Revista „Ce stii despre FERTILITATEA TA?” nr 5, June 2022

MIHAELA
COZMOLICI,
DIGI24:
„Mi-aș dori mult
ca infertilitatea să nu mai fie
un subiect tabu în România”
Numărul
5,
Iunie
2022
Numărul
5,
Iunie
2022
REVISTĂ DE EDUCAȚIE DESPRE FERTILITATE, OFERITĂ DE

3
Ce știi despre FERTILITATEA TA? | Iunie 2022
La un calcul simplu, 14 ani înseamnă mai mult de
jumătate din viața mea de adult care tocmai a
împlinit 45. În luna martie, SOS Infertilitatea a
împlinit 14 ani de activitate asociativă. Tot atât, 14,
ar fi trebuit să împlinească, în toamnă, primele mele
fiice – dar pentru că ele au murit în ziua în care s-au
născut, Asociația a devenit primul meu copil. Viu.
Îmi iubesc Asociația ca pe un copil și am crescut-o
ca atare: cu dragoste, cu răbdare, cu rezistență la
frustrare, cu efort, cu dedicare. Si fără pauze: 7/7. Deși
am citit într-un studiu că durata medie a implicării
voluntarilor într-o cauză, fără pauze, durează între
cinci zile și șapte luni.
Unde suntem, 14 ani mai târziu? Și ce urmează să se
întâmple în plan asociativ?
După mai bine de un deceniu în care membrii și
voluntarii Asociației s-au întâlnit exclusiv prin parcuri,
restaurante, casele unora dintre noi sau la acțiunile
în sine organizate în spații publice sau închiriate,
organizația are, finalmente, un sediu propriu. La
preluare, spațiul era, obiectiv vorbind (și există dovezi
în arhiva video a comunității online), o hrubă lugubră.
Fiică-mii, pe care am cărat-o după mine ca la mai
toate demersurile asociative, îi era frică să intre.
Însă am ales să văd atu-urile spațiului (location,
location, location: sediul, cu o suprafață de 104 mp,
este situat în blocul Romarta din strada Academiei,
la patru minute de Piața Universității și la 40 de
secunde de Ministerul Sănătății) și nu am fugit de
muncă. Vast șantier, pe alocuri sisific – nu mai intru
în detalii. În prezent, spațiul este refuncționalizat,
renovat și complet utilat. Din toamnă, un angajat
cu normă întreagă va asigura permanența la sediu
și vom redemara, de data asta nu prin săli închiriate
ca în trecut, ci LA NOI ACASĂ – grupuri de suport
psihologic, cursuri de nutriție pentru fertilitate, serile
de movie and debate și tot ce mai simțim nevoia. Ușa
Asociației vă va fi deschisă, nu ezitați să propuneți
proiecte. Pentru că atât de mulți dintre noi am „sărit
pârleazul” și suntem părinți de multpreadoriți, vom
avea si o sală dedicată copiilor în sediu, unde se va
afla mediateca francofonă „Les amis de Lara”, cu un
fond de peste 1.500 de cărți, DVD-uri, jocuri. În sala de
ședințe își va avea sediul Biblioteca SOS Infertilitatea,
cu un fond de peste 250 de carți despre fertilitate,
infertilitate, adopție, sarcină și parenting, în limbile
română, engleză și franceză.
În decembrie 2021, am realizat, cu sprijinul MERCK, o
serie de trei podcast-uri cu medici FIV din România,
transmise pe pagina și în grupurile Asociației. Impactul
a fost peste așteptări, mii de vizualizări doar în
primele zile – în condițiile în care podcast-urile rămân
arhivate ad vitam aeternam și pot fi ascultate chiar și
peste ani, fondul discuțiilor rămânând de actualitate.
Menționez că eu nu am fost remunerată pentru
conceperea și moderarea acelor podcast-uri, o parte
din fonduri, care au tranzitat contul Asociației, având
drept destinație închirierea studioului de podcast și
plata echipei tehnice. Așa s-a născut ideea. Și am și
implementat-o: în prezent, Asociația SOS Infertilitatea
are în sediu propriul studio de podcast complet
funcțional, cu echipamente de top (investiția financiară
depășește 11.000 de euro) și tehnicieni sub contract.
Din toamnă, ne vom bucura să invităm în studio
stakeholder-i din domeniul social-politic, pacienți
/ părinți, medici, embriologi, jurnaliști sau persoane
publice, pentru a discuta despre fertilitate, infertilitate,
reproducere umană asistată medical, adopție.
Asociația SOS Infertilitatea lansează,
din toamnă, în studioul propriu,
podcast-ul „Ce știi despre FERTILITATEA TA?”
Nicoleta Cristea-Brunel
Președinta Asociației SOS Infertilitatea

4
Revista „Ce știi despre FERTILITATEA TA?” este un proiect
educativ non-profit al Asociației SOS Infertilitatea.
www.vremcopii.ro
Articolele din paginile marcate cu P reprezintă contribuții în
regim de parteneriat. Mulțumim sponsorilor și partenerilor care
au făcut posibilă distribuirea gratuită a acestui instrument
de educație pentru fertilitate.
Regăsiți informațiile și online: www.fertilitateaTA.ro
Asociaţia SOS Infertilitatea desfăşoară din 2008 o campanie de advocacy pentru drepturile persoanelor
afectate de infertilitate, în domeniul reproducerii umane asistate medical şi în cel al adopţiei.
Alăturați-vă nouă pe facebook.com/groups/sustinSOSInfertilitatea. Mult mai mult decât încă un grup Facebook.
Implicare şi ACŢIUNE colectivă, empatie şi SPRIJIN concret!
Concept: Nicoleta Cristea-Brunel
Redacția: Daniela Dinu
Ana Ghelmez
Traduceri: lect. univ. dr. Carmen Ciobâcă
Marketing: Florentina Mihalache
Grafică: Denisa Simionescu
Ilustrație: shutterstock.com
Tipar: Tipografia Everest
Pe lângă revistă și podcast, Asociația SOS
Infertilitatea își va relansa în toamnă și website-ul,
actualul datând de prin 2013, ceea ce, la cât de rapid
evoluează noile tendințe în webdesign, îl transformă
într-un dinozaur – dar ne este drag dinozaurul, este
tare multă muncă acolo, îl vom arhiva și va continua
să fie accesibil. Una din marile mele bucurii este
că forumul Asociației – forumul: marea mea iubire,
acolo, în anii de aur, am învățat, văzând și făcând, ce
înseamnă community building – este în continuare
viu, în mod organic; iar arhiva forumului rămâne
neprețuită! De aproape un an, din motive de doliu,
eu nu mai particip activ, în nume propriu, la discuțiile
cotidiene din comunități, dar mă bucur să constat că
acestea continuă să funcționeze și să ofere informație
și suport unui public din ce în ce mai larg (31.000 de
membri pe grupul de infertilitate, 18.000 de membri
pe grupul de adopții, 11.000 de membri pe grupul de
sarcină și parenting, 3.000 de membri pe grupul de
ovodonație, 2.000 de membri pe grupul de debutante
/ trying to conceive).
Acțiunile de advocacy, la nivel macro, continuă,
la fel și mediatizările pentru cauză (nu am refuzat
niciodată, în 14 ani, o invitație din partea presei, nu am
risipit niciodată awareness-ul pe care știm că îl aduc
aparițiile în media). În proiectul de Crăciun al Asociației
s-au acordat pană în prezent 92 de proceduri FIV, cu
o valoare de piață de circa 400.000 de euro, și s-au
născut deja 44 de copii. Pe 12 iunie am lansat a doua
ediție a Grantului Memorial Eva și Clara Brunel, dedicat
familiilor care au pierdut o sarcină foarte avansată
sau un bebeluș, iar în august vom acorda primul Grant
Memorial Jean-Pierre Brunel, cu acces universal.
Am muncit mult pentru ca această revistă să vadă
„lumina tiparului” (deși mulți oameni de marketing
m-au sfătuit să o las doar în format electronic – rezist;
eu nu fac un PDF, fac o revistă!) și să ajungă la voi. Dar
dacă fie și o singură persoană va alege calea corectă
dupa ce va citi revista și va ajunge să își țină copilul în
brațe, va fi meritat.
Cu gânduri bune,
Nicole

5
Colegiul Murray Edwards din cadrul Cambridge propune
seminarii despre fertilitate cu scopul de a le ajuta pe
studente să înțeleagă că o sarcină trebuie planificată
spre a fi obținută cel târziu în jurul vârstei de treizeci și
cinci de ani. În caz contrar, poate fi mult prea târziu.
Reprezentanții Biroului Național de Statistică din Regatul
Unit au declarat că „au fost înregistrate scăderi relativ
abrupte ale ratelor lunare ale fertilității” în perioada
2020–2021.
Dorothy Byrne, noul președinte al Colegiului Murray
Edwards, a spus că aceste cursuri „vor acorda mai mult
control” studentelor, care vor înțelege mai multe despre
fertilitatea proprie. Dorothy Byrne, care a născut unica sa
fiică la vârsta de 45 de ani, sarcina fiind obținută prin FIV,
a declarat pentru publicația sus-amintită că a devenit
„aproape un tabu” să le întrebi pe femei dacă au
planuri reproductive. Aceasta a adăugat: „Suntem în
mod clar la o extremă.” „Tinerelor li se spune că trebuie să
obțină performanțe școlare, să obțină o diplomă, să aibă
o carieră de succes și să arate bine”, spune ea. „În tot
acest iureș, uităm să ne gândim că poate vrem și copii.
Asta mi s-a întâmplat mie, cel puțin.”
Vârsta medie la care femeile dau naștere primului copil
în Regatul Unit este 30 de ani, dar studiile arată că
fertilitatea feminină începe să scadă în jurul vârstei de 35
de ani. După această vârstă, scăderea este una abruptă.
Conform Societății Britanice pentru Fertilitate, fertilitatea
feminină continuă să scadă în fiecare lună după această
vârstă, deoarece ovocitele sunt din ce în ce mai puține și
de mai slabă calitate.
Dorothy Byrne a adăugat că tinerele primesc informații
despre „cum să evite o sarcină” de la medici, părinți
și profesori, dar nu li se spun suficiente lucruri despre
fertilitate. „Le vorbim fetelor despre consimțământ,
despre hărțuire, dar nu le vorbim în mod clar și direct
despre propria fertilitate”, a adăugat ea. „Femeile
trebuie să aibă dreptul să poată alege să aibă copii.”
Profesorul Adam Balen, fost președinte al Societății
Britanice pentru Fertilitate, a declarat că femeile
consideră în mod greșit că vor fi la fel de fertile și după
vârsta de 40 de ani deoarece văd că o mulțime de
celebrități au copii după această vârstă. Profesorul
Balen a spus: „Șansele ca tratamentele de fertilizare să
dea roade scad pe măsură ce vârsta feminină crește.
Vedetele care au copii fiind bine trecute de 40 de ani
îi au mai degrabă recurgând la donare de ovocite și
nu folosind ovocitele proprii. Desigur, foarte puține
vedete recunosc însă acest lucru.” Acesta a mai spus
că femeile care își doresc mai mult decât un copil ar
trebui să încerce să aibă primul copil înaintea vârstei
de 30 de ani. Spre exemplu, femeile care își doresc
doi copii ar trebui să înceapă să încerce să obțină o
sarcină la vârsta de 28 de ani, iar femeile care vor trei
copii „ar trebui probabil să încerce să obțină o sarcină
în jurul vârstei de 23 de ani”.
Studentele de la Cambridge vor participa
la cursuri despre fertilitate

6
Glosar
de
fertilitate
Puncţia ovariană
Etapă în procedura FIV prin care un ac fin
este introdus în ovare ca să absoarbă foliculii
ce conțin ovocitele. În aceeaşi zi, ovocitele
sunt fertilizate fie prin fertilizare directă,
fie (îndeosebi în cazul unei hipofertilităţi
masculine) prin injecţie intracitoplasmatică a
spermatozoidului direct în ovocit (ICSI).
Nu din toți foliculii puncționați pot fi extrase
ovocite, rata medie de extragere este de
cca. 80%.
Preconception genetic screening
Testarea genetică a viitorilor părinţi,
înainte de concepţie, pentru mai mult de
100 de boli și sindroame. Teste genetice pentru
gene comune în anumite grupuri etnice, maladii
recesive şi gene care ar putea provoca boli grave la
descendenți.
Pregătirea spermei
(spălarea spermatozoizilor)
Separarea spermatozoizilor de lichidul seminal.
Pentru FIV, această procedură se efectuează de
obicei după colectarea ovocitelor de la femeie, în
timpul ICSI.
Prolactina
Hormon eliberat de glanda pituitară, care va
declanşa producerea laptelui după naştere. Un
nivel foarte mare al prolactinei interferează cu
producerea ovulației, fiind o posibilă cauză de
infertilitate.
Rezervă ovariană
Capacitatea ovarelor de a produce ovocite.
Rezervă ovariană scăzută
Capacitatea redusă a ovarelor de a produce
ovocite.
RUAM – Reproducere Umană Asistată Medical
(în engleză, ART –
Assisted Reproductive Technology)
Ansamblul tehnicilor şi practicilor care îmbunătăţesc
fertilitatea, în scopul obținerii unei sarcini. Termenul
acoperă toate procedurile care procesează ovulul şi
sperma, respectiv embrionii.
Sarcină (bio)chimică
Termen medical folosit pentru a descrie un avort
spontan timpuriu, care se întâmplă de obicei în
primele zece zile după implantarea embrionului în
uter.
Sarcină confirmată clinic (clinical pregnancy)
O sarcină care a fost confirmată prin două
metode: ecografic (cu ajutorul ecografiei au fost
depistate bătăile inimii sau sacul gestaţional) şi
printr-un nivel ridicat al betaHCG (hormonul care
indică sarcina).
Sarcină ectopică (extrauterină)
Sarcină în care embrionul se implantează altundeva
decât în uter (cel mai adesea în trompele uterine).
Mai poartă denumirea de „sarcină tubară”.
SET – Single Embryo Transfer
Transferul unui singur embrion, ceilalți embrioni
obținuți fiind crioprezervați. SET este „golden
standard”, fiind opțiunea recomandată unanim, în
vederea evitării sarcinilor multiple.
(continuare din numerele anterioare ale revistei)
Progesteron (P4)
Valoarea P4 indică dacă femeia a ovulat,
când a ovulat, dacă femeia are/a avut o
sarcină ectopică sau un avort spontan.
Nivelul progesteronului crește înainte de
ovulație și va continua să crească dacă apare
o sarcină.
Sac gestaţional
Învelișul (structura) în care se dezvoltă
embrionul. Fătul va crește în sacul gestațional.

