1. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
TESTUL CULORILOR LUSCHER
(instrucţiuni pentu administrarea testului)
1.Luaţi cele 8 cartoane co1or şi puneţi-le - cu1oarea în sus - în faţa dvs.
2.Priviţi-le şi decideţi care vă place cel mai mult. Nu încercaţi să asociaţi culorile cu
altceva, ca materiale de îmbrăcăminte, mobile, automobile, etc.Alegeţi culoarea pentru care
simţiţi cea mai mare atracţie dintre cele 8.
3.Luaţi cartonul ales şi plasaţi-l -culoarea în jos- deasupra şi în stânga celor rămase .
4.Priviţi culorile rămase, allegretto pe cea care acum vă place mai mult dintre cele
vizibile şi plasaţi-o - culoarea în jos – lângă şi la dreapta alegerii precedente.
5.Repetaţi alegerea cu cele 4 rămase, una câte una, până când toate vor cu faţa în jos,
cea mai plăcută la stânga, cea mai nesimpatizată la dreapta.
6.Citiţi de la stânga la dreapta numerele care apar pe spatele cartoanelor şi scrieţi-le în
ordine pe o bucată de hârtie.
7.Culegeţi cele 8 cartoane cololate reamestecaţi-le aşezaţi-le jos din nou - culoarea în
sus - în faţa dvs.
8. Repetaţi operaţiile 2-6. Nu încercaţi în mod conştient să vă amintiţi sau să
reproduceţi prima dvs. selecţie (nu trebuie făcut nici un efort conştient pentru a nu
reproduce). Alegeţi culorile ca şi cum le-aţi vedea pentru prima dată.
9.Scrieţi numerele celei de-a doua selecţii pe hârtia folosită anterior, dedesubtul
numerelor deja alese. (Nu pierdeţi acea bucată de hârtie deoarece veţi avea nevoie de aceasta
când veţi citi textul.
Interpretarea preliminară
1.Odată realizate cele doua selecţii, veţi avea două şiruri unul sub celălalt de
exemplu:
51432067
14523607
2. Împărţiţi fiecare şir în perechi, prima fiind notată cu +, a doua cu x, a treia cu
=, a patra cu –. De exemplu vor rezulta următoarele grupe:
+5+1 x 4 x 3 =2 =0 -6 -7
+1 +4 x5 x 2 =3 =6 -0 -7
3. În plus, prima şi prima şi ultima cifră din fiecare şir constitue un al cincilea grup
marcat cu + - . Aceasta duce la încă două grupe :
+ 5 - 1 şi + 1 - 7
4.Priviţi tabelul 1 din tabelele de interpretare (pag. ), care dă interpretările pentru
funcţiile “ +" şi citiţi interpretările pentru grupele + 5 şi + 1 + 4.
5.Tabelul II (pag. ) va furniza interpretările pentru funcţia “x”
Tabelul III (pag. ) dă interpretarea pentru funcţia “=”
Tabelul lV (pag. ) dă interpretarea pentru funcţia “-”
Tabelul V (pag.. ) dă interpretarea pentru funcţia "+ - “
(Notă : a doua alegere apare de obicei mai spontan, de aceea e mai validă decât
prima, mai ales în cazurile nesigure).
6.Acum selecţiile dvs. fiind înregistrate continuaţi cu citirea textul. Apoi daca alegeţi,
puteţi,regrupa şi nota selecţii în funcţie de descrierea din capitolele III şi IV,. realizând o mai
pătrunzătoare analiză.
1
2. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
A. Autoadministrarea testului
1. Luaţi cele 8 cartoane colorate. Amestecaţi şi puneţi cartoanele într-un semicerc în
faţa dvs.
2. Priviţi cele 8 culori şi decideţi care este culoarea care vă place cel mai mult
3. Ridicaţi-o pe cea aleasă şi, plasaţi-o – culoarea în jos – deasupra şi la stânga celor
rămase.
4. Priviţi la cele 7 rămase, alegeţi pe cea care este cea mai simpatică din cele vizibile
şi plasaţi-o – cu faţa în jos- lângă şi la dreapta celei precedente.
5. Operaţia 5 se repetă cu cele 6 culori rămase
6. Citiţi de la stânga la dreapta numerele care apar pe spatele cartoanelor şi scrieţi-le
în ordine, pe o bucată de hârtie.
7. Culegeţi cele 8 cartoane, reamestecaţii-le şi mai puneţi-le odată în jos dinaintea
dvs.
8. Repetaţi operaţiile 2-5 cu această nouă serie de culori. Nu încercaţi să vă reamintiţi
sau să reproduceţi prima selecţie (nici nu trebuie să faceţi un efort conştient de a nu
reproduce). Alegeţi culorile ca şi cum le-aţi vedea pentru prima oară.
9. Când al doilea şir este complet citiţi numerele de la stânga la dreapta şi scrieţi-le
pe aceeaşi bucată de hârtie de la început, dedesubtul numerelor deja înregistrate.
10.Grupaţi şi notaţi cele două selecţi, după cum s-a descris în cap. IV.
11.Completaţi şirurile marcate cu “C” sau cu “A” sau cu “X“ după regulile din cap.
V.
12.Analizaţi testul (vezi exemplele din cap. VIII.
Dacă administraţi testul altcuiva procedaţi astfel:
1.Cele 8 cartoane colorate sunt aranjate în faţa subiectului.
2. Spuneţi-i ceva de felul “fără să încercaţi să legaţi aceste culori de ceva, care din ele
vă place mai mult”. Lăsaţi persoana să aleagă culoarea preferată, reamintiţi-vă să-i
mumlţumiţi.
3.Puneţi acest carton –cu faţa în jos – la începutul unui şir plasat în faţa dvs.
4.Apoi spuneţi-i: “Din aceste culori rămase, care vă place cel mai mult? “ Când acest
lucru a fost indicat, confirmaţi, luaţi cartonul şi – cu faţa în jos- după şi la dreapta primului.
5.Continuaţi în acest fel cu cartoanele rămase .
6.Înregistraţi pe o hârtie numerele celor 8 cartoane în ordinea care apar de la stânga la
dreapta.
7.Luaţi cele 8 cartoane reamestecaţi-le şi aranjaţi-le din nou în faţa subiectului.
8.Începeţi a doua serie, spunând : “Vreţi să priviţi. aceste culori ca şi când nu le-aţi
mai fi văzut înainte. Să nu faceţi un efort de a vă reaminti sau de a repeta ceea ce aţi văzut.
Ce culoare vă place cel mai mult?”
9. Repetaţi punctele 3-5.
10 Înregistraţi numerele selecţiei a doua dedesubtul celor deja înregistrate.
11.Grupaţi, notaţi şi analizaţi selecţiile (ca la itemii 11-12 din metoda 4 de
administrare a testului.)
2
3. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
CAPITOLUL I
PSIHOLOGIA CULORII
În timp ce cu1oarea a înconjurat lumea peste tot şi a supus-o influenţei sale din
vremuri imemoriale, comparativ, numai recent, am fost capabili să producem şi să folosim
culoarea atât de uşor, precum o facem astăzi. Înainte de sec. XIX numai un număr limitat de
vopsele şi pigmenţi se cunoşteau şi acestea erau în principal de origine organică. Erau în
acelaşi timp foarte scumpe, aşa încât fabricara culorii şi a materialelor decorative era
prerogativul bogăţiei. Sute de mii de melci au fost sacrificaţi pentru ca un împărat roman să-
şi poată purta roba de purpură în timp ce supuşii trebuiau să fie mulţumiţi cu bumbac sau
lenjerie nea1bită.
Numai în cadrul ultimei sute de ani această situaţie s-a schimbat material, la început
cu sinteza vopselurilor de anilină, mai apoi cu derivatele cărbunelui şi cu oxizii metalici,
astfel încât astăzi puţine lucruri pe care le facem au rămas la stadiul iniţial fără a fi vopsite,
pictate sau colorate în parte sau în întregime.
Această folosire în creştere a culorilor, combinată cu competiţia şi ea în creştere între
manufacturi pentru ridicarea vânzărilor a condus la o mare dezvoltare pe tărâmul psihologiei
culorii. De exemplu, cei care produc zahăr ştiu că nu trebuie să păstreze produsul în ambalaj
verde. Culorile îşi au influenţa lor asupra noastră şi această influenţă este localizată în
profunzimea materialului nostru fiziologic. În cazul lucrurilor pe care le cumpărăm suntem
liberi să alegem conform preferinţelor proprii. Din această cauză producătorul trebuie să
studieze, să se asigure că alegem produsele sale, preferându-l produselor celorlalţi
competitori. Dacă produsul său este zahărul atunci ştie că trebuie să îl împacheteze în
albastru, sau cel puţin să aibă undeva pe pachet predominant albastru, că trebuie să evite cu
orice preţ verdele, dar foarte probabil că nu ştie de ce se face astfel. Totuşi, senzaţia
fiziologică asociată culorii albastru, este “dulceaţa”: verdele, pe de altă parte, este
“astringent“ şi cine ar prefera zahăr astringent? Liniile aeriene ai căror pasageri refuză să
coboare cu orce altă linie, fie că au cel mai mare record de siguranţă, fie cea mai bună
îndemânare (meserie), dar cauzele cresc dacă se folosesc de serviciile unor buni consultanţi
pentru culori.
Acolo unde culorile folosite în decorul interior au fost bine alese, tensiuni care se
asociază zborului, chiar şi la cei mai nepăsători pasageri impun mai puţin stres nervos şi
ajung la destinaţie într-o stare relaxată.
Cînd privim o pictură sau fotografii colorate, semnificaţia psihologică a culorii apare
de obicei mai puţin, deoarece mulţi alţi factori sunt implicaţi – subiectul, echilibrul de forţe şi
configuraţia, echilibrul culorilor însăşi, educaţia şi exerciţiul celui care priveşte şi aprecierea
estetică a acestuia.
Uneori este posibil a deduce caracteristicile personalităţii pictorului când acesta pune
un mare accent pe 2-3 culori, de exemplu, obsesia lui Gauguin pentru galben – dar în general,
când sunt folosite multe culori pentru a crea un întreg, determinînd dacă ne place sau nu ,
decât reacţia psihologică la culorile respective.
În cazul unei singure culori, este posibil să fie mult mai specifică, mai ales când
culorile au fost alese cu exactitate, datorită directei lor asocieri cu trebuinţele fiziologice şi
psihologice, aşa cum este cazul în testul color Luscher.
3
4. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
În acest caz preferinţa pentru o culoare şi nepreferinţa pentru o alta semnifică ceva
definit şi reflectă o stare sufletească existentă a echilibrului glandular sau ambele aceste
lucruri. Pentru a vedea cum este posibil ca această relaţie să fie universală şi de ce există
independent de vârstă sex sau mediul cultural, e necesar să privim înapoi, la lunga expunere a
omului la culorile naturii.
Originea semnificaţiei culorilor
La început, viaţa omului a fost dictată de doi factori aflaţi dincolo de controlul sau:
noaptea şi ziua, întunericul şi lumina. Noaptea aduce un mediu în care acţiunea trebuie să
înceteze, astfel încât omul să se refacă în peştera lui aşteptând venirea somnului. Ziua aduce
un mediu în care acţiunea este posibilă, astfel încât omul se străduieşte să-şi reîmprospăteze
în continuare proviziile, s-au vânează pentru hrană. Noaptea aduce pasivitate dublată de
linişte, o încetinire generală a activităţii metabolice şi glandulare. Ziua aduce cu ea
posibilitatea de acţiune, o creştere a nivelului metabolic şi o mai mare secreţie glandulară,
aprovizionându-le cu energie şi stimulare. Culorile asociate cu acestre două medii sunt
albastrul închis al cerului de noapte şi galbenul strălucitor al luminii de zi.
