Premium
Motto: Trecutul ne ajută să înțelegem prezentul iar cunoașterea prezentului ne ajută să prevedem viitorul (autor necunoscut)
Introducere • Partea întâia. Evoluții în prima jumătate a secolului • 1. Datele de bază ale proiectărilor, metodă, ipoteze • 2. Rezultate. 2.1. Numărul populației în vârstă de 60 ani și peste. 2.2. Structura pe sexe și vârste • Partea a doua. Evoluții în a doua jumătate a secolului • 1. Populația în vârstă de 60 ani și peste. Evoluții, structura pe sexe și vârste 2. Întreaga populație (0-100 ani). Structura pe sexe și vârste • Remarci finale
Introducere
Îmbătrânirea populației este un proces inevitabil în evoluția de lungă durată a populațiilor. Ar putea exista falsa impresie că reducerea masivă a natalității în populațiile europene după mijlocul anilor 1960 ar putea avea un rol de frânare pe termen foarte lung a îmbătrânirii în deceniile care vin, la vârstele avansate ajungând generații în reducere a mărimii lor. Da, dar aceste generații au fost la fel de mici și la vârste tinere și adulte astfel că raportând populația vârstnică la întreaga populație proporția nu a fost și nu este influențată de reculul natalității și este în creștere. Accentuarea îmbătrânirii provine din creșterea considerabilă a speranței de viață la toate vârstele, inclusiv la cele avansate, menținând în viață un număr din ce in ce mai mare de peroane vârstnice și determinând majorarea proporției acestei populații. Este expresia imenselor progrese în lupta cu bolile. În țările cu emigrație importantă de populație tânără, cazul României după anul 1989, îmbătrânirea a fost accentuată și prin această componentă. Avantajate au fost și sunt țările de destinație a emigrației românești și în deosebi Italia, Spania, Germania, Regatul Unit.
Îmbătrânirea populației are numeroase consecințe economice și sociale. Costurile îmbătrânirii se reflectă în cheltuielile pe care societatea le face pentru asigurarea pensiilor, a ajutoarelor sociale, altor forme de intervenție, a locuințelor și așezămintelor destinate acestei populații, a programelor de socializare, a asistenței medicale pentru persoanele vârstnice dezvoltând maladii cu tratamente și tehnologii medicale costisitoare. Membrii mai tineri ai familiilor persoanelor vârstnice au și ei importante contribuții de susținere economică prin transferuri inter-generaționale. Pe plan politic dimensiunea și proporția vârstnicilor în populația electorală au implicații în opțiuni electorale și în determinarea peisajului politic al țărilor. Nu trebuie însă omise ori subestimate beneficiile aduse societății de persoanele vârstnice prin valorile științifice și culturale pe care le posedă, îndelungară experiență dobândită și talent artistic. Există însă printre efectele pozitive ale creșterii numărului de persoane vârstnice, odată cu creșterea speranței lor de viață, și cel al creșterii nepoților, o activitate extrem de importantă pentru familiile tinere în condițiile creșterii considerabile a ratelor de activitate economică în afara gospodăriei ale femeilor. Este un fel de dar la adresa populației din care fac parte.
Ceea ce se urmărește în acest articol este construirea unei radiografii a populației în vârstă de 60 ani și peste, pe vârste și generații, de la 60 la 100 ani, femei și bărbați, pentru deceniile care vin. Punctul de pornire este populația de 60 ani și peste pe vârste la 1 ianuarie 2023. Proiectarea se referă în mod privilegiat la populația rezidentă a țării de la ea provenind implicațiile economice, sociale și medicale viitoare în țară. Această populație este însă componenta dominantă a întregii populații cu domiciliu în țară. Nu putem prevedea acum felul cum va evolua migrația externă a actualei populații rezidente și cum se va schimba raportul dintre populația rezidentă și cea cu domiciliu în viitor. Adăugarea unei proiectări a populației vârstnice cu domiciliu în țară, rezidentă în țară ori în alte țări, întregește cunoașterea ansamblului populației.
Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2023 de 19055 mii iar cea cu domiciliu de 21936 mii. Diferența de 2881 mii ar reprezenta populația cu domiciliu în țară și reședința în alte țări. Probabil, această populație este în realitate mai mare. Populația în vârstă de 60 ani și peste în cele două populații este de 4901 și 5134 mii, diferența fiind de 233 mii. Este o diferență mică deoarece în populația rezidentă în alte țări predomină net populația de vârstă tânără și adultă.
De ce proiectarea se referă doar la populația în vârstă de 60 ani și peste? Autorul a urmărit numai proiectarea acestei populații pentru a oferi un cadru demografic detaliat al unei populații în ascensiune a numărului și proporției, populație căreia i se asociază implicații economice, sociale și medicale particulare. Cititorul va fi însă interesat de evoluția prospectivă în acest secol a întregii populații rezidente pe sexe și toate vârstele și în articol va găsi și evoluția ansamblului acestei populații pe sexe și vârste, de la 0 la 100 ani, în anii 2023-2100, așa cum apare în seria 2022 a Perspectivelor populației mondiale ale Diviziei de Populație ONU(DPONU) [1]. Autorul articolului cunoaște de multă vreme perspectivele DPONU până la sfârșitul secolului dar nu le-a prezentat până acum. Era un orizont mult prea îndepărtat și o anumită reținere a existat. Am trecut însă de mult de anul 2000, ne apropiem rapid de sfârșitul primului sfert al acestui secol și o viziune pe termen lung și foarte lung poate fi motivată.