7
Sindromul Ovarului Polichistic – SOP
(în engleză, Polycystic Ovary Syndrome –
PCOS)
Afecţiune în care ovarele produc cantităţi foarte
mari de hormoni masculini şi dezvoltă multe
chisturi de dimensiuni reduse. Aceste dezechilibre
hormonale pot afecta/împiedica ovulaţia.
Spermogramă
Evaluare medicală a numărului
spermatozoizilor, a morfologiei şi a motilității
acestora. Spermograma trebuie efectuată
doar în laboratoare ale clinicilor FIV, unde
lucrează embriologi certificați, cu experiență.
Sonohisterografie
Tehnică prin care se vizualizează ecografic interiorul
uterului.
Specialist în infertilitate
Obstetrician-ginecolog cu pregătire suplimentară şi
specializare în domeniul infertilității și procedurilor de
reproducere umană asistată medical.
Spermatozoid
Celula reproducătoare masculină, produsă în
testicule şi prezentă în lichidul seminal.
Stimulare ovariană controlată (în engleză,
controlled ovarian stimulation – COS)
Stimularea procesului de ovulaţie cu ajutorul
medicamentelor pentru fertilitate (precum Clomid
sau Metformin).
TB – temperatură bazală
Este temperatura organismului în stare de repaus.
De obicei, după ovulaţie apare o creştere de
aproximativ de 0,5 grade, care se menţine până la
următoarea menstruaţie. Este recomandat
să se măsoare temperatura bazală în fiecare zi
la aceeaşi oră, dimineaţa, înainte de a vă ridica
din pat.
Test de ovulaţie
Teste folosite acasă pentru a detecta ovulaţia.
Testosteron
Hormon sexual masculin, produs în testicule (contribuie
la producerea de spermatozoizi – spermatogeneză).
TPC – test post-coital
Cunoscut şi sub numele de testul Sinus-Huhner,
are scopul de a demonstra posibilitatea fizică a
spermatozoizilor de a penetra stratul de mucus
cervical.
Trompe uterine (Trompele lui Fallopio)
Tuburi subţiri, dispuse de o parte şi de cealaltă a
uterului, care unesc ovarele de uter. Ovulul și sperma
se întâlnesc într-una din trompe pentru a începe
procesul de fertilizare.
Sperm DNA fragmentation –
fragmentarea ADN-ului spermatic
Atunci când materialul genetic nu este de o
calitate satisfăcătoare, firele lungi de ADN
sunt susceptibile de rupturi (fragmentare a
ADN-ului). Gradul de fragmentare a ADN-ului
poate fi un predictor important al unei fertilităţi
masculine scăzute. Pacienţii care prezintă un
nivel ridicat al fragmentării ADN-ului spermatic
au o fertilitate scăzută, în cele mai multe
cazuri nerealizându-se fecundarea ovulului,
adesea sarcina incipientă oprindu-se din
evoluție. În tratamentele de reproducere umană
asistată, folosirea metodelor de selectare a
spermatozoizilor fără fragmentaţii ale ADN-ului
poate reduce riscul de pierdere a sarcinii.
TESE
Procedură de extracţie a spermatozoizilor
din testicule cu ajutorul unui ac. Un bărbat
poate fi supus acestei proceduri dacă lichidul
seminal nu este eliminat prin penis în timpul
ejaculării sau dacă are vasectomie.

8
Efectuarea profilului TORCH, analiză esenţială în
perioada de preconcepţie, declanşează adesea
temeri nemotivate. Mulţi oameni nu îşi amintesc să fi
avut unele dintre infecţiile la care au, totuşi, anticorpi,
iar neînţelegerea importanţei şi a semnificaţiei
acestora le trezeşte angoase considerabile. Încerc
mai jos să fac puţină lumină în lumea complicată a
imunităţii anti-infecţioase.
Ce e profilul Torch?
Este un test de screening care verifică prezenţa de
anticorpi de fază acută – imunoglobuline M (IgM) şi de
anticorpi de fază cronică sau de imunitate pe termen
lung – imunoglobuline G (IgG) pentru infecţiile cu
Toxoplasma gondii, virusul rubeolic, citomegalovirus
(CMV), virusul herpes simplex, dar şi pentru alte infecţii,
cum ar fi hepatitele virale B şi C, varicelă, infecţia cu
virusul Epstein Barr, infecţia HIV.
Când se recomandă efectuarea acestei analize?
În principiu, analiza ar trebui efectuată înainte de a
demara orice demers pentru a obţine o sarcină, inclusiv
înainte de a renunţa la metodele contraceptive în
vederea obţinerii în mod spontan a unei sarcini. Toate
infecţiile de mai sus, dacă sunt contactate în timpul
sarcinii, pot duce la tragedii (moartea copilului în
uter, declanşarea prematură a travaliului, malformaţii
sau boli grave ale nou-născutului), iar cunoaşterea
statusului imun permite măsuri adecvate de prevenţie.
Astfel, femeile care nu au IgM şi IgG pentru rubeolă sau
varicelă se pot vaccina cu minimum 3 luni înainte de
instalarea unei sarcini. Femeile care sunt infectate cu
HIV sau cu virusurile hepatitei B sau C pot preveni, prin
metode specifice, transmiterea infecţiei la copil, atât în
timpul sarcinii, cât şi în timpul naşterii şi după aceea.
Ce sunt IGG şi IGM?
Imunglobulinele sunt nişte proteine care îndeplinesc
rolul de anticorpi: recunosc anumite microorganisme
(bacterii, virusuri, paraziţi), se fixează pe aceştia şi fie îi
distrug, fie îi fac uşor de identificat de către leucocite şi
alte celule inflamatorii care îi pot distruge.
IgM sunt proteine mari, care apar în sânge la scurt timp
de la contactul cu stimulul imun specific (microorganism
sau vaccin), au o durată scurtă de persistenţă (câteva
săptămâni) şi rol protector mic. Nu trec prin placentă,
deci prezenţa lor în sângele nou-născutului arată
faptul că infecţia a avut-o sau o are copilul.
IgG sunt proteine mai mici, apar mai lent, persistă
perioade foarte lungi, uneori toată viaţa şi, majoritatea
lor, au rol protector împotriva unei noi infecţii cu acelaşi
microorganism.
Cum ar trebui să fie un profil Torch perfect?
Cea mai bună dintre variante este IgG pozitiv (şi cât
mai mare) pentru Toxoplasma, rubeolă, CMV, herpes,
varicelă şi Epstein Barr, IgM negative, HIV negativ,
anticorpi de hepatită C (anti-HCV) negativi, anticorpi
anti-HBs (de hepatită B) pozitivi prin vaccinare
prealabilă, iar restul anticorpilor de hepatită B negativi.
Să nu ne temem de anticorpi

9
Virusul citomegalic (CMV) dă, de obicei, infecţii
asimptomatice, de aceea multe persoane au
IgG fără istoric cunoscut de boală. Indiferent de
statusul imun, testaţi IgG şi IgM de CMV trimestrial în
sarcină, reinfectarea este posibilă la gravide care au
imunitatea diminuată. Nu există vaccinare.
Virusul se transmite doar prin fluide corporale,
deci este necesar un contact strâns cu persoana
infectată pentru transmitere.
În concluzie, o viitoare mamă informată şi imunizată
va aborda sarcina cu mult mai puţine temeri şi riscuri
şi va avea şanse mult mai mari de a avea o sarcină
perfectă şi un copil sănătos.
Dr. Cristiana Popp,
Moderator al comunității SOS Infertilitatea
Menţiuni speciale
Toxoplasma este un parazit care se
transmite prin materiile fecale ale câinilor şi,
mai rar, ale pisicilor. Prezintă risc animalele
nedeparazitate corect şi regulat, mai ales
cele care trăiesc pe stradă. Mângâierea lor
poate contamina mâinile cu ouă de parazit
de pe blană, acestea fiind apoi introduse
accidental în gură. Risc semnificativ poartă
şi legumele incorect spălate, precum şi
icrele consumate tradiţional, fără preparare
termică (pisicile şi câinii pot contamina cu
ouă de paraziţi straturile, precum şi apele
curgătoare şi stătătoare). Nu prezintă riscuri
animalele ţinute în casă, corect şi frecvent
deparazitate. Femeile care nu au IgG de
Toxoplasma vor repeta analiza in fiecare
trimestru al sarcinii şi vor menţine o igienă
strictă a mâinilor. Nu vor mânca legume
nespălate, icre sau produse crude din peşte,
carne, ou.
Virusul rubeolic este foarte contagios pentru
femeile gravide care nu au IgG pentru el.
Obligatoriu, dacă nu aveţi imunitate pentru
rubeolă, vaccinaţi-vă cu minimum o lună înainte
de sarcină, folosind o singură doză din preparatele
Priorix sau M-R-Vaxpro. Vaccinarea nu este
permisă în sarcină.
Pentru femeile care intră, totuşi, în sarcină, fără
imunitate pentru rubeolă, evitaţi cu stricteţe copiii
nevaccinaţi şi familiile lor.
Varicela, infecţie dată de virusul
varicelo‑zosterian, poate recidiva la unii
indivizi. De aceea, e important să ştiţi, înainte
de sarcină, dacă aveţi imunitate, adică IgG.
Dacă nu, chiar dacă vă amintiţi să fi avut
varicelă în copilărie, vaccinaţi-vă cu două
doze de Varilrix, la interval de minimum 6
săptămâni, a doua doză cu minimum 3 luni
înainte de instalarea unei sarcini. Vaccinul
este interzis în sarcină.
Virusul Epstein-Barr determină o boală numită
mononucleoză infecţioasă, care poate trece
adesea neobservată.
Multe persoane au anticorpi IgG pozitivi.
Dacă nu aveţi la începutul sarcinii, efectuaţi
trimestrial teste pentru IgG şi IgM.
Nu există vaccin.
Virusul herpes simplex are două subtipuri,
o tulpină care dă infecţii genitale şi una
care dă infecţii ale gurii şi ale buzelor. O
dată intrat în organism, virusul rămâne
latent toată viaţa şi se reactivează când
imunitatea scade. E important să evitaţi
infecţia iniţială în sarcină. Dacă aveţi
IgG şi istoric de erupţii anterioare sarcinii,
reactivarea lui în timpul sarcinii nu prezintă
niciun pericol pentru făt. Mamele cu leziuni
active de herpes genital la momentul naşterii
au indicaţie de cezariană pentru a evita
infectarea fătului în timpul expulziei.
Femeile cu hepatită cronică B şi C sau cu
infecţie HIV-SIDA au dreptul şi posibilitatea
de a aduce pe lume copii sănătoşi, inclusiv
concepuţi prin manevre de RUAM.
Este foarte recomandată vaccinarea
împotriva hepatitei B înainte de sarcină (trei
doze de Engerix B) pentru toate femeile
care nu sunt infectate cu acest virus.
Femeile cu hepatită B, C sau infecţii HIV
vor primi tratament pe perioada sarcinii şi
vor naşte prin cezariană, astfel riscul de
trasmitere al infecţiei la copil fiind extrem
de mic. Anunţaţi întotdeauna personalul
medical care vă tratează dacă aveţi o
astfel de infecţie. În condiţii speciale,
clinicile oferă inclusiv servicii de FIV acestor
pacienţi.

