2. O singură soluţie: a fi tu însuţi
Am învăţat din ultima carte a lui Seth Godin că, dacă persişti în a fi
tu însuţi, piaţa – înţeleasă atât în sensul de bază, cât şi în cel
figurat – te va recompensa la un moment dat pentru acest efort.
Cum a fi tu însuţi este strâns legat de urmărirea propriilor vise,
este o idee destul de generoasă să crezi că nu doar împlinirea
propriului vis, cât şi perseverenţa în acest drum sfârşeşte prin a fi
recompensată.
Dacă abdici de la propriu tău vis, vei transmite semnale artificiale
în jurul tău. Aceste semnale îţi vor eroda credibilitatea şi astfel
brandul tău personal va fi diluat. Diluarea brandului tău personal
are ca efect scăderea cotei tale de piaţă care are doar un singur
final tragic: falimentul.
Nu rămâne decât o singură soluţie: a fi tu însuţi.
Oamenii ajung înfrânţi doar atunci când abdică de la propriul lor
vis şi se uită prea repede că nimeni nu a ieşit înfrânt îndrăznind
să fie el însuşi.
3. Sufletul nostru se opreşte la marginea ultimului om
“Nu vreau să intru în sufletul omului” este o expresie în care
sufletul nu este înţeles ca un corp, ci mai degrabă ca o undă. Sau
mai bine spus, ca un câmp. Sufletul ar fi acea arie, acel loc
geometric cu care poţi interfera prin apropiere, pe care îl poţi
bruia din reavoinţă sau din neatenţie.
Dincolo de acestea, “sufletul omului” nu îmi pare ca un dat din
naştere, ca o opţiune default pre-instalată, ci mai degrabă ca un
mit frumos – în cel mai rău caz sau ca o permanentă creaţie – în
cel mai bun caz.
În ultimul caz – cel mai bun, existenţa propriului suflet este o
continuuă provocare cotidiană.
Sufletul este ceea ce construim după ce realizăm că nimic nu are
un sens gata preparat. Sufletul ar fi ceea ce apare după ce am
demolat toate prejudecăţile fabricate şi toate reziduurile pe care
societatea şi le depozitează în faţa privirii noastre.
O altă observaţie ar fi aceea că sufletul apare când sunt implicaţi
mai mulţi oameni. Începem să existăm ca persoane atunci când
suntem priviţi de alte persoane. Este nevoie de un Noi pentru a
legitimarea prezenţa unui Eu.
Sufletul este rezultatul unui act de dăruire.
Atunci când omul se priveşte pe sine dincolo de nevoile imediate,
atunci apare sufletul.
4. Atunci când dorim ceva mai presus de noi înşine, atunci apare
sufletul.
Sufletul ar fi rezultatul unei împărţiri care înmulţeşte. Dragostea
este o distribuire de emoţii, care împărtăşite, nu se împuţinează,
ci cresc în intensitate.
Sufletul meu este povestea ta, la fel cum sufletul tău îmi spune
povestea mea.
Sufletul este povestea regăsirii a două mâini.
Sufletul apare într-o poveste de dragoste şi dispare într-un
scenariu de ură.
Omul apare şi se dobândeşte pe sine doar într-un scenariu de
dăruire.
5. Când timiditatea nu este elegantă
Sunt un om fundamental timid şi, deşi îmi dau seama că acest
defect a primit în timp multe din corecţiile necesare, simt că lupta
mea cu timiditatea va fi una constantă.
Realizez permanenţa aceste provocări pentru că timiditatea nu
ţine doar de relaţiile cu ceilalţi. Ține mai ales de relaţia cu mine
însumi, iar de această relaţie – nu întotdeauna una sănătoasă –
nu mă pot descotorosi ca de un pachet de gumă gol.
Baricadarea în sine a oricărui om timid pleacă de la ideea – de
multe ori iluzorie – că sensibilitatea noastră este apărată de
această atitudine şi o pierde din vedere pe aceea cum că niciodată
nu suntem mai vulnerabili (în sensul rău) decât atunci când
suntem timizi. Sensul bun al vulnerabilităţii – atunci când este din
plin asumată – are loc în actul îndrăznelii (care implică modestia).
Timiditatea este o relaţie cu sine pentru că presupune sufocarea
sub gândul importanţei propriei persoane. Dacă timiditatea
rămâne rareori nepedepsită, opusul ei – îndrăzneala – rămâne
rareori nerecompensată.
Acest blog – ca orice manifestare publică – este un bun
instrument atât să-mi arăt unele timidităţi, cât şi pentru a le
ascunde pe altele.
6. Cum să-ţi pui cap la cap toate vieţile
În general, lumea este frumoasă pentru ca suma bunelor
depăşeşte suma relelor. Aceasta este definiţia brută a
optimismului.
În general, lumea este frumoasă pentru că oamenii buni iradiază
mai multă bunatate decât iradiază oamenii răi răutatea lor.
Suportabilitatea vieţii se bazează pe aceasta asimetrie: un om
bucuros se va mişca mai mult decât un om trist, implicit bucuria sa
va fi împrăştiată pe o rază mai mare decât tristeţea celui trist.
Folosind o imagine din Noul Testament, aş spune că bucuria este
cea lumânare pusă în mijlocul camerei, pe când tristeţea este
asezată sub pat.
Un om senin are o gravitaţie mai mare şi curbează în mod diferit
spaţiul din jurul său. Va atrage mai mulţi oameni, va motiva mai
mulţi oameni să intre în legătură cu el, va influenţa mai mult.
Astfel se explică de ce, deşi oamenii trişti sunt numeric mai mulţi,
influenţa celor senini, cu o mentalitate pozitivă este mai mare.
Ai tendinţa să fii optimist, să încurajezi chiar şi atunci când toate
datele îţi contrazic acest optimism.
Trăiesc uneori momente atât de frumoase prin subţirimea
prilejurilor încât nu pot să-mi imaginez decât o lume care ascunde
miracole la tot pasul.
7. Uneori nu este grav să trăieşti momente mai puţin reuşite, ci e
mai dureros să trăieşti momente frumoase şi apoi să nu ai cu cine
împărtăşi, să nu ai ocazia, timpul sau cuvintele pentru a transmite
mai departe acea stare de bine.
Miercuri seara, de la Piaţa Presei la Aviatorilor, deşi erau locuri
libere, am stat în picioare, în faţă lângă şofer, doar să ascult
muzică care răsuna în cabina sa. Era un sofer tânăr, tuns scurt,
care asculta Metallica. În cele 20 de minute, am prins vreo patru
hituri împreună. Seara, după o zi de muncă, un şofer de autobuz
ascultând Metallica m-a aruncat într-o stare pe care probabil doar
revederea unui vechi prieten mi-ar fi prilejuit-o.
Uneori simt că nu am timp să-mi pun cap la cap toate vieţile pe
care le-am trăit.
8. Ce se mai întâmplă cu onoarea?
Onoarea pare un concept care se învecheşte pe zi ce trece, este
apanajul culturilor tradiţionale, în vreme ce în societăţile seculare
a devenit o simpla noţiune istorică de găsit în fragmente sociale
izolate (armată, anumite minorităţi etnice, lumea interlopă) sau în
comunităţi specifice (sudul Italiei, lumea arabă, Japonia).
Avansul modernizării s-a petrecut invers proporţional cu
importanţa pe care onoarea a avut în reglarea relaţiile sociale.
Duelurile pe baza onoarei şi reputaţiei erau purtate de aristocraţi,
ofiţeri sau tineri cu pană revoluţionară.
Acum “duelurile” sunt rezervate artiştilor hip-hop, oamenilor
politici şi jurnaliştilor. În general, domenii în care manipularea
intangibilelor este mai urgentă decât în altele.
Expresii ca “onoarea familiei mele” sunt folosite cu precădere în
legatură cu evenimente petrecute cu evenimente ce au loc în
mediul rural sau în rândul unor minorităţi (machedoni, ţigani etc.),
iar formule ca “să-şi spele onoarea” sunt asociate mai degrabă
evenimente violente (crime, abuzuri).
“A-i face cuiva o aroganţă” este o expresie folosită de jurnalişti
pentru a descifra comportamentul unui Becali, Piţurcă etc. şi are la
bază elemente difuze de onoare, reputaţie, aroganţă.
“Am şi eu onoarea mea” este o expresie pe cale de dispariţie,
auzită din ce în ce mai rar, iar dacă acum 20 de ani exprima o
9. persoană principială, acum denotă mai degrabă o mentalitate
retrogradă.
Dacă în trecut cineva îşi putea spăla onoarea familiei sale (fiica a
fost dezvirginată/lasată gravidă în afara căsătoriei) printr-o
vendetă personală, acum acest lucru este de neînchipuit fără
consecinţe legale.
Unde sistemul de drept a devenit central şi reglează toate
infracţiunile, indivizii cu onoarea încălcată se văd privaţi de un
răspuns direct şi trebuie să-şi delege statului dorinţa de
compensare.
Conceptul de onoare s-a diluat acum în credibilitate, reputaţie,
faimă sau ruşine (ai făcut familia de ruşine). Dacă înainte orice
infracţiune era o insultă directă la onorea Regelui, acum un stat
secular îşi reglează mai impersonal elementele subversive.
În cazul proceselor de calomnie este implicată doar credibilitatea
înţeleasă cât de poate de pragmatic: dacă n-am credibilitate, nu
pot exercita profesia – jurnalist, politician etc.
Onoarea a scăzut ca pondere în relaţiile umane pe măsură ce
eficienţa a fost ridicată la nivel de valoare supremă, iar
compartimentarea privat-public a devenit definitorie. Negustorii
nu aveau nevoie de onoare, ci doar de solvabilitate şi profit. Dacă,
într-o tranzacţie, ambele părţi câştigă, onorea sau virtutea devin
chestiuni secundare.
A fi linguşitor la serviciu şi demn acasă nu mai traduce o situaţie
contradictorie.
10. Compartimentarea stimea de sine – una pentru public, una pentru
prieteni, una pentru familie – s-a privat-izat atât de mult încât
suntem mai toleranţi în a judeca oamenii după compromisurile de
onoare.
Am scris mai sus doar câteva gânduri, însă ştiu că s-ar merita o
întreagă istorie a evoluţiei conceptului de onoare.
11. Universul este mnemotehnic (I)
Prin liceu, auzisem într-o oră un cuvânt nou, epurare. Mi-a fost
ruşine să întreb ce înseamnă, însă în aceeaşi zi am pus mâna pe
un dicţionar şi i-am aflat sensul.
Întâmplarea mi-a rămas în minte pentru că în aceeaşi seară, la
ştiri, am auzit de două ori enunţat cuvântul cu pricina.
Am reţinut pentru că nu mi s-a părut o coincidenţă, ci doar o
alăturare plină de sens a două evenimente izolate. M-am întâlnit
cu acelaşi nou cuvânt într-un interval scurt de timp, iar acest lucru
fusese suficient să mă pună pe gânduri şi mai mult decât atât, era
tot ce aveam nevoie pentru a reţine pentru totdeauna sensul
cuvântului.
În acel program eliadian de adolescenţă, unul din exerciţii era să
învăţ 5 cuvinte noi în limba română (pe lângă cele în limba
engleză şi franceză). La limbile străine nu era greu, învăţam mai
multe şi chiar dacă uitam, citeam destul de mult încât procesul de
învăţare să se fixeze într-o poveste mentală naturală.
Ţin minte acele luni de toamnă când exagerasem atât de mult cu
lecturile în original încât propriile gânduri mi se păreau conturate
deja în franceză. Foloseam Laroussse-ul, ajunsesem să citesc
unele cărţi de literatură la fel de repede ca în limba română, iar
uneori în vorbirea curentă luptam cu greu să nu-mi scap cuvinte
franţuzeşti.
12. Nu am simţit niciun proces de învăţare propriu-zisă pentru că mă
afundasem cu totul într-un univers lingvistic nou, iar acest univers
semăna cu cel familiar, matern: arunca din când în când
sincronicităţi.
Citeam cu dicţionarul lângă minte, iar orice cuvânt nou era căutat
şi apoi notat cu absolut toate sensurile şi expresiile pe niste fişe.
La finalul zilei, revedeam în fugă foile cu noile cuvinte şi încercam
să-mi amintesc contextul în care le-am întâlnit.
Mi-a luat câteva luni să-mi dau seama că aceasta metodă nu
merge. Uneori la finalul unei zile găseam notate zeci de cuvinte,
iar unele erau extrem de tehnice (universul marinăresc la Jules
Verne, vestimentaţie şi arhitectură la Balzac).
Cu timpul începusem să-mi relaxez procesul de memorare pentru
că:
- cu multe dintre cuvinte mă reîntâlneam, deşi nu mai speram, iar
astfel mi se fixau mai bine în minte. Reţineam toate cuvintele
grele asupra cărora îmi proiectasem o dificultate, tocmai că-mi
setasem o teamă de a le uita, iar când le reîntălneam, le notam
din nou, îmi aminteam că-mi spusesem “acest cuvânt va fi greu de
memorat tocmai pentru că există o şansă mică să mă reîntâlnesc”
şi o dată ajuns aici, sensul cuvântului îmi devenea natural şi
simplu.
- lecturile erau suficient de dese încât unele cuvinte nenotate
(consultam doar dicţionarul) erau reţinute prin simplul fapt că
frecvenţa cu care mă reîntâlneam cu ele era foarte mare.