Partea întâia. Evoluții în prima jumătate a secolului
1. Datele de bază ale proiectărilor, metodă, ipoteze
Proiectările pornesc de la distribuția populației rezidente și cu domiciliu în țară în vârstă de 30-59 ani pe sexe și vârste la începutul anului 2023. Alegerea vârstelor 30-59 ani este impusă de orizontul ales al determinării populației în vârstă de 60 ani și peste, anul 2053, la mijlocul secolului. La acea dată populația în vârstă de 30 ani la 1 ianuarie 2023 va ajunge la vârsta de 60 ani. Se impune un avertisment în cazul proiectării populației rezidente. Includerea în populația inițială a celei de 30-40 și în secundar a celei de 40-50 ani înseamnă ca această populație va face parte din populația rezidentă și în viitor. Este deci posibil ca locuitori rezidenți acum în România la aceste vârste să-și stabilească în viitor reședința în alte țări. Nu avem acum date și informații asupra acestui potențial, migrația externă în Europa, perturbată masiv de Pandemie, este influențată de crizele energiilor care au urmat și de stagnarea creșterii economice în țările de destinație a emigrației române fără perspective clare de reluare a unor fluxuri importante de imigranți în acele țări, economiile nesolicitând forță de muncă străină ca înaintea Pandemiei. În plus, implicațiile economice și de altă natură ale războiului din Ucraina nu pot fi cunoscute dar apasă Europa. În alți termeni, o tentativă de a cuantifica potențiale evoluții ale emigrației din cele două populații, rezidentă și cu domiciliu, nu are suport. Fluxurile migratorii în Europa nu vor mai arăta așa cum au fost înainte de Pandemie.
Metoda folosită în proiectare este cea larg răspândită a componentelor pornind de la populația pe vârste la începutul anului de bază (2023). Nefiind proiectată întreaga populație pe vârste nu s-a impus o ipoteză asupra ratei fertilității totale, indicatorul sintetic necesar determinării numărului anual de născuți. În proiectările DPONU pentru toate vârstele populației există ipoteze asupra celor trei componente, fertilitate, mortalitate și migrație externă (valori negative mari), prezentate în „Partea a doua. Evoluții în a doua jumătate a secolului”.
Singura componentă asupra căreia s-a adoptat o ipoteză în proiectarea populației în vârstă de 60 ani și peste cea asupra a mortalității, în termeni de nivel al speranței de viață și probabilitățile de deces/supraviețuire care i se asociază pe sexe și vârste. Speranța de viață pe vârste în România a recuperat reculul din anii 2000 și 2021 și este în ascensiune în anii 2022 și 2023. A admite continuarea regresului mortalității pe vârste apare ca ipoteză unică și au fost folosite probabilități de deces/supraviețuire din Seria 2022 a Perspectivelor Diviziei de Populație ONU. Experiența DPONU în cunoașterea manifestărilor mortalității pe sexe și vârste în timp este unică. Seria de proiectări publicate în anul 2023 este cea de-a 27-a serie. Este ușor de imaginat experiența acumulată și bogăția bazelor de date.
1.Rezultate
1.1 Numărul populației în vârstă de 60 ani și peste
Tabloul general al evoluției numărului celor două populații și schimbărilor care vor surveni în perioada 2024-2053 este cel din tabelul care urmează.
Numărul populației rezidente și al celei cu domiciliu în țară în vârstă de 60 ani și peste în anul 2023 și număr proiectat pentru anii 2025, 2030, 2040, 2050 și 2053 și schimbările din perioada 2023-2053
(Sursa: 2023: INS; ceilalți ani:proiectări ale autorului)
Surprinde dinamica atât de diferită a celor două populații în perioada 2023-2050-53 plecând de la efective inițiale similare – 4,9 și 5,1 milioane populație rezidentă și cu domiciliu. În anul 2050 efectivele ar ajunge la 6,1 și 7,6 milioane persoane. Întreg parcursul celor două populații până în anul 2053 este prezentat în (figura 1).
Dinamica diferită are originea în particularitățile din structura pe vârste a celor două populații inițiale în vârstă de 30-59 ani la 1 ianuarie 2023 și acțiunea lor în timp. Populația în vârstă de 30-59 ani la începutul anului 2023 este cea care va alimenta viitoarea populație în vârstă de 60 ani și peste chiar dacă se va reduce în timp ca dimensiune prin mortalitate. În populația cu domiciliu la vârstele menționate efectivele sunt considerabil mai mari comparativ cu efectivele din populația rezidentă și vor determina efective mai mari și în anii viitori în populația cu domiciliu în vârsta de 60 ani și peste. Este o populație care se află în totalitate cu domiciliul în țară, o parte din ea fiind în populația rezidentă în țară și o parte în populația rezidentă în alte țări. Această din urmă componentă contribuie la creșterea masivă a populației cu domiciliu în vârstă de 60 ani și peste în viitor dar nu și la dinamica populației rezidente în țară. În piramidele vârstelor populației cu domiciliu și populației rezidente în țară din ANEXA 1 diferențele menționate sunt extrem de vizibile.
