Curtea veche dieta south beach

Regimul despre care vorbeşte toată lumea
Vreau să slăbesc", iată o dorinţă pe care majoritatea oamenilor o
formulează fie în zilele de luni, fie după sărbători, şi mai ales
când apar probleme cu nasturii şi cu fermoarele, iar măsura de la
haine începe cu necunoscuta X. Ideea dietei este prima care ne vine
în minte, ne facem promisiuni ferme, începem să renunţăm la pâine
sau la dulciuri, ne înfometăm, răsfoim reviste, întrebăm prietenii, cu
alte cuvinte începem să ne chinuim. In aceste condiţii, ori nu obţi-
nem rezultate, ori le obţinem doar pe termen scurt, ca apoi să repu-
nem atât kilogramele pierdute, cât şi altele în plus (efectul yo-yo).
Prin această experienţă au trecut şi pacienţii medicului cardiolog
Arthur Agatston, autorul acestei cărţi, motiv pentru care a hotărât să
conceapă un regim de slăbire propriu, care să favorizeze pierderea
surplusului de kilograme păstrând însă plăcerea de a mânca.
In esenţă, vă veţi delecta cu porţii normale de carne, pui şi peşte. Veţi
mânca ouă, brânză, nuci şi legume. Gustările sunt obligatorii. Veţi în-
văţa să vă feriţi de carbohidraţii dăunători, cum sunt făina albă, zahă-
rul alb şi cartofii. Iar principalul avantaj este acela că mai întâi o să daţi
jos burta, scuzaţi, am vrut să spunem grăsimea extrem de inestetică
din jurul taliei!
Regimul doctorului Agatston conduce în mod consecvent la rezul-
tate spectaculoase (între 4 şi 7 kilograme pierdute în primele 2 săptă-
mâni!) Slăbiţi sănătos, slăbiţi inteligent, aceasta este propunerea auto-
rului, care susţine că: „Un regim e inutil dacă nu poate fi ţinut." Cu
această deviză, dieta South Beach se bucură de o popularitate senza-
ţională şi a cucerit oameni de pe toate meridianele lumii, ajungând
acum şi la dvs.
Dieta South Beach este aplicată cu succes de numeroase personalităţi
de talie mondială, printre care fostul preşedinte american Bill Clinton.
Acum, datorită acestei cărţi, aveţi şi dvs. ocazia de a intra în rândul per-
soanelor zvelte.

DIETA
SOUTH
BEACH
Un plan simplu şi plăcut,
conceput de un medic, pentru a
reuşi să slăbiţi rapid şi sănătos
Când renumitul cardiolog Arthur Agatston
s-a apucat să pună la punct un regim
eficient pentru pacienţii săi supraponderali
bolnavi de inimă, nu se aştepta să devină
o vedetă în sudul Floridei. Dar veştile
despre succesele spectaculoase ale pacien-
ţilor săi s-au răspândit rapid, întrecând cu
mult hotarele cardiologiei. Tot felul de
persoane au început să se intereseze de re-
gim, iar acesta a fost popularizat cu succes
de ziarele şi emisiunile locale. Foarte cu-
rând, tot oraşul Miami a fost cuprins de „fe-
bra" dietei South Beach.
Şi nu e de mirare. Persoanele care ţin acest
regim dau jos între 4 şi 7 kilograme în pri-
mele 2 săptămâni, fără să sufere de foame.
Programul dr. Agatston vă permite să mân-
caţi ceea ce vă place — carne şi peşte,
brânză, uleiuri sănătoase şi nuci, legume,
carbohidraţi şi dulciuri benefice. Nu este
obligatoriu să faceţi exerciţii fizice şi nicio-
dată nu o să tânjiţi după mai multă mâncare.

ARTHUR AGATSTON a absolvit New York University School of
Medicine, şi-a făcut stagiul de medicină internă la Albert Einstein
College of Medicine, iar practica de cardiologie la New York
University. Timp de un an, a făcut parte din consiliul profesoral al aces-
tei universităţi. Apoi, s-a transferat la Mt. Sinai Medical Center din
Miami Beach, asociat cu University of Miami School of Medicine. Ul-
terior, a devenit director al Laboratorului de Investigaţii Cardiace N o -
ninvazive din cadrul Centrului Mt. Sinai.
Este expert consultant pentru Clinical Trials Commitee of the Natio-
nal Institutes of Health, profesor asociat de medicină la University of
Miami School of Medicine şi director al prestigiosului „Simpozion de
prevenire a bolilor cardiovasculare", ce are loc anual.
Activitatea dr. Agatston se desfăşoară în domeniul diagnosticării cardia-
ce noninvazive, în special în sfera ecografiei cardiace şi a celei esofagie-
ne. împreună cu colegul său, "Warren Janowitz, medic radiolog, a des-
făşurat cercetări în ce priveşte măsurarea cantităţii de calciu din arterele
coronare (care reprezintă un indiciu al aterosclerozei, al atacului de
cord şi al celui cerebral). Este unul dintre cei care au pus bazele tomo-
grafiei cu fascicul de electroni, o metodă computerizată de vizualizare,
folosită pentru detectarea afecţiunilor cardiace, recunoscută în toată lu-
mea şi folosită în cele mai mari universităţi şi centre medicale, inclusiv
Clinica Mayo şi Johns Hopkins. Ca urmare a investigaţiei cu ajutorul
tomografiei cu fascicul de electroni, a apărut coeficientul Agatston score,
care evaluează severitatea unor afecţiuni cardiovasculare.
Practica clinică a dr. Agatston este dedicată în cea mai mare parte pro-
filaxiei maladiilor cardiovasculare.
Dr. Agatston ţine nenumărate conferinţe naţionale şi internaţionale.
Semnează în cele mai prestigioase publicaţii de specialitate, printre care
The New England Journal of Medicine, Journal of the American College of
Cardiology, Annals of Internai Medicine. S-a implicat în activitatea unor
asociaţii medicale importante din S.U.A., cum ar fi American College of
Cardiology, American Society of Echocardiography, American Heart
Association.

DIETA
SOUTH
BEACH
Un plan simplu şi plăcut, conceput de un medic,
pentru a reuşi să slăbiţi rapid şi sănătos
Dr. Arthur Agatston
BUCUREŞTI, 2006

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale
AGATSTON, A R T H U R D R .
Dieta South Beach/ Arthur Agatston, Dr.
trad.: Andreea Rosemarie Lutic
Bucureşti: Curtea Veche Publishing, 2006
312 p.; 23 cm (Să fii sănătos)
Tit. orig. (engl): The South Beach Diet
The Delicious, Doctor-Designed, Foolproof Plan for Fast and Healthy Weight Loss
ISBN 973-669-217-5
I. Lutic, Andreea Rosemarie (trad.)
613.24 South Beach
Designul cărţii şi copertei de Carol Angstadt
Ilustrafie copertă Hitoshi Kamiizumi
A R T H U R AGATSTON, M.D.
THE SOUTH BEACH DIET
The Delicious, Doctor-Designed, Foolproof Planfor Fast
and Healthy Weight Loss
Copyright © 2003 by Arthur Agatston, M.D. AII Rights Reserved
Published by arrangement with RODALE INC., Emmaus, PA, U.S.A.
© Curtea Veche Publishing, 2004,
pentru prezenta versiune în limba română
ISBN 973-669-217-5

MULŢUMIRI
Scrierea acestor cuvinte de mulţumire îmi dă un sentiment de frustra-
re, fiindcă e practic imposibil să-i menţionez pe toţi cei care m-au spriji-
nit şi m-au influenţat în munca mea. Dar studiile care au dus la alcătuirea
dietei South Beach au fost un efort de echipă şi vreau să le mulţumesc tu-
turor acelora care m-au ajutat în mod direct. Cercetările mele din dome-
niul medicinei preventive au început cu procesul de detectare a calciului
din arterele coronare prin tomografie cu fasciculi de electroni. Dr. Warren
Janowitz a fost şi este un partener extraordinar în acest proiect. David King
şi dr. Manuel Viamonte Jr. ne-au oferit foarte mult sprijin şi nenumărate
sfaturi.
Când m-am hotărât să concep un regim care desfide înţelepciunea
convenţională, m-am dus mai întâi la Mărie Almon, dietetician, care mi-a
devenit o asociată nepreţuită. M-au sprijinit enorm şi m-au ajutat cu sfa-
turi colegii şi colaboratorii mei, doctorii Gervasio Lamas, Eric Lieberman,
Charlie Hennekens, Robert Superko, Wade Aude, Francisco Lopez-Jime-
nez şi Ronald Goldberg.
Kristi Krueger şi Jana Ross de la postul de televiziune WPLG mi-au
fost nişte partenere extraordinare în încercarea de a populariza dieta South
Beach în sudul Floridei.
în sfârşit, vreau să spun că în momentele de nesiguranţă legate de car-
te, mi-a fost alături autoarea, redactoarea şi prietena Linda Richman, care
mi-a făcut legătura cu minunatul meu agent literar Richard Pine.

PIERZÂND KILOGRAME,
CÂSTIGATI ANI DE VIATĂ> J »
ieta South Beach nu este una săracă în carbohidraţi.
Şi nici în grăsimi.
Dieta South Beach vă învaţă să consumaţi carbohidraţii potri-
viţi şi grăsimile potrivite — carbohidraţii şi grăsimile bune — şi
vă permite să trăiţi foarte bine fără acei carbohidraţi şi acele grăsimi dău-
nătoare. Ca urmare, veţi deveni mai sănătos şi veţi slăbi între 4 şi 7 kilo-
grame în numai două săptămâni.
Iată cum veţi proceda.
Veţi mânca porţii normale de carne, pui, curcan, peşte şi fructe de mare.
Veţi mânca legume din plin. Ouă. Brânză. Nuci.
Veţi mânca salate cu sos din ulei natural de măsline.
Veţi lua trei mese echilibrate pe zi şi va depinde numai de dvs. să mân-
caţi astfel încât să vă potoliţi foamea. Nimic nu subminează mai mult o
cură de slăbire decât senzaţia supărătoare că nu te-ai săturat. Un bun pro-
gram de alimentaţie nu vă va provoca un asemenea disconfort. Veţi fi în-
curajat să luaţi o gustare în cursul dimineţii şi una după-amiaza, indiferent
dacă simţiţi sau nu nevoia. După cină vă veţi delecta cu un desert.
Fireşte, veţi bea apă, plus cafea sau ceai, dacă doriţi.
11

12 D i e t a S o u t h B e a c h
în primele 14 zile, nu vă veţi atinge de pâine, orez, cartofi, paste făi-
noase, produse de patiserie sau cofetărie. Nici măcar de fructe Dar nu in-
traţi în panică. Peste două săptămâni veţi începe să reintroduceţi în ali-
mentaţie aceste produse. Insă pentru moment, ele vă sunt interzise
Timp de două săptămâni nu veţi mânca bomboane, prăjituri biscuiţi,
îngheţată sau zahăr. Nici bere sau orice alt fel de băutură alcoolică După
această fază, aveţi dezlegare la vin — care, din diverse motive are efecte
benefice. Dar în primele două săptămâni nu trebuie să puneţi în gură nici
un strop de vin.
Dacă sunteţi tipul de persoană dependentă de paste făinoase, pâine sau
cartofi, ori dacă sunteţi convins că nu puteţi trăi nici o zi fără să vă satisfa-
ceţi pofta de dulciuri (de câte trei sau patru ori), o să vă spun ceva: veţi fi
şocat când veţi vedea cât de uşor vor trece două săpt gm ^n i a s e m e n e a
alimente. Primele două zile s-ar putea să fie mai greu, dar odată ce ati tre-
cut peste asta, nu va mai fi nici o problemă. Nu trebuie să vă luptaţi cu
propriile nevoi; în cursul primei săptămâni, „poftele" V o r dispărea practic
de la sine. Spun asta cu toată încrederea, pe baza mărturiilor primite de la
atâtea persoane supraponderale care au urmat cu suc c e s acest regim S-ar
putea ca regimul South Beach să fie o noutate pentru dvs., dar el există de
mai mulţi ani, timp în care a ajutat sute de oameni s ă slăbească uşor şi să
se menţină la greutatea normală.
Până acum v-am vorbit despre faza întâi, care r e p r e z i n t ă pe r i o a da cea
mai strictă.
După primele două săptămâni, veţi cântări cu 4 - 7 m a i p u ţ ; i n d e c â t
astăzi. Cele mai multe kilograme se vor „topi" din jurul taliei asa că veti
observa imediat diferenţa. Fermoarul de la pantaloni V a m e r g e m a i UŞOr
decât în ultima vreme. Nu va mai trebui să trageţi burta pentru a vă în-
cheia la sacou.
însă aceasta va fi doar diferenţa vizibilă cu ochiul liber Ceea ce nu veti
vedea este ca in aceste doua saptamani s-a schimbat ceva si în interiorul
dvs. Schimbarea se referă la modul diferit în care reacţionează organismul
faţă de alimentele care v-au făcut să vă îngrăşaţi. L a U n m o m e n t dat, în
corpul dvs. s-a activat un comutator. Acum, prin simpla schimbare a aii-