Albastrul închis este de aceea culoarea liniştii şi pasivităţii, galbenul strălucitor este
culoarea speranţei şi a activităţii. Dar, deoarece, aceste culori reprezintă noaptea şi ziua
aceste culori controlează mai degrabă omul, decât omul pe ele, de aceea sunt descrise ca şi
culori "heteronome" – deci, culori care reglează din exterior. Noaptea (albastrul închis)
forţează activitatea să înceteze şi întăreşte liniştea; ziua (galbenul strălucitor) permite
activităţii să producă, dar nu o forţează.
Pentru omul primitiv, de regulă, activitatea ia una sau două forme - fie că vânează sau
atacă, fie că este atacat şi se apără împotriva atacatorului. Aşadar activitatea este îndreptată
spre luptă achiziţie sau spre autoconservare. Acţiunile pornite spre exterior, de atac şi
cucerire, sunt universal reprezentate de culoarea roşie, iar autoconservarea de
complementara sa, verdele.
Deoarece, acţiunile sale, de atac (roşu) sau de apărare (verde) erau în cele din urmă
sub controlul său; aceşti factori şi aceste culori sunt descrişi ca "autonomi" sau
“autoreg1atori”. Pe de altă parte, atacul fiind acţiune achizitivă şi îndreptată spre exterior, e
considerat ca fiind activ, în timp ce apărarea fiind implicată doar în autoprotejare, este
considerată pasivă.
Fiziologia culorii
Experimentele în care indivizilor li se cere să "contemple psihogic roşul pur în
expuneri variate, au arătat că această culoare are un efect stimulativ decisiv asupra sistemului
nervos -presiunea sângelui creşte, nivelul respiraţiei şi al bătăi1or inimii creşte. Roşul este de
aceea, ca efect asupra sisternului nervos un "excitator", mai ales asupra ramurii simpatice a
sistemului nervos autonom. Expuneri similare ale albastrului pur au aratat că acesta are un
efect invers prin scăderea presiunii sanguine, bătăile inimii şi respiraţiile se domolesc. De
aceea, albastrul închis este "calmant” în efect şi operează mai ales prin ramura parasimpatică
a sistemului nervos autonom.
Complicatele reţele de nervi şi fibre prin care corpul şi părţile componente sunt
controlate, pot fi incluse în cele două sisteme principale - sistemul nervos central şi
sistemul nervos autonom. Sistemul nervos central poate fi considerat cu o exactitate
4
5. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
rezonabilă ca ocupându-se cu acele funcţii fizice şi sonzoriale care apar la/sau deasupra
pragului conştiinţei. Sistemul nervos autonom, pe de altă parte, trebuie să opereze pe baze
autonome, autoreglatoare. Bătăile inimii, ridicarea şi coborârea plămânilor, digerarea hranei,
de fapt toate procesele complexe ale corpului care trebuie să continue fără vreun efort
conştient sunt funcţii ale sistemului nervos autonom.
Sistemul nervos autonom compus din două ramuri complementare care acţionează în
principal în opoziţie una faţă de alta. Sistemul nervos simpatic şi sistemul nervos
parasimpatic, fibrele ambelor sisteme mergând la fiecare organ pentru care autoreglarea este
esenţială. Bătaia de inimă, de exemplu, apare de obicei la un anumit nivel ţinut între anumite
limite de echilibrul dintre cele două ramuri ale sistemului nervos autonom dar, sub influenţa
efectelor fizice (teama, furia, excitarea) sau emoţionale, sistemul simpatic va copleşi
parasimpaticul şi bătaia de inimă se va accelera. În termeni genera1i, sistemul nervos
parasimpatic este copleşit de sistemul nervos simpatic sub influenţa excitării, încordării sau
necesităţii. Sistemul nervos parasimpatic acţionează prin readucerea lucrurilor 1a normal
atunci când condiţiile de stres au fost îndepărtate. Este ramura dominantă a sistemului nervos
autonom în condiţii de calm, mulţumire şi relaxare.
Chiar şi astăzi mecanismul prin care culoarea este văzută şi recunoscută este imperfect
cunoscut. Când o simplă întrebare, ca “cum vedem culoarea”, dă naştere la atât de multe
teorii în căutarea răspunsului atunci sunt şanse să nu putem înţelege dacă punem o întrebare
greşită sau dacă pornim de la premise false. În orice caz, teoria contrastelor a fizio1ogului
Horing pare să se potrivească cel mai bine cu ceea ce s-a observat până în prezent, în folosi-
rea testului culorilor. Hering a demonstrat că purpura vizuală (cunoscută şi sub numele de
rodopsină) este albită sub inf1uenţa culorilor strălucitoare şi se reconstituie când este expusă
culorilor întunecate - că "lumina" are un efect catabolic în timp ce întunericul are un efect
anabolic. După Hering, albul supune purpura vizuală la catabolism şi o distruge ; pe de altă
parte, negru aduce anabolismul şi restaurează purpura vizuală la stadiul iniţial. Aceleaşi
efecte au fost găsite ca apărând la roşu-verde şi galben-albastru, ducând la un efect de
contrast aplicabil tuturor culorilor, în funcţie de strălucirea şi întunecimea lor.
Dezvoltarea vederii cromatice
La un nou născut dezvoltarea capacităţii de a vedea va începe prin a fi în stare să
distingă contrastul, care este, «strălucire » şi « întunericul ». Apoi vine capacitatea de a
distinge mişcarea şi pe urmă forma şi configuraţia. Recunoaşterea culorii este ultima în
evoluţie. Distingerea contrastului este de aceea cea mai timpurie şi mai primitivă formă de
percepţie vizuală. La om cea mai sofisticată interpretare a ceea ce îi spun simţurile, apare ca
fiind funcţia celei mai educate părţi a creierului - cortexul. A fi capabil să recunoşti şi să
distingi un parfum de altul, dar reacţia instinctivă la un miros « urât » este tocmai aceasta –
instinctivă şi reactivă, duce în cele din urmă la o strâmbătură din nas şi în cel mai rău caz la
greaţă şi vomă. Acestea nu sunt reacţii corticale ci apar în centrele cele mai vechi şi primitive
ale creierului, aşezate mai central şi care sunt cele mai strâns legate evolutiv de creierul
strămoşilor noştri.
Vederea culorilor este în mod asemănător legată de creierul educat şi primitiv, precum
a arătat Becker în 1953, când a demonstrat că o reţea de fibre nervoase duce direct de la un
nucleu din retină spre creierul mijlociu (mezencefal) şi la sistemul pituitar (pituitara este o
glandă endocrină situată aproape de centrul creierului, care secretă în sânge mai mulţi
hormoni importanţi. Importanţa sa reiese clar din denumirea de « conducător al orchestrei
endocrine » şi din funcţia de control al altor glande endocrine având şi alte funcţii, ca de pildă
5
6. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
în controlul creşterii).
Distingerea culorii, identificarea ei, denumirea şi orice reacţie estetică la ea, sunt toate
funcţii ale cortextului. De aceea ele sunt mai degrabă rezultatul dezvoltării şi educaţiei decât
al răspunsului instinctiv şi reactiv. Funcţiile vizuale instinctive şi reflexive pe de altă parte,
par să urmeze reţeaua neuronală a lui Becker, spre un mult mai primitiv creier mijlociu,
operând în termeni de contrast şi afectând sistemele fizice şi glandulare din glanda pituitară
într-un mod care nu este în întregime înţeles.
Daltonismul nu produce nici o diferenţă
Tocmai acest ultim factor - răspunsul instinctiv la culoare în termen de contrast – este
cel care face testul Luscher un instrument valid chiar în caz de deficienţe în receptarea
culorilor sau chiar în daltonism, deoarece acceptarea unei anumite culori este somatocă (de la
grecescul “soma” = corp, somatic înseamnă deci: avînd de a face cu corpul) legate de gradul
în care anabolismul sau catabolismul este necesitate în organism. Dacă există o nevoie fizică
sau psihică de pace, linişte emoţională, o regenerare fizică şi o relaxare din tensiunea psihică
sau stres, atunci răspunsul instinctiv va fi alegerea culorilor închise. Dacă organismul doreşte
să împrăştie energie prin activitata exterioară sau în activitata mentală, atunci răspunsul
instinctiv va fi pentru culorile strălucitoare. O examinare cu testul Luscher în eventualitatea
daltonismului a fost realizată de L. Steince ( folosind subiecţi normali şi indivizi suferind de
daltonism pentru culorile roşu-verde atât parţial cât şi total). Descoperirile sale arată că
“vederea culorilor nu trebuie să fie deloc luată în consideraţie pentru testul Luscher”.
Testul Luscher
În realizarea preferinţelor pentru una sau alta dintre culori, alegerea este deseori
hotărâtă de circumstanţă. Dacă circumstanţele sunt de pildă alegerea unei încălţăminţi,
alegerea unui tapet pentru sufragerie, unei vopsele pentru dulăpioarele din bucătărie, atunci
selecţia rezultată nu este numai rezultatul unei preferinţe psihologice sau de dorinţa
fiziologică (deşi aceasta va juca inevitabil un rol), ci de considerente estetice: se va potrivi
îmbrăcămintea cu forma sau culoarea generală?, care este legătura dintre culoarea draperiilor
şi cea a furnirului mobilei?
Când, ca în testul Luscher, culorile sunt prezentate pentru selecţie fără interferenţe
una cu alta, atunci judecata estetică devine subordonată preferinţei personale, fără vreo
dorinţă de a încerca o armonizare între ele sau fără a se relaţiona culoarea la un cadru de
referinţă. Este de dorit în acelaşi timp, când testul este dat altcuiva, să se sugereze că selecţia
culorilor trebuie realizată luându-se ca atare, numai ca culori, fără vreo judecată de valoare în
legătură cu potrivirea lor la materialele de îmbrăcăminte, la mobilă sau tapiţerie.
În “întregul” test Luscher sunt şapte panouri diferite de culori conţinând în total 73 de
culori formate din 25 de nuanţe diferite şi cerând 43 de selecţii diferite de realizat. Protocolul
obţinut permite o mulţime de informaţii în legătură cu structura psihică, conştientă şi
inconştientă a individului, ariile de stres psihologic, stadiul echilibrului şi al dezechilibrului,
şi multe informaţii de mare valoare pentru medic, fie pentru psiho-terapeut. Testul complet ia
numai 5-10 minute, lucru ce-l face, probabil, să aibă cel mai mare record de viteză. Învăţarea
testului întreg cere calificare şi o considerabilă intuiţie psihologică. Din acest motiv, această
carte include numai unul din cele 7 panouri – aşa numitul « panou de 8 culori ».
Această versiune prescurtată este cunoscută sub numele de « testul rapid » sau « testul
Lucher scurt » şi, deşi nu este atât de cuprinzător şi relevant ca testul întreg, are totuşi o
6
7. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
considerabilă valoare pentru punerea în lumină a aspectelor semnificative ale personalităţii şi
în atenţionarea asupra ariilor stresului psihologic şi fiziologic. Medicii europeni folosesc
această versiune scurtă a testului ca un ajutor preţios în diagnoză, deoarece s-a descoperit că
astfel de apar în testul Luscher, deseori mult înainte ca efectele fiziologice să le facă vizibile ;
de aceea testul îi aprovizionează cu un incomparabil « sistem timpuriu de avertizare » asupra
suferinţelor datorită stresului încă din faza lui iniţială – ca o proastă funţionare cardiacă, un
atac cerebral, dezordini ale traectului gastro-intestinal. Medicul este un om ocupat care nu are
timp de pierdut pentru un diagnostic adăugat acelora cu care este obişnuit şi nici pentru
învăţarea unor complicate metode de interpretare. Cu testul rapid Luscher, poate cu puţin
deranj să dea administrarea testului prezent sorei care primeşte pacientul, şi cu o scurtă
practică din partea sa să vadă dacă pacientul are un test normal sau dacă sunt semne de stres
în arii care trebuiesc investigate ulterior.