Întâlnisem cuvântul hurluberlu în Cyrano de Bergerac, iar unul din
dicţionare îl prezentase drept arhaism. M-am gândit că nu o să mă
13. mai întâlnesc cu el (deşi îl trecusem pe foi) şi deja îl uitam în timp
ce-i notam sensurile.
Nu mică mi-a fost mirarea să mă reîntâlnesc cu el de vreo trei ori
în săptămânile următoare în opere care nu abundau de arhaisme.
Mi s-a părut nostimă faza (ca şi cum cuvântul caută joacă, îţi sare
în faţă şi îţi cere atenţie) şi, deşi nu l-am mai citit pe nicăieri de
ani de zile, am reuşit să-l reţin, să mi-l integrez în lumea mea
psihică.
Un cuvânt, un gest, un chip care reapare în contexte pe care nu le
poţi lega cauzal, însă totuşi îţi creează sentimentul că lucrurile se
petrec în mod coerent şi semnificativ. Cuvinte, gesturi, chipuri
care îţi vorbesc doar ţie şi se întâmplă doar pentru tine.
14. Universul este mnemotehnic (II)
Discutam în articolul precedent despre acele situaţii când simţi că
viaţa pe care o trăieşti îţi devine un instrument pedagogic. Când
evenimente disparate îşi capătă în mintea noastră o coerenţă şi
devin pline de sens.
Jung credea că acele evenimente numite coincidenţe sunt
coincidenţe doar pentru că le privim cauzal (unidimensional). Dacă
depăşim nivelul cauzal, observăm că acele “coincidenţe” nu sunt
doar simple juxtapuneri aleatoare, ci sunt evenimente pline de
sens.
Numim coincidenţe acele întâmplări care aveau din punct de
vedere cauzal o şansă extrem de mică să se întâmple. Dacă le
privim dintr-o perspectivă mai largă observăm ca ele transmit
ceva. Sunt purtătoare de sens, sunt purtătoare de mesaj.
Întreaga noastră viaţă psihică este construită jurul semnificării
impulsurilor şi experienţelor noastre.
Când o experienţă poartă un mesaj, câştigăm un sens, integram
povestea acelei experienţe şi rezultă ceea ce în mod didactic
numim maturizare.
Maturitatea este direct proporţională cu capacitatea noastră de a
stoarce de sens experienţele trăite.
Nu mă interesează cât de mult ai suferit, însă mă interesează cât
sens ai obţinut din suferinţa ta.
15. Nu mă interesează cât de mult ai iubit, însă mă interesează cât
sens ţi-a oferit iubirea ta.
În acelaşi mod cu povestea cuvântului epurare, aş mai exemplifica
o situaţie. Vrei să vizitezi Viena, ai şansa să o vizitezi săptămâna
viitoare, însă amâni excursia pentru anul viitor.
În ziua următoare, răsfoind un album într-o librărie, ajungi
întâmplător la o pagina cu poze frumoase din Viena. Spun
întâmplător pentru că, gândind cauzal, te poţi intreba care erau
şansele?
În acelaşi timp, cineva ar putea să argumenteze că, dacă Viena n-
ar fi fost în prealabil proaspătă în minte, n-am fi observat acele
poze răsfoind albumul.
Un argument valid în cazul în care presupunem că între mintea
noastră şi universul pe care îl presupunem exterior există o
distanţă şi o rupere de ritm.
Dacă mintea mea este separată de universul imediat (fizic) în care
ne plimbăm corpul de-a lungul vieţii, atunci o mare parte din ceea
ce trăim este pură iluzie, aglomerare de coincidenţe şi
evenimente consecutive lipsite de sens.
Dacă însă, Universul este un mare ocean psihic în care mintea şi
corpul meu se scaldă deopotrivă, cam tot ce trăiesc devine capabil
de a-mi transmite un mesaj.
Cu alte cuvinte, deşi sună tautologic, cam tot ce trăiesc, mă
priveşte.
Cu totul alte cuvinte, cam orice experienţă este un semn ce poate
fi decodificat ca purtător de sens.
16. Nu pot accepta ideea heideggeriană a sentimentului de ne-acasă
în această lume pentru că astfel ar însemna să-mi devalorizez o
mare cantitate a experienţelor trăite. Ar însemna să mă împac cu
balastul – minor şi nesemnificativ în economia Universului – pe
care traiectoria mea îl creează. Ar însemna că am fost aruncat
într-o lume care nu-mi transmite nimic.
17. Fuck happiness, we need challenges!
Nu cred în acele fantasme ale fericirii în care ne imaginăm stând
la umbră pe plaja unei insule tropicale, în care ne imaginăm plini
de bani, fără job şi fără micile sau marile griji cotidiene.
Fiinţa umană este astfel construită încât are nevoie în permanenţă
de provocări, de aventură şi de încercarea limitelor curajului
uman. Situaţii existenţiale care traduc cel mai bine locul incomplet
şi intermediar pe care omul şi-a găseşte în lume.
Curajul nu este doar o simplă calitate a unor oameni care
jonglează, ci este trăsătura morală a acelor oameni care pariază
că Universul va ţine cu ei.
Pe stradă unde am crescut era o cantină în a cărei curte ne jucăm
în fiecare week-end. Curtea era imensă, însă era păzită de un
câine pe măsură.
Ţin minte acele zile în care bucuria noastră era următorul joc:
Săream gardul – un gard mare de ciment – în curte, înaintam
câţiva paşi, câinele ne simţea şi alerga înspre noi. Acele secunde
când vedeai dulăul venind spre tine şi săreai imediat gardul
înapoi în stradă erau toată miza jocului.
Cel mai curajos dintre noi era acela care sărea gardul în curte şi
înainta cel mai mult, se îndepărta cel mai mult de gard, crescandu-
şi riscul de a fi prins.
Ne-am jucat astfel destule zile şi nu ţin minte pe nimeni care să fi
fost prins de câine. Nu ţin minte pentru simplul fapt că, dacă ar fi
18. fost prins, consecinţele ar fi fost destul de grave şi implicit
memorabile. Câinele nu era o potaie, iar noi eram doar nişte puşti
de 7-8 ani care ne testam curajul, ne antrenam capacitatea de
reacţie şi căutam acele senzaţii ţări pe care doar riscul unor
pericole ţi le poate oferi.
Am impresia că dorinţa de risc şi cautatea acelor senzaţii tari este
adânc înrădăcinată în fiinţa noastră dincolo de adrenalină şi
dincolo de acei hormoni care ne provoacă plăcere. Am impresia că
testarea limitelor, căutarea riscului şi a aventurii răspunde unor
nostalgii religioase primare.
Incearcam aventuri chiar cu riscul pierderii propriei vieţi.
Trăim iubiri intense chiar cu riscul pierderii propriului echilibru.
Sunt oameni care-şi riscă ultimele trăsături umane doar pentru
câteva clipe de extaz.
Sunt oameni care “o caută cu lumânarea” doar pentru că în acesta
căutare se simţ ei înşişi.”Te mănâncă un fund” nu este expresia
încercării prosteşti de-a surmonta plictisul, ci doar căutarea
specific umană a unor provocări.
Dacă nu avem provocări, le inventăm.
Dacă nu sunt provocări, ni le imaginăm acolo.
După ce o provocare este realizată, căutăm altele şi altele, iar
căutarea nu se opreşte niciodată.
A avea curaj înseamnă a avea încredere în posibilităţile nelimitate
ale vieţii, la fel cum a iubi înseamnă a-ţi trăi viaţa în plină
afirmare.
19. “Da”-ul pe care orice naştere îl aduce cu sine în lume poartă ceva
din curajul primului punct de lumină care a explodat în umbra
increatului. (Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl…)
Acei oameni care au bani, faimă şi putere şi vor mai mult, şi mai
mult, nu sunt oameni îmbătaţi de putere sau de iluzia grandorii
lor, ci sunt oameni care caută noi provocări, care caută noi bătălii,
care îşi împing şi mai departe limitele curajului lor.
A trăi înseamnă a-ţi asuma curajul echilibristicii între fiinţă şi
nefiinţă, între zbor şi a prăbuşire.
A trăi din plin este atunci când fiecare gură de aer este un risc,
când fiecare inspiraţie este o ruletă rusească.
Căci fără bătălii şi fără provocări, nivelul nostru de curaj/fiinţă
este la nivelul unei euglene verzi perfect identică cu propria
plictiseală.
20. Alege cea mai buna versiune a ta
Am impresia că te pricepi al naibii de bine să-ţi faci rău singur şi
să-ţi întorci armele tale cele mai bune şi cele mai ascuţite
împotriva ta însuţi.
Ţi-ai finisat atât de bine sistemul defensiv – din cauza lipsei
generalizate de încredere – încât te-ai trezit că singurul atac pe
care ţi-l mai permiţi este împotriva ta.
În acest context, oamenii naivi, oamenii plini de candoare sunt cei
mai norocoşi. Candoarea este forţa ta interioară, este ceea ce-ţi
conturează frumuseţea ochilor atunci când zâmbetul tău este
sincer.
După ce zâmbeşti, îţi mai rămâne doar să înveţi să canalizezi
această forţă cu inspiraţie şi discernament.
Slăbiciunea este doar proasta utilizare a puterii noastre
interioare.
Să luăm un exemplu. Unii oameni te pot răni, unii oameni chiar te
rănesc. Unii oameni te pot minţi, unii oameni chiar te mint.
Sunt situaţii în care încrederea noastră este înşelată. Dacă nu
există o investiţie de încredere, nu există înşelare, abuz, trădare.
Poate părea ciudat, însă atunci când sunt înşelat, primul meu gând
nu este înspre persoana care m-a înşelat, ci înspre mine. Mă
interesează mai puţin cel care mă răneşte şi mă minte, căci sunt
convins că cel care pierde nu sunt eu însumi.
21. De vreme ce eu câştig, mă concentrez asupra mea. Ce pot învăţa
din această situaţie, unde am greşit, cât de mult mi-am riscat
încrederea, cum îmi pot finisa şi mai bine sistemul de orientare
între oameni.
Încrederea este întotdeauna o situaţie de risc. Un gest de
încredere presupune mereu un coeficient de incertitudine pe care
trebuie să ţi-l asumi. Dacă nu e risc, nu ai nevoie de încredere, iar
dacă e risc, încrederea devine un act de demnitate umană.
Oameni neîncrezători (în ei înşişi, în Ceilalţi) sunt oamenii care îşi
imaginează că accelerează călcând pedala de frână.
De vreme ce atunci când sunt înşelat, îmi întorc privirile către
mine însumi, iar nu către înşelător, înseamnă că am operat cu o
modalitate atipică de a pune întrebarea. În viaţa ta, poţi adresa
mai multe întrebări (din mai multe perspective) situaţiilor cu care
te confrunţi.
Când eşti rănit, te poţi întreba, de ce doare când eşti rănit, de ce
oamenii te rănesc (vei fi ispitit să crezi că toţi oamenii te rănesc),
de ce ai avut atât de multă încredere, de ce ai fost atât de naiv,
cum poţi evita situaţiile de genul acesta în viitor, cum îţi pot
reveni fără resentimente.
Aşadar, într-o anumită situaţie, îţi poţi adresa mai multe tipuri de
întrebări, iar aceste întrebări aruncă lumini diferite asupra
situaţiei.
Dacă ne imaginăm întrebările că nişte faruri care aruncă lumini
din unghiuri diferite, atunci înţelegem cât de mult ne ajută să ştim
să punem întrebările corecte.
22. Ele luminează întâmplările din viaţa noastră, iar nu concluziile, iar
nu răspunsurile.
Răspunsurile dau iluzia că o anumită perspectivă este singura
perspectivă, însă ele sunt contextuale, prin urmare fragmentare şi
incomplete.
Avem un raft cu trei sticle cu vin. Una este la 30 de dolari, altă
este la 50 de dolari, iar ultima este la 75 de dolari. Statistic, cea
mai vândută sticlă va deveni cea de 50 de dolari. Este o judecată
contextuală, într-o situaţie comparativă.
Dacă vei avea pe raft o sticlă de 20 de dolari, o alta de 35 de
dolari, iar ultima va fi de 50 de dolari, cea mai vândută sticlă va
deveni cea de 35 de dolari.
Evaluarea contextuală este corectă, însă contextul este temporar,
ţine doar cât eşti în magazin. Vei ajunge acasă şi vei bea sticla de
vin în alt context decât cea în care era aşezată între alte sticle de
vin cu preţuri diferite.
Să ne ferim de rezolvări contextuale, care sunt valabile doar de la
mână până la gură. Să ne ferim de răspunsurile care ne însoţesc
doar de la vitrină până la casierie. Să ne ferim să credem că unele
răspunsuri ne vor însoţi toată viaţa.
Adresează-ţi întrebări, luminează cu aceste întrebări situaţiile pe
care le trăieşti, iar în acest mod vei fi în stare să-ţi alegi cea mai
bună versiune a ta.
Gardurile din noi
23. În 1986 părinţii mei aveau bani strânşi pentru cumpărarea unei
Dacii. Mama dorea maşina, însă tata dorea să se mute la casă, sa
aibe curtea şi gradina lui. Stăteau pe atunci într-un apartament cu
două camere lângă Parcul Tei şi în curând au început să caute o
casă.
Au vizionat mai multe până când, într-o zi plimbându-se pe strada
Libertăţii, au văzut un anunţ de vânzare. Era o stradă cu case, iar
la capătul străzii coborau nişte scări către un alt cartier al
oraşului.