P i e r z â n d k i l o g r a m e , c â ş t i g a ţ i a n i de v i a ţ ă 13
mentaţiei, îl veţi dezactiva. Poftele care vă guvernau obiceiurile alimenta-
re vor dispărea şi, atâta vreme cât veţi respecta programul, nici nu vor re-
veni. Scăderea în greutate nu se va produce datorită faptului că veţi încer-
ca să mâncaţi mai puţin. Ci datorită faptului că veţi consuma mai puţine
alimente care creează acele pofte nesănătoase şi care vă fac să acumulaţi
grăsime în exces.
Ca urmare a acestei schimbări interioare, veţi continua să pierdeţi în
greutate şi după primele 14 zile, chiar dacă veţi introduce în alimentaţie
câteva dintre alimentele interzise. Veţi ţine în continuare regim, dar dacă
vă place pâinea, veţi putea mânca pâine. Dacă vă plac pastele făinoase, vă
veţi bucura din nou de ele. La fel cu orezul, cerealele sau cartofii. Fructe-
le vor reveni cu siguranţă pe masa dvs.
A
Ciocolată? Dacă vă face să vă simţiţi bine, sigur. Insă va trebui să ale-
geţi cu care dintre aceste produse vă veţi răsfăţa. Nu vă veţi putea înfrup-
ta din toate în mod permanent. Veţi învăţa să vă bucuraţi de ele puţin alt-
fel decât înainte — poate cu mai puţin entuziasm. Iar acest lucru se va
întâmpla foarte curând.
Aceasta este faza a doua.
Veţi rămâne în această fază şi veţi continua să slăbiţi până când vă veţi
atinge scopul. Cât de mult va dura? Depinde de cât trebuie să slăbiţi. în
faza a doua, se pierd în general 0,5-1 kg pe săptămână. Odată ce v-aţi atins
|inta, veţi trece la o versiune şi mai liberală a programului, care vă va aju-
ta să vă menţineţi la greutatea ideală.
Aceasta este faza a treia, care va dura tot restul vieţii dvs. Din acel mo-
ment, veţi observa că nu mai este vorba de un regim, ci de un mod de via-
ţă. Veţi consuma mâncăruri normale, în porţii normale. Şi puteţi chiar să
uitaţi cu desăvârşire de regimul South Beach, cu condiţia să respectaţi câ-
teva dintre regulile sale de bază.
Pe măsură ce pierdeţi în greutate şi organismul dvs. începe să reacţio-
neze diferit faţă de mâncare, va avea loc şi cea de-a treia schimbare. Este
vorba de o modificare substanţială a compoziţiei sângelui, cu beneficii pe
termen lung pentru sistemul cardiovascular. Se vor ameliora o serie de fac-
tori pe care nu îi vedem cu ochiul liber, în legătură cu care îşi fac griji doar

cardiologii şi bolnavii de inimă. Graţie acestei ultime schimbări, şansele
dvs. de a avea o viaţă lungă şi sănătoasă vor spori simţitor — ceea ce în-
seamnă că vă veţi menţine sănătatea şi vitalitatea pe măsură ce veţi înainta
în vârstă.
A
începeţi regimul South Beach cu o singură speranţă — aceea de a slăbi.
Dacă îl adoptaţi şi îl respectaţi, speranţa dvs. se va transforma în realitate.
Dar totodată veţi face mult mai multe pentru dvs. — în sensul cel mai bun
al cuvântului. Nu exagerez deloc atunci când spun că acest regim — ca un
beneficiu secundar — vă poate salva viaţa.

CARBOHIDTAŢI BUM,
CARBOHIDTATIDĂUNĂTORI»
u sunt medic dietetician.
De fapt, cariera mea de medic a fost dedicată în mare măsu-
ră imagisticii cardiace noninvazive — dezvoltării tehnologiei
prin care se realizează imagini sofisticate ale inimii şi ale artere-
lor coronare. Acestea permit identificarea şi tratarea timpurie a eventuale-
lor probleme, înainte de a se ajunge la crize cardiace sau atacuri cerebrale.
Recunosc cu mândrie că, în procedurile de tomografie computerizată din
întreaga lume, unitatea de măsură a cantităţii de calciu din arterele coro-
nare poartă numele de Agatston score, iar procedura de urmărire a calciu-
lui este deseori numită „metoda Agatston". Sunt un cardiolog activ, cu
„normă întreagă" — atât în practica medicală, cât şi în cercetare.
Atunci cum se face că mă ocup şi de un regim de slăbire care a deve-
nit un adevărat fenomen în sudul Floridei? Un regim care a ajutat nenu-
măraţi bărbaţi şi femei — mulţi dintre ei având 20—30 de ani, aceeaşi
vârstă cu nepoţii pacienţilor mei obişnuiţi — să ajungă la o formă fizică
de invidiat?
Trebuie să recunosc că nu eram pregătit pentru atâta publicitate. Acum
mă opresc pe stradă tot felul de oameni care m-au văzut la ştirile de la te-
15

levizor sau au citit despre succesul regimului în ziare şi reviste. Dat fiind
faptul că oraşul nostru (Miami) este o adevărată Mecca a frumuseţii fizice,
a preocupării faţă de trup şi a rolului său ca avanpost în industria modei,
m-am regăsit într-o postură cu totul inedită.
Totul a început de la o iniţiativă medicală serioasă. Pe la mijlocul ani-
lor '90, eram doar unul dintre numeroşii cardiologi dezamăgiţi de regimul
pe care ni-1 recomanda American Heart Association: un regim sărac în
grăsimi şi bogat în carbohidraţi, conceput pentru a ne ajuta să mâncăm să-
nătos şi să ne menţinem la greutatea normală. Nici una dintre dietele să-
race în grăsimi ale vremii nu s-a dovedit eficientă, mai ales pe termen lung.
Ceea ce mă preocupa pe mine nu era înfăţişarea pacienţilor: eu voiam să
găsesc un regim care să prevină sau să vindece nenumăratele probleme car-
diace şi vasculare induse de obezitate.
A
N-am găsit un asemenea regim. In schimb, am creat eu unul.
Astăzi mă simt la fel de confortabil în lumea nutriţiei ca şi printre car-
diologi. Iau deseori cuvântul în faţa unor medici, cercetători şi alţi profe-
sionişti din domeniul sănătăţii care şi-au dedicat viaţa unui scop — acela
de a-şi ajuta pacienţii să mănânce cumpătat şi să slăbească. Deşi la început
interesul meu faţă de alimentaţie a fost de ordin pur terapeutic, acum în-
ţeleg că beneficiile de ordin estetic ale pierderii în greutate sunt extrem de
importante; ele îi motivează deopotrivă pe cei tineri şi pe cei vârstnici —
chiar mai mult decât promisiunea de a avea o inimă sănătoasă. Un aspect
fizic plăcut atrage după sine o stare de spirit mai bună, cu beneficii pe toa-
te planurile, iar pe mulţi pacienţi îi ajută să se menţină pe poziţie. Rezul-
tatul final este un sistem cardiovascular sănătos — adică singurul scop pe
care mi-1 propusesem la începutul acestei călătorii.
Ceea ce iniţial a fost doar o scurtă incursiune în lumea nutriţiei m-a de-
terminat să concep un regim simplu, bine fundamentat din punct de vede-
re medical şi uşor de urmat pentru majoritatea celor ce-1 încearcă. Acest
program a fost studiat din punct de vedere ştiinţific (spre deosebire de ma-
joritatea celorlalte regimuri) şi s-a dovedit eficient, atât în ceea ce priveşte
pierderea în greutate, cât şi menţinerea unui sistem cardiovascular sănătos.
Fireşte, la început n-aveam nici cea mai mică idee despre ceea ce avea
să urmeze. Nu ştiam decât că mulţi dintre pacienţii mei — al căror număr

C a r b o h i d r a ţ i b u n i , c a r b o h i d r a ţ i d ă u n ă t o r i 17
creştea cu fiecare an — erau supraponderali şi că acesta era un factor de risc
major în problemele cardiovasculare. Puteam să-i tratez cu cele mai recen-
te medicamente şi proceduri; atâta vreme cât nu-şi controlau alimentaţia,
bătălia era pierdută din start. Obiceiurile lor alimentare favorizau o creşte-
re periculoasă a colesterolului şi trigliceridelor din sânge — principalii fac-
tori care duc la blocarea arterelor şi inflamarea vaselor de sânge. Iar aceşti
pacienţi mai aveau ceva în comun — tot o problemă legată de alimentaţie,
însă nu foarte bine înţeleasă: aşa-zisul sindrom metabolic (prediabet), pre-
zent la aproape jumătate dintre americanii care suferă atacuri de cord.
în căutarea regimului de slăbire ideal
In realitate, cercetările mele privind prevenirea bolilor prin alimentaţia
controlată au început odată cu formarea mea ca medic cardiolog, cu 30 de
ani în urmă. In timpul studiilor, la sfârşitul anilor '70, eram nerăbdător
să-mi tratez pacienţii cu boli de inimă — în ciuda faptului că arsenalul nos-
tru nu era prea bogat în mijloace preventive. L-am întrebat pe cel mai res-
pectat cardiolog pe care-1 cunoaştem: „Care este cea mai bună metodă de
a preveni bolile de inimă?" Răspunsul său a sunat cam aşa: „Să alegi pă-
rinţii potriviţi." Dacă aţi moştenit un sistem cardiovascular sănătos, aveţi
şanse să trăiţi până la o vârstă înaintată. Dacă în familia dvs. au existat per-
soane care au suferit de inimă, atunci e mai greu să vă schimbaţi destinul.
Mai târziu, în 1984, am participat la un curs organizat la Heart House
din Bethesda, Maryland — sediul central al Colegiului american de car-
diologie. Acolo am audiat o conferinţă susţinută de un strălucit cercetător
şi un încântător profesor, Bill Castelli, conducătorul proiectului Framingham
Heart Study, ajuns celebru în lumea întreagă. Dr. Castelli ne-a povestit
despre rezultatele unui studiu recent finalizat, sponsorizat de Institutul
Naţional pentru Sănătate. Acesta a fost primul studiu care a dovedit că scă-
derea nivelului de colesterol poate preveni atacurile de cord. Pe vremea
aceea, singurul tratament cunoscut al nivelului ridicat de colesterol era un
fel de răşină nesuferită sub formă de grăunţe, care trebuia luată de câteva
ori pe zi, înainte de masă. Prin urmare, toţi am fost foarte entuziasmaţi
când dr. Castelli ne-a spus că, dacă le-am recomanda pacienţilor noştri pri-

mul regim pus la punct de American Heart Association, am reuşi să le scă-
dem nivelul de colesterol şi să punem capăt avalanşei de boli cardiace din
America.
Am plecat spre casă plini de fervoare, nerăbdători să le dăruim pacien-
ţilor noştri o inimă sănătoasă şi un stil înţelept de alimentaţie. M-am întors
la Miami plin de încredere în noile mele cunoştinţe, care aveau să salveze
vieţile pacienţilor. Soţia mea şi cu mine chiar glumeam că, dacă bolile de
inimă vor fi eradicate, va trebui să mă specializez într-un domeniu nou al
medicinei, cum ar fi chirurgia plastică. Dar foarte curând mi-am dat sea-
ma că şansele de a rămâne cardiolog-şomer erau destul de mici.
Am început să le recomand pacienţilor mei regimul sărac în grăsimi şi
bogat în carbohidraţi conceput de American Heart Association, dar rezul-
tatele au fost cu mult sub aşteptările mele. De multe ori, la început apărea
o mică îmbunătăţire a cantităţii totale de colesterol şi o uşoară scădere în
greutate. După aceasta, invariabil, colesterolul revenea la nivelul anterior
sau chiar la o valoare mai mare, iar kilogramele pierdute se depuneau la
loc. N-am fost singurul care s-a confruntat cu această experienţă; la fel au
păţit şi colegii mei. Numeroasele mărturii din literatura de specialitate re-
flectau acelaşi scenariu: nici un regim sărac în grăsimi şi bogat în carbohi-
draţi nu ajuta cu adevărat la reducerea colesterolului şi/sau scăderea în gre-
utate. Nu existau nici un fel de studii convingătoare care să arate că
regimul pus la punct de American Heart Association ar fi salvat vieţi
omeneşti.
De-a lungul anilor, am recomandat majoritatea regimurilor care se bu-
curau de cea mai mare apreciere la momentul respectiv, începând cu me-
toda Pritikin şi continuând cu diversele regimuri mai recente, cum ar fi
planul Ornish şi multe alte diete ale American Heart Association. Din di-
verse motive, toate au eşuat lamentabil. Fie erau prea greu de ţinut, fie
promisiunea de a îmbunătăţi compoziţia sângelui şi sănătatea inimii rămâ-
nea o simplă promisiune. Descurajat, am renunţat să le mai dau pacienţi-
lor sfaturi în privinţa nutriţiei, fiindcă nu eram în stare să-i ajut cu adevă-
rat. La fel ca majoritatea cardiologilor din acea perioadă, m-am orientat
către o clasă de medicamente numite statine, care tocmai intraseră pe pia-
r

ţă şi care s-au dovedit a fi extrem de eficiente măcar în reducerea nivelu-
lui total de colesterol, dacă nu şi a greutăţii.
Dar în acelaşi timp am luat hotărârea să mai fac un efort şi să studiez pe
cont propriu alimentaţia şi obezitatea. La fel ca majoritatea medicilor, nu
aveam cunoştinţe deosebite în domeniul nutriţiei. Prin urmare, prima mea
sarcină a fost să cercetez toate regimurile de slăbire existente, atât cele fun-
damentate ştiinţific, cât şi regimurile „la modă" aflate pe lista de best-
seller-uri. Pe parcursul acestei instruiri, am citit în literatura specializată de
cardiologie despre existenţa aşa-zisului sindrom de rezistenţă la insulină şi
despre efectul acestuia asupra obezităţii şi sănătăţii inimii.
Stiinta succesuluij J
Acum se ştie că un efect secundar al excesului de greutate este incapa-
citatea hormonului numit insulină de a prelucra corespunzător combusti-
bilul organismului, adică zahărul şi grăsimile. Această afecţiune poartă nu-
mele de rezistenţă la insulină. Ca urmare, în corp se depozitează mai multă
grăsime decât ar trebui, mai ales în zona taliei. De la apariţia lui Homo sa-
piens, am fost programaţi genetic să stocăm grăsime, ca o strategie de su-
pravieţuire pe timp de foamete.
Fireşte, foametea a dispărut, dar „ospeţele" continuă. Prin urmare, acu-
mulăm în continuare grăsime, însă nu dăm organismului ocazia să o con-
sume. Mare parte din kilogramele în plus provin din carbohidraţi, mai ales
făinoase rafinate gen produse de patiserie, pâine, gustări şi alte „bunătăţi"
la îndemână. Procedurile moderne de prelucrare înlătură fibrele din ali-
mente; aceasta induce schimbări profunde (negative) atât în produsele
consumate, cât şi în felul în care le prelucrează organismul nostru.
Conform studiilor, dacă reducem consumul de carbohidraţi „răi", re-
zistenţa la insulină începe să se rezolve de la sine. Kilogramele în plus dis-
par rapid, iar organismul începe să prelucreze carbohidraţii în mod cores-
punzător. Dispare chiar şi pofta de a consuma carbohidraţi. In esenţă,
renunţarea la carbohidraţii rafinaţi îmbunătăţeşte compoziţia sângelui, du-
când la scăderea nivelului de trigliceride şi colesterol.

