerile matrimoniale ºi sociale. Schema naraþiunii 

„în ramã” nu este întru-totul respectatã, de vreme ce „ªi pace va fi 

în inima mea” se vrea a fi un roman modern, în care planurile se 

întretaie, firul epic alunecã în digresiuni politice ºi filozofico-oculte 

sau se ramificã în mici episoade disparate de sorginte diversã (de 

exemplu, extrase din tratate de psihologie despre schizofrenie ºi 

hipertiroidism, sau crâmpeie din „Copiii Padiºahului Roºu”, 

romanul la care lucreazã Bogdan Zlatcu). În esenþã însã, dicolo de 

aceste artificii naratoriale, „ªi pace va fi în inima mea” surprinde 

meandrele unui destin deloc împãcat cu sine ºi cu ceilalþi, 

condamnat sã se supunã unui conformism social ºi moral generalacceptat, 

visând în ascuns la o iluzorie Libertate paradisiacã pe 

care nici mãcar cãrþile ºi scrisul nu i-o aduc. 

* Dan Gîju, ªi pace va fi în inima mea, Editura Bibliotheca, 

Târgoviºte, 2008, 204 pag. 

În introducerea cu rol explicativ, Lary Ferecatu înfãþiºeazã 

circumstanþele în care el devine biograful ad-hoc al prietenului de 

odinioarã: Zlatcu moare brutal ºi neaºteptat într-un stupid accident 

la o trecere de nivel fãrã barierã (circumstanþele decesului 

sunt detaliate în epilogul romanului), iar Ofelia, sora acestuia, îi 

aduce lui Lary ºapte casete audio conþinând un fel de jurnalconfesiune 

al fratelui ei, cu rugãmintea expresã ca într-un fel sau 

altul, vechiul prieten sã recupereze memoria celui trecut în nefiinþã. 

Povestea vieþii idealist-inadaptatului Bogdan se împleteºte 

în multe puncte cu aceea a lui Lary, redactorul de la „Realitatea 

Cetãþii”, în liniºtea patriarhalã a unui oraº „obosit de istorie, 

ocolit de noroc, dar nu ºi de blesteme”, cu „o spiritualitate aparte 

emanatã de strãzile, de bisericile, de monumentele lui”, Newsburgul 

pitoresc ºi familiar (de fapt, Târgoviºtea). Cele douã personaje 

par a fi mânate în toate acþiunile ºi trãirile lor de o neostoitã sete 

de erotism, numai cã pragmaticul Lary se mulþumeºte mai degrabã 

cu scurte aventuri (uneori cu femei care fuseserã înainte cu 

prietenul lui, aºa cum este cazul voluptuoasei Zenaida), pe când 

Bogdan, aparent iubitor de plãceri facile, cautã de fapt o iubire 

profundã, unicã ºi absolutã. Dan Gîju surprinde cu fineþe 

psihologia bãrbatului de 40 de ani, ameninþat de spectrul 

îmbãtrânirii, cantonat într-o cãsnicie pe care n-o doreºte, mânat 

cãtre instituþia matrimonialã de educaþie ºi prejudecãþi: „Fusesem 

nãscut, crescut ºi educat ca, la o anumitã vârstã, sã mã însor, sã 

fac copii ºi sã muncesc pentru ei pânã mor”. Viaþa de familie este 

un calvar dominat de isteriile, toanele ºi accesele de gelozie ale 

consoartei, bãrbatul devenind „eroul papucului” într-un spaþiu 

sufocant, în care femeia „se lãbãrþeazã”, încercând „sã-l subjuge”. 

Sunt pagini savuroase, pline de naturaleþe ºi vioiciune, dar punctate 

de un misoginism manifest (al lui Bogdan Zlatcu sau al 

romancierului însuºi). Uneori, confesiunea fostului militar (alter 

ego auctorial?) este coloratã de umor negru dublat de mizantropie, 

aºa cum se întâmplã într-o sumarã, dar elocventã caracterizare a 

tineretului autohton al zilelor noastre, „stând ciorchine în faþa 

blocului”, atunci când nu „descântã câte o sticlã de bere, scoþând 

fum pe nãri”, pe la vreo terasã, cu ochii la „puºtoaice mai 

decoltate”: „tunºi în toate felurile, mai ales la zero, tatuaþi, ºtirbi, 

cu cercei în urechi, în unghii, în nas, oriune”. Spirit deprins cu 

rigorile ºi disciplina cazonã, Bogdan Zaltcu este oripilat de 

indolenþa acestor „incorporabili” „tãind frunzã la câini sau 

aruncând cu televizoare de la balcon, asta când preferã sã nu se 

arunce ei”. Pe aceastã atitudine de revoltã se grefeazã un fatalism 

resemnat, Zlatcu suportând asperitãþile vieþii conjugale de dragul 

fetiþei sale, Carla, dar ºi pentru cã se suspecteazã a fi victima 

unui blestem implacabil aruncat asupra sa de o mai veche iubire. 

Cãsãtoria, dar mai ales monogamia sunt simþite acut ca o 

închisoare a trupului ºi a gândurilor, o „singurãtate în doi”, al 

cãrei rãu sufocant nu poate fi exorcizat decât prin scris (sau 

înregistrãri pe casetã audio). Viaþa este vãzutã ca „un paradis din 

care timpul ne izgoneºte treaptã cu treaptã, pânã la ultima, care 

nu întâmplãtor, este îngropatã în þãrânã”, Gîju condensând astfel 

într-o plasticã metaforã imposibilitatea omului de a întrezãri 

raiul visat în cenuºa derizoriului cotidian. Prins între calvarul 

afiºãrii în societate a unei vieþi matrimoniale normale ºi violentele 

scene domestice generate de gelozia patologicã a Soniei, Bogdan 

sfârºeºte prin a face într-adevãr lucrul de care era sistematic 

acuzat, refugiindu-se în escapade extraconjugale cu diverse femei 

atrase de ºarmul sãu, dintre care una, „Lolita Spy”, este – ironia 

sorþii! – o tânãrã angajatã chiar de propria-i soþie sã-i testeze 

fidelitatea. Tot o formã de refugiu reprezintã ºi aderarea la 

miºcarea neo-legionarã „Traian Genaru”, comerþul cu cãrþi vechi, 

ca ºi preocupãrile literare. 

În paralel cu povestea lui Bogdan, romanul surprinde crâmpeie 

din viaþa boemului Lary, ziaristul-narator, cel care ascultând 

casetele vechiului sãu amic îl redescoperã pe acesta cu uimire, 

reevaluându-ºi ºi relaþia de prietenie cu el. Admirator fervent al 

narcisistei Zenaida, cãreia „îi intrase în cap cã seamãnã cu o reginã 

egipteanã”, Lary Ferecatu are o viaþã tihnitã, lucrând toatã ziua la 

ziarul condus cu mânã forte de „nea Dealumare”, pentru a-ºi gãsi 

18 19

seara binemeritata odihnã la „Venera-Club”. Asemuirea Zenaidei 

cu o reginã egipteanã prilejuieºte ºi o scurtã digresiune având ca 

subiect lumea faraonilor ºi succesiunea dinastiilor. Tot hâtrul ziarist 

se dovedeºte a fi un abil observator al inechitãþilor din societatea 

româneascã postrevoluþionarã, unde un oarecare Gicã, lovit în 

plin de jeep-ul unei „beizadele” de magnat, deºi circula 

regulamentar, „s-a ales doar cu spaima, cu urechea tocatã cu ciocanul 

de ºniþele, cu maxilarul inferior numai bun de dat la casare” ºi cu o 

micã sumã de bani pentru a i se cumpãra tãcerea, cazul fiind 

ulterior rapid clasat de Poliþie. În aceeaºi ordine de idei, Lary 

relateazã cu umor negru o altã pãþanie a aceluiaºi Gicã, mituit cu 

bere, ouã ºi gãini sã arbitreze favorabil o echipã de fotbal care se 

dovedeºte a fi atât de slabã încât cu tot sprijinul, este învinsã, iar 

bietul om, „pentru douã cartoane de ouã ºi trei gãini” este bãtut 

atunci cât „alþii în zece campionate”. 

În rest, boemul Lary compune poezii pentru frumoasa-i muzã, 

(inserate ºi ele în materia epicã a romanului), e drept cam 

bombastice ºi declamative, pe care trubadurul de ocazie le 

autoevalueazã just, acordându-le nota 7. 

Lumea în care trãiesc Lary ºi Bogdan este cantonatã într-un 

soi de „carpe diem” destul de pedestru, populatã de indivizi terre 

à terre precum Dealumare, redactorul-ºef de la „Realitatea Cetãþii”, 

Rameº Mãnãstireanu, profesorul de religie cu vederi legionare, 

Clonaru, un potent om de afaceri. Totuºi, modalitatea de a 

caracteriza un personaj printr-un nume propriu burlesc precum 

odinioarã în vodeviluri (de exemplu, Rameº Mãnãstireanu, al cãrui 

nume are certe trimiteri eclezeiastice, predã religia) este facilã ºi 

perimatã. Asta în cazul în care aceste nume nu conþin referiri 

mascate la persoane reale, în ciuda avertismentului iniþial al autorului 

(„orice asemãnare cu persoanele aflate în viaþã este întâmplãtoare”). 

Dincolo de aceste neajunsuri, este de remarcat fineþea analizei 

psihologice ºi atenta preocupare pentru creionarea de portrete, 

cele mai reuºite fiind de departe cele feminine. Aflat în cãutarea 

Iubirii „solemne, unice, posibile”, Bogdan Zlatcu se bucurã de 

farmecele unor senzuale precum Zenaida, Sancta Clara, Lolita 

Spy sau Amalasunta, idealul sãu rãmânând totuºi Bela Brancovici, 

rezidenta de la Spitalul de Urgenþã. Sofisticatã ºi rafinatã, rece ºi 

învãluitoare, plinã de promisiuni ºi inaccesibilã, acestã femeie 

rãvãºeºte universul interior al unui bãrbat obiºnuit în speþã cu 

aventuri uºoare. Felul în care tânãra, mãritatã ºi ea, pare a i se oferi 

pentru a i se refuza în clipa urmãtoare, în timpul navetei zilnice 

spre Bucureºti, în interes de serviciu, seamãnã în Bogdan morbul 

unei iubiri copleºitoare ºi obsesive. Lipsa acutã a dragostei ºi 

împlinirii personale îl determinã pe acesta sã creadã cã misterioasa 

Bela este „Iubirea purã”, calea spre paradisiaca Libertate, numai 

cã jocul ei în aparenþã elaborat se dovedeºte doar un flirt „de 

navetã”, fiindcã seducãtoarea doctoriþã, odatã intratã în posesia 

permisului de conducere, renunþã la cãlãtoria cu trenul, prentru a 

se deplasa cu maºina, însoþitã de un coleg de serviciu, iar pentru 

Bogdan Zlatcu ”mai moare o lume”. 

Relatatã astfel, aceastã poveste de dragoste pare romanþioasã 

ºi comunã, dar intensitatea ºi firescul trãirii, analiza psihologicã 

rãbdãtoare, acuitatea observaþiilor, îi dau consistenþã epicã. Este 

de remarcat în acest sens felul în care Gîju o înfãþiºeazã, prin 

intermediul naratorilor sãi, pe cameleonica Bela, a cãrei 

vestimentaþie provocatoare, sexy ºi diversã este descrisã cu minuþie: 

„ciorapi negri de plasã, pantofi cu toc, negri, fustã mini cu volãnaºe, 

roºie, tricou negru, geacã de blugi scumpã, foarte deosebitã”. 

De altfel, Bogdan Zlatcu se dovedeºte un estet care admirã 

pasionat ºi lucid în acelaºi timp feluritele întruchipãri ale farmecului 

feminin: Reea, asistenta medicalã, „cu pãrul ca grâul copt” ºi 

„parfumatã ca o cadânã”; Sancta Clara, secretara de la ziar, fragilã 

ºi vulnerabilã erotic „precum o cãprioarã în bãtaia sãgeþii”. 

Generalizând, Dan Gîju oferã o interesantã perspectivã asupra 

femeii, în care el vede „pãmântul din care a modelat-o Dumnezeu” 

în nebãnuite ºi variate forme: „Uneori pufos, neted, strãlucitor; 

cernoziom, argilã sau loes. Alteori, zgrunþuros, nisipos, pietros ºi, 

pe deasupra, fad, respingãtor, mirosind a mâl îmbâcsit, cu 

mormoloci morþi, descompuºi”... 

Deºi nu este interesat de portretizarea personajelor masculine, 

amãnuntul fizic fiind mai mult schiþat (Bogdan Zlatcu este 

grizonat cu ochi albaºtri), scriitorul surprinde cu talent tipologia 

macho-man-ului arãtos ºi sexy, dar lipsit de inteligenþã ºi „bãdãran 

ca un veteran din cavaleria cuirasatã a lui Napoleon”( „apretat, 

înalt, doi metri, alurã de rugbist, bariton, pãr bogat, frumuºel, 

forme regulate”), stârnind în tainã fantasmele sexuale ale unor 

intelectuale rafinate precum Bela, „care se viseazã violate de 

asemenea masculi, mai ales când sunt beþi ºi porcoºi”. 

Pe lângã latura eroticã, aspecte din viaþa cotidianã cu 

spectaculosul sau terna ei rutinã sunt punctate în roman în miniepisoade 

bine articulate, cu nerv epic ºi notaþii simple, dar sugestive: 

întâlnirile lui Lary ºi Bogdan cu amicii, copios stropite cu alcool 

la „Venera-Club”; atmosfera de lucru (dar ºi de bârfe ºi mici 

mâncãtorii) de la ziarul „Realitatea Cetãþii”; un accident de tren 

a cãrui victimã este o femeie (neatentã sau sinucigaºã); derizoriul 

ºi lipsa de fond a unei societãþi de consum, în care la mare interes 

sunt „farsele anemice, dar cu prizã garantatã la handicapaþii mintali 

(sic!)”, „ºtiri explozive, dezastre, insula secretelor, secretele 

insulei, divertisment cu fiþe”,”emisiuni de fãcut gogoºi” sau 

„cronici de dugheanã”. Umorul caustic al acestor scurte observaþii 

duce la concluzia fireascã, amar-împãcatã, cã Paradisul visat e 

departe, „cã pe pãmântul acesta nu existã nicicum perfecþiune, ci 

cel mult iluzia ei”, iar iubirea, simþitã iniþial ca o izbãvire, „asemenea 

rafalelor de ploaie torenþialã peste vâlvãtãile unui incendiu devastator” 

este doar o iluzie. 

Finalul romanului, deºi cam neverosimil ºi telenovelistic – 

Bogdan moare exact în momentul când Bela Brancovici, întâmplãtor 

aflatã într-un tren spre Bucureºti, îºi gãseºte sfârºitul într-o explozie 

(accidentalã sau provocatã) – este prilej pentru reflecþia amarã 

asupra zbaterilor ºi frãmântãrilor vieþii, care se dovedesc neesenþiale, 

de vreme ce numai prin Moarte fiinþa de tinã se purificã, se 

contopeºte cu Absolutul divin. 

Romanul „ªi pace va fi în inima mea” oferã o lecturã în aparenþã 

simplã, a cãrei complexitate se dezvãluie pe parcurs prin alternanþa 

planurilor, intertextualitate, largile digresiuni cu subiect politicoistoric 

(unele mai puþin izbutite, altele agreabile, aºa cum este 

relatarea circumstanþelor asasinãrii lui Corneliu-Zelea Codreanu), 

constituindu-se într-o meditaþie asupra condiþiei umane, societãþii, 

istoriei ºi imposibilitãþii împlinirilor individuale într-o existenþã 

acut simþitã ca zadarnicã ºi iluzorie. 

(urmare de la pagina 7) 

CONVORBIRI DE LA DISTANÞÃ 

În cazul nostru care, cu foarte mici excepþii, etalãm jucãtori 

medii, nu garnituri întregi de vedete, care joacã mai nonºalant, 

siguri de ei, chiar la risc, ai noºtri se comportã onorabil, prudent, 

pentru a nu greºi, ceea ce-þi reuºeºte mai bine când nu te avânþi, ci 

dai înapoi. Marii jucãtori ai ultimelor douã decenii, de la Zidane la 

del Piero ºi de la Beckham la Wayne Rooney lufteazã, trag aiurea, 

rateazã incredibil, cum fac ºi supercampionii tenisului ºi a fãcut ºi 

Ilie Nãstase în momentele de glorie. Un mare performer încearcã 

mult mai mult decât o mediocritate conºtiincioasã care evitã cât 

poate sã se facã de râs. 

Numai Zidane a fost în stare sã execute un penalty în finala 

Cupei Mondiale pe care þara sa a jucat-o cu Italia, riscând un lob 

peste Bufon, portarul advers, deºi el ºtia cã are în faþã pe unul 

dintre cei mai buni goal-keeperi din lume, nu pe bravul nostru 

Biliboacã! În înfruntarea anterioarã cu Brazilia, aceeaºi Franþa ar fi 

putut fi egalatã în ultimele minute dacã Ronaldo n-ar fi greºit 

þinta!... ªi astfel, încã o datã, fotbalul e un joc. 

Cã mulþi cred cã e mai ales altceva e treaba lor, dar asta nu 

exclude spectacolul ci îi dã alt sens. ªi multe s-ar mai putea spune 

ºi îmi vine sã spun într-o discuþie aºa de plãcutã mie cu domnul 

Tudor Cristea cu contribuþia distanþei geografice. 

20 21

ROMÂNUL A RÃMAS POET? 

LECTURI 

Liviu Grãsoiu 

Henri Zalis 

Melancoliile justiþiarului 

Existã scriitori care, orice ar face, nu se pot desprinde din 

umbrele, uneori binefãcãtoare, alteori pãgubitoare, ale lirismului. 

Structuri poetice pin excelenþã, îºi poartã datele cu care au venit pe 

lume, chiar atunci când se aventureazã în alte genuri (adicã epic sau 

dramatic) sau abordeazã specii de frontierã, precum memorialistica 

(de exemplu). Printre ei se numãrã ºi Liviu Ioan Stoiciu, personaj 

binecunoscut în lumea literarã pentru nonconformismul atitudinilor 

de orice fel. Autor dintre cei mai fecunzi, neîngãduindu-ºi nici un 

moment de respiro, prezent în gazetãria politicã dar ºi în aceea 

culturalã, la multele festivaluri din þarã, la emisiuni ale Radioului 

public (pãcat cã în CV-uri uitã sã menþioneze aprecierea de care se 

bucurã din partea redactorului de specialitate de circa 20 de ani, adicã 

de la stabilirea sa în Bucureºti), onorat de premii ºi distincþii cum 

puþini se pot lãuda, comentat de majoritatea criticilor activi, neomis 

din antologii de tot felul, nici mãcar de manualele ºcolare, Liviu Ioan 

Stoiciu ar putea pãrea unora precum un general sovietic purtându-ºi 

cu greu kilogramele de decoraþii ºi având un spate asigurat temeinic 

din punct de vedere financiar. Imagine falsã, deoarece omul de la 

Cantonul 248 nu este altceva decât un truditor uneori inspirat, alteori 

incomod, care trãieºte din ºi pentru scris. Pentru el literatura nu 

reprezintã decât aerul ºi hrana zilnicã, reacþiile omului fiind supuse 

artistului, al cãrui spirit justiþiar i-a fãcut, din câte ºtiu, mai mult rãu 

decât bine. Asta pentru cã adversarii nu respectau fair-play-ul obligatoriu 

ºi, având la îndemânã arme administrative, le foloseau fãrã 

jenã. Liviu Ioan Stoiciu îºi asuma riscul, ipostaza don-quijotescã 

nederanjându-l. Dotat cu o sfântã naivitate, s-a lãsat purtat de temperament 

ºi de capcanele lirismului în tot ce a scris ºi a publicat. Este 

ºi cazul masivei cãrþi tipãrite de Editura Pallas (Focºani – 2008), 

cuprinzând un lung interviu acordat regretatului Al. Deºliu, precum ºi 

alte pagini de jurnal (din tinereþea zbuciumatã a poetului), versuri din 

aceeaºi perioadã, câteva referinþe critice, bibliografia operei sale, o 

selecþie aproximativã din aprecierile altora, fotografii de familie, 

totul ducând la concluzia dupã care Cartea zãdãrniciei ar fi o încercare 

de a lãsa celor de azi (ºi celor ce vor veni) imaginea cât mai exactã a 

aceluia ce semneazã cu frenezie te miri unde, te miri când. Respingând, 

de la primele pagini aºternute în caiete de elev, constrângerile ºi 

reþetele acceptate, Liviu Ioan Stoiciu ºi-a surprins cititorii, ca ºi pe 

confraþi de altfel, cu o risipã a efluviilor lirice, revãrsate în cascadã, 

uitând de tipare, de sintaxã, singura obsesie devenind rostirea 

adevãrului, în forme adesea imprevizibile, dar mereu conºtient cã 

arta înseamnã ºi decenþã, nu doar violentarea ochilor ºi urechilor 

iubitorilor de poezie. Respectul faþã de aceºtia este declarat nu o datã, 

iar dezvãluirile despre sine, despre colegi din diverse generaþii, despre 

subteranele vieþii literare, despre cum se fac ºi se desfac glorii literare, 

vin în sprijinul obsesiei de înlãturare a jegului moral, mai rezistent 

decât ne putem închipui, mai cu seamã în lumea restrânsã a 

mânuitorilor de condei (sau de computer). El nu se sfiieºte, atacã 

direct, frontal, spune oamenilor ºi lucrurilor pe nume, inflamarea ºi 

deziluziile sale devenind pagini încãrcate de patetism, de un lirism 

polemic accentuat, neajungând însã, aici, la pamflet. A fãcut-o cu 

alte ocazii. Cartea zãdãrniciei este o lucrare nefinisatã, nelucratã 

(din motivele cunoscute) precum zãdãrnicia însãºi. Aºa se explicã de 

ce spovedania gravã alterneazã cu notaþia unor întâmplãri a cãror 

importanþã este incertã, de ce comentariul asupra realitãþilor literare 

se intersecteazã cu aducerile aminte din anii cãutãrilor de sine, de ce 

tonul sec, rece se strecoarã în mãrturisirile explozive. Liviu Ioan 

Stoiciu noteazã orice, pentru sine sau pentru alþii, scriind, scriind, 

scriind... ªi publicând aproape totul. Dintr-un exces de curaj, din 

superstiþie, din conºtiinþa propriei valori, din dorinþa de a fi mereu în 

actualitate? Greu de apreciat acum. Rãmâne însã imaginea artistului 

care se autodefinea la 17 ani „Mi-e dor sã nu mor, azi/ am aflat câte 

ceva despre Dumnezeu. Am cãlcat în gol”. Poet Liviu Ioan Stoiciu, 

întotdeauna poet. 

COMPATIBILITÃÞI 

ªI DUBITAÞII (II) 

Nu ºtiu la ce facultate de litere ºi-a fãcut studiile Tudor Cristea, 

însã am motive sã cred cã modelul profesorilor sãi l-a influenþat 

sensibil, ca îndrumãtori cu efect catharctic direct sau documentator, 

prin „construcþie” de la distanþã. 

Ar fi dorit sã-l „ajute” de la catedrã G. Cãlinescu. Nu i-a mai fost 

dat. I-ar fi plãcut sã devinã familiar cu critica preþioasã, luminatã de 

considerente disociative a lui Vladimir Streinu. În fine, luptãtor pentru 

gândire limpede, n-a renunþat sã-l confirme pe ªerban Cioculescu în 

laude, articulãri, parafraze. 

Doar cã Tudor Cristea depozitase în cãlimara sa cernealã produsã 

la Cluj, în ateliere trecute sub veghea lui Mircea Zaciu. O impresie în 

curs de verificare. Aºa cã, ori de câte ori îi menþionez motivaþia, 

eventual cenaclul, simt cu limpezime cã nu este gândirist, însã nici 

integral satisfãcut de diagnosticele lovinesciene, preluate de Marian 

Papahagi ºi Aurel Sassu. Ar fi fost, pesemne, atras de farmecul, când 

blând când acid, al lui Ion Zamfirescu ori de tiparele estimative ale lui 

Ov. S. Cohmãlniceanu. 

Temeinic pregãtit, bãnui cã, atras cumva de cercetarea exegeticã, 

Tudor Cristea funcþioneazã azi la o catedrã licealã, pe lângã revista 

Litere ºi, deplin adecvat, asociat la travaliul benedictin al unui editor 

plauzibil, implicat în ieºirea Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni în 

largul cultural, dl Mihai Stan. 

Din cele trei disponibilitãþi a ieºit un interpret cu bune reflecþii, 

chiar sclipitor pe alocuri, fãrã contribuþii fundamentale, însã bun 

sursolog, capabil de surprize. 

Din sumedenia de eseuri, microstudii, florilegii critice, Tudor 

Cristea a strâns – ca într-o acþiune de laborator – „specimene” din 

gândirea generaþiei actuale – fie cu un pas înapoi în timp (faþã de 

Eugen Simion), fie integrând un grup de colegi de facultate al cãror 

ºef, azi, director de revistã ºi ambasador, ca sã nu-l mai amintesc ºi pe 

preºedintele Uniunii de breaslã, pare sã nu-ºi fi asimilat toate 

prezenþele din amfiteatru, unii lucrând ca simpli acoliþi pe unde s-a 

nimerit, câþiva – mai puþin rãsfãþaþi – pe la publicaþii cu desfacere 

limitatã, de nu trezind biniºor o solidã indiferenþã. 

Aºa stând lucrurile, Tudor Cristea s-a vãzut silit sã fie el însuºi 

interlocutorul unora, sã publice curent articole de întâmpinare, sã-i fi 

dat ghes o singurã datã o inteprindere mai pretenþioasã (ediþia de autor 

pentru Eugen Jebeleanu) ca, în general, în urmãtorii ani, concomitent 

cu apariþii rãsfãþate, sã „atace” douã-trei prezenþe curat criticabile. 

În general consider foarte puþin faþã de ceea ce îmi doream. La 

un volum de peste 350 de pagini autorul rezervã ultimei secþiuni, 

definitorie, mai puþin de 60 de pagini. Din care lipsesc persoane de 

notorietate pentru cursul actual al criticii publicistice: Al. Cistelecan, 

Daniel Cristea-Enache, Mircea Cãrtãrescu, Mihai Zamfir. 

În fine, sã trecem la situaþia concretã. Prezentarea celor nouã 

repere începe cu dialogul lui Petru Dumitriu cu Eugen Simion. Însã 

dominanta acelui/ acelor dialoguri rãmâne caracterul lor monologal, 

Eugen Simion venind de-acasã, la Metz (Franþa) cu întrebãrile ºi cu 

rãspunsurile pregãtite. Modul lor de desfãºurare paseazã pe scriitor 

sub crusta unor acuzaþii, iar pe convorbitor între ofensivii procesului. 

Din asemenea disparitate între respondent ºi „omul din Est” 

putea rezulta o discuþie de foc, cu tãiºuri relative la adevãrul ºi minciuna 

în care s-a zbãtut un destin literar în anii regimului comunist. Discuþia 

nu provoacã fiori, Petru Dumitriu îºi ignorã, parþial, drama. 

Dubla dramã, de a fi în Franþa un autor mediocru, iar aici un semiuitat. 

Ideea, iniþial bine înþeleasã, mi se pare, ºi azi, excelentã. 

Executarea ei afectatã de lunga perioadã de tãcere a prozatorului, ca 

ºi de puþinele încurajãri venite de-acasã, ºchioapãtã, se resimte de pe 

urma îngãduinþelor reciproce faþã cu adevãrul istoric luat în colimator. 


22 23

24 

CUM SCRIEM – CUM CITIM 

Mihai Stan 

Recitindu-l pe Caragiale 

Într-un cotidian, pe care nu-l numesc pentru a nu-i face reclamã, 

„o fãtucã” (cum le numeºte I. Cristoiu pe unele tinere, drãguþe ce 

e drept, penetrate fraudulos în ziaristicã) dã un titlu ºocant 

Castravetele lui Caragiale, invocat în pledoaria României la 

Haga. Înþeleg cã este vorba despre pledoaria finalã în faþa Curþii 

Internaþionale de Justiþie în procesul cu Ucraina pentru delimitarea 

platoului continental. 

Citesc cã „pentru a fi cât mai plastic în convingerea Curþii, 

agentul României (...) le-a explicat judecãtorilor cã argumentele 

ucrainene sunt la fel de «profunde» ca ºi cele aplicate de elevii 

«pedagogului de ºcoalã nouã, Marius Chicoº Rostogan» din celebra 

schiþã «Prelegere despre cometã» a lui Ion Luca Caragiale. 

Un gând îmi spune cã ceva nu este în regulã, scheciul cu 

leguma dicotiledonatã era parcã rostit cu un umor nebun, cu vreo 

5 decenii în urmã, de comicul Mircea Criºan... 

Cum, de la o vreme, memoria-þi poate juca feste, alerg la 

bijuteria editatã de Eugen Simion la Academia Românã, Fundaþia 

Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã, colecþia „Opere fundamentale”. 

Deschid cu grijã vol. 1 din Opere – Proza literarã. La pag. 99, 

Un pedagog de ºcoalã nouã cuprinde: 1 – Conferinþã; 2 – O 

inspecþiune; 3 – Ajunul examenelor; 4 – Examenul anual. Nicãieri, 

niciun castravete. 

La pagina 1162 gãsesc/recitesc Despre cometã. Prelegere 

popularã. Aici apare, într-adevãr, castravetele „fãtucii”; elevul 

Bârsãscu, dupã metoda „intuikivã” a lui Marius Chicoº Rostogan, 

aseamãnã elipsa desenatã pe tablã cu un castravete. Observaþia 

dascãlului e hilarã „Mâncã-l cu mumã-ta! (...) Nu-i castraveche, 

mâncãule!... e o elipsã...” 

O las în plata Domnului pe demna urmaºã a lui Caracudi ºi 

caut schiþa „Reportaj”. Ediþia Eugen Simion este tot ce se putea 

mai bun în materie ºi aflu cã schiþa a apãrut în „România junã”, în 

dec. 1899, acum aproape 110 ani. Dupã atâta vreme, este sigur cã 

aºa-zisul anacronism ce-ar putea umbri opera lui Caragiale nu 

existã. Chiar ºi Cãlinescu zice cã, dupã aceºti detractori, „(...) n-ar 

mai exista bunãoarã deputaþi agramaþi ºi comisari escroci”. Ei, uite 

cã existã ºi dupã mai bine de un secol. Rezum pentru tinerii ziariºti 

care nu l-au frecventat pe Caragiale. „Vrednicul” reporter de teren 

Caracudi creºte tirajul revistei „Revolta naþionalã”. O ºtire despre 

discuþia Regelui cu primul-ministru privind „starea nenorocitã în 

care a ajuns þara” ºi alte câteva dezvãluiri senzaþionale fac ca ediþia 

pentru Capitalã sã se epuizeze în câteva momente, fiind 

suplimentat tirajul. De unde-ºi lua Caracudi ºtirile? Le inventa 

pur ºi simplu în timp ce-ºi sorbea cafeaua la un trabuc în Ciºmigiu. 

Redactorul-ºef aflã care este izvorul informaþiilor de primã mânã – 

bogata imaginaþie a d-lui Caracudi – dar continuã sã le publice spre 

„binele” gazetei, el însuºi dedându-se la articole de fond speculative 

precum „Ce gândeºte suveranul”. 

Cam la fel stau lucrurile ºi în Ultima orã!..., conflictul românobulgar 

alimentând fantezia reporterilor. (Universul, august 1900). 

Sunt numeroase ºi astãzi gazetele, unele cotidiane, în care 

ºtiri abracadabrante sunt publicate „pe surse”. 

În Temã ºi variaþiuni ºtirea este falsificatã politic partizan. 

Tema, pe scurt: pompierii înãbuºã în câteva minute „un foc 

izbucnit la o casã peste drum de Cazarma Cuza din Dealu Spirii 

(...).” Pagubele „nu sunt prea importante”. 

ªtirea este exploatatã politic, pe rând, de „un ziar fãrã 

programã, nuanþã liberal-conservatoare”, de „un ziar opozant cu 

câteva programe, nuanþã trandafirie”, de „un journal chic” – în 

francezã – ºi, în fine, de „un oficios”, cum ar fi astãzi... care 

anunþã: „Din sorginte oficialã – deci nu «pe surse» – aflãm cã nu a 

fost niciun incendiu ieri în Dealu Spirii. Sinistrul cel grozav este o 

purã invenþiune ieºitã din fantezia nesecatã ºi din bogatul arsenal 

de calomnii al adversarilor noºtri”. Iatã o „dezminþire” formulatã 

în termeni întâlniþi adesea în gazetele noastre. 

În aceeaºi manierã, Ion Luca Caragiale radiografiazã nãravuri 

ale presei contemporane lui în Groaznica sinucidere din strada 

Fidelitãþii (Epoca, aug., 1897). Gazetele „Aurora” ºi „Lumina” – 

e de observat sinonimia – dau drept sigurã ºtirea despre sinuciderea 

din amor a d-rei Porþia Popescu. Într-un final al întrecerii celor 

douã gazete pentru „rating” se consemneazã cãsãtoria acesteia cu 

„simpaticul dr. în medicinã, dl. Miºu Zaharescu ”. 

În articolul „Republica ºi Reacþiunea sau Venitoarele ºi 

Trecutul” din jurnalul „Vocea patriotului naþionale” semnat de 

Ricã Venturiano, arhivar, poet liric, publicist ºi „studinte în drept” 

– suntem în anul de graþie 1879 (anul publicãrii comediei O noapte 

furtunoasã sau numãrul 9 în „Convorbiri literare”) – negustorul 

Dumitrache Titircã, deci clasa mijlocie, ºi poliþaiul Ipingescu citesc 

despre democraþia românã, despre votul universal, despre „Sfânta 

Constituþiune” ºi, desigur, despre Reacþiune, teme la ordinea zilei 

la români ºi astãzi, dupã aproape 130 de ani. „Publicistul” Ricã 

Venturiano, chiar dacã nu ºi-a terminat studiile, este un fel de 

formator de opinie asemenea celor care bântuie mass-media 

româneascã astãzi. Nesupuºi la niciun examen au devenit jurnaliºti, 

„a 4-a putere în Stat”, adesea chiar spre propria lor „uimire”. 

Din doar câteva schiþe se contureazã portretul „ziaristului” de 

pe vremea lui Caragiale: leneº, necinstit, mincinos, arogant ºi agresiv. 

ªi... incult cât cuprinde. Se va fi schimbat el oare într-un secol? 

Ce se întâmplã, profesional vorbind, cu jurnaliºtii ºi 

publicaþiile care vizibil denatureazã adevãrul, partizanatul politic 

fiind principala lor caracteristicã, deºi mai toate titreazã pe 

frontispiciu „publicaþie independentã”? Nici mãcar ca pe vremea 

lui Caragiale, când autoritãþile suspendau un astfel de ziar. 

În 1877, Caragiale, împreunã cu ziaristul francez Frédéric 

Dame, scotea „Naþiunea românã” în care se publicau reportaje de 

rãzboi. Iatã ce zice G. Cãlinescu: „Informaþiile le ticluiau dupã 

metoda Caracudi, acasã, dezvoltând corespondenþa din gazete 

strãine (...). Când îºi luarã un corespondent, în fine, acesta le 

încurcã treaba dându-le o telegramã cifratã cu ºtirea prematurã a 

cãderii Plevnei, autoritãþile suprimarã foaia” (ILR, p. 490). 

În zilele noastre, deºi fenomenul mistificãrii este aproape 

general, gazetele nu primesc nici mãcar un simbolic avertisment, 

asemenea celor date de CNA televiziunilor. 

Sã ne întoarcem la „fãtuca” cu idei fixe vizând castravetele 

(sic!). Dupã ce afirmã cã agentul României la Haga face apel la 

„castravetele lui Caragiale”, pseudoziarista gãseºte de cuviinþã sã 

explice cititorilor ei cum devine problema: „În schiþã, elevul revine 

de fiecare datã când i se pune o întrebare la singurul lucru pe care 

îl ºtie: «castravetele iaºte o legumã dicotiledonatã, din familia 

cucurbitaceelor, care conþine 98 % apã...»”. Domniºoara, nu numai 

cã nu cerceteazã textul lui Caragiale, ba mai mult inventeazã unul 

pe care, chipurile, îl reproduce între ghilimele. 