Mama mi-a spus mai târziu că atunci strada arăta ca în basme. De
o parte şi de alta a străzii erau straturi cu flori de toate culorile,
curţile aveau multă verdeaţă, iar grădinile păreau întreţinute.
Acolo au văzut anunţul. Era o casă bătrânească cu un salcâm în
curte. Nu era locuită şi aparţinea fiului bătrânei care stătuse
acolo. Fiul locuia în alt oraş şi dorea să scape destul de repede de
acea proprietate de vreme ce se zvonea că acea zona urmează să
fie demolată în vederea construirii unui cartier cu blocuri.
Astfel, în primavara lui 1986, părinţii meu au cumpărat destul de
ieftin o casă pe care imediat au început s-o demoleze. Toată vara
au construit o alta nouă, iar în toamnă ne-am mutat acolo.
Mai întâi ne-am mutat în două camere, apoi în trei camere, apoi
patru camere, apoi cinci camere. În fiecare an le veneau idei şi
mai construiau câte ceva. Au făcut un hol, au mutat baia, au mărit
bucătăria, au mărit holul, au închis un perete, au spart un altul.
24. În acel an totuşi, când au cumpărat locul, toţi le atrăgeau atenţia
că zona se va demola şi se vor construi blocuri. Chiar în timp ce ei
construiau casa cea nouă, experţi şi inspectori de la primărie
veneau în grădină şi măsurau şi testau solul, să vadă la câte etaje
rezistă.
Lor nu prea le-a păsat, au construit înainte, au riscat, iar dacă
decembrie ‘89 s-ar fi întâmplat un an mai târziu, probabil noua
casă ar fi urmat să fie demolată.
Atunci, eu aveam şase ani, iar fratele meu avea cinci ani. Când
ne-am mutat grădinile nu aveau garduri şi erau despărţite doar
cărarea dintre ele. Când am descoperit noi grădina, ne-a povestit
mama mai târziu, am crezut că totul este al nostru. Ne-am jucat
peste tot, ne-am fugărit peste tot, printre straturile şi în grădinile
vecinilor.
Vecinii nu s-au ofuscat prea tare, erau nişte oameni simţiti şi
răbdători cu copiii sălbateci ai noilor vecini, însă în câteva luni,
brusc sau subtil, între grădini au început s-apară gardurile.
25. Ce faci când te simţi singur?
Acest articol a rezultat din curajul cuiva care a întrebat “tu ce faci
când te simţi singur?”.
Uneori dăruiesc chestii mici şi gesturi mici. Am observat că
ridicarea stimei de sine este cea mai la îndemână atunci când
dăruiesc ceva.
Uneori citesc, ma uit la un film, scriu, sun pe cineva, ies afară.
Mă simt singur atunci când simt că mă cufund în mine însumi, când
cad în propriul neant. Iar pentru a nu cădea, apelez la Ceilalţi.
Pentru mine însumi sunt cel mai mare duşman şi doar ţinându-mă
ocupat cu Ceilalţi, reuşesc să nu mă autodistrug în propria
singurătate.
Mă simt liber chiar şi printre oameni.
Genul acela de singurătate în care conştient sau inconştient ne
închidem pe noi înşine, îmi aduce aminte de fiecare dată de
reacţia melcului atunci când îi atingi ochii. Atunci când îi atingi, se
apără şi-i retrage, însă în acelaşi timp îşi retrage şi posibilitatea
de-a privi şi de-a se orienta.
La fel şi noi, în momentele vulnerabile, când ne retragem, când
credeam că ne apărăm vulnerabilitatea, ne rupem nişte punţi. Ne
rupem nişte punţi pe care ar putea circula toate lucrurile frumoase
26. care vin de la Ceilalţi.
În mod evident, de la Ceilalţi nu vin numai lucruri frumoase, însă
dacă nu riscăm deschiderea noastră, ar trebui să ex-plodăm în
propria noastră păguboasă im-plozie.
Mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă propriul organism s-ar închide
în sine însuşi cu totul, atunci când este bolnav. Ce s-ar întâmpla
dacă corpul nostru ar acţiona atât de orbeşte şi resentimentar?
Şi-ar retrage şi posibilitatea de-a se vindeca, în mod evident.
Însă din fericire, nu se întămplă astfel.
Atunci când suntem bolnavi, corpul îşi ridică propriile bariere, însă
rămâne un sistem deschis, rămâne sugestionabil la stimulii care îl
pot vindeca. Îşi permite riscul ca aceeaşi sugestionabilitate să-i
provoace mai mult rău.
Astfel, atunci când mă simt singur, primul meu gând este cum pot
să mă deschid mai mult, cum pot să dăruiesc mai mult, cum pot să
risc şi mai mult propria vulnerabilitate.
27. Mi-a fost frică
Într-o zi frumoasă de aprilie, Mana m-a sunat şi mi-a spus cu o
voce tragică că Darius a plecat.
“Unde a plecat?”
“În lume?”
“…”
“În jurul lumii.”
Am fost deodată purtat în toate fantasmele proprii a ceea ce
înseamnă în jurul lumii. Îmi imaginam de multe ori să plec în
lume, să fiu un hamal in Cairo, un chelner în Tokio, un tăietor de
lemne în Vancouver, însă acum aveam şansa unui companion.
Darius ţinuse secretă dorinţa lui de-a pleca, nici familia, nici
prietenii săi n-au ştiut. A anunţat doar pe blogul său şi a plecat.
Am rugat-o atunci pe Mana să-i lase un mesaj pe blog – avea
parola – căci vreau să vin şi eu cu el. Imi imaginam că în zece ore
de când plecase, nu putuse să ajungă prea departe şi ne-am fi
putut întâlni undeva.
A doua zi seara, Darius a dat un semn de viaţă. Dorea să facă
ocolul prin Orientul Mijlociu, ajunsese pânâ în Bulgaria şi s-a
întors. De unul singur nu este uşor, he got scared. S-a întors în
Cluj, a promis tuturor că s-a liniştit, însă în aceeaşi seară m-a
sunat. Văzuse mesajul.
28. A părut un vis realizat: să am cu cine merge în jurul lumii. Ne-am
făcut planul de bătaie, iar a doua zi trebuie să ne vedem în Bacău.
Am sunat în acea seară o matuşă pentru a o întreba cum pot să-mi
fac un paşaport în regim de urgenţă, am aflat că e simplu, însă
pentru asta trebuie să mă duc la Bacău.
Eram miezul nopţii şi în timp ce-mi faceam bagajul entuziast m-a
lovit gândul că lumea este mai mare decât cred eu. M-a apucat o
teamă difuză, mă gândeam că vieţile noastre sunt de jucărie,
suntem protejaţi de o cupola afectivă formată din prieteni,
familie, iubite, însă a pleca în jurul lumii este altceva. Este un
lucru mare, serios şi mult mai înfricoşător decât viaţa mea de
jucărie.
Eram liber, îmi dădusem demisia cu o lună înainte, aveam nişte
bani strânşi, îmi permiteam câteva luni bune de independenţă,
însă în tot entuziasmul meu de-a pleca în lume, uitasem un
amănunt: eram implicat într-o relaţie ciudată şi plină de meandre
(cum sunt toate, de altfel).
Când am vorbit la telefon cu ea în aceeaşi noapte şi am anunţat-o
ca vreau să plec în jurul lumii, am fost deja convins că îmi era
frică. Speram în laşitatea mea să găsesc înţelegere şi încurajări,
însă m-am izbit de argumente şi critici.
“Adrian, ai 28 de ani, alţii la vărsta asta se gândesc cum să
construiască o viaţă, iar tu te gândeşti să pleci în jurul lumii?”
“Şi eu vreau să călătoresc în jurul lumii, însă nu aşa… ca un
29. vagabond.”
“Există un timp pentru toate.”
Au fost argumente pe care nu le-aş fi luat în seamă în mod
normal, însă acum îmi justificau laşitatea de-a pleca. În plus, îmi
accentuau o frică mai veche: teama de a nu ieşi din nişte tipare
sociale comune, asumate de ceilalţi. Ok, sunt un tip nebun, cred şi
fac lucruri nebuneşti, însă încerc şi eu, ca toţi ceilalţi, să păstrez
aparenţele. E mai sigur, e mai comod, consum mai puţină energie.
Mergi pe burtă pentru ca artileria celorlalţi să nu te nimerească.
Poartă haine de camuflaj, blend in.
Când Darius a revenit cu un telefon în aceeaşi noapte, m-a
întrebat direct:
“Te-ai răzgândit, nu-i aşa?”
A pleca atunci în jurul lumii (Darius a plecat a doua zi în jurul
Europei, dar nu mai contează) a fost singurul lucru pe care mi-a
fost frică să-l fac în 2008. M-am ascuns în spatele fricii proprii şi în
spatele fricii artificiale pe care ceilalţi au pus-o în mine.
Am învăţat şi mi-am reamintit un lucru simplu: nu există
argumente obiective pentru a renunţa la un vis, la fel cum pentru
a lupta pentru idealurile tale, nu ai nevoie de argumente
raţionale.
Doar oamenii fricoşi au nevoie de certitudini pentru a face ceva.
Sunt oameni fricoşi pe care frica îi îngheaţă şi sunt oameni a caror
30. frică devine prilej de zbor, a căror frică este un motiv în plus de a
lupta şi de a continua.
N-am dorit să intru în nuanţări pe marginea distincţiei
frică/angoasă, ci am încercat să-mi fac un exerciţiu critic de
sinceritate pe marginea unei frici experimentate în anul care
tocmai a trecut, când am înţeles şi mai mult că eroismul unui gest
este direct proporţional cu gradul de frică pe care o învingem în
noi înşine atunci când îl facem.
31. Când găsesc o idee nouă, îmi trec toată viaţa prin ea
În vacanţa de vară după clasa a IX-a m-am decis să mă apuc
singur să învăţ franceza. Pe 18 iunie – de ziua mea – mama mi-a
dat bani să-mi iau o gramatică a limbii franceze. Răsfoisem cartea
în librărie şi-mi realizasem că este un instrument bun şi complet
spre deosebire de alte cărţi de pe piaţă care erau orientate spre
franceza vorbită, însă dincolo de acestea, numele unei co-autoare
m-a convins că am în faţă o gramatică bine documentată.
Micaela Slavescu era autoarea celor două dictionare frantuzeşti
editate în anii ‘70 de la noi din casă - ştampilate cu “Biblioteca
comunală Poduri” şi, revăzând-o pe coperta unei gramatici a
limbii franceze, mi-a inspirat încredere.
Nu ştiu cum au ajuns acele dicţionare în biblioteca familiei, nu ştiu
dacă erau “uitate”, însă ştiu că faceau parte din zestrea mamei.
Când am dorit să învăţ franceza, mama mi-a încurajat dorinţa, în
casă aveam deja doua dicţionare de şcoală, iar mai târziu în vara
acelui an, mi-am luat dicţionarul Larousse pe care-l folosesc şi
acum.
De ce dorisem eu atât de mult să mă apuc de învăţat franceza în
vara toridă a acelui an?
În 1986 ai meu s-au mutat la casă într-un nou şi bun cartier. La
două case de noi locuia o familie de profesori cu a căror baiat mă
32. împrietenisem. Acel băiat, puţin după începerea liceului, mi-a
arătat Romanul adolescentului miop, iar de atunci modelul Eliade
a dat o nouă formă adolescenţei mele.
În roman era un adolescent care, ca şi mine, dorea să cunoască o
mulţime de lucruri, îşi făcuse o metodă şi învăţa limbi străine,
lupta cu limitele corpului său şi ale culturii sale.
Am dorit să învăţ limbi străine după modelul adolescentului Eliade
şi mă apucasem de franceză pentru că toţi în jurul meu învăţau
engleza, iar eu am dorit să fiu diferit.
Am putut-o învăţa pentru că existau în casă dicţionare, pentru că
am putut găsi o mulţime de cărţi în franceză la biblioteca
orăşenească, pentru că mama m-a încurajat. Mi-a dat bani să
cumpăr carţi, mi-a luat apărarea când tata dorea să mă trimită în
diverse treburi, a avut grija de existenţa unui context favorabil –
îmi amintesc cu ce grijă urca în mansardă şi mă chema la masă.
Mă ambitionasem să învăţ limbi străine pentru că cineva îmi
pusese în mână o carte de Eliade. Pentru ca acel cineva să ajungă
la mine, părinţii mei au trebuit – în cadrul aceluiaşi oraş – să se
mute de la bloc la casă – într-o zonă bună.
Au fost o mulţime de factori care au creat şansa ca aceste lucruri
să se întâmple.
Am avut noroc.
Mult timp după aceea îmi formasem o aroganţă pornind de la
gândul că avansul meu cultural mi se datorează doar mie. În acest
fals scenariu, accentul cădea pe trăsăturile inerente ale
33. personalităţii mele (încăpăţânare, voinţă etc.) puse în adversitate
cu mediul, însă mă înselasem.
Am citit atât de mult până la terminarea liceului nu pentru că eu
m-am luptat atât de mult cu mediocritatea mediului în care eram,
ci pentru că mediul mi-a fost favorabil. Mai bine spus, mi-a fost
favorabilizat de familie, prieteni, anumiţi profesori.
Aveam o bibliotecă onorabilă acasă, liceul unde învăţam deţinea o
bibliotecă foarte bună, iar biblioteca orăşenească cred că era
foarte bine susţinută pentru un orăşel moldav de provincie.