Ca urmare, primul principiu al planului meu de alimentaţie a fost să
permit consumul de carbohidraţi buni (fructe, legume şi cereale integrale)
şi să interzic consumul de carbohidraţi dăunători (cei rafinaţi, din care fi-
brele fuseseră înlăturate în procesul de fabricaţie). Urma să eliminăm astfel
principala cauză a obezităţii. Aceasta era o diferenţă fundamentală faţă de
regimul Atkins, de exemplu, care interzice practic toţi carbohidraţii, fiind
bazat în principal pe proteine. De asemenea, acest regim permite consu-
mul nelimitat de grăsimi saturate, cum sunt cele din carnea roşie şi unt.
După cum se ştie, acestea sunt grăsimile „rele" — cele care pot duce la
maladii cardiovasculare, infarcturi şi atacuri cerebrale. Cu toate acestea, re-
gimul a fost adoptat de milioane de oameni. In ceea ce mă priveşte, din
momentul în care am aflat despre el, în capul meu de cardiolog s-a declan-
şat numaidecât semnalul de alarmă. Chiar dacă slăbeşti şi reuşeşti să te
menţii la greutatea normală, compoziţia sângelui are mult de suferit când
mănânci atâtea grăsimi saturate.
In planul meu, anumiţi carbohidraţi sunt interzişi — dar nu toţi. De
fapt, se încurajează consumul carbohidraţilor buni. De exemplu, faina albă
şi zahărul rafinat sunt interzise. Insă regimul permite consumul de cereale
integrale, de pâine şi paste din făină integrală. De asemenea, recomandăm
multe legume şi fructe. In afară de valoarea lor nutritivă evidentă şi conţi-
nutul bogat în fibre, mai există un motiv. Nu toată lumea vrea să renun-
ţe pentru totdeauna la legume, fructe, pâine şi paste făinoase, chiar dacă i
se permite să mănânce costiţă la micul dejun, hamburgeri la prânz (fireşte,
fără chiflă) şi friptură la cină. Dacă cineva îşi doreşte pâine, paste sau orez,
un regim rezonabil trebuie să-i permită acest lucru.
Pentru a compensa consumul limitat de carbohidraţi, regimul meu per-
mitea cantităţi ample de grăsimi şi proteine animale. Această decizie intra
într-o contradicţie flagrantă cu celebrele diete concepute special pentru
persoanele cu probleme cardiace, cum sunt regimurile Pritikin şi Ornish.
Extrem de riscant pentru un cardiolog! Dar experienţa mi-a arătat că
aşa-zisele „regimuri pentru o inimă sănătoasă" erau aproape imposibil de
urmat, depinzând foarte mult de capacitatea celor în cauză de a mânca ex-
trem de puţină grăsime pe termen lung. In regimul South Beach se per-
mite carnea slabă de vacă, viţel, porc şi miel.

N-au fost necesare restricţii severe cu privire la carne; conform celor
mai recente studii, carnea slabă nu afectează compoziţia sângelui. Chiar şi
gălbenuşul de ou este bun, contrar a ceea ce se credea pe vremuri. Gălbe-
nuşul este o sursă naturală de vitamina E şi are un efect relativ favorabil
asupra raportului între colesterolul bun şi cel rău. In regimul meu se reco-
mandau carnea de pui, curcan şi peşte (mai ales peşte gras, precum somo-
nul, tonul şi macroul), nuci, brânzeturi degresate şi iaurt. In general, con-
sumul de alimente sărace în grăsimi care se găsesc în comerţ poate fi o idee
proastă: de obicei, grăsimile sunt înlocuite cu carbohidraţi, care îngraşă.
Insă produsele lactate degresate ca brânza, laptele şi iaurtul fac excepţie de
la regulă — sunt hrănitoare şi nu îngraşă.
De asemenea, am permis consumul de grăsimi sănătoase mono- şi po-
linesaturate, cum sunt cele mediteraneene: ulei de măsline, ulei de cano-
la* şi ulei de arahide. Acestea sunt grăsimile bune. In realitate, ele pot chiar
reduce riscul unui infarct sau atac cerebral. In plus, dau un gust plăcut
mâncărurilor. Sunt şi săţioase — un considerent major în cazul unui regim
care promite că nu veţi suferi de foame.
Apoi am găsit un cobai potrivit pentru testele preliminare — un băr-
bat de vârstă mijlocie, care începuse să cam facă burtă: eu. Am trecut la re-
gim. Am renunţat la pâine, paste făinoase, orez, cartofi. Şi la bere. Chiar
şi la fructe, cel puţin în perioada de început, fiindcă sunt bogate în fructo-
ză (o formă naturală de zahăr). Dar în rest eram hotărât să mănânc cât mai
„normal" posibil, adică de trei ori pe zi, plus câte o gustare între mese dacă
mi se făcea foame.
După numai o săptămână, am observat o diferenţă. în aceste prime 7
zile, am dat jos aproape 4 kilograme şi a fost uşor. Nu m-a chinuit foamea.
N-am fost hărţuit de pofte alimentare. Nu m-am simţit frustrat.
Cu multă prudenţă şi delicateţe, am abordat-o pe Mărie Almon, cadru
medical şi dietetician-şef la spitalul nostru din Miami Beach, Mount Sinai
Medical Center, şi i-am povestit despre experimentul meu. A recunoscut
faptul că regimul sărac în grăsimi pe care-1 recomandam pacienţilor car-
* Ulei din seminţe de rapiţă, produs pe scară largă în Canada. (N. trad.)

diaci nu funcţiona. Pornind de la principiile de bază descrise mai sus, am
conceput împreună un plan de alimentaţie agreabil.
Soluţii practice
Am mai pus la punct câteva lucruri, bazate pe experienţa mea clinică şi
A
pe literatura de specialitate. In primul rând, am găsit principalul motiv
pentru care celelalte regimuri dăduseră greş: erau prea complicate şi prea
rigide. Un regim poate fi bine fundamentat din punct de vedere medical
sau nutritiv, dar dacă este greu de urmat, dacă nu ia în considerare indi-
vidul ca întreg, ci doar tractul digestiv şi metabolismul, atunci este sortit
eşecului. Ca urmare, noul regim urma să fie simplu şi flexibil, cu cât mai
puţine reguli posibil. Avea să le permită oamenilor să mănânce ceea ce le
place cu adevărat, îmbunătăţindu-le totodată compoziţia sângelui şi aju-
tându-i să slăbească şi să se menţină la greutatea normală pe termen lung.
Ceea ce înseamnă o viaţă întreagă, nu trei luni sau un an. Aceste cerinţe
erau absolut necesare pentru ca programul să se transforme dintr-un sim-
plu regim într-un stil de viaţă •— un mod de a trăi şi a mânca pe care o fi-
inţă umană normală să-1 poată respecta tot restul vieţii.
Ţinând cont de aceste lucruri, am decis că nu aveam să le cerem oa-
menilor să-şi interzică la nesfârşit orice plăcere alimentară. In general,
atunci când ţii un regim şi calci pe alături, nimeni nu-ţi mai garantează ni-
mic. Experţii nu permit nici o abatere şi nici nu ne spun cum să abordăm
inevitabilele greşeli. Prin urmare, cei care astăzi greşesc un pic mâine vor
greşi mai mult, iar în cele din urmă totul se duce de râpă, au încălcat toa-
te regulile, sunt deprimaţi, descurajaţi şi trebuie s-o ia de la început. Pen-
tru a evita asemenea situaţii, ne vom delecta din plin cu deserturile con-
cepute de Mărie Almon special pentru acest program. Deşi sunt delicioase,
folosesc numai ingrediente „legale".
De asemenea, am recunoscut că vor fi zile în care pur şi simplu aveţi
nevoie să mâncaţi îngheţată de ciocolată sau tartă cu bezea şi lămâie. Eu
sunt dependent de ciocolată, aşa că înţeleg foarte bine situaţia. Acest plan
permite încălcarea regulilor — cu condiţia să înţelegeţi exact care sunt
consecinţele şi cum le puteţi repara. Dacă trişaţi şi puneţi la loc câteva ki-

lograme sau vă opriţi din slăbit, problema nu e gravă şi se remediază uşor.
Unul dintre avantajele structurii în trei faze a regimului South Beach este
că puteţi trece cu uşurinţă de la o etapă la alta. Dacă în cursul fazei a doua
plecaţi în vacanţă şi vă răsfăţaţi cu dulciuri, e uşor să reveniţi la faza întâi
pentru o săptămână, să daţi jos kilogramele depuse şi să treceţi din nou la
faza a doua.
In fine, oamenii sunt fiinţe practice. Dietele bazate pe meniuri com-
plexe, suplimente nutritive luate la anumite ore din zi sau combinaţii pre-
cise de alimente sunt prea greu de respectat pe termen lung. Multe regi-
muri populare sunt extrem de sofisticate, deşi această complexitate nu are
nici o bază ştiinţifică. Prin urmare, toate dau greş. Pentru cei mai mulţi
dintre noi, viaţa este şi aşa destul de complicată. Nu e cazul să fim nevoiţi
să facem drumul până la frigider din două în două ore. Nimeni nu vrea să
care zilnic după sine o cutie cu pilule sau o carte de reguli (sau pe amân-
două). Prin urmare, acest regim va fî bazat pe feluri de mâncare uşor de
preparat, cu ingrediente care se găsesc la orice supermarket sau la cele mai
multe restaurante. Există gustări între mese, dar de tipul celor care pot fi
luate rapid dimineaţa în servietă sau în rucsac şi mâncate pe fugă. Un fac-
tor distinct este acela că nu trebuie să număraţi caloriile, proporţia de gră-
simi, carbohidraţi sau proteine din mâncare şi nici să respectaţi reguli pri-
vind mărimea porţiilor. Ceea ce ne preocupă în primul rând este să
mâncaţi carbohidraţi buni şi grăsimi bune. Odată ce respectaţi aceste prin-
cipii, problema cu porţiile şi procentele se rezolvă de la sine. Dacă alegeţi
carbohidraţii şi grăsimile potrivite, n-o să fiţi tot timpul flămând.
Am hotărât că regimul nostru va funcţiona indiferent dacă persoana ca-
re-1 ţine face sau nu gimnastică. Fără îndoială, exerciţiile fizice accelerează
metabolismul şi sporesc eficienţa regimului. De asemenea, ele reprezintă un
aspect esenţial în orice plan de restabilire a sănătăţii inimii. Insă regimul
South Beach nu depinde de exerciţii. Dacă faceţi mişcare în mod regulat,
veţi slăbi mai mult şi mai repede. Dar veţi slăbi şi dacă nu exersaţi.
Flexibilitate şi bun-simţ, călăuzite de ştiinţa adevărată — nu de pseu-
doştiinţa care trece astăzi drept „alimentaţie sănătoasă": acestea sunt prin-
cipiile călăuzitoare ale regimului pe care vi-1 propunem. Sperăm că am gă-
sit o soluţie practică şi eficientă pentru obezitatea ce afectează atâtea

persoane pe care le întâlnim în cabinete medicale şi în spitale. Avem în-
credere că pentru cele mai multe dintre ele va funcţiona. Fireşte, nu puten
fi siguri pe deplin până când nu îl încearcă.
KAREN G.: AM DAT JOS 15 KILOGRAME Şl NU LE-AM
MAI PUS LA LOC. Tocmai mă mutasem din Arizona îna-
poi la Miami Beach, după divorţ. Şi, bineînţeles, toată lu-
mea care trece printr-o asemenea situaţie începe să ţină
ceea ce eu numesc „Regimul de după divorţ"; începi să
mergi din nou la întâlniri, după foarte, foarte multă vreme.
Dar cum rămâne cu cele 15 kilograme care s-au adunat
în 30 de ani de căsnicie, atunci când credeaţi că nu contează?
Citisem în ziar despre regimul South Beach şi părea uşor, aşa că
m-am documentat mai bine. Marea mea problemă este că urăsc să-mi
fie foame. Pur şi simplu nu-mi place senzaţia. în trecut ţinusem o gră-
madă de regimuri sărace în grăsimi şi întotdeauna îmi era foame. Dar
în cazul acestui regim, regula este că atunci când ţi-e foame mănânci.
Şi când te aşezi la masă, nu te ridici decât după ce te-ai săturat.
Marea mea slăbiciune nu erau dulciurile, ci gustările sărate şi făi-
noasele — chips, cartofi prăjiţi, floricele de porumb. Mă duceam la su-
permarket şi primul lucru pe care-l cumpăram era o pungă mare cu flo-
ricele de porumb; până când terminam cumpărăturile, punga era
goală. Şi nu exista să merg la un film fără să iau floricele de porumb;
nici nu se punea problema! Am avut un soţ care voia în fiecare seară o
cină ca la carte — de la felul unu la desert. Salată, carne, cartofi, legu-
me, pâine •—întotdeauna pâine. Pentru mine, să merg la un restaurant
şi să nu mănânc pâine cu unt, pe lângă întregul meniu, era un sacrifi-
ciu imens. Ştiţi, în cele mai multe cure de slăbire poţi să mănânci pâi-
ne, dar nu şi unt. în acest regim poţi să mănânci unt, dar fără pâine.
Dacă vrei pâine, trebuie să fie din făină integrală, unsă cu ulei de măs-
line în loc de unt.
în primele câteva săptămâni — faza cea mai strictă — nu mi-a fost
uşor. A trebuit să renunţ la tot ce-mi plăcea — pâine, cartofi, orez, pas-
DIETA
SOUTH
BEACH
ÎNCAZUL
MEU