Citim din articolul doctorului Erbslah, în legătură cu folosirea testului color Luscher
în practica medicală: « trebuie să mulţumim profesorului Luscheor pentru clara recunoaştere
a semnificaţiei psihologiei culorilor şi pentru realizarea unui test de culori al cărui avantaj
special este simplitatea lui. E administrat de moaşe, surori de gardă la naşteri. Interpretarea
culorilor rămâne tărâmul medicului”. După ce dă o mulţime de exemple şi de avantaje ale
testului pentru o timpurie avertizare, când alte metode de diagnostic s-au dovedit
neproductive, continuă: ”testul depinde de înţelegerea de către doctor a construcţiei
psihologice a pacientului şi îl face capabil să se bazeze mai puţin pe judecăţile proprii. Dă
indicaţii importante în diagnoză şi terapie şi de asemenea pentru prognoza anumitor boli.
Datorită simplităţii sale şi a încrederii, testul poate fi recomandat folosirii generale ».
Folosirea lui în educaţie este variată şi estensivă. Resursele investigatorii ale acestui
aspect au fost realizate de Karl Fleinghaus şi alţii. Testul mai este folosit în psihologia
religiei, gerontologie şi în orientarea maritală. În plus serviciile de personal Luscher au
aplicat testul pentru nevoile orientării profesionale şi selecţiei personalului din industrie şi
comerţ.
Testul a fost rafinat şi îmbunătăţit de la începuturile lui, dar astăzi este asemănător cu
cel de la început. Interpretarea s-a îmbunătăţit şi a devenit mai cuprinzătoare, dar premizele
iniţiale au rezistat probei timpului.
S-a făut deja o menţiune asupra celor 4 culori : albastru, galben, roşu şi verde.
Acestea sunt « psihologic primare » şi constituie ceea ce numesc « culorile fundamentale ale
testului ». Culorile auxiliare ale testului sunt :violet (mixură de roşu şi albastru), maro
(mixură de galben-roşu şi negru), un gri neutru, neconţinând culoare şi de aceea liber de orice
influenţă afectivă, în timp ce intensitatea îl plasează la jumătatea drumului între lumină şi
întuneric, încât nu dă naştere la un efect catabolic – este psihologic şi fiziologic neutru; şi în
fine negru, care este negarea tuturor culorilor.
CAPITOLUL II
PSIHOLOGIA FUNCŢIONALĂ
Numele de psihologie funcţională a fost dată de teoreticienii care au legat alegerea
culorilor de psihologia personalităţii. În testul culorilor Lucher structura unei culori rămâne
constantă; ea este definită ca “înţelesul obiectiv” al culorii respective şi rămâne acelaşi pentru
7
8. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
oricine - albastru închis, de exemplu, înseamnă linişte, indiferent dacă cuiva îi place sau nu
culoarea. Unul poate prefera o culoare, altul o poate găsi plictisitoare, un al treilea rămâne
indiferent la ea, în timp ce o a patra o poate găsi ca fiind lipsită de gust.
În test subiectul alege culorile în ordinea descrescătoare a preferinţelor;
culoarea care îi place cel mai mult o plasează pe prima poziţie, aceasta fiind astfel cea pentu
care are cea mai mare simpatie; cea aleasă ultima şi plasată în a opta. Poziţie are cea mai
mare antipatie. Observând în ce poziţie din şir apare culoarea putem determina ce funcţie
reprezintă culoarea respectivă.
La începutul şirului atitudinea este aceea de preferinţă decisă, urmată de o arie care
este încă cea a preferinţei, dar aceasta este mai puţin marcată, vine apoi o arie privită cu
indiferenţă, urmată în final de o arie de antipatie şi refuz. Simbo1urile folosite pentru a nota
aceste arii sunt:
Preferinţa puternică pentru o culoare simbol +
Preferinţa peatru o culoare simbol x
Indiferenţa faţă de culoare simbol =
Antipatie sau respingere a culoru simbol –
Semnificaţiile celor 8 culori
Ţinând minte că este necesară gruparea culorilor corect selecţionate, în general pot fi
stabilite urătoarele atitudini, ”funcţii” odată ce culorile au fost plasate în ordinea
preferinţelor:
Poziţia I: cea mai plăcută (simpatică) culoare reprezintă o “orientare către” şi este
indicată de +. Indică metoda esenţială, modus-u1 operandi al persoanei care a ales,
semnificaţii1e spre care se orientează sau pe care le adoptă pentru a reuşi să-şi atingă
obiectivul. De ex.: albastrul închis în prima poziţie semnifică un modus oporandi "calm".
Poziţia II: notat, cu + pentru a indica că este obiectivul actual. Cu albastru închis în
această poziţie, ţinta spre care se îndreaptă va fi "pace şi linişte”. Depinzând de gruparea şi
notarea testului prezent, în orice caz, a doua poziţie poate fi notată cu un x şi are un înţeles
definit (vezi mai jos poziţiile III şi IV). Când e notată numai culoarea din prima poziţie cu +,
atunci modul oporandi şi obiectivele sunt aceleaşi, cu alte cuvinte mijloacele adoptate au
devenit un obiectiv în sine.
Astfel, o persoană este de o obicei calmă, pentru că doreşte să atingă un obiectiv
particular fiind calmă, ca de exemplu, asigurarea că raţiunea sa trebuie să prevaleze sau să
menţină un mediu stabil - dar acolo unde albastru închis este singura culoare notată cu +,
acolo calmul a devenit un obiectiv în sine.
Poziţiile III-IV: de obicei notate cu “x", care arată starea prezentă a lucrurilor; situaţia
în care simte că se află acum, sau maniera în care circumstanţele sale prezente îl obligă să
acţioneze. Albastrul închis în această poziţie ar putea arăta că subiectul se simte într-o situaţie
liniştitoare, sau în una în care trebuie să acţioneze cu calm.
Poziţiile V-VI: aceste poziţii reprezintă indiferenţă şi sunt notate cu “ = “. Culorile
din acestă arie arată că subiectul nici nu respinge dar nici nu sunt în mod specific proprii
situaţiei actuale ci sunt ţinute în rezervă, pusă în păstrare pentru siguranţă şi nu în acţiunea
prezentă. O culoare “indiferentă” este deci o ca1itate nestabi1ă, suspendată ca nepotrivită, dar
dar este în rezervă şi poate fi adusă repede înapoi în acţiune, la orice moment de schimbare a
8
9. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
circumstanţe1or. Albastrul închis într-una din aceste poziţii îi arată că “pacea" s-a suspendat,
aşa încât o situaţie neliniştită sau iritantă trebuie adusă sub control, sau cel puţin făcută mai
tolerabilă.
Poziţiile VI –VII : notate cu “–“ şi reprezentând o “ întoarce de la" culori1e care sunt
respinse ca nesimpatice reprezintă o dorinţă particulară pentru care există un motiv specia1
să fie inhibat, (pentru că o acţiune de acest fel ar fi dezavantajoasă). Cu alte cuvinte aceste
culori reprezintă o trebuinţă care este reprimată în chip necesar. Cu albastrul închis într-una
din aceste poziţii dorinţa pentru pace, linişte, trebuie să rămână nesatisfăcută pentru că
datorită unor circumstanţe nefavorabile - orice relaxare, orice abdicare, orice încercare de a
aduce relaţiile mai apropiate şi mai armonioase ar putea avea consecinţe nesatisfăcătoare.
Dacă interpretările din tabele se citesc în conjuncţie cu aceste descrieri, este posibil să
se ajungă la o analiză exhaustivă, satisfăcătoare atât lectorului mediu, cât şi specialistului.
Interpretarea funcţiilor
Se poate vedea că însăşi culoarea nu-şi schimbă înţe1esu1 ei de bază, structura
rămâne constantă. Poziţia ei în şir, în orice caz, alternează considerabil interpretarea, când
ana1izăm caracteristicile de personalitate revelate de test. Aceste interpretări se dau în
tabelele de la sfârşitul cărţii. Orice profesie care foloseşte acest test, are limbajul ei special;
nu numai psihologul ci şi psihiatrul, medicul, specialistul în educaţie, criminologul. Fiecare
poate dori să aibă aceste tabele reprezentate în propriu său limbaj. În plus, lucrări speciale
sunt de dorit pentru cercetarea condiţiilor de vârstă şi sex pentru condiţionarea sociologică şi
pentru diagnostic, pentru scopurile medicale sau pentru cele de orientare profesională.
Încercarea de a face aşa ceva ar încărca serios tabelele şi de aceea au fost condensate cât s-a
putut mai mult. Acolo unde apar cuvintele “el, lui, pentru el", trebuie să fie interepretate, dacă
e cazul ca "ea, ei, pentru ea”. Aceasta evită conştientizarea lui “el (sau ea)".
CAPITOLUL III
CULORILE FUNDAMENTALE ŞI CULORILE AUXILIARE
Codul culorii pentru cele 8 culori
În panoul acestor 8 culori sunt date numerele tuturor pentru uşurarea referirii ele sunt:
1) Albastru întunecat
2) Albastru - verde
3) Portocaliu - roşu – cele 4 culori fundamentale
4) Galbenul strălucitor
5)Violet
6) Maro
7) Negru – cele 4 culori auxiliare
8) Gri neutru
Categorii1e celor patru culori fundamentale
9
10. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
În timp ce descrierea genera1ă a structurii tuturor celor 8 culori, redată în capito1ul
VI, cele 4 culori fundamentale au o importanţă specială şi au semnificaţii particulare, după
cum urmează:
Nr. 1. Albastru întunecat – reprezintă “adâncimea sentimentelor” şi este
concentric–pasiv–incorporal–heteronom–perceptiv–sensibil– unificator ;
Aspectele sale afective sunt următoarele:
1inişte–mulţumire–tandreţe–dragoste–afecţiune.
Nr. 2. Albastrul - verde - reprezintă “elasticitatea voinţei” şi este :
pasiv–defensiv–autonom–posesiv–neschimbător–reţinut;
Aspectele sale afective sunt:
persistenţa–afirmarea de sine–încăpăţânarea–aprecierea de sine.
Nr. 3. Roşu - oranj - reprezintă "forţa voinţei" şi este:
excentric–activ–ofensiv–agresiv–autonom–locomotor–competitiv;
Aspectele sale afective sunt:
dorinţa–excitabilitatea–dominarea–sexualitatea.
Nr. 4. Galbenul strălucitor: reprezintă “spontaneitatea şi este:
excentric–activ–proiectiv–heteronom–expansiv–investigator–
aspirând (care aspiră);
Aspectele sale afective sunt:
variabilitatea–expectanţa–originalitatea–veselia.
Concentric înseamnă: ” preocupat subiectiv" şi deşi aceasta are anumite aspecte de
"introversie,, nu este acelaşi lucru şi nu ar trebui confundate. Oamenii introvertiţi sunt
concentrici, dar cei care sunt concentrici nu sunt în mod necesar introvertiţi în sensul
obişnuit al cuvântului. A fi preocupat subiectiv înseamnă a fi exclusiv interesat în ceea ce este
o extindere proprie, precum şi interesul pentru sine. O persoană care este în continuă
cornunicare cu alţii poate fi la considerat în mod superficia1 ca extrovertit. Dacă ne dăm
seama că topica conversaţiei rămâne invariabil în legătură cu colecţia lui de stampe sau cu
familia lui, soţia lui, casa lui, slujba 1ui, excursia sa prin Europa atunci putem spune că
individul îşi afişează concentricitatea deoarece priveşte toate aceste lucruri ca extensiuni ale
sale. Încercând să se aducă în conversaţie probleme de interes mai general, fie va întrerupe,
fie va înceta să asculte.
