SlideShare a Scribd company logo

Revista NR 3 Radacini, Oglinzi...,,,.pdf

•
•
S
ssuser5555b81

LICEUL TEHNOLOGIC „ANGHEL SALIGNY” FETEȘTI/ Ialomița Revistă de cultură generală realizată de cadre didactice și elevi inițiator, prof. Lovin Anina FETEȘTI/ 2022

Education
1 of 39
Download to read offline
RĂDĂCINI, OGLINZI ȘI REFLECȚII Nr. 3 ISSN2810 – 4641 ISSN-L 2810 – 4641 Revistă de cultură generală realizată de cadre didactice și elevi inițiator, prof. Lovin Anina FETEȘTI – 2022 LICEUL TEHNOLOGIC „ANGHEL SALIGNY” FETEȘTI
3 Cuprins: • Călușul - Prof. înv. preșc. Mocanu Mariana Alina G. P. P. „Micul Prinț” Pitești ……………………………………………………….pag. 4 • Ce este portul popular românesc Prof. Dobre Sandina, Liceul Teoretic Carol I Fetești ………………………………pag. 5 • Importanța portului popular românesc la români Prof. Schipor Nicoleta Adriana, Colegiul Andronic Motrescu................................. pag. 8 • Importanţa portului naţional la români Prof. Catrina Anca Mirela, Lic. Tehn. Topoloveni, Argeş........................................pag. 11 • Istoria iei din satul Costuleni Prof. Solomon Ecaterina și prof. Goian Eudochia Școala de Arte Plastice „Raisa Cojocaru”, Ungheni ……………………………….pag.13 • Învăţătoarele şi portul românesc tradiţional Prof. Lepădatu Corneliu, Şcoala Gimnazială nr. 1 Rasova ………………………...pag 16 • Când port ie - elev Vâlceanu Gianina, clasa a III – a Liceul Tehnologic N. Stoica de Hațeg .....................................................................pag.18 • M-am îmbrăcat în ie - elev Drăghicescu Ioana, clasa a III -a Liceul Tehnologic N. Stoica de Hațeg ......................................................................pag.18 • Portul popular - elev Gherasim Stefania, clasa a VIII-a Şcoala Gimnazială „Dragoş Marin”, Ştefan cel Mare .............................................. pag.19 • Mȃndria satului - elev Săcrieriu Anamaria, clasa a VIII-a Şcoala Gimnazială „Dragoş Marin”, Ştefan cel Mare ..............................................pag. 20 • Crăciunul și alte sărbători de iarnă românești Prof. DAVIDHAZY ALINA, Șc. Gimn. „N. Bălcescu”,Arad ................................pag. 21 • Tradiții și obiceiuri în lumea rurală Prof. Topalu Daniela, C. Ș. E. Incluzivă Delfinul Constanța................................... pag. 22 • Tradiții și obiceiuri de Paști Prof. Alina Georgiana Guiu, Grădinița M.Ap.N. Nr.1, București .......................... pag. 25 • Importanța portului național la români Prof. Nițu Oana Adriana, Grădinița M.Ap.N. Nr. 1, București ................................pag. 28 • Tradiția nu trebuie uitată Prof. Adriana Istrate, Scoala Gimnazială Nr.1 Dobrotești .......................................pag. 32 • Tradiții și obiceiuri de iarnă Prof. Aviana Anca-Elena, Grădinița M.Ap.N. Nr.1, București.................................pag. 35 • Sunt fetiță - elev Șain Petronela, clasa a III –a Liceul Tehnologic N. Stoica de Hațeg, Mehadia, Caraș- Severin ............................pag. 37
4 CĂLUȘUL Prof. înv. preșc. Mocanu Mariana Alina G. P. P. „Micul Prinț” Pitești Căluşul este un dans popular specific sărbătorilor de Rusalii, căluşarii colorând aceste zile, dându-le un farmec deosebit şi o strălucire cu adevărat de sărbătoare. Nu se pot concepe Rusaliile fără căluşari. Toţi îi aşteaptă. Fiecare vrea să-i vadă jucând în bătătura casei, iar cei cu stare cer să le facă „Războiul”, teatru în toată accepţia, manifestare integrală de teatru popular. În comuna Stolnici căluşul se joacă din cele mai vechi timpuri. El a fost transmis din tată în fiu şi s-a păstrat până în zilele noastre cu aceleaşi mişcări şi obiceiuri. Dansatorii sunt conduşi de un vătaf, care stabileşte amănuntele de ansamblu, cele solistice, tocmirea lăutarului, scenele Mutului. În sat, Căluşul este considerat joc drăcesc, pentru simptomele necurate prezentate în context de către cel apucat de Căluş. Jocul are cinci figuri specifice, reprezentative. Căluşarii sunt cinstiţi de către gospodari cu bani şi băutură. Folclor coregrafic – dansul calusului La Stolnici, aşa cum se petrece până la Dunăre, căluşul conţine aceleaşi secvenţe coborâtoare din vremuri de mult apuse: a) Tabloul introductiv ori de început – care constă în iniţierea ritualului, prefaţând constituirea cetei căluşăreşti, angajamentul lăutarului, componenţa repertoriului şi prestaţia rituală; b) O parte mai consistentă desfăşurată pe toată durata zilei de Rusalii sau mediană - incluzând jocul propriu-zis pus în slujba cetăţii, pentru asigurarea protecţiei comunităţii, vindecările umane şi animaliere şi refacerea armoniei familiilor şi satului; c) Tabloul care se desfăşoară din momentul când soarele coboară la asfinţit, iar magia razelor sale dispare sau secvenţa finală, cunoscută sub denumirea de ”spargere a căluşului”. Rezumând, putem înşirui episoadele căluşului stolnicenilor pornind de la secvenţele care preced desfăşurarea ritualului stolnicean: iniţierea, împodobirea steagului şi juruinţa, evidenţiind că toate acestea au un caracter tainic de intimitate a grupării căluşăreşti – deci ezoteric (desfăşurându-se în taină într-un spaţiu limitat, la răsăritul soarelui), spre deosebire de spaţiul comunitar, diurn şi exterior (care include practicile vindecative şi de apărare a spaţiilor construite şi locuite de om), după care, pe măsură ce soarele coboară spre asfinţit, ceremonialul revine la caracterul ezoteric, petrecut în aceeaşi taină, la locul unde s-a despus jurământul, pentru dezbrăcatul steagului, îngropăciunea obiectelor şi straielor mutului, aruncarea prăjinii pe gârlă, dezlegarea de juruinţă şi risipirea cetei.
5 Toate scenele se desfăşoară după un ritual coborâtor din veacuri, după cum urmează: pregătirea, jurământul, împodobirea şi ridicarea steagului, apoi colindatul (uratul – jocul propriu-zis), în interiorul căruia la fiecare casă se prezintă suita căluşărească, conţinând: dansul ritual căluşăresc – plimbări, mişcări, interludii dramatice, hora-n bătaie şi sârba căluşărească, hora căluşarilor sau jucatul copiilor, sterpelor şi gravidelor, din zori şi până-n amurg; şi actul final, care va conţine îngroparea steagului, spargerea cetei şi petrecerea. În afara suitei căluşăreşti mai sus menţionată şi a ritualului de vindecare (în cadrul căruia cei luaţi din căluş erau jucaţi, în sensul că în jurul lor se aşeza ceata căluşărească), jucătorii executau sincron două plimbări şi o mişcare specială, apoi fiecare jucător sărea peste victimă, precum se sare peste tot pârjolul la Focul lui Sâmedru. Izbeau apoi cu bastonul pământul la capul său, spre a-l uşura de maleficul care, cu siguranţă, i-a invadat trupul, acaparându-i liniştea, tulburându-i simţurile. Cu un stil salbatic de interpretare, cu salturi extraordinare, cu rotiri in aer, cu caderi la pamant, cu rasuciri si batai ucigatoare, Calusul de la Stolnici este singurul dans care nu a lipsit de la niciun fel de manifestare nationala, intrand din anul 2006 drept capodopera in patrimoniul material al UNESCO. Bibliografie: - Ghinoiu, Ion- “ Mica enciclopedie de traditii romanesti”, Editura Angora, 2008 - Petrus, Liliana- “ Traditii si obiceiuri romanesti”, Editura Flacara, 2015 CE ESTE PORTUL POPULAR ROMÂNESC profesor Dobre Sandina Liceul Teoretic Carol I Fetești Portul popular romanesc ca si intreaga arta populara (arhitectura, crestaturi in lemn, ceramica, etc.) s-a nascut si a dainuit pe teritoriul tarii noastre din cele mai vechi timpuri. Istoria ne spune ca dacii erau imbracati la fel cu taranii nostri de la munte: „Imbracamintea lor era un fel de tunica pana la genunchi, stransa c-o cingatoare peste mijloc, itari largi legati la glezna cu sfoara sau varati in opinci, pe deasupra o manta larga, fara maneci, incopciata pe umar. Originea portului românesc Mârturii despre originea portului romanesc se vad pe Columna lui Traian si pe monumentul de la Adamclisi. Croiala lunga si larga a camasii traditionale, portul itarilor la barbati si fuste largi la femei, sumanele groase au ramas aceleasi si in zilele noastre. Prin descoperirea figurinelor de lut, de la Carna-Craiova, din epoca bronzului, s-au constatat in imbracaminte elemente ce corespund costumului romanesc.
6 Graitoare este piesa din spate (de la brau in jos) si anume opregul care astazi se poarta in Banat, pe care se intrezaresc franjurile. Documente ale originii portului nostru sunt si unele insemnari literare si istorice, unele opere de arta. Astfel, in zugraveala de pe biserici se vad adeseori si ctitorii, tarani imbracati in costum popular romanesc. Imagini ale portului nostru gasim de asemenea in unele fresce si pe unele porti ca la Episcopia de Ramnicu Valcea, pe a carei poarta de la intrare se vede o fecioara in ie traditionala, zavelci si poale. Picturile de lemn sau pe sticla infatiseaza de asemenea elemente ale costumului romanesc. Toate aceste marturii care s-au pastrat de-a lungul timpurilor sunt adevarate documente ala originii si continuitatii ale romanilor pe pamantul vechii Dacii. Definiția portului popular De obicei prin portul popular romanesc se intelege imbracaminte taranilor din sate, formata in cadrul unei colectivitati restranse, avand materialul si modelele de croit aceleasi, pastrandu-si originalitatea, cu un ritm lent de schimbare, fara interventia directa a modei, cu o etnicitate si expresivitate de manifestare proprie. Acest articol este menit sa ofere o imagine globala a costumului popular din aceasta parte a tarii, aducand unele precizari asupra tipologiei sale, aprofundand unele fenomene nu numai asa cum reies din documentele existente ci si din realitatile etnografice locale. In acest sens am tinut cont ca evolutia istorica a acestui port popular romanesc este strans legata de dezvoltarea economico-sociala a acestor plaiuri. La descrierea evolutiei pentru portul popular romanesc s-a avut in vedere, ca de-a lungul istoriei, intre Moldova si Transilvania s-au statornicit si dezvoltat legaturi multiple: economice, politice si culturale, care s-au impletit in variate chipuri. La nivelul economiei si vietii traditionale taranesti, aceste legaturi au avut un caracter permanent, manifestandu-se pe diferite planuri. In acest sens subliniem incadrarea costumului romanesc in tipologia costumului femeiesc cu fota, denumit aici ca si in Moldova "catrinta" si acelui barbatesc cu cioareci - itari incretiti pe picior si a sumanului cu falduri. Costum popular de femei La costumul moldovenesc femeiesc cunoastem stergarul alb care se serveste la acoperirea capului, camasa lunga intr-una - mai demult - cu poalele separate, mai recent - imbracate direct pe corp, dat fiindca in portul popular romanesc nu exista rufarie. Costumul transilvanean de pe aceste meleaguri se deosebeste in componenta de cel moldovenesc prin faptul ca nu are brau, iar in locul catrintei se poarta doua "zadii" (piese dreptunghiulare), ce se prind perpendicular de talie in fata si in spate. Stergarul alb de cap a fost demult inlocuit cu naframa procurata din comert. Sumanul si piesele din piele sunt in schimb aceleași.
7 Costum popular bărbați Spre deosebire de cel femeiesc, costumul barbatesc are o componenta unitara, camasa este aranjata peste pantaloni "cioareci" , "itari" care se poarta cu creturi, iar cu "serparul" sau "chimirul" se incinge mijlocul peste camasa. celelalte piese care il alcatuiesc sunt asemantoare cu costumul femeiesc. Daca unele elemente componente cum sunt: fusta femeiasca, cioarecii, croiala camasii barbatesti au suferit unele schimbari, materialul de baza a ramas in schimb acelasi. Modificari importnate si-au pus pecetea pe sort, pe vesta barbateasca, precum si pe modul de ornamentare si coloritica lor. Portul popular romanesc de astazi are un caracter nemijlocit sarbatoresc. Dezvoltarea costumului popular in zilele noastre stagneaza, datorita in primul rand schimbarii functionalitatii sale. De altfel, portul popular romanesc actual constituie o varianta reusita a celui traditional, dar in concordanta cu pretentiile contemporaneitatii. Bibliografie : Costumul national – o varietate de stiluri, simboluri si folclor – Blog – IE Nationala
8 IMPORTANȚA PORTULUI POPULAR ROMÂNESC LA ROMÂNI prof. Schipor Nicoleta Adriana Colegiul Andronic Motrescu Portul popular este marcă a identităţii culturale românești, simbol care ne reprezintă alături de simbolurile de stat, stemă, drapel, blazoane, fiecare popor păstrând un ansamblu vestimentar propriu, ca unul din cele mai vechi însemne. Portul popular este emblema identităţii noastre naţionale. Dincolo de faptul că povestește despre modul cum munceau, din ce își confecţionau hainele strămoșii noștri și cum le înfrumusețau, identificăm pe ie sau pe cămașa noastră bărbătească pomul vieţii și coarnele bourului, și azima, și multe alte semne care vin încă din perioada dinaintea apariţiei scrisului nostrum. Portul popular românesc își găsește rădăcinile în portul strămoșilor noștri traci, geți și daci și se aseamănă cu cel al popoarelor din Peninsula Balcanică, desigur cu deosebirile care constau în amănunte decorative și colorit. În decursul istoriei, structura și evoluția costumului popular românesc și-a păstrat nealterate caracteristicile esențiale. Sărbătoarea națională Ziua Portului Popular constituie o pledoarie pentru tradițiile noastre de secole de a purta veșminte tradiționale. Această inițiativă și-a găsit reflectarea prin numeroasele evenimente organizate de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării în localitățile din Republica Moldova, în diasporă, precum și ca element al diplomației culturale, expoziții tematice în Franța (Strasbourg și Paris), Polonia, China, Italia, etc. Ia este un simbol al românilor, o modalitate de evidențiere a existenței și continuității poporului român. Nu putem vorbi despre ia românească decât raportându-ne la primele informații pe care le avem în istorie, despre apariția acesteia, care ne spun că, cea mai veche cămaşă ce poate fi încadrată în această categorie a iilor tradiționale, este un tip de ie sau cămașă întreagă, care avea o parte superioară continuată de una inferioară şi, poale. Ulterior, apar informații despre ia sau cămaşa cu altiţă. Abia mai târziu, apare ia sau cămaşa cu platcă. Evoluţia progresivă a materialelor din care a fost confecţionată ia românească, este şi ea cunoscută. Au început cu inul, cânepa, ulterior ivindu-se, bumbacul, borangicul si mătasea. Ceea ce nu se ştie cu exactitate, este momentul în care a apărut acest port, de fapt, momentul apariției iei de astăzi. Informațiile existente, bazate pe surse istorice, evidențiază
9 faptul că acest tip de îmbrăcăminte ar fi fost prezent printre obiectele de vestimentație purtată încă din perioada culturii Cucuteni (5500-2750 i.Hr.). În această perioadă, ia este de fapt acea cămaşă tradiţională românească, folosită pentru zile de sărbătoare și confecţionată dintr-o pânză albă, împodobită la gât și pe piept cu mărgele. Aceasta avea, aproape întotdeauna, la mâneci, bogate broderii. Îmbinarea culorilor în realizarea motivelor, aproape întotdeauna diferite si diverse, în funcţie de vârsta, dar şi de evenimentul la care urma să fie purtată, reliefează măiestria uimitoare a creatorului. Astfel, găsim, frumos conturate, motive geometrice, inspirate din natură sau impresionante motive stilizate, motive florale complexe sau simboluri religioase care unesc orizontalul cu verticalul, pe noi cu Divinitatea. Dacă analizăm ia tradițională românească, vom găsi, frumos și unic conturate, simboluri profunde, elemente ce vorbesc despre soare și stele, despre pământ și flori, despre etape din existența umană sau etape din existența unui popor întreg. Vorbesc despre divinitate, dar și despre legătura minunată dintre om și natură, despre lupta dintre bine și rău, o luptă permanentă în care triumfă întotdeauna binele. Vorbesc despre iubire și respect, despre HORA românească, ca joc al românilor, ceea ce ne creează un puternic sentiment de înrudire, despre momente vesele și fumoase ale vieții, despre familie și valorile acesteia. Vorbesc nu numai despre viață ci și despre moarte, despre trecerea spre lumea de dincolo. Vorbesc despre succesiunea anotimpurilor, despre raportarea noastră, a oamenilor, la pământ și la cer. Vorbesc despre trecut și viitor. Vorbesc despre valoare și nonvaloare. Vorbesc despre noi, cu bine și rău, cu tot! Trebuie menționat faptul că, de-a lungul timpului, ia românească a fost un element care a fascinat pictori, fotografi, personalităţi şi designeri din ţară şi de peste hotare. Principesa Ileana, Principesa Elena, Regina Maria, sunt printre personalitățile regale care au purtat cu mândrie portul popular românesc. Dintre toate, cea care a transformat ia într-un stil vestimentar personal, a fost Majestatea Sa Regina Maria (regină a României, principesă de Edinburg, de Saxa – Coburg şi Gotha). De la apariția ei şi până în prezent, ia românească a fost, este şi ar trebui să rămână, un element care să fie admirat și apreciat nu numai în țară dar și în afara ei, ceea ce se şi întâmplă, de altfel. Pictorul francez Henri Matisse pictează în 1940 “La blouse roumaine”, inspirat de colecţia de ii primite de la pictorul român Theodor Palladi. Picturile lui Matisse se vor transforma în sursă de inspiraţie pentru casa de modă Yves Saint Laurent, care a integrat ia într-o colecţie de haut-couture, in 1981. În anul 2006 un alt vestit designer, Jean Paul Gaultier, dedică o colecţie întreagă portului tradiţional românesc. În anul 2008, Oscar de la Renta foloseşte imprimeuri şi texturi inspirate din ţinuta populară românească. În anul 2011, Philpippe Guilet dedică o colecţie “100% couture, 100% modernă, 100% românească cu artizani si artişti români“, României.
10 Şi, dacă ia românească, a fost una dintre sursele de inspiraţie care au contribuit la diversitatea modelelor vestimentare ale unor mari creatori de modă, de talie mondială, nici designeri români nu au ignorat-o! Aceștia, mai frecvent parcă în ultima perioadă, au inclus elemente ale portului tradiţional românesc, ale iei în special, în creaţiile lor. Printre ei, am putea enumera pe Ingrid Vlasov, Adrian Oianu, Valentina Vidraşcu, Andra Andreescu. Fără a greși, putem afirma ca aceștia, și alții asemenea lor, sunt demni de admiraţie și respect, deoarece, conduși de un puternic spirit naţional, au creat minunate ţinute moderne, impregnate de elemente tradiţionale româneşti. În același sens, condusă de puternicul sentiment național, în anul 2013, o comunitate constituită prin intermediul reţelei de socializare facebook (denumită “La Blouse Roumaine”), reuşeşte să creeze un eveniment special, declarând ziua de 24 iunie, “Ziua Universală a Iei“, zi în care femeile românce, sunt îndemnate a purta ie, indiferent în ce colţ al lumii s-ar afla. Așa cum apar informațiile din perioada respectivă, ziua de 24 iunie, nu a fost aleasă întâmplător, deoarece această zi a fost denumită “ziua de Sânziene”. O sărbătoare asociată cultului recoltei, vegetaţiei si fertilitaţii, dar şi soarelelui. Sărbătoarea vine din vremuri îndepărtate, cu rădăcini într-un străvechi cult solar. Ia românească a devenit un element plăcut, elegant şi sofisticat, prezent în garderoba a cât mai multor femei. Dacă odinioară, aceasta era purtată, doar în completarea costumului tradiţional românesc, azi, încercăm să împletim istoria cu prezentul, accesorizând ia românească la piese vestimentare moderne. Ba chiar mai mult, ia românească devine piesa principală a oricărei ţinute, reprezentând un adevărat motiv de bucurie, purtarea acesteia. Costume populare româneşti (Sursa: http://ciobanasul.ro/?p=934) Fără a greși, pot afirma cu toată convingerea că portul nostru românesc reprezintă emanaţia esenţei spiritualităţii sufletului poporului, deschis în faţa celor ce doresc să-i simtă
11 pulsul, să-i desluşească şi să-i aprofundeze tainele cu vechime milenară. Elemente de bază al culturii spirituale și materiale, straiele populare oferă referințe directe despre modul de viață, gândire și activitate al înaintașilor, dar și despre puterea lor creatoare, credința lor și modul ei de manifestare. De aceea, portul popular rămâne o emblemă a identității românești, reverberație a credinței strămoşeşti. Importanţa portului naţional la români Prof. Catrina Anca Mirela Liceul Tehnologic Topoloveni, Argeş Cea mai veche mărturie iconografica a portului popular tradițional romanesc este reprezentata de figurine ceramice din zona Craiovei, datând din neolitic și despre care cercetătorii considera că reproduc decorul costumului popular. Portul popular românesc își găsește rădăcinile în portul strămoșilor noștri traci, geți și daci și se aseamănă cu cel al popoarelor din Peninsula Balcanică, desigur cu deosebirile care constau în amănunte decorative și colorit. În decursul istoriei, structura și evoluția costumului popular românesc și-a păstrat nealterate caracteristicile esențiale. Astfel, de-a lungul timpului, elementele principale distinctive ale costumului popular românesc au rămas cămașa (piesa de baza), purtată atât de bărbați, cât și de femei (sub denumirea de ie populară sau tradițională), ițarii (specifici costumului popular bărbătesc) și fota sau catrința (prezente în portul tradițional al femeilor). Alte piese vestimentare românești includ, de asemenea, sarica, dar și pieptarul, confecționat din piele de animal, sau căciula influențată de daci – toate acestea fiind specifice sezonului rece. Portul românesc, ca trăsături generale are aceeași asemănare pe tot cuprinsul țării, având desigur deosebiri de amănunte, cu schimbări de formă, croială sau doar de modul de folosire a pieptănăturii și a podoabelor. El are ca trăsătură esențială unitatea în varietate, diferitele costume fiind caracteristice regiunilor și zonelor respective. Portul popular reprezintă una dintre formele de cultură ale unui neam, un „templu la purtător”, o parte din istoria și devenirea unei nații. În cazul românilor, costumul popular este, fără doar și poate, unul dintre punctele de reper, atunci când ne referim la identitate, la valorile noastre naționale. De aceea, portul popular rămâne o emblemă a identității românești, reverberație a credinței strămoşeşti. Portul românesc, ca trăsături generale are aceeasi asemanare pe tot cuprinsul ţării, având desigur deosebiri de amănunte, cu schimbări de formă, croială, sau doar de modul de folosire a pieptănăturii şi a podoabelor. El are ca trăsătură esenţială unitatea în varietate, diferitele costume fiind caracteristice regiunilor şi zonelor respective. Pornind de la materiile prime produse în gospodăriile ţăranilor, portul popular
12 românesc a dovedit şi confirmat măiestria ţăranului român, în brodarea şi ornarea ţesăturilor, dar şi în obţinerea culorilor vegetale. Cu răbdare, pricepere şi simţ artistic, femeile au creat haine ce îşi păstrează spectaculozitatea şi în prezent, ia populară românească fiind model de inspiraţie pentru marii creatori de modă, obiectul de vestimentaţie fiind purtat depersonalităţi internaţionale, ce activează în domenii diverse. Într-o primă etapă hainele tradiționale au cunoscut o diferențiere față de cele ale popoarelor vecine, creându-se, concomitent, stiluri și motive diferite pentru zonele țării, dar și cromatici/modele pentru categorii de vârstă, sociale etc. În a doua etapă, care a avut loc în plină dezvoltare economică și industrială, materialele industriale au înlocuit textilele casnice. Totodată, au apărut piese cu influență orășenească: de exemplu, marama alba a fost înlocuita de năframă. În a treia etapa, portul popular a început sa fie înlocuit treptat de hainele „orășenești” și sa nu mai fie purtat în mod regulat, la treburile casnice. Astăzi, portul popular se folosește pentru valorificarea tradițiilor artistice, dar și la evenimente sau sărbători locale din regiunile unde se păstrează datini și obiceiuri străvechi Chiar dacă, la început, materiile prime se produceau în gospodăriile țărănești, iar tehnica era una modestă, modelele realizate erau de o măiestrie artistică uimitoare. Predominau ornamentele și broderiile din fire colorate în culori vegetale. De asemenea, erau folosite materiale tradiționale precum bumbacul, inul, cânepa, borangicul (cel puțin în ultimii 200 de ani) și lâna. Cămășile erau croite din pânză de in, cânepă sau bumbac, țesute în două ițe, iar ițarii se croiau din două sau patru ițe. În general, pânza cu fir gros era folosită în Transilvania și Moldova, în timp ce în zone precum Oltenia, Dobrogea sau Muntenia, firul era subțire și trebuia răsucit. Costumul popular era diferit de la o regiune la alta, dar și în cadrul aceleiași zone. Diferențele apărute depindeau de profesie, ocazie, anotimp, sex și vârstă. De exemplu, piesele folosite pentru lucrul câmpului erau simple, fără ornamente. La femei, diferența majoră era găteala capului, pentru a deosebi tinerele de femeile căsătorite. De regulă, costumul popular femeiesc era format din cămașă, poală și piesa de la brâu în jos (care varia de la o regiune la alta). Aceasta se numea, în funcție de zonă, „catrință”, „vălnic”, „opreg” sau „fotă” și era țesută din lână cu ornamente mai simple sau mai complexe, în funcție de ocazie. Găteala capului era compusă din maramă, năframă, ceapsă ori cunună. Indiferent de materialul folosit (in, cânepă, lână), predomina culoarea albă. Costumul popular bărbătesc, prin comparație, era mult mai simplu. Portul era format dintr-o cămașă lungă, în estul și sudul țării, și ceva mai scurtă, dar mai largă, în vest și nord, croită din pânză sau postav țesut în casă. Brâul și chimirul din piele erau așezate peste cămașă. În sezonul rece, peste brâu se mai punea o haină de postav cu ornamente frumoase sau cojoace din piele și pieptare. Tot iarna sau la munte, se mai purtau sarica sau căciula, cu motive care aminteau de portul dacic. Ornamentele erau simple și inspirate din natură: păsări, animale, flori. În costumele populare, exista un echilibru în cromatică, iar culorile
13 sobre erau combinate armonios cu nuanțe de roșu, cafeniu închis, albastru, verde și violet. În general, femeile tinere purtau costume viu colorate, bărbații – cel mult 2-3 culori, iar vârstnicii purtau ținute închise la culoare. Indiferent de zona țării, costumul popular îmbina aspectul practic cu ornamentele spectaculoase, modelele inedite și inspirația luată, de cele mai multe ori, din natură. Portul popular romanesc de astazi are un caracter nemijlocit sarbatoresc. Dezvoltarea costumului popular in zilele noastre stagneaza, datorita in primul rand schimbarii functionalitatii sale. De altfel, portul popular romanesc actual constituie o varianta reusita a celui traditional, dar in concordanta cu pretentiile contemporaneitatii. Istoria iei din satul Costuleni profesor Solomon Ecaterina Școala de Arte Plastice „Raisa Cojocaru”, Ungheni, Republica Moldova profesor Goian Eudochia director artistic Casa de Cultură Costuleni, Republica Moldova Firul un ei povești - ia de la Costuleni. Dacă știm să o ascultam, IA ne vorbește, ne va spune o poveste. Povestea unei fetițe de 14 ani care se numea Irina Cibotaru. Astfel din mărturiile Verei Cibotaru(a.n.1922) împreună cu sora ei Irina Cibotaru(a.n.1923) și alte fete din sat la lecțiile de menaj din cadrul școlii și-au cusut ie pe care trebuiau să le poarte la școală, două din ele s-au păstrat până în prezent. După Marea Unire românii au comunicat altfel și s-au mișcat între granițe mai mult decât oricând până atunci și atunci începe readucerea la viață a costumului național. În contextul construirii identităţii naţionale, având ca modele de inspiraţie costumele vechi, păstrate în patrimoniul familiilor, se acorda tot mai multă atenţie confecţionării costumului naţional cu ajutorul elevilor din şcoli, participanţilor la activităţile desfăşurate în căminele culturale şi cel al societăţilor culturale. Este primul pas întreprins de instituţii pentru întreţinerea memoriei sociale prin protejarea portului popular, al folclorului în ansamblul manifestărilor sale. În acest context au fost confecționate cămăși, ii,catrințe și alte elemente ale costumului tradițional care au ajuns până la noi și astăzi. Dacă știm să o ascultam, IA ne vorbește, bunicile și străbunicile noastre au utilizat din cele mai vechi timpuri acul și ața pentru a scrie pe pânză povești. Modelele cusute nu sunt simple ornamente, ci reprezintă simboluri și idei ce pot fi citite de către cei care cunosc acest limbaj vizual. Odinioară, fetele începeau să coasă în jurul vârstei de 5 ani. Ele stăteau pe lângă mamele și