te făinoase, chips. Nu m-âm simţit prea grozav. Nu era chiar aşa de
rău, dar... parcă nu eram eu însămi. în primele trei săptămâni, am sim-
ţit că elimin toate toxinele din organism. Şi cu toate că nu mi-a fost nici-
odată foame în această perioadă, pofteam după tot ce n-aveam voie.
Acum nu mai poftesc la nimic. Poftele au dispărut. Când vreau să
mănânc salata, ştiu că pot să mănânc. Cu sos adevărat, nu cu cine ştie
ce prostie cu gust oribil.
Când a văzut cât am slăbit, a început şi mama să ţină regim. Are 81
de ani şi colesterolul foarte mare, la fel ca mine. După primele două
săptămâni, mi-a spus: „Ştii, mie pur şi simplu îmi este foame." Eu i-am
răspuns: „Mamă, ideea acestui regim este că nu trebuie să-ţi fie foame.
Mănâncă. Dacă ţi-e foame, mănâncă o bucăţică de brânză." Ea presu-
pusese că dacă ţii regim, trebuie să-ţi fie foame. Mi-a urmat sfatul şi a
început să mănânce; a slăbit 7 kilograme şi jumătate — ceea ce nu mai
reuşise înainte.
După acest regim, mă simt ca nou-născută. Nu prea mă abat. Nu
mănânc deloc paste făinoase. Nici orez. Aş putea să mănânc orez
brun, dar nu-mi place. în ceea ce priveşte cartofii, mănânc doar carto-
fi dulci, neapărat la cuptor. Şi nu se întâmplă prea des. Nu mănânc dul-
ciuri. Am revenit la pâine, fiindcă îmi place în continuare. însă nu mă-
nânc în fiecare zi, ci cam de două-trei ori pe săptămână. Niciodată
pâine albă. Pâine integrală, de secară sau neagră, dar chiar şi atunci
întreb întotdeauna vânzătoarea dacă nu cumva conţine şi făină albă.
Fiindcă de multe ori conţine. De exemplu, pâinea de secară cumpăra-
tă de la supermarket conţine făină albă. Aşa că trebuie să fiu atentă.
Sincer vorbind, cea mai bună parte a acestui program este faptul că
pot să iau masa la orice restaurant. Pentru masa de prânz, la orice res-
taurant găseşti o salată cu legume şi brânză, carne sau peşte. Salată de
pui sau de ton, la fel, găseşti peste tot. Pot să merg la Burger King,
să-mi iau un sandviş cu pui la grătar şi să arunc pâinea. Mă duc la un
restaurant italian unde iau viţel cu parmezan fără pâine — doar cu sos
de roşii şi brânză. La orice restaurant pot să iau cocktail de crevete şi o
friptură cu legume — sparanghel sau fasole verde înăbuşite, peste care
pot să pun şi unt. Nu prea mult, dar unt adevărat. îmi mai iau o salată
cu sos de brânză cu mucegai. Şi asta nu înseamnă că încalc regulile!

D i e t a S o u t h B e a c h
Am început regimul acum trei ani; am dat jos 15 kilograme şi nu
le-am pus la loc. Mă simt din nou bine. Port măsura 12 şi îmi place aşa
cum sunt. Mi-ar plăcea să mai dau jos vreo 5 kilograme, dar n-o să mă
dau peste cap pentru asta. înainte purtam măsura 16. Aşa că trebuia
să îmi cumpăr haine de la raionul pentru persoane supraponderale. Şi
nu era deloc amuzant. •

SCURT ISTORIC AL CELOR
MAI POPULARE DIETE
acă vă simţiţi derutat în privinţa regimurilor de slăbire, să ştiţi că
nu sunteţi singurul. In fiecare moment, suntem invadaţi de
informaţii despre o sumedenie de diete, de la cele sărace în gră-
simi şi bogate în carbohidraţi la cele sărace în carbohidraţi şi bo-
gate în grăsimi. Unele se bazează pe un consum ridicat de proteine. Alte-
le impun combinaţii precise de elemente nutritive la fiecare masă. In
practica mea medicală, am descoperit că e mult mai uşor să accepţi un re-
gim dacă înţelegi conceptele pe care se bazează. Ţinând cont de acest lu-
cru, voi încerca să vă prezint pe scurt principiile regimului South Beach.
Vom începe cu un scurt istoric, pentru a vă pune în temă.
Era modernă a regimurilor de sănătate prin slăbire începe cu recoman-
dările American Heart Association, care îşi au originea în studiile efectua-
te după cel de-al Doilea Război Mondial de un pionier în domeniu, dr.
Ansei Keys de la University of Minnesota. Dr. Keys a făcut un studiu
comparativ al alimentaţiei şi frecvenţei atacurilor de cord în diverse ţări ale
lumii, descoperind faptul că în zonele unde se consuma puţină grăsime,
oamenii aveau un sistem cardiovascular mai sănătos. In mare măsură, era
o observaţie justă şi ne-a ajutat să înţelegem mai bine impactul alimenta-
ţiei asupra sănătăţii.
27

Dar era numai o parte din adevăr — şi ne-a luat mulţi ani să înţelegem
pe deplin legătura între nutriţie şi sănătate (mai ales sănătatea inimii).
Studiind relaţia dintre consumul de grăsime şi bolile cardiace, dr. Keys
a dat peste o excepţie — insula Creta din Grecia, unde consumul de grăsi-
me era foarte ridicat, însă frecvenţa atacurilor de cord era extrem de mică.
Acest lucru venea în contradicţie cu toate celelalte rezultate şi „excepţia
Creta" a fost dată la o parte. Ulterior s-a dovedit o decizie nefericită.
Recomandările la nivel naţional privind consumul redus de grăsimi se
bazează, în mare măsură, pe descoperirile dr. Keys şi pe alte studii simila-
re. La vremea aceea, s-a luat decizia de a nu se investi milioane de dolari
în studii care să testeze efectele unei alimentaţii sărace în grăsimi. Ca ur-
mare, recomandările au luat în calcul cele mai bune dovezi disponibile la
acel moment. La drept vorbind, e greu să măsori efectele pe termen lung
ale alimentaţiei asupra sistemului cardiovascular. Sclerozarea vaselor de
sânge este un proces lent şi abia după multă vreme ajunge să fie suficient
de gravă astfel încât să cauzeze un infarct sau un atac cerebral. Un studiu
asupra alimentaţiei ideale ar fi durat ani întregi, iar costul monitorizării
participanţilor ar fi putut deveni prohibitiv.
Recomandările privind reducerea consumului de grăsime au avut şi o
componentă politică — un gen de „corectitudine nutritivă", asemănătoa-
re într-un fel cu corectitudinea politică din ultimii ani. Rolul pe care 1-a
jucat un comitet al Senatului, condus de George McGovern, în alcătuirea
recomandărilor alimentare naţionale a fost descris în mod strălucit de zia-
ristul Gary Taubes, în numărul din martie 2001 al revistei Science. Iniţial,
scopul comitetului McGovern a fost acela de a combate malnutriţia, dar în
anii '70 şi-a stabilit un nou ţel: prevenirea supranutriţiei. Campania a por-
nit de la o idee preconcepută: grăsimea era un lucru rău, iar consumul exa-
gerat de grăsime era principala cauză a obezităţii şi a bolilor cardiace în Sta-
tele Unite. De asemenea, comitetul avea tendinţa să susţină că cei care nu
credeau că grăsimea este Inamicul Public Numărul 1 erau influenţaţi în
A
mod exagerat de industria cărnii, ouălor sau lactatelor. In concluzie, regi-
mul sărac în grăsimi şi bogat în carbohidraţi a devenit norma, deşi nu exis-
tau dovezi că ar fi îmbunătăţit starea generală de sănătate.

S c u r t i s t o r i c al c e i o r m a i p o p u l a r e d i e t e 29
Grăsimi contra carbohidraţi>
Ce s-a întâmplat cu americanii de când au fost adoptate recomandările
regimului sărac în grăsimi şi bogat în carbohidraţi? S-au îngrăşat tot mai
A
mult. In plus, diabetul apărut la vârsta adultă — semn clar al unei compo-
A
ziţii nesănătoase a sângelui — a luat amploare. Unde e greşeala? In primul
rând, s-a crezut că noul regim american sărac în grăsimi va fi similar cu ali-
mentaţia săracă în grăsimi şi bogată în carbohidraţi din ţări cum sunt Chi-
na şi Japonia — unde rata atacurilor de cord este foarte scăzută. Dar indus-
tria alimentară a Statelor Unite a avut grijă să ne ofere produse degresate cu
gust bun. A creat produse delicioase, rafinate, cum sunt prăjiturile şi ali-
mentele prelucrate, prezentate cu mare pompă drept „fară grăsime, fară co-
lesterol" (ceea ce era adevărat). Acestea reprezintă sursa aşa-ziselor „calorii
goale", ponegrite de nutriţionişti. în alimentele integrale, zahărul şi amido-
nul sunt combinate cu fibre şi elemente nutritive; când mâncaţi orez cu bo-
bul întreg, consumaţi toate aceste elemente la un loc. Prin prelucrare, se
elimină fibrele (şi elementele nutritive) pentru ca orezul să fiarbă mai repe-
de şi mai uşor. Problema este că nu mai rămân din orez decât amidonul şi
caloriile — fără fibrele şi elementele nutritive necesare.
în plus, piramida alimentelor alcătuită de Departamentul de Agricultu-
ră al Statelor Unite are la bază aşa-zişii „carbohidraţi complecşi" — pâine,
paste făinoase, orez. La fel ca majoritatea americanilor, am crezut că acest
lucru înseamnă că mă pot înfrupta din produsele sus-menţionate după pof-
ta inimii, rămânând suplu, sănătos şi fericit. La facultate am învăţat că sin-
gurul efect negativ al zahărului sunt cariile dentare. Dacă vă mai amintiţi
de anii '70, poate mai ştiţi cum erau promovate pâinea, pastele şi orezul
drept produse sănătoase, în comparaţie cu carnea „dăunătoare".
Am aflat ceva în plus de atunci? Foarte multe. In primul rând, pe vre-
mea cercetărilor lui Ansei Keys, conceptul de fibre alimentare era necu-
noscut. Abia în anii '70 am început să apreciem rolul esenţial pe care-1 joa-
că fibrele în alimentaţie. Chiar şi atunci, s-a pus accent mai mult pe
efectele lor asupra intestinelor. în 1980, dr. Keys a scris o carte în care şi-a
rezumat cercetările; el sugerează că fibrele pot reprezenta un factor impor-
tant, care nu a fost analizat în lucrările anterioare.