Dacã la momentul apariþiei, în 1892 a volumului Note ºi schiþe, 

cu mottoul „Dedicat ucenicilor-tipografi”, din schiþa Norocul 

culegãtorului se putea afla care era „tariful” cu care-l milostivea 

Maica Domnului pe lucrãtorul tipograf („Trei parale bârfirea, douã 

minciuna ºi nerozii... douã de-o para”), mã întreb, oare în zilele 

noastre, când criza financiarã bântuie lumea, când cursul euro ºi-a 

pierdut minþile, iar dobânzile au luat-o razna, cât s-o plãti oare 

nerozia, la cursul oficial, bineînþeles?!... cât o fi încasat „fãtuca”? 

Fiindcã sutele de ziare ºi reviste, ce e drept unele în tiraje 

anemice, cultivã asiduu – vezi de aceea este marele Caragiale 

veºnic actual – minciuna, bârfirea sau nerozia deghizate în 

sondajul de opinie, comentariul analistului politic sau jurnalul 

monden, gen Claymoor, cu ºtiri livrate de cãtre pseudovedetele 

însele, dacã ar trebui sã achite „costurile”, finanþele româneºti ar 

fi în pericol de faliment. 

25

26 

LECTURI 

Chiru C. Cristea 

RECIDIVA CONTINUÃ 

Dupã debutul, tardiv, cu In dos, Eus. Platcu recidiveazã publicând, 

în anul urmãtor, Second erotic, 2006, comentat de Tudor Cristea cu 

acribia ºi autoritatea criticului notoriu („Lulu scrie un roman”, în 

Litere, an VII, nr. 8 – 77 –, august 2006). Autorul recidiveazã ºi în 

2007 cu Demierotica (analizat de Nicolae Rotund în revista Ex – 

Ponto, an VI, nr. 1 –18 – ianuarie-martie 2008, Constanþa). Recenta 

apariþie, Vârsta eroticã, la Editura Bibliotheca, nu mai este o 

stranietate ce poate fi contestatã din vârful peniþei. 

Confirmând o mai veche observaþie, proza semnatã de Eus. 

Platcu se susþine prin particularitãþi vizibile cu ochiul liber: plãcerea 

de a povesti, senzaþia de autentic 

indusã de simþul limbii în prizarea 

oralitãþii, ironie, umor, cât trebuie, 

spirit acid în consemnarea tarelor 

timpului de faþã, pe scurt, o prozã de 

atmosferã clãditã pe o structurã 

compoziþionalã ingenios articulatã. 

Suntem avertizaþi cã romanul 

nu-ºi propune nici sã instruiascã, nici 

sã educe: urmãreºte sã incite interesul 

unui cititor mediu, fãrã pretenþii 

elitiste. Acþiunea este plasatã într-un 

spaþiu ce nu a pãtruns decât accidental, 

ºi neconvingãtor, în romanul 

românesc, un teritoriu real, 

recognoscibil toponimic – ªipote pe 

Siret, Berhomet, Storojineþ, Bahnea, 

Tãrãºeni, ºi, bineînþeles, Cernãuþi – pe care ficþiunea îl malaxeazã ºi 

cerne întâmplãri, personaje, unele chiar de o anumitã consistenþã. 

Substanþa poveºtii este dezvãluitã de scrisorile tatãlui (medicul 

Lupu) cãtre fiica sa (Diana), artist plastic aflat în plin proces de 

afirmare a unui talent de certã valoare ºi recunoaºtere în Occident. 

Drama ratãrii în dragoste, în cuplu, în profesie trãitã de protagonist 

este sâmburele care rodeºte galeria personajelor, bogatã, variatã, 

ilustrativã pentru capacitatea de individualizare. Biografiile, pe cât 

de fabuloase, pe atât de pregnant conturate, alcãtuiesc o þesãturã 

necesarã pentru desenul panoramic al cadrului. Tehnica detaliului 

semnificativ generator de noi nuclee epice, pe de o parte, priceperea 

cu care portretele, dialogurile, acþiunile ce decid destinele actanþilor 

sunt canalizate într-un ºuvoi epic unitar, pe de altã parte, asigurã 

echilibru ºi trãinicie unei construcþii în care recunoaºtem ca 

modernitate artificiul finalului în coadã de peºte (comp. opera aperta): 

„Ajuns la acest final, cititorul pudibund poate abandona, fãrã nicio 

pierdere semnificativã, paginile ce urmeazã (sau poate face un 

exerciþiu de imaginaþie: presupune un final ºi verificã dacã este pe 

aceeaºi lungime de undã cu cititorul”, notã de subsol, p. 204). 

Surprinzãtoare mi se pare obstinaþia autorului în producerea unor 

scene mustind de erotism, fruste, violente, fanteziste, scãpate din 

hotarele realului... într-un câmp de forþe dezmãrginite, nãpastã crudã a 

posesiei: „Cu o miºcare lunecoasã de desãvârºit firesc, a descheiat 

nasturele ce þinea breteaua petrecutã dupã ceafã. Rochia i-a cãzut la 

picioare ºi ea a rãmas în faþa mea goalã, fãrã sutien, fãrã chiloþi, goalãgoalã, 

mai goalã decât... o amforã goalã. Am luat-o de mijloc ºi am 

tras-o în pat. Plimb mâna de-a lungul curburii spatelui, pe coapse ºi 

liniile sinuoase mã excitã mai tare decât sãrutãrile: sânii, buricul, cât un 

nasture de cãmaºã, pulpele suple, pãrul pubian intens negru, toate 

freamãtã, acompaniazã împreunarea care din prima clipã mã prãvãleºte 

în hãuri mistuitoare de crematorii fumegânde..., demoni spurcaþi se 

nãpustesc din toate colþurile ºi-mi sugereazã tot felul de comparaþii 

obscene, scârboase...” Ca pudoarea sã nu îngenuncheze ruºinatã, se 

apeleazã la o echilibristicã riscantã de care doar condeie versate s-au 

dovedit a fi capabile. Autorului nu i se poate nega o anumitã cunoaºtere 

a grãuntelui nedezghiocat al meºteºugului vorbei în doi peri, dar 

fandoseala frondist-freudistã, defulãrile debordante dilueazã calitãþile 

oricâte ar fi. Eus. Platcu, mai mult ca sigur, ºtie cã într-un astfel de 

demers linia despãrþitoare dintre literaturã ºi maculaturã se pãstreazã 

cu dificultate, chiar dacã tehnicile romaneºti sunt mânuite cu abilitate. 

ªi ele devin uneori purã convenþie. 

Posibil triptic, prin temã ºi unele personaje, romanele lui Eus. 

Platcu au în comun o caracteristicã, trebuie sã remarc cel puþin 

parantetic, deºi nu sunt pudibund, infructuos- jenantã. Abuzul de cuvinte 

vulgare, obscene, scrise cu toate literele, este un tribut porno ce nu 

trebuia plãtit. Argumentului cã scrierea lor cu puncte de suspensie nu 

este o soluþie acceptabilã, fiindcã cititorul va face el completãrile, 

trebuie sã i se riposteze rezolut cã aceste cuvinte exalã pestilenþiale 

duhori de latrinã, chiar dacã se manifestã o resurecþie epidematicã ce 

cuprinde ºi cinematograful ºi artele vizuale într-o competiþie paranoicã 

în care pe primul loc se situeazã din ce în ce mai multe emisiuni TV. 

Fragmente de mozaic, romanele lui Eus. Platcu sunt bântuite de 

obsedantul laitmotiv al bahnei unde fantomele „ nu cunosc hotarul 

dintre a fost ºi este”, cresc unele din altele ºi se pierd în noaptea 

pãmântului sau, mai simplu, perindarea într-o multiplicare contradictorie, 

de neînþeles adesea, a imaginilor ce plutesc asemenea unor roiuri de 

frunze moarte, este o coborâre a naratorului în necunoscutul din sine 

însuºi, o exorcizare a competiþiei cu timpul (citeºte-moartea). 

Treptat lectura te captiveazã, pierzi din vedere o problematicã, 

eºti prins în plasa evenimentelor, în marea majoritate nesemnificative, 

banale, distilate însã în acizi veninoºi sau plutind în aburii nostalgiei 

ce le aureoleazã. Personaje insignifiante trãiesc în mediocritatea 

vieþii cotidiene intensitãþi sublime de inocenþã ºi iubire, dar ºi afundurile 

luptei animalice dintre sexe. 

Autorul este, fãrã îndoialã, un ins cu nenumãrate pãcate lumeºti, 

pentru unii inubliabile ºi de neiertat, dar a le introduce într-o discuþie 

criticã esteticã ar însemna sã-þi dai cu stângul în dreptul sau...viceversa. 

Disjungerea dintre autor ºi operã era, dacã-mi aduc bine aminte, un 

postulat cardinal formulat încã la începuturi de cãtre Kogãlniceanu, 

în „Introducþie”... Chiar dacã încã de la debut s-au înregistrat ochiade 

cu subînþeles ºi unele nasuri au efectuat o strâmbãturã, esteticã, Editurii 

Bibliotheca îi revine meritul de a fi publicat o carte într-o þinutã 

tehnicã de invidiat. 


COMPATIBILITÃÞI ªI DUBITAÞII (II) 

Vine la rând Marian Popa cu lucrarea sa Istoria literaturii române 

de azi pe mâine, Buc., 2001. Judecãþile sunt severe, pe bunã dreptate. 

Stãruie chestiunea dacã Marian Popa avea minimul de calitãþi ale 

unui studios calificat. Iar dacã nu le avea ºi cade în pamflet, ce anume 

articuleazã el în supralicitãri ºi minimalizãri, dat fiind cã documentarea, 

în sine, nu a slujit la mare lucru! 

Împãrtãºesc afirmaþiile domnului Tudor Cristea. Îi aprob 

alegerea. Mai nuanþat decât pãrea dispus sã fie îºi construieºte criticul 

eseul despre H.-R. Patapievici. Sunt strânse în critica asupra 

modernitãþii recente opinii corecte, dincolo de orice discuþie. 

Problema este una de orientare. „Cheile” lui Patapievici, deºi nu 

merg împreunã, par sã acrediteze ideea cã modernitatea recentã 

pleacã de la invenþie deoarece numai ce iese dintr-o construcþie 

deliberatã disimuleazã excesul. 

Tudor Cristea înclinã, cu bune virtuþi, sã deshumeze cadavre 

dintr-o intuiþie bazatã pe elemente reale. Anume cea care îi spune cã nu 

trebuie sã îºi tempereze bãnuielile dacã existã ºansa, cumva, sã ajungã 

certitudini. Astfel, depãºit în exemplificãri, Mircea Mihãieº ajunge sã-ºi 

clameze dezamãgirea ºi atunci când, evacuat din spaþiul literar, ironizeazã 

pe Emil Constantinescu, pe seama cãruia vine – ca piatrã de moarã – 

„tragicomica activitate”. Nu pricep de ce s-a oprit Tudor Cristea la un 

volum al deziluziilor politice dacã speranþe de îndreptare nu sunt. 

Dintr-un sentiment ce nu i-a scãpat lui Tudor Cristea sunt gata sã 

validez contribuþii date la o parte numai din raþiuni de ordin circumstanþial, 

însã, parcã, exagereazã pe seama jurnalismului practicat de Ioan Adam. 

Pesemne cã m-a supãrat ce anume spune despre „inadecvarea” lui Felix 

Aderca, niciodatã la locul lui, crede Ioan Adam, în aplicaþiile literatului 

la domenii abordate imprudent. Cã nu este aºa am încercat sã descopãr 

în varii situaþii, iar ºantierul importantului prozator, dramaturg ºi poet 

mi-a dat dreptate, cu precãdere ori de câte ori texte minuscule sau ample 

au generat pulsiuni sufleteºti ºi câºtigat admiratori. 

27

COMENTARII EXCENTRICE 

Corin Bianu 

Un poet bun înconjurat 

de primejdii 

Societatea Scriitorilor Târgoviºteni vine în momentul de faþã cu 

o producþie editorialã impresionantã, mai expunând-o cu succes ºi la 

Târgul de carte „Gaudeamus”, Bucureºti, 2008, graþie Editurii 

Bibliotheca a prozatorului Mihai Stan, cel ce a regizat ºi lansãrile 

unora dintre cãrþi... Am trãit bucuria de a mã afla la eveniment, printre 

autori ºi rafturile cu exponate ale trudei lor, iar unele întâmplãri m-au 

impresionat într-adevãr, cã doar pentru aºa ceva mã dusesem. Un 

capitol aparte în cadrul lor îl ocupã ºi de aceastã datã, poezia ºi, 

referindu-mã preferenþial, doar la ea, îmi arog plãcerea de a comenta 

numai plachetele de versuri, lansate cu tot dichisul. Este vorba de 

Sonetele lui Petru Cercel... de Toma George Veseliu, Vis de septembrie 

de Grigore Grigore, Amprente de papagali de Viorica Pop, Liberus/ 

Centurionul de Emil Stãnescu ºi antologia de poezie românã ºi indianã, 

Târgoviºte-India, întocmitã de George Anca, autor ºi al traducerilor 

din englezã în românã ºi viceversa... N-am nici cea mai micã intenþie 

de a realiza vreo exegezã, ci doar de a discuta cãrþi ºi autori, ca ºi cum, 

prezent fiind acolo, aº fi vorbit... ªi ce aº fi spus, dacã nu m-ar fi 

împiedicat timiditatea ºi aº fi avut curajul sã vorbesc? Iatã, îi voi lua pe 

fiecare în parte, succesiv ºi pe îndelete, iar nu succint ºi pe toþi odatã... 

Grigore Grigore, poet, ajuns la împlinirea celui de al ºaselea 

deceniu de viaþã, a tipãrit recent o plachetã de versuri, titlul ei fiind 

cel arãtat deja. A mai semnat cam o duzinã de apariþii editoriale, 

toate de versuri, dintre care aº sublinia ªi nimeni mai trist, Nãscut pe 

5 septembrie (sonete), Meseria de prieten, Vânt de septembrie... 

Nãscut în septembrie (de unde ºi frecvenþa lunii a noua în spuse 

ºi fãptuite), zodia Fecioarei chiar ºi-a pus parafa asupra autorului ºi a 

creaþiei sale lirice, care se aratã suavã, delicatã, sensibilã, limpede, 

dar nu lipsitã de tensiuni interioare ºi de vigoarea specific masculinã. 

Dacã examinãm materialul din care îºi toarnã piesele lirice 

acest târgoviºtean ce populeazã teritoriul poeziei naþionale, gãsim 

noþiuni simple, ca, apa, soarele, pãmântul, cartea, litera, cuvântul, 

tristeþea, bucuria, visul, teama, chinul, iubirea ºi altele asemenea. 

Aºadar - un tradiþionalist, prin natura liricii (În faþa mea ºi-n spate/ 

ogorul ºi-n ogor/ dorul seminþei), modern însã prin concizia spunerii 

ºi declanºarea ideii poetice, prin modul cum transpune artistic 

elemente lexicale din uzul propriu. 

Aº mai putea glosa mult pe tema materialului sãu liric, dar cred 

cã mai mare efect are citarea uneia dintre poeziile reprezentative, 

care definesc profilul sãu: Înalte Doamne, încã mã mai doare/ Cã 

m-am nãscut ºi-apoi cã n-am cui spune/ Cã-n jurul meu e doar 

deºertãciune/ Singurãtate, moarte ºi mirare// Cã dinspre oameni 

n-am nici o minune/ Pe care sã þi-o dau sã-i faci culoare/ Sã nu ne 

parã nouã o-ntâmplare/ Cã soarele rãsare ºi apune;// Tu care singur 

ºtii unde þi-e locul/ ªi care crezi cã va fi bine-n lume/ Dacã iubirea 

nu se va abate// De la cãrbunii-n care arde focul,/ Dã-i îndoielii 

mele acel nume/ Ce mã îndeamnã ºi-apoi mã socoate. 

ªi totuºi, cuvintele sunt aceleaºi ca ale multora, dar ce anume îl 

individualizeazã în concret ºi cu de-amãnuntul pe poet în contextul 

atâtor creatori? 

Un prim element definitoriu este, fãrã îndoialã, candoarea, ca o 

componentã a personalitãþii sale artistice, ca naturã durabilã a operei 

sale, dar aceastã candoare este prezentã ºi ca formã, modalitate 

tehnicã de abordare, demiurgul liric aduce puritatea ºi lucreazã cu ea 

ca material de construcþie, iar pe de altã parte, procedeazã cinstit, 

lucreazã onest ºi se aratã sincer, curat, în lucrãturã, când se adreseazã 

lui însuºi ori interlocutorilor. 

O altã trãsãturã definitorie a travaliului poetic al Iui Grigore 

Grigore o constituie, dupã aceeaºi opinie a mea, livrescul, boala 

creatorului intelectual, a omului citit, capabil, numai el, sã cizeleze 

bijuterii, ca de exemplu: Sunt literã/ doar pentru cã tu m-ai zidit/ 

într-un cuvânt; Noi doi rãtãcitori/ unul în celãlalt/ eu ºi poetul; Ca 

meºterul Manole/ voi da semnalul/ când primesc semne; Imaginaþia 

ta/ încape/ într-o picturã naivã... 

În al treilea rând, în întreagã agitaþia sa liricã, totuºi, un alt 

element de formã, modalitate formalã de lucru sau mod de exprimare 

artisticã, factura poeziilor pare a-l individualiza cel mai potrivit pe 

Grigore Grigore în ansamblul numeros al autorilor lirici de azi, anume 

capacitatea de a se exprima cursiv, limpede, cu concizie, dând impresia, 

care e chiar certitudine, cã îºi scrie poezia cu foarte mare uºurinþã, 

rima vine singurã, necãutatã, fãrã icniri ºi poticniri, el vorbeºte în 

versuri, cum s-ar zice, chiar pe bunã dreptate. Dar, cum spuneam, 

mecanismul lirismului sãu e unul modern. Toatã creaþia lui poeticã 

vorbeºte de la sine în acest sens. 

În versurile cu structurã clasicã, aritmiile sunt asumate la fel de 

natural, ca ºi când aºa trebuie sã sune versul, acolo unde ritmul se 

hurducã, aºa vrea sã fie, sã vinã adicã o pauzã, ca semn cã urmeazã a 

fi spus ceva important! Eu aº zice cã aceastã atitudine e reprobabilã, 

dar dacã ne gândim cã exegeþii moderni ai lui Shakespeare au descoperit 

tocmai cã acele aritmii din versurile pieselor de teatru, chiar asta 

urmãreau, atragerea atenþiei, ce sã mai adaug?... 

Uºurinþa versificãrii îl face însã, pe Grigore Grigore sã fie, uneori, 

un fel de mitoman - ºi de aici, un risc ce pândeºte creaþia lui – care 

confundã pânã la suprapunere totalã cotidianul cel mai prozaic cu 

lirismul cel mai elevat, cu aceeaºi dezinvolturã cu care mitomanii 

get-beget confundã planurile temporale. Iatã ce aflãm în primele 

pagini ale Vis(ului) de septembrie: Dacã trece trecutul pe lângã tine/ 

Vezi în ce direcþie te-ai îndreptat (...) Sã nu uiþi niciodatã c-ai scris 

aceastã carte frumoasã/ Cu pixul de la mine. (învãþãturi de la 

Constantin Teculescu). Întreb, la rândul meu, versurile de mai sus 

sunt ale lui C.T, variantã în care ar fi trebuit doar sã le semneze 

dedesubt, fãrã a mai preciza „de la”, adaos care mai mult încurcã 

decât sã descurce, ori ale poetului? Mai cã îþi vine sã-l etichetezi 

drept textualist, însã nu este deloc, dacã îl citeºti cu atenþie ºi în 

întregime, atât cât e omeneºte posibil. Rezultã o altã notã distinctivã 

cu adevãrat originalã a creaþiei sale poetice, pe cât de inconfundabilã 

pe atât de pânditã de riscul derizoriului. Încã o mostrã: Vei aduce 

rãzboiul/ ºi-l vei pune pe masã/ poftã bunã spunând, alãturi de 

piese majoritare cu adevãrat valoroase, precum, Nu mai poþi plânge/ 

cineva surpã/ podul de lacrimi, ori Pitit în razã,/ vulturul pleºuv/ 

þine muntele în ghere... Zorii de ziuã/ pleoapele visului/ în depãrtare. 

În volumul amintit autorul alunecã la fel de uºor, de la terþine la 

poezii de fix câte douã catrene, anunþate doar printr-un PS, care nu 

se constituie însã într-un adaos explicativ, o micã explicare finalã, 

ci este chiar cea de a doua jumãtate a cãrþii! Poezia din aceastã a 

doua parte este ºi ea, dintre cele mai frumoase la autor ºi în general: 

ªi-ntre hotare, dealuri, munþi, câmpii,/ Dansuri, pedepse, munci ºi 

întrebãri/ Cã despre toate astea dacã ºtii/ Deja eºti dus pe lungile 

cãrãri.// Se-ntâmplã sã iubim pânã la moarte/ Tocmai pe-acel ce 

nu ne aparþine,/ Pentru cã el, de-atâta de departe/ A fost plecat, cã 

astãzi nici nu vine. 

Sã nu ne grãbim sã luãm drept deficienþã acea naturaleþe a zicerii 

în versuri, acea însuºire de a scrie fluent ºi aparent fãrã efort. O 

stavilã în calea celui înclinat pe aceastã pantã forþatã este volumul de 

sonete Nãscut pe 5 septembrie (din care am citat deja, un sonet), 

adicã formã fixã de poezie, ce presupune din start un dram de elaborare, 

care la el se deruleazã la fel de firesc pe vadul liric. E o mare virtuozitate 

sã-þi menþii echilibrul pe acea linie îngustã, fragilã, iar acesta reuºeºte 

totuºi. Când natura te-a înzestrat din belºug cu harul de a crea poezie 

la fel de natural ºi uºor precum respiri, într-adevãr riscul alunecãrii în 

derizoriu, se include ºi el, natural, în prozaicul reproºat, oricât de rar 

apare, sincer vorbind. 

Totuºi, dacã ne strãduim, pe lângã reuºite certe precum: Grijile 

toate/ au fost transformate în/ riduri/Au fost sculptate/ Numai carne 

ºi sânge/ Tu sã înþelegi cã/ iubirea / E// Departe de fericire dar/ E// 

Singurul sentiment care meritã/ Trãit/ Atâta timp cât/ Trãirea te 

presupune, întâlnim Ce sã vã spun/, Rãspunsul care vine odatã cu/ 

Ecoul/ Din partea persoanelor/ În care/ Niciodatã nu am avut 

încredere/ Tu de minunatã ce erai/ Aveai la cine sã priveºti. 

Manierismul încã nu ºi-a fãcut apariþia, dar spectrul sãu, nu 

întotdeauna pãgubos, fluturã în perspectiva creaþiei barzilor precum 

Grigore Grigore, astãzi încã poet viguros, încã în depline puteri 

creaþionale. 

Realist discutând, pe lângã virtuþile pe care le-am evidenþiat ºi le 

consider definitorii pentru creaþia poeticã a lui Grigore Grigore, dintre 

toate aceste primejdii pe care eu le-am aproximat ca ameninþãtoare 

pentru el ºi, de altfel, pentru operele multora dintre autori, deocamdatã 

niciuna nu este prezentã ponderal ºi efectiv, ele existã doar ca virtuale 

sperietori înainte sa, dar existã... 

28 29

NEGRU PE ALB 

ªerban Tomºa 

Poemul cu o mie de feþe 

Nu despre mulþi poeþi români contemporani se poate spune 

cã au, ca principii, un blazon propriu, un decor ºi o tematicã uºor 

de recunoscut dupã doar câteva versuri, o amprentã unicã, 

inconfundabilã, pusã ca un sigiliu pe fiecare text elaborat. Poetul, 

eseistul ºi comentatorul fenomenelor socio-politice Bogan Ghiu 

are cu prisosinþã aºa ceva, lucru admirabil azi, când fenomenul 

literar, dupã un regres al criticii de întâmpinare, prin dispariþia sau 

retragerea unor nume grele, precum Valeriu Cristea, Nicolae 

Manolescu, Eugen Simion ºi Lucian Raicu, a tins sã devinã, o bunã 

bucatã de vreme, o masã nediferenþiatã decât prin semnãturile 

autorilor. Cult, erudit, rafinat, concis, eliptic, mereu cu prizã la 

idei revelatoare ºi la paradox, Ghiu face figura insolitã a unui 

Borges autohton. El este un poet profund autentic, cu viziuni 

filtrate prin textele a sute de biblioteci cu rafturile ticsite cu tomuri 

impunãtoare. Bogdan Ghiu are o conºtiinþã criticã atât de accentuatã, 

încât nu greºesc dacã spun cã el însuºi ar fi cel mai bun exeget al 

propriei opere, lucru care nu este deloc în defavoarea unui poet 

modern. Recitindu-i creaþia poeticã(„Manualul autorului”, Cartea 

Româneascã, 2004) ºi mi se impune ca o evidenþã faptul cã Bogdan 

Ghiu ºi-a gãsit încã de la început timbrul, recuzita, stilul ºi temele 

proprii, fiind mereu egal cu sine, fãrã sã coboare valoric, fãrã sã-ºi 

trãdeze modul de a scrie, amintind, prin consecvenþa sa stilisticã 

(ºi numai prin aceasta), de Bacovia. 

Încã de la început, poetul îºi manifestã neîncrederea în 

posibilitãþile de comunicare prin intermediul cuvintelor de care 

s-a abuzat prin folosinþã excesivã: „prea multe lucruri au fost 

vãzute prin ele/ ºi folosite./ Au venit sã se aºeze pe foaia albã ºi 

tare/ºi sã inducã lumea în eroare.” („Prolog în carte”). Agresivitatea 

lumii are consecinþe asupra creaþiei: „Mã apãr de ceea ce/ mã 

înconjoarã/ ºi scriu un poem debil pe care îl pãrãsesc.” („Poem”). 

În mod surprinzãtor, poezia nu þine de tehnicã, fiind o chestiune 

de inspiraþie: „Poezia în poem ca/ ºi mine în aceastã camerã/ afurisitã 

ºi ca/ ºi sufletul în mine/probabil.” („Poem”). Un fapt ignorat 

îndeobºte, când este vorba de textele lui Ghiu, este cã poezia lui 

nu mizeazã în primul rând pe meºteºug ºi construcþie. Intuiþia e 

suveranã. Poet hiperlucid, de o inteligenþã sclipitoare, Ghiu este 

însã tras de mânecã de talentul sãu incontestabil: „Vine ceva ºi se 

lipeºte strâns de mine –/ este comparaþia cu altceva,/ la fel de 

singurã/ ºi de rãnitã.” („Poem”). Analogiile ºi comparaþia sunt 

procedee de bazã ºi vizeazã fragilitatea eului în faþa lumii. Obiectele 

sunt puse în oglindã pentru a-ºi contempla sinele schimbãtor, 

înfometat, devorator: „Adaug unui obiect/ comparaþia cu sine/ 

pentru a-l lãsa pradã/ restului hãmesit/ de poem.” („Poem”). Poetul 

se vede ca pe un vagabond care ne aminteºte de Villon, Rimbaud, 

Poe ºi Buddha, suferind de boala creaþiei: „cu picioarele eliminate 

în încercãri de a ºopti –/ amorþeºte, pe cele ºapte cãrãri ale poemului/ 

se întoarce la tine punctul final, vagabondul/ (fantoma). ªi cum 

rana urcã pe trup/ mai bine ca soarele, alege-þi/ singur locul de 

apogeu/ ºi împrejmuieºte-l, descrie-l.” („Poem”). Poezia este, în 

fond, expresia suferinþei ºi a eºecului: „Ce bine/ cã poemele apar ºi 

existã/ în afara trupului./ Dar ele/ continuã sã aibã/ forma organelor 

noastre./ Ce bine/ cã ele nu dau naºtere/ la oameni.” („Poem”). 

Ghiu „scrie” cu obiecte pe care le poate ignora: „Scriu: Am uitat sã 

citesc,/ ºtiu doar sã scriu./ Umplu spaþiul cu lucruri/faþã de care sã 

pot fi orb.” („Poem”). Textul este semnul, urma, rãmãºiþa umanã 

a unei existenþe: „Cu creionul pe albituri/ haºurând desenez 

murdãria/ pe care trebuie sã o las cu trupul.” („Poem”). Nu gãsim 

aici nimic din aglomerãrile sufocante din textele altor autori. 

Sugestia, reducerea inventarului la lucrurile esenþiale par a fi deviza 

poetului. Nimicul, potenþialul, neputinþa de a scrie sunt temele 

supreme ale acestei poezii: „Aº vrea sã urlu/ ºi/ sã port un 

titlu.”(„Poem”). Sau: „ Mã gândesc acum la un poem de dragoste/ 

aºa cum mã gândesc la tine./ Elegia de-a nu putea sã mi-l reprezint,/ 

elegia de-a nu putea scrie mãcar DESPRE el.” („Poem”). N-au fost 

remarcate suficient ironia ºi autoironia, de cea mai bunã calitate, 

care adie prin poemele lui Ghiu: Vai,/ nu pot continua (niciun pic)/ 

acest poem/ atât de minunat.” („Poem”). Geometrii sigure, 

reconfortante, strãbat textele:” Aici e un ocol al locului./ Imposibil 

sã faci poemul perpendicular/ ºi sã poþi coborî.”(„Poem”). 

Explorarea strãfundurilor lumii se face cu ajutorul unor elemente 

umile: „Mi-e milã de conserva pe care/ n-o vom deschide la nuntã,/ 

mi-e milã de noi –/ ce mici sîntem pe/ fundul(sic!) unui poem de/ 

milã.”(„Poem”). Cuvintele respirã prin gesturile fireºti ale iubitei: 

„Am vãzut-o ducându-se./ Însemna (câte gesturi plutesc/ în luciul/ 

mâinii drepte? (cã/ poemul se terminase/ cu bine.” („Poem”). Toate 

textele lui Bogdan Ghiu reprezintã cãutarea Marelui Poem, fiind 

ipostaze ºi variante ale acestuia, care nu-l mulþumesc pe poet. 

„Manualul autorului” este un tratat ºi o exegezã la o carte-poem 

visatã, niciodatã scrisã, niciodatã terminatã. Aceasta este una dintre 

cele mai frumoase ºi mai inteligente utopii din literatura românã, 

având ºi o ridicatã mizã artisticã. Este o utopie programatã de 

însuºi autorul ei sã eºueze. Proiectatã sã eºueze, Utopia Marelui 

Poem triumfã în estetic. În condiþiile în care scrierea efectivã a 

Marelui Poem n-ar fi avut niciun haz ºi nici n-a fost luatã vreodatã 

în calcul, renunþarea la scris se preface în poezie. În spiritul autorului, 

mare iubitor de paradoxuri, am putea spune cã poezia sa este un 

eºec al eºecului. Eºec al nimicului, al golului, al tãcerii. Totul este 

însã asumat conºtient. Existã în texte o fugã de propria identitate 

ºi o cãutare a acesteia, într-un joc obsesiv de transfigurãri. Poezia 

lui Bogdan Ghiu se priveºte tot timpul în oglindã, cãutându-se, 

rãtãcindu-se, agasatã de propria imagine, ºi regãsindu-se, în cele 

din urmã, mereu nouã, proteicã, surprinzãtoare, originalã. Dacã 

modalitatea de a scrie rãmâne aceeaºi, viziunile sunt mereu altele. 

Convertirea existenþei în estetic se face sub aparenþele unor minore 

inventarieri ºi ale unor false preocupãri tehnice. Ghiu redescoperã 

mitul lui Manole, din perspectiva, iarãºi, unei autoironii puternice. 

Ana varsã lacrimi de crocodil: „O, lacrima e semnul/ cã ai vrea sã 

digeri/ pe acela care te înconjoarã.” („Poem”). Multiplicarea 

poemului se poate face la nesfârºit. O doctrinã poeticã poate 

genera ea însãºi o infinitate de poeme: „Acum, acum, sã pot trãi – 

/ în locul meu sã las/ un poem/ sã scrie poeme.” („Testament”). 

Poemul e împuþinat, redus la câteva semne grafice: „Punctul alb 

(care existã deja)/ ºi punctul negru/ (pe care îl pun eu.)” („Douã 

puncte”). Poeziile lui Bogdan Ghiu conþin sugestii culturale de o 

incomparabilã bogãþie. Ca un alt personaj al lui Marquez, poetul 

scrie, pe fiecare obiect, numele acestuia. E o modalitate de a nega 

realitatea netrebnicã: „Eu scriu pe fiecare obiect, încet, ceea ce e./ 

Îl înjur.” („Poem”). Pe alocuri, când se afirmã ca un poet al 

transcendenþei goale, Ghiu este un poet foarte expresiv: „Împãturitã 

noaptea-n foaie./ O-nþep ºi curge în odaie.” „Privirea cotitã” 

(indicaþii de ieºire) este o replicã modernã la poemul arghezian 

„Între douã nopþi”. 

Poemele lui Ghiu sunt construite, totuºi, cu migalã de bijutier. 

Cercul, rotundul, golul, ca ºi nimicul, remarcat mai înainte, adicã 

temele obsesive ale literaturii noi, sunt prezente pe aproape fiecare 

paginã. „Poemul” este chiar discuþia despre scrierea poemului „NU, 

NU, altceva; degradarea cu mijloace pozitive a / primelor cuvinte 

legate, copilãria ºi adolescenþa poemului. / Discutaþi: v-am fãcut 

locul gol. / Învãþaþi sã ºtiþi totul.” („Cursivitate”). Scrierea poemului 

e precum sãvârºirea unui act de bunãvoinþã faþã de un pensionar: 

„Scriu un poem (un fals poem),/ ajut cuvântul sã treacã/ ºi sã 

încapã cu bine/ între început/ ºi/ sfârºit.” („Poem”). Cuvintele 

uzate, „sfârºite”, sunt recondiþionate prin construirea poemului, 

poezia fiind un mod de renaºtere, de regenerare a cuvântului: 

„Vioiciune a cuvântului sfârºit/ care revine, revine/ bucuros în 

mijlocul poemelor mele.” („Poem”). În logica textelor, poemul îl 

inventeazã pe poet: „Cercul mai drept ca vânãtoarea – / un singur 

vers a rãmas sã/ liniºteascã poemul/ ºi/ sã/ mã viseze.” („Poem”). 

Semnele grafice sunt ºi ele generatoare de poezie: „Undeva/ în 

poem (nu acesta)/ punctul/ digerã/ liniºtea/ în tãcere./ (Aici, în 

30 31

parantezã [aceasta]/ e bine).” („Poem”). Bogdan Ghiu este un 

excelent poet erotic. 

Anatomiile sunt delicioase, cuvintele ºi semnele de punctuaþie 

se contopesc cu peisajul într-o magie indescriptibilã: „Numele tãu 

îmbina copacii,/ imobiliza/ marginile împletite ale lacului,/ cuvintele 

noi spintecau ridurile otrãvitoare,/ punctul se desfãcea ca o 

piersicã,/ i se vedea miezul ca o sãgeatã./ Totul se apropia./ Inima 

începuse sã aibã periferii./ Zboruri obscure, cu aripi/ crescute în 

luminiºul stomacului.” („Poem cu o singurã imagine copiatã”). 

Poetul gãseºte deseori punctul inefabil, care favorizeazã geneza 

poemului: „Poem pe marginea prãpastiei./ Dacã ai veni ºi tu/ ar 

cãdea./ Dar ce discursuri înãlþãtoare/ învaþã el/ ºi ce/ recompensã 

secretã primeºte/ de la punctul acesta bine uns/ ºi strãlucitor/ ca 

dupã o/ naºtere.”(„Poem”). Deºi nu lipsitã de afectivitate, poezia 

lui Ghiu refuzã sentimentalismul: „Ca un gunoier/ poemul pleacã 

înjurând.// N-aºtept sã se termine-n zare.” („Douã Fragmente”). 

Pendulând între realitate ºi imaginar, „poemul” lui Ghiu se aflã 

într-o continuã osmozã cu elementele lumii. Poetul reuºeºte pagini 

excepþionale, de o frumuseþe stranie: „Nu se mai înþelege nimic,/ nu 

se mai înþelege/ nimic – aici/ e tata ascuns,/ femeia lui de peste mãri 

ºi þãri/ îi împleteºte tranºee.” („La malul poemului”). Naºterea 

poemului este o înviere cvasidivinã: „Sã mai rãmânã de pus doar/ 

punctul,/ Dumnezeu-Însuºi,/ pata de sine!” („Poem”). Pânã la urmã, 

poemul se încheagã din orice, imprimând realitãþii o anumitã sintaxã, 

dar ºi ameninþând-o cu haosul: „Poþi dumneata sã îþi iei rãspunderea/ 

sã arunci/ o lume fericitã/ în haosul acesta neterminat?” („Poem”). 

