Dieta vieții de Daniel Menrath

DIETA VIEŢII
Daniel Menrath
CUVÂNT ÎNAINTE
Cu fiecare zi, viaţa noastră devine tot mai agitată, mai poluată şi mai depărtată de cele fireşti şi
naturale. Ne amăgim crezând că ceea ce e sofisticat, rafinat şi scump e şi cel mai bun. Citind aceste
pagini, lucruri pe care le-aţi considerat normale, vor apărea ca surse ale bolilor de care suferiţi.
Un număr mare de oameni din întreaga lume, urmând modul de hrănire prezentat în această lucrare,
au constatat cu uimire că sănătatea le revine, doar respectând calea simplă a Naturii. În proporţie de
100%, sănătatea li s-a restabilit, iar în 85% dintre cazuri au apărut vindecări spectaculoase. Acesta
este un program de îmbunătăţire a sănătăţii, un pas spre o viaţă mai productivă şi o cale sigură de
reglare (în plus sau în minus) a greutăţii. Veţi constata o creştere a energiei interne şi dispariţia
simptomelor unor boli. Conform studiilor actuale de nutriţie, s-a observat că nu contează ce pui în
farfurie, ci ceea ce corpul poate folosi din ceea ce mănânci. Trebuie să ne reprezentăm pe noi înşine
în hrana de pe masă. Mâncarea trebuie digerată pentru a putea fi folosită de organism. Alimentele
nedigerate sunt greu de eliminat şi de aici rezultă creşterea greutăţii şi toxicităţii în corp.
Corpul este un sistem energetic. Organele sunt grupuri de celule cu tipare vibraţionale identice.
Celulele au aceeaşi frecvenţă energetică. Homeostaza le ţine împreună. Perturbarea energiei celulare
este ceea ce denumim boală. Corpul funcţionează bine numai cu un combustibil eficient. Echilibrul
celular şi sănătatea sunt menţinute de aportul de energie. Combustibilul alimentar cel mai eficient
este cel furnizat ca atare de natură, de vreme ce şi corpurile noastre sunt fructul naturii.
Acest program constituie un mod de viaţă care vă va conferi, pe lângă îmbunătăţirea şi recăpătarea
sănătăţii, un control deplin al greutăţii, fără a face restricţii dure la mâncare. Nu va trebui să
ţineţi seama de calorii (de altfel, o teorie falsă), nu trebuie să recurgeţi la înfometare sau la
modificări de comportament şi nu veţi lua medicamente. Acesta nu este un program de
scurtă durată, ci permanent, pentru tot restul vieţii. Veţi căpăta încredere în corpul
dumneavoastră şi în faptul că el va primi toţi nutrienţii necesari. Nivelul energetic intern va
fi ridicat, iar greutatea va scădea sau va creşte, după caz, şi se va stabiliza. Important va fi nu
numai ce mâncaţi, dar şi când şi în ce combinaţii.
Reducerea greutăţii, sigură şi permanentă, este legată de cantitatea de energie pe care o daţi corpului
şi de folosirea eficientă a acesteia pentru a elimina reziduurile. Cheia succesului este asigurată de
energia eliberată de corpul dumneavoastră, care va duce la eliminarea greutăţii excesive. Reţineţi:
obezitatea aduce după sine boli. Populaţiile cele mai sănătoase şi longevive de pe glob sunt de obicei
slabe, având o greutate cu 15% mai mică decât standardele actuale, care sunt prea înalte.
Capitolul I
TEORII
1. Teoria slăbirii
Se bazează pe o abordare hipocalorică a problemei şi reprezintă cea mai mare gafă ştiinţifică a
secolului XX. Este o păcăleală, o ipoteză fără fundament ştiinţific real. Nu se poate obţine astfel nici
un rezultat serios şi durabil. Teoria a fost creată de doi medici americani, Newburg şi Johnston, de la
Universitatea din Michigan. În 1930, aceştia susţineau într-o publicaţie de specialitate că „obezitatea
este mai curând rezultatul unei alimentaţii prea bogate în calorii, decât o deficienţă de metabolism”.
Studiul lor asupra echilibrului energetic se baza pe un număr limitat de observaţii şi, mai ales, a fost
realizat pe o perioadă prea scurtă pentru a avea un fundament ştiinţific serios. La apariţia lui, studiul a
1

fost considerat un adevăr ştiinţific absolut şi, de atunci, luat drept literă de evanghelie. Deşi, mai
târziu, chiar autorii au emis rezerve asupra concluziilor lor, acestea au fost trecute cu vederea.
Cura de slăbire este inutilă
Curele de slăbire sunt unele dintre cele mai curioase şi ineficace experienţe ale omului. Cum se vor
putea autodisciplina oamenii timp de săptămâni sau luni, pentru a atinge un ţel, şi să vadă apoi că
ţelul le este sabotat din minutul în care este atins? Curele nu sunt eficace pentru că, pe durata lor,
singurul lucru la care te gândeşti este ce vei mânca după terminarea curei. Cum să ai succes când te
gândeşti numai la mâncare? Curele sunt temporare şi de aceea şi rezultatele sunt temporare. Când
suntem în cură, sistemele noastre sunt împinse spre revoluţie, încercând să se adapteze la noul regim,
iar la încetarea curei ele se readaptează la vechile tipare. Rezultatul este slăbirea funcţională (nu
pierderea greutăţii) a întregului organism. Aproape toate curele se contrazic între ele. Programul pe
care vi-l prezint în această lucrare constituie un nou mod de a gândi şi de a mânca, astfel încât curele
să devină inutile. Când aveţi de gând să începeţi o viaţa nouă, în sensul recomandat de mine în
paginile următoare, OPRIŢI CURELE DE SLĂBIRE!
2. Teoria caloriilor
Caloria (definită mai puţin riguros) este o unitate de măsură, reprezentând cantitatea de căldură
necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apă distilată cu un grad. Corpul omenesc are
nevoie de energie; nu există pierdere de energie în corpul uman, pentru că:
- Dacă nevoile energetice ale unui individ sunt mai mari decât caloriile pe care acesta le absoarbe, se
creează un deficit de calorii. Prin urmare, organismul va lua o cantitate echivalentă de energie din
grăsimile de rezervă, ceea ce duce la o scădere de greutate.
- Dacă nevoile energetice sunt mai mici decât caloriile absorbite, rezultă un excedent de calorii, care
se va stoca sub formă de grăsimi de rezervă.
Această explicaţie logică este inspirată de teoria lui Lavoisier asupra legilor termodinamicii: În natură
nimic nu se pierde, nimic nu se creează – totul se transformă. Argument contra: De ce nu se produce
pierdere în greutate atunci când se reduce aportul de calorii? Majoritatea celor cu o greutate excesivă
consideră că, pentru a pierde kilogramele în plus, trebuie să reducă aportul caloric. Greşit! Pierderea
greutăţii în atare condiţii are loc, dar fenomenul este efemer. Acesta e în realitate motivul pentru care
majoritatea doctorilor, printre care nu-i putem uita pe dieteticienii Newburg şi Johnston, se înşeală în
observaţiile lor, întrucât studiile efectuate pe diverşi subiecţi au acoperit o perioadă de timp foarte
mică. Ce se întâmplă în realitate? Să presupunem că numărul de 3000 de calorii este suficient pentru
nevoile zilnice ale unui individ şi, timp de zeci de ani, organismul respectiv a fost „educat” ca aportul
caloric să fie realizat în funcţie de această necesitate. Aici apare domnul doctor X, care îi prescrie
individului nostru un regim caloric cu 1000 de calorii mai puţin. Pentru o perioadă de timp, această
mie de calorii va fi luată de organism, într-adevăr, din rezerva de grăsimi a corpului. În acest timp, se
va constata o pierdere în greutate, însă concomitent, organismul subiectului nostru, realizând că
aportul caloric a devenit de doar 2000 de calorii faţă de cele 3000 de dinainte, va fi îndemnat de
instinctul de supravieţuire să îşi ajusteze, cât se poate de repede, nevoile energetice la nivelul
aportului. Organismul va învăţa repede că nu i se vor mai da decât 2000 de calorii, deci el nu va
trebui să mai consume decât 2000 de calorii. Din momentul respectiv, pierderea în greutate va fi
întreruptă. Acelaşi instinct de supravieţuire merge mai departe, împingând organismul la o prudenţă
mărită, acest lucru materializându-se în faptul că organismul îşi va face din nou rezerve. Realizând că
nu mai primeşte mai mult de 2000 de calorii, îşi va diminua necesităţile energetice până la, de
exemplu, 1600 de calorii, iar diferenţa de 400 o va stoca sub formă de grăsimi de rezervă. Astfel,
paradoxal, pacientul nostru va mânca mai puţin, dar va începe să se îngraşe iar. Cu siguranţă, mulţi
dintre cei ce citiţi aceste rânduri aţi simţit pe pielea dumneavoastră acest efect paradoxal. Nu trebuie
2

să menţionez că acest fenomen este des întâlnit la femei. În multe cabinete psihiatrice, vin femei a
căror depresie are la bază tocmai aplicarea respectivei teorii a caloriilor. Imediat ce se angrenează în
cercul infernal, ele devin dependente, deoarece îşi dau seama că orice întrerupere a „dietei calorice”
va duce la o nouă creştere în greutate, mai mare decât cea iniţială. Am întâlnit o situaţie hilară, în
care o pacientă, moartă de foame, se îngrăşa în continuare, iar dieteticianul o acuza că nu respecta
prescripţiile sale şi că mânca pe ascuns. Pentru ca demenţa să fie totală, în SUA (dar nu numai) au
apărut dieteticieni care organizează şedinţe de terapie de grup, unde săracii obezi vin şi îşi declară
public pierderea în greutate în ovaţii prelungite, ori acumularea de kilograme în fluierăturile şi
huiduielile asistenţei. Consider aceste terapii de o cruzime ieşită din comun şi care îmi amintesc de
şedinţele oamenilor muncii din vremea regimurilor totalitare. Am constatat, de asemenea, că la
majoritatea oamenilor în halate albe (cu foarte mici excepţii) cultura ştiinţifică în materie de nutriţie
este la nivel simbolic. Am avut pacienţi chiar din rândul acestor „specialişti” care numai în calitate de
bolnavi au început să se intereseze de nutriţie în adevăratul sens al cuvântului. Din păcate, mass
media a făcut să circule şi a amplificat ideea conform căreia teoria caloriilor ar avea un fundament
ştiinţific real. Astfel, aceasta teorie a dobândit autoritate şi constituie deja un concept cultural esenţial
al civilizaţiei vestice. Uitaţi-vă în jurul dumneavoastră şi veţi vedea că în majoritatea restaurantelor,
bistrourilor, cafenelelor, ba chiar şi în popotele militare se afişează numărul de calorii al fiecărui
produs pe care acestea îl servesc. Analizaţi conţinutul majorităţii revistelor pentru femei: veţi
constata că sunt alocate spaţii ample în care se propun reţete de slăbit bazate pe ingerarea a cât mai
puţine calorii, de genul: o banană la micul dejun, un biscuit la prânz, un sfert de ou şi o măslină seara.
Un alt motiv pentru care această teorie a caloriilor a avut succes la marele public a fost campania
publicitară de mari proporţii care a însoţit-o, reducerea caloriilor devenind astfel o extraordinară miză
economică. Exploatarea ei a ajuns deja la un asemenea nivel, încât a creat un adevărat lobby ai cărui
beneficiari sunt industria alimentară şi sateliţii săi.
Am insistat asupra acestor lucruri deoarece, urmând metoda pe care v-o recomand aici, veţi fi
profund tulburaţi, constatând că ce vă propun eu este în totală contradicţie cu ceea ce ştiaţi.
3. Teoria acizilor
O adevărată plagă a vremurilor noastre o constituie reumatismul, obezitatea şi artrita, iar produsele
farmaceutice folosite pentru a le combate declanşează la rândul lor alte boli. Dar maladia nu dispare
decât dacă se înlătură cauza, ulterior fiind necesară stabilizarea definitivă a stării de sănătate. Cauza
principală ce generează reumatismul, artrita şi alte boli (afecţiunile renale şi cutanate, de exemplu)
constă în creşterea acidităţii sângelui. Sângele uman are în componenţă 20% acizi şi 80% baze. În
urma consumului de alimente care sporesc cantitatea de acizi din sânge, organele de excreţie (mai
ales rinichii) nu fac faţă proceselor de eliminare a toxinelor organism şi se instalează hiperaciditatea
constantă a sângelui. Ca urmare, vom fi expuşi mult mai uşor numeroaselor maladii.
Una dintre cele mai grave consecinţe ale hiperacidităţii este lipsa de calciu, deoarece el este folosit în
procesul neutralizării surplusului de acizi. Astfel, calciul este sustras din oase şi dinţi şi, ca urmare,
apar tot felul de boli nervoase, afecţiuni dentare, sciatică, dureri la nivelul coloanei vertebrale. De
asemenea, fracturile se produc cu mult mai multă uşurinţă. Cea mai mare parte din surplusul de acizi
îl constituie acidul uric. Surplusului de acizi i se mai adaugă însă şi alte substanţe străine de structura
firească a organismului, ca de exemplu sarea de bucătărie, toxine, otrăvuri ş.a. ce se depozitează în
tot corpul sub formă de reziduuri, „dopuri” de mucozităţi. Acestea duc la decalcifierea ţesuturilor, la
acoperirea cu grăsimi a pereţilor arterelor sau organelor. Unii acizi se depun sub formă de cristale în
articulaţii sau în ţesuturile musculare şi ulterior, întreaga activitate a organismului este dereglată.
Depunerile de acizi provoacă, pe lângă cele enumerate anterior, şi arterioscleroză, disfuncţii renale,
oboseală şi dureri de cap cronice. După cum am văzut, hiperaciditatea se datorează hranei şi ajunge
în celulele corpului nostru în urma arderilor metabolice. Ca o consecinţă a acestor procese chimice,
3

