Inteligenta

de gândire, problemă, rezolvare, iniţiativă, succes, talent, perspectivă, viteză,
manţă, inteligenţă spaţială, emoţii, Gardner, Ceci, Anderson, cultură, civilizaţie,
e*, tridimensional, teorie, creativitate, cercetări, mediu, limbaj, semantică, intel
al-kinestezică, sunet, culoare, geometrie, inteligenţă logică-matematică, rezolv
, talent, perspectivă, viteză, memorie, performanţă, inteligenţă spaţială, emoţii

Inteligenţa
Anderson, cultură, civilizaţie, context, ngware*, tridimensional, teorie, creativita
prezentare, studii de caz,
limbaj, joc, semantică, inteligenţă corporal-kinestezică,de inteligenţă
teorii, teste sunet, culoare, geome
enţă logică-matematică, dans, teoria experienţială, creion, inteligenţă lingvistic
ă, Binet, Weschler, chestionar, fidelitate, statistică, test, inteligent, supradotat,
e, imagine, inteligenţă interpersonală, informaţie, înţelegere, numere, vocabula
ă, vârstă cronologică, teoria triarhică, inteligenţă muzicală, emotional quotient,
intervievator, familie, educaţie, complexitate, teoria, Andrada, bioecologică, c
experienţială, creion, inteligenţă lingvistică, hârtie, practică, Binet, Weschler, c
te, statistică, inteligent, supradotat, retard, Codrin, test, matrice, Vlad, imagin
rsonală, informaţie, înţelegere, numere, vocabular, vârstă mentală, vârstă cron
riarhică, inteligenţă muzicală, emotional quotient, scor, mit, eşantion, interviev
ie, complexitate, teoria bioecologică, voi, performer, codificare, mesaj, compar
ament, componentă, dovezi, înţelegere, Amalia, temperament, Ioana, volatil,
cauză, efect, lucrări, psihoterapie, sănătate, subteoria contextuală, proces de
zolvare, scop, iniţiativă, rezolvare, fidelitate, succes, Andrei, perspectivă, vite
manţă, inteligenţă spaţială, emoţii, Gardner, Ceci, Anderson, cultură, civilizaţie,
r tridimensional, teorie, creativitate, cercetări, mediu, limbaj, semantică, intelig

viziuni măsurare teorii eq concluzii
terminologie istorie înţelegerea modernă

Inteligenţă
capacitatea de a înţelege uşor şi bine, de a sesiza
ceea ce este esenţial, de a rezolva situaţii sau probleme noi
pe baza experienţei acumulate anterior.

Provenienţă
intelligere = a relaţiona, a organiza;
interlegere = stabilirea de relaţii între relaţii.

Relaţiile între relaţii pot fi, în particular,
relaţii între (relaţii între (… relaţii …))
şi anume o adevărată recursivitate!
ns, proces de gândire, problemă, rezolvare, iniţiativă, succes, talent, perspectivă, viteză, memorie, pe
inteligenţă spaţială, emoţii, Gardner, Ceci, Anderson, cultură, civilizaţie, context, ngware*, tridimensio
eativitate, cercetări, mediu, limbaj, rromaantică, inteligenţă corporal-kinestezică, sunet, culoare, 3/70,


Terminologia sugerează faptul că inteligenţa depăşeşte
gândirea care se limitează la stabilirea relaţiilor dintre
însuşirile esenţiale ale obiectivelor şi fenomenelor şi nu a
relaţiilor între relaţii.

Cât de complexă este această latură a personalităţii, reiese
din modul ei de abordare în istoria filozofiei şi psihologiei.

Părerile faţă de inteligenţă au oscilat de la acceptarea şi
sublinierea rolului ei în cunoastere până la eliminarea ei
din existenţa umană.



Buddha Platon Leonardo Pascal Hegel
(-563, -483) (-428, -347) (1452, 1519) (1623, 1662) (1770, 1831)

Era Noastră
(anul 1)

Socrate Montagne Kant Schopenhauer
(-563, -483) (1533, 1592) (1724, 1804) (1788, 1860)



Buddha Siddhārtha Gautama (-563, -483)
eliberarea omului de inteligenţă pentru a ajunge la cea
mai înaltă formă de fericire.

Platon (-428, -347) şi Socrate (-469, -399)
inteligenţa îi permite omului să înţeleagă ordinea lumii
şi să se conducă pe sine însuşi.

Gândirea occidentală: inteligenţa era atributul fundamental
al omului, care face din om ceea ce el este.

Gândirea orientală: importanţa inteligenţei era redusă.


Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770, 1831)
raţionalitatea inimii, voinţei se găsesc doar în universa-
litatea inteligenţei şi nu în singularitatea sentimentului.

Michel Eyquem de Montagne (1533, 1592)
inteligenţa formează imagini eronate despre
Dumnezeu, oameni şi lume.