În universul lui Ghiu nu e obligatoriu ca poemele sã fie scrise, ele 

existând potenþial ºi în afara acestuia: „ce lene.../ sã nu poþi scrie 

acest poem/ ºi el/ sã existe.” („Poem”). Apocalipsa fiinþei este descrisã 

admirabil: „Înainte de catastrofã/ cuvintele pãrãsesc primele fiinþa,/ 

apar din adâncuri/ purtând forma fisurilor/ din care s-au prãbuºit;/ 

vreo zece-cincisprezece/ se opresc, privesc înapoi ºi ar vrea sã te 

strige./ Acestea vor fi poemul.” („Poemul”). Reînvierea ºi extragerea 

esenþelor din lucruri sunt idei ce revin constant: „Se extrag zorile 

din lucruri./ Lumina evadeazã din lucruri./ Dimineaþa gãsim lumina 

în afara lucrurilor./ Dimineaþa gãsim lucrurile în lumina care s-a 

scurs din ele/ peste noapte.” („Propoziþii matinale”). 

Treptat îºi face loc în texte ºi tema cea mai reprezentativã, 

aceea a tãcerii:” dar tãcerea nu ai cum s-o refuzi/ Þi-o dau. Eºti 

prins. Stãpâneºte-o/ cu bine.” ªi încã: „A scrie înseamnã a nu 

vorbi, a tãcea./ A te constrânge singur/ sã taci./ Scriu ca sã tac.” 

(„Când nu apari”). Tãietura versului este impecabilã ºi prospeþimea 

notaþiei remarcabilã: „Cum stai în amintire ºi o luminã/ numai a ta 

te lumineazã din/ când în când. Tu eºti pãmântul/ amintirilor mele, 

mama memoriei, bombardatã cu seminþe de toate soiurile, din care 

alegi...” („Loc natal”). În ultimele volume el scrie un tip aparte de 

poezie care ar merita o discuþie separatã. Textele sale, ca ºi cele ale 

lui Henri Michaaux, dar în cu totul alt registru, par a fi trecute prin 

eprubetele, retortele ºi alambicurile celei mai rafinate inteligenþe. 

Bogdan Ghiu este un nume greu al poeziei noatre de azi, un 

adevãrat clasic al generaþiei ’80, un autor care este singurul stãpân 

ºi locuitor al unui teritoriu liric inconfundabil. 

Cãrþi primite la redacþie 

1. Catrinel Popescu, Înfloresc tomniþele la Meri, prozã, Editura 

Tiparg, Piteºti, 2008, 88+32 pag. 

2. Denisa Popescu, Laminaria. Catrinel, versuri, Editura Tiparg, 

Piteºti, 2005, 80 pag. 

3. Denisa Popescu, Scheletul meu de muselinã, Editura Tiparg, 

Piteºti, 2005, 96 pag. 

4. Denisa Popescu, Cele mai frumoase depresii, Editura Tiparg, 

Piteºti, 56 pag. 

5. Mariana Dobrin, Îngerul albastru. Cele mai frumoase poeme 

ale mele, Editura Tiparg, Piteºti, 2008, 156 pag. 

6. Cristina Onofre, Poeme din þara scaunului cu trei picioare, 

Editura Tipoart, Piteºti, 2007, 142 pag. 

7. Ucenicii vrãjitori, vol. VII [antologie a Cenaclului Literar ºi de 

Jurnalism „Sind Junior”], Editura Pãmântul, Piteºti, 2008, 

136 pag. 

8. Valericã Niþu, Trãgând înapoi o noapte, Ed. CuArt, Slatina, 

2008, 178 pag. 

32 33 

ESEU 

Georgeta Adam 

CAROLINA ILICA 

biografie ºi erosofie (1) 

O ingenioasã soluþie de neutralizare a opoziþiei naturã / 

culturã propune poezia Carolinei Ilica. Deºi pare a ilustra, cel 

puþin la începuturi, feminismul torid, cu „dogoare ºi flacãrã”, deci 

hiperemic, cu „aflux sporit de sânge într-o anumitã regiune a 

corpului” (Sintagma îi aparþine lui Gottfried Benn ºi a fost folositã 

de Alexandru Muºina pentru definirea unui anumit tip de eu liric. 

Criticul braºovean a explicat-o succint, însã edificator: „Eul 

hiperemic se deosebeºte de restul Corpului (Cosmosului), dar e o 

parte integrantã a acestuia, comunicã, prin «sânge», cu acesta, ba 

chiar e zona în care se realizeazã un aflux sporit de sânge. Eul e 

distinct de lume, dar, în acelaºi timp, intim legat de ea. Mai mult, 

e zona cu maximum (sau una dintre zonele cu maximum) de 

«sangvinizare», cu maximum de semnificaþie. Însã, faptul cã Benn 

foloseºte un termen medical aratã clar cã avem de-a face nu doar 

cu o dimensiune metafizicã a eului, ci ºi cu una fizicã, biologicã 

(s.a.).” (v. Alexandru Muºina, Paradigma poeziei moderne. Col. 

Studii. Braºov: Editura Aula, 2004, p. 135), poeta l-a surdinizat 

ceremonios, dupã cum a evitat ºi textualismul radical, cu feþe 

contradictorii, al optzecistelor care i-au urmat. Regimul liric 

convenabil acestei „pãdurence” cu lecturi multiple pare a fi echilibrul 

între antiteze. Glorificã trupul, dar identificã în splendoarea ºi 

fragilitatea lui semnale de la Cineva, semne venite de Dincolo. 

Biologicul e opera Divinitãþii la care se ajunge prin religia simþurilor 

(caloricã prin excelenþã), însã ºi prin revelaþiile, tensiunile spiritului, 

care nasc „poeme reci”. Cele douã perspective, focul ºi gheaþa, 

sunt concomitente, nu pot fi despãrþite arbitrar prin frontiere de 

vârstã. În poemele de „jar” din primele cãrþi sunt mesageri boreali, 

dupã cum printre meditaþiile fumurii þinând teoretic de vârsta sângelui 

potolit se înalþã vâlvãtãi tropicale. Pe scurt, avem de-a face cu o 

poeticã a dublului, a contrariilor armonizate ºi cu o poezie a dublului 

deconspirate într-un poem cu tâlc din Ephemeris (1987): „Pun 

mâna pe frunte: gheaþã pe jar. / Din foc ºi din gheaþã-i fãcutã / Viaþa 

ta. Viaþã dublã.” (Din foc ºi din gheaþã). Antinomie plurivalent 

interpretabilã. Focul ºi gheaþa pot fi trupul ºi spiritul, dar ºi 

dragostea ºi moartea. Subtitlurile celor douã secþiuni din volumul 

Tirania visului (II) pot fi reunite sub semnul unei întrebãri 

fundamentale: „Moartea m-a fãcut sã uit de dragoste./ Dar 

dragostea sã uit de moarte?” 

Dacã cercetãm cu atenþie itinerarul poetei constatãm însã cã 

interogaþia trebuie inversatã: Eros e mai puternic decât Thanatos, 

baricada de cuvinte pe care cel dintâi o ridicã în faþa neantului pare 

inexpugnabilã. Când biologicul se domoleºte, când senzualitatea e 

bine temperatã, intervine erosofia, arta iubirii cu o componentã 

intelectualã ce implicã ºi adoraþia lui Dumnezeu. 

Douã sunt registrele fundamentale ale acestei poete extrem 

de elaborate. Existã, pe de o parte, componenta biograficã, notaþia 

cu aparenþã de jurnal liric, iar, pe de alta, constituentul reflexiv, 

sapienþial, care îmblânzeºte pulsiunile vitalitãþii, spiritualizându-le. 

Teluricul ºi diafanul, terestrul ºi celestul se atrag ºi se resping 

perpetuu într-un spectacol erotic de proporþii cosmice. 

Critica a observat cã în poezia Carolinei Ilica sentimentul 

iubirii nu este doar senzualitate în plan individual, ci tinde spre 

panerotism, spre descoperirea principiilor universale ale 

fecunditãþii: masculin-feminin. Niciun titlu de volum sau de 

antologie nu este întâmplãtor – toate fructificã liric un fond ancestral 

de simboluri ºi mai ales cele patru elemente fundamentale:

pãmântul, focul, apa, aerul. Citãm opinia criticului Alexandru 

Cistelecan (Vezi Dicþionarul Scriitorilor Români. Coordonatori: 

Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, (D-L). Bucureºti: 

Editura Fundaþiei Culturale Române, 1998, p. 581) conform cãruia 

poemele Carolinei Ilica „practicã o erotizare a cosmosului”. Ovidiu 

Ghidirmic este de aceeaºi pãrere: „...credem cã nu avem a face atât 

cu un erotism individual, ci mai ales cu unul cosmic.” (Ovidiu 

Ghidirmic, Carolina Ilica ºi nostalgia puritãþii originare (Poetica 

arhetipurilor). În: Carolina Ilica, Din foc ºi din gheaþã. Col. 

Hyperion. Serie nouã. [Bucureºti]: Cartea Româneascã, 2003., p. 

187). Dar cosmosul are contururi particulare, semnalmente 

transilvane; îl coloreazã specific o biografie mai frecvent 

rememoratã, decât consemnatã prompt. Încã din volumul de debut 

memoria are o dulceaþã eminescianã, e – textual – meliferã: „În 

amfora memoriei e miere” (Prin lagãre de larg necunoscut, vol. 

Neîmblânzitã ca o stea lactee) sau, mai târziu: „Memoria atârnã 

stupi / Înghesuiþi de cuminþenii” (Lana, vol. Dogoarea ºi flacãra, 

1977) (Versurile sunt reproduse din volumul Carolina Ilica, 

Dogoarea ºi flacãra, Bucureºti: Editura Eminescu, 1977, poemul 

nefiind selectat de autoare în antologia din 2004). Feminitatea 

nubilã se-mparte între „sãlbãticie ºi alint”, acesta fiind chiar titlul 

unei poezii din placheta Dogoarea ºi flacãra: „Prin neaua prea 

subþirea-a pielii / A iarbã de-abia încolþitã / Îmi mirosea grãbitul 

trup. // Feciorii se-nspumau ca mânjii / Când alergam sãltându-mi 

pãrul / Precum o coamã aurie. // ªi-aveam doar treisprezece ani.” 

Alte notaþii, de la o vârstã mai avansatã, þin „jurnalul” tot pe linia 

echivocã dintre „pruncie” ºi rafinamentul erotic al feminitãþii 

involte: „Genunchii mei mai poartã în corole / Brânduºile târzii 

din cãzãturi – / Cu ochii spânzuraþi de þepii lunii / M-am poticnit 

de toamnã prin pãduri. // Îi oblojesc sub giulgii de mãtãsuri, / Ca 

sub un pumn de fluturi sidefii. / Nu respira aproape, nu-i atinge / 

Cu pâlpâirea buzelor stafii.” (La douãzeci de ani, vol. 

Neîmblânzitã ca o stea lactee). Surpriza mare este cã descoperim 

bemoli puºi erosului chiar în cartea ce-ar fi trebuit sã-i imortalizeze 

incandescenþa: „Dormi dragostea mea / Dragostea mea cea mare 

visatã / Încã de când mã cuprindea / Ca o înmugurire pubertatea / 

/ Aº vrea ºi n-aº vrea sã-þi trezesc / Sevele mistuitoare. // Nu veni 

încã...” (Cântec de leagãn pentru dragostea mea, în acelaºi volum). 

Mai diafane încã, consemnãrile ulterioare plãtesc un tribut viclean 

pudorii: „La douãzeci ºi trei de ani, / Puternicã-n armura tinereþii / 

Mã ruºinez la un citat din Platon: / „Plãcerea-i cel mai mare dintre 

impostori”. (Douãzeci ºi trei, vol. Dogoarea ºi flacãra). 

Acutizate de eros, simþurile pot figura o ipostazã valahã a 

celebrelor tapiserii alegorice dedicate Doamnei cu licorna: „Nu 

strigãtul, numai foºnirea, / Numai atingerea, nu strângerea mâinii / 

Ar ºti sã mã-ntoarcã la dragoste” (Nu strigãtul, numai foºnirea), 

„Auzul are peºteri de mãtasã: / În delicate golfuri îmi adunã / 

avântul rãsuflãrii.” (Douãzeci ºi trei); „Pielea-mi fierbinte / ªi 

pãcãtoasã. / ªi una ºi alta / A mine miroasã: // Adicã: a moarte / Cu 

viaþã în ea.” (b) O rochie). 

Din edenul imaginar al Carolinei Ilica, Erosul îºi alege uneori 

animale fabuloase (cu valoare de alter ego al poetei?), dar care 

iau chipul tinereþii, al dragostei sau doar mireasma ei, precum 

superba „vulpe înmiresmatã”, altã alegorie în decor medieval a 

vânãtorii erotice ce-l atrãgea odinioarã ºi pe Ion Budai Deleanu. 

Echivocul, mai transparent, pe marginea licenþiosului chiar, al 

precursorului transilvan, se diafanizeazã, pãstrându-ºi însã intactã 

constelaþia de sensuri: „Se-mbatã alaiul pãdurii: Ea trece / Târându-ºi 

prinosul de blãnuri. // Smerit se înclinã un paj: / – Oare poiana 

aprinsã de fragi / Ridicã rãscoapte vãpãi de parfumuri? // – Nu, nu 

sunt fragii (îngaimã). // Un sfetnic atunci îndrãzneºte:/ – 

Preaînmiresmarea-Voastrã mi-aduce aminte / Îndepãrtatele vãi ale 

satelor / Cu iarbã cositã în zori, aburind / Sub giulgii de rouã.// – 

Nu, nu e iarba (ºopteºte). // ªi astfel curtenii pe rând se sfiesc, / 

Subþiindu-ºi mirosul, / Cu nãrile-n vânt asmuþite: / – A siminic... / 

– A muguri de brad... / A dumbranic... / – Ba a mesteceni abia 

ridicaþi / Pe aripi de frunze... // Cu viclenie împãrãteascã ea surâde 

/ ªi se-ndepãrteazã... / Atât de bogatã-n mireasma pe care / O dã, 

cu-mprumut, tinereþea.” (Vulpea înmiresmatã). 

„Elixirul dorinþelor” e „împrumutat” generos ºi altor 

vieþuitoare. Îi simt puterea peºtii (ºi, mai ales, „peºtoaice vinovate”), 

ºerpii (simbol falic prin excelenþã), albinele, graurii, ciocârliile... 

Natura e în neîntrerupte nupþii. Amintindu-le, un poem târziu din 

volumul Scara la cer le suavizeazã sub semnul monadei: „E vremea 

când îºi pun cercei / Mestecenii efeminaþi. / Când te îmbeþi fãrã sã 

bei. // Când vrãji arhaice, din lunã / Erotizeazã tot ce-i viu. / Lãstunul 

fuge c-o lãstunã. // Bãtrânii îºi aduc aminte / Ce tinerii abia viseazã.../ 

ªi Unu-n toate se cuprinde.” (Primãvarã). 

Unu e, în acest caz, Dumnezeu, Pantocratorul ce înalþã 

nuntirea în sfera idealitãþii. Jean Chevalier ºi Alain Gheerbrant 

au relevat subtil valenþele numeralului, iar explicaþia propusã de 

ei e aplicabilã ºi acestui emblematic poem scris de Carolina Ilica: 

„Unu [...] este principiul activ: creatorul. Unu este locul simbolic 

al fiinþei, izvor ºi sfârºit al tuturor lucrurilor, centru cosmic ºi 

ontologic. Este simbol al fiinþei, dar ºi al Revelaþiei, mediatoarea 

care înalþã omul prin cunoaºtere la un nivel de fiinþã superioarã. 

Unu este de asemenea centrul mistic de unde strãluceºte Spiritul, 

ca un soare.” (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicþionar de 

simboluri, vol. 3, P-Z, Bucureºti: Editura Artemis, 1995, p. 

410. O explicaþie în bunã parte similarã a oferit ºi Régis Boyer 

într-un substanþial studiu consacrat arhetipurilor: „Toutes les 

magies de toutes les religions s’emploient depuis l’aube des 

temps à abolir, jusqu’ à en récuser l’existence parfois, la 

démarcation entre la vie et mort, et toute Parole – mesurée 

surtout, mais l’incise s’impose-t-elle? est elle autre chose qu’un 

essai moins grossièrement appareillé, plus subtilement orchestré, 

de restituer sa candeur à l’Un adorable à travers ses multiple 

émanations?” (v. Dictionnaire des mythes littéraires. Sous la 

direction du Professeur Pierre Brunel. Nouvelle édition 

augmentée. [Paris]: Éditions Du Rocher. Jean-Paul Bertrand 

Éditeur, 1988, p. 153). 

Unu este ºi o ipostazã a androginului, imagine a unitãþii 

primordiale invocatã ºi de Platon în Banchetul, filosof pe care 

Carolina Ilica l-a citit cu vizibilã participare. Textual, adicã 

etimologic, androginul are o parte bãrbãteascã ºi una femeiascã. 

Mitul androginitãþii, care a fascinat memoria a nenumãrate generaþii 

ºi civilizaþii, presupune armonizarea contrariilor, coincidentia 

oppositorum. El vine din vremea arhetipurilor, din illo tempore, 

când diferenþierea sexualã nu se produsese încã. La mitul 

androginului trimite ºi titlul volumului de debut al Carolinei Ilica, 

azi cuvenindu-se sã fie citit nu doar în sensul neastâmpãrului 

fiinþei adolescentine, ci ºi în cheie cosmogonicã. Un poem 

expliciteazã ºi favorizeazã o asemenea lecturã: „Neîmblânzitã ca o 

stea lactee,/ Departe, nici bãrbat ºi nici femeie, / Mãcar o datã poþi 

sã mã închipui?” (Neîmblânzitã ca o stea lactee). 

De la imaginea de „pãdureancã”, rostindu-se în versuri ce ne 

readuc în memoria afectivã pe Eminescu (În volumul Violet (2001) 

Eminescu va fi o prezenþã tutelarã), dar ºi pe bãtrânul Heliade, pe 

Alecsandri, pânã la melancolicele creaþii din urmã, Carolina Ilica 

pãstreazã o legãturã permanentã cu tãrâmurile puritãþii primordiale. 

Inocenþa, ca stare adamicã, este, oricât ar pãrea de 

surprinzãtoare aceastã constatare, mai puternicã, mai credibilã 

liric, tocmai în cãrþile dintâi, care ºi prin titluri vestesc descãtuºarea 

instinctului. Flacãra mai degrabã lumineazã, încãlzeºte, nu arde. 

Pudoarea filtreazã, diafanizeazã „cascadele sângelui”: „Pe lângã 

brazii singuri singuri / Liniºtitor pârâu coboarã / Eu trec prin el 

stropind genunchii / Înfierbântaþi de cãprioarã /.../ În jur sunt brazi 

bãtrâni se uitã / Pe sub sprâncene vechi la mine / Cum trec pârâul 

femeieºte / Jucându-mã ºi mi-e ruºine” (Pãdureancã (XI), vol. 

Neîmblânzitã ca o stea lactee). „Infernul” e pur, decorativ, stilizat, 

bântuit de ninsori echivoce: „Decât rugãciuni sã-mi mai arzi peste 

braþe / Lasã-mi zãpada sã creascã pe stern / Albã sã fiu ca miresele 

flori / Sub pleoape-ncãrcate cu purul infern.” (Vor plânge la naºtere 

pruncii, acelaºi volum). Zãpada, stare de agregare a apei, deci 

element cosmic feminin, reflectã timpurii presimþiri funerare: „Dar 

eu cu ce sã mã asemãn oare? / Cu o zãpadã tânãrã, înfiptã / În dinþii 

grâului – o blândã criptã / De care te loveºti ºi nu te doare.” 

(Închisã, ibidem). 

34 35

ISTORIE LITERARÃ 

Gheorghiþa Badea 

Scrisul polemic în literatura românã 

veche în secolele al XVII-lea ºi al XVIII-lea 

1. Scriitorii români s-au bãtut atunci când 

au fost provocaþi sau când i-a interesat subiectul 

Într-o lume care tinde spre globalizare, dar atât de diversã, cu 

infinite controverse pe toate planurile, a descoperi „Scrisul polemic 

în literatura veche româneascã” poate fi semnificativ ºi pentru 

contemporani. 

A polemiza nu înseamna a rãmâne într-o atitudine de negare, 

ci a armoniza disputele. Structura scrisul polemic întruchipeazã 

ideea de controversã, divergenþã purtatã pe tãrâmul spiritului. 

Cuvântul polemicã vine din grecescul polemos ºi are, la 

origine, sensul de rãzboi. Realitãþile vremurilor trecãtoare transferã 

acest sens în zona înãlþãtoare a cugetãrilor. Mai devreme sau mai 

târziu, în funcþie de condiþiile date, orice palier al cunoaºterii umane 

poate antrena, susþine ºi valorifica polemica. 

În cultura româneascã, existenþa spiritului polemic începe sã 

dateze din secolul al XVII-lea. Literatura românã din secolele al 

XVII-lea ºi al XVIII -lea, prin reprezentanþii sãi, constituie solul 

roditor în care au încolþit rodnicele seminþe ale lui Udriºte Nãsturel, 

Varlaam ºi Dosoftei, Miron Costin ºi Grigore Ureche, Ion Neculce 

ºi Dimitrie Cantemir, pentru a prezenta doar câteva nume, care 

„s-au bãtut pentru poporul din care s-au ivit”, pentru limba ºi 

cultura lui, pentru unitatea de neam. Atunci când subiectul i-a 

interesat, au transformat veninul în artã, ca modalitate de înfãptuire 

a misiunii asumate. ªi nu puþinã misiune au avut ei într-o lume 

frãmântatã de asaltul protestanþilor ºi ruperea legãturilor religioase 

tradiþionale, de ameninþãrile privind unitatea etnicã a Transilvaniei, 

de lipsa cãrþilor. 

Fiindcã au existat ei, vor veni mai târziu un Bãlcescu ºi un 

Iorga, Hasdeu ºi Eminescu, primind din seva rãdãcinilor neamului 

ºi împãrtãºind, mai departe, celor aleºi. 

Cum am fi arãtat noi, oare, astãzi, ca neam ºi limbã, fãrã haina 

polemicii asumatã de cãtre cãrturarii perioadei amintite? 

Cã este vorba despre polemicã pe tãrâm religios sau istoric, 

ori în plan social, important este cã exercitã atracþie spre studiu. 

2. Rosturile polemicii. 

Civilizaþia polemicii la români 

Condiþiile social-istorice ºi culturale, precum ºi dinamica vieþii 

din teritoriile româneºti ne îndreptãþesc sã înþelegem cã problemele 

erau atât de profunde ºi de serioase, încât o rezolvare a lor fãrã 

duel în planul ideilor n-ar fi fost posibilã. 

La noi, cultura scrisã a apãrut prin polemicã, marii noºtri 

cronicari au combãtut pentru identitatea de neam, facþiunile 

boiereºti se duelau în a-ºi atribui cât mai multe merite ºi, ceea ce 

este mai dureros, þeseau intrigi la Înalta Poartã pentru a fi alesul 

unora sau altora desemnat ca domnitor. 

Prima operã scrisã de facturã polemicã este consideratã a 

fi „Rãspunsul împotriva Catehismului calvinesc”, atribuitã 

mitropolitului Varlaam. Pânã aici, însã, nu s-a polemizat? 

Evident cã da. 

Cultura româneascã scrisã s-a dezvoltat în condiþii foarte 

grele, fiind dominatã de prezenþa modelelor europene într-un 

spaþiu balcanic. 

Polemica implicã opoziþii ºi s-ar putea afirma cã marile 

dimensiuni, caracteristici, probleme existenþiale ale acestui neam 

nu s-au rezolvat vreodatã fãrã controverse. 

De aceea, considerãm cã pentru români, atitudinea polemicã 

are douã componente: cea specificã sâmburelui latin, la care se 

adaugã influenþa balcanicã. Sunt trãsãturi care definesc matricea 

noastrã culturalã. 

Ele existã dintru începuturi ºi se rostogolesc, ca un bulgãre de 

nea, pânã în zilele noastre. Potrivit metodei bulgãrelui, aceastã 

propensiune se amplificã ºi poate îmbrãca diferite forme: retorica 

polemicã, ironia, pamfletul, sarcasmul. Spectacolul confruntãrilor 

se compune din lumini ºi umbre, tablouri ºi scene sprinþare; altele, 

mai puþin tectonice, antreneazã strategii, toate acestea ducându-i 

pe combatanþi spre adevãrul pur ori adevãrul dorit de ei. 

Fiecare epocã are problemele ei care antreneazã, mai mult sau 

mai puþin, spiritul polemic. Sã privim în jurul nostru ºi sã constatãm 

cã, astãzi, în plan social, polemica a devenit hrana cea de toate 

zilele, este aerul ºi apa. 

Care sunt temele care antreneazã polemica? Oricare! Cine 

sunt combatanþii? Oricine! Care sunt tehnicile lor de confruntare? 

Diverse ºi nebãnuite! Lipsesc doar cele adecvate! 

Unii cred cã vremea marilor polemici a trecut. Opinia noastrã 

este diferitã. Putem identifica teme importante capabile sã 

antreneze spiritul polemic, atât în plan ºtiinþific, cât ºi cultural. 

3. Idei polemice în literatura religioasã 

din secolele al XVII-lea ºi al XVIII-lea 

Polemica dogmaticã se naºte ca o consecinþã a pericolelor ºi 

agresiunilor la care este supusã ortodoxia româneascã. 

ªtim cã spre sfârºitul anilor 30 ai secolului al XVII-lea, apare 

la Geneva un Catehism atribuit patriarhului Chiril Lukaris, care a 

generat tensiune în Biserica Ortodoxã orientalã, existând influenþe 

din dogma calvinã. 

Catolicii ºi reformaþii înainteazã insistent, impunându-ºi 

punctele de doctrinã. Ortodoxia nu dispune de opere teologice 

care sã contracareze. 

4. Cãrþile lui Coresi ºi întoarcerea 

la învãþãtura ortodoxã 

Activitatea tipograficã a lui Coresi se desfãºoarã în secolul al 

XVI-lea, când îl regãsim fie la Târgoviºte, fie la Braºov. Cãrturarul 

nu este propriu-zis un polemist, dar unele dintre iniþiativele sale, 

de mare importanþã culturalã, au stârnit vehemente reacþii polemice. 

Prima carte româneascã tipãritã de Coresi dateazã din 1559 

ºi se intituleazã „Catehismul”. Doi cronicari saºi, Simon Massa ºi 

Marcus Fuchs, informeazã cã primarul Braºovului, Iohannes 

Benknerus, împreunã cu alþi oficiali, au încercat sã reformeze 

biserica valahilor, propunând „Catehismul” spre citire ºi învãþare. 

Cu aceastã carte româneascã, precum ºi a altor câteva dinaintea 

ei, cultura românã se aflã în plin proces de receptare a Reformei. 

Prin intermediul studenþilor ºi al negustorilor saºi care se întorceau 

din Germania, Reforma lui Luther ºi Calvin a pãtruns foarte repede 

în Transilvania. 

Se pare cã aceste influenþe ale reformelor i-au determinat pe 

români sã ia atitudine. Aºa se face cã un anume Laþcu din Mãþeºtii 

Haþegului, logofãt al regelui Ioan Zapolya, scria o epistolã cãtre 

Gavriil Protul, la Athos, manifestându-ºi îngrijorarea: „Aici în þara 

ungureascã ºi cea nemþeascã ºi peste tot printre creºtinii care se þin 

de papa de la Roma, multe eresuri ºi prooroci mincinoºi sunt 

acum printre ei. Unii propovãduiesc cã nu trebuie nici post, nici 

spovedanie, nici liturghie ºi nici vreun sfânt …”. 

Gavriil Protul întocmeºte un rãspuns în care polemizeazã cu 

catolicii. Începe sã se constituie o literaturã teologico-polemicã, în 

ciuda faptului cã ea se rãspândeºte mai mult în Serbia ºi Rusia. 

36 37

Dar, pe la 1539, colaboratori ai lui Luther constatã cu 

satisfacþie cã Reforma începe sã-i câºtige ºi pe români. Pentru 

reuºita acþiunii de rãspândire a luteranismului printre români era 

nevoie de traducerea ºi tipãrirea cãrþilor româneºti sub influenþa 

curentelor de reformã. 

Saºii ºi ungurii iniþiazã ºi deruleazã acest gen de activitate în 

trei centre româneºti: Sibiu, Braºov ºi Orãºtie. 

În Braºov, centrul care îi capteazã puternic pe români la 

ideile Reformei, întâlnim douã persoane cu rol decisiv în rãspândirea 

cãrþii româneºti: diaconul Coresi, venit de la Târgoviºte cu materialul 

de tipar chirilic, ºi Hans Benkner, primarul oraºului Braºov ºi 

proprietarul primei fabrici de hârtie din Ardeal. 

„Catehismul” lui Coresi are pãrþi comune cu „Micul 

Catehism” al lui Luther, dar ºi cu „Catehismul” unguresc al lui 

Batizi. Dupã ce acesta din urmã a fost tradus în româneºte, 

Coresi l-a revizuit, îndreptând textul din „Tatãl nostru”, simbolul 

credinþei dupã normele bisericii ortodoxe, precum ºi citatele dupã 

textul Evangheliei. 

În cele nouã cãrþi de cult reformat pe care le-a tipãrit Coresi la 

Braºov, nu se introduc inovaþii care „sã devieze biserica românilor 

de la tradiþia ortodoxã moºtenitã din strãmoºi” (N. Cartojan). 

ªtim, însã, cã, sub influenþa calvinã, Coresi tipãreºte în 1564, 

cu ajutorul nobilului ungur Forro Miklos, o Evanghelie cu 

învãþãturã, ºi un Molitvenic. 

Aceastã activitate de traducere a cãrþilor sfinte sub influenþa 

reformei calvine, pe care Coresi o sãvârºeºte intens, se desãºoarã 

mai ales în regiunea Clujului ºi a Orãºtiei. 

Ideea rãspândirii cãrþilor în limba românã, cu care a venit 

Reforma, apare ca un lucru folositor. Curând, activitatea de tipãrire 

a cãrþilor româneºti este privitã ca o „afacere comercialã”(George 

Ivaºcu). La cele nouã cãrþi de cult reformat, se adaugã alte 11 tipãrituri 

slavone. Coresi, împreunã cu ucenicii sãi, a tipãrit „într-un sfert de 

veac de patru ori mai multe cãrþi decât tipãriserã, la un loc, Macarie 

ºi Liubavici în patru decenii”(idem). Pentru aceea, meritul lui Coresi 

este incontestabil la transformarea limbii vorbite de popor în limbã 

a culturii, prin rãspândirea energicã a cuvântului tipãrit. 

În mod firesc, atunci când ceva se impune cu sila, apare reacþia 

de respingere. Aºa s-a întâmplat cu populaþia româneascã din Ardeal, 

care a dezlãnþuit o reacþie puternicã împotriva reformei calvine. 

Atacurile contra unor principii ortodoxe strecurate în „Cazania” 

ºi „Molitvenicul” din 1564 produc gâlceavã, o atmosferã încordatã, 

care determinã trezirea conºtiinþei religioase ortodoxe în rândul 

credincioºilor. Popa Dobre cumpãrã, în acest timp, un „Molitvenic” 

slavon pe care-l dãruieºte bisericii din Scheii Braºovului, în anul 

1569. Aici sunt consemnate exact indicaþiile pe care trebuie sã le 

urmeze creºtinul ortodox care doreºte sã se lepede de „legea latineascã 

ºi de a lu Mãrtin Ereticul ºi de toate eresele lor”, adicã acele puncte 

atacate în prefaþa „Cazaniei” lui Coresi : „leapãdu-mã ºi procliþescu 

ºi crezu întru svânta Troiþã dupã voia lu Dumnezeu ºi mã închin ºi 

Preacinstitii de Dumnezeu Nãscãtoare de pururea fata Mariia ºi 

tuturor svinþilor ºi svintelor obraze; ºi primescu posturele ºi zilele 

de postu: miercuri ºi vineri ºi aºa mã jur înaintea lu Dumnezeu”. 

De acum încolo, timp de cincisprezece ani, în tipografia lui 

Coresi se vor tipãri doar cãrþi de ritual în limba slavã. Cãrþile 

slavoneºti au o rãspândire mai mare decât cele româneºti. ªi, cum 

pe bunã dreptate considerã N. Cartojan, ultima tipãriturã 

româneascã a lui Coresi, „Cartea cu învãþãturã – Cazania” (1581), 

se iveºte în atmosfera de reîntoarcere la ortodoxie, pe care o 

generase, fãrã sã vrea, printre românii ortodocºi din Ardeal, apariþia 

„Cazaniei” ºi a „Molitvelnicului”. 

Dar, în ciuda îndreptãþitelor reacþii polemice pe care le-au 

stârnit din pricina inoculãrii unor idei ale Reformei în prefeþele sau 

în cuprinsul unora dintre ele, cãrþile româneºti ale lui Coresi au 

avut un rol important în fundamentarea limbii noastre literare, cu 

punct de plecare în graiul vorbit în zona Târgoviºte-Braºov, care-i 

era familiar tipografului. 

[Fragment dintr-o lucrare mai amplã] 

ISTORIA PRESEI MILITARE 

Dan Gîju 

RÃZBOIUL DE INDEPENDENÞÃ 

ºi presa de campanie (II) 

Gazetãreºte vorbind, însã, motiv mai mare pentru a lovi în 

oamenii opoziþiei, concomitent cu ridicarea în slãvi a celor aflaþi pe 

val la ora respectivã (1877), nici cã se putea gãsi, ºi cum beleaua 

acestui rãzboi a cãzut aºa, dintr-o datã, în grãdina ministrului 

liberal care i-a urmat „afaceristului” Ioan Emanoil Florescu, se 

înþelege cã acesta s-a fãcut luntre ºi punte, achiziþionând în cel mai 

scurt timp praful de puºcã trebuincios pentru oºtire, cãci „d. 

Florescu ne lãsase cu atâta prafu câtu abia ajungea la paradã”, 

hranã, echipament cãlduros „ºi luã ºi mãsuri d’a o înarma cu un 

singur fel de puºti, marca Peabody, precum acelea aduse tot de 

guvernul Brãtianu în 1868, care sunt din cele mai bune”. Desigur, 

ca de obicei în asemenea situaþii la noi, pe malul Dâmboviþei, 

„bani... nu mai erau; guvernul s-adresã atunci þãrii ºi ea se grãbi 

de a da cel din urmã ban, spre a arma, cum se cade, pe vitejii ei fii, 

pe care îi trimisese în rãzboi, sã-i apere pãmântul, onoarea ºi 

drepturile”. Nu mai puþin interesantã este o altã disputã între cele 

douã tabere, la fel de valabilã ºi ea, care pleacã de la amãnuntul cã 

„reacþiunea” susþiunea sus ºi tare cã decât sã ne trimitem copiii la 

moarte sigurã, peste graniþã, mai bine „trebuia sã aºteptãm 

milostivirea strãinilor, cu puºca într-o mânã ºi cu cãciula de 

cerºetor în cealaltã”, pe când guvernul aflat la putere argumenta 

cã „nu cu milogeli trãiesc naþiunile, ci cu fapte, fapte mari; numai 

naþiunile vrednice de asemenea fapte sunt respectate ºi trãiesc 

viaþa cea adevãratã”. (Dorobanþul din 28 noiembrie 1877) 

Una peste alta, cele douã gazete oferã cam de toate la 

posibilitãþile de informare de atunci – ºi pe care nu ne-am propus 

sã le comentãm aici, spunem doar cã erau satisfãcãtoare pentru 

pretenþiile cititorilor –, din când în când mai aruncându-ºi ochii ºi 

în tabãra inamicului, îndeosebi pe mãsurã ce acesta pierde teren. 