se nasc acizi şi baze într-un procent ce ar trebui să corespundă celui normal din sânge, astfel încât să
nu apară un dezechilibru în relaţia acido-bazică a acestuia.
Iată alimentele din a căror ardere metabolică rezultă acizi în proporţie de 100%: carnea, grăsimile
animale, grăsimile vegetale (uleiuri şi margarine), pâinea albă şi intermediară, cozonacul, rahatul,
zahărul rafinat, sarea fină de bucătărie, dulciurile preparate cu zahăr, ciocolata. Alimentele care se
transformă 100% în baze sunt zarzavaturile, verdeţurile, ceapa, cartofii, castanele, tărâţele şi germenii
de grâu, excepţie făcând păstăile de leguminoase. Celelalte alimente oscilează între cele două tipuri
de substanţe. Aproape neutre sunt socotite şi unele fructe: bananele coapte, pepenii, roşiile, merele
foarte coapte. Cerealele dau 60% baze, dar prin fierbere pierd din valoarea bazică. Bolnavilor de
reumatism, sciatică, artroze, celor cu afecţiuni osoase sau dentare le recomand să consume pe cât
posibil o hrană bazică. Se adaugă cel mult lapte prins, fiindcă acesta conţine calciu. De asemenea, le
este indicată apa de zarzavat (apa tonică) şi apa de tărâţe (apa minune) – vezi capitolul “Reţete
speciale”.
Pentru că procentul de 80% baze şi 20% acizi din sânge nu are voie să se modifice, organismul caută
să elimine surplusul de acizi din sânge şi îl depozitează în corp. Multe persoane suferă din cauza
hiperacidităţii şi a insuficientei bazice din organism Din acest motiv, se întâlnesc atâtea afecţiuni
dentare provocate de carenţele de calciu, care este o bază. Cu toate acestea, multe persoane suportă
mai curând durerile de dinţi, injecţiile şi alte suferinţe decât să-şi schimbe modul de alimentaţie şi să
se hrănească numai cu crudităţi, cel puţin o anumită perioadă. Acizii fură din organism calciul şi alte
minerale bazice pentru că numai aşa pot fi neutralizaţi. Pentru neutralizarea acizilor, este indicat
consumul legumelor şi al verdeţurilor crude, al grâului şi al bananelor coapte. De asemenea, sucurile
de legume şi ceapa ajută şi ele la neutralizarea acizilor.
4. Teoria metabolismului dezechilibrat
Toxemia este cea prin care ştiinţa modernă denumeşte dezechilibrul metabolic. Corpul uman a fost
„proiectat” ca un echilibru în formarea ţesuturilor – anabolism – şi distrugerea lor – catabolism. Un
exces al unei funcţii metabolice asupra alteia reprezintă un dezechilibru metabolic.
În procesul metabolic, vechile celule sunt mereu înlocuite cu altele noi. Celulele moarte sunt toxice
(chiar otrăvitoare) şi trebuie înlăturate din corpul dumneavoastră cât se poate de urgent, pe 4 canale:
intestine, vezica urinară, plămâni şi piele. Acesta este un proces natural, care are loc indiferent de
voinţa omului, dar care poate fi împiedicat de cauze care fac ca toxinele să nu fie eliminate în ritmul
în care sunt produse. Atâta timp cât la dispoziţia omului există o cantitate suficientă de energie,
respectivele reziduuri sunt eliminate corect.
A doua cale de apariţie a toxemiei în corp este cea provocată de reziduurile de mâncăruri care nu sunt
corect digerate, asimilate şi încorporate în structura celulară. Majoritatea covârşitoare a alimentelor
pe care le consumăm este preparată (gătită). Noi prăjim, fierbem, înăbuşim şi coacem aproape tot ce
mâncam. Pentru că mâncarea a fost schimbată faţă de starea ei naturală iar noi nu suntem adaptaţi
biologic să ingerăm o cantitate atât de mare din mâncarea transformată, reziduurile unei digestii şi
asimilări incomplete se constituie într-o mare cantitate de deşeuri toxice în corpul nostru. Dacă în
dieta cuiva predomină mâncărurile concentrate (adică toate alimentele gătite) corpul, în mod regulat,
este încărcat cu toxine. Atunci când cantitatea de reziduuri toxice reţinute de organism este mai mare
decât cea eliminată, excesul se depune, transformându-se în supragreutate. Aceste toxine sunt de
natură acidă şi, deoarece duc la creşterea acidităţii în corp, organismul va reţine apă pentru a o
neutraliza, adăugând corpului şi mai multă greutate.
Cum se constituie rezervele de grăsime?
Procesul de constituire sau de neconstituire a grăsimii de rezervă este legat direct de secreţia de
insulină. Insulina este un hormon secretat de pancreas, rolul ei fiind vital în metabolism. Funcţia
insulinei este aceea de a acţiona asupra glucozei (zahărul din sânge), astfel încât aceasta să intre în
4

ţesuturi. Aici, glucoza este folosită fie pentru a satisface nevoile energetice imediate ale corpului, fie
pentru a constitui rezerve de grăsime, atunci când se află în exces.
Ingerarea unei glucide
Poate fi o felie de pâine, mâncată singură. Pâinea este o glucidă al cărei amidon este transformat în
glucoză şi trece direct în sânge. În acest caz, organismul se află subit în hiperglicemie (creşte
procentul de zahăr în sânge) şi pancreasul secretă insulină.
Secreţia de insulină a pancreasului are două obiective
1. Să fixeze glucoza în ţesuturi, ca rezervă de energie pe termen scurt, pentru nevoile imediate ale
corpului (glicogen) sau pentru a constitui un stoc pe termen lung, ca rezervă de grăsime;
2. Să scadă procentul de zahăr din sânge (vezi hipoglicemia).
Ingerarea unei glucide şi a unei lipide
De exemplu, o felie de pâine cu unt. Şi în această situaţie, procesul metabolic care se desfăşoară este
asemănător cu cel întâlnit la ingerarea glucidelor. Diferenţa fundamentală este aceea că lipidele se
regăsesc în sânge transformate în acid gras. Dacă pancreasul funcţionează normal, atunci doza de
insulină este în raport cu cantitatea de glucoză ce trebuie prelucrată. Dacă pancreasul funcţionează
defectuos, atunci cantitatea de insulină secretată este mai mare decât cea necesară pentru prelucrarea
glucozei, iar o parte din energia lipidei (care, în mod normal, ar fi evacuată) va fi stocată anormal, ca
rezervă de grăsime. Deci starea pancreasului îl deosebeşte pe individul cu tendinţă de îngrăşare
(afectat de hiperinsulinism) de cel ce poate mânca orice, fără a se îngrăşa.
Ingerarea lipidelor
Metabolismul unei singure lipide nu are nici un efect glicemic, de aceea, în acest caz, nu are loc nici
un fel de eliberare de glucoză în sânge. Rezultă că pancreasul nu secretă insulină, iar în absenţa
insulinei nu există stocare de energie. Aceasta nu înseamnă că lipidele nu folosesc organismului la
nimic. În cursul digestiei, organismul ia din alimentul în cauză toate substanţele care sunt necesare
metabolismului său energetic şi în special vitaminele, acizii graşi esenţiali şi sărurile minerale (de
exemplu calciul din lactate).
Concluzionând, observăm că pancreasul este şeful de orchestră al metabolismului: dacă este în stare
bună de funcţionare, îşi va îndeplini normal funcţia – scăderea glicemiei prin producerea dozei
adecvate de insulină. Dacă este afectat (suferă de hiperinsulinism) va avea tendinţa să declanşeze o
stocare anormală de acizi graşi, care înseamnă de fapt grăsimi de rezervă. Deci pancreasul, prin
funcţia să insulinică, este responsabil de kilogramele în plus. O alimentaţie hiperglucidică duce, în
timp, la o disfuncţie pancreatică.
Problema cea mai acută a omului modern este criza interioară de energie. Dacă nu aţi avea energie
în corp, aţi fi mort. Ghiciţi care din funcţiile organismului consumă mai multă energie decât oricare
alta? Digestia! Nu vă simţiţi somnoros după masă? Acest fenomen se petrece deoarece toate energiile
sunt concentrate asupra digerării alimentelor din sistem. Digestia cheltuieşte mai multă energie decât
alergatul, înotul sau mersul cu bicicleta. Nu există altceva care să consume mai multă energie
decât digestia. Energia este crucială pentru detoxificarea corpului căci, dacă eliminaţi reziduurile
toxice din organismul dumneavoastră, veţi pierde din greutate. Ciclul eliminării solicită şi el o mare
cheltuială de energie. De unde provine noua energie internă? Desigur, din căile noastre digestive.
Combinarea mâncărurilor este bazată pe descoperirea că anumite combinaţii de alimente sunt
digerate cu mai multă uşurinţă şi eficienţă decât altele, deci cu un consum mai mic de energie internă.
Acest principiu ne învaţă că:
- Stomacul omului nu este proiectat de natură să digere mai mult de o mâncare concentrată o dată.
- Orice mâncare care nu este fruct sau vegetală crudă este o mâncare concentrată.
5

- Fiecare specie de mamifere are o constituţie adaptată unui anumit tip de mâncare. Există carnivore,
erbivore, fructivore, granivore, omnivore, fiecare cu tipul sau de tub digestiv. Omul nu posedă toate
aceste tipuri de tub digestiv. Şi totuşi mănâncă toate felurile de mâncare posibile.
- Combinaţiile de mâncare cum ar fi: carne cu cartofi, peşte cu orez, pui cu macaroane, ouă cu pâine,
brânză cu pâine, cereale cu lapte nu sunt în interesul sănătăţii dumneavoastră şi nu vă vor furniza
energia de care aveţi nevoie sau corpul la care visaţi. Aceste combinaţii vă vor distruge şi bruma de
energie pe care o mai aveţi. Combinaţiile incorecte de mâncăruri duc la o adevărată criză de energie
internă şi la scurtarea drastică a vieţii. Reţineţi: moartea apare în momentul în care corpul nu mai are
la dispoziţie energia necesară susţinerii vieţii.
Să luăm un exemplu: friptura cu cartofi. Ajungând în stomac, sunt necesare sucuri gastrice care să
le digere. Carnea se digeră în sucuri acide, ca de altfel şi celelalte proteine. Cartoful se digeră în
sucuri alcaline, ca de altfel şi fasolea, mazărea, orezul. Cele două tipuri de sucuri se neutralizează.
Stomacul, disperat, va încerca din nou să le digere printr-o nouă secretare de sucuri gastrice, care
însă, la rândul lor, se neutralizează lăsând mâncarea tot nedigerată. Până la noua secreţie, apar arsuri
stomacale, dar la sfârşit, mâncarea care a fost digerată corect este înlăturată din stomac prin acţiunea
peristaltică a intestinelor. În acest timp, proteinele au putrezit, iar carbohidraţii au fermentat.
Putrefacţia şi fermentaţia sunt două procese de pe urma cărora corpul nostru nu beneficiază sub nici
un chip. Nutrienţii afectaţi de către cele două forme nu pot fi încorporaţi într-o structură celulară
sănătoasă, iar mâncărurile alterate generează acizi toxici în corpul nostru. Apoi, se recurge la o gamă
întreagă de medicamente. De fapt, suntem singura specie de pe pământ care, după ce a mâncat, ia
medicamente pentru a mişcă mâncarea prin tubul digestiv. Mâncarea care stă în stomac se alterează,
iar substanţele nutritive se pierd. Şi totul cu o enormă cheltuială de energie. Apoi, această mâncare
alterată ajunge în intestine. Imaginaţi-vă 10-14 m de intestine având de luptat cu mâncarea alterată…
Nu e de mirare că suntem obosiţi după o masă grea! Aceasta mâncare stă în stomac timp de 8 ore, iar
în intestine, între 20 şi 40 de ore. Dacă este corect combinată, ea va fi integral descompusă, absorbită
şi folosită de organism. La combinarea incorectă a mâncărurilor, apare fermentaţia pe tractul digestiv
şi se degajă alcool, cu aceleaşi consecinţe pentru ficat ca şi consumul direct al alcoolului.
Principiile corecte ale combinării alimentelor constau în:
- A nu dori să pierdem inutil energie.
- A nu dori ca mâncarea să stea în stomacul nostru 8 ore şi să se altereze, apoi să treacă şi să
rămână în intestine peste 20 de ore.
- A dori ca alimentul să stea 3 ore în stomacul nostru fără să putrezească şi să fermenteze, fără
gaze, arsuri, indigestie acidă sau medicaţie.
- A dori ca mâncarea să treacă repede şi eficient prin intestine.
- Pentru a obţine toate acestea, trebuie să mâncăm un singur tip de mâncare concentrată la o masă.
Exemplul 1: Dacă mâncaţi carne, aveţi voie să o mâncaţi cu salată, şi nu cu cartofi, orez, macaroane,
brânză, pâine. Puteţi combina carnea cu fasole verde, roşii, spanac, vinete, ţelină, conopidă, dovlecei.
Vegetalele se digeră în orice fel de sucuri gastrice, acide sau alcaline. Dacă gătiţi vegetale pentru a le
mânca lângă o friptură la grătar, faceţi şi o salată de crudităţi.
Exemplul 2: Mâncaţi cartofi fierţi cu unt, asortaţi cu dovlecei, fasole verde, dar şi salată. Ca regulă,
reţineţi: Puteţi mânca alimente gătite bogate în amidon (cartofi, orez, fasole verde, paste, vinete,
usturoi), dar trebuie să mâncaţi şi o salată de crudităţi. Mâncaţi brânză cu salată, dar fără pâine!
Exemplul 3: Uneori, natura a amestecat ea singură proteinele. Este cazul fasolei. Dacă nu e bine să
combinăm amidonoase cu proteine, este bine să combinăm proteine cu alte proteine? Nu, pentru că a
combina două alimente concentrate la o singură masă depăşeşte posibilităţile stomacului nostru de a
funcţiona corect, uşor şi cu o cheltuială minimă de energie. Proteinele sunt atât de diferite între ele,
încât modificările necesare digerării lor sunt practic imposibile. Se pot combina două proteine de
6