Immanuel Kant (1724, 1804)
în uniune cu sensibilitatea, numai din această întrepă-
trundere totală şi absolută izvorăşte cunoaşterea.



Leonardo di ser Piero Da Vinci (1452, 1519)
leagă inteligenţa de sensibil, înaintea filozofului
Immanuel Kant.

Blaise Pascal (1623, 1662)
consideră că inteligenţa este inhibată
de afectivitatea debordantă.

Arthur Schopenhauer (1788, 1860)
consideră că inteligenţa este subordonata voinţei,
singurul element primar şi fundamental.



René Descartes (1596, 1650)
se pare că a dat definiţia cea mai apropiată
de înţelegerea modernă a inteligenţei:

“Mijlocul de a achiziţiona o ştiinţă perfectă
privitoare la o infinitate de lucruri”


origini primele viziuni nota bene caracteristicile unui test teste

Orient
Măsurarea inteligenţei îşi are originile în China, unde
împăraţii o foloseau ca formă de selecţie
a înalţilor funcţionari.

Occident
Tot sub forma unui început pot fi menţionate examinările
studenţilor din Universităţile europene (de exemplu,
Universitatea din Bologna avea introduse
astfel de teste din anul 1219).

ativitate, cercetări, mediu, limbaj, rromaantică, inteligenţă corporal-kinestezică, sunet, culoare, 10/70,


Totuşi, chestionarele utilizate în Universităţile din Europa
verificau mai degrabă performanţa sau capacitata decât
aptitudinea.

Necesitatea testării aptitudinilor a fost observată de
Sir Francis Galton (Geniul ereditar, 1869, lucrare în
care considera că unii oameni sunt din naştere mai
puternici sau inteligenţi), iar testele de inteligenţă,
într-o variantă asemănătoare cu cea actuală, au fost
introduse de Alfred Binet (a propus conceptul de
vârstă mentală).



Experimentul lui Galton
Galton a aplicat o serie de teste pe mai mult de 9000 de
vizitatori ai Expoziţiei din Londra. Ele măsurau variabile ca:
• dimensiunea capului,
• timpul de reacţie,
• acuitatea vizuală,
• pragurile auditive,
• memoria formelor vizuale

Spre dezamăgirea sa, a descoperit că oamenii de ştiinţă
nu se puteau deosebi de cetăţenii obişnuiţi
dacă erau vizate astfel de teste.


Vârsta mentală după Binet
La polul opus, Binet a presupus că inteligenţa
trebuia să fie măsurată prin sarcini care nece-
sitau raţionare şi capacităţi de rezolvare a
problemelor, mai degrabă decât abilităţi
motorii sau de percepţie.

Astfel, un copil cu minte mai greoaie s-ar fi comportat
mai degrabă ca un copil normal de o vârstă mai mică.

Un copil mai inteligent s-ar fi comportat
ca un alt copil normal, dar de o vârstă mai mare.


Măsurarea inteligenţei nu este exactă.
Inteligenţa nu este măsurabilă în mod direct.
Se măsoară manifestările externe, comportamentale.

Testele de inteligenţă nu pot prezice.
Ele măsoară doar un eşantion de abilităţi intelectuale.
Testele de inteligenţă nu pot face predicţii asupra
reuşitei profesionale, sentimentale sau sociale.
0 1 2
Coeficientul de inteligenţă este relativ.
Coeficientul de inteligenţă nu este fix şi nu are valoare
absolută. Acesta este măsurat prin comparaţie.


Fidelitatea
Un test care are rezultate diferite când a fost efectuat de mai
multe ori asupra aceleiaşi persoane nu este fidel.

Fidelitatea este verificată prin:
• corelarea a două grupuri de scoruri: fidelitate test-retest;
• introducerea unei forme alternative şi verificarea asemă-
nării rezultatelor (de exemplu, testele americane SAT);
• consistenţa internă (gradul în care întrebările din test
măsoară acelaşi lucru);
• comparearea rezultatelor a mai multor corectori, când este
implicată şi subiectivitatea notării: fidelitate interevaluatuori.


Validitatea
Rezultatele vor măsura exact ceea ce este prevăzut.

Validitatea este evaluată prin:
• corelarea punctajului testului cu un criteriu extern
(coeficient de validitate): validitate de criteriu sau empirică.
• prin stabilirea validităţii de construct pentru a arăta că
scorurile de la teste corelează cu rezultatele despre care
teoria spune că ar trebui să fie prevăzute. Acest lucru este
realizat de însuşi cel care elaborează testul.



Scala de inteligenţă Stanford-Binet
Elementele de test realizate iniţial de Binet au fost
adoptate pentru şcolarii americani de către Lewis
Terman, de la Universitatea Stanford, care ulterior
le-a modificat, publicând în 1916 Revizuirea Stanford
la testele Binet, cunoscută astăzi sub numele de
Scala de inteligenţă Stanford-Binet.