În treacãt nu putem ocoli un fel de concluzie formulatã în stil 

shakespearian în Resboiul din 25 iulie 1877: „Popoarele învinse 

au întotdeauna nevoie de câte un suflet mare pentru a-l acuza de 

pãcatele, slãbiciunile ºi crimele lor. În durerea ce simt pentru 

cãderea lor, ele cautã o victimã pe care s-o înjunghie pe altarul 

egoismului naþional”. (Articolul se referã la Abdul Kerim-Paºa, 

„unul din cei mai însemnaþi generali turci”, fost ministru de rãzboi 

al Imperiului Otoman ºi cãruia tocmai i se puseserã în cârcã 

înfrângerile de pânã în acel moment ale armatei turceºti în 

confruntarea cu ruºii, guvernanþii de pe Bosfor rãsplãtindu-i în cel 

mai pur stil oriental, cu ingratitudine, adicã, „o viaþã întreagã de 

zel ºi devotament”. 

În fine, revenind la oile noastre, duelul de care vorbeam anterior 

este închis, oarecum, în binecunoscutul stil mioritic, în nr. 

120/19 noiembrie 1877 al Resboiului, unde generalul Florescu este 

reabilitat cu aceeaºi nonºalanþã cu care este terfelit de Dorobanþul, 

pretextul fiind comentariul comparativ – simplu, dar suficient de 

sugestiv – care pleacã de la imaginea în oglindã a douã santinele, 

una reprezentând armata þaristã, iar cealaltã armata României. Dacã 

în sentinela rusã este vãzut vechiul soldat hârºit în rãzboaie, care 

a primit demult botezul focului ºi „aºteaptã lupta cu sânge rece ºi 

resemnare”, românul este „junele înfocat ºi setos de a înfrunta 

pericolul”, care aºteaptã lupta cu o vie curiozitate, sfidând de pe 

malul stâng al Dunãrii þãrmul turcesc. Ceea ce conteazã, însã, este 

sentimentul celãlalt, al privitorului, care nu poate fi decât „acela 

al unei legitime mândrii cã avem o armatã care a dat o nouã 

strãlucire numelui românesc”. 


38 39

RESTITUIRI 

Nicolae Scurtu 

SMARA 

ºi unii dintre contemporanii sãi 

Biografia poetei, prozatoarei, memorialistei ºi excelentei 

institutoare Smaranda Gheorghiu (n. 5 septembrie 1857, Târgoviºte 

– m. 26 ianuarie 1944, Bucureºti), arhicunoscutã sub numele de 

Smara, cum ºi-a semnat unele din cãrþile sale, stârneºte interesul 

istoricilor literari, care intenþioneazã sã-i citeascã opera ºi care vor 

sã-i recompunã imaginea, deloc comunã, a acestei intelectuale 

înzestratã cu un verb incitant ºi, evident, ordonator. * Îi revine 

meritul, indiscutabil, istoricului ºi criticului literar Petre Gheorghe 

Bârlea (n. 1951) de a fi cercetat 1 ºi restituit 2 , fie ºi parþial, câteva din 

paginile de evocare ale acestei prodigioase scriitoare, care a militat, 

profund, pentru cunoaºterea ºi recunoaºterea virtuþilor românilor, 

aici ºi, mai ales, în câteva metropole europene. * O importantã sursã 

de informaþii ºi precizãri, relative la itinerariul sãu didactic, 

scriitoricesc ºi de autenticã propagandã culturalã, întâlnim în 

literatura epistolarã, cunoscutã, pânã acum, doar fragmentar. * Smara 

a dialogat, epistolar, cu o sumã semnificativã de scriitori, cãrturari ºi 

dascãli din diverse medii ºi generaþii. * Revelatoare, sub aspectul 

celor menþionate aici, sunt epistolele trimise lui Titu Maiorescu, V. 

A. Urechia, Const. I. Istrati, Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu, Nicolae 

M. Condeescu, I. Valerian, Grigore Forþu ºi mulþi alþii. * Misivele 

expediate prietenului sãu, Const. I. Istrati (n. 1850 – m. 1918), un 

autentic savant ºi unul dintre din cei mai interesanþi cãrturari, se 

constituie, de fapt, în veritabile micropamflete la adresa administraþiei 

din învãþãmântul românesc de atunci, de azi ºi dintotdeauna. 

Domnule Ministru 3 , 

* 

[Bucureºti], 5 aprilie 1900 

Dacã fãgãduiala d[umnea]v[oastrã] n-ar fi lege pentru mine, 

n-aº îndrãzni sã vã turbur. 

Dacã n-aº avea 2 fete ºi numai 170 lei lunar, n-aº mai bate 

ministerul cerând un lucru, care cred cã mi se cuvine dupã atâta 

muncã intelectualã. 

Sunt unicã în România, pentru mine ar trebui creat ceva special 

ºi cu toate acestea nici direcþiunea unei ºcoli, la care funcþionez de 

mult, aud cã nu mi se va da, deoarece aflu cã este fãgãduitã iar unei 

surori a unui frate influent. 

Sper cã de data aceasta nu se va trece uºor peste mine ºi, dupã 

cum mi-aþi fãgãduit d[umnea]v[oastrã], veþi avea grijã ºi de aceia 

care a muncit conºtiincios ºi care un ceea ce i se cuvine ~ Direcþiunea 

ºi mutarea de acum în mansardele ªcolii „Petrache Poenaru“, care 

sunt deja goale. 

Eu trebuie sã fiu în centru, lângã Ateneul Român 4 , cãci mai am 

încã de lucru. 

Aºtept de sãrbãtori aceastã mângâiere de la d[umnea]v[oastrã] 

ºi vã rog a primi asigurarea celei mai deosebite stime. 

Ilustre prieten, 

* 

Smara 

Buc[ureºti], 3 oct[ombrie] 1913 

Strada ªtirbei Vodã, nr. 94 

Greu... dar am izbutit º[i] am 118 diapozitive pentru confer[inþa] 

de duminicã º[i] am scris la Ceampizu cã mi-aþi ordonat sã plec cu 

trenul de la 8 fãrã zece min[ute] ca sã probãm cliºeele. 

Mã gândii azi cã am 4 confer[inþe] bune, n-ar fi loc sã dezvoltãm 

ºi la Academia popularã? 

Subiectele ar fi: a) De la Buc[ureºti] la Capul Nord, b) Schiþe ºi 

amintiri din Italia, c) Schiþe din Târgoviºte, d) ªi cea d[e]-acum. 

Cu stimã, 

Smara 


40 41 

* 

Buc[ureºti], 27 oct[ombrie] 1913 

Vila Smara 

Pentru ºcolile medii am fost trimeasã sã studiez organizarea în 

strãinãtãþi. Pentru raportul strãlucit, ministrul instrucþiunii mi-a 

dat mulþãmiri, m-a pus sã fac programul ºi mi-a fãgãduit cã, în 

sfârºit, mã va recompensa ºi pe mine, dându-mi direcþiunea ªcolii 

Medii, care s-a înfiinþat aici, dar acolo a numit o fatã ºi pe soþia unui 

funcþionar de minister, cãci art[icolul] 9 din lege grãieºte clar cã se 

va numi cine se distinge º[i] alta ca mine nu mai era, mi-a trântit, 

în ziua plecãrii, d[omnu]l Arion 5 , delegaþia de-a inspecta ºcolile, 

numai trei luni. 

La [în]nvãþãmântul elementar mã pricep mult, aºa cã recurg 

la d[umnea]v[oastrã] ºi vã rog a zice d[omnu]lui Dissescu 6 sã mã 

numeascã inspectoare definitivã, cãci locuri sunt douã de inspector 

~ a) De grãdini de copii ºi b) De ºcoli particulare, iar dacã nu 

le-nlocuieºte pe doamnele, care le ocupã acum, poate sã mai 

menþinã pânã la aprilie delegaþia aºa cum sunt, iar d[e]-atunci 

înainte sã mã întãreascã ~ inspectoare a ºcolilor primare de fete 

pentru studii ºi lucru manual, cã nu este ºi trebuie ºi cine vã roagã 

o puteþi lua pe garanþie. 

Închei salutându-vã cu înaltã stimã ºi rugându-vã, ca prin telefon, 

a primi felicitãrile mele ~ adãugând ~ ªi la mai mare! 

S[maranda] Gheorghiu Smara 

P.S. 

Cu d[omnul] Dissescu sunt ºi rudã, dar pentru mine nu ºtiu sã 

vorbesc ºi la d[umnea]v[oastrã] recurg, cãci n-am alt protector ºi 

sunt º[i] alte pretendente, ºi mi-e teamã cã iar rãmân repetentã la 

cl[asa] a I-a. 


* 

Buc[ureºti], 6 dec[embrie] 1913 

Strada ªtirbei Vodã, nr. 94 

Uite în asta, mititica d[e]-aici, din colþul meu zic ~ Bine fãcuºi, 

frãþioare, de, c[u] un cuvânt subþire, desfranþuziºi sau mai bine latinizaºi 

soc[ietatea] aceea la care, poate, eram ºi eu vreodatã bunã la ceva, 

dacã mã chema cineva, dar... eu am parte numai de muncã ºi alte 

cucoane de praznice ºi de subvenþii. 

În sfârºit... vine vremea la toate. Acum fiindcã toþi cer de la 

d[umnea]v[oastrã] prozã, eu cer ascultare, asta sã zic ºi eu, poezie, 

adicã cã mai taie cocoana cordele ~ vreau sã vã citesc într-o searã o 

piesã de teatru în versuri ºi, dacã v-o plãcea, s-o daþi s-o joace în 

fondul soc[ietãþii] d[umnea]v[oastrã], nu de alta, dar ca sã probez, cã 

ºi eu sunt de rasã latinã! 

Altfel... dupã faþã, poate cine ºtie, o mai fi îndoialã. Pe când 

[î]mi fixaþi seara de plictisealã? 

Salutându-vã cu stimã pe d[umnea]v[oastrã] ºi d[oam]na Istrati, 

rãmân aceeaºi admiratoare a neobositului meu prieten. 

Smara 

Smara, aºa cum reiese ºi din contribuþiile lui Petre Gheorghe 

Bârlea, Maria Tãtulescu, Stãnuþa Creþu ºi Victor Petrescu, s-a remarcat 

printr-o muncã susþinutã, prin tenacitate, ºi, mai ales, prin idealul sãu 

de a releva, permanent, virtuþile ºi valenþele creatoare ale femeiei 

din spaþiul românesc. 

În articolele ºi conferinþele sale, precum ºi în cele douã reviste, 

pe care le-a coordonat ºi supervizat, Altiþe ºi bibiluri (1893–1894) ºi 

ªcoala românã, stãruie, adesea, asupra rolului femeiei în societatea 

româneascã. 

Epistolele ce se publicã acum, întâia oarã, ne înfãþiºeazã aspecte 

nu tocmai plãcute privind selectarea ºi numirea unor doamne în 

funcþii de conducere în ºcolile bucureºtene ºi chiar în Ministerul 

Instrucþiunii Publice ºi al Cultelor.

Promovarea, în acest chip, a dus, inevitabil, la decredibilizarea 

învãþãmântului românesc, atunci, ºi, mai ales, dupã reforma din anul 

1948, când, de fapt, ºcoala româneascã de toate gradele a fost izolatã 

de societate ºi distrusã. 

Efectele s-au vãzut ºi, încã, se mai vãd. Aici, în acest domeniu, 

atât de sensibil, se cuvine, în mod absolut, o nouã ordine. 

POESIS 

George Coandã 

Note 

Originalele acestor epistole, inedite, se aflã la Biblioteca 

Academiei Române ~ 4(1 

− 4) 

S . 

DCLXX 

1. O român 

cã spre Polul Nord ~ Pe urmele Smarandei Gheorghiu. Bucureºti, 

Editura Sport-Turism, 1988. 

2. Smaranda Gheorghiu ~ Schiþe din Târgoviºte. Ediþie ºi prefaþã de 

Petre Gheorghe Bârlea. Târgoviºte, Editura Pildner et Pildner, 

2003 ºi Smaranda Gheorghiu ~ Grigore Alexandrescu. 

Târgoviºte, Editura Pildner et Pildner, 2004. 

3. Constantin I. Istrati, o personalitate excepþionalã a culturii 

naþionale, a fost, în rãstimpul 9 ianuarie 1900 – 7 iulie 1900, 

ministrul Instrucþiunii ºi al Cultelor. 

4. Smara Gheorghiu a rostit urmãtoarele conferinþe la Ateneul Român 

din Bucureºti ~ Despre copiii orfani (1893), Despre feciorii ºi 

fiicele noastre (1894), Despre inteligenþa femeiei (1896), Grigore 

Alexandrescu ºi Schiþe din Târgoviºte (1898), Schiþe ºi amintiri 

din Italia (1900), Educaþiunea naþionalã (1901), Rãnile noastre 

sociale (1904) ºi Schiþe ºi impresiuni de cãlãtorie de la Bucureºti 

la Capul Nord (1905). 

Se cuvine sã mai precizez cã Smara Gheorghiu a donat Ateneului 

Român, în anul 1890, bustul în marmorã al poetei Veronica Micle. 

5. Const. C. Arion (n. 1855 – m. 1923), profesor universitar ºi 

jurist. A fost ministrul Instrucþiunii Publice ºi al Cultelor în 

perioadele 7 iulie 1900 – 14 februarie 1901 ºi 29 decembrie 1910 

– 14 octombrie 1912. 

6. Constantin G. Dissescu (n. 1854 – m. 1932), profesor universitar 

ºi jurist. A fost ministru al Instrucþiunii Publice ºi al Cultelor în 

perioada 24 octombrie 1906 – 12 martie 1907 ºi 14 octombrie 

1912 – 4 ianuarie 1914. 


RÃZBOIUL DE INDEPENDENÞÃ 

ºi presa de campanie (II) 

Mândrie ce deºteaptã în noi „recunoºtinþa ce datorãm 

generalului Florescu, care ne-a creat o armatã. Cum s-au întors 

lucrurile! exclamã, obiectiv, ziaristul de la Resboiul, care imediat 

întreabã, ºi se întreabã, cu tâlc: Ce fac azi aceia care pânã mai 

anul trecut aruncau cu tinã ºi pietre în sârguinþa prevãzãtorului 

patriot Florescu, care strigau pe toate tonurile cã n-avem trebuinþã 

de armatã ºi fãgãduiau desfiinþarea ei?” 

Ce ar mai fi de adãugat? Aidoma mass-media din zilele 

noastre, la scarã ceva mai redusã, ce-i drept, ºi în felul lor, cele 

douã cotidiene, Resboiul ºi Dorobanþul, au reprezentat acum fix 

130 de ani douã arme deloc de neglijat de... confuzie în masã. Fie 

ºi dacã luãm în calcul modul cum este prezentat un fost ministru 

de rãzboi receptat favorabil de Istoria României. Ce (mai) 

frapeazã, totuºi? Deºi Nenea Iancu a prevãzut-o în mod magistral, 

o spunem ºi noi: frapeazã societatea româneascã, în esenþa ei la 

fel de aptã sã repete greºelile de ieri ca întotdeauna. Cu alte 

cuvinte, când rãsunã manelele, nimeni nu are nevoie de armatã. 

Ca în momentul când sunã goarna, pentru cã istoria lumii ne mai 

rezervã ºi momente din acestea, sã dãm din colþ în colþ pentru cã 

atunci când trebuia sã cumpãrãm praf de puºcã, am cheltuit banii 

pe fasole ºi pe... þãruºi de la Paris. Ca cum þara noastrã ar fi 

Veneþia, unde nici fasole nu creºte, nici pãduri nu sunt... Apropo, 

pãduri s-ar putea sã nu prea mai fie. 

DIANOETICELE SAU MIC TRATAT 

DE HABITUSURI UNIVERSALE 

1 

Deci 

a se divide 

virtutea raþiunii supreme de 

raþiunea virtuþii de fiecare zi 

dar a se privi într-o stare de spirit 

egalã 

libaþiilor luminii ºi Zeul 

2 

Istoria secretã a Universului = 

virtutea neþãrmuristã 

de-a se desãvârºi în 

a lumii 

UNUL 

3 

ªi se poate odatã ºi-odatã 

veþi înþelege 

pentru Dumnezeu: 

nu existã decât 

SPAÞIUL « TIMPUL 

ºi umila noastrã existenþã 

în fuga lumii 

299 792, 5 km/s 

care ne mai pãstreazã 

4 

Îndelung 

deasupra frunþilor noastre 

arate îndelung de plugurile 

acestor strãvechi Incertitudini 

îndelung 

un golf de spuze 

divaga-n LÃUNTRUL unei clipe 

dar pasã-mi-te frugalele viziuni 

îºi fluturarã absent 

curatele cicatrice 

5 

A 

În interiorul unui gol 

plana o acidã beatitudine: 

îndepãrtându-se 

iar o scurtã rãpãialã de ploaie 

pe subtilele Configurãri 

asmuþi o haitã de splendide plecãri 

în Gineceu 

matrice 

Semnul era Imaginea 

ca multe alte înþelesuri 

* 

Dar exemplul ideal în Sens: Istoria: 

cãci niciodatã nu se va fi fost sã fie 

a se-ntrezãrii unde Sfârºitul 

curge definitiv ºi începutul 

ºi civilizaþiile fac mereu optime 

revoluþii tehnico-ºtiinþifice / politico-sociale 

ºi muºcã cu fiecare secundã feroce 

din magma în rãcire 

de câteva milioane de ani buni a planetei 

A-þi ascuþii Ochiul dinlãuntru 

când Vântul din Babilon 

taie ultimele parâme 

42 43

POEZIA ACASÃ 

Iulian Filip 

ALEXANDRU LUNGU 

(13 aprilie 1924, Cetatea Albã – 24 iunie 2008, Bonn) 

Navigând printre coroanele 

poetului orei 25 

Alexandru Lungu s-a nãscut odatã cu pãrinþii mei (cu care eu 

ºtiu sigur cã am fost ºi rãmân contemporan) ºi are ce are cu o 

mahala din Sofia mea… „Cele câteva localitãþi de altãdatã, din care 

mi-am însuºit cândva locurile mele basarabene, meritã totuºi a fi 

amintite: Cetatea Albã, Bugaz, Chiºinãu ºi Bãdiceni(Soroca).” Cei 

din mahalaua Bãdiceni au descins la întemeierea Sofiei din Bãdicenii 

Sorocii, unde a ajuns poetul Alexandru Lungu. * Dupã capcanele 

dulci întinse, consecvent, de prietenul (cã cine te bagã în capcane ºi 

apoi se preface cã te scoate?) Mihai Stan, dupã sugestiile-ghionturile 

distinsului Barbu Cioculescu sã întregesc panorama ACASEI poetice 

basarabene, cuprinzând ºi poeþi mai tineri pentru eventuala ediþie a 

3-a a antologiei poeþilor contemporani basarabeni, am ajuns la 

categoria delicatã a poeþilor basarabeni risipiþi de acasã: Eugenia 

Bulat ajunsã la Veneþia ºi Iurie Bojoncã ajuns la Veneta, Aura Cristi 

ajunsã la Bucureºti, Alexandru Lungu ajuns la Bucureºti, apoi la 

Bonn, apoi la cele veºnice, dar… contemporan cu ceilalþi poeþi 

basarabeni ºi cu Acasa lor poeticã… * Îi datorez scriitorului Andrei 

Buirac, dialogurilor sale ºi, îndeosebi, relaþiei de amiciþie cu Gabriela 

Melinescu ºi Alexandru Lungu, aceastã convingere târzie cã poetul 

ºi graficianul Cetãþilor Albe trebuie pus la lucru ºi în acest proiect 

de fixare a temeiurilor noastre spiritual-identitare. * „Pentru mine 

28 iunie 1940 nu este data la care s-a consumat un „eveniment 

istoric”, ci ziua în care a fost comisã una dintre crimele din lungul 

lanþ al fãrãdelegilor ce au bântuit ºi au martirizat Europa veacului 

nostru. O crimã din vremea în care verigile acestui lanþ erau fãcute 

semnul diabolicei înþelegeri dintre cei doi mari cãlãi. Înainte de a se 

rãfui între ei, cei doi campioni ai morþii îºi împãrþeau prada, 

asemenea tâlharilor la drumul mare. Numai cã prada lor erau 

popoarele Europei. Dacã mi-aduc aminte ziua aceea? Mã aflam la 

Nãsãud, care ºi el urma sã fie „cedat”. Cu douã luni ºi câteva zile 

în urmã fusesem, pentru ultima oarã, la Chiºinãu; murise bunica 

din partea tatãlui. Mormântul era amintire din Basarabia. Bunicul 

era singur la Chiºinãu. Va veni ori va rãmâne singur acolo? Nimeni 

nu avea cum sã ºtie. S-a rupt sfâºiat de locul sãu ºi a venit chiar cu 

ultimul tren de „refugiaþi” cãtre noi.” E mãrturia din 1994 când 

dialoga cu A. Burac pentru revista Columna. Mi-ar fi plãcut sã-l 

cunosc pe maestru, dar l-a cunoscut norocosul de Andrei Burac. 

ªi unul, ºi altul porneau sã devinã medici, ºi-au dus crucea în 

spitalele cu mai multã suferinþã legiferatã, apoi au trecut la alte 

instrumente, la alt fel de disecãri, de radiografii. (Amãnuntul acesta 

biografic paralel mã determinã sã alãtur unui fragment din poezia 

„Ora 25” ºi un fragment „Dintr-un jurnal de spital”. )Andrei m-a 

întrebat, în timpul pregãtirii acestor pagini lungi, dacã mi-s de 

folos cãrþile ce mi le-a împrumutat ºi s-a oferit sã-mi punã la 

dispoziþie ºi alte ediþii,în care grafica lui Alexandru Lungu e de altã 

stilisticã decât în aceastã ediþie bibliofilã, în numai 120 exemplare. 

ZIDITOR DE UMBRE ÎNÃLÞÂND ZÃDÃRNICII se întituleazã 

volumul-bibelou cu specificarea o sutã douãzeci ºi ºase versuri 

treizeci ºi ºase desene cu un cuvânt înaintemergãtor de Gabriela 

Melinescu. (În 1989 a publicat o ediþie intrigantã, pe care nu am 

vãzut-o - volumul Pardes cu 1393 versuri ºi 9 cromografii.) * 

Apelez la internet ºi navigarea îmi e printre o mulþime de coroane 

ºi de aprecieri, determinate de moartea absolventului Facultãþii de 

Medicinã din Bucureºti, prietenul lui Paul Pãun ºi Saºa Panã, 

cãruia i se decerna, în 1945, premiul „Ion Minulescu” pentru 

volumul de poesie „Ora 25”. (În juriul de premiere s-au aflat 

Vladimir Streinu, Claudia Milian, Adrian Maniu, ªerban Cioculescu 

ºi Perpessicius.) * Alexandru Lungu ne-a pãrãsit înspre zorii zilei 

de marþi, 24 Cireºar 2008, în ziua de Sânziene, când se spune din 

vechime cã „cerurile se deschid” peste noi. Sunt lãcrimãri solare de 

pe o coroanã de la Sibiu(Mihai Posada). Alexandru Lungu a plecat 

din Þarã în 1973, dupã ce a trebuit sã înfrunte douã perioade de 

tãcere literarã, fiecare de aproape douãzeci de ani, un total de 

patru decenii de viaþã dureroasã pentru orice scriitor: prima, dupã 

1947, când refuzã sã mai publice în literatura de sub ocupaþie 

comunistã, ºi dupã câþiva ani, a doua, de interzicere impusã de 

regimul comunist bine instalat în România, pânã la rotaþia din’89, 

când revine în viaþa literarã a limbii pãrinteºti pe care nu a pãrãsit-o 

niciodatã. O confirmã volumele numeroase de poezie care nu vãdesc 

vacanþe: „Dresoarea de fluturi” (1968), „Timpul oglinzilor” (1968), 

„Altceva decât umbra” (1969), „Ninsoarea neagrã” (1970), 

„Armura de aer” (1973), „Litera ºi legãmântul” (1986), „Elegii 

malteze” (1980), „Clavicula mundi” (1983), „Steaua neizbucnitã” 

(1986), „Judecata fãrã de apoi” (1984), „Fuga din priveliºti” (1987), 

„Stigmate ºi lauri” (1993), „Auzeliºti” (1996), „Teascul de tainã” 

(1999), „Scorbura Melancoliei” (2006) etc. * Se pare cã a fost 

ultimul poet din cercurile literare de avant-gardã de dinainte de 

razboi! * …Acum încerc imposibilul – sã selectez textele care-l 

prind mai mult dintre cele care mã copleºesc ºi pe care le tot 

pomenesc valoroºii norocoºi (cã l-au cunoscut!) Vladimir Streinu, 

Barbu Cioculescu, Perpessicius, Nicolae Þone, Grigore Grigurcu, 

Nicolae Manolescu, Ion Caraion, I.Negoiþescu, Titu Popescu, Mihai 

Posada, George Vulturescu, Mircea V. Diaconu, Mircea Zaciu, 

Dumitru Mureºan, Iulian Boldea, dar ºi dintre mai noile poezii 

culese din navigãrile electronice. Vãd ce-mi iese, dar, cu certitudine, 

nu mai mult (dar nici mai puþin) decât un îndemn ilustrat (o portiþã 

provocator întredeschisã, îndeosebi pentru basarbenii mai tineri) la 

mai îndelungi navigãri pe apele cu izvoare ºi cu ieºire la mare a 

poetului ºi a pictorului Alexandru Lungu de la Cetatea Albã. 

Ora 25 

(fragment) 

E ora 25, 

pe lângã care voi treceþi opaci, 

cãreia nu-i observaþi prezenþa, 

dar pe care eu o simt 

ca pe un curent electric. 

E ora 25 

strãbãtându-mã, 

ca o devastare, ca un dezastru 

ºi mã desfigureazã 

ca pe o pãpuºã de cârpã 

ºi mã face frumos 

aºezându-mi o transfigurare enigmaticã 

pe faþã 

pe mâini 

în ochii cu pupile unice, arzând ca un fluture. 

E ora cea mai periculoasã aceasta 

când amintirile sunt niºte flãcãri 

care ard degetele acestei mâini însângerate 

care pipãie forma acestor obraji 

ºi se agaþã de umeri ca de un cuier 

când amintirile organizate ca o armatã subterestrã 

ies câte una la suprafaþã. 

Profitând de ceaþa ca un gaz fumigen 

de seara care a ocupat cartierul 

ºi trag cu pistolul în bucata de suflet care ne-a rãmas. 

E ora de cea mai cumplitã singurãtate 

în odaia rece ca un fior 

evadat prin vertebre 

ºi sunt singur 

ca trenul luminii 

unui om care se sinucide acum 

la capãtul celãlalt al lumii. 

44 45

Dintr-un jurnal de spital 

În fiecare dimineaþã 

un havuz amãrui 

îmi inundã cerul gurii 

vestindu-mi încã o zi 

consumatã la nivelul acesta ciudat 

unde viaþa ºi moartea 

ca-ntr-un flux ºi reflux 

oscileazã perpetuu alãturi, 

în fiecare dimineaþã deschid ochii 

în mijlocul acestui ocean 

în care lângã scoicile albe ale halatelor 

pluteºte verde-gãlbuie 

ca o iarbã marinã 

flora puroiului 

printre curenþi de cloroform 

ºi valuri imense de liniºte 

succedate de valurile dezolante prelungi 

ale geamãtului 

în fiecare dimineaþã 

cu carnea încã umedã 

de roua proaspãtã a visului 

direct din somn 

intru în sala de pansamente 

ºi-mi astup cu amândouã mâinile 

ochii inibii – 

rãnile ca niºte flori cariate 

au mai muºcat peste noapte 

au mai muºcat din trup 

din fiecare os, 

ne-nconjoarã 

ca o iarbã marinã 

verde-gãlbuie 

flora puroiului, 

dar luptãm mecanic 

cu aceste rãni 

cu aceste priveliºti 

strivim rând pe rând 

petalele morþii 

presate sub zãpada tifonului 

ca-n foile unui ierbar halucinant, 

sora Levinia 

cu ochii ei magnetici 

straniu arzând 

sub fosforul lent al morfinei 

îmi spune plictisitã 

cã în noaptea care a trecut 

n-au murit decât doi, 

printer curenþii de chloroform 

toatã dimineaþa prin sala de pansamente 

rãnile acestea deschise 

plutesc ca niºte flori cariate 

pe valurile dezolante prelungi 

ale geamãtului… 

Previziuni 

Prin coasta timpului buimacã 

din sineºi noaptea se adunã 

ca o femeie care se dezbracã 

hipnotic sprijinindu-se de lunã 

Din pãrul ei de nãruire oarbã 

omizi ºi greieri vor ploua mistere 

crescând pe suflete o iarbã 

cu adieri ºi rost de alte ere 

Din ºoldul ei vor naºte fiare 

neliniºtind vãzduhul blând 

ascuns în sugrumata-nsângerare 

a vieþilor pierdute rând pe rând. 

CÂNTECE ÎN CULORI 

Vasile Romanciuc 

ARCADIE SUCEVEANU 

(16 noiembrie 1952, s. Suceveni, Cernãuþi) 

Cheiþe pentru vise 

Intelectual rafinat, „profesionist al himerei”, „poet 

postmodernist în caftan boieresc”, autor al unor memorabile „poeme 

cu ardere internã”, Arcadie Suceveanu este ºi un virtuoz al scrisului 

pentru copii. Cãrþile sale pentru cei mici(A fugit melcul de-acasã, 

Ora cinci fãrã doi fulgi, În cãmaºã de cireaºã, Raþa ºi Arhimede, 

ªtiuca la ºcoalã, volumul antologic Cheiþe pentru vise º.a.) sunt 

migãlite îndelung, cu multã dragoste – nimeni niciodatã n-a reuºit ºi 

nici nu va reuºi sã scrie o carte bunã pentru copii fãrã sã iubeascã 

copiii. * Spiritul de observaþie ascuþit, inventivitatea debordantã a 

autorului se remarcã în aproape toate versurile sale: „balena e un 

submarin deghizat”, castanele verzi „ai putea uºor sã zici/cã sunt ouã 

de arici”, pielea zebrei „precum ar fi/noapte – zi, noapte – zi...”, 

„când în lacul Surinam/Intrã un hipopotam.../fireºte:/Brusc, nivelul 

apei/Creºte...” etc. * Poetul scrie pentru copiii începutului de mileniu 

trei, are încredere în micii sãi cititori ºi nu se teme cã nu va fi înþeles 

– aceasta îi permite „sã dialogheze” cu ei liber, dezinvolt, sã 

experimenteze, sã utilizeze un limbaj poetic modern, de o 

inconfundabilã eleganþã, sã descopere ineditul acolo unde ochiul blazat 

nu mai vede nimic, sã aducã în versurile sale biblioteca, astfel 

convingându-ne cã poezia pentru copii nu poate fi redusã la cipcirip-uri, 

macmacmac-uri ºi cricricri-uri(Vasile Bogrea: „Dacã poezia n-ar fi 

decât ciripit,toþi vrãbioii ar fi rivalii lui Eminescu”).Citind, recitind 

versurile lui Arcadie Suceveanu, ai impresia cã nu existã cuvinte în 

miezul cãrora poetul nu ar fi coborât pentru a scoate din adâncul lor 

ºi a dãrui copiilor cât mai mult din lumina, frumuseþea ºi parfumul 

limbii române. Cuvintele pe care le foloseºte poetul înseamnã, vorba 

unui personaj din Alice în Lumea Oglinzii de Lewis Carroll, ceea ce 

vrea el sã însemne. „Eu am avut mereu tendinþa de a extinde teritoriile 

poeziei, de a scoate efecte poetice din (aproape) orice. Este un lucru 

greu de realizat, care necesitã mult efort, dar care îmi produce 

satisfacþie esteticã.” Afirmaþia îi aparþine lui Arcadie Suceveanu ºi 

este întãritã prin toate cãrþile pe care poetul le-a scris pânã acum. 

Oglinzi 

fermecate 

În poezie 

(ªi poate doar în poveste), 

Lumea nu-i cum este, 

Ci cum vrei sã fie. 

Poezia are oglinzi fermecate 

Î n care toate se schimbã ºi totul se poate. 

Aici, cocorii de pe cer 

Pot forma un triunghi ori un echer, 

Care, fiind decupate cu mãiestrie, 

Pot fi folosite în geometrie. 

Iepurele, dacã-ºi prinde litera C în urechi, 

Poate obþine, cât ai bate din palme, curechi. 

Notele muzicale, dacã vor, pot sã fie 

ªapte ouã de ciocârlie. 

Orice cocoº e din cei nãzdrãvani 

ªi poartã-n cioc punguþa cu doi bani. 

46 47

Cine vrea poate fi rege, zânã ori soldãþel de plumb, 

Orice ou poate fi chiar oul lui Columb. 

Orice fluture poate fi floare, 

Orice piatrã poate sã zboare... 

POESIS 

ªtefan Ciobanu 

O, ce bine-ar fi, ce bine-ar fi 

Dacã într-o zi, 

Aceastã lume fermecatã 

Ar fi – mãcar pe jumãtate – adevãratã! 

Colind pentru Eminescu 

Miez-de-ghenar 

Fulguie rar, 

Aeru-i dalb de colinde. 

Sus, în tãrii, 

În veºnicii, 

Stea de-nviere s-aprinde. 

Din focu-i sfânt 

Cãtre pãmânt 

Doi ochi de vis se ivescu, 

Fruntea de domn 

Peste nesomn 

A lui Mihai Eminescu. 

Raza-i de dor 

Tremurãtor 

Arde-n vãpãi peste lume, 

Suflet ºi grai, 

Gurã de rai 

Au un pãrinte ºi-un nume. 

Zodia-i grea 

De om ºi stea 

Cheamã prin vremi ºi ne-adunã: 

Codrii cu brazi, 

Ieri ºi cu azi, 

Neamul cu doina-mpreunã. 

Oi, leru-i ler, 

Pânã la cer 

Aeru-i dalb de colinde. 

Iarãºi ºi iar 

Miez-de-ghenar 

Stea de-nviere aprinde. 

Culorile preferate 

Toate lucrurile-n zori 

Se grãbesc sã-ºi ia culori. 

Focul, macul ºi cocoºul 

Vor sã ia cât mai mult roºu. 

1. eu numãr paºii prin culori 

a treia literã din numele tãu 

are alb de sus în interior 

în timp ce 

o foaie de hârtie 

se aflã în derivã pe strãzi 

aliniate toate razele soarelui 

sunt niºte cuvinte bine spuse 

deºi 

pe spate 

printre coaste 

au loc alunecãri de teren 

poate cã uneori carnea se joacã 

de-a ascunselea cu tine 

poate cã uneori te gãseºti foarte uºor 

visând nisip ºi cãrãbuºi 

eu 

cu mâinile fãcute un coº de nuiele 

încerc sã te prind 

ºi sã te duc în mijlocul universului 

când îþi voi sufla peste cearcãne 

totul se va înclina spre dreapta 

ºi 

2. pãºim zdravãn nu se alunecã 

dã mâna la mandea 

ai încredere în mine 

mijeºte bine mersul 

mergem cu încredere 

lacrimile lui Zalmoxis 

sunt preponderente în aceste locuri 

nu te feri inevitabil 

dacã am vãzut ce era de vãzut 

ajungem în sala alãturatã 

unde a stat cândva 

moartea 

Fulgul, lebãda ºi-o nalbã 

Îºi aleg culoarea albã. 

Cerul, vânãta ºi-un astru 

Nu doresc decât albastru. 

Luna, pepenii ºi-un carpen 

Strgã: – Galben! Noi vrem galben! 

Glia cere viaþa-ntreagã: 

– Sã-mi lãsaþi culoarea neagrã! 

Iarba, ca sã se dezmierde, 

Zice: – Verde! Numai verde! 