Excentric înseamnă: ”interesat obiectiv” şi este mult mai aproape de extroversie
decât concentricitatea. Un individ excentric este interesat de mediu, de lucrurile şi oamenii
din jur, fie din punct de vedere al contrastelor sau cauzării de efecte asupra mediului, fie
extrăgându-şi stimulii din mediu; în primul caz este cauzativ şi deci autonom faţă de mediu;
în al doilea caz este efect al mediului şi de aceea heteronom.
Autonomia este astfel echivalentul lui "fiind o cauză" în timp ce heteronomia este
echivalentul cu “fiind un efect".
Pasiv şi activ au un înţeles mult asemănător lui concentric şi excentrie.
Combinarea culorilor fundamentale
Se va deduce că numerele 1 şi 2 (albastrul şi verde) sunt ambele concentrice (pasive);
10
11. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
acolo unde apar împreună în test este puternic accentuată concentricitatea; dar, dacă acesta
este un patern comportamental dorit, un patern actual, un patern latent sau un patern respins
depinde desigur de poziţia acestei combinaţi în şir.
Similar numerele 3 şi 4 (roşu şi galben) sunt ambele excentrice (active) şi direcţionate
spre exterior; acolo unde apar împreună est subliniată pornirea spre exterior.
Numerele 1 şi 4 (albastru şi galben) sunt ambe1e hetoronome (reglare din surse
exterioare), acolo unde apar împreună subliniindu-se "determinarea din exterior".
Numerele 2 şi 3 (verde şi roşu) sunt ambele autonome (autoreglatoare, cauzative);
acolo unde apar înpreună subliniindu-se iniţiativa şi autodeterminarea, dar, din nou, maniera
în care ele sunt subliniate, va depinde de locul unde apar.
Fiecare din perechile de mai sus implică acolo unde apar.
Împreună în acelaşi grup funcţional (ambele +, x, = sau -), imp1ică
deci o anumită supraaccentuare a unei caracteristici concentricitate autonomie
excentricitate sau heteronomia.
Se obţine un echilibru mai bun prin combinarea albastrului şi roşului (l şi 3), în
care heteronomia concentrică echi1ibrează şi armonizează cu autonomia excentrică a roşului.
Combinaţia de verde şi galben (2 şi 4) nu produce un întreg echilibrat pentru că încearcă
echilibrarea autonomiei concentrice a verdelui împotriva heteronomiei excentrice a
galbenului. Aceasta şi datorită faptului că speranţa expansivă a galbenului nu armonizează
cu încăpăţânarea centrată pe sine a verdelui; această combinaţie poate produce uneori
propriile ei conflicte.
Ar trebui preferat culorilie fundamentale
Cele 4 culori de bază: albastrul, verde, roşu1, galbenul, reprezintă trebuinţe
psihologice fundamentale - trebuinţa pentru mulţumire şi afecţiune trebuinţa de afirmare,
trebuinţa de a acţiona, de a avea succes şi trebuinţa de a privi înainte şi a aspira - sunt tratate
dându-li-se o importanţă specială. De aceea, ele ar trebui să apară toate în primele 4-5 locuri
ale testului, când selecţia este făcută de către un individ sănătos, normal echilibrat, eliberat de
conflicte şi represii.
Culorile auxiliare
Culorile auxiliare: violet, maron, negru şi gri (5, 6 ,7, şi 8) sunt într-o categorie destul
de diferită. Negrul şi griul nu sunt, stricto senso , deloc culori – negru fiind negarea
culorii, iar griul testului fiind strict neutru şi fără culoare. De aceea acestea sunt două
acromatice (nocolorate). Violetul este o mixtură.
De albastru şi roşu, în timp ce maroul este o mixtură de oranj-roşu şi negru, dând o
culoare întunecată, relativ fără viaţă (uneori de asemenea numită acromatică). Preferinţa
pentru una din cele trei culori acromatice poate fi considerată ca indicând o atitudine negativă
în faţa vieţii; aceasta va fi mult mai complet descrisă în capitolul asupra “anxietăţi1or".
Nici maroul, nici violetul nu sunt psihologic primare şi sunt selecţionate pentru test
după un mare număr de încercări şi erori, ca fiind culori reprezentative pentru alte
caracteristici pe care individul le va plasa în mod normal în aria funcţională indiferentă a
testului sau chiar le va respinge; dar care sunt frecvent exagerate şi frecvent se ridică către
începutul şirului pe seama uneia sau alteia din culorile fundamentale.
Un alt scop pentru care s-au inclus cele 4 culori auxiliare este creşterea utilităţii
universale a testului, prin adăugarea culorilor găsite avea o aplicabilitate universală, lărgind
11
12. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
astfel gama în care culorile de bază sunt cuprinse. Aceasta permite o semnificaţie mult mai
clar definită a aşezării culorilor în şir.
CAPITOLUL IV
GRUPAREA ŞI NOTAREA SECVENŢEI DE 8 CULORI
Când cele 8 culori sunt selectate prima dată, în ordinea lor de preferinţă, de la cele
mai plăcute la cele mai neplăcute, nu există o altă a1ternativă decât gruparea lor în perechi -
primele două culori fiind notate cu "+", urmând perechea « x » apoi perechea « = » şi
perechea finală « - ». Deoarece, aceasta duce deseori la o interpretare de acurateţe rezonabilă,
există mai multe avantaje în repetarea selecţiei. Ori de câte ori este posibil, trebuiesc făcute
două serii de selecţii cu un scurt interval de câteva minute între ele. Nu trebuie făcută nici o
încercare la a doua selecţie de a repeta sau reproduce în mod deliberat prima selecţie a celor 8
culori. Alegerile la cea de-a doua selecţie trebuie făcută ca şi când cele 8 culori sunt atunci
abia văzute prima dată. Uneori se crede că trecerea pentru a doua oară prin cele 8 culori e un
tip de « test din memorie », că se aşteaptă de la subiect ca acesta să reproducă cu exactitate
ceea ce a ales prima dată. Nu numai că nu este aşa, dar în genere se poate spune că o a doua
selecţie care reproduce exact prima selecţie indică existenţa unei anumite rigidităţi a atitudini
şi o inflexibilitate de natură afectivă.
Presupunând o posibilă selecţie (1 roşu, 2 albastru, 3 violet, 4 galben, 5 verde, 6
maro, 7 gri, 8 negru atunci protocolul testului va fi :
3 1 5 4 2 6 0 7
dacă nu se face o a doua selecţie, atunci secvenţa celor 8 culori va fi grupată şi notată astfel :
3 1 5 4 2 6 0 7
+ + x x = = - -
Obligatoriu vor trebui consultate tabelele de interpretare la acest grupuri.
Când se face după un scurt interval de 2-3 minute a doua selecţie, aceasta este de
presupus că va fi puţin diferită de prima şi unele din culori vor fi alese la fel în timp ce altele
vor mişca înainte sau înapoi în şir. Acolo unde două sau mai multe culori îşi schimbă poziţia,
dar stau tot lângă culoarea care le-a fost vecină în prima selecţie, acolo se formează un grup şi
acel grup trebuie încercuit şi marcat cu simbolul potrivit funcţiei.
Presupunând că a doua selecţie a fost făcută de a doua persoană care a făcut-o şi pe prima,
putem avea situaţia următoare :
Selecţia I : 3 1 5 4 2 6 0 7
Selecţia II : 3 5 1 4 2 6 7 0
CAPITOLUL V
ANXIETĂŢI, COMPENSAŢII ŞI CONFLICTE
12
13. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
Surse de stres
S-a mai menţionat că cele 4 culori fundamentale reprezintă trebuinţe psihologice de
bază ; de aceea într-un protocol de test normal, ele trebuie să apară la începutul şirului sau
cel puţin în cadrul primelor 5 locuri. Când nu apar astfel, aceasta este un indiciu al prezenţei
unor anumite deficienţe fiziologice sau psihologice, care poate fi considerată cu atât mai
serioasă cu cât poziţia culorii fundamentale este mai spre sfârşitul şirului. Dacă o culoare de
bază este respinsă fiind plasată în spatele secvenţei, dincolo de poziţia 5, atunci această
culoare fundamentală a rămas nesatisfăcută, datorită circumstanţelor nefavorabile. O astfel de
trebuinţă fundamentală nesatisfăcută este o sursă de stres ducând astfel la anxietate. Sursa de
stres al unei culori fundamentale respinse arată de aceea o sursă încărcată de anxietate, de
tulburări psihice şi fiziologice.
Datorită acestui fapt când una din culorile de bază este găsită în ultimile 3 poziţii ale
secvenţei, poate fi considerată ca o respingere şi i se dă notarea «-».
sur8~
Orice culoare care apare mai apoi în şir trebuie de asemenea notată cu «-» aşa încât o
culoare de beznă apare în poziţia 6, culorile din poziţiile 7-8 vor fi notate ambele cu « - m »
şi trebuie de asemenea, să fie privite ca respingeri care produc un grad de anxietate.
Toate respingerile reprezentând surse de anxietat sunt în plus notate prin plasarea
literei A dedesubtul lui “-”, atrăgând atenţia asupra faptului că anxietatea rezultând din sursa
de stres este indicată de protocolul testului.
Ca un exemplu, să presupunem că roşul (3) apare în poziţia 6 urmat de maron (6) în
poziţia 7 şi negru (7) în poziţia 8. Acum cu roşul în poziţia 6, indicând prezenţa anxietăţii
face ca şi maroul şi negrul care îi urmează să fie privite ca încărcate de anxietate. Acest lucru
este evidenţiat de notarea ultimelor trei poziţii, după cum urmează :
- - - - - 3 6 7
- - -
A A A
Compensaţii
Deseori, trebuinţele nesatisfăcute şi anxietatea rezultată fiind suprimate ca neplăcute
emoţional, aşa încât ele nu mai sunt conştientizate (conştient recunoscute) şi deseori apar
doar ca vagă nelinişte. În afară de măsura în care pot fi conştientizate, o astfel de sursă de
stres cere un tip de comportament compensator care este indicat în test prin culoarea aleasă în
prima poziţie, metoda esenţială, trebuie privită ca fiind compensatorie, în cazul în care o
culoare de bază este respinsă. Pentru a atrage atenţia asupra acestui fapt, litera C trebuie să fie
scrisă dedesubtul primei cifre ori de câte ori apare A la sfârşitul şirului.
Existenţa unei asemenea surse de stres şi anxietat la care dă naştere, duc todeauna şi se
exprimă într-un mod compensator de comportament care este compulsiv, excesiv,
nepermiţând vreo alegere şi apărând ca tendinţă generalizantă. Deoarece, o compesaţie de
acest gen este chiar prin natura ei ca activitate substituită, rareori duce la o satisfacţie reală,
ducând în schimb la o activitate nepotrivită sau excesivă, la prejudecăţi şi la preferinţe
pronunţate, la perfecţionism şi la tendinţa de a moraliza pe alţii, la diletantism compulsiv, la
argumentare speculativă sau la alt mod de satisfacere substituită.
Când apar anxietăţile şi sursele de stres, poziţia I poate să fie ocupată de una din cele 4
culori fundamentale. În acest caz, deşi compensaţia a fost cerută de stres, fiind totuşi
reprezentată printr-o culoare fundamentală este considerată a fi mai mult sau puţin
13
14. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
„normală”, totuşi, trebuie să ne reamintim că orice substituire compensatorie implică o
depărtare de comportamentul optim datorită caracterului său obsesiv care împiedică libertatea
de a evalua condiţiile existente şi de a acţiona corespunzător. Raţionalitatea a devenit
subordonată unei compulsii de a acţiona într-un mod particular.