Coeficientul de inteligenţă (IQ)
a fost introdus când scalele Binet IQ = 100 X MA / CA
MA = vârsta mentală
au fost revizuite pentru a se crea
CA = cea cronologică
testul Stanford-Binet.


Cu toate că noţiunea de IQ este încă folosită în testarea
inteligenţei, ea nu mai este calculată prin folosirea acestei
ecuaţii, ci, în schimb, sunt folosite tabele pentru a converti
scorurile brute de la test în scoruri standardizate, care sunt
ajustate pentru ca media pe fiecare vârstă să fie 100.

Scorurile IQ tind să se înscrie
într-o curbă în formă de clopot,
cu majoritatea scorurilor situate
în jurul valorii 100.



Revizuirea din 1986 a testului Stanford-Binet îşi grupează
testele în 4 zone, fiecare zonă obținând un punctaj separat:

raţionament raţionament
verbal cantitativ

raţionament memorie
abstract/vizual pe termen scurt



Exemple tipice de itemi din Scala Stanford-Binet 1986
pentru vârste cuprinse între 6 şi 8 ani

Raţionare verbală
• defineşte cuvinte ca „dolarquot; şi „plic“!
• de unde cumpără oamenii alimente?
• identifică aspectul amuzant al unei
imagini, cum ar fi un om chel care
îşi aranjează părul!
• aseamănarea primelor trei elemente
din secvenţă şi deosebirea celui de-al
patrulea: eşarfă, cravată, fular, cămaşă.



Raţionare cantitativă
• selectarea unei matriţe cu 6 pete
pentru că numărul de pete este
egal cu combinaţia dintre o matriţă
cu două pete şi o matriţă cu patru.
• află următoarele două numere din
seria: 20, 16, 12, 8, …
• construieşte o ecuaţie cu datele:
2 3 5 + =. Un răspuns corect ar fi 2+3=5.



Raţionare abstractă/vizuală
• copiază un desen simplu cu figuri!
• copiază o schiţă geometrică
exemplificată de examinator,
cum ar fi un pătrat intersectat
de două diagonale!




Memoria pe termen scurt
• se arată o imagine cu bile de diferite culori
lipite pe un băţ; reproduce poziţia din memorie
punând bile pe un alt băţ!
• repetă după examinator fraze cum ar fi: „Este
timpul să merg la culcarequot; şi „Ken a făcut un
desen pentru ziua de naştere a mamei sale“!
• repetă după examinator o serie de cifre,
cum ar fi 5-7-8-3, înainte şi înapoi!



Memoria pe termen scurt
• i se arată o imagine cu obiecte
unice, cum ar fi un ceas şi un
elefant, pe rând; identifică obiectele
în ordinea corectă a apariţiei lor în
imaginea care include şi alte obiecte;
de exemplu: autobuz, clovn, elefant,
ouă, ceas.



Scala de inteligenţă Wechsler pentru adulţi
Considerând că testul Stanford-Binet depindea prea
mult de aptitudinile lingvistice şi nu era potrivit pentru
adulţi, David Wechsler a realizat un nou test.

El credea că:

inteligenţa este compusul sau capacitatea globală
a individului de a acţiona intenţionat, de a gândi
raţional şi de a face faţă mediului în mod eficient.



Scala de inteligenţă Wechsler pentru adulţi
(WAIS -Wechsler Adult Intelligence Scale)
se împarte în două secţiuni, ce produc scoruri separate:

scala scala
verbală de performanţă



Scala de inteligenţă Wechsler pentru adulţi. Exemple
Testele pentru copii sunt similare, cu unele modificări.

Scala verbală
• care este capitala Italiei?
• de ce punem timbre pe o scrisoare expediată prin poştă?
• probleme verbale care testează raţionamentul aritmetic.
• asemănarea dintre reţetă şi hartă.
• o serie de cifre (7-5-6-3-8) este repetată ca atare şi invers.
• evaluarea cunoştinţelor de vocabular.
• litere şi numere prezentate oral, amestecate, trebuie să fie
reordonate şi repetate, întâi numerele în ordine ascendentă.



Scala de performanţă
• o sarcină de codificare cronometrată, în care numerele
trebuie să fie asociate cu diferite forme.
• partea care lipseşte a unui desen incomplet trebuie să fie
descoperită şi numită.
• desenele din fotografii trebuie copiate cu ajutorul unor
forme oferite.
• o serie de imagini din benzi desenate comice trebuie să fie
aranjate în succesiunea corectă pentru a spune o poveste.



Scala de performanţă
• o formă geometrică similară într-un fel cu forma mostră
trebuie să fie selectată dintr-un set de alternative posibile.
• piesele de puzzle trebuie să fie asamblate pentru a forma
un obiect complet.
• o serie de grupuri de simboluri împerecheate sunt
prezentate, un grup ţintă de două simboluri şi un grup test.
Cel examinat trebuie să determine dacă simbolul ţintă apare
în grupul test.