10
O analiză a politicilor și finanțării procedurilor de
reproducere umană asistată, care a avut în vedere
statele europene, dezvăluie că doar patru din cele 43
de țări analizate pot primi calificativul „excelent” în
baza unei liste care include nouă criterii referitoare
la tratament. Asociația Fertility Europe (organizația
paneuropeană în care Asociația SOS Infertilitatea
este membră încă din 2010) și Forumul Parlamentului
European pentru Drepturi Sexuale și Reproductive
subliniază că este nevoie de o schimbare majoră de
paradigmă în privința acestor politici.
Analiza, prezentată ca un Atlas al Politicilor
referitoare la Tratamentele de Fertilitate la
jumătatea lunii decembrie 2021, a dezvăluit că
tabloul referitor la legislație și finanțare este unul
neomogen. Doar patru țări au primit calificativul
„excelent” (Belgia, Israel, Olanda și Franța), obținând
scoruri de minim 84% conform criteriilor enunțate
mai sus. La cealaltă extremă, 11 țări au primit
calificativele „slab” sau „insuficient”, obținând scoruri
mai mici de 50% - țările care au obținut punctajele
cele mai slabe sunt Albania (13%), Armenia (26%),
Polonia (27%) și Irlanda (27%).
Prin urmare, autorii studiului au subliniat că este
nevoie de „o schimbare majoră de paradigmă” în
domeniul infertilității, prin care factorii de decizie să
recunoască drepturile universale ale persoanelor de
a avea copii, să asigure accesul egal la tratamente și
să acorde finanțare din fonduri publice.
Din cele 43 de state care au făcut obiectul studiului,
38 aveau legislație pentru tehnologiile reproductive,
iar 33 dețineau un registru național de activitate. Din
păcate, România este una din țările în care nu există
legislație dedicată acestui domeniu.
În materie de finanțare există, de asemenea,
decalaje la nivelul întregului continent. Doar 12 state
asigură până la șase inseminări și doar trei state
oferă până la șase cicluri FIV/ICSI complet acoperite
din fonduri publice. 35 de state, printre care și
România, nu oferă decât finanțarea parțială a
acestor proceduri.
Anita Fincham, manager al Fertility Europe și coautor
al studiului, a declarat: „Fiecare țară ar trebui să
obțină calificativul excelent și să dispună de o
legislație de calitate care să asigure accesul egal,
O nouă hartă a politicilor referitoare la tratamentele
de fertilitate în Europa
Ce anume definește o țară care are cele mai
bune politici în domeniul reproducerii umane
asistate? Acest lucru este stabilit în baza a
nouă criterii:

Legislație dedicată reproducerii umane
asistate, care să asigure stabilitatea
accesului la aceste proceduri

Registre naționale de tratamente și donatori

Acces la tratamente asigurat tuturor
persoanelor care au nevoie de ele

Acces la testare genetică pentru detectarea
bolilor grave

Donare non-anonimă

Finanțarea completă a tratamentului, care să
includă șase inseminări și șase cicluri FIV/ICSI

Suport psihologic

Consultarea pacienților înainte de adoptarea
oricăror modificări de ordin legislativ

Educație pentru fertilitate în școli

11
Sursa: Fertility Europe
sigur și eficient la tratamente de fertilitate tuturor
celor care au nevoie de ele.”
Europarlamentarul Frances Fitzgerald, din cadrul
partidului Fine Gael, a declarat următoarele: „Marea
majoritate a statelor europene asigură finanțare
pentru câteva cicluri FIV, pe când Irlanda nu
finanțează nici măcar un singur ciclu FIV... Cuplurile și
familiile din Irlanda au nevoie de acces la asemenea
servicii și tratamente fără întârziere.
Contribuția ESHRE, care se bazează în principal pe
date extrase din Sondajul Consorțiului de monitorizare
a fertilizării in vitro (EIM) cu privire la tehnicile de
reproducere umană asistată și inseminare, are în
vedere aspecte precum legislația, regulamentele,
finanțarea și registrele existente în statele europene.
ESHRE a fost reprezentată de președintele său, Carlos
Calhaz Jorge. O perspectivă suplimentară de ordin
psihologic a fost asigurată de Mariana Martins, fost
coordonator al SIG Psychology Counselling, care
a subliniat tendințele societale care au în prezent un
impact în ceea ce privește infertilitatea, în special
cele referitoare la concepția pe bază de material
donat. În ceea ce privește acest aspect, analiza a
arătat că 18 state păstrează în continuare anonimatul
procesului de donare, 11 state asigură donarea
anonimă, dar și non-anonimă, iar 11 state oferă
scheme pe baza cărora poate fi aflată identitatea
donatorilor.
În baza rezultatelor obținute, cercetătorii au lansat
un apel adresat factorilor de decizie, formulând
cinci cereri-cheie: recunoașterea dreptului universal
de a avea copii în Uniunea Europeană; asigurarea
accesului egal la tratamente de fertilitate; asigurarea
finanțării din fonduri publice a acestor tratamente;
încurajarea sectorului public să furnizeze informații
de calitate referitoare la problema infertilității și să se
încerce eliminarea stigmatului care marchează încă
această afecțiune.
75%
69%
86%
74%
86%
84%
27%
77%
79%
71%
55%
63%
55%
73%
73%
27%
49%
55%
68%
13%
71%
31%
55%
56%
33%
76%
76%
68%
59%
51%
59%
63%
73%
80%
33% Austria
65%
71%
59%
71%
42%
37%
Belgia 86%
Israel 86%
Olanda 86%
Franța 84%
Portugalia 80%
Finlanda 79%
Norvegia 77%
Croația 76%
Ungaria 76%
Marea Britanie 75%
Islanda 74%
Danemarca 73%
Grecia 73%
Spania 73%
Malta 71%
Serbia 71%
Slovenia 71%
Suedia 71%
Germania 69%
Bulgaria 68%
Macedonia 68%
Austria 65%
Italia 63%
Letonia 63%
Cipru 59%
Muntenegru 59%
Rusia 59%
Moldova 56%
Estonia 55%
Lituania 55%
România 55%
Ucraina 55%
Slovacia 51%
Republica Cehă 49%
Bosnia și Herțegovina -
Rep 42% Fed 37%
Georgia 34%
Elveția 33%
Turcia 33%
Belarus 31%
Irlanda 27%
Polonia 27%
Armenia 26%
Albania 13%

12
Prestigioasa publicație New York Post a publicat
un amplu articol dedicat lui Elizabeth Carr și
începuturilor fertilizării în vitro, din care preluăm
extrase relevante.
Puțini bebeluși vin pe lume într-un asemenea tam-tam
și înconjurați de atâtea controverse precum Elizabeth
Carr. Nașterea acesteia a fost filmată de o echipă a
televiziunii PBS, în timp ce protestatari manifestau în
fața spitalului.
Era 28 decembrie 1981, în Norfolk, Virginia. Tocmai se
năștea primul bebeluș obținut prin fertilizare in vitro
în Statele Unite . „Am avut dintotdeauna parte de
atenția presei – așadar, știu că nașterea mea nu a
fost una ca toate celelalte”, a declarat Elizabeth Carr
pentru publicația The Post. A fost un interviu acordat
de acasă, din Keene, New Hampshire, cu câteva zile
înainte să împlinească 40 de ani.
De fapt, Elizabeth a aflat despre modul extraordinar în
care a fost concepută atunci când avea 6 sau 7 ani, în
cabinetul medicului său, acolo unde colegii medicului
se uitau la un reportaj referitor la nașterea sa. „Doctorii
mei erau lângă mine și analizau documentarul referitor
la nașterea mea împreună cu mine – explicându-mi cu
această ocazie detalii de ordin științific.”
Aceste detalii de ordin științific erau ceva SF la vremea
respectivă chiar și pentru părinții lui Elizabeth. Judith
și Roger Carr, o profesoară și un inginer de douăzeci și
ceva de ani, erau complet deznădăjduiți deoarece nu
reușeau să aibă un copil. Judy rămânea însărcinată,
dar pierdea sarcinile: a avut trei sarcini ectopice, caz
în care ovocitul fertilizat se implanta în afara uterului.
Fiecare sarcină s-a terminat cu un avort spontan, iar
din această cauză a trebuit în cele din urmă ca medicii
să-i extirpe trompele uterine.
La vremea respectivă, cercetările referitoare la
fertilizarea in vitro în Statele Unite ale Americii erau
marcate de teamă și preocupări de ordin etic. Louise
Brown — primul copil din lume conceput prin fertilizare
in vitro – se născuse în anul 1978 în Regatul Unit. Chiar
dacă medicul lui Judy nu știa foarte multe despre
această nouă tehnică reproductivă, a făcut rost de
un pliant cu ocazia unei conferințe medicale și i-a
recomandat pacientei să încerce fertilizarea in vitro,
Elizabeth Carr, primul copil conceput prin FIV
în Statele Unite, a împlinit 40 de ani
Foto:
New
York
Post

14
întâmpla în niciun caz.” Totuși, oamenii au reacționat
în mod negativ la aflarea poveștii. „Au existat mulți
oameni care au spus lucruri oribile – și care încă spun,
chiar după atâția ani”, spune Elizabeth Carr. Aceasta
a mai declarat că părinții ei au hotărât în cele din
urmă să iasă din anonimat cu scopul de a educa
publicul. „Părinții mei aveau posibilitatea de a-și
păstra anonimatul, astfel încât să poate duce o viață
«normală», dar au vrut ca oamenii să știe că fertilizarea
in vitro este o opțiune și că am fost un copil normal
și sănătos. Este un lucru atât de important pentru
cuplurile care se luptă cu infertilitatea.”
Elizabeth Carr se prezintă cu mândrie ca fiind primul
bebeluș din Statele Unite obținut prin FIV – dar
nu suportă să i se spună că a fost concepută „în
eprubetă”. „Toate articolele scrise despre mine în
acea perioadă în întreaga lume menționau că este
vorba despre primul copil conceput în eprubetă în
Statele Unite”, își amintește ea, destul de iritată. „Din
fericire, terminologia aceasta a dispărut încet-încet
– este vorba despre o formulare cu totul inadecvată,
deoarece, în realitate, nu sunt utilizate deloc eprubete.”
Într-adevăr, Elizabeth s-a obișnuit cu faptul că modul
în care a fost concepută a fost marcat dintotdeauna
de prejudecăți și de superficialitate. „Cel mai dureros
era faptul că oamenii pur și simplu nu înțelegeau ce
este fertilizarea in vitro. A trebuit să învăț de mică să-mi
apăr povestea.”
O critică extrem de dură a venit din partea jurnalistei
Ellen Goodman, câștigătoare a Premiului Pulitzer.
Aceasta a scris un articol de opinie pe această temă
chiar înainte de nașterea lui Elizabeth Carr. „Era un
articol extrem de răutăcios, în care autoarea susținea
că fertilizarea in vitro e groaznică și că vom sfârși prin
a avea o mulțime de bebeluși identici în întreaga lume,
ceea ce îl va mânia pe Dumnezeu”, spune Elizabeth
Carr. Elizabeth a lucrat la rândul ei ca jurnalistă în
cadrul publicației The Globe mai mult de șase ani.
Atunci când a părăsit publicația The Globe, în anul
2014, Elizabeth Carr nu a ratat ocazia de a-i adresa
într-un final câteva cuvinte colegei sale: i-a scris lui
Ellen Goodman un e-mail de rămas-bun și i-a amintit
de articolul denigrator pe care aceasta îl semnase
cu ani în urmă. „Mi-a spus că îi pare foarte rău”, își
amintește Elizabeth Carr. „M-a lăsat fără cuvinte. Nu
i-am mai spus decât că este editorialist, și-a exprimat
opinia pe care o avea la momentul respectiv și asta e.”
Părinții lui Elizabeth, care nu au încercat să mai obțină
altă sarcină, au învățat să accepte fascinația continuă
manifestată de public în ceea ce privește viața fiicei
lor. Elizabeth a făcut același lucru. „Practic, presa ne
spunând „Tehnica aceasta încă n-a fost pusă în
practică în Statele Unite, dar în Anglia a avut ceva
succes – poate sunteți dispusă să o aveți în vedere.”
Cuplul s-a adresat echipei de medici formată din
Howard și Georgeanna Jones, soț și soție, care
înființaseră prima clinică de fertilitate de acest tip în
cadrul Universității de Medicină din statul Virginia de
Est. „Părinții mei au plecat din statul Massachusetts,
acolo unde fertilizarea in vitro era ilegală, în statul
Virginia, pentru a avea un copil”, a spus Elizabeth Carr.
„Pe vremea aceea nu exista această abordare pe
bază de cicluri multiple. Te duceai la medic, erau
prelevate ovocitele și sperma, apoi era transferat în
uter un embrion. Și așa am venit eu pe lume – asta e
povestea mea”, spune Elizabeth Carr, referindu-se la
fertilizarea in vitro, o tehnică reproductivă aflată atunci
la începuturi, dar care s-a dezvoltat enorm în ultimii
40 de ani. Astfel, în anul 2019 se estima că peste 8
milioane de copii au fost concepuți prin FIV în întreaga
lume.
La câteva ore de la nașterea sa, publicația National
Enquirer a trimis părinților săi o telegramă prin care
se oferea să cumpere drepturile exclusive referitoare
la povestea nașterii bebelușului Elizabeth. Telegrama
era însoțită de un buchet de trandafiri. Judy a oferit
un răspuns subtil: „Mulțumesc pentru trandafiri.” „De
fapt, mama voia să spună că acest lucru nu se va

