Rolul terapiilor naturale in medicina secolului XXI.pptx
•Download as PPTX, PDF•
0 likes•48 views
Terapiile naturale, pe care unii o denumesc: complementară, alternativă, integrativă, holistică, ş.a., îşi au originea în etnoiatrie, fiind adânc înrădăcinate în tradițiile milenare ale diverselor popoare de pe glob. Americanii au dat denumirea de medicină complementară şi alternativă (Complementary and Alternative Medicine- prescurtat C.A.M.), denumire care în ultimii ani s-a răspândit în întreaga lume. Metodele terapeutice tradiţionale trăiesc în ultimele decenii o adevarată renaştere la nivel mondial, ele fiind recunoscute de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) .
Recommended
More Related Content
Similar to Rolul terapiilor naturale in medicina secolului XXI.pptx
Similar to Rolul terapiilor naturale in medicina secolului XXI.pptx (20)
More from Ladislau Rosenberg
More from Ladislau Rosenberg (11)
Rolul terapiilor naturale in medicina secolului XXI.pptx
- 1. Dr.farmacist Ladislau Rosenberg Societatea Română de Istoria Farmaciei Sibiu
- 2. “Traditii Farmaceutice Sibiene” proiect În anul 2016, Societatea Română de Istoria Farmaciei, secția din Sibiu, în colaborare cu Muzeul Național Brukenthal, respectiv Muzeul de Istorie a Farmaciei, a inițiat acest proiect cultural- educațional , bazat pe cei peste 500 de ani de activitate farmaceutică în Sibiu. Prima farmacie atestată documentar în anul 1494.
- 3. În cadrul proiectului ne-am propus să prezentăm bogatele tradiții farmaceutice existente în zona Sibiului și patrimoniul de excepție din acest domeniu din custodia Muzeului de Istorie a Farmaciei. Susținerea beneficiilor pentru sănătate ale diverselor terapii naturale, bazate pe utilizarea plantelor medicinale și aromatice, produselor apicole, uleiurilor volatile, remediilor homeopate, etc, în cadrul unui program de educație pentru sănătate. Obiectivele generale ale proiectului cultural-educațional
- 4. Muzeul de Istorie a Farmaciei
- 5. Tururi tematice ghidate în expoziția generală a Muzeului de Istoria Farmaciei din Sibiu. Prelegeri tematice susținute de specialiști în domeniul terapiilor naturale (apiterapie, aromaterapie, fitoterapie, homeopatie, s.a.) Crearea unui grup de cercetare în domeniul istoriei farmaciei, care a generat o serie de studii, articole, lucrări de licență și cărți din acest domeniu. Realizarea de expoziții tematice temporare, cu obiectele din patrimoniul Muzeului de Istorie a Farmaciei. Organizarea de manifestări științifice live sau online (conferințe , simpozioane, webinarii, etc), urmate de diseminarea informațiilor din domeniul sănătății prin social media. Modalități de realizare ale obiectivelor proiectului
- 6. Terapiile naturale, pe care unii o denumesc: complementară, alternativă, integrativă, holistică, ş.a., îşi au originea în etnoiatrie, fiind adânc înrădăcinate în tradițiile milenare ale diverselor popoare de pe glob. Americanii au dat denumirea de medicină complementară şi alternativă (Complementary and Alternative Medicine- prescurtat C.A.M.), denumire care în ultimii ani s-a răspândit în întreaga lume. Metodele terapeutice tradiţionale trăiesc în ultimele decenii o adevarată renaştere la nivel mondial, ele fiind recunoscute de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) . Terapii naturale
- 7. Metodele terapeutice complementare “au trecut proba aspră a timpului”, cum spunea renumitul medic şi publicist Arcadie Percek. Multe din metodele medicinii complementare și alternative, folosite cu succes și în zilele noastre, au o existenţă multimilenară. Aici trebuie să amintesc în primul rând Ayurveda, străvechea medicină indiană, care este atestată documentar de peste 5000 de ani și acupunctura, originară din China, veche de peste 3500 de ani, sau fitoterapia şi apiterapia, care sunt legate de începuturile existenţei umane pe Terra. Terapii naturale multimilenare
- 8. Cele mai cunoscute terapii naturale, folosite în mod curent și în zilele noastre, sunt: acupunctura, aromaterapia, apiterapia, balneoterapia, ayurveda, dietoterapia, fitoterapia, helioterapia, homeopatia, manual terapiile, psihoterapia, ş.a. Care sunt cele mai cunoscute terapii naturale?
