Studierende in Deutschland schreiben über Rumänien România în ...

Studierende in Deutschland 

schreiben über Rumänien 

România în viziunea 

studenților din Germania 

Universität Regensburg 2010/11 

Universitatea Regensburg 2010/11

România 

în viziunea 

studenților 

din Germania 

Universitatea Regensburg 2010/11 

Studierende 

in Deutschland 

schreiben 

über Rumänien 

Universität Regensburg 2010/11

2010 

Inhalt Conținut 

Rudolf Gräf 

Vorwort 

Walter Koschmal 

Das Tandembuch Regensburg-Cluj 

Lisa Unger-Fischer 

Dr. Gabriella-Nóra Tar 

Gemeinsam auf Tour 

Christian Curac 

Cluj als Wirtschaftsstandort 

für deutsche Unternehmen 

Stefanie Dolvig 

Das rumänische Gesundheitssystem 

Martina Friedsmann 

Die Siebenbürger Sachsen 

aus Sicht der heutigen 

Bevölkerung Siebenbürgens 

Elisa Hanganu 

Der rumänische Arbeitsmarkt 

Sonja Plank 

Sportorganisationen und Sportförderung 

in Rumänien 

Oliver Repaszky 

Die Entwicklung und der 

Wandel der Stadt Cluj 

Veronika Zettl 

Die Einwohnerstruktur der 

Stadt Cluj-Napoca 

Prefață 

Cartea-tandem: Regensburg-Cluj 

Împreună pe drum 

Clujul ca sediu pentru firme germane 

Sistemul sanitar românesc 

Saşii din Transilvania din perspectiva 

populaţiei actuale a Transilvaniei 

Piața de muncă din România 

Organizaţii şi promovarea activităţilor 

sportive în România 

Dezvoltarea și transformarea 

orașului Cluj 

Structura populației 

orașului Cluj-Napoca 

8 

12 

28 

34 

42 

50 

62 

76 

84 

96 

Patricia Erkenberg 

Filmfestivals in Cluj-Napoca 

Almut Karl 

Die Kunstszene in Cluj 

Lisa Kitter 

Die Situation der Roma- 

Community in Cluj 

Julia Kling 

Erinnerungsorte in Cluj-Napoca 

Johanna Mekker 

Die Zukunftsperspektiven 

der Studierenden 

der Universität Cluj-Napoca 

Tamara Raykhert 

Rumänien nach dem Beitritt in die EU 

Susanne Stoll 


Dzhamila Tovbaeva 

Die Veränderungen des 

Bildungssystems in Rumänien 

nach dem Beitritt in die EU 

Annik Trauzettel 

Cluj-Napoca sechs Jahre 

nach Gheorghe Funar 

Simon Trenkle 

Alltagsleben ungarischsprachiger 

Einwohner in Cluj-Napoca 

Festivaluri de film în Cluj-Napoca 

Scena artistică a Clujului 

Situația comunității rrome din Cluj 

Locuri comemorative în Cluj-Napoca 

Perspectivele de viitor 

ale studenților de la 

Universitatea din Cluj-Napoca 

România după aderarea la UE 

Clujul ca centru de afaceri 

Schimbările din sistemul educațional 

din România după aderarea la UE 

Cluj-Napoca – șase ani după 

Gheorghe Funar 

Viața cotidiană a populației maghiare 

din Cluj-Napoca 

Impressum Impressum 214 

Bildnachweis Photo credit 216 

114 

120 

140 

148 

162 

170 

176 

186 

194 

204 

2011

01 

Rudolf Gräf 

Als sich vor etwa zweieinhalb Jahren die 

Herausgeber dieses Tandembuchs gemeinsam 

vorgenommen haben, in den beiden Universitätsstädten 

Klausenburg und Regensburg 

ein so genanntes deutsch-rumänisches 

landeskundliches Tandemprojekt durchzuführen, 

hätte sich wahrscheinlich keiner 

der Beteiligten gedacht, durch ihr Vorhaben 

zur Etablierung einer neuen oder mindestens 

„anderen“ Reisekultur und gleichzeitig 

auch Reiseliteratur in Europa beizutragen. 

Vorwort 

Was zeichnet diese neue, da „andere“ 

Reisekultur aus? Zuallererst wird mit und 

im Tandem gefahren. Ein Tandem ist als 

Verkehrsmittel sicher eines der umweltfreundlichsten, 

aber seinerseits ein wenig aufwendiger 

zu fahren als ein Einzelfahrrad. Ein 

Tandem setzt in erster Linie die intensive und 

aufeinander abgestimmte Zusammenarbeit 

zweier oft sehr unterschiedlicher Individuen 

voraus, um überhaupt vorankommen zu 

können. Vorausgesetzt wird dabei mindestens 

noch etwas: Reise- oder Abenteuerlust 

(nennen wir es Welt- oder Herzensoffenheit), 

womit im eigenen Tempo und mit eigener 

Schwerpunktsetzung gefahren wird. 

In einem Zeitalter der Luftgeschwindigkeit 

und des Individualismus sind daher Tandemfahrten 

alles andere als selbstverständlich. 

Über die erwähnte Weltoffenheit als Voraussetzung 

für eine Tandemfahrt kommt man 

zu einem nächsten Merkmal dieser neuen 

Reisekultur und das sind die Reisenden, die 

Tandemfahrer selbst. Über ihre mindestens 

zeitweilige Symbiose und Neugierde wurde 

bereits gesprochen; die Flexibilität der Tandempartner 

kommt als drittes Element dazu. 

Und dazu sind insbesondere junge 

Menschen fähig: Innovativ, denkbereit, 

kritisch und gleichzeitig empathisch 

– dies sind keine selbstverständlichen 

Eigenschaften in einer Welt, die oft 

ihre Jugendlichen uniformiert und zum 

lediglich passiven Zuhören verurteilt. 

Schließlich gilt das Reiseziel als Novum 

dieser neuen und anderen europäischen 

Reisekultur. Es verwirklicht sich als West- 

Ost-Bewegung und danach als Ost-West- 

Bewegung der Tandemfahrer und kann 

am besten als Spiegelprinzip der Fahrt 

verstanden werden. Im aktuellen Europa, 

in dem laut Statistiken leider noch immer 

Mobilitäten von Ost nach West bevorzugt 

werden, liegt ein solches Doppelreiseziel 

auch nicht unbedingt auf der Hand. 

Das vorliegende Buch – eigentlich ein 

Reiseführer, in dem viele Stimmen zu Wort 

kommen – enthält 32 Kurztexte junger 

Rumänen und Deutscher, deren Essays nicht 

nur durch ihre Informationsdichte auffallen, 

sondern auch durch ihren subjektiven 

Ton und leserfreundlichen Stil, der manchmal 

provokativ, aber jedenfalls konstruktiv 

zum Denken und Weiterdenken anregt. 

Prefață 

Acum doi ani și jumătate, când editorii 

acestei cărți-tandem au propus realizarea 

unui așa numit proiect în tandem germano-român 

de studii regionale în orașele 

universitare Cluj-Napoca și Regensburg, 

probabil că nici unul dintre participanți nu 

s-a gândit că va contribui la crearea unei 

noi, sau cel puțin a unei „altfel“ de culturi 

a călătoriei în Europa și, în același timp a 

unei „altfel“ de literatură de călătorie. 

Ce anume particularizează această nouă, 

respectiv „altfel“ de cultură a călătoriei? 

În primul rând, faptul că se călătorește cu 

tandem-ul și în tandem. Tandem-ul este, 

cu siguranță, unul dintre cele mai ecologice 

mijloace de transport, dar este puțin mai greu 

de condus decât o bicicletă simplă. Tandem-ul 

presupune în primul rând o colaborare intensivă 

și reciproc asumată între două persoane 

adesea foarte diferite, îndeosebi cu scopul 

de a putea merge înainte. Se presupune prin 

aceasta cel puțin încă un lucru: plăcerea de a 

călători, plăcerea aventurii (putem să o numim 

deschidere față de lume, deschiderea inimii), 

cu care se pleacă în călătorie în propriul ritm și 

cu stabilirea propriilor obiective. Într-o epocă 

a vitezei și a individualismului, călătoriile în 

tandem nu sunt un lucru de la sine înțeles. 

Prin intermediul mai sus menționatei 

deschideri către lume drept premisă a unei 

călătorii în tandem se ajunge la următoarea 

caracteristică a acestei noi culturi a călătoriei, 

și aceasta este reprezentată chiar 

de călători, de înșiși cei care călătoresc în 

tandem. Despre simbioza lor, cel puțin 

temporară, și despre curiozitatea lor s-a 

vorbit deja; un al treilea element îl constituie 

flexibilitatea partenerilor de tandem. 

Și pentru aceasta, cei mai potriviți sunt 

tinerii: a fi inovativ, înclinat spre a gândi, a 

fi critic și, în același timp, empatic – nu sunt 

caracteristici de la sine înțelese într-o lume 

care adesea îi uniformizează pe tineri și îi 

condamnă să fie doar ascultători pasivi. 

Nu în ultimul rând, destinația călătoriei 

constituie noutatea acestei noi și diferite 

culturi europene a călătoriei. Ea se realizează 

ca o mișcare a călătorilor în tandem 

de la vest spre est și apoi de la est spre vest și 

poate fi cel mai bine înțeleasă sub forma unui 

principiu de oglindire a călătoriei. În Europa 

contemporană, unde, conform statisticilor, 

sunt preferate încă, din păcate, mobilitățile de 

la est spre vest, o asemenea dublă destinație 

a călătoriei nu ne stă neapărat la îndemână. 

Cartea de față – în realitate un ghid de 

călătorie în care se exprimă multe voci – 

cuprinde 32 de texte de mici dimensiuni 

ale unor tineri din România și Germania, 

ale căror eseuri se evidențiază nu doar prin 

consistența informațiilor, ci și prin tonul lor 

subiectiv și stilul plăcut, uneori provocativ, 

dar întotdeauna constructiv, îndemnându-ne 

mereu să gândim și să reflectăm mai departe. 

Ceea ce face foarte interesantă această 

multitudine de voci ale cărții este nu doar 

8 9

Spannenderweise ergeben sich diese vielen 

Stimmen nicht nur durch die Vielzahl der 

Autoren, sondern auch durch die Vielfalt ihrer 

ethnischen Zugehörigkeit. Denn auch wenn 

die Verfasser einerseits den rumänischen 

Blick auf Deutschland und andererseits den 

deutschen auf Rumänien vertreten, sind es 

genauer betrachtet - neben Rumänen und 

Deutschen - Rumänienungarn, Sathmarer 

und Banater Schwaben, Kroaten oder eben 

Ukrainer, die hier zu Wort kommen und 

das östliche bzw. westliche Europa kritischkonstruktiv 

unter die Lupe nehmen. 

Ein Sinnbild für die Einheit der Vielfalt 

in einem grenzenlosen Europa, was 

künftig - so hoffen wir - zu weiteren spannenden 

Reisekult-Touren führen wird. 

Prof. Dr. Rudolf Gräf 

Prorektor 

Leiter des Instituts für deutschsprachige 

Lehre und Forschung, 

Babeș-Bolyai-Universität Cluj-Napoca 

numărul mare al autorilor, ci și diversitatea 

apartenenței lor etnice. De fapt, chiar și atunci 

când autorii prezintă pe de o parte viziunea 

românească asupra Germaniei, pe de altă 

parte viziunea germană asupra României, privind 

mai îndeaproape, observăm că – pe lângă 

români și germani – își expun părerea aici și 

maghiari din România, șvabi din Satu-Mare 

sau din Banat, croați sau chiar ucrainieni, 

analizând atent și cu spirit critic-constructiv 

Europa de Est, respectiv, Europa de Vest. 

Un simbol al unității în diversitate, într-o 

Europă fără granițe, care – sperăm – va duce 

în viitor la organizarea altor „cult-tururi“ 

atrăgătoare. 

Prof. dr. Rudolf Gräf 

Prorector 

Directorul Institutului de Studii Germane, 

Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca 

10 11

02 

Ein Tandembuch ist eine ganz neue 

Buchgattung. „Tandem heißt – gemeinsam 

vorankommen!“ (Tamara Raykhert). Das 

Tandembuch hat es bislang nicht gegeben. 

Im Tandembuch werden zwei Standpunkte 

und zwei Sichtweisen (zwei Subjekte) zu zwei 

Objekten so miteinander verbunden, dass 

sich Subjekte und Objekte wechselseitig neu 

zu sehen vermögen bzw. neu gesehen werden 

können. Unsere ‚Subjekte‘ sind Studierende 

der Universitäten von Regensburg und 

Cluj-Napoca (Klausenburg) in Rumänien. 

Unsere ‚Objekte‘ sind Gesellschaften und 

Kulturen in Rumänien bzw. Cluj-Napoca 

und in Deutschland bzw. Regensburg. 

Was bringt das Tandembuch der Leserin 

und dem Leser an Mehrwert? Was zeichnet 

das Tandembuch gegenüber Ländermonografien 

oder Reiseführern aus? Vor allem die 

Vielfalt der Blicke: Hier erzählt nicht nur 

jemand monologisch von seinen subjektiven 

Erfahrungen mit einem fremden Land. Ganz 

unterschiedliche, in der Auswahl mitunter 

überraschende Aspekte von Gesellschaft und 

Kultur in Cluj und Regensburg werden hingegen 

durchgehend von mehreren Personen 

und Seiten beleuchtet. Wesentlich dabei ist, 

dass einmal die Innenperspektive, das andere 

Mal die Außenperspektive vorherrscht. 

Jeder Verfasser aus dem Ausland wird von 

einem Partner aus dem Inland schon bei 

der Recherche an die Hand genommen. 

Es kommt zum ersten Dialog, noch vor 

der Entstehung der Texte. Man lernt also 

das eine wie das andere Land in einer sich 

Walter Koschmal 

Das Tandembuch 

Regensburg-Cluj 

gegenseitig relativierenden Doppelperspektive 

kennen. Hinter jeder Perspektive ist ein 

konkreter junger Mensch spürbar. Gemeinsam 

gehen zwei den Weg des Dialogs. 

Das Tandembuch ist aber – anders als der 

gewöhnliche Reiseführer – auch ein zweiseitiges. 

Man lernt nicht nur das fremde, sondern 

auch das eigene Land neu kennen, sehen und 

verstehen, durch die Augen des Partners. 

Die andere Perspektive, die rumänische auf 

Deutschland, entautomatisiert die Wahrnehmung 

unserer eigenen Gesellschaft. Sie 

richtet plötzlich den Blick auf Menschen, die 

bislang womöglich für weniger ‚wert‘ befunden 

wurden, als Interviewpartner befragt zu 

werden: z. B. Ungarn, Banater Schwaben, 

Ukrainer und Rumänen, die aus ihrer Heimat 

Rumänien nach Regensburg ausgewandert 

sind. Schon die – freie – Wahl der Themen 

durch die Autoren ist vielsagend. Wir lernen 

mit dem Tandembuch das Eigene durch die 

fremde Perspektive neu zu sehen und gewinnen 

dabei – vor allem Erkenntnisse. Und es 

ergibt sich auch so manche neue Information 

über die eigene Stadt, z. B. über „Religionsgemeinschaften 

in Regensburg“ (Hunor Enöd 

Kovács) oder über die allzu selbstverständlich 

vorhandenen und deshalb leicht übersehenen 

Grünanlagen der Stadt (Petra Pilbák). 

Das Tandembuch ist schließlich ein 

Buch des Vergleichs. Der Vergleich relativiert, 

er weist auf Ähnlichkeiten und 

Unterschiede hin und erlaubt von Beginn 

an eine vertiefte und schnellere Erkenntnis. 

Cartea-tandem: 

Regensburg-Cluj 

O carte-tandem este un gen cu totul nou. 

Tandem înseamnă a progresa împreună 

(Tamara Raykhert). Până nu demult, cartea-tandem 

nici nu a existat. Într-o cartetandem 

două perspective şi două atitudini 

(doi subiecţi) sunt puse în legătură cu două 

obiecte, o legătură atât de strânsă, încât 

subiecţii şi obiectele încep să se privească 

reciproc, respectiv pot să fie privite dintro 

nouă ipostază. „Subiecţii“ noştri sunt 

studenţi ai Universităţii din Regensburg 

şi ai celei din Cluj-Napoca (Klausenburg), 

România. „Obiectele“ noastre sunt societatea 

şi cultura din România şi din Germania, 

respectiv din Cluj-Napoca şi din Regensburg. 

Ce aduce în plus cititorilor o carte-tandem? 

Prin ce se distinge o carte-tandem 

faţă de monografiile despre o ţară sau faţă 

de ghidurile de călătorie? În primul rând, 

prin multitudinea de perspective: în acest 

caz nu este vorba de monologul cuiva care 

îşi prezintă experienţele subiective dintr-o 

ţară străină. Dimpotrivă, aici sunt puse în 

lumină de către diferite persoane şi din mai 

multe perspective aspecte sociale şi culturale 

ale vieţii din Cluj şi din Regensburg, 

foarte variate, uneori chiar surprinzătoare 

ca alegere. Esenţială este alternarea perspectivei 

interioare şi a celei exterioare. 

Fiecare autor de articole din străinătate a 

fost călăuzit încă din perioada de cercetare 

a subiectului de un coleg din ţară. Un prim 

dialog s-a legat încă înainte de redactarea 

textelor. Astfel, cele două ţări au ajuns să se 

cunoască prin intermediul a două perspec- 

tive care se relativizează reciproc. În spatele 

fiecărei perspective se află un tânăr. Cei doi 

merg mână în mână pe calea dialogului. 

Cartea-tandem ne conduce însă, spre deosebire 

de un ghid de călătorie, în două sensuri. 

Facem cunoştinţă nu doar cu o ţară străină, 

ci, prin ochii partenerului, ne cunoaştem, 

ne privim şi ne înţelegem altfel propria 

ţară. Cealaltă perspectivă, cea românească 

asupra Germaniei ne scoate din automatismul 

perceperii propriei societăţi. Ea orientează 

brusc privirea spre oameni care până acum 

erau consideraţi mai puţin „valoroşi“ pentru a 

fi intervievaţi – spre exemplu, maghiari, şvabi 

bănăţeni, ucrainieni şi români care au emigrat 

din patria lor, România, în Regensburg. 

Deja alegerea – liberă – a temelor de către 

autorii articolelor este grăitoare. Datorită 

cărţii-tandem învăţăm să regândim propria 

perspectivă din perspectiva celuilalt şi câştigăm 

prin acest fapt, în primul rând, cunoştinţe. 

De asemenea, rezultă de aici extrem 

de multe informaţii noi despre propriul oraş, 

de exemplu despre „comunităţile religioase 

în Regensburg“ (Hunor Előd Kovács) sau 

despre zonele verzi ale oraşului, pe care 

ne-am obişnuit atât de mult să le avem la 

dispoziţie ca ceva de la sine înţeles, încât le 

trecem cu uşurinţă cu vederea (Petra Pilbák). 

Cartea-tandem mai înseamnă, în cele din 

urmă, o carte pentru comparaţie. Comparaţia 

relativizează, indică asemănările şi 

deosebirile şi facilitează de la bun început 

o cunoaştere profundă şi rapidă. În tandem 

12 13

Auf einem Tandem fährt man schneller, in 

einem kontrastiv angelegten Tandembuch 

lernt man mehr – durch den Vergleich und 

durch die Relativierung des Eigenen. 

Das Tandembuch ist ein Grenzgänger: 

Dem Tandembuch liegt immer das Eigene 

und das Fremde zugrunde, doch wird das 

Eigene aus der fremden und das Fremde aus 

der eigenen Perspektive betrachtet: In dieser 

Kreuzung der Perspektiven manifestiert 

sich die dialogische Logik und Dynamik 

dieses jedem verabsolutierenden Monologismus 

und jeder vereinheitlichenden Statik 

entgegengesetzten Prinzips. Wir brauchen 

Tandembücher! Wir brauchen viel mehr 

Tandembücher! Das Tandembuch ist die 

Buchgattung der Gegenwart und Zukunft. 

Das Tandembuch ist eine junge, zeitgemäße 

Gattung, in der – in unserem Fall – nur 

junge Menschen zweier Länder ihre wechselseitigen 

Erfahrungen austauschen. Diese 

betreffen – anders als in Reiseführern – nicht 

die historisch fernen Monumente oder die 

Gourmet-Restaurants. Vielmehr sind es 

aktuelle, zeitlich nahe Berichte von persönlich 

Betroffenen, von hoch engagierten jungen 

Menschen, die ein tiefes Interesse am anderen 

umtreibt. Das heißt aber nicht, dass die Küche 

nicht vorkommt: Roxana Kodra nimmt sich 

gerade deshalb der traditionellen bayerischen 

Küche an, weil Essen und Trinken Teil der 

Kultur sind und ihre „Geheimnisse“ verstanden 

werden müssen: „Die Speisen anderer 

Länder sind wie Geheimnisse.“ Alle Autorinnen 

und Autoren versuchen zu zeigen, was 

sie aktuell bewegt und wie die Menschen im 

Land z. B. neue, allzu nationale Denkmäler 

wahrnehmen. Nicht die zeitlosen touristischen 

Aktionen lernt man hier in erster 

Linie kennen, sondern man lernt ein Land 

„über die touristischen Attraktionen hinaus 

zu erleben“. Das ist „ein Privileg“ (Veronika 

Zettl). Durch die Aktualität ist das Tan- 

dembuch auch an Problemen orientiert: Die 

Beiträge führen uns direkt in den rumänischen 

und deutschen Alltag hinein und setzen 

bevorzugt bei den neuralgischen Punkten 

an, bei dem, was die Menschen aktuell 

bewegt, und sei es die so unterschiedliche 

Bewältigung der weltweiten Wirtschaftskrise 

von 2009 in Rumänien und Deutschland 

(Manuela Manecan). Das fördert die Kommunikation 

und das Verstehen ungemein. 

Das Tandembuch ist ein Buch der ganz 

persönlichen Wahrnehmungen, der Menschen 

in Rumänien und Deutschland, der 

deutschen und rumänischen Autorinnen und 

Autoren. Deshalb ist auch der Kenntnisstand 

der Erfahrungsberichte unterschiedlich. 

Das Mosaik der Meinungen darf dabei auch 

widersprüchlich werden. Dies dürfte in etwa 

die Kenntnisse möglicher Leserinnen und 

Leser angemessen abbilden. Immer handelt es 

sich um Momentaufnahmen, um Schlaglichter, 

nicht um enzyklopädische Darstellungen. 

Das wirkt aber dann sehr belebend, wenn es 

um Beispiele der Integration ausländischer 

Studierender (Emese Biró) oder um bunte 

Momentaufnahmen aus der jugendlichen, 

„alternativen“ Kulturszene Regensburgs 

geht (Örs Székely). Als persönliche Erfahrungsberichte 

sind die Beiträge mit Emotion, 

vielfach mit explizit betonter Freude 

(Tamara Raykhert) geschrieben. Die Leser 

und Leserinnen dürfen an der Erfahrung 

und an der Freude, am Erkenntnisgewinn 

der Verfasserinnen und Verfasser teilhaben. 

Das Tandembuch ist ein Modellbuch. 

Es bildet den grenzüberschreitenden 

Dialog modellhaft ab. Das Modell bildet 

das Städtetandem, etwa den Städtepartnerschaften 

vergleichbar, hier jenes zwischen 

Regensburg und Klausenburg. Je 

mehr Modelle es gibt, umso erfreulicher, 

da die Erkenntnis mit jedem Modell, 

mit jedem Tandembuch wächst. 

călătorim cu o viteză mai mare, dintr-o 

carte-tandem creată prin contraste, învăţăm 

mai mult – prin mijlocirea comparaţiei 

şi a relativizării propriei perspective. 

Cartea-tandem reprezintă un teritoriu 

de frontieră. Cartea-tandem se fundamentează 

pe ceea ce îi este propriu şi pe ceea 

ce îi este străin, însă ceea ce îi este propriu 

este judecat din perspectiva a ceea ce îi este 

străin, iar ceea ce îi este străin este judecat 

din perspectivă proprie. În această intersectare 

a perspectivelor se manifestă logica 

şi dinamica dialogică a principiului care 

se opune oricărui monologism cu pretenţii 

totalizatoare şi oricărei statici unificatoare. 

Avem nevoie de cărţi-tandem! Avem nevoie 

de mult mai multe cărţi-tandem! Cartea-tandem 

este genul prezentului şi al viitorului. 

Cartea-tandem este un gen tânăr, actual, 

prin intermediul căruia – în cazul nostru 

– fac schimb de experienţă doar tinerii 

din cele două ţări. Experienţele lor - spre 

deosebire de cele dintr-un ghid de călătorie 

- nu vizează monumente din îndepărtatul 

trecut istoric, şi nici restaurante-gourmet. 

De cele mai multe ori este vorba despre 

relatări actuale, apropiate în timp ale celor 

personal interesaţi, ale unor tineri foarte 

angajaţi, călăuziți de un profund interes faţă 

de Celălalt. Nu înseamnă însă că bucătăria 

nu apare ca subiect: Roxana Kodra se ocupă 

de specialităţile culinare bavareze tradiţionale 

tocmai pentru că mâncarea şi băutura 

sunt elemente culturale şi este necesar ca 

„misterul“ lor să fie înţeles. „Delicatesele 

altei țări sunt precum un mister“. Toţi autorii 

încearcă să arate ce anume îi impresionează 

în prezent şi cum percep oamenii din ţară, 

de exemplu, noile monumente cu un puternic 

caracter naţional. Scopul principal nu este 

cunoaşterea eternelor atracţii turistice, ci 

se învaţă cum poate fi văzută „o ţară dincolo 

de atracţiile turistice“. Acesta este „un 

privilegiu“ (Veronika Zettl). Prin caracterul 

său actual, cartea-tandem este orientată şi 

spre anumite probleme. Relatările ne conduc 

direct în cotidianul românesc sau german şi 

au în vizor cu predilecţie punctele nevralgice, 

şi anume ceea ce îi preocupă momentan 

pe oameni, ca de exemplu modalităţile atât 

de diferite din România şi din Germania 

de depăşire a crizei economice din 2009 

(Manuela Manecan). Acest lucru reclamă o 

comunicare şi o înţelegere ieşită din comun. 

Cartea-tandem este o carte a percepţiilor 

personale, o carte a oamenilor din România 

şi din Germania, o carte a autorilor 

germani şi români. Din acest motiv, şi 

nivelul de informații furnizate în relatările 

experiențelor trăite este diferit. Astfel, 

mozaicul de opinii poate să fie chiar contradictoriu, 

adaptând oarecum cunoștințele 

posibililor cititori. Relatarea are mereu în 

vedere instantaneul, reperul și nu prezentarea 

enciclopedică. Acest lucru face ca ea să 

pară mai plină de viață, ca în cazul exemplelor 

despre integrarea studenților străini 

(Emese Biró) sau al variatelor instantanee 

luate scenei culturale alternative a tinerilor 

din Regensburg (Örs Székely). În calitate de 

relatări ale experiențelor personale, articolele 

lasă să răzbată multe emoții, adesea ele 

sunt scrise cu o bucurie explicit pronunțată 

(Tamara Raykhert). Cititorii pot lua parte la 

experiențele și bucuriile autorilor articolelor 

și pot să obțină informații împreună cu ei. 

Cartea-tandem este o carte-model. Ea prezintă 

în mod exemplar un dialog capabil să 

depășească orice granițe. Modelul îl constituie 

tandemul orașelor, comparabil oarecum 

parteneriatelor încheiate între orașe, în acest 

caz, între Regensburg și Cluj. Cu cât există 

mai multe modele, cu atât mai bine, deoarece 

nivelul de cunoaștere crește cu fiecare 

model, cu fiecare carte-tandem în parte. 

14 15

Betrachtet man schließlich Tandembücher, 

die mit Teilnehmern verschiedener Länder 

entstanden sind, zusammen, so findet sich 

das eigene Land, die eigene Stadt in einem 

zunehmend relativierenden internationalen 

Netzwerk der Innen- und Außenperspektiven 

wieder. Das Tandembuch ist der europäische 

Länder- und Reisebegleiter der Zukunft. 

Cluj – Klausenburg – Kolozsvár 

Man mag es kaum glauben – in einer Stadt 

mit drei Namen, einem rumänischen, einem 

deutschen und einem ungarischen, mit einer 

Universität, die vollständige Studiengänge 

in diesen drei koexistierenden Sprachen 

anbietet, herrscht bis vor nur sieben Jahren 

dunkler Nationalismus. Aber eben das 

sollten wir uns vergegenwärtigen, wollen wir 

die Qualität, nämlich die Radikalität des 

Wandels nachvollziehen können. Bürgermeister 

Funar lässt Parkbänke, Bordsteine, 

ja selbst Mülleimer und Kinderspielplätze 

bis 2004 blau-gelb-rot streichen (Dzhamila 

Tovbaeva). Zu diesem Zeitpunkt sieht der 

lokale Volkswitz den Nationalismus zusammen 

mit den rumänischen Nationalfarben 

schon ‚im (Müll-) Eimer‘. Funar kultiviert 

die nationale Erinnerung immerhin zwölf 

Jahre lang auch durch zahlreiche Denkmäler. 

Davor, einen ungarischen König wie Matthias 

Corvinus zu rumänisieren, schreckt er ebenso 

wenig zurück wie davor, jede Erinnerung an 

den Kommunismus zu tilgen. Verdrängte 

Erinnerung aber wirkt weiter, oft verdeckt, 

in Cluj aber auch sichtbar: Die einheitliche 

Gebäudehöhe ganzer Straßenzüge von Cluj 

hat ihre Wurzeln in einer gleichmacherischen 

kommunistischen Ideologie (Julia 

Kling; Oliver Repaszky). Diese Spuren 

bleiben. Die Jahre Funars sind Jahre auch 

wirtschaftlicher Stagnation, da (übertriebener) 

Nationalismus – so Christian Curac 

– wirtschaftliche Entwicklungen behindert. 

Ein ‚Standortvorteil‘ von Cluj, nicht nur 

wirtschaftlich, ist vor allem aber die Vielfalt 

der Ethnien. Die Banater Schwaben 

und Siebenbürger Sachsen, also die in Stadt 

und Region selten gewordenen Deutschen 

spielten und spielen dabei eine wichtige 

Rolle. Die Aufgaben zwischen ihnen und 

den Rumänen waren verteilt. Regionale 

Unterschiede zwischen ihnen bedeuteten 

noch lange keine Konflikte. Diese entbrannten 

häufiger zwischen Rumänen und der 

weit größeren ungarischen Minderheit. In 

diesen Konflikten fehlen die ausgewanderten 

Deutschen in Rumänien heute als Mittler 

(Martina Friedsmann). Ist man aus einer 

deutschen Sicht geneigt, die Gewinne der 

Zuwanderung (aus Rumänien) zu begrüßen, 

so gehört zu einer ehrlichen europäisch 

denkenden Tandembilanz neben dem 

deutschen ‚Haben‘ auch dieses rumänische 

‚Soll‘, das eine lange bestehende Balance im 

Land aus dem Gleichgewicht gebracht hat, 

zum Schaden des heutigen Rumänien. 

Einen weiteren Verlust gilt es festzuhalten 

– jenen der deutschen Kultur in Rumänien. 

Und dies liegt nicht daran, dass sich 

die rumänische Seite nicht ausreichend um 

deren Pflege bemühen würde: Natürliche 

Prozesse wie interethnische Mischehen 

sind heute üblich. Der Zusammenhalt der 

Deutschen untereinander schrumpft deshalb. 

Die Identität der Deutschen in und 

aus Rumänien erlebt hingegen unter jungen 

Deutschen aus Rumänien eine Wiedergeburt 

(Martina Friedsmann) und findet in 

Facebook eine neue ‚weltweite‘ Heimat. 

Fakten und präzise Analysen am konkreten 

Material beugen Klischees und Vorurteilen 

vor – im Falle der Deutschen in Rumänien 

ebenso in jenem einer anderen Minderheit, 

der weitaus zahlreicheren Roma in diesem 

Land. Cluj und Rumänien vereinen viele 

große Minderheiten, von denen in diesem 

Tandembuch die Rede ist: Ungarn, Roma, 

În cele din urmă, luând în considerare 

toate cărțile-tandem care au fost publicate 

datorită participanților din diverse țări, ne 

dăm seama că propria țară, propriul oraș 

se regăsește într-o rețea internațională 

tot mai mult relativizată prin perspectivele 

interioare și exterioare. Cartea-tandem 

va fi ghidul european al viitorului. 

Cluj – Klausenburg – Kolozsvár 

Este greu de crezut că un oraș care poartă 

trei nume – unul românesc, unul german și 

unul maghiar, care are o Universitate ce oferă 

programe de studiu complete în aceste trei 

limbi, a fost până acum șapte ani stăpânit 

de un sumbru naționalism. Dar până și 

acest aspect trebuie evocat, dacă dorim să 

înțelegem pe deplin calitatea, respectiv caracterul 

radical al transformării. Din ordinul 

primarului Funar au fost vopsite în roșu, 

galben și albastru, până în 2004, băncile din 

parcuri, bordurile, inclusiv coșurile de gunoi 

și spațiile de joacă pentru copii. (Dzhamila 

Tovbaeva). În această perioadă – după o 

glumă locală – naționalismul stătea deja în 

același coș (de gunoi) cu culorile naționale. 

Totuși, Funar a cinstit memoria națională 

timp de doisprezece ani și prin numeroase 

monumente. Dar nu s-a dat deloc înapoi de 

la românizarea unui rege maghiar ca Mathias 

Corvinus, la fel cum nu s-a dat înapoi de la 

ștergerea oricărei amintiri legate de comunism. 

Amintirile suprimate trăiesc însă mai 

departe, de cele mai multe ori ascunse, în 

Cluj însă, la vedere: blocurile monotone de pe 

toate străzile Clujului își au originea în ideologia 

comunistă egalizatoare (Julia Kling; 

Oliver Repaszky). Aceste urme rămân. Anii 

mandatului lui Funar sunt, de asemenea, ani 

de stagnare economică, fiindcă naționalismul 

(exacerbat) împiedică dezvoltarea economică. 

Avantajul cel mai puternic al Clujului, 

nu doar din punct de vedere economic, este 

înainte de toate diversitatea etniilor. Șvabii 

bănățeni și sașii transilvăneni, adică germanii 

care au devenit tot mai puțin numeroși 

în oraș și în regiune, au jucat și mai joacă 

încă un rol important. Între ei și români 

atribuțiile erau clar împărțite. Timp îndelungat, 

deosebirile regionale dintre ei nu au 

fost sursă de conflict. Conflicte s-au iscat mai 

des între români și maghiari, de departe cea 

mai numeroasă minoritate. În aceste conflicte 

se simte și astăzi lipsa germanilor care au 

emigrat din România și care au funcționat ca 

mediatori (Martina Friedsmann). Dacă, din 

perspectivă germană, înclinăm să ne bucurăm 

de câștigul pe care l-a adus imigrația (din 

România), suntem datori să recunoaștem, 

în urma bilanțului-tandem făcut în spiritul 

unei corecte gândiri europene, că, pe lângă 

„câștigul“ german, și „nevoia“ românească ce 

a contribuit la un echilibru de lungă durată, 

a fost în dezavantajul României de astăzi. 

Merită, de asemenea, să menționăm o altă 

pierdere importantă – cea a culturii germane 

din România. Și aceasta nu se datorează 

faptului că nu s-ar fi depus suficient efort 

din partea României pentru a susține cultura 

germană: procese naturale, de tipul căsătoriilor 

interetnice reprezintă astăzi un lucru 

obișnuit. De aceea coeziunea germanilor este 

tot mai slabă. Dimpotrivă, identitatea germanilor 

în și din România trăiește astăzi printre 

tinerii germani din România o perioadă de 

renaștere (Martina Friedsmann) și își găsește 

pe Facebook o nouă patrie „universală“. 

Faptele și analizele exacte aplicate 

unui material concret previn clișeele și 

prejudecățile – față de germanii din România, 

dar și față de orice altă minoritate, în 

care se reunesc, alături de numeroșii rromi 

din județul Cluj și din România, multe alte 

16 17

Deutsche, Ukrainer u. a. Interkulturalität 

ist in Cluj und Umgebung ein Merkmal 

der Regionalität. Doch deren konfliktfreies 

Funktionieren vorauszusetzen wäre eine 

idyllisierende Überhöhung. Sie ist nicht 

weniger ausschließend als es Vorurteile sind. 

Zu diesen gehört auch die Vorstellung von 

der Homogenität der Roma-Gruppe, die 

sich aber kulturell, soziologisch und sprachlich 

in mehrere Untergruppen unterteilt 

(Lisa Kitter). Sachliche Analyse ist die beste 

Antwort auf Vorurteile. Konkrete Maßnahmen 

zur Unterstützung und Repräsentanz 

der Roma in der heutigen rumänischen 

Gesellschaft, etwa die Einrichtung eines 

„Roma-Botschafters“ in Cluj und anderen 

Städten, weisen in eine hoffentlich chancenreichere 

Zukunft für diese Volksgruppe. 

Cluj ist eine Modellstadt multikulturellen 

Zusammenlebens. Die Universität mit den 

Studiengängen in drei Sprachen spiegelt dies 

wieder. Die aus der deutschen Monolingualität 

heraus so beeindruckende Vielsprachigkeit 

ist ein Hoffnung weckendes Charakteristikum 

vor allem der jungen Rumänen (Johanna 

Mekker). Dabei ist es nur begrüßenswert, 

dass und wie sehr dies für Cluj zum wirtschaftlichen 

Standortvorteil wird (Christian 

Curac). Damit sind insgesamt wesentliche 

Grundlagen dafür geschaffen, dass Cluj in 

der Zukunft in noch höherem Maße als in 

der Vergangenheit ein Ort der Begegnung 

(Veronika Zettl) und des Austauschs sein 

wird, vielleicht ein Modell der Europa so 

sehr kennzeichnenden Vielsprachigkeit 

und Multikulturalität. Dabei spiegelt diese 

gegenwärtige Vielfalt auf einer synchronen 

Ebene die auch nationalen Wechsel der 

Geschichte wider, vor allem jene des 20. Jh. 

besonders zwischen Ungarn und Rumänien. 

Diese Widerspiegelung hat zwei Dimensionen. 

Zum einen wird Vielsprachigkeit und 

Multikulturalität im heutigen Cluj gelebt, 

ist sie unverzichtbarer Teil des Alltags. Zum 

anderen wird sie aber – etwa in Ausstellungen 

und Theateraufführungen – auch reflektiert. 

Ihre reale und geistige Präsenz ist ungewöhnlich, 

gerade aus einer deutschen Perspektive, 

aber auch auf dem gleichmacherischen Hintergrund 

eines vergangenen Kommunismus. 

Cluj ist reiner Prozess. Rumänien ist Ort 

eines aus deutscher Sicht in seiner Intensität 

wohl kaum vorstellbaren Wandels auf allen 

nur denkbaren Ebenen (Johanna Mekker), in 

allen Institutionen. Die vielfältigen Prozesse 

des Wandels vollziehen sich aber nicht nur 

mit unterschiedlichen Geschwindigkeiten, 

da und dort langsamer, vielleicht zu langsam, 

da und dort schneller. Die Erwartung 

mancher, dass der EU-Beitritt viele 

Wunden heilen könnte, hat sich nicht erfüllt 

(Dzhamila Tovbaeva). Sie werden auch aus 

unterschiedlicher Perspektive verschieden, 

ja widersprüchlich wahrgenommen und 

bewertet. Da mag der Sprecher der Stadt 

schon einmal Fortschritte durch den EU- 

Beitritt konstatieren, etwa beim Rückgang 

der Korruption, die die Frau und der Mann 

auf der Straße überhaupt nicht wahrnehmen 

können (Tamara Raykhert). So mancher 

erwartete Wandel wurde hier enttäuscht, 

was mitunter zu einer passiven Haltung 

des Abwartens führt. Eine Normalisierung 

(Annik Trauzettel) für die Bürger, etwa durch 

die Einrichtung von Bürgerbüros, aber auch 

durch eine zunehmend ausbalancierte Erinnerungskultur, 

zeichnet sich aber deutlich ab. 

Andererseits wird den Menschen eine Flexibilität, 

eine Wandlungsfähigkeit abverlangt, 

die gerade jungen Menschen in Rumänien 

zahlreiche Vorteile gegenüber jungen Menschen 

in anderen Ländern verschaffen kann, 

indem sie z. B. eine hohe Bereitschaft zeigen, 

ins Ausland zu gehen. Die Intensität des 

Wandels ist vielleicht in kaum einer anderen 

Stadt ähnlich zu erleben, schlägt sich doch die 

so wechsel- und wandelhafte Geschichte der 

minorități numeroase, despre care este vorba 

în această carte-tandem: maghiari, rromi, 

germani, ucrainieni, etc. Interculturalitatea 

reprezintă în Cluj și în împrejurimile sale 

un însemn al caracterului zonal. Totuși, a 

presupune că aceste culturi funcționează fără 

a se ajunge la conflict ar fi o exagerare idilică. 

Ea limitează la fel de mult ca prejudecățile. 

Ei îi aparține și presupusa omogenitate a 

rromilor, care se diferențiază însă din punct 

de vedere cultural, sociologic și lingvistic în 

mai multe grupuri (Lisa Kitter). Cea mai 

bună contracarare a prejudecăților o constituie 

analiza obiectivă. Măsuri concrete 

pentru susținerea și reprezentarea rromilor 

în societatea românească actuală, cum ar fi 

înființarea în Cluj și în alte orașe a postului 

de „ambasado rrom“, cresce speranța unor 

șanse mai mari în viitor pentru această etnie. 

Clujul este un oraș-model pentru 

conviețuirea multiculturală. Liniile de 

studiu în trei limbi oferite de Universitatea 

Babeș-Bolyai reflectă acest lucru. Privit 

din perspectiva monolingvismului german, 

atât de impresionantul multilingvism este 

însemnul speranței care se trezește în primul 

rând în tinerii români (Johanna Mekker). 

În această privință este de lăudat faptul că 

în atât de multe situații, multilingvismul a 

constituit un avantaj pentru alegerea orașului 

ca sediu economic (Christian Curac). Prin 

acest fapt, s-au pus temeliile pentru transformarea 

Clujului pe viitor, în măsură mai mare 

decât în prezent, într-un loc de stabilire de 

contacte (Veronika Zettl) și de schimburi, 

poate într-un model al multilingvismului 

și al multiculturalității atât de definitorii 

pentru Europa. Această diversitate contemporană 

reflectă în plan sincron schimbările 

din cadrul istoriei naționale, mai ales pe cele 

din secolul al XX-lea, care au vizat îndeosebi 

Ungaria și România. Aceste reflexii au două 

dimensiuni. Pe de o parte, multi lin gvismul și 

multiculturalitatea este în Clujul de astăzi un 

fenomen viu, parte din cotidian. Pe de altă 

parte, ele sunt și niște fenomene reflectate 

- de exemplu în expoziții și spectacole de 

teatru. Prezența lor în același timp reală și 

spirituală este neobișnuită, mai exact dintr-o 

perspectivă germană, dar și prin contextul 

uniformizant al fostei perioade comuniste. 

Clujul reprezintă un proces în plină 

desfășurare. România este, din perspectivă 

germană, locul unei schimbări a cărei 

intensitate e greu de imaginat, indiferent 

în ce domenii (Johanna Mekker) sau în ce 

instituții. Variatele procese de schimbare 

se desfășoară însă cu viteze diferite, uneori 

mai încet, poate prea încet, alteori mai 

rapid. Așteptările unora ca intrarea în UE să 

vindece multe răni nu s-au împlinit (Dzhamila 

Tovbaeva). La rândul lor, ele au fost 

percepute și apreciate din perspective diferite, 

chiar contradictorii. De aceea, purtătorul 

de cuvânt al Primăriei poate să constate 

anumite progrese realizate în urma intrării 

în UE, ca de exemplu reducerea corupției, 

pe care omul de pe stradă să nu le sesizeze 

deloc (Tamara Raykhert). Astfel, schimbarea 

mult așteptată i-a dezamăgit pe unii, 

ceea ce a dus la o atitudine pasivă, aceea de 

a rămâne în expectativă. Se conturează însă 

treptat o normalizare (Annik Trauzettl) a 

vieții cetățenilor, de exemplu prin înființarea 

birourilor pentru cetățeni, dar și printr-o 

tot mai echilibrată cultură a memorialului. 

Pe de altă parte, li se pretinde oamenilor o 

flexibilitate, o capacitate de schimbare care 

poate aduce tinerilor numeroase avantaje 

față de tinerii din alte țări, pentru că ei 

au, de exemplu, o disponibilitate mult mai 

mare de a merge în străinătate. Probabil 

că intensitatea schimbării nu poate fi atât 

de puternic trăită într-un alt oraș, totuși, 

istoria orașului supusă atât de frecvent 

schimbărilor și transformărilor se manifestă 

în prezentul mai apropiat în transformarea 

18 19

Stadt in der jüngeren Gegenwart im Wandel 

der Erinnerungsorte und Denkmäler nieder. 

Die Synagoge ist zum architektonischen 

Ausdruck dieses Wandels geworden. Dieses 

„Tranzit haus“ (sic! Oliver Repaszky) hat sich 

vom rituellen Ort der nach der Deportation 

weitgehend verschwundenen Juden zum Erinnerungsort 

gewandelt, zu einem Künstlerhaus, 

an dem Erinnerungstafeln an die Deportation 

der Juden gemahnen (Julia Kling). 

Teil des aktuellen Prozesses in Rumänien 

ist die für das Land so wichtige wirtschaftliche 

Entwicklung. Mag Rumänien auch 

aktuell ein problematischer Wirtschaftsstandort 

bleiben (Susanne Stoll), nicht zuletzt 

wegen einer mangelhaften Infrastruktur, 

so wird auch deutlich, wie einseitig hier die 

mit der Verlagerung eines Nokia-Werks 

2008 von Bochum in die Gegend von Cluj 

entstandenen Vorurteile sind. Denn gerade 

die punktuelle, eilfertige Verlagerung von 

Werken westlicher Firmen, die oft ebenso 

schnell wieder geschlossen wurden (Susanne 

Stoll), hat zu Wechselbädern der Beschaffung 

und des Verlusts von Arbeitsplätzen 

für die einheimische Bevölkerung geführt. 

Westlicher Neid scheint nicht nur deshalb als 

unangebracht. Auch Rumänien wird immer 

wieder zur Spielwiese internationaler Konzerne. 

Hinzu kommt eine immer intensivere 

An- bzw. Abwerbungsstrategie, die dem 

einen, dem westlichen Land, zwar Fachkräfte 

bringt, dem anderen, in diesem Fall Rumänien, 

aber auf schmerzvolle und folgenreiche 

Weise entzieht (Johanna Mekker). Auch 

dadurch bleibt Rumänien vorerst ein ‚problematischer 

Wirtschaftsstandort‘. Das aber 

ist schon nicht mehr nur eine ökonomische 

Frage, sondern auch eine Frage der Ethik. 

Angesichts solcher existenzieller Verluste, 

schließlich verlassen viele junge Menschen 

auf der Suche nach Arbeit Land und Familie, 

ist das Bedürfnis dies zu reflektieren und zu 

verarbeiten, besonders hoch. Dies geschieht 

vielfach ästhetisch. Wirtschaft und Kunst 

gehen im heutigen Rumänien eine erstaunliche 

Symbiose ein. Die Kunst, zumal die 

bildende Kunst, die Literatur wurde leider 

in keinem Beitrag berücksichtigt, spielt 

eine erstaunliche Rolle bei der Verarbeitung 

aktueller gesellschaftlicher Wandlungsprozesse. 

Diese betreffen viele Bereiche 

des gesellschaftlichen Lebens. Kunst ist 

heute in Rumänien für viele vor allem in der 

aktuellen Gesellschaft verankert, mit deren 

Problemen befasst und für sie da. Auch der 

konkrete Wandel vom Wirtschaftsgebäude, 

einer Pinselfabrik, zum Kunstforum von 

Cluj, mag zu der verbreiteten Überzeugung 

beitragen, dass Kunst auch das wirtschaftliche 

Leben mitgestalten soll (Almut Karl). Hier 

mutet manches paradox an, so etwa, dass die 

Kunst nach mancher Künstlerüberzeugung 

gerade der Entschleunigung zu dienen hat. 

Und dennoch – oder gerade deshalb – sehen 

Künstler die Kunst im heutigen Rumänien 

wesentlich in der Pflicht, gesamtgesellschaftliche 

Werte zu schaffen – und sei es um der 

axiologischen Balance wegen. Dazu sehen 

sich die Künstler gemeinsam und in gegenseitiger 

Zusammenarbeit aufgerufen. Mag 

sein, dass diese völlig überraschende Symbiose 

mit der so sehr auf die Gegenwart bezogenen 

Funktion der Kunst in diesem rumänischen 

Kunstzentrum Cluj, in der Offenheit von 

Kunst und Wirtschaft ihren gemeinsamen 

Nenner und ihre verbindende Ursache findet. 

Der Klausenburger Künstler Raul Ciosescu 

hat für eine „Klausenburger Schule“ in der 

Kunst jedenfalls nur Spott übrig, denn der 

Kunst seien alle Grenzen fremd, Kunst sei 

offen (Almut Karl), Grenzen überschreitend 

– eben wie die Wirtschaft. Man möchte fast 

eine gewisse Logik darin sehen, dass Künstler 

und Ökonomen hier tatsächlich Tatendrang 

und optimistische Lebensphilosophie teilen 

und man hofft, dass diese Gemeinsamkeit 

auch für das Problembewusstsein gilt. 

locurilor comemorative și a monumentelor. 

Sinagoga a devenit expresia acestei transformări. 

„Casa Tranzit“ (sic! Oliver Repaszky) 

s-a transformat dintr-un spațiu ritualic al 

evreilor care au continuat să se împuțineze 

tot mai mult după deportare într-un loc 

comemorativ, într-un atelier al artiștilor 

care, pe tăblița comemorativă reamintește 

de deportarea evreilor (Julia Kling). 

O parte a procesului actual de transformare 

a României este dezvoltarea economică, 

atât de importantă pentru țară. Chiar 

dacă România rămâne în prezent un sediu 

economic problematic (Susanne Stoll), nu 

în ultimul rând din cauza infrastructurii 

deficitare, este totuși evident cât de obtuze 

sunt prejudecățile de aici cauzate de mutarea 

uzinelor Nokia, în 2008, de la Bochum în 

zona Clujului. Căci tocmai mutarea punctuală, 

pripită a uzinelor firmelor străine, 

care au fost la fel de repede închise (Susanne 

Stoll), a dus la trecerea rapidă de la crearea de 

locuri de muncă pentru populația autohtonă 

la pierderea acestora. Invidia cu care este 

privit Occidentul nu este numai din acest 

motiv improprie. Adesea, România este 

transformată în terenul de joacă al concernelor 

internaționale. La acestea se adaugă o 

strategie de recrutare, respectiv de head-hunting 

tot mai intensă, care pe de o parte, aduce 

specialiști în Occident, pe de altă parte însă, 

privează România de acești specialiști, având 

consecințe drastice pentru țară (Johanna 

Mekker). Inclusiv din acest motiv, România 

rămâne un „sediu economic problematic“. 

Aceasta constituie însă nu doar o problemă 

economică, ci și o problemă de etică. 

Din perspectiva unor asemenea lipsuri 

existențiale – în definitiv, mulți tineri își 

părăsesc țara și familia, în căutarea unui 

loc de muncă – este extrem de necesar să 

reflectăm și să prelucrăm aceste probleme. 

Acest lucru se întâmpă de multe ori sub o 

formă estetică. Economia și arta trăiesc în 

România de azi într-o simbioză uimitoare. 

Arta, mai cu seamă artele plastice – din 

păcate literatura nu este abordată în niciun 

articol – joacă un rol esențial în prelucrarea 

actualelor schimbări sociale. Acestea vizează 

multe aspecte ale vieții sociale. Pentru mulți, 

arta din România de astăzi este ancorată în 

primul rând în societatea contemporană, 

preocupându-se de problemele ei și sprijinind-o. 

Până și transformarea concretă a 

unei clădiri cu rol economic, o fabrică de 

pensule, în forumul artistic clujean susține 

convingerea largă că și arta trebuie să contribuie 

la modelarea vieții economice (Almut 

Karl). Opinia unor artiști, conform cărora 

arta are tocmai rolul de a decelera, poate 

părea paradoxală. Și totuși – sau tocmai de 

aceea – artiștii consideră că în România de 

astăzi arta are în mod esențial datoria de a 

crea valorile sociale comune – fie și numai 

de dragul echilibrului axiologic. În acest 

scop, artiștii se simt chemați să conlucreze 

în cadrul unei cooperări reciproce. Este 

posibil ca în acest centru artistic românesc 

din Cluj, simbioza întru totul surprinzătoare 

cu funcția artei atât de frecvent orientată 

spre contemporaneitate să-și descopere în 

deschiderea artei și a economiei una față de 

cealaltă numitorul comun și cauzele care le 

unește. Artistului clujean Raul Ciosescu nu 

poate decât să ironizeze ideea unei „școli 

clujene“ în artă, de vreme ce arta este străină 

de orice limitare, arta depășește adesea 

orice limitare (Almut Karl) – chiar și pe 

cea economică. Se dorește chiar să se ia în 

considerare existența unei anumite logici 

pentru faptul că în acest spațiu artiștii și 

oamenii de afaceri împart cu adevărat aceeași 

vervă și aceeași filosofie de viață optimistă și 

se speră că această comuniune este valabilă 

și în cazul conștientizării problemelor. 

20 21

Regensburg emotional 

Ein ergebnisorientierter optimistischer 

Zugang verbindet die Autorinnen und Autoren 

beider Länder. Unter Berücksichtigung 

beider nationaler Perspektiven zeigen sie 

sich bemüht, für jede Seite beste Wege und 

Lösungen aufzuzeigen, ein Grenzen überschreitender 

Altruismus, der jedem nationalen 

Konkurrenzdenken diametral entgegengesetzt 

ist. Die rumänischen Beiträge zeichnet aber 

gegenüber den vorsichtig-sensibel beobachteten, 

zurückhaltend urteilenden und klar 

analysierenden Berichten vieler Regensburger 

Tandempartner immer wieder – zusätzlich 

– eine sympathische, offene Emotionalität 

aus. Offenheit – so Oana Tanțău – sei für 

jede Art von Kultur unverzichtbar. Doch 

der emotionale Zugang zur Stadt lässt Éva 

Gerlinde Döringer Sätze formulieren wie 

jene, dass sich die Klausenburger Gruppe 

in Regensburg „ganz verzaubert“ fühlte. 

Oana Maria Hodîrnău macht das unschätzbare 

Kompliment, Regensburg sei „eine 

der schönsten Städte der Welt“ und Örs 

Székely ergänzt, „wo man seit der Römerzeit 

die Schönheit der Donau bewundert.“ Das 

könnte manchen Einheimischen darüber 

nachdenken lassen, dass es ein Privileg 

sein könnte, in dieser Stadt zu leben ... 

Die Beiträge der Studierenden aus Cluj 

vollziehen den expliziten bzw. impliziten 

Vergleich mit der eigenen Gesellschaft 

zum einen, indem sie ähnliche, beide 

Länder verbindende Phänomene thematisieren, 

zum anderen, indem sie unterschiedliche 

Aspekte thematisieren. 

Die Klausenburger Erfahrungen mit 

der ehemaligen Synagoge, dem heutigen 

Tranzithaus, und der früheren Pinselfabrik, 

dem heutigen Kunstforum, lassen Szilamér 

Török auf eine sehr spezifische Spurensuche 

in Regensburg gehen. Er beschreibt jene 

„Umnutzungen“ von Gebäuden, in denen 

auch in Regensburg durch die neue Nutzung, 

durch die Funktionalisierung in der Gegenwart 

die Geschichte und Geschichtlichkeit 

dieser Gebäude erhalten und damit spürbar 

und erlebbar bleibt, ja Geschichtliches, 

Vergangenes damit am Leben erhalten wird. 

So vermutet er, dass bereits die Regensburger 

Schnupftabakfabrik dank der Umwandlung 

der ursprünglichen Wohnpalais in eine Fabrik 

deren Erhalt garantiert habe und dass die 

jüngste ‚Umnutzung‘ von 2007 diese, wie 

auch die Fabrik selbst, Geschichte weiterhin 

erfahrbar mache. Das architektonische 

Ensemble spiegle so die Geschichte der 

Stadt lebendig wider. Die Schnupftabakfabrik 

wird zum Regensburger Tranzithaus. 

Diese Ambivalenz von Geschichte und 

Gegenwart bleibt – zumindest den Regensburgern 

– eher verborgen, wenn es Izabella 

Veibel um die Rekonstruktion der Lebensgeschichten 

von rumänischen Auswanderern 

geht, die heute in Regensburg leben. Dabei 

nimmt sie die Heterogenität in den Blick. 

Vertreter verschiedener Generationen und 

Ethnien, also auch Ungarn, Deutsche und 

Ukrainer aus Rumänien. Geschichte ist in 

ihren „bewegenden“ Lebensgeschichten ganz 

individuell verborgen. Sie alle, egal welche 

Generation, egal welche Ethnie, leben in 

zwei Heimaten, d.h. aber auch immer mit 

dem Gefühl des Heimwehs nach der einen 

Heimat, nach der Kindheit, den Akazien, den 

Mohnblumen, nach „unserem Dialekt“ in der 

rumänischen Heimat. Dieses ambivalente 

Heimatempfinden gilt – leicht abgeschwächt 

– auch für die in Regensburg Geborenen und 

Aufgewachsenen. Zugleich aber sehen sie 

die Heimat in ihrer Familie, die hier, also in 

Regensburg lebt. Bewegende Lebensgeschichten 

machen in diesem Beitrag Geschichte 

in der Gegenwart spürbar und erfahrbar. 

Unterschiede, potenzielle Felder des 

eigenen Lernens entdecken die rumänischen 

Studierenden auf mehreren Feldern. Die 

Regensburg emoțional 

O abordare optimistă, pragmatică este ceea 

ce unește autorii articolelor din cele două 

țări. Tratând cu atenție ambele perspective 

naționale, ei se arată preocupați să indice 

cele mai bune metode și soluții, un altruism 

care depășește granițele și care este diametral 

opus oricărei gândiri concurențiale naționale. 

Relatările multor parteneri și partenere de 

tandem din Regensburg fac observații cu o 

sensibilă precauție, evită să judece și analizează 

clar faptele. Spre deosebire de aceste 

relatări, articolele celor din România dau 

dovadă, în plus, de emoții care au un deschis 

caracter empatic. Deschiderea – după Oana 

Tanțău – este indispensabilă oricărei culturi. 

Dar contactul cu orașul este descris de Éva 

Gerlinde Döringer în propoziții ca aceea că 

grupul din Cluj „a fost pe deplin încântat“ de 

Regensburg. Oana Maria Hodîrnău face un 

compliment prețios, și anume că Regensburg 

ar fi „unul dintre cele mai frumoase orașe 

din lume“, iar Örs Székely vorbește de locul 

„unde încă din epoca romană s-a admirat 

frumusețea Dunării“. Aceste aprecieri îi fac 

pe locuitorii de aici să creadă că ar putea fi 

un privilegiu să locuiești în acest oraș... 

Articolele studenților din Cluj fac o 

comparație explicită, respectiv implicită cu 

propria societate, pe de o parte, prin faptul 

că abordează ca teme fenomene similare, care 

unesc cele două țări, pe de altă parte, prin 

faptul că aleg ca subiecte aspecte diferite. 

Experiențele clujenilor legate de fosta 

Sinagogă, astăzi Casa Tranzit, și de fosta 

Fabrică de Pensule, astăzi un forum artistic, 

îl determină pe Szilamér Török să pornească 

în Regensburg în căutarea unor urme foarte 

specifice. El descrie fiecare „reutilizare“ a 

clădirilor, în care istoria și istoricul acestor 

clădiri sunt, datorită noii utilizări și 

funcționalizării prezente, conservate și în 

Regensburg, și astfel, ele rămân vizibile și 

pot fi transpuse în experiență, iar caracterul 

lor istoric, amintind de trecut este în acest 

fel păstrat în viață. De aceea, el presupune că 

Fabrica de Tutun din Regensburg a garantat 

transmiterea trecutului istoric tocmai 

datorită transformării vechiului palat într-o 

fabrică și că ultima „reutilizare“ din 2007 

face posibilă pe mai departe trăirea acestei 

istorii, precum și a fabricii înseși. Ansamblul 

arhitectonic reflectă astfel istoria într-o 

manieră plină de viață. Fabrica de Tutun 

devine Casa Tranzit din Regensburg. 

Această ambivalență a istoriei și a prezentului 

rămâne – cel puțin pentru locuitorii din 

Regensburg – mai degrabă în uitare, atunci 

când este vorba, pentru Izabella Veibel, de 

refacerea istoriei vieții emigranților români 

care trăiesc astăzi în Regensburg. Pentru 

acest scop, ea are în vedere heterogenitatea: 

reprezentanți ai diverselor generații și etnii, 

așadar și maghiari, și germani, și ucrainieni 

din România. Istoria a rămas ascunsă, în 

mod cu totul diferit de la un individ la altul, 

în istoria „impresionantă“ a vieții lor. Toți 

aceștia, indiferent de generație sau etnie, 

trăiesc în două patrii, ceea ce înseamnă 

însă că au și nostalgia unei singure patrii, 

a copilăriei, a salcâmilor, a florilor de mac, 

a „dialectului pe care-l folosim“ din patria 

românească. Acest sentiment ambivalent al 

patriei îl trăiesc – ușor atenuat – și cei care 

s-au născut și au crescut în Regensburg. 

În același timp însă, ei consideră că patria 

lor este familia, care trăiește aici, adică în 

Regensburg. Istorii impresionante de viață 

fac ca în acest articol istoria să devină vizibilă 

în prezent și să fie transpusă în experiență. 

Studenții români descoperă diferite, 

posibile domenii din care pot să învețe pe 

cont propriu. Posibilitățile de integrare 

a studenților străini în Regensburg sunt 

prezentate pe toate fațetele (Emese Biró). 

Strânsa legătură dintre practică și cursurile 

universitare, chiar și într-un domeniu cum 

22 23

Möglichkeiten der Integration ausländischer 

Studierender in Regensburg werden dabei als 

vielfältig aufgezeigt (Emese Biró). Der starke 

Praxisbezug von universitärer Lehre, auch 

in einem Studienfach wie der Germanistik 

(Oana Tanțău), kehrt immer wieder. Dazu 

gehört auch die in Regenburg festgestellte 

Fülle und Vielfalt studentischer Theatergruppen 

und Theaterarbeit (Éva Gerlinde Döringer). 

Wie eine vergleichbare Vielfalt die Buntheit 

der Stadt erhöht und damit via Tourismus 

zu einem Wirtschaftsfaktor wird (Oana Maria 

Hodîrnău), wird ähnlich erstaunt konstatiert 

wie die Tatsache, dass die gezielte Regensburger 

Förderung kleiner Wirtschaftsprojekte 

vor allem zwei Dinge benötige, nämlich 

die originelle Idee und Mut (Carla Șuta). 

Die rumänischen Studierenden stellen 

aber auch dank ihrer Außenperspektive auf 

die deutsche Gesellschaft kritische Fragen, 

die Antworten einfordern. Es geht dabei um 

zwei ganz verschiedene Bereiche deutscher 

Identität, um die nicht immer befriedigende 

Integration von Ausländern (Emese Biró), 

um die deutsche Sprache und die Geschichte. 

Eszter Király stellt auf der Grundlage ihrer 

Analyse der stark von Anglizismen geprägten 

Sprache der Regensburger Jugendpresse mit 

dem deutschen Dichter Friedrich Schiller 

die Frage an deutsche Jugendliche, ob sie 

nicht ihr eigenes „treffliches Bild“, d. h. 

ihre Identität verlieren. Eine Rumänin hält 

der Regensburger Jugend mit Goethe- und 

Schillerzitaten einen kritischen Sprachspiegel 

vor Augen... nach acht Tagen Aufenthalt im 

Land. Dabei schwingt eine weitere, nicht 

weniger kritische Frage mit, nämliche jene, 

ob nicht die überbordenden Anglizismen der 

Jugendpresse Teil einer primär ökonomisch 

orientierten Werbestrategie sind, deren 

bereitwilliges Opfer man durch die Übernahme 

und Kultivierung dieser Sprache wird. 

Tünde Barabás findet ihre eigenen 

Befragungs- und Rechercheergebnisse 

zu „Fünf Tage im jüdischen Regensburg“ 

„bemerkenswert“. Denn zum einen – so stellt 

sie fest – sei der Holocaust noch heute ein 

wichtiger Bestandteil des deutschen Alltagslebens. 

Zum anderen aber erstaunt sie 

die Haltung der Jugendlichen, die entweder 

sehr wenig über den Holocaust wissen oder 

damit nichts (mehr) zu tun haben wollen. 

Natürlich sind dies Momentaufnahmen, 

doch Aufnahmen kritischer Momente. 

Gemeinsame Konsequenzen 

Ein letztes Merkmal des Tandembuchs 

blieb bislang ausgespart, seine praktische 

Bedeutung. Das Tandembuch entwickelt 

konkrete Handlungsoptionen, legt diese 

nahe, ja fordert sie ein. Mag auch der Befund 

der jugendlichen Ignoranz gegenüber dem 

Holocaust nicht repräsentativ sein, er ist 

jedenfalls mehr als ein höflich-zurückhaltendes 

„bemerkenswert“. Er bedarf der Nachfrage. 

Wenn die Unterschiede zwischen dem 

Studententheater in Regensburg und Cluj so 

groß sind, das Studententheater aber zugleich 

einen wesentlichen Faktor studentischen 

und gesellschaftlichen kulturellen Lebens 

darstellt, dann impliziert dies gleich einen 

mehrfachen Appell: An die rumänische Seite, 

daraus nach Möglichkeit Konsequenzen zu 

ziehen, an die deutsche, das Feld internationaler 

Kooperation auszuweiten und an mögliche 

Geldgeber, solche Grenzen überschreitende 

Aktivitäten verstärkt zu unterstützen. 

Die möglichen Konsequenzen und Handlungsoptionen 

sind zahlreich, auch für die 

rumänische Seite. Zum einen sind sie ganz 

konkret, zum Beispiel bei der Bewältigung 

wirtschaftlicher Krisen (Manuela Manecan), 

zum anderen liegen sie auf einer abstrakteren, 

este germanistica (Oana Tanțău), reprezintă 

o temă recurentă. Aici se înscrie și 

mulțimea și diversitatea trupelor de teatru 

studențesc și a lucrărilor de teatru realizate 

în Regensburg (Éva Gerlinde Döringer). Se 

constată cu uimire, în ce măsură o diversitate 

similară sporește varietatea orașului 

și se transformă astfel, prin intermediul 

turismului, într-un factor economic (Oana 

Maria Hodîrnău), și tot cu uimire se constată 

faptul că sponsorizarea cu precădere a 

proiectelor economice de mici dimensiuni 

e condiționată doar de două lucruri, anume 

de o idee originală și de curaj (Carla Șuta). 

Grație perspectivei lor exterioare, studenții 

și studentele din România adresează întrebări 

critice societății germane, care au nevoie 

de un răspuns. Este vorba despre două 

zone foarte diferite ale identității germane, 

despre integrarea străinilor, nu întotdeauna 

reușită (Emese Biró), despre limba și istoria 

germană. La baza analizei limbii presei 

pentru tineret din Regensburg, puternic 

impregnată de anglicisme, Eszter Király îi 

întreabă pe adolescenții germani, împreună 

cu poetul Friedrich Schiller, dacă nu cumva 

își pierd „admirabila imagine“, adică propria 

lor identitate. O studentă din România pune 

în fața tineretului din Regensburg o oglindă 

însoțită de citate din Schiller și Goethe... 

după un sejur de opt zile în țară. La aceasta 

se adaugă o altă întrebare răsunătoare, nu 

mai puțin critică, anume dacă folosirea în 

exces a anglicismelor în presa pentru tineret 

nu face parte dintr-o strategie publicitară 

orientată în primul rând spre economie, 

căreia tinerii îi cad de bună-voie victime 

prin preluarea și cultivarea acestui limbaj. 

Tünde Barabás consideră rezultatele 

anchetei și cercetărilor făcute de ea în „Cinci 

zile în Regensburg-ul evreiesc“ „remarcabile“. 

Pe de o parte, pentru că – după afirmațiile ei 

– Holocaustul mai este și astăzi o parte componentă 

a vieții cotidiene în Germania. Pe de 

altă parte însă, este șocată de atitudinea tinerilor, 

care fie știu foarte puțin despre Holocaust, 

fie nu vor deloc să aibă de-a face cu el. 

Desigur, aceste considerații sunt niște instantanee, 

care imortalizează anumite momente, 

însă ele imortalizează momente critice. 

Consecințe comune 

O ultimă caracteristică a cărții-tandem 

a fost omisă până acum, semnificația sa 

practică. Cartea-tandem dezvoltă opțiuni 

concrete pentru a acționa, le sugerează, ba 

chiar le impune. Chiar dacă descoperirea 

ignoranței tinerilor în privința Holocaustului 

nu este neapărat reprezentativă, ea 

este, în orice caz, cu mai mult decât „remarcabilă“, 

un atribut folosit cu o politicoasă 

reținere. Această descoperire trebuie să ceară 

mai mult. Dacă deosebirile dintre teatrul 

studențesc din Regensburg și cel din Cluj 

sunt atât de mari, iar teatrul studențesc 

reprezintă un factor esențial al vieții culturale 

studențeși și, în egală măsură, sociale, atunci 

el impune un apel multiplu: de partea românească, 

să se tragă de aici concluzii, după 

posibilități, de partea germană, să extindă 

aria cooperărilor internaționale, iar de partea 

sponsorilor, să susțină mai puternic asemenea 

activități care transgresează granițele. 

Posibilele consecințe și opțiuni pentru a 

acționa sunt numeroase, și pentru partea 

românească. Pe de o parte, ele sunt foarte 

concrete, de exemplu, mijloacele de depășire 

a crizei economice (Manuela Manecan), 

pe de altă parte, ele se află la un nivel mai 

abstract, la un nivel mental și etic. Sfaturi 

foarte concrete pot fi date în cazul stabilirii 

de contacte cu asociațiile sportive din 

România, și anume că este foarte important 

24 25

einer mentalen und ethischen Ebene. Sehr 

konkrete Empfehlungen lassen sich etwa bei 

der Aufnahme von Kontakten mit rumänischen 

Sportvereinen geben, nämlich dass es 

sinnvoll ist, hier sogleich mit den Sportdirektionen 

in Kontakt zu treten (Sonja Plank). 

Vorsichtiger und zurückhaltender mag man 

beim Sprechen und Handeln im Rahmen 

von Abwerbestrategien werden. Die ethische 

Dimension dieses ökonomisch-politischen 

Handelns darf nicht ausgeklammert werden. 

Mit Erkenntnissen und Handlungsoptionen 

wie diesen, die uns dringend veranlassen, bei 

unserem Handeln doch die Wertungen der 

anderen Seite verantwortlich zu berücksichtigen, 

sind wir aber auf dem guten Weg einer 

dauerhaften Kommunikation und Kooperation. 

Als anregendes Beispiel mag uns 

hier – ganz und gar überraschend – ausgerechnet 

die deutsche Schrebergartenkultur 

in ihrer Regensburger Ausprägung dienen: 

Diese Kleingärten werden von Petra Pilbák, 

der das Phänomen „Kleingarten“ bis dahin 

unbekannt war, als „interkultureller Ort“ 

entdeckt. Denn dort sind Menschen aus zehn 

Nationen versammelt, sprechen miteinander 

und feiern gemeinsam: Christian Curac 

bringt die Fülle bestehender und existierender 

bi- und multinationaler Gemeinsamkeiten 

auf einen ganz einfachen Punkt: Die Chancen 

für den Ausbau der Kontakte mit Cluj 

stünden schon deshalb gut, weil sich Projekte 

wie die „Tandems“ dafür einsetzen... 

Prof. Dr. Walter Koschmal 

Leiter des Europaeum – 

Ost-West-Zentrum 

der Universität Regensburg 

Lehrstuhl für Slavische Philologie, 

Universität Regensburg 

Im Oktober 2011 

să se ia contact cu direcțiile sportive (Sonia 

Plank). Mai precaut și mai rezervat trebuie 

să se vorbească și să se acționeze în cazul 

strategiilor de head-hunting. Nu trebuie să 

se omită dimensiunea etică a acestei acțiuni 

economico-politice. Cu acele informații și 

opțiuni de acțiune cum sunt cele care ne 

obligă să ținem cont cu responsabilitate 

în acțiunile noastre de valorile celuilalt, 

ne aflăm însă pe drumul cel bun pentru o 

comunicare și o cooperare de durată. Ca 

exemplu sugestiv ne poate servi aici – cu totul 

surprinzător – chiar cultura micilor parcele 

de grădină, în expresia lor de Regensburg: 

aceste grădini în miniatură au fost catalogate 

de Petra Pilbák, căreia fenomenul „grădinilor 

mici“ nu îi era până acum cunoscut, drept 

„un spațiu intercultural“. Căci acolo se adună 

oameni din zece națiuni diferite, vorbesc unii 

cu alții și sărbătoresc împreună: Christian 

Curac reduce mulțimea comunităților bi- 

și multinaționale existente la o singură și 

simplă chestiune: șansele înmulțirii contactelor 

cu Clujul sunt deja foarte mari, 

tocmai pentru că în acest scop se organizează 

proiecte cum sunt cele „în tandem“. 

Prof. dr. Walter Koschmal 

Director al Europaeum – 

Centrul Est-Vest 

al Universităţii Regensburg 

Catedra de Filologie Slavă, 

Universitatea Regensburg 

Octombrie, 2011 

26 27

03 

Zunächst zur Entstehung des Austauschprojektes 

„landeskundliches Tandem“: Sowohl 

die Idee als auch die Bezeichnung für dieses 

Projekt ist vor ca. zehn Jahren am Europaeum, 

dem Ost-West-Zentrum der Universität 

Regensburg entstanden. 

Ein landeskundliches Tandem findet immer 

zwischen Studierenden zweier Universitäten 

aus unterschiedlichen Ländern statt und 

umfasst zwei Teile: den Besuch und den 

Gegenbesuch. 

Konkret beim landeskundlichen Tandem 

mit unserer rumänischen Partneruniversität 

reisen die Regensburger Studierenden im 

Frühjahr nach Cluj-Napoca und recherchieren 

dort mit Hilfe der rumänischen Studierenden 

der Babeš-Bolyai-Universität eine Woche lang 

zu selbst gewählten Themen. Der Gegenbesuch 

der rumänischen Tandempartner findet 

etwa drei Monate später in Regensburg statt 

und beinhaltet eine einwöchige Themenrecherche 

der rumänischen Studierenden mit 

Hilfe ihrer Regensburger Tandempartner. 

Vorbereitungsphase 

Zu Beginn der Vorbereitungen für ein 

landeskundliches Tandem werden die teilnehmenden 

Studierenden an ihren Universitäten 

in landeskundlichen Seminaren jeweils 

inhaltlich auf den Aufenthalt im Gastland 

vorbereitet. 



Gemeinsam auf Tour 

Wie verläuft ein landeskundliches Tandem? 

Der erste konkrete organisatorische Schritt 

der kooperierenden Universitäten findet etwa 

drei Monate vor Beginn des Treffens mit 

den Tandempartnern statt. Er besteht in der 

Ermittlung der Themen, welche die teilnehmenden 

Studierenden in beiden Ländern 

bearbeiten möchten. Auf dieser Grundlage 

werden jeweils zwei Studierende mit kompatiblen 

Themenvorstellungen zu deutsch-rumänischen 

Tandempaaren zusammengeführt. 

Diese Tandempartner nehmen dann per 

E-Mail Kontakt auf und besprechen die Art 

und Weise der Themenrecherche. 

Bereits in der Vorbereitungsphase übernehmen 

die Tandempartner unterschiedliche 

Rollen: Derjenige, der in das Land seines 

Partners fährt, bittet diesen im Vorfeld um 

die Vereinbarung von Gesprächs-, Besichtigungs- 

und/oder Interviewterminen vor Ort 

oder lässt sich grundsätzlich von ihm beraten, 

welche Einrichtungen und Personen für 

die Themenbearbeitung konsultiert werden 

sollten. Der Partner im Gastland macht die 

notwendigen Anlaufstellen für die Themenrecherche 

ausfindig und stellt erste Kontakte 

her. Diese Vorabsprachen ziehen sich nicht 

selten bis zur Reise ins Land des Tandempartners 

hin. 

Durchführungsphase 

Vor Ort, in Cluj-Napoca oder Regensburg, 

haben die Tandempartner nun die Aufgabe, 

eine Woche lang Informationen zu ihren 

Împreună pe drum 

Cum se desfășoară un tandem de studii regionale? 

Mai întâi de toate, ceva despre proiectul 

de schimb de experiență „Tandem de 

studii regionale“: atât ideea, cât și denumirea 

acestui proiect au apărut acum circa 

zece ani, în cadrul Europaeum, Centrul 

Est-Vest al Universității Regensburg. 

Un tandem de studii regionale se desfășoară 

întotdeauna între studenții a două 

universități din țări diferite și este alcătuit 

din două părți: vizita și întoarcerea vizitei. 

Mai concret, în cadrul tandem-ului de 

studii regionale cu universitatea noastră 

parteneră din România, studenții din 

Regensburg au călătorit în primăvară spre 

Cluj-Napoca și s-au documentat acolo asupra 

unor subiecte alese de ei înșiși timp de o 

săptămână, ajutați fiind de studenți români de 

la Universitatea Babeș-Bolyai. Vizita partenerului 

român de tandem în Regensburg a 

avut loc aproximativ trei luni mai târziu și a 

inclus o cercetare tematică de o săptămână 

făcută de către studenții români cu ajutorul 

partenerului de tandem din Regensburg. 

Etapa de pregătire 

La începutul pregătirilor pentru tandem-ul 

de studii regionale, studenții participanți sunt 

pregătiți la universitățile lor în cadrul unor 

seminarii de studii regionale al căror conținut 

se referă la vizita în cealaltă țară. Primul pas 

organizatoric concret al celor două universități 

care cooperau a avut loc cu aproximativ 

trei luni înainte de întâlnirea propriu-zisă 

cu partenerii de tandem. Acesta a constat 

în identificarea subiectelor asupra cărora 

doreau să cerceteze studenții participanți 

din ambele țări. Pe baza acestora, au fost 

create perechi de tandem germano-române 

din câte doi studenți cu teme compatibile. 

Deja din etapa de pregătire partenerii de 

tandem și-au asumat diferite roluri: cel care 

călătorește în țara partenerului său, îl roagă pe 

acesta în avans să obțină acordul pentru stabilirea 

unor conversații, vizite și/sau interviuri, 

sau se lasă în principiu sfătuit de acesta asupra 

instituțiilor și persoanelor care ar trebui consultate 

în legătură cu tema aleasă. Partenerul 

din țara gazdă localizează punctele de interes 

în cercetarea tematică și stabilește primele 

contacte. Aceste aranjamente pregătitoare 

se întind uneori până înainte de efectuarea 

vizitei în țara partenerului de tandem. 

Etapa de implementare 

La fața locului, în Cluj-Napoca sau în 

Regensburg, partenerii de tandem au acum 

sarcina de a aduna informații despre tema lor 

pe parcursul unei săptămâni. Este important 

ca studiul pe care îl fac să aibă caracterul unei 

cercetări pe teren: toate informațiile despre 

instituții, inițiative sau personalități trebuie 

deci obținute întotdeauna în mod direct, la 

fața locului, prin interviuri, sondaje, vizite 

și stagii. În acest mod sunt studiate teme la 

28 29

Themen zu sammeln. Wichtig dabei ist, dass 

die Recherchen den Charakter einer Feldforschung 

haben: Alle Informationen über Einrichtungen, 

Initiativen und Persönlichkeiten 

werden also immer direkt an Ort und Stelle 

durch Interviews, Umfragen, Besichtigungen 

und Hospitationen eingeholt. Auf diese Weise 

werden Inhalte recherchiert, die tatsächlich 

nur durch den Aufenthalt vor Ort und durch 

das persönliche Gespräch erhältlich sind. 

Während der Recherche arbeiten die 

Tandempartner selbstverständlich immer zu 

zweit, denn ein weiterer wichtiger Aspekt des 

landeskundlichen Tandems ist das Kennenlernen 

des Landes mit Hilfe des Tandempartners, 

der sozusagen der „Türöffner“ zur 

bislang fremden Kultur ist. Abgesehen davon 

muss die Themenrecherche schon aufgrund 

etwaiger sprachlicher Barrieren im Zweierteam 

stattfinden, denn die Teilnahme an 

einem landeskundlichen Tandem ist nicht 

unbedingt an die Voraussetzung geknüpft, 

dass die Teilnehmer die Sprache des Gastlandes, 

in diesem Fall Rumänisch beherrschen. 

Aus diesem Grund kommunizieren die 

Tandempartner nicht selten auf Englisch bzw. 

bei Interviews, Umfragen etc. erweist sich der 

Tandempartner als Dolmetscher. 

In der Regel gehört zum einwöchigen Aufenthalt 

im Gastland, konkret in der Gaststadt 

Cluj-Napoca, immer auch ein Begleitprogramm, 

das gemeinsam von den Organisatoren 

des landeskundlichen Tandems zusammengestellt 

wird. Bei den Programmpunkten 

handelt es sich in der Regel um eine Stadtführung, 

die gemeinsame Besichtigung von 

repräsentativen Einrichtungen bzw. Firmen 

der Stadt, eine Exkursion in die Region, 

Theater- und Konzertbesuche und gegebenenfalls 

um den Besuch von Fachvorträgen. Für 

letzteres, aber auch für tägliche Absprachen 

stellt die Gastuniversität einen eigenen Raum 

zur Verfügung. 

Nachbereitungsphase 

Nach Beendigung des Aufenthalts im 

Gastland werden die Studierenden gebeten, 

einen Bericht über die Ergebnisse ihrer Themenrecherchen 

zu verfassen. 

