Terapiile naturale, pe care unii o denumesc: complementară, alternativă, integrativă, holistică, ş.a., îşi au originea în etnoiatrie, fiind adânc înrădăcinate în tradițiile milenare ale diverselor popoare de pe glob. Americanii au dat denumirea de medicină complementară şi alternativă (Complementary and Alternative Medicine- prescurtat C.A.M.), denumire care în ultimii ani s-a răspândit în întreaga lume. Metodele terapeutice tradiţionale trăiesc în ultimele decenii o adevarată renaştere la nivel mondial, ele fiind recunoscute de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) .
2.
“Traditii Farmaceutice Sibiene”
proiect
În anul 2016, Societatea
Română de Istoria
Farmaciei, secția din Sibiu,
în colaborare cu Muzeul
Național Brukenthal,
respectiv Muzeul de Istorie a
Farmaciei, a inițiat acest
proiect cultural- educațional ,
bazat pe cei peste 500 de
ani de activitate
farmaceutică în Sibiu.
Prima farmacie atestată
documentar în anul 1494.
3.
În cadrul proiectului ne-am propus să prezentăm
bogatele tradiții farmaceutice existente în zona
Sibiului și patrimoniul de excepție din acest domeniu
din custodia Muzeului de Istorie a Farmaciei.
Susținerea beneficiilor pentru sănătate ale diverselor
terapii naturale, bazate pe utilizarea plantelor
medicinale și aromatice, produselor apicole, uleiurilor
volatile, remediilor homeopate, etc, în cadrul unui
program de educație pentru sănătate.
Obiectivele generale ale
proiectului cultural-educațional
5.
Tururi tematice ghidate în expoziția generală a Muzeului de
Istoria Farmaciei din Sibiu.
Prelegeri tematice susținute de specialiști în domeniul terapiilor
naturale (apiterapie, aromaterapie, fitoterapie, homeopatie, s.a.)
Crearea unui grup de cercetare în domeniul istoriei farmaciei,
care a generat o serie de studii, articole, lucrări de licență și
cărți din acest domeniu.
Realizarea de expoziții tematice temporare, cu obiectele din
patrimoniul Muzeului de Istorie a Farmaciei.
Organizarea de manifestări științifice live sau online
(conferințe , simpozioane, webinarii, etc), urmate de
diseminarea informațiilor din domeniul sănătății prin social
media.
Modalități de realizare ale
obiectivelor proiectului
6.
Terapiile naturale, pe care unii o denumesc:
complementară, alternativă, integrativă, holistică, ş.a., îşi
au originea în etnoiatrie, fiind adânc înrădăcinate în
tradițiile milenare ale diverselor popoare de pe glob.
Americanii au dat denumirea de medicină complementară
şi alternativă (Complementary and Alternative Medicine-
prescurtat C.A.M.), denumire care în ultimii ani s-a
răspândit în întreaga lume. Metodele terapeutice
tradiţionale trăiesc în ultimele decenii o adevarată
renaştere la nivel mondial, ele fiind recunoscute de
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) .
Terapii naturale
7.
Metodele terapeutice complementare “au trecut
proba aspră a timpului”, cum spunea renumitul medic
şi publicist Arcadie Percek. Multe din metodele
medicinii complementare și alternative, folosite cu
succes și în zilele noastre, au o existenţă
multimilenară. Aici trebuie să amintesc în primul rând
Ayurveda, străvechea medicină indiană, care este
atestată documentar de peste 5000 de ani și
acupunctura, originară din China, veche de peste
3500 de ani, sau fitoterapia şi apiterapia, care sunt
legate de începuturile existenţei umane pe Terra.
Terapii naturale multimilenare
8.
Cele mai cunoscute terapii naturale, folosite în mod curent
și în zilele noastre, sunt: acupunctura, aromaterapia,
apiterapia, balneoterapia, ayurveda, dietoterapia,
fitoterapia, helioterapia, homeopatia, manual terapiile,
psihoterapia, ş.a.
Care sunt cele mai cunoscute
terapii naturale?
9.
Spre deosebire de studenții de la medicină, în timpul facultății
viitorii farmaciști, dobândesc cunostiințe în domeniile legate de
terapiile naturale, ca de exemplu: botanica farmaceutica,
farmacognozie, fitoterapie, homeopatie, dietoterapie.