Teste de inteligenţă aplicate în grup
Testele de inteligenţă aplicate în grup sunt administrate unui
număr mare de persoane de către un singur examinator şi
sunt, în general, în forma creion-hârtie. Exemple de teste
aplicate în grup: Testul de evaluare şcolară (SAT),
Testul de admitere la colegiu (ACT).

Corelaţia dintre scorurile obţinute Ia SAT şi
mediile studenţilor din primul an variază în
diverse studii, de la o corelaţie medie de
aproximativ 0,38 pentru secţiunea verbală a
SAT, la 0,34 pentru secţiunea de matematică.


Abordarea factorială
Unii psihologi se întreabă totuşi dacă există un lucru ca
inteligenţa generală, crezând că testele de inteligenţă sunt
mostre ale unui număr de aptitudini mentale relativ
independente unele de celelalte.

O metodă de a preciza mai bine tipul de aptitudini care
determină performanţa la testele de inteligenţă este analiza
factorială, o tehnică statistică examinând intercorelaţiile între
o serie de teste şi, prin gruparea acelora care prezintă cea
mai înaltă corelare, le reduce la un număr mai mic de
dimensiuni independente, numite factori.


Ideea de bază este că două teste care corelează foarte bine
unul cu celălalt măsoară probabil aceeaşi aptitudine de bază.

Iniţiatorul analizei factoriale, Charles Spearman, a
propus ideea că indivizii posedă un factor general
de inteligenţă, numit g, în diferite proporţii.

O persoană ar putea fi descrisă ca în general inteligentă
sau în general cu o minte greoaie, în funcţie de nivelul
de g pe care îl posedă.


După părerea lui Spearman, factorul g este determinantul
major al performanţei în cadrul testelor de inteligenţă.

În plus, factori speciali, numiţi s, sunt specifici pentru
aptitudinile sau testele particulare.

De exemplu, performanţele în matematică ar fi o funcţie
• a inteligenţei generale a persoanei şi
• a aptitudinii matematice.



Louis Thurstone a obiectat la accentul pus de Charles
Spearman pe inteligenţa generală, sugerând, în
schimb, că inteligenţa poate fi separată într-o serie de
aptitudini primare prin folosirea analizei factoriale.

După numeroase etape de administrare a testelor, de ana-
liză a rezultatelor prin analiza factorială, de purificare a sca-
lelor şi de retestare, Thurstone a identificat şapte factori, pe
care i-a folosit pentru a construi testul său, numit test de
aptitudini mentale primare.



Speranţa lui Thustone de a descoperi elementele de bază ale
inteligenţei prin analiza factorială nu a fost complet realizată.

Folosind itemi diferiţi în test şi metode alternative de
analiză factorială, alți cercetători au identificat între 20 şi
150 de factori, aceștia fiind gama de aptitudini intelectuale.

Această lipsă de consecvenţă în numărul şi tipurile de
factori ridică dubii în privinţa valorii abordării factoriale.

Cu toate acestea, analiza factorială rămâne o tehnică
importantă de studiere a performanţei intelectuale.


Influenţa culturală
Diferitele culturi din Statele Unite şi din alte ţări pot să pună
accentul pe alte forme de gândire faţă de cele evaluate în
testele de inteligenţă şi este posibil să nu se regăsească în
situaţiile de testare din cadrul testelor de inteligenţă.

Toţi urşii din Nord sunt albi.
Prietenul meu a văzut un urs în Nord.
Ce culoare are acel urs?

Violarea unei norme sociale: nu se fac niciodată afirmaţii
despre ceva ce nu a cunoscut prin experienţă directă.


Un test corect din punct de vedere cultural ar trebui să
includă itemi care pot fi aplicaţi deopotrivă tuturor grupurilor
sau itemi care diferă de Ia o cultură la alta sau sunt
echivalente din punct de vedere psihologic pentru grupuri.

Exemplu: sarcina pentru item este de a trasa pătratul şi două
triunghiuri descrise prin patternul
de puncte, folosind fiecare punct
o singură dată.

În general, încercările de a crea teste corecte din punct de
vedere cultural s-au dovedit dezamăgitoare.

Gardner Anderson Sternberg Ceci

Teoria lui Howard Gardner a inteligenţelor multiple
sugerează că există şapte tipuri de inteligenţă
distincte, independente şi care funcţionează ca un
sistem separat al creierului:
• inteligenţa corporal-kinestetică,
• inteligenţa lingvistică,
• inteligenţa logico-matematică,
• inteligenţa muzicală,
• inteligenţa intrapersonală,
• inteligenţa spaţială,
• inteligenţa interpersonală.

Inteligenţa este o abilitate de a rezolva probleme
sau de a crea produse care au valoare într-o anumită cultură.