Am avut noroc.
Datorez multe contextului în care m-am născut şi am trăit până la
20 de ani şi datorez acest articol cuiva care mi-a mărturisit cu o
sinceritate fermecătoare fraza din titlu.
34. Ce poţi face când graba te frânează?
Din Piaţa Presei spre Băneasa, timp de o staţie, drumul este drept,
are multe benzi şi este de obicei liber. Plecând din Piaţa Presei pe
acest traseu, un autobuz poate alege să meargă mai repede sau
mai încet.
Drumul este drept şi liber până la următoarea staţie, dincolo de
aceasta, se formează de obicei blocajele, iar aceste blocaje pot fi
văzute cu ochiul liber de la o distanţă foarte mare. Aşadar,
autobuzul plecat de la Piaţa Presei se poate grăbi cel mult până la
prima staţie unde oricum coboară foarte puţini oameni, iar dincolo
de această staţie, e nevoit să se aşeze la coada de maşini.
Acum în prezentul naraţiunii însă, acest autobuz nu se grăbea,
mergea lin cu o viteză oarecare de croazieră prin amiaza unei zile
primăvăratice de februarie. Şoferul era tânăr, relaxat şi conducea
rezemat într-o îmbrăţişare pe volanul imens. Dacă s-ar fi grăbit,
ar fi ajuns mai repede la blocaj, iar nu la destinaţie.
În acest autobuz, în acea linişte, unei doamne tinere foarte distins
îmbrăcată i-au apărut pe buze următoarele cuvinte si neştiind ce
să facă, le-a zis:
“Auzi, domnu’ şofer? Dar nu puteţi merge mai repede totuşi? Mai
sunt oameni care se grăbesc la serviciu!”
La aceste cuvinte, pedala de acceleraţie – pasionata de buddhism
– a ramas imperturbabilă. Ceilalţi călători s-au simţit totuşi
politicoşi să răspundă în locul ei:
35. “Da, chiar aşa! Ne grăbim şi noi, trebuie să ajungem la muncă!”
“Câtă nesimţire!”
“Hai calc-o, frate! Nu tre să-l aştepţi pe cel din urmă, va întâlniţi
cu el la capăt”
Prima doamnă aureolată de sprijinul micii comunităţii provizorii
din autobuz, a plusat şi mai mult:
“De ce sunteţi nesimţit şi vă bateţi joc de toată lumea?”
Volanul şoferului a rămas la fel de imperturbabil.
Doamnă blondă a cărei haină de blană transmitea destulă
informaţie financiară celor din jur şi-a scos telefonul din geantă
(care vorbea aceeaşi limbă ca haina de blană) şi-a sunat pe niste
decibeli perfect neintegraţi în structurile europene:
“Bună. Uite, scuză-mă, din cauza unui prost, întârzii puţin.”
Cerceii – care probabil ştiau mai multe limbi străine decât haina
de blană şi poşeta – au zâmbit cu mândrie. Stăpâna lor se
descurcă bine, a ştiut perfect să găsească cea mai contextuală
scuză imediat, pe loc. Şi nu oricum, ci în nişte condiţii maxime de
stres.
Telefonul mobil al autorului a zâmbit şi el, aducându-şi aminte de
o vorbă. Unde se grăbesc românii de vreme ce la întâlnirile unde
merge el, ei întârzie?
Fiind oricum blocaj, autorul a coborât la prima staţie. A salutat
şoferul relaxat, l-a încurajat prin semne şi-a pornit uşor pe trotuar
36. fără să se grăbească.
Şi-a aprins liniştit o ţigară, gândindu-se ce articol bun va ieşi din
toată povestea aceasta şi-a ajuns la prima staţie înaintea
autobuzului – care acum era perfect încadrat în coloana de
maşini.
37. Contexte de frână
Cred că avem o recţie inerţială de suspiciune şi prudenţă cu
privire la orice succes, la orice reuşită, la orice lucru terminat.
A fi român înseamnă a fi neîncrezător în lucrurile care merg bine,
în oamenii care reuşesc.
Nu ducem lipsă de oameni talentaţi, înzestraţi sau inspiraţi, ci mai
degrabă ducem lipsă de contexte în care aceştia reuşesc ceva,
reuşesc să facă ceva până la bun sfârşit.
Ne putem aminti cu uşurinţă cazuri în care tinere speranţe au
ajuns slabe realităţi, iar din starturi grandioase au rezultat
renunţări anonime.
Însă ne trebuie ceva timp să căutăm exemple curate de reuşită,
iar uneori chiar nu este greu să înţelegem de ce anume se
întâmplă acest lucru.
Această baltă de neîncredere în succes nu este o problemă
individuală, ci una colectivă. Românii dezvoltă foarte natural
contexte de frână şi ajung să băltească în grup. Din acest
motiv, acelaşi român plecat afară este un cercetător prolific, iar
revenit în ţară se blazează.
Contextul nu face pe om, însă îl poate des-face foarte uşor.
38. A trăi în România înseamnă din start a cheltui mai multă energie
pentru a rezista asaltului neîncrederii în succes şi în reuşită. De
multe ori am fost ispitit să cred că toate acestea se întâmplă din
cauza invidiei, însă această este o explicaţie facilă.
Nu credem în reuşită pentru că toţi din jurul nostru sunt
compromişi. Unii sunt compromişi prin ratarea lor, iar alţii sunt
compromişi prin succesul lor viciat de favoruri, pile, spăgi,
cămările sau grupuri de interese.
Românii te accelerează individual şi te frânează în grup.
Pur şi simplu, nu credem că cineva poate să aibe succes curat în
România pentru că:
1. nu credem în celula umană românească
2. nu credem în sănătatea mediului românesc.
Dacă îmi asum că mediul autohton este o mocirlă, cum pot să cred
că cineva s-a putut ridica deasupra nepătat?
Spunând că românii sunt nişte oameni faini care creează contexte
de rahat mă subsumez şi eu în aceeaşi logică a neîncrederii?
39. Fumatul este dependenţa de o proastă imagine de sine
Am fumat fără oprire din primăvara lui 2000 până în primăvara
lui 2009. Am fumat noua ani fără întrerupere mai mult de un
pachet pe zi. Am trecut de la Winchester la L&M, prin Derby şi
R&M, prin patru ani de facultate, cu Lucky Strike şi cu Marlboro.
Cititorii mai vechi ştiu că acum câţiva ani, partea de sus a acestui
blog conţinea pe subsemnatul cu o ţigară în gură. Unii prieteni
chiar glumeau că nu mi-au văzut nicio poză în care să nu am o
ţigară, iar unii dintre ei ştiau pe cine încercam să imit prosteşte.
Am început 2009 cu gândul să mă las de fumat, a urmat apoi o
perioadă în care n-am mai fumat în cameră, însă momentul final îl
tot amânam. Am citit apoi cartea lui Allen Carr (pe care n-am
terminat-o de citit), iar acum o săptămâna am aruncat ultima
ţigară.
Am trecut prin următoarele situaţii:
- întâmplare cu mulţi nervi
- ieşire la bere
- situaţie socială cu nouă fumători într-o cameră timp de câteva
ore.
şi nu am simţit nicio luptă cruntă cu mine însumi pentru a nu fuma.
În ultimele luni m-am lovit de toate prejudecăţile care zburdă
liber (şi asumate necritic) în jurul acestui prost obicei:
40. “Primele trei zile sunt cele mai grele”
“Prima săptămână este cea mai grea”
“Să te văd în două săptămâni!”
“Să te văd după o lună”
“Nu-ţi vine să te urci pe pereţi?”
“Când m-am lăsat, prietenii m-au rugat să mă apuc din nou.
Devenisem nesuferit.”
Dimpotrivă, am devenit mai calm.
Nu este nevoie de multă voinţă pentru a nu mai fuma, este nevoie
doar de o asumare corectă a imaginii de sine.
Eu îmi făcusem iluzia că fumatul îmi da o aură anume şi, mai grav,
mă îmbibasem de ideea falsă că fumatul mă ajută să meditez, mă
ajută la concentrare.
Farmecul meu personal (puţinul cât există) nu depinde de ţigară,
iar dacă e să fiu genial (puţinul cât sunt), sunt şi fără ţigară.
Am realizat subtil şi frumos că nici măcar nu-mi plăcea să fumez,
iar acest lucru a contribuit mult la alegerea metodei uşoare.
Dacă îţi imaginezi că ai nevoie de multă voinţă pentru a te lăsa de
fumat, vei consuma multă energie în actul renunţării şi vei
rămâne cu gândul iluzoriu că ai renunţat la ceva, că ai sacrificat
ceva, că o anumită plăcere a vieţii îţi va fi refuzată pentru
totdeauna.
N-am sacrificat nimic, ci am ales să mă simt mai bine şi mai
sănătos. Poate sună că şi cum am descoperit o formulă
41. miraculoasă, însă am găsit doar un mijloc mai responsabil de-a
mai purta faţă de mine însumi.
Amânasem atât de mult timp să mă las de fumat pentru că mi se
crease imaginea calvarului de după:
“O să-ţi fie foarte greu, ai să vezi!”
“Eşti dependent, o să te laşi greu de tot.”
Îmi închipuiam o luptă teribilă şi aşteptam momentul potrivit, însă
nu nicotina era problema, ci dependenţa de o proastă imagine de
sine.
Mă ajută mult conştientizarea faptului că pariul meu cu nefumatul
este doar un mic fragment dintr-un pariu mult mai mare cu mine
însumi. Un pariu care e mai larg decât sănătatea mea fizică sau o
mai bună imagine socială.
42. Fiecare bătrân este bunicul cuiva
Nu cunosc niciun bătrân de oraş, nici un pensionar care locuieşte
la bloc. Ştiu pe mulţi, îi pot identifica după chip şi mers, însă nu-i
văd. Nu îi am cartografiaţi afectiv, iar respiraţia lor nu-mi
abureşte ochelarii.
Am crescut la casă pe o stradă unde bătrânii ieşeau la gard şi
priveau în stradă.
Astfel, toţi bătrânii din imaginarul meu locuiesc la casă.
Apoi, toţi bătrânii erau bunicii cuiva, nu erau de capul lor în
această lume. Erau bunicii cuiva şi vecinii cuiva. Primeau vizitele
copiilor şi nepoţilor şi schimbau o vorbă cu vecinii. Nimeni nu se
rătăcea.
Toţi bătrânii pe care îi ştiu îşi căutau de treabă prin curte, stăteau
în prag, ascultau radio pe o băncuţă. Nu pot uita acele dimineţi de
duminică cu genericul de la Viaţa Satului rostogolindu-se peste
garduri.
Acum, în metrou văd bătrâni rătăciţi. La poştă, o bătrânică fusese
repezită de la coadă şi trimisă la colţ să scrie o cerere. Când văd
acest bătrâni rătăciţi, repeziţi, aproape inexistenţi dacă n-ar fi
plini de dureri tăcute, nu mă gândesc la mine, nu mă gândesc la
bătrâneţile mele, ci mă gândesc la bunicii mei.
43. Cea mai comună formă de bunătate faţă de bătrâni vine din
imaginaţia interacţiunii cu un bunic, cu o bunică, cu un anumit tip
de blândeţe şi răbdare specifică bătrânilor. Afecţiunea blândă
manifestată faţă de un copil este cel mai cald sentiment de
utilitate pe care un bunic îl poate încerca.
Îmi aduc aminte cum ne trezea bunicul şi ne trimitea la biserică.
Îmi amintesc acele dimineţi de duminică când ne spălam la apa
rece din lighean, când noi abia făcusem ochi, iar bunicul era deja
bărbierit la oglinda de pe prispă, mirosind a spirt amestecat cu
iarba udă.
Îmi amintesc când făceam cu toţii rozariul sau când ne certa că ne-
am păcătoşit, însă cea mai adâncă amintire este acel tablou de la
sfârşitul verii când plecam şi-l lăsam pe el în poartă. Petrecându-
ne dureros cu privirea înlăcrimată.
Ştiam că se gândeşte la posibilitatea că este ultima dată când ne
priveşte, însă mereu m-am amăgit cu iluzia că afecţiunea pe care
i-o purtăm bunicului îi va hrăni veşnicia.
Bunicul s-a stins frumos. Chipul senin a adormit în mijlocul familiei
şi mi l-am imaginat norocos faţă de acei bătrâni singuri, cu
apartamente obscure purtând – pe uşa deschisă – mirosul chimic
al neputinţei şi al fricii de singurătate.
44. Sunt prea prudent cu mine însumi
Am găsit în lada din mansardă jurnalele din adolescenţă. Am stat
câteva ore să răsfoiesc câteva caiete şi m-am lăsat surprins de
jurnalul din ianuarie 2000. Eram în pragul unei căderi, iar două
săptămâni n-am putut citi decât basme.
Rândurile de atunci transmiteau senzaţia unui ritual de trecere.
Ceva trebuia să moară în mine pentru ca altceva să poată renaşte.
Mai jos am scos câteva din gândurile de atunci, de la 20 de ani:
Îmi consemnam în caiet “Astfel moartea…”, iar apoi am pierdut
rândul. În aceeaşi secundă, din stânga mea, cade o frunză de la
ficus. Grea, zgomotoasă.
N-a mai rezistat şi a dezertat de la plantă.
Orice dezamăgire înseamnă o demitologizare.