15
vâna tot anul, dar mai ales cu ocazia zilei mele de
naștere”, spune ea. Își amintește ziua când a împlinit
10 ani, în 1991. „Îmi amintesc că am fost la New York,
eram subiectul unei transmisiuni din cursul dimineții și
a trebuit să mă întorc acasă să răspund la o invitație
pentru o altă emisiune”, spune ea, amintindu-și lungul
drum din Massachusetts la New York. „Era ceva de
genul: OK, trebuie să ne întoarcem acasă, apoi să
mergem din nou la New York. Tocmai împlineam 10 ani
– iar eu nu voiam decât să stau acasă și să mă joc cu
jucăriile mele.”
Această atenție neobosită a presei a adus cu ea
și priviri iscoditoare – o povară perpetuă pentru
Elizabeth Carr: „Am știut dintotdeauna că sunt în
lumina reflectoarelor, așadar trebuia să mă comport
așa cum trebuie, să vorbesc frumos, să pot comunica
eficient. Nu puteam să-mi fac de cap, să fiu rebelă.
Știam că oamenii vor comenta orice gest pe care îl
fac”, spune ea.
În adolescență era uneori întâmpinată acasă
de echipajul unei televiziuni – „Vă dați seama
cât de ciudat.” Dar, în loc să respingă presa, a
acceptat-o și chiar i s-a alăturat timp de mai mulți
ani, în calitate de jurnalist. „Sunt foarte familiară cu
interviurile – am dat interviuri încă de când eram
foarte mică”, declară Elizabeth Carr. A fost jurnalist
pe probleme de medicină, dar se consideră și o
susținătoare a drepturilor pacienților pe probleme
de fertilitate.
Elizabeth Carr s-a gândit dintotdeauna că i-ar plăcea
să fie mamă. „Am știut dintotdeauna că vreau copii.
Desigur, exista o glumă în familie, și anume că ziarele
vor scrie «Copilul conceput în eprubetă are la rândul ei
un copil conceput în eprubetă».” Fiul său, Trevor, a fost
conceput spontan în 2010, tatăl acestuia fiind primul
soț al lui Elizabeth. Așadar, ea nu a avut probleme de
fertilitate. Totuși, sarcina a fost una stresantă. „Din
cauza istoricului mamei mele, mi se părea că ceva
poate să meargă rău.” Deși presa a început să-i dea
târcoale, în căutarea unui nou subiect, Elizabeth Carr
a refuzat să dea orice declarație înainte de a naște.
Astăzi, Trevor este destul de uimit de toată atenția
de care se „bucură” mama sa. „Nu prea înțelege tot
tam-tamul de care am parte. Mama e mama – nimic
spectaculos.”
Pentru mulți oameni care au întâlnit-o, Elizabeth Carr
reprezintă speranța care a făcut să se nască milioane
de alți copii. Ea spune că este un „privilegiu” să poată
asculta poveștile dureroase ale oamenilor, dar nu știe
dacă merită toată această apreciere. „Le tot spun:
OK, oameni buni, eu chiar nu am făcut nimic special,
părinții și medicii au purtat tot greul – eu doar am
apărut pe lume.”
Totuși, Elizabeth a avut parte în viață de experiențe
unice: spre exemplu, ținuta sa de la prima împărtășanie
a fost expusă la Institutul Smithsonian, iar la vârsta de
19 ani a ținut un discurs la sediul Națiunilor Unite. Titlul
cărții sale, publicate în ianuarie 2022, „Sub microscop:
primul copil conceput prin FIV în Statele Unite” este
inspirat dintr-o glumă care circulă în familie. „Este o
aluzie cu privire la prima mea fotografie: a fost realizată
cu ajutorul unui microscop Nikon. Aveam pe atunci trei
celule”, spune ea. „Vreau ca oamenii să descopere cine
sunt cu adevărat... «Elizabeth Carr, primul copil obținut
prin FIV» nu este eticheta care mă definește pe deplin
ca om.”
Cu ocazia aniversării vârstei de 40 de ani, Elizabeth a
obținut din donații suma de 40.000 de dolari pentru
asociația Resolve, care militează pentru acces la
tratamente de fertilitate pentru toți cei care au nevoie.
Elizabeth Carr nu crede că există doar un singur mod
în care poți avea copii. „Poți să ai copii în prezent
alegând dintre atâtea opțiuni. Ține de tine să alegi, în
funcție de perspectiva personală și de modul în care îți
imaginezi propria familie.”

16
16
de ovocite la decongelare. Folosirea ovocitelor
decongelate presupune continuarea procesului
de fertilizare in vitro: fertilizarea acestora cu
spermatozoizi viabili, adesea prin ICSI, cultivarea
embrionilor obținuți până la stadiul de blastocist și
embriotransfer.
Costul procedurii de prezervare a ovocitelor este de
aproximativ 2.000 de euro (incluzând tratamentul
de stimulare ovariană și costul de stocare). Folosirea
ulterioară a ovocitelor în vederea obținerii unei sarcini
va presupune un cost adițional de încă circa 2.000
de euro.
Rata de succes în obținerea unei sarcini viitoare
depinde de vârsta la care au fost prelevate și
congelate ovocitele (șansele optime sunt la pacientele
sub 35 ani) și de numărul ovocitelor congelate. De
exemplu, pentru o rată de succes de circa 90% în a
obține sarcina, este nevoie de congelarea a 30 ovocite
la o pacientă cu vârsta sub 35 ani.
Amânarea sarcinii din motive sociale și programarea
acesteia după vârsta de peste 40 ani va fi asociată
cu complicații materne mai frecvente, precum
diabetul gestațional sau preeclampsia, afecțiuni ce
pot avea implicații majore asupra fătului.
Din aceste motive, au apărut dezbateri în privința
dimensiunii etice a fenomenului de prezervare
a ovocitelor din motive sociale. Dreptul femeii
de a programa sarcina, susținut și prin folosirea
pilulei contraceptive, repezintă un argument
pro‑prezervare. De asemenea, declinul fertilității
odată cu vârsta reprezintă o limită fină între motivul
social și cel medical, fiind de asemenea un argument
pro‑prezervare: obținerea unei sarcini cu ovocite
recoltate la vârstă tânără va asocia un risc redus
al fătului de anomalii genetice în raport cu sarcina
obținută spontan la vârste avansate.
Femeile care fac apel la crioprezervarea ovocitelor
trebuie să fie conștiente că nu întotdeauna ovocitele
crioprezervate vor oferi șansa obținerii unei sarcini
și, ca atare, trebuie să ia în calcul riscul de a se trezi
în fața imposibilității de a mai obține o sarcină cu
ovocite proprii.
Odată cu dezvoltarea tehnicilor de fertilizare
in vitro, crioprezervarea gameților (ovocite sau
spermatozoizi) a apărut că tehnică folosită la
pacientele sau pacienții cu diferite forme de
cancer care urmau să facă chimioterapie și/sau
radioterapie în zona pelvină.
A fost doar un pas mic de la crioprezervarea
ovocitelor pentru motive medicale până
la crioprezervarea acestora pentru motive
non‑medicale, așa-numitele motive sociale: femei,
de obicei cu vârstă de peste 35 ani, care își doresc
amânarea sarcinii pentru dezvoltarea carierei, dar
și femei singure, de obicei cu vârstă de peste 35 ani,
care nu au un partener cu care să întemeieze o familie
în viitorul apropiat.
Prezervarea fertilității pentru motive medicale are
un caracter urgent – trebuie finalizată înainte de
inițierea chimioterapiei sau radioterapiei, în timp ce
crioprezervarea ovocitelor din motive non-medicale
nu are acest caracter de urgență, reprezentând o
alegere a pacientei.
Tehnica de elecție folosită presupune tratament de
stimulare ovariană controlată, urmată de recuperarea
ovocitelor prin puncție ovariană transvaginală
ghidată ecografic. Ovocitele recuperate sunt
prezervate prin vitrificare – o tehnică de congelare
care permite supraviețuirea unui număr crescut
Crioprezervarea ovocitelor
din motive non‑medicale (sociale)
Dr. Ionela Anghelescu
Clinica Embryos București
P

17
În cadrul uneia dintre discuțiile care au avut loc la
ultima ediție in real life a Congresului ESHRE, cea de la
Viena din 2019, s-a dezbătut posibilitatea ca bebelușii
născuți în urma unei proceduri RUAM să aibă un rol în
evoluția speciei umane. Până acum nu există date care
să dovedească acest lucru, dar subiectul a stârnit o
dezbatere intensă.
De la inventarea sa, procedura FIV a fost controversată
deoarece permite persoanelor infertile să depășească
obstacolele reproducerii umane. Tratamentul de
fertilitate permite ca anumite trăsături – poate chiar
defecte – să fie transmise următoarei generații de
anumite cupluri care, în mod natural, nu ar fi putut
procrea. Dar acest lucru înseamnă oare că procedura
FIV și alte tehnici similare influențează evoluția umană?
Aceasta a fost tema unei discuții aprinse care a avut loc
în Viena și la care au participat cercetătorii Hans Ivar
Hanevik din Norvegia și Soren Ziebe din Danemarca.
Susținând faptul că procedura FIV poate avea o
influență la nivel ereditar, Hanevik a subliniat că
tratamentul de fertilitate creează o „presiune a
selecției”, care este în sine esențială pentru ca evoluția
să aibă loc. În orice caz, tipul de presiune asociată
procedurii FIV este destul de diferit de presiunea de care
are nevoie natura pentru a determina apariția unei vieți.
Acest lucru este dovedit, susține el, de faptul că femeile
trebuie să piardă din greutate în scopul îndeplinirii
criteriului de eligibilitate pentru a participa la proceduri
RUAM în anumite regiuni ale Regatului Unit sau de cazul
în care embrionii trebuie să ajungă la stadiul de 4 celule
al procesului de divizare pentru a putea progresa.
În cazul procedurii ICSI (injectarea intra-citoplasmatică
a spermei), influența tratamentului de fertilitate asupra
evoluției este și mai evidentă. Sperma trebuie să aibă
o motilitate bună, iar spermatozoizii trebuie să fie
capabili să se deplaseze pe distanțe lungi pentru ca
reproducerea să aibă loc în mod spontan. Dar aceste
cerințe nu sunt valabile în cazul procedurii ICSI. „O
diferență sistematică există între procesul care are
loc în mod spontan și procesul care are loc în cadrul
tratamentului de fertilitate”, susține Hanevik. „Dacă se
schimbă presiunea selecției, cel mai probabil evoluția
este la rândul ei influențată.”
În orice caz, cercetătorul recunoaște că nu există date
referitoare la impactul pe termen lung al procedurii FIV,
ceea ce nu permite anticiparea unor consecințe reale
asupra evoluției umane. Studiile au sugerat că există o
legătură între procedura ICSI și o calitate mai puțin bună
a spermei la băieții concepuți astfel, deși cercetătorul
a subliniat că aceste riscuri „nu ar trebui să reprezinte
un obstacol” în calea tratamentului de care beneficiază
persoanele afectate de infertilitate. De exemplu, s-ar
putea dovedi că celulele spermatice lente, care au
pierdut capacitatea de a înota pe distanțe lungi, pot
prezenta alte avantaje – dar pur și simplu până în
prezent nu știm care sunt acestea.
Abordând o perspectivă contrară, Soren Ziebe a
subliniat că numărul copiilor rezultați dintr-o procedură
RUAM în ultimele decenii în raport cu numărul copiilor
concepuți în mod spontan nu este semnificativ, astfel
încât să poată modifica fondul genetic uman la nivel
global. În plus, este nevoie de aproximativ un milion de
ani pentru a putea demonstra orice efecte de durată
ale modificărilor evolutive. Prin urmare, e o cale lungă
până la momentul în care se va putea demonstra orice
impact al procedurii FIV asupra umanității în general.
Oricum, într-o notă pozitivă, Ziebe a recunoscut că
procedura FIV are într-adevăr un impact imens asupra
vieții oamenilor, schimbând destinul multor familii – chiar
dacă tehnologiile RUAM se bazează pe revenirea la
funcția naturală și corectarea erorilor, nu pe crearea unei
varietăți mai mari a evoluției. Selecția naturală determină
schimbarea în mai bine. Dar Ziebe susține că era dificil de
imaginat consecințe ale procedurii FIV la nivelul evoluției
atunci când aceasta a rezolvat problema trompelor
uterine blocate – în ciuda asocierilor cu endometrioza
sau cu boala inflamatorie pelvină.
Procedura FIV nu se bazează pe un plan general care
să încalce proiectul avut în vedere de natură, susține
Ziebe; pentru a dovedi acest lucru, acesta a insistat
asupra faptului că, în cadrul procedurilor de inseminare
intrauterină și de FIV, nu există
niciun proiect prestabilit – ovocitul
este fertilizat de prima celulă
spermatică pe care o întâlnește.
EVOLUȚIE ȘI FIV
Reproducerea asistată și rolul său în evoluția umană