acelaşi fel: carne de orice fel, produse lactate diferite, dar nu două proteine diferite, ca de exemplu
ouă cu lactate, carne cu ouă. Combinarea amidonoaselor între ele se poate face, pentru că ele nu se
descompun atât de greu ca proteinele şi nu apare fenomenul de fermentaţie. De exemplu, puteţi
combina cartofi cu crutoane, fasole cu orez, cartofi cu fasole, fasole cu pâine. Dar cel mai bine ar fi
să nu le combinaţi. Dacă o faceţi totuşi, nu vă veţi deranja stomacul.
Combinarea corectă a mâncărurilor nu ne va împiedica să mâncăm felurile care ne plac, numai că nu
trebuie să le mâncăm pe toate odată. Animalele care trăiesc în mijlocul naturii se bucură de o sănătate
mult mai bună decât oamenii, pentru că ele nu fac combinaţii alimentare, mâncând doar un singur fel
de mâncare odată. Nu ca noi, care mâncăm tot ce ne cade în mână, inclusiv animale. Este cazul ca,
după 30, 40, 50 de ani de combinaţii tradiţionale nefericite, să începeţi un regim alimentar corect.
Unde v-au dus tradiţiile? La supraponderalitate, boli de stomac, de ficat, de rinichi, de inimă şi la
cancer. Observând modul de hrănire al animalelor libere, în sânul naturii, va trebui să remarcăm
faptul că ele nu amestecă niciodată hrana. Omul este singura fiinţă vie care face acest lucru, în
detrimentul sănătăţii sale. Se pare că aceste combinaţii alimentare incorecte sunt motivul principal ale
tulburărilor intestinale, care provoacă, mai departe, o multitudine de alte boli.
5. Teoria detoxificării
Detoxificarea corpului este cel mai important ţel al acestui program. Este un lucru dificil şi poate
neplăcut la început, când acumularea este cheltuită pentru eliminarea toxinelor. Atâta timp cât există
reziduuri toxice în sistemul dumneavoastră, o mare energie este cheltuită pentru eliminarea lor. La
început, pot apărea efecte secundare, cum ar fi balonarea. Aceasta arată lupta fructelor cu toxinele,
care sunt puternic răscolite. O parte dintre toxine sunt eliminate pe gură sub forma unor secreţii, ceea
ce seamănă cu starea de răceală. Fructele au tendinţa să răscolească şi să măture toxinele din ţesuturi.
Amintiţi-vă că, ori de câte ori vă schimbaţi obiceiurile alimentare, organismul este tulburat, încercând
să se adapteze. Corpul, având la dispoziţie o cantitate atât de mare de energie nouă, încearcă să-şi
elimine toxinele nedorite. Când organismul îşi dă seama că această energie este permanentă, el va
elimina regulat toate toxinele, iar disconfortul va dispărea. Nu vă întoarceţi la vechile obiceiuri
alimentare. Eliminarea totală a toxinelor poate dura luni sau chiar ani. Disconfortul iniţial arată cât de
mare nevoie are corpul de detoxificare. Trebuie să înţelegeţi că acest program durează o viaţă. Daţi o
şansă corpului să funcţioneze la cel mai ridicat nivel posibil, neîmpiedicat de toxine şi supragreutate!
Corpul tinde spre starea de bine. Aveţi oricând la îndemână instrumentele necesare pentru aceasta.
Capitolul II
IGIENA MENTALĂ – SUNTEŢI CEEA CE CREDEŢI CĂ SUNTEŢI
La baza acestui principiu stă faptul că organismul uman este avid de sănătate şi că aceasta este
obţinută prin curăţarea continuă de materiile reziduale. Corpul se autocurăţă, autovindecă,
automenţine. Natura este perfectă şi nu se poate îmbunătăţi. Ea nu caută să-şi înăbuşe propriile
acţiuni. Avem de-a face cu probleme de boală numai atunci când încălcăm legile naturale ale vieţii.
Corpul omenesc este cea mai minunată creaţie a naturii. Este dotat cu o imensă inteligenţă, pe care o
regăsim în toate organele şi în funcţionarea coordonată a acestora:
- Inima bate de 100.000 ori în 24 de ore şi pompează 523 milioane litri de sânge în numai 50 de
ani. Acest sistem de pompare are capacitatea să lucreze timp îndelungat, fără să sară o bătaie.
- În sânge sunt produse, într-o singură secundă, 7 mii de miliarde de celule noi.
- Aceasta maşină generează o temperatură constantă de 37°C.
- Cel mai mare organ al corpului este pielea, formată din peste 4 milioane de pori şi care acţionează
ca sistemul de răcire al unei maşini.
7

- Sistemele digestive şi metabolice au abilitatea remarcabilă de a transforma mâncarea în sânge
proaspăt, structură osoasă şi celulară.
- Plămânii furnizează sângelui oxigenul de care are nevoie.
- Sistemul osos complex furnizează structura de rezistenţă a corpului, pentru susţinere şi deplasare.
- Creierul, culmea perfecţiunii în organismul uman, este format din 25 de milioane de celule, care
sunt cele mai dezvoltate. Chiar şi cele mai mici celule din corpul dumneavoastră depăşesc de un
miliard de ori mărimea celui mai mic component al acestui organ.
- Celula este locul unor reacţii chimice mai numeroase ca în toate fabricile din lume luate la un loc.
- Sunt mii de componente în microuniversul celulei: cromozomi, gene, mitocondrii, aminoacizi,
hormoni, enzime etc. Nici până acum mecanismul ce face să opereze celula nu a fost pe deplin
descifrat, iar miile de funcţii şi forţa din spatele lor sunt dincolo de puterea umană de înţelegere.
Inteligenţa interioară a acestor celule este infinit mai sofisticată decât mintea gânditoare a omului.
Există peste 75 de miliarde de celule în corpul nostru care lucrează cu o perfecţiune desăvârşită, o
viaţă de om. Făcând o analogie, consideraţi că din cele 4 miliarde de locuitori ai pământului,
câteva milioane ar gândi şi coopera armonios în toate lucrurile. Pare dificil de imaginat ca cele 4
miliarde de oameni să acţioneze la unison. Oricum, chiar dacă ar fi aşa, şi tot ar fi o nimica toată
faţă de universul din interiorul corpului, care poate fi asemuit cu 18.000 de planete identice cu
Pământul, cu câte 4 miliarde de locuitori, ce acţionează toţi la unison, având aceleaşi convingeri
politice, religioase, intelectuale şi lucrează pentru acelaşi scop.
Credeţi că această maşină a fost lăsată fără mecanismul controlului greutăţii sau al sănătăţii? Nu! Este
de neconceput. Acesta se află în corpul omului de la naştere. Sănătatea este dreptul dvs. dobândit la
naştere şi, fiind supraponderal sau subponderal, nu sunteţi sănătos. Ca orice proces ce se desfăşoară
mecanic în corp, şi tendinţa corpului de a fi perfect este justificată. Dacă aveţi probleme cu greutatea,
nu este nici o îndoială că mâncarea introdusă în corp este factorul ce contribuie la aceasta, deoarece:
- Există o întreagă categorie de substanţe care au un efect mult mai intens decât medicamentele –
acestea sunt alimentele. În general, oamenii sunt bolnavi din cauza a ceea ce mănâncă sau nu
mănâncă.
- Dintre factorii de mediu, biologici, de comportament şi poluare (stres) care influenţează sănătatea
omului, cel mai important este mâncarea.
- Două dintre cele mai răspândite boli – de inimă şi cancerul – ar putea fi reduse spectaculos prin
corectarea regimului alimentar.
- Autosugestia este foarte importantă. Trebuie să credeţi că puteţi realiza acest program Aveţi
încredere în dumneavoastră! Puteţi să vă schimbaţi corpul şi să vă însănătoşiţi schimbându-vă
modul în care gândiţi despre el. Ca să fiţi sănătos, trebuie să începeţi să credeţi că sunteţi sănătos.
- Fiecare celulă a corpului dumneavoastră este înzestrată cu o inteligenţă incredibilă, care aşteaptă
instrucţiuni pozitive. Gândiţi pozitiv despre corpul dumneavoastră. Nu gândiţi, de exemplu: „Vai,
ce burtă am!”, ci „Parcă începe să-mi scadă burta!”. Nu credeţi că trimiterea unor gânduri
pozitive către dumneavoastră este mai folositoare?
Capitolul III
CICLURILE NATURALE ALE CORPULUI
Sunt cicluri bazate pe funcţiile cele mai evidente ale corpului şi, cu toate că se întrepătrund, fiecare în
parte este mai intens la anumite ore.
8

Ciclul 1 – aportul alimentar: (mâncarea şi digestia) ţine de la prânz până la ora 20.
Ciclul II – asimilarea: (absorbţia şi folosirea nutrienţilor), ţine de la ora 20 până la ora 4 dimineaţa.
Ciclul III – eliminarea:(reziduurilor colului şi a deşeurilor alimentare) ţine de la ora 4 dimineaţa
până la prânz, la ora 12.
Dacă ne vom observa cu atenţie propriul corp, vom descoperi că:
Foamea devine din ce în ce mai accentuată atunci când nu se mănâncă în primele ore ale ciclului.
Când dormim şi corpul nu mai are ceva obligatoriu de făcut, el asimilează ceea ce a primit peste zi.
Când ne trezim, avem o „respiraţie de dimineaţă” (gură rea) şi limba încărcată, deoarece organismul
începe eliminarea elementelor nefolositoare.
Daca mâncăm târziu, ciclul al II-lea (asimilarea) este înăbuşit prin extinderea primului ciclu dincolo
de intervalul lui, având asimilarea în ciclul al III-lea, când corpul vrea să elimine. De aici, senzaţiile
de oboseală şi amorţeală cu care ne trezim dimineaţa. Ciclurile regulate de 8 ore au fost răscolite de o
agitaţie nefirească. Dacă ciclul eliminării este facilitat, în loc să fie înăbuşit, succesul dumneavoastră
în eliberarea frumosului corp închis în cel actual va fi garantat. Înţelegeţi că eliminarea înseamnă
înlăturarea reziduurilor toxice şi a greutăţii excesive din corpul dumneavoastră !
Obiceiurile noastre tradiţionale de a mânca împiedică de fapt desfăşurarea ciclului foarte important al
eliminării. Deci noi mâncăm (şi încă în ce ritm!), folosim ce ne trebuie din mâncare, dar nu scăpăm
de ceea ce nu putem folosi şi depunem în propriul corp. Mesele foarte consistente arată că în prezent
acordăm o mai mare importanţă primului ciclu – aportul alimentar – dar negăm celelalte două cicluri,
înăbuşindu-le cu primul. Nu este de mirare că mulţi dintre noi îşi plimbă greutatea excesivă.
Corpul dumneavoastră, în tendinţa de a se proteja şi de a-şi menţine integritatea, tinde să nu depună
reziduurile toxice şi acide pe lângă organele vitale. De aceea, le va depune în ţesuturile grase şi în
muşchi (coapse, fese, partea superioară a braţelor, sub bărbie). Această situaţie necontrolată duce
la obezitate, la un disconfort general, la letargie (somnolenţă), deoarece corpul îşi cheltuieşte toată
energia în încercarea de a se descotorosi de reziduurile toxice. Toate acestea arată importanţa ciclului
eliminării şi necesitatea de a-l lăsa să opereze neîntrerupt şi eficient. Regula ce se desprinde din acest
principiu este aceea că trebuie să ne facem un regim de viaţă convenabil, bazat pe principiul „cum să
ne curăţăm reziduurile toxice din corp pentru a nu permite depunerea lor la un nivel inacceptabil”.
ALIMENTAŢIE NATURISTĂ – VEGETARIANĂ?
Vegetarienii se caracterizează prin faptul că nu consumă carne de nici un tip, dar fierb majoritatea
alimentelor. Chiar dacă se respectă toate canoanele fierberii adică în aburi, enzimele, aceste substanţe
atât de necesare organismului, sunt distruse şi omul se hrăneşte greşit. Zarzavaturile fierte în apă sunt
cel mai puternic distruse şi un exemplu concret în acest sens îl constituie varza, care prin fierbere îşi
pierde 60% din valoarea iniţială. Dar prin fierbere nu sunt distruse numai enzimele, ci şi vitaminele.
Una dintre cele mai importante, vitamina C, al cărei rol principal este cel de purificator sanguin, se
pierde total prin prelucrarea termică. Nici sărurile minerale nu suportă fierberea, ele fiind eliminate
prin apa în care se fierb legumele, chiar şi la aburi, astfel încât zarzavaturile şi legumele îşi pierd
practic toate proprietăţile nutritive. Totodată, în urma procesului de fierbere, şi proteinele îşi pierd 2/3
din valoarea lor nutritivă şi se modifică devenind – în urma arderilor metabolice – reziduuri şi acizi.
Capitolul IV
PRINCIPIILE ALIMENTAŢIEI CORECTE
Avem la dispoziţie patru principii uşor de înţeles şi de urmat, ce pot deveni unelte valoroase în scopul
reducerii greutăţii şi re-energizării corpului dumneavoastră:
9