Visul creează realitatea.
Greşeala mea de acum este că mă umilesc prea puţin.
Adevărata bărbăţie este să fii vicios, fără să fii demonic.
Sunt prea prudent cu mine însumi.
Nu contez decât în măsura în care sunt identic cu creaţia mea, ea
este adevăratul meu eu.
45. Nu ştiu de unde mi-a venit spaima de a nu mă transforma în înger.
Trebuie să am puterea să-mi bat joc de mine însumi. Trebuie să
îmi distrug câteva mituri.
Din ultimul somaj în mod sigur nu-mi voi lua cărţi.
Trebuie să am curajul să îi dezamăgesc pe toţi.
Trebuie să am curajul să îmi bat joc şi de nemurire.
Mi-e sete de relativităţi.
Trebuie să trăiesc mai mult printre oameni. Prezenţa lor
diminuează tristeţea, melancolia şi descurajările.
46. Frontiera clasei mele de spirit
Mergeam o pe străduţă în Titan şi, dintr-un Porsche Cayenne care
aştepta să vireze, şoferul mă salută. Întorc salutul nesigur, nu
cunosc niciun posesor de Cayenne, şi abia după ce cobor mâna, îmi
dau seama că şoferul mi-e cunoscut. E acel tip simpatic – în jur de
30 de ani – care deţine, alături de soţia sa, magazinul din colţ, de
unde-mi fac regulat cumpărăturile.
E un tip simpatic pentru că mereu e bine dispus dincolo de tejghea,
te serveşte prompt, te ia cu “maestre, ce mai faceţi?”, nu te lasă
să schimbi o hârtie pentru 10 bani. Nu doar mie îmi spune
“maestre”, însă modul cum se adresează şi cum se comportă, te
face să nu te simţi mai puţin special.
E bine dispus în mod natural, e politicos arătând că politeţea este
doar transpunerea în fapt a stării lui interioare, iar ieri,
salutându-na de la volanul unui maşinii sale scumpe, mi-a arătat
că bogăţia lui este starea lui de spirit.
Am simţit nevoia să scriu rândurile de mai sus după ce-am citit
întâmplarea amară a lui Vlad, poveste care mi s-a părut
neverosimilă, dar totuşi adevărată.
În plus, mi-a adus aminte de o întâmplare din clasa a XI-a.
Strânsesem nişte bani şi plănuiam o excursie la Iaşi pentru a-mi
cumpăra nişte cărţi. Nu ştiam pe nimeni în Iaşi, am fost cazat două
zile la Institutul Teologic Romano-Catolic, iar în prima zi am
colindat de dimineaţă până seara toate librăriile pe care le-am
47. găsit. Aveam un carneţel cu mine şi parcurgeam rafturile cu cărţi
notând titlurile care mă interesau pentru a cumpăni bine a două
zi, în funcţie de buget, cu ce cărţi doresc să mă întorc acasă.
Într-una din librării, la ieşire, am fost singurul oprit şi controlat. O
doamnă aspră mi-a spus să ridic mâinile în sus în timp ce mi-a
controlat şoldurile. A zâmbit nemulţumită şi mi-a făcut semn că
pot să plec. Stăteam cu mâinile ridicate în timp ce-i priveam pe
ceilalţi iubitori de carte cum treceau pe lângă mine în drum spre
ieşire. M-am simţit tratat ca ultimul om, iar această întâmplare a
devenit de atunci acea amintire mută care începe să vorbească
doar în momentele de umilire cruntă pe care le trăiesc sau le văd
la ceilalţi.
Între timp am învăţat, că toţi ceilalţi, să-mi apăr cu mai multă
agresivitate stările de spirit.
48. Comunităţile de schimbare
În România, vibraţia socială se măsoară în lucrurile pe care nu
avem curajul să le faci în spaţiul public. Aici, spaţiului public nu
este al nostru, este al laşităţilor noastre. Nu avem curajul să
credem, nu am curajul să schimbăm, nu avem curajul să ne
implicăm.
Spaţiul public este oglinda întoarsă a lucrurilor în care nu avem
curajul să credem.
La noi, spaţiul public e plin de gălăgie şi e gol de încercările de-a
schimba lumea.
Problema cu tinerii nu este faptul că nu citesc – citesc destul de
mult, slavă Domnului!, problemele lor se nasc atunci când nu ştiu
facă cu ceea ce citesc si cu ceea ce visează. Atunci când nu au
curajul să aplice, când nu îndrăznesc să schimbe.
Suntem geniali luaţi individual, dar suntem absenţi şi timizi în
cadrul unor comunităţi de schimbare care abia se formează
acum.
Calităţile noastre minunate se întorc împotriva noastră dacă nu
găsim contextul în care să rodească în folosul celorlalţi.
Comunităţile de schimbare pot fi acest context şi pot constitui
acea piatră de hotar între lumea care ni s-a dat şi lumea pe care
vrem s-o oferim mai departe.
49. Până atunci, indiferent cât de mult talent ai, dacă nimereşti şi
continui joci fotbal pe un teren mocirlos, vei sfârşi jucând prost,
penibil şi vei termina meciul cu impresia că nu ai fost niciodată un
jucător bun.
Nu este o alegorie, este senzaţia pe care o am destul de des când
stau de vorbă cu tineri de 20 de ani. Deşi n-au făcut nimic, ştiu din
start că nu sunt buni de nimic. Deşi n-au încercat cu adevărat, ştiu
din start că nu se poate.
Parcă se simt vinovaţi de eşecurile viitoare când, în mod firesc, n-
ar trebui să ne simţim vinovaţi nici măcar de eşecurile trecute.
Spaţiul public este destinat lamentărilor şi neîncrederii în
posibilitatea de schimbare. Un tânăr este timid în a declara că
poate schimba ceva, însă va prinde curaj atunci când va dori să-şi
exprime îndoiala şi neîncrederea în reuşitele celor din jur.
Sper să mă înşel când termin cu gândul că – deocamdată – avem
curaj doar atunci când nu avem puterea să îndrăznim.
50. Miresmele cu care lumea mă întâmpină
“Eram sigură c-ai să-l miroşi.” Colega mea de clasă, care
întâmplător mă simpatiza, observase bine obiceiul meu de-a
mirosi lucrurile la primul contact: un caiet, un penar, un pix, o
cutie, o pungă cu biscuiţi, o minge, o copertă de plastic, o radieră,
un burete imbibat de cretă.
Acum, colega zâmbea căci tocmai îi adulmecasem oracolul. Nu
pentru că unele fete îşi parfumau caietul cu amintiri, ci pentru că a
mirosi un lucru înseamna pentru mine a face cunoştinţă, a mă
introduce într-un univers nou, a lăsa noul să intre în viaţa mea, a
surprinde adierea esenţei unui lucru, iar nu doar indiciul unui
atribut.
Mai târziu, când aveam să descopăr bibliotecile, când aveam să
stau două ore prin rafturi doar pentru a alege cele trei cărţi
pentru următoarele zile, gustul meu pentru mirosuri avea să
treacă la un nou nivel. Bibliotecile nu ascundeau doar
memorie, ci înmagazinau mirosuri, arome ale trecutului, miresme
prin care alte lumi se înfiripau în această lume.
Cărţi vechi, cărţi noi, cărţi pline de praf, pline de umezeală, pline
de mobilă, pline de alte mâini. Afrodisiacul mirosului unor pagini.
Mirosul unor case, mirosul unor camere, mirosul unui dulap, al
unui frigider, al unei bucătării, mirosul anticariatelor, mirosul
expoziţiilor, mirosul unui tricou de mult uitat, mirosul unui prosop
îmbibat de prea multe trupuri trecute şi viitoare.
51. Mirosul cărţilor de la RAO, mirosul cărţilor vechi de la BPT.
Mirosul umed din dimineaţa unui parc.
Mirosul uscat din seara unui parc.
Parfumul respiraţiei unei femei. Miresmele pe care le emană o
femeie atunci când este stârnită, emoţionată, enervată. Atunci
când îşi ia lucrurile de la tine, atunci când îţi iei lucrurile de la ea.
Atunci când tocmai ţi-a acordat ultima şansă, atunci când te invită,
atunci când te respinge.
Mirosul unei melodii vechi, al unui zâmbet necunoscut, al unei
pisici, al unei plăci de vinil, al unui paianjen zdrobit, al unei căzi
de baie.
Încercarea de a extrage poveşti din miresmele cu care lumea mă
întâmpină.
Poate uiţi cum te iubea o femeie, cum se încolăcea, cum se înfigea
în tine, cum te călărea, cum se lăsa umpluta, însă nu-i uiţi
niciodată aroma pielii şi a gurii. Nu-i uiţi afrodisiacul transpiraţiei,
parfumul spatelui, al sânilor, al mâinilor, al buricului şi
cosmosului dintre picioarele ei.
52. Credinţa e despre oameni, nu despre zei
Nu-mi place să vorbesc despre Dumnezeu şi mă simt agresat ori
de câte ori cineva mă întreabă dacă cred sau nu.
Acest disconfort vine atât din nevoia justificărilor ulterioare, cât şi
din faptul că acest subiect este unul destul de intim pentru mine.
Nu cred nici în argumentele teiste, nici în cele ateiste. Dacă am
argumentele, ce nevoie aş mai avea de credinţă?
Dacă anumite idei mi se prezintă raţional, acceptarea lor ar ţine
de domeniul evidenţei. Nu ar conţine nimic eroic, nu aş risca cu
nimic.
Pentru mine, credinţa este motorul spiritului uman. În concepţia
mea, credinţa nu este în mod necesar legată de existenţa unei
Fiinţe Supreme, ci vorbeşte din plin de magia spiritului uman.
Credinţa este capacitatea de semnificare a minţii umane, este
eroismul de a arunca sens în jurul tău chiar şi atunci când nimic nu
are sens.
Nu cred în păcat, însă dacă as accepta unul, a fi lipsit de credinţă
în ce priveşte posibilităţile nelimitate ale vieţii este primul şi
singurul.
Credinţa înseamnă fidelitate faţă de libertatea mea interioară. A
mă închina cu ochiul deschis înăuntru înseamnă a-mi respecta
propria şansa şi propriile latente.
53. Credinţa este motivaţia de fiinţă a omului.
E nevoie de credinţă pentru a iubi. Pentru a te ridica, pentru a
continua, pentru a accepta ocaziile frumoase.
Nimeni nu te convinge raţional să te ridici din pat în fiecare
dimineaţă.
E nevoie de credinţă.
Cât de mult te joci?
54. Jocul este una din puţinele activităţi în care fiinţa umană se
implică în mod total. Când ne jucăm, întreaga nostră persoană
este mobilizată. Din acest motiv este atât de tonic, relaxant şi
sănătos să te joci. Te implici cu totul!
Atunci când nu te implici în mod total într-o activitate, oboseşti
repede, căci trebuie să te tragi după tine şi astfel consumi mai
multă energie.
Atunci când pui pasiune, primeşti aripi. A te juca, a te implica în
mod total în ceva înseamnă a te accelera pe tine însuţi.
Jocul menţine ridicat nivelul entuziasmului, te ţine în formă şi
astfel – deja încălzit – sesizezi mai uşor oportunităţile, apuci mai
repede şansele care ti se oferă.
Dacă alergi de pe teren, chiar dacă nu eşti prea bun, îţi creşti
totuşi şansele de-a te întâlni cu mingea.
Suntem fiinţe moderne, blazate şi compartimentate. Suntem
oameni plini de roluri sociale, plini de nişe interioare, plin de
responsabilităţi şi angoase.
Jocul este anti-sistem pentru că sistemul este compartimentat ca o
corporaţie.
Jocul face inutile toate departamentele în care ne-au aşezat
părinţii, şcoala şi şefii.
Jocul este cea mai sănătoasă atitudine faţă de un univers lipsit de
sens. Jocul este curajul de a-ţi institui propriul sens în praful din
jur.
Jocul este o formă de a-ţi arăta puterea interioară. Este o formă
de generozitate, este cea mai inspirată o risipă de energie.
55. Să recunoaştem, totul nu este atât de roz. Jocul este riscant, iar
sistemul taxează pentru răzvrătire şi rezistă feroce la orice
încercare de-a schimba status quo-ul.
E drept, sistemul consemnează uneori moartea celui care se joacă,
însa este mai tragic faptul că nu consemnează nici măcar naşterea
celui care nu are curajul să se joace.
56. Mergi cu bicicleta!
Articolul care urmează conţine în principal două idei:
1. Gradul de normalitate al unei societăţi se măsoară în
siguranţa şi relaxarea bicicliştilor săi.
Când bicicliştii se simt bine, când se simt în siguranţă, când se
simt respectaţi în trafic putem vorbi de o societate civilizată.
Am aruncat această idee ca sondaj pe twitter, iar multe dintre
răspunsurile primite mi-au spus că exagerez. Nu-i nimic, avem
nevoie de anumite exagerări, iar eu pot să exagerez în
continuare.
Din modul cum se comportă majoritatea faţă de un anumit grup,
afli informaţii şi despre grup, şi despre majoritate. În acelaşi mod
cum afli lucruri despre o comunitate măsurând gradul de
acceptare a minorităţilor sexuale.
Bicicliştii se simt ok atunci când sunt respectaţi în trafic. Bicicliştii
se simt ok atunci când au piste şi când au parcuri unde să se
plimbe.