Două evoluții particulare din figura 1 trebuie explicate, cele de la în începutul perioadei (zona A) și cele de la sfârșitul perioadei 2023-2053 (zona B). De unde apare stagnarea populației de 60 ani și peste în anul 2025 față de anul 2023? Populația având vârsta în ani împliniți de 60 ani la 1 ianuarie 2023 provine din generația 1962. În anii 2024-2026 vor ajunge la această vârstă supraviețuitorii din generațiile 1963–1966. Numărul de născuți a fost în regres moderat dar continuu în anii respectivi. Cu alte cuvinte, după anul 2023 vor intra în populația de 60 ani și peste efective în scădere moderată și vor asigura o populație de 60 ani și peste relativ stabilă ca număr în anii respectivi. Este însă o evoluție de scurtă durată pentru că începând cu anul 2028 ajung la vârsta de 60 ani generațiile foarte mari 1967-1968 și următoarele și populația în vârstă de 60 ani și peste va fi în expansiune numerică spectaculoasă. Reducerea ambelor populații în vârstă de 60 ani și peste după anul 2050 (zona B) provine din intrarea în această populație a primelor generații mici de după anul 1989.
Curbele din figura 1 scot în evidență o schimbare în evoluția populației vârstnice având semnificație istorică. După zeci de decenii de luptă împotriva bolilor însemnând ascensiunea spectaculoasă a speranței de viață și creșterea populației vârstnice cu toate implicațiile sale demografice, economice, sociale, medicale, asistăm după anul 2050 la instalarea regresului acestei populații. Momentul declanșării schimbării este același în proiectările autorului și în cele ale DPONU – mijlocul secolului când în populația de 60 ani și peste încep să intre generațiile mici născute după anul 1989.
Din această populație în regres vor face parte și pensionarii țării, proveniți din generații mici născute după anul 1989. La preocupările normale care există în societate față de implicațiile creșterii importante a numărului de pensionari odată cu ajungerea la vârstele de pensionare a persoanelor din generațiile mari 1967-1968 („cine ne va plăti pensia?”) se vor adăuga alte preocupări, de natură diferită, ale regresului numărului de pensionari. Iată cum apar cu mare decalaj în timp consecințe ale unor evoluții cu totul particulare ale natalității și migrației externe negative.
1.2. Structura pe sexe și vârste
Diferența dintre numărul femeilor și al bărbaților în vârstă de 60 ani și peste favorabilă net femeilor prin mortalitate mai mică se va reduce până la mijlocul secolului (figura 2).
Ipoteza DPONU asupra speranței de viață la naștere la femei și bărbați prevede o reducere a decalajului de la 8,7 la 7 ani, ceea ce înseamnă o reducere mai mare a mortalității pe vârste la bărbați și o anumită apropiere a valorilor speranței de viață la naștere. Surprind valorile scăzute ale speranței de viață la naștere în proiectările DPONU în anul 2022, anul de bază al proiectărilor Diviziei. Sunt net inferioare valorilor rezultate din tabelele de mortalitate și ale autorului și ale INS. O investigație rapidă în datele folosite de DPONU asupra populației și deceselor pe sexe și vârste pentru anul 2022 indică date identice la populație și date mult mai mari în distribuția deceselor pe vârste, ceea ce este inacceptabil. Au datele noastre demografice anuale unele imperfecțiuni dar nu în cazul numărului de decese (ceea nu este cazul la distribuția lor pe cauze de deces (dar aici problemele țin de Ministerul Sănătății)).
Regăsim în curbele din figură stagnarea numărului populației din anii 2023-2027 și instalarea declinului populației la mijlocul secolului, tratate deja ca mecanism pentru întreaga populație.
În structura pe vârste a populației rezidente de 60 ani și peste până la mijlocul secolului sunt așteptate schimbări considerabile provenite din dimensiuni variabile ale generațiilor care vor întra în această populație. O primă evaluare a schimbărilor așteptate o putem face urmărind evoluția numărului populației de 60 ani și peste din principalele grupe cincinale de vârstă (figura 3). Nu trebuie omis faptul că ne aflăm în fața unei populații care va fi compusă din supraviețuitori ai generațiilor 1917-1989. Nu va există deci până la mijlocul secolului impact provenit de la generațiile mici născute după anul 1989. Va exista însă impact major în a doua jumătate secolului.
Ne aflăm astăzi în apropierea momentului în care generațiile 1967-1968 și cele care au urmat, generații mari, ajung în populația de 60 ani și peste. La începutul anului 2028 generația 1967 va avea 60 de ani, în anul următor o va urma generația 1968 și apoi li se vor alătura în anii următori generațiile următoare, cu efective mari. Marile diferențe dintre mărimea generațiilor 1967-1968 și următoarele, pe de o parte, și generațiile mici din anii 1957-1966, pe de ală parte, vor marca întreaga structură pe vârste în viitor.
Populația în vârstă de 60-64 ani este astăzi cea mai numeroasă la nivelul grupelor cincinale și îi putem urmări parcursul demografic in figură. Se vor afla în această grupă de vârstă ca noi intrate generațiile 1967 și 1968 și apoi generațiile 1969-1971. Ele vor determina mărimea întregii grupe cincinale la începutul anului 2032 – 1,5 milioane locuitori, fără echivalent istoric. Este punctul A1 din figură. Va urma regresul numărului prin efectele mortalității și putem vedea că va ajunge la 1,1 milioane în anul 2053, capătul proiectărilor noastre. În anul 2037 cele 5 generații mari vor fi în grupa de vârstă următoare, 65-69 ani, apoi în grupele 70-74, 75-79 și 84-84 ani. Acest exercițiu grafic, poate întortocheat și plictisitor, ilustrează modul în care se schimbă structura pe vârste în timp și modul în care mari diferențe de efective ale generațiilor își transmit efectele în timp cu aceleași diferențe în mod automat. Exercițiul poate duce la mai buna înțelegere a particularităților din structurile pe vârste ale populației în vârstă de 60 ani și peste în anii 2023, 2038 și 2053. Spectaculoasele structuri pe sexe și vârste/generații ale populației în vârstă de 60 ani și peste în cei trei ani sunt cele din figura 4.
