1. Moartea Morţii şi Desăvârşirea
Ilie Cioară
Notă de prezentare
În lucrarea de fată se reflectă viaţa unui urmărit politic, care, în anul 1948, fiind
încolţit de securitate, găseşte refugiu în casa părinţilor săi, dintr-o comună din mijlocul
Olteniei. Aici, într-un pod de bucătărie de vară, în semi-întuneric, îşi duce existenta în cea mai
strictă clandestinitate timp de doi ani şi şapte luni de zile.
Încă de la început, în acest climat dur, cu el se petrece un fenomen de dedublare.
Impresionat de noutatea fenomenului, iniţiază o mulţime de experienţe care-i dau certitudinea
nemuririi sufletului. Pe măsură ce îşi consolidează convingerea privind independenţa
structurii psihice de corpul fizic, se avântă în lumea duhurilor, a celor plecaţi de pe pământ, de
unde aduce informaţii surprinzătoare. De asemenea, prin investigarea propriului trecut, îşi
descoperă câteva vieţi anterioare, confirmând în acest fel, teza reîncarnării sufletelor.
Este obligat să plece din acest ascunziş, întrucât părinţii săi sunt izgoniţi din comună,
pentru ca în gospodăria lor să se instaleze Cooperativă Agricolă populară.
La 25 aprilie 1951 este arestat la locuinţa lui de la Braşov şi trimis la închisoarea
Făgăraş, unde ispăşeşte o condamnare de cinci ani şi şase luni de zile. În această perioadă îşi
continuă experienţele, corelate (în limita posibilităţilor) cu verificări pe ambele planuri -
terestru şi astral.
După eliberare, îşi stabileşte domiciliul în Bucureşti, unde face cunoştinţă cu un cerc
de înaltă spiritualitate morală, condus de un spirit ales. Spre deosebire de alte cercuri
spiritiste, aici se predau lecţii de mistică creştină. Se punea accent pe practicile religioase
recomandate de Patrologia creştină, Filocalia etc., cu recomandarea expresă a Rugăciunii
inimii.
Prin mijlocirea acestui grup de idealişti îi este din plin satisfăcută setea de cunoaştere a
fenomenului de parapsihologic - dedublarea, pe care 1-a practicat timp de opt ani. De acum
încolo, numărul experienţelor creşte vertiginos, pe măsura solicitării noilor cunoscuţi, care
voiau să afle noutăţi despre cei plecaţi. Noi şi noi dovezi vin să reîntregească şi să consolideze
convingeri deja formate.
Concomitent cu numărul tot mai mare de informaţii în legătură cu desfăşurarea
existenţei dincolo de mormânt - creşte şi setea de autoperfecţionare. În acest sens, urmărind
vieţile sfinţilor, renunţă la viaţa omului obişnuit şi devine monah. Timpul şi-1 petrece între
muncă legată de serviciu şi singurătatea locuinţei, unde studiază numai literatura ce tratează
căile şi metodele care promit ameliorarea psihologică
a fiinţei umane. Îşi însuşeşte Rugăciunea inimii, pe care o rosteşte neîncetat zi şi noapte.
După alţi opt ani de privaţiuni şi luptă înverşunată cu pornirile ancestrale ale propriului
ego, rămâne totuşi nemulţumit. întreaga strădanie nu i-a adus decât mici schimbări de
suprafaţă, cu totul neînsemnate. În faţa unui asemenea bilanţ, ia hotărârea de a părăsi ţara,
pentru a îmbrăţişa viaţa de sihastru pe muntele Athos. Securitatea însă, în ultimul moment, se
opune.
1
2. Obligat să trăiască în continuare în acelaşi climat, începe să mediteze mai mult asupra
credinţei, practicilor religioase, diferitelor metode de luptă cu sine. în final ajunge la concluzia
că toate acestea nu conduc pe practicant la integrarea lui în „Marele Tot", din care toate
purced.
Într-un moment de revelaţie, află că puritatea minţii şi Absolutul nu pot fi atinse prin
credinţă, voinţă, efort, imaginaţie, analize etc., şi că orice activitate este şi rămâne în orice
împrejurare un obstacol permanent la întâlnirea omului cu Dumnezeu.
În urma acestei fericite descoperiri, adoptă o nouă modalitate de întâmpinare a
frământărilor ego-ului gânditor. Ascultă şi priveşte cu întreaga atenţie orice reacţie a
psihicului propriu care survine automat la mişcarea permanentă a vieţii. Altfel zis - o stare de
conştientizare spontană, realizată pe parcursul unei clipe, în care gândirea tace cu desăvârşire.
Această simplă cunoaştere de sine o practică timp de circa doi ani şi jumătate, când
întâlneşte o nouă şi mare surpriză. Gândirea, fără nici un efort, îşi încetase zburdălnicia, ego-
ul şi-a pierdut însemnătatea în actul de decizie. În structura lui se operase, pe căi nevăzute şi
ne urmărite, o incizie, ca o fereastră spre Infinit. Această deschidere îi permite practicantului
să părăsească fără nici un efort mărginirea egocentristă, spre a întâlni Absolutul Cărarea
îngustă se descoperise singură !
Autorul acestei lucrări se socoteşte doar un instrument, prin care s-a transmis acest
mesaj simplu şi la îndemâna tuturor oamenilor dispuşi să-şi cunoască şubreda condiţionare şi
să atingă Sacrul - Scânteia divină, această Sfântă Realitate nu pot avea decât un singur limbaj
şi o unică viziune a faptelor, care nu pot fi niciodată contrazise, negate sau interpretate.
CAPITOLUL I
Vise prevestitoare
De când mă ştiu, încă din copilărie, am avut vise premonitorii. Unele din ele erau de-o
claritate absolută. Nu pretindeau nici un fel de efort pentru a fi înţelese. Altele, dimpotrivă,
erau mai mult sau mai puţin voalate - şi implicit, fiecare solicita un anume efort de descifrare.
În sfârşit, o ultimă categorie de vise, îmi era atât de criptic transmisă, încât făcea imposibilă
chiar şi o vagă tălmăcire. Mesajul devenea însă foarte evident, fie concomitent cu
desfăşurarea evenimentelor, fie ulterior, după consumarea lor.
Vă redau câteva din aceste vise, unele cu implicaţii certe în însăşi desfăşurarea vieţii
mele.
În 1930 eram elev în clasa a treia la un liceu din Banat, Locuiam la aceeaşi gazdă (Neni
Cristea) cu un coleg de clasă, M. Văcărescu. În luna februarie din acel an am avut următorul
vis:
În faţa casei unde locuiam, s-a oprit o căruţă cu doi cai negri, condusă de un ţăran, a
cărui figură mi-a rămas bine întipărită în minte. Nu-1 mai văzusem niciodată. În timpul
visului nu ştiam cine este. Noi, cei trei: eu, gazda şi colegul, ne-am urcat în această căruţa. în
partea din spate, aşezându-ne pe un leagăn, format din două scânduri acoperite cu o pătură. Eu
ocupam locul dintre cei doi, Şi iată-ne porniţi la drum, străbătând o regiune cu totul
necunoscută de mine. Pe întregul parcurs, am înregistrat o mulţime de amănunte ca trecerea
printr-o pădure, peste un pod, un izvor din care am băut apă etc.
2
3. În final, visul se termină în clipa când, urcând pe un drum în pantă, m-am ridicat în
picioare, în clipa când am trecut pe sub un măr, şi am smuls un smoc de merişoare puţin
dezvoltate.
În luna iunie a aceluiaşi an, la începutul vacanţei, visul prevestitor a devenit realitate.
Omul cu căruţa s-a dovedit a fi fratele colegului meu, care ne-a invitat câteva zile în comuna
Rugi, la circa 10-15 km. Înfăţişarea sa, caii şi căruţa, ca şi întregul drum parcurs îmi erau de-
acum foarte cunoscute.
În momentul când urcam dealul, am uitat de vis. Dar, ajungând sub un măr ce-şi
revărsa crengile peste dram, în mod mecanic m-am ridicat şi am repetat întocmai ceea ce
făcusem în stare de vis. Visul mi-a revenit în toate amănuntele lui. Suprapunerea era perfectă.
Un alt vis, în împrejurări diferite:
În ziua de 22 martie 1945, am fost arestat prima dată şi reţinut fără nici un fel de
anchetă, fiind învinuit de atitudine ostilă faţă de clasa muncitoare (formularea aparţin
autorităţilor ce acaparaseră de curând puterea în Stat),
În timpul reţinerii, am iarăşi un vis cu semnificaţie precisă. Mă aflam la Bucureşti, în
casa fratelui meu. în faţa casei se opreşte o maşină de culoare neagră, condusă de un şofer
necunoscut. Ne urcăm, eu şi fratele meu, cu soţiile şi pornim pe un drum pe care nu-1 mai
străbătusem niciodată. La intrarea într-o localitate suntem opriţi de un post de control al
armatei sovietice. Ni se controlează cele trei geamantane, apoi ne urcăm şi continuăm drumul
Visul se termină aici.
După aproape două luni de zile, am fost trimis în lagărul de la Caracal. Pe drum, în
gara Bucureşti-triaj - evadez. De aici încolo, totul s-a desfăşurat întocmai ca în vis. Un taxi
angajat de pc piaţă ne-a dus la Craiova şi apoi în comuna natală, la părinţii mei.
Şi iată un alt vis, cu o semnificaţie care încă nu s-a realizat.
În cursul lunii august 1945, într-o după-amiaza foarte călduroasă, m-a cuprins un fel
de toropeală şi, contrar obişnuinţei, am adormit.
Pe bolta cerului, cum priveam înspre răsărit, observ o stea cu cinci colţuri. În mijlocul
ei, chipul lui Lenin. Cum o priveam, deodată steaua se desprinde de pe bolta cerului şi începe
să se rostogolească din ce în ce mai repede. Nu mi-am dezlipit privirea de ea, decât în clipa
când s-a prăbuşit în imensitatea oceanului.
Urmează o nouă viziune. De data asta proiectată pe sol. Eu privind de undeva de sus.
Era harta României, cu munţi, râuri şi localităţi, în care era inclusă şi Basarabia, aşa cum am
învăţat la scoală.
Acest vis l-am povestit pe parcursul anilor de sute de ori, şi la diferite persoane, ori de
câte ori s-a ivit prilejul. Sunt convins că n-am să mor fără să văd şi împlinirea acestui vis.
Altfel nu mi s-ar fi dat.
Şi, în sfârşit, un alt vis de o importanţă covârşitoare în desfăşurarea evenimentelor ce
aveau să-mi schimbe în întregime modul de-a gândi şi a acţiona pentru tot restul existenţei
mele.
Suntem în luna august 1948, De circa o lună de zile, un nou val de arestări se
declanşase în întreaga ţara. Printre cei consideraţi ca potenţiali periculoşi pentru siguranţa
statului totalitar - figuram şi eu. Şi, ceea ce făcusem în 1945, după evadare, am făcut şi de astă
dată.
Aşadar, iată-mă din nou în comuna Vârtop, în casa părinţilor, a căror gospodărie îmi
oferă multe posibilităţi de ascundere - şi, în plus, garanţia că într-o eventuală descoperire
nimeni n-ar fi avut de suferit de pe urma mea, soţia şi părinţii fiind exceptaţi de la rigorile
legii, în cazul respectiv.
Ştiam că vor veni să mă caute şi aici, întrucât mă căutaseră în alte trei localităţi
diferite. În acest scop, am luat unele măsuri de prevedere. Nu am mai apărut în comună, şi mi-
am aranjat în podul unei bucătării de vară un culcuş pentru dormit în timpul nopţii.
3
4. În ziua de 15 august, de Sfânta Maria se ţinea târgul anual în comună, şi toţi ai casei
erau plecaţi.
Pe mine m-a cuprins aceeaşi toropeală ciudată, de care am mai amintit, şi am pus capul
pe pernă, deşi dormisem bine în noaptea precedentă. Furat de această moleşeala, am adormit
imediat. Şi iată visul de o extraordinară claritate, importanţă şi împlinire aşa de apropiată.
Visez că cineva bate în poartă şi, întocmai ca în stare de veghe, mă deplasez să văd
cine este şi ce vrea. In faţa mea era Ştefan Dinu (un consătean) care, fără vreo altă explicaţie,
mi se adresează:
-Domnu' Cici, deseară vin să te caute !
-Bine, nene Ştefan, îţi mulţumesc, îi răspund eu.
După ce a repetat şi a doua oară acest avertisment
şi eu i-am răspuns cu aceleaşi cuvinte, s-a îndepărtat puţin - apoi s-a întors cu faţa spre mine
şi, pe un ton ceva mai apăsat îmi spune:
-Să ştii, domnu Cici, că deseară vin să te caute !
I-am mulţumit din nou. Ambii ştiam că este vorba de jandarmii care, în acea vreme,
asigurau ordinea în comunele tării.
M-am trezit brusc, cu emoţia ce ţi-o procură, de obicei, anunţarea unei veşti
importante. Deci - mi-am zis - iată că a venit şi ceasul ce-l aşteptam oarecum.
Înspre seară, s-au adunat toţi ai casei şi eu le-am relatat visul respectiv.
Tata, care era un om foarte cumpătat şi judeca lucrurile la rece, a încercat să mă
convingă că visul ar fi urmarea preocupărilor şi grijilor mele. I-am spus că, dacă totuşi vin să
mă caute, să le spună că am plecat de două zile la mine, la Braşov.