In Statele Unite şi ţările din nordul Europei, unde se consumă multe
grăsimi şi frecvenţa atacurilor de cord este mare, carbohidraţii au cel mai
redus conţinut de fibre. Dimpotrivă, în ţările mai puţin dezvoltate, unde
alimentaţia e săracă în grăsimi şi bogată în carbohidraţi, aceştia au un con-
A
ţinut foarte ridicat de fibre. In anii '90, la Harvard School of Nutrition s-a
făcut un studiu asupra relaţiei dintre consumul de fibre şi rata atacurilor de
cord, sub îndrumarea dr. Walter C. Willet. Iată ce s-a descoperit: atunci
când consumăm carbohidraţi bogaţi în fibre, cum sunt legumele, cereale-
le şi făina nerafinată, pericolul indus de cele mai multe grăsimi este minim.
Singurul factor care favorizează atacurile de cord sunt grăsimile saturate —
şi doar într-o mică măsură.
Când American Heart Association şi alte organizaţii naţionale şi-au fă-
cut publice recomandările privind consumul redus de grăsimi, în Statele
Unite se consumau mai ales grăsimi saturate, nesănătoase. Nu se ştia prea
mult despre efectele altor tipuri de grăsimi (ulei de măsline, uleiuri de peş-
te, ulei de arahide ş.a.m.d.) Cum nici măcar experţii nu înţelegeau pe de-
plin ce influenţă are grăsimea asupra sănătăţii, recomandarea a fost să se re-
ducă aportul total de grăsime. Ca urmare, consumul de grăsimi saturate a
scăzut simţitor. De fapt, colesterolul total al americanilor a scăzut, chiar
dacă ei s-au îngrăşat. De ce? Mâncând mai puţine grăsimi saturate şi mai
multe grăsimi bune, colesterolul total a scăzut. Dar odată cu colesterolul
rău a scăzut şi nivelul colesterolului bun — cel care îmbunătăţeşte funcţi-
ile sistemului cardiovascular. Cel de-al treilea tip de grăsime din sânge —
trigliceridele — a crescut la rândul său, ceea ce constituie un alt efect ne-
gativ al obezităţii. Trigliceridele duc la blocarea arterelor.
în fine, am aflat mai multe despre diferenţele dintre grăsimi şi carbohi-
draţi în ceea ce priveşte îngrăşarea. Grăsimile au mai multe calorii decât
carbohidraţii. Este un fapt pe care l-am ştiut dintotdeauna, dar n-am înţe-
les adevărata lui semnificaţie. Am crezut că pur şi simplu carbohidraţii în-
graşă mai puţin. în realitate, s-ar putea să fie tocmai pe dos. Atunci când
mâncăm grăsimi, ne săturam repede. Prin urmare, ştim când să ne oprim.
Carbohidraţii rafinaţi provoacă schimbări rapide ale nivelului de zahăr din
sânge, ceea ce stimulează senzaţia de foame, încurajând supraalimentaţia şi

obezitatea. Vă reamintesc că acest lucru nu se ştia pe vremea când a fost
adoptat regimul sărac în grăsimi şi bogat în carbohidraţi.
La sfârşitul anilor '70, dr. David Jenkins de la Universitatea din Toron-
to a introdus conceptul de indice glicemic. Acesta reprezintă gradul în care
consumul unui anumit aliment măreşte nivelul de zahăr din sânge şi, ca
urmare, favorizează îngrăşarea. O descoperire surprinzătoare a fost aceea că
anumite făinoase, cum sunt pâinea albă şi cartofii albi, măresc nivelul de
zahăr din sânge mai repede decât zahărul obişnuit. Cele mai bune intenţii
ale Departamentului de Agricultură al Statelor Unite şi piramida sa ali-
mentară s-au dovedit a promova o alimentaţie bazată pe zahăr! Adoptarea
pe scară largă a acestui mod de gândire a dus la îngrăşarea Americii. Re-
comandările la nivel naţional menite să ne facă subţirei şi sănătoşi n-au fă-
cut decât să ne îngraşe şi să ne îmbolnăvească.
Cele mai cunoscute regimuri de slăbire
Cum rămâne cu regimurile populare care au fost promovate în rândul
publicului larg timp de peste 30 de ani, de când au fost publicate recoman-
dările despre care tocmai am vorbit? Iniţial, majoritatea programelor au
respectat conceptul de bază „sărac în grăsimi, bogat în carbohidraţi". Cel
mai popular regim a fost regimul Pritikin. Acesta impune restricţii severe
asupra consumului de grăsimi. In ultimii ani, regimul Pritikin a devenit
mai îngăduitor cu grăsimile nesaturate. Eu îi admir pe medicii Pritikin
pentru angajamentul lor de a preveni bolile cardiovasculare, mai ales da-
torită faptului că promovează cu succes şi importanţa exerciţiilor fizice.
Dar problema cu acest regim — pe care adepţii săi o recunosc — este că
e greu de urmat şi necesită o dedicaţie extraordinară din partea pacientu-
A
lui. In plus, consumul ridicat de carbohidraţi poate mări nivelul de coles-
terol şi trigliceride la anumiţi pacienţi. Neîndoielnic, nu este un regim des-
tinat publicului larg.
La începutul anilor '70, dr. Robert Atkins a scris volumul Dr. Atkins'
Diet Revolution, care i-a şocat pe toţi, deoarece susţinea exact opusul „stan-
dardului". Dr. Atkins recomanda un regim bogat în grăsimi saturate şi să-
rac în carbohidraţi, lucru denunţat numaidecât de instituţiile medicale şi

de nutriţie. Criticile au fost subminate de faptul că regimul părea să func-
ţioneze mult mai bine decât regimul sărac în grăsimi şi bogat în carbohi-
draţi al American Heart Association. Un motiv al atacurilor a fost acela că
dr. Atkins impunea restricţii atât de severe asupra carbohidraţilor, încât or-
ganismul era nevoit să-şi asigure combustibilul prin descompunerea propri-
ilor grăsimi, ajungându-se la o stare numită ketoză. Nu există dovezi că
aceasta ar reprezenta vreun pericol la persoanele supraponderale, dar sănă-
toase în general. Dar ketoza este însoţită de o scădere a volumului de lichi-
de şi de o oarecare deshidratare a organismului, ceea ce poate cauza pro-
bleme la pacienţii cu disfuncţii ale rinichilor sau la cei ce iau medicamente
contra hipertensiunii. Per ansamblu însă, pericolul ketozei a fost exagerat.
Principala problemă a regimului Atkins este consumul nelimitat de gră-
simi saturate. în prezent există dovezi că după o masă bogată în grăsimi sa-
turate apar disfuncţionalităţi la nivelul arterelor, inclusiv al celor ce ali-
mentează cu sânge muşchiul inimii. Ca urmare, învelişul interior al
arterelor (endoteliul) are tendinţa să se contracte şi să creeze blocaje. Ima-
ginaţi-vă: în condiţii favorabile (sau, mai bine zis, nefavorabile), o masă
bogată în grăsimi saturate poate provoca un atac de cord! In plus, după o
asemenea masă, anumite elemente din sânge, numite particule remanente,
au o durată de viaţă mai lungă decât ar trebui. Aceste particule favorizea-
ză îngroşarea pereţilor vaselor de sânge. Nici unul dintre aceste lucruri nu
era cunoscut pe vremea când dr. Atkins şi-a conceput regimul. Dar acum
le cunoaştem.
Grăsimile nesaturate nu au asemenea efecte adverse. Iată de ce regimul
South Beach încurajează cu tărie consumul de „grăsimi potrivite". Ele dau
gust bun mâncărurilor şi totodată protejează vasele de sânge.
Celălalt fenomen major din sfera dietelor ultimilor ani a fost planul dr.
Dean Ornish. Abordarea lui este similară cu cea a lui Pritikin. Impune re-
stricţii severe asupra consumului de grăsimi şi permite consumul nelimitat
de carbohidraţi. De asemenea, se pune accent pe exerciţii fizice şi tehnici
de relaxare. Intr-o serie de mici studii, dr. Ornish a demonstrat că regimul
său îmbunătăţeşte sănătatea sistemului cardiovascular. Cea mai mare pro-
blemă este aceea pe care el însuşi o recunoaşte: regimul este foarte greu de
urmat. O altă problemă este limitarea consumului total de grăsimi. Majo-
ritatea grăsimilor polinesaturate şi mononesaturate vă sunt favorabile —

atât dvs., cât şi vaselor dvs. de sânge. Atunci de ce nu le-aţi folosi ca să vă
săturaţi mai bine şi să daţi mâncărurilor un gust mai bun? Un alt fapt tul-
burător este acela că, la pacienţii selectaţi, consumul ridicat de carbohidraţi
poate induce sindromul prediabetului, despre care vom discuta începând
cu pagina 90. Cum cel puţin un sfert dintre americani sunt predispuşi la
acest sindrom şi el este prezent la peste 50% dintre persoanele care au su-
ferit atacuri de cord, problema este serioasă. Ornish şi-a conceput regimul
pe vremea când efectele dezastruoase ale carbohidraţilor rafinaţi erau prac-
tic necunoscute. In prezent, dr. Ornish pune un accent mai mare pe car-
bohidraţii bogaţi în fibre, care nu cauzează prediabet.
Ii cunosc şi îi admir în egală măsură pe dr. Atkins şi pe dr. Ornish.
Amândoi au combătut cu succes înţelepciunea convenţională şi ne-au aju-
tat să devenim mai conştienţi de importanţa prevenirii atacurilor de cord
printr-o alimentaţie şi un stil de viaţă mai bun. Au fost criticaţi pentru suc-
cesul comercial de care s-au bucurat programele lor, dar ei au perseverat.
Dacă nimeni nu popularizează ştiinţa nutriţiei, nu vom rezolva niciodată
problema obezităţii şi a bolilor de inimă.
Scopul meu nu este să vă recomand un regim sărac în grăsimi sau sărac
în carbohidraţi. Eu vreau să vă învăţ să alegeţi grăsimile potrivite şi carbohi-
draţii potriviţi. Veţi învăţa să vă delectaţi cu mâncăruri bune, care vă satisfac
apetitul şi nu provoacă foame peste câteva ore. In acest fel veţi alcătui me-
niurile cele mai potrivite pentru dvs., care vă vor ajuta să slăbiţi repede, să
vă menţineţi la greutatea normală şi să vă regăsiţi sănătatea optimă.
ELLEN P: AM SLĂBIT 10 KILOGRAME ÎN DOUĂ LUNI
Şl JUMĂTATE. Se apropia ceremonia bat mitzvah* a
fiicei mele celei mari şi voiam să slăbesc puţin — în
jur de 10 kilograme.
Toată viaţa am mâncat ce-am vrut, fără să se vadă.
îmi plac la nebunie dulciurile. Ciocolata. Prietenele mele
* Ceremonie religioasă evreiască. (N. trad.)
DIETA
SOUT
INCAZUL
MEU

erau întotdeauna geloase. îmi spuneau: „Cum poţi să mănânci atât de
mult şi să te menţii suplă?"
A fost un şoc pentru mine când, la vârsta de 40 de ani, am început
dintr-o dată să mă îngraş. Probabil mi s-a schimbat metabolismul. Nu
ştiam.prea multe despre regimuri, fiindcă nu avusesem nevoie de aşa
ceva. Dar când am început să fac cercetări şi am citit nenumăratele
cure de slăbire, mi-am spus că nu am de gând să fiu foarte atentă la
tot ceea ce mănânc, să beau sucurile alea dietetice sau lucruri de ge-
nul ăsta. Pentru mine, South Beach a fost regimul ideal, fiindcă n-am
simţit niciodată că trebuie să mănânc lucruri care nu-mi plac sau să mă
ridic de la masă flămândă.
La început, cel mai greu a fost să renunţ la fructe. îmi plac foarte
mult fructele şi sucurile de fructe. în plus, stau mult acasă cu cei trei
copii şi le pregătesc tot timpul gustări. De cel puţin două ori pe săptă-
mână ne cumpărăm biscuiţi cu ciocolată. Obişnuiam, de asemenea, să
luăm şi multă îngheţată. După-amiaza mă aşezam şi dădeam gata un
castron întreg. Mai mâneam plăcinte cu brânză, prăjituri...
Când am început regimul, n-am ştiut dacă o să fiu în stare să-l ţin.
Atunci când cineva îmi spune „N-ai voie asta", aproape că îmi doresc
şi mai mult lucrul respectiv. Dar acest regim mi s-a părut destul de în-
găduitor încă de la început. Soţul meu mi s-a alăturat şi aproape că
ne-am luat la întrecere. Deşi nu era nevoie, ne cântăream în fiecare zi.
Ceea ce mi-a plăcut la acest regim a fost faptul că începi să slăbeşti
imediat, lucru care îţi creează o stare bună. Dacă ţi-e foame, poţi să mă-
nânci homar, crevete, friptură, legume şi nu trebuie să te preocupe prea
mult mărimea porţiilor. Nici să renunţ la dulciuri n-a fost atât de greu.
După o vreme, nici măcar nu mai pofteam la ele. Dacă mi-era foame,
mâneam o bucăţică de carne de curcan. Sau brânză. îmi amintesc că
soţul meu voia mereu să mănânce pâine. Dacă mergeam la restaurant,
se uita imediat după pâine. După ce am început să ţinem regim, îi spu-
nea ospătarului: „Nu ne aduceţi pâine. Nu vrem să fim tentaţi."
Am ţinut regim două luni şi jumătate şi am slăbit 10 kilograme. Ştiu că
prima fază trebuie să dureze doar două săptămâni, dar eu am ţinut cu
câteva săptămâni mai mult. Voiam să fiu sigură că slăbesc până la bat
mitzvah. Şi nici măcar faza cea mai strictă n-a fost aşa de îngrozitoare.