Curcubeul ºi pãunul 

ªi-ncã (nu ºtii cine?) unul, 

Zic: – Iar noi, dacã se poate, 

Vom lua puþin din toate. 

acolo e scaunul unui gânditor 

cu oase de fulger 

trecem mai departe 

pe lângã un 

crocodil 

sau 

pe lângã o 

balenã 

depinde cum privim 

ºi 

în aceastã pietá 

remarcãm 

mai mult ca oriunde 

durerile apei 

unicitatea momentului 

se formeazã continuu prin 

multiplele scurgeri în cascade 

care se lãfãie pe toatã întinderea 

48 49

se merge mai departe 

fãrã sã atingem firele 

POESIS 

în balta strânsã cu o picãturã pe an 

aruncãm o monedã 

sã probãm mitul 

atenþie 

la întoarcere 

nu plonjãm 

în apa ce ne ajunge la glezne 

3. ºi marginea roasã ca un timbru 

ana (a se citi invers) 

merge pe pod 

când ajunge la capãt ºterge podul cu o radierã 

pãºeºte mai departe 

pe marginea subþire a unei rigle 

întinde mâinile 

acestea depãºesc marginile universului 

ºi hienele urlã 

talpa dreaptã 

i se împarte în douã 

precum emisferele creierului, 

talpa stângã rãmâne o gaurã de ºoarece rãsare în ea 

pe acolo pleacã lumina 

cu bagajele ei cu tot 

zice 

ºi trage fermoarul la iglu 

ana (a se citi invers) 

are la gât cheia casei 

când vede cã tot timpul a stat pe loc 

o smulge 

ºi o aruncã în sus 

mãcar ea sã iasã din apã 

când atinge aerul 

cheia se face o amprentã pe retina ei de cretã 

4. reverie 

I 

Luxaþie intelectualã 

luptã cu mine 

ca sã aflãm mai repede 

adevãrul... 

ªtii, unu ºi 

cu una au descoperit 

cã din ei poate 

sã iasã al treilea... 

trei prinþese în poveste 

trei zmei, 

trei vrãjitoare... 

trei nãluci duse de vânt 

departe pe pãmânt 

trei ori trei 

nouã idei 

plus sau minus poezie 

una mie, alta þie 

trei averi date spre moºtenire 

una þie 

alta þie 

ºi a treia 

datã mie 

numai cã din întâmplare 

la a treia nu mai rãmãsese 

decât vânt de varã 

pânã-n seara 

ºi-o grãmadã de uluci 

cu paie ºi praf 

semãnat ... 

un gând încurcat 

sã fie oare? 

luxaþie intelectualã ... 

sau numai obosealã? 

Alina Ionescu 

când o sã întâlnim în drum 

un cufãr nesfârºit 

plin de cai 

chiar ºi cai de ºah 

sã nu fugi de fricã 

în jurul propriului trup 

atunci 

caii vor visa cã au spinarea 

asemeni unui cãuº de palmã de-al lui Dumnezeu 

ºi cã plutesc peste esenþe de muºeþel 

vor fi legate 

sfori de mãrþisor 

de toate locurile ºi oasele 

vor apãrea vapoare 

pe cãile respiratorii 

care vor duce în plãmâni 

senzaþia de zbor sub formã de 

fiinþe dragi 

ca sã nu ne pierdem 

vom þine amândoi 

un bãþ infinit 

de cãluºar 

II 

Memoriile unui fluture 

Întrebându-l pentru a doua oarã 

pe stãpân unde se aflã de fapt 

împãrãþia... 

cãpãtã acelaºi rãspuns: 

– Între cer ºi pãmânt... 

acolo unde fluturii respirã 

aerul curat al nopþilor de primãvarã... 

– Da, ciudat! 

Am fost ºi eu acolo cândva 

ºi nu am vãzut deloc fluturi 

chiar deloc... 

poate nu am încã aceastã capacitate 

de a detecta... fluturii... 

Stãpânul, apoi i-a spus cã de fapt e vorba 

de cu totul altceva... 

despre memoriile unui fluture 

...? 

– Memorii... fluture? 

de unde poate avea un fluture memorii 

în scurta-i viaþã...? 

fir de aþã întins de zâne... 

pe tãrâmuri efemere 

50 51

alene... 

ªi totuºi acum, când în noapte 

strãbat împãrãþia dintre cer ºi pãmânt 

pot uºor sã citesc printre rânduri 

memoriile unui fluture 

ºi zbor... ºi zbor... 

uºor! 

PROZÃ 

George Anca 

III 

Un om pentru o viaþã 

Un om pentru o viaþã 

îmi e de-ajuns iubirea 

îmi e de-ajuns cãldura 

fiinþa si privirea! 

Eºti viaþa mea 

trecutul, prezentul 

ºi urmarea 

eºti totul pentru mine 

credinþa, alinarea 

ºi doar la tine-n braþe 

eu pot simþi ce-i viaþa, 

ºi doar la tine-n suflet 

îmi pot gãsi speranþa. 

În ochii tai de-un verde 

nãscut sã fii al meu 

gãsesc tot ce se poate 

eºti universul meu! 

IV 

eu... mie 

M-am hotãrât sã fiu eu... Eu... Mie... În loc de încercare 

ºtii… azi am întins ultimul fir de 26 

ºi de mâine o sã rãsucesc ghemul 

pentru a 27-a oarã! 

ciudat... 

da! 

ªi, cum cu 27 ce ai de gând? 

sã-l înºiri ca pe 26? 

– Nu, nu cred! 

Cu 27 am de gând sã renasc! 

Eu, mie... 

O, ciudat…inevitabil ciudat 

Nu cred ca eºti în stare…de-o schimbare! 

– Ba da, rãspunse în grabã Alter Ego-ul 

Eu, mie 

Dialog banal purtat de Eu cu Mie... 

Mare filosofie! 

Arta divinã ºi cântec de lirã 

În noaptea când astrele se-ngânã! 

Azi... eu... mie 

compun o poezie... cu vers de alint 

Cu ºoapte suave de mers înainte 

Nu vreau sã se ºtie de ce nu am parte 

decât de un dans efemer de nãluca în noapte! 

Azi, eu... dau... eu, mie mãreaþa povaþã: 

– Când firul se-ntinde mai mult decât poþi 

Uneºte-l cu altul, dã drumul la roþi 

ªi-atunci universu-þi va fi spre mai bine 

O scoicã din marea doritã de tine! 

eu, azi... mie cântu-mi 

ºi vãd cum în noapte 

se lasã cortina 

ºi publicu-n spate 

încearc-o grimasã 

nu-i iese nimic 

aºa ca finalul... 

eu… mie mi-l zic! 

SFINÞI ÎN NIRVANA 

romanele lui Vasile 

I. Douãsprezece nopþi; II. „Vasile, semeni cu Fellini”; III. Paraclis 

Douãsprezece nopþi 

Iarba nu mai creºte din pãmânt. Copacii s-ar aprinde dându-mi 

foc stomacului, frunzã cu frunzã. Mã urcasem sã dobor veveriþe 

oarbe, neacoperite de pãr. N-am cort. Privirea pe praful unei cãrþi 

mai frumoase ca mine. Visez sã ajung în pãdure, sã compun ceea ce 

pãdurea nici nu-ºi viseazã. 

Se vor stãpâni cu greu sã nu râdã, sã nu mã compãtimeascã. ªi 

ce voi face cu satul meu? ªtiþi, eu nu sunt din satul ãsta. Omul 

refuzã mâncarea bunã ºi intrã cu lumea în siloz. Eu mã reped sã 

mãnânc. Acolo, în adânc, bãtrâna îmi face semne sã aºtept. În 

zadar îi arãt medaliile primite pentru cine ºtie ce merite. Mã uit pe 

masã – goalã. 

De ce doresc învierea? N-am fost viu niciodatã, zise. Ce bine 

era pânã ieri, neîntors din Întorsuri. O, departe zi de ieri, pe sub 

norii deºi mi-am aprins un rug oranj sã-l strângã ploaia. Acum mã 

strâng în pãdure, ploaia se rãreºte cu picãturi de arbori, când va 

sta, vor fi dispãrut codrii, când gãsesc adãpost pier ºi eu de sub 

ziua de ieri, atât de târziu nãscându-mã. 

Zilele scad. ªerpii, cine i-o fi mânat pe ploaie, au duduit prin 

ºanþurile pieilor lor de altãdatã, pârâurile de acum, unde rãtãcim ºi 

feriga mi-a crescut, nimeni n-o ºtie, n-o vede. 

Te sperii de ºerpi, dar eu nu te pot duce unduios pânã în deal 

de unde sã vedem încotro vom coborî. Sã nu te sperii de mine, 

îngãduie, am rugat-o, sã rãmân, ºi tu sã ajungi sus, sã mã aºtepþi, 

Ferigã. A dat drumul perdelei bolovãnoase, a început sã tune ºi 

prin lumina ferãstruitã vedeam cum ea mã vede. Atât, îmi spusese. 

Mã alungase, mi-o lua înainte ºi-mi mai ºi striga sã mã înapoiez, 

bravo, te poartã ºerpii, acre sunt merele pãdurii, dragostea mea. 

Te chem din urmã, cu ºerpii, sã alunec în ºanþurile pieilor lor vechi. 

Plãmânii tãi rãscolesc norii. Pustiul va ploua. Rotundul 

portretului þi se ascunde sub aripã. Înfloreºti la primãvarã? 

Ce sã mai înfloresc, mi-arunci. Om trãi ºi-om vedea. Prin 

pãduri foarte bãtrâne îþi caut vrãji pentru la primãvarã. 

Pãduri într-una. 

Afiº semnat de fostul primar. Sã dau douã pahare primului 

viceprimar, am dreptul, fiindcã l-am visat azi-noapte. Îmi respingea 

o ofertã, dupã ce altãdatã îmi batjocorise cererea. 

Hranã de sus. Nori în vârfuri. Rãdãcini dulci, aluaturi eterne. 

Din mãrãcini ºi rugi, cãrni spânzurate de ºerpi ºi iepuri, fructe 

roºii, negre, ape, râpa apelor, arsã, foc în argilã, icoane, fiare în 

somn. O, sub crengi, sub rãdãcinã e un adãpost, sacul pierdut fã-l 

vizuinã, ce se poate întâmpla, numai în afarã omul se mânca. 

Fantomele aromeazã ceaiul din miez de noapte picurând foi 

invizibile în apa micuþã înfoiatã de întuneric. 

Braconierii sã nu flãmânzeascã. Eu mi-am lãsat armele la 

poalele pãdurii. Dacã ºi le-o sufleca, voi fi vãzut tolãnit în vintrele 

ei nãclãite de spasme nocturne. 

Limba pãsãrii bate în toarta vãii, îºi zguduie cuibul înalt, îºi 

învaþã puii, în ouã, sã cânte noaptea. Puþini mai sunt în stare sã 

smulgã copaci din rãdãcini. Dar fata rãsare deºiratã prin ploaie, de 

sus în jos ºi tot cu tãlpile pe muºchiul umed, de departe ºi tot 

52 53

ameþitor de înaltã, pânã la cuibul unde în aluat etern puii învaþã sã 

cânte. „Acolo se aºtern numai mlaºtini. Casa stã între dealuri 

sinistre, zice, bãtutã de vânturi groaznice, mergi mult, acum e 

muzeu, am fost, povesteºte, ceea ce au scris ele nu este nimic, 

lacurile sunt ºi mai sumbre. Povestea mult mai lin, spun, se amestecã 

acum dealurile limpezite de ploi cu acele sinistre de le-a vãzut în 

cãlãtorie, când umbla cu alþi paºi, fãrã dansul din noaptea noastrã?” 

Întorc faþa: norocul cã eram împreunã mereu ºi atunci, mai 

bine taci acum, tot aºa, împreunã, pleacã încet, la fel, duci ploaie 

sau alte dealuri, obrazul þi-e luminat în þipãt de prunc ascultat de 

trãznet. Vei rupe lumina, vei face braconaj, altfel arde copacul cu 

marele cuib, ard toate ºi nu te-ai vedea, iar coama se va ofili ºi 

într-una îi vei þine braþele deasupra. 

Ephraim sau tu, am întrebat, voi nu vã gândiþi la adevãratele 

pãduri sau la adevãraþii prieteni? Pãdurile sunt. La glezna 

bãtrânilor arbori le vom încãtuºa împreunã. Strigoiul tãu nu-mi 

vorbeºte de nicãieri însã. Am ajuns la sfârºitul urâturilor mele ºi 

nu s-a arãtat nici o fantomã a Strãinului. M-am înconjurat de 

mine însumi, de groapa mea. Stau sub miezul nopþii ºi plâng fãrã 

tainã la urletele bãtrâne. 

O pasãre numitã femeia Firvonia în cerc deasupra sãgeteaz-o 

cu ochii cuprinºi de ea ºi sã se depãrteze iarãºi sã ducã sus poienile 

mute în locul sufletului tãu. Tu sau Ephraim. 

Într-o dimineaþã te-am întrebat numai pe tine cine pãcãtuieºte 

„azi”, te-ai rupt ºi m-ai þintuit cu niºte ochi apãsãtori. Cãldura 

sfâºiase veºmintele de pe trupuri ºi trupurile de pe uscat. Apa 

mãruntã îºi topea stropii înhãþaþi de nebunie. Am alergat între 

lemne încinse, pãcãtos, îmbrãcându-mã sã mã duc în pãduri. 

Nu mai e întoarcere, câtã vreme n-am pornit. Am trecut prin 

vãmi încãrcate cu stofe ºi ustensile. Negustorii îºi strigau hamacurile. 

ªiruri de corturi roºii, galbene se topeau în unghere ventilate de 

aerul hainelor aduse din munþi. Mincinosul ce se dã convertit 

spune cât dureazã parcul istoria Europei în el. ªi nu m-aº vindeca 

de n-ar aduce prietena lui Mate o veste ºi mai ºi: Sao Paolo. 

August 1972. Aºa, îmi amintesc, tu te prepari pentru India, 

centralista chema obiºnuit “Curvelor, vã cautã Tomeºtii”, eu 

fluturam sã mã usuc de ploaia la care mã gândeam, aºa cã îmi 

amintesc cu un gust de putreziciune, sã ºtii cã alþii au spus, a, 

prietenul nostru, prieteninski, parcã intonau ºi-ºi aruncau ocheade, 

lãsau lumea sã coboare din avion ºi sã urce în tren imediat sã se 

întoarcã, ºi gata cu semnele, o lunã, douã în pãdurile Bucovinei 

singur îºi cãuta plantele acum s-o fi pierdut eu îi fericesc rareori. 

Nu cãrþile, pãcatele sunt mai frumoase decât oamenii, ce zici? 

Pãcat cã se fãptuiesc cu oameni, asta le stricã. Vezi însã cã îi preschimbi, 

înainte de a pãcãtui cu ei, îi ridici în grad, le dai la blazoane. 

Chiar cu tine pãcãtuiesc, iubito, pãcatul tãu îl port tot aici. 

Mai sunt. Le voi duce pe sub crengile boltite zile ºi nopþi sã 

creascã un pustnic din ele. 

Prima zi 

Am bãut vin. Mi-am luat la revedere, trist cã n-o sã mã 

concentrez decât în urmã la scenele cu mama, cele îngrijorãtoare. 

O sã dau cu capul de mine, nu de zãri noi. ªi n-am fãcut nici o 

greºealã. Mã aflu pe drumul care mi-a apãrut în vis. 

Raþele lui Giangavela au tot înotat balta, el o seacã, iar mamã-sa 

dezgroapã din nãmol o baniþã de ouã. 

Respir dupã cum e pãdurea, îmi plâng transpiraþia ca pe o 

necunoscutã, mã deschid întreg cu ochii în faþa trunchiurilor albe, 

drepte pânã în tãrie, anume pentru cã aceasta mi-era starea dinainte. 

O frunzã prinsã în nisip. Ea n-a fost când era nisipul, ochiul 

meu n-a fost când era frunza. Mã distrug împreunã, magic, dupã 

ce ajung mai sus pe fir dincolo de Râpa Roºie. Ce bine îi este 

ochiului meu târându-se ºarpe vechi peste frunzã ºi nisip. 

Vãzuºi niºte capre pe unde trecuºi? Vãzui. Era o femeie cu 

ele? Nu. O fi plecat dupã bureþi, erau albe? Negre. 

ªtia toatã lumea cu trei zile înainte cã voi dormi prima noapte 

în troiþã. Începusem sã întrezãresc un relief mai puternic între 

toate ale rãsãritului. Picturile sfinte înmulþite cu o cruce fãcutã pe 

întuneric ar fi revãrsat uleiuri eterne din ploi visate asupra 

creºtetului tremurãtor. 

Ia-o înainte cã pe dincolo e rouã. Spre Bãlceºti, apuci pe 

Gâltofani, cã pe Dealul Boului te rãtãceºti. Sorã-mea: zic sã nu te 

culci în troiþã, mai trece careva. Lumea ne cunoaºte ºi dupã 

semeniºte. Gãseºte mai sus. 

Fântâna Ancî e de mult sub pãmânt. Nu voi lua-o spre 

troiþa lui Troi. Caut prin toate înaltele frunziºuri de stejar cuiburi. 

Nici unul. De unde pat de cuiburi? O vizuinã în pãmânt. O râpã. 

Turme. Troiþa de la bolovanul bãlþat. Le spuneam pe nume într-un 

dialect francez personal tuturor fiinþelor ºi nevãzutelor din faþã. 

Scãpasem ºi de a doua troiþã, nimeni nu mã va recunoaºte spre 

râsul lumii. Acopeream acum totul cu o frunnzã moale. Vacile nu 

se opreau din pãscut, cãlcam oile, femeia cu furca, la treizeci de 

metri. Doi carpeni jupuiþi, coaja nouã izbucnitã cu disperare ca 

lava însãlba trunchiul galben. Nucã, nuc. Împrejmuire. Doi-trei 

paºi, grãdinã de porumb. Cad jos. Unde oi fi plecat. Îmi spun o 

poveste într-o româneascã stâlcitã, de roman poliþist. Aud voci. 

Mã ridic ºi o iau înapoi, pe urmã o tai peste coastã ºi zãresc douã 

turle imense de aluminiu. Abrutizat îmi consum toatã imaginaþia 

asemuindu-le voluptuos cu bidonul meu pentru apã. Le întorc 

chiar cu gura în sus, o fi semn de bogãþie albul de avion al groaselor 

turle? Au dispãrut. 

O nouã ogradã. Am buzunarele pline de prune, tocmai de la 

poalele pãdurii, de la noi. „Nu sunt ale dumitale, uitã-te în toþi 

prunii, vezi dacã lipseºte vreuna”. ªi merg vreme îndelungatã prin 

ograda fãrã sfârºit spre a-i ocoli pe stãpânii prunelor. 

Nu ºtiu din ce sat sunt, ba da, din cel din vale. Aud muzicã 

popularã la radiourile lor. 

Traversez o nouã pãdurice, iarãºi case, parcã o bisericuþã. 

Lini(gâ)ºte. Urc. Sunt fluierat. Ocolesc. Memoria mã înnebuneºte. 

O sã orbesc din cauza ei sau o sã vãd numai case. Uitã-te, ce sã 

caut în casele alea? Ocolesc. Ogradã. Îmi feresc privirile. Prunele 

mã cautã. Le pipãi pe cele din buzunare. Simt cã îngheaþã sudoarea 

de pe piept ºi de pe burtã. Burta s-a þuguiat dar de ce-o mai fi 

palidã ca gogoaºa de borangic? Dacã chiar mã îmbolnãvesc ºi de 

ce? Ogrãzile dovedesc putere. Sunt puternic ºi eu? Douã puteri 

una în alta, mi-e ruºine ºi cobor prin pãdurici, urc pe coaste sus 

prin ogrãzile scunde. 

Spirale egale, multe, fãrã numãr. Am coborât una ºi sunt în 

cealaltã, urc în platouri cu pruni ºi fructele lor sticloase privesc 

prin tine spre pãduri sã ai de unde sã te reverºi iar în slavã. 

Nãvãlesc într-un spaþiu nehotãrât. Ghimpii sunt nefiresc 

de blânzi. Pãdurea mãruntã sticleºte, în spate prunii îºi dospesc 

rachiurile. Desfac sacul ºi tac. Rãsare luna sufletului meu printre 

degetele depãrtatei mele (arcane/iubite). O privesc în ochii 

lucrurilor, o celebrez. „Sã ºtii cã n-am privit cerul, într-adevãr. 

În noaptea petrecutã acasã, da. Erau stele multe, jucãuºe, fine, 

nu ca prunii ãºtia uzurpatori. Mã mir de unde ploua dimineaþa. 

Merg în spaþiul nehotãrât apoi rãzbesc ajutat de zburãtorul 

baston de soc. Sunt aproape sã închid cercul ºi spiralele nu se 

mai sfârºesc. ªi discul de deasupra o fi un inel dintr-o spiralã 

mai adâncã, la ce m-aº împotrivi? Pãdurea poate va fi de acum 

ºi ea nehotãrâtã. Îmi admir sceptrul gol pe dinãuntru. Oare mã 

asemãn cu el? Asta îmi spun stejarii subþiri? ªtiu cã îi caut pe 

cei mai mari decât ogrãzile ºi mã dau peste cap, ce mai generaþie. 

Cea cu zece ani înaintea mea. Ard cu ghioaga de soc într-unul. 

Nici un sunet.” 

Dintr-o pãdure, prin vale, ºtiam ºi casele în celelalte douã 

pãrþi, am trecut în altã pãdure, din valea amândurora. Eu nu dansez. 

Mã împiedicã asta sã dansez un dans? Nimeni nu danseazã dansuri. 

Nici acum, nici niciodatã? 

Nu te plouã, nu te ninge. Troi gãsise o oalã de bani pe locul 

troiþei lui. Banii, n-auzi? 

Ciocârlia bãtrânã fluierã în amurg. Tace, se întunecã. Sã fluier, 

aº fi prefãcut pe loc în cel ce nu fluierã. 

A murit ºi pustnicul, spune crucea de la fântânã. Am pornit 

pe urmele lui. Latrã un câine. Pustiul rodeºte taina. 

54 55

PROZÃ 

Viorica Rãduþã 

Sabina venea în Bagdad rar, ºi Ana spunea Sora mea! Sabinuþã, 

spunea. ªi acum o strigã la fel. Ne uitãm cum pipãie cuvertura 

þesutã la ei, în Apuseni, degetele se opresc. Ne oprim ºi noi. 

Bãþul mamei se apropie din nou, mã duc repede la uºã, Sã nu 

mai vii! Vreau s-o vãd ºi eu, N-ai ce vedea, nu mai e!? Mama ridicã 

braþul ei, de corn, ºi pãsãrile pleacã din cireº, deodatã. Are sã cadã, 

mã gândesc, dar nu am putere s-o sprijin. 

ÎNAINTE SAU DUPÃ 

(fragment de roman) 

– Ai cearcãne! 

Cam asta spune dacã mã aºez lângã ea. Îmi vãd ridurile fãrã 

oglindã, cum ar veni, privirea ei mã cântãreºte mult timp. 

– Cât sã trãieºti!? Clipeºte de multe ori. 

Ochii mi se desfac de ai mamei, înºurubez capacul la Visine. 

– Te omoarã pe tine grija mea! spune. 

ªtiu cã iar mã priveºte. 

– Se împlinesc 3 ani. 

ªi închide ochii ca sã pãtrundã mai bine în ei picãturile. 

– Erau flori proaspete, mamã. 

– Pãi da, cã au grijã alþii de mormânt. Cum o fi la Radu, nu 

mai spun. 

Radu e tata. Ea îi zice pe numele mic numai dupã moarte. 

– Sã treceþi ºi data. 

Nu ºtiu dacã se gândeºte la ea, dar eu o fac. Crucea aia de 

marmurã nu-i dã pace. 

– E scrisã, mamã. 

Se uitã dincolo de geam. Mã uit ºi eu. Mereu i se pare cã vede 

pe cineva. 

– Nu intrã nimeni. Doar Florica. Sã o chemaþi… 

– Mi-ai spus de o sutã de ori. 

ªtie cã mã supãr când vorbeºte despre moarte. Mai ales despre 

lucrurile ei din ºifonier. Sunt acolo când mã trezesc sau când dorm. 

Mi se pare cã moliile se înmulþesc din cauza sicriului ãsta din casã. 

Se întind pe hol ºi în camera mamei. 

– Sã cumperi niºte naftalinã. ªi lucrurile, sã le scoþi la aer. 

– Mâine mã ocup de asta. 

– Mâine te duci la piaþã. 

Sub privirea ei, duc pãturile, costumul negru, ce mai gãsesc 

acolo, pe sârma din spate. 

– Sunt toate? 

Tac. ªtie cã n-am sã rãspund. 

– ªi batistele? mã întreabã. 

Sunt, într-adevãr. Ce naiba, batiste îi trebuie!? 

Liniºtea ei mã sperie, imediat ce fac drumul Bagdadului. Aºa 

a fost cu tata, a fost ºi cu Ana. De cum zãreai capãtul strãzii 

aproape cã vedeai altceva. 

– Au adus-o pe targã, spune cu liniºtea ei veche. 

Las sacoºele în bucãtãria de varã ºi alerg la cealaltã intrare. 

Mama rãmâne aici, în camera din care se uitã la drum. Ana e în 

dormitor cu perfuziile ºi cu asistenta alãturi. Pavel nu este. 

Prin tuburi, lichidul curge în vene aºa de încet încât privim 

minute în ºir fãrã sã ºtim dacã Ana doarme sau nu. Se aude pe 

trotuar bãþul mamei, ies în uºã, Nu, spun, Doar s-o vãd, Nu, spun. 

Mama plânge, cu bãþul de corn proptit în uºa de fier de la verandã. 

Sã nu plângi, îi ºoptesc, deºi nu aude prea bine. Hohotul se loveºte 

în lujerii care dau flori albe, anul ãsta prea multe. Rochia miresei, 

asta e, îmi amintesc numele ºi închid uºa. Mama stã dincolo de 

geam, îmbrãcatã în negru, cu cioturile prinse de corn, mãruntã. 

Când Ana deschide ochii, o vede pe sora mea. Zâmbeºte cu 

gura uscatã. Am chemat-o, aºa cum ceruse, la urmã. ªi Sabina!? E 

pe drum, spun. Ies din camerã, supãratã. Þi-am spus, îi zic lui 

Pavel, þi-am spus. El stã proptit de perete, în hol. Formez numãrul 

Sabinei de la telefonul fix ºi acolo, în Huedin, vocea cunoscutã nu 

mai e cunoscutã, Trebuie sã te grãbeºti, Sabinã, îi zic, Ajung mâine 

dimineaþã, aud. O sã trãiascã, aud. Vreau s-o vãd, aud ºi nu mai 

aud. Þi-am spus, îi zic lui Pavel, care nu e acolo. 

– Sã uzi ºi varza din faþã! 

– Mai mult costã apa, spun. 

– ªi sã nu facem nimic!? 

N-am încotro, trag furtunul în faþã, spre ºosea, ud varza care, 

oricum, nu se face. 

– E bunã de foi, le dau la gãini toatã toamna. 

Au fost deja trei toamne cu mama. 

– De ce nu m-ai lãsat? 

– Auzea tot, mamã. 

Ea mã priveºte ca de obicei, mult. Îmbãtrânesc aºa. 

– Nu ºtiu, mamã, adaug. 

În dormitorul cu perfuzii sora mea a spus prima Ne aude! ªi 

i-a strâns mâna, ºi Ana a clipit: 

– Mã doare! 

Prin uºa deschisã, Pavel se uita la burta umflatã, asistenta se 

ridicã ºi ochii fratelui meu o urmãresc. Ea îi face semn cã pleacã. 

– Doamnã farmacistã! spune. 

ªi atunci una dintre noi o tamponeazã cu pansamentul muiat 

în bitter. ªtim cã nu i se poate face morfinã din cauza astmului. 

Faceþi cum a spus doamna farmacistã, auzim. Închid uºa. Ochii lui 

Pavel sunt dincolo. ªi la câteva minute moi pansamentul, îl dau cât 

pot de uºor peste umflãtura care se întãreºte. Ana respirã mai 

bine. O lacrimã îi cade pe faþã. Nu o vedem. 

– Îi pare rãu, spune sora mea, îi pare rãu de fete. 

– Trebuie sã ajungã, spun, ºi mã gândesc la Sabina. 

Când mã aplec, broboane de sudoare îi apar Anei pe frunte. 

– Fetele sunt pe drum, îi ºoptesc. 

Nu e vocea mea. Nu, îmi spun, nu. ªi plânsul rãmâne în gât. 

– Mã doare, aud. 

ªi biterul nu mai e de ajuns. 

– Mi-au ieºit iar trombocitele ca data trecutã, mi-a spus la spital. 

Din patul de alãturi o femeie se uitã la noi. Nu îndrãzneºte sã 

întrebe dar e mai rãu dacã se uitã. Sã întrebe, sã spunã ceva. ªi 

Pavel, la fereastrã, nu vede nimic! 

– Dar te-ai întors atunci, spun. 

Nu ºtiu cum spun Eºti bine azi. Într-adevãr, Ana se luminase, 

pãrea chiar mai tânãrã. ªi acum, nu vrea. 

– Nu mai pot. De data asta nu mai pot. 

Se uitã la borcanul cu supã, i-l dau pe tãviþã, ea se apropie, ia 

lingura ºi se opreºte dintr-odatã. 

– Nu mai pot. 

– Doar o lingurã, spun. 

Spun ca sã nu-l vãd pe Pavel. Cu lacrimile lui fãrã plâns, 

fir-ar sã fie de viaþã! Uºa salonului e deschisã ºi Pavel e chemat 

de medic, în tãcere, probabil în cabinet. Dar tãcerea aproape 

cã stã în aer. Salonul se lungeºte ºi femeia din celãlalt pat 

aþipeºte. 

Mã uit la Ana. ªtie. 

– Sã mã îmbrãcaþi în costumul gri, cu bulinele negre. Îþi place 

þie, spune. 

Nu-mi place. 

– Þi-am fãcut un compot de mere. ªi încerc sã iau o canã de pe 

noptierã. 

Când apropii linguriþa de buzele uscate, chipul Anei e galben 

spre negru. A ridicat mâna sã nu-i dau compot. Apã!? întreb ºi nu 

mai spun alt-ceva. Închide ochii, poate cã se liniºteºte, Dumnezeule, 

ce faci, nu faci nimic!? 

Mai stau în salon, pe noptierã sunt douã borcane desfãcute ºi 

nu aerul, mirosul se miºcã pe culoar. 

Liftul coboarã cu mine ºi Pavel, la parter. El nu se poate vedea. 

Mama ne aºteaptã la poartã ºi nu întreabã nimic. 

56 57

PROZÃ 

Bucur Serghie 

BENZON* 

– prolog – 

La Paris, cerul lumineazã ºi noaptea. Nu neapãrat lãmpile cu 

gaz îl fac viu, încât îngerii sã îl strãbatã pânã în zorii zilei urmãtoare, 

în valuri aurii, ameþiþi de cantate nemaiauzite, ci alcovurile Moulin 

Rouge-ului, de unde cohortele damelor ies – languroase ºi excitate – 

la braþetele gentilomilor cu joben, baston, mânuºi ºi ghetre, iar pe 

ferestrele atelierelor lui Degàs, Monet, Fragonard, Manet, Seurát, 

Delcroix ºi Gericault dezerteazã în stoluri pigmenþii 

impresionismului... Pe Champs Elisèe îndrãgostiþii vegheazã la 

cãpãtâiul lui Cupidon – bolnavul de iubirea absolutã ºi tocmesc 

trubadurii pe durata visului vãzut cu ochii, cãlãtorind apoi în jurul 

Arcului de Triumf, unde, pe Tricolorul Franþei, Gavroche doarme ca 

un prunc. Prin saloanele Vienei, lumea danseazã vrãjitã de valsurile 

lui Lanner ºi Straus-fiul. Praterul este, de la înscãunarea împãratului, 

un Infern în care ºi Dumnezeu jinduieºte sã coboare pentru o halbã de 

bere ºi frumuseþea femeilor goale în braþele cãlãtorilor între Alep ºi 

Petersburg... Cerul pãstreazã strãlucirea catedralelor patrulate de 

puºtoaice tiroleze, oprite locului sã deprindã paºii Dunãrii Albastre; 

nemaiîntâlnitul ritm ºi armoniile nefiresc de melodioase le prefac în 

mirese cereºti... Peste Moscova, cerul sprijinã turlele medievale; 

aurul þarilor reflectã un obraz rubiniu – al Ecaterinei a II-a ºi pe 

celãlalt – al lui Ivan cel Groaznic; câteodatã copitele cailor caleºtilor 

în care trec, precum o Moruzova a lui Repin, Ecaterina a II-a, 

împãrãteasa Rusiei, presimte vremuri mai negre decât acelea din 

timpul cneazului Maliuta, opricinicul sângerosului despot... Sângele 

lui Esenin încã nu s-a nãscut, gâlgâie într-un mesteacãn orb de atâta 

alb, în care ghicitoarele întrevãd trupul ca o nevãstuicã al Isadorei 

Duncan... O armonicã plânge pe genunchii Annei Karenina, stând pe 

ºina de cale feratã, în aºteptarea parºivului conte Lev Tolstoi. Priveºte 

cerul mereu neguros, din pânzele lui Serov ºi ferestrele celulei cu 

Taras ªevcenko – închis la Petropavlosk... Pentru Londra, viaþa 

curge printre vapoare ºi maºinile cu aburi, la pas cu Tamisa. Lorzii 

ies la plimbare cu trabucurile aprinse, în colþul gurii, însoþiþi de ogari 

ºi dalmaþieni; îi urmeazã logodnice ºi neveste cu Biblia deschisã, 

înãlþând rugãciuni Celui de Sus. Pe la colþuri de strãzi ºi din incinta 

Hayde Parkului, haitele de ºomeri frãmântã ºepcile ºi înghit coji de 

pâine de secarã, cu bidonul de apã alãturi. Byron e recitat, cuvântul 

liberty rimeazã cuvântului Missolonghi, iar un tip, cu alurã de fierar 

irlandez, aruncã exemplare ale ediþiei de prânz a oficiosului 

laburiºtilor... Plutonul de cimpoieri în fustele strãmoºeºti, simplificã 

tabloul ºi îi dã pacea instantanee. Soarele ºterge ultima buclã noroasã 

ºi cerul, dupã un anotimp fãrã vârstã, se umple de ziuã... Din Roma, 

peste toatã Italia, dar mai cu seamã la Veneþia, cerul se întinde drept 

sub tronul de pe care Dumnezeu ºi Curtea lui domnesc lumea... Pe sub 

podurile ºi podeþele de pe Grand Canale, Beatrice, întinsã în gondola 

azurie, se lasã plimbatã de muritorul Dante Alighieri, cãzutã în transa 

dragostei... Patima vine în cadenþa Habanerei din Aida lui Giuseppe 

Verdi – scãpat teafãr din braþele Cosimei Wagner. Mai jos de lumea 

cu un secol înainte, de-a lungul ºi de-a latul Bucureºtiului, toatã suflarea 

e cu ochii pe cer. Clopotele bat în dungã întru Domnul ºi pentru 

memoria celor doborâþi de ciumã, de sãrãcie sau de prea bine... Acolo, 

unde conspiraþiile se þin lanþ, revoluþia prinde întâiele forme de acþiune 

ale junilor întorºi din Capitala Luminilor. Ei întrevãd România 

viitoare ºi cerul ei fãrã oprimare ºi jale... Acolo unde inima arde 

precum soarele peste nisipurile Saharei, însetând fiinþele cu dorinþele 

trupeºti, nu este loc decât pentru rãzbunãri ºi jurãminte – credinþa în 

sfinþenia unirii fiinþelor într-una singurã, pe viaþã, pe vecinicie – o 

clipã! Între Mirceºti ºi Mânjina, aºezãri moldave fãrã însemnãtate 

încã, bolta împrumutã azuriul Veneþiei. Calea Lactee este mai vizibilã 

prin pãrþile astea de lume, iar Dumnezeu are grijã sã arunce pulbere de 

aur amestecatã cu lacrimi. Cine calcã pe iarba rãsãritã din vis ºi 

dorinþe îºi va împlini destinul. Numai prin a se lãsa mistuit de pãcatele 

ºi ispitele cele mai pãmânteºti cu putinþã. Restul înseamnã neant... 

Parisul vuieºte, e bulversat de moartea lui Napoleon ºi de marile 

drame sentimentale petrecute în lumea scriitorilor... Cafenelele ºi 

saloanele gem ciucur de clienþi... Patronii încaseazã sume incredibile, 

iar la Moulin Rouge, lumea se calcã în picioare... La hipodrom e bãtaie 

pe jurnalele de dimineaþã ºi acelea de searã. Amorurile domnului de la 

Martine, cu madame Julie Charles au ajuns pe prima paginã a ziarelor. 