Inteligenţa lingvistică
este aptitudinea de a crea, comunica şi înţelege sensul
sunetelor şi al mecanismelor dedicate creării înălţimii
sunetului, ritmului şi timbrului (calitatea sunetului).

O persoană cu o inteligenţă lingvistică predominantă:
• este pasionată de literatură, studii sociale, istorie,
• joacă jocuri gen Scrabble, anagrame,
• se exprimă foarte uşor şi în scris,
• completează integrame,
• citeşte cărţi cu plăcere.



Inteligenţa muzicală
este capacitatea de a vorbi, împreună cu mecanismele
dedicate fonologiei (sunetele vorbirii), sintaxei (gramatica),
semanticii (sens) şi pragmaticii (implicaţiile şi utilizările
limbajului în diferite situaţii).

O persoană cu o inteligenţă muzicală predominantă:
• este capabilă să redea un ritm sau un fragment
muzical după ce îl ascultă de câteva ori,
• ascultă frecvent muzică la radio,
• cântă la un instrument muzical,
• are o voce muzicală plăcută.


Inteligenţa logico-matematică
este aptitudinea de a folosi şi evalua relaţii în absenţa acţiunii
sau obiectelor şi, astfel, angajarea în gândirea abstractă.

O persoană cu o inteligenţă
logico-matematică dezvoltată:
• crede mai mult în raţiune,
• face calcule cu uşurinţă în gând,
• caută modele, regularităţi sau
secvenţe logice în orice,
• se simte mai bine când ceva este măsurat,
clasificat, analizat sau cuantificat într-un anumit fel.


Inteligenţa spaţială
este aptitudinea de a percepe informaţii vizuale sau spaţiale,
de a le modifica şi de a recrea imagini vizuale fără referire la
stimului iniţial, precum şi capacitatea de a construi imagini
tridimensionale şi de a deplasa şi roti aceste imagini.

O persoană cu o inteligenţă spaţială predominantă:
• realizează cu plăcere puzzle vizuale sau labirinturi,
• desenează, schiţează cu uşurinţă obiecte,
• reproduce uşor mental imagini vizuale,
• este sensibilă la culori.



Inteligenţa corporal-kinestetică
este aptitudinea de a folosi o parte sau întreg corpul pentru a
rezolva probleme sau a adapta obiecte; controlul asupra
motoarelor de acţiune rafinate şi brute; aptitudinea de a
manipula obiecte externe.

O persoană cu o inteligenţă corporal-kinestetică dezvoltată:
• foloseşte limbajul mimico-gestual şi
alte forme ale limbajului trupului,
• îşi petrece deseori timpul afară,
• face sport cu plăcere în mod regulat.



Inteligenţa intrapersonală
este aptitudinea de a face distincţia dintre propriile
sentimente, intenţii şi motivaţii.

intrapersonală predominantă:
• are o imagine realistă asupra
calităţilor şi defectelor sale,
• îşi petrece timpul meditând, reflectând,
• are scopuri precise pentru viaţa sa,
• are o agendă sau jurnal personal,
• este hotârat şi independent.


Inteligenţa interpersonală
este aptitudinea de a recunoaşte şi a face distincţii între
sentimentele, credinţele şi intenţiile persoanelor.

interpersonală predominantă:
• are mulţi prieteni,
• cere şi dă sfaturi cu plăcere,
• conduce cu plăcere un grup,
• joacă jocuri de societate gen
Monopoly, Bridge.



Teoria lui Mike Anderson apare ca o critică adusă teoriei lui
Gardner şi susţine că diferenţele de inteligenţă rezultă din
diferenţele privind mecanismul de procesare de bază, care
implementează gândirea, acesta conducând la cunoaştere.

Astfel, teoria sugerează două rute ale cunoaşterii:
• utilizarea mecanismului de bază de dobândire a cunoaşterii,
• folosirea modulelor pentru dobândirea cunoaşterii.

Inteligenţa este un mecanism de procesare de bază,
împreună cu procesori specifici care se ocupă de gândirea
propoziţională şi de funcţionarea vizuală şi spaţială.


Mecanismul de bază de dobândire a cunoaşterii
Potrivit teoriei lui Anderson, indivizii diferă prin viteza cu care
realizează procesele de bază.

Mecanismul de bază funcţionează prin procesorii specifici
care execută sarcini asociate aptitudinilor specifice.

Anderson susţine existenţa a două aptitudini specifice:
• una se ocupă cu gândirea propoziţională
(expresie a limbajului matematic),
• cealaltă se ocupă de funcţionarea vizuală şi spaţială.



Folosirea modulelor pentru dobândirea cunoaşterii
Observând că există unele mecanisme cognitive care nu
prezintă diferenţe individuale, Anderson le numeşte pe
acestea module.

Modulele
• funcţionează independent, efectuând operaţii complexe
(de exemplu, modulul atribuit limbalujui),
• nu sunt afectate de mecanismul de procesare de bază
(sunt automate),
• odată maturizate, explică creşterea aptitudinilor cognitive,
în decursul dezvoltării.