Die in diesem Band enthaltenen Berichte 

der Studierenden des landeskundlichen 

Tandems Regensburg – Cluj-Napoca geben 

die Recherchen von zwei Tandem-Einheiten 

wieder: 

1. Besuch der Regensburger Studierenden 

im März 2010 in Cluj-Napoca und Gegenbesuch 

der Studierenden aus Cluj-Napoca im 

Juli 2010. 

2. Besuch der Regensburger Studierenden 

im März 2011 in Cluj-Napoca und Gegenbesuch 

der Studierenden aus Cluj-Napoca im 

Juli 2011. 

Wir freuen uns sehr über das anhaltend 

große Interesse von Studierenden sowohl an 

unserer Universität als auch an unseren Partneruniversitäten 

im Ausland, an landeskundlichen 

Tandems teilnehmen zu wollen. 


Geschäftsführung des Europaeum 

der Universität Regensburg 


Koordination Forschungsabteilung, Institut 

für deutschsprachige Lehre und Forschung, 

Babeš-Bolyai-Universität 

care se poate avea acces în realitate doar prin 

vizitarea locului și prin interviuri personale. 

Pe parcursul cercetării, partenerii de 

tandem lucrează desigur întotdeauna în 

pereche, deoarece un alt aspect important 

al tandem-ului de studii regionale este de 

a cunoaște țara cu ajutorul partenerului de 

tandem, ca să spunem așa un „deschizător 

de uși“ către o cultură până atunci străină. 

Pe lângă acest lucru, cercetarea trebuie să se 

desfășoare în grupe de câte doi și datorită 

posibilelor bariere lingvistice deoarece participarea 

într-un tandem de studii regionale 

nu este în mod necesar legată de cerința ca 

participanții să vorbească limba țării-gazde, 

în cazul de față să stăpânească limba română. 

În general, în timpul vizitei de o săptămână 

în țara-gazdă, și anume în orașul-gazdă 

Cluj-Napoca, este inclus întotdeauna și un 

program de activități sociale, stabilit de 

comun acord de către organizatorii tandemului 

de studii regionale. Printre punctele din 

program se numără de obicei turul orașului, 

vizita comună a instituțiilor reprezentative 

sau a firmelor din oraș, o excursie în regiune, 

piese de teatru și concerte și eventual 

asistarea la prelegeri ale unor specialiști. 

Pentru acestea din urmă, dar și pentru 

discuțiile de zi cu zi, universitatea-gazdă 

pune la dispoziție un spațiu de desfășurare. 

Etapa post-desfășurare 

După încheierea vizitei în țara-gazdă 

studenții sunt rugați să scrie un raport despre 

rezultatele obținute în legătură cu temele lor 

de cercetare. 

Articolele cuprinse în prezentul volum, 

redactate de către studenții tandem-ului de 

studii regionale Regensburg – Cluj-Napoca, 

reflectă cercetarea a două serii ale tandemului: 

Vizita studenților din Regensburg în Cluj- 

Napoca din martie 2010 și vizita studenților 

din Cluj-Napoca în Regensburg din iulie 2010. 

Vizita studenților din Regensburg în Cluj- 

Napoca din martie 2011 și vizita studenților 

din Cluj-Napoca în Regensburg din iulie 2011. 

Ne bucurăm nespus de interesul ridicat 

arătat în mod continuu de către studenți, 

atât în cadrul universității noastre, cât și a 

universităților noastre partenere din străinătate 

de a participa la tandem-ul de studii 

regionale. 


Director executiv, Europaeum, 



Coordinator, 

Departamentul de Cercetare al 

Institutul de Studii Germane, 

Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca 

30 31

Cluj 2010 

32 33

04 

Dieser Bericht entstand während eines 

achttägigen Tandemprojekts, welches von 

der Universität Regensburg in enger Zusammenarbeit 

mit der Babeş-Bolyai-Universität 

in Cluj organisiert und durchgeführt wurde. 

Bei der Recherche und Kontaktaufnahme 

der Interviewpartner unterstützte mich 

meine rumänische Tandempartnerin Oana 

Hodîrnău. Zielsetzung der Tandemrecherche 

war es, über Cluj als Wirtschaftsstandort 

für deutsche Unternehmen zu forschen. 

Insbesondere sollte dabei auf die Vorzüge, 

Kehrseiten sowie kulturspezifischen Eigenheiten 

eingegangen werden, denen sich 

deutsche Unternehmen aussetzen, wenn 

sie in Cluj investieren. Zu diesem Zweck 

wurden Interviews mit Personen aus Wirtschaft 

und Hochschulwesen geführt. 

Rumänien als 

Wirtschaftsstandort 

Nach dem Sturz der kommunistischen 

Diktatur in Rumänien 1989 wurde ein Transformationsprozess 

vom bis dahin herrschenden 

wirtschaftlichen System der zentralen 

Planwirtschaft zu einer marktwirtschaftlichen 

Wirtschaftsordnung nach westlichem 

Vorbild in die Wege geleitet. Dieser Prozess 

beinhaltet zugleich auch den Aufbau eines 

demokratischen Gesellschaftssystems sowie 

die Schaffung einer freiheitlichen Staats- und 

Regierungsform, was für den für Rumänien 

sehr wichtigen Beitritt zur Europäischen 

Union am 1. Januar 2007 ausschlaggebend 

Christian Curac 


für deutsche Unternehmen 

war. Damit konnten unter anderem die 

juristischen Rahmenbedingungen für enge 

wirtschaftliche Beziehungen mit Deutschland 

und den übrigen EU-Ländern geschaffen 

werden. In diesem Zusammenhang hat die 

EU-Erweiterung wesentlich zur Steigerung 

der Attraktivität Rumäniens für ausländische 

Investoren beigetragen und die internationalen 

Direktinvestitionen 2008 um 60 % gegenüber 

2007 ansteigen lassen. Krisenbedingt 

hat sich das Investitionsklima jedoch deutlich 

abgekühlt. Des Weiteren belegte Rumänien 

in einer Studie der Weltbank von 2009, die 

die Attraktivität von 178 Ländern als Wirtschaftsstandorte 

untersuchte, den 45. Platz 

und konnte sich damit im Vergleich zum Vorjahr 

um drei Plätze verbessern. Die wesentlichen 

Vorteile für ausländische Investoren sind 

dabei die geringen Steuerabgaben sowie zahlreiche 

Abkommen zur Vermeidung der Doppelbesteuerung, 

technisch gut qualifiziertes 

Personal mit einer hohen Fremdsprachenkompetenz, 

ein großer Binnenmarkt, viele natürliche 

Ressourcen und politische Vorteile wie 

die NATO- und EU-Mitgliedschaft. Darüber 

hinaus strebt Rumänien für 2015 die Einführung 

des Euro an, „was von vielen Beobachtern 

als optimistisch angesehen wird“, wie das 

Auswärtige Amt in Berlin unterstreicht. Trotz 

der insgesamt positiven volkswirtschaftlichen 

Gesamtentwicklung Rumäniens in den letzten 

Jahren besteht in der Wirtschaft dennoch 

weiterhin ein großer Reformbedarf. Die 

schlechte Infrastruktur, aufgeblähte Bürokratie, 

die nicht ausreichende Rechtssicherheit 

sowie Korruption bilden die Hauptprobleme 

Clujul ca sediu pentru firme germane 

Acest raport a fost făcut în perioada 

de 8 zile, în care s-a desfăşurat proiectul 

tandem organizat de Universitatea Regensburg 

în strânsă colaborare cu Universitatea 

Babeş-Bolyai, în Cluj. În cadrul cercetării 

şi a contactării persoanelor intervievate am 

fost ajutat de colega mea, Oana Hodîrnău. 

Scopul acestei cercetări în parteneriat a fost 

un studiu despre Cluj ca sediu pentru firmele 

germane. Au fost vizate în special avantajele 

şi dezavantajele, precum şi specificul 

cultural, de care firmele germane trebuie 

să ţină cont atunci când investesc în Cluj. 

În acest scop au fost intervievate persoane 

din domeniul economic şi cel universitar. 

România ca sediu economic 

În 1989, după căderea dictaturii comuniste 

a început un proces de trecere de la sistemul 

economic dominant până atunci de economie 

planificată centralizat la o economie de 

piaţă, după modelul occidental. Acest proces 

presupune, de asemenea, construirea unui 

sistem social democratic, precum şi crearea 

unui stat şi a unui guvern liber, ceea ce a 

fost hotărâtor pentru intrarea României în 

Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Acest 

lucru a permis crearea cadrului legislativ 

pentru relaţiile economice cu Germania şi cu 

restul statelor UE. Prin această cooperare, 

lărgirea zonei UE a atras după sine o creştere 

semnificativă a capacităţii României de a 

atrage investitori străini şi a făcut ca în 2008 

investiţia directă internaţională să crească cu 

un procent de 60 % faţă de 2007. Totuşi, sub 

presiunea crizei, nivelul de investiţii a scăzut 

semnificativ. Dar într-un studiu din 2009 

al Băncii Mondiale, care analizează capacitatea 

de atracţie a ţării ca sediu economic, 

România a ocupat poziţia a 45-a din 178 de 

ţări şi a urcat cu trei locuri în clasament faţă 

de anul anterior. Avantajele majore pentru 

investitorii străini sunt impozitele mici şi 

numeroasele acorduri încheiate în vederea 

evitării dublei impozitări, personalul tehnic 

bine calificat, cu un înalt nivel de competenţă 

în ceea ce priveşte limbile străine, o piaţă 

internă mare, numeroase resurse naturale şi 

avantaje politice ca apartenenţa la NATO 

şi UE. Pe lângă acestea, România vizează 

pentru anul 2015 introducerea monedei euro, 

„ceea ce este perceput de mulţi observatori 

ca o decizie optimistă“, după cum subliniază 

Ministerul de Externe din Berlin. În ciuda 

bunei dezvoltări a economiei naţionale a 

României din ultimii ani, în economie se 

face totuşi simţită pe mai departe nevoia unei 

reforme. Infrastructura proastă, birocraţia 

exagerată, insuficienta siguranţă legislativă, 

precum şi corupţia constituie problemele 

esențiale ale economiei româneşti. În această 

privinţă concordă toate persoanele intervievate 

în cadrul acestui studiu tandem. 

Clujul ca sediu economic 

Clujul îndeplineşte toate premisele pentru 

a deveni un sediu economic modern şi multicultural 

în România. Specificul multicul- 

34 35

der rumänischen Wirtschaft. Diesbezüglich 

sind sich alle im Rahmen dieser Tandemrecherche 

befragten Personen einig. 


Cluj hat alle Voraussetzungen dazu, ein 

moderner und multikultureller Wirtschaftsstandort 

in Rumänien zu werden. Der 

multikulturelle Charakter 

der Universitätsstadt Cluj 

hat eine lange Tradition 

und ist vor allem von der 

ungarischen, rumänischen 

und deutschen Geschichte 

geprägt. Diese spiegelt sich 

vor allem an der renommierten 

Babeş-Bolyai- 

Universität wider: In ihrer 

Charta ist ein multikulturelles 

Profil verankert, 

das es den Studenten 

ermöglicht, in rumänischer, 

ungarischer und deutscher 

Sprache zu studieren, 

womit sie sich fundamental 

von anderen rumänischen 

Universitäten unterscheidet. 

Damit sollen im Bereich 

der akademischen Ausbildung 

die drei Völker 

zusammengeführt werden, 

die im letzten Jahrtausend 

die Geschichte von Cluj 

erheblich geprägt haben 

und zu einer Festigung der 

Beziehungen der rumänischen 

Kultur und Wirtschaft 

zu Mittel- und Westeuropa 

beigetragen haben. 

Derzeit gibt es 16 deutschsprachige Studiengänge 

an elf Fakultäten an der Universität. 

Das Vorhandensein einer starken deutschen 

Komponente in der kulturellen Landschaft 

Siebenbürgens mit einem hohen deutschsprachigen 

Bevölkerungsanteil macht es für 

deutsche Investoren besonders interessant, 

in Cluj zu investieren. Frau Dr. Dragan, 

Prodekanin der wirtschaftswissenschaftlichen 

Fakultät, sieht darin die Chance für 

rumänische Absolventen der deutschsprachigen 

Studienlinie, eine Anstellung in einem 

deutschen Unternehmen zu erhalten. Durch 

die hohe Nachfrage nach deutschsprachigem 

Babeș-Bolyai-Universität 

Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca 

Personal sieht sich Frau Dr. Dragan in ihren 

Bemühungen, den Studenten eine exzellente 

deutschsprachige Ausbildung zu gewährleisten, 

bestätigt. Das hohe Angebot an hochqualifizierten 

deutschsprachigen Mitarbeitern 

tural al oraşului universitar Cluj are o lungă 

tradiţie şi este impregnat mai ales cu istoria 

maghiară, română şi germană. Acest lucru 

se reflectă îndeosebi în renumita Universitate 

Babeș-Bolyai: în Charta ei este ancorat un 

profil multicultural, care permite studenţilor 

să studieze în limbile română, maghiară şi 

germană, ceea ce o deosebeşte în mod fundamental 

de alte universităţi din România. În 

cadrul pregătirii academice sunt astfel reunite 

cele trei popoare care, din mileniul anterior, 

şi-au pus în mod substanţial amprenta 

asupra istoriei Clujului şi care au contribuit 

la consolidarea relaţiilor dintre cultura şi 

economia românească şi Europa Centrală şi 

de Vest. În prezent există 16 oferte de studiu 

pe linia germană la 11 facultăţi din cadrul 

Universităţii. Faptul că în peisajul cultural al 

Transilvaniei cu o numeroasă populaţie vorbitoare 

de limba germană există o pronunţată 

componentă germană transformă Clujul întrun 

loc de investiţii foarte interesant pentru 

investitorii germani. Doamna Dr. Drăgan, 

prodecan al Facultăţii de Studii Economice 

consideră acest lucru drept o şansă pentru 

absolvenţii liniei de studiu germane de a 

obţine un loc de muncă în firmele germane. 

Doamna Dr. Drăgan vede în cererea ridicată 

de personal vorbitor de limba germană confirmarea 

eforturilor sale de a oferi studenţilor 

o pregătire excelentă în limba germană. 

Oferta ridicată pentru colaboratorii cu înaltă 

calificare vorbitori de limbă germană face 

foarte atractivă decizia firmelor germane 

de a-şi face intrarea pe piaţă în Cluj. La 

acestea se adaugă încă o înlesnire pentru 

firmele germane, după cum afirmă Ludger 

Thol, preşedintele Clubului Oamenilor de 

Afaceri de Limbă Germană din Ardealul de 

Nord (DWN), şi anume faptul că, cel puţin 

parţial, comunicarea cu autorităţile române 

se poate face şi în limba germană. În plus, 

mentalitatea în Cluj este foarte occidentală, 

iar mediul de afaceri este demn de încredere. 

Clujul s-a deschis pentru firmele din 

întreaga lume, în realitate, de-abia din 

2004, când primarul Gheorghe Funar de 

la partidul naționalist „România Mare“, 

cunoscut drept reacționar, a fost înlocuit 

de Emil Boc, de la PDL (Partidul Democrat 

Liberal) și a pus bazele unei dezvoltări 

economice deosebite în Cluj. Günter Wotsch, 

fostul președinte al DWN, consideră răspunzător 

pentru lipsa investitorilor străini 

înainte de 2004 în principal naționalismul 

care domnea în Cluj datorită lui Funar. 

Cel mai cunoscut investitor străin este 

producătorul finlandez de telefoane mobile 

Nokia, care a mutat producția de mobile din 

Bochum în Cluj și a provocat datorită acestui 

fapt mari nemulțumiri în Germania. Cei 

mai mari investitori străini provin din țara 

vecină, Ungaria, urmată de Luxemburg și 

Italia și, pe locul al patrulea, de Germania. 

Conform Camerei de Comerț și Industrie, 

există în Cluj aproape 600 de firme românogermane. 

Cel mai mare investitor german 

direct este vânzătorul de automobile Eckerle 

din Baden-Württemberg, care avea înainte 

de criza economică 500 de angajați. Alți 

renumiți investitori germani sunt producătorul 

de energie E.O.N, precum și magazinele 

Metro, Kaufland și Fegro/Selgros. 

Criza economică a pus capăt în mod 

radical boom-ului economic din Cluj și 

a condus, în general, la stagnare. Totuși, 

domnul Wotsch vede și câteva aspecte 

pozitive ale crizei. Spre exemplu, în perioada 

de boom economic, prețurile imobiliarelor 

și ale terenurilor au atins limite utopice și 

au dus la retragerea investitorilor. Domnul 

Dumitru Nick, care deține în Cluj un depozit 

de unelte agricole, a fost martor al acestei 

creșteri absurde a prețurilor, în momentul 

în care a vrut să cumpere un teren, iar prețul 

lui s-a triplat peste noapte după ce s-a aflat 

de venirea firmei Nokia la Cluj. În plus, în 

special zona Clujului a fost afectată de lipsa 

36 37

macht es besonders attraktiv für deutsche 

Unternehmen, sich bei ihrem Markteintritt 

für Cluj zu entscheiden. Erleichternd für 

deutsche Unternehmen kommt noch hinzu, 

wie Ludger Thol, Vorstand des Deutschsprachigen 

Wirtschaftsklubs Nordsiebenbürgen 

(DWN), bestätigt, dass die Kommunikation 

mit rumänischen Behörden 

zumindest zum Teil auf Deutsch stattfinden 

kann. Des Weiteren sei die Mentalität in 

Cluj sehr westlich und der geschäftliche 

Umgang miteinander sehr vertrauensvoll. 

Cluj öffnete sich für Unternehmen aus 

aller Welt erst wirklich ab 2004, als der als 

rückschrittlich bekannte Oberbürgermeister 

Gheorghe Funar von der nationalistischen 

Partei „Romania Mare“ von Emil Boc aus der 

PDL-Partei (Demokratisch Liberale Partei) 

abgelöst wurde und den Grundstein für einen 

großen wirtschaftlichen Aufschwung in 

Cluj legte. Günther Wotsch, der ehemalige 

Vorsitzende des DWN, führt den Mangel 

an ausländischen Investitionen vor 2004 

sogar größtenteils auf den in Cluj vorherrschenden 

Nationalismus Funars zurück. 

Der bekannteste ausländische Investor ist 

der finnische Mobilfunkhersteller Nokia, der 

seine Handy-Produktion von Bochum nach 

Cluj verlegte und damit für große Entrüstung 

in Deutschland sorgte. Die größten ausländischen 

Investitionen kommen aus dem Nachbarland 

Ungarn, gefolgt von Luxemburg, 

Italien und an vierter Stelle Deutschland. 

Laut der Industrie- und Handelskammer 

in Cluj gibt es fast 600 deutsch-rumänische 

Joint Ventures in Cluj. Der größte deutsche 

Direktinvestor ist der baden-württembergische 

Automobilzulieferer Eckerle, der vor 

der Wirtschaftskrise rund 500 Mitarbeiter 

beschäftigte. Weitere namhafte deutsche 

Investoren sind das Energieunternehmen 

E.ON sowie die Handelsunternehmen 

Metro, Kaufland und Fegro/Selgros. 

Die Wirtschaftskrise hat die Boomphase in 

Cluj radikal gestoppt und allgemein zu einer 

Ernüchterung beigetragen. Herr Wotsch kann 

der Krise jedoch auch einige gute Seiten abgewinnen. 

So haben während der Boomphase 

die Preise für Immobilien und Baugrundstücke 

utopische Höhen erreicht und zu einem 

Rückgang der Investitionen geführt. Herr 

Dumitru Nick, der einen Großhandel für 

Agrarzubehör in Cluj betreibt, wurde Zeuge 

dieser absurden Preisentwicklung, als er ein 

Grundstück kaufen wollte und sich nach der 

Bekanntgabe des Umzugs von Nokia nach 

Cluj der Preis für das Grundstück über Nacht 

um das Dreifache erhöhte. Des Weiteren litt 

die Region Cluj ganz besonders unter einem 

Arbeitskräftemangel. Viele Stellen konnten 

nicht durch qualifizierte Arbeitskräfte besetzt 

werden beziehungsweise nur zu Gehältern, 

die bei einem Vielfachen des Landesdurchschnitts 

lagen. Dies führte dazu, dass viele 

Arbeitnehmer Jobhopping als Karriere- und 

Gehaltsbeschleuniger nutzten und sich 

ihren Arbeitgebern gegenüber sehr illoyal 

verhielten. Seit der Wirtschaftskrise haben 

sich die Immobilienpreise wieder abgekühlt 

und die Loyalität gegenüber den Arbeitgebern 

hat wieder deutlich zugenommen. 

Von erheblicher Bedeutung für die weitere 

Entwicklung von Cluj sind Investitionen in 

Infrastrukturprojekte. Extrem wichtig für den 

Straßenverkehr ist dabei der geplante Ausbau 

der Europastraße 60 zu einer Autobahn bis 

2013, die dann von Ungarn kommend den 

Norden Siebenbürgens mit Bukarest verbinden 

soll. Herr Wotsch geht davon aus, dass 

die mangelhafte Infrastruktur im Raum 

Cluj der ausschlaggebende Faktor dafür war, 

wieso sich Daimler 2008 gegen eine Ansiedlung 

in dem Industriepark Tetarom in der 

Nähe von Cluj entschieden hat. Anders als 

der Straßenverkehr wurde der Ausbau des 

Luftverkehrs sehr gut vorangetrieben. Der 

internationale Flughafen im Osten der Stadt 

wurde modernisiert und der Frachtbereich 

forței de muncă. Multe posturi nu au putut fi 

ocupate de personal calificat, doar în ceea ce 

privește salariile, care depășesc cu mult venitul 

mediu național. Acest lucru a condus la 

faptul că mulți angajați au folosit schimbarea 

jobu lui ca un mijloc de a face carieră și de a-și 

spori veniturile și s-au comportat cu foarte 

mare lipsă de loialitate față de angajatori. 

Dr. Angela Merkel wird von Prof. univ. dr. Andrei Marga, Rektor der Babeș- 

Bolyai-Universität, die Ehrendoktorwürde überreicht 

Prof. univ. dr. Andrei Marga, rectorul Universitații Babeș-Bolyai, 

inmanandu-i dr. Angela Merkel diploma de Doctor Honoris Causa 

De la criza economică, prețurile imobiliarelor 

au scăzut din nou, iar loialitatea față de 

angajatori a crescut în mod semnificativ. 

De importanță majoră pentru continuarea 

dezvoltării Clujului sunt investitorii 

în proiectele de infrastructură. În această 

situație, extrem de important pentru trafic 

este transformarea drumului european 60 în 

autostradă, care să lege nordul Transilvaniei 

dinspre Ungaria de București, proiect planificat 

pentru anul 2013. Domnul Wotsch vede 

în infrastructura deficitară din zona Clujului 

factorul decisiv al hotărârii firmei Daimler 

în 2008 de a nu își deschide un sediu în 

parcul industrial Tetarom 

din apropierea Clujului. 

Spre deosebire de dezvoltarea 

traficului terestru, 

traficul aerian a cunoscut o 

dezvoltare foarte puternică. 

Aeroportul internațional 

din estul orașului a fost 

modernizat și s-a dezvoltat 

mult domeniul transportului 

de marfă. Pe viitor 

se prevede construirea 

unui nou terminal pentru 

avioanele-cargo, precum și 

prelungirea pistei de aterizare. 

În prezent, pe lângă 

cursele interne, există legături 

direct cu München, 

Nürnberg, Dortmund, 

Frankfurt, Köln, Viena 

și Budapesta, precum 

și cu diverse destinații 

din Spania și Italia. 

Viitorul orașului Cluj 

nu este acela al unui oraș 

industrial pentru marile 

concerne. Dr. Burger, 

de la DWN, este, totuși, 

convins de faptul că Clujul 

va deveni un centru de servicii, un centru 

de educație și un centru cultural, al cărui 

potențial se regăsește mai ales în domeniul 

IT, în cel financiar și în medicină. Acest 

lucru e confirmat și de domnul Vlad Botoș. 

El este doctorand la Facultatea de Studii 

Economice și vede viitorul Clujului tocmai 

38 39

ausgebaut. In naher Zukunft sind ein neues 

Cargoterminal sowie die Verlängerung der 

Landebahn geplant. Derzeit gibt es neben 

inländischen Flügen auch Direktverbindungen 

nach München, Nürnberg, Dortmund, 

Frankfurt, Köln, Wien und Budapest sowie 

verschiedene Ziele in Spanien und Italien. 

Die Zukunft Clujs ist nicht als Industriestandort 

für große internationale Konzerne 

zu sehen. Dr. Burger vom DWN ist jedoch 

davon überzeugt, dass Cluj ein Dienstleistungs-, 

Bildungs- und Kulturzentrum wird, 

dessen Potenzial vor allem in den Bereichen 

IT, Finanzen und Medizin liegt. Dies 

bestätigt auch Vlad Botoș. Er ist Doktorand 

an der wirtschaftswissenschaftlichen Fakultät 

und sieht die Zukunft von Cluj aufgrund der 

Verfügbarkeit von gut qualifizierten, mehrsprachigen 

Hochschulabsolventen ebenfalls 

im IT-Bereich. Bei der Diskussion über die 

Zukunft Clujs ist „Nearshoring“ ein häufig 

verwendetes Schlagwort. Damit ist die 

Verlagerung von betrieblichen Tätigkeiten in 

osteuropäische Länder gemeint und bezieht 

sich hauptsächlich auf die Verlagerung teurer 

Arbeitsplätze aus Mitteleuropa in sogenannte 

Niedriglohnländer nach Osteuropa. Die 

klaren Vorteile Clujs sind dabei die räumliche 

und kulturelle Nähe zu Deutschland bei 

nahezu gleicher Zeitzone. Der rumänische 

nearshore IT-Service Anbieter EBS ist im 

Jahre 2000 auf diesen Trend aufgesprungen 

und bedient mittlerweile eine Reihe von 

deutschen Kunden. Um den stetigen Bedarf 

an hoch qualifizierten Arbeitskräften mit 

Deutschkenntnissen abzudecken, kooperiert 

EBS mit der Babeş-Bolyai-Universität und 

war eines der ersten Unternehmen in Cluj, 

das Studierenden die Möglichkeit bot, ein 

betriebliches Praktikum nach deutschem 

Vorbild zu absolvieren. Das sehr modern 

geführte Unternehmen steht mitteleuropäischen 

IT-Unternehmen in nichts nach und 

ist eines der begehrtesten Unternehmen für 

Hochschulabsolventen in Cluj. Die leitende 

Geschäftsführerin Frau Diana Stanese hat 

uns im Rahmen unserer Recherche in einem 

persönlichen Gespräch die Möglichkeit 

gegeben, uns persönlich von dem breiten 

Leistungsspektrum von EBS zu überzeugen 

und (uns) den Einblick in ein innovatives 

rumänisches Unternehmen ermöglicht. 

Fazit 

Mit dem Beitritt Rumäniens in die Europäische 

Union eröffnen sich für Rumänien, 

aber auch für Deutschland neue Chancen 

und Perspektiven zur weiteren Vertiefung der 

schon jetzt ausgezeichneten und vielfältigen 

wirtschaftlichen Beziehungen. Das Potenzial 

ist hierfür ganz besonders für Cluj noch nicht 

ausgeschöpft. Das zeigt sich vor allem an dem 

stetigen Ausbau der deutschsprachigen Studiengänge 

an der Babeş-Bolyai-Universität, dem 

deutschsprachigen Wirtschaftsklub in Cluj 

und den Reformbemühungen des rumänischen 

Staats. Trotz der Wirtschaftskrise, die 

zu einer allgemeinen Abkühlung des Investitionsverhaltens 

in Cluj führte, stehen die 

Zeichen für eine fruchtbare und vertrauliche 

Zusammenarbeit zwischen rumänischen und 

deutschen Investoren in der Zukunft sehr 

gut. Nicht zuletzt deswegen, weil sich dieses 

Tandemprojekt und viele weitere Projekt zwischen 

den Universitäten und den ansässigen 

Unternehmen genau für dieses Ziel einsetzen. 

Verfasser: Christian Curac, 


Tandempartnerin: Oana Hodîrnău, 

Babeş-Bolyai-Universität, Cluj-Napoca 

în domeniul IT, datorită absolvenților de 

facultate foarte bine pregătiți și vorbitori de 

mai multe limbi străine. În cadrul discuțiilor 

despre viitorul Clujului, un cuvânt foarte 

des folosit este „Nearshoring“. Acest termen 

semnifică mutarea activității unor firme în 

țările est-europene și se referă în principal 

la transferarea locurilor de muncă scumpe 

din Europa Centrală spre Europa de Est, 

în așa numitele țări cu venituri scăzute. 

Avantajele evidente ale Clujului le constituie 

apropierea geografică și culturală de 

Germania și aproximativ același fus orar. 

Operatorul român nearshore de servicii IT, 

EBS, a îmbrățișat acest trend începând cu 

anul 2000 și are de atunci un număr mare 

de clienți germani. Pentru a acoperi cererea 

sporită de forță de muncă cu înaltă calificare 

și cunoștințe de limbă germană, EBS 

cooperează cu Universitatea Babeș-Bolyai 

și a fost una dintre primele firme din Cluj 

care a oferit studenților posibilitatea să 

facă un stagiu de practică în cadrul firmei, 

după modelul german. Cu o abordare foarte 

modernă, această firmă nu este cu nimic mai 

prejos decât firmele IT central-europene și 

este una dintre cele mai căutate firme de către 

absolvenții facultăților din Cluj. Managerul 

general al firmei, doamna Diana Stanese, 

într-o discuție privată de pe parcursul 

studiului nostru, ne-a dat posibilitatea să 

ne convingem personal de spectrul larg al 

randamentului firmei EBS și să aruncăm o 

privire într-o firmă românească inovativă. 

Concluzii 

Odată cu intrarea României în Uniunea 

Europeană, s-au deschis pentru România, 

dar și pentru Germania, noi șanse și perspective 

pentru aprofundarea relațiilor economice 

foarte bune și diversificate deja la momentul 

respectiv. Astfel, potențialul nu este încă 

epuizat, îndeosebi pentru Cluj. Acest lucru e 

demonstrat de extinderea continuă a programelor 

de studiu în limba germană la Universitatea 

Babeș-Bolyai, de Clubul Oamenilor 

de Afaceri de Limbă Germană din Ardealul 

de Nord și de firmele cu sediul în Cluj, 

care au venit aici tocmai cu acest scop. 

Autor: Christian Curac, 


Parteneră de tandem: Oana Maria Hodîrnău, 


40 41

05 

Jemandem einen Krankenbesuch in 

Rumänien abzustatten, ist gar nicht so 

einfach. Ein Krankenhaus zu betreten, ohne 

Namen und Zimmernummer des Patienten 

zu kennen, ist beinahe unmöglich. Die erste 

zu überwindende Instanz ist der Pförtner. 

Besuche sind prinzipiell nur während der 

Besuchszeit möglich, manchmal auch nur, 

wenn dem Pförtner ein kleines Geschenk, 

wie z. B. Schokolade, überreicht wird. 

Viele Krankenhäuser scheinen in einem 

desolaten Zustand zu sein. Der Putz blättert 

von der Fassade, die Fenster schließen 

nicht und schaut man durch die Fenster, 

sieht man 4 - 6 Patienten, die sich ein 

Zimmer teilen und in Betten liegen, die die 

beste Zeit schon lange hinter sich haben. 

Schnell stellt sich die Frage, ob genesen 

in solch einer Umgebung möglich ist. 

Allgemeine Daten 

Rumänien hat eine Einwohnerzahl von 21 

Millionen Menschen. Jährlich werden circa 

120 Euro pro Einwohner für deren Gesundheit 

ausgegeben. Das diesjährige Budget für das 

Gesundheitssystem beträgt 4,1 Milliarden Lei 

(ca. 1 Milliarde Euro). Dies sind circa 4 % des 

Bruttoinlandsprodukts. Rumänien liegt damit 

deutlich unter dem Prozentsatz anderer EU- 

Mitgliedsstaaten. 

Die Versorgung der Patienten findet in 

ambulanten Einrichtungen wie Praxen, 

Gesundheitszentren und privaten Poliklini- 

Stefanie Dolvig 

Das rumänische 

Gesundheitssystem 

Auch ein Pförtner hat manchmal Lust auf 

eine Tafel Schokolade 

ken statt. Stationäre Behandlungen werden 

in Allgemeinkrankenhäusern und Universitätskliniken 

ermöglicht. In Rumänien gibt es 

413 staatliche Krankenhäuser, nur drei davon 

entsprechen dem europäischen Standard. 

Die Krankenversicherung 

Im Jahre 1997 wurde das Gesetz zur Einführung 

einer Krankenversicherung erlassen. 

Bei der Krankenversicherung handelt 

es sich um eine Bürgerversicherung mit 

Pflichtmitgliedschaft. Das Gesundheitswesen 

wird über Krankenkassenbeiträge 

finanziert. Der Beitragssatz beträgt 12 % des 

Bruttolohns. Dieser wird von Arbeitgebern 

und Arbeitnehmern entrichtet. Behinderte, 

Veteranen, Arbeitslose sowie Kinder und 

Jugendliche müssen keinen Beitrag zahlen. 

Um eine Garantie der Leistungen zu erreichen, 

werden durch die regionalen Krankenkassen 

Verträge mit medizinischen Dienstleistungsanbietern 

abgeschlossen. Bei Verhandlungen 

mit dem Gesundheitsministerium 

erstellt die Nationale Krankenkasse einen Leistungskatalog. 

Dieser wird jährlich überarbeitet. 

Momentan deckt der Versicherungsschutz die 

Versorgung mit Arzneimitteln zur Behandlung 

chronischer Erkrankungen, die Akutversorgung 

und einen Teil der zahnmedizinischen 

Behandlung ab. Planungen, einzelne Verträge 

mit jedem Versicherten abzuschließen, um 

die unentgeltlichen Basisleistungen genau zu 

definieren, laufen. Dadurch soll ein Angebot 

an ärztlichen Mindestleistungen geschaffen 

Sistemul sanitar românesc 

Și un portar poftește 

câteodată o ciocolată 

Să vizitezi un bolnav 

în România nu este un 

lucru ușor de făcut. Să 

intri într-un spital, fără 

să știi numele și numărul 

camerei unui pacient 

este aproape imposibil. 

Prima instanță de care 

trebuie să treci este 

portarul. În principiu, 

vizitele sunt permise 

numai în timpul programului 

de vizită, ba 

chiar uneori doar atunci 

când oferi portarului 

un mic cadou, ca de 

exemplu o ciocolată. 

Multe spitale par să 

se afle într-o situație 

dezolantă. Tencuiala 

se dezlipește de 

pe fațadă, ferestrele 

nu se închid și, dacă 

te uiți pe fereastră, vezi 4 - 6 pacienți care 

împart o cameră și zac în paturi, care au 

arătat noi acum foarte multă vreme. Se 

conturează rapid întrebarea dacă în asemenea 

condiții mai este posibilă vreo evoluție. 

Date generale 

România are un număr de 21 milioane de 

locuitori. În fiecare an se cheltuiesc aproximativ 

120 de euro pe cap de locuitor pentru 

sănătate. Bugetul de anul acesta (2010) 

O targă veche, ruginită pentru transportul pacienților, 

aflată în fața unui spital din Cluj 

Eine alte, verrostete Liege zum Transport der Patienten 

vor einem Krankenhaus in Cluj 

pentru sistemul sanitar este de 4,1 miliarde lei 

(aproximativ 1 miliard de euro). Această sumă 

reprezintă aproximativ 4 procente din produsul 

intern brut. România se află în această privință 

mult sub procentajul altor state membre UE. 

Tratamentul pacienților se face în ambulatoriu 

– în cabinete private, în centre de 

sănătate și în policlinici private. Internarea este 

posibilă în spitale și în clinici universitare. În 

România există 413 spitale de stat, dintre care 

doar trei corespund standardului european. 

42 43

werden. Der Anteil der Selbstbeteiligung 

macht 30 % der Gesamtausgaben für Gesundheit 

aus. Auch Schwarzzahlungen sind darin 

enthalten. Seit 2004 besteht die Möglichkeit, 

eine private Zusatzversicherung abzuschließen. 

Geplante Maßnahmen des 

Gesundheitsministeriums 

Um die Lage des Gesundheitssystems zu 

verbessern, zieht Attila Cseke, der rumänische 

Gesundheitsminister 1 , die folgenden Maßnahmen 

in Betracht: Die finanzielle Lage 

soll durch die Einführung des „Clawback“- 

Systems verbessert werden. Alle Pharma- 

Unternehmen, die ihre Medikamente in 

Rumänien absetzen, müssen zwischen 5 und 

11 % ihrer Umsätze als Beiträge zum öffentlichen 

Gesundheitssystem beisteuern. 

Die Übertragung der öffentlichen Kliniken 

an die Kommunalbehörden soll bis 

zum 1. Juli 2010 abgeschlossen werden. 

Ein großes Problem stellt die Bürokratie 

des Systems dar. Die Einführung der 

Krankenkarte ab 2011 soll als Mittel zur 

Bekämpfung der Bürokratie dienen. 

Situation in Krankenhäusern 

und Praxen 

Eine vom Euro Health Consumer Index 

2009 veröffentliche Studie besagt, dass 

die Qualität der medizinischen Dienste in 

Rumänien unter den europäischen Standards 

liegt. Die Patienten beklagen sich über die 

schlechte Behandlung, das zusätzliche Zahlen 

von Bestechungsgeldern und die Notwendigkeit, 

Geschenke zu machen. Die Schilderung 

eines rumänischen Studenten bestätigt 

diese Aussage. Bei einer Standardoperation 

mussten sowohl der Operateur als auch der 

Anästhesist bestochen werden. Auch die 

1] zurückgetreten im Sommer 2011 

Stationsschwester erwartet eine Aufmerksamkeit, 

damit der Aufenthalt nicht frühzeitig 

beendet wird. Das unnötige Blockieren von 

Betten wird häufig nicht gerne gesehen. 

Das Einhalten der Hygienevorschriften ist 

für das medizinische Personal nicht einfach. 

Es mangelt an Handschuhen und Desinfektionsmittel, 

aber auch an der persönlichen 

Hygiene der Mitarbeiter. Im Jahre 2008 haben 

sich fast 10.000 Patienten während eines 

Krankenhausaufenthaltes mit Keimen infiziert. 

Die Infektion mit Krankenhauskeimen stellt 

aber auch in Deutschland ein Problem dar. 

Wird in neue Technologie investiert, ist das 

Anschaffen der Grundversorgungsartikel nicht 

mehr möglich. Die Unterfinanzierung führt zu 

Schwierigkeiten bei der Versorgung mit notwendigen 

Medikamenten und Sanitärmaterialien 

in den Notaufnahmen und den Blutspendezentren. 

Auch die fehlenden Investitionen in 

die medizinische Forschung werden bemängelt. 

Das Gehalt eines Arztes beträgt zwischen 

300 und 1500 Euro. Die Erhöhung der Gehälter 

kommt in naher Zukunft nicht in Frage. 

Viele Ärzte entscheiden sich deshalb, Rumänien 

zu verlassen. Im Jahr 2008 sind 4000 

Ärzte nach Westeuropa ausgewandert. Um 

dem Fachkräftemängel entgegen zu wirken, 

wird über Maßnahmen nachgedacht, die die 

Berufe im medizinischen Bereich attraktiver 

machen. Den Ärzten sollen kostenlose Wohnungen 

zur Verfügung gestellt werden und in 

ländlichen Gegenden soll den Ärzten zusätzliche 

Unterstützung entgegengebracht werden. 

In diesen Gebieten ist die ärztliche Versorgung 

ohnehin defizitär. 

Die Pharma-Industrie 

und die Apotheken 

Die schwierige wirtschaftliche Situation 

Rumäniens macht auch vor der Pharma-Industrie 

keinen Halt. Der Umsatzrückgang wird 

wohl zu einer Schließung vieler Apotheken 

Asigurarea medicală 

În 1997 a fost promulgată legea care prevedea 

introducerea unei asigurări medicale. În cazul 

acestei asigurări medicale este vorba de o 

asigurare obligatorie a cetățenilor. Sistemul 

sanitar este finanțat prin cotizațiile la Casa 

de Asigurări de Sănătate. Rata contribuției 

este de 12 % din venitul brut. Aceasta este 

achitată de angajator și angajat. Persoanele cu 

dizabilități, veteranii, șomerii, precum și copiii 

și tinerii sunt scutiți de la plata cotizației. 

Pentru a garanta cotizația, Casele de Asigurări 

de Sănătate zonale încheie contracte 

cu furnizorii de servicii medicale. În cazul 

negocierilor cu Ministerul Sănătății, Casa 

Națională de Asigurări de Sănătate pune la 

dispoziție un catalog al contribuțiilor. Acesta 

este refăcut în fiecare an. În prezent, asigurarea 

de sănătate acoperă tratamentul cu medicamente 

pentru bolile cronice, tratamentul 

acut și o parte din tratamentul stomatologic. 

Se dorește încheierea de contracte individuale 

cu fiecare asigurat, pentru a defini exact 

contribuția de bază gratuită. Astfel trebuie 

să se facă o ofertă pentru limita minimă a 

contribuției medicale. Procentul contribuției 

personale pentru sănătate este de 30 % din 

cheltuielile totale. Aici sunt cuprinse și taxele 

inoficiale. Din anul 2004 există posibilitatea 

de a încheia o asigurare suplimentară privată. 

Măsurile planificate de 

Ministerul Sănătății 

Pentru a îmbunătăți situația sistemului 

sanitar, Attila Cseke, ministrul român al 

sănătății 1 , are în vedere următoarele măsuri: 

situația financiară trebuie îmbunătățită 

prin implementarea sistemului „Clawback“. 

Toate firmele farmaceutice care vând medicamente 

în România trebuie să contribuie 

la sistemul public de sănătate cu o cotizație 

între 5 și 11 procente din cifra lor de afaceri. 

1] demisionat in vara anului 2011 (observația redacției) 

Transferul clinicilor de stat spre autoritățile 

locale trebuie să se încheie până la 1 iulie 2010. 

O problemă majoră o constituie birocrația 

sistemului. Introducerea cardului de sănătate 

începând cu 2011 trebuie să servească drept 

mijloc de combatere a birocrației. 

Situația spitalelor și a 

cabinetelor private 

Un studiu publicat de Euro Health Consumer 

Index 2009 arată că în România calitatea 

serviciilor medicale este sub standardul 

european. Pacienții se plâng de tratamentul 

prost, de mita pe care trebuie să o plătească 

și de obligația de a face cadouri. Descrierea 

pe care a făcut-o un student român confirmă 

aceste afirmații. Pentru o operație standard 

a trebuit să fie mituit atât chirurgul, cât și 

anestezistul. Și asistentele din secțiile de spital 

așteaptă o atenție, pentru ca pacientul să nu 

fie externat mai repede. Ocuparea inutilă 

a paturilor nu este văzută cu ochi buni. 

Păstrarea regulilor de igienă nu este un 

lucru simplu pentru personalul medical. 

Se duce lipsă de mănuși, de dezinfectant, 

dar și de igienă personală a angajaților. În 

anul 2008 aproape 10 000 de pacienți au 

suferit infecții bacteriene în perioada spitalizării. 

Infecțiile bacteriene din spital constituie 

însă o problemă și în Germania. 

Dacă se investește în tehnologie, nu mai 

este posibilă aprovizionarea cu produsele 

de bază. Subfinanțarea duce la dificultăți în 

aprovizionarea cu medicamentele necesare și 

cu produsele sanitare în centrele de urgență 

și de donare de sânge. Lipsesc, de asemenea, 

investițiile în cercetarea medicală. 

Salariul unui medic este între 300 și 1500 de 

euro. O mărire a salariului nu întră pe viitor 

în discuție. Din acest motiv, mulți medici au 

44 45

führen. Die hohe Anzahl der Apotheken prägt 

das Stadtbild Clujs. Anders als in Deutschland 

muss kein Mindestabstand zwischen den 

einzelnen Apotheken eingehalten werden. Die 

Konkurrenz ist ohnehin schon sehr hoch. 

Im Durchschnitt geben Rumänen jährlich 

pro Kopf nur etwa 100 Euro für Medikamente 

aus. Eine Präferenz, die in Rumänien produzierten 

Medikamente zu kaufen, ist erkennbar. 

Dies hängt auch mit dem günstigeren Preis 

zusammen. 

Die schwache Kaufkraft führt zu Entlassungen 

in der Vertriebsindustrie, zu temporären 

Produktionsstopps und zu Preiserhöhungen 

der rezeptfreien Medikamente. Langfristig 

kann es zu Maßnahmen wie Personalabbau 

und Lagerschließungen kommen. Medikamente, 

welche keinen großen Gewinn 

abwerfen, müssen wieder vom Markt genommen 

werden. Dies wiederum führt zu einem 

Medikamentenmangel in Apotheken. 

Das private Gesundheitssystem 

Die private medizinische Versorgung 

existiert in Rumänien seit 1993. Am Anfang 

wurden private medizinische Labors und 

Zahnarztpraxen gegründet. Bereits 1995 

wurden die ersten privaten Kliniken eröffnet. 

Im Laufe der Jahre haben sich diese Klinken 

weiterentwickelt und vergrößert. Die 

technische Ausstattung und die Qualität der 

erbrachten Leistungen sind sehr hoch. Dennoch 

decken die privaten Kliniken nicht das 

gesamte medizinische Spektrum ab. Müssen 

komplizierte Eingriffe durchgeführt werden, 

ist die Behandlung nur in staatlichen Kliniken 

möglich. Für die private medizinische 

Versorgung muss die rumänische Bevölkerung 

einen hohen Preis zahlen. Vergleicht man die 

Preise jedoch mit denen anderer europäischer 

Länder, gehören sie zu den niedrigsten. 

Neben der staatlichen Krankenversicherung 

besteht die Möglichkeit, eine private Krankenversicherung 

oder ein Abonnement mit einer 

Privatklinik abzuschließen. Die Abonnements 

umfassen vorgegebene Dienste, vor allem 

vorklinische, allgemeine und prophylaktische. 

Tritt eine Erkrankung akut auf, ist die 

Behandlung nicht in dem Paketangebot integriert. 

Die Behandlungen sind auch nur in der 

jeweiligen Privatklinik möglich und der Patient 

ist somit lokal gebunden. Die private Krankenversicherung 

deckt die Kosten aller medizinischen 

Behandlungen. Die Versicherten habe 

freie Wahlmöglichkeiten, in welchen Kliniken 

bzw. Praxen sie behandelt werden möchten. 

Sowohl Abonnements als auch private 

Krankenversicherungen werden von Arbeitgebern 

für ihre Arbeitnehmer abgeschlossen. 

Privatpersonen nutzen beide Varianten 

eher selten. Insgesamt ist die Anzahl der 

abgeschlossenen Abonnements höher als 

die der privaten Krankenversicherung. Die 

Abonnements mit privaten Kliniken gibt 

es seit Ende der 90er Jahre und die privaten 

Krankenversicherungen seit 2005. 

Der Medizin-Tourismus 

Mehr als 100.000 Ausländer nehmen 

jährlich medizinische Dienstleistungen in 

Rumänien in Anspruch. Am meisten Anklang 

finden zahnärztliche Behandlungen, Schönheitsoperationen 

und Reha-Kuren. Die Kosten 

für die Behandlungen sind viel geringer und 

die Qualität der Arbeit ist vergleichbar mit 

dem westeuropäischen Standard. So kann eine 

Schönheitsoperation in Rumänien bis zu 5000 

Euro weniger kosten als in Westeuropa. Die 

Versorgung der Patienten ist sehr gut. In vielen 

Kliniken sind Patientengespräche auch in der 

jeweiligen Muttersprache möglich. Die meisten 

Patienten verbinden ihren medizinischen 

Aufenthalt auch mit einem Urlaub in Rumä- 

luat decizia de a pleca din România. În anul 

2008 au emigrat spre Europa de Vest 4000 

de medici. Pentru a contracara lipsa forței de 

muncă specializate, au fost gândite măsuri care 

să facă domeniul medical mai atractiv. Medicilor 

ar trebui să li se pună la dispoziție locuințe 

gratuite, iar cei din zonele rurale ar trebui să 

primească un ajutor suplimentar. În aceste zone 

serviciile medicale sunt oricum deficitare. 

Industria farmaceutică 

și farmaciile 

Situația economică grea din România 

afectează, de asemenea, și industria farmaceutică. 

Scăderea cifrei de afaceri va 

conduce fără îndoială la închiderea multor 

farmacii. Numărul ridicat al farmaciilor 

caracterizează imaginea orașului Cluj. Spre 

deosebire de Germania, aici nu trebuie să 

existe o distanță minimă între farmacii. 

Oricum, concurența este foarte ridicată. 

Românii cheltuiesc anual pentru medicamente, 

în medie, doar 100 de euro pe cap de 

locuitor. Se poate observa o preferință pentru 

cumpărarea medicamentelor produse în România. 

Acest lucru este determinat de prețurile 

mai mici. 

Puterea scăzută de cumpărare a dus la 

concedieri în industria de distribuție, la oprirea 

temporară a producției și la creșterea prețurilor 

pentru medicamentele fără rețetă. Pe termen 

lung se poate ajunge la măsuri ca reducerea 

personalului și închiderea depozitelor. Medicamentele 

care nu aduc un profit mare trebuie 

să fie retrase de pe piață. Aceasta va duce din 

nou la o lipsă a medicamentelor din farmacii. 

Sistemul privat de sănătate 

Serviciile medicale private există în România 

din 1993. La început au fost înființate labo- 

ratoare medicale și cabinete de stomatologie 

private. Deja în 1995 au fost deschise primele 

clinici particulare. Acestea s-au dezvoltat și 

extins pe parcursul anilor. Dotarea tehnică și 

calitatea serviciilor sunt foarte bune. Cu toate 

acestea, clinicile private nu acoperă întreg 

spectrul medical. În cazul unor intervenții mai 

complicate, tratamentul e posibil numai în 

clinicile de stat. Pentru serviciile medicale private, 

românii trebuie să plătească un preț ridicat. 

Comparând prețurile cu cele din alte țări 

europene, ele se regăsesc printre cele mai joase. 

Există posibilitatea ca, pe lângă asigurarea 

medicală de stat, să fie încheiată o asigurare 

medicală privată sau un abonament la 

o clinică particulară. Abonamentele includ 

servicii prestabilite, îndeosebi pe cele preclinice, 

generale și profilactice. În cazul 

unei boli acute, tratamentul nu este inclus 

în pachetul de oferte. Tratamentul se poate 

face, de asemenea, doar în clinica privată 

respectivă iar pacientul este astfel legat de ea. 

Asigurarea medicală privată acoperă costurile 

tuturor tratamentelor medicale. Asigurații 

au libertatea de a alege clinica sau cabinetul 

privat în care vor să facă tratamentul. 

Atât abonamentele, cât și asigurările 

medicale private sunt încheiate de angajatori 

pentru angajații lor. Persoanele private 

utilizează mai rar cele două variante. În total, 

numărul abonamentelor este mai mare decât 

cel al asigurărilor medicale private. Abonamentele 

la clinicile private există din anii ’90, 

iar asigurările medicale private din 2005. 

Turismul medical 

Mai mult de 100 000 de străini folosesc 

anual serviciile medicale din România. De 

cel mai mare succes se bucură tratamentele 

stomatologice, operațiile estetice și curele 

de reabilitare. Costurile tratamentelor sunt 

mult mai scăzute iar calitatea muncii este 

46 47

nien. Der Medizin-Tourismus wirkt sich positiv 

auf die rumänische Tourismusbranche aus. 

Auch Rumänen betreiben Medizin-Tourismus. 

Sehr beliebt ist das Nachbarland Ungarn. 

Die Kliniken weisen eine gute Ausstattung 

und eine gute Behandlung auf. Bestechungsgelder 

und Geschenke werden dort nicht 

erwartet. Viele werdende Mütter entschließen 

sich dazu, ihre Kinder in Ungarn auf die Welt 

zu bringen. Der Klinikaufenthalt für eine 

Geburt kostet ca. 500 Euro, in Rumänien ist 

der Preis dafür höher. Insgesamt 50.000 Rumänen 

haben sich 2008 in einem anderen Land 

behandeln lassen, davon 10.000 in Ungarn. 

Unterstützung der 

Hilfsbedürftigen 

In Rumänien sind mehr als 30.000 soziale 

Zivilorganisationen registriert. Die 

Organisationen haben verschiedene Träger, 

wie z. B. die Kirche. Auch staatliche Institutionen 

zur Unterstützung der Hilfsbedürftigen 

existieren, doch ihre Hilfe allein 

reicht nicht aus. Im Folgenden werden 

zwei dieser Organisationen vorgestellt. 

The Care and Assistance Center Cluj ist 

die einzige vom Staat finanzierte Einrichtung 

in Cluj, die sich der Betreuung von älteren 

Menschen widmet. Es handelt sich um ein 

Pflegeheim für Senioren mit gesundheitlichen 

und sozialen Problemen und für Menschen 

mit Behinderungen. Die Einrichtung richtet 

sich vor allem an Obdachlose und Pflegebedürftige, 

deren finanzielle Mittel sehr knapp 

sind. Die Heimbewohner werden kostenlos 

von Ärzten versorgt und erhalten notwendige 

Therapien. Auch gemeinsame Freizeitaktivitäten 

werden durchgeführt. Neben der 

staatlichen Finanzierung steuern die Bewohner 

nach Möglichkeit einen monatlichen Beitrag 

von 50 Euro bei. Die Heimplätze sind sehr 

begehrt und die Warteliste ist sehr lang. Für 

viele Menschen ist es die einzige Alternative, 

da sie sich eine Unterkunft in einem 

privaten Pflegeheim nicht leisten können. 

Auch Caritas ist in Rumänien sehr aktiv. 

Im Bereich der medizinischen Pflege und der 

sozialen Betreuung widmet sich Caritas den 

alten und kranken Menschen. Die Dienstleistungen 

umfassen folgende Bereiche: mobile 

medizinische Pflege und Grundpflege, Hilfe in 

der Haushaltsführung und der Rehabilitation 

und Eingliederung, Anpassung der Lebensumgebung 

an den gesundheitlichen Zustand 

der Betreuten, Zusammenarbeit mit anderen 

Organisationen zwecks besserer Hilfe sowie 

Integra tion und materielle Hilfe entsprechend 

eigener Möglichkeiten und Ressourcen. 

Außerdem verfügt Caritas über Altenheime 

und Tageszentren. Auch andere nichtmedizinische 

Programme werden von Caritas 

angeboten. So gibt es z. B. Programme für 

Kinder und Jugendliche, Bildungsprogramme 

und Integrationsprogramme für Roma. 

Schlussbemerkung 

Um das rumänische Gesundheitssystem 

zu verbessern, wird dringend eine bessere 

finanzielle Grundlage benötigt. Versuche, 

dies zu verändern, lassen sich schon erkennen. 

Ihre Auswirkungen werden vermutlich 

erst nach einer gewissen Zeit sichtbar. 

Die Bestechlichkeit des medizinischen 

Personals in Rumänien ist eine Tatsache. 

Eine Tatsache, die jedoch lange nicht 

für alle gilt. Viele Ärzte denken in erster 

Linie an das Wohl ihrer Patienten und 

behandeln diese auch ohne Bezahlung. 

Verfasserin: Stefanie Dolvig, 


Tandempartnerin: Izabella Veibel, 


asemănătoare cu standardele occidentale. De 

exemplu, o operație estetică poate să coste în 

România cu până la 5000 de euro mai puțin 

decât în Europa de Vest. Pacienții sunt foarte 

bine îngrijiți. În multe clinici, pacienții pot 

folosi în discuția cu medicii chiar limba lor 

maternă. Majoritatea pacienților își leagă 

sejurul medical de un concediu în România. 

Turismul medical are un efect pozitiv asupra 

furnizorilor români de servicii turistice. 

Și românii practică turismul medical. Foarte 

îndrăgită este țara-vecină, Ungaria. Clinicile 

par să fie bine dotate și să aibă servicii de 

bună calitate. Nu se așteaptă mită și cadouri. 

Multe viitoare mame se hotărăsc să își aducă 

pe lume copiii în Ungaria. Internarea pentru 

o naștere costă aproximativ 500 de euro, în 

România prețul este mai mare. În total 50 000 

de români au făcut tratament în 2008 într-o 

altă țară; dintre aceștia, 10 000 în Ungaria. 

Ajutorarea celor nevoiași 

În România există mai mult de 30 000 

de organizații sociale civile. Organizațiile 

au diverși susținători, de exemplu Biserica. 

Există și instituții de stat pentru susținerea 

celor nevoiași, însă doar ajutorul oferit de 

ele nu este suficient. În cele ce urmează vor 

fi prezentate două asemenea organizații. 

The Care and Assistance Center Cluj este 

singura instituție din Cluj finanțată de către 

stat, care e dedicată îngrijirii oamenilor în 

vârstă. Este vorba de un azil pentru bătrânii 

care au probleme medicale și sociale și pentru 

oamenii cu dizabilități. Instituția se ocupă 

în primul rând de cei fără adăpost și de cei 

care au nevoie de îngrijire, a căror posibilități 

financiare sunt foarte reduse. Cei care locuiesc 

în azil sunt consultați gratuit de medici și 

primesc tratamentul necesar. Sunt organizate 

chiar și activități de recreere în grup. Pe lângă 

finanțarea din partea statului, cei care locuiesc 

la azil plătesc suplimentar, după posibilități, 

o cotizație lunară de 50 de euro. Locurile la 

azil sunt foarte căutate și lista de așteptare e 

foarte lungă. Pentru mulți oameni reprezintă 

singura alternativă, deoarece nu își permit 

costurile de întreținere la un azil privat. 

Organizația „Caritas“ este, de asemenea, 

foarte activă în România. În domeniul îngrijirii 

medicale și sociale, Caritas se orientează spre 

oamenii bătrâni și bolnavi. Serviciile lor includ 

următoarele domenii: îngrijire medicală mobilă 

și întreținere, ajutor în menaj, în reabilitare și 

integrare, adaptarea mediului de viață la starea 

de sănătate a celor îngrijiți, cooperarea cu alte 

organizații în scopul unuei mai bune întrajutorări 

și integrări și ajutor material în funcție de 

propriile posibilități și resurse. În plus, Caritas 

coordonează azilurile de bătrâni și centrele de 

zi. Caritas oferă și alte programe care nu au 

legătură cu serviciile medicale. De exemplu, 

există programe pentru copii și tineri, programe 

de formare și de integrare pentru rromi. 

Concluzii 

Pentru a îmbunătăți sistemul sanitar 

românesc, este de urgență necesară o bază 

financiară. Se încearcă deja schimbarea 

sistemului. Efectele se vor vedea, probabil, 

doar după o anumită perioadă de timp. 

Corupția personalului medical din România 

este o realitate. O realitate care nu e 

valabilă pentru toată lumea. Mulți medici se 

gândesc în primul rând la binele pacienților 

lor și îi tratează chiar și fără să fie plătiți. 

Autoare: Stefanie Dolvig, 


Parteneră de tandem: Izabella Veibel, 


48 49

06 


in der Geschichte 

Die Siebenbürger Sächsische Minderheit 

hat eine 850-jährige Verbindung zum „Land 

hinter den Wäldern“. Die ersten Siedler 

kamen im 12. Jahrhundert auf Geheiß des 

ungarischen Königs aus der Rheingegend 

nach Transsilvanien, um das Land wirtschaftlich 

zu erschließen und gegen Nomadenvölker 

abzusichern. Es handelt sich bei der deutschen 

Minderheit aber um keine homogene Gruppe. 

Bis ins 20. Jahrhundert kamen immer wieder 

Siedler aus verschiedenen Teilen des heute als 

Deutschland bekannten Gebietes. Ab Ende 

des 19. Jahrhunderts ließ die Immigration 

jedoch nach und eine Abwanderung, vor 

allem in wirtschaftlich florierende Länder in 

Übersee wie die USA und Kanada, fand statt. 

Die beiden Weltkriege und ihre Folgen dezimierten 

die Zahl der Deutschen in Rumänien 

drastisch von 630.000 (1930) auf 385.000 

(1956). Und auch die Minderheitenpolitik im 

Kommunismus trug dazu bei, diese Minderheit 

weiter zu verkleinern. Ab 1977 war die 

Situation in Rumänien so unerträglich für die 

Deutschen, dass sie alles versuchten, um ins 

„Mutterland“ auszureisen. Die BRD unterstützte 

Ausreisewillige und zahlte teilweise bis 

zu 10.000 D-Mark pro Person an die rumänische 

Regierung. Das verstärkte den Ausreisedrang 

nochmals, so dass bei der Wende 

1989 nur noch 256.000 Deutsche in Rumänien 

übrig waren. Als die Grenzen geöffnet 

wurden, gab es kein Halten mehr. Das führte 

Martina Friedsmann 


aus Sicht der heutigen 

Bevölkerung Siebenbürgens 

dazu, dass die deutsche Minderheit in Rumänien 

heute nur noch ca. 0,2 % der Bevölkerung 

darstellt im Gegensatz zu 1,5 % im Jahre 1977. 

Soweit die historischen Tatsachen, 

doch wenn man sich diesen Exodus näher 

ansieht, stellen sich einem viele Fragen: 

Was machte die Siebenbürger Sachsen aus? 

Wie war ihr Ansehen unter den anderen 

Teilen der Bevölkerung? Als was verstanden 

sie sich? Was waren die Beweggründe 

für die Ausreise? Was hat sich durch ihren 

Exodus in Rumänien verändert? Und was 

kann gegen das Ausklingen der deutschen 

Kultur in der Region getan werden? 

Diese und ähnliche Fragen habe ich meinen 

Interviewpartnern in Cluj-Napoca gestellt, 

um nach und nach ein differenzierteres 

Bild von der Volksgruppe zu bekommen, 

zu der auch ich mich zugehörig fühle. 

Das Ansehen der 

Siebenbürger Sachsen 

Als relativ bevölkerungsreiche und aktive 

Minderheit können die Deutschen in Rumänien 

auf eine lange Tradition zurückblicken. 

Viele Dörfer und Städte waren teilweise oder 

ganz deutsch. Die Ausübung ihrer Bräuche, 

Religion und die Benutzung ihrer Sprache 

war ihnen erlaubt und sie genossen ein hohes 

Ansehen bei den anderen Teilen der Bevölkerung 

(vornehmlich Rumänen und Ungarn). 

Sie wurden für ihre „deutschen Tugenden“ wie 

Saşii din Transilvania din perspectiva populaţiei 

actuale a Transilvaniei 

Istoria saşilor din Transilvania 

Minoritatea saşilor din Transilvania se află 

de 850 de ani în strânsă legătură cu „ținutul de 

dincolo de pădure“. Primii colonişti au venit în 

Transilvania din regiunea Renaniei, în secolul 

al XII-lea, la ordinul regelui maghiar, cu 

scopul de a deschide noi oportunităţi comerciale 

în zonă şi de a securiza această regiune în 

faţa popoarelor migratoare. În cazul minorităţii 

germane însă, nu a fost vorba de un 

grup omogen. Colonişti din diverse regiuni 

ale zonei cunoscute astăzi sub numele de 

Germania au continuat să vină până în secolul 

XX. Totuşi, la sfârşitul secolului al XIX-lea 

valul imigranţilor a scăzut, îndreptânduse 

cu precădere spre ţările de peste Ocean, 

puternic dezvoltate din punct de vedere 

economic, cum ar fi SUA sau Canada. Cele 

două războaie mondiale şi urmările acestora 

au făcut ca numărul germanilor din România 

să scadă drastic de la 630.000 (1930) la 385.000 

(1956). În plus, politica faţă de minorităţi 

din perioada comunismului a contribuit de 

asemenea la scăderea numărului minorităţii 

germane. Începând cu 1977 situaţia din România 

a devenit atât de insuportabilă pentru 

germani, încât fiecare a încercat să plece 

înapoi în „patria-mamă“. Republica Federală 

Germană i-a sprijinit pe cei care doreau să 

se întoarcă, plătind statului român până la 

10.000 de mărci pe persoană. Acest lucru a 

făcut să crească cererea de emigrare în aşa 

măsură, încât în preajma revoluţiei din 1989 

mai rămăseseră în România doar 256.000 de 

germani. După deschiderea graniţelor, exodul 

nu a mai putut fi oprit. În consecinţă, astăzi 

minoritatea germană mai reprezintă doar 

0,2 % din populaţia României, în comparaţie 

cu procentul de 1,5 % înregistrat în anul 1977. 

Aceasta este realitatea istorica. Totuşi, 

privit îndeaproape, acest exod ridică unele 

întrebări: Ce anume îi caracteriza pe saşii din 

Transilvania? Cum erau ei priviţi de către 

restul populaţiei? Cum se percepeau ei înşişi? 

Care au fost motivele care i-au determinat să 

emigreze? Ce schimbări a adus în România 

plecarea lor? Şi ce se poate face împotriva 

stingerii culturii germane în Transilvania? 

Am adresat aceste întrebări şi altele similare 

conlocutorilor mei din Cluj-Napoca, pentru 

a-mi putea face treptat o imagine diferenţiată 

a acestei etnii căreia simt că îi aparţin şi eu. 

Modul de percepere a saşilor 

din Transilvania 

Germanii din România – o minoritate 

activă, cu o populaţie relativ numeroasă – au 

în spate o lungă tradiţie. Multe sate si oraşe 

erau parţial sau în totalitate germane. Obiceiurile, 

religia şi limba lor aveau libertate de 

expresie şi se bucurau de o înaltă consideraţie 

în rândul celorlaltor etnii (îndeosebi printre 

români şi maghiari). Ei erau apreciaţi pentru 

„calităţile lor germane“, cum ar fi hărnicia, 

priceperea, ordinea şi seriozitatea. Spre 

exemplu, în timpul Monarhiei Habsburgice, 

50 51

Fleiß, Fachwissen, Ordnung und Zuverlässigkeit 

geschätzt. Beispielsweise besuchten die 

Kinder der rumänischen Grenzregimentssoldaten 

während der Habsburger Monarchie 

deutsche Schulen. Die Rumänen hatten 

nämlich erkannt, dass dadurch ein sozialer 

Aufstieg im Reich wahrscheinlicher wurde. 

Das Privileg durften die Siebenbürgen- 

Deutschen auch während des Kommunismus 

behalten und somit ihre Kinder in deutsche 

Kindergärten und Schulen schicken, 

sonntags ihren evangelischen Gottesdienst 

feiern, ihre Bräuche fortführen und deutsche 

Theater betreiben. Das führte dazu, dass die 

Deutschen in Rumänien ihre Sprache und 

Kultur sehr gut bewahren konnten. (Andere 

Deutschstämmige in „Bruderstaaten“ wie 

Ungarn oder Kasachstan hatten diese Rechte 

nicht. Besonders in Ungarn fand eine massive 

Magyarisierung statt.) Man vermutet, Nicolae 

Ceauşescu wollte damit seinen Humanismus 

unter Beweis stellen, sein Image im Ausland 

verbessern und das Bild eines offenen, 

demokratischen Landes präsentieren, in 

dem die Minderheiten dieselben Rechte 

besitzen wie die Mehrheitsbevölkerung. 

Das Zusammenleben 

in Siebenbürgen 

Wenn man sich die Frage stellt, wie sich 

das Zusammenleben in dem multiethnischen 

Gebiet Siebenbürgen gestaltete, merkt man 

schnell, dass es nicht wie in anderen Teilen 

des Balkans zu schwerwiegenden Konflikten 

kam. Die Voraussetzungen wären vorhanden 

gewesen: verschiedene Sprachen, Religionen 

und Mentalitäten. Doch es kam zu keinen 

größeren Auseinandersetzungen. Diese 

Tatsache erklärte Prof. Dr. Rudolf Gräf, 

Vizerektor der Babeş-Bolyai Universität, 

mit der langjährigen Tradition des Zusammenlebens. 

Die Nischen und Rollen seien 

verteilt gewesen und die Bevölkerung habe 

die Aufteilung akzeptiert. Auch habe man 

schnell gemerkt, dass gute Beziehungen zu 

seinen Nachbarn Vorteile bringen, beispielsweise 

für wirtschaftliche Beziehungen. 

Wenn überhaupt, gab es eher Streitigkeiten 

um Landbesitz als um nationale Fragen. 

Natürlich war Siebenbürgen schon immer 

ein Zankapfel und gehörte im Laufe der Zeit 

verschiedenen Reichen an, doch lebten auf 

einem kleinen Gebiet sehr viele verschiedene 

Minderheiten, so dass es schwierig war, 

sezessionistische Bestrebungen durchzusetzen. 

Das war auch im Sinne der rumänischen 

Regierung, die immer wieder versuchte, mit 

der „Einheitsgeschichte“ Rumäniens eine 

Grundlage für ihre Politik zu bilden. Da 

sich die dominante Minderheit von Dorf zu 

Dorf änderte, waren die Machtverhältnisse 

ausgewogen. Diese Parallelidentitäten führten 

dazu, dass sich eher Regionalismen statt 

Nationalismen bildeten, d.h. dass sich Rumänen, 

Deutsche und Ungarn einer gewissen 

Region als Siebenbürger oder Banater fühlten 

und sich von anderen Teilen Rumäniens 

abgrenzten. Zudem hat es schon seit jeher 

eine mehr oder weniger strikte Trennung 

zwischen den Bevölkerungen gegeben, was 

nicht zuletzt an den Dorfstrukturen erkennbar 

ist. So kamen „Mischehen“ zwar vor, 

waren aber besonders von deutscher Seite aus 

nicht gern gesehen. Demnach kann man das 

Zusammenleben in Siebenbürgen eher als 

ein Nebeneinander statt als ein Miteinander 

bezeichnen. Laut Frau Ursula Wittstock, 

Germanistik-Professorin der Babeş-Bolyai 

Universität, spielte auch die evangelische 

Religion mit ihrem Toleranzedikt eine große 

Rolle für das relative Einvernehmen in 

Siebenbürgen. Diese prägte auch den Satz: 

„Siebenbürgen - Miteinander in Toleranz“. 

Der Exodus und seine Folgen 

Was waren nun die Beweggründe für 

die massive Ausreise der Siebenbürger 

copiii soldaţilor români din regimentele de 

graniţă mergeau la şcolile germane. Românii 

recunoşteau că prin acest lucru era facilitată 

în imperiu ascensiunea socială. Germanii din 

Transilvania au putut să îşi păstreze acest privilegiu 

şi în perioada comunistă; astfel, ei au 

putut să îşi trimită copiii la grădiniţele şi şcolile 

în limba germană, să ia parte duminica la 

slujba evanghelică, să îşi perpetueze obiceiurile 

şi să menţină în funcţiune teatrul german. 

Ca urmare, germanii din România au putut 

să îşi conserve foarte bine limba şi cultura. 

(Alte etnii germane din statele „înfrăţite“, ca 

Ungaria sau Kazakstan nu au avut acest drept. 

Cu precădere în Ungaria a avut loc o puternică 

maghiarizare). Se presupune că Nicolae 

Ceauşescu a dorit să îşi demonstreze astfel 

umanismul, să îşi îmbunătăţească imaginea 

în străinătate şi să prezinte imaginea unei ţări 

receptive, democratice, în care minorităţile 

au aceleaşi drepturi ca populaţia majoritară. 

Convieţuirea în Transilvania 

Dacă ne întrebăm sub ce formă convieţuiau 

numeroasele etnii din Transilvania, constatăm 

că aici, spre deosebire de alte regiuni 

din Balcani, nu s-a ajuns la conflicte majore. 

Premise însă au existat: diversitatea limbilor, 

religiilor şi mentalităţilor. Cu toate acestea nu 

s-a ajuns la divergenţe majore. Prof. dr. Rudolf 

Gräf, vice-rector al Universităţii Babeș-Bolyai 

a explicat acest lucru prin tradiţia convieţuirii 

îndelungate. Fiecare etnie îşi avea propria 

sa nişă şi propriul său rol iar populaţia a 

acceptat această împărţire. De asemenea, s-a 

constatat cu repeziciune că relaţiile bune cu 

vecinii aduc avantaje, ca de exemplu, relaţiile 

comerciale. Neînţelegerile, dacă au existat, 

s-au iscat mai degrabă din motive de proprietate 

funciară decât din chestiuni naţionale. 

Desigur, Transilvania a fost mereu un „măr 

al Discordiei“ şi a aparţinut de-a lungul timpului 

diferitelor imperii, dar faptul că într-o 

regiune restrânsă au trăit atât de multe şi 

felurite minorităţi a îngreunat impunerea unor 

pretenţii secesioniste. Aceasta a fost şi intenţia 

guvernului român, care a încercat mereu 

să-şi fundamenteze politica prin intermediul 

„istoriei unităţii“ României. Dar fiindcă 

minoritatea dominantă se schimba de la un sat 

la altul, şi raporturile de forţă erau echilibrate. 

Aceste identităţi paralele au avut drept 

consecinţă formarea unui sentiment regionalist 

mai degrabă decât naţionalist, în sensul 

că românii, germanii şi maghiarii dintr-o 

anumită regiune se defineau drept transilvăneni 

sau bănăţeni şi se delimitau de celelalte 

regiuni din România. În plus, a existat dintotdeauna 

o delimitare mai mult sau mai puţin 

strictă între etnii, ceea poate fi văzut şi în 

organizarea satului. Spre exemplu, deşi aveau 

loc şi căsătorii mixte, ele nu erau bine primite 

îndeosebi de către germani. Prin urmare, 

viaţa în Transilvania se desfăşura mai degrabă 

alături de ceilalţi decât împreună cu ceilalţi. 

După afirmaţiile doamnei Ursula 

Wittstock, asistent universitar în cadrul secţiei 

de germanistică a Universităţii Babeș-Bolyai, 

un rol important pentru relativa armonie 

din Transilvania a jucat şi religia evanghelică, 

prin edictul său de toleranţă. Acesta 

şi-a pus amprenta şi asupra proclamaţiei: 

„Transilvania – Împreună, cu toleranţă“. 

Exodul şi consecinţele sale 

Care au fost motivele care au determinat 

emigrarea saşilor transilvăneni, de vreme ce 

situaţia lor în România era una relativ bună? 

Pentru a găsi un răspuns la această întrebare, 

am stat de vorbă atât cu saşi care au 

emigrat, cât şi cu unii care au rămas în ţară. 

Ambii au numit aceleaşi motive. În primul 

rând, este necesară clarificarea evenimentelor 

de după 1945, deoarece acestea constituie 

punctul de plecare: Germanii din România 

52 53

Sachsen, wenn ihre Stellung in Rumänien 

doch eine relativ gute war? 

Für die Beantwortung dieser Frage habe ich 

sowohl mit Ausgereisten als auch mit vor Ort 

Gebliebenen gesprochen. Von beiden Seiten 

wurden ähnliche Gründe genannt. Zunächst 

muss die Entwicklung nach 1945 beleuchtet 

werden, da diese die Grundlage bildete: Die 

Rumäniendeutschen hatten im Krieg gedient 

und für ihr „Mutterland“ gekämpft. Als der 

Krieg verloren war, wurden sie plötzlich als 

Staatsfeinde angesehen (wobei Rumänien 

selbst die Seiten erst kurz vor Kriegsschluss 

wechselte). Viele Männer waren im Krieg 

gefallen oder in Deutschland oder Österreich 

geblieben. Die arbeitsfähigen deutschen 

Männer und Frauen in Rumänien wurden 

in Arbeitslager nach Russland deportiert 

und kamen, wenn überhaupt, erst nach 

1955 zurück, doch bis dahin war die Familienstruktur 

schon gänzlich zerstört. Auch 

wurden sie enteignet und Rumänen bezogen 

ihre Häuser. Die restlichen Besitztümer 

wurden verstaatlicht und die Posten, die sie 

bekleideten, wurden an Regimetreue vergeben. 

Im Zuge dieser Aktionen verloren viele 

ihre Stelle als Lehrer oder Ingenieure, wie mir 

Frau Pop, Deutschlehrerin an der deutschen 

Schule, dem Colegiul Naţional „George 

Coşbuc“ in Cluj, erklärte. Langsam begann 

sich die Idee zu regen, in das Land auszuwandern, 

für dessen Zugehörigkeit sie so bestraft 

wurden. Doch es sollte bis Mitte der 70er 

Jahre dauern, bis die Situation im kommunistischen 

Rumänien so unerträglich wurde, 

dass viele mit Hilfe der BRD ausreisten. Als 

sich 1989 die Grenzen öffneten, hatten diese 

Angehörigen aus Deutschland einen Sogeffekt 

auf die Zurückgebliebenen. Jeder wollte 

nun ausreisen und reichte seine Papiere ein. 

Prof. Wilfried Schreiber, Leiter des Deutschen 

Demokratischen Forums Klausenburg, 

nannte es den „Herdentrieb“, keiner wollte 

zurückbleiben, alle wollten in das „Konsum- 

Paradies“ auswandern, von dem sie schon so 

viel Wunderbares gehört hatten. Das ist auch 

der Kern des Problems: die Unwissenheit 

bezüglich der realen Bedingungen der Aussiedler 

in Deutschland. Die früher Ausgereisten 

priesen nur die Schokoladenseite der 

BRD und beeindruckten die Verwandten in 

Rumänien mit ihren Konsumgütern und ihrer 

Reisefreiheit. Die negativen Seiten, wie der 

Verlust von Freundschaften durch die Zersplitterung 

und die voranschreitende Individualisierung 

der Gesellschaft, die Schwierigkeit, 

sich wirklich dazugehörig zu fühlen und 

zu integrieren und die schwierige Arbeitsmarktsituation 

ließen sie häufig außer Acht. 

Es schwang viel Bitterkeit bei der Aufzählung 

der Gründe für die Ausreise bei 

meinen Gesprächspartnern mit, sowohl auf 

Seite der Ausgereisten als auch auf Seite der 

Dagebliebenen. Denn die Situation im Land 

hat sich mit dem Exodus der Siebenbürgen- 

Deutschen grundlegend verändert. Zum einen 

ist Rumänien ein erhebliches wirtschaftliches 

Potential verloren gegangen, zum anderen ist 

das Gleichgewicht in der Region gestört. Da 

die Deutschen nicht mehr die Aufgabe des 

ausgleichenden Mittlers übernehmen, treten 

die Konflikte zwischen der ungarischen Minderheit 

und der rumänischen Mehrheitsbevölkerung 

immer mehr zu Tage. Ein Beispiel aus 

der Woche des landeskundlichen Tandems in 

Cluj unterstreicht dies deutlich: Wir konnten 

der Demonstration zum ungarischen Nationalfeiertag 

beiwohnen, bei dem öffentlich 

die ungarische Fahne geschwungen und die 

ungarische Nationalhymne gesungen wurde. 

Gehen oder bleiben? 

Auf die Frage hin, warum einige sich nicht 

dem allgemeinen Aufbruch angeschlossen 

haben, erklärte mir Frau Pop, dass die 

persönliche Familiensituation auch viel dazu 

beigetragen habe, ob jemand ausreiste oder 

nicht. In ihrem Fall sei die ganze Verwandt- 

s-au înrolat în război şi au luptat pentru 

„patria-mamă“. Imediat după pierderea 

războiului, au fost consideraţi inamici ai 

statului (în situaţia în care chiar România s-a 

alăturat părţii victorioase cu puţin înainte 

de încheierea războiului). Mulţi bărbaţi fie 

au murit în război, fie au rămas în Germania 

sau Austria. Bărbaţii şi femeile din România 

cu capacitate de muncă au fost deportaţi în 

Rusia şi s-au întors, dacă a mai fost cazul, 

de-abia după 1955, numai că până la acea dată 

structura familiei a fost în întregime distrusă. 

Mai mult decât atât, germanii au fost 

desproprietăriţi iar românii au primit casele 

lor. Restul proprietăţilor au fost naţionalizate 

iar în posturile pe care ei le ocupaseră au fost 

numiţi acoliţii regimului. Ca urmare a acestor 

acţiuni, mulţi şi-au pierdut postul de profesor 

sau inginer, după cum mi-a explicat doamna 

Pop, profesor de limba germană la Colegiul 

Naţional „George Coşbuc“, o şcoală germană 

din Cluj. Treptat, a început să se contureze 

ideea de a emigra în ţara căreia îi aparţineau 

ca naţionalitate şi din cauza căreia erau atât 

de aspru sancţionaţi. Totuşi, a fost nevoie să 

se aştepte până la jumătatea anilor ’70, când 

situaţia din România comunistă a devenit 

atât de insuportabilă, încât mulţi au emigrat 

cu sprijinul Republicii Federale Germania. 

Când în 1989 s-au deschis graniţele, rudele 

din Germania au avut asupra celor rămaşi un 

efect de magnetizare. Fiecare dorea să emigreze 

şi să obţină actele necesare. Profesorul 

Wilfried Schreiber, directorul Forumului 

Democratic German din Cluj-Napoca, a 

numit această dorinţă un „instinct de turmă“; 

nimeni nu vroia să rămână, toţi doreau 

să emigreze în „Paradisul Consumului“, 

despre care auziseră deja atâtea minunăţii. 

Acesta este de fapt miezul problemei: 

necunoaşterea condiţiei reale a emigranţilor în 

Germania. Primii emigranţi în Germania au 

ridicat în slăvi partea frumoasă a Republicii 

Federale Germane şi şi-au impresionat rudele 

din România cu bunurile de consum şi cu 

libertatea de a călători. Dar adesea au omis 

latura negativă, respectiv lipsa prietenilor 

datorată fărâmiţării şi prematurei individualizări 

a societăţii, dificultatea de a se simţi 

într-adevăr parte din această societate şi de a 

se integra, precum şi situaţia dificilă a pieţei 

de muncă. În înşirarea motivelor pentru emigrare 

s-a făcut simţită în cuvintele interlocutorilor 

mei o mare tristeţe, atât de partea celor 

care au emigrat, cât şi de partea celor care 

au rămas. Căci, odată cu exodul germanilor 

transilvăneni, situaţia din ţară s-a schimbat 

drastic. Pe de o parte, România a pierdut un 

extraordinar potenţial economic, pe de altă 

parte, a fost afectat echilibrul acestei regiuni. 

În măsura în care germanii nu mai preiau rolul 

de mijlocitori, apar tot mai des conflicte între 

minoritatea maghiară şi majoritatea română. 

A pleca sau a rămâne? 