Un glas dinăuntru mă îndemna să nu stau la masă cu ei şi să mă retrag în ascunzătoare.
La insistenţele lor, am stat totuşi la masă. Deodată, însă, cineva mi-a ordonat să plec imediat.
M-am ridicat brusc de la masă şi, hotărât am deschis uşa, urmat de tata. Odată intrat în
bucătărie, m-am urcat pe un butoi, am ridicat capul şi m-am înălţat în pod. Când să aşez
capacul la loc am auzit un zgomot în curte. Erau patru jandarmi, care veneau spre casă în pas
alergător, apărându-se de câini. Tata abia a apucat să pună cârligul la uşa ce închidea
bucătăria.
-Ce căutaţi, domnule la mine în curte ? îl aud pe tata.
Când a aflat că mă caută pe mine, le-a spus destul de tare, ca să aud şi eu, că am plecat
la mine acasă, de două zile. Distanţa dintre noi, în linie dreaptă, nu era mai mare de doi metri.
Au făcut o percheziţie sumară şi au plecat să mă caute la conacul ce-l aveam la circa
doi kilometri depărtare de casă. Erau bine informaţi. Cu două săptămâni mai înainte, stătusem
acolo.
Din această clipă am hotărât să trăiesc în cea mai deplină clandestinitate, să locuiesc în
acest pod în care o rază slabă de lumina îmi anunţa în fiecare dimineaţă răsăritul soarelui,
pentru ca, mai târziu, totul în jur să rămână într-o semiobscuritate monotonă.
Ziua, neputând să citesc, am dus o viaţă mai mult meditativa cu care nu fusesem
obişnuit până acum. Meditez, fără să vreau, la propria-mi viaţă, la ceea ce am făcut şi nu
trebuia să fac, la ceea ce trebuia să fac şi nu am făcut. Rezultatul un bilanţ lipsit de orice
strălucire.
În această stare de incertitudine şi frământare, o presimţire vagă, dar pregnantă,
pornind parcă din adâncurile cele mai îndepărtate ale fiinţei mele, mă anunţa că ceva deosebit
se va întâmpla cu mine. Uneori acest ,,ceva" îmi procura o stare de apăsare aproape dureroasă.
Şi aşa s-au scurs aproape două săptămâni, punându-mi mereu întrebări. Nici un răspuns, însă
nu venea să mă scoată din această suferinţă surdă ! Şi totuşi, acel „ceva" nu s-a lăsat prea mult
aşteptat.
4
5. Marea surpriză! Revelaţia fenomenului de dedublare
Într-o noapte înstelată, - o lumină aproape ca ziua. Mă aflu, nu ştiu cum - în afara
trupului meu la zece-cincisprezece metri depărtare de locul unde dormeam. înălţimea, patru,
cinci metri, apreciată după nucul ce-1 aveam în faţa casei.
Aşadar, suspendat în aer, complet conştient. Ştiam cine sunt, unde îmi este corpul îmi
amintesc toate evenimentele ce mă aduseseră în casa părinţilor mei. De asemenea, avea
conştiinţa clară de timpul petrecut în această ascunzătoare. Şi deodată un gând neaşteptat:
Oare nu mi-am pierdut minţile ?
Nu-mi dau nici un răspuns şi îmi proiectez privirea spre poarta aflată la aproape
cincizeci de metri unde şi ajung. Poarta are înălţime de trei metri. Eu mă aflam nu cu mult
deasupra ei. M-am oprit o clipă. Mă simt extraordinar de bine. Astfel de clipe nu le-am trăit
niciodată în stare de veghe.
Fără să mă întorc, am revenit, alunecând, la locul iniţial. Şi iarăşi întrebările:
-Doamne, stau de câteva zile în acest pod, oare nu mi-am pierdut minţile?
-Cum e posibil ca cineva să fie în două locuri, corpul acolo şi eu, fiinţa adevărată,aici ?
Fiorul ce m-a cuprins, de astă dată necontrolat, m-a readus spontan în podul luminat de
o lumină gălbuie, deosebit de clară. Cu acest prilej văd o seamă de amănunte din adăpostul
meu, pe care, din cauza obscurităţii, ziua nu le puteam observa.
Urmează pătrunderea în corp. Impresia era aceea a unui şarpe care pătrunde în interior
prin gură. De fapt, era o energie care, pe măsură ce se infiltra în corp, îmi îngăduia să mă mişc
pe porţiuni: cap, mâini, picioare etc. Inima îmi bătea cu putere. De-acum, în stare de veghe, îi
auzeam bătăile în coşul pieptului.
Nu s-a pierdut nici un amănunt legat de această trăire în afara corpului fizic.
După ce m-am liniştit, am aprins o lumânare şi am verificat ceea ce văzusem pe altă
cale, decât cea obişnuită.
Bucuria era aşa de mare, încât îmi piere şi somnul şi pofta de mâncare. Deşi intuiesc
importanţa covârşitoare a acestei descoperiri, totuşi ceva din interior îmi spune că nu-i decât
un început şi că va trebui să merg mai departe, să verific, să descopăr tot ceea ce îmi va fi
îngăduit.
Chiar a doua zi am iniţiat un fel de discuţie cu mine însumi. Dacă m-am desprins de
corp, fără voia mea, îmi zic eu, oare nu s-ar putea să fac acest lucru oricând şi după voinţa
mea. Cu alte cuvinte, să nu părăsesc corpul decât perfect conştient! Şi cum ?
Am luat o bucată de hârtie şi am desenat pe ea un cerculeţ, cât o pioneză ceva mai
mare. Apoi am înnegrit cu creionul interiorul cercului şi, după aceea, am fixat hârtia pe
scândura acoperişului, la aproape şaptezeci şi cinci de centimetru, - eu, lungit la orizontal. Şi
iată şi formula adecvată scopului propus - rostită în gând: „N-am să ies din corp decât
conştient, privind acest punct!"
Pentru a mă familiariza cu acest experiment, în timpul zilei, din când în când, făceam
exerciţii de concentrare, privind cu insistenţă punctul. Rezultatele nu s-au lăsat aşteptate.
Chiar din prima seară, am înregistrat o serie de efecte inedite. Din mâna fizică se
desprinde o altă mână, formată din punctişoare luminoase, într-o permanentă mişcare.
Surpriză, cu emoţia respectivă, a readus dublura mâinii integrând-o în mâna fizică.
Acelaşi fenomen s-a întâmplat şi cu unul din picioare. Piciorul fizic, aflat în poziţia
îndoit, dublura sa părăsindu-l, a luat o altă poziţie, adică cea normală de întindere înainte. În
final, rezultatul a fost acelaşi: revenire la întregul iniţial.
În cele din urmă, m mv desprins brusc de corp şi m-am gândit puternic la părinţii mei,
de care mă despărţea un zid. M-am repezit cu capul înainte în acel obstacol. Dar îndată m-am
oprit. Cum e posibil să trec prin zid?
5
6. Această îndoială mi-a oprit elanul iniţial. Mă aflam într-o poziţie ciudată: cap, mâini şi
bust erau în afara zidului şi restul în interiorul podului. Experienţa fusese ratată. M-am lăsat în
voia somnului obişnuit de câteva ore.
În seara următoare, entuziasmul meu era atât de puternic, încât nu puteam concepe un
nou eşec.
Era spre ziuă, către ora 4. Părăsesc corpul fizic, dintr-o dată. Noul corp, ceva mai mic
decât corpul fizic, format din punctişoare independente, fiecare cu lumină proprie, dar toate
tinzând spre a forma acelaşi tipar. În acest corp astral, întreaga structură se află într-o
permanentă mişcare. După această scurtă constatare mă gândesc puternic la camera părinţilor
mei. Ca punct de sprijin am ales soba.
Acoperişul dispare - şi mă ridic vertical, ca o minge, alunecând cu viteza unui bolid;
apoi cobor în mijlocul camerei, Mingea a atins podeaua şi imediat - jos, s-a format capul şi
sub el corpul. Totul s-a produs fulgerător. Eu nu am contribuit cu nimic, nici în privinţa
urcuşului şi nici la ceea ce a urmat după coborâre.
Îndată ce s-a format corpul, am început să culeg informaţii despre tot ce vedeam în
cameră. Mama spăla rufe în faţa unei albii. Tata, îmbrăcat, se tolănise într-un alt pat decât cel
în care dormea de obicei.
M-am adresat mamei. Eram convins că mă vede şi aude !
Pentru că nu mi-a răspuns la solicitare, cu mâna "dreaptă am izbit o sticlă ce se afla pe
masă, lăsată de cu seară - de la cină. Mâna mea a trecut prin sticlă, fără să o doboare. Intenţia
mea de a-mi anunţa prezenţa a eşuat; apoi am continuat să culeg alte amănunte din casă. M-
am adresat apoi tatălui meu, care dormea.
Revenirea în corp s-a produs spontan, fără nici un fel de complicaţii. Imediat am bătut
în perete, aşa cum convenisem, dacă aveam ceva să comunic.
Mama, îngrijorată că la ora aceea o chem, nu mai făcusem asta niciodată - prima ei
întrebare a fost dacă nu cumva sunt bolnav.
- Te rog, cheamă-1 şi pe tata, că vreau să vă spun ceva. După ce au venit amândoi şi i-
am asigurat că mă simt bine, le-am descris toate amănuntele existente cu câteva clipe mai
înainte, în camera de unde ei veneau.
Biata mamă şi-a făcut semnul crucii. Toate corespundeau realităţii. Nedumerită, m-a
întrebat cum am putut să văd toate astea, fiindcă ieşirea din pod, prin bucătărie, era
condiţionată de cârligul din afară, pe care ea, venind la chemarea mea, îl găsise la locul lui.
Tata, întrebat, mi-a spus că a avut un vis cu mine, dar, trezit brusc de mama, a uitat
despre ce era vorba.
Le-am povestit despre experienţele ce le-am făcut, dan du-le asigurări că nu există
moarte.
Culcuşul meu, până deunăzi loc de suferinţă şi de ispăşire dureroasă, a devenit dintr-
odată cel mai util dar oferit de viaţă.
De-acum aveam o preocupare, pe care n-aş fi schimbat-o cu nimic din tot ce poate
oferi lumea.
La o zi sau două după aceea, mă aflu din nou în afara corpului. Era către ora 23,30. La
fel - ridicat în sus, în aceeaşi formă sferică, şi apoi, coborârea în camera ocupată de fratele
meu şi de soţia sa. În pat, numai cumnata mea, care, peste plapumă de iarnă, pusese şi o
anumită scoarţă - unică după felul ţesăturii.
Ziua aceea a fost foarte călduroasă, urmată de noapte la fel de caldă, nimic nu justifica
folosirea plapumei şi nici a scoarţei. Nici lipsa fratelui meu nu-şi găsea vreo justificare la acea
oră târzie. Am lăsat orice verificare pentru a doua zi.
Către ora 24, am auzit poarta - şi paşii fratelui meu, care întârziase mai mult în sat.
Deci, încă de la acea oră aveam confirmarea că tot ceea ce văzusem e real.
6
7. Dimineaţa, am chemat pe mama ca martor. Confirmarea a fost totală. Aceeaşi mirare,
aceleaşi nedumeriri clin partea lor, eu încercând să le demonstrez această posibilitate a omului
de a se desprinde de corp, întocmai cum te-ai dezbrăca de hainele ce-ţi acoperă trupul.
Pentru mine, aceste dovezi certe îmi dădeau un entuziasm greu de descris prin
mijloacele noastre de exprimare. Un permanent imbold mă îndemna să iscodesc, să aflu, să
descopăr cât mai multe din tainele acelei lumi noi.
O nonă surpriză ! Contactul cu lumea duhurilor
În noaptea următoare sunt iarăşi ferm decis, pentru o nouă investigare în camera
părinţilor mei. După ce am ieşit din corp şi cu ochiul astral am văzut întreaga ambianţă -
podul, complet luminat de o lumină de un auriu clar-deschis - m-am ridicat vertical şi apoi am
coborât la locul dorit.
După ce-mi privesc părinţii, încep să adun cât mai multe informaţii privind locul
obiectelor de pe masă, de pe pat, să reţin felul cum sunt aranjate scaunele etc. În clipa când
mă pregăteam să părăsesc camera, ducând cu mine toate informaţiile culese şi înregistrate în
memorie, mă surprinde un amănunt, în cameră se mai afla o femeie care, după figură, semăna
cu bunica mea, decedată în 1919. împreună cu ea se mai află şi o fetiţă de doi-trei ani.
Corpurile lor par mai diafane decât ale părinţilor mei. Cele două apariţii mă derutează şi,
stăpânit de un sentiment de îndoială, de nesiguranţă în legătură cu ceea ce văd, revin în corp.
Prin acelaşi semnal convenţional o anunţ pe mama, care vine imediat la mine şi-mi
confirmă că cele văzute de mine corespund întocmai realităţii.
După această nouă revelaţie, însă, ani convingerea că voi putea să iau contact şi cu cei
plecaţi din mijlocul nostru prin aşa zisa - moarte.
Diverse consultări în lumea de dincolo
În neştiinţa mea, eram încredinţai că de-acum toate-îmi sunt permise şi că voi avea
acces la tainele pe care lumea nu le cunoaşte.