Pentru a favoriza și facilita compararea piramidele au fost incluse într-o singură figură, poate prea încărcată cu date și informații. În toate se remarcă o superioritate numerică a femeilor la toate vârstele, rezultat al mortalități mai scăzute. Baza piramidei pentru anul 2023 este afectată de reducerea pronunțată a dimensiunii generaților 1956-1962, ani de scădere a natalității. Vârsta medie este foarte ridicată, cum era de așteptat, 71 de ani la bărbați și cu un an mai mult la femei. Celelalte două piramide care urmează au mai multe deformări în structură, ecouri ale variațiilor natalității în timp. Piramida populației pentru anul 2038, an median al întinderii proiectărilor, 2023-2053, evidențiază marile diferențe numerice între generațiile mai mici născute în anii 1957-1966 și generațiile foarte mari și mari 1967-1968 și cele care au urmat. Se observă și perturbarea produsă în anul 1974, când numărul născuților a crescu brusc după modificarea reglementărilor asupra accesului la întreruperea sarcinii, anii din zona A, devenite și mai restrictive. Piramida populației pentru anul 2053 are și mai multe deformări, creșterea din anul 1974 nu a durat mulți ani și natalitatea a fost în regres iar în anul 1984 o altă reglementare restrictivă și mai dură a fost adoptată și numărul născuților a crescut din nou în anii din zona B. Îngustarea bruscă a lățimii piramidei după vârsta de 84 ani nu este altceva decât trecerea de la efective pe vârste mari din generațiile 1967-1971 la efectivele mici ale generațiilor dinainte de anul 1967. Supra-îmbătrânirea populației în vârstă de 60 ani și peste se va accentua, vârsta medie ar crește de la 70,8 ani în anul 2023 la 73,5 în anul 2053 la bărbați și de la 72,2 la 75,1 ani la femei.
Rezumând, populația de 60 ani și peste va ajunge la nivelul cel mai ridicat în anul 2050 – 6132 mii, și se va reduce moderat în anii 2051-2053, la 6125, 6090 și 6053 mii. Creșterea în perioada 2023-2052 ar urma fie de 1,1 milioane, însemnând un progres de 23 la sută. După anul 2053 vor ajunge la vârste de 60 ani și peste generațiile mici și regresul va fi mult mai important. Va fi prezentat în Partea a doua a articolului, alături de evoluția întregii populații pe vârste (0-100 ani) din proiectările DPONU.
Partea a doua. Evoluții în a doua jumătate a secolului
În propriile proiectări s-a folosit populația de la 1 ianuarie 2023 rezultând deci populații proiectate la 1 ianuarie pentru anii 2024-2053. Proiectările DPONU folosesc populația anuală la mijlocul anului, la 1 iulie. Opțiunea autorului pentru 1 ianuarie este motivată de faptul că numai la începutul anului populația de la oricare vârstă în ani împliniți provine de la o singură generație. La 1 iulie populația provine din două generații. Marile variații din structura populației țării noastre pe vârste se vor regăsi în populația proiectată și cunoașterea mărimii generațiilor favorizează înțelegerea originii variațiilor structurale în timp
Evoluțiile populației în vârstă de 60 ani și peste în anii 2024-2053 prezentate în prima parte rezultă din proiectări elaborate de autor ale populației în vârstă de 30-59 ani la începutul anului 2023 pentru a putea obține populația în vârstă de 60 ani și peste pe vârste și generații până la începutul anului 2053, deci la mijlocul secolului. Am motivat opțiunea. Cred însă că cititorii ar putea fi interesați și de evoluțiile din a doua jumătate a secolului ale populației în vârstă de 60 ani și peste dar și ale întregii populații din proiectările DPONU.
Populația în vârstă de 60 ani și peste. Evoluție, structura pe sexe și vârste
Debutul declinului populației în vârstă de 60 ani și peste la începutul celei de a doua jumătăți a secolului prin intrarea generațiilor mici născute după anul 1989 ar urma să se intensifice considerabil în timp și în figura 5 se poate vedea curba pronunțat descendentă din proiectările Diviziei de Populație ONU având orizont final lanul 2100.
Curbele din perioada 2023-2053 din proiectările autorului și ale DPONU sunt coerente în nivel și în schimbări. Diferența dintre valorile proiectate de autor și valorile DPONU în anul 2040 este de 170 mii persoane la valori globale în jur de 6 milioane. Nu poate fi considerată semnificativă într-un exercițiu prospectiv complex și de mare întindere. Originea diferențelor se află în folosirea populației pe sexe și vârste la începutul anului în proiectările autorului și la mijlocul anului în proiectările DPONU. În populații în declin prima populație este mai mare. În plus, în proiectările DPONU ipoteza prevede migrație externă netă negativă importantă.