La întrebarea din ce cauză unii nu s-au 

alăturat tendinţei generale de emigrare 

doamna Pop a răspuns prin faptul că situaţia 

familială personală a contribuit mult la decizia 

de a emigra sau nu. În cazul ei, toate rudele au 

rămas în ţară, fiindcă era vorba de o familie 

multi-etnică şi nu era aşteptată în Germania 

de nici o rudă. În plus, începând din 1993 a 

fost tot mai greu să emigrezi, deoarece Germania 

a înăsprit condiţiile de intrare în ţară şi 

trebuia să faci dovada că ai fost discriminat. 

Cei care au rămas au încercat să păstreze 

tradiţiile şi, de exemplu, să celebreze slujba 

evanghelică în limba germană şi să menţină 

în funcţiune şcolile germane. În România au 

fost înfiinţate forum-uri (politice și culturale), 

precum „Forum-urile Democratice 

Germane“, sau catedre de germanistică în 

cadrul universităţilor. Universitatea Babes- 

Bolyai sprijină mai multe linii de studiu în 

limba germană şi acestea se bucură de mare 

succes. Limba germană contează în continuare 

drept o oportunitate-cheie de a promova pe 

54 55

schaft geblieben, da es sich hierbei um 

eine multiethnische Familie handelte und 

keine Verwandten in Deutschland auf sie 

warteten. Zudem wurde es ab 1993 immer 

schwieriger auszureisen, da Deutschland 

die Einreisebedingungen verschärft hatte 

und man nun nachweisen musste, dass man 

unter Diskriminierungen zu leiden hatte. 

Die Dagebliebenen versuchten die Traditionen 

beizubehalten und beispielsweise 

weiterhin den evangelischen 

Gottesdienst auf Deutsch 

zu feiern und die deutschen 

Schulen zu betreiben. Es 

wurden auch deutsche Kulturforen 

sowie die „Demokratischen 

Foren der Deutschen“ 

in Rumänien oder 

Germanistik-Lehrstühle an 

den Universitäten gegründet. 

Die Babeş-Bolyai Universität 

unterhält mehrere Studiengänge 

auf Deutsch und diese 

erfreuen sich großer Beliebtheit. 

Denn immer noch gilt 

Deutsch als Schlüssel zum 

internationalen Aufstieg und 

ist besonders in Wirtschaftsbeziehungen 

mit der EU 

und mit Investoren gefragt. 

Doch die Deutschen 

sterben in Siebenbürgen 

aus. Es gibt wenig Nachwuchs, 

der die Traditionen 

weiterführen könnte und 

die Leiter der jetzigen 

Kulturinstitute überaltern. 

„Mischehen“ sind an der 

Tagesordnung und es fehlt 

an Zusammenhalt unter den verstreut 

lebenden Zurückgebliebenen. Das führt laut 

Frau Pop dazu, dass sie sich immer weniger 

als Deutsche wahrnehmen, da sie keine 

deutschen Freunde haben und nur noch 

wenig mit der deutschen Kultur in Berührung 

kommen. Zudem fühlen sich viele auch 

nicht von den Kulturinstituten angesprochen, 

da diese teilweise sehr in Nostalgie verhaftet 

sind und nur schwer zu Reformen und 

der nötigen Neuorientierung bereit sind. 

Aber auch die Ausgereisten preisen das 

ehemalige Paradies nicht mehr, sie sind 

längst auf dem Boden der Realität angekommen. 

Viele sind ernüchtert oder sogar 

Kinder im siebenbürgischen Dorf Richiş/Reichesdorf 

Copii din satul transilvănean Richiş 

enttäuscht von ihrer Situation. Zwar nicht 

in Bezug auf ihre materielle Situation, da 

die meisten es durch ihren bekannten Fleiß 

und ihre Sparsamkeit zu Häusern und gut 

gefüllten Sparkonten gebracht haben und 

plan internaţional şi este căutată îndeosebi în 

relaţiile economice cu EU şi cu investitorii. 

Cu toate acestea, germanii din Transilvania 

sunt pe cale de dispariţie. Există puţini tineri 

care ar putea să ducă mai departe tradiţia iar 

conducerea actualelor institute culturale este 

îmbătrânită. Căsătoriile mixte sunt în ordinea 

de zi şi lipseşte spiritul de unitate, fără de 

care cei care au rămas în ţară şi mai sunt în 

viaţă se dispersează. Acest lucru are drept 

Institutul de Studii Germane al Universității Babeš-Bolyai Cluj-Napoca 

Institut für deutschsprachige Lehre und Forschung der 

Babeš-Bolyai-Universität 

consecinţă faptul că ei înşişi se percep tot mai 

puţin ca fiind germani, de vreme ce nu mai 

au deloc prieteni germani şi vin foarte rar în 

contact cu cultura germană. În plus, mulţi nu 

simt că institutele culturale li se adresează, 

fiindcă acestea sunt blocate în nostalgie şi 

sunt foarte puţin dispuse spre reforme şi 

spre o nouă orientare atât de necesară. 

Dar nici cei care au emigrat nu mai ridică 

în slăvi Paradisul de altădată; de multă vreme 

au căzut cu picioarele pe pământ. Mulţi sunt 

treziţi la realitate şi chiar dezamăgiţi de 

situaţia lor. Nu de situaţia materială, fiindcă 

majoritatea, prin renumita lor hărnicie şi 

spiritul econom, au ajuns să deţină case şi 

conturi grase şi, de asemenea, 

să ocupe posturi relativ 

bine plătite. Însă din punct 

de vedere emoţional, mulţi 

nu au reuşit să se integreze 

100 % în societatea germană. 

Unii încearcă să depăşească 

această problemă prin 

faptul că se lasă asimilaţi şi 

devin „mai germani decât 

germanii“. Această atitudine 

merge atât de departe, încât 

preiau dialectele locale, 

renunţă şi ei, şi copiii lor la 

dialectul saşilor transilvăneni 

şi uneori chiar îşi neagă 

originile. Dar chiar şi cei 

care nu îşi ascund caracteristicul 

„R“ rulant şi vorba 

tărăgănată specific transilvăneană 

acuză schimbarea 

relaţiilor sociale. Căci între 

Transilvania şi Germania 

există o diferenţă de mentalitate. 

Poate că ea nu este 

vizibilă la primul contact, 

dar devine evidentă atunci 

când este vorba de sărbători, 

invitaţii şi maniere. Prietenii 

germani sunt acuzaţi uneori de răceală emoţională, 

fiindcă, spre exemplu, ei au nevoie, în 

ceea ce priveşte ospitalitatea şi relaţiile interumane, 

de o perioadă mai lungă de acomodare. 

56 57

auch teilweise gut bezahlte Posten bekleiden. 

Doch auf emotionaler Ebene schaffen 

es viele nicht, sich hundertprozentig in die 

deutsche Gesellschaft zu integrieren. 

Einige versuchen diesem Problem beizukommen, 

indem sie sich assimilieren und 

„deutscher als die Deutschen“ sind. Dieses 

Verhalten reicht teilweise so weit, dass sie 

lokale Mundarten annehmen, sie sich und 

ihren Kindern den Siebenbürger Sächsischen 

Dialekt verbieten und manchmal ihre 

Herkunft ganz leugnen. Doch auch diejenigen, 

die ihr charakteristisches rollendes 

„R“ und ihren siebenbürgischen „Singsang“ 

nicht verstecken, beklagen eine Veränderung 

ihrer Sozialbeziehungen. Denn es besteht 

ein Mentalitätsunterschied zwischen den 

Siebenbürgern und den Deutschen. Dieser ist 

vielleicht nicht auf den ersten Blick erkennbar, 

aber er wird offensichtlich, wenn es um 

Feste, Einladungen und Umgangsformen 

geht. Den deutschen Freunden wird manchmal 

emotionale Kälte vorgeworfen, da diese 

beispielsweise in Bezug auf Gastfreundschaft 

und zwischenmenschliche Beziehungen 

eine längere Vorlaufzeit brauchen. 

In Rumänien waren die Siebenbürger 

Sachsen immer die „Deutschen“, doch in 

Deutschland müssen sie feststellen, dass sie 

als „Rumäniendeutsche“ nicht ganz dazugehören. 

Ausdruck dieses Schocks ist die 

Rückbesinnung auf Traditionen aus der 

„Heimat“. Es entstehen in letzter Zeit immer 

mehr Landsmannschaften und Verbände und 

auch die Jugend beginnt sich für ihre Wurzeln 

zu interessieren. Sie beteiligt sich aktiv an 

Heimattagen in Form von Theater-, Tanz- 

und Faschingsgruppen, vernetzt sich über 

soziale Netzwerke wie facebook und versucht 

ihren Migrationshintergrund als kulturellen 

Mehrwert zu begreifen und zu betonen. 

Reisen in die „Siebenbürgische Heimat“ 

nehmen besonders bei der älteren Genera- 

tion zu, die teilweise den ganzen Sommer 

in ihren nach der Wende zurückerstatteten 

Wohnungen und Häusern verbringt. Aber 

auch die jungen Familien haben Rumänien als 

Urlaubsziel für sich entdeckt. Nach nunmehr 

20 Jahren häufen sich auch die Rückkehrer, 

die einen Neuanfang in der Heimat wagen. 

Darunter befinden sich auch Unternehmer, 

die das wirtschaftliche Potential der 

Region erkennen und nutzen wollen. 

Maßnahmen für den Erhalt 

der deutschen Kultur 

Um den Begriff (Minderheiten-)Kultur 

etwas näher zu beleuchten, stellte mir Prof. 

András Balogh, Germanistik-Professor der 

Babeş-Bolyai Universität, freundlicherweise 

eine Unterrichtstunde zur Verfügung, in der 

ich mit Studierenden über das Thema sprechen 

konnte. Sie stellten sich mir als „Ungarn 

aus Siebenbürgen“ vor und legten Wert auf 

diese Unterscheidung zu den Rumänen. Im 

Laufe des Gesprächs definierten sie Faktoren, 

die zur Bildung einer gemeinsamen Identität 

und Kultur wichtig sind. Darunter befinden 

sich unter anderem die Sprache, die Bräuche, 

die Religion und die geografische Nähe. 

Das eigentliche Problem der Siebenbürger 

Sächsischen Kultur, so die Studierenden, 

sei, dass sie sich in einer Diaspora befinde. 

Die ungarische Kultur hingegen sei intakt, 

da sie auch alle (Alters-)Schichten abdecke. 

Die Siebenbürger Sachsen müssten wie die 

Ungarn aktiv Kulturpolitik betreiben, Wissenschaftler 

beschäftigen und ihre Interessen 

in der Politik vertreten. Kultur müsse sich 

entwickeln und modern sein, da sonst eine 

Abwanderung in andere Kulturen stattfände. 

Das „Demokratische Forum der Deutschen 

in Hermannstadt (DFDH)“ macht es 

vor: auch kleine Strukturen können Großes 

hervorbringen. Seine größte Leistung ist 

nicht zuletzt die Wahl des Deutschen Klaus 

În România, saşii transilvăneni erau 

consideraţi „germani“, dar în Germania, sunt 

nevoiţi să constate că, în calitate de „germani 

din România“, ei nu aparţin în întregime 

acestei categorii. Expresia acestui şoc o 

constituie întoarcerea la tradiţiile de „acasă“. 

Klaus Johannis, primarul Sibiului 

Klaus Johannis, Bürgermeister von Hermannstadt 

În ultima vreme s-au înfiinţat multe asociaţii 

şi cluburi ale saşilor şi, până şi tineretul 

începe să se intereseze de originile sale. Se 

implică activ în sărbătorile locale, sub forma 

trupelor de teatru, dans şi carnaval, păstrează 

legătura prin reţelele virtuale de socializare 

precum facebook şi se străduiesc să perceapă 

şi să scoată în evidenţă substratul lor de 

emigranţi ca pe o plusvaloare culturală. 

Excursiile spre „căminul transilvan“ se 

înmulţesc, îndeosebi în cazul generaţiei mai în 

vârstă, care îşi petrece aproape întreaga vară în 

locuinţele şi casele recâştigate după revoluţie. 

Dar şi familiile mai tinere au descoperit 

România ca o destinaţie de vacanţă. După mai 

bine de 20 de ani, creşte şi 

numărul celor care se întorc 

acasă, riscând un nou început. 

Printre ei se regăsesc, 

de asemenea, oameni de 

afaceri care recunosc potenţialul 

economic al zonei şi 

doresc să îl întrebuinţeze. 

Măsuri pentru 

păstrarea 

culturii germane 

Pentru a clarifica mai 

îneaproape conceptul de 

cultură (a minorităţilor), 

Prof. András Balogh de la 

Catedra de Limbă și Literatură 

Germană a Universităţii 

Babeș-Bolyai, mi-a pus 

la dispoziţie o oră de curs, 

în care am putut discuta pe 

această temă cu studenţii. 

Ei s-au prezentat drept 

„maghiari din Transilvania“ 

şi au pus accent pe diferenţa 

faţă de români. Pe parcursul 

discuţiei, studenţii au definit 

factorii importanţi pentru 

construirea unei identităţi şi a unei culturi 

comune. Printre aceştia au inclus limba, 

obiceiurile, religia şi proximitatea geografică. 

Problema de fond a culturii săseşti din Transilvania 

este aceea că ea se află în diasporă. În 

schimb, cultura maghiară este intactă, pentru 

că ea acoperă toate categoriile (de vârstă). Saşii 

din Transilvania ar trebui, asemenea maghiarilor, 

să ducă o politică culturală activă, să dea 

58 59

Johannis zum Bürgermeister der Stadt. 

Unter seiner Führung hat es Sibiu (dt. 

Hermannstadt) auch zu internationalem 

Ansehen als europäische Kulturhauptstadt 

2007 gebracht. Die Bürger sind so zufrieden 

mit seiner Arbeit, dass sie ihn bereits zum 

dritten Mal in seinem Amt bestätigt haben. 

Laut Dr. Hans Klein, Vorstand des DFDH, 

haben die Forumsmitglieder zu resignieren 

begonnen, nachdem die Aufgabe als politische 

Mittlerinstanz nach 1993 geringer wurde. 

Doch der erfolgreiche Wahlkampf habe der 

deutschen Kultur Aufwind gegeben und das 

Vereinsleben wieder aufblühen lassen. Es 

sei noch lange nicht alles rosig, da immer 

noch die Überalterung der (Führungs-) 

Mitglieder den Fortbestand der Struktur 

bedrohe, doch besonders mit Angeboten wie 

Tanz- und Theatergruppen werden Jugendliche 

angesprochen, in die Struktur integriert 

und könnten die Nachfolge antreten. Dafür 

müssten sie aber finanziell unterstützt und 

eingebunden werden. Leider sei dies in 

einer begrenzten Gruppe nicht zur Zufriedenheit 

zu gewährleisten, da die Mittel 

knapp und die Mitglieder mit mehreren 

Parallelämtern sehr eingespannt seien. 

Auch die Bundesregierung hat dieses Problem 

erkannt und schickt Kulturmanager in die 

Region, um die örtlichen Verbände in ihrer 

Arbeit zu unterstützen. Einer davon ist Fabien 

Stephan, heute Leiter des deutschen Kulturzentrums 

in Cluj-Napoca. Zuerst arbeitete er 

zwei Jahre als Kulturmanager in Brașov (dt. 

Kronstadt) und legte seinen Schwerpunkt 

auf die Jugendarbeit. Zusammen mit den 

Jugendlichen gestaltete er beispielsweise eine 

Internetseite, eine Schülerzeitung und leitete 

die Theatergruppe. Einfach sei es nicht gewesen, 

frischen Wind in den deutschen Kulturbetrieb 

zu bringen, besonders da man es ihm 

als „Ausländer“ verwehrte, ein vollwertiges 

Mitglied des deutschen Vereines zu werden. 

Die Rechte eines Sympathisanten seien 

jedoch für viele Projekte nicht ausreichend 

gewesen. Darin sieht er auch das Problem, 

das die deutsche Gemeinde heute in Rumänien 

hat: Sie benutzt immer noch die gleiche 

Taktik, die sie 850 Jahre lang Widrigkeiten 

hat überstehen lassen, denn sie ist Fremdem 

gegenüber sehr skeptisch und möchte nicht, 

dass sich Unbeteiligte in ihre Angelegenheiten 

einmischen. Doch laut Herrn Stephan 

sei eben diese Öffnung überlebenswichtig. 

Denn schon lange machen die Kinder aus der 

deutschen Minderheit nur noch einen kleinen 

Teil der Schüler an den deutschen Schulen 

und Fakultäten des Landes aus. All diejenigen 

besuchen diese Schulen, die sich auch im 

entferntesten Sinne mit der deutschen Kultur 

identifizieren und gegen ihr Verschwinden 

in Rumänien ankämpfen wollen. Diesen 

Personen müsste man sich öffnen, um seinen 

Weg in der heutigen globalisierten Welt zu 

finden, in der alles zur Vermischung und 

Vernetzung tendiert. 850 Jahre lautete die 

Devise: Abschotten! Doch wenn diese Kultur 

überleben soll, muss sie in einen europäischen 

Kontext gebettet werden und einerseits im 

Austausch mit den Siebenbürger Sachsen 

in Europa und Amerika stehen, aber auch 

neue Mitglieder in der Region zulassen. 

Die deutsche Kultur kann nur überleben, 

wenn sie sich Neuem gegenüber öffnet, 

ohne jedoch ihre Traditionen aufzugeben. 

Verfasserin: Martina Friedsmann, 


Tandempartnerin: Oana Tanțău, 


de lucru oamenilor de ştiinţă şi să le reprezine 

interesele în politică. Cultura trebuie să se 

dezvolte şi să fie modernă, pentru că altfel 

va avea loc o reorientare spre alte culturi. 

„Forumul Democratic German din Sibiu“ 

(FDGS) dă un exemplu în acest sens: chiar 

şi micile structuri pot realiza lucruri măreţe. 

Cea mai mare realizare a sa este alegerea 

în funcţia de primar a germanului Klaus 

Johannis. Sub conducerea sa, Sibiul (în germană, 

Hermannstadt) a câştigat un renume 

internaţional, în calitate de oraş cultural 

european, în anul 2007. Locuitorii oraşului 

sunt atât de mulţumiţi de munca lui, încât 

l-au reales în funcţie deja pentru a treia oară. 

După afirmaţiile Dr. Hans Klein, preşedinte 

al FDGS, membrii Forumului au 

început să se resemneze, după ce rolul lor de 

mijlocitori în politică a devenit mai puţin 

important după 1993. Dar succesul în alegeri 

a dat un nou impuls culturii germane şi a 

făcut ca organizaţia să înflorească din nou. 

Nu se vede însă totul în roz, pentru că vârsta 

foarte înaintată a membrilor (şi a conducerii) 

ameninţă menţinerea organizaţiei; însă 

tocmai prin ofertele de tipul trupelor de dans 

şi teatru tinerii sunt atraşi, sunt integraţi în 

organizaţie şi vor putea să o ducă mai departe. 

Pentru acest lucru ar fi nevoie de sprijin 

financiar şi de coeziune. Din păcate, într-un 

grup restrâns, aceste lucruri nu garantează 

satisfacţia, deoarece mijloacele avute la 

dispoziţie sunt restrânse iar membrii cu mai 

multe funcţii în paralel sunt tensionaţi. 

Chiar şi guvernul federal a recunoscut 

această problemă şi trimite în zonă manageri 

culturali care să sprjine activitatea asociaţiilor 

locale. Unul dintre aceştia este Fabien 

Stephan, în prezent (2010) directorul Centrului 

Cultural German din Cluj-Napoca. Pentru 

început a lucrat doi ani ca manager cultural 

în Braşov (în germană, Kronstadt) şi a pus 

accentul pe munca cu tinerii. Împreună cu ei 

a realizat, de exemplu, un site de internet, o 

revistă şcolară şi a condus trupa de teatru. Nu 

a fost simplu – spune el – să aduci aer proaspăt 

în mecanismul culturii germane, îndeosebi 

fiindcă i s-a interzis, ca străin, să devină un 

membru cu drepturi depline al Clubului 

german. Dar pentru numeroase proiecte nu au 

fost suficiente drepturile de simpatizant. În 

acest punct vede el problema pe care comunitatea 

germană din România o are astăzi: 

Aplică în continuare aceeaşi tactică ce le-a 

permis să îndure ostilităţi timp de 850 de ani, 

fiind foarte sceptică faţă de străini şi nedorind 

ca cei neutri să se amestece în treburile lor. 

Dar tocmai această deschidere este necesară 

pentru supravieţuire. Căci deja de multă 

vreme, copiii care aparţin minorităţii germane 

constituie doar o mică parte din elevii şi 

studenţii şcolilor şi facultăţilor germane din 

ţară. În general, aceste şcoli sunt urmate de 

cei care se identifică chiar şi foarte puţin cu 

cultura germană, dar vor să lupte împotriva 

dispariţiei acesteia din România. E necesar să 

existe o deschidere în faţa acestor persoane, 

pentru a-şi găsi propria cale în lumea contemporană 

globalizată, în care totul tinde să se 

amestece şi să se întrepătrundă. 850 de ani a 

funcţionat deviza: Feriţi-vă! Dar dacă această 

cultură trebuie să supravieţuiască, atunci e 

necesar ca ea să se integreze într-un context 

european şi pe de o parte să rămână în contact 

cu saşii transilvăneni din Europa şi America, 

dar pe de altă parte să permită accesul 

în zonă şi noilor membrii. Cultura germană 

poate supravieţui doar dacă se deschide în faţa 

noului, fără însă a renunţa la tradiţiile ei. 

Autoare: Martina Friedsmann, 


Parteneră de tandem: Oana Tanțău, 


60 61

07 

Sektorale und regionale 

Beschäftigung 

Wie in allen neuen EU-Mitgliedsländern 

hat auch in Rumänien die Landwirtschaft 

noch immer eine große volkswirtschaftliche 

Bedeutung. Darauf folgt der Dienstleistungssektor, 

in dem mehr Menschen 

beschäftigt sind als in der Industrie. 

In Rumänien sind teilweise extreme Unterschiede 

in der regionalen wirtschaftlichen 

Entwicklung zu bemerken. Westlich der 

Karpaten entwickelt sich die Wirtschaft auf 

zunehmend hohem Niveau. Dagegen geht in 

manchen südlichen und östlichen Gebieten 

die Entwicklung nur sehr zögerlich voran. 

Viele westliche Unternehmen bevorzugen 

bei der Standortwahl Gebiete, in denen 

früher deutsche Minderheiten wie die 

Banater Schwaben oder die Siebenbürger 

Sachsen lebten. Viele Städte wie beispielsweise 

Timişoara, Sibiu und Cluj-Napoca 

verfügen über stabile Rahmenbedingungen, 

eine gute, bisher nicht ausgelastete 

Infrastruktur, wirtschaftsfreundliche 

Verwaltungen und Wachstums potential 

im Dienstleistungs- und Industriesektor. 

Neben den Gebieten westlich der Karpaten 

profitiert auch die Hauptstadt Bukarest 

von ausländischen Investitionen. Dies hat 

direkte Auswirkungen auf die Beschäftigungssituation 

in diesen Regionen sowie 

die damit unmittelbar verbundenen Lohn- 

Elisa Hanganu 

Der rumänische Arbeitsmarkt 

Erfahrungen von Arbeitgebern und 

Arbeitnehmern im Kreis Cluj 

strukturen. In Wirtschaftszentren wie 

Bukarest, Timişoara, Cluj-Napoca, Sibiu 

oder anderen aufstrebenden Regionen sind 

die Durchschnittslöhne deutlich höher als 

im restlichen Rumänien. In diesen Regionen 

existiert kaum Arbeitslosigkeit, stattdessen 

besteht aufgrund der zahlreichen 

westlichen Investitionen eine große Nachfrage 

nach gut ausgebildeten Fachkräften 

besonders im kaufmännischen Bereich. 

Löhne und Gehälter 

Seit dem 1. Januar 2009 beträgt der 

gesetzliche monatliche Bruttomindestlohn 

600 Lei (ca. 145 Euro). 1 Ursprünglich plante 

die rumänische Regierung, dass ab dem 1. 

Juli 2009 eine weitere Anpassung an die 

tatsächliche Entwicklung der durchschnittlichen 

Bruttogehälter erfolgen soll, falls 

diese mehr als 5 % von der Jahresprognose 

für 2009 (=1.820 Lei) abweichen. Zu dieser 

Anpassung ist es bisher nicht gekommen. 2 

Die durchschnittlichen Bruttolöhne 

sind in den letzten Jahren stark gestiegen. 

Allgemein werden in Städten höhere Löhne 

1] Die Autorin bezieht sich bei dieser Angabe auf 

den Privatsektor, der gesetzliche monatliche Bruttomindestlohn 

für den staatlichen Sektor beträgt im 

Jahre 2010 705 RON (Anmerkung der Redaktion). 

2] Der vorliegende Bericht wurde im Mai 201o 

zur Veröffentlichung eingereicht, durch eine neue 

Reglementierung beträgt der Bruttomindestlohn 

2011 670 RON (Anmerkung der Redaktion). 

Piața de muncă din România 

Experiența angajatorilor și angajaților din județul Cluj 

Ocupații pe domenii, 

ocupații regionale 

Ca în toate noile țări membre ale UE, și în 

România agricultura ocupă încă un loc important 

în economia națională. Ea este urmată 

de sectorul de prestări de servicii, în care 

lucrează mai mulți oameni decât în industrie. 

În România pot fi 

parțial observate diferențe 

extreme în dezvoltarea 

economiei regionale. La 

vest de Carpați economia 

se dezvoltă la un nivel tot 

mai ridicat. Dimpotrivă, în 

unele zone din sud și din est 

dezvoltarea este foarte lentă. 

Multe firme germane au 

preferat ca sediu regiunile 

în care au locuit mai înainte 

minoritățile germane ca 

șvabii din Banat sau sașii din 

Transilvania. Multe orașe, ca 

de exemplu Timișoara, Sibiu și 

Cluj-Napoca dispun de condiții 

generale stabile, de o infrastructură 

bună, încă neepuizată, de o 

administrație deschisă mediului 

de afaceri și de un potențial de 

dezvoltare în domeniul prestării 

de servicii și al industriei. În afara 

regiunilor din vestul Carpaților 

și capitala, București, profită de 

investitori străini. Acest lucru are un impact 

direct asupra pieței de muncă în această regiune 

și, de asemenea, asupra situației salariale, 

aflate în strânsă legătură cu aceasta. În centre 

economice precum București, Timișoara, 

Cluj-Napoca, Sibiu sau în alte regiuni aflate în 

plină dezvoltare, salariul mediu este semnificativ 

mai mare decât în restul României. 

62 63

ezahlt als auf dem Land. Ebenfalls sind 

die Löhne in Bukarest sowie im Westen 

Rumäniens höher als in anderen Teilen des 

Landes. In den Wachstumszentren Bukarest, 

Sibiu, Timisoara und Cluj-Napoca, wo 

(qualifizierte) Arbeitskräfte inzwischen knapp 

geworden sind, schlägt sich dies unmittelbar 

auf die Lohnhöhe nieder. Schon 2008 

war der Netto-Durchschnittslohn von 410 

Euro im Kreis Cluj der zweithöchste (nach 

Bukarest mit 520 Euro) in Rumänien. 

Betrachtet man die einzelnen Berufsgruppen, 

ergibt sich folgende Zusammenfassung: 

Arbeiter verdienen durchschnittlich 200 

Euro monatlich netto, Bürokräfte 300 Euro, 

Ingenieure 400-500 Euro und Geschäftsführer 

1500-2000 Euro, wobei sowohl hochqualifizierte 

Ingenieure mit Berufserfahrung 

als auch Geschäftsführer großer Betriebe 

auf westlichem Niveau bezahlt werden. 

Entwicklung der 

Arbeitslosenquote 

Die positive wirtschaftliche Entwicklung 

Rumäniens bis zur Wirtschaftskrise 

wirkte sich auch auf den Arbeitsmarkt aus. 

Nach Angaben des Nationalen rumänischen 

Instituts für Statistik (NIS) sanken die 

Arbeitslosenzahlen kontinuierlich, bis Ende 

Dezember 2007 eine Arbeitslosenquote von 

4,1 % erreicht wurde. Parallel zu der unterschiedlichen 

wirtschaftlichen Entwicklung 

in den Kreisen schwankten auch die Arbeitslosenzahlen 

regional sehr stark. Die Skala 

reichte von 2,1 % im Kreis Timiș über 2,4 % 

in Bukarest, 2,9 % im Kreis Cluj und bis zu 

11,2 % im Kreis Vaslui (Zahlen von 2006). 

Die derzeit aktuellsten Daten zeigen, dass 

die Arbeitslosenrate mit der Finanz- und 

Wirtschaftskrise auch in Rumänien stark 

anstieg und im Januar 2010 laut Angaben der 

Nationalen Agentur für Arbeit (ANOFM) 

einen Wert von 8,1 % erreichte. Das waren 

0,3 Prozentpunkte mehr als im Vormonat 

und 3,2 Prozentpunkte mehr als im Januar 

2009. Die 8 %-Grenze wurde im laufenden 

Jahr erstmals wieder seit 2003 erreicht, als 

landesweit die Arbeitslosigkeit noch 8,6 % 

betrug und 781.388 Arbeitslose registriert 

waren. Im Januar 2010 waren nun offiziell 

740.982 Arbeitslose eingetragen, um 

31.599 mehr als im Dezember 2009. Zum 

Vergleich: Der Kreis Cluj umfasst eine 

Gesamtbevölkerung von 689.523 Personen. 

Ca. die Hälfte der Arbeitslosen ist 

langzeitarbeitslos. Die höchste Arbeitslosigkeit 

wird in der Altersklasse der 15 

bis 24-Jährigen registriert. All diejenigen 

ohne Berufserfahrung, aber auch die über 

50-Jährigen, die ihren Job verlieren, haben 

extreme Schwierigkeiten, einen neuen 

Arbeitsplatz zu finden. Neun Monate lang 

wird ihnen Arbeitslosengeld gezahlt. Die 

Arbeitslosenquote liegt bei Männern ca. 

1,5 Prozentpunkte höher als bei Frauen. 

Schattenwirtschaft 

Nach Einschätzung internationaler 

Experten nimmt die Schattenwirtschaft in 

Rumänien immer noch einen beträchtlichen 

Umfang ein. Seit Einführung der Flat-Tax 

ist der Anteil zwar kontinuierlich gesunken, 

bleibt aber dennoch hoch. Nachdem 

sie in den Jahren zwischen 1990 und 1998 

jährlich 35-40 % des Bruttoinlandsprodukts 

ausmachte, ist in den letzten Perioden ein 

stetiges Absinken der Quote erfolgt. Nach 

Mitteilung der ehemaligen Regierung betrug 

der Anteil der Schattenwirtschaft am BIP im 

Juli 2004 etwa 25 %. Im europäischen Durchschnitt 

liegt die Größe zwischen 8-15 %. 

Șomajul este aproape inexistent în aceste 

regiuni. În schimb, datorită numeroaselor 

investiții occidentale, există o cerere 

imensă de specialiști bine pregătiți, 

îndeosebi în domeniul comercial. 

Salarii și venituri 

Începând cu 1 ianuarie 2009, salariul 

minim brut este stabilit prin lege la 600 

de lei (aproximativ 145€). 1 Inițial, guvernul 

României a plănuit ca de la 1 iulie 2009 să fie 

făcută o reajustare conform cu evoluția reală 

a venitului brut mediu, în cazul în care acesta 

deviază cu mai mult de 5 % față de prognosticul 

pentru anul 2009 (=1820 lei). Până în 

prezent această ajustare nu a fost făcută. 2 

Anul trecut salariul mediu brut a crescut 

semnificativ. În general, în orașe există salarii 

mai mari decât la țară. De asemenea, salariile 

din București și cele din vestul României sunt 

mai mari decât în alte regiuni ale țării. În centrele 

de dezvoltare București, Sibiu, Timișoara 

și Cluj-Napoca, unde forța (calificată) de 

muncă a devenit între timp greu de găsit, 

acesta s-a constituit nemijlocit din nivelul 

salarial. Deja în 2008 salariul mediu net era 

de 410 euro în județul Cluj, aflat pe locul doi 

în România, (după București, cu 520 euro). 

Dacă se ia în considerare fiecare ocupație 

în parte, se ajunge la următoarea concluzie: 

Muncitorii câștigă lunar o medie de 

200 euro net, personalul administrativ 300 

euro, inginerii 400-500 euro și managerii 

1500-2000 euro, însă atât ingenerii cu 

experiență de muncă și calificare supe- 

1] Autorul se referă la salariul minim brut pentru 

mediul privat, cel din sectorul bugetar fiind 

in anul 2010 de 705 lei (observația redacției). 

2] Articolul prezent a fost înaintat spre publicare 

în mai 2010, printr-o reglementare nouă salariul 

minim brut pe economie a fost stabilit în anul 2011 

la valoarea de 670 lei (observația redacției). 

rioară, cât și managerii întreprinderilor 

mari sunt plătiți la nivel occidental. 

Evoluția ratei de șomaj 

Evoluția pozitivă a economiei românești 

până în momentul crizei economice a 

influențat și piața muncii. Conform datelor 

Institului Național de Statistică (INS), 

numărul șomerilor a scăzut continuu, ajungându-se 

până în decembrie 2007 la o rată a 

șomajului de 4,1 %. În paralel cu dezvoltarea 

economică diferențiată în funcție de județ, 

variază și numărul șomerilor, în funcție de 

regiune: de la 2,1 % în județul Timiș, 2,4 % în 

București, 2,9 % în județul Cluj, până la 11,2 % 

în județul Vaslui (după datele din 2006). 

Cele mai actuale date din prezent arată că, 

odată cu criza financiară și economică, rata 

șomajului a crescut puternic și în România și 

a atins, conform datelor Agenției Naționale 

pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) 

o valoare de 8,1 %. Aceasta reprezintă un 0,3 

puncte procentuale mai mult decât în luna 

precedentă și 3,2 puncte procentuale mai 

mult decât în ianuarie 2009. Limita de 8 % a 

fost atinsă în anul în curs pentru prima oară 

după 2003, când pe întreg teritoriul țării 

rata șomajului a înregistrat 8,6 % și au fost 

înregistrați 781.388 de șomeri. În ianuarie 

2010 fuseseră înregistrați oficial 740.982 de 

șomeri, cu 31.599 mai mulți decât în decembrie 

2009. Pentru a face o comparație, județul 

Cluj are o populație de 689.523 de persoane. 

Circa o jumătate din șomeri o reprezintă 

șomerii pe timp îndelungat. Cea mai mare 

rată a șomajului se înregistrează pentru 

sectorul de vârstă de 15-24 ani. Toți cei care 

nu au experiență de muncă, dar și cei peste 

50 de ani care și-au pierdut slujbele întâmpină 

foarte mari dificultăți de a-și găsi un 

nou loc de muncă. Alocația de șomaj se 

plătește pentru o perioadă de nouă luni. Rata 

64 65

Ausbildung und Arbeitschancen 

Rumänien verfügt über gut ausgebildete 

Fachleute und Arbeitskräfte und über einen 

vergleichs weise hohen Ausbildungsstand, 

der – unter theoretischen Aspekten – den 

Ansprüchen der westlichen Wirtschaft 

genügt. In einigen Regionen existiert allerdings 

ein massiver Mangel an gut ausgebildeten 

Fachkräften. Ausländische Bildungseinrichtungen 

sowie Großinvestoren etablieren 

hier eigene Angebote. Universitätsabsolventen 

sind in der Regel sehr gut ausgebildet, allerdings 

wird auf studienbegleitende Praktika 

zu wenig Wert gelegt. Die Zukunft Rumäniens 

als Investitionsstandort hängt von den 

weiterhin attraktiven Lohnkosten und einer 

baldigen Ausweitung und Verbesserung der 

Berufsausbildung ab. Defizite bestehen zurzeit 

vor allem in der praktischen Ausbildung. 

Die Anzahl der für die Wirtschaft interessantesten 

Absolventen, welche im Jahr 2008 

ihr Studium an der Babeş-Bolyai-Universität 

Cluj-Napoca, der Landwirtschaftlichen und 

Veterinärmedi zinischen Universität oder 

der Technischen Universität in Cluj-Napoca 

beendeten, gliedert sich wie folgt auf: Informatik 

(500 Absolventen), Landwirtschaft 

(280), Bauwesen (270), Maschinenbau (160), 

Elektrotechnik (100), Elektronik (130). In 

allen Bereichen belegt Cluj-Napoca einen der 

drei vordersten Plätze in Rumänien (nur die 

Unis in Bukarest und Iași entlassen in manche 

dieser Berufsfelder noch mehr Absolventen). 

In all diesen Branchen gibt es gute Chancen, 

nach dem Studium eine Anstellung sowohl 

in der Umgebung als auch im Ausland zu 

finden, in anderen Branchen sind dagegen die 

Perspektiven auch für Hochschulabsolventen 

wesentlich schlechter. Teilweise herrscht 

sogar ein Überangebot an Hochschulabsolventen 

in Rumänien. Die Finanzleiterin eines 

mittelständischen Unternehmens berichtete 

mir, die noch vor einigen Jahren politisch 

geförderte Erwartung, dass möglichst jeder 

Schulabgänger auch einen Hochschulabschluss 

erlangen sollte, habe dazu beigetragen, 

dass die praktischen Ausbildungen 

vernachlässigt wurden und Fachhochschulen 

sowie Lehren im Handwerksbereich immer 

weniger gefragt waren. Diese Angestellten 

fehlen nun, während Hochschulabsolventen 

immer häufiger arbeitslos werden bzw. 

junge Leute ohne Abschluss im Niedrigstlohnsektor, 

beispielsweise in Call- und 

Servicecentern, eingestellt werden. 

Bewerbung und Recruiting 

Wie in Deutschland sind Anzeigen in 

lokalen Tageszeitungen oder Fachzeitschriften 

gut geeignet für die Personalsuche. 

Auf den Stellenmärkten der großen Tageszeitungen, 

wie z. B. Ziarul de Iași (www. 

ziaruldeiasi.ro), România Liberă (romanialibera.com), 

Adevărul (adevarul.ro), Courrier 

des Balkans (www.balkans.eu.org) werden 

regelmäßig Stellenangebote veröffentlicht. 

Für Betriebe, die junge Fachkräfte direkt 

von der Universität einstellen möchten, sind 

auch Aushänge in der jeweiligen Fakultät der 

Universität ein preisgünstiges und effektives 

Mittel. Größere Unternehmen nutzen 

auch Recruitment-Veranstaltungen an der 

Universität und präsentieren sich selbst mit 

aufwendigem Hochschulmarketing. Dies 

geschieht aber bisher nur sehr vereinzelt, 

Jobmessen an Universitäten sind sogar 

äußerst selten. Das liegt zurzeit wohl auch 

an dem Überangebot an Hochschulabsolventen 

in vielen Berufsfeldern und den 2009 

generell gesunkenen Einstellungszahlen. 

Das Einschalten von Headhuntern oder 

spezialisierten Personalbüros kann bei der 

Suche von erfahrenen Führungskräften 

sinnvoll sein. Zusätzlich wird das Online- 

Angebot der rumänischen Arbeitsverwaltung 

unter www.anofm.ro genutzt. Eine Vielzahl 

șomajului este mai mare în cazul bărbaților 

cu 1,5 puncte procentuale față de femei. 

Economia neagră 

După estimările experților internaționali, 

economia neagră se extinde în continuare considerabil 

în România. După introducerea cotei 

unice de impozitare, ponderea ei a scăzut continuu, 

totuși rămâne însă destul de ridicată. În 

vreme ce între anii 1990 și 1998, ea reprezenta 

35-40 % din produsul intern brut anual, s-a 

ajuns în ultima perioadă la o scădere continuă 

a acestei cote. Conform raportului guvernului 

anterior, ponderea economiei negre în PIB 

reprezenta în iulie 2004 aproximativ 25 %. 

Media europeană este situată între 8-15 %. 

Educația și șansele de angajare 

România dispune de specialiști și de personal 

bine pregătit, precum și de un nivel relativ 

înalt de educație care – sub aspect teoretic – se 

ridică la exigențele economiei occidentale. 

Desigur, în anumite regiuni lipsesc specialiștii 

bine pregătiți. Instituțiile formatoare din 

străinătate, precum și marii investitori vin aici 

cu anumite oferte. Absolvenții universităților 

sunt, de regulă, foarte bine pregătiți, deși 

se pune foarte puțin accent pe practica 

studențească. Viitorul României ca sediu 

al investițiilor depinde pe mai departe de 

costurile salariale atractive și de extinderea și 

optimizarea formării profesionale. În prezent, 

deficitul constă în primul rând în formarea 

practică. Numărul absolvenților foarte 

valoroși pentru domeniul economic, care și-au 

finalizat studiile la Universitatea Babeș- 

Bolyai, la Universitatea de Științe Agricole și 

Veterinare sau la Universitatea Tehnică din 

Cluj-Napoca, se prezintă după cum urmează: 

informatică (500 absolvenți), științe agricole 

(280), construcții (270), construcții de mașini 

(160)), electrotehnică (100), electronică (130). 

Cluj-Napoca ocupă în toate domeniile unul 

din primele trei locuri în România (doar 

Universitățile din București și Iași au mai 

mulți absolvenți în aceste domenii). În toate 

aceste sectoare există mari șanse de a găsi un 

loc de muncă după absolvirea studiilor, atât 

în regiune, cât și în străinătate; în schimb, în 

alte sectoare perspectiva în România este mult 

mai sumbră, chiar și pentru absolvenții de 

facultate. Directorul financiar al unei firme de 

dimensiuni medii mi-a relatat că dorința politică 

promovată deja de câțiva ani ca fiecărui 

absolvent de liceu să i se pretindă și absolvirea 

unei facultăți a avut drept consecință faptul 

că formarea practică a fost neglijată și că a 

existat o cerință tot mai scăzută pentru școlile 

tehnice superioare și pentru școlile de meserii. 

Acest tip de angajați lipsește în prezent, în 

timp ce tot mai mulți absolvenți de facultate 

devin șomeri, respectiv tineri fără studii 

sunt angajați în domenii cu venituri mici, 

ca de exemplu în Call- și Service-center. 

Cererea de angajare 

și recrutarea 

La fel ca în Germania, anunțurile din 

ziarele locale sau din cele specializate sunt 

adecvate cererilor de angajare. În anunțurile 

de angajare ale marilor cotidiene, ca de 

exemplu Ziarul de Iași (www.ziaruldeiasi.ro), 

România Liberă (romanialibera. 

com), Adevărul (adevarul.ro), Courrier de 

Balkans (www.balkans.eu.org) sunt publicate 

cu regularitate oferte de angajare. 

Pentru firmele care doresc să angajeze 

specialiști direct din Universitate, afișele din 

fiecare facultate a Universității reprezintă un 

mijloc eficace, la un preț avantajos. Firmele 

mai mari utilizează de asemenea prezentări 

ale ofertei de angajare în Universitate și își 

fac o intrare de anvergură pe piața studiilor 

universitare. Acest lucru se întâmplă însă în 

prezent foarte rar, de altfel există extrem de 

66 67

von Stellenangeboten bieten auch rumänische 

Online-Jobbörsen (z. B. romania. 

mousemagnet.com, www.escapeartist.com). 

Studenten nutzen vor allem Webseiten wie 

ejob.ro und myjob.ro, wo sie ihr individuelles 

Profil einstellen und auf Angebote hoffen. 

Das Dienstleistungsangebot der lokalen 

Agenturen der rumänischen Arbeitsverwaltung 

und der privaten Arbeitsvermittlungsagenturen 

ist ebenfalls zum Teil im 

Internet abrufbar (www.isg.org.ro, www. 

jobbank.ro/jobseekers, www.globalconsulting.ro, 

www.1job.ro). Obwohl jedes 

Unternehmen gesetzlich verpflichtet ist, 

offene Stellen an das Arbeitsamt zu melden, 

werden durch die dortigen Stellenangebote 

hauptsächlich Geringqualifizierte fündig. 

Für diese hat das Arbeitsamt auch Computerkurse 

und Umschulungsprogramme 

aufgestellt. Diese Programme haben aber 

in der freien Wirtschaft kein gutes Image, 

sie gelten als nicht vergleichbar mit der 

dringend geforderten Arbeitserfahrung. 

Zusätzlich wird die Wiedereinstellung von 

Arbeitslosen mit verschiedenen Maßnahmen 

gefördert, z. B. durch staatliche Lohnzuschüsse 

sowie die einjährige Befreiung von 

Sozialabgaben bei der festen Einstellung 

eines Umschulungsprogramm-Teilnehmers. 

Für ausländische Investoren und rumänische 

Arbeitgeber erfreulich ist das steigende 

Ausbildungsniveau der jüngeren Akademikergeneration. 

Neben der Amtssprache 

Rumänisch verfügen viele Absolventen über 

fundierte Fremdsprachenkenntnisse. Die 

gängigen Fremdsprachen wie Englisch, 

Italienisch, Französisch oder auch Deutsch 

werden gut beherrscht. In Regionen, die 

früher durch deutsche Minderheiten bevölkert 

waren, ist besonders die deutsche Sprache 

noch weit verbreitet. Vereinzelt existieren 

dort noch deutsche Schulen, die ein weiteres 

Bestehen der deutschen Sprache in Rumänien 

gewährleisten. Vertreter des „Deutschsprachigen 

Wirtschaftsclubs“ bestätigten mir, 

dass die vielen deutschen Unternehmen, die 

im Kreis Cluj angesiedelt sind, ein großes 

Interesse an Deutsch sprechenden Arbeitnehmern 

haben. Dieser Nachfrage begegnet die 

Babeş-Bolyai Universität mit der Etablierung 

eines deutschsprachigen Studienzweigs, wobei 

die Studiengänge Betriebswirtschaftslehre, 

Internationale Wirtschaftsbeziehungen 

sowie Internationales Management komplett 

in deutscher Sprache angeboten werden. 

Die von mir befragte Finanzleiterin 

einer niederländischen Firma in Cluj- 

Napoca betonte, dass eigentlich nur in 

solchen Fällen, wo nach speziellen Qualifizierungen 

wie z. B. Deutschkenntnissen 

gesucht wird, Stellenangebote direkt an 

Universitätsabsolventen vermittelt werden. 

Ansonsten werden überwiegend Angestellte 

mit Berufserfahrung gesucht. 

Ein Betriebspraktikum ist zwar in den 

technischen, ingenieur- und wirtschaftswissenschaftlichen 

Studiengängen obligatorisch, 

aber nur in seltenen Fällen dient es 

zur Arbeitsplatzvermittlung. Während des 

studienbegleitenden Praktikums werden 

meist mehrere (bis zu 15) Studierende an ein 

Unternehmen vermittelt, dessen Mitarbeiter 

dann in Vorträgen und Seminaren sowohl sich 

persönlich als auch ihren Aufgabenbereich 

vorstellen. Dabei bekommen die Praktikanten 

zwar einen Einblick in die Firma, aber 

nahezu keine eigenen praktischen Erfahrungen. 

Somit können sie also auch nicht ihre 

Qualifikation unter Beweis stellen und sich 

für eine spätere Einstellung anbieten. Dies 

geschieht höchstens in den seltenen Praktika, 

die in Eigeninitiative während der vorlesungsfreien 

Zeit geleistet werden können. 

Deutsche Unternehmen nutzen, wie schon 

bei der Ansiedlung und dem Ausbau ihrer 

Standorte, auch bei der Personalauswahl 

puține târguri de locuri de muncă la Universitate. 

Acest lucru se datorează în prezent 

excedentului de oferte pentru absolvenții 

de studii universitare în multe domenii și 

numărului scăzut de angajări în 2009. 

Contactarea headhunter-ilor sau a oficiilor 

specializate în angajarea personalului poate 

fi o soluție foarte bună pentru căutarea unor 

directori cu experiență. Pe lângă acestea, este 

utilizată și oferta online a Agenției Naționale 

de Ocupare a Forței de Muncă din România, 

pe situl: www.anofm.ro. O multitudine 

de oferte de locuri de muncă se regăsesc pe 

bursa românească online de locuri de muncă 

(spre exemplu, romania.mousemagnet.com, 

www.escapeartist.com). Studenții apelează 

mai ales la situri ca ejob.ro și myjob.ro, unde 

își editează profilul și așteaptă ofertele. 

Oferta de servicii a agențiilor locale ale 

Agenției Naționale de Ocupare a Forței de 

Muncă din România și a agențiilor private 

de ocupare a forței de muncă este de asemenea 

disponibilă în internet (www.isg.org.ro, 

www.jobbank.ro/jobseekers, www.globalconsulting.ro, 

www.1job.ro). Deși fiecare 

firmă are obligația de a anunța posturile 

disponibile la Oficiul Forțelor de Muncă, 

în aceste oferte se găsesc de regulă posturi 

pentru cei cu nivel scăzut de calificare. 

Pentru aceștia, Oficiul Forțelor de Muncă 

pune la dispoziție cursuri de utilizare a 

calculatorului și programe de recalificare. 

Aceste programe nu au însă o imagine bună 

în economia liberă, ele nefiind corespunzătoare 

experienței de muncă cerute obligatoriu 

de angajator. În mod suplimentar, 

se cere reangajarea acestora în anumite 

condiții, de exemplu, în cazul angajării unui 

participant la programul de recalificare, 

prin subvenții salariale de la stat sau scutirea 

pentru un an de la impozitul social. 

Pentru investitorii străini și angajatorii 

români este îmbucurătoare creșterea nivelului 

de formare a tinerei generații de absolvenți 

de facultate. Mulți absolvenți au, pe lângă 

limba oficială, română, temeinice cunoștințe 

de limbi străine. Ei stăpânesc bine limbile 

uzuale ca engleza, italiana, franceza sau 

chiar și germana. În regiunile populate 

anterior de minorități germane, îndeosebi 

limba germană este foarte răspândită. Izolat 

mai există acolo școli germane care garantează 

supraviețuirea pe mai departe a limbii 

germane în România. Membrii Clubului 

Oamenilor de Afaceri de Limbă Germană 

din Ardealul de Nord (DWN) mi-au relatat 

că multe firme germane care își au sediul în 

județul Cluj sunt foarte interesate de angajații 

care vorbesc limba germană. Această cerere 

vine în întâmpinarea ofertei Universității 

Babeș-Bolyai de a înființa o linie de studii 

în limba germană, în cadrul căreia studiile 

de Administrarea Afacerilor, cele de Relații 

Internaționale și cele de Management 

Internațional se fac compet în limba germană. 

Directoarea financiară a unei firme 

olandeze din Cluj-Napoca a accentuat 

într-un interviu realizat de mine faptul că, 

în realitate, ofertele de muncă sunt prezentate 

direct absolvenților de universitate 

numai în situația în care se caută o calificare 

specială, cum ar fi cunoașterea limbii 

germane. Altfel, se caută cu preponderență 

angajați cu experiență de muncă. 

Deși practica la o firmă este obligatorie 

la facultățile tehnice, la cele de ingineri și la 

cele de studii economice, acest lucru servește 

doar în puține cazuri la facilitarea obținerii 

unui loc de muncă. Pe perioada practicii din 

timpul studiilor sunt trimiși de obicei mai 

mulți studenți (până la 15) la o firmă, a cărei 

angajați se prezintă pe ei și domeniul lor de 

activitate în cadrul unor discuții și seminarii. 

Cu această ocazie practicanții își fac o 

68 69

lokale Netzwerke. Vertreter des Deutschsprachigen 

Wirtschaftsclub (bei dem ca. 60 der 

576 deutschen und österreichischen Firmen 

und Investoren der Region um Cluj angemeldet 

sind) berichteten, wie sie sich gegenseitig 

über Erfahrungen und Möglichkeiten 

austauschen, um geeignete Zulieferfirmen 

sowie Fachkräfte der gewünschten Qualität 

und Qualifizierung zu finden. Oft ziehen sie 

auch einen lokalen Fachmann hinzu, der die 

Mentalität der Bewerber besser einschätzen 

kann. Mittlerweile stellen viele westliche 

Unternehmen für die Leitungs- und Verwaltungsebenen 

bevorzugt Rumänen jüngerer 

Generation ein, während die Geschäftsführungs- 

und Werksleiterpositionen noch mit 

den eigenen Landsleuten besetzt werden. 

Mobilität 

Die Erfahrungen zum Thema „Mobilität“ 

sind im Kreis Cluj sehr facettenreich. Ein 

Mitarbeiter der wirtschaftswissenschaftlichen 

Fakultät, der nebenberuflich in einem 

Software-Unternehmen angestellt ist, 

berichtete mir, dass das „Jobwechseln“ vor der 

Wirtschaftskrise beinah als Volkssport galt. 

In der wachsenden Volkswirtschaft wurden 

bei steigenden Löhnen immer lukrativere 

Arbeitsplätze angestrebt und oft nur wenige 

Monate behalten. Seitdem aber das Jobangebot 

stark zurückgegangen ist und die Arbeitnehmer 

außerdem einerseits die negativen 

Auswirkungen des sogenannten Jobhopping 

auf ihren eigenen Lebenslauf, andererseits 

die Notwendigkeit von intensiver Einarbeitungszeit 

und langfristiger Berufsperspektive 

erkannt haben, ist wesentlich mehr Beständigkeit 

an den Arbeitsplätzen zu beobachten. 

Auch die Mobilität über Ländergrenzen 

hinweg lässt sich nicht einheitlich abbilden. 

Einerseits galten Arbeitsbedingungen und 

Löhne im Ausland schon lange als attraktiv, 

sodass viele rumänische Arbeitnehmer 

nach Süd- und Westeuropa zogen. Auch 

aus Cluj-Napoca gingen viele Absolventen 

bisher oft lieber ins Ausland als beispielsweise 

nach Bukarest, wo es auch ein vergleichsweise 

großes Arbeitsangebot gibt. Das 

bestätigten die von mir befragten Studenten 

und Hochschul absolventen. Gleichzeitig 

betonten sie aber, dass sich niemand solch 

eine Entscheidung leicht macht. Sind die 

fremdländischen Arbeitsbedingungen auch 

noch so attraktiv, sprechen doch auch viele 

Gründe für die Jobsuche in der Region Cluj: 

die Nähe zu Heimat und Familie (viele der 

Clujer Studenten kommen direkt aus dem 

Landkreis oder angrenzenden Regionen), 

die vertraute Kultur und Sprache oder die 

Wohnverhältnisse (95 % der Wohnungen in 

Cluj-Napoca sind Eigentums wohnungen 

und somit ein Mobilitätshemmnis). Hinzu 

kommt, dass auch die Hochschulabsolventen 

befürchten müssen, im Ausland nicht in 

den Branchen eine Anstellung zu finden, für 

die sie studiert haben und in denen sie also 

auch gern arbeiten wollen. Dazu gehören 

beispielsweise Branchen wie Architektur, 

verschiedene Industriezweige, Einzelhandel 

und Tourismus – wo auch das Angebot 

an deutschen Bewerbern schon groß ist. 

Offiziell arbeiten derzeit ca. drei Millionen 

Rumänen im Ausland, vorwiegend 

im Niedrig lohnsektor, die nicht statistisch 

erfasste Zahl scheint aber weitaus höher zu 

sein. Mit der Wirtschaftskrise, die in Italien 

und Spanien eher einsetzte als in Rumänien, 

und dem überall sinkenden Arbeitsangebot 

kehrten einige Rumänen in ihre Heimat 

zurück. Andere dagegen nutzten noch die 

über längere Zeiträume gewährten Arbeitslosengeldzahlungen 

beispielsweise in Italien 

oder die Möglichkeiten der Kurzarbeit 

in anderen westeuropäischen Ländern. 

primă imagine despre firmă, dar nu câștigă 

deloc experiență practică. Astfel, ei nu pot 

să facă dovada calificării și să se folosească 

de aceasta pentru o viitoare angajare. Acest 

lucru se întâmplă cel mai probabil în rarele 

perioade de practică realizate din proprie 

inițiativă, în afara perioadei de cursuri. 

Firmele germane utilizează rețelele locale 

atât pentru stabilirea și dezvoltarea sediilor 

economice, cât și pentru selectarea personalului. 

Membrii Clubului Oamenilor de Afaceri 

de Limbă Germană din Ardealul de Nord (în 

care sunt înscriși circa 60 din cele 576 de firme 

și investitori germani și austrieci din zona 

Clujului) au relatat modul în care au făcut 

schimb de experiență, pentru a găsi furnizorii 

și specialiștii la calitatea și cu calificările 

dorite. Ei consultă deseori și un specialist din 

zonă, care poate aprecia mai bine mentalitatea 

celor care doresc să se angajeze. Între timp, 

multe firme occidentale preferă să angajeze 

români din tânăra generație în posturile de 

conducere și de administrație, în timp ce 

posturile de managing director și de director 

general sunt ocupate de proprii lor conaționali. 

Mobilitate 

În județul Cluj experiența „mobilității“ 

este foarte nuanțată. Un colaborator al 

Facultății de Studii Economice, care este de 

asemenea angajat într-o firmă de software, 

mi-a relatat că înainte de criză schimbarea 

job-ului era aproape un sport național. În 

economia națională tot mai dezvoltată se 

caută, datorită creșterilor salariale, locuri 

de muncă profitabile care sunt păstrate doar 

câteva luni. Însă de când oferta de locuri de 

muncă a înregistrat un regres considerabil 

și angajații au recunoscut, pe lângă efectele 

negative ale așa-numitului Jobhopping asupra 

propriului CV, și necesitatea unei perioade 

de angajare mai îndelungate, precum și o 

perspectivă pe termen mai lung asupra carierei 

profesionale, se observă o stabilitate mai 

mare în ceea ce privește locurile de muncă. 

Nici asupra mobilității dincolo de granițele 

țării nu se poate face o descriere uniformă. 

Pe de o parte, condițiile de muncă și salariile 

din străinătate par de multă vreme să fie 

atractive, astfel încât mulți angajați români 

s-au orientat spre Sudul și Vestul Europei. 

Și din Cluj-Napoca mulți absolvenți au 

preferat să plece până acum mai degrabă în 

străinătate decât la București, unde există de 

asemenea o ofertă mare de locuri de muncă, în 

comparație cu Clujul. Acest lucru e confirmat 

de studenții și absolvenții de facultate pe care 

i-am chestionat. În același timp, însă, ei atrag 

atenția asupra faptului că o asemenea decizie 

nu este ușor de luat. Oricât de atractive ar fi 

condițiile de muncă din străinătate, există o 

multitudine de motive care pledează pentru 

căutarea unui job în zona Clujului: apropierea 

de casă și de familie (mulți dintre studenții 

clujeni sunt din județ sau din zonele limitrofe), 

cultura și limba care le este familiară, 

sau situația imobiliară (95 % din locuințele 

din Cluj sunt proprietate privată și prin 

urmare, un impediment pentru mobilitate). 

La acestea se adaugă și faptul că absolvenții 

de facultate se tem că în străinătate nu vor 

găsi un loc de muncă în domeniul în care au 

studiat și în care vor să lucreze. Aici intră în 

discuție domenii precum arhitectura, diverse 

ramuri ale industriei, comerțul cu amănuntul 

și turismul – domenii în care și oferta 

pentru candidații germani este deja mare. 

Aproximativ trei milioane de români 

lucrează în prezent oficial în străinătate, 

îndeosebi în sectorul cu venituri joase, însă 

numărul inoficial pare să fie mult mai mare. 

Odată cu criza economică, ce s-a instaurat 

în Italia și în Spania mai devreme decât în 

70 71

Gewerkschaften 

Die wichtigsten Gewerkschaften mit jeweils 

ca. einer Million Mitgliedern sind: BNS 

(Blocul Național Sindical), CNSLR/Fratia 

(Confederația Națională a Sindicatelor Libere 

din România), CS Cartel Alfa (Confederația 

Sindicatelor), CSDR (Confederația Sindicatelor 

Democrate din România). 

Die Gewerkschaften spielen in Rumänien 

nur eine untergeordnete Rolle. Der Großteil 

der Arbeitskonflikte findet im staatlichen 

Sektor statt, während der Privatsektor wenig 

betroffen und hier auch die Stellung der 

Gewerkschaften eher schwach ist. Solange 

der Arbeitgeber die Löhne rechtzeitig bezahlt 

und keine massiven Entlassungen vornimmt, 

kann er in Rumänien davon ausgehen, 

dass sein Unternehmen streikfrei bleibt. 

Eine am 16./17. März 2010 durchgeführte 

Studie der rumänischen Tageszeitung Gândul 

ergab, dass 85 % der Befragten mit ihrem 

Arbeitsplatz zufrieden sind, 78 % mit dem 

Arbeitspensum und 59 % mit dem Gehalt. 

Mit ihren Kollegen sind 91 % und mit ihrem 

Chef sind 82 % der Befragten zufrieden. Bei 

der täglichen Arbeitszeit belegt Rumänien 

im europäischen Vergleich einen der obersten 

Ränge. 23 % der rumänischen Angestellten 

arbeiten 10-12 Stunden pro Tag, 60 % sind 

täglich 8-9 Stunden beschäftigt, wobei zwei 

Drittel aller auch Überstunden leisten. 

EU-Förderprogramm zur 

„Entwicklung von Human 

Resources“ 

Neben verschiedenen Projekten der 

Strukturförderung und wirtschaftlichen 

Beihilfen hat die Europäische Union auch 

ein Förderprogramm zur „Entwicklung von 

Human Resources“ entworfen. Ziel dieses 

Programms ist sowohl die Förderung von 

Initiativen für aktive lebenslange Lernprozesse 

als auch die Stimulierung der Investitionen 

in die Entwicklung von Humankapital. 

Insbesondere gefördert werden Beihilfen für 

Neuanstellungen (vor allem auch Beschäftigung 

von Personen aus bisher benachteiligten 

Klassen), für professionelle Schulungen sowie 

Zuschüsse zur Unterstützung der Gesundheit 

und Sicherheit am Arbeitsplatz. Nur Unternehmen, 

bei denen keine finanziellen Schwierigkeiten 

vorliegen und deren Projekte sich 

auf eine Laufzeit von maximal zwei Jahren 

beschränken, können gefördert werden. 

Keine Beihilfen werden für die Neueinstellung 

von Mitarbeitern als Ersatz für gerade 

gestrichene Arbeitsplätze vergeben. Die 

maximal ausgezahlte Förderung beträgt zwei 

Millionen Euro für die Beihilferegelungen, 

die Beschäftigung und Ausbildung betreffen, 

und 200.000 Euro für Investitionen in die 

Gesundheit und Sicherheit am Arbeitsplatz. 

Die Antragsteller können klein-, mittelgroße 

und Großunternehmen (jeweils gegründet in 

Rumänien) sein. Die Förderung ist grundsätzlich 

unabhängig vom Tätigkeitsbereich, wobei 

die Verarbeitung landwirtschaftlicher Produkte 

eine Ausnahme darstellt, welche durch 

andere Fördermaßnahmen abgedeckt ist. 

Arbeitsrecht liche Bestimmungen 

in Rumänien 

Arbeitszeit: Die wöchentliche Normalarbeitszeit 

liegt bei 40 Stunden verteilt auf fünf 

Tage. Die maximale Arbeitszeit pro Monat 

inklusive Überstunden beträgt 192 Stunden. 

Gleitzeit und Teilzeitarbeit sind nach 

Gesetz möglich. Bei mindestens drei Stunden 

Nachtarbeitszeit muss die tägliche Arbeitszeit 

mit einer Stunde verkürzt oder ein Zuschlag 

von mindestens 15 % des Grundlohns für jede 

Stunde Nachtarbeitszeit gezahlt werden. 

România, și cu oferta tot mai scăzută de 

locuri de muncă de pretutindeni, unii români 

s-au întors în patrie. Alții, dimpotrivă, au 

profitat de banii de șomaj acordați încă pe 

o perioadă mai îndelungată, de exemplu în 

Italia, sau de posibilitatea scurtării timpului 

de lucru în alte țări vest-europene. 

Sindicate 

Cele mai importante sindicate cu aproximativ 

un milion de membri fiecare sunt: BNS 

(Blocul Național Sindical), CNSLR/Frăția 

(Confederația Națională a Sindicatelor Libere 

din România), CS Cartel Alfa (Confederația 

Sindicatelor), CSDR (Confederația Sindicatelor 

Democrate din România). 

Sindicatele joacă în România doar un rol 

secundar. Majoritatea conflictelor de muncă 

au loc în sectorul de stat, în timp ce sectorul 

privat este mai puțin vizat iar aici poziția 

sindicatelor este mai degrabă nesemnificativă. 

Atâta vreme cât angajatorul plătește la 

timp salariile și nu are în vedere concedieri 

masive, el poate să pornească în România de 

la premisa că în firma sa nu vor avea loc greve. 

Un studiu din 16/17 martie 2010 realizat de 

cotidianul „Gândul“ a arătat că 85 % dintre 

cei chestionați sunt mulțumiți de locul lor 

de muncă, 78 % de volumul de muncă și 59 % 

de venituri. De colegii lor sunt mulțumiți 

91 % iar de șef 82 % dintre cei chestionați. 

În ceea ce privește durata zilnică de muncă, 

România ocupă, în comparație cu restul 

Europei, unul din locurile de frunte. 23 % 

dintre angajații români lucrează 10-12 ore 

pe zi. 60 % lucrează 8-9 ore, iar două treimi 

din numărul total fac ore suplimentare. 

Programul european de 

sub venționare pentru 

„Dezvoltarea resurselor umane“ 

Pe lângă diversele proiecte de susținere 

structurală și cele de ajutor economic, Uniunea 

Euopeană a propus și un program de 

subvenționare pentru „Dezvoltarea resurselor 

umane“. Scopul acestui program este atât 

susținerea inițiativelor pentru o învățare continuă 

activă, cât și stimularea investițiilor în 

dezvoltarea capitalului uman. În mod special 

este susținut ajutorul pentru reangajare (îndeosebi 

găsirea unei ocupații pentru persoanele 

din categoriile până acum defavorizate), cel 

pentru școlarizare, precum și subvenții pentru 

menținerea sănătății și a siguranței la locul 

de muncă. Pot fi susținute doar firmele care 

nu au dificultăți financiare și cele ale căror 

proiecte se limitează la o durată de maxim 

doi ani. Nu vor fi acordate ajutoare pentru 

reangajarea unor colaboratori ca substitut 

pentru locurile de muncă proaspăt anulate. 

Subvenția acordată se ridică maximum la 

două milioane de euro pentru programele de 

asistență care vizează găsirea unei ocupații 

și formarea profesională, și la 200.000 

de euro pentru investițiile în domeniul 

sănătății și al siguranței la locul de muncă. 

Solicitanții pot fi firmele mici, mijlocii și 

mari (înființate în România). Subvenționarea 

nu este în principiu condiționată de domeniul 

de activitate, cu excepția prelucrării 

produselor agricole, pentru subvenționarea 

căreia există alte măsuri de susținere. 

Hotărâri privind dreptul 

muncii în România 

Timpul de muncă: Timpul de muncă 

săptămânal este reglementat la 40 de ore 

împărțite pe cinci zile. Timpul de muncă 

72 73

Probezeit: Die Probezeit beträgt maximal 

30 Tage bei ausführenden Positionen, 

90 Tage in Führungs positionen, fünf 

Arbeitstage für ungelernte Arbeitnehmer 

und maximal 3-6 Monate bei Ersteinstellungen 

von Hochschulabsolventen. 

Kündigungsfrist: Die Personen, denen 

gekündigt wird, weil sie physisch unfähig 

sind, beruflich nicht den Anforderungen 

entsprechen oder aus anderen Gründen, 

die unabhängig vom Arbeitnehmer sind, 

haben das Recht auf eine Kündigungsfrist, 

die nicht kürzer als 20 Arbeitstage 

sein darf. Falls die Kündigung durch den 

Arbeitgeber nicht durch ein Fehlverhalten 

des Arbeitnehmers begründet ist, erhält 

der Arbeitnehmer eine tariflich vereinbarte 

Abfindung. Die Mindestabfindung, die bei 

der Kündigung des Arbeitsvertrages durch 

den Arbeitgeber zu bezahlen ist, beträgt 

einen Monatslohn. Betriebsbedingte Kündigungen 

können sowohl als Individual- oder, 

bei der Erfüllung gewisser Voraussetzungen, 

auch als Kollektivkündigungen ausgesprochen 

werden. Sie sind zulässig, wenn der 

Betrieb aus finanziellen Gründen seinen 

Tätigkeitsumfang reduzieren muss. 

Befristete Arbeitsverträge können mit 

einer Befristung von maximal 24 Monaten 

vereinbart werden. Nach Ablauf 

eines befristeten Einzelarbeitsvertrages 

muss für die betreffende Position ein 

Arbeitnehmer mit unbe fristetem Einzelarbeitsvertrag 

angestellt werden. 

Urlaub: Der gesetzliche Mindestanspruch 

für bezahlten Urlaub beträgt 20 Arbeitstage. 

Behinderte und Jugendliche haben einen 

zusätzlichen Anspruch von mindestens drei 

Tagen. Es besteht ein gesetzlicher Anspruch 

auf Lohnfortzahlungen im Krankheitsfall 

(12 Tage). Der gesetzliche Mutterschutz 

beträgt 120 Kalendertage. Während dieser 

Zeit erhält die Arbeitnehmerin 75 % des 

Durchschnittslohns der letzten 10 Monate. 

Ein zusätzlicher unbezahlter Erziehungsurlaub 

ist für maximal zwei Jahre möglich. 

Rentenalter: Das gesetzliche Renteneintrittsalter 

beträgt bei Männern 

62 Jahre, bei Frauen 57 Jahre und soll 

demnächst auf 65 bzw. 60 Jahre angehoben 

werden. Frauen müssen 30 und 

Männer 35 Arbeitsjahre nachweisen. 

Quellen 

Private Interviews mit Arbeitgebern und 

Arbeitnehmern, Studenten und Absolventen 

in Cluj; Ausgabe der Zeitung 

„Gândul“ vom 22. März 2010; Institutul 

Național de Statistică, www.insse.ro 

Ministry of Labor, Family and Social 

Protection, www.mmuncii.ro 

Agenția Națională pentru Ocuparea 

Forței de Muncă, www.anofm.ro 

Deutsch-Rumänische Außenhandelskammer 

Bukarest 

Industrie- und Handelskammer Pfalz, 

Abteilung Rumänien 

Rumänisches Arbeitsgesetzbuch, 

Art. 109 und Art. 123 

Verfasserin: Elisa Hanganu, 


Tandempartnerin: Carla Șuta, 


lunar, inclusiv orele suplimentare, este de 192 

de ore. Normele de lucru flex time și part 

time sunt posibile prin lege. La cel puțin 

trei ore de lucru de noapte este obligatoriu 

ca timpul de muncă zilnic să fie scurtat cu 

o oră sau să fie plătit un spor de 15 % din 

salariul brut pentru fiecare oră de noapte. 

Perioada de probă: Perioada de probă este 

reglementată la maximum 30 de zile pentru 

posturile executive, la 90 de zile pentru posturile 

de conducere, la 5 zile lucrătoare pentru 

angajații fără studii și la maximum 3-6 luni 

în cazul angajării absolvenților de facultate. 

Preavizul: Persoanele care sunt concediate 

datorită incapacității fizice de a îndeplini 

sarcinile de lucru sau din alte motive care 

sunt independente de angajator au dreptul 

la un preaviz de minim 20 de zile lucrătoare. 

În cazul în care concedierea este decisă de 

angajator, fără ca ea să se datoreze vreunei 

abateri a angajatului, angajatul primește o 

despăgubire convenită în raport cu salariul. 

Despăgubirea minimă care trebuie plătită 

în cazul rezilierii contractului de muncă 

de către angajator este reglementată la un 

salariu lunar. Concedierile din motive 

operaționale pot fi făcute la nivel individual 

sau, în anumite condiții, la nivel colectiv. Ele 

sunt permise atunci când firma trebuie să își 

reducă activitatea din motive financiare. 

Contractele de muncă pe perioadă limitată 

pot fi încheiate pe o perioadă de maximum 

24 de luni. La expirarea unui contract 

individual de muncă pe perioadă limitată, 

pe poziția respectivă trebuie obligatoriu să 

fie angajată o persoană cu contract individual 

de muncă pe perioadă nelimitată. 

Concediul: Dreptul legal pentru concediu 

plătit este reglementat la minimum 20 de 

zile lucrătoare. Cei cu dizabilități și tinerii 

au dreptul la cel puțin trei zile suplimentare. 

În caz de boală, există dreptul legal la plata 

salariului (12 zile). Concediul legal de îngrijire 

a copilului este reglementat la 120 de zile 

calendaristice. Pe această perioadă angajata 

primește 75 % din media salarială a ultimelor 

10 luni. Suplimentar, concediul de maternitate 

neplătit poate fi de maximum doi ani. 

Vârsta de pensionare: Vîrsta de pensionare 

este reglementată prin lege la 62 

de ani pentru bărbați și 57 de ani pentru 

femei, și va crește pe viitor la 65, respectiv 

60 de ani. Femeile trebuie să înregistreze 

30, iar bărbații 35 de ani de muncă. 

Surse de informare 

Interviuri luate angajatorilor și angajaților, 

studenților și absolvenților din Cluj; Ediția 

ziarului Gândul din 22 martie 2010; Institutul 

Național de Statistică, www.insse.ro 

Ministerul Muncii, Familiei și 

Protecției Sociale, www.mmuncii.ro 

Agenția Națională pentru Ocuparea 

Forței de Muncă, www.anofm.ro 

Camera Germano-Română de 

Comerț Exterior București 

Camera de Industrie și Comerț Pfalz, 

Departamentul România 

Codul Muncii din România, 

Art. 109 și Art. 123. 

Autoare: Elisa Hanganu, 


Parteneră de tandem: Carla Șuta, 


74 75

08 

Sportvereine und Sportclubs 

Die Unterscheidung von Sportclub und 

Sportverein ist in Deutschland lediglich 

eine Sache der Namensgebung. In Rumänien 

hingegen liegen die Dinge anders. 

Vereine (Asociaţii) und Clubs (Cluburi) 

sind zwei verschiedene Arten Sport zu 

organisieren. Und nicht nur das: Diese 

Art von Sportorganisationen haben auch 

unterschiedliche Rechtsformen, was sich 

z. B. auch auf die finanzielle Ausstattung 

und die Fördermöglichkeiten auswirkt. 

Sonja Plank 

Das wohl wichtigste Unterscheidungsmerkmal 

zwischen Vereinen und Clubs ist 

die Ebene, auf welcher die Wettkämpfe 

organisiert werden. Während Vereine 

lediglich an Wettkämpfen auf Kreisebene 

teilnehmen können, stellen sich Clubs nur 

nationalen bzw. internationalen Wettbewerben. 

Dementsprechend hat sich durch diese 

Unterscheidung eine Aufteilung zwischen 

„organisiertem Freizeitsport“ in Vereinen 

und Leistungssport in Clubs etabliert. 

Folglich sind auf Seiten des Staats, dem die 

Organisation von Wettbewerben obliegt, 

auch verschiedene Stellen zuständig. Für 

die Vereine sind auf Kreisebene die Kreissportverwaltungen 

(Direcţia Judeţeană pentru 

Sport) zuständig. Sie organisieren z. B. Turniere 

für Basketball oder Turnstunden mit 

Kindern. Zwar gibt es für die verschiedenen 

Sportarten innerhalb eines Kreises verschiedene 

Leistungsklassen, dennoch werden für 

Sportorganisationen und 

Sportförderung in Rumänien 

Vereine keine kreisübergreifenden Wettkämpfe 

/ Turniere oder ähnliches organisiert. 

Will man sich auf nationaler oder gar 

internationaler Ebene mit anderen Sportlern 

messen, kann man dies nur, indem man 

einem Club beitritt. Allerdings ist der Einstieg 

auf dieser Ebene nicht ohne Weiteres zu 

machen. Im Normalfall beginnt die Talentförderung 

bereits in jungen Jahren, d. h. die 

Entscheidung, leistungsbezogen Sport zu 

treiben, muss bereits sehr früh fallen, denn 

die jungen Athleten arbeiten oft von Kindesbeinen 

an auf eine Sportkarriere hin. Die 

Wettkämpfe der Clubs werden dementsprechend 

nicht mehr auf Kreisebene, sondern 

zentral von Bukarest aus koordiniert. 

Ein weiteres Unterscheidungsmerkmal, 

das bereits erwähnt wurde, ist die 

Rechtsform. Zwar müssen sich sowohl 

Club als auch Verein im Sportregister des 

Heimatkreises anmelden und bestimmte 

Akkreditierungsverfahren durchlaufen, 

aber sie sind, was die materielle und ideelle 

Förderung angeht, nicht gleichgestellt. 

Vor allem, was die finanzielle Ausstattung 

– und damit die wirtschaftliche Grundlage 

– angeht, unterscheiden sie sich sehr 

stark zu Ungunsten der Vereine. Während 

Clubs beispielsweise jederzeit ein Bankkonto 

eröffnen können, können Vereine lediglich 

eine Kasse nebst Kassenbuch führen. Das 

heißt der Zahlungsverkehr z. B. für Hallenmiete 

gestaltet sich für Vereine schwieriger. 

Organizaţii şi promovarea activităţilor sportive 

în România 

Asociaţii şi 

cluburi sportive 

Între cluburile sportive 

şi asociaţiile sportive 

există în Germania doar 

o diferenţă de denumire. 

În România însă, lucrurile 

stau altfel. Asociaţiile şi 

cluburile reprezintă două 

modalităţi diferite de 

organizare a activităţilor 

sportive. Şi nu doar atât: 

aceste tipuri de organizaţii 

sportive au, de asemenea, 

diferite reglementări 

juridice, care determină, 

spre exemplu, situaţia 

financiară şi posibilitatăţile 

de promovare. 

Cea mai importantă 

diferenţă dintre asociaţii şi 

cluburi este nivelul la care 

sunt organizate competiţiile. 

În vreme ce asociaţiile 

pot participa doar la competiţiile regionale, 

cluburile iau parte la competiţiile naţionale şi 

internaţionale. În virtutea acestei diferenţieri, 

există o împărţire în „activităţi sportive organizate 

pentru amatori“, în cazul asociaţiilor, 

şi sport de performanţă, în cazul cluburilor. 

Prin urmare, ele sunt subordonate diverselor 

oficii de stat, căci statului îi revine organizarea 

competiţiilor. Responsabilă pentru asociaţiile 

sportive este, la nivelul judeţului, Direcţia 

Judeţeană pentru Sport. Ea organizează, de 

exemplu, turnee de baschet sau antrenamente 

de gimnastică pentru copii. Cu toate că pentru 

diverse sporturi există la nivel judeţean diferite 

clase de nivel, nu se organizează competiţii / 

turnee sau întreceri similare interjudeţene. 

Cine doreşte să se întreacă la nivel naţional 

sau internaţional cu alţi sportivi poate să 

76 77

Das Sportgesetz (Legea educaţiei fizice şi a 

sportului Nr.69/2000) legt noch eine Reihe 

weiterer Regelungen zu Einkünften für 

Clubs und Vereine fest. Letztere finanzieren 

sich ausschließlich aus Mitgliedsbeiträgen 

und Spenden von Privatpersonen, die nicht 

steuerlich absetzbar sind, während den 

Clubs mehrere Geldquellen offenstehen. 

Zum einen wäre die staatliche Förderung 

zu nennen, die gesetzlich festgelegt und 

geregelt ist. Demnach erhalten Clubs finanzielle 

Mittel vom Staat, während die Vereine 

lediglich organisatorisch, also durch die 

Organisation von Wettkämpfen oder Sportveranstaltungen, 

unterstützt werden. Vereine 

erhalten dementsprechend keine finanzielle 

Unterstützung von staatlicher Seite. 

Auch was das Sponsoring (Legea 

sponsorizării vom 2. November 2006) 

angeht, verhält es sich ähnlich. Lediglich 

Clubs dürfen ihre Finanzen mithilfe 

von Unternehmensspenden aufbessern. 

Vereine sind dazu nicht berechtigt. 

Sportorganisationen auf 

nationaler und Kreisebene 

In Rumänien gibt es zwei Ebenen, die 

für die Organisation des Sports zuständig 

sind: die nationale und die Kreisebene. 

Auf nationaler Ebene ist der Sport 

immer einem bestimmten Ministerium 

zugeordnet, was sich aber von Regierung 

zu Regierung verändert. Im Moment 

ist das MECTS (Ministerul Educaţiei, 

Cercetării, Tineretului şi Sportului; www. 

edu.ro/index.php) verantwortlich. Ihm 

untersteht die Agenţia Naţională de Sport. 

Auf nationaler Ebene sind die Clubs und 

damit auch die Profi-Ligen angesiedelt. 

Die nächstkleinere Verwaltungseinheit 

sind die 40 Kreise und die Stadt Bukarest, 

die jeweils über eine eigene Sportdirektion 

(Direcţia Judeţeană pentru Sport) verfügen. 

Dort werden die Vereine betreut. 

Parallel zu dieser staatlichen Struktur 

gibt es noch die Strukturen des Comitetul 

Olimpic şi Sportiv Român (Nationales 

Olympisches Komitee Rumäniens; www. 

cor.ro), das ebenfalls Niederlassungen in 

jedem der 40 Kreise und Bukarest hat. 

Für die einzelnen Sportarten gibt es 

– wie in Deutschland – je eine Art Fachverband 

(Federation), die ebenfalls auf 

nationaler und Kreisebene zu finden sind. 

Möchte man als ausländischer Verein 

eine Partnerschaft aufbauen, wäre die 

beste Anlaufstelle in jedem Fall die jeweilige 

Sportdirektion auf Kreisebene. 

Probleme des Sports und der 

Sportförderung in Rumänien 

Wie in vielen anderen Ländern gibt 

es auch in der rumänischen Sportlandschaft 

eine Reihe kleinerer und größerer 

Probleme. Manche davon sind struktureller 

Art, andere sind temporär. 