1. Principiul unei alimentaţii cu un înalt conţinut de apă
2. Principiul combinării corecte a alimentelor
3. Principiul consumului corect de fructe
4. Principiul gestionării depozitelor de grăsime
1. Principiul unei alimentaţii cu un înalt conţinut de apă
Corpul nostru este format în proporţie de 70% din apă, însă din clipa în care ne naştem, el devine
avid de mâncare, aer şi apă pentru supravieţuire. Pentru a supravieţui şi a menţine corpul în cea mai
bună condiţie, trebuie să consumăm o hrană care să fie constituită din cel puţin 70% apă. Aici nu este
vorba de băut apă, ci de alimentele care să conţină, în stare normală, apă. Fructele şi vegetalele crude
sunt alimente care satisfac acest deziderat. Orice altceva este mâncare concentrată, care şi-a pierdut
apa prin gătire sau prelucrare. Nu trebuie mâncat exclusiv fructe şi vegetale, ele reprezintă doar 70%
din mesele noastre zilnice; restul de 30% poate conţine alimente concentrate, cum ar fi pâine, carne,
produse lactate, legume gătite etc.
Sunt două motive pentru care avem nevoie de apa din vegetale : hrănire şi curăţare. Trebuie reţinut
că acestea sunt şi motivele pentru care apa băută nu va fi de nici un ajutor. Apa este transportată de
nutrienţii din mâncare la toate celulele corpului şi apoi, la întoarcere, înlătură reziduurile toxice. Toţi
nutrienţii de care are nevoie corpul uman (vitamine, proteine, minerale, aminoacizi, enzime, acizi
graşi) se găsesc în fructe şi vegetale. Aceste elemente sunt transportate de apa din vegetale şi fructe
în intestine, unde sunt absorbite. Vitaminele şi mineralele din farmacii nu sunt asimilabile. În livezi şi
grădini sunt vitaminele, nu în farmacii.
La rândul lor, toxinele (reziduurile) sunt curăţate de apa din corpul nostru şi eliminate. Ca orice lucru
pe care îl folosim, după care îl curăţăm şi spălăm, şi corpul nostru are nevoie de acestea. Faptul că o
largă pătură a populaţiei este grasă, arată că noi nu ne curăţăm corpul în interior, deci mâncăm
defectuos. Sunt oameni care o viaţă întreagă ignoră problema curăţeniei interioare a propriului corp.
Repet, această curăţare interioară a corpului se face prin intermediul unei hrane cu un conţinut mare
de apă, care va favoriza spectaculos desfăşurarea celor trei cicluri ale corpului.
Când mâncăm, trebuie să ne punem întrebarea: Mâncarea pe care o consum acum va contribui la
curăţarea corpului meu sau la îmbâcsirea lui cu toxine? Cu alte cuvinte: Este dominată de fructe şi
salate? Actualmente, suntem prizonierii papilelor noastre gustative. Nu mâncăm alimente de care are
cu adevărat nevoie corpul nostru, ci pe cele cerute de gusturi. De aceea, mâncăm acum mâncăruri
foarte gustoase care de fapt ne îmbâcsesc corpul, adăugându-i greutate. Dacă vreţi să fiţi viu, viguros,
vibrant şi într-o formă din cele mai bune, trebuie să mâncaţi mâncare vie (fructe şi legume crude).
Comparându-ne cu animalele care trăiesc în mijlocul naturii, aţi văzut animale obeze, ştirbe, surde,
cu ochelari, cu stimulatoare cardiace sau care să moară de atac de cord, cancer, diabet sau congestie
cerebrală? Carnivorele nu mănâncă niciodată alte carnivore, iar de la erbivore mănâncă prima dată
intestinele pline cu vegetale, bogate în apă; apoi le beau sângele, după care mănâncă organele bogate
în apă şi la sfârşit, dacă nu sunt sătule, carnea şi muşchii.
Fără discuţie, există momente când mâncărurile concentrate vor domina. Nu trebuie să vă simţiţi
vinovaţi. După zeci de ani de concentrate, este greu să treci la o alimentaţie naturală. Vechile pofte
răbufnesc. Însă, după o zi cu concentrate, a doua zi treceţi pe vegetale. Trebuie să aveţi în minte
importanţa acestei alimentaţii bogate în apă.
În moleculele din plante se află enzimele, substanţele vieţii fiecărei celule vii. Enzimele din celulele
corpului uman sunt identice cu cele vegetale. În consecinţă, când anumiţi atomi sunt necesari pentru
refacerea sau înlocuirea celulelor corpului, va apărea o atracţie magnetică între celulele de acelaşi tip
din alimentele vegetale şi cele din corpul nostru. Deci fiecare celulă din structura corpului nostru este
impregnată şi animată de viaţa cunoscută ca enzimă. Atracţia este valabilă numai în moleculele vii.
Enzimele se distrug la 54°C şi orice mâncare gătită la o temperatură mai mare decât aceasta este
10

condamnată la moarte prin dispariţia enzimelor. Mâncarea gătită la peste 54°C şi-a pierdut viaţa şi
deci valoarea nutritivă. Această mâncare poate să susţină viaţa sistemului uman, dar o face în contul
energiei, vitalităţii şi al sănătăţii degenerate progresiv.
Băutul apei este specific oamenilor care mănâncă mâncăruri concentrate. Cei care mănâncă fructe şi
vegetale crude aproape nu mai au nevoie să bea apă. Dacă totuşi simţiţi nevoia, ar trebui să beţi apă
distilată sau „apa minune” de tărâţe, dacă aveţi această posibilitate. Nu recomand apa de izvor,
deoarece conţine minerale anorganice pe care corpul uman nu le poate folosi sau precipita şi care se
agaţă de colesterolul din corp şi se depun sub forma unei plăci groase pe artere. Apa distilată (şi în
vegetale este tot distilată) nu are acest efect.
FOARTE IMPORTANT!
Este foarte greşit să bei apă înainte, în timpul sau imediat după masă, deoarece apa diluează sucurile
digestive care sparg mâncărurile din stomac, împiedicând digestia corectă a alimentelor şi dereglând
puternic cele trei cicluri ale corpului nostru. Se cheltuieşte totodată o mare cantitate de energie.
2. Principiul combinării corecte a alimentelor
Alimentele sunt substanţe comestibile care conţin un anumit număr de elemente organice, precum:
proteine, lipide, glucide, săruri minerale şi vitamine, apă şi materii nedigerabile (ca fibrele).
Proteinele
Acestea sunt celule organice ale muşchilor, organelor, creierului, oaselor. Sunt formate din cele mai
simple elemente, numite aminoacizi. Problema care se pune în cazul unei alimentaţii tradiţionale este
cum să nu mănânci prea multe. Prea multe proteine sunt periculoase pentru corpul uman în aceeaşi
măsură cu a avea prea puţine. Proteinele sunt cele mai complexe alimente, iar asimilarea şi utilizarea
lor cel mai complicat proces. Dacă alimentul cel mai uşor de descompus este fructul, cel mai greu de
separat în elemente pe care corpul nostru să le poată folosi este proteina. Când consumăm proteine,
corpul cheltuieşte pe digestie o energie mai mare decât pentru orice alt aliment. Cu cât mâncăm mai
multe proteine, cu atât mai multă energie este consumată pentru descompunerea lor. Noi nu avem
nevoie atât de mult de proteine, deoarece corpul uman reciclează doar 70% din reziduurile proteice;
şi apoi, noi pierdem numai 23 de grame de proteine pe zi prin fecale, urină, păr, piele moartă şi
transpiraţie. Pentru a completa această cantitate, ar trebui să mâncăm 750 de grame proteine, ori noi
mâncăm mult mai mult. Consumând peste nevoi, corpul este suprasolicitat în încercarea lui de a
elimina surplusul. Proteinele în exces nu numai că vor fura energie, dar trebuie să fie depozitate în
corp ca reziduu toxic, determinând şi o creştere în greutate, deoarece nu există energia necesară
pentru a le elimina. A doua zi, un alt surplus de proteine apare şi situaţia se agravează. Proteina nu
apare în corpul omului prin consumul de proteine, ci prin aminoacizii din mâncare. Proteina din
carnea animalelor consumate diferă de proteina umană. Corpul nu poate folosi sau asimila proteine în
forma lor originară. Ele trebuie descompuse în aminoacizii care o formează. Apoi, corpul recompune
aminoacizii în proteine proprii lui. Valoarea unui aliment este dată de aminoacizii care îl compun.
Animalele însă nu au puterea să sintetizeze cei 8 aminoacizi esenţiali şi de aceea trebuie să-i ia din
plante. Plantele îi pot sintetiza din aer, apă, pământ, dar animalele, inclusiv omul, sunt dependente de
proteinele din plante – fie direct, mâncând plantele, fie indirect, mâncând animalele care au mâncat
plante (carnivorele mănâncă numai erbivore).
Există 23 de aminoacizi diferiţi. Toţi sunt esenţiali. 15 dintre ei pot fi sintetizaţi de corpul uman, dar
8 trebuie luaţi direct din mâncare. Consumul regulat al fructelor, vegetalelor, nucilor, seminţelor,
mugurilor vă asigură toţi aminoacizii necesari, exact ca şi la alte mamifere, care nu consumă carne şi
care totuşi nu suferă de vreo deficienţă proteică. Din alimentele digerate şi din reciclarea reziduurilor
11

proteice, corpul are în permanenţă aminoacizi, care circulă prin sânge şi prin sistemul limfatic. Când
corpul are nevoie de aminoacizi, îi ia de aici.
Circulaţia aminoacizilor este ca o bancă deschisa toată ziua. Ficatul şi celulele depun şi scot în
permanenţă aminoacizii necesari din sânge şi limfă. Când în sânge sunt prea mulţi, ficatul îi scoate şi
îi stochează, până este din nou nevoie de ei. Dacă scade nivelul lor din sânge din cauza consumării
acestora de către celule, ficatul îi pune înapoi în circulaţie. Şi celulele îi pot depozita şi repune în
circulaţie. Deoarece majoritatea celulelor din corp sintetizează mai multe proteine decât este necesar
pentru susţinerea vieţii lor, celelalte celule retransformă proteinele repartizate lor în aminoacizi, pe
care îi depune în sânge. Acest circuit al aminoacizilor este esenţial pentru înţelegerea faptului că
proteinele complete (animale) nu sunt necesare în dietă.
Cei 8 aminoacizi pe care corpul nostru nu îi poate sintetiza trebuie luaţi din alimente. Fructele şi
vegetalele conţin majoritatea celor 8 aminoacizi, iar morcovii, bananele, varza, conopida, porumbul,
castraveţii, vinetele, mazărea, fasolea, cartofii, dovleceii, roşiile, nucile, seminţele de floarea-soarelui,
susanul şi alunele îi conţin pe toţi opt. Aminoacizii conţinuţi în plante sunt într-o cantitate mult mai
mare decât cei conţinuţi în cărnuri.
Trebuie urmărite o serie de aspecte legate de consumul de carne
- Cărnurile nu ne furnizează combustibil; energia se găseşte în carbohidraţi (vezi „Glucidele”).
Carnea nu conţine carbohidraţi, deci nu furnizează energie.
- Grăsimile pot furniza energie, dar descompunerea lor este mai greoaie şi mai puţin eficientă. Ele
sunt descompuse în combustibil numai când rezervele de carbohidraţi sunt epuizate. Grăsimea din
corp nu provine numai de la consumul lor direct. Când se consumă în exces carbohidraţi, aceştia
sunt transformaţi de organism în grăsime şi sunt depuşi ca atare. Astfel, corpul poate înmagazina
şi folosi grăsime fără a consuma mâncăruri grase. Depozitele de grăsime pot fi privite ca o
bancă de carbohidraţi, unde se fac restituiri sau depuneri, când este necesar.
- Sănătatea noastră depinde foarte mult de fibrele celulozice pe care le consumăm. Printre multe
alte lucruri, ele previn constipaţia şi hemoroizii. Carnea nu conţine fibre celulozice.
- Un lanţ de aminoacizi conţine de la 51 până la 200.000 de aminoacizi. Când mâncăm carne, acest
lanţ trebuie descompus (rupt) complet şi reasamblat în proteină umană. Aminoacizii sunt foarte
delicaţi. Căldura gătitului îi coagulează sau îi distruge, făcându-i inutilizabili pentru organism.
Astfel, devin toxici, depunându-se cu un consum sporit de energie.
- Carnea este foarte bogată în grăsimi saturate, diferite de cele folosite pentru energie şi provoacă
atacul de cord prin depunere de colesterol.
- Sinteza vitaminei B12 este îngreunată mult, provocând stările anemice.
- Toxinele conţinute de carnea animalelor au o extraordinar de mare influenţă în perturbarea
metabolismului hidraţilor de carbon, de aici până la diabet nemaifiind decât doi paşi.
- Mare parte a tumorilor, adesea maligne, au la origine substanţe create în timpul digestiei cărnii,
care nu au putut fi asimilate de organism.
- Foarte puţină lume ştie că, pentru a înlocui culoarea gri-verzuie a cărnii după tăierea animalului
cu acea culoare roşie, cu aspect de proaspăt a produsului din galantar, majoritatea fabricilor
folosesc nitraţi şi conservanţi dăunători organismului uman, predispunându-l în timp la cancer.
- În urma procesării termice, calităţile cărnii se modifică:
Valoarea nutritivă scade cu 2/3.
Fierul devine anorganic, deci nefolositor corpului uman.
Vitaminele dispar aproape complet din carnea friptă sau fiartă.
Noul aliment încarcă şi acidulează organismul, favorizând apariţia bolilor.
Se pune întrebarea dacă organismul uman este alcătuit şi proiectat pentru a consuma carne.
Care sunt deosebirile fiziologice dintre carnivore şi oameni?
12

