2. Resursele de apă la nivel global sunt de 1,37
miliarde km3 , din care 97,2 % sunt localizate în
mari si oceane si 2,7 % în apele subterane si de
suprafata. Resursele de apă pe glob sunt limitate
şi distribuite neuniform, iar prin poluare
volumul lor se reduce
3.
4. –ape curgatoare (fluvii, rauri, pârâuri, etc)
– ape statatoare (mări şi oceane, lacuri, balti, mlaştini)
5.
6.
7. Cursurile de apă (râuri, pârâuri, fluvii), sunt caracterizate,
în general, printr‐o mineralizare mai scăzută, suma
sărurilor minerale dizolvate fiind sub 400 mg/l: carbonați,
cloruri şi sulfați de sodiu, potasiu, calciu şi magneziu.
Concentrația ionilor de hidrogen (pH‐ul) se situează în
jurul valorii neutre, fiind cu un pH = 6,8 ‐ 7,8.
12. Lacurile se pot clasifica după criterii mai multe criterii:
origine, regimul hidrologic, zonă geografică, gradul de
mineralizare, gradul de eutrofie, gradul de colmatare.
Factori care condiționează viața în ecosistemele lacustre sunt:
rgimul hidrologic, dinamica apelor, regimul termic, lumina,
chimismul apei şi natura substratului
13.
14.
15. Apele subterane sunt caracterizate, în general, printr‐o
mineralizare mai ridicată, conținutul în săruri minerale
dizolvate fiind peste 400 mg/l şi format din: dicarbonați,
cloruri şi sulfați de sodiu, potasiu, calciu şi magneziu.
Concentrația ionilor de hidrogen se situează în jurul
valorii neutre, corespunzând unui pH = 6,5 ‐ 7. Dintre
gazele dizolvate predomină dioxidul de carbon liber,
conținutul în oxigen fiind foarte scăzut sub 3 mg O2/l. În
funcție de compoziția mineralogică a zonelor străbătute,
apele subterane pot conține cantități însemnate de fier,
mangan, hidrogen sulfurat şi sulfuri, compusi ai
azotului
16.
17. Fitoplanctonul râurilior este reprezentat prin diatomee
care constituie peste 50% din fitoplancton, cloroficee,
cianoficee, conjugate heteroconte şi dinoflagelate. În
perioadele reci ale anului domină diatomeele dar odată
cu creşterea temperaturilor predomină cloroficeele şi
cianoficeele.
Dintre diatomee sunt frecvent întâlnite specii ale
genurilor : Cladophora, Scenedesmus, Oscilatoria iar
cianoficeele prin specii de Anabaena.
18.
19.
20.
21. Fitoplanctonul din lacuri prezintă o dinamică sezonieră atât
ca număr de specii cât şi ca abundență. Iarna datorită
temperaturilor scăzute şi transparenței reduse se
înregistrează un minim în dezvoltarea fitoplanctonului, în
timp ce în perioada caldă maximum de dezvoltare depinde de
grupul sistematic: diatomeele primăvara şi toamna, iar
cloroficeele şi cianoficeele vara.
29. Plantele superioare din lacuri: papură (Typha
sp.), stuf (Phragmites sp.), pipirig (Scirpus
lacustris), rogozul (Carex riparia), iarba
mlaştinii (Juncus effusus), mana apei (Glyceria
aquatica) etc.
30.
31.
32.
33.
34.
35.
36.
37. Zooplanctonul din râuri este format din specii de rotifere din genurile
Daphnia, Bosmina, Leptodora şi copepode din genurile Eucyclops,
Dioptomus, Mesocyclops.
Peştii din apele curgătoare au fost incluşi în 5 grupe ecologice (după
Huet (1946), citat de Pricope, 2000):
1. salmonide tipic reofile, precum păstrăvul şi lipanul
2. ciprinide reofile de ape repezi precum cleanul, scobarul şi
mreana ;
3. ciprinide de însoțire: porcuşorul, morunaşul, roşioara;
4. ciprinide de ape calme, de câmpie, cum sunt crapul, plătica,
linul;
5. răpitori de însoțire ai acestora: bibanul, ştiuca, ghiborțul
38.