Das dringlichste Problem von Clubs und 

Vereinen ist das finanzielle Überleben. Durch 

die Wirtschaftskrise sind sowohl Unternehmen 

weniger geneigt, große Sponsoringverträge 

mit Clubs abzuschließen, als auch 

ist die Regierung gezwungen, Einschnitte 

bei der Mittelvergabe zu machen. Daraus 

resultieren vor allem für die Clubs finanzielle 

Einbußen, während den Sportdirektionen in 

den Kreisen das Geld für die Veranstaltung 

von Wettkämpfen fehlt. Daher bekommen 

auch die Vereine, obwohl sie nicht 

facă acest lucru doar dacă se înscrie într-un 

club. Altfel nu poate ajunge la acest nivel. În 

mod obişnuit, modelarea talentului începe 

deja de la o vârstă fragedă, adică decizia de 

a face sport de performanţă trebuie luată 

de foarte timpuriu, fiindcă tinerii atleţi se 

antrenează încă din copilărie pentru a face 

carieră sportivă. Prin urmare, competiţiile 

dintre cluburi nu mai sunt coordonate 

de la nivel judeţean, ci de la Bucureşti. 

O altă diferenţă, care a fost menţionată mai 

sus, o constituie reglementările juridice. Deşi 

atât cluburile, cât şi asociaţiile trebuie să se 

înregistreze la Direcţia Judeţeană pentru Sport 

de care aparţin şi să urmeze anumite proceduri 

de acreditare, ele nu au un statut similar în 

ceea ce priveşte susţinerea din punct de vedere 

material si al ideilor. Îndeosebi în privinţa 

situaţiei financiare – şi, prin urmare, a bazei 

economice – cele două tipuri de organizaţii se 

deosebesc foarte mult, în defavoarea asociaţiilor. 

În vreme ce cluburile pot să îşi deschidă 

oricând un cont bancar, asociaţiile pot doar 

să aibă o caserie împreună cu un registru de 

casă. Acest lucru face ca circulaţia banilor, 

de exemplu pentru închirierea unei săli de 

sport, să fie mai dificilă în cazul asociaţiilor. 

Legea educaţiei fizice şi a sportului Nr. 

69/2000 merge şi mai departe cu stabilirea 

reglementărilor privitoare la veniturile 

cluburilor şi asociaţiilor. Acestea din urmă 

se finanţează exclusiv din cotizaţiile membrilor 

şi sponsorizările din partea persoanelor 

private, care nu sunt deductibile de 

la impozit, în timp ce cluburilor le stau la 

dispoziţie mai multe surse de finanţare. 

Pe de o parte, este vorba de susţinerea din 

partea statului, care este stabilită şi reglementată 

prin lege. Pe de altă parte, cluburile 

primesc finanţare din partea statului, pe când 

asociaţiile sunt susţinute doar din punct de 

vedere organizatoric, adică în cazul organizării 

de competiţii sau întruniri cu caracter 

sportiv. Prin urmare, asociaţiile nu primesc 

nici un ajutor financiar din partea statului. 

Şi în ceea ce priveşte sponsorizarea (cf. 

Legea sponsorizării din 2 noiembrie 2006), 

se constată aceeaşi situaţie. Doar cluburile 

pot să îşi sporească veniturile financiare 

cu ajutorul sponzorizărilor din partea firmelor. 

Asociaţiile nu au acest drept. 

Organizaţii sportive la nivel 

naţional şi judeţean 

În România există două nivele re sponsabile 

pentru organizarea activităţii sportive: cel 

naţional şi cel judeţean. 

La nivel naţional, sportul este subordonat 

unui anumit minister, care însă se schimbă 

de la un guvern la altul. În momentul de faţă, 

re sponsabil este MECTS (Ministerul Educaţiei, 

Cercetării, Tineretului şi Sportului; www. 

edu.ro/index.php). Lui îi este subordonată 

Agenţia Naţională de Sport. La nivel naţional îi 

sunt arondate cluburile şi, odată cu ele, Ligile 

profesioniste. 

Următoarea unitate administrativă o constituie 

cele 40 de judeţe şi municipiul Bucureşti, 

în cadrul cărora deciziile sunt luate de propria 

direcţie de sport (Direcţia Judeţeană pentru 

Sport). De aici sunt coordonate asociaţiile. În 

paralel cu această structură de stat, mai există 

Comitetul Olimpic şi Sportiv Român (www.cor. 

ro), care are, de asemenea, filiale în fiecare din 

cele 40 de judeţe şi în municipiul Bucureşti. 

Pentru fiecare sport există – ca şi în Germania 

– câte o federaţie, care se regăseşte, de 

asemenea, la nivel naţional şi la nivel judeţean. 

Dacă o asociaţie din străinătate doreşte 

să încheie un parteneriat, cea mai bună opţiune 

pentru demararea lui ar fi Direcţia 

Judeţeană pentru Sport. 

78 79

direkt Fördermittel vom Staat beziehen, die 

Folgen der Wirtschaftskrise zu spüren. 

Neben der Finanzschwäche gibt es auch 

große strukturelle Probleme. Eines davon, 

das auch in Deutschland wohl bekannt ist, 

ist der demographische Wandel. Wenn 

immer weniger Kinder geboren werden und 

immer mehr Menschen auch im Alter fit 

und gesund bleiben wollen, muss sich ein 

Sportverein (nicht unbedingt die Clubs!) auf 

diesen Wandel einstellen, um konkurrenz- 

und überlebensfähig zu sein. Zum einen ist 

es empfehlenswert, sich auf den wachsenden 

Markt für Sport für Ältere zu konzentrieren, 

zum anderen werden sich viele Sportvereine 

immer weniger Kinder „teilen“ müssen. 

Daher ist eine Spezialisierung auf die 

Förderung bei Kindern und Jugendlichen 

in den nächsten Jahren wichtig, um sich 

vom Angebot anderer Vereine abzuheben. 

Die folgenden Probleme sind sozusagen 

„hausgemacht“, da sie im Wesentlichen 

darauf gründen, wie der Sport 

durch die gesetzlichen Regelungen 

und die Praxis gestaltet wird. 

Durch die rechtlichen Bestimmungen sind 

vor allem die Vereine in ihren Gestaltungsmöglichkeiten 

eingeschränkt. Im Sport geht 

es schließlich nicht nur um die Teilnahme an 

Trainingseinheiten und Wettkämpfen, sondern 

auch um das Miteinander, d. h. um die 

geselligen und gesellschaftlichen Aspekte. 

Angesichts der eingeschränkten finanziellen 

Mittel hat ein Verein in Rumänien nicht die 

Spielräume, die einem Verein in Deutschland 

zur Verfügung stehen. In der Regel können 

nur Angebote der staatlichen Stellen genutzt 

werden, aber kaum eigene Initiativen wie 

Ausflüge oder Projekte gestartet werden. 

Ein weiterer wichtiger Punkt ist die 

Talentförderung. Bereits im Kindesalter 

können erste Anzeichen für eine besondere 

Begabung in einer Sportart festgestellt 

werden. In so einem Fall empfiehlt es sich, 

das Kind möglichst in einem Club anzumelden, 

damit es individuell gefördert werden 

kann. Dort wird es über Jahre hinweg zu 

einem Leistungssportler herangezogen. Was 

aber passiert, wenn das Talent nicht so früh 

erkannt wird? Die Zweiteilung der rumänischen 

Sportlandschaft in Vereine und Clubs 

– und somit in Freizeit- und Leistungssport 

– macht den Einstieg in den Leistungssport 

umso schwieriger, je älter man ist. Dazu 

kommt noch die eher elitäre Einstellung der 

Clubs, nicht nach Talenten z. B. durch Sichtungen 

Ausschau halten zu müssen, sondern 

zu warten, dass die Eltern mit ihren Kindern 

zu ihnen kommen. Bei einem solchen Rekrutierungsverfahren 

für Nachwuchssportler 

bleiben zwangsläufig Talente unentdeckt 

und für den Leistungssport kann dadurch 

auch Potential verloren gehen. Dieser 

Probleme ist man sich durchaus bewusst. 

Dieses elitäre Selbstverständnis der Clubs 

hat aber nicht immer nur Nachteile. Zwar 

gelten sie oft als Überbleibsel aus kommunistischen 

Tagen, da sie noch sehr strikt 

strukturiert sind, aber viele befinden sich im 

Moment im Umbruch. Zum einen gibt es 

junge Trainer mit neuen Trainingskonzepten, 

zum anderen wird durch die Rückkehrer, 

also die Trainer, die vor Jahren ins 

Ausland gingen und nun allmählich wieder 

zurückkehren, viel neues Know-how (in 

Bezug auf Trainingsmethoden) importiert. 

Lösungsansätze: 

Zusammenarbeit von Vereinen, 

Clubs und Universität im 

Kreis Cluj / Klausenburg 

Besonders das Problem der Talentförderung 

und die aktuelle Wirtschaftskrise 

haben im Kreis Cluj einen 

interessanten Denkanstoß geliefert. 

Probleme privind sportul şi 

susţinerea activităţilor sportive 

în România 

Ca în multe alte ţări, există şi în peisajul 

sportiv românesc o serie de probleme mai 

mici sau mai mari. Unele dintre ele sunt de 

structură, altele reprezintă o problemă de timp. 

Cea mai stringentă problemă a cluburilor 

şi asociaţiilor este cea a supravieţuirii financiare. 

Din cauza crizei economice, firmele 

sunt mai puţin dispuse să încheie contracte 

substanţiale de sponsorizare cu cluburile şi, 

în egală măsură, guvernul este constrâns să 

facă reduceri în ceea ce priveşte dispunerea de 

fonduri. De aici rezultă, îndeosebi pentru cluburi, 

pierderi financiare, în timp ce Direcţiilor 

Judeţene pentru Sport le lipsesc banii pentru 

organizarea de competiţii. Prin urmare, şi 

asociaţiile resimt urmările crizei economice, 

chiar dacă ele nu sunt susţinute direct de stat. 

Pe lângă dificultăţile financiare, există şi 

mari probleme structurale. Una dintre acestea, 

bine cunoscută şi în cazul Germaniei, o constituie 

schimbările demografice. Când se nasc tot 

mai puţini copii şi tot mai mulţi oameni, chiar 

şi în vârstă, vor să se menţină fit şi sănătoşi, 

o asociaţie sportivă (nu neapărat cluburile!) 

trebuie să se adapteze la această schimbare, 

pentru a supravieţui pe piaţa concurenţei. Pe de 

o parte, este recomandabil să se concentreze pe 

piaţa crescândă a sportului pentru cei în vârstă, 

pe de altă parte, multe asociaţii sportive trebuie 

să „îşi împartă“ tot mai puţini copii. În consecinţă, 

pentru a contracara ofertele altor cluburi, 

în următorii ani va creşte în importanţă 

promovarea în rândul copiilor şi a tinerilor, 

Următoarele probleme sunt, ca să zicem 

aşa, „făcute în casă“, pentru că ele se fundamentează 

în principal pe modul în care 

se va prezenta sportul prin intermediul 

reglementărilor juridice şi a practicii. 

Prin precizări legislative sunt îngrădite 

în primul rând cluburile în ceea ce priveşte 

posibilităţile lor de organizare. În cele din 

urmă, sportul nu înseamnă doar participarea 

la antrenamente şi competiţii, ci şi solidaritate, 

adică aspectele sociale şi de tovărăşie. Din 

perspectiva resurselor financiare restrânse, o 

asociaţie din România nu are acelaşi spaţiu de 

manevră pe care îl are la dispoziţie o asociaţie 

în Germania. De regulă, pot fi puse în 

practică doar ofertele oficiilor de stat, dar 

foarte greu este de pus în practică o iniţiativă 

proprie, cum ar fi o excursie sau un proiect. 

Un alt punct esenţial este promovarea 

talentului. Deja în copilărie pot apărea primele 

semne ale unei extraordinare înzestrări 

pentru un anumit sport. În asemenea cazuri 

se recomandă înscrierea copilului într-un 

club, pentru ca el să poată fi susţinut pe plan 

individual.Acolo el va fi transformat în decurs 

de câţiva ani într-un sportiv de performanţă. 

Ce se întâmplă însă în cazul în care talentul 

nu este descoperit atât de timpuriu? Împărţirea 

peisajului sportiv românesc în asociaţii 

şi cluburi – şi astfel, în sport pentru amatori 

şi sport de performanţă – îngreunează, odată 

cu creşterea vârstei, accesul spre sportul de 

performanţă. La aceasta se adaugă atitudinea 

mai degrabă elitistă a cluburilor, care nu 

consideră necesar să descopere talentele, de 

exemplu prin organizarea de selecţionări, ci 

aşteaptă ca părinţii să se prezinte la ei cu copiii. 

Printr-un asemenea procedeu de recrutare 

a viitorilor sportivi, inevitabil unele talente 

rămân nedescoperite şi astfel se poate pierde 

şi potenţialul pentru sportul de performanţă. 

Această problemă este evident conştientizată. 

Această conştiinţă elitistă a cluburilor nu 

aduce întotdeauna numai dezavantaje. Deşi e 

percepută adesea ca o reminiscenţă comunistă, 

prin faptul că există reguli foarte stricte de 

organizare, multe cluburi se află momentan în 

plină transformare. Pe de o parte, există antrenori 

tineri cu un concept nou de antrenament, 

pe de altă parte, prin întoarcerea antrenorilor 

80 81

Um die Ausbildung im Sport zu verbessern 

und vor allem institutionenübergreifend 

kontinuierlich auszubauen, plant man 

an der Babeș-Bolyai-Universität in Cluj 

eine engere Zusammenarbeit mit Vereinen 

und Clubs. Bei dieser Kooperation hätten 

alle Sportorganisationen einen Vorteil. 

Die Vereine können damit werben, dass 

ihre Sportler in Sportteams der Universität 

aufgenommen wurden, und die Clubs haben 

die Möglichkeit, ihre Sportler studieren 

zu lassen, ohne dass ihr Leistungsniveau 

abfällt, da sie im Club U (Sportclub der 

Universität Cluj) trainieren können. Sie 

werden bereits jetzt zur Hälfte von ihren 

universitären Pflichten befreit (nur wenn 

sie Sport studieren!), um an Wettkämpfen 

ihrer Heimat-Clubs teilnehmen zu 

können. Des Weiteren ermöglicht die 

Babeș-Bolyai-Universität ein gebührenfreies 

Studium, sofern der betreffende Student 

bereits einen ersten, zweiten oder dritten 

Platz bei einem internationalen Wettbewerb 

belegt hat (uniinterne Regelung). 

Die Universität dagegen hat den Vorteil, 

dass sie als gute Sportfakultät mehr 

finanzielle Mittel erhält und sich langfristig 

einen guten Ruf als Universität 

für Leistungssportler erarbeiten kann. 

Verfasserin: Sonja Plank, 


Tandempartnerin: Gerlinde Éva Döringer, 

Babeş-Bolyai-Universität Cluj-Napoca 

care au fost plecaţi mulţi ani în străinătate, s-a 

importat mult know-how de ultimă generaţie 

(referitor la metodele de antrenament). 

Soluţii estimative: 

Cooperarea dintre asociaţii, 

cluburi şi Universitate în 

judeţul Cluj / Cluj-Napoca 

Tocmai problema promovării talentelor 

şi actuala criză economică au dus în judeţul 

Cluj la conturarea unei idei interesante. 

Pentru a optimiza studiile în sport şi, înainte 

de toate, pentru a oferi o perfecţionare continuă 

prin participarea mai multor instituţii, 

la Universitatea Babeș-Bolyai se plănuieşte o 

cooperare mai strânsă cu asociaţiile şi cluburile 

sportive. În cadrul acestei cooperări toate 

organizaţiile sportive ar avea de câştigat. 

Asociaţiile pot să îşi facă reclamă prin faptul 

că sportivii lor au fost preluaţi de echipele de 

sport ale Universităţii, iar cluburile au posibilitatea 

ca sportivii lor să poată studia, fără ca 

nivelul de performanţă să scadă, prin faptul că 

ei pot să se antreneze la Clubul U (clubul sportiv 

al Universităţii Cluj). Deja în momentul de 

faţă sunt scutiţi de jumătate din obligaţiile lor 

universitare (doar în cazul în care sunt studenţi 

la Sport), pentru a putea lua parte la competiţiile 

în care e implicat clubul lor. În plus, 

Universitatea Babeş-Bolyai oferă gratuitate pe 

perioada studiului, dacă studentul a obţinut 

locul I, II sau III la o competiţie internaţională 

(regulamentul intern al Universităţii). 

La rândul ei, Universitatea are avantajul de 

a obţine o finanţare mai consistentă pentru 

Facultatea de Sport cu rezultate bune şi, pe 

termen lung, poate câştiga un bun renume ca 

universitate datorită sportivilor de performanţă. 

Autoare: Sonja Plank, 


Parteneră de tandem: Èva Gerlinde Döringer, 


82 83

09 

Wie in jeder größeren europäischen Stadt 

erkennt man auch in Cluj den Wandel der 

Zeit in Bezug auf die Architektur oder 

die Nutzung von Gebäuden. Neue Bauten 

kommen hinzu, alte Relikte verkommen oder 

werden abgerissen. Das Besondere dieser 

Stadt liegt jedoch in seiner altertümlichen 

Geschichte, kombiniert mit den kommunistischen 

Elementen der Ceaușescu-Ära 

sowie der aktuellen postkommunistischen 

Epoche mit vielen Neubauten und Veränderungen 

im Stadtbild. Dieser Artikel soll 

weniger auf die geschichtliche Entwicklung 

der Stadt eingehen, sondern mehr die Probleme 

und Konzepte der Stadtentwicklung 

beleuchten. Dabei sollen Besonderheiten 

detaillierter betrachtet werden, die aufgrund 

ihrer Entstehungsgeschichte auffallen oder 

eine sonstige Einmaligkeit aufweisen. 

In einem Interview mit Professor Schreiber 

von der Universität Cluj wurde über 

die geschichtliche Entwicklung der Stadt 

sowie aktuelle Probleme und die zukünftige 

Entwicklung der Stadt gesprochen. Prägend 

für das Stadtbild ist – neben der mittelalterlichen 

Besiedlung und Bebauung – die Zeit 

der Habsburger-Monarchie zu Beginn des 

18. Jahrhunderts. Dies wird vor allem durch 

die Barockbauten ersichtlich, die sich über 

den ganzen zentralen Stadtkern verteilen 

und eine essentielle Funktion für das 

Stadtbild besitzen. Darüber hinaus war diese 

Epoche ausschlaggebend für den Bau vieler 

Kirchen. Gegen Ende des 18. Jahrhunderts 

wurden die ersten Manufakturen errichtet. 

Oliver Repaszky 

Die Entwicklung und der 

Wandel der Stadt Cluj 

Die großen Industriebauten wurden außerhalb 

der Stadt errichtet, entlang der Eisenbahnlinie. 

Innerhalb der Stadt gab es nur 

wenige Industrieansiedlungen, wie z. B. eine 

Bierbrauerei, eine Textil- oder Süßwarenfabrik. 

Im Jahre 1890 gab es 14 große Industrieunternehmen 

mit fast 5000 Mitarbeitern. 

Im 19. Jahrhundert entwickelten sich 

die Randviertel der Stadt. Vor allem 

Juden oder orthodoxe Rumänen siedelten 

anfangs aufgrund ihrer Religionszugehörigkeit 

in diesen Randbezirken. Große 

Neubauviertel wurden aufgezogen, unter 

anderem Mănăștur și Gheorgheni. 

Ebenso veränderte sich das architektonische 

Stadtbild. Bereits 1821 hatte der Neoklassizismus 

in der Stadt Einzug gehalten. Später 

folgen Neogotik, Wiener Sezessionsstil und 

vor dem Ersten Weltkrieg die Jugendstilepoche. 

Ein Beispiel der vorherrschenden 

Architektur im Zentrum der Stadt sind die 

Zwillingsgebäude in der Maniu Straße. Diese 

Straße wird auch „Spiegelstraße“ genannt, da 

die rechte und linke Seite absolut identisch 

sind und somit als Spiegelbild fungieren. Die 

Zwillingsgebäude wurden in der zweiten 

Hälfte des 19. Jahrhunderts unter dem 

französischen Stadtplaner Baron Haussmann 

errichtet. Auch hier ist die spiegelbildliche 

Ausrichtung charakteristisch für die Bauten. 

Auf dem Foto erkennt man, dass das rechte 

Gebäude bereits restauriert wurde, während 

das linke Haus, das einen anderen Eigentümer 

hat, noch sehr restaurierungsbedürftig ist. 

Dezvoltarea și transformarea orașului Cluj 

La fel ca în fiecare 

mare oraș european, și 

în Cluj trecerea timpului 

poate fi sesizată în 

arhitectură sau în rolul 

clădirilor. Noi clădiri 

se ridică, vechile relicve 

decad sau sunt demolate. 

Specificul acestui oraș 

constă însă în combinația 

dintre istoria sa antică și 

elementele comuniste din 

epoca Ceaușescu, precum 

și cea dintre actuala 

perioadă postcomunistă și 

numeroasele construcții noi 

și schimbări în imaginea 

orașului. Acest articol nu 

își propune să vorbească 

despre dezvoltarea istorică 

a orașului, ci mai degrabă 

să clarifice problemele și 

conceptele care au stat la 

baza dezvoltării orașului. 

În acest scop vor fi prezentate 

detaliat elementele specifice care 

atrag atenția datorită istoricului apariției 

lor sau care îi scot la iveală unicitatea. 

Într-un interviu cu profesorul Schreiber 

de la Universitatea Cluj au fost luate 

în discuție istoricul dezvoltării orașului, 

precum și problemele actuale și dezvoltarea 

pe viitor a acestuia. Pe lângă dezvoltarea 

așezării medievale și-a pus amprenta asupra 

orașului și perioada Monarhiei Habsburgice 

Zwillingsgebäude in der Iuliu Maniu Straße 

Clădiri gemene pe strada Iuliu Maniu 

de la începutul secolului al 

XVIII-lea. Acest lucru este vizibil datorită 

clădirilor baroce care se regăsesc în tot centrul 

și au un rol esențial în imaginea orașului. 

În plus, această epocă a fost crucială pentru 

construirea multor biserici. Spre sfârșitul secolului 

al XVIII-lea au fost construite primele 

manufacturi. Marile construcții industriale 

au fost ridicate în afara orașului, de-a lungul 

liniei de cale ferată. Puține clădiri industriale 

se află în interiorul orașului, ca de exemplu 

84 85

Stadtentwicklung 

im Kommunismus 

Nach dem Ende des 

Zweiten Weltkriegs konnten 

in Cluj nur vereinzelt Schäden 

festgestellt werden. Die 

Stadt blieb im Gegensatz 

zu anderen europäischen 

Städten nahezu unversehrt. 

Infolge der Machtübernahme 

der Kommunisten begann der 

Großwohnungsbau. Ziel war 

es, die Landbevölkerung in 

Städten anzusiedeln. Dabei 

gab es unter der kommunistischen 

Herrschaft ein Verbot, 

die Städte weiter auszudehnen. 

Schließlich wollte man 

mehr Ackerland für die Landwirtschaft 

erhalten, um so die 

Produktivität Rumäniens zu 

steigern. Folglich haben sich 

die sozialistischen Betonbauten 

weiter in das Zentrum der 

Stadt verlagert und haben dazu 

beigetragen, einen Teil der historischen 

Altstadt zu zerstören. 

Es entstanden neue Gebäude 

in der Innenstadt, wie z.B. die Bibliothek der 

rumänischen Akademie, ein Zweckbau aus 

Beton, der sich jedoch – wie alle Zeugnisse 

des Kommunismus – nicht in das historisch 

gewachsene Stadtbild einfügen kann. Die 

Architekten gingen während des Kommunismus 

sogar soweit, ganze Straßenzüge 

neu zu gestalten, um ein – nach Ansicht der 

Kommunisten – ideales Stadtbild entstehen zu 

lassen. Unter den neuen Gebäuden dieser Zeit 

finden sich auch einstöckige Bauten in den 

Nebenstraßen der Stadt. Nach Ansicht vieler 

Kommunisten diskreditierten diese Bauten 

das Ansehen des Aufbaus des Sozialismus 

in Rumänien. Ein besonders anschauliches 

Beispiel ist der Bulevardul 21 Decembrie 1989: 

Dort hat man versucht, alle Häuser gleich 

Beispielbild für die vorherrschenden Architekturstile in Cluj: Bauten des 

18. Jh. neben sozialistischen Gebäuden und modernen Glasbauten, 

Str. Gheorghe Bariţiu 

Exemplu pentru stilul arhitectural predominant în Cluj: Clădiri din sec. al 

XVIII-lea alături de construcții socialiste și clădiri moderne de sticlă, 

Str. Gheorghe Barițiu 

hoch zu bauen, um den sozialistischen 

Einheitsgedanken idealtypisch umzusetzen. 

Jahrhundertealte Häuser wurden dabei 

zerstört oder abgerissen. Denkmalschutz oder 

historisches Erbe waren damals Fremdwörter. 

Ein weiteres Problem in Bezug auf die 

Plattenbausiedlungen ist heutzutage die 

Parkplatzsituation innerhalb der Stadt. 

Diese Thematik wurde beim Bau der großen 

Wohnhaussiedlungen am Stadtrand nicht 

beachtet. Ab 1971 entstanden Wohnungen für 

ca. 90.000 Menschen, jedoch besaß keines 

der großen Betonhochhäuser eine Tiefgarage. 

In den siebziger Jahren gingen die Planer im 

Kommunismus noch von der sehr niedrigen 

Quote aus, dass auf ein Auto 85 Menschen 

kommen. Dieses Verhältnis hat sich seit dem 

Fabrica de Bere, o fabrică de textile și una de 

dulciuri. În anul 1890 existau 14 mari companii 

industriale cu aproape 5000 de angajați. 

În secolul al XIX-lea s-au dezvoltat 

cartierele mărginașe ale orașului. La 

început au locuit în aceste cartiere cu 

precădere evrei sau români ortodocși, 

din cauza apartenenței lor religioase. Au 

fost construite noi cartiere întinse, printre 

altele Mănăștur și Gheorgheni. 

S-a schimbat, de asemenea, și imaginea 

arhitectonică a orașului. Exact în 1821 și-a 

făcut intrarea în oraș neoclasicismul. Au 

urmat mai târziu neogoticul, secesionismul 

vienez și, înaintea Primului Război Mondial, 

epoca „Jugendstil“. Un exemplu pentru 

arhitectura predominantă în centrul orașului o 

constituie clădirile gemene de pe strada Iuliu 

Maniu. Această stradă este numită și „stradaoglindă“, 

deoarece clădirile de pe partea 

stângă și cele de pe partea dreaptă sunt absolut 

identice, formând o imagine în oglindă. Clădirile 

gemene au fost ridicate în a doua jumătate 

a secolului XIX după planurile urbanistului 

francez, Baronul Haussmann. Și în acest 

caz, specificul acestor clădiri este dispunerea 

în oglindă. În fotografie se poate observa 

faptul că clădirea din dreapta a fost restaurată, 

în timp ce la casa din stânga, care are un alt 

proprietar, se simte acut nevoia restaurării. 

Dezvoltarea orașului în 

perioada comunistă 

La sfârșitul celui de-al Doilea Război 

Mondial s-au constatat doar izolat pagube. 

Per ansamblu, orașul a rămas aproape intact, 

spre deosebire de alte orașe europene. Marea 

acțiune de construire a locuințelor a început 

după preluarea puterii de către comuniști. 

Scopul era strămutarea oamenilor de la țară 

în orașe. La aceasta se adaugă interdicția din 

perioada comunistă de a extinde orașele. În 

definitiv, se urmărea păstrarea terenurilor 

agricole pentru agricultură, cu scopul de a 

crește producția României. În consecință, 

clădirile socialiste din beton au fost relocate 

în centrul orașului și au contribuit la 

distrugerea unei părți a orașului vechi. În 

interiorul orașului au apărut noi clădiri, ca de 

exemplu Biblioteca Academiei, o construcție 

funcțională din beton, care însă – ca toate 

mărturiile comunismului – nu se poate integra 

în imaginea istorică a orașului. În perioada 

comunistă arhitecții au mers atât de departe, 

încât au remodelat total rețeaua străzilor, 

pentru a construi un oraș – după părerea 

comuniștilor – ideal. Printre noile construcții 

din această perioadă se regăsesc și clădiri 

cu un singur etaj, care se află pe străzile 

secundare ale orașului. În opinia multor 

comuniști, aceste clădiri discreditau imaginea 

construcției socialismului în România. 

Un exemplu foarte grăitor este Bulevardul 

21 Decembrie 1989: Acolo s-a încercat ca 

toate casele să fie ridicate la același nivel, 

pentru a transpune la modul ideal concepția 

uniformă socialistă. Astfel au fost distruse 

sau demolate clădiri vechi de sute de ani. 

Monumente protejate sau moștenire istorică 

erau la vremea respectivă cuvinte necunoscute. 

O altă problemă strâns legată de construcția 

de locuințe o constituie astăzi situația 

locurilor de parcare în interiorul orașului. 

Această problemă nu a fost avută în vedere 

în momentul construirii locuințelor de la 

marginea orașului. Începând cu 1971 s-au 

construit locuințe pentru aproximativ 90.000 

de oameni, dar nici unul dintre blocurile 

mari din beton nu are un garaj subteran. 

În anii ‚70, constructorii plecau de la o rată 

foarte scăzută, și anume un automobil la 

85 de persoane. Acest raport s-a schimbat 

drastic după căderea regimului comunist. 

În procesul transformării economice din 

perioada comunistă au fost făcute mari 

proiecte prestigioase pentru nordul/nordestul 

orașului. Planul prevedea construirea 

86 87

Zerfall des Regimes 1989 drastisch verändert. 

Im Zuge der wirtschaftlichen Umgestaltung 

unter dem Kommunismus entstanden 

in Cluj große Prestigeprojekte im Norden/ 

Nordosten der Stadt. Der Plan sah es vor, 

einen bedeutenden Betrieb, das Kombinat für 

Schwermaschinenbau (Combinatul de UtilajGreu, 

CUG) mit über 8000 Mitarbeitern, 

zu errichten. 1976 sollten die ersten Produktionseinheiten 

in Betrieb genommen werden, es 

dauerte jedoch noch vier weitere Jahre, bis das 

Projekt vollständig fertiggestellt wurde. Im 

Jahre 2005 war der Betrieb völlig überschuldet 

und besitzt derzeit nur noch 1000 Mitarbeiter. 

Aktuelle Stadtentwicklung 

Um das steigende Verkehrsaufkommen, das 

sich nach dem Zerfall des Regimes abzeichnete, 

innerhalb der Stadt in den Griff zu 

bekommen, wurden viele Straßen nur noch 

als Einbahnstraßen zugänglich gemacht. Man 

hoffte, mit mehr Fahrspuren auch mehr Autos 

aufnehmen zu können. Das Problem hierbei 

liegt in der unflexiblen Planung der Straßen: 

Es gibt nur eine große Straße im Norden 

in die eine Richtung und im Süden in die 

entgegengesetzte Richtung. Zudem sind nach 

Ansicht von Prof. Schreiber die öffentlichen 

Verkehrsmittel in der Stadt nicht im Ansatz 

ausgelastet. Eine konkrete Lösung für das 

Verkehrsproblem gibt es zurzeit noch nicht. 

Es existieren diverse Pläne und Studien mit 

verschiedenen Lösungsansätzen. Ein Ansatz 

wäre die Konstruktion eines Tunnels unter 

dem Kern der Stadt von der Bierfabrik auf der 

einen Seite bis zum Iancu-Platz auf der anderen 

Seite. Dann müssten jedoch ca. 20 Häuser 

innerhalb der Stadt abgerissen werden. Unter 

realistischen und wirtschaftlichen Aspekten 

wird dieser Plan wohl nie über den Status 

einer Machbarkeitsstudie hinauskommen. 

Nach der Wende wurde der Großwohnungsbau 

eingestellt. Viele Bebauungspläne 

wurden nicht mehr umgesetzt und bereits 

im Bau befindliche Großprojekte nicht mehr 

fertiggestellt. Hinzu kam, dass nach 1990 

die Kirche wieder offiziell erlaubt war. Zwar 

wurden einige Projekte für den Bau von 

Kirchen begonnen, fertiggestellt wurden 

bis heute nur die wenigsten. Übrig blieben 

zahlreiche Bauruinen, die bis zum heutigen 

Tag das Stadtbild prägen oder auch ganze 

Stadtviertel, in denen nur noch eine geringe 

Zahl von Menschen lebt (Bsp. Florești). 

Beobachtet man die Entwicklung in den 

letzten Jahren, so sieht man, dass zahlreiche 

Bankgebäude errichtet worden sind. 

Deren Glasbauten dienen als Zentralen für 

zahlreiche rumänische oder ausländische 

Banken und stellen einen Kontrast zum 

vorherrschenden neoklassizistischen Stadtbild 

oder den kommunistischen Bauten dar. 

Bereits weiter fortgeschritten ist der Bau 

einer Umgehungsstraße, der als Ring um die 

Stadt führen soll und somit den Transitverkehr 

vom Zentrum der Stadt fernhalten soll. 

Außerdem befindet sich die Transylvania- 

Autobahn (eines der zur Zeit größten Infrastrukturprojekte 

Rumäniens), die die Städte 

Oradea, Cluj, Târgu Mureș und Brașov verbinden 

soll, im Bau und soll in den nächsten 

Jahren für den Verkehr freigegeben werden. 

Ein großes Problem sind die ansteigenden 

Mieten in der Stadt. Durch ein sogenanntes 

„Caritasspiel“, oder auch Lawinenspiel, 

wurden potenziellen Teilnehmern vielfache 

Gewinne versprochen, wenn sie einen 

gewissen Betrag in Immobilien investieren. 

Nach einer bestimmten Zeitdauer sollte der 

Investor ein Vielfaches seiner Investitionen 

wieder als Gewinn zurückerhalten. Dieses 

System funktioniert natürlich nur, solange 

man genügend Leute findet, die bereit sind, 

einen gewissen Betrag in ein Objekt zu 

investieren. Nach einiger Zeit ist diese Blase 

sprichwörtlich geplatzt. Die meisten Unternehmer 

haben sich verspekuliert und wurden 

unei uzine importante, Combinatul de Utilaj 

Greu, CUG, cu peste 8000 de angajați. În 

1976 trebuia să fie preluate în uzină primele 

unități de producție, dar a durat încă patru ani 

până când proiectul a fost dus la realizare. În 

2005 uzina era pe deplin îngropată în datorii, 

iar în prezent are doar 1000 de angajați. 

Stadiul actual de dezvoltare 

a orașului 

Pentru a putea face față volumului tot mai 

ridicat de trafic din interiorul orașului, care 

a apărut după căderea regimului comunist, 

multe străzi au devenit accesibile doar ca 

străzi cu sens unic. Se speră ca mai multe 

benzi de circulație să faciliteze accesul mai 

multor mașini. Problema constă însă în 

dispunerea rigidă a străzilor: Există doar o 

singură stradă mai mare orientată în nord 

spre o singură direcție și în sud, spre direcția 

opusă. În plus, după opinia profesorului 

Schreiber, mijloacele publice de transport 

nu sunt exploatate în mod corespunzător. O 

soluție concretă pentru rezolvarea problemelor 

de trafic nu există în prezent. Există diverse 

planuri și analize cu diverse propuneri de 

soluționare. O posibilă măsură ar fi construirea 

unui tunel sub centrul orașului, de la 

Fabrica de Bere până la Piața Avram Iancu. 

În acest caz ar fi nevoie ca aproximativ 20 

de case din interiorul orașului să fie demolate. 

Ținând cont în mod realist de aspectele 

economice, acest plan nu va trece niciodată 

de stadiul unei analize de posibilități. 

După Revoluție au început marile 

construcții. Multe planuri de dezvoltare nu 

au fost realizate, iar marile proiecte aflate deja 

în construcție nu au mai fost finalizate. La 

acestea se adaugă faptul că după 1990 Biserica 

a fost din nou acceptată la nivel oficial. Deși 

au fost puse în practică unele proiecte de 

construcție de biserici, doar foarte puține 

au fost până astăzi finalizate. Au rămas la 

suprafață ruinele multor construcții sau chiar 

cartiere întregi, care mai au doar un număr 

mic de locuitori (de exemplu, Florești) și ele 

constituie astăzi imaginea orașului. Dacă 

se urmărește dezvoltarea din ultimii ani, se 

observă că au fost construite foarte multe 

bănci. Clădirile lor de sticlă reprezintă sediul 

central al multor bănci românești sau străine 

și contrastează puternic cu imaginea neoclasică 

a orașului sau cu clădirile comuniste. 

Deja se lucrează la construcția unei 

șosele ocolitoare, care să înconjure orașul 

și să devieze din centrul orașului traficul 

de tranzit. În plus, se află în construcție 

autostrada Transilvania (în prezent, unul 

dintre cele mai mari proiecte de infrastructură 

din România), care va lega orașele 

Oradea, Cluj, Târgu Mureș și Brașov, și care 

va fi dată în circulație în următorii ani . 

O problemă majoră o constituie chiriile 

tot mai mari din oraș. Printr-un așa-numit 

joc „Caritas“, sau joc-cascadă, li s-a promis 

participanților diferite câștiguri, în cazul în 

care investesc o parte din suma totală în imobiliare. 

După o anumită perioadă, investitorul 

își va recupera investiția și o va multiplica de 

câteva ori. Acest sistem funcționează desigur 

doar atâta timp cât se găsesc destui oameni 

care sunt dispuși să investească o anumită 

sumă într-un obiect. După o vreme, bășica 

se sparge la propriu. Majoritatea antreprenorilor 

au făcut prea multe speculații și au 

ajuns insolvenți. Drept consecință, chiriile 

cresc și unele clădiri rămân neocupate. Acest 

lucru este vizibil și în interiorul orașului: 

Mulți proprietari de magazine nu își mai pot 

permite chiriile ridicate și sunt nevoiți să își 

închidă afacerea. Magazinele mici și îndeosebi 

magazinele alimentare au dispărut din centrul 

orașului. Au rămas mall-urile mari din afara 

88 89

insolvent. Eine Folge davon sind hohe Mieten 

und leer stehende Gebäude. Dies zeigt sich 

auch innerhalb der Stadt: Viele Besitzer eines 

Ladengeschäfts können 

Tranzit-Haus, eine ehemalige jüdische Synagoge 

Casa Tranzit, o fostă sinagogă evreiască 

sich die hohen Mieten nicht 

mehr leisten und müssen ihr Geschäft aufgeben. 

Kleine Läden und vor allem Lebensmittelläden 

verschwinden aus dem Stadtzentrum. 

Übrig bleiben die großen Malls in 

den Außenbezirken. Zu den hohen Mieten 

kommen noch weitere Herausforderungen im 

Bereich der Wirtschaft hinzu. In Cluj gibt es 

drei große Industrieparks (Tetarom 1 1-3), die 

sowohl einheimischen als auch ausländischen 

1] TETAROM: Transylvania Equipments and 

Advanced Technologies produced in Romania 

Firmen genügend Bauplatz für eine Ansiedlung 

zur Verfügung stellen sollen. Damit 

sollte erreicht werden, dass sich High-Tech 

Industrien sowie Unternehmen 

der Elektronik- und 

Kommunikationsbranche in 

Cluj niederlassen. Nach der 

Ansiedlung der Firma Nokia 

im Jahre 2008 war die vorherrschende 

Meinung, dass 

zahlreiche Zulieferfirmen 

der Handybranche nachkommen 

werden. Diese 

Hoffnung hat sich leider 

nicht erfüllt und so bleibt 

ein großer Teil der Flächen 

innerhalb der Industrieparks 

weiter ungenutzt. 

Zudem kommen weitere 

externe Faktoren hinzu, 

wie die Wirtschaftskrise 

und die daraus folgende 

Arbeitslosigkeit, die eine 

Ansiedlung von ausländischen 

Investoren 

zusätzlich erschweren. 

Umgestaltung der 

Gebäudenutzung 

Im folgenden 

Abschnitt 

soll durch zwei Beispiele der 

Wandel der Gebäudenutzung innerhalb 

der Stadt verdeutlicht werden. 

Das Tranzit-Haus, in der Str. Gheorghe 

Bariţiu gelegen, wurde in den letzten zehn 

Jahren zu einer Anlaufstelle für zeitgenössische 

Kunst umgebaut. Die anfänglich 

für die jüdische Gemeinde konzipierte 

„PoaleyTzedek“-Synagoge ist im Jahre 1875 

erbaut worden. Nach der Vertreibung der 

Juden im Zweiten Weltkrieg und auch später 

im Kommunismus geriet die ehemalige 

orașului. La chiriile ridicate se mai adaugă și 

alte provocări din domeniul economic. În Cluj 

există trei parcuri industriale mari (Tetarom 1 

1-3) care oferă atât firmelor autohtone, cât și 

celor din străinătate spațiu suficient pentru 

construirea unui sediu. Prin acest lucru se 

urmărește ca industriile high-tech, companiile 

din domeniul electronicii și comunicațiilor 

să se instaleze în Cluj. După venirea firmei 

Nokia în anul 2008, se credea că multe firme 

furnizoare din domeniul telefoniei mobile 

o vor urma. Această 

speranță, din păcate, nu 

s-a împlinit și astfel, o 

mare parte din suprafața 

parcului industrial a rămas 

pe mai departe nefolosită. 

La acestea se mai 

adaugă alți factori externi, 

cum ar fi criza economică 

și șomajul rezultat în urma 

ei, care au îngreunat în 

mod suplimentar venirea 

unor investitori străini. 

Reorganizarea 

funcționalității 

clădirilor 

În următorul pragraf 

va fi explicată pe baza a 

două exemple schimbarea 

funcționalității clădirilor 

în interiorul orașului. 

Casa Tranzit din strada 

Gheorghe Barițiu a fost în 

ultimii zece ani reorganizată 

ca scenă a artei contemporane. 

Sinagoga „PoaleyTzedek“, concepută 

inițial pentru comunitatea evreiască, a 

fost construită în anul 1875. După expulzarea 

1] TETAROM: Transylvania Eequipments and 

Advanced Technology produced in Romania 

evreilor în cel de-al doilea război mondial și 

ulterior, în perioada comunistă, fosta sinagogă 

a fost dată uitării pentru multă vreme și a 

funcționat doar ca depozit. Fiindcă nimeni 

nu se simțea responsabil pentru clădire, ea 

a fost neglijată, ceea ce a dus la deteriorarea 

construcției. În anul 1997 clădirea abandonată 

a fost preluată de Fundația Tranzit și este în 

prezent închiriată de comunitatea evreiască 

din Cluj. Prin acest lucru fundația urmărește 

un dublu scop: începerea lucrărilor de renovare 

Zeitgenössische Kunst in einem Ausstellungsraum 

Artă contemporană dintr-o expoziție 

și în același timp, utilizarea culturală și socială 

a clădirii. Casa Tranzit este cel mai bine 

descrisă ca fiind un spațiu multifuncțional al 

culturii contemporane, în care au loc spectacole 

de dans, concerte, expoziții sau chiar 

90 91

Synagoge lange Zeit in Vergessenheit und 

wurde nur als Lagerraum benutzt. Da sich 

niemand für das Gebäude verantwortlich 

fühlte, verwahrloste der Bau, was zu starken 

Beeinträchtigungen in der Bausubstanz der 

Synagoge führte. Im Jahre 1997 wurde das 

leer stehende Haus durch die „Casa-Tranzit“ 

Stiftung übernommen und ist jetzt von der 

jüdischen Gemeinde in Cluj angemietet. 

Dabei verfolgt die Stiftung eine parallele 

Vorgehensweise: Renovierungsarbeiten sollen 

durchgeführt werden und gleichzeitig soll das 

Gebäude kulturell und sozial genutzt werden. 

Das Tranzithaus lässt sich am besten als 

zeitgenössische Kunst- und Mehrzweckhalle 

beschreiben, in der Tanzereignisse, Konzerte, 

Ausstellungen oder auch Theateraufführungen 

stattfinden. Trotz mangelnder Infrastruktur 

wurden gleich zu Beginn erste Veranstaltungen 

organisiert, um das Bewusstsein unter der 

Bevölkerung zu schärfen und eine symbolische 

Grundlage zu schaffen. Dabei hat sie 

sich zum Ziel gesetzt, einen bereits vergessenen, 

aber zentralen Ort der Begegnung, der 

für vielfältige Berufsgruppen genutzt werden 

kann, wieder neu ins Leben zu rufen. Die 

freien Räume sollen dabei mit regelmäßigen 

Veranstaltungen zum Thema zeitgenössische 

Kunst gefüllt werden. Darüber hinaus soll 

die Kommunikation zwischen einzelnen 

Künstlern, Intellektuellen aus verschiedenen 

Aktivitätsbereichen und anderen sozialen 

Berufsgruppen auch die Kreativität innerhalb 

der Region fördern. Darunter fallen Ausstellungen, 

Konferenzen, Konzerte und weitere 

kulturelle oder soziale Ereignisse. Die Fortschritte 

bei der Renovierung sind deutlich zu 

erkennen. Auf der einen Seite des Gebäudes 

wurde die Restaurierung schon teilweise fertig 

gestellt, ein Teil des Hofs neu gestaltet, sowie 

Abschnitte der namenlosen Straße, an der die 

Synagoge liegt, wieder aufgebaut und für die 

Öffentlichkeit zugänglich gemacht. Für die 

Zukunft plant man, die Restaurierung fertigzustellen 

und ein weiteres Projekt zu initiieren, 

um auch die namenlose Straße sowie eine 

Fußgängerbrücke über den Somesch wiederherzustellen, 

so dass der Hof des Hauses an 

die Barițiu-Straße angebunden werden kann. 

Ein ähnliches Beispiel, allerdings mit einer 

völlig anderen Vorgeschichte, findet man in 

der Fabrica de Pensule im Stadtteil Mărăști. 

Die Pinselfabrik, heutzutage als Gebäude 

für zeitgenössische Kunst genutzt, wurde in 

der kommunistischen Ära in den 80er Jahren 

als Produktionsstätte für Lacke und Pinsel 

aufgebaut. Die Mitarbeiterzahl belief sich auf 

einige hundert. Nach dem Zusammenbruch 

des Regimes sank die Produktivität und 

Wirtschaftlichkeit dieser Fabrik kontinuierlich. 

2006 beschloss man, die Fabrik komplett 

stillzulegen. Im Jahr 2008 wurde ein Immobilienprojekt 

ins Leben gerufen, um einen 

neuen Nutzungsplan für Teile der Fabrik zu 

erarbeiten. Der Entwurf sah ursprünglich vor, 

die Räumlichkeiten als Wohnungen oder für 

Gewerbetreibende aufzubereiten und zu verkaufen. 

Die Investitionen für eine Aufbereitung 

der Fabrikräumlichkeiten wurden auf ca. 

400.000 Euro geschätzt. Allerdings haben die 

Verantwortlichen diese Idee schnell verworfen 

und sind dazu übergegangen, Teile der Fabrik 

zu vermieten, um Künstlern oder Galerien 

Räumlichkeiten zu bieten, die sich die teuren 

Mieten im Stadtzentrum nicht mehr leisten 

können. Der Mietvertrag wurde befristet auf 

fünf Jahre mit der Option, auf Verlängerung. 

Die Raumaufteilung wurde so belassen, 

wie sie bereits in der ehemaligen Fabrik war. 

Aktuell befinden sich auf einer Fläche von 

ca. 2000 qm 29 Räume, darunter Ateliers, 

Kunstgalerien, Büros sowie zwei Säle für 

Aufführungen. Ein spezifisches Element 

dieser Kulturstätte ist die gemeinsame 

Organisation von Vernissagen oder Ausstellungen. 

So soll der Öffentlichkeit eine 

zentrale Anlaufstelle für das kulturelle 

Schaffen einer Generation geboten werden, 

die das Potential hat, die Kulturlandschaft 

Clujs zu verändern. Teilweise wurden alte 

spectacole de teatru. 

În ciuda infrastructurii 

deficitare au fost 

organizate de la bun 

început primele evenimente, 

cu scopul de a 

conștientiza populația 

și de a pune o temelie 

simbolică. În acest sens, 

a fost stabilit ca scop 

readucerea la viață a unui 

loc de întâlnire căzut în 

uitare, dar situat central, 

care poate fi utilizat de 

diverse categorii profesionale. 

Astfel, spațiile 

libere trebuie umplute cu 

regularitate de evenimente 

pe tema artei contemporane. 

În plus, comunicarea 

dintre artiști, intelectuali 

din diverse domenii de 

activitate și alte categorii 

profesionale trebuie, 

de asemenea, să susțină 

creativitatea în această 

regiune. În acest sens sunt 

vizate conferințe, concerte 

și alte evenimente culturale 

sau sociale. Progresul în ceea ce privește 

renovarea este foarte vizibil. O parte a 

clădirii a fost deja parțial restaurată, o parte 

din curte a fost remodelată și, de asemenea, 

au fost refăcute și oferite publicului larg 

porțiuni din strada fără nume pe care se 

află sinagoga. Pe viitor se dorește finalizarea 

restaurării și inițierea unui alt proiect, 

pentru refacerea străzii fără nume și a unui 

pod pietonal peste Someș, astfel încât curtea 

clădirii să poată fi legată de strada Barițiu. 

Un exemplu similar, însă cu un istoric 

foarte diferit, se regăsește în cazul Fabricii 

de Pensule din cartierul Mărăști. Fabrica de 

Pensule, astăzi o clădire folosită pentru arta 

contemporană, a fost construită în perioada 

Räumlichkeiten der alten Pinselfabrik 

Sediul fostei Fabrici de Pensule 

comunistă, în anii ’80, drept ateliere de 

producție pentru lacuri și pensule. Numărul 

de angajați s-a ridicat la câteva sute. După 

căderea regimului, productivitatea și rentabilitatea 

fabricii a scăzut continuu. În 2006 s-a 

hotărât închiderea completă a fabricii. În 2008 

a fost inițiat un proiect imobiliar, în vederea 

elaborării unui plan de refuncționalizare a 

unor părți din fabrică. Proiectul prevedea 

inițial reamenajarea și punerea în vânzare a 

spațiului ca locuințe sau ca spații comerciale. 

Investițiile pentru reamenajarea suprafeței 

fabricii au fost estimate la aproximativ 

400.000 de euro. Responsabilii cu acest 

proiect au renunțat însă repede la această idee 

și au ajuns la soluția închirierii unor părți 

din fabrică, cu scopul de a oferi un spațiu 

artiștilor sau galeriilor care nu își pot permite 

92 93

Relikte bewusst erhalten, wie z.B. Inschriften 

an Wänden, die an die Sicherheitshinweise 

der alten Fabrikproduktion erinnern sollen 

oder eine Platte mit Pinseln. In Analogie zu 

manchen Projekten im Ausland besteht auch 

hier die Absicht, die Erinnerung an einen 

Ort zu pflegen, jedoch gleichzeitig einen 

ehemaligen industriellen Standort humaner 

zu gestalten. Manche Künstler sprechen von 

der Notwendigkeit eines solchen Ortes, der 

Energie für die eigene Kreativität liefern 

kann und dazu beiträgt, Hindernisse für 

das Schaffen von Kunst zu überwinden. 

Dieser Artikel stellt nur einen Auszug 

aus dem vielfältigen Stadtbild dar. Erst bei 

einem Rundgang durch Cluj entdeckt man 

die vielen interessanten Plätze, Gebäude 

oder Denkmäler aus unterschiedlichen 

Epochen. Nahezu jedes Gebäude hat seine 

eigene Geschichte. Besonders unter dem 

Aspekt der mittelalterlichen Geschichte, 

der Barockzeit und des kommunistischen 

Regimes entstehen interessante Eindrücke, 

die die Einmaligkeit Clujs in Rumänien 

unterstreichen. Besonders erfreulich ist, dass 

der Kern der Stadt bis heute nahezu unverändert 

ist und dem Betrachter das Bild einer 

Stadt der ausgehenden k.u.k.-Monarchie von 

Wiener Prägung vermittelt, jedoch unter 

ungarischem Einfluss. 2 Doch auch hier haben 

große Glasbetonbauten, ähnlich wie in vielen 

westlichen Großstädten, eine neue Ära in 

Bezug auf das äußere Stadtbild eingeläutet. 

Verfasser: Oliver Repaszky, 


Tandempartner: Szilamér Török, 


2] Vgl. Burger/Gräf, Klausenburg 

o chirie ridicată în centrul orașului. Contractul 

de închiriere a fost încheiat pe o perioadă 

de cinci ani, cu posibilitatea prelungirii. 

Vechea structură a fabricii a fost păstrată. 

În prezent există 29 de încăperi pe 

o suprafață de aproximativ 200 m2, între 

acestea, ateliere, galerii de artă, birouri și 

două săli pentru spectacole. Un element 

specific acestui spațiu cultural este organizarea 

de vernisaje sau expoziții comune. Astfel 

este oferit publicului un spațiu important 

pentru expresia culturală a unei generații 

care are potențialul de a schimba peisajul 

cultural al Clujului. Vechile relicve au fost pe 

alocuri intenționat păstrate, ca de exemplu 

inscripțiile pe pereți care să amintească de 

informațiile referitoare la siguranța producției 

în fosta fabrică sau un panou cu pensule. 

Prin analogie cu alte proiecte din străinătate, 

există și aici intenția de a conserva 

amintirea unui loc, dar în același timp, de a 

umaniza imaginea unei locații industriale. 

Unii artiști vorbesc despre necesitatea unui 

asemenea loc dătător de energie creatoare 

de a depăși obstacolele creației artistice. 

Acest articol reprezintă doar o privire de 

ansamblu asupra diversității orașului. De-abia 

într-un circuit al Clujului poate fi descoperită 

multitudinea de locuri interesante, de clădiri 

sau de monumente din diferite epoci. Aproape 

fiecare clădire își are propria istorie. În special 

din perspectiva istoriei medievale, a epocii 

baroce și a regimului comunist iau naștere 

impresii interesante care accentuează unicitatea 

Clujului în România. Deosebit de îmbucurător 

e faptul că centrul orașului a rămas până 

astăzi aproape neschimbat și imprimă celui 

care îl privește imaginea unui oraș aparținând 

Monarhiei Austro-Ungare, cu amprente vieneze 

și influențe maghiare 2 . Dar și aici, la fel 

ca în multe alte metropole occidentale, clădirile 

de beton și sticlă anunță o nouă eră în ceea 

ce privește imaginea exterioară a orașului. 

Autor: Oliver Repaszky, 


Partener de tandem: Szilamér Török, 


2] Cf. Burger/Gräf, Klausenburg 

94 95

10 

„Nur wenige sind sich bewusst, dass sie nicht 

nur reisen, um fremde Länder kennenzulernen, 

sondern auch, um fremden Ländern 

die Kenntnis des eigenen zu vermitteln.“ 

William Somerset Maugham - 

Einleitung 

Ein Land über die touristischen Attraktionen 

hinaus zu erleben, ist ein Privileg. In 

unserem Tandem-Projekt mit der Babeş- 

Bolyai Universität durften wir dieses Privileg 

genießen und das Herz Rumäniens, Land 

und Leute, kennen lernen. Rumänien ist ein 

Land, das von Vielfalt geprägt ist und davon 

lebt. Und dies lässt sich nirgends leichter 

ablesen als an der Einwohnerstruktur des 

Landes. Im Folgenden soll die Stadt Cluj- 

Napoca / Klausenburg / Kolozsvár repräsentieren, 

was sich im Großteil des Landes 

widerspiegelt: In der Vielfalt liegt die Kraft. 

Zahlen & Fakten 

Cluj-Napoca ist mit 179,5 km² und 309.338 1 

Einwohnern (Stand: 2008) 2 die drittgrößte 

Stadt Rumäniens, liegt in Siebenbürgen und 

ist stark vom ungarischen und deutschen 

Einfluss geprägt, welcher historisch bedingt 

1] Hinzu kommen noch ca. 75.000 nicht 

in der Stadt gemeldete Studierende. 

2] Angaben des Bürgermeisteramtes der Stadt Cluj- 

Napoca. Weitere Angaben siehe Tabelle 1 im Anhang. 

Veronika Zettl 

Die Einwohnerstruktur der 

Stadt Cluj-Napoca 

ist. Im späten 19. Jahrhundert, in der Zeit der 

Österreich-Ungarischen Monarchie, wurde 

Siebenbürgen integraler Bestandteil Ungarns. 

Nach dem Zusammenbruch der Monarchie 

1918 fiel Siebenbürgen an Ungarn 3 , 1920 wurde 

es im Friedensvertrag von Trianon an Rumänien 

angegliedert. Nordsiebenbürgen mit Cluj 

gelangte wiederum 1940 durch den Zweiten 

Wiener Schiedsspruch an Ungarn, bevor es 

1947 durch den Pariser Vertrag völkerrechtlich 

an Rumänien zurückging. Noch heute zeugen 

die dreisprachig ausgewiesenen Städtenamen 

sowie die Mehrsprachigkeit und Kultur der 

Stadt von einer bewegten Vergangenheit. 

Nationalitäten, 

Sprachen & Bildung 4 

Wie bereits angedeutet haben die Ungarn 

große Bedeutung in Cluj-Napoca. Rund 

23,9 % der Einwohner sind ungarischer 

Nationalität, 23,3 % geben Ungarisch als 

ihre Muttersprache an (Stand: 2002). Die 

Ungarn stellen damit die größte Minderheit 

in Cluj-Napoca dar und prägen das 

kulturelle Leben der Stadt sehr stark. 

Die deutsche Sprache verliert zwar zunehmend 

an Bedeutung, wird aber dennoch von 

572 Einwohnern als Muttersprache angege- 

3] Siebenbürgen blieb juristisch bis 1920 Teil von Ungarn, 

aber faktisch kam es zu seiner Vereinigung mit Rumänien 

am 1. Dezember 1918, was heutzutage als Nationalfeiertag 

Rumäniens gilt (Anmerkung der Redaktion). 

4] Vgl. Tabelle 2 im Anhang. 

Structura populației orașului 

Cluj-Napoca 

„Doar puțini oameni știu că ei nu călătoresc doar 

pentru a cunoaște ținuturi străine, ci și pentru 

a transmite celor din ținuturile străine propriile 

cunoștințe.“ 

William Somerset Maugham- 

Introducere 

A cunoaște o țară văzând dincolo de 

atracțiile turistice este un privilegiu. Prin 

intermediul proiectului nostru tandem cu 

Universitatea Babeș-Bolyai ne-am bucurat 

de acest privilegiu și am avut ocazia să 

cunoaștem chiar inima României, ținuturile 

și oamenii ei. România este o țară caracterizată 

de diversitate, o diversitate din care își 

câștigă existența. Iar acest lucru nu poate fi 

nicăieri mai ușor de observat decât în structura 

populației țării. În cele ce urmează 

orașul Cluj-Napoca/Klausenburg/Kolozsvár 

va reprezenta ceea ce se reflectă în cea mai 

mare parte a țării: Forța stă în diversitate. 

Cifre și fapte 

Cluj-Napoca este cu cei 179,5 km2 și 309.338 1 

locuitori (în 2008 2 ) al treilea mare oraș al 

României; este așezat în Transilvania și poartă 

amprenta puternică a influenței maghiare și 

1] La aceștia se adaugă încă aproximativ 75.000 de 

studenți care nu sunt înregistrați ca locuind în oraș. 

2] Datele oferite de Primăria orașului Cluj-Napoca. 

Pentru alte date, vezi Tabelul 1 din Anexe. 

germane, fapt datorat evenimentelor istorice. 

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, în 

timpul Monarhiei Austro-Ungare, Transilvania 

a devenit parte integrală a Ungariei. 

După destrămarea Monarhiei, în 1918, 

Transilvania a rămas integrată Ungariei 3 ; în 

1920, în Tratatul de la Trianon a fost alipită 

României. Nordul Transilvaniei împreună 

cu Clujul a aparținut din nou Ungariei în 

1940 în urma celui de-al Doilea Arbitraj de 

la Viena, înainte de a fi înapoiată de drept 

României în 1947 prin Tratatul de la Paris. 

Până astăzi denumirea trilingvă a orașului, 

precum și multilingvismul și cultura orașului 

stau mărturie pentru un trecut impresionant. 

Naționalitate, limbă și educație 4 

Așa cum s-a menționat deja, maghiarii 

au un rol important în Cluj-Napoca. În jur 

de 23,9 % din locuitori sunt de naționalitate 

maghiară, 23,3 % declară limba maghiară ca 

limbă maternă (în 2002). Maghiarii reprezintă 

astfel cea mai numeroasă minoritate 

din Cluj-Napoca și lasă o amprentă puternică 

asupra vieții culturale a orașului. 

Deși limba germană pierde tot mai mult 

din importanță, ea este totuși declarată drept 

limbă maternă de 572 de locuitori (în 2002). 

3] Transilvania a rămas de iure încă parte a Ungariei 

până în 1920, dar de facto s-a unit cu România 

la 1 decembrie 1918, care este sărbătorită ca Ziua 

Națională a României (observația redacției). 

4] cf. Tabelul 2 din Anexe 

96 97

en (Stand: 2002). Mit 734 

Angehörigen sind die Deutschen 

nach den Zigeunern 

mit 3.029 Angehörigen die 

drittgrößte Minderheit der 

Stadt. 5 Die Zahl derer, die 

Deutsch als Fremdsprache 

beherrschen, liegt außerdem 

wesentlich höher. Um dem 

Rechnung zu tragen, wird 

an der Babeş-Bolyai Universität 

dreisprachig unterrichtet: 

Rumänisch, Ungarisch 

und Deutsch. Dies macht 

die Traditions-Universität 

einzigartig und zu einer der 

wichtigsten Hochschulen in 

Ost- und Mitteleuropa. 6 

Auch Slowakisch und 

Serbisch sind als Muttersprache 

vertreten; Englisch, 

Italienisch und Französisch 

sind häufig gesprochene 

Fremdsprachen. 

Bereits 1870 war Cluj- 

Napoca eine Schulstadt mit 

bestem Ruf. 78,4 % der über Sechsjährigen 

konnten damals bereits lesen und schreiben 

– eine Quote, die ihresgleichen suchte. 7 

Heute hat Cluj-Napoca sechs staatliche 

Universitäten wie folgt: Universitatät für 

Agrarwissenschaften und Tiermedizin, 

Universität für Medizin und Pharmazie 

„Iuliu Hațieganu“, Technische Universität, 

Universität für Kunst und Design, 

Musikakademie „Gheorghe Dima“ und 

5] Angaben des Bürgermeisteramtes Cluj-Napoca. 

6] Vgl. Wikimedia Foundation: Cluj-Napoca. http:// 

de.wikipedia.org/wiki/Cluj-Napoca. San Francisco: 

2010. Zugriff am 27.04.2010, 12:00 Uhr. 

7] Gräf, Rudolf / Burger, Ulrich (Hg.): Klausenburg. 

Wege einer Stadt und ihrer Menschen 

in Europa. Cluj: 2007, S. 133–142. 

Babeş-Bolyai-Universität. Die Stadt 

beherbergt über 100.000 Studierende. 8 

Ethnien 9 

So vielfältig die Sprachen und Nationalitäten 

in der Stadt sind, sind auch die Konfessionen 

und Religionen. Nach dem Stand der 

Volkszählung von 2002 gehört die absolute 

Mehrheit mit über 220.000 der Einwohner 

Cluj-Napocas der Orthodoxen Kirche 

an. Zweitgrößte Glaubensgemeinschaft ist 

8] Vgl. Wikimedia Foundation: Cluj-Napoca. http:// 


2010. Zugriff am 27.04.2010, 12:00 Uhr. 


Cu 734 de membrii, germanii reprezintă, după 

țigani cu 3.029 de membrii, a treia minoritate 

ca număr de membrii din oraș 5 . Numărul 

celor care stăpânesc limba germană ca limbă 

străină este însă mult mai mare. De luat în 

calcul este faptul că la Universitatea Babeș- 

Bolyai cursurile se țin în trei limbi: română, 

maghiară și germană. Acest lucru conferă 

unicitate acestei univerități cu tradiție și o 

transformă în una din cele mai importante 

Universități din Europa Centrală și de Est 6 . 

5] Datele oficiale ale Primăriei Cluj-Napoca 

6] Cf. Wikimedia Foundation: Cluj-Napoca. Http:// 


2010. Accesat în 27.04.2010, ora 12:00. 

Și limbile slovacă și sârbă 

sunt reprezentate ca limbi 

materne; engleza, italiana 

și franceza sunt adesea 

vorbite ca limbi străine. 

Deja în 1870 Cluj-Napoca 

era un oraș cu școli de foarte 

bun renume. 78,4 % din 

locuitorii de peste 6 ani erau 

capabili încă pe atunci să 

scrie și să citească – o rată 

care nu avea comparație 7 . 

Astăzi în Cluj-Napoca 

există șase universități de stat 

cum urmează: Universitatea 

de Științe Agricole și Medicină 

Veterinară, Universitatea 

de Medicină și Farmacie 

„Iuliu Hațieganu“, Universitatea 

Tehnică, Universitatea 

de Arte și Design, Academia 

de Muzică „Gheorghe Dima“ 

și Universitatea Babeș-Bolyai, 

iar orașul găzduiește peste 

100.000 de studenți 8 . 

98 99 

Etnii 9 

Confesiunile și religiile sunt la fel de 

diverse ca și limbile și naționalitățile din oraș. 

Conform recensământului din 2002, majoritatea 

absolută de peste 220.000 de locuitori 

ai orașului Cluj-Napoca aparține Bisericii 

Ortodoxe. Locul al doilea printre comunitățile 

religioase îl ocupă Biserica Reformată (în 

2002: 38.779), urmată de greco-catolici (în 

7] Gräf, Rudolf / Burger, Ulrich (Hg.): Klausenburg. 

Wege einer Stadt und ihrer Menschen 

in Europa. Cluj: 2007, S. 133 – 142. 

8] Cf. Wikimedia Foundation: Cluj-Napoca. Http:// 



9] Cf. Tabelul 3 în Anexe

die der Reformierten Kirche (2002: 38.779), 

gefolgt von der Griechisch-Katholischen 

(2002: 18.484) und der Römisch-Katholischen 

(2002: 17.540). Interessanterweise wuchs die 

Orthodoxe Glaubensgemeinschaft erst nach 

dem Zweiten Weltkrieg rasant an. Vor und 

während des Krieges war es lediglich eine 

schrumpfende Minderheit (1930: 11.942 / 1941: 

2.197). Zu dieser Zeit hatten die Reformierte, 

die Römisch-Katholische und die Griechisch- 

Katholische Kirche die meisten Gläubigen. 

Die jüdische Gemeinschaft wurde in 

den Statistiken des Bürgermeisteramtes als 

Religionsgemeinschaft nicht berücksichtigt, 

sondern lediglich als Nationalität erfasst, was 

auf ein anderes Verständnis von Nationalität 

und Staatsangehörigkeit hinweist. Hierzu 

jedoch später mehr. Aus der Sekundärliteratur 

wissen wir allerdings, dass Rumänien noch 

vor dem Zweiten Weltkrieg zahlreiche Juden 

beherbergte (1930: 13.504). Diese Zahl stieg 

bis 1941 auf 16.763 Angehörige an, obwohl 

sich Rumänien politisch am nationalsozialistischen 

Deutschland orientierte. Durch 

die Verfolgung und Ermordung zahlreicher 

Juden und Roma während des Zweiten 

Weltkriegs schrumpfte die Zahl bis 1992 

drastisch auf 340 Juden in Cluj-Napoca. 

Altersstruktur & Geschlecht 10 

Wie der Großteil Rumäniens hat auch 

die Stadt Cluj-Napoca mit der Überalterung 

der Gesellschaft zu kämpfen. Bis 2006 

bewegte sich die Zuwachsrate im negativen 

Bereich; erst seit 2007 ist die Anzahl der 

Nachkommen höher als die Sterberate. 

Dennoch: Nahezu 110.000 Einwohner/ 

innen sind 45 Jahre und älter, während es 

lediglich 41.787 Kinder unter 14 Jahren in 

der Stadt gibt. 98.359 Einwohner/innen 

10] Vgl. Tabelle 4 und 5 im Anhang. 

sind zwischen 15 und 29 Jahre alt. Hiervon 

sind allerdings 51.155 Frauen und lediglich 

47.204 Männer. Auch im Alter zwischen 

30 und 44 Jahren zeichnet sich der Frauenüberschuss 

der Stadt deutlich ab: 37.142 

Personen dieser Altersgruppe sind weiblich, 

lediglich 32.592 männlich. In der Altersgruppe 

ab 61 nimmt der Überschuss noch 

stärkere Ausmaße an: 25.721 Frauen und 

18.186 Männer. Diesem Ungleichgewicht 

ist es mitunter geschuldet, dass Frauen als 

qualifizierte Arbeitskräfte mehr Bedeutung 

in der Gesellschaft zukommt. Emanzipation 

ist daher ein sehr aktuelles Thema. 

Migration 11 

Während Cluj-Napoca 1980 noch ein 

Migrationssaldo von Plus 7.185 aufweisen 

konnte, wanderten nach der Wende 

immer mehr Einwohner aus, sodass es 

1995 zu einer Abwanderungsspitze von 682 

Einwohnern kam. Die Auswanderungswelle 

flachte jedoch bald ab. Heute ist das 

Migrationssaldo nahezu ausgeglichen. 

Soziales 12 

Die Zahl der verheirateten Paare in der 

Stadt ist – auch gemessen an der Einwohnerzahl 

– relativ stabil. Allerdings hat sich 

die Anzahl der Scheidungen zwischen 1999 

(346) und 2008 (709) mehr als verdoppelt. 

Die Scheidungsrate schwankt zwar stark, ein 

steter Anstieg ist allerdings deutlich sichtbar. 

Dennoch liegt die Quote mit Spitzenwerten 

von 30,1 % im Jahr 2004 weit unter dem 

deutschen Durchschnitt. Die Ehe scheint 

in Rumänien nach wie vor eine wichtige 

gesellschaftliche Institution zu sein. 



2002: 18.484) și de romano-catolici (în 2002: 

17.540). Este interesant că de-abia după cel 

de-al Doilea Război Mondial comunitatea 

ortodoxă s-a mărit semnificativ. Înainte și în 

timpul războiului ea reprezenta o minoritate 

în scădere (în 1930: 11.942 / în 1941: 2.179). 

În această perioadă Biserica Reformată, cea 

Romano-Catolică și cea Greco-Catolică au 

avut cel mai mare număr de credincioși. 

Comunitatea evreiască nu a fost inclusă 

în statisticile Primăriei ca o comunitate 

religioasă, ci doar ca naționalitate, ceea ce 

indică o înțelegere diferită a naționalității și 

a cetățeniei. Dar această temă va fi dezvoltată 

ulterior. Într-adevăr, știm din literatura 

de specialitate că în România încă înainte 

de război locuiau foarte mulți evrei(în 1930: 

13.504). Acest număr a crescut până în 1941 la 

16.763 de membrii, deși România era orientată 

politic spre Germania nazistă. Datorită 

persecutării și uciderii a numeroși evrei și 

rromi în timpul celui de-al Doilea Război 

Mondial, numărul evreilor din Cluj-Napoca 

a scăzut dramatic, ajungând în 1992 la 340. 

Împărțirea pe vârste și sex 10 

Ca întreaga Românie, și orașul Cluj- 

Napoca se confruntă cu problema îmbătrânirii 

populației. Până în 2006 rata 

natalității a înregistrat cote negative; 

de-abia din 2007 numărul nou-născuților 

a depășit numărul celor decedați. 

Cu toate acestea, aproape 110.000 de locuitori 

au 45 de ani sau peste, în timp ce numărul 

copiilor din oraș sub 14 ani este de doar 41.787. 

98.359 de locuitori au vârsta cuprinsă între 15 

și 29 de ani. Dintre aceștia 51.155 sunt femei 

și doar 47.204 sunt bărbați. Și în intervalul de 

vârstă 30-44 de ani numărul femeilor din oraș 

este cu mult mai mare: 37.142 de femei față de 

10] Cf. Tabelul 4 și 5 din Anexe 

doar 32.592 bărbați. La cei de peste 61 de ani 

surplusul atinge cote și mai mari: 25.721 femei și 

18.186 bărbați. Acest dezechilibru se datorează 

printre altele faptului că femeile câștigă în 

societate un rol tot mai important în calitate 

de forță de lucru calificată. Prin urmare, 

emanciparea este o temă foarte actuală. 

Migrația 11 

În vreme ce Cluj-Napoca avea în 1980 un 

sold al migrației de plus 7.185, după Revoluție 

au emigrat tot mai mulți locuitori, astfel 

încât în 1995 s-a ajuns la cota cea mai mare 

de emigrație, de 682 de locuitori. Valul 

emigrației s-a potolit însă curând. Astăzi 

soldul migrației este aproape de zero. 

Chestiuni sociale 12 

Numărul perechilor căsătorite din oraș este 

– în raport cu numărul de locuitori – relativ 

stabil. În schimb, numărul divorțurilor între 

1999 (346) și 2008 (709) este mai mare decât 

dublu. Deși rata divorțurilor a scăzut mult, 

se poate observa totuși o creștere constantă. 

Cu toate acestea, rata divorțurilor cu valoarea 

maximă de 30,1 % în anul 2004 se află mult 

sub media din Germania. Căsătoria pare să 

fi rămas în România o instituție socială. 

Situații frapante 

Cum s-a menționat deja, termenul „evreiesc“ 

vizează, în statisticile Primăriei și, prin 

urmare, în evaluările folosite la recensământ, 

naționalitatea, dar nu și apartenența religioasă. 

Acest lucru se datorează unui alt mod 

de înțelegere a naționalității și a cetățeniei, 

care nu sunt înțelese similar în Germania. 

11] Cf. Tabelul 6 din Anexe 

12] Cf. Tabelul 7 din Anexe 

100 101

Auffälligkeiten 

Wie bereits angedeutet, wird in den Statistiken 

des Bürgermeisteramtes und somit 

in den Auswertungen der Volkszählungen 

„Jüdisch“ als Nationalität, nicht aber als 

Religionsgemeinschaft betrachtet. Dies ist 

einem anderen Verständnis von Nationalität 

und Staatsangehörigkeit geschuldet, 

das in Deutschland so nicht vertreten ist 

„Der Begriff ‚Nationalität‘ wird [im Deutschen] 

nicht nur benutzt, um Menschen einer 

Ethnie zuzuordnen, sondern auch dazu, die 

Zugehörigkeit zu einem als ‚Nation‘ definierten 

(National-)Staat zu bezeichnen. Bei 

dieser Begriffsverwendung ist Nationalität 

ein Synonym für Staatsangehörigkeit.“ 13 In 

Rumänien herrscht ein anderes Verständnis 

von Nationalität und Staatsangehörigkeit 

vor. Hier wird als Nationalität lediglich 

die Zugehörigkeit zu einer Völkergruppe 

verstanden. Das Volk der Juden ist somit eine 

Völkergruppe, die Zugehörigkeit zu dieser 

wird als Nationalität erfasst. Dementsprechend 

findet sich „Jüdisch“ als Nationalität in 

den Statistiken wieder. Seltsamerweise wird 

in der Statistik der Religionszugehörigkeiten 

„Jüdisch“ nicht noch einmal abgefragt, 

sodass ein Einwohner mit jüdischer Nationalität 

entweder mit einer anderen Konfession 

oder religiös gar nicht erfasst wird. 

Ebenfalls interessant ist die Differenzierung 

von Staatsangehörigkeit und 

Nationalität im Pass. Beispielsweise hat 

ein in Rumänien lebender Bürger, der der 

ungarischen Minderheit angehört, im Pass 

unter dem Punkt Nationalität den Eintrag 

„Ungarisch“, bei der Staatsangehörigkeit 

wird „Rumänisch“ zu finden sein. 

13] Wikimedia Foundation: Nationalität. http:// 

de.wikipedia.org/wiki/Nationalität. San Francisco: 

2010. Zugriff am 27.04.2010, 14:00 Uhr. 

Fazit 

Rumänien und insbesondere Cluj-Napoca 

mit seiner Nähe zu Ungarn und der Österreichisch-Ungarischen 

Vergangenheit ist nach 

wie vor ein Ort der Begegnung unterschiedlicher 

Ethnien, Religionen, Sprachen und Kulturen. 

Dies alles prägt das tägliche Leben der 

Stadt sehr stark. Zweisprachige Theateraufführungen, 

Bibliotheken mit Bücherbeständen 

in den verschiedenen Sprachen der Minderheiten 

sowie Ausstellungen und Kunstprojekte, 

die das multikulturelle Leben in Cluj- 

Napoca und Rumänien thematisieren, sind 

nur einige Beispiele dafür. Natürlich hat auch 

diese Stadt mit den Schattenseiten der Vielfalt 

zu kämpfen: Abgrenzung, mangelnde Identifikation 

mit dem rumänischen Staat, Vorurteile. 

Meist ist mangelnde Kenntnis über und 

Verständnis für die jeweils andere Kultur das 

größte Problem. Und um dem entgegenzuwirken, 

konzipierte das Deutsche Kulturzentrum 

in Cluj-Napoca eine Ausstellung, deren 

Motto auch das unseres Tandem-Projekts 

ist: Erzähl mir über deinen Nachbarn! 

Verfasserin: Veronika Zettl, 


Tandempartnerin: Eszter Király, 


„Termenul de ‚naționalitate‘ este utilizat (în 

germană) nu doar pentru a încadra oamenii 

într-o etnie, ci și pentru a desemna apartenența 

la un stat (național) definit ca ‚națiune’. Cu o 

asemenea utilizare a termenului, naționalitate 

este sinonim cu cetățenia“ 13 . În România primează 

un alt mod de înțelegere a naționalității 

și a cetățeniei. Prin naționalitate se înțelege 

doar apartenența etnică. Poporul evreiesc este 

așadar un grup etnic, iar aparteneța la acesta 

este considerată naționalitate. În consecință, 

termenul „evreiesc“ se regăsește în statistici ca 

naționalitate. În mod excepțional, în statisticile 

referitoare la apartenența religioasă, 

apartenența la iudaism nu este absolut deloc 

inserată în chestionar, astfel încât un locuitor 

de naționalitate evreiască fie este înregistrat ca 

aparținând unei alte confesiuni, fie apartenența 

religioasă este cu totul lăsată la o parte. 

La fel de interesantă este diferențierea făcută 

în pașaport între cetățenie și naționalitate. 

Spre exemplu, un cetățean român care aparține 

minorității maghiare va avea în pașaport la 

rubrica naționalitate specificarea „maghiară“, 

iar la rubrica cetățenie, specificarea „română“. 

Concluzii 

România și îndeosebi Cluj-Napoca este la fel 

ca înainte, datorită vecinătății sale cu Ungaria 

și a trecutului austro-ungar, un loc al întâlnirii 

diverselor etnii, religii, limbi și culturi. 

Toate acestea și-au pus puternic amprenta 

asupra vieții cotidiene a orașului. Spectacolele 

de teatru bilingve, bibliotecile cu colecții de 

cărți în diversele limbi ale minorităților, ca 

și expozițiile și proiectele artistice care au ca 

temă viața multiculturală din Cluj-Napoca 

și din România sunt doar câteva exemple în 

acest scop. Desigur orașul trebuie să înfrunte 

și partea neplăcută a diversității: separarea, 

13] Wikimedia Foundation: Nationalität. http:// 

de.wikipedia.org/wiki/Nationalität. San Francisco: 


lipsa identificării cu statul român, prejudecăți. 

Cel mai adesea, problema majoră o reprezintă 

cunoașterea și înțelegerea insuficientă 

a celeilalte culturi. Și pentru a contracara 

aceste aspecte, Centrul Cultural German 

din Cluj-Napoca a organizat o expoziție al 

cărei motto este și cel al proiectului nostru 

tandem: Povestește-mi despre vecinul tău! 

Autoare: Veronika Zettl, 


Parteneră de tandem: Eszter Király, 


102 103

Anhang | Anexe 

Tabelle 1: Auszug aus der Einwohnerstatistik zwischen 1966 und 2008 14 

Tabelul 1: Extras din statistica evidenței populației între 1966 și 2008 15 

Einwohnerzahl am 

1. Januar 

Numărul de locuitori 

la 1 ianuarie 

300.000 

200.000 

100.000 

0 

14] Angaben des Bürgermeisteramtes der Stadt Cluj-Napoca. 


1966 1976 1984 1994 1998 2004 2008 

185.663 225.147 297.959 325.918 333.607 297.461 309.338 

weiblich | femei 94.768 115.064 153.020 169.279 172.807 156.995 164.047 

männlich | bărbați 90.895 110.083 144.939 156.639 160.800 140.466 145.291 

Tabelle 2: Auszug aus der Statistik der Nationalitäten 16 

Tabelul 2: Extras din statistica referitoare la naționalități 17 

16] Vgl. Dáné Tibor Kálmán/Egyed Ákos/Sipos Gábor/Wolf Rudolf(szerk.): Kolozsvár 1000 éve. A 2000. október 

13-14-én rendezett konferencia előadásai. Kolozsvár, 2001. Az Erdélyi Múzeum-Egyesület kiadása. 

17] Cf. Dáné Tibor Kálmán/Egyed Ákos/Sipos Gábor/Wolf Rudolf(szerk.): Kolozsvár 1000 éve. A 2000. 

október 13-14-én rendezett konferencia előadásai. Kolozsvár, 2001. Az Erdélyi Múzeum-Egyesület kiadása. 

104 105 

Rumänen 

Români 

Ungaren 

Maghiari 

Deutsche 

Germani 

Juden 

Evrei 

Zigeuner 

Țigani 

1850 2.522 11.975 1.663 479 461 

1880 3.978 23.490 1.469 4 24 128 

1890 3.226 27.514 1.336 737 8 21 110 

1900 6.039 40.845 1.784 9 22 83 

1910 7.562 50.704 1.676 371 6 41 107 

1920 28.274 41.583 2.073 10.633 

1930 34.895 47.689 2.500 13.062 1.043 244 54 262 

1941 9.814 96.002 1.606 2.661 557 34 10 45 

1948 47.321 67.977 360 1.625 

1956 74.033 74.155 990 4.530 444 32 31 34 

1966 104.914 76.934 1.333 1.689 178 42 50 34 

1977 173.003 86.215 1.480 1.009 628 50 28 32 

1992 248.572 74.871 1.149 344 3.201 84 23 27 

2002 252.433 60.287 734 217 3.029 146 12 25 

Ukrainer 

Ucrainieni 

Serben 

Sârbi 

Slowaken 

Slovaci

Tabelle 3: Auszug aus der Statistik der Ethnien 18 

Tabelul 3: Extras din statistica referitoare la etnii 19 

Orthodoxe 

Ortodoxă 

Griech.-Kath. 