Compensaţii exagerate
Din cele 4 culori auxiliare s-a spus deja că preferinţa pentru aşa numitele culori
acromatice – maro, gri sau negru – implică o atitudine negativă în faţa vieţii. Dacă oricare
dintre ele apare în primele 3 poziţii ale secvenţei de 8, atunci nu numai că este prezentă
compensaţia, ci tipul de compensaţie nu poate fi considerat ca normal, implicând în schimb
un grad specific de comportament exagerat. Aceste culori şi oricare le-ar preceda în şir
trebuie notate cu plus şi subscrise cu litera C. Dacă, de exemplu, gri (0) stă pe al 3 loc şi de
aceea este calificat cu + şi cu C, atunci cele două culori precedente trebuie, de asemenea,
notate cu + şi cu C, astfel:
3 4 0…
+ + +
C C C
Uneori se va întâmpla ca griul, maroul sau negrul să apară pe unul din primele locuri
fără ca o culoare fundamentală să apară în poziţiile 6,7,8. Când se întâmplă astfel, ultima
culoare din şir trebuie privită ca o anxietate, chiar dacă aceasta ar fi locul obişnuit de aparţie
pentru culoarea respectivă. Cu alte cuvinte, când există o compensaţie, trebuie să existe o
anexietate, iar când există o anexietate, trebuie să existe o compensaţie.
Intensitatea anxietăţii şi a compensaţiei
Intensitatea deficienţelor psihologice sau fiziologice existente care dau naştere la anxietate
este considerată a fi relativ serioasă atunci când culoarea fundamentală este în poziţia a 8 şi
relativ uşoară când se află în poziţia a 6. Aceasta permite adoptarea unei metode simple de
măsurare a acestei intensităţi, prin aşezarea semnului „!” la sursa de stres în concordanţă cu
următoarele reguli: 1. când o culoare de bază apare în poziţia a VI-a
1!
2. când o culoare de bază apare în poziţia a VII- a 2!!
3. când o culoare de bază apare în poziţia a VIII-a 3!!!
Pentru măsurarea intensităţii compulsiei asociată de compensaţii se adoptă o metodă
similară:
1. când o culoare de fundamentală sau violet aparea ca şi compensaţia nu se dă nici o
notare;
2. când gri, maro sau negru apar în poziţia a III-a 1!
3. când gri, maro sau negru apar în poziţia a II-a 2!!
4. când gri, maro sau negru apar în poziţia a I-a 3!!!
După gruparea şi notarea obişnuită a protocolului testului, literele C şi A trebuie
subscrise dacă e cazul şi semnul „!” pus în concordanţă cu regulile enunţate.
Exemplu:
!!! !! ! !! Total=8!
C C A A A
++ x x = - - -
14
15. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
0 6 5 1 3 4 2 7
7 0 6 1 5 2 4 3
++ + x x - - -
C C C A A A
!!! !! ! ! !! !!! Total=12!
Prognoze
Exemplul de mai sus este al unui caz extrem demonstrând maximum posibil de alocaţii
de „!”, dat pentru a II-a selecţie. Aceasta arată existenţa multor anxietăţi pentru care
compensaţiile se exprimă printr-un comportament intens şi iraţional. Deoarece, a II-a selecţie
este mai validă pentru interpretare decât prima, o comparare a celor două indică modul în
care se aşteaptă să evolueze situaţia.
Când selecţia a II-a prezintă mai puţine „!” decât prima, atunci prognoza generală poate
fi considerată favorabilă. În cazul invers prognoza este mai puţin favorabilă.
Această regulă a lui „!” ne poate permite să anticipăm răspunsul unui anumit individ la
condiţii îmbunătăţite care impun mai puţin stres, sau la o cură de psihoterapie. Când numărul
de „!” alocat pentru a II-a selecţie este mai mare decât cel alocat primei selecţii, atunci
condiţiile îmbunătăţite sau terapia pot rezolva mai puţine probleme sau deloc. Când o parte
sau toate anxietăţile care apar în prima selecţie dispar în cea secundară, atunci prognoza e mai
bună, tulburarea este mai puţin implantată şi de aceea este mai accesibilă unui tratament de
remediere sau unei schimbări de condiţii de mediu. În ultimul exemplu dat prognoza nu este
favorabilă.
În tabelele de interpretare pot fi găsite cifre care indică numărul de „!” de la 0 la 12
apărut pentru un lot de 1000 de adulţi, normali, bărbaţi şi femei. Aceste cifre se bazează pe
normele engleze.
Rezumat a regulilor de notare pentru A şi C
a) – poziţia 8 din şir reprezintă totdeauna o trebuinţă reprimată (care poate sau nu
constitui o anxietate) şi de aceea, totdeauna primeşte simbolul „-”;
b) – dacă o culoare fundamentală (1,2,3,4) apare în poziţiile 6,7,8 aceasta împreună cu
oricare altă culoare care îi urmează reprezintă o anxietate furnizând motiv pentru o
compensaţie. Orice culoare de acest gen trebuie marcată cu „-” şi litera C subscrisă. Ele
reprezintă baza sau bazele pentru tulburări funcţionale sau psihice (surse de stres).
c) – când apar culorile cu A, cel puţin una din culorile primei poziţii trebuie privite ca o
compensaţie şi subscrise cu C. Culoarea primei poziţii este notată întotdeauna cu „+”;
d) – dacă una din culorile 0, 6,7 apare în poziţia 1,2,3 aceasta şi cele care o preced
reprezintă compensaţii trebuie toate notate cu „+”, litera C fiind subscrisă dedesubtul lor;
e) – dacă apar culori cu C, cel puţin culoarea din poziţia 8 trebuie privită ca anxietate şi
subscrisă cu A;
f) – intensitatea anxietăţii sau compensaţiei este notată cu „!”, precum urmează: dacă o
culoare de bază apare în poziţia a VI-a se alocă un „!”, în poziţia a VII-a se alocă „!!” iar în
poziţia a VIII-a „!!!”. Dacă oricare din culorile 0,6,7 apare pe primele 3 poziţii semnul „!” se
alocă astfel: poziţia III, !; poziţia II, !!; poziţia I, !!!.
Problema actuală
Existenţa unor trebuinţe fundamentale nesatisfăcute împreună cu acea compensaţie
15
16. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
prin care se încearcă rezolvarea ei relevă tipul de conflict implicat. Astfel A şi C pun în
evidenţă problema actuală, conflictul, pun în evidenţă elementul de sprijin pentru indicarea
unei terapii medicale sau psihologice.
Puţini dintre noi sunt aceia care trec prin viaţă cu lipsa de dorinţă a unui adept a lui
Budha şi de aceea majoritatea cer ceva şi încearcă să evite altceva. Acest lucru induce un
anumit stres în viată, dar aceasta este destul de normal şi nu este calificată ce „problemă” sau
„conflict”.
Ceea ce dorim este indicat de culoarea din prima sau primele două poziţii; ceea ce dorim
să evităm este arătat de culoarea din ultima poziţie. Combinarea a două funcţii diferite
(funcţia + şi funcţia - ) ne furnizează metoda adoptată pentru a opera cu sursele de stres (fie
normal fie exagerat) şi tabela V care cuprinde această funcţie a fost inclusă în tabelele de
interpretare pentru a arăta că problema actuală există pentru orice combinaţie posibilă.
Se ştie în general ce este o problemă. Soţia cuiva sau soţul cuiva sunt o problemă,
soacra este o problemă, delicvenţa juvenilă este o problemă, şi criminalitatea – toate sunt
probleme. Dar pentru studiul prezent nici una nu este privită problemă. O problemă nu este
niciodată o chestiune a altcuiva; pentru a fi o problemă trebuie să includă o „ nevoie să fie
rezolvată”, trebuie să existe o parte care să-şi spună „cum pot rezolva sau înlătura problema”.
Astfel soacra cuiva nu poate fi ea însăşi o problemă, problema trebuie să includă atât soacra
cât şi persoana care încearcă să descopere cum să convieţuiască cu această, cuvântul operativ
pentru problemă fiind „cum”.
„Problema actuală”, aşa cum apare în testul Luscher, se supune acestei reguli. Culoarea
sau culorile respinse şi anxietăţile relevate de test indică sursa de stres pe care persoana nu
doreşte să fie nevoită să o tolereze. Indiferent dacă este reprimată sau nu sub nivelul
conştiinţei, rămâne încă o nelinişte care determină o încercare de a opera cu ea într-o anumită
manieră compensativă. „Cum”-ul acestei încercări este cel mai adesea indicat prin culoarea
cea mai favorizată sau de grupul cel mai favorizat. Această combinaţie de sursă de stres cu
modul de lucru, cu starea de încordare care îi dă naştere împreună constituie chiar problema.
Faptul că este doar o „încercare de rezolvare” şi nu o soluţie actuală subliniază existenţa în
continuare a problemei şi , de aceia efortul continuu de a o rezolva prin metoda adoptată.
Interpretările date in tabelul V indică componentele „problemei actuale” – sursa de
stres şi metoda adoptată în încercarea de a o rezolva.
Cea mai semnificativă „problemă actuală” va fi acea cuprinsă între culoarea din prima
poziţie şi din a 8 poziţie. Cea mai puţin semnificativă „problemă actuală” va fi cea care
cuprinde compensaţia cea mai îndepărtată de primul loc şi anxietatea cea mai depărtată de
ultimul loc.
Într-un protocol mediu, rar va fi necesar să fie căutate mai mult de 4 de astfel de
„probleme actuale”. Într-adevăr, se poate spune că nu este necesar, pentru că problema
principală le va scufunda pe celelalte, dându-le o importanţă comparativ mai mică. În orice
caz, dacă avem de analizat care indică atât de serios o atitudine negativă, atunci priorităţile
care urmează a fi numite „probleme actuale” sunt tocmai cele de mai sus”
Ambivalenţe
Se poate găsi un protocol în care o anumită culoare stă în poziţia I sau II în prima
selecţie şi în poziţia VII sau VIII în selecţia a II a. Un astfel de protocol evidenţiază un grad
de ambivalenţă.
În protocolul de mai sus roşul apare în primul loc în prima selecţie şi în locul VIII în a
doua selecţie. Aceasta indică un grad de ambivalenţă la roşu – caracteristicile pe care le
16
17. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
semnifică roşul sunt uneori favorizate alteori respinse.
Combinând roşul în poziţia I (+3) cu cel din poziţia a VIII-a (-3), avem +3 –3;
deoarece apar rar, aceste ambivalenţe sunt incluse în tabelul funcţiilor + -. Grupul +3 –3
apare aici ca având înţelesul „ denotă o atitudine ambivalentă variind între dorinţa de a avea
propriul drum şi dorinţa de a fi lăsat în pace”.
În acest test aceste ambivalenţe sunt de mai mică semnificaţie deoarece procedurile
testului au fost modificate pentru a le face mai simple comparativ cu testul mare. Totuşi o
bruscă retragere sau avansare a culorii de la prima selecţie nu trebuie ignorată. Ţinând minte
că a doua selecţie este mai validă, exemplul de mai sus ne poate spune că deşi individul poate
porni cu dorinţa de a avea propriu său drum, acesta se dezintegrează rapid într-o atitudine de
linişte cu orice preţ. Vitalitatea roşului este repede epuizată chiar sub o presiune uşoară. În
acest caz chiar concentrarea pentru executarea selecţiei este suficientă pentru a aduce această
deplasare.
Caracteristici respinse sau reprimate
Din cele 8 poziţii în care culorile pot fi plasate, cea care poartă cea mai mare cantitate
de informaţie în legătură cu individul este poziţia 8, adică grupul cel mai informativ este
grupul ”-„. De aceea, este posibil să se spună mai mult din cunoaşterea acestor culori care îi
plac cel mai puţin. Din acest motiv tabela IV este de departe cea mai cuprinzătoare şi a fost
alcătuită într-un mod diferit.