14 bunicile lor și începeau să lucreze alături de ele, de mici, astfel încât timp de multe generații, semnele cusute, culorile și regulile s-au transmis. În fiecare familie, mamele aveau și rolul de a transmite fiicelor lor secretele cusăturilor și tâlcul motivelor cusute, iar bunicile erau reperul cel mai înalt de calitate datorita experienței acumulate în decursul anilor. În cazul nostru fetele au avut norocul să fie instruite Femeile își produceau singure în trecut acasă tot ce le era necesar pentru a-și îmbrăca familia, de la pânză și până la produsul finit. Ele cultivau în jurul casei inul și cânepa din care făceau apoi cămășile de sărbătoare (iile) și pe cele de lucru. Cele de sărbătoare erau din pânza de in, recunoscută pentru calitățile ei termoizolante, iar cele de lucru erau din pânza de cânepa, care rezistă mai mult în timp. Inițial pentru cusut era utilizată Lâna care s-a aflat dintotdeauna în jurul gospodăriilor, mătasea a venit mai târziu, iar bumbacul sau mulineul abia în timpurile moderne. Croiala iei are la bază bucăți dreptunghiulare de material, îmbinate în funcție de nevoi și încrețite la gat. Datorită acestei croieli, nici o bucățică de material nu este risipită, cămașa poate fi adaptată astfel încât femeia să devină mamă, să alăpteze, și în tot acest timp să-și ajusteze silueta. Cămășile erau compuse pentru a fi ușor descompuse la nevoie, iar părțile care se uzau mai repede să poată fi înlocuite. Femeia avea grijă ca ia să fie ca un scut de protecție, de apărare de relele nevăzute (deochiul și duhurile necurate, de pildă). Astfel, cusăturile au apărut pe cămăși în primul rând în zonele considerate vulnerabile: umăr, gât, cot, încheietura mâinii, gura cămășii, zonele în care pânza era tăiata sau îmbinată. Prima cusătură care a apărut pe IE a fost cea de la umăr, acolo unde mâneca se unea de restul cămășii și avea forma unei benzi decorative care sublinia îmbinarea mânecii, într- un loc considerat vulnerabil. Ulterior, această bandă decorativă a fost repetată de câteva ori și astfel a devenit ALTIȚĂ. Altița este în credința populară reprezentarea cerului. În altiță, pe umeri așadar, regăsim elementele cerului: SOARELE, care ne dă căldura, lumină, viață, fără el nu am exista, STELE, CONSTELAȚIILE care ne călăuzesc drumurile în viață, PASĂRILE, FLUTURII șamd. Altița se făcea de cele mai multe ori dintr-o bucată separată de pânza, mai îngustă decât restul mânecii, pentru că presupunea multă muncă (deoarece cusătura altiței era cea mai bogata), iar la nevoie putea fi refolosita la o alta cămașa, după ce cea veche se uza. Sub altiță se află ÎNCREȚUL: el reprezintă PĂMÂNTUL. Realizat printr-o tehnică specială de cusut, unică, el poartă motive specifice, feminine, legate de fertilitate, în special romburi și variații de romburi, unghiuri. Încrețul a fost cusut în nuanțe de la alb la negru, trecând prin galben, ocru și brun. Încrețul a apărut tot din considerente practice: în trecut nu exista elastic, iar el are un rol asemănător acestuia, legând altița care era mai îngusta de restul mânecii, croită mai larg pentru a fi mai comodă. Din încreț /pământ curg la vale RÂURII de pe mâneci cu motive vegetale: spice, vrejuri,
15 ramuri cu boboci, cu flori, pomul vieții șamd. Femeile se jucau cu proporția modelelor, cu densitatea râurilor și culorile folosite astfel încât să obțină silueta care le avantaja. Pe pieptul cămășilor se găsesc alți râuri, care sunt mai bogați la iile de vara și la cele din sudul țării noastre, pentru că în nordul țării, acolo unde este mai frig, femeile purtau bundița care acoperea cămașa pe piept și pe spate. Fiecare ie era unică, precum scrisul de mână: aceleași motive cusute vor arăta diferit pe două cămăși, fiecare mână își pune amprenta altfel asupra pânzei și a semnelor cusute pe eaÎn perioada modernă, în special în ultimii 100 de ani, povestea scrisă pe IE s-a pierdut încet-încet, motivele și-au pierdut înțelesul, vechile reguli de compoziție au fost încălcate, uitate, aproape pierdute. A fost o perioada (anii 1930-1950) în care, pierzându-se povestea, s-a insistat pe materiale scumpe și noi, pe tehnici migăloase, iar compoziția s-a orientat către noutățile vremii. Apar iile cu ornamente bogate, dar sărace în sensuri. Cea mai tristă însă este bluza de inspirație tradițională, cusută în perioada comunistă, dar de care nu am scăpat nici acum, cusută în centrele de meșteșuguri care le-au continuat pe cele interbelice înființate de reginele noastre sau de marile doamne ale acelei epoci. Ele sunt produse de serie, optimizate pentru a fi lucrate repede, spornic și ieftin. Aceleași modele se repeta peste tot, sunt cusute mare și lăbărțat, apare mâneca scurtă, răscroiala, cromatica stridentă. Dispare unicitatea, specificul regional, creativitatea, amprenta fiecărei femei și rezultă un fel de « uniformă » cum era cea de șoim al patriei și cea de pionier… Acestea sunt « iile » pe care le găsiți astăzi în artizanat, în centrele tradiționale precum cel de la Breaza, le găsiți vândute în Aeroportul Henri Coandă ca fiind « tradiționale », le vedeți promovate de ansamblurile folclorice. Argumentul suprem este că sunt cusute manual. Nu, nu orice lucru cusut manual este valoros, nu orice bluziță cusută manual se poate numi IE. Ar fi păcat ca această poveste transmisă și îmbogățită timp de sute de generații să se piardă tocmai acum. Este atât de important să o recuperăm, să o respectam și să o transmitem mai departe. Iile noastre și-au câștigat locul binemeritat în marile muzee de textile și etnografice ale lumii, putem să mergem să le vizitam, putem să vedem fotografiile lor, putem să le comparam cu ceea ce ne propune în zilele noastre artizanatul. Și cel mai important, putem pune mana pe ac și pe ață ca să lăsam scrisă mai departe această poveste. Povestea acestor cămăși are o continuitate admirabilă ea este un simbol al tradiției de ieri și de azi, este o motivare pentru tânăra generație de a reveni la origini. Cu regret secretul semnelor cusute sau povestea scrisă cu acul s-a pierdut încet-încet, motivele și-au pierdut înțelesul, dispare unicitatea, specificul regional, creativitatea, amprenta fiecărei femei. Ar fi păcat ca această poveste transmisă și îmbogățită timp de sute de generații să se piardă tocmai acum. Pentru a ne spune povestea nu ne rămâne decât a pune mâna pe ac și pe ață ca să lăsam scrisă mai departe această poveste frumoasă.
16 Învăţătoarele şi portul românesc tradiţional Profesor Lepădatu Corneliu Şcoala Gimnazială nr. 1 Rasova, judeţul Constanţa După dobândirea independenţei de stat a României în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, portul popular - marcă a identităţii naţionale româneşti - a fost adoptat cu entuziasm de către intelectualii satelor (învăţători, primari, preoţi, notari) datorită pitorescului său. În anul 1882 s-a elaborat şi dat publicităţii un ,,Regulament pentru stabilirea portului învăţătorilor şi învăţătoarelor şcoalelor din ţară“. Chiar în primul articol al regulamentului se hotăra: ,,Costumul naţional devine obligatoriu pentru toţi învăţătorii şi învăţătoarele şcoalelor săteşti din ţară, fie ale statului, fie ale judeţelor, fie ale comunelor“. Se recomanda ca pentru confecţionarea costumului naţional să se ţină seama de ,,obiceiul locului“, mai simplu pentru zilele de lucru şi mai înflorat pentru zilele de sărbătoare. Datorită adoptării acestui regulament, cadrele didactice de la sate se întreceau în procurarea şi purtarea unor costume naţionale cât mai frumoase, specifice anumitor zone ale ţării. Excelau în acest sens învăţătorii suceveni şi musceleni. Conform regulamentului, pe timp de vară, învăţătoarele purtau: cămaşă de pânză de in sau de cânepă, pieptar fără mâneci, mintean cu mâneci, încingătoare de bete lucrate la ţară (sau brâuleţ roşu de lână fină), o fustă de lână subţire de o singură culoare „după cum se poartă în partea locului sau în celelalte regiuni din ţară“ şi pestelcă de pânză albă „numai de la genunchi în jos“. Fusta cu pestelca erau purtate în zilele de lucru. Fusta albă de pânză de cânepă ori de in însoţită de o catrinţă cu două fote urma a fi purtată mai mult de sărbători.Marama sau vâlnicul cu care învăţătoarele îşi acopereau capul trebuia să fie cât mai simplu pentru zilele de lucru, din pânză fină de in, iar cu ocazia sărbătorilor putea fi şi de borangic. Se preciza faptul că „domnişoarele învăţătoare nu vor purta maramă“. Pe timpul iernii, regulamentul prevedea purtarea aceloraşi pânzeturi şi veşminte de vară, „cu diferenţa de a fi unele mai groase şi căptuşite sau îmblănite“, la care se adăugau: pieptar, cojocel sau bundiţă fără mâneci, manta cu mâneci ţesută în casă, lungă până jos şi cu glugă fină sau uşor de purtat. Se stabilea ca încălţămintea pentru vară să fie ghetele fără bretele de elastic, „ci încheiate dinainte cu şiret de lână colorat“, iar pentru iarnă pot avea şi cizme cu carâmbi. Atât la ghete cât şi la cizme tocurile trebuiau să fie potrivite. În concepţia lui Spiru Haret, ministrul reformator al învăţământului la cumpăna secolelor XIX-XX, învăţătoarea avea datoria unei comportări exemplare în lumea satului. Totuşi, ministrul observa că unele învăţătoare, prin vestimentaţia afişată, constituie un exemplu negativ pentru sătencele care au început să renunţe la costumul lor tradiţional şi au preluat costumul de la oraşe. O circulară a ministrului din 25 august 1902 recomanda învăţătorilor să adopte „costumul sătenilor, de care nu se cuvine a fi deosebiţi prin îmbrăcămintea lor“. Era interzis
17 învăţătoarelor să poarte „îmbrăcăminte luxoasă şi pretenţioasă, care face să se piardă la ţară portul naţional şi deprinderile de economie şi simplicitate“. În cadrul orelor de lucru manual pentru fete, pe lângă materia prevăzută în programa şcolară, elevele învăţau să confecţioneze costume naţionale. Astfel, în judeţul Constanţa în anul 1902, se remarcau în predarea lucrului manual, prin lucrările realizate de eleve, învăţătoarele: Eleonora Predescu de la şcoala din localitatea Carol I, Sevasta Vintilă de la Topalu, Victoria Nedelcu de la Cartal, Iulia Cornescu de la Caramurat. Totodată, la o inspecţie în comuna Topalu, prefectul judeţului Constanţa, Scarlat Vârnav constata că toţi copiii din şcoală, băieţi şi fete, erau îmbrăcaţi în costume naţionale. În raportul de la sfârşitul anului şcolar 1902/1903, revizorul şcolar al judeţului Constanţa, Paul Paşa, menţionează că învăţătoarele din comunele: Carol I, Almalău, Caramurat, Dăeni, Rasova, Topalu, Satu Nou, Parachioi, Cartal, Boasgic şi Băltăgeşti au obţinut „rezultatul cel mai bun“, lucrând cu elevele diferite costume naţionale. Acelaşi revizor şcolar, în raportul referitor la situaţia şcolilor din judeţul Constanţa la finele anului şcolar 1903/1904, sublinia că costumele naţionale au început să se bucure de atenţie. Dacă până în ultimii ani predominau costumele bugare şi fesurile turceşti, „astăzi portul nostru naţional e purtat cu mândrie de femeile, fetele şi învăţătoarele din următoarele comune: Carol I (învăţătoare Eleonora Predescu), Caramurat (Iulia Cornescu), Parachioi (Olimpia Negrescu), Şiriu (cătunul Cartal, învăţătoarea Victoria Nedelcu), Rasova (Paraschiva Bindea), Almalău (Smaranda Popescu), Dăeni (Elena Ionăşescu), Topalu (învăţătoarea suplinitoare Sevasta Vintilă), Palaz (cătunul Anadolchioi, învăţătoarea Maria Costin), Caramurat (Elena Minculescu), Cocargea (Ecaterina Ionescu), Mahmut Cuius (cătunul Caciamac, învăţătoarea suplinitoare Lucreţia Florescu), Cicrâcci (învăţătoarea suplinitoare Eufrosina Dracopol), Taşpunar (cătunul Băltăgeşti, învăţătoarea suplinitoare Lucreţia Ionescu)“. BIBLIOGRAFIE Arhivele Naţionale ale României, Serviciul Arhive Naţionale Istorice Centrale, Fond Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dosar 105/1903, f. 71v. ANR, SANIC, Fond Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dosar 136/1904, f. 57. Adăniloaie, N., Istoria învăţământului primar (1859-1918), Editura Cris Book Universal, Bucureşti, 1998, p. 156. Colecţiunea legilor, regulamentelor, programelor şi diferitelor decisiuni şi disposiţiuni generale ale acestui departament de la 1864-1901. Adunată şi publicată sub îngrijirea lui C. Lascăr şi I. Bibiri, Imprimeria Statului, Bucuresci, 1901, p. 376-377. Scarlat Vârnav, Situaţiunea generală a judeţului Constanţa la începutul anului 1903: Expunere, Tipografia „Aurora“ fraţii Grigoriu, Constanţa, 1904. P. 130-131. Spiru C. Haret, Raport adresat M. S. Regelui asupra activităţii Ministerului Instrucţiunii Publice şi al Cultelor, Inst. de Arte Grafice „Carol Göbl“, Bucuresci, 1903, p. 250, 358.
18 Când port ie elev Vâlceanu Gianina, clasa a III – a Liceul Tehnologic N. Stoica de Hațeg Mehadia, Caraș- Severin Prof. Trepăduși Maria Elena Când port ie Mă simt o zână Și toate stelele Mă țin de mână. Pe ia mea sunt florile Cerul și apele Stelele, razele Lanul cu grânele. O pun la loc de cinste O prețuiesc și o iubesc Este veșmântul preferat La sărbători purtat. M-am îmbrăcat în ie elev Drăghicescu Ioana, clasa a III -a Liceul Tehnologic N. Stoica de Hațeg Mehadia, Caraș- Severin Prof. Trepăduși Maria Elena Dulce, dulce, Românie Mândră sunt că sunt la școală Și m-am îmbrăcat în ie E costumul meu de gală. Mai mulți maci și viorele Mi-a cusut mama pe ie Dar și alte floricele Exact cum îmi place mie. Ia mea-i fără pereche Este podoaba de vară Ca un cercel în ureche N-o găsești în altă țară.
19 Portul popular elev Gherasim Stefania, clasa a VIII-a Şcoala Gimnazială „Dragoş Marin”, Ştefan cel Mare Judeţul Călăraşi coord. bibl. ing. Iliuţă Adriana Portul popular e tradiție și culoare, Un iz de istorie, o mândrie de oameni, Un semn distinctiv, o legătură cu trecutul, O podoabă care se poartă cu demnitate. Cămăși brodate, fuste colorate, Sumane și opinci, unicitatea unui loc, Muncă și talent, îndemânare și răbdare, Toate într-un port ce ne leagă de neamul nostru. Culoarea și textura, formele și simbolurile, Toate spun povestea unui sat, a unei comunități, O istorie păstrată cu dragoste și tradiție, În fiecare cusătură și în fiecare detaliu. Portul popular e o carte de vizită, O privire asupra unui neam și o cultură, O amintire a celor care ne-au precedat, O tradiție vie care se transmite mai departe. Portul popular e mai mult decât o haină, Este o poveste, o cultură, un simbol de identitate, Un patrimoniu al unui popor, un patrimoniu al lumii, O comoară pe care trebuie să o păstrăm mereu.
20 Mȃndria satului elev Săcrieriu Anamaria, clasa a VIII-a Şcoala Gimnazială „Dragoş Marin”, Ştefan cel Mare Judeţul Călăraşi coord. bibl. ing. Iliuţă Adriana În satul meu, de la cȃmpie , Se păstrează tradiția cu multă speranță, Costumul popular, o comoară de preț, Transmisă din bătrâni în fiecare nouă generație. Femeile poartă ii brodate cu măiestrie, În culori vibrante și modele unice, Și fustele cu poale largi, de parcă sunt păsări în zbor, O viziune frumoasă a satului meu, pe care o ador. Bărbații nu se lasă mai prejos, Cu cizmele și opincile lor lucrate manual, Iar sumanele și căciulile îi fac să arate mândri și eroici, Un simbol al forței și al încrederii în ei. Costumul popular este mai mult decât o haină, Este un simbol al identității și al istoriei noastre, Păstrând o tradiție pe care o prețuim cu toții, Un legământ cu trecutul, cu neamul nostru. În fiecare cusătură, în fiecare detaliu, Se regăsesc îndemânarea și dragostea pentru tradiție, Păstrând astfel o comoară vie și încrezătoare, O comoară pe care o purtăm cu mândrie și onoare. În satul meu, costumul popular e mai mult decât o haină, Este un simbol al identității și al tradiției noastre, Un simbol al valorilor care ne definesc ca popor, Un simbol al unei moșteniri pe care o iubim și o prețuim cu dor.
21 Crăciunul și alte sărbători de iarnă românești profesor DAVIDHAZY ALINA Școala Gimnazială „N. Bălcescu”,Arad Crăciunul este prima sărbătoare din ciclul sărbătorilor de Anul Nou. În Romania, Crăciunul se sărbătoreşte după stilul nou la 25 decembrie, iar după cel vechi, la 7 ianuarie. În zona rurală nu există familie care să nu se pregătească pentru Crăciun. De sărbătorile Crăciunului, cel mai frumos obicei este colindul. Colindele sunt cântecele cu care copiii, tinerii sau chiar și oamenii maturi întâmpină venirea lui Hristos pe pământ. Proveniența cuvântului colind se regăsește în latinul calendae. Numele a fost dat de romani sărbătorilor păgâne de Anul Nou. În acea perioadă, copiii romanilor umblau din casă în casă și cântau “imne”. De-a lungul timpului datina latină a fost preluată și adaptată la religia creștină. Din cadrul ritualului colindelor fac parte cântecele de Stea, Vifleemul, Pluguşorul, Sorcova. Se joacă Vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatru popular, dansuri (căluţii, căluşarii). Între Crăciun si Bobotează (Botezul Domnului, 6 ianuarie) colindătorii umblau cu Steaua. Simbolismul acestui colind amintește de steaua care a vestit naşterea lui Iisus. Aceasta i-a călăuzit pe cei trei magi în a găsi ieslea în care s-a întâmplat minunea. În zilele noastre se merge cu steaua doar în prima și a doua zi de Craciun. Cei care umblă cu steaua cânta colinde, care amintesc de viața Domnului sau „ Steaua sus răsare” și „Trei crai de la răsărit”. Cântecele de stea românesti provin din diverse surse. Din lumea bizantină ortodoxă, din lumea bisericii catolice ori creațiile culturale ale neamului nostru. Steaua purtată cu ocazia colindelor se face din lemn uşor şi are mai multe colţuri. Se împodobeşte cu hîrtie colorată și are fixată la mijloc o iconiţă cu Maica Domnului şi Isus Hristos. Obiceiul împodobirii pomului de Crăciun s-a suprapus peste un vechi obicei al incinerării Butucului (zeul mort) în noaptea de Crăciun. Acest obicei simboliza moartea şi renaşterea divinităţii şi a anului la solstiţiul de iarnă. Obiceiul a fost atestat la români, aromâni, letoni şi sîrbo-croaţi. Tradiții și obiceiuri cu ocazia Crăciunului în România sunt foarte multe, ele diferind însă în funcție de zona folclorică.
22 Tradiții și obiceiuri în lumea rurală Prof. Topalu Daniela Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Delfinul Constanța Tradițiile și obiceiurile sunt valorile care ne certifică ca popor, rădăcini bine ancorate în istoria poporului român, popor chinuit, asuprit şi cotropit mărturie stând chiar istoria noastră. Tradiţiile şi obiceiurile din lumea rurală din România au o istorie bogată şi diversă cu variate influenţe culturale şi religioase. Deşi lumea rurală a României a fost afectată de modernizare şi urbanizare, mulți oameni încă păstrează tradițiile și obiceiurile străvechi și încearcă să le transmită mai departe. Aceste tradiții și obiceiuri sunt transmise din generație în generație și sunt menținute cu mare respect și entuziasm. Este foarte important să păstrăm și să respectăm aceste tradiții și obiceiuri deoarece ele ne ajută să înțelegem istoria și cultura noastră și ne conectează cu comunitatea noastră. Prin respectarea acestor tradiții și obiceiuri, putem contribui la menținerea diversității culturale, îmbogățirea patrimoniului cultural al României și dezvoltarea zonelor rurale. Aceste tradiții sunt legate de diferite aspecte ale vieții, cum ar fi religia, viața familială, agricultura, meșteșugurile tradiționale, vestimentație și gastronomia. În ceea ce privește religia, în lumea rurală românească există o serie de tradiții legate de sărbătorile religioase cum ar fi Crăciunul sau Paștele. Aceste sărbători sunt marcate de numeroase tradiții și obiceiuri. De Crăciun se obișnuiește să se meargă la colindat, obicei ce este păstrat în mare parte de către populația tânără a României, deși în trecut cetele de colindători erau formate din adulți și chiar familii întregi. Încă din ajunul Crăciunului încep pregătirile pentru colindat, colindătorii își pregătesc straiele de sărbătoare și traista în care urmează să fie transportate recompensele oferite de către gazde. Oamenii gospodari pregătesc casa pentru sărbătoare, iar gospodinele încing cuptoarele pentru a coace cei mai rumeni și mai frumoși colaci pentru colindători. În săptămâna Crăciunului sunt sacrificate animale din care mai apoi sunt pregătite mâncăruri gustoase ( cârnați, caltaboși, lebăr, tobă, sarmale), produse ce se vor găsi pe masa de sărbătoare din ziua Crăciunului. Urmează împodobirea bradului și apoi cea mai importantă parte a sărbătorilor din zona rurală este participarea la slujba bisericească pentru a primi așa cum se cuvine Nașterea Domnului atât în suflet cât și în casele românilor.Paștele, o altă sărbătoare foarte iubită de români vine și ea cu alte tradiții și obiceiuri, iar cea mai importantă este participarea la slujba bisericească de Înviere, prilej cu care românii se întorc în case cu Lumina Sfântă.
23 În ceea ce privește vestimentația, tradițiile și obiceiurile din lumea rurală românească sunt strâns legate de portul popular românesc. Fiecare zonă a țării are propriul său port popular, care se diferențiază prin culori, modele și elemente decorative specifice . Portul popular românesc este cunoscut pentru culorile vii și pentru detaliile elaborate, cere reflectă bogăția culturii și tradițiilor românești. În ceea ce privește viața familială, tradițiile și obiceiurile din lumea rurală românească sunt strâns legate de evenimentele familiale, cum ar fi nunțile, botezurile. În aceste ocazii, se organizează petreceri care durează toată noaptea iar muzica tradițională românească și dansul sunt elementele esențiale. De asemenea există obiceiuri precum spargerea paharelor în timpul petrecerii, care simbolizează unirea și armonia în familie. Când vorbim despre agricultură, tradițiile și obiceiurile din lumea rurală românească sunt farte importante și sunt strâns legate de ciclurile anuale ale lucrărilor agricole. Astfel, în timpul sărbătorilor de primăvară, se organizează tradiții precum Cucul, care simbolizează începutul lucrărilor agricole și speranța pentru o recoltă bogată. De asemenea există tradiții specifice legate de seceriș și treierat, precum și obținerea și conservarea produselor agricole. Meșteșugăritul ocupă un loc principal în ocupația oamenilor de la sate. Meșteșugurile tradiționale, cum ar fi olăritul, țesutul sau sculptura în lemn, acestea sunt încă practicate în zone rurale din România. Meșterii tradiționali sunt respectați și apreciați în comunitate, iar produsele lor sunt foarte căutate atât de români cât și de către turiștii care ne vizitează frumoasa țară. În cele mai multe cazuri meșteșugurile tradiționale sunt păstrate în familie și sunt transmise de la o generație la alta, reprezentând o parte importantă a patrimoniului cultural și artistic al României. Tradițiile și obiceiurile din lumea rurală românească sunt adesea asociate cu anumite mituri și legende. De exemplu, în munții Carpați există tradiția Vârcolacului, potrivit căreia în noaptea de Sfântul Andrei, oamenii sunt sfătuiți să nu iasă din case, doarece aceasta ar fi noaptea când vârcolacii se plimbă pe pământ. Printre cele mai cunoscute mituri românești se află, desigur, legenda Meșterul Manole, dar și Miorița. Acestea sunt două exemple care pot ilustra foarte bine credințele poporului românesc. Totuși, avem mai multe povești „de speriat copiii” care sunt într-adevăr, înfricoșătoare. Una dintre ele este Zburătorul, alături de legenda lui Traian și Dochia pe care o asociem mereu cu venirea primăverii. Pe când Zburătorul este conceput pentru a tenta femeile, pentru bărbați există legenda ielelor. Este fascinant să studiezi în detaliu toate miturile de la care a plecat un popor, să observi cum se descurcau cu problemele vieții de zi cu zi și cum mereu am avut nevoie de un „țap ispășitor” sau pe cineva care să ne îndrume. În mit se află sufletul unui întreg popor, esența acestuia.
24 Un alt aspect important al tradițiilor și obiceiurilor românești din lumea rurală este legat de gastronomie. Bucătăria tradițională românească este cunoscută pentru mâncărurile sănătoase și gustoase, care adesea sunt pregătite din produse locale și de sezon. Influenţa străină a modelat în timp identitatea bucătăriei româneşti. Astfel, influenţa străină - greacă, turcă, rusă, bulgară, maghiară - a contribuit la formarea mâncărurilor tradiţionale româneşti. Gastronomie deosebit de energică şi apetisantă, care dă o importanţă particulară cărnii de vită, de porc, de miel, rădăcinoaselor, ierburilor şi peştelui de râu. Nu am putea să vorbim despre gastronomia românească fără a aminti despre influența mâncărurilor mănăstirești. Fie că este vorba despre mâncărurile din legume sau verdețuri, de zi cu zi, fie despre cele de sărbători, biserica a pus pe masă preparate gustoase, adoptate repede de credincioși. Vorba lui Creangă: „Să dea Dumnezeu tot anul să fie sărbători şi numai o zi de lucru, şi atunci să fie praznic şi nuntă!”. Cozonacul, sarmalele, piftia, dar și mâncarea de urzici, ștevie, borșul de verdețuri, sarmale cu orez și stafide, peștele gătit în variate feluri reprezintă doar o parte din contribuția mâncărurilor mănăstirești la gastronomia românească. Cu toate acestea, în ciuda importanței lor culturale, tradițiile și obiceiurile din lumea rurală românească se confruntă cu anumite probleme, cum ar fi migrația tinerilor către orașe și schimbările în stilul de viață. Din acest motiv, există o nevoie urgentă de a proteja și de a promova aceste tradiții și obiceiuri, prin educarea publicului și prin creșterea gradului de conștientizare a importanței lor pentru patrimonial cultural al României. În acest sens, guvernul și organizațiile neguvernamentale din România au dezvoltat o serie de programe și inițiative care vizează promovarea și protejarea tradițiilor și obiceiurilor din lumea rurală. De exemplu, în fiecare an în luna iunie, are loc Festivalul Național de Foclor ”Cântecele Munților”, care reunește artiști și meșteri populari din întreaga țară și oferă oportunitatea publicului larg de a cunoaște mai bine tradițiile și obiceiurile din lumea românească. În plus, există numeroase muzee și centre culturale din întreaga țară care expun și promovează patrimonial cultural și artistic al României, inclusive tradițiile și obiceiurile din lumea rurală. Acestea sunt adesea însoțite de programe educaționale și turistice care permit vizitatorilor să experimenteze aceste tradiții și obiceiuri într-un mod autentic și interactiv. În concluzie, tradițiile și obiceiurile din lumea rurală românească reprezintă o comoară culturală și artistică valoroasă pentru Romania și pentru lumea întreagă. Acestea sunt strâns legate de identitatea și istoria țării și reprezintă un mod de viață și o sursă de inspirație pentru multe persoane din întreaga lume. Prin promovarea și protejarea acestor tradiții și obiceiuri, ne putem asigura că ele vor fi păstrate și transmise mai departe pentru generațiile viitoare. Surse: www.traditiipopulare.net www.romaniaperpetua.ro www.adevarul.ro www.hendi.ro www.wikipedia.org/wiki/Mitologie_românească
25 TRADIȚII ȘI OBICEIURI DE PAȘTI Profesor Alina Georgiana Guiu Grădinița M.Ap. N Nr.1, București Nimic n-ar putea exprima mai pregnant trăirea Sărbătorii Învierii Domnului decât cuvintele pline de înţeles ale acestui Psalm. Căci Învierea Domnului, prăznuită de toată creştinătatea, e ziua imensei bucurii. În această zi Hristos, Domnul şi Mântuitorul lumii, din mormânt a răsărit, biruind legăturile morţii şi sfărâmând legăturile păcatului. Aceasta deci, e ziua celei mai mari biruinţe câştigate cândva în istoria omenirii, căci ea nu numai că depăşeşte în timp şi spaţiu orice altă biruinţă, ci trece şi dincolo de timp, în veşnicie. Paştele este cea mai importantă sărbătoare anuală creştină. Ea comemorează evenimentul fundamental al creştinismului, Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare. De aceea Paştele este o sărbătoare a bucuriei, o bucurie asemănătoare celei a apostolilor când l-au văzut pe Iisus înviat. Iar salutul care se obişnuieşte cu această ocazie este tot o expresie a acestei bucurii: „Hristos a înviat! Adevărat, a înviat!”.Ca şi alte sărbători creştine, Paştele este însoţit de numeroase obiceiuri populare care îşi au originea în tradiţiile străvechi (considerate azi de mulţi a fi păgâne) şi de credinţe şi superstiţii legate de ciclul anotimpurilor şi treburilor gospodăreşti. În Vinerea Mare se obişnuieşte să fie duse flori la biserică pentru Iisus. În timpul slujbei se trece pe sub masă de trei ori ca simbol al poticnirilor lui Iisus atunci când şi-a dus crucea. Tot în această zi, numită şi Vinerea Seacă se obişnuieşte să se ţină post negru. Se mai spune că dacă va ploua în această zi, anul va fi unul roditor şi îmbelşugat, iar dacă nu va ploua va fi un an secetos. Un alt obicei spune că cel care se va scălda în apă rece de trei ori în această zi, aşa cum Ioan Botezatorul boteza în apele Iordanului, va fi sănătos pe tot parcursul anului. În Sâmbăta Mare se prepară pasca şi cozonacul ce vor fi duse la biserică pentru a fi sfinţite în noaptea de Înviere. Seara, toată lumea merge la biserică pentru a asista la slujba de Învierea Domnului, pentru a lua lumina, pentru a lua tradiţionalele Sfinte Paşti precum şi flori sfinţite, dintre cele care au fost duse în Vinerea Mare la biserică. În după amiaza zilei de sâmbătă se încheie postul de 40 de zile şi clopotele încep să bată din nou. Cel mai important moment al zilei este sfinţirea apei botezătoare la biserică. Se spune că prima persoană care urmează să fie botezată cu această apă „nouă” va avea noroc toată viaţa. În Duminica Învierii este obiceiul să fie purtate haine noi ca semn de înnoire a trupului şi a sufletului. Dimineaţa se pune într-un ibric apă rece, un ou şi un ban de argint. Cine se spală cu această apă va fi rumen în obraji ca oul, tare ca banul şi va avea o viaţă îmbelşugată.