Greco-catolică 

Röm.-Kath. 

Rom.-catolică 

1850 164 2.384 5.790 6.984 937 727 479 

1857 170 1.160 6.944 7.194 1.042 738 231 

1869 334 3.532 9.870 9.373 1.146 1.058 1.008 

1880 434 4.128 10.652 10.680 1.290 1.034 1.601 

1890 489 3.279 11.248 12.621 1.432 1.237 2.414 

1900 968 7.208 16.041 16.895 1.719 1.704 4.730 

1910 1.359 8.646 19.021 20.726 2.016 1.921 7.046 

1930 11.942 22.816 20.291 26.919 2.425 2.137 13.504 

1941 2.197 11.530 32.629 40.605 2.643 4.124 16.763 

1992 216.075 21.677 22.575 48.156 732 4.049 340 

2002 220.011 18.484 17.540 38.779 621 3.369 227 

18] Vgl. Dáné Tibor Kálmán/Egyed Ákos/Sipos Gábor/Wolf Rudolf(szerk.): Kolozsvár 1000 éve. A 2000. október 

13-14-én rendezett konferencia előadásai. Kolozsvár, 2001. Az Erdélyi Múzeum-Egyesület kiadása. 

19] Cf. Dáné Tibor Kálmán/Egyed Ákos/Sipos Gábor/Wolf Rudolf(szerk.): Kolozsvár 1000 éve. A 2000. 

október 13-14-én rendezett konferencia előadásai. Kolozsvár, 2001. Az Erdélyi Múzeum-Egyesület kiadása. 

Reformierte 

Reformată 

Evangelen 

Evanghelici 

Unitarier 

Unitarieni 

Israeliten 

Israeliți 

Tabelle 4: Altersstruktur und Geschlecht im Jahr 2002 20 

Tabelul 4: Împărțirea pe vârstă și sex în anul 2002 21 

0 20' 40' 60' 80' 100' 

20] Angaben des Bürgermeisteramtes der Stadt Cluj-Napoca nach der Volkszählung von 2002. 

21] Datele oficiale ale Primăriei Cluj-Napoca dup recensământul din 2002. 

106 107 

gesamt 

total 

männlich 

bărbați 

weiblich 

femei 

0 - 14 41.787 21.339 20.448 

15 - 29 98.359 47.204 51.155 

30 - 44 69.734 32.592 37.142 

45 - 60 64.166 31.020 33.146 

≥ 61 43.907 18.186 25.721

Tabelle 5: Natürliche Zuwachsrate zwischen 1999 und 2008 22 

Tabelul 5: Rata natalității între 1999-2008 23 

Lebendgeburten 

Născuți vii 

Totgeburten 

Născuți morți 

3.000 

2.000 

1.000 

0 

1.000 

2.000 

3.000 

Sterberate gesamt 

Total rata mortalității 

natürliche Zuwachsrate 

Rata natalității 



1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 

2.402 2.388 2.357 2.165 2.214 2.417 2.785 2.855 2.866 3.021 

4 9 6 8 7 7 10 8 7 9 

2.826 2.876 2.828 2.879 2.796 2.708 2.792 2.876 2.704 2.670 

-424 -488 -471 -714 -582 -291 -7 -21 162 351 

Tabelle 6: Migration zwischen 1999 und 2008 24 

Tabelul 6: Migrația între 1999 și 2008 25 

Immigranten 

Imigranți 

Emigranten 

Emigranți 

Migrationssaldo 

Soldul migrației 



1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 

325 382 319 139 61 70 91 136 213 275 

509 508 418 405 489 507 355 393 232 288 

-184 -126 -99 -266 -428 -437 -264 -257 -19 -13 

108 109 

400 

200 

0 

200 

400 

600 

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Tabelle 7: Scheidungsrate zwischen 1999 und 2008 26 

Tabelul 7: Rata divorțurilor între 1999 și 2008 27 

Verheiratete 

Căsătoriți 

Geschiedene 

Divorțați 

Scheidungsrate 

Rata divorțurilor 

3.000 

2.500 

2.000 

1.500 

1.000 

500 

0 

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 


27] Datele oficiale ale Primăriei orașului Cluj-Napoca 

2.142 2.094 1.994 1.908 1.944 2.378 2.476 2.533 2.529 2.489 

346 366 267 523 519 716 533 477 489 709 

16,2 17,5 13,4 27,4 26,7 30,1 21,5 18,8 19,3 28,5 

2007 2008 

110 111

Cluj 2011 

112 113

11 

Wenn man ein wenig aufmerksam durch 

Cluj-Napoca geht, fallen einem die zahlreichen 

Plakate für Filmabende und Filmfestivals 

auf. Neben den zwei größten internationalen 

Filmfestivals – dem Transilvania 

International Film Festival (TIFF) und dem 

Comedy Cluj – gibt es viele kleinere Festivals, 

von denen drei hier vorgestellt werden sollen: 

die französischen Filmfestivals, der Filmabend 

des deutschen Zentrums Klausenburg 

sowie das Universitätsfestival FFeST. Dabei 

stellt sich für mich die Frage, warum gerade 

Cluj, und nicht etwa die Hauptstadt Bukarest, 

so viele Events rund um den Film präsentiert. 

Die Film-Veranstaltungen des 

französischen Kulturzentrums 

Allein das Centre culturel français de Cluj- 

Napoca bietet bereits drei Festivals im Jahr an: 

Zum einen das frankophone Les journées 

du film francophone im März, dem Monat 

der Francophonie, bei dem Filme aus den 

frankophonen Ländern gezeigt werden. 

Ähnliche Festivals finden in dieser Zeit 

in ganz Rumänien statt, wobei Cluj allerdings 

eine Ausnahme bildet, da hier immer 

besondere Länder präsentiert werden, im 

Jahr 2011 z. B. Vietnam und Kambodscha. 

Gezeigt werden acht Filme, die jeweils von 

ca. 70 Personen gesehen werden. Außerdem 

werden Diskussionen mit Regisseuren 

und Schauspielern organisiert. 

Patricia Erkenberg 

Filmfestivals 

in Cluj-Napoca 

Im Dezember organisiert das Kulturzentrum 

ein rein französisches Filmfestival, 

innerhalb dessen es eine eigene 

Veranstaltungsreihe für Kinder gibt. 

Das dritte Filmevent ist das Very Short 

Film Fest, bei dem Kurzfilme gezeigt werden, 

die maximal drei Minuten lang sind. Auch 

dieses Festival findet zur gleichen Zeit in ganz 

Rumänien statt, wird allerdings von Cluj- 

Napoca aus organisiert, da das französische 

Kulturzentrum in der Stadt dieses ursprünglich 

französische Festival nach Rumänien 

geholt hat. Außerdem gibt es beim Very Short 

Film Fest in Cluj eine spezielle rumänische 

Sektion, die geschaffen wurde, um den rumänischen 

Film und rumänische Regisseure zu 

unterstützen. In dieser Sektion werden insgesamt 

15 rumänische Filme gezeigt; für den 

Wettbewerb 2011 wurden bereits 103 Filme 

eingereicht. Aber auch in anderen Bereichen 

versucht das französische Kulturzentrum, den 

rumänischen Film zu unterstützen, zum Beispiel 

durch die Vermittlung von Kontakten. 

Neben seinen eigenen Festivals beteiligt 

sich das Zentrum auch an den großen 

Festivals der Stadt. Für das TIFF organsiert 

es französische Filmvorführungen und lädt 

Gäste dazu ein. Im Jahr 2010 unterstützte 

das französische Kulturzentrum zudem das 

TIFF bei der Organisation der Conference 

of European Film Critics, die in diesem Jahr 

im Rahmen des TIFF in Cluj stattfand. 

Festivaluri 

de film în 

Cluj-Napoca 

La o plimbare mai atentă 

prin Cluj-Napoca, ies în 

evidență numeroasele afișe 

pentru serile și festivalurile 

dedicate filmelor. Pe lângă 

cele două mari festivaluri 

internaționale – Festivalul 

Internațional de Film 

Transilvania (TIFF) și 

Comedy Cluj – există multe 

festivaluri speciale, de mai 

mică amploare. Trei dintre 

acestea vor fi prezentate în 

acest articol: Festivalurile 

Filmului Francez, Seara 

de Film organizată de 

Centrul Cultural German 

și Festivalul Universității – 

FFeST. În acest context, mă 

întreb de ce tocmai Cluj-ul 

și nu capitala București 

prezintă atât de multe 

evenimente legate de film. 

Festivalurile de film organizate 

de Centrul Cultural Francez 

Doar Centre culturel français de Cluj- 

Napoca oferă trei festivaluri de film pe an: 

Mai întâi în martie, luna Francofoniei, Les 

journées du film francophone, ocazie cu care 

sunt proiectate filme din țările francofone. În 

această perioadă se desfășoară festivaluri similare 

în întreaga Românie, dar Clujul constituie 

Plakat für das vierte FFeST 2010 

Afișul festivalului din 2010 

o excepție prin faptul că aici sunt prezentate 

întotdeauna țări speciale, de exemplu, în 2011 

au fost prezentate Vietnam și Cambogia. Sunt 

prezentate opt filme, fiecare fiind vizionat 

de aproximativ 70 de persoane. În plus, sunt 

organizate discuții cu regizori și actori. 

În decembrie, Centrul Cultural Francez 

organizează un festival pur franțuzesc, în 

cadrul căruia există o serie de evenimente 

pentru copii. 

Al treilea eveniment cinematografic este 

Very Short Film Fest, în cadrul căruia sunt proiectate 

filme de scurt-metraj, de maximum trei 

114 115

Noch enger ist allerdings die Zusammenarbeit 

mit Comedy Cluj. Hier war das französische 

Kulturzentrum an der Gründung 

des Festivals 2009 beteiligt, indem es dieser 

neuen Veranstaltungsreihe den Hauptsponsor, 

eine französische Versicherungsgesellschaft, 

vermittelte. Außerdem gibt es eine spezielle 

französische Reihe innerhalb des Festivals, 

für die das Zentrum die Untertitel stellt. 

Die Finanzierung der Festivals und 

anderen Veranstaltungen des französischen 

Kulturzentrums rund um das Thema Film 

setzt sich zusammen aus Zuwendungen der 

französischen Botschaft, und des Sponsors 

Orange sowie durch Eigenkapital aus 

Sprachkurs-Einnahmen des Zentrums. So 

können die Filme den Zuschauern auch 

ohne Eintrittspreis angeboten werden. An 

der Vielzahl der Veranstaltungen rund um 

den französischen Film zeigt sich auch 

die besondere Verbindung zwischen der 

rumänischen und französischen Kultur. 

Die Film-Veranstaltungen des 

Deutschen Kulturzentrums 

Klausenburg 

Auch das Deutsche Kulturzentrum 

Klausenburg bietet jährlich eine Filmreihe 

an, bei der deutsche Filme jeweils zu einem 

bestimmten Thema gezeigt werden. Zu demselben 

Thema findet außerdem im Rahmen 

der Veranstaltungen ein Vortrag von einem 

Experten statt. Eine weitere Besonderheit der 

deutschen Filmabende ist, dass als Vergleich 

und Ergänzung zu den deutschen Filmen 

auch ein rumänischer Film zum selben 

Thema vorgeführt wird. Gezeigt werden die 

Filme meistens im eigenen Saal des Kulturzentrums, 

nur in Ausnahmen in Kinos. 

Ähnlich wie das französische Kulturzentrum 

kooperiert auch das deutsche Kulturzen- 

trum mit dem TIFF und organisiert hierfür 

die Vorführung eines deutschen Films. Im 

Jahr 2010 wurde zum Beispiel der Stummfilm 

„Metropolis“ aus dem Jahr 1927 gezeigt, 

der eigens für diese Vorführung mit Live- 

Musik von Antonio Bras unterlegt wurde. 

Die Film-Veranstaltungen 

der Universitäten 

Ein weiteres interessantes Filmfestival in 

Cluj ist das FFeST (Festivalul Internaţional 

al Filmului Studenţesc) der Universitäten, 

das 2011 bereits zum fünften Mal stattfindet. 

Das Festival wird als Wettbewerb gestaltet, 

der drei Tage dauert. Vergeben werden 

Preise in den fünf Kategorien Animation, 

Kurzfilm, Fiction, Dokumentarfilm und 

experimenteller Film, sowie ein Gesamtpreis 

für den besten Film über die Kategorien 

hinweg. Die Teilnehmer sind Studenten 

der sechs Filmuniversitäten in Rumänien 

mit ihren eigenen Produktionen. Dabei 

bekommt jede Universität 90 Minuten zur 

Verfügung gestellt (die Auswahl der besten 

Filme einer Universität erfolgt jeweils vor 

Ort an der jeweiligen Hochschule). Neben 

den rumänischen Filmhochschulen werden 

außerdem jedes Jahr Universitäten aus 

anderen ostmitteleuropäischen Ländern 

zur Teilnahme am Wettbewerb eingeladen, 

so z. B. aus Ungarn, der Republik Moldau 

oder Serbien. Über die Vergabe der Preise 

entscheidet eine Jury, die sich aus Vertretern 

der beteiligten Universitäten zusammensetzt. 

Den Vorsitz der Jury hat allerdings jedes 

Jahr ein anderer bekannter rumänischer 

Regisseur, so z. B. im Jahr 2009 Dan Pița. 

Die Studenten der Filmhochschulen 

stellen nicht nur die Filme des Festivals, 

sie organisieren auch die Durchführung, 

also den Saal und die große Eröffnungsveranstaltung 

in der Philharmonie von 

Cluj-Napoca. Besucht werden die Vor- 

minute. Și acest festival se desfășoară simultan 

în toată țara, dar este, de fapt, coordonat 

din Cluj-Napoca, fiindcă Centrul Cultural 

din acest oraș a adus pentru prima oară în 

România acest festival de origine franceză. În 

plus, la Very Short Film Fest din Cluj există o 

secțiune dedicată filmului românesc, creată 

special pentru a susține filmul românesc și 

regizorii români. În cadrul acestei secțiuni sunt 

prezentate în total 15 filme românești; pentru 

competiția din 2011 au fost deja propuse 103 

filme. Dar Centrul Cultural Francez încearcă 

să susțină filmul românesc și în alte privințe, 

spre exemplu, prin mijlocirea de contacte. 

Pe lângă propriile festivaluri, Centrul 

Cultural Francez ia parte și la marile festivaluri 

din oraș. Cu ocazia TIFF, organizează 

premiere de film francez și invită la 

acestea oaspeți. În anul 2010, Centrul Cultural 

Francez a susținut TIFF organizând 

Conference of European Film Critics, care s-a 

desfășurat în acest an în cadrul TIFF. 

O cooperare și mai strânsă s-a desfășurat 

cu Comedy Cluj. Centrul Cultural Francez 

a participat la înființarea festivalului 

în 2009, prin faptul că a jucat rolul de mijlocitor 

între această serie de evenimente și 

sponsorul principal, o companie franceză 

de asigurări. În plus, există în cadrul festivalului 

o serie de filme specific franțuzești, 

pentru care Centrul asigură subtitrarea. 

Finanțarea festivalului și a altor evenimente 

organizate de Centrul Cultural Francez pe 

tema filmului este realizată din contribuțiile 

Ambasadei Franceze și a sponsorului Orange, 

precum și din capitalul propriu provenit din 

veniturile realizate din cursurile de limbă 

organizate de Centru. Astfel, filmele pot fi 

oferite spectatorilor chiar și gratuit. La numărul 

mare de evenimente prilejuite de filmul 

francez se evidențiază, de asemenea, legătura 

specială dintre cultura franceză și cea română. 

Evenimente cinematografice 

organizate de Centrul Cultural 

German 

Și Centrul Cultural German oferă anual o 

serie de filme, ocazie cu care sunt prezentate 

filme germane corelate cu o anumită temă. 

În cadrul acestui eveniment are loc, pe lângă 

proiecția propriu-zisă, o expunere pe aceeași 

temă a unui expert. Un alt lucru specific 

serilor de film german o constituie faptul 

că, pe aceeași temă, este proiectat, pentru o 

comparație cu filmul german și spre întregirea 

acestuia, și un film românesc. Proiecțiile 

au loc, de obicei, în sala Centrului Cultural 

German și, doar ca excepție, în cinematografe. 

La fel ca în cazul Centrului Cultural Francez, 

și Centrul Cultural German cooperează 

cu TIFF și organizează în acest scop premiera 

unui film german. De exemplu, în anul 2010 a 

fost proiectat filmul mut „Metropolis“ din anul 

1927, care a fost dublat special pentru această 

premieră de muzica live a lui Antonio Bras. 

Evenimentele cinematografice 

organizate de Universitate 

Un alt festival de film interesant este 

FFeST (Festivalul Internațional al Filmului 

Studențesc), organizat de universitate. 2011 a 

fost deja al cincilea an de desfășurare. Festivalul 

este organizat sub forma unei competiții 

care durează timp de trei zile. Se oferă premii 

pentru cinci categorii: animație, fim de 

scurt-metraj, ficțiune, film documentar și film 

experimental, precum și un premiu pentru cel 

mai bun film, indiferent de categoria din care 

face parte. Participanții sunt studenți de la 

cele șase Universități de Film din România, cu 

propriile lor producții. Fiecare universitate are 

la dispoziție 90 de minute (selectarea celor mai 

bune filme ale unei universități se face local, 

de către fiecare facultate). Pe lângă facultățile 

116 117

führungen jeweils von etwa 100 bis 150 

Zuschauern, hauptsächlich Studenten. Der 

Eintritt ist auch bei diesem Festival frei. 

Die Idee für das universitäre Filmfestival 

entstand dadurch, dass nur wenige Studenten 

der Babeş-Bolyai-Universität an dem entsprechenden 

Wettbewerb in Bukarest teilnehmen 

konnten, da dort nur Filme auf Zelluloid 

zugelassen wurden, während man in Cluj 

hauptsächlich mit digitalen Filmen arbeitet. 

Daher entschied man sich, ein eigenes Filmfestival 

ohne diese Beschränkung zu gründen. 

Da es für die Babeş-Bolyai-Universität allein 

schwierig war, die Veranstaltung zu organisieren 

und zu finanzieren, ging man eine 

Kooperation mit der ungarischen Universität 

Universitatea Sapienta und der Kunsthochschule 

Universitatea de Artă şi Design ein. 

Die Finanzierung wird von den Universitäten 

gemeinsam übernommen, außerdem 

erhält das FFeST Unterstützung von lokalen 

Institutionen und der Stadt Cluj sowie von 

ungarischen Non-Profit-Organisationen 

und weiteren Sponsoren. Das Budget für das 

gesamte Festival beträgt etwa 10.000 Euro. 

Filme sehen und Filme machen 

in Cluj Napoca 

Cluj-Napoca hat die höchste Quote an 

Film- und Kinobesuchern in ganz Rumänien. 

Das liegt zum einen natürlich daran, dass 

es sich um eine Universitätsstadt handelt, es 

also auch ein größeres, gebildeteres Publikum 

gibt. Aber auch die vielen Filmfestivals, 

allen voran das TIFF mit über 50.000 

Besuchern, tragen dazu bei und finden eben 

gerade deshalb in Cluj statt, weil es dort so 

viele Filmzuschauer gibt. Das TIFF, das 2001 

gegründet wurde und das das erste internationale 

Filmfestival in Rumänien war, ist 

auf jeden Fall der Vorreiter und hat sicherlich 

einige der anderen Festivals nach sich 

gezogen. Auch Doru Pop, der Direktor des 

universitären FFeST, bezeichnet das TIFF 

als Inspiration für sein eigenes Festival. 

Cluj-Napoca besitzt zudem eine Tradition 

des Filmemachens. Anfang des 20. Jahrhunderts 

war es ein Zentrum für Stummfilme, 

besonders durch den bekannten ungarischen 

Regisseur Jenő Janovics, der in Cluj seine 

Werkstatt hatte. Janovics war Absolvent der 

Babeş-Bolyai-Universität. Die Tradition der 

Filmproduktion wurde durch den Ersten 

Weltkrieg beendet. Die Stummfilmtradition 

besteht nur in einigen kleineren Veranstaltungen 

fort, wie zum Beispiel Workshops, wie sie 

das französische und das deutsche Kulturzentrum 

gemeinsam anbieten. Hier werden 

Stummfilme mit Live-Musik unterlegt. Heute 

sind es aber vor allem die Universitäten, 

die durch ihre Studiengänge ausgebildete 

Fachleute für die Filmindustrie zur Verfügung 

stellen. Eine eigentliche Filmindustrie 

gibt es in Cluj allerdings nicht mehr. Herr 

Pop, der auch Dozent an der Babeş-Bolyai- 

Universität ist, findet das sehr schade. Er 

ist der Meinung, es wäre Sache der Stadt, 

in eine Filmindustrie in Cluj zu investieren, 

dass heißt zum Beispiel, Infrastruktur dafür 

zur Verfügung zu stellen. Im Moment findet 

sich eine rumänische Filmindustrie nur in 

Bukarest, während sich die Filmfestivals, 

große wie kleine, in Cluj konzentrieren und 

das kulturelle Angebot der Stadt bereichern. 

Verfasserin: Patricia Erkenberg, 


Tandempartner: Örs Székely, 


de film din România sunt invitate în fiecare 

an să ia parte la competiție și universități 

din celelalte țări central și est-europene, de 

exemplu din Ungaria, Republica Moldova sau 

Serbia. Premiile sunt oferite de un juriu format 

din reprezentanți ai universităților participante. 

Președenția juriului este deținută în 

fiecare an de câte un cunoscut regizor român, 

de exemplu în anul 2009, de către Dan Pița. 

Studenții nu doar realizează filmele prezentate 

în cadrul festivalului, ci se ocupă, de asemenea, 

și de proiecții, așadar, de sală și de ceremonia 

de deschidere în Filarmonica din Cluj- 

Napoca. La fiecare proiecție participă aproximativ 

100 până la 150 de spectatori, în principal 

studenți. Și la acest festival intrarea este liberă. 

Ideea unui festival de film universitar a 

apărut ca urmare a faptului că doar puțini 

studenți ai Universității Babes-Bolyai pot 

participa la competiția reprezentativă din 

București, deoarece acolo sunt acceptate doar 

filme pe peliculă, pe când în Cluj se lucrează 

în principal cu filme digitale. Din acest motiv 

s-a luat decizia de a pune bazele unui festival 

propriu, care să nu fie supus acestei constrângeri. 

Dar fiindcă era dificil ca Universitatea 

Babeș-Bolyai să organizeze singură acest 

festival și să îl finanțeze, s-a încheiat un acord 

de cooperare cu Universitatea Sapientia și cu 

Universitatea de Artă și Design. Finanțarea 

a fost împărțită între aceste universități, și, 

în plus, FFeST este susținut de instituții 

locale și de Primăria orașului Cluj, precum 

și de organizații non-profit din Ungaria și 

de alți sponsori. Bugetul pentru întregul 

festival ajunge undeva la 10 000 de euro. 

Vizionarea și producția de 

filme în Cluj-Napoca 

Cluj-Napoca atinge cota cea mai înaltă în 

ceea ce privește vizionarea de filme în cinematografe 

din întreaga Românie. Explicația stă 

evident în faptul că este vorba de un oraș universitar, 

în care există, prin urmare, un public 

larg și cultivat. Dar și festivalurile de filme, 

îndeosebi TIFF cu peste 50 000 de spectatori, 

contribuie la acest lucru. Tocmai de aceea el 

se desfășoară în Cluj, fiindcă acolo există un 

număr atât de mare de spectatori. Înființat 

în 2001 ca primul festival internațional din 

România, TIFF este de bună seamă un deschizător 

de drumuri și a atras cu siguranță după 

sine celelalte festivaluri. Chiar și Doru Pop, 

directorul FFeST consideră TIFF-ul drept o 

sursă de inspirație pentru propriul festival. 

Cluj-Napoca are, în plus, o tradiție a 

producției de filme. La începutul secolului al 

XX-lea a existat aici un centru pentru filmele 

mute, îndeosebi datorită renumitului regizor 

maghiar Jenő Janovics, care își avea atelierul în 

Cluj. Janovics a fost absolvent al Universității 

Babeș-Bolyai. Primul război mondial a pus 

capăt tradiției producției de filme. Tradiția 

filmului mut a supraviețuit doar în cadrul 

unor reprezentații restrânse, ca de exemplu în 

cadrul workshop-urilor, de tipul celor oferite 

în colaborare de Centrul Cultural Francez 

și cel German, care oferă proiecții de filme 

mute însoțite de muzică live. Astăzi însă, 

universitățile sunt cele care, prin programele 

lor de studiu, formează specialiști pregătiți 

pentru industria de film. Dar în Cluj nu mai 

există, de fapt, o industrie propriu-zisă de 

film. Domnul Pop, care este și cadru didactic 

la Universitatea Babeș-Bolyai regretă acest 

lucru. El este de părere că ar fi de datoria 

primăriei să investească într-o industrie de 

film în Cluj, respectiv să pună la dispoziție 

pentru acest scop, de exemplu, infrastructura. 

În prezent, o industrie de film există doar în 

București, în timp ce festivalurile de film, mai 

mici sau mai mari, sunt concentrate în Cluj 

și îmbogățesc oferta culturală a orașului. 

Autoare: Patricia Erkenberg, 


Partener de tandem: Örs Székely, 


118 119

12 

Universität für 

Kunst und Design 

Unsere Recherchen begannen 

wir mit der Fakultät für 

Grafik der Universität für 

Kunst und Design, was sich 

insofern anbot, als Dans Vater, 

Adrian Barbu, dort studiert 

hatte und sich bereiterklärte, 

uns dort einzuführen. Adrian 

Barbu ist Assistent an der 

Uni, Hobby-Illustrator und 

hat vor kurzem in Cluj einen 

Comic-Club gegründet, der 

das Ziel hat, eine gemeinsame 

Comic-Kultur aufzubauen. 

Almut Karl 

Wir treffen ihn unweit des 

Universitätsgebäudes in einem 

gemütlich verrauchten Café 

bei Cola und Kaffee (eine 

Kombination die ich so bisher 

nicht kannte und die für mich 

seitdem irgendwie zu einer 

Art sehr arbiträrem Sinnbild 

für Cluj geworden ist) und Adrian vermittelt 

uns einen ersten Eindruck vom Studiensystem 

an der Kunstakademie in Cluj. Dieses 

zeichnet sich durch einen starken Fokus auf die 

Förderung der zeichnerischen Fähigkeiten der 

Studierenden aus, was konkret heißt: morgens 

von 9:00 – 13:00 Uhr Praxis in Zeichnen, 

Komposition, Foto, Video und Gravur, abends 

Theorie in Anatomie, Kunstgeschichte, geome- 

Die Kunstszene in Cluj Scena artistică a Clujului 

Studierender der Universität für Kunst und Design in Cluj 

Student de la Universitatea de Arte din Cluj 

trischem Zeichnen und Perspektive. Nebenbei 

bearbeiten die Studenten im 2-Wochen-Turnus 

„Missionen“. Mit dem Ziel, den Blick für 

Linien zu schärfen, entstehen so s/w-Foto- 

Serien zu Themen wie „Licht und Schatten“, 

„Reflexionen“ oder „Vierecke und Rechtecke“, 

außerdem - ebenfalls im 2-Wochen-Turnus 

– etwa 7 Zeichnungen von einem Modell, 

wobei immerhin die Technik frei wählbar ist. 

Universitatea de 

Artă și Design 

Am început studiul nostru cu Facultatea 

de Grafică a Universității de Artă 

și Design deoarece tatăl lui Dan, Adrian 

Barbu, a studiat la această facultate și și-a 

exprimat disponibilitatea de a ne-o prezenta. 

Adrian Barbu este asistent universitar, 

ilustrator amator și de puțină 

vreme a întemeiat în Cluj un club de benzi 

desenate, care are ca scop dezvoltarea unei 

culturi comune a benzilor desenate. 

L-am întâlnit nu departe de clădirea 

Universității, într-o cafenea confortabilă, 

plină de fum, la Cola și cafea (o combinație 

necunoscută mie până acum, dar care de 

atunci a devenit pentru mine un fel de 

imagine foarte arbitrară a Clujului) și prin 

intermediul lui Adrian ne-am făcut o primă 

impresie despre sistemul de studii la Academia 

de Arte din Cluj. Acesta se evidențiază 

prin accentul foarte mare pus pe dezvoltarea 

aptitudinilor grafice ale studenților, ceea 

ce înseamnă concret: dimineața de la 9:00 

la 13:00 practică pentru desen, compoziție, 

foto, video și gravură, seara – partea teoretică 

despre anatomie, istoria artei, desen 

geometric și perspectivă. În același timp, 

studenții elaborează „misiuni“ în blocuri de 

câte două săptămâni. Cu scopul de a-și ascuți 

privirea pentru linii, se organizează seriile 

fotografice pe teme ca „Lumină și umbre“, 

„Reflexii“ sau „Pătrate și dreptunghiuri“, în 

plus – de asemenea în blocuri de câte două 

săptămâni – cam 7 desene ale unui model, 

pentru care tehnica este la libera alegere. 

Studiul la Facultatea de Pictură se 

desfășoară în mod similar, cu diferența că aici 

cursurile teoretice au loc dimineața, începând 

cu ora 8. După cum ne explică lectorul Nicolae 

Man în timpul unui circuit de prezentare 

a clădirii situate în centrul parcului, studenții 

fac cunoștință în decursul a cinci semestre 

cu toate tehnicile și materialele, pentru ca 

în al șaselea semestru să se concentreze 

în cele din urmă asupra propriului stil. 

Această școală tehnică, într-un anumit sens 

foarte dură, care, după Prof. dr. Ioan Sbârciu, 

este cea mai bine dezvoltată – nimic de 

mirare – și provine din Rusia, este și motivul 

pentru care Sylvian Huwers, care studiază 

în Belgia la secția de benzile desenate, se 

află aici cu o bursă de schimb de experiență: 

Influențat de entuziasmul unui prieten legat 

de faptul că în Cluj ar putea învăța totul, 

Sylvian a luat hotărârea de a studia pentru o 

perioadă în Cluj. Fascinat de calitatea înaltă 

a expozițiilor din Cluj, după o ședere de 

mai multe luni, el nu regretă deloc hotărârea 

luată, dimpotrivă, lucrează la benzile 

sale desenate cu elan neîntrerupt, inspirat 

fiind de noul mediu. Se preocupă în special 

de anatomie și încearcă, datorită noilor 

sale cunoștințe despre construcția corpului 

omenesc, să redea cât mai realist mișcarea 

personajelor din benzile sale desenate. 

120 121

Das Studium an der Fakultät für Malerei 

läuft ähnlich ab, nur dass der Theorie-Unterricht 

dort schon um 8 Uhr morgens beginnt. 

Wie uns der Lektor Nicolae Man bei einem 

Rundgang durch das mitten im Stadtpark 

gelegene Gebäude erklärt, lernen die Studenten 

hier innerhalb von fünf Semestern 

sämtliche Techniken und 

Materialien kennen, um 

sich im sechsten Semester 

schließlich auf die Vervollkommnung 

ihres eigenen 

Stils zu konzentrieren. 

Diese einigermaßen harte 

Technik-Schule, die laut 

Prof. Dr. Ioan Sbârciu in 

Cluj am stärksten entwickelt 

ist und - wen wundert 

es - aus Russland kommt, ist 

auch der Grund, warum der 

Austauschstudent Sylvain 

Huwers, der in Belgien 

Comic-Zeichnen studiert, 

hier ist: Beeinflusst von 

den Schwärmereien eines 

Freundes darüber, was man 

in Cluj alles lernen würde, 

entschloss sich Sylvain zu 

einem Studienaufenthalt in 

Cluj. Fasziniert von der hohen 

Qualität der Ausstellungen in 

Cluj bereut er seine Entscheidung 

nach mittlerweile 

mehreren Monaten Aufenthalt 

nicht im Geringsten, 

sondern arbeitet inspiriert 

von der neuen Umgebung 

mit ungebrochenem Elan an seinen 

Comics. Insbesondere befasst er sich mit 

Anatomie und versucht durch seine neuen 

Erkenntnisse über den Aufbau des menschlichen 

Körpers die Bewegungen seiner 

Comic-Figuren realistischer zu gestalten. 

Zug des Lebens 

Der Arbeitseifer der Studenten an der 

Kunstuni in Cluj frappiert uns sozusagen auf 

Schritt und Tritt. Ein paar Meter entfernt von 

dem kleinen Atelierzimmer, das Sylvain mit 

drei weiteren Künstlern teilt, arbeitet Alex- 

Alexandru Bunescu: Zug des Lebens (Detail) 

Alexandru Bunescu: Trenul vieții (Detaliu) 

andru Bunescu an seinem 

Lebensprojekt, einer Art „Zug des Lebens“. 

Die Lokomotive ist bereits fertig, misst 5 x 20 

m und konnte daher auf der Jahresausstellung 

nur zur Hälfte an der Außenwand im Innenhof 

der Universität aufgehängt werden. Im Laufe 

seines Lebens will der Künstler den Zug um 

Waggons erweitern, wobei jeder Waggon für 

Trenul vieții 

Pofta de muncă a studenților de la Universitatea 

de Arte din Cluj ne uimește, ca 

să zicem așa, pas cu pas. La câțiva metri de 

micul atelier pe care Sylvian îl împarte cu alți 

trei artiști, Alexandru Bunescu lucrează la 

proiectul vieții sale, un fel de „tren al vieții“. 

Locomotiva este deja gata, are dimensiunea 

de 5x20m și de aceea, la expoziția anuală, a 

putut fi expusă doar pe jumătate pe peretele 

exterior din curtea interioară a Universității. 

Pe parcursul vieții sale artistul dorește să 

adauge trenului vagoane, fiecare vagon 

reprezentând o persoană sau un eveniment 

important din viața sa, care va fi simbolic 

reprezentat – de exemplu printr-un tanc 

așezat pe un vagon de marfă, care simbolizează 

stagiul militar al tatălui său. Pentru 

realizarea unui vagon are nevoie de aproape 

patru luni. La acest proiect este înainte de 

toate încântat de ideea că nu știe cum va arăta 

la final trenul, câte vagoane va avea, căci 

numai viața modelează forma acestui tren. 

Dimienața următoare începe cu o vizită 

la Ovidiu Câmpean, foarte tânărul purtător 

de cuvânt al primarului, care uimește 

prin apariția sa macho foarte lejeră, într-un 

costum negru, cu păr negru și, de asemenea, 

cu ochi negri. În timp ce mobilul său sună 

la fiecare 5 minute în tonul unei melodii 

trash cu oarecare rezonanță est-europeană, 

mă asigură cu rutina obișnuită că orașul, 

în angajarea sa activă pentru artă, nu se 

zgârcește cu banii: Cel mai mare festival 

de film din oraș (TIFF) este sponsorizat cu 

100.000 de euro pe an, ceea ce reprezintă 

60 % din bugetul pentru cultură. În plus, în 

fiecare an sunt susținute financiar sute de 

proiecte ONG și de asemenea, pentru Zilele 

Clujului organizate anual este vizat un înalt 

nivel cultural. Cu aceste concluzii optimiste 

ne îndreptăm spre următorul punct din 

programul nostru, Centrul Cultural German. 

Aici, Ildikó Surányi, tânăra și foarte amabila 

directoare a departamentului cultural, 

ne prezintă o imagine ceva mai prozaică 

a politicii culturale locale. Orașul nu are 

„prea mulți bani pentru artă“. Însuși Centrul 

Cultural German, al cărui scop este să aducă 

mai aproape de România cultura contemporană 

germană, se finanțează în primul rând 

din banii Institului Goethe. Centrul dispune 

de o sală de lectură denumită după Goethe, 

mică, dar foarte bine aleasă, în care se găsesc 

întotdeauna ziare și reviste germane, și oferă 

celor interesați nu doar sprijin lingvistic, ci și 

un program cultural într-adevăr consistent, 

datorită unei rețele care funcționează foarte 

bine și cooperării cu reprezentanții culturii 

locale. Acest program cultural cuprinde de la 

seri de filme în care sunt proiectate constant, 

pe lângă filme germane, și filme românești, 

la expoziții foarte valoroase și participarea 

la TIFF. Pe lângă acestea, Ildikó Surányi 

organizează mereu întâlniri cu artiști, cum 

sunt în prezent cele cu Marcel Dickhage 

și Cathleen Schuster. După o ședere de 

o lună în Cluj, cei doi artiști prezintă în 

galeria Plan B sub titlul „De la B la C – pe 

urmele globalizării“ o expoziție în care 

pun în discuție mutarea sediului Nokia de 

la Bochum în Cluj. Ildikó Surányi descrie 

scena culturală a Clujului, care are în jur de 

80.000 de studenți la un număr de 300.000 

de locuitori, ca fiind „foarte, foarte activă“ 

și scoate în evidență, pe lângă festivalurile 

de filme, teatrele și Filarmonica, în primul 

rând activitățile desfășurate la Fabrica de 

Pensule. Artiștii și galeriștii rezidenți aici, 

care au avut ideea candidaturii Clujului la 

statutul de Oraș Cultural European pentru 

anul 2020, încearcă în continuu să pledeze 

pentru această idee în fața primarului. 

Dar înainte de a ajunge aici, să vizităm 

mai întâi Facultatea de Pictură, unde suntem 

din nou impresionați de multitudinea de 

teme și de metode de abordare, precum și 

122 123

eine wichtige Person, ein wichtiges Ereignis in 

seinem Leben steht, was durch entsprechende 

Symbole - wie etwa einen Panzer auf einem 

Güterwaggon, der die Militärjahre seines 

Vaters versinnbildlicht - angedeutet wird. Vier 

Monate braucht er in etwa pro Waggon. Ihm 

gefällt dabei v.a. die Idee, dass er nicht weiß, 

wie der Zug am Schluss aussehen wird, wie 

viele Waggons es werden, denn die Gestalt 

dieses Zuges bestimmt allein das Leben. 

Der nächste Morgen beginnt mit einem 

Besuch bei Ovidiu Cîmpean, dem sehr jungen 

Sprecher des Bürgermeisters, der durch sein 

legeres Machoauftreten im schwarzen Anzug, 

mit dunklen Haaren und ebenso dunklen 

Augen verblüfft. Während sein Handy im 

5-Minuten-Takt bei jedem Anruf irgendeine 

osteuropäische Trash-Melodie ertönen lässt, 

versichert er mir routiniert, dass die Stadt in 

ihrem Engagement für die Kunst keine Kosten 

scheut: Mit 100.000 Euro im Jahr fördere 

man das größte Filmfestival Clujs (TIF), was 

etwa 60 % des Etats für Kultur ausmache. 

Außerdem würden jedes Jahr mehr als hundert 

NGO-Projekte finanziell unterstützt und 

auch für das alljährlich stattfindende Stadtfest 

sei ein hohes kulturelles Niveau geplant. Mit 

diesem optimistischen Fazit machen wir uns 

auf den Weg zu unserem nächsten Programmpunkt, 

dem deutschen Kulturzentrum. 

Dort vermittelt uns Ildikó Surányi, die junge 

und äußerst liebenswürdige Leiterin der Kulturabteilung, 

ein etwas nüchterneres Bild lokaler 

Kulturpolitik. Die Stadt habe „nicht viel 

Geld für Kunst“. Das Deutsche Kulturzentrum 

selbst, dessen Ziel es ist, den Rumänen die 

deutsche zeitgenössische Kultur näher zu bringen, 

finanziert sich vor allem aus Geldern des 

Goethe-Instituts. Es verfügt über einen kleinen, 

aber sehr gut sortierten Goethe-Lesesaal, 

in dem sich stets auch aktuelle deutsche Zeitungen 

und Zeitschriften befinden, und bietet 

Interessierten nicht nur Sprachförderung, 

sondern dank eines sehr gut funktionierenden 

Netzwerks und der Kooperation mit lokalen 

Kulturträgern auch ein wirklich beachtliches 

Kulturprogramm. Dieses reicht von Filmreihen, 

bei denen neben den deutschen Filmen 

stets auch rumänische gezeigt werden, über 

hochkarätige Ausstellungen, bis hin zur Partizipation 

am TIF. Außerdem organisiert Ildikó 

Surányi immer wieder Künstlerresidenzen, wie 

derzeit die von Marcel Dickhage und Cathleen 

Schuster. Unter dem Titel „Von B nach C – 

auf den Spuren der Globalisierung“ zeigt das 

Künstlerpaar nach einmonatigem Aufenthalt 

in Cluj in der Galerie Plan B eine Ausstellung, 

in der es sich mit dem Nokia-Standortwechsel 

von Bochum nach Cluj auseinandersetzt. 

Ildikó Surányi bezeichnet die Kunstszene 

in Cluj, das bei gut 300.000 Einwohnern 

rund 80.000 Studenten zählt, als „sehr, 

sehr aktiv“ und hebt neben den zahlreichen 

Filmfestivals, den Theatern und der Philharmonie 

v.a. die Tätigkeit der Fabrica de 

Pensule hervor. Die dort ansässigen Künstler 

und Galeristen seien es auch, die die Idee von 

der Bewerbung Clujs als Kulturhauptstadt 

2020 gehabt hätten und seither versuchen, 

sie dem Bürgermeister näher zu bringen. 

Doch bevor wir uns dorthin aufmachen, 

besuchen wir zuerst die Fakultät für Malerei, 

wo wir wieder beeindruckt sind von der Vielfalt 

der Themen und Herangehensweisen, wie 

auch der allgemeinen Qualität der Arbeiten. 

Während ich mich im Fotografier-Rausch 

verliere, fragt uns eine Assistentin barsch, 

wer wir eigentlich seien. Dan stellte uns kurz 

vor und wir erhalten grünes Licht für unsere 

„Aktion“ und außerdem die Zusage, nachher 

ein kurzes Interview mit dem ehemaligen 

Rektor der Kunstuniversität machen 

zu können. Dieses sollte allerdings auf sich 

warten lassen, wie sich allmählich anhand des 

zunehmenden Sonnenstichs herauskristallisierte. 

Kaum hatten wir nach geschlagenen 

vier Stunden Warten in der Sonne – von der 

Pförtnerin wurden wir dazu ermuntert, zu 

de calitatea generală a muncii. În timp ce 

eu mă pierd în febra fotografierii, o angajată 

ne întreabă brutal cine suntem. Dan ne-a 

prezentat foarte pe scurt și astfel, primim 

undă verde pentru „acțiunea“ noastră. În 

Eingang zur Fabrica de Pensule 

Intrarea în Fabrica de Pensule 

plus, primim îngăduința de a 

realiza ulterior un scurt interviu cu fostul 

rector al Universității de Arte Plastice. 

Acesta însă va trebui lăsat să mai aștepte, 

după cum se conturează treptat datorită 

insolației crescânde. După patru ore pline 

de așteptat în soare, timp în care portăreasa 

ne-a îndemnat să așteptăm și ne-a împiedicat 

să batem pur și simplu la ușa domnului 

Prof. dr. Ioan Sbârciu, ne-am cam pierdut 

răbdarea și ne-am îndreptat spre următoarea 

noastră întâlnire, când deodată a sunat 

telefonul și directorul a întrebat uimit de 

ce nu am venit pur și simplu la biroul său. 

Un bun exemplu pentru situațiile la 

care pot duce anticipările 

culturale inconștiente. 

Convins de faptul că 

domnul Sbârciu se află 

într-o ședință extrem de 

importantă și nu poate fi 

în nici un caz deranjat, nu 

mi-a venit nicidecum ideea 

că respectul profund față 

de profesori în România 

îți interzice evident să dai 

buzna înăuntru printr-o 

nepoliticoasă bătaie în ușă. 

Stabilim întâlnirea pentru 

mai târziu și mergem la 

Fabrica de Pensule, care 

în germană nu se numește 

altfel decât „Pinselfabrik“. 

Fabrica de Pensule 

Acest complex de clădiri de 

la marginea orașului găzduia 

într-adevăr o fabrică, în care 

erau produse pensule. Din 

octombrie 2009 aici se află 

centrul cultural al Clujului. 

Legătura dintre moștenirea 

industrială și artă este 

neobișnuită pentru România, după cum 

ne mărturisește Corina Bucea, managerul 

Fabricii de Pensule. Amenajată inițial din 

cauza lipsei de spațiu – artiștii nu își mai 

puteau permite chiriile tot mai mari din 

oraș, o problemă care s-a acutizat odată cu 

criza economică – acum se regăsesc aici 

unele dintre cele mai renumite galerii și 

cei mai renumiți artiști din România. 

124 125

Mircea Suciu: Heritage (2011). 130 x 150 cm. 

Foto: Galeria Laika. Privatsammlung/Colecţie privată 

warten und davon abgehalten, einfach bei 

Herrn Prof. Dr. Ioan Sbârciu zu klopfen – endlich 

die Geduld verloren und uns in Richtung 

unseres nächsten Termins aufgemacht, als 

auch schon das Telefon klingelte und der 

Direktor verwundert fragte, warum wir nicht 

einfach im Büro vorbeigekommen seien. 

Ein schönes Beispiel dafür, was unbewusste 

kulturelle Antizipationen anrichten 

können. Befangen in dem Glauben, Herr 

Sbârciu befände sich in einer äußerst wichtigen 

Konferenz, die man keinesfalls stören 

konnte, kam ich überhaupt nicht auf die Idee, 

dass der tiefgreifende Respekt vor Professoren 

es in Rumänien offenbar verbietet, sich 

selbigen durch plumpes Anklopfen aufzu- 

drängen. Wir verabreden uns für später und 

fahren in die Fabrica de Pensule, was auf 

Deutsch so viel heißt wie „Pinselfabrik“. 

Fabrica de Pensule 

Früher beherbergte dieser Gebäudekomplex 

am Rande der Stadt tatsächlich 

eine Fabrik, in der Pinsel hergestellt 

wurden. Seit Oktober 2009 befindet sich 

hier das kulturelle Zentrum Clujs. 

Die Verbindung von industriellem Erbe 

und Kunst ist, wie uns Corina Bucea, die 

Managerin der Pinselfabrik, erklärt, für 

Rumänien ungewöhnlich. Ursprünglich 

Mircea Suciu: Blinded by the White (2011). 160 x 130 cm. 


Misiunea acestui spațiu cultural independent 

este aceea de a prezenta artă 

contemporană de calitate superioară, ceea 

ce reprezintă și unul din criteriile de selecție 

după care sunt aleși artiștii și galeriile. 

Fabrica de Pensule se consideră a fi un 

mediator cultural și drept urmare încearcă 

expres prin workshop-uri și diverse evenimente 

să ajungă nu doar la un public 

elitist, ci și la tineri. În plus, dorința cea mai 

mare a artiștilor este aceea de a contribui 

activ la modelarea politicii culturale locale 

și la dezvoltarea economică a orașului. 

În timp ce majoritatea artiștilor și galeriilor 

din Fabrica de Pensule pot apa- 

Mircea Suciu: How Big is Your Soul (2011). 150 x 105 cm. 


rent trăi din vânzarea de artă, finanțarea 

organizației „Fabrica de Pensule“ se face 

cu greu, afirmă Corina Bucea, fiindcă 

România are prea puține mijloace publice 

la dispoziție pentru asemnea scopuri. 

Acest lucru e surprinzător, cel puțin 

atâta vreme cât Fabrica de Pensule este o 

„instituție“ cu care Clujul poate într-adevăr să 

se mândrească. În plus, Fabrica de Pensule ca 

spațiu de expresie umple pentru tinerii artiști 

un gol. După cum afirmă cu amabilitate 

Corina Bucea: ea este o „location to take it 

slowly“. În opinia ei, succesul este o problemă 

de management. La Fabrica de Pensule, tinerii 

artiști care după absolvirea Academiei de 

126 127

aus Platzmangel gegründet – die Künstler 

konnten sich die immer teurer werdenden 

Raummieten in der Stadt nicht mehr leisten, 

ein Problem, das durch die Wirtschaftskrise 

noch verschärft wurde – befinden sich 

hier mittlerweile einige der renommiertesten 

Galerien und Künstler Rumäniens. 

Die Mission dieses unabhängigen Kulturorts 

besteht darin, qualitativ hochwertige zeitgenössische 

Kunst zu präsentieren, was auch 

eines der Auswahlkriterien ist, nach denen die 

Künstler und Galerien ausgewählt werden. 

Die Fabrica de Pensule versteht sich als 

Kulturmittler und versucht daher gezielt durch 

Workshops und Events, nicht nur ein elitäres 

Publikum, sondern auch junge Menschen zu 

erreichen. Ein wichtiges Anliegen der Künstler 

ist es darüber hinaus, die lokale Kulturpolitik 

sowie die soziale und wirtschaftliche Entwicklung 

der Stadt aktiv mitzugestalten. 

Während die meisten Künstler und 

Galerien der Pinselfabrik offenbar vom 

Verkauf der Kunst leben können, gestaltet 

sich die Finanzierung der NGO „Fabrica 

de Pensule“ laut Corina Bucea schwieriger, 

da in Rumänien kaum öffentliche Mittel 

für solche Zwecke zur Verfügung stehen. 

Dies verwundert zumindest insofern, als 

die Fabrica de Pensule eine „Institution“ ist, 

auf die Cluj wirklich stolz sein kann. Daneben 

füllt die Pinselfabrik als Plattform eine Lücke 

für junge Künstler. Wie Corina Bucea so nett 

sagt: es ist eine „location to take it slowly“. 

Ihrer Ansicht nach ist Erfolg eine Frage des 

Managements. In der Pinselfabrik können 

jüngere Künstler, die nach dem Abschluss 

der Kunstakademie oft kaum Zukunftsperspektiven 

haben, von den älteren lernen. 

Nach unserem Gespräch mit Corina 

Bucea sehen wir uns ein bisschen um. Mihai 

Pops „Plan B“, die wohl bekannteste Galerie 

Clujs, hat leider schon geschlossen und 

so landen wir schließlich in Lucian Urdeas 

Galerie Laika, wo gerade die Ausstellung 

„Full Moon“ von Mircea Suciu gezeigt wird. 

Full moon 

Die Ausstellung zeigt sieben großformatige 

Kohlezeichnungen auf Papier, die 

auf den ersten Blick wie gemalt wirken. 

Suciu thematisiert mit dieser „optischen 

Täuschung“, die durch die wechselseitige 

Imitation unterschiedlicher Medien hervorgerufen 

wird, zum einen den Stellenwert der 

Malerei als Medium im 21. Jahrhundert. 

Auf einer anderen Ebene, die sich dem 

Betrachter u. U. leichter erschließt, geht 

es um die Tendenz der Menschheit, Verhaltensmuster 

kontext-unabhängig durch 

die Geschichte hindurch immer wieder zu 

wiederholen. Obwohl die Inhalte der Bilder 

in der Mehrheit aus den letzten siebzig Jahren 

stammen, wirken sie, wie Bogdan Iacob in der 

Broschüre zur Ausstellung bemerkt, aufgrund 

des „Dress-Codes“ zeitlos, universal: Auf allen 

Bildern tragen die Menschen Uniformen ohne 

spezifische Zeichen, standardisierte Kleidung, 

die für Disziplin und Gehorsam steht, so dass 

der Eindruck entsteht, diese Kleidung sei der 

eigentliche Dreh- und Angelpunkt der Welt. 

Gleichzeitig wirkt das Handeln der abgebildeten 

Menschen, die zu standardisierten 

Charakteren reduziert sind, ungekünstelt, 

was die abgebildete soziale Ordnung aussehen 

lässt, als ob sie die natürliche Ordnung 

wäre, in der Menschen funktionieren. 1 

Galerie Laika 

Wie uns Lucian Urdea, der Direktor der 

Galerie Laika, erzählt, promotet seine Galerie 

1] Bogdan Iacob: Drawing the paint to reveal the 

pattern: about Mircea Suciu`s seriousness. In: Mircea 

Suciu. Full Moon. Galeria Laika, Feb. 2011. 

Arte Plastice nu au de obicei prea multe perspective, 

pot să învețe de la cei mai în vârstă. 

După discuția cu Corina Bucea ne uităm 

puțin în jurul nostru. Galeria lui Mihai 

Pop, „Plan B“, cea mai cunoscută galerie 

din Cluj, este din păcate deja închisă, 

astfel că aterizăm în galeria lui Lucian 

Urdea, „Laika“, unde tocmai s-a deschis 

expoziția „Fool Moon“ a lui Mircea Suciu. 

Fool Moon 

Expoziția prezintă șapte desene în cărbune 

pe hârtie de format mare, care la prima privire 

lasă impresia unei picturi. Prin intermediul 

acestei „iluzii optice“ care este realizată 

prin imitarea alternativă a diverselor tehnici, 

Suciu tematizează pe de o parte locul picturii 

ca mijloc de expresie în secolul al XXI-lea. 

La un alt nivel, care se deschide în acest 

caz cu ușurință pentru privitor, este vorba 

despre tendința omului de a repeta neîntrerupt 

de-a lungul istoriei exemple comportamentale 

independente de context. Deși 

conținutul tablourilor își are în majoritatea 

cazurilor originea în ultimii 70 de ani, el lasă 

în urmă, datorită „codurilor vestimentare“, 

o notă de universalitate, de atemporalitate, 

după cum observă Bogdan Iacob în broșura 

expoziției: În toate tablourile oamenii 

poartă uniforme fără vreo marcă specifică, 

o îmbrăcăminte-standard care e emblema 

disciplinei și subordonării, astfel încât se 

creează impresia că această îmbrăcăminte ar 

fi punctul pe care se sprijină Universul. În 

același tip, acțiunea oamenilor reprezentați, 

care sunt reduși la caractere-standard, pare 

naturală, ceea ce face ca ierarhia socială 

reprezentată să pară a fi ierarhia naturală 

în cadrul căreia funcționează omenirea 1 . 

1] Bogdan Iacob: Drawing the paint to reveal the 

pattern: about Mircea Suciu`s seriousness. In: Mircea 

Suciu. Full Moon. Galeria Laika, Feb. 2011. 

Galeria Laika 

După cum ne relatează Lucian Urdea, 

directorul Galeriei Laika, galeria promovează 

în primul rând tineri artiști români 

necunoscuți. În total, galeria reprezintă 

cinci artiști, dintre care majoritatea sunt 

originari din Cluj și au studiat la Universitatea 

de Artă și Design. Aici se 

expune „artă foarte contemporană“, singurul 

criteriu fiind calitatea lucrărilor. 

Galeria Laika s-a mutat de scurt timp temporar 

de la București la Cluj, fiindcă spațiile 

din București au devenit prea mici din cauza 

popularității. Lucian Urdea a lucrat mai 

înainte timp de zece ani în publicitate. Gândirea 

practică, logică se îmbină la el într-o 

manieră foarte păcută cu simțul artistic, cu 

modestia și cu căldura sufletească. Exprimarea 

sa este exactă și în același timp simpatică: 

„We are very happy to promote these artists 

by professional journalist know-how“. 

În opinia sa, piața românească are un 

potențial bun. Majoritatea colecționarilor 

se află în capitală, în București, ceea 

ce, pe de o parte, este logic, pe de altă 

parte, ca un om care vine din domeniul 

publicității, el nu poate evident accepta 

cu ușurință acest lucru, fiindcă strategia 

potrivită este crucială pentru el. 

Pentru Lucian Urdea Clujul și Bucureștiul 

se deosebesc atât în privința artiștilor, cît și 

în privința publicului. Școlile de artă sunt 

foarte deosebite și se află în concurență. În 

București vizitează expozițiile un număr 

mai mare de oameni, îndeosebi mai mulți 

colecționari și cumpărători. În schimb în 

Cluj, publicul este format în proporție de 

70-80 % din studenți, cam 25 % din elevi 

și până în 5 % din artiști și din critici. 

Deoarece se află aici doar de șase luni, 

nu poate încă preciza unde anume se află 

128 129

v.a. unbekannte junge rumänische Künstler. 

Insgesamt repräsentiert die Galerie fünf 

Künstler, von denen die meisten aus Cluj 

kommen und an der Akademie für Kunst 

und Design studiert haben. Sie zeigt „sehr 

zeitgenössische Kunst“, wobei das einzige 

Kriterium die Qualität der Werke ist. 

Die Galerie Laika ist erst vor kurzem 

vorübergehend von Bukarest nach Cluj 

gezogen, da die Räumlichkeiten in Bukarest 

aufgrund der Popularität zu klein wurden. 

Vorher hat Lucian Urdea über zehn Jahre in 

der Werbebranche gearbeitet. Praktisches, 

logisches Denken verbindet sich bei ihm auf 

sehr sympathische Weise mit Kunstsinn, 

Bescheidenheit und menschlicher Wärme. 

Seine Ausdrucksweise ist ebenso präzise wie 

nett: „We are very happy to promote these 

artists by professional journalist know-how“. 

Seiner Ansicht nach hat der rumänische 

Markt ein gutes Potential. Die meisten Sammler 

befänden sich in der Hauptstadt Bukarest, 

was einerseits logisch sei, andererseits kann er 

als Mann, der aus der Werbebranche kommt, 

das natürlich nicht einfach hinnehmen, da für 

ihn die richtige Strategie ausschlaggebend ist. 

Für Lucian Urdea unterscheiden sich Cluj 

und Bukarest sowohl hinsichtlich der Künstler, 

als auch im Hinblick auf das Publikum. 

Die Kunstschulen seien sehr verschieden 

und konkurrieren miteinander. In Bukarest 

kämen mehr Menschen zu Ausstellungen, 

v.a. auch mehr Sammler und Käufer. In Cluj 

dagegen bestehe das Publikum zu 70-80 % 

aus Studenten, etwa zu 25 % aus Schülern 

und zu 5 % aus Künstlern und Kritikern. 

Da er erst seit sechs Monaten hier ist, kann 

er noch nicht sagen, wo das Problem liegt 

und ob Bukarest oder Cluj mehr Potential 

hat. Er versucht derzeit, die Probleme zu 

identifizieren und herauszufinden, warum 

es in Cluj so wenig Sammler gibt. Seiner 

Ansicht nach ist es keine Frage des Geldes, 

da es in Cluj genügend reiche Menschen gibt. 

Es kann auch keine Frage der Bildung sein, 

denn Sammler müssten nicht gebildet sein, sie 

seien es vielmehr „gewohnt, schöne Dinge zu 

kaufen“. Es sei eher eine Art Lifestyle-Entscheidung, 

wie beispielsweise bei den Russen. 

In Rumänien habe diese Bewegung noch 

nicht begonnen. Für ihn ist es ein rumänisches 

Paradoxon, dass fast alle zeitgenössischen 

rumänischen Künstler mehr Werke außerhalb 

des Landes als innerhalb verkaufen. 

Dabei gebe es keineswegs eine Krise 

guter Künstler auf dem Markt. Das Problem 

sei allein der Markt. Die Atmosphäre 

in der Fabrica sei daher, sowohl was die 

Galerien als auch was die Künstler betrifft, 

von konstruktivem Wettbewerb geprägt. 

Es sei schwierig genug, mehrere Künstler 

zu managen, wenn der Markt schwach ist. 

Daher arbeiten alle zusammen und versuchen, 

ihr Bestes zu geben: Galeristen, 

Studenten, die Dozenten an der Universität. 

Man lege aber Wert darauf, dass jede 

Galerie innerhalb der Fabrica eine einzigartige 

Position bekleide, zumal eine einzelne 

Galerie ohnehin nicht alle Segmente abdecken 

könne. Wichtig sei auch, ein starkes 

Image für jede Galerie zu schaffen. 

Ciprian Mureşan 

Einer der Künstler, die ihr Atelier in 

der Fabrica de Pensule haben, ist Ciprian 

Mureşan, der 2009 einer der Vertreter Rumäniens 

auf der 53. Biennale in Venedig war. 

Sein analytischer, aufarbeitender Ansatz 

zeigt sich beispielsweise in dem Werk 

„Communism never happened“. Die 

Buchstaben des mehrdeutigen Satzes sind 

Ciprian Mureşan: Communism Never Happened (2006). 

Foto: Galeria Plan B. 

problema și dacă Bucureștiul sau Clujul are 

un potențial mai mare. În prezent el caută 

să identifice problema și să afle din ce cauză 

în Cluj se găsesc atât de puțini colecționari. 

În opinia lui, nu este vorba de bani, fiindcă 

în Cluj există destul de mulți oameni 

bogați. Nu poate fi vorba nici de educație, 

căci colecționarii nu trebuie să fie culți, 

ci ei sunt mai degrabă „obișnuiți să cumpere 

lucruri frumoase“. Ar fi mai degrabă 

vorba de decizia pentru un anumit lifestyle, 

cum este cazul în Rusia. În România 

încă nu a început această mișcare. Pentru 

el este un paradox românesc faptul că toți 

artiștii români contemporeani vând mai 

multe lucrări în străinătate decât în țară. 

Mai mult decât atât, pe 

piață nu se înregistrează o 

criză de artiști de calitate. 

Problema este piața însăși. 

Atmosfera din Fabrică este 

prin urmare impregnată de un 

spirit competitiv constructiv, 

atât în privința galeriilor, cât 

și a artiștilor. Este destul 

de dificil să coordonezi mai 

mulți artiști, în condițiile 

în care piața este la un nivel 

scăzut. De aceea lucrează cu 

toții împreună și încearcă 

să dea tot ce e mai bun 

în ei: galeriști, studenți, 

docenți la Universitate. 

Ciprian Mureșan 

Există însă pretenția ca fiecare 

galerie să aibă un statut 

unic, mai ales că o singură 

galerie oricum nu poate să 

acopere toate segmentele. 

Este de asemenea important 

să se creeze o imagine pertinentă 

pentru fiecare galerie. 

Unul dintre artiștii care își are atelierul la 

Fabrica de Pensule este Ciprian Mureșan. 

În 2009 el a fost unul dintre reprezentanții 

României la a 53-a ediție a Bienalei din 

Viena. 

Demersul său analitic este vizibil de exemplu 

în lucrarea „Comunism never happened“. 

Literele acestui enunț cu mai multe sensuri 

au fost decupate de pe discuri de propagandă 

din vremea lui Ceaușescu, și astfel „reciclarea 

ironică a unor asemenea simboluri“ 2 scoate 

2] Hellwig-Schmid, Regina (Hg.): Donumenta 

2007 Romania. Regensburg 2007. p. 95. 

130 131

ausgesägt aus propagandistischen LPs 

der Ceauşescu-Zeit, wobei das „ironische 

Recyceln solch politischer Symbole“ 2 die 

Relativität weltanschaulicher Konzeptionen 

und das ideologische Chaos veranschaulicht, 

das in den postkommunistischen Staaten 

teilweise auch nach der „Bereinigung des 

öffentlichen Raumes von den Insignien der 

Ideologie und Macht“ bis heute herrscht. 3 

Wie Marius Babias in seinem Buch über 

den Künstler schreibt, repräsentiert Ciprian 

Mureşan „einen neuen Künstlertypus, der 

[…] einen kritischen Blick sowohl für die 

eigene unbewältigte Geschichte als auch 

für die Vereinnahmung und Exotisierung 

durch den Westen entwickelt hat.“ 4 Diese 

„Kultur des kritischen Blicks“ muss sich 

in Rumänien laut Babias erst etablieren. 

Ein Prozess, der seine Entwicklung v.a. 

dem Engagement unabhängiger Initiativen 

verdankt, wie dem Verlagshaus IDEA Design 

& Print, das u. a. die Zeitschrift IDEA arts 

+ society herausbringt. Diese Kunst- und 

Kulturzeitschrift, zu deren Redaktionsmitgliedern 

u. a. auch Ciprian Mureşan zählt, ist 

eine der einflussreichsten Osteuropas. IDEA 

Design & Print sieht seine Verlagstätigkeit 

als „Theorie-Praxis“ zur Analyse der postkommunistischen 

Lebensbedingungen. 

Kunst, so entsteht der Eindruck, ist in Cluj 

sehr konkrete Auseinandersetzung mit der 

Gegenwart. Aber ist sie immer politisch? 

2] Hellwig-Schmid, Regina (Hg.): Donumenta 

2007 Romania. Regensburg 2007. S. 95. 

3] Saxenhuber, Hedwig: „Pioniere, seid bereit! 

Immer bereit!“. Zwischen den Zeilen lesen können. 

In: Babias, Marius (Hg.): Ciprian Mureşan. 

n.b.k., Walther König, Köln 2010. S. 12 

4] Babias, Marius (Hg.): Ciprian Mureşan. 

n.b.k., Walther König, Köln 2010. S. 5. 

„Niemand sucht einen Künstler“ 

In der Hoffnung, dass der Blick von 

außen mehr Klarheit bringt, treffen wir 

als nächstes einen Künstler, der seit mehreren 

Jahren nicht mehr in Cluj lebt. 

Raul Ciosescu hat nach dem Abschluss des 

Kunstgymnasiums die Kunsthochschule in 

Cluj absolviert und reist seitdem in Europa 

umher. Er malt v.a. abstrakt, weil abstrakte 

Malerei ist „wie das Leben: das ist auch sehr 

abstrakt. (…) Als Seh-Mann sehe ich sowieso 

ständig etwas. Und mein Interesse besteht 

dann nicht darin, das nochmal zu malen, 

sondern das vermischt sich dann mit Gefühlen. 

In echt ist Kunst Gefühl. Und die Gefühle 

sind sehr simpel, nicht. Weil die Leute von 

Gefühlen gemacht sind verstehen sie das.“ 

Er sieht sich als Teil des Universums. Von 

dort kommt die Inspiration, dort sucht er 

nach etwas Ewigem: „Ich schau immer hoch 

und nicht auf die Erde. (…) Etwas Ewiges 

ist natürlich schwierig zu finden. Es ist 

sehr versteckt. Aber wenn ich es finde...“ 

Meinem Ziel, die „Kunst(szene) in Cluj“ 

zu ergründen, bzw. im Speziellen herauszufinden, 

was man eigentlich genau unter dem 

Begriff „Școala de la Cluj“ (Klausenburger 

Schule) versteht, bringt er mich wohl auch 

nicht näher, wie er selbst lachend bemerkt. 

Vermutlich macht für ihn die Frage an sich 

schon keinen Sinn, denn er glaubt nicht an 

Grenzen. Deshalb findet er Kunstgeschichte 

gut, weil man da sieht, wie offen alles ist 

und wie alles miteinander zusammenhängt, 

und Geographie blöd, weil es ein „Fach über 

Grenzen“ ist. Dementsprechend interessiert 

er sich auch nicht für politische Kunst. Sie 

ist für ihn nicht mehr als eine Richtung, eine 

„Nische, die man vorher nicht nutzen konnte“. 

în evidență relativitatea concepțiilor despre 

lume și haosul ideologic care domnește 

până astăzi în fostele state comuniste, 

parțial chiar și după „curățarea spațiului 

public de însemnele ideologiei și puterii“ 3 . 

După cum arată Marius Babias în cartea sa 

despre artist, Ciprian Mureșan reprezintă „un 

nou tip de artist care (...) a dezvoltat o privire 

critică atât față de propria istorie nedeslușită, 

cât și față de recuperarea și de exotizarea prin 

intermediul vesticilor“ 4 . Această „cultură 

a privirii critice“ trebuie mai întâi să se 

impună în România, conform lui Babias. 

Un proces a cărui dezvoltare se datorează 

în primul rând devotamentul inițiativelor 

independente, precum cel al editurii IDEA 

Design & Print, care editează, printre 

altele, revista IDEA arts + society. Această 

revistă de artă și cultură, în redacția căreia 

se regăsește și Cristian Mureșan, este una 

dintre cele mai influente din Europa de Est. 

IDEA Design & Print consideră că preocuparea 

sa editorială este „teoria și practica“ 

analizei condițiilor de viață postcomuniste. 

Arta – așa lasă impresia – înseamnă în Cluj 

dialogul cu prezentul. Dar este ea întotdeauna 

o chestiune politică? 

„Nimeni nu e interesat de 

un artist“ 

În speranța că o privire din exterior 

vede cu mai multă claritate lucrurile, 

3] Saxenhuber, Hedwig: „Pioniere, seid bereit! 

Immer bereit!“. Zwischen den Zeilen lesen können. 

In: Babias, Marius (Hg.): Ciprian Mureşan. 

n.b.k., Walther König, Köln 2010. p. 12. 



ne întâlnim cu un artist care de mai 

mulți ani nu mai locuiește în Cluj. 

Raul Ciosescu a absolvit Liceul de Arte și 

apoi Facultatea de Arte Plastice și de atunci 

călătorește prin Europa. Pictează mai ales 

abstract, pentru că pictura abstractă este „asemenea 

vieții: și ea foarte abstractă. /.../ Ca 

om-cu-vedere văd mereu câte ceva. Și atunci, 

nu mă interesează să pictez încă odată acel 

lucru, ci el se amestecă cu sentimentele. De 

fapt, arta înseamnă sentiment. Iar sentimentele 

sunt foarte simple. Fiindcă oamenii sunt 

făcuți din sentimente, ei înțeleg acest lucru“. 

El se consideră o parte a Universului. De 

aici îi vine inspirația, acolo caută să afle ceva 

etern: „Eu privesc întotdeauna spre înalt și 

nu spre Pământ. /.../ Ceva etern este evident 

greu de găsit. El stă ascuns. Dar când îl voi 

găsi...“ 

El – observă râzând – nu mă ajută deloc 

să mă apropii de țelul meu, acela de a cerceta 

amănunțit arta (scena artistică) din Cluj, 

respectiv de a-i desluși specificul, adică ce 

anume se înțelege prin conceptul „Școala 

de la Cluj“. Întrebarea în sine este probabil 

pentru el lipsită de sens, fiindcă el nu crede 

în granițe. De aceea consideră că istoria 

artei este un lucru pozitiv, pentru că acolo 

se vede cât de deschis e totul și cum converg 

toate elementele, pe când geografia este o 

prostie, fiindcă ea este o „disciplină despre 

granițe“. Prin urmare, nu îl interesează nici 

arta politică. Aceasta nu reprezintă pentru 

el nimic mai mult decât o orientare, o „nișă 

care nu putea fi folosită mai înainte“. 

Consideră straniu interesul galeriștilor 

occidentali, născut după Revoluție, pentru 

artiștii est-europeni. În opinia sa, ei nu se 

interesează de fapt de artiști, ci doar de 

istorie. 

132 133

Das nach der Wende aufkeimende Interesse 

westlicher Galeristen an „osteuropäischen“ 

Künstlern findet er befremdlich. 

Seiner Ansicht nach wollen sie gar keine 

Künstler, sondern nur Geschichte. 

Mit den politisch engagierten Künstlern 

der Pinselfabrik verbindet ihn daher lediglich 

die Kritik an der Kunstuni. Auch Raul meint, 

wenn er eine eigene Schule hätte, würde er 

alles ganz anders machen. Nicht so theoretisch, 

sondern praktischer. Dies scheint eine Art 

Konsens zumindest unter den Kritikern der 

Akademie für Kunst und Design zu sein. Zitat 

Cipirian Mureşan: „Was die Kunstakademie 

betrifft, so bedarf es einer radikalen Veränderung 

(…). Tatsächlich werden der Erfolg eines 

Pseudo-Labels wie der Malereischule von Cluj 

oder die diversen Spielarten der Rückkehr 

zur Zeichnung, zum Objekt, zur Monumentalkunst 

etc. benutzt, um diese Institution 

zu legitimieren, und weiter die Investition in 

Fertigkeiten zu unterstützen statt die komplexe 

Entwicklung künstlerischen Denkens.“ 5 

Eine letzte Chance, mehr über die geheimnisvolle 

Klausenburger Schule zu erfahren, 

bleibt mir noch. Herr Prof. Dr. Ioan Sbârciu, 

von 2000 bis 2008 Rektor an der Universität 

für Design und Kunst in Cluj, erscheint zu 

unserem Treffen um halb neun abends und 

schlägt zwei Fliegen mit einer Klappe, indem 

er uns mit dem Taxi in ein Lokal entführt, das 

von ehemaligen Studenten der Kunstakademie 

geführt wird. Dank unserer prominenten 

Begleitung werden wir nun völlig unerwartet 

am Ende dieses langen Tages von den Besitzern 

des als Erzähl- und Kunstraum konzipierten 

Lokals, den László-Brüdern, nach allen 

Regeln der Kunst mit Weißwein verwöhnt. 

Klar wurde immerhin, dass es sich bei 

dieser Schule, die laut Prof. Dr. Ioan Sbâr- 

5] Voinea, Raluca: Das paradoxe Bild vom Ideal 

und vom Scheitern. In: Babias, Marius (Hg.): Ciprian 

Mureşan. n.b.k., Walther König, Köln 2010. S. 141. 

ciu an der Kunstakademie entstanden ist 

und seit etwa 2000 existiert (obwohl es viele 

der beteiligten Künstler natürlich schon 

länger gibt), nicht um eine kleine homogene 

Gruppe handelt, wie sie etwa die „Leipziger 

Schule“ ist, sondern um etwa 30-50 Leute, 

die teilweise völlig unterschiedliche Ansätze 

haben und sich daher auch nicht selbst als 

Teil einer bestimmten „Schule“ sehen. 

Stilistisch könne man – wie gesagt, mit 

Vorbehalt – die Schule v. a. in den Anfängen 

am ehesten als neo-realistisch bezeichnen, 

wobei Elemente des Sozrealismus ironisch 

gebrochen werden. Mittlerweile habe sie sich 

aber weiter ausdifferenziert und sei daher nicht 

mehr auf einen bestimmten Stil festlegbar. 

In seiner Funktion als Rektor der Kunstakademie 

war es für Ioan Sbârciu ein wichtiges 

Anliegen, Kontakte zu zahlreichen Universitäten, 

Museen und Galerien in der ganzen 

Welt aufzunehmen, um den Studenten den 

Eintritt in die Kunstwelt zu erleichtern. So 

findet seit 2001 jedes Jahr Ende Oktober 

das Festival „Europa Artium“ in Cluj statt, 

das den Studenten neben Ausstellungen 

und Filmabenden vor allem die Möglichkeit 

bietet, weltberühmte Künstler, Galeristen 

und Professoren kennenzulernen. 

Die Öffnung zum Ausland habe unter den 

Künstlern ein Gefühl des Stolzes geschaffen, 

das Gefühl, an etwas Internationalem 

teilzunehmen. Dazu würden auch die 

vielen Stunden in den Theorie-Kursen an 

der Akademie beitragen, die die Studenten 

verbinden, und es überhaupt erst möglich 

machten, so viele Leute zu vereinen. Einen 

weiteren Vorteil des „Akademismus“ an der 

Clujer Kunstakademie sieht Ioan Sbârciu in 

der hervorragenden Ausbildung der Studenten, 

gerade auch in theoretischer Hinsicht. 

Bevor er aufbrechen muss, wirbt er 

noch kurz sehr wirkungsvoll für die jedes 

De aceea, de artiștii angajați politic de la 

Fabrica de Pensule îl leagă doar critica adusă 

Universității de Arte. Și Raul e de părere 

că, dacă ar avea propria școală, ar proceda 

în mod cu totul diferit. Nu teoretic, ci mai 

practic. Acesta pare să fie un fel de consens, 

cel puțin printre criticii Universității de 

Artă și Design. Citat din Ciprian Mureșan: 

„În ceea ce privește Universitatea de Artă 

este nevoie de o schimbare radicală. /.../ 

În realitate, succesul unei pseudo-etichete 

cum este Școala de pictură de la Cluj sau 

diversele jocuri cu întoarcerea la desen, la 

obiect, la arta monumentală etc. sunt folosite 

pentru a legitima această instituție și de a 

susține pe mai departe investiția în abilități 

în locul dezvoltării gândirii artistice“ 5 . 

Îmi mai rămâne o ultimă șansă de a afla 

mai multe despre misterioasa Școală de la 

Cluj. Domnul Prof. dr. Ioan Sbârciu, rector 

al Universității de Artă și Design din Cluj 

între anii 2000 – 2008, apare la 8.30 seara la 

întâlnirea noastră și omoară două muște cu o 

clapetă, în timp ce ne răpește cu un taxi spre 

un local care este condus de foști studenți ai 

Academiei de Artă. La sfârșitul acestei lungi 

zile, suntem cu totul pe neașteptate, răsfățați 

după toate regulile artei de frații László, 

proprietarii acestui local gândit ca spațiu 

al dialogului și al artei, cu vin alb, desigur 

datorită proeminentului nostru însoțitor. 

Era oricum clar că această școală care, 

conform Prof. dr. Sbârciu, a luat naștere la 

Universitatea de Artă și există cam din 2000 

(deși mulți dintre artiștii care au luat parte 

la ea existau desigur deja de mai demult), nu 

forma un grup omogen, cum este „Școala 

de la Leipzig“, ci erau 30-50 de oameni care 

au concepții diferite și în consecință, nu se 

consideră membrii unei anumite „școli“. 

5] Voinea, Raluca: Das paradoxe Bild vom Ideal 

und vom Scheitern. In: Babias, Marius (Hg.): Ciprian 

Mureşan. n.b.k., Walther König, Köln 2010. p. 141. 

Din punct de vedere stilistic, școala , mai 

ales la începuturile ei, poate fi caracterizată 

– după cum s-a spus, cu anumite rezerve – ca 

mai degrabă neo-realistică, cu distanțare 

ironică de elemente aparținând realismului 

socialist. Între timp ea s-a scindat în mai 

multe direcții și nu mai poate fi caracterizată 

ca aparținând unui anumit stil. 

În calitatea sa de rector al Universității de 

Arte, Ioan Sbârciu a avut ocazia să stabilească 

numeroase contacte cu universități, 

muzee și galerii din întreaga lume, cu 

scopul de a facilita studenților intrarea 

în lumea artei. Astfel, în Cluj, la sfârșitul 

lui octombrie, se desfășoară anual Festivalul 

„Europa Artium“ care, pe lângă 

expoziții și seri de film, oferă studenților 

posibilitatea de a face cunoștință cu artiști, 

galeriști și profesori de talie mondială. 

Deschiderea către străinătate a produs 

un sentiment de mândrie printre artiști, 

sentimentrul că iau parte la o acțiune 

internațională. Aici au contribuit și numeroasele 

ore petrecute la cursurile teoretice 

de la Academie, care îi leagă pe studenți 

și care, în definitiv, au făcut posibilă reunirea 

unui număr atât de mare de oameni. 

Un alt avantaj al „academismului“ de la 

Universitatea de Arte din Cluj este, după 

Ioan Sbârciu, educația extraordinară a 

studenților, îndeosebi sub aspect teoretic. 

Înainte de a pleca, mai face cu mare 

rezonanță reclamă expoziției diplomanzilor, 

care are loc în fiecare an la 

sfârșitul lui iunie: „Unică. Trebuie neapărat 

văzută. Până n-o vezi, nu crezi.“ 

Acum ne îndreptăm spre cei doi frați 

frapant de asemănători, care, pentru a 

răspunde întrebărilor mele, și-au luat pe 

loc liber pentru toată seara, după mottoul 

„Cine nu are deloc timp, face foarte 

puțin“. Radiază de elan și energie și, 

134 135

Jahr Ende Juni stattfindende Bachelor- 

und Diplomausstellung: „Einmalig. 

Muss man unbedingt sehen. Bis man`s 

nicht sieht, glaubt man`s nicht.“ 

Nun wenden wir uns den frappierend 

ähnlich aussehenden Brüdern zu, die sich, 

frei nach dem Motto „Wer keine Zeit hat, tut 

am wenigsten“, spontan den ganzen Abend 

frei genommen haben, um meine Fragen zu 

beantworten. Dabei sprühen sie geradezu 

vor Elan und Energie und wirken auch nach 

mehreren Stunden noch, als ob sie gerade 

einem kühlenden Bade entstiegen wären. 

Noch während des Studiums gründeten sie 

aus Stipendiengeldern 1994 mit fünf Mitstudenten 

die Firma9, die, wie Dan mir übersetzt, 

„anderen Firmen hilft, sich visuell darzustellen“, 

und forderten die Mitarbeiter auf, eigene 

Firmen zu gründen, damit sie mit ihnen 

zusammenarbeiten könnten. Ursprünglich aufgrund 

des schwach entwickelten Kunstmarkts 

aus Geldnot gegründet, wurde die Firma für 

die beiden Brüder schnell zur Passion. Die 

Frage, ob die Gratwanderung zwischen Kunst 

und Kommerz für sie schwierig sei, wehren sie 

lachend ab. Ihre Arbeit sei Kunst. Angewandte 

Kunst, „wie bei Michelangelo“. Sie bekommen 

Themen, d.h. Aufträge und bearbeiten sie. 

So zeichnen sie quasi permanent und können 

daher nicht ganz nachvollziehen, warum es 

vielen Studenten an der Uni heute übertrieben 

vorkommt, jede Woche ein Kunstwerk 

zu machen. Die beiden Brüder schätzen sich 

glücklich, das beruflich machen zu können, 

was sie gelernt haben. Viele könnten das nicht, 

weil die Gesellschaft in Rumänien noch nicht 

gelernt habe, einen angemessenen Preis für 

Kunst zu zahlen. Einen großen Vorteil ihrer 

Firma sehen sie im beständigen Kontakt zur 

Gesellschaft. Kunst sei für die Gesellschaft, 

da man sich andernfalls von ihr entferne. Die 

Entwicklung gehe viel schneller, wenn man 

verschiedenen Einflüssen ausgesetzt ist. Den 

mangelnden Kooperationswillen kritisieren sie 

auch bei den jungen Studenten: „Sie arbeiten 

nicht zusammen.“ Deshalb fehle das Besserwerden 

und sie würden nicht gut genug, um 

von Beruf Künstler zu werden. Auch Ciprian 

Mureşan äußert in einem Interview mit 

Raluca Voinea sein Erstaunen darüber, dass 

es für junge Künstler heute so wichtig ist, 

durch eine kommerzielle Galerie repräsentiert 

zu werden, obwohl der Austausch und die 

Analyse in einer Gruppe viel entscheidender 

für die künstlerische Entwicklung seien. 