Teoria lui Robert Sternberg porneşte de la
credinţa că teoriile anterioare nu sunt greşite,
ci doar incomplete. Aceasta constă în trei subteorii.

• subteoria componenţială,
• subteoria experenţială,
• subteoria contextuală.

Conform teoriei triarhice a lui Sternberg,

inteligenţa este adaptarea voită
a individului la lumea reală.


Subteoria componenţială
Sternberg identifică trei tipuri de componente ale gândirii,
esenţiale pentru inteligenţă:

• metacomponentele sunt folosite pentru a planifica, controla,
monitoriza procesarea în timpul rezolvării problemelor,

• componentele de performanţă realizează strategii de
rezolvare a problemelor,

• componentele de dobândire a cunoaşterii codifică, combină
şi compară informaţiile în timpul rezolvării problemelor.


Subteoria experienţială
După Sternberg, diferenţele de experienţă afectează
aptitudinea de a rezolva o problemă dată. Inteligenţa unui
individ poate fi înţeleasă doar dacă se tine seamă şi de
nivelul lui de experienţă. Astfel, apar două noţiuni:

• noutatea: diferitele componente ale inteligenţei, implicate în
operarea cu o noutate în cadrul unei situaţii particulare,
permit evoluări concludente ale aptitudinii intelectuale.

• automatizarea: aptitudinea de prelucrare automată
a informaţiilor este un aspect cheie al inteligenţei.


Subteoria contextuală
Se ocupă cu activitatea cognitiva necesară pentru adaptarea
în anumite contexte de mediu. Ea se focalizează pe trei
procese mentale.

• adaptarea la conditiile de mediu,

• selecţia condiţiilor de mediu,

• modelarea condiţiilor de mediu.



Stephen Ceci dezvoltă teoria lui Sternberg, punând
un mai mare accent pe context. Teoria biologică a lui
Ceci propune ideea că există multiple potenţiale
cognitive şi nu o singură inteligenţă generală (g).

Aceste aptitudini multiple sau inteligenţe se bazează pe
partea biologică şi impun limite proceselor mentale.

Apariţia lor este, totuşi, modelată de provocările şi
oportunităţile din mediul individului sau de context.



Prin context, Ceci înţelege domenii de cunoaştere, dar şi
factori precum personalitatea, motivaţia şi educaţia.

Contextele pot fi mentale, sociale sau fizice. Într-un studiu,
s-a descoperit că subiecţii proveniţi din familii mai înstărite
aveau tendinţa de a deveni adulţi mai realizaţi decât cei
proveniţi din familii cu venituri mai reduse.

Linia de bază este nişa ecologică pe care un individ
o ocupă, incluzând dezvoltarea individuală şi cea istorică.
Ea este un determinant mult mai puternic al succesului
profesional şi economic decât IQ-ul.


Ceci crede că aptitudinea de a se angaja în gândire
complexă este legată de cunoaşterea dobândită în
contexte sau domenii particulare.

Mai degrabă, decât să fie dotaţi cu o capacitate mare de
gândire abstractă, oamenii inteligenţi au suficiente cunoştinte
într-un anumit domeniu, care le permit să gândească în mod
complex în legătură cu probleme din acel domeniu al
cunoaşterii.



În opinia lui Ceci, performanţa intelectuală de zi cu zi sau
cea din lumea reală nu poate fi explicată numai de IQ sau
de unele noţiuni biologice de inteligenţă generală.

Aceasta depinde, în schimb, de interacţiunea dintre multiple
potenţiale cognitive şi o bază de cunoştinţe bogată şi bine
organizată.

De exemplu, un copil se poate naşte cu puternice potenţiale
de cunoaştere, dar dacă este crescut într-un mediu sărac,
este posibil să nu le dezvolte.


inteligenţa emoţională IQ v EQ

Daniel Goleman a popularizat termenul de inteligenţă
emoţională în 1995. El a susţinut că înţelegerea şi controlul
emoţiilor noastre este una dintre cele mai importante chei
pentru sănătatea şi succesul în viaţă. John Mayer şi Peter
Salovey sugerează că există patru componente esenţiale ale
inteligenţei emoţionale:

• percepţia şi exprimarea exactă a emoţiilor,
• capacitatea de a accesa şi genera emoţii
în folosul gândirii şi al rezolvării de probleme,
• înţelegerea emoţiilor şi sensurilor emoţionale,
• reglarea emoţiilor.


Percepţia şi exprimarea exactă a emoţiilor

• percepţia şi exprimarea exactă a emoţiilor la alţii: vă puteţi
modifica reacţiile faţă de alţii, fie devenind mai persuasiv în
argumentarea punctului de vedere propriu, fie făcându-i să
creadă că înţelegeţi mai bine.

