Cheile Nerei sunt cele mai lungi şi sălbatice chei din România, având o lungime de circa 20 km.
Nera, care izvoreşte de sub Muntele Semenic, se varsă după 133 km în Dunăre. Aici formează o mică deltă – Rezervaţia Balta Nera – Dunăre, rezervaţie aparţinând Parcului Natural Porţile de Fier.
Cheile Nerei sunt cuprinse între satele Sasca Română şi Şopotul Nou, râul Nera parcurgând o distanţă de 23 km. Această porţiune face parte din Rezervaţia Naturală Cheile Nerei – Beuşniţa, alături de Văile Beiului şi Beiuşniţa cu atracţiile lor Lacul Ochiul Beiului, Cascadele Beuşniţei şi Cascada Văioaga.
Rezervaţia Naturală Cheile Nerei – Beuşniţa este una din cele 6 rezervaţii din Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, alături de Izvorul Bigăr, Cheile Suşarei, Liciovacea, Ducin și Valea Ciclovei – Ilidia.
Cheile Nerei sunt însoţite de o potecă turistică, marcată cu bandă roşie. Deşi pereţii abrupturilor nu se înalţă mai mult de 200-250 m, iar îngustările ajung la 20 m, cheile sunt spectaculoase şi sălbatice. Nera meandrează puternic printre abrupturi calcaroase – numite în Banat cârşii, fapt ce te face să te întrebi ce se ascunde după fiecare colţ.
Cheile se pot străbate fie din amonte, fie din aval, diferenţele de nivel fiind cam aceleaşi din orice direcţie. Astfel, Nera la Şopotu Nou se află la circa 200 m altitudine, iar în zona Sasca Română Nera ajunge la 150 m altitudine. Datorită lungimii, cheile sunt greu de străbătut într-o singură zi, mai ales dacă se doreşte parcurgerea dus-întors.
Turistic, cheile sunt împărţite în două, de Valea Beiului, afluent al Nerei.
Punctul de acces principal în Rezervaţia Naturală Cheile Nerei – Beuşniţa se află în apropiere de vărsarea Beiului în Nera. Locul este cunoscut cu numele de Podul Beiului.
Acces la Podul Beiului: pe drumul asfaltat ce vine din satul Potoc. Aici, la Podul Beiului se află o mică parcare unde se poate lăsa maşina şi punctul unde se plăteşte taxa de intrare în rezervaţie (5 lei/pers).
Alte puncte de acces în Cheile Nerei sunt satele Sasca Română, Sasca Montană şi Şopotu Nou.
Sasca Română şi Sasca Montană sunt satele de unde mulți turişti pornesc în plimbările prin zonă deoacere aici există mai multe posibilităţi de cazare.
- Sasca Montană a fost o zonă minieră şi de prelucrare a metalelor încă din secolul al XVIII-lea.
- Sasca Română a fost un centru al ceramicii bănăţene. In prezent, dezvoltarea turismului a dus la revigorarea localităţilor.
Şopotu Nou este folosit ca punct de plecare în special de cei care vor să străbată Cheile Nerei cu bărcile proprii. Aici însă nu există posibilităţi de cazare. Singura posibilitate de înnoptare este cu cortul, în poienile aflate de-a lungul Nerei. Pentru aceasta cereţi acordul localnicilor, terenurile fiind private.
La est de Valea Beiului, poteca turistică ce însoţeşte Nera în amonte, urmează iniţial un drum forestier de circa 5 km, până la fostul Canton Damian. Pentru cei care străbat cheile cu cortul, în poiana cantonului se poate campa, la nevoie.
De aici şi până la Lacul Dracului, urmează partea cea mai spectaculoasă a cheilor, ce se străbate în circa 5 ore. Poteca fie se caţără pe stâncile întâlnite în cale, fie ocoleşte abrupturile stâncoase. Străbate zone săpate în stâncă sau brâne prevăzute cu cabluri de sprijin şi chiar tuneluri.
La circa o oră de Cantonul Damian urmează singura traversare a Nerei prin apă, prin vadul de lângă zona La Cârlige. Astfel poteca trece de pe partea stângă a văii (malul drept geografic al văii) pe partea dreaptă.
La traversare ar fi bine să aveți o pereche de sandale de munte sau tenişi deoarece pietrele de pe fundul văii sunt alunecoase. In general, trecerea Nerei nu ridică probleme, râul este larg în acest loc iar curentul nu este puternic. După ploi însă, poate fi periculos de traversat.
De altfel întreaga lungime a cheilor e de evitat după ploi, când datorită apelor mari, porţiuni din potecă pot fi sub ape.
Veţi întâlni la un moment dat o punte suspendată, aflat în stare avansată de degradare. Nu este nevoie să traversaţi Nera pe aceasta, deoarece poteca rămâne în versantul stâng. Puntea duce la o poiană – La Vogiun, poiană în care se află şi sălaşul cu acelaşi nume, aflat în amonte de pod, cu circa 1km. Aici este şi loc bun de campare la nevoie.