În acel moment politic tulbure, când nebulozitatea plana dureros peste întregul est
european, toţi doream să ştim: când va lua sfârşit suferinţa? când vom scăpa de nenorocirea ce
se abătuse asupra ţării ? va fi sau nu va fi un nou război şi când anume ?
În acest scop, am consultat nenumărate entităţi cunoscute şi necunoscute. Fiecare mi-a
dat răspunsuri deosebite. Unii mi-au spus că nu ştiu; alţii că nu au voie să spună - iar alţii
aveau exact părerile noastre, ale oamenilor de pe pământ.
O prietenă din copilărie, care murise, Silvia Marinescu mi-a spus că îi este teamă, că
nu vrea să facă greşeli care s-o aducă din nou la viaţa de aici.
Un alt prieten din copilărie, Ion Dumitraşcu, mort în războiul din răsărit, mi-a dat două
răspunsuri la intervale diferite. Prima dată mi-a descris, în mare, evenimentele din timpul
războiului, punând accentul pe marea greşeală ce au făcut-o americanii, lăsând pe ruşi să-şi
întindă dominaţia în Europa. „Mulţi, mulţi ani de suferinţă şi mare strâmtorare va fi pentru
ţară, pentru popor", a precizat el apoi.
7
8. Cu altă ocazie, întrebat asupra aceloraşi probleme, n-a putut să-mi dea nici un răspuns,
deoarece însoţitorul său, un bărbat necunoscut de mine, nu-l slăbea din ochi nici o clipă,
sfătuindu-l mereu să nu dea curs dorinţei mele, M-a impresionat în mod deosebit efortul pe
care acel ghid spiritual îl făcea cu scopul de-a împiedica pe Ion să facă imprudenţe. Acest
suflet se tăvălea pe podea având ochii fixaţi în ochii amicului meu şi, în mod vădit, îl avertiză
prin semne, că nu cumva să comită vreo indiscreţie, comunicându-mi ceva.
În acelaşi timp, la insistenţele mele, amicul meu îmi dă a înţelege că nu poate să spună
nimic, din cauza acestui cenzor. Dintr-un sentiment de milă fată de cele două entităţi; în final
am renunţat la ceea ce doream atât de mult.
Cu prilejul altor experienţe, am fost sfătuit să nu mai întreb, pentru că la mijloc sunt
taine şi nu mi se cade să le aflu. Şi pentru că totuşi, am continuat să insist, am fost batjocorit şi
chiar bruscat de câteva ori.
Dintre acestea, amintesc un răspuns categoric ce mi l-a dat un necunoscut. „Ce te
interesează pe ţine aceste lucruri? Alta aste menirea ta", pentru ca apoi să nu mai adauge
nimic.
Dar, iată şi un răspuns care s-a verificat: „Războiul va începe la 25 iunie".
Comunicarea am primit-o cu 4 luni de zile înainte de începerea războiului fratricid din
Coreea.
Eu însă voiam altceva.
Ataşamentele dau aripi experienţelor
Doream să ştiu ce face soţia mea, care locuia la Braşov, Am străbătut distanţa până
acolo de mai multe ori. Mi-a fost dat să văd lucruri pe care mintea omenească le primeşte cu
strângere de inimă, în cel mai fericit caz, şi cu durere sau revoltă în mod obişnuit. Sufletul
meu însă, copleşit de fericirea ce însoţeşte trăirea în duh, socotea totul lipsit de importanţă.
Nici un sentiment de mâhnire, nici măcar o vagă nuanţă de nemulţumire nu putea să mă
tulbure. Deşi, după logica omenească şi după temperamentul meu, ar fi trebuit să fiu îndurerat
sau revoltat.
O bună parte din înregistrările făcute la faţa locului (schimbarea mobilei în
apartament, aducerea de lucruri noi etc.) au fost confirmate chiar de soţia mea, după cinci luni
de zile. Pentru altele, dintr-un sentiment de jenă, nici nu am deschis vreo discuţie.
Confirmarea a venit mult mai târziu, pe altă cale.
Trăirea în această nouă dimensiune îmi dă un alt mod de a privi lucrurile. Să trăieşti
fenomenul frustrării şi, în loc să te întristezi, sau să te revolţi, dimpotrivă, întreaga fiinţă să-ţi
fie pur şi simplu invadată de un puternic sentiment de bucurie !
Pentru omul robit mentalităţii curente, o astfel de manifestare pare de domeniul
nefirescului. În ceea ce mă priveşte, n-a fost aşa. Prin dedublare, mi-am dat seama că,
oarecum, m-am apropiat mai mult de acea particulă divină care sălăşuia în mine, ca
dealtminteri în toţi oamenii, şi că ea îmi dezvăluie, dar totodată îmi şi risipeşte deşertăciunea
ce caracterizează viaţa de la periferia conştiinţei.
Aveam 32 de ani si începusem să ascult cu bucurie şi luare aminte impulsurile Sursei
sacre ascunse înăuntrul meu.
8
9. Fără sprijin astral sunt expus la multe neplăceri
Iată-mă, din noi, desprins de corpul fizic şi peregrin într-o lume deosebită de a noastră,
cu alte legi şi altă vieţuire, încerc să străbat spaţiul prin voinţă şi puteri proprii. Ce mare
îndrăzneală ! Ce gravă eroare !
Rezultatul nu întârzie să se arate. Odată ieşit din corp, vreau să mă depărtez, sunt însă
înconjurat imediat de un grup de bărbaţi. Figuri deosebite ca înfăţişare, însă toţi aveau ceva în
comun, iar acest „ceva" era atitudinea vădit ostilă faţă de mine. M-au încercuit, fiecare
pregătit să mă străpungă cu cuţitul. M-am gândit să mă înarmez şi eu ca ei. Şi îndată, m-am
pomenit în mână cu un pumnal. Dar cercul se strângea tot mai mult Ameninţarea creştea. Un
cuţit aruncat de la oarecare distanţă îmi străpunge pieptul.
Am revenit imediat în corpul fizic, simţind dureri acute în locul unde fusesem rănit
astral. Durerea a persistat mai multe zile în şir, fără să mă deranjeze însă.
Altă dată, o tânără, pe care o înfruntasem pentru gândurile ei meschine, mi-a trimis o
suliţă, care mi-a atins şi rănit braţul stâng. Rana făcută în corpul astral a transmis durerea şi
corpului fizic, dăinuind mai multe zile,
Văzând toate aceste piedici, mi-am zis în sinea mea: Ce-ar fi dacă aş apela la îngerul
meu păzitor, asta ştiind că fiecare om are în lumea nevăzută pe cineva care-1 protejează zi şi
noapte. La proxima dedublare, rog ca îngerul meu protector să mi se arate, îndată mi-a apărut
în faţă o tânără brunetă cu ochi negri pătrunzători. Pe măsură ce se apropia simţeam că este
atât de lumească prin ceea ce emitea, încât m-am înspăimântat. Totuşi, am lăsat-o să se
apropie, să văd ce vrea să facă. La prima atingere, mi-am dat seama că nu mă înşelasem în
aprecierile mele. Apoi, revoltat îi spun: „Eu vin aici pătruns de atâta credinţă şi tu încerci să
mă ispiteşti ca orice femei. Creier ai tu ?" Şi în clipa aceea căuşul palmei mi s-a umplut de
creier. Ea s-a îndepărtat imediat, în timp ce eu am aruncat după ea cu creierul ce apăruse în
palmă.
Am revenit în corp şi mi-am dat seama că greşisem. Ţinând seama de experienţele
anterioare, nu mi-a fost deloc greu să-mi văd erorile:
Mai întâi, revolta ce m-a cuprins, datorită conflictului creat între ceea ce a apărut şi
dorinţa mea de a întâlni perfecţiunea care să mă protejeze; această primă greşeală a generat pe
cea următoare - m-am gândit că nu are creier şi gândul a creat pe loc această materie
cerebrală.
M-am hotărât ca pe viitor să fiu mai atent şi să-mi depăşesc pornirile primare.
Altădată am fost închis astral fie într-o încăpere fără uşă şi ferestre, fie prins ca într-o
plasă pescărească. Nu m-am putut elibera decât prin această invocare simplă, fără să am în
vedere ceva: „Doamne, ajută-mă să scap din această încurcătură, sau „Doamne ajută-mă!"
Mult mai târziu, după sute de experienţe, am descoperit în fine, ajutat direct sau
indirect, prin inspiraţii, că cea mai eficace armă folosită în lumea astrală nu-i altă decât
propria smerenie. Dar, despre aceasta, vom vorbi amănunţit cu alt prilej.
În acest capitol relatez numai experienţe trăite în perioada de 2 ani şi 7 luni, pe care
am petrecut-o în podul casei părinteşti.
9
10. Mi se propune plecarea din ţară
În anul 1948, când mareşalul Broz Tito a făcut marea cotitură politică, desprinzându-
se de sub hegemonia sovietică, au existat posibilităţi de plecare peste graniţă. Unii oameni,
dornici de o viaţă mai bună, au apucat calea pribegiei.
Un mare număr dintre ei au plătit-o cu preţul vieţii - alţii au fost trimişi înapoi şi au
ispăşit ani grei de detenţie. Iar cei care au reuşit, aşa-zişii norocoşi, nu ştim în ce măsură au.
făcut sau nu ceea ce trebuiau să facă, având în vedere sensul adevărat al destinului ce i-a adus
pe Terra şi-ntr-o anumită ţară.
În această conjunctură, tata îmi propune să părăsesc ţara, „că vremurile nu se schimbă
curând, aşa cum am dori noi"... El avea un prieten într-o comună aproape de graniţă, care m-
ar fi putut ajuta,
- Bine tata, îi răspund eu. Dar dă-mi voie să întreb „dincolo', dacă este sau nu bine să
fac un asemenea pas.
Seara mă desprind de corpul fizic, cu intenţia de a consulta pe cineva - fără să mă
gândesc la o anume entitate. Abia ieşit din corp, iată că în pod, faţă în faţă cu mine, se află
Niculina Dinuleasa, o prietenă care decedase în urmă cu doi ani. În braţe ţinea un copil de
patru, cinci luni. Fusese împuşcat şi avea o rană la tâmpla din partea stângă a capului. Am
întrebat-o ce s-a întâmplat cu copilul şi de ce nu-i da îngrijirile necesare, întrucât o vedeam că
este oarecum indiferentă în faţa acestei tragedii.
Cu un aer calm, imperturbabil şi cu toată claritatea îmi comunică: „Aşa ţi se va
întâmpla şi ţie dacă vei pleca de aici" şi apoi, fără să mai adauge nimic, a dispărut imediat.
Cum să nu dai urmare unui astfel de sfat!
Hotărârea am luat-o pe loc - şi a doua zi am comunicat-o şi celor din casă, povestindu-
le despre întâlnirea mea cu Niculina.
A doua seară părăsesc corpul tară să urmăresc vreun anume obiectiv. Cu acest prilej
întâlnesc mai multe entităţi necunoscute. Printre acestea, un bărbat scund, îmbrăcat în haină şi
pantaloni de aba - gri, care îmi spune că a trăit în Vârtop şi că se numeşte D. Păun,
Pentru verificare, în ziua următoare am întrebat pe tata dacă a existat în comună acest
om. L-am văzut profund emoţionat pe măsura în care încercam să-i fac portretul personajului
astral. Mi se confirmă că într-adevăr acest om a existat şi că el 1-a cunoscut şi că a murit cu
mult timp înainte de naşterea mea.
Am intuit că această dovadă fusese dată pentru convingerea tatălui meu. Oare s-a
îndoit în sinea lui de mesajul pe care-1 primisem de a nu părăsi ţara ? Numai el o ştie !
Câteva descoperiri incomplete
O zi şi o noapte, şi iarăşi o zi - şi timpul se scurge din veşnicie cu aceeaşi regularitate.
Ce va fi mâine ? dar în ziua următoare ? dar peste un an ? întrebări şi semne de întrebare fără
dezlegare, fără răspuns, totul rămânând sub mantia obscură a necunoscutului.
Totuşi, ceva vag îmi dădea a înţelege că pot să îndrăznesc şi să cer să fie ridicată puţin,
câte puţin, această mantie nestrăbătută de ochiul omenesc, pentru a citi cele ce sunt scrise
dincolo de ea. Şi m-am rugat, simplu, dar din toată inima: ,,Doamne, arată-mi te rog, măcar ce
se va întâmpla cu mine în viitor, şi spre ce meleaguri mă vor purta paşii!"
10
11. Sunt ridicat în sus - urmează alunecarea în spaţiu - şi apoi coborârea în faţa unei cetăţi
medievale, cu ziduri groase, cu porţi ferecate şi păzite. Ulterior, am văzut faimoasa cetate. Era
cetatea Făgăraşului, unde am fost închis ca deţinut politic cinci ani de zile.
O altă rugă fierbinte, urmată de o nouă dezvăluire: o celulă întunecoasă şi umedă -
mâzgă pe pereţi - un pat de fier şi o uşă zăvorâtă. La un moment dat, prin uşa deschisă brusc,
este introdus un bărbat înalt, voluminos.
-Cum te numeşti ? îl întreb eu.
-Faina! vine răspunsul.
Şi cu această descoperire, fără precizări sau alte amănunte revin în corp.
Peste un an şi jumătate trăiesc aievea, în corpul fizic, această clipă. „Filmul" se
derulează într-una din celulele de tristă faimă ale Securităţii din Sibiu, unde am stat 8 zile - un
transfer spre închisoarea Făgăraş.