Prin cursuri postuniversitare farmaciștii pot deveni specialisti în
domeniul api-fito-aromaterapiei și pot dobândi competență în
homeopatie.
Prin activitatea în oficină, farmaciștii din farmaciile comunitare,
au posibilitatea de a oferii informații pacienților despre diversele
produse din plante medicinale si aromatice, uleiuri volatile,
produse apicole, remedii homeopate, gemmoderivati,
suplimente nutritive, și altele.
Farmacistul, consilier în terapii
naturale
10.
Acupunctura parte a Medicinii
Tradiționale Chineze (T.C.M.)
Potrivit unei evaluări a
OMS, cea mai folosită
metodă terapeutică la
nivel mondial este
medicina tradiţională
chineză (Traditional
Chinese Medicine-
prescurtat T.C.M.), fiindcă
chinezii ţin mult la aceste
terapii ancestrale, pe care
le folosesc singure sau în
combinație cu alopatia.
11.
Ayurveda, cea mai veche terapie
atestată documentar
Ayurveda, medicina
tradițională indiană, se
bazează pe o existență
de 5000 de ani, fiind
cea mai veche metodă
terapeutică
documentată cunoscută
și folosită și astăzi cu
succes nu doar în India,
ci și în alte părți ale
lumii.
12.
Puterea Ayurvedei se bazează pe marea sa claritate
și înțelegerea globală a interrelațiilor dintre procesele
fiziologice organice și factorii externi, cum ar fi: clima,
stările emoționale și în special nutriția, care este
văzută ca elementul cheie în relația boală-sănătate.
Ayurveda se concentrează în special pe problemele
de sănătate fizică, alimentație, plante medicinale
folosite în tratamentul diferitelor boli și pune un
accent important pe masaj.
Efectele terapeutice benefice ale
Ayurvedei
13.
Ayurveda, promotor al sănătății
În tratamentul diferitelor boli,
Ayurveda urmărește în
primul rând prevenirea
acestora și promovarea
sănătății, care este un
concept foarte important
pentru medicina mileniului
trei. Principala forma de
tratament este dieta, care se
prescrie in functie de tipul de
constitutie al fiecarui
pacient, scopul fiind
reechilibrarea dosha-ului, cu
anumite alimente indicate
sau contraindicate.
14.
Panchakarma
Panchakarma este un
proces complex de
detoxifiere care
durează una până la
două săptămâni și
folosește masaj cu
uleiuri vegetale, clisme
cu extracte vegetale,
băi fierbinți și purgative.
15.
Apiterapia utilizează produsele apicole
pentru prevenirea și tratarea unor boli
Este o terapie naturală,
bazată științific pe
numeroase cercetări și
studii clinice. Produsele
apicole au o gamă largă
de proprietăți biologice și
acțiuni farmacologice
dovedite științific,
benefice în menținerea
sănătății organismului
uman, în prevenirea și
tratarea diferitelor boli.
16.
Din punct de vedere istoric, apiterapia este o metodă
terapeutică extrem de veche, dar care se folosește și
astăzi cu succes. Acum circa 3.500 de ani, în Egiptul
Antic, papirusul Ebers menționa diferite tratamente
cu miere de albine practicate în această perioadă.
Vechii egipteni foloseau mierea în tratamentul
arsurilor, rănilor, în oftalmologie, în bolile respiratorii
și nu în ultimul rând în cosmetica pentru îngrijirea
părului și a pielii.
Date despre istoria apiterapiei
17.
Produsele apicole sunt compuse din substanțe
complexe pe care albina le secretă sau le produce
prin colectarea, prelucrarea și depozitarea unor
substanțe naturale (nectar, polen etc.), pe care
apicultorul le colectează apoi din stup sau direct de
la albină, ca de exemplu în cazul venin. Cele mai
folosite produse apicole in terapie sunt: mierea,
propolisul, laptisorul de matca, polenul, apilarnilul,
veninul de albine si ceara.
Produse apicole folosite în
apiterapie
18.
