Ce greșeli faci când spui că vrei să slăbești

Sunt o studentă de 21 de ani. Am nevoie disperată de sfaturi pentru slăbit. Sunt la specializarea biologie și aș vrea să intru la medicină, așa că am multe de învățat și am și două joburi ca să mă pot întreține. Când să mai am timp să fac sport și să mănânc sănătos? Am încercat să îmi gătesc, dar nu se potrivește deloc cu programul meu și ajung să mănânc tot semipreparate.

Am avut probleme cu greutatea toată viața, mai ales în facultate, pentru că nu mai fac niciun sport, așa cum făceam în liceu. Nu vreau diete tâmpite și programe care mă ajută să slăbesc pentru trei sute de dolari pe lună. Am acasă și la facultate niște aparate. Mi-ar plăcea să urmez un program de exerciții simple și eficiente, care să mă ajute să slăbesc câteva kilograme înainte de absolvire! - Emily

Antrenorii personali care și-au dezvoltat branduri de milioane de dolari o să-ți spună că trebuie să slăbești, la fel și doctorii. Dar asta nu înseamnă că trebuie să pierzi masă musculară. Ideea e să pierzi niște grăsime corporală. Dar pentru multă lume, definiția slăbitului e foarte flexibilă.

Asta ar putea fi un simptom al faptului că, foarte multă vreme, existau puține feluri obiective de a măsura compoziția corpului (masa musculară vs. grăsime). Exista doar noțiunea de greutate, pe care oricine o putea afla cu ajutorul unui cântar. Conceptul de greutate corporală a dus la indicele de masă corporală, care se referă la distribuția masei în funcție de înălțimea fiecărei persoane. Din păcate, nici asta n-a salvat prea mult situația. Au mai apărut și alte trenduri, precum media dintre talie și înălțime, dar au dispărut la fel de repede. Toate acestea, plus tensiunea și alți factori diferiți la fiecare persoană, pot forma o imagine de ansamblu coerentă, dar tu, ca individ, nu le poți pune la un loc ca să le înțelegi și nici n-ar trebui să fii nevoit să faci asta.

De aceea, orice încercare de a slăbi ar trebui făcută la recomandarea medicului, sub ghidajul unui doctor în care ai încredere și care te tratează cu respect. Nimeni nu vrea să audă asta, dar deși până acum, societatea i-a făcut pe oameni obsedați de slăbit, numai un doctor poate stabili dacă e o idee bună.

Dar acum ajungem la: Și dacă îți urăști corpul și te simți gras și doctorul îți spune că ești sănătos și bine mersi? Cred că aici încep oamenii să facă experimente pe cont propriu. Te poate tulbura mult să te simți ca o balenă în comparație cu toate vedetele bronzate și tonifiate și să ți se spună că nu există nicio diferență între tine și ele. Doar vezi cu ochii tăi că nu arăți așa cum ar trebui să arate o persoană sănătoasă și, totuși, doctorul nu vrea să te ajute să ajungi acolo.

Eu am avut o greutate sănătoasă toată viața, dar am avut fix problema asta: mi se părea că arăt grasă, îmi uram corpul și nu înțelegeam ce trebuie să fac ca să schimb ceva la el. Mi se părea că dacă mâncam orice, cât de puțin, puneam trei kile pe mine. Părea că mă îngrășam dacă mâncam ca o persoană normală și totuși nimeni nu voia să mă ajute să slăbesc, deși îmi doream asta cu disperare.

Până la urmă, am slăbit 14 kilograme, dar niciun doctor nu mi-a zis că e greșit, deși mâncam extrem de puțin, eram mereu răcită și mă lua leșinul de câte ori mă ridicam în picioare.

Chiar și după slăbit, tot nu mă simțeam mai bine. Îmi plăcea că sunt slabă, dar trăiam la limită, obsedată de sport și diete, și mă gândeam constant la mâncare, iar multe dintre lucrurile care nu-mi plăceau la corpul meu oricum nu dispăruseră, oricât slăbisem. Asta pentru că de vină nu era grăsimea sau greutatea, ci creierul meu și relația cu toate aceste lucruri (alimentate, evident, de cultura în care trăim; sunt sigură că n-am fost doar eu de vină).