Şi cine este Faina ? Un coleg de meserie, cu care m-am împrietenit în anii de temniţă.
Într-o altă desprindere de corp, sunt condus într-o cameră spaţioasă cu ziduri groase de
cetate medievală, tocmită să dureze peste veacuri. Printr-o mică zgârietură, făcută pe geamul
mat al ferestrei, văd o curte rotundă şi în acea curte mulţi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine peticite
cu petice de multe culori. Pe cap, unii din ei poartă nişte tichii de diverse culori, nemaivăzute
vreodată.
- Nu se poate ! îmi zic eu. Probabil că ceea ce văd eu acum face parte dintr-o altă
lume. Aceasta, repet eu Iarăşi, nu poate exista în nici un caz la noi în ţară.
Puţin credinciosule !... ai răbdare... răbdare: ceea ce vezi tu acum este însăşi realitatea;
vei vedea şi vei trăi tu însuti această realitate !
Mare a fost pentru mine surpriză când, adus la închisoarea Făgăraş, printr-o gaură
făcută pe geamul vopsit, am văzut, cu toată exactitatea şi în cele mai mici amănunte,
imaginile ce se destrămaseră anterior, descoperindu-mi momente pe care acum le trăiesc real.
Aşa-zisele „tichii" sau „ciupilici", ce le purtau deţinuţii, erau opera unora dintre ei,
care se obişnuiseră să le croşeteze cu multă măiestrie prin combinări de culori şi desene. Ca
material foloseau deseori ciorapi, fulare şi pulovere rupte, iar ca instrument o croşetă
confecţionată dintr-o sârmă găsită prin curtea închisorii sau dintr-un os, scos din ciorba de
ciolane de vită sau de cal, ce ne-o dădeau la zile de mare sărbătoare.
Problema vieţilor succesive Descoperirea unor vieţi anterioare
De câteva zile mă preocupă în mod deosebit problema multiplelor vieţi care, de-a
lungul veacurilor, a constituit una din frământările de seamă ale omului privind rostul lui pe
pământ.
Până la acea dată nu citisem decât două cărţi privind perenitatea şi reîncarnarea
sufletelor: „Sic Cogito" de B.P. Haşdeu şi romanul „Adam şi Eva" de L. Rebreanu. Mai ştiam
că în primele veacuri ale creştinismului această concepţie era unanim admisă şi că, în
domeniul acesta au fost scrise mau multe cărţi de scriitori creştini renumiţi.
Din citirea Noului Testament, mi-a reţinut atenţia răspunsul pe care Mântuitorul îl dă
apostolilor săi în legătură cu proorocul Ilie, despre care s-a proorocit că el va trebui să vină
înainte şi apoi Fiul Omului. Răspunsul lui Iisus: „Vă spun însă că Ilie a venit, dar nu l-au
cunoscut şi au făcut cu el ce au voit.`` Şi ucenicii au înţeles că le grăia despre reîncarnarea lui
Ilie în corpul lui Ioan Botezătorul Sau, mai departe, la Matei, cap. II vers, 14: „Şi dacă voiţi şi
înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină." Cu alt prilej, Mântuitorul întreabă pe ucenicii săi:
„Cine zic oamenii că sunt Eu ? Fiul Omului ?" Iar ei au zis: „Unii Ioan Botezătorul, alţii Ilie,
iar alţii Ieremia sau unul din prooroci.``
11
12. Din aceste răspunsuri, variate doar ca nume, ucenicii nu fac altceva decât să repete în
mod unanim, modul de gândire al oamenilor din acea vreme, care socoteau că Fiul Omului ar
fi revenit pe pământ, îmbrăcând o altă haină decât cea avută într-o viaţă anterioară.
Cu aceste cunoştinţe destul de modeste, mă hotărăsc să invoc puterea divină, în
speranţa că voi primi un răspuns potrivit realităţii lucrurilor.
Şi, desprins de corp, rostesc această invocare: „Doamne, te rog, ajută-mă să-mi văd
una din vieţile anterioare!" Mă ridic în sus, apoi începe coborârea. încă de la oarecare
înălţime, am în faţă perspectiva unui sat aşezat într-o regiune deluroasă, cu case împrăştiate şi
fără împrejmuire.
O singură gospodărie făcea excepţie şi aceea era a mea! Casa era mai mare decât
celelalte şi curtea era împrejmuită cu un gard făcut din pari tăiaţi direct din pădure şi înfipţi
unul lângă altul direct în pământ. Eram de meserie lemnar. înfăţişarea mea fizică cu totul
deosebită de cea actuală.
Familia mea era compusă din soţie şi o fiică de şaptesprezece, optsprezece ani,
amândouă foarte frumoase. Erau, simţeam asta, foarte rele, şi răutatea lor se revărsa nemilos
asupra mea.
- Plec - zic eu - că nu mai pot trăi cu voi !.„ Mi-am pus tesla pe braţul stâng şi, trântind
uşa, apoi poarta, am părăsit casă, ogradă - plecând în lumea largă.
La o nouă evadare, m-am văzut ca profesor într-o sală de clasă mixtă - băieţi şi fete -
de circa paisprezece, cincisprezece ani. Eram un bărbat înalt, de aproape doi metri, cu faţă
prelungă, uscăţiv, îmbrăcat în haine negre. Intuiţia îmi spune că totul se petrece într-o
localitatea din lumea anglo-saxonă.
Cu alt prilej, rugându-mă să mi se arate o altă viaţă anterioară, m-am văzut preot-
monah, încărunţit de mulţimea anilor, într-o chilie sărăcăcioasa, pardosită cu piatră, un pat
Nu se simte bine. Nu are nimic de comunicat celor rămaşi pe pământ. Nu-şi aminteşte să aibă
ceva de spus.
Îl sfătuiesc să se roage, apoi, împreună, ne deplasăm spre o casă. Este un dormitor de
cazarmă în care, abia intrat, m-a izbit un miros greu de transpiraţie şi de picioare nespălate.
Nu am putut rezista prea mult în această atmosferă şi am revenit în pragul uşii.
În marea înghesuială din această încăpere, am reţinut figurile mai multor consăteni
decedaţi cu câţiva ani în urmă, care s-au apropiat în graba de mine.
Am revenit în corp, apreciind că stătusem în lumea astrală mai mult ca de obicei.
Nemulţumirea ne umple inima de venin, ne răscoleşte sufletele, ne transformă viaţa
aici, pe pământ, într-un zbucium aproape continuu. De fapt, trăim în infernul pe care noi
înşine, cu fiecare provocare a vieţii ni-1 creăm. Pe omul ce nu a învăţat să-şi depăşească
propria condiţie, nimic din câte se întâmplă nu-1 mulţumeşte.
A rămâne la ceea ce este, la ceea ce ai în acea clipă, reprezintă un indiciu de mare tărie
sufletească. Căci numai aşa atingem armonia interioară, absolut necesară pentru rezolvarea
oricărei probleme de viaţă. Lipsa acestui echilibru interior face imposibilă acea contopire a
omului cu Sacrul, din care îşi trage originea şi spre care tinde necontenit conştient sau
inconştient.
12
13. Entităţi ce nu realizează că s-au desprins de corpul fizic
Sunt iarăşi în lumea spiritelor unde întâmplător întâlnesc un consătean - Costică Barză
- dat dispărut în timpul războiului din răsărit, cu aproape două decenii în urmă. La întrebarea
pe care i-o pun în legătură cu viaţa ce o duce în lumea lui, îmi cere insistent să păstrez toată
discreţia în legătură cu întâlnirea noastră.
- Aici, îmi spune el, o duc mult mai bine. Şi dacă omul găseşte condiţii de trai mai
bune, de ce să se întoarcă la ceea ce a fost? Căci am o nouă familie, la care nu pot renunţa,
pentru a reveni acasă.
Mă, Costică, tu eşti mort! Ceea ce trăieşte este sufletul tău, care e nemuritor, îi răspund
eu.
Nu, nu, nu se poate! Cum să nu trăiesc, dacă mâine, de pildă, eu trebuie să fac un
anumit lucru pe care l-am hotărât azi!
Eu nu vreau să te contrazic, dar pentru ca să te convingi personal că ceea ce îţi spun
este adevărat, dă-mi adresa unde locuieşti. Eu îţi voi scrie şi tu, dacă m adevăr te afli cu
adevărat în corpul fizic, ai să-mi răspunzi.
Nu ! Nu ! ripostează el iarăşi. Te rog să nu spui celor de acasă că eu trăiesc şi că am o
altă familie !
Mă despart de el contrariat oarecum de surpriză că acest biet suflet susţine cu atâta
tărie că este încă legat de pământ prin trap.
Cu alt prilej am întâlnit acelaşi suflet în societatea unui văr al meu, Gh. Matei, mort în
urmă cu doisprezece ani. Erau într-o cameră de cafenea, unde mai mulţi bărbaţi jucau table.
Amândoi erau acolo ca simpli spectatori, nu altminteri decât în realitate.
Costică Barză a fost un om sărac, bolnăvicios încă din prima copilărie. În ultima lui
existenţă a luptat din greu cu tot felul de necazuri. Un lăutar modest Atât de mult se ataşase de
noua lui viaţă în astral, încât nu voia s-o schimbe cu viaţa pe care o avusese pe pământ.
Teama reîntoarcerii îl ţine la distantă de fosta familie.
Această teamă îl avantajează într-un fel, fiindcă îl ţine cât mai departe de lumea ce a
părăsit-o. Aceeaşi teamă, însă, îl şi dezavantajează, pentru că nu-i dă posibilitatea să verifice
personal ruperea de corpul fizic.
În dedublare, de cele mai multe ori am impresia că mă deplasez şi cu învelişul fizic.
De aceea, deseori, înainte de a părăsi încăperea verific inerţia corpului.
Îndeobşte se cunoaşte că viaţa omului obişnuit este mai mult vis, decât realitate. Căci
cum ar putea fi ea categorisită, când corpul se află într-o parte şi gândirea hoinăreşte fără rost,
când în trecut, când în viitor, mai mult sau mai puţin distanţată de acest suport fizic.
Realitatea o întâlnim numai când cele două componente, fizic-psihic, se află într-o
perfectă unitate. Numai în această ipostază dispunem de întreaga energie capabilă să facă fată
oricăror solicitări ale vieţii.
Din experienţele făcute în această perioadă, am constatat atâta, că unii conştientizează
fenomenul morţii, iar alţii nu, ari de luciditate am întâlnit şi la aceştia din urmă,
Cazul „Costică Barză" este, deocamdată, unic, prin unitatea cu care îşi susţine
amăgirea. S-ar putea să-1 influenţeze într-o largă măsură şi treapta de evoluţie la care găseşte.
13
14. Cer iertare unui suflet căruia i-am greşit în această viaţă
De câteva zile, gândurile mele revin cu insistenţă la i prieten, Mihai Dinuleasa, mort în
1939. Vreau să-1 văd, stăm de vorbă. Să-1 îndemn, eventual, dacă este posibil, o preocupare
cât mai folositoare. Şi, în final, să-i cer tare pentru tot ce i-am greşit.
După ce fac cuvenita invocare şi cer să fiu ajutat să răsese corpul, iată-mă dincolo, faţă
în faţă cu amicul de odinioară, Este aşa cum îl cunoscusem în viaţă. Un suflet îngăduitor cu
semenii săi şi resemnat în faţa tuturor celor se petrec peste puterile lui.
În faţa acestei atitudini, din care emană multă bunătate,o deosebită sinceritate, mă simt
atât de ruşinat, gândindu-mă la faptul că în relaţia noastră îi înşelasem bună credinţă.
Nene, te rog din inimă să-mi ierţi toate câte ţi-am greşit.
Alte cuvinte n-am mai rostit, dar şi el, şi eu ştiam despre ce este vorba. Atât eu, cât şi
el socoteam că amănuntele sunt cu totul de prisos. Sinceritatea regretului meu a făcut inutile
orice alte explicaţii.
Ştii, îmi spune el, ce mi-a plăcut la tine a fost că nu te-ai lăudat fată de alţii, aşa cum
fac de obicei oamenii în asemenea împrejurări.
Am sărutat mâna prietenului meu, recunoscător că-mi poartă nici o supărare.
-Doamne, ce mare ruşine, ce lecţie usturătoare !
Dacă am reţine şi am avea mereu în fată acest mare adevăr, că la trecerea dincolo totul
iese la iveală, totul, absolut totul - ca într-o oglindă sigur că alta ar fi comportarea noastră în
raporturile cu semenii.
Când trecem dincolo, avem posibilitatea să citim ca într-o carte deschisă, întregul
nostru mod de vieţuire, de aici de pe pământ, cât şi a altora. Nu există taine pentru nici o
acţiune săvârşită în decursul vieţii noastre. Orice mască, orice prefăcătorie dispar şi adevărul
iese la suprafaţă în toată goliciunea lui.
Este, fără îndoială infinit mai folositor ca, atunci când greşim în decursul vieţii de aici,
de pe Terra, să căutăm a repara în orice chip actul reprobabil ce l-am săvârşit. Monedă cu care
plătim aici, în lumea noastră este cu mult mai convenabilă, mai ieftină. În caz contrar,
umilirea şi ruşinea ce le vom simt! dincolo sunt cu mult mai dureroase.