Mierea-aliment, medicament și
cosmetic
Mierea nu este doar un
aliment de excepție, ci
și un medicament
apreciat de mii de ani în
tratarea diferitelor boli,
datorită efectelor sale
terapeutice multiple,
dovedite științific în
ultimele decenii.
19.
Efecte terapeutice ale mierii
Dintre efectele
terapeutice, confirmate de
numeroase studii si
cercetari, mentionez :
antibacterian, antioxidant,
anticarie, antiinflamator,
antitusiv, depurativ,
emolient, energizant,
hepatoprotector,
imunostimulant, laxativ,
tonic-cardiac, etc.
20.
Propolisul, cel mai valoros
produs natural
Propolisul sau cleiul de
albine este unul dintre
cele mai valoroase
produse apicole, care
este folosit cu succes în
apiterapie de milenii, în
prevenirea și tratarea
diverselor afecțiuni.
21.
Propolisul este cel mai valoros produs natural, un
adevărat panaceu universal. Numeroase studii și
cercetări au arătat că propolisul are peste 40 de efecte
terapeutice utile, care pot fi folosite pentru prevenirea și
tratarea diferitelor afecțiuni. În ceea ce privește utilizarea
sa internă, se remarcă următoarele efecte terapeutice:
analgezic, antiinflamator, antihemoragic, antifungic,
antiseptic respirator, antiseptic intestinal și urinar,
antiviral, antibacterian, antipiretic, regenerant tisular,
stimulent imunitar, antitumoral etc. Utilizat extern,
preparate. care conțin propolis au un efect bun:
antibacterian, antiviral, antifungic, antiinflamator,
cicatrizant, analgezic, regenerator al pielii și mucoaselor
etc.
Propolisul, panaceu universal?
22.
Polenul de albine este considerat de cercetători
„alimentul perfect” deoarece conține toți nutrienții
esențiali pentru viață: aminoacizi, carbohidrați, lipide,
vitamine, bioflavonoide, enzime, fosfolipide,
oligoelemente etc. Este un produs cu o valoare
nutritivă ridicată, cu efect imunostimulant, tonic,
regenerant, revitalizant pentru copii, vârstnici și
sportivi. Se foloseste cu succes într-o serie de
tulburări de nutriție, în convalescență, impotența
sexuală , heptatită etc.
Polenul, un aliment complet
23.
Lăptișorul de matcă, un produs
natural anti-aging
Folosirea lăptișorului de
matcă singur, sau în
combinație cu alte
produse apicole,
respectiv diverse
produse naturale
(extracte din plante,
uleiuri esențiale, etc.), a
deschis noi căi în
profilaxia și terapia
diferitelor boli.
24.
Cele mai bune rezultate cu preparatele care conțin
lăptișor de matcă se obțin în tulburările hormonale,
atât la femei cât și la bărbați. S-a constatat că acest
produs apicol are un efect de optimizare a secreției
de hormoni tiroidieni și sexuali, dar și a celor produși
de glandele suprarenale.
Este necesar să evidențiem efectul anti-aging al
lăptișorului de matcă, care este util în prevenirea
îmbătrânirii premature a organismului uman.
Efectele terapeutice ale
lăptișorului de matcă
25.
Veninul de albine, un produs
apicol valoros, dar alergizant!
Numeroase studii clinice
au testat posibilitățile
terapeutice ale veninului
de albine în tratamentul
bolilor patologiei umane.
Rezultate terapeutice
remarcabile au fost
raportate în unele
afecțiuni neurologice,
precum: nevralgie,
parestezii, sciatică etc.
26.
Veninul de albine a fost utilizat într-o serie de boli
cardiovasculare, cum ar fi: aritmii, arterita obliterantă,
ischemie coronariană, boala Raynaud, hipertensiune
arterială, sindrom degenerativ ischemic periferic,
varice etc.
Cele mai bune rezultate terapeutice cu preparate
farmaceutice pe bază de venin de albine s-au obținut
în tratamentul diferitelor forme de reumatism,
precum: artrita psoriazică, artrita reumatoidă, artrita
traumatică, bursita acută și cronică, epicondilita,
osteoartrita, poliartrita deformantă, poliartrita etc.
Utilizări terapeutice ale produselor cu
conținut de venin de albine
27.