- 9. Spre deosebire de studenții de la medicină, în timpul facultății viitorii farmaciști, dobândesc cunostiințe în domeniile legate de terapiile naturale, ca de exemplu: botanica farmaceutica, farmacognozie, fitoterapie, homeopatie, dietoterapie. Prin cursuri postuniversitare farmaciștii pot deveni specialisti în domeniul api-fito-aromaterapiei și pot dobândi competență în homeopatie. Prin activitatea în oficină, farmaciștii din farmaciile comunitare, au posibilitatea de a oferii informații pacienților despre diversele produse din plante medicinale si aromatice, uleiuri volatile, produse apicole, remedii homeopate, gemmoderivati, suplimente nutritive, și altele. Farmacistul, consilier în terapii naturale
- 10. Acupunctura parte a Medicinii Tradiționale Chineze (T.C.M.) Potrivit unei evaluări a OMS, cea mai folosită metodă terapeutică la nivel mondial este medicina tradiţională chineză (Traditional Chinese Medicine- prescurtat T.C.M.), fiindcă chinezii ţin mult la aceste terapii ancestrale, pe care le folosesc singure sau în combinație cu alopatia.
- 11. Ayurveda, cea mai veche terapie atestată documentar Ayurveda, medicina tradițională indiană, se bazează pe o existență de 5000 de ani, fiind cea mai veche metodă terapeutică documentată cunoscută și folosită și astăzi cu succes nu doar în India, ci și în alte părți ale lumii.
- 12. Puterea Ayurvedei se bazează pe marea sa claritate și înțelegerea globală a interrelațiilor dintre procesele fiziologice organice și factorii externi, cum ar fi: clima, stările emoționale și în special nutriția, care este văzută ca elementul cheie în relația boală-sănătate. Ayurveda se concentrează în special pe problemele de sănătate fizică, alimentație, plante medicinale folosite în tratamentul diferitelor boli și pune un accent important pe masaj. Efectele terapeutice benefice ale Ayurvedei
- 13. Ayurveda, promotor al sănătății În tratamentul diferitelor boli, Ayurveda urmărește în primul rând prevenirea acestora și promovarea sănătății, care este un concept foarte important pentru medicina mileniului trei. Principala forma de tratament este dieta, care se prescrie in functie de tipul de constitutie al fiecarui pacient, scopul fiind reechilibrarea dosha-ului, cu anumite alimente indicate sau contraindicate.
- 14. Panchakarma Panchakarma este un proces complex de detoxifiere care durează una până la două săptămâni și folosește masaj cu uleiuri vegetale, clisme cu extracte vegetale, băi fierbinți și purgative.
- 15. Apiterapia utilizează produsele apicole pentru prevenirea și tratarea unor boli Este o terapie naturală, bazată științific pe numeroase cercetări și studii clinice. Produsele apicole au o gamă largă de proprietăți biologice și acțiuni farmacologice dovedite științific, benefice în menținerea sănătății organismului uman, în prevenirea și tratarea diferitelor boli.