Nu iese fum, dacã nu s-a aprins o ºuviþã de foc! Foc este, fumul se vede, 

pluteºte, scandalizeazã. Caracuda speculeazã, „traduce”, dã culoare 

evenimentelor. Lamartine, cãsãtorit, istoric ºi diplomat francez, 

francmason ºi filoromân, are o fatã, cãreia îi pune numele iubitei sale, 

mademoiselle Julie Charles, rãpusã de ftizie în ajunul Crãciunului 1817, 

pe 18 decembrie: Julie. Ajun cu parada invalizilor pe sub Arcul de 

Triumf, în amintirea împãratului îngropat fãrã ceremoniile cuvenite, 

într-o coastã a inumanei insule Sfânta Elena. 

Scrisorile dintre Alphons ºi Julie sunt un roman, unul eclatant; 

pe strãzi, demoazele slabe de înger, leºinã, reporterii sunt turbaþi cã li 

se terminã lãmpile cu magneziu, pierd senzaþiile ediþiilor... 

Romantismul zvâcneºte în impresionantul dialog erotic, prea elocvent 

ºi prea grãbit; invizibilã, posteritatea mãsoarã, cântãreºte ºi dã 

verdicte: nu totdeauna femeile obþin ceea ce îºi pun în gând, dar nici 

bãrbaþii nu sunt mai fericiþi... 

Cu un an înainte, frumoasa meridionalã scria iubitului ei, în 

ciuda legãturii matrimoniale angajate oficial: „Tu eºti, Alphonse, 

chiar tu eºti acela pe care l-am strâns mai adineauri în braþe ºi care 

mi-a scãpat aºa cum fuge întotdeauna fericirea? Mã mai întreb încã 

dacã nu e vorba de o apariþie cereascã ce mi-a fost trimisã de Cel de 

Sus, dacã el mi-o va trimite iar, dacã îl voi revedea pe scumpul meu 

copil ºi înger adorat... Ce rãu ne fac, Alphonse, aceºti oameni cruzi 

care ne despart! Ce avem noi comun cu ei pentru ca sã vinã, sã se 

aºeze între noi ºi sã spunã: „De acum nu veþi mai avea prilejul sã vã 

vedeþi!” Cred cã le-aº fi rãspuns: „Lãsaþi-mã în pace. Vedeþi prea bine 

cã nu sunt a voastrã; cã am suferit îndeajuns ºi cã a sosit timpul ca, 

pentru a trãi cu adevãrat, el sã-mi dea viaþa þinându-mã la pieptul 

lui?... Ah! De s-ar duce aceastã noapte. Ea mã tortureazã. Cum! 

Alphonse, nu mã înºel câtuºi de puþin. Eºti chiar aici! Ne aflãm în 

acelaºi loc! Nu voi fi sigurã de asta decât mâine. ªi trebuie sã te revãd 

ca sã fiu sigurã de fericirea mea. în aceastã noapte tulburarea mea 

este de nesuportat. Minunea vine din Aix! Tu nu erai astfel când ne 

þineai pe amândoi la sânul tãu; nu erai pentru noi zgârcit cu bucuriile 

cereºti! Ele durau cât dragostea noastrã, tarã sfârºit, tarã limite! Ele 

ar fi durat toatã viaþa. Aici, iatã-le deja tulburate. Dar ce searã am 

trãit ºi cum greºeam, copil scump, nesperând la altele mai frumoase! 

Vei vedea cum, de cele mai multe ori, stau singurã. Vei vedea mâine, 

îngerul meu, dacã Dumnezeu e destul de îndurãtor ca sã ne lase sã 

trãim pânã seara, cã vor trece ore întregi fãrã sã ne despartã nimeni... 

Mâine, din nefericire, nu voi fi liberã înainte de douãsprezece ºi 

jumãtate... Aºteaptã-mã la tine, îngerul meu. Voi fi acolo în clipa 

când voi scãpa de ei ºi te voi lua cu mine, ca sã petrecem restul zilei 

împreunã... Ah! Copilul meu, cât te iubesc! cât te iubesc! Ai priceput 

asta? în mijlocul acestei lumi care te obligã sã vorbeºti mereu, ai 

simþit cã inima mea suferã? O vedeai cum bate? Alphonse! Emoþia 

mã sugrumã. Te ador, dar nu mai am puterea sã þi-o spun. Ah! Ce bine 

mi-ar face acum sã vãrs un torent de lacrimi. Ce greu poþi sã-þi duci 

propria fericire! Sãrmanã fire omeneascã, eºti prea slabã pentru 

ea!... Te las, copil scump, pentru câteva ore. Te vei odihni iar eu, 

de-a lungul unei nopþi întregi, voi veghea asupra ta ºi mã voi ruga lui 

Dumnezeu sã apucãm ziua de mâine. Apoi, putem muri...” 

Alecsandri citeºte, se uitã pe fereastrã, revine peste rânduri ºi o 

ia de la capãt. În francezã, textul este de o muzicalitate care îl 

furnicã, are senzaþia cã aude orga de la Sacre Queur... Au trecut 35 de 

ani de când rândurile apãrute în jurnal, au fost scrise... O femeie cu F 

mare a iubit un bãrbat cu B mare; o nobilã nebunã dupã un poet. 

Crize? Este dragostea efectul unei crize care scoate din strãfundurile 

fibrei, cele mai înalte simþãminte ºi cele mai înfocate ºi sincere 

cuvinte? De-ar fi terminat Medicina, aºa cum nãdãjduia Vornicul, 

tatãl sãu, poate acum desluºea un rãspuns cât de cât plauzibil... Aºa, 

cu Dreptul n-are cum gãsi dezlegarea care îl frãmântã. Poezia însã îi 

va prilejui o cât de vagã lãmurire... 

* Fragment din romanul Benzon, aflat în pregãtire. 

58 59

PROZÃ 

George Toma Veseliu 

Noi exilaþi la Pontul Euxin 

L-am mai întâlnit, de câteva ori râdea la mine ca un tâmpit, 

era nebun... Dacã ãsta a înnebunit sau nu, nu mai ºtiu cu certitudine, 

sunt sigur cã ea, preoteasa, despre care þi-am povestit de atâtea 

ori, a înnebunit cu adevãrat ºi eu port toatã vina. Iancu Livadã tãcu 

o vreme îngândurat. Ceva se rãsucise în el. Îºi ascundea faþa de 

Matei, probabil plângea. Matei se sculã 

din fotoliu, auzi arcurile cum zvâcnesc, parcã erau bãtãile 

unei inimi. Se instalã din nou la fereastrã ºi ascultã freamãtul 

nopþii cutreierând Colonia. Departe, undeva, o voce striga sus, la 

geamlâcul sondei unde tijele pompei vibrau armonios precum 

coardele unei orgi. Popa, reluã Iancu îngândurat, fãcuse peste tot 

reclamaþii ºi ajunsese chiar la Secþia de învãþãmânt ºi culturã. 

Schiopãtãnescu m-a surghinit aici, la Ocnã, unde eu însumi când 

eram organ o trimisesem în exil pe colega noastrã Laura-Zambilica 

Poponete. Ce chicotea, nenorocita, când m-a vãzut! Se bãtea pe 

fese, ºi-mi dãdea cu sâc, lãudându-se, cã ea mi-a copt-o, tâmpita, 

parcã de acolo ºi pânã aici auzea ea ce s-a întâmplat! Dar, i-a stai, 

ce nu ºtie spioana asta ruseascã! ªi pe mã-sa, dacã o are cu ceva la 

mânã s-a zis cu ea, nu iartã pe nimeni. Hei, de acum, Iancule, sã 

vezi circ, pânã adineaori ai jucat la pitici, sã ºtii cã am fost, pe 

unde n-am fost eu, dar ca aici, în insula asta capitalistã, plinã de 

„ilegaliºti”, mofturi, ce ilegaliºti? Niºte sindicaliºti care au profitat 

de comuniºti cum au profitat comuniºtii de ei sã... dar asta e altã 

chestie, ziceam cã abia sosit la „Pontul Euxin” al lui Nea Tase, 

trecuserã câteva luni de la scandal, ieºisem de la orã, am intrat în 

cancelarie, ºi ce crezi cã mi-au vãzut ochii?! Preoteasa, Aurora, 

cea cu care în pãcat, disperat, încercasem sã-mi oblojesc rãnile din 

suflet, mã aºtepta cuminte, aºezatã pe scaun, cu ochi mari, luminoºi, 

strãbãtuþi de o speranþã nelãmuritã. Da, o iubisem cu adevãrat ºi 

totuºi nu fusese ea prima iubire, dar ea era un amestec da speranþã, 

de visare, un sentiment greu de definit. Aurora gãsise în mine ceva 

consonant, nu ºtiu ce puteam eu sã-i ofer, în niciun caz protecþie. 

Þineam, într-adevãr la Aurora, poete, cã sentimentul de compasiune 

era receptat fals de cãtre ea. ªi apoi cine era de vinã? Popa, cretinul 

m-a invitat, pur ºi simplu, la ei, în gazdã. Ea, vãzându-mã mi-a 

fost chiar ostilã, dar cum, poete, sã se schimbe sufletul unei femei. 

Erau o familie respectatã, aveau copii mari. Sunt însã sigur cã ceva 

nu mergea în casa aia. Vãzând-o în cancelarie, m-am blocat. Eram 

total nepregãtit de o astfel de revedere. M-am apropiat de ea 

speriat, rece. Ce e cu tine, Aurora, aici? A tãcut. Eram atât de 

prãbuºit în mine, cã nu-mi gãseam locul, îmi pierdusem 

materialitatea corpului. M-am aºezat ºi mi-am pus capul în palme, 

ea s-a apropiat ºi m-a mângâiat matern pe frunte. Era atât de bunã, 

niciodatã nu mi-a cerut ceva, nu mi-a fãcut vreun reproº. A luat, la 

izbucnirea conflictului, totul asupra ei. Eu eram, zicea ea, complet 

nevinovat. De asta mi se pãrea cã a sta lângã o astfel de fiinþã e tot 

una cu a sta lângã un înger, dar un înger bolnav de dragoste, apoi 

atunci, dupã atâta timp nebunã, intraserã toþi în cancelarie, s-a 

sculat ºi a început sã plângã. Am luat-o în braþe, i-am ºters lacrimile 

ºi am plecat amândoi la gazda mea unde rãmãsesem singur: colegii 

îºi gãsiserã prin Colonie câte o camerã. A stat la mine doar o 

sãptãmânã. Era tãcutã ºi fericitã. Nu ieºea din casã, mã aºtepta sã 

mã întorc, dar într-o noapte, s-a îmbrãcat pe întuneric ºi s-a apucat 

sã-ºi strângã lucruºoarele ei în geamantan. Nu dormeam, o 

urmãream în tãcere cu inima strânsã. Categoric nu mã situam la 

înãlþimea ei. Obiectele din camerã începuserã un foºnet ciudat. 

Prezenþa ei imaterialã, ca în vis, invada totul. Cred cã afarã pe cer 

rãsãrise o lunã plinã. 

* Fragment din romanul Noi exilaþi la Pontul Euxin, în curs de 

publicare la Editura Bibliotheca. 

O vreme Aurora a stat într-un colþ al patului, ghemuitã, cu 

obrajii în palme: plângea. Pe urmã s-a mutat la fereastrã ºi privea 

de acolo tãcutã luna care-i albea chipul. Pãrea nespus de frumoasã. 

M-am apropiat vinovat, neºtiind ce trebuie sã fac. Am cuprins-o 

în braþe ºi nu s-a împotrivit, continua sã plângã încet, fãrã suspine. 

Simþeam cum cu fiecare clipã mã golesc, ca un vas, de conþinut. 

Doamne, cum de e fericirea atât de stupidã? În clipele acelea, am 

fost amândoi fericiþi. Nu ne-am vorbit, dar comunicasem. S-a întins 

în pat, pe jumãtate îmbrãcatã de plecare, eu lângã ea, amândoi 

nemiºcaþi, fãrã sã ne atingem. Îi simþeam vibraþia, auzeam cu tot 

trupul, vedeam cu ochii închiºi. Devenise bucuroasã cã totuºi 

trebuie sã plece, ºtia cã fericirea deplinã dureazã doar o clipã. Cred 

cã gustase ultima picãturã, fiindcã din acel moment totul i se pãrea 

indiferent. Eram doi cãlãtori undeva într-un pustiu, pe arºiþã, lângã 

o fântânã, bãuserãm apã cu setea celui cãruia i refuzase apa timp 

îndelungat ºi senzaþia aceea de arsurã, cotropealã a leºinului 

dispãruse. Din fântânã, ochiul apei izbãvitoare ne privea absent. 

Trebuia sã vinã o nouã sete ca sã înþelegem restul acelei fericiri, a 

apei din pustiu. Aurora tremura în ochiul acelei ape, ademenitor. 

Nu-mi mai era sete, mâinile ei de gheaþã îmi cãutau buzele, ochii. 

Apoi i-am auzit respiraþia ritmicã ºi profundã. Adormise. 

Dimineaþa, pãrea vindecatã. Îºi îndeplinea mecanic îndatoririle 

asumate de nevastã concubinã, o descopeream chiar mai veselã ca 

oricând. Pornisem spre ºcoalã, ajunsesem deja în Linie, strada 

principalã, când ceva m-a pleznit în cap. M-am întors, am dat 

buzna în casã. Aurora m-a privit contrariatã: „Ce e, ce s-a întâmplat?” 

Am sãrutat-o. A izbucnit într-un plâns violent ºi m-a rugat sã-l 

chem pe preot s-o ia acasã. A luat o hârtie ºi e scris: „Pãrinte, 

îndurã-te de mine ºi îngãduie-mi sã stau lângã copii noºtri, accept 

orice condiþii, nu-mi trebuie decât un pat, unde sã mã sting încet, 

pânã ce Dumnezeu se va îndura de o biatã femeie cu minþile ºi 

sufletul rãtãcite ºi o va izbãvi de nelegiuirile fãptuite.” Ochii ei se 

goliserã de expresie. Cred cã, din momentul acela, întunericul 

suferinþei i-a acoperit sufletul. Am plecat ameþit. La ºcoalã le-am 

dat copiilor ceva de lucru ºi am rãmas pironit la fereastrã tot 

timpul. Nu-mi gãseam locul, îmi ardeau obrajii ºi-mi era continuu 

frig. Stiloul, creionul, chiar creta, se muiau de transpiraþia palmelor 

mele, orice lucru îmi aluneca din mânã. Totul mi se pãrea vâscos ºi 

parcã asurzisem. L-am cãutat pe Nae poºtaºul, pleca cu ºareta la 

Gura Ocniþei, i-am pus hârtia, aºa cum a dorit ea într-un plic, iar 

alãturi, pe o hârtiuþã, am scris: „Pãrinte, iartã-mã, þi-am distrus 

viaþa, ºi pe a ta ºi pe a Aurorei. Fii bun, aºa cum te ºtiu, ºi n-o pune 

sã-þi plãteascã, dacã doreºti ceva, îþi stau la dispoziþie bãrbãteºte. 

Eu sunt cel vinovat, mãcar dacã aº fi ºtiut bine ce fac, a fost un 

moment nenorocit din viaþa mea, dar unic în felul lui. Aurorei n-am 

fost în stare sã-i cer iertare ºi nu voi fi niciodatã pentru cã o 

preþuiesc pentru sufletul ei bun” Iancu. Peste trei zile, într-o pobedã 

neagrã a sosit popa. Oare de ce am alungat-o? Nu pot sã înþeleg, 

cum multe lucruri din viaþa noastrã trec sub zodia impenetrabilului, 

dar ce folos tragem din regrete, spune-mi, Matei, nu crezi cã trãim 

mai intens în intimitatea regretelor decât în stãrile de absenþã, când 

fericirea ne fâlfâie prin faþa ochilor? O simþeam, o vedeam, dar e 

imposibil s-o oprim, fiindcã – de fapt – nici nu existã ceva palpabil, 

material decât umbra fericirii ei, umbra unui vis. Aurora era chiar 

o umbrã. ªi-a luat lucrurile fãrã sã-mi arunce mãcar o privire, i-am 

condus pe amândoi pânã în strada principalã. Popa, sãracul, era 

uºor crispat. Râdea creþ. O clipã, ea a întors capul ºi m-a privit; 

ochii îi ardeau. „Du-te, Aurora, el meritã mai mult decât mine 

dragostea ta, eu sunt un intrus, un netrebnic!” aº fi vrut sã-i spun, 

dar m-am întors cu spatele, niciodatã n-am fost în stare sã plâng 

cum trebuie. Vorbeam în schimb altceva tare, sã mã audã preotul, 

care a încetinit pasul, m-a aºteptat câteva clipe sã sosesc lângã el. 

S-a uitat la mine cu o recunoºtinþã cretinã, încât era sã-l iau la 

palme, el era desigur principalul vinovat. El nu ºtiuse s-o iubeascã. 

El ciugulea ca un nemernic fãrâmituri din fericire lãsându-ºi viaþa 

pe seama altora. Mi-a întins mâna ºi mi-a promis cã va lua totul 

asupra lui, atunci s-a luminat ceva în mine: o speranþã: Aurora 

primea luminã. Simþeam toþi trei cum un curent subteran rãscolea 

pãmântul pe care cãlãtoream neºtiuþi... Am întâlnit-o apoi la mulþi 

ani, cândva, în Bucureºti. Era o toamnã incendiarã, frunzele arãmii 

ale copacilor ardeau cãzând din crengi în straturi subþiri pe care 

gunoierii le adunau ca pe o mizerie. 

60 61

PORTRETE ÎN PENIÞÃ 

Florentin Popescu 

Gheorghe Tomozei 

Ne prea fiind eu ceea ce se cheamã (mai puþin literar) un 

bãgãcios, un ins care crede cã dacã se amestecã printre scriitorii 

consacraþi, capãtã ºi el un plus de importanþã ºi de respect din 

partea cititorilor, pe Gheorghe Tomozei, poet care prin deceniile 

opt ºi nouã ale trecutului veac frecventa asiduu locurile de întâlnire 

ale literaþilor (redacþii, cenacluri, restaurante ºi cafenele), l-am 

cunoscut personal destul de târziu. Îi citisem ºi-i citeam cu bucurie 

cãrþile, iar numele lui mi-era cunoscut încã de la bãncile ºcolii. Îi 

„savuram”, la modul cel mai exact al termenului aproape fiecare 

poem de prin reviste, ori de prin volume, dar pe autor nu-l ºtiam. 

Cred cã l-am cunoscut abia prin deceniul al ºaptelea, iar întâlnirea 

cu el trebuie sã se fi petrecut ori la Cenaclul „N. Labiº”, ori la 

redacþia „Almanahului literar”, editat de Mircea Micu, dacã nu 

cumva la Restaurantul Uniunii Scriitorilor, de la Casa „Sadoveanu” 

din Calea Victoriei. 

Cert este cã poetul ºtia dinainte de existenþa mea ºi cã, mai 

apoi, la nu prea multele întâlniri pe care le-am avut în varii 

împrejurãri mi-a acordat o atenþie la care, sincer sã fiu, nu mã 

aºteptam ºi pentru care îi sunt ºi acum, în posteritatea lui, pe 

deplin recunoscãtor. 

Gheorghe Tomozei, ca ºu poezia lui, avea un fel special de a 

se face plãcut ºi interesant în compania confraþilor, cu care afla 

necontenit subiecte comune de conversaþie, desigur pe teme de 

poezie, de literaturã sau publicisticã – domenii în care era 

întotdeauna, cum se spune, „la zi” cu informaþia. Într-o vreme în 

care computerele nu puteau fi decât cel mult un vis îndepãrtat în 

Bucureºti, el „tezauriza” în memorie fel de fel de informaþii despre 

scriitori, editori, publicaþii, putând, la o adicã, sã te punã ºi pe tine 

la curent cu ce se întâmplã la cutare sau cutare editurã ori revistã, 

sã-þi recomande cu cine e bine sã ai relaþii mai strânse ºi eventual 

pe cine sã eviþi în demersurile tale culturale. A nu se înþelege de aici 

cã ar fi fost un colportor de zvonuri ºi un mare amator de cancanuri. 

Totul venea la el dintr-o imensã, de nedescris dragoste pentru 

literaturã ºi pentru tagma condeierilor din care fãcea parte. 

Împãtimitul de poezie care era a scris enorm de multe volume 

de versuri ºi în toate se aflã – fireºte, în cantitãþi mai mari sau mai 

mici (dar nimeni n-a scris încã o carte perfectã, cu sutã la sutã 

poezie curatã!) poezie adevãratã, gânduri ºi idei frumoase, dar mai 

ales metafore ºi imagini originale, aºa încât actualilor ºi viitorilor 

istorici ºi critici literari ai operei pe care ne-a lãsat-o le vine greu, 

dacã nu cumva le este imposibil sã-l încadreze într-o formulã, sã-i 

punã o etichetã, sã-l aºeze într-un virtual „tabel al lui Mendeleev” 

(dacã ar exista aºa ceva ºi în literaturã). 

Poet nãscut ºi nu fãcut („Rãsar pe ape lebedele lunii...” zice 

undeva), Gheorghe Tomozei ne-a lãsat o liricã încãrcatã cu frumuseþi 

ºi comori poetice rare, aºa încât chiar ºi simpla citare a unor cãrþi 

devine, din capul locului, sugestivã. Iatã câteva titluri care nu mai 

au nevoie de niciun comentariu: Pasãrea albastrã (1957), Vârsta 

sãrutului (1963), Fântâna culorilor (1964), Dincolo de 

crizanteme (1969), Suav anapoda (1969), Misterul clepsidrei 

(1971), Muzeul ploii (1973), Focul hrãnit cu mere (1980), 

Mersul pe aripi (1990). 

Scriitor cu un foarte dezvoltat simþ al valorilor, Gheorghe 

Tomozei ºtia sã aprecieze orice fapt sau întâmplare cu caracter 

literar din preajma lui. ªi mai ales ºtia sã-ºi preþuiascã colegii. Nu 

numai prin vorbe, ci ºi prin cronici ºi însemnãri publicate în revistele 

vremii, cãci era ºi un împãtimit publicist, cronicar al vieþii culturale 

în care era pe deplin ancorat. Ne-a lãsat zguduitoare mãrturii, 

adunate în câteva cãrþi, despre Nicolae Labiº, cu care a fost coleg 

la azi hulita ªcoalã de Literaturã ºi o frumoasã evocare a copilãriei 

ºi adolescenþei lui Eminescu (Miradoniz, 1970). Sunt apoi 

nenumãratele însemnãri ºi cronici despre volumele unor prieteni, 

parte din ele adunate în culegerea cu titlu superb, Plantaþia de 

fluturi (1988). 

Prin 1979-1980, într-o dupã-amiazã de iarnã, mergând sã-i 

dau un interviu lui Nichita Stãnescu, l-am întâlnit acolo ºi pe 

Tom (cum îi spuneau prietenii). ªi cum textul convorbirii urma 

sã fie înregistrat pe bandã de magnetofon pentru o emisiune de 

radio, într-un scurt rãgaz în care autorul celor 11 elegii ne-a lãsat 

singuri, mi-a ºoptit aproape „conspirativ”: „Bãtrâne, sper cã vei 

pãstra înregistrarea asta ºi pentru tine. S-ar putea sã-þi fie de 

mare folos mai târziu!...”. Mãrturisesc cã nu mã gândisem la 

asta. I-am dat ascultare ºi mai târziu aveam sã public textul 

acelei convorbiri pe care o socot ºi azi foarte utilã – mai ales 

pentru biografii lui Nichita Stãnescu... 

Cã Gheorghe Tomozei îºi manifesta ori de câte ori avea ocazia 

prietenia ºi solidaritatea de breaslã cu colegii într-ale scrisului mi-a 

dovedit-o, de altfel, cel puþin în douã rânduri: întâi când am publicat 

Pe urmele lui Vasile Voiculescu, în 1984, ºi m-a onorat cu o 

recenzie în revista „Flacãra” (unde, printre altele, nota: „Un poet 

«se putea altfel?» nãscut în þinutul la propriu ºi la figurat vulcanic 

al Buzãului care l-a dat pe Voiculescu, a scris o frumoasã carte a 

drumurilor lui Vasile Voiculescu. Florentin Popescu, aºadar, a 

refãcut filmul atât de ceþos ºi lacunar al vieþii poetului bucurându-se 

abia în postumitate de o dreaptã cinstire, slujit de proprii paºi, de 

cercetarea bibliotecilor ºi investigând de cele mai multe ori pe cont 

propriu. A umplut astfel «firide» de biografie despre care 

documentele nu dau mãrturie, depãºindu-ºi în chip fericit atribuþiile. 

Biograful a fãcut ºi o muncã de cercetãtor literar, neîncetând sã fie 

la rându-i un poet delicat atunci când evocã personajul devenit, 

firesc, o obsesie a anilor de trudã în care s-a nevoit sã-l cheme din 

uitare”), apoi peste vreo zece ani, dupã ce tipãream O istorie 

anecdoticã a literaturii române, iar poetul mã gratula din nou: 

„Trudind ca un adevãrat salahor al bibliotecilor ºi arhivelor, 

Florentin Popescu s-a vãzut în posesia celor mai picante «dosare» 

ale scriitorilor români, a dezvãluit din multele lor pagini doar 

momentele ce ilustreazã spiritul, apetenþa la umor, originalitatea... 

Vicleanul Popescu a concurat, subminându-i preþul, atât Cartea 

albã a Securitãþii cât ºi a vechilor Agii, ridicând de pe nume fãloase, 

sacralizând truda scriitorului ºi cerând pentru conþopiºtii Himerelor 

înþelegere ºi dragoste... Istoria se citeºte ºi dupã ce închizi cartea...”. 

Rândurile ºi opiniile poetului mi-au produs o dublã bucurie: 

întâi pentru cã veneau din partea lui, apoi fiindcã apãreau în 

„Flacãra”, revista cu cel mai mare tiraj la vremea aceea... 

ªi tot prin acei ani, într-o dupã-amiazã, mergând împreunã cu 

Aurelian Trandafir, un scriitor tânãr din Dâmboviþa, cãruia tocmai 

îi scosesem volumul de debut la Editura Albatros (un roman istoric) 

la restaurantul Capital, peste drum de Capºa, l-am întâlnit acolo ºi 

pe Gheorghe Tomozei, care s-a arãtat foarte încântat sã-mi 

cunoascã companionul. 

El însuºi un fin ºi neobosit degustãtor de vechi hrisoave, de 

scrieri bãtrâne ºi „cititor” al vremilor trecute (cine îi parcurge 

poezia se poate lãmuri cu uºurinþã de asta), Tomozei s-a antrenat 

(ºi ne-a antrenat!) numaidecât într-o lungã ºi fascinantã discuþie 

despre trecutul Bucureºtilor, despre ciudãþeniile petrecute în istoria 

Capitalei ºi despre nevoia de a avea cât mai multe scrieri literare 

(ºi nu numai), inspirate de oamenii ºi întâmplãrile veacurilor apuse. 

La despãrþire am plecat adânc miºcaþi ºi marcaþi de mulþimea 

cunoºtinþelor poetului în materie, iar tovarãºul meu nu mai contenea 

mirându-se de „norocul” care a dat peste el sã-l cunoascã pe 

„celebrul Tomozei”. 

Poetul a murit sãrac (prin târg se zvonise cã-n ultimul an de 

viaþã, uitat de autoritãþi ºi marginalizat de Uniunea Scriitorilor, 

fãrã pensie, abia dacã ar fi avut bani sã-ºi cumpere o pâine), cum 

s-au stins atâþia ºi atâþia scriitori la noi. La Biserica Amzei, unde i-a 

fost depus sicriul într-un sfârºit de martie, în 1997, l-au vãzut 

pentru ultima oarã puþini dintre cei care l-au citit ori îl vor citi. 

Opera lui, pulsând de viaþã ºi de poezie se va revela, îmi place 

sã cred, în adevãrata ei strãlucire peste ani, atunci când numele 

acestui poet, ca ºi al altora care au dãruit literaturii scrieri valoroase, 

va ieºi din nemeritatul con de umbrã în care l-a aruncat ingratitudinea 

contemporanilor... 

62 63

PORTRET LITERAR 

Victor Petrescu 

MIHAI GABRIEL POPESCU 

vocaþia unui istoric 

Istoric, istoric al culturii, eseist, ziarist, Mihai Gabriel 

Popescu ocupã un loc relevant în peisajul spiritual dâmboviþean al 

ultimilor patru decenii. Studiile, articolele, cãrþile de autor sau cele 

la care a colaborat, au contribuit major la evidenþierea zestrei 

istorice ºi culturale a acestui spaþiu geografic, cultural ºi literar. 

Se naºte pe 2 august 1933, la Târgoviºte. Studii elementare în 

comuna Runcu, urmate de cele gimnaziale ºi liceale la Pietroºiþa, 

Bucureºti ºi Lupeni. Absolvent al Facultãþii de Istorie a Universitãþii 

Bucureºti (1970). Profesor în 

Râu Alb, Sãteni, Aninoasa, 

Târgoviºte, pânã la pensionare. 

Publicã studii de 

istorie, cu caracter monografic, 

privind unele localitãþi 

(Runcu, Sãteni, Aninoasa, 

Râu Alb, Bãrbuleþu, Pucheni, 

Moþãieni, Voineºti) sau 

despre personalitãþi ale 

culturii româneºti de pe 

plaiurile dâmboviþene (familia 

Ciorãneºtilor, diaconul 

Coresi). Autor sau coautor al 

unor numeroase articole în 

presa localã referitoare la 

importanþa ºi semnificaþia unor evenimente istorice. Este membru 

al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România (2000), care-i 

conferã Ordinul Ziariºtilor clasa I (2001). A obþinut diploma de 

onoare a Asociaþiei Naþionale „Cultul Eroilor” (2002), precum ºi 

diploma de excelenþã a celei de-a 30-a ediþii a Festivalului Naþional 

„Moºtenirea Vãcãreºtilor” (1998); membru al Academiei 

Internaþionale „Mihai Eminescu”, al Societãþii de ªtiinþe Istorice 

din România, al Societãþii de Numismaticã din România. Membru 

fondator, secretar al Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni (2005). 

Cetãþean de onoare al oraºului Târgoviºte pentru „activitatea 

ºtiinþificã ºi literarã” (2002). 

Debut publicistic în „Flamura Prahovei” (1967) cu articolul 

„Un erou dâmboviþean – Eremia Popescu”. A colaborat la „Flamura 

Prahovei”, „Dâmboviþa”, „Graiul Dâmboviþei”, „Cetatea”, 

„Târgoviºtea”, „Cadran”, „Jurnal de Dâmboviþa”, „Albina”, 

„Curier”. Redactor la „Talk Show” (1997-2000), „Litere” (2001- 

2008) ºi „Eroica” (2001-2008). 

Volumul de debut, Memoria dascãlilor noºtri (1998), se 

remarcã prin diverse portrete fãcute unor slujitori târgoviºteni ai 

învãþãmântului ultimului veac. Cu mulþi dintre ei autorul a fost 

coleg sau i-a cunoscut (Dumitru Angelescu, Victor Brânduº, Victor 

Oprescu, Radu Gioglovan, Constantin Manolescu). Continuã 

seria portretelor în urmãtoarele patru volume, extinzând noþiunea 

de „dascãl” ºi asupra unor personalitãþi din alte domenii, a cãror 

viaþã ºi operã se constituie într-un exemplu demn de urmat: ziariºti, 

scriitori, pictori, preoþi, militari, ingineri, economiºti, ele 

constituindu-se într-o amplã retrospectivã a spiritualitãþii 

dâmboviþene în ceea ce a avut ea mai bun în timp. Publicã o serie 

de monografii ºi documente referitoare la comunele dâmboviþene 

Bãrbuleþu, Runcu, Râu Alb, Moþãieni, dar ºi lucrãri de sintezã 

despre judeþul nostru: Dâmboviþa 2000 ºi Dâmboviþa 2002. O 

atenþie deosebitã o acordã pãdurii, acest element fundamental al 

existenþei umane: Pagini la o istorie a pãdurii dâmboviþene (2002), 

Pagini la istoria contemporanã a pãdurii (cu Ion Gh. Dumitru, 

2004). Dedicã ilustrei familii de intelectuali dâmboviþeni volumul 

Dinastia Ciorãneºtilor (cu ªtefan Ion Ghilimescu, 2000), iar cu 

etnologul Ion Bratu scrie un volum dedicat lui Radu lu’ Anghel, 

care a haiducit pe Valea Dâmboviþei. O parte din activitatea 

publicisticã dedicatã istoriei ºi culturii dâmboviþene este adunatã 

în volumele: Scrieri din trecut (2001) ºi Pagini la istoria culturii 

dâmboviþene (2004), Scrieri istorico-literare (2008). 

Prin ce se caracterizeazã lucrãrile prolificului autor? În primul 

rând prin diversitatea temelor abordate: istorice, literare, eseistice, 

abordate cu talent publicistic, pe baza evidenþierii ºi comentarii 

numeroaselor documente, multe dintre ele originale, pe care le-a 

studiat ºi interpretat. Reuºeºte sã îmbogãþeascã literatura de 

specialitate cu fapte, personaje, locuri istorice devenite simbolice 

pentru tematica abordatã. 

De fapt, deºi la o vârstã respectabilã, Mihai Gabriel Popescu 

scrie din marele respect pentru trecutul nostru istoric ºi cultural, 

dorind sã lase cât mai multe mãrturii despre soarta ºi destinul 

românilor în general ºi a celor care aparþin spaþiului dâmboviþean 

de spiritualitate, în special. 

Scrieri: 

Memoria dascãlilor noºtri. I, Târgoviºte, Editura Macarie, 

1998; II, Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 1998; III, Târgoviºte, 

Editura Bibliotheca, 1999; IV, Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 

2000; V, Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2003; Bãrbuleþu- 

Dâmboviþa, documente. Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 1999. 

Scrieri din trecut. Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2001; Pagini 

la o istorie a pãdurii dâmboviþene. Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 

2002. Dâmboviþa 2002. Micromonografii. Târgoviºte, Editura 

Bibliotheca, 2003; Pagini la istoria culturii dâmboviþene. 

Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2004; Pagini la istoria culturii 

dâmboviþene vol. II, Urziceni, Editura Appolon, 2007; Scara 

vieþii. Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2008; Scrieri istoricoliterare. 

Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2008. 

Colab.: Localitãþi ale judeþului Dâmboviþa. Târgoviºte, 

[s.n.], 1971; Judeþul Dâmboviþa. Monografie. Bucureºti, 1971; 

Runcu - Dâmboviþa. Pagini de monografie. Târgoviºte, 1973; 

Grupul ºcolar de pe lângã I.U.P. Târgoviºte, File de monografie. 

Târgoviºte, 1979; Runcu - Dâmboviþa. Pagini de monografie. 

Ediþia a II-a, Târgoviºte, 1999; Râu Alb - Dâmboviþa. Pagini de 

monografie. Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 1999; Dinastia de 

cãrturari a Ciorãneºtilor (fiºe monografice ºi bibliografie) (cu 

ªtefan Ion Ghilimescu). Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2000; 

Dâmboviþa 2000. Micromonografii. Târgoviºte, Editura 

Bibliotheca, 2001; Radu lu’ Anghel (cu Ion Bratu). Târgoviºte, 

Editura Pandora-M, 2003; Evoluþia instituþiei silvice a judeþului 

Dâmboviþa (sfârºitul sec. Al XIX-lea – începutul secolului al 

XXI-lea) (cu Ion Gheorghe Dumitru). Târgoviºte, Editura 

Bibliotheca, 2004; Pagini la istoria contemporanã a pãdurii (cu 

Ion Gheorghe Dumitru). Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2004. 

Referinþe: 

Bibliografia istoricã a României. IV, 1969-1974, Bucureºti, 

Editura Academiei, 1975, p. 55, 302, 355; Ciorãnescu, Alexandru. 

L’Homme et l’oeuvre. Fundacion Cultural Rumana. Madrid, 1991, 

p. 172; Stancu, Dumitru. File de monografie: Pucioasa. Bucureºti, 

Editura Rapps, 1995, p. 818-819; Zaciu, Mircea; Papahagi Marian; 

Sasu, Aurel. Dicþionarul scriitorilor români: literele A-C. I, 

Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Române, 1995, p. 593; 

Petrescu, Victor; Paraschiva, Serghie. Dicþionar de literaturã al 

judeþului Dâmboviþa, 1508-1998. Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 

1999, p. 183-184; Godea, Ioan. Etnologia românã contemporanã, 

scriitori, bibliografii, ilustraþii. Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 

2002, p. 330-331; Petrescu, Victor. Scriitori ºi publiciºti 

dâmboviþeni. 1900-2004 – Dicþionar biobibliografic. Târgoviºte, 

Editura Bibliotheca, 2005, p. 192-194; Stan, Mihai. Lecturi 

empatice. Bucureºti, Editura Aime, MMVI, p. 12-14; p. 36-39; 

p. 63-67; Coandã, George. Istoria Târgoviºtei. Cronologie 

enciclopedicã. Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2007, p. 342, 347, 

387, 392, 402, 421, 422, 432, 481; Stan, Mihai; Cristea, Tudor. 