• percepţia şi exprimarea exactă a emoţiilor proprii: oamenii
care nu realizează că sunt neliniştiţi sau trişti pot ajunge la o
stare de tensiune psihică ducând la uzură şi probleme de
sănătate. Oamenii care nu realizează că sunt furioşi pot să
izbucnească brusc asupra altora, simţind că pierd controlul.


Capacitatea de a accesa şi genera emoţii
Fiind capabili să accesăm emoţiile noastre de moment
despre o problemă sau să anticipăm problemele noastre
viitoare, atunci când va trebui să luăm o anumită decizie,
primim informaţii importante.

Înţelegerea emoţiilor şi sensurilor emoţionale
Putem percepe cu claritate că suntem neliniştiţi, dar nu
putem face prea multe în legatură cu aceasta. Facem
adesea atribuiri incorecte pentru emoţiile
noastre, care ne pot determina să facem
paşi greşiti.


Reglarea emoţiilor
Să fii capabil să îţi gestionezi şi să îţi reglezi emoţiile corect.
Aceasta nu înseamnă să controlezi emoţiile pe care le simţi
sau le exprimi. Un astfel de control emoţional exagerat este
nesănătos. Dar dacă vă lăsaţi emoţiile netemperate, acesta
poate fi, de asemenea, un lucru nesănătos.



Cu toţii cunoaștem persoane care pot trimite un test cu un IQ
ridicat dar care nu reuşesc mare lucru nici în viaţa personală
şi nici în cea profesională, mergând mereu parcă împotriva
curentului. De ce?

Răspunsul îl constituie faptul că acele persoane lasă de dorit
la capitolul inteligență emoțională, care se referă la acel set
de aptitudini care ne permite să ne descurcăm într-o lume
complexă: aspectele personale, sociale şi de supravieţuire
ale inteligenţei în ansamblul ei, bunul simţ elementar şi
sensibilitatea care sunt esenţiale unei evoluţii zilnice normale.



În sens comun, EQ au acei isteţi ce dispun de un simţ al
realităţii/un simţ practic adică de acea capacitate de a citi
mediul politic şi social şi de a-l scana. Intuind ceea ce doresc
sau au nevoie alţii, care sunt punctele lor forte și rămânând
neafectaţi de stres; entuziaşti; aceia sunt genul de oameni în
jurul cărora tuturor le face plăcere să se afle.

Tehnici sofisticate de scanare au confirmat recent că multe
procese de gândire trec prin centrii emoţionali ai creierului,
pe măsură ce întreprind călătoria fiziologică menită să
convertească informaţia exterioară în acţiune şi răspuns
individual.


IQ
• se referă la capacitatea de concentrare şi planificare, de
organizare, utilizare a cuvintelor şi de a înţelege, asimila
şi interpreta faptele;
• măsoară baza informaţională individuală a unei persoane,
memoria, vocabularul, şi coordonarea vizuală şi motorie
a acesteia.

IQ contribuie, cu cel puțin o parte din
aceste caracteristici, la reuşita în viaţă
a unei persoane. Dar IQ nu poate să prezică
succesul în viaţă al unei persoane.


IQ este destul de rigid, el ajunge la o valoare ridicată la 17
ani, rămâne constantă în perioada vârstei adulte şi începe să
scadă spre vârsta a treia. EQ nu este la fel de rigid.

EQ creşte treptat de la o medie de 95.3,
la sfârşitul adolescenţei, până la o medie
de 102.7, unde rămâne relativ constant
până spre vârsta de patruzeci de ani.
O dată ce aţi depăşit vârsta de 50 de ani,
scade uşor până spre 101.5, ceea ce nu
este un declin semnificativ.

Şi ca să fim împăcaţi, aceste valori pentru EQ sunt valabile
atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi.


După Thomas Stanley, primii cinci factori, din 30,
considerați responsabili pentru succes sunt :

• cinstea faţă de cei din jur,
• disciplina,
• relaţiile bune cu cei din jur,
• un partener de viaţă susţinător,
• mai multă muncă decât majoritatea
celor din jur;


teoriile inteligenţei inteligenţa emoţională test

Aceste patru teorii ale inteligenţei
conceptualizează inteligenţa diferit.

Teoria lui Howard Gardner
Inteligenţa este o abilitate de a rezolva probleme sau de a
crea produse care au valoare într-o anumită cultură.

Teoria lui Mike Anderson
Inteligenţa este un mecanism de procesare de bază,
împreună cu procesori specifici care se ocupă de gândirea
propoziţională şi de funcţionarea vizuală şi spaţială.



Aceste patru teorii ale inteligenţei
conceptualizează inteligenţa diferit.

Teoria triarhică a lui Sternberg
Subteoria componenţială examinează mecanismele interne
de procesare a informaţiei, subteoria experienţială ia în calcul
experienţa individului în anumite sarcini sau situaţii, subteoria
contextuală explorează relaţia dintre mediu şi inteligenţă.