- 16. Din punct de vedere istoric, apiterapia este o metodă terapeutică extrem de veche, dar care se folosește și astăzi cu succes. Acum circa 3.500 de ani, în Egiptul Antic, papirusul Ebers menționa diferite tratamente cu miere de albine practicate în această perioadă. Vechii egipteni foloseau mierea în tratamentul arsurilor, rănilor, în oftalmologie, în bolile respiratorii și nu în ultimul rând în cosmetica pentru îngrijirea părului și a pielii. Date despre istoria apiterapiei
- 17. Produsele apicole sunt compuse din substanțe complexe pe care albina le secretă sau le produce prin colectarea, prelucrarea și depozitarea unor substanțe naturale (nectar, polen etc.), pe care apicultorul le colectează apoi din stup sau direct de la albină, ca de exemplu în cazul venin. Cele mai folosite produse apicole in terapie sunt: mierea, propolisul, laptisorul de matca, polenul, apilarnilul, veninul de albine si ceara. Produse apicole folosite în apiterapie
- 18. Mierea-aliment, medicament și cosmetic Mierea nu este doar un aliment de excepție, ci și un medicament apreciat de mii de ani în tratarea diferitelor boli, datorită efectelor sale terapeutice multiple, dovedite științific în ultimele decenii.
- 19. Efecte terapeutice ale mierii Dintre efectele terapeutice, confirmate de numeroase studii si cercetari, mentionez : antibacterian, antioxidant, anticarie, antiinflamator, antitusiv, depurativ, emolient, energizant, hepatoprotector, imunostimulant, laxativ, tonic-cardiac, etc.
- 20. Propolisul, cel mai valoros produs natural Propolisul sau cleiul de albine este unul dintre cele mai valoroase produse apicole, care este folosit cu succes în apiterapie de milenii, în prevenirea și tratarea diverselor afecțiuni.
- 21. Propolisul este cel mai valoros produs natural, un adevărat panaceu universal. Numeroase studii și cercetări au arătat că propolisul are peste 40 de efecte terapeutice utile, care pot fi folosite pentru prevenirea și tratarea diferitelor afecțiuni. În ceea ce privește utilizarea sa internă, se remarcă următoarele efecte terapeutice: analgezic, antiinflamator, antihemoragic, antifungic, antiseptic respirator, antiseptic intestinal și urinar, antiviral, antibacterian, antipiretic, regenerant tisular, stimulent imunitar, antitumoral etc. Utilizat extern, preparate. care conțin propolis au un efect bun: antibacterian, antiviral, antifungic, antiinflamator, cicatrizant, analgezic, regenerator al pielii și mucoaselor etc. Propolisul, panaceu universal?
- 22. Polenul de albine este considerat de cercetători „alimentul perfect” deoarece conține toți nutrienții esențiali pentru viață: aminoacizi, carbohidrați, lipide, vitamine, bioflavonoide, enzime, fosfolipide, oligoelemente etc. Este un produs cu o valoare nutritivă ridicată, cu efect imunostimulant, tonic, regenerant, revitalizant pentru copii, vârstnici și sportivi. Se foloseste cu succes într-o serie de tulburări de nutriție, în convalescență, impotența sexuală , heptatită etc. Polenul, un aliment complet
- 23. Lăptișorul de matcă, un produs natural anti-aging Folosirea lăptișorului de matcă singur, sau în combinație cu alte produse apicole, respectiv diverse produse naturale (extracte din plante, uleiuri esențiale, etc.), a deschis noi căi în profilaxia și terapia diferitelor boli.
- 24. Cele mai bune rezultate cu preparatele care conțin lăptișor de matcă se obțin în tulburările hormonale, atât la femei cât și la bărbați. S-a constatat că acest produs apicol are un efect de optimizare a secreției de hormoni tiroidieni și sexuali, dar și a celor produși de glandele suprarenale. Este necesar să evidențiem efectul anti-aging al lăptișorului de matcă, care este util în prevenirea îmbătrânirii premature a organismului uman. Efectele terapeutice ale lăptișorului de matcă
- 25. Veninul de albine, un produs apicol valoros, dar alergizant! Numeroase studii clinice au testat posibilitățile terapeutice ale veninului de albine în tratamentul bolilor patologiei umane. Rezultate terapeutice remarcabile au fost raportate în unele afecțiuni neurologice, precum: nevralgie, parestezii, sciatică etc.