Litere 100. Istoria unei reviste dâmboviþene. Târgoviºte, Editura 

Bibliotheca, 2008; p. 21, 33-34, 89-90; 106, 116-118, 137. 

64 65

TRADIÞIE, ARTÃ, CREDINÞÃ 

Iuliana Paloda Popescu 

ICOANELE DE VATRÃ (I)* 

1. Scurt istoric 

Icoanele de vatrã sunt mai puþin cunoscute. Ele au o arie de 

rãspândire foarte restrânsã, limitându-se la zona Olteniei. 

Cercetãtorii le-au pus adesea în relaþie cu universul mitico-magic 

al satului tradiþional românesc, în care vatra era consideratã un loc 

sacru. Potrivit afirmaþiilor cercetãtorului I.I. Russu, cuvântul vatrã 

aparþine fondului autohton trac, fiind probabil împrumutat din 

cultura iranianã. El este prezent în toate dialectele române, nord ºi 

sud-dunãrene ºi în limba albanezã. 

În casa tradiþionalã româneascã, vetrei îi este rezervat un loc 

central. Focul ce arde în vatrã este sursa de luminã ºi de cãldurã a 

locuinþei. La vatrã se prepara hrana, se întâlneau toþi ai casei, 

povestind ºi lucrând, bucurându-se de clipele de rãgaz petrecute 

împreunã în serile lungi, la lumina tainicã a focului. 

De-a lungul timpului, vatra a constituit ºi o sursã de inspiraþie 

pentru mulþi creatori din domeniul literaturii ºi al artelor plastice. 

Aºadar, vatra era un loc ales, dar în acelaºi timp era ºi un prag 

de trecere, hornul ei fãcând legãtura între spaþiul interior ºi cel 

exterior, motiv pentru care 

trebuia apãratã. În popor 

existã credinþa cã în locurile 

ºi în momentele de trecere 

se manifestã duhurile 

nevãzute, care de obicei au 

influenþe negative asupra 

noastrã. Aceastã credinþã 

a generat necesitatea 

protejãrii locurilor expuse 

unor forþe negative. 

Denumirea icoanã de 

vatrã exprimã relaþia 

dintre obiectul de cult ºi 

locul cãruia îi este el 

destinat - vatra. Icoana de 

vatrã se aºeza pe hornul 

liber al vetrei. Ea avea o 

funcþie apotropaicã, de apãrare împotriva duhurilor rele, a 

zmeului, a balaurului, care puteau pãtrunde în casã prin singurul 

loc deschis – hornul vetrei. Icoana de vatrã îndeplinea rolul de 

„zãvor”, stãpânii casei crezând în puterea ei de a închide, de a 

zãvorî aceastã cale, prin care puteau pãtrunde forþele malefice, 

afectându-le viaþa în chip nefast. Odatã cu evoluþia societãþii, 

sistemele de încãlzire s-au schimbat, vatra rãmânând undeva 

departe ºi mai trãind doar în amintiri. 

Icoanele de vatrã, asemenea celor pictate pe lemn ºi pe sticlã, 

sunt deopotrivã obiecte de cult ºi de artã specifice religiei creºtine, 

mai precis Bisericii Ortodoxe. Unii cercetãtori, referindu-se la 

icoanele de vatrã, nu neglijeazã nici importanþa etnograficã a 

acestora: „Pe nedrept neglijate ºi uitate, datoritã raritãþii ºi unor 

idei preconcepute, credem, de cãtre marea majoritate a cercetãtorilor 

interesaþi (etnografi, istorici ai artei, sociologi, specialiºti în 

iconografie ºi programe iconografice etc.) ele ne apar nu numai ca 

niºte surse de informaþii interesante despre viaþa satului românesc 

de totdeauna, ci ºi ca niºte mãrturii ale unui har artistic deosebit al 

poporului român, mai ales prin prezentarea lor specificã oricãrei 

arte viguroase ºi impresionante de început de lume” (Mihail 

Mihalcu ºi Radu Octavian Maier, Alte observaþii referitoare la p. 

icoanele de vatrã româneºti, în Anuarul Institutului de Etnografie 

ºi folclor „Constantin Brãiloiu”, Tom 4 / 1993, p. 52). 

În lucrarea Icoane de vatrã semnatã de Pia Ionescu, se aratã 

cã „În trecut, credinþa în necesitatea apãrãrii intrãrilor casei ocupa 

un loc însemnat : pragul, poarta, fereastra erau considerate hotare 

ce trebuiau îngrijite ºi apãrate în chip special” (Pia Ionescu, Icoane 

de vatrã, în Studii ºi cercetãri de istoria artei, Seria Artã plasticã, 

Tom 18, 1, 154, 156 / 1971, p. 151). 

ªi vatra liberã era o cale de acces care trebuia apãratã. În acest 

context se contureazã rolul magic al icoanei de vatrã; ea era aºezatã 

pe peretele de lângã vatra focului, sau pe hornul ce continua vatra. 

Din acelaºi studiu, mai aflãm cã vatra era consideratã loc sfânt ºi 

de aceea femeile nãºteau lângã vatrã, lângã foc. O altã informaþie 

impresionantã este aceea potrivit cãreia, în Oltenia, femeile când 

nãºteau se þineau chiar de lanþul vetrei. Subliniind caracterul magic 

al acestor icoane, autoarea mai menþioneazã cã ele „se pot sustrage 

intenþiei artistice, rostul lor apotropaic incluzându-le într-un context 

din care intenþia esteticã nu 

face parte. Destinate unui loc 

ascuns privirii – hornul vetrei, 

aceste obiecte nu au fost 

concepute sã încânte vãzul, sã 

producã emoþie artisticã. Trebuia 

marcatã doar prezenþa imaginii 

unui sfânt apãrãtor al casei, 

printr-o reprezentare comunicatã 

succint cu eficienþa scrierii, 

printr-un semn-cifru plastic” 

(Idem, p. 153.). 

Atribuind icoanelor de 

vatrã un rol în practicile magice 

ºi religioase, considerãm cã se 

impun câteva precizãri. 

În magie se crede cã 

imaginea unei fiinþe, sau a unui 

obiect este aidoma fiinþei sau 

obiectului reprezentat. Prin intermediul imaginii se poate acþiona 

pentru a impune voinþa fiinþei reprezentate unei forþe. De 

asemenea, reprezentarea unui act repetã actul ºi îl va repeta cât 

timp va trãi imaginea. De aceea, unele imagini au fost concepute 

la nevoie ºi pentru a neutraliza forþele negative, care pun în 

pericol existenþa fiinþei umane. Este vorba deci, de magie albã. 

Pentru repetarea în vecie a gestului menit sã alunge rãul, se recurge 

la reprezentarea acestuia cu mijloace artistice-plastice. Atât 

sculptura, cât ºi pictura tind sã creeze forme capabile sã pãstreze 

esenþa ºi atributele fiinþelor. 

Desigur, ideile formulate conduc la existenþa unui sincretism 

cultural ºi religios. Imagini ºi practici mai vechi, aparþinând unui 

cult precreºtin, au fost preluate ºi transformate, acordându-le noi 

valenþe, specifice cultului creºtin. Din ceea ce a existat cândva, s-au 

mai pãstrat doar miturile ºi misterul, sporind în veºnicie. 

Cunoscând toate aceste aspecte, înþelegem mai bine de ce 

potrivit afirmaþiei etnologilor Mihail Mihalcu ºi Radu Octavian 

Maier (Mihail Mihalcu ºi Radu Octavian Maier, Observaþii 

referitoare la icoanele de vatrã româneºti, în Revista de etnografie 

ºi folclor, nr. 2,3,8 / 1994, p. 125-132), icoana de vatrã avea rolul 

unui „zãvor” care oprea pãtrunderea în casã a duhurilor rele, prin 

hornul vetrei. 

Întâlnit probabil frecvent în Evul Mediu românesc, meºteºugul 

icoanei de vatrã a cunoscut o înflorire deosebitã în secolele al 

XVII-lea ºi al XVIII-lea, cu precãdere în nordul Olteniei. 

Cercetãrile realizate de Pompiliu Ciolacu în zona Gorjului 

l-au condus la concluzia cã icoanele de vatrã „au apãrut pe teritoriul 

Jiului de Sus, cam pe la 1756, când meºterii populari au început sã 

lucreze aºa-zisele cruci de conac. Pe acestea, prin tehnica scrijelãrii 

era reprezentat chipul Maicii Domnului cu Pruncul. Se poate 

presupune cã reprezentãrile sfinþilor pe crucile de conac ºi pe 

pristolnice, care arãtau ca niºte iconiþe, au constituit de fapt ºi 

începuturile icoanelor de vatrã” (Pompiliu Ciolacu, Icoana de 

vatrã în sudul Carpaþilor Meridionali, Ed. Centrului Judeþean 

pentru Conservarea ºi promovarea Culturii Tradiþionale Gorj, 2006, 

66 67

p. 36). Autorul mai afirmã cã este posibil ca meºteºugul scrijelãrii, 

folosit atât la crucile de conac, cît ºi iconiþele de vatrã, sã se fi extins 

pe toatã aria judeþului, din partea de nord, începând cu localitãþile 

Tismana, Cãrpiniº, ªipot-Turburea, aºezate în partea de sud a Gorjului. 

De aici, meºteºugul lor s-a extins în judeþele vecine: Mehedinþi, Vâlcea, 

poate Dolj ºi chiar Argeº. Preocupat de originile icoanelor de vatrã, 

Pompiliu Ciolacu întrevede posibilitatea înrudirii acestora cu icoanele 

pe sticlã, ambelor tehnici fiindu-le comunã trasarea contururilor 

elementelor compoziþionale cu linii puternice foarte expresive ºi 

acoperirea câmpurilor dintre contururi cu diverse culori. Autorul 

pune aceste asemãnãri pe seama vecinãtãþii arealului oltean cu þinutul 

Mãrginimii Sibiului ºi chiar cu cele ale Pãdurenilor ºi Momârlanilor. 

Transhumanþa, refugiile celor oprimaþi de prezenþa austro-ungarã, la 

sud de Carpaþi, au creat condiþiile ca locuitorii din Mehedinþi, Gorj sau 

Vâlcea sã cunoascã icoanele pe sticlã, venite de peste munþi. O dovadã 

a înrudirii celor douã tipuri de icoane este ºi faptul cã ele au apãrut 

aproximativ în aceeaºi perioadã, iar la toate aceste consideraþii se 

mai adaugã ºi faptul cã „fie ºi numai pentru nouãprezece ani, Gorjul 

a fãcut parte din Imperiul Austro-Ungar” (Idem, p. 32). 

Tehnica icoanei de vatrã s-a restrâns treptat, iar preocuparea 

pentru acest meºteºug a început sã scadã cãtre sfârºitul secolului al 

XIX-lea ºi începutul secolului XX. Declinul icoanelor de vatrã a fost 

determinat în principal de apariþia cromolitografiilor de serie mare, 

care s-au rãspândit în satul românesc, în a doua jumãtate a secolului 

al XIX-lea. De altfel, acestea 

au afectat nefavorabil ºi 

evoluþia fenomenului icoanelor 

pe sticlã. 

O altã cauzã a dispariþiei 

icoanelor de vatrã s-ar 

putea afla în faptul cã, de 

peste un secol, hornul de 

deasupra vetrei din casa 

tradiþionalã româneascã, a 

fost înlocuit cu sobele cu coº, 

prevãzute întotdeauna cu o 

uºã care se poate închide. 

Astfel, calea de acces a 

duhurilor rele a dispãrut, iar 

o datã cu ea ºi rolul principal 

al icoanei de vatrã. Se 

mai poate presupune cã 

diminuarea interesului 

pentru aceste icoane s-a datorat ºi aspectului lor mai puþin estetic, 

în comparaþie cu acela al icoanelor pictate pe lemn ºi pe sticlã, sau 

al xilogravurilor populare. 

2. Materiale, tehnici ºi tehnologii artistice utilizate 

de iconari pentru realizarea icoanelor de vatrã 

Icoanele de vatrã se deosebesc de celelalte genuri de icoane ºi 

prin tehnica artisticã în care au fost realizate – incizie (în limbaj 

popular – scrijelire) pe o placã din lemn de esenþã tare – stejar, fag 

º.a. De obicei, plãcile de lemn folosite au formã de pãtrat sau de 

dreptunghi. Existã însã ºi forme asemãnãtoare cu cele ale 

pristolnicelor, precum ºi altele în care, prin traforare, sau prin alte 

metode, au fost adãugate motive decorative, meºterii inspirându-se fie 

din icoanele pe lemn sau pe sticlã, fie din unele gravuri. 

Incizarea modelului desenat pe suprafaþa plãcii de lemn se 

realizeazã cu un instrument cu vârf metalic bine ascuþit. Uneori, la 

icoanele mai noi, se procedeazã la o prelucrare mai complexã a 

suprafeþei lemnului, folosindu-se ºi alte tehnici. Existã icoane de 

vatrã care pe lângã incizie prezintã ºi picturã, ceea ce le sporeºte 

efectul estetic. Specialiºtii cred cã autorii lor au fost aceiaºi meºteri 

populari care au realizat pristolnicele, crucile pictate din centrul 

Pietriº (Oltenia) ºi o anumitã categorie de icoane care se ataºau 

crucilor din sudul Olteniei (Dolj). Aceºtia mai lucrau ºi fluiere, 

furci, sau alte obiecte ºi unelte de lemn decorate prin cioplire, 

sculptare sau incizare. 

* Din volumul în pregãtire „Istoricul constituirii colecþiei de icoane 

al Muzeului Naþional al Satului «D. Gusti»”, Bucureºti. 

ISTORIA CÃRÞII 

Erich Agnes 

Tipãrirea primei cãrþi în spaþiul românesc 

LITURGHIERUL (1508) [3] 

În tipografia lui Macarie s-au tipãrit o serie de cãrþi în limba 

slavã bisericeascã de redacþie sârbã, necesare cultului ortodox ºi 

anume, Octoihul partea întâi, primele patru glasuri. Prefaþa care 

aratã începerea lucrãrii poartã data 7001 (1493), iar postfaþa, data 

terminãrii, 4 ianuarie 7002 (1494). Octoihul, partea a doua, din 

care nu se cunosc exemplare complete, poartã data 1494. Psaltirea, 

tipãritã în 1495, cuprinde în anexe slujbele acatistului, a sfinþirii 

apelor, ceaslovul, o cuvântare a lui Ioan Gurã de Aur ºi altele. 

Molitvenicul din care se cunoaºte numai un fragment, nu poate fi 

datat cu precizie, dar dupã literã provine din aceeaºi oficinã 

tipograficã. Aceste cãrþi poartã indicaþia cã au fost tipãrite din 

porunca domnului Gheorghe Cernoievici ºi a mitropolitului Vavila, 

„trudindu-se cu mâinile smeritului ieromonah Macarie din Cerna 

Gora” (Muntenegru). Postfaþa Octoihului partea întâi are indicaþia 

anului ºi a celorlalte elemente cronologice: crugul soarelui, al lunii, 

temelia, numãrul de aur. Dintre toate doar Psaltirea poartã indicaþia 

locului tipãririi: „la Cetinje”. 

Cei mai mulþi cercetãtori admit cã tipografia din Cetinje a fost 

adusã din Veneþia, fiind cumpãratã de la Andreea Torresani, iar 

Macarie tipograful a fost ucenicul acestuia. Faptele care au condus 

la aceastã concluzie au fost: tipografia slavã a lui Torresani îºi 

înceteazã activitatea la 1493 (anul în care începe activitatea 

tipografiei din Muntenegru); aspectul literelor ºi ornamentelor 

din tipografia lui Macarie de la Cetinje este de origine italianã, 

iconografia tipãriturilor macariene din Cetinje evidenþiind originea 

sa veneþianã, cu atribute renascentiste: mascaroni, amoraºi, cornul 

abundenþei, ghirlande, pãsãrele etc. (Ibidem). 

De la Cetinje, Macarie a sosit în Þara Româneascã la invitaþia 

lui Radu cel Mare, pentru înfiinþarea unei tipografii. Cãrþile tipãrite 

în Þara Româneascã sunt obiºnuitele texte bisericeºti, texte traduse 

odinioarã din limba greacã în limba slavonã ºi copiate în manuscrise 

pentru folosinþa românilor care adoptaserã ritul slavon. În tiparniþa 

de la Dealu, Macarie scoate trei tipãrituri: un Liturghier (1508), 

un Octoih (1510) ºi un Evangheliar (1512). 

Liturghierul este principala carte de ritual a Bisericii 

Ortodoxe care cuprinde rânduiala slujbelor la vecernie, utrenie ºi 

cele trei liturghii ortodoxe, a împãrtãºirii, a rugãciunilor pentru 

diferite trebuinþe ºi sinaxarul. 

Liturghierul macarian are o dublã însemnãtate: este prima 

carte româneascã tipãritã; este prima ediþie a acestei cãrþi de cult în 

limba slavonã (se pare cã traducerea în limba slavonã a fost fãcutã 

de patriarhul Nifon, în timpul ºederii lui în Þara Româneascã (Ibidem). 

Tipãrirea Liturghierului a început încã din anul 1507 „din 

porunca domnului Io Radu Voievod cãruia sã-i fie pomenirea 

vecinicã” (Ibidem). Imprimarea ºi finisarea tiparului s-au executat 

cu sprijinul financiar ºi moral al noului domn, „Io Mihnea mare 

voievod a toatã þara Ungrovlahiei ºi a Podunaviei, fiul marelui 

Io Vlad voievod, în primul an al domniei lui, trudindu-se pentru 

aceasta smeritul ieromonah Macarie. În anul 7016, crugul 

soarelui (Crugul soarelui – este o perioadã cronologicã de 28 

ani, dupã a cãrei împlinire zilele sãptãmânii cad pe aceleaºi 

datã de lunã) 16, al lunei 5, indictionul (Biserica prãznuieºte 

Indictul („Indiction” la români însemnã: poruncã ºi arãtare) la 

1 septembrie ºi pentru cã în aceastã zi a intrat Iisus Hristos în 

Sinagoga iudeilor. De asemenea, tradiþia spune cã ºi poporul 

evreu a intrat in Þara Fãgãduinþei în aceastã lunã de Septembrie) 

11, luna noiembrie 10 zile”, fapt ce reiese din epilogul cãrþii 

(B.R.V., Tom I, p. 6-7). 

68 69

Aceste indicaþii din titlu aratã tutela domniei ºi a bisericii 

asupra tiparului. P.P. Panaitescu observa cã în nici un act emis de 

cancelaria domnilor români Radu cel Mare (1495-1508), Mihnea 

(1508-1510), Neagoe Basarab (1512-1521), nu apare aceastã 

specificare a Podunaviei, care este repetatã în toate cele trei cãrþi 

tipãrite de Macarie ºi care este un titlu datând din prima jumãtate 

a secolului al XV-lea, în legãturã cu stãpânirea lui Mircea cel 

Bãtrân în Dobrogea ºi la Chilia. Acest titlu apare într-o poruncã 

adresatã Mãnãstirii Tismana, la 23 noiembrie 1406, ºi reapare 

similar într-un act din 1404-1406: 

„Eu, Io Mircea, mare voievod ºi domn singur stãpânitor a 

toatã Þara Ungrovlahiei ºi al pãrþilor de peste munþi, încã ºi spre 

pãrþile tãtãreºti, ºi Herþeg al 

Amlasului ºi Fãgãraºului ºi 

domn al Banatului Severinului 

ºi de amândouã pãrþile peste 

toatã Podunavia, încã pânã la 

Marea cea Mare ºi singur 

stãpânitor al cetãþii Dârstor”. 

Motivul pentru care 

Macarie a tipãrit acest titlu în 

cartea sa poate fi acela cã 

lucrând într-o mãnãstire, 

probabil l-a descoperit într-un 

hrisov vechi care-l menþiona. 

Acelaºi P. P. Panaitescu observã 

cã lipseºte apelul fãcut cãtre cei ce vor citi, vor copia (scrie) ºi vor 

cânta dupã aceastã carte, sã îndrepte greºelile, apel care se regãseºte 

atât în Octoih cât ºi în Tetraevangheliar. Se presupune cã dupã 

editarea Liturghierului s-au semnalat greºeli ºi omisiuni, care au 

condus la prezenþa respectivului apel. 

În ceea ce priveºte datarea Liturghierului ºi aici au apãrut 

probleme, fiind ciudat cã în epilog se foloseºte stilul de la 1 ianuarie, 

când în toate actele domneºti ºi particulare ale Þãrii Româneºti din 

acea epocã se folosea stilul bizantin, cu începerea anului la 1 

septembrie. Epilogul apare astfel ca o contribuþie personalã a 

tipografului care nu þine seamã de regulile ºi obiceiul þãrii. Anul de 

la 1 ianuarie se folosea în Moldova, dar se pare cã Macarie nu a 

fost influenþat de acolo, ci din Occident, de la Veneþia, cãci în 

cãrþile tipãrite de el la Cetinje, în epiloguri apare data anului 

calculatã dupã stilul de la 1 ianuarie, precum ºi folosirea elementelor 

rare de cronologie: crugul soarelui ºi al lunii. 

Elementele rare de cronologie: crugul soarelui, indictionul, se 

regãsesc ºi în pisania de la Mãnãstirea Dealul (N. Iorga. Incripþii 

din bisericile României, vol. I, 1905, p. 97-98). Este chiar posibil 

ca însuºi Macarie sã fi iniþiat sãparea acesteia, obiºnuit fiind cu 

folosirea ciclurilor solare ºi lunare, ºtiut fiind cã nu era obligatoriu 

ca pisania sã fie sãpatã în anul terminãrii mãnãstirii (1502). 

Din Liturghierul lui Macarie s-au pãstrat mai multe 

exemplare care prezintã douã variante ale textului tipãrit. Acest 

lucru se datoreazã faptului cã în caietul al doilea al Liturghierului 

au fost constatate unele greºeli ce modificau sensul textului ºi s-a 

trecut astfel la retipãrirea acestui caiet, iar unele exemplare fiind 

deja trimise, nu au mai putut fi modificate. 

Conform Bibliografiei Româneºti Vechi, Liturghierul 

din 1508 are 128 foi (256 p.) ºi este numerotat pe caiete. Primele 

patru foi nu sunt numerotate, urmând 15 caiete a opt foi care 

sunt numerotate cu cifre chirilice. Ultimul caiet are 4 foi. În 

cuprinsul foilor liminare se spune: „A celui între sfinþi, pãrintele 

nostru arhiepiscopul Chesareii Cappadociei, Vasile cel Mare, 

învãþãturã cãtre preot despre dumnezeiasca slujbã ºi despre 

cuminecãturã”. 

La sfârºitul liturghiilor din Liturghier se aflã tipãrite unele 

rânduieli: povãþuirea cãtre preoþi a Sf. Vasile cel Mare; rânduiala 

proscomidiei (partea liturghiei în care preotul pregãteºte pâinea ºi 

vinul pentru împãrtãºanie); liturghiile Sf. Ioan Gurã de Aur (acest 

titlu lipseºte din tabla de materii, unde este reunit din greºealã sub 

un singur titlu cu capitolul precedent), a Sf. Vasile cel Mare ºi a 

Darurilor înainte sfinþite ºi alte câteva rânduieli obiºnuite: rânduiala 

binecuvântãrii colivei, rugãciunile de la Vecernie, Utrenie etc. 

Trebuie, de asemenea amintite rânduiala litiei (acest titlu lipseºte 

din tabla de materii, unde aceastã rugãciune este indicatã sub titlul 

Rugãciune spusã dumineca, dupã canonul Treimii) sau rugãciunea 

pentru apãrarea þãrii. 

Putem concluziona cã Liturghierul lui Macarie din 1508 

reprezintã o formã rarã a liturghierului slav, prin prezenþa Învãþãturii 

lui Vasile cel Mare pentru preoþi, care se gãseºte numai în manuscrisul 

651 de la Matei Basarab. De asemenea, unele rugãciuni prezente la 

sfârºit sunt foarte rare ºi se regãsesc numai în textul slav al unui 

manuscris din secolul al XVI-lea de la Mãnãstirea Bistriþa. 

În Þãrile Române sunt cunoscute trei liturghiere slave tipãrite 

în secolul al XVI-lea în care cu mici excepþii (ordinea rânduielilor, o 

rugãciune în plus) toate par reeditãri ale Liturghierului lui Macarie: 

Liturghierul slavon al lui Coresi (Braºov, 1568-1570) (B.R.V., 

Tom IV, p. 11-12); Liturghierul- Slujebnic fãrã datã, se pare tot 

o carte coresianã (B.R.V., Tom I, p.101-102); Liturghierul tipãrit 

de ªerban Coresi în 1588 (Ibidem, p. 99-100). 

Primul din aceste liturghiere slave se deosebeºte de 

Liturghierul lui Macarie din 1508 prin aceea cã la început nu se 

aflã învãþãtura lui Vasile cel Mare pentru preoþi, dar textul, planul 

lucrãrii ºi cuprinsul sunt identice în cele douã ediþii. Între rugãciuni 

Liturghierul lui Coresi cuprinde ºi rugãciunea pentru binecuvântarea 

pâinilor, rugãciunea arhiereului pentru iertarea pãcatelor, rugãciunea 

„la litii, când vrei”. Ultima paginã din Liturghierul lui Coresi, care 

trebuia sã cuprindã epilogul, lipseºte. În concluzie, putem afirma cã 

suntem în faþa unei reeditãri a Liturghierului lui Macarie. 

Liturghierul-Slujebnic (coresian) începe cu învãþãtura lui 

Vasile cel Mare cãtre preoþi, ca ºi Liturghierul macarian, dar partea 

cu rugãciuni diferã, fiind mai dezvoltatã în cel coresian, cuprinzând 

ºi Evangheliile care se citesc în slujbele postului Paºtilor, ºi apostolul 

pentru sãrbãtori. Lipseºte însã rugãciunea „la litie, când vrei”. 

Liturghierul slav tipãrit de ªerban Coresi în 1588 începe cu 

“rânduiala slujbei”, fãrã învãþãtura lui Vasile cel Mare, iar dintre 

rugãciunile de la sfârºit lipseºte atât cea pentru sfinþirea pâinilor, 

cât ºi cea „la litie, când vrei”. 

Studiind aspectul exterior al Liturghierului lui Macarie iniþial 

pare o carte de lux, dar la o atentã cercetare se constatã cã este o 

tipãriturã neglijentã, cu numeroase greºeli de tipar ºi omisiuni din 

text, ceea ce certificã faptul cã tipografia din Þara Româneascã nu 

era una evoluatã, neavând o tradiþie tehnicã în acest sens. Chiar în 

cuprins se constatã unele greºeli, cum ar fi titlul tipicului ºi al 

liturghiei lui Ioan Gurã de Aur, greºealã care în text a fost remediatã. 

Se presupune cã aceste greºeli au atras atenþia forurilor bisericeºti 

ale Þãrii Româneºti, care au fost nevoite sã ordone retipãrirea unei 

pãrþi a cãrþii, fapt care explicã existenþa a douã variante ale unuia 

dintre caietele Liturghierului, dupã cum deja am amintit. 

Din punctul de vedere al ornamentaþiei cãrþii, Macarie a fost 

creator de tradiþie autohtonã definind specificul tiparului chirilic la 

români în contextul întregului tipar chirilic din Europa secolului al 

XVI-lea. În vremea Muºatinilor se creeazã un stil cu totul deosebit 

în arta cãrþii manuscrise – izvodul moldovenesc. Caracteristicile lui 

sunt frumuseþea excepþionalã a ductului literei, ornamentarea 

geometricã de o mare eleganþã, armonia cromaticã, inegalabilele 

miniaturi care, aºa cum a menþionat ºi Nicolae Iorga, ar merita un loc 

în istoria artelor majore. O comparaþie a acestor ornamente, în special 

a frontispiciilor, a demonstrat cã în manuscrisul slav Profeþiile 

lui Ieremia, scris la Neamþ în 1475 (E. Turdeanu. Manuscrise 

slave în timpul lui ªtefan cel Mare. În: „Cercetãri literare”, nr. 5, 

1943, p. 224-226) se aflã frontispicii aproape identice ca desen: 

aceeaºi formã dreptunghiularã a frontispiciului, aceleaºi vrejuri 

împletite ºi stilizate, formând cercuri întretãiate ºi aceleaºi ramuri 

de o parte ºi de alta a dreptunghiului, fãrã coroane (la manuscris), iar 

iniþialele capitolelor sunt bogat ornate cu vreji împletiþi ºi înflorituri 

delicate, trasate, de asemenea, în aur ºi cerneluri policrome. 

Transpunerea elementelor de ornare ale cãrþii manuscrise locale 

în cartea tipãritã apare fireascã deoarece Liturghierul este 

cartea de cult bisericesc care a fost tipãritã pentru prima datã în 

întreg tiparul chirilic european de cãtre Macarie în Þara Româneascã 

(Sweipolt Fiol a tipãrit la Cracovia în 1491 urmãtoarele cãrþi de 

cult bisericesc: Octoih, Ceaslov, Triod de post, Triod 

Penticostar ºi Psaltirea. Ieromonahul Macarie a tipãrit la Cetinje 

între 1493 ºi 1496 urmãtoarele cãrþi: Octoih, Psaltire ºi 

Molitvenic). Din aceastã cauzã Macarie nu a avut în faþã un 

model tipãrit, fiind nevoit sã recurgã la cartea manuscrisã ºi sã 

creeze o ornamentare adecvatã textului. 

70 71

RAFTUL DE SUS 

Mircea Constantinescu 

NOAPTEA NUNÞII 

CU KAFKA... 

Oare ce mai spune numele lui Franz Kafka noii (noilor) 

generaþii...? Unul dintre scriitorii fundamentali de limbã germanã, 

nãscut într-o familie de evrei din ghetoul praghez...? Suferind, 

altfel decât Kierkegaard, din cauza aceluiaºi ghimpe în carne. Semit 

la chip ºi cuget ºi intimidat letal de o lume aºezatã, filistinã, lucrativã 

ºi, hm, imperialã. Un univers uman colcãitor pe care-l ºi-l refuzã 

procedînd la denunþarea lui, una camuflatã parabolic. Montesquieu, 

Swift, Cantemir, Gogol ºi nu mulþi alþii de acelaºi calibru 

procedaserã la fel. Literatura criticã despre opera acestui scriitor e 

vastã. Când am aflat, prin intermediul unor gazete franceze, cã s-a 

psihanalizat intens asupra raporturilor dintre Kafka-tatãl ºi Kafkafiul 

cel mare, mi s-a pãrut cel puþin deplasat, mãcar fiindcã nu 

rãsfoisem paginile, altfel numeroase, ale jurnalului sãu. Kafka ºi-a 

refuzat stadiul cãsãtoriei (burgheze), botezat fiind cu aceleaºi 

migrene misogine-paramorale precum înnaintaºul sãu danez, citat 

anterior. Dacã mi-amintesc bine, când eram student am citit o 

spovedanie crâncenã purtînd titlul „Scrisoare cãtre tata” (sper cã 

nu-i o probã de fausse mémoire, contaminat de „Scrisoare cãtre 

mama”, poemul lui Esenin). Cu trei-patru decenii înainte, un 

Dostoievski a istovit genial „subiectul” dureros, patetic, tragic al 

neînþelegerilor flagrante dintre pater familias ºi urmaºi. ªi în 

aceastã privinþã, „Fraþii Karamazov” reprezintã un Everest greu 

de escaladat. Nu – nuvelele ºi romanele lui Kafka nu-mi anunþau 

deloc enunþurile lacrimogen de reci din jurnalele aceluiaºi. 

Plãsmuitor de parabole post-balzaciene ºi astral-îngheþat pe pârtia 

paralelã lãsatã de-un Stefan Zweig, Kafka mi s-a pãrut continuu 

un distant care a ciupit serios din lecþia unor Flaubert & Zola. 

Desigur, se poate specula sãþios asupra „influenþei” unui Gogol 

(„Nasul”, „Mantaua”) sau chiar Dostoievski („Dublul”). Dar, cu 

toate acestea, ºi dacã ar fi semnat doar „Metamorfoza”, Kafka tot 

ar fi rãmas printre prim-soliºtii artei literare de limbã germanã. 

„Iubirile” heterosexuale din proza kafkianã suferã de volbura 

unor satisfacþii inexprimate (fie ºi pe durata unui geamãt real!) ºi 

oricum „furate”. Mi se par acte instrumentalizate, vecine de palier 

cu reprezentãrile amoroase din unele romane declarate pornografice. 

Ceva frugal, ceva neterminat, ceva rapid se consumã fãrã viitor, 

fãrã trecut, într-un prezent sustras prezentului. Aº numi 

fenomenul, în termeni actuali, a face sex într-un bordel improvizat. 

Logodnic perpetuu, acest Kafka, care permanent implozeazã 

într-un mediu social ostil, indiferent, macabru, birocratizat-lamaximum, 

pe care – iar aici, descopãr geniul scriitorului – tot 

permanent se preface a nu-l înþelege, drept pentru care ºi îl 

investeºte cu calitãþi intrinseci misterului, inexprimabilului, 

absurdului, dintr-un mare ºi copleºitor simptom agnostic, evident 

cã mimat (artistic). Jurnalele autorului aduc lãmuriri nu doar 

suplimentare, cât mai cu seamã surprinzãtoare. Nu-mi doresc 

divagaþii obositoare, de-aceea culeg doar o mostrã din vastul 

confesional, martorul unor spovedanii de o sinceritate agresivã, 

indubitabilã; una doveditoare de resentimente, de renegãri, de 

revelaþii, toate foarte importante, atunci când e în discuþie un mare 

scriitor: „Am dormit, m-am trezit, am dormit, m-am trezit, 

jalnicã viaþã” (subl. mea). Dacã mã gândesc bine, trebuie sã spun 

cã educaþia mi-a fãcut foarte rãu în unele privinþe. N-am fost crescut, 

ce-i drept, undeva, departe, eventual în vreo ruinã din munþi; 

împotriva acestui lucru n-aº putea scoate niciun cuvânt de reproº. 

Cu riscul cã o serie întreagã din(tre) profesorii mei de odinioarã 

n-are cum sã înþeleagã acest lucru, aº spune cã preferam sã fi fost 

acel mic locuitor al ruinelor, ars de soarele care m-ar fi luminat din 

toate pãrþile, acolo, între ruine, pe iedera cãlduþã, dacã aº fi fost 

slab de la început, nãpãdit de însuºirile mele bune (subl. mea), 

care ar fi crescut în mine cu forþa buruienilor. Dacã mã gândesc 

bine, trebuie sã spun cã educaþia mi-a fãcut rãu în multe privinþe. 

Acest reproº vizeazã o mulþime de oameni, se referã la pãrinþii 

mei, la niºte rude, la unele persoane care ne-au vizitat casa, la 

diverºi scriitori, la o anumitã bucãtãreasã” (olè, Cervantes! hélas, 

Proust! achtung, Musil!) „care m-a dus la þcoalã un an întreg, la o 

grãmadã de profesori (pe care trebuie sã-i comprim bine în memorie, 

altfel îmi scapã ici ºi colo câte unul; dar de vreme ce i-am înghesuit 

aºa, totul se fãrâmiþeazã iarãºi pe alocuri), la un inspector ºcolar, 

la trecãtorii care merg agale, pe scurt, acest reproº se rãsuceºte în 

societate ca un pumnal (subl. mea). La acest reproº nu vreau sã 

aud nicio replicã, pentru cã am auzit deja prea multe”. ETC. 

Tocul cu cernealã, sau stiloul (inventat de un român...), sunt 

singurele arme albe cu care Kafka îºi învenineazã urmaºii. Adicã 

lectorii – singurii lui urmaºi. Dacã e sã lipesc o etichetã – aceasta 

ar suna astfel: KAFKA = Orgoliul celui înfrânt de împrejurãri. A, 

sã nu uit, mãrturisirile divulgate aici aparþin verii anului 1910. 