Nach Ansicht von Bence László fehlt 

den Studenten das Vertrauen, dass Künstler 

in der Gesellschaft gebraucht werden. Sie 

seien lethargisch und hätten kein Vertrauen 

in die Lehrer, würden nicht daran glauben, 

dass sie eine Zukunft haben. Außerdem 

würden sie nicht verstehen, dass eine 

Universität nicht nur ein Platz ist, wo man 

lernt, sondern v. a. ein Umfeld, in dem man 

Leute kennen lernt, die sich für das gleiche 

interessieren, wie man selbst. Ein Ort, 

wo Firmen entstehen, sozusagen. Interessanterweise 

deckt sich dieser Eindruck 

erstaunlich mit dem Bild, das Prof. Markus 

Oehlen von der AdbK München von seinen 

Studenten zu haben scheint („Sie begreifen 

nicht, dass sie die nächsten sein könnten“). 

Die Brüder veranstalten daher Motivationsseminare 

an der Kunstakademie, in denen 

sie auch versuchen, den Studenten klarzumachen, 

dass Voluntärarbeit sehr nützlich 

sein kann. Viele Studenten erwarten ihrer 

Ansicht nach, dass sie Genies sind, obwohl 

das nur wenige seien, und sähen nicht die 

soziale und künstlerische Erfahrung, die 

man in freiwilligen Projekten sammelt. 

Am wichtigsten für Bence László ist, etwas 

zu machen, in das man seine Persönlichkeit 

steckt, dann werde man in der Gesellschaft 

auch gebraucht. 

chiar și după mai multe ore, par la fel de 

proaspeți ca după o baie răcoritoare. 

Încă în timpul studenției, împreună cu alți 

cinci colegi au înființat în 1994, din banii de 

bursă, Firma9 care, după cum îmi traduce 

Dan, „ajută alte firme să se prezinte vizual“ 

și au cerut colaboratorilor să își înființeze 

propria firmă, ca să poată lucra împreună. 

Înființată din cauza lipsei de bani datorită 

pieței de artă slab dezvoltate, firma s-a 

transformat repede pentru cei doi frați într-o 

pasiune. Resping râzând întrebarea dacă 

pentru ei este dificilă demarcația dintre artă 

și comerț. Munca lor este artă. Artă utilă, 

„ca în cazul lui Michelangelo“. Primesc o 

temă, adică o comandă pe care o prelucrează. 

Astfel, ei desenează aproape tot timpul și de 

aceea nu pot înțelege pe deplin din ce cauză 

multor studenți de la Universitate li se pare 

astăzi exagerat să realizezi în fiecare săptămână 

o operă de artă. Cei doi frați se consideră 

fericiți să poată lucra în domeniul pentru 

care s-au pregătit. Mulți nu ar putea face 

acest lucru, pentru că societatea românească 

încă nu a învățat să plătească un preț adecvat 

pentru artă. Consideră că un avantaj major al 

firmei lor este contactul cu societatea. Arta 

este pentru societate, altfel te îndepărtezi 

de ea. Dezvoltarea se face mai rapid dacă 

ești expus mai multor influențe. Ei critică 

lipsa dorinței de cooperare chiar și la tinerii 

studenți: „Ei nu cooperează“. De aceea le 

lipsește capacitatea de a deveni mai buni și nu 

sunt suficient de buni pentru a deveni artiști 

de meserie. Și Ciprian Mureșan și-a exprimat 

într-un interviu cu Raluca Voinea uimirea 

că pentru artiștii tineri este astăzi atât de 

important să fie reprezentați de o galerie 

comercială, deși schimbul de experiență 

și analiza din cadrul unui grup sunt mult 

mai decisive pentru dezvoltarea artistică. 

În opinia lui Bence László, studenților le 

lipsește încrederea în utilitatea artiștilor în 

societate. Au un comportament letargic și nu 

au încredere în profesori, nu sunt convinși 

de faptul că au un viitor. În plus, nu vor să 

înțeleagă că o universitate nu este doar un loc 

în care se învață, ci, mai ales, un mediu în 

care se fac cunoștințe cu oameni care au interese 

comune. Un loc unde, ca să zicem așa, 

se înființează firme. Interesant este faptul că 

această impresie concordă în mod uimitor 

cu imaginea pe care Prof. Markus Oehlen 

de la Academia de Arte Plastice München 

pare să și-o fi făcut despre studenții săi 

(„Ei nu înțeleg că ar putea fi următorii“). 

De aceea cei doi frați organizează la 

Universitatea de Arte seminarii de motivare 

în care încearcă de asemenea să le 

explice studenților că munca de voluntariat 

poate să fie foarte utilă. În opinia lor, 

mulți studenți se așteptă să fie niște genii, 

deși doar puțini dintre ei sunt, și nu dau 

atenție experienței sociale și artistice pe 

care o pot aduna în proiectele benevole. 

Cel mai important lucru este pentru 

Bence László să faci ceva prin care să îți 

exprimi personalitatea; atunci poți fi folositor 

seocietății. 

În plus, nu doar de credința nestrămutată 

în sine și munca neîntreruptă la nivel înalt 

(regula de aur: „Să nu construiești prostii“), 

ci, înainte de toate, obstinația de a face totul 

în așa fel încât să arăți Europei Occidentale 

că și România e capabilă să facă ceva 

este cea care îi impulsionează pe artiști. 

Formula Cluj 

Ceea ce Marius Barbia confirmă a fi lucrarea 

lui Ciprian Mureșan, și anume un „exemplu 

extraordinar pentru rolul artei ca parte 

componentă a unei teorii și a unei practici a 

136 137

Dabei sei es nicht nur der unerschütterliche 

Glaube an sich und die permanente Arbeit auf 

hohem Niveau (Goldene Regel: „Keine Scheiße 

bauen“), sondern v.a. der Drang, alles daran zu 

setzen, Westeuropa zu zeigen, dass Rumänien 

auch etwas kann, das die Künstler antreibe. 

Die Cluj-Formel 

Was Marius Babias Ciprian Mureşans Werk 

bescheinigt, nämlich ein „herausragendes 

Beispiel für die Rolle der Kunst als Bestandteil 

einer Theorie und Praxis umfassenden 

Auseinandersetzung mit der Gegenwart“ 6 zu 

sein, ist vielleicht genau der Punkt, der mich 

an den Clujer Künstlern am meisten fasziniert: 

die ungewöhnliche Kombination aus Problembewusstsein, 

Tatendrang und unglaublich 

positiver und konstruktiver Lebensphilosophie. 

Theorie und Praxis oder, mit Marx, 

„Kopfarbeit und Handarbeit“, werden hier 

nicht isoliert voneinander „gedacht“, sondern 

– und hierin könnte man ebenso wie in dem 

omnipräsenten Streben nach Zusammenarbeit 

und danach, einen Wert für die Gesellschaft 

darzustellen, im anti-sowjetischen Rumänien 

eine Art Erbe der kommunistischen Vergangenheit 

sehen – zur Synthese gebracht, 

und zwar nicht in Form von „westeuropäischem“ 

Europäismus oder „osteuropäischer“ 

Kommunismus-Nostalgie, sondern 

ganz konkret durch Analyse & Aktion. 

Verfasserin: Almut Karl, 


Tandempartner: Dan Barbu, 



n.b.k., Walther König, Köln 2010. S. 6. 

amplului dialog cu prezentul 6 “ este probabil 

tocmai aspectul care m-a fascinat cel mai 

mult la artiștii clujeni: amestecul neobișnuit 

realizat din conștientizarea problemelor, 

necesitatea acțiunii și o filosofie de viață 

extrem de pozitivă și constructivă. Teoria și 

practica sau, cum ar spune Marx, „munca 

intelectuală și munca manuală“ nu sunt „gândite“ 

aici izolat una de alta, ci - și în această 

situație, ca și în omniprezenta străduință 

de colaborare și de a reprezenta o valoare 

pentru societate, se poate observa un fel de 

moștenire a trecutului comunist în România 

anti-sovietică – este realizată o sinteză, dar 

nu în forma europeismului „occidental“ sau a 

nostalgiei comuniste „est-europene“, ci în termeni 

foarte concreți prin analiză & acțiune. 

Autoare: Almut Karl, 


Partener de tandem: Dan Barbu, 




138 139

13 

Lisa Kitter 

Der Mann setzt sein Glas an und nimmt 

einen kräftigen Zug. Mein Blick gleitet über 

das Filmplakat über unseren Köpfen, auf 

dem zwei Männer, ein großer und ein kleiner 

Mann, abgebildet sind. Der kleine Mann 

trägt die traditionelle Kleidung der Gabor- 

Zigeuner – einen großen, schwarzen Hut 

und ein kariertes Hemd mit Weste darüber. 

Der andere Mann, ein ungarischer Pastor, 

ist groß und dünn, fast schlaksig. Die beiden 

Männer scheinen vertraut. Es ist ein Film 

über eine Freundschaft zweier Menschen 

aus sehr verschiedenen Kulturkreisen – und 

vielleicht gerade deshalb faszinierend. In 

unserem Gespräch geht es um den Film, unter 

anderem. Mein Gesprächspartner, eindeutig 

derselbe Mann wie auf dem Plakat, wenn 

auch um einige Jahre älter, setzt wieder an 

und erzählt: diesmal über seine Kindheit 

und Jugend als Sohn einer Roma-Familie. 

Hier sitze ich also in diesem Café irgendwo 

im Stadtzentrum von Cluj – während meiner 

Recherchen für das Tandemprojekt. Informationen 

prasseln auf mich ein – ich notiere 

einige, und in meinem Kopf bilden sich stetig 

neue Fragen. Meine Idee war es, mich mit der 

Situation der Roma in Rumänien zu beschäftigen. 

Die Roma kamen ursprünglich über 

verschiedene Migrationsrouten aus Indien, 

ihre Sprache, das Romanes, ähnelt daher auch 

dem Hindi. Ein Teil von ihnen siedelte vor 

etwa 600 Jahren im östlichen und südöstlichen 

Europa, ein anderer Teil von ihnen 

siedelte sich in Westeuropa an. Noch heute 

lassen sich in vielen europäischen Ländern 

größere Roma-Minderheiten finden. Nicht 

Die Situation der 

Roma-Community in Cluj 

allein deshalb ist die Situation der Roma eine 

europäische Thematik. Rumänien als eines 

der europäischen Länder mit der größten 

Anzahl an im Land lebenden Roma eignet 

sich wohl in besonderer Weise für die Untersuchung 

dieser Thematik. Vielleicht ist dies 

der Grund dafür, dass ich mich im Vorlauf 

des Tandems für dieses Thema entschieden 

habe. Vielleicht liegt es aber auch einfach 

daran, dass die Thematik mit der kürzlich neu 

aufgeflammten Diskussion um Abschiebungen 

von Roma auf europäischer Ebene wieder 

eindeutig an Aktualität gewonnen hat. Eines 

wird mir auf jeden Fall recht schnell bewusst: 

Es ist ein eher sensibles Thema, mit dem 

ich mich da befassen möchte. Ein Thema, 

zu dem viele Menschen bereits eine sehr 

klare Meinung haben. Ich bin mir dagegen 

zu Beginn des Projekts meiner Einschätzung 

der Thematik nicht bewusst. Zu wenig 

weiß ich bislang über diese Volksgruppe, zu 

wenig habe ich mich bis jetzt damit befasst. 

Aus diesem Grund gilt es zunächst eine 

ganz grundlegende Frage zu klären: Wie viele 

Roma leben denn nun eigentlich wirklich 

in Rumänien? Diese scheinbar recht simple 

Frage bietet bereits einige Schwierigkeiten: 

Nach der letzten Volkszählung bekannten 

sich ungefähr 2,5 % der rumänischen Bevölkerung 

zur Ethnie der Roma. Damit bilden 

sie die zweitgrößte Minderheit des Landes. 

Geht man jedoch davon aus, dass viele Roma 

keine offiziellen Dokumente besitzen und 

damit bei keiner amtlichen Behörde registriert 

sind, lässt sich vermuten, dass die eigentliche 

Zahl der im Land lebenden Roma weitaus 

Situația 

comunității rrome din Cluj 

Bărbatul pune paharul pe masă și ia o 

expresie dură. Privirea îmi alunecă peste 

afișul de film de deasupra capului, în care 

sunt reprezentați doi bărbați, unul mai mare 

și unul mai mic. Bărbatul mai mic poartă 

costumul tradițional al gaborilor – o pălărie 

mare, neagră și o cămașă în carouri cu o vestă 

deasupra. Celălalt bărbat, un pastor maghiar, 

este înalt și slab, aproape uscat. Ambii bărbați 

par cunoscuți. Este un film despre prietenia a 

doi oameni din două cercuri culturale foarte 

diferite – și poate tocmai de aceea fascinantă. 

În discuția noastră este vorba, printre altele, 

despre acest film. Conlocutorul meu, fără 

îndoială același bărbat ca cel de pe afiș, chiar 

dacă cu câțiva ani mai în vârstă, începe să 

povestească: de data aceasta despre copilăria 

și tinerețea lui ca fiu într-o familie de rromi. 

Așadar eu stau așezată aici, într-o cafenea 

undeva în centrul Clujului – pe perioada 

studiului meu pentru proiectul tandem. 

Informațiile curg pe lângă mine – pe unele le 

notez și îmi vin mereu în minte noi întrebări. 

Am avut ideea să mă ocup de situația rromilor 

din România. La origine, rromii au venit din 

India pe diverse itinerarii de migrație, de 

aceea limba lor, romanes, seamănă cu limba 

hindi. O parte dintre ei s-au așezat aproximativ 

acum 600 de ani în estul și sud-estul Europei, 

o altă parte s-a așezat în Europa de Vest. 

Până astăzi numeroase minorități rrome se 

regăsesc în multe țări est-europene. Nu doar 

din această cauză situația rromilor constituie o 

temă europeană. Probabil acesta este motivul 

pentru care în pregătirea proiectului tandem 

m-am decis pentru această temă. Dar poate 

motivul stă și în faptul că această tematică a 

devenit una de extremă actualitate odată cu 

noile discuții aprinse legate de expulzarea 

rromilor din spațiul european. În orice caz, 

un lucru mi-a fost foarte repede clar: Această 

temă de care vreau să mă ocup este o temă 

mai degrabă sensibilă. O temă, pentru care 

foarte mulți oameni au deja o opinie foarte 

clară. În schimb, la începutul proiectului 

eu nu am fost conștientă de cunoștințele 

mele pe această temă. Prea puține știu până 

acum despre acest popor, prea puțin m-am 

ocupat de acest subiect până în prezent. 

Din acest motiv e necesar mai întâi să 

găsesc răspuns la o întrebare esențială: 

Câți rromi locuiesc de fapt în realitate în 

România? Această întrebare aparent simplă 

întâmpină câteva dificultăți: După ultimul 

recensământ, aproximativ 2,5 % din populația 

României s-a declarat ca aparținând etniei 

rrome. Astfel, ei constituie cea de-a doua 

minoritate a țării. Dacă însă se pornește de 

la faptul că mulți rromi nu au documente 

oficiale și în consecință, nu sunt înregistrați la 

nici o autoritate oficială, se poate presupune 

că numărul efectiv al rromilor care locuiesc 

în țară este cu mult mai mare. Conform 

estimărilor, rromii ar putea reprezenta în 

realitate 1,5 milioane din locuitorii țării. 

Se ridică însă o altă întrebare, și anume cea 

referitoare la denumirea corectă a acestei etnii. 

A cădea de acord asupra unei denumiri nu este 

atât de ușor cum pare la prima vedere – cel 

puțin acest lucru l-am înțeles încă de la prima 

convorbire. Dacă limba folosită în discuțiile 

140 141

höher ist. Schätzungen zufolge könnten die 

Roma in Wirklichkeit etwa 1,5 Millionen 

der Bevölkerung des Landes ausmachen. 

Es stellt sich aber gleich noch eine weitere 

Frage, und zwar die nach der richtigen 

Bezeichnung dieser Volksgruppe. Sich auf 

einen Begriff zu einigen ist nicht ganz so 

einfach, wie es zunächst 

scheint – so viel wird mir 

bereits nach dem ersten 

Gespräch klar. Spricht man 

mit ihnen auf Rumänisch 

oder Ungarisch, bezeichnen 

sie sich selbst als „Zigeuner“. 

Gut, denkt man sich 

da, vielleicht ist der Begriff 

„Roma“ damit auch nur Ausdruck 

einer übertriebenen 

political correctness? Wenn 

sie sich selbst als „Zigeuner“ 

bezeichnen, warum sollte 

ich dies dann korrekterweise 

vermeiden? Eine gute 

Antwort erhalte ich von 

einem meiner Interviewpartner: 

In anderen Sprachen 

bezeichnen sich die Roma 

zwar als „Zigeuner“, doch 

in ihrer eigenen Sprache, 

dem Romanes, nennen sie 

sich selbst „Rom“ (was im 

Übrigen mit „Mensch“ 

übersetzt werden kann). 

Es ist also keinesfalls so, 

dass der Begriff der „Rom“ 

nicht auch seinen Ursprung 

und damit seine Berechtigung 

hätte. Vielmehr lässt die Verwendung 

des Begriffs „Zigeuner“ auch von 

Roma selbst darauf schließen, dass sie sich 

ihrer vermeintlichen Rolle in der Gesellschaft 

in gewisser Weise gefügt haben. 

Wie sehen diese Menschen ihre Rolle in der 

Gesellschaft, mit welchen Problemen sind sie 

konfrontiert? Das sind Fragen, die ich meinen 

Gesprächspartnern stelle. Die Antworten 

ähneln sich. Viel ist von „Diskriminierung“ 

die Rede, und einige Male berichten meine 

Gesprächspartner von Erlebnissen auch 

in ganz alltäglichen Situationen, die mich 

nachdenklich werden lassen: abfällige Bemerkungen 

auf der Busfahrt in die Stadt oder 

als Kind auf dem Schulhof. Das eigentliche 

Problem, so scheint mir, liegt wohl tiefer – in 

einer Mischung aus Unkenntnis, Unverständnis 

und vielen Vorurteilen beiderseits. 

Ein wenig nachvollziehbar erscheint mir dies 

nach meinen ersten Gesprächen schon. Fremd 

wirken Teile der anderen Kultur auf mich. 

Und zeitweise spüre ich eine leicht ablehnende 

Haltung gegenüber meinem eigenen kulturellen 

Hintergrund. Dies erscheint nur allzu ver- 

cu ei este româna sau maghiara, ei înșiși se 

numesc „țigani“. Bun; în acest caz, poate 

denumirea de „rromi“ este doar o expresie al 

exageratei political correctness? Dacă ei înșiși 

se numesc „țigani“, de ce ar trebui să evit 

această denumire în virtutea corectitudinii? 

Un răspuns corespunzător l-am primit de la 

unul dintre conlocutorii mei: În alte limbi 

rromii se numesc ei înșiși „țigani“, dar în propria 

limbă, romanes, își spun ei înșiși „rrom“ 

(ceea ce în mod obișnuit se poate traduce 

prin „om“). Așadar nu e cazul să spunem că 

termenul „rrom“ nu ar avea origine proprie si, 

astfel, propria justificare. Mai des, utilizarea 

termenului „țigan“ chiar de către rromii înșiși 

se explică prin faptul că într-un anumit fel ei 

s-au adaptat la presupusul lor rol în societate. 

Ce consideră acești oameni că este rolul 

lor în societate, cu ce probleme se confruntă? 

Acestea sunt întrebări pe care le-am adresat 

conlocutorilor mei. Răspunsurile sunt asemănătoare. 

Se vorbește mult despre „discriminare“, 

iar uneori partenerii mei de discuție îmi 

relatează despre întâmplări trăite în situații 

cotidiene, care mă pun pe gânduri: aprecieri 

peiorative în călătoria cu 

autobusul prin oraș sau ca 

și copil în curtea școlii. De 

fapt problema mi se pare 

că este mult mai profundă 

– ea stă în amestecul dintre 

necunoaștere, neînțelegere și 

multe prejudecăți de ambele 

părți. Acestea le-am putut 

deduce câte puțin încă de la 

primele discuții. Elementele 

unei alte culturi îmi sună 

străin. Și uneori resimt o 

ușoară atitudine distantă 

față de propriul meu fond 

cultural. Ceea ce e de înțeles, 

dacă se pleacă de la premisa 

că mulți dintre rromii pe 

care i-am putut întâlni pe 

parcursul studiului meu 

au avut de cele mai multe 

ori experiențe negative în 

societatea populației majoritare 

din diferite țări. Mi se 

pare că este o atitudine de 

respingere față de societatea 

occidentală ca parte a fricii 

de a nu pierde propria identitate 

culturală. Și acest lucru 

poate fi înțeles. Întrebarea 

care se pune de fapt este dacă prin încercarea 

de a integra mai bine etnia rromă trebuie întradevăr 

să se renunțe la această identitate. Dacă 

răspunsul este nu, atunci ar trebui, așa se pare, 

ca de ambele părți atitudinea să se transforme 

în mod evident într-una foarte pozitivă. 

Când mă plimb pe străzile din Cluj, îmi 

dau repede seama de unde provin unele 

142 143

ständlich, geht man davon aus, dass viele der 

Roma, die ich im Laufe meiner Recherchen 

treffen konnte, meist sehr schlechte Erfahrungen 

mit der Gesellschaft der Mehrheitsbevölkerung 

des jeweiligen Landes gemacht 

haben. Es kommt mir so vor, als sei eine 

gewisse ablehnende Haltung gegenüber der 

westlichen Gesellschaft als Teil der Angst vor 

dem Verlust der eigenen kulturellen Identität 

herauszulesen. Auch dies scheint verständlich. 

Die Frage stellt sich allerdings, ob bei dem 

Versuch einer besseren Integration der Roma- 

Bevölkerung diese Identität wirklich aufgegeben 

werden muss? Würde man diese Frage mit 

nein beantworten wollen, müssten sich allerdings, 

so scheint es, die Einstellungen beiderseits 

sehr deutlich zum Positiven wenden. 

Gehe ich in den Straßen von Cluj spazieren, 

erschließt sich mir relativ schnell, woher 

einige der Vorurteile stammen. Oft sind sie 

wohl auch gepaart mit eigenen schlechten 

Erfahrungen – die einen natürlich noch 

viel stärker von der Richtigkeit bestimmter 

Stereotypen überzeugen. So begegnen 

mir Roma, meist Frauen mit Kindern, die 

bettelnd am Straßenrand sitzen oder Blumen 

verkaufen. Fragt man diese Menschen nach 

ihrem Leben, so bestätigen sich zunächst die 

stereotypen Erwartungen: viele der Menschen 

wohnen in Romavierteln am Rand der Stadt 

– in Hütten, die sie aus Müll und allem, was 

sich sonst noch finden und verwenden ließ, 

gebaut haben. Viele der Kinder besuchen 

keine Schulen, müssen sie doch zur täglichen 

Überlebenssicherung der Familie beitragen. 

Es entsteht ein Bild vom Rom, den seine 

sozioökonomische Position an den Rand der 

Gesellschaft drängt. Die Realität ist aber, so 

scheint es mir nach kurzem Nachdenken, wie 

so oft wesentlich differenzierter, als es dieser 

kurze Ausflug zeigt. Es ist keineswegs so, 

dass ich die Lebenssituation dieser Menschen, 

denen ich auf der Straße begegnet bin, 

verharmlosen möchte, und dennoch zeigen 

diese Beispiele nur ein unvollständiges Bild 

einer Volksgruppe, die, so unterstreichen 

es meine Gesprächspartner immer wieder, 

doch deutlich heterogener ist, als es ganz 

am Anfang des Projekts meine Erwartung 

war. Dies zeigt sich nicht nur daran, dass die 

vermeintlich einheitliche Volksgruppe der 

Roma sich in Wirklichkeit in eine Vielzahl 

verschiedener Subgruppierungen unterscheiden 

lässt und dies sowohl nach kulturellen, 

sozialen, sprachlichen und regionalen sowie 

auch religiösen und die Lebensweise und die 

Art des Berufs betreffenden Kriterien. Es 

gibt wahrscheinlich auch eine viel größere 

Zahl an gut integrierten Roma, als es sich 

auf den ersten Blick zeigt. Das Problem ist 

wohl, dass die meisten dieser Menschen 

aufgrund ihrer gelungenen Integration 

eben gerade auf diesen ersten Blick hin 

nicht zu erkennen sind und sich häufig 

auch nicht so einfach zu erkennen geben. 

Nichtsdestotrotz interessiert mich doch 

der Grund dafür, dass es dennoch eine große 

Zahl an Roma zu geben scheint, die ohne 

besondere Verbesserungsperspektive am 

Rande der Gesellschaft leben. Es scheint hier, 

so ist mein Eindruck, eine ganz eigene Form 

von Kreislauf zu geben, den zu durchbrechen 

sich schwierig gestaltet. Mangelnde berufliche 

Qualifikation und Bildung scheinen oft Ausgangspunkte 

für eine prekäre Lebenssituation. 

Zudem nimmt die Rolle von traditionellen 

Beschäftigungsformen, wie beispielsweise 

der Beruf des Herstellers von Holzgegenständen, 

den einer meiner Gesprächspartner 

nebenbei ausübt, in der heutigen Zeit immer 

mehr ab. Unzureichende Qualifikationen für 

den Arbeitsmarkt haben natürlich zur Folge, 

dass die Existenzgrundlage oft nur unzureichend 

gesichert ist. Dies wirkt sich dann 

wiederum besonders auf die nachfolgende 

Generation aus, die oft statt des Schulbesuchs 

ihren Teil zur Überlebenssicherung 

der Familie beitragen muss. Es scheint also 

besonders im Hinblick auf die schulische 

Laufbahn und die berufliche Qualifikation 

Ansatzpunkte für eine Erklärung zu geben. 

prejudecăți. Adesea ele fac 

pereche bună cu propriile experiențe proaste 

– unele întărite evident de corectitudinea 

anumitor stereotipuri. De exemplu, întâlnesc 

rromi, de cele mai multe ori femei cu copii, 

cerșind la colțul străzii sau vânzând flori. 

Dacă îi întrebi despre viața lor, se confirmă 

în primul rând stereotipurile așteptate: mulți 

dintre ei locuiesc în cartierele țigănești de la 

marginea orașului – în cocioabe construite 

din gunoaie și orice altceva ce se găsește și 

poate fi întrebuințat. Mulți dintre copii nu 

merg la școală, ei trebuie să contribuie la 

asigurarea supraviețuirii de zi cu zi a familiei. 

Se formează o imagine a rromilor, pe care 

poziția lor socio-economică îi împinge spre 

marginea societății. Realitatea este însă, ca de 

multe ori, în mod esențial mai diferită decât 

se vede la această primă ieșire, cel puțin așa 

îmi apare dacă mă gândesc 

mai bine. Nu vreau nicidecum 

să bagatelizez modul de viață 

al acestor oameni pe care 

i-am întâlnit pe stradă, dar, 

totuși, aceste exemple creează 

doar o imagine incompletă 

asupra unei etnii care – lucru 

subliniat mereu de conclocutorii 

mei – este totuși mult 

mai heterogenă decât erau 

așteptările mele la începutul 

proiectului. Acest lucru nu 

se vede doar prin faptul că 

presupus unitara etnie a 

rromilor poate fi în realitate 

împărțită într-o multitudine 

de subgrupe, iar acestea, la 

rândul lor, create atât după 

criterii culturale, sociale, 

lingvistice și regionale, cât 

și după cele religioase sau 

cele legate de modul de 

viață și de meserii. robabil 

există și un număr mult 

mai mare de rromi bine 

integrați decât se poate 

vedea la o primă privire. 

Problema este însă că majoritatea acestor 

oameni, datorită integrării lor reușite, nu 

sunt recunoscuți tocmai la o primă privire 

și nici nu se lasă recunoscuți atât de ușor. 

Cu toate acestea, pe mine mă interesează 

motivul pentru care pare totuși să existe un 

număr mare de rromi care trăiesc la marginea 

societății fără să aibă perspectiva vreunei 

îmbunătățiri. Se pare că există aici un cerc 

vicios de un tip aparte – asta e impresia mea 

– care nu poate fi rupt cu ușurință. Lipsa calificării 

profesionale și a educației par adesea să 

fie sursa unei vieți precare. În plus, în prezent 

scade importanța meseriilor tradiționale, ca 

de exemplu cea de restaurator de obiecte din 

lemn, meserie pe care o practică din când în 

când unul dintre conlocutorii mei. Calificarea 

nesatisfăcătoare pentru piața muncii are 

144 145

Dies bringt mich auf die Idee, mit einem 

Mitarbeiter des in Cluj angesiedelten und 

landesweit agierenden Resource Centre for 

Roma Communities zu sprechen und nach konkreten 

Projekten zu fragen, die in Cluj und 

Umgebung zur Verbesserung der Situation der 

Roma durchgeführt werden. Er erzählt von 

einigen Projekten, die mithilfe europäischer 

Gelder sowie Geldern aus dem Roma Education 

Fund auf nationaler Ebene durchgeführt 

wurden. Seine Organisation bildet dabei 

eine Art Dachorganisation mehrerer NGOs, 

die sich für die Förderung der Rechte der 

Roma in verschiedenen Bereichen einsetzt. In 

diesem Zusammenhang erfahre ich ebenfalls 

von der NGO Amare Phrala (übersetzt 

„Unsere Brüder“), die mit Unterstützung 

des Resource Centre in Cluj und Umgebung 

Schulungen und Kurse zur beruflichen 

Weiterqualifizierung von Roma mit handwerklichen 

Berufen durchführt, um so deren 

Arbeitsmarktchancen zu erhöhen. Auch im 

schulischen Bereich führt das Resource Centre 

einige interessante Projekte durch. Zu diesen 

Projekten zählt beispielsweise die Vergabe 

von Stipendien in Zusammenarbeit mit dem 

Roma Education Fund, um einer Auswahl von 

Roma-Jugendlichen die finanzielle Ausstattung 

für den Besuch einer weiterführenden 

Schule oder sogar von Universitäten zu geben. 

Desweiteren zählen hierzu auch die Ausbildung 

und der Einsatz von Schulmediatoren, 

die oft selbst einen Roma-Hintergrund 

haben und an den Schulen als Berater und 

Ansprechpartner, besonders für Schüler mit 

Roma-Hintergrund, fungieren. Auf kommunaler 

Ebene fördert das Resource Centre 

ebenfalls die Ausbildung interessierter Roma 

zum „Roma-Botschafter“. Diese Menschen 

können hinterher in Städten und Kommunen 

eingesetzt werden und sind dort besonders für 

Roma-Fragen zuständig. Allgemein festigt 

sich bei mir der Eindruck, dass Teile der 

Probleme bekannt sind und es eine Reihe von 

Institutionen in und um Cluj gibt, die sich 

um eine Lösung dieser Probleme bemühen. 

Auf dem Weg zum Büro des „Roma- 

Botschafters“ der Stadt Cluj-Napoca finde 

ich außerdem noch weitere Informationen 

zu Projekten, die in und um Cluj zur Förderung 

der Roma-Community durchgeführt 

werden. So fällt mir beispielsweise der Flyer 

einer ebenfalls vom Resource Centre unterstützten 

Kampagne gegen Diskriminierung 

der Roma unter dem Motto „Kulturelle 

Vielfalt schätzen lernen!“ auf. Auf dem Flyer 

abgedruckt ist ebenfalls ein Foto von einem 

Gabor-Zigeuner mit schwarzem Hut und 

kariertem Hemd: mein Gesprächspartner aus 

dem Café von vor ein paar Tagen. Ich habe 

den Eindruck, hier schließt sich der Kreis. 

Dies lässt mich meine während der Recherche 

gemachten Erfahrungen noch einmal 

Revue passieren. Es sind wohl hauptsächlich 

Eindrücke, die ich hier beschrieben habe, 

die keinen Anspruch auf absolute Richtigkeit 

haben – Eindrücke mögen täuschen, und eine 

Woche kann keine ausreichende Zeit sein, 

um eine derart komplexe Thematik auch nur 

ansatzweise zu begreifen – und doch habe ich 

am Ende dieser Woche eines verstanden: Vielleicht 

ist der Film über die Freundschaft zwischen 

dem Gabor-Zigeuner und dem ungarischen 

Pastor, den ich am Anfang erwähnt 

habe, momentan in den meisten Fällen noch 

recht weit von der Realität entfernt; eine 

Vision für die Zukunft einer funktionierenden 

interkulturellen Gemeinschaft kann diese 

erzählte Geschichte aber dennoch bieten. 

Verfasserin: Lisa Kitter, 


Tandempartner: Hunor Kovács, 

Babeş-Bolyai-Universität Cluj-Napoca 

drept consecință faptul că bunurile necesare 

existenței adesea nu pot fi procurate. Acest 

lucru afectează mai ales generația următoare 

care, în loc să frecventeze școala, trebuie 

să ajute la asigurarea supraviețuirii familiei. 

Așadar, se pare că mai ales în privința 

situației școlare și a calificării profesionale 

este nevoie de câteva lămuriri suplimentare. 

Astfel mi-a venit ideea de a sta de vorbă 

cu un angajat al Centrului de Resurse pentru 

Comunitatea Rromă, centru care își are sediul 

în Cluj, dar activitatea lui se desfășoară în 

toată țara. L-am întrebat despre proiecte 

concrete care s-au desfășurat în Cluj și în 

împrejurimi cu scopul îmbunătățirii situației 

rromilor. Mi-a vorbit despre câteva proiecte 

care s-au desfășurat pe plan național 

cu fonduri europene și fonduri de la Roma 

Education Fund. Organizația sa este un fel de 

organizație care cuprinde mai multe ONGuri 

care se ocupă cu promovarea drepturilor 

rromilor în diverse domenii. În acest context 

am aflat despre ONG-ul Amare Phrala (în 

traducere „Frații Noștri“) care, cu susținerea 

Resource Centre, oferă instruire și cursuri 

pentru recalificarea rromilor în meserii 

artizanale, pentru ca șansele lor pe piața 

muncii să crească. Și în domeniul educațional 

Resource Centre realizează câteva proiecte 

interesante. Printre acestea se numără de 

exemplu acordarea unor burse, în colaborare 

cu Roma Education Fund, pentru a oferi unora 

dintre rromii tineri resursele necesare pentru 

frecventarea liceului sau chiar a unei facultăți. 

Aici se numără și cursurile de formare profesională 

și angajarea de pedagogi de origine 

rromă, care au în școli rolul de consilieri sau 

parteneri de dialog, special pentru elevii de 

origine rromă. La nivel local, Resource Centre 

susține, de asemenea, pentru rromii interesați 

organizarea de cursuri de formare ca „ambasador 

rrom“. Aceștia pot să fie angajați în orașe 

și comune, unde sunt responsabili în special 

pentru problemele rromilor. La modul general, 

impresia mea este că o parte a problemelor 

sunt cunoscute și că în Cluj și în împrejurimi 

există o serie de instituții care se preocupă de 

găsirea unor soluții pentru aceste probleme. 

În drumul spre biroul „Ambasadorului 

rrom“ din Cluj-Napoca aflu și alte informații 

despre proiecte care sunt inițiate în Cluj și 

împrejurimi pentru susținerea comunității 

rrome. De exemplu, îmi atrage atenția un 

flyer al campaniei împotriva discriminării 

rromilor, organizate tot de Resource Centre, cu 

motto-ul „Să învățăm să apreciem diversitatea 

culturală“. Pe flyer este imprimată de 

asemenea o fotografie a unui țigan gabor cu 

pălărie neagră și cămașă în carouri: conlocutorul 

meu de acum câteva zile din cafenea. 

Am impresia că cercul se închide aici. 

Acest lucru mă face să mai trec odată în 

revistă experiențele mele din timpul studiului. 

Ceea ce am descris aici sunt mai ales impresii 

care nu au pretenția de a fi absolut corecte – 

impresiile pot înșela și într-o săptămână nu 

este suficient timp pentru a înțelege chiar și 

numai superficial o tematică atât de complexă 

– și totuși, la sfârșitul acestei săptămâni am 

înțeles foarte bine un lucru: poate că filmul, 

pe care l-am menționat la început, despre 

prietenia dintre țiganul gabor și pastorul 

maghiar este pentru moment, în majoritatea 

cazurilor, foarte departe de realitate; totuși, 

această istorioară poate fi o viziune a viitorului 

unei comunități interculturale funcționale. 

Autoare: Lisa Kitter, 


Partener de tandem: Hunor Kovács, 


146 147

14 

Julia Kling 

Ganz Cluj-Napoca tummelt sich in der 

Stadtmitte, auf dem Piaţa Unirii, dort vor 

der St. Michaels-Kathedrale, die zwischen 

dem 14. und 15. Jahrhundert errichtet wurde. 

Eine ungarische Familie mit zwei Kindern, 

in reich bestickten Röcken und traditionellen 

Hüten, steht andächtig vor einem 

übergroßen Denkmal des ungarischen 

Königs Matthias Corvinus (1458-1490). Das 

Reiterstandbild dieses berühmten Königs, 

der nicht nur in der Stadt geboren sein soll, 

sondern während dessen Regierungszeit 

Cluj auch seinen Aufstieg zu einem der 

bedeutendsten Wirtschaftszentren Siebenbürgens 

erlebte, nimmt seit 1902 den 

Platz vor der Kathedrale ein. Doch wie 

kommt dieses zutiefst ungarische Wahrzeichen 

in eine rumänische Stadt wie Cluj? 

Cluj, in Siebenbürgen gelegen, gehörte 

nicht immer zu Rumänien, sondern kann 

auch auf eine bewegte Vergangenheit als 

Hauptstadt Siebenbürgens im Habsburger 

Reich, sowie auf eine lange Zugehörigkeit 

zum ungarischen Staat zurückblicken. Geht 

man auf den Piaţa Unirii, begibt man sich 

daher auch zugleich auf den Mátyás Király 

tér, oder wie man unter Angehörigen der 

ungarischen Minderheit der Stadt sagt, man 

trifft sich bei Matyi. Und auch wenn Cluj 

eine ungarische Stadt war, so war sie schon 

immer auch, und ist es bis heute, eine Stadt 

vieler anderer Volksgruppen, Konfessionen 

und Sprachen. Dieser Tatsache verdankt 

sie auch ihre Vielzahl von Namen – auf 

Erinnerungsorte 

in Cluj-Napoca 

rumänisch Cluj-Napoca, auf ungarisch 

Kolozsvár, und auf deutsch Klausenburg. 

Dennoch war Cluj bis zum Ende des 

Ersten Weltkriegs 1918, als es mit Siebenbürgen 

an den rumänischen Staat fiel, größtenteils 

ungarisch geprägt. Dies begann sich 

jedoch langsam zu ändern. Mit dem 1. Oktober 

1919, wie man im Museum der Babeş- 

Bolyai Universität erfährt, wurde beispielsweise 

aus der ungarischen Universität von 

Cluj eine rumänische Universität. Doch nicht 

nur in kultureller Hinsicht war ein Wandel 

gegeben, die Aufnahme Siebenbürgens in 

den rumänischen Staat zog langfristig auch 

einen Wandel in der ethnischen Struktur der 

Stadtbevölkerung von Cluj nach sich. Während 

um 1900 noch über 80 % der Bewohner 

ungarischer Abstammung waren, zählte man 

nicht lange nach Ende des Zweiten Weltkriegs 

nur noch etwa 58 % Ungarn. Um das 

Jahr 1956 war schließlich der Gleichstand 

zwischen der ungarischen und der rumänischen 

Volksgruppe erreicht. Bis Anfang der 

90er Jahre des 20. Jahrhunderts hatte sich 

das Zahlenverhältnis von 1900 fast vollständig 

zugunsten der Rumänen gewendet. 

Nach dem Ende des Sozialismus war es ein 

offenes Geheimnis, dass der nationalistisch 

gesinnte Bürgermeister, Gheorghe Funar, das 

Denkmal des ungarischen Königs am liebsten 

aus dem Herzen der Stadt verbannt sehen 

würde. Selbst aus der Denkmalsinschrift 

verschwand das damalige „Hungarorum 

Matthias Rex“ und nur das heute zu sehende 

Locuri comemorative 

în Cluj-Napoca 

Întreg Clujul 

se agită în centrul 

orașului, în Piața 

Unirii, în fața Bisericii 

Sf. Mihail, care 

a fost ridicată între 

secolele al XIV-lea 

și XV-lea. O familie 

de maghiari cu doi 

copii, cu haine brodate 

și pălării tradiționale, 

stă evlavioasă în fața 

unui imens monument 

al regelui maghiar 

Matthias Corvinus 

(1458-1490). Statuia 

ecvestră a acestui ilustru 

rege care nu numai că 

s-ar fi născut în oraș, dar 

sub domnia căruia Clujul 

a devenit unul dintre cele 

mai importante centre 

comerciale din Transilvania, 

a fost așezată din 

1902 în fața catedralei. Dar 

cum a ajuns acest însemn 

maghiar într-un oraș 

românesc cum este Clujul? 

Situat în Transilvania, Clujul nu a 

aparținut dintotdeauna României, ci poate 

privi înapoi spre un trecut agitat în rolul 

său de capitală a Transilvaniei în timpul 

Imperiului Habsburgic și, de asemenea, spre 

îndelungata sa apartenență la statul ungar. 

Denkmal für Matthias Corvinus auf dem Piaţa Unirii 

Statuia lui Matei Corvin în Piața Unirii 

Mergând în Piața 

Unirii, ajungi totodată la Mátyás Király tér, 

sau cum spun membrii minorității maghiare a 

orașului, ne întâlnim la Matyi. Chiar și atunci 

când Clujul era un oraș maghiar, el a fost 

dintotdeauna și este și astăzi un oraș cu multe 

etnii, confesiuni și limbi. Aceastei realități 

se datorează și numeroasele sale denumiri 

– în română Cluj-Napoca, în maghiară 

Kolozsvár, iar în germană Klausenburg. 

148 149

„Matthias Rex“ blieb erhalten. 

Dass Matthias Corvinus 

dennoch nicht weichen 

musste, verdankt er vielleicht 

auch seinem Vater, Iancu de 

Hunedoara, der nachweislich 

Rumäne gewesen sein 

soll, worauf in Cluj auch 

durch eine Tafel an Matthias 

Corvinus’ Geburtshaus 

in der Strada Matei Corvin 

hingewiesen wird. Heute, 

frisch renoviert, u. a. auch 

mit Unterstützung des 

ungarischen Staates, überblickt 

der im neuen Glanz 

erstrahlende König wie eh 

und je das vor ihm stattfindende 

Stadtleben, auch 

wenn er für die andächtig 

vor ihm verweilende Familie 

sehr wahrscheinlich 

eine andere Bedeutung hat 

als für die vielen tagtäglich 

an ihm vorbeilaufenden 

Rumänen der Stadt. Das 

Denkmal von Matthias 

Corvinus ist somit, wie 

viele andere Erinnerungsstätten 

in Cluj, nicht nur Kunstwerk, 

sondern auch Ausdruck der vielschichtigen 

und wechselhaften Geschichte dieser Stadt. 

Statue des Heiligen Georg 

Stauia Sf. Gheorghe 

Ein Denkmal, das über die Bedeutung 

der Stadt im Mittelalter Aufschluss gibt, 

ist die Statue des Heiligen Georg, der den 

Drachen tötet. Sie steht vor der Reformierten 

Kirche und ist die Kopie eines der 

berühmtesten Standbilder des Mittelalters. 

Das Original, das auf dem Hradschin in 

Prag steht, wurde von zwei Brüdern, Martin 

und Georg (oder auf Ungarisch Márton 

und György), Kunsthandwerkern aus Cluj, 

im Jahr 1373 gefertigt. Eine wohl aus dem 

letzten Jahrhundert stammende Kopie des 

Standbildes aus Keramik findet sich darüber 

hinaus in einer in die Wand eingelassenen 

Vitrine, an der Seite des Apothekenmuseums 

auf der Strada Regele Ferdinand. 

Die Zeit der Habsburgerherrschaft über 

Siebenbürgen verkörpert der Franz-Josef- 

Obelisk, auch die „Carolina“ genannt, der 

1831 zum Andenken an einen Besuch des 

habsburgischen Kaisers Franz I und seiner 

Frau Karoline in Cluj im Jahr 1817 erbaut 

wurde. Ursprünglich stand er auf dem Piaţa 

Unirii, später wanderte der Obelisk zum 

heutigen Standort auf dem Piaţa Muzeului. 

Von historischer Bedeutung ist ebenso der 

Zentralfriedhof der Stadt Cluj, für den sich 

seit dem 19. Jahrhundert der Name „Ház- 

Clujul a simțit totuși puternic amprenta 

maghiară până la sfârșitul Primului Război 

Mondial, în 1918, când împreună cu restul 

Transilvaniei a trecut la statul român. Această 

amprentă a început să se schimbe încetul cu 

încetul. Spre exemplu, începând cu 1 octombrie 

1919, după cum putem afla din Muzeul 

Universității Babeș-Bolyai, universitatea 

maghiară din Cluj a fost transformată într-o 

universitate română. Dar schimbarea nu s-a 

produs numai la nivel cultural; trecerea Transilvaniei 

la tatul român a atras după sine pe 

termen lung și o schimbare în structura etnică 

a populației Clujului. În vreme ce la 1900 

mai bine de 80 % din locuitori erau de origine 

maghiară, nu mult după Al Doilea Război 

Mondial numărul lor a scăzut la aproximativ 

58 %. În 1956 s-a ajuns în cele din urmă la un 

echilibru între etnia română și cea maghiară. 

Până la începutul anilor 90 din secolul al 

XX-lea procentajul din 1900 s-a inversat 

aproape complet în favoarea românilor. 

La sfârșitul perioadei socialiste era un 

secret public faptul că primarul de orientare 

naționalistă, Gheorghe Funar, ar fi dorit 

foarte mult să scoată din inima orașului 

monumentul regelui maghiar. Inscripția de 

pe statuie „Hungarorum Matthias Rex“ a 

dispărut, iar astăzi se mai păstrează doar 

„Matthias Rex“. Faptul că Matthias Corvinus 

nu a fost nevoit să dispară se datorează 

probabil tatălui său, Iancu de Hunedoara, 

care conform dovezilor ulterioare era român, 

ceea ce este de asemenea menționat pe tăblița 

de pe casa unde s-a născut Mathias Corvinus, 

de pe strada Matei Corvin. Proaspăt 

renovată, printre altele și cu sprijinul statului 

ungar, stauia din nou strălucitoare a regelui 

privește ca dintotdeauna viața orașului ce se 

desfășoară în fața sa, chiar dacă regele are 

probabil o altă semnificație pentru familia 

care plină de evlavie zăbovește în fața 

lui decât pentru nenumărații românii care 

trec zilnic pe lângă el. Monumentul lui 

Matthias Corvinus este, ca multe alte locuri 

comemorative din Cluj, nu doar o simplă 

operă de artă, ci și expresia diversificatei 

și schimbătoarei istorii a acestui oraș. 

Un monument care explică semnificația 

orașului în evul mediu este Statuia Sfântului 

Gheorghe, ucigătorul de balauri. Ea 

se află în fața Bisericii Reformate și este o 

copie a uneia dintre cele mai elebre statui 

medievale. Originalul, care se află la Praga, 

în Hradschin, a fost realizat în anul 1373 de 

doi frați, Martin și Georg (sau în maghiară 

Márton și György), meșteri din Cluj. O 

copie din ceramică a statuii, realizată în 

secolul trecut, se găsește într-o vitrină 

încrustată în perete, pe partea cu Muzeul 

Farmaciei de pe strada Regele Ferdinand. 

Perioada dominației Habsburge asupra 

Transilvaniei este întruchipată de Obeliscul 

Franz-Joseph, numit și „Carolina“, care a 

fost ridicat în 1831, în memoria vizitei din 

1817 la Cluj a împăratului Habsburgic Franz 

I și a soției sale, Carolina. Inițial, a fost 

așezat în Piața Unirii, ulterior a fost mutat 

în locația actuală, în Piața Muzeului. 

O semnificație istorică are și Cimitirul 

Central al orașului Cluj pentru care s-a 

încetățenit încă din secolul al XIX-lea numele 

de „Házsongárd“. Cimitirul a fost construit 

conform unei decizii din 11 mai 1585 ca urmare 

a unei epidemii de ciumă, iar numele poate fi 

pus în legătură cu diverse surse: pe de o parte, 

cu un locuitor mai de demult al orașului Cluj, 

pe nume Hasinschart, pe de altă parte, cu o 

grădină cu iepuri sau cu aluni. Deja pentru 

vizitatorul din secolul al XIX-lea era interesant 

de observat că, la diversitatea de confesiuni 

din oraș, toți locuitorii erau îngropați 

în același cimitir. Astăzi vizitatorul pășește 

într-un cimitir foarte întins, cu morminte și 

mausoleuri, care este cunoscut drept „Panteonul 

Transilvaniei“, fiindcă aici sunt îngropate 

peste 400 de personalități importante din 

oraș și din regiune. Printre alte morminte, se 

150 151

songárd“ eingebürgert hat. Der Friedhof 

wurde mit einem Beschluss vom 11. Mai 

1585 infolge einer Pestepidemie eingerichtet, 

und der Name lässt sich auf verschiedene 

Quellen zurückführen: Zum einen auf einen 

frühen Bewohner der Stadt Cluj mit dem 

Namen Hasinschart, zum anderen auf einen 

dort gelegenen Hasen- oder Haselgarten. 

Interessant war es schon für die Besucher des 

19. Jahrhunderts zu sehen, dass bei aller konfessionellen 

Vielfalt, die die Stadt auszeichnete, 

alle Bewohner auf demselben Friedhof 

bestattet wurden. Heute trifft man auf eine 

weitläufige Friedhofsanlage mit Gräbern und 

Mausoleen, die auch als „Pantheon Siebenbürgens“ 

bezeichnet wird, da dort über 400 

bedeutende Persönlichkeiten aus der Stadt 

und Region begraben liegen. So findet man 

auf dem Házsongárd unter anderem die 

Gräber der Dichter Jenő Dsida (1907-1938) 

und Sándor Reményik 

(1890-1941), das des 

Gelehrten János Apáczai 

Csere (1625-1659) 

und des Naturwissenschaftlers 

Sámuel Brassai 

(1800-1897). Auch 

Gheorghe Dima (1847- 

1925), nach dem die 

staatliche Musikhochschule 

in Cluj benannt 

ist, und der Biologe und 

Höhlenforscher Emil 

Racoviţă (1868–1947), 

dessen Statuen man vor 

dem Racoviţa-Lyzeum 

und vor dem Universitätsgebäude 

der Geographie 

und Zoologie findet, 

liegen dort begraben. 

Die Stadt zeichnet sich 

zudem durch eine große 

Anzahl von Statuen und 

Büsten zu Ehren von Persönlichkeiten 

aus Kunst und 

Die Neologische Synagoge 

Sinagoga Neologă 

Kultur aus. Die rumänischen Dichter Mihai 

Eminescu (1850–1889) und Lucian Blaga 

(1859–1961), sind seit den 1970er bzw. 1980er 

Jahren vor der rumänischen Oper zu finden. 

Auf Eminescu trifft man zudem im Botanischen 

Garten, Blaga findet sich außerdem 

noch neben dem Eingang zur Universitätsbibliothek 

und im Inneren des Hauptgebäudes 

der Babeş-Bolyai Universität. Im Innenhof 

der Universität stehen auch die Büsten der 

beiden Wissenschaftler, nach denen die 

Universität heute benannt ist: Victor Babeş 

(1854-1926) und János Bolyai (1802-1860). 

Dass die Stadt neben Rumänen und 

Ungarn auch immer jüdische und deutsche 

Mitbürger beheimatete, zeigt sich ebenfalls 

im Stadtbild. An die jüdische Minderheit 

der Stadt erinnert die neologische 

Házsongárd: Der Zentralfriedhof von Cluj 

Házsongárdi temető: Cimitirul Central din Cluj 

găsesc în Házsongárd cele ale poetului Jenő 

Dsida (1800-1897) și Sándor Reményik (1890- 

1941), cel al eruditului János Apáczai Csere 

(1625-1659) și al naturalistului Sámuel Brassai 

(1800-1897). De asemenea sunt îngropați acolo 

Gheorghe Dima (1847-1925), după care este 

numită Academia de Muzică din Cluj, și biologul 

și speologul Emil Racoviță (1868-1947), 

a cărui statuie se află în fața Liceului Racoviță 

și în fața Facultății de Geografie și Zoologie. 

Orașul se remarcă, de altfel, prin numărul 

mare de statui și busturi în onoarea 

personalităților culturale și artistice. Poeții 

români Mihai Eminescu (1850-1889) și Lucian 

Blaga (1859-1961) se află din 1970, respectiv din 

1980 în fața Operei Naționale. Pe Eminescu îl 

putem întâlni și în Grădina Botanică, Blaga 

se află de asemenea la intrarea în Biblioteca 

Universității și în curtea 

interioară a Universității 

Babeș-Bolyai. Tot în curtea 

interioară a Universității 

se găsesc statuile celor doi 

oameni de știință care au 

dat numele Universității: 

Victor Babeș (1854-1926) și 

János Bolyai (1802-1860). 

În imaginea orașului se 

vede că, pe lângă români și 

maghiari, în oraș au locuit 

dintotdeauna și cetățeni 

evrei și germani. Sinagoga 

Neologă din strada Horea, 

una din cele trei sinagoge 

din oraș, amintește de 

minoritatea evreiască din 

oraș. Sinagoga a fost ridicată 

în 1886, a fost distrusă 

în timpul celui de-Al 

Doilea Război Mondial și 

reconstruită în 1951. Înaintea 

celui de-Al Doilea 

Război Mondial trăia în 

oraș o comunitate evreiască 

relativ mare, care constituia peste 12 % 

din totalul populației, însă după război a fost 

în mare măsură distrusă. Tăblița comemorativă 

adecvat postată pe Sinagogă face referire 

la rolul Sinagogii ca loc de comemorare a 

evreilor deportați și la teroarea Holocaustului. 

Minoritatea germană, care își are originea 

în sașii aduși în Transilvania în evul mediu 

de regii maghiari și care, alături de români 

și maghiari, au contribuit la întemeierea 

orașului medieval, este astăzi din ce în ce 

mai puțin numeroasă. Deși nu este reprezentată 

în oraș prin monumente, urmele ei 

se găsesc altundeva. Astfel, strada Hermann 

Oberth din apropierea Academiei de Muzică 

amintește de fiziceanul și cercetătorul de 

rachete (1894-1989), care a lucrat pentru mai 

mulți ani în Cluj. Din strada Horea se bifurcă 

152 153

Synagoge in der Strada Horea, 

eine der drei Synagogen der 

Stadt. Sie wurde 1886 erbaut, 

während des Zweiten Weltkriegs 

zerstört und 1951 wieder 

aufgebaut. Vor dem Zweiten 

Weltkrieg lebte in der Stadt 

eine relativ große jüdische 

Gemeinschaft, die teilweise 

über 12 % der Gesamtbevölkerung 

ausmachte, nach dem 

Krieg jedoch weitgehend 

ausgelöscht war. Die an 

der Synagoge angebrachten 

Erinnerungstafeln weisen 

auf die Rolle der Synagoge 

als Erinnerungsort an die 

deportierten Juden und die 

Schrecken des Holocaust hin. 

Die deutsche Minderheit, 

die aus den im Mittelalter 

von den ungarischen Königen 

nach Siebenbürgen gerufenen 

Sachsen hervorging und 

neben Ungarn und Rumänen 

Anteil an der Gründung 

der mittelalterlichen Stadt 

hatte, ist heute nur mehr 

sehr klein. Sie ist im Stadtbild zwar nicht 

durch Denkmäler vertreten, doch finden 

sich andere Spuren. So erinnert nahe der 

Musikhochschule eine „Strada Hermann 

Oberth“ an den Siebenbürger Physiker und 

Raketenforscher (1894–1989), der mehrere 

Jahre in Cluj tätig war. Von der Strada 

Horea zweigt an einer Stelle die „Strada 

St. Ludwig Roth“ ab, ein Hinweis auf den 

Siebenbürger Pfarrer und Politiker Stefan 

Ludwig Roth (1796-1849), der im Zuge der 

Revolution 1849 in Cluj hingerichtet wurde. 

Zudem steht in den Räumlichkeiten des 

Demokratischen Forums der Deutschen in 

Rumänien auf der Strada Memorandumului 

wie auch im Hauptgebäude der Universität 

eine Büste von Hermann Oberth. 

Lupa Capitolina 

Betrachtet man die Denkmäler, die nach 

1918 aufgestellt wurden, so zeigt sich, entsprechend 

der historischen Entwicklungen 

dieser Zeit, ein Wandel hin zu ausschließlich 

rumänisch besetzten Themen. 1921 wird eine 

Kopie der „Lupa Capitolina“, deren Original 

auf dem Kapitol in Rom steht, auf dem 

Piaţa Unirii aufgestellt. Unabhängig davon, 

ob das Bildnis der Wölfin mit den Zwillingen 

Romulus und Remus, der Sage nach 

Begründer der Stadt Rom, nun ein Geschenk 

der Stadt Rom oder gar ein Geschenk Mussolinis 

persönlich war, so sollte durch sie in 

erster Linie ein Zeichen der Verbundenheit 

des rumänischen Volkes zu seinen romanischen 

Wurzeln gesetzt werden. Heute steht 

das Denkmal auf der Bulevardul Eroilor. 

la un moment dat strada St. Ludwig Roth, 

o trimitere la preotul și politiceanul Stefan 

Ludwig Roth (1796-1849), care a fost executat 

în Cluj, în 1849, în urma revoluției. În plus, 

în sălile Formului Democratic al Germanilor 

din România de pe strada Memorandumului, 

ca și în clădirea principală a Universității 

se află un bust al lui 

Hermann Oberth. 

Analizând monumentele 

care au fost ridicate 

după 1918, se observă o 

trecere spre teme exclusiv 

românești, corespunzătoare 

evoluției istorice 

din această perioadă. În 

1921 a fost adusă în Piața 

Unirii o copie a statuii 

„Lupa Capitolina“, al cărei 

original se află în Roma, 

pe Capitoliu. Independent 

de faptul că statuia lupoaicei 

cu cei doi gemeni, 

Romulus și Remus, 

întemeietorii legendari 

ai Romei, a fost un cadou 

din partea orașului Roma 

sau un cadou personal 

din partea lui Mussolini, 

trebuia ca prin intermediul 

ei să se impună un însemn 

al legăturii poporului român 

cu rădăcinile sale romane. 

Mihai-Viteazu-Platz 

Piaţa Mihai Viteazu 

Monumentele cu referințe 

sovietice din perioada de 

după Al Doilea Război 

Mondial au dispărut cu totul din oraș, de 

exemplu, un tanchist sovietic care se afla în 

spatele Operei Naționale și efigia unei stele 

sovietice din apropierea Catedralei Ortodoxe. 

Un monument din perioada socialistă care 

s-a păstrat este „Obeliscul Horia, Cloșca și 

Crișan“ din fața Hotelului Napoca, de cealaltă 

parte a Someșului Mic, ridicat în anul 1974. 

Rolul său este să amintească de conducătorii 

răscoalei țăranilor români din Transilvania, 

care a avut loc în 1784. De asemenea 

semnificativ pentru istoria rămânilor este 

monumentul ridicat în 1976 în cinstea lui 

Mihai Viteazul (1593-1601), în Piața Mihai 

Viteazu. Pentru mulți români, 

voievodul Valahiei este sinonim cu 

prima unire a României, chiar dacă pentru 

scurt timp, în anul 1600. În strânsă legătură 

cu acest monument se află și statuia lui 

Baba-Novac din fața Turnului Croitorilor, 

ridicată în 1975. Baba-Novac a fost comandant 

în armata lui Mihai Viteazu și în anul 1601 

a fost executat în Cluj-Napoca. Și grupul 

statuar „Școala Ardeleană“, ridicat în 1973 în 

154 155

Denkmäler mit sowjetischem Bezug aus 

der Zeit nach dem Zweiten Weltkrieg sind 

völlig aus dem Stadtbild verschwunden, so 

auch ein sowjetischer Panzer, der hinter der 

rumänischen Oper stand, und das Bildnis 

eines Sowjetsterns in der Nähe der Orthodoxen 

Kirche. Ein Denkmal aus der sozialistischen 

Zeit, das erhalten geblieben ist, ist 

der „Horia, Cloşca und Crişan-Obelisk“ vor 

dem Napoca-Hotel, auf der anderen Seite des 

Someşul Mic, aus dem Jahr 1974. Dieser soll 

an die Anführer des rumänischen Bauernaufstands 

von 1784 in Siebenbürgen erinnern. 

Auch das 1976 entstandene Denkmal für 

Mihai Viteazul (1593-1601), Mihai den Tapferen, 

auf dem Piaţa Mihai Viteazu ist für die 

rumänische Nationalgeschichte bedeutend. 

Für viele Rumänen steht der Woiwode der 

Walachei Synonym für die erste, wenn auch 

kurze Vereinigung Rumäniens um das Jahr 

1600. Eine Verbindung zu diesem Denkmal 

hat auch das Baba-Novac-Denkmal 

vor dem Schneiderturm, das 1975 errichtet 

wurde. Der dort zu sehende Baba Novac war 

Kommandeur in der Armee Mihai Viteazuls 

und wurde im Jahr 1601 in Cluj hingerichtet. 

Auch die 1973 vor dem Universitätshaupteingang 

aufgestellte Statuengruppe „Școala 

Ardeleană“ ist einem rumänischen Thema 

verschrieben. Sie zeigt die Hauptvertreter 

der Siebenbürger Schule (Samuil Micu, 

Gheorghe Șincai und Petru Maior), eine 

Gruppe rumänischer Intellektueller, die die 

rumänische Kulturbewegung gegen Ende 

des 18. bis zu Beginn des 19. Jahrhunderts 

maßgeblich förderten. Woran man den 

rumänischen Einfluss auf die Entwicklung 

der Stadt ebenfalls erkennen kann, ist der 

Namenszusatz „Napoca“, den Cluj 1974 von 

Nicolae Ceauşescu offiziell erhielt, um so 

eine Verbindung zur römischen Vergangenheit 

der antiken Siedlung herzustellen. 

Zu den bedeutenden Erinnerungsorten, 

die nach der Wende 1989 entstanden, gehört 

das Denkmal des unbekannten rumänischen 

Soldaten hinter der rumänischen Oper aus 

dem Jahr 1996, welches Bildnisse rumänischer 

Soldaten aus verschiedenen Jahrhunderten 

und Konflikten zeigt. Auch das riesige 

Kreuz auf dem Cetăţuie, das 1948 abgerissen 

worden war, wurde zwischen 1993 und 1997 

dort wieder errichtet. Weitere Denkmäler, 

die hauptsächlich für die rumänische 

Bevölkerung der Stadt von Bedeutung sind, 

kamen vor allem noch während der Amtszeit 

des Bürgermeisters Gheorghe Funar hinzu 

(1992-2004). Dazu zählt auch das Denkmal 

im Gedenken an den sogenannten Memorandistenprozess 

von 1894. Das Denkmal, 

das einer riesigen Guillotine ähnelt, trägt die 

Namen der damals Angeklagten und einen 

Ausspruch Ioan Rațius. Damit soll es an eine 

rumänische Delegation erinnern, die in Wien 

Rechte für die rumänische Minderheit eingefordert 

hatte. Den Vertretern wurde daraufhin 

im Mai 1894 in Cluj der Prozess gemacht 

und zwar im jetzigen Ethnographischen 

Museum, das damals den größten Saal der 

Stadt beherbergte. Die „Guillotine“, wie das 

Denkmal auch genannt wird, wurde im Jahr 

1994 aufgestellt, genau 100 Jahre nach dem 

Prozess 1894. Am Fuße des Denkmals sollte 

ursprünglich in der dort zu sehenden Schale 

ein ewiges Feuer brennen, das man nun stattdessen 

auf dem Piaţa Mihai Viteazul findet. 

Das wohl umstrittenste Denkmal findet 

sich vor der Orthodoxen Kathedrale und 

wurde 1993 errichtet. Es zeigt ein Bildnis 

Avram Iancus (1824-1872), dessen Name eng 

mit der Revolution von 1848 in Siebenbürgen 

verbunden ist. Während die ungarischen 

Revolutionäre gegen die habsburgische Vorherrschaft 

aufstanden, war Iancu der Anführer 

einer Gruppe Rumänen, die sich gegen 

die Ungarn in Siebenbürgen wandte. Bis 

heute ist Avram Iancu für viele Rumänen ein 

Nationalheld und Sinnbild für die rechtmäßige 

Zugehörigkeit Siebenbürgens zu Rumänien. 

Die Errichtung des Denkmals war 

neben der historischen Dimension und den 

fața intrării principale a 

Universității, abordează 

o temă românească. Sunt 

sculptați aici principalii 

reprezentanți ai Școlii 

Ardelene (Samuil Micu, 

Gheorghe Șincai și Petru 

Maior), un grup de intelectuali 

români care au 

susținut puternic mișcarea 

culturală românească 

de la sfârșitul secolului 

al XVIII/lea, începutul 

secolului al XIX-lea. 

Punctul în care se poate 

recunoaște influența 

românească asupra dezvoltării 

orașului este numele 

de „Napoca“, pe care Nicolae 

Ceaușescu l-a atribuit 

în mod oficial Clujului, în 

anul 1974, pentru a stabili 

o legătură cu trecutul 

roman al așezării antice. 

Die „Guillotine“ 

Clopotul de pe Bd. Eroilor 

Locurilor comemorative 

importante care au apărut 

după Revoluția din 1989 

le aparține monumentul 

soldaților români necunoscuți, din spatele 

Operei Naționale, un monument din anul 

1996, care reprezintă efigii ale soldaților 

români din diverse secole și conflicte. Și 

Crucea imensă de pe Cetățuie, dărâmată 

în 1948, a fost reconstruită acolo între 1993 

și 1997. Alte monumente care sunt pline de 

semnificație în principal pentru populația 

românească au fost ridicate încă în timpul 

magistraturii primarului Gheorghe Funar 

(1992-2004). Printre acestea se numără și 

monumentul în memoria așa numitului Proces 

al memorandiștilor din 1894. Monumentul, 

care seamănă cu o ghilotină uriașă, poartă 

numele acuzaților de atunci și un citat din 

Ioan Rațiu. Rolul său este să amintească 

de o delegație română care a cerut la Viena 

drepturi pentru minoritatea română. Acestor 

reprezentanți li s-a intentat în mai 1894 

un proces în Cluj, mai exact în actualul 

Muzeu Etnografic care deținea pe atunci 

cea mai mare sală din oraș. „Ghilotina“, 

cum este numit monumentul, a fost ridicată 

în anul 1994, la exact 100 de ani după 

procesul din 1894. La baza monumentului, 

în golul care se vede acolo, era proiectat 

inițial să ardă un foc veșnic care, în schimb, 

se găsește acum în Piața Mihai Viteazu. 

Cel mai controversat monument se găsește 

în fața Catedralei Ortodoxe și a fost înălțat în 

1993. Este stauia lui Avram Iancu (1824-1872), 

al cărui nume este strâns legat de Revoluția 

de la 1848 din Transilvania. În timp ce 

revoluționarii maghiari s-au ridicat împotriva 

156 157

immensen Kosten des 

Projekts nicht nur von 

Seiten der ungarischen 

Bevölkerung umstritten, 

auch viele Rumänen 

störten sich, wenn auch 

nicht an der Person, an 

der ästhetischen Gestaltung 

des Denkmals. Bis 

heute gibt es Forderungen, 

das Denkmal zu entfernen 

und zumindest durch ein 

würdevolleres zu ersetzen. 

Das letzte Jahrzehnt war 

in Hinsicht auf die Erinnerungsorte 

in Cluj bestimmt 

durch die Erinnerung an 

das Ende des Sozialismus. 

Die Ereignisse vom Dezember 

1989 werden an mehreren 

Orten erinnert. Zum 

einen gibt es in Sichtweite 

von Matthias Corvinus am 

Piaţa Unirii am Eingang des 

Universitätsbuchladens eine 

Plakette mit den Namen der 

Opfer der Demonstrationen 

in Cluj. Zum anderen steht 

seit 2005 schräg gegenüber 

ein Bronze-Denkmal für die Opfer der 

Revolution, die bei Protesten am 21. Dezember 

1989 ums Leben kamen. 2006 wurde 

zudem gegenüber der ungarischen Oper ein 

Mahnmal für den Widerstand gegen den 

Kommunismus errichtet, das allen Opfern 

politischer Willkür gewidmet ist. Auf dem 

Denkmal sieht man die Namen von Gefängnissen, 

in denen politische Gegner gefangen 

gehalten wurden, die Mitte hingegen erinnert 

an eine Gefängniszelle. Wie bei dem 

Revolutionsdenkmal am Piaţa Unirii sieht 

man hier, anders als bei vielen im vorangehenden 

Text vorgestellten Denkmälern, eine 

Tendenz, das zu erinnernde Ereignis, ohne 

Einschränkung auf nur eine Volksgruppe, in 

Das Avram-Iancu-Denkmal 

Statuia lui Avram Iancu 

den Vordergrund zu stellen 

und aller Opfer zu gedenken, ohne ihre ethnische 

Zugehörigkeit in besonderer Weise zu 

betonen. Mehr noch, vor allem das Denkmal 

für die Opfer der Revolution könnte nicht 

deutlicher in das Stadtleben integriert sein. 

Die unterschiedlichen, an Körper erinnernden 

Bronzestelen stehen in unmittelbarer 

Nähe zur Straße mitten auf dem Gehsteig, 

sodass sich der an dieser Stelle meist dichte 

Fußgängerverkehr durch und um das Denkmal 

herumschlängelt. Denkmäler wie die 

„Lupa Capitolina“ oder der Carolina-Obelisk 

mussten in ihrer Geschichte mehrfach 

wandern, um so Platz für Neues zu machen. 

Die Stelen in Erinnerung an die Opfer der 

Revolution hingegen stehen bewusst im 

dominației Habsburge, Iancu era conducătorul 

unui grup de români care s-au revoltat 

în Transilvania împotriva Ungariei. Până 

astăzi Avram Iancu a rămas pentru mulți 

români un erou național și un simbol pentru 

îndreptățita apartenență a Transilvaniei la 

România. Ridicarea monumentului a fost, pe 

lângă dimensiunea istorică și costurile imense 

ale proiectului, o chestiune controversată nu 

numai din partea populației 

maghiare, dar și mulți 

români se simt deranjați 

dacă nu de persoana reprezentată, 

cel puțin de estetica 

monumentului. Până astăzi 

există cereri de înlăturare a 

monumentului sau măcar 

de înlocuire a lui cu unul 

de mai bună calitate. 

Ultimii zece ani poartă, 

în ceea ce privește locurile 

comemorative, amprenta 

comemorării sfârșitului 

socialismului. Evenimentele 

din decembrie 1989 sunt 

comemorate în mai multe 

locuri. Mai întâi, privind 

dinspre Matei Corvin în 

Piața Unirii, la intrarea în 

Librăria Universității, există 

o placă cu numele victimelor 

demonstrației din 

Cluj. Apoi, vis-a-vis se află 

un monument din bronz 

pentru victimele Revoluției, 

care și-au pierdut viața în 

timpul protestelor din 21 

decembrie 1989. Pe lângă 

acestea, vis-a-vis de Opera 

Maghiară se găsește un monument ridicat în 

memoria Rezistenței împotriva comunismului. 

Pe monument sunt înscrise numele închisorilor 

în care opozanții politici au fost deținuți, 

cealaltă jumătate a monumentului amintește 

de o celulă de închisoare. Ca și pe monumen- 

tul Revoluției din Piața Unirii, se observă aici 

o tendință diferită de cea a monumentelor 

prezentate anterior, aceea de a scoate în relief 

evenimentul comemorat, fără a se limita la o 

singură etnie și de a comemora toate victimele, 

fără a pune accentul pe apartenența 

lor etnică. Mai mult decât atât, îndeosebi 

monumentul pentru victimele Revoluției nu 

ar putea fi mai bine integrat în viața orașului. 

Denkmal für die Opfer der Revolution, Piaţa Unirii 

Monumentul Revoluției 

Diferitele coloane de bronz, care amintesc 

de corpurile omenești, se află în vecinătate 

imediată cu strada, pe trotuar, astfel încât 

traficul pietonal foarte intens din această zonă 

trece când printre coloanele monumentului, 

când pe lângă ele. Monumente precum „Lupa 

158 159

Weg. Der Erinnerung an den Dezember 1989 

kann man an diesem Ort nicht entgehen, ob 

man sich nun als Bürger von Cluj-Napoca 

oder von Kolozsvár fühlt. Damit hat dieser 

Erinnerungsort, anders als das Reiterstandbild 

von Matthias Corvinus, als Ausdruck 

der 1989 für alle neu gewonnenen Freiheit 

das Potential, für alle Menschen dieser 

Stadt die gleiche Bedeutung zu erhalten. 

Verwendete Literatur 

Tim Burford und Norm Longley, 

The Rough Guide to Romania 4 

(New York: Rough Guides, 2004). 

Ulrich Burger und Rudolf Gräf (Hg.), 

Klausenburg: Wege einer Stadt und ihrer 

Menschen in Europa (Cluj-Napoca: 

Presa Universitară Clujeană, 2007). 

Nicu Dragoş, Cluj-Napoca: 

Claudiopolis – Kolozsvár – Klausenburg 

(Cluj-Napoca: Studia, 2006). 

Klausenburg: Multikultureller Reiseführer: 

http://www.primariaclujnapoca.ro/de/ 

multikultureller-reisefuhrer/ (27. April 2011). 

Verfasserin: Julia Kling, 


Tandempartnerin: Petra Pilbák, 


Capitolina“ sau Obeliscul Carolina au fost 

nevoite în istoria lor să își schimbe de mai 

multe ori locația, pentru a face loc noului. 

Dimpotrivă, stelele ridicate în memoria 

victimelor Revoluției stau cu bună știință 

în calea trecătorilor. Nimeni nu poate evita 

în acest loc amintirea lui decembrie 1989, 

indiferent dacă se simte cetățean al orașului 

Cluj-Napoca, sau al orașului Kolozsvár. 

Astfel, spre deosebire de statuia ecvestră 

a lui Matei Corvin, acest loc comemorativ 

are, ca expresie libertății recâștigate în 1989, 

potențialul de a avea aceeași semnificație 

pentru toți oamenii din acest oraș. 

Bibliografie 

Tim Burford und Norm Longley, 

The Rough Guide to Romania 4 

(New York: Rough Guides, 2004). 

Ulrich Burger und Rudolf Gräf (Hg.), 

Klausenburg: Wege einer Stadt und ihrer 

Menschen in Europa (Cluj-Napoca: 

Presa Universitară Clujeană, 2007). 

Nicu Dragoş, Cluj-Napoca: 

Claudiopolis – Kolozsvár – Klausenburg 

(Cluj-Napoca: Studia, 2006). 

Klausenburg: Multikultureller Reiseführer: 

http://www.primariaclujnapoca.ro/de/multikultureller-reisefuhrer/ 

(27. April 2011). 

Autoare: Julia Kling, 


Parteneră de tandem: Petra Pilbák, 


160 161

15 

Junge Menschen sind die Zukunft unserer 

Gesellschaft. Sie schaffen mit ihren Vorstellungen 

und Zielen neue Wege und beeinflussen 

mit ihrer Teilhabe an den gesellschaftlichen 

Prozessen die Zukunft eines Landes. 

Während des einwöchigen landeskundlichen 

Tandems in Cluj-Napoca war für mich 

interessant zu erforschen, wie sich Jugendliche, 

insbesondere Universitätsstudenten, ihre 

Zukunft vorstellen, wie sie ihre beruflichen 

Erfolgschancen einschätzen und welche 

Perspektiven sie angesichts der heutigen Lage 

Rumäniens haben. Im Gespräch mit Professoren 

aus der Kultur- und Literaturwissenschaft 

sowie aus dem Bereich der Psychologie und 

Religionswissenschaft, aber auch mit Studenten 

selbst konnte ich innerhalb dieser Woche 

einige wertvolle Erkenntnisse sammeln. 

Bereits am ersten Tag war den Aussagen der 

Studenten eine eher pessimistische Einstellung 

bezüglich ihrer Zukunft in ihrer Heimat 

zu entnehmen. Dabei waren zwei Richtungen 

zu erkennen: Zum einen würden sich die Studenten 

wünschen, wegen der Familie zuhause 

in Rumänien zu bleiben, sehen sich aber 

aus beruflichen Gründen eher im Ausland. 

Auf der anderen Seite gab es Studierende, 

die es sich zur Aufgabe machen wollen, in 

ihrem Heimatland etwas zu bewegen und 

jegliche Schwierigkeiten auf sich nehmen 

würden, um ihr Leben dort aufzubauen. 

Cluj-Napoca ist eine multikulturelle Stadt. 

Seit mehreren Jahrhunderten leben in dieser 

Stadt Siebenbürger Deutsche, Ungarn und 

Johanna Mekker 

Die Zukunftsperspektiven 

der Studierenden der 

Universität Cluj-Napoca 

Rumänen gemeinsam auf einem Fleck. 

Heimat und Identität sind sehr wichtige 

und große Themen in Cluj. Die Spuren der 

geschichtlichen Ereignisse im 20. Jahrhundert, 

die Regierungswechsel, sind heute 

noch zu spüren. Auch die Jugend ist stark 

mit dem Nationalitäten-Thema beschäftigt. 

Im Alltag zeigt sich dies darin, dass es zum 

Schutz der dortigen Minderheit ungarische 

Kneipen und ungarische Buchhandlungen 

gibt. Die jungen Leute kommen gut miteinander 

zurecht. Man spürt gegenseitige 

Akzeptanz, auch wenn immer noch nach 

einzelnen Nationalitäten und nach Herkunft 

aus diesen Gruppen unterschieden wird. 

Relevant ist dieses Thema für die Zukunft 

der Jugend, weil die Auffassung von Identität 

und Heimat eine zentrale Rolle für Entscheidungen 

in Leben der Jugendlichen spielt. Die 

Woche über erhielt ich den Eindruck, dass 

Studierende, die den Minderheiten angehören, 

zwar in Cluj-Napoca leben und in der 

Umgebung ihren Geburtsort und ihre Heimat 

haben, das Land Rumänien an sich jedoch 

nicht als Heimat bezeichnen würden. Der 

Begriff der Heimat ist demnach entwurzelt 

von Orten und gestaltet sich in vielen Köpfen 

flexibler, was zur Folge hat, dass diese jungen 

Menschen bei Schwierigkeiten eher dazu 

neigen ins Ausland auszuwandern und dort 

ihre Zukunft aufzubauen. Dies kann jedoch 

nicht verallgemeinert werden, da sich in den 

Interviews auch Gegenbeispiele ergaben. 

Perspectivele de viitor ale studenților 

de la Universitatea din Cluj-Napoca 

Tinerii sunt viitorul societății 

noastre. Prin ideile și ambițiile lor, ei creează 

noi moduri de a influența viitorul unei țări 

prin participarea lor la procesele sociale. Pe 

parcursul proiectului tandem de o săptămână 

în Cluj-Napoca a fost interesant pentru mine 

să explorez felul în care tinerii, în special 

studenții, își imaginează viitorul, cum își 

apreciază ei șansele de reușită profesională 

și ce perspective au în ceea ce 

privește situația actuală din 

România. Prin intermediul 

conversațiilor cu profesori din 

domeniul studiilor culturale 

sau a științei literaturii, 

precum și din domeniile 

psihologiei și teologiei, dar și 

cu studenți, am putut să adun 

pe durata acestei săptămâni 

informații valoroase. 

Încă din prima zi, 

declarațiile studenților au 

fost mai degrabă o atitudine 

pesimistă în ceea ce privește 

viitorul lor în propria țară. 

Au fost identificate astfel 

două direcții: pe de-o 

parte, studenții ar dori 

să rămână în România 

datorită familiei, dar din 

motive profesionale se văd 

mai degrabă în străinătate. 

Pe de cealaltă parte, 

au fost studenții care își 

propun să realizeze ceva în 

propria țară și care și-ar asuma toate riscurile 

pentru a-și construi o viață acolo. 

Cluj-Napoca este un oraș multicultural. De 

mai multe secole trăiesc împreună în acest oraș 

germani, maghiari și români din Transilvania. 

Patria și identitatea sunt teme foarte importante 

și esențiale în Cluj. Urmele evenimentelor 

istorice din secolul al XX-lea, schimbările 

162 163

Aufgrund ihrer vielfältigen Herkunft und 

ihrer sprachlichen, fachlichen und menschlichen 

Fähigkeiten sind die Studenten aus 

Cluj nicht nur für Rumänien, sondern 

auch für Europa qualifizierte Arbeitskräfte 

für die unterschiedlichsten Bereiche. So 

betonte Professor Rudolf Gräf, Vizerektor 

der Babeș-Bolyai Universität und Leiter des 

Instituts für deutschsprachige Lehre und 

Forschung (IDLF), dass die BBU die erste 

multikulturelle Universität Europas sei. 

Die Stärke der Studenten liegt auch seiner 

Meinung nach in den Sprachen, und mithilfe 

des dort ansässigen deutschen Wirtschaftsclubs 

finden sich 70 % der Absolventen 

erfolgreich in der Wirtschaft wieder. Diese 

Aussage von Professor Gräf wurde im 

Interview mit Pozsony Ferenc, dem Dekan 

der literaturwissenschaftlichen Fakultät, 

bestätigt, der Experte für kulturwissenschaftliche 

Fragen und Leiter des ethnologischen 

Museums der Sächsischen Minderheit ist. 

Auf die Frage, wo sich die Studenten auf 

dem Arbeitsmarkt sehen und wo sie sich 

wiederfinden werden, antwortete Pozsony 

Ferenc: „Im Wirtschaftssektor.“ Viele würden 

sich in international arbeitenden Unternehmen 

wiederfinden, da ihre Fremdsprachenkenntnisse 

stark gefragt sind. Andere sehen 

sich eher im Bildungsbereich als Lehrer, und 

weitere gehen in die Tourismusbranche. 

An der philologischen Fakultät studieren 

insgesamt 2.343 Studierende Deutsch, Englisch, 

Chinesisch, Spanisch, Französisch und 

weitere Sprachen. Auffällig ist die hohe Frauenquote 

in diesen Studiengängen. Sprachen, 

sagt Professor Pozsony, sind stark besetzt von 

Frauen, auch auf Professorenebene. Leider 

fehlten demnach männliche Sprachexperten 

in der Lehre. Seiner Meinung nach ist eine 

Teilung der Studiengänge in Männer- und 

Frauenprogramme nicht sehr förderlich für 

die Lehre, da so jeweils die Vorbildfunktion 

des anderen Geschlechts verloren geht. 