- 26. Veninul de albine a fost utilizat într-o serie de boli cardiovasculare, cum ar fi: aritmii, arterita obliterantă, ischemie coronariană, boala Raynaud, hipertensiune arterială, sindrom degenerativ ischemic periferic, varice etc. Cele mai bune rezultate terapeutice cu preparate farmaceutice pe bază de venin de albine s-au obținut în tratamentul diferitelor forme de reumatism, precum: artrita psoriazică, artrita reumatoidă, artrita traumatică, bursita acută și cronică, epicondilita, osteoartrita, poliartrita deformantă, poliartrita etc. Utilizări terapeutice ale produselor cu conținut de venin de albine
- 27. Aromaterapia este una dintre cele mai vechi metode terapeutice, care utilizează în prevenirea şi tratamentul unor afecţiuni diverse uleiurilor volatile obţinute din plante aromatice. Şcoala franceză , prin René-Maurice Gattefossé face o diferenţiere între fitoterapie şi aromaterapie, ceea ce se justifică prin abundenţa de plante aromatice din zona mediteraneeană și prin tradiția deosebită a francezilor în utilizarea uleiurilor volatile, mai ales în parfumerie și în cosmetică. Aromaterapia,puterea vindecătoare a uleiurilor volatile
- 28. Quinta Essentia Uleiurile volatile au diverse aplicaţii în terapeutică şi în cosmetică, ceea ce le face să fie extrem de căutate încă din Antichitate. Paracelsus, marele medic şi alchimist al Evului Mediu, le-a denumit “Quinta Essentia” şi le-a folosit deseori în tratamentele sale.
- 29. Efect local și sistemic al uleiurilor volatile Uleiurile volatile îşi exercită efectul local, prin aplicarea lor pe piele ( de ex. uleiul de pin are un efect antireumatic), dar şi sistemic, prin absobţia lor în organism.
- 30. Uleiurile volatile au efecte terapeutice foarte variate, cum sunt cel: antiseptic ( antibacterian, antimicotic, antivirotic), emolient, antiemetic, antireumatic, antiparazitar, carminativ, descongestionant asupra mucoasei nazale, ş.a. Efecte terapeutice ale uleiurilor volatile
- 31. Efectul antiseptic al unor uleiuri esențiale În ceea ce priveşte efectul antiseptic al unor uleiurilor volatile ( cimbru, jaleş, oregan, arbore de ceai, cuişoare, scorţişoara, rozmarin, busuioc, ş.a.), aceasta este deosebit de important în momentul de faţă, când se observă creşterea rezistenţei faţă de antibiotice, antimicotice şi antivirale de sinteză.
- 32. Rolul plantelor aromatice pentru sănătatea florei intestinale Unele uleiuri volatile, cum este de exemplu cel de cimbru (Thymi aetheroleum), au un efect bun împotriva paraziţilor intestinali, atât de frecvenţi la copii cât şi la adulţi. Tot aici trebuie să remarcăm rolul plantelor condimentare, bogate în uleiuri volatile ( cimbru, pătrunjel, leuştean, ţelină, usturoi, ceapă, busuioc, coriandru, oregan, rozmarin, mărar, foenicul, mentă, salvie, ş.a.), care au un efect favorabil în păstrarea echilibrului bacterian al sistemului gastro- intestinal.
- 33. Utilizări ale aromaterapiei în unele boli gastrointestinale Într-o serie de afecţiuni ale tubului digestiv, putem folosi unele uleiuri volatile, ca de exemplu: în halitoză (mirosul neplăcut al gurii), vom recomanda un preparat cu conţinut de ulei volatil de mentă (Mentha piperita aetheroleum); în digestie lentă se utilizează uleiul volatil de mentă şi chimen (Aetheroleum Carum carvi aetheroleum) iar în insuficienţa biliară, uleiul volatil de mentă, chimen, mărar dulce, rozmarin, salvie.
- 34. Efectul pshostimulant al unor uleiuri volatile Nu trebuie să neglijăm nici efectul psihostimulant al unor uleiuri volatile, care crează o stare de bună dispoziţie, un efect uşor antidepresiv, anxiolitic, fiind un mijloc eficient în lupta noastră continuă împotriva stresului cotidian (Santali, Rosae, Lavandulae aetheroleum, etc.)