Reducerea dimensiunii populației de 60 ani și peste nu înseamnă și reducerea proporției acestei populații în ansamblul populației. Dimpotrivă, ea va fi în ascensiune în toți anii următori, ajungând la imensa proporție de 38 la sută la sfârșitul secolului potrivit proiectărilor DPONU. Evoluția numărului și proporției populației în vârstă de 60 ani și peste sunt prezentate în figura 6.
Se poate observa că în evoluția masiv descendentă a populației de 60 ani și peste în a doua jumătate a secolului avem o perioadă, 2080-2100, în care declinul își reduce intensitatea, în zona B, față de un declin rapid în anii anteriori, în zona A. Dacă vom coborî la nivelul mărimii generațiilor de proveniență a populației de 60 ani și peste în perioada menționată vom observa că de fapt este vorba de pătrunderea masivă a generațiilor mici de după anul 1989. Cele două evoluții din A și B își pun în mod automat amprenta pe evoluția proporției populației de 60 ani și peste, stagnare în perioada 2050-2080, în zona C și reluare a majorării proporției după anul 2080, în zona D, pe fondul menționatei reduceri mai lente a populației de 60 ani și peste din zona B.
Schimbările ce urmează să aibă loc în structura pe vârste pe termen lung nu pot fi decât foarte mari și în figura 7 pot fi examinate structurile pe vârste ale populației în vârstă de 60 ani și peste în anii 2075 și 2100. Sunt piramide cu forme total neobișnuite și numai proiectări pe termen foarte lung cu o constanță a ratelor de fertilitate pe vârste (corespunzătoare unei rate a fertilității totale de 1,7 copii la o femeie din proiectările DPONU) pot conduce la regularități neobișnuite în efectivele de născuți și deci în populația pe vârste. Amploarea schimbărilor din structura pe vârste poate fi evidențiată elocvent dacă se vor compara aceste piramide cu cele din figura din Anexa 1 pentru anii 2023 și 2053.
Întreaga populație a țării. Structura pe sexe și vârste
Această ultimă secțiune a articolului este dedicată prezentării sintetice a rezultatelor proiectărilor DPONU pentru întreaga populație rezidentă a țării în a doua jumătate a secolului. Ne vom opri doar la structurile populației rezidente pe sexe și vârste în anii 2053, 2075 și 2100. Le vom plasa însă într-un cadru de referință mai larg, cu includerea piramidelor populației din anii 1990 și 2020 (figura 8), pentru a evidenția mai bine și mai semnificativ marile schimbări care ar putea avea loc în populația țării în acest întreg secol în ipotezele DPONU proprii variantei Medii a proiectărilor, apreciată a constitui cea principală într-un set de proiectări. Ipoteze: (i)-rata fertilității totale va oscila ușor în jurul valorii de 1,7 copii la o femeie (este și nivelul INS din anul 2022); (ii) – speranța de viață la naștere au urma un curs ascendent continuu, la femei de la 77,6 ani în anul 2022 la 84,2 ani în anul 2050 și 90,4 ani în anul 2100 iar la bărbați valorile sunt de 70,7 ani, 78,8 și 86 ani; (iii)-migrația externă netă ar fi negativă pentru întreaga perioadă a proiectărilor, 610 mii persoane în anii 2024-2053 și 376 mii persoane în perioada 2054-2100. Ar însemna o pierdere de 986 mii persoane în întreaga perioadă 2024-2100. Ipotezele sunt un simplu exercițiu și nu pot fi apreciate ca realiste.
Se poate vedea în piramida pentru populația anului 1990 marile deformări din populația țării în secolul trecut cauzate de cele două războaie mondiale, regresul ferm și important al natalității din anii 1957-1966 și dimensiunea apreciabil mai marea a generațiilor 1967-1989 în urma măsurilor brutale și forțate luate de vechiul regim în toamna anului 1966 și devenite și mai restrictive în accesul la întreruperea sarcinii în anii 1974 și 1984. Peste 30 de ani, în anul 2020, deformarea provocată de Primul Război mondial nu mai apare, iar cea provocată de al Doilea Război Mondial este minoră ca mărime, în zona B. Celelalte două deformări, C și D, rămân importante. Apar la baza piramidei generațiile 1990-1999 , mai mici, omogene ca mărime în zona E. Peste alți 30 de ani, în anul 2053, schimbările sunt mai importante și forma tradițională a piramidei rămâne doar în istorie. O formă nouă, cu dezechilibre între populația tânără, adultă și, mai ales, vârstnică. Populația ar ajunge la 17,1 milioane locuitori. Derapajul se accelerează în a doua jumătate a secolului toate mecanismele întărindu-și forța destructivă. Forma piramidei nu diferă semnificativ de cea anului 2053 dar dispar deformările moderate de la vârstele 65-85 ani în piramida 2053 (în zona D a acesteia). În numai 23 de ani, până în anul 2075, populația ar scădea cu peste 2 milioane locuitori atingând 15 milioane. În ultimii 25 de ani ai secolului prăbușirea este și mai catastrofală, la sfârșitul secolului populația rezidentă ar ajunge la numai 13,1 milioane, 38 la sută fiind în vârstă de 60 ani și peste. Singurele vârste la care în anul 2100 ar fi în viață supraviețuitori ai populației inițiale, de la 1 ianuarie 2023, ar 76-100 ani (generațiile 1999-2023, stinghere în felul lor și întrebându-se cum de generațiile care le-au urmat au fost atât de mici…).