18
fi corect informați în legătură cu efectele adverse ale
viitorului tratament oncologic, medical și chirurgical,
asupra fertilității, dar și a posibilităților de prezervare a
acesteia.
În cadrul discuției cu pacienta oncologică, este
fundamental să nu pierdem din vedere anumite
particularități ce țin de fiecare pacientă în parte: vârstă,
indice de masă corporală, rezervă ovariană, expunere
anterioară la chimioterapie, tipul de neoplazie.
De asemenea, tratamentul de prezervare a fertilității
presupune un protocol de stimulare ovariană cu debut
în orice moment al ciclului menstrual, random start, și
prelevarea ovocitelor prin puncție foliculară sub sedare
ușoară. Având în vedere acest random start, tratamentul
oncologic nu este întârziat, singurul dezavantaj îl
reprezintă, însă, prelungirea zilelor de stimulare ovariană
(1–2 zile în plus) și, eventual, un număr mai mic de ovocite
recoltate.
Deși cei mai mulți autori au studiat răspunsul la
tratamentul de stimulare ovariană al pacientelor
oncologice ca un tot unitar, există în literatură date
care evidențiază faptul că diferitele tipuri de cancere
au anumite particularități. Astfel, pacientele cu cancer
mamar urmează un protocol de stimulare modificat,
adăugând Letrozole (inhibitor de aromatază), cu
scop protectiv, injecțiilor zilnice de gonadotropine. Un
studiu din 2014, care a evaluat răspunsul la stimulare
împărțind pacientele în patru grupuri în funcție de tipul
de neoplazie, a scos în evidență faptul că pacientele
din grupul de neoplazii hematologice, deși cel mai tânăr
grup, a avut nevoie de cele mai multe zile de stimulare,
obținând și un număr de ovocite recoltate mai mic
comparativ cu celelalte grupuri.
O discuție aparte le privește pe pacientele cu
cancere în sfera ginecologică, în cazul cărora, deși
au posibilitatea de a crioconserva ovocite sau
embrioni, tratamentul oncologic ar putea presupune
histerectomie totală.
Aceste paciente vor
avea nevoie de ajutorul
mamelor surogat, ceea
ce în cazul pacientelor
din România presupune
adresarea către centre
din țări care au o
legislație permisivă în
acest sens.
Dezvoltarea continuă a tratamentelor oncologice a
dus la creșterea speranței de viață a pacienților, dar
și la apariția unor generații de supraviețuitori ai luptei
cu boala, care, luptători fiind, își cer dreptul la o viață
normală.
Consecință majoră a tratamentului oncologic,
infertilitatea afectează aproximativ 70–80% dintre
pacientele recuperate, provocând adevărate traume
care se așază peste cele provocate de cancerul în
sine. Cu toate acestea, apar anual studii și articole
care raportează un număr tot mai crescut de nașteri în
rândul pacientelor supraviețuitoare și care ne întăresc
convingerea că există speranță și că lupta trebuie să
continue.
Dacă în alte părți ale lumii discutăm de prezervarea
țesutului ovarian ca metodă deja intrată în practica
curentă și se caută noi tehnologii pentru prezervarea
fertilității, precum maturarea in vitro a ovocitelor imature
și a spermatogoniilor, în țara noastră, de elecție rămâne
crioprezervarea gameților (ovocite și spermatozoizi) și a
embrionilor.
Odată cu stabilirea diagnosticului de neoplazie,
conform recomandărilor asociațiilor de reproducere
umană asistată ESHRE și ASRM, dar și a Societății de
Obstetrică și Ginecologie din România, toți pacienții
oncologici ar trebui să beneficieze de un consult în
cadrul departamentului de oncofertilitate, pentru a
Oncofertilitatea.
Există viață după cancer. Poți da viață după cancer
Dr. Florin Dorneanu
Clinica Gynatal Timișoara
P

19
Un studiu recent publicat în Human Fertility a arătat
că este posibil ca adulții concepuți prin intermediul
procedurilor de fertilizare să aibă o mai bună calitate a
vieții prin comparație cu ceilalți adulți.
Cercetătorii au analizat adesea nivelul de sănătate
al copiilor concepuți prin intermediul FIV, dar datele
referitoare la adulți sunt limitate deoarece fertilizarea
in vitro este o procedură relativ recentă, apărută în
anul 1978.
„Rezultatele noastre sugerează că acei copii concepuți
cu ajutorul tehnologiilor de reproducere umană asistată
medical se bucură de anumite avantaje referitoare la
calitatea vieții ca adulți, independent de alți factori
de ordin psiho-social”, susține dr. Karin Hammarberg,
cercetător principal în cadrul Universității Monash din
Melbourne, Australia.
Studiul a avut în vedere un grup de 193 adulți care
au fost concepuți prin intermediul procedurilor de
fertilizare și 86 adulți care fuseseră concepuți spontan.
Cercetătorii au luat legătura cu aceștia atunci când
aveau vârsta cuprinsă între 18 și 28 de ani, apoi în
intervalul de vârstă 22-35 de ani. Studiul a arătat
că, indiferent de metoda de concepere, adulții care
în primul interval de vârstă beneficiau de condiții
psihologice și de mediu mai bune aveau tendința să
aibă o mai bună calitate a vieții în al doilea interval
de vârstă. „Am descoperit de asemenea faptul că,
independent de modul în care a fost concepută o
persoană, o mai bună relație cu părinții, mai puțin stres
și o situație financiară mai bună la începutul vârstei
adulte contribuie la o mai mare calitate a vieții mai
târziu. Acest lucru, probabil, nu este deloc surprinzător”,
a adăugat dr. Hammarberg.
Starea de bine la nivel psihologic în cazul celor două
grupuri și pentru cele două intervale de vârstă avute în
vedere a fost analizată utilizând instrumentul de evaluare
a calității vieții pus la dispoziție de Organizația Mondială
a Sănătății. Acesta are în vedere patru aspecte care
definesc starea de bine. Aspectul fizic, care face referire
la durere, somn și nivelul de energie; aspectul psihosocial,
care face referire la sentimente, memorie și învățare;
relațiile sociale, care includ susținerea socială și relațiile în
general; și mediul înconjurător.
Testele statistice au arătat că adulții care fuseseră
concepuți prin intermediul procedurilor de fertilizare
obțineau scoruri mult mai mari referitoare la relațiile
sociale și la mediu în al doilea interval de vârstă avut
în vedere. Cercetătorii au concluzionat că rezultatele
pozitive obținute de adulții concepuți prin intermediul
tratamentelor de fertilizare ar putea fi explicate prin
faptul că aceștia au avut părinți foarte dedicați.
Membrii celor două grupuri au completat de asemenea
un chestionar Kessler referitor la stresul psihologic și
au dat câte un interviu referitor la starea psihologică
în primul interval de vârstă avut în vedere. Acesta a
inclus întrebări referitoare la orientarea sexuală, situația
financiară, percepția referitoare la greutatea proprie,
relațiile de familie, de prietenie și practicarea sportului.
„Acest studiu completează rezultatele studiilor anterioare,
care au arătat că persoanele concepute prin tehnici
de reproducere umană asistată medical se bucură de
același nivel de sănătate ca și cele concepute spontan.
În plus, studiul nostru este unul îmbucurător pentru
persoanele concepute prin intermediul tehnicilor de
reproducere asistată, precum și pentru cuplurile care vor
să recurgă la asemenea tehnici pentru a avea copii”, a
concluzionat coordonatoarea studiului.
Adulții concepuți prin FIV se bucură
de o mai bună calitate a vieții

20
În iulie 2021, la zece ani de la ultima ediție,
Organizația Mondială a Sănătății a lansat
a șasea versiune a manualului care include
proceduri și metode de examinare în laborator
și de prelucrare a spermei, prezentate etapizat
și în detaliu. Acesta este un document de
referință, „care are menirea de a menține și de
a încuraja calitatea analizei și comparabilitatea
rezultatelor”.
Manualul este una dintre lucrările de referință cele
mai utilizate în domeniul medicinei reproductive,
dar este și unul dintre cele mai controversate
documente din ultimii ani. După cum au declarat
și reprezentanții OMS, ediția anterioară „nu a
oferit un format optim, astfel încât tehnicienii de
laborator sau oamenii de știință să realizeze în
mod etapizat procedura de analiză a spermei în
laborator”.
A șasea ediție a „manualului OMS care prezintă
procedura de analiză și de prelucrare în laborator
a spermei umane” înlocuiește versiunea din anul
2010 și include un ghid actualizat și etapizat
referitor la analiza și prelucrarea spermei, precum
și la evaluarea, crioprezervarea și controlul calității
spermei în laborator. Manualul include secțiuni noi,
mai ample, referitoare la prelucrarea mostrelor de
spermă, markerii care indică prezența unei infecții,
analiza computerizată a spermei și proceduri
detaliate în vederea realizării analizei de bază,
extinse sau avansate, a spermei umane.
Primul manual al OMS a fost publicat în anul 1980
ca răspuns la nevoia din ce în ce mai mare de
standardizare a procedurilor și a parametrilor de
laborator. Această a șasea ediție propune un
ghid mai prietenos cu utilizatorul. Spre exemplu,
actualizările includ în prezent instrucțiuni clare,
Organizația Mondială a Sănătății
prezintă cel de‑al șaselea manual actualizat
referitor la analiza spermei
Parametrii spermei WHO 1980 WHO 1987 WHO 1992 WHO 1999 WHO 2010 WHO 2021
Volum (ml) – ≥2 ≥2 ≥2 1,5 1,4
Concentrație (x106
/ml) 20-200 ≥20 ≥20 ≥20 15 16
Numărul total de spermatozoizi (x106
) – ≥40 ≥40 ≥40 39 39
Motilitatea totală (%) ≥60 ≥50 ≥50 ≥50 40 42
Motilitatea progresivă (%) ≥23
≥25
≥25
(gradul A)
≥25
(gradul A)
32 (a+b) 30
Vitalitate (%) – ≥50 ≥75 ≥75 58 54
Morfologie normală (%) 80,5 ≥50 ≥30 -14 4 4

21
etapizate și explicații referitoare la ordinea în care
trebuie realizate aceste analize după predarea
mostrelor în laborator. De asemenea, sunt incluse
noi informații referitoare la controlul calității și
la evaluarea externă a calității. Sunt prezentate
proceduri care includ itemi clari și liste de control
care se adresează vastei comunități internaționale
de tehnicieni de laborator și oameni de știință care
se ocupă cu analiza și prelucrarea spermei umane.
Aplicabilitatea lărgită a acestei ultime ediții este
reflectată într-o analiză a rezultatelor referitoare
la examinarea spermei obținute începând cu
anul 2010, rezultate care sunt incluse în acest
manual actualizat publicat în anul 2021. Autorii fac
cunoscute datele obținute de la mai mult de 3.500
subiecți provenind din 12 țări de pe cinci continente,
care au fost analizate cu scopul de a prezenta „o
perspectivă globală a fertilității masculine”.
Acest raport menționează faptul că manualul
publicat în anul 2021 introduce „limite de decizie”
cu scopul de a distinge ceea ce este normal
de ceea ce este anormal, o schimbare prin
comparație cu versiunea publicată în anul 2010
care prevedea că „valorile de referință pentru
o anumită populație (în cazul acesta, bărbații
fertili) nu sunt și nu vor fi niciodată utilizate
pentru a stabili categorii de tipul bărbați fertili –
bărbați infertili”. Noua analiză a concentrațiilor
de spermă cumulate a indicat într-adevăr
faptul că există o „suprapunere considerabilă”
între populația de bărbați fertili și populația de
bărbați subfertili.
O „limită de decizie”, susțin autorii manualului,
„se bazează pe considerații de ordin clinic
și statistic care indică nevoia de a stabili un
anumit diagnostic sau de a realiza o intervenție
de ordin terapeutic”. Prin introducerea acestei
perspective, analiza spermei nu mai este utilizată
pentru a stabili dacă un bărbat este fertil sau
infertil, ci mai degrabă pentru a decide următorii
pași pentru evaluare și aplicarea tratamentului
corespunzător.
Evoluțiile înregistrate în ultimul deceniu se
regăsesc de asemenea în secțiunile actualizate
care fac referire la prelucrarea mostrelor de
spermă, markerii care indică prezența unei infecții,
analiza computerizată a spermei și analiza
fragmentării ADN-ului spermatic. Autorii insistă
în manual asupra calității prelucrării și analizei
spermei și asupra coerenței rezultatelor obținute
în laboratoare.
Materialul biologic
poate fi stocat
până la 55 de ani în UK
În Regatul Unit s-a renunțat la limita de
zece ani de stocare a ovocitelor congelate,
perioada de stocare fiind prelungită până la
55 de ani.
Conform legilor actuale din Regatul Unit,
embrionii pot fi stocați timp de 55 de ani, atunci
când tratamentul a fost rezultatul unei probleme
de ordin medical. În caz contrar, dacă aceștia
ar fi fost stocați din motive de ordin „social” –
adică motive legate de vârstă, deoarece femeia
nu a întâlnit pe cineva cu care să dorească să
aibă copii sau deoarece crede că nu își permite
în acel moment să crească un copil –, intervalul
de stocare a embrionilor este de 10 ani. Pe
viitor, orice persoană va putea să apeleze la
congelarea de material genetic timp de până
la 55 de ani, indiferent de motivul pentru care
alege să facă acest lucru.
În ultimii zece ani, cererea de congelare a
ovocitelor in Marea Britanie a fost din ce în ce
mai mare: de la mai puțin de 230 de cicluri în anul
2009, aceasta a ajuns la 2.400 cicluri în anul 2019.
În Regatul Unit, Autoritatea pentru Fertilizare
Umană și Embriologie (HFEA) le impune clinicilor
de fertilitate un cod de bună practică, în care se
stipulează că acestea nu trebuie să promoveze
rate ridicate de succes care se aplică doar în
cazul unor categorii limitate de pacienți. Totuși,
mii de femei continuă să creadă în fiecare an că
pot cumpăra cu sume deloc neglijabile timp și
speranța de a avea cândva propriii copii.