Greşeli şi păcate în lumina sancţiunilor din lumea astrală
La scurtă vreme, îl caut din nou pe M. Dinuleasa. Ca loc de întâlnire, un alt cadru, şi
anume locuinţa sa din Bucureşti. Aici, un ofiţer - superiorul său - îi făcea percheziţie pentru a-
i găsi efecte militare, sustrase de la regimentul unde a făcut serviciul.
Asistam la această descindere şi eram foarte îngrijorat, fiindcă ştiam că omul este
vinovat. Am un sentiment de milă pentru el şi-1 sfătuiesc să facă ceva, întrucât îl vor aresta.
La îndemnurile mele, mă priveşte trist şi totodată resemnat, conştient la rândul său de
infracţiunea săvârşită şi de justeţea sancţiunii inerente.
După alte câteva zile l-am căutat din nou. De data asta, sunt condus într-un cadru
specific de cabane construite anume pentru militari.
Un ofiţer pe care îl consult, spune că-i cunoaşte şi, la solicitarea mea, mă conduce în
faţa unei închisori. Aici se află o sentinelă, care face de pază în faţa unor carcere construite
din zid, fiecare având pe uşă câte o vizetă.
14
15. La întrebarea mea despre Mihai, sentinela îmi indică una din carcere, unde îndată
pătrund - şi iată ce găsesc. Am în faţă trei paturi puse cap la cap, căci altfel lăţimea carcerei nu
permitea aşezarea paturilor. În fiecare pat, câte un bărbat acoperit cu o pătură cazonă. Alunec
pe deasupra paturilor şi mă opresc la ultimul, întrucât acolo intuiam că se află prietenul meu.
La sosirea mea, el dă la o parte pătura. Are o înfăţişare jalnică. Pe figura să citesc o suferinţă
cumplită. Vrea să se ridice şi, brusc izbucneşte într-un acces de revoltă. Este prea mult! Nu
mai pot! - spune el. Încearcă să se ridice din pat. Paznicul se repede la el şi, brutal, îi dă peste
gură cu dosul palmei, şi-1 forţează să stea lungit orizontal. M-a cuprins un sentiment de
profundă milă; mai ales brutalitatea paznicului m-a îndurerat.
- Nene, spune-mi te rog, dacă pot să te ajut cu ceva şi dacă rugăciunile îţi sunt de
vreun folos?
În urma intervenţiei paznicului, el n-a mai putut să-mi spună nimic. însă, o voce clară,
ca venind de undeva de deasupra mea, îmi transmite prelung: „Ii sunt folositoare... îi sunt
folositoare.., îi sunt folositoare.``
În puţinele clipe petrecute în acest mediu de ispăşire, mi-am dat seama că, acolo,
ispăşirea pentru furt este mai greu de suportat decât în închisorile din lumea noastră, a
pământenilor.
În cursul vieţii sale omul fusese subofiţer de administraţie la o unitate militară.
Tot în legătură cu această temă, am avut o descoperire şi cu fratele meu Marin, mort în
anul 1935 de congestie cerebrală, în vârstă de douăzeci şi cinci de ani.
Înainte de a-1 întâlni, avusesem o convorbire cu o altă entitate, pe un plan superior. Şi,
profitând de un plus de energie primit din acel climat, m-am gândit puternic la fratele meu.
Am coborât mult - şi iată ce-mi este dat să văd cu întreaga mea putere de înţelegere.
Aşadar, de la acea înălţime am coborât într-o încăpere spaţioasă. Aici un grup de
bărbaţi, dintre care unul din ei îi bătea un cui în cap fratelui meu.
La fiecare lovitură de ciocan, capul zvâcnea şi cuiul pătrundea tot mai adânc în
moalele capului.
Scena este impresionantă - şi cere multă stăpânire de sine şi un echilibru interior
desăvârşit, pentru a putea asista la o asemenea formă de schingiuire.
Fiindcă aveam suficientă energie, m-am adresat acestui călău.
-Sunt fratele lui, te rog nu-1 mai chinui!
La rugămintea mea, acest executor cosmic s-a oprit.
În continuare, eu am lansat următoarea întrebare: „Ce a făcut de este nevoit să suporte
o asemenea pedeapsă ?"
Pe loc a venit şi răspunsul, de undeva de deasupra noastră, a celor aflaţi acolo: „Ce a
făcut în viaţă i se face!``
Transmiterea a fost clară, precisă şi autoritară.
Ulterior, la o altă întâlnire, am cerut fratelui meu lămuriri legate de această scenă atât
de impresionantă. El mi-a dat următorul răspuns pe care-l redau întocmai: „În cursul vieţii am
spart capul cu ciomagul multor oameni'.
Cu adevărat, fusese un om ambiţios şi răzbunător. Nu ierta nici un fel de împotrivire
sau jignire ce i s-ar fi adus. Rezolvă totul pe loc, în acel mod brutal, el fiind judecător şi
executor unic, al celui ce îndrăznea să-i stea în cale.
Într-o altă plecare în lumea duhurilor, am întâlnit fără să-1 caut, pe Florea Dragomir,
fost argat al părinţilor mei. La întrebare dacă are ceva deosebit să-mi spună sau dacă pot să-1
ajut cu ceva, îmi răspunde:
- În timpul stagiului militar, am mâncat pachetul de alimente al unui camarad. El a
avut încredere în mine, iar eu i~am mâncat tot ce a avut în pachet.
După tonul destăinuirii şi, în general, după înfăţişarea ce o exterioriza, reieşea clar că
suferea mult pentru această incorectitudine.
15
16. Cazul de faţă pare puţin exagerat, Dar noi nu ştim ce circumstanţe agravante au
amplificat abuzul de încredere, de care Florea n-a luat cunoştinţă decât în existenţa lui de
dincolo de mormânt.
Alte forme de ispăşire
Am plecat din nou după fratele meu Marin.La marginea unei localităţi, întâlnesc un
grup de bărbaţi şi femei. Şi tocmai ca pe pământ, întreb în dreapta şi stânga pe câţi îmi ies în
cale, dacă-l cunosc şi dacă pot să-mi dea vreo informaţie despre el.
Cineva îmi spune că se află în depozit, înţelegând prin aceasta o clădire oarecare, spre
care sunt îndrumat Hotărât, mă îndrept spre această construcţie oarecum curioasă fiindcă nu
are nici uşa şi nici ferestre.
O femeie ce se află nu departe de mine se oferă să-l aducă pe fratele meu. Aşa că nu-
mi rămâne altceva de făcut decât să aştept.
Peste puţin timp, fratele meu este adus de mână. Faţa nu i se vede, fiind acoperită cu
un bandaj făcut din papură şi rogoz. Îi dau la o parte acest curios bandaj, spunându-i: „Vreau
să văd dacă eşti tu cu adevărat!"- cu toate că ştiam precis că este el.
-Spune-mi de ce eşti obligat să înduri această formă de suferinţă?
-Pentru că în viaţa trăită pe pământ am avut legături neîngăduite ! a fost răspunsul său.
Pentru mine, un asemenea răspuns a constituit o adevărată surpriză.
Femeia care 1-a adus, iarăşi din proprie iniţiativă, îmi comunică şi că fratele meu nu se
simte bine în starea în care se găseşte, dar că ea îl va ajuta să scape de această „pacoste``
(cuvântul îi aparţine).
Într-o altă dedublare, am întâlnit pe Nicolae Vidonschi, fost agent de poliţie. întrucât
nu-1 văzusem de douăzeci de ani, l-am întrebat când a părăsit pământul. Nu mi-a dat nici un
răspuns. Am întors privirea în altă parte - şi când am revenit, el dispăruse. Puţin mai departe,
văd o cuşcă de câini, unde se afla legat un câine lup ce se agita să rupă lanţul.
Să fi fost suferinţa unui om care exercitase pe pământ meseria ingrată de agent al forţei
publice? Este posibil.
În numele dreptăţii câte încălcări ale legii divine nu se săvârşesc. Câte interese
meschine omeneşti nu sunt ascunse în numele aceleiaşi dreptăţi. Nimic nu rămâne
nesancţionat de severitatea îndreptăţită a unor legi infailibile, pe care ajungem să le
cunoaştem nemijlocit, şi să le simţim efectul, atunci când vom părăsi viaţa efemeră.
Întâlnirea unei entităţi superioare
De câteva zile, mă gândesc tot mai des, dacă nu ar fi posibil să întâlnesc pe Julia
Hajdeu, de la care speram să primesc unele sfaturi şi îndrumări în privinţa dedublării.
Sunt în afara corpului şi mă gândesc puternic la imaginea Juliei. Şi cu un „Doamne
ajută-mă!" rostit în gând ca invocare, părăsesc adăpostul îndreptându-mă spre înălţimi. Am
alunecat mult în sus şi, la un moment dat, apreciind că m-am îndepărtat prea mult de corp, m-
am oprit.
Din înălţimi cobora spre mine o făptură minunată. Un chip frumos de copilă,
îmbrăcată cu un voal alb strălucitor.
16
17. Atât de mult m-a impresionat această fiinţă diafană, coborând din sferele divine, încât
fără voia mea, am revenit în corp.
Teama, emoţia, surpriza, dacă nu sunt spontan stăpânite, compromit echilibrul interior
absolut necesar menţinerii în lumea astrală. în acest caz, emotivitatea mea a fost fatală.
Integrarea în corp a fost însoţită de aceeaşi bucurie, cu un surplus de energie benefică, dăruită
din prisosul acelei lumi.
La o altă încercare de a întâlni pe Julia Hajdeu, iată-mă pornit în sus, tot mai sus, şi
încă, şi mai spre înălţimile binefăcătoare ! La un moment dat, am din nou certitudinea că m-
am îndepărtat foarte mult de tiparul fizic ce zace undeva, fără vlagă, cu totul neputincios.
Mă aflu într-un palat somptuos. în faţa mea, pe un tron imperial stătea o femeie de o
frumuseţe greu de descris, îmbrăcămintea era dintr-o epocă mult îndepărtată de a noastră. Pe
cap poarta o coroană care scânteiază de nenumăratele pietre preţioase ce o împodobesc.
M-am apropiat cu oarecare timiditate de această frumuseţe care, la rândul său, s-a
ridicat de pe tron şi a venit în întâmpinarea mea. I-am sărutat respectuos mâna ce-mi fusese
întinsă, ca semn de bun venit.
O rog să-mi spună ce să fac pentru a realiza cât mai uşor desprinderile mele de corpul
fizic.
- Să le faci cu multă religiozitate! îmi răspunde ea. Apoi în continuare, la alte întrebări
ce i le-am pus, mi-a răspuns că se numeşte Branhilda şi că a trăit în anul 1050. I-am mulţumit
pentru tot ce mi-a spus, M-a luat de braţ şi am străbătut sală imensă a palatului regal.
Într-o parte am observat un pat, la care cele două capete erau formate din două ţevi de
culoare galben-aurie, cu terminaţii rotunde. Le-am apreciat că fiind de aur, ceea ce concordă
cu întreaga ambianţă.
În pat, întins la orizontală se afla un bărbat, care purta o barbă stufoasă, de culoare
neagră. Am întrebat cine este ?
- Este soţul meu, Robert! răspuns dar cu o uşoară nuanţă de indiferentă.
La despărţire i-am mulţumit încă o dată pentru sfatul ce mi 1-a dat şi, sărutându-i
mâna, ne-am despărţit.
De la această înălţime, înzestrat cu o energie în plus, am început să cobor, întâlnind în
continuare alte două entităţi din lumea astrală (fratele meu şi Bergoti).
Revenind în corp, îmi pun din nou întrebări în legătură cu modul de comunicare între
mine şi entităţile întâlnite. Până aici întâlnisem mulţi cunoscuţi, dar şi necunoscuţi.
Înţelegerea fusese perfectă ! Ştiau necunoscuţii limba mea ? Poate ştiau.
Până la urmă am înţeles că în lumea astrală există un singur limbaj - şi anume:
gândirea. În orice limbă am gândi, înţelegerea este una şi aceeaşi.
Solicitări îndrăzneţe
După scurgerea primilor doi ani de călătorii prin alte lumi cu alte legi, într-o seară,
copleşit de mulţimea încercărilor prin care trecea familia mea de aici şi din Braşov, m-am
rugat să mi se dezvăluie ceva deosebit.
La solicitarea mea, părăsind corpul, am fost dus mult, foarte mult în sus. Am simţit tot
timpul o prezenţă în imediata mea apropiere. La un moment dat, m-am oprit, în faţa mea se
află mai multe grădini, a căror frumuseţe nu are nici un fel de corespondenţă în lumea noastră,
dacă am încerca cât de cât să facem vreo comparaţie. Pomi, flori, cărări ce separau diverse
straturi de flori. Apoi păsări diferite ca mărime şi penaj, ce zburdau cu un ciripit nemaiauzit.
17
18. Am reţinut esenţialul: totul încânta privirea, mângâia auzul, îmbălsăma sufletul.
Voiam să rămân acolo în acea atmosferă de splendoare şi vis, Dar nu s-a întâmplat să fie aşa,
cu toată dorinţa ce căutam să o impun fiecărei particule din fiinţa mea.
Am revenit în corp, în această structură şubredă, pe care o părăsisem cu puţin înainte.
Port în suflet, totuşi, un pic de regret că timpul petrecut acolo a fost prea scurt.
Acum am termen de comparaţie - şi sufletul îmi este inundat de o bucurie fără margini.