Perioada 2022-2100 ar marca un declin de peste 6 milioane de locuitori. Forma stranie a piramidei în anul 2100 ar fi cea care ar urma să se conserve după anul 2100 dar cu efective în regres la toate vârstele și ajungându-se la o schimbare greu de imaginat: piramida ar cosemna o inversare pe verticală a efectivelor pe vârste, însemnând o populație ajunsă în stare de ne-sustenabilitate și având un singur drum.
*
Este bine ca cititorii să știe că în anul 2023 au fost publicate și proiectările Eurostat [2]. Sunt diferențe mari între cele două seturi de proiectări. Populația în anul 2100 ar ajunge la 13,1 milioane locuitori în Varianta medie a DPONU iar în Scenariul de bază al Eurostat la 14,6 milioane. Găsim ușor explicația marii diferențe examinând ipotezele. Migrația externă netă la DPONU este negativă de aproape 1 milion locuitori, în timp ce în poiectările Eurostat România ar urma să aibă migrație netă negativă de 0,4 milioane persoane în anii 2023-2044 și o migrație netă pozitivă în anii 2045-2100 de 1, 5 milioane. Înseamnă la nivelul întregii perioade 2023-2100 o migrație netă pozitivă de 1,1 milioane persoane. Și ipotezele asupra speranței de viață la naștere și ale ratei fertilității totale sunt sensibil mai generoase la Eurostat. Gradul de incertitudine la un orizont foarte îndepărtat este și el foarte mare iar opțiunile specialiștilor pot diferi considerabil. Ei au însă să curajul să adopte demersul cel mai dificil: să construiască viitorul, așa cum îl văd. Opțiunea autorului pentru proiectările DPONU este motivată de existența unei multitudini de instrumente și indicatori care facilitează proiectarea mortalității pe vârste și deci proiectarea populației.
*
Remarci finale
La nivelul întregii perioade 2024-2100 urmează a avea loc dezvoltări demografice remarcabile prin amploare și profund negative prin multiple implicații. Dintr-o anumită perspectivă ca expresie a performanței societății în reducerea mortalității și ascensiunea impresionantă a speranței de viață. Din altă perspectivă, ca expresie a unor schimbări radicale la nivelul deciziilor cuplului, ale femeii de avea ori nu avea copii, câți copii și când. Domină deciziile de a avea un singur copil ori deloc. În nu multe cazuri de a avea 2 copii. Decizii motivate de costul copilului (educație, sănătate, alimentație, îmbrăcăminte, locuință, petrecere a timpului liber, dotare cu echipamente IT&C), de dorința unei cariere profesionale de succes și bine remunerată, a unui standard de viață ridicat, a unei locuințe confortabile, a unor vacanțe costisitoare. Chiar de căutarea excesivă a luxului în unele cazuri. Migrația externă netă negativă uriașă de după anul 1989 a creat un imens gol în populația rezidentă tânără accelerând procesul de îmbătrânire și reducând numărul născuților în țară, contribuind suport pentru natalitatea din Italia, Spania, Germani, Regatul Unit și din alte țări. Toate aceste dezvoltări demografice poartă însă un mesaj dramatic și tulburător pentru viitorul țării. Iată costul pe termen lung și foarte lung al scăderii natalității după anul 1989 și menținerii ei la valori foarte scăzute și al imensei migrației externe. Societatea se cuvine să cunoască acest viitor și îndeosebi cei care sunt și vor fi chemați să vegheze la destinele populației și țării. Nici una dintre generoasele și provocatoarele măsuri de stimulare a natalității din programul de guvernare al actualei coaliții nu a fot aplicată. Și nici nu va fi în anii care vin cu bugete nerealiste, scârțâind din toate încheieturile și cu imens deficit deja programat pentru următorii doi ani.
Comisia Europeană nu a neglijat starea demografică a Statelor Membre ale Uniunii. Există de mai multă vreme preocupări față de evoluțiile negative și viitorul sumbru anunțat de toate proiectările populației. Există însă diferențe între State, măsurile de susținere a familiilor cu copii, a copiilor și mamelor sunt diferite și adoptarea unor măsuri comune nu ar avea unanimitate (datorită marilor resurse pe care le-ar impune astfel de programe și modului de repartizare pe țări). Formulările din documentele Comisiei, mereu aceleași, pot fi sintetizate ca formă și conținut în pasajul care urmează din raportul The Impact of Demographic Change in a changing environment, 2023 [3]: „Acest Raport follow-up confirmă caracterul orizontal al tranziției demografice. Demografia stă la baza tuturor politicilor și cere ca factorii de decizie politică, la toate nivelele, să se angajeze într-o coordonare complexă datorită varietății actorilor care trebuie să fie informați și implicați. Cu toate acestea, tocmai de această multidimensionalitate a demografiei care prezintă o oportunitate trebuie profitat prompt, pentru ca UE să fie în fruntea ca actor și inovator în acest domeniu”.
Privind evoluțiile din țara noastră și din celelalte țări ale Uniunii Europene, din întreg spațiul european în acest prim sfert de secol și perspectivele care se deschid, ar putea fi util să ne amintim de cuvintele celui mai cunoscut demograf canadian, Anatole Romaniuc (1924-2018, născut în Bucovina), scrise la sfârșitul secolului trecut, în anul 1998: „Destinul Europei în mersul ei spre noile orizonturi ale secolului 21 se va decide, înainte de toate, pe plan demografic‟ [4]. Dinamica populațiilor țărilor UE-27 în perioadele 2022-2050 și 2050-2100 din Addendum pare a fi argument pentru aprecierile lui Anatple Romaniuc.