Acum cred că sunt în faza de întreţinere. Nu respect foarte strict re-
gimul, dar nici nu mai am atât de multe pofte ca înainte. Atunci când
merg la cumpărături, nici măcar nu mă uit la îngheţată, deşi pe vremuri
eram înnebunită după ea. înainte mâneam tot timpul sandvişuri, iar
acum mănânc o felie de carne de curcan sau altceva pe o foaie de sa-
lată în loc de pâine. Tai resturi de friptură şi le pun într-o salată. înain-
te, de cele mai multe ori săream peste micul dejun, dar acum îl iau în-
totdeauna şi asta mă ajută să ţin regimul. Dacă mănânc un ou cu şuncă
de curcan, îmi ţine de foame până la prânz. înainte nu luam micul de-
jun, dar dacă întâlneam în drum o gogoşerie, mâneam rapid nişte go-
goşi. Şi acum mai mănânc prăjituri din când în când. Dar cam asta-i tot
în ceea ce priveşte dulciurile. •

O ZI DIN VIAŢĂ
L
a începutul acestei cărţi, am descris pe scurt cum vor fi primele
săptămâni ale regimului South Beach. Acum voi reveni la această
temă şi vă voi povesti mai pe larg cum trebuie să decurgă o zi
obişnuită.
Haideţi să începem cu prima zi a fazei întâi. Fără îndoială, în seara pre-
cedentă aţi luat o masă pe cinste, dar eventualele pofte ulterioare au apă-
rut în timp ce dormeaţi, aşa că nu s-a mai produs nici un dezastru. Astăzi,
când vă treziţi, fluxul dvs. sanguin este relativ curat. Primul dvs. scop este
să-1 menţineţi astfel. Pentru aceasta, pur şi simplu nu veţi mai introduce în
organism nici un fel de carbohidraţi dăunători.
Vom începe cu o omletă din două ouă, însoţită de două feliuţe de cos-
tiţă mai slabă, prăjite în puţin ulei de măsline. S-ar putea să duceţi dorul
pâinii prăjite sau al chiflei, dar dacă reuşiţi să nu vă gândiţi la pâine, n-o să
se gândească nici stomacul dvs. Aceasta va fi prima încercare la care vă su-
pune noul regim. Poate vă va lua câteva zile pentru a vă dezvăţa de obiş-
nuita doză matinală de carbohidraţi. Dar scopul nostru în faza întâi este să
corectăm presupusa incapacitate a organismului dvs. de a prelucra cores-
punzător zahărul şi făinoasele — principala cauză a celor mai multe pro-
bleme cu greutatea. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să renunţăm la toţi
36

O zi d i n v i a ţ ă 37
A
carbohidraţii, cu excepţia celor sănătoşi. înseamnă că ne vom limita la car-
bohidraţii cei mai bogaţi în fibre şi elemente nutritive şi totodată cei mai
săraci în zaharuri şi făinoase — adică la legume şi salate — cel puţin în pri-
mele două săptămâni.
Datorită acestei combinaţii matinale de proteine (ouă şi carne) şi gră-
simi bune (ulei şi costiţă slabă), stomacul dvs. va fi plin şi ocupat cu diges-
tia. N-o să vă simţiţi flămând nici imediat după masă, nici mai târziu în
cursul dimineţii. In loc de costiţă puteţi folosi nişte legume — sparanghel,
broccoli, ciuperci sau ardei — adăugând astfel în compoziţie nişte fibre ve-
getale de calitate. E bună şi o omletă cu şuncă sau brânză cu conţinut re-
dus de grăsime.
Micul dejun poate fi însoţit de cafea sau ceai, cu lapte degresat şi înlo-
cuitor de zahăr. în zilele noastre aveţi de unde alege; eu prefer un îndul-
citor care este parţial derivat dintr-o formă de zahăr, însă nu conţine calo-
rii. In unele regimuri de slăbire, cafeaua sau ceaiul sunt interzise, fiindcă
uneori cafeina poate intensifica poftele alimentare. Dar eu cred că deja
aveţi suficiente schimbări de făcut ca să mai renunţaţi şi la cafeaua de di-
mineaţă.
Un fenomen pe care l-am observat la persoanele supraponderale este că
multe dintre ele sar peste micul dejun — mai ales femeile. Acest lucru nu
e neapărat o încercare de a reduce numărul de calorii. Respectivii susţin
că pur şi simplu n-au chef să mănânce dis-de-dimineaţă. Problema este că
în cursul dimineţii nivelul de zahăr din sânge scade şi senzaţia de foame
creşte, iar la prânz apare o poftă puternică de carbohidraţi de calitate în-A
doielnică — exact aceia care menţin kilogramele în plus. In concluzie, nu
e bine să săriţi peste micul dejun, mai ales dacă vreţi să slăbiţi.
Planificarea meselor
A.
In partea a Il-a a cărţii, vom prezenta un plan complet de meniuri pen-
tru fiecare fază a regimului. După cum veţi vedea, opţiunile pentru micul
dejun sunt variate, chiar şi în această fază strictă. De exemplu, veţi găsi
propuneri ca frittata (un fel de omletă) cu somon afumat şi aşa-zisele bu-

şeuri cu legume, din ouă şi spanac, care pot fi preparate în avans şi încăl-
zite la cuptorul cu microunde. Micul dejun va fi bazat în general pe ouă,
ceea ce le va alarma pe acele persoane care au învăţat să le evite, din cau-
za conţinutului de colesterol. în realitate, ouăle nu conţin grăsimi saturate
şi ridică nivelul ambelor tipuri de colesterol — bun şi rău. Gălbenuşul este
o sursă valoroasă de vitamina E naturală şi de proteine. Deci ouăle sunt
permise. în a doua fază a regimului, vom începe să reintroducem în ali-
mentaţie carbohidraţi, chiar pâine prăjită şi brioşe din făină integrală, pre-
cum şi cereale bogate în fibre. Vor reveni şi fructele.
Indiferent dacă simţiţi sau nu nevoia, pe la ora 10:30 trebuie să fiţi pre-
gătit pentru o gustare. Fireşte, aţi avut grijă să luaţi cu dvs. puţină brânză
mozzarella cu conţinut redus de grăsime. După cum am spus în capitolul
„Carbohidraţi buni, carbohidraţi dăunători", singurele alimente sărace în
grăsimi pe care le recomand celor ce ţin regim sunt brânza şi iaurtul, pen-
tru că ele nu conţin carbohidraţi dăunători în loc de grăsimi. Zahărul este
limitat la lactoză — zahărul din lapte — o componentă acceptabilă a regi-
mului South Beach. Găsiţi brânză mozzarella sub formă de batoane subţiri
la cele mai multe supermarket-uri; reprezintă una dintre gustările prefera-
te ale copiilor. Au gust bun şi sunt uşor de transportat. Cel mai important
este faptul că vă oferă grăsimi şi proteine de calitate. Aceasta înseamnă că
la prânz n-o să fiţi mort de foame.
La ora prânzului, puteţi să mâncaţi o salată — de exemplu, salată ver-
de şi roşii amestecate cu pui sau peşte la grătar, stropite cu vinegretă din
ulei de măsline. De asemenea, puteţi bea apă sau o băutură răcoritoare fără
zahăr. In altă zi puteţi să optaţi pentru crevete la grătar cu verdeţuri sau o
roşie umplută cu salată de ton. „Salata Niţoise"* este o altă variantă exce-
lentă. Toate aceste feluri de mâncare pot fi preparate cu uşurinţă acasă şi,
graţie noilor tendinţe către o alimentaţie sănătoasă, de obicei se găsesc şi la
restaurante. Nici să nu vă gândiţi să limitaţi mărimea porţiilor; ideea de
bază a acestui regim este să mâncaţi bine. Mâncarea este una dintre plăce-
rile vieţii şi poate fi foarte satisfăcătoare, cu condiţia să alegeţi alimentele
* Veţi găsi reţeta de preparare a acestei salate în partea a Il-a cărţii. (N. red.)

potrivite. Dacă respectaţi această condiţie, puteţi să vă delectaţi din când
în când şi cu unele „plăceri interzise".
Sper că aţi început să înţelegeţi tiparul acestor meniuri: toate reprezin-
tă combinaţii de carbohidraţi buni, proteine şi grăsimi sănătoase. Sunt fe-
luri de mâncare obişnuite, menite să vă potolească foamea şi totodată să
elimine din organism zaharurile şi făinoasele de proastă calitate care v-au
dat peste cap compoziţia sângelui. Poate aţi observat că nu vorbim despre
calorii, cantitatea de grăsime sau mărimea porţiilor. Dieta South Beach este
concepută astfel încât să nu fiţi nevoit să daţi atenţie la asemenea lucruri.
Un semn distinctiv al acestui program este simplitatea lui; viaţa este şi aşa
suficient de complicată, fără să mai fie nevoie să analizăm tot ce mâncăm.
Când consumaţi alimentele potrivite, nu e cazul să fiţi obsedat de cantităţi.
Datorită faptului că grăsimile şi proteinele vă satură mult mai bine decât
carbohidraţii rafinaţi, n-o să simţiţi nevoia să staţi toată seara în faţa televi-
zorului mestecând bucăţele de friptură — deşi ştiţi bine că aţi fi în stare să
ronţăiţi ore întregi chips sau biscuiţi!
Până când veţi termina această carte, veţi şti foarte bine ce alimente pu-
teţi consuma fără restricţii, pe care trebuie să le consumaţi cu moderaţie şi
de care trebuie să vă feriţi. Veţi înţelege principiile metabolismului — nu
ca pe o chestiune de interes ştiinţific, ci la modul practic: cum influenţea-
ză alimentele compoziţia sângelui şi ce impact are aceasta asupra greutăţii
dvs. Veţi învăţa literalmente cum să vă controlaţi sângele şi metabolismul
prin alimentaţie.
Cunoscând efectele diverselor alimente asupra funcţiilor organismului,
veţi slăbi mai uşor şi vă veţi menţine la greutatea normală. In viitor, dacă
vă îndepărtaţi de la regim şi descoperiţi că v-aţi îngrăşat câteva kilograme,
veţi şti cum să reparaţi daunele. Indicele glicemic al alimentelor, explicat
şi prezentat în paginile 85-89, va fi un instrument important, care vă va
ajuta să înţelegeţi ce alimente favorizează obezitatea. Dar după ce vă însu-
şiţi conceptele de bază, veţi avea toate cunoştinţele necesare pentru a mân-
ca aşa cum trebuie. Nu va fi nici o problemă să gătiţi acasă sau să luaţi masa
la restaurant conform planului.

Schimbaţi-vă modul de a gândi
Bun, acum e după-amiază — primul moment periculos al zilei, din
punctul de vedere al dietei. în mod normal, la această oră simţiţi nevoia
de ceva dulce care să vă remonteze; lucru foarte firesc, având în vedere
scăderea nivelului de zahăr din sânge şi, implicit, a energiei. In asemenea
momente, avem tendinţa să alergăm spre filtrele de cafea sau spre raionul
cu bomboane. însă dvs. veţi mânca nuci — sau migdale, de exemplu (sim-
ple, nu sărate sau afumate). Nucile conţin grăsimi bune, sănătoase şi vă sa-
tură. însă s-ar putea să exageraţi şi să vă daţi peste cap eforturile de slăbi-
re. Eu vă recomand să număraţi 15 migdale, nuci caju sau orice alte
varietăţi. Unele persoane mi-au spus că preferă fisticul, probabil şi pentru
faptul că bucăţile sunt mai mici şi îşi pot permite să mănânce 30. A spar-
ge şi a mânca 30 de bucăţi de fistic reprezintă o gustare mai elaborată şi,
deci, mai satisfăcătoare.
Apoi vine momentul să vă gândiţi la cină. Tendinţele recente în pri-
vinţa rafinamentelor culinare sunt foarte apropiate de abordarea pe care
ne-o propune regimul South Beach: legume proaspete, peşte şi carne sla-
bă, iată materiile prime ale meniului nostru. Faza întâi ne propune varie-
tăţi cum ar fi somon la grătar cu lămâie, vinete coapte cu salată, pui cu oţet
balsamic sau chiar antricot londonez marinat şi ciuperci umplute cu spa-
nac. Puteţi găsi asemenea feluri în meniul unui restaurant bun. Şi reţineţi
că aceasta este faza strictă a regimului! După cum veţi vedea în partea a
doua, planurile de meniu pentru faza întâi sunt bazate în principal pe pui,
peşte, carne slabă de vită, multe legume şi salate.
Vă recomandăm cu tărie ca după cină să luaţi un desert. Al doilea in-
terval periculos al zilei este între cină şi momentul în care mergeţi la cul-
care. Atunci vi se pun la încercare toate bunele intenţii şi fermitatea deci-
ziilor. Fireşte, de vină sunt şi activităţile obişnuite din fiecare seară — vă
relaxaţi cu o carte sau în faţa televizorului, în compania unor prieteni sau
a familiei, şi apare tendinţa de a ronţăi ceva. Dacă aveţi copii, ca mine, cu
siguranţă că bucătăria este plină de tentaţii. Sau poate că pur şi simplu v-aţi
obişnuit să mâncaţi ceva dulce după o cină savuroasă.

Oricare ar fi situaţia, pentru deserturile din faza întâi avem două stra-
tegii fundamentale. Prima, şi cea mai simplă, este să mâncaţi un desert fară
zahăr pe bază de gelatină. Pentru cei cărora le plac fructele, el poate chiar
compensa lipsa aromelor de fructe proaspete în primele două săptămâni.
Cealaltă propunere foloseşte din plin urda dulce, săracă în grăsimi. Aceas-
ta poate fi folosită ca bază pentru o serie de deserturi delicioase, acceptate.
Reţeta pe care v-o propun aminteşte de delicatesa italiană cunoscută subA
numele de tiramisu — o combinaţie cu brânză, ciocolată şi cafea. Insă dvs.
veţi lua o jumătate de cană de urdă, veţi adăuga câteva linguriţe de cacao,
câteva migdale tocate şi un pacheţel de înlocuitor de zahăr. Combinaţia
are un gust extraordinar şi vă garantez că după ce terminaţi de mâncat vă
veţi simţi ca după un desert „adevărat". Am încercat mai multe variaţii pe
aceeaşi temă — cu esenţă de vanilie sau de migdale, cu coajă de lămâie şi
chiar cu sirop de ciocolată (fară zahăr), la cuptor, reţete pe care vi le voi
împărtăşi în partea a Il-a a cărţii.
Aşa arată prima zi din regimul South Beach! Până când veţi termina ul-
tima îmbucătură de urdă cu ciocolată, deja veţi fi început să vă eliberaţi de
poftele care v-au împins în rândurile tot mai numeroase ale persoanelor
supraponderale. Sângele dvs. este altfel decât era cu 24 de ore în urmă: este
mai sănătos. Petreceţi încă o zi în acelaşi mod şi veţi face încă un pas că-
tre scopul dvs. — scăderea în greutate — şi către scopul meu în ce vă pri-
veşte — o sănătate mai bună.
DANIEL S.: REGIMUL Ml S-A PĂRUT EXTREM DE
SIMPLU. M-am dus la medicul meu şi i-am spus că tre-
buie să ţin regim. Am zis: „Nu vreau să iau pastile." Am
61 de ani şi, cu puţin timp în urmă, cântăream 132 de ki-
lograme. Pe la 20-25 de ani eram şi mai gras — în jur de
150 de kilograme. Am mai dat jos câte ceva, dar apoi
greutatea mea a tot oscilat în sus şi în jos. Din punct de
vedere fizic, sunt în formă foarte bună. Colesterolul, tensiunea arteria-
lă, inima — toate sunt în regulă. Dar mă simţeam apatic şi nu mă miş-
căm aşa de uşor cum aş fi vrut.
DIETA
SOUTH
INCAZUL
MEU

