BISERICA ȘI SUICIDUL: E TIMPUL PENTRU RESPONSABILITATE ȘI SERIOZITATE
•
1 like•437 views
poziție spirituală consolidată față de fenomen. Nu am intenția să provoc convingerile bisericii la capitolul suicid. Am aceeași poziție că nu are scuze fenomenul. Însă am intenția serioasă să pledez pentrutransmiterea mesajelor potrivite la moment potrivit, pentru că asta cred că lipsește.
Recommended
Recommended
More Related Content
What's hot
What's hot (14)
Similar to BISERICA ȘI SUICIDUL: E TIMPUL PENTRU RESPONSABILITATE ȘI SERIOZITATE
Similar to BISERICA ȘI SUICIDUL: E TIMPUL PENTRU RESPONSABILITATE ȘI SERIOZITATE (20)
BISERICA ȘI SUICIDUL: E TIMPUL PENTRU RESPONSABILITATE ȘI SERIOZITATE
- 1. Postare originală: Ce trebuie să știe liderii religioși despre suicid și despre prevenirea acestuia http://liubaceban.wordpress.com/2014/09/26/biserica-si-suicidul-e-timpul-pentru-responsabilitate-si- seriozitate/ Autor-Liuba Ceban, fondatoarea Liniei Verzi Antisuicid Moldova www.pentruviata.md *********************************************************************** BISERICA ȘI SUICIDUL: E TIMPUL PENTRU RESPONSABILITATE ȘI SERIOZITATE Călătorind prin țară cu seminare dedicate prevenirii suicidului de cele mai multe ori în rândurile participanților sunt liderii religioși de diferite confesiuni creștine, care au o poziție spirituală consolidată față de fenomen. Nu am intenția să provoc convingerile bisericii la capitolul suicid. Am aceeași poziție că nu are scuze fenomenul. Însă am intenția serioasă să pledez pentrutransmiterea mesajelor potrivite la moment potrivit, pentru că asta cred că lipsește. Este strigătoare la cer suferința oamenilor, care se confruntă cu fenomenul suicidului, iar Biserica are menirea să aducă alinare, restaurare, redarea demnității și să reconecteze la Suprem. Și aici pledez ca Biserica să se deschidă față de subiect și să învețe cum să asiste eficient și corect oamenii suferinzi în pragul suicidului și să-i oprească, dar și să ofere asistență în refacere. Toate seminarele le încep cu o singură frază „Prevenirea suicidului nu este un subiect ușor și simplu, iar aceasta începe cu disponibilitatea de a fi sincer cu tine însuți și de a recunoaște care îți sunt clișeele și prejudecățile, pe care le ai față de oamenii, ce trec prin experiența de tentativă de suicid sau care au pierdut pe cineva drag acestui fenomen îngrozitor”. Din păcate și cu mare durere în suflet, nu văd mulți lideri religioși care să fie suficient de umili să recunoască că trebuie întâi să înțeleagă despre ce este vorba, înainte de a spune ce cred despre fenomen. Observația mea, care mă doare, este că prea repede ne grăbim să punem diagnosticuri spirituale, manifestând ignoranță și închizând poarta către sufletul omului, care și așa este frământat și îndurerat de poverile, pe care le duce. Îmi permit să pledez să căutați să ușurați suferința oamenilor, care ajung la discuție despre suicid cu Dumneavoastră sau când luați cuvânt în spațiu public la temă. Dacă și țineți neapărat să spuneți adevărurile spirituale cu privire la fenomen, nu uitați că omul are nevoie de compasiune și dragoste înaintea slovei legii.