R e f e r i n ț e
Institutul Național de Statistică. Baza de date TEMPO, Anuarul demografic 2015, publicația anuală
Evenimente demografice, comunicate de presă asupra populației rezidente pe vârste la 1 ianuarie.
[1] Department of Economic and Social Affairs, Population Division,
World Population Prospects 2022 (https://population.un.org/wpp/).
[2] Eurostat. EUROPOP2023-Population projections at national level (2022-2100).
[3] European Commission, Secretariat-General, The Impact of Demographic Change
in a changing environment, Publications Office of the European Union, 2023 (https://commission.europa.eu/system/files/2023-01/Demography_report_2022_0.pdf).
[4] Romaniuc, A. 1998. L’Europe face à son destin démographique. Reflets et perspectives de la vie économique (De BoeckUniversité, Belgium) 37:83–99.
ANEXA 1
Proiectata creșterea net diferențiată a populației cu domiciliu și cu reședința în țară
Populația în vârstă de 60 ani și peste cu domiciliu și cea rezidentă nu diferă sensibil ca dimensiune la 1 ianuarie 2023: bărbați – 2145 mii și 2032 mii; femei – 2989 mii și 2879 mii. Nu diferă deoarece populația vârstnică se află în țară, ca populație rezidentă, migrația externă a acestei populații fiind doar moderată. Nici distribuția pe vârste nu diferă semnificativ și cele două piramide practic se suprapun. În anul 2053 cele două piramide Piramidele celor două populații în anul 2053 sunt însă net diferite între 60 și 85 ani, reflectând o populație cu domiciliu considerabil mai mare. Unde se află originea acestei diferențe?
Populația cu domiciliu în vârstă de 30-59 ani la 1 ianuarie 2023, din care va proveni populația cu domiciliu în vârstă de 60 ani și peste în anul 2053 , era de 15,3 milioane iar cea rezidentă de 13 milioane. Diferența se va menține iar din viitoarea populație cu domiciliu în vârstă de 30-40 ani și în secundar de 40-50 ani o fracțiune importantă va fi în populația rezidentă în alte țări afectând mărimea populației rezidente în țară de la aceste vârste. De aici provine menționata diferență structurală.
Generațiile foarte mari 1967-1968 vor face parte din populația de 60 ani și peste începând cu anul 1929 și vor amplifica masiv populația de 60 ani și peste dar efectivele lor după vârsta de 85 nai scad dramatic prin mortalitate foarte ridicată la aceste vârste iar prezența lor în piramide la vârstele de 85 nai și peste este minoră, ceea ce explică forma piramidei la aceste vârste.
Cum se poate explica faptul că piramida vârstelor a populației cu domiciliu indică o creștere substanțial mai mare decât cea a populației rezidente în anul în perioada 2023-2050? Prin particularitățile celor două populații asupra mărimii și structurii pe vârste. Populația cu domiciliu în vârstă de 30-59 ani la 1 ianuarie 2023, din care va proveni populația cu domiciliu în vârstă de 60 ani și peste în anul 2053 , era de 15,3 milioane iar cea rezidentă de 13 milioane. Diferența se va menține iar din viitoarea populație cu domiciliu în vârstă de 30-40 și, posibil, 40-50 ani o fracțiune importantă va fi în populație rezidentă în alte țări afectând mărimea populației rezidente în țară la aceste vârste.
ANEXA 2
Posibila istorie a întregului parcurs al vieții generației foarte mari 1968
Proiectarea populației în vârstă de 60 ani și peste cu domiciliu în țară în varianta autorului se întinde pe anii 2024-2053 întrucât s-a luat în considerare ca populație inițială a proiectării numai populația în vârstă de 30-59 ani la 1 ianuarie 2023. Pentru unele generații, în funcție de vârsta la 1 ianuarie 2023, este posibilă proiectarea populației până la epuizarea naturală a generației și s-a reținut vârsta de 105 ani. Vor fi supraviețuitori și după această vârstă dar în număr foarte mic. Generațiile 1967 și 1968 au avut la naștere efective de 528 și 526 mii născuți, aproape dublu față de generația 1966. Parcursul generațiilor foarte mari 1967 și 1968 poate fi de interes particular și în figura care urmează poate fi examinată evoluția membrilor generației 1968 de la naștere până la epuizarea naturală la vârsta de 105 ani. Sunt două componente ale seriei, valorile proiectate după vârsta de 54 ani a generației la 1 ianuarie 2023 până la 105 ani și adăugate valorile la vârstele 0-53 ani din anii 1968-2023. Această a doua componentă a impus investigații retroactive nu comode de identificare a surselor de date adecvate și de armonizare a lor pe ani calendaristici și vârste la 1 ianuarie. Datele pentru generația 1968 sunt mai complete. Dar eforturile au meritat și putem cunoaște acum, în abordare inedită, cum au evoluat ca număr femeile și bărbații născuți în anul 1968 până la 1 ianuarie 2023 și, prin proiectare, posibila evoluție pentru anii 2024-2075, la vârstele de 55-105 ani. În desenul celor două curbe din figură există aluri generale identice normale și o diferențiere de mare semnificație. Alura generală este descendentă și provine din efectele creșterii mortalității pe măsura avansării în vârstă. După vârsta de 55 ani cele două curbe au parcurs diferit, mortalitatea bărbaților fiind apreciabil mai mare. Diferențierea înseamnă inversarea pozițiilor curbelor după anul 2018 la vârstele de 55 ani și peste. Cu alte cuvinte, superioritatea numerică a bărbaților la naștere, 51 la sută din născuții anului 1968, se reduce prin mortalitate mai mare și după vârsta menționată femeile din generația 1968 devin mai numeroase decât bărbații. În felul acesta se explică și de ce procesul de îmbătrânire demografică este mai intens la femei.Apare o iregularitate a numărului la ambele sexe în anul 1992 față de anul 1991. Explicația o găsim în faptul că populația din anul 1992, provenită de la recensământul din același an, este mai mică cu 58 de mii față de anul 1991, mai mult decât dublă în raport cu scăderea din anul 1991. Pe de altă parte, după datele INS, numărul emigranților cu schimbare a domiciliului în alte țări a fost în anii 1991-1992 de 141 mii.