22
Un algoritm utilizat pentru selectarea computerizată
a spermatozoizilor în vederea efectuării procedurii
ICSI a confirmat pentru prima dată, în 2021, că
motilitatea și morfologia unui spermatozoid indică
fragmentarea ADN-ului spermatic și sugerează
de asemenea că selectarea spermatozoizilor în
funcție de criteriul cantitativ poate atenua riscul de
fragmentare a ADN-ului spermatic.
Conform publicației Focus on Reproduction,
selectarea spermatozoizilor în vederea realizării
procedurii ICSI este în continuare o operație pur
empirică realizată de embriologi, în principal în
funcție de criterii precum morfologia și motilitatea
spermatozoizilor. Evaluarea fragmentării ADN-ului
spermatic este posibilă doar la nivelul mostrelor de
spermă. Spermatozoizii din aceste mostre, odată
selectați în vederea realizării procedurii ICSI, este
posibil să îndeplinească sau nu criteriile stabilite de
embriolog (și de OMS). Selectarea spermatozoizilor
în vederea efectuării procedurii ICSI rămâne așadar
un demers calitativ, nu cantitativ, și, conform unui
raport recent, „se bazează pe subiectivitate și
incoerențe”. Acest raport este inclus într-un studiu
recent care încearcă să stabilească dacă motilitatea
și morfologia spermei sunt un indiciu al integrității
ADN-ului și dacă criteriile cantitative (și nu doar cele
calitative) pot fi aplicate în selectarea unui singur
spermatozoid care să prezinte integritate optimă a
ADN-ului în vederea realizării procedurii ICSI.
Analiza mostrelor de spermă în vederea detectării
fragmentării ADN-ului este în continuare controversată
deși, după cum subliniază autorii studiului, există
dovezi ale unei asocieri inverse între fragmentarea și
fertilizarea ADN-ului spermatic și rata de formare a
blastociștilor. Relația dintre motilitatea și morfologia
unui spermatozoid și nivelul de fragmentare al ADN‑ului
acestuia este, prin urmare, „doar o presupunere”,
au adăugat aceștia, exprimându-și încrederea în
rezultatele obținute în baza analizei mostrelor de
spermă, dar nu la nivel celular.
Acest nou studiu, realizat în cadrul Universității din
Toronto, a aplicat o abordare cantitativă, analizând
mostre de spermă care includeau 440 spermatozoizi.
Mostrele au fost prelevate în mod aleatoriu de la 17
bărbați. Parametrii de motilitate și morfologie, care
au fost definiți ca referință (cu anumite adaptări)
conform criteriilor stabilite de OMS, au fost analizați
din punct de vedere cantitativ cu ajutorul algoritmilor
de vizualizare personalizați dezvoltați de calculator.
Astfel, au fost obținute imagini ale spermatozoizilor vii,
cu viteza de 30 de cadre pe secundă. După analiza
parametrilor de motilitate și morfologie, mostrele
au făcut obiectul analizei fragmentării ADN-ului
spermatic cu utilizarea testului cometei.
Programul software de selectare a spermatozoizilor
a ales 60 de spermatozoizi ca fiind „normali” – ceea
ce înseamnă că fiecare parametru de motilitate și
morfologie îndeplinea criteriile stabilite de algoritm,
în timp ce ceilalți 380 de spermatozoizi prezentau cel
puțin o anormalitate. În plus, cei 60 de spermatozoizi
normali selectați prezentau un grad de fragmentare
a ADN-ului mult mai mic decât spermatozoizii care
nu au fost selectați deoarece prezentau anormalități.
Cu ajutorul acestei analize, a fost stabilit faptul că
selectarea unui singur spermatozoid conform criteriilor
calitative ale OMS și în baza parametrilor de motilitate
și morfologie asigură o mai mare integritate a
ADN‑ului spermatic decât analiza generală a mostrei
de spermă. De asemenea, atunci când criteriile de
ordin cantitativ au fost introduse într-un program
software de selectare a spermatozoizilor, operațiunea
realizată de programul software a fost net superioară
O abordare
cantitativă a selectării
spermatozoizilor
cu ADN integral
în vederea realizării
procedurii ICSI

celei efectuate de embriologi în cadrul unor teste
oarbe atunci când scopul era acela de a selecta
spermatozoizii care prezintă cel mai înalt grad de
integritate a ADN-ului. Autorii au declarat astfel că
această tehnică „are potențialul de a atenua factorii
de risc pe care îi presupune fragmentarea ADN-ului
spermatic” în procesul de selectare a spermatozoizilor
pentru realizarea procedurii ICSI. Aceștia au mai spus
și că această tehnică non-invazivă „poate în prezent
să evalueze 8 din cei 11 parametri de morfologie
stabiliți de OMS”.
Concluzia a fost următoarea: „Criteriile cantitative
adaptate stabilite de OMS contribuie la reducerea
gradului de subiectivitate în cazul procesului de
selectare manuală a spermatozoizilor, permit
selectarea automată a spermatozoizilor în vederea
realizării procedurii ICSI și au potențialul de a
standardiza procesul de selectare a spermatozoizilor
în cadrul operațiunii ICSI clinice.”
De asemenea, un alt raport prezintă măsura în care
tehnologia asistată de computer poate explica
viabilitatea celulelor spermatice în cadrul procesului
de selectare naturală a spermei și deplasarea
cu succes a spermatozoizilor. Câțiva oameni de
știință din cadrul unui laborator de andrologie din
Germania au declarat că au dezvoltat un model
de simulare computerizată „spațio-temporală” a
tractului genital feminin al unor mamifere (bovine) și
au observat că spermatozoizii, considerați agenți cu
„proprietăți concrete”, care urmează reguli specifice
de mișcare și interacțiune, „înoată” împotriva
curentului de mucus fluid. Rezultatele simulării, spun
autorii, indică în mod clar proporția de spermatozoizi
care ajung în trompele uterine într-un timp rezonabil,
datele obținute fiind comparate cu datele deja
existente care fac referire la populația de bovine.
Aceste experimente au arătat în mod clar că
proprietățile fizice ale spermei, precum velocitatea
și stabilitatea direcției, sunt esențiale pentru a fi
asigurat succesul. În plus, capacitatea de a înota
împotriva curentului de mucus din secrețiile cervicale
și de a se deplasa în paralel față de pereții epiteliali
ai tractului genital „se pare că are un impact major”
asupra șanselor spermatozoizilor de a ajunge cu
succes în trompele uterine.
P

24
Având în vedere ratele de fertilitate în
cele mai multe țări dezvoltate, aflate la
nivelul cel mai scăzut existent vreodată, o
întrebare firească este dacă procedurile de
reproducere umană asistată medical (RUAM)
pot compensa aceste rate de fertilitate în
scădere și amânarea prelungită a obținerii
sarcinii de către femei.
„RUAM nu este un glonț de argint”, a declarat
demografa londoneză Alice Goisis, autoarea unui
studiu despre efectul demografic al tratamentelor
de reproducere asistată medical asupra ratelor
de fertilitate. Ca parte a unei politici a populației,
efectul net al RUAM poate fi „mic” și puțin probabil
să compenseze declinul demografic.
Declinul este real, iar în unele țări, cum ar fi Japonia
sau Italia, populația scade la niveluri catastrofale.
Într-adevăr, cele mai multe dintre țările dezvoltate,
a spus Goisis, au acum rate de fertilitate cu mult sub
2,1 copii, rata considerată necesară pentru înlocuirea
demografică. Deci ce s-a întâmplat? Prima sa explicație
a fost „parentalitatea târzie”, o tendință rapidă și
recentă pentru prima naștere la vârste parentale
avansate - aspect aflat în relație cu educația, cariera,
locuirea și „incertitudinea economică”. Ultimele cifre
Eurostat relevează faptul că în Europa vârsta medie a
femeilor la prima naștere este acum de 29,3 ani și de
peste 30 de ani în Spania, Italia sau Grecia.
Cu toate acestea, în timp ce ratele de fertilitate
scad, numărul tratamentelor RUAM și al copiilor
Efectul demografic al FIV asupra ratelor
de fertilitate scăzute este „mic, dar în creștere”

25
concepuți astfel continuă să crească. Cifrele
calculate de ESHRE și ICMART sugerează că peste 10
milioane de copii s-au născut de la primul FIV în lume
și că, în unele țări, în special în cele cu finanțare de
stat generoasă, copiii FIV reprezintă acum procente
mari din ansamblul cohortelor generaționale. Într-
adevăr, a spus Goisis, „se preconizează că, peste
80 de ani, între 1,4 și 3,5% din populația lumii va fi
constituită din oameni concepuți prin proceduri de
reproducere asistată medical”.
Deci, dacă ratele de fertilitate sunt în scădere, dar
RUAM în creștere, de ce nu se pot compensa una pe
cealaltă? La nivel macro, a explicat Goisis, pare să
existe într-adevăr o corelație inversă, cu potențial de
efect pozitiv. Dar, la nivel micro, analizând detaliile
nașterilor ART într-o anumită țară, este probabil
ca orice efect global calculat al RUAM asupra
populației să fie supraestimat. Contribuția la un
impact asupra populației este un efect „net”, nu un
simplu raport de registru.
Iar cealaltă mare complicație a acestor calcule
este tendința neechivocă a tratamentului în raport
cu vârsta femeii (față de femeile mai în vârstă și
mai puțin fertile) și caracteristicile sociale, în special
educația. Datele unui studiu din 2020 privind
nașterile de copii concepuți prin FIV în Norvegia au
arătat că cea mai mare proporție a femeilor care
au făcut apel la aceste proceduri a fost constituită
de femeile cu studii superioare. „Așadar, pentru
a înțelege rolul RUAM în afectarea ratelor de
fertilitate, avem nevoie de analize demografice
care să poată stratifica datele în funcție de
statutul socio-economic al femeii”. Și, în acest
context, vârsta feminină are un rol demografic
la fel de important. „Vârsta rămâne o barieră
puternică în realizarea intențiilor de reproducere”,
a spus Goisis, „dar noile tehnologii forțează
limitele biologice”. Deci, există aici un paradox în
estimări – pentru că, în timp ce ratele de fertilitate
scad (ca întotdeauna, odată cu avansarea în
vârstă), avansul RUAM și o utilizare din ce în ce
mai frecventă a donării de ovocite au drept efect
nașteri la vârste materne avansate.
„Recurgerea la reproducerea asistată medical
poate compensa doar o mică parte a reducerii ratei
fertilității legate de amânarea obținerii sarcinii”, a
adăugat Goisis. „Iar opiniile conform cărora RUAM ar
putea juca un rol important în restabilirea ratelor de
fertilitate sunt exagerate, chiar dacă tratamentele
au devenit mai eficiente”. Ea a adăugat că orice
calcul precis al unui efect, oricât de mic, este
complicat de aspecte precum nașterile multiple,
supratratarea și amânarea nașterii pur și simplu din
cauza disponibilității RUAM. Reproducerea asistată
medical trebuie să fie parte a unei politici publice
privind demografia, însă efectul net al RUAM nu
poate din păcate să compenseze dimensiunile
dramatice ale declinului demografic.
Se previzionează că piața globală de
fertilizare în vitro va crește de la aproximativ
18,3 miliarde de dolari în 2019 la aproximativ
35 de miliarde de dolari în 2025.
Japonia traversează o criză demografică
extrem de îngrijorătoare pentru autorități.
Numărul de copii născuți în 2019 în Japonia a
totalizat 865.234, în scădere cu nu mai puțin
de 53.166 de copii față de anul precedent și
marcând cel mai scăzut nivel al natalității
înregistrat.
Un aspect interesant în context este recordul
de 1 din 14 copii conceput prin fertilizare in
vitro în Japonia în 2019, adică nu mai puțin
de 7,14% dintre copiii născuți sunt concepuți
prin FIV, potrivit datelor compilate recent de
către Societatea Japoneză de Obstetrică și
Ginecologie.
Număr record de copii concepuți
prin FIV în Japonia în 2019