Aromaterapia este una dintre cele mai vechi metode
terapeutice, care utilizează în prevenirea şi
tratamentul unor afecţiuni diverse uleiurilor volatile
obţinute din plante aromatice. Şcoala franceză , prin
René-Maurice Gattefossé face o diferenţiere între
fitoterapie şi aromaterapie, ceea ce se justifică prin
abundenţa de plante aromatice din zona
mediteraneeană și prin tradiția deosebită a
francezilor în utilizarea uleiurilor volatile, mai ales în
parfumerie și în cosmetică.
Aromaterapia,puterea
vindecătoare a uleiurilor volatile
28.
Quinta Essentia
Uleiurile volatile au
diverse aplicaţii în
terapeutică şi în
cosmetică, ceea ce le
face să fie extrem de
căutate încă din
Antichitate. Paracelsus,
marele medic şi alchimist
al Evului Mediu, le-a
denumit “Quinta Essentia”
şi le-a folosit deseori în
tratamentele sale.
29.
Efect local și sistemic al uleiurilor
volatile
Uleiurile volatile îşi
exercită efectul local,
prin aplicarea lor pe
piele ( de ex. uleiul de
pin are un efect
antireumatic), dar şi
sistemic, prin absobţia
lor în organism.
30.
Uleiurile volatile au efecte terapeutice foarte variate,
cum sunt cel: antiseptic ( antibacterian, antimicotic,
antivirotic), emolient, antiemetic, antireumatic,
antiparazitar, carminativ, descongestionant asupra
mucoasei nazale, ş.a.
Efecte terapeutice ale uleiurilor
volatile
31.
Efectul antiseptic al unor uleiuri
esențiale
În ceea ce priveşte efectul
antiseptic al unor uleiurilor
volatile ( cimbru, jaleş,
oregan, arbore de ceai,
cuişoare, scorţişoara,
rozmarin, busuioc, ş.a.),
aceasta este deosebit de
important în momentul de
faţă, când se observă
creşterea rezistenţei faţă
de antibiotice,
antimicotice şi antivirale
de sinteză.
32.
Rolul plantelor aromatice pentru
sănătatea florei intestinale
Unele uleiuri volatile, cum este de
exemplu cel de cimbru (Thymi
aetheroleum), au un efect bun
împotriva paraziţilor intestinali,
atât de frecvenţi la copii cât şi la
adulţi. Tot aici trebuie să
remarcăm rolul plantelor
condimentare, bogate în uleiuri
volatile ( cimbru, pătrunjel,
leuştean, ţelină, usturoi, ceapă,
busuioc, coriandru, oregan,
rozmarin, mărar, foenicul, mentă,
salvie, ş.a.), care au un efect
favorabil în păstrarea echilibrului
bacterian al sistemului gastro-
intestinal.
33.
Utilizări ale aromaterapiei în
unele boli gastrointestinale
Într-o serie de afecţiuni ale
tubului digestiv, putem folosi
unele uleiuri volatile, ca de
exemplu: în halitoză (mirosul
neplăcut al gurii), vom
recomanda un preparat cu
conţinut de ulei volatil de
mentă (Mentha piperita
aetheroleum); în digestie
lentă se utilizează uleiul volatil
de mentă şi chimen
(Aetheroleum Carum carvi
aetheroleum) iar în
insuficienţa biliară, uleiul
volatil de mentă, chimen,
mărar dulce, rozmarin, salvie.
34.
Efectul pshostimulant al unor
uleiuri volatile
Nu trebuie să neglijăm
nici efectul psihostimulant
al unor uleiuri volatile,
care crează o stare de
bună dispoziţie, un efect
uşor antidepresiv,
anxiolitic, fiind un mijloc
eficient în lupta noastră
continuă împotriva
stresului cotidian (Santali,
Rosae, Lavandulae
aetheroleum, etc.)
35.
Uleiuri volatile folosite în boli ale
căilor respiratorii
Uleiurile volatile de pin ( Pini
sylvestris aetheroleum),
mărar dulce ( Foeniculi
aetheroleum), anis ( Anisi
aetheroleum), eucalipt (
Eucalypti aetheroleum), ş.a.,
sunt utilizate cu bune
rezultate într-o serie de
afecţiuni ale căilor
respiratorii ( răceli, viroze,
faringite, laringite, traheite,
bronşite, tuse de diverse
etiologii, ş.a.), sub formă de
inhalaţii sau comprese.