Herrn Poszonys Stimmung verschlechterte 

sich sichtlich, als ich meine Frage bezüglich 

des Interesses und der Chancen der Studierenden 

an einer Arbeit im Ausland stellte. 

Seinen Aussagen nach würde ein Großteil 

der Studierenden es vorziehen, im Ausland zu 

arbeiten. Bereits in den 90er Jahren wanderten 

vorwiegend ungarischsprachige Bewohner von 

Cluj nach Ungarn aus, in der Hoffnung auf 

eine bessere Zukunft und größere Möglichkeiten. 

Seit 2005 ist nicht mehr Ungarn das 

Ziel der Emigranten, sondern Westeuropa 

und die USA. Mittlerweile sind seiner Schätzung 

nach bereits 2,5 Millionen Bewohner aus 

der Clujer Gegend ins Ausland ausgewandert. 

Die Studenten der technischen Zweige 

bevorzugen Länder wie die Schweiz und 

Deutschland, während auch Nichtstudierte 

aufgrund der sprachlichen Gegebenheiten des 

Rumänischen sich gut in Italien, Spanien oder 

auch Griechenland einleben können. Die Studierenden 

der Literatur- und Sprachwissenschaft 

finden sich in allen möglichen Ländern 

wieder, sogar in Nordafrika, bei Firmen und 

in der Tourismusbranche. Ein gewissenhafter 

Professor wie Professor Pozsony es ist, zeigt 

sich sichtbar getroffen von der Tatsache, dass 

so viele seiner gebildeten Studenten lieber ins 

Ausland auswandern, anstatt ihr Know-How 

zuhause vor Ort einzusetzen. Verübeln kann 

er es den jungen Menschen jedoch nicht. 

Genauso wenig tut dies Dr. Buzogány 

Dezsö, Professor für evangelische Theologie. 

Die größten Hürden im Leben der Jugendlichen 

in Cluj ergeben sich seiner Meinung 

nach aus den Unterschieden zwischen ihren 

Vorstellungen vom Leben und der Realität. 

Das Problem sei nicht die Perspektivenlosigkeit 

oder die Unwissenheit über die eigene 

Zukunft, sondern vielmehr die Vereinbarkeit 

der Vorstellungen mit der Realität. Vor allem 

ist es schwierig für die jungen Menschen, sich 

in der Arbeitswelt niederzulassen. Durch die 

starke Zuwanderung aus der Umgebung in 

die Stadt sind geeignete Arbeitsplätze und 

de regim, pot fi încă resimțite în prezent. Chiar 

și tineretul este profund preocupat de subiectul 

naționalităților. Acest lucru arată că în viața 

de zi cu zi minoritatea maghiară își protejează 

localurile și librăriile maghiare existente în 

oraș. Tinerii se înțeleg bine unii cu ceilalți. Se 

poate simți acceptare mutuală, chiar dacă se fac 

încă diferențieri după naționalitate și origine. 

Acest subiect este relevant pentru viitorul 

tineretului, deoarece noțiunile de identitate 

și patrie joacă un rol central în viața tinerilor 

în ceea ce privește luarea deciziilor. În timpul 

acelei săptămâni mi s-a părut că studenții care 

aparțin unor minorități, chiar dacă locuiesc în 

Cluj-Napoca și în apropierea locului de naștere 

sau casei, nu desemnează însă statul român 

drept patria lor. Conceptul de patrie este astfel 

separat de locuri și devine mai flexibil în gândirea 

multora, lucru care are drept consecință 

faptul că acești tineri sunt mult mai dispuși ca 

în vremuri dificile să emigreze în străinătate 

și să își construiască acolo un viitor. Totuși, 

acest lucru nu poate fi generalizat din moment 

ce interviurile au oferit și contra-exemple. 

Datorită originilor diverse și abilităților lor 

lingvistice, tehnice și sociale, studenții din 

Cluj reprezintă o forță de lucru într-o multitudine 

de domenii nu doar pentru România, 

ci și pentru Europa. Astfel a subliniat domnul 

profesor universitar Rudolf Gräf, prorector 

al Universității Babeș-Bolyai și director al 

Institutului de Studii Germane (IDLF), faptul 

că UBB a fost prima universitate multiculturală 

din Europa. Avantajele studenților sunt, 

după părerea sa, limbile vorbit, și cu ajutorul 

Clubului Oamenilor de Afaceri de Limbă 

Germană cu sediul la Cluj 70 % din absolvenți 

au succes în afaceri. Această declarație a 

domnului profesor Gräf a fost confirmată 

și în interviul cu Ferenc Pozsony, prodecan 

al Facultății de Litere, care este expert în 

probleme de studii regionale și președintele 

Societății Etnologice „János Kriza“. 

La întrebarea unde se văd studenții pe 

piața de muncă și unde îi regăsește el, Ferenc 

Pozsony a răspuns: în sectorul economic. 

Mulți se vor regăsi în companiile care operează 

internațional, unde abilitățile lor de limbi 

străine sunt foarte căutate. Alții se văd mai 

degrabă ca profesori în domeniul educațional, 

iar alții intră în industria turismului. 

În cadrul Facultății de Litere studiază în 

total 2343 de studenți limba germană, engleză, 

chineză, spaniolă, franceză și altele. Reține 

atenția numărul ridicat de femei la aceste 

specializări de studiu. Limbile, afirmă domnul 

profesor Pozsony, sunt foarte mult studiate 

de către femei, chiar și la nivelul profesorilor. 

Din păcate, lipsesc așadar experți lingvistici 

bărbați în învățământ. După părerea sa, 

o divizare a studiilor în programe pentru 

femei și bărbați nu este foarte propice pentru 

învățământ pentru că astfel se pierde în 

fiecare caz rolul de exemplu al sexului opus. 

Atitudinea domnului Pozsony s-a deteriorat 

vizibil când am întrebat despre interesul și 

șansele studenților de a lucra în străinătate. 

Conform declarațiilor sale, o mare parte a 

studenților ar prefera să lucreze în străinătate. 

Încă din anii 90, din Cluj au emigrat în marte 

parte locuitori vorbitori de limba maghiară 

în Ungaria, cu speranța unui viitor mai bun 

și a unor oportunități mai mari. Începând cu 

2005, țelul emigranților nu mai este Ungaria, ci 

Europa Occidentală sau SUA. După estimările 

sale, au emigrat între timp în străinătate deja 

2,5 milioane de locuitori din zona Clujului. 

Studenții din domeniile tehnice preferă țări 

precum Elveția și Germania, în timp ce aceia 

care nu au studii se pot stabili foarte bine în 

Italia, Spania și chiar Grecia datorită asemănărilor 

lingvistice cu limba română. Studenții 

de filologie pot regăsi în toate țările posibile, 

chiar și în Africa de Nord, în sectorul corporativ 

și de turism. Un profesor conștiincios, 

cum este domnul profesor Pozsony, se arată 

vizibil afectat de faptul că atât de mulți dintre 

164 165

Wohnraum in den Städten knapp. Dennoch 

sehen die Jugendlichen ihre Zukunft 

ausschließlich in den Städten, da ihnen auf 

dem Land zu wenige Möglichkeiten geboten 

sind. Insbesondere für Universitätsabsolventen 

ist es oftmals schwierig, ihre Neigungen und 

Interessen zu verwirklichen, da sie sich den 

Gegebenheiten des Arbeitsmarktes beugen 

müssen, um überhaupt ein Einkommen zu 

erzielen. So deckt sich im schlechtesten Fall 

die Qualifikation der Studenten nicht mit 

dem entsprechenden Arbeitsangebot. Auch 

aus diesem Grund suchen viele junge, sehr 

begabte Menschen ihr Glück im Ausland. Ihr 

Know-How in Sachen Fremdsprachen bringt 

ihnen dabei sehr viele Vorteile. Die Sprachenvielfalt 

in Siebenbürgen ist überwältigend. 

Ein großer Anteil der Studenten spricht 

fließend Ungarisch, Rumänisch, Englisch und 

lernt zusätzlich noch Deutsch, Französisch 

oder Spanisch in der Schule. Dies war auch 

bei unseren Tandempartnern zu sehen, von 

denen mehr als die Hälfte zweisprachig mit 

Ungarisch und Rumänisch aufgewachsen ist. 

Eine weitere Hürde für die junge Generation, 

die Professor Buzogány Deszö erwähnte, 

stellen die alten politischen Strukturen in 

Rumänien dar. Der Umwandlungsprozess seit 

der kommunistischen Zeit ist in Rumänien 

nach wie vor im Gange. Dies lässt sich auch 

im Hochschulsystem noch stark erkennen. 

So erwähnte eine der befragten Studentinnen, 

dass sie sich gerne mit ihrer Tante über 

den Stoff ihrer Kurse unterhalte, da diese bei 

demselben Professor studiert habe wie sie 

und sich der Unterricht in den vergangenen 

20 Jahren nicht geändert habe. Eine Hürde 

bilden die älteren Generationen insofern, 

als sie der jungen Generation durch bereits 

festgefahrene Strukturen nur wenig Platz zur 

Entfaltung lassen. Die junge Generation muss 

also um ihren Platz kämpfen und sich für ein 

besser funktionierendes Land stark machen. 

Dies ist aber ein schwerer Weg, den viele 

junge Menschen einfach umgehen, indem 

sie sich in einem anderen Land niederlassen. 

Ihnen fehlt die Bereitschaft, ihr Leben in 

einem Land zu verbringen, in dem die Folgen 

der Geschichte und der momentane Transformationsprozess 

so stark zu spüren sind. 

Auch auf Ebene der Politik scheinen 

die Lager festgelegt. Hierzu erzählte mir 

Professor Buzogány ein persönliches Erlebnis, 

das ihn damals ebenso überrascht habe. 

Eines Nachmittags musste er aus dienstlichen 

Gründen per Taxi an einen Ort außerhalb 

der Stadt fahren. Als er sich beim Taxifahrer 

erkundigte, ob dieser den Ort kenne, wohin er 

fahren sollte, antwortete ihm der rumänische 

Taxifahrer zunächst mit einer Gegenfrage: 

„Sind Sie Ungar?“ Darauf antwortete der 

Professor überrascht mit einem „Ja“. Von sich 

aus fing der Taxifahrer an: „Also wissen Sie, 

ich verstehe nicht, warum ihr nicht da oben 

im Parlament sitzt. Es sollte auch mal einer 

von euch dort oben regieren. Dieses Land 

wurde schon immer von anderen regiert! 

Dann würde es uns wahrscheinlich besser 

gehen.“ Mit einem Schmunzeln berichtete 

mir der Professor von diesem Erlebnis, bei 

dem er selbst sehr überrascht schien, dass 

ein wildfremder Mensch seine Gedanken 

mit ihm geteilt hatte. Mit Sicherheit spielt 

auch für die Jugend mit zweisprachigem 

Hintergrund die politische Akzeptanz 

ebenfalls eine Rolle. Durch die Vergangenheit 

geprägt und von der Elterngeneration 

beeinflusst, lassen sich die Erinnerungen an 

Erfahrungen von Intoleranz durch andere 

Nationalitäten nicht so einfach vergessen. 

Da Dr. Buzogány Dezsö Professor für 

evangelische Theologie ist, nahm er auch 

Stellung zu den Studierenden dieser Fakultät. 

Die Besonderheit war dabei, dass er 

einen klaren Unterschied angab zu anderen 

Jugendlichen: Weder die Arbeitsplatzsuche 

noch das Wohnungsproblem stelle für die 

meisten angehenden Priester ein Problem dar. 

Ein wichtiger Aspekt, der durchaus Auf- 

studenții săi educați preferă să emigreze în 

străinătate în loc de a își folosi cunoștințele 

pe plan local în propria țară. Nu îi poate 

însă condamna pe tineri de acest lucru. 

La fel de puțin face aceasta și dr. Dezső 

Buzogány, profesor de teologie evanghelică. 

Cele mai mari obstacole în viața tinerilor din 

Cluj rezultă, după părerea sa, din diferențele 

dintre ideile lor despre viață și realitate. 

Problema este nu lipsa de perspectivă sau 

necunoașterea propriului viitor, ci mai degrabă 

compatibilitatea ideilor cu realitatea. Este 

mai ales greu pentru tineri să se integreze în 

lumea muncii. Datorită migrației puternice 

din împrejurimi înspre oraș, locuri de muncă 

și locuințe adecvate în orașe sunt insuficiente. 

Cu toate acestea, tinerii își văd viitorul exclusiv 

în orașe deoarece în mediul rural li se oferă 

prea puține oportunități. În special pentru 

absolvenții de universitate este uneori greu să 

își îndeplinească pasiunile și interesele pentru 

că trebuie să se supună la realitățile pieței, mai 

ales pentru a realiza un venit. Astfel, în cel mai 

rău caz, calificările studenților se dezvăluie a 

fi irelevante pentru oferta de muncă. Din acest 

motiv, mulți tineri, oameni foarte talentați, 

își caută norocul în străinătate. Cunoștințele 

lor în termeni de limbi străine le aduc foarte 

multe avantaje. Diversitatea lingvistică în 

Transilvania este copleșitoare. O mare pondere 

a studenților vorbesc fluent maghiară, română, 

engleză și învață pe lângă acestea și germană, 

franceză sau spaniolă în școală. Acest lucru a 

putut fi văzut și la partenerii noștri de proiect, 

dintre care mai mult de jumătate au crescut 

bilingv cu limba maghiară și română. 

Un alt obstacol pentru generația tânără pe 

care l-a menționat domnul profesor Buzogány 

îl reprezintă structurile politice vechi din 

România. Procesul de tranziție de la epoca 

comunistă este încă în desfășurare în România. 

Acest lucru se poate vedea încă destul de puternic 

în sistemul de educație superioară. Una 

dintre studentele intervievate menționează, 

astfel, că se amuzează cu plăcere cu mătușa sa 

asupra conținutului cursurilor sale, deoarece 

acestea au studiat cu același profesor și cursul 

nu s-a schimbat în decursul ultimilor 20 de ani. 

Generațiile mai în vârstă creează un obstacol 

prin faptul că lasă generației tinere puțin spațiu 

pentru evoluție prin structurile deja rigide. 

Generația tânără trebuie așadar să lupte pentru 

locul său și să se întărească pentru ca țara sa să 

funcționeze mai bine. Dar acesta este un drum 

dificil, pe care mulți tineri pur și simplu îl evită 

mutându-se într-o altă țară. Le lipsește disponibilitatea 

de a-și petrece viața într-o țară în 

care consecințele istoriei și ale procesului actual 

de transformare se resimt atât de puternic. 

Chiar și la nivel politic taberele par stabilite. 

În această privință, domnul profesor 

Buzogány mi-a povestit o experiență personală 

care l-a surprins și pe el la momentul 

respectiv. Într-o după amiază a trebuit să se 

deplaseze din motive de servici cu un taxi 

într-o localitate din afara orașului. În timp ce 

întreba un șofer de taxi dacă cunoaște această 

localitate în care trebuie să meargă, șoferul de 

taxi român i-a răspuns mai întâi cu o întrebare: 

„Sunteți maghiar?“, la care profesorul a 

răspuns surprins „da“. La aceasta, șoferul de 

taxi a început: „Știți atunci, nu înțeleg de ce 

nu ședeți acolo sus în Parlament. Ar trebui ca 

o dată și unul dintre voi să guverneze acolo 

sus. Această țară a fost întotdeauna condusă de 

alții. Atunci probabil ne-ar merge mai bine.“ 

Profesorul mi-a povestit cu un zâmbet de 

satisfacție despre această întâmplare, în care 

a părut el însuși surprins că un om complet 

necunoscut și-a împărtășit gândurile cu el. Cu 

siguranță acceptarea politică joacă de asemenea 

un rol și pentru tineretul din medii bilingve. 

Marcați de trecut și influențați de către 

generația părinților lor, aceștia nu lasă atât de 

ușor să se uite amintirile despre experiențele 

de intoleranță față de alte naționalități. 

Deoarece Dr. Dezső Buzogány este profesor 

de teologie evanghelică, el a comentat 

166 167

merksamkeit verlange, sei die Anpassung der 

Studien der evangelischen Theologie an die 

Bedürfnisse der Menschen in der heutigen 

Zeit. Nur so könne, laut Prof. Buzogány, eine 

gute Betreuung und Seelsorge durch die evangelische 

Kirche gewährleistet werden. Eine 

Doppelausbildung, zusätzlich zur Ausbildung 

in der evangelischen Kirchenlehre, würde 

für junge Priester eine weitere Einkommensquelle 

darstellen. Wichtig sei es also, sich 

ein zweites Standbein aufzubauen und die 

Arbeit in der Kirche zu diversifizieren und 

auch auf andere Lebensbereiche auszuweiten. 

Die Interviews mit den zehn Studierenden, 

darunter eine Absolventin, waren alle 

sehr interessant. Unter den Befragten waren 

Rumänen, Ungarn und auch Deutsche. Alle 

haben ihre eigenen Vorstellungen preisgegeben 

und darin das breite Spektrum der bereits 

oben genannten Tatsachen wiedergespiegelt. 

Beispielsweise der 22-jährige Designstudent 

Adam, der seine Zukunft ganz klar im Ausland 

sieht. Vorzugsweise würde er am liebsten 

nach Deutschland oder Ungarn auswandern, 

weil er mit dem rumänischen System und der 

Lebensqualität nicht zufrieden ist. Mit seinen 

Sprachen, darunter Rumänisch, Ungarisch, 

Englisch und Deutsch, und seiner sehr überzeugenden 

Ausstrahlung hat er keine Furcht 

vor dem Fremden. Für ihn sei nur wichtig, 

dass er sein Hobby zum Beruf machen 

könne und seine Liebhaberin seine Frau sei, 

mehr brauche er nicht zu seinem Glück. 

Etwas konkretere Vorstellungen hat im 

Gegensatz zu Adam die Masterstudentin 

Erika. Während ihres Krankengymnastikstudiums 

ist ihr bewusst geworden, dass sie 

sich in Richtung Kinderkrankengymnastik 

spezialisieren möchte. Dazu fehlen in 

Rumänien aber die nötigen Fortbildungsmöglichkeiten, 

weshalb sie für eine befristete 

Zeit ins Ausland gehen möchte, um 

sich das nötige Wissen zur Verwirklichung 

ihres Wunsches anzueignen. Ihr Wunsch 

ist es nämlich, in Rumänien eine Klinik 

aufzubauen, die sich mit der Behandlung 

von Kindern auf diesem Gebiet beschäftigt. 

Neben Rumänisch, Ungarisch und Holländisch 

spricht Erika nur wenig Deutsch, hat 

aber keine Bedenken es schnell lernen zu 

können. In Holland hat sie ja schon gelebt 

und in einem Altenheim gearbeitet. Dort 

konnte sie sich die Sprache auch gut aneignen. 

Bori, die 21-jährige Literaturstudentin, hat 

keine Sprachschwierigkeiten im Deutschen 

oder Englischen. Sie ist bereits zweimal in 

Deutschland gewesen. Ein Jahr hat sie in 

Stuttgart als Orientierungsjahr verbracht 

und später ein Semester in Berlin studiert. 

Als sie aus Deutschland wiederkam, 

berichtet sie, sei es ihr sehr schwer gefallen, 

sich zuhause wieder einzuleben. Auch ihr 

Vater, der Dekan Pozsony, konnte durch 

seine Tochter miterleben, wie ein Kulturschock 

auf Menschen wirkt. Bori hat es in 

Deutschland sehr gut gefallen. Sie hält sich 

für ihre Zukunft alle Optionen offen. Wenn 

sie in Rumänien nicht das Leben führen 

kann, das sie sich vorstellt, möchte sie, das 

weiß sie jetzt schon, nach Deutschland 

ziehen. Schließlich lebt ihre Tante bereits 

in Heidelberg und unterrichtet Sprachen. 

Im Allgemeinen waren die Recherchen 

in Rumänien für mich sehr bereichernd und 

interessant. Die Jugend in Cluj-Napoca ist 

sehr vielseitig und birgt sehr viel Potenzial, 

das den Studierenden oft selbst nicht ganz 

klar ist. Durch ihre Offenheit Neuem gegenüber 

zeigen sie meiner Meinung nach in vieler 

Hinsicht eine Art von Flexibilität, wie sie nur 

von einem echten Europäer ausgehen kann. 

Verfasserin: Johanna Mekker, 


Tandempartnerin: Emese Biró, 


și în legătură cu studenții acestei facultăți. 

O particularitate în această privință a fost 

indicarea unei diferențe clare față de alți 

tineri: nici căutarea unui loc de muncă, nici 

problema locuinței nu reprezintă o problemă 

pentru majoritatea preoților tineri. Un aspect 

important, care necesită destulă atenție, este 

adaptarea studiilor de teologie evanghelică la 

nevoile oamenilor din prezent. Conform prof. 

Buzogány, doar în acest fel se poate asigura o 

bună îngrijire și păstorire din partea Bisericii 

Evanghelice. O educație dublă, pe lângă 

pregătirea în doctrina evanghelică, ar constitui 

pentru preoții tineri o sursă suplimentară de 

venit. Ar fi așadar important să își construiască 

un venit secundar și să diversifice munca în 

biserică și să o extindă la alte aspecte ale vieții. 

Interviurile cu cei zece studenți, între care 

și un absolvent, au fost toate foarte interesante. 

Printre respondenți s-au aflat români, 

maghiari, dar și germani. Fiecare dintre ei și-a 

expus propriile sale idei și în privința aceasta a 

reflectat spectrul larg al realităților menționate 

mai sus. De exemplu, Adam, în vârstă de 22 

de ani, student la design, care își vede destul 

de clar viitorul în străinătate. Acesta ar dori 

să emigreze de preferință în Germania sau 

Ungaria deoarece nu este mulțumit de sistemul 

românesc și de calitatea vieții. Datorită limbilor 

vorbite, între care româna, maghiara, engleza, 

germana, și carismei sale foarte convingătoare, 

nu se teme de străini. Pentru el este important 

doar să își poată transforma pasiunea în 

meserie și ca iubita sa să devină soția sa, și nu 

are nevoie de mai multe pentru a fi fericit. 

Câteva idei mai clare are, spre deosebire de 

Adam, studenta la masterat Erika. În timpul 

studiilor sale de fizioterapie și-a dat seama 

că dorește să se specializeze în fizioterapia 

copiilor. În acest domeniu lipsesc însă în 

România oportunitățile de pregătire necesare 

și de aceea dorește să plece în străinătate 

pentru un anumit timp, pentru a obține 

cunoștințele necesare îndeplinirii dorinței 

sale. Dorința sa este aceea de a deschide în 

România o clinică în acest domeniu, care să 

se ocupe explicit de tratamentul copiilor. Pe 

lângă română, maghiară și olandeză, Erika 

vorbește doar puțină germană, dar nu are nici 

o îndoială că o poate învăța rapid. Ea a locuit 

deja în Olanda și a lucrat într-un cămin de 

bătrâni. Acolo a putut și să învețe bine limba. 

Bori, în vârstă de 21 de ani, studentă la 

Facultatea de Litere, nu are dificultăți în a 

vorbi limbile engleză și germană. Ea a fost 

deja de două ori în Germania. A petrecut 

un an pregătitor în Stuttgart și mai târziu 

a studiat un semestru la Berlin. Când s-a 

întors din Germania, a spus ea, i-a venit 

foarte greu să se stabilească din nou acasă. 

Și tatăl ei, prodecanul Pozsony, a putut să fie 

martor, prin intermediul fiicei sale, la cum se 

răsfrânge un șoc cultural asupra oamenilor. 

Lui Bori i-a plăcut foarte mult în Germania. 

Ea se consideră deschisă la toate opțiunile 

pentru viitor. Dacă nu își poate duce viața 

în România așa cum și-o imaginează, își 

dorește, asta o știe deja, să se mute în Germania. 

În cele din urmă, mătușa sa locuiește 

deja în Heidelberg și predă limbi străine. 

În general, cercetările făcute în România 

au fost pentru mine foarte interesante și 

informative. Tinerii din Cluj-Napoca sunt 

foarte versatili și au foarte mult potențial, 

care nu le este uneori studenților destul de 

clar. Prin deschiderea lor la nou, aceștia 

demonstrează după părerea mea un tip de 

flexibilitate în multe privințe care poate fi 

observat doar de un european adevărat. 

Autoare: Johanna Mekker, 


Parteneră de tandem: Emese Biró, 


168 169

16 

Das Tandemprojekt zwischen der Universität 

Regensburg in Deutschland und der 

Universität Babeș-Bolyai in Cluj, Rumänien 

dient im wahrsten Sinne des Wortes 

„Tandem“ dem gemeinsamen Vorankommen 

zweier Personen. Dieser Austausch gibt 

nicht nur eine wunderbare Gelegenheit viele 

Informationen über ein landeskundliches 

Thema zu recherchieren. Darüber hinaus 

bietet es auch die Möglichkeit, Traditionen, 

Sprache und die Geschichte des jeweiligen 

Gastlandes kennenzulernen, sowie die 

Kultur in Form von Musik und kulinarischen 

Spezialitäten zu genießen. Das Programm 

des Aufenthalts in Cluj-Napoca (rumänisch 

für Klausenburg) in der Woche vom 20. bis 

zum 27. März 2011 war zusätzlich zu den 

Themenrecherchen gefüllt mit Besuchen von 

Museen, Ausstellungen und Theatern, sowie 

Exkursionen, Vorträgen und Konferenzen. 

Mit der Hilfe der Organisatoren und Tandempartner 

ist es gelungen, viele Termine zu 

vereinbaren, um Interviews durchzuführen, 

Kontakte zu knüpfen und um die Recherche 

zu einem erfolgreichen Abschluss zu bringen. 

In Zeiten der Globalisierung erhält 

man fast alle Antworten auf Forschungsfragen 

aus dem Internet, Rundfunk und 

Printmedien. Meines Erachtens gibt es 

trotzdem nichts Besseres, als mit eigenen 

Augen die Situation im fremden Land 

zu beobachten, mit den Bewohnern sich 

zu unterhalten und aus unterschiedlichen 

Meinungen selber eine eigene zu bilden. 

Tamara Raykhert 

Rumänien nach dem Beitritt 

in die EU 

Da mein Studiengang „Ost-West-Studien“ 

sich mit der Funktion der Europäischen 

Union und Beziehungen zwischen dem 

Osten und Westen beschäftigt, hatte ich 

ein großes Interesse für Rumänien als 

neuen EU-Mitgliedstaat. Wie hat sich die 

politische und wirtschaftliche Situation 

nach dem Beitritt in die EU geändert? In 

welchen Bereichen sind Erfolge verbucht 

worden? Welche Probleme sind noch zu 

lösen? Diesen und ähnlichen Fragen bin 

ich zusammen mit meinem Tandempartner 

im Laufe der Woche nachgegangen. 


Proiectul tandem 

dintre Universitatea 

din Regensburg (Germania) 

și Universitatea 

Babeș-Bolyai 


(România) servește 

în cel mai adevărat 

sens al cuvântului 

„tandem“ pentru 

avansarea comună 

a două persoane. 

Acest schimb nu oferă 

doar o oportunitate 

deosebită pentru a studia 

o mulțime de informații 

despre un subiect de studii 

regionale. Oferă pe lângă 

aceasta și posibilitatea 

de a cunoaște tradițiile, 

limba și istoria țării gazde, 

precum și de a te bucura de 

cultură în forma muzicii sau a 

specialităților culinare. Programul 

vizitei în Cluj-Napoca pe durata 

săptămânii 20-27 martie 2011 

a fost încărcată, pe lângă 

teme de cercetare, de vizite 

la muzee, expoziții și 

teatre, precum și de 

excursii, cursuri și 

conferințe. Cu ajutorul 

organizatorilor și a 

partenerului de proiect 

s-a reușit stabilirea multor 

date pentru a realiza interviuri, de a înnoda 

legături și a duce cercetarea la un bun sfârșit. 

În epoca globalizării, se pot găsi aproape 

toate răspunsurile la temele de cercetare 

pe internet, la radio sau în presa scrisă. Cu 

toate acestea, consider că nu este nimic 

mai bun decât de a observa cu proprii ochi 

situația dintr-o țară străină, de a discuta 

cu locuitorii și de a-ți construi singur o 

părere proprie din diferite alte opinii. 

Deoarece programul de studiu la care 

sunt, „Studiile raporturilor dintre Orient și 

Occident“, se ocupă de rolul Uniunii Europene 

și a relațiilor dintre Orient și Occident, 

am fost foarte interesată de România ca un 

nou stat membru al UE. Cum s-a modificat 

situația politică și economică după aderarea 

la UE? În care domenii s-au obținut succese? 

Ce probleme mai trebuie încă rezolvate? 

Acestea, și întrebări similare, au fost cele pe 

care le-am urmărit împreună cu partenerul 

meu de proiect în timpul acele săptămâni. 

Drumul României spre 

Uniunea Europeană 

Aderarea României la Uniunea Europeană 

în ianuarie 2007 poate di descrisă drept o 

acțiune îndelung pregătită anterior, care va 

fi continuată de către integrarea europeană. 

Această integrare a fost obiectivul politicii 

externe a României încă de după Revoluția 

din 1989. Guvernul român a afirmat deja de 

170 171

Der Weg Rumäniens zur 

Europäischen Union 

Der Beitritt Rumäniens zur Europäischen 

Union im Januar 2007 kann als ein von langer 

Hand vorbereiteter Akt beschrieben werden, 

der die europäische Integration weiterführen 

soll. Diese Integration wurde schon nach 

der Revolution von 1989 zu einem Ziel der 

Außenpolitik Rumäniens. Die rumänische 

Regierung betonte bereits damals, dass 

Reformen und Maßnahmen zur europäischen 

Integration notwendig sind, um Demokratie 

und einen freien Markt zu schaffen. Im 

Jahr 1993 trat Rumänien dem Europarat bei. 

2004 ist Rumänien ein Mitglied der NATO 

geworden. Am 25. April 2005 unterzeichneten 

Rumänien und Bulgarien schließlich einen 

Vertrag über den Beitritt zur EU und zwei 

Jahre später war das Ziel erreicht - Rumänien 

ist als europäisch integriertes Land Mitglied 

der Europäischen Union. Diese Mitgliedschaft 

wurde im Vorfeld von den meisten 

Rumänen unterstützt. Zu welchen Veränderungen 

hat sie aber geführt? Welche Perspektiven 

sieht man für Rumänien in der Zukunft? 

Um diese Fragen zu beantworten, habe ich 

versucht, verschiedene Personen zu befragen 

wie z. B. den stellvertretenden Bürgermeister 

von Cluj, Professoren und Dozenten, Studierende 

und ausländische Bürger, die ihren 

Wohnsitz momentan in Rumänien haben. 

Diese Tandemrecherche hat mir viele 

neue Erkenntnisse und Erfahrungen 

gebracht. Doch es war nicht nur bloße 

Arbeit, sondern auch mit Spaß verbunden. 

Rumänien nach dem 

Beitritt in die EU 

Seit dem 1. Januar 2007 ist Rumänien 

nun Mitglied der EU. Der Beitritt erfolgte 

aber unter Korruption, Defizite in Sachen 

Justiz und Recht. Seit dem Beitritt fließen 

mehr Investitionen aus der EU ins Land, 

als davor. Als Beispiel kann man die Produktionsverlagerung 

von NOKIA nennen. 

Flugverbindungen und Wirtschaftskontakte 

zu Westeuropa sind stärker geworden. 

Klima- und Energiepolitik scheinen eine 

bedeutende Entwicklungsstrategie zu sein, 

obwohl es bis jetzt noch keine Mülltrennung 

gibt. Leider führen die immer wieder neuen 

Gesetze nicht zur Verbesserung der Lage. 

Das betrifft nicht nur das Thema „Umweltschutz“. 

Die stark verbreitete Korruption, 

wirtschaftliche Krise und schwache Infrastruktur 

bewirken, dass viele Bürger 

auswandern. Als Ergebnis sieht man zum 

Beispiel den Ärztemangel, da seit vier Jahren 

zahlreiche Mediziner ins Ausland abgewandert 

sind. Meine Umfrage bei Schülern und 

Studierenden in Cluj hat ergeben, dass die 

meisten Befragten bessere Perspektiven im 

Ausland sehen und die Absicht äußern, nach 

dem Studium ihr Heimatland zu verlassen. 

Nach Meinung von Prof. Schreiber von 

der Babeș-Bolyai-Universität hat sich nach 

dem EU-Beitritt wenig getan. Die Entwicklungsperspektiven 

sieht er erst in 10 Jahren, 

weil sich alles viel zu langsam bewegt. Um 

auf europäische Normen umzustellen, erließ 

man viele neue Gesetze. Auch der Bau von 

Autobahnen, Veränderungen im Ausbildungssystem, 

die rasche Wirtschaftsentwicklung 

haben Rumänien einen Schritt 

weiter gebracht. Ein positiver Faktor, so 

Prof. Schreiber, sei auch der Schutz der 

Minderheiten. Als Beispiel nannte er die 

ungarische Minderheit, die nun die doppelte 

Staatsbürgerschaft bekommen hat. 

Der Beitritt in die EU sei eine Wegstrecke, 

auf der man eine Liberalisierung in der 

Wirtschaft und dabei gute Ideen braucht. 

Eine der Voraussetzungen des Beitritts 

in die Europäische Gemeinschaft ist die 

europäische Integration. In Massenmedien 

atunci că reformele și măsurile în vederea 

integrării europene sunt necesare pentru a 

crea democrație și o piață liberă. În 1993, 

România a fost primită în Consiliul Europei. 

În 2004, România a devenit stat membru al 

NATO. Pe 25 aprilie 2005, România și Bulgaria 

au semnat în sfârșit un acord de aderare 

la UE, iar doi ani mai târziu acest obiectiv a 

fost îndeplinit – România a devenit membră 

a Uniunii Europene, ca un stat european 

integrat. Această aderare a fost dinainte 

susținută de către majoritatea românilor. 

La ce modificări a condus însă aceasta? Ce 

perspective se văd pentru România în viitor? 

La aceste întrebări am încercat să răspund, 

și am încercat să întreb diferite persoane, ca 

de exemplu vice-primarul Clujului, profesori 

și lectori, studenți și cetățeni străini 

care locuiesc în prezent în România. 

Această cercetare în parteneriat mi-a 

oferit numeroase cunoștințe și experiențe 

noi. Nu a reprezentat doar o simplă 

lucrare, ci a fost asociată și cu distracție. 


Începând cu ianuarie 2007, România 

este membră a UE. Aderarea a adus însă 

pe lângă corupție, deficite în domeniul 

justiției și dreptului. De atunci, intră mai 

multe investiții din UE în țară decât înaintea 

aderării. Ca exemplu se poate menționa 

relocarea producției făcută de către NOKIA. 

Legăturile aeriene și contactele economice cu 

Europa Occidentală au devenit mai puternice. 

Politica energetică și de mediu par să fie o 

strategie importantă de dezvoltare, chiar dacă 

până acum nu există o colectare separată a 

deșeurilor menajere. Din păcate, legile în continuă 

modificare nu conduc la o îmbunătățire 

a situației. Acest lucru afectează nu doar 

problema „protecției mediului“. Corupția 

răspândită la toate nivelele, criza economică și 

infrastructura deficitară determină emigrarea 

multor cetățeni. Ca rezultat se poate vedea 

de exemplu deficitul de doctori, deoarece în 

ultimii patru ani numeroși doctori au emigrat 

în străinătate. Studiul meu în rândul elevilor 

și studenților din Cluj a arătat că majoritatea 

respondenților văd perspective mai 

bune în străinătate și își exprimă intenția de 

a-și părăsi țara după terminarea studiilor. 

După părerea domnului profesor Schreiber 

de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj- 

Napoca, s-au schimbat puține după aderarea 

la UE. El vede perspective de dezvoltare cel 

mai devreme în 10 ani, deoarece totul se mișcă 

mult prea încet. Pentru a se adapta la normele 

europene, sunt emise multe legi noi. Chiar 

și construirea de autostrăzi, modificările din 

sistemul educațional, dezvoltarea economică, 

au adus România cu un pas mai înainte. 

Un factor pozitiv, a afirmat prof. Schreiber, 

este și protejarea minorităților. El a dat ca 

exemplu minoritatea maghiară, care a primit 

acum cetățenie dublă. Intrarea în UE este o 

direcție pentru urmarea căreia este nevoie 

de liberalizarea economiei și de idei bune. 

Una dintre condițiile aderării la Comunitatea 

Europeană este integrarea europeană. 

În mass-media se poate auzi și citi 

că în România acest proces s-a făcut rapid 

și fără probleme. Pentru a afla cum gândesc 

cetățenii români despre acest lucru, am 

realizat interviuri pe străzile din Cluj. Prin 

analiza răspunsurilor, s-a evidențiat faptul 

că doar puțini s-au simțit pregătiți pentru 

schimbări. Nu au știut cu exactitate ce se va 

întâmpla cu populația, dar au sperat totuși că 

prin aderare se va îmbunătăți statutul social 

în România. O doamnă, care nu a vrut să 

își spună numele, a spus: „Mi-a fost teamă: 

teamă de viitor, teamă de influența occidentală 

asupra culturii românești și teamă că va trebui 

să lăsăm la o parte și să pierdem propriile 

tradiții. În acel moment, nu știam deloc ce 

înseamnă UE (…). Acum, după aderare, 

172 173

konnte man hören und lesen, dass dieser 

Prozess in Rumänien schnell und schmerzlos 

verlaufen ist. Um herauszufinden, wie die 

rumänischen Bürger darüber denken, haben 

wir Interviews auf den Straßen von Cluj 

durchgeführt. Bei der Analyse der Antworten 

hat sich herauskristallisiert, dass nur wenige 

sich für die Veränderungen bereit gefühlt 

hatten. Man hat nicht ganz genau gewusst, 

was auf die Bevölkerung zukommen wird, 

aber trotzdem hat man gehofft, dass sich 

danach der soziale Status vieler Menschen 

in Rumänien verbessern wird. Eine Dame, 

die ihren Name nicht nennen wollte, sagte: 

„Ich hatte Angst: Angst vor der Zukunft, 

Angst vor den Einflüssen des Westens auf die 

rumänische Kultur und Angst, eigene Traditionen 

zu verlieren und aufgeben zu müssen. 

Damals hatte ich fast keine Ahnung, was EU 

bedeutet (…). Jetzt, nach dem Beitritt, hat 

sich für mich im Großen und Ganzen nichts 

geändert“. Fragten wir die Leute nach der 

Lage im Land und den Zukunftsaussichten, 

so waren oft die Antworten: „Ich bin sehr 

unsicher bezüglich meiner Zukunft“, „Ich bin 

mit der Politik in meinem Land unzufrieden“. 

Die meisten Befragten sehen trotz ihrer 

Unsicherheit und Ängste den Beitritt in 

die EU dennoch als positiven Schritt, der 

aber bis jetzt für Rumänien noch nicht so 

viel gebracht hat, wie es von der Regierung 

versprochen wurde. Die wichtigsten politischen 

und gesellschaftlichen Institutionen 

sind nach dem Beitritt genau so ineffektiv 

und korrupt wie früher. Um herauszufinden, 

was dazu die Regierung der Stadt meint, 

haben wir einen Termin beim Bürgermeister 

vereinbart. Leider ergab sich wegen 

seines vollen Zeitplans keine Gelegenheit 

für ein persönliches Gespräch mit Herrn 

Sorin Apostu. Aber dank des rumänischen 

Tandempartners hat es schlussendlich doch 

geklappt, ein Interview mit dem Vertreter 

des Bürgermeisters, Ovidiu Cimpean, zu 

führen und über das Thema „Rumänien nach 

dem Beitritt in EU“ zu diskutieren. Seines 

Erachtens sei die Korruptionsfrage fast gelöst. 

Es seien viele Reformen bereits durchgeführt. 

Es seien viele neue Investoren gekommen 

und dadurch habe sich die Situation auf 

dem Arbeitsmarkt verbessert. Herr Ovidiu 

Cimpean sieht eine enorme und positive 

Veränderung in Rumänien seit dem Jahr 2007. 

Nach Analyse aller Befragten kamen wir 

zum Ergebnis, dass es bis jetzt mehr um die 

Macht und Kontrolle in der Politik geht, 

als um Probleme wie Integration, Armut, 

Auswanderung oder Umweltschutz. Es 

wurden viele neue Gesetze ohne Reflektion 

auf die Situation in Rumänien übernommen. 

Nach Meinung eines weiteren Professors 

müsste der Staat komplett reformiert 

werden. Er meinte, es seien auch nicht so viele 

Investoren nach dem Beitritt gekommen, wie 

man darüber in Massenmedien oder von den 

Politikern hört. „Der rumänische Markt ist zu 

klein und man kann keine Schlacht nur mit 

Geld gewinnen“, war seine Meinung zur Frage 

„Rumänien als Wirtschaftsgemeinschaft“. 

Unser Fazit: Mit dem Beitritt Rumäniens in 

die EU kam es zwar zum Wegfall von Zollformalitäten 

und Zollgebühren. Es scheint 

aber, dass das Problem der Korruption bis 

heute geblieben ist. Technische Schwierigkeiten, 

Verwaltungsdefizite und politische Probleme 

müssen zuerst überwunden werden, um 

die noch existierende Korruption zu bekämpfen. 

Man braucht eine Langzeitstrategie und 

eine effektive Zusammenarbeit von allen 

Parteien innerhalb der Regierung Rumäniens. 

Verfasserin: Tamara Raykhert, 


Tandempartnerin: Roxana Kodra, 


nu s-a schimbat per ansamblu nimic pentru 

mine“. Am întrebat lumea despre situația 

din țară și despre viziunile de viitor, astfel că 

răspunsurile au fost de multe ori: „Sunt foarte 

nesigur în ceea ce privește viitorul meu“, „Nu 

sunt mulțumit de politica din țara mea“. 

Cei mai mulți respondenți văd totuși 

aderarea la UE drept un pas pozitiv, în ciuda 

incertitudinilor și temerilor lor, dar care nu 

a adus până acum pentru România atât de 

mult pe cât a fost promis de către guvern. 

Cele mai important instituții politice și 

culturale au rămas după aderarea la UE la fel 

de inefective și corupte ca înainte. Pentru a 

afla ce crede despre acest lucru conducerea 

orașului, am convenit o întâlnire cu primarul 

orașului. Din păcate, nu a fost nici o posibilitate 

de a discuta personal cu domnul Sorin 

Apostu datorită programului său încărcat. Dar 

mulțumită partenerului român de proiect s-a 

reușit într-un final realizarea unui interviu cu 

reprezentantul primarului, Ovidiu Cîmpean, 

și discutarea pe tema „România după 

aderarea la UE“. În opinia acestuia, problema 

corupției ar fi aproape rezolvată. Multe 

reforme au fost deja implementate. Mulți 

investitori noi au venit deja și prin aceasta s-a 

îmbunătățit situația de pe piața muncii. Dl. 

Ovidiu Cîmpean vede a schimbare masivă 

și pozitivă din anul 2007 în România. 

După analizarea tuturor respondenților, 

am ajuns la concluzia că până acum este 

vorba mai mult de putere și control în politică, 

decât de probleme precum integrare, 

sărăcie, emigrare sau protecția mediului. 

Au fost adoptate multe legi noi în care nu 

se reflectă deloc situația din România. 

După părerea unui alt profesor, statul ar 

trebui să fie reformat în întregime. El consideră 

că nu ar fi venit atât de mulți investitori 

după aderare după cum se aude de la massmedia 

sau de la politicieni. „Piața românească 

este prea mică și orice luptă se poate câștiga 

doar cu bani“, aceasta a fost părerea sa la întrebarea 

„România ca o comunitate economică“. 

Concluzia noastră: Aderarea României 

la UE a adus într-adevăr cu sine eliminarea 

formalităților și taxelor vamale. Se simte 

însă că problema corupției a rămas și astăzi. 

Trebuie mai întâi depășite dificultățile 

tehnice, deficitele birocratice și problemele 

politice pentru a putea combate corupția care 

mai există încă. Este nevoie de o strategie pe 

termen lung și o cooperare eficientă a tuturor 

partenerilor din cadrul Guvernului României. 

Autoare: Tamara Raykhert, 


Parteneră de tandem: Roxana Kodra, 


174 175

17 

Rumänien – was ist uns als Normalbürger 

eigentlich über dieses Land bekannt? 

Denjenigen von uns, die weder persönliche 

noch geschäftliche Verbindungen dorthin 

haben, wohl nicht viel. Geographisch 

mögen dem ein oder anderen versierten 

Leser noch die Karpaten, die sich einmal 

fast quer durch das Land hindurch schlängeln 

sowie die Walachei, Siebenbürgen, 

die Region Moldau oder der Zugang zum 

Schwarzen Meer in den Sinn kommen. 

Die ältere Generation unter uns, wie mein 

Großvater, kennt vielleicht auch die Stadt 

Cluj bzw. Klausenburg, nordwestlich in 

Rumänien gelegen, inmitten Siebenbürgens. 

Betrachtet man Rumänien als Wirtschaftsstandort, 

so denkt man womöglich an die seit 

dem EU-Beitritt des Landes 2007 vermehrten 

Produktionsverlagerungen einiger 

deutscher und internationaler Unternehmen, 

an kostengünstige Arbeitskräfte und niedrige 

Steuern. Wir erinnern uns auch noch an die 

Werksschließung des Handy-Herstellers 

Nokia in Bochum 2008 und die Neueröffnung 

einer Produktionsstätte in Rumänien, 

die übrigens nahe Klausenburg liegt. 

Abseits der eher negativ behafteten 

Nachrichten rund um die Osterweiterung 

und der damit befürchteten Folgen für 

Wirtschaft und Arbeitsplätze in Deutschland 

war es mein Anliegen, vor Ort selbst 

einen Eindruck zu bekommen. Wie steht 

es um die Wirtschaft in Klausenburg? Wie 

hat sie sich seit dem Transformationspro- 

Susanne Stoll 

Cluj als Wirtschaftsstandort Clujul ca centru de afaceri 

zess nach 1989 entwickelt? Was brachte der 

EU-Beitritt? Was hat die (Finanz-)Krise 

hinterlassen? Und welche sind die wichtigsten 

Maßnahmen für die Zukunft? 

Die wirtschaftliche Entwicklung 

der letzten 25 Jahre 

Der Umbruch von 1989 brachte in wirtschaftlicher 

Hinsicht in Rumänien vielerorts 

den schleichenden Zusammenbruch 

der Sowjetischen Schwerindustrie und 

auch der Schwerchemie sowie von Kosmetik- 

und Pharmaunternehmen. Selbst die 

Clujana-Schuhfabrik, die auf eine hundertjährige 

Tradition zurückblicken kann, 

litt. Von den einst 11.000 Mitarbeitern der 

70er und 80er Jahre sind heute noch 415 

geblieben. Nachdem das Unternehmen 

von 1999 bis 2005 geschlossen war, hat es 

sich aber inzwischen wieder erholt und 

die Produktion wieder aufgenommen. 

Ein weiteres Beispiel ist das international 

tätige belgische Unternehmen Solvay, 

das auch in Deutschland angesiedelt ist. 

Bis 1989 beschäftigte das Chemiewerk 

am Standort Ocna Mureș, etwa 60 km 

von Cluj entfernt, 3500 Mitarbeiter. Dann 

kam auch hier der Rückgang. Im August 

2010 wurden schließlich die letzten 800 

Arbeiter beurlaubt. Das Werk musste 

Konkurs anmelden – nicht zuletzt durch 

die Finanz- und Wirtschaftskrise. 

România – ce știm 

de fapt noi, cetățenii 

obișnuiți, despre această 

țară? Aceia dintre 

noi, care nu avem nici 

legături personale, nici 

de afaceri cu aceasta, 

probabil nu foarte multe 

lucruri. Geografic, 

unora sau altora dintre 

cititorii cu experiență 

le-ar putea veni în minte 

Carpații, care străbat 

de-a curmezișul această 

țară, precum și Valahia, 

Transilvania, Moldova sau 

ieșirea la Marea Neagră. 

Generația mai în vârstă 

dintre noi, precum bunicul 

meu, cunosc probabil 

și orașul Cluj sau Klausenburg, 

care este situat 

în nord-vestul României, 

în centrul Transilvaniei. 

Dacă se ia în considerare 

România ca centru de afaceri, te gândești 

cel mai probabil la relocarea în creștere 

a producției din partea unor companii 

germane și internaționale de după aderarea 

țării la UE în 2007, datorită costurilor mai 

mici ale forței de muncă și taxelor scăzute. 

Ne amintim, de asemenea, de închiderea 

fabricii producătorului de telefoane mobile 

Nokia din Bochum și deschiderea unei 

locații de producție în România, care din 

întâmplare se află în apropiere de Cluj. 

Lăsând la o parte știrile cu încărcătură mai 

degrabă negativă în ceea ce privește extinderea 

spre est și consecințele acesteia de care se 

temeau oamenii în ceea ce privește economia 

și locurile de muncă din Germania, am dorit 

să îmi fac singură o impresie la fața locului. 

Cum este economia în Cluj? Cum a evoluat 

după procesul de transformare de după 

176 177

Diese Beispiele sind exemplarisch für 

viele Unternehmen in Cluj und in ganz 

Rumänien. Über die Jahre gingen viele 

Arbeitsplätze verloren, die 

trotz des großen demographischen 

Potenzials der Stadt 

bis heute nicht wieder auf das 

damalige Niveau – vor 1989 

– gebracht werden konnten. 

Eine weitere einschneidende 

Entwicklung für die 

Wirtschaft in Cluj wie auch 

für die Geschichte der Stadt 

im Ganzen bedeutete die ultranationalistische 

– besonders 

anti-ungarische – Politik des 

Exbürgermeisters Gheorghe 

Funar, der von 1992 bis 2004 

im Amt war. In dieser Zeit 

hatten ausländische Unternehmen 

vermehrt Schwierigkeiten, 

sich in Klausenburg 

anzusiedeln. Unternehmen 

wie Metro ließen sich 

außerhalb der Stadt nieder. 

Ab 2004 öffnete sich der 

Markt zunehmends für 

ausländische Unternehmen. 

Inzwischen haben sich in 

Cluj Lebensmittelketten, 

wie Profi, Metro, Kaufland, 

Billa, Carrefour oder 

Auchan angesiedelt. Das Angebot ist sehr 

groß, doch verzeichnen nicht alle Unternehmen 

in Rumänien einen hohen Absatz. 

Aufgrund der – durch die Krise ausgelösten 

– noch anhaltenden Arbeitslosigkeit 

sind die finanziellen Mittel vieler Bürger 

begrenzt. Trotzdem geht der Trend eindeutig 

in Richtung Konsum. Hier entsteht 

bei den Bürgern die berechtigte Frage: 

„Wie lange können wir aber konsumieren, 

ohne dass Produktionsstätten entstehen?“ 

Bis 2008 wuchs auch in Cluj eine Immobilienblase 

heran. Der Ausbruch der Krise 

führte auch hier zu einem wirtschaftlichen 

Einbruch. Dr. Rudolf Gräf, 

Prorektor der Universität Babeş-Bolyai, sieht 

ein Problem in der vom Internationalen 

Währungsfonds (IWF) ab 1999 unterstützten 

und geförderten Sparpolitik mittels 

Lohnreduzierung und Steuererhöhung, die 

zu einer immensen Wirtschaftsverschuldung 

führte. Rumänien sei heute schwer 

verschuldet und der rumänische Staat habe 

es versäumt, eine entwicklungsfördernde 

Strategie zu etablieren. Hätte man, Keynes 

folgend, in der Krisenzeit investiert und 

Straßen und Brücken gebaut, so wäre es 

1989? Ce a adus aderarea la UE? Ce a lăsat 

în urma sa criza (financiară)? Și care sunt 

cele mai importante măsuri pentru viitor? 

Dezvoltarea economică 

din ultimii 25 de ani 

Din punct de vedere economic, schimbarea 

de regim din 1989 a condus în multe locuri 

din România la falimentul treptat al industriei 

grele sovietice și al industriei chimice, 

precum și a întreprinderilor cosmetice și farmaceutice. 

Chiar și Fabrica de încălțăminte 

Clujana, cu o tradiție de un secol, a avut de 

suferit. Din cei 11.000 de angajați de altădată, 

din anii 70 și 80, au rămas în prezent doar 

415. După ce întreprinderea a fost închisă 

din 1999 până în 2005, ea și-a revenit însă 

între timp și și-a reluat activitatea. 

Un alt exemplu este compania 

belgiană cu activitate 

internațională Solvay, care 

este stabilită și în Germania. 

Până în 1989 la uzina 

chimică din Ocna Mureș, 

la aproximativ 60 de km 

depărtare de Cluj, lucrau 

3500 de angajați. Apoi 

a urmat și aici declinul. 

În august 2010 au fost în 

cele din urmă concediați 

și ultimii 800 de angajați. 

Uzina a trebuit să își declare 

falimentul – nu în ultimul 

rând datorită crizei 

financiare și economice. 

Aceste exemple sunt 

tipice pentru multe întreprinderi 

din Cluj și din 

întreaga Românie. De-a 

lungul anilor, s-a pierdut un 

număr ridicat de locuri de 

muncă, care nu a mai putut 

fi readus până în prezent 

la nivelul anterior – de 

dinainte de 1989 –, în ciuda 

potențialului demografic 

însemnat al orașului. 

O altă evoluție drastică pentru economia 

din Cluj, cât și pentru istoria orașului în 

ansamblu, a fost reprezentată de politica 

ultranaționalistă – cu precădere antimaghiară 

– a fostului primar Gheorghe 

Funar, care a ocupat funcția între 1992 și 

2004 (vezi în acest sens lucrarea lui Annik 

Trauzettel). În această perioadă, companiile 

străine întâmpinau dificultăți ridicate 

de a se stabili în Cluj. Companii precum 

Metrou s-au stabilit în afara orașului. 

178 179

wohl nie so schlimm gekommen, ist Gräf 

überzeugt. Doch der Staat habe stark unter 

dem Druck des IWF gearbeitet und dessen 

Politik ausgeführt. Die Löhne seien heute 

in Cluj sehr niedrig. So verdiene ein Chauffeur 

oder Lehrer etwa 800 Lei (etwa 190 

Euro) pro Monat, ein junger Assistenzarzt 

vielleicht 1000 Lei (240 Euro). Dr. Gräf fragt 

sich zurecht, wie sich die Regierung das 

vorstelle. Im folgenden möchte ich einige 

Aspekte vorstellen, die für die wirtschaftliche 

Situation Clujs bestimmend sind. 

Perspektiven des 

Standortfaktors Infrastruktur 

Vorteile der Stadt Cluj sind ihre geographische 

Lage und die Infrastruktur. 

Der Kreis befindet sich sehr zentral in 

Siebenbürgen. Die Stadt hat durch den 

internationalen Flughafen Cluj-Napoca gute 

Verkehrsanbindungen innerhalb Rumäniens 

sowie ins europäische Ausland und 

verfügt über weitgehend gut ausgebaute 

Straßen, z. B. die Europastraße E60, die an 

die Industriezonen (TETAROM I, II und 

III) angebunden ist und von Cluj aus 150 

Kilometer bis nach Oradea führt, 10 Kilometer 

von der ungarischen Grenze entfernt. 

Die Transilvania-Autobahn, eines der 

größten Infrastrukturprogramme der EU, 

soll die Straße E60 bald entlasten, was als 

dringend notwendig gesehen wird. Einige 

Unternehmen klagen über fehlende Autobahnen. 

Der Botschafter von Japan brachte 

dieses Manko bei einem Besuch letztes Jahr 

zum Ausdruck. Auf die Frage, wann Japan 

in Rumänien investieren wird, erwiderte er, 

dass dies erst passieren werde, wenn man 

für 100 Kilometer nicht mehr drei bis vier 

Stunden, sondern 45 Minuten brauche. 


Standort faktors Bildung 

Cluj ist eine Universitätsstadt. Die 

Stadt profitiert sehr von den Fakultäten 

für Agrarwissenschaft, Medizin, Tiermedizin 

und Technik, da sie ermöglichen, 

flexibel auf die Bedürfnisse der Wirtschaft 

reagieren zu können. Aufgrund der 

Nähe zur Universität sind die Branchen 

Informationstechnologie, Elektrotechnik 

und Maschinenbau stark ausgeprägt. 

2002 wurde an der Babeş-Bolyai-Universi 

tät der deutsche Studiengang gegründet. 

Seit Beginn kooperiert die Universität 

mit verschiedenen Unternehmen. Zu den 

wichtigen Wirtschaftspartnern zählen heute 

u. a. Rehau, EBS, Emerson, Lkw Walter 

Logistik, Office Depot, Genpact, Heldfashion, 

Eckerle Group. Die Universität steht 

in Kontakt mit dem deutschen Wirtschaftsklub 

Nordsiebenbürgens, mit dem sie sich 

über die Anforderungen an die Ausbildung 

austauscht. Zum Beispiel wird derzeit als 

Manko angesehen, dass die Studierenden 

über wenig Erfahrung in der Praxis verfügen. 

Es bestehen jedoch einige gut funktionierende 

Partnerschaften mit den Unternehmen 

der Stadt, die zu einem Austausch zwischen 

den Studierenden und Wirtschaftsunternehmen 

führen. So hat das Unternehmen E.ON 

Gas ein Abkommen mit der Universität, 

durch das drei Lektorate gefördert werden 

und die Ausstattung am Deutschen Lehrstuhl 

finanziert wird (E.ON spendete hierfür 

80.000 Euro). Studierende haben überdies 

die Möglichkeit, bei dem Gasunternehmen 

Praktika zu absolvieren. Weiterhin bietet 

das Unternehmen Nokia pro Jahr zwölf 

Stipendien für Studierende. Strabag führt 

zusammen mit der umweltwissenschaftlichen 

Fakultät ähnliche Projekte durch, und auch 

EBS und Rehau sind in Cluj sehr aktiv. 

Începând cu 2004, piața s-a deschis într-un 

ritm rapid pentru companiile străine. Între 

timp, s-au stabilit în Cluj lanțuri de produse 

alimentare precum Profi, Metrou, Kaufland, 

Billa, Carrefour sau Auchan. Oferta este 

foarte mare, chiar dacă nu toate companiile 

înregistrează vânzări ridicate în România. 

Mijloacele financiare ale multor cetățeni sunt 

limitate datorită șomajului încă persistent, 

declanșat de către criză. Cu toate acestea, 

tendința este în mod clar înspre consum. 

Aici apare o întrebare legitimă în rândul 

cetățenilor: „Cât timp putem însă să consumăm 

fără ca să creăm locuri de producție?“ 

Până în 2008 s-a dezvoltat și în Cluj un 

balon imobiliar. Izbucnirea crizei a condus 

și în acest domeniu la o scădere economică. 

Dr. Rudolf Gräf, prorector pe linia germană 

al Universității Babeș-Bolyai vede o 

problemă în politica de austeritate susținută 

și sponsorizată din 1999 de către Fondul 

Monetar Internațional (FMI), manifestată 

prin reduceri salariale și creșteri de impozite, 

care a condus la o datorie economică 

imensă. România este în prezent profund 

îndatorată și statul român nu a reușit să 

stabilească o strategie care să promoveze 

dezvoltarea. Gräf este convins că dacă, 

urmându-l pe Keynes, s-ar fi investit în 

timpul perioadei de criză și s-ar fi construit 

autostrăzi și poduri, situația nu ar fi devenit 

atât de dificilă. Dar statul a lucrat din greu 

sub presiunea FMI și a implementat aceste 

politici. Salariile sunt astăzi foarte scăzute 

în Cluj. Un șofer sau profesor câștigă pe 

lună în jur de 800 de lei (în jur de 190 de 

euro), un medic rezident tânăr poate 1000 

de lei (240 de euro). Dr. Gräf se întreabă, pe 

bună dreptate, cum își imaginează Guvernul 

acest lucru. În cele de mai jos, doresc 

să prezint câteva aspecte care sunt determinante 

pentru situația economică din Cluj. 

Perspective ale 

factorului infrastructură 

Avantajele orașului Cluj sunt poziția sa 

geografică și infrastructura. Județul are 

o poziție foarte centrală în Transilvania. 

Orașul are, prin intermediul aeroportului 

internațional Cluj-Napoca, legături de 

transport bune cu interiorul României, 

precum și cu Europa, și are străzi în mare 

măsură în stare bună, ca de exemplu ruta 

europeană E60, care este legată de zonele 

industriale (TETAROM I, II și III) și 

merge 150 de km de la Cluj până la Oradea, 

la 10 km distanță de granița cu Ungaria. 

Autostrada Transilvania, unul dintre cele 

mai mari programe de infrastructură ale 

UE, ar trebui să decongestioneze în curând 

șoseaua E60, lucru văzut ca fiind necesar în 

cel mai scurt timp posibil. Unele companii 

reclamă lipsa de autostrăzi. Ambasadorul 

Japoniei a evidențiat acest neajuns în timpul 

unei vizite de anul trecut. La întrebarea 

când va investi Japonia în România, acesta 

a răspuns că acest lucru se va întâmpla abia 

atunci când va fi nevoie nu de 3-4 ore pentru 

a străbate 100 de kilometri, ci 45 de minute. 


factorului educație 

Clujul este un oraș universitar. Orașul 

profită în mare măsură de Universitățile de 

Agronomie, Medicină, Medicină Veterinară 

și Tehnică, deoarece acestea permit 

o reacție la nevoile economiei. Datorită 

proximității de Universitate, domeniile 

tehnologiei informației, electrotehnicii și 

ingineriei mecanice sunt foarte pronunțate. 

În 1995 a fost înființată linia de studii 

în limba germană la Universitatea Babeș- 

Bolyai. De la începutul său, Universitatea 

cooperează cu diferite companii. Printre 

180 181


landwirtschaftlichen Sektors 

Gute Entwicklungschancen haben die 

Landwirtschaft und die Lebensmittelindustrie, 

besonders da seit dem EU-Beitritt Fördermöglichkeiten 

hinzugekommen sind. Es 

bestehen jedoch strukturelle und technische 

Probleme. Zwar haben die Landwirte Grund 

und Boden, doch fehlt es an technischer 

Ausstattung, und es ist schwer, gut ausgebildete 

Fachkräfte zu finden. Ein weiteres 

Problem ist bürokratischer Natur: Förderanträge 

müssen durch die Ämter der Kreise bei 

der EU gestellt werden. Diese Ämter sind 

meistens in den Dörfern angesiedelt und mit 

diesem neuen Verfahren überfordert. Weiterhin 

ist problematisch, dass viele Bauern 

schlechte Erfahrung mit Kooperationen 

haben – in der sozialistischen Zeit waren die 

Bauern in den einzelnen Kommunen Angestellte 

des Staates. Die heutigen Vereinigungen 

werden deshalb kaum angenommen. 


Dienstleistungssektors 

Generell ist eine Tendenz der Zunahme 

von Dienstleistungsunternehmen wie etwa 

Banken zu verzeichnen. Inzwischen haben 

sich alle größeren Banken in Cluj angesiedelt, 

wie die Transilvania Bank – eine 

der Erfolgsgeschichten Siebenbürgens. 

Aber auch Banken aus Österreich, 

Deutschland und Italien haben nach Cluj 

gefunden – so bestehen heute Fillialen von 

Unicredit, Raiffeisenbank und Volksbank. 


Produktionssektors 

Für rumänische Unternehmen wäre es 

heute wichtig, neue Produkte auf den Markt 

zu bringen und eine Produktionsneuerung 

vorzunehmen. Eine Modernisierung und 

Optimierung der Produktion hätte das 

ein oder andere Unternehmen vielleicht 

vor dem Zusammenbruch retten können. 

Die Nachfrage war vorhanden und der 

Absatz insofern kein Problem, doch die 

Beschaffung der Rohstoffe war schwierig, 

so dass nicht mehr optimal – kostengünstig 

– produziert werden konnte. 

Ein Beispiel ist das Unternehmen 

Solvay. In diesem Fall waren unter anderem 

Betriebsstoffe wie Gas, das von 

E.ON geliefert wurde, sehr kostenintensiv 

und konnten zuletzt nicht mehr gedeckt 

werden. Doch Gasmethan ist ein erforderlicher 

Bestandteil der Produktion. 

In den letzten Jahren wurde der Rückgang 

von Handwerksberufen immer deutlicher. 

Berufsschulen haben in Rumänien einen 

schlechten Ruf. Junge Menschen entscheiden 

sich vermehrt für wirtschaftswissenschaftliche 

Studien. So gibt es ausreichend 

Personal in Unternehmensbereichen wie 

Managment, Buchhaltung, Finanzierung 

und Controlling. Klein- und mittelständischen 

Unternehmen (KMU), wie dem 

Textilhersteller Heldfashion, fehlt es jedoch 

an qualifizierten Arbeitskräften im Bereich 

der Produktion. So sind etwa gut ausgebildete 

Näherinnen schwer zu bekommen. 

Insgesamt gilt heute als wichtigste 

Aufgabe, Arbeitsplätze zu schaffen, eine 

intensivere Konzentration auf Industrieunternehmen, 

nicht nur auf die Dienstleistungsbranche, 

wäre wünschenswert. 

Perspektiven ausländischer 

Investitionen 

Mit dem Beitritt zur EU führte Rumänien 

eine neue Zollpolitik ein; die Zölle fielen 

cei mai importanți parteneri economici se 

numără în prezent, printre alții, Rehau, 

Ebs, Emerson, Lkw Walter Logistik, Office 

Depot, Genpact, Heldfashion, Eckerle 

Group. Universitatea este în contact cu 

Clubul Oamenilor de Afaceri de Limbă 

Germană din Ardealul de Nord (DWN), 

cu care face schimb de experiență în ceea 

ce privește pregătirea. De exemplu, este 

în prezent considerat un neajuns faptul că 

studenții au puțină experiență profesională. 

Există, cu toate acestea, câteva parteneriate 

care funcționează bine cu companii din 

oraș, care conduc la un schimb între studenți 

și firmele economice. Astfel, compania 

E.ON Gas are un acord cu Universitatea 

prin care sunt susținute trei lectorate, iar 

Departamentul German este finanțat în 

scopul achiziționării de echipament (E.ON 

a donat 80.000 de euro în acest scop). 

Studenții au de asemenea posibilitatea de a 

face practică în cadrul companiei de distribuire 

a gazului. Compania Nokia continuă 

să ofere 12 burse pentru studenți pe an. 

Strabag desfășoară împreună cu Facultatea de 

Știința Mediului proiecte similare, iar EBS 

și Rehau sunt și ele foarte active în Cluj. 


sectorului agricol 

Șanse bune de dezvoltare există și pentru 

agricultură și industria alimentară, mai 

ales din moment ce după aderarea la UE 

au apărut noi oportunități de finanțare. 

Există, cu toate acestea, probleme structurale 

și tehnice. Deși fermierii au proprietăți 

de pământ, lipsește totuși echipamentul 

tehnologic și este greu de găsit personal 

bine pregătit. O problemă adițională este 

de natură birocratică: cererile de finanțare 

către UE trebuie făcute prin intermediul 

agențiilor de la nivelul județului. Acesta 

agenții sunt în marea lor majoritate situate în 

sate și sunt copleșite de lucrul necesar pentru 

această procedură nouă. Mai mult decât atât, 

este problematic faptul că mulți fermieri au 

avut experiențe negative în ceea ce privesc 

parteneriatele – în perioada socialistă, țăranii 

au fost grupați de către stat în cooperative 

de producție individuale. De aceea, în 

prezent sunt formate foarte rar asociații. 


sectorului prestărilor de servicii 

Există o tendință generală de creștere 

a companiilor din sectorul serviciilor, 

după cum se înregistrează în cazul unor 

bănci. Toate marile bănci s-au stabilit 

între timp în Cluj, cum este cazul Băncii 

Transilvania – una dintre poveștile de 

succes din Transilvania. Dar se găsesc în 

Cluj și bănci din Austria, Germania și 

Italia – astfel există astăzi filiale ale Uni- 

Credit, Raiffeisen Bank și Volksbank. 


sectorului de producție 

Pentru companiile românești, este în prezent 

important să scoată pe piață noi produse 

și să facă o inovație în producție. O modernizare 

și optimizare a producției ar putea poate 

salva de la faliment o companie sau alta. 

Există cerere și vânzările nu reprezintă până 

acum o problemă, dar procurarea materiei 

prime este dificilă, astfel încât nu mai este 

optim – costuri scăzute – să se poată produce. 

Un exemplu este compania Solvay. 

În acest caz, materia primă între altele, 

precum gazul, furnizat de către E.ON, au 

fost foarte scumpe și nu au mai putut fi în 

final acoperite. Dar gazul metan reprezenta 

un element necesar pentru producție. 

182 183

weg und Investitionen aus dem Ausland 

werden zunehmend gefördert. Somit ist 

Cluj durchaus ein beliebter Produktionsstandort. 

Die Ansiedlung von Unternehmen 

wie Nokia sei ein natürlicher Prozess der 

Unternehmenspolitik, sagt Gräf, denn 

kostengünstige Arbeitskräfte und niedrige 

Steuern sind wichtige Standortfaktoren. 

Die angeschnittenen Themen machen 

deutlich, dass es mit dem Ende der Sowjetunion 

und dem gleichzeitigen Umbruch 

für Rumänien nicht getan war, sondern 

noch schwere, langjährige Nachwehen die 

rumänische Wirtschaft begleiteten und 

begleiten werden. Für mich wäre es interessant 

gewesen, einzelne Unternehmen 

genauer zu untersuchen, doch ließ dies die 

begrenzte Zeit während unseres Aufenthaltes 

in Cluj nicht zu. Jedoch hatte ich 

Gelegenheit, die Meinung verschiedener 

Einheimischer zu erfahren, denn es kamen 

direkt (Prof. Gräf) und indirekt verschiedene 

Mitarbeiter des Deutschen Lehrstuhls wie 

auch ein Unternehmensvertreter zu Wort. 

Der EU-Beitritt Rumäniens 2007 

macht die bis dahin bilateral verbundenen 

Staaten Rumänien und Deutschland 

zu Unionspartnern. Es wird also in den 

nächsten Jahren besonders interessant sein 

zu beobachten, was dies für die Beziehungen 

der Staaten zueinander und auch 

für Rumäniens Wirtschaft bedeutet. 

Verfasserin: Susanne Stoll, 


Tandempartnerin: Manuela Manecan, 


În ultimii ani, declinul profesiilor de 

meșteșugărit a devenit tot mai evident. 

Școlile vocaționale au o reputație foarte 

proastă în România (vezi în acest scop lucrarea 

Johannei Mekker sau Dzhamilei Tovbaeva). 

Tinerii optează tot mai mult pentru 

studiile economice. Există așadar personal 

suficient în domeniile economice precum 

management, contabilitate, finanțe și audit. 

Companiile mici și mijlocii (IMM-urile), 

precum producătorul de textile Heldfashion, 

duc lipsă însă de forță de muncă calificată în 

domeniul producției. De exemplu, este greu 

să găsești câteva croitorese bine pregătite. 

Per ansamblu, principalul obiectiv 

astăzi este de a crea locuri de muncă și 

este de dorit o concentrare mai mare 

asupra companiilor din industrie, nu doar 

asupra celor din sectorul de servicii. 


investițiilor străine 

După aderarea la UE, România a aplicat 

o nouă politică vamală, taxele vamale au fost 

eliminate, iar investițiile străine au fost tot 

mai mult promovate. Cluj este astfel o locație 

de producție foarte populară. Venirea unor 

companii precum Nokia a fost un proces 

natural al politicii corporative, afirmă Gräf, 

deoarece forța de muncă ieftină și impozitele 

scăzute sunt factori locali importanți. 

Problemele discutate relevă faptul că 

lucrurile nu s-au încheiat o dată cu sfârșitul 

Uniunii Sovietice și a schimbării simultane 

din România, ci că există consecințe 

serioase, de lungă durată, care au însoțit și 

mai însoțesc încă economia românească. Ar 

fi fost interesant pentru mine de a analiza 

companii individuale mai îndeaproape, dar 

timpul limitat al vizitei noastre în Cluj nu 

mi-a permis acest lucru. Cu toate acestea, 

am avut oportunitatea de a cunoaște opiniile 

diferitor localnici, exprimate în mod direct 

(prof. Gräf) sau indirect de către diferiți 

membri ai Departamentului German, 

precum și de reprezentantul unei companii. 

Aderarea României la UE în 2007 a 

transformat cele două state, România și 

Germania, legate anterior prin acorduri 

bilaterale, în parteneri din cadrul Uniunii. 

Astfel, ar fi cu precădere interesant 

de observat în următorii ani ce înseamnă 

acest lucru pentru relațiile dintre cele două 

state și pentru economia României. 

Autoare: Susanne Stoll, 


Parteneră de tandem: Manuela Manecan, 


184 185

18 

Dieser Bericht basiert 

auf den Forschungsergebnissen 

des landeskundlichen 

Tandemprojektes 

zwischen der Universität 

Regensburg und der 

Babeş-Boylai Universität 

in Cluj-Napoca im Frühjahr 

2011. Die Internetrecherche 

vor dem Projektbeginn 

zu meinem Thema 

hat relativ karge Ergebnisse 

gebracht. Die Erklärung 

dafür ist das Fehlen 

notwendiger Quellen auf 

Englisch. Der Großteil 

der Information lässt sich 

nur in der Landessprache, 

Rumänisch, finden. Die 

offizielle Webseite des 

Bildungsministeriums 

gibt auch ausschließlich 

in rumänischer Sprache 

Auskunft. Während der 

Tandemforschung wurde 

neben den durchgeführten 

Interviews auch viel 

im Internet recherchiert, 

wo großer Übersetzungsbedarf 

bestand. 

Thema der landeskundlichen Tandemforschung 

war „Die Veränderungen 

im rumänischen Bildungssystem nach dem 

Beitritt in die EU“. Während der Feldforschung 

wurden drei Bildungseinrichtun- 

Dzhamila Tovbaeva 

Die Veränderungen des 

Bildungssystems in Rumänien 

nach dem Beitritt in die EU 

1975, Grundschule 

1975, învățământ primar 

gen besucht: die Babeş-Boylai Universität, 

ein Gymnasium und eine Berufsschule. 

An diesen Einrichtungen ergab sich 

die Möglichkeit, mit jeweils einem Vertreter 

ein Interview durchzuführen. 

Schimbările din sistemul educațional 

din România după aderarea la UE 

2010, neue Schülergeneration 

2010, noua generaţie de elevi 

Această lucrare se bazează pe rezultatele 

cercetării din timpul proiectului tandem din 

primăvara anului 2011 dintre Universitatea 

din Regensburg și Universitatea Babeș-Bolyai 

din Cluj-Napoca. Cercetarea pe internet 

asupra temei mele făcută înainte de începe- 

rea proiectului a avut 

rezultate relativ modeste. 

Acest lucru se explică prin 

lipsa surselor necesare 

în limba engleză. Marea 

parte a informațiilor se 

găsește doar în limba 

locală, limba română. De 

asemenea, pagina de web 

oficială a Ministerului 

Educației oferă informații 

exclusiv în limba română. 

Pe durata proiectului 

în parteneriat, pe lângă 

interviurile realizate, am 

cercetat mult și pe internet, 

unde au fost necesare 

o mulțime de traduceri. 

Tema cercetării mele 

în parteneriat a fost 

„Schimbările în sistemul 

educațional din România 

după aderarea la UE“. 

În timpul studiului pe 

teren, au fost vizitate trei 

instituții de educație: 

Universitatea Babeș- 

Bolyai, un liceu și o 

școală profesională. 

La aceste instituții, a apărut posibilitatea 

de a realiza interviuri cu câte 

un reprezentant de la fiecare. 

186 187

Hintergrundinformation 

Seit Ende der vierziger Jahre nahm sich die 

Bildungspolitik in fast allen osteuropäischen 

Staaten das „sowjetische System“ als Vorbild. 

Die gemeinsame Geschichte hat tiefe Spuren 

hinterlassen, nicht nur im Bildungssystem, 

sondern auch in der Denkweise der Menschen. 

Es ist noch nicht allzu lange her, dass 

Rumänien der EU beigetreten ist. Einerseits 

erfüllte Rumänien den „acquis communitaire“ 

und die Beitrittsvoraussetzungen, 

andererseits besteht jedoch noch ein gewisser 

Weiterentwicklungsbedarf in verschiedenen 

Lebensbereichen. Einer dieser Bereiche ist 

das rumänische Bildungssystem. Momentan 

befindet sich das rumänische Bildungssystem 

in einem Reformierungsprozess. Dabei 

geht es um das Angleichen an die Prinzipien 

und Anforderungen des Bologna-Prozesses. 

Aus diesem Grund gibt es bis heute noch 

große Veränderungen. Nach der Revolution 

im Dezember 1989 wurde das rumänische 

Bildungssystem mehrfach reformiert. Die 

Veränderungen betrafen hauptsächlich 

den nationalen Lehrplan, die Organisation 

der Schulen, die Lehrerausbildungsprogramme 

und die Dauer der Schulpflicht. 

Allgemeine Information über das 

Bildungssystem in Rumänien 

Die allgemeine Schulausbildung ist kostenlos 

und für alle bis zum Beginn der weiterführenden 

Schule oder bis zur Vollendung des 18. 

Lebensjahres Pflicht. Die Volksschule dauert 

acht Jahre. Danach besuchen die Schüler 

entweder ein theoretisches Gymnasium oder 

ein berufsspezifisches Gymnasium. Das 

theoretische Gymnasium ermöglicht es den 

Schülern, ein Generalabitur, ein technisches 

oder ein künstlerisches Abitur zu absolvieren. 

Fast alle Schüler in Rumänien gehen auf 

die staatliche Schule (99,7 %). Die offizielle 

Unterrichtssprache ist Rumänisch. Aber 

in relativ vielen Bildungseinrichtungen 

wird der Unterricht auch in der Sprache 

der jeweiligen größten Minderheit angeboten, 

wie z. B. Ungarisch und Deutsch. 

Für das Bildungssystem ist landesweit das 

Ministerium für Bildung, Forschung und 

Jugend (Ministerul Educaţiei, Cercetării şi 

Tineretului, abgekürzt MECT) zuständig. 

Die Abschnitte des 

Bildungssystems 

Das Schulsystem lässt sich in die folgenden 

Abschnitte untergliedern: 

• Grundbildung 

(Klasse 1 bis 4, învăţământ primar) 

• Untere Sekundarbildung 

(Klasse 5 bis 8, învăţământ secundar inferior) 

• Obere Sekundarbildung 

(Învăţământ secundar superior) an der 

Berufsschule (Klassen 9 und 10, Şcoala de 

arte şi meserii bis SAM) oder 

• Obere Sekundarbildung (Învăţământ 

secundar superior) an der Oberschule 

• Gymnasium der Sekundarstufe I 

(Klassen 9 bis 10, Liceul bis ciclul inferior) 

• Gymnasium der Sekundarstufe II 

(Klassen 11 bis 12) (Liceul bis ciclul superior) 

Postsekundare Bildung 

(Învăţământ post-secundar non-terţiar) 

Im postsekundaren Bildungsbereich 

gibt es zwei Institutionen: 

•Berufsfachschule (Voraussetzung: zuvor 

Besuch eines Gymnasiums bis Klasse 12; 

Eintrittsalter: 19 Jahre, Scoala postliceală) 

•Meisterschule (Scoala de maiştri) 

Informații de fond 

De la sfârșitul anilor ’50, în aproape toate 

statele est-europene a fost adoptată ca model 

politica educațională a „sistemului sovietic“. 

Istoria comună a lăsat urme profunde nu doar 

în sistemul de educație, cât și în maniera de 

gândire a oamenilor. Nu a trecut încă prea 

mult timp de când România a intrat la UE. 

Pe de-o parte, România a îndeplinit „acquisul 

comunitar“ și condițiile de aderare, însă 

pe de altă parte, este încă nevoie de pași 

suplimentari de dezvoltare în unele domenii 

ale vieții. Un astfel de domeniu este sistemul 

educațional din România. În prezent, 

sistemul educațional românesc se află în 

cursul unui proces de reformare. Este vorba 

prin acest lucru de alinierea la principiile 

și cerințele Procesului Bologna. Din acest 

motiv, au existat până în prezent schimbări 

importante. După Revoluția din decembrie 

1989, sistemul educațional românesc a fost 

de mai multe ori reformat. Schimbările au 

afectat în principal curriculum-ul național, 

organizarea școlilor, programele de pregătire 

ale profesorilor și durata educației obligatorii. 

Informații generale despre sistemul 

educațional din România 

Educația școlară generală este gratuită 

și obligatorie pentru toți până la începerea 

școlilor de specializare sau împlinirea 

vârstei de 18 ani. Școala primară durează 

8 ani. După absolvirea acesteia, elevii pot 

urma fie un liceu teoretic, fie unul cu caracter 

profesional. Liceul teoretic permite 

elevilor să obțină o diplomă de bacalaureat 

cu caracter general, tehnic sau artistic. 

Aproape toți elevii din România urmează 

școli de stat (99,7 %). Limba oficială de predare 

este româna. Dar într-un număr relativ mare 

de instituții de educație, predarea se face și 

în limba minorității celei mai numeroase, 

ca de exemplu în maghiară sau germană. 

Pentru sistemul educațional este responsabil 

la nivel național Ministerul Educației, 

Cercetării și Tineretului (MECT). 