- 35. Uleiuri volatile folosite în boli ale căilor respiratorii Uleiurile volatile de pin ( Pini sylvestris aetheroleum), mărar dulce ( Foeniculi aetheroleum), anis ( Anisi aetheroleum), eucalipt ( Eucalypti aetheroleum), ş.a., sunt utilizate cu bune rezultate într-o serie de afecţiuni ale căilor respiratorii ( răceli, viroze, faringite, laringite, traheite, bronşite, tuse de diverse etiologii, ş.a.), sub formă de inhalaţii sau comprese.
- 36. Cum se folosesc uleiurile volatile? Uleiurile volatile se folosesc rareori singure (exceptie este uleiul de lavandă care se utilizează nediluat în arsuri), cel mai adesea diluate în uleiuri grase ( ulei de măsline, ulei de floarea soarelui, ulei de migdale, ulei de piersici, ş.a), sau incluse în baze de unguent sau creme.
- 37. Uleiuri volatile folosite în cosmetologie și parfumerie Uleiurile volatile de trandafir (Rosae aetheroleum), lavandă (Lavandulae aetheroleum), santal ( Santali aetheroleum), geraniu ( Gerani aetheroleum), nerol ( Neroli aetheroleum), ş.a., respectiv plantele aromatice, sunt folosite de milenii în cosmetologia diverselor popoare.
- 38. Balneoterapia este o metodă medicală complexă folosită de milenii, care previne și tratează diverse afecțiuni, cu ajutorul apelor termale, cu conținut de substanțe minerale și cu ajutorul nămolurilor cu efect terapeutic. România dispune de factori naturali cu o mare valoare terapeutică, distribuite practic în toate zonele tării, dar care nu sunt exploatate nici pe departe la adevăratul lor potențial. Balneoterapia
- 39. Băile Herculane Unele din aceste surse balneare, au fost folosite încă din Antichitate de către romani, care după cucerirea Daciei, au întrebuințat în scop terapeutic izvoarele cu ape minerale termale de la Băile Herculane. Ei au construit aici impresionanate stabilimente de cură balneară, cărora le-au dat denumirea de Ad aquas Herculi sacras.
- 40. Alături de tratamentele cu ape minerale și termale, în balneoterapie se folosesc cu bune rezultate nămolurile terapeutice, gazele cu efect vindecător (mofetele), factorii terapeutici ai litoralului Mării Negre (talasoterapia), care se pot asocia cu diverse forme de masaj și gimnastică medicală, dietoterapie, fitoterapie, aromaterapiă, clima specifică a unor stațiuni balneare, ș.a. Posibile asocieri ale balneoterapiei cu alte terapii
- 41. De tratamentele balneare, pot beneficia pacienții care suferă de: diverse forme de reumatism (inflamator, degenerativ, articular), afecțiuni posttraumatice, diverse boli ale sistemului nervos central și periferic, unele afecțiuni cardiovasculare și respiratorii, boli gastrointestinale și hepato-biliare, afecțiuni ginecologice, boli dermatologice, ș.a. Ce boli tratează balneoterapia?
- 42. Stațiuni balneare în județul Sibiu
- 43. Dietoterapia foloseşte pentru prevenirea şi tratarea diverselor afecţiuni cu aşa zisele diete. Metoda a fost folosită cu succes de-a lungul mileniilor, fiind cunoscută de medicina indiană, Ayurveda, veche de peste 5000 de ani. Dietoterapia are un efect profilactic remarcabil, care permite utilizarea sa în prevenirea unor boli specifice civilizaţiei zilelor noastre, cum ar fi: bolile cardiovasculare, diabetul, obezitatea, ş.a. Aceste boli sunt adevărate flageluri ale mileniului III, care pot să fie combătute cu greu de medicina alopatică, dar în care regimul alimentar adecvat poate face adevărate minuni. Dietoterapia
- 44. Este stiinta valorificării în terapeutică a plantelor medicinale şi a produselor obţinute din ele, pentru prevenirea şi tratamentul diverselor afecţiuni. Folosirea plantelor medicinale în vindecarea bolilor este o metodă ancestrală, legată de începuturile existenţei speciei umane pe Pămînt. Plantele medicinale au fost folosite de către vechii indieni, chinezi, egipteni, greci, romani, evrei, arabi, ş.a., şi au reprezentat timp de milenii baza terapeutică pentru obţinerea de medicamente. În zilele noastre circa 1/3 din medicamentele alopatice, îşi au originea din plante medicinale, dar multe dintre ele se obţin prin sinteză sau biosinteză, pentru a optimiza din punct de vedere technologic şi economic extracţia principiilor active. Fitoterapia
- 45. Macul de macul de grădină (Papaver somniferum) Opiul, care se colectează din capsulele imature de mac, este o sursă naturală, din care se obțin 3 alcaloizi importanti pentru terapie: morfina, un analgezic excelent, codeina, un antitusiv remarcabil și papaverina, un spasmolitic eficient.