De multe ori luam cina la restaurant. Şi măîndopam cu tot felul de
prostii. Mănânc mult când sunt stresat, aşa că băgăm în mine o grăma-
dă de cartofi, paste şi alte asemenea lucruri. De pâine ce să mai spun.
La micul dejun era bine. La prânz, destul de bine. Problema era du-
pă-amiaza târziu şi seara. La gustarea de după-masă mâneam cioco-
lată sau biscuiţi. Exact ceea ce nu trebuia.
Iar la cină îmi făceam de cap. Nu-mi impuneam nici un fel de re-
stricţii. Nici în ceea ce priveşte desertul.
Aş putea spune că problema mea erau făinoasele. Perioada peri-
culoasă era între orele 4 şi 8 seara. în zilele stresante era chiar şi mai
rău, încă de dimineaţă. Mâneam gogoşi sau prăjituri. Aveam o atitudi-
ne de genul: „Viaţa e stresantă. Să ne simţim bine cum putem!"
Ţin acest regim de circa un an şi două luni. După cum am spus,
cred că am ţinut sute de cure de slăbire. Sau chiar un milion. Am avut
rezultate de la foarte bune la medii. Mi-e foarte uşor să slăbesc. Dar
mi-e aproape imposibil să menţin rezultatul. Slăbesc timp de patru sau
şase luni, apoi pun totul la loc.
Regimul acesta mi s-a părut extrem de uşor. După faza iniţială, am
reintrodus în alimentaţie o mulţime de lucruri. Am descoperit că, pe mă-
sură ce reîncepeam să mănânc diverse alimente, puteam să duc o via-
ţă normală, cu unele mici modificări. Cel mai important este că am în-
văţat faptul că după prânz nu mai am voie să consum pâine, cartofi sau
paste făinoase. Anul trecut aşa am procedat: n-am mai mâncat aşa
ceva după ora 5 după-amiaza. Pot să trăiesc fără paste făinoase şi car-
tofi. Pâinea a rămas una dintre slăbiciunile mele. Asa că a trebuit să mă
forţez să rezist fără ea. La restaurant, îi cer ospătarului să nu aducă
pâine la masă. Asta nu înseamnă că n-am mâncat deloc pâine anul tre-
cut. Dar atunci când mănânc seara pâine — sau cartofi, sau paste —
scăderea în greutate stagnează. Există deci o legătură clară între aces-
te trei produse şi kilogramele în plus.
La anumite ocazii — cum ar fi de ziua mea, care a fost acum câte-
va săptămâni — merg la un restaurant italian extraordinar, unde au
paste făinoase făcute în casă. Ultima dată am luat un castron de pas-
te şi pâine cu usturoi. A fost fantastic. Dar era ziua mea. Trebuia să mă

simt bine de ziua mea. Atunci am luat şi desert. în seara următoare şi
în toate celelalte seri n-am mai mâncat aşa ceva.
Uneori mănânc puţină pâine la micul dejun sau la prânz. Mai târziu
în nici un caz. Şi nu mă simt deloc frustrat. Asta e diferenţa dintre pre-
zent şi trecut. Sunt momente în care văd pâine şi mă gândesc: „Oh,
Doamne, ce mi-ar plăcea să mănânc o bucăţică." Dar am învăţat să
rezist şi fără pâine. •

GRĂSIMIBTOE,
GRĂSIMI DĂUNĂTOARE
| | niţial, toate grăsimile din alimentaţia noastră au fost „găsite vinova-
ţi te" prin asociaţie. Grăsimile folosite cu precădere erau cele saturate,
H iar cum existau dovezi solide că acestea sunt dăunătoare, s-a presu-
pus că toate grăsimile sunt dăunătoare. Pentru a scoate grăsimile sa-
turate din alimentaţie, a apărut un tip special de grăsimi polinesaturate:
grăsimile trans. Acestea sunt uleiurile parţial hidrogenate care se găsesc în
atâtea produse comerciale, de la prăjituri şi biscuţi la margarină. Din nefe-
ricire, ele sunt cel puţin la fel de dăunătoare ca şi grăsimile saturate. Mă-
resc nivelul de colesterol rău şi pot cauza infarct şi atacuri cerebrale.
A
In ultima vreme, tot mai multe studii relevă faptul că numeroase gră-
simi nu produc efectele negative pe care le induc grăsimile saturate şi gră-
simile trans. Au început chiar să apară dovezi că grăsimile nesaturate,A
non-trans, sunt de fapt binefăcătoare pentru organismul uman. In regiuni-
le unde uleiurile mediteraneene sunt la mare cinste, rata infarcturilor şi ata-
curilor cerebrale este foarte scăzută.
Lyon Heart Study a fost cel mai impresionant studiu asupra alimenta-
ţiei publicat vreodată. Jumătate dintre pacienţii implicaţi au introdus în ali-
44

G r ă s i m i b u n e , g r ă s i m i d ă u n ă t o a r e 45
mentaţie grăsimea cu cel mai mare grad de nesaturare — uleiul de canola
(care conţine şi grăsime omega-3), sub forma unei paste de întins pe pâi-
ne. Toţi pacienţii supuşi studiului avuseseră deja atacuri de cord, dar la cei
hrăniţi cu grăsimea „bună" s-a constatat o reducere cu 70% a frecvenţei
atacurilor ulterioare.
Un alt experiment clinic de proporţii, GISSI Prevention Trial, a de-
monstrat că folosirea capsulelor cu ulei de peşte — grăsimi polinesaturate
omega-3 — scade rata morţilor subite. Conform mai multor studii privind
alimentaţia, consumul de peşte de câteva ori pe săptămână previne crizele
de inimă şi atacurile cerebrale. Se pare că grăsimea omega-3 este un ingre-
dient major care lipseşte din alimentaţia occidentală.
In fine, o serie de studii au dovedit că unele tipuri de nuci şi derivate
ale acestora, bogate în grăsimi mono- şi polinesaturate, ajută la prevenirea
atacurilor de cord şi a atacurilor cerebrale. Avem deci la dispoziţie o gamă
largă de alimente şi uleiuri din care ne putem prepara nişte mese foarte
gustoase — şi totodată foarte sănătoase. Includerea grăsimilor potrivite în
regimul South Beach a fost o sarcină uşoară, iar lucrurile stau din ce în ce
mai bine pe măsură ce apar noi studii asupra grăsimilor binefăcătoare.
După ce am pus la punct regimul, sosise momentul să facem un test pe
viu. Am fotocopiat paginile cu reguli, plus o serie de meniuri de bază şi o
listă a alimentelor permise şi interzise, împreună cu câteva reţete simple.
Apoi am început să le împărţim pacienţilor. Vă reamintesc că prioritatea
noastră numărul 1 nu era slăbitul de dragul slăbitului, ci o mai bună func-
ţionare a sistemului cardiovascular, prin schimbarea calităţii sângelui. Ceea
ce voiam noi era un regim care să scadă nivelul trigliceridelor (grăsimi din
fluxul sanguin care sunt necesare organismului, dar în exces provoacă pro-
bleme cardiovasculare grave) şi al LDR (lipoproteine de densitate redusă,
aşa-numitul colesterol rău). Doream să micşorăm atât nivelul LDR în ge-
neral, cât şi comparativ cu nivelul LDI (lipoproteine de densitate înaltă),
aşa-zisul colesterol bun.
In plus, voiam să mai modificăm un lucru căruia, din nefericire, majo-
ritatea cardiologilor nu-i dau încă importanţa cuvenită: dimensiunea par-
ticulelor LDR. Când sunt mici, acestea se strecoară cu uşurinţă sub înve-

lişul interior al vaselor de sânge, pe care formează depuneri, îngustându-le,
ceea ce poate duce la infarct şi atacuri cerebrale. însă am aflat că o alimen-
taţie adecvată poate chiar să mărească dimensiunea acestor particule. Ca
urmare, ele nu se vor mai strecura atât de uşor sub învelişul vaselor san-
guine, deci nu vor mai bloca arterele şi nu vor mai produce evenimente
neplăcute. Cei mai mulţi medici nu verifică acest factor crucial. De fapt,
majoritatea laboratoarelor încă nu dispun de echipamentul necesar pentru
a determina dimensiunea moleculelor LDR. Dar în viitorul nu prea înde-
părtat, măsurarea acestora va deveni o procedură standard, la fel de obiş-
nuită ca măsurarea nivelului de colesterol.
Fireşte, scopul nostru secundar era pierderea kilogramelor în plus, ceea
ce reprezenta un semn că sângele revine la normal. Nu mă gândeam că pa-
cienţii mei vor atinge prototipul perfect, subţire şi zvelt, asociat de obicei
cu acest oraş. Sincer vorbind, nici ei.
Aproape dintr-o dată, pacienţii au început să obţină rezultate pozitive.
Compoziţia sângelui s-a îmbunătăţit considerabil.
Unul dintre pacienţi, un bărbat care trăieşte în Bahamas, venise la noi
într-o stare destul de proastă. Rezultatele analizelor au arătat că avea tri-
gliceridele crescute, colesterolul rău mare, iar particulele LDR erau de
dimensiune redusă. Pentru a înrăutăţi lucrurile, jurase cu încăpăţânare să
nu facă exerciţii fizice — cică îl plictiseau. Şi nu voia cu nici un chip să
renunţe la mult-iubita porţie zilnică de îngheţată. Cu o asemenea atitudi-
ne, avea toate şansele să dea de bucluc. Dar odată ce a început să ţină re-
gimul nostru, compoziţia sângelui s-a îmbunătăţit rapid — trigliceridele şi
colesterolul rău au scăzut, iar colesterolul bun a crescut. De gimnastică tot
nu s-a apucat şi continuă să mănânce îngheţată în fiecare zi. Dar în urma
regimului a dat jos aproape 15 kilograme şi timp de cinci ani a rămas la
acest nivel.
Un alt bărbat avea înjur de 55 de ani când mi-a devenit pacient. Avea
hipertensiune arterială, colesterol şi trigliceride mărite, iar arterele corona-
re începuseră deja să se îngusteze. Pentru a trata aceste probleme, medicul
la care mergea înainte îi prescrisese obişnuitul cocktail zilnic de medica-
mente pe care se bazează cardiacii de pretutindeni. L-am trecut pe regim

şi situaţia s-a îmbunătăţit numaidecât. De exemplu, avea trigliceridele
peste 400 — o cifră de-a dreptul înfricoşătoare. După o lună de regim, scă-
zuseră sub 100, adică ajunseseră la valoarea normală. In plus, slăbise peste
11 kilograme şi nu mai pusese nimic la loc. A renunţat la toate medica-
mentele pentru inimă.
Un alt pacient, care ar fi putut da dovadă de mai multă înţelepciune —
la urma urmei, este medic — era diabetic, supraponderal şi de curând în-
cepuse să aibă dureri în zona pieptului. Făcuse o angioplastie pentru des-
chiderea unei artere, dar aceasta începuse să se blocheze din nou. După
prima consultaţie, l-am trecut pe regim. Soţia lui se ocupa de gătit şi, fi-
reşte, i-a fost mai uşor să mănânce ceea ce mânca şi el decât să pregăteas-
că două meniuri în fiecare seară. Aşa că a slăbit şi ea. Această dinamică a
fost pentru noi o surpriză foarte plăcută: cuplurile slăbesc şi se însănătoşesc
împreună, pentru că unul dintre parteneri ţine regim. Totul devine un
efort comun şi cei doi se ajută unul pe altul. De fapt, soţia doctorului res-
pectiv a slăbit mai mult decât el. Amândoi la un loc au slăbit 40 de kilo-
grame. Foarte curând, doctorului-pacient i s-a ameliorat şi fiziologia sân-
gelui. A scăpat de diabet, aşa că nu mai are nevoie de medicamente pentru
a-şi controla glicemia şi colesterolul. Iar arterele lui sunt curate.
Aceşti pacienţi cu afecţiuni cardiovasculare au slăbit 5, 10, 15 şi chiar
25 kilograme în decurs de câteva luni. Au început să slăbească imediat ce
au trecut la regim — încă din prima săptămână. Şi nu au pus nimic la loc.
Cel mai bun lucru a fost acela că regimul nu li s-a părut greu de ţinut. Cele
câteva principii de bază erau simple, uşor de reţinut, iar regulile erau fle-
xibile. Pacienţii au mărturisit că niciodată nu s-au simţit flămânzi sau frus-
traţi. După o vreme, nici nu mai erau conştienţi că ţin regim.
Majoritatea acestor pacienţi, atât bărbaţii cât şi femeile, sufereau de
aşa-zisa obezitate centrală — adică greutate excedentară concentrată în jurul
taliei. Pentru a evalua tiparul de obezitate al unui pacient, se măsoară talia şi
şoldurile: atunci când circumferinţa taliei o depăşeşte pe cea a şoldurilor, este
un semn că pot apărea probleme cu inima (dacă nu au apărut deja). Prima
parte a corpului asupra căreia acţionează acest regim este talia; la oamenii de
vârstă mijlocie, grăsimea se acumulează cu precădere în această zonă, iar
atunci când încep să slăbească se observă imediat. Pacienţii noştri se simţeau