- Potrivit afirmaţiilor dr. Williams Collins din articolul publicat în Medical Counterpoint, „omul este
înzestrat evident cu o dantură care se aseamănă mai mult cu cea a erbivorelor; acestea au incisivii
ascuţiţi pentru a tăia iarba, molarii cu suprafaţă plată pentru a zdrobi legumele şi fructele, iar caninii
scurţi şi rotunjiţi, inapţi să sfâşie şi să strivească carnea”.
- Maxilarul unui carnivor se mişcă numai în sus şi în jos pentru a sfâşia şi muşca. Al omului se mişcă
şi lateral, pentru a mesteca.
- Saliva omului este alcalină. Saliva carnivorelor este acidă, potrivită pentru descompunerea proteinei
animale. Îi lipseşte ptialina – enzima care transformă amidonul în maltoză şi glucoză.
- Stomacul carnivorelor este un sac rotund şi simplu, care secretă de 10 ori mai mult acid clorhidric
decât un exemplar necarnivor.
- Stomacul omului are forma alungită, este complicat ca structură şi se termină cu duodenul.
- Intestinele carnivorelor măsoară de 3 ori mai mult decât lungimea trunchiului lor, fiind destinate
unei expulzări rapide a mâncării, care se alterează uşor. Intestinele omului sunt de 10-12 ori mai
lungi decât corpul lor, pentru a păstra alimentele în ele până când toţi nutrienţii sunt extraşi.
- Pisicile, de exemplu, suplimentându-li-se raţia de carne cu 20 g de unt, vor continua să trăiască fără
să manifeste niciun fel de schimbare la nivelul arterelor. Imaginaţi-vă că această cantitate de
colesterol este de 80 de ori mai mare decât ceea ce regimul nostru alimentar consideră normal. Pe de
altă parte, dacă unei nutrii i se administrează numai 4 grame de colesterol pe zi, modificarea pereţilor
arteriali se va produce extraordinar de rapid.
- Ficatul carnivorelor poate să elimine de 10-15 ori mai mult acid uric decât cel al omului. Acidul
uric este o substanţă toxică, ce se eliberează în organism ori de câte ori se consumă carne. Spre
deosebire de carnivore, omul nu are enzime specializate în descompunerea acidului uric.
- Carnivorele nu transpiră prin piele, acestea neavând pori, ca pielea umană.
- Urina carnivorelor este acidă, a omului este alcalină.
- Limba carnivorelor este aspră, a omului este moale.
- Mâinile omului sunt adaptate perfect pentru culesul fructelor şi nu pentru sfâşiat, aşa cum fac
animalele cu gheare.
Cu toate că nu a fost creat să mănânce carne, de ce omul o face totuşi? Din două motive: obicei,
tradiţie şi pentru că îi place. Pentru digestia cărnii, este necesară o cantitate enormă de energie,
ceea ce face şi mai dificilă sarcina scăderii în greutate a supraponderalilor. Aş dori să vă întrebaţi:
unde aţi dori să luaţi masa? Într-o gradina cultivată cu legume şi pomi fructiferi sau într-un abator, în
ambele cazuri aşteptând la faţa locului să vi se aducă mâncarea proaspătă? Dacă veţi dori să mâncaţi
carne, pentru a-i minimaliza efectele negative, căutaţi să găsiţi o sursă de carne nechimizată, să nu
mâncaţi decât o dată pe zi sau chiar mai rar, pentru a vă economisi energia internă şi să o combinaţi
corect cu alte alimente. În cazul unor activităţi fizice grele, gândiţi-vă că proteinele nu vă cresc forţa
ci, prin descompunerea lor, v-o cheltuiesc şi sunt dezastruoase, întrucât ele nu produc energie, ci o
consumă.
Exemple
Leul, animal carnivor, doarme 20 ore/zi.
Urangutanul, care se hrăneşte numai cu vegetale, doarme 6 ore/zi.
Populaţiile din zona arctică mănâncă preponderent carne şi au o medie de viaţă de 27 de ani!
Rolul vitaminei B12
Aceasta se găseşte în plante în cantitate foarte mică (excepţie - pătrunjelul şi tărâţa de grâu) dar este
asigurată de corpul nostru. Stomacul secretă o substanţă denumită „factor intrinsec”, care transportă
vitamina B12 creată de flora bacteriană din intestine. La combinaţii incorecte de alimente, când apare
putrefacţia, factorul intrinsec nu mai este secretat, întârziindu-se astfel producerea noii vitamine B12.
13

Consumul de ouă nu este nici el prea indicat, deoarece:
- ar trebui consumate crude, dar conţin arsenic;
- prin fierbere, aminoacizii din ouă se coagulează, deci se pierd;
- ouăle conţin multă sulfură, care este periculoasă pentru ficat şi rinichi.
Glucidele sunt molecule în a căror compoziţie găsim carbon, oxigen şi hidrogen.
Glicemia reprezintă procentul de glucoză în sânge. Se constituie ca principal element energetic al
organismului. Este stocată, ca rezervă, în muşchi şi ficat, sub formă de glicogen. În
aşa-zisa stare de nemâncare, glicemia are de obicei valoarea de 1g/1 litru de sânge.
În această stare, când se absoarbe o glucidă, se constată o variaţie a procentului de
glucoză din sânge în trei timpi:
1. Glicemia creşte (în funcţie de natura glucidei).
2. Glicemia scade (după producerea insulinei de către pancreas), glucoza pătrunzând astfel în celule.
3. Glicemia revine la normal.
Consider că renumita clasificare a glucidelor în două categorii, zaharuri rapide şi zaharuri lente,
luând drept criteriu de diferenţiere capacitatea lor de a fi asimilate de către organism, este complet
greşită. Studii recente constată indubitabil că rapiditatea cu care glucoza este eliberată şi asimilată de
către organism nu este condiţionată de complexitatea moleculei de hidrat de carbon. Astfel că, în loc
să ne intereseze viteza de asimilare, este mai indicat să ne interesăm de glucide în raport cu creşterea
glicemiei pe care o provoacă, cu alte cuvinte, de cantitatea de glucoză produsă. Majoritatea oamenilor
de ştiinţă clasifică glucidele după puterea lor glicemică, definită prin noţiunea de „indice glicemic”.
Fără să intru în amănunte şi considerând în mod arbitrar indicele glucozei 100, vă voi prezenta spre
exemplificare un tabel în care principalele alimente din viaţa dumneavoastră sunt ierarhizate în
funcţie de indicele glicemic. Însă nu trebuie uitat că:
- Acest indice este cu atât mai mare, cu cât nivelul glicemiei indus de glucidă este mai mare.
- Prelucrarea industrială a glucidelor măreşte indicele glicemic al acestora.
- Nu numai cantitatea, ci şi calitatea părţii fibroase a glucidei influenţează mărimea indicelui.
Vom numi de-acum încolo glucidele cu indice glicemic scăzut cu termenul de „glucide benefice”, iar
glucidele cu indice glicemic ridicat cu termenul de „glucide malefice”.
GRÂUL
Soldaţii romani erau recunoscuţi pentru rezistenţa lor fizică, dar puţini ştiu că li se dădeau ca raţie
boabe de grâu, pe care le luau în timpul marşurilor nesfârşite şi pe care le mestecau încet şi bine.
Scrierile din Antichitate afirmau că boabele de grâu sunt o hrană completă şi, prin urmare, se poate
trăi numai cu ele. Toate substanţele cu adevărat nutritive din grâu se află în tărâţe şi în germeni.
Interiorul din care se scoate făina se rezumă doar la amidon. Pâinea obţinută este gustoasă, dar
sângele primeşte acizi în cantitate mare, organele se încarcă de reziduuri, mucoase şi sedimente. Este
un moment prielnic pentru ca agenţii patogeni să se instaleze…
Clasificarea alimentelor după indicele glicemic
Glucide malefice
Maltoză - 110
Glucoză - 100
Pâine foarte albă - 95
Fulgi de cartofi instant - 95
Glucide benefice
Fulgi de ovăz - 50
Cereale cu tărâţe - 50
Orez integral - 50
Pâine de grâu integrală - 50
14

Miere, dulceaţă - 90
Fulgi de porumb - 85
Morcov - 85
Zaharoză (zahăr alb) - 75
Pâine albă - 70
Orez alb - 70
Cartofi - 70
Porumb - 70
Sfeclă - 70
Biscuiţi - 70
Paste (făină albă) - 65
Banane - 60
Stafide - 60
Paste din faină cernută - 45
Pâine de secară integrală - 40
Mazăre verde - 40
Fasole albă - 40
Pâine integrală - 35
Lactate - 35
Fructe proaspete - 35
Linte - 30
Năut - 30
Fasole uscată - 25
Ciocolată amăruie - 22
Fructoză - 20
Arahide, legume verzi - 5
De reţinut:
- Glucidele malefice provoacă creşterea glucozei din sânge, numită şi hiperglicemie.
- Glucidele benefice sunt glucide pe care organismul le asimilează greu, provocând astfel o creştere
mică a glucozei din sânge.
Lipidele (grăsimile)
Lipidele se mai numesc şi corpi graşi, fiind în principiu molecule complexe. Se împart în două
categorii, având drept criteriu originea lor:
Lipide de origine animală (de exemplu, cele conţinute de carne, unt, peşte, smântână, brânză etc.).
Lipide de origine vegetală (de exemplu, cele conţinute de uleiul de măsline).
Lipidele conţin numeroase vitamine, printre care: A, D, E, K şi acizi graşi esenţiali (obţinuţi numai
prin presarea la rece a grăsimilor), elemente ce servesc la secreţia unor hormoni.
Fibrele alimentare
Sunt substanţe care se află mai ales în legume, fructe şi cereale în stare brută. Datorită celulozei,
mucilagiilor, pectinei şi ligninei, fibrele alimentare, chiar dacă nu au o valoare energetică pregnantă,
joacă un rol foarte mare în digestie, asigurând un tranzit intestinal bun şi prevenind constipaţia. Sunt
foarte bogate în oligoelemente (cu rol de catalizator în organism), vitamine şi săruri minerale. Previn
arterioscleroza, datorită puterii de a împiedica absorbţia pe cale digestivă a lipidelor. Consumul
fibrelor alimentare (celuloza) are ca efect atât scăderea secreţiei de insulină (insulinemia), cât şi a
glicemiei. O cantitate de 40 g de fibre pe zi ar fi necesarul optim pentru hrana unui adult. După
afirmaţiile lui Michel Montignac, în anul 1925, consumul de legume uscate (foarte bogate în fibre)
era de 7,3 kg anual, pe când astăzi este de numai 1,3 kg.
Sursele de fibre (celuloză) şi concentraţia lor
la 100 g de alimente (după Michel Montignac)
Produse cerealiere Legume
Uscate
Fructe uscate
oleaginoase
Legume
verzi
Fructe proaspete
Tărâţe 40 g
Pâine integrală 13g
Făină necernută19g
Orez integral 5 g
Orez alb 1g
Fasole 25 g
Mazăre 23 g
Linte 12g
Năut 2 g
Nucă de cocos 24g
Smochine 18g
Migdale 14 g
Curmale 9 g
Arahide 8 g
Mazăre fiartă 12g
Pătrunjel 9g
Spanac fiert 7 g
Anghinare 4 g
Praz 4 g
Zmeură 8 g
Pere cu coajă 3g
Mere cu coajă 3g
Căpşuni 2 g
Piersici 2 g
15

