La ce sa ne asteptam de la vanzatoare?
Cand fac shopping pentru garderoba mea personala (ei bine, da, mi se mai intampla… nu fac shopping doar pentru cliente!), prefer sa fiu lasata in pace. Stiu ce caut, stiu ce mi se potriveste, iar la ezitarile mele de tipul „Chiar am buget pentru inca o geanta? Dar loc mai am pentru inca o pereche de pantofi?” oricum doar eu am raspunsul.
Daca am dispozitia necesara si timp suficient, imi place sa intru in vorba cu vanzatoarele – mai ales cu cele pe care le simt ca isi stiu meseria. Sunt cele care cunosc brandul pentru care lucreaza (cu alte cuvinte, stiu marimile, stocul, culorile, modul de intretinere etc), cele carora le face realmente placere sa ajute o clienta si cele care au ochiul format, astfel incat imi pot spune, dupa un minut de conversatie, daca in magazin gasesc ceea ce caut. Nu sunt multe astfel de femei, vanzatoare excelent pregatite. Cat despre celelalte…
Sa incep cu cele care ar face mai bine sa se abtina de la comentarii, pentru ca cele mai aiurea fraze pe care le-am auzit din partea unor vanzatoare sunt:
„Cum va vine pantalonul?”
Ah, era un pantalon? Ce chestie, eram sigura ca probam o fusta…
„Vai, ce bine va vine! Iesiti putin din cabina sa va vad…”
Bine, dar nu uita sa ma complimentezi cand ies, este singurul motiv pentru care o fac, stiu ca imi vine bine, de aia am ales haina!
„Ah bine, vi se pare ca nu e masura/ croiala buna, asa se poarta, domnisoara!”
Pff, ce tampa sunt! Sigur ca asa se poarta: cu nasturii care imi stau sa pocneasca peste bust, fusta in care nu ma pot apleca, buzunarele care ies in afara de stramt ce este pantalonul, talia rochiei care mi se aseaza peste coaste nu peste… talie… Off, nu stiu de ce ma plang atat, gata, cumpar haina asta – chiar daca „mi se pare ca nu imi vine”, e doar din cauza ca nu ma pricep eu la ce se poarta si ce mi s-ar potrivi…
„E ultima din acest model, ar trebui sa va grabiti sau sa va hotarati…”
Ooh…Chiar daca nu pot sa inchid fermoarul?
„Este adorabila, mi-am cumparat-o si eu! De altfel, modelul acesta se vinde ca painea calda!”
Hmmm, cel mai bun motiv sa o las in magazin…
„Inteleg ca nu va place? Pacat, se va purta in sezonul asta.”
Pardon, o sa ratez trendul asta.
„Vaai, Gina, vino repede sa vezi cat de bine ii sta doamnei!”
Merci Gina, nu trebuie sa te deranjezi, am vazut ca esti ocupata cu mestecatul gumei…
„Dar sunt de piele, se lasa…”
Pe bune? Chiar daca sunt cu un numar mai mic decat as putea eu suporta?
„Nu o mai avem pe rosu, dar oricum negru va sta mai bine.”
Poate, dar nu sunt vaduva.
„Din ce e facuta?? Ginaaa, din ce e facuta bluza asta?”
Ah, nu mai e nevoie, stiu sa citesc eticheta, multumesc.
„Este croiala slim, din cauza asta e asa stramta, dar sa stiti ca e marimea dumneavoastra!”
Repede, stati sa imi sun trainerul, il rog sa imi puna in program 3 ore de cardio pe zi.
Din fericire, exista si vanzatoare fantastice, cele care pe mine ma fac sa uite esecurile si gafele de comunicare ale celor dinainte.
Cum recunosti zanele retailului? Destul de simplu:
– cand intri in magazin, iti surad si te saluta cu discretie. E vorba de un suras autentic, nu unul mecanic (ok, sigur ca se poate intampla sa fie si un suras fortat, poate prietenul tocmai a anuntat prin sms ca nu mai sunt compatibili)
– simt daca ai chef sa scotocesti nestingherita printre umerase sau daca astepti sa fii indrumata. Stiu sa se tina la distanta, dar simt si cand este momentul potrivit pentru a interveni. Si nu lanseaza perle de tipul: „Ooh, rochita aia, e tare misto, nu?”
– au stil. Fie ca se imbraca intr-o tinuta de tip „uniforma”, cu hainele proprii sau cu haine ale brandului pentru care lucreaza, le da personalitate. Bunul lor gust – ca e vorba de asortarea culorilor, de un machiaj frumos, de un aspect ingrijit – mie imi sugereaza un anume tip de „garantie”.
