༒︎꧁❦︎𝑪𝒂𝒑𝒊𝒕𝒐𝒍𝒖𝒍 𝑰 𝑷𝒂𝒓𝒕𝒆𝒂 𝑰❦︎꧂༒︎

                                    

                                              
¶¶ -Va fi ceva? - îl întreb, privindu-l în ochi, căutând o urma de speranța în el. 
                          
-Va fi haos - îmi răspunde el, apoi ferindu-si privirea de a mea, după ce un oftat îi scăpa printr-e buze.¶¶
                          
El este rece ca gheata, inima lui a fost moarta de ani de zile. 
Eu sunt calda, am învățat sa iubesc și sa prețuiesc totul. 
El este rău, un rău ce ma înconjoară și nu dorește sa scape de mine. 
Eu sunt bună, o persoana bună care și-a greșit locul lângă el. 
                          
Greșeala de al iubi nu am regretat-o niciodată. 
Regret faptul ca as putea sa îl pierd, să-mi pierd și ultima speranța de al avea. 
                          
10.02.2018
                          
Ma numesc Tara Simpson , și viata mea are o schimbare brusca, de când un Demon a întrat în ea... Un Demon de care m-am îndrăgostit.. 
                          
Cartea poate conține limbaj licențios, sau act sexual... Persoanele cu vârsta mai mica de 18 ani nu au voie sa vizioneze cartea în anumite părți sau sa citească
                          
Nu vreau sa am probleme cu parinti
La fiecare parte, în care conține limbajul sexual voi pune un semn (+18)

                          
©Toate drepturile rezervare








                          
Am avut o viata Obișnuită, mediocra, în universul meu normal. 
Viata mea a fost una ca celelalte, o adolescenta de 17 ani, care își vedea de viata ei. Părinți mei au planuri mari pentru mine, și singura prioritate care o am acum este liceul. 
Eu și el? In același univers? În același lume? Dar și împreună? Cine ar crede.. 
Suntem total diferiți, venim din părți diferite... 
Totul va fi diferit pentru noi....
El o sa învețe sa iubească? 
Sau eu o sa învăț sa devin o persoana mai puțin prostuța? 

                          
Totul a început din ziua în care l-am întâlnit. 
                          
Viata noua, casa noua, lume noua., totul pentru mine se schimba. Dar se schimba, în suferință și dor, iubire și ura, trădare și respect, când îl întâlnesc pe el. 
                          
-As spune sa fac o plimbare de seara. Un orășel micuț, care este gata de investigat și explorat. Acesta a fost planul meu de la bun început de când am venit aici. 
Mama mea nu este genul de persoana care sa isi lase copilul la o plimbare într-un orășel mic, și nou. 
Dar de data aceasta, curiozitatea mea nu va lăsa cuvintele mamei sa ma oprească, din a cerceta acest loc. 
                          
Eu- Mama , ma duc sa ma plimb , afara e limpede si frumos , si m-am plictisit in casa. 
                          
Mama- Sa nu stai pana târziu, și sa ma suni dacă ceva ți se pare neinregula sau te pierzi. 
                          
Eu- ok , te iubesc.
Mama: si eu 
                          
Ies afara din casa , si ma duc in parcul din apropiere , unde , langa el,desigur era o pădure. Iar eu cum sunt de obicei mai , indrazneata , de ce sa nu intru in ea ... Am câteva zile  de când am ajuns aici și noul liceu este în drum cu acest loc. Îmi plac locurile liniștite și misterioase, de aceea nu ma sfiesc sa dau înapoi. 
Soarele apune încet și priveliștea este una parca pictata de un faimos pictor îndrăgostit de natură. 
Chestia e ca eu si părinți mei ne-am mutat de curând in locul asta uitat de lume. 
Un oraș mereu acoperit de nori de ploaie, lângă el este o plaja și o pădure, și câțiva oameni, în medie de 19.000 de locuitori.
Familia prietenei mele, s-au mutat odată cu noi , pentru ca tatii noștri au același loc de munca. Așa ca ..incerc sa "inspectez" toate locurile posibile din acest mic orășel. 
Firma tatălui meu este recunoscuta în toată lumea, și nu ar putea renunță asa de ușor la ea, mai ales ca este și bine promovat. 
Asa ca am fost nevoiți sa ne mutam în alt oraș, la cererea muncii tatălui meu, și sa ne lăsăm în trecut locul unde am copilărit. 
Nu am avut alți prieteni în acel oraș. Am fost doar eu și prietena mea cea mai buna, de aceea nu mi-e tare greu sa ma obișnuiesc. Și nici nu e prima data când ne mutam. 
Ma asez langa un copac cu trunchi bătrân, aproape de parc , si ma uit la stele.Era seara, si eu nu aveam ce face.
Cerul Este negru iar luna pare ca îmi zâmbește luminoasa. 
Doar câțiva nori sunt așezați pe cer, și aceștia strălucind în lumina lunii 
Stelele mi se arata, și dansează în strălucire, încântandu-mi priveliștea. 
Adierea vântului este foarte domola și înceată, iar cântecul greierilor se aud de nicăieri. 
Cu toate ca este un oraș în care ploua mai mereu, Mistic Falls, în seara asta parca sa pregătit special pentru mine, pentru a-și arata splendoarea. 
Este asa de liniste ca imi pot auzi gandurile...
[???]- Cine este asta?? Hmm...