3. Schitul este situat pe
teritoriul localităţii Băile
Olăneşti (comuna
Bărbăteşti), judetul Vâlcea,
la aproximativ 30 km de
Rm. Vâlcea sub crestele
muntelui Buila. Accesul la
această asezare monahală
se face pe DN 64A,
Râmnicu Vâlcea - Băile
Olăneşti, trecând prin
Păuşeşti-Maglaşi, virând la
stânga spre satul Cheia,
apoi pe Valea Cheii, pe un
drum forestier practicabil şi
accesibil şi cu mijloace
auto, până la Izvorul
Frumos.Valea Cheii.
5. Deasupra izvorului, pe un postament de beton, se află o
cruce mare metalică pe care se află răstignit Isus, în mărime
naturală. La picioarele Lui este icoana Maicii Domnului.
6. Din pisania actuală a
schitului rezultă că
întemeietorii sunt
Pahomie monahul şi
Sava Haiducul, în anul
1520, justificându-se
numele de Schitul
Pahomie de la Izvorul
Frumos.
7. După o altă pisanie, acest Pahomie nu ar fi altul decât
marele ban Barbu Craiovescu, ctitorul Mânăstirii Bistriţa,
care în anii 1519-1520, când reclădeşte Bistriţa, dărâmată
de tunul lui Mihnea cel Rău în anul 1509, zideşte şi Schitul
Pahomie, în amintirea faptului că la Izvorul Frumos, în
pustietatea masivului Buila, în drumul pe care-l caută prin
pădure ca sa ajungă la Sibiu, spre a scăpa de urgia lui
Mihnea, îşi găseşte salvarea vieţii sale şi a celor care îl
însoţeau în pribegie. Printre prietenii săi se afla căpitanul
de oaste Sava, devenit Sava Haiducul, pentru faptul că,
zăbovind stăpânul său de mai multă vreme aici, deseori a
făcut incursiuni prin localităţile învecinate, pentru a face
rost de hrană.
CLIC pentru avansare !
8. Data de 1684, din pisania de astăzi a schitului, este presupusă a fi anul în
care a avut loc repararea schitului, în acelaşi an fiind renovată şi
Mânăstirea Bistriţa de Constantin Brâncoveanu, în calitate de descendent
al familiei Craioveştilor.
9. Cascada din apropiere.
Despre existenţa schitului de la
"Izvorul Frumos" ne vorbeşte
un document din 1793 al lui
Alexandru Moruzzi, prin care
domnitorul ţării întăreşte
sihaştrilor de aici anumite
scutiri, iar, în 1798, Constantin
Hangherli Voievod întăreşte
anumite danii schitului.
La 1824 biserica era aproape
prăbuşită, pentru ca în anul
1880 schitul să fie părăsit.
Abia în 1952 s-a reclădit
biserica în forma ei iniţială,
după trasăturile zidurilor
rămase, cu zidari din Costeşti
şi tâmplari din Bărbăteşti ,
pictura fiind executată de Stan
Hermeanu, în 1956.
10. Biserica, construită sub o mare stâncă (pe care se află chipul
Domnului), având în apropiere o cascadă cu apă de munte,
rece ca gheaţa, îşi aşteaptă în linişte şi rugăciune vizitatorii.
11.
12. Biserica cu hramul “Sfântul Proroc Ilie", în formă de navă,
este construită sub stâca, ce o acoperă în proporţie de 70%.
Are numai altar şi naos. Pridvorul deschis este susţinut de
şase stâlpi de zid. Are două ferestre mici în naos, pe zidul
din dreapta, acestea deschizandu-se în exterior.
13.
14.
15.
16.
17.
18. Pictura este opera pictorului
Stan Hermeneanu, ajutat de
Vasile Ciugulin. A fost
sfiinţită, aşa cum se vede, în
30 septembrie 1956.
Din cauza infiltraţiilor,
pictura peretelui dinspre
stâncă a început să se
degradeze. Cu timpul
pictura s-a deteriorat, fiind
refacută în 1997, de către
ierodiaconul Popa Nicolae
din Perişani.
24. Cladirea pentru stăreţie, trapeza, bucătăria şi chiliile sânt
amplasate la vest de biserică. Clădirea ce le adăposteşte
este construită din zid, etajată.