26 În noaptea de Înviere cei care merg la biserică au câte o lumânare pe care o vor aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar. Această lumânare este simbolul Învierii, al victoriei vieţii asupra morţii, a luminii divine asupra întunericului ignoranţei. Unii obişnuiesc să păstreze restul de lumânare rămas, pe care îl aprind în cursul anului când au vreo problemă gravă. O credinţă răspândită este aceea că, timp de o săptămână, începând cu noaptea Învierii, porţile raiului rămân deschise. Astfel încât sufletele celor decedaţi în timpul Săptămânii Luminate ajung cu siguranţă în rai. Legendele crestine leagă simbolul ouălor rosii de patimile lui Iisus. Se spune că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, când acestea l-au atins, s-au transformat în ouă roșii. Și se mai spune că Sf. Maria, venind să-și vadă Fiul răstignit, a adus niște ouă într-un coș, care s-au însîngerat stând sub cruce. Se povestește că după ce Iisus a fost răstignit, rabinii farisei au făcut un ospăț de bucurie. Unul dintre ei ar fi spus: "Cînd va învia cocoșul pe care-l mâncăm și ouăle fierte vor deveni roșii, atunci va învia și Iisus". Nici nu și-a terminat bine vorbele și ouăle s-au și făcut roșii, iar cocoșul a început să baăă din aripi. Răstignirea și învierea reprezintă eterna legătură dintre moarte și viață, așa precum renaște natura în fiecare primăvară, când se reia ciclul vieții. Oul, el însusi purtător de viată, devine un simbol al regenerării, al purificării, al veșniciei. În traditia populară românească se crede ca ouăle de Pasti sunt purtătoare de puteri miraculoase: ele vindecă boli si protejează animalele din gospodărie. În dimineata primei zile de Pasti, copiii sunt puși să se spele pe față cu apa dintr-un vas în care s-au pus dinainte un ou rosu si un ban de argint, pentru ca astfel copiii să fie tot anul sănătosi și rumeni la față precum oul de Paști și curați precum argintul . La noi, de Paști, ouăle nu se vopsesc doar în roșu, ci și în alte culori, realizând desene deosebit de inspirate și frumos lucrate, în motive geometrice sau reprezentând plante, animale, ori diferite simboluri. Bucovina este recunoscută pentru tradiția – păstrată și în zilele noastre - de a “încondeia” sau “închistri” ouă. Armonia culorilor, delicatețea modelelor transmise din generație în generație și măiestria execuției, au transformat acest mestesug în artă. Ouăle sunt încondeiate în trei-patru culori, de obicei, ținând cont și de simbolul fiecărei culori în parte: roșu (soare, foc, dragoste), negru (eternitate, statornicie), galben (lumina, bogătia recoltelor, tinerețea), verde ( forța naturii, rodnicie, speranta), albastru (sănătate, seninul cerului). Ouă decorative de Paști se mai fac cu vopsele în relief (Vrancea, Putna Sucevei), împodobite cu mărgele (Bucovina), din lemn (zona Neamț) sau din lut (Corund-Harghita). În unele părți ale țării sunt folosite ouă fierte, în alte zone, cele golite de conținut. Odinioară, ouăle de Paști erau vopsite în culori vegetale, astăzi se folosesc mai mult cele chimice. Culorile vegetale erau preparate după rețete străvechi, transmise din generație în generație, cu o mare varietate de procedee și tehnici. Plantele folosite în acest scop, în funțtie de momentul când erau recoltate,
27 de timpul de uscare si de modul în care erau combinate, ofereau o gamă extrem de variată de nuanțe. Ouăle se ciocnesc la masa de Paști (în toate cele trei zile ale sărbătorii) după un anumit ritual : persoana mai în vîrstă (de obicei bărbatul) ciocnește capul oului de capul oului tinut în mînă de un comesean, în timp ce rosteste cunoscuta formulă “Hristos a Înviat !”, la care se raspunde cu: “Adevarat a Înviat ! Se crede ca mielul de Paște este bine să fie sacrificat în Vinerea Mare făcându-se, în acest fel, o apropiere între sacrificiul lui Hristos, care este răstignit, și cel al mielului, care este unul din simbolurile sub care, înainte de instituirea oficială a religiei creștine, era reprezentat Domnul Iisus Hristos. Friptura de miel și drobul sunt feluri de mâncare care trebuie să se găsească pe masa de Paște a tuturor creștinilor. Pasca este o prăjitură specifică Paştelui, de formă rotundă, cu o cruce la mijloc şi aluat împletit pe margini, umplută cu brânză de vaci. În momentul în care se pune în cuptor, femeile de la ţară fac semnul crucii cu lopata pe pereţii cuptorului. Despre originea ei există o legendă care spune că, în timp ce predica împreună cu apostolii, Iisus a fost găzduit la un om foarte generos. Acesta le-a pus în traistă la plecare, fără ştirea lor, pâine pentru drum. Apostolii l-au întrebat pe Iisus când va fi Paştele, iar el le-a răspuns că atunci când vor găsi pâine în traistă. Au căutat şi au găsit pâinea. De atunci e obiceiul să se coacă pască de Paşti. În judeţul Dolj, în unele comune se face foc în faţa casei, iar femeile aduc în jurul lui atâtea scaune câţi bărbaţi sunt în casă. Pe scaune sunt aşezate căni cu apă, iar deasupra se pun colăcei care se dau de pomană. În unele zone din Oltenia, bărbaţii sunt cei care încondeiază ouăle, iar acestea sunt dăruite la masa de Paşte de către fini, naşilor, iar feciorii le oferă fetelor la hora satului. În dimineaţa de Paşte, după ce oamenii se întorc acasă cu lumânarea aprinsă nu au voie să intre în casă până nu culeg din grădină iarbă verde pe care o aşează pe scările casei. Vinerea mare este ziua scăldatului, iar conform tradiţiei acela care se scufundă de trei ori în apa rece va fi sănătos tot anul. Dacă plouă, anul va fi unul bogat, cu recolte pe măsură. Oltenii respectă tradiţia, iar în ziua de Paşte poartă haine noi în semn de respect pentru această sărbătoare. De pe masă nu trebuie să lipsească ouăle roşii, brânza, salata cu ceapă verde, drobul şi friptura de miel şi plăcinta cu brânză şi smântână. În a doua zi de Paşte, în Oltenia feciorii stropesc cu apa sau parfum fetele pe care vor să le ducă în faţa altarului. Unele obiceiuri de Paşti se regăsesc, cu semnificaţie diferită, în antichitatea anterioară religiilor biblice. Ele și-au păstrat până în prezent farmecul și semnificația, fiind un moment de liniște sufletească și de apropiere de familie. Farmecul deosebit este dat atât de semnificația religioasă - întotdeauna mai există o șansă de mântuire - cât și de tradțtii: oul pictat, iepurașul, masa cu mâncaruri tradiționale. Bibliografie: Ghinoiu Ion, Mică enciclopedie de tradiții românești, Editura Agora, București, 2008 Crăciun Boris, Sfintele Paști în datini și obiceiuri, Editura Porțile Orientului, Iași, 1994 Gheorghe Vasilica, Mogoș Teodora, Cultură generală pentru ciclul primar, Editura Niculescu, București, 2008
28 Importanța portului național la români prof. înv. preșcolar Nițu Oana Adriana Grădinița M.Ap.N. Nr. 1, București Veşmântul apare menţionat încă din mitul originii,secvenţa expulzării Evei şi a lui Adam din grădina Edenului. Haina are aici două înţelesuri: poate fii considerată un dar divin, dar de asemenea simbolizează decăderea ființei umane. Frunza de smochin reprezintă în acelaţi timp conştientizarea goliciunii, dar şi recunoaşterea păcatului. De-a lungul timpului, veşmântul primeşte semnificaţie socială, devenind o modalitate de a cunoaşte rangul şi ierarhia. Podoabele, materialele, culorile, croiala, devin elemente ale costumului prin care societatea interpretează apartenenţa purtătorului. De asemenea, haina transmite emoţii şi sentimente. Desluşirea mesajului social al costumului popular implică o atentă citire a tuturor semnelor existente (forme, culori, accesorii, etc). Costumul popular comunică şi date de ordin naţional, fiecare popor arborandu-şi portul tradiţional ca şi drapelul, ambele având aceeaşi valoare simbolică. Ca element utilitar, costumul se raportează la condiţiile geografice şi de climă, la ocupaţii şi meşteşuguri.Ca element de podoabă, el este legat de cele mai importante ceremonii din viaţa purtătorului. Portul popular reprezintă una dintre cele mai importante forme de cultură ale unui popor, pe baza lui realizându-se numeroase cercetări: geneza istorică şi etapele principale de evoluţie, formele contemporane şi aria de răspândire, originalitatea sa în raport cu portul altor popoare, contribuţia lui în procesul de geneză al unui popor. Fiecare grup social sau nivel de vârstă îşi are codul său de simboluri.Aceste atribute vestimentare se subliniază prin găteala capului, decorul şi cromatica pieselor de port. Diferenţele de vârstă şi stare civică erau marcate în primul rând prin pieptănătura şi acoperământul capului. Fata care ieşea la horă pentru prima dată îşi împodobea părul cu ciucuri multicolori, cununiţe din flori artificiale sau naturale, mărgele, agrafe din os cu pietre colorate. În zona Tării Zarandului, fetele ajunse la vârsta căsătoriei îşi puneau brâul. Bogăţia ornamentală şi cromatica se amplifică odată cu vârsta, culminând cu portul mirilor şi ajungând la un colorit sobru la bătrâni. Un alt aspect care făcea diferenţa este cel legat de ocupaţia purtătorului. Plugarul la câmp se îmbrăca cu haine comode şi sumare, iar ciobanul cu şubele miţoase,
29 ferindu-l de intemperii. Cămaşa bărbătească cu barburi sau cămaşa mocănească este un element de port păstoresc. Există cămăşile păcurăreşti ale păstorilor din nordul Transilvaniei, înmuiate în zer, pentru ca ţesătura să devină impermeabilă. În timp, vestimentaţia a devenit un simbol al superiorităţii economice. Din dorinţa de a se individualiza de categoria oamenilor săraci, locuitorii avuţi ai satelor au modificat morfologia câmpurilor decorative şi vor introduce piese de la oraş, făcând din haine un mod de afirmare a poziţiei lor sociale şi economice. În Gorj se găseşte o variantă specială a costumului bărbătesc schileresc. Lansat în sec. XIX , acest tip de costum s-a dezvoltat pe vechiul port tradiţional, căruia i s-au adăugat înflorituri cu găitane şi aplicaţii de stofă colorată. În zona minieră a Abrudului , femeile înstărite purtau în zilele de sărbătoare câte 2 pieptare: unul scurt, strâns pe talie, altul lung, cu clini laterali, realizaţi cu fir de aur. Remarcabile sunt cămăşoaiele olteneşti , purtate numai de femeile bătrâne sau cămăşile brodate cu mărgele şi paiete, lucrate de femeile din sat pentru învăţătoare, preoteasă sau nevasta primarului, devenind astfel mărci sociale. Costumele din Argeş, costume de la curte se remarcă prin abundenţa firului metalic şi paietelor, prezente pe toate componenetele sale. Costumul de femeie din Muscel, care între anii 1890- 1910 pătrunde şi la oraş, în cercurile de intelectuali şi chiar la Curtea Regală. Regina Elisabeta, în 1885, sugera ca la balul curţii toate doamnele să se îmbrace în port popular. În acest fel, Casa Regală lansa o adevărată modă, prin intermediul căreia erau îmbinate elemente de port popular cu piese occidentale. Moda purtării costumelor populare ia amploare mai ales în contextul unirii Principatelor, fiind o formă de manifestare a sentimentelor naţionale. În spaţiul mioritic, costumul popular românesc îşi găseşte rădăcinile în portul strămoşilor noştri traci, geţi şi daci fiind supus unei continue evoluţii, dar şi-a păstrat nealterate caracteristicile esenţiale: unitatea şi continuitatea sa. Portul popular reprezintă o recapitulare simbolică a întregii mitologii şi cosmogonii de început.Tainele meşteşugului de a confecţiona îmbrăcămintea – nu se învăţau din cărţi – ci de la femeile satului. Se transmiteau din generaţie în generaţie – de la mamă la fiică. Fetele nu se măritau până nu ştiau să toarcă şi să ţeasă. În timpul lucrului, femeile spuneau o rugăciune ortodoxă pentru comunicare cu divinitatea: „Cămara Ta Mântuitorule, o văd împodobită. Şi îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina – taina sufletului meu! Si mă mântuieşte, Mântuitorul meu”. Aşadar – costumul popular era taina sufletului femeii – slavă a întregii familii. Pe timpuri nu era acceptată copierea motivelor ornamentale de pe costumul altei persoane şi nici înstrăinarea de la tradiţiile comunitare. Fiecare fată trebuia să-şi creeze propriul costum de sărbătoare, lăsînd pe el amprenta tradiţiilor locale şi viziunii sale estetice. Costumul trebuie să corespundă firii omului, să armonizeze cu ţinuta lui, cu culoarea ochilor şi a părului,
30 vîrsta şi locul lui în societate. Costumul fiecăruia prezenta o valoare unicală şi irepetabilă. Pentru perioada trecutului aproape că nu găsim două costume identice, fiecare avînd unul sau câteva costume, care se deosebeau de altele parţial prin desen şi culoare, proporţii. Materia primă: Materia primă din care se confecţiona costumul tradiţional era lâna, cânepa, inul, bumbacul şi borangicul. Cămăşile bărbăteşti şi femeieşti se croiau din pânză de cânepă, in sau bumbac ţesută în două iţe, iar fotele, vâlnicele sau pestemanele în Vlaşca, zăvelcile sau prestelcile în Oltenia, catrinţele, zadiile, iţarii se croiau din pânză de lână ţesută în două sau în patru iţe. Pânza ţesută în două iţe avea firul mai gros în Transilvania, Moldova, Muscel şi Vlaşca, deoarece motivele cusute în aceste zone erau bogate, robuste, cu firul buclat, iar pânza ţesută în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea era mai rară, cu firul bine răsucit. Ornamentația: Elementul principal în ornamentația costumului românesc constă în modul de decorare, atât ca plasare cât și compoziție a motivelor, ele fiind plasate în anumite spații. În general ornamentația costumelor este geometrică, stilizând formele de inspirație naturală, cum ar fi: păsări, flori, animale. Un loc aparte îl reprezintă simbolul crucii ornat și stilizat în foarte multe forme, dar și a altor simboluri religioase: peştele, crucea bizantină, scara vieţii, viţa-de-vie, spicul de grâu, strugurele, păunul etc. Broderiile care ornamentează obiectele de port popular contribuie la păstrarea unităţii portului. Ele erau create de ţărancă care se inspira din mediul înconjurător, din viaţa de zi cu zi. Esenţial era modul în care ornamentul era dispus pe albul pânzei, oferind astfel un echilibru între diferitele câmpuri ornamentale, un bun gust estetic. Cromatica: Specific costumului românesc este elementul cromatic, caracterizat prin sobrietate și echilibru în folosirea culorilor, în combinația lor în mod armonios, rezultând obținerea efectelor coloristice de bun gust și rafinament artistic. Culorile de bază sunt: negru, roșu, cafeniu închis, albastru, verde și violet. Cromatica portului popular românesc se caracterizează prin armonie şi prospeţime, culorile fiind combinate în mod estetic. Culorile obţinute prin vopsitul vegetal erau calde, necontrastante. Odată cu apariţia coloranţilor industriali, culorile au început să fie mai tari, mai contrastante. Portul popular femeiesc: În general, costumul femeiesc e compus din: cămașă, poale și piesa care acoperă partea de la brâu în jos care se deosebește de la o regiune la alta. Ea are și denumiri diferite în funcție de forma ei și de zonă, astfel ea poate fi „catrință”, „vâlnic”, „fotă”, „opreg”. Aceste piese sunt țesute din lână, având ornamentație mai simplă sau mai complicată în funcție de ținut. Cămășile au aceleași părți ornamentale, cu unele deosebiri cromatice. O completare a portului femeiesc e marea varietate a gătelii capului care diferă de la o zonă la alta, chiar de la sat la sat, valoarea acestei găteli depinzând de frumusețea țesăturilor și a broderiilor sau a celorlalte podoabe în acest scop. Ele sunt compuse din: marame, năframe, cepse sau cununi. Alte piese ale costumului femeiesc sunt brâiele și betelele, care prezintă și ele
31 deosebite realizări artistice. Caracteristic costumului femeiesc din toate regiunile constă în folosirea, ca fond, a culorii albe, a țesăturilor de in, cânepă și lână. Portul popular bărbătesc: Costumul bărbătesc e mai simplu, compus dintr-o cămașă lungă în sudul și estul țării și mai scurtă în nord și vest, iar pantalonii în sud si est sunt lungi și strâmți iar în nordul și vestul țării sunt mai scurți și mai largi. Ei sunt confecționați din pânză sau postav țesut în casă. Peste cămașă bărbații își pun un brau șesut în casă sau un chimir de piele, în funcție de regiune și de ocupație. Iarna, peste hainele enumerate mai sus se poartă haine din postav, frumos ornamentate, sau cojoace din piele și pieptare. Costumul popular are ca piesă de bază cămaşa lungă, de culoare albă. Cu o evidentă influenţă bizantină, costumul popular nu poate fi imaginat cu cămaşă cu mâneci scurte.Pentru mult timp, lungimea cămăşii a fost impusă de moravuri şi s-a menţinut ca simbol al dependenţei sexului feminin. De la naştere şi până la moarte, cămaşa îl însoţeşte pe ţăran la muncile câmpului şi la sărbători. Ea îndeplinşte, de asemenea, rolul de marcă socială, în cadrul societătii rurale.Există o cămaşă a duminicilor, a sărbătorilor de peste an, a Paştelui şi Crăciunului, cămaşa fecioarei şi a văduvei, a nunţilor, a naşterii şi a botezului, a datinilor şi obiceiurilor, cămaşa morţii. În cazul unei logodne, dacă fata accepta, era obligată sa ţeasă şi să brodeze cămaşa de mire şi năframa. Cămaşa de mire urma ca mai târziu să fie folosită ca prima cămaşă a pruncului sau cămaşa de înmormântare a soţului. Trebuie menţionată şi cămaşa de soacră, lucrată de mireasă, ca dovadă a îndemânării şi talentului acesteia. Cămaşa mamei era brodată cu semnul crucii, iar în timpul naşterii, în tivul cămăşii erau cusute talismane- usturoi sau busuioc. Cămaşa lăuzei trebuia brodată cu cruci roşii în dreptul sânilor pentru a proteja simbolic laptele. Scutecele şi cămaşa pruncului erau croite din cămaşa de mire a tatălui, pentru a-l proteja de duhurile rele cu forţa tatălui. După sistemul de croială se întâlnesc două tipuri de cămăşi: cămaşa dreaptă sau slobodă şi cămașa încreţită în jurul gâtului. Cămaşa dreaptă este frecvent întâlnită, având formă de T şi fiind croită din trei lați (trei foi de pânză). Foaia de pânză se îndoaie peste umăr, se răscroieşte rotonjimea gâtului, iar în faţă se crestează gura cămăşii. Partea de pe piept a cămăşii se numeşte stanul din faţă, iar cea din spate se numeşte stanul din spate. La subraţ sunt introduşi clinii (două fişii drepte de pânză pentru lărgirea cămăşii), iar la subsuoară este introdusă pava (un pătrăţel de pânză), pentru a facilita mişcarea braţului. Cămaşa dreaptă confecţionată din pânză de cânepă sau cânepă şi bumbac era purtată în zilele de lucru. Cămaşa de lucru nu era ornamentată, iar foile ei erau îmbinate prin cusătura în urma acului, la mâneci având găurele. În Moldova se întâlnește cămaşa dreaptă, confecţionată din pânză de lână ţigaie. Cămăşile de lână ţigaie sunt considerate deosebit de frumoase. Cămaşa femeiască cu altiță, încreţită în jurul gâtului este o cămașă de sărbătoare, fiind astfel mai bogat ornamentată. Se compune din patru foi drepte încreţite în jurul gâtului, din care două reprezintă stanii din faţă şi spate şi două reprezintă mânecile. Ornamentele sunt
32 dozate riguros şi sunt plasate de obicei în părţile mai vizibile şi mai puţin supuse uzurii (mâneca în special, mai puţin piepţii şi spatele). Ornamentul este dispus în special pe mînecă pe altiţă, încreţ şi râuri. Altița este partea superioară a mânecii -umărul- care alcătuiește câmpul ornamental cel mai compact, desfăşurat pe orizontală. La cămăşile vechi altiţa este îngustă, plasată pe umăr, încadrată de cele mai multe ori de un chenar, fiind astfel limitată desfășurarea în spațiu. Încreţul, porţiune îngustă de 5-8 cm, era plasat la iile mai vechi imediat sub altiță. Iniţial avea rolul de a încreţi mâneca pentru a da libertate de mişcare braţului, însă începând cu secolul al XIX-lea şi-a pierdut funcţia practică, având doar funcţie estetică, astăzi având doar rol ornamental. Încrețul se lucrează doar cu motive geometrice de culoare albă sau galben deschis, de multe ori fiind folosit firul de mătase vegetală care este mai strălucitor. Râurile se desfășoară de la încreț la manșetă și formează ornamentul mânecii alături de altiţă şi încreţ. Râurile sunt aşezate pe mânecă drept sau oblic (costişăt). În general reiau motivul de bază al altiței, transpunându-l pe verticală. Mâneca se termină cu o manșetă largă sau cu o brățară, manșetă strâmtă care folosește motivul de la guler. Pe piept se reiau râurile verticale sau oblice care pot fi complete sau doar jumătăți de râuri. Un alt procedeu de împodobire a pieptului iei se caracterizează prin acoperirea în întregime a țesăturii de pe piept cu motive de broderie precum cele de pe altiță. Acest procedeu conferă iei o anumită masivitate, fapt care nu este în concordanță cu grația firească a piesei. Spatele poate fi împodobit cu fragmente din altiță sau cu râuri mici. Bibliografie: 1. Georgeta Stoica, Rada Ilie, ”Portul Popular din Judeţul Olt”, Bucureşti, 2000 2. Georgeta Stoica,Rada Ilie, ”Tradiţii şi obiceiuri din Judeţul Olt” (Zonele Câmpia Boianului, Olt şi Romanaţi), Editura Mega, Bucureşti, 2007 3. Georgeta Stoica, Rada Ilie, ”Zona etnografică Olt”, Editura Sport-Turism, București, 1986 4. Aurelia Doagă ’’Ii şi cămăşi româneşti’’, Bucureşti, 1981 Tradiția nu trebuie uitată profesor Adriana Istrate Scoala Gimnazială Nr.1 Dobrotești Şcoala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care le comunicăm elevului, nu poate da satisfacţie setei de investigare şi cutezanţă creatoare, trăsături specifice copiilor. Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea de cunoastere, să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile. Tinând cont de aceste aspecte, am înființat la Școala Gimnazială Nr.1 Dobrotești, in anul 2021, un Grup vocal-instrumental ”Fluierașii de la Merișani”, constituit din elevi cu vârste cuprinse între 8 -14 ani, care și-au
33 manifestat dorința de a descifra tainele sunetului fluierului. Prin acest proiect ne-am propus să valorizăm tradiţiile şi obiceiurile poporului nostru în contextul actual socio-cultural când influenţa mass-mediei promovează în rândul tinerilor împrumuturi din diverse culturi. Tradiţiile noastre, moştenite din moşi- strămoşi, dorim să fie preluate şi transmise următoarelor generaţii, pentru a sădi în inimile copiilor dragostea pentru frumos şi autentic, armonie, graţie, ritm. Dorim să învăţăm elevii să aprecieze frumuseţea portului popular, a cântecului românesc, a meşteşugurilor tradiţionale atât de mult apreciate în ţară cât şi în afara ei. De aceea am considerat oportun acest proiect educaţional în vederea evidenţierii valorilor, tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, prin care cultivăm de la cea mai fragedă vârstă sentimentul de apartenenţă, de iubire şi dragoste pentru rădăcinile şi valorile poporului român. Printr-o muncă susținută și mai ales datorită dragostei față de folclor, am reușit să ne transformăm într-o „familie a fluierașilor”, dornică să transmită mai departe, valori și tradiții populare de mult uitate, dar care încălzesc și astăzi sufletul omului iubitor de folclor. Prin activitatea noastră, am reușit să trecem dincolo de barierele comunității în care trăim și să transmitem, la nivel județean și național, nevoia de recunoaștere și promovare a ceea ce înseamnă folclor românesc teleormănean. Serbările, manifestările cultural-artistice sunt momente de maximă bucurie, atât pentru copii, cât şi pentru părinţi şi bunici. Ele aduc lumină în
34 suflet, dau aripi imaginaţiei, entuziasmului şi rămân ca momente de neuitat în viaţa fiecărui copil (tânărul, adultul de mâine). Acestea contribuie la educarea copilului în spiritul dragostei faţă de patrie, la formarea şi consolidarea sentimentelor de iubire faţă de ceea ce este frumos. Prin cântec, elevii cunosc mai bine trecutul, tradiţiile, frumuseţile ţării. Dăruirea, sensibilitatea și originalitatea acestui grup, purtător de costume populare autentice și cu fluiere realizate manual de bătrânii satului, au fost apreciate în mod deosebit la toate concursurile la care am participat: -,,Alexandru Dachin’’ – Rosiorii de Vede -„Taina poveștii mele – Cheia șansei tale, Mici și mari artiști pe scenă„ – Turnu Măgurele -,,Euro-Folklore’’ – Bucuresti -,,Armonii vocal – instrumentale’’- Timisoara -,,Cant si joc pe plai Dobrogean’’ - Constanta -Televiziunea Favorit, emisiunea „Familia Favorit” -Televiziunea Română, emisiunea „O dată-n viață”. Bucuria evoluţiei pe scenă, satisfacţia succesului la serbări şi concursuri, atmosfera sărbătorească în care copiii au purtat costumele populare, sentimentul bucuriei de a fi admiraţi, sunt răsplata pe care noi o primim de fiecare dată când. Consideram că menirea noastră, ca dascăli, este aceea de a descoperi și a încuraja talentul oricărui copil și de a-l îndruma să și-l cultive, devenind astfel pagini de folclor românesc.
35 TRADIȚII ȘI OBICEIURI DE IARNĂ profesor Aviana Anca-Elena Grădinița M.Ap.N. Nr.1, București, Sector 6 Iarna este anotimpul magic unde obiceiurile și tradițiile transmise din generație în generație fac sărbătorile mai frumoase. Cultura tradițională a neamului nostru este marcată de autenticitatea acestor obiceiuri specifice fiecărei zone geografice. În special la sate, aceste datini sunt păstrate și respectate cu sfințenie, ele representând izvorul bogăției noastre spirituale. 30 noiembrie – Sfântul Andrei Este ziua în care frumoasa toamnă pleacă și lasă locul iernii. Începând cu această dată intrăm în spiritul sărbătorilor de iarna. Totodată, toți cei care poartă numele Sfântului Andrei sunt sărbătoriți. Sfântul Andrei este considerat cel care a creștinat poporul român, pentru că el a propavăduit Evanghelia la geto-daci. În anul 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat Octortitorul României. Ziua de 30 noiembrie a fost declarată zi nelucrătoare în România. Sunt multe obiceiuri legate de această zi. În noaptea Sfântului Andrei, fetele nemăritate își pun un fir de busuioc sfințit sub pernă, pentru că în această noapte să-și poată visa alesul. Un alt obicei cunoscut este acela de a pune grâu la încolțit în mici vase cu puțină apă. Conform tradiției, înălțimea și desimea grâului crescut până la Anul Nou, arată cum va fi anul viitor. 6 Decembrie – Sfântul Nicolae sau Moș Nicolae Numele de Nicolae este de origine grecească și înseamnă victoria poporului, izbanda neamului. Sfântul Nicolae este ocrotitorul copiilor și este întruchiparea bunătății și a dărniciei. Această zi este sărbătoarea celor care poartă acest nume sfânt, dar și a celor mici care își pregătesc ghetuțele pentru a primi daruri de la Moș Nicolae care vine călare pe un cal alb. Un obicei întâlnit la această dată este că în unele zone ale țării, oamenii aduc crenguțe de pomi fructiferi pe care le păstrează în apă, lângă icoane ca să înflorească până de Anul Nou. Dacă aceste crenguțe înfloresc, anul care vine va fi roditor și plin de satisfacții. Obiceiul lui Moș Nicolae de a face daruri copiilor, anticipează dărnicia mai substanțială a lui Moș Crăciun. Bradul de Crăciun Simbolul sărbătorilor de iarnă este mult doritul brad de Crăciun. Acesta exista în tradiţiile româneşti cu mult înainte de era creştină. Bradul este cel mai important arbore din obiceiurile româneşti, fiind prezent la cele mai importante evenimente din viaţa unui om:
36 botezul, căsătoria şi înmormântarea. Se consideră că bradul aduce noroc, viaţă lungă, prosperitate şi fertilitate, motiv pentru care oamenii îşi împodobesc casa cu crengi de brad. În ziua de azi, toată lumea abia aşteaptă să împodobească bradul; acest obicei are loc în ajunul Crăciunului sau în noaptea de Crăciun, când Moş Crăciun aduce, pe lângă cadouri, şi bradul frumos împodobit cu globuri şi beteală. Colindatul Un obicei foarte cunoscut este colindatul. Colindatul începe în data de 24 decembrie şi poate continua 2 sau 3 zile. La colindat participă de obicei grupuri de copii, de oameni maturi, bătrâni, doar fete, doar băieţi, tineri căsătoriţi etc., în funcţie de zona etnografică. Colindatul are loc în curtea celor ce primesc colindătorii, în casă sau sub fereastră. Deseori, colindătorii sunt primiţi în casă deoarece se spune că ei aduc sănătate şi un an prosper şi sunt recompensaţi cu nuci, mere, colaci şi, mai recent, bani. Capra Acest obicei ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocau personaje biblice sunt înlocuite de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau ţurcă în Moldova şi Ardeal, borita (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia şi Oltenia, capra e denumită „brezaia“ (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii) şi obiceiul se practică mai ales de Anul Nou. Steaua Un alt obicei care în timp şi-a pierdut semnificaţia este mersul cu ‘steaua’ – obicei vechi ce se întâlneşte la toate popoarele creştine. Acesta avea menirea de a vesti oamenii de naşterea lui Hristos: copiii care mergeau cu ‘steaua’ se deghizau în magi şi vesteau marea minune. Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantină ortodoxă, altele din literatura latină medievală a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanţă Calvină şi multe din ele, chiar din tradiţiile locale. Micul cor al stelarilor, care intră în casă în zilele Crăciunului, cântă „Steaua sus răsare“, precum şi alte cântece. Pluguşorul Urare tradiţională în preajma Anului Nou, “Pluguşorul” a păstrat ritualul unei invocări magice cu substrat agrar. El este întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu un plug miniatural, mai uşor de
37 purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor. Textul pluguşorului imprimă un ritm vioi, urărările sunt vesele şi optimiste. Sorcova Un obicei de Anul Nou, care aduce mare bucurie copiilor, este umblatul cu sorcova. Aceştia au o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Numele de sorcovă are originea în cuvântul bulgar surov (verde fraged), făcând aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore. Atingând de mai multe ori persoanele cu sorcova sunt făcute urări de bine şi bunăstare celui vizat. BIBLIOGRAFIE https://www.liloo.ro/blog/iarna-anotimpul-sarbatorilor-obiceiurilor-si-traditiilor https://www.didactic.ro/materiale-didactice/105337_traditii-si-obiceiuri-de-iarna-referat https://studentocratia.com/2018/12/22/sarbatorile-de-iarna-frumoasele-traditii-si-obiceiuri-romanesti/ Sunt fetiță elev Șain Petronela, clasa a III –a Liceul Tehnologic N. Stoica de Hațeg Mehadia, Caraș- Severin Prof. Trepăduși Maria Elena Sunt o frumoasă fetiță Și port ie cu altiță Mama mare-i mândră tare Ca mine nu-i orișicare. Tata mare mă privește Pe sub mustață zâmbește Sunt nepoata preferată Și cu ie îmbrăcată. La serbarea de la școală M-a dus mama să-i fac fală Am recitat și-am cântat Și pe toți i-am bucurat.
30 Oglindă, oglinjoară, cine te-a inventat? ...