- 46. Armurariul (Sylibum marianum) Ingredientele active localizate în cariopsele semințelor de armurariu, conțin între 1,5 si 3% flavonoide lignanice, cunoscute sub numele de silimarină( silibina, silicristina și silidianina), considerat cel mai eficient hepatoprotector.
- 47. Catharantus roseus (Vinca rosea) Vincristina și vinblastina, doi alcaloizi izolați din planta exotică Catharanthus roseus, precum și derivații lor semisintetici (Vinorelbin, Vindesina), au câștigat un loc important în tratamentul diferitelor forme de cancer.
- 48. Din plantele medicinale recoltate din flora spontană sau cultivate, uscate natural sau artificial, se obţin diverse forme farmaceutice pentru uz intern sau extern, cum ar fi: ceaiuri simple sau compuse, tincturi, extracte (fluide, moi sau uscate), ape aromatice, siropuri, pulberi, comprimate, capsule, unguente, creme, geluri, ş.a. Astfel principiile active din plante medicinale sunt înglobate în forme farmaceutice biodisponibile, de mare eficacitate terapeutică şi care le conferă stabiltate fizico-chimică şi microbiologică. Medicamente fitoterapeutice
- 49. Plantele medicinale au diverse efecte terapeutice, ca: antibacterian, antimicotic, antiinflamator, antiemetic, coleretic, colagog, hepatoprotector, diuretic, sedativ, laxativ, cicatrizant, emolient, vitaminizant şi multe altele, care acoperă o paletă largă de boli şi simptome specifice omului. Efecte farmacologice ale plantelor medicinale
- 50. Produsele fioterapeutice obţinute din plante medicinale se pot folosi cu succes într-o serie de afecţiuni, ca: boli ale aparatului cardiovascular ( hipertensiune arteriala, cardiopatie ischemica, insuficienţă cardiacă, ş.a. ), boli ale aparatului gastrointestinal ( ulcer gastric şi duodenal, colite, enterite, diaree de diverse etiologii, ş.a.), boli hepato-biliare ( hepatite, insuficienţă hepatică, colecistite, ş.a. ), boli ale aparatului urinar, boli ale aparatului locomotor, boli metabolice ( obezitatea, diabetul), boli ale pielii şi fanerelor ( eczeme, dermatite, acnee, hiperseboree, răni greu vindecabile, ulcere varicoase, alopecie, micoze, ş.a.), boli ale aparatului genital (infecţii cu candida, vaginite, eroziuni ale colului uterin, ş.a.) . Utilizări terapeutice ale plantelor medicinale
- 51. Helioterapia Helioterapia înseamnă folosirea puterii vindecătoare a razelor solare în prevenirea și tratarea anumitor afecțiuni. Cromoterapia folosește diferite culori ale spectrului vizibil pentru a preveni și trata diferite boli.
- 52. Biosinteza vitaminei D Se remarcîn efectul benefic al radiațiilor solare asupra biosintezei vitaminei D din provitamina D din piele, care joacă un rol cheie în prevenirea rahitismului. Razele soarelui joacă un rol important în dezvoltarea capacității noastre de apărare, prin stimularea imunității și de prevenire a bolilor.