A avea piste de biciclete, a avea parcuri şi a avea un
comportament decent în trafic, toate acestea ţin de un anumit
grad de civilizaţie.
2. Procentul de biciclisti din populatie este direct
proporţional cu gradul de civilizaţie.
57. Aceasta idee este corelată cu prima şi se aplică doar în cazurile în
care bicicleta este o alegere, iar nu o necesitate.
În multe ţări asiatice (China, India, Vietnam etc.), bicicleta este o
necesitate, este singurul mijloc de transport pentru multe
persoane, iar numărul de biciclişti este o particularitate culturală
locală.
Exemplu:
As nations such as China and India become more wealthy, their
own use of bicycles has declined due to the increasing
affordability of cars.
Civilitaţia în ce priveste bicicleta se întâmplă atunci când alegi să
mergi cu bicicleta, deşi îţi permiţi şi celelalte mijloace de
transport. Se întâmplă atunci când ai opţiuni.
În această vară am închiriat biciclete de câteva ori de la
Cicloteque, de câteva ori de la centrul din Titan, însă norocul meu
a fost bicicleta împrumutată mai mult de o lună de la un prieten.
În total, am fost la câteva bikewalk-uri, la destule de plimbări cu
gaşca de pe twitter, la o ciclopromenadă nocturnă şi la o mulţime
de expediţii urbane solitare.
Am mers de multe ori pe bulevarde şi intersecţii aglomerate şi
până acum nu m-a înjurat nimeni.
Din cartierul meu – Titan - până în centru (de exemplu, până în
parcul Izvor) am pistă pentru bicicletă mai mult de 80% din drum.
58. Bucuria mea nu este neapărat că sunt multe piste (care nu
întotdeauna sunt respectate, deşi oamenii îţi fac loc într-un final
când te văd cu bicicleta), ci faptul că seara când ies la plimbare,
observ că nu sunt singurul cu bicicleta. Văd grupuri de 5-6 prieteni
cu bicicletele şi/sau rolele care au ieşit la plimbare care-mi
transmit semnalul unei normalităţi care încet-încet începe să se
instaleze.
Intenţionez să-mi cumpăr bicicletă cât de curând (am stat tare
prost vara asta cu banii) şi am să recomand tuturor să-şi cumpere,
să-şi închirieze una
59. O soluţie la problema ţigănească
Am avut patru ţigani colegi de clasă de-a lungul scolii generale.
Doi dintre ei – frate şi soră – erau foarte săraci, trăiau în
mahalaua de case – aducând cu ei mirosul specific – şi erau
mereu puşi în ultima bancă.
Jenică şi Anica s-au târâit alături de noi până prin clasa VI-a.
Învăţaseră să citească cât de cât, însă ştiam cu toţii cum treceau
dintr-un an într-altul. Jenică a dispărut cu vreo doi ani înaintea
surorii lui şi-l mai vedeam uneori cărând gunoaie prin oraş. Anica
era mai isteaţă şi aduc aminte că semăna cu maica-sa pe care o
ştiu din vizitele la şcoală. Nu-mi amintesc de probleme legate de
ei, nu au bătut şi nu erau bătuţi de nimeni, erau firi blânde, însă
erau izolaţi printr-un acord tacit al tuturor, elevi şi profesori.
Dispariţia lor mi-am imaginat-o cauzată de contextul lor familial.
Ceilalţi doi ţigani din clasă erau normali. Gabi şi Petrică. Învăţau
la fel de bine sau de prost ca majoritatea, erau la fel de obraznici
sau cuminţi, jucau la fel de bine fotbal ca ceilalţi băieţi. Stăteau la
blocuri normal, în cartiere normale.
Am fost colegi până în clasa a VIII-a şi doar un liceu teoretic/
industrial m-a despărţit de ei.
Diferenţele dintre ei erau de natură socială şi culturală. Unii au
avut contexte prielnice, alţii au avut mai puţin noroc.
60. Deşi ţigani, erau diferiţi între ei, la fel cum noi suntem diferiţi în
cadrul aceleiaşi familii, iar povestea lor ar trebui să fie un
argument împotriva judecării la grămadă dupa rasă, sex sau
orientare religioasă.
Tata avea mulţi clienţi ţigani care veneau uneori zilnic în atelierul
său de croitorie din spatele curţii. Când mai târziu l-am întrebat
cum sunt ţiganii lui ca clienţi, răspunsul său m-a uimit. Unii dintre
ei erau extrem de zgârciţi, se ţigăneau la bani, alţii sunt foarte
domnoşi, însă în medie sunt mai corecţi decât românii.
“Se ţigănesc la bani, însă când zic că plătesc, plătesc!”
Tata are fizicul unui elev din primii ani de liceu, însă niciodată nu
i-a fost teamă să primească ţigani în curte.
În Moineşti, oraşul în care am crescut, erau destui ţigani, însă
niciodată n-am avut probleme cu ei. Ştiam atunci când mă duceam
la discotecă că sunt mai mulţi români de care trebuie să mă feresc
decât ţigani.
De asemenea, ştiam pe atunci că ţiganii din oraşul vecin –
Comăneşti – erau mai răi, căci veştile despre bătăi, tăieri cu
cuţite erau destul de dese. În Comăneşti, ţiganii aveau un cartier
separat şi-mi imaginam – la fel cum cred şi acum – că segregarea
era şi încă unul dintre motivele tensiunilor existente.
Târziu în Iaşi şi apoi în Bucureşti am aflat cu stupoare că există
oameni exasperaţi de existenţa ţiganilor în aceeaşi ţară cu noi şi
am văzut oameni revoltaţi cu idei de Auschwitz în ce priveşte
această etnie.
Bănuiesc că sunt mulţi care au suferit în urma interacţiunilor cu
61. ţiganii, însă discriminarea, segregarea sau alungarea lor nu sunt
o soluţie. Sunt aici, sunt ai noştri, i-am moştenit istoric şi trebuie
să găsim soluţii de coabitare.
Problema mea nu este că cei mai bătrâni cred ce cred despre
ţigani, ci că cei tineri cred ce cred despre ţigani. Iar cei tineri cred
ce cred despre ţigani învăţând pe pielea lor, iar nu învăţând de la
cei bătrâni.
Ştiu că se fac multe campanii politic corecte de dragul Europei şi
nu ştiu câţi sunt cei carora chiar le pasă – sau au nişte fonduri şi-
o pun de-o campanie – însă ştiu cu siguranţă că există
discriminare împotriva romilor, ştiu că se fac puţine lucruri pentru
a îndrepta aceasta stare de lucruri.
Un spot este o idee bună, însă soluţiile trebuie să se gândească pe
termen lung, de ordinul deceniilor.
Experienţa europeană îmi spune că popoarele care au probleme
cu minorităţile (de exemplu, italienii) au în primul rand probleme
cu ele însele şi n-ar fi de mirare ca problema noastră cu ţiganii să
fie problema noastră cu noi înşine.
În final, îndrăznesc o soluţie pe care mi-aş dori să văd
experimentată de un guvern viitor. Se cheamă teoria ferestrelor
sparte şi înseamnă a lucra la contextul social pentru a schimba
actorii care interacţionează în cadrul acestui context.
Nu încerca să schimbi ţiganul, încearcă să schimbi mediul în care
trăieşte ţiganul şi trepat ţiganul – ca orice om – se va prinde de
fază.
62. Dincolo de asta, această idee aş simţi-o mai urgent să fie aplicată
în cadrul românilor şi de aici prin educaţia majorităţii ajungem la
un altfel de climat social şi cultural în care problema minorităţilor
se va pune mai inspirat decât până acum.
63. Indignează-te cât mai repede!
Coadă la o filială a unei bănci. În cele 40 de minute, doar două
persoane au fost rezolvate. La un moment dat, domna de la
casierie se scuză că nu poate efectua nu ştiu ce tranzacţie şi cere
mai mult timp.
Aici s-a umplut paharul. Gesturi a nervi şi nerăbdare se transmit
de-a lungul rândul cozii. O doamnă de la coadă începe să
vocifereze. Aşa ceva este inadmisibil, ea de o oră stă acolo şi n-a
găsit loc de parcare şi ar fi a treia oara când ar lua amendă
aşteptând aiurea pe la bănci.
Un domn din spatele ei se implică şi el:
“Dacă vedeţi că e coadă şi nu puteţi face faţă de ce nu chemaţi un
coleg să vă ajute?”
În câteva minute, coada este o sumă de voci şi nemulţumiri.
În alte câteva minute, de pe o uşă din spate ies doi funcţionari ai
băncii care mai deschid două ghişee noi, la două mese.
Coada iniţială se rupe în trei, iar în alte câteva minute cineva ar fi
observat că lumea începe să fie rezolvată şi pleacă.
Doamna de la coadă – care vociferase prima – tocmai îşi încheia
tranzacţia când cineva ar fi auzit-o concluzionând:
“În ţara asta trebuie să urli ca să se rezolve ceva, căci în mod
civilizat nu se poate. Doar cu scandal se rezolvă lucrurile!”
64. Nu cred întotdeauna în scandal, însă am observat, fiind martor la
scena de mai sus, că a fost nevoie de cineva care să spargă
tensiunea iniţială pentru ca toţi ceilalţi nedreptăţiţi să se replieze.
Ştiu că de multe ori sunt antipatici – pentru că nu suportă merge
şi aşa, însă îi admir acei cetăţeni uşor indignabili şi repede volatili
când este vorba de o nedreptate cât de mică. Sunt cetăţeni care-şi
respectă timpul, îşi cunosc aşteptările şi aplică standarde ideale.
Sunt cetăţeni care-şi bat capul atunci când majoritatea stă pasivă
şi mai pune o caramidă la lehamitea generală.
Sunt oameni a căror indignare devine contagioasă şi exemplară
atunci când unul dintre ei îndrăzneşte.
65. Preselecţia oamenilor din viaţa noastră
Există şanse foarte mari ca două persoane care s-au întâlnit la o
conferinţă în Rio de Janeiro să se reîntâlnească la un vernisaj la
Roma şi să se salute din nou la o lansare de carte în New York.
Dacă vă întâlniţi de două ori “întâmplător” puteţi spune că este o
coincidenţă, dacă vă întâlniţi de trei ori este deja senzaţia unei
lumi comune pe care o împărtăşiţi.
Preferinţele şi interesele noastre ne orientează pe anumite trasee
sociale unde suntem înclinaţi să întălnim un anumit tip de oameni.
Cred într-o stratificare pe orizontală a societăţii unde cei cu
afinităţi şi interese comune se mişcă pe acelaşi etaj social. Deşi
totul pare haotic şi random, există o ordine, există destule
pattern-uri în relaţiile sociale din interiorul unei comunităţi.
Cum se face că ne întâlnim cu anumiţi oameni în mod regulat, deşi
nu îi cunoaştem (exceptând probabilitatea oferită de geografie –
vecinii de bloc, de exemplu)? Cum se face că nu ne întâlnim
niciodată sau aproape rar cu colegii de serviciu în alte situaţii
sociale decât cele zilnice de la birou?
Două exemple:
1. Am lucrat câteva luni la un restaurant McDonald’s în Bucureşti.
Deşi au trecut patru ani de atunci, n-am întâlnim pe stradă, în
metrou sau la vreun eveniment oarecare niciunul din fosţii colegi.
Erau toţi majoritatea tineri normali, cu care aveam ce glumi sau
vorbi în pauzele de ţigară, însă n-am avut niciodată surpriza să
66. mă întâlnesc cu vreunul la vreun, de exemplu, Bikewalk şi să-i
zic: “Hei, nu ştiam că-ţi place şi ţie să te plimbi cu bicicleta”.
În afară faptului că eram concentraţi în acelaşi spaţiu în acelaşi
interval orar, n-am reuşit să găsesc niciun punct comun şi nicio
concidenţă care ne-ar putea face să ne întâlnim pe plajă, la coadă
la un film sau la o lansare de carte. În afara jobului propriu-zis, cu
foştii mei colegi nu împărţeam nicio lume socială.
2. Am să folosesc un exemplu extrem, o coincidenţă care vorbeşte
totuşi despre media celorlalte concidenţe din această categorie.
În ultimele luni am întălnit două persoane la trei evenimente
sociale fără o aparentă legatură. La un cenaclu, la lansarea unei
reviste şi apoi într-un apartament transformat într-un proiect
cultural (proiecţii de filme, recitaluri de poezie etc.).
Nu exagerez spunând că eram destinat să mă întâlnesc cu acele
persoane, însă ştiu sigur că nu este o întâmplare. Când dezvoltăm
prea multe coincidenţe, vorbim deja despre lumi care se
intersectează.
Care este explicaţia?
Primul exemplu este opac şi este anterior descoperirii social
media, însă al doilea exemplu îl asociez clar tot ce înseamnă
reţelele sociale şi cum acestea ordonează lumile în jurul nostru.
Cei care folosesc social media sunt mai dinamici social decât cei
care nu le folosesc prin simplul fapt că-şi exprimă social pasiunile
şi hobby-urile, iar acest lucru creşte cantitatea şi calitatea
67. interacţiunilor sociale. Dacă trăiesc într-un cătun şi sunt pasionat
de Mircea Eliade, în modul cel mai probabil că pasiunea mea nu-şi
va găsi niciun debuşeu social în mediul respectiv.
Astfel, un colecţionar de timbre care foloseşte reţelele sociale va
cunoaşte mai mulţi colecţionari de timbre decât unul care nu
foloseşte nicio reţea.