Pereţii calcaroşi ascund şi câteva peşteri – Dubova, Boilor, Rolului, Hicleană, Găuri etc. Din acestea doar în peştera Boilor se poate pătrunde pe câţiva metri, fiind în apropierea potecii.
La circa 1 oră de la podul lui Vogiun şi circa 5 ore de la cantonul Damian se ajunge la o intersecţie de trasee. Locul este cunoscut sub denumirea de „La Scaune”.
- Din dreapta coboară poteca care vine de la Cărbunari (circa o oră şi jumătate pe marcaj bandă albastră).
- Drept înainte continuă o variantă a marcajului bandă roşie.
- În stânga cărarea duce spre Lacul Dracului (15 minute) şi varianta a doua a marcajului bandă roşie.
Lacul Dracului este ascuns în mijlocul pădurii, în apropierea Nerei. Lacul are un farmec deosebit datorită unuia din maluri, stâncos şi surplombat, dar şi culorii sale schimbătoare, în funcţie de lumina care se strecoară printre ramurile copacilor. S-a format prin prăbuşirea unei părţi din tavanul peşterii alăturate. Este o peşteră cu lungime de doar 70 metri fiind lipsită de formaţiuni speologice.
Lacul Dracului este cel mai mare lac carstic din ţară, având un diametru de circa 25 m. Adâncimea lacului este de 13 m fiind alimentat de apele Nerei aflate în apropiere, cât şi de ploi. Lângă Lacul Dracului sau pe malul drept al Nerei, vizavi de lac, se poate campa.
Intre cantonul Damian şi Lacul Dracului există 2 izvoare. Unul se găsește la circa jumătate de oră de cantonul Damian şi unul, Izbucul Iordanului puţin mai în amonte de podul suspendat spre Poiana Vogiun.
De la Lacul Dracului până în Şopotul Nou mai sunt 7 km, poteca având două variante de parcurs. Se poate urma fie malul stâng al Nerei fie cel drept.
- Cei care vor să se întoarcă de la Lacul Dracului în Sasca Montană au de aici posibilitatea să facă un circuit. Astfel, de la intersecţia “La Scaune” urmaţi marcajul bandă albastră ce duce la Cărbunari. Pe acest marcaj se urcă circa 1:30-2 ore până la drumul neasfaltat ce leagă Sasca Montană de Şopotu Nou, în Poiana Logor, la 2 km de Cărbunari. Din capătul satului Cărbunari se continuă pe marcajul cruce albastră până în Sasca Montană (încă circa 2 ore). Acest traseu trece pe la un alt obiectiv căutat în zonă, Cheile şi Cascada Suşarei.
- De la Lacul Dracului, ca să urmaţi varianta marcajului bandă roşie din versantul drept al Nerei, veți traversa Nera prin vad, prin apă, în dreptul Lacului Dracului. Ceva mai încolo va trebui să depășiți un colţ de stâncă (local i se spune cleanţ), loc unde se află o mică scară de lemn pentru ajutor. După această trecere veţi ajunge în Poiana lui Trif.
- De la Lacul Dracului, dacă doriţi să urmaţi versantul stâng al Nerei vă întoarceţi la intersecţia “La Scaune”. De aici urmaţi marcajul bandă roşie spre Șopotu Nou. Poteca vă coboară la firul Nerei, trece pe lângă moara Untan, apoi ajunge la două punţi suspendate.
Traversaţi Nera pe podeţul mai nou, în Poiana Meliug (Poiana lui Trifu). Aici întâlniţi varianta ce vine de la Lacul Dracului pe malul drept al văii. Dincolo de poiană, poteca va ieşi din strânsoarea cheilor, continuând prin poienile şi gospodăriile locuitorilor din cătunul Driştie. Din când în când veţi trece prin porţile localnicilor, porţi care trebuie închise după ce le-aţi depăşit. Dacă doriţi să puneţi cortul într-una din poienile prin care treceţi, cereţi voie proprietarilor.
Pe ultimii 2.5 km până la intrarea în satul Sopotu Nou, poteca se va transforma într-un drum îngust de pământ, accesibil cu maşina.
Primăvara poienile şi pădurile din chei abundă de flori. Veţi întâlni chiar laleaua pestriţă, o floare pe cale de dispariţie, ce înfloreşte în luna aprilie.
Ca şi în zona Defileului Dunării, şi aici trebuie să fiți atenţi pe unde călcaţi, în zonă sunt vipere.
Pentru cei care parcurgerea integrală a Cheilor Nerei este prea lungă, se poate opta doar pentru partea aflată la vest de Podul Beiului. Poteca începe chiar langă pod. La nici 20 m intraţi în primul tunel săpat în stâncă, primul din cele şapte tuneluri.