Pâine albă 1g Varză 4 g
Ridichi 3 g
Ciuperci 2,5 g
Morcovi 2 g
Salată verde 2 g
Pentru clarificare: cunoscând acum cele patru mari categorii de substanţe alimentare, reţinem că
proteinele sunt realmente necesare organismului datorită conţinutului de aminoacizi şi aceasta cu atât
mai mult, cu cât este ştiut că organismul uman nu poate să-i producă. În acelaşi fel stau lucrurile şi cu
anumite grăsimi cu conţinut vitaminic, dar şi acidul linoleic şi linolenic (doi acizi graşi esenţiali
organismului uman), pe care celula umană este incapabilă să-i sintetizeze. Glucidele sunt mai puţin
importante, întrucât organismul uman poate produce glucoză folosind grăsimile de rezervă.
Lipidele şi proteinele pot fi găsite împreună în aceleaşi alimente (de exemplu, în carne).
Clasificarea lipidelor, glucidelor, glucido-lipidelor şi a fibrelor alimentare
Lipide Glucide Alimente
glucido-lipide
Fibre
alimentare
Carne:
- Oaie
- Vacă
- Viţel
- Cal
- Porc
Mezeluri
Pasare
Iepure
Peşte
Crabi, creveţi
Langustă
Ou
Unt
Brânzeturi
Uleiuri
Margarine
Faină, pâine
Biscuiţi
Orez
Cartofi
Paste
Griş
Cuşcuş
Tapioca
Fasole uscată
Mazăre
Linte
Năut
Morcovi
Miere
Alcool
Porumb
Fructe
Lapte
Nuci
Alune
Arahide
Migdale
Creier
Ficat
Soia (faină)
Germeni de grâu
Paste cu ou
Nucă de cocos
Ciocolată
Zahăr
Măsline
Castane
Castane dulci
Stridii
Sparanghel
Salată verde
Spanac
Vinete
Roşii
Dovlecei
Ţelină
Varză, conopidă
Fasole verde
Praz
Anghinare
Ardei gras
Andive
Ciuperci
Napi
Fructe
Legume uscate
ATENŢIE!
Mâncărurile gătite (procesate termic şi chimic) sunt consumate în cantităţi de 3-4 ori mai mari decât
cele în stare crudă şi aceasta pentru că volumul alimentelor scade mult prin fierbere. Aşa se explică
apariţia excesului ponderal, care ulterior se elimină foarte greu. Concluzia? Numai prejudicii, mult
stres psihic şi fizic şi totul din cauza consumului de alimente gătite. Pierdem timp, ne îmbolnăvim şi
cheltuim mult mai mult, atât pentru prepararea hranei, cât şi pentru doctori şi medicamente.
Clasificarea glucidelor din principalele alimente
Glucide malefice Glucide benefice
Zahăr de trestie
Miere
Sirop de arţar
Zahăr din sfeclă
Cereale brute (grâu, ovăz, orz, mei etc.)
Făină brută (necernută)
Pâine integrală (grâu, secară etc.)
Pâine cu tărâţe
16

Zahăr brun nerafinat
Dulciuri, dulceţuri, jeleuri
Îngheţată de frişcă
Băuturi dulci (sucuri acidulate, Coca-Cola)
Făină rafinată, cereale cernute
Prăjituri din făină albă şi zahăr
Pizza
Brioşe, cornuri, biscuiţi
Foietaje, sufleuri
Paste albe
Orez alb (rafinat)
Amidon din cartofi
Morcovi
Porumb, amidon din porumb
Griş
Cuşcuş
Amidon
Fulgi de porumb
Alcool (în special distilat)
Orez integral
Paste din făină integrală
Germeni de grâu
Bob verde, linte, năut
Fructe
Ţelină
Napi, ridichi
Germeni de soia
Vinete
Dovlecei
Castraveţi
Roşii
Ciuperci
Fasole verde
Praz
Ardei gras
Salată verde
Spanac
Mazăre şi fasole uscată
3. Principiul consumului corect de fructe
Fructele sunt alcătuite din celuloză, fiind considerate în acelaşi timp glucide, deoarece conţin zahăr
sub forma fructozei; aceasta se transformă în glicogen (energie disponibilă rapid). Din fericire,
cantitatea de zahăr din fructe nu este mare şi este eliberată în mică măsură, datorită fibrelor conţinute.
- Nu combinaţi fructele cu nimic altceva, nici cu lipide, nici cu proteine.
- Obiceiul de a mânca fructe la sfârşitul mesei este nesănătos; combinate cu alte alimente, fructele
perturbă digestia şi îşi pierd astfel majoritatea vitaminelor.
- Combinate cu alt tip de hrană, fructele vor rămâne prizoniere în stomac, unde vor fermenta,
producând chiar şi alcool, deci toată digestia va fi perturbată.
- Fructele se mănâncă doar pe stomacul gol, dimineaţa sau seara, la 2-3 ore după cină.
- Celor care suferă de insomnie, le recomand să nu consume fructe înainte de culcare, vitamina C
având un efect stimulator.
- Se recomandă consumarea fructelor împreună cu coaja, în care se află cea mai mare cantitate de
celuloză, care ajută tranzitul intestinal. Coaja fructelor limitează şi puterea lor glicemică.
- LĂMÂIA este, paradoxal, alcalinizată şi antiacidă gastric şi nu provoacă arsuri stomacale. Mai
mult, cunosc cazuri de vindecări ale ulcerelor gastrice după consumul acesteia. Gustul acru al
lămâii nu trebuie să ne ducă neapărat cu gândul la aciditate. Acesta este dat de acizii organici,
care nu rămân ca atare în celule. Uimitor este faptul că lămâia este inclusă printre cele mai bazice
alimente. În exteriorul organismului nostru ea se comportă sub influenţa unei reacţii acide, pe
când în interiorul corpului nostru ea generează alcalinitate, deoarece în timpul digestiei acidul
citric conţinut este oxidat, rămânând sărurile, care păstrează alcalinitatea sângelui. Prin urmare, la
o analiză profundă, lămâia înseamnă energie, deci viaţă.
- Zeama de lămâie picurată în urechi are efect calmant în otite.
- Sucul de lămâie diluat cu apă distilată în proporţie de 1:1 şi picurat în ochi vindecă blefaritele.
- Hemoragiile nazale se opresc dacă introducem în nări tampoane îmbibate cu suc de lămâie.
- Durerile de cap dispar dacă se pune o compresă cu felii de lămâie pe frunte.
Oamenii nu ştiu când şi cum se mănâncă fructele, iar corpul ţipă disperat după ele. Fructul este cea
mai binefăcătoare mâncare dătătoare de viaţă şi energie din câte există. El este cel mai important
17

aliment pe care îl putem mânca. Strămoşii noştri au mâncat numai fructe milioane de ani. Tipul de
hrană lasă urme pe dinţii noştri. Din studierea dinţilor fosilizaţi, rezultă că primii oameni nu mâncau
nici carne, nici seminţe, nici tulpini, nici rădăcini sau frunze, ci fructe. Ei erau fructivori şi, fără
excepţie, timp de milioane de ani au mâncat numai fructe. Deoarece fructul este alimentul la care
omul este adaptat biologic pentru a putea să îl mănânce, este mai important să ne punem problema:
Câte fructe am mâncat astăzi? decât: Câte proteine am mâncat astăzi? Se cunosc numeroase
cazuri de otrăvire cu proteine. Supraconsumul lor este legat de cancerul la ficat, al vezicii urinare,
mamar, stomacal şi de leucemie – care reprezintă 1/3 din toate formele de cancer uman cunoscute.
Otrăvurile din proteine nu se regăsesc în fructe şi, deoarece scopul nostru este acela de a ne curăţa
organismul de toxine, calea cea mai eficientă este de a consuma cât mai multe fructe.
Fructele constituie mâncarea cu conţinutul cel mai mare de apă: 80-90%. În plus, ele sunt pline de
vitamine, minerale, carbohidraţi, aminoacizi, acizi graşi. Prin natura lui, fructul dă organismului
posibilitatea să se cureţe de toxine, dacă este corect consumat. Studiile arată că ceea ce mănânci la o
masă afectează ceea ce vei mânca la masa următoare. La două grupuri studiate, dintre care unuia i s-
au dat fructe iar celuilalt alimente dulci pe bază de zahăr, s-a constatat că grupul care mâncase fructe
a dorit să mănânce la următoarea masă cu 480 de calorii mai puţin decât grupul care mâncase zahăr.
Fructele curăţă, nu năclăiesc corpul. Fructele cer mai puţină energie pentru a fi digerate decât orice
alt aliment. Practic, nici o energie nu este cheltuită la digestia lor; mai mult, fructele dau energie
corpului. Tot ce intră în stomacul omului trebuie să fie descompus, transformat în glucoză, fructoză,
glicerină, aminoacizi şi acizi graşi. Aceştia sunt nutrienţii din alimente folosiţi de organism. Creierul
funcţionează numai cu glucoză. Fructul înseamnă mai ales glucoză în organismul dumneavoastră.
Digestia, absorbţia şi asimilarea lui necesită o infimă energie din cea cheltuită pentru descompunerea
altor alimente. Alte mâncăruri (corect combinate) se digeră în timp de ½ - 4 ore, cu o mare cheltuială
de energie. Fructele nu sunt digerate în stomac, ci sunt doar predigerate. Ele trec prin stomac timp de
20-30 min. (bananele, curmalele şi fructele uscate la soare stau cam o oră). Energia economisită prin
nedigerarea fructelor este enormă şi folosită imediat de organism pentru curăţarea ţesuturilor de
toxine. Condiţia este ca fructele să fie corect consumate. Deoarece stau în stomac atât de puţin timp,
înseamnă că ele nu trebuie mâncate cu sau după ceva, ci pe stomacul gol, dimineaţa. Imediat ce
fructul vine în contact cu mâncarea din stomac şi cu sucurile digestive, întreaga masă de alimente
începe să se „strice”. Orice proteină din stomac va putrezi, orice carbohidrat va fermenta. Totul
devine acid. S-ar putea să nu vă fie rău, dar aceasta nu înseamnă că nu aţi încălcat o regulă de bază în
alimentaţie, ci arată enorma adaptabilitate a corpului nostru.
Exemplu: Pepenele nu trebuie mâncat niciodată după masă, deoarece produce fermentaţie. Dacă îl
mâncaţi pe stomacul gol, iar după 20 de min. mâncaţi altceva, veţi vedea ce efecte pozitive va avea.
Fructele clasificate botanic drept acide (portocale, ananas, grepfrut) ca de altfel toate fructele mâncate
pe stomacul gol, odată ajunse în stomac, devin alcaline. Ca şi vegetalele crude, ele neutralizează
acizii care se formează în corp. Un corp toxic acid se poate recunoaşte după: balonare, greutate
excesivă, păr încărunţit, chelire, izbucniri nervoase, cearcăne, riduri premature, ulcerări. Consumul
corect de fructe duce la o incredibilă întinerire, longevitate, sănătate şi energie. În afara faptului că
ele aduc în corp apa de curăţare, fructele nu lasă reziduuri în sistem, nu cheltuiesc energie pentru
digestie, importanţa lor constând în conţinutul valoros de combustibil. Fără combustibil, organismul
nu poate funcţiona. Valoarea de combustibil reprezintă ceea ce trebuie căutat în orice mâncare.
Procentele ideale ale celor 5 nutrienţi esenţiali de care are nevoie organismul nostru sunt:
Glucoză 90%
Aminoacizi 4-5%
Minerale 3-4%
Acizi graşi 1%
Vitamine sub 1%
Fructele sunt singura mâncare cu acest conţinut perfect de nutrienţi. Trebuie însă făcute două remarci
importante referitoare la consumul fructelor:
18