Fiecare culoare sau fiecărei perechi de culori posibile i se dau două interpretări. Prima
dintre ele este interpretarea fiziologică şi indică sursele de stres – care pot fi normale, serioase
sau foarte serioase. O sursă de stres normală este cea care nu este clasată nici ca anxietate şi
nici nu este însoţită în tabel de 1.2.3 asterixuri. De exemplu, maro şi negru în poziţia VII şi
VIII reprezintă o sursă de stres normală, simbolizând o „dorinţă de a-şi controla propriul
destin” iar activitatea este astfel orientată să permită aceasta. Un astfel de comportament nu
implică nici o aberaţie. O sursă de stres uşoară este cea în care o culoare normală sau un grup
normal a fost notat ca anxietate nu datorită respingerii unei culori fundamentale, ci pentru că
griul, maro sau negru au apărut spre începutul şirului. Sursele de stres serioase şi foarte
serioase sunt cele dedesubtul cărora sunt asterixuri în tabel.
A doua interpretare din tabel este cea psihologică şi descrie caracteristicile unui
comportament rezultat prin respingerea respectivei culoare sau respectivului grup.
Într-un protocol mediu se poate marca cu „-„ 2, 3 sau chiar 4 culori. Cu alte cuvinte
caracteristicile reprezentate de aceste culori nu sunt în acţiune în acel moment , ci sunt ţinute
în rezervă. Ca urmare o parte din aspectul emoţional – uneori o mare parte – este în supunere
nemanifestându-se până ce nu se vor schimba circumstanţele. Acea parte a spectrului
emoţional nu va fi stabilă din punct de vedere emoţional şi nu va fi chemată în rol până nu va
apărea ceva destul de important care să facă necesară această manifestare. O astfel de
persoană va fi stabilă emoţional şi este de presupus ca nu va manifesta aspecte de
„emotivitate indiferentă” fără să existe o cauză.
Anxietatea şi compensaţia dramatizează, în orice caz, emoţiile. Din cele 8 culori
posibile un număr maxim de 3 pot apărea ca şi compensaţii şi tot 3 şi ca anxietăţi lăsând
restul de 2 pentru aria funcţiei „x”. Nici o parte din spectrul emoţional nu este în acest caz în
supunere. De aceea este posibil ca emoţiile să se manifeste foarte repede. De la un moment la
altul comportamentul este tot mai imprevizibil şi tinde să fie mai puţin logic. Astfel unde
conflictul a apărut din A şi C, comportamentul emoţional este mult mai uşor provocat de
stimuli minori.
17
18. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
Conflict între obiectiv şi comportament
Analizând un protocol trebuie să luăm în consideraţie obiectivele dorite (poziţiile +) şi
situaţia sau comportamentul actual (poziţiile x) pentru a vedea dacă există un conflict între
ele. De exemplul în protocolul:
1 2 3 4 5 0 6 7
+ + x x = = - -
pe întreaga suprafaţă există indicii de perfectă normalitate. Ce este greşit, dacă în general
este ceva? Grupul albastru-verde (1-2) care este în acest caz modul operandi şi obiectivul
dorit, e exclusiv concentric şi preocupat subiectiv. Metoda esenţială este liniştea (1), iar
scopul este om autoposedare defensivă (2). Totuşi situaţia existentă este caracterizată printr-o
orientare către exterior şi astfel, contrar faşă de cea ce doreşte, conflictul poate apărea foarte
uşor. În acest caz particular conflictul era manifest persoana respectivă având nevoie de
psihoterapie. Ea de fapt se forţa să fie veselă, să urmeze toate modelele de ultimă oră, să
meargă la dans, să se distreze, simţind că acestea sunt necesare pentru a menţine interesul
soţului. De fapt nu voia să facă toate aceste lucruri şi, cum s-a demonstrat mai târziu, nici nu
avea voie. Soţul s-a simţit profund mulţumit o dată cu rezolvarea conflictului!
Instabilitatea şi sistemul nervos autonom
Un tip de tulburări de interes clinic pentru medic este stabilitatea sau instabilitatea
sistemului nervos autonom. Indicii de instabilitate apar frecvent în test mult înainte ca
efectele patologice ale sale să se evidenţieze în mod obişnuit. Mecanismul stabil de
autoreglare a sistemului nervos autonom fiind sub controlul ramurilor simpatice şi
parasimpatice – care lucrează împreună uneori alteori în opoziţie una faţă de cealaltă –
operează în mod normal în cadrul limitelor care nu pot fi depăşite fără pericol. Reglarea
biologică fie că se realizează imperceptibil fie prin împingerea înapoi spre limită a unei
funcţii fiziologice care se apropie tare de această limită de siguranţă. Când această
autoreglare acţionează cum trebuie sistemul poate fi considerat stabil.
Sistemul nervos autonom se ocupă cu reglarea acestor funcţii ale organismului care în mod
normal nu sunt sub control conştient; procesele digestive, musculatura netedă, secreţiile
diferitelor organe şi glande, inima şi plămânii,mişcările peristaltice ale tractului
alimentar,funcţiile genitale, ş.a.m.d. De aceea, instabilitatea acestui sistem poate avea o
mulţime de efecte negative. O astfel de instabilitate poate duce la o funcţionare proastă,
serioasă dacă nu se iau măsurile necesare. Testul furnizează un mod de diagnosticare a
prezenţei instabilităţii, autoreglării chiar din stadiile ei foarte timpurii, permiţând să se ia din
vreme măsuri pentru a se putea prevenii dezvoltarea unor condiţii patologice serioase.
Din ceea ce s-a spus anterior în legătură cu efectele anabolice şi catabolice ale luminii şi
întunericului se evidenţiază o relaţie între trebuinţele somatice ale corpului şi alegerea
culorilor întunecate sau luminoase. În test cele mai strălucitoare culori sunt galben şi roşul;
cele mai întunecate sunt negru şi albastru. De aceia dacă un protocol prezintă grupul 3 4 sau
4 3 la sau spre unul din capetele şirului, concomitent cu grupul 1 7 sau 7 1 la sau aproape
de celălalt cap al şirului, atunci se poate presupune prezenţa instabilităţii autoreglării. Acolo
unde grupul 3 4 sau 4 3 este la început iar grupul 1 7 sau 7 1 este spre înapoi, această
instabilitate deşi prezentă nu a atins neapărat stadiul în care să fie periculoasă. Dacă poziţiile
sunt inverse instabilitatea este prezentă de mult timp şi se poate să fi dus la deteriorări
patologice.
18
19. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
Muncă şi epuizare
Trei din cele patru culori de bază se ocupă direct, printre altele, cu abilitatea de a
menţine optimul de eficienţă în timp. Acestea sunt verdele, galbenul şi roşul, iar grupul lor
este numit grupul-muncă. Albastrul fiind culoare pasivă şi liniştită nu este asociată cu munca.
Rolurile pe care le joacă cele trei culori din grupul muncii în capacitatea lor de a iniţia
operaţii şi de a le menţine eficiente sunt:
- verdele permite „elasticitatea voinţei”, care la rândul ei permite individului să
persevereze în ciuda opoziţiilor sau dificultăţilor. Pentru că perseverenţa îl ajută la
îndeplinirea sarcinii şi astfel la îmbunătăţirea imaginii de sine;
- roşul permite „forţa voinţei care cere acţiune şi eficienţă, satisfacţie care apare din
adaptare, mularea unui lucru pentru a se potrivi cu sine;
- galben permite satisfacţia „spontană” în acţiune, capacitatea de a se proiecta şi de a
privi înainte spre rezultatul viitor al muncii, şi chiar dincolo de acestea, spre noile şi
interesantele activităţi care o pot completa pe cea prezentă.
Deci, într-un protocol ideal grupul muncii ar trebui să stea alături în secvenţa de alegeri,
apărând fie la, fie spre începutul ei. Când stau împreună şi spre început, atunci cu siguranţă
că scopul va fi bine realizat şi bine integrat, demonstrând că acesta este tipul de activitate pe
care persoana vrea să o facă. Dintr-o astfel de situaţie, perioadele lungi de muncă şi apariţia
dificultăţilor şi problemelor vor avea un efect minor, vor fi depăşite până când sarcina să fie
satisfăcător îndeplinită.
Priorităţile personale prin prisma cărora individul poate aborda sarcina vor fi indicate în
test prin care culoarea din grupul celor trei pe care o alege prima. Dacă acesta este verde,
scopul sau este ridicarea aprecierii de sine şi a statutului sau în ochii celorlalţi; dacă este roşul
dorinţa sa este de a simţi că a câştigat luptând pentru un lucru pentru care se decisese să lupte;
dacă este galben, înseamnă că îi place să se proiecteze în ceva pentru care interesul său va
creşte.
Din nefericire culorile din grupul muncii nu stau adesea împreună, ca întreg închegat.
Uneori două din cele trei culori stau alături, în timp ce a treia stă separată de ele; ceva mai
puţin frecvent se întâmplă ca cele trei culori să stea independente complet. În acest ultim caz,
în legătură cu munca nu va fi foarte favorabilă relativ la tipul de activitate în care este angajat
subiectul, dar este necesară ambelor selecţii pentru a se vedea în ce fel s-a schimbat grupul
muncii. De exemplu:
+ + x x = = = –
3 4 2 5 0 6 1 7
3 4 2 5 6 1 2 7
+ + x x = = – –
C C A A A
În acest caz se observă următoarele:
- grupul muncii în prima selecţie este intact şi corect plasat la începutul şirului, în timp ce
la a doua selecţie s-a dezintegrat;
- grupul 3 4 stă la început în prima selecţie, iar 1 7 la sfârşit, ceea ce indică
instabilitatea sistemului nervos autoreglatoriu;
- a doua selecţie are 5 ! comparativ cu 2 ! în prima ceea ce arată că şi un stres minor
sau o concentrare pot da naştere la conflict;
- dorinţa pentru acţiune şi eficienţă (roşul) este compensatorie în ambele secţiunii şi de
aceea nu este obligatoriu potrivit unei sarcini anumite;
- verdele – tenacitatea şi perseverenţa – cade mult, de la a treia la a şaptea poziţie, unde
19
20. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
devine o sursă acută de stres, ducând la anxietate.
Rezumând acest protocol indică un individ al cărui sistem este neechilibrat şi care de
aceea îşi pierde capacitatea de a persevera chiar când apare un stres minor, cu rapidă epuizare
cauzată de tensiune interne (verdele respins). Din nou un exemplu:
Aici există grupul muncii alăturat, dar plasarea în ambele secvenţe în aria indiferentă.
Există conflict şi anxietate, dar în cazurile ca cel prezent acestea pot să fie rezultatul situaţiei
prezente al subiectului sau al tipului sau de activitate, care nu permit manifestarea
capacităţilor de care dispune. Capacitatea sa de a lucra este în suspensie pentru că
circumstanţele sunt nepotrivită; în circumstanţe mai potrivite se poate presupune că grupul
muncii va ajunge în frunte şi conflictul prezent va dispărea. Acesta nu este un caz de
epuizare.
Epuizarea apărea în test când există o deteriorare a unităţii grupului muncii de la prima
la a doua selecţia, şi în particular când există o pronunţată, către sfârşit, a uneia sau mai
multor din cele trei culori ale grupului – mai ales pentru roşu şi verde. Acolo unde verdele,
unde dă înapoi, perseverenţa este cea care şovăie, tenacitatea mentală de a continua se
epuizează brusc; când decade roşul, ne putem aştepta ca epuizarea să fie mai degrabă fizică
indicând golirea de energie. Căderea spre sfârşit a galbenului indică o cădere a satisfacţie a
sarcinii – un tip de epuizare psihică, dar deoarece aceasta este mai puţin tangibilă şi mai puţin
sever în efecte, are mai mică semnificaţie decât verdele sau roşul.