Structura sistemului educațional 

Sistemul școlar se poate împărți 

pe următoarele niveluri: 

• învățământ primar (clasele 1-4) 

• învăţământ secundar inferior (clasele 5-8) 

• învăţământ secundar superior în cadrul 

școlilor de arte și meserii (SAM) 

(clasele 9-10) sau 

• învăţământ secundar superior, 

în cadrul școlii superioare 

• liceu în ciclul inferior (clasele 9-10) 

• liceu în ciclul superior (clasele 11-12) 

Învăţământul post-secundar non-terţiar 

La nivelul învățământului postsecundar, 

există două instituții: 

• Școala postliceală (condiția esențială de 

admitere: absolvirea primelor 12 clase; 

vârsta de admitere: 19 ani) 

• Școala de maiștri 

Învățământul superior (condiția 

esențială de admitere pentru acesta este 

obținerea unui diplome de bacalaureat) 

Sistemul universitar poate fi structurat 

după cum urmează: 

• studii de licență (durata minimă: trei ani) 

• studii de masterat (durata minimă: doi ani) 

• studii doctorale (durata minimă: trei ani) 

• studii post-doctorale (durata minimă: 

doi ani) 

188 189

Hochschulbildung 

(Învăţământ superior, Voraussetzung 

hierfür ist ein abgeschlossenes Abitur) 

Das Hochschulsystem lässt sich folgendermaßen 

gliedern: 

• Bachelor (Mindestdauer: drei Jahre) 

• Master (Mindestdauer: zwei Jahre) 

• Doktorat (Mindestdauer: drei Jahre) 

• Postdoktorat (Mindestdauer: zwei Jahre) 

Interviews 

Um die vorherrschende Meinung nach dem 

Übergang zum Bologna-Prozess zu erforschen, 

wurden die Interviews mit Lehrkräften 

durchgeführt, da gerade diese Zielgruppe sich 

unmittelbar mit dem Lehrprozess beschäftigt 

und bis jetzt wenig erforscht ist. Bereits 

nach dem ersten durchgeführten Gespräch 

mit Prof. Wilfried Schreiber, Leiter des 

„Demokratischen Forums der Deutschen 

in Klausenburg“, Inhaber der Professur für 

regionale Geographie bzw. Kulturgeographie, 

wurde ersichtlich, dass das Bildungssystem in 

Cluj noch sehr stark reformbedürftig ist. Am 

meisten wurde die wenig intensive und unproduktive 

Politik der rumänischen Regierung 

nach dem EU-Beitritt dafür verantwortlich 

gemacht. Herr Schreiber meinte, dass man 

vor dem EU-Beitritt „mit hochgekrempelten 

Ärmeln gearbeitet hätte – jetzt sind wir in 

der EU und können uns ausruhen“. Diese 

Tendenz findet sich in fast allen Bereichen der 

rumänischen Gesellschaft und die Bildungspolitik 

stellt auch keine Ausnahme dar. Dies 

kann man auch bei den mit der Bologna- 

Prozesseinführung entstandenen Problemen 

sehen. Wie Herr Schreiber sagte, wäre es 

besser gewesen, man hätte nur die Struktur 

bei der Einführung des dreistufigen Hochschulbildungssystems 

geändert und den Inhalt 

weitestgehend übernommen. Die Inhalte sind 

demnach der Struktur nicht in ausreichendem 

Maße angepasst. Nach dem Beitritt blieben 

auch die Inhalte des Studiums unverändert, 

obwohl es so schien, als ob die Abschlussqualifikationen 

dem EU-Standard entsprechen 

würden. Weder die Umstellungseffekte 

wurden geprüft, noch prüfte das Bildungsministerium, 

ob das System im richtigen Maße 

funktionierte. Aufgrund der mangelnden 

Transparenz besteht ein Misstrauen gegen 

diese Institutionen. Noch ein schlagendes 

Argument sei, dass die vorgesehene Mobilität 

der Studenten nicht erreicht wurde, da 

Credit Points und Diplome nicht anerkannt 

werden. Ausländische Diplome sind auch 

nicht an den Universitäten in Rumänien 

anerkannt, eine Tatsache, die doppelte 

Abschlüsse schlichtweg nicht ermöglicht. 

Weitere Informationen zu dieser Thematik 

konnten aus dem Gespräch mit der Vertreterin 

des Gymnasiums geschöpft werden. Als wichtigste 

Information aus diesem Gespräch lässt 

sich mitnehmen, dass die Inhalte der schulischen 

Bildung vom Staat selbst bestimmt 

sind und dementsprechend die Bücher für 

das Pflichtstudium alle fünf bis zehn Jahre 

modernisiert würden. Außerdem werden auch 

obligatorische Fort- und Weiterbildungen für 

Lehrer regelmäßig organisiert. Seit dem EU- 

Beitritt bekommt das rumänische Bildungssystem 

zusätzliche finanzielle Unterstützung. 

In den Curricula und Lehrplänen wurde 

mehr Wert auf das Erlernen von Fremdsprachen 

und Computerkenntnissen gelegt. 

Während des Gesprächs mit der Direktorin 

der Berufsschule habe ich erfahren, 

dass es in Rumänien kein duales System im 

Bereich der Berufsbildung gibt. Die Berufsschulen 

seien bis zum Jahr 1989 unter der 

Aufsicht des Industrieministeriums gewesen 

und wurden danach dem Bildungsministerium 

zugeordnet. Die Berufsstandards, 

Curricula und Lehrpläne wurden von der 

Lehrerkommission entwickelt und nach der 

Genehmigung des Bildungsministeriums an 

die Berufsschulen als verbindlicher Lehrstoff 

Interviuri 

Pentru a analiza părerea dominantă 

despre tranziția la Procesul Bologna, au fost 

realizate interviuri cu profesori, în special 

pentru că acest grup-țintă este implicat 

direct în procesul didactic și până în prezent 

a fost puțin studiat. Deja după primul 

interviu realizat, cu domnul prof. Wilfried 

Schreiber, președintele „Forumului Democrat 

al Germanilor din România“, titular al 

cursurilor de Geografie regională, respectiv 

Geografie culturală, a fost evident faptul 

că sistemul educațional din Cluj are încă 

nevoie de reforme foarte în profunzime. 

Cel mai mult este responsabilă pentru acest 

lucru politica inconsecventă și neproductivă 

a guvernului român după aderarea la UE. 

Domnul Schreiber a afirmat că înainte de 

aderarea la UE „s-ar fi lucrat cu tot avântul 

– acum, suntem în UE și ne putem odihni“. 

Această tendință poate fi regăsită în aproape 

toate domeniile societății românești, iar 

politica educațională nu face excepție de 

la aceasta. Acest lucru se poate vedea și în 

problemele de implementare ale Procesului 

Bologna. După afirmațiile domnului 

Schreiber, s-ar fi modificat doar structura 

prin introducerea sistemului de educație 

superioară pe trei niveluri și s-a preluat în 

mare măsură conținutul. Conținuturile nu 

sunt prin urmare suficient de adaptate noii 

structuri. După aderare, conținutul cursurilor 

a rămas însă neschimbat, cu toate că în 

calificativele finale se părea că se întrunesc 

standardele UE. Nu s-au testate nici efectele 

tranziției, nici Ministerul Educației nu a 

testat dacă sistemul funcționează în limitele 

adecvate. Datorită lipsei de transparență, 

există o neîncredere față de aceste instituții. 

Un alt argument convingător ar fi că nu s-a 

realizat mobilitatea prevăzută a studenților, 

deoarece creditele și diplomele nu sunt 

recunoscute. Diplomele străine nu sunt 

recunoscute de către universitățile din 

România, lucru care nu permite pur și simplu 

obținerea diplomei tip „double degree“. 

Informații suplimentare pe această temă 

au putut fi obținute în urma conversației cu 

reprezentantul unui liceu. Cele mai importante 

informații care se pot desprinde din 

acest interviu sunt: conținutul educației 

școlare este determinată de către statul însuși 

și de aceea manualele trebuie modernizate 

la fiecare 5-10 ani. Mai mult decât atât, sunt 

organizate regulat și cursuri obligatorii de 

perfecționare și aprofundare pentru profesori. 

După aderarea la UE, sistemul educațional 

românesc primește sprijin financiar adițional. 

În curriculum și syllabi se pune mai mult 

accent pe învățarea de limbi străine și a 

abilităților de folosire a calculatorului. 

În timpul conversației cu directoarea 

școlii profesionale am aflat că în România 

nu există un sistem dual în domeniul 

educației vocaționale. Școlile vocaționale 

s-au aflat sub tutela Ministerului Industriei 

până în 1989, și apoi transferate Ministerului 

Educației. Standardele profesionale, 

curriculum-ul și planurile de învățământ 

sunt elaborate de către Comisia de Profesori 

și trimise școlilor vocaționale după aprobarea 

Ministerului Educației în calitate de 

materie obligatorie de predare. Există și 

acorduri între școli vocaționale și companii, 

care oferă elevilor posibilitatea de a face o 

scurtă practică de lucru în cadrul acestor 

companii. La întrebarea dacă aderarea la UE 

a influențat conținutul și structura educației 

vocaționale, răspunsul a fost unul negativ. 

În concluzie, aș dori să fac un rezumat 

al propriilor mele impresii. Întregul 

sistem educațional a fost reformat structural, 

conținutul a rămas în mare măsură 

neschimbat, mai ales în domeniul educației 

superioare: în ciuda cursurilor obligatorii 

de perfecționare pentru personalul didactic, 

metodele de predare rămân mai degrabă 

190 191

weitergeleitet. Es gibt auch Verträge zwischen 

den Berufsschulen und Unternehmen, die den 

Schülern die Möglichkeit geben, ein kurzes 

Betriebspraktikum in diesen Unternehmen 

durchzuführen. Die Frage, ob der Beitritt in 

die EU die Inhalte und Struktur der Berufsbildung 

beeinflusst hat, wurde verneint. 

Als Fazit möchte ich meine persönlichen 

Eindrücke zusammenfassen. Das gesamte Bildungssystem 

wurde strukturell reformiert, der 

Inhalt blieb im Großen und Ganzen unverändert, 

insbesondere der Bereich der Hochschulausbildung: 

Trotz der obligatorischen 

Fortbildungen für das Lehrpersonal blieben 

die Unterrichtsmethoden eher konservativ 

und unflexibel. Auch der Lehrstoff ist modernisierungsbedürftig. 

Den größten Nachteil 

haben dabei hier die Studenten, die sich 

nach dem Abschluss mit ihren solchermaßen 

erworbenen Kenntnissen auf dem Arbeitsmarkt 

nicht zurechtfinden können. Deswegen 

merkt man auch deutlich, dass die Studenten 

in Cluj sehr auslandsorientiert sind. Die 

Nichtanerkennung von Diplomen schadet der 

Attraktivität der Universitäten sehr und verhindert 

den Austausch zwischen Studenten. 

Positivere Eindrücke haben Gymnasium 

und Berufsschule hinterlassen, die gut mit 

Büchern und der nötigen Ausrüstung versorgt 

sind. Wünschenswert wäre hier die Zusammenarbeit 

zwischen dem Bildungsministerium 

und Unternehmen bei der Entwicklung 

der Berufsstandards und Curricula für die 

Berufsschulen, welche auch der Nachfrage 

des Arbeitsmarktes entsprechen würde. 

Verfasserin: Dzhamila Tovbaeva, 


Tandempartner: Vlad Velica, 


conservatoare și inflexibile. Curriculum-ul 

are nevoie, de asemenea, de actualizare. 

Cel mai mare dezavantaj au în această 

privință studenții, care, cu cunoștințele 

dobândite în acest fel, nu își vor putea găsi 

locul pe piața de muncă după terminarea 

studiilor. De aceea, se poate observa 

clar și faptul că studenții din Cluj sunt 

orientați foarte mult înspre străinătate. 

Nerecunoașterea diplomelor dăunează 

foarte mult atractivității universităților 

și previne schimbul de studenți. 

Impresii mai pozitive m-au lăsat liceul 

și școala vocațională, care erau echipate 

corespunzător cu cărți și cu echipamentele 

necesare. Ar fi de dorit aici o cooperare între 

Ministerul Educației și companii în scopul 

dezvoltării standardelor profesionale și a curriculum-ului 

pentru școlile vocaționale care 

să corespundă cererilor de pe piața de muncă. 

Autoare: Dzhamila Tovbaeva, 


Partener de tandem: Vlad Velica, 


192 193

19 

Wenn man Klausenburg bereits kennt 

und es nun nach einigen Jahren wieder 

besucht, fällt im Stadtzentrum sofort die 

Umgestaltung des Piaţa Unirii, des zentralen 

Platzes in der Stadtmitte, auf. Dieser 

Platz markiert das historische ungarische 

Zentrum der Stadt, dort befindet sich die 

katholische Michaelskirche und die Statue 

des ungarischen Königs Matthias Corvinus. 

Noch vor ein paar Jahren wurde die 

Reiterstatue auf jeder Seite von rumänischen 

Flaggen flankiert. In der Mitte des Platzes 

klaffte ein Ausgrabungsloch mit angeblich 

dakischen Funden, die auf die dakische 

Vergangenheit der Stadt hinweisen sollten. 

Diese Maßnahmen gingen zurück auf die 

Zeit Gheorghe Funars. Er war von 1992-2004 

Bürgermeister der Stadt. Zunächst gehörte er 

der Partei der Rumänischen Nationalen Einheit 

an (Partidul pentru Uniunea Națională 

a Românilor – PUNR), wurde dann jedoch, 

nachdem er seine Abwahl als Parteivorsitzender 

nicht akzeptiert hatte, aus dieser 

ausgeschlossen und trat der Partei Großrumänien 

(Partida România Mare – PRM) bei. 

Noch heute ist er in dieser Partei aktiv und 

hat die Funktion des Generalsekretärs inne. 

Seine Reden waren geprägt von einer 

starken anti-ungarischen Polemik, die in 

einer Zeit der allgemeinen finanziellen und 

sozialen Unsicherheit nach dem gewaltsamen 

politischen Umsturz in Rumänien auf 

fruchtbaren Boden fiel. In Siebenbürgen war 

die Angst groß, Ungarn könnte Ansprüche 

Annik Trauzettel 

Cluj-Napoca sechs Jahre 

nach Gheorghe Funar 

auf die Region geltend machen, da Siebenbürgen 

erst 1920 mit dem Vertrag von Trianon 

zu Rumänien gekommen war und vorher 

dem Königreich Ungarn angehört hatte. 

Noch heute lebt in der Region eine große 

ungarische Minderheit. In Klausenburg, das 

auf Ungarisch den Namen Kolozsvár trägt, 

beläuft sich der Anteil auf etwa 20 %. Neben 

der ungarischen Minderheit gab es lange 

Zeit auch eine große deutsche Minderheit, 

die meisten Angehörigen sind aber heute 

nach Deutschland ausgewandert. Deshalb 

existieren neben den rumänischen Kultureinrichtungen 

auch heute noch deutsche 

und ungarische. Und an der Babeș-Bolyai- 

Universität kann man in drei Sprachen studieren: 

Rumänisch, Ungarisch und Deutsch. 

Während der Ära Funar waren die Beziehungen 

zwischen den Minderheiten sehr 

angespannt. Besonders die ungarische Minderheit 

hatte unter seiner anti-magyarischen 

Politik zu leiden. Er versuchte, die ungarische 

Geschichte der Stadt zu vertuschen und 

die rumänische Geschichte herauszustellen, 

indem er beispielsweise die Ausgrabung am 

Piaţa Unirii begann oder ein Denkmal zu 

Ehren Avram Iancus 1 bauen ließ. Außerdem 

ließ er an öffentlichen Orten alles in Nationalfarben 

streichen. So entstanden blaugelb-rote 

Parkbänke, Poller, Fahnenstangen, 

Mülleimer, Bordsteine, sogar Kinderspiel- 

1] Avram Iancu war ein Anführer der Revolution 

1848/49 in Rumänien, die sich auch gegen die Ungarn 

richtete. Er gilt als rumänischer Nationalheld, da er 

sich gegen die ungarische Hegemonie auflehnte. 

Cluj-Napoca – 

șase ani după Gheorghe Funar 

Dacă cineva cunoaște deja Cluj-Napoca 

și o vizitează acum după ce au trecut câțiva 

ani, observă imediat în centrul orașului 

remodelarea Pieței Unirii, piața centrală 

din mijlocul orașului. Această piață indică 

centrul maghiar al orașului, în care se află 

Biserica Catolică Sfântul Mihail și statuia 

regelui maghiar Matei Corvin. 

Cu doar câțiva ani înainte, statuia ecvestră 

era flancată de steaguri românești. În 

mijlocul pieței se afla o gaură excavată, cu 

descoperiri arheologice presupuse dacice, care 

trebuiau să fie mărturii ale trecutului dacic al 

orașului. Aceste măsuri datau din perioada 

lui Gheorghe Funar. Acesta a fost primar 

al orașului din 1992 până în 2004. Acesta 

a făcut mai întâi parte din Partidul pentru 

Uniunea Națională a Românilor (PUNR), 

dar apoi, după ce a pierdut alegerile pentru 

șefia partidului, s-a retras din acest partid și 

a intrat în Partidul România Mare (PRM). 

El este și în prezent activ în cadrul acestui 

partid și deține funcția de secretar general. 

Discursurile sale erau marcate de o puternică 

polemică anti-maghiară, care și-a găsit 

un teren fertil într-o perioadă de incertitudine 

financiară și socială generală care a urmat 

schimbărilor politice violente din România. 

În Transilvania, exista o teamă accentuată 

că Ungaria ar putea avea revendicări asupra 

regiunii, deoarece Transilvania a intrat în 

componența României doar prin Tratatul de 

la Trianon din 1920, iar anterior a aparținut 

Regatului Ungariei. O minoritate maghiară 

numeroasă locuiește și în prezent în regiune. 

În Cluj, care în maghiară se numește Kolozsvár, 

această pondere se ridică la 20 % din 

populație. Pe lângă minoritatea maghiară, a 

existat de mult timp și o minoritate germană 

numeroasă, dar cei mai mulți dintre 

membrii acesteia au emigrat până astăzi în 

Germania. De aceea, pe lângă instituțiile 

culturale românești, există în prezent și 

unele maghiare și germane. Și la Universitatea 

Babeș-Bolyai se poate studia în trei 

limbi: română, maghiară și germană. 

În timpul epocii Funar, relațiile dintre 

minorități erau foarte încordate. Minoritatea 

maghiară a avut în special de suferit datorită 

politicii sale anti-maghiare. Acesta a încercat 

să diminueze istoria maghiară a orașului, 

accentuând istoria română a acesteia, scop 

în care a început, de exemplu, excavațiile arheologice 

din Piața Unirii sau a dispus construirea 

unui monument în onoarea lui Avram 

Iancu. 1 Pe lângă acestea, a dispus vopsirea 

tuturor locurilor publice în culorile naționale. 

Astfel, au apărut bănci, stâlpi, catarge, pubele, 

borduri în culorile albastru-galben-roșu, și 

până și locurile de joacă ale copiilor au fost 

vopsite în culorile naționale. Locuitorii, chiar 

și românii, au reacționat totuși curând mai 

degrabă amuzați de această etalare exagerată 

a culorilor naționale. Se spuneau glume, ca de 

exemplu: „Vopsește băncile din parc – bine, 

1] Avram Iancu a fost un lider al Revoluției de la 

1848/49 din România, care era îndreptată și împotriva 

maghiarilor. Este considerat un erou național român 

deoarece s-a revoltat împotriva hegemoniei maghiare. 

194 195

plätze wurden in den Nationalfarben angemalt. 

Die Einwohner, auch die Rumänen, 

reagierten allerdings bald schon eher belustigt 

auf diese Zurschaustellung der Nationalfarben. 

Man erzählte 

sich Witze wie: „Er lässt 

die Parkbänke anstreichen 

– gut, dann platziere ich 

meinen Allerwertesten also 

auf den Nationalfarben. Er 

lässt die Mülleimer anstreichen 

– gut, dann werfe ich 

meinen Müll eben in die 

Nationalfarben. Er lässt die 

Bordsteine anstreichen – 

gut, dann verrichtet mein 

Hund sein Geschäft eben 

an den Nationalfarben.“ 

Aus diesen sarkastischen 

Worten kann man aber 

auch erkennen, dass es die 

Rumänen auch störte, dass 

ihre Nationalfarben, ihre 

Flagge, auf diese Weise 

missbraucht wurden. 

Der Piaţa Unirii 

Der Piaţa Unirii 

befindet sich in der Mitte 

der Stadt. In der Mitte 

des Platzes steht die 

Sankt-Michaelskirche, 

rundherum ist der Platz von Bürgerhäusern 

und Stadtpalais umgeben. Auch das 

ungarische Konsulat befindet sich am Platz. 

Das Reiterstandbild vor der katholischen 

Michaelskirche stellt Matthias Corvinus 

dar. Dieser war ein bedeutender ungarischer 

König im 15. Jahrhundert, der auch militärisch 

sehr erfolgreich war. Unter anderem 

gab es unter ihm auch mehrere Konflikte mit 

Fürsten der Moldau und Walachei 2 , so mit 

Vlad Țepeș (Vlad der Pfähler, in Deutschland 

besser bekannt als Vlad Dracula) 

und Ștefan cel Mare (Stefan der Große). 

Der neugestaltete Piata Unirii mit Ausgabungsstelle im Vordergrund 

Piața Unirii remodelată cu excavațiile în prim-plan 

Matthias Corvinus wurde in Klausenburg 

geboren, sein Geburtshaus befindet 

sich ca. 100 m von der Statue entfernt in 

einer Seitengasse, die vom Platz abgeht. 

Unter Funar wurde der Platz „rumänisiert“. 

Rumänische Flaggen und deren 

Farben wurden großzügig auf dem Platz 

verteilt, eine historische Ausgrabung mit 

2] Die Fürstentümer Moldau und Walachei vereinigten 

sich später zum Königreich Rumänien, welches 1878 

auf dem Berliner Kongress offiziell bestätigt wurde. 

atunci pot să mă așez cu fundul pe culorile 

naționale. Vopsește pubelele de gunoi – bine, 

atunci pot să-mi arunc gunoiul chiar în 

culorile naționale. Vopsește bordurile – bine, 

Der Platz (2008) mit Flaggen neben dem Denkmal 

Piața (2008) cu steaguri lângă statuie 

atunci câinele meu își poate face treburile 

chiar pe culorile naționale.“ Din aceste 

cuvinte sarcastice se poate vedea și faptul că pe 

români i-a deranjat folosirea abuzivă în acest 

fel a culorilor lor naționale, a steagului lor. 

Piața Unirii 

Piața Unirii este situată în centrul orașului. 

În mijlocul pieței se află Biserica Sfântul 

Mihail, iar piața este înconjurată de jur 

împrejur de case și un palat. Consulatul 

Maghiar este și el situat în această piață. 

Statuia din fața Bisericii Catolice Sfântul 

Mihail îl reprezintă pe Matei Corvin. Acesta 

a fost un rege important 

din secolul al XV-lea, care 

a avut și importante succese 

militare. Printre altele, în 

timpul său au existat și mai 

multe conflicte cu domnitorii 

Moldovei și Țării 

Românești 2 , așadar cu Vlad 

Țepeș (mai bine cunoscut în 

Germania ca Vlad Dracula) 

și Ștefan cel Mare. Matei 

Corvin s-a născut în Cluj, 

casa sa natală aflându-se la 

aproximativ 100 de metri de 

statuie, pe o străduță laterală 

care pornește din piață. 

În timpul lui Funar, piața 

a fost „românizată“. Steaguri 

românești și culorile 

acestora au fost distribuite 

în mod generos prin Piață, 

o excavație arheologică 

cu dovezi ale urmelor 

romane a fost începută în 

mijlocul centrului maghiar 

al orașului și Bulevardul 

Eroilor adiacent reamenajat. 

O parte a străzii a 

fost transformată în zonă 

pietonală. În plus, în capătul dintre Piața 

Unirii a fost ridicat un monument pentru 

românii care au fost victime ale procesului 

Memorandumului din 1894. 3 Statuia ecvestră 

2] Principatele Moldovei și Țării Românești 

s-au unit mai târziu formând Regatul României, 

a cărei suveranitate a fost recunoscută în mod 

oficial la Congresul de la Berlin din 1878. 

3] Prin Procesul Memorandumului din anul 1894 

au fost condamnați în Cluj românii care au încercat 

să adreseze o petiție (memorandum) Guvernului 

maghiar prin care să obțină mai multe drepturi. 

196 197

Hinweisen auf römische Spuren in der Mitte 

des ungarischen Stadtzentrums begonnen 

und der angrenzende Eroilor-Boulevard 

umgestaltet. Eine Seite der Straße wurde 

als Fußgängerzone eingerichtet. Außerdem 

wurde am Platzende Richtung Piaţa Unirii 

ein Denkmal für die Rumänen, welche dem 

Memorandums-Prozess 1894 zum Opfer 

fielen, 3 aufgestellt. Das Reiterstandbild auf 

dem Piaţa Unirii hat man links und rechts 

mit je drei Fahnenmasten in blau-rot-gelb, 

bestückt mit rumänischen Flaggen, flankiert. 

Das ungarische Konsulat wurde ebenfalls 

neben einer ungarischen Fahne mit zahlreichen 

rumänischen Flaggen bestückt. 

Nachdem Funar abgewählt wurde, begann 

man mit der Restaurierung des Platzes. 

Die ungarische Regierung unterstützte das 

Projekt, indem sie die Restaurierung des 

Reiterstandbilds finanzierte. Im Gegenzug 

investierte auch Rumänien in kulturelle 

Projekte in Ungarn. Der Platz wurde optisch 

dem Eroilor-Boulevard angepasst. Durch die 

Anpassung ist heute auch der Piața Unirii 

größtenteils gepflastert. Die Ausgrabungsstelle 

in seiner Mitte wurde in den Platz 

eingebunden. Durch eine leicht erhöhte 

Glasscheibe kann man auf die archäologischen 

Funde hinunterschauen. Umrandet 

wird das Sichtfenster von einer Holzbank, 

die als Sitzgelegenheit gedacht ist. Steht man 

etwas entfernt dazu, kann man nicht erkennen, 

dass es sich um eine Ausgrabungsstelle 

handelt, zudem wurde durch die Abdeckung 

vermieden, dass Menschen ihren Müll darin 

entsorgen. Die Ausgrabung passt sich somit 

elegant ins Gesamtbild des Platzes ein, ohne 

dass die Fundstelle wieder zugeschüttet 

werden musste oder sie allzu aufdringlich 

neben den ungarischen Denkmälern stehen 

würde. Die Flaggen neben dem Denkmal 

3] Im Memorandumsprozess wurden 1894 in 

Klausenburg Rumänen verurteilt, die versucht hatten, 

eine Petition (Memorandum) an die ungarische 

Regierung zu richten, um mehr Rechte zu erhalten. 

des Matthias Corvinus verschwanden, dafür 

wurden an der Ecke Strada Universitaţii / 

Strada Napoca zwei rumänische Fahnen 

und eine Europaflagge angebracht. 

Auch wenn manch ein Klausenburger 

nicht ganz zufrieden mit der Lösung ist, da 

Grünflächen und Blumenbeete Pflastersteinen 

weichen mussten, erhält der Platz ein 

sauberes und glattes Gesamtbild und lädt 

zum Verweilen ein. Durch die Bank rings 

um die Ausgrabung entstand zusätzliche 

Sitzfläche, die vor allem von Jugendlichen 

gern genutzt wird. Die große gepflasterte 

Fläche bietet sich zudem für Veranstaltungen 

an, so wurde im letzten Winter 

beispielsweise eine Eisbahn aufgebaut. 

Die ökonomische, politische 

und gesellschaftliche 

Entwicklung der Stadt 

Fragt man Einwohner, was sich nach der 

Abwahl Funars in Klausenburg geändert 

hat, sprechen viele von einer Normalisierung. 

Diese erstreckt sich über die Bereiche 

Wirtschaft, Politik und Gesellschaft. 

Wirtschaftlich kam es zu einer Öffnung 

für ausländische Investoren. Während Funar 

im Amt war, schreckte das nationalistische 

Image des Bürgermeisters viele davon ab, 

ihre Firmen und Werke in Klausenburg 

anzusiedeln. So zog z. B. Coca-Cola die 

Stadt Timişoara vor. Nachdem Funar aus 

dem Amt schied, kam es zu einem raschen 

Wirtschaftswachstum. Gezielt wurde eine 

Politik betrieben, die Investoren anlocken 

sollte. Es entstanden rasch vier Industrieparks. 

Ein Beispiel für ein Unternehmen, 

welches sich 2008 mit einem Werk nahe 

Klausenburg ansiedelte, ist Nokia. 

Zur Zeit Funars kamen selbst von 

der Regierung in Bukarest nur wenig 

din Piața Unirii a fost flancată în stânga și 

dreapta de trei catarge (albastru, galben și 

roșu) de fiecare parte, decorate cu steaguri 

românești. Pe Consulatul Maghiar au fost 

arborate de asemenea numeroase steaguri 

românești, pe lângă un drapel maghiar. 

După ce Funar a fost înlocuit în funcție, s-a 

început restaurarea Pieței. Guvernul maghiar 

a susținut proiectul prin care au finanțat 

restaurarea statuii ecvestre. La rândul său, 

România a investit în proiecte culturale în 

Ungaria. Piața a fost adaptată din punct de 

vedere vizual cu Bulevardul Eroilor. Datorită 

adaptării, mare parte a Pieței Unirii este în 

prezent pavată. Excavația arheologică din 

mijlocul său a fost integrată Pieței. Printr-un 

panou de sticlă puțin ridicat față de nivelul 

solului se poate privi în jos la descoperirile 

arheologice. Fereastra de siguranță este înconjurată 

de o bancă de lemn, gândită ca o posibilitate 

de a se sta jos. De la o oarecare distanță 

nici nu se poate recunoaște că e vorba de o 

excavație arheologică, iar acoperișul de sticlă 

împiedică oamenii să își arunce gunoiul în ea. 

Excavația se încadrează astfel elegant în imaginea 

de ansamblu a pieței, fără să fie nevoie 

ca ea să fie acoperită sau să fie prea nepotrivită 

pe lângă monumentele maghiare. Steagurile 

de pe lângă statuia lui Matei Corvin au 

dispărut, fiind amplasate în schimb două 

steaguri românești și unul european la colțul 

dintre strada Universității și strada Napoca. 

Chiar dacă mulți clujeni nu sunt pe deplin 

satisfăcuți de soluția găsită, deoarece în favoarea 

pietrelor de pavaj trebuiau evitate zonele 

verzi și straturile de flori. Piața oferă o imagine 

de ansamblu curată și netedă și te invită 

să rămâi un timp. Datorită băncii din jurul 

punctului de excavare există locuri de stat jos 

suplimentare, folosite cu plăcere cu precădere 

de către tineri. Zona pavată întinsă se pretează 

și la organizarea de evenimente – de exemplu, 

aici s-a construit iarna trecută un patinoar. 

Dezvoltarea economică, politică 

și socială a orașului 

Dacă întrebi locuitorii ce s-a schimbat în 

Cluj de la înlocuirea lui Funar, mulți vorbesc 

despre o normalizare. Acesta cuprinde 

domeniile economiei, politicii și societății. 

Din punct de vedere economic, a avut 

loc o deschidere către investitorii străini. În 

timp ce Funar era la putere, i-a speriat pe 

mulți imaginea naționalistă a primarului și 

nu și-au deschis companii și fabrici în Cluj. 

Astfel a preferat Coca-Cola să se stabilească 

în orașul Timișoara. După ce Funar nu a 

mai fost în funcție, s-a înregistrat o creștere 

economică rapidă. S-a urmat o politică 

menită să atragă investitori. Au apărut 

rapid patru zone industriale. Un exemplu 

de companie care și-a construit în 2008 o 

fabrică în apropiere de Cluj este Nokia. 

În timpul lui Funar au venit destul de 

puțini bani de la Guvernul din București. Dar 

și acest aspect s-a schimbat după înlocuirea 

lui. Astăzi, orașul primește mult mai mulți 

bani de la București, mai ales pentru că 

actualul prim-ministru, Emil Boc, a fost cel 

care l-a învins pe Funar în 2004 la alegerile 

pentru funcția de primar al Clujului. 

Situația politică locală s-a modificat în 

mod decisiv după schimbarea de la conducerea 

orașului. În timp ce înainte era aproape 

imposibil să se ia decizii datorită fracțiunilor 

ostile, care duceau lupte înverșunate una cu 

alta, în prezent se poate vedea o cooperare 

pentru binele orașului. Deși Partidul Democrat-Liberal 

(PDL) deține majoritatea în 

Consiliul Orășenesc, acesta a format totuși 

o coaliție cu Uniunea Democrată Maghiară 

din România (UDMR; în limba maghiară: 

Romániai Magyar Demokrata Szövetség, 

RDMSZ). Anterior, acesta din urmă era 

partidul pe care Funar îl ataca fără încetare în 

polemicile sale și cu care nu vroia să colabo- 

198 199

Gelder. Auch das änderte sich nach dessen 

Abwahl. Heute erhält die Stadt umso 

mehr Fördergelder aus Bukarest, zumal 

der jetzige Ministerpräsident Emil Boc 

derjenige war, der Funar 2004 im Bürgermeisteramt 

von Klausenburg beerbte. 

Die lokalpolitischen Verhältnisse haben 

sich seit dem Wechsel im Stadtrat entscheidend 

verändert. Während vorher aufgrund 

der verfeindeten Fraktionen, die erbitterte 

Kämpfe ausfochten, kaum Beschlüsse möglich 

waren, zieht man heute für das Wohl der 

Stadt an einem Strang. Obwohl die Demokratisch-Liberale 

Partei (Partidul Democrat 

Liberal – PD-L) die absolute Mehrheit 

im Stadtrat hat, koaliert sie dennoch mit 

der Demokratischen Union der Ungarn in 

Rumänien (Uniunea Democrată Maghiară 

din România – UDMR, ung.: Romániai 

Magyar Demokrata Szövetség – RDMSZ). 

Vorher war es eben diese Partei gewesen, 

die Funar unaufhörlich mit seinen Polemiken 

attackierte und mit der er auf keinen 

Fall zusammenarbeiten wollte. Als weitere 

versöhnliche Maßnahme wurde das Amt des 

Vizebürgermeisters und des stellvertretenden 

Kreisratsvorsitzenden mit Mitgliedern 

der Ungarn-Partei besetzt. Wichtige, lange 

Zeit aufgeschobene Projekte laufen nun an 

oder wurden sogar schon vollendet. Das 

betrifft zum Beispiel Infrastrukturprojekte. 

Ein besonders symbolträchtiges Projekt ist 

die Erneuerung des Piața Unirii. Zudem 

versucht man in Klausenburg die Korruption 

zu senken und die Bürokratie zu vereinfachen 

(während Funar Bürgermeister war, so 

meinen viele Einwohner, hat sein Sohn von 

fast allen Investitionsprojekten, die die Stadt 

damals tätigte, profitiert). In der Stadtverwaltung 

soll mehr Bürgernähe realisiert 

werden. Dazu wurden z. B. Bürgerbüros in 

verschiedenen Stadtteilen eingerichtet. 

Das Zusammenleben der Nationalitäten in 

Klausenburg ist nach Aussage der Einwoh- 

ner in den letzten Jahren unkomplizierter 

geworden. Die Angehörigen der ungarischen 

Minderheit können beispielsweise ihren 

Nationalfeiertag am 15. März heute ohne 

Hindernisse öffentlich begehen. Die ungarische 

Oper und das rumänische Theater in der 

Stadt sprechen sich mit ihren Programmen 

ab. Schließlich besuchen sowohl Ungarn als 

auch Rumänen gern die Vorstellungen des 

jeweils anderen Schauspielhauses. Normalisierung 

soll nicht bedeuten, dass es nicht 

auch weiterhin Populisten oder Extremisten 

auf der einen oder anderen Seite gibt, jedoch 

verläuft das gesellschaftliche Zusammenleben 

wieder in einem normalen Rahmen und ist 

nicht mehr von alltäglicher Polemik geprägt. 

Fazit 

Heute sind die meisten Ergebnisse von 

Funars „Nationalfarbenwut“ schon wieder 

beseitigt, denn sie sind auch den Rumänen 

selbst peinlich. Es gab z. B. eine Bürgerbewegung 

gegen das Avram-Iancu-Denkmal, da 

dieses als hässliche Hinterlassenschaft Funars 

empfunden wurde. Man hat das Denkmal 

zwar nicht entfernt, es ist aber heute umgeben 

von Fontänen, die abends bunt angestrahlt 

werden. Das Zusammenleben ist unkompliziert 

und man trifft viele junge Rumänen, 

die beispielsweise von sich behaupten, sie 

gingen am liebsten in die ungarischen Bars 

und Cafés der Stadt. Es gibt ungarische 

Schulen und es ist möglich, Studiengänge 

komplett auf Ungarisch zu belegen. Die 

Vertreter der ungarischen Minderheit sind 

mit der Ungarnpartei im Stadtrat vertreten 

und haben einen Vizebürgermeister und 

einen stellvertretenden Kreisratsvorsitzenden. 

Wichtige Investoren sind in die Stadt gekommen 

und der wirtschaftliche Aufschwung 

hat rasch eingesetzt. Heute ist Klausenburg 

reze în nicio situație. Ca măsuri adiționale 

de conciliere, funcția de vice-primar și cea 

de vice-președinte al Consiliului Județean au 

fost ocupate de către membri ai partidului 

maghiar. Proiecte importante, mult timp 

amânate, sunt acum în desfășurare sau au 

fost deja încheiate. Acest lucru se referă, de 

exemplu, la infrastructură. Un proiect deosebit 

de simbolic este renovarea Pieței Unirii, 

care a fost deja tratată mai sus. Mai mult decât 

atât, se încearcă reducerea corupției în Cluj și 

simplificarea birocrației (cât timp Funar a fost 

primar, după cum mi-au spus mulți locuitori, 

fiul său a profitat din aproape toate proiectele 

de investiții pe care orașul le-a făcut în acea 

perioadă). Administrația orașului trebuie 

adusă mult mai aproape de cetățeni. Pentru a 

da un exemplu, au fost înființate în acest scop 

birouri pentru cetățeni în diferite cartiere. 

Coexistența dintre naționalități în Cluj 

a devenit, conform locuitorilor, mai puțin 

complicată în ultimii ani. Membrii minorității 

maghiare pot, de exemplu, să comemoreze 

public astăzi sărbătoarea lor națională din 15 

martie fără obstacole. Opera maghiară și teatrul 

românesc din oraș se 

exprimă prin intermediul 

programelor lor. În cele din 

urmă, atât maghiarii, cât și 

românii asistă cu plăcere la 

spectacolele celuilalt teatru. 

Normalizarea nu înseamnă 

că nu vor mai exista 

populiști sau extremiști 

de o parte sau alta, ci că 

coexistența societății se va 

desfășura din nou într-un 

cadru normal și nu va mai fi 

marcată de polemici zilnice. 

Concluzie 

Cele mai multe dintre 

realizările „turbării culorilor 

naționale“ a lui Funar 

au fost astăzi îndepărtate, 

deoarece erau prea jenante 

chiar și pentru români. 

A existat, de exemplu, 

o mișcare a cetățenilor 

împotriva statuii lui Avram 

Iancu deoarece aceasta era 

percepută ca o moștenire 

neplăcută de la Funar. Totuși, 

acest monument nu a fost înlăturat, ci este 

în prezent înconjurat de fântâni arteziene 

care sunt luminate puternic pe timpul nopții. 

Coexistența nu este complicată și se întâlnesc 

destul de mulți români care susțin, de 

exemplu, că le place cel mai mult să meargă 

în barurile și cafenele maghiare din oraș. 

200 201

die Stadt in Rumänien, deren Wirtschaft 

am zweit- oder drittstärksten wächst 4 . 

Viele Rumänen blicken belustigt auf die 

Zeit zurück, als Funar Bürgermeister war 

und erzählen Anekdoten über ihn. Sie sind 

froh, dass die Stadt seit seiner Ablösung 

einen so positiven Weg genommen hat. Die 

ungarische Minderheit freut sich über mehr 

Mitbestimmung und darüber, dass nun auch 

ungarische Denkmäler saniert, ungarische 

Schilder wieder aufgestellt und ungarische 

Straßennamen zurück geändert werden. 

Dennoch sehen sie auch weiterhin Raum für 

Verbesserung, denn es wird noch eine Weile 

dauern, bis alle Kulturdenkmäler dreisprachig 

(Rumänisch, Ungarisch, Deutsch) 

beschriftet sind und alle ungarischen 

Monumente aus der Vergessenheit geholt 

4] Timișoara liegt beim Wachstum 

mal vor, mal hinter Cluj-Napoca. 

sind. Von dem wirtschaftlichen Aufschwung 

und den Verbesserungen in der Verwaltung 

profitieren indes alle Bürger, egal welcher 

nationalen oder ethnischen Zugehörigkeit. 

Verfasserin: Annik Trauzettel, 


Tandempartnerin: Heidi Ciupe, 


Există școli maghiare și este posibil să se 

facă studiile în întregime în limba maghiară. 

Reprezentanții minorității maghiare sunt 

reprezentați în consiliul orașului prin partidul 

maghiar și au un vice-primar și un vicepreședinte 

de Consiliu Județean. Investitori 

importanți au venit în oraș și creșterea 

economică s-a instalat rapid. În prezent, 

Clujul este orașul din România situat pe locul 

2 sau 3 în termeni de creștere economică. 4 

Mulți români privesc înapoi cu amuzament 

la perioada când Funar era primar și 

spun anecdote despre acesta. Sunt bucuroși 

că orașul a apucat-o pe un drum atât de 

pozitiv după înlocuirea acestuia. Minoritatea 

maghiară se bucură că are mai mult cuvânt 

de spus în conducerea orașului și că prin 

4] Timișoara se situează, în termeni de 

creștere economică, uneori înainte, uneori 

în spatele orașului Cluj-Napoca. 

acest fapt sunt acum restaurate și monumente 

maghiare, sunt reamplasate plăcuțe maghiare 

și sunt redenumite străzi cu fostele nume 

maghiare. Cu toate acestea, aceasta vede încă 

loc pentru îmbunătățiri, deoarece va mai 

dura un timp până când toate monumentele 

culturale vor fi marcate în trei limbi (română, 

maghiară, germană) și toate monumentele 

maghiare vor fi scoase din uitare. De avântul 

economic și îmbunătățirea administrației 

beneficiază însă toți cetățenii, indiferent 

de apartenența națională sau etnică. 

Autoare: Annik Trauzettel, 


Parteneră de tandem: Heidi Ciupe, 


202 203

20 

Simon Trenkle 

Vor meinem Aufenthalt in Cluj wusste ich 

denkbar wenig über Rumänien und seine 

Einwohner. Dass das Land mittlerweile 

Mitglied der Europäischen Union ist und 

wir daher für die Einreise keine Reisepässe 

benötigen, fällt mir erst nach etwas Nachdenken 

ein. Ähnlich verhält es sich mit meinem 

Thema. Zwar ist mir bereits bekannt, dass 

es eine ungarische Minderheit in Rumänien 

gibt – eine ehemalige Schulfreundin, selbst als 

„ungarische Rumänin“ geboren, gibt mir die 

Idee, mich mit den in Cluj lebenden Ungarn 

auseinanderzusetzen – damit erschöpften 

sich dann aber auch meine Kenntnisse. 

Eine erste Recherche vor unserer Fahrt 

nach Cluj ergab, dass ungarisch-stämmige 

Menschen vor allem in der an Ungarn grenzenden 

Region Siebenbürgen leben. Dort 

wird Cluj von den Ungarn auch Kolozsvár 

genannt. Siebenbürgen, vielleicht besser unter 

der Bezeichnung „Transsilvanien“ bekannt, 

wechselte im Laufe seiner Geschichte mehrfach 

seine nationale Zugehörigkeit. Vom 10. 

oder 11. Jahrhundert bis zum Ersten Weltkrieg 

gehörte es zum ungarischen Königreich. 

Nach Ende des Ersten Weltkrieges wurde es 

Rumänien zugesprochen, das auf der Seite der 

siegenden Franzosen und Briten kämpfte. Es 

blieb bis zu Beginn des Zweiten Weltkrieges 

auf ungarischer Seite, wo es dann 1940 im 

sogenannten „Zweiten Wiener Schiedsspruch“ 

Ungarn zugesprochen wurde. Nach Ende 

des Zweiten Weltkrieges ging Transsilvanien 

endgültig an Rumänien. Noch heute scheint 

es historische Uneinigkeit darüber zu geben, 

Alltagsleben 

ungarischsprachiger 

Einwohner in Cluj-Napoca 

ob Transsilvanien zuerst von Rumänen oder 

Magyaren, wie die Ungarn ebenfalls genannt 

werden, bevölkert wurde. Die Zugehörigkeit 

zu Rumänien wird aber zumindest von 

politischer Seite heute nicht mehr in Frage 

gestellt. Abgesehen von vereinzelten Konflikten 

scheint das Zusammenleben zwischen den 

über 1.4 Millionen Magyaren und den restlichen, 

ca. 20 Millionen Rumänen weitestgehend 

friedlich abzulaufen. In ganz Rumänien 

sind ungefähr 6,6 % der Bevölkerung Ungarn, 

in Cluj sind es sogar 19 %. Ein multikultureller 

Anspruch der Stadt lässt sich neben seinem in 

drei Sprachen gebräuchlichen Namen (Cluj- 

Napoca, Kolozsvár, Klausenburg) vor allem an 

einer bis heute existierenden dreisprachigen 

Universität ablesen, die neben Studiengängen 

in rumänischer und ungarischer Sprache auch 

ein deutschsprachiges Lehrangebot anbietet. 

Dennoch konnte ich mir den Alltag 

der beiden Bevölkerungsgruppen, die mit 

jeweils eigener Sprache und Tradition auf 

relativ dichtem Raum zusammenleben, 

nur schlecht vorstellen, was das Thema für 

mich aber nicht weniger interessant machte. 

Wie sich das Alltagsleben der Ungarn in 

diesem multikulturellen Umfeld gestaltet, 

konnte ich weniger durch meine Recherchen 

vorab herausfinden, sondern umso mehr 

durch die eigene Betrachtung vor Ort. 

In Cluj gelandet, begann nach einem 

herzlichen Empfang die Zusammenarbeit 

in Tandemgruppen. Ich traf meine 

Tandempartnerin Ágnes, die, wie ich erst 

Viața cotidiană a populației maghiare 


Înaintea vizitei mele la Cluj, știam puține 

lucruri despre România și despre locuitorii 

săi. Îmi amintesc că m-am gândit prima dată 

că acest stat este acum membru al Uniunii 

Europene și astfel nu mai avem nevoie 

de un pașaport pentru a intra. Lucrurile 

au stat într-un fel asemănător și cu tema 

mea. Știam încă dinainte că există o minoritate 

de etnie maghiară în România – o 

fostă prietenă din şcoală, ea insuşi nascută 

ca româncă de etnie maghiară, mi-a dat 

ideea să mă documentez despre maghiarii 

care trăiesc în Cluj – dar aici se terminau 

și cunoștințele mele despre subiect. 

O cercetare preliminară înainte de călătoria 

noastră spre Cluj a relevat faptul că populația 

maghiară locuiește în special în regiunea din 

Transilvania care se învecinează cu Ungaria. 

Acolo, Cluj este numit de către maghiari și 

Kolozsvár. Transilvania, cunoscută și prin 

denumirea de „Ardeal“, și-a schimbat în 

cursul timpului de câteva ori apartenența 

națională. Din secolul al X-lea sau al XI-lea 

până la Primul Război Mondial, aceasta a 

aparținut Regatului Ungariei. La sfârșitul 

Primului Război Mondial a fost acordată 

României, care a luptat de partea francezilor 

și britanicilor victorioși. A rămas în posesia 

României până la începutul celui de-al Doilea 

Război Mondial, când a fost acordată din nou 

Ungariei în 1940 prin așa-numitul „Cel de-al 

Doilea Arbitraj de la Viena“. La sfârșitul celui 

de-al Doilea Război Mondial, Transilvania a 

revenit în cele din urmă României. Există încă 

și astăzi un dezacord istoric asupra faptului 

dacă Transilvania a fost întâi locuită de către 

români sau maghiari, deoarece maghiarii sunt 

de asemenea menționați aici. Apartenența la 

România, cel puțin din de punct de vedere 

politic, nu mai face astăzi obiectul discuției. 

În afara unor fricțiuni, cei peste 1,4 milioane 

de maghiari și restul, aproximativ 20 de 

milioane de români par să coexiste în mare 

măsură pașnic. Pentru întreaga România, 

populația maghiară reprezintă în jur de 

6,6 %, iar pentru orașul Cluj reprezintă 19 %. 

Pretenția de multiculturalitate a orașului se 

manifestă pe lângă denumirea sa folosită în 

trei limbi (Cluj-Napoca, Kolozsvár, Klausenburg) 

mai ales în forma unei universități 

cu trei limbi de studiu, care pe lângă liniile 

de studiu în limba română și maghiară 

oferă specializări și în limba germană. 

Puteam să-mi imaginez însă destul de greu 

viața cotidiană a celor două comunități care 

trăiesc împreună într-un spațiu comun relativ 

restrâns, fiecare cu propria limbă și tradiție, 

lucru care nu a făcut subiectul mai puțin interesant 

pentru mine. Am putut afla mai puține 

lucruri prin cercetarea mea anterioară, și mult 

mai multe prin observație la fața locului, 

despre cum se caracterizează viața cotidiană 

a maghiarilor din acest mediu multicultural. 

Ajuns în Cluj, cooperarea în cadrul proiectului 

tandem a început după o primire caldă. 

Mi-am întâlnit partenera de proiect, Ágnes, 

care, după cum am aflat mai târziu, provenea 

ea însăși dintr-o familie maghiară și mi-a 

fost de mare ajutor în cercetarea ulterioară. 

204 205

später erfuhr, selbst aus einer ungarischen 

Familie kommt und mir bei der weiteren 

Recherche eine große Hilfe war. 

Schnell stellte sich heraus, dass die 

ungarischen und rumänischen Bewohner in 

einigen Bereichen weniger verschieden sind, 

als von mir zuvor vermutet. So gibt es keine 

abgegrenzten Stadtviertel mit Ungarn oder 

Rumänen, sondern ein relativ durchmischtes 

Zusammenleben, bei dem sich beide Bevölkerungsgruppen 

über die ganze Stadt verteilen. 

Überhaupt fällt es als ungeübter Betrachter 

schwer, den multikulturellen Charakter der 

Stadt auf den ersten Blick zu entdecken, da 

optisch keine Unterschiede zwischen den 

Lebensweisen der ungarisch- und rumänischstämmigen 

Einwohner feststellbar sind. 

Erst bei genauerem Hinschauen im Laufe der 

Woche stieß ich immer wieder auf eindeutige 

Hinweise auf ein multikulturelles Stadtbild. 

So finden sich an Zeitungsständen neben 

vielen rumänischen Zeitungen vielfach auch 

ungarischsprachige Presseartikel; dasselbe 

gilt für Büchereien. Oft kommt es vor, dass 

sich dort neben rumänischen auch ungarische 

Bücher befinden. In einer dem Namen nach 

ungarischen Bücherei, die ich aufsuchte, 

fand ich neben einer großen Auswahl an 

ungarischen Büchern auch eine Abteilung 

für englische und rumänische Literatur vor. 

Überhaupt, so schien mir, ist der Unterschied 

zwischen den Gruppen in erster Linie ein 

sprachlicher. Ungarische Einwohner wachsen, 

so erfuhr ich in mehreren Gesprächen, 

zunächst meist ausschließlich mit der ungarischen 

Sprache auf und lernen, je nach Umfeld, 

früher oder später Rumänisch als Zweitsprache 

und verwenden im Laufe ihres Lebens 

beide Sprachen – wie oft welche Sprache verwendet 

wird, hängt mit der ganz persönlichen 

Biografie zusammen. Da ungarische Einwohner 

jedoch in der Regel zuerst mit Ungarisch 

aufwachsen, ist es naheliegend, dass auch 

fließend Rumänisch sprechende Ungarn an 

einem leichten ungarischen Akzent zu erken- 

nen sind. Hierzu passt auch die Anekdote, 

welche mir Frau Dr. Gabriella-Nóra Tar 

erzählte. Demnach bekommt ein Ungar, wenn 

er auf Rumänisch ein Taxi bestellt, eine ungarische 

Antwort, falls der Taxifahrer ebenfalls 

ungarischer Herkunft ist, denn er hört sofort 

heraus, dass es sich um einen gleichsprachigen 

Landsmann handelt. Ungarn sind 

es gewohnt, wenn sie sich über die Identität 

ihres Gegenübers unsicher sind, auf Rumänisch 

ein Gespräch zu beginnen, sprechen 

untereinander in der Regel aber Ungarisch. 

Der vielleicht größte Unterschied im 

Alltagsleben zwischen ungarischen Einwohnern 

und der restlichen Bevölkerung liegt 

im Schulbesuch. Ungarn gehen in der Regel 

auf eigene Schulen, in denen der Unterricht 

komplett auf Ungarisch abläuft. Aufschlussreich 

war für mich in diesem Zusammenhang 

ein Gespräch mit einer jungen Deutsch- und 

Ungarischlehrerin an einer ungarischen 

Schule. Sie erzählte mir, dass an ungarischen 

Schulen bis auf das Zusatzfach Rumänisch 

exakt der gleiche Lehrplan wie für rumänische 

Schulen gelte. Sogar die Abschlussprüfungen 

an den Schulen seien, so berichtete sie 

weiter, ebenfalls genau gleich, bis eben auf die 

Sprache. Ein Problem sei für einige Schüler, 

dass das Fach Rumänisch auf demselben 

Niveau wie auf rumänischen Schulen unterrichtet 

werde. Für viele Ungarn, die Rumänisch 

ja in der Regel erst als Zweitsprache 

oder je nach Betrachtung als erste Fremdsprache 

lernten, sei es schwierig, anspruchsvollere 

Texte zu lesen und zu interpretieren. Speziell 

für ungarische Kinder aus Gebieten mit einem 

sehr hohen Ungarn-Anteil von teilweise 

über 50 % der Bevölkerung sei es extrem 

schwierig, sich mit der Unterrichtssprache 

Rumänisch, die sich auf einem Niveau für 

Muttersprachler bewegt, zurechtzukommen. 

Nach dem Schulabschluss stellt, so habe ich 

den Eindruck, vor allem wieder die Sprache 

das entscheidende Kriterium bei der Studien- 

A devenit rapid evident că locuitorii 

maghiari și români diferă mult mai puțin în 

unele domenii, decât mi s-a sugerat anterior. 

Nu există cartiere clar delimitate pentru 

maghiari și români, ci aceștia trăiesc împreună 

relativ amestecat, ambele grupuri de populație 

fiind răspândite de-a lungul întregului oraș. 

Ca observator neinstruit, este destul de dificil 

să descoperi de la prima privire caracterul 

multicultural al orașului, deoarece nu se pot 

detecta diferențe vizibile între modul de viață 

al locuitorilor de etnie maghiară și a celor 

de etnie română. Doar la o cercetare mai 

îndeaproape pe durata unei săptămâni am tot 

întâlnit dovezi clare ale unui oraș multicultural. 

Astfel, la chioșcurile de ziare, pe lângă 

numeroase ziare în limba română se găsesc 

adesea și articole de presă în limba maghiară; 

același lucru este valabil și pentru librării. Se 

întâmplă frecvent ca pe lângă cărți românești 

să se găsească și cărți maghiare. Într-o librărie 

maghiară după nume, pe care am vizitat-o, 

am găsit pe lângă o mare varietate de cărți în 

limba maghiară și o secțiune pentru literatură 

în limba engleză și română. Mi s-a părut 

astfel că, în general, diferența dintre grupuri 

este în primul rând una lingvistică. Locuitorii 

maghiari sunt crescuți, după cum mi s-a spus 

în mai multe conversații, vorbind mai întâi 

aproape exclusiv limba maghiară și învață mai 

devreme sau mai târziu, în funcție de împrejurări, 

limba română ca limbă secundară și folosesc 

ambele limbi în cursul vieții lor – cât de 

frecvent este folosită o anumită limbă depinde 

doar de biografia personală. Totuși, cum 

locuitorii maghiari sunt în general crescuți 

vorbind în primul rând limba maghiară, este 

aproape evident că maghiarii, deși vorbesc 

limba română fluent, pot fi recunoscuți după 

un ușor accent maghiar. Aici se potrivește 

și anecdota pe care mi-a povestit-o doamna 

Dr. Gabriella-Nóra Tar. Un maghiar care 

comandă un taxi primește un răspuns în 

limba maghiară, dacă șoferul de taxi este 

și el de origine maghiară, deoarece acesta 

își dă seama imediat că este vorba despre 

un compatriot care vorbește aceeași limbă. 

Maghiarii sunt obișnuiți, ca atunci când nu 

sunt siguri de identitatea interlocutorilor lor, 

să înceapă o conversație în limba română, dar 

de obicei vorbesc între ei în limba maghiară. 

Probabil cea mai mare diferență dintre 

locuitorii maghiari și restul populației în 

ceea ce privește viața cotidiană este școala. 

Maghiarii urmează în general școlile proprii, 

în care predarea se desfășoară în întregime 

în limba maghiară. Informativă a fost pentru 

mine în acest sens discuția cu o profesoară 

tânără de limba maghiară și limba germană de 

la o școală maghiară. Acesta mi-a povestit, că 

la școlile maghiare, orele opționale de limba 

română se predau în conformitate cu aceleași 

planuri de învățământ ca cele din școlile 

românești. Chiar și examenele de absolvire 

a școlii, după cum a relatat ea în continuare, 

sunt de asemenea la fel, cu excepția doar 

a limbii. O problemă pentru unii studenți 

este aceea că disciplina de limba română 

este predată la același nivel cu cel din școlile 

românești. Pentru mulți maghiari, limba 

română, care este de obicei învățată la început 

ca limbă secundară sau, în funcție de unele 

considerații, ca limbă străină, se face prin 

texte complicate, greu de citit și interpretat. 

În special pentru copii maghiari din regiunile 

în care maghiarii reprezintă peste 50 % din 

totalul populației este extrem de greu să se 

descurce cu predarea în limba română, care 

decurge la același nivel cu vorbitorii nativi. 

După terminarea școlii, am impresia, 

limba reprezintă criteriul decisiv în alegerea 

universității. Mulți studenți maghiari aleg 

specializările cu predare în limba maghiară ale 

Universității. Din moment ce unele programe 

de studii, ca de exemplu Drept sau Inginerie, 

sunt oferite doar în limba română, fie că 

doresc sau nu, o parte a studenților maghiari 

sunt reținuți de la a studia în aceste domenii. 

Un exemplu că se întâlnesc și excepții este 

reprezentat de Réka. Aceasta a crescut în 

206 207

platzwahl dar. Viele ungarische Studierende 

besuchen die ungarischsprachigen Lehrangebote 

der Universität. Da einige Studiengänge, 

wie beispielsweise Jura oder Ingenieursstudiengänge 

nur in rumänischer Sprache 

angeboten werden, wird hier, ob gewollt oder 

nicht, ein beträchtlicher Teil der ungarischen 

Studenten von vornherein vom Studieren 

dieser Fächer abgehalten. Ein Beispiel, dass 

es auch Ausnahmen gibt, ist Réka. Aufgewachsen 

in Satu Mare mit einem ungarischen 

Anteil von 40 % der Bevölkerung war sie als 

Kind, abgesehen vom Aufenthalt in einem 

rumänischsprachigen Kindergarten, selten in 

der Situation, Rumänisch zu sprechen. Bei der 

Studienplatzwahl entschied sie sich für einen 

technischen Studiengang. Gezielt beschloss 

sie, wie sonst für technikinteressierte Ungarn 

üblich, nicht in die englischsprachigen Lehrveranstaltungen 

zu gehen, sondern wählte 

die rumänischsprachige Sektion. Hier sah sie 

sich als eine von nur 5 % ungarischsprachigen 

Studierenden zu Beginn einigen Sprachproblemen 

und dem damit verbundenen Gelächter 

rumänischer Muttersprachler ausgesetzt. Mit 

der Zeit legten sich jedoch die Probleme. Sie 

lernte besser Rumänisch und die Vorbehalte 

der rumänischen Kommilitonen legten sich 

mit der Zeit. Heute beschreibt Réka das 

Verhältnis zu den rumänischen Kommilitonen 

als kollegialer, und wenn es doch einmal 

zu Sprachproblemen kommen sollte, kennt 

sie inzwischen hilfsbereite Muttersprachler, 

die ihr bei der Interpretation des einen oder 

anderen Fachworts weiterhelfen können. 

Auch wenn Rumänen und Ungarn oft in 

denselben Geschäften einkaufen, in dieselben 

Restaurants gehen und in der selben Nachbarschaft 

leben, bewegen sie sich bei genauerem 

Hinschauen dann doch über eine längere 

Periode ihres Lebens in einem getrennten 

Umfeld. So ist aufgrund des Besuchs 

unterschiedlicher Schulen auch nachvollziehbar, 

dass einige Ungarn, mit denen ich 

spreche, nur oder fast nur einen ungarisch- 

sprachigen Freundeskreis haben. Wie steht 

es denn dann mit den Traditionen und dem 

Selbstverständnis der Magyaren? Ein erstes 

Indiz, dass es auch hier einige Unterschiede 

gibt, zeigt sich an den ungarischen Restaurants 

in Cluj. Dort sprechen einerseits viele 

Besucher Ungarisch, auch die am Tresen 

ausgelegten Zeitungen und Broschüren sind 

in ungarischer Sprache gehalten. Andererseits 

befindet sich neben der ungarischen Speisekarte 

auch eine rumänische und englische 

und man hört an den Nachbartischen auch 

einige Diskussionen auf Rumänisch. 

Nun stellte sich mir auch die Frage nach 

dem Zugehörigkeitsgefühl eines zunächst auf 

Ungarisch aufgewachsenen, aber der Nationalität 

nach rumänischen Menschen. Besonders 

interessant waren in diesem Zusammenhang 

die Antworten auf die Frage an ungarischsprachige 

Einwohner der Stadt Cluj, wo sie 

sich „zuhause“ fühlen. Ich stellte mir vor, dass 

es gar nicht so einfach sein dürfte, eine eindeutige 

Antwort darauf zu finden. Die Reaktionen 

waren dann auch sehr unterschiedlich. 

Einige antworteten schnell, so zum Beispiel 

Frau Dr. Tar, die spontan Siebenbürgen als 

ihre Heimat bezeichnete. Andere brauchten 

länger, einige haben gar keine eindeutige 

Antwort auf die Frage gegeben. Es zeigte 

sich, dass viele, wenn nicht die meisten 

Befragten, wie Frau Dr. Tar, ihre Zugehörigkeit 

regional definierten. Oft fiel als Antwort 

„Cluj“, „Geburtsort“ oder „Siebenbürgen“, seltener 

war die Antwort „Rumänien“. Kein einziges 

Mal kam jedoch die Antwort „Ungarn“. 

Der Grund sei, so erfuhr ich auf Nachfrage, 

dass man zu Ungarn zwar einen sprachlichen 

und kulturellen Bezug habe, man jedoch dort 

als Nicht-Ungar wahrgenommen werde. Dies 

erklärt vielleicht auch die Sensibilität gegenüber 

Beschimpfungen. Eine typische Beleidigung 

stellt das Wort „bozgor“ dar, welches 

schon viele Ungarn einmal in ihrem Leben 

zu hören bekamen. Dieses Schimpfwort 

Satu Mare, cu o proporție a maghiarilor de 

40 % din populație, exceptând perioada de 

urmare a unei grădinițe în limba română, 

a fost rar în situația de a vorbi româna. La 

alegerea studiilor superioare, s-a decis pentru 

o specializare tehnică. În particular, s-a decis 

nu pentru linia de studiu în limba engleză, 

cum este de obicei cazul pentru maghiarii 

interesați de tehnologie, ci pentru linia de 

studiu în limba română. Aici s-a văzut în 

situația de a se încadra în cei ponderea de doar 

5 % de studenți maghiari, și a avut la început 

probleme de exprimare și a stârnit râsul unor 

dintre vorbitorilor nativi de limba română. 

Cu timpul, însă, problemele s-au diminuat. A 

învățat mai bine română și reticențele colegilor 

români de studii au scăzut în timp. Astăzi, 

Réka își descrie relația cu colegii români ca 

fiind una colegială, iar atunci când mai pot 

apărea probleme de limbă, cunoaște acum 

vorbitori nativi dispuși să o ajute cu interpretarea 

unui termen de specialitate sau a altuia. 

Chiar dacă românii și maghiarii își fac 

cumpărăturile în aceleași magazine, merg 

la aceleași restaurante și locuiesc în același 

cartier, la o privire mai îndeaproape, aceștia 

se mișcă în medii separate pe parcursul unei 

perioade mai lungi din viață. Astfel, datorită 

școlilor frecventate diferite este de înțeles și 

faptul că unii maghiari cu care am discutat au 

un cerc de prieteni cu care vorbesc doar sau 

aproape doar în limba maghiară. Care este 

situația atunci în ceea ce privește tradițiile 

și imaginea de sine a maghiarilor? Un prim 

indiciu că există și aici unele diferențe este 

reflectat de restaurantele maghiare din Cluj. 

Pe de-o parte, aici vorbesc mulți clienți limba 

maghiară, iar ziarele și broșurile disponibile 

la bar sunt tot în limba maghiară. Pe 

de altă parte, pe lângă descrierea meniului 

în limba maghiară, apare și una în limba 

română și engleză, iar la mesele învecinate 

se aud și unele conversații în română. 

Mi-am pus așadar întrebarea unui simț al 

apartenenței la oamenii care sunt crescuți 

mai întâi cu limba maghiară, dar care după 

naționalitate sunt români. Interesante au fost 

cu precădere în această privință răspunsurile 

locuitorilor maghiari din orașul Cluj la 

întrebarea, unde se simt ei „acasă“. Mi-am 

imaginat că s-ar putea să nu fie atât de ușor de 

găsit un răspuns clar. Reacțiile au fost apoi și 

ele foarte diferite. Unii au răspuns rapid, ca 

de exemplu doamna dr. Tár, care a denumit 

Transilvania în mod spontan ca fiind casa sa. 

Alții au avut nevoie de mai mult timp, alții 

nu au dat un răspuns clar la această întrebare. 

S-a dovedit că mulți, dacă nu toți, dintre 

respondenți, își definesc apartenența în mod 

regional, precum doamna dr. Tár. Răspunsul 

a fost adesea „Cluj“, „locul de naștere“ sau 

„Transilvania“, rar a fost răspunsul „România“. 

Niciodată nu a apărut însă răspunsul 

„Ungaria“. Motivul ar fi, după cum am aflat 

după conversații, că deși există o legătură 

lingvistică și culturală cu Ungaria, acolo vei 

fi perceput ca fiind non-maghiar. Acest lucru 

poate explica poate și sensibilitatea în ceea ce 

privește insultele. O insultă tipică este reprezentată 

de cuvântul „bozgor“, pe care multor 

maghiari le-a fost dat s-o audă cel puțin o dată 

în viața lor. Acest cuvânt insultător înseamnă 

în traducere liberă același lucru ca „fără patrie“ 

și se pare că aici atinge un punct sensibil. 

O întrebare mai puțin încărcată din punct 

de vedere emoțional, chiar dacă e greu 

de dat un răspuns clar la ea, am pus unor 

reprezentanți ai comunității maghiare: Asupra 

cărei echipe ar susține într-un meci de fotbal 

dintre România și Ungaria? Mulți au răspuns 

„Ungaria“, dar au fost și unii care au rămas 

în acest caz la România, iar unii nu au putut 

să se decidă pentru nici una dintre părți; o 

tendință clară nu a putut fi determinată. 

Am găsit interesantă și poziția celor 

două limbi și importanța care li se acordă. 

Am întrebat câțiva reprezentanți tineri ai 

208 209

edeutet frei übersetzt soviel wie „heimatlos“ 

und trifft hier scheinbar einen wunden Punkt. 

Weniger emotionsgeladen, wenn auch 

alles andere als eindeutig zu beantworten, 

war meine Frage an einige Vertreter 

der ungarischsprachigen Bevölkerung, für 

welche Mannschaft sie 

bei einem Fußballspiel 

Rumänien gegen Ungarn 

wären. Viele antworteten 

mit „Ungarn“, es gab aber 

auch einige, die in diesem 

Fall zu Rumänien gehalten 

hätten, manche konnten 

sich auch auf keine Seite 

schlagen; eine klare Tendenz 

war nicht auszumachen. 

Spannend fand ich auch 

die Einstellung zu den 

beiden Sprachen und die 

Wichtigkeit, die ihnen 

zugeordnet wird. Ich stellte 

einigen jungen Vertretern 

der ungarischsprachigen 

Bevölkerung Clujs die 

Frage, in welcher Sprache 

sie ihre Kinder erziehen 

würden und erhielt von 

mehreren die Antwort, dass 

sie, wie traditionell üblich, 

ihren Kindern zuerst Ungarisch 

beibringen würden. 

Es wurde dabei jedoch 

betont, dass eine Beherrschung 

der rumänischen 

Sprache unumgänglich 

sei und sie daher sicherstellen würden, dass 

ihre Kinder über ausreichende Sprachkenntnisse 

verfügten, um den Alltag in einem 

rumänischsprachigen Umfeld meistern zu 

können. Es kam auch der Einwurf, dass die 

Wahl der Sprache auch von der Herkunft 

des Partners abhänge und bei einem rumänischen 

Partner auch eine Erziehung zuerst auf 

Rumänisch naheliege. Sicher schien jedoch, 

dass sie die ungarische Sprache in jedem 

Fall an ihre Kinder weitergeben würden. 

Traditionell und kulturell gibt es dann 

doch auch einige Unterschiede, die ich erst 

mit der Zeit herausfand. Am auffälligsten 

am Stadtbild von Cluj ist dabei vielleicht, 

dass es eine eigene ungarische Oper und eine 

beträchtliche Anzahl ungarischer Denkmäler 

gibt. Die religiöse Vielfalt ist ebenfalls sehr 

eng mit dem Vorhandensein verschiedener 

Bevölkerungsgruppen verknüpft. So sind 

rumänische Einwohner in der Regel rumänisch-orthodoxen 

Glaubens, während viele 

populației maghiare din Cluj în ce limbă ar 

dori să își crească copiii și am primit de la mai 

mulți răspunsul că își vor crește copiii, după 

cum e tradițional, vorbind mai întâi limba 

maghiară. A fost subliniat însă și faptul că este 

necesară o stăpânire a limbii române și că se 

vor asigura de aceea ca copiii 

Biserica Sfântul Mihail 

Die Michaelskirche 

lor să aibă cunoștințe suficiente de limbă 

pentru a se putea descurca în viața cotidiană 

într-un mediu care vorbește majoritar limba 

română. A apărut și obiecția că alegerea 

limbii va depinde și de originea partenerului 

și atunci când partenerul este român, educația 

mai întâi în limba română stă pe o poziție 

apropiată în răspunsuri. Cu toate acestea, a 

părut cert în fiecare caz că își vor transmite 

cunoștințele de limba maghiară copiilor. 

În ceea ce privește tradiția și cultura, există 

de asemenea unele diferențe pe care le-am 

descoperit doar în timp. Lucrul cel mai evident 

în peisajul orașului Cluj 

este poate că există o operă 

maghiară proprie și un număr 

considerabil de monumente 

maghiare. Diversitatea 

religioasă este de asemenea 

foarte strâns asociată cu 

prezența a diferite grupuri de 

populație. Astfel, locuitorii 

români sunt de obicei de 

confesiune creștin-ortodoxă, 

în timp ce mulți dintre 

maghiari aparțin de Biserica 

Protestantă sau Catolică. 

Există unele diferențe și 

în ceea ce privește sărbătorile 

naționale. Românii 

sărbătoresc pe 1 decembrie 

Ziua Națională oficială a 

României, care este mai 

puțin luată în considerare 

de către locuitorii maghiari. 

Un motiv pentru reticența 

din partea maghiarilor ar 

putea fi faptul că Transilvania 

a intrat în posesia 

României la 1 decembrie 

1918 și introducerea zilei de 

1 decembrie ca zi națională 

în anul 1990 a fost astfel 

văzută ca o provocare. Ca o 

alternativă la această dată, maghiarii sărbătoresc 

pe 20 august Ziua Sfântului Ștefan. 

În această zi se întâlnesc în Cluj numeroși 

maghiari pentru a sărbători, de obicei în 

piața din fața Bisericii Sfântul Mihail. Este 

unul din puținele momente în care locuitorii 

maghiari se prezintă public ca grup în 

număr mare și astfel ei pot fi identificați ca 

maghiari. Mi s-a povestit că în această dată 

210 211

Ungarischsprachige sich zur protestantischen 

oder katholischen Kirche zugehörig fühlen. 

Auch bei Feierlichkeiten gibt es einige Unterschiede. 

Rumänen feiern am 1. Dezember 

den offiziellen Nationalfeiertag Rumäniens, 

was von ungarischen Einwohnern weniger 

wahrgenommen wird. Ein Grund für die 

Zurückhaltung auf ungarischer Seite dürfte 

sein, dass am 1. Dezember 1918 Siebenbürgen 

an Rumänien überging und die Einführung 

des 1. Dezembers als Nationalfeiertag im 

Jahre 1990 daher als Provokation verstanden 

wurde. Als Alternative zu diesem Datum 

begehen die Ungarn am 20. August den Tag 

des Hl. Stefan. An diesem Tag treffen sich in 

Cluj viele Ungarischsprachige, üblicherweise 

an dem Platz vor der St. Michaelskirche, um 

zu feiern. Es ist einer der wenigen Momente, 

in denen ungarischsprachige Einwohner 

in großer Zahl geschlossen auftreten und 

auch als solche zu erkennen sind. Mir wurde 

erzählt, dass es an diesem Tag auch schon 

zu Rangeleien zwischen ungarischen und 

rumänischen Einwohnern gekommen ist. 

Die ist aber die einzige größere Auseinandersetzung 

von der ich zu hören bekam. 

Ein schönes Symbol der Vereinbarkeit 

von ungarischen und rumänischen Traditionen 

ist das Feiern eines ungarischen sowie 

rumänischen Jahresanfangs. Da zwischen 

Rumänien und Ungarn eine Zeitverschiebung 

von einer Stunde besteht, wird zuerst in das 

rumänische Neue Jahr gefeiert, bevor eine 

Stunde später erneut die Sektgläser auf den 

ungarischen Jahresanfang erhoben werden. 

Auch wenn es einerseits so manche kulturellen 

Auseinandersetzungen geben mag, so gibt 

es andererseits zahlreiche Traditionen, die ein 

positives Bild auf das Zusammenleben werfen. 

Die Woche in Cluj, Kolozsvár oder 

auch Klausenburg war schnell vorbei 

und ich blicke auf viele Geschichten 

und Erfahrungen zurück. Wie fasse ich 

das Erlebte am besten zusammen? 

Fest steht für mich, dass sich der Ausflug 

gelohnt hat. Schon allein deswegen, 

weil ich jetzt ein viel klareres, wenn auch 

sicher nicht vollständiges Bild davon 

habe, wie das Alltagsleben eines ungarischen 

Einwohners in Cluj aussieht: 

Der typische Magyar, wenn man sich auf 

diese Vereinfachung einlassen will, wächst 

zweisprachig auf. Er lernt zuerst Ungarisch 

und später, oft im Kindergarten oder in der 

Nachbarschaft, Rumänisch. Später geht 

er auf eine ungarische Schule und studiert 

tendenziell ein auf Ungarisch gelehrtes Fach. 

Zusätzlich ist er in einen hauptsächlich rumänischsprachigen 

Alltag eingebunden und wird 

sich, ob beim Bäcker, in der Straßenbahn oder 

bei öffentlichen Ämtern, im Zweifelsfall auf 

Rumänisch unterhalten. Er pflegt, wenn auch 

zurückhaltend, seine eigenen Traditionen, die 

neben ungarischen auch rumänische Einflüsse 

erkennen lassen. Er fühlt sich nicht als ungarischer 

Ungar, sondern als siebenbürgischer 

oder sogar rumänischer Ungar. Er trägt zu 

einem bunteren und vielfältigeren Stadtbild 

von Cluj bei – sei es durch seine Sprache, 

die ungarische Oper oder den Besuch einer 

Kirche mit anderer Konfession. Gelegentlich, 

wenn auch nicht allzu häufig, kann es dabei 

noch zu Auseinandersetzungen mit rumänischen 

Einwohnern kommen und vielleicht 

wurde er auch schon als „Heimatloser“ 

beschimpft. Insgesamt, so ist mein Empfinden, 

läuft das Zusammenleben zwischen den 

ungarischsprachigen Einwohnern und den 

anderen Bevölkerungsgruppen jedoch auch im 

Alltag friedlich ab und kann einem zusammenwachsenden 

Europa als Vorbild einer 

funktionierenden Multikulturalität dienen. 

Verfasser: Simon Trenkle, 


Tandempartnerin: Ágnes Simon, 


s-a ajuns chiar și la încăierări între locuitorii 

români și maghiari. Dar acesta este 

singurul conflict major de care am auzit. 

Un simbol frumos al compatibilității dintre 

tradițiile maghiare și cele românești este 

sărbătorirea Anului Nou maghiar, precum și 

a celui românesc. Deoarece între România 

și Ungaria există o diferență de fus orar de 

o oră, se sărbătorește mai întâi Anul Nou 

românesc, iar apoi, o oră mai târziu este 

ridicat paharul de șampanie pentru Anul 

Nou maghiar. Chiar dacă pe de-o parte pot 

apărea unele controverse culturale, pe de altă 

parte există numeroase tradiții care construiesc 

o imagine pozitivă a conviețuirii. 

Săptămâna petrecută în Cluj, Kolozsvár, 

sau Klausenburg, a trecut repede și privesc 

înapoi la multe povești și experiențe. 

Cum să rezum cel mai bine experiența? 

Este clar pentru mine că vizita a meritat. 

Deja datorită faptului că acum am o imagine 

mult mai clară, chiar dacă cu certitudine 

nu de ansamblu, despre cum arată viața 

cotidiană a populației maghiare din Cluj: 

Locuitorul maghiar tipic, dacă se dorește 

să se facă o astfel de simplificare, crește 

bilingv. Învață mai întâi limba maghiară și 

mai târziu limba română, adesea la grădiniță 

sau în cartier. Mai târziu, merge la o școală 

maghiară și tinde să studieze o specializare în 

limba maghiară. În plus, este implicat într-o 

viață cotidiană în care se vorbește în marea 

sa majoritate limba română și conversează 

în română, în cazul în care nu este sigur, fie 

la brutărie, fie în tramvai sau în instituțiile 

publice. Își păstrează, chiar dacă este rezervat, 

propriile tradiții, în care pot fi recunoscute și 

influențe românești pe lângă cele maghiare. 

Nu se percepe ca fiind asemenea unui maghiar 

din Ungaria, ci un maghiar transilvan sau 

chiar român. Contribuie la un peisaj colorat 

și diversificat al orașului Cluj – prin limba sa, 

prin Opera Maghiară sau prin frecventarea 

unei biserici alături de alte confesiuni. Din 

când în când, chiar dacă nu prea des, pot 

apărea încă unele controverse cu populația 

românească și poate este chiar insultat ca 

fiind „fără patrie“. Sentimentul meu este 

că, per ansamblu, conviețuirea de zi cu zi 

dintre populația de etnie maghiară și celelalte 

grupuri demografice se desfășoară însă în mod 

pașnic și poate servi ca model de multiculturalism 

funcțional pentru o Europă unită. 

Autor: Simon Trenkle, 


Parteneră de tandem: Ágnes Simon, 


212 213

Impressum 

Herausgeber: Europaeum. Ost-West-Zentrum der Universität Regensburg 

Leitung: Prof. Dr. Walter Koschmal 

Institut für deutschspr. Lehre und Forschung der Babeş-Bolyai-Universität Cluj-Napoca (IDLF) 

Leitung: Prorektor Univ.-Prof. Dr. Rudolf Gräf 

Redaktion: Lisa Unger-Fischer, M.A. (Geschäftsführung Europaeum) 

Dr. Gabriella-Nóra Tar (Koordinatorin IDLF, Univ.-Lektorin) 

Texte: Studierende der Universität Regensburg und der Babeş-Bolyai-Universität Cluj-Napoca 

Rumänische Übersetzungen: Stela Avram und Alexandra Tieanu 

Bilder: Studierende der Universität Regensburg und der Babeş-Bolyai-Universität Cluj-Napoca 

Grafik und Layout: Klaus Bahringer 

Stand: Oktober 2011 

Herzlichen Dank an den Verein der Freunde der Universität Regensburg e. V. 

für die freundliche Unterstützung dieses Projekts! 

Editat de: Europaeum. Centrul Ost-Vest al Universiţătii Regensburg 

Director: Prof. dr. Walter Koschmal 

Institutul de Studii Germane al Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca (IDLF) 

Director: Prof. univ. dr. Rudolf Gräf (Prorector UBB) 

Redactat de: Lisa Unger-Fischer, M.A. (Director executiv Europaeum) 

Lect. univ. dr. Gabriella-Nóra Tar (Coordonator IDLF) 

Texte: Studenţii Universităţii Regensburg şi ai Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca 

Traducere în română: Stela Avram şi Alexandra Tieanu 

Fotografii: Studenţii Universităţii Regensburg şi ai Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca 

Grafică şi layout: Klaus Bahringer 

Octombrie 2011 

Mulţumim asociaţiei Freunde der Universität Regensburg e. V. 

pentru susţinerea acestui proiect! 

214 215

Bildnachweis 

[Seite: | Pagină:] 

CameliaTWU | flickr.com: 178 

Carlos Carmonamedina | flickr.com: 99, 179 

Cluj Kolozsvár Klausenburg | flickr.com: 177 

Stefanie Dolvig: 43 

draculina_ak | flickr.com: 56 

Patricia Erkenberg: 115 

Istvan | flickr.com: 187 

Almut Karl: 112/113, 120, 122, 125, 126, 127 

Simon Kendrick | flickr.com: 131 

Julie Kertesz | flickr.com: 63, 98, 142, 143, 201, 

210 

Photo credit 

Julia Kling: 149, 150, 152, 153, 154, 155, 157, 159 

Kokkalis Program | flickr.com: 59 

korkodush | flickr.com: 77 

James Marshall D | flickr.com: 211 

Ruxandra Papp | sxc.hu: [Umschlag | Plic] 1 

Oliver Repaszky: 85, 86, 90, 91, 93 

Tudor Seulean | flickr.com: 145 

Annik Trauzettel: 196, 197 

Mircea Tudorache | flickr.com: 186 

Camil Tulcan | flickr.com: 32/33 

Universitatea Babeş-Bolyai | flickr.com: 36, 

39, 57, 163 

wimbledonian | flickr.com: 158 

216 217

218 219

Studierende in Deutschland schreiben über Rumänien România în ...

Sie wollen auch ein ePaper? Erhöhen Sie die Reichweite Ihrer Titel.

Template löschen?

Als Template speichern?