1. Fructele sau sucurile lor se consumă numai proaspete. Fructele fierte sau coapte nu mai furnizează
nici substanţe nutritive, nici apa necesară curăţării, ele sunt acide şi forţează corpul să le anuleze
aciditatea cu cheltuială de energie. Gătitul distruge valoarea potenţială a fructelor. Trebuie să
mestecăm bine fructele, să le îmbibăm bine cu salivă şi nu să le înfulecăm cu lăcomie.
2. Cât timp trebuie să treacă de la consumarea altor alimente până la mâncatul fructelor? Atâta timp
cât stomacul este gol, puteţi consuma când şi câte fructe doriţi, lăsând să se scurgă 20-30 de minute
înainte de a mânca alte feluri de mâncare. După ce aţi mâncat orice altceva în afară de fructe, trebuie
să aveţi în vedere timpul de digestie astfel:
Alimentul Timpul de digestie
Salată sau vegetale crude
Mâncăruri corect combinate fără carne
Mâncăruri corect combinate cu carne
Orice mâncare incorect combinată
2 ore
3 ore
4 ore
8 ore
Dacă ne întreabă cineva: Care credeţi că este cea mai periculoasă masă din zi, veţi putea răspunde
precis: Înainte de culcare! Dar a două masă ca pericol? Vă răspund eu: Micul dejun copios! De ce?
Amintiţi-vă: Energia este baza vieţii. Când vă sculaţi dimineaţa sunteţi odihnit şi în cea mai bună
formă energetică pe care v-o poate furniza somnul. Pe ce veţi cheltui (risipi) această energie? Pe un
mic dejun copios! Digerarea (mare consumatoare de energie) acestui mic dejun vă va uza energia şi
nu vă va aduce un surplus energetic. Mai ales micile dejunuri tradiţionale: ouă, brânză, şuncă, pâine,
roşii, ceai, lapte, dulceaţă, conserve, consumă o mare cantitate de energie. Energia nu poate fi
furnizată decât după ce mâncarea a fost absorbită de intestine. Dacă vom înlocui acest amalgam de
alimente cu fructe, energia ne va intra în corp instantaneu, în loc să aşteptăm ore, iar starea de
somnolenţă ce urmează micului dejun tradiţional dispare. Deci, ca regulă: mâncaţi la micul dejun
numai fructe; mâncaţi-le dimineaţa, ori de câte ori vă e foame. Mâncatul fructelor pe stomacul gol
accelerează pierderea greutăţii inutile. Caloriile de înaltă calitate care se găsesc în fructe nu vor crea
probleme de greutate corpului dumneavoastră. Raţiunea pentru care recomand consumul fructelor
dimineaţa este legată de cele trei cicluri ale organismului nostru:
1. Eliminarea (între orele 4 şi 12). Mâncând fructe şi căpătând energie, se favorizează eliminarea
reziduurilor şi toxinelor. Consumarea altor alimente frânează acest proces. Beţi cafeaua după ora 12.
2. Consumul alimentelor (între orele 12 şi 20). Mâncaţi, dar atenţie: digestia consumă energie.
Începeţi cu salate şi, pe măsură ce vă apropiaţi de ora 20, puteţi consuma proteine corect combinate.
3. Asimilarea (între orele 20 şi 4). Acum corpul dumneavoastră îşi extrage substanţele nutritive şi le
utilizează. Dacă aţi combinat corect alimentele, în 3-4 ore ele ajung în intestin, unde începe absorbţia.
4. Principiul gestionării depozitelor de grăsime
Asociaţia lipide-glucide poate duce la kilograme excedentare şi deteriorarea sănătăţii.
- Principiul de bază al noului mod de alimentaţie este acela de a se evita amestecarea lipidelor cu
glucidele malefice având grijă să alegem lipidele benefice pentru a preveni bolile cardiovasculare.
- Lipidele vor fi însoţite de diferite legume, în special de fibre alimentare.
Exemple de meniuri în care glucidele malefice nu figurează:
1. Sardele (lipide benefice + proteine)
Omletă cu ciuperci (lipide + fibre)
Salată verde (fibre)
Brânză (lipide + proteine)
2. Crudităţi (fibre)
Pulpă de viţel cu fasole verde (lipide + proteine)
19

Zmeură (glucide benefice + fibre)
3. Salată de roşii (fibre)
Cod cu vinete (lipide benefice + proteine + fibre)
Brânză (lipide + proteine)
La cele trei meniuri enunţate, cel mai important lucru este acela că toate se vor mânca fără pâine.
ATENŢIE! Brânzeturile nu trebuie mâncate la sfârşitul unei mese care conţine lipide.
Dacă alimentaţia ar fi lipsită de glucide, pancreasul nu ar secreta insulină şi deci nu s-ar constitui
grăsimi de rezervă. Organismul are nevoie de energie pentru menţinerea echilibrului vital, astfel încât
el va recurge la grăsimile de rezervă pentru a obţine energia necesară. Alimentându-se normal (săruri
minerale, vitamine etc.), organismul îşi va reduce de la sine grăsimile de rezervă, care constituie
excesul de greutate, prin arderea cu prioritate a stocurilor de grăsime acumulate în prealabil. Totuşi,
glucidele malefice (cartofi prăjiţi, dulciuri, prăjituri) vor putea face parte din alimentaţie, cu condiţia
de a nu le ingera decât în mod excepţional şi întotdeauna separat de lipide.
Suntem victimele deplorabilelor obişnuinţe alimentare proprii civilizaţiei noastre. În copilărie,
piureuri, prăjituri, bomboane, acadele, apoi paste făinoase, orez, felii groase de pâine cu unt, cornuri,
dulceaţă, turtă dulce. Mai târziu, cartofi, macaroane, multă pâine, orez şi zahăr. În studenţie, mâncare
de cantină sau gustări rapide şi sandviciuri uriaşe. Fiind matur, deja obişnuinţele căpătate sunt greu
de înlăturat şi, bineînţeles, adaosurile cu care mai vine şi partenerul de viaţă (un sos alb cu faină).
Aceste faimoase obişnuinţe alimentare dăunătoare care vi s-au imprimat sau pe care le-aţi adoptat din
comoditate, au drept consecinţă creşterea greutăţii peste cea normală şi, chiar dacă aceasta nu se
instalează, sigur va avea ca efect dezechilibrarea metabolismului şi un mare număr de afecţiuni.
REGULI DE AUR PENTRU A REDUCE STRESUL
- Nu faceţi nimic din ceea ce mai târziu v-ar putea determina să spuneţi o minciună!
- Evitaţi amânările. Nu lăsaţi pe mâine ce puteţi face astăzi. Ce puteţi face astăzi, faceţi acum!
- Nu fiţi extrem de exigent cu dumneavoastră! Puneţi dragoste în tot ce faceţi.
- Refuzaţi orice proiect, orice activitate sau chiar o simplă invitaţie la film dacă nu aveţi energia şi
dispoziţia pentru aceasta, spunând întotdeauna NU !
- Descărcaţi-vă sufletul! Discutaţi problemele dumneavoastră cu un prieten de încredere.
- Rezervaţi-vă timp în fiecare zi pentru propria dumneavoastră intimitate, linişte şi meditaţie!
- Uitaţi şi iertaţi evenimentele neplăcute sau oamenii care v-au făcut rău. Acceptaţi faptul că lumea
în care trăim este imperfectă!
- Nu neglijaţi masa de prânz. Îndepărtaţi-vă cu mintea şi cu trupul de biroul dumneavoastră sau de
locul de muncă, chiar dacă o faceţi doar pentru 15 minute.
Capitolul V
ÎNTREBĂRI FIREŞTI, RĂSPUNSURI…ULUITOARE!
Ce părere aveţi despre băutul cafelei? Dar al ceaiului?
Cofeina din cafea este un drog care duce la dependenţă. Cafeaua decafeinizată este şi mai nocivă,
deoarece conţine un solvent chimic foarte caustic. Cafeaua naturală prăjită conţine un element toxic
complex, numit cafeotoxină. Pe lângă aceasta, mai conţine cafeină (o toxină puternică). Cafeaua are
prostul obicei de a bloca circulaţia energiilor între principalii centri energetici ai corpului. În cafeaua
preparată nu se găsesc aproape deloc lipide, iar protidele şi glucidele sunt în proporţie infimă, deci ca
20

valoare nutritivă este egală cu zero. Cafeaua de tip ness, cu o doză mare de cofeină, trebuie eliminată
din consumul dumneavoastră. Cofeina nu este o glucidă şi totuşi pune în pericol sănătatea, întrucât
stimulează pancreasul şi generează secreţie de insulină. Marii băutori de cafea (cu sau fără cofeină) se
expun unui risc suplimentar: creşterea procentului de colesterol în sânge. Nu în ultimul rând,
consumul permanent de cafea instalează în timp aşa-numita vâscozitate mentală, ajungându-se la
diminuarea puterii minţii şi apariţia unor crize dese de confuzie de idei. Se instalează incoerenţa
musculară, tulburări ale simţurilor şi stări de agitaţie. Imaginaţi-vă creierul unui individ în urma
consumului exagerat de alcool, dres cu o ceaşcă de cafea tare! În timp, cafeotoxina acumulată în
organism, provoacă o depresie la nivelul sistemului nervos central, influenţând toţi centrii nervoşi.
Teina din ceai are acelaşi efect ca şi cofeina şi în plus, afectează absorbţia fierului. Cafelei şi ceaiului
le trebuie 24 ore să treacă prin rinichi. Mai mult de o ceaşcă de cafea sau de ceai pe zi reprezintă o
sarcină dificilă pentru rinichi. Cafeaua este periculoasă şi pentru că creează aciditate în stomac.
Consumată după masă, forţează mâncarea să părăsească prematur stomacul şi încetineşte mişcarea
intestinelor. Extrema importanţă a evitării mâncărurilor care provoacă aciditate a fost subliniată deja
în această lucrare. Sângele este uşor alcalin. Cafeaua şi ceaiul sunt acid curat în corp. Mai mult acid
în sânge duce la reţinerea unei cantităţi sporite de apă pentru a-l neutraliza, adăugând o greutate în
plus corpului dumneavoastră. Desigur, o ceaşcă de cafea (fără zahăr rafinat de sfeclă), băută în a doua
parte a zilei, nu o să fie o nenorocire. Însă, în locul ceaiului chinezesc şi al cafelei, vă recomand
ceaiurile de plante, iar pentru cei care într-adevăr nu se pot abţine, la capitolul “Reţete speciale” le
recomand un preparat care, deloc nociv, poate înlocui cu succes cafeaua.
Ce părere aveţi despre băuturile răcoritoare din comerţ?
Sunt preparate, în general, din extracte sintetice din fructe sau din plante şi conţin mult zahăr. Sunt
dăunătoare şi de aceea trebuie total excluse, cu atât mai mult cu cât sunt şi acidulate. Acestea irită
stomacul, provocând gastrită şi aerofagie. Pot fi toxice, chiar dacă sunt preparate pe baza unor
extracte naturale. S-a constatat că extractele naturale de citrice conţin urme importante de substanţe
nocive, cum sunt terpenii. Băuturile de tip COLA conţin cofeină, benzoat şi acid fosforic (da, aţi citit
bine şi, dacă nu credeţi, uitaţi-vă pe eticheta unei sticle de Coca-Cola), ceea ce riscă să dezechilibreze
raportul calciu-fosfor din alimentaţie, periclitând procesul de fixare a calciului în oase.
Reţineţi ! Toate băuturile răcoritoare conţin acid fosforic şi acid malic. Acidul malic şi cel citric din
fructe devin alcaline în stomac. Cele din sucuri rămân acide, căci sunt fracţionate la extragerea din
fructe prin căldura folosită în procesul de fabricaţie. Alte substanţe nocive conţinute de sucuri sunt:
zahărul alb rafinat, cofeina, conservanţii. Sucurile din comerţ sunt atât de periculoase, încât ar trebui
să aibă pe etichetă, ca şi ţigările, un anunţ de prevenire, interzicându-se consumul acestora copiilor şi
adolescenţilor. Sucurile băute în timp ce mâncăm duc la fermentarea mâncării, înlocuind astfel
digestia. Este o crimă să se dea sucuri copiilor, pentru că aceştia se vor obişnui cu cofeina conţinută
de acestea. Este de preferat consumul sucurilor obţinute la storcător şi al apei minerale în locul
sucurilor din comerţ.
Cât de dăunător este zahărul?
Potrivit legilor naturii, alimentele nu trebuie modificate nici de căldură, nici de rafinare, nici de
decojire, ele trebuie să fie lăsate aşa cum sunt, în întregul lor. De exemplu, tărâţele conţin complexul
de vitamine B şi calciu, care este indispensabil în metabolismul amidonului şi al zahărului. În lipsa
acestor substanţe din alimente, organismul uman este forţat să le ia din resursele proprii, fapt ce duce
la o pierdere însemnată şi la un dezechilibru. Pe scurt, la contactul calciului cu cea mai mică cantitate
de zahăr se petrece următorul lucru:
- Trecerea zahărului în intestinul subţire şi de aici în sânge se produce foarte rapid.
- De aici se produce o modificare a structurii sângelui, creându-se o stare de hiperglicemie.
21