Recommended

Vesnicia s a nascut la sat 2015
Vesnicia s a nascut la sat 2015Vesnicia s a nascut la sat 2015
Vesnicia s a nascut la sat 2015Silvia Sofineti
 
Traditii 2
Traditii 2Traditii 2
Traditii 2cmgavrila
 
Traditii si obiceiuri_la_romani_referat (2)
Traditii si obiceiuri_la_romani_referat (2)Traditii si obiceiuri_la_romani_referat (2)
Traditii si obiceiuri_la_romani_referat (2)Zenaida Murari
 
Constantin C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până la ...
Constantin C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până la ...Constantin C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până la ...
Constantin C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până la ...gruianul
 
62556550 folclor-muzical
62556550 folclor-muzical62556550 folclor-muzical
62556550 folclor-muzicalJunoiu Oana
 
Colindatul de ceată bărbătească
Colindatul de ceată bărbăteascăColindatul de ceată bărbătească
Colindatul de ceată bărbăteascăGhenadie Sontu
 
Vesnicia s a nascut la sat 2017 editia a VIII-a
Vesnicia s a nascut la sat 2017 editia a VIII-aVesnicia s a nascut la sat 2017 editia a VIII-a
Vesnicia s a nascut la sat 2017 editia a VIII-aSilvia Sofineti
 
2009.08.10 - Maini talentate in slujba sfintilor
2009.08.10 - Maini talentate in slujba sfintilor2009.08.10 - Maini talentate in slujba sfintilor
2009.08.10 - Maini talentate in slujba sfintilorInfoReligie
 

Recommended

Vesnicia s a nascut la sat 2015
Vesnicia s a nascut la sat 2015Vesnicia s a nascut la sat 2015
Vesnicia s a nascut la sat 2015Silvia Sofineti
 
Traditii 2
Traditii 2Traditii 2
Traditii 2cmgavrila
 
Traditii si obiceiuri_la_romani_referat (2)
Traditii si obiceiuri_la_romani_referat (2)Traditii si obiceiuri_la_romani_referat (2)
Traditii si obiceiuri_la_romani_referat (2)Zenaida Murari
 
Constantin C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până la ...
Constantin C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până la ...Constantin C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până la ...
Constantin C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până la ...gruianul
 
62556550 folclor-muzical
62556550 folclor-muzical62556550 folclor-muzical
62556550 folclor-muzicalJunoiu Oana
 
Colindatul de ceată bărbătească
Colindatul de ceată bărbăteascăColindatul de ceată bărbătească
Colindatul de ceată bărbăteascăGhenadie Sontu
 
Vesnicia s a nascut la sat 2017 editia a VIII-a
Vesnicia s a nascut la sat 2017 editia a VIII-aVesnicia s a nascut la sat 2017 editia a VIII-a
Vesnicia s a nascut la sat 2017 editia a VIII-aSilvia Sofineti
 
2009.08.10 - Maini talentate in slujba sfintilor
2009.08.10 - Maini talentate in slujba sfintilor2009.08.10 - Maini talentate in slujba sfintilor
2009.08.10 - Maini talentate in slujba sfintilorInfoReligie
 
Mâini talentate în slujba sfinților
Mâini talentate în slujba sfințilorMâini talentate în slujba sfinților
Mâini talentate în slujba sfințilorInfoReligie
 
Bibliografie.stoicescu
Bibliografie.stoicescuBibliografie.stoicescu
Bibliografie.stoicescucatalinschi
 
Traditii 2
Traditii 2Traditii 2
Traditii 2stanaselgeorgica
 
"UN DECENIU de ANIVERSARE a Bibliotecii Ion Ghelu Destelnica” unde se prezint...
"UN DECENIU de ANIVERSARE a Bibliotecii Ion Ghelu Destelnica” unde se prezint..."UN DECENIU de ANIVERSARE a Bibliotecii Ion Ghelu Destelnica” unde se prezint...
"UN DECENIU de ANIVERSARE a Bibliotecii Ion Ghelu Destelnica” unde se prezint...Ionelia Șerban
 
Cetatea ciacovei nr. 71
Cetatea ciacovei nr. 71Cetatea ciacovei nr. 71
Cetatea ciacovei nr. 71Octavian Nastase
 
Costumul popular din Republica Moldova
Costumul popular din Republica MoldovaCostumul popular din Republica Moldova
Costumul popular din Republica MoldovaGhenadie Sontu
 
182330 muzica bisericeasca_psaltica_la_inceputul_secolulu
182330 muzica bisericeasca_psaltica_la_inceputul_secolulu182330 muzica bisericeasca_psaltica_la_inceputul_secolulu
182330 muzica bisericeasca_psaltica_la_inceputul_secoluluMiu Alexandru
 
Vecinii si comunitatea ppt
Vecinii si comunitatea pptVecinii si comunitatea ppt
Vecinii si comunitatea pptNicoleta Cristea
 
1943 nicolae iorga, istoric al românilor - discurs rostit la 26 mai 1943 în...
1943 nicolae iorga, istoric al românilor - discurs rostit la 26 mai 1943 în...1943 nicolae iorga, istoric al românilor - discurs rostit la 26 mai 1943 în...
1943 nicolae iorga, istoric al românilor - discurs rostit la 26 mai 1943 în...moravge
 
Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș
Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș
Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș Claudia Popescu
 
Borangic c. armuri de zale, meșteri și ateliere în dacia preromană, amp, xx...
Borangic c. armuri de zale, meșteri și ateliere în dacia preromană, amp, xx...Borangic c. armuri de zale, meșteri și ateliere în dacia preromană, amp, xx...
Borangic c. armuri de zale, meșteri și ateliere în dacia preromană, amp, xx...Mamusa Dada
 
Comuna mea - prima parte
Comuna mea - prima parte Comuna mea - prima parte
Comuna mea - prima parte primaria Valea Ursului
 
Istoria
IstoriaIstoria
IstoriaCarolina Cernei
 
Raportul narativ final „EDUCAŢIE ONLINE FĂRĂ HOTARE” „Ursulețul de pluș” „Val...
Raportul narativ final „EDUCAŢIE ONLINE FĂRĂ HOTARE” „Ursulețul de pluș” „Val...Raportul narativ final „EDUCAŢIE ONLINE FĂRĂ HOTARE” „Ursulețul de pluș” „Val...
Raportul narativ final „EDUCAŢIE ONLINE FĂRĂ HOTARE” „Ursulețul de pluș” „Val...LiliaSergheevna
 
Istoria scrisului
Istoria scrisuluiIstoria scrisului
Istoria scrisuluiLiliana Bencea
 
Folclor și tradiții din Lada cu zestre
Folclor și tradiții din Lada cu zestreFolclor și tradiții din Lada cu zestre
Folclor și tradiții din Lada cu zestreServiciul Audiovideoteca Nationala
 
Iftimi, sorin vechile blazoane vorbesc. obiecte armoriate din colectii iese...
Iftimi, sorin vechile blazoane vorbesc. obiecte armoriate din colectii iese...Iftimi, sorin vechile blazoane vorbesc. obiecte armoriate din colectii iese...
Iftimi, sorin vechile blazoane vorbesc. obiecte armoriate din colectii iese...Robin Cruise Jr.
 