– te asculta si pun cateva intrebari (pentru ce tip de tinuta? cu ce fel de decolteu? Cat de scurta/ lunga?) Cand revin cu ceva foarte apropiat de ceea ce iti doreai, mai ca iti vine sa le imbratisezi!
– iti fac cateva remarci atente, fie pentru a te incuraja sa incerci un alt model, fie ca sa iti sugereze ca haina aleasa nu ti se potriveste.
– poseda arta de a repera ce tu nu ai observat in magazin (la raft sau pe umeras) si, pentru ca te-a scanat in primele 2 secunde dupa ce ai intrat in magazin, stie ce marime sa iti recomande.
– isi aduc aminte de tine si desigur, cu cat mai des revii, cu atat mai bine va stii ce sa iti arate…
Hmmm… vreo 5 minute m-am tot gandit daca am intilnit „specimenele” din categoria „zane” 🙂 … de fapt am intilnit un „zan” ( atentie,era BARBAT!!!) la H&M Unirii …
Am intalnit si specimente in Zara care mi-au zis ca vai, da eu nu cred ca ai bani de haine de aici, cand i-am cerut sa imi arate mai multe modele de fuste; altii care mi-au zis sa am grija sa nu scap ceasul pe jos ca e scump (a50 lei) ca il stric, in conditiile in care eu aveam ceas de 10 ori mai scump la mana (normal ca nu observase) si altii care se uitau la mine de parca intrasem sa fur…
my best shopping experience a fost intr-un magazin din care nu am cumparat nimic. era un magazin chanel din amsterdam, unde am intrat impreuna cu o amica. era evident dupa cum aratam ca dintre noi doua cea care avea sanse considerabil mai mari sa cumpere era ea. totusi vanzatoarea, o doamna asiatica trecuta bine de 40 de ani, m-a vazut ca ma uitam la o geanta (modelul acela clasic chanel) si mi-a povestit timp de cateva minute istoria gentii si cum a creat-o mademoiselle cu buzunar special in interior pentru ascuns scrisorile de la iubiti :). s-a intamplat acum 2 ani si inca imi amintesc cu drag de chestia asta :). mi-a schimbat complet perceptia despre geanta aia care nici macar nu-mi placea prea mult inainte :).
Si eu, ca si Adina, ma intreb daca am intalnit vreodata zane. Nu, nici zani. Intalnesc in mod foooaaarte frecvent casiere si casieri. Imi doresc, uneori, sa fie o vanzatoare prin preajma cabinei unde probez, sa-mi aduca alta masura pentru fusta. Nu mi se intampla niciodata sa dau peste respectiva.
Ce sa zic de Zara (or mai fi si altii, sunt sigura), care, intr-o vreme, avea barbati la magazinul pt femei si femei la cel pt barbati. Ca, daca tot eram numa-n ciorapi, in cabina, numai de privirile unui post-adolescent n-aveam nevoie!
Super articol! L-am savurat inainte pe cel cu tipologia clientelor.
Ar fi ataaaaatea de spus despre doamnele (sarcasm) vanzatoare, dar cred ca tu ai facut un sumar foarte pertinent.
Mor de ciuda cand, desi binedispusa la intrarea in magazin, plec cu coada intre picioare ori din cauza abuzului de politete al doamnelor sus-numite, ba din lipsa oricarui interes fata de persoana mea, in conditiile in care ma invart foarte evident in cautare de ceva. Si nu e Sfantul Graal, ci sper sa gasesc o alta marime sau acelasi articol pe alta culoare.
Sunt sigura ca am avut parte de multe experiente placute, dar, pentru ca asa e natura umana, pe cele negative – si mult mai dese – mi le amintesc mai bine.
1.Ca regula generala, mi se pare ca modul in care sunt tratata difera enorm in functie de cum sunt imbracata: casual (in blugi) inseamna ca sunt de obicei tutuita/ nebagata in seama – ca doar in Romania la shopping te duci pe tocuri, non? vs. imbracata mai elegant – bunavointa vanzatoarelor creste semnificativ.
2. Zambet? Buna ziua? Ha! Chiar ieri am intrat intr-un magazin din segmentul superior de pret din Unirea si nu am avut parte de niciunul din aceste feedback-uri.
3. La Bata, in AFI, sefa de magazin (cred) a intrebat-o pe una din vanzatoare de fata cu mine in legatura cu o geanta care mi se pastra la casa cat ma mai uitam prin magazin: „Dar cu asta ce e? O mai cumpara?”. (In magazin eram doar noi trei, deci se auzea foarte bine :), iar geanta fusese gasita doar la insistentele mele, pentru ca vanzatoarea nu stia sa existe asa ceva).