Folosind o reţea socială ne ordonăm în prealabil oamenii pe care
îi vom întâlni. Scriind pe un blog despre cărţi ajungi în mod
inevitabil să interacţionezi cu oameni pasionaţi de cărţi.
Astfel, prin social media a crescut probabilitatea ca pasiunile
noastre să fie exprimate social (un hobby nu mai este o chestie
privată), iar acest lucru creează un dinamism social prin care
fiecare suntem proiectaţi pe anumite orbite sociale unde întâlnim
anumiţi oameni.
Dacă înainte vorbeam de pasiunea mea este, acum vorbim de
pasiunile mele sunt. Acest lucru s-a întâmplat şi datorită unui fapt
simplu: au scăzut costurile prin care putem întreţine la nivel social
mai multe pasiuni concomitent. Şi înainte oamenii aveau mai
multe pasiuni, însă acestea nu erau socializate decât foarte rar.
Acum pasiunile şi interesele noastre dezvoltă mult mai uşor lumi
sociale în jurul nostru, lumi în care mişcă oameni deja selectaţi să-
i întâlnim. Când la magazinul de la colţ mă întâlnesc de multe ori
cu vecinul de la etajul trei nu înseamnă că impărţim aceeaşi lume
socială, ci doar acelaşi areal geografic. Când mă întâlnesc cu
acelaşi vecin la aceeaşi serie de conferinţe, deja avem o lume
comună.
Am o lume socială comună cu un marocan pasionat de Eliade şi cu
68. care discut pe facebook şi nu împart o lume socială cu vecinul de
etaj cu care nu mă salut decât atunci când ne întâlnim în lift.
De vreme ce-mi exprim din ce în ce mai uşor pasiunile la nivel
social, este destul de firesc ca traseele sociale astfel create să fie
deja orientate, iar oamenii întâlniţi pe aceste trasee să fie deja
preselectaţi.
Astfel, social media reduce gradul de opacitate al interacţiunilor
sociale (de exemplu, în proporţie de 99% interacţiunile din
metrou sunt opace, nu ne spun nimic, iar gradul de întâmplător nu
poate fi semnificat în vreun fel – nu poţi afla multe lucruri despre
oamenii cu care împarţi un vagon la un moment dat). Prin social
media ne formăm propriile nişe sociale şi semnificăm mai uşor tot
ce se întâmplă în interiorul lor. De ce semnificăm mai uşor? Pentru
că lucrurile sunt deja ordonate, sunt deja alese, iar gradul lor de
coerenţă este mai ridicat.
Discuţia e lungă, notez totuşi că social media reprezintă un mod
de învrăjire a lumii şi poate crea posibilitatea unei noi mitologii.
Voi reveni cu o continuare a acestui articol încercând să înţeleg
dinamica socială a conectorilor (oamenii care îşi semnifică mai
multe lumi sociale) şi modul cum pulsiunile noastre inconştiente
ne orientează către anumiti oameni, către anumite grupuri şi cum
anumite grupuri în care ne mişcăm ne influenţează – fără să
realizăm – propria viziune despre viaţă.
69. Apologia prietenilor puţini
Nu am foarte mulţi prieteni apropiaţi şi nu am un grup de
referinţă unitar.
Mă raportez uman şi profesional la artişti, la antreprenori şi la
activişti (în sens nonguvernamental).
De aici decurg pentru mine două probleme:
1. Resimt o mai mică presiune din partea celor
apropiaţi.
Prietenii, familia, colegii sunt primul inel social de încredere. Sunt
aceia care au aportul cel mai semnificativ la continuitatea
identităţii mele.
Cu alte cuvinte, cei apropiaţi sunt conservatorii coerenţei lumii în
care mă mişc. Fără prieteni, Universul pare mai lipsit de sens
decât este în realitate.
Prietenii sunt primii care rezistă la încercările de a te schimba.
Când tu te schimbi, ei trebuie să facă efortul de-a accesa un nou
set de informaţii despre tine pentru a-şi corecta imaginea ta
iniţială.
De cele mai multe ori, majoritatea prietenilor – supuşi inerţiei –
nu doresc să iasă din zona lor de confort pentru a-şi regla
comportamentul în funcţie de noua ta identitate şi vor încerca să
te reducă la vechea lor imagine despre tine.
70. 2. Greşesc mult mai des.
Având puţine persoane apropiate, îmi scade timpul de deliberare
şi consultare înaintea unei acţiuni. Pentru orice pas pe care-l fac,
am mai puţini oameni pe care să-i întreb cum li se pare ceea ce
doresc să fac. Astfel, am o libertate mai mare să încerc lucruri şi,
prin urmare, o mai mare înclinaţie (unii ar zice, şansă) spre a
greşi şi a eşua.
Oamenii cu prieteni puţini sunt mai supuşi eşecurilor (prietenii
sunt de multe ori nişte sisteme bune de orientare), mai
aventuroşi, cu o înclinaţie mai mare către risc.
Când doreşti să schimbi lumea pierzi mulţi prieteni şi câştigi mulţi
oameni.
În concluzie
De multe ori prietenii devin doar pătura prin care cineva îşi
încălzeşte laşitatea şi-şi măreşte confortul. Mă înconjor de mulţi
prieteni pentru că nu am curajul să-mi lărgesc posibilităţile
propriei persoane.
Prieteni puţini înseamnă mai multă libertate, la fel cum poate
însemna şi mai multă instabilitate. Fără prieteni, verifici mai des
informaţiile despre lumea din jur. Fără prieteni, consumi mai mult
timp şi energie pentru a menţine acea mică fâşie îngustă a zonei
tale de confort.
Prietenii nu mă vor încuraja să ies noaptea în pădure, chiar dacă
ieşind în pădure reuşesc să-mi înfrunt temerile şi-mi testez limita
propriului curaj.
71. Prietenii tind să îmi dorească binele de la parter, în timp ce eu
tânjesc după riscurile şi efortul de-a urca până de la ultimul etaj.
În acelaşi timp, chiar şi puţini fiind, prietenii reuşesc să ofere mai
multă căldură decât orice soare şi mai multă încurajare decât orice
carte motivaţională.
Prietenii pot fi o frână bună – salvându-ţi pielea uneori, însă
singura ta acceleraţie şi moarte o găseşti doar în tine.
72. Modestia este o disciplină a gândurilor
Am observat că oamenii inteligenţi se descurajează mai repede
decât oamenii mai puţin inteligenţi.
Înţeleg inteligenţa în acel mod trunchiat (în care am fost educaţi)
în care înseamnă complexitate, aşadar mai multă instabilitate şi
vulnerabilitate. Cineva a menţionat în acest context că fericiţi cei
săraci cu duhul şi dacă eram puţin mai prost, eram fericit, însă am
impresia că problema este mai largă decat atât.
Oamenii inteligenţi îşi poartă şi îşi simt fragilitatea şi ies prin
urmare mai greu din zona lor de confort. Îndrăznesc mai puţin
pentru că ispita mândriei îî cuprinde mai des şi pentru că-i mai
comodă contemplarea propriei complexităţi.
Oamenii inteligenţi sunt în medie mai timizi, însă timiditatea nu
este efectul nesiguranţei, ci este banala consecinţă a inflaţiei de
sine.
Există o întreagă tradiţie a inteligenţei văzută ca rană emoţională
(câtă luciditate, atâta dramă!) şi provocatoare de dezechilibre,
însă s-a vorbit mai puţin despre disciplina gândurilor pe care orice
avans în cunoaştere trebuie să şi-l asume.
Orice avans în cunoaştere este un risc pentru imaginea de sine.
Orice avans în cunoaştere presupune şi orgoliul asociat iniţiaţilor,
a celor care cred că deţin o fărâmă de cunoaştere inaccesibilă
celorlalţi şi prin urmare deţin o bucăţică de putere.
73. Orice avans în cunoaştere trebuie să presupună o smerenie
aferentă. Modestia este o disciplină a gândurilor.
Drama nu constă în faptul că afli mai multe lucruri. Provocarea cea
mai mare vine din modul cum gestionezi imaginea de sine după ce
afli mai multe lucruri. You can’t handle the truth nu înseamnă că
adevărul e groaznic, ci mai degrabă faptul că şandramaua
personală este fragilă, iar acel adevăr nu are cum să fie integrat
decât cu riscul unor comoţii personale.
O altă nuanţă în acest caz este şi mai interesantă. Nu toate
adevărurile îţi sunt necesare, însă atunci când forţezi nota din
orgoliul cunoaşterii, încerci în mod artificial şi orbit de mândrie să
te cuplezi la nişte adevăruri care nu sunt pe potriva ta, care nu
sunt pe măsura ta.
Am scris rândurile de mai sus într-o cheie personală. Am observat
la mine însumi cum setea de cunoaştere este cuplată de prea
multe ori cu voinţa de putere şi are ca rezultat o imagine de sine
distorsionată.
Când alergi după adevăruri pe care nu ai unde să le integrezi
începi în mod inconştient să le foloseşti împotriva ta. Când îţi
ascuţi sabia şi nu-i nici un oponent în jur, în mod inevitabil ajungi
să te tai singur în ea.
74. De ce Universul este cuplat la dorinţele noastre?
Universul lucrează pentru îndeplinirea dorinţelor noastre nu este
o idee optimistă şi iluzorie, ci dimpotrivă este una cât se poate de
realistă şi de multe ori destul de înfricoşătoare. Optimismul
acestei idei pleacă de la presupunerea că ne cunoaştem dorinţele
noastre şi că, mai presus de orice, le putem controla.
După cum ştim, de cele mai multe ori nu ne cunoaştem dorinţele
şi, pentru că dorinţele vin din acele profunzimi unde voinţa nu are
acces, nu le putem controla. Multe dintre dorinţe nu le cunoaştem,
nu le putem controla, însă de cele mai multe ori le proiectăm în
mediul nostru social devenind semnale către ceilalţi. Semnalizăm
către ceilalţi o mare cantitate de informaţie de care nu suntem
conştienţi şi prin filtrul cărora ceilalţi ne judecă şi ne etichetează.
Dorinţele noastre reuşesc să iasă la suprafaţă într-un fel sau altul.
Această suprafaţă nu înseamnă doar conştientizarea lor de către
noi înşine, cât mai ales proiectarea lor către ceilalţi. În această
proiectare semnalizăm dorinţe, temeri, ceea ce ne dorim să
devenim şi de multe ori ceea ce am fost.
Omul este un mănunchi amplu de informaţii de care purtătorul nu
este conştient niciodată în întregime. Nu ne controlăm ultimele
resorturi, la fel cum nu putem privi în adâncurile propriei noastre
priviri.
75. Asadar, Universul lucrează pentru realizarea dorinţelor noastre
de care nu suntem întotdeauna conştienţi şi pe care nu le putem
controla. De ce ţi-e frică, nu scapi este doar varianta negativă.
Făcând o paranteză, nu e de mirare cât de important este ceea ce
proiectăm în jurul nostru şi n-ar trebui să uimească resursele
uriaşe alocate în această direcţie (personal branding, public
relations etc.) Universul social din jurul nostru se aliniază în
funcţie de ce anume proiectăm.
În funcţie de ce anume proiectăm anumiţi oameni vor veni în jurul
nostru, iar alţii se vor îndepărta.
Dincolo de acestea, rămâne întrebarea de ce Universul este
cuplat la dorinţele noastre? Există un magnetism al
gândurilor, al dorinţelor? La toate acestea mi-aş dori răspunsul
tău pentru că următorul meu articol va încerca – din perspectiva
personală – să ofere câteva lămuriri.
76. Avem şanse, nu certitudini
Există o legătură între existenţa unei biblioteci cu cărţi într-o casă
şi nivelul de educaţie pe care copiii respectivei familii îl pot
ajunge. Nu este o legătură cauzală, însă – statistic vorbind –
copiii care cresc cu o bibliotecă în casă au mai multe şanse de
realizare în viaţă.
Statistic nu înseamnă cauzal, la fel cum nu înseamnă cu
necesitate, însă statistica este foarte utilă de multe ori. Statistic,
cei care iau antibiotice se vindecă mai uşor în urma unei răceli
decât cei care nu folosesc antibiotice. Dacă există un aparat de
diagnostic care în mod statistic depistează o boală gravă în stadiu
incipient, atunci acest aparat ar trebui achiziţionat de fiecare
spital.
Statistica este despre şanse.
O bibliotecă în casă creşte în mod statistic şansele, însă cauzele
directe ale viitorului copilului se află în oferta părinţilor şi a
mediului social.
În cazul părinţilor, problema e mai puţin simplă decât pare. Copiii
sunt influenţaţi de ceea ce sunt părinţii şi mai puţin de ceea ce fac
părinţii.
[Părinţii sunt mai mult decât meseriilor lor]
O bibliotecă în casă reprezintă ceea ce sunt părinţii (oameni cu
anumite preocupări, standarde şi proiecţii) şi mai puţin ceea ce fac
(ingineri, doctori, profesori, croitori).
77. Prezenţa unei biblioteci într-o casă – fie şi din snobism – spune
povestea proiecţiilor pe care părinţii le fac asupra copiilor, iar
aceste proiecţii vrând-nevrând influenţează copilul.
Pe lângă părinţi, a doua mare variabilă este mediul social în care
copilul se învârte. Vecinătăţile contează (şcoala, cartierul, blocul).