36.
Cum se folosesc uleiurile
volatile?
Uleiurile volatile se
folosesc rareori singure
(exceptie este uleiul de
lavandă care se utilizează
nediluat în arsuri), cel mai
adesea diluate în uleiuri
grase ( ulei de măsline,
ulei de floarea soarelui,
ulei de migdale, ulei de
piersici, ş.a), sau incluse
în baze de unguent sau
creme.
37.
Uleiuri volatile folosite în
cosmetologie și parfumerie
Uleiurile volatile de
trandafir (Rosae
aetheroleum), lavandă
(Lavandulae
aetheroleum), santal (
Santali aetheroleum),
geraniu ( Gerani
aetheroleum), nerol (
Neroli aetheroleum), ş.a.,
respectiv plantele
aromatice, sunt folosite
de milenii în cosmetologia
diverselor popoare.
38.
Balneoterapia este o metodă medicală complexă
folosită de milenii, care previne și tratează diverse
afecțiuni, cu ajutorul apelor termale, cu conținut de
substanțe minerale și cu ajutorul nămolurilor cu efect
terapeutic. România dispune de factori naturali cu o
mare valoare terapeutică, distribuite practic în toate
zonele tării, dar care nu sunt exploatate nici pe
departe la adevăratul lor potențial.
Balneoterapia
39.
Băile Herculane
Unele din aceste surse
balneare, au fost folosite
încă din Antichitate de către
romani, care după cucerirea
Daciei, au întrebuințat în
scop terapeutic izvoarele cu
ape minerale termale de la
Băile Herculane. Ei au
construit aici impresionanate
stabilimente de cură
balneară, cărora le-au dat
denumirea de Ad aquas
Herculi sacras.
40.
Alături de tratamentele cu ape minerale și termale, în
balneoterapie se folosesc cu bune rezultate
nămolurile terapeutice, gazele cu efect vindecător
(mofetele), factorii terapeutici ai litoralului Mării
Negre (talasoterapia), care se pot asocia cu diverse
forme de masaj și gimnastică medicală, dietoterapie,
fitoterapie, aromaterapiă, clima specifică a unor
stațiuni balneare, ș.a.
Posibile asocieri ale
balneoterapiei cu alte terapii
41.
De tratamentele balneare, pot beneficia pacienții
care suferă de: diverse forme de reumatism
(inflamator, degenerativ, articular), afecțiuni
posttraumatice, diverse boli ale sistemului nervos
central și periferic, unele afecțiuni cardiovasculare și
respiratorii, boli gastrointestinale și hepato-biliare,
afecțiuni ginecologice, boli dermatologice, ș.a.
Ce boli tratează balneoterapia?
43.
Dietoterapia foloseşte pentru prevenirea şi tratarea
diverselor afecţiuni cu aşa zisele diete. Metoda a fost
folosită cu succes de-a lungul mileniilor, fiind cunoscută
de medicina indiană, Ayurveda, veche de peste 5000 de
ani.
Dietoterapia are un efect profilactic remarcabil, care
permite utilizarea sa în prevenirea unor boli specifice
civilizaţiei zilelor noastre, cum ar fi: bolile cardiovasculare,
diabetul, obezitatea, ş.a. Aceste boli sunt adevărate
flageluri ale mileniului III, care pot să fie combătute cu
greu de medicina alopatică, dar în care regimul alimentar
adecvat poate face adevărate minuni.
Dietoterapia
44.
Este stiinta valorificării în terapeutică a plantelor
medicinale şi a produselor obţinute din ele, pentru
prevenirea şi tratamentul diverselor afecţiuni. Folosirea
plantelor medicinale în vindecarea bolilor este o metodă
ancestrală, legată de începuturile existenţei speciei
umane pe Pămînt. Plantele medicinale au fost folosite de
către vechii indieni, chinezi, egipteni, greci, romani, evrei,
arabi, ş.a., şi au reprezentat timp de milenii baza
terapeutică pentru obţinerea de medicamente. În zilele
noastre circa 1/3 din medicamentele alopatice, îşi au
originea din plante medicinale, dar multe dintre ele se
obţin prin sinteză sau biosinteză, pentru a optimiza din
punct de vedere technologic şi economic extracţia
principiilor active.