Dacă ai spune acest lucru oamenilor, cine te-ar crede ? Cum să simţi bucurie, când stai
în acest pod întunecos şi situaţia alor tăi devine, pe zi ce trece, tot mai precară?
Se vorbea de colectivizare şi gospodăria părinţilor mei era vizată ca sediu potrivit
pentru cooperativă. La scurtă vreme, aşa s-a şi întâmplat.
Într-o altă seară mă rog fierbinte să fiu ajutat să ajung în straturile cele mai înalte
accesibile fiinţei mele. Doamne, te rog ajută-mă !
Abia rostită formula şi iată-mă alunecând în sus. După o vreme de alunecare pe
vertical, în final mă opresc.
În faţa mea se desfăşoară o ceremonie religioasă. Este un fel de procesiune; asistenţii
sunt îmbrăcaţi în haine scumpe de mătase de diferite culori şi cusute cu fir strălucitor. Întregul
grup cânta în mers imnuri de slavă lui Dumnezeu, Revenirea în trup a fost spontană, însoţită
de efectele binefăcătoare obişnuite.
Încă din primele experienţe mi-am dat seama că lumea de dincolo este aşezată pe
niveluri de evoluţie. Şi tot încercând să descifrez câte ceva din tainele acelei lumi, într-o zi în
mintea mea se furişează un gând de o deosebită îndrăzneală. Şi anume: voiam să văd pe
Dumnezeu.
De când tot colind între cele două lumi, nu mai aveam nici un fel de teamă de moarte.
Chiar dacă aş fi ştiut că dedublarea presupune şi anume riscuri, totuşi acest lucru nu m-ar fi
oprit din interesul ce-l acordam lumii astrale.
Acum, că luasem această hotărâre, se punea problema cum să-1 abordez, tot cu vreo
imagine, aşa cum obişnuiam să fac cu cei decedaţi ?
Pentru întâlnirile astrale, la plecarea din corp, aveam în memorie imaginea persoanei
ce o căutam. Chipul ei prezenta punctul de reazim din exterior, pe care-1 urmăream în timpul
până la contactarea respectivă.
Dar aici, în cazul de faţă, ce să fac? Să-mi fixez imaginea acelui bătrân din icoana Sf.
Treimi ce-o aveam în casă? Sau să lansez doar apelul - Doamne, ajută-mă să Te văd ! fără să
imaginez ceva. Până la urmă, am ales această ultimă soluţie.
Urcuşul vertical însoţit de dorinţa năpraznică de a întâlni Necunoscutul. Am
străbătut un spaţiu imens, ca niciodată mai înainte, şi în sfârşit, m-am oprit. În timpul
urcuşului am perceput trei zgomote de rezonanţă metalică, diferite ca intensitate.
Primul, mai brutal, aidoma zgomotului făcut de tragerea unei săbii din teacă. Ultimul,
foarte fin, abia perceptibil. De fiecare dată am avut senzaţia clară, că pierd câte un
înveliş din alcătuirea fiinţei mele.
În final, n-aveam nici un fel de corp. Eram doar un punct luminos, în care există
doar o stare de conştiinţă lucidă, puritate absolută, orientat perfect. În jurul meu, pe
imensa întindere se aflau nenumărate puncte scânteietoare ca şi mine, puţin distanţate
între ele. Două s-au deplasat cam 40-50 cm spre a-mi demonstra oarecum, că dispun de
libertatea de mişcare.
La revenire, o stare psihică de bucurie temperată. Ulterior, gândirea mea, începând să-
şi întocmească analizele, după puterea ei limitată de înţelegere, a ajuns la concluzia că
experienţa a fost ratată, fiindcă n-am întâlnit nimic.
18
19. Astăzi, când relatez aceste trăiri, fenomenul nu mai constituie nici un mister, Omul
încă aici pe Terra, legat de corpul fizic, are posibilitatea, prin completă pasivitate a minţii, să
atingă acest summum. Să dăm posibilitate Sacrului particulei divine existentă în fiecare din
noi să se întâlnească cu Nenumitul. Dar, despre această realizare vom vorbi în amănunţime
ceva mai târziu.
Împlinire de destin
În vara anului 1949, pe alocuri bătuse grindina şi recolta de porumb din acel an fusese
compromisă în bună parte. Tatăl meu, neputând să dea cota impusă de Stat, în primăvara
anului 1950, a fost arestat, judecat şi condamnat la două luni închisoare corecţională.
Această întâmplare m-a afectat în mod deosebit, mai ales că, pe atunci, tata era
suferind !
Părăsind corpul am implorat plângând explicând: „Doamne, pentru ce această suferinţă
impusă pe nedrept unui om bătrân şi bolnav ?"
De ce tot plângi ? Nu mai plânge ! Aceasta a fost hotărâtă încă din anul 1889 ! mi-a
răspuns o voce tunătoare, venită de undeva, de deasupra mea, clară, precisă, în care simţeam
milă şi dragoste.
A doua zi, la întrebarea mea, mama mi-a confirmat că tata s-a născut. în anul respectiv.
Din acest răspuns rezultă o dată în plus că tata nu făcea altceva, prin această închisoare, decât
să-şi împlinească destinul.
Într-o altă „plecare", coborând din sfere superioare, am văzut la oarecare depărtare un
grup de mai mulţi bărbaţi. Unul fuma ţigări „Plugar", altul spărgea în dinţi nişte seminţe de
floarea soarelui, la fel ca în lumea noastră de A eu zi.
Mă apropii de acest grup şi întreb pe unul dintre ei, cine este şi cum de-a ajuns acolo
-Mă numesc Bergoti, sunt din Timişoara. Mi s-a înscenat o spargere la o cooperativă.
Eu am fost împuşcat joi, iar cumnatul meu. Pop, sâmbătă.
Şi cu aceste, informaţii înregistrate am revenit în corp.
Numele ``Bergoti" nu-1 mai întâlnisem niciodată până atunci, nici în viaţa obişnuită,
nici în astral.
Despre uciderea acestui om mi-a dat amănunte precise un anume D„ întâlnit în lagărul
de Ia Poarta Albă, în anul 1953. Ele corespundeau întocmai cu informaţiile culese de mine
prin fenomenul dedublării.
În cazul Bergoti, ca şi în altele asemănătoare, nesolicitate de mine, eu mă socotesc
doar un simplu instrument, prin care lumea de dincolo încearcă să-şi confirme existenţa prin
cât mai multe şi mai variate dovezi.
19
20. Câteva considerente
S-au scurs 2 ani, şapte luni şi câteva zile petrecute în acest pod - cu o scurtă
întrerupere de trei luni de zile petrecute într-o altă ascunzătoare, aranjată în gârliciul pivniţei,
Aici, condiţiile erau mai bune, dar din pricina unei percheziţii am fost nevoit să revin în podul
casei. Niculina Dinuleasa mă avertizase să nu părăsesc această ascunzătoare ! greşisem
lăsându-mă dus de propriile gânduri şi de o oarecare nevoie de confort.
Cu doi ani în urmă aveam certitudinea că în cele din urmă voi fi arestat, şi mă
împăcasem destul de uşor cu această idee. Se împlinea un destin pe care trebuia să-1 accept.
Mi se cerea o predare totală: fără să intervin în nici un fel în desfăşurarea evenimentelor.
Înarmat cu o gamă variată de certitudini şi convingeri, nimic nu mă înspăimânta.
Dimpotrivă aveam clipe de adâncă bucurie la gândul că mă voi întâlni cu foştii mei colegi,
arestaţi în luna iunie 1948,
În ultima vreme, tot mai multe echipe de colectivişti ne vizitau gospodăria, făcând tot
felul de planuri în legătură cu aranjarea sediului cooperativei agricole, destinul îmi impunea
părăsirea acestui adăpost M-am refugiat la locuinţa mea din Braşov. De aici, însă, am fost
arestat şi trimis de Securitate, prin Sibiu, la închisoarea Făgăraş.
CAPITOLUL II
EXPERIENŢE REALIZATE ÎN TIMPUL DETENŢIEI
25 APRILIE 1951 - 15 OCTOMBRIE 1956
Diverse meditaţii
Am trăit puţine experienţe de dedublare în această perioadă, datorită mai ales
condiţiilor grele de cazare impuse de închisoarea Făgăraş. Câtva timp am dormit direct pe
duşumea. Şi nu dispuneam decât de douăzeci şi cinci de centimetri de fiecare deţinut. Se
dormea pe-o dungă. Schimbarea poziţiei antrena întregul şir. Cu ocazia „repartizării spaţiului"
eu am fost avantajat cu zece centimetri. De fapt, căzuse norocul pe mine să fiu izolat într-un
colţ al celulei, ce nu mai permitea un al doilea „locatar4
'.
Marea majoritate a timpului o petreceam mai mult în
meditaţie. La început am făcut şi eu cea ce obişnuiam săi facă şi alţi deţinuţi; mi-am răscolit
trecutul, legat mai ales de plăcerile trăite odinioară - în prezent simple amăgiri. Apoi, rareori
sprijinit pe acelaşi trecut, încercam să mă proiectez spre un viitor imprevizibil, atât de precar
la acea epocă.
Insă la scurtă vreme, am constatat că trăind imaginativ, îmi epuizam fără rost energia;
revenind în prezent, nu culegeam decât roadele amărăciunii. Şi atunci, mi-am zis mie însumi:
gata! Şi astfel, am luat hotărârea să nu mai părăsesc cadrul celulei în care destinul mă adusese
nu fără rost.
20
21. De aici încolo, atent tot timpul la mişcările gândirii, căutam cu perseverenţă să nu mai
evadez dincolo de acest spaţiu limitat Am spus şi altora să facă acelaşi lucru, întrucât eu
înregistrasem multe clipe de resemnare şi chiar de bucurie.
Apoi, în continuare, am redus şi mai mult acest spaţiu la limitele propriei fiinţe,
concomitent cu investigarea în ansamblu a întregii ei activităţi, Adunasem suficient material,
şi încă de la prima mână, cum ar veni. În mintea mea, problemele esenţiale ce şi le pune
omenirea în legătură cu viaţă şi rosturile ei erau bine ordonate şi foarte clare.
Timp aveam destul, ba chiar îmi şi prisosea. Lungit la orizontală, sau întors cu faţa
spre perete, cu ochii închişi, pornind de la suprafaţa părţii gălăgioase şi hoinare a conştiinţei
mele, încercam să mă adâncesc în straturile ei cele mai profunde.
Ca prim subiect, atât de îndrăgit de mine, a fost fenomenul „Moarte", care împrăştie
atâta teroare în sufletele semenilor mei. Or, din experienţele mele rezultă că ea nu este
altceva, decât o simplă despărţire a ceea ce este permanent, viu şi nemuritor, de învelişul
efemer, şubred şi
perisabil.
Părăsirea definitivă a acestui corp nu este altceva decât naştere într-o altă dimensiune,
condusă de alte legi, posibilităţi mult mai mari, atât în privinţa înţelegerii, şi a deplasării la
nivelul respectiv, care atinge viteza gândirii proprii. Acest înveliş carnal, cu care ne
identificăm adesea, socotindu-l ca fiind adevăratul om, nu este altceva decât mormântul în
care, odată intraţi, pierdem memoria unui îndelungat trecut de multe existente.
Pentru aflarea acestui mare Adevăr, nu am pornit de la vreo teorie, credinţă sau
anumită condiţionare înregistrată intelectual. Am fost, ca să zic aşa, simplu receptor -emisie
de simplitate şi smerenie absolută (gândirea: complet atentă), în care a avut loc revelaţia.
Când lipseşte această atitudine, orice descoperire ni s-ar face, ea nu-i altceva decât amăgire,
închipuire deşartă, înşelătoare.
Prin deconspirarea efectelor morţii, teama apare ca ceva absurd, lipsit de orice temei
raţional.
Nemurirea sufletului este o realitate absolută. Scânteia divina sălăşluieşte în orice om.
Calitatea şi cantitatea acestui spirit este un bun comun tuturor oamenilor şi numai la nivelul
acestuia se realizează adevărata relaţie umană. Dragostea, frumuseţea, bunătatea şi
înţelepciunea sunt însuşiri inerente acestei particule divine.
O altă temă, în conexiune directă, logică şi firească a constituit-o meditaţia asupra
reîncarnării. Argumentele ce mi s-au dat, legate de existenţele anterioare, au fost pentru mine
suficient de grăitoare şi exclud orice de dubii pe această temă. Noi şi numai noi, prin
activităţile noastre egocentrice, greşit înţelese suntem creatorii propriului destin. Nimic nu se
pierde - totul se înregistrează, fie că este vorba de gânduri, vorbe sau înfăptuiri. Masa de
acumulări a unor energii negative ne va ţine legaţi de atracţiile pământului, prin reîncarnări
succesive, până în clipa când, înţelegând deşertăciunea, vom porni, în sfârşit, la desprinderea
din această încătuşare.
Legea universală a cauzalităţii, atât de bine scoasă în evidenţă de unele entităţi astrale,
m-a făcut să înţeleg perfect încercările prin care treceam. Suferinţa nu este altceva decât
efectul normal al unor greşeli mai mult sau mai puţin grave, al căror autor nu este nimeni altul
decât eu şi numai eu.
O altă problemă, la care am meditat îndelung, a fost aceea a Mişcării Universale.