Statistic vorbind, un cartier bun, o stradă bună oferă mai multe
şanse unui copil. O şcoală bună – de asemenea tot în mod statistic
– înlesneşte un tip de aşteptări care poate accelera educaţia unui
tânăr.
Dacă îţi trăieşti copilăria într-o zonă bună nu vei ajunge în mod
obligatoriu o poamă bună în viaţă, însă cu siguranţă ai mai multe
şanse.
S-a observat că diferenţa între copiii dintr-o clasă nu se reglează
în timpul şcolii, ci mai în afara ei. De cele mai multe ori, diferenţa
dintre performanţele şcolare este dată de ceea ce face elevul în
afara orelor, în ce mediu şi în ce familie trăieşte.
Dacă un copil îşi petrece vacanţa de vară într-un ghetou, iar un alt
copil şi-o petrece într-un mediu social echilibrat, diferenţele lor se
vor vedea în anul şcolar viitor (deşi anul trecut aveau
performanţe comparabile).
Ceea face copilul în vacanţe contează mai mult decât ceea ce face
copilul la şcoală, la fel cum de multe ori performanţele noastre
profesionale depind enorm de mult de ceea ce facem în timpul
liber.
Dacă părinţii sunt modele în societate, dacă biblioteca este
imensă, dacă şcoala şi anturajul social sunt ireproşabile nu
înseamnă în mod cert că viitorul adult va ieşi un geniu, un mare
78. om şi un mare caracter. Unii, după cum vedem în jurul nostru, le
au pe toate şi tot puslamale ajung.
Niciuna dintre aceste variabile nu oferă certitudini, însă oferă
destule şanse şi pentru fiecare dintre aceste şanse merită să ne
luptăm.
Revenind la biblioteca din casă, dacă prezenţa ei (ca reflectare a
ceea ce sunt părinţii) creşte şansele unui copil, atunci în mod cert
merită recomandat ca fiecare familie să-şi cumpere din puţinul ei
o bibliotecă cu cărţi. Dacă mai multe cărţi înseamnă mai multe
şanse, atunci să fie mai multe cărţi!
De asemenea, nu există o legătură cauzală între performanţele
unei firme şi prezenţa unei biblioteci, însă dacă există o bibliotecă
într-o companie, cu siguranţă sunt mai multe şanse ca
productivitatea să fie mai mare.
La fel, nu există o relaţie cauzală între moralitatea unei persoane
şi vastitatea lecturilor sale, însă în mod statistic cei care citesc
tind să respecte mai mult anumite norme morale decât cei care nu
citesc. Dacă lectura oferă o cât de mică şansă pentru a deveni un
om mai bun, atunci agaţă-te de aceasta şansă şi citeşte!
Dacă o carte oferită are o cât de mică şansă de-a pica în mâinile
potrivite, de a lumina şi de bucura pe cineva, atunci cu siguranţă
merită să împarti nu mii, ci milioane de cărţi.
79. Există o frecvenţă unde nu putem truca ceea ce suntem
Parcă numai mie mi se întâmplă să dau peste tipe de genul asta!
Unde-i găsesc pe toţi, frate?
Replicile de mai sunt sunt antologice. Le-am auzit spuse de
prieteni şi prietene care se plâng de modul cum oamenii
aterizează mai puţin fericit în viaţa lor.
Mai precis, se plâng că atrag în viaţa lor doar anumite tipuri de
persoane.
Mai precis, se plâng că nu-şi dau seama cum transmit semnalele
prin care atrag anumiţi oameni în viaţa lor.
Mai precis, chiar dacă uneori îşi dau seama, se plâng că nu pot
stăpâni tot ce pot transmite către ceilalţi.
Desigur, nemulţumirile cu privire la oamenii din viaţa ta sunt
direct proporţionale cu nemulţumirile legate de propria persoană.
Dincolo de acestea, ideea rămâne: nu putem stăpâni tot ce
transmitem către ceilalţi.
De cele mai multe ori, indiferent ce cuvinte alegem să rostim,
spunem acelaşi lucru despre noi. Există o frecvenţă unde nu
putem truca ceea ce suntem.
Este ceva dincolo de cuvintele şi faptele noastre care spune mai
multe decât alegem noi să spunem. Suntem mai mult decât
alegem noi să fim.
80. Faptele pe care le facem sunt doar partea vizibilă a scenei pe care
se derulează viaţa noastră. Există o lume în noi înşine care ne
precede, care scapă controlului şi care de multe ori simţim cum ne
ghidează. Nu foarte rar, am impresia că ceea ce fac este
desfăşurarea unor pulsiuni care, deşi sunt ale mele, nu pornesc
din voinţa şi conştiinţa proprie.
Oamenii pe care îi atrag în viaţa mea răspund unor nevoi de care
eu nu sunt conştient de cele mai multe ori. Oamenii care roiesc în
jurul meu văd în mine lucruri pe care eu nu reuşesc întotdeauna
să le văd. Oamenii din jur sunt nişte bune oglinzi pentru chipul şi
sufletul tău, dacă sunt priviţi şi ascultaţi cu atentie.
Nu-mi cunosc toate laturile personalităţii, iar dintre acelea pe care
le cunosc, stăpânesc doar o infimă parte.
Am doar câteva ajutoare prin care pot aduce lumină în ceea ce
sunt eu dincolo de cât îmi dau seama că sunt.
Un ajutor este scrisul. Atunci când scriu, ajung să spun mai multe
lucruri decât credeam iniţial că sunt capabil să spun. Atunci când
scriu, îmi lărgesc orizontul şi simt cum intră în spectrul meu şi
întrebările mele şi nedumeririle tale. Scrisul este un telescop al
cunoaşterii de sine. Este o trambulină interioară către orizonturi
până atunci necunoscute.
Al doilea ajutor este primit de la oamenii din jur, oglinda cea de
toate zilele. Avem un soi de miopie cu privire la propria persoană,
miopie pe care cei din jurul nostru reuşesc de cele mai multe ori
să ne-o corecteze. Desigur, nici prietenii tăi, nici tu însuţi nu
81. vedeţi tot tabloul, însă treptat, anumite unghiuri, anumite nuanţe
pot fi revelate.
Luând un simplu exemplu, minciuna – care este o încercare de
control – are picioare scurte pentru că, slavă Domnului, eul nostru
este doar vârful unui iceberg mental. Astfel, nu putem controla tot
ce transmitem despre noi înşine, iar acesta este încă un lucru
pentru care trebuie să fim recunoscători.
82. Succesul văzut prin recunoştinţa faţă de ceilalţi
Îmi place obiceiul autorilor anglo-americani de-a rezerva între
coperţile unei cărţi câteva pagini destinate mulţumirilor. Autorii
mulţumesc familiei, soţilor, asistenţilor, editorilor, prietenilor
cercetători, Fundaţiei sau Universităţii pentru bursa oferită.
Mulţumesc pentru sprijinul, încurajările şi răbdarea de care au dat
dovadă prietenii din jurul lor în timpul scrierii cărţii. E un act de
mare modestie a-ţi asuma propriul succes prin filtrul recunoştinţei
faţă de ceilalţi care au fost alături de tine.
În 1988, un avocat din Dallas îşi dă demisia pentru a se consacra
singurei pasiuni din viaţa lui: scrisul. Publicase până atunci doar
un singur articol de specialitate, era un bun avocat, iar visul lui
de-a scrie literatură părea total nebunesc. În primul an şi-a
vândut două povestiri, a început să scrie un roman, apoi şi-a dat
seama că-i un roman slab, apoi a avut o perioadă mai grea, apoi
s-a apucat de scris din nou. Colecţia sa de povestiri scurte Brief
Encounters with Che Guevara a fost publicată de către
HarperCollins, a primit cele mai bune recenzii şi a devenit una din
revelaţiile literare ale anului.
Este de laudat persistenţa sa pentru o pasiune pentru care şi-a
sacrificat o carieră de succes ca avocat, însă mult mai interesant
este faptul că a început să scrie în 1988, iar primul său succes
literar de anvergură l-a avut în 2006. Trecuseră 18 ani!
Ce s-a întâmplat în acest timp?
83. Avocatul pe numele său, Ben Fountain, a fost susţinut de soţia sa
(avocată la rândul ei). Fără presiuni şi fără şantaje. De prieteni şi
de familie.
Această poveste este descrisă în capitolul „Late Bloomers” din
What the Dog Saw, cartea lui Malcolm Gladwell şi este pusă în
antiteză cu poveştile despre genii, despre copiii precoce (Mozart),
despre excepţiile care de regulă iau toată crema atenţiei
mediatice.
Find obişnuiţi doar cu minuni şi genii, uităm că lucrurile frumoase
din jurul nostru vin de la acei oameni normali care s-au dedicat
unei pasiuni şi care au fost încurajaţi şi iubiţi în drumul lor, iar
rezultatele lor se traduc în recunoştinţa pe care o poartă celor
care le-au fost alături.
Rareori succesul ţine doar de propria persoană!
Într-o asemenea cultură, în care oamenii par educaţi să înţeleagă
că o duc toti mai bine dacă fiecare are grija şi de celălalt, nu-i de
mirare cultul de-a mulţumi cu orice ocazie celor care ţi-au fost
alături.
În cazul nostru, aş face un audit pentru a cerne nişte statistici cu
privire la frecvenţa folosirii familie de cuvinte din jurul verbului a
mulţumi în discursurile publice, la emisiunile live şi în articolele
de ziar. Pe aceste meleaguri, prin raritatea şi ineditul situaţiei,
când cineva mulţumeşte cuiva, faptul ar trebui să devină o ştire.
84. Poveştile frumoase să circule mai mult!
În această ţară poveştile rele tind să circule mai repede decât
poveştile bune, iar înfrângerea are picioare mai lungi decât
victoria.
Uneori – sper s-o simt din ce în ce mai rar – am impresia că
România este o complicitate a înfrângerilor atât de mare încât
atunci când cineva câştigă, lumea din jur devine suspicioasă şi
neîncrezătoare. A fost ajutat nelegimim, a dat mită, a avut noroc
chior, cunoaşte pe cineva sus-pus. În orice caz, avem tendinţa să
credem că este ceva putred în orice lucru bun care se întâmplă
aici.
Pentru că ne-am obişnuit ca lucrurile să meargă prost, pentru că
ne-am obişnuit să fim înfrânţi. Înfrânţi de infrastructură, înfrânţi
de funcţionari, de politicieni şi, mai presus de toate, înfrânţi de
neîncrederea că lucrurile nu se pot îndrepta.
Chiar şi atunci când poveştile bune ajung la câţiva oameni,
răspunsul de cele mai multe ori este invariabilul “Da, dar…”
E frumos cum curăţaţi voi gunoaie, însă în câteva zile vom vedea
din nou PET-uri aruncate aici.
85. E bine că încurajaţi lectura, însă ce faceţi voi e doar o picătură
într-un ocean.
Bine, ne implicăm civic, însă pe de altă parte politicienii, mogulii şi
securiştii…
La orice mică parte bună a monedei, avem un revers imens cu
lucruri rele. La câteva zâmbete, avem mii de încruntări,
dezamăgiri şi înfrângeri, iar acest lucru trebuie să se schimbe şi
se va schimba.
Treptat, accidentele bune de azi vor deveni reguli de conduită
pentru mâine, iar masa critică de oameni care vor avea încredere
şi se vor implica va începe să crească.
Viaţa noastră este o picătură într-un ocean şi, la naiba, cât de mult
o preţuim! Viaţa lui Gandhi a fost o picătură într-un ocean de
prejudecăţi şi neîncredere si, la naiba, cât de mult a inspirat şi cât
de mult continuă să inspire!
O mică donaţie este o picătură într-un ocean, însă alături de
celalalte donaţii poate salva o viaţă.
Ar trebui să învăţăm să ne împărtăşim mai rar scuzele
înfrângerilor şi mai des mulţumirile în caz de victorie.
86. Cum mofturile unei femei ajută bărbaţii
Dacă este seara târziu, mergi singur pe trotuar, iar din sensul
opus se apropie un grup gălăgios, vei deveni mai liniştit atunci
când vei observa prezenţe feminine în grupul cu pricina. Mai mulţi
tineri însoţiţi de câteva domnişoare sunt mai puţin periculoşi
decât un grup format exclusiv din masculi. O femeie calmează,
temperează, este mai conciliantă, validează foarte greu oamenii
din jurul ei, iar inconştientul tău îţi spune imediat că mai mulţi
bărbaţi înconjuraţi de femei tind să fie mai puţin agresivi decât
mulţi bărbaţi singuri.
La fel, un bărbat însoţit de o femeie este mai generos decât un
bărbat singur, iar acest lucrul îl ştiu până şi vânzătorii de flori.
Nicăieri şi niciunde prezenţa unei femei nu este neutră. Un grup în
care intră o femeie devine alt grup. Un loc, un colţ, o petrecere, un
eveniment, o simplă seară la un prieten acasă, un meci de fotbal
(nu contează!), orice context social se schimbă atunci când vorbim
de prezenţa unei sau a unor femei.
Femeia produce cu siguranţă o diferenţă în jurul ei, nu este doar
un element statistic de partea diversităţii. O femeie schimbă
calitativ spaţiul din jurul ei şi nu mă refer doar la tendinţa spre a
aranja şi-a rearanja lucrurile prin casă. Simţi un bărbat care este
sprijinit de o femeie, simţi o cameră prin care o mână de femeie a
făcut ordine, simţi un text corectat şi finisat de o femeie.