Fitoterapia
45.
Macul de macul de grădină
(Papaver somniferum)
Opiul, care se colectează
din capsulele imature de
mac, este o sursă
naturală, din care se obțin
3 alcaloizi importanti
pentru terapie: morfina,
un analgezic excelent,
codeina, un antitusiv
remarcabil și papaverina,
un spasmolitic eficient.
46.
Armurariul (Sylibum marianum)
Ingredientele active
localizate în cariopsele
semințelor de armurariu,
conțin între 1,5 si 3%
flavonoide lignanice,
cunoscute sub numele de
silimarină( silibina,
silicristina și silidianina),
considerat cel mai eficient
hepatoprotector.
47.
Catharantus roseus (Vinca
rosea)
Vincristina și
vinblastina, doi alcaloizi
izolați din planta exotică
Catharanthus roseus,
precum și derivații lor
semisintetici
(Vinorelbin, Vindesina),
au câștigat un loc
important în tratamentul
diferitelor forme de
cancer.
48.
Din plantele medicinale recoltate din flora spontană
sau cultivate, uscate natural sau artificial, se obţin
diverse forme farmaceutice pentru uz intern sau
extern, cum ar fi: ceaiuri simple sau compuse,
tincturi, extracte (fluide, moi sau uscate), ape
aromatice, siropuri, pulberi, comprimate, capsule,
unguente, creme, geluri, ş.a. Astfel principiile active
din plante medicinale sunt înglobate în forme
farmaceutice biodisponibile, de mare eficacitate
terapeutică şi care le conferă stabiltate fizico-chimică
şi microbiologică.
Medicamente fitoterapeutice
49.
Plantele medicinale au diverse efecte terapeutice,
ca: antibacterian, antimicotic, antiinflamator,
antiemetic, coleretic, colagog, hepatoprotector,
diuretic, sedativ, laxativ, cicatrizant, emolient,
vitaminizant şi multe altele, care acoperă o paletă
largă de boli şi simptome specifice omului.
Efecte farmacologice ale
plantelor medicinale
50.
Produsele fioterapeutice obţinute din plante medicinale se
pot folosi cu succes într-o serie de afecţiuni, ca: boli ale
aparatului cardiovascular ( hipertensiune arteriala,
cardiopatie ischemica, insuficienţă cardiacă, ş.a. ), boli
ale aparatului gastrointestinal ( ulcer gastric şi duodenal,
colite, enterite, diaree de diverse etiologii, ş.a.), boli
hepato-biliare ( hepatite, insuficienţă hepatică, colecistite,
ş.a. ), boli ale aparatului urinar, boli ale aparatului
locomotor, boli metabolice ( obezitatea, diabetul), boli ale
pielii şi fanerelor ( eczeme, dermatite, acnee,
hiperseboree, răni greu vindecabile, ulcere varicoase,
alopecie, micoze, ş.a.), boli ale aparatului genital (infecţii
cu candida, vaginite, eroziuni ale colului uterin, ş.a.) .
Utilizări terapeutice ale plantelor
medicinale
51.
Helioterapia
Helioterapia înseamnă
folosirea puterii
vindecătoare a razelor
solare în prevenirea și
tratarea anumitor
afecțiuni.
Cromoterapia folosește
diferite culori ale
spectrului vizibil pentru
a preveni și trata
diferite boli.
52.
Biosinteza vitaminei D
Se remarcîn efectul
benefic al radiațiilor solare
asupra biosintezei
vitaminei D din
provitamina D din piele,
care joacă un rol cheie în
prevenirea rahitismului.
Razele soarelui joacă un
rol important în
dezvoltarea capacității
noastre de apărare, prin
stimularea imunității și de
prevenire a bolilor.
53.