26
Din aprilie 2019, în România există concediul
de odihnă suplimentar de care pot beneficia
femeile care urmează proceduri de fertilizare
in vitro. Practic, concediul anual de odihnă al
unei salariate care urmează o procedură FIV se
prelungește cu trei zile. Concret, concediul de
odihnă suplimentar se acordă astfel: salariata
primește concediu în ziua efectuării puncției
ovariene și alte două zile libere începând din
ziua efectuării embriotransferului.
Potrivit textului actului normativ, cererea de
acordare a concediului de odihnă suplimentar
trebuie să fie însoțită de o scrisoare medicală
eliberată de medicul specialist ce efectuează
procedura. Exercitarea acestui drept legal
semnifică implicit o informare a angajatorului
asupra faptului că urmați o procedură FIV,
dar nu uitați că serviciul de resurse umane
al angajatorului are obligația de a păstra
confidențialitatea privind aspecte ce țin de
sănătatea și viața privată a angajaților.
Este ora 7:20 dimineața, iar asistenta se
străduiește să găsească vena Mirunei, ca să-i
recolteze sânge pentru analize. Brațele Mirunei
sunt învinețite în zona de recoltare. De nouă zile a
început o nouă stimulare și săptămâna aceasta a
venit în clinică o zi da, una nu, dimineața devreme,
pentru analize de sânge. Miruna este membră a
comunității SOS Infertilitatea, se află în al patrulea
an de proceduri și nu știe când și cum se va
termina toată lupta ei.
Miruna nu suferă de cancer sau de alte boli cu risc
vital, ci încearcă să aibă un copil. Când a început
procedurile, se aștepta să funcționeze rapid. Nu
s-a simțit confortabil să vorbească despre „asta”
șefului său, a avut „doar” grijă să nu se supraîncarce
cu muncă stresantă, să își planifice concediile și
zilele libere în funcție de proceduri și nu a aplicat
atunci când s-a deschis o poziție mai bună în
departamentul ei. Da, cariera ei a fost pusă on hold,
iar desele sale incursiuni la clinică au rămas un secret
la birou. Miruna era concentrată pe ceea ce își dorea
– un copil.
Dragi angajatori din România,
este timpul să vorbim despre infertilitate!

27
Cazul Mirunei nu este o excepție. Un număr tot
mai mare de cupluri se confruntă cu infertilitatea,
aproximativ unul din cinci cupluri nu reușește să obțină
o sarcină în mod spontan, iar o parte (doar o parte!)
dintre aceste cupluri solicită sprijinul unui doctor
specializat in infertilitate. În ciuda acestui fapt, politicile
și inițiativele majorității companiilor românești sau
multinaționale se concentrează asupra angajatelor
care au avut succes în demersurile lor de întemeiere
sau mărire a unei familii și pe chestiuni precum durata
concediului parental, integrarea post-concediu
parental și echilibrul dintre viața profesională și cea
privată. În timp ce sarcina și nașterea sunt extrem
de vizibile și deseori sărbătorite, provocările legate
de (in)fertilitate tind să fie invizibile și tăcute. Pentru
multe cupluri, este o experiență foarte personală și
uneori incredibil de dureroasă și de dificil de împărtășit
chiar și cu prietenii apropiați sau cu familia. Ideea
unei discuții pe acest subiect cu superiorii ierarhici sau
cu colegii de job poate fi resimțită de către membrii
cuplului ca o intruziune, ca o expunere a intimității
cuplului imposibil de realizat.
Multe femei ezită să-și împărtășească la job lupta
cu infertilitatea din cauza îngrijorărilor cu privire la
impactul acesteia asupra carierei lor. Potrivit unui
sondaj realizat de Fertility Network UK, 50% dintre
femei au păstrat secret faptul că fac proceduri de
reproducere asistată de teamă că angajatorul nu le
va lua în serios și peste 40% din cauza îngrijorărilor cu
privire la efectele negative asupra perspectivelor lor
de carieră.
Tratamentele de fertilitate în care este nevoie de
timp îndelungat pot avea un impact emoțional, fizic
și financiar notabil asupra unei femei și a partenerului
acesteia. Există mai multe acțiuni pe care persoanele
cu responsabilitate din instituții și companii le
pot întreprinde pentru a înțelege acest impact și
pentru a încuraja un mediu de sprijin și incluziune.
Organizațiile care permit angajaților să avanseze și
să aibă satisfacții în cariera lor inclusiv când aceștia
traversează capitole dificile de viață vor putea atrage
și păstra angajați cu experiență și cu potențial ridicat.
Concret, primii ani de formare a carierei pot implica
program mai lung de lucru, mult timp petrecut
călătorind pentru muncă și timp dedicat formării
profesionale. Pentru femei, această perioadă se
suprapune adesea cu anii de fertilitate optimală.
Unele femei simt că se confruntă cu o alegere:
construiește‑ți o carieră sau fă copiii pe care ți-i
dorești. Pentru un număr tot mai mare de femei,
amânarea maternității până la stabilizarea carierei
este resimțită ca o decizie corectă. În timp ce această
planificare familială întârziată funcționează pentru
multe, adevărul incomod este că fertilitatea femeilor
scade brusc după vârsta de 35 de ani. Acele femei
care își doresc copii trebuie să știe că probabilitatea
de a avea nevoie de tratamente de fertilitate crește
odată cu înaintarea în vârstă, iar rata de succes scade,
rezultatul fiind adesea tratamente de lungă durată.
Pe măsură ce tratamentul se prelungește, combinația
unor eventuale efecte secundare fizice cu stresul
tratamentelor eșuate lună de lună poate fi în detrimentul
sănătății emoționale a unei femei (dar și a celei a
partenerului). Costul financiar al procedurilor poate
perturba sever o familie. Pentru a complica situația
și mai mult, aceste provocări pot afecta și relația
unei femei cu partenerul ei. Multe cupluri rezistă și se
„întăresc” în confruntarea cu infertilitatea, însă un studiu
din Marea Britanie a revelat că cuplurile care trec prin
tratamente de fertilitate nereușite au de trei ori mai
multe șanse să divorțeze sau să pună capăt relației.
Același studiu a arătat că aproximativ jumătate dintre
femeile care se confruntă cu infertilitatea au evaluat-o
ca fiind cea mai stresantă experiență din viața lor, iar
61% dintre femei au considerat-o mai stresantă și mai
frustrantă decât divorțul.
Infertilitatea și munca: o experiență tăcută
Cercetările arată că experimentarea infertilității poate
avea un impact extraordinar de puternic asupra
vieții de zi cu zi și a rolurilor profesionale ale femeilor.
Parcurgerea luptei cu infertilitatea în tăcere împiedică
femeile să primească sprijin de la angajatori pe
tot parcursul procesului. Asociațiile de pacienți din
organizația paneuropeană Fertility Europe au identificat
următoarele aspecte problematice legate de muncă:
Efectuarea programărilor
Angajamentele referitoare la proceduri pot deveni
atât de frecvente, încât femeia poate simți că
este imposibil să gestioneze drumurile la clinică și,
totodată, să continue să lucreze. Programările sunt
consumatoare de timp și imprevizibile, iar adesea
necesită timp de recuperare, adăugând stres unui
proces deja copleșitor. Dacă viața și munca nu sunt
modificate pentru a crea spațiu pentru acest nou
factor de stres, se poate ajunge rapid la epuizare și
potențial depresie, împingând o femeie într-un cerc
vicios de stres, performanță redusă și perspective de
fertilitate din ce în ce mai reduse.
Pierderea sprijinului
În unele cazuri, provocările fizice și emoționale ale
tratamentului inhibă o femeie de la performanțe cât
mai bune. Faptul că o angajată își ia „timp liber” în mod
frecvent sau că uneori poate rata întâlniri importante
poate fi interpretat de către angajatori sau colegi
drept slăbiciune sau lipsă de motivație. Acest lucru
poate avea ca rezultat evaluări slabe ale performanței
și ratarea unor promovări sau noi oportunități.

28
Reținerea
Multe femei își schimbă stilul de viață pentru a
evita stresul, pe care îl resimt drept corelat cu
șanse mai mici de a obține sarcina. Unele femei
pot lăsa un rol stresant pentru unul care este mai
ușor de gestionat, în condițiile unor tratamente
solicitante. În așteptarea unei potențiale sarcini,
unele femei nu solicită promovări, posturi mai bune
sau proiecte noi.
Conducerea ‑ informată asupra infertilității
Liderii și managerii de resurse umane care nu sunt
conștienți de provocările unui angajat se află în
întuneric atunci când își evaluează ambițiile sau
evaluează performanța, lăsându-l pe angajat
în dezavantaj și înăbușind eforturile axate pe
diversitate și păstrarea angajaților. Dacă angajații
nu știu că vor fi sprijiniți, vor fi reticenți în dezvăluirea
situațiilor lor personale.
Mai multe informații despre International Fertility Education Initiative, aici:
www.britishfertilitysociety.org.uk/special-interest-groups/fertility-education-initiative/
Dați glas tăcerii. Recunoașteți că infertilitatea este
un aspect normal al vieții noastre și discutați-o
deschis; nu vă abțineți de la utilizarea unor termeni
precum „infertilitate”, „FIV” sau „avort spontan”.
Normalizarea conversației în jurul fertilității poate
fi un pas important pentru ieșirea din tabu și
crearea unui mediu în care femeile se simt sprijinite
să împărtășească cu angajatorul lor planurile de
tratament și carieră.
Creați politici bazate pe in/fertilitate. În ciuda
faptului că infertilitatea este o condiție medicală,
majoritatea planurilor de beneficii pentru angajatori
nu acoperă tratamentul acesteia. Ca atare, de
cele mai multe ori angajații nu pot face apel la
concediul medical sau la alte mecanisme de sprijin
disponibile pentru persoanele care se confruntă cu
alte boli cronice. Crearea unei politici de fertilitate
care să acopere beneficii, cum ar fi timpul liber
înainte de concepție, orele și sarcinile reduse,
consilierea și sprijinul financiar pot ajuta angajații
să avanseze în provocările din jurul tratamentului
lor. Acest aspect poate transmite, de asemenea, un
semnal puternic că sunteți un angajator prietenos
cu familia, ceea ce va juca un rol în a atrage și a
păstra angajații valoroși.
Dacă sunteți în măsură să creați sau să influențați politicile companiei în care lucrați, luați
în considerare următoarele acțiuni pentru a vă asigura că vă sprijiniți angajații pe parcursul
tratamentelor de fertilitate:
Oferiți îndrumare managerilor. Educați managerii
despre impactul tratamentelor de fertilitate asupra
muncii și oferiți îndrumări cu privire la soluțiile
potențiale. Managerii trebuie să țină cont de faptul
că gestionarea programărilor medicale poate
fi dificilă, iar blândețea și oferirea unui program
care să permită angajaților să iasă de la birou pe
măsură ce trec prin tratament pot contribui mult
la generarea sentimentului că se simt susținuți.
De asemenea, este important să înțelegem
că tratamentele pentru fertilitate pot necesita
concediu medical.
Oferiți flexibilitate în planificarea carierei. În timp
ce unele femei pot alege să se mute în poziții mai
puțin stresante în timpul tratamentului, altele pot
prefera să caute oportunități provocatoare în
așteptarea unui ritm mai lent după sarcină sau
ca o compensare emoțională pozitivă a luptei cu
infertilitatea. Prima categorie trebuie să beneficieze
de programe care o vor ajuta să revină atunci când
este pregătită, în timp ce cea de-a doua categorie
apreciază sprijinul pentru a-și urmări în mod liber
ambițiile, în ciuda condițiilor de viață imprevizibile.
Flexibilitatea în planificarea carierei le permite
ambelor categorii de angajate să prospere.