Addendum
Declinul populației în țările UE-27 în acest secol
Boala denatalității nu este proprie doar României. Ea a cuprins toate țările est- europene după căderea regimurilor comuniste, în noile realități politice, economice și sociale, unele afectând considerabil nivelul de trai, asistența medicală, educația. Aceste noi realități au provocat regresul natalității, menținută de regimurile comuniste la un nivel moderat superior celui din țările europene capitaliste. Regresul fost în anii 1990 îndeosebi. Instalarea reformelor și dezvoltarea economică au refăcut nivelul de trai în timp dar natalitatea nu s-a mai redresat pe fondul șocului și durității tranziției și apariției incertitudinii. În timp denatalitatea s-a instalat și în celelalte țări din Uniunea Europeană. Drept rezultat, scăderea naturală s-a instalat în cele mai multe dintre ele și populația a intrat în declin. Cu un nivel al ratei fertilității totale inferior nivelului de înlocuire a generaților (2 copii la o femeie) declinul populației se instalează automat în timp și în cele două figuri care urmează putem vedea unde ar duce astfel de valori asupra dinamicii populației după aceleași proiectări ale DPONU. Populația ar fi în declin în perioada 2022-2050 în 18 State Membre. Ar urma să aibă în anul 2050 o populație superioară celei din anul 2022 doar 9 țări: Luxemburg, Irlanda, Suedia, Cipru, Danemarca, Belgia, Olanda, Franța și Cehia. În partea a doua secolului declinul s-ar instala în 3 dintre aceste țări, Belgia, Franța și Olanda, iar dimensiunea acestuia ar determina 3 declin la nivelul întregii perioade 2022-2100. Poziția României? Între țările care ar urma să aibă declin al populației în cele două perioade România ar avea o poziție mediană.
Comentariu
„Dacă ne uităm pe statistici suntem cel mai bolnav popor din lume‟
Acestea sunt cuvintele Premierului rostite la 8 aprilie la Institutul Clinic Fundeni. Nu știm ce statistici comparative a consultat. Iată statisticile Eurostat asupra nivelului speranței de viață în țara noastră în contextul țărilor UE-27 și vom putea aprecia cât de bolnavi sunt românii.
Speranța de viață la naștere a fost în anul 2022 de 71,9 ani la bărbați și 79,5 ani la femei. Față de valorile medii pentru populația UE-27 aceste valori sunt cu 6,6 ani (!) mai mici la bărbați și cu 4,5 ani la femei. Un bărbat din România trăiește deci cu aproape 7 ani mai puțin decât un bărbat din celelalte 26 de țări ale Uniunii Europene. În clasamentul țărilor din UE-27 România se află la periferia acestuia la bărbați, alături de Letonia, Lituania și Bulgaria și alături doar de Bulgaria la femei.
Speranța de viață la vârsta de 65 ani a fost în anul 2022 de 14,1 ani la bărbați și 18,2 ani la femei. România se plasează în aceeași periferie a clasamentului țărilor din UE-27, alături de Bulgaria, Letonia și Lituania la bărbați și doar lângă Bulgaria la femei. Sunt valori mai mici decât cele medii în populația UE-27 cu 3,7 ani la bărbați si cu 3 ani la femei.
Mai mult, speranța de viață la naștere la bărbați este în stagnare a nivelului după anul 2013 și crește modest la femei. Atunci când astfel de dezvoltări au loc într-o populație cu cele mai mici valori ale speranței de viață în Europa apare un mare semn de întrebare și un mare semnal: ce se întâmplă atât de negativ în infernala mașinărie a factorilor determinanți ai stării de sănătate, ai morbidității, ai mortalității și în sinteza acesteia – speranța de viață?
Cum să nu aibă o stare precară a sănătății, morbiditate și mortalitate ridicate ridicată o populație care are cea mai scăzută durată medie a vieții în UE-27?
Datele asupra numărului de concedii medicale comentate de Premier par anormale, a nu fi în regulă. Date pentru alte țări ar fi arătat cât de anormale sunt cele din România și atunci am putea reflecta la proporția pe o care are această fațetă a corupției(*) în raporturile medic-pacient. Se știe de când lumea că la noi pacientul ′lasă′ ceva medicului (cerut, direct ori indirect, sau necerut)
(vezi: Life epectancy by age and sex).
(*) Corupție: stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie (Dexonline)