Nicăieri în Univers nu există încremenire. Totul se află într-o veşnică mişcare, chiar dacă
simţurile noastre n-o percep decât până la un anumit nivel, Cu ochiul astral avem posibilitatea
să privim natura intimă a lucrurilor. O piatră, de pildă, în lumina aceste vederi, apare ca vie,
cu energie într-o continuă mişcare, ce se menţine totuşi în limitele tiparului sau fizic.
21
22. Mişcarea înseamnă în acelaşi timp şi noutate. Viaţa în totalitatea ei, nu poate fi
înţeleasă cu adevărat, decât mişcându-ne odată cu ea, noi înşine atingând acea stare de a fi
mereu noi, proaspeţi, puri, întocmai ca şi ea.
Din toate experienţele pe care le-am făcut până la această dată, n-am constatat nici un
caz de identitate sau suprapunere a două fenomene. Fiecare desprindere de corp, sau fenomen
întâlnit era o permanentă premieră, noutate, diversitate, ce excludea orice fel de similitudine,
de asemănare.
De asemenea, am mai reflectat şi asupra limbajului întocmit pe simbolistica formelor
de exprimare a cuvintelor. Că în cuvânt nu se include realitatea pe care el încearcă să o
exprime.
Legat de această temă, am putut constata personal că limbajul în lumea duhurilor este
gândirea, prin care toate neamurile se înţeleg.
Prin educaţia creştină, dată de familie, şcoală, biserică, am încercat să mă conving
dacă există sau nu acea sperietoare numită diavol. Şi am ajuns la concluzia că în om se
găseşte principiul binelui, cât şi al răului, şi ca entitatea ``diavol`` distinctă de om nu exista în
realitate.
Şi în sfârşit, o ultimă problemă la care am reflectat de nenumărate ori, fără să-i găsesc
fericită dezlegare, a fost cea privind modul meu de funcţionare pe plan psihic şi fizic. Nu am
putut găsi fiinţei mele acea cheie fermecată prin mijlocirea căreia să pot realiza în mod
constant unitatea către gând, exprimare şi acţiune. Şi această neîmplinire mă afecta în mod
deosebit.
Deşi întâlnisem de nenumărate ori acea ipostază a purităţii minţii, a smereniei, a
echilibrului şi armoniei interioare, totuşi acest rezultat parţial nu era în măsură să-mi dea
mulţumirea totală.
Năvala de gânduri haotice, prejudecăţi şi sentimente de care adesea mă ruşinam mă
obligau să recurg la o gamă variată de artificii. Pentru a-mi salva reputaţia de suprafaţă,
săvârşeam un lucru poate şi mai urât. În mod ipocrit vroiam să dau impresia unor calităţi pe
care nu le aveam în realitate, încercând cu disperare să-mi ascund meschinăria prin diverse
măşti. Practic, încercând să înşel lumea exterioară, mă degradam şi mai mult, înşelându-mă pe
mine însumi.
Această sete de transformare m-a urmărit încontinuu în această perioadă. Mă socoteam
tot timpul dator faţă de relaţiile ce mi le oferise cu atâta generozitate, prin destin, prin
Dumnezeu.
Încă de la început, am intuit că opera de îndumnezeire a omului nu poate avea loc
decât prin pacea sufletului, armonia şi echilibrul psiho-somatic al întregii fiinţe. Şi această
ipostază de armonie perfectă o întâlneam de fiecare dată în fenomenul dedublării, când, fără
efort, se realiza de la sine, unitatea dintre corp şi psihic. Dacă nu realizăm aceste clipe de
scoatere din timp, nu era posibilă continuitatea conştiinţei de la starea de veghe - (legat de
corp) - la starea cealaltă, când fiinţam în haina astrală. Fară această pasivitate a minţii - când
tocmai ca o făclie care arde, sunt lucid, supraconştient – nu se poate realiza trecerea de la o
dimensiune la alta.
În această dispoziţie sufletească, mi-am pus în gând să îmi dedic tot restul zilelor
acestui măreţ ideal religios transformarea completă a omului vechi. Iar, ca exemplu de
perfecţiune am ales, după cum era şi normal, pe Iisus Hristos.
Pe întreaga perioadă a detenţiei am cunoscut mai mulţi fraţi de suferinţă, care
cunoşteau teoretic o mulţime de lucruri. Unii mi-au vorbit de Scarlat Demetrescu şi opera lui
Din tainele vieţii şi ale Universului, alţii despre Nemurirea Sufletului în traducerea lui N.
Porsena privind experienţele făcute de savantul W. Crooks. Am mai aflat de la alţii despre
spiritualitatea hindusă, doctrina Yoga etc. Tot aşa şi despre spiritism şi o seamă de informaţii
legate de unele comunicări ce s-au adeverit în timp.
22
23. La rândul meu, am încercat să le destăinui propriile experienţe. De fapt eu confirmam
prin o seamă de amănunte, ceea ce ei cunoşteau doar din citit sau din povestirile altora.
Consultarea mareşalului Alex. Averescu
Într-una din seri, cineva mă roagă să încerc o experienţă, mai ales că în acea vreme
circulau printre deţinuţi tot felul de zvonuri alarmiste. M-am gândit la mareşalul Averescu. În
casa părinţilor meu aveam un tablou ce reprezenta bustul marelui comandant de oştiri în
primul război mondial. Deci, hotărât să-1 întâlnesc, părăsesc corpul şi-l contactez într-un
anumit cadru.
-Domnule mareşal, vă rog în numele Ţării, aflată în mare necaz, şi al celor arestaţi, să
ne spuneţi cât va mai dura suferinţa poporului nostru.
-Nu veţi scăpa uşor, îmi răspunde el clar, fără nici o ezitare.
-Bine, îi spun eu în continuare, dar noi vrem, dacă asta este posibil, să ne faceţi totuşi o
precizare.
La această insistentă a mea, am observat un fel de ezitare, pentru ca apoi să mi se
răspundă:
Când Germania va fi complet distrusă, numai atunci o să vină izbăvirea.
Din această ultimă parte a comunicării am intuit că astfel vorbeşte un adversar al
nemţilor - şi nu am socotit transmiterea lui corectă.
Am întrebat un deţinut, care 1-a cunoscut personal pe Averescu, referitor la înfăţişarea
lui fizică. Şi, după descrierea lui, ea corespundea cu ceea ce văzusem în astral. Imaginea pe
care mi-o alcătuisem după fotografia de acasă era cu totul diferită.
Diferite consultări astrale.
În anul 1952, în luna iunie, mare fierbere în întreaga închisoare, Se zvonea că vom fi
trimişi într-o colonie de muncă. Nu se ştia unde anume. Unii ziceau că ne vor duce la minele
de plumb, alţii la munci agricole sau în Deltile Dunării, la stuf.
Unul dintre cei care aflaseră câte ceva despre experienţele mele, mi-a zis să încerc,
poate mi se spune ceva în legătură cu această schimbare. Şi chiar în noaptea aceea mă
desprind de corp. Mă aflu plutind la aproape treizeci de metri deasupra solului. Sub mine -
perspectiva unei regiuni aride: Dealuri pârjolite de secetă, un sol galben-roşiatic, puţină
verdeaţă, mai mult iarba uscată de stepa. Într-o parte, la oarecare distanţă, un grup de cabane
închise într-un ţarc cu sârmă ghimpată. Din loc în loc văd foişoare cu soldaţi înarmaţi. Nu mai
văzusem nicăieri aşa ceva. Nu ştiam că în ţara noastră sunt astfel de lagăre. De aceea, de acolo
de sus mă îndoiam de ceea ce văd. Intervenise gândirea cu aprecierile ei, care-mi influenţează
de fiecare dată descoperirea ce mi se oferă. Totuşi, lansez o întrebare:
-Doamne, ce localitate este asta?
O voce ca venită de undeva de deasupra mea îmi raspunde prelung:
Saligni !.,. Saligni!
Iată, zic eu, în astral am fost adus în Franţa! Cum este posibil să fim duşi acolo ?
Revin în corp cu această îndoială. Gândirea, prin automatismele ei, a împiedicat
intuiţia să-şi spună cuvântul!
23
24. Nu ştiam la acea dată, că undeva în ţară există o localitate cu acest nume, dată în
amintirea inginerului ce a construit podul de la Cernavodă.
După o săptămână de zile, am fost duşi la kilometrul patru. Lagărul era întocmai cum
îl văzusem în afara corpului,
Aici am lucrat la ecluză Cernavodă până în anul 1953, când, după moartea lui Stalin,
lucrarea de la canalul Dunăre- Marea Neagră s-a sistat.
La un control medical realizat după încetarea lucrării, aveam o greutate de 43 kg, la o
înălţime de 1,65 m. Acest amănunt mă scuteşte de alte explicaţii privind condiţiile de 10 ore
de muncă manuală la excavaţii - piatră sub pânza de apă.
În aceste condiţii de exterminare, făcusem o adevărată pasiune din a scormoni cu
târnăcopul locul potrivit de dislocare a pietrelor de sub apă, şi din spargerea lor, lovindu-le
într-un anumit punct. Echipa, formată din trei deţinuţi, trebuia să împlinească norma de trei
vagoneţi de piatră. Altfel, ne micşorau porţia de pâine.
Să lăsăm toate astea pe seama scriitorilor de cronici ale vremilor de mari încercări,
prin care a trecut o ţară întreagă.
Mă întreb câţi oameni au înţeles rostul focului prin care am trecut? Şi, iarăşi, câţi până
la urmă au mulţumit vieţii că, la această scoală, au fost chemaţi să înveţe câte ceva din
nestatornicia lucrurilor omeneşti, dându-le posibilitatea să facă paşi pe drumul evoluţiei
morale a fiinţei proprii ?
În aceste condiţii grele de muncă, am fost de multe ori îngrijorat, dacă a doua zi vom
mai putea face acea normă colectivă, ce ne garanta bucăţica de pâine! Dinamitarea terenului
de excavaţie se făcea rareori. Poate chiar intenţionat, pentru a ne putea lichida mai uşor, prin
munca extenuantă de excavaţie cu instrumente rudimentare. Şi asta o deduc şi din faptul că,
de multe ori, gardienii ce ne păzeau în interiorul lagărului ne spuneau fără ocol, că ne-au adus
acolo ca să ne extermine. Şi tot ceea ce se petrecea cu noi, demonstra cu prisosinţă intenţia
stăpânilor.
Fără să cer sau s-o doresc, noaptea eram scos din corp. Mi se arăta fie schimbarea
sectorului de muncă, fie unele amănunte legate de acel spaţiu de excavaţie - din care, a doua
zi, profitam din plin.
Într-una din nopţi, iată ce mi se dezvălui. Se făcea că lucrez la excavaţie la punctul
numit ” Groapa Leilor „ .
M-am ridicat la marginea gropii şi am încercat să îndepărtez o scândură vârâtă sub
linia de decovil. Am tras de această scândură şi, cum ea s-a desprins mai uşor decât mă
aşteptam, m-am prăbuşit în fundul gropii. înălţimea - circa şapte metri, iar jos - piatră dură.
M-am trezit din somn în timpul căderii.
A doua zi, după ce am încărcat primul vagon cu piatră, am încercat să îndepărtez acea
scândură aflată acolo, care mă împiedicase oarecum în timpul încărcării, prăvălirea în fundul
gropii.... m-am ridicat fără să păţesc ceva. Contactul cu piatra a fost cel al căderii pe o saltea
cu paie sau pe un pământ foarte moale.
Un coleg ce lucra la o altă schelă, în aceeaşi groapă, s-a repezit repede la mine, speriat
de ceea ce văzuse. Când a văzut că n-am păţit nimic, şi-a făcut semnul crucii. El asistase la
toată scenă.
Nu am de dat nici un fel de explicaţie. Căci nici nu aveam de dat vreuna, ţinând seamă
de distanţă, de loc etc.
Pe o perioadă de şase luni de zile nu ni s-a permis corespondenţa şi nici primire de
pachet de alimente. Eram îngrijorat, fiindcă nu ştiam care este soarta părinţilor. Izgoniţi
comună, plecaseră la o rudă în Craiova.
În această conjunctură, m-am hotărât să-1 consult din nou pe fratele meu Marin şi iată
ce-mi răspunde: „Nu fi îngrijorat, ei sunt sănătoşi. Au revenit în comună şi în curând vei primi
o scrisoare şi un pachet". Peste o săptămână, comunicarea fratelui meu s-a realizat întocmai.
24
25. Altă dată, în urma unor zvonuri alarmiste, părăsesc locul şi-l întâlnesc din nou. El m-a
asigurat că nu este nevoie să mă neliniştesc. Fiindcă eu şi cei de-acasă vom fi împreună - fără
însă să precizeze când anume. Aceasta s-a realizat abia după trei ani de zile, şi anume 1956
în luna octombrie, când am fost eliberat.
După un an de zile de muncă la canal, am fost judecat şi condamnat în 1954 de
Tribunalul Militar Braşov. Cu câteva zile înainte de judecarea procesului, fără voia mea, am
fost scos din corp şi într-o încăpere am asistat la o scenă foarte curioasă. Prin faţa mea au
trecut un număr de şase tinere. Fiecare cu degetul arătător ridicat ca la o urare, îmi spunea
ceva ce nu puteam înţelege. Ultima a stat în faţa mea mai puţin decât celelalte. Din aceasta
viziune am dedus, înainte de a intra în corp, că voi fi condamnat la şase ani. Iniţial am fost
condamnat opt ani, însă, prin recurs, mi s-au scăzut doi ani şi, din cei şase rămaşi, s-au scăzut
şase luni pentru un an de muncă prestată la canal.
După condamnare, am revenit la închisoarea Făgăraş, de unde am fost în final eliberat.
Un fenomen de posesiune astrală
Înainte de a pleca la canal, un prieten, Ion Iacob, care cunoştea o mulţime de lucruri
din literatură de natură spiritualistă mă anunţă că printre deţinuţi se află un anume Văideanu,
care aude voci care-l îndeamnă să se sinucidă. Am cerut să mi-1 prezinte. Era închis în altă
celulă şi nu ne puteam întâlni decât cu prilejul plimbării zilnice.
M-am apropiat de el, certând în gând aceste duhuri şi poruncindu-le să-1 lase în pace
şi să se ducă în lumea lor.
În clipa când ne-am strâns mâinile, fără să-1 întreb, el îmi spune că acum le aude
vocea ca venind foarte de departe şi ele se adresează mie şi nu lui astfel:
- Ce ai cu noi ? Ce ai cu noi! Tu nu ştii cine a fost acesta şi ce a făcut el în altă viaţă !
După aceea, la cererea mea, mi-a povestit ce s-a întâmplat cu el, în timpul anchetei
făcută la Securitate, a fost supus la tot felul de presiuni psihologice; într-o dimineaţă, la
trezire, a constatat acest fenomen. La început, aceste voci s-au prezentat ca fiind spirite bune,
venite să-1 ajute - şi să-i câştige încrederea, i-au dat unele informaţii care ulterior s-au
adeverit. Mai târziu au început să-i dea sfaturi de sinucidere, spunând că la trecerea dincolo ei
îl vor ajuta. O dată, când cobora de la etaj, i-au zis să se arunce că ei îi vor sprijini, lucru pe
care nu 1-a făcut. Refuzul său i-a îndârjit şi mai mult. Iar într-o noapte, influenţa lor a fost atât
de puternică, încât a încercat să se spânzure, dar a fost salvat de colegii săi de celulă.
Mai târziu, fiind şi el trimis la canal, întrebat cum mai simte, a răspuns că acele voci le
aude din ce în mai rar şi că nu-1 mai influenţează ca altădată. Nu mai ştiu ce s-a întâmplat cu
el.
25
26. Un posibil risc al dedublării
Iată un caz, de astă dată povestit de acelaşi prieten, Iacob:
Prin anul 1927, un învăţător dintr-o comună de lângă Giurgiu, urmând indicaţiile date
de o revistă spiritualistă în legătură cu fenomenul dedublării, a trăit o experienţă nenorocoasă.
Omul a înnebunit şi a fost internat în spital timp de un an de zile. După care, într-o
noapte, s-a însănătoşit brusc, spre stupoarea medicilor care l-au tratat:
Şi-acum, iată destăinuirea acestui învăţător, după însănătoşire: „La un moment dat am
reuşit să mă desprind de corp. În clipa aceea o entitate, care mă aştepta, s-a aruncat asupra
corpului meu şi 1-a ocupat. Din acea clipă, am rămas tot timpul în jurul corpului, până într-o
noapte, când intrusul, fiind antrenat de un vis, m-a lăsat fără voia să-mi ocup ceea ce îmi
aparţinea!"
Acesta era aşa-zisul diavol: un fost pământean, care a trăit printre noi şi care vroia cu
orice să-şi continue viaţa de deşertăciuni a acestei lumi.
Un exerciţiu Yoga
Cu aproape trei luni de zile înainte de eliberare ni s-a servit gris cu jumări râncede: a
doua zi eram bolnav icter. Internat la infirmeria închisorii, am cunoscut un deţinut pe nume
Florian Căciula. Ce făcea acest deţinut ? Am observat că mai tot timpul privea în tavan, într-
un anumit punct - înălţimea camerei, 5 m. În jurul punctului (format dintr-un cocoloş -
amestec de pastă de săpun şi pâine, proiectat şi lipit în tavan), se formase un fel de aură cu
terminaţii regulate, ce se menţinea zi şi noapte. La întrebarea mea mi-a răspuns că se
concentrează şi respiră după sistem Yoga şi s-a bucurat când i-am comunicat observaţiile
mele în legătură cu acea luminozitate.
De la el am învăţat să fac un anumit exerciţiu, pentru deşteptarea energiei, Kundalini,
pe care l-am început de îndată.
După trei, patru zile de exerciţii, realizate potrivit indicaţiilor, trăiesc următorul
fenomen: La baza de jos a coloanei vertebrale, am simţit un fel de răsucire a unei energii care,
în continuare, a început să urce înspre ceafă. Aveam senzaţia de ceva ascuţit care străpunge
fără să doară, înaintarea producea un anumit pârâit. Neştiind ce să fac, luat prin surprindere,
emoţia a pus capăt fenomenului în urcuş, cam în dreptul rinichilor.
După două săptămâni, Florian a părăsit închisoarea. Punctul acela luminos s-a
menţinut încă două luni de zile; luminozitatea lui a scăzut treptat, pentru că până la urmă să
dispară cu totul.
26
27. CAPITOLUL III
Documentare, studiu, experienţe, muncă asiduă cu mine
Încă de la primul fenomen al dedublării am avut o sete mereu crescândă de a cunoaşte,
de a mă documenta în legătură cu tot ce s-a scris şi s-a experimentat în domeniul psihicului
uman. îndeosebi, interesul meu înclina, cum era şi firesc, în primul rând asupra fenomenului
dedublării. Cu cât creştea numărul de experienţe, cu atât mai adesea şi mai pregnant îmi
puneam problema transformării fiinţei mele, de care nu eram deloc mulţumit.
Doream să întâlnesc o bibliotecă în măsură să-mi sature setea cunoaşterii şi să-mi dea
soluţii idealului meu,ce viza perfecţiunea.
La scurtă vreme după eliberarea mea, acelaşi prieten de suferinţă, Florian Căciulă,
căruia, la despărţire, i-am dat adresa din Bucureşti a fratelui meu, mă vizitează şi mă invită să-
1 cunosc pe Dr. Ionel Ionescu. A doua zi, eram la el în cabinetul medical, şi fără prea multă
introducere, a început interogarea mea în legătură cu fenomenul dedublării. Pe măsură ce
relatam toate câte mi s-au întâmplat, entuziasmul lui creştea văzând cu ochii. De fiecare dată,
el făcea comparaţii cu tot ce citise în acest domeniu. Unele din descrierile mele le socotea că
fiind cu totul noi, neremarcate de alţii. Această destăinuire a durat orc în şir şi în diferite
reprize.
Timid (fiindcă aceasta este firea mea adevărată), l-am rugat să-mi dea cărţi referitoare
la acest domeniu. Mi-a răspuns că momentan nu-mi dă nici o carte, că nu cumva în relatările
mele să intervină vreo influenţă cu sau fără voia mea.
„După ce te voi stoarce (expresia îi aparţine) de toate informaţiile, după ce-mi vei
spune cum ai procedat ca să le obţii, - îţi voi pune la dispoziţie întreaga mea bibliotecă, care
m-a costat o avere".
Aşa s-a şi întâmplat Abia după o lună de zile mi-a dat prima carte: Yrarn doctorul
sufletului. Apoi, în continuare, în fiecare săptămână, o nouă carte.
La scurtă vreme, m-a introdus în cercul spiritista pe care-1 conducea din anul 1949.
Avea ca mediu pe Alexandrina Toia, o femeie de-o bunătate deosebită, care cădea în transă,
comunicând oral. Unul sau doi secretari scriau tot ce transmitea ghidul din lumea de dincolo,
care s-a recomandat Antal.
De fapt, era o şcoală în care se preda învăţătura creştină. Eram sfătuiţi să citim cât mai
multă literatură cu caracter religios creştin, Ni se impunea să facem în fiecare zi examenul de
conştiinţă, rugăciuni, lupta cu noi. Din când în când, întocmai ca la o şcoală, Antal ne cerea
socoteală. În toate acestea era foarte exigent. Orice încercare de trişare era divulgată imediat.
El citea în sufletele noastre ca într-o carte deschisă, aşa că arareori ne permiteam tentativa de
a-1 înşela.
Între timp am aflat că venirea mea în acest cerc fusese anunţată de ghid cu circa trei
ani şi jumătate mai înainte, în aceşti termeni: ,,In curând va veni în mijlocul vostru un bărbat.
Să nu-1 alungaţi. Eu l-am trimis".
Cercul era format din 20 de persoane. Riscul era mare în vremea aceea. Câteva
asemenea cercuri au fost descoperite de securitate şi conducătorii lor condamnaţi.
Ghidul ne-a interzis să abordăm probleme de natură politică.
Totul se rezuma numai şi numai la ameliorarea noastră
spirituală. Ne voia călugări în viaţa obişnuită, unde, spunea el, ne putem da mai bine seama
cine suntem în realitate, fiindcă aici numărul şi diversitatea ispitelor este mult mai mare decât
în pustiu sau în mănăstiri. Şi trei dintre noi am trecut cu adevărat la această nouă formă de
viaţă.
27
28. În ce mă priveşte, am renunţat la mine însumi, şi m-am dedicat cu trup şi suflet
studiului şi practicării a tot felul de căi ce promiteau desăvârşirea.
Am studiat Yoga (mai puţin Hata yoga), apoi brahmanismul, budismul, insistând mai
mult asupra sectei zen, confucianismul. Am citit Coranul şi diverse cărţi de aplicare a
mozaismului. În final, m-am adâncit în literatura creştină: Filocalia, vieţile sfinţilor - ortodocşi
şi foarte mulţi catolici.
La un moment dat, am descoperit Rugăciunea inimii, pe care am practicat-o cu multă
sârguinţă timp de opt ani de zile. După câţiva ani se rostea automat.
Din dragoste pentru Hristos - am zis eu - nu voi mai consuma carne. Şi astfel, din anul
1965 mă hrănesc cu produse lactate, fructe, zarzavaturi.
Până în anul 1979 am locuit pe strada Gheretei Constantin, într-o mansardă - cameră,
bucătărie. Fără radio sau televizor. În afară de serviciu, unica mea preocupare era citirea
literaturii ce se adresa sufletului şi experienţele de dedublare. încercam să nu accept nici un
fel de compromis. Şi, totuşi, omul din mine, deseori, m-a făcut să mă ruşinez de ceea ce
gândeam sau rosteam. Ba, şi mai rău, în câteva rânduri m-am manifestat ca un om obişnuit ce
n-ar fi căpătat, prin experienţă, certitudinile mele.
Spovedanie şi împărtăşanie din două în două săptămâni. Toate posturile ţinute după
orânduirea monahală. Pelerinaj la diverse mănăstiri. Vizitarea unor monahi şi monahii, despre
care unii creştini afirmau că ar fi sfinţi şi îndrumători deosebiţi spre cele duhovniceşti.
Speranţele mi s-au împletit de fiecare dată cu decepţiile, pe măsura intensităţii încrederii ce le-
o acordasem.
În final, am redus totul Ia sfatul cel mai de seamă ce ni 1-a dat Antal, la una din
şedinţe, pe care-1 transcriu întocmai:
„Prietenia cu sfinţii nu face pe om sfânt, decât dacă urmează calea evlaviei. Sfinţii toţi
au fost şi ei oameni, dar au luptat să distrugă omenescul din ei şi fiecare se urcă în măsura în
care a izbutit. Sfinţii sunt modele. De multe ori ne înşelăm alergând după extraordinar.
Există o epocă în care alergi în dreapta, alergi în stânga, să vezi, să auzi, să prinzi, să
citeşti, să adulmeci, să aduni cunoştinţe. Şi aduni, aduni, până când ai făcut o grămadă. Ţine-o
bine între mâini, nu lăsa să curgă printre degete aceasta avere. Muncă, muncă. Şi din tot ce ai
adunat, scoate tot ce este bun. Ai toate, ştii tot, cunoşti tot, şi la urmă scoţi o singură flacără,
flacără pe care o îndrepţi spre Dumnezeu, spre Iisus Hristos. Şi atunci nu mai ai nevoie nici de
sfinţi, nici de prieteni, nici de lume şi rămâi tu singur cu flacăra. E flacără, c lumină şi această
lumină o ai în tine. Şi, desigur, mai greşeşti, că ziceţi - om sunt - şi Dumnezeu recunoaşte
oamenii. Dar feriţi-vă de pete !"
Mediumitate
Înainte de a relua relatarea experienţelor de dedublare, mă voi referi succint la un alt
fenomen de parapsihologic şi anume, mediumitatea.
La eliberarea din închisoare, primul drum l-am făcut în comuna natală, la părinţii mei.
Şi chiar în prima zi, împreună cu mama, m-am dus la cimitir, unde am aprins lumânări la
mormântul fratelui meu şi al părinţilor adoptivi. Era înspre seară şi acolo nu am stat mai mult
de o jumătate de oră. În drum spre casă, am simţit că după noi vine o ceată imensă de spirite.
Le simţeam prezenţa, fără să mă tem. Era o însoţire prietenoasă, fiecare încercând să fie cât
mai aproape de mine. După câteva sute de metri, am lăsat un gând plin de afecţiune, rugându-i
să se ducă în lumea lor şi să nu-şi piardă vremea. De îndată n-am mai simţit nimic.
28