Cel mai lung tunel are 40 de metri. Tunelele se pot străbate fără dificultate, fiind nevoie doar de o lanternă. Intre tunele, poteca este o brână suspendată la circa 15-20 m deasupra Nerei. Se găsesc cabluri în unele porţiuni, pentru a vă simţi mai în siguranţă.
Porţiunea “La Tunele” se parcurge în circa 30 de minute, după care poteca coboară la firul Nerei. Se presupune că tunelele au fost săpate în vremea stăpânirii turceşti din Banat. S-a dorit facilitarea accesului oastei de-a lungul graniței.
Marcajul bandă roşie traversează Nera pe un pod suspendat şi duce în satul Sasca Română (circa 1-1:30 ore de la Podul Beiului la Sasca Română).
Inainte de a traversa Nera peste podeţul suspendat puteţi să vă abateţi 500m în aval, în versantul drept, până la Casa Verde, o căsuţă de lut. Aici se desfăşoară şi cursuri unde se pot învăţa tehnici de construcţie cu pământ, în armonie cu natura.
Porţiunea aceasta, între Podul Beiului şi Sasca Română, se poate străbate şi cu mountain-bike, de către cei cu experienţă. Bineînţeles, tura cu bicicleta se poate combina cu alte trasee din Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița.
Rafting in Cheile Nerei.
Primăvara, cheile sunt căutate mai ales de amatorii de rafting, Nera fiind un râu potrivit pentru începători.
Dificultatea şi timpul de străbatere a cheilor depinde de nivelul şi viteza apei. Cheile se pot străbate într-un interval de 5 până la 7 ore, depinde şi de câte opriri faceţi pe parcurs.
După ploi, când debitul Nerei este mare, este nevoie de atenţie sporită şi reacţii rapide. Apar obstacole gen stânci, copaci căzuţi, care trebuie ocolite din timp.
În condiții normale parcursul este unul destul de lin, cu porţiuni unde apele sunt adânci, având timp și pentru admirarea faunei de pe apă. Se pot vedea raţe sălbatice, egrete, vidre, libelule etc. parcursul desfăşurându-se pe la umbra pădurii dese, pădure cu influenţe specifice climatului submediteranean (liliac, alunul turcesc, cărpiniţă, scumpie).
Pe o scală de la 1 la 6, dificultatea turei pe Nera este de 1 cu porţiuni de gradul 2.
Acces auto la locul de lansare/acostare a bărcii.
Dacă parcurgeți cheile cu barca proprie trebuie să luați în considerare accesul dificil cu maşina.
- Drumul, de 25 km, între Sasca Montană – Ştinăpari – Cărbunari – Stăncilova – Şopotu Nou (DJ571), este prost, plin de gropi. De la Stăncilova la Şopotu Nou există o variantă mai nouă, asfaltată care trece prin cătunul Urcu, variantă ce lungeşte drumul cu doar 1 km.
Lansarea/acostarea bărcii la rafting pe râul Nera
- Lansarea se poate face din capătul din aval al satului Şopotu Nou chiar în apropierea podului peste Nera, locul unde Nera coteşte pentru a intra în Cheile Nerei.
- Acostarea bărcii se face în partea din aval a satului Sasca Română în zona liniei de înaltă tensiune. Aici coboară la Nera, de la intrarea în satul Sasca Română, un drumeag accesibil cu maşina.
Dacă nu aveţi pe cineva să vă lase/preia la punctul de lansare/acostare, o variantă pentru persoanele active este combinarea raftingului cu ciclismul. De exemplu, dacă staţi în Sasca Montană, mergeţi cu maşina la locul de lansare, iar după parcurgerea Nerei cu barca vă intoarceţi să recuperaţi maşina cu bicicleta.
Turele de ciclism în zona râului Nera vă permit să cunoaşteţi mai bine satele risipite pe culmile domoale ale Munţilor Locvei.
- Satul Ştinăpari a fost înfiinţat în anul 1755 de către românii veniţi din Oltenia. Erau tăietori de lemne pentru instalaţiile industriale de la Sasca Montană.
- Satul Cărbunari după cum îi arată şi numele, reflectă ocupaţia principală a locuitorilor în trecut. Aceștia preparau cărbunii pentru topitoriile de la Sasca Montană.
Drumuri de acces spre Sasca Montană şi Șopotu Nou:
– din DN57 Oraviţa – Naidăş se desprinde drumul asfaltat (dar cu gropi) Ciuchici – Sasca Montană (26km). Tot din Oraviţa se poate urma drumul 571C, asfaltat dar tot cu gropi – Ciclova Română-Socolari-Potoc-Slatina Nera-Sasca Montană (25km). La Oraviţa se poate ajunge rutier sau cu trenul.
– din DN57B Oraviţa – Anina – Bozovici (52 km) se desprinde drumul aflat în stare foarte proastă Bozovici – Dâlboşet – Șopotu Nou (22 km). În timpul săptămânii, microbuze locale ajung în Sasca Montană (de la Oravița) și în Șopotu Nou (din Reșița sau Caransebeș).