Romania anului 1938 enciclopedie fotografica
Romania anului 1938 enciclopedie fotograficaRomania anului 1938 enciclopedie fotografica
Romania anului 1938 enciclopedie fotograficaViorica Fulop
 
Romania 1938
Romania 1938Romania 1938
Romania 1938Cosmin Iliuc
 
Obiceiuri și tradiții din Polonia în cărți
Obiceiuri și tradiții din Polonia în cărțiObiceiuri și tradiții din Polonia în cărți
Obiceiuri și tradiții din Polonia în cărțiBibliotecaMickiewicz
 

More Related Content

Similar to Revista NR 3 Radacini, Oglinzi...,,,.pdf

Mâini talentate în slujba sfinților
Mâini talentate în slujba sfințilorMâini talentate în slujba sfinților
Mâini talentate în slujba sfințilorInfoReligie
 
Bibliografie.stoicescu
Bibliografie.stoicescuBibliografie.stoicescu
Bibliografie.stoicescucatalinschi
 
"UN DECENIU de ANIVERSARE a Bibliotecii Ion Ghelu Destelnica” unde se prezint...
"UN DECENIU de ANIVERSARE a Bibliotecii Ion Ghelu Destelnica” unde se prezint..."UN DECENIU de ANIVERSARE a Bibliotecii Ion Ghelu Destelnica” unde se prezint...
"UN DECENIU de ANIVERSARE a Bibliotecii Ion Ghelu Destelnica” unde se prezint...Ionelia Șerban
 
Costumul popular din Republica Moldova
Costumul popular din Republica MoldovaCostumul popular din Republica Moldova
Costumul popular din Republica MoldovaGhenadie Sontu
 
182330 muzica bisericeasca_psaltica_la_inceputul_secolulu
182330 muzica bisericeasca_psaltica_la_inceputul_secolulu182330 muzica bisericeasca_psaltica_la_inceputul_secolulu
182330 muzica bisericeasca_psaltica_la_inceputul_secoluluMiu Alexandru
 
Vecinii si comunitatea ppt
Vecinii si comunitatea pptVecinii si comunitatea ppt
Vecinii si comunitatea pptNicoleta Cristea
 
1943 nicolae iorga, istoric al românilor - discurs rostit la 26 mai 1943 în...
1943 nicolae iorga, istoric al românilor - discurs rostit la 26 mai 1943 în...1943 nicolae iorga, istoric al românilor - discurs rostit la 26 mai 1943 în...
1943 nicolae iorga, istoric al românilor - discurs rostit la 26 mai 1943 în...moravge
 
Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș
Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș
Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș Claudia Popescu
 
Borangic c. armuri de zale, meșteri și ateliere în dacia preromană, amp, xx...
Borangic c. armuri de zale, meșteri și ateliere în dacia preromană, amp, xx...Borangic c. armuri de zale, meșteri și ateliere în dacia preromană, amp, xx...
Borangic c. armuri de zale, meșteri și ateliere în dacia preromană, amp, xx...Mamusa Dada
 
Raportul narativ final „EDUCAŢIE ONLINE FĂRĂ HOTARE” „Ursulețul de pluș” „Val...
Raportul narativ final „EDUCAŢIE ONLINE FĂRĂ HOTARE” „Ursulețul de pluș” „Val...Raportul narativ final „EDUCAŢIE ONLINE FĂRĂ HOTARE” „Ursulețul de pluș” „Val...
Raportul narativ final „EDUCAŢIE ONLINE FĂRĂ HOTARE” „Ursulețul de pluș” „Val...LiliaSergheevna
 
Iftimi, sorin vechile blazoane vorbesc. obiecte armoriate din colectii iese...
Iftimi, sorin vechile blazoane vorbesc. obiecte armoriate din colectii iese...Iftimi, sorin vechile blazoane vorbesc. obiecte armoriate din colectii iese...
Iftimi, sorin vechile blazoane vorbesc. obiecte armoriate din colectii iese...Robin Cruise Jr.
 
Romania anului 1938 enciclopedie fotografica
Romania anului 1938 enciclopedie fotograficaRomania anului 1938 enciclopedie fotografica
Romania anului 1938 enciclopedie fotograficaViorica Fulop
 
Obiceiuri și tradiții din Polonia în cărți
Obiceiuri și tradiții din Polonia în cărțiObiceiuri și tradiții din Polonia în cărți
Obiceiuri și tradiții din Polonia în cărțiBibliotecaMickiewicz
 

Similar to Revista NR 3 Radacini, Oglinzi...,,,.pdf (20)

Mâini talentate în slujba sfinților
Mâini talentate în slujba sfințilorMâini talentate în slujba sfinților
Mâini talentate în slujba sfinților
 
Bibliografie.stoicescu
Bibliografie.stoicescuBibliografie.stoicescu
Bibliografie.stoicescu
 
Traditii 2
Traditii 2Traditii 2
Traditii 2
 
"UN DECENIU de ANIVERSARE a Bibliotecii Ion Ghelu Destelnica” unde se prezint...
"UN DECENIU de ANIVERSARE a Bibliotecii Ion Ghelu Destelnica” unde se prezint..."UN DECENIU de ANIVERSARE a Bibliotecii Ion Ghelu Destelnica” unde se prezint...
"UN DECENIU de ANIVERSARE a Bibliotecii Ion Ghelu Destelnica” unde se prezint...
 
Cetatea ciacovei nr. 71
Cetatea ciacovei nr. 71Cetatea ciacovei nr. 71
Cetatea ciacovei nr. 71
 
Costumul popular din Republica Moldova
Costumul popular din Republica MoldovaCostumul popular din Republica Moldova
Costumul popular din Republica Moldova
 
182330 muzica bisericeasca_psaltica_la_inceputul_secolulu
182330 muzica bisericeasca_psaltica_la_inceputul_secolulu182330 muzica bisericeasca_psaltica_la_inceputul_secolulu
182330 muzica bisericeasca_psaltica_la_inceputul_secolulu
 
Vecinii si comunitatea ppt
Vecinii si comunitatea pptVecinii si comunitatea ppt
Vecinii si comunitatea ppt
 
1943 nicolae iorga, istoric al românilor - discurs rostit la 26 mai 1943 în...
1943 nicolae iorga, istoric al românilor - discurs rostit la 26 mai 1943 în...1943 nicolae iorga, istoric al românilor - discurs rostit la 26 mai 1943 în...
1943 nicolae iorga, istoric al românilor - discurs rostit la 26 mai 1943 în...
 
Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș
Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș
Biblioteca Municipală Octavian Paler Făgăraș
 
Borangic c. armuri de zale, meșteri și ateliere în dacia preromană, amp, xx...
Borangic c. armuri de zale, meșteri și ateliere în dacia preromană, amp, xx...Borangic c. armuri de zale, meșteri și ateliere în dacia preromană, amp, xx...
Borangic c. armuri de zale, meșteri și ateliere în dacia preromană, amp, xx...
 
Comuna mea - prima parte
Comuna mea - prima parte Comuna mea - prima parte
Comuna mea - prima parte
 
Istoria
IstoriaIstoria
Istoria
 
Raportul narativ final „EDUCAŢIE ONLINE FĂRĂ HOTARE” „Ursulețul de pluș” „Val...
Raportul narativ final „EDUCAŢIE ONLINE FĂRĂ HOTARE” „Ursulețul de pluș” „Val...Raportul narativ final „EDUCAŢIE ONLINE FĂRĂ HOTARE” „Ursulețul de pluș” „Val...
Raportul narativ final „EDUCAŢIE ONLINE FĂRĂ HOTARE” „Ursulețul de pluș” „Val...
 
Istoria scrisului
Istoria scrisuluiIstoria scrisului
Istoria scrisului
 
Folclor și tradiții din Lada cu zestre
Folclor și tradiții din Lada cu zestreFolclor și tradiții din Lada cu zestre
Folclor și tradiții din Lada cu zestre
 
Iftimi, sorin vechile blazoane vorbesc. obiecte armoriate din colectii iese...
Iftimi, sorin vechile blazoane vorbesc. obiecte armoriate din colectii iese...Iftimi, sorin vechile blazoane vorbesc. obiecte armoriate din colectii iese...
Iftimi, sorin vechile blazoane vorbesc. obiecte armoriate din colectii iese...
 
Romania anului 1938 enciclopedie fotografica
Romania anului 1938 enciclopedie fotograficaRomania anului 1938 enciclopedie fotografica
Romania anului 1938 enciclopedie fotografica
 
Romania 1938
Romania 1938Romania 1938
Romania 1938
 
Obiceiuri și tradiții din Polonia în cărți
Obiceiuri și tradiții din Polonia în cărțiObiceiuri și tradiții din Polonia în cărți
Obiceiuri și tradiții din Polonia în cărți
 