48
I
D i e t a S o u t h B e a c h
mai zvelţi după numai o săptămână de regim. Aceasta i-a încurajat foarte
mult şi le-a oferit motivaţia necesară pentru a continua programul.
După ani întregi în care recomandasem regimuri ineficiente, eram ex-
taziat de rezultate.
Dar nu peste multă vreme, am mai avut o surpriză plăcută. Am înce-
put să primim telefoane şi mărturii de la prieteni şi cunoştinţe ale pacien-
ţilor noştri, care auziseră despre regim, îl încercaseră şi reuşiseră să slăbeas-
că. După cum am descoperit, pacienţii începuseră să propună regimul
membrilor familiei, prietenilor şi rudelor îndepărtate. Graţie poştei elec-
tronice, totul se răspândea cu viteza fulgerului. Oameni care n-aveau nici
un fel de probleme cu inima, chiar şi cei mai tineri şi mai stilaţi cetăţeni
din South Beach auzeau despre regimul nostru, îl încercau şi slăbeau. Am
ajuns ţinta unui flux constant de întrebări din partea unor persoane pe care
nu le întâlnisem niciodată (în multe cazuri, convorbiri telefonice de la dis-
tanţe mari); oamenii ne întrebau ce e voie şi ce nu e voie să mănânce, ce-
reau reţete sau ne povesteau cum au slăbit repede şi fără eforturi.
Apoi au început să sune reporterii. E de-a dreptul uluitor cât spaţiu din
ziare şi reviste este dedicat regimurilor de slăbire. Această activitate a de-
venit un fel de sport. La începutul anului 1999, m-a sunat un producător
de ştiri de la WPLG, postul local afiliat televiziunii ABC. Auziseră despre
noi şi voiau să ne facă o propunere: urmau să găsească un grup de cetăţeni
din Miami Beach care voiau să slăbească şi să le prezinte regimul nostru.
Progresele înregistrate urmau să fie discutate zilnic, timp de o lună, în ca-
drul emisiunilor de ştiri de la orele 6 şi 11 seara. Ideea ne-a stârnit entu-
ziasmul şi ne-a întărit încrederea în rezultate.
„Serialul" a fost difuzat în fiecare zi, în timpul perioadei de monitori-
zare, în intervalul în care se evaluează gradul de audienţă pentru a stabili
preţul reclamelor. Sute de persoane din Miami au început să ţină regim şi
au slăbit. Şi WPLG a avut succes: a câştigat cursa şi a ajuns pe primul loc
printre programele de ştiri, în parte datorită proiectului „Dieta South
Beach". Directorul emisiunilor de ştiri al postului 1-a catalogat ca având
„un succes uriaş la telespectatori" şi a afirmat că primise sute de telefoane
şi de e-mail-uri în care i se cerea întregul plan al regimului. Serialul despre

regimul South Beach a fost un eveniment al postului TV timp de 3 ani.
La Miami Beach, programul nostru a devenit o sarcină a primăriei. în di-
ferite supermarket-uri se împărţeau broşuri explicative şi reţete. Se pare că
iniţiativa s-a bucurat de mare succes, iar produsele recomandate de noi
s-au vândut foarte bine.
Am acceptat multe invitaţii de a discuta despre acest regim la întruniri
de cardiologi şi medici de alte specialităţi, unde se adunau pentru a discuta
chestiuni legate de tratamente, inclusiv mijloace de prevenire şi diete. La
început, dat fiind faptul că sunt cardiolog, m-am aşteptat să fiu chestionat
cu rigurozitate în privinţa cunoştinţelor mele despre nutriţie. A reieşit însă
că regimul avea o solidă bază ştiinţifică. Unii medici chiar îl încercaseră şi
au început să-mi povestească despre succesele lor. Atât de mulţi medici s-au
bucurat de binefacerile acestui regim •— în ceea ce priveşte slăbitul, dar şi
calitatea sângelui — încât a început să i se spună „regimul doctorilor".
Multe persoane care ne-au contactat prin intermediul emisiunilor de
ştiri aveau între 20 şi 30 de ani. O tânără femeie care avea cu 15 kilogra-
me peste greutatea normală încercase zadarnic să aibă un copil, timp de 7
ani. A început regimul, a slăbit în doar câteva săptămâni, apoi a descope-
rit că era însărcinată. Deşi am fi fost încântaţi să luăm pe seama noastră
această fericită întorsătură a evenimentelor, abia un an mai târziu am des-
coperit de ce o ajutase regimul să rămână însărcinată. Există o afecţiune
numită sindromul ovarelor polichistice — o cauză obişnuită a tulburărilor
de menstruaţie şi a infertilităţii la tinerele femei. Se pare că este provocată
de rezistenţa la insulină sau prediabet. Odată ce sindromul a fost înlăturat
datorită regimului, ciclul menstrual a revenit la normal şi femeia a rămas
însărcinată. Acum are o fetiţă încântătoare. O altă femeie, tot înjur de 30
de ani, care conducea o companie şi-a trecut toată firma la regim şi au slă-
bit cu toţii. Multe dintre asistentele de la Clinica Mt. Sinai s-au familiari-
zat cu regimul şi, în mod aproape firesc, au început să-1 urmeze. De mul-
te ori mă opresc pe coridoarele spitalului ca să-mi spună cum merge cura
de slăbire.
Uşurinţa cu care pot fi învăţate şi aplicate principiile acestui program
ne-a încurajat. De exemplu, unul dintre cameramanii de la emisiunea TV
ne-a spus că reuşise să slăbească numai pe baza informaţiilor pe care le re-

ţinuse în timp ce-mi filma interviurile. Acum doi ani, la o întrunire me-
dicală, i-am descris în treacăt unui tânăr coleg principiile regimului. Un an
mai târziu, am fost încântat să aflu că slăbise peste 25 de kilograme, por-
nind de la scurtele mele explicaţii. Simplitatea a devenit o emblemă a aces-
tui regim: principiile de bază sunt uşor de învăţat şi de aplicat; nu există
reguli, diagrame sau calcule complicate.
Un sistem dovedit
Sosise momentul să ne evaluăm rezultatele într-o manieră ştiinţifică. In
primul rând, am monitorizat în detaliu greutatea şi analizele de sânge la 60
de pacienţi care ţineau regim. Rezultatele au fost foarte încurajatoare:
aproape toţi pacienţii slăbiseră, trigliceridele şi LDR scăzuseră, LDI cres-
cuse, iar raportul talie-şolduri se îmbunătăţise. Am prezentat această primă
experienţă la un simpozion al National Heart, Lung and Blood Institute
de la întrunirea anuală a American Heart Association. Directorul institu-
tului menţionat a jucat rolul de moderator. Deşi aveam experienţă în a-mi
prezenta cercetările la asemenea întruniri, întotdeauna o făcusem numai în
specialitatea mea, adică imagistica inimii. Acum mă aflam în afara zonei
mele de confort şi mă simţeam puţin agitat, ţinând o prezentare despre
dietă şi nutriţie. îmi era teamă că voi fi întâmpinat cu întrebări ostile şi
obiecţii la care eu şi echipa mea nu ne gândisem. Insă prima reacţie din
partea audienţei a fost să mă felicite pentru că am avut curajul să încalc
norma regimurilor sărace în grăsimi propuse de American Heart Associa-
tion. Era foarte clar că mulţi dintre medicii din sală fuseseră şi ei descura-
jaţi de rezultatele dietelor sărace în grăsimi şi bogate în carbohidraţi. M-am
simţit uşurat şi foarte entuziasmat că ne aflam pe drumul cel bun.
Apoi am întreprins un studiu comparativ între regimul nostru şi „regi-
mul strict nr. 2" al American Heart Association. Am împărţit 40 de vo-
luntari supraponderali în două grupe, în mod aleatoriu: jumătate urmau să
ţină regimul American Heart Association, iar cealaltă jumătate regimul
South Beach. Nici unul dintre subiecţi nu ştia ce regim ţine. După 12 săp-
tămâni, cinci pacienţi din primul grup renunţaseră şi numai unul din cel
de-al doilea. Pacienţii care au ţinut regimul South Beach au pierdut în me-

die 6,8 kilograme, aproape dublu faţă de cele .3,75 kilograme, cât a fost
media la celălalt grup. D e asemenea, la pacienţii noştri, raportul talie-şol-
duri a scăzut mai mult, indicând o scădere semnificativă a riscurilor cardia-
ce. Trigliceridele au scăzut spectaculos, iar raportul colesterol bun-coles-
terol rău a fost mai bun decât la celălalt grup. A m prezentat acest studiu la
întrunirea naţională anuală a American College of Cardiology, unde a fost
primit foarte bine. Făcusem progrese semnificative faţă de ziua în care lua-
sem hotărârea să fiu cobaiul nr. 1 al regimului South Beach!
Ajunşi în acest stadiu, pasul următor se impunea de la sine: sosise m o -
mentul să adunăm într-o carte tot ceea ce aflasem şi să extindem rezulta-
tele la nivelul întregii ţări.
MICHAEL A: AM SLĂBIT 17 KILOGRAME ÎN 4 LUNI.
Am început acest regim pentru că mama văzuse o emisiu-
ne despre subiectul respectiv pe postul local de ştiri din
Miami. Ea e bolnavă de inimă şi, ca urmare, o preocupă
mult sănătatea mea — la vremea aceea aveam 36 de ani
şi cântăream 125 de kilograme. Prin urmare, mi-a făcut ca-
dou o consultaţie la un nutriţionist de la spitalul Mt. Sinai.
Problema mea în ceea ce priveşte mâncarea este cantitatea. Nu mă
I
omor după dulciuri. îmi place să beau câteva beri, mai ales în
week-end. La acest lucru a fost greu să renunţ. Nu luam niciodată mi-
cul dejun; mă mulţumeam cu o cafea. La prânz mâneam o salată saui
paste făinoase. Dar ciuguleam toată ziua ce aduceau colegii la birou:
j jumări de porc, pateuri... Apoi luam o cină obişnuită — carne sau peş-
te cu cartofi, orez sau paste. 0 grămadă de făinoase. întotdeauna ce-
! ream porţii mari.
în week-end era şi mai rău; vineri, sâmbătă şi duminică ieşeam în
oraş şi la cină beam un pahar-două. Mâncarea de la restaurant nu e
chiar cea mai sănătoasă. în plus, nu făceam nici un fel de exerciţii fizice.
Când m-am întâlnit cu nutriţionista, mi-a spus că obiceiurile mele nu
erau prea grozave, dar nici chiar îngrozitoare. Problema era ceea ce
mâneam, cât mâneam şi faptul că nu făceam gimnastică. Mai ţinusem
DIETA
SOUT
IN C A M
MEU

şi alte regimuri şi reuşisem să slăbesc. Odată am ţinut regim 4 luni. Dar
după ce m-am oprit, am pus totul la loc.
Până la urmă, cam acum un an, m-am apucat de regimul acesta;
niciodată nu mai fusesem atât de gras. Nu mai încăpeam în haine şi
pur şi simplu nu voiam să mă duc să-mi cumpăr altele. Atunci mama
mi-a făcut cadou consultaţia la nutriţionist.
în primele zile n-a fost chiar aşa de rău. Nutriţionista mi-a explicat
prima fază a regimului, cea mai strictă, şi mi-a spus că pot să o ţin în-
tre două şi patru săptămâni. Mie îmi place mult carnea. Aşa că în faza
iniţială, care permite cantităţi nelimitate de carne slabă, m-am simţit
foarte bine. Am renunţat la făinoase, dar am adăugat mai multă carne
în meniul zilnic, aşa că nu mi-a fost foame. -La micul dejun mâneam ouă
cu şuncă. Mi se spusese să renunţ la laptele pentru cafea din cauza
grăsimii, aşa că am încercat produsele pe bază de grăsimi vegetale,
dar n-a mers. La acest lucru pur şi simplu n-am putut renunţa. Oricum,
pun doar puţin.
Asta îmi ajungea până la prânz, când mâneam o salată mică, îm-
preună cu o porţie rezonabilă de şuncă, curcan sau pui. După-amiaza
mi-era foame, aşa că luam o gustare pe bază de brânză slabă. Beam
o grămadă de apă. La cină mâneam piept de pui sau friptură la grătar.
Cam asta era tot. Plus o porţie mică de legume. încercam din răsputeri
să renunţ la carbohidraţi. în primele patru săptămâni n-am mâncat fruc-
te deloc. Am băut multă apă. Am început să fac şi exerciţii fizice. De
trei sau patru ori pe săptămână merg pe o bandă rulantă 30-40 de mi-
nute, la mine acasă.
In week-end mănânc la fel ca în cursul săptămânii. Dacă merg la
restaurant, iau o porţie mică de salată cu sos fără grăsime şi o friptură.
Fără bere, fără alcool, fără desert, fără cartofi la cuptor, fără orez. Am
ţinut faza iniţială a regimului timp de patru săptămâni în loc de cele
două recomandate, pentru că mi s-a părut foarte simplă şi începusem
să văd rezultatele. Data de 4 iulie a căzut în prima săptămână de re-
gim. Am avut invitaţi, care beau şi seîndopau cu toate bunătăţile. Dar
eu m-am ţinut de regim.
După prima lună, am reînceput să mănânc carbohidraţi cu indice
glicemic redus. Am început să-mi fac salate mai mari şi să mănânc

Curtea veche dieta south beach

Curtea veche dieta south beach

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (13)

Viewers also liked

Viewers also liked (20)

Similar to Curtea veche dieta south beach

Similar to Curtea veche dieta south beach (20)

Curtea veche dieta south beach