Helioterapia în tratamentul
psoriazisului
În cazul psoriazisului,
boală de etiologie
necunoscută, care
afectează aproximativ
2% din populație, o
cura heliomarină de 2-3
săptămâni, asigură
ameliorarea
manifestărilor cutanate
ale bolii timp de câteva
luni.
54.
Sibiu,orașul lui Hahnemann
Homeopatia utilizează doze
infinitezimale ale diverselor
plante medicinale, produse
de natură animală sau
minereuri. Metoda a fost
dezvoltată de medicul
german Samuel
Hahnemann, care în tinereţe
a lucrat timp de doi ani
(1777-1779), ca medic
personal şi bibliotecar al
baronului Samuel von
Bruckenthal la Sibiu.
55.
Organon, cartea fundamentală a
homeopatiei
Dupa plecarea lui din Sibiu
Dresda , Hahnemann a
publicat in 1810 la Dresda,
Organon, cartea de bază a
homeopatiei, în care se pare
că a fost influenţat de
perioada trăită
înTransilvania. Dar , legea
similitudinii, pe care se
bazează homeopatia a fost
cunoscută din antichitate,
de medicină greacă,
dominată de celebrul medic
Hippocrates .
56.
Tincturi mamă (T.M.)
Remediile homeopatice
se prepară din plante
medicinale proaspete,
care după mărunţire se
extrag cu un amestec
de apă distilată şi alcool
etilic, în vederea
obţinerii de tincturi
mamă.
57.
Terapia homeopatică personalizată, se utilizează cu
succes într-o serie de afecţiuni ale sistemului nervos,
pielii, aparatului digestiv, aparatului respirator,
aparatului urinar, aparatului genital ( feminin şi
masculin), aparatului locomotor, aparatului circulator,
alergii, ş.a. Foarte importante sunt rezultatele care
se pot obţine cu ajutorul homeopatiei într-o serie de
manifestări psihice, cum ar fi: frica, fobiile, depresia,
tulburările de somn, iritabilitatea, ş.a.
Rezultate terapeutice bune
obținute cu ajutorul homeopatiei
59.
Gemmoterapia
Gemoterapia este forma
modernă a drenajului
homeopatic, inițiată de
medicul belgian Henry
Pol. Această metodă
terapeutică s-a dezvoltat
la început în Franța, iar
mai apoi în întreaga lume,
inclusiv în România, unde
există doi producatori
importanți din acest
domeniu, Hofigal și
Plantextrakt.
60.
Gemmoterapia modernă, utilizează primele diluții
decimale, în general D1, obținute prin extracția prin
macerare a unor țesuturi vegetale tinere în creștere
(muguri, amenți, radicele, ș.a), cu ajutorul unui amestec
de solvenți polari, format din părți egale de apă, glicerina
și alcool etilic.
Compoziția complexă a gemmoderivatelor a fost pus în
evidență cu ajutorul metodelor moderne de control fizico-
chimic, care au relevat prezența unor substanțe biologic
active, ca de exemplu: factori de creștere, fitohormoni,
acizi nucleici, microelemente, ș.a.
Gemmoterapia, la interferența
fitoterapiei și homeopatiei
61.
Manual terapiile
cuprind diversele forme de masaj (
suedez, relaxant, tonifiant, japonez,
ş.a.), reflexoterapia, precum şi o
metodă care se răspândeşte la
nivel mondial, cunoscut sub
denumirea de bowtech şi care
provine din Australia.
Aceste metode terapeutice
tradiţionale, sunt des folosite în
asociere, atăt pentru menţinerea
unui tonus fizic şi psihic pozitiv, căt
şi pentru tratarea unor afecţiuni ,
cum ar fi: unele boli reumatice,
obezitatea ,celulita, atoniile
musculare, insomnia, ş.a.
62.
Pentru terapeutica zilelor noastre, o combinație
dintre metodele oferite de medicina alopatică și
metodele naturale, reprezintă o cale de prevenție și
tratament ale diverselor maladii acute și cronice,
care sunt larg răspândite în rândul populației din
România, dar și la nivel internațional.
Medicina integrativă, care reunește realizările
excepționale ale medicinii moderne, cu puterea
tămăduitoare ale diverselor terapii “blânde”,
reprezintă o cale de urmat în secolul XXI.
Concluzii