CAPITOLUL VI
ÎNŢELESUL CELOR 8 CULORI
Fiecare din cele 8 culori a fost aleasă cu atenţie datorită înţelesului psihologic şi
fiziologic particular – datorită structurii ale. Acest înţeles are o semnificaţie universală
aceeaşi în toată lumea, atât pentru un tânăr cât şi pentru un bătrân sau femeie, educat sau
înapoiat, “civilizat” sau “necivilizat”. De fapt singura limitare pe care o are aplicabilitate
generală a testului este necesitatea de a comunica cu persoana testată; dacă poate înţelege ce
se cere de la el, dacă poate vedea planşele de culori, (indiferent dacă este sau nu daltonist) şi
poate afirma preferinţele sale, atunci testul este aplicabil respectivului..
Mulţi privesc cu antipatie testele psihologice, mai ales acelea care au întrebări
numeroase şi de durată, sau care cer sortarea unei mulţimi de cartoane. Din experienţa de
administrare a testului se poate spune că această antipatie este foarte rar întâlnită, testul este
atractiv şi se cere a fi făcut, ia foarte puţin timp şi în orice caz cei care înţeleg testul “nu văd
cum pot trăda ceva alegând culori”. Se poate întâmpla ca subiecţii să fie puţin doritori să ştie
cât de relevant este într-adevăr testul. În acest capitol, înţelesurile şi semnificaţia fiecăreia din
cele 8 culori sânt stabilite în detalii care pot amplifica interpretarea dată în tabele.
GRIUL
Griul testului nu este nici colorat, nici întunecat, nici luminos, fiind în întregime liber
de orice efect stimulativ sau tendinţă psihologică. Este neutru, nici subiectiv, nici obiectiv,
20
21. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
nici interior, nici exterior, nici tensional, nici relaxant. Griul nu este un teritoriu ocupat ci o
graniţă ca “un pământ al nimănui”, ca o zonă demilitarizată, o regiune de separare care
provoacă o despărţire a ariilor contrastante; În fiecare astfel de zonă există o abordare
diferită.
Cine alege griul în prima poziţie, vrea să se separe cu un perete de oricine, să rămână
liber şi neimplicat, aşa încât să rămână izolat de orice influenţă sau implicare exterioară. Nu
vrea să participe şi se izolează de participarea directă, acţionând în munca pe care o are de
făcut în mod mecanic şi artificial. Chiar când aparent participă, de fapt ia parte numai prinr-
un control îndepărtat, ca şi când ar fi – stă alături şi se supraveghează pe sine şi mişcările
sale, dar nu-şi dă voie să fie realmente implicat în acţiune. În această poziţie griul este în
întregime compensator, este o încercare de a ameliora prin non-implicare
circumstanţele care rezultă din anxietatea provocată de culorile respinse.
Griul, datorită atributului sau special de non-implicare,de a “nu avea nimic de-a face
cu ceva”, conţine un important element de disimlare, de ascundere. Acolo unde, de exemplu,
griul formează o parte de grup de două culori şi ocupă prima poziţie, ceea ce se opreşte este
non-implicarea (neamestecul) în primul âînd, urmată de o dorinţă neadmisă şi probabil
nerecunoscută pentru ceea ce este reprezentat de culoarea secundă.
Pe de altă parte, persoanele care aleg griul în ultima poziţie, doreşte să cuprindă totul
– refuză non-amestecul – şi simte că are un drept real să ia parte la tot ceea ce se întâmplă în
jurul său, cu rezultatul că alţii îl pot considera intrigant, suprainchizitiv şi indiscret. Subiectul
consideră neutralitatea griului plictisitoare şi respinge calmul său lipsit de viaţă spre ultimul
loc în şir. Toate celelalte culori încărcate de efect şi stimulare cu tensiunile lor contrastante
sunt preferate pentru că ele implică un grad ridicat de trăire şi de interesare. Orcine respinge
griul din această cauză, vrea să epuizeze toate posibilităţile în drumul său către ţintă şi nu îşi
permite odihna sau relaxarea până când nu o atinge.
Orcine îşi alege griul în poziţia a II a îşi împarte lumea pe care o are într-o arie
compensatoare şi exagerată, pe de o parte, reprezentată de culoarea pe care a plasat-o în
prima poziţie şi, pe de altă parte , de toate posibilităţile reprezentate de culorile pe care le
respinge sau de sentimentul de anxietate în care ar putea fi antrenat de acestea, sentiment pe
care îl respinge. Culoarea care precede griul reprezintă singurul mecanism prin care subiectul
vrea să trăiască. Alminteri el se deconectează şi se separă de lumea din jur. Aceasta nu
înseamnă că în ochii altora va apare ca inactiv sau neparticipator, dimpotrivă poate apărea ca
foarte activ deoarece compensaţia include străduinţa de a compensa pentru sine sentimentul
interior de lipsă de semnificaţie şi propria inabilitate de a acţiona ca rezultat al trăirii directe.
Chiar când griul este în poziţia a treia, lipsa de echilibru între culorile favorizate care
îl preced şi culorile care-l urmează este încă atât de încărcată de tensiune, încât culorile din
poziţile I şi II trebuie interpretate ca şi compensaţii, şi deci ca substitute compulsive pentru o
anumită deficienţă existentă şi pentru anxietatea care apare datorită acestei deficienţe. De
ex. : dacă primele culori sunt 3 4 0, atunci s-a produs o deconectare, iar grupul 3 4
reprezintă o metodă compensatorie care trebuie folosită pentru a trăi; în acest caz, o
“activitate expansivă”. El trebuie să continuie să încerce extinderea câmpului său de acţiune
şi trăire pentru a se convinge că se întâmplă ceva, deoarece el însuşi a pierdut cursa, se simte
eliminat şi aproape pierdut; nimic nu mai are un înţeles real şi nu este nici el sigur ce vrea ca
într-adevăr să aibă înţeles. În orice caz nici el nu cunoaşte toate aceste lucruri şi de obicei nu
vrea câtuşi de puţin să le cunoască dacă le conştientizează, tot va avea tentinţa de a se sparge
în bucăţi în jurul său şi tocmai din acest motive el trebuie să aibă compensaţie. Griul pe
primele trei locuri conţine de aceea un puternic element de autodecepţie, mai ales pentru că
deseori compesaţia este puternică şi eficientă. Multe personalităţi de conducători de industrie
21
22. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
şi comerţ au compesaţii de această natură urmate imediat de griul care ascunde acest lucru
confirmă o teorie psifologică de amploare care afirmă că: “aceia care excelează sau se
evidenţiază din rândul lor fac astfel mai puţin datorită unor superiorităţi naturale cât
datorită unui impuls coercitiv de a scăpa de ceva care produce anxietate şi disconfort.”
Culorile care apar când în faţă când în spatele şirului, de la prima la a doua
alegere, dau indicii asupra unui stadiu existent de anxietate. Astfel de culori care însoţesc
griul sunt ele însele încărcate de conflict atâta vreme âît griul apare în prima jumătate a
testului (în poziţia 1-4).
Poziţia medie statistică medie a griului este pe cel de-al şaselea loc, de unde se poate
transfera la 5-7 fără să devină semnificativ. În alte poziţii are semnificaţii. În condiţii de
epuizare, de golire sau de stres special ( de exemplu înainte de examinare) griul tinde să fie
împins înainte, spre început.
ALBASTRU
Albastrul-închis al testului reprezintă calmul complet. Contemplarea acestei culori are
un efect linistitor asupra sistemului nervos central. Presiunea sanguină, ritmul pulsului şi
respiraţiei se reduc, în timp ce mecanismele de autoprotecţie lucrează pentru a reîncărca
organismul. Corpul se adaptează la relaxare şi recuperare aşa încât dorinţa pentru această
culoare creşte când subiectul e bolnav sau epuizat.
Albastrul-închis, la fel ca celelalte culori fundamentale e o reprezentare cromatică a
unei tendinţe biologice de bază: fizio1ogic tranchilitatea; psihologic - mulţumirea; acestea
fiind pace şi recompensare. Oricine care se află într-o situaţie de echilibru armonie şi relaxare
din tensiune are aceste sentimeate de stabilire unitate şi siguranţă. Astfel, albastrul reprezintă
graniţele pe care individul le construieşte în jurul său reprezintă unificare şi un sens al
aparenţei. Se spune că "albastrul este loialitate", dar acolo unde aliaţii cuiva sunt interesaţi
reapectivul este deosebit de vulnerabil, astfel albastrul reprezintă profunzimea sentimentului.
Albastrul ca sensibilitate relaxată este o condiţie prealabilă pentru trăire estetică şi pentru
conştiinţa “meditativă".
Schelling foloseşte simbo1ul albastrului în a sa "Pdilosophy of Art" când spune
"tăcerea este condiţia potrivită frumuseţii, precum calmul unei mări netulburate". Albastrul
corespunde simbolic apei calme, temperamentului liniştit, feminităţii părţii decorative dintr-
un manuscris. Perceperea senzorială este suavitatea (dulceaţa), conţinutul său emoţional sau
tandreţea, iar organul său este pielea. Astfel eczema şi acneea deseori pot fi asociate cu
realţiile tulburate care includ (sau ar trebui să includă) tandreţe, dragoste sau afecţiune
apropiată, de tipul familiei, iubirii şi al căsătoriei.
Derivat din sanscrită, cuvântul pali"nila" a fost dat acelui albastru închis care se
recomanda ca fiind cel mai potrivit mediu scopurilor meditaţiei. Cuvântul german pentru
stare logică fundameatală pe care o reprezintă albastrul-închis este "gemut". Nu există un
echivalent englezesc care să aibă acelaşi sens, dar apropiat este "sensibilitatea sentimentelor".
Albastrul-închis are o considerabilă profunzime şi plinătate favorizat fiind de
supragreutate - şi reprezintă mulţumirea şi împlinirea. Este tocmai împlinirea fericită a
înaltelor idealuri, de unitate, de totalitate, de unire cu GEA, pământul mamă. Este adevăr şi
încredere, dragoste şi dedicare, de renunţare şi devotament. Albastrul este eternitatea de
dincolo de timp, reprezentând valorile tradiţionale şi de durată, tinzând astfel să perpetueze
trecutul.
Când albastrul este ales în prima poziţie se denotă o nevoie de linişte emoţională, pace,
mulţumire sau o trebuinţă fiziologică de odihnă, de relaxare şi posibilitatea de recuperare.
Cine favorizează albastrul are nevoie de un mediul calm şi ordonat, eliberat de nelinişti şi
22
23. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
frământări, în care elementele se mişcă şi evoluează încet, după linii mai mult sau mai puţin
tradiţionale, un mediu în care relaţiile sale cu alţii sunt placide şi fără controverse. Când este
ales în prima poziţie, dar nu ca şi compensaţie, alegerea implică un spirit calm, un calm şi o
preocupare pentru rezolvarea etică şi integră a problemelor vieţii, există o dorinţă că poate
avea încredere şi că poate fi crezut de asociaţi şi de cei apropiaţi.
Când albastrul este ales în poziţia a şasea, a şaptea sau a opta, în orice caz
dorinţa de cumpănire (de sânge rece) şi de încredere reciprocă rămâne nesatisfăcută în
relaţiile sale dând naştere la o anxietate care este cu atât mai mare cu cât culoarea este plasată
mai spre sfâşitul şirului. Relaţiile emoţionale prezente sau legăturile profesionale respinse,
deoarece ele nu sunt pe măsura înaltelor standare pe care le are faţă de acestea şi le respinge
fie ca plictisitoare, fie restrictive. Le găseşte apăsătoare, descurajante şi deprimante, o
legătură din care ar dori să scape. Ar putea în prezent să facă acest lucru, părăsindu-şi casa
sau schimbându-şi slujba, dar consideră că responsabilităţile sale sunt de aşa natură încât nu
poate în prezent întrerupe relaţia cu ele, va fi însă înclinat să evadeze pe plan mental într-o
activitate compensatoare. Astfel, respingerea albastrului închis înseamnă desfacerea
legăturilor şi duce la un comportament neliniştit, fără pace şi la un grad de agitaţie mentală.