- Se instalează foarte rapid o stare de excitare psihică şi fizică.
- Pancreasul, în stare de alarmă (în urma şocului), produce insulină cu mult peste limitele normale.
Efect: hipoglicemie, însoţită de oboseală accentuată.
- Şocul continuă, răsfrângându-se asupra ficatului, care şi el, în aceeaşi stare de buimăceală, îşi
transferă cea mai mare parte din rezerva de glucide în sânge. Acestea sunt deci sinusurile care
înnebunesc metabolismul şi dereglează sistemul nervos.
În procesul rafinării zahărului, fiecare rămăşiţă de viaţă, toţi nutrienţii, vitaminele şi mineralele sunt
înlăturate, rămânând un reziduu mort: zahărul. Mai mult, adăugat în ceaşca cu cafea, în combinaţie cu
cofeina, formează o substanţă de 10 ori mai toxică decât nicotina pură!
După rafinare, zahărul nu mai deţine decât un singur element, carbonul, din cele peste 50 de elemente
pe care le conţin trestia sau sfecla de zahăr înainte de distrugere! Ca urmare, corpul omenesc este silit
să-şi procure aceste elemente din rezervele proprii. Odată ajuns în circuitul sanguin, zahărul începe să
creeze dezordine, deoarece, fără să stea în intestin, trece imediat în sânge. Aici, cantitatea de zahăr
creşte anormal de mult într-o scurtă perioadă de timp, ceea ce dezvoltă un surplus de energie şi face
ca oboseala să dispară. Dar lucrurile nu stau aşa. Ar fi prea frumos…
Când consumăm zahăr, prin metabolizarea lui, diminuarea resurselor organismului generează o şi
mai mare oboseala decât cea iniţială. De fapt, în loc să ne energizăm organismul, nu facem decât să îl
biciuim, iar natura nu lasă nici o greşeală nepedepsită. La un examen glicemic făcut imediat după un
consum mare de zahăr, se poate observa că glandele pancreatice, intens stimulate, secretă o cantitate
prea mare de insulină, ceea ce duce la o reducere a zahărului din sânge, sub nivelul mediu admis, de
unde rezultă starea accentuată de oboseală. În acelaşi timp, din cauza conţinutului mare de calorii al
zahărului, consumul excesiv produce o senzaţie de saţietate. Dar în zahărul rafinat nu mai există nici
enzime, nici fermenţi şi nici minerale şi, drept urmare, corpul este obligat să le sustragă din hrana
necesară glandelor, nervilor şi sângelui.
Totodată, consumul de zahăr rafinat poate provoca afecţiuni deosebit de grave, precum: scăderea
memoriei, impotenţa, scăderea voinţei, afecţiuni dentare, nevroze, artroză etc. Practic, consumul
excesiv de zahăr rafinat poate favoriza apariţia oricărei boli. După îndelungate studii medicale, s-a
ajuns la concluzia că infarctul miocardic are la bază consumul îndelungat al zahărului, pâinii albe şi
sucurilor din comerţ. În urma digestiei, ele se transformă în zahăr. Chiar şi fructele fierte sunt
nesănătoase şi din acest motiv recomand consumul lor în stare naturală.
- La fel de nefast în alimentaţie ca şi drogul sau alcoolul, zahărul este considerat chiar ca unul dintre
cele mai puternice droguri.
- Zahărul din sfecla de zahăr are un singur constituent: zaharoza, pe când sfecla de zahăr, peste 50.
- E de natură organică dar prin rafinare se distrug toţi constituenţii necesari vieţii inclusiv enzimele.
- Pentru a fi metabolizat, zahărul foloseşte rezervele strategice ale organismului: crom, calciu,
enzime, magneziu, vitamina B1.
- Are consecinţe asupra greutăţii.
- Creează oboseală (vezi hipoglicemia), diabet, gastrite, ulcere, carii, boli de inimă.
- Nu este indispensabil. La nevoie, corpul îl fabrică singur, sub formă de glucoză.
- Pe măsură ce organismul îşi determină singur nevoile de zahăr, acesta va fi fabricat direct din
rezervele de grăsime.
Zahărul poate fi înlocuit, eventual, cu miere. Zahărul rafinat îngraşă oamenii, pentru că furnizează
numai calorii goale, de calitate slabă. Rezultatul este supraalimentaţia, pentru a obţine nutrienţii
necesari. Pe de altă parte, zahărul din fructe este extrem de bogat în nutrienţii de care corpul nostru
are nevoie. În plus, fructele furnizează fibra pe care zahărul alb rafinat nu o are. Zahărul fermentează,
formând acid acetic şi alcool. La capitolul „Reţete speciale” vă recomand o serie de preparate care nu
sunt nocive şi înlocuiesc cu succes zahărul.
Cu cât veţi consuma mai puţine alimente cum sunt: cafeaua, ceaiul, laptele, sucurile din comerţ,
alcoolul sau zaharoasele, cu atât vă veţi putea controla mai bine sănătatea şi, implicit, greutatea.
22

Este adevărat că puţin vin ajută digestia?
Corpul nu are nevoie de niciun ajutor pentru digerarea mâncării, după cum nu are nevoie de ajutor
nici ca să respire sau să clipească din ochi. Toate sunt răspunsuri automate. Digestia are loc pur şi
simplu atunci când mâncarea ajunge în stomac. Vinul este un produs obţinut prin fermentare,
contribuind la stricarea mâncării cu care intră în contact. Alcoolul îngreunează activitatea rinichilor şi
a ficatului. Dacă vă place vinul, beţi-l pe stomacul gol (în nici un caz dimineaţa). În acest fel, va fi
necesar mult mai puţin timp pentru a fi eliminat. Alcoolul îngraşă, dar mult mai puţin decât pâinea
albă, zahărul, cartofii, orezul. Trebuie să eliminaţi băuturile aperitive; puteţi bea însă şampanie sau un
vin bun. Când este băut după masă, mai ales după protide şi lipide (carne, peşte, brânzeturi), alcoolul
se metabolizează mai puţin rapid, prin combinarea sa cu alimentele, şi eliberează astfel o cantitate
redusă de grăsimi de rezervă.
Oţetul din comerţ este dăunător?
După carne şi zahăr, oţetul ocupă următorul loc din punctul de vedere al nocivităţii, producând:
arsuri, iritaţii, predispoziţii la ulcer, carii dentare, astm, osteoporoză şi boli renale. Ajuns în corpul
uman, irită mucoasa bucală, şocând mucoasa stomacală şi pe cea intestinală. În final – printre altele –
provoacă acidoza sângelui. Deşi este un acid organic, pentru că nu conţine enzime, este un aliment
mort. Conţine un singur element: acidul acetic. Acesta, pentru că trebuie metabolizat, consumă
energie. Este răspunzător de foarte multe tulburări şi dereglări ale organismului uman. La capitolul
Reţete speciale vă recomand un preparat care, deloc nociv, poate înlocui cu succes oţetul din comerţ.
Este adevărat că pâinea este dăunătoare?
Multe persoane, chiar şi cele bolnave sau în vârstă, consideră pâinea albă un aliment indispensabil
vieţii, fiind apreciată şi sub formă de pesmet, pentru că se crede că ar fi mai uşor de digerat. Eroare!
Pâinea albă nu are o valoare alimentară reală. Este lipsită de germeni şi tărâţe, adică de partea cu
adevărat nutritivă a boabelor de grâu şi tocmai din cauză acestor carenţe favorizează infarctul şi
apariţia calculilor biliari, care se formează din şi cu ajutorul colesterolului. În plus, carbohidraţii
excedentari se transformă în grăsimi şi apoi în colesterol, care se depune pe artere.
În procesul obţinerii făinii din cereale, se elimină germenii şi tărâţele. Chiar dacă în aluatul de pâine
se introduc vitamine şi minerale de provenienţă sintetică, nimic nu poate suplini vitaminele şi sărurile
minerale pierdute, pentru că cele care s-au adăugat sunt de natură anorganică, lipsite de enzime şi de
viaţă şi nu pot fi asimilate de către organism.
Pâinea neagră sau integrală este mai sănătoasă decât pâinea albă, dar nici ea nu poate fi socotită hrană
în totalitate deoarece, prin coacere, se pierd enzimele. Pâinea face parte din categoria alimentelor
gătite, cu care ne-am obişnuit. Este indicat ca persoanele bolnave de reumatism şi artrită, ca şi cele cu
surplus ponderal să evite pâinea. În antichitate, evreii îşi făceau azima întinzând aluatul la soare
Pâinea se cocea astfel şi rămânea hrănitoare. Din păcate, această pâine neagră este tot mai rar
întâlnită în comerţ, cea albă consumându-se în proporţie de peste 80%. Cu cât este mai albă, cu atât
este mai rea, albeaţa indicând un grad înalt de cernere a făinii. Făina cea mai indicată în alimentaţie
este cea cu tărâţe (sau pâinea integrală) preparată după metoda veche, cu făina necernută; ea conţine
fibre (celuloză). Cantitatea de glucoză eliberată de pâinea cu tărâţe este mult inferioară celei din
pâinea albă – de aceea îngraşă mai puţin şi este mai sănătoasă. De exemplu, 100 g pâine integrală
conţin 90 mg de magneziu, iar cea albă doar 25 mg. Pâinea obişnuită, fiind fabricată din făină cernută
şi în majoritatea cazurilor din aluaturi congelate, e lipsită de elementele necesare unui metabolism
normal. În plan nutritiv, ea nu aduce decât energie sub formă de glucoză, dăunătoare sănătăţii. Este
recomandabil să eliminaţi cu totul din alimentaţia dumneavoastră pâinea albă (78% din populaţie este
23

consumatoare de pâine albă) putând mânca totuşi pâine integrală, lucru pe care chiar vă sfătuiesc să-l
faceţi.
De ce sunt atât de controversate făinoasele?
Sunt constituite din amidon şi glucide malefice, nesănătoase, iar unele trebuie excluse. Consider
făinoase următoarele alimente:
Cartoful. Plin de vitamine şi săruri minerale, acestea se pierd însă prin fierbere şi decojire. Glucoza
eliberată de cartof în timpul proceselor metabolice este foarte mare. Specialiştii în nutriţie tradiţională
fac o eroare prin aceea că îl consideră zahăr lent. După cum aţi văzut în tabelul cu indici glicemici,
unde 100 este indicele glucozei pure, cel al cartofului este de 70; prelucrarea industrială a cartofului
(piureul instant) provoacă o creştere a indicelui glicemic la 95. Amestecul de carne şi glucide (de
exemplu friptura cu cartofi prăjiţi) este extrem de dăunător, provocând multe tulburări intestinale.
Dacă nu vă puteţi abţine, mâncaţi cartofii cu salată, nu cu carne. Fibrele de celuloză din salată permit
cooptarea amidonului şi fac din acest amestec o glucidă ce eliberează glucoză într-o cantitate mică.
Fasolea uscată. Daca poftiţi la o iahnie de fasole, împotriva aşteptărilor dumneavoastră, am să mă
bucur şi am să v-o recomand şi pe viitor (chiar aştept să mă invitaţi). Aceasta este clasificată între
glucidele benefice, întrucât indicele glicemic este foarte scăzut. Poate fi mâncată în loc de pâine.
Fasolea verde. Se înscrie printre glucidele benefice, având un indice glicemic foarte scăzut.
Orezul. La origine şi aşa cum e preparat şi consumat de asiatici, orezul este un aliment complet.
Conţine toate elementele nutritive indispensabile vieţii. Orezul alb consumat astăzi este foarte rafinat
şi de aceea dăunător. Ca şi făina cernută, el eliberează o cantitate mare de glucoză. Puteţi mânca orez
integral (neprelucrat, brun) şi orez sălbatic canadian, dar nu în asociaţie cu lipide (unt, brânză). Poate
fi completat cu roşii şi ceapă în fel de fel de mâncăruri foarte gustoase.
Porumbul. Are un indice glicemic ridicat, motiv pentru care este contraindicat în alimentaţia omului.
Este însă folosit la îngrăşatul vitelor. Prelucrarea industrială îi măreşte considerabil indicele glicemic
şi, de aceea, floricelele şi fulgii de porumb produc hiperglicemie.
Pastele făinoase. Sunt considerate glucide malefice, excludeţi-le din alimentaţie. Aproape toate sunt
fabricate din făină cernută, cu adaos de lipide: unt, ouă, brânză, uleiuri. Alegeţi pastele integrale.
Este adevărat că laptele este dăunător? Dar produsele lactate?
Laptele natural este un aliment glucido-lipidic şi de aceea trebuie evitat. Glucidele sunt în zer şi se
elimina în procesul fabricării brânzeturilor, care mai păstrează doar lipidele şi proteinele. În brânza
de vacă cu 0% materii grase nu rămân decât proteinele şi puţine glucide. Conţine albumină, acid
lactic, diastaze, oxidaze, vitaminele A, B, precum şi Ca, P, K. Este uşor digerabilă.
Laptele a fost creat cu un singur scop: să hrănească tinerii speciei respective. Niciun animal înţărcat
nu mai bea lapte. De fapt, singurul mamifer de pe pământ care mai consumă lapte şi după ce este
înţărcat, este omul. Laptele de vacă are compoziţia chimică diferită de cea a laptelui uman. Enzimele
necesare descompunerii şi prelucrării sale sunt lactoza şi cele produse de rinichi. Ele dispar din
corpul nostru la vârsta de 3 ani. Există o substanţă, cazeina (laptele de vacă conţine de 300 de ori mai
multă decât laptele uman) care ajută la dezvoltarea oaselor mari dar în stomac se coagulează formând
substanţe greu de digerat de către om, dar uşor de către stomacul cu 4 camere al vacii. Această masă
compactă constituie o imensă greutate pentru organismul nostru, căruia îi trebuie o energie uriaşă
pentru a o elimina. Din nefericire, nu reuşeşte şi o depune pe pereţii intestinelor, împiedicând astfel
asimilarea altor nutrienţi. Rezultatul: oboseala.
24

Dieta vieții de Daniel Menrath

Dieta vieții de Daniel Menrath

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Dieta vieții de Daniel Menrath

Similar to Dieta vieții de Daniel Menrath (20)

More from Frumoasa Verde

More from Frumoasa Verde (20)

Dieta vieții de Daniel Menrath