- 53. Helioterapia în tratamentul psoriazisului În cazul psoriazisului, boală de etiologie necunoscută, care afectează aproximativ 2% din populație, o cura heliomarină de 2-3 săptămâni, asigură ameliorarea manifestărilor cutanate ale bolii timp de câteva luni.
- 54. Sibiu,orașul lui Hahnemann Homeopatia utilizează doze infinitezimale ale diverselor plante medicinale, produse de natură animală sau minereuri. Metoda a fost dezvoltată de medicul german Samuel Hahnemann, care în tinereţe a lucrat timp de doi ani (1777-1779), ca medic personal şi bibliotecar al baronului Samuel von Bruckenthal la Sibiu.
- 55. Organon, cartea fundamentală a homeopatiei Dupa plecarea lui din Sibiu Dresda , Hahnemann a publicat in 1810 la Dresda, Organon, cartea de bază a homeopatiei, în care se pare că a fost influenţat de perioada trăită înTransilvania. Dar , legea similitudinii, pe care se bazează homeopatia a fost cunoscută din antichitate, de medicină greacă, dominată de celebrul medic Hippocrates .
- 56. Tincturi mamă (T.M.) Remediile homeopatice se prepară din plante medicinale proaspete, care după mărunţire se extrag cu un amestec de apă distilată şi alcool etilic, în vederea obţinerii de tincturi mamă.
- 57. Terapia homeopatică personalizată, se utilizează cu succes într-o serie de afecţiuni ale sistemului nervos, pielii, aparatului digestiv, aparatului respirator, aparatului urinar, aparatului genital ( feminin şi masculin), aparatului locomotor, aparatului circulator, alergii, ş.a. Foarte importante sunt rezultatele care se pot obţine cu ajutorul homeopatiei într-o serie de manifestări psihice, cum ar fi: frica, fobiile, depresia, tulburările de somn, iritabilitatea, ş.a. Rezultate terapeutice bune obținute cu ajutorul homeopatiei
- 58. Colecția de remedii homeopate a Muzeului de Istoria Farmaciei
- 59. Gemmoterapia Gemoterapia este forma modernă a drenajului homeopatic, inițiată de medicul belgian Henry Pol. Această metodă terapeutică s-a dezvoltat la început în Franța, iar mai apoi în întreaga lume, inclusiv în România, unde există doi producatori importanți din acest domeniu, Hofigal și Plantextrakt.
- 60. Gemmoterapia modernă, utilizează primele diluții decimale, în general D1, obținute prin extracția prin macerare a unor țesuturi vegetale tinere în creștere (muguri, amenți, radicele, ș.a), cu ajutorul unui amestec de solvenți polari, format din părți egale de apă, glicerina și alcool etilic. Compoziția complexă a gemmoderivatelor a fost pus în evidență cu ajutorul metodelor moderne de control fizico- chimic, care au relevat prezența unor substanțe biologic active, ca de exemplu: factori de creștere, fitohormoni, acizi nucleici, microelemente, ș.a. Gemmoterapia, la interferența fitoterapiei și homeopatiei
- 61. Manual terapiile cuprind diversele forme de masaj ( suedez, relaxant, tonifiant, japonez, ş.a.), reflexoterapia, precum şi o metodă care se răspândeşte la nivel mondial, cunoscut sub denumirea de bowtech şi care provine din Australia. Aceste metode terapeutice tradiţionale, sunt des folosite în asociere, atăt pentru menţinerea unui tonus fizic şi psihic pozitiv, căt şi pentru tratarea unor afecţiuni , cum ar fi: unele boli reumatice, obezitatea ,celulita, atoniile musculare, insomnia, ş.a.
- 62. Pentru terapeutica zilelor noastre, o combinație dintre metodele oferite de medicina alopatică și metodele naturale, reprezintă o cale de prevenție și tratament ale diverselor maladii acute și cronice, care sunt larg răspândite în rândul populației din România, dar și la nivel internațional. Medicina integrativă, care reunește realizările excepționale ale medicinii moderne, cu puterea tămăduitoare ale diverselor terapii “blânde”, reprezintă o cale de urmat în secolul XXI. Concluzii
- 63. Vă mulțumesc pentru atenția acordată!