P.S. Stiu foarte bine ce salarii se invart in industrie pentru am recrutat in domeniu si nu mi se pare asta in niciun caz o scuza. Cred ca lipsa de politete a vanzatoarelor din magazinele de moda este doar una din fatetele problemei numite customer service execrabil cu care ne confruntam in Romania, motiv pentru care imi cumpar majoritatea hainelor de pe site-uri din UK.
Foarte bun articolul si sincer esti norocoasa daca ai dat si de vanzatoare dragute si care sa aiba habar cu se mananca postul .
Eu pot sa spun ca pentru mine este un chin sa merg la cumparaturi din cauza lor,de regula se plimba dupa mine prin magazin de parca as intra sa fur.Mi s-a intamplat sa intru la proba si doamna vanzatoare sa dea draperia la o parte sa vada cum imi vine desi magazinul era plin ochi iar cea mai comica chestie din punctul meu de vedere am avut-o saptamana trecuta.
Am intrat intr-un magazin de lenjerie intima unde consilier era un barbat de 40 si ceva de ani,ce cauta un barbat in acel magazin nu am inteles dar era extrem de stresant.Incerca sa ma convinga sa cumpar chiloti portocalii ca toata lumea cumpara desi eu ii cerusem negri,ma certa ca nu vreau sa-mi cumpar chiloti tanga.”Dar esti tanara de ce nu iti iei asa, ca toate fetele asa isi cumpara,cand o sa fi batrana ce o sa porti”chiar nu aveam de gand sa-i dau lui explicatii referitoare la chilotii de pe mine,la un moment dat ii cerusem un sutien bleumarin iar el tot imi baga sub nas unul bej si unul rosu si se rastea la mine cand ii spuneam ca vreau bleumarin”haide doamnisoara,da asta bej sau rosu ce are?”
Numai nebuni angajeaza magazinele din Romania:))
Voi aveti impresia ca femeile alea au ajuns sa lucreze in magazine pentru ca si-au dorit? Uitati ca traim in Romania, unde ies absolventi din facultati pe banda rulanta, si o mica parte din ei ajunge sa profeseze in domeniu. Ceilalti se reprofileaza. Unii reusesc sa gaseasca ceva bun, altii raman blocati pe job-uri de genul celui despre care se face vorbire aici. Sa fii vanzator nu e o meserie pe care o alegi asa cum ai alege medicina, de exemplu. Femeile alea nu au o pregatire speciala pentru meseria asta, pregatire care sa se plieze oarecum si pe o inclinatie in acest domeniu. E un job pe care multe il privesc cu sila, si prin urmare nu e de mirare ca mergi intr-un magazin si te trezesti ca nu esti bagat in seama. Mai bine invatati voi sa va descurcati, sa citi eticheta cu pretul si marimea. Nu e greu sa te gandesti singur ce fel de produs iti trebuie si daca ai sau nu nevoie de el. Cand o sa invatati sa faceti asta, nu va veti mai simti nici agresate, nici ignorate.
Salut! Interesant articol :). Eu momentan imi permit sa cumpar haine doar din magazinele din mall gen Bershka, H&M etc. De aceea nu am aproape deloc contact cu personalul. Daca o marime nu imi convine ma schimb din nou si merg sa-mi iau alta, chiar daca pierd timpul. M-am obisnuit sa fac totul singura. Prespunun insa ca la magazinele din categoria superioara de pret este firesc sa ti se satisfaca anumite pretentii.
Din fericire, am întâlnit şi eu cateva zâne. Puţine, ce-i drept, dar măcar stiu ca de câte ori merg acolo am parte de asistenţă profesionistă. Per ansamblu însă, am ajuns sa evit intrarea în magazine, în special dimineaţa sau cand magazinele sunt aproape goale. Nu mai suport privirile suspicioase ale unor fătuci care te scanează de sus pana jos de parcă asteapta momentul să te prindă cu ceva în geanta sau datorită insistenţei şi a replicilor idioate ca ale acelora descrise în articol şi în comentarii. Si da, sunt de acord! Nu este vina lor, pentru unele sunt doar job.uri temporare, însă angajatorii lor trebuie să înţeleagă că astfel de atitudini nu aduc nimic bun brand.ului respectiv şi cred că ei sunt cei care ar trebui să investească în selecţia şi pregătirea lor . Altfel, vânt semeni, furtună culegi!