Pe-atunci, dragilor concetãþeni minori-ca-etate, Europa încã 

sãrbãtorea, prin vals ºi corsete ºi menuet ºi tunuri Krupp ºi autouri 

Ford ºi crinoline, imposibila de uitat belle époque. Pe-atunci, 

dragilor, Kafka avea doar 27 de ani. Aflat în floarea vârstei. Dar 

postat continuu la umbra fetelor în floare... Soacrã cum mã numesc 

unii, declar cu indexul pe cord: nu le putem avea pe toate. Un 

român ºi un evreu (tot român), respectiv Urmuz ºi Blecher, i-ar fi 

putut þine piept acestui praghez de ghetou, dar numai dacã s-ar fi 

exprimat, nemediat, în limba germanã. Mai mult (ºi, fireºte, mai 

important): dacã ambii nu ºi-ar fi jucat lozul dãltuit de soartã la o 

temperaturã cãlduþã, adicã dâmboviþeanã, deºi caloriile din dotare 

le-ar fi permis sã râvneascã potul cel mare... 

Don DeLillo, între Mao ºi Nyoden D. 

La mijlocul anilor ’90 am citit romanul „Mao II”, semnat de 

un scriitor despre care aflasem câte ceva doar din revistele 

(cenzurate) ale Epocii de Aur. Lista creatorilor despre care „aveam 

idee”, dar din creaþia cãrora nu le parcursesem decât câteva 

fragmente, în cel mai fericit caz, este lungã. „Secolul 20”, unele 

almanahuri mai îndrãzneþe, chiar ºi câteva reviste (când ochiul ºi 

urechea, homeric, aþipeau când ºi când), îmi dezvãluiau universuri 

(cel puþin) fascinante – totul purtînd aura actualelor strategii ale 

agenþiilor de turism care ne împroaºcã auzul/vãzul/pipãitul cu 

discursuri, secvenþe, fotografii care mai de care mai ademenitoare. 

Malamud, Henri Miller, Nabokov, Drieu La Rochelle, Grass (cu 

capodopera „Toba de tinichea”), Saramago, Rushdie, Roth, Mailer, 

Pasternak, Sacher-Mazoch, Montherlant, Passolini, Havel, 

Burroughs, Kerouac, Doctorow, Kristeva, Pynchon etc., etc., 

mi-erau cunoscuþi precum niºte manechine, în carne ºi oase, din 

vitrinele unor magazine cu ºtaif: prin definiþie tãcute, reticente, 

imobile, inaccesibile. La fel – DeLillo. Punctez acest „amintiri” 

dat fiind cã simt trebuinþa unor justificãri privind poziþionarea 

mea faþã de prima receptare a scriitorului american. Nu i-aº fi 

cumpãrat cartea, cel puþin fiindcã titlul mã oripila – auzi! „MAO 

II”! – resuscitîndu-mi reverii studenþeºti, când unii colegi defilau 

prin retina mea cu ecusoane/medalioane cu chipul împãratului 

galben (iar alþii, aspiranþi la vreun dialect iberic, cu tricouri pãtate 

cu contururile faciale proprii unui criminal scormonit/scrijelit de 

utopii, alias Che Guevarra). Totuºi, noi, atunci, ne-am trãit 

singurele clipe de libertate, deci, spre a nu fi nedrept, e cazul sã 

recunosc cã am fost amendat dur de securitate ºi pentru dialogurile 

purtate cu un fiu de rabin, poetul Sebastian Reichman, exploziv ºi 

viclean, retras prin Franþa, cu care am împãrtãºit multe opinii pro/ 

contra Mai-ului francez, când studenþii, elevii ºi unii truditori s-au 

convorbit sã-l mãtrãºeascã pe Preºedintele de Gaulle, singurul 

care ceruse patriei sale sã nu mai aparþinã, vasalã, hegemoniei 

SUA în NATO ºi în Europa. Chiar dacã, hmmm, Planul Marshall 

salvase ºi Franþa de la astmul, sã nu-i spun angina pectoralã, 

postbelice... Acel roman (ed. rom. 1996) mi s-a pãrut scris de un 

72 73

sociolog-romancier de stânga-francezã. Stereotipuri clasiale, 

revendicãri revoluþionare, socialism care-i în fond meliorism modern, 

poncifuri bakuniniste, plus pasaje literare puternice, probînd 

sagacitate, talent reportericesc, simþul-pentru-tragic, adecvare la 

genul yankeu de receptare a literaturii. Ce-i drept, un postmodernist 

extrem de original, mã gândesc la Thomas Pynchon, doar cu un an 

mai tânãr, blagoslovea cartea de la înãlþimea unei deja-solide reputaþii 

prin fraze mãgulitoare de genul „Acest roman este o încântare. O 

viziunea îndrãzneaþã ºi o voce plinã de elocvenþã, dezbãtînd 

probleme morale într-o tonalitate tipic americanã”. Un romancier, 

Bill Gray, renunþã sã mai insiste asupra unui roman (ratat) pentru 

a se aventura în viaþa ca viaþã, nimerind defapt în creuzetul 

efervescent al violenþei politice: subiectul lui „Mao II” (simplificat, 

desigur). Privesc portretul-medalion al lui DeLillo ºi mã izbeºte 

asemãnarea cu chipul profesorului Nicolae Manolescu (cel de-acum 

trei-patru decenii). Rareori vocile pe care le receptez la telefon, în 

cãºtile combinelor radio sau ale computerului, mã îndrumã corect 

spre caracterizarea fiziognomicã a emitenþilor. La fel ºi acum, privind 

protretul respectiv, îmi imaginez o cu totul altã ocupaþie/meserie/ 

funcþie..., dar cine a decretat cã scriitorii (artiºtii, în general) ar 

trebui sã arate astfel ºi nu altfel...?! 

Care-i grupa sanguinã a yankeului tipic? Care-i ADN-ul 

acestuia? Recurg la asemenea metonimii intrigat de începutul 

naraþiunii: „Iatã-i cum vin, mãrºãluind în strãlucirea soarelui 

american”. Carevasãzicã, existã un soare yankeu ºi un soare pentru... 

restul globului. Parcã Virginia Woolf scrisese cã „plouã peste 

Anglia”! Mã rog, Anglia, pe-atunci, era metropola celui mai vast 

imperiu colonial din istorie... Altundeva, am ilustrat prin mai multe 

detalii citate cum unii creatori tezaurizeazã, fraudulos de avari, o 

propoziþie cu miez de judecatã universalã atunci când se referã 

la patria-mumã. Pananglicismul se rãzboia, odatã, cu panslavismul. 

Azi, subiectul pare anacronic, dat fiind cã globalizarea 

subvenþionatã de multimedia ºi de lehãmeþita foame de surse 

energetice desfiinþeazã, cel puþin pe ecranul consumului public de 

presã, conflictul dintre „imperii”, poate chiar ºi conflictul dintre 

„structurile militar-industriale”. DeLillo transferã televiziunii 

(americane din acei ani) alibiul realitãþii-reale: „...o fatã sau o femeie 

cu ochii închiºi ºi limba scoasã, muribundã sau chiar moartã. Pe 

feþele oamenilor vede disperarea la gândul (la) ce-i aºteaptã. Se vãd 

oameni care privesc cu calm. Se vede gardul de la distanþã, corpuri 

cãþãrîndu-se pe el, sufocate, uneori doar degete care se miºcã, ºi 

totul este ca într-o frescã dintr-o bisericã veche ºi întunecatã, 

viziunea unei mulþimi contorsionate, în goanã spre moarte, cum 

numai un maestru al epocii ar putea-o picta”. Are ºi o justificare: 

„Singurul limbaj personal pe care îl cunosc este autoexagerarea. 

Cred cã mi-a crescut un al doilea eu în camera aceasta. Este nebunul 

plin de importanþã care îl pune în miºcare ºi îl menþine pe 

scriitor” (subl. mea). Exagerez efortul scrisului, durerea solitudinii, 

eºecul, furia, confuzia, neajutorarea, umilinþa. Cu cât sunt mai 

înguste hotarele existenþei mele, cu atât exagerez mai tare. Dacã 

durerea este realã, de ce s-o mai accentuez ºi eu? Poate cã este 

singura plãcere care mi se permite”. Trotuarul unui metropolis 

american, oricât de populat de sectele celor înfrânþi, celor 

neputincioºi, celor respinºi, care-ºi ridicã deasupra capului tavane 

din table ºi cartoane ºi ambalaje furate, nu va semãna niciodatã cu 

trotuarul unui metropolis (Bombay, Calcutta, Delhi) din 

subcontinentul indian sau din subcontinentul brazialian (Rio de 

Janeiro, Sao Paulo). Cu toate astea, sensibil la conceptul 

rousseauist de naºtere egalã sau la cel de suferinþã generalã, 

DeLillo stigmatizeazã „din fugã” grava neglijenþã socialã încã 

manifestã în statul apreciat drept cel mai (democratic), cel mai 

(bogat) din lume. Deja, hm, o atitudine (mã refer la scriitor) de 

mandarin, de controlor al traficului mondial, de asumator al unor 

suferinþe universale. Altfel zis, citindu-i cartea, am remarcat – 

crispat – cã nu generozitatea, dar aroganþa celui nãscut printre 

yankey – SUA fiind statul cu cea mai numeroasã, mai elocventã 

midle class din lume – îi sprijinã, contextual, lui DeLillo demersul 

literar, în sensul cã-i conferã dreptul de a vocifera contra... 

nedreptãþilor sociale încã manifeste. 

MARI POEÞI AI LUMII 

Marin Rãdulescu 

ARTHUR RIMBAUD, 

poet al viziunilor înnoitoare (1) 

Jean-Nicolas-Arthur Rimbaud, „copilul minune” devenit 

„apostol”, „misticul în stare sãlbaticã”, „vizionarul”, „vagabondul”, 

„copilul teribil al simbolismului”, dar ºi „poetul revoltei”, 

„apocalipticul” ºi „iluminatul”, aºa cum a fost calificat, rând pe 

rând, de exegeþii lui literari, s-a nãscut la 20 oct. 1854, în Charleville, 

orãºel din nord-estul Franþei, aproape de graniþa belgianã. 

Fiu de ofiþer ca ºi Verlaine, el nu ºi-a cunoscut tatãl care, 

mereu plecat, din garnizoanã în garnizoanã, ºi-a neglijat tot mai 

mult familia sfârºind prin a-ºi pãrãsi definitiv soþia, în 1860, 

„nemaiputând suporta 

sufletul ingrat al acesteia”. 

A fost crescut de o 

mamã foarte credincioasã, dar 

nespus de severã, inteligentã, 

puternicã, dar foarte brutalã, 

exercitând asupra fiului ei o 

tiranie absurdã ºi cultivând, 

astfel, în sufletul acestuia, 

încã din vârstã fragedã, 

germenii revoltei care avea sã 

izbucneascã mai târziu. 

Copilãria lui Rimbaud la 

Charleville a fost astfel asprã, 

agitatã ºi nefericitã. Ar fi 

suficient sã dãm glas poeziei 

„Les Poètes de sept ans”, 

scrisã cu zece ani mai târziu (1871), pentru a-i înþelege simþirile 

intense ºi a întrezãri liniile directoare ale unei personalitãþi ce îºi 

are germenii încã de la aceastã vârstã: tendinþa spre însingurare a 

copilului lipsit de afecþiunea ºi înþelegerea maternã, dragostea pentru 

cei obidiþi, ura ºi revolta împotriva constrângerii ce-i vor alimenta 

visurile de evaziune ºi, îngerii, ce-i vor alimenta visurile de evaziune 

ºi, în sfârºit, primele semne de trezire a sexualitãþii. 

A fost un copil precoce ºi foarte dotat, cuminte, pios, dar 

deloc blând, având dispoziþii de studiu bine cultivate de mama lui. 

Din primii ani de ºcoalã reþinem mãrturia, de o extraordinarã 

precocitate, o curioasã povestire gãsitã într-unul dintre caietele 

sale de pe vremea când avea opt ani: 

„Le vent rafraîchichissant agitait les feuilles des arbres avec 

un bruissement à peu près semblable à celui que faisaitent les eaux 

argentés du ruisseau qui coulait à mes pieds. Les fougères 

courbaient leur front vert devant le vent…” 

(„Vântul rãcoros agita frunzele copacilor cu un zgomot 

aproape asemãnãtor celui pe care îl fãceau apele argintii ale pârâului 

ce curgea la picioarele mele. Ferigile îºi aplecau fruntea verde în 

faþa vântului...”) 

iar cãtre sfârºit: 

„Pourquoi me disais-je – apprendre du grec, du latin? Je ne 

le sais. Enfin, on n’a pas besoin de cela! Que m’importe, à moi, 

que je sois reçu? À quoi cela sert-il d’être reçu. Moi, je ne veux pas 

de place; je serai rentier. Ah! saperlipopette! sapristi! moi je serai 

rentier; il ne fait pas si bon de s’user les culottes sur les bancs, 

saperlipopetouille!” 

(Pentru ce – îmi spuneam – sã învãþ greaca, latina? Nu ºtiu. În 

sfârºit, n-am nevoie de asta! Ce mã intereseazã, pe mine, sã fiu 

trecut la examen? La ce mi-ar servi acest lucru. Eu nu vreau deloc; 

74 75

voi fi rentier; nu-þi serveºte la nimic sã-þi toceºti pantalonii pe 

bãncile ºcolii, ei drãcie!”) 

La colegiu însã va repurta succese dupã succese, uimindu-ºi 

profesorii ºi colegii cu talentul sãu extraordinar pentru poezie. Se 

iniþiazã mai întâi, fãcându-ºi o adevãratã pasiune pentru maeºtri 

antichitãþii, Virgiliu ºi Lucreþiu, apoi se va întoarce cãtre romantici 

ºi parnasieni, având toatã admiraþia pentru un Hugo, un Leconte 

de Lisle, un Banville sau un Baudelaire. 

„Nimic banal nu va încolþi în acest cap. Va fi geniul rãului sau 

al binelui”, declara directorul colegiului din Charleville. 

Dupã ce obþine câteva premii la poezia latinã, în 1869, el 

scrie ºi prima poezie în limba francezã: „Les Etrennes des 

orphelins” („Darurile orfanilor”), poezie candidã, de un realism 

pictural de facturã hugolianã, unde vedem conturându-se, într-un 

tablou de interior familial, un veritabil pictor realist „à la flamande”: 

„La chambre est pleine d’ombre. On entand vaguement 

De deux enfants le triste et doux chuchotement. 

Leur front se penche, encore alourdi par le rêve, 

Sous le long rideau blanc qui tremble et se soulève… 

– Au dehors les oiseaux se rapprochent frileux; 

Leur aile s’engourdit sous le ton gris des cieux; 

Et la nouvelle Année, à la suite brumeuse, 

Laissant traîner les plis de sa robe neigeuse. 

Sourit avec des pleurs, et chante en grelottant… 

Un grand feu pétillant, clair, dans la cheminée. 

Toute la vieille chambre était illuminée; 

Et les reflets vermeils, sortis du grand foyer, 

Sur les meubles vernis aimaient à tournoyer…” 

(„E beznã în odaie; s-aude-ncet, în noapte. / Un murmur trist ºi 

dulce: doi þânci vorbesc în ºoapte, / Cu frunþile plecate, de vise încã 

grele, / Sub perdeaua cea albã ce tremurã pe ele… / – Afarã, pãsãrele 

se strâng sã-nfrunte gerul –; / Aripa le-amorþeºte, ºi-i sur deasupra 

cerul; / Iar anul Nou, în fruntea unui alai de ceþuri, / Târându-ºi zãpezita 

manta cu albe creþuri. / Surâde printre lacrimi ºi, dârdâind, tot cântã… 

// …/ Ardea-n cãmin, pe vremuri, un foc; lumina lui / Umpleancãperea 

toatã: reflexe roº-gãlbui, / Se-nvârteau, ca niºte ciudate 

dansatoare / Pe mobilele date cu lac, scânteietoare…”) 

Anul 1870 este însã un an de cotiturã pentru Rimbaud. El 

ajunge la acea treaptã de dezvoltare intelectualã ºi psihicã care-i 

lumineazã intens viaþa lãuntricã, înflãcãrându-i simþurile, 

inteligenþa ºi imaginaþia. Pe deasupra, are ºi norocul sã înveþe 

Retorica cu un tânãr profesor cu idei revoluþionare, Georges 

Izambard, care îl ajutã sã înþeleagã literatura contemporanã. 

Acesta simte imediat inteligenþa sclipitoare a elevului sãu, se 

împrieteneºte cu el, ºi, de pe aceastã poziþie, se hotãrãºte sã-i 

îndrumeze paºii. Ei se plimbau adesea pe malurile Meusei, 

purtând discuþii literare interminabile, fructuoase, discipolul 

simþind din ce în ce mai puternic, în strãfundul inimii, apelul 

imperios al vocaþiei sale. Scânteierile geniului nu se lasã aºteptate. 

Rând pe rând, romantic ºi parnasian, el compune în acest an, 

1870, mai multe poezii ce scot la ivealã cantitatea enormã de 

lecturã parcursã, uimitoarea facultate de asimilare a cunoºtinþelor 

dobândite, extrema lui precocitate ºi incontestabila originalitate. 

Despre aceste prime poezii, scrise pentru ºi prin profesorul ºi 

prietenul sãu Izambard, amintim: „Le Forgeron” („Fierarul”), 

„Ophélie”, „Sensation”, „Soleil et chair” ºi altele. 

Poezia „Le Forgeron” pune faþã în faþã, într-o paginã epicã 

demnã de „Châ-timents” de Hugo, Vechiul Regim decãzut ºi 

Revoluþia victorioasã, în care Ludovic al XVI-lea a trebuit sã-ºi 

punã pe cap cuºma frigianã. 

Folosind metafore romantice, marcate de inovaþii savuroase, 

el scoate în evidenþã, cu o vigoare izbitoare ºi o forþã pitoreascã 

vie, sentimentele sale faþã de Vechiul Regim, fãcându-ne sã simþim 

poezia revoltei. 

În poezia „Ophélie”, Rimbaud nu este încã el însuºi. Simbolul 

rãmâne tot romantic, fãcându-ne sã ne gândim la modalitarea de 

expresie a pictorilor prerafaeliþi englezi. Aceastã poezie delicatã ºi 

76 

muzicalã, adevãratã simfonie vegetalã, reprezintã, de fapt, un imn 

nostalgic închinat naturii, independenþei ºi imensitãþii: 

„Ciel! Amour! Liberté! Quel rêve, ô pauvre Folle! 

Tu te fondais à lui comme une neige au feu: 

Tes grandes visions étranglaient ta parole 

– Et l’infini terrible effara ton œil bleu!” 

(„– Iubire! Ceruri! Liber e visul o, nebunã / Sãrmanã! Pari 

topitã-n el, fulg de vãpaie / În marea nãlucire stins, glasul nu mai 

sunã; / Sub pleoape infinitul cu spaima se-ntretaie!”) 

Acelaºi imn închinat naturii, acelaºi avânt spre visare ºi 

nemãrginire, spre însingurare ºi rãtãcire, le gãsim ºi în poezia 

„Sensation”. 

Aici suntem în faþa unei atmosfere de adeãratã beþie senzorialã 

a contopirii cu firea. 

În „Soleil et chair” poetul susþine ca necesarã „întoarcerea 

la naturã a omului liberat de creºtinism. E o adevãratã profesiune 

de credinþã panteistã. În aceastã ipostazã Dumnezeu n-ar 

reprezenta decât marea dorinþã care recreeazã lumea, „Credinþa” 

adevãratã rãmânând sã fie reprezentatã de „Dragoste”, ridicatã 

la valenþele universale. 

Fiind conºtient ºi sigur de talentul sãu, Rimbaud trimite lui 

Théodore de Banville, în 24 mai 1870, aceste ultime trei poezii, în 

speranþa de a fi publicate în „Parnasul contemporan”, însoþite de o 

scrisoare foarte-îndrãzneaþã: 

„Nous sommes au moi d’amour; j’ai presque dix-sept ans. 

L’âge des espérances et des chimères, comme on dit – et voici que 

je me suis mis, enfant touché par le doigt de la Muse – pardon si 

c’est banal – à dire mes bonnes croyances, mes espérances, mes 

sensations, toutes ces choses des poètes – moi j’appelle cela du 

printemps. (…)”. 

„Suntem în luna iubirii; am ºaptesprezece ani. Vârsta 

speranþelor ºi a himerelor, cum se spune, – ºi iatã cã am început, 

copil atins de degetul Muzei – iertaþi-mã dacã este banal – sã-mi 

spun credinþele, speranþele, senzaþiile, toate lucrurile astea, care 

sunt ale poeþilor, – eu unul numesc asta primãvarã (...)” 

La 15 iulie 1879 izbucneºte rãzboiul dintre Franþa ºi Prusia 

care va marca o cotiturã hotãrâtoare în viaþa tânãrului studios ºi 

docil, dar care aspirã tot mai mult sã se smulgã acestui mediu 

plat ºi mediocru. Cursurile se încheiaserã, prietenul sãu, 

profesorul Izambard, era plecat în concediu la Douai, iar duºmanul 

bãtea la porþile oraºului. În aceastã situaþie, el a luat hotãrârea sã 

evadeze din orãºelul de provincie în care se sufoca. ªi astfel, 

vom vedea cum Rimbaud îºi va plimba adolescenþa între 

Charleville ºi Paris sau Bruxelles, în plin rãzboi, chiar ºi la 

evenimentele Comunei. 

Lipsa de bani îl va obliga sã meargã foarte mult pe jos, cu 

„tãlpi de vânt”, cu natura de mânã, prin vãi, pe dealuri sau câmpii, 

sorbind roua dimineþilor ºi servind seara, la lumina stelelor, bucata 

de pâine obþinutã de la sãraci, dormind sub cerul liber ºi scriind 

versuri în scurtele popasuri de pe marginea drumului. 

Fuge de trei ori de acasã: la Paris, la Bruxelles ºi iar la Paris, 

dar crunta mizerie îl obligã sã se înapoieze mereu la Charleville, 

unde citeºte neîntrerupt, gândeºte înde-lung sau scrie pe nerãsuflate. 

Dupã fiecare fugã poetul este gãzduit, la întoarcere, de Izambard, 

la Douai, unde îl cunoaºte ºi pe prietenul acestuia, poetul Demeny, 

cãruia îi încredinþeazã manuscrisul cu cele douãzeci ºi douã de 

poezii scrise de la începutul anului ºi pânã atunci. Printre aceste 

poezii, în afara celor citate mai sus, figureazã: „Bal des Pendus”, 

„Le Châtiment de Tartuffe”, „Les Effarés”, „Le Mal”, „Rages de 

Césars”, „Le Dormeur du Val”. 

Rimbaud atacã în poeziile sale din aceastã perioadã, religia, 

rãzboiul, despotismul ºi mizeria. 

În sonetul „Le Mal” el îl prezintã pe Dumnezeu ca pe un 

burghez ghiftuit care doarme nepãsãtor în timp ce rãzboiul distruge 

ºi omoarã, seamãnã lacrimi ºi jale ºi nu se trezeºte decât pentru a 

primi, lacom, ofranda, „un gros sou lié dans leur mouchoir” pe 

care mamele, istovite de plâns, i-o oferã împreunã cu ruga lor. 

77

CLIO 

REMEMBER 

Mihai Gabriel Popescu 

Horia Gârbea 

Sate dâmboviþene 

dispãrute 

Lista satelor din judeþul Dâmboviþa care în timp au 

dispãrut, fiind asimilate de altele, este mare; noi 

propunându-ne sã ne ocupãm în prezent de trei dintre 

aceste aºezãri. 

În nordul judeþului, pe Valea Ialomicioarei apusene 

(astãzi i se spune pârâul Runcu), a fost identificatã, la sud 

de satul Runcu (atestat la 1574) aºezarea Podul lui Giurcã. 

Toponimul este substantiv compus: pod = platou, iar 

onomasticul Giurcã de la Gheorghe (sub influenþa slavã 

Jurcã-Ghiurcã) denumind o moºie, un sat. Satul este atestat 

documentar la anul 1621 când apare sub denumirea de mai 

sus într-un act de cumpãrare-vânzare prin care: „Leaotã ºi 

fraþii lui cumpãrã de la Manea pãrþile de moºie din Podul 

lui Giurcã...” Vechimea satului este mai mare, fiindcã în 

anul 1545 locuitorii de pe aici fãceau comerþ cu Braºovul. 

Aºezarea a fost identificatã ca fiind situatã aproximativ pe 

locul actualului sat Piatra, întinzându-se de la Ialomicioara 

pânã în Vârful Giurcului (Râu Alb), pârâul ce curge de pe 

versanþi dinspre Râu purtând denumirea de Pârâul 

Giurcului. Cu timpul aºezarea Podul lui Giurcã a fost 

asimilatã de satul Piatra (azi Patra Iepii). Au rãmas numele: 

pãdurea, râul, Vârful Giurcului. 

Altã aºezare a fost Pogorâº (Coborâº), atestatã la anul 

1627, ea apãrând în documente pânã la începutul secolului 

al XIX-lea când este menþionatã ºi în catagrafia din anul 

1810 sub denumirea de Coborâºu, având bisericã veche de 

lemn, „o populaþie de 100 + 16 suflete bãrbaþi, 105 + 9 suflete 

femei, români ºi þigani”. Satul este menþionat mereu în 

documentele vremii în anul 1667 „Vladimir Ceauºul ot 

Pogorâºu – martor”; în anul 1695 apare vânzãtor de moºie 

Vladimir din Pogorâº; în anul 1696 „moºnenii din satul 

Pogorâºu vând 853 stânjeni, partea din moºia lor pãrinteascã, 

lui Ianache Vãcãrescu mare agã ºi fratelui acestuia, Ivan 

Bãtaf pentru 248 taleri ”. De asemenea, importante pentru 

istoria localã sunt documentele ce se referã la Pogorâºu 

(Coborâºu) din anii 1765, 1777, 1800 º. a. Dupã anul 1810, 

treptat, satul va fi asimilat de aºezarea Lucieni. 

Satul Tabãra (Podul Taberei), atestat la anul 1568, mai 

purta denumirea de Tabãra de Sus ºi de Jos. Se poate ca 

aceste toponime sã indice un loc de staþionare militar (tabãrã) 

sau de instruire lângã localitatea Vãcãreºti. Aºezarea este 

des citatã în documentele vremii în acte de vânzarecumpãrare, 

întãrire de posesie (1913 – „Mãciucã este pus în 

posesie cu ocina ºi moara din Tabãrã”); zestre (1681 

„Gheorghe Logofãt ºi Catrina, soþia sa dau zestre 260 

stânjeni, moºie, în Tabãra, fiicei lor Sofica ºi ginerelui, 

jupânul Sima Cupeþul”); cumpãrare (la 1698, Mânãstirea 

Nucet ºi Ianache Vãcãrescu hotãrãsc cumpãrarea a 700 

stânjeni din moºia Podul Taberei). La 1800, toponimul tabãrã 

(Podul Taberei) apare în documentele de vânzare-cumpãrare 

ale familiei Vãcãrescu. 

La începutul sec. al XIX-lea aºezarea este asimilatã de 

comuna Vãcãreºti, de existenþa acesteia amintind doar 

unele toponime. 

O POVESTE ADEVÃRATÃ 

Tradiþia ne spune cã, demult, în grajdul unui cetãþean din 

Bethleem, într-o iesle, s-a nãscut un copil. Mama lui, Maria, era soþia 

unui tâmplar din Nazareth. Proprietarul ieslei unde s-au petrecut 

lucrurile nu a privit cu ochi buni întâmplarea, dar nevasta lui a ocrotito 

pe soþia tâmplarului ºi a lãsat-o sã nascã acolo, sub privirile mirate 

ale animalelor. Copilul nãscut atunci a primit numele de Iisus. 

Omul din Bethleem care gãzduise naºterea copilului se numea 

Crãciun, zice tradiþia româneascã. Faptele s-au desfãºurat într-un 

moment foarte rar ºi special: trei planete erau în conjuncþie ºi 

strãluceau în chip deosebit pe cer. De aceea, Crãciun s-a trezit cã 

nou-nãscutul primeºte, în grajdul lui, vizita a trei regi magicieni, 

astrologi, care descifraserã semnul. 

Toate acestea s-au petrecut acum mai bine de 2000 de ani ºi 

cine s-ar îndoi cã s-au întâmplat cu adevãrat ar putea sã cerceteze 

astronomia ca sã afle cu exactitate data acelei conjuncþii astrale. Aºa 

cum se ºtie, copilul ce venise pe lume tocmai atunci nu era unul 

oarecare. El era fiul lui Dumnezeu, iar prin pildele ºi sacrificiul lui a 

devenit Mântuitorul Lumii, cel care, cu Învierea Lui, dãruieºte tuturor 

viaþa veºnicã. 

Recitind cunoscutele Patru Cãrþi, scrise mai târziu de patru 

bãrbaþi care, deºi, cu o excepþie, nu l-au cunoscut îndeaproape pe Iisus 

din Nazareth, dar au trãit în vremea lui, avem o puternicã senzaþie de 

veridicitate. Relatatã în cuvintele limbii de azi, aºa cum am încercat 

s-o fac mai sus, istoria nu are nimic fabulos, dimpotrivã. 

ªtiinþa contemporanã, cercetând cu metode cât se poate de docte 

relicvele, precum Sfîntul Giulgiu ºi manuscrisele, a ajuns la concluzia cã 

existenþa lui Iisus 

este o realitate 

istoricã. Dincolo de 

ea, acum, de Crãciun, 

se spune cã 

fostul proprietar al 

ieslei este trimis cu 

daruri la copii, asemeni 

regilor magi. 

Acum, de Crãciun, 

naºterea Pruncului 

este ºi o realitate 

spiritualã pe care o 

resimþim cu bucurie 

ºi speranþã. Rememorarea 

strãvechii 

întâmplãri de la 

Bethleem are puterea sã ne facã fericiþi ºi încrezãtori. Chiar 

sentimentele miilor de pãmânteni cu acest prilej constituie o 

dovadã cã acolo, la Bethleem, s-a nãscut pentru noi un copil cu 

totul neobiºnuit. 

Fie ca Naºterea Lui sã ne aducã din nou tuturor, ºi, desigur, 

cititorilor acestor rânduri, seninãtatea ºi încrederea în viitor de 

care avem nevoie pentru a trãi încã un an cu credinþa în El. 

Crãciun fericit! 

Revistã lunarã de culturã 

a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni 

Redacþia: 

Tudor Cristea (Director) • Mihai Stan (Redactor-ºef) • Ion Anghel (Secretar 

de redacþie) • Alexandru George, Mircea Horia Simionescu, Barbu Cioculescu, 

Mihai Cimpoi, Nicolae Neagu, Mircea Constantinescu, Henri Zalis, Florentin 

Popescu, Liviu Grãsoiu (Seniori editori) • Daniela-Olguþa Iordache, Dumitru 

Ungureanu, Margareta Bineaþã, Victor Petrescu, Mihai Gabriel Popescu, 

George Coandã, Nicolae Scurtu, Emil Stãnescu, Corin Bianu, George Toma 

Veseliu, Ion Mãrculescu, Iulian Filip – subredacþia Chiºinãu (Redactori 

asociaþi) • Ioan Alexandru Muscalu (Tehnoredactor) • Cosmin Sîrbu 

(procesare computerizatã) 

78 79

Revista revistelor 

Psihologia pilitului... 

Literatura românã suferã, în ultima vreme, de boala eseisticii ºi, 

în general, a comentariilor critice de tot felul. Revistele noastre (ºi 

nici „Litere” nu face întotdeauna excepþie), de multe ori umflate în 

pene ºi în numãrul de pagini, ne bombardeazã, sãptãmânal sau lunar, 

cu tot felul de eseuri pe teme mai mult sau mai puþin literare, cu 

diverse cronici ºi cronichete în douã ape, cu tot felul de panseuri mai 

mult sau mai puþin insipide. * Multe dintre aceste intervenþii le sunt 

utile autorilor, înscriºi la felurite grade didactice ºi doctorate, dar bat 

apa-n piuã fãrã niciun rost. * Redacþiile revistelor literare le fac curte 

unor comentatori de felul celor amintiþi din varii motive, dar mai 

ales din nevoia de a completa, ritmic, sumarul. * Unele asemenea 

texte sunt mãcar amuzante prin mimetismul ingenuu, ca ºi prin 

totala rãtãcire a criteriilor valorice. * Iat-o, bunãoarã, pe duduia 

Raluca ªerban-Naclad, din Piatra-Neamþ, pronunþându-se asupra 

micului roman al lui Mihail Gãlãþanu, intitulat „Stradivarius”, în revista 

„Tomis” (nr. pe noiembrie 2008, la pp. 28-29 – revista, în format 

A4, are 96 pag.). * Dupã oarece eforturi în a argumenta opinia 

dumisale cã, în realitate, cartea lui M.G. nu e un roman pornografic, 

deºi personajul-narator prezintã „semnele unei obsesii pe care am 

putea-o numi muzicofilie”, recenzenta gãseºte cã „scena cea mai 

memorabilã” (sic!) ar fi „cea a bãrbatului care vine acasã beat ºi 

descoperã cã soþia l-a pãrãsit”. ªi citeazã, întru edificarea eventualului 

receptor al ziselor sale, urmãtorul pasaj: „Mã pilisem rãu, ãsta-i 

adevãrul. Dar se mai întâmplã sã te pileºti, îmi ºoptea o voce 

parºivã, nu fã, dragã, o tragedie din asta, o voce de curvã, cuibãritã 

cine-ºtie-cum în coºul pieptului. Mã þineam cu mâinile de pereþi ºi 

mergeam pe ei, ghidându-mã dupã asperitãþile neregulate ale varului, 

mãcar nu cãdeam, mãcar nu mã izbeam de scarã, nu aveam de urcat 

niciun etaj. La intrare, oricum, n-am ratat grãtarul. (...) Sprijinit de 

grãtar, tãiat mâini, scrijelit picioare, zgâriat peste tot, usturimi, 

umilinþã, bou, bou adicã eu, adicã enervat, adicã mai bine aº ajunge 

în pat, în pat cald, bine, liniºte, în pat capul nu se mai învârte, se 

decide sã stea pe loc. (...) Cãutând cheia. Printre cusãturi, printre 

cãptuºeli, cântecel, printre cusãturi, printre cãptuºeli. Asta nu se 

poate cânta...sunând prelung. Marta nu, Marta sã nu mã vadã, sã nu 

mã vadã aºa. (...) Am gãsit cheia. Ce prost sunt! Era în geantã. (...) 

ªifonierul cu douã canate (sic! – Lector) era pe jumãtate gol. Nu mai 

erau decât chiloþii mei, ºosetele mele, maieurile mele. Dispãruserã 

sutienuri (Sic! – Lector), clame, agrafe de pãr...” * Zãu aºa, 

memorabilã scenã! Deºi Bacovia a conturat-o mai bine: „Ca Edgar 

Poe mã reîntorc spre casã,/ Ori ca Verlaine, topit de bãuturã...”. Iar 

un amic al meu, beat criþã, mi-a povestit a doua zi cã se þinea nu de 

„asperitãþile neregulate ale varului”, ci de frunzele unor arbuºti”. * 

Analizând, însã, micul roman al lui Gãlãþanu, comentatoarea ajunge 

la o concluzie mai generalã, ºi anume aceea cã „prozatorii români 

demareazã greu”. * E posibil... 

LECTOR 

REVISTA APARE CU SPRIJINUL 

CONSILIULUI JUDEÞEAN DÂMBOVIÞA 

ªI AL EDITURII BIBLIOTHECA 

Revista se distribuie: • în Bucureºti, la librãria Muzeul Literaturii 

Române • în Târgoviºte, la librãriile Gaudeamus ºi Le Point. 

Abonamentele se fac prin poºtã la redacþia Târgoviºte ºi la 

librãria Gaudeamus a Editurii Bibliotheca. 

Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, 

bl. KB2/3, 130062, tel/fax 0245.212241, 0765.453089 

e-mail: biblioth@gmail.com • www.bibliotheca.ro 

Redacþia Gãeºti – str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, 

telefon 0245.713234, 0722.686856, e-mail: cristeador@yahoo.com 

Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 

0037369 129478, e-mail: filip.iulian@gmail.com 

Tiparul: 

S.C. VLASTA PROFESSIONAL S.R.L. 

Târgoviºte 

80 pag. • 5,00 RON

apariþiileeveniment

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?