29
Cutiile cu prezervative și pilule contraceptive ar
trebui să fie inscripționate cu mesaje de susținere
a fertilității de tipul „nu amânați o sarcină pentru
mult prea târziu”, spune un medic specializat în
domeniul‑infertilității.
Profesorul Adam Balen, președintele asociației
Inițiativa pentru educație în domeniul fertilității,
a declarat că pilulele contraceptive ar trebui să
fie însoțite de mesaje de avertizare cu privire la
amânarea unei sarcini pentru mult prea târziu – așa
cum și pe pachetele de țigări sunt expuse riscurile la
adresa sănătății asociate fumatului.
„Țigările sunt însoțite de diverse avertismente
referitoare la efectele adverse ale fumatului asupra
sănătății. Mesaje similare s-ar putea regăsi și
pe pachetele cu produse contraceptive, fie că
este vorba despre pachete de prezervative sau
de anticoncepționale”, a declarat acesta pentru
publicația The Mail.
„Ar trebui să existe niște mesaje de avertizare de
tipul: «Nu uita! Nu amâna o sarcină până când
devine prea târziu!» Există de asemenea ocazii, cum
ar fi momentul în care femeile se prezintă la medic
pentru realizarea testului Papanicolau sau pentru a
obține recomandări cu privire la contracepție, în care
acestora să li se vorbească despre obținerea unei
sarcini la o vârstă adecvată.”
Acesta subliniază faptul că fertilitatea feminină
tinde să se prăbușească odată ce femeia se
apropie de vârsta de 40 de ani. Profesorul Balen,
care a fost președinte al Societății Britanice pentru
Fertilitate, a declarat: „Dacă alegeți procedura de
congelare a ovocitelor și aveți o șansă reală de
a avea un copil pe viitor, ar trebui să faceți acest
lucru înainte de împlinirea vârstei de 37 sau 38 de
ani.”
Apelul său de a inscripționa produsele contraceptive
cu mesaje de avertizare după modelul mesajelor
care se găsesc pe pachetele de țigări a fost
susținut și de profesoara Geeta Nargund din cadrul
asociației private Create Fertility, care vine în sprijinul
pacienților care au nevoie de FIV. Aceasta a sugerat
ca pachetele de produse contraceptive să fie
inscripționate și cu grafice care să indice modul în
care scade fertilitatea odată cu vârsta.
„Oamenii au mai degrabă tendința să analizeze un
grafic care se regăsește pe pachet decât să citească
mesaje scrise cu caractere de mici dimensiuni”, spune
aceasta. Propunerile lor au fost formulate la câteva
zile după ce guvernul britanic a dezvăluit că lucrează
la un proiect prin care pacienților să li se permită să
recurgă la congelarea de spermă și ovocite până
la limita de vârstă de 55 de ani, proiect care s-a și
aprobat ulterior.
Susținătorii acestor măsuri spun că ele vor determina
pacienții să ia mai devreme decizii de ordin
reproductiv, dar criticii susțin că femeile ar trebui să
cunoască riscurile amânării unei sarcini și ar trebui
să știe că procedura de congelare a ovocitelor nu
garantează faptul că vei reuși să ai un copil.
Profesorul Balen a susținut această propunere, care
ar asigura „echitate din punct de vedere legislativ
persoanelor care doresc să recurgă la congelarea
materialului genetic din motive sociale”, dar a
adăugat: „Tinerii nu ar trebui să se bazeze prea mult
pe tehnologie pentru a-și prezerva fertilitatea pe
viitor... Congelarea de ovocite nu este o garanție
că vei avea cândva un copil. O sarcină nu ar trebui
amânată pentru prea târziu, iar oamenilor nu ar trebui
să li se ofere o falsă senzație de siguranță.”
Mesaje de educație despre fertilitate
pe cutiile de prezervative

30
MAMĂ PRIN FIV MAMĂ PRIN FIV MAMĂ PRIN FIV MAMĂ PRIN FIV MAMĂ PRIN FIV
Mihaela, de ce ți-ai dorit copii?
Iubesc copiii. Mi-am dorit dintotdeauna copii. Trei.
Mi-am dorit să fiu o mamă tânără. Doar că nu m-am
așteptat ca a deveni mamă, mai exact a obține
sarcina, poate fi atât de complicat, o atât de mare
provocare.
Când ai început trying to conceive?
În 2019, soțul meu și cu mine am decis că este momentul
să facem primul copil (repet: ne dorim trei), și ne
așteptam ca sarcina să se întâmple în luna imediat
următoare. Mai ales că eu aveam 29 de ani, iar analizele
realizate la indicația medicului de familie și la cea a
Mihaela Cozmolici, Digi24:
Mi-aș dori mult ca infertilitatea
să nu mai fie un subiect tabu în România
Mihaela Cozmolici nu este o exponentă a clișeului „fata de la Meteo”, ci este o jurnalistă: a absolvit Facultatea de
Litere și Facultatea de Jurnalism, ambele din cadrul Universității din București. Lucrează în televiziune de peste
zece ani: în primii ani și-a fructificat pasiunea pentru muzică profesând ca VJ la o televiziune muzicală, iar din 2018
lucrează la Digi24, unde prezintă rubrica meteo. În urmă cu câteva luni, Mihaela a anunțat public că se retrage
temporar din fața camerelor, din motive care deveniseră evidente: iminenta naștere a copilului său. Ceea ce
Mihaela încă nu a declarat public, și o face acum în premieră, este cât de mult l-a dorit și l-a așteptat pe Tudor, care
este conceput prin fertilizare in vitro. Interviul a fost realizat având drept fundal sonor gângureli de bebeluș.
Foto:
Denisa
Simionescu

31
MAMĂ PRIN FIV MAMĂ PRIN FIV MAMĂ PRIN FIV MAMĂ PRIN FIV MAMĂ PRIN FIV
medicului ginecolog arătau perfect. Am primit încurajări
că totul va decurge foarte bine. După șase luni, eu am
început să îmi pun semne de întrebare. Bineînțeles,
toți cei din jur îmi spuneau că exagerez, că totul este
în capul meu, să nu mai fiu stresată, că de aceea nu
reușesc. Inclusiv medicul din acea vreme mi-a spus asta
– și nu cred că este OK ca un medic să te liniștească
excesiv, în loc să te trimită la specialistul în infertilitate.
Aproape doi ani mai târziu, planul nostru rămăsese
tot un plan. Sarcina multdorită nu apărea. Am
înțeles singuri că în mod cert sunt aspecte medicale
care împiedică apariția sarcinii și că este cazul
să ne adresăm unei clinici de fertilitate. Am făcut
investigațiile în clinica Genesis Athens, iar acestea au
relevat probleme de ordin tubar, la nivelul trompelor
uterine, și ni s-a recomandat fertilizare in vitro.
Cum ai primit această veste?
A fost o mare ușurare și, cumva, o mare bucurie pentru
mine. Aveam în sfârșit un diagnostic, știam de ce nu
obținusem sarcina. Și mai știam și că această problemă
medicală, de natură tubară, este surmontabilă doar
prin fertilizare in vitro. Nu m-a speriat deloc perspectiva
FIV, m-am simțit bucuroasă și recunoscătoare că trăiesc
într-o epocă în care medicina a avansat suficient de
mult încât există astfel de soluții medicale miraculoase,
salvatoare. M-am simțit foarte liniștită. Am știut că am
nevoie doar de răbdare, de putere, de credință și de
încredere că voi reuși.
Cum a decurs procedura în sine?
Foarte simplu nu a fost. Dar perioada în care am
făcut FIV a fost mult mai serenă decât perioada în
care încercam, fără succes, să concep spontan. Eu
am raspuns bine la stimulare, conform vârstei, însă
embrionii nu evoluau optim. Am făcut două stimulări
și două puncții ovocitare, din care au rezultat trei
embrioni evolutivi. Unul dintre ei a devenit Tudor, iar doi
au fost crioprezervați (ți-am spus deja că îmi doresc
trei copii? – râde)
Ce schimbări societale ai vrea să vezi în sfera
infertilității, Mihaela?
Mi-aș dori mult ca infertilitatea să nu mai fie un subiect
tabu în România, să vorbim despre infertilitate cu
naturalețea cu care vorbim despre oricare altă condiție
medicală, să existe mai multe grupuri de suport pentru
cuplurile infertile, să existe multi psihologi voluntari
care să acompanieze cuplurile care își doresc copii.
Mi-aș dori, evident, ca autoritățile statului să sprijine
real aceste familii, sprijinul financiar să fie consistent
și ușor de accesat. Felicitări vouă, SOS Infertilitatea,
pentru tot ce ați schimbat în domeniu, pentru toate
aparițiile media și pentru toate informațiile utile de pe
grup, pe care le-am accesat și eu și care m-au ajutat
mult, felicitări pentru acești mulți ani de muncă în care
ați oferit un cadru organizat de informare și suport
persoanelor infertile.
Ce mesaj ai dori să adresezi cuplurilor care se
confruntă cu infertilitatea?
Vreau să le spun să nu renunțe. Să nu creadă că sunt
singuri, să se informeze și să acționeze, să continue
lupta și să își găsească drumul spre copilul mult-dorit.
Și să îi asigur că, atunci când îl vor ține în brațe, se
va șterge cu buretele totul. Nu, nu vor uita suferința
și neputința, dar cumva nimic din ce s-a întâmplat
anterior nu va mai conta, altfel decât ca amintire. Acel
moment, când îți vei strânge copilul în brațe, va face
să merite în mod absolut toată această luptă. Vă urez
tuturor, din suflet, să vi se întâmple!
Interviu realizat de
Nicole Brunel

32
„Fiecare pacient are dreptul să-și aleagă medicul
și clinica, însă nici medicul și nici clinica nu sunt
proprietarii materialului biologic al pacientului. Este
responsabilitatea doctorului să garanteze siguranța
și eficiența tratamentului aplicat pacientului său. De
asemenea, clinica trebuie să comunice și să asigure o
colaborare eficientă cu pacientul. Acesta a fost mereu
obiectivul nostru, iar în ziua în care a început invazia
Rusiei ne-am concentrat să păstrăm în siguranță
materialul biologic al pacienților și am comunicat
permanent cu aceștia.”
Uliana își amintește: „În acele momente, numeroase
persoane de pe tot globul erau sub un stres imens,
deoarece nu aveau nicio știre despre ce se întâmplă
cu embrionii lor și erau disperați să afle informații.
Noi am înțeles că pentru mulți pacienți nu a fost ușor
să aleagă Ucraina drept țară unde să se trateze,
însă ne-am străduit întotdeauna să fim cei mai buni,
tocmai pentru ca ei să fie siguri că au luat cea mai
bună decizie. Iar când a venit războiul, am știut că
prioritatea noastră era să securizăm materialul biologic
al pacienților noștri.”
În ziua începerii războiului, dr. Uliana Dorofeyeva își
părăsea de asemenea țara, alegând drept destinație
Bratislava, capitala Slovaciei, țară vecină cu Ucraina.
Uliana a trebuit să facă cinci drumuri Ucraina-Slovacia
pentru a transporta tot materialul biologic stocat
în unitatea medicală a Ovogene din Lviv. Plasate în
azot lichid în mari containere de transport, celulele
reproductive au fost transportate și stocate în
siguranță la Bratislava.
„Pacienții îmi trimiteau mailuri și mă sunau 24/7,
întrebându-mă când și unde vom muta propriul lor
material biologic stocat la noi. În prima zi, îmi amintesc
că priveam disperată aplicația de navigație a mașinii,
care, deși acest drum se face în mod normal în câteva
ore, îmi spunea că voi ajunge în Slovacia în câteva zile.
Dar, din fericire, deoarece eu transportam material
genetic, scopul călătoriei mele fiind deci relocarea
medicală, am avut dreptul să utilizez o bandă specială,
acest aspect scurtând foarte mult timpul călătoriei.”
În contrast cu traficul aglomerat din primele zile ale
războiului, autostrăzile libere din timpul ultimelor sale
drumuri au făcut-o pe Uliana să se simtă ca și cum ar
veni apocalipsa. „Era înspăimântător să mă întorc în
Ucraina, deoarece părea că toată lumea plecase. Cu
alarmele care sunau apocaliptic și cu alertele la radio
care ne direcționau către locuri sigure, totul în țara
mea părea ireal și înfricoșător. Protejarea și transportul
În cele câteva zile ce au urmat invadării Ucrainei
de către Rusia din 24 februarie 2022, șoselele
care duceau spre granițele Ucrainei erau extrem
de aglomerate. Ucrainienii își părăseau casele,
căutând locuri mai sigure, departe de mitraliere
și rachete. Mii și mii de autoturisme se îndreptau
către granițele țării.
„Ucraina era cunoscută ca o destinație cu prețuri
accesibile pentru pacienții care aveau nevoie
de tratamente de infertilitate de înaltă calitate
și era, de asemenea, cunoscută pentru grija
acordată pacientului. În timp ce oportunitățile
pentru programele de ovocite donate, dar mai
ales pentru mamă‑surogat, sunt destul de limitate
în restul lumii, Ucraina era una dintre țările de top
care oferea toate aceste servicii. Faptul că aceste
două programe erau clar reglementate prin lege
a determinat mulți pacienți străini să le acceseze.
Așadar, multe mii de embrioni concepuți pentru
pacienți din toată lumea erau stocați în clinicile
FIV din Ucraina în ziua în care Rusia a început
războiul”, a spus dr. Uliana Dorofeyeva, medic
obstetrică‑ginecologie, director medical al Ovogene
Donor Bank din Lviv.
Totul pentru viitorii embrioni, totul pentru victorie!
Dr. Uliana Dorofeyeva
Director medical al Ovogene, Slovacia
P

Revista „Ce stii despre FERTILITATEA TA?” nr 5, June 2022

Revista „Ce stii despre FERTILITATEA TA?” nr 5, June 2022

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Revista „Ce stii despre FERTILITATEA TA?” nr 5, June 2022

Similar to Revista „Ce stii despre FERTILITATEA TA?” nr 5, June 2022 (20)

More from Asociatia SOS Infertilitatea - www.vremcopii.ro

More from Asociatia SOS Infertilitatea - www.vremcopii.ro (20)

Revista „Ce stii despre FERTILITATEA TA?” nr 5, June 2022