Singurul element care lipsea din ecuație era o relație pozitivă și constructivă cu mine însămi, în care să experimentez diverse diete și exerciții la un mod neutru și sănătos, fără să mă stresez și să mă blamez încontinuu. Mi-a plăcut să ridic greutăți pentru că acest sport susține că odihna și recuperarea sunt la fel de importante ca antrenamentul. Faptul că mă mișc și mă simt mobilă și energică mi-a schimbat viața și m-a ajutat să mă simt mai puternică. Cât despre un program eficient și rapid de exerciții, am găsit puține care necesită la fel de puțin efort și timp precum ridicarea de greutăți.

Unii consideră că cea mai mișto perspectivă e „neutralitatea corporală”. Spre deosebire de „pozitivismul corporal”, mișcare care te încurajează să-ți iubești corpul oricum ar fi el, neutralitatea corporală te încurajează să fii cât de cât activ, dar nu cât să te consumi prea mult, și să ai grijă ce mănânci cât să nu-ți neglijezi sănătatea, dar fără să exagerezi. Pur și simplu să exiști într-un oarecare echilibru fără eforturi foarte mari. Persoana care e neutră vizavi de corpul ei nu dă doi bani pe ideea de a avea un corp perfect și se acceptă fix așa cum este.

Sincer, nu sunt sigură unde mă încadrez: dacă scopul e să nu te gândești prea mult la corpul tău, eu am reușit să ajung aici cu ajutorul ridicării de greutăți. Unii pot spune că nu e cu adevărat neutralitate dacă te duci intenționat la sala de forță sau dacă te gândești cât de puțin la ce mănânci. Dar această abordare m-a adus cel mai aproape de o perspectivă sănătoasă și m-a ajutat să nu mă mai învinovățesc dacă nu merg la sală sau mănânc uneori prostii. Nici nu mai simt nevoia să mă uit atât de mult în oglindă. Acum cântăresc cu câteva kilograme în plus față de atunci când îmi păream prea grasă, dar mă simt cu totul altfel, pentru că mi-am întărit musculatura și mănânc mult ca să pot ridica greutăți de trei ori pe săptămână.

Am ajuns aici parțial pentru că am dezvoltat această relație constructivă cu corpul meu, dar și pentru că am acceptat activitatea fizică drept o parte necesară din stilul meu de viață, care mă ajută să dorm mai bine și îmi scade anxietatea. Cum sunt leneșă, mi-ar fi plăcut să găsesc un echilibru care să nu implice ridicarea de pe canapea. Dar nu aș avea calitatea de autopilot pe care o am acum dacă aș fi încercat să fiu pe autopilot ca persoană sedentară. Poate că unii pot face asta și pot ajunge la neutralitatea corporală, dar eu nu pot.

Ce voiam să spun e că îți recomand să fii mai blândă, mai generoasă cu tine. Și să îți setezi un scop ceva mai larg decât slăbitul pe care îl tot încurajează societatea. Să te simți bine în corpul tău nu are neapărat legătură cu kilogramele sau cu grăsimea corporală.

Multe locuri se laudă cu programe care te ajută să pierzi zece kilograme în patru săptămâni, dar e clar că nu sunt eficiente, altfel am auzi mai multe despre succesul lor. Aș minți dacă aș spune că ridicarea de greutăți nu e cea mai importantă componentă a manipulării compoziției corporale de grăsime și masă musculară. Dacă vrei să încerci un program de ridicare de greutăți, începe de aici sau de aici.

Dar meriți mai mult de atât. Contează cum te simți. Contează cât de sănătoasă ești. Contează care e starea ta mentală. Dacă ești de părere că un program de exerciții ar avea un efect pozitiv în viața ta, începe cât de curând. Dar, între timp, nu uita că te ajută enorm să vezi toate celelalte beneficii pe care ți le oferă mișcarea, și nu doar kilogramele pe care te ajută să le dai jos.

Disclaimer: Casey Johnston nu e doctor, nutriționist, psihoterapeut sau avocat. E doar o persoană care ridică greutăți de foarte mult timp și a citit multe despre asta.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.