Ca urmare poate suferi, fără pace, şi deci poate suferii capacitatea de concentrare,iar pentru
copil acest lucru poate lua forma unei dificultăţi de învăţare La adult tensiunea rezultă, dacă
continuă mult, poate duce la tulburări în sistem nervos cuprinzând inima şi sistemul
circulatoriu ca rezultat al schimbărilor cardeo-vasculare.
Respingerea albastrului-închis ca nevoie emoţională nesatisfăcută, poate duce la o
preferinţă compensatoare pentru verde. În acest caz insistenţa de sine a verdelui implică o
mândrie şi o cerinţă rebelă de independenţă; deseori se poate găsi la tinerii care vor să se
desfacă de familie şi de legăturile parentale.
Respingerea frecventă a albastrului-închis dă naştere la o preferinţă compensatorie pentru
roşu, aceasta implicând o dorinţă de stimulare. Când o trebuinţă nesatisfăcută de împlinere
emoţională este acompaniată de roşu compensator ca modus operandi în prima poziţie, atunci
este vorba de a aduce acest sentiment de neîmplinire printr-un comportament pasional şi
sexualitate – sindromul lui Don Juan. Acolo unde promiscuitatea sexuală este respinsă ca
substitut acceptabil pentru albastru-închis îndepărtat, compensaţia prin roşu va lua probabil
forma unei activităţii riguroase în care individul se ascunde de perico1ele urmăririi unui scop
captivant, ca de exemplu conducerea automobilelor de curse sau vânătoarea de vânat mare.
Deseori galbenul este ales compensatoriu pentru un albastru-închis îndepărtat. Galbenul
înseamnă căutarea unei căi de depăşire a dificultăţilor. În acest caz opresiva lipsă de împlinire
emoţională cere ca situaţia să fie relaxată iar depresia asociată să fie depăşită, ceea ce duce la
o căutare agitată a unei soluţii. Această căutare poate fi orientare nu numai pentru
soluţionarea unei situaţii emoţionale existente de vulnerabilitate, ci poate merge dincolo de
aceasta într-o căutare a unui anume stadiu de acord spiritual mai satisfăcător, precum
înţelegerea filosofică sau metafizică, preocuparea pentru învăţături religioase sau un interes
pentru mişcări ulterioare care să ducă la realizarea unei înfrăţiri universale etc.
Statistic, albastrul are o semnificaţie aparte dacă nu stă pe primele patru poziţii..
VERDE
Verdele testului conţine într-o anumită măsură albastru şi este culoarea care reprezintă
condiţia fiziologică a “tensiunii elastice”. Psihologic se exprimă ca voinţă de acţiune, ca
perseverenţă şi tenacitate. Verdele-albastru este de aceea o expresie a feminităţii, a constanţei
şi mai ales a rezistenţei la schimbare. Indică constanţa punctului de vedere precum şi
23
24. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
constanta conştientizare de sine şi încărcarea de valoare ale “Eu” în toate formele de posesie
şi de afirmare de sine, deoarece posesia este privită ca evoluând atât în siguranţă, cât şi ca
autoapreciere. De aceea, persoana care alege verdele pe prima poziţie vrea ca propria sa
valoare să crească în siguranţă, fie prin autoafirmare, agăţânduse de o imagine idealistă
despre sine, fie prin recunoaşterea pe care o aşteaptă de la alţii ca semn de respect faţă de
calităţile sale,fie datorită bogăţiei sale, sau în termenii superiorităţii sale în câştiguri
materiale, educaţionale sau culturale.
Verdele corespunde simbo1ic maiestuosului Sequoia, cu rădăcini adânci, dominând
deasupra tuturor copacilor mai mici, temperamentului auster şi autocratic, tensiunii din
coarda arcului. Percepţia senzorială este astringenţa, conţinutul său emoţional este mândria şi
organele sale sunt muşchii netezi (involuntarii). Astfel tulburările digestive şi ulcerele
gastrice sunt deseori asociate cu îngrijorarea pentru o posibilă pierdere a statutului său
personal.
De aceea, verdele ca tensiune acţionează ca un răgaz în spatele căruia excitaţiile
stimulilor din exterior constituie fără să fie eliberată, crescând nevoia de mândrie, de
superioritate autocontrolată asupra celorlalţi, de putere, de capacitate de a controla
evenimentele sau cel puţin de a fi capabil de a le mânui şi direcţiona. Această zăgăzuire şi
represie a stimulării din exterior duce la variate forme şi grade de control, nu numai în sensul
impulsurilor direcţionate, ci de asemenea şi ca o exactitate minuţioasă în verificarea faptelor,
ca de exemplu o memorie precisă şi exactă, ca o acurateţe a prezentării, a analizei critice şi a
consistenţei logice - toate care duc la un formalism abstract.
Acest comportament “verde” poate, de asemenea, să-şi găsească expresia într-o
căutare a unor condiţii de viaţă mai bune, ca de exemplu o sănătate mai bună sau o viaţă mai
lungă şi mai folositoare, atât pentru sine cât şi pentru ceilalţi. În acest caz avem reformatorul
condiţiilor în schimbare sau ameliorare. Dar, în special, persoanele care aleg verdele vrea ca
opinia sa să prevaleze, să se simtă justificat ca reprezentant al principiilor fundamentale şi
imuabile. Ca urmare el se va plasa pe sine pe un pedestal şi tinde să dăscălească şi să
moralizeze pe ceilalţi.
Cel care alege verdele în prima poziţie doreşte să impresioneze. Doreşte să fie
recunoscut menţinându-şi punctul de vedere, vrea să-şi găsească o cale proprie împotriva
opoziţiilor, a rezistenţei. Persoana care alege verdele în poziţia 6,7 sau 8 doreşte şi ea aceste
lucruri dar a fost slăbită de rezistenţa pe care a întâmpinat-o şi se simte redusă în statut prin
lipsa de recunoaştere. Această deprimare îl face să simtă o rezistenţă tangibilă, o tensiune
fizică prezentă (ca de exemplu în bolile pulmonare sau de inimă), sau ca o greutate sau
constrângere - pe toate acestea vrea să le evite. Cu cât verdele este mai în spatele şirului, cu
atât mai repede caută să evite aceste lucruri.
De aceea respingerea verdelui înseamnă nelinişte, anxietatea de a se elibera de temerile
impuse de nerecunoastere. Pierderea propriei puteri de rezistenţă şi a tenacităţii, anxietatea
faţă de orice schimbare posibilă de statut sau de poziţie, reducerea posibilităţii de a se afirma,
toate se combină pentru a se produce o astfel de preocupare în legătură cu propriul său eşec
posibil, ca un individ de la care se aşteaptă să arunce vina pe ceilalţi şi să adopte o atitudine
critică, caustică şi nevrednică faţă de ei. În timp ce verdele în prima poziţie poate însemna
încăpăţânare şi subiectivitate, când este respins înseamnă întodeauna acest lucru.
Verdele respins este deseori compensat prin plaserea albastrului în prima poziţie
deoarece se speră că acesta va duce la pace şi eliberare de tensiune. Cei care vor face această
selecţie caută un rai liniştit unde pot afla mulţumire şi unde nu mai trebuie să facă eforturi
intolerabile necesare pentru afîrmarea poziţiei.
Uneori verdele respins este compensat de roşul în prima poziţie. Roşul înseamnă
24
25. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
dorinţa de excitare şi stimulare deoarece verdele respins exprimă el însuşi un stadiu de iritare,
de tensiune care duce la nerăbdare şi la pierderea controlului de sine, această combinaţie va
duce la o considerabilă impetuozitate, la izbucniri intolerabile, pierderea parţială a
cunoştinţei şi chiar la scizuri apoplectice.
Uneori se încearcă compensarea intolerabilei tensiuni a verdelui respins prin selectarea
galbenului pe prima poziţie ca o cale de ieşire din dificultate. Acest “zbor spre libertate" este
o încercare de a scăpa de sentimentul de constrângere, de depresiune şi de posibilele scăderi
ale stării de sănătate care pot urma. O astfel de compensare este rareori adecvată, constând în
eforturi de a-şi distrage atenţia.
GALBENUL
Este cea mai strălucitoare culoare din test şi efectele ei sunt lumina şi veselia. Deoarece
roşul pare mai dens şi mai "greu” ca galbenul e mai stumulativ; deoarece galbenul e mai
strălucitor şi mai puţin dens ca roşu, este mult mai sugestiv decât stimulativ. De exemplu, în
timp ce galbenul ridică presiunea sanguină ritmul pulsului şi al respiraţiei într-o manieră
asemănătoare roşului, totuşi este notabil mai puţin stabil în felul în care realizează aceste
lucruri. Principalele caracteristici ale galbenul sunt: strălucirea calitatea radiantă şi veselia
fără substanţă. Galbenul exprimă expresivitatea neinhibată, largheţea şi relaxarea.. Ca opus
verdelui la care tensiunea inducând contradicţii poate duce chiar la spasme sau chiar crampe,
galbenul reprezintă relaxarea şi dilatarea. Psihologic, relaxarea înseamnă relaxarea din
probleme, încărcături, restricţii sau supărări.
Galbenul corespunde simbolic bine-venitei călduri solare, aspiraţiei către aureola de
sfânt, unui spirit vesel şi fericit. Percepţia ei senzorială este expresia de picant, conţinutul sau
emoţional este nestatornicia plină de speranţă şi organele sale sunt sistemul nervos simpatic şi
parasimpatic.
Spre deosebire de roşu, care acţionează de asemenea prin aceste sisteme, activitatea
galbenul e mai nesigură şi tinde să piardă în coerenţă şi formă. Iadividu "galbenul" poate fi
un vârtej de hărnicie dar hărnicia sa porneşte inconstant.
Dacă galbenul este ales pe primul loc, aceasta arată dorinţa de relaxare şi speranţa unei
mari fericiri şi implică conflicte mai mici sau mai mari în care este necesară relaxarea.
Această speranţă de fericire în toate nenumăratele ei forme, de la aventura sexuală la
filozofiile care oferă iluminare şi perfecţiune, este todeauna direcţionată către viitor; galbenul
presează spre înainte, spre nou, spre modern, spre evoluţie şi nedemodat.
Acolo unde este subliniat galbenu1 puternic este în acelaşi timp compensatoriu, prin
găsirea unei căi de salvare, care să aducă relaxare, nu există numai o puternică dorinţă de a
ieşi din dificultăţile existente, dar există de asemenea şi o probabilitate de superficialitate, de
schimbare de dragul schimbării, şi o puternică cerinţă de experienţe alternative. Ca şi verdele,
galbenul vrea să câştige în importanţă şi să câştige înalta consideraţie a altora, dar spre
deosebire de verde, care e mândru şi suficient, galbenul nu este niciodată liniştit, străduindu-
se todeauna spre exterior în urmărirea ambiţiilor sale. Acolo unde este compensatoriu, poate
cădea din această cauză în cursa invidiei “ochiul verde al micului zeu galbenul“.
Verdele este persistenţa, galbenul este schimbare, verdele este tensiune, galbenul este
relaxare. Între aceşti doi poli este un conflict care evidenţiază incompatibilitatea lor. Aici,
ambitia, insistenţa pe sine şi nevoia de prestigiu, a verdelui sunt la război cu urmărirea plină
de speranţă a trăirilor fericite a aventuri exprimate de către galben. Acolo unde verdele
domină, muşchii involuntari sunt sub un stres cronic, că urmări patologice pot apare la
stomac sau intestine, la inimă sau la sistemele circulatorii, coaliţii care se descoperă deseori
în aşteptarea unor ambiţii prea mari. Deoarece gradul de tensiune este deseori de netolerant
25