Teoria bioecologică a lui Ceci
Inteligenţa implică numeroase potenţiale cognitive cu bază
biologică, dar expresia lor depinde de cunoştinţele adunate.


Inteligenţa emoţională
Foarte des, persoane dotate din punct de vedere intelectual
se pun într-o lumină modestă, deşi de admirat. Într-o
oarecare măsură, minţile lor sunt închise şi introvertite.

Nici ei nu sunt chiar aşa de mulţumiţi de ceea ce văd, în
ciuda calităţilor lor şi, de aici, vechiul clişeu, acela de geniu
neînţeles.

Puţini dintre noi sunt genii, dar indiferent unde vă aflaţi în
spectrul intelectual, EQ vă poate stimula şi permite să
beneficiaţi de întregul vostru potenţial.


1Oricine are numai o zi de naştere, orice vârstă ar avea!
2Toate lunile au 28 de zile; unele au însă mai multe!
3Întâi şi întâi, ar trebui să aprinzi chibriturile!
4Mor toate până la a noua!
5Omul e de bunăseamă mort!
6Nu era cumva vorba de Noe?
7De când trebuie înmormântaţi supravieţuitorii?
8Fiecare pisică are nevoie de doar trei minute, chiar şi la
ospeţe de genul celui de mai sus!
9 Ai ramâne tu pe loc dacă cineva ar trage spre tine?
10 Ca în fiecare an, Crăciunul!
11 Morţii nu primesc pensie. Nici măcar paznicii de noapte!

gândire, problemă, rezolvare, iniţiativă, succes, talent, perspectivă, viteză, mem
ă, inteligenţă spaţială, emoţii, Gardner, Ceci, Anderson, cultură, civilizaţie, con
dimensional, teorie, creativitate, cercetări, mediu, limbaj, semantică, inteligenţ
nestezică, sunet, culoare, geometrie, inteligenţă logică-matematică, rezolvare,
ent, perspectivă, viteză, memorie, performanţă, inteligenţă spaţială, emoţii, Ga

ogică, teorie, vă mulţumim, inteligenţă m
, sunet, culoare, geometrie, inteligenţă logică-matematică, dans, teoria experie
ligenţă lingvistică, hârtie, practică, Binet, Weschler, chestionar, fidelitate, statis
supradotat, retard, mentală, vârstă cronologică, teoria triarhică, inteligenţă muz
retard, matrice, imagine, inteligenţă interpersonală, informaţie, înţelegere, num
vârstă mentală, rezolvare, *prudenţă, în Zimbabwe, interpersonală, informaţie
quotient, scor, matrice, imagine, inteligenţă interpersonală, informaţie, înţelege
vârstă ckinestezică, puteţi consulta prezentarea şi de pe sunet, cuinteligenţă lo
atematică, students.info.uaic.ro/~vlad.manea/fisiere/inteligenta.pdf, creion, inte
hârtie, practică, Binet, Weschler, chestionar, fidelitate, statistică , test, inteligen

gândire, problemă, rezolvare, iniţiativă, succes, talent, perspectivă, viteză, mem
ă, inteligenţă spaţială, emoţii, Gardner, Ceci, Anderson, cultură, civilizaţie, con
dimensional, teorie, creativitate, cercetări, mediu, limbaj, semantică, inteligenţ
nestezică, sunet, culoare, geometrie, inteligenţă logică-matematică, rezolvare,
ent, perspectivă, viteză, memorie, performanţă, inteligenţă spaţială, emoţii, Ga

că, bibliografie, teorie, inteligenţă muzica
ligenţă Iacob, Inteligenţa, lingvistică, hârtie, practică, Binet, Weschler, chestion
atistică, Smith & alţii, Inteligenţa, test, inteligent, supradotat, retard, mentală, vâ
, teoria Stein & Book, Inteligenţa emoţională, riarhică, inteligenţă muzicală, sup
matrice, Imagini, sxc.hu, inteligenţă interpersonală, informaţie, înţelegere, nume
vârstă mentală, rezolvare, *prudenţă, în Zimbabwe, interpersonală, informaţie
quotient, scor, matrice, imagine, inteligenţă interpersonală, informaţie, înţelege
ligenţă lingvistică, hârtie, practică, Binet, Weschler, chestionar, fidelitate, statis
supradotat, retard, mentală, vârstă cronologică, teoria triarhică, inteligenţă muz
vârstă mentală, rezolvare, ngware* = prudenţă, în Zimbabwe, interpersonală,
emotional quotient, scor, matrice, imagine, inteligenţă interpersonală, informaţ
kinestezică, sunet, culoare, geometrie, inteligenţă logică-matematică, dans, te
lă, creion, inteligenţă lingvistică, hârtie, practică, Binet, Weschler, chestionar, f

Inteligenta

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Viewers also liked

Viewers also liked (13)

Inteligenta