- 2. Nu este de ajutor deloc să citezi poziția Bisericii față de fenomen unui om în prag de sinucidere, nici să-l numești mândru sau că e plin de patimi sau demoni. Îs realități, care pot sau nu pot fi adevărate. Dar adevărul este că se cer cuvinte, ce ar deschide ușa către speranță și poftă de viață, plus și ar reduce din povara vinei, rușinii și respingerii, pe care o are omul în suflet. Se cer cuvinte alese, inspirate și bine cântărite. Vă rog din suflet, nu jonglați cu adevărul iresponsabil! În mânile voastre stau cheile încurajării și mai ales a modelării exemplului în fața enoriașilor, care sunt în jurul persoanei, ce are nevoie de ajutor. În loc de răceală, diagnosticuri spirituale și respingere, acuzații și distanță, care încurajează bârfele, modelați un comportament de discernământ, înțelegere și incluziune, ce dă speranță pentru refacere și transformare a persoanei. În mâinile voastre deseori stau cheile închiderii gurii lumii și deschiderii ușilor de acceptare vindecătoare. În R. Moldova oamenii, care pierd pe cineva drag suicidului, sunt sortiți să trăiască o dramă de izolare și tăcere, fiind înconjurați de privirile nesimțite acuzatorilor ușuratici. De foarte multe ori pe nedrept ei sunt acuzați că au cauzat suicidul. Și trăiesc apoi toată viața cu această povară, fiind incapabili să construiască familii sănătoase, afectând generații înainte. Suicidul este o decizie în rezultatul unei drame interne profunde, pe care merită să încercăm să o înțelegem. Deși pare la suprafață logic că cineva a cauzat un suicid, astfel de concluzii cu o încărcătură acuzatoare enormă pot ruina o altă viață. Doar instanța poate decide dacă este un caz de determinare la suicid. De aceea să nu uităm că decizia persoanei de a apela la suicid e decizia ei, și să oprim gura lumii, care învinovățește nesimțit și neargumentat. În altă ordine de idei, aș dori să atrag atenția la cuvintele, pe care le punem alături de cuvântul ”suicid„. Este foarte des folosit cuvântul „a comite„ , care aduce o judecată împlus asupra persoanei și familiei ei. Omul nu se gândește că suicidul este crimă, el este în disperată căutare de a scăpa de durere internă, de intensitatea căreia noi habar n-avem. A folosi cuvântul judecătoresc ”a comite” înseamnă a judeca persoana din start, punând o povară împlus de criminal asupra unui suflet și așa împovărat și nefericit de drama lui. Deci, nici într-un caz nu folosim „a comite„. Putem folosi ”a-și pune capăt zilelor” în loc de ”a comite”. Și încă un moment. Biserica ar trebui să înțeleagă că responsabilitatea ei numărul unu este grija față de cei vii, care au rămas suferinzi în urma pierderii cuiva drag suicidului. Deși canoanele sunt dure față de fapta celui ce a murit prin suicid, este păcat să te ascunzi în spatele lor și să lași familiile suferinde să trăiască durerea lor singuri. Cei ce sunt vii trebuie să poată avea acces la o consiliere, la un cuvânt de încurajare și la o atenție pur umană, dar și asistență
- 3. spirituală. Organizați-o cum vreți, dar este important să fie manifestată în zilele de doliu față de familia îndurerată. Un alt moment important este prejudecata precum că suicidul este un act egoist. Omul este acuzat că este egoist și nu se gândește la alții, ucigându-se. De fapt, cei ce gândesc astfel, este evident că nu și-au dat mult străduința de a înțelege ce se întâmplă cu mintea și sufletul persoanei, care se gândește la suicid. Omul de fapt se gândește că face un bine celor din jur, când apelează la suicid. Se gândește că este o povară și că nimeni nu are nevoie de el. Iar gândurile acestea sunt puternice în intensitate. Deci, nu este vorba nicium de egoism, ci de un sentiment profund de inutilitate. Omul simte că încurcă celor din jur. Comportamentul provocător față de cei din jur poate deseori fi numit ca și patimă a mândriei, în timp ce în realitate persoana trăiește drama frustrărilor, care par a fi infinite. Și dacă cei din jur nu sunt gata să vadă dincolo de frustrări, ci acuză, omul rămâne singur cu drama lui sufletească. Să recunoaștem că emoțiile, care sunt parte din lumea noastră internă, așa fiind create de Dumnezeu, uneori pot fi încurcate și greu de explicat. Și încă un moment. Să nu ne grăbim să punem titlu dedemonizare în orice situație, chiar și când e vorba de suicid, pentru că nu este tot timpul așa. Deși în cazuri unori dizabilități mintale grave se poate vorbii de voci, vedenii, duhuri, în mare persoana care s-a săturat de viață este disperată. Și disperarea ei este amară, profundă și pare a fi infinită. Ea are nevoie de un gram de înțelegere, de comunicare și de încurajare. În această stare de disperare o alinare, o mângîiere, un cuvânt bun, ce ar aprinde speranța și dorința de a trăi sunt mult mai benefice, decât să te grăbești să-i spui persoanei că este demonizată. Este important să ajutăm persoana să își recapete sentimentul de valoare infinită și necondiționată, ca ființă umană. Deci, un mesaj rafinat de speranță este necesar ca apa pentru un însetat. În Biblie este o ilustrație, care descrie natura lui Dumnezeu „Trestia frântă El nu va zdrobi, și nici mucul, ce fumegă încă„. Deci, rolul numărul unu a liderului spiritual este să nu zdrobească în zelul de a spune tot ce vede și ce crede despre situația șubredă a omului. Și asta se referă și la psihologi și la psihiatri: să nu sară cu diagnosticuri, ci să manifeste respect și tact, când vede în față un om epuizat de zbaterile lui profunde. Linia verde antisuicid http://www.pentruviata.md Ajutor@pentruviata.md Tel. +373 60 80 66 23