39.
40.
41.
42. Zooplanctonul din lacuri este format din
protozoare (ciliate), viermi (rotiferi) si
crustacee (copepode si cladocere) a populațiile
de zooplancton din lacuri se observă o
dinamică sezonieră evidentă. Ating maximum
de dezvoltare vara si minimum iarna
48. Daphnia
(puricele de balta)
Daphnia este un crustaceu care
traieste in orice balta sau lac unde
se afla anumite conditii (pradatori
putini sau deloc, materie aflata in
descompunere, etc) putand fi
gasite oriunde in lume.
Marimea daphniilor variaza in
functie de conditiile existente dar
nu depaseste cativa milimetri, iar
culoarea depinde de nivenul
oxigenului din apa (la un nivel
scazut de oxicen culoarea ia o
nuanta rozalie) si de hrana (cand
algele sunt principala sursa de
hrana, au o culoare verzuie)
49. Dytiscus
(buhaiul de balta)
Buhaiul de balta sau Dytiscus
marginalis este o specie din grupul
gandacilor scufundatori care apare
in Europa si Asia. Acesta isi are
numele de la faptul ca traieste pe
iazuri, balti si lacuri putin adanci,
Este o specie de prada, carnivora si
foarte lacoma
50. Hirudo
(lipitoarea)
In natura se intilnesc mai mult de
500 specii de lipitori.
Este un vierme inelat ce se
inrudeste cu rama.Corpul sau este
alungit ,iar la ambele capete se
afla ventuze bine dezvoltate
Hirudo medicinalis este o specie de
lipitori întrebuințată în scopuri
medicale
51. Libelula
Libelulele traiesc in apropierea
apelor(rauri, balti,lacuri).
Este o insectă prădătoare caracterizată
printr-un corp alungit, zbor agil și două
perechi de aripi membranoase
aproximativ egale. Ea trăiește sub apă
cea mai mare parte a vieții sale, ca
nimfă.
Se hraneste cu insecte zburatoare ,
chiar si din propria lor specie
Libelula imperiala: lungimea
abdomenului – 49-61 mm,
anvergura aripilor 90-100mm.
Ochiul libelulei este format din
peste 30 mii ochi simpli.
52.
53. Astacus
(racul de rau)
Racul traieste in mediul
acvatic.Noaptea iese la vanat.
Corpul este acoperit de o crusta
alcatuita din chitina si
calcar.Prezenta acestei cruste a dar
denumirea de CRUSTACEE.Pe
masura ce creste,racul
naparleste.Crista noua se formeaza
pe seama rezervei de calcar din
stomac,care intareste pielea
datorita calcarului se produce
efervescenta).Pielea contine 2
pigmenti:albastru(care se distruge
prin fierbere) si rosu.
54. tubifex
Parte a familiei Tubificidae, acesti viermi
traiesc in natura in malul de pe fundul
apelor (parauri, balti, lacuri). Viermele s-a
adaptat la acest mediu sarac in oxigen,
sintetizand o cantitate mare de
hemoglobina in sange, de unde si
culoarea rosu inchis a lui. In acvaristica se
cunosc doua feluri de tubifex: rosu si
negru. Varietatea neagra este de fapt de
culoare rosu inchis, si mai bogata in
hemoglobina si are valoare nutritionala
mai mare. In contrabalanta, tubifex negru
este mai periculos pentru pesti intrucat
parazitii pe care ii poarta sunt mai
rezistenti la tratamente.
Apele in care traiesc acesti viermi sunt
poluate si foarte murdare, contaminate cu
fecalele altor pesti sau alte animale. Asa se
face ca, viermele tubifex este purtatorul
multor bacterii si paraziti periculosi.
Viermele traieste cu o extremitate ancorata
in mal si cu cealalta libera, fluturand in
apa.