Revista NR 3 Radacini, Oglinzi...,,,.pdf

  • 1. RĂDĂCINI, OGLINZI ȘI REFLECȚII Nr. 3 ISSN2810 – 4641 ISSN-L 2810 – 4641 Revistă de cultură generală realizată de cadre didactice și elevi inițiator, prof. Lovin Anina FETEȘTI – 2022 LICEUL TEHNOLOGIC „ANGHEL SALIGNY” FETEȘTI
  • 2.
  • 3. 3 Cuprins: • Călușul - Prof. înv. preșc. Mocanu Mariana Alina G. P. P. „Micul Prinț” Pitești ……………………………………………………….pag. 4 • Ce este portul popular românesc Prof. Dobre Sandina, Liceul Teoretic Carol I Fetești ………………………………pag. 5 • Importanța portului popular românesc la români Prof. Schipor Nicoleta Adriana, Colegiul Andronic Motrescu................................. pag. 8 • Importanţa portului naţional la români Prof. Catrina Anca Mirela, Lic. Tehn. Topoloveni, Argeş........................................pag. 11 • Istoria iei din satul Costuleni Prof. Solomon Ecaterina și prof. Goian Eudochia Școala de Arte Plastice „Raisa Cojocaru”, Ungheni ……………………………….pag.13 • Învăţătoarele şi portul românesc tradiţional Prof. Lepădatu Corneliu, Şcoala Gimnazială nr. 1 Rasova ………………………...pag 16 • Când port ie - elev Vâlceanu Gianina, clasa a III – a Liceul Tehnologic N. Stoica de Hațeg .....................................................................pag.18 • M-am îmbrăcat în ie - elev Drăghicescu Ioana, clasa a III -a Liceul Tehnologic N. Stoica de Hațeg ......................................................................pag.18 • Portul popular - elev Gherasim Stefania, clasa a VIII-a Şcoala Gimnazială „Dragoş Marin”, Ştefan cel Mare .............................................. pag.19 • Mȃndria satului - elev Săcrieriu Anamaria, clasa a VIII-a Şcoala Gimnazială „Dragoş Marin”, Ştefan cel Mare ..............................................pag. 20 • Crăciunul și alte sărbători de iarnă românești Prof. DAVIDHAZY ALINA, Șc. Gimn. „N. Bălcescu”,Arad ................................pag. 21 • Tradiții și obiceiuri în lumea rurală Prof. Topalu Daniela, C. Ș. E. Incluzivă Delfinul Constanța................................... pag. 22 • Tradiții și obiceiuri de Paști Prof. Alina Georgiana Guiu, Grădinița M.Ap.N. Nr.1, București .......................... pag. 25 • Importanța portului național la români Prof. Nițu Oana Adriana, Grădinița M.Ap.N. Nr. 1, București ................................pag. 28 • Tradiția nu trebuie uitată Prof. Adriana Istrate, Scoala Gimnazială Nr.1 Dobrotești .......................................pag. 32 • Tradiții și obiceiuri de iarnă Prof. Aviana Anca-Elena, Grădinița M.Ap.N. Nr.1, București.................................pag. 35 • Sunt fetiță - elev Șain Petronela, clasa a III –a Liceul Tehnologic N. Stoica de Hațeg, Mehadia, Caraș- Severin ............................pag. 37
  • 4. 4 CĂLUȘUL Prof. înv. preșc. Mocanu Mariana Alina G. P. P. „Micul Prinț” Pitești Căluşul este un dans popular specific sărbătorilor de Rusalii, căluşarii colorând aceste zile, dându-le un farmec deosebit şi o strălucire cu adevărat de sărbătoare. Nu se pot concepe Rusaliile fără căluşari. Toţi îi aşteaptă. Fiecare vrea să-i vadă jucând în bătătura casei, iar cei cu stare cer să le facă „Războiul”, teatru în toată accepţia, manifestare integrală de teatru popular. În comuna Stolnici căluşul se joacă din cele mai vechi timpuri. El a fost transmis din tată în fiu şi s-a păstrat până în zilele noastre cu aceleaşi mişcări şi obiceiuri. Dansatorii sunt conduşi de un vătaf, care stabileşte amănuntele de ansamblu, cele solistice, tocmirea lăutarului, scenele Mutului. În sat, Căluşul este considerat joc drăcesc, pentru simptomele necurate prezentate în context de către cel apucat de Căluş. Jocul are cinci figuri specifice, reprezentative. Căluşarii sunt cinstiţi de către gospodari cu bani şi băutură. Folclor coregrafic – dansul calusului La Stolnici, aşa cum se petrece până la Dunăre, căluşul conţine aceleaşi secvenţe coborâtoare din vremuri de mult apuse: a) Tabloul introductiv ori de început – care constă în iniţierea ritualului, prefaţând constituirea cetei căluşăreşti, angajamentul lăutarului, componenţa repertoriului şi prestaţia rituală; b) O parte mai consistentă desfăşurată pe toată durata zilei de Rusalii sau mediană - incluzând jocul propriu-zis pus în slujba cetăţii, pentru asigurarea protecţiei comunităţii, vindecările umane şi animaliere şi refacerea armoniei familiilor şi satului; c) Tabloul care se desfăşoară din momentul când soarele coboară la asfinţit, iar magia razelor sale dispare sau secvenţa finală, cunoscută sub denumirea de ”spargere a căluşului”. Rezumând, putem înşirui episoadele căluşului stolnicenilor pornind de la secvenţele care preced desfăşurarea ritualului stolnicean: iniţierea, împodobirea steagului şi juruinţa, evidenţiind că toate acestea au un caracter tainic de intimitate a grupării căluşăreşti – deci ezoteric (desfăşurându-se în taină într-un spaţiu limitat, la răsăritul soarelui), spre deosebire de spaţiul comunitar, diurn şi exterior (care include practicile vindecative şi de apărare a spaţiilor construite şi locuite de om), după care, pe măsură ce soarele coboară spre asfinţit, ceremonialul revine la caracterul ezoteric, petrecut în aceeaşi taină, la locul unde s-a despus jurământul, pentru dezbrăcatul steagului, îngropăciunea obiectelor şi straielor mutului, aruncarea prăjinii pe gârlă, dezlegarea de juruinţă şi risipirea cetei.
  • 5. 5 Toate scenele se desfăşoară după un ritual coborâtor din veacuri, după cum urmează: pregătirea, jurământul, împodobirea şi ridicarea steagului, apoi colindatul (uratul – jocul propriu-zis), în interiorul căruia la fiecare casă se prezintă suita căluşărească, conţinând: dansul ritual căluşăresc – plimbări, mişcări, interludii dramatice, hora-n bătaie şi sârba căluşărească, hora căluşarilor sau jucatul copiilor, sterpelor şi gravidelor, din zori şi până-n amurg; şi actul final, care va conţine îngroparea steagului, spargerea cetei şi petrecerea. În afara suitei căluşăreşti mai sus menţionată şi a ritualului de vindecare (în cadrul căruia cei luaţi din căluş erau jucaţi, în sensul că în jurul lor se aşeza ceata căluşărească), jucătorii executau sincron două plimbări şi o mişcare specială, apoi fiecare jucător sărea peste victimă, precum se sare peste tot pârjolul la Focul lui Sâmedru. Izbeau apoi cu bastonul pământul la capul său, spre a-l uşura de maleficul care, cu siguranţă, i-a invadat trupul, acaparându-i liniştea, tulburându-i simţurile. Cu un stil salbatic de interpretare, cu salturi extraordinare, cu rotiri in aer, cu caderi la pamant, cu rasuciri si batai ucigatoare, Calusul de la Stolnici este singurul dans care nu a lipsit de la niciun fel de manifestare nationala, intrand din anul 2006 drept capodopera in patrimoniul material al UNESCO. Bibliografie: - Ghinoiu, Ion- “ Mica enciclopedie de traditii romanesti”, Editura Angora, 2008 - Petrus, Liliana- “ Traditii si obiceiuri romanesti”, Editura Flacara, 2015 CE ESTE PORTUL POPULAR ROMÂNESC profesor Dobre Sandina Liceul Teoretic Carol I Fetești Portul popular romanesc ca si intreaga arta populara (arhitectura, crestaturi in lemn, ceramica, etc.) s-a nascut si a dainuit pe teritoriul tarii noastre din cele mai vechi timpuri. Istoria ne spune ca dacii erau imbracati la fel cu taranii nostri de la munte: „Imbracamintea lor era un fel de tunica pana la genunchi, stransa c-o cingatoare peste mijloc, itari largi legati la glezna cu sfoara sau varati in opinci, pe deasupra o manta larga, fara maneci, incopciata pe umar. Originea portului românesc Mârturii despre originea portului romanesc se vad pe Columna lui Traian si pe monumentul de la Adamclisi. Croiala lunga si larga a camasii traditionale, portul itarilor la barbati si fuste largi la femei, sumanele groase au ramas aceleasi si in zilele noastre. Prin descoperirea figurinelor de lut, de la Carna-Craiova, din epoca bronzului, s-au constatat in imbracaminte elemente ce corespund costumului romanesc.
  • 6. 6 Graitoare este piesa din spate (de la brau in jos) si anume opregul care astazi se poarta in Banat, pe care se intrezaresc franjurile. Documente ale originii portului nostru sunt si unele insemnari literare si istorice, unele opere de arta. Astfel, in zugraveala de pe biserici se vad adeseori si ctitorii, tarani imbracati in costum popular romanesc. Imagini ale portului nostru gasim de asemenea in unele fresce si pe unele porti ca la Episcopia de Ramnicu Valcea, pe a carei poarta de la intrare se vede o fecioara in ie traditionala, zavelci si poale. Picturile de lemn sau pe sticla infatiseaza de asemenea elemente ale costumului romanesc. Toate aceste marturii care s-au pastrat de-a lungul timpurilor sunt adevarate documente ala originii si continuitatii ale romanilor pe pamantul vechii Dacii. Definiția portului popular De obicei prin portul popular romanesc se intelege imbracaminte taranilor din sate, formata in cadrul unei colectivitati restranse, avand materialul si modelele de croit aceleasi, pastrandu-si originalitatea, cu un ritm lent de schimbare, fara interventia directa a modei, cu o etnicitate si expresivitate de manifestare proprie. Acest articol este menit sa ofere o imagine globala a costumului popular din aceasta parte a tarii, aducand unele precizari asupra tipologiei sale, aprofundand unele fenomene nu numai asa cum reies din documentele existente ci si din realitatile etnografice locale. In acest sens am tinut cont ca evolutia istorica a acestui port popular romanesc este strans legata de dezvoltarea economico-sociala a acestor plaiuri. La descrierea evolutiei pentru portul popular romanesc s-a avut in vedere, ca de-a lungul istoriei, intre Moldova si Transilvania s-au statornicit si dezvoltat legaturi multiple: economice, politice si culturale, care s-au impletit in variate chipuri. La nivelul economiei si vietii traditionale taranesti, aceste legaturi au avut un caracter permanent, manifestandu-se pe diferite planuri. In acest sens subliniem incadrarea costumului romanesc in tipologia costumului femeiesc cu fota, denumit aici ca si in Moldova "catrinta" si acelui barbatesc cu cioareci - itari incretiti pe picior si a sumanului cu falduri. Costum popular de femei La costumul moldovenesc femeiesc cunoastem stergarul alb care se serveste la acoperirea capului, camasa lunga intr-una - mai demult - cu poalele separate, mai recent - imbracate direct pe corp, dat fiindca in portul popular romanesc nu exista rufarie. Costumul transilvanean de pe aceste meleaguri se deosebeste in componenta de cel moldovenesc prin faptul ca nu are brau, iar in locul catrintei se poarta doua "zadii" (piese dreptunghiulare), ce se prind perpendicular de talie in fata si in spate. Stergarul alb de cap a fost demult inlocuit cu naframa procurata din comert. Sumanul si piesele din piele sunt in schimb aceleași.
  • 7. 7 Costum popular bărbați Spre deosebire de cel femeiesc, costumul barbatesc are o componenta unitara, camasa este aranjata peste pantaloni "cioareci" , "itari" care se poarta cu creturi, iar cu "serparul" sau "chimirul" se incinge mijlocul peste camasa. celelalte piese care il alcatuiesc sunt asemantoare cu costumul femeiesc. Daca unele elemente componente cum sunt: fusta femeiasca, cioarecii, croiala camasii barbatesti au suferit unele schimbari, materialul de baza a ramas in schimb acelasi. Modificari importnate si-au pus pecetea pe sort, pe vesta barbateasca, precum si pe modul de ornamentare si coloritica lor. Portul popular romanesc de astazi are un caracter nemijlocit sarbatoresc. Dezvoltarea costumului popular in zilele noastre stagneaza, datorita in primul rand schimbarii functionalitatii sale. De altfel, portul popular romanesc actual constituie o varianta reusita a celui traditional, dar in concordanta cu pretentiile contemporaneitatii. Bibliografie : Costumul national – o varietate de stiluri, simboluri si folclor – Blog – IE Nationala
  • 8. 8 IMPORTANȚA PORTULUI POPULAR ROMÂNESC LA ROMÂNI prof. Schipor Nicoleta Adriana Colegiul Andronic Motrescu Portul popular este marcă a identităţii culturale românești, simbol care ne reprezintă alături de simbolurile de stat, stemă, drapel, blazoane, fiecare popor păstrând un ansamblu vestimentar propriu, ca unul din cele mai vechi însemne. Portul popular este emblema identităţii noastre naţionale. Dincolo de faptul că povestește despre modul cum munceau, din ce își confecţionau hainele strămoșii noștri și cum le înfrumusețau, identificăm pe ie sau pe cămașa noastră bărbătească pomul vieţii și coarnele bourului, și azima, și multe alte semne care vin încă din perioada dinaintea apariţiei scrisului nostrum. Portul popular românesc își găsește rădăcinile în portul strămoșilor noștri traci, geți și daci și se aseamănă cu cel al popoarelor din Peninsula Balcanică, desigur cu deosebirile care constau în amănunte decorative și colorit. În decursul istoriei, structura și evoluția costumului popular românesc și-a păstrat nealterate caracteristicile esențiale. Sărbătoarea națională Ziua Portului Popular constituie o pledoarie pentru tradițiile noastre de secole de a purta veșminte tradiționale. Această inițiativă și-a găsit reflectarea prin numeroasele evenimente organizate de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării în localitățile din Republica Moldova, în diasporă, precum și ca element al diplomației culturale, expoziții tematice în Franța (Strasbourg și Paris), Polonia, China, Italia, etc. Ia este un simbol al românilor, o modalitate de evidențiere a existenței și continuității poporului român. Nu putem vorbi despre ia românească decât raportându-ne la primele informații pe care le avem în istorie, despre apariția acesteia, care ne spun că, cea mai veche cămaşă ce poate fi încadrată în această categorie a iilor tradiționale, este un tip de ie sau cămașă întreagă, care avea o parte superioară continuată de una inferioară şi, poale. Ulterior, apar informații despre ia sau cămaşa cu altiţă. Abia mai târziu, apare ia sau cămaşa cu platcă. Evoluţia progresivă a materialelor din care a fost confecţionată ia românească, este şi ea cunoscută. Au început cu inul, cânepa, ulterior ivindu-se, bumbacul, borangicul si mătasea. Ceea ce nu se ştie cu exactitate, este momentul în care a apărut acest port, de fapt, momentul apariției iei de astăzi. Informațiile existente, bazate pe surse istorice, evidențiază
  • 9. 9 faptul că acest tip de îmbrăcăminte ar fi fost prezent printre obiectele de vestimentație purtată încă din perioada culturii Cucuteni (5500-2750 i.Hr.). În această perioadă, ia este de fapt acea cămaşă tradiţională românească, folosită pentru zile de sărbătoare și confecţionată dintr-o pânză albă, împodobită la gât și pe piept cu mărgele. Aceasta avea, aproape întotdeauna, la mâneci, bogate broderii. Îmbinarea culorilor în realizarea motivelor, aproape întotdeauna diferite si diverse, în funcţie de vârsta, dar şi de evenimentul la care urma să fie purtată, reliefează măiestria uimitoare a creatorului. Astfel, găsim, frumos conturate, motive geometrice, inspirate din natură sau impresionante motive stilizate, motive florale complexe sau simboluri religioase care unesc orizontalul cu verticalul, pe noi cu Divinitatea. Dacă analizăm ia tradițională românească, vom găsi, frumos și unic conturate, simboluri profunde, elemente ce vorbesc despre soare și stele, despre pământ și flori, despre etape din existența umană sau etape din existența unui popor întreg. Vorbesc despre divinitate, dar și despre legătura minunată dintre om și natură, despre lupta dintre bine și rău, o luptă permanentă în care triumfă întotdeauna binele. Vorbesc despre iubire și respect, despre HORA românească, ca joc al românilor, ceea ce ne creează un puternic sentiment de înrudire, despre momente vesele și fumoase ale vieții, despre familie și valorile acesteia. Vorbesc nu numai despre viață ci și despre moarte, despre trecerea spre lumea de dincolo. Vorbesc despre succesiunea anotimpurilor, despre raportarea noastră, a oamenilor, la pământ și la cer. Vorbesc despre trecut și viitor. Vorbesc despre valoare și nonvaloare. Vorbesc despre noi, cu bine și rău, cu tot! Trebuie menționat faptul că, de-a lungul timpului, ia românească a fost un element care a fascinat pictori, fotografi, personalităţi şi designeri din ţară şi de peste hotare. Principesa Ileana, Principesa Elena, Regina Maria, sunt printre personalitățile regale care au purtat cu mândrie portul popular românesc. Dintre toate, cea care a transformat ia într-un stil vestimentar personal, a fost Majestatea Sa Regina Maria (regină a României, principesă de Edinburg, de Saxa – Coburg şi Gotha). De la apariția ei şi până în prezent, ia românească a fost, este şi ar trebui să rămână, un element care să fie admirat și apreciat nu numai în țară dar și în afara ei, ceea ce se şi întâmplă, de altfel. Pictorul francez Henri Matisse pictează în 1940 “La blouse roumaine”, inspirat de colecţia de ii primite de la pictorul român Theodor Palladi. Picturile lui Matisse se vor transforma în sursă de inspiraţie pentru casa de modă Yves Saint Laurent, care a integrat ia într-o colecţie de haut-couture, in 1981. În anul 2006 un alt vestit designer, Jean Paul Gaultier, dedică o colecţie întreagă portului tradiţional românesc. În anul 2008, Oscar de la Renta foloseşte imprimeuri şi texturi inspirate din ţinuta populară românească. În anul 2011, Philpippe Guilet dedică o colecţie “100% couture, 100% modernă, 100% românească cu artizani si artişti români“, României.
  • 10. 10 Şi, dacă ia românească, a fost una dintre sursele de inspiraţie care au contribuit la diversitatea modelelor vestimentare ale unor mari creatori de modă, de talie mondială, nici designeri români nu au ignorat-o! Aceștia, mai frecvent parcă în ultima perioadă, au inclus elemente ale portului tradiţional românesc, ale iei în special, în creaţiile lor. Printre ei, am putea enumera pe Ingrid Vlasov, Adrian Oianu, Valentina Vidraşcu, Andra Andreescu. Fără a greși, putem afirma ca aceștia, și alții asemenea lor, sunt demni de admiraţie și respect, deoarece, conduși de un puternic spirit naţional, au creat minunate ţinute moderne, impregnate de elemente tradiţionale româneşti. În același sens, condusă de puternicul sentiment național, în anul 2013, o comunitate constituită prin intermediul reţelei de socializare facebook (denumită “La Blouse Roumaine”), reuşeşte să creeze un eveniment special, declarând ziua de 24 iunie, “Ziua Universală a Iei“, zi în care femeile românce, sunt îndemnate a purta ie, indiferent în ce colţ al lumii s-ar afla. Așa cum apar informațiile din perioada respectivă, ziua de 24 iunie, nu a fost aleasă întâmplător, deoarece această zi a fost denumită “ziua de Sânziene”. O sărbătoare asociată cultului recoltei, vegetaţiei si fertilitaţii, dar şi soarelelui. Sărbătoarea vine din vremuri îndepărtate, cu rădăcini într-un străvechi cult solar. Ia românească a devenit un element plăcut, elegant şi sofisticat, prezent în garderoba a cât mai multor femei. Dacă odinioară, aceasta era purtată, doar în completarea costumului tradiţional românesc, azi, încercăm să împletim istoria cu prezentul, accesorizând ia românească la piese vestimentare moderne. Ba chiar mai mult, ia românească devine piesa principală a oricărei ţinute, reprezentând un adevărat motiv de bucurie, purtarea acesteia. Costume populare româneşti (Sursa: http://ciobanasul.ro/?p=934) Fără a greși, pot afirma cu toată convingerea că portul nostru românesc reprezintă emanaţia esenţei spiritualităţii sufletului poporului, deschis în faţa celor ce doresc să-i simtă
  • 11. 11 pulsul, să-i desluşească şi să-i aprofundeze tainele cu vechime milenară. Elemente de bază al culturii spirituale și materiale, straiele populare oferă referințe directe despre modul de viață, gândire și activitate al înaintașilor, dar și despre puterea lor creatoare, credința lor și modul ei de manifestare. De aceea, portul popular rămâne o emblemă a identității românești, reverberație a credinței strămoşeşti. Importanţa portului naţional la români Prof. Catrina Anca Mirela Liceul Tehnologic Topoloveni, Argeş Cea mai veche mărturie iconografica a portului popular tradițional romanesc este reprezentata de figurine ceramice din zona Craiovei, datând din neolitic și despre care cercetătorii considera că reproduc decorul costumului popular. Portul popular românesc își găsește rădăcinile în portul strămoșilor noștri traci, geți și daci și se aseamănă cu cel al popoarelor din Peninsula Balcanică, desigur cu deosebirile care constau în amănunte decorative și colorit. În decursul istoriei, structura și evoluția costumului popular românesc și-a păstrat nealterate caracteristicile esențiale. Astfel, de-a lungul timpului, elementele principale distinctive ale costumului popular românesc au rămas cămașa (piesa de baza), purtată atât de bărbați, cât și de femei (sub denumirea de ie populară sau tradițională), ițarii (specifici costumului popular bărbătesc) și fota sau catrința (prezente în portul tradițional al femeilor). Alte piese vestimentare românești includ, de asemenea, sarica, dar și pieptarul, confecționat din piele de animal, sau căciula influențată de daci – toate acestea fiind specifice sezonului rece. Portul românesc, ca trăsături generale are aceeași asemănare pe tot cuprinsul țării, având desigur deosebiri de amănunte, cu schimbări de formă, croială sau doar de modul de folosire a pieptănăturii și a podoabelor. El are ca trăsătură esențială unitatea în varietate, diferitele costume fiind caracteristice regiunilor și zonelor respective. Portul popular reprezintă una dintre formele de cultură ale unui neam, un „templu la purtător”, o parte din istoria și devenirea unei nații. În cazul românilor, costumul popular este, fără doar și poate, unul dintre punctele de reper, atunci când ne referim la identitate, la valorile noastre naționale. De aceea, portul popular rămâne o emblemă a identității românești, reverberație a credinței strămoşeşti. Portul românesc, ca trăsături generale are aceeasi asemanare pe tot cuprinsul ţării, având desigur deosebiri de amănunte, cu schimbări de formă, croială, sau doar de modul de folosire a pieptănăturii şi a podoabelor. El are ca trăsătură esenţială unitatea în varietate, diferitele costume fiind caracteristice regiunilor şi zonelor respective. Pornind de la materiile prime produse în gospodăriile ţăranilor, portul popular
  • 12. 12 românesc a dovedit şi confirmat măiestria ţăranului român, în brodarea şi ornarea ţesăturilor, dar şi în obţinerea culorilor vegetale. Cu răbdare, pricepere şi simţ artistic, femeile au creat haine ce îşi păstrează spectaculozitatea şi în prezent, ia populară românească fiind model de inspiraţie pentru marii creatori de modă, obiectul de vestimentaţie fiind purtat depersonalităţi internaţionale, ce activează în domenii diverse. Într-o primă etapă hainele tradiționale au cunoscut o diferențiere față de cele ale popoarelor vecine, creându-se, concomitent, stiluri și motive diferite pentru zonele țării, dar și cromatici/modele pentru categorii de vârstă, sociale etc. În a doua etapă, care a avut loc în plină dezvoltare economică și industrială, materialele industriale au înlocuit textilele casnice. Totodată, au apărut piese cu influență orășenească: de exemplu, marama alba a fost înlocuita de năframă. În a treia etapa, portul popular a început sa fie înlocuit treptat de hainele „orășenești” și sa nu mai fie purtat în mod regulat, la treburile casnice. Astăzi, portul popular se folosește pentru valorificarea tradițiilor artistice, dar și la evenimente sau sărbători locale din regiunile unde se păstrează datini și obiceiuri străvechi Chiar dacă, la început, materiile prime se produceau în gospodăriile țărănești, iar tehnica era una modestă, modelele realizate erau de o măiestrie artistică uimitoare. Predominau ornamentele și broderiile din fire colorate în culori vegetale. De asemenea, erau folosite materiale tradiționale precum bumbacul, inul, cânepa, borangicul (cel puțin în ultimii 200 de ani) și lâna. Cămășile erau croite din pânză de in, cânepă sau bumbac, țesute în două ițe, iar ițarii se croiau din două sau patru ițe. În general, pânza cu fir gros era folosită în Transilvania și Moldova, în timp ce în zone precum Oltenia, Dobrogea sau Muntenia, firul era subțire și trebuia răsucit. Costumul popular era diferit de la o regiune la alta, dar și în cadrul aceleiași zone. Diferențele apărute depindeau de profesie, ocazie, anotimp, sex și vârstă. De exemplu, piesele folosite pentru lucrul câmpului erau simple, fără ornamente. La femei, diferența majoră era găteala capului, pentru a deosebi tinerele de femeile căsătorite. De regulă, costumul popular femeiesc era format din cămașă, poală și piesa de la brâu în jos (care varia de la o regiune la alta). Aceasta se numea, în funcție de zonă, „catrință”, „vălnic”, „opreg” sau „fotă” și era țesută din lână cu ornamente mai simple sau mai complexe, în funcție de ocazie. Găteala capului era compusă din maramă, năframă, ceapsă ori cunună. Indiferent de materialul folosit (in, cânepă, lână), predomina culoarea albă. Costumul popular bărbătesc, prin comparație, era mult mai simplu. Portul era format dintr-o cămașă lungă, în estul și sudul țării, și ceva mai scurtă, dar mai largă, în vest și nord, croită din pânză sau postav țesut în casă. Brâul și chimirul din piele erau așezate peste cămașă. În sezonul rece, peste brâu se mai punea o haină de postav cu ornamente frumoase sau cojoace din piele și pieptare. Tot iarna sau la munte, se mai purtau sarica sau căciula, cu motive care aminteau de portul dacic. Ornamentele erau simple și inspirate din natură: păsări, animale, flori. În costumele populare, exista un echilibru în cromatică, iar culorile
  • 13. 13 sobre erau combinate armonios cu nuanțe de roșu, cafeniu închis, albastru, verde și violet. În general, femeile tinere purtau costume viu colorate, bărbații – cel mult 2-3 culori, iar vârstnicii purtau ținute închise la culoare. Indiferent de zona țării, costumul popular îmbina aspectul practic cu ornamentele spectaculoase, modelele inedite și inspirația luată, de cele mai multe ori, din natură. Portul popular romanesc de astazi are un caracter nemijlocit sarbatoresc. Dezvoltarea costumului popular in zilele noastre stagneaza, datorita in primul rand schimbarii functionalitatii sale. De altfel, portul popular romanesc actual constituie o varianta reusita a celui traditional, dar in concordanta cu pretentiile contemporaneitatii. Istoria iei din satul Costuleni profesor Solomon Ecaterina Școala de Arte Plastice „Raisa Cojocaru”, Ungheni, Republica Moldova profesor Goian Eudochia director artistic Casa de Cultură Costuleni, Republica Moldova Firul un ei povești - ia de la Costuleni. Dacă știm să o ascultam, IA ne vorbește, ne va spune o poveste. Povestea unei fetițe de 14 ani care se numea Irina Cibotaru. Astfel din mărturiile Verei Cibotaru(a.n.1922) împreună cu sora ei Irina Cibotaru(a.n.1923) și alte fete din sat la lecțiile de menaj din cadrul școlii și-au cusut ie pe care trebuiau să le poarte la școală, două din ele s-au păstrat până în prezent. După Marea Unire românii au comunicat altfel și s-au mișcat între granițe mai mult decât oricând până atunci și atunci începe readucerea la viață a costumului național. În contextul construirii identităţii naţionale, având ca modele de inspiraţie costumele vechi, păstrate în patrimoniul familiilor, se acorda tot mai multă atenţie confecţionării costumului naţional cu ajutorul elevilor din şcoli, participanţilor la activităţile desfăşurate în căminele culturale şi cel al societăţilor culturale. Este primul pas întreprins de instituţii pentru întreţinerea memoriei sociale prin protejarea portului popular, al folclorului în ansamblul manifestărilor sale. În acest context au fost confecționate cămăși, ii,catrințe și alte elemente ale costumului tradițional care au ajuns până la noi și astăzi. Dacă știm să o ascultam, IA ne vorbește, bunicile și străbunicile noastre au utilizat din cele mai vechi timpuri acul și ața pentru a scrie pe pânză povești. Modelele cusute nu sunt simple ornamente, ci reprezintă simboluri și idei ce pot fi citite de către cei care cunosc acest limbaj vizual. Odinioară, fetele începeau să coasă în jurul vârstei de 5 ani. Ele stăteau pe lângă mamele și
  • 14. 14 bunicile lor și începeau să lucreze alături de ele, de mici, astfel încât timp de multe generații, semnele cusute, culorile și regulile s-au transmis. În fiecare familie, mamele aveau și rolul de a transmite fiicelor lor secretele cusăturilor și tâlcul motivelor cusute, iar bunicile erau reperul cel mai înalt de calitate datorita experienței acumulate în decursul anilor. În cazul nostru fetele au avut norocul să fie instruite Femeile își produceau singure în trecut acasă tot ce le era necesar pentru a-și îmbrăca familia, de la pânză și până la produsul finit. Ele cultivau în jurul casei inul și cânepa din care făceau apoi cămășile de sărbătoare (iile) și pe cele de lucru. Cele de sărbătoare erau din pânza de in, recunoscută pentru calitățile ei termoizolante, iar cele de lucru erau din pânza de cânepa, care rezistă mai mult în timp. Inițial pentru cusut era utilizată Lâna care s-a aflat dintotdeauna în jurul gospodăriilor, mătasea a venit mai târziu, iar bumbacul sau mulineul abia în timpurile moderne. Croiala iei are la bază bucăți dreptunghiulare de material, îmbinate în funcție de nevoi și încrețite la gat. Datorită acestei croieli, nici o bucățică de material nu este risipită, cămașa poate fi adaptată astfel încât femeia să devină mamă, să alăpteze, și în tot acest timp să-și ajusteze silueta. Cămășile erau compuse pentru a fi ușor descompuse la nevoie, iar părțile care se uzau mai repede să poată fi înlocuite. Femeia avea grijă ca ia să fie ca un scut de protecție, de apărare de relele nevăzute (deochiul și duhurile necurate, de pildă). Astfel, cusăturile au apărut pe cămăși în primul rând în zonele considerate vulnerabile: umăr, gât, cot, încheietura mâinii, gura cămășii, zonele în care pânza era tăiata sau îmbinată. Prima cusătură care a apărut pe IE a fost cea de la umăr, acolo unde mâneca se unea de restul cămășii și avea forma unei benzi decorative care sublinia îmbinarea mânecii, într- un loc considerat vulnerabil. Ulterior, această bandă decorativă a fost repetată de câteva ori și astfel a devenit ALTIȚĂ. Altița este în credința populară reprezentarea cerului. În altiță, pe umeri așadar, regăsim elementele cerului: SOARELE, care ne dă căldura, lumină, viață, fără el nu am exista, STELE, CONSTELAȚIILE care ne călăuzesc drumurile în viață, PASĂRILE, FLUTURII șamd. Altița se făcea de cele mai multe ori dintr-o bucată separată de pânza, mai îngustă decât restul mânecii, pentru că presupunea multă muncă (deoarece cusătura altiței era cea mai bogata), iar la nevoie putea fi refolosita la o alta cămașa, după ce cea veche se uza. Sub altiță se află ÎNCREȚUL: el reprezintă PĂMÂNTUL. Realizat printr-o tehnică specială de cusut, unică, el poartă motive specifice, feminine, legate de fertilitate, în special romburi și variații de romburi, unghiuri. Încrețul a fost cusut în nuanțe de la alb la negru, trecând prin galben, ocru și brun. Încrețul a apărut tot din considerente practice: în trecut nu exista elastic, iar el are un rol asemănător acestuia, legând altița care era mai îngusta de restul mânecii, croită mai larg pentru a fi mai comodă. Din încreț /pământ curg la vale RÂURII de pe mâneci cu motive vegetale: spice, vrejuri,
  • 15. 15 ramuri cu boboci, cu flori, pomul vieții șamd. Femeile se jucau cu proporția modelelor, cu densitatea râurilor și culorile folosite astfel încât să obțină silueta care le avantaja. Pe pieptul cămășilor se găsesc alți râuri, care sunt mai bogați la iile de vara și la cele din sudul țării noastre, pentru că în nordul țării, acolo unde este mai frig, femeile purtau bundița care acoperea cămașa pe piept și pe spate. Fiecare ie era unică, precum scrisul de mână: aceleași motive cusute vor arăta diferit pe două cămăși, fiecare mână își pune amprenta altfel asupra pânzei și a semnelor cusute pe eaÎn perioada modernă, în special în ultimii 100 de ani, povestea scrisă pe IE s-a pierdut încet-încet, motivele și-au pierdut înțelesul, vechile reguli de compoziție au fost încălcate, uitate, aproape pierdute. A fost o perioada (anii 1930-1950) în care, pierzându-se povestea, s-a insistat pe materiale scumpe și noi, pe tehnici migăloase, iar compoziția s-a orientat către noutățile vremii. Apar iile cu ornamente bogate, dar sărace în sensuri. Cea mai tristă însă este bluza de inspirație tradițională, cusută în perioada comunistă, dar de care nu am scăpat nici acum, cusută în centrele de meșteșuguri care le-au continuat pe cele interbelice înființate de reginele noastre sau de marile doamne ale acelei epoci. Ele sunt produse de serie, optimizate pentru a fi lucrate repede, spornic și ieftin. Aceleași modele se repeta peste tot, sunt cusute mare și lăbărțat, apare mâneca scurtă, răscroiala, cromatica stridentă. Dispare unicitatea, specificul regional, creativitatea, amprenta fiecărei femei și rezultă un fel de « uniformă » cum era cea de șoim al patriei și cea de pionier… Acestea sunt « iile » pe care le găsiți astăzi în artizanat, în centrele tradiționale precum cel de la Breaza, le găsiți vândute în Aeroportul Henri Coandă ca fiind « tradiționale », le vedeți promovate de ansamblurile folclorice. Argumentul suprem este că sunt cusute manual. Nu, nu orice lucru cusut manual este valoros, nu orice bluziță cusută manual se poate numi IE. Ar fi păcat ca această poveste transmisă și îmbogățită timp de sute de generații să se piardă tocmai acum. Este atât de important să o recuperăm, să o respectam și să o transmitem mai departe. Iile noastre și-au câștigat locul binemeritat în marile muzee de textile și etnografice ale lumii, putem să mergem să le vizitam, putem să vedem fotografiile lor, putem să le comparam cu ceea ce ne propune în zilele noastre artizanatul. Și cel mai important, putem pune mana pe ac și pe ață ca să lăsam scrisă mai departe această poveste. Povestea acestor cămăși are o continuitate admirabilă ea este un simbol al tradiției de ieri și de azi, este o motivare pentru tânăra generație de a reveni la origini. Cu regret secretul semnelor cusute sau povestea scrisă cu acul s-a pierdut încet-încet, motivele și-au pierdut înțelesul, dispare unicitatea, specificul regional, creativitatea, amprenta fiecărei femei. Ar fi păcat ca această poveste transmisă și îmbogățită timp de sute de generații să se piardă tocmai acum. Pentru a ne spune povestea nu ne rămâne decât a pune mâna pe ac și pe ață ca să lăsam scrisă mai departe această poveste frumoasă.
  • 16. 16 Învăţătoarele şi portul românesc tradiţional Profesor Lepădatu Corneliu Şcoala Gimnazială nr. 1 Rasova, judeţul Constanţa După dobândirea independenţei de stat a României în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, portul popular - marcă a identităţii naţionale româneşti - a fost adoptat cu entuziasm de către intelectualii satelor (învăţători, primari, preoţi, notari) datorită pitorescului său. În anul 1882 s-a elaborat şi dat publicităţii un ,,Regulament pentru stabilirea portului învăţătorilor şi învăţătoarelor şcoalelor din ţară“. Chiar în primul articol al regulamentului se hotăra: ,,Costumul naţional devine obligatoriu pentru toţi învăţătorii şi învăţătoarele şcoalelor săteşti din ţară, fie ale statului, fie ale judeţelor, fie ale comunelor“. Se recomanda ca pentru confecţionarea costumului naţional să se ţină seama de ,,obiceiul locului“, mai simplu pentru zilele de lucru şi mai înflorat pentru zilele de sărbătoare. Datorită adoptării acestui regulament, cadrele didactice de la sate se întreceau în procurarea şi purtarea unor costume naţionale cât mai frumoase, specifice anumitor zone ale ţării. Excelau în acest sens învăţătorii suceveni şi musceleni. Conform regulamentului, pe timp de vară, învăţătoarele purtau: cămaşă de pânză de in sau de cânepă, pieptar fără mâneci, mintean cu mâneci, încingătoare de bete lucrate la ţară (sau brâuleţ roşu de lână fină), o fustă de lână subţire de o singură culoare „după cum se poartă în partea locului sau în celelalte regiuni din ţară“ şi pestelcă de pânză albă „numai de la genunchi în jos“. Fusta cu pestelca erau purtate în zilele de lucru. Fusta albă de pânză de cânepă ori de in însoţită de o catrinţă cu două fote urma a fi purtată mai mult de sărbători.Marama sau vâlnicul cu care învăţătoarele îşi acopereau capul trebuia să fie cât mai simplu pentru zilele de lucru, din pânză fină de in, iar cu ocazia sărbătorilor putea fi şi de borangic. Se preciza faptul că „domnişoarele învăţătoare nu vor purta maramă“. Pe timpul iernii, regulamentul prevedea purtarea aceloraşi pânzeturi şi veşminte de vară, „cu diferenţa de a fi unele mai groase şi căptuşite sau îmblănite“, la care se adăugau: pieptar, cojocel sau bundiţă fără mâneci, manta cu mâneci ţesută în casă, lungă până jos şi cu glugă fină sau uşor de purtat. Se stabilea ca încălţămintea pentru vară să fie ghetele fără bretele de elastic, „ci încheiate dinainte cu şiret de lână colorat“, iar pentru iarnă pot avea şi cizme cu carâmbi. Atât la ghete cât şi la cizme tocurile trebuiau să fie potrivite. În concepţia lui Spiru Haret, ministrul reformator al învăţământului la cumpăna secolelor XIX-XX, învăţătoarea avea datoria unei comportări exemplare în lumea satului. Totuşi, ministrul observa că unele învăţătoare, prin vestimentaţia afişată, constituie un exemplu negativ pentru sătencele care au început să renunţe la costumul lor tradiţional şi au preluat costumul de la oraşe. O circulară a ministrului din 25 august 1902 recomanda învăţătorilor să adopte „costumul sătenilor, de care nu se cuvine a fi deosebiţi prin îmbrăcămintea lor“. Era interzis
  • 17. 17 învăţătoarelor să poarte „îmbrăcăminte luxoasă şi pretenţioasă, care face să se piardă la ţară portul naţional şi deprinderile de economie şi simplicitate“. În cadrul orelor de lucru manual pentru fete, pe lângă materia prevăzută în programa şcolară, elevele învăţau să confecţioneze costume naţionale. Astfel, în judeţul Constanţa în anul 1902, se remarcau în predarea lucrului manual, prin lucrările realizate de eleve, învăţătoarele: Eleonora Predescu de la şcoala din localitatea Carol I, Sevasta Vintilă de la Topalu, Victoria Nedelcu de la Cartal, Iulia Cornescu de la Caramurat. Totodată, la o inspecţie în comuna Topalu, prefectul judeţului Constanţa, Scarlat Vârnav constata că toţi copiii din şcoală, băieţi şi fete, erau îmbrăcaţi în costume naţionale. În raportul de la sfârşitul anului şcolar 1902/1903, revizorul şcolar al judeţului Constanţa, Paul Paşa, menţionează că învăţătoarele din comunele: Carol I, Almalău, Caramurat, Dăeni, Rasova, Topalu, Satu Nou, Parachioi, Cartal, Boasgic şi Băltăgeşti au obţinut „rezultatul cel mai bun“, lucrând cu elevele diferite costume naţionale. Acelaşi revizor şcolar, în raportul referitor la situaţia şcolilor din judeţul Constanţa la finele anului şcolar 1903/1904, sublinia că costumele naţionale au început să se bucure de atenţie. Dacă până în ultimii ani predominau costumele bugare şi fesurile turceşti, „astăzi portul nostru naţional e purtat cu mândrie de femeile, fetele şi învăţătoarele din următoarele comune: Carol I (învăţătoare Eleonora Predescu), Caramurat (Iulia Cornescu), Parachioi (Olimpia Negrescu), Şiriu (cătunul Cartal, învăţătoarea Victoria Nedelcu), Rasova (Paraschiva Bindea), Almalău (Smaranda Popescu), Dăeni (Elena Ionăşescu), Topalu (învăţătoarea suplinitoare Sevasta Vintilă), Palaz (cătunul Anadolchioi, învăţătoarea Maria Costin), Caramurat (Elena Minculescu), Cocargea (Ecaterina Ionescu), Mahmut Cuius (cătunul Caciamac, învăţătoarea suplinitoare Lucreţia Florescu), Cicrâcci (învăţătoarea suplinitoare Eufrosina Dracopol), Taşpunar (cătunul Băltăgeşti, învăţătoarea suplinitoare Lucreţia Ionescu)“. BIBLIOGRAFIE Arhivele Naţionale ale României, Serviciul Arhive Naţionale Istorice Centrale, Fond Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dosar 105/1903, f. 71v. ANR, SANIC, Fond Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dosar 136/1904, f. 57. Adăniloaie, N., Istoria învăţământului primar (1859-1918), Editura Cris Book Universal, Bucureşti, 1998, p. 156. Colecţiunea legilor, regulamentelor, programelor şi diferitelor decisiuni şi disposiţiuni generale ale acestui departament de la 1864-1901. Adunată şi publicată sub îngrijirea lui C. Lascăr şi I. Bibiri, Imprimeria Statului, Bucuresci, 1901, p. 376-377. Scarlat Vârnav, Situaţiunea generală a judeţului Constanţa la începutul anului 1903: Expunere, Tipografia „Aurora“ fraţii Grigoriu, Constanţa, 1904. P. 130-131. Spiru C. Haret, Raport adresat M. S. Regelui asupra activităţii Ministerului Instrucţiunii Publice şi al Cultelor, Inst. de Arte Grafice „Carol Göbl“, Bucuresci, 1903, p. 250, 358.
  • 18. 18 Când port ie elev Vâlceanu Gianina, clasa a III – a Liceul Tehnologic N. Stoica de Hațeg Mehadia, Caraș- Severin Prof. Trepăduși Maria Elena Când port ie Mă simt o zână Și toate stelele Mă țin de mână. Pe ia mea sunt florile Cerul și apele Stelele, razele Lanul cu grânele. O pun la loc de cinste O prețuiesc și o iubesc Este veșmântul preferat La sărbători purtat. M-am îmbrăcat în ie elev Drăghicescu Ioana, clasa a III -a Liceul Tehnologic N. Stoica de Hațeg Mehadia, Caraș- Severin Prof. Trepăduși Maria Elena Dulce, dulce, Românie Mândră sunt că sunt la școală Și m-am îmbrăcat în ie E costumul meu de gală. Mai mulți maci și viorele Mi-a cusut mama pe ie Dar și alte floricele Exact cum îmi place mie. Ia mea-i fără pereche Este podoaba de vară Ca un cercel în ureche N-o găsești în altă țară.
  • 19. 19 Portul popular elev Gherasim Stefania, clasa a VIII-a Şcoala Gimnazială „Dragoş Marin”, Ştefan cel Mare Judeţul Călăraşi coord. bibl. ing. Iliuţă Adriana Portul popular e tradiție și culoare, Un iz de istorie, o mândrie de oameni, Un semn distinctiv, o legătură cu trecutul, O podoabă care se poartă cu demnitate. Cămăși brodate, fuste colorate, Sumane și opinci, unicitatea unui loc, Muncă și talent, îndemânare și răbdare, Toate într-un port ce ne leagă de neamul nostru. Culoarea și textura, formele și simbolurile, Toate spun povestea unui sat, a unei comunități, O istorie păstrată cu dragoste și tradiție, În fiecare cusătură și în fiecare detaliu. Portul popular e o carte de vizită, O privire asupra unui neam și o cultură, O amintire a celor care ne-au precedat, O tradiție vie care se transmite mai departe. Portul popular e mai mult decât o haină, Este o poveste, o cultură, un simbol de identitate, Un patrimoniu al unui popor, un patrimoniu al lumii, O comoară pe care trebuie să o păstrăm mereu.
  • 20. 20 Mȃndria satului elev Săcrieriu Anamaria, clasa a VIII-a Şcoala Gimnazială „Dragoş Marin”, Ştefan cel Mare Judeţul Călăraşi coord. bibl. ing. Iliuţă Adriana În satul meu, de la cȃmpie , Se păstrează tradiția cu multă speranță, Costumul popular, o comoară de preț, Transmisă din bătrâni în fiecare nouă generație. Femeile poartă ii brodate cu măiestrie, În culori vibrante și modele unice, Și fustele cu poale largi, de parcă sunt păsări în zbor, O viziune frumoasă a satului meu, pe care o ador. Bărbații nu se lasă mai prejos, Cu cizmele și opincile lor lucrate manual, Iar sumanele și căciulile îi fac să arate mândri și eroici, Un simbol al forței și al încrederii în ei. Costumul popular este mai mult decât o haină, Este un simbol al identității și al istoriei noastre, Păstrând o tradiție pe care o prețuim cu toții, Un legământ cu trecutul, cu neamul nostru. În fiecare cusătură, în fiecare detaliu, Se regăsesc îndemânarea și dragostea pentru tradiție, Păstrând astfel o comoară vie și încrezătoare, O comoară pe care o purtăm cu mândrie și onoare. În satul meu, costumul popular e mai mult decât o haină, Este un simbol al identității și al tradiției noastre, Un simbol al valorilor care ne definesc ca popor, Un simbol al unei moșteniri pe care o iubim și o prețuim cu dor.
  • 21. 21 Crăciunul și alte sărbători de iarnă românești profesor DAVIDHAZY ALINA Școala Gimnazială „N. Bălcescu”,Arad Crăciunul este prima sărbătoare din ciclul sărbătorilor de Anul Nou. În Romania, Crăciunul se sărbătoreşte după stilul nou la 25 decembrie, iar după cel vechi, la 7 ianuarie. În zona rurală nu există familie care să nu se pregătească pentru Crăciun. De sărbătorile Crăciunului, cel mai frumos obicei este colindul. Colindele sunt cântecele cu care copiii, tinerii sau chiar și oamenii maturi întâmpină venirea lui Hristos pe pământ. Proveniența cuvântului colind se regăsește în latinul calendae. Numele a fost dat de romani sărbătorilor păgâne de Anul Nou. În acea perioadă, copiii romanilor umblau din casă în casă și cântau “imne”. De-a lungul timpului datina latină a fost preluată și adaptată la religia creștină. Din cadrul ritualului colindelor fac parte cântecele de Stea, Vifleemul, Pluguşorul, Sorcova. Se joacă Vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatru popular, dansuri (căluţii, căluşarii). Între Crăciun si Bobotează (Botezul Domnului, 6 ianuarie) colindătorii umblau cu Steaua. Simbolismul acestui colind amintește de steaua care a vestit naşterea lui Iisus. Aceasta i-a călăuzit pe cei trei magi în a găsi ieslea în care s-a întâmplat minunea. În zilele noastre se merge cu steaua doar în prima și a doua zi de Craciun. Cei care umblă cu steaua cânta colinde, care amintesc de viața Domnului sau „ Steaua sus răsare” și „Trei crai de la răsărit”. Cântecele de stea românesti provin din diverse surse. Din lumea bizantină ortodoxă, din lumea bisericii catolice ori creațiile culturale ale neamului nostru. Steaua purtată cu ocazia colindelor se face din lemn uşor şi are mai multe colţuri. Se împodobeşte cu hîrtie colorată și are fixată la mijloc o iconiţă cu Maica Domnului şi Isus Hristos. Obiceiul împodobirii pomului de Crăciun s-a suprapus peste un vechi obicei al incinerării Butucului (zeul mort) în noaptea de Crăciun. Acest obicei simboliza moartea şi renaşterea divinităţii şi a anului la solstiţiul de iarnă. Obiceiul a fost atestat la români, aromâni, letoni şi sîrbo-croaţi. Tradiții și obiceiuri cu ocazia Crăciunului în România sunt foarte multe, ele diferind însă în funcție de zona folclorică.
  • 22. 22 Tradiții și obiceiuri în lumea rurală Prof. Topalu Daniela Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Delfinul Constanța Tradițiile și obiceiurile sunt valorile care ne certifică ca popor, rădăcini bine ancorate în istoria poporului român, popor chinuit, asuprit şi cotropit mărturie stând chiar istoria noastră. Tradiţiile şi obiceiurile din lumea rurală din România au o istorie bogată şi diversă cu variate influenţe culturale şi religioase. Deşi lumea rurală a României a fost afectată de modernizare şi urbanizare, mulți oameni încă păstrează tradițiile și obiceiurile străvechi și încearcă să le transmită mai departe. Aceste tradiții și obiceiuri sunt transmise din generație în generație și sunt menținute cu mare respect și entuziasm. Este foarte important să păstrăm și să respectăm aceste tradiții și obiceiuri deoarece ele ne ajută să înțelegem istoria și cultura noastră și ne conectează cu comunitatea noastră. Prin respectarea acestor tradiții și obiceiuri, putem contribui la menținerea diversității culturale, îmbogățirea patrimoniului cultural al României și dezvoltarea zonelor rurale. Aceste tradiții sunt legate de diferite aspecte ale vieții, cum ar fi religia, viața familială, agricultura, meșteșugurile tradiționale, vestimentație și gastronomia. În ceea ce privește religia, în lumea rurală românească există o serie de tradiții legate de sărbătorile religioase cum ar fi Crăciunul sau Paștele. Aceste sărbători sunt marcate de numeroase tradiții și obiceiuri. De Crăciun se obișnuiește să se meargă la colindat, obicei ce este păstrat în mare parte de către populația tânără a României, deși în trecut cetele de colindători erau formate din adulți și chiar familii întregi. Încă din ajunul Crăciunului încep pregătirile pentru colindat, colindătorii își pregătesc straiele de sărbătoare și traista în care urmează să fie transportate recompensele oferite de către gazde. Oamenii gospodari pregătesc casa pentru sărbătoare, iar gospodinele încing cuptoarele pentru a coace cei mai rumeni și mai frumoși colaci pentru colindători. În săptămâna Crăciunului sunt sacrificate animale din care mai apoi sunt pregătite mâncăruri gustoase ( cârnați, caltaboși, lebăr, tobă, sarmale), produse ce se vor găsi pe masa de sărbătoare din ziua Crăciunului. Urmează împodobirea bradului și apoi cea mai importantă parte a sărbătorilor din zona rurală este participarea la slujba bisericească pentru a primi așa cum se cuvine Nașterea Domnului atât în suflet cât și în casele românilor.Paștele, o altă sărbătoare foarte iubită de români vine și ea cu alte tradiții și obiceiuri, iar cea mai importantă este participarea la slujba bisericească de Înviere, prilej cu care românii se întorc în case cu Lumina Sfântă.
  • 23. 23 În ceea ce privește vestimentația, tradițiile și obiceiurile din lumea rurală românească sunt strâns legate de portul popular românesc. Fiecare zonă a țării are propriul său port popular, care se diferențiază prin culori, modele și elemente decorative specifice . Portul popular românesc este cunoscut pentru culorile vii și pentru detaliile elaborate, cere reflectă bogăția culturii și tradițiilor românești. În ceea ce privește viața familială, tradițiile și obiceiurile din lumea rurală românească sunt strâns legate de evenimentele familiale, cum ar fi nunțile, botezurile. În aceste ocazii, se organizează petreceri care durează toată noaptea iar muzica tradițională românească și dansul sunt elementele esențiale. De asemenea există obiceiuri precum spargerea paharelor în timpul petrecerii, care simbolizează unirea și armonia în familie. Când vorbim despre agricultură, tradițiile și obiceiurile din lumea rurală românească sunt farte importante și sunt strâns legate de ciclurile anuale ale lucrărilor agricole. Astfel, în timpul sărbătorilor de primăvară, se organizează tradiții precum Cucul, care simbolizează începutul lucrărilor agricole și speranța pentru o recoltă bogată. De asemenea există tradiții specifice legate de seceriș și treierat, precum și obținerea și conservarea produselor agricole. Meșteșugăritul ocupă un loc principal în ocupația oamenilor de la sate. Meșteșugurile tradiționale, cum ar fi olăritul, țesutul sau sculptura în lemn, acestea sunt încă practicate în zone rurale din România. Meșterii tradiționali sunt respectați și apreciați în comunitate, iar produsele lor sunt foarte căutate atât de români cât și de către turiștii care ne vizitează frumoasa țară. În cele mai multe cazuri meșteșugurile tradiționale sunt păstrate în familie și sunt transmise de la o generație la alta, reprezentând o parte importantă a patrimoniului cultural și artistic al României. Tradițiile și obiceiurile din lumea rurală românească sunt adesea asociate cu anumite mituri și legende. De exemplu, în munții Carpați există tradiția Vârcolacului, potrivit căreia în noaptea de Sfântul Andrei, oamenii sunt sfătuiți să nu iasă din case, doarece aceasta ar fi noaptea când vârcolacii se plimbă pe pământ. Printre cele mai cunoscute mituri românești se află, desigur, legenda Meșterul Manole, dar și Miorița. Acestea sunt două exemple care pot ilustra foarte bine credințele poporului românesc. Totuși, avem mai multe povești „de speriat copiii” care sunt într-adevăr, înfricoșătoare. Una dintre ele este Zburătorul, alături de legenda lui Traian și Dochia pe care o asociem mereu cu venirea primăverii. Pe când Zburătorul este conceput pentru a tenta femeile, pentru bărbați există legenda ielelor. Este fascinant să studiezi în detaliu toate miturile de la care a plecat un popor, să observi cum se descurcau cu problemele vieții de zi cu zi și cum mereu am avut nevoie de un „țap ispășitor” sau pe cineva care să ne îndrume. În mit se află sufletul unui întreg popor, esența acestuia.
  • 24. 24 Un alt aspect important al tradițiilor și obiceiurilor românești din lumea rurală este legat de gastronomie. Bucătăria tradițională românească este cunoscută pentru mâncărurile sănătoase și gustoase, care adesea sunt pregătite din produse locale și de sezon. Influenţa străină a modelat în timp identitatea bucătăriei româneşti. Astfel, influenţa străină - greacă, turcă, rusă, bulgară, maghiară - a contribuit la formarea mâncărurilor tradiţionale româneşti. Gastronomie deosebit de energică şi apetisantă, care dă o importanţă particulară cărnii de vită, de porc, de miel, rădăcinoaselor, ierburilor şi peştelui de râu. Nu am putea să vorbim despre gastronomia românească fără a aminti despre influența mâncărurilor mănăstirești. Fie că este vorba despre mâncărurile din legume sau verdețuri, de zi cu zi, fie despre cele de sărbători, biserica a pus pe masă preparate gustoase, adoptate repede de credincioși. Vorba lui Creangă: „Să dea Dumnezeu tot anul să fie sărbători şi numai o zi de lucru, şi atunci să fie praznic şi nuntă!”. Cozonacul, sarmalele, piftia, dar și mâncarea de urzici, ștevie, borșul de verdețuri, sarmale cu orez și stafide, peștele gătit în variate feluri reprezintă doar o parte din contribuția mâncărurilor mănăstirești la gastronomia românească. Cu toate acestea, în ciuda importanței lor culturale, tradițiile și obiceiurile din lumea rurală românească se confruntă cu anumite probleme, cum ar fi migrația tinerilor către orașe și schimbările în stilul de viață. Din acest motiv, există o nevoie urgentă de a proteja și de a promova aceste tradiții și obiceiuri, prin educarea publicului și prin creșterea gradului de conștientizare a importanței lor pentru patrimonial cultural al României. În acest sens, guvernul și organizațiile neguvernamentale din România au dezvoltat o serie de programe și inițiative care vizează promovarea și protejarea tradițiilor și obiceiurilor din lumea rurală. De exemplu, în fiecare an în luna iunie, are loc Festivalul Național de Foclor ”Cântecele Munților”, care reunește artiști și meșteri populari din întreaga țară și oferă oportunitatea publicului larg de a cunoaște mai bine tradițiile și obiceiurile din lumea românească. În plus, există numeroase muzee și centre culturale din întreaga țară care expun și promovează patrimonial cultural și artistic al României, inclusive tradițiile și obiceiurile din lumea rurală. Acestea sunt adesea însoțite de programe educaționale și turistice care permit vizitatorilor să experimenteze aceste tradiții și obiceiuri într-un mod autentic și interactiv. În concluzie, tradițiile și obiceiurile din lumea rurală românească reprezintă o comoară culturală și artistică valoroasă pentru Romania și pentru lumea întreagă. Acestea sunt strâns legate de identitatea și istoria țării și reprezintă un mod de viață și o sursă de inspirație pentru multe persoane din întreaga lume. Prin promovarea și protejarea acestor tradiții și obiceiuri, ne putem asigura că ele vor fi păstrate și transmise mai departe pentru generațiile viitoare. Surse: www.traditiipopulare.net www.romaniaperpetua.ro www.adevarul.ro www.hendi.ro www.wikipedia.org/wiki/Mitologie_românească
  • 25. 25 TRADIȚII ȘI OBICEIURI DE PAȘTI Profesor Alina Georgiana Guiu Grădinița M.Ap. N Nr.1, București Nimic n-ar putea exprima mai pregnant trăirea Sărbătorii Învierii Domnului decât cuvintele pline de înţeles ale acestui Psalm. Căci Învierea Domnului, prăznuită de toată creştinătatea, e ziua imensei bucurii. În această zi Hristos, Domnul şi Mântuitorul lumii, din mormânt a răsărit, biruind legăturile morţii şi sfărâmând legăturile păcatului. Aceasta deci, e ziua celei mai mari biruinţe câştigate cândva în istoria omenirii, căci ea nu numai că depăşeşte în timp şi spaţiu orice altă biruinţă, ci trece şi dincolo de timp, în veşnicie. Paştele este cea mai importantă sărbătoare anuală creştină. Ea comemorează evenimentul fundamental al creştinismului, Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare. De aceea Paştele este o sărbătoare a bucuriei, o bucurie asemănătoare celei a apostolilor când l-au văzut pe Iisus înviat. Iar salutul care se obişnuieşte cu această ocazie este tot o expresie a acestei bucurii: „Hristos a înviat! Adevărat, a înviat!”.Ca şi alte sărbători creştine, Paştele este însoţit de numeroase obiceiuri populare care îşi au originea în tradiţiile străvechi (considerate azi de mulţi a fi păgâne) şi de credinţe şi superstiţii legate de ciclul anotimpurilor şi treburilor gospodăreşti. În Vinerea Mare se obişnuieşte să fie duse flori la biserică pentru Iisus. În timpul slujbei se trece pe sub masă de trei ori ca simbol al poticnirilor lui Iisus atunci când şi-a dus crucea. Tot în această zi, numită şi Vinerea Seacă se obişnuieşte să se ţină post negru. Se mai spune că dacă va ploua în această zi, anul va fi unul roditor şi îmbelşugat, iar dacă nu va ploua va fi un an secetos. Un alt obicei spune că cel care se va scălda în apă rece de trei ori în această zi, aşa cum Ioan Botezatorul boteza în apele Iordanului, va fi sănătos pe tot parcursul anului. În Sâmbăta Mare se prepară pasca şi cozonacul ce vor fi duse la biserică pentru a fi sfinţite în noaptea de Înviere. Seara, toată lumea merge la biserică pentru a asista la slujba de Învierea Domnului, pentru a lua lumina, pentru a lua tradiţionalele Sfinte Paşti precum şi flori sfinţite, dintre cele care au fost duse în Vinerea Mare la biserică. În după amiaza zilei de sâmbătă se încheie postul de 40 de zile şi clopotele încep să bată din nou. Cel mai important moment al zilei este sfinţirea apei botezătoare la biserică. Se spune că prima persoană care urmează să fie botezată cu această apă „nouă” va avea noroc toată viaţa. În Duminica Învierii este obiceiul să fie purtate haine noi ca semn de înnoire a trupului şi a sufletului. Dimineaţa se pune într-un ibric apă rece, un ou şi un ban de argint. Cine se spală cu această apă va fi rumen în obraji ca oul, tare ca banul şi va avea o viaţă îmbelşugată.
  • 26. 26 În noaptea de Înviere cei care merg la biserică au câte o lumânare pe care o vor aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar. Această lumânare este simbolul Învierii, al victoriei vieţii asupra morţii, a luminii divine asupra întunericului ignoranţei. Unii obişnuiesc să păstreze restul de lumânare rămas, pe care îl aprind în cursul anului când au vreo problemă gravă. O credinţă răspândită este aceea că, timp de o săptămână, începând cu noaptea Învierii, porţile raiului rămân deschise. Astfel încât sufletele celor decedaţi în timpul Săptămânii Luminate ajung cu siguranţă în rai. Legendele crestine leagă simbolul ouălor rosii de patimile lui Iisus. Se spune că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, când acestea l-au atins, s-au transformat în ouă roșii. Și se mai spune că Sf. Maria, venind să-și vadă Fiul răstignit, a adus niște ouă într-un coș, care s-au însîngerat stând sub cruce. Se povestește că după ce Iisus a fost răstignit, rabinii farisei au făcut un ospăț de bucurie. Unul dintre ei ar fi spus: "Cînd va învia cocoșul pe care-l mâncăm și ouăle fierte vor deveni roșii, atunci va învia și Iisus". Nici nu și-a terminat bine vorbele și ouăle s-au și făcut roșii, iar cocoșul a început să baăă din aripi. Răstignirea și învierea reprezintă eterna legătură dintre moarte și viață, așa precum renaște natura în fiecare primăvară, când se reia ciclul vieții. Oul, el însusi purtător de viată, devine un simbol al regenerării, al purificării, al veșniciei. În traditia populară românească se crede ca ouăle de Pasti sunt purtătoare de puteri miraculoase: ele vindecă boli si protejează animalele din gospodărie. În dimineata primei zile de Pasti, copiii sunt puși să se spele pe față cu apa dintr-un vas în care s-au pus dinainte un ou rosu si un ban de argint, pentru ca astfel copiii să fie tot anul sănătosi și rumeni la față precum oul de Paști și curați precum argintul . La noi, de Paști, ouăle nu se vopsesc doar în roșu, ci și în alte culori, realizând desene deosebit de inspirate și frumos lucrate, în motive geometrice sau reprezentând plante, animale, ori diferite simboluri. Bucovina este recunoscută pentru tradiția – păstrată și în zilele noastre - de a “încondeia” sau “închistri” ouă. Armonia culorilor, delicatețea modelelor transmise din generație în generație și măiestria execuției, au transformat acest mestesug în artă. Ouăle sunt încondeiate în trei-patru culori, de obicei, ținând cont și de simbolul fiecărei culori în parte: roșu (soare, foc, dragoste), negru (eternitate, statornicie), galben (lumina, bogătia recoltelor, tinerețea), verde ( forța naturii, rodnicie, speranta), albastru (sănătate, seninul cerului). Ouă decorative de Paști se mai fac cu vopsele în relief (Vrancea, Putna Sucevei), împodobite cu mărgele (Bucovina), din lemn (zona Neamț) sau din lut (Corund-Harghita). În unele părți ale țării sunt folosite ouă fierte, în alte zone, cele golite de conținut. Odinioară, ouăle de Paști erau vopsite în culori vegetale, astăzi se folosesc mai mult cele chimice. Culorile vegetale erau preparate după rețete străvechi, transmise din generație în generație, cu o mare varietate de procedee și tehnici. Plantele folosite în acest scop, în funțtie de momentul când erau recoltate,
  • 27. 27 de timpul de uscare si de modul în care erau combinate, ofereau o gamă extrem de variată de nuanțe. Ouăle se ciocnesc la masa de Paști (în toate cele trei zile ale sărbătorii) după un anumit ritual : persoana mai în vîrstă (de obicei bărbatul) ciocnește capul oului de capul oului tinut în mînă de un comesean, în timp ce rosteste cunoscuta formulă “Hristos a Înviat !”, la care se raspunde cu: “Adevarat a Înviat ! Se crede ca mielul de Paște este bine să fie sacrificat în Vinerea Mare făcându-se, în acest fel, o apropiere între sacrificiul lui Hristos, care este răstignit, și cel al mielului, care este unul din simbolurile sub care, înainte de instituirea oficială a religiei creștine, era reprezentat Domnul Iisus Hristos. Friptura de miel și drobul sunt feluri de mâncare care trebuie să se găsească pe masa de Paște a tuturor creștinilor. Pasca este o prăjitură specifică Paştelui, de formă rotundă, cu o cruce la mijloc şi aluat împletit pe margini, umplută cu brânză de vaci. În momentul în care se pune în cuptor, femeile de la ţară fac semnul crucii cu lopata pe pereţii cuptorului. Despre originea ei există o legendă care spune că, în timp ce predica împreună cu apostolii, Iisus a fost găzduit la un om foarte generos. Acesta le-a pus în traistă la plecare, fără ştirea lor, pâine pentru drum. Apostolii l-au întrebat pe Iisus când va fi Paştele, iar el le-a răspuns că atunci când vor găsi pâine în traistă. Au căutat şi au găsit pâinea. De atunci e obiceiul să se coacă pască de Paşti. În judeţul Dolj, în unele comune se face foc în faţa casei, iar femeile aduc în jurul lui atâtea scaune câţi bărbaţi sunt în casă. Pe scaune sunt aşezate căni cu apă, iar deasupra se pun colăcei care se dau de pomană. În unele zone din Oltenia, bărbaţii sunt cei care încondeiază ouăle, iar acestea sunt dăruite la masa de Paşte de către fini, naşilor, iar feciorii le oferă fetelor la hora satului. În dimineaţa de Paşte, după ce oamenii se întorc acasă cu lumânarea aprinsă nu au voie să intre în casă până nu culeg din grădină iarbă verde pe care o aşează pe scările casei. Vinerea mare este ziua scăldatului, iar conform tradiţiei acela care se scufundă de trei ori în apa rece va fi sănătos tot anul. Dacă plouă, anul va fi unul bogat, cu recolte pe măsură. Oltenii respectă tradiţia, iar în ziua de Paşte poartă haine noi în semn de respect pentru această sărbătoare. De pe masă nu trebuie să lipsească ouăle roşii, brânza, salata cu ceapă verde, drobul şi friptura de miel şi plăcinta cu brânză şi smântână. În a doua zi de Paşte, în Oltenia feciorii stropesc cu apa sau parfum fetele pe care vor să le ducă în faţa altarului. Unele obiceiuri de Paşti se regăsesc, cu semnificaţie diferită, în antichitatea anterioară religiilor biblice. Ele și-au păstrat până în prezent farmecul și semnificația, fiind un moment de liniște sufletească și de apropiere de familie. Farmecul deosebit este dat atât de semnificația religioasă - întotdeauna mai există o șansă de mântuire - cât și de tradțtii: oul pictat, iepurașul, masa cu mâncaruri tradiționale. Bibliografie: Ghinoiu Ion, Mică enciclopedie de tradiții românești, Editura Agora, București, 2008 Crăciun Boris, Sfintele Paști în datini și obiceiuri, Editura Porțile Orientului, Iași, 1994 Gheorghe Vasilica, Mogoș Teodora, Cultură generală pentru ciclul primar, Editura Niculescu, București, 2008
  • 28. 28 Importanța portului național la români prof. înv. preșcolar Nițu Oana Adriana Grădinița M.Ap.N. Nr. 1, București Veşmântul apare menţionat încă din mitul originii,secvenţa expulzării Evei şi a lui Adam din grădina Edenului. Haina are aici două înţelesuri: poate fii considerată un dar divin, dar de asemenea simbolizează decăderea ființei umane. Frunza de smochin reprezintă în acelaţi timp conştientizarea goliciunii, dar şi recunoaşterea păcatului. De-a lungul timpului, veşmântul primeşte semnificaţie socială, devenind o modalitate de a cunoaşte rangul şi ierarhia. Podoabele, materialele, culorile, croiala, devin elemente ale costumului prin care societatea interpretează apartenenţa purtătorului. De asemenea, haina transmite emoţii şi sentimente. Desluşirea mesajului social al costumului popular implică o atentă citire a tuturor semnelor existente (forme, culori, accesorii, etc). Costumul popular comunică şi date de ordin naţional, fiecare popor arborandu-şi portul tradiţional ca şi drapelul, ambele având aceeaşi valoare simbolică. Ca element utilitar, costumul se raportează la condiţiile geografice şi de climă, la ocupaţii şi meşteşuguri.Ca element de podoabă, el este legat de cele mai importante ceremonii din viaţa purtătorului. Portul popular reprezintă una dintre cele mai importante forme de cultură ale unui popor, pe baza lui realizându-se numeroase cercetări: geneza istorică şi etapele principale de evoluţie, formele contemporane şi aria de răspândire, originalitatea sa în raport cu portul altor popoare, contribuţia lui în procesul de geneză al unui popor. Fiecare grup social sau nivel de vârstă îşi are codul său de simboluri.Aceste atribute vestimentare se subliniază prin găteala capului, decorul şi cromatica pieselor de port. Diferenţele de vârstă şi stare civică erau marcate în primul rând prin pieptănătura şi acoperământul capului. Fata care ieşea la horă pentru prima dată îşi împodobea părul cu ciucuri multicolori, cununiţe din flori artificiale sau naturale, mărgele, agrafe din os cu pietre colorate. În zona Tării Zarandului, fetele ajunse la vârsta căsătoriei îşi puneau brâul. Bogăţia ornamentală şi cromatica se amplifică odată cu vârsta, culminând cu portul mirilor şi ajungând la un colorit sobru la bătrâni. Un alt aspect care făcea diferenţa este cel legat de ocupaţia purtătorului. Plugarul la câmp se îmbrăca cu haine comode şi sumare, iar ciobanul cu şubele miţoase,
  • 29. 29 ferindu-l de intemperii. Cămaşa bărbătească cu barburi sau cămaşa mocănească este un element de port păstoresc. Există cămăşile păcurăreşti ale păstorilor din nordul Transilvaniei, înmuiate în zer, pentru ca ţesătura să devină impermeabilă. În timp, vestimentaţia a devenit un simbol al superiorităţii economice. Din dorinţa de a se individualiza de categoria oamenilor săraci, locuitorii avuţi ai satelor au modificat morfologia câmpurilor decorative şi vor introduce piese de la oraş, făcând din haine un mod de afirmare a poziţiei lor sociale şi economice. În Gorj se găseşte o variantă specială a costumului bărbătesc schileresc. Lansat în sec. XIX , acest tip de costum s-a dezvoltat pe vechiul port tradiţional, căruia i s-au adăugat înflorituri cu găitane şi aplicaţii de stofă colorată. În zona minieră a Abrudului , femeile înstărite purtau în zilele de sărbătoare câte 2 pieptare: unul scurt, strâns pe talie, altul lung, cu clini laterali, realizaţi cu fir de aur. Remarcabile sunt cămăşoaiele olteneşti , purtate numai de femeile bătrâne sau cămăşile brodate cu mărgele şi paiete, lucrate de femeile din sat pentru învăţătoare, preoteasă sau nevasta primarului, devenind astfel mărci sociale. Costumele din Argeş, costume de la curte se remarcă prin abundenţa firului metalic şi paietelor, prezente pe toate componenetele sale. Costumul de femeie din Muscel, care între anii 1890- 1910 pătrunde şi la oraş, în cercurile de intelectuali şi chiar la Curtea Regală. Regina Elisabeta, în 1885, sugera ca la balul curţii toate doamnele să se îmbrace în port popular. În acest fel, Casa Regală lansa o adevărată modă, prin intermediul căreia erau îmbinate elemente de port popular cu piese occidentale. Moda purtării costumelor populare ia amploare mai ales în contextul unirii Principatelor, fiind o formă de manifestare a sentimentelor naţionale. În spaţiul mioritic, costumul popular românesc îşi găseşte rădăcinile în portul strămoşilor noştri traci, geţi şi daci fiind supus unei continue evoluţii, dar şi-a păstrat nealterate caracteristicile esenţiale: unitatea şi continuitatea sa. Portul popular reprezintă o recapitulare simbolică a întregii mitologii şi cosmogonii de început.Tainele meşteşugului de a confecţiona îmbrăcămintea – nu se învăţau din cărţi – ci de la femeile satului. Se transmiteau din generaţie în generaţie – de la mamă la fiică. Fetele nu se măritau până nu ştiau să toarcă şi să ţeasă. În timpul lucrului, femeile spuneau o rugăciune ortodoxă pentru comunicare cu divinitatea: „Cămara Ta Mântuitorule, o văd împodobită. Şi îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina – taina sufletului meu! Si mă mântuieşte, Mântuitorul meu”. Aşadar – costumul popular era taina sufletului femeii – slavă a întregii familii. Pe timpuri nu era acceptată copierea motivelor ornamentale de pe costumul altei persoane şi nici înstrăinarea de la tradiţiile comunitare. Fiecare fată trebuia să-şi creeze propriul costum de sărbătoare, lăsînd pe el amprenta tradiţiilor locale şi viziunii sale estetice. Costumul trebuie să corespundă firii omului, să armonizeze cu ţinuta lui, cu culoarea ochilor şi a părului,
  • 30. 30 vîrsta şi locul lui în societate. Costumul fiecăruia prezenta o valoare unicală şi irepetabilă. Pentru perioada trecutului aproape că nu găsim două costume identice, fiecare avînd unul sau câteva costume, care se deosebeau de altele parţial prin desen şi culoare, proporţii. Materia primă: Materia primă din care se confecţiona costumul tradiţional era lâna, cânepa, inul, bumbacul şi borangicul. Cămăşile bărbăteşti şi femeieşti se croiau din pânză de cânepă, in sau bumbac ţesută în două iţe, iar fotele, vâlnicele sau pestemanele în Vlaşca, zăvelcile sau prestelcile în Oltenia, catrinţele, zadiile, iţarii se croiau din pânză de lână ţesută în două sau în patru iţe. Pânza ţesută în două iţe avea firul mai gros în Transilvania, Moldova, Muscel şi Vlaşca, deoarece motivele cusute în aceste zone erau bogate, robuste, cu firul buclat, iar pânza ţesută în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea era mai rară, cu firul bine răsucit. Ornamentația: Elementul principal în ornamentația costumului românesc constă în modul de decorare, atât ca plasare cât și compoziție a motivelor, ele fiind plasate în anumite spații. În general ornamentația costumelor este geometrică, stilizând formele de inspirație naturală, cum ar fi: păsări, flori, animale. Un loc aparte îl reprezintă simbolul crucii ornat și stilizat în foarte multe forme, dar și a altor simboluri religioase: peştele, crucea bizantină, scara vieţii, viţa-de-vie, spicul de grâu, strugurele, păunul etc. Broderiile care ornamentează obiectele de port popular contribuie la păstrarea unităţii portului. Ele erau create de ţărancă care se inspira din mediul înconjurător, din viaţa de zi cu zi. Esenţial era modul în care ornamentul era dispus pe albul pânzei, oferind astfel un echilibru între diferitele câmpuri ornamentale, un bun gust estetic. Cromatica: Specific costumului românesc este elementul cromatic, caracterizat prin sobrietate și echilibru în folosirea culorilor, în combinația lor în mod armonios, rezultând obținerea efectelor coloristice de bun gust și rafinament artistic. Culorile de bază sunt: negru, roșu, cafeniu închis, albastru, verde și violet. Cromatica portului popular românesc se caracterizează prin armonie şi prospeţime, culorile fiind combinate în mod estetic. Culorile obţinute prin vopsitul vegetal erau calde, necontrastante. Odată cu apariţia coloranţilor industriali, culorile au început să fie mai tari, mai contrastante. Portul popular femeiesc: În general, costumul femeiesc e compus din: cămașă, poale și piesa care acoperă partea de la brâu în jos care se deosebește de la o regiune la alta. Ea are și denumiri diferite în funcție de forma ei și de zonă, astfel ea poate fi „catrință”, „vâlnic”, „fotă”, „opreg”. Aceste piese sunt țesute din lână, având ornamentație mai simplă sau mai complicată în funcție de ținut. Cămășile au aceleași părți ornamentale, cu unele deosebiri cromatice. O completare a portului femeiesc e marea varietate a gătelii capului care diferă de la o zonă la alta, chiar de la sat la sat, valoarea acestei găteli depinzând de frumusețea țesăturilor și a broderiilor sau a celorlalte podoabe în acest scop. Ele sunt compuse din: marame, năframe, cepse sau cununi. Alte piese ale costumului femeiesc sunt brâiele și betelele, care prezintă și ele
  • 31. 31 deosebite realizări artistice. Caracteristic costumului femeiesc din toate regiunile constă în folosirea, ca fond, a culorii albe, a țesăturilor de in, cânepă și lână. Portul popular bărbătesc: Costumul bărbătesc e mai simplu, compus dintr-o cămașă lungă în sudul și estul țării și mai scurtă în nord și vest, iar pantalonii în sud si est sunt lungi și strâmți iar în nordul și vestul țării sunt mai scurți și mai largi. Ei sunt confecționați din pânză sau postav țesut în casă. Peste cămașă bărbații își pun un brau șesut în casă sau un chimir de piele, în funcție de regiune și de ocupație. Iarna, peste hainele enumerate mai sus se poartă haine din postav, frumos ornamentate, sau cojoace din piele și pieptare. Costumul popular are ca piesă de bază cămaşa lungă, de culoare albă. Cu o evidentă influenţă bizantină, costumul popular nu poate fi imaginat cu cămaşă cu mâneci scurte.Pentru mult timp, lungimea cămăşii a fost impusă de moravuri şi s-a menţinut ca simbol al dependenţei sexului feminin. De la naştere şi până la moarte, cămaşa îl însoţeşte pe ţăran la muncile câmpului şi la sărbători. Ea îndeplinşte, de asemenea, rolul de marcă socială, în cadrul societătii rurale.Există o cămaşă a duminicilor, a sărbătorilor de peste an, a Paştelui şi Crăciunului, cămaşa fecioarei şi a văduvei, a nunţilor, a naşterii şi a botezului, a datinilor şi obiceiurilor, cămaşa morţii. În cazul unei logodne, dacă fata accepta, era obligată sa ţeasă şi să brodeze cămaşa de mire şi năframa. Cămaşa de mire urma ca mai târziu să fie folosită ca prima cămaşă a pruncului sau cămaşa de înmormântare a soţului. Trebuie menţionată şi cămaşa de soacră, lucrată de mireasă, ca dovadă a îndemânării şi talentului acesteia. Cămaşa mamei era brodată cu semnul crucii, iar în timpul naşterii, în tivul cămăşii erau cusute talismane- usturoi sau busuioc. Cămaşa lăuzei trebuia brodată cu cruci roşii în dreptul sânilor pentru a proteja simbolic laptele. Scutecele şi cămaşa pruncului erau croite din cămaşa de mire a tatălui, pentru a-l proteja de duhurile rele cu forţa tatălui. După sistemul de croială se întâlnesc două tipuri de cămăşi: cămaşa dreaptă sau slobodă şi cămașa încreţită în jurul gâtului. Cămaşa dreaptă este frecvent întâlnită, având formă de T şi fiind croită din trei lați (trei foi de pânză). Foaia de pânză se îndoaie peste umăr, se răscroieşte rotonjimea gâtului, iar în faţă se crestează gura cămăşii. Partea de pe piept a cămăşii se numeşte stanul din faţă, iar cea din spate se numeşte stanul din spate. La subraţ sunt introduşi clinii (două fişii drepte de pânză pentru lărgirea cămăşii), iar la subsuoară este introdusă pava (un pătrăţel de pânză), pentru a facilita mişcarea braţului. Cămaşa dreaptă confecţionată din pânză de cânepă sau cânepă şi bumbac era purtată în zilele de lucru. Cămaşa de lucru nu era ornamentată, iar foile ei erau îmbinate prin cusătura în urma acului, la mâneci având găurele. În Moldova se întâlnește cămaşa dreaptă, confecţionată din pânză de lână ţigaie. Cămăşile de lână ţigaie sunt considerate deosebit de frumoase. Cămaşa femeiască cu altiță, încreţită în jurul gâtului este o cămașă de sărbătoare, fiind astfel mai bogat ornamentată. Se compune din patru foi drepte încreţite în jurul gâtului, din care două reprezintă stanii din faţă şi spate şi două reprezintă mânecile. Ornamentele sunt
  • 32. 32 dozate riguros şi sunt plasate de obicei în părţile mai vizibile şi mai puţin supuse uzurii (mâneca în special, mai puţin piepţii şi spatele). Ornamentul este dispus în special pe mînecă pe altiţă, încreţ şi râuri. Altița este partea superioară a mânecii -umărul- care alcătuiește câmpul ornamental cel mai compact, desfăşurat pe orizontală. La cămăşile vechi altiţa este îngustă, plasată pe umăr, încadrată de cele mai multe ori de un chenar, fiind astfel limitată desfășurarea în spațiu. Încreţul, porţiune îngustă de 5-8 cm, era plasat la iile mai vechi imediat sub altiță. Iniţial avea rolul de a încreţi mâneca pentru a da libertate de mişcare braţului, însă începând cu secolul al XIX-lea şi-a pierdut funcţia practică, având doar funcţie estetică, astăzi având doar rol ornamental. Încrețul se lucrează doar cu motive geometrice de culoare albă sau galben deschis, de multe ori fiind folosit firul de mătase vegetală care este mai strălucitor. Râurile se desfășoară de la încreț la manșetă și formează ornamentul mânecii alături de altiţă şi încreţ. Râurile sunt aşezate pe mânecă drept sau oblic (costişăt). În general reiau motivul de bază al altiței, transpunându-l pe verticală. Mâneca se termină cu o manșetă largă sau cu o brățară, manșetă strâmtă care folosește motivul de la guler. Pe piept se reiau râurile verticale sau oblice care pot fi complete sau doar jumătăți de râuri. Un alt procedeu de împodobire a pieptului iei se caracterizează prin acoperirea în întregime a țesăturii de pe piept cu motive de broderie precum cele de pe altiță. Acest procedeu conferă iei o anumită masivitate, fapt care nu este în concordanță cu grația firească a piesei. Spatele poate fi împodobit cu fragmente din altiță sau cu râuri mici. Bibliografie: 1. Georgeta Stoica, Rada Ilie, ”Portul Popular din Judeţul Olt”, Bucureşti, 2000 2. Georgeta Stoica,Rada Ilie, ”Tradiţii şi obiceiuri din Judeţul Olt” (Zonele Câmpia Boianului, Olt şi Romanaţi), Editura Mega, Bucureşti, 2007 3. Georgeta Stoica, Rada Ilie, ”Zona etnografică Olt”, Editura Sport-Turism, București, 1986 4. Aurelia Doagă ’’Ii şi cămăşi româneşti’’, Bucureşti, 1981 Tradiția nu trebuie uitată profesor Adriana Istrate Scoala Gimnazială Nr.1 Dobrotești Şcoala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care le comunicăm elevului, nu poate da satisfacţie setei de investigare şi cutezanţă creatoare, trăsături specifice copiilor. Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea de cunoastere, să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile. Tinând cont de aceste aspecte, am înființat la Școala Gimnazială Nr.1 Dobrotești, in anul 2021, un Grup vocal-instrumental ”Fluierașii de la Merișani”, constituit din elevi cu vârste cuprinse între 8 -14 ani, care și-au
  • 33. 33 manifestat dorința de a descifra tainele sunetului fluierului. Prin acest proiect ne-am propus să valorizăm tradiţiile şi obiceiurile poporului nostru în contextul actual socio-cultural când influenţa mass-mediei promovează în rândul tinerilor împrumuturi din diverse culturi. Tradiţiile noastre, moştenite din moşi- strămoşi, dorim să fie preluate şi transmise următoarelor generaţii, pentru a sădi în inimile copiilor dragostea pentru frumos şi autentic, armonie, graţie, ritm. Dorim să învăţăm elevii să aprecieze frumuseţea portului popular, a cântecului românesc, a meşteşugurilor tradiţionale atât de mult apreciate în ţară cât şi în afara ei. De aceea am considerat oportun acest proiect educaţional în vederea evidenţierii valorilor, tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, prin care cultivăm de la cea mai fragedă vârstă sentimentul de apartenenţă, de iubire şi dragoste pentru rădăcinile şi valorile poporului român. Printr-o muncă susținută și mai ales datorită dragostei față de folclor, am reușit să ne transformăm într-o „familie a fluierașilor”, dornică să transmită mai departe, valori și tradiții populare de mult uitate, dar care încălzesc și astăzi sufletul omului iubitor de folclor. Prin activitatea noastră, am reușit să trecem dincolo de barierele comunității în care trăim și să transmitem, la nivel județean și național, nevoia de recunoaștere și promovare a ceea ce înseamnă folclor românesc teleormănean. Serbările, manifestările cultural-artistice sunt momente de maximă bucurie, atât pentru copii, cât şi pentru părinţi şi bunici. Ele aduc lumină în
  • 34. 34 suflet, dau aripi imaginaţiei, entuziasmului şi rămân ca momente de neuitat în viaţa fiecărui copil (tânărul, adultul de mâine). Acestea contribuie la educarea copilului în spiritul dragostei faţă de patrie, la formarea şi consolidarea sentimentelor de iubire faţă de ceea ce este frumos. Prin cântec, elevii cunosc mai bine trecutul, tradiţiile, frumuseţile ţării. Dăruirea, sensibilitatea și originalitatea acestui grup, purtător de costume populare autentice și cu fluiere realizate manual de bătrânii satului, au fost apreciate în mod deosebit la toate concursurile la care am participat: -,,Alexandru Dachin’’ – Rosiorii de Vede -„Taina poveștii mele – Cheia șansei tale, Mici și mari artiști pe scenă„ – Turnu Măgurele -,,Euro-Folklore’’ – Bucuresti -,,Armonii vocal – instrumentale’’- Timisoara -,,Cant si joc pe plai Dobrogean’’ - Constanta -Televiziunea Favorit, emisiunea „Familia Favorit” -Televiziunea Română, emisiunea „O dată-n viață”. Bucuria evoluţiei pe scenă, satisfacţia succesului la serbări şi concursuri, atmosfera sărbătorească în care copiii au purtat costumele populare, sentimentul bucuriei de a fi admiraţi, sunt răsplata pe care noi o primim de fiecare dată când. Consideram că menirea noastră, ca dascăli, este aceea de a descoperi și a încuraja talentul oricărui copil și de a-l îndruma să și-l cultive, devenind astfel pagini de folclor românesc.
  • 35. 35 TRADIȚII ȘI OBICEIURI DE IARNĂ profesor Aviana Anca-Elena Grădinița M.Ap.N. Nr.1, București, Sector 6 Iarna este anotimpul magic unde obiceiurile și tradițiile transmise din generație în generație fac sărbătorile mai frumoase. Cultura tradițională a neamului nostru este marcată de autenticitatea acestor obiceiuri specifice fiecărei zone geografice. În special la sate, aceste datini sunt păstrate și respectate cu sfințenie, ele representând izvorul bogăției noastre spirituale. 30 noiembrie – Sfântul Andrei Este ziua în care frumoasa toamnă pleacă și lasă locul iernii. Începând cu această dată intrăm în spiritul sărbătorilor de iarna. Totodată, toți cei care poartă numele Sfântului Andrei sunt sărbătoriți. Sfântul Andrei este considerat cel care a creștinat poporul român, pentru că el a propavăduit Evanghelia la geto-daci. În anul 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat Octortitorul României. Ziua de 30 noiembrie a fost declarată zi nelucrătoare în România. Sunt multe obiceiuri legate de această zi. În noaptea Sfântului Andrei, fetele nemăritate își pun un fir de busuioc sfințit sub pernă, pentru că în această noapte să-și poată visa alesul. Un alt obicei cunoscut este acela de a pune grâu la încolțit în mici vase cu puțină apă. Conform tradiției, înălțimea și desimea grâului crescut până la Anul Nou, arată cum va fi anul viitor. 6 Decembrie – Sfântul Nicolae sau Moș Nicolae Numele de Nicolae este de origine grecească și înseamnă victoria poporului, izbanda neamului. Sfântul Nicolae este ocrotitorul copiilor și este întruchiparea bunătății și a dărniciei. Această zi este sărbătoarea celor care poartă acest nume sfânt, dar și a celor mici care își pregătesc ghetuțele pentru a primi daruri de la Moș Nicolae care vine călare pe un cal alb. Un obicei întâlnit la această dată este că în unele zone ale țării, oamenii aduc crenguțe de pomi fructiferi pe care le păstrează în apă, lângă icoane ca să înflorească până de Anul Nou. Dacă aceste crenguțe înfloresc, anul care vine va fi roditor și plin de satisfacții. Obiceiul lui Moș Nicolae de a face daruri copiilor, anticipează dărnicia mai substanțială a lui Moș Crăciun. Bradul de Crăciun Simbolul sărbătorilor de iarnă este mult doritul brad de Crăciun. Acesta exista în tradiţiile româneşti cu mult înainte de era creştină. Bradul este cel mai important arbore din obiceiurile româneşti, fiind prezent la cele mai importante evenimente din viaţa unui om:
  • 36. 36 botezul, căsătoria şi înmormântarea. Se consideră că bradul aduce noroc, viaţă lungă, prosperitate şi fertilitate, motiv pentru care oamenii îşi împodobesc casa cu crengi de brad. În ziua de azi, toată lumea abia aşteaptă să împodobească bradul; acest obicei are loc în ajunul Crăciunului sau în noaptea de Crăciun, când Moş Crăciun aduce, pe lângă cadouri, şi bradul frumos împodobit cu globuri şi beteală. Colindatul Un obicei foarte cunoscut este colindatul. Colindatul începe în data de 24 decembrie şi poate continua 2 sau 3 zile. La colindat participă de obicei grupuri de copii, de oameni maturi, bătrâni, doar fete, doar băieţi, tineri căsătoriţi etc., în funcţie de zona etnografică. Colindatul are loc în curtea celor ce primesc colindătorii, în casă sau sub fereastră. Deseori, colindătorii sunt primiţi în casă deoarece se spune că ei aduc sănătate şi un an prosper şi sunt recompensaţi cu nuci, mere, colaci şi, mai recent, bani. Capra Acest obicei ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocau personaje biblice sunt înlocuite de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau ţurcă în Moldova şi Ardeal, borita (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia şi Oltenia, capra e denumită „brezaia“ (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii) şi obiceiul se practică mai ales de Anul Nou. Steaua Un alt obicei care în timp şi-a pierdut semnificaţia este mersul cu ‘steaua’ – obicei vechi ce se întâlneşte la toate popoarele creştine. Acesta avea menirea de a vesti oamenii de naşterea lui Hristos: copiii care mergeau cu ‘steaua’ se deghizau în magi şi vesteau marea minune. Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantină ortodoxă, altele din literatura latină medievală a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanţă Calvină şi multe din ele, chiar din tradiţiile locale. Micul cor al stelarilor, care intră în casă în zilele Crăciunului, cântă „Steaua sus răsare“, precum şi alte cântece. Pluguşorul Urare tradiţională în preajma Anului Nou, “Pluguşorul” a păstrat ritualul unei invocări magice cu substrat agrar. El este întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu un plug miniatural, mai uşor de
  • 37. 37 purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor. Textul pluguşorului imprimă un ritm vioi, urărările sunt vesele şi optimiste. Sorcova Un obicei de Anul Nou, care aduce mare bucurie copiilor, este umblatul cu sorcova. Aceştia au o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Numele de sorcovă are originea în cuvântul bulgar surov (verde fraged), făcând aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore. Atingând de mai multe ori persoanele cu sorcova sunt făcute urări de bine şi bunăstare celui vizat. BIBLIOGRAFIE https://www.liloo.ro/blog/iarna-anotimpul-sarbatorilor-obiceiurilor-si-traditiilor https://www.didactic.ro/materiale-didactice/105337_traditii-si-obiceiuri-de-iarna-referat https://studentocratia.com/2018/12/22/sarbatorile-de-iarna-frumoasele-traditii-si-obiceiuri-romanesti/ Sunt fetiță elev Șain Petronela, clasa a III –a Liceul Tehnologic N. Stoica de Hațeg Mehadia, Caraș- Severin Prof. Trepăduși Maria Elena Sunt o frumoasă fetiță Și port ie cu altiță Mama mare-i mândră tare Ca mine nu-i orișicare. Tata mare mă privește Pe sub mustață zâmbește Sunt nepoata preferată Și cu ie îmbrăcată. La serbarea de la școală M-a dus mama să-i fac fală Am recitat și-am cântat Și pe toți i-am bucurat.
  • 38.
  • 39. 30 Oglindă, oglinjoară